Cristea Sandu Timoc — Cantece batranesti si doine (1967)

CRISTEA 
SANDU 
TIMOC 


CÎNTECE 
BĂTRÎNEȘTI 
ȘI DOINE 


Coperta și ilustrațiile de 
T H. B O G O I 


CRISTEA 
SANDU TIMoc 


CÎINTECE 
BĂTRÎNEŞTI 
ŞI DOINE 


Cuv în t în in te 
d e 
TUDOR ARGHEZI 


EDITURA PENTRU LITERATURĂ 


eÀ 


CITEVA CUVINTE 


Pe vestita vale a Timocului sirbesc 
s-a ivit din cintece și din ghiocei 
o spiță românească. Flăcăii și fetele 
ei au graiul de rădăcină al fra- 
filor dintre Dunăre și Carpaţi. 
Deie-mi-se voie, ca unui cintăreț 
din scripcă, flaut și bucium, să 
intru în hora lor, bătindu-le pă- 
mintul cu opincile jucate pe pă- 
mintul de peste Argeșul și Oltul 
de baştină veche. 

Popoarele care au dat cu timpul 
Și cu multă suferință Jugoslavia 
actuală, se bucură de privilegiul că 
viaja lor subt guvernarea mareșa- 
lului Tito, eroul marilor izbinzi, 
prezintă o infățisare deosebită. 
Noi românii am viețuit intr-o ín- 
jrățire continuă cu Jugoslavia și. 
Cu toate presiunile încercate și ne- 
dorite, n-am avut cu ea nici un 
război. E un fenomen deosebit în- 
tre popoare vecine, care-și dispută 
teritorii şi intiietăţi. 

Cartea acestor însemnări stringe și 
mai mult legăturile noastre de 
suflet și de minte si o considerăm 
ca o biruinjă. 

Cunosc Jugoslavia, că am văzut-o 
de curind la ea acasă. Dovezile de 
gust și valoare sint nenumărate și 


ar trebui inșirate și ele cu stilul 
bravurei vecinilor noștri, în artă, 
in viață și în capacitățile personale 
ieşite pe linia mondială îintiia. La 
ea, la Jugoslavia mi-a rămas din 
ce in ce mai sporită impresia de 
Curat și definitiv cu care am trecut 
Dunărea innapoi la Bucuresti. 

Pe masa mea de lucru portretul 
Mareșalului semnat cu o lumină 
de cerneală e dovada prețuirei lite- 
relor românesti. 

Singura mea părere de rău si 
adincă e că n-am ajuns pină la 
valea Timocului, in apele căruia 
se oglindesc frații noștri români. 


Tudor Arghezi 


PREFAȚA 


Din cele mai îndepărtate vremuri, popoarele și-au iubit cîntecul și limba 
părinților. Le-a plăcut să cinte în versuri alese faptele eroice, durerile, jertfa, 
frumusețea şi iubirea. 

A fost un timp cînd la palatele domnitorilor, regilor sau împăraților, 
înflorea o anumită poezie populară. Dar această poezie a dispărut o dată 
cu stăpinii asupritori și jefuitori ai popoarelor. Numai cîntecele care au circulat 
printre cei mulţi și simpli au supraviețuit peste veacuri, întrucît ele s-au 
identificat cu aspiraţiile conștiinței colective a maselor populare. 

La palatele domnitorilor români, moldoveni și munteni, au fost „dieci“, 
sau cintăreți populari care-i urmau în războaie, le cîntau cîntece de vitejie, 
ori, servindu-le drept cronicari, le „puneau în cîntec“ faptele eroice de arme. 
Guslarii 1 sîrbi puteau fi văzuți la curţile domnitorilor români, cîntînd mai 
cu seamă cîntece de vitejie sau isprăvile haiducilor împotriva turcilor 2, 

Multe dintre faptele de arme ale domnitorilor români împotriva turcilor 
asupritori au trecut prin intermediul aezilor populari, la miazăzi de Dunăre, 
găsind ecou în epica bulgară sau sirbă. 

De aceea, mai mult decit epica noastră, cea bulgară și sirbă evocă în 
balade istorice sau legende eroismul Basarabilor, al lui Vladislav (Vlaicu 
Vodă), care poartă primul război cu turcii pentru apărarea Diiului (Vidinului) 
la 1367, apoi luptele lui Radu, Dan I, Mircea cel Mare, Radul beg (Radu cel 
Mare), Mihai Viteazul, lancu Huniade (Sibinianin lanco) și alții. 

Invăţatul croat Juraj Krijanici (1617) vorbește despre înflorirea în 
acea vreme a epicei croate și sirbe, spunind că la petreceri domnitorii aveau 
în spatele lor ostași care cîntau faptele de vitejie ale Crăișorului Marcu, Baba 
Novac, Miloş Obilici, și alţii 3. 


1 Cîntăreţi populari în Serbia, Muntenegru, Dalmația sau Bosnia, de obicei orbi, 
care cîntau dintr-un instrument numit „„gusla“. Cintecele preferate ale acestor barzi populari 
erau cele de vitejie, haiduceșşti, istorice, legende etc. Erau angajaţi la curți şi uneori la 
unii begi din Bosnia şi Herţegovina. 

t Zivanci€ M. Ilija, Srbi i Rumuni povodom legende o zidanju Skadra, Beograd, 
1937, p. 9 

3 Dr. Vinko Vitezica, O narodnom pesništvu uopšte. Antologija narodne poezije, 
Beograd, 1937, p. 35. 


Es 


In lucrarea sa Cronica sloveno-sirbă, George Brancovici (1645—1711) 
amintește de Paul Chinezul şi despre un voievod din Transilvania, probabil 
Matei Corvin (1443—1490), care au sărbătorit victoria asupra turcilor de la 


1485, jucînd hore după cîntece lirice şi de vitejie 1. 
Poetul anonim bulgar descrie cu o simplitate monumenială oastea lui 
Mihai Viteazul, care joacă hore şi intonează cintece de vitejie. 


Sub steagul voievodului Mihai, Pod bariaka Mihail voivoda, 
Cîntec cîntă, toată oastea-l ascultă, Pesen poi, sego voiska slusa, 
Hora joacă, tot pămîntul se cutremură. Oro igra, se zemia treve2. 


Bruno Karnautici din Zara 2, în poezia sa epică Asediul cetăţii Sighet 
(1584), menţionează că ostașii înainte de a începe lupta cîntau cîntece de 
vitejie, numite „bugarkine“ (de la poezia vulgaro-vulgares). 

Obiceiul de a se glorifica de către barzii populari faptele de vitejie exista 
și în timpul răscoalelor sirbești impotriva turcilor (1804), cînd se cinta mai 
cu seamă eroismul unor căpetenii ale răsculaților. 

Documentele existente menţionează o împrejurare în care Karageorge și 
Mladen, capii răscoalei, refuză să-i trimită ajutor lui Haiduc Velcu în Timoc, 
pentru a lupta impotriva turcilor, întrucît : „cînd este pace, lui i se cîntă cîntece 
și cite zece muzicanți îi cîntă la masă; să se ţină acum !“ 4 

Marele folclorist sirb Vuk Ștefan Karagici (1784—1864) vorbește despre 
vestitul bard popular sîrb, guslarul Filip Vișnici (1809), precum și despre un 
oarecare Milia, care-i îmbărbătează pe răsculații sîrbi, cintindu-le cîntece de 
vitejie și de haiducie. Pentru această îndrăzneală, primul este tăiat în bucăți 
de către turci. 

Tot Karagici mai amintește despre un mare cîntăreț popular, Podru- 
govici Teșan, care știa cel puţin o sută de balade, dar neputindu-le cînta le 
recita frumos 5, ceea ce este un lucru rar, știut fiind că aezii populari sint 
mai îndată înclinați să cinte, decit să declame. 


* 


Elementele comune cit şi relatiile culturale dintre popoarele balcanice 
sint oglindite cel mai fidel în folclor. Intre cintecele, jocurile, portul și obiceiu- 
rile străvechi ale acestora există trăsături specifice, dar şi comune, care au 


1 Dr. Vinko Vitezica, O narodnom pesništvu uopšte, Antologija narodne poezije, 
Beograd, 1937, p. 35. 

3 Zbornik Narodno Umotvorenie, tom. IV, Sofia, pp. 71—72. 

3 Vinko Vitezica, op. cit, pp. LVI—LVII. 

« istorijski etnografski spisi Vuka Stevana Karagică, vol. |, Zitije Aiduc Velka Petro- 
vica, p. 234. a 

$ Vinko Vitezica, op. cit, pp. LVI—LYII. 


contribuit la o anumită legătură și unitate intre naţiunile din comunitatea 
balcanică, mai cu seamă de-a lungul perioadei de dominație otomană. 

Cu toate că nu există o lucrare care să iîmbrățișeze folclorul tuturor 
popoarelor balcanice, și nici un atlas, deşi acest lucru ar îi foarte util, este 
evident că unele concordanţe tematice ale folclorului balcanic își au originea 
in faptul că aceste naţiuni sînt învecinate, iar în timpul sclaviei turcești au 
purtat același jug, ducînd luptă comună de apărare a existenţei naționale. 

In cadrul comunităţii balcanice, Dunărea a jucat un rol foarte important. 
Intre noi și popoarele din sud, ea n-a fosi un obstacol despărțitor, ci ne-a 
apărat de invaziile popoarelor năvălitoare, iar după o perioadă de așezare 
în anumite vetre în Balcani, Dunărea a fost martora celor mai dese migra- 
țiuni, de la sud la nord, și de la nord la sud, migrațiuni care au dăinuit 
pină în epoca contemporană. Consecința firească a acestor mişcări de popu- 
laţii s-a răsfrint în folclor, conturiîndu-se unele elemente comune, care ne 
unesc și ne leagă sufletește. 

In timp ce la popoarele din apus existau universități și înflorea o cultură 
scrisă, aci în Balcani, pe puntea dintre răsărit și apus, pe care treceau în iureș 
pustiitor popoarele năvălitoare, abia se năștea o cultură patriarhală nescrisă, 
dar cu trăsături comune și caracteristice. 

Aceste trăsături comune ale unor culturi diferite aparţin mai mult sau 
mai puţin tuturor popoarelor balcanice și explică amintitele concordanțe tema- 
tice din folclor. O primă trăsătură se poate uneori întilni în dialectologia 
muzicală. Se pot întilni urme foarte vechi din „macamele“ persiene, din „peo- 
nele“ cretane cu metrica greacă, din „usulele“ turcești, „az-zamanele“ arabe, 
ba chiar şi din „talele“ indiene 7, căci cine a trecut peste puntea răsăritului 
a lăsat urme, care s-au reflectat în folclor. l 

După Nicolae lorga, doina noastră, în partea ei de duioșie, este amin- 
tirea acelui „torelli“, pe care lexicograful bizantin Hesychius îl defineşte strigăt 
de plingere cu fluierul al tracilor ?. Acest strigăt de duioșie, moştenit de la 
traci, se găseşte la toate popoarele balcanice. | 


O asemănare .este și între doina noastră și cîntecele de iubire ale sîr- 


bilor, anumite „sevdalinke“. | 

Poezia epică de mare întindere, ce eternizează evenimente istorice, se 
putea auzi la raguzanii de pe Adriatică, cît şi la sirbii, valahii și bulgarii 
din aceste părţi. Cintecele se numeau „bugarștiţe“, ceea ce este similar cu 
cîntece populare, carmen vulgare, poesia vulgare, spre deosebire de poezia 
latină 3 (poezia cultă). 


2 St. Giugev, Muzick folklor u. Bugarskoj. Kniga o Balcanu, tom. Il, Beograd 
1937, p. 324. 

2 Victor Dragoş Ursu, Muzică şi poezie, Revista Filarmonicii, Buc., 1936, p. 8% 

3 Vinko Vitezica, op. cit., p. LIX. 


Elemente comune in folclorul popoarelor balcanice pot fi întilnite în 
dansuri, muzică și în obiceiuri. 

„Păpăruda“ de la români, obicei cu dans și cîntec, ce invocă venirea 
ploilor, se poate găsi într-o formă asemănătoare la slavii din sud. Sirbii și 
bulgarii îi spun: „perperuda“, „peperuga“, „doda“ sau „dodola“. 

Sub acest nume a trecut la albanezi „perperone“, precum și la grecii. 

Noţiunea de „horă“ la români, „horo“ la bulgari, „colo“ la sirbi, „horas“ 
la greci și „chorus“ (latin) se referă la același dans în formă de cerc, care 
se execută după o cintare instrumentală sau vocală ?. 

Se pot cita dansuri asemănătoare ca „geamparalele“ la români, „riceniţa“ 
la bulgari și „tzanikos“-ul la greci. 3 

Dansul popular românesc denumit „sirba“ ce se joacă în cerc, cu un 
ritm foarte vioi, a trecut în țară probabil prin intermediul timocenilor. Acest 
joc este numit de către românii timoceni „topăita“, iar sirbii şi bulgarii 
numesc o horă asemănătoare „vlașka“. Specialiștii urmează a se pronunța 
dacă între „sirba“ ce se joacă la noi, „topăita“ din Timoc și „vlaşka“ pe 
care o joacă sirbii și bulgarii, este sau nu o identitate. 

În muzică întilnim ritmuri asemănătoare, forme modale prepentatonice 
și melodii identice ca niște adevărate variante 4. 

Colindele la români, „koleda“ la sirbi și „kolada“ sau „koleda“ la 
bulgari, imprumutate de la romani și greci (calendae), pe lingă denumiri 
asemănătoare, au pină și obiceiul și melodiile identice. 

Aproape tuturor melodiilor le este caracteristic ritmul asimetric de 7, 9 
şi pină la 25/16-imi. Această simetrie de măsuri cu timpi alungiţi subdivi- 
zionar este o notă comună muzicii populare a întregului Balcan 5. 

O serie de Simboluri și molive identice pun pecetea uneori a unei concor- 
danțe de gindire a națiunilor balcanice încă din perioadele cele mai obscure 
ale istoriei: sacrificarea eroului pentru dreptate și libertatea poporului, frăția 
de cruce, uciderea balaurului ca simbol al răului, personificarea ciumei, șar- 
pele de casă, vircolacii, sacrificarea iubitei pentru construcția de cetăți sau 
poduri, dezvoltarea epicei de vitejie și haiducie, ca izvor de luptă împotriva 
nedreptăților sociale şi naționale, sint rezultatul legăturilor dintre păstorii 
valahi (români) din Balcani și celelalte popoare din Peninsula Balcanică. 

Dimensiunile vieţii sufletești ale popoarelor balcanice sint mari și necu- 
noscute. Nu există alte popoare în lume, care să fi suferit mai mult jugul 


3 Dr. Edmund Schneweis. Opšti pregled na balkanski folklor, Kniga o Balkanu, l, 
Beograd, 1936, p. 278. 

2 Gh. Ciobanu, Despre legăturile folclorice ale popoarelor balcanice, Rev. de folclor, 
an. VII, nr. 3—4. Buc., 1962, p. 102. 

3 Idem. 

+ Idem. 

* Nicolae Ursu, Festivalul de folclor al țărilor balcanice și din zona Mării Adriatice 
(august, 1962), Revista Scrisul bănăţean, nr. 12, 1962, p. 75. 


10 


asupririi străine și al stăpinilor feudali, cum sînt popoarele din Peninsula 
Balcanică. De aceea, puține sînt popoarele lumii care au putut crea o epică 
atit de fecundă, bogată mai cu seamă în cîntece eroice şi de haiducie. 

Mirajul bogățiilor din Țara Românească punea în mișcare continuă pe 
ţăranii săraci din Peloponez, Epir, Tracia, Macedonia, Albania, precum şi pe 
cei din Serbia și Bulgaria. Cei mai numeroşi erau țăranii sirbi și bulgari, 
care, conduși de lăcomia „dragomanilor“ lor, veneau aici în „pecealbă“, să 
se „procopsească“, pe moșiile domnitorilor sirbi, cumpărate în Oltenia, Mun- 
tenia sau în Moldova, cît și pe acelea ale ciocoilor și boierilor români. Erau 
niște oameni necăjiţi şi goi, minaţi peste Dunăre de speranța că vor scăpa 
de sărăcie și nevoi. La venirea în ţară, aduceau cu ei o parte din bogăţiile 
spirituale specifice neamului lor, iar la întoarcere nu ezilau să ducă în vatra 
părintească ceva din cintecul și jocul românesc. Așa s-a născut din jocul 
„topăita“. „siîrba“ sau „vlaşka“. 

Cîntecul lui Rova din Epir, căpitanul grec de caravane care venea cu 
marfă de la lanina în Țara Românească, se cînta pînă deunăzi pe melodia 
românească Șapte văi și-o vale-adîncă t. 

Plăcintarii, simigiii şi renumiţii brutari greci au adus în Macedonia, Epir 
sau Tracia jocurile și cîntecele noastre. Nu era de mirare că la 1905 se puteau 
auzi cîntindu-se încă în Epir cîntecele lui Barbu Lăutaru2. 

Fire pașnică, poporul român, popor împilat dar care n-a asuprit alte 
naționalități sau popoare, prin lupta și jertiele sale a contribuit la consoli- 
darea unei prietenii milenare cu toate naţiunile balcanice, dar mai cu seamă 
cu sîrbii și bulgarii, vecinii imediaţi. Evenimente de mare importanţă istorică 
ilustrează relațiile de colaborare şi solidaritate ale acestor popoare. Aceste 
relaţii milenare sint oglindite în epica bulgară şi sîrbă. 

Ca un protest fată de regimul de asuprire feudalo-bizantin, vlahii și 
bulgarii, între 1186—1280, se unesc și întemeiază în Balcani un imperiu în 
frunte cu frații români Asănești. Este posibil ca balada timoceană Impăratul 
Costandin, una dintre cele mai vechi în literatura noastră populară, să facă 
aluzie, într-o formă fantastică, chiar la aceste evenimente. 

Eposul bulgar și sîrb preamăreşte, în zeci de balade istorice, faptele eroice 
ale domnitorilor români, în care aceste popoare își puneau mari speranțe de 
a-i salva de sub robia otomană. 

Astfel Vlaicu Vodă (Vladislav) este primul domnitor român care poartă 
război cu turcii și eliberează regiunea Timocului, cu Vidinul (Diiul), pină la 
riul Pec (Pecus) şi Niș, cedînd-o mai apoi cumnatului său Stratimir 
(1368—1369). Despre acest eveniment balada bulgară spune: 


3 C. N. Burileanu, Între frunză verde și doine, 1936, p. 8%. 
2 C. N. Burileanu, op. cit., pp. 95—96. 


11 


La Vidin, cetate albă, Na Vidinu gradu bielome 
Acolo era bătrinul Vladislav !. Onde bijeșe starat Vladislav. 


Urmărind dezrobirea, poetul anonim bulgar preferă ca domnitorul Dan I 
să ajungă tar şi peste ţinuturile bulgăresti: | 


Las’ să fie, las' să fie, țar să fie, Dai gu, dai gu, țar da bădi, 
Țar să fie în Țara Românească, Țar da bădi v, Vlașca Zimia, 
In Țara Românească şi Moldovenească,  Vlașka Zimia i Kara Bogdanska 
Și tinuturile bulgărești. | Bălgărska pukrainin. 


Intr-o altă baladă, Smrt na Krali Marko i Voivoda Deiana Panova 2 
(Moartea Crăișorului Marcu și a Voievodului Deian Panu), apare figura 
eroului de la Călugăreni, a domnitorului Mihai Viteazul, ca dezrobitor şi pro- 


tector al popoarelor din sudul Dunării, înrobite de turci: 


Ştiţi despre răzmerița turcească ? Znaite li turskata razmirnia ? 
Vă amintiti de robia bulgărească ? Pomnite li bugarskata robia ? 
Veniseră turcii și arabii, Nadoidoa Turţi i Arape, 
Robiseră alba Bulgarie, Porobe Bela Bugaria, 
Robiseră şi neagra Vlahie, Porobe i Kara Vlaşka, 
Robiseră și mica Sirbie. Porobe i Mala Sirbia. 

S-a răsculat neagra Romanie, Razbuti se Kara Romania, 
Neagra Vlahie și neagra Bogdanie, Kara Vlașka i Kara Bogdanska, | 
Le conducea Mihail Viteazul Povedi gi Mihail Vitiazno, 
Ca să-și dezrobească surorile și frații, Da obrobat svoi sestri bratki, 
Să dezrobească alba Bulgarie. Da obrobat Bela Bugaria. 


Cu toată interdicţia, începind din sec. XIII e.n., a cronicilor minăstirilor 
sirbeşti, cuprinse în Baron Cp6nem (Legea sirbilor) şi Bakou Bunaxom (Legea 
valahilor) de a nu se căsători sirbii cu femeile valahe (românce),  Cp6un 
ma cene menn y Baacbx?. popoarele noastre, ignorind aceste legi bisericești, 


“ 


au trăit împreună, ceea ce a avut drept consecință firească unele asemănări 
între folclorul nostru şi cel al naţiuniior balcanice din miazăzi. 

Const. Jireček arată că aceste influențe reciproce în cultura slovenilor 
și vlahilor sau latinilor, cum li se zicea la Raguza, în Dalmația, erau foarte 
vechi, fiind mai puternice decit influența greacă. Legătura culturală dintre 
cetățile Adriatice de la Raguza, Spalatio, Zara etc. o făceau in special negus- 


1 A. lordan, Relations culturelles entre les Roumains et les Slaves du Sud, Bucuresti, 
1938, p. 19. . i 

* Bogdan Petriceicu Hasdeu, Etimologicum Magnum Romaniae, tom. IV, Bucureşti 
1893, p. CCXLVI. 

3 Dr. Alexandar Soloviev, Selo i seljak u prošlosti, în vol. Naše selo, Beograd, 
1929, p. 37. . s 

« Const. Jireček, lIstorija Srba, 1, Viena, 1911, p. 151. 


£2 


torii raguzani, care aveau la` Bononia (Vidin) o. colonie precum şi un con: 
sulat 1. Acești negustori de sare și alte produse aduceau de la Adriatică cintece 
și duceau spre Raguza și Zara alte cîntece. Așa ne explicăm asemănarea 
fidelă a temei din balada sirbească Mali Radoiţa? a lui V. Karagici, a cărei 
acțiune se desfășoară la Zara, și cca timoceană Rădoiţă, cu zonă de circu- 
laţie exclusivă în Timoc. 
' * Amintirea trecutului istoric comun trăiește încă în folclorul balcanic. 
Acest folclor viu, dinamic și original s-a conservat datorită unor condiții 
social-istorice şi politice specifice, care au ţinut trează cultura pâtriarhală 
populară a acestor popoare tinere și viguroase. „În timp ce originalitatea 
cîntecelor cehe, slovace și poloneze se pierde sub influenţa culturii apusene, 
cum afirmă St. Giugev, cîntecele populare ale slavilor din sud ascund urmele 
muzicii moștenite de la toate culturile răsăritene.“ 3 

Cu cît asuprirea și exploatarea milenară a popoarelor balcanice a fost 
mai grea şi apăsătoare, cu atit suferințele comune ne-au unit. 


. 
~ 


+ 


Peninsula Balcanică (cu cca, 1 milion Km. p.) a fost puntea dintre 
răsărit și apus, facilitind popoarelor năvălitoare să păşească peste acest colț 
de pămint pirjolit, iar regiunea Timocului a fost pentru popoarele balcanice 
canalul viu, axat pe Dunăre, prin care s-a purtat, ca un du-te-vino, cintecul 


popular. 
| Străbătută de vechi drumuri comerciale sau militare — Via Claudia și 
Via Traiana — ce legau Roma și Balcanii de Drubeta sau Dacia, pe această 


punte a Timocului au curs neincetat izvoarele folclorice, desprinse din mi- 
reasma geniului popular al naţiunilor balcanice. În inima acestui ținut, 
împăratul Traian construiește podul de peste Dunăre ce lega Costolul (Cas- 
tello) de azi, cu Drubeta de la T. Severin. | 

Prin acest canal, vatră a poporului român, s-a alimentat de-a lungui 
veacurilor 'eposul român, sirb, bulgar, grec, albanez sau turc. 

Cum se explică acest fenomen? Între popoarele din dreapta și stinga 
Dunării fiind legături milenare, ele au fost și între timoceni și toate naţiunile 
balcanice cu care au intrat în relaţii. Bătrinul fluviu i-a unit și i-a legat pe 
timoceni, atît de oltenii sau bănățenii din nord, cit şi de sirbii sau bulgarii 
din sud. 

Bătrinii își amintesc și azi că, pe vremea lui Cuza Vodă, turcii puneau 
străji la Dunăre dintre pandurii numiți „armatoli“ sau „martulasi“, care se 
ingrijeau să nu treacă în sud „tilhari și hoţi“, căci pe ambele tărmuri ale 
Dunării erau încă întovărășiri la munca cîmpului între rudele din Oltenia 


1 Petar Popov, Vidinskiat Krai, Sofia, 1965, pp. 68—69. 
2 Vuk Ştefan Karagici, op. cif., tom. MI, pp. 330—334. 
3 St. Giugev, op. cit.; p. 324. 


13 


sau Banat și cele din valea Timocului. Trecerea Dunării s-a făcut pe bază 
de mici formalităţi, abia de la înfringerea turcilor (1877). 

De altfel, oltenii, bănăţenii sau timocenii și azi îşi amintesc de rudele 
dintr-o parte sau alta a Dunării. 

Lăutarii din Oltenia și Banat au pătruns pină departe în sud de Dunăre, 
cîntind cîntece epice sau lirice, iar timocenii au trecut fluviul la nord. Aceste 
manifestări artistice s-au produs pină în zilele noastre, în perioada celui de-al 
doilea război mondial. In acest timp, s-au întilnit foarte dese cazuri cind 
tarafuri de lăutari timoceni puteau fi întilnite în Sudul Olteniei sau Banatului, 
uneori la T. Severin, Craiova sau București, fiind foarte căutați pentru reper- 
toriile mari de poezie epică. 

Ca urmare a acestor relaţii culturale, perpetuate de-a lungul veacurilor, 
au pătruns în genul nostru epic sau liric unele poezii specifice timocene, sau 
imprumutate de la celelalte popoare sud-danubiene. 

Așa se explică existența în genul nostru epic a unor poezii populare: 
ce se găsesc în folclorul sirb, bulgar, grec, albanez etc. Cităm cîteva exemple 
pentru a demonstra acest adevăr: Cîntecul bătrinesc Doiecin bolnavu sub 
acest nume figurează în eposul timocean, Doncilă în eposul nord-danubian, în 
cel sirb, Bolani Doicin (Doiecin bolnavu), iar în epica bulgară sub numele 
de Duicin. Balada circulă și la albanezi, deci are o mare arie de răspîndire, 
ca și Moștean bătrîn. 

Balada Deli Marcu, fost căpitan de haiduci, venit din Dalmatia în 
oastea lui Mihai Viteazul, are o arie de răspindire aproape la toate popoarele. 
balcanice și probabil prin intermediul baladei timocene a pătruns și în epica 
noastră. 

In epica bulgară ?, Baba Novac nu apare singur, ci alături de alte per- 
sonaje, pomenindu-se sub numele Debel Novac, Stari Novac și Haidut Novac. 
Se bucură de o circulație cu mult mai redusă decit în balada românească și 
cea sirbească. 

Cea mai întinsă arie de răspindire la popoarele balcanice o au 
baladele din ciclul Novăceștilor. Numai Ștefan Karagici, la timpul său, cule- 
sese șapte balade din acest ciclu: Baba Novac, Gruia, Radivoi, Tatomir și 
altele. Prin intermediul poeziei populare timocene au trecut în nordul Dunării, 
în epica noastră, aproape toate baladele din ciclul Novăceștilor. Din epica 
timoceană am cules șapte balade din același ciclu, care au pătruns cu multe 
veacuri înainte în poezia populară din Oltenia, Banat, Muntenia, Dobrogea.. 
Este vorba de baladele: Baba Novac, Gruia lui Novac, Gruicea, Ioviţă a lui 
Novac, Baba Novac și fata sălbatică, Novac și fiul turcit, 

Cu toate că despre Baba Novac este vorba atit în epica sirbă, cît și îm 
cea română, structura tematică diferă uneori, încît se pune întrebarea dacă 


1 D. Papazoglu, Monumentul lui Mihai Viteazul, Buc., 1866, p. 28. 
* Ivan Burin, Bălgarşko narodno tvorcestvo, tom. l, Sofia, 1963, p. 13. 


14 


este vorba despre același Novac. Nu putem însă preciza dacă este vorba de 
Baba Novac, care haiducește patruzeci de ani în Bosnia: „U zelenoj gori 
Romaniji“, „pe muntele verde al Romaniei“, care este contemporan cu des- 
potul sirb Giuragi Brancovici, căsătorit la 1414 cu blestemata Irena din nea- 
mul Cantacuzinilor greci, sau despre acel Novac, născut, după opinia croni- 
carului maghiar Szamoskizy !, în satul Poreci de pe Dunăre, ceva mai sus 
de Porţile-de-Fier, și care în mod necontestat a haiducit în valea Timocului 
şi i-a zdrobit pe turci la Cladova, cetatea timoceană Florentin sau la Vidin, 
spre marea bucurie și laudă a lui Mihai Viteazul. 

Despre acest Novac, consemnat de cronicarii Istvan Szamoskâzy 2 și Ciro 
Spontoni ca fiind general în oastea lui Mihai Viteazul, poetul anonim timocean 
coniirmă a îi din Timoc: 


Baba Novac 

Sare Dunărea-n ciumag, 
Dincolo la Calafat, 
Unde e un rob legat, 
Ș-altu-n ţapă alinat. 


N-am putut descoperi descrierea acestui general ilustru al lui Mihai, 
din momentul în care se lasă de haiducie și devine căpitan de oaste. Acest 
lucru nu există nici în epica timoceană și nici la celelalte popoare balcanice. 
Istoriografia bulgară 3 îl socotește a fi bulgar din părțile Vidinului, ceea ce 
întăreşte ipoteza că eroul este mai îndată român timocean, ținindu-se seama 
de structura etnografică a raioanelor Poreci, Cladova, Craina și Vidin. 

Considerăm că istoricul sîrb Nestor Letopisaţ ar putea să greșească 
atunci cind susține în lucrarea sa Starina Novac, că vechiul Novac din 
sec. XV, care haiducește în munții Romania din Bosnia, este una și aceeași 
persoană cu Baba Novac, care la 5 febr. 1600 a fost jupuit și ars de viu pe 
rug la Cluj din ordinul Dietei nobililor clujeni și al lui Basta, întrucît Novac 
(comandant al cetății Lipova) uneltea, prin paşa din Timișoara, să-l readucă 
pe Mihai Viteazul în domnie, într-un moment în care „atletul creștinătății“ 
era pribeag, părăsit de toţi și fără de ţară. 

O baladă cu o mare zonă de răspindire în Balcani este și Meșterul 
Manole. La sirbi i se spune Zidanje Skadra 4. O tematică asemănătoare există 
în epica greacă legată de construirea podului de la Anta, iar la bulgari în 
legătură cu podul de pe riul Strumiţa. Aceeași temă poate îi întilnită și în 
epica populară maghiară sub titlul Zidarul Kelemen 5. 


3 |. Crăciun, Baba Novac, generalul lui Mihai Viteazul, Cluj, 19%, p. 4. 

? Szamosközy Istvan, Történeti maradványai, 1566—1603, 1542—1608..., Kiadta Szilágyi 
Sándor, II—IV Kotet, Budapest, 1876—1880. 

? Kratka bălgarska ențiklopedia, tom. | A. Sofia, 1963, p. 160. 

* Ilja M. Zivancic, Srbi i Rumuni povodom zidanje Skadra, Beograd, 1937. 

* Mihai Pop, Balade populare maghiare din R. P. R. (prefaţă), Buc., 1960, p. 7. 


15 


DP a ada. Dă 


Cunoscuta baladă Chera Cheralina circulă sub aceeași denumire pe am- 
bele țărmuri ale Dunării, iar la sirbi sub titlul de Arap. 
kădoiță din epica timoceană se găseşte atit în epica sirbă, cit și în cea 
bulgară. | i 

Trecind prin canalul viu timocean, pătrunde în epica noastră balada 
Al copil mic de turc, aidoma cu cîntecul bătrinesc sirbesc Kralevi€ Marco 
(Marcu Crăișorul), aliatul turcilor, care a fost rănit de moarte de către Mircea 
cel Mare în lupta de la Rovine, pentru trădarea cauzei comune a popoarelor 
balcanice. Intr-o legendă timoceană, rănirea lui Marcu Crăișoru are loc la 
„Rovine“, între orașul Negotin, Coroglași, Geanova. și Samarinovăț, loc în 
care domnitorul zideşște în grabă minăstirea din Gevrin, despre care localnicii 
spun și azi, menţinind o veche tradiţie, că „ar fi zburat într-o noapte din Țara 
Românească, din pricina păcatului faţă de Crăișorul Marcu“, care și-a dat 
siirșitul abia pe viriul Carpaţilor timoceni. Legenda pare confirmată de o in- 
scriptic găsită la podul de la Sirbovlași, pe care scria în cirilice: Zdie zamče 
Kralj Marko, adică Aici zace Marcu Crăișorul. Inscripția a fost găsită de 
Kanitz la 1876 şi se crede că Marcu Crăișorul a fost înmormintat în Geanova !. 

Cîntecul Iancu Sibianu și Ana din epica noastră se află în cea: sirbă 
sub denumirea de Ženidba Sibjanina Janka, cu deosebire că Ana din balada 
românească este din Belgrad, iar cea din balada sirbă este Jana timișoreanca. 

Popoarele vecine au creat o mulțime de balade istorice care în folclorul 
nostru lipsesc. Ne referim la baladele: Radul beg, Mircea Voivoda i Krali 
Șișman, Mihail Voivoda, Radul Voivoda i Dan Voivoda na lov (Radul voievod 
și Dan voievod la vinătoare), Dan Voivoda krșciava ţar Șișmanu diateto (Dan 
voievodul botează pe fiul ţarului Șișman), Dan ban stroit ţrkvi (Dan banul 
construiește biserici), Radul beg i bugarski Krali Șisman şi altele 2. 

Pătrunderea în balada timoceană a cintecului Țarul Murat și Radul 
Voivoda a fost posibilă sub influența baladei bulgare aproape identice, Radul 
beg i țar Murad 3. 

Mihai Viteazul, Mircea cel Mare, ca și Radul beg (Radu cel Mare) 
apar in folclorul timocean în legende și mai rar în epică. O explicatie ar fi 
că aceştia aveau construite dincolo de Dunăre mai multe ctitorii pe care le 
susțineau cu bani și sare. Pe valea Timocului Negru, Radul beg avea con- 
struite zece minăstiri, iar ceardacul său din oraşul Zaiecear se putea vedea 
pină acum 20 de ani (dacă nu și azi). 

In forma în care apar domnitorii români in epica sirbă sau bulgară, ei 
nu se pot regăsi in epica noastră populară. ' 


! Spomenica Timocke Eparhije, 1834—1934, Sremski Karlovici, 1934, p. 268. 
> Al. lordan, op. cit. 
3 Iven Burin, op. cit., |, Sofia, 1961, pp. 552—554. 


16 


Bătrîni de peste 100 de ani din 
comuna Gamzigrad, judeţul Timoc 


Român din Carpaţii Timocului în 
j pori național românesc 


- <e me eae ame ame ci d „ad 


— 


dim Românce din comuna 

Corbova, plasa Cla- 

dova, judetul Craina- 
Timoc 


“<> 


Cîntărețul Ghenadi Florea, comuna 
Stanotîrn, județul Vidin 


Pereche de tineri din comuna Cor- 
bova, plasa Cladova, județul Timoc 


Moară pe Timoc, comuna Zlocutea, 
judeţul Timoc 


su .. - - 
prop LL... ve "Pi 1” "7" Vi] 


... _ dili ei inte ea aa 


Români din Timoc 


LU 


Fapiele pline de eroism ale domnitorilor români apar și în poezia 
populară maghiară. lon lacobinus menționează existența a două poeme ungu- 
reşti în care se vorbește despre vitejia lui Mihai Viteazul la Călugăreni!, ce 
făcea să se cutremure osmanul sub paloșul dreptăţii și al eroismului poporu- 
lui român. 

Cîntecul bătrinesc Dinu și Voichiţa, cu variantele sale Călătoria mortului 
şi Fratele înviat se află înscris în folclorul grec, sirb, bulgar, albanez, român 
și în literatura populară germană, prin Lenore de Bürger 2. 

Balada noastră Moștean bătrin, mult gustată de către timoceni, se întil- 
nește și în folclorul albanez. 

In volumul de faţă se pot întilni zeci de cintece bătrineşti foarte vechi 
şi unice în literatura noastră, exclusiv timocene, cum sint: Deli Marcu, din 
ciclul Novăceștilor (Gruicea şi altele), Chilidor, Ciociîrlanul, Arian al mic, 
Ghiol Dumitru și Soarele, Al copil mic de turc, Rădoiţă, Petcana, Rădonia, 
Naidin, Stăncuţa sau U'rsitorile, care ne aminteşte de Oedip rege a lui Sofocle, 
Begu din Ada-Kale sau Stoian Bulibașa, Dinu Maziru, Stoian Voivoda, Raita 
Cătana, Țarul Murat și Radul Voivoda, Pazvangia de la Dii, Impăratul Cos- 
tandin, Răscoala românilor împotriva turcilor (1876), Cetatea Cozia, Stoian 
Stingă şi multe altele, care nu pot fi întilnite decît destul de rar în epica 
popoarelor vecine, fără a mai adăuga o mulțime de balade fantastice și 
mitologice. 

Aceste balade istorice, haiducești etc., deşi sint local timocene, au cuprins 
zone întinse, multe dintre ele putindu-se găsi în folclorul din Banat, Oltenia, 
Vlașca, Teleorman. 

Documentele și folclorul atestă că la Porlile-de-Fier haiducii duceau 
împoiriva boierilor, ciocoilor şi a turcilor o luptă comună. Sint haiduci din 
fară, cunoscuţi în folclorul timocean, precum și haiduci renumiţi din Timoc, 
care haiducesc în Oltenia sau în Banat. 


* 


Aşezaļi la mijlocul drumului ce leagă nordul de sudul Dunării, poeții 
populari timoceni au înlesnit influența reciprocă a unor culturi populare 
arhaice diferite, au creat şi crează un folclor de o mare varietate. 

Poezia populară timoceană conţine teme dintre care unele se repetă și 
pot fi întilnite și în folclorul din partea stingă a Dunării. 

Aceste cîntece născute în anumite condiţii sociale și istorice oglindesc 
suferințele popoarelor balcanice și ele apar ca un bun aproape comun al 
tuturor acestor popoare. 


$ Al. lordan, Mihai Viteazul în folclorul balcanic, Bucureşti, 1936, p. 15. 
2 D. Caracostea, O problemă de literatură comparată şi folclor, Bucureşti, 1929, p. 15. 


17 


Eao ak nrohin cm e Oil et la e 


* sc em aline 


Dorul de libertate și de dreptate este concretizat în minunate imagini 
poetice, care secole de-a rindul au umplut de speranţă sufletele celor asupriti. 
Cu cintecul popular, cei care n-au mai putut suporta asupririle au pornit 
pe potecile munților sau codrilor, ca răzvrătiți fată de boierii care 
legalizaseră  ilegalitatea exploatării. Avem aici foarte multe balade în 
care haiducia este glorilicată de către poetul popular; isprăvile îndrăznețe 
față de turci sau față de cei bogați fiind cîntate şi sprijinite de milioane de 
oameni, care duceau aceeași viață de robie milenară. 

Faptele de legendă ale haiducilor sînt cîntate cu pasiune, talent şi simţ 
artistic. După cum se știe, haiducii dintr-o parte și alta a Dunării purtau 
luptă împotriva acelorași dușmani. Ei se întilneau în codrii verzi primăvara, 
la Sfintu Gheorghe, și se despărțteau la căderea frunzei toamna, la Simedru. 

Balada Creţu înfățișează drama socială a țărănimii noastre. Haiducul 
justifică necesitatea deposedării celor bogaţi pe calea acţiunilor de silnicie, 
intrucit ţăranii n-aveau pămînt, plug și nici vite pentru arat. dar erau robi 
la ciocoi și legați de pămînt (adscriptis glebae): 


N-am venit la cine n-are. 
Si-am venit la cine-i are, 
Să-i dea Creţu cui nu-i are! 
Să-și cumpere boi și vaci, 
Ca să are și-ai Săraci! 


Haiducul Nea 


cșu și îrate-su Lupu treceau fără dificultate pe ambele 
maluri ale Dunării şi 


Haiduceau la Severin, 

Dar treceau și-n Negotin, 
Haiduceau mai in tot loc, 
Da' treceau peste Timoc. 

De prindeau vreun turc bogat, 
Il luau de ceafă legat 

-l treceau Dunărea-n tară, 
-i dau de minca papară. 
Da’ de prindeau vreun ciocoi, 
Il puneau de păștea după oi. 
De prindeau un grec cu barbă, 
Il puneau de păştea iarbă; 
Tremurau ciocoi din tară, 

Pe turci îi băgau în boală. 


In balada Iluiducul Vuleanu, ce se cîntă şi in Banat pe Valea imăjului, 
se spune că pentru haiduci Dunărea nu constituia nici un obstacol: 


18 


iei aie da 


Mai trecea și-n Orșova, 
De umplea cîte-o chesa!, 
Pe-ai bogaţi îi jupuia, 
Pe-ai săraci ii dăruia. 


Soarta ţăranului român e cutremurătoare. Asuprit de cei de o lege cu 
dinsul, ca şi de cei străini de neamul său, nemaiputind suporta birurile și 
nedreptăţile, apuca drumuri lungi pînă la Constantinopol pentru a se plinge 
sultanului. lată tabloul vibrant din balada Tudorel, unde soțul iși ia rămas 
bun de la soția sa iubită: 


Voichiţa mea cea frumoasă, 
Pe sub soare mai aleasă, 

la să-mi faci o azmioară, 
Frămintată-n lăcrămioară ; 
Coaptă-n sîn la ţiţișoară, 
Dospită la inimioară, 

Că eu, Voico, am să mă duc, 
Pe lungi drumuri am S-apuc, 
Tot din vad, în vad, 
Pină-ajung la Țaligrad. 


In cintecul Strigă-o fată din cetate, poetul anonim prezintă, într-un 
dialog sugestiv, suferinţele popoarelor de pe cele două maluri ale Dunării, 
care au cunoscut din zorii istoriei traiul robilor. 

Tinerele fete se pling una alteia, revoltate de asuprirea ciocoilor din 
Țara Românească sau a „bașbuzucilor“ și a „fiarelor cercheze“ din părțile 
Diiului şi văii Timocului, propunîndu-și o luptă comună în vederea eliberării : 


Strigă-o fată din cetate, 
Peste Dunăre departe; 
Strigă, mi se jeluiește 

De traiul ce mi-l trăiește... 
Veniţi aicea cu toate, 

Să scriem la boieri carte, 
Să ne facă direptate. 

Să dăm jalbă la ciocoi, 
Să dea drumu la flăcăi, 
Să ne mărităm și noi. 


Un sentiment copleșitor de dor îl mistuie pe cel ce și-a părăsit plaiurile 
copilăriei, fie din părțile timocene, fie pe cele din țară : 


$ Pungă cu bani. 


19 


Dunărică apă lină, 

Numai cu păcate plină, 
Săca-ţi-ar izvoarele, 

Să trec cu picioarele; 
Să-mi văd surioarele 

Și cîmpul cu florile. 

Că de cînd nu le-am văzut, 
Pe mine carne-a scăzut. 


Suferințele popoarelor balcanice au fost aceleaşi, sau aproape aceleași. 
In cintecul bătrinesc Pazvangia de la Dii se consemnează situația grea a 
românilor, bulgarilor, sîrbilor, căci Pazvan Oglu de la Vidin se jura să nu 
cruțe pe nimeni: 


De-oi prinde român, bugar !. 
Să-i înjug la plug pe-un an; 
Da' de-oi prinde sîrb haiduc, 
Pietre de moară îmi duc. 


Sint pregnant îniăţișate suferințele popoarelor din sangiacul Vidinului 
și din regiunea Timocului. Reproducem citeva fragmente : 


Ordia se rinduia, 

Turcimea se pregătea; 

Și-o porneau din sat în sat, 
După rumâni de vinat. 

Ne luau griu, ne luau porumb, 
Zbura pasărea din cuib. 

Ne luau oi, ne luau și mniele, 
Pe cimpul cu flori e jele. 


Li L] . e . Ld . s ® . [] e e 


Muer'le ni le robea, 
Lumea goală răminea, 
Cu urzici se arănca. 
Boabe-n piuă îmi pisa, 
La moară nu-mi cuteza; 
Și mincam la chisăliță, 
Nu era cine de viță! 


E Bulgar. 


20 


| 
| 
| 


Tremura Craina! și Diiul, 
Nu cînta pe Timoc puiul. 


- . . hd 


Fugea omu pe-unde poate, 
Cu car cu două protape. 
In păduri se înfunda, 

Cu codri mi se-nfrăta. 


Și-mi ajunse vremea-n plai 
Făr'de cîntec, făr'de grai. 
Șaptezeci de ani, măi frate, 
N-a cîntat cocoș pin sate. 
Jerpeliră Diiul tot, 

Mai cu seamă peste Timoc. 
Da mai treceau la Craiova, 
Pină sus cătră Moldova. 


R 


Poezia populară timoceană e bogată în cîntecele numite „frinturele“ sau 
„drăgostele“, în doine, colinde, bocete, cintece de leagăn. 

In privința circulației „frînturelelor“ , Sau „drăgostelelor“ și a cîntecului 
bătrinesc se poate spune că, în timp ce lirica este vie în fiecare cămin timo- 
cean, balada mai trăiește în fiecare comună doar la citiva barzi pasionaţi, 
cu memorie capabilă de a putea reţine între 5000— 15.000 de versuri, dintre 
care mulți sint neștiutori de carte. 

Aria geografică din care s-au cules atit cîntecele bătrinești at și cele 
de iubire etc. este întinsă cam cît Oltenia. Dacă ne orientăm pe fluviul Dună- 
rea, lungimea ar fi de cca. 300 km. Ea pornește de la rîul Morava (Margus) 
și se continuă spre cetatea Golumbățului, a Baziașului, Orșovei, T. Severin, 
Cladovei și Vidinului din fața Calafatului. Deci, teritoriul din care s-a cules 
folclorul din acest volum este în vecinătatea Olteniei și Banatului, limba 
românească auzindu-se la miazăzi de Dunăre, pe o linie dreaptă de la T. Se- 
verin spre Niș de cca. 100—150 km. 

Limba română poate îi auzită în Timoc, pină acolo unde încetează lanțul 
muntos carpatic, ce se oprește în virful piramidal al Artanilor (Ritani) ; 
pină aci am cules poezia noastră populară și am auzit Mioriţa. 


1 Provincie în n. e. Serbiei, cu capitala Negotin. 


21 


Despre limba și locuitorii acestei regiuni s-a scris mult. Cei mai numeroși 
sint învățații sîrbi, maghiari, germani, bulgari, ruși, francezi, italieni și români. 

Printre lucrările importante, amintim pe aceea a savantului bulgar de la 
universitatea din Sofia, Stoian Romanski Rumănite mejdu Timok i Morava 
(Românii dintre Timoc și Morava), Sofia, 1926, și pe aceea a academi- 
cianului iugoslav Tihomir Georgevi€, Kros naše Rumune (Printre românii 
noștri), Beograd, 1906, care ne pune la îndemină material preţios și în pri- 
vința folclorului. C. Cviji€ și A. Belić scriu fiecare cîte o lucrare în 1918, la 
Paris, despre românii din Serbia (Les Roumains de Serbie). 

Poeţii populari timoceni sînt locuitorii bătrini ai acestor meleaguri. Dar 
cu toată vechimea lor, în mod științific este dificil să putem delimita după 
virstă atit lirica și mai cu seamă balada, epica. Presupunem însă că față de 
tematica abordată unele datează de la începuturile epocii feudale (ne referim 
la Impăratul Costandin, ciclul Novăceștilor, Rădoiţă, Radonia, Tanislav, Țarul 
Murad și Radul Voivoda etc.). 

La stratul vechi timocean s-a adăugat cu timpul un strat etnic nou, de o 
dată mai recentă, prin migraţiunile din miazănoapte, din ţările române. 
Aceasta explică unele concordanțe din folclorul nord-danubian și cel sud- 
danubian. 

Autenticitatea şi păstrarea nealterată a folclorului timocean se explică 
prin așezarea românilor timoceni în mase compacte şi foarte întinse. 

Tihomir Georgevici este de părere că mulţi timoceni „au venit din Țara 
Românească sau Banat“, ca urmare a legii din 5 august 1746, a domnitorului 
fanariot Constantin Mavrocordat, cînd ţăranii români nemaiputind suporta 
exploatarea feudală își părăsesc vetrele strămoşeșii, trecînd în sudul Dunării 1. 
Mulţi însă s-au reîntors în ţările românești. 

Cu „toate că la o vreme timocenii din părțile Diiului (Vidinului) ajunseră 
să plătească peste 28 de feluri de impozite (resumi), viața le era mai ușoară 
la miazăzi de Dunăre, la turci, decît în țara lor de baștină, căci colgiii turci 
păreau mai blinzi decît moșierii români. 

Dar şi aici suferintele se înteţesc în timpul răzvrătitului pașă de la Vidin 
(Dii) Pazvan Oglu, despre care istoricul sirb M. G. Milicevici reproduce în 
marea sa operă Knezevina Srbja un fragment scris în limba română dintr-o 
baladă timoceană culeasă de la românii timoceni, „munteni“ sau „ungureni“ : 


Pazvangia s-a jurat: 
Unde-oi prinde babă slabă, 
S-o pun să pască iarbă. 


Tihomir Georgevic, La vérité sur les Roumains de Serbie, Paris, 1919, p 10 


22 


Unde-oi prinde moș bătrin, 
Să-l pun să roadă fin. 
Aiduc Velcu s-a jurat, 
Unde-o-l prinde,-l va tăia. 


sugrumați nici de iataganul otoman. Sprijiniţi de către Comitetul rus din 
Bucureşti, se răscoală la 1876 împotriva turcilor de la Dii (Vidin), dînd peste 
o mie de morți. În cintecul bătrinesc Răscoala împotriva turcilor de la 1876, 
anonimul timocean oglindește setea de răzbunare și de eliberare de sub 


jugul turcesc: 


Dacă timocenii n-au putut îndura jugul boieresc în tară, nu s-au lăsat 
i 


Atunci dascălu Ciolacu, 

Pe un cal roșu ca macu, 

Pe cîmpu-al din Bregova, 

La timoceni cuvînta : 

— Frați români, să vă luptati, 
Frică la dușmani nu luați, 
C-a venit ziua cea mare, 

Să mincăm la turc oscioare. 


Poezia epică timoceană cîntă toate războaiele de eliberare purtate de 
sirbi sau bulgari. Alături de popoarele vecine, timocenii au luptat cu eroism, 
fiind elogiați de presa internaţională. Despre contribuția lor la războiul din 
1876 scrie şi Mihail Eminescu. ! Românii timoceni s-au identificat în aspiratii 
cu popoarele din sud, ducînd aceeași luptă și dînd aceleași jertfe, sub zidurile 
de la Adrianopole, Kaimaccialan, Salonic, Tracia. 


4 


In ceea ce privește gruparea geograiică și dialectală a folclorului timo- 
cean, menţionăm cîteva considerații ale unor învăţaţi străini și români. Acade- 
micianul iugoslav Tihomir Georgevici, referindu-se la limba vorbită de către 
românii timoceni, spune: „Toţi românii Cin regatul Serbiei vorbesc dialectele 
limbii române“ 2. 

In mare, graiul vorbit se orientează după cum lanțul carpatic timocean 
taie în două regiunea Timocului. In partea dinspre răsărit a munţilor, întoarsă 
cu fața spre Oltenia, se aude un grai identic cu cel al oltenilor. Înspre apus 
de crestele munţilor, cu fața spre Banat, se vorbește graiul bănățean, „înflorit“ 
ici, colo mai cu seamă pe valea Moravei, cu neologisme sîrbești. 


1 Mihail Eminescu, Românii din Serbia (după o corespondență din Budapesta), în 


Opere complecte, lași, 1914. 
? Tihomir Georgević, Kroz naše Rumune, p. 35, Beograd, 1906. 


23 


Pornind deci din faţa Calafatului, de la Dii (Vidin), pînă dincolo de 
Cladova, din fața Turnului-Severin și Orșovei, și de aci către miazăzi, pe o 
linie de vreo 150 km., se întinde aria graiului oltenesc. Graiul oltenesc se 
vorbește azi în Timoc într-o formă arhaică. 

Pe o linie sinuoasă dintre T. Severin și Orșova, pornind din apropierea 
Cladovei spre apus, pină la Golumbăţ (la noi Baziaș) și continuind spre 
Morava și dincolo de Morava, iar spre sud pină la Paracin, cu sate răzlețe 
ca Vlaşka, Spuska, Batinț, Boșniana, sau la sud de oraşul Zăiceri, cu comu- 
nele: Luca, Vlașko Pole, Vlașko Selo, L.ubniţa, Bacevița și altele, se mai 
poate auzi vorbindu-se subdialectul bănățean cu tot mai multe cuvinte sîrbeşti. 
Populaţia care vorbește graiul bănăţean, deși mult mai numeroasă decît aceea 
care vorbește graiul oltean, are un folclor mai puţin important, atit sub aspec- 
tul calitativ, cît și sub cel cantitativ. 

Aria geografică în care se vorbește graiul bănățean cuprinde judeţele : 
Morava, Pojarevaţ (Pasarovitz) și parțial judeţele Timoc și Craina, în timp 
ce graiul oltean se vorbește în județele: Craina, Timoc (parţial) și Vidin. 

Graiul bănăţean este numit de către localnici „muntenesc“ sau „ungu- 
renesc“. Printre locuitorii de aci pot fi întilnite grupuri de mineri „cărbunari“ 
sau „ocnari“, numiţi „bufeni“. Aceștia au trecut Dunărea de la Bocşa, Reșița 
sau Oraviţa şi se ocupă dincolo în Timoc cu mineritul, în localitățile: Maidan 
Pec, Bor, Cuceaina, Rudna Glava etc. Cele citeva comune de mineri de aci 
vorbesc o limbă ce se aseamănă mai mult cu graiul oltean decit cu cel bănă- 
tean, întrucît „bufenii“ sint emigranţi din Oltenia în Banat. 

In același timp, graiul dinspre răsărit de Carpaţii timoceni este numit 
de către localnici „graiul țărenilor“, aidoma cu cel oltenesc. La el se pot 
remarca unele particularităţi. Astfel, cei din faţa raionului Calafat se numesc 
„văleni“ sau „dunăreni“ ; cei din fața raioanelor Vinju Mare și parțial Turnu 
Severin se numesc „cîmpeni“, în timp ce la miazăzi de această zonă, începind 
cu dealurile meridionale sub-carpatice, se numesc „deleni“ sau „pădureni“. 

In privința materialului cules în acest volum trebuie arătat că majori- 
tatea pieselor sint culese de la răsărit de munți, din judeţele: Craina, Timoc 
și Vidin. Mai puține balade şi frinturele am putut culege din județele 
Morava şi Pojarevaţ (Pasarovitz), unde, după cum ramarcă acad. Emil Petro- 
vici, „doinele și strigăturile sînt pe cale de a pieri. Balada se pare că a dispă- 
rut de mult... In privința aceasta e o mare deosebire între românii dinspre 
Morava și între aceia dinspre Timoc, adică din Craina, unde lăutarii păstrează 
pină astăzi cîntecele vechi româneşti“ 1, 

In aceste judeţe, cu excepţia munţilor Homole, unde nu am cules, nici eu 
şi nici alţi cercetători, se găsesc prea puține balade; căci poezia, portul, jocul 
și obiceiurile, sub influența culturii scrise sîrbești, dispar treptat, treptat. 


1 Emil Petrovici, op. cit., pp. 58—59. 


24 


Un fenomen interesant se observă totuși la românii „munteni“ sau „un- 
gureni“ dinspre răsărit de munți, din Craina și Timoc, și anume că aici epica 
și lirica sînt foarte fecunde datorită legăturii strînse cu balada și cîntecele 
de iubire dinspre Timoc și Oltenia. 


Li 


Se spune că pentru prima dată cîntecele populare ale românilor timoceni 
ar fi fost culese de către marele folclorist sirb Vuk Ştefan  Karagici 
(1787—1864). Pe cînd era vameș la Cladova (1811—1813) și la Birza Palanca, 
apoi ambasador, a cules poezii de pe valea Dunării și a Timocului, culegere 
dăruită lui Gheorghe Asachi (1788—1874) la 1823 f, în semn de prietenie, dar 
mistuită de flăcări, o dată cu Biblioteca națională din Iași. 

Primele poezii populare de la românii timoceni au fost publicate la Paris 
în 1889, de către Emile Picot, în: Chants populaires des Roumains de Scrbie. 
Culegător n-a fost însă Picot, ci doi învățători ce aparțineau unor familii ro- 
mânești, împreună cu o învățătoare sîrboaică. Aceștia „n-au învățat niciodată 
altă limbă, decît cea sîrbească“, zice Emile Picot, referindu-se la culegătorii 
Gheorghe Dimitrievici şi Svetozar Stoiadinovici din orașul Negolin. Materia- 
lul adunat din gura poporului i s-a dat scriitorului francez de către ambasa- 
dorul Serbiei la Paris, lingvistul sîrb Stoian Novacoviei, iar cu ajutorul 
scriitorului Alexandru Odobescu, Picot a reușit să descifreze textele scrise 
în limba română cu caractere chirilice și să le traducă în limba franceză. 

Gustav Weigand, în Der Banater Dialekt, Leipzig, 18%, publică texte și 
din Timoc, comuna Techia. 

C. Cosmescu publică un număr mic de Poezii populare de la românii din 
Serbia, în Convorbiri literare, anul XXXIII, nr. 9, iar Ovid Densusianu, 
I. A. Candrea și Th. Speranţia, în Graiul nostru, vol. Il, București, 1908, pu- 
blică folclor din sudul Cazanelor Dunării. 

M. G. Milicevici, istoricul sîrb, a inclus la 1876, în grandioasa lui operă 
Kneževina Srbija, un text în limba română — graiul muntenesc, din balada 
Pazvan Oglu, reprodusă mai înainte (fragment). 

In anul 1913, profesorii G. Giuglea și G. Vilsan au făcut o excursie cu 
studenţii în sudul Porţilor de Fier, în urma căreia au publicat volumul De la 
românii din Serbia2. Volumul cuprinde mai multe cintece epice din părlile 
Cladovei (Cljuci sau Cheia), de la românii „dunărinți“ sau „mărgininţi“ din 
Craina-sirbească. 


t lon Muşlea, Despre folclorul literar românesc, Kniga o Balkanu, Beograd, 1936, 
tom. |, p. 287. 

2 G. Giuglea şi G. Vislan, De la românii din Serbia, culegere de literatură popu- 
lară, Casa Școcalelor, București, 1913. 


25 


Cu prilejul cercetărilor pentru atlasul lingvistic român (Al. R., II), aca- 
demicianul Emil Petrovici publică Note de folclor de la românii din Valea 
Mlavei !, iar lon Pătruț, Folclor de la românii din Serbia, în același anuar. 

In mai 1943, apare prima mea culegere de Poezii populare de la românii 
din Valea Timocului 2, 

Prima lucrare de folclor care se publică în limba română cu caractere 
chirilice apare în capitala judeţului Timoc, la Zăiceri, în anul 1946, sub titlul 
Cîncicătoare partizănească. Cartea este editată de către Frontul popular al 
raionului Zajecar, sub îngrijirea ing. lancu lui Moană Simionovici din com. 
Podgoraț. Broșura aceasta de 28 pagini cuprinde balade populare din timpul 
luptei de eliberare de sub jugul fascist. 

Cîntece epice au fost publicate şi în ziarul românesc Vorba noastră, care 
a apărut tot în orașul Zăiceri, în anii 1945—1948, în grai muntenesc-ungure- 
nesc, adică bănățean. 

In anul 1958, prof. Nicolae Ursu? publică: Cintece din Valea Timocului 
cu notație muzicală și text. 

Editura de stat pentru literatură şi artă publică în 1960 folclor din Timoc 
în volumul Flori alese din poezia populară. Aci sînt cuprinse mai multe piese 
din lirica timoceană, inedite, care apar și în volumul de față. 

In stirșit, se mai poate aminti volumul Tinerețe fără bătrîneţe care 
cuprinde și basme populare din Timoc, culese de mine. 

Clasificarea materialului epic din această colecție s-a făcut după aceea 
preconizată de Al. I. Amzulescu (Balade populare românești, 1964). 


= 


Important este de semnalat în ce împrejurări se cîntă baladele și doinele. 

De obicei, cîntecul bătrinesc se cîntă într-o atmosferă solemnă, la o invi- 
taţie colectivă: nunţi, botezuri, praznice, sărbători, petreceri, iar pentru cei 
cărora le-au plăcut baladele, chiar şi cu prilejul înmormîntării sau pomenilor. 

In aceleași ocazii se cîntă și frinturelele (drăgostelele) și doinele, cu 
deosebirea că acestea se execută și fără existența unui cadru solemn. Ele se 
cîntă și în grup dar și singur, pentru o anumită destindere sufletească. 

Baladele nu se pot cînta la o singură petrecere într-o zi. De obicei săr- 
bătorile durează trei zile, ca şi nunțile, și nici în aceste zile un lăutar nu-și 
poate epuiza repertoriul bogat de cîntece bătrinești, care uneori pot ajunge 
de la patruzeci la optzeci, fiecare avind de la 100—200 pină la 500—600 ver- 
suri. Sima Prunaru ştie peste o sută de balade. 


3 Emil Petrovici, Note de folclor de la românii dim Valea Mlavei, Anuarul Arhivei de 
Folclor, Buc., tom. VI, 1941, pp. 43—75. 

2 C. Sandu Timoc, Poezii populare de la românii din Valea Timocului, Editura Scri- 
sul Românesc, Craiova., 1943. 

3 Nicolae Ursu, Cintece din Valea Timocului, în volumul Cintece şi jocuri din Valea 
Almajuiui (Banat, Ed. Muzicală, Bucureşti, 1958, pp. 253—260. 


26 


si 


Recitalivul epic se desfășoară în mod liber, bardul popular, deși adesea 
fără știință de carte, parcă ar citi din cronici faptele de vitejie ale strămoșilor. 

Nu îndrăgesc baladele scurte, preferă balade de dimensiuni, care du- 
rează și cîte o oră pînă se deapănă. 

Lăutarul care cîntă este secundat de cel puţin un ajutor care-i ţine isonul 
sau „arăbacul“ la vioară. 

In general toate baladele încep printr-o introducere (taxin sau scopo), 
pentru a trezi interesul masei de ascultători. 

Introducerea uzuală este aceasta : 


Foaie verde colălie, 
l-ascultaţi lume la mine, 

Să vă spun o istorie, 
Dintr-a mea copiiărie ; 

Să vă spun un ciîntecel, 

De cînd eram mititei, 
Istorie bătrinească, 

Pentru ca să pomenească !... 


Melopeea se continuă în acordul viorii într-un tempo viu ori monoton, 
depănindu-se într-o atmosferă de dulce încordare. 
Formula tipică a încheierii este următoarea: 


Istorie rumânească, 

Cît e lumea s-o cetească; 

La buni frați ca dumneavoastră 
Pentru ca să pomenească !“... 


Balada se cîntă pe o singură voce, ca și cîntecele de iubire. Nu există 
cîntarea polifonică, cu excepția cîntecelor rituale funebre. Cintecele de dra- 
goste se pot cînta și în grup, dar pe o singură voce, de obicei de fete, mai 
rar de băieţi. 

Cîntarea antifonică la vicleim şi irozi a dispărut o dată cu acest obicei. 
Baladele se cîntă, mai rar, şi de femei. 

Atit baladele cît și cîntecele de dragoste au melodii proprii, uneori co- 
mune, cu excepţia descintecelor care se recită. 

Multe cîntece bătrineşti de la românii din Timoc au dispărut din tradiţia 
vie, dar cele înmănuncheate în acest volum aduc o contribuţie modestă la 
cunoașterea tezaurului lor spiritual. 

Fiind așezați la răscruce de drumuri, barzii anonimi timoceni au fost 
cărăuşi ai cintecului nostru pe ambele ţărmuri ale Dunării, de multe ori 
împilați de colgiii turci și de către ciocoi: 


Aveau casa cucului, 
Și odihna vintului. 


27 


ia a d fa a d se o a cat i A oa da iapă Ruta d 0 ai Pa olt acad Ri ROR 


Izvorite din înţelepciunea unor minţi fără știință de carte, dar din su- 
flete mari cîntecele barzilor populari din Timoc au darul de a merge la oameni 
»cu carte și parte“. 

Creaţia populară cuprinsă în acest volum va rămine de-a pururi mărturia 
geniului nostru popular creator. 

lubit de noi și de urmașii noștri, cintecul popular va străluci ca un 
luceafăr, ce vine din bezna trecutului îndepărtat. Conștient de trăinicia cîntecu- 
lui, expresie milenară a vieţii celor ce l-au izvodit, poetul din Timoc conturează 
această convingere în grăitorul final: 


Soarele merge și apune, 
Dar cintecul tot se spune! 


CRISTEA SANDU TIMOC 


c 
FPEF 
TRINEŞT 
I 


DOINE 


S I 


AT 
1]3 i j 
sha 
rj, „Ta. Qi 


A 
0-24 ~ . 
bg 
| | y 
F | p | "| 
« mi fo 
3 NA J 
fi d EN ala N 
, M APĂ 
POEZIA a RECE AC LAMA +) 
OBICEIURILOR ' PE- 
TRADIȚIONALE ; e $ 


Snaar a 


i 


Cîntece de nuntă 


Fetită de om sărac, 

Ce grăbişi la măritat, 

Ca ruja la scuturat? 

Că ruja mai înfloare o dată, 
Da’ tu nu te mai faci fată ; 
Că vine primăvara, 

Și n-are cine-o purta. 
Văruicile tăle, 

Pe coastă la viorele ; 

Da’ tu țeşși la păturele, 
Să-nvălui pe neica-n ele. 


2 


Frunză verde măr uscat, 
Fetită de om sărac, 

Nu grăbi la măritat, 

Ca frunza la scuturat! 

Că frunza mai dă o dată, 
Da' tu nu te mai faci fată! 
Fetiţă de om sărac, 

Joci în horă-mboorat ; 
Dă-te, fată furisită, 

Joacă-n horă potolită, 

Că te măriţi fă de nuntă, 
Și nu te culci nebătută 
Că-ţi găsești vrun blăstamat, 
De mănîncă nespălat 

Şi să culcă ne-nchinat! 


3 


Pădure, pădure, 
Păduriţă rară, 

Mindra,-n pielea goală, 
Plinge, se omoară, 

Că lonel se-nsoară. 
Pădure, pădure, 


33 


Păduriţă deasă, 
Mindra minioasă 
Că Ionel o lasă. 
Pădure, pădure, 
Pădure-mpupită, 
Pădure-nsovonită, 
Cu sovon de lină, 
Cu lonel de mină. 


de 


— Si mă cere, maică, cere, 
Si mă cere-un negustori, 
Să-mi facă salbă de poli: 
La mijlocu polilor, 

Chipu negustorilor 

Și mă cere-un dărâbanţ, 
Să-mi facă salbă de sfant ; 
La mijlocu stanţilor, 

Chipu dărăbanţilor. 

Şi mă cere, muică, cere, 
Și mă cere-un vaporean. 


"N 


— Ba tu, maică, nu te duce! 


Cînd ț-ă dragostea mai dulce 
la vaporu și să duce; 

Iti vine altu mai dulce. 

— Da mă cere, maică, cere, 
Și mă cere-un plugăraș! 

— Du-te, maică, minca-l-aș! 


— Fata mamii cea frumoasă, 
Prea frumoasă eşti, 

Spune, spune muichii tele, 
Cind te-oi mărita, 

După cine, după cine, 

Mama să te dea? 

Să te dau, să te dau 
După-un muncitor! 

— Muncitoru prea muncește, 


oe adu. ati 


Ară pogonu-n lung și-n lat, 
Mă arde soarele-n cap! 

Nu mă duc, nu mă duc, 
Mamă, după el. 

— Fata mamii cea frumoasă, 
Prea frumoasă ești, 

Spune, spune, muichii tele, 
Cind te-oi mărita, 

După cine, după cine, 

Mama să te dea? 

Să te dau, să te dau 

După negustori ! 

-- Negustori, negustori, 
Mulţi rămîn chiori. 

Nu mă duc, nu mă duc, 
Mamă, după el. 

— Fata mamii cea frumoasă, 
Prea frumoasă ești, 


Spune-i, spune-i muichii tele, 


Cind te-oi mărita, 

După cine, după cine, 
Mama să te dea ? 

Să te dau, să te dau 
După beleciu! 

—  Beleciu bălăiește, 
Sara vine făr-de pește: 
Ţoalele ude pe el, 

Nu mă duc, nu mă duc, 
Mamă, după el. 

— Fata mamii cea frumoasă, 
Prea frumoasă ești, 
Spune, spune mamii tele, 
Cind te-oi mărita, 

După cine, după cine, 
Mama să te dea? 

Să te dau, să te dau 
După dugăiaș, 

Dugăiaş de la oraș! 

— Dugăiaşu-i cu chirie, 
Și dă maria-n veresie. 
Nu mă duc, nu mă duc, 
Mamă, după el. 

— Fata mamii cea frumoasă, 


Prea frumoasă ești, 

Spune-i, spune-i muichii tele, 
Cind te-oi mărita, 

După cine, după cine, 

Mama să te dea? 

Să te dau, să te dau 

Dup-un cojocari! 

—  Cojocari, cojocari, 

Face la pieptari! 

Cind îl cati, cînd il caţi, 
Sede făr-de bani! 

Nu mă duc, nu mă duc, 
Mamă, după el. 

— Fata mamii cea frumoasă, 
Prea frumoasă ești, 

Spune, spune, mamii tele, 
Cînd te-oi mărita, 

După cine, după cine, 
Mama să te dea? 

Să te dau, să te dau 

După un cioban! 

— Ciobanu ciobănește 

Toată vara, și păzăște, 
Toată vara tir! şi bir! 

Cu cioarecii rupți în tur! 
Nu mă duc, nu mă duc, 
Mamă, după el! 

— Fata mamii cea frumoasă, 
Prea frumoasă ești, 

Spune, spune, mamii tele, 
Cînd te-oi mărita, 

După cine, după cine, 

Mama să te dea? 

Să te dau, să te dau 
După-un croitor ! 

— Croitor croiește, 

Se laudă cînd vorbește; 
Ace-mpunge, ace-mi fringe, 
Mămăliga nu-i ajunge. 

Nu mă duc, nu mă duc, 
Mamă, după el. 

— Fata mamii cea frumoasă. 
Prea frumoasă ești, 


Spune, spune muichii tele, 
Cînd te-oi mărita, 

După cine, după cine, 
Mama să te dea? 

Să te dau, să te dau 
După lăutari! 

— Dragostea de lăutari, 
Aur și mărgăritari ! 
Cînd joacă la zile mari, 
Poznariu e plin de bani. 
Eu mă duc, eu mă duc, 
Mamă după el! 


l-auzi, mamă, cînii bat, 
Impetitorii intră-n sat, 
dighi, dighi, da! 
Taci, mamă, dăi, dăi, dăi, 
Că sint împeţitorii mei.. 
Dă-le, mamă, ș-o cafea, 
Ca să vie să mă ia: 
Dă-le, mamă, băutură, 
Ca să nu mă cate-n gură; 
Cit un an din vară trece, 
Și am patruzeci și zece. 
Mă uitai într-o fintîină, 
Și văzui că sint bătrină; 
Mă uitai într-o găleată, 
Şi văzui că sint buzată; 
Mă uitai și după ușă, 
Și văzui că sint mătușă. 


De trei ani mă duc, mă duc, 


Și tu, mamă, n-ai crezut; 
Dar acuma ai să crezi, 


Rămii, mumă, sănătoasă, 
Ca o garoală frumoasă. 
Cînd o bate peste față, 
Umple satu de dulceaţă; 
Cind o bate pe dos, 

Umple satu de miros. 
Plinge-mă, mumă, cu dor, 
Că și eu ţi-am fost ficior ; 
Plinge-mă, mumă, cu milă, 
Că și eu ti-am fost copilă. 
Plingeţi, frați, plingeti, surori, 
Că şi eu v-am plins pe voi. 


8 


Fa mireasă dumneata, 

Cine naiba te-a-nvăţat ? 
Te-ai grăbit la măritat, 

Ca ruja la scuturat! 

Că ruja mai înfloare-o dată, 
Da’ tu nu te mai faci fată; 
Cînd or cînta racu-n lac, 
Atunci și ginerle băiat!... 
Naică, văruicile tăle 

Suie-n deal la viorele, 

Cu băieţii după ele; 

Tu stai-nchisă-n coșere 
Şi-mi ţăși la păturele, 
Să-nvălui giner'le-n ele. 

Cit fusăi la muica fată, 
Eram îrumoasă, curată, 

Știui floarea cum să poartă. 
Da’ dacă mă măritai, 
Floricica lăpădai, 

Cu picioru mi-o călcai, 

Și-o vindui și pe mălai; 
Copiii mă-mprejurară, 
Birur'le mă înglotară. 

Cit fusăi la muma fată, 


Mincam piine de săcară, 
Cernută cu sită rară, 
Și-o mîncam cu drag pe-alară; 


Că-n trei ani nu mă mai vezi! 
Rămii, tată, sănătos, 
Ca un busuioc frumos : 


$5 


Da’ dacă mă măritai, 
Miîncai piine de-a aleasă, 
Cernută cu sită deasă, 
Și-o mincai cu plins pe masă. 
Baş cind e cina mai bună, 
Poc! cu pumnu peste gură. 
Nu știu, mănînc or suspin 
Sau bag în mine venin; 

Nu știu, mănînc sau ce fac, 
Or otravă-n mine bag !... 

Că mila de la părinţi, 
Aminată  vreme-o uiti. 

Da' mila de la bărbat, 

Ca umbra de păr uscat: 
Cind te dai să te umbreşti, 
Și mai rău te-năduşeșşti. 
Poteca de la maica, 

De cînd n-am dat pe ea, 
Răsări iarba pe ea; 

Să răsar și pălămidă, 

Cu maica nu mai sînt rudă! 
Taci, mireasă, nu mai plinge, 


C-ai să mergi la casa ta, 
Și ț-ă traiu cu vătraiu, 

Și ţ-ă cina cu prăjina. 
Plingeţi ochi şi lăcrămaţți, 
Că voi sînteți vinovaţi; 
Ce vedeţi nu mai lăsaţi, 
Ce iubiți nu mai uitaţi. 
— Fa mireasă dumneata. 
Unie-o lași pe mumă-ta ? 
Cind vine dumineca 
Cine foc i-o mătura?! 
— Cocoșu cu aripa. 

— Cine apă i-o aducea ? 
Vadra-n cui să va usca! 
Infloriți, flori, îniloriţi, 
Că daichii nu-i trebuiţi! 
Cind mie-mi trebuirăți, 
Voi atuncea împupirăți... 
Infloriți și staţi ca gardu, 
Că daichii i-a trecut veacu; 
Infloriti și staţi ca perete, 
Eu mi-am luat partea din fete. 


(În revărsatul zorilor, luni, după ce prima noapte tinerii dorm împreună, 
arzindu-le la cap luminări şi avind la cap și jugul boilor, ce simbolizează 
speranța că în viaţă şi muncă se vor potrivi ca boii la jug, lăutarii, însoţiţi 


de toboșar, cîntă versurile :) 


Zorile, zorilor. 
Zorile, surorilor, 
Ce grăbiţi, 
Ce revărsali, 
Mai staţi, nu vă revărsaţi, 
Că sint doi iubiţi culcati. 
Zorilor, surorilor, 
Nu grăbirăţi la vărsat, 
Că dorm doi golumbi în pat; 
Un golumb ş-o golumbiţă. 
Și să sărută-n gurită; 
Ea pe el şi el pe ea, 
C-așa este dragostea. 
S-a culcat asară doi, 
Da' să vă sculati azi trei, 


Pin’ la anu, 

Și ciobanu, 
Cind o fi anu trei, 
Să-l pună după oi. 
Să să iubească sănătoşi, 
Să facă copii frumoşi. 


[=] 


Joacă, soacră, pingă vatră, 
Să-ţi dea nora turtă caldă; 


Joacă, soacră, tot mai tare, 
Să-ţi dea lături din căldare. 
Joacă, soacră, nu juca, 


Doar cămașa nu-i a ta, 

Că ţi-a dat-o noru-ta! 

Azi ţi-o dă, miine ţi-o ia. 

Și rămii cu riza ta. 

Bate vintu,-ţi ia opregu, 

Ți se vede trupu negru; 
Trupu negru și curat, 

De-un an nu te-ai scăldat !... 


10 


Foaie verde, foaie lată, 

Să plimbă socru pe grapă: 
Foaie verde și-un artar, 

Și-i trasă de un măgar. 

Și-a pus socru cirpa-n cap, 
Da’ cojocelul sub pat. 

Rău soacra l-a fermecat, 

De se culcă tot sub pat; 
Doarme și tot siorăiește, 
Poate dracu mormăieşte ! 
— Fa nevastă, tu ești dracu, 
Toată noaptea-mi scirțăi patu! 
— Mă  bărbate, fermecate, 
Nu face alte păcate! 

Dedei trupu chinului, 

Făcui banil birului ; 

Da’ el să cutropea cu sacu, 


Și durmea pină-l lua dracu!... 


li 


PĂPĂRUDA 


Păpărudă, rudă. 

leşi afară de ne udă. 
Cu găleata, leata, 
Peste toată faţa: 

Cu găleata plină, 
Ploile șă vină; 


37 


Cu găleata rasă, 
Ploile să varsă ; 
Cu ciubăru, băru. 
Peste tot tinăru. 
Crească grinele 
Cît prăjinile, 
Crească  oarzăa'le 
Cit rogoazăle, 

Da’ porumbur”le 
Cît gardurile, 

Boii trăgături, 
Oameni muncitori. 


12 


ALIOŞ 


Sin Toadere, 

Sin Toaderc, 

Las cosita capului 

Cît coada calului. 

Alioș! Alioș! 

La loana pe coș! 

Să abatem pirău pin ușe, 
Să se spele de cenușe; 
Să-i facem leagăn de mătasă, 
S-o ia Conea acasă 
Alioş ! Alioș! 

Cu loana în coș! 

C-au rămas dănacii ne-nsurați, 
Ca tulenii nemîncati ; 

Au rămas fete nemăritate, 
Ca paile nemincate. 
Busuioc, busuiocel, 

Cum ai știut de-ai crescut, 
Așa să știi de scrisa mea! 
Stea, steulica mea, 

Toate stelele să stea, 

Da' tu să nu mai stai. 

Te duci în lungişi 

Si-n curmeziși, 

Incotro soarele răsare, 


Incotro soarele apune, 
Să te duci la scrisa mea; 
Cu ciocu s-o ciocnești, 
Cu aripile s-o plesnești 
Și la mine s-o porneşti. 
Dac-o fi din tară, 

Să vie pe seară; 

Dac-o fi din ale, 

Vie pe podu din vale: 
Dac-o fi din munte, 

Să vie pe punte. 

În vis să-l visezi, 
Aevea să-l vezi; 

In minte să-l ţii, 

La ziuă mi-l spui. 


13 
DESCINTECE 


De obrinteală 

Intr-un cîmp mare negru, 
Latră un cîne mare negru. 
Piste Marea Neagră, 

S-aude zbierind o oaie neagră. 
In pădure mare neagră. 
Zbiară un cioban mare negru. 
Tăcu ciobanu de zbierat 

Şi de fluierat. 

Stătu și oaia de zbierat, 
Stătu și ciinili de lătrat. 

Si stătu şi obrinteala 

Di la Trandafira, 

Stătu de  junghiat 

Şi încuțitat. 

Şi Trandafira rămasă 

Curată, 
Cum Maica Precesta a lăsat-o, 


sănătoasă, 


Ca strugur'li-n vie, 
Ca Maica Stămărie. 


38 


14 


De pocitură 


Pleacă Gheorghe pe cale, pe cărare, 
Gras și frumos. 

Pe la mijloc de cale 
L-a-ntilnit nouăzeci și nouă 
De  săgetături, 

Și nouăzeci şi nouă 

De pocituri. 

Și l-a săgetat, 

Și l-a cuţitat 

Pin creierii capului 

Și fața obrazului, 

S-auzu urechilor, 

Vederile ochilor, 

In rădăcinili măsălilor. 

Și Gheorghe a-nceput 

A tipa 

Și a se văita. 

Nima nu l-a auzit, 

Decit Maica Precesta din ceri 
L-a auzit și l-a văzut. 

Pe scară de aur s-a coborit, 
De mina dreaptă l-a luat 

Si l-a-ntrebat: 

— Ce plingi, măi Gheorghe, 
Ce te vaiti ?... 

— Cum n-oi plinge! 

Cum nu m-oi văita! 

Că am plecat 

Pe cale, pe cărare, 

Gras și frumos. 

Pe la mijloc de cale 

M-au intilnit 

Nouăzeci și nouă 

De săgetături, 

Nouăzeci Şi nouă 

De întăpături. 

Și m-a săgelal, 

Şi m-a cutitat 

Pin creierii capului, 


In faţa obrazului 

Ș-auzu urechilor, 

In vederili ochilor, 

Si-n rădăcinili măsălilor. 
— Nu plinge, măi Gheorghe, 
Nu te văila, 
Că eu grija ta oi purta, 
Și la tine oi venea. 

Cu trestie-n apă ne-ncepută 
Oi descînta 

Și săgetăturili, 

Și cuţiturili, 

Și pociturili. 

Cu mîna le-oi lua, 

Piste nouă mări albe 
Le-oi arunca. 

Şi Gheorghe a rămas 
Curat și luminat, 

Ca auru strecurat, 

Cum maică-sa l-a făcut, 
Cum Domnu mi l-a zidit. 


15 
De dalac 


Tu, dalac 

Din lac, 

Tu, dalac 

Din soare, 

Tu, dalac 

Din mare, 

Tu, dalac 

Din vint, 

Tu, dalac 

Din iarbă, 

Tu, dalac 

Din pămînt, 

Tu. dalac 

Din mincare, 
Dalac cu izbitură, 
Dalac cu umilătură, 


39 


Dalac cu-mplinitură ! 
Tu, dalace, ieși 

Di la Trăilă din cap, 
leși din git, 

leși din carnea lui, 
leși din piept, 

leși din spate, 

leși din picioare 

Și din toate oasele lui. 
Trăilă-ncepea : 

— leşi cînd îţi spun, 
Nu te umila, 

Nu te pitea! 

Dalacu de la Trăilă ieși, 
Sub o piatră se piti, 
Și piatra plesni, 
Dalacu ieși, 

Piatra plecă, 

Dalacu plecă, 

lar Trăilă 

Rămase curat, luminat, 
Cum maică-sa l-a lăsat. 
Ca struguri'li-n vie, 
Ca Maica Stămărie. 


16 


De „soare săc“ 


Mă sculai de dimineaţă. 


Olicăindu-mă și tinguindu-mă, 
Și perii din cap jumulindu-mi. 


Și nima nu mă vedea, 
Maica Precista m-auzea, 
La mine-mi venea. 

De vorbă m-a-ntrebat, 
Cu mina dreaptă m-a luat 


a ag 


Si-n piria lui lordan m-a băgat, 


Si-n fintina lui Adam. 
Ba m-a luat și m-a scăldat, 
M-a spălat de soare săc, 
De izbitură, 


pri 


De boala pămintului 

Şi de-ntilnitură, 

Că are nouă surori 

Și ia nouă dureri. 

Sărea așchia de topor tăietor, 
Și de voinic munciior. 


Să sară și ce e-n trupul Gherghinii. 


Cu nouă surori, 

Cu nouă dureri, 

Veni oastea soarelui, 

Ca la gindul dorului. 

Mai rămascră opt sori. 

Veni altu soare, 

Și la altu dor, 

Mai rămaseră șapte, 

Mai rămascră şase, 

Mai rămaseră cinci, 

Mai rămaseră patru, 

Mai rămaseră trei, 

Mai rămaseră doi, 

Mai rămasă unu. 

Si de unu nu mi-e leac. 

Ci de la nouăzeci și nouă de părti, 

Da’ mai virtos 

De la Iristos. 

Leac de la limba mea, 

Leac de la mina mea, 

Leac de la Maica Precista. 

Că ce zic de mine, 

E și de la Dumnezeu, 

Şi de la Maica Precista; 

Să fie descintecul meu de folos. 

Da' Gherghina să rămină 

Curată, luminată, 

Cu leac din nouăzeci si nouă de 
părli. 

Eu sint tare descintătoare, 

Si descint în fuga mare, 

Făr' de nici o supărare, 

Maica Precista ziditoare, 

Da’ cu o descintătoare. 


Soare sui, 
Soare presui, 


4Ç 


Soare cafeliu, 

Soare turungiu, 

Soare de nouăzeci și nonă de feluri, 

Soare de nouăzeci și nouă de 
neamuri, 

ă ieși cu izbitură 

i cu plinitură, 

i cu boalili văzduhului 

ale răsăritului, 

te du la apus 

Să dai cu capu în fus, 

Și te du la răsărit 

Să dai cu capu-n cutit, 

Soare săc, și să apui, 

La Gherghina-n cap sā nu te 

mai pui. 


AAA A 


. 
. 
~ 


Și din creierii capului, 
Din zgirciul nasului 
Si din fata obrazului, 
Din piept și din şale, 
De unde-i pasă mai tare, 
Să ieși cit mai tare, 
in fuga mai mare. 
lar Gherghina 
Zambila 

Să rămină curată, 
luminată, 

Ca steaua-n ceri, 

Ca strugur'li-n vie, 
Ca Maica Stămărie. 


17 


De îzdat 


La cap pe comănac, 

La inimă de vidră, 
Izdat rebotezat. 
Cocoşu făcu oul roşu, 
Gospodi Camina sărea, 
Făcu strepez. 

Gospodi Camina, 


Cine n-are cruce 
Să nu vină la cruce, 
Cine n-are cruce 
Să nu fugă de cruce. 
Cine n-are cruce 


Să nu treacă peste cruce. 


Fugi, sabie diavolească, 
Că vine sabia diavolească, 
Cu cinci săbii ascuţite, 
Cite cinci sint rămășițe, 
Să taie pe necuratu, 

Să taie pe blăstămatu. 
Fugi din capu omului, 
leşi din inima lui, 

Din trupu voinicului, 
Că nu este locul tău, 
Și este al crucii mele, 
Și-al tămiii ! 

Pleznește, drace, 

Că n-ai ce-i face! 


leși, drace, că n-ai ce-i face! 


Eu te-oi biciui, 

Cu crucea te voi boteza, 
Cu cuţitu te voi tăia, 

Cu tămiia te voi tămiia; 
Tămiia o să-ţi miroasă, 
Pe voinic să-l lași 

Curat în casă. 

Curat și luminat, 

Cum Maica Precista 

L-a lăsat. 


18 
De izdat 


A plecat izdatu 
Cu izdătoanea, 
A apucat 
Cu apucătoanea 
La ușa lui Pătru: 
Uşa, 

ușe încuiată, 


41 


Fereastă, 
fereasta astupată ! 
Și pe coș intra, 
Pe Pătru-l găsea | 
Culcat, înțepturat, 
Cruce netăcută. 
li punea o labă-n piept. 
Una în spinare, 
Il stringea, îl cuprindea, 
Cu coada nările-i astupa, 
li da străgnită, vrăgniţă, 
Umilături și gimtături. 
Patru se văita, 
Se văicărea, 
Stămăria l-auza, 
Pe scară de argint 
Se scobora, 
Pe scaun de aur ședea, 
Și pe Pătru-l întreba: 
— Ce zbieri, Petre, ce te văicărești ? 
Nu pot să stau în așternutur'li mele, 
De văicăturile tele ! 
Atunci Pătru-i răspundea: 
— Maică Stămărie, 
Cum să nu zbier, 
Să nu mă văicăresc, 
Că a plecat izdatu 
Cu izaătoanea, 
A apucat cu apucătoanea, 
La ușe mi-au venit 
Şi mi s-au oprit. 
Ușa a fost încuiată, 
Da” fereasta astupată ; 
Atunci pe coș a intrat, 
Si m-a găsit culcat, 
Pe cruce nefăcute, 
Si-mi punea o labă-n piept. 
Și alta-n spinare, 
Imi da străgnită, vrăgniţă, 
Umilături și gîmfături. 
De aia eu zbier și mă văicăresc. 
Si mă tinguiesc. 
Atunci Stămăria-i zicea : 


Ep e 


— Alergaţi curind la Floarea 


descintătoarc, 


Că ea-li va descinia, 
Cu mina-ţi va lua, 
Cu mina ei a direaptă, 
Cu limba cei curată. 
Floarea alerga 

Cu nouă cuțite 

Bine ascuţite, 

Cu nouă fuse tăictoare, 
Cu fusele-l înțepa, 

Îl străpungea, 

Cu cuțitele-l tăia, 

Il zdrumica, 

In coada mărilor il lepăda. 
Pătru să rămină 
Curat, luminat. 

Cum Maica Domnului 
L-a lăsat! 


19 


De vivor 


A plecat lon pe cale, 
pe cărare, 
Pe drumu-al mare, 
Spre răsărit de soare. 
Să-ntilni cu vivoru-n cale, 
Cu vivor, 
cu vivornita, 
Cu soare săc, 
cu sorita, 

Cu brinca, 

cu brinculita, 


Cu tapa, 
cu tăpulita, 
Cu nouăzeci de tepi intepată, 


Cu nouăzeci de ficroanie-nlierată. 
Si mi-l întiera, 

Și mi-l întăpa, 

Pin creierii capului, 


42 


Pin ronu nasului, 
Pin gogoșile ochilor, 
Pin cap, 

Pe su’ cap, 
Pin git, 

Pe su' git, 

Pin urechi, 
Pe su' urechi, 
Pin dinți, 

Pe sw dinţi, 
Pin limbă, 

Pe su' limbă, 
Pin măsele, 
Pe sub măssele, 
Pin turtili măsălilor, 
Pin git, 

Pe sw git, 
Pin grumaji, 
Pe su’ grumaji, 
Pin umăr, 

Pe su' umăr, 
Pin miini, 

Pe su' miini, 
Pin cîte, 

Pe su cite, 
Pin pălmi, 

Pe su’ pălmi, 
Pin dește, 

Pe su' dește, 
Pin unghii. 
Pe sw unghii, 
Pin șele, 

Pe su’ șele, 
Pin piept, 

Pe su’ piept, 
Pin ficațti, 

Pe sw ficați, 
Pin inimă. 

Pe sw inimă, 
Pin burtă, 

Pe su’ burtă, 
Pin pintice, 
Pe su' pintice, 


Pin picioare, 

Pe su' picioare, 

Pin genunchi, 

Pe su’ genunchi, 

Pin pulpe, 

Pe sw pulpe, 

Pin călcăie, 

Pe su' călcăie, 

Pin tălpi, 

Pe su’ tălpi. 

Pin dește, 

Pe su' dește, 

Pin unghii, 

Pe su’ unghii, 

Pin șele, 

Pin piele, 

Pin miini, 

Pin picioare, 

Pin toate oasele goale. 
lon se văita, 

Se văicărea, 

Maica Precesta-l auza, 
Din ceri se scobora, 

Pe scară de fier se scobora, 
Pe scaun de aur s-așeza, 
Și din gură-l întreba: 
— Ce zbieri, loane, 

Ce te văicărești 

De nu pot sta-n așternuturile mele 
De văicăturile tele ?... 
lon începea de-i spunea : 
— Cum să nu zbier, 

Să nu mă văicăresc? 
Cind am plecat pe cale, 
Pe cărare, 

Pe drumu-al mare. 
Intr-al răsărit de soare, 
M-am întilnit cu vivoru-n cale, 
Cu vivorniţa, 

Cu soare săc, 

Cu sorita, 

Cu brinca, 

Cu brincuta, 


43 


Cu tapa, 
Cu țăpulița, 

Cu nouăzeci și nouă de țăpe-nţâpată, 
Cu nouăzeci de fiară-nfierată, 
Cu Sac de cuțite ascuţite, 
Și mă luară 
Si mă-niierară, 
i mă-nţepară 
Pin creierii capului, 
Pin ronu nasului, 
Pin gogoşile ochilor, 

in umerii obrajilor, 

Pin fălci, 
Pe su’ fălci, 

Pin dinţi, 
Pe su’ dinţi, 
Pin măsele, 
Pe su' măsele, 
Pin limbă, 

Pe su' limbă, 
Pin barbă, 
Pe su' barbă, 
Pin git, 
Pe sw git, 
Pin umeri, 
Pe su' umeri, 
Pin grumazi, 

Pe su' grumazi, 
Pin miini, 
Pe su’ miini, 
Pin coate, 
Pe su' coate, 
Pin pălmi, 
Pe su’ pălmi, 
Pin dește, 

Pe su' dește, 

Pin unghii, 
Pe su' unghii, 
Pin şele, 
Pe su' șele, 

Pin piept, 

Pe su’ piept, 
Pin îicaţi, 


TREI EU NE 


Pe su’ îicaţi, Unde fata mare cosiția nu-mpleteşte. 


Pin inimă, lar lon uidea 

Pe su' inimă, Curat, luminat, 

Pin burtă, Ca argintu strecurat. 

Pe su' burtă, Ca strugur'li-n vie, 

Pin pîntece, Ca Maica Stămărie, 

Pe su’ pintece, Leacul de la min’ să-i fie! 


Pin urmă, 

Pe su' urmă, 
Pin denume, 
Pe su’ denunie, 
Pin călcăie, 
Pe su' călcăie, 
Pin tălpi, 

Pe su’ tălpi, 
Pin dește, 

Pe su dește, 
Pin unghii, 
Pe su' unghii, 
Pin șele, 

Pin piele, 

Pin miini, 


20 


De spămintat 


Cruce-n casă, 

Cruce-n masă, 

Cruce-n patru cornuri de casă. 
Nu e casă și-i biserică. 

Da-n biserică cine șede ? 
Sfintu lon cu țoalili scurte, 
Cu săbiile crunte. 

Îl păzeşte pe Ioniţă, 

Îl străjuiește de la cap 

Pină la picioare. 


Pin picioare, De ale, de a lume, 

Pin toate oasele goale. De Muma-Pădurii, 

De-aia zbier și mă vâicăresc, De tata-l săcurii, 

De nu poți să stai în așternuturile De îrici, de năluci. 

tele De colţate, 

De văităturile mele. De zimbate. 

Atunci Maica Domnului De uriîte, 

Că-i spunea: De despletite ; 

—  Alergati la Brinduşșa De zmei, 
descintătoarea, De zmenaice, 

Că ea v-a descinta, De ale, 

Cu mina boala v-a lua, Aleoaice : 

Cu mina ei direaptă, De draci, 

Cu limba ei curată. De drăcoane, 

lon la Brindușa alerga. De surji, 

Briîndușa îl lua şi-i 'lescînta. De şchiopi, 

In aine albe-l îmbrăca. De muti, 

In coadili mărilor îl trimetea. De sür: 


În muntii ai cărunti, Să-i mutească, 
Unde popa nu ceteşte, Să-i zămorluiască, 
Unde săcure nu bocănește, Să-i împietrească, 


44 


Să-i înmărmurească, 

Treabă cu loniţă să nu aibă, 
Că pe el îl păzește, 

Il străjuiește, 

De la prînz păn' la amiază, 
De la amiaz' păn' la chindie, 
De la chindie păn' la cină, 
De la cină păn' la cîntători. 
De la cîntători păn’ la vărsat de zori, 
Și din vărsat de zori 

Pănă-n răsărit de soare, 

Din răsărit de soare, 

Pănă lumea să pomeneste, 

Il păzeşte și-l strejuieşte. 

Da’ loniţă să rămînă 

Curat, luminat, 

Ca steaua-n ceri, 

Ca strugur'li-n vie, 

Ca Maica Stămărie, 

Ca zina ce s-a făcut, 


Ca Maica Domnului cînd s-a născut. 


2i 


De-ntorsură 


Nu-ntorc astă apă, 
Nici nărocu l-al bolnav, 
Nici adusu lui, 

Nici cuprinsul lui. 
Și-ntorc năprătiturili, 
Năcăjiturili, 
Aruncăturili, 
Trimesăturili, 
Făcăturili, 
Urăciunili 

Ci-or fi năcăjit, 
Ci-or fi năprătit 

Pe capu lui Trăilă. 
Pe sanga lui, 

Pe viața lui. 

De-or fi trimeasă 


45 


De ia strină, 

De la vecină, 

De la cumnata, 

De la surata, 

De la tata, 

De la mumă-sa, 

Ce-or fi năprătit, 

S-or fi năcăjit, 

Pe capu lui Trăilă 

L-or îi trimes, 
Neînșirate, 

Nesălcate, 

Neusturoiate, 
Nepipărate, 

Nesărate, 

Netămiiate, 

Eu le trimet sărate 
Și-npipărate, 

Și usturoiate, 

Și tămiliate, 
Și-ntăritate. 

Cu o mină eu le-ntorc, 
Cu două eu le destorc; 
Cu două le trimet, 

Cu două le-ntorc; 

Cu trei le trimet, 

Cu trei le-ntorc: 

Cu patru le trimet, 
Cu patru le-ntorc; 

Cu cinci le trimet, 

Cu cinci le-ntorc; 

Cu șase le trimet, 
Cu șase eu le-ntorc: 
Cu șapte eu le trimet, 
Cu șapte eu le-ntorc ; 
Cu opt eu le trimet, 
Cu opt eu le întorc; 
Cu nouăzeci și nouă eu le-ntorsăi, 
Le poprăvii 

De pe capu l-al bolnav le zgurnii 
În car le pusăi, 

În ușa Domnului le trimesăi; 
Din uşe în casă, 


PE EI II APE NI Dep e ena aa Ta a aa IPC DONE a Sa OD O MINI ei Cn N AO PA E e III O IC ENI E POI Du A ID IA RR EI EI a e) FOR Ip o n, <A Ce SR VENE RON al d PERENE dep st E Pa ÎN E A INI IA IA Sa ue A 


Din casă pe masă, 

De pe masă în strachină, 
Dia strachină-n lingură; 
Din lingură le luă 

Și le mincă Trăilă, 

Să uidească 

Curat, luminat, 

Ca steaua-n ceri, 

Ca roua-n cimpie, 

Ca strugur'li-n vie, 

Ca Maica Stămărie. 


22 
De tapā 
Țapă albă, 


Țapă neagră, 
Vişinie, turunjic, 
Vinătă pară, 

Țapă verde; 
Nu-nţăpa, 

Nu culita, 

Nu Săgeta, 

Nu detuna. 

leşi tapă la tapa, 
Cu tapa te-ntăp, 
De rădăcină te săc. 
Ţapa lăpilor, 

Sora ciumilor, 
Nu-ntăpa, 

Nu cutita, 

Nu Săgeta, 

Nu fulgera, 

Că cu tapa te-ntăp, 
De rădăcină te săc. 
Țapa din culcare, 
Ţapa din sculare, 
Țapa din mincare, 
Țapa din ieşit de scare, 
Ţapa de la prînz. 
Ţapa din amiaz, 


46 


Țapa din chindie, 

Țapa de la vremea cinii, 
Țapa de la ciîntători, 
Țapa de la vărsat de zori. 
Țapă boiască, 

Ţapă oiască, 

Țapă porcească, 

Țapă cînească, 

Țapă găinească, 

Ţapă căprească, 

Ţapă șerpească, 

Țapă gușterească, 

Țapă sirbească, 

Țapă turcească, 

Țapă ungurească, 

Ţapă talienească, 

Țapă bulgărească, 

Țapă rumânească, 

Țapă rusească, 


Nouăzeci şi nouă de feluri de lăpe, 


leșiţi de la Ionita din cap! 
Din cap, 
De su’ cap, 
Din cap, 
Din spate, 
Din oasăle toate, 
Din cap, 
Din picioare, 
Din toate oștioarele goale: 
Pe Ionita s-o uriti, 
S-o părăsiţi, 
Treabă cu ea să nu aveti. 
Țapa tăpilor, 
Sora ciumilor, 
Nu-nţăpa, 
Nu cutita, 
Nu săgeta, 
Nu spulbera, 
Ţapă de la sfințit, 
Aşa ţi-am amintit. 
Aşa să te duci, 
Căili s-apuci, 
Și la lonita să vie 


Oameni albi și buni, 
Oi blinde ca florile, 
Moi ca bumbacu, 


La loniţa să-i aducă leacu. 


Leacu să-i dea, 
Boala să-i ia. 
Ințăpăturile, 

Toate durerile 


Să ducă-n coadili mărilor, 


Unde glas nu grăiește, 


Fata mare cosita nu-mpletește, 


Cocoş nu cocoșește, 
Săcure nu bocănește. 
Acolo s-a-nţăpat, 
S-a-ntiorat, 

Acolo s-a-necat. 
Bolnava Ionita, 
Minca-i-aş gurita, 
Să rămînă curată, 
Luminată, 

Ca steaua-n ceri, 
Ca roua-n cîmpie, 
Ca strugur'li-n vie, 
Ca Maica Stămărie, 


Leacu de la mine să-i fie! 


23 


De răzăpit 


A plecat un om mare, 
Cu o săcure mare, 

La un paltin mare, 

Să scoată o așchie mare, 
Să facă o biserică mare, 
Cu nouă uși, 

Cu nouă site, 

Cu nouă praguri, 

Cu nouă prăgulețe, 

Cu nouă ferești, 

Cu nouă fereștioare, 

Cu nouă altare, 


Cu nouă altărașe, 

In care-mi ședea 

Sinta Maica Precesta. 
Da' de lucru ce lucra? 
Scria carte mică, 

Carte mare, 

La siintu lristos, 

Că e mai milos. 

Plecă Sinta Maică Mărie 
Cu Sinta Maica Precesta. 
Plecară-n genunchi, 

Pe munţi ascuţiţi, 

Pe simcele, 

Pe simcelate, 

Pe săcuri îmbărborate, 
Pe acoane impungătoare. 
Cînd coatele ridica, 
Singele prișnea, 
Grinili-nverzea ; 

Cind genunchii ridica, 
Singele prişnea, 

Codru înverzea. 

Întilniră pe Sinta Miercure-n drum. 
— Bună ziua, Sintă Miercure! 
— Multam dumitale ! 

— Nu l-oi îi văzut pe îiuletu meu, 
Botezătoriul tău ? 

— Și de l-am văzut, 

Nu l-am cunoscut! 

— Amuncă-i a vedea, 
Da' lesne-a cunoştea! 
Că e calu lui 

Negru murguleț. 

Cu pinteni de zmeuleţ, 
Și cu falcă de zmăoaică, 
Chinguliţa-i de șerpoaică, 
In gură încleștate, 

In cozi înnodate; 
Friulețul lui, 

Cu aur aurit, 

Murguleţ chitit ; 
Pușculita lui, 

Tunuleţ de vară, 


Săbioara lui, 

Fulgere de sară. 

Și  Miercurea-mi pleca 
Da’ Sinta Măria uidca. 

Și iar pleca Sinta Maică Mărie, 
Cu Sinta Maica Precesta. 
Inainta și-ngenunchia, 

Pe munţi ascuţiţi, 

Pe săcuri îmbărborate, 

Pe simcele însimcelate, 

Pe acoane-mpungătoare. 
Cind coatili ridica, 

Singele prișnea, 
Grinele-nverzca ; 

Cind genunchii ridica, 
Singele prișnea, 

Codrii înverzea. 

Să-ntilniră cu Sinta Vinerea 
Si-n cale-i ziseră: 

— Bună ziua, Sinta Vincri! 
— Multam, Sintă Mărie, 
Cu Sinta Maica Precesta! 


— Da’ nu l-oi fi văzut pe fiuletu meu, 


Botezătoriu tāu? 

— Și de l-oi fi văzut, 
Nu l-am cunoscut! 

— Amuncă-i a vedea, 

Da lesne-a cunoștea: 
Că e calul lui, 

Negru murgulet, 

Cu pinteni de zmeuleţ, 
Şi cu falcă de zmeoaică, 
Chingulița-i de şerpoaică, 
In gură-ncleștate, 

In cozi înnodate ; 
Friulcțul lui, 

Cu aur aurit, 

Murgulet chitit ; 
Puşculita lui, 

Tunuleţ de vară, 
Săbioara lui, 

Fulgere de sară. 

-- Eu nu l-am văzut, 


48 


Nu l-am cunoscut! 

„lar plecă Sinta Maică Mărie 
Cu Sinta Maica Precesta. 
Și-ngenunchi, 

Pe munti ascuțiți, 

Pe săcuri îmbărborate, 

Pe simcele însimcelate, 

Pe acoane-mpungătoare, 
Cînd coatili ridica, 

Singele prișnea, 
Grînele-nverzea : 

Cind genunchii ridica, 
Singele prișnea, 

Codrii înverzea. 

lar pe cale pleca. 
Intilniră pe Sinta Dumineca. 
— Bună ziua, Sinta Dumineca! 
Nu l-ai văzut pe fiulețu meu, 
Botezătoriul tău? 

— Şi de l-oi îi văzut, 

Nu l-am cunoscut! 

— Amuncă-i a vedea, 

Da lesne-a cunoştea : 

Că e calul lui, 

Negru  murguleţ, 

Cu pinteni de zmeuleţ, 

Şi cu falca de zmeoaică, 
Chingulița-i de șerpoaică, 
In gură-ncleștate, 

În cozi înnodate; 

Friulețul lui, 

Cu aur aurit, 

Murguleţ chitit ; 

Pușculița lui, 

Tunuleţ de vară; 
Săbioara lui, 

Fulgere de sară. 

— Eu nu l-am văzut, 

Nu l-am cunoscut. 

„lar plecă Sinta Marie 
Cu Sinta Maica Precesta. ` 
Și-ngenunchi, 

Pe munţi ascuțiți, 


Pe săcuri îmbărborate, 
Pe simcele însimcelate, 

Pe acoane-mpungătoare. 
Cînd coatili ridica, 
Sîngele prișnea, 
Grinele-nverzea ; 
Cind genunchii ridica, 
Singele  prîșnea, 
Codrii înverzea. 

Dumineca zicea : 

— Duceţi-vă la lacul lui Iordan 
De spălaţi față, 

De spălaţi braţă; 

Spălaţi umerii obrajilor 

Și singele genunchilor. 
Să vă uitaţi în soare, 
Vedeţi o mogindeaţă marc; 
Nu e mogîndeaţă, 

Numa e Sintu Gheorghe. 
Intrebaţi pe el, 

Că zboară pe cer; 

Poate-o fi văzut, 

L-o îi cunoscut. 

Da' Sinta Maica Măria, 

Cu Sinta Maica Precesta 
lar au plecat în coate și-n genunchi 
Pe munţi ascuţiţi, 

Pe săcuri îmbărborate, 

Pe simcele însimcelate, 

Pe acoane-mpungătoare. 
Cind coatili ridica, 

Singele prîşnea, 
Grinili-nverzea ; 

Cind genunchi, ridica, 
Singele prișnea, 
Codrii înverzea. 
Intilniră o broschiță-r. drum. 
— Bună ziua, broschiţă! 
— Mulţam dumitale, 

Sintă Maică Mărie, 

Cu Sintă Maică Precestă! 
Da' Sinta Maica Precesta a zis: 
— Da’ nu l-oi îi văzut 


49 


Pe fiulețu meu, 
Botezătoriu tău ? 

— De l-oi fi văzut, 

Nu l-am cunoscut! 

— Amuncă-i a vedea, 
Da’ lesne-a cunoștea: 
Că e calul lui, 

Negru murguleț, 

Cu pinteni de zmeuleţ, 
Și cu falca de zmeoaică, 
Chinguliţa-i de șerpoaică, 
În gură încleștate, 

In cozi înnodate; 
Friuleţul lui, 

Cu aur aurit, 

Murguleţ chitit ; 
Pușculiţa lui, 

Tunuleţ de vară, 
Săbioara lui, 

Fulgere de sară. 

— Eu nu l-am văzut, 
Nu l-am cunoscut. 
S-a-ntors la puișorii ei și-a zis: 
— Aide, șoarecii maichii, 
Ai puiețăi, ai să trecem drumu. 
Că trecu roata carului, 
Imi călcă un brotăcel, 
Și nu mă vait după el. 
Da’ voi plingeți cu lăcrămi pe obraji, 
Şi-aveţi mare năcaz. 

Da' crăcăneii mei, 
Brotăceii mei, 

Așa crăcănaţi, 

Și la oichi umilați, 

Așa boboșatți, 

Sint copiii mei, 

Nu pling după ei! 

— lacă ris cu plins, 
Fire-ai tu de ris, 

Că te-oi blăstăma, 

Nu te-oi imputa 

Chiar de vei murea! 
Si iară-mi plecară, 


Pe drum făr' de cară, 
La lacul lordan, 
Merseră un an. 

Fața şi-o spălară, 
Da' braţăle iară, 

Pe umeri de obraji, 
Roșii ca niște fragi, 
Să uitară-n soare, 
Văzură o mogîndeață 
Nu e mogindeaţă, 
Ci e Sintu Gheorghe. 
— Bună ziua, Sinte Gheorghe! 
— Multam dumitale, 

Sintă Maică Mărie 

Și Sintă Maică Precestă! 

— Nu l-oi fi văzut pe fiuleţu meu, 
Botezătoriu tău? 

— Şi de l-am văzut, 

Nu l-am cunoscut! 

— Amuncă-i a vedea, 

Lesne-a cunoștea : 

Că e calul lui, 

Negru murgulet, 

Cu pinteni de zmeulet, 

Și cu falca de zmeoaică, 
Chingulita-i de șerpoaică, 

In gură-ncleștate, 

În cozi innodate ; 

Friulețul lui, 

Cu aur aurit, 

Murgulet chitit; 

Puşculita lui, 

Tunuleţ de vară; 

Săbioara lui, 

Fulgere de sară. 

— Eu nu l-am văzut, 

Nu l-am cunoscut. 

„Și iar au plecat 

Pe drum părăsit, 

Pe fiu au găsit. 

Să fie prostit, 

De la mine 


mare. 


50 


Și de la tine, 
Cu suflet ușurat, 
De Domnu iertat. 


24 


De moroi 


Am luat o căpistere 

Ca îagur'li de miere. 

Ce ciocănesc, ce bocănesc ? 
Nu ciocănesc, nu bocănesc, 
Inima lui Marioara plămădesc. 
Am luat o căpistere, 

Ca faguri”li de miere, 
micrea-n stupină, 
mara-n măr, 

Ca calu-n erghelie, 

Ca mătasea roșie, 

Ca busuiocu-n vărzărie, 

Și leac îi dau 

Un fir roşu 

Și o para, 

Leacu de-aci-li era. 


25 


De-ntors cuţitu 
Cine striga-n gura podului ? 
Tirfa care-a pus culitu 
Să-l omoare pe lon. 
Dar ea l-a pus c-o mină, 
Eu îl întorc cu două; 
Ea l-a pus cu două, 

Eu îl întorc cu trei; 

Ea l-a pus cu trei, 

Eu îl întorc cu patru; 
Ea l-a pus cu patru, 

Eu îl întorc cu cinci; 
Ea l-a pus cu şase, 


Eu îl întorc cu șapte; 
Ea l-a pus cu opt, 

Eu îl întorc cu nouă, 

Și cu mîinile amindouă. 
Sic frîncolac, 

Și-l arunc în cap de olac, 
1l trimet în capul cui l-a minat. 
După el să se ducă, 

De vie-n gură să-i intre, 
Dinţii să-i negrească, 
Oichii să-i înpăinjenească, 
Cu moartea apropiască, 
lar floarea să rămînă 
Curată, luminată, 

Ca strugurtli-n vie, 

Ca maica Stămărie. 


26 


De gilci 


Gilcilor, 
motofelcilor și umilatelor, 
Apucarăţi potecile 
Ca să nu păzili giștele, 
Și puserăți să le păzească 
Un orb, un surd şi-un mut. 
Și veniră lupii, 
Orbu îi văzu, 
Surdu i-auzi, 
Mutu mi-i strigă, 
Lupii nu le mîncară, 
Si le morfecară, 
De virf s-aplecară, 
Din rădăcini se uscară, 
De la gitu lui loniţă scăpară. 
S-a rămas curat, luminat, 
Ca argintu strecurat. 


51 


27 
De-ntilnite 


(Se descintă cind dă boala peste om pe 
drum, pe neaşteptate.) 


Amin, amin, Sîntă Maică Marie, 

Leac să-i fie lui Trăilă, 

Din limba mea, din gura mea; 

Descîntecu de la mine, 

Da’ leacu de la tine. 

Pleacă Trăilă pe cale, pe cărare, 

Pe-al cel drum mai mare! 

Cind pe drum, pe cărare, 

intilni un bou roșu-n drum; 

Boul ceru loc și conac, 

Da' Trăilă nu i-a dat. 

De coarne-l cură, 

Sus, mai sus îl ridică, 

De pămînt îl trinti. 

Oasele-i fărămă, 

Singele-i vărsă, 

Creierii-i turbură. 

Sta Trăilă-n drum și se plingea; 

Sinta Maica Maria auzea, 

Se dubăra pe scară de argint, 

Ședea pe scaun de aur: 

— De ce te plingi tu, Trăilă? 

— Pling că stau plecat pe cale, pe 
cărare, 

Pe cel drum mai mare. 

Cind pe cale, pe cărare, 

Pe cel drum mai mare, 

Intilnii boul roșu-n drum. 

in coarne mă luă, 

Sus, mai sus mă ridică, 

De pămint mă trinti ; 

Singele-mi vărsă, 

Creierii-mi turbură. 

— la taci, tu, nu te plingea, 

Că ţi-oi aducea pe Vana, 

Pe Vana vrăjitoarea şi lecuitoarea, 

Iti va descînta, şi-ţi va trecea. 


Vei uidi curat, luminat, 
Ca de Sinta Maria lăsat. 
Ca steaua pe cer, 

Tare ca de oţel; 

roua pe pămint, 
argintu curat, 
strugur'le-n vie, 
Maica Stămărie ! 


De-ntilnite 


A plecat lancu 

Pe cale. pe cărare, 

S-a-ntilnit cu vintur'le-n cale; 

Cu vint vinăt, 

Cu vint negru, 

vint roșu, 

vint de nouăzeci și nouă de 
feluri ; 

vinturi cu daturi, 

paturi, 

ale, cu boale: 

vinturi, 

Cu întilnituri, 

Cu deochitori, 

In cale-ntilni, 

De pămint îl trinti. 

lancu s-a văitat, 

S-a chirăit. 

Maica Pruecesta a auzit: 

— Ce te vaiti, lancule, 

Ce te chirăi? 

— Mă vait, mă chirăi, 

C-am plecat pe cale, pe cărare, 

M-am întiinit cu vintur'le-n cale: 

În cale m-au întilnit, 

De pămint m-au trintit, 

Singele mi-a tulburat, 

Inima mi-a mincat. 

— Nu te văita, lancule, 


tn 
tu 


Nu te chirăi, 

Numai du-te la Cătărina descintă- 
toarea. 

Ea cu limba va descînta, 

Cu busuiocul va scotea 

Toate vinturi, 

Toate cuvinturi, 

Toate alele, 

Toate boalele, 

Toate făcături, 

Toate năgăzături, 

Toate năprăcituri ; 

Toate ale, 

Toate boale, 

Toate moroanie, 

Toate strigoanie. 

lancu rămasă curat, luminat 

Ca argintu strecurat. 


29 


De dureri de cap 


Păsărică dalbă, codalbă, 

Cu coada-n ceri, 

Sburată,-n piatră picată. 

Cum a crăpat piatra, 

Așa să crape durerile din cap, 


Din creierii tăi. 

De  te-o fi  deochiat de fire 
bărbătească, 

Foalele să-i crape; 


Dacă o îi deochiat de fată, 
Cosiţa să-i pice, 
Să mire lumea şi ţara 
De ăla care s-a mirat, 
Și Trăilă să rămină 
Curat, 
luminat, 
Ca roua pe cîmp picată pină-n zori. 
Descîntecul de la mine, 
Şi de la Sinta Mărie leacul. 


30 
De deochi 


Amin, amin, Sintă Marie, 

Să-i fie leac lui Trăilă din limba 
mea ; 

Din gura, din descîntecu de la mine, 

lar leacu să-i fie de la tine. 

Care l-a deochiat pe Trăilă, a crăpat, 

Care l-a rivnit, a plesnit. 

Dacă e azi deochiat de fată mare, 

Să-i pice cosița de boala mare: 

Eu s-o presăr cu sare, 

Să ridă lumea şi ţara de ea. 

De l-o fi deochiat muiere, 

Să-i crapă ţițele, 

Să-i cure laptele, 

Eu s-o presăr cu sare. 

Dacă l-o fi deochiat om, 

Să-i crape beșica, 

Să-i cure ca apa, 

Eu să presar cu sare, 

Să ridă lumea și ţara de el. 

Trăilă să rămînă curat, luminat, 

Ca de Sinta Măria lăsat. 

Ca steaua pe cer, 

Ca roua pe pămint, 

Ca argintu-al curat, 

Leac de la mine să-i fie! 


31 
De rimne 


1) Se spune de trei ori pe ,lopari” (lopată) 


— Ce ciocănești ? 

Ce bocănești ? 

— Nu ciocănesc, 

Nu bocănesc, 

Și inima la alt bolnav plămădesc. 
Cum să plămădește 


53 


Inima de urzică, 
Inima de măr, 

Inima de varză, 
Piinea-n căpistere, 
Faguru de miere, 
Cum să plămădește, 
Cum să grămădește, 
Așa să plămădească 
Inima lui Trăilă; 
Să rămînă curat, luminat, 
Ca argintu strecurat. 


2) In par (se spune de trei ori) 


Păsărică albă, 

Cu coada albă, 

În cer zbură, 

Pe piatră pică, 

Pică și crăpă; 
Crăpa-i-ar ochii 

La nouă moroni 

Cu nouă moroni, 

La nouă moroaice 

Cu nouă strigoi, 

La nouă strigoaice 

Cu nouă rimnitori, 

La nouă rimnitoare 

Cu nouă deochetori, 

La nouă deochetoare, 
Care-o fi rimnit 

La Trăilă. 

De va fi rimnit din om, 
Crape-i boaștele, 

Cure-i tuțuroaiele ; 

De va fi rimnit din muiere, 
Crape-i țiţăle, 

Cură-i laptele; 

De va fi rimnit din fată mare, 
Crape-i ţițăle, 

Cadă-i cositele, 

Fie de miratu lumii; 
Miră-se lumea și tara 


Cum s-a mirat ea de Trăilă, 

Da’ el să rămînă curat, luminat. 
lestă-o fată vinătă, 

Cu cosită vinătă, 

S-a dus la apă vinătă, 

Pește vinăt prindea, 

In oală vinătă-l punea, 

La foc vinăt îierbea. 

În strachină vinătă turna, 

Pe masă vinătă punea, 

Linguri vinete ducca, 

Mălai vinăt punea. 

Oameni vineţi chema, 

Care minca,-n mare sărca, 

Care gusta, pe loc murea. 
Crăpa-i-ar ochii 

L-ai nouă moroni, 

La nouă moroaice, 

nouă strigoaicc, 

nouă rimnitori, 

nouă strigoni, 
nouă 
va fi 
Al bolnav din om, 
Crape-i boaștelc, 
Cură-i țuțuroaiele, 


strigoanc. 
rimnit, 


Aliră-se lumea şi tara de el, 
Cum s-a mirat cl de Trăilă. 

De va îi rimnit de muiere, 
Crape-i titele, 

Cure-i laptele; 

Să se mire lumea şi țara de ca, 
Cum s-a mirat ca de bolnav. 
De va fi rimnit din fată mare, 
Crape-i titele, 

Cadă-i cositele, 

Să rămină cheală, 

Să se mire lumea și tara, 

Cum s-a mirat ea de Trăilă. 
Da’ Trăilă să rămină curat, luminat, 
Ca argintu al strecurat. 


54 


32 


Sudina din ele 


Sudina din ele, 

Impung pe ele, 

In capul lui Trăilă. 

Cu limba le-am descintat, 
Cu mina le-am luvat, 

În munţi cărunţi ţi le-am 
Unde cocoș nu cîntă, 
Fată cu cosiţă nu iubește, 
Cal nu rinchează. 
Sudina din ele, 

Cu acul le-mpunsei, 

Cu cuțitul le tăiai, 

Limba le-am descîntat. 
Rămîi curat, luminat, 

Ca de la Maica Precesta 


trimes, 


lăsat. 


33 


De rastu din ele 


Nu tai pragu, 

Nu tai rastu 

Din burta lui Trăilă. 

Nu tai rădăcina lemnului, 

Tai rastu 

Din burta lui Trăilă. 

Scar'le răsări, 

Rastul a pierit, 

Cu săcurea l-am tăiat. 

Cum să taie lemnele pe butuc ori 
pe prag, 

Așa să se taie rastu 

Din burta lui Trăilă. 

lară îl tăiai, 

Soar'le a răsărit, 

Cit unghia-uidit : 

De rămase curat, luminat, 

Ca strugur'le-n vie, 

Ca Maica Stămărie, 


34 


De Mu ma-Pădurii 


Muma mumilor, 
Muma-pădurilor, 

Eu te strig, 

Tu să-mi răspunzi; 

Eu îţi dau, 

Tu să-mi dai; 

Eu îţi dau plinsul copilului, 
Plinsul lui Florică, 

Tu să-mi dai odina ta, 

Ca să doarmă Florică, 

Să doarmă fără de frică! 
Să doarmă ca lemnul, 

Să tacă ca ulmul; 

Cum dorm păsărelele în lemn, 
Aşa să doarmă inima în el. 
Să nu mai plingă, 

Să nu să îringă, 

Să rămină curat, luminat, 
Ca argintu strecurat, 

Ca roada din cimp, 

Ca mumă-sa care l-a făcut. 


35 


De Mu ma-Pădurii 


Crușea mare, 

Cruşea mică, 

Cruşea-n casă, 
Crușea-n masă, 
Cruşea-n corn! 

Nu e casă, 

Şi e cetate, 

Cu uşile-nferegate. 
Da-n casă șine șede? 
Şede lon cu Sintiion. 
De păzit ce păzea? 
Păzea pe Trăilă și-l străjuia, 


55 


Cu vinele-ncrustate, 
Cu săbiile ciuntate. 
Păzea și-l străjuia 
De toate fricile, 
De toate nălucile; 
De zmeu cu zmeoanea, 
De mocroniu cu moroanea, 
De strigoniu cu strigoanea. 
il păzea, îl străjuia, 
Pină-n zăvrinit de soare; 
Din zăvrinit de soare, 
Pînă la șina mică; 
De la șina mică, 
Pînă la șina mare, 
De la șina mare, 
Pină la mijloc de noapte, 
De la mijloc de noapte, 
Pină la cocoși, 
De la cocoși pină-n zori, 
Din zori pină-n răsărit de soare, 
Din răsărit pină-mi urca pe ceri. 
[i păza 
și-l străjuia 
De toate îricile, 
De toate nălucile, 
De toate năprăţiturile : 
De zmeu cu zm-oanea, 
De muma-pădurii, 
Cu păduroanea, 
De dracu cu drăcoanea, 
Moroniu cu moroanea, 
Ii păzea, 
îl străjuia, 
Și Trăilă să rămînă curat, luminat. 
A plecat Trăilă pe cale, pe cărare, 
Pină la Sinta Maică Măria ajungea. 
Pe scară de aur se suia: 
— Bună ziua, Sinta Maică Mărie! 
Am venit să mă rog de tine, 
Ca de o maică bătrină, 
Să-mi scoţi toate fricile, 
Toate nălucile : 


Zmău cu zmăoanea, 36 
Muma-pădurii cu păduroanea, 
Dracu cu drăcoanea, 

Zmeu cu zmeoanea; 
Muma-pădurii cu păduroanea, 
Dracu cu drăcoanea, 
Moroniu cu moroanea, 

Să mi-i scoţi din cap, 

De su' cap, 

Din sprincene, 

De su' sprincene, 


De-ntorsătură 


A plecat lovan, 

Pe cale, pe cărare, 

S-a-ntilnit cu făcăturile-n cale. 
Cu făcături, cu trimisături, 

Cu năgăzături, cu năprăcituri; 
De n-o fi din făcături, trimisături, 
De va îi din Dumnezeu, 


Din gene, Milă să-i aducă, 
De sw genc, Leacul să-i aducă. 
Din barbă, De va fi din șoimane, 


Leacul să-i aducă mila, 
Să-i întoarcă. 

De va fi din săteană, 
Din comşie. 

Ea le-a dat c-o mînă, 
Eu le-ntorc cu două; 
Ea le-a dat cu două, 
Eu le-ntorc cu trei; 


De su” barbă, 
Din piept, 

De su' piept, 
Din burtă, 

De su’ burtă, 
Din genunchi, 
De su’ genunchi, 


Din pulpi, Fa le-a dat cu trei, 
De su' pulpi, Eu le-ntorc cu patru; 
Din tălpi, Ea le-a dat cu patru, 
De su’ tălpi. Eu le-ntorc cu cinci; 
Să-mi stati Ea le-a dat cu cinci, 
Și să trăiţi Eu le-ntorc cu șase: 
In coadele mărilor. Ea le-a dat cu șase, 
In urmile ciutelor, Eu le-ntorc cu șapte; 
Unde păcuraru nu clicteşie, Ea le-a dat cu șapte, 
Unde fata mare Eu le-ntorc cu opt; 
Cosita nu-mpletește. Ea le-a dat cu opt, 
Acolo le așteaptă Eu le-ntorc cu nouă; 
Trei fete de-mpăratți, Ea le-a dat cu nouă, 
Cu masă-ncinsă, Eu le-ntorc cu zece: 
Cu pare pline, Ea le-a dat nesărate, 


Acolo să beti, 
Acolo să minci 


Nepipărate, neusturoiate ; 
i, Netămiiate, neînzodiate, 


t 
Trăilă să rămină Nemăsurate, neinnodate. 


Curat, luminat, 
Ca argintu strecurat. 


56 


Eu scot de la Iovan, 
Din mini, din picioare, 


Din patruzeci și patru 
Din zgîrciu nasului, 
Din fata obrazului, 
Din inimă, din ficaţi, 
li scot și trimet 
Toate făcături, 

Toate năgăzături, 
Toate trimesături. 

li scot și trimet. 

Cu sare sărate, 

Cu piparcă pipărate, 
Cu usturoi usturoiate. 
Cu tămiie tămiiate, 


oscioare, 


Cu marmură mărmurate, 


Cu sîrmă-niăşurate. 
Scot și trimet 

In capu cui a făcut, 
În inimă, în ficat, 
Leac să-i fie, 

Sintă Maică Mărie! 
lovan să rămină 
Curat, luminat, 

Ca argintu strecurat. 


37 
De deochi 


Fugi, vint turbat, 
De l-al deochiat, 
Fugi din cap, 
Vintule turbat, 
Ciine de-al spurcat! 
Fugi de la Ilie 


La cel ce l-a deochiat. 


Cine l-a rimnit, 
Ala-a și plesnit. 
Vaca neagră 

şi linge vitelu, 


Da’ oaia-și linge mielu. 


Capra-și linge iedu, 


57 


Da’ șuta puiu ei, 
Eu îmi ling puiu meu. 


(Se linge fruntea bolnavului şi se zice:) 


De-or fi deochiat 
De vrunu spurcat, 
Să-i crape beșica, 
Să-i cure apili; 


Da' de-o fi de-o fată mare. 


Să-i pice păru 
În ziua de post, 


Să ridă lumea și țara; 


Da' de-a îi din muiere, 
Să-i crape titele, 


Să-i moară copilu de foame, 
Să ridă lumea și ţara de ea. 
Să se ridă și să se dezmierde,. 


Da' nu de-al bolnav, 
Că e mic, că e mare, 


Că e slab, că e gras, 


Că e negru, că e alb, 
Că e urit, că e frumos, 
Da' să se mire 

De al ciîine roșu, 

Ce merge pe drum, 
In coadă răzimînd. 
Și de-al moș, 

Ce șede după casă, 
Și-n mînă sapa lată 
L-al mijloc de sat, 
Ciinii nu se bat, 


Nouă cîini cu nouă lupi, 


Pe singe de om. 

De aia să ridă lunea, 
Să se dezmierde, 

Da' nu de Remus! 

Să rămină copilu 
Curat, luminat, 

Ca steaua-n ceri, 

Ca roua pe flori, 

Ca Maica Stămărie, 


Leacu de la min’ să-i fie! 


Aseen da DR n Pati 


Ma opri dar vele AV pan m gat mim MR at 


pma 


E AE WEAS mr ri SAE PR AA E 


38 
De deochi 


Care l-a deochiat 

Pe Trăila, a crăpat, 

Care l-a văzut, 

A plesnit! 

De-o fi deuchiat 

De-o fată mare, 

Pice-i cosita 

De boala mare, 

Eu s-o prăsăr cu sare 
Să ridă lumea şi țara de ea. 
De l-o îi deochiat muiere, 
Să-i crape tițele, 

Să-i cure lapcile, 

Eu să presăr cu sare, 

Să ducă la vale. 

De l-o fi deochiat om, 
Să-i crape ouăle, 

Să cure apele, 

Eu să presăr cu sare, 

Să ridă lumea şi tara de cl. 
Trăilă să rămină 

Curat, luminat, 

Ca steaua-n ceri, 

Ca roua pe cimpie, 

Ca Maica Stămărie. 

Leacul de la mine să-i fie! 


39 


De mierca mare 
sau milostivnici 


A plecat Stana 

Pe cale, pe cărare, 

Pe drumu-al mare, 

A-ntilnit milostivnicili-n cale. 
Ele au găzit, 

Ele-au spurcat 


58 


Și s-au miniuat, 

Leacu lui Stana l-au luvat, 

Piste patru maluri de pămint l-au 
trecut. 

Eu alerg pin toate ierbușoarele, 

Pin toate frunzişoarele, 

Pin toate ogășelele,. 

Leacu lui Stana să-l aduc, 

In paru cu miere să-l apuc. 

lar Stana rzminea 

Curată ca o stea, 

Cum maică-sa o a lăsat. 


Ca argintu strecurat. 
(Se descintă de 44 ori.) 


40 


Descintec de găsit 
vitele furate 


Timocule, limocule, -> 

Vin c-un bit de-alun, 

Și cu un cal bun. 

Vin cu săcui din lină de capră, 
De nouă unghii de mare. 

In săcui cu nouă boabe de orz, 
Cu nouă boabe de griu, 

Cu nouă fringhii de mătase, 
Cît vita de groase. 

Vin și cu o para de argint, 

Din locu ce-am gîndit. 

Calu l-am înfruat 

Și l-am înşeuat, 

Cu friu de argint, 

Cum nici n-aţi gindit. 

Bitul de alun, 

Să-mi fii un cal bun. 

Apă, te plesnesc, 

Cu bitu te lovesc, 

Cite picături vor sare, 

Dracii-n lumea mare. 

Să porniti, = 
Lumea s-o ocoliti, 


Boii lui Trăilă să-i gâsiţi. 
De-o fi hoţii la moară, 
Acolo să fie ale oară; 


Da de-o fi hoţii la crîşmă bind, 
Să-i găsească pe astal dormind. 
Tartorilor, eu vă dau bit de alun, 


Da' vă dau și un cal bun, 
Imbrăcat cu aur şi argint, 
Ce nu este pe pămint. 

Vă dau nouă coșuri de orz, 
Să hrăniţi bine calul. 

Vă dau nouă cuptoare cu piine, 
lar de cină vă dau și-un cocoș, 
Da' de amiază 

Vă dau un minz, 

Da' de prinz 

Un berbec. 

Repede să alergati, 

Fuga să-i căutați, 

Pe hoți să-i găsiţi, 

Aci să-i aduceți. 

La Trăilă acasă, 

Că bou-al bălţat, 

De hoţi e furat. 

Hoţii să-i îndemni, 

La mine să-i chemi 

Că de bună voie, 

Mi-or veni de voie. 
Drept la păgubaș, 

Le-oi face măgii, 

De-o fi vai de ei. 

Că gendari i-or prinde, 
In turmă-i închide; 

Și-or merge-n robie, 

Viața pe vecie. 

Dacă hotu doarme în pădure, 
Găsiţi a lor urme. 
Aduceţi-i cu boi cu tot, 
Pină la apă la Timoc, 
Aici unde am descintat, 

Și cu măgii am dat; 
Boii-aici să fie, 

Cu hoţii să vie! 


59 


41 


Bocei 


Scoală, Miţo, scoală, 

Baș la muica ta 

Și la tatăl tău, 

De nu-ţi pare râu, 

Miţo, de ei să te despărțăşti ?... 
Scoală, Miţo, scoală 

Să vorbești cu noi, 

Cu văruicele tâle! 

Să vorbeşti, Mio, cu ele, 
Scoal-te, Miţo, scoal-te. 
Şi hai prin obor, 

De nu t-ă mai dor; 

Și pin grădină, 

Că ţi-o fi mai milă! 
Scoală, Miţo, scoală, 

Și la familie, 

Soar'le pe chindie, 
Scoal-te, Mito, scoal-te, 
Da’ cum poţi tu să rabzi 
Culcată să stai, 

Noi să te strigam, 

Tu să nu vorbeşti? 
Nici să ne priveşti, 
Nimic nu grăieşti ! 

Cum poți, Mito, să rabzi, 
Cu ochii să nu priveşti, 
Cu gura să nu vorbeşti? 
Scoal-te, Miţo, scoal-te. 
Scoal' și nu te da, 
Roagă-te, Miţo, roagă, 
De stăpinii mai mari. 
Mi  s-o-nmilui, 

Drumu să-ţi mai dea: 
Să te mai întorci, 

Să ne vezi pe toți. 
Rcagă-te, Mito, roagă, 
Și de mama ta, 

Și de mătuşcta, 

Să se roage și ei 


a: 


De stăpinii-ai mari, 

Drumu să-ți mai dea! 

Da’ cum poți, Mito, să stai, 
Da n-auzi pe mumă-ta, 
Pînă te strigă, fa? 

Dadii ce nu te răspunzi, 
Cu ea de ce nu vorbeşti, 

Și cu ochii s-o priveşti ? 
Da’ cum Miţo, nu ț-ă jele 
De toate rudele tăle, 

De tatăl tău și de maică-ta? 
Scoal-te, Mito, scoal-te, 

Nu sta culcată pe spate, 
Hai cu noi să vorbești 

Şi să ne priveşti. 


(La mormint se cîntă:) 


Ce casă fricoasă, 
Zo, e îioroasă: 

Da e și miloasă, 
Pe nima nu lasă. 


(Cînd se lasă în mormint se cîntă :) 


Scoal-te, Mito, scoal-te, 
Să te-ntorci cu noi, 
Nu te despărți, 

Aici nu uidi ; 

C-ai să putrezeşti, 
N-ai să mai iubeşti... 


CÎNTECE 
BĂTRINEŞTI 


e ro N alta emca. ia OO pe na, poe a emirat ei are e al 
ăi Gaita Pe Pa Dau a a RANAR S s E 


EP oaie = a 
Trader 


ao Ea ARII e N 


i 


vezi clov dot citati Rh zen 


Arp Deal? roti i ee 


SP ORDP 


IL FANTASTICE 


42 


MEANA  COSINZEANA 
sau 


SOARELE ŞI LUNA 


Verde de cicoare, 
Intr-al buaz de mare, 
Mie mi să pare 

Că soar'li răsare 

Cu rază de foc, 

Să oprea în loc. 

La argeaua mică, 
Războaili-mi pică ; 
La argeaua mare, 
Războaili-ndoaie. 

Pe Ileana o vedea, 
Razăli-ntărea, 

Pe natră s-oprea, 
Așa îmi grăia: 

— Cosinzeană Leană, 
Leană și lleană, 
Țasă, numai tasă, 
Pinză de mătasă, 

Lui Soare cămașă; 
Fir și ibrișir, 

Lui Soare peșchir ; 
Fir și cu betea, 

Lui Soare giubea. 

— Soare îrățioare, 
Zău, cît eşti de mare, 
Dai lumii ocol, 

Nu-ţi mai mor de dor, 
De-aşa îrățior. 

De ce să rivnești, 
Pe sora-ți poiteşti ? 
Soare luminos, 

Rău ești păcătos! 
Dar dacă dorești 

Să te căs'torești 


63 


Și să-ţi fiu mireasă, 
A inimii aleasă, 
Soare îrăţioare, 
S-alergi peste mare, 
Ţăr'li le-oi umbla 
Și le-oi covirșea, 
lar tu mi-oi căta, 
Îndată mi-oi afla 
Protivnică ţie, 
Să-mi semene mie, 
Să-ţi placă şi ţie. 
Zece ani te duci, 
Zece mi te-ntorci; 
Pe ceri, pe pămînt, 
Să-ţi ţii legămiînt. 
Ș-o iei în fățiş, 
Fătiş, curmeziș, 

Că ai să găsești, 
Alta să-ndrăgești ! 
Soare de-auza, 

El se minia, 

Raze întărea, 

Pe ceri se rotea, 
Pămînt pirjolea, 
De sus tot privea, 
El ca să-și găsească. 
I se potrivească, 
Să-i fie mireasă, 
Mindră, luminoasă. 
Mi-o luă în cruciș, 
Da’ și-n curmeziș, 
Se-ntoarse îăţiș, 
Baş în curmeziș. 
Şi-mi mearsă o mie, 
Trecu de pustie; 
Nimic nu găsea, 
Se-ntoarse-n argea. 
Pe lieana o vedea, 
Razăli-ntărea ; 

Din piept îmi ofta, 
Pe soră o poftea. 
Din ochi o sorbea, 
Din gură-i vorbea: 


am arena Lat Mape a a 


— lleană, Ileană, 
Mîndră Cosinzeană, 
Cum de te-ndurași 
Inima-mi secași, 

De te arătași! 

Țasă, numai țasă, 
Pinză de mătasă, 
Lui Soare cămașă; 
Fir și ibrişir, 

Lui Soare peşchir: 
Fir şi cu betea, 

Lui Soare giubea. 
Lumea-am covirşit, 
Pe-alta am povirnit; 
N-am găsit ca tine 
Frumoasă soţie. 
lleană, ne luăm, 
Vreau ne cununăm; 
Că de-oi sta în loc, 
O să ard de tot! 
Lumea o să piară, 
O să ardă-n pară; 
Și ne-o blestema, 
De nu nc-om vedea! 
— Soare luminos, 
Zo, ești păcătos: 
Cum poli să rivneşti, 
Pe soră-ţi poitești? 
Dar dacă doreşti 
Baş te căstor-şii, 
Şi să-ți fiu mireasă, 
A inimii aleasă, 
Raze să-ndoieşti, 

Să le năvădești, 

Și tu să porneşti, 
Mie-mi isprăveşti, 
Un pod să zidești, 
Cu raze-l chiteșşti. 
Şi-mi fă peste mare, 


Pod cu nouă picioare: 


Pe inima goală, 


Fă-mi un pod de ceară, 


Să te-astimperi iară. 


EGO PSOE ZE E RE RER E EEE E E PR E E e e e 
ză n. oT A TITO i i a e IM 


Da’ pe podu-al mare, 
Pin vie-n răzoare, 
Pe răzor de vii, 
Gutui cu lămii, 
Pruni cu zărzălii, 
Mai multe năramză, 
Ce sint cu miroasă 
Și plac la mireasă! 
Și să te grăbești, 
Tot să isprăvești, 
Cind zor'li să varsă, 
Podu să sclipească, 
Inima să-mi crească 
Și să te iubească! 
Soare de-auza, 
Vesel el pleca. 

Pe rază de foc 

Se opri în loc, 

O dată striga, 

Idolii venea, 

Podu i-l făcea. 

Cu nouă răzoare, 
Făcu vie mare, 

Pe răzor de vii, 
Gutui şi lămii, 
Poame timpurii, 

Pe la Stă Mării, 

Și multe năramză 
Ce sint cu miroasă 
Și plac la mireasa. 
Da'-n gură de-argea, 
Cine-mi răsărea ? 
Pe natră se lasă 
Rază luminoasă, 
Soarele fălos, 

Ce e păcătos. 

Raze strălucea, 

Da' tare-mi oita, 
Pămint se mişca, 
Apoi îmi vorbea, 
Așa îi grăia: 

— Tot ce-ai porincit, 
lacă-am isprăvit; 


Da' tu te-ai gătat, 
Pentru cununat? 

— Soare îrăţior, 

Nu-ţi mai mor de dor; 
Cum poţi să poitești, 

Pe sora-ți rivneşti? 
Dar dacă dorești 

Baş te căs'toreşti; 

Ca să-ţi fiu mireasă, 

A inimii aleasă, 

Raze să-ntărești, 

Pămînt să-mi lopești, 
Da'-n cîmpu-al cu flori 
Să găsești osciori 

L-ai mei frățiori. 

Da' în Nădolii, 

'Ntr-ale ţări pustii, 

Unde pămîntu îmi fierbe. 
larba nu se vede, 
S-aduci troaca la părinţi, 
Ce de vacuri sint uidiţi; 
In războaie mi-au picat, 
Cînd cu idoli s-au luptat. 
Tu să te grăbeşti. 

Tot să isprăveşști, 

Din pămint faci un cuptor 
Cu flăcări pină la cer. 


Soare păcătos, 

Zo, e luminos, 
Raze-și întărea, 
De sus îmi privea 
Pe un cimp cu flori: 
Rinduri de osciori, 
L-ai lui îrăţiori. 
Para o-ntărea, 
Roaţili-și iuțea 
Și-ajungea-n pustii, 
'Ntr-ale Nădolii. 
Pămintul topea, 
De troacă nu da! 
La idoli striga, 
Troaca i-o găsea ; 


idoli de-mi vedea, 
Pe loc îi topea; 
Da' troaca o lua, 
Pe drum lung pleca. 
De dor tot ofta, 
Setea-l apuca, 
Razăli-ndoia 

Și mi le-nsutea. 
Mărili sorbea ; 
Pămînt s-aprindea, 
Da' soru-sa uidea. 
Se oprea-n argea, 
Raze împingea ; 
Natra-i lumina. 
Din gură-i grăia: 
— Ileană, Ileană, 
Frumoasă lleană, 


` Tot ce-ai porîncit, 


lacă-am isprăvit. 

Ce mă rog de tine, 
Ai la mănăstire 

Să ne cununăm, 
Amîndoi ne luăm. 

Să dea rod pămîntul, 
Să-mplinească gîndul ; 
Că mult m-ai chinuit 
De cînd te-am iubit! 
— Soare luminos, 

lar ești păcătos; 
Cum poţi să rivneşti, 
Sora să-ţi poitești ? 
Că doar sînt pe lume 
Și alte Iene, 

Ilene Cosînziene. 

Baş dacă dorești 

Să te căs'toreşti, 
Să-ţi fiu eu mireasă, 
Soarelui aleasă, 

Tu să mi te duci, 
lar drumuri s-apuci 
Și mie să-mi faci, 
Miîndre scări să-naiţi, 
Scări mari, de oţel, 


Le lipești de cer. 
Scările lucrate, 

In aur suilate; 

Sus să ne suim, 

Să ne căs'torim. 

Să ne spovedim, 
Bine de poftim ; 

ȘI la moș Adam, 
C-aşteaptă di-un an. 
El c-o să ne spună 
De e de cunună 

Și de e păcat 
Pentru cununat. 
Soare de vedea, 
Raze întărea, 

Fieru îl topea, 

Otel îl făcea, 

Idolii-i chema. 
Noaptea îmi lucra 
Scările de-oţel, P 
Le lipea de cer, 

Cu aur le suila, 
Scările lumina, 
Noapiea ca ziua! 
Adam se mira, 

Din poartă privea; 
Ceru deșchidea, 

Că  Soare-mi venea. 
Se-ncepeau suia, 
Da' anii trecea; 
Cind fu-n cap de scări, 
Adam cu ocări: 

— Ce v-aţi apucat 
Voi de cununat! 
Soare, ce rivneşti, 

Pe soru-ta poiteşti ?! 
Păcate o să te-ajungă, 
Trupu-o să-ți pătrundă! 
Și-o să arzi de viu, 
Prea de timpuriu! 
Ileana de-auzea, 
incepea a plingea: 
Din viriu la scări, 


GG 


S-arunca în mări. 
Soarili pe loc 

Luă ărpii de foc; 
Mările-nchega, 

Pe lleana vedea 
Subt o rădinea. 
Soarili-i zimbea, 
lleana-i plingea, 

In car de foc se puneau, 
Și la scări îmi ajungeau; 
Da’ lleana plingea, 
Pe scări nu poftea. 
Soar'li o-mpingea, 
lacă-mi ajungea 

In viriu la cer, 
Unde toate-mi pier. 
Soare de vedea, 

La Adam mergea, 
Și i se ruga, 

Așa îi spunea: 

— lacă, am venit 
Pentru  căs'torit. 
Ori mor, ori trăiesc; 
Pe Ileana o doresc, 
Că mult o iubesc 

Și tare-o poltesc! 
Adam de-l vedea, 

In iad îl ducea 

Și-l plimba pe rind, 
Cazane fierbind ; 
Voinici mulţi ţipind, 
Da’ viermii mincînd. 
— Soare luminos, 
Nu fi păcătos, 
Lasă-ţi poftili 
Şi-ncuie lacăţili, 

Că iadu te-așteaptă, 
Pentru a ta faptă! 
— Baş să mă topesc, 
Pe Ileana o poitesc: 
Și să ard de viu, 
De Ileana ştiu! 

— Soare îrățioare, 


Mine-i sărbătoate, 
Uite ce lucrăm, 

Și cum judecăm: 
Mine-n zori de zi, 
Cum ne-om pomeni, 
Pe cer înstelat, 
Mergi la judecat! 
La Legea-a Bătrînă, 
Ce este mai bună; 
Multe-a cunoscut 

Și multe-a văzut. 
Da’ Legea Bătrină, 
Fără dinţi în gură, 
După-un nor s-a dat, 
Und’ s-a luminat, 
Sta şi se-ncălzea ; 
De frig dirdiia, 
Nima n-o găsea. 
Adam cel bătrin, 
Ce-i dete în gind? 
Albina o trimeasă, 
Că e mai aleasă; 
Cînd pe lingă-un foc, 
Moşu ghiomotoc, 
Legea a Bătrină 

Cu frigu se-ngină. 
Albina-i zicea, 
Frumos îi grăia: 

— Tu, Lege Bătrină, 
N-ai un dinte-n gură; 
Adam m-a minat 

Și mi te-a rugat 
Ca să vii la sfat, 

Să vă sfătuiţi 

Si să vă gindiţi, 

Că Soare frumos 
Tare-i păcătos ; 

Vrea sora nevastă, 
Zidire de casă! 

Și mi-l lua de mină, 
Da’ Legea Bătrină 
Lui Adam îi spunea, 
Bine-i cuvinta : 


— Soare-i luminos, 
Da'-i și păcătos; 

De se va-nsura, 
Mulţi sori c-o făcea, 
N-o mai fi noaptea. 
Plugari or munci 

Și s-or prăpădi; 

Ei vor osteni, 

N-or mai odini! 

Noi să-i logodim, 
Și să-i osîndim; 

De cer să s-aline, 

Să le mergă bine. 
Pămînt să-nflorească, 
lerburi iar să crească, 
Ei călătorească, 
Ceru covirşească ; 
Da’ nu să-ntilnească, 
Si să se iubească! 
Dar în zori de zi, 
Luna s-o siirși; 
Soar'li-o lumina, 
Luna o căuta. 

Și-or călători 

Cît lumea ori fi! 


43 


CORBUL 


Corb, pasăre neagră, 
Lighioană-ntreagă, 

El unde-mi puia ? 
Intr-un ciongar nalt, 
Nalt și minunat; 
De coaje curat, 

Cu sirmă legat. 
Acolo puia, 

In luna lui Undrea, 
Cuibaru făcea, 


Da'-n Cărindar pui scotea. 


Da' cu ce mi-i arănea? 


Cu viţeii de la vaci, 

Cu miînjii de la iepe, 

Cu mieii de la oi. 
Ciobanii-mi plingea, 

Că de stoacă-i sărăcea: 
— O ! Doamne, puterea ta, 
De tine ne-am ruga, 
Dă-i, Doamne, dă-i 

O ploaie caldă, 
Pămintu să moaie. 
Vintu de-o bătea, 
Ciongaru-o cădea ; 
Cuibaru s-o fărima, 

Puii toţi i-o omora! 
Dumnezeu  mi-asculta, 
O ploaie caldă-mi da, 
Pămintul muia, 

Vîntu mi-abătea, 
Ciongaru scotea, 

Puii omora. 

Corbu, zo,-mi sălta, 
La-mpărat mergea : 

— Mă-mpărate, luminate, 
Facă-ţi Domnu multă parte 
De mindră, de sănătate! 
Eu mult m-am trudit, 
Cuibari mi-am făcut 

In ciongar înalt și minunat. 
De coajă curat; 

Cu sirmă legat, 
Acolo-am puiat. 

Ciobani m-a blăstămat, 
Dumnezeu a ascultat; 

O ploaie caldă a dat, 
Vintu mi-a bătut, 
Ciongari mi-a doborit. 
Puii a omorit. 

La tine-am venit, 
Spune-mi ce să-mi spui! 
Impăratu-mi vorbea : 

— Vino-n partea mea, 
Pui de ţ-oi scotea, 

Nima n-o dira. 


44 


COLCEAG-PAŞA 


Foaie verde lemn cînesc, 
Colceag-pașa ceal turcesc, 
Culceag-pașa cel bătrin, 
Da’ peste lume stăpin, 
Barba-i bate brațăli, 
Mustăţile umerii. 

Cîţi împărați pe pămînt, 

El cu toţi că s-a bătut, 
Pe rind mi i-a prăpădit, 
Da’ pe toți i-a prididit. 
Mai la urma urmilor, 

La furșitul zilelor, 

lacă s-a aridicat, 

Parcă naiba l-a-nvăţat, 
Să războiască cu greu, 
Făr-a-i știe de fel feliu. 

Cu Criveţu, mare putere, 
Cine-i împotrivă piere. 
Colceag-pașa ridicat, 

Multă oștire adunat, 

Cită-i frunza, cită-i iarba. 
Numai turcii cu gilceava ; 
Ciîtă-i iarbă pe pămînt, 
Atita-i oştire de turc; 

Și de cîini de arnăuţți, 

De muscali pe cai de-ai iuți, 
Și cercheji pe cai de-ai breii. 
Toată oștire-aduna, 
Ordia o rinduia, 

Și cu toţii că pleca, 
Pe grea cale apuca. 

La capul pămintului, 
La fintina gerului, 
Gerului, Crivăţ turbat; 
Toată viața-a măturat, 
Cătră soare s-a-nturnat. 
O dată cînd mi-a suflat, 
De tot mi l-a-ntunecat; 
Razăli i le-a-ngheţțat, 
Sus pe ceri le-a alinat. 


Pe cîmpu lui vint Crivăţ 
Stă oştire făr-de-nvăţ; 
Geru-n inimă se-nfige, 
Toată oștirea îmi plinge. 
Da' cum stau cedirili, 
Parcă răsar stelili. 

lacă sara se făcea, 

Da' atunci ce vreme era? 
In postul Simpetrului, 

In toiul zăpucului, 

Cînd e mai tare zăpuc, 
Coace oul în năsip. 

lacă, sara se făcea, 
Dumnezeu din ceri privea. 
La Geru Criveţu spunea: 
— Gerule, Crivețule, 

Mare puternicule ! 

Să te dobori pe pămint, 
Mergi tu la fintina ta 

Că te-așteaptă oștirea. 

Să moi barba în fintină, 
Să te-așezi pe o furtună. 
O dată să îmi stropești, 
Lumea ca să o trezești, 
Ca viforu s-o pornești, 

In oştire să lovești. 

Ei să dea cu tunuri grele, 
Tu fă-ţi vint tumte din stele; 
Și să baţi tu a pustiu, 
Da’ să baţi şi a morţiu; 
In oştire să izbești, 

Pe toată o prăpădești; 

Pe Colceag singur să-l laşi. 
Ca un mare păgubași! 
Oștirea-i steiuri de piatră, 
Dară sabia precurmată ; 
Să-nvețe a se lupta, 

Cu marea puterea ta. 

Să-l întrebi de sănătate, 
Mai are cu cine să bate? 
Și cum soare scăpăta, 
Geru pe vint scobora 


Și se băga în îintină, 


69 


Să-i bată o săptămînă. 
Moia barba în fintină, 

Cu ochii tot să cuprindă. 
Numa o dată că-mi sufla, 
Toată oștirea-ngheţa. 
Colceag-paşa, de vedea, 
Din gură le cuvinta: 

— Soldaţi, nu vă spăriaţi, 
Sulițăli le tăiați, 

Multe lemne adunaţi, 
Focuri mari să ațiţaţi, 
Pin' la ziuă să scăpaţi! 
Voinicii dacă vedea, 

Fuga lemne aduna, 
Sulițăli le tăia; 

Le tăia și le spărgea, 
Focuri mari îmi aprindea. 
Da' Dumnezeu ca un sfint, 
Vedea ce e pe pămint, 
Da o ploaie cu un vint, 
Focur'li de le stingea, 
Nici unu nu s-aprindea! 
Colceag-pașa se pripea, 
Aşa din gură zicea: 

— Voi, voi, voi, oștirea mea, 
Ascultati la mine-ncoa, 

Pe toţi murgii să-i tăiaţi, 
Burţili le lepădaţi; 

Toţi în coșuri vă băgaţi, 
Pin’ la ziuă să scăpaţi. 
Că bate vintu-al turbat, 
Inghiată pin' la ficat! 
Oștirea dacă-auza, 

Toţi murgii mi-i tâia, 
Burţili le lepăda, 

Si-n coșuri că să băga. 
Dar Dumnezău ca un sfint, 
Stia ce e pe pămînt. 
Întărea geru și vintu, 
Peste oştire mormiîntu. 
Criveţu barba-n Îintină muia, 
Numa o dată imi stropea, 
Toată oștirea-ngheța, 


EERE. e ai 


oii pati PI eg a AAA ea 
e ET papt plece 3 ate Ape ama te 


PO inta: 
CPE IP "e PP Poe Eá parale .— -aia i DREIE aii 


£ 
1 BE 
t îi 
i SI 
pi 34 

i; 
N :33 
Ei 
E 
IR; 
È 
Ng: 
E 
i $ 
Ta 
ii 
i Bi 
i g 
E: 
i p 
Fo 
iE: 
| 
i; 


Li se scurgea viaţa; — Gerule, Crivăţule, 


Pe pustiul de zăpadă Și tu, puternicule, 

Zăcea oștirea grămadă. Am făcut eu mari păcate, 
Da' cînd zor'li se vărsa. N-am scăpare de la moarte. 
Crivăţu iar scobora, Cine războaie îmi face, 

La Colceag-pașa mergea, Numai ca mine îmi pate. 
Așa cu el tăinuia: Omorii oștirea toată, 

— Colceag-pașa dumneata. Făr-de pic de judecată, 
Pentru de mindria ta, Copiii săraci m-o blăstăma. 
Iti omoriși oștirea, Da' văduve mi-o plingea; 
Nu-ţi stăpinişi, bătrine, firea! Că-n răsărit, pin pustii, 

Cu șapte cojoace te strucași. Le făcui mare orgii. 

Alte șapte le-mbrăcași, Ce n-avui eu minte, frate, 
Și așa tu îmi scăpași! Să trăiesc ca lumea-n pace! 
Da’ să știi că ești trulași! Dar acuma s-a sfîrşit, 

Da’ Criveţu, vint turbat, Tu, Crivăţe, m-ai bătut... 
Cu putere mi-a suflat, Bine vorba n-o stirșea. 
Toiag de gheață a luat, Mititel cuțit trăgea, 

Şi-mi pornea la colindat. In inimă-l înfigea, 

Cu mustăți grele de brumă, Piste oştire cădea. 

Cu izvoare de furtună, De se duse pomina, 

In postu Simpetrului, Ca la el la nimenea, 

In toiul zăpucului. Și iar se va pomeni, 

La Colceag mi se ducea Cit soare pe ceri va fi! 


Și din gură îi zicea: 
— Colceag-pașa, om bătrine, 


N-ai minte nici cît un ciine. 45 

Unde, bre, mi te trezești, 

Cu Crivăţ te războieșşti, CELE TREI SURORI 
Colceag-pașa, nu gindești. 

Ce-ai de gind să mai urzești ?... Verde di-un spanac, 
Că oastea ţi-ai prăpădit, Plecat, a plecat, 
Da' tu, ciine, ai uidit: Cale pe cărare, 

Ai uidit să pătimeşti, Tot pe drumu-al mare, 
Grele păcate-mi plăteşti. Pe Streneac în vale, 
Că nici împărații nu scapă Pe poteaca strimtă, 
De-ale lor grele păcate. Cu iarbă-nvălită, 
Cind o să vă treziti, cumnate ?... Leana şi cu Stana, 
Colceag-pașa de-auza, Şi cu Sinziana. 
Dinţii-n gură-i dirdiia. Ele mi-a plecat 
Lăcrimile-i îngheţa, Și s-a depărtat, 
Limba-n gură se stringea, Alte trei surori, 

Abia mai putea grăia: In vărsat de zor!, 


70 


Să culeagă flori. 

De joi dimineaţă, 

Pe rouă, pe ceaţă. 

Cu roua-n picioare, 

Cu ceata-n spinare. 
Ele că mergea 

Și se rătăcea, 

Incepea plingea. 

Sora cea mai mare, 
Cu grija-n spinare, 
Din gură zicea, 

Așa le grăia: 

— Tăceţi, daică, tăceţi, 
De nu mai plingeţi! 
Bine-om asculta, 
Ceva-om auza: 

Or cîine-alătrind, 

Or oaie zbierind, 
Cioban fluierînd. 

Ele mi-asculta, 

Nimic n-auza ; 

Doar cucu cînta, 

Pin crengi îmi zbura, 
Singur pin pădure 

Că e strin pe lume. 
Ele de-auza, 

Leana îi zicea, 
Leana cea mai mare, 
Cu grija-n spinare: 

— Cuculeţule, porumbelule ! 
Păsărelule, frumușşelule ! 
Las' nu mai cînta, 
Vin la daica-ncoa. 
Fă-ţi codița scară, 
Scoate-ne la țară 

Ori la potecioară, 
Să-ţi fiu surioară, 

Să te-ascult pe vară! 
Cucu de-auzea, 

Așa-i răspundea : 

—  Leană dumneata, 
Cind vine vara, 

Cite floricele, 


71 


Surorile mele. 

Ce să fac cu ele? 
Atuncea Stănuţa, 
Mindră și drăguţa, 
Stana mijlocare, 

Din gură rugare: 

— Cuculeţule, porumbelule ! 
Păsărelule, frumușelule ! 
Taci, nu mai cînta, 

Nu mă oftica, 

Vin la daica-ncoa, 
Fă-ţi codița scară, 
Scoate-ne la tară 

Sau la potecioară, 
Să-ţi fiu surioară, 

Să te-ascult pe vară! 
Cucu de-auzea, 

Mai tare cînta, 

In samă n-o băga. 
Atunci de vedea, 
Incepea se ruga, 

lana Sînziana, 

Miîndra copilana : 

— Cuculeţule, porumbelule ! 
Păsărelule, frumușelule ! 
Ce mă rog de tine, 
Fă-mi atita bine, 
Vino pin' la mine, 
Fă-ţi codița scară, 
Scoate-ne la tară 

Sau la potecioară, 
Sint sora mai mică 

Și mai frumușică, 
Să-ţi fiu ibomnică, 
Inimioara-ți pică ! 
Cucu de-auza, 

De loc că-mi tăcea 
Și nu mai cînta, 
Incepea-a zbura, 

Tot înțelegea. 

Tot din pom în pom, 
Merge ca un om, 

Și din crîng în cring, 


Zbura așa blind. 

Și din creangă-n creangă, 
Pină la poteacă. 
După cum mergeau, 
Și de conac dau, 
Leana și cu Stana, 
Mica Sinziana, 
Frumoasa bălana. 
Cu vedrită-n cobeliță, 
Deşchidea ele portită, 
La apă mergeau, 
Măre,-mi chioteau. 
Da’ baş la cișmea, 
Cucu de-mi vedea, 
Inainte-i ieşea 
Mindra Sinziiana, 
Frumoasă la geană, 
Sora cea mai mică, 
Ce-i mai îrumușică, 
Inima-ţi despică. 
Cucu ce-mi făcea, 
lacă îmi zbura, 

Vezi la mindra sa. 
Pe umăr îi sta, 

In gură-o săruta, 
Greoanie-mi pleca : 
Ce n-am mai văzut, 
Nici s-a pomenit. 
Făcea copil mic, 
Frumos şi voinic. 
Copilu-mi creștea, 
Mumă-sa-mi murea, 
Copil răminea, 

lar singur pe lume. 
Cu cucu-n pădure. 


46 
IOVAN IORGOVAN 
Verde di-un spanac, 


Plecat, mi-a plecat, 
Şus, pe Cerna-n sus, 


72 


lovan lorgovan, 
Călare pe cal, 

Ca un căpitan. 
Ogarii-n plăvaz, 

De mi-i de miraz: 
Da' Vidra-nainte, 
Că mai ține minte. 
Cerna, zo,-mi urla, 
Da' lovan zicea: 

— Înceată, Cernă,-nceată, 
Trec din piatră-n piatră: 
Stai, nu mai urla, 
Brazi nu legăna. 
Că eu ţie-ţi dau, 

La zi un cap de om, 
Să te-apuce somn, 
Naică, să te-ngrași, 
Pe mine mă lași! 
Cerna d-auza, 

Talazi înceta, 

Sta, nu mai urla, 
Ape domolea. 
Ogarii-mi căta. 
Jalnic fluiera 
Fintina de piatră, 
De  şarpe-ncuiată. 
lovan de vedea, 
După ogar se lua, 
Fintina-mi găsa ; 
Da’ la cea îintină 
Cu apă puţină, 
Plingea fata Lină; 
Că șarpe-i de vină. 
Zo, mi-e premenită, 
De  moarte-i gătită. 
lovan îi zicea, 

Din gură-i grăia: 

— Fată dumneata, 
Stai, nu mai plingea, 
Dă-te mai îincoa, 
Să-mi caţi cităva. 
Fata de-auza, 

De-aci se scula, 


La lovan mergea, 
In cap îi căta; 
Soare răsărea, 
La prinz ajungea, 
Da' lovan durmea 
Cu capul pe flori, 
Fără de fiori. 
lacă, de la vale, 
Balauru-n cale, 
Vine, se grăbește, 
La fată-o iuteşte. 
Fata de-mi vedea, 
Lacrimi podidea 


Şi-mi plingea cu foc 
Că n-a avut noroc. 


Lăcrămile curgeau, 
Pe lovan ardeau 
De mi-l deșteptau. 
Fata rău plingea, 
Lui lovan grăia: 
— lovane, lovane, 
Măre, lorgovane, 
Șarpe mi-a ieșit, 
La mine-a venit, 
Că sint de pierit! 
lovan de vedea, 
Calu-ncăleca, 

Pe dincolo da, 

Și, zo,-mi alerga, 


Cu nori se-ntrecea: 


Sabia-mi trăgea, 
El se pregătea. 
Șarpili-mi ieșea, 
Trei  capete-avea. 
lovan s-avinta, 
Două le tăia, 
Cu unu uidea, 


Foc și scrum vărsa: 


Pămiîntu ardea, 
Codrii s-aprindea. 
Șarpe că-mi scăpa, 
Cu un cap fugea, 
Rău se-ntărita, 


73 


Da' fata-mi grăbea, 
La lovan striga: 
— lovane, lovane, 
Măre, lorgovane, 
Vino tu la mine 
Să te învăţ binc. 
La groapa adincă 
Stau oasăli brincă, 
La valea cu tei, 
Flori, iorgovenei, 
Îmi este un stei 
Cu puii de zmei ; 
Acolo de vrei, 

Cel cap tu să-i iei. 
lovan de-auza, 

Cu fata-mi pleca, 
Drumu i-l tăia, 

La steiul înalt, 

De ceri alinat, 

De vîrf aplecat. 
Balaur vedea, 
Pămint dudăia, 
Ogașe-mi gemea ; 
Văiuri răsuna, 
Codrii tremura. 
Da' lovan grăbea, 
Neam nu se temca, 
Ca vintu-mi zbura, 
Pin nori s-ascundea, 
O dată-l lovea, 
Capu i-l tăia! 
Da’ șarpe-i grăia 
Ș-așa-l blăstăma : 
— lovane, lovane, 
Cine lorgovane ; 
Zo, mă omori și, 
Pămînt împuţiși. 


C-am să mă răzbun! 


Pe calul tău bun 
Eu voi slobozi, 

Și n-oi îmblinzi, 
Musca de-a măruntă. 
Pestriţă pe burtă, 


Mijloc otrăvită, 

Baș bună de vită. 
Da' lovan grăia, 
Voinic nu temea: 
— Măi ciine de șarpe, 
De-acu nu ai parte, 
Măniînci fete mari, 
De-o mie de ani. 
Musca de-oi vedea, 
Pin sate oi pleca, 
Lumea-oi învăța, 
Vite or ungea, 
Fumuri mari vor face, 
De vite n-au parte. 
Aşa că-mi făcea, 
Dunărea trecea, 
Șerpe răminea, 
Verde de-o lămiie, 
În partea la Nemţie. 
De s-o pomeni, 

Cit lumea o fi. 


47 


IOVAN IORGOVAN 


Sus pră Șierna-n sus, 
Molt voinişi s-or dus 
Și toţi a răspuns, 
Ma unu-a rămas, 
lovan lorgovan, 

Brad de buzdugan, 
Cu-a lui doi căţăi, 
Roșii, sprinşieniei, 
Și-un cal porumbac, 


Cum i-a fost mai drag. 


Căţăii lătra-rie. 
Calu şi-l juca-rie, 
Șierna  d-asculta-rie, 
Că Șierna mujea, 
lovănel striga : 


— Șiată-n, Șiernă.-nșiată, 


74 


Apă milodată, 

Cum ai fost vrodată, 
Că eu ci-oi șinsti 
Și ci-oi dărui 

C-o furcă argintată, 
Fuior învăluiată, 
Singură va toarșie, 
Singură dăstoarșie. 
Şierna cînd audza, 
Și mai rău mujea. 
lovan pro striga : 

— Şiată-n, Șiernă,-nșiată, 
Apă milodată, 

Cum ai fost vrodată, 
Că ieu ci-oi șinsti 
Și ci-oi dărui 

Cu mulţi bani aur, 
Ochii dă balaur, 

Și cu solzi dă ştucă. 
Dunărea să-i ducă. 
Șierna cind audza, 
Frumos înșieta, 
lovan șie făcia-rie ? 
Calu-ncăleca, 

Din codru tuna-rie, 
D-avea șie-mi vedjea-rie. 
Pustini şierpie marie 
O fată ţinia-rie. 

Cu coada ţinia-rie, 
Cu gura mușca-rte. 
Fata să plindjea, 
lovan cînd vedjea, 
Mila l-apuca, 

Sabia și-o scocia-rie, 
La şierpie pleca-rie. 
Sierpie cînd viedia-rie 
Fata slobodza, 
Livezi înverdza, 
lovan alerga 

Cu-a lui cal călare, 
Șerpili-l vedjea, 
Capul  întorşia-rie, 
Nouă limbi scocea-rie, 


Cu toacie vorbia-rie : 
— lovane, lovane, 

Mă rog io dă cinie, 
Să-m măi fași un binie. 
Mă rog viu mă lasă, 
Și cie du acasă; 
Fata n-am mușcat-o. 
Dar n-am vătămat-o. 
Dă vii mori, 

Și mai rău ţi-a fi. 
Căpăţina mia, 

la să va-mpuţi, 
Viermii va îfășia, 
Musca slobodza, 
Stoaca-i dă șăgia. 
Toţi caii din plug, 

Și boii din jug, 

Toată primăvară, 

Cînd stoaca-i pră-alară. 
lovan cînd audza, 

La șşierpie spunea: 

— Audzi, şierpie marie, 
lo ti-oi mai tăia-rie, 
Nu ti-oi mai lăsa. 
Sfietu-ai învăța-rie 

lo cu mincea mia, 
Fumuri va îfășia, 
Cătran va lua-rie, 
Stoaca va undja-rie, 
Da musca pieria-rie. 
Stoaca va scăparie, 
Dar io ci-oi tăia, 

Nu ci-oi mai lăsa. 

Că tu ai mincat 

A miîndră dă fată, 
Gura ta-i spurcată, 
Dumnedzău cie bată! 
Sabia şi-o trăgia-rie, 
Pră şierpie-l curta-rie, 
Capu lui îujia-rie. 
Șierna sinjiera, 

Capu lui fugea, 

Da-n Dunăre-și da-rie, 


75 


Dunărea-l primea-rie 
Și mi-l pitula-rie 

Sus la Birniţa, 

Da-n pieșciera mare, 
Undje să-mpuţa-rie 
Și viermie-l îășia-rie. 
Musca slobodza, 
Stoacă dă ședjea 
Toată primăvara. 
Cînd stoaca-i p-alară, 
lovan șie vedea ? 
Sabia scocia-rie, 

In Dunăre-o spăla-rie, 
'Napoi să-ntorșia-rie, 
La fată miergia-rie. 
Fata îl vedjea, 

Şi cînd îl vedjea 

La lovan striga: 

— lovane, lovanc, 
Mă rog io dă cinie 
Să-mi mai fași un binie, 
Scoacie-mă la tară, 
La drumu al dă cară, 
Să dau dă frați iară. 
Dă frați, dă surori, 
Dă grăgini cu flori. 
Eu ţie ţ-oi fi 

Mică ibomnică, 

Dă vac, dă veșie, 
Lumea să ni-e şcie 
Că noi ni-s sotie. 
lovan că-m găta, 

La fată merdjea, 
Dă-n braț-o luva-rie 
Și mi-o săruta-rie. 
Fata-așa striga-rie : 
— Stai, lovane, stai, 
Noi să ne-ntrebăm 
D-ai cui ni-s copii, 
Din şie viță-am fi? 
Că din departie 
C-am avut un fracie 
Baş cum sămăna, 


FAR R eu i ZA RE LARD E: 


Oz hei A st BAFRA S AEn EnS VEA nA AAE ac iai tcp DE Pee 


ei aa aiaia 


i 
| 
$ 
Ă 
H 


Baş cu dumneata. 
lovan îi spunea: 

— Să-ţi spun io cu dur, 
D-a cui mi-s fișior, 
Sciu că nu-mi eşti sor. 
Că io mi-s copil, 
Copil de-mpărat 

Dă la Scăpătat. 
Taică-miu m-a dat 
Să-nvăţ la zănat, 
Și-acum mi-s soldat. 
Fata cînd audza, 
Din gură striga-rie : 
— Și io mi-s feciţă, 
Noi am supt o ţiță. 
lo din zi dă zori, 
Am plecat la flori, 
Flori n-am nimerit, 
Uite-am rătășit. 
Șierpie m-a-nghiţiit. 
lovan cînd viedja, 
'Nşiepia să plindja : 
Rugășiuni fășia, 

Prin atita rău, 

Sus la Dumnedzău: 
— Doamne ca un sfînt, 
Unu-i pră pămînt, 
Ne va fi păcat 

Că ne-am sărutat. 
Că noi ni-s frati 
D-o muică scăldati, 
Acu am aflat. 

In codru-ntimpinat. 
Dumnedzău audza, 
Pră ei îi prostea. 


48 
VOINEA 


Cind oi zice de-o cicoare, 


La vale, frate, la vale. 


Nu ştiu tare mi se-n pare, 


Mi se vede-o casă mare, 
Da’ la ea cine-mi şedea ? 
O nevastă tinerea, 
Măritată de iarna, 

Și nevasta că-mi avea, 
Ea mi-a avea un copilaș. 
De botez il boteza, 
Mindru nume ii punea, 
Pe el Voinea că-l chema. 
Da' nevasta, sărmana, 
Intr-un timp de primăvară. 
Cind mindrele se omoară 
Culegiînd la tămiioară, 
Ea de noapte se scula, 
Căldarea pe foc punea 

Și pe Voinea mi-l scălda, 
Şi-n luică mi-l aşeza. 
lar afară cînd ieşea, 

De surcele surcela, 

Să-mi gătească şi oala. 
Voinea-n sobă rău tipa, 
Și nevasta-l auza, 

Cam pe fugă mi-alerga 
Și de scaun să-mpiedeca, 
Și prea tare c-o durea, 
Din gură ea blăstăma: 
— Voine,-al maichii copilaș, 
Așa tare, zo, țipași, 

Pe mine mă spăimintași! 
Luliu, maică, culcă-mi-te, 
Pui de şerpe sugă-mi-te ; 
Cum mă sugi, maică, pe mine. 
Asa şerpele pe tine! 

Da’ şerpele asculta, 

De la gura omului, 

Din dogoarea focului. 
Copil creşte, șerpe crește. 
Cît crește copil o lună, 
Şerpele-ntr-o săptămînă. 
Voinea voinic se făcea, 
De-al ce-ncinge sabia 
Și-mi calcă călcătura. 
Nouă ai cind se-mplinea, 


Într-un timp de primăvară, 
Cam pe vremea la cosit, 
lote Voinea s-a gindit 

Că el taică nu mi-avut, 
Și livadea-i de cosit. 
Voinea coasa-o ciocănea, 
La dărjală-o așeza, 

Calu din grajd îl scotea; 
Șaua pe el că punea, 

Lua arma și se-ncingea, 
La briu cu patru pistoale, 
Și cu flinta la spinare; 

In subţioară o săbioară, 
Să plece la locu-al lung, 
Să s-apuce de cosit. 
Șerpele îl auza, 

De trei ori casa-ncingea, 
Capu pe prag îl punea, 
Limbile le-ascuţa, 

Mi-l adăsta pe Voinea. 
Dară Voinea copilaş 

Pe Negru-l încăleca, 
Coasă-n spinare că lua 

Și la livade-mi pleca. 

Da' șerpele de colea, 
Ciine-n coadă s-a răzmat, 
Se zăuita peste sat; 
Cînd în coadă se răzma, 
O dată se opintea, 

Şi şerpele că sărea 
Colea-n vale, la Periș. 

La coveiu drumului, 

Ce-i pasă voinicului. 
Dară Voinea copilaș, 

Pe sub perișor trecea 

Ș-o frunză de păr rupea, 
Și la buză-o așternea. 
Tăbăra de șuiera ; 

Da’ șerpele asculta 

Și din gură-aşa zicea: 
— lacă-mi vine doru meu, 
lacă vine să-l înghit ; 
Mama lui l-a dăruii 


De cînd era copil mic! 
Șerpele mi s-atirna, 

Cam de viriu părului, 

La coveiu drumului, 
Unde-i pasă voinicului. 
Trecea Voinea șuierînd. 
Cind pe sub păr îmi trecea, 
Șerpele se repezea, 

Sta de pe cal să-l ia. 
Dară Voinea copila, 

El din gură-așa zicea: 

— Oi, mă șerpe dumneata, 
Or ai de gînd să mă-nghiţi, 
Or ai de gind să mă spăiminţi? 
Dară șerpe-adăvăra : 

— Lele, Voineo copilaș, 
N-am de gînd să te spăimint, 
Am de gind să te înghit ; 
Maică-ta te-a dăruit 

De cînd erai copil mic, 
Cind oi crește să te-nghit! 
Da’ Voinea dacă-auza, 

E! din gură-așa zicea: 
Lasă, Doamne, zău, să-i fie, 
Păcatu la muma să-i fie; 
Dușmana m-a blestemat, 
Și şerpele-a-ascultat ! 

Ea de dar m-a dăruit, 
De cînd am fost copil mic. 
De pe cal se dubăra, 

Se făcea se deșcingea, 

Şi mai bine se stringea. 
Șerpele o dať sufla, 

Și pe şele-l dubăra; 

De la picioare că-l lua, 

Il lua șerpe,-l înghiţa; 
Pin’ la briu îl înghiţa, 

Și de-aci nu mai putea. 
Da' de ce el nu putea? 
De arme și de pistoale, 
Și de soață săbioară, 
Ce-mi taie la oștioară ! 
Șerpele, zo, mi-l sugea !... 


pata est NIVA 


anina tei ici 


i 
£ 
H 
$ 
E 
$ 
și 
i 
F 
E 
să 


ainia eegenem ee aeta ee a ea t ae i 
Er Aici ee fă Ne Sid a ca 


Ei izbi i căii e E EA LANES PA pane ve 
BEES DEP. FENA ERATAN E) S VAARANETICIA A 


ENEE E KE IUE 70 Rp. 
i $ ETME ate ie A de ZI oa AEE ri mea 


E: mmm arina e ra a ap IE El atei a 


F 


Cind la vale se uita, 
Tare-mi vine de la vale, 
Vine voinicel călare, 

Un voinicel iortoman, 
Pe-un cal negru dobrogean. 
Da’ Voinea cind îl vedea, 

El din gură-aşa zicea: 

— Lele, vere, mă lovane, 
Da’ ce stai și mă privești, 
Or nu vezi cum năcăjesc ?... 
Du-te, vere, te-oi ducea, 

Pe cimpu cu colălie, 

Unde fir de iarbă nu e, 
Să-i dai focu cimpului, 

Pe cinci părți cu lemne verzi, 
Da’ de șapte cu uscate. 

Pe şerpe l-o dogorea, 

Din gură m-o lepăda! 

Da’ șerpele de-auza, 

Și el din gură striga: 

— Măi  voinice dumneata, 
Bată-ţi suru, cată-ţi drumu, 
Că ăsta e daru meu; 
Mumă-sa l-a dăruit, 

De cind era copil mic, 

Cind o creşte, să-l inghit! 
lacă acușa a crescut, 

Și vremea lui a venit, 

Eu pe el ca să-l înghil. 

Da' văru-su, cel lovan, 

Ce voinicu-i iortoman, 
Pe-un cal negru dobrogean, 
El pe Negru-nsuligea, 

La cimpu cu colălie, 

Unde fir de iarbă nu e, 
Numai albă colălie. 

Și da el foc cimpului, 

Pe cinci părti cu lemne verzi, 
Da' pe șapte cu uscate, 
Ardea cimpu nu se poate!... 
Focu la coadă-ajungea, 
Șerpele cind îmi vedea, 

O dată se opintea, 


Pe Voinea mi-l lăpăda, 
După lovancea se lua. 
lovancea dacă vedea, 

Cu girbaciu-n Negru da: 
Negru cînd se opintea, 
Șapte otară sărea ! 
Capu-ndărăt l-învirtea, 

La copita calului, 

Văzu capu șerpelui! 

Da' lovan dacă vedea, 

Tot la fugă tot fugea 

Și din gură-l întreba : 

— Ai, bre şerpe dumneata, 
Ai de gind să mă spăiminti, 
Or ai de gînd să mă-nghiţi? 
Dar șerpele-așa zicea: 

— Mă lovane iortomane, 
N-am de gind să te spăimint, 
Da’ am de gind să te înghii; 
Că-mi lăsai eu doru meu, 
Ş-acuși să-nghit capu tău! 
Da’ lovan dacă-auza, 

Cu girbaciu-n Negru da, 
Nouă otară sărea, 
Capu-ndărăt l-învîrtea ; 
Sus la coada calului, 

Văzu capul șerpelui! 
Inc-o-dată că sărea. 

Ncuă otară sărea, 

Din poiană cităva, 
Capu-ndărăt l-invirtea : 

Sus la șaua calului, 

Văzu capu şerpelui. 

lovan din gură zicea: 

— Ai, bre șerpe dumneata, 
Ai cu mine să mergem 
Colea-n capu cringului. 

La coveiu drumului, 

În pripitu soarelui. 

Că e bine şerpelui. 

De toale m-oi dezbrăca, 

In pielea goală-oi uidea, 

Si mai mă ung şi cu unt. 


Să-ţi alunec eu pe git, 

Să nu mă necăjești mult! 
Șerpele cînd auza, 

Mi se dusă el colea, 
Colea-n capu cringului, 

In pripitu soarelui, 

Unde-i bine șerpelui. 

Da voinicu iortoman, 

Se făcea se dezbrăca, 

Şi mai bine se stringea; 
Șerpele că-mi cucăia 

Și ochii că-i închidea. 

Da' voinicu iortoman, 
Ardică o săbioară 

Și-l lovi pe pielea goală ; 
Peste cap și-n lung îi da, 
Șerpe-n două că spărgea. 
Șerpe cu coada bătea. 
Voinicu tot reteza, 

Numa bucături făcea ; 

Lua o furcă ș-o stringea, 
Nouă plaste astringea! 
Lină verde de-o secară, 
In toată plasta șapte cară. 
Care pe drum îmi trecea, 
Plaste de șerpe vedea. 
Frigurile morții-i prindea. 
lortoman se-ntorcea 

Și la Voinea să ducea; 

El pe Voinea că mi-l lua 
Ș-acasă mi-l aducea. 

Sus la stine alerga, 

Nouă stine le mulgea, 
Nouă ciubăre de lapte lua; 
Jgheabu de piatră-l umplea, 
Și pe Voinea mi-l scălda. 
Mi-l scălda și-n lapte dulce. 
Să-l scalde și-n ce mi-o vrea! 
Șerpele l-a otrăvit, 

Că e puișoru mic: 
Mumă-sa l-a blăstămat, 
Nu e puiu de sculat, 
Șerpele l-a-nveninat ! 


79 


lacă Voinea că-mi pierea, 
lortomanu așa-mi grăia: 
— Vino, mătușică, vino, 
Te-ai libărat de păcat, 

Pe Voinea la șerpe-ai dat, 
Tu singură ai uidit, 

Cu cine că oi trăia ? 

Că n-ai nici un puișor, 
Să-ţi treacă ţie de dor. 
Șerpele l-a-nveninat, 

Ț-ai făcut cu el păcat! 
Săbioara ardica, 

Capu de la trup îi lua, 
Mindru leagăn le făcea, 
Pe amindoi îi îngropa. 

li băga-n negru pămint, 
Și să uita ca un gînd. 
Așa-i blăstămu de mumă, 
E şi ca sămnu de ciumă: 
Da’ blăstămu al de tată, 
Și ca sămnu al de piatră. 
lortomanu de colea, 

El de grijă le purta; 
Lină verde tămiioară, 

Le făcu ș-o pomeioară, 
Doamne, de se pomenea! 
Doamne, și s-o pomeni, 
Cit soare pe ceri o fi! 
Soar'le merge și apune 
Dară Voinea tot se spune. 


49 


SCORPIA 


Intr-o sfintă duminica, 
Dară trei fraţi ce-mi lucra ? 
Ei de noapte se scula. 

Pe miini, pe ochi se spăla. 
Și ei, frate, se vorbea: 
Lină verde de-o cucută, 
La vinat ca să se ducă 


Bon 
d 
i 
OLA 
NAR 
; 
(i 
|. 4 
T Xg 
ENE: 
H: 
It 
răi 4 
HEE 7 
E: 
Îi 
HR 
H 
t Fl 
vă 
HER « 
1 
EE 
HER < 
BE! 
v Rg 
E. 
ii 
l 
i ȘI 
i SĂ 
$ 
T 
EES p: 
a 


A a AAE Pi, a 7 


mi, ia 


E E E E N ER i ua EE A aa 
în d E E E pc pf pata EPEE AE 


cae L EAD. egna e 


mir peria tere S E EE EE bg o, 


Și-și lua drumu și pleca. 
La vinat mi se ducea. 
Puţină mincare-și lua. 
Imi umbla cit îmi umbla. 
Soarele amiaz că-mi venea, 
Da' nimica nu vina. 
Foamea, frate, i-ajungea, 
Și masa că le-o punea, 
Și la masă că-mi ședea, 
Dară fîratele-al mai mare, 
Numa-atita că-mi vorbea, 
La-al mai mic îi spunea: 
— Măi frate-meu dumneta, 
Noi vom lua și-om prinza. 
Și vo sete ne-o jungea; 
Troaca-n mină oi lua, 

La fintină te-oi ducea, 
Apă nouă ne-oi ducea, 
Cît apă noi vom bea! 

Dar ăl mai mic de-auza, 
Troaca-n mină mi-o lua, 
La fintină se ducea. 

Acolo cind ajungea, 

Pe procletu mi-l găsa, 
Acolo că mi-aștepta 

Doar or venea cineva! 
Cînd pe copil mi-l vedea. 
Așa din gură-m' vorbea: 
— Măi copile dumneata, 
Eu de tine m-aş ruga, 

In fîntină te-oi băga, 
Șeiplicu meu l-oi găsa ! 
In fîintină mă uitai, 

Și şeiplicu mi-l necai; 
Da-n şeiplic ce-mi avusăi? 
Numai poli și gălbiori 

Ce sint la purtat ușori, 

La cheltuit sint cu spori. 
Vezi, copilu de-auzea, 
Gindea că așa mi-era, 

In fintină se băga, 
Scorpia acolo-mi-era. 

Cum, Doamne, că mi-l vedea, 


Pe copil se repeza 

Și deodată-l înghiţa !... 
Dară îrăţiorii lui 

Aștepta cît aștepta, 
Frate-su nu mai venea. 

Al mai mare că vorbea, 
La ăl mijlociu spunea 

Și din gură că zicea: 

— Măi frate-meu dumneta, 
Ț-oi lua drumu ș-oi pleca, 
Fratele nostru l-oi lua ; 
Prea mult el s-a zăbovit, 
De la noi n-a mai venit! 
Da' fratele lui de-auza, 
De la masă se scula 

Și-și lua drumu și pleca, 
La fintînă se ducea, 

Pe fratele nu-l găsa, 

Peste proclet că-mi da, 
Da' din gură că zicea: 
— Măi băiete dumneta, 
Da’ ce-mi caţi tu pe-aicea ? 
Da' copilu d-auza, 

Toată taina-i spunea: 


— Fratele meu nu l-ai văzut? 


E! aicea mi-a venit! 

Da’ procletul de-auzea, 

lar din gură că zicea 

De cînd aici mi-am venit, 
Fratele tău nu l-am văzut, 
El pe-aicea n-a trecut! 
M-aș ruga de dumneta, 
Un bine mare mi-oi făcea: 
In îintină te-oi băga 

Și-un şeiplic mi-oi găsa. 

In fintină m-am uitat, 
Şeiplicul că mi-a căzut; 
Da’ eu-n șeiplic mi-am avut 
Numai poli și gălbiori. 

Ce sint la purtat ușori, 

Și la cheltuit cu spori. 

Da' nu mi-ar îi de gălbiori, 
Pe cum este de tăpii, 


Tot tăpii de pe moșii... 
De șeiplicu l-oi găsi, 
Toţi gălbiorii i-oi luva, 
Mie tăpiile mi-oi da. 
Äl mijlociu de-mi auza, 
Gindea că e așa. 

In îintină se băga, 
Scorpia mi-l aștepta, 

Pe copil mi-l aștepta 

Și îndată-l îmbuca. 

Aci procletu-mi şedea, 
Multă lume mi-o-nșela, 
Tot la seorpie mi-o da... 
Dară îfratele-ăl mai mare, 
Aștepta cît mi-aștepta. 
Nici un frate nu-i venea ; 
Işi lua drumu și pleca, 
După ei mi se ducea. 
La fintînă de-ajungea, 
lar pe procletu găsa, 

Și lui, Doamne, îi spunea, 
Tot așa că-l învăţa. 

Al mai mare d-auza, 
Parcă-i spunea inima : 
El acasă se ducea 

Și frumos mi se arma, 
Săbioara mi-o-ncingea. 
La fintină se ducea 
Si-n fintină se băga. 
Scorpia cînd mi-l vedea, 
A treilea se repeza; 
Atunci fratele-ăl mai mare, 
Cînd așa el că-mi vedea, 
Sabia el mi-o-ntindea 

Și pe gură i-o băga, 
Pe scorpie el o tăia. 
Aceea mi-omora, 

Și cu ea se opintea, 
Afară că o scotea; 

Pe burtă că mi-o tăia, 
Fraţii încă vii găsa 

Și cu lapte îi spăla, 

Și din ea că îi scotea, 


81 


Toți trei, zo, să tăinula. 
Pe proclitu mi-l căta, 
Da' nu putea a-l găsa. 
Ei acasă mi-ajungea 

Și la lume le spunea 
Toată taina cum era. 
Cînd lumea mi-auza, 

Tot cu bani mi-i dăruia, 
Tare mi se-mbogăţa, 
Doamne, de se pomenea. 


50 


ANTOFICĂ A LUI VIOARĂ 


Foaie verde sălcioară, 
La cătunu lui Vioară, 
Colea, spre soare-răsare, 
Mare masă mi-e întinsă, 


De mulţi boieri mi-e cuprinsă. 


lar la masă cine șede? 
Cei cincizeci de năvodari, 
Cei cinzeci de vătași mari. 
Și la masă ce minea? 
Numai cigă și păstrungă, 
Caracudă gălbioară, 

Că e dulce la mincare 

Și uşoară la purtare; 

Și nisetru de-al mărunt, 
Că de-ala prindea mai mult. 
Bine bea și petrecea, 

De nimica grije n-avea; 
Cind la vale se uita, 

Ei, vezi Doamne, ce vedea? 
Tare vine și sosea 
Antofică-a lu Vioară, 
Călare pe-un pui de zmeu, 
De nima nencălecat, 

De din vremuri neumblat. 
Acolo că-mi ajungea, 
Ta-su că mi-l întreba, 
Aşa bine că-i părea, 


Și la masă mi-l poftea ; 
Bea bine și petrecea, 

De nimica nu-ngrijea. 
Antotică ce grăia, 

Lu ta-său că-i spunea: 

— Tată, tăiculețu meu, 
N-ai vrea, tată, ca să-mi dai 
Cei cincizeci de năvodari, 
Cei cincizeci de vătaşi mari, 
Și cincizeci de lopătari, 
Că eu, tată, să vinez 

Pe Vidros, peşte frumos ? 
Dar Vioară ce grăia: 

— Antotică, fiul meu, 
Toate în apă să vinezi, 

Pe Vidros să nu vinezi; 
Că e pește bătăios, 
Intoarce luntrea pe dos; 
Cit e din cer pină-n pămint, 
Atit e Vidros de lung! 
Antotică ce făcea? 

Dacă vedea și vedea, 

Chei pe mină că lua 

Și beciu că descuia; 
Scotea vin, scotea rachiu, 
De omoară omu de viu, 
Scotea vin de Drăgăşani 
Nebeut de nouă ani; 

Pe taică-su îmbăta, 
Năvoadele că lua, 

Lua cincizeci de năvodari 
Și cincizeci de lopătari, 

Și cincizeci de vătași mari. 
Cu năvoadele pleca 

Si pe mare că pornea, 

Şi marea că turbura ; 
Dete-o tură, dete două, 
Dete pină în nouă. 

Şi ci ce prindea? 

Pe Vidros că mi-l prindea, 
In fața apei că-l scotea! 
lară Vidros ce-mi făcea ? 
In năvod cînd se vedea, 


82 


El din gură-aşa zicea: 
— Antolică dumneata, 
Taie tu năvoadele, 

Mai lungește-ţi zilele ! 
Dar Vidros ce-mi făcea ? 
O dată că se-nvirtea, 
Năvoadile le rupea, 
Luntrile pe dos le da, 
Tot în apă răminea. 

Dar Antofică ce făcea? 
Năvoadile le cirpea, 
Dete-o tură, dete două, 
Dete, neică, pină-n trei, 
Prinsă puiu Iudei. 
Antotică mi-l legă 

De piscul caicului, 

In paza voinicului. 

Și el tare că-l bătea, 
Mi-l bătea și mi-l căznea 
Cu stfircul girbaciului, 
Pe cărarea capului, 

Ca el, mări, ca să spuie 
De Vidros, pește frumos. 
Țipa puiu cît putea, 
Acest lucru nu știa ! 
Antoiică ce făcea? 

La o parte se uita, 
Ochişorii ș-arunca, 

Pe mare ce-mi vedea ? 
Muma copilului venea, 
Puişoru și-l vedea, 

Că-l vedea şi-l năcăja. 
Și ea din gură grăia: 
— Antolică-a lu Vioară, 
Da' știi, frate, tatăl tău 
Nouă ani că mi-a vinat, 
Pe mine nu m-a stricat! 
Ce-mi baţi puiu şi-l căzneşti, 
Ca el, frate, ca să spuie 
Lucru care nu-l ştie ? 
Antotică ce făcea ? 

La năvodari poruncea : 
— Trăgeţi-l voi acuma! 


Dară mamă-sa-i zicea : 
— Antotică dumneata, 

Eu ţie ţi-i spunea 

Unde Vidros îmi trăiește: 
Marea unde borbosește, 
Acolo Vidros trăiește ! 
Antoiică de-auzea, 

Lua năvoadile și pleca, 
Odată că le-ntindea, 

Dete o tură, cete două, 
Dete, neică, pină-n nouă. 
Și pe cine că prindea? 
Pe Vidros, pește frumos ! 
In fața apei că sta, 

Dară Vidros ce-mi făcea ? 
În năvoade se vedea, 

Și din gură-așa grăia: 
— Antolică dumneata, 
Taie tu năvoadile, 

Mai lungește-ţi zilele, 

Că e Vidros bătăios, 
Intoarce luntrile pe dos! 
Antotică ce făcea? 

La năvodari poruncea : 
— Trageţi-l voi acuma, 
Pe Vidros că l-am prins, 
L-oi duce la-mpărăţie 
Şi-mi va da vo domnie! 
Dară Vidros ce-mi făcea ? 
O dată că se umila, 
Năvoadile le rupea, 
Luntrile pe dos le da, 
Apoi la fund că se ducea. 
Antotică răminea 

Pe scindurile luntrii. 
lară Vidros ce făcea? 
In faţa apei că ieșea, 
După el că mi se lua, 

Să vezi el cum injura! 
Cu coada că mi-l lovea, 
Ochii din cap îi sărea, 

Și la fund că se ducea. 
Dară Vidros ce-mi făcea? 


Milă de el că-i venea, 
Și-ndărăt că se-ntorcea, 

Și pe Antofică mi-l lua, 
Pe-o scîndură că-l punea, 
O dată se opintea, 

La margine l-arunca; 
Dar Antolică ce făcea? 
Așa din gură zicea: 

— Să fiu eu lege de ciine, 
De n-oi minca carne din tine! 
Și Vidros că auzea, 

Și marea că turbura, 
Pe-Antotică-l apuca, 

Tot în mare că-l băga; 

Și el acolo răminea, 

Lele, de s-o pomenea! 


5i 


BABA NOVAC 
ŞI FATA SĂLBATICĂ 


Foaie verde de-un spanac, 
La muntele-al dărămat, 

La ceardacu lui Novac, 

Lui Novac, Baba Novac, 
Sare Dunărea-n ciumag. 
Unde Dunărea cotește, 

El cu pasu mi-o pășește, 
Da' de nima nu grijește, 

Pe turci, zo, mi-i prăpădeștel 
La ceardacu lui Novac, 
Mindră masă mi-este-ntinsă, 
De voinici mi-este cuprinsă, 
De buzdugane încinsă. 
Da-n capu mesii cine şede? 
Al Novac, Baba Novac, 

Cu barba albă de-un veac; 
Cînd se uită, te despică, 
Cînd privește, te-ngrozește, 
Ridică sprincenele 

Să-și vadă bocalele. 


i 
1 =: 
a 
t 
AE E 
4 
Pa 
TE. 
Ae 
E 
i 
4: 
i + 
RE 
T 
i 
ie. 
i 
ja 
i 
pi 
E 
I 
E 
i i 
na 
F 
+ 
' 
y 
tog 
i 
li 
ID 
At 
i 
t 
E 
[i 
i 
îs 
ra 
EA. 
ia: 
tig 
; 
Ea. 
R 
: 
ihg 
HE 
ii 
TE 
Eik 
s3 
XH 
F 
B: 
Bii 
R 
u 
DES 
i 
RE: 
FR: 
LEN 
Y 
Ru 
Ni 
$ 
T 
Ki 
i 
LE 


Ta 


ALERA E E A de EE E i 
Si IP PPR i eana o 


TAR mie aa AAA Mi Au Boca Ea ea IE 


M a ASAA 
aia 


Da' dincolo de Novac, 
Stau și din bocale trag 
Baş irate-su Rădoiţă, 

Cu nepotu-su Niţă, 

Și cu fiu-su Gruiţă, 
Frumos ca o garoiiță, 
Tinerel ca un bujor, 

li mor fetele de dor! 

Cu paharu îi sluja, 
Zămătoc că le ducea 

Al Gruiţă, copil mic, 

Zo, nu e bun de nimic; 
Da’ Novac Baba-i zicea: 

— Măi Gruiţă, fiu iubit, 

Ce stai, taică, așa trist? 
Ori toale ai ponosit, 

Ori fetele te-a urit, 

Sau că banili-ai isprăvit ? 
Da Gruiţă-i răspundea 

Și din gură aşa-i grăia: 
— Fiindcă, taică, mă-ntrebași, 
Cu direptu spune-ţ-aș: 
Tată, n-am îmbătrinit, 
Banii nu i-am cheltuit, 
Fetele nu m-au urit, 
Ţoale nu am ponosit. 

Da’ stau, taică, și gindesc 
La fata ce o iubesc, 

Că eu vreau să mă cas'toresc! 
Da' Novac de-mi auzea, 
Fruntea el își descreţea, 

La fiu-su îmi zimbea 

Și din gură-i cuvinta: 

— Bine, bine, măi Gruiţă, 
Mi te-nsori cu o fetiţă, 
Mi te-nsori cu Dumnezeu, 
Numa, o să-ți pară rău! 

Și pleca și-mi colinda, 
Fată pe plac nu găsea. 

— Unde-i fată pentru tine, 
Nu sint cuscrii buni de mine; 
Unde-s cuscrii buni de mine, 
Acolo nu-i fată de tine... 


84 


Taică, nu ești de-nsurat, 
Fetele din sat te bat; 
Te bat și mi te trintesc, 
Și mi te batjocoresc! 
Da’ Gruiţă-i răspundea 
Și din inimă ofta : 


— Mă prind că nu e-n lume fată, 


Care pe Gruiţă să-l bată! 
Da’ Novac îi cuvînta, 
Ca un tată-l sfătuia: 


— Intră, taică,-n grajd de piatră, 


Caută vun pui de iapă, 
S-alegi bine, să-l rostești, 
De drum lung să te gătești, 
Cu arme să te-narmezi, 

Cu calu să te-ncutezi; 

C-ai să mergi, taică, să mergi, 
Unde soarele răsare, 

Unde drumu e mai mare, 
Unde moartea stă în cale 
De-așteaptă pe orişicare, 
Ce-n cap minte nu are. 

La coadele mărilor, 

Mărilor bătrinelor, 

Mi-este salcă aplecată, 
Ce-mi stă cu burta pe apă. 
Baş la mare, într-un cring, 
Mi-este-o îată de păgin; 

De sălbatic moș bătrin, 

Ce nu-ţi trece nici prin gînd! 
Du-te, taică, de-o găsește, 
Și de-ţi place, mi-o-mpeţește ; 
Să-mi aduci noră frumoasă, 
Și ţie mireasă-aleasă. 

Atunci Gruia de-auzea, 

Și mai iute se ducea; 

In grajd de piatră îmi intra, 
Un cal breaz își alegea, 

Tot pe breazu fudulul, 

Ca el nu e niciunul; 

Ce e bun de fudulie, 

Da' e slab de vitejie. 

Gruiţă bine-l rostea, 


Apoi îl încăleca ; 

Spre răsărit îmi pleca, 

De voios nu mai putea! 
Multe zile-a drumuit, 

Da’ nici lume n-a-ntilnit; 
Drumuia pe plaiu ţării, 

Pin' ce da de malul mării. 
La o salcie pitită, 

Vedea-o fată-adurmită ; 
Dormea-n umbră de rechită, 
Cu flori mîndre mi-e chitită. 
Pe breazu îl priponea. 

De fată s-apropia, 

Ș-aveau ochii ce-mi vedea! 
Pe loc mi se spăiminta, 
Indărăt mi se trăgea, 

Ș-așa din gură zicea: 

— Lele, muiculița mea, 

Ce nu ești și tu aicea! 
Să-ţi vezi nora, s-o priveşti, 
Și pe loc ca s-o plesnești. 
Va să zică asta-i fata, 

Pe care mi-o-ales-o tata! 
De cind, maică, m-ai făcut, 
Aşa fată n-am văzut; 

Stau în loc și mă gindesc, 
Cum să nu o pomenesc. 

Da’ de-oi fugi, e rușine 
Pentru de-un voinic ca mine! 
Tata atunci are drept să zică 
Că mie încă mice frică, 

Că fetele încă mă bat, 

Și că nu sînt de-nsurat. 
Da' eu o s-o pomenesc, 

Şi de-o fi ca s-o peţesc 
Barem s-arăt bărbăţie, 
Fiindcă-i vorba de căs'torie! 
„..Gruiţă o pomenea, 
Năprasnica se-ntindea, 
Cască și mi se lungește, 
Da’ Gruiţă mi-o privește, 
Inima-n piept, zo,-i zvicnește! 
La ocolu capului 


35 


E cit roata carului; 
Ochii-i sînt talerele, 
Vederile ca cepele, 

Miinile cît îurcile, 
Picioarele ca grinzile, 

lar unghiile cît secer'le; 
Faţa-i ca fundu de căldare — 
N-are-n lume-asemănare... 
Și cum fata se scula, 

La Gruiţă-mi alerga 

Și la luptă să lua; 

Pe Gruiţă-l cuprindea, 
Ochii-n cap i se umila, 
Puterile-l părăsea. 

Zo,-i pîriia oasele-n spate, 
Ca un sac cu nuci uscate. 
Da' Gruită de-mi vedea, 
La namilă îi grăia: 

— Stai o tiră, te oprește, 
Calul mi se prăpădește. 
Murgu mi s-a-mpiedecat 

Și mi se dă peste cap. 
Atunci fata mi-l lăsa, 

Da’ Gruiţă ce-mi făcea ? 
Picioru-n scară punea, 

Pe murgu se arunca; 
Fugea cu tăruș cu tot, 

Ca un voinicel fricos, 

Și s-așternea vîntului, 

Ca și gindu drumului ; 
îndărăt nu se uita, 

Baş ca viioru zbura... 
Dară lui Novac al bătrin, 
Lingura-i căzu din senin, 
Și din gură-așa-mi grăia : 
— Semnu ce mi s-a făcut, 
Dă de lucru și gindit! 
L-or fi omorît pe-al meu Gruiţă, 
Ori că i-ar îi rupt ala vreo costiță ! 
în grajd de piatră îmi intra, 
Pe murgu mi-l pregătea, 
Buzduganu-n mînă lua, 
Da' paloșu-l încingea, 


Pe murgu-l încălica. 

Pe drumu-al mare lua, 
Cu Gruiţă se-ntilnea. 

Da’ Gruiţă, zo,-mi fugea, 
Pe tată-su nu-l vedea, 
Calu i s-a-ntăritat, 
Voinicu s-a spăimintat. 
Novac al bătrîn striga: 
— Stăi, Gruiţă, nu fugea, 
Te-am minat ca să petești, 


Da’ tu, taică, mi-o tuleşti!... 


Da’ Gruiţă-i răspundea: 
— Ce făcuși, tată, cu mine, 
Că mă minași la pieire; 
Nu m-ai minat să mă-nsor, 
Ci m-ai minat ca să mor! 
De-ar fi toată fala-așa, 
Dracii s-ar mai iînsura; 
Nu-i o fată s-o-mpetești, 
Ci-i ca s-o ocolești, 

Să fugi şi să n-o-ntilnești. 
Da’ bătrinu se ridea, 

Din gură-i cuviinta: 

— Ai cu taica îndărăt, 

Să vezi lupta piept la picpt, 
Să te zăuiti tu la tata, 
Pin' se va lupta cu fata! 
Da’ Gruiţă de-auzea, 

Îndărăt mi se-ntorcea ; 
Găsea fata adormită, 

Subt o umbră de răchită. 
Novac la ea se ducea, 

Cu picioru o-mboldea. 

Fata mi se speria, 

Da’ la luptă s-apuca; 
Namila se năcăja, 

Pe Novac îl apuca, 

Il apuca de mijloc, 

Să-l arunce în potoc. 

Zo,-i pirăie oasele 

Parc-ar frînge crecile. 

Da' Novac se opintea, 
Puterile-și aduna, 


86 


La sălbatică spunea : 

— Te luptași tu cu copiii, 
Dar acușa cu bătriînii;: 
Să-ţi arăt la bătrineaţă, 
Cine-am fost la tinereață ! 
Sălbatica se-ntărita, 

Pe Novac l-aridica, 

In pămînt că-l împlinta, 
Ca stană de piatră uidea. 
Novac dacă îmi vedea, 

O dată se opintea, 

Fata-n sus aridica 
Și-o-nvirtea bătrinu-n vint, 
Pin-o izbea de pămînt. 
Pină-n briu că o -mplinta, 
Sălbatica, zo, lipa, 

Codrii se cutremura, 
Brazii-n munţi se legăna, 
Mările se-nvifora, 

Soarele pe ceri s-oprea, 
Da’ lui Novac nu-i păsa! 
Scoase paloșu din teacă, 
Şi-mi trase numai o dată: 
Capu sc răstogolea, 
Sălbatica blăstăma 

Și din dinţi, zo, mai scrişnea !... 
Gruiţă se speria 
Și-ncepea a tremura, 
Ciţiva paşi îndărăt da, 
Da' tată-su se ridea: 

— Mă Gruită, copil mic, 
Incă nu ești de iubit; 

Te spăimînți tu de-o muiere, 
Incă nu eşti în putere! 
Te uitai, taică, la mine, 
Nu vedeai că nu e bine? 
Eu n-am venit s-o tulesc, 
Ci-am venit să biruiesc, 
De nuntă să mă gătesc. 
Nu ti-am spus, taică, ti-am spus, 
Că tu nu ești de-nsurat, 
Dacă fetele te bat? !... 
Palma bici că o făcea, 


Peste față îl izbea, 

Singele îl podidea ; 

Gruiţă așa grăia: 

— Măi tăicuţă dumneata, 
Om mai viteaz ca tine, 

Zo, că nu este pe lume! 
De-ar fi orice fată-așa, 
Tartoru s-ar însura !... 
De-aș fi-adus în bătătură 
O aşa mare spurcătură, 
Nuntașii ar fi uitat cărarea, 
Pe ciini i-ar fi-apucat turbarea. 
De cînd maica m-a făcut, 
Așa fată n-am văzut; 

Ală mare și uriîtă, 

Trece pofta de iubită ! 
Gruiţă se liniștea. 
De-nsurat nu se-ngrijea, 

Cu Novac se veselea, 

Pină vremea îi venea. 
Minuia el armele, 

Le-nvăţa soroacele, 

Și trăia pe tară-n pace, 
N-are sălbatica ce-i face. 
Istorie rumânească, 

Pentru ca să pomenească, 
La buni frați ca dumneavoastră ! 


52 


CEAL COP!:L DE TURC 


Sus la munţii Mamului, 
La umbrița fagului, 
Merge un copil de turc, 
De trei zile e născut, 
Numa-o dată ţiță-a supt, 
Numa-o dată e scăldat, 
Numa-o dată legănat. 
Da' copilu îmi avea 
Topor de nouăzeci oca, 
Ce-nvăţase a da cu el, 


87 


Zo, era, zău, îrumușel. 
Nouă pene că-mi avea, 

La topor alăturea, 

Toată pana nouă oca, 
Nima nu-l mai ridica. 
Da-mpăratu de-l afla, 
Viteji după el mîna. 

Da’ copilu ce-mi făcea, 
Toporu-n mină că-l lua 

Și în foc îl înfigea, 

Sub un fag el se culca. 
Cind suiletu el trăgea, 
Crengile pe el cădea, 

Cînd sufletu sloboza, 
Crengile de fag rupea. 

Cu norii le mesteca, 

Da’ vitejii de-mi vedca, 
Rău, mări, se spăiminta, 
La-mpăratu că fugea, 

Și la-mpăratu spunea: 

— Împărate, luminate, 
Cum le știi pe lume toate, 
Mai mult pentru Dumnezeu 
Și pentru binili teu, 

Așa viteaz n-am văzut, 

De cind maica m-a făcut! 
Da-mpăratu de-auza, 

Alți viteji îmi alegea 

Și la copil trimetea, 

Cu binișoru să-l ia. 

Dar vitejii se ducea, 

Din departe ei striga: 

— Măi copile dumneata, 
Vino pin' la noi încoa, 

la să mergi pin' la-mpăratu, 
Să te porți cum ţi-e purtatu. 
Să-i măniînci dulcețurli, 

Și să-i beai cafclili ! 

Da’ copilu de-auza, 

Topor pe umăr că lua, 
La-mpăratu se ducea. 
Împăratul de-l vedea, 
Friguri de moarte-l prindea, 


Așa din gură-i zicea: 

— Eu te-am chemat pîn’ la mine, 
Spune cin’ te-a făcut pe tine, 
Că vreau eu să-ți dăruiesc 
Paloșul meu împărătesc ! 
Da' copilu de-auza, 

Așa din gură-i grăia: 

— Muma mea că m-a născut 
Şi pe mine m-a făcut, 
Pintre nori și pintre vint, 
Sint, vezi, un copilaș mic, 
Dor de ţiță mi-a venit, 

Cat pe muma pe pămînt. 
Impăratu de-auza, 

Fuga viteji trimetea, 

Pe mumă-sa o-aducea, 

Da’ cînd copil o vedea, 

La mumă-sa alerga, 

Muma lui îngenunchea, 

Țiţa pe spinare-i da, 

Da’ copilu îmi sugea. 

Sugea nouă vedre şi-o oca, 
Tumte atunci se sătura. 
lară copilu-i vorbea: 

— Mă-mpărate luminate, 
Cum le ştii pe lume toate, 
Mai mult pentru Dumnezeu 
Și pentru binili teu, 

M-ai adus pe mine-aici 
Fără de copii de-ai mici. 
Că eu vreau ca să mă joc, 
Cu copiii la mijloc. 
Pin-atunci-oi trimetea 

La sfirșitul mărilor, 

Unde-i casa sorilor ; 

Calu mie să-mi aduci, 

Pe lungi drumuri s-o-apuci. 
Intr-ale livezi verzi, 

Intr-ale ape reci, 

Rău ai să petreci. 

Împăratu de-auza, 

Fuga vitejii-i mina, 

lar vitejii se ducea, 


88 


Și cînd calu mi-i vedea, 
Minca foc şi riîncheza, 
Pămînt se cutremura. 
Nima nu-l putea prindea, 
lacă voinicii se-ntorceau, 
La-mpăratu că-i spunea, 
De frică nu mai putea: 

— Așa cal noi n-am văzut 
De cînd maica ne-a făcut, 
Că s-amestecă în vint, 
Abia ajunge la pămînt! 
Da' copilu de-auza, 

Topor pe mină lua 

Și după cal se ducea. 

Da' calu de mi-l vedea 

Și de copil îmi fugea, 

Din munte-n munte sărea. 
Da' copilu de-mi vedea, 

Cu toporul după cap, 
Alerga el după at 

Și-i aruncă frîina-n cap. 

El pe cal se-ncăleca, 
La-mpăratu se ducea, 

Și la poartă că-mi striga: 
— Mă-mpărate, luminate, 
Cum le știi pe lume toate, 
Mai mult pentru Dumnezeu, 
Și pentru binili teu, 

Eu îţi spun adevărat, 
Sabia s-a-nverșunat, 

Calu mi s-a-ntăritat, 
Ochi-n cap s-a turburat; 
Ca la un ciîine turbat, 
Adu-mi viteaz să mă bat! 
Impăratu de-auza, 

Pe viteaz Marcu-l ducea. 
Viteaz Marcu de-mi venea, 
La copilaş îi spunea: 

— Copil mic al de turc, 
Da’ ție ți s-a urit, 

Pe lumea albă trăind, 
Spune măi, copile, mie, 
Cum vreai să te lupți cu mine? 


Vreai la luptă să ne luăm, 
Sau la cai să ne-ntrecem ? 
Cari pe care ne-om trecea, 
Aluia cap i s-o tăia. 
Arămașu că făcea 

Și la-ntrecere se lua, 

Da’ copilul întrecea, 

Cu sabia flutura, 

Gata capu ca să-i ia, 

Și mumă-sa alerga, 

lar din gură-i cuviinta: 

— Stai, muică, copilu meu, 
C-ala e fratili teu, 

Dintr-o mumă, dintr-un tată, 
De cind trecui Dunărea lată! 
Atunci copilu s-oprea, 

Și mumă-sa-i povestea, 
Taina bine-o pricepea, 

Frați de cruce se găsea, 
Și bea ei, se veselea, 

Nici o grije nu-mi avea. 
Istorie rumânească, 

Din bătrîni să povestească 
La buni frați ca dumneavoastră. 


53 


LIBEGIOARELE 


Ascultaţi, lume, la mine, 

Să vă spun o istorie. 

Eu sînt un voinic umblat, 
Multe drumuri am călcat, 

Și le-am călcat și pe dungă, 
Frate, numai să-mi ajungă ; 
Și pe dungă și pe lat, 
Multe ţări cutreierat, 

Oraș frumos dar n-am văzut, 
Tot pe unde am trecut, 

Oraş frumos ca Vitleimu, 
Vitleimu, Rusalimu. 


89 


Acolo e mai îrumos, 

Că-i mormintu lui Cristos. 
Mi-este un trandafir frumos, 
Și dacă-oi vrea să-l miroși, 
El și-apleacă îloarea-n jos. 
Da-n mijlocu orașului 
Este-o mindră mănăstire, 

Pe dinuntru jugrăvită, 
Dinatară-i poleită 

Cu aur și cu argint, 

Varsă raze pe pămînt. 
Parcă soare-a răsărit, 

De n-am văzut de cînd sînt! 
Mănăstirea că-mi avea, 

Trei turnulețe avea, 

Trei libegioare venea 

Și pe turnuri se punea, 
Da-ncepea de mai cînta, 
Toată lumea alerga 

Și la ele asculta. 

Mai la urmă îmi venea 

Trei feciori, coconi de domni, 
Și dacă a fost toţi bogati, 
Nu le-a păsat de-ai săraci. 
Au crescut tot în avere, 
De Dumnezău nu le păsa; 
Da’ cînd imi sosea, 

Naiba-i învăţa, 
Fuga-acasă-mi da, 

Puștili le lua, 

La mănăstire venea, 

Puștili la ochi punea, 

In libigioare să dea. 
Libigioar'li de vedea, 

Așa din gură-mi grăia: 

— Trei feciori, coconi de domni, 
Staţi, cu puștili nu dați, 

Că puștili nu iau foc, 

lar voi n-aţi avut noroc. 
Noi nu sintem libigioare, 

Și sîntem trei zile mari, 
Trei zile din săptămină ; 


Cu ce vă sîntem de vină? 
A dintii e Vinerea, 

A doua e Simbăta, 

Da’ a de trei Dumineca. 
Numa-atita că zicea, 
Piste ei că îmi zbura, 
Stei de piatră-i pretăcea, 
Toată lumea se mira. 
Da' ele mi se ducea, 
Indărăt nu se-ntorcea, 
Și-mi zburau în Nădolii, 
Se pierdeau în tări pustii. 
La trei ani și jumătate 

Le stau osăli-nșirate ; 
Libigioar'li iar venca, 

Pe turnuri iar îmi şedea, 
lar începeau de cînta, 

Da’ lumea le asculta. 
Libigioar'li ce făcea? 
Piste oase imi zbura 

Și așa le cuvinta: 

— Voi feciori, coconi de domni, 
Bine că aţi fost bogați 
Și de frică nu știaţi. 

Voi prea bine ați trăit, 
De-ai săraci nu v-aţi grijit. 
Da’ trei ani ați pătimit, 
Că trei ani şi jumătate 
V-au stat oasăli-nșirate, 
Dară-acuma vă sculați, 
Alte drumuri apucaţi ! 
L-ai părinţi să le criciţi 
Că nu sintem ce gindiţi, 
Sintem trei zile mari 
Și-mpictrim împărați tari. 
Părinţii să povestească, 
Lumea ne sărbătorească : 
Să țină postur'li toate, 
Să aibe grije de fapte. 
Că o să vă dăm bucate, 
Să aibă și săracii parte. 
Lumca să nu se tujească 


Că copilu și cu tată 

Să mină pin judecată, 

Ce n-a mai fost niciodată! 
Rău mult fac oaminii, 
Mai cu foc muierili, 
Cheţelili le-mpunge cu acili 
Și trage cu brigiili, 
Mătură cu mătur'ii, 

Iși spală cămeșili, 
Impunge cu acili, 

Baș în sfinta vinerea, 

Și sfinta dumineca, 

Fără milă şi păcat, 
Nu-nţăleg că e păcat! 


Da-i trei feciori, coconi de domni, 


Toţi acasă se ducea, 

Pe părinți îi îngrijea, 

De drag ei nu mai putea. 
Mare cinste ridicară, 
L-ale mindre libegioară. 
Părinţii lor de-mi vedea, 
Lăutarii mi-i tocmea, 
Mindru cîntec le făcea, 
S-audă toată lumea, 

Și le plătea cit cerea. 
Multă lume-i pomenea, 
Și de-acum pină-n vecie, 
Bună pace să vă fie! 


54 


TREI FECIORI, 
COCONI DE DOMNI 


De cînd muma m-a făcut, 
Tirg frumos că n-am văzett, 
Tirg frumos ca-n Tirnova !... 
Da’ de ce mi-era frumos ? 
In mijlocu tirgului 
Mi-este-o mică minăstire ; 
Da' deasupra minăstirii, 


Mi-este trei cruci de-argint, 
Ce-mi lumină-n lung și-n lat, 
Ce n-am văzut de cînd sînt! 
Dar asupra crucilor 

Mi-este trei limbe de nalbe; 
Da cîtăva mai la vale, 

Trei feciori, cuconi de domni. 
Ei, frate, mi-a-ngenuncheat, 
Armele la ochi a luat; 
Ședeau cu armele-n braţă, 
Din cît ei ca să-mi pocnească! 
la vezi, limbile de nalbă, 
Cind așa ele-mi vedea, 
Numa-atita că-mi vorbea : 
— Voi, feciori, coconi de domni, 
la staţi, voi să nu-mi pocniți, 
Nu sintem noi ce gîndiţi! 
Nu sintem cruci de argint, 
Da nici limbe tot de nalbe, 
Și sîntem zine de-ale mari. 
A dintii mi-e Vinerea, 
Mi-este ziua turcului; 

A doua e Simbăta, 

E ziua ovreiului; 

A de trei Duminica, 

Mi-e ziua creștinului. 
Numa-atita-mi vorbea, 

In slava cerului zbura. 

Une, naică, se ducea? 
Doamne, jos în Nădolii, 
Doamne,-ntr-ale tări pustii. 
O fintină că-mi vedea 

Și jos mi să dubăra; 

Toate trei mi se spăla, 

Și apa ele-o lăsa. 

la vezi, apă lecuită, 

Pentru lumea pătimită. 

Cine pătimit mi-era, 

La fintînă că mergea, 

Cu apă se spăla; 

Indată să-nzdrăvenea, 
Doamne, de s-o pomenea. 


91 


55 


RUSCA ȘI MIU 


Strigă,-mbărbătează, 
De trei ori oltează, 
În gură de tirg, 
Cea fată de frinc, 
Mica Rusculiţă, 
Albă la pieliță, 
Neagră la codiţă 
Și la abdeluţă. 
Striga,-mbărbăta : 
— Cine s-o afla 

Și s-o-adevăra, 

Pe mine mă ia, 
Mindră copiliţă, 
Vreau să-i fiu leliță ! 
Nima nu s-afla, 
Doar Miu copilu, 
Cela-i și znopilu. 
Ficiorel de Motru, 
Oţelaș de codru; 
Ficiorel de sirb, 
Marghiolaș de tirg; 
Negustor de boi, 
Fală de ciocoi; 
Drăgălaș de fete, 
Jubet de neveste. 
El mi se afla, 

La Rusca venea, 
Din gură-i spunea: 
— Mică Rusculiţă, 
lote ce-ai poftit, 
La tine-am venit. 
Amindoi ne luăm, 
Să ne cununăm 
Sus la mănăstire, 
De pomină-n lume ! 
Rusca sta, grăia : 
— Tu mie să-mi faci 
Un pod peste mare, 
Cu nouă picioare ; 


Dar un pod de ceară, 
Pe inima goală. 


Intr-o noapte l-oi făcea, 


Peste pod oi sămăna 
Acea vie mare, 

Cu nouă răzoare, 
Pe răzor de vii, 
Tu mi-oi sămăna 
Pruni şi zărzălii, 
Poame timpurii, 

Ce se coc întii, 
Intre Stă-Mării. 
Mai multe năramze, 
Că sint cu miroase; 
La boieri pe masă, 
Ruschii i să lasă. 
Miu d-auza, 

Soar'li scăpăta, 
Toiegelu-și lua, 
laca și-mi pleca, 
La mare-ajungea, 
Din toiag bătea, 
Idolii-astringea, 
Ceara o topea, 
Podu i-l făcea. 

Pe mijloc de pod 
Făcu o vie mare, 
Cu nouă răzoare; 
Pe răzor de vii, 
Gutui și lămii, 
Pruni și zărzălii, 
Poame timpurii, 

Ce se coace-ntii, 
Între Stă-Mării, 

Să iai în săcui, 

Să dai la copii. 

Și ce fel de viță? 
Viţă de-a plăviță, 
Strugurei cu tită ; 
Struguraşi de-ai noi, 
De iei de-amindoi. 
Soar'le răsărea, 
Struguri se cocea; 


Tirnuţa că lua, 
Struguri culegea, 
La Rusca venea 
Ș-apoi să ruga: 

— Și na, Ruscă, na, 
Că ce-ai porîncit, 
Lucru-am isprăvit. 
lote c-am venit, 
Da' tu te-ai gătit? 
Amiîndoi ne luăm, 
Nuntă să făcem, 
Să ne cununăm 

Sus la minăstire, 
De pomină-n lume! 
Da' Rusca grăia: 
— Miule, copile, 
Incă una-mi faci, 


Ș-atuncea să-mi placi! 


Tu să mi te duci, 
Daichii ca să-i faci 
Punte peste munte, 
La mijloc de punte, 
O lină fintină, 

Cu apşoară bună, 
Bună și sălcie, 
C-așa-mi place mie; 
Și troc de-aurel, 

Să bem noi cu el. 


Intr-o noapte-oi făcea, 


Apă că mi-oi lua, 
La mine-oi venea, 
Ș-atunci m-oi ruga. 
Miu de-auza, 
Soar'le apunea, 
Luna răsărea : 
Toiegelu-și lua, 
Apoi și pleca, 

La munte-ajungea, 
Din toiag bătea, 
Idolii-i venea 
Ș-apoi povestea. 
Idolii-i făcea 

Punte peste munte; 


Pe mijloc de punte, 
O lină fintină, 

Cu apșoară bună, 
Bună și sălcie; 
Troc de aurel, 

Să bea ei cu el. 
Zor'le se vărsa, 
Apă-n troc că lua, 
La Rusca pleca. 

Și cum ajungea, 
Din gură-i vorbea: 
— Și na, Rusca, na, 
Că ce-ai porîncit, 
Lucru-am isprăvit, 
Da' tu te-ai gătit? 
lote, am venit! 
Amindoi ne luăm, 
Nuntă să făcem, 
Să ne cununăm 
Sus la minăstire, 
De pomină-n lume! 
Rusca-i sta grăia : 
— Încă una-mi faci, 
Ș-atuncea să-mi placi. 
Tu să mi te duci, 
Mie să-mi aduci 
Doi luceterei, 

Și cu luna trei, 

Să mă joc cu ei, 
Că sint frumușei. 
Miu de-auza, 
Soar'le apunea, 
Luna răsărea ; 
Toiegelu-și lua 
Ș-apoi că pleca. 

El mi-or cubăra 
Luna și c-o stea, 
Doi luceferei, 

Să joace cu ei, 

Că sînt frumușei. 
In cale-l-ntilnea, 
Inda, soru-sa, 
Ș-apoi l-intreba : 


93 


— Miule, copile, 
Unde mi-ai plecat, 
Capu ţi-ai mîncat! 
Baș eu te-aș minca, 
Și eu n-aș putea 
De mindreața ta. 
Da știi, daică, știi, 
Că vine toamna, 
Cules de porumb. 
Și nevestele, 

Daică, s-o scula, 
Legume-o gătea ; 
Pe ceri s-o uita, 
Luna n-o vedea, 
Luna și c-o stea, 
Ș-ai luceferei, 

Ce sînt fîrumușei. 
Negur'le-o cădea, 
Nevestele-o privea, 
Luna n-o vedea, 
De tine-o afla !... 
Daică, tu le-ai luat 
Cea lumină tare, 
Cea lumină mare, 
Și te-or blăstăma, 
Zău, toată lumea! 
Daică, să te duci, 
La Rusca să tragi, 
Palma bici s-o faci, 
Peste ochi să-i tragi; 
Ochii i-o sărea, 
Din gură-oi vorbea: 
— Și na, Ruscă, na, 
Doi luceferei, 
Joacă-te cu ei. 

Și cu ochii tăi, 
Dară luna trei, 
Este capul tău, 

Ș-al lui Dumnezeu. 
Miu de-auza, 
'Ndărăt se-ntorcea, 
La Rusca venea, 
Lingă ea se da, 


Palma bici făcea, 
Peste ochi îi da; 
Ochii că-i săr-a 
In poală-i prijinea, 
Miu-i sta, vorbea: 
— Şi na, Ruscă, na, 
Daru de la mine, 
Să-ţi fie mai bine! 
Doi luceierei, 
Ăștea-s ochii tăi, 
Dară luna trei, 

Este capu tău, 

Ș-a lui Dumnezeu! 
Rusca rău tipa, 

Ală că era. 

Ochii din poală lua 
Și iar i-așeza 

Sus, pe scăifirlie, 
Să vadă mai bine. 
Și mi se scula, 

In judecată-l lua, 
Sus la mama Eva, 
Și la moș Adam; 
Pe la Sintu lon, 
Că-i om bătrin, 
Din vreme demult, 
Mai multe-a văzut 
Și mi-a petrecut. 
Dar mama Eva, 
Pe Rusca-o chema, 
Și ea c-o-ntreba, 
Rusca sta, spunea: 
— Mamă Evo, dea, 
Pe Miu l-am luat, 
Să-mi fie bărbat; 
Şi eu l-am minat, 
Să-mi cadă pe plac; 
Și i-am porincit, 
Toate-a isprăvit. 
El că mi-a făcut 
Un pod peste mare, 
Cu nouă picioare; 
Pe mijloc de pod, 


94 


Făcu-o vie mare, 


Cu nouă răzoare; 


Și mi-a sămănat, 

Pe răzori de vii, 
Gutui și lămii, 

Pruni și zărzălii, 
Poame timpurii, 

Ce se cocea-ntii, 
'Ntre S'tă-Mării ; 
Mai multe naramze, 
Că sint cu miroase 
La boieri pe masă. 
Și mi-a sămănat 

Tot viţă plăviţă, 
Struguri de-ai cu ţiță; 
Strugurași de-ai moi, 
De noi de-amindoi. 
Toate le-a făcut, 

Şi nu mi-a plăcut; 
Şi iar l-am minat, 
Să-mi cadă pe plac. 
El mie să-mi facă 
Punte peste munte; 
La mijloc de punte, 
O lină îintină, 

Cu apșoară bună, 
Bună și sălcie, 
C-așa-mi place mie, 
Troc de aurel. 

lar nu mi-a plăcut, 
Și iar l-am minat, 
Să-mi cadă pe plac. 
El mi-o cobăra 

Luna și c-o stea, 
Doi lucelerei, 

Să mă joc cu ei. 

El că mi-a plecat, 

In cale s-a supărat. 
La mine-a plecat, 
Palma bici a dat; 
Pe ochi negri m-a lovit, 
Ochii din cap mi-a sărit, 
Buștean negru am uidit. 


Dacă-am văzut ce-am văzut, 


Eu la tine am venit: 
Amindoi ne judecăm, 
Aici, la mama Eva 
Și la moșu Adam, 

Și la Siîntu lon, 

Că e mai bătrîn, 

Din vreme demult, 
Mai multe-a văzut 

Și mi-a petrecut. 

Dar moșu Adam, 

Pe Miu-l chema; 

El îl judeca, 

Miu, zo,-i spunea: 

— Moş Adame, măi, 
Rusca ce-a făcut, 

Ce mi-a porîncit, 
Toate-am isprăvit, 

lar nu i-am plăcut! 
Ea cind m-a minat 
Ca să-i cad pe plac, 
lacă, mi-a cerut, 

Eu i-oi dubăra 

Luna și c-o stea, 
Doi luceferei, 

Să joace cu ei, 

Că sînt frumușei ! 

'N cale m-a-ntilnit 
Inda, sora mea, 
Bună vorbă-a dat: 
Că s-află timp de toamnă, 
Culesul de porumb ; 
Neveste s-o scula, 
Oala la foc o punea, 
Luna pe ceri n-o vedea 
Și m-o blăstăma. 

Eu m-am supărat, 
Palma bici am rădicat, 


Peste ochii negri i-am dat. 


Ochii din cap i-a sărit, 
Buștean negru mi-a uidit. 
Moș Adam dacă-auza, 
Judecata că le lua, 


95 


La Sintu lon se suia. 
Sintu lon cînd îi privea, 
El pe Rusca o chema, 

Pe ochi negri o spăla, 
Și pe Miu iar așa, 
Ș-apoi din gură spunea: 


— Voi amindoi să vă luaţi, 


Mergeţi și vă cununați, 
Colea sus, la minăstire, 
Să fiţi de pomină-n lume! 
Dară Miu de-auza, 
'Și lua pe Rusca și pleca. 
Mergind amindoi pe cale, 
Mergea Rusca înainte, 
Miu-n urmă pe punte. 
Pe cărare rară, 

Pe rară dumbravă, 

Rusca sta, vorbea: 
„Doamne, sfintule, 

Eu că mi-am văzut 
Ginere-nainte, 

Mireasă pe urmă, 

Merg să se cunune, 

Sus la mînăstire, 

De pomină-n lume! 

Da eu am plecat, 
Mireasa-nainte, 

Ginere pe urmă, 

Merg să se cunune, 

Sus la minăstire, 

De pomină-n lume 1“ 
Miu de-auza, 

'Nainte trecea : 

Rusca de colea, 

Gindu rău purta, 

Brinci în vale-i da, 

Pe-o sădinea ; 

Miu rău cădea, 

'N vale se oprea, 

Colea pi-un lugaci, 

La un curpinaci. 

Nu putea ieșea, 

Rău, zo, chirăia, 


Și iar asculta. 

Miu auza 

Un pui scîncind, 
Corbu chirăind, 
C-a căzut din cuib. 
Miu se ducea, 
Puișoru lua, 

La cuib se-nălţa ; 
În cuib că vedea, 
Șerpele-a venit, 
S-a suit la cuib, 
Puiu a zburat, 
Arpia ș-a frînt, 
Căzut pe pămînt. 
Miu de colea, 
Piatră-n mină lua, 
In șerpe că da, 
Şerpele-omora, 
Puiu-n cuib punea. 
Corbu cînd vedea, 
Puiu-i piuia, 
Mumă-să-i spunea : 
— lo-te, maica mea, 
Eu șezind pe cuib, 
Șerpele-a venit, 

Cit nu m-a-nghitit! 
Și eu am zburat, 
Mumă, m-am lovit, 
Arpia mi-am frînt, 
Căzui la pămint. 
Miu m-auzit, 

La mine-a venit 
Să mă pună-n cuib; 
Si-n cuib a găsit 
Acel șerpe mare, 
Ce mă-nghite tare. 
Piatră-n mină-a luat, 
Șerpe-a omorit, 

lar m-a pus în cuib. 
Corbu  de-auza, 
Arpii întindea, 

La Miu dubăra, 
Ș-apoi I-ntreba : 


96 


— Miule copile, 

Ce ceri de la mine 

Să-ţi dau eu pe lume, 
Să-ţi dau de la mine? 
Miu sta, vorbea : 

— Corb, pasăre neagră, 
Lighioană-ntreagă, 

Eu cer de la tine 

Să mă scoţi la lume! 
Corbu d-auza, 
Arpile-ntindea : 

— Să te sui pe mine, 
Să te ţii mai bine, 

Să zbor eu cu tine, 

Să te scot la lume. 

Miu d-auza, 

Sus pe corb ședea, 

De gitu lui ţinea. 

Sălta corbu și zbura, 

La lume albă-l scotea, 
Şi-i arăta o potecea. 
Poteca-n vale mergea, 
Într-un sat mic cubăra; 
Asta sat îi mititel, 
Numai cu trei căși în el. 
El pe Rusca o găsea, 
Mesteca mămăliga ; 

Și oala cum ș-o gătea, 

Se duse Miu la ea, 

Puse mina-n subțioară, 
Trase sabie soțioară ; 
Capu de la trup îi lua, 
Carnea bucături făcea, 
Carnea la vulturi o dal! 
Şi de-acia cum pleca, 
Cobori la Craiova, 

Altă leliță găsa; 

Mai bună şi mai frumoasă, 
Nu ca Rusca o păguboasă. 
Mindri lăutari tocmea, 
Miîndră nuntă că-și făcea ; 
Făcea nuntă boierească, 
Ca pentru să pomenească, 


Colea-n Țara Rumânească 

Toată lumea s-o cetească! 
Și trăia pe țară-n pace, 

Că n-are nima ce-i face. 


56 


PETCANA 


Cind oi zice de-o cicoare, 
La vale, frate, la vale, 
Dincotro soare răsare, 

Mi se vede-o casă mare, 
Cu fereștile-n brumale, 

De se-nvirtesc după soare! 
Da la ea cine-mi şedea? 
Un cinstitu de-mpărat, 

De bogat e minunat! 

Și are-mpăratul, are 

Tot o mică de băştea; 

Cu nouăzeci de pluguri o-ara. 


Cu nouăzeci de grape o-grăpa. 


Intr-o zi el mi-o ara, 
Într-o zi mi se cocea; 
Cînd oi zice matostat, 
Se făcu grîu de secerat. 
Impăratu ce făcea? 
Miîna cărţi, 

In toate părți, 

Cin’ pe lume s-o afla, 
S-o afla, o-adevăra, 
Să-mi secere bășteaua. 
O secera ş-o treiera, 
Griu în ambari l-o băga, 
Să-şi dea-mpărăţia ; 
Și nima nu se afla... 
O nevastă tinerea, 
Măritată de iarna, 
Numai ea mi se afla. 
Fuga la-mpăratu da, 
Cu-mpăratu se vorbea: 
— Împărate luminate, 
Eu îţi secer bășteaua, 


97 


Să-mi dai împărăţia ! 
Da-mpăratu sta zicea: 

— Bre Petcano dumneata, 
Bășteaua oi secera-o, 

Oi secera ș-oi treiera, 


Griu-n ambari l-oi ducea, — 


Atunci îți dau împărăţia. 
Petcana făgăduia : 
Într-o zi i-o secera, 

O secera ș-o treiera, 
Griu în ambari o-aducea, — 
Să-i ia-mpărăția. 

— Să fie chiria ta, 

Da’ să nu fie a mea! 
Mina cu-mpăratu da, 
Ș-amindoi se rămășea, 
Mindră-nţelegere făcea : 
— De n-oi firși porunca ta, 
Capu de la trup mi-oi lua; 
De ţ-oi firşi porunca, 
Să-mi dai împărăţia, 

Și cu toată avuţia! 

Astăzi mi-e dumineca, 

De mine, sinta lunea, 
Petcana mi se scula, 
Căldarea pe foc punea, 
Copilașu și-l scălda, 

Mina vacile la văcari 

Și caii pe la stăvari; 

Da' și porcii la porcari, 

Și oile la ciobani. 
Petcana mi se-ntorcea, 
Copilu-l încroșna, 

Secera-n mină că lua, 

Și da fuga la băștea. 
Cind ajunge la băștea, 
Nici copil nu descroșna, 
Cu secera se-nvirtea 

Și legăturile făcea, 

Nouă cristățe-astringea. 
Copilaș descroșna 

Și la umbră îl punea, 

Pe mejghina plugului, 


La umbriţa griului, 

La tulpina părului. 
Tăbăra de secera, 

Secera, nu se-nglumea, 
Dinţii-n gură că-i negrea, 
Păru-n cap i se pislea. 
Neveste pe drum trecea, 
Și bună ziua că-i da. 
Petcana nu mulțămea, 
Sărmana, că n-auza, 

De zor mi se zorește. 
Lină verde foi de praz, 
Cind veni soar'le-n amneaz, 
Ea bășteaua secera. 

De zor mare ce mi-a dat, 
Petcana mi s-a uitat, 
Griu de legături n-a lăsat! 
N-are cu ce-mi lega, 
Dete fuga la ceșmea, 

Cu paporă pingă ea; 

Ea paporă că tăia 

Şi legăturile făcea. 

Cind tăbăra de lega, 

Ea bășteaua o lega, 
N-are cu cine-astringea, 
Tot Petcana singurea ! 

Și stogur'le că-mi făcea, 
Nouăzeci de stoguri mari. 
lacă soar'le povirnea, 
Fuga la-mpăratu da, 
La-mpăratul se ruga 

Și din gură-așa zicea: 
— Impărate luminate, 
Să-mi dai nouăzeci de cară, 
Să-ţi aduc znopii din ţară. 
Și-mpăratu car'le-i da, 
Petcana znopii-ncărca ; 
La arie-i-aducea, 

Aria cioplită nu era. 

Lua o sapă ș-o cazma, 

Și tirșăște aria. 

N-are cine-i mătura, 
Sintru Gornesc că bura, 


98 


Și-i mătura aria. 
Znopii-n arie-așezind, 

Da’ caii n-a mai venit; 
Fuga la-mpăratu da, 
La-mpăratu se ruga: 

— Dă-mi, împărate, cu bine, 
Nouăzeci de cai cu bine. 
Znopii ţi i-oi treiera, 

Că se duce soarele 

Ș-oi să-mi pierzi tu zilele. 
Impăratu e-mpărat, 

Mină lucru la inat, 
Nouăzeci de cai îi da; 
Și-i da mînji nenvăţați, 
De la iepe adunaţi. 
Petcana caii că-i lua, 
Cinci la juguri înjuga, 
Șase slobozi că lăsa. 
Nici cu biciu n-atingea, 
Numai din gură zbiera, 
Dară caii treiera. 
Petcana ce se gindea ? 
Pînă caii-o treiera, 

Să nu şadă degeaba. 

De la-mpăratu cerea, 

Mai cerea vro nouă line; 
Nouă fuse i-o torcea, 

Să nu șadă degeaba. 
lară-mpăratu că-i da, 
Nouă lini de-ale podoase, 
Nespălate, nedărăcite, 
Cum sînt de pe oaie luate. 
Petcana le scărpina 

Și pe furcă le băga; 
Pină caii treiera, 

Nouă fuse le umplea. 
Griu de-ntors că venea, 
N-are cu cine-mi torcea ; 
Dar Petcana singurea, 
Griu-n arie-ntorcea. 

Știu lumea cînd torcea 
De trei ori, de patru ori, 
Da' Petcana de două ori. 


Al treilea cînd îmi torcea, 
Toate paile le scotea, 
Numai bob de griu uidea. 
Numa-o dată îl grinea, 

Și la străjeri l-astringea, 
Tăbăra și-l vintura. 

După ce mi-l vintura, 
Fuga la-mpăratu da. 

— Dă-mi, împărate, cu bine, 
Nouăzeci de cergi mai bune, 
Să-mi încerghez carăle, 
Iti vin acas’ cu griur'le! 
lacă-mpăratu că-i da, 
Nouăzeci de cergi îi da; 
Petcana carăle-ncerga, 

Și punea de le-ncărca: 
Cu sînu și cu poala, 

Și pe toate le-ncărca; 
Nouă fuse-n car punea, 
La-mpăratu că pleca. 
Cind la poartă ajungea, 
Ea din gură-așa striga: 
— Vino,-mpărate, cu bine, 
De deșchide ușile, 

Să merg eu cu carăle! 
Impăratu ce făcea ? 

Ușile le deșchidea, 

Cu carăle că-mi venea, 
lar Petcana se ruga: 

— Mă-mpărate dumneata, 
Deșchide ambarăle, 

Să-mi golesc eu carăle. 
Impăratu de-auza, 
Deșchisă ambarăle, 

De-i goli ea carăle. 

lar Petcana sta grăia: 
— Și na,-mpărate, cu bine, 
lacă, nouă fuse pline! 
Impăratu că le lua, 

Da Petcana sta zicea: 
— Împărate luminate, 
Soar'le n-a mai șezut, 
Ambarile ţ-am umplut, 


Împărăţia-am dobindit! - 
Da-mpăratu se ruga: 

Oi, Petcano dumneata, 
Amindoi ne-am rămășit 

Și porinca mi-ai firșit. 
Aşa, ce mă rog de tine, 

Să mă lași numa desară 
Să-mi cinez cu-mpărăteasa ; 
Mine-n prînz la mine-mi vii, 
Și-mpărăţia să-ţi iai. 

lacă Petcana pleca. 

Venea ei de la ciobani 

Și caii de la stăvari, 
Vacile de la văcari. 
Petcana le prijunea, 

La locu lor le-nchidea, 

Pe toate le număra, 
Numa-o vacă nu era. 

Să vezi, vaca a murgeana, 
Numa ea că nu era; 

lar Petcana că pleca, 
Apă-n vedriţă să ia. 

Și-n cale mi se-ntilnea 

Cu vaca murgeană. 
Murgeana cind o vedea, 
Coarne-n pămînt-mproptea 
Și tăbăra de răgea, 

Da' Petcana sta zicea: 

— Fa murgeano, vaca mea, 
De cînd eu te-am cumpărat, 
Tu aşa n-ai mai lucrat. 
D-așa ce te-ai îmbăiat? 
Or văcariu te-a bătut, 

Or bine nu te-a păscut? 
Apă rece n-ai beut, 

Or viţelu l-ai pierdut! 
Dară vaca murgeana, 

Ea din gură-așa zicea: 

— Petcano, stăpina mea, 
Văcariu nu m-a bătut, 

Da' prea bine m-a păscut, 
Apă rece am beut, 

Eu în casă c-am venit, 


ear i: daia 


par ao A Pi btpeaartr ia 


| 
| 
| 
K 
i 


Și tărițăle-am mincat; 

Și viţelu meu cu mine, 
Copilu nu ț-ă cu tine! 
Petcana cind auza, 

Cind amintea-și aducea 
Că copilu l-a uitat, 
Acolo,-n băștea culcat, 
Pe mejghina plugului, 

La tulpina părului, 

Pe vedre se miînia 

Și de pămint le trintea, 
Da’ pe fugă să punea. 
Cind ajunse la băştea, 
Din departe năzărea 

Că șerpele a venit, 
Copilașu i l-a supt. 

Cind la copil ajungea, 

Și pe șerpe îl vedea, 
Copilu-n gură-l ţinea. 
Mina pe șerpe punea, 
Copilu din gură-i lua, 
Pe şerpe de pămint îl da, 
Șerpe-n patru se spărgea, 
Şi din gură așa-i zicea: 
— Liu, liu, muichii, pui dorit, 
Ştiu bine că n-ai murit, 
Fără țiță-ai-adurmit. 
Copilaşu de-ar răspunde, 
Și nu mai are de unde... 
Petcana dacă vedea, 

Ea din gură-așa zicea: 
— Liu, liu, copilașu meu, 
Eu degeaba m-am trudit, 
Impărăţia-am dobindit, 
Fără tine am uidit 1... 
Doar atita că zicea, 

Pe la briu s-apipia; 
Mititel briceag trăgea, 
Singură să junghia, 
Peste copilaș cădea. 
Mine-n prînz împăratu punea, 
Patru iăgărași mîna 
S-aducă pe Petcana, 


100 


Să-i dea-mpărăţia. 
Făgăraşii o căta, 

O căta și n-o găsa. 

Pe cine ei că găsa? 
Pc-ai Petcanii, un bărbat, 
Că e mare blăstămat, 
Ce-ntărită cînii-n sat. 
Făgărașii că venea, 

Pe-al ei bărbat îl prindea, 
Il bătea și-l năcăja. 

De Petcana-l întreba. 

El sărmanu și de-ar spune, 
Da’ nu știe el de unde, 
Făgărașii că venea, 
Lu-mpăratu-i povestea. 
Impăratu adăsta, 

Și Petcana nu era! 
Plugur'le și le pornea, 

Să se ducă la băștea; 
Cind ajunsă la băștea, 

O găsea pe Petcana, 

Cu copilu lingă ca. 
Impăratu-așa zicea : 

— lote-aşa, Petcano,-așa, 
Gîndeai să te rizi de mine, 
D-acuși eu mă rîd de tine! 
lar așa nu o lăsa, 

Miîndru pamet îi făcea, 

O făcea pe Petcana, 

Cu copilu lingă ea, 

In mijlocu la băștea, 
Măre, de se pomenea. 


57 


RĂDONIA 


Lină verde bob năut, 
Da-mpăratu ce-a făcut, 
In cafenea mi se băga 
Și la astal că-mi ședea. 
Puţinel de-mi zăbovea, 
lacă un voinic venea, 


In cafenea se băga, 

De poruncea o cafea, 
Măsurată, de-o oca. 

Da' împăratu de-l vedea, 
El din gură că-mi zicea: 
— Măi băiete dumneata, 
De ce-mi ești tu, frate, așa, 
Tu de-ți bei cafeaua ta, 
Măsurată de-o oca ?... 
De-mpărat, sînt împărat, 


Da’ de astea de ochi nu mi-a dat! 


lar împăratu se gîndea, 
Numa atît că-m' vorbea: 

— Cine, Doamne, s-o afla, 
In adevăr s-o adevăra, 

Lină verde de-o cucută, 
Doamne, el ca să se ducă, 
In două ceasuri să se ducă, 
Intr-alte două să se întoarcă, 
La capu pămintului, 

In dugaia turcului, 

Și el ca să-mi tirguiască 
Tot sculumuri de mătasă, 
Ce-mi ţîne-n păreți în casă! 
Nima-n lume nu s-afla, 
Numa iaca Rădonia 

De la astal se scula, 

Da' din gură că-mi vorbea: 
— Mă împărate dumneata, 
Eu, doamne, că m-oi ducea 
In capu pămîntului, 

La dugaia turcului, 

Eu așa că m-oi ducea; 


In două ceasuri de-aș venea, 


Capu tău ţi l-oi tăia! 

Da’ împăratu de-auza, 

Și el mi se spăiminta, 

Da' din gură că-mi zicea: 
— Da’ ce-or mai fi și aia! 
El ș-aşa nu să-nvoia, 

La rămaş ei se lua, 

Ș-aşa mi se vorbea: 

De Rădonia va venea, 


101 


Capu lui doamne să-i ia, 
El de împărat va uidea! 
De Rădonia n-or venea, 
Casa lui s-o aprindea, 

Și moșia să i-o ia. 

Numa atit că-mi vorbea, 
Așa rămași că-mi făcea. 
Da' Rădonia ce-mi făcea ? 
In grajd de piatră se băga, 
Pe Vinătu-l scotea 

Și pe el încăleca, 

Și ca vîntu-mi fugea; 

El într-un ceas mi-ajungea, 
Intr-alălalit că venea. 

Da’ împăratu de-l vedea, 
lar din gură că-mi zicea: 
— De cînd mama m-a făcut, 
De ăștia n-am mai văzut! 
In căfenea mi se băga, 

Cu  Rădonia se vorbea 
Să-l mai lase cităva ; 

Capu lui să nu i-l ia, 
Ce-or cerea aia i-or da, 
Numa capu să nu-i ia. 
Multă blagă-i îmbuna, 

Să-l mai lase cităva. 

Da’ Rădonia de-l vedea, 
Il mai lăsa cităva; 

El nimica nu-i făcea, 
Numai împărăția-i lua, 

Da’ Rădonia ce-mi făcea? 
Işi lua drumul și pleca, 
Ţările le stăpînea, 
Doamne, de se pomenea, 
C-așa i-a fost facerea. 


58 


STOIAN VOIVODA 


Foaie verde leuștean, 
La muntele lui Artani, 
La casele lui Stoian, 


Voivoda Diian, 

Stoian se căsătorea, 
Mindră nevastă-și lua. 
Multă vreme nu trecea, 
Uite Stoian că murea, 
Nevasta grea îi rămiînea, 
Pin’ la anu şi năștea. 
Frumos copilaș făcea, 
Numele i le punea 

Cum pe ta-su mi-l chema, 
Să vezi, Stoian Voivoda. 
lote copilu creștea, 
De-nsurat mi se făcea: 
Atunci copilu vorbea: 

— Lele, muiculita mea, 
Tu pe mine m-ai crescut, 
De-nsurat că m-am făcut, 
la să te duci în petit, 
Să-mi găsești soție-n lume: 
Nici uriîtă, nici frumoasă, 
Cu sprinceana neagră trasă, 
li semene de voivodeasă! 
Mumă-sa cînd auza, 
lote-npeţit că pleca, 
Satele le ocolea, 

Orașele iar așa; 

Da’ lua lumea-n lungiş 
Se-ntorcea în curmeziș, 
Aşa fată nu-i găsa, 

Zo, plingea și se văita. 
Indărăt mi se-ntorcea, 
Într-un sat mi s-abătea, 
C-o fată se întilnea, 
Bună calea își da, 

Nici urită, nici frumoasă, 
Cu sprînceana neagră trasă, 
li semăna de voivodeasă. 
Uite baba de-o vedea, 

Pe fată în loc oprea 

Și pornea de o-ntreba : 

— Dulce fată cu maica, 
Acas' este mumă-ta ? 
lote fata că-i spunea: 


102 


— Acasă e baș acuma! 
Uite baba de-auza, 
Acas' la fată pleca. 
Acasă cînd ajungea, 
Pe mama feti-o găsa, 
Cu ta-su la masă sta: 
Baba la ei se ducea 
Și bună ziua le da. 
Muma fetii-i mulțămea 
Și la masă o poftea, 
Baba din gură vorbea: 
— Eu n-am venit să mâninc, 
Da’ mi-am venit în peţit, 
Voi fetita că mi-oţi da, 
După Stoian-Voivoda, 
Ca să fie nora mea! 
Tatăl fetii de-auza, 
Pe fată că o chema, 
Și pe fată o-ntreba, 
Vrea să ducă cu baba, 
După Stoian-Voivoda ? 
Fetiţa de-auza, 
lote fata se-nvoia 
Ca să plece cu baba, 
După Stoian-Volivoda. 
Atunci baba iar vorbea: 
— Da’ cum vă cheamă fata ? 
Tatăl fetii iar vorbea : 
— Nouă ne cheamă fata, 
Să vezi, Sanda Roxanda. 
Baba pe îată o lua, 
Cu ea acasă pleca, 
Și iar acasă-ajungea ; 
Dar Stoian-Voivoda, 
Pe fată cînd o vedea, 
Să vezi bine ce făcea? 
De nuntă se apuca, 
Bună nuntă că făcea: 
Nunta că o petrecea, 
Toţi vecinii se mira, 
Pe ei năcaz că prindea, 
Cum ar face și-ar lucra, 
Pe ei de i-or încăiera. 


Da' Roxanda ce lucra ? 
Intr-o sîntă duminica, 

Mai de noapte se scula, 
Vadra-n cobiliță lua 

Și la apă că pleca, 
Vecinele întilnea. 

Pe Roxanda întreba : 

— Ai, Roxando fată, fa, 
Cum trăiești cu soacră-ta ? 
Da' Roxanda le spunea: 
— Cum trăiesc cu soacră-mea ? 
Domnu e mai bun de-așa! 
Da’ vecinele-i zicea: 

— Al, Ruxando fată, da, 
Da’ de ce vorbești așa? 
Că biriește soacră-ta ! 
Povestește pin măla 

C-a brodit o noră rea, 
Cum nu are nimenea ; 
Așa noră ce-a brodit, 

Mai bine să fi murit! 
Roxanda cînd auza, 
Vedre-n cobiliță lua 

Și acasă că pleca 

Vedrele le lepăda, 

Mătura în mină lua 

Și prin casă mătura 
Soacră-sa d-acas' pleca, 
Prin vecini că se ducea; 
Vecinele de-o vedea, 

Pe babă că o-ntreba: 

— Ai, mătușe dumneata, 
Cum trăieşti cu noru-ta ? 
Uite baba le vorbea: 

— Cum trăiesc cu noru-mea ? 
Domnu e mai bun de-așa! 
Vecinele de-auza, 

Pe babă o supăra, 

Aşa babii îi zicea: 

— Ai, mătușe dumneata, - 
Da' de ce vorbești aşa? 
Povestește noru-ta 

Că ea dacă-ar îi ştiut, 


103 


La tine n-ar îi venit; 

Așa soacră ce-a găsit, 
Mai bine să îi murit! 
Uite, baba de-auza, 

Rău ea mi se supăra 

Și acasă că venea, 

Cu Roxanda se certa, 

Că de ce vorbește așa. 

Ea Roxandii că-i zicea: 
— Al, Roxandă fată, fa, 
De ce vorbeşti prin măla 
Că nu e bună soacră-ta? 
— Da tu, soacră-mea, 

De ce vorbeşti prin măla. 
Nu e bună noru-ta? 

De cînd la tine-am venit, 
Ce rău mare ţi-am făcut, 
De pin măla ai vorbit 
C-aşa noră ce-ai brodit, 
M-ai bine să îi murit?! 
Numa-atita că-mi vorbea 
Și la ceartă mi se lua. 
Stoian acas' nu era, 

Că la plug mi se ducea; 
Mi se ducea la arat, 

La locul din deal de sat. 
Ele acas’ răminea 

Și la ceartă că se lua, 
Se certa cît se certa, 

Da’ Roxanda ce lucra? 
Vadra-n cobiliță lua, 

lar la apă că-mi pleca, 
Soacră-sa acas’ uidea 

Și la poartă că ieșea. 

Ea pe drum se zăuita, 
Avea, Doamne, ce vedea ! 
Tare venea de la vale, 

Să vezi, vo trei zăvrăcioaice ; 
Ele veneau de la vale, 

Cu trăiștile la spinare, 
Da' de bucate sint goale. 
In dreptul babii ajungea, 
Baba pe loc le oprea 


Şi pornea de le-ntreba : 
— D-ale, voi, lăiatelor, 
Și voi, zăvrăcioaicelor 

Ce prin lume îmi umblati, 
Multe praguri îmi călcaţi. 
N-oţi şti, soro, ceva, 

Ca să-i faceţi noru-mea, 
Să plece din casa mea? 
Lăiaţăle de-auza, 

Așa babii că-i zicea: 

— Aoleo, mamă bătrină, 
Ce porţi briul de lină, 

La ce pin lume umblăm 
Și praguri multe călcăm, 


Dacă nu ştim ce să facem?! 


Ce să-i facem noru-ta. 

Să plece din casa ta! 
Nouă, mamă, că ne-oi da 
O pristelcuță frumoasă 

Şi cămașe de mătase, 
Care o îi mai frumoasă, 
C-o zăvelcută aleasă, 
Plece noru-ta din casă! 
Și în urmă să ne-aduci 
Un troc alinat pin nuci, 
Plece noru-ta de-aici. 

Și iar, mamă, te-oi ducea, 
La vale într-o vilcea, 

La trei fîntîni oi mergea, 
Nouă guri de apă-oi lua, 
Da-n troacă mi le-oi punea. 
C-o să-i facem noru-ta, 
Părăsească casa ta. 

Uite, baba de-auza, 

Pe lăiate că le lua; 

În curte mi le băga, 
Troacă nouă le-aducea. 
La trei fîntîni îmi mergea, 
Nouă guri de apă-mi lua, 
În troacă mi le punea ; 
Lăiaţele de vedea, 
Chesăloaiele trăgea, 

Din chesăloaie scotea 


104 


O căpăţină de năpircă, 
Făcea Roxandii de ducă. 
Uite, baba ce lucra, 

În casă ea îmi tuna, 
Lada că o deschidea, 

La lăiaţă că le da 

O pristelcuţă frumoasă, 
C-o cămașă de mătasă, 
Care era mai frumoasă ; 
Și-o zăvelcuţă aleasă, 
Mi le dete la lăiață. 

Pe lăiață mi le lua, 

La 'ambar că le ducea, 
Trăștile de băieri lua 

Și în grîu le scufunda, 
Piînă-n băieri le umplea! 
Lăiaţăle ce-mi făcea, 

Cu trăistile se opintea, 
Abia le putea ducea 
De-ncărcate ce era! 

lar pe babă o-nvăţa: 

— N-auzi, mamă, ce-oi făcea, 
Desară cînd o-nsăra, 
Troaca în mină oi lua 
Și cu ea mi te-oi ducea, 
Unde doarme noru-ta. 
Unde-oi vedea căciula, 
Să nu laşi, măicută, troaca, 
Unde oi vedea cîrpuţa, 
Acolo să lași trochița. 
Lăiatele îmi pleca, 

Cu Roxanda să-ntilnea, 
De la apă ea venea, — 
Pe Roxanda o-nvăţa: 

— Al, Roxando, fată fa, 
Desară cînd te-oi culca, 
Din locul tău te-oi schimba! 
Ș-aşa le rămase vorba. 
Roxanda cind auza, 
Acasă mi se ducea; 
Vedrele le lepăda, 

Toată ziua că şedea, 
lote sara că-nsăra, 


Stoian de la plug venea! 
Da' Roxanda de-l vedea. 
lute masa i-o punea. 
Stoian ședea și minca 
După ce se sătura, 

Se ducea și se culca 

Cu Roxanda-alăturea 
Da' năpirca ce lucra ? 
Adăsta pînă-adurmia. 

Cu mîna-i apipia; 

Unde îmi vedea cîrputa. 
Acolo lăsa trochiţa. 
Ruxanda că o vedea, 

Pe soacră-sa o păza 
Pînă afară îmi ieșea; 
lute troaca mi-o lua, 

La Stoian că o punea. 
Uite Stoian cum durmea, 
O sete mi-l încinta; 
Peste noapte se scula, 
Căta apă ca să bea, 
Troaca la cap o găsea 

Și la gură mi-o punea, 
Apă din troacă să bea; 
Mare ală se făcea, 

Pin toale se-ncolăcea ! 
Roxanda cînd îl vedea, 
Doamne, mi se spăimînta ! 
In curte afar’ ieșea, 
Unde pornea de zbiera: 
— Veniţi, lume, veniţi, tară, 
Cu baroasă, cu topoară, 
C-a puiat la mine-n toală, 
Mi-a puiat o mare ală! 
Uite, Stoian de-auza, 

El din toale că pleca, 
Afară-n curte ieșea, 

Pin gunoi mi se ducea, 
Găinele-l ciocănea. 

El așa dacă-mi vedea, 

In coadă că se-nălța, 
Sama peste sat că lua 

Și de-acia că pleca 


105 


In cîmpul cu colălie, 
Unde fir de iarbă nu e. 
Uite Stoian ce-a lucrat, 
Unde el că mi-a arat, 
Plugu-n brazdă l-a  lăsatu, 
Da’ Roxanda ce făcea, 

Ea la loc că se ducea, 
Avea, Doamne, ce vedea: 
Plugu-n brazdă-nțepenit 
Stoian dintr-un deal privind! 
Și la Roxanda striga: 

— Ai, Roxando, soața mea, 
Acasă mi te-oi ducea, 
Vacile că le-oi mulgea, 
Lapte-n oală tu mi-oi lua; 
La mine l-oi aducea, 

Că nu mai pot, muica mea! 
Roxanda cînd auzea, 

Acasă mi să ducea, 

Vacile că le mulgea, 
Lapte-n oală că punea 

Și la loc mi se ducea, 
Oala-n brazdă o punea. 
Dară Stoian-Voivoda, 

Ca șerpoaica șuiera, 

La oală mi se ducea, 
Laptele că mi-l minca, 
Roxanda acas’ pleca. 

Cind Stoian de-acas' pleca, 
Un copilaş mic avea, 

Cu Roxanda răminea; 
Copilașu, zo, creștea, 

De nouă ani ajungea, 

Și pe zece povîrnea ; 
Obrejenia venea, 

Cind șerpii mi se-ngropa. 
lote, șerpoaica mi-l lua, 

Și cu el mi se ducea 
La-mpăratul șerpilor, 
Șerpilor, năpircilor. 
Da-mpăratul șerpilor, 

Pe Stoian cum îl vedea, 
Indată mi-l cunoștea 


e ap TR a o AIR RETR a 


alte a-i: fi ze. manea dă 


Are ro read ui, ata a eur 20 


caise 


na a E ana: 


demara ana pate area E aa ae at ea ~ aaa rara = 
iti ii cs a cai 


e Ea iri Tea n 


secure teară e ar 
Di: 204 


ni Sita spe e 7: TA era ne natia 


pr 


moi tr ama 


kanha ETa 


DAAE namene sin, 


R poi E R 


i iima 


| 
| ; 


= e nare 


Că nu e șarpe de-al curat, 
Și e voinic fermecat. 

Iute pe Sioian îl lua 

Și afară că-l scotea; 
Multă vreme nu trecea, 
Farmecele că-nceta, 

lar în om se prefăcea. 
Fluieru din briu trăgea, 
Unde pornea de cînta, 
Oamini din sat l-asculta ; 
Pe fluier îl cunoștea 

Că e Stoian-Voivoda, 
Ş-așa din gură vorbea: 
— Ăsta care cînta-așa 
Este Stoian-Voivoda, 
Numai el cîntă frumos, 
De-mi pică frunzele jos! 
Unde oamenii vorbea, 
Acia mi se brodea, 

Foaie verde leuștean, 

Tot copilul lui Stoian 

Pe fugă mi se-ncura, 

De la poartă că striga: 
— Mumă, mulchilița mea, 
Auzi, vorbeşte lumea 

Că omu ce cîntă frumos 
E tatăl meu ce-l fălos. 
Da’ mumă-sa de-auza, 
Așa din gură vorbea: 

— Muică, tăiculița-l tău, 
S-a dus, muichiliță, zău, 
Lui poate i-or aducea, 

Să vezi, vintu perişoru, 
Muică, şi cioara oştioru !... 
Nici vorba n-o isprăvea, 
lote Stoian ajungea 

Și pe poartă îmi tuna, 
Drept de mumă-sa-ntreba : 


— Ai, Roxando, soața mea, 


Unde este muma mea? 
Sint trei zile acuma, 
De cind năpustii, numa. 
Da Roxanda de-auza, 


Așa din gură vorbea: 

— Măi Stoiene, soaţa mea, 
Sint nouă ani împliniţi, 
De cînd tu ne năpustiși. 
Mumă-ta te-a fermecat, 
Nouă ani de mi-ai zburat. 
Stoian dacă auza, 
Roxandii așa-i grăia : 

— Dacă este treaba-așa, 
li răpun eu viața! 

— Sint trei zile acumă, 
De cind muri a ta mumă. 
— Mai bine că a murit, 
Că păcat aș fi făcut! 
Stoian mi se-nveselea, 

In obor la oi sărea, 

Un berbece junghia, 
Rudele și le chema. 

Bine bea, bine minca, 

Cu fluierul, zo,-mi cinta 
Miîndru mi se-nveselea, 
Cu nevasta răminea, 
Copilașul și-l creștea 

De-l făcură de-nsurat, 
C-o fată de măritat. 

Și trăiau pe țară-n pace, 
N-au dușmanii ce-i mai face: 
Doamne, de se pomenea, 
Pină soar'le-o- apunea! 


59 


CIOCIRLANUL 


O nevastă tinerea, 
Nlăritată de toamna, 

Urit ceas i se-ntimpla, 
Bărbățelu că-i murea, 
Ea greoane-mi răminea. 
Puţină vreme-i trecea, 
Un copilaș îmi năștea, 
Nume Pătru că-i punea. 


In margini de Țăligrad 
Imi este un sătuleț mare. 
Da-n satu ăla îmi era 

Tot o mică căștiorea, 

In casa aia cine-mi şedea ? 
Şede-o mîndră văduvea, 
Numa-un copilaș mi-avea ! 
Creștea copilu,-mi creștea, 
Pin' de-nsurat se făcea, 
Douăzeci de ani avea. 
Vezi, copilu ce-mi făcea ? 
El de-acasă că-mi pleca, 
Unde maică-sa-l ducea, 
Baş la balta zînelor, 
Zinelor măiestrelor 

Acolo că-mi aștepta 

De-or venea cineva. 
Puţinel că-mi zăbovea, 
laca zînele-mi venea ; 

La baltă cînd ajungea, 
De cămăși se dezbrăca 
Și-ncepu a se scălda. 

Da’ Pătruță ce-mi făcea? 
Cămășile la zine-mi lua, 
Și pe fugă se punea. 

Da’ zinele mi-l vedea, 
După Pătruț că striga, 

A mai mare că-mi vorbea : 
— Măi Pătruţă, Petrişor, 
Ce-mi ești prididit de dor, 
la să-mi dai cămașa mea, 
Că ț-om da pe sora mea, 
Pe sora mea Inelușa, 
Să-ţi fie nevasta ta; 

Pe sora mea a mai mică, 
Ț-o dau ţie de nevastă! 
Da Pătruță d-auzea, 
Îndată mi se-ntorcea, 
Cămăși la două le da, 
L-a mai mică i-o oprea. 
Da'ale două ce-mi făcea? 
În cămăși mi se-mbrăca, 
In slava cerului zbura; 


107 


Da'a mai mică răminea, 
Ea din apă-mi striga: 

— Măi Pătruţă, Petrişor, 
Ce ești prăpădit de dor, 

la să-mi dai cămașa mea, 
Că ţi-oi fi nevasta ta! 

la vezi, Pătru de-auzea. 
Îndărăt mi se-ntorcea, 
Cămașa la zină-mi dătea 
Dară zina cînd vedea, 

In cămașă se-mbrăca, 

Cu Pătruţă că-mi pleca, 
De mină se lua. 

Cînd acasă-mi ajungea, 

Ei de nuntă s-apuca. 
Mergea şi se cununa, 

Cum face toată lumea. 

Un an de zile-mi trecea, 
Un copilaș îmi năștea, 
Stea în frunte că-mi avea, 
Toate sobele lumina. 

Zi de Paști, Doamne-mi, venea, 
la vezi zina ce-mi zicea: 
— Măi Pătruţă, Petrişor, 
Ce ești prididit de dor, 
De-un an de zile-am venit: 
Fu nu m-am mai primenit, 
Nici fața nu mi-am văzut. 
Eu mă rog de dumneata, 
la să-mi dai oglinda 
Să-mi văd și eu faţa mea. 
Dară mama lu Pătruţă, 
Ea, frate, cind auzea, 
Parcă inima-i spunea, 
Numai atit că-i spunea: 
— Măi Pătruță dumneata, 
Oglinda la zină-oi da, 

La față cînd s-o vedea, 
Făr'de zînă-oi răminea ! 
Da’ Pătruţă n-asculta 
Ce-i spunea muma sa. 
Oglinda la zină-a dat, 
Ea vezi zina ce-mi făcea! 


oa Doom ai enar ut (ot a Pra d e arta parta a E EESIN > 
Po iza 3 “ aas D ra e ee AEE e S ia 


$ E 
į 
Ei 


carena a e cea imi aa Sai Pat ea Tatu Ga al ni a Tre ea eu rea lana pet ama 7 A, sii iz RAE aie a a 


dota zimi at a 


o 3 m mari 


aste uneia 7 pair oaie cae 


Ea frumos se premenea, 
Cum îi cerea inima. 
Copilu-n luică-l punea, 

in bătătură ieșea, 
Oglinda-n mină mi-o lua 
Și-n oglindă se uita, 

Si-n slava ceriului zbura, 
Și pe sus ea că-mi vorbea: 
— Măi Pătrută dumneata, 
De vrun dor te-or prididea, 
După mine voi venea, 

Pe mine m-oi căuta 

Unde cîntă paiele 

Ș-unde joacă trestia, 

Acolo e casa mea. 

Mă duc pe la sora mea, 
Mi-a venit un dor de ca. 
Dar Pătruță-mi rămînea, 
Cu muma lui se vorbea, 
Se vorbea, se tăinuia, 

Da' din gură că-mi zicea: 
— Muică, muiculița mea, 
Zo, mă rog, muică, de tine; 


Dacă vrei, să-mi faci un bine, 


Să-mi faci o turtă de piine, 
Mă duc după zină-n lume! 
Mama lui cînd mi-auza, 
Turtă de piine-i făcea, 
Da’ Pătrută mi-o lua, 

Și-şi lua drumu şi pleca, 
Ziua, noaptea-mi drumuia ; 
Nişte diavoli că-mi găsea, 
Pe lingă foc că-mi ședea. 
Da' tare mi să bătea, 
Schintei din ei lăpăda, 

Da’ Pătruţă-i întreba : 

— De ce voi că vă băteți? 
Pe-unde-am fost, 
Pe-unde-am venit, 

Eu ca voi că n-am văzut! 
Al mai mare că-mi vorbea: 
— Mă Pătruță dumneata, 
Noi un tată am avut, 


Baş acuma ne-a murit; 
Noi ca frații ne-am iubit, 
Am început, am împărțit, 
Pintre noi că mi-a trecut 

O mindră de pălărie, 

S-o mindră de iepingea, 
Ș$-un mindru de papucel, 
C-un mindru de toiegel, 

Al ce-mi faci cruce de el. 
Pălăria-mi pretuia : 

Cind în cap că mi-o punea, 
Nima nu ne putea vedea, 
lepîngeaua iar așa. 
Papucelu-mi prețuia : 

La mare cînd ajungea, 
Urmă cu el vor făcea, 
Numai din gind va gindea, 
Toată marea va-ngheţa. 
Toiegelu-mi prețuia : 

In care-l va intindea, 
Numai din gînd voi gindea, 
Stei din piatră s-or făcea. 
Da’ Pătruță de-auza: 

— Dacă este taina așa, 
Toiegelu să mi-l daţi, 

Vă luaţi drumu să-mi plecați, 
In dealu-ăla veti suia, 

Și la mine v-oţi uita. 

Cînd eu vă voi comanda, 
Voi la mine v-oți venea; 
Care mai întii va ajungea, 
Ala stvaru l-oți lua, 

lar ca frati oți rămînea! 
Atunci ei de răminea, 
Intr-un deal mi se suia, 
Tot intr-un rînd mi se punea. 
Da’ Pătruţă ce-mi făcea, 
Toiegelu-n mînă lua, 

Şi în ei că mi-l întindea, 
Numai în gind că-mi gindea, 
Stei de piatră se făcea, 
Toată lumea mi-o-ngheta, 
Care pe cum se brodea, 


Așa, Doamne,-l îngheţa ! 
lși lua drumu și pleca, 
Intr-un oraș se băga, 


Mi-avea, Doamne, ce-mi vedea, 


Nişte ţigani că-mi găsea, 
Cu baroase ridicate 

Și cu miinile-ngheţate ; 
Cum ei, frate, s-a brodit, 
Aşa pe ei i-a-amorţit. 

El de aicea-mi pleca, 
La-mpăratu se ducea, 
La-mpăratu păsărilor, 
Păsărilor măiestrelor. 
Cind în dvor se băga, 
Mi-avea, Doamne, ce vedea, 


Da el, Doamne, ce-mi găsea? 


Baş iata-mpăratului, 

La astal cum a șezut, 
Piera-n mînă că mi-a avut. 
Dară Pătru cînd vedea, 
De milă ce-i era, 
Toiegelu mi-l trăgea; 
Cruce în el că-mi făcea, 
Tot orașu dezmorţa. 
Incepu orașu a lucra, 
Da' fata cînd mi-l vedea, 
Ea din gură că-mi zicea: 
— Măi Pătruță dumneata, 
Ce putere-mi avuseși 

Tot orașu dezmorţeşti ? 
Atunci fata de-l vedea, 
La-mpăratul se ducea 

Și din gură-așa zicea: 

— Măi tăicuță dumneata, 
Vezi Pătruţă mi-a venit, 
El pe noi ne-a dezmoriit. 
Da’ împăratu de-auzea, 
Cu Pătruţă se vorbea: 
— Măi Pătruţă dumneata, 
Ce să-ţi dau eu acuma, 
Să-ţi dau împărăția ! 

Da’ Pătruţă de-auzea 
Numa-atita că zicea: 


109 


— Ce-mi trebuie împărăţia, 
Dacă n-am eu zina mea, 
Ce m-am cununat cu ea! 
la să te-ntreb eu ceva, 
Dacă tu, că voi știa: 
Unde-mi cintă paiele, 
Ș-unde-mi joacă trestia, 
Acolo mi-e zina mea! 
Da-mpăratu de-auza, 

In grădină că-mi ieşea, 
Deștiu-n gură mi-l punea, 
Cînd o dată-mi șuiera, 
Ca toată șiurligaia, 
Ce-mi cînta primăvara, 
Toate păsările-mi venea! 
Da-mpăratu ce-mi făcea ? 
Pe toate-n rînd le punea, 
Ciocirlanu nu mi-era! 

El pe toate le-ntreba, 
Nici una nu știa; 
Puţinel zăbovea, 

lacă ciocîrlanu venea. 


El pe sus, Doamne,-mi zbura, 


Da' din gură că-mi zicea: 
— Mă împărate dumneata, 


Știurli ! ştiurii! ce-am venit, 


Cităva m-am zăbovit! 
Numa atit că-mi vorbea 

Și pe jos că-mi dobora, 
Si-n rind mi se punea, 
Da' împăratu-l întreba : 

— Ciocirlane dumneata, 

la să te-ntreb eu ceva? 
Dacă tu că vei știa: 
Unde-mi cîntă paiele, 

Și unde-mi joacă trestia ? 
Ciocirlanu că-mi zicea : 

— Eu cităva m-am zăbovit, 
Baș pi-acolo mi-am trecut, 
Și zinele le-am văzut; 

Oră mare-n bătătură, 
Cînta zina din tambură. 
Da’ împăratu de-auza, 


ORE 7 PE PN EEE GRE 


Tri: 


eee re e 03 A DEEA Y S a EE E E EA 


me 


saa inn aa 


lar din gură că zicea: 
— Dacă-mi este, taică-așa, 
Pe Pătruţă i-oi lua 
Ș-acolo l-oi aducea. 
Numa atit îmi vorbea, 
Pe Pătruţă mi-l chema, 
$-amindoi ei că pleca. 
Da' mergea ci cît mergea, 
Cînd la mare-mi ajungea, 
Ciocirlanu îmi zicea: 

— Mă Pătrută dumneata, 
Ce să facem acuma ? 
Da’ Pătruţă ce-mi făcea, 
Papucelu mi-l lua, 

Urmă cu el că-mi făcea, 


Numai din gind că-mi gindea, 


Toată marea mi-o-ngheta, 
Ciocirlanu iar zicea: 

— Mă Pătruţă dumneata, 
Suie-te-n spinarea mea! 
Pătruţă cînd mi-auzea, 
In spinare se suia, 

$i pe mare-mi zbura. 
Cînd marea mi-o trecea, 
Puţinel că-mi odinea 
Și-și lua drumu și pleca, 
Acas la zine-mi mergea. 
In bătătură că-mi şedea, 
la vezi zine ce-mi făcea ? 
Soba lor și-o mătura, 

A mai mare că-mi era, 
Gunoi afar' lăpăda. 

Pe Pătruță mi-l vedea, 
Da' bine mi-l cunoştea, 
Pălărie-n cap avea, 

Ea-n sobă mi să băga 

Și soru-sa-i spunea, 

Ea din gură că-mi spunea: 
— Da n-auzi tu, sora mea, 
Eu afară că-mi ieșii, 

Pe Pătruță mi-l văzui, 
Dar bine mi-l cunoscui, 
Mare dor l-a prididit, 


110 


De la tine mi-a venit! 
Da’ zinele de-auza, 

leșea și mijlocarea, 

Și ea că mi-l vedea 

Și-n sobă mi se băga, 

La soră-sa-i spunea: 

— Eu afară că ieșii, 

Pe Pătruță mi-l văzui, 
Cităva mi-l cunoscui! 

A mai mică de-auzea, 

Şi ea afară că-mi ieșea, 
Pe Pătruță mi-l vedea 
Și-n sobă mi-l băga. 
Cînd în sobă se băga, 
Vezi, Pătruţă ce făcea? 
Drept la copil trăgea, 
Adurmit că mi-l găsea, 
De pe somn mi-l pomenea. 
Vezi, copilu ce-mi făcea ? 
Cind pe Pătru mi-l vedea, 
In brațele lui sărea 

Și din gură-așa zicea: 
— lată, mumă, tatăl meu, 
Dăruit de Dumnezeu, 
Mare dor l-a prididit, 

De la noi că mi-a venit! 
Atunci Pătru de-auzea, 
Pălăria-o lăpăda 

Și faţa lui şi-o arăta. 

Ea vezi zina de vedea, 
Frumos de prînz că-mi făcea, 
Punea masa și-mi prinzea, 
Și-și lua drumu și pleca. 
Ea vezi zîna ce-mi făcea ? 
Pe Pătruţă mi-l lua, 

$i pe copil iar așa, 

In spinare mi-l lua, 

Și pe sus, Doamne, zbura, 
Ciocîrlanu cînd vedea, 
După ei mi se lua, 

El mai tare că-mi zbura, 
Ea vezi zina cînd vedea, 
Ea din gură că-mi zicea: 


— Ciociîrlane dumneata, 

la nu mai zbura tu-așa, 
Că eu am mai greu în spinare, 
Și nu pot să fug mai tare! 
Amindoi ei că-mi zbura, 
Cind marea cînd mi-o trecea, 
lar la-mpăratul venea. 
Da-mpăratul de-i vedea, 
Frumos căruţ le făcea, 

Ea vezi căruț de-argint, 
Da-n viriu căruţului 

Imi este o piatră nestemată, 
De-mi lumina lumea toată. 
Și-n căruţ că mi-i punea, 
Drumu-acasă că le da. 
Da’ Pătruţă ce făcea ? 

Cind acasă ajungea, 

El o carte că scria, 

La împăratu trimetea 

Ca să-i dea-mpărăţia. 
Da-mpăratu ce făcea 

Cind cartea mi-o primea ? 
Vedea-n carte ce scria, 
Singurel se iscălea, 
Împărăţia i-o da, 

C-așa le-a fost facerea, 
Doamne, de se pomenca. 


60 


ARIAN AL MIC 


Verde de-o cicoare, 
Colea-n vad pe vale, 
Colea-n vadu-al mare, 
lare mi se-m pare, 
Este-o casă mare, 

Cu ferești în soare, 
Cu nouă uștioare. 

La ea cine-mi șede? 
Bunul de-mpărat, 

C-o fată de măritat. 


tii 


Cea piatră de fată, 
Stă nemăritată, 
Anii i-a venit, 

Și toţi s-a-mplinit ; 
La față zbircită, 
Mult este urită. 
Intr-o joi dimineaţă, 
Fata se scula 
Ș-apoi că spunea: 
— Cinstite-mpărate, 
Mare luminate, 
Vezi, tată, nu vezi, 
Vremea mi-a venit, 
Zău, de căs'torit! 
Anii s-a-mplinit, 
Prea mult am îetit; 
Anii s-a făcut, 
Patruzeci de ani, 
$ed la tine fetind; 
Faţa s-a zbircit 
Și-mi şede urit! 
Văruicile mele 

Mi s-a măritat; 
La oră cind iasă, 
De mină că duce 
Copilaș de mină, 
Cite unu-n luică, 
Alţii îi se joacă! 
Mie mi-e urit, 

Pe lume trăind! 
Du-te, taică, du-te, 
Colea-n Brășova, 
Tată, să-mi aduci 
Patruzeci de inși, 
Tineri și voinici. 
Care sînt dos la dos, 
Bine copti la os; 
Ce sînt buni de mină 


Și mai strinși la vină. 


Eu mi-oi alegea 
Doar un băieţel, 
Ție ginerel, 
Mie bărbăţel, 


e: 
H £: 
-EH 
i g 
| 
i 
i $ 
i 
l 
Er 
i iS 
f 
4 
i mil 
if 
li i 
i 
+ 1: 
. A 
i 
i 
d 
Că 
E 
i 
| 
Ei: 
z 
4 
pr 
; ş 
i 
i 
IE - 
IE 
Pi 
A 
1" 
HS 
"A 
ir È 
EE 
E: : 
E: 
e 
îți 
i? 
o H 
E + 
RE. 
E: 
-$ 
A 
> 
E 
H 
- 
i 
i E 
g.i 
A 
kE 
E < 
E 
i 
$ 


Mă cunun cu el! 
Impăratul dc-auza, 
Calu-ncăleca, 

In Brășova pleca, 

Și iar culegea 
Patruzăci de inși, 
Tineri şi voinici, 

e sint dos la dos, 
i mai copti la os; 
e sint buni de mină 
Si mai Strinși la vină. 
Impăratu aducea, 

Și iar să gindea 
Cum iar alegea, 
Pioneri ii lua, 

Lopeţi că le da; 
Pioneri săpa 

Tot o groapă lungă 
Și mult i-adincă, 
Băieți ce mănincă; 
De-o sută de paşi lungă, 
De optzeci de largă, 
Nouăzeci de-adincă. 
Impăratu striga: 

— Voinici dumneavoastră, 
Care-mi săriţi groapa, 
Ala să-mi ia fata! 
Un băiat striga: 

— Voinicilor ! 
Groapa mult i-adincă, 
Pe toti ne mănincă; 
Toţi o să sărim, 
Şi-n groapă uidim, 
Fetiţa nu-i luăm! 
Impăratu auza, 

Mare ordin da, 
Voinici c-alerga 

Să sară groapa, 

Și-n groapă cădea, 
Toţi se prăpădea, 
Unu nu uidea. 

Fetiţa rău plingea 
Cu lacrimi de singe; 


112 


Din gură vorbește, 
Ochii lăcrămește. 
— Tată, taică-al meu, 
De ce nu-mi lăsași 
Mie-un voinicel, 
Mindru tinerel, 
Mă cunun cu el! 
Nuntă să făcem, 
Să ne cununăm! 
Pe toţi îi necași, 
Mie nu-mi lăsași 
Dor un voinicel 
Să trăiesc cu el! 
Du-te, tată, du-te, 
Mie să-mi aduci 
Dragă băiețel, 

Mie bărbătel, 

Ţie ginerel. 
'Mpărat de vedea, 
Calu-ncăleca 

Și iar imi pleca, 
'N vale-n Craiova; 
Și iar i-aducea 
Patruzeci de inşi, 
Tineri şi voinici. 
'Mpăratu venea, 
La gropi îi ducea 
Și iar le spunea: 
— Care-mi sare groapa, 
Ala să-mi ia fata. 
Fetiţa plingea, 

Din gură zicea: 
— Lasă, tată, lasă, 
Nu mi-i prăpădea, 
Eu mi-oi alegea 
Dragă băiețel, 

Să trăiesc cu el. 
C-am îmbătrînit 
La tine fetind, 
Fața s-a zbircit 
Şi-mi șede urit! 
Impăratu nu vrea, 
Voinici-i cerea, 


Să-i sară groapa; 
Și-n groapă cădea, 
Unu nu-i uidea!... 
Fata iar plingea 
Și iar se ruga: 

— Du-te, tată, du-te, 
Mie să-mi aduci 
Dragă băieţel, 

Să trăiesc cu el, 
Că, zo, mi-e urit 
La tine fetind; 
La față zbircită, 
Zo, sint eu urită! 
'Mpăratu de-auzea, 
Calu-ncăleca, 

Și iar să ducea, 
'N vale-n Moldova, 
Și iar mi-alegea 
Patruzeci de inşi, 
Tineri și voinici, 
Cu căciule lungi, 
Lungi și stogoșate, 
La o parte date. 
Fetiţa-i vedea, 

Din ochi lăcrăma, 
Din gură zicea: 
— Lasă, tată, lasă, 
Voinici să trăiască, 
Să nu putrezească |! 
Eu mi-oi alegea 
Dor un băieţel, 
Bun și tinerel, 

Să trăiesc cu el; 
Traiu să-mi trăiesc, 
Vac să văcuiesc, 
In lume să trăiesc! 
Destul am fetit 
Ș-am îmbătrinit. 
Impăratu nu vrea, 
La groapă-i ducea; 
Groapa i-o sărea, 
Fetiţa să-i ia! 
Ordin că le da, 


113 


Voinici fuga da; 

La groapă-alerga 
Să-i sară groapa. 
Groapa e adincă, 
Pe toţi îi mănîncă : 
Și-n groapă cădea, 
Unu nu uidea!... 
Fetiţa rău plinge 
Cu lacrămi de sînge. 
Mai la urmă vine 
Voinic tinerel, 
Conu Bujorel, 
Voinicel frumos, 

Din Țara-de-Jos. 
Așa om frumos, 

'N lume n-a mai fost! 
La-mpărat venea 

Și el întreba: 

— Cinstite-mpărate, 
Mare luminate, 
Vreai să-ţi sar eu groapa, 
Să-mi dai mie fata ? 
Impăratu de-auza, 
Mult să-mbucura. 
Fetiţa-l vedea, 

Din gură zicea: 

— Lasă-l, tată, lasă-l, 
Lasă-l pe ăsta 

Să nu sară groapa; 
Piere și ăsta, 

Și rămîn așa! 
Băiatu striga: 

— Lasă, fată, lasă, 
Să-ţi săr eu groapa; 
Groapa mi-oi sărea, 
Ești nevasta mea! 
Voinic de colea, 

La groapă-mi venea, 
Groapa o vedea, 
Indărăt se da, 

Pașii număra; 
Patru cind zicea, 
Cind se opintea, 


El sări groapa! 
'Mpărat de colea, 
Voinicelu lua, 
Acasă-l ducea, 
Fetița i-o da, 

In casă intra. 
Astăzi vinerea, 
Bandele cînta, 

Ei să-nveselea; 
Dară simbăta, 
Băiatu durmea, 
Nu se pomenea. 
'Mpăratu striga 
Să se pomenească, 
Să se-nveselească 
De nunt'-a gătit, 
Giner'li-a durmit. 
Băiatul strigind: 
— Cinstite-mpărate, 
Vreau mă-nveselesc, 
Da să odinesc. 
Eu am drumuit 
Și-am ostenit. 

Că eu am plecat 
Din Țara-de-Jos! 
'Mpăratu lăsa, 
Toată ziua sta, 
Tot îmi odinea ; 
Da' dumineca, 
Bandele cînta, 
Toţi craii venea 
Să-i vadă nunta. 
Băiat se scula, 
Fetiţa c-o lua 

Și pleca cu ea, 
Colea pin băștea 
De-și făcu cercare, 
Cu fata plimbare. 
Unde se oprea, 

Ei de se iubea? 


'N mijloc de băștea, 


L-al cel nuc uscat, 
De viri aplecat. 


El cum odinea, 

Ș-apoi se iubea, 

De pămint se da, 

Cocoș se făcea; 

Din pene bătea, 

Vultur se făcea; 

Fata-n ghiare lua 

Și zbura cu ea. 

'Mpăratu adăsta 

Să vină fata, 

Cu ea ar pleca, 

De s-ar cununa, 

Sus, la minăstire, 

De pomină-n lume. 
Impărat vedea, 

Fata nu era; 

Nici băiat frumos, 

Din Țara-de-Jos, 

Roşu ca bujoru, 
'Mpăratu-i duce doru, 
Adăsta cît adăsta, 

Mina sluga după ea; 
lacă sluga o căta, 

O căta și n-o găsa. 
La-mpăratu că venea, 

Și din gură aşa-i spunea: 
— Mă-mpărate luminate, 
Toată bășteaua-am cătat, 
Și de fată n-am mai dat! 
Impăratu de vedea, 
Călărașii că și-i lua, 

Și trimeasă după ea. 
Călărașii o cătară. 

Și pe fată nu aflară ; 
lară-ndărăt se-ntorcea, 
La-mpărat că-i spunea. 
Da-mpăratu de-auza, 

Și el calu-ncăleca ; 
Plecă și el după ea, 

O căta și n-o găsa. 
Mi-o căta vro nouă ai, 
Prăpădea vro nouă cai. 
Toti caii i-a omorît, 


Fetiţa n-a mai găsit!... 
Mai la urmă că venea, 
Intr-un sat mic cobăra; 
Mult e satu mititel, 
Numai cu trei căși în el. 
Cind în sat îmi dubăra, 
Și în cale întilnea, 
Intilni babă bătrînă, 

Cu urciorașu pe mină, 
Mi se duce la fintină. 
Impăratu de vedea, 
Bună-ziua babii-i da, 

Da’ și baba-i mulțămea. 
Impăratu întrebind : 

— Mamă slabă și bătrină, 
Cu urciorașu pe mînă, 
De mi te duci la fintînă, 
N-ai auzit ș-ai aflat 
De-acea fată de-mpărat ? 
Nu știu care mi-a furat 
Și cu fata a plecat, 

Ș-am plecat și eu s-o cat! 
Dară baba sta grăia: 

— Mă voinice dumneata, 
Eu așa n-am auzit 
Pe-astă negru de pămînt, 
Nici de fată de-mpărat, 
Care pe ea a furat. 

Și cu fata a plecat. 
Impăratu-așa zicea: 

— Mamă slabă și bătrină, 
Eu sint bunul de-mpărat, 
Ce-am plecat fata să-mi cat. 
Vorbă dulce că mi-ai dat, 
Și mi-ai răspuns la-ntrebat: 
Belchem Domnu s-o milea 
Să găsesc eu fata mea! 
Atunci baba răspundea : 
— Oi cinstite, mă-mpărate, 
Știi,-mpărate, da’ nu știi 
C-am și eu trei feciorei, 

Și că-s trei vinătorei, 
Care-mi vinează pe ceri. 


115 


O fi plecat ei la vinat, 
Belchem de fetiță a dat! 
Impăratu sta grăia: 

— Mamă Slabă și bătrină, 
Destul ţi-e vorbita bună ; 
Intreabă feciorii tăi, 
Belchem au fost la vinat, 
Și peste fata-mi c-o dat. 
Baba dacă auza, 

Ea acasă se ducea, 
Fecioru-al mare-i venea. 
De cămașe-l primenea, 
li da prinzu și mînca. 
După ce se sătura, 
Mumă-sa, zo,-l întreba: 
— Apoi, fiul meu al mare, 
Pe unde-ai fost la vinat, 
Muică, de ochi nu t-a dat 
Fetița lu împărat ? 
Băiețelu sta grăia: 

— Mamă, muiculița mea, 
la așteaptă cităva, 

Că acuși la tine vine, 
Vine îrate-miu Sorilă. 
Cămăşuica că i-oi da, 
Bine l-oi impremenea 

Și de prînz că i-oi punea; 
Tumte atunci l-oi întreba. 
Că el merge și mai mult, 
Mai departe, sus, în vint. 
Belchem el o îi văzut 
Fetiţa de împărat, 

Pe ea zmeii mi-a furat. 
Puţinel cînd zăbovea, 
lacă Sorilă venea; 
Mumă-sa mi-l prijunea, 
Cămășuica pe el da. 

li punca masa, mînca. 
După ce se sătura, 
Mumă-sa mi-l întreba : 
— Măi Sorile voinicele, 
Cînd ai plecat la vinat, 
Cu norii te-ai mestecat, 


nemti 


LI i 


Pie eo ai et 


aria 


Eee poetei 


eee rapa eri) 


Ic eo 


De ochi, muică, nu t-o dat, 
Că zmeii lui i-o furat 
Fetiţa lui de-mpărat, 

Nu știe unde-a plecat. 
Impăratu mi-a plecat, 

$-a plecat el să o cate, 
Nu știe unde-i: departe?... 
lar Sorilă că-i spunea: 
— Eu, mumă, am învinat, 
Cu norii m-am mestecat, 
Şi de fetiță n-am dat. 

la așteaptă cităva, 
C-acuși, mumă, o venea 
Fratele meu al mai mic, 
Mai mic el și mai voinic. 
Merge mai pe sus în vint, 
Sus pe la vintu-al turbat, 
El de fată o îi dat. 
Puţinel cînd zăbovea, 
lacă Arian venea ; 

Arian după ce mînca, 
Mumă-sa îl intreba: 

— Arian al meu 

Ș-al lui Dumnezeu, 

lote, muică, să te-ntreb... 
Tu departe-ai iînvinat, 
Sus, pe la vintu-al turbat, 
De ochi, muică, nu t-a dat 
Fetiţa lui de-mpărat? 
Arian dacă-auza, 

El din gură-așa zicea: 
— Mumă, muliculiţa mea, 
Asară trecui 

La casa de zmei; 

Fetiţa văzui, 

Zmeii mi-o sugea: 

Zece sug la dește, 

Da’ doi sug la ţiță; 

Fata, zo,-a-slăbit, 

Rău mi-a-ngălbenit !... 
Baba de-auza, 

La-mpăratu se ducea. 
Împăratu, de-i spunea, 


116 


La Arian că venea; 
Și el cum il întreba, 
Arian îi povestea. 
Impăratu, zo, plingea 
Și iară mi se ruga: 
— Ariane dumneata, 
Poți să-mi aduci tu fata, 
Să-ţi dau eu împărăția 
$-a mea toată avuţia? 
Arian dacă-auza, 

El din gură-aşa zicea: 
— Impărate dumneata, 
Ț-aduc eu ţie fata, 
Dacă tu oi putea 
Palatur'li să-ngrădești 
Cu săngire de argint, 
Pari de aur în pămînt, 
Eu fetița să-ţi aduc! 
Impăratu de-auza, 

El acasă se ducea, 
Palatur'le le-ngrădea 

Cu săngire de argint, 
Pari de aur în pămint; 
Pe toate le-ngrădea. 

Da’ Arian se scula, 
Arcur'le-n mină lua, 

Și unde sălta zbura; 
Sus, la vinturi se ducea, 
Sus, la vintu al turbat. 
De vinat că-mi vina, 
Lină verde otrătăl, 

Imi vinează un viţăl. 
Viţălu îl junghia, 

Ficaţii din el scotea, 
Şi-i scoasă și inima. 
Făcea foc și le frigea, 
Bucătur'le că le lua, 

Și la zmei mi se ducea. 
Tăman zmeii adurmea... 
Deștele cum le trăgea, 
În gură le da bucăţa, 

O bucată de ficat, 

Să le fie somn curat. 


Țitişoar'le le trăgea, 

In gură inima punea, 

Să doarmă ei cît o vrea, 
Pînă scapă cu fata. 
laca zmeii adurmiră, 
Arian cu fata fugiră. 
Coborîră la palat. 

Cind la palat ajungea, 
Pămintu, zo,-ntuneca, 

Da cerlu, zo, îmi gemea, 
Că zmeii s-a pomenit 

Și fata nu mi-a găsit; 
Atit mi s-a năcăjit, 

Că duboară la pămînt, 
lar fata să o găsească, 
Cu singe din ea s-arănească! 
Arian îi cunoștea 

Că vin zmeii iar la ea, 
La-mpăratu că-i spunea: 
— Oi cinstite, mă-mpărate, 
lote zmeii s-a pomenit; 
Că văd ceriu-ntunecat 

Și pămintu legănat, 

Ei la fată a plecat! 
Știi-mpărate, da'nu știi, 
Intărește-ţi puterile, 

C-o să-ţi piardă zilele. 
Tu fetița că oi lua 

Și cu ea te-oi cobăra, 
Colea jos, la măgăza; 
Cu fata te-oi pitula, 
Pînă cu zmeii m-oi bătea. 
Impăratu de-auza, 

Își lua fata și pleca, 

Se băga la măgăza. 
lacă zmeii că venea, 

Și negur'le cădea, 

Și la palat că grăbea. 
In săngire-mpiedecară, 
Toţi pe burtă că căzură; 
Dară zmeu cel îrumos, 
Băiat din Țara-de-Jos, 
Inainte alerga, 


117 


Ca să fure iar fata. 
Arian al mic, 

Ceal mai bun voinic, 
De genunche-ngenunchia, 
Și cu gida cînd trăsnea, 
Pe zmeu îl potrivea 
Baș la capu pieptului, 
La casa suiletului, 
Unde-i pasă zmeului ! 
Și grămadă-l dubăra, 
Carnea piftii se făcea ; 
Arian cu gida da, 

Vro doispre'ce omora, 
Pămintu se lumina! 
lacă-mpăratu ieșea, 

Și ieși el cu fata. 

Pe Arian îl lua, 
Ginere-l făcea, 

Și-i dete-mpărăţia, 

Și cu toată avutia ; 
Și-mpărat că răminea, 
Doamne,. de se pomenea. 


61 
CUCONU PĂTRAȘCU 


Foaie verde de-un trifoi, 
De la noi la voi 

Nu-i un pas or doi; 
Nici atita cale, 
Num-un deal ș-o vale, 
$-o poiană mare. 

La mijloc de poiană 
Mi-e un lemn înconjurat, 
Cu viriu uscat, 

Cu arme-ncărcat. 

Da' jos la tulpină, 
Mi-o lină fintină, 

Cu apă sălcie, 

Cum îmi place mie, 
Mie și cu ţie! 


4 
it 
H 

i 
L 


FEAE: Screen aae 


r a ari aa 


Da-n dos de fintiînă, 


Mi-este un pat încuiat, 


Cu scînduri de brad, 
Furcile de fag. 

De furca de pat, 
Murgu mi-e legat. 


Da-n pat cine doarme ? 


Domnu Dumitrașcu, 
Coconu Pătraşcu! 
El mi s-a culcat, 
Somnu l-a furat, 

In vis a visat, 

Un vis adevărat. 
Murgu ce-mi făcea ? 
La vale-mi privea, 
Pe-o rară dumbravă, 
Cu tufa rătundă, 
Ș-avea ce-mi vedea: 
Mulţi voinici sosea, 
La ei mi-alerga; 
Săbii strălucind, 
Pistoale trosnind. 
Voinici tomnătici, 
Cu căciuli înalte, 
*Nalte, stogoșate, 
Lăsate pe spate, 
Cam la streinătate! 
“La ei mi-alerga, 

Pe el să mi-l taie, 
Pe murgu să i-lia; 
Murgu să i-l facă 
Săcăgiu de apă: 
Murgu să le-aducă 
Berea și mincarea, 


Pe unde l-e umblarea. 


Murgu de vedea, 

O dat' rîncheza, 
Patu dirdăia, 

Și mi-l deştepta. 
Domnu Dumitrașcu, 
Coconu Pătrașcu, 
Din gură vorbea: 
— Murgulețu meu, 


118 


Bat'-te Dumnezeu! 
De ce rinchezași, 
De mă deșteptași, 
Somnu mi-l stricaşi ? 
Visu mi-ai smintit, 
Și m-ai omorît! 
Că eu, zo, visam 
Că mă logodeam 
C-o fată de crai, 
De peste un plai, 
A lui pop' Miai. 
Să dea Dumnezeu, 
Cum oi zice eu; 
Bine nu ț-aş zice, 
Lupii te mănînce! 
Murgu de-auza, 
Din gură vorbea: 
— Stăpinioru meu, 
Dat de Dumnezău, 
Verde de-o lalea, 
Nu mă blăstăma! 
Nimic n-am stricat, 
De te-am deșteptat. 
Tu mi te-ai culcat, 
Somnu te-a furat 
Și tu mi-ai visat 
Vis adevărat, 

Nu te-ai deșteptat. 
Eu ce-am făcut? 
La vale-am privit, 
Pe-o rară dumbravă, 
Cu o tafă rătundă, 
Și eu mi-am văzut 
Mulţi voinici sosind, 
La noi alergînd, 
Săbii strălucind. 
Voinici tomnătici, 
Cu căciuli înalte ; 
'Nalte, stogoșate, 
Chip de strinătate! 
Pe tine să te taie, 
Pe mine să mă facă 
Săcăgiu de apă. 


Și eu să le-aduc 
Berea și mincarea, 
Pe unde l-e umblarea. 
Domnu Dumitrașcu, 
Coconu Pătrașcu, 
Aşa de-auza, 

La vale-mi privea, 
Voinici el vedea; 
Fiori îl cuprindea, 
Da' murgu vorbea: 
— Stăpinioru meu, 
Dat de Dumnezeu, 
Nu te spăiminta, 
la privește-ncoa: 
Arme să-ți aduci, 
Pe mine să le pui, 
Și te-oi-ncăleca, 
La ochi te-oi lega; 
Cu tine-oi fugea, 
Eu te-oi scăpa 

De su’ ţara ra. 
Domnu Dumitrașcu, 
Așa de-auza, 
Arme-și aduna, 

Pe murg le punea 
Și-l încăleca, 

La ochi se lega, 
Cu biciu bătea, 
Murgu, zo, fugea, 
Pe el mi-l scăpa, 
De la ceai voinici. 
Cînd acas-ajungea, 
Trei zile trecea, 
Aminte-şi aducea ; 
Visu ce-a visat, 
Zo, mi-e-adevărat ! 
Murgu-ncăleca, 

Și el că-mi pleca 
La fata de crai, 
De peste un plai, 
A lui pop’ Miai. 
Fata logodea, 


119 


De nuntă se pregătea, 
Murgu-mpodobea, 
Mireasa mi-o lua, 

Și se cununa; 

Verde de-o lalea, 

De se pomenea! 


62 


AL COPIL IOVAN 


La vale, 

la vale, 
Dinspre sfintul soare, 
Baș la casa mare, 
Cu ferești în soare, 
In ea cine-mi șede? 
O babă bătrină, 
Cu brîul de lină, 
Și ea că mi-avut 
Pe-al copil lovan, 
Ce-i pierdut de-un an. 
Ea mi se gîndea, 
După el pleca. 
Copilul căta, 
Nu-l putea găsa. 
Voinic întilnea, 
Pe el l-intreba: 
— Voinice, voinice, 
Pe-unde mi-ai venit, 
Da’ n-oi fi văzut, 
Oi fi auzit, 
Pe-unde mi-ai umblat, 
De echi nu ţi-a dat 
Al copil Iovan ? 


L-am pierdut de-un an !... 


El cînd mi-auza, 
Din gură-mi zicea: 
— lar tu să te duci, 
Duboară mai tare, 
La Dunăre-n vale, 
Că ea e mai mare 


ji 
rd 

KA 

24 


TEZE H ien FE i n e Pi A AER E PA 0 


aa 


ora 


E 


ie zf 


bora 


Și mai umblătoare. 
Ea l-o îi văzut, 

Or fi auzit! 

Ea cînd mi-auza, 

In vale-mi dubăra, 
In margine-mi şedea, 
Din gură vorbea: 

— Dunăre, Dunăre, 
Pe cum ești de mare, 
Să-mi fii vorbitoare ; 
Să te-ntreb ceva 

De tu voi știa! 

De n-oi fi văzut, 

Oi fi auzit 

De-al copil Iovan, 


Ce-i pierdut de-un an. 


Dunărea auza, 

Aşa-i răspundea : 

— Eu nu l-am văzut, 
Și dac-a trecut, 

Nu l-am cunoscut. 
lar tu să te duci 

La soru-mea Ceaţa, 
Că ea e mai mare: 
Pe pămînt se-ntinde, 
Cîmpii le cuprinde! 
Ea cînd mi-auzea, 
La Ceaţă-mi mergea, 
Bună ziua-i da, 
Ceaţa-i mulțumea, 
Din gură-i zicea: 

— Eu mi l-am văzut, 
Pe-aici mi-a trecut, 
Și-mi este rănit, 

Cu picioru frînt! 

lar tu să te duci, 
Jos în Nădolii, 
Intr-ale tări pustii, 
La răchita-naltă, 

De virf aplecată, 

Pe mare lăsată, 

Cu burta pe apă. 


120 


Ea cind auza, 

Iși lua drumu. și pleca, 
In margine-mi uidea, 
Din gură zicea: 

— Fă-mă, Doamne, fă-mă, 
O corboaică neagră, 
Pe sus ca să-mi zbor, 
Pin’ la-l meu fecior! 
Domnu ca un sfint, 
Mare-i pe pămînt, 

El tot mi-a văzut, 
Aripi că-i mai da, 

Pe sus că-mi zbura, 
Acolo-mi mergea, 
Copilu-și găsea. 
Copilu-o vedea, 

Nu mi-o cunoștea, 

Zo, mi-o dudăia, 

Și mi-o ușuia. 

Muma lui zicea: 

— Nu mă dudăi, 

Nu mă ușui, 

Nu-s corboaică neagră, 
Și-ţi sînt mumă dragă! 
Copilu-auzea, 

Așa-i răspundea: 

— Nu ești muma mea! 
De-ai îi muma mea, 
La mine-ai venea, 

Pe min' m-ai luva 

Și m-ai trimetea 

La orașe mari, 

După leacuri tari. 
Muma de-auza, 

Jos se dubăra, 
Copilu-și luva, 

Cu el se ducea 

Prin lume-n lungiș, 
Da’ și-n curmeziş, 

La orașe mari, 

După leacuri tari. 
Leacuri cumpăra, 


Copilul lega 
Și mi-l zviduia, 
De se pomenea. 


63 


VOICA CEA FRUMOASĂ 


Mugur de pe mare, 
Mie mi să-m pare ?... 
Pe-o gură de vale, 
Mi-o căscioară mare, 
Cu nouă uscioare, 
Cu nouă umbilare, 
Cu pereţi în soare! 
In casă cine șede? 
Cea maică bătrină, 
Cu briul de lină, 
Infelurat cu sîrmă, 
Cu păr de cămilă, 


Cu doi dinți în gură. 


Și ea că-mi avea 
Nouă fecioarei, 
Puișori de zmei; 

Cu Voichiţa zece, 
Care-i și întrece. 
Mai mare care este? 
Sfetil Costandin, 
Legăior dintii, 

Că-i cu barbă neagră 
Și cu mintea-ntreagă, 
E om de ispravă! 
Bine petrecea, 

Mult că îmi trecea, 
La vodă venea 
Grecii negustorii, 
Dalbii-mpețitorii. 

Tot din nouă tări, 
Peste nouă mări, 
Cele ţări pustii, 

De pin Nădolii, 


121 


Pe Voica cerea, 
Mumă-sa n-o da, 
Din gură grăia: 
— Sfetil Costandin, 
Om făcut din plin, 
Maică, maica mea, 
Dă pe Voichiţa, 
Fecioruţa ta, 
Vremea i-a venit, 
De căsătorit. 

Că eu ți-oi aduce-o 
larna de trei ori, 
Vara de cinci ori, 
Că sînt sărbători. 
Ea îl asculta, 

Pe Voica mi-o da, 
Cluma că venea, 
Casa le lovea, 

Toţi că îmi murea, 
Maica rămînea. 
Da’ ea ce făcea? 
Intr-o siîntă joia, 
Ciobu-n miînă-l lua, 
Și ea că-mi pleca, 


Tot din stilp în stilp, 
Din mormiînt în mormiînt, 


Pe toți pomenea, 
Pe toți că-ngrijea. 
Intr-un loc că sta, 
Din gură grăia: 
— Măi Costandin, 
Din și Costandin, 
Nici nu te tămii, 
Nici nu te comind 
Ca pe toți la rînd. 
Fieru şi otelu, 

El să putrezească, 
Să mucegăiască, 
Dar trupșorul tău 
Să nu putrezească, 


Pin tu mi-oi aduce 


Pe Voichita dulce !... 


Painia E eE: 


Pe 


Harime. 


Blăstăm l-ajungea, 64 
Dumnezeu că vrea; 
Deschidca ușa, 

Și na-o pe Voica! 
Sorioara ta, 
Feciorița mea, 

Și-a rupt inima. 
Mă-sa de-auza, 
Din gură zicea: 


DASCALU PĂSCALU 


Verde de-o cicoare, 
La vale, la vale, 
'Ntr-al buaz de mare, 
Tare mi să-m pare, 
Mică corăbioară ; 
— Fugi, ciumo, de-aicea, De vinturi bătută 
Te ia somodiva, Rău e nămolită. 
Nu mă ispititi, In ea cine șede? 

: Patruzeci de inşi, 


Că m-ai ispitit, alia at 
Patruzeci și cinci, 


Pin’ m-ai isprăvit, a e E a 
Și de azi pe miine, Cincizeci fără cinci, 
Mă ia și pe mine. Cu caciulle lungi, 
Costandin zicea: Lungi şi stogoșate, 
La o parte date, 
Chip de strinătate. 
Pe ei cine-i purta, 
Pe mare mergea ? 
Dascălu Păscalu, 
Gheorghiță Băcalu. 
Cu burta pe cîrmă, 
Cu pravila-n mină: 
Din cîrmă cîrmește, 
Pravila cetește, 
Lăcrămile-i pică, 
Slovele le strică: 


— Voica, sora mea, 
Strigă, Voică,-aşa: 
Ușa se deschidă, 
Că eu plec, mă duc, 
Locu să-mi apuc, 
Calul priponesc, 
Trupu putrezesc, 
Veac să văcuiesc! 
Voica ce-mi făcea ? 
Striga ce striga, 
Vedea ce vedea, 


La el se trăgea, Cu marama șterge, 
Pe fereastră-l arunca ; Slovele le drege ; 
Ușa deschidea, Cu condeiu trage, 
Mumă-sa o vedea. Mai bine le face. 

In brate mi-o lua, Dascălu Păscalu, 
Din gură-i zicea: Din cîrmă cîrmind, 
— Voică, Voica mea, Cu voinici vorbind: 
Fetişoara mea, — Mă voi, fraţilor, 
Bine c-ai venit, Aici într-o mare, 
Pin’ n-am adurmit! 'Ntr-a neagră vultoare, 
Stea că să făcea, Pe noi ne lovește 
Pe cer va mergea, Trei furtuni de vară, 
De s-o pomeni, Trei de primăvară, 
Cit lumea o îi!... Trei de iarnă goală. 


122 


Furtuna dintii, 

N-are căpătii; 

Dar a de mijloc, 

Ce moarte cu foc! 
Dar a de pe urmă, 
Bună și nebună, 

Cap să ne răpună! 
Dascălu Păscalu 

lar le povestește: 

— Pe noi ne lovește 
Chiar Sfintu Gorniac ! 
Cu viîntu-al turbat, 
Suilă-amestecat, 

Și ne-o răstornat 
'Ntr-al mijloc de mare, 
Intr-a neagră vultoare ! 
Dascălu Păscalu, 

Cu burta pe cîrmă 

Și pravila-n mină. 

Ei cum ajungea, 

L-al mijloc de mare, 
'Ntr-a neagră vultoare, 
Vintu Gorniac 

Și cu al turbat, 
Suila-amestecat. 
Mările-mbulza, 
Talazu-ardica 

Și mi-i răstorna, 
Voinicii-neca ! 

Dascălu uidea, 

Pe apă-notind, 
Inotează iut’, 

El mi-este pierdut... 
Nu ştia nici drum 

Pe unde-a venit, 

Și unde-a trecut. 

La soare privind, 

Pe mare-notind, 
Unde soar'le scăpâta, 
Intr-acolo înota. 

Ș$-am zis verde trei măsline, 
leși dascălu pe lume. 
Toate neveste-auza 


123 


Că dascălu a venit, 
A venit din agelic, 
Bărbaţii lor n-a venit; 
Toate veniră plingind 
Și de bărbați întrebind: 
— Dascăle Păscale, 
Gheorghiţă Băcale, 
Cu burta pe cîrmă, 
Cu pravila-n mînă, 
Tu că mi-ai venit, 
Da’ bărbaţii noșii, 
Unde ei s-a dus, 

De n-a mai ajuns? 
Dascălu Păscalu, 
Gheorghiţă Băcalu, 
Din gură zicea: 

—  Nevestelor, acasă vă duceţi, 
Copiii vi-i creşteți, 
Că bărbaţii voști, 

Ei că mi-a plecat 

Pe Morava sus, 

Cu şaica s-a dus, 
De-aia n-a mai ajuns! 
Neveste-mi pleca, 
lată că-mi venea 
Cird de fete mari, 
C-al de gospodari, 

Și ele-ntreba : 

— Dascăle Păscale, 
Gheorghiță Băcale, 
Da' părinţii noști 
Unde ei s-a dus, 

De n-a mai ajuns? 
Fetiţe-mi pleca, 

La el că-mi venea 
Cird de copilași, 
Mici şi mărunţăi, 

Și toti ei plingînd, 
De toţi întrebind : 
Dascălu spunînd : 
— CopHașii mei, 
Sinteţi mărunţei, 
lacă ce vă spun; 


A 


IOR AR IN a Pa nea AENA E EIE ENEE a K AR En 19 ta mp erei aE 


EENAA AOT Gita Co eer 


A “A 
K 
£; 
| 
i] 
EI HA 
H 
f 


Cu mîna ta piept, 
Vreau să vă spun drept! 
Pe părinții voști, 
Vintur” le-a burat, 
Corabia-a răstornat, 
Pe toți i-a-necat, 
Da’ cu am scăpat. 
Copii de-auza, 
Tăbăra plingea. 
Dascălu Păscalu, 
Gheorghiţă Băcalu, 
El dacă vedea, 
Ișcoli deschidea, 
Copii învăța. 

Care minte-avea, 
Dascăli, popi ieșea, 
Se călugărea ; 

Care nu-nvăţa, 
Plugari rămiînea. 


65 


GHIOL DUMITRU și SOARELE 


La margine de pămînt, 
Unde stă și ceriu frînt, 
Ghiol Dumitru se scula, 
Pe ochi negri se spăla, 
Frumos mi se-mpremenea, 
Si-mi tuna în cafenea. 
Da' cînd soar'le răsărea 
In ușă la cafenea, 

Pe Ghiol Dumitru-l zărea, 
Şi din gură așa-i spunea: 
— Ghiol Dumitru dumneata, 
Ce te-ai împodobit așa, 
Parcă în pofida mea? 

Văd că la căciulă-ai pus 
Pene de păun ce nu-s, 
Pene din păunărie, 

La voi toți cu bucurie, 
Da' nouă cu veselie. 


Drept mie să-mi spui 
Vorba a dintii: 

Pana ai furat-o, 

Au ai cumpărat-o, 

Au Domnu ț-a dat-o, 

Și atunci tu ai luat-o? 
— Pana n-am furat-o, 
Nici n-am cumpărat-o; 
Dar Domnu mi-a dat-o, 
Și eu c-am cercat-o. 
M-am împodobit așa, 
C-am s-o iau pe soru-ta, 
Să ne cununăm pe mare, 
Cu soru-ta a mare. 
Soar'le de-auzea, 

Sta și se ridea, 

Din gură-i grăia: 

— De vei lua pe soru-mea, 
Va fi bucuria ta; 


“De nu vei lua pe sora mare, 


124 


Iti arunc eu pana-n mare! 
Amindoi se rămășea, 

Imi lua cite-o cafea. 
Soar'le se suia pe ceri, 

Da’ Ghiol Dumitru pe piceri; 
Ghiol Dumitru se ducea 

La cea mindră de băștea, 
Unde-avea treizeci de tisă, 
De trei cirlani e cuprinsă. 
Singurei mi se umbrea, 
Singurei se adăpa, 

Singurei se arănea ; 

Mincau orz şi-ovăz de preț 

Ca să-şi facă părul creț 

Pentru tîrgu-al din Cerneţi. 
Pe ei bine mi-i prindea, 

In grajd de piatră-i închidea; 
Ghiol Dumitru-i îngrijea, 

De drum lung se pregătea. 
Ghiol Dumitru-ncăleca, 

În şea mi se avînta ; 

Pe Vinătu rotatu, 

Dăruit de-mpăratu. 


În valur'le mării sărea, 
Marea rău se-niuria ; 
Apele și le umila, 

Nu putea de-a-nota. 
Ghiol Dumitru se-ntrista, 
Floarea lui se-ntuneca, 
Incepea se scutura, 

Da' Dumitru-mi tremura. 
Soar'le din slăvi privea, 
De Dumitru se ridea — 
Şi dete-o căldură mare, 
Scoase cîinii din răcoare. 
Ghiol Dumitru se-nturna, 
Altu cal încăleca ; 

Pe Roșu-l pregălea, 
Șapte viziri l-aducea. 
Sărea cu Roșu-n mare, 


Și grăbeau ei tot mai tare: 


Nu puteau marea trecea, 
lar îndărăt se-ntorcea ; 
Ghiol Dumitru se-ntrista, 
Floarea i se-ntuneca. 
Ceru se însenina, 

Soar'le de sus privea. 

In grajd de piatră tuna, 
Incălica pe Galbina, 

In valuri se arunca. 


Da' Galbina, zo, mi-l purta! 


Cînd fu la apus de soare, 
lată-i la margini de mare. 
Galbina sta necheza, 
Inainte-mi cuteza ; 

Cind întiia stea s-aprinde, 


In coade de mări mi-ajunge. 


El sta şi se uita, 

Vedea hora cum juca; 
Dar în horă îmi zărea, 
Imi zărea, se veselea 
Sora soarelui 

Și-a pămîntului, 

A luceafărului. 

Lîngă lună se prindea, 
Pe lună, zo, mi-o-nvirtea ; 


125 


Călciile i s-aprindeaui, 
Pină la cocoși jucau, 
Apoi de aci că-mi plecau, 
Pe Galbina o-ncălecau; 
De sărutat se sărutau, 
Și pe mare îmi grăbeau. 
lată Soare că răsare, 
Da erau încă pe mare, 
Soare rău se minia, 

In ceață-i acoperea; 
Drumurile se-nchidea, 
Da' Galbina tot grăbea. 


După trei zile și trei nopţi, 


li crezură că sînt morţi; 
Ghiol Dumitru s-a-necat, 


Da' soru-mea poate-a scăpat! 


Cita raze întărea, 
Ceţur'le mi se pierdea ; 
Ceriu se însenina, 
Pămintu se lumina, 

Cînd la margini ajungea. 
Soar'le o rază-ntindea, 
Și pe rază se suia, 

Și pe cer mi se oprea; 
Soar'le de-a-ncura venea, 
Pe toţi sorii îi pornea, 
Mare nuntă se făcea, 

Fu și Sfinta Vinerea. 


Soar'le atunci zicea : 


— Ghiol Dumitru dumneata, 


Cutroape tu floarea ta, 
Că-ntuneca raza mea, —- 
Pin'la nuntă oi şedea. 
Și-ncepea se veselea, 
Cite-o mare cu vin bea 
Pînă ce se ameţea; 

Apoi iar se minia, 

Pe lună o arunca, 

Pe viri de cer o anina, 
Să lumineze noaptea, 
Cind lumea s-o odinea. 


Lui Ghiol Dumitru brinci îi da, 


a a tat 


H 
| 
i 
i8. 
| 
| 

ah 

E: 
! 
t 
| 


Din creștet de cer se prăbușa; 


In mare apă se prefăcea, 
Doamne, de se pomenea. 
Istorie românească 


La buni frati ca dumneavoastră. 


66 


FAT-FRUMOS 


Pe cimpu cu colălie, 
Unde pic de iarbă nu e, 
Frunză verde matostat, 
Intr-o vale,-n mindru sat, 
Șede Stancu om sărac. 
De sărac este sărac, 

De n-are soție-n sat, 
N-are boi de înjugat, 
Sămînţă de semărat; 
Și-ntr-un bordei el stă culcat, 
Cu trei feciori de însurat. 
Feciorii lui i-au crescut, 
Aproape c-au îmbătrinit, 
Da’ nu s-au mai căs'torit, 
Sărăcia i-a lovit. 

Da’ Dumitru Făt-Frumos, 
Care-n lume n-a mai fost, 
C-al mai mare sta vorbea, 
Și lui ta-su îi grăia: 

— Măi tată, tăicuţul meu, 
Să-ţi ajute Dumnezeu, 
Ori, tată, m-ai blăstămat, 
Ori ursoaica m-a ursat, 
De noi nu ne-am însurat! 
Că eu mi-am îmbătrinit, 
Nici vorbă de căs'torit! 
Dară Stancu om sărac, 
De sărac este sărac, 

De n-avea soție-n sat, 

El din gură-așa zicea, 

La copii le povestea: 

— Taică, nu v-am blăstămat, 


126 


Ursoaica nu v-a ursat 
Voi de nu v-aţi însurat, 

Ci fincă sînt eu sărac. 
Foaie verde de-o cicoare, 
Fincă-mi este sărbătoare, 
Lină verde peliniţă, 

Pune mina pe poliţă, 
Trei suliţi, taică, să luați, 
Și în ceri să le-aruncaţi: 
Unde sulițe-o cădea, 
Miresele veţi vedea! 
Frații-ndată se grăbiră, 

Și suliţili le găsiră, 

Vinili și le-ncordau, 
Suliţili aruncau ; 

Cu norii se mestecau, 

A treia zi îmi cădeau! 
Fratelui cel mijlocaș 
Căzu sulița-n ogaș; 
Intr-un sat cu lume-aleasă 
Işi găsi și el mireasă. 

Da' la cel mai mititel, 
li cădea-ntr-un ogășel; 
Lingă-o argea întunecoasă, 
Işi găsi și el mireasă. 

Da' Dumitru sta plingea, 
Pe mari gînduri se punea, 
Suliţa nu şi-o găsea. 
Nu știa unde era. 

Și pe cal se-ncăleca, 
După suliță-mi pleca; 
Mergea Negru-mboiestrind, 
Din ochi negri lăcrămind, 
Tot de suliță-ntrebînd. 

Și mergind pe căi pustii, 
Peste munţi, peste cîmpii, 
Frunză verde foi de fin, 
Se-ntilni c-un moș bătrin 
Incovoiat ca o salcă, 

Ce stă plecată pe apă, 
Barba albă ajungind, 

De pămînt el tirăind. 


Da' Dumitru Făt-Frumos, 
Care-n lume n-a mai fost, 
Lăcrămile își ștergea 

Și din gură-i zicea: 

— Bună calea, moșule! 
— Mulţumescu-ţi, fiule ! 
Măi Dumitre Făt-Frumos, 
Care-n lume n-ai mai fost, 
Ce mergi pe Negru plingind, 
Din ochi negri lăcrămînd ? 
— Măi moșule dumneata, 
Sint copil de om sărac, 
Și-am plecat soață să-mi cat. 
Cu sulița-n ceri am dat, 
Și nu știu unde-a picat! 
— Măi Dumitre dumneata, 
Eu ţi-am dat de suliță, 
Ling-o frunză de viţă, 

In coadile mărilor, 

Pe urma cărărilor ; 

In răsăritul soarelui, 

La capul pămîntului. 
Iniiptă în stei de piatră, 

Cu aur mi-este suflată. 

La groapa cu apa verde, 
Pină-n fund că i se vede; 
La cea salcă cocoșată, 
Ce-mi stă cu burta pe apă, 
Unde vintu aburează, 

Și inima-ţi luminează ! 
Făt-Frumos cînd auza, 

Zo, tăbăra de plingea, 

lar din gură așa-mi vorbea: 
— Vai, sărac de maica-mea, 
Piatra este scrisa mea ! 
Cu piatra să mă-nsoţesc, 
Pe pămînt să vecuiesc! 

Și dacă așa vedea, 

Mina calul cît putea, 

Cu norii se mesteca, 

Pe cale lungă-mi pleca. 
Merse-o lună, merse două, 


127 


Se făcură pin'la nouă. 

La coadili mărilor ajungea 
Și sărmanul tot plingea. 
Cînd, la salca-a cocoșată, 
Ce stă cu burta pe apă, 
Pe un stei de piatră sacă, 
leşi o broască boboșată; 
lar sulița-ntiptă-n piatră... 
Făt-Frumos, dacă vedea, 
Și mai rău că îmi plingea 
Și din inimă-mi ofta ; 
Dară broască ocăia, 

Lîngă el, zo,-mi ţopăia. 
Mergea calu-mboiestrind, 
lară Dumitru plîngînd ; 
Broasca știa ţopăia, 
Citeodată a ocăia. 

lacă calu-i ostănea, 

Se oprea lingă-o ceșmea; 
Aci sta și odinea, 

Da' broasca-i ajungea. 
Făt-Frumos se odinea, 
Lăcrămile-l podidea, 

Cind văzu broasca riioasă, 
În cea noapte-ntuneccasă. 
— Oi, sărac de maica mea, 
Boboșata-i soața mea: 

Ce ursoaică m-a ursat, 

Cu broasca să fiu în sat! 
Și cum el se tinguia. 
Broasca așa-i răspundea: 
— Făt-Frumos, tu nu plingea, 
Ai răbdare, vei vedea! 

— Am să fiu de rîs pe lume, 
Cind oi fi în sat cu tine. 
Că sînt fecior voinicel, 

Și la faţă-s trumușel. 

lar tu o biată boboșată, 
De picioare rășchiată. 
Și de necaz îmi pornea, 
Mina calul cît putea. 

Pin păduri, pin nădolii, 
Pintr-ale ţări şi pustii, 


Gindea urmele să-și piardă, 
Altă soartă să-și aleagă. 
Fugea calul ca năluca, 
Dară broasca tot pe-a fuga. 
Și de sat se apropiară, 

In ogradă se băgară. 
Da'tată-su, de-l vedea, 
Începea de-l inirunta ; 
Mina pe topor punea, 

Și după el că-mi fugea. 
Da'broasca se pitula, 

Subt o piatră se culca. 
Făt-Frumos tot îmi plingea, 
Că pe broască o ura; 

În coșere se ducea, 

Cu paie îşi așternea 
Ș-adurmi un vis adînc, 
lară vacile mi-l ling. 

Da’ broasca dacă vedea, 
Făt-Frumos că adurmea, 
De trei ori imi ocăia, 
S-o-audă Salomia. 
Care-ndată şi venea, 
Fincă este mumă-sa; 
Boboșata-i povestea, 

Și apoi aşa-i spunea: 

— Mumă, muichilița mea, 
Făt-Frumos e soața mea; 
Pin-ce zorili se varsă, 
Tu fă-mi palate aleasă. 
Cu argint pi la îerești, 
Da zidur'li poleiești. 

Cind soarele-o răsărea, 
Palatele-o strălucea, 
Făt-Frumos să le poltească, 
Pe mine-o să mă iubească! 
Salomia de-auza, 

Pi-un ciutac s-aridica, 
Numa-o-dată ocăia, 
Broaște toate aduna. 

Din fundul pămîntului 
leși muma iadului, 
Și-ncepeau ca să lucreze, 


128 


Zidirea să-nainteze : 

Cind zorili se vărsau, 
Mindre palate imi sclipeau. 
Răsărea soare frumos, 

Se scula și Făt-Frumos. 
Cind palatele-mi vedea, 
Sta în loc, mi se gindea: 
— Doamne, ce minune mare, 
Palate strălucitoare, 
Broasca-mi umblă cu măghii, 
De face palate-n pustii! 
Și cum broasca ţopăia, 

lar palatele sclipea ; 
Făt-Frumos şedea-ntristat, 
Cu broasca este ursat. 
Dacă-mi vedea ce-mi vedea, 
Cu boboșata-mi uidea ; 
Ușile le deșchideau, 
Palatili se luminau. 

Dară broasca boboșata 
Se sui pe o scară-naltă, 
De trei ori că-mi sărea, 
De trei ori rostogolea. 
Cojile le deschidea, 
Mindră fată răminea. 

Era atit de frumoasă, 

Ca o sinziiană-aleasă. 

Da' Dumitru Făt-Frumos 
Care-n lume n-a mai fost, 
Mireasa și-o săruta, 

Tare mult se bucura. 

Da tată-su se mira, 

De nu-i venea a credea. 
Făt-Frumos se fericea, 

Și de nima nu grijea. 
lacă-mpăratu-auzea, 

Multă oaste-mi trimetea ; 
De porîncit îi porîncea, 
La fel palate i-o făcea: 
„Să-mi faci palate frumoasă, 
C-ale tăle mai aleasă, 

Şi în jurul de palate 

Să ridici ziduri înalte. 


împrejurul palatelor, 
Frumuseţea florilor, 

Mirosul naramzelor. 

Numai cu meri îniloriți 

Și cu aur poleiți. 

Cînd soare va răsărea, 
Palatele or strălucea, 

Că la soare te-oi uita, 

Da' la palate ba! 

Dar dacă nu vei făcea, 
Impăratu te-o tăia, 

Și capu ţi-o arunca 

În balta cu apă rece, 

Ochii să-ţi mince-un pește ! 
Făt-Frumos dacă auza, 
Zo,-mi tăbăra de-mi plingea, 
Broschiţa se zăuita 

Și din gură îi vorbea: 

— Măi Dumitre Făt-Frumos, 
Ce-mi tui în palat plîngind, 
leși afară suspinînd, 

Din ochi negri lăcrămind; 
Tu ţi-ai pus ceva în gînd! 
Că dacă ţi s-a urit, 

Că sint broască pe pămînt, 
Tu dă-mi drumu să mă duc; 
Pe cărare oi să apuc, 

La muica o să mă duc. 
— Broschiţă, a mea soție 
Și-a mea mare avuţie, 
lacă, stau mereu plingind, 
Din ochi negri lăcrămind, 
Și din inimă oftînd, 

Că arsitu de-mpărat 

Nu știu cum de mi-a aflat 
De cele mindre palate 

Și de oameni neumblate. 

Cu oastea c-a venit, 
Mindră vorbă a cricit: 

Cică să-i facem palate 

Și mai mîndre și mai-nalte. 
Imprejurul palatelor, 
Frumuseţea florilor, 


129 


Numai cu meri înfloriţi, 
Da’ cu aur poleiți. 

Cind soare va răsărea, 
Palate or strălucea. 

— Taci, Dumitre, nu plingea, 
la nu te mai speria! 

Cît trăieşte muica-n pace, 
N-are-mpăratu ce-ţi face! 
Făt-Frumos e ostănit, 
Pe-un scaun a adurmit. 
Da’ broschița de vedea, 
Pin inel mi se uita, 

Mi se uita-n curmeziş 
Da' se uita în cruciş; 
Și-o vedea pe Salomia, 
Și-o chema să vie-acia. 
Și-ncepea a se văita: 

—  Muică, muichiliţa mea, 
Am dat de-o mare belea; 
Că-mpăratul mi-a aflat, 
Mindră cartie a scriat; 
Slove negre-nlăcrimate, 
Ca să-i facem lui palate. 
Mai mîndre și mai frumoasă, 
Piste lume mai aleasă; 
Numai cu meri îniloriți 
Și cu aur poleiţi. 

Cind soare va răsărea, 
Palatele-or strălucea ; 

lar dacă nu-i va zidea, 
Capu lui Dumitru-o lua. 
Mumă-sa dacă-auza, 

Sta în loc și se gindea: 
Sărea pe vîrf de ciutac 
Și strigă o dată: oac! 
Tatăl iadului o auzea, 
Broaștili le astringea; 
Şi-ntr-o noaptea îi zideau, 
Mindre palate-i făceau. 
Frumoase și luminoase, 
Piste lume mai aleasă. 
Impăratu cind vedea, 
Sta pe loc şi se gîndea, 


E. 


enim no ae iii Cer re -ani 


EEUN 


meet a oaie 


a ze ntre me rai atei a 


Și alt ordin lui îi da, 

Poate capu i-o tăia, 

Din gură așa-i zicea: 

— Măi Dumitre Făt-Frumos, 
Care-n lume n-ai mai fost, 
Tu să mergi pe lumea-ailaltă, 
Ce de lume nu-i umblată, 
Aduci ţoalili lui taica-l meu, 
Ce era viteaz ca un zmeu; 
Țoale de la cununie, 

Pe lume iară să vie; 

Ţoale cu care a luptat 

Și-a murit acum un vac, 
Pe cîmpul cu colălie, 

Unde fir de iarbă nu e. 

Că de nu le-oi aducea, 
Ordinu n-oi isprăvea, 

Capu de la trup ţi-oi lua, 
Intr-un par l-oi alina! 
Făt-Frumos îmi asculta, 
Trupu i se cutremura, 
Incepea iar de plingea, 

Da’ broschița-l mîngi.ia : - 

— Taci, Dumitre, nu plingea, 
Nu ştii tu puterea mea! 
Nici pe-a tălpii iadului, 

Nici pe-a mumii dracului. 
O dată ca îmi tipa, 
Salomia-i auzea, 

Și îndată se ducea 

Drept la talpa iadului, 

Și la muma dracului. 


Porneau draci să scormonească, 


Mindre toale să-i găsească ; 
Da’ broaștili într-ajutor, 
Cătau cu mai mare zor. 
Şi-n inimă de pămint, 

lacă toale le-a găsit; 

Intr-o lacră fermecată, 
Parcă acușe-s îmbrăcate. 
Pe o culme de delureţ, 
leși-un tartore glumet, 
L-ntilni pe Făt-Frumos 


130 


Care îmi cînta milos: 

— lacă ţoale-mpărătești, 

Cu capu ca să uidești; 
Țoalele-s neponosite, 

In pămint neputrezite. 

Și aşa cum el vorbea, 
Tartoru că și pierea; 

Da' Dumitru răminea, 

Țoale mindre strălucea. 

Pe Roșu se-ncăleca, 
La-mpăratu îmi pleca ; 

Și-i da toale de cununie, 
Inima la loc să-i vie. 

Și-i da toale de viteaz 
Ingropate de un veac 

Pe cimpul cu colălie, 

Unde fir de iarbă nu e. 
Da-mpăratu-i rău ca dracu, 
Se gindea să-i piardă capu. 
Și zicea cu glas milos: 

— Măi Dumitre Făt-Frumos, 
Care-n lume n-ai mai fost, 
lară, vere, te-oi ducea, 
Sabia lui tata-oi aducea. 
Că pe cîmpul cel cu mac 

A pierdut-o acum un veac; 
Și pe cimpul cu bujori, 
Unde te cuprind fiori, 

Din miini sabia-scăpat 

Și-n robie-a fost luat. 

Cu broschița-ai să te duci, 
Piste văi și piste lunci; 
Piste mări şi piste ţări, 
Mi-aduci sabia pină-n zori! 
Făt-Frumos sta, se gindea, 
Cu broschița-alăturea ; 
Făt-Frumos mult o iubea, 
De frumoasă ce era. 

Pe Salomia mi-o striga, 

Și pe-a fuga ajungea; 

Cum ii spuse taina toată, 
Să sui pi-un dimb de apă. 
De trei ori îmi strigă roată, 


Da' o dată piste apă. 

Și-așa tare ce striga, 

Talpa iadului se mișca; 
Draci şi broaște s-astringeau, 
Și porinca o primeau. 

Da' în zori de dimineaţă, 
Cam pe rouă, cam pe ceaţă, 
La margine de pămint 

Unde nu mai bate vint, 
Găsiră sabia întiptă, 

Intr-a calului copită. 

Un tartore-n ghiare-o lua, 
Lui Făt-Frumos i-o aducea. 
lar pe Roșu-ncăleca, 

Și în zori că îmi pleca; 

li da sabie de-mpărat, 

Ce în lupte i-a picat. 
Da-mpăratu, porc de ciine, 
Cu alte porinci îmi vine: 
— Măi Dumitre Făt-Frumos, 
Și călare și pe jos, 

Eu ţie ţi-oi porîncea, 

Iti dau ţie-mpărăţia 

Și cu toată avuţia, 

Tu să-mi dai broschița ta, 
Ce te-ai cununat cu ea! 

— Impărate, luminate, 

S-ai mertic de sănătate, 
Și-n război de multă parte, 
Și de-mpărăţia toată. 
Impărate, cum gindești, 
C-o broască te căs'torești ? 
N-o vezi că e boboşată,* 
La picioare-i rășchiată, 
Pintru-o broască-așa riioasă, 


Să dai o-mpărăţie frumoasă? !... 


Lasă-mi o zi să gîndesc, 
Că nu vreau să mă pripesc; 
Judecata-a di pe urmă, 
E.,-mpărate, a mai bună. 
Impărate, nu uita, 

Incă o taină ţi-oi spunea: 
Știi, împărate, nu ştii, 


131 


Să pui ţoalili alea-n cui; 
Altfel o să putrezească, 

Că sint din lume drăcească. 
Și tat-tu le-a blăstămat, 
Cind în robie a picat, 

Că cine le va purta, 

Casa pe el va pica; 

Da cin’ le va ţine-n cui, 
Va crește-mpărăţia lui. 
Impăratu-i împărat, 

N-are minte cît un at; 
Țoalile-n cui le punea 

Și frumos mi se culca, 

Da’ palatu s-aprindea, 
Pe-mpărat îl cuprindea ; 

Și arse-mpăratu-n foc, 

Că-i Făt-Frumos cu noroc. 
Şi-mi uidea el împărat, 
Piste lume adăvărat, 

Cu broschița cea frumoasă 
Ca o sinziiană-aleasă ; 
Stăpinea-mpărăţia-n pace, 
Că n-au împărații ce-i face. 
Istorie rumânească, 

La buni frați ca dumneavoastră ; 
Pentru ca să pomenească, 
Toată lumea s-o cetească. 


67 


GRUICEA COPIL MIC 


Colo jos la scăpătat, 
La-mpărat la Țarigrad, 
Mare masă mi-este-ntinsă, 
Cu albe făclii aprinsă. 
Da' la ea cine-mi ședea ? 
Vezi, cistitul de-mpărat, 
C-o fată de măritat. 
Că-mpăratul e bogat, 

Nu găsa ginere pe plac; 
Și-a dat veste la-mpărați 


r inter 


CS aia 


4Y 
4 
Hi 
$ 
i 
Ri 
pă 


nici e 


PENNE a 


a Tie, pt a cp incit -aa 
A Maan AAT AE at cei o EV ua 


ai 


iiai ee eae T 


A, an Dania 


mi ae e n orteze a N E 


A aa ee e a 


E E 


marie 
= 


Sara > 


a 
EE R 


E 
DEE E GE 


Să se stringă la Galaţi, 
Să-şi aleagă ginerel 

Și voinic şi Îrumușel. 
Şi-acolo mi s-astringea, 
Impărați se tăinuia, 

Vo șaptezeci de împărați, 
Dinspre răsărit chemaţi. 
Și toţi mi se lăuda, 

Că fata el o va lua. 
Impărați se sfătuiră 

S-o ia Filip Măgerină; 
Că e fecior mai frumos 
Și la vorbă mai stătos. 
Da-mpăratul, zo, nu vrea, 
Din gură așa-mi vorbea: 
— Toţi împărații au venit 
La fata mea în petit. 
Dară unu n-a putut, 
Craliu Marcu al de mult, 
Și cu Gruicea copil mic, 
Care e cel mai voinic. 

E din țară letinească, 
Dintr-a Țară Românească. 
Și toţi mi se tăinuiau, 
Tot de Gruicea îmi vorbeau. 
Craliu Marcu mi-a venit, 
Pi-un cal negru pitic, 
De vro cinci sute ai, 

De striga turcu vai! 

lacă Gruicea ajungea, 
Calul la iesle-l lega, 
Fuga-n casă alerga, 

În coada mesii-mi şedea. 
Toată lumea îl privea, 

La mireasă îi plăcea! 

Că este frumos şi-nalt, 

Şi vorbește răspicat. 

De trii palme-i lat în frunte, 
Da’ nu prea vorbește multe. 
lar căutătura lui, 
Parcă-ar fi a lupului. 
Cind se uită pe sub gene, 
Si-mpăratu mi se teme. 


132 


Mustăţile-s ca la rac, 

El le-noadă după cap. 

Lat e-n spate, gros la os, 
La putere e vinos 

Şi la faţă e frumos. 
Ş-apoi ochișorii lui, 

Baș ca pana corbului. 
Mireasa cum îl vedea, 

Le da vin și-i ospăta. 
Le da cîte-un par de vin, 
Că sînt ostăniţi de drum. 
Craliu Marcu al de mult, 
Vinu cum el mi-l sorbea, 
Un galbin în par punea, 
Da’ și Gruicea tot așa. 
Cînd paru-l întindea, 

De mină el mi-o prindea, 
Numa-o-dată o stringea, 
Oasăli de-i îndrepta. 
Mireasa rău se văita 

Și mai mult se bucura. 
Da’ din capul cel de masă, 
S-auzi o vorbă-aleasă: 
— Voi șaptezeci de-mpărati, 
Voi de treabă vă cătați, 
Ăsta-i Gruicea copil mic, 
Și nu ştie el nimic. 

Da’ Filipu cel îfălos, 

El îmi zise minios: 

— Nu este mireasa mea, 
Ce nu m-am iubit cu ea, 
Ci este a lui Gruicea-l mic, 
Findcă nu tie nimic. 

lar Gruicea dacă auza, 
Din sobă afar ieșea, 

Pe vatră mi se juca, 
Ulceluşe că-mi făcea, 

Baş de uşe le trîntea. 
Craliu Marcu de-l vedea, 
Așa la-mpărat vorbea: 
— Gruicea este copil mic, 
Și dacă nu știe nimic, 
Că la stină l-am crescut 


Și pe munte e născut. 


Că Gruicea-l meu îmi mănincă, 


După o masă nu se culcă, 
Că mănincă la mincare, 
Cu lapte nouă ciubare; 
De-și uda numa-o măsa, 
Da-mpăratu să mira. 

El din gură așa-i vorbea: 


— Ai bre Marcu, Crale Marcu, 


Eu lui Gruicea-l tău îi dau 
Nouă coptoare de piine 
Și vro nouă buţi de vin, 
Toate pline cu pelin. 

De va bea, de va minca, 
Atunci să ia fata mea 
Cu toată împărăţia 

Şi cu toată avuţia. 
Marcu pe Gruicea mi-l lua, 
La coptoare-l aducea, 
Si-mi tăbăra de minca, 

Și deloc nu se sătura, 

Și pe tugle-mi tăbăra, 
Coptoarele-mi surupa. 
Impăratu se mira 

Și de Gruicea se ruga: 
— Al, bre Gruiceo, copil mic, 
Văd că n-ai știut nimic; 
Nu-mi rodea coptoarele, 
N-am unde coc piinile, 
Oştile să le-arănesc, 
Impărăţia-mi păzesc. 

De vreai fata mea s-o iai, 
Ardovele să-mi beai. 
Nouăzeci de ardovele, 
Tot cu zămătoc în ele. 
Ardoavele de-oi golea, 
Fata mea atunci oi lua 
Cu toată-mpărăţia. 
Gruicea-atita aștepta ; 
Gura la boc cînd punea, 
Și ardovu mi-l golea. 

Pe toate el le bea, 

Și nici că se sătura. 


eA 


Pe dăogi se tăbăra 

Cu dinții de le rodea. 
Impăratu se mira 

Și lui Gruicea îi grăia: 

— Ai, bre Gruiceo, copil mic, 
lar văd că nu știi nimic, 
Lasă-mi, bre, ardoavili, 
Nu-mi spărgea dăogili ! 

lar la masă s-așeza, 
La-mpăraţi le povestea 

Și cu toţi se minuna. 
Da-mpăraţii așa ziceau 

Și de cale pregăteau: 

— Noi să bem și să mincăm, 
Și de cale ne cătăm; 

Că mireasa nici un pic, 

O luă Gruicea copil mic! 
— Mă-mpăraţi și luminaţi, 
Staţi puţin de nu plecați, 
Și tu Filip Măgerină, 

Mai golește-o oală plină, 
Că mai am eu una grea, 
Pe asta n-o va putea! 
Taica-l meu cînd mi-a perit, 
Piste Marea Neagră-avut 
Un pui de măr de argint: 
Pe-o parte e pirguit, 

Da' pe alta-mbobocit, 

Pe cealantă e roşit, 

Da’ pe alta mi-a-mpupii. 
Da mărul că e păzit 

De trei zine fete mari, 

lar Gruicea va aducea, 
Patru mere să aducă, 

In patru ceasuri să se-ntoarcă, 
Atunci ia el mireasa 
Și-ntreaga mea-mpărăţie. 
Craliu Marcu de-auzea, 
Lui Gruicea îi povestea: 
— Aide Gruiceo, copil mic, 
Ai să-l iai pe Șargu meu, 
E bătrin și e de mult, 

Mai multe că a văzut, 


Și să mergi tot înainte, 
Ca un voinicel cuminte. 
Gruicea-n șea se arunca, 
Din fugă se-ncăleca; 
Pusă capu în pămînt, 

Da' coada-i șuiera-n vint. 
Pe Marea Neagră o trecea, 
lacă la măr ajungea. 
Dară zînili durmea. 
Gruicea, voinicel frumos, 
Ca să-i fie de folos, 
Măru cu totu mi-l lua; 
Cind de țărm apropia, 
Zinili se deştepta ! 

După Gruicea-mi alerga 
Și pe Gruicea mi-l prindea, 
De trei părți îl ocolea, 
Alta pe Șargu-l tinea, 
Una de coadă-l trăgea, 
Înspre fund a-l scufunda. 
Pe Gruiţă mi-l trăgea 
De pe Șargu jos să-l dea, 
Da' Șargu nu se lăsa, 
Din gură așa-i vorbea: 
— Gruicea, stăpiioru meu, 
Nu vezi ce chinuesc eu? 
Că zinili m-au cuprins, 
Piste mijloc m-au încins. 
Una de dirlogi mă tine, 
Alta te-mpinge pe tine; 
Una de coadă mă trage, 
Vrea în mare să ne bage. 
Da’ fii tu mai cumințel, 
Scoate pe cel mic mămuzel 
Și-nţapă-mă tu cu el, 

Din botit pin’ la codit, 
Scoate fișie de opinci. 

Cu îişia le-oi lega, 

Pe zine le-oi cuprindea, 
Singele meu o curgea, 
Piste zine-oi arunca. 
Atunci lacat oi închide, 
Toate zine vei cuprinde. 


134 


Și legate ca-ntr-un snop, 
Le duci la-mpărat cu tot. 
Da' Gruicea dacă-auza, 
Mina pe mamuz punea, 
Din botit pîn’ la codiţ 
Scoase îișie de opinci. 

Și cu un săngir de-argint 
Prinsă zinele de git. 
Șargu șuiera în vint, 
Marea gemea pe pămint; 
Zinele se văicăreau, 

Da' voinicii se grăbeau. 
Cinci minute mai uidea, 
Da' şi Gruicea-mi ajungea. 
Răzma mărul de palat, 

Pe zine le legă la gard. 
Da-mpăratu de vedea, 

Și mai mult se minuna, 
Mina cu Gruicea că da, 
l-o da și pe îiică-sa. 

D-ai șaptezeci de-mpărați, 
Plecară toți miniaţi ; 
Numai Gruicea îmi uidea, 
Cu mireasa-alăturea. 

Și Crali Marcu mai rămasă, 
De-mi făcură-o nuntă aleasă; 
O lună şi-o săptămînă, 

Să le fie voia bună. 

După ce se ospătară, 

Pe munţi cărunți îmi plecară ; 
Chiar pe munţii Bîrsăneşti, 
Unde-i frumos să trăieşti. 
Da' Crali Marcu s-a-mbătat, 
Că e tată mi-a uitat; 

Şi-o cerea pe noru-sa, 

El cu Gruicea se lupta. 
Şi-ntr-o poiană rotată, 
Învirti buzdugan o dată, 
Pe Gruicea rău mi-l lovi, 
Capu se rostogoli. 

Da' noru-sa rău plingea, 
Că socru-su mi-o cerea, 
lară Gruicea, copil mic, 


Din mîna lui ta-su-a pierit. 
Și cernită cum era, 

Pe toți munții covirșea; 

Și din stei de piatră sacă, 
S-aruncă-n adinc de-odată. 
Craliu Marcu de-mi vedea, 
Atunci sama el își da; 

Şi-mi cădea-ntr-o boală grea, 
Stei de piatră se făcea. 


68 


URSITOAREA 


Lină verde di-un spanac, 
'N margine de Țaligrad, 
Mi-este un sătuleț mic, 
De mic îmi este pitit. 
Da-n sătuleț că-mi şedea 
O nevastă tinerea, 
Măritată de iarna. 

Ceasu bun i să brodea, 
Un copilaș că-mi năștea. 
Veste la moașe-sa-i da, 
Copilu de mi-l moşea, 
Pe cum ne nouă legea. 
La trii zile cînd venea, 
Ursitoarili-mi punea. 
Piste noapte ce ieria? 
Vez nevasta ce-mi visa, 
Cam aievea că-i venea, 
Trei fămei la ea venea, 
Da mai mare că-mi zicea: 
„Copilu-ăsta de-o creștea, 
El să moară împușcat, 
A mijloacă spinzurat.“ 
Da mai mică că-mi zicea: 
„Copilu cind va creştea, 
El s-o ia pe mumă-sa, 
Să-i fie vezi lui nevastă, 


135 


Să tune la ea în casă.“ 

Da nevasta de-auza, 

Cînd ziua mi să făcea, 
Lui bărbatu-su-i spunea, 
Toată taina cum ieria. 
Bărbatu-su de-auza, 

Pușca la ochi și-o luva, 
Zău, sta în el să pocnească, 
Frate, să mi-l prăpădească. 
Da nevasta de-auza, 

Așa din gură vorbea: 

— Măi omule, nu așa, 

Da știi noi ce să-i fâcem, 
Intr-un butoi să-l băgăm, 
Tumba pe Dunăre-i dăm, 
Grije de el să n-avem. 

Da bărbat-su de-auza, 

În podrum mi să băga, 
Si-un butoi că mi-alegea, 
De două ciubere-avea. 
Numa fundu i-l scotea, 

Și copilu mi-l luva, 

Nici nu-l mai înfășia, 

Și-n butoi că mi-l băga, 
Fundu la loc i-l punea, 
Tumba pe Dunăre-i da. 
Mergea butoiu, mergea, 
Tot trii zile și trii nopţi. 
Aproape di-un sătuleț, 
Acolo să nimerea, 

Nişte șlepuri odinea, 

Da șleparii de-mi vedea, 
Deloc în barcă sărea, 

Și butoiu mi-l prindea, 

Și pe șlep că mi-l punea. 
Cînd fundu, vezi, i-l scotea, 
Avea, Doamne, ce-mi vedea, 
Incă copilu zilea. 

lar șleparii mi-l luva, 

Tot cu lapte mi-l creștea ; 
Creştea azi și creștea miine, 


g 
N 
Ea 
; 
iig 
f 
G: 
ij 
Aq 
i 
şt. 
E 
GH 
e 
i 
Di 
LE 
ia 
ți 
te 
E 
en 
EN 
s 
î 
E 
aki 
i 
mpi 
` r 
je 
ti 
A 
iri 
-pg 
ii 
HA 
ti 
ik, 
E 
ayti 
ta: 
pe 
ny 
i 
iE 
i 
Şi 
ii 
„ți 
N 
? iai 
i: 
îi 
i 
B: 
ra 
Sf. 
ip 
ii 
A 
pia 
mă 
i 
et 1; 
x 
e 
SH 
Ri 
i s 
18) 
k 
ri A 
H: 
S 
Bi 
Eg s 
i 
-LTN 
i 
â 
de 
i 
- H 
A 
afi 
-òt 
{f 
Aa 
CAI 
Eat 
EC 
E 
A Fi 
Li di 
~ că 
HS 
Pr 
e 
z: 
ne 
i E 
TE 
A 
k 
E 
iw 
gpa 
EA 
BE 
Pi 
E 


De șaptesprece ani de zile. 
Atunci şleparii zicea : 

— Măi băiete dumneata, 
Ascultă la noi încoa, 

Să ştii că noi te-am găsit, 
Vezi, așa s-a nimerit, 
Intr-un butoi lăpădat, 

Și pe Dunăre-aruncat. 

Pină acuma te-am crescut, 
Precum și noi am putut. 
Dar acuși să mi te duci, 
Pe drumuri poi, vezi, s-apuci. 
Slugă unieva te puni, 
Singur să te arănești, 

Pe lume ca să trăiești. 
Da băiatu de-auza, 
Zo-ncepea de îmi plingea, 
Pe nima-n lume n-avea. 
Și din sat în sat umbla, 
In satu lui ajungea, 

Cu tată-su să-ntilnea, 

Da ta-su nu-l cunoștea, 
Nici băiatu iar așa, 
Tată-su mi-l întreba: 

— Măi băiete cu naica, 
Da ce umbli tu așa? 

lar băiatu că-i spunea: 

— Măi unchiule dumneata, 
Cat şi eu să mă-arănesc, 
Unieva ca să Slugăresc; 
Pe lume ca să trăiesc, 
Țoale ca să-mi dobindesc. 
Da tată-su de-auza: 

— Dacă-mi este taina-așa, 
Aideţi pîn’ la casa mea, 
Frumos noi să ne tocmim 
Și bine ne omenim. 

Cit îmi ceri atit plătesc, 
Numai via mi-o păzăști. 
Cineva cînd o venea, 

Pînă cocoși o cinta, 

Si în vie mi-o tuna, 

Tu deloc l-oi împușca, 


136 


Nimic nu voi răspundea. 
Pușca-n mină că i-o da, 
Şi la vie mi-l mina; 
Păza azi și păza miine, 
Păza o lună de zile. 
Cina lui cind i-aducea, 
Tot cu lumină venea, 
Da-ntr-o zi să zăbovea, 
Cita treabă că-mi avea, 
Cina lui cînd i-o ducea, 
Pănă cocoși nu cînta, 
Băiatul de mi-l vedea, 
Vorba di la el știa, 
Pușca la oichi mi-o luva, 
Numa-o dată că trăgea, 
Pe burtă mi-l cobora. 
Cin’ ziua mi să făcea, 
Vedea gazda lui eria. 
In sat în vale-mi cubăra, 
La mumă-sa că-i spunea: 
— Găzdăriţă dumneata, 
Astă-noapte s-a-ntimplat, 
Pe gazdă l-am împușcat; 
La mine nu s-a ivit, 
Cînd în vie s-a băgat! 
Da nevasta de-auza, 

Pe bărbatu-su mi-l lua 
Şi îrumos că-l îngropa. 
Două săptămini trecea, 
Atunci femeia-i zicea: 

— Măi băiete dumneata, 


Pină-acuș mi-ai fost argat, 


Dar acuș să-mi fii bărbat! 
Da băiatu de-auza, 
El de drag nu mai putea, 
Că prea sărac că-mi eria; 
Și n-avea pe nimenea, 
Pe acia-mi rămînea. 

lar cînd sara să-nsăra, 
Zău grăbea de să culca, 
Domnu siintu-i îndemna, 
Da nevasta îi vorbea: 
— Măi băiete dumneata, 


la stai noi să ne-ntrebăm 
Să vedem de-ai cui sintem, 
Că prea bine sămănăm! 
lar băiatu că-i grăia: 

— Nevastă, nevasta mea, 
Eu, frate, că mi-ș sint, 
Nişte șlepari că m-a prins, 
Pe Dunăre cum am mers, 
Intr-un butoi lăpădat, 

Pe Dunăre aruncat. 

Ei pe mine m-au găsit 
Și frumos ei m-au crescut. 
Da mumă-sa de-auza, 

Din gură așa-i zicea: 

— Vai de mine ce păcat, 
Cu muma te-ai cununat! 
Picioarili ţi s-a strimbat, 
Muica nu te-a-nfăşiat ; 
Da-n butoi mi te-a băgat. 
Bine, muică, ne-am găsit, 
Domnu sfintu ne-a păzit. 
De nu ne-am pingărit! 
Și-acia că-mi răminea, 
De-mi vedea de mumă-sa, 
Stăpinea averea toată, 
Curaţi pe lumea ailaltă ; 
Doamne, de s-o pomenea, 
Pină soar'li o mergea. 


69 


DELI MARCU 


Cind oi zice de-o cicoare, 
La vale, frate, la vale, 
Colea pe-o gură de vale, 
Mi se vede-o casă mare, 
Lîngă casă-o poieniță... 

Da’ colea pe poieniță, 
Mindră masă-mi este-ntinsă, 
De mindri boieri cuprinsă. 
Da' la ea cine-mi ședea? 


1 


7 


Sin Petru cu soru-sa, 
Cu soru-sa Măria. 
Măria, Sîntă Măria, 
Cu peţitori lingă ea, 
Că se mărită și ea. 
Ei bea și se veselea, 
Cu Sin Petru-alăturea, 
D-a lu Pătru nevestea, 
Nima dușmană ca ea, 
Ea la masă că venea 
Și din gură-așa zicea: 
— Lele Petre, măi Sin Petre, 
Beai, măninci cu soru-ta, 
Şi-mpeţitorii-alăturea, 
Nu mai vii la casa ta! 
Da’ Sin Petru-așa-i zicea: 
— Aoleu, nevasta mea, 
la lasă-mă o ţiră-n pace, 
Să-mi petrec cu sora, 
Să nu ridă lumea! 
Da’ duşmana de-auza, 
Ea acasă se ducea 
Si-n grădină că sărea. 
În grădină, 

la stupină, 
Nouă stupi înjunghia ; 
Tirnile pe apă da, 
Alte nouă-i răminea. 
lar la Pătru alerga, 
Și din gură-așa-i vorbea : 
— Lele Petre, măi Sin Petre, 
Beai, măninci cu sora ta, 
S-o vorbă ce o vorbeai, 
Tot soru-ta i-o spuneai, 
La mine nu te uitai. 
Dănacii surorii-ta, 
La noi, Petre, a venii 
Şi-n grădină a sărit. 
In grădină, 

la stupină, 

Nouă stupi a-njunghiat, 
Tirnile pe apă-a dat; 
Alte nouă a lăsat, 


raa aa atean „poa de da tu Sima SA ee a 
orice îti arie iai erei i ear Dai, fe Tata au 


F 
$. 
A: 
ih 
ii 
A 
{i 
$ 
IT 


Nu t-o fi, Petre, păcat? 
Da' Sin Petru sta grăia: 
— Aoleu, nevasta mea, 
Las’ să facă ei ce-o vrea, 
Că dacă mi-e ţara-n pace, 
Stupină la loc om face, 
N-au dușmanii ce ne face! 
Dușmana cînd auza, 
lară-ndărăt  se-ntorcea 

Și în grajd de piatră intra, 
Nouă cai a junghiat, 

Alţii nouă i-a tăiat. 

lar la masă alerga 

Și iar la Pătru-i spunea: 
Lele Petre, măi Sîn Petre! 
N-ascultași de vorba mea, 
Că e bună, nu e rea. 
Dănacii surorii tăle, 

La noi, Petre, a venit 


Şi-n grajd de piatră a intrat, 


Nouă cai a-njunghiat, 
Alţii nouă a lăsat! 


Da’ Sin Petru așa-i spunea: 


Aoleu, nevasta mea, 

Las’ să facă ei ce-o vrea, 
Că dacă n-e țara-n pace, 
Noi caii la loc om face, 
N-au dușmanii ce ne face! 
Dușmana cînd auza, 

Ea acasă se ducea; 
Căldarea pe foc punea, 
Copilașu și-l scălda. 

Si-n luică mi-l așeza, 

La pragu cășii-l punea; 
Cu luica mi-l legăna, 
Da’ cu cuțitu-l tăia. 

Ea la git îl junghia, 

In leagăn îl legăna, 

Da’ sîngele, zo, cura. 
Pragu căşii-l singera, 
Dușmana, ca vai de ea, 
lar la Pătru alerga, 

Și din gură-i spunea : 


138 


— Aoleo, Petre, gazdă mare! 


Beai, măninci cu soru-ta, 
Și o vorbă ce-o vorbeai, 
Tot soru-ta i-o spuneai, 

La mine nu te uitai! 
Dănacii soru-ta 

lar la noi că a venit, 
Copilu l-a junghiat 

Și la gît că l-a tăiat; 
Pragu cășii-a singerat, 
Făcu mai mare păcat!... 
Sin Petru cind auza, 

Pe soru-sa o pornea, 

Și petitorii cu ea. 

Cind acasă se ducea, 

Pin grădină se băga, 

Găsa stupii junghiaţi, 
Tirnile pe apă dați, 

Alte nouă i-a lăsat. 

In grajd de piatră se băga, 
Şi-n grajd de piatră găsa, 
Găsa nouă cai junghiați, 
Sta sub iesle ei culcați. 
Sin Petru iar mai mergea, 
In pragu cășii mergea; 
Găsa pragu sîngerat, 
Copilu la gît tăiat. 

Sin Petru dacă vedea, 
Lua calu, încăleca, 

Sabie la git atîirna, 

După soru-sa alerga. 
Măria pe drum mergea, 
Capu-ndărăt învirtea, 

Pe Sîn Petru îl vedea, 

Ea din gură-așa vorbea: 
— Lele, Doamne stintule, 
Și tu puternicule ! 

De ce aleargă nana-așa? 
Or c-am uitat eu ceva, 
Ș-aleargă nana să-mi dea ?... 
Sin Petru aleargă călare, 
Da’ Măria pe picioare, 
Și n-o ajunge el călare. 


Da' Sin Petru ce făcea? 
Mina calu cît putea ; 
Măria dacă vedea, 

Fa-n cale mi se oprea. 
Da’ Sîn Petru ajungea, 
Domnu sfîntu se uita, 
Lui Arampie-i spunea: 
— Măi Sfinte Arampie, 
Aleargă, măre,-n fugă mare, 
Du-te la pămint mai tare, 
Că Sin Petru miniat, 
lacă sabia-a-ardicat 

Să taie pe soru-sa, 

Pe soru-sa Maria. 

Și n-a stricat nimica, 

Și dreaptă ca vai de ea, 
Şi-i răpune viaţa! 

Da’ Sintu Arampie, 

Cum coboară la pămînt, 
Coboară jos ca un sfint, 
Da’ Sin Petru e mai iut” 
El cum trasă sabia, 

O tăie pe Măria, 

Şi-i luă capu de la trup. 
Dară Domnu ca un sfint, 
Cînd se uită pe pămînt, 
Să vezi iară ce-a făcut; 
Dușmana de cumnată, 
Lăsă pe Măria moartă. 
Da' Domnul, dacă vedea, 
Lui Arampie-i spunea: 
Măi Sfinte Arampie, 


- or 


Trupu Mării l-oi lua, 


Să-l faci mîndră de ceșmea; 


d +e. 


Țiţăle Mării-oi lua, 

Două țuțure-oi făcea, 
Apă prin ele-o trecea. 
Căsicioara oi semăna-o, 
Să răsară o pădure; 
Cine pe drum o venea, 
La umbra ei s-o umbrea. 
Ceșmeaua că oi făcea-o, 
Să o faci lingă pădure; 


139 


Să mai faci ș-o minăstire, 
Să fie de pomenire. 

Și cu apă lecuită, 

De la Dumnezeu rîndită ; 
Cine bolnav o venea, 

Să bea apă din ceșmea, 
Lecuit că o pleca. 

De botez oi boteza-o, 
Să-i pui numele Bela 
Bela Sfinta Gora. 

Da’ Stiintu Arampie, 
Cum Dumnezeu porîncea, 
Așa Arampie făcea. 

Pe Măria că o lua, 

li făcu trupu ceșmea, 
Da’ ţiţăle două țuțure. 
Apa prin ele mergea, 

Și cosiţa-o pădure. 

Care pe drum drumuia, 
La umbriţă se umbrea, 
Și bea apă din ceșmea. 
Că e apa lecuită, 

De la Dumnezeu rîndită. 
De botez o boteza, 
Miîndru nume că-i punea, 
[i puse Bela Sieta Gora. 
Și făcu o minăstire, 

Să fie de pomenire. 

lacă Arampie pleca, 

Sus la Dumnezeu mergea, 
Lui Dumnezeu îi spunea: 
— Lele, Doamne sfintule, 
Și tu puternicule, 
Porinca ce-ai porîncit, 
Tot lucru am isprăvit. 
Minăstirea am furşit, 

Și ceșmeaua-am lecuit, 
Las’ să fie voia ta, 

Care bolnav o venea, 

Să bea apă din ceșmea; 
Să bea, să se lecuiască, 
In dalbă lume să trăiască. 


Da' Domnu cînd auza, 

Cu totu că mulțămea; 
Unde sta și se gindea, 

Pe dușmană-o blăstăma: 
Să cadă-ntr-o boală grea, 

A lui Pătru nevestea, 

Să zacă, să putrezească, 
Pe-o parte se sfoiegească, 
Numai oase să-i uidească. 
Ea de boală va zăcea, 

Nici mai mult nici mai puţin, 
Numa șapte săptămîni. 

Și căzu în boală grea, 

Și zăcea, nu se-nglumea, 
Pe o parte putreza; 

Da pe una sfoiegea, 
Numa oasele-i uidea. 

Şi zăcînd pe așternut, 

lote dușmana-a-auzit ; 

S-a aflat o miînăstire, 
Pomenire piste lume. 

Ş-are apă lecuită, 

De la domnu sfint rîndită ; 
Pe minăstire o cheamă 
Numai Bela Sieta Gora. 
Da' dușmana sta zicea: 
— Aide, Petre, să mergem, 
Să mergem la Sieta Gora, 
La cea mai mindră minăstire, 
Acolo mă spovedesc, 

Apă beau, mă lecuiesc, 
Da' Sin Petru de-auza, 
Trăsura c-o învirtea, 

Patru cai la ea-njuga, 
Bici de foc în mină lua. 
El caii cînd îi pornea, 
Nu vrea caii-n jug să dea, 
Cu bici de foc îi bătea; 
Caii cind se opintea, 

Cu păcătoasa pleca. 
Roţile se scufunda, 

Nici pămintu n-o răbda. 


(9) 


Pe iarbă verde trecînd, 
Păcătoasa sta, zicea: 

— Lele Petre, gazda mea, 
Pe iarbă verde trecurăm ; 
Ș-o văzui în foc arzînd, 
Și culcată la pămint !... 
Pe su' pomi cînd îmi trecea, 
Frunza de pin pomi cădea, 
Și Sin Petru cînd vedea, 
Și el mi se minuna: 

— Ce să fie, Doamne, asta! 
Frunza-n codru-ngălbenește 
Parcă focu-o dogorește, 
Și cădea pe pămint, 

Și asta minune de mult! 
Mina caii cît putea, 

De  minăstire-apropia, 
Domnu de sus se uita; 
Pe Arampie-l striga, 

Și din gură-așa-i spunea: 
— Măi sfintu Arampie, 
Vezi Sîn Petru a plecat 
Și duce păcătoasa; 

Să bea apă din ceșmea, 
Și să  lecuie-acuma. 

Tu, Arampie, să te duci 
Și să-i săci izvoarele, 

Și toate piraiele ; 

Și pămintu o crăpa, 

Pic de apă n-o uidea, 

Să nu bea păcătoasa, 

Că piri pe cumnat'sa, 
De-i răpuse viaţa! 

Da’ sintu Arampie, 

El aşa cînd auza, 

Se slobozi la pămint, 
Și ca vintu vivorit, 

Şi-i săcă izvoarăle 

Și toate piraiele. 
Păcătoasa ajungea, 

Nu găsi apă să bea; 

Să bea, să se lecuiască, 


lar pe lume să trăiască. 
Sin Petru dacă vedea 
Pe Domnu să minia; 
Se-ntorcea cu păcătoasa, 
lar acasă o lăsa. 
Buciumu-n mină că lua, 
Și Sin Petru se ducea; 
In coadele mărilor, 
Tabăra de buciuma, 
Toate ciumile-astringea 
lacă ciumile-mi venea: 
Un'le cu copii în braţă, 
Un'le cu copii în luică, 
La Sin Petru că venea 
Și din gură-l întreba: 
— Lele Petre, măi Sin Petre, 
Așa tare-ai buciumat; 
Toate ciume-ai adunat, 
Și la tine mi-am plecat. 
Da' Sin Petru sta, zicea: 


— Lele ciumă, neagră ciumă, 


Ye 


ă plecaţi toate pin lume, 
ă luaţi suflet de la lume, 
Să-mi fac și eu minăstire, 
Să-mi fie de pomenire, 
Tot cu suflet de la lume! 
lacă ciumile-mi plecară, 
Toată lumea-mi săgetară, 
Suflet la lume luară. 

La Sin Petru le-aducea, 
Sufletele le zidea ș 

Să facă el minăstire, 
Minăstire-pomenire. 

Cînd la grindiș ajungea, 
Nu putea, nu isprăvea, 
Sta Sin Petru se gindea, 
Da' ciumile-l întreba : 

— Măi Sin Petre, gazdă bună, 
De ce stai și te gindești, 
Minăstirea n-o furșești ! 
Da’ Sin Petru-așa zicea: 
— Eu prea mare-am-nceput, 


N 


141 


Numai zidur'le-am zidit, 
Coperișu nu mi-a ajuns. 
Dară ciuma, neagră ciumă, 
Ea din gură-așa zicea: 
— Lele Petre, măi Sin Petre, 
Mai este, Petre, mai este 
Un Marcu Dili Marcu, 
Da' mai are, Marcu are 
Patruzeci de ficiorei, 

Și ca niște golumbei. 

Și mai are, Marcu are, 
Patruzeci de nurori are, 
Și patruzeci fete mari, 
Parcă sint de gospodari. 

Și nouă turme de oi, 

Cu nouă cirezi de boi. 

Cu nouă stavruri de cai, 
Cu nouă arii de porci; 

La Marcu nu cutezăm 

In curtea lui să tunăm. 
Că mai are, Marcu are 
Vro trei cîini de sîmbătă, 
Stau pe la porți legați; 

Și sînt ciinii turbaţi, 

Cu săngire de argint, 

Le-a bătut pari în pămînt. 
Da' Sin Petru de-auza, 

El din gură-așa zicea: 

— Lele ciumă, neagră ciumă, 
Voi la turme vă duceti, 

Și ca lupii să urlați, 

Ca vulpile alătrati ; 

Ca iepurii să miorcăniţi, 
Turmele să spăimintatți. 
Marcu din somn o-auza, 
Ciinii și i-o dezlega 

Și la turme-o alerga; 

Voi în casă v-oţi băga, 
Sufletele că le-aţi lua, 
Le-aduceţi la mine-ncoa ! 
Să-mi furșesc eu minăstire, 
Să-mi fie de pomenire! 


Ciumele dacă-auza, 

La turme mi se ducea, 
Ele ca lupii urla, 

Ca vulpile alătra, 

Ca iepurii miorcăia, 

Și la turme cînd sărea, 
Turmele se spăiminta ; 
Clopotele, zo, cînta, 
Marcu din somn auza. 
Și cînii și-i dezlega, 
Și la turme alerga; 
Dacă ciuma cînd venea, 
La Marcu-n casă tuna. 
Patruzeci de ficiorei, 
Baș ca niște golumbei, 
Și patruzeci nurorele, 
Frumoase ca viorele, 
Cu patruzeci fete mari, 
Pe toți îi prăpădea; 
Numai Marcu rămînea, 
Turmele tot ocolea. 
Dară ciuma de colea, 
Sufletele le-aducea, 

Sin Petru de le lucra. 
Tot la coperiș punea, 
Minăstirea isprăvea, 
Numai ușă că n-avea! 
lacă Marcu cînd venea, 
El la ușă ciocănea, 

Și nima nu-l auza. 

El din gură-așa zicea: 
— Lele, Doamne stintule, 


Aveam o noră mai mare, 
Trăgea cizma din picioare; 
Da' aveam una mai mică, 
Deschidea uşa de frică !... 


Crez ciumele-a venit 
Şi pe toti i-a prăpădit!... 
Marcu cînd se minia, 
Cu cizma-n ușă că da, 
Din ţițină o scotea. 
Cind în casă se băga, 


Ş-avea Domnu ce vedea; 
Toate suflete-a-omorit, 

El singurel c-a uidit. 

N-are Marcu ce lucra, 

In vatră de foc ieşea, 
Țigla din vatră scotea, 
Sabie din teagă trăgea; 
De plăsăle o-ngropa, 

Cu burta mi se lăsa, 
Sabia prin el trecea, 
Singurel așa murea. 

Da' ciuma se zăuita 

Și din gură-așa zicea: 

— Stai Mearcule, nu năcăja, 
Să dau eu cu gida mea. 

Ea cu gida cînd îmi da, 
Deloc sutletu că-i lua, 
Sutletu lui Marcu-i lua, 
La Sin Petru l-aducea. 
Da' Sin Petru cum îl lua, 

II făcu ușă la minăstire, 

Să fie de pomenire. 

lar Sin Petru sta grăia: 
— lote, Doamne, ce-am făcut, 
Mi-am făcut eu minăstire, 
Ca să-mi fie pomenire ! 

Și uşa că o-nchidea, 

Și-şi lua drumu și pleca, 
Multe turme rămînea, 

Și de foame că zbiera; 
Domnu sfintu se uita. 

In vale-n luncă dubăra, 
Două ierbe că rupea, 

Pe oi le blagoslovea, 

Din ierbuță ș-ațiţa, 

Un dănac ș-o fată mare, 
Să-i fie pămintu-n plimbare, 
Drumu la turme le da, 

Pe cimpu verde păștea, 

Și iar lumea că făcea; 

De stăpinea pămintu-n pace, 
Că n-are Sîn Petru ce-i face. 


70 


TARUL MURAD 
ŞI RADU VOIVODA 


Ascultaţi, fraților, la mine, 
Să vă cint o istorie, 

Să vă cint un ciîntecel, 

De cînd eram mitiutel. 

Pe cîmpul Solunului, 

Da şi cu-al Stambulului, 
Multă ordie mi-e întinsă, 
De viziri mi-este cuprinsă. 
Da-n fruntea vizirilor, 
Mare îală-agalilor, 

Țarul Murat cel bătrin, 
N-are barbă ca un spin, 
Oastea, vezi, și-o rînduia, 
Pe creștini zo mi-i robea, 
Multe războaie-mi făcea, 
Pin-la Dii el mi-ajungea, 
Pe Sirbia-o pustia, 

Bugăria iar așa; 

O dorea pe Vlahia, 

Da şi pe Moldavia. 

Cind la Dunăre mi-ajunge, 
Pontoanele mi le-ntinde, 
Radul Voievod l-aştepta, 
Din gură-așa-i cuvinta: 

— Ce cati tu, măria-ta, 

Aci pe moșia mea? 

N-ai destulă-mpărăţie, 

Dă rivnești și la Vlahie, 
Vreai pe noi să ne robești, 
Copii, neveste răpești; 

Să ni-i duci în Țaligrad, 
Făr-de milă și păcat? 
Biruri grele să ne-njugi, 
Numai asta n-ai s-ajungi! 
Decit robie turcească, 

Noi vrem moarte vitejească! 
— Măi Radule, fii cuminte, 


Cine-n cale mie-a stat, 

În pămint s-a îngropat; 
Stai şi nu fii tu nebun, 
Că-ţi prefac ţara în scrum! 
— Deie-ţi domnu sănătate, 
Să luptăm pe direptate; 
Că rumânu e voinic, 

Nu se teme de pierit! 
Oștile mi să-nirunta, 

Singe mult mi se vărsa; 
Cînd fu soarele-n chindie 
Singele pin-la călciie. 

Da cînd fu la scăpătat, 
Radu-n luptă cu Murat; 
Cam pe la mijloc de noapte, 
Pierde oastea jumătate. 
Da cînd fu pe la cocoș, 
Vine-o babă cocoloș, 

Și lui Radu așa-i spunea, 
Frumos bine-l stătuia : 

— Radule, măria-ta, 
Ascultă la mine-ncoa: 
Suliţe-n pămînt înfigeţi, 
Și cu crengi să le cuprindeţi; 
Caii turcilor s-o-nfige, 

Și corajul tu le-oi friînge. 
Multe suliţe-nfigea, 

Cu viriu pin rămurea; 
Și cum Murat mi-alerga, 
Caii-n suliţi să-ntigea. 
Țarul Murat cel fălos, 

Imi pleca cu capu-n jos; 
Și fugea cît îmi putea, 
Abia Dunărea-o trecea. 
Cum să facă, cum să dreagă, 
Pe Radu el să mi-l piardă? 
Și cum sta și se gindea, 
lacă-o cartie-i scria : 

— Radule, viteaz mare, 
Nu-ţi fie cu supărare; 
Vino pin'la Țaligrad, 


i PAIE PICE Zap OO apasa EAE ERREA ez za Pe e Re EE EMA S T E EE EEE AEDE TA AAAA 
EE EERE Aa a a Taan o TA a aeaa E EN îi astea l SN ca d ue miau d aa ae ee Va ieste eee di CĂ eee ae a ied Pica iei et ao ce ierbii i aa Ta Ta Te NTE RETI e T m Ta a ie aie EI 
= pi e ude Desi È [is ei Pia Să; teză Š s ai aa - o O a B ENAA EINAT YA T oA 4 p y piei atei Verme a a a eN EN ta DE 
aatia i ardie iiaae pE A at ir poa i Aa AE E a tina ai i aa emam i cmd ; ii sea A E e ea A = 


EAEN 


ee EEA i AA 


Dar 


Ea REAR 


Cu-a mea oaste nu te prinde! In sarai te fac-mpărat! 


143 


Țaligradu jumătate, 
Da-mpărăția a tria parte; 
Ţi le dăruiesc pe toate, 
Da fă-ţi cale-n astă parte! 
— Țar Murate, împărate, 
S-ai mertic de sănătate; 
Cît e-n lume direptate, 
Nu ne temem nici de moarte! 
Nu e Radul voievod 

Un fricos și un neghiob, 
S-ajungă la turci un rob! 
Păstrează-ți tu Țăligradu, 
Lasă-n pace tu pe Radu, 
Rămii cu a ta-mpărăţie, 
Noi stăpini pe cea Vlahie, 
Da prieteni cu Sirbie 

Și cu toată Bugărie! 

Lui Murat al miînios, 

li pică cartia jos; 

Și-! trimeasă el pe Ali, 
Cu multe frumoase daruri. 
Pe Radu să-l dăruiască, 
Fuga să-mprietenească. 
Și-ntr-o joi de dimineaţă, 
Făr-de rouă, îăr-de ceaţă, 
Pe cîmpul cu colălie, 

Vine viteazul Alie. 

Da Radu de mi-l vedea, 
Așa din cerdac vorbea: 
— Bre Ali, voinic viteaz, 
De-ai venit cu vrun năcaz, 
Noi în săbii ne-om lupta, 
Luptă direaptă-om purta. 
De-ai venit cu voie bună, 
Aide în palate îmi tună 
Să bem vin de Odobeşti, 
Ești la Radu-n București. 
Să facem o veselie, 
S-audă la-mpărăţie, 

Să trăim, frate, pe pace, 
C-așa e pe direptate. 

Da turcu, arap viteaz, 
Pitula al său necaz, 


144 


Și lui Radu aşa-i vorbea: 
— Ascultă la vorba mea, 
N-am venit să ne luptăm, 
Si-am venit ne-ospătăm; 
Nu sînt eu voinic în stare, 
Te ştiu că tu ești mai tare! 
Și-ncepea de chefuia, 

Da paare cin-le umplea ? 
Episcop venit din Dii, 

Le da vin de mermeziu: 
Le da și de Odobeşti, 
Numai voia le-o-mplinești ! 
El pe Radu-i îmbăta, 

Pe subi masă imi cădea. 
Dară Ali ce-mi făcea ? 

Mi-l lega, mi-l ferega, 

El pe cal mi-l arunca 

Și-l trecea chiar Dunărea. 
Mi-ajungea la Țaligrad, 
Țaligradu mare grad. 
Murat taru de-l vedea, 

Da ordinu a-l tăia: 

— Voi cinci sute de gelati, 
Geaba ciorba mi-o mincaţi; 
Pe Radu de nu-l tăiați, 
Capu-n țapă-i alinaţi! 
Gelaţii mi-l buldușea, 

La Bosiora mi-l ducea, 
Gata capu a-i tăia, 
Numa-n lanțuri mi-l ținea. 
Cind fu gata a-l tăia, 
Radu lui Murat vorbea: 
— Lele, mărite-mpărate, 
Facă-ţi domnu multă parte 
De mertic de sănătate, 

Am făcut multe păcate!... 
Adu-un popă creștinesc, 
Vreau la cl mă spovedesc; 
Cu sabia mea cea grea 
Vreau capu a mi-l tăia, 
C-are vro sută ocale, 

Taie numai carne moale. 
Murat dacă mi-auzea, 


Așa la agali vorbea: 

— Să mergeţi la București. 
L-ale mari case domnești, 
Sabia grea să i-o aduceţi, 
Dunărea-n grabă o treceţi. 
— Ali găvaji mi-aduna, 
lară Dunărea-o trecea ; 
Sabia grea i-o-aducea, 
Frumos popa-l spovedea. 
Apoi Murat supărat, 

De pe tron tare-a strigat: 
— Voi cinci sute de gelati, 
Capu lui Radu-i tăiaţi ! 

Și cum stau și să trudea, 
Sabia nici că-mi putea 

Di la pămint a urnea, 
Dară pașa îmi turba. 
Atunci Radu de-mi vedea, 
Lui pașa așa-i vorbea: 

-— Dezlegaţi-mi mîna stingă, 
Copilașii o să-mi plingă; 
Să v-ajut s-o ridicaţi, 

Cu ea capu să-mi tăiaţi! 
Mina stingă-i dezlega, 
Lanţuri grele zingănea ; 
Cum ridica sabia, 

Incepea la turci tăia. 
Și-ncălecă şi pi-un at, 

De-l văzu împărat Murat. 
Pin călăi cum se-nvirtea, 
Capetili le-asvîrlea, 

Și pe toţi el mi-i tăia, 
Numai Murat răminea, 

Așa din gură-i vorbea : 

-= — Radule, baş ești viteaz, 
iti mor turcii de năcaz; 
Nu ești îrate de pierit, 

Eşti încă de văcuit! 

— Du-te-n ţara-ţi sănătos, 
Ca un trandafir frumos; 
Stăpinește-ţi țara-n pace, 
Că turcu n-are ce-ţi face! 
Işi lua sabia cea grea, 


145 


Și-mi pleca-n Rumania ; 
Ș-așa pe drum cum mergea, 
Ginduri multe-l pripidea. 
«Ce-ar fi să trec la Timoc, 
La cel hain episcop? 

Bine vezi m-a ospătat, 

Pe mina la turc m-a dat! 
Să merg eu să-i mulțămesc, 
Datoria să-mi plătesc !» 
Pe ceri eriau stele mii, 
Dară Radu sta în Dii; 

Nici nu bea, nici nu minca, 
În aiduc să îmbrăca 

Și mergea la episcop, 

Pe ceal Negru de Timoc. 
Barbă neagră pînă-n briu, 
Cu curmeiu-ncins la briu, 
La mănăstire-mi mergea, 
Aşa la episcop vorbea: 

— Ce mă rog, sfinţia ta, 
Fii bun a mă spovedea: 
Că am, părinte, păcate, 
Numa-n mine sint păstrate ! 
Aiducind pi la colnice, 
Negustorii ca să-mi pice, 
Tot avutul eu le-am luat, 
Da’ capetili le-am tăiat! 
Și-am venit mă spovedesc, 
Păcatele-mi ispășesc ; 

Că ce-oi cere eu îţi fac, 
Numai să scap de păcat! 
Că mulţi oameni am legat, 
Cu curpenu-ntășurat, 

Numai oasăle-nșirate . 

Stau pin codrii atirnate, 
Prea multe grele păcate !... 
— Ai bre taică, tăiculiță, 
Mare aiduc ești de viţă, 
Ţi-ai pierdut locu din rai, 
Muulte păcate mai ai! 

— Stai, părinte, nu e totu, 
Am tăiat eu și un popă, 
Și-am făcut mare păcat, 


Ce să fac eu ca să scap? 
— Nouă mănăstiri de-oi face, 
Oi scăpa de-ale păcate; 
Altfel iadu te mănîncă, 

La inimă te despicăl... 
Atunci Radu de-auzea, 

lar la episcop îi vorbea: 

— Dacă-a mele păcăţele, 
Să iartă pin zidiri ele, 

N-o să fie un potop, 
De-omor și un episcop ? 
Sabia el că mi-o trăgea, 
Numa o ţiră o-nvirtea, 

Pe episcop mi-l tăia-re, 
Luminare-i aprindia-re. 

De din deal de cel Zăiceri, 
Imi zidi la mănăstiri, 
Nouă mănăstiri zidea, 
Numai una nu putea, 

lar cu turcu să bătea; 
Multe vitejii făcea, 
Doamne de să pomenea! 
Şi-mi trăia pe ţară-n pace. 
Că n-are turcu ce-i face. 
Şi-mi zidea la mănăstiri, 
Pentru-a sale pomeniri. 
Mare voivodă-mi uidea, 
Lumea toată-l pomenea. 
Istorie rumânească, 

La buni frați ca dumneavoastră. 
Pentru ca să-l pomenească. 


II. VITEJEŞTI 


7i 
BABA NOVAC 
Colo-n jos la scăpătat, 


La cerdacul lui Novac, 
Mi-este-un cort mare rotat. 


146 


Da’ sub cort cine-mi şedea? 
O măsuță mitiutea, 

De nouă stinjeni de lungă 
Și de nouă palme-n dungă, 
Masă îrumoasă-ntinsă, 

De voinici mi-este cuprinsă, 
Da-n frunte-i Baba Novac, 
Cu capu baş ca un tap. 

El sta şi benchetuia, 

Și de nima nu-mi grijea. 
Cînd la vale, pe Dunăriţă, 
lacă vine-o șeiculiţă ; 
Șaica-i veche, cîrma-i nouă, 
De taie Dunărea-n două. 
Lină verde măndrălac, 
Da-n şaică cine-i culcat ? 
lacă Corbea, mort de beat. 
Că din zori mi s-a sculat, 
Multe vinuri a cercat 

Și tare rău s-a-mbătat. 
lară șaica îmi trăgea, 

Baş în vad la Vidina. 

Da' turcii cum mi-l văzură, 
Toţi cu luntrili porniră, 
Inaintea lui ieșea, 

Șaica-n Dunăre-i oprea. 
Cînd la Corbea se uita, 
Frigur'li îi apuca, 

Siîntu Gorneac îmi bătea, 
Chica-n pale i-o făcea, 
Turcimea se spăimiînta 
Şi-mi fugeau ca ciorile. 
Se-necau ca oile. 

Da' sluga nemernica, 
Miînca-i-ar ciinii carnea, 
Aşa la turci le zicea: 
— Măi turcilor şi agale, 
Ce fugiți ca oile ? 

Veniţi să vi-l dau legat 
Ca pe-un dobitoc la gard. 
Dacă turcii auzeau, 

lar pe șaică se suiau, 

Pe Corbiţă mi-l legau: 


Cu frînghiili de mătase, 


Tăiau carnea pîn’ la oase. 


Alte îrînghii din Brașov, 
Tăiau carnea pîn’ la os. 
Și-l luau pe Corbea legat, 
De-l duceau la Calafat. 
Calafat, oraș bogat, 

Piste țară-adevărat. 

Pe Corbiţă mi-l luau 

Şi-n ţapă-l înfigeau. 

Da’ sub tapa lui Corbiţă, 
Mi-l legară pe Gruiţă. 
Pica sînge din Corbiţă, 
Păta fața lui Gruiţă. 

Da' pe turci mi-i comanda 
Ficioru lui Caragea. 

Un turculeț mitiutel, 
Răvărsat de bubăţel, 

Știe carte giurgiumel. 

El din gură așa grăia, 

La turcime cuvînta : 

— Turcilor buni și agale, 
Facem la ghiauri pierzare, 
Cîţi copii de turci aveţi, 
Pe toți voi să-i astringeţi, 
Flinte-n mină le puneţi, 
In Corbiţă mi-o oichea, 
Să-nveţe ei a ţintea! 
Turcii cum îmi auzeau, 
Toţi copiii astriîngeau, 
Flinte-n mînă le puneau, 
Tăbărau de împușcau, 

Pe Corbiţă îl ținteau. 

Da’ Corbiţă ce făcea? 
Glionţăli le prijunea 

In potcoava cizmelor 

Şi-n piatra inelului. 

Și aşa tot împușcînd, 

Da’ deasupra lui zburînd, 
Din aripe răzbătind 

Și la carnea lui rîmnind. 
Da’ Corbiţă răspunzind : 
— Vulture, pasăre neagră, 


147 


Nu rîmni la carnea mea, 
Și vino la naica-ncoa, 
Că te-ajută Precesta ; 
Că de turci de oi scăpa, 
Carne de turc vei minca. 


Stirv pe trei ani ai să măninci, 


Binili meu n-ai să-l uiţi. 
Vulturul dacă-l auza, 

Jos pe țapă s-așeza, 

Da’ Corbiţă de-l vedea, 
Inelul de aur scotea ; 

Pe gheară i-l așeza 

Și din gură-i zicea: 

— Vulture, măi dumneata, 
Să te duci pină colea, 
Colo-n deal, în Stari deal, 
La cășile lui Novac, 

Lui Novac, Baba-Novac, 
Ce-are barba ca un tap, 
Sare Dunărea-n ciumag, 
Dincoace la Calafat, 

Unde e un rob legat, 
Ș-altu-n ţapă-i alinat. 
Da’ vulturu se-nălţa, 

Din aripi îmi răzbătea, 
Dunărea el mi-o trecea, 

Și deodată se-ndrepta, 
Colo-n deal, în Stari deal, 
La cășile lui Novac, 

Lui Novac, Baba-Novac. 
Tăman bea la cafenea, 
Alăturea de-o ceșmea, 

Cu frate-su Banabac, 
Cum l-e la voinici pe plac. 
C-o ploschiţă din dud verde, 
De ţinea vro șapte vedre. 
Tăman paru l-aducea, 
Da' vulturu di colea 
Inelul le sloboza, 

Drept în par că-l sprijunea. 
Novac Baba vinu-l bea, 
Cu sete el mi-l sorbea : 
Cînd la fundul parului, 


ag y za Prea Date a iii arene și 
acopera aie s 


{A 
ii 
EH 
Ei 
Eta 
TAR 
iE 
i 

„ÎI Fă 
LERI 
sj 
ES 
$ 
păi 
f 
iat 
BES 
Ay 
pi 
ge 
pE 
A-A 
d 
ic 
kd 
i 


i 


cz, mpeg 


Sai 


ca a ca mita aie sea ate cai led rio S aa cat DANI azi e aa ta E a da Ea cate nara bea E ac a cau 
mine păr mame e | ua marne reni e meta iai ai eD ET i ad - sets calea A E 


s cia a în 
aee 


Aug aa ria 


Văzu piatra inelului. 
Prea bine mi-l cunoștea 
Că este al lui Corbea. 
Apoi din gură-mi vorbea : 
— Doi copilași c-am avut, 
Vezi, turcii i-a prăpădit! 
Numai inelu-a venit, 

Da’ copiii mi-a pierit! 
Lăpăda toale domnești, 
Da-mbrăca călugărești, 
Pe subt chivară-atirna 
Acea spatie turbată, 


Ce prăpădea turcimea toată. 


Ridica el genili 

Ca să vadă potecili, 
Colea-n vad, la Dunăriţă, 
Unde-i fiu-su Gruiţă. 

O dată se opintea, 
Dunărea-n ciumag sărea, 
Şi-mi trecu la Calafat; 
Dădu de robu legat, 
D-altu-n țapă alinat. 
Dacă văzu şi văzu, 

Bun călugăr se îăcu 

Și trecea la Vidina, 

L-a mai mică cafenea, 
Cu șaptezeci pe lingă ea, 
Unde-s turci la rafenea. 
El din gură le vorbea: 
— Turcilor, boierilor, 
Am trecut la Calafat 

Și văzui un rob legat, 
D-altu-n tapă alinat, 
Ș-oi să am cu ei păcat; 
Videţi bine că eu sint 
Călugăre pe pămint. 


Ce mă rog la dumneavoastră. 


Sănătatea să vă crească, 


Vadra de vin mi-oţi umplea, 


Pe robi că i-oi cumineca, 
Că mor necuminecaţi, 
Şi-oi să am cu ei păcat. 
Da' turcii dacă-auza, 


Vadra de vin cumpăra, 

La călugăre i-o da. 

Novac Baba vadra o lua 
Și cu vadra că-mi pleca. 
Pe margine de Dunăriţă 
Se minie pe vedriţă; 

De pămînt cînd o trintea. 
Zece dăogi îi sărea ! 

Și la Calafat trecea, 

Se făcea a-i cumineca ; 
Fringhiile le tăia 

Și din țapă-l scobora, 
Apoi din gură vorbea: 

— Corbiță și tu Gruiţă, 
Aide-n jos spre Dunăriţă, 
Să bateţi voi marginili, 
Eu să bat mijloacili, 

Că le știu soroacili. 

De-o striga turcu: „Aman“! 
Să-i bat, taică, de su'mal; 
Da de-o striga turcu: „Amet“! 
Să-i bat, taică, la piept, 
C-așa-i al meu adet. 

Şi pin turci se abăteau, 
Tăbărau de-i buldușeau ; 
Fesurili le săreau, 
Capetili se rostogoleau. 
Multă blagă-mi adunau, 
lar la Dii că o porneau. 
Se opriră la ceșmea, 
Puţinel de-mi odinea ; 
Da-n vale pe-o rămurea, 
Frumos cînta-o turturea. 
Novac Baba o-asculta 

Și din gură îmi grăia: 

— Gruiţă cel mititel, 

la să-mi cînţi un cîntecel, 
De cînd eram mititei, 
Mititel și haiducel. 

— Tată, tăiculiță-al meu, 
Dăruit de Dumnezău, 

Tu știi, taică, ori nu știi 
C-am un glas pintru pustii. 


Cind o dată-o răsuna, 
Braji mărunți o legăna, 
Paltini s-o cutremura, 
Lunca, valea o-aulea, 

Ape reci s-or turbura, 

Și m-or auzi zînili, 

M-o lovi cu aripili ; 

Ochii din cap mi-o sărea, 
Buștean negru-oi rămînea. 
— De la cîte te-am scăpat, 
Gruiţă, nu e păcat 

Să nu-mi cînți un cîntecel, 
De cînd eram mititel ! 

Da’ Gruiţă d-auza, 
Unde-ncepea de cînta, 
Braji mărunți se legăna, 
Paltini se cutremura, 

Ape reci le tulbura, 

Zine din ceri l-auga, 

Din nori se sloboza, 

Cu ărpiile mi-l izbeau, 
Ochii din cap îi săreau, 
Buştean negru rămînea, 
Gruiţă rău mai plingea, 
Novac mult se năcăjea, 
După zine se uita. 

Dacă vedea ce vedea, 
Gida-n mînă o lua. 

Trei zile se zăuita, 

Poate zine va vedea! 
Cind a treia se-mplinea, 
lacă zînili afla, 

Tăman de namneaz mînca. 
Baba Novac se opintea, 
Baş pe zînă mi-o lovea 
La foaia zăbunului, 

Baș la capul pieptului. 
Din nor zina-aluneca, 
Da' Novac mi-o prijunea. 
Puse el mina pe ea, 

Lua cuțitu şi-o crunta, 
Cam de piele-o jupuia, 
De judecat mi-o judeca, 


149 


Din gură așa-i porincea: 
— Pune-i ochii, fa căţea, 
C-ai căzut la mină rea, 
Că-ţi iau pielea de pe tine, 


Carnea oi s-o-arunc la ciine! 


Zina însă nu cam vrea 
Ochii lui Gruia a-i punea. 
Da' Novac o jupuia, 

Pielea burduf i-o făcea; 
Zina rău mai chirăia 

Și de moarte se zbătea, 
Da’ din gură se ruga: 

— Moș Novace dumneata, 
la stăi, nu mă jupuia, 
Că-i pun ochii acuma. 

la lapte din țița mea, 

Pe ochi negri l-oi spăla, 
Mai buni ochi că i-o venea! 
Novac dacă-mi auza, 
Tăbăra de o mulgea 

Și vedrița mi-o umplea. 
Pe Gruiţă că-l spăla, 

Și mai bine îmi vedea. 
Vedea iar cei munți cărunți, 
Nouă iepuri sînt uidiți. 
Da’ pe zîn-o jupuia, 

li făcea carnea bucături, 
De i-o arunca la vulturi. 
La tot locu de-ntorsură 
Lăsa cite-o bucătură 

Fugă corbii cu ea-n gură! 
Pielea zinei că o lua, 
Făcea din ea o saca. 
Lua haiducii şi-mi pleca 
Pe sus la Albotina, 

La podu cu zalele 
Unde-mi trec asnale 

Să capete ceva parale, 
Că n-aveau pe iarnă sare. 
Și-așa din gură vorbea, 
L-ai haiduci le porincea: 
— În codru vă scufundați, 
Sama la mine să luaţi; 


ces ua di etic 


HA 
k 
[4 
È 
? 
i 
| 
t 
i 
t 
` 
2 
La: 
; 
HE: 
= 
e Șă 
Rg 
E: 
E 
~ A 
p 
REE: 
Eas. 
Pi 
1 
H8- 
H 
Ă 
i 
Lă 
E 
pa 
ij 
4 
3 
“e 
$ 
3 , 
Să 
ii 
i 
1 
Pi 
i 
i 
ii 
ms 
H 
K 
i 
i 


asiriene des ata. ip T = arie A, 
REDUSE Serii; ziar ionut ra sa S 


THa Ere ai idei 
ee ee 


ogari saci 


ERN AS a 


La negustori să pindim, 
De parale să-i pirlim : 
Da Novac, Baba Novac, 
Ce-avea barba ca un tap, 
Pe subt pod se pitula, 
lacă mult nu zăbovea, 
S-aud caii ropăind, 
D-aznalili turuind, 

Bănuţii zdrăncănind, 

lar ovreiașii cîntind. 

Da’ Novac, Baba Novac, 
In călugăre-mbrăcat, 

Pe lingă negustori se da, 
Se făcea că-i întreba: 

— Măi ovreiași, bogătași, 
Luaţi-mă pîn’ la orași 

Ca s-ajung desară-n Dii, 
Să-mi aprind niște îăclii. 
Că sînt, frate, drumuit 

Și de putere slăbit; 

Să vă faceți vo pomană, 
Ca s-ajungem pîn’ desară. 
— Măi călugăr dumneata, 
Ce te zgugulești așa! 
Ori eşti maistor de ceva? 
Văd că te uiţi în azna !... 
— Sint maistor, negustoraşi, 
Bogătași şi ovreiași, 

De căpestre de-alde boi, 
Si de săbii de-ale noi. 
Iti fac sabie din tigaie, 
Să taie ca briciu-n paie; 
Din căţel, buzdugănel, 

Te aperi de-ai săraci cu el! 
— Călugăre, om învățat, 
Tăman vin din Țaligrad; 
Mindră sabie-am cumpărat, 
Șapte mie-am numărat. 

la vino la mine-ncoa, 

De cunoaște-mi sabia; 
De e bună, ori nebună, 
Ori să o topesc în furnă. 
Novac dacă-așa-mi vedea, 


150 


La negustori se ducea; 
Sabia din mină-i lua 

Şi pe ea se zăuita. 

Da’ mustaţa îi zimbea, 
Pe ovreiași îi privea, 
lar din gură-așa-i grăia: 
— Bună sabie ciștigai, 
De bogătași n-o cercai; 
Să văd taie, ori nu taie, 
Au să mi-o fac vro tigaie. 
O dată se opintea, 
Arcur'le i le-ntindea ; 
Capu de la trup îi lua, 
Pe pămint bolborosea. 
Şi-i luau ei aznalili, 

Cu toate mătăsur'li, 
Disagii cu mahmudele, 
Și-apucau pe potecele. 
Scoborau la apa gece, 
Unde numai cucu trece. 
Cu Corbiţă și Gruiţă 

O porneau pe Dunăriţă ; 
Colo-n deal, la Stari deal, 
La cășile lui Novac, 

Lui Novac, Baba Novac, 
Ce-are barba ca un tap, 
Sărea Dunărea-n ciumag 
Dincolo, la Calafat, 
Cind afla vrun turc bogat. 
Și cum vremea îmi trecea, 
In peţit mi se ducea, 
Umbla ţările-n cruciș, 
Piste Ceadova-n curmeziș, 
Trecu Dunărea-n Bănat, 
Acolo nora și-a aflat, 
Pe Gruiţă l-a-nsurat. 
Cum era norica lui 

Nu se afla a nicicui! 
Bun lăutari îmi luva 
De-aici de la Cladova. 
Făcu nuntă-așa de bună, 
Pe-o lună și-o săptămină, 
De cînd se ivea luna, 


Şi-mi uidea cit secerea ! 
Colo,-n Țara Rumânească, 
Pentru ca să pomenească, 


La buni frați ca dumneavoastră 


Istoria s-o cetească. 


72 
NOVAC ŞI FIUL TURCIT 


Colo-n vad, în Țaligrad, 
S-aduna un mindru sfat, 
In frunte c-un împărat, 
Da’ porțile a încuiat. 

Și cum stau se tăinuiau, 
Și de nima nu grijeau, 
Imi veni un turculeţ 

Cu păr negru da’ și creț, 
Da’ la minte cam istet ; 
Din gură așa îmi vorbea, 
Lu-mpăratu-i cuvînta : 

— Mă-mpărate, luminate, 
Facă-ţi Domnu multă parte 
De miertic, de sănătate 
Și de multă bogătate. 
Eu mă prind pe ce dorești 
Ca să-i leg pe Novăcești, 
Și pe Novac al bătrîn 
Să-l aduc l-al meu stăpin. 
Numa-atita că-mi vorbea, 
Pi-un cal roșu-ncăleca, 
Cale lungă-mi apuca; 
Unde Dunărea cotește, 
Și-ntre munți se-mbărbătește. 
Se sui pi-un crac de munte, 
Unde-aleargă multe șute 
Și-ncepea a chiotea, 
Rumânește a-mi cînta. 
Și-așa cînta de frumos, 
Că pica frunza pe jos. 
Da-așa chiotea de tare, 
Răsuna a treia vale. 

Da' cine mi-l auza? 


151 


Numai bătrîinul Novac 
Sta-ntr-un ostrov în ceardac, 
Se uita în sus pe grinduri, 
Răminea el dus pe gînduri, 
Apoi așa-mi cuvînta : 


— la vezi, Gruio, puiul taichii, 


Oare cine o îi, maichii ? 

In poiana cucuiată 

Mi-este o piatră crăpată, 

Ce mi-e-n sîrmă ea legată, 
Tot cu aur e suflată. 

Sui-te sus în codru-al verde, 
Pe Dunăre ce se vede? 

Și vezi cine tot ţipă, 
Liniştea de ne-o strică! 
De-o îi cioban rătăcit, 

De capre s-o fi pierdut, 
Să fie bine venit; 

Calea direaptă-i arată, 
Da’ grăbeşște-te îndată! 

Da’ de-o fi vreun bolînd, 
Impinge-l în vrun aling, 
Aruncă-l în vro borungă, 
Rămină de-o mină ciungă. 
Da’ de-or fi sărac flămînd, 


Să nu-ţi faci vreun rău gind; 


Adu-l ca să-l săturăm 

Și mindru să-l îmbrăcăm 
Cu scurteică oltenească, 
Pe naica să-l pomenească; 
Da' de-o fi voinic viteaz, 
Fii la minte tu mai treaz, 
Ca viteazu să-l izbești, 
La taica nici să gîndești! 
Gruia-așa cînd auza, 

Cum sta și se nădăia, 

Pe roșu încăleca, 

Sus în codri îmi pleca, 

La poiana cucuiată, 

La cea piatră rău crăpată, 
Ce mi-e-n Sirmă ea legată, 
Da' cu aur e suflată, 
Tumte sus, în codrul verde, 


b 
eee Ta simi EEEE ii e mă 


sa Pie DU its i atatia A optat e 7 n It de 
apăra A Ea leii stea i ER D i BA 


Tetea ae d 


rea e: 


Et Ai 


atlet zii PRE e 08 3 Diac caii IE 
a ot Ce mmm ni 


rateze 
Ea 


TAN, 


ETE 


Rb eaaa a TE cdi pi 
e semeni Sp tab cea pre ge se pete fede a pag IE gemea 


Di-unde Dunărea se vede; 
Unde Dunărea vuiește, 

Braji și paltini se trezește. 
Și-mi dădea di-un turc turbat, 
Revărsat de mult bubat. 
Apoi din gură-i vorbea 

Și așa îi cuvinta: 

— Turcule, bolindule, 
Turcule, nebunule, 

Bată-te legea muţască 

Și cu ciuma a porcească, 
De ce țipi şi-mi aulești, 
Pacea codrilor răpești, 
Vulturi și șoimi 
Dar dacă te simţi voinic, 
Ai mai sus de cel colnic, 
La izvor cu apă rară, 
S-aibe loc turcu să moară. 
Turculețul se-ncrunta, 

De Gruia s-apropia, 
Buzduganul mi-l trăgea, 
Numa o dată-l răsucea 
Și-l lovea pe la buric, 
Unde-i pasă la voinic. 
Carpina-n  Gruia-o  poticnea, 
Lua fringhia mi-l lega, 
Și-l făcea, vezi, fedeleși, 
'L-mpingea în ape reci. 
Ba-l lega de şea de cal 
Şi-l mina ca pi-un ogar. 
lar începe-a chiotea, 
Rumâneşte, zo,-mi cînta; 
Şi-mi cînta tare frumos, 

Că picau frunzele jos. 
Și-așa chiotea de tare, 
Răsuna a treia vale; 

Si nimeni nu-l auza, 
Nima nu se nădăia, 

Făr-de bătrinul Novac 
Ce-are barba ca un tap, 
Din frumosul său ceardac. 
Apoi sta și se gindea, 
Lui lovită îi vorbea: 


mi-i ușuiești ? 


152 


— Bre loviţă,-al meu nepot, 
Se duse Gruia de tot; 

Un fecior eu îmi avui, 

Și pe ăla mi-l pierdui. 

la vezi, taică, cine-mi ţipă, 
Pacea codrilor de-mi strică ? 
Mergi la stîna părăsită, 

De aiduci mi-este cuprinsă, 
La poiana cucuiată, 

Unde-i o piatră crăpată, 

Dar în sirmă e legată; 
Numai în aur suflată, 

De trei neamt e așezată! 
Tot mai sus în codru-al verde, 
Toată Dunărea se vede, 
Bagă seama cine ţipă, 
Liniştea de ne-o strică. 
Gruia-l taichii o fi pierit, 

Că vezi, nu a mai venit. 
lovită dacă-auza, 

Sabia și-o încingea, 

Pe murgul încăleca, 

Da’ codrii mi-i covirșea ; 
In lungiș și-n curmeziș, 
Pină-n sus de cel gringiş. 
lacă un turc întilnea, 

Bună calea el îi da, 

Și aşa-i îi cuviinta: 


— De ce-ai prins pe văru-meu, 


Bată-mi-te Dumnezeu ! 
Și de ce mi l-ai legat, 
Ca pi-un mare blăstămat, 
Ca pi-un mare vinovat?! 
Dă-te-ncoace la război, 
Să-ţi scot ochii amindoi 
Și să-i arunc în noroi! 
Turcu nimic nu vorbea, 
Buzduganu-apipia, 
Numa-o-dată-l răsucea 

Și pe loviţă-l lovea 

Baș la capu pieptului, 

La casa sufletului. 
Carpina-n el poticnea, 


Cu frînghiili mi-l lega, 

De ciochină-l priponea, 

Și mi-i mîna dinapoi, 

Mi-i mîna el pe-amiîndoi 
Ca pe doi boi înjugați, 
Tocmai buni de spînzuraţi. 
Mai din deal de stinca-naltă, 
Și mai sus de Tilva-naltă, 
Unde șutele s-adapă, 

Unde vulturii îmi saltă, 
Incepea a chiotea, 
Rumânește, zo,-mi cînta; 
Si-mi cînta așa frumos, 
De cădeau frunzele jos; 
Aulea așa de tare, 
Răsuna pe-a treia vale. 
Cine oare-l auza? 

Cine de ei să-ngrijea ? 
Decit bătrînul Novac, 

Din frumosul lui cerdac; 
Mi se scărpină în barbă, 
Și-şi luă armili-n grabă. 
Și plecă pe drum pierdut, 
Că doi feciori a avut, 

Ba poate că i-a pierdut; 
La adinci de bătrineaţă, 
Rămînsă singurel la masă; 
Singurel să mi se lupte, 
Pe păgini el să-i înfrunte. 
Subt un tei mîndru-nilorit, 
El pe turc l-a și zărit: 

— Bună calea, turculeț, 
Văd că ești cam gogoneţ 
Și de vorbă cam glumet. 
Vino-ncoace ne luptăm, 
Cari pe cari ne răminem, 


Că mi-ai prins pe-ai mei copii, 


Să-i duci la pașa la Dii, 
In tapă să-i proțăpească, 
Frica-n lume să trezească. 
Da' turcu dacă-mi vedea, 
De Novac s-apropia, 
Inimioara-i tremura, 


Buzduganu și-l trăgea, 
în Novac îl repeza; 

Da' Novac mi-l sprijinea, 
Buzduganul răsucea, 

De trei ori se învirtea, 
Drept în turc îl trimetea. 
Da’ turcu era isteţ, 

Mi se-nvirtea turculeţ, 
Cu mina îl sprijinea, 

In Novac îl repezea, 

Și de nima nu grijea. 
Novac dacă-așa vedea, 
Buzduganu-n dinţi prindea, 
Turcul rău se speria, 
Dinţii-n gură-i dirdăia ! 
Nu ştiu turcu ce făcea, 
Ochii lui Novac fura, 

O dată se răsucea, 
Buzduganu repezea 

Ca un fulger ce trăsnea, 
Și pe Novac mi-l lovea 
Baș la furca pieptului, 
Unde-i greu voinicului. 
Novac: jos se zvircolea, 
Din gură aşa-mi vorbea: 
— Bre turculeț, nu mai da, 
Sint bătrîn, nu pot răbda; 
Da’ de vreai la luptă dreaptă, 
M-oi lupta ca altă dată, 
În poiana cucuiată. 

Dară turcul se temea, 
Fuga pe Novac lega 

Cu frînghiile de mătasă, - 
îndoite-n cîte șasă. 

Și mi-i lega pe tustrei, 
C-un curmei pirlit de tei, 
Şi-i mîna de dinapoi, 

Ca pe-o cireadă de boi! 
Ca să-i ducă la-mpărat, 
lLa-mpărat la Țaligrad 
Tocmai buni de spinzurat, 
Or în țapă de-alinat. 
Drumur'li le covirşa, 


a 


oa 


+ 
: 
i 
E: 
R 
i.: 
N 
E2" 
ai 
K: 
ERE 
Ay 
i y 
i: i 
a y 
> H 
E 
Kag: 
ug 
BEE: 
Eas: 
ZE 
A 
E: 
A 
HE: 
ÎN i 
i 
RSE. 
BaS 
i 
s 
4: 
ie | 
E 
si 
% 
Ñ 
RE 
+ 
bi $ 
p 
Wi 
"4 
t 
t 
i 
Ara 
} 
n 
ui 
„tă 
E 
i 
5 
Și 
F 
7 
e 
i 
[i Na 
ik: 
E 


ea 


Oia geto: TA 
eem ai a ra aaa mici 


Da’ pe robi, zo, mi-i lovea; 
Pe margini de Dunărică 
li purta într-o luntrică, 
Că e mai puțină frică. 

O furtună se pornea, 
Dunărea, zo,-mi clocotea : 
Luntrea de mal se lovea, 
Mai la val de Cladova. 
Voinicii nu se-neca, 

Un val mare-i arunca 
Pi-un prund cu răchită deasă, 
De Domnu este aleasă. 
Și-o porniră pe picioare, 
Cam pe vreme de răcoare, 
Și lua drumur'le-n cruciș, 
Piste deal, piste grindiș, 
De-mi ieșiră-n aluniș, 
Codrii ca să-i covirșească, 
De aiduci mi se ferească. 
La izvor cu apă rece, 
Unde mulți aiduci îmi trece, 
Cine-n cale că venea? 
Cu cine se întilnea ? 

Cu Bădiţă cel frumos, 
Ce se luptă cu folos! 

Cu stăpinul codrilor, 
Arambaş aiducilor, 

Da' și spaima turcilor. 
Cum pe turc el îl vedea, 
Două vorbe îi vorbea, 

Da de-a treia îl lovea. 
— Turcule, bolindule, 
Turcule, viteazule, 

De ce îfirtaţii-mi legașşi, 
Inimioara mi-o secaşi! 
Dacă mi te crezi viteaz, 


Te răpun eu pîn’ la-ameaz!... 


Geaba mi te crezi bogat, 

Iti leg piatra după cap 

Și te dau la pești momeală, 
Să-mi dai mie socoteală! 
Numa-atita că-i vorbea, 

Şi la luptă se pornea, 


154 


De la prînz pin’ la chindie, 
Trecură fiori o mie; 

Din chindie pănă-n sară, 
Ca-ntr-o zi mare de vară, 
Cu săbiile se loveau, 

Da' săbiile se rupeau. 
Buzdugane apoi trăgeau, 
Și greu, frate, se izbeau. 
Pămînt se cutremura, 

Da' buzdugane zbura. 

Nu știu turcu cum făcea, 
Ochii lui Bădiţă tura. 
C-un cuțitaș ruginit 

Il lovea baş la buric. 
Bădiță mort îmi cădea, 
Maţăli i le vărsa, 

lar Novac așa grăia: 

— Cum putuși de te-ndurași, 
Pe frati-tu mi-l tăiași! 

Ai făcut mare păcat, 

De cînd turc te-ai botezat! 
Turculeţu de-auzea, 

El amintea-și aducea: 

Pe cînd era copil mic, 
Turcii mi l-au robit 

Și l-au dus în Nădolii, 
Intr-ale mari tări pustii. 

Se uita la frati-su-n cap, 
Vedea sămnu-al săbiat, 
Ce l-a făcut din jucat, 
Atunci sama el și-a dat! 
Punea capu în pămînt, 

Și făcea un legămint: 
Legea nu și-o părăsească, 
Pe-ai săi frați să-i liberească. 
Și pe robi mi-i slobozea, 
lar de Novac se ruga: 

— Al, bre taică, bre Novace, 
la îă, taică, ce oi face, 

Pe Bădiţă tu să-l zvidui, 
Și din morţi tu să-l învii! 
Novac îringhiile arunca, 
Pe cal el se arunca; 


Pe cîmpul cu colălie, 

Imi găsi el iarba vie. 

Mai în vale la ceșmea, 
Maţele i le spăla, 

Cu singer mi le stropea, 
larba vieţii o punea, 

Cu apa vie îl stropea 

Și prin urechi îi sufla, 
lacă frat-su învia, 

Și cum ochii-și deschidea, 
lar începea a grăia: 

— Bree, da mult am mai durmit, 
Baş ca şi-un copil mic. 
Parc-am fost pe altă lume, 
Și călcam fără de urme. 
Da' frati-su-l săruta, 

Fes din cap el arunca 

Și-i spunea cum Moș Novac 
A știut a-i face leac; 

Și că el s-a desturcit, 

Și la loc s-a rumânit. 

Apoi cu Novac în frunte 
O luau pe poteci înguste; 
Se suiau în Stari Deal, 
Toţi călări pe cite-un cal. 
La ceardacul lui Novac, 
Ce-i pe cap cu comănac, 
Mindră masă mi se-ntinsă, 
Numai de voinici cuprinsă. 
Și-ncepea se veseleau, 

Și cu toţi se lăudau: 
Turcu zicea că el ştie 
Să-nșele cu viclenie, 
Vederea la om să fure 

Și de sabie să-ndure. 
Bădiță, că-i vinător, 

Că prinde viu căprior, 
Și mi-l duce la izvor, 

Baş ca pi-un călător. 
Da' Gruia se lăuda, 

Știe bine-a se lupta, 

Da’ lovită tot așa! 

Da’ bătrînul de Novac, 


155 


Și el mi s-a lăudat 

Că poate tare-a striga, 
De răsună văiuri'li, 

Se cutremur pietrili, 

Se spăimintă fiarili 

Și s-omoară oamenii. 

Da' turcu mi-l îndemna 
Să-i facă lui plăcerea, 

Şi să-i asculte lui vrerea, 
Să strige el așa tare, 

Să s-audă pîn’ la mare; 
Piîn' la Dunăre la vale, 
Tumte dincolo,-n hotare! 
Novac dacă-așa vedea, 

O dată se opintea, 

Așa de tare striga, 
Codrii mi se scutura, 
Frunzăli pe jos cădea, 
Căprioarele se stărpea ! 
Da' fratele cel turcit, 
Așa tare mi-a tricnit, 
Di-un cer mare s-a lovit 
Și pe loc a și murit. 
C-așa de tare-a tipat, 
Dunărea s-a răzbunat, 
Luntrili a răsturnat 

Și mulţi turci s-au înecat. 
Da’ pe fratele-al turcit 
Novacii toţi l-au jelit; 
C-a fost mindru și voinic, 
N-avut teamă de pierit. 
Și mai sus pe Dunărică, 
Imi cînta o păsărică, 

Că a căzut o stea din ceri 
Şi-a murit un voinicel. 


73 
IANCU-VODĂ 
Strigă lia irimia, 


Strigă hogea Jiului, 
Stăpinu pămîntului : 


mami TARA AE e bee lo Copa TE Eee e a, pan 


pat 


B: 
d 
oH 
nag: 
i 
5 4 
pi 
i 
= 
; 
j 
i 
i 
$ 
R 
RE. 
LE 
i 
aA 
E 
E. 
T, 


= Cit vb: e oua red A 


— Veniţi, turci, veniţi, agale, 


Să-l turcițţi pe lancu-vodă; 
Voi să grăbiţi să-l turciti, 
Cu totu vă rumâniţi! 
Că lăpădaţi fesur'le 
Și-uidiţi cu cadinele. 

Dară turcii alerga, 

La lancu îngenunchea 

Și tăbăra se ruga: 

— Mă lancule dumneata, 
Lasă-ţi legea rumânească 
Și dă-te-n legea turcească: 
E bogată, destulată 

Tot de miere și de unt, 
Dulceata de pe pămînt! 
La noi la turc e mai mult, 
Cu lopata grămădit! 

Dară lancu sta grăia: 

— Turcilor, voi turci agale, 
Voi la mine s-aduceți 
Patruzeci de vaci bălane, 
Cu viței, puici pe sw ele, 
Cu juncanele cît ele, 

Cu cornițe subţirele ; 

Cu dangale pe sw foale, 
Pintenoage pe su’ foale, 
Toate-aduse de pe mare. 
Dară turcii și agale, 

Fuga la-mpăratu da, 
La-mpăratu povestea : 

-— Mă-mpărate luminate, 
l'acă-ţi Domnu multă parte, 
Si năroc şi sănătate! 

lacă lancu ce-a cerut: 
Patruzeci de vaci bălane, 
Cu viţeii pe su” ele, 

Cu juncanele cit ele, 

Cu corniţe subțirele 

Şi dangale pe su foale; 
In obor să le-nchidem, 
Tumte-atuncea să-l rugăm! 
Da-mpăratu sta grăia : 

— Dati-i, măre, ce-o cerea, 


156 


Și grăbiţi voi de-l turciţi, 
Cu toții vă rumâniţi! 
laca turcii că pleca 

Pe cum lancu-i porincea, 
Și lui lancu i-aducea, 
Și-n obor că le-nchidea; 
Turcii la lancu-ngenunchea 
Și de lancu să ruga, 

Da’ lancu-i adăvăra: 

— Turcilor, voi turci agale, 
Voi la mine s-aduceți 
Patruzeci de iepe breze, 
“u cîrlanele cît ele, 

Şi purcele cu purcei, 

Cu grăsunii pe sw ei; 
In obor să le băgați, 
Tumte-atuncea mă rugaţi! 
lacă turcii  le-aducea, 
Dară lancu sta grăia: 

— Turcilor, voi turci agale, 
Voi mie să-mi aduceţi 
Patruzeci de berbeci, 

Tot de-ai mindri și de-ai belci, 
Cu linile poleite, 

Cu unghiile cătrănite, 
Coarne mindre răsucite ; 
Dară-n viriu coarnelor 
Cîte-o piatră năstămată, 
Ce lumină noaptea toată; 
Pe lumina pietrelor, 

Să dau samă berbecilor. 
lacă turcii aducea, 

Si de lancu se ruga, 
Dară lancu sta grăia: 

— Turcilor, voi turci agale, 
Voi la mine s-aduceţi 
Patruzeci de turci bătrîni, 
Cu bărbile pîn’ la briu, 
Să-mi zidească o geamie, 
Ca să-mi fie numai mie. 
Eu oi să mă turcesc, 
Măcar că mă prăpădesc. 
Da’ turcii cînd auza, 


La-mpăratu fuga da. 
Impăratu povestea, 
Impăratu le spunea: 

— Daţi-i voi ce va cerea, 
Păziţi nu vă rumâniţi, 
Da’ grăbiţi voi de-l turciţi. 
lacă turcii că venea 

Cu patruzeci de turci bătrîni, 
Cu bărbile pîn’ la briu. 
Incepea turcii săpa, 
Temelu de așeza, 

De făcură o geamie, 

Că alta n-are să fie! 
lară lancu ce-mi făcea, 
Junghia un berbecel, 

Da' junghia și un purcel; 
Mesteca-n drobu de miel 
Și ritu de la purcel. 

Și făcu o veselie, 

Care n-are să mai fie! 
lacă turcii că veniră 

Și la masa lui șezură 
De beură și mîncară ; 
După ce se săturară, 
Puţinel mi sembătară. 
Mincau carne de purcel 
Și jurau că e de miel, 
Nima-n samă nu băga. 
Ficiorul lu Caragea, 

Cu furculiţa cînd lua, 

În loc să ia drob de miel, 
Brodi ritu de purcel. 
Ș-atunci din gură vorbea: 
— Turcilor, voi turci agale, 
Lepădaţi voi fesur'le 
Și-uidiţi cu cadinele. 

Noi pe lancu n-am turcit, 
El pe noi ne-a rumânit; 
Dacă nu credeţi cuvintu, 
Veniţi de vedeţi-i ritu !... 
Turcii la rit se uita, 


Cu picioar'le le călca, 
La-mpăratu se plingea. 
Impăratu de-auza 

Pe lancu cum îl chema, 
Pe lancu, zo,l judeca, 
Dară lancu, zo, spunea: 
— Mă-mpărate dumneata, 
Turcii nu i-am rumânit, 
Ei la mine a venit, 
$-am făcut o veselie, 

Că alta n-are să mai fie !... 
Mi-adunai eu rudele 

Și toate comșiile, 
Mi-adunai și fraţii mei, 

Să mă-nveselesc cu ei. 
Dară turcii tăi veniră 

Și la masa mea șezură, 
Beură şi se-mbătară, 
Carne de purcel mincară. 
Mîncau carne de purcei 
Și jurau că e de miel! 
Impăratu de-auzea, 

La turci cum le povestea: 
— Turcilor, turci şi agale, 
Lepădaţi voi fesur'le 

Și uidiți cu babele! 
Atunci lancu, cum pleca, 
Drept în Craiova venea, 
De domnie tot domnea; 
Şi-mi trăieşte-n țară-n pace, 
Că n-are-mpăratu ce-i face! 


74 


PATRU HAIDUCU 


Frunză verde de-o cicoare, 
În vale, frate, în vale, 
În vale cu cinci izvoare, 
Unde pluguri nici nu ară, 


4 

3 
i 
în 

4 
è 
li 

i 

ii 
poa 
Lă 
la 
y 
Ey 
r 
> 

| 
|: 
E 
4 
E 3 
£ 
P 
Pi 
A 
t 


dr, EEE E ea 
E eter r Lanm T 


POPII *: Se EA 


agreate 


shopar Data iba mata il mu var 


eta A tai rs 
A a o A 


Nici că ară, nici brăzdează, 
Stau voinicii de-mi veghează, 


Fesur'le le lepăda, 
La-mpăratu alerga. 


157 


Pe lună, pe sfintul soare, 
Stau pitiţi pe la strimtoare, 
Aşteaptă la turci cu-aznale, 
De se miră sfiîntu soare 
Cum de pot ca să-i omoare: 
Fug turcii şi se-mbrincesc, 
Da’ haiducii îmi zimbesc!... 
Unde răsare soar'le-n zori, 
In cimpia cu bujori, 

Nu-s imaşe cu miori, 

Nici drum de fraţi și surori: 
Mi-e argeaua Pătrului, 
Pătrului haiducului, 

Fala voiniceilor 

Și căsapu turcilor. 

La tot locul de-nturnură 
Lăsa cite-o bucătură 

De turci și de ieniceri, 

Se ducea vestea la ceri! 
Și-arunca carnea la cîini, 
Că e carne de păgini: 

Pe mulți că mi-i jupuia, 
Stambulul, zo,-mi tremura !... 
Impăratul veste da, 

Cine s-o adevăra 

Pe Pătru să i-l aducă 
Nelegat, neferecat, 

De cuţit nepipăiat. 

Da’ nima nu se afla, 

Afară de fină-sa Stanca, 
Bat-o Maica Precesta 

Și Sfinta Dumineca! 

S-o măniînce viermii vie, 
Mai bine să nu-i mai fie! 
De-a dracu ce-mi era, 

Ca vulpea se prefăcea, 
imprumuta un copilaş 

Și pornea sus pe ogaș, 

Pe poteca dintre stinci, 
Unde-mi odihnesc aiduci: 
Pe poteca acoperită, 

Cu troscot e învelită, — 
Numai de Pătru-i ştiută. 


158 


Merge,-ndeamnă, se grăbește, 
Viaţa lui Pătru sfirșește. 

La steiul cu piatra-naltă, 

O văzu Pătru cum aleargă; 
Pușca la ochi și-o punea, 
Drept în frunte mi-o țintea. 
Dar cățeaua de-mi vedea, 
Așa din gură grăia: 

— Pătrule, frunte rotată, 
Inima mi-e tulburată 

De iubirea de-altădată, 

Ce n-a fost pe lume altă !... 
Ai căpătat un fecior, 

Să-ţi fie-n codru ajutor ; 
După lege să-l botezi, 

De soție să alegi. 

Dară Pătru de-mi vedea, 
Sta puţin de se gindea; 
Copilu în braţe lua, 

De trei ori că mi-l pupa, 
După aia-l boteza. 

Da-n capul orașului, 

La tulpina fagului, 

Paloșu că-mi scotea, 

In pămînt că-l înfigea, 

Spre sfintu soare îmi privea, 
Incepea de se-nchina 

Și copilul boteza, 

Din gură aşa-mi grăia: 

— Dacă-o îi o îinișşoară, 
Să dea Dumnezeu să moară! 
Da’ de-o îi un finișor, 
Să-mi fie-n codru ajutor ! 

— De cînd muma m-a făcut, 
Așa botez n-am văzut; 
Intre brazi și între flori, 
Să botezi pe ăl feciori! 
Pătrule, eu te-aș ruga 

Să faci tu pe voia mea, 
lubitule, să mergem, 
Floricele să culegem, 

La minăstirea domnească, 
Botezul să pomenească. 


Să vezi, Pătru se-nșela, 
În muiere se-ncredea, 
Pe copil îl boteza. 

Da’ năpirca ce-mi făcea ? 
Afară se-niurişa, 
Zăvoarele le punea, 
Lacătele încuia, 

Fuga la-mpăratu da: 

—  Impărate luminate, 
Dă-mi averea jumătate! 
Pe-aiduc Pătru l-am adus, 
Aseară, pe la apus; 

In biserică e-nchis, 
Numai bun e de cuţit; 
De cuţit, de spinzurat, 
De paloșu tău turbat. 
Impăratu de-auzea, 

Pe loc se cutremura, 
Multă oaste-aridica, 
Cită-i frunza și iarba, 
Minăstirea-mi ocolea ! 
Pătru nu se spăimiînta, 
Abia atunci sama-și da! 
Copilașu mi-l lua, 

Trei bucăţele-l făcea 

Și la corbi îl arunca. 
Fuga la ușă că da, 
Zovoarele sfărima, 

In cîmp verde că ieșea; 
Cită-i iarba agale-era ! 
Incepu Pătru a tăia, 

A-i tăia, a-i ciormănea : 
Cînd fu soarele-n chindie, 
Tăia Pătru șapte mie, 
Alelante nu se știe!... 
Cind soarele-a scăpătat, 
Calu-n sînge mi-a-notat. 
Tăia pină-i isprăvea, 
La-mpăratul se ducea, 
Așa din gură-i grăia: 

— Mă-mpărate, luminate, 
Facă-ţi Domnu multă parte 
De bine și sănătate, 


Că e mai bună din toate! 
Adu-mi oaste să mă bat, 
Că paloșu mi-a turbat; 
Ochii-n cap s-au tulburat, 
La gînduri mari am intrat. 
Ce n-a lăsat Dumnezeu, 
Să se taie și-mpărații, 
C-acuși ți-aș mînca ficaţii ! 
impăratul tremura, 

Frigul morţii l-apuca, 
Fierea-n el că îi plesnea, 
De se duse pominal! 

Și se duse la Stanca, 
Care sta și se văita, 
Puse Pătru mina pe ea, 
De piele o jupuia, 

Apoi sta de-o judeca: 

— Mă vinduşi tu, fa căţa, 
Vruşi să-mi răpui viața! 
Rău îmi pare de tine, fa, 
C-ai căzut la mină ra: 


Că-ţi luai pielea de pe tine, 
Carnea ţi-o-aruncai la cine! 


Să mai stai să odinești, 
Cu sare să te spoiești; 


Viermi și vulturi te măniînce. 
Mai bine nu ţi-aș mai zice. 


Să te plingă stelele, 
Brazii și cu frunzele, 
Fagii și cu florile, 
Munţii cu izvoarele; 
Fiindcă ra ai fost pe lume 


Și-ai vrut viaţa a-mi răpune! 


75 


TĂNISLAV VOINICU 


Liînă verde peliniță, 

Pe cea lină Dunăriţă, 
Frumos vine-o şeiculiță, 
Șaica veche, cîrma nouă, 


E RE Piata De reni îi 


ate ETER in căi 


plate 30 anti a 37, E i 


EDIT PETE 


Pta 


i 
| 
| 
i 


Taie apa rouă 

-n două, 
Foaie verde de-o lalea, 
Da-n șaică cine mi-era ? 
Aga Suleiman-paşa, 
Viziru-mpăratului, 
Proptă Țăligradului ! 
Dar șaica cine-o mina? 
Un turculeţ mititel, 
Revărsat de bubăţel, 
Nepotel de Osmănel, 
Se temea Giurgiu de el. 
Zo,-ntărea lopeţile 
Și-nţepenea gujvele, 
Mina şaica cît putea, 
La margine mi-o trăgea, 
Incoa și-ncolo privea, 
Avea aga ce-mi vedea, 
Trei fete pinze-nălbea... 
De trei zile le-nălbesc, 
De mari pietre le trintesc 
Și nu le mai isprăvesc... 
Dară aga le-ntreba: 
— l-ascultaţi, fetițe,-ncoa, 
De cind la pinze-nălbiţi, 
De mari pietre le trintiţi 
Și nu mai le isprăviţi, 
Cînd oi zice bob năut, 
Fetelor, n-oţi .fi văzut 
Spuma apii spumuind, 
Talazur'le-n mal bătind, 
Văpor pe apă trecînd? 
Foaie verde foi de mac, 
Nu știți d-un voinic curat, 
Fetelor, n-oţi fi aflat 
Unde-i Tănislav băgat? 
De trei zile eu mi-l cat! 
Două fete că-mi tăcea, 
Numai una că-mi vorbea 
Au Stanca ibomnica, 
Bat-o Stiinta Precesta 
Și cu Sfînta Vinerea! 
Cind oi zice foaie verde, 


16C 


Că Tănislav n-o iubeşte, 
Tirfa la turci-mi-} pirăște, 
Aşa din gură-mi grăiește 
Și la turci le povestește: 
—  Turcilor, agalilor, 
Mai mari căfădarilor, 
l-ascultaţi la vorba mea, 
Că e bună, nu e rea, 
Cum eu vouă-oi povestea: 
la-ntăriți lopețile, 
Să-nţepeniţi gujbele, 
Minaţi șaica cît puteți, 
Unde voi să-mi ajungeţi 
La un mic de prunduleţ. 
l-ascultaţi la mine-ncoace, 
Sama-n margine să-mi luati, 
Cind oi zice apă lină, 
Este-o babă mai bătrînă, 
Lui Tănislav mumă bună. 
Și la babă cînd strigaţi, 
Cu deminţăle s-o luaţi 
Și pe babă s-o-nșelaţi, 
Că baba v-o povestea 
Unde el că mi-or şedea. 
Dară turcii de-auzea, 
Zo,-ntărea  lopeţile 
Și-nțepenea gujbele, 
Mina șaica cit putea, 
Unde turcii mi-ajungea ? 
Unde Dunărea cotea, 

La o margine trăgea, 
Mi-o lega de-o rădioară, 
Din şaică ieșeau afară. 
Dară baba ce-mi făcea? 
Tot la ilice spăla, 

La ilice singerate; 

Tot la singe al de turc, 
Mestecat cu arnăut. 
Baba tot spăla, 

La ei nu-mi privea, 
Dară turcii-o ocolea, 

Cu demințăle o lua. 


ISP e 


Pornea turcii de minţea, 
Și din gură îi vorbea: 

— Foaie verde de-o alună, 
Tu, ca babă mai bătrină, 
Lui Tănislav mumă bună, 
Unde-i Tănislav băgat? 
De trei zile eu mi-l cat! 
Cu Tănislav am otit, 
Multă blagă-am dobindit 
Și-avem bani de împărţit; 
Dar acuma mi-l cătăm, 
Ca toţi frații să-mpărțim. 
Verde, verde și-o lalea, 
Dară baba ca baba, 
Poală lungă, minte scurtă, 
Să-nşela și le spunea 
Unde Tănislav zăcea. 
Baba din gură-mi vorbea: 
— Fiindcă este treaba-așa, 
Ascultaţi la mine-ncoa, 

Vă spun și eu ceva. 

Ce god voi spune i-așa! 
la-ntăriti lopeţile 
Și-nțepeniţi  gujvele, 
Mînaţi șaica cît puteți. 
Unde voi să-mi ajungeţi, 
La cel'lalt de prunduleț. 
Șaica-n margine-o trăgcti, 
Ș-acolo o să vedeti, 

Este o salcă mare,-naltă, 
La virf mi-este uscată 
Și-nduplecată pe apă. 
Cam la deal de salcia 
Este-o mică colibia, 

O colibă tot surpată, 

Și toată-mi este fărăinată, 
Unde-a fost podui-odată. 
Foaie verde și-o lalea, 

In cea mică colibea, 
Tănislavu, zo,-mi şedea. 
Cine pe el mi-l păzea? 
Mititica  sluga-sa. 

Cînd oi zice de-un spanac, 


161 


De trei zile s-a-mbătat, 

Și de-atuncea s-a culcat, 
Și nu s-a mai deșteptat, 
Bai sama i-o fi de cap! 
Cind salca voi oţi vedea 
Și coliba oi găsea, 

Cu sluga voi oți vorbea, 
Sluga vi l-or deștepta. 
Dară turcii de-auzea, 
Unu la altu-mi privea; 

Ei de drag nu mai putea, 
Ce baba le povestea. 

De loc în șaică intra, 
Începea șaica-o pornea, 
La prunduleţ mi-ajungea, 
Colea-n prunduleţ văzînd 
Şi-n colibă ei privind. 
Foaie verde de-o lalea, 
Șaica-n margine-o trăgea, 
Mi-o lega de-o rădioară 
Și din şaică-ieșeau afară 
Cind oi zice peliniţă, 

Se duceau la colibuţă, 
Găsea pe a lui sluguţă. 
La slugă bani număra, 
Pe Tănislav să li-l dea; 
Sluguliţa-așa-mi vorbea 
Și la turci că le spunea: 
— Lină verde sămulastră, 
Măi turcilor dumneavoastră, 


Nu purtați voi minte proastă, 


Că Tănislav mi-este beat, 
Cum e mai bun de legat! 
De trei zile s-a-mbătat 

Și nu s-a mai deșteptat, 
Bai sama i-o fi de cap! 
Voi că oţi trimetea, 

Tot o mică șaică-oţi da, 
In țara ungurenească, 

În fabrica moldovenească, 
De-acolo să vă grăbească 
O fringhie de Braşov 
Impletită-n viţă-n opt, 


CT Ri 


r n pt MICII cap TC ie 


radara i aoni: h RER a tn E TE e yah ian aia ate DT e E a taia n ai 


şi 


Și cu una de mătase, 
Impletită-n viță-n şase, 

Taie carnea pină-n oase! 
Din  Moldovia-mi venea, 
Şi tfringhiile-mi ajungea, 

In mină la slugă da. 

Dară sluga se-nchina 

Și din gură-așa zicea: 

— Doamne, iartă-mi păcățălu, 
C-o să-mi leg eu stăpinioru! 
El m-a pus să mi-l păzesc, 
Să-l păzesc, să-l strejuiesc, 
Da’ eu la turci mi-l pirăsc... 
Atiţi ani l-am ascultat, 
Toată simbria mi-a dat, 

Nici un rău nu mi-a cătat; 
Și să-l dau la turci legat... 
Bai sama,-o să-mi fie de cap! 
Pornea sluga mi-l lega, 
Turcii mai departe sta 

Și pe Tanislav privea. 

Ei ca varga-mi dîrdăia, 

De frică nu mai putea; 
Bătea vintu de la vale 
Pe-a lu Tănislav cărare 
Păru-n cap cind îi mișca, 
Turcii la fugă se lua 

Și din gură-aşa-mi vorbea: 
— Cind oi zice salbă moale, 
Fugiţi, turci, fugiti, agale, 
N-adăstarăţ să vă taie; 
Mlişcă capul și cu ochiul, 
Acuşi ni s-a dus jivotul?... 
Şi-n şaică mi se-nchidea, 
Dar sluga se ridea, 

Și la ei tot îmi striga: 


— Mai turcilor dumneavoastră, 


Zo, vă-niricoşaţi îndată ! 
Intorceți-vă la mine, 

Că l-am legat cum e bine: 
L-am legat, l-am văluit 
Așa cum am vorbit, 

Cum e mai bun de pierdut. 


162 


Turcii-ndărăt  se-ntorcea, 
Pe Tănislav că mi-l lua 
Tot cu mica sluga sa, 
Și-n văpor ei l-inchidea. 
Cind oi zice o lalea, 
De frică nu mai putea, 
Cumva nu s-o deștepta 
Să rupă frînghiile, 

Li s-a dus lor zilele !... 
Turcii văporu pornea, 
In susu apii fugea; 

In parte-alaltă trăgea 
Și-n margine mi-l lega. 
Unde turcii se ducea ? 
Intr-o mică cafenea, 

La vorbă mi s-aduna 

Tot cu mică sluga sa. 
Unii din gură-mi vorbea; 
— Turcilor, priviţi-ncoa. 
In țapă l-om înfigea 

Și pin piaţă l-om plimba, 
De s-o mira Turcia. 

Liînă verde îloricea, 

Alţii din gură-mi vorbea: 
— Ba nu e frumos aşa! 
Dacă-n țapă l-infigeți 

Și pin piață îl plimbaţi, 
Cădinele l-or privea 

Și pe el că l-or vedea, 
Tot fricos pe cum e-așa, 
Toate ele s-or stărpea, 
Ne lipseşte Turcia!... 
Numa-ascultaţi ce vorbesc, 
Să nu gindiţi că birfesc: 
La cuțite să ni-l dăm, 
Cu săbiile să-l tăiem, 
Doamne, nu-l mai vedem! 
Unii ziceau: «Să-l-necăm, 
Că n-e silă să-l vedem!» 
Alții din gură vorbiră : 
«Să-l! dăm la spînzurătoare, 
Şi aia e ra pierzare !» 
Foaie verde de-o lalea, 


Numai sluga-mi vorbea: 

—  Ascultaţi, turci, la mine, 
Că de o ieși pe lume, 

La toţi zile ne răpune! 

Eu ceva am să vă spun, 
Cum noi să ni-l prăpădim: 
Voi, turcilor, vă duceți 

Și Dunărea să-mi treceţi, 
In Moldavia s-ajungeţi; 
De-acolo să-mi cumpăraţi, 
Piatra-morii să-mi cătati, 
De şaisprece palme-n lung 
Și de douăsprezece-n lat, 

Să i-o-atirnăm după cap. 
Cu alcăle s-o legăm, 

Cu alcăle tot de fier. 
Mestecate cu oţel, 
Dumba-n Dunăre să-i dăm, 


Doamne, să nu-l mai vedem! 


Dară turcii de-auza, 

Lua o șaică și pleca: 
Cum Dunărea a trecut, 
Tot de piatră-a-ispitit. 

In Moldavia a găsit, 
Piatra în șaică ei mi-a pus, 
La Tănislav a ajuns. 
Cum turcii-auza de treabă, 
Toţi la Dunăre degrabă, 
Pe Tanislav ca să-l vadă. 
Mulţi turci aci s-a adunat 
Și lui piatra i-a legat, 
Nu se gindeau la păcat. 
Cu alcăle ce-a vorbit, 
N-am auzit de cind sint! 
După ce l-a isprăvit, 

L-a legat, l-a-nvăluit, 

Și văporu mi-a pornit, 
Pe Dunăre tot mergind, 
La apă-adincă cătind. 
Unde lor li se părea 

Că mai adincă era, 

Acolo drumu îi da, 


De la Dunăre-a plecat 
Și-n oraș că mi-a intrat; 
Mulţi turci mi s-a mirat, 
În crișmă s-a adunat, 
La beutură s-a luat. 

Zo, beau și se veseleau, 
De Tănislav nu grijeau, 
Și frica nu-i mai purtau, 
Că i-a dat dumba-n apă, 


S-a dus de pe lumea albă!... 


Dar Tănislav ce-mi făcea ? 
Cînd în apă drumu-i da, 
Piatra la fund mi-l băga; . 
Fa pe fund s-a așezat 
Si-n nisip s-a ingropat. 
Cind Tănislav a ajuns jos, 
Năsipul, zo,-i răcoros. 
Trei zile că mi-a șezut 
Tot sub Dunăre la fund: 
L-a de patru s-a trezit 
Și s-a pomenit la fund. 
O dată s-a opintit, 
Funiile mi le-a rupt, 
Alcălile n-a putut. 

El aminte mi ș-a adus, 
Acest lucru e de turc! 

Cu dreapta piatra trăgind 
ȘI cu stinga înotind, 
Cînd deasupra a ieșit. 
Peste Dunăre-a privit. 

O fetiță mi-a văzut, 

La Dunăre coborind, 
Minînd boii, adăpind, 

Da' Tănislav de-o vedea, 
El la fată că-mi striga 

Si de fată se ruga: 

— Bre tu fată livezeancă. 
Ai vrun frate ori că tată? 
Fata către el zicea: 


— Spune-mi ce-aveți cu taica? 


Lină verde foi de măr, 
Am un mindru tăicușor, 


ete e E pe Ta Cop RR ret i ce NOTRE TREIA 0 pt 


m... z i ` 
ri bedia 


x 
Pi 
radă 

Ba; 

Ki 
Hn 

x ON 

EnA 

HE: 

REES 

TEA 
RNI 

ion 
cg 

bis 

` A 

i 

+ dă 

i Sa 
an 
Bi 
A 
$a 
ks 
A 

4 
îti 


2i 
t 
© 
3 
i 
x 
k 


NNA Trece LEARAER MER- amare BUA E A name E E pe a 
aj pe mit miti aa ca ee ic S o ete 
iata A ea 


Arita erei 


RPE 


Seorg: 


AIRNE 
paean oana 


peace ata Eea 


i 


Doamne, de nu-l mai vedea !... Si încă-altu frățior. 


163 


— Fincă-mi-este treaba așa, 
l-ascultă la mine-ncoa, 

De lungește-mi viața: 
Către casă să apuci, 

La tăică-tău să te duci, 
Să vină-ncoace-ndată ; 

la luntrea de unde-i legată, 
Să mai ia și o lopată; 

Și la briu să-și ia iega, 
Că-mi trebuie-aici ceva; 
M-or scotea de-aicea 

Și mi-or lungi viata ; 

li dau blagă cit o vrea, 
Mince și cu lingura, 

Cu toată familia! 

Cind acasă a venit, 

Lui frate-su a povestit 
Cum voinicu a vorbit. 

Dar frate-su, zo, nu vrea, 
La tată-su se ducea. 

Cind la ta-su ea s-a dus, 
Ca lui nan-su nu i-a spus, 
Pornea fata de-l minta : 
— Ascultă, tată,-ncoa, 
Să-ţi iai la briu o iega 

Și fugi la Dunăre-ndată, 
la-ţi luntrea unde-i legată, 
Și încă una lopată. 

Cind oi zice foi de tii, 

Da’ știi, taică, ori nu ştii, 
Foaie verde de trei foi, 
Negustoriu ăl de boi, 

Ce tot durmia pe la noi? 
El în vrun văpor s-a pus, 
Și văporul s-a răspuns. 
Cind văporul s-a ftărmat, 
El pe-o blană a scăpat, 
Intr-un ostrovel lăpădat. 
Şi-mi spusă cît nu se poate, 
Să-i scoţi capul de la moarte, 
Că-ţi dă blagă cit oi vrea, 
Să măninci cu lingura, 
Cu toată familia! 


164 


Dară ta-su de-auzea, 

E! pe fată o credea 

Și-și luva la briu pila, 

Si lopata pe spinare, 
Pleca pe Dunăre la vale. 
Cînd la Dunăre-ajungînd, 
Pe Tănislav cunoscînd, 
Indărăt mi se-ntorcea, 

Pe îată multe spunea 

Și din gură-așa vorbea: 
— Aleleu, fată căţa, 
M-aduci să-mi pierd viaţa ? 
lLasă-l pe ăsta-aicea, 

Eu mă duc la casa mea 
Și să-mi văd de treaba mea! 
Dar Tănislav de vedea, 
EIl după băiat striga: 

— Bre fratele meu. nu-așa, 
la nu-ţi bate fetița! 
Pentru că-ai venit aicea, 
Vino la mine-ncoace, 

De lungește-mi zilele, 
Zilele, năcazur'le, 

Că dacă-oi ieși de aici, 
Frumos dar vci căpăta, 
Ce nu l-o avea nima! 
Cum băiatu se-ntorcea 
Și luntrea lui luva, 
Drumu pe Dunăre își da, 
Spre Tănislav apuca 

Și la el îmi ajungea. 
Cind pe el îl vedea, 
Pila de la briu scotea, 
Alcălile le tăia, 

Drumu la piatră-i da, 
Si-n luntre mi se punea; 
El lopata mi-o cerea, 
Tragă şi el cităva. 
Băiatu lopata-i da, 

lar Tănislav, zo,-mi trăgea! 
De două ori îmi trăgea, 
A de treilea cînd trăgea, 
Şaica, zo, mai fugea!... 


Pe uscat mi-o lăpăda, 

Cit dă un voinic cu mina, 
Și de aicea că-mi ieșea. 
Dar băiatul ce făcea? 
De frică nu mai putea, 
Incepea singur vorbea: 
— Mare ală-i omu-ăsta, 
Nu mai cer nimica !... 

Dar Tănislav ce-mi făcea? 
La băiat îi mulțămea, 

Și din gură îi vorbea: 

— O să vină vremea aia, 


Că n-o să poți să-mi duci blaga! 


Tănislav ce mi-a făcut? 
Din sat în sat a plecat. 
Foaie verde colălie, 

Mi se-ncingea c-o îringhie, 
Și pleca el în cerșie. 
Lină verde de-un spanac, 
Tot umblind din sat în sat, 
Intr-un oraș mi-a intrat, 
De-o crișmă mi-a aflat 
Și spre crișmă a plecat. 
Cind la crișmă a venit 
Și în crișmă a privit, 
Plină de turci că-mi era, 
Tăman bea, se veselea, 
Că i-a răpus viața! 

Cînd în crișmă el intra, 
Cerșetor pe cum era, 

In toate părțile privea: 
Sabia și-a văzut deodată, 
Fra-ntr-un cui atirnată. 
Pornea el și-mi cerşea. 
Cerșitor precum era. 

Toti turcii mi-l dăruia: 
Cite-un leu, cîte-o para. 
Dar el așa-mi vorbea: 

— Turcilor, agalilor, 

Mai mari căvădarilor, 
Dăruiţi-mi cu paraua, 

Eu să vă iau cu chesaua! 


Da’ un turc așa-mi vorbea: 


165 


— Ba că-i unu ghiaru, 
Mi-a-nviat Tănislavu, 


Ori c-ar fi de-ai lui vrun văr, 


Că, zo, sămăna cu el! 

Da’ Tănislav de-l vedea, 
La sabie se răpezea; 

Cînd mina pe ea punea, 
Pornea, la turci căsăpea! 
Foaie verde de-o lalea, 

Of Doamne, ce le făcea!l... 
Cind la ușă adăsta, 

Care turc alar' ieșea, 

Tot capu aci-l lăsa; 

Toţi turcii că-mi tăia, 

Pin oraș mi se plimba, 

În altă crîșmă se ducea. 
Dar acolo ce vedea? 
Foaie verde de-o lalea. 
Mititica sluga sa, 

Zo, mai bea, se-nveselea, 
Lăutarii îi cînta, 

Că i-a răpus lui viaţa... 
Dară sluga ce-mi făcea? 
Cînd Tănislav îmi intra, 
Buzele că îi plesnea, 

Ca o vargă-mi dîrdăia, 

De frică nu mai putea. 
Tănislav cum intra, 

Drept la slugă se ducea 

Și din gură-aşa vorbea: 
— Sluguliţo, vai de mine, 
Ce să mă fac eu cu tine?! 
Cind oi zice de-un spanac, 
Sluga mea, nimic nu-ți fac; 
Ce ţi-am fost eu vinovat 
De m-ai dat la turci legat? 
Spune-mi, slugă,-adevărat. 


Cind m-ai dat la turci legat, 


Nici aşa nu m-ai lăsat, 
Tot de mine ai umbiat; 
Foaie verde de nucșoară, 


Nu mi-ati dat vreo moarte-ușuară. 


N-ai găsit în ţara noastră. 


eg ANEELA EACE VAA E a G O RAN u in ac a 


k 
| 
| 
K 
i 
i 
ag 
| 
N 
i 
| 
i: 
Hi 
i. 
| 

E 
E. 

E 


Trimisă-și-ntr-a moldovenească... 


Piatra-morii mi-ai cătat, 
După cap mi-ai atirnat, 
Dumba-n Dunăre mi-ai dat! 
Frunză verde siminic, 

Da' eu dacă-am fost voinic 
Și n-am fost încă de pierit, 
Vezi, pe fund că n-am șezut, 
lară pămintu am văzut! 
Da’ ţie nu-ţi fac aşa, 

După git să-ți dau piatra, 
Numai eu oi trimetea 
Unde-n lume s-or găsa 

A mai mică rîșnicea ; 

N-o leg cum mi-ai legat mie, 
Nu pe git cu alcălie; 

Cind oi zice de-un spanac, 
Eu ţi-a leg pe după cap 
Numai c-un mic de cănap. 
Nu-ţi dau drumu-n apă-adincă, 
Să cătăm unde-i mai mică: 
Lină verde spic de griu, 
Să nu-ţi fac prea mare rau, 
Drumu-n margine să-ți dau. 
Dară dacă-oi fi voinic, 
leşi-n sus pe al colnic, 

Să vii la mine să bem, 
Toată lumea să umblăm, 
Si să nu ne mai certăm! 
Cind Tănislav îmi vorbea, 
Pe sluguliță mi-o lua, 

Și pe alţii trimetea 

După mica rișnicea. 
Rișniceaua o găsea, 

După cap că i-o lega, 
Dumba-n margine îi da, 
Foaie verde și-o lalea, 
Doamne, de nu-l mai vedea! 
Tănislav mi se-ntorcea, 

Tot în lume de umbla, 

El umbla și ispitea. 

Cind pe fată mi-o găsea, 

E! la ta-su o cerea 


166 


Și pe lată că o lua, 

Mare nuntă că-mi făcea, 
Cu ea mi se cununa. 
Multă blagă la părinţi da, 
Doi lăutari tocmea, 

La lăutari povestea 

Și-n cîntec mi se punea, 
Doamne, de se pomenea! 
Lele, şi s-or pomeni, 
Pin’ soare pe ceri va fi. 
Lînă verde mărăcine, 
Soarele merge și apune, 
De Tănislav tot se spune; 
Soarele merge și grăbește, 
De cl tot se povestește. 


76 


BADIU 


Plimbă-mi-se, 

Poartă-mi-se 
Pin oraș pin Braşova, 
Umblă turcii de-a-şteamătu, 
După Badiu cîrciumariu, 
Intrebind și ispitind ; 
Badiu ici, Badiu colea, 
Badiu-n margine de sat, 
Intr-un bordei afumat. 
Turcii pe el mi-l afla, 
Mina pe Badiu punea 
Și pe Badiu mi-l lega 
Cu cinci fringhii de mătase, 
Tăia carnea pină-n oase. 
Il bătea și-l ispitea: 
De cind Badiu crișmărea, 
Cîţi turci el a prăpădit, 
Cîţi turci el mi-a chinuit? 
Măre, Badiu-mi rău tipa, 
Turcii la coș l-atirna, 
In bătaia fumului, 
La dogoarea focului, 
Unde-i pasă Badiului. 


Dară Badiu de colea, 

La Bădiuleasa striga : 

— Bădiuleasă crișmăreasă, 
Cu fața de rouă-aleasă, 

Cu sprinceana neagră trasă, 
Samănă de crișmăreasă, 
De ce stai și mă privești, 
Ori nu vezi mă jupuiesc, 
Cum pielea mi-o tăbăcesc ? 
la du-mi-te, crîșmăreasă, 
La Nicolcea, să-mi grăbească, 
De luptă să se gătească, 

Pe mine mă izbăvească. 
Că frate-miu Nicolcea are 
Sabie ce taie tare, 

Cu cizme de opt oca, 

Cu potcoave plumbuite, 

De agale sînt gătite. 
Bădiuleasa de-auza, 

Işi lua drumu și pleca 

La îrate-su Nicolcea, 

Cu cizma de opt oca, 

Cu potcoava plumbuită, 
De agale e gătită. 

Nicolcea cînd o vedea, 
Din gură aşa zicea: 

— Ce mai faci, cumnată-mea, 
De-ai venit la mine-ncoa? 
Bădiuleasa sta grăia : 

— Lele, naică Nicolcea, 
Da’ știi, naică, da’ nu știi, 
La noi la crîșmă a venit 
Cite-agale pe pămînt! 
Toată crișma mi-a umplut 
Și pe frat-tu l-a legat 

In bătaia fumului, 

În dogoarea focului, 
Unde-i pasă Badiului! 

Da’ Nicolcea de-auza, 

El din gură așa grăia: 
— Du-mi-te, cumnată-mea, 
C-oi să viu eu acuma, 

Cu pistoalele pocnind, 


167 


Tot de garduri lovind, 
Ciinii-n sat întăritind, 
Turcii pe tine-ntrebind: 
— Bădiuleasă, crișmăreasă, 
Ce s-aud la puști pocnind, 
Ciînii pin sat alătrind? 
Tu din gură le-oi spunea: 
— Turcilor buni, și agale, 
Ăla mi-i un blăstămat, 
Să-ntărite ciinii-n sat; 

Și e negustor de boi, 

Și vine și pe la noi. 
C-avem și noi patru boi, 
Să dăm doi, să lăsăm doi, 
Scot pe Badiu de la voi! 
Doar atita că-i spunea, 
Bădiuleasa că-mi pleca. 
Cind la crișmă ajungea, 
Turci pe Badiu-l năcăja. 
Tot mai greu îl chinuia. 
Puţinel mai zăbovea, 

lacă Nicolcea-mi venea, 
Din pistoale piriind 

Și de garduri tot lovind, 
Ciinii-n sat întăritind, 
Dară turcii întrebind: 

— Bădiuleasă, crișmăreasă, 
Ce s-aud puști piriind, 
Toate de garduri lovind, 
Cîinii pin sat alătrind> 
Bădiuleasa sta grăia: 

— Turcilor buni, și agale, 
Ăla nu e blăstămat, 

Și e negustor de sat; 

A auzit ș-aflat 

C-avem şi noi patru boi, 
Scot pe Badiu de la voi! 
Doar atita că zicea, 

lacă Nicolcea-ajungea, 

Cu cizma de opt oca. 
Peste ușă cind intra, 

Și turcii cind îl vedea, 
Care pe sub pat fugea, 


Altu-n furcă că sărea, 
Care de îrică murea. 

Da’ Nicolcea de colea, 
Cu potcoava-i măciuca, 
Capetele le spărgea, 
Multe-agale omora ; 

Că Nicolcea e om bun, 
Nu e teamă de păgin. 
Ziua-i Badiu măcelar, 
Dară noaptea-i măciucar ; 
Ziua măcelar de boi, 
Dară noaptea-i de ciocoi! 
Tot aşa la turci bătea, 
Multe-agale prăpădea, 

Și la masă de-mi cina 

Cu nevasta-alăturea. 

Pe sub pat se zăuita, 
Vedea turcu că mișca, 
C-o tipsie-n cap îi da, 

Şi capu că-i fărima, 

Da' din gură aşa spunea: 
— Naică, naică Badiule, 
Cîţi turci eu am prăpădit, 
Sus în pod să-i aridici; 
Bine-n pod i-oi grămădea, 
Foc la conac oi da. 

Să ardă conacele, 

Să scape agalele. 

Cînd focu că ajungea 
Colea sus pe coperiș, 
Măre, turcii-o sfiriia, 
Scrum de chebe-o mirosa. 
Da’ și turcii te-o-ntreba: 
Ce miroase-n foc așa? 
Tu din gură le-i spunea: 
— Tote, agale, ce-am făcut, 
Negustorie-am făcut, 
Multă untură avut; 

Toată untură de porc 
Arde, se topeşte-n foc. 
Atunci Nicolcea-mi pleca. 
Dară Badiu ce-mi făcea? 
Toată noaptea turci căra 


168 


Si prin pod îi grămădea ; 
Badiu cînd ardica unu, 
Bădiuleasa ridica doi; 
Cind ardica vo doi, 
Bădiuleasa e cu trei. 

[i pe toţi i-aridica, 

Foc la conace le da. 
Ardeau conace, plesnește, 
Bea Badiu, se-nveselește ! 
lacă turcii foc vedea, 

Și la Badiu alerga. 

Toţi pe Badiu mi-l căia. 
Focu-n turci cînd ajungea, 
Scrum de chebe mirosea, 
Dară turcii-l întreba: 

— Măi Badiule dumneata, 
Ce miroase-n foc așa? 
Dară Badiu-așa spunea: 
— Multă negustorie-am făcut... 
Cită untură am avut, 

Toată untura de porc 

Arde, se topește-n foc, 

C-așa n-am avut noroc! 
Turcii dacă auzea, 

Cîrpele la nas punea, 

Mai degrabă se-ntorcea, 

Pînă focu-mi potolca. 

lacă negustori trecînd 

Și jereg de foc văzînd, 

Pe tot natu întrebînd ; 

Dară Badiu suspinînd, 

Sia pe drum, mereu plingind. 
Da’ turcii dacă-mi vedea, 
Toţi băga mina-n poz'nar, 
De-i dădeau cițiva dinari; 
Care-i da şi cite doi, 

Să-și ia Badiu iară boi; 
Mi-l dăruiau cu parale, 

Să-și facă otocănale, 

Își puie leauri în cale. 
Badiu conace-și făcea, 

lară crișmă-mi deschidea, 
Cu Bădiuleasa vindea, 


Stau turcii de se gindea: 
— lacă Badiu ce-a făcut. 
Cine pe drum mi-a trecut, 
Cu toţii l-au dăruit. 

Ori c-un leu și c-un zlot, 
Făcu el crîșma la loc. 

lar un turculeţ grăia: 

— Conacele foc i-a luat, 
Fumu-a turc a mirosat, 
Crezi, el turci mi-a măciucat, 
Pin pod că i-a spinzurat, 
De-a făcut mare păcat. 
lacă pașa-mi auza, 

Alţi colgii că trimetea, 

lar pe Badiu mi-l lega, 
Mi-l lega, mi-l fereca, 

Il bătea şi-l năcăja, 

De turci, zo, mi-l ispitea: 
—  Badiule, crișmarule, 

Tu de cînd mi-ai crîșmării, 
Cite-agale-ai prăpădit ? 
Cind ţi-ai ars conacele, 

Le mirosau chebele. 

Dară Badiu așa-mi grăia : 
— Turcilor buni și agale, 
De cînd eu am crișmărit, 
Nici un turc n-am omorit. 
lacă focu din senin a venit, 
Pe mine m-a pirjolit; 

Cu totu m-a sărăcit, 
De-am ajuns un prăpădit! 
Dară turcii nu-l credea, 

Și mai rău că mi-l bătea, 
Fum de-ardei la nas îi da, 
Badiu rău se chinuia, 

lar din gură așa-mi zicea: 
— Bădiuleasă, crișmăreasă, 
A mea soţie aleasă, 

Ce tot stai și mă priveşti, 
Nu vezi cum mă chinuesc? 
Du-te la nana Nicolcea, 

Și mă scapă din belea. 
Bădiuleasa  d-auza, 


169 


La Nicolcea fuga da, 

Pe Nicolcea mi-l găsa 

L-a mai mică călenea, 
Cu șaptezeci lingă ea, 

Cu trei mindre-alăturea. 
Una-l mușcă, 

Una-l pișcă, 

Da' alta mi-l giugiulește, 
Chesăluţa i-o golește. 
Bădiuleasa-i sta spunea: 
— Tu beai, maică, veselești, 
Da’ la Badiu nu gindești! 
lar turcii l-au ocolit, 

Cu zale l-au priponit, 

Cum e bun pentru pierit! 
Fum de-ardei la nas i-au dat, 
Nană, rău l-au vătămat! 
Ce mă rog de dumneata, 
Scapă-i repede viaţa. 
Înc-o dată să mergem, 
De la agale îl scăpăm! 
lacă Nicolcea-mi pleca, 

lar pin turci se abătea, 
Cu sabia se-nvirtea ; 

Nu se bate cum se bate, 
Da' mi-i bate de moarte; 
Și nu-i taie cum se taie, 
Da-i lăpăda prin gunoaie. 
Multe-agale prăpădea, 
Dară Badiu ce-mi făcea ? 
Toate-agale astringea, 

In crișmă-i îngrămădea, 
Punea focu, aprindea, 
Şi-mi pleca pin Craiova. 
El pin orașe plimbind. ` 
Dară criîșma lui arzînd. 
lacă colgii-l întilnea, 

Și lui Badiu sta spunea: 
— Badiule, crîșmarule, 

Tu te-mplimbi, te veselești, 
De conace nu grijeşti! 
Da' vezi, Badiule ghiaur, 
Nu mai ai nici pic de aur, 


msn BRAD VOUP AWA eine e arme e zau 


t 
4 
ri 
t : 
is 
AL i 
EA 
A 
HI 
i: 
A: 
1 748 
vi 
i 
PE 
+ SE 
i SE 
: 
a 
ve Să 
1$ 
LET 
a 
E 
a: 
nat 
ză 
sd 
È 
Gr 
EA 
Ri 
i ai 
tz 
Pi. 
~ 
T. 
$ 
ge 
i 
£ 
r 
? 
is 
$ 
și 
Ti 
A 
$ 
Fy 
3 
A 
a% 
i 


camara. De EIT E a aa 


EAW a 


ANRE a ELI AOE rih a 


A E EOE 3 TI et, 


Că ţi-au ars conacele, 
Ţi s-au dus butoaiele, 
Ș-ai rămas sărac, 

Nu ţi-o fi păcat! 
Dară Badiu se făcea, 
Unde-ncepea de plingea, 
Lacrimile-l podidea, 
Focul mi l-a prăpădit, 
Conacele i-au căzut. 
Şi-ncepea de suspina, 
Greu din inimă ofta. 
Turcii dacă mi-l vedea, 
De el milă că-mi avea, 
Toţi la Badiu că venea, 
Pe Badiu de-l dăruia: 
Care c-un leu, 

Care c-un zlot, 

Işi făcu casa la loc! 
Alte conace își făcea, 
lară în Braşov trăia, 
Cu Nicolcea-alăturea. 


Si-mi măciuca ei la turci 

De-i învăța și pe prunci! 
Și-mi trăiau la Brașov în pace, 
Că n-au turcii ce le face! 


77 


CHIRA CHIRALINA 


Din vale de Brăila, 
Mai în jos de schelă, 
Un caic mic se-ncarcă 
Și mi se descarcă. 
Tot nouă sandale, 
Nouă galioane, 

Da’ ce-mi încărca ? 
Fir și ibrișin, 

Și tutun de-al bun, 
Topuri de bumbac, 
Tot mariă pe plac. 
Cine mi le-ncarcă, 


179 


Cine le descarcă ? 
Arapu-al buzat, 

Cu solz după cap, 
Gindești că-i de crap. 
El cînd strătiga, 
Pămînt legăna; 
Dară cind tușește, 
Pămint prăbușește. 
Vin de unde bea? 
Tot de la Chira. 
Chira Chiralina, 
Frumoasă ca zina, 
Tinără copila. 
Arapu-i zicea: 

— Chiră Chiralină, 
la-mă tu pe mine, 
Că t-o îi mai bine, 
Că eu mi te-oi duce, 
Că ai gură dulce, 
Pe-un bugaz de mare, 
Aproape de soare. 
Și noi amindoi 

Să avem feciori, 
Să facem cășcioară 
Cu ferești în soare, 
Cu nouă uşcioare. 
— Arape, arape, 
Negru și ciudate, 
Cum pot să te iau, 
Cînd în lume am 
Vo trei îrăţiori, 
Răi ca niște zmei, 
Otii Brăilii, 

Serpii Dunării ! 

Fi or auzi 

Și ne-or prăpădi. 
Cumnatili mele, 
Surorili tăle, 

Ele m-or cinsti 
C-un pahar de vin, 
Altul cu venin. 

Și ne-or otrăvi, 

De ne-or prăpădi ! 


Unde s-a mai văzut, 
Pe ceri, pe pămint, 
Arăpoaică oarbă, 

Cu arap buzat, 

Buza cît un ficat; 
În tară arăpească, 


Făr-de rude-n casă ?... 


Arapu se-ntărita, 
Făcea ce făcea, 
Pe Chira o lua, 
In caic punea, 
Pe Dunăre pleca; 
Pe Dunăre-n jos, 
Vislea cu folos. 
La vadu-al pietros, 
Acolo şedea 

De se veselea. 
Uite că sosea 

Din și Costandin, 
Frățiorii ei, 

Otii Brăilei, 

Serpii Dunărei. 

La Dunăre mergea, 
Un caic găsa, 
Caic părăsit, 
De-un fat 

In pămint. 

O dată-mpingea, 
O dată zbicea, 
Caicu scotea, 

Cu el îmi pleca; 
Pe Dusnăre-n jos, 
Merg ei cu folos. 
la vadu-al pietros, 
Uite, o zări, 

Din gură-i vorbi: 
— Chiră Chiralină, 
Surioară bună, 
Cine te-a știut 
Pin! te-ai logodit? 
Pe cine-ntrebași 


Cu sila m-a luat; 

Să-i tiu eu soție, 

Să-i fiu în robie. 

— AI, ferește-ți capu, 
Să tăiem arapu! 

— Cum să feresc capu, 
Să tăiaţi arapu? 
Cosicioara mi  s-a-ntins, 
Arapu cu ea s-a-ncins, 
Și nu pot scăpa 

De la ala asta. 

Din și Constandin, 

Cu arap din plin 

Ei mi se lupta 

La săbii se lua, 

Din zori pină-n sară, 
Pină-n primăvară, 

Pe arap lovea, 

Bine-l nimerea, 

La casa pieptului, 
Unde-i greu voinicului ; 
Pe Chira o lua 

Și mi-o logodea 

C-un băiat de crai, 

De din deal de plai. 


78 
ILINCUŢA ŞANDRULUI 


Jos pe malul Dunării, 
La cășile Șandrului, 
Șandrului, bogatului. 


Mi-avea Șandru-o fată mare, 
Mai frumoasă ca o floare. 


De frumoasă ce era, 
llincuţa mi-o chema. 
Dimineaţă se scula, 
începea de-mi mătura, 
Da’ din gură-aşa cînta : 
— Sărăcută bătătură, 


$ 

A 
1 
Să 
14 
i 


SITE APE 


o EEEa i iei 0 


TR d i aci Tie e i mea pe aa sper enron re aere 
Eta dute i 40 ai E ăi ai die mer mina e pă a Pe i apa ar 


pg ves perete 


te mee 


“caza rege RE ierte, it PETA ET L CERTA IDEI ST 


Cînd te măritași? Azi îti cînt eu din gură; 
— Nu m-am măritat, Mine cin-te-o mătura, 


171 


Cine te-o mai scutura? 
Ciocîrlanul cu coada, 
Mierliţa cu aripa. 

Donița în mină-o lua 

Și la apă că-mi pleca; 
Ochii la vale arunca, 

Un caic de turci vedea, 
Fuga acasă alerga 

Și din gură așa zicea: 

-— Măi tăicuţă Șandrule, 
Ascunde-mă undeva, 

Că vin turcii să mă ia. 
Dară Șandru de vedea, 
Săpătorii îi tocmea, 

De loc groapa i-o făcea. 
Dar în groapă ce băga? 
Numai pietre și butuci, 
S-aibă crezămint la turci. 
Pe Ilinca mi-o lua, 
Intr-o ladă o-nchidea, 
Puţinel îmi zăbovea, 
Uite turcii ajungea. 

Nici bună ziua nu da, 
După llinca căta. 

Dară Șandru sta grăia: 
— Turcilor, boierilor, 
Mai mari căvădarilor, 
Hincuta mi-a murit, 

Nu de mult s-a prăpădit; 
Dacă nu credeţi cuvintu, 
Aide să-i vedeţi mormintu. 
Şi toţi turcii că pleca, 

La mormint ei se ducea. 
Cind mormiîntu mi-l vedea, 
Indărăt să întorcea; 
Numa un turc mititel, 
Răvărsat de bubăţel, 
Parc-a intrat naiba-n el: 
— Turcilor, agalilor, 

Pe llinca o cătăm, 
Mormintu să i-l spărgem, 
Făr-de ea de ne-om ducea, 
Pistă paşa Mustafa, 


172 


Nu ne crede el cuvintul, 


Pină ce nu-i vede mort trupul! 


Dară turcii de-auza, 

Tot mormîntul i-l săpa; 
Pe Ilinca n-o găsa, 

Pe Șandru la chinuri lua; 
De llinca-l întreba, 
Intreba și-l ispitea. 

Mi-l bătea și-l chinuia, 

Ca un ciine el răbda; 

Să n-audă Ilinca, 

Să-i facă inima rea. 

1 mearsă la Șandruleasă, 
ă-i mumă de fată-aleasă. 


a cîini le arunca, 

Nici o vorbă nu spunea. 
Apoi cu sare le săra, 
Doamne, zo, mai ustura, 
Nu mai putea indura, 
Așa din gură grăia: 

— Șandrule, ia scoate fata, 
Că mi s-a dus de tot viaţa! 
Atunci Șandru de vedea, 
Pe llinca o scotea, 

Cinci sute de turci era, 
Cinci sute de galbeni da, 
Pe Ilinca de-o scăpa, 
Da' nimica nu făcea! 
In căic ei o suia, 

Pe Dunăre-n jos pleca. 
llincuţa, zo.-mi plingea 
Şi aşa mi se gindea: 
„Deciît soaţă turcilor 

Și roabă păginilor, 

Mai bine a apilor, 

De mincare peştilor, 
Jucăria broaștilor. 

In Dunăre imi sărea, 
Cu toţi turcii după ea. 
Toţi turcii mi se-neca, 
Ea știa de inota, 


Pe deasupra se-nviriea, 
Da'pe turci mi-i îneca. 
Insă turcul mititei, 
Răvărsat de bubăłel, 
Mititel și ciupăgel, 
Parcă-a intrat naiba-n el! 
El în caic îmi ședea, 
Caicu-l învirtea 

Și la margine-l trăgea, 
Da’ llincuţa-i zicea: 

— Cine, frate, s-o afla 
Din ţigare să fumează 
Cu o mină să-notează 

Și să mă ia-n subțioară, 
Să mă scoată-n mărgioară, 
Ca să-i fiu eu soţioară! 
Dară turcu-al mititel, 
Tabachera şi-o scotea, 
Țigarea mi-o aprindea, 
Din țigare îmi fuma, 

C-o mină înota, 

La Ilinca ajungea 

Și mi-o lua în subțioară 
De-o scotea la mărgioară, 
Ca s-o ia de soțioară. 
Acas' la Șandru mergea, 
Mare bucurie-avea. 

El de drag nu mai putea 
Și pe turc, zo,-l mai cinstea. 
Dară turcu de colea, 
Lui Șandru așa-i vorbea: 
— SȘandrule, bogatule, 
Şi eu sînt viţă de rumân, 
Prepus de mic la păgin; 
Pentru Ilinca frumoasă, 
lacă,-ţi vin ginere-n casă! 
Mare nuntă se făcea, 

Cu toții îmi petrecea, 
Da’ llinca-mi rămînea, 
Pe turci rău mi-i prăpădea. 
Soar'li merge și apune, 
Da’ Ilinca tot se spune. 


173 


79 


FICUŢA LUI BANU MAGUREANU 


Verde de-o cicoare, 

La vale, la vale, 

'Ntr-al buaz de mare, 
Tare mi se-m' pare, 
Mindră casă mare, 

Cu fereștile-n brumale, 
Ce să-nvirte după soare. 
Mi-este casa banului, 
Banului, Măgureanului. 
Intr-o sfintă vinerea, 
N-avea Banu ce lucra, 
Boii la car înjuga 

Și la plug că-mi pleca. 
Incepea el de-mi ara, 
Pe toate mejghinele, 
Peste toate drumur’le. 
Ce ara îmi semăna, 

Ce punea nu culegea, 
Numa la nevolnici da, 
Biru ca să mi-l plătească, 
Ciocoii să nu-l stopească, 
Copilași să arănească, 
Cu atit ca să trăiască. 
De coarne cine-mi ţinea, 
Boii cine mi-i grăbea? 
Tot Banu Măgureanu ! 
Țăranul cel necăjit, 

De ciocoi e jupuit. 
Cine-ndeamnă plugu-n pir? 
Tot fir-su Dragomir, 
Caii-nainte-i mina, 

Cine plugari îndemna ? 
Negoiţă-al Pirvului, 
Ficiorașu Sirbului, 

Din părţile Diiului, 
Ș-acum dintr-a Jiului. 
Ară ei și îmi brăzdează, 
Pe cîmpii că-naintează, 
Caii mi-i îmbărbătează, 


. ra 
H 
DI fi r 
d PR 
“fi pi 
2% 
{A 
H 
i 
: Ad 
TA 
n 
i d 
E 
| NE 
Ti 
"d 
[i pE. 
i: 
îi 
E: 
E 
i &i 
E: 
> d 
i 
1 
NE 
iS 
iÈ 
| 
hë 
„pi + 
t 
Et 
4 
Ti 
t Di 
i 
ud 
h 
i 
DA: 
a: 
$ 
ORN 
+ Și 
"fă 
Zi 
4 
4 
E: 
Ei: 
Ki 
EE: 
H 
Ha 
TH 
3. ÎI 
iT: 
y 
E: 
$ 
zE 
$ 
1% BI 
H Și 
j 
W 
k 
$o 
i. 
4 
Ap 
H 


Că ciocoii nu-mi cutează. 
Cind fu soarele-n amiază, 
Le veni-n suflet necaz; 
Cind fu soarele-n chindie, 
Umplea trupuri de miînie. 
Prînzu nu le mai sosea, 
Foame mare-i cuprindea, 
Banu boii dejuga 

Și la iarbă că mi-i da; 
Pe brazdă neagră-mi cădea, 
De foame nu mai putea. 
Din vale de dealu-al mare, 
Dincotro soare răsare, 
Tare-aleargă  Bănuleasa, 
Cu fină-sa Pirvuleasa; 

Imi cuprind cîmpiile 
Și-mi tăvălesc florile; 

Din plug în plug ispitind, 
Tot de Banu întrebînd. 
lacă pe Banu găsea, 
Bună vremea că îi da; 
Banu nici nu-i multămea, 
Și răstit o înirunta: 

— Bănuleasă, soaţa mea, 
Unde s-o mai pomenea, 
Să iei prinzu în chindie ?... 
Nu ai pic de omenie! 

— Prinzul l-am întirziat, 
De mare necaz am dat: 


Cind plecarăţi voi cu plugu, 


A sosit turcu cu murgu; 
Pin măidane a tunat, 
Toate peste cap a dat; 
Pe Ficuţa ne-a răpit, 
Peste cimpuri mi-a fugit, 
Cu fetița mi-a plecat, 
Inimioara mi-a secat, 
De-aia prinzu-a-ntirziat, 
Foamea rău v-a-ntăritat. 
Atunci Banu de-auzea, 
Nici de cină nu-i ticnea, 


174 


Caii mi-i încăleca 

Și cu finu-su pleca. 
Incăleca Banu pe Șargu, 
Că știe să sară gardu; 

Pe Negru, Dragomir s-arunca, 
Și în zări mi se pierdea; 
Alergau pe deșelate, 

Să-l prindă pe turc din spate, 
Dar drumul era departe, 

Și cu Negru nu să poate... 
Dragomir, zo, se grăbea, 
Din gură așa-mi grăia: 

— Mă rog, nașule, de tine, 
Dă-mi-l tu pe Șargu mie; 
Mi-e Şargu de sama mea, 
Am cu cine alerga; 

După cine-alerg îl prinde, 
Pe o mie nu l-aș vinde! 
— Fie-ţi Șargu dăruit, 

Cu flori mîndre-mpodotbit. 
Fie-ţi dăruită fina, 

Așa cum ţi se cuvine, 
Miria din Craiova, 

Să judeci tu şi Moldova, 
S-o scoatem pe nașe-ta, 
De la turc, din mina rea! 
— Mă rog, nașule, de tine, 
Fă-mi, te rog, atita bine; 
Să judec ce-am judecat, 
Să fiu pe Șargu încălecat. 
— PFie-ţi, fine, dăruit, 
Șargu cum e-mpodobit. 
Cind punea picioru-n scară, 
Colinda nouă hotară ; 

Cînd o dată îmi sărea, 

El pe turc că ajungea. 
Turcu, zo, mai tremura, 
Parcă friguri l-apuca. 

Da’ Ficuţa-l împingea, 

Cu unghiile-l zgiria, 

Toată faţa-i singera, 


Dară turcu tot grăbea. 
Dragomir îi ajungea 

Și din gură așa grăia: 

— Apleacă, finuţă, capu, 
l-a venit lui turcu ceasu! 
Să tai pe turcu păginu, 
Ori să-l pun să pască finu. 
—Mă rog, finule, de tine, 
Fă-mi și mie-atita bine ; 
Pe turc să nu mi-l tăiaţi, 
Pe mine-o să mă lăsați 
Prin ușile cucoanelor, 

De riîsul divanelor. 

— Pleacă, nașe, te rog, capu, 
Să nu tai din grabă altu; 
De la plug noi am-alergat, 
După turcu cel spurcai. 
Dragomir paloș învirtea, 
Cind o dată mi-l izbea, 
Capul turcului zbura, 
Intr-un ciot se alina; 
Ceva-m pare bolborosea, 
Apoi pe loc îngheţa. 

Pe Ficuţa mi-o scăpa, 

Pe Șargu o arunca, 

La Banu îmi alerga, 
Peste cîmpii îmi grăbea, 
Peste cimpu al cu flori, 
Cel cu flori și cu bujori, 
Indeamnă Șargu cu doi sori 
Ș-ajungea la Banu-n zori. 
Banu mult se bucura, 

Pe turci rău că mi-i ura 
Și-i scoasă din Craiova. 
Și trăiau pe ţara-n pace, 
Că n-are turcu ce-i face! 
Ficuța se mărita, 

Mîndră nuntă îmi făcea, 
Doamne, de se pomenea, 
Sus în vadul Jiului 

Și în jos pe-al Diiului! 


175 


80 


AL GUŞIŢĂ A LU TOPALĂ 


Al Gușiţă-a lu Topală 
Bate turcii de-i omoară, 
Jos la scară mi-i doboară. 
Da' nu-i bate cum se bate, 
Și-i înfige pin ţărușşe, 

Și mi-i trimite la Ruși, 
Să-l cunoască că-i Aguși. 
Da’ Gușiţă ce-mi lucra ?... 
Bată-l Maica Precesta, 

Că mai bine nu i-oi zice, 
Ciinii carnea să-i mănînce. 
Inainte le ieșea 

Și pe turci mi-i întreba: 


— Bre, voi turci dumneavoastră, 


De ce, frate, voi fugiţi 

Au desculți și desbrăcați, 
Făr'de căciuliță-n cap? 

— Cum, frate, să nu fugim, 
Că pe noi, știi, zo,-ne bate 
Gușiţă a lu Topală, 

Ne bagă, îrate-n, boală... 
Nu ne bate cum se bate, 
Da’ ne-niige pin ţărușe 

Și ne trimete la Ruși, 
Să-l cunoaștem că-i Aguși! 
Da’ Gușiţă ce-mi avea? 
Pe Galbina, pe Cioaca, 

Pe aia, Țăligrădeanca ; 

Și pe Vinătu al rotat, 
Pașa din Dii l-a dat! 
Au și pe Roibu nărodu, 
Care trece cu el Oltu ; 
Agușiţă că mina, 

Pe Galbina, pe Cioaca, 

Pe aia Țăligrădeanca, 

L-al ovrei bogătaș. 

Da' ovreiu că-mi avea, 

Trii fetițe mari avea ; 

Cum e una și alta, 


$ 
t 


pome ce cacat Ai AR nT E i 
pri neve Baa ră 290 d Vu, ata A i i ARD (3 BEES EEE Babia e 5 EN i tt R t 


ea ad Sa Y 


e retrimite e i o iae SA ae n aena aae e a 
ae i pa are 


Mai frumoasă Cădinca. De loc mațele-i ieșea, 


La ovrei așa-i spunca: Cam cu paie, cu gunoaie, 

— Măi ovrei bogătaș! Băgă-n burtă să moaie. 
Dintr-ale trei fetite mari, Cu cămașa se-ncingea, 

Știi că sint de gospodari, Maţă-n burtă ș-aduna 

Dă-mi mina să-mi aleg! Și cu mina le ţinea, 

Și cu ochii le privea, La Cădinca mi-alerga. 

Mai frumoasă Cădinca ! — Of, Cădinco, soața mea, 
Da' ovreiu ce-mi lucra ? De vorba ta eu n-ascultai, 
Trăsura mi-o trăgea, Pină capu mi-l mincai!... 

Doi bidivii înjuga Da' mă rog, mindro, de tine, 
Și multă blagă le da. Ca să faci atita bine: 

Cînd acasă-ajungea Am un frățior mai mic, 

Și de nuntă s-apuca, Da' și el e mare voinic, 

De cînd să ivea luna, După el te-oi ducea! 
Răminea ca secerea. Da’ mindruța, zo,-mi, vorbea : 
Da’ Guşiţă îmi grăia: — Mă, Guşiţă, soața mea, 
— Bre Cădinco, soata mea, N-avui, taică, parte de tine, 
Minca-ţ-ar neica gura, Care-mi erai un șoim pe lume! 
Da’ mă duc, naică, mă duc Da’ frate-tu, un netrebuit, 

Şi cu roibu nărodu, De nu e bun de nimic. 


Care cu el trec Oltu. 
Am un frățior mai mic, 


Să-i scot un corn de pămînt. gi 

Da’ Cădinca, zo-mi, vorbea: 

— Măi Gușiţă dumneata, STOIAN BULIBAȘA DIN CRAINA 
Cu blaga de la taica, 

S-o mincăm cu lingura Foaie verde colălie, 

Și s-o bem cu strachina, l-ascultați, lume, la mine, 
Şi să dăm și altora! Să vă spun o istorie, 

Lasă, Guşiţă, nu pleca, Istorie bătrinească, 

Că se duce viata Ca pentru să pomenească ; 
Și rămine daica-aşa !... Să vă cint un cîntecel, 

El pe drum cînd îmi mergea, Să trecem vremea cu el. 
Tare roibu rîncheza Foaie verde trei masline, 
Și poter'le l-auza. l-ascultati, lume, la mine, 
Ei puştile le umplea Să vă spun baș pe nume, 
Cu aur și cu argint, Foaie verde viorea, 

Care-n lume e mai scump; Pe Stoian-bulibașa. 

Şi-n Guşiţă cînd plesnea, Foaie verde de-un spanac, 
Să vezi, Doamne, că-l lovea N-aţi auzit, n-aţi aflat, 

La foaia zebunului, De-un oraș de Țaligrad, 

La casa sufletului? Ce mi-a fost de turci păstrat, 


176 


Unde-i cinstitu-mpărat. 
Da-mpăratu ce-mi făcea, 
Impăratu trimetea 

Tot pe begul, sultan begu, 
Pe el vezi îl trimetea 

Cu cea mindră de azna, 
Cu tutun și cu cafea, 

Și cu aur și argint 

Că era mai mult la turc. 
Cu cea mică de azna, 

Ca să vină-n Cladova, 

Să stăpinească Craina, 
Tot Craina lui Aiduc Velcu, 
Ce mi-a zis cînd a pierit: 


«Capul dau, Craina n-o dau !» 


la cînd begu că-mi pleca, 
Din Țaligrad mi-o pornea, 
Piste Bulgaria-mi trecea, 
Mai întîi prin Grecia, 

De venea-n Bulgaria, 

Ca să treacă-n Siîrbia, 

Să meargă la Cladova. 
Trecea baş prin Sofia, 

Că pin Plovdiv îmi venea 
Și-ajungea la Lom Palanca, 
Că pe sară îu-n Vidin: 
Ajunsă baş pe senin. 

La Diiul din Bulgărie, 
Ca să treacă în Sirbie, 

E! din Dii că îmi pleca, 
Venea pin' la Bregova, 

Să ducă la Gînzova 

C-acia e granița, 

Ca să treacă în Sirbie, 

Cu aur vreo șapte mie. 
Cind ajunsă-n Bregova, 
Cadinili de-l vedea, 

Ele toate că-mi venea, 

Ele toate s-aduna. 

Cind de begu-mi auza, 
Ciîte-un pui de găină fript 
Și cu cîte-o azimă de piine; 
Da' cu miere și cu unt, 


177 


Ce este la ture mai mult. 
Cadinili dacă-l vedea, 
Din departe se ruga, 

Din de-aproape-ngenunchea, 
Poala, mîna-i săruta 
Și-ncepea de a plingea, 
Așa din gură-i zicea: 

— Măi begule dumneata, 
Bine, doamne, c-ai venit, 
Da' pe noi rău ne-ai găsit. 
Venirăm la dumneata, 
Toate să ne jeluim, 

Nu mai putem să trăim 
De Stoian-bulibașa 

Ce stăpinește Craina. 

De cînd s-a bulibășit, 
Cădinili s-a stărpit; 

El pe noi ne-a văduvit, 
Dumnezeu să-l fi bătut! 
Că lui lăutarii-i cîntă, 

Și toată noaptea se plimbă 
Cu miinili-n pozănari, 
Da' cu cinșpe lăutari. 
Cum scapătă soarili, 
Intărește strejurli 

Și sărută îetili, 

lubește cadinili. 

Cadina cea mai frumoasă 
O iubeşte și o lasă; 

Și cîte fete de turc, 

Toate de el ne-a uidit, 

Pe toate mi le-a iubit, 

Și nu este nici un sat, 

Pe toate le-a sărutat, 

Nici una n-a scăpat. 
Unie-a-ntilnit turc bătrin, 
De frică mi-a ros la fin, 


Da’ unie-a-ntilnit turc cu barbă, 


L-a pus ca să pască iarbă. 
Și mulţi turci ne-a omorit 
Și pe noi ne-a văduvit, 
Dumnezeu să-l fi bătut! 
Venim să ne jeluim, 


| 
i 
i 
i 
{ 
i 
; 
o: 
pei 
, 
A 
i 
[NE 
„i 
și 
ELA 
H 
Şi 
SĂ 
pi 
Ac 
h 
ti 
i 
B 
F 
EA 
ja 
i 
ti 
it 
ti 
af 
3 
pri 
e, 
zi 
d) 
f9: 
F: 
ti 
ig 
E 
1: 
E: 
ji 
1 
+ 
$ 
E, 


vinerea zan araar eo i naaa IA ornen eS E a a E "2 GATA E EET pat re EER i Tin ETAR E e Sier. ATA eine e EA E ECO AS EEE TA și pirate asc 


: 


Nu mai putem să trăim! 
Dară begu că-mi zicea: 


— Cadinelor, voi dumneavoastră, 


Duceţi-vă toate acasă 

Și nu purtaţi grija noastră, 
Că eu de-aia am venit, 
Să-l mănînc eu pe el fript. 
Ca să trec eu în Sirbie, 
Lui Stoian numile să-i vie. 
Oţ auza ce-oi făcea, 

Să se ducă pomina. 

Da’ și begu că-mi pleca, 
Pleca el din Bregova 

Și da piste Ginzova, 

Și la Timoc îmi venea, 

Ca să treacă graniţa. 

Și aci graniţa trecea, 
Cind oi zice de-o suveiche, 
Pe la moara lui Ureche; 
Pe la podu lui ţigan, 
Trecea aznale de bani. 
Trecea turcu în Sirbie, 

Pe şușeaua din Mocrani, 
O lua pe drumul roman, 
Foaie verde de-un pelin, 

O lua drept de Negotin. 
Ajunsă-n Cobișniţa, 

Sătenii rău se-ntrista, 
Begu-ajunsă-n Negotin, 
Beu un bocal cu vin 

Și pe săteni i-ntreba: 

— Unde este Carapancea, 
C-ala-i nașu lui Stoian. 
Da’ vezi begu ce-mi făcea, 
La Stoian Carapancea, 

La poartă, vezi, mi-l striga, 
Stoian Carapancea ieșea. 
Calu de îriu mi-l luva 

Și-n obor că mi-l băga; 
Turcu se descăleca 

Și pe scaun că s-așeza, 

Și la vorbă să punea. 

Da' Stoian că mi-l ruga 


178 


Cu catea de-aia turcească, 
Puțin să se odihnească. 
— Măi Stoiene dumneata, 
Eu n-am venit ca să șed, 
Să beau, să mă veselesc, 
Și-am venit ca să-ngrijesc, 
Impărăţia-mi păzesc, 

Că sînt minat de-mpăratu, 
De cînd lumea nu-i ca altu. 
Fl pe mine m-a minat 
Cu cea mică de azna; 
De tutun şi de cafea, 

Să mă duc la Cladova. 
Da’ de tine-am auzit, 
Așa vorbă mi-a venit, 

Că eşti nașu lui Stoian. 
Cată-l numai de l-oi găsa, 
Cit oi cere atit ţi-oi da, 
Să cadă la mină grea. 
Să pui tu o gură bună, 
Pe mine să mă petreacă, 
Și el şi cu dumneata, 
Pină colo-n Cladova, 

Cît veţi cere atit v-aș da! 
Pe mine să mă petreacă, 
Cit oi drumuia cu el, 
N-am frică de nimenea, 
Că vezi codru mi-a-ntrunzit, 
lar haiducii s-a-nmulţit! 
Aşa begu tăinuia 

Cu cnezu de Carapancea. 
Carapancea de-auza, 

Fuga o slugă trimetea 

La Stoian-bulibașa. 
Stoian acas’ nu era, 

Da' cocoana lui ieșea 

Și lui, frate, că-i spunea: 
— Nu e Stoian în Negotin, 
Mi s-a dus ieri la Zăiceri 
Să dea ochi cu negustori 
Și să le dea plăţiii. 

Dară sluga se-ntorcea 

La Stoian Carapancea 


Și așa, vere, îi vorbea 
Toată treaba cum era. 
D-atunci Stoian Carapancea, 
Mică carte că-i scria 

Și pe slugă-o trimetea 
Ca să-i facă facerea. 
Pleca pe cum e ieri, < 
Da' azi el ajunsă-n Zăiceri; 
Pe Stoian-bulibașa-l găsea, 
Mi-l găsea-ntr-o cafenea, 
Bea rachiu şi cu cafea, 
Nouă lăutari cînta, 
Frumos mi se veselea. 
Da' cum sluga ajungea, 
Mai departe că îmi sta, 
Frumos mi se ploconea 

Și cartea că i-o da; 

Da’ nici cartea n-o furșea. 
Incepea de mi-o rupea, 
In picioare că-mi sărea, 
Din gură așa-mi grăia: 
— Fi-ar muma lui de turc, 
Da' pe unde-o fi trecut, 
De-o avea calul potcovit, 
Capu el şi l-a pierdut! 
Și de-o fi turcu armat, 
li las capu atirnat; 

Că turcu s-a abătut 

Și pe Craina mi-a robit. 
In picioare drept sărea 
Și la roibu se ducea, 

Pe roib el încăleca 

Și de loc că îmi pleca. 
Fugea Stoian cît putea, 
Cind la Timoc ajungea, 
Pe valea Timocului, 

Cintă puiul cucului ; 

Că e timp de haiducie, 
Pe colnice cîte-o mie. 
Stoian dacă ajungea, 

Baș la moara lui Ureche, 
Baş la podu lui țigan, 
Cam la drumu al roman, 


179 


Urma la cal mi-o vedea, 
Stoian o dată-mi ofta ; 
Este calul potcovit, 

Cu turc nu e de glumit. 
Și așa el cînd îmi vedea, 
Din gură el îmi vorbea: 
— Fi-ar muma lui de.turc, 
lacă pe unde-a trecut, 

lar Craina el mi-a robit, 
Și eu stau benchetuiesc, 
De Craina nici că-ngrijesc ; 
Da' ce fel de haiducie, 
Făr-de nici o vitejie ! 
Geaba mă număr voinic, 
lacă turcu c-a trecut. 

De la podu cel roman, 
Ce-i aproape de Mocrani, 
Lua drum de Cobișniţa, 
De Negotin s-apropia. 
Tare vine fulgerind 

Și pămintu duduind ; 

El, frate, îmi ajungea 
La nașe-su Carapancea. 
Da-năuntru nu intra, 
Pe-acasă mi se ducea, 
Stoian s-a posomorit ; 
Mustăţili-a slobozit, 

Să uita tot în pămînt. 
Dară Begu de-l vedea 

Și cînd bine mi-l privea, 
Tare mi se spăiminta, 
Insă Begu îi vorbea: 

— Măi Stoiene dumneata, 
Ce eşti cneaz peste Craina, 
Asta e Stoian-bulibașa, 
Lele muichilița mea, 

Așa viteaz n-am văzut, 
De cînd maica m-a făcut! 
Dacă cu mine-o mergea, 
N-am frică de nimenea, 
Cit i-oi cere-atit i-oi da, 
Știu că bine m-o păza. 
Da' Stoian Carapancea, 


Pe la cină se ducea 

La Stoian-bulibașa, 

De la poartă mi-l chema. 
Da' Stoian-bulibașa, 

Cind afară îmi ieşea, 

Așa din gură-i zicea: 

— Fugi, nașule, de-acia, 
Omu nu se cheamă noaptea, 
Omu mi se cheamă ziua, 
Noaptea se cheamă muierea ; 
Da' nu chemi, vezi, voinic, 
Cînd e teama de pierit! 
Du-te, nașule, acasă, 

Că pot să viu dimineaţa! 
Și naşi-su că pleca, 

Da' Stoian mi se culca 

Cu nevasta-alăturea. 

Da’ cînd zor'li se vărsa 

Și nevastă se scula, 

Ea din piept adînc ofta, 
Și din oichi îmi lăcrăma, 
lar din gură îi grăia: 

— Măi Stoiene dumneata, 
Nu te duce-n Cladova, 
C-aseară cînd ne-am culcat, 
Puțin somn că mi-am somnat, 
Urit vis eu mi-am visat. 
Visai tot urit de tine, 

Să știi că n-om petrece bine. 
Visai pușculița ta, 

Sta-n cui făr-de vergea, 
Visai pistoalili tele; 

Stau în cui făr-de otele ; 
Scurtate zilele tele. 

Te visai în țoale negre, 
Zilili tele se pierde. 

Și-un şarpe cu paiu-n gură, 
Gidea-l tău cu ştreangu-n mină. 
Da' Stoian n-o asculta, 
Calu bine îl rostea 

Și pe el încăleca, 

La nași-su se ducea, 

La nași-su Carapancea. 


180 


Cind la poartă ajungea, 
Piste nași-su mergea, 
Naşi-su-nainte-i ieșea, 
Toată taina i-o spunea: 
— Măi tu, fine dumneata, 
Mergi cu mine-n Cladova; 
Cu aznaua turcului, 
Nădejdea-mpăratului. 
Multă blagă el ne-o da, 
Cum ne-o cere inima. 
Dară Stoian nu cam vrea, 
Da' nași-su îi zicea: 

— Ascultă, fine, de mine 
Să îie bine de tine; 

Că eu nu te-ndemn la rău, 
O fac de binili teu. 

Da n-auzi tu, măi fine, 
Eu dau atu de sub mine 
Și dau inima din mine, 
Că nu te-oi lăsa pe tine, 
Da-voi blaga mea şi-a ta, 
Pe tine nu te-oi lăsa, 
Odată și cu viața. 
Atunci Stoian se-nşela, 

Ei de nași-său asculta, 
Bată-l Maica Precesta, 
Și cu Sfinta Lunea. 

De bine să nu-i mai fie, 
In toate zilili bune. 

El cu nași-su-mi pleca, 
Cu begu alăturea, 

Cînd din Negotin ieșea, 
Dară Stoian-bulibașa, 
Calu i se poticnea, 

Și de trei ori sus sărea, 
Pe Stoian mi-l lăpăda. 
Da' Stoian era voinic, 

De trei ori ei s-a-nvirtit, 
In picioare a căzut, 
Atunci Stoian se-nchina : 
Doamne, ce-oi să fie-asta! 
lar pe cal se-ncălica 

Și din Negotin ieșea, 


Apoi din gură-mi cînta : 
«Negotine, Negotine, 
Pleacă Stoian din tine; 
Zo, să urle cînii-n tine, 

Să știi n-o să fie bine». 
Și iar pleca pe drumu-al mare, 
Mi-o lua pin Samarinovăț, 
Trecea pingă Geanova, 

O lăsa pe Prahova, 
O-apuca de Casiac, 
Ajungea-n Mihailovaţ, 
lacă acia-mi odinea, 
Citea vedre de vin bea 

Și de-acia iar pleca. 

Pleca la Palanca, 

Trecea prin Graboviţa, 

Și acia că-nsăra, 

Toţi acia se culca. 
Dimineaţa se scula, 

Da' Stoian vezi ce făcea, 
Toată lumea aduna 

Și la cafegiu striga: 

— Măi cafegiu dumneata, 
la sprimește tu rachiu 

Și dă-i la lume să bea, 
Să-mi fie de pomenire, 
Că, frate, vezi. nu se știe, 
C-așa-mi spune inima 

Că n-oi mai trece pe-aicea. 
C-asară cînd m-am culcat, 
Putin somn eu mi-am somnat, 
Urit vis eu am visat, 
Parcă eram spinzurat. 
Visai pușculița mea, 

Sta în cui făr-de vergea, 
Scurtată-i viaţa mea, 
Și-mi visai pistoalili mele, 
Stau în cui făr-de otele, 
Scurtate-s zilele mele. 
Visai țoalele negre, 

Zilili mele se pierde. 
Și-un gușter cu paiu-n gură, 


Luvaţi, lume, voi de beţi, 
Care pe cum îmi puteţi; 
Că eu pintru voi plătesc, 
Să-i fie de pomenire 

Lui Stoian ce dă cu știre, : 
Că visu ce l-am visat, 
Este vis adevărat, 

Și de-aș ști că este-așa, 
Întii pe nașu l-aș tăia, 
Da' nici turcu n-ar scăpa. 
lacă naș-su se ruga: 

— Măi fine, măi Stoiene, 
Ascultă tu la vorba mea, 
Că e bună nu e rea, 

Că eu viaţa mea oi da, 

Pe tine nu te-oi lăsa, 
Da-voi atu de sub mine, 
Dau și inima din mine, 

Și nu te-oi lăsa pe tine. 

Și iar Stoian că pleca, 
Lua drumu de Cladova, 
Pin Velesniţa-mi trecea, 

Și la pod, la Birloaga, 
Cînd coveiili suia, 

Stoian dirept se uita, 

Așa din gură zicea: 

— Minca-ți-aș gura de drum, 
Da' cum ești mindru chitit, 
Să mă uit pe tine bine, 
Că nu se știe de mine, 


Da mă-ntorc, da nu mă-ntore le 


Cind în Coasta Părutui, 
Odina haiducului, 

lacă un tigan în cale, 
Cu ciurele și cu fiare. 
Da’ țiganu de-l vedea, 
E! din gură îi vorbea: 
— Măi Stoiene dumneata, 
Nu te duce-n Cladova, 
Că asară-n cafenea 

Toţi turcii mi s-a vorbit, 
Toţi ei că s-a tăinuit 


Gidea-l meu cu ștreangu-n mină. Cum să-ți facă facerea, 


181 


Să-ţi răpuie viaţa. 

S-a vorbit și mic și mare, 
Pe tin-cum să te-omoare, 
S-a vorbit în Cladova, 

In Cladova-n cafenea, 

În „Velica Sirbia“. 

Dară Stoian de-auza, 

Așa din gură-mi vorbea: 
— De-aș știa că este-așa, 
Întii pe nașu l-aș tăia, 

Da’ nici turcu n-ar scăpa! 
Atunci nași-su-i zicea: 

— Măi tu fine dumneata, 
Ascultă la vorba mea, 

Că e bună nu e rea, 

Îmi dau suiletu din mine, 
Da' și atu de subt mine, 
Numa-ascultă de nași-tu, 
Că te-ndemn numai la bine, 
N-a fi nici un rău de tine! 
Și iar pleca alăturea, 
Bată-l Maica Precista 

Și toate zilili bune, 

Să nu-i mai fie de bine, 

Că nu l-a-ndemnat la bine! 
Cînd ajungea-n Cladova, 

Ei se băga-n cafenea, 
Dară begu se ducea, 

Drept la cetate-mi mergea, 
Pe toţi turcii i-aduna 

Și le spunea, vezi, taina. 
Se vorbeau, se tăinuia, 
Așa begu porincea: 

— Aide care vă duceti, 
Tare bine să-l prindeți, 
Mai bine voi să-l chemati, 
Din cafenea să-l scoateţi. 
Cin s-o ducea de-l chema, 
Bun bacșiş că va primea. 
Da’ nima nu cuteza, 

Nici un turc nu cuteza, 
Deciît un turc mai bătrin, 
Era de barbă mai spin. 


182 


Ala cuteza-i spunea 

Că n-are pe nimenea, 
N-are casă, n-are masă, 
N-are copii, nici nevastă. 
Ei la cafenea-mi mergea, 
Din departe se ruga 

Și lui Stoian îi spunea: 
— Măi Stoiene dumneata, 
Vino pîn’ la noi încoa; 
Vrea begu să te plătească, 
Cu aur te dăruiască, 
Dară begu s-a rugat 

Ca să nu mergi înarmat, 
Şi să mergi tu făr-de arme, 
Făr-de arme, pe picioare, 
Că atunci begu de-o vedea, 
Bun bacșiş, Stoiene, o da, 
De s-o duce pomina! 
Atunci Stoian se scula, 
Mina pe sabie-mi punea 
Și pistoalele la briu, 

Lua și pușca, vezi, la umeri. 
Da’ nași-su de-mi vedea, 
lacă de el se ruga: 

„— Măi tu, fine dumneata, 
Ascultă la vorba mea, 
Nu te duce înarmat, 

C-o fi begu supărat, 
Ascultă la vorba mea; 
Că eu sînt, vezi, nașu-tău, 
Și eu nu-ți gindesc rău. 
Că dacă l-oi supăra, 
Poate faci și vro belea, 

De se duce pomina! 
Stoian de el asculta 

Și armili le lăsa, 

Și mergea el la cetate, 
Fără de frică de moarte. 
Turcii porţile-nchidea, 

Și la begu cind mergea, 
Dară begu ce-mi făcea ? 
Lua galbini cu mina, 

Sta lui Stoian arunca, 


Da’ la turci el semn ie da, 
Și toţi turcii că sărea, 
Pe Stoian îmi năvălea. 
Dară Stoian ce făcea? 
Pe care mîna punea, 

In pămint îl arunca, 

Da' nici nu se mai scula, 


Şi-mi trîntea, Stoian  trintea, 


Pină ce el ostănea. 
Atunci cizma o scotea 

Și cu cizma mi-i lovea, 
Pe mulți turci mi-i omora. 
Alţi turci îmi năvălea, 
Ca frunza și ca iarba, 
Ca și cînd ploaia ploua. 
lacă Stoian ostănea, 
lacă unu că-mi ieșea, 
lusein din Ritcova, 

O boată de corn avea, 

Și la Stoian se ducea, 

Și după cap mi-l lovea, 
Pe Stoian mi-l ameţea, 
Turcii toți îmi năvălea 

Și pe Stoian mi-l lega 
C-o frînghie de mătase, 
Impletită vița-n șase, 
Stringe carnea pin' la oase; 
Și cu alta de Brașov, 
Impletită viţa-n opt. 
Stringe carnea piste tot, 
Și fringhia de fuior, 

Da' e groasă ca pe picior. 
Şi după ce bine-l lega, 
La begu mi-l aducea, 

Și begu mi-l judeca. 
Dară Stoian se uita, 

Și numai ce îmi rinjea, 
Și din mustață zbircea, 
Nici o putere n-avea, 
Așa din gură-mi zicea: 
— Bine begule dumneata, 
Da’ cum ne fu vorbiţa ? 
Hai, hai, lele, maica mea, 


183 


De-aicea de-oi mai scăpa, 
Și la spurcat cînd m-oi ducea, 
Armili nu le-oi mai lăsa! 
Atunci begu de-auza : 

— Măi Stoiene dumneata, 
Naşi-tu, vezi, te-a minţit, 
Nași-tu te-a prevărit, 
Nași-tu cu blaga mea, 

Să știi că ți s-a dus viaţa. 
Da' să-mi spui adevărat: 
De cînd te-ai bulibășit, 

Ce păcate mi-ai făcut ? 

Ca să-ţi iert păcatili, 

Pin-oi făcea altili. 

— Măi begule dumneata, 
De cind m-am bulibășit, 
Multe păcate-am făcut, 

Și cadine am stărpit, 

Ce mi-a fost drag am făcut! 
Mi-am trăit pe voia mea, 
N-am frică de nimenea, 
Și-am trăit pe voia mea... 
Toate fetele de turc, 

Toate de mine n-a uidit, 

De care god mi-a fost drag, 
Ea de mine n-a scăpat. 
Piîn-acuma mi-am trăit, 
D-acușa m-aţi prevărit. 

Am picat la mina ta, 

Fă din mine ce oi vrea, 
Nu-mi pare rău de viața mea, 
C-așa mi-a fost, zău, mintea. 
Eu de-aici de-aș mai scăpa, 
Aș știa ce aș lucra; 

Întii pe nașu l-aș tăia, 

Da’ nici tu nu mi-ai scăpa. 
— Măi Stoiene-bulibașa, 
Ce-ai judecat tu Craina, 
Vezi, tu, Craina jumătate, 
Pe Timoc a treia parte, 
Spune-mi tu adevărat: 

Ciţi turci tu că mi-ai tăiat, 
Cîţi în pari ai alinat, 


i 
ii 
i! 
RE: 
OM 
i 
14 
r 
i 
A 
i 
iA 
i 
EF 
iy 
b 
iry 
R: 
": dă 
r 
RE 
HE: 
i 
iy 
t 
i 
E; 
E: 
it 
i 
n 
j 
“a 
t$.: 
HE: 
Rg + 
4 
H:i 
E 
o 
E 
: A 
i 
zi 
îi 
RI. 
Hk 
$ 
le 
i 
pi 
a 
2 4 
je 
[Ni 
i 
A 
Ej 
3% 
na 
+ d 
EH Li 
76 03 
KE 
H$: 
1 
PI: 
; 
iiA 
i: 
r 
213 
1 
iii 
să 
Bi 
Bi: 
at! 
Da 
i 
Hg 
t 
lik: 
Ki 
LAS 
ST 
şi 
. ii 
si 
RH 
a: 
if 
N: 
E 
in: 
HA 
s 
+ 
a 
i 
E 
H: 
D 
d: 
A, 
ER 
Fă: 
R: 
ER 
bă 
a 
d. 
En 
f 
t: 
Kp 
za 
$ 
D; 
eE 
Fee 
F 
$ 
i 
SI 
dă 


Ciţi în Timoc înecat, 

Citi pe Dunăre-aruncat, 
Da’ pe cîți ai spinzurat? 
Că de cind mi-ai haiducit, 
Multe cadine-ai văduvit, 
Mulţi copii ai sărăcit. 

Cu panduri şi cu haiduci 
Ai pornit prin văi şi lunci, 
Pin păduri și pe poteci, 
Turci, aznale îmi petreci. 
Mult aur tu ne-ai furat, 
La rumânii tăi ai dat. 
Nu ţi-a fost, Stoiene, păcat, 
Ne-ai lăsat făr-de-un ducat, 
L-ai supărat pe-mpărat; 
Pe-mpărat din Țaligrad, 
Şi-o să-ţi fie, vezi, de cap! 
După ce te-ai bulibășit, 
L-alte rele te-ai grăbit, 
Nu ne laşi peste Timoc, 
Cu cai potcoviţi de loc, 
Și cu arme înarmați, 
Parcă sinteti voi turbati. 
D-ai căzut la mină bună, 
Care capu să-ți răpună! 
Atunci begu năredea, 

Pe Stoian mi-l spinzura 
Baș în grad în Cladova. 
Şi nici așa nu-l lăsa, 

De la munte mi-aducea 
Un copac de-al găunos, 

Îl puseră pe Stoian pe dos. 
Drumu-n Dunăre că-i da, 
Şi pe apă că-mi plutea, 
Mergea pin' la Prahova. 
Prahovenii, belecii, 

In bălăit se brodea 

Şi copacu mi-l prindea. 
Cind la margine-l trăgea, 
Da' cind lemnu mi-l spărgea, 
Pe Stoian-bulibașa-l găsa, 
Il găseau în lemn băgat, 
Ca pe-un mare vinovat, 


Ce de turc e spinzurat, 
Zo, era, Doamne, umilat. 
Gata lemnu a crăpat, 
Nima nu mi-l cunoștea, 
Da’ nevasta lui venea, 
La Stoian mi se uita, 
Nici ea nu l-ar fi cunoscut, 
De nu s-ar fi nemerit. 
Da' pe ce mi-l cunoştea? 
Pe mustata de la gură, 
Pe inelu de la mină, 

Pe inelu de argint, 
Inelu de cununie, 

Din dalba copilărie. 
lacă nevasta mi-l luva, 
Miîndru leagăn că-i făcea, 
Pe Stoian mi-l îngropa, 
In rînd ca toată lumea. 
Cîntecu ce l-a cintat, 
Din Negotin cînd a plecat, 
Și visu că l-a visat, 

Baş mi-a fost adevărat. 
Nu-mi este mie de voi, 
Ce-ascultaţi acuși la noi, 
Si-mi de ce-a fost atunci, 
Mare patimă sub turci, 
Doamne, de s-o pomeni, 
Cit soare pe ceri va fi. 
Soar'li merge și apune, 
Dară Stoian tot se spune. 
Istorie rumânească. 

La buni frati ca dumneavoastră, 
Pentru ca să pomenească. 


82 


RADU ȘI TĂTARII 


Foaie verde colălie, 
l-ascultaţi, lume, la mine, 
Să vă spun o istorie, 
Istorie bătrinească, 

Ca pentru să pomenească! 


Inir-o sfintă caumineca, 
N-avea Radu ce lucra, 
Cu soru-sa se vorbea: 

— Soră, surioara mea, 
Vrei s-asculţi vorba mea ? 
Să facem o pomenire, 

Ce nu s-a aflat pe lume! 
la rostește, naică, bine, 
Dă-ţi faţa cu rumeneală, 
Obrăjiorii cu căneală, 

Și bine te premeneşte, 
Prea bine te rumenește; 
Și noi, naică, să mergem 
Tot pin tirgu-al tătăresc, 
Une sînt boieri de-ai mari, 
Cu chesălele de bani; 

Eu să strig în gura mare: 
— Ai la roabe de vinzare, 
Ca să-mi daţi bune parale! 
Noi pe ei să-i înșelăm, 
Parale bune să luăm; 
După ce banii i-cm lua, 
Atunci, naică, om fugea. 
Și iată cum om lucra, 
Tătarii n-cr pricepea: 

Tu te faci că plingi, 
Minile îti fringi, 

Că ti-e dor de îrăţior, 
Ce-l iubeşti cu fcc și dor. 
Eu p: Lindu-oi încăleca, 
Pe lingă tine m-oi da, 

Ca să-mi săruţi tu mina; 
Eu mina-n briu ti-oi punea, 
Pe Lindu te-oi arunca 

Și cu tine voi fugea, 

La păgini nu te-oi lăsa! 
Atunci soru-sa Stanca, 

În cămară se băga, 

Bine, frumos se rostea, 
Bine mi se primenea, 

Fata ea și-o rumenea, 
lară părul și-l cănea. 
Radu-n grajd se băga, 


185 


Pe Lindu de-l rostea; 

Păru inele-i făcea, 

Bine de mi-l dichisea. 
Şi-mi avea Lindu, avea 

Și dangale pe spinare, 

Cind îl vede, naica moare! 
Frumușel mi se rosteau, 
Și cu soru-sa pleca. 
Ajungea pe drumu-al mare, 
Zo, fugea Lindu de tare, 
Ca un vint de-al viforît, 
Cînd abură pe pămînt ! 
Si-mi fuge iepurește, 

De nu-i mai tragi nădejde ; 
Cu urechile pe spate, 
Fuge de nu se mai poate! 
Cind la tirg el ajungea, 
Baș la tirgu-al tătăresc, 
Une boierii trăiesc, 

La parale cheltuiesc, 

Pe Lindu-l descăleca 
Și-ncepea tare zbiera: 

— Hai la roabă de vinzare, 
Cine dă multe parale! 
Atunci tătari de-auza, 

Pe lingă ei s-astringea ; 

La soru-sa se uita, 

Mai aproape-nainta. 

Da’ un tătar mai bătrin, 
Era de barbă cam spin, 
Era făcut mai de mult, 
Multe-n lume-a-petrecut 

Și multe c-a mai văzzut!... 
El era mai priceput, 

Pe soră i-a cunoscut 

Și din gură a grăit: 

— Măi Radule dumneata, 
Asta nu e roaba ta; 
Asta-ţi este soru-ta 

Dintr-o mumă, dintr-un tată, 
Spune vorba-adevărată ! 
De ce-o vinzi pe soru-ta, 
Or ţi s-a urit de ea? 


Dară Radu-i răspundea : 

— Tătărașe dumneavoastră, 
Nu purtare-ți minte proastă! 
Da’ fincă m-ai întrebat, 
Vreau să-ţi spun adevărat: 
Eu o vind pe soru-mea, 

De nevoie, vai de ea! 
Că muma, vezi, ne-a murit, 
lară tata ne-a pierit... 

Tata, știi, a lost bogat, 
Da’ n-avea soţie-n sat; 

Şi avea cirezi de boi, 

Da’ şi mari turme de oi. 
Şi dacă-a fost om bogat, 
Da’ mi-a fost tare stricat! 
Pe toate mi le-a vindut 

Şi săraci noi am uidit... 
A vindut viile și moșiile, 
Apoi boii și cu oile; 

Pe toate mi le-a vindut, 
Şi dator tot c-a uidit, 

Și aşa tata-a murit, 
Dumnezeu să-l fi bătut, 

Că prea rău ne-a sărăcit, 
Fir-ar el şi-ncolăcit! 

Acuşi dator mă găsesc, 
Toată noaptea mă gindesc 
Cum să fac să mă plătesc; 


Nu știu dacă-o să mă credeţi, 
Da’ pe soru-mea o vedeti!... 


Mi se rupe inimioara 


C-ajung să-mi vind surioara, 


Datoriile să-mi plătesc, 
Om curat eu să uidesc! 
Da’ tătaru îl credea, 
Multă blagă el îi da: 
Cit cerea, atita-i da 

Şi pe soru-sa i-o lua. 

Să vezi, Radu ce-mi făcea ? 
După ce banii-i primea, 
Ei pe Lindu-ncăleca 

Și la tătari se ducea. 
Dară sora-i, zo, plingea, 


136 


Lăcrămi pe obraz curgea; 
Radu aşa cind vedea, 
Tătarului îi zicea 

— Tătarilor dumneavoastră, 
Soru-mea este o proastă, 
S-o gindi la muma noastră, 
Care a-nvățłat-oọ acasă 

Să sărute mîna mea 
Orişicind ne-om despărțea, 
Că-s mai mare decît ea, 
Ș-aşa ni-i nouă legea. 

Vă rog să staţi cităva, 
N-o să avem gilceava; 
Apoi du-te cu sănătate, 

Că și de la Domnu se poate! 
Dară Radu ce-mi făcea? 
Pingă sora lui se da, 

Nu-i da mina s-o sărute, 
Da-i da mina ca s-o salte. 
Mina la briu îi punea, 

Pe Lindu o arunca, 
Pinteni lui Lindu îi da; 
Dară Lindu, zo,-mi fugea, 
Și s-așterne cimpului, 

Pe aripa vintului, 

Şi-mi fuge ca o furtună, 
Cu tătarii nu e glumă! 
Fugea cu urechile pe spate, 
Fugea că nu se mai poate! 
Cu soru-sa alăturea, 

lată acasă c-ajungea ; 

Şi-și lua paloşul din casă, 
Trece prin tătari prin oasă; 
Tătarii cum ajungeau, 

La luptă se îndirjeau. 

Radu singur se luptă, 

Da' tătarii vo sută, 

Și-i taie cu paloșu-al greu, 
Că e voinic ca un zmeu! 
Apoi la soru-sa venea, 

Din gură așa-i zicea: 

— Stanco, surioara mea, 
la-mi fă tu niște cafea, 


Să-mi treacă de inimă rea, 
Ca la noi la nimenea!... 
Şi-mi bea și se veselea, 
De tătari nu se-ngrijea. 
Și trăiau pe ţară-n pace, 
Că n-au tătarii ce-i face! 


83 
GOESCU 
Pe marginea Oltului, 


Frate, ş-a Oltețului, 
Multe corturi sînt întinse, 


De voinici îmi sînt cuprinse !... 


La cortu-al din mijloc, 

Mi se vede-un mare foc, 
Șede hanu și sultanu, 

Și-l judecă pe Goescu. 

Da' cum, naică,-l judeca ? 
Cu palma mi-l pălmuia, 

Cu biciu mi-l biciuia. 
Atunci Goescu-mi vorbea : 
— Măi hanule și sultane, 
Și agipeţu lebane, 

Prea bine mi-am auzit 

Că mi-s sint eu de pierit; 
Da' mă rog de dumneata 
Să-mi fac și eu crucea mea, 
C-așa spune pravila 

De la Maica Precesta, 

Și sfinta vanghelia! 

Că ştiţi, frate, de nu știți, 
Cit pe pămint mi-am trăit, 
Multe păcate-am avut: 

Pe frate-meu l-am tăiat, 
Pe taica l-am junghiat; 
M-am ținut cu muica mea, 
M-am iubit cu soru-mea ; 
Vezi, păcate-mpresurate, 

Nu le-alegeți de dreptate !... 
Dar hanu și sultanu, 


187 


Și agipeţu lebanu, 
Multă turcime-aduna, 
Pe Goescu-l trimetea, 
La biserică-l ducea, 
Goescu-nuntru intra ; 
Turcii-afară l-adăsta, 
C-așa le cerea legea. 
Goescu în biserică, 
Rămasă fără de frică; 
Pe un popă îl vedea, 
Din gură așa-i grăia: 
— Părinte, stinţia-ta, 

la desleagă-mi direapta, 
Să fac crucea creștinească, 
C-așa spune pravila 

De la Maica Precesta, 
Și sfinta vanghelia. 

De direapta te-oi stia, 
Dă-i drumu atunci la stinga... 
Da' popa de auza, 

De direapta se sfia, 

li da drumu la stinga. 
Goescu stingaci era, 
Așa bine se brodea! 
Mina su' manta băga, 
Mică sabie scotea ; 
încolăcită cum era, 

In popă mi-o îndrepta, 
Grămadă că mi-l trintea. 
Pină popa se zbătea, 
Aine de pe el trăgea, 
Goescu le îmbrăca, 
Sama în oglindă lua: 
Popă întreg că părea, 
Numai barbă nu avea !... 
Foarfecele mi le lua, 
Barba el că o tundea, 
Pe o aţă o-nșira; 
Sama în oglindă lua, 
Popă-adevărat era ! 
Afar’ la turci că ieşea, 
Din gură așa le vorbea: 
— Turcilor, agalilor, 


E 
E di 
Ea 
SAR 
Ped 

i 
ME 
$r E] 
ig 


Ce mai staţi și vă uitaţi, 
Goescu la mine a venit 
Și baş eu l-am spovedit; 
Grele păcate a avut, 

Eu tare m-am năcăjit, 
Pe  Goescu-am prăpă-it. 
Dacă voi nu mă credeti, 
Intrați-nuntru și vedeţi! 
Atunci turcii de-auza, 
Năvală la ușă-mi da. 
Da’ Goescu ce-mi făcea? 
De la spate mi-i lua 

Şi pe toți mi-i prăpădea. 
Un cal bun își alegea, 
Pe drum la deal îmi pleca; 
C-un căpitan se-ntilnea, 
Multă oaste îmi purta. 
Da’ Goescu-l intreba: 
— Căpitane dumneata, 
Une mergi cu oastea ta? 
Căpitanu că-i zicea: 

— Părinte slinţia-ta, 
Prea bine mi-am auzit 
Că Goescu mi-a murit; 
Baş acolo că mergem, 
Pe Goescu să-l vedem. 
Da' Goescu îi zicea: 

— Căpitane dumneata, 
Goescu că mi-a venit, 
Baş eu l-am şi spovedit; 
Grele păcate c-avut, 

ȘI eu că m-am năcăjit, 
Pe Goescu-am prăpădit. 
Căpitanu de-auzea, 

Mică sabie scotea, 

Pe popă îl dăruia, 

E! din gură iar grăia: 
— Bună sabie căpătai, 
Da-n carne nu mi-o-ncercai ! 
În căpitan o răpeza, 
Capu de la trup îi lua. 
Si pin turci se învirtea, 
Ca un viilor îi bătea, 


188 


Le bătea mijloacele, 

Le știa soroacele. 

Pe toți turcii prăpădea, 
lar îndărăt se-ntorcea ; 

lar la hanu și sultanu 

Și agipetu lebanu. 

Din gură le cuvinta: 

— Măi hanule și sultane, 
Și agipețu lebane, 

Daţi-mi oaste să mă bat, 
C-acuși m-am întăritat ! 
Da-mpăratu de vedea, 
Așa din gură-i grăia: 

— Goescule dumneata, 
Oastea ce noi am avut, 
Toată tu ai prăpădit! 
Burta pe astal punea, 
Miîndră pravilă-i făcea, 
Apoi din gură-i zicea: 

— Goescule dumneata, 
Judecă-ţi tu tară-n pace, 
N-are nima ce-ţi mai face! 
istorie rumânească, 
Domnu ca să pomenească 
La buni frati ca dumneavoastră. 


84 


VIDU ȚĂREANU 


Cind oi zice de-o cicoare, 
La vale, frate, la vale, 
Colea-ntr-un buaz de mare, 
Ali se vede-o casă mare, 
Cu fereștile-n brumale, 

Ce se-nvirtește după soare. 
Da’ la ea cine-mi şedea? 
Doar Vidu cu mumă-sa. 
Acea maică cea bătrină, 
Cu burculița săină, 

Cu dinţişorii de lină, 

Cu brinașu numai sirmă, 


Aia e-a lui Vidu mumă. 
De cind Vidu s-a născut, 
Tot cu turcii s-a bătut, 
Că e Vidu copil mic, 
lacă Vidu ce-a făcut: 
'Ntr-o siintă dumineca, 
Cind nu lucră nimenea, 
Mai de noapte se scula, 
Se ducea la cafenea 

Să bea un par de cafea 
Ce ține șapte oca, 

Că tot așa Vidu bea. 

La foișor se-ntorcea 

Și de-a razna-n pat ședea... 
lacă somnul mi-l fura, 
Vise mari îl grămădea, 

Și din somn se spăiminta, 
Drept în picioare sărea ; 
Mumă-sa mi-l prijinea 

Și din gură-așa-i grăia: 
— Vidule, muică Vidule, 
Muică, ce te-ai spăimintat ? 
Așa din somn ai zbierat, 
Pe maica mi-ai ofticat! 
Dară Vidu sta vorbea: 
— Aoleo, muichița mea, 
Așa greu am adurmit, 
Visele m-a grămădit; 
Aşa vis n-am mai visat! 
Că l-am mai visat o dată, 
Cînd cu turcii m-am bătut 
La Măgura Cucuiată, 
Unde m-am bătut odată. 
Chiar în pat că mai ședea, 
Și iar sta de cucăia. 
Dară maica cea bătrină, 
Ce era lui Vidu mumă, 
In picioare se scula, 

Pe fereastră se uita, 
Ș-avea, Doamne, ce vedea! 
Cîtă mi-e frunză și iarbă, 
Atit pocerneală neagră; 
Cită iarbă pe pămînt . 


189 


Cu trei turci este mai mult, 
Toți la Vidu mi-a venit! 
Dară baba de vedea, 

Din guriță-aşa grăia : 

— Vidule țăreanule, 

Vidule copilule, 

Ș-al meu trandafirule, 

Da’ vezi, muică, da’ nu vezi, 
Că la tine mi-a venit 
Cîtă frunză pe pămint, 
Avliile ţi le-a umplut ?... 
Da’ Vidu cind auzea, 

Drept în picioare sărea; 
Pe fereastră se uita, 

Ș-avea, Doamne, ce vedea! 
Cită mi-e frunză și iarbă, 
Atit pocerneală neagră ! 
Toţi de Vidu că întreabă, 
Dară Vidu sta grăia: 

— Mumă, muiculița mea, 
Da' știi, mumă, da' nu știi, 
Furca-n briu, mumă, să pui; 
Nu știu torci, au nu torci, 
Numai turcii să-i întorci, 
Cu gheocu să desiaci, 
Pină-m' ţăsăl Galbena, 

Pe Galbena, pe Cioaca, 
Pe-aia, pe Țărigrădeanca. 
Dară baba de-auza, 
Furca-n briu baba că lua. 
Nu știu cu furca torcea, 
Cu gheocu descînta, 
Nima-n samă nu băga. 
Turculetu-al mititel, 
Răvărsat de bubăţăl, 

Ştie carte georgumel, 
Fecioru lui Ciupăgel, 

El din gură-așa grăia: 

— Turcilor, voi turci agale, 
Astă maică. cea bătrină 
Este a lu Vidu mumă. 

Nu știu toarce, au nu toarce, 
Numai agalele-ntoarce ! 


și 
TE 
ŢI 
*: 
rN 
D 0 
BE? 
i 
+ A] 
HE - 
NET 
[Bi 
E. 
i 
: Și 
' 
ti 
Ei SI 
i 
i 
ig 
HE. 
A 
tN 
Lig 
| 
i SI 
n 
hi K 
ME 
i 
$ 
E 
R 
44 
EE: 
Îți 
A 
y i 
à t 
a N 
i ȘI 
in 
i 
d: 
i: Să 
hf: 
ng 
F: 
i BI 
H 
d: 
i 
E? 
ig 
șî BI 
d: 
ei ÎN 
ui i 
BES 
Ei 
E 
IE- 
4 
i: 
HES 
ig * 
ip 
it: 
i 
t 
Ai 
În: că 
it E 
r 
f: 
ja 
$ 
le i 
FE W 
îi: 
E 
EI EI 
i$; 
= di 
à 
ii 58 
i 
pI SI 
ir D 
N: 
d 
i 
mE 
e ji 
E îi 
i 
=: Dă 
$ 
w 
id 
Br. 
A 
ER 
$: 
w. 
Eg 
ES 
A 
i 
Bes 
i 
Ba 
$: 
ici 
zi 
Y 
Fi 
$ 
i 
4 
$ 
y 
Sri 
Ww 


lacă turcii se-ntorcea, 
La locuri mi se ducea, 
Dară Vidu, de colea, 
Jos pe scară dubăra, 

Se ducea la Galbina, 
Lua grebla şi țăsăla, 
Țăsăla pe Galbina: 

Cu undelemn o ungea 
Și afară mi-o scotea. 
cind punea picioru-n scară, 
Plinge turcu se omoară! 
Buzduganu-n mină lua, 
La ciochină-l așeza 

Şi la logor că ieșea. 
Cind pin turci că abătea, 
Cu buzduganu cînd da, 
Numa colnice-i făcea! 
Galbina cu dinţi mînca, 
Cu copitele-i bătea, 

Cu sabia-i ciormănea : 
Puţinei ce rămiînea, 
Fuga la Stambul că da, 
La-mpăratu-i povestea : 
— Mă-mpărate, luminate, 
lacă Vidu, copil mic, 

La agale ce-a făcut, 

Cu buzduganu-a bătut! 
Grehenu s-a supărat, 

El cu dinții ne-a mîncat: 
Cu copitele-a bătut, 
N-a rămas lege de turc... 
Da-mpăratu de-auza, 

Pe toți paşii-i aduna; 
Chiar nima nu-mi cuteza 
La Vidu de or trecea. 
Cine vorba c-o afla? 
Unu, Cara Mustafa 

Şi cu turcu Abdula. 

Ei pe cai se-ncăleca, 
Mult ascher că astringea, 
Işi lua drumu și pleca. 
Dară Vidu de colea, 
Mai de noapte se scula 


190 


Ș-o chema pe mumă-sa, 

Și din gură-așa-i vorbea: 
— Mumă, muiculița mea, 
Să te duci und’ te-oi mina: 
Viţălușii-ai mici să iei, 

Te duci, mumă, i-oi păștea, 
Colea-n deal, pe dumu-al mare, 
Unde-mi trece caravane ; 
Viţăii iarbă păscînd, 

Da’ zăluța zdrăncănind, 
Agale pe drum venind 

Și de Vidu întrebind. 

Dacă mi te-o cunoștea 

Și de mine c-o-ntreba, 
Mumă, să le spui așa: 

— Turcilor, voi turci agale, 
Bată-ţi suru, cată-ţi drumu, 
Vidu maichii a murit 

La Măgura Cuculată, 

Unde s-a bătut odată... 
Baba de-acasă plingind, 

Cu vițăii-ai mici păscînd, 
Colea-n deal, pe drumu-al mare, 
Unde-mi trece caravane, 
lacă viţăii păscînd, 
Zăluţăle zdrăncănind, 
Răiacii pe drum venind, 

Toţi de Vidu întrebind; 

Pe lingă babă trecea 

Și nima n-o cunoștea. 
Turculețu-al mititel 

Răvărsat de bubăţăl, 

El din gură-așa grăia: 

— Oi, bre Cara Mustafa, 
Și tu turcul Abdula; 

Ce-mi treceţi pe drum tăcînd ? 
Da’ vedeţi, da’ nu vedeţi 
Astă maică cea bătrină ? 
Asta e lui Vidu mumă! 
Atunci Cara Mustata, 
Calu-ndărăt învirtea 

Și-mi punea mîna pe ea, 
Din guriță întreba: 


— Lele maică, tu bătriînă, 
Tu oi fi a lu Vidu mumă? 
Spune, mamă, adevărat, 
De-o fi Vidu aici în casă, 
Zi-i afar’ la noi să iasă ; 
Dacă-o fi plecat pin sat, 
Să trimetem la el vrun sfat, 
Să-l aducă de pin sat; 
Da' de-o îi Vidu la vie, 
Să trimetem om să vie. 
Da' baba dac-auza, 

Sta, din gură şi grăia: 

— Turcilor, voi turci agale, 
Nu e Vidu maichii-n sat, 
Să trimeteţi la el sfat, 
Să-l aducă de pin sat; 
Da' nu-mi este nici acasă, 
La voi afară să iasă; 

Și nu-mi este nici la vie, 
Să trimeteți om să vie. 
Vidu maichii a murit 
Cind cu turcii s-a bătut 
La Măgura Cucuiată, 
Unde s-a bătut odată. 

De nu credeți cuvintu, 
Mergeţi să-i vedeți mormintu! 
Atunci Cara Mustafa, 

Lua îringhiile şi-o lega, 
Și-mi pleca turcii cu ea 
La-ale morminte părăsite, 
Cam de vreme şi de mult, 
La Măgura Cucuiată, 
Unde s-a bătut odată. 

Da' turcii dacă-mi vedea, 
Paloșele din teacă trăgea 
Şi tăbăra de săpa; 
Pămintu uscat ieșea, 
Paloșele le fringea. 

Dară baba ce-mi făcea ?... 
Poale lungi și minte scurtă, 
Mi-e babă nepricepută : 

Pe la briu s-apipia, 

Mititel briceag trăgea, 


191 


Cînd tăia, zo, rîşcăia; 
Fringhiile reteza 

Și pe fugă se punea. 
Cam de frică, cam de pripă, 
Se-nfigea baba la fugă, 
Fugea tare,-n fuga mare. 
Turcii-n samă cînd băgară 
Și pe babă n-o văzură, 
Aşa din gură grăiră: 

— Baca şim dim gheauru, 
Ce-a-ndemnat-o diavolu 
Să taie frînghiile, 

Și pe fugă s-a luat, 

Cred că ne este de cap ! 
Ei pe cai că-ncăleca, 
După babă alerga; 

Dară baba rău fugea, 
Da’ și turcii după ea! 
De conac apropia, 

Tăbăra baba zbiera: 

— Vidule, maică Vidule, 
Vidule tăreanule, 

Da’ vezi, maică, da’ nu vezi, 
lată, Cara Mustafa 

Și cu turcul Abdula, 
Aleargă după maică-ta, 

Și o taie acuma, 

Ce-ai supt ţiță de la ea! 
Da’ Vidu cînd auza, 

Pe foişor se suia, 
Fereștile deșchidea, 
Capu-afară că-l scotea ; 

Și o dată cînd răcnea, 
De cădine-i înjura: 

— Oi, bre Cara Mustafa, 
Ce-alergi după mama mea 
Ce-am supt țiță de la ea? 
la așteaptă cităva 
Pină-ncalec Galbina ! 
Atunci Cara Mustafa, 
Glasu lui Vidu-auza, 

Și din gură-așa-i grăia: 


— Taci, Vidule, nu-njura, 
N-am venit să ne bătem, 
Ș-am venit să ne-ntrebăm 
Care ce lege sintem. 
împăratu m-a minat, 

C-a auzit el ș-a aflat 

Că ț-ă Galbina de dat. 
De ț-ă Galbina de vinzare, 
Ţ-o cîintărim cu parale. 
Da’ de-ţi este de schimbare, 
O să-ţi dau pe unul șasă, 
Să rămii cu ei acasă! 
Dară Vidu de-auza, 

Jos pe scară cobora, 

Pe Galbina țăsăla, 
Paloșu-n teacă punea, 
Picioru-n scară-așeza, 

La direct mi se ducea, 
Buzduganu că și-l lua, 
Pe deștiu-al mic îl ţinea, 
Și cu Galbina pleca. 

Sus la Cara Mustafa, 
Buzduganul învirtea ; 

Cind o dată-l repeza, 

De pe at îl lepăda 

Cînd pin turci că abătea! 
Si nu-i bate cum să bate, 
Şi-i bate Vidu de moarte! 
Da’ nu-i taie cum se taie, 
Da-i lepăda pin gunoaie, 
Pe toate socacile, 

Zo, le sărea fesur'le! 

De la prinz pin'la chindie, 
Mi-a tăiat vro şapte mie, 
Galbinu nu se mai știe!... 
Puţinei ce răminea, 

Care Vidu nu-i vedea, 
Fuga la Stambul că da, 
La-mpăratu-i povestea. 
Impăratu spăimintat 

S-a băgat în corn de drac; 
lanadolu-a ridicat, 


192 


C-un arap negru buzat, 
Cu buza cit un ficat; 
Cind îl privești după cap, 
[i stă solzu ca de crap; 
Da’ cînd îl priveşti pe burtă, 
Ii stă solzu ca de știucă! 
Arapu s-a supărat 

Și la-mpăratu-a plecat, 
Prea frumos s-a lăudat 
S-aducă pe Vidu legat; 
Pin nouri s-a-mestecat 
Și la Vidu c-a plecat. 
Merge-arapu sus pe vint, 
lanadolii pe pămint: 
Arapu-n vint vijiind, 
Dară pămintu gemiînd. 
lară Vidu de colea, 
Chiar de noapte se scula, 
Se ducea la cafenea, 

Cea mai mică cafenea, 
Cu şaptezeci lingă ea, 
Unde Vidu bea cafea. 

La cea mică cafenea, 

La ea cine da cafea? 

Ai cei trei arnăuti, 

Să purta ci'șitrei desculți. 
lacă Vidu ajungea, 

Pe Galbina o lega 

Și porincea la cafea, 
Una de șapte oca, 

Că tot aşa Vidu bea! 
Arnăuţii de-auzea, 
Cafeaua i-o plămădea, 

Cu venin i-o-nvenina, 

Cu otravă otrăvea, 

Să-i dea lui Vidu să bea; 
Să bea, să se otrăvească, 
Ţara-n pace să uidească. 
Da’ Galbina rincheza, 
Cafeneaua legăna ! 

lată cafeaua-mi venea, 
Și pe astal i-o punea. 


Galbina dacă-mi vedea, 
Cind o dată că zbiera, 
Popu din piatră-l scotea 
Și se băga-n cafenea, 
Cu picioru-n masă da, 
Și cafeaua i-o vărsa, 
Ea pe masă se-nchega. 
Da' Vidu dacă-mi vedea, 
Pe arnăuţi îi chema, 

Cîte un bacșiș le da. 
Arnăuţii alerga, 

Dară Vidu de colea, 
Paloș din teacă trăgea, 
Capu de la trup le lua, 
Afar’ cu Galbina ieșea. 
Da' pe cer să zăuita, 
Vedea ceriu-ntunecat 

Și pămintu afumat, 

Că vine la el arap, 

Cu norii s-a mestecat! 
Dară Vidu de-mi vedea, 
Capu pe Galbina punea, 
Din ochi negri lăcrăma. 
Da’ Galbina-l întreba: 
— Vidule, stăpinu meu, 
Creştinu lui Dumnezeu, 
Tot cu turcii-am acătat 
D-acuși ce te-a-mbiat, 
Capu pe mine ai pus 

Și te-ai tăbărit pe plins? 
Cu lacrime m-ai scăldat, 
Păru mi s-a-ncirlionțat! 
Dară Vidu-i sta spunea: 
— Galbino, căluţu meu, 
Să-ţi ajute Dumnezeu! 
Știi, Galbino, da' nu știi, 
La mine s-a ridicat 

Un arap negru buzat, 
Cu buza cît un ficat: 
Cind îl privesc după cap, 
li stă solzul ca de crap; 
Cînd îi priveşti pe burtă, 


193 


li stă solzu ca de știucă! 
Pin nori s-a mestecat, 
lanadoli a ridicat, 

La mine-n țară-a plecat! 
Da' Galbina de-auza, 

Sta, din gură și vorbea: 
— Taci, Vidule, nu plingea, 
Că șoimul arapului 

Este frăține-meu ; 

De ani este mai voinic, 
La putere e nimic! 

Eu sint fratele-al mai mic, 
De putere mai voinic. 

O să zbor în sus în vint, 
Ș-oi să-l apuc eu de git, 
Și-l trag la pămînt: 

De pămînt cînd l-oi trintea, 
De loc să nu scoţi sabia, 
Și la burtă l-oi crunta, 
Maţele 'i le-oi scotea, 

Pe pămint i le-oi vărsa. 
Doar atita îi spunea, 
Capu sus l-aridica, 

Pe arapu că-l vedea, 
Atunci Galbina zicea : 

— Vidule ţăreanule, 
Bagă mina-n pozănari ; 
Scoate cea verde basma 
Și leagă-ţi ochii cu ea. 
Ține-te bine pe mine, 

Ca să zbor în sus cu tine. 
Dară Vidu de-auza, 
Scoasă cea verde basma 
Și-și legă ochii cu ea. 
Galbina cînd înălța, 
Deodată-n nori mergea, 
Asupra de-arap se da 
Și de git îl cuprindea, 
La pămint el îl trăgea; 
Cind de pămînt îl trîntea, 
Vidu sabia trăgea, 

La burtă-l înjunghia, 


Maţele la șoim scotea, 
Capu-arapului tăia ; 

Pe ianadoli tăbăra, 

Cu buzduganu-i bătea, 

Cu sabia-i ciormănea ; 
Galbina cu dinţii-i minca, 
Cu picioarele-i vătăma. 
Pin ianadoli tăbăra, 
Tăbăra de-i măciuca 

Și pe toţi îi prăpădea. 
Și n-are ce mai bătea, 

Cu Galbina îmi pleca, 
La-mpăratu la Stambul. 
La Stambul cum ajungea, 
El din gură-așa-mi vorbea: 
— Mă-mpărate luminate, 
Galbina s-a miîniat. 
Sabia s-a-nverșunat 

Și la turc s-a învăţat, 
Mai dă-m' oaste să mă bat! 
Da-mpăratu de-auza, 

Din guriță așa-i spunea: 
— Vidule țăreanule, 
Vidule copilule, 

Cită oaste am avut, 
Toată la tine-a venit: 
Crezi, toată mi-ai prăpădit 
Ș-acuș la mine-ai venit? 
Dară Vidu sta grăia: 

— lartă-mi, Doamne, păcatu, 
Să nu-l tai și pe-mpăratu! 
La-mpăratu se ducea, 
Capu de la trup îi lua, 
Si-n ciutură-l lăpăda, — 
Ciutura se lumina! 

lacă Vidu se-ntorcea, 

Și da-n vale, colea,-n Olt, 
Să treacă Oltul pe pod. 
Cind la pod apropia, 
Galbina se minia, 

Nu vrea podu a trecea? 
Vidu rău se minia, 


194 


Cu mămuzu-l înțăpa, 

Cu corbaciu-l atingea, 
Da' su' pod că-mi ședea, 
Cu pistoale de argint, 
Numai de trei ani umplut, 
Tot de Viiu e gătit. 

Da’ Galbina cînd sărea, 
Nouă pistoale pocnea, 
De pe Galbina-li dubăra, 
Jos în Olt Vidu cădea; 
Apa Oltului îl lua, 

Da' Galbina de colea, 
Drept în Olt calu sărea, 
Și pe Vidu că-l prindea; 
Pe Vidu-n gură-l ţinea, 
Cu picioarele-nota, 

La malu Oltului scotea 
Și sub pod că alerga. 
Pe toţi oții ii prindea, 
Cu picioarele-i măciuca, 
Da' cu dinţii îi rupea 
Și pe Olt îi lăpăda. 

lar pe Vidu că mi-l lua 
Și cu Vidu se ducea, 
Colea, la păru rotat, 

De mindre flori încărcat. 
Cu picioar'le că bătea, 
Mindru mormint îi făcea, — 
N-are cine-l îngropa ! 

Jos în mormiînt îl lăsa, 
Și pe fugă se punea, 

La conace ajungea, 

De trei ori le ocolea, 
N-are cine ușa deschidea. 
La tarabă se ducea 

Si el bine că-mi vedea, 
Fără stăpin răminea, 
N-are cine zob să-i dea... 
Peste tărabă sărea 

Și pe burtă se lăsa, 
Singurel se-njunghia ; 
Sărmanu se prăpădea, 
Doamne, de ce pomenea ! 


II. HAIDUCE ȘTI 


85 


CORBEA ȘI ȘTEFAN-VODĂ 


Colea-n vadu-ntunecat, 
Zace Corbea-ntemniţat ; 
De boieri e judecat 

Și în lanţuri mi-e legat. 
Dar de ce mi-l judeca? 
Pentr-un buzdugan, 
Buzdugan fermecat, 

Din ceri mi-este picat. 
Nouă ai mi-l osîndea, 

In temniţă-l băga, 

In temniță de piatră, 

De doi nemți e așezată. 
De-un corn mi-e ridicată, 
De două-n pămint băgată, 
Bat-o Dumnezeu s-o bată! 
Multă vreme a trecut, 

Da' Corbea stă mut; 

Nici vintu nu-l bătea, 
Rază de soare nu-l vedea, 
De urit nu mai putea! 
Multă vreme nu trecea, 
Dară muma lui Corbea, 
Intr-o sintă vinerea, 
Dimineaţa se scula, 

Pe ochi negri se spăla, 
Două ouă că roșea, 

La temniţă pornea ; 

Lua traista cu premenele, 
Merge la Corbea cu ele; 
La temniță-ajungea, 

Din gură așa-i zicea: 

— Corbeo, Corbeo, puiul muichii, 
Spune-mi, muică, mort ești ori viu, 
Spune-mi mie ca să știu, 
Sufleţelu-abia mi-l tiu? 
Dară Corbea de-auzea, 


195 


Drept în picioare sărca 

Și lui mă-sa că-i spunea: 
— Nu sînt, muică, mort, nici viu, 
Numai suflețelu-mi ţiu! 
Maică,-aici că m-a băgat, 
Ștefan-vodă cel turbat; 

Că e frică de domnie, 

Nu mă las de haiducie! 
Cind în turmă m-a-aruncat 
Șteian-vodă cel turbat, 
Șerpii erau ca acile, 
Astăzi sint ca sulițe ; 
Broaștele ca nucile, 

Astăzi sint cît ploștile ! 

De cînd, maică, am intrat, 
Geană cu geană n-am dat, 
Carne-n gură n-am băgat, 
Buza cu vin n-am udat! 
Dar pe toate mi-am răbdat, 
Doamne, ce mare păcat! 
Și tot încă am să rabd, 
Cîtă apă curge-n vad! 
Și-oi duce-o cum oi putea, 
Tot greul l-oi petrecea, 
Dacă n-ar îi o broscoaică 
Și-o pustie de șerpoaică. 
Ala, maică, mi-a ouat, 

A ouat și a-mpuiat 

În poala caftanului, 

Gura pozănarului. 

Una, maică, cînd se-ntinde, 
Mijlocelu mi-l cuprinde ; 
Trupușoru rău mi-l stringe 
Și oscioarele îmi îrînge. 
Alta-n carne mi se-nfige, 
Singe din mine-mi suge; 
Copilașii și-i adapă, 

La inimă rău mă seacă!... 
Da' eu stau de zid legat, 
Ca murgulețu la gard... 
Schieptu rău mă strînge, 
Oasele-mi străpunge, 
Inimioara-mi plinge, 


— Babă slabă și uscată, 
Și de Dumnezeu uitată, 
Taci, babă, nu mai vorbea 


Trupul mi se fringe. 
— Corbeo, Corbeo, puiul maichii, 
De ce ești viu spune-mi să știu; 


De ești mort să te jelesc, 
La-i morţi să te pomenesc. 
— Maică, măiculiţa mea. 
Liniștește-ţi inima, 

Nu sînt mort să mă jeleşti, 
Nici viu te-nveselești ; 

Nu sînt mort, da’ nici viu, 
Numai sutlețelu-mi tiu! 
Mumă, de-ai făcut vrun bine. 
Fă-ţi pomană și cu mine: 
Du-te dacă mai răzbești, 
Pe vodă să mi-l găsești. 
Și să-ngenunchi de departe. 
Ca să-mi facă mie parte 
De lumină şi dreptate, 

Să-l scapi de grele păcate! 
Dacă m-o scăpa pe mine. 
Eu mă las de aiducie 

Și te-oi pomeni pe tine. 

Că mi-ai dăruit viaţă mie. 
lară muma lui Corbea, 

La Ştefan-vodă mergea, 
De departe-ngenunchea 

Şi de vodă se ruga: 


— Alei doamne, Şteian-vodă. 


Lasă-mă să-ţi spui o vorbă! 
Eu de tine mi-oi ruga 

Să-i dai drumu lui Corbea,. 
Mare bine ți-oi făcea! 

De cînd l-ai întemnitat, 
Zace, zău, nevinovat... 
Soarele nu l-a văzut, 

Nici vintu nu l-a bătut; 


Mi-a prins smoală de pămint, 


Nu mai poate de urit! 
Că lui vremea i-a venit, 
'Doamne, de căsătorit, 
Eu mireasă i-am găsit, 
Lăutarii i-am tomnit 
Şi de nuntă m-am gătit. 


De mireasa lui Corbea! 
Eu mireasă i-am găsit, 
Tăman bun de pedepsit: 
Nici din teslă tesluită, 
Nici din bardă bărduită, 
Numai din topor cioplită ; 
La tulpină-i văruită 

Şi la vîrf cam ascuţită, 

Și mi-o cheamă Carpina. 
Adusă din Slatina !... 

l-am tomnit și lăutari, 

Doi balauri de scripcari, 
Cu cioarecii roșiori, 

Cu papucii gălbiori, 

Te simţi cuprins de răcori 
Și joci tare pină mori. 
Dară muma lui Corbea, 

La temniţă se ducea, 

Și din gură-așa-i vorbea: 
— Da’ ştii, Corbeo, da’ nu ştii, 
C-acasă n-o să mai vii! 
Ștefan-vodă cel turbat, 

Eu de el că m-am rugat 
Ca să-ți dea el drumu tie, 
Că te lași de aiducie; 

Că vrei te căsătorești, 

Da’ la codru nu gindeşti: 
Că mireasa ti-am găsit, 
Lăutarii i-am tomnit. 
Ștefan-vodă mi-a vorbit: 
«Mireasa ta-i din Saltina, 
Și mi-o chiamă Carpina ; 
Din topor mi-este cioplită, 
De la vîrf mi-e ascuţită !2 
— la vezi, mumă, să te duci. 
Peste văi și peste lunci. 
Să iei sapa și-o lopată, 
Și tu, mumă, ca să sapi 
Cam în dosul grajdului, 
Să caţi urma calului. 


Tu de-o ușă că mi-oi da, 
Nouă uși oi deschidea, 

Și tu, muică, oi vedea, 
Pe Bibnicu Șoimuleanu 
Care fuge cu anu, 

Da’ răsuilă cu ceasu; 
Zboară iute ca vintu 

Și pășește ca gîndu. 

Și tu, muică, să grăbești. 
In fugă tu s-o pornești, 
De falcă să mi-l iei, 

Că mi-e murgu neadăpat, 
Nima hrană nu i-a dat. 
Și tu, muică, să te uiţi 
In deregu podului; 
Mi-este falca zmeului, 
Da' și șeaua murgului. 
lar tu, muică, să te uiţi, 
Tot în fundul grajdului, 
Mi-este un piroi bătut; 
De piroi mi-e atirnat, 

Să vezi, niște năpircele, 
Tot în gură-ncleștăţele. 
lară, muică, să te uiti, 
Alt piroi mi-este bătut — 
Să vezi, doi bălăurei, 

In gură sint încleștăței, 
Da’ în coadă-mpletăței, 
Aia-i chinga Roșului. 

Dar tu, muică, s-o încingi 
Si frumos să mi-l închingi, 
Pin piață să-l împlimbi. 
De te-o-ntreba cineva: 
„De t-ă murgu de vinzare, 
Ți-l cintăresc cu parale: 
De trei ori ţi-l cîntăresc, 


Pin’ pe murgu ţi-l plătesc.“ 


Dară muma lui Corbea, 
Pe murgul că mi-l lua. 
Pin piață îl împlimba ; 
Boierimea că-l privea, 
Da' din gură îmi zicea: 


Așa cal n-am mai văzut! 
Ștefan-vodă de-l vedea, 
Aşa din gură grăia: 

— Babă slabă și uscată, 
Și de Dumnezeu iertată, 
De ţi-e murgu de vinzare, 
Iti dau galbini, parale; 
Numai galbini mamudele, 
Să mi te fălești cu ele! 
De trei ori ţi-l cîntăresc, 
Pin’ pe murgu i-l plătesc! 


— Nu mi-e murgu de vinzare, 


Da' nu e nici de schimbare; 
Și-mi este de dăruială, 
Să-și facă domnu fală! 
lacă,-ţi dau pe Bibnicu, 
Care fuge ca gindu; 

De îmi zboară ca vintu, 
De-mi cutreieră pămintu. 
Că murgu mi-este vrăjit. 
Cu măghii i s-a făcut 
Și-i de ursitori ursit 

Pe el nima ca să poată 
Să-ncalece v'odată ; 
Nima decît al meu Corbea, 
Și cine dinsul va vrea! 
Ștefan murgu-și lua, 

La temniță mergea, 

își chema boierimea ; 
Toată oastea aduna, 

Da' porţile le-ncuia. 

La oştire calul da, 

Da’ ostaşi se canunea, 
Care pe cal o-ncăleca, 
Da' niciunul nu putea; 
Trinti unu, trînti doi, 
Triînti ostași peste trei! 
Orișicare jos cădea, 
Fierea-ntr-însul plesnea, 
Mort la pămînt răminea. 
Orişicare-ncăleca, 

La pămînt mi-l trîntea, 


— De cînd muica m-a făcut, Și sus nu se mai scula, 


197 


Acolo-n veci amorţea !... 
Trinti unu, trinti trei, 
Trînti douăzeci și trei! 
Orișicare jos cădea, 

Mort la pămînt răminea ! 
Vodă de ciudă-mi plesnea, 
Miinile și le îringea ; 

Da' baba se bucura, 

De vodă s-apropia, 

Din gură așa-i zicea: 

— Aoleo, doamne Ștefane, 
Fie-ţi milă de cătane, 
Nu-ţi fărima oștile, 

Nu-ţi ucide slugile! 

De-oi chema cu miile, 

La toţi le minci zilele ; 

Că murgu este vrăjit 

Și de ursitori ursit, 

Ca pe el nima să poată 
Incalece vodată ! 
Nimenea decit Corbea, 
Ori cine dînsul va vrea! 
Doamne, doar într-o cercare 
Scoate-mi-l din închisoare : 
Ca să-ncalece şi el, 
Să facă pe murgu miel. 
Tot e dinsul osindit 

Şi la moarte-i rînduit, 
Cearcă, zău, măria-ta, 
Cheamă-l a încăleca, 

Să-i arate umbletu, 

Cum n-a mai văzut omu... 
Șteian-vodă porincea 

Să dea drumu lui Corbea. 
Da' slugile ce făcea ? 

Chii pe mină că-mi lua, 
Temniţele descuia, 

Și Corbea-mi ieșea. 
Boierii de-l vedea, 

De îrică-ncremenea, 
Buzele se-nvineţea, 
Slugile cruce-și făcea ; 
Foarte rău se spăiminta, 


198 


Baş ca varga-mi tremura! 
Ostașii așa-mi vorbeau : 
„De cind muica m-a făcut, 
Așa aiduc n-am văzut!“ 
Dară Corbea ce făcea ? 
Soarele cum mi-l vedea, 
La pămînt îmi cădea; 
Aminat mi se scula, 
Barba-n briu sumetea. 
Ștelan-vodă cel voinic, 
Fără teamă de nimic, 
Inconjurat de soldați, 
De leviţi nenumărați, 
Cum îl văzu că sosește, 
La față se-ngălbinește... 
Miinile îi tremura, 

Ochii i se turbura, 

Dară Corbea ce făcea? 
De loc nu se otilea! 
Făcu-o dată ochii roată 
Să cuprinză lumea toată: 
Se uita la ostăşime, 

Da’ privea la slugărime: 
Se uita la boierie, 

Se uita şi la domnie. 
Şi-apoi îluieră o dată, 
Lumea ca s-o îngrozească, 
Pe murgu să și-l trezească. 
Da' murgu cum l-auza, 
Urechile-și ciulea, 

Coama tare-și scutura, 
Ca o vargă tremura, 

Din gură flăcări scotea, 
Din copite asvirlea, 
Bulgării răsfira ; 

Apoi opt pași îmi făcea, 
De Corbea s-apropia 

Și groaznic că rincheza. 
Da’ Corbiţă de-l vedea, 
Lăcrămile-l podidea. 
Oitat din piept scotea, 
Da’ din gură așa grăia: 
— Să trăieşti, măria-ta, 


Să trăiască și doamna ! 
Dacă-ţi place murgu meu 
Și vrei să-l încalec eu 

Ca mielu să-l îmblinzesc, 
Porincește slugilor 

Să-mi dezlege mîinile 

Ca s-apuc eu frînele ; 

De ţ-ă frică c-oi scăpa, 
Zău, să-mi lege pe dreapta, 
Să-mi deslege pe stinga. 
Și-o legară pe dreapta. 
Deslegară pe stinga. 
Scăpat dacă se vedea, 
Corbea stinga întindea, 

Pe murgu-l mingiia, 
Coama că i-o netezea, 

Pe frunte mi-l săruta, 

Pe ochi cu basma-l ștergea 
Și un lung oftat scotea, 
lar din gură-așa-mi grăia : 
— Să trăiești, măria-ta, 
Să trăiască și doamna ! 

Eu să-ncalec mult aș vrea, 
Mi-e teamă că n-oi putea: 
Dreapta cum mi-este legată, 
De picioare împiedecat, 
Da-n mijloc pecetluit 

Tot cu slove de argint, 
Cum stă la om mai urit!... 
N-oi putea să stau pe şea 
Și la pămint oi cădea. 
De-ai făcut vodată bine, 
Fă-ţi pomană și cu mine: 
Dezleagă-mi şi pe dreapta, 
Cum mi-ai dezlegat stinga ; 
Dezleagă-mi picioarele, 
Să-ncalec cu dinsele ; 

Și scoate-mi peceţile, 
Să-mi vie puterile, 

Ca să pot eu să zvicnesc, 
Pe murgu să-l potolesc. 

De ţi-e teamă de ceva, 

Şi ti-e frică c-oi scăpa, 


199 


Zi să-ncuie porțile, 

Să tragă zăvoarele, 

Să ridice podurile, 

Și să-ndoiești strejile. 
Vodă dacă-mi auzea, 
Numaidecit porincea ; 
Cătușile deschidea, 
Mina dreptă-i dezlega, 
La picioare drumu-i da; 
Da’ la slugi le porîncea 
Ca să-ncuie porţile, 
Să-ndoiască strejile. 
Corbea cum mi se vedea 
Că legat nu mai era, 
Că la miini e dezlegat, 
La picioare despiedecat, 
De murgu s-apropia, 

Pe spate-l neteza, 
Ș-apoi tare, cît clipeşii, 
Mai iute decît gîndești, 
Pe el oțăște sărea, 

Cu călcîie-l imboldea, 
În frînte mi-l înstruna, 
Și în loc mi-l răsucea: 
Murgu-ndată ce simţea, 
In picioare drept sărea. 
Din copite azvirlea, 
Dară degeaba... Corbea 
Țapăn în șea răminea ! 
În scări mi se-nţepenea, 
Țipăt groaznic scotea 
Și în fugă mi-l pornea, 
Toată curtea ocolea. 
Ocolea de vo trei ori, 
Ocoli pin'la nouă ori; 
Și ca săgeata-mi zbura, 
Deodată cruce-și făcea, 
Vodă din palme bătea ! 
Dacă vedea ce-mi vedea, 
Murgu că se domolea, 
Numai apă se făcea 

Și la friu se supunea, 
Goana și-o mai potolea, 


Numai la pas il lăsa; 
Lingă vodă se trăgea 

Și lui i se-nchina. 

Apoi lingă scară sta, 
Lingă scara a domnească, 
Lingă curtea boierească. 
Apoi de pe cal sărea, 
Intre chingi că-l stringea, 
Și lui vodă că-i zicea: 
— Să trăieşti, măria-ta ! 
lată-ti murgu-nstrunat, 
La zăbală e plecat; 
lată-ți murgu domolit, 
Cum e bun de călărit, 
Incă nu e biruit 

Și la umblet potolit. 
Dacă vrei măria-ta 

Pe el a încăleca 

Şi să meargă liniștit, 
Cum e bun de călărit, 

la să-mi dai ainili tăle, 
Să se-nvete murgu cu ele; 
Și să-mi dai mantaua, 
Să-nveţe murgu cu ea. 
Mă ştie-mbrăcat oțăște, 
Să mă îmbrac și domnește, 
Să se-nveţe el cu mine, 
Cînd o fi singur cu tine. 
De ţi-e frică c-oi scăpa, 
Indoieşe-ţi strejile, 

la, ridică-ți podurile, 
Inchide-ţi zăbrelele ; 
Zăvorește-ţi podurile 

Cu fiarele plugului, 
Puterea pămîntului. 

Mai armează-ţi slugile, 
Intărește-ți oștile, 

Să-ţi stimperi grijile; 
Mai pune şi dorobanti, 
Mărunţi şi mai înalți. 
Unii tot cu pușca plină, 
Ș-alţii cu sabia-n mină, 
Dacă-ţi place ca murgu 


200 


Să fugă ca gîndu, 

Ca să zboare ca vintu, 

Să-și arate umbletu! 
Vodă-mbrăcat ca un domn. 
N-avea minte nici de-un om; 
El cum era fermecat 
După-așa cal fermecat, 

Care fuge ca şi vintu, 
Sosește iute ca gindu, 

Spre boieri se-ntorcea 

Și cu ei se sfătuia: 

— De oi face, doamne,-aşa, 
N-are pe unde-mi scăpa. 

Că nu e ucigă-l crucea, 

Cu putere tumte-așa ! 
Ștefan-vodă că chema, 

La slugi că le porîncea, 
Porțile că le încuia, 

Curțile le zăvorea 

Cu fiarele plugului, 

Puterea pămîntului. 

Oștile că le-ndoia, 

La slugi că le poruncea, 

Aine domnești c-aducea 

Și lui Corbea i le da, 

Cu ele că se-mbrăca. 
Doamne, mindru-i mai şedea! 
Dacă-mbrăcat se vedea, 
Corbea-n pene se umila, 
Mustata și-o răsucea, 

De murgu s-apropia ; 
Murgu strașnic rincheza, 
Din picioare că-mi bătea, 
Brazdă neagră că făcea. 
Copita cînd lovea, 
Pietrile că scăpăra; 

Cit e brazda plugului, 
Atit e și-a murgului !... 
Corbea nu se spăria, 

Că sama lui o ştia, 

Și-l mingîia-ncetișor 

Şi-i vorbea binișor ; 
Murgu miel că se făcea, 


Să-l încalece-l lăsa 
Și-ncetinel că pornea : 
În trap curtea ocolea, 

Ca la-mplimbare umbla ; 
Din nou curtea ocolea, 
Umbletul că mi-l iuţea, 
Și tare iut’ îmi fugea, 
Ca o nălucă părea, 

Mai că nu se mai vedea! 
Toată curtea ocolea, 

O dată, ba de două, 

Ba de trei și pin'la nouă; 
Dar cînd fu l-al nouălea. 
Printre lume se băga, 

De mumă-sa s-apropia, 
Nima-n samă nu băga; 
lar dacă s-apropia, 

Pe lingă dinsa se da, 
Mina-n brîu i-o înfigea, 
Ca pe-un pai mi-o ridica: 
Pe murgu o asvirlea, 
Din călare o-arunca, 
Lîngă el o așeza, 

Din piept un chiot scotea. 
Ca tulgeru îmi fugea, 
Curtea tare o ocolea, 

Pină la al zecelea; 

Zău, că nu se mai vedea, 
Ca săgeata îmi fugea ! 
Dară cînd se învirtea, 
Ochii negri i-arunca, 
L-al gard-nalt se uita ; 
Dar cînd bine îi venea, 
Unde zidu mare era, 

Pe murgu îl repeza, 
Zidur'le le sărea!... 

Da’ oştirea-ncremenea, 
Iară Corhea, zo,-mi, fugea, 
Tocmai ca și săgeata; 

Și acasă se ducea, 

Pe mumă-sa o lăsa. 

Mult timp că nu-mi trecea, 
Îndărăt mi se-ntorcea, 


201 


La Ștefan-vodă-acas' mergea, 
Doamne, de se pomenea ! 
Soar'le merge și apune, 

Dară Corbea tot se spune; 
Istorie rumânească, 

Pentru ca să pomenească 


La buni frați ca dumneavoastră. 


86 


MANE-AL CIMPULUI 


Sus la capu dealului, 

Trece Mane-al cîmpului, 
Stăpînu pămîntului. 

Umblă cîmpuri și păduri, 
Și doboară jos pe văi: 
Văiur'le le covirșește, 

Tot cîmpu și-l stăpinește. 
lacă Manea și-mi venea, 
Colea-n vale pe livezi, 
Unde sînt griînele verzi. 
Unde Manea se oprea ? 
L-ai cinci ulmi dintr-o tulpină, 
Ca cinci fraţi din mumă bună, 
Calu-n livade lega, 

Punea masa și minca. 

De la vale cînd venea. 
Tare vine de la vale, 
Văru-su Toma călare. 

Cind la ulm că-mi ajungea, 
Nici bună-ziua nu da. 

Și de mamă-l înjura, 

Că i-a-ncurcat livadea. 
Dară Mane-al cîmpului, 
Stăpinu pămîntului, 

El din gură-așa zicea: 

— Taci, vere, nu mă-njura, 
Vino tu la masa mea, 

Că n-am încurcat livadea ; 
Lasă negru meu să pască, 
Că iară iarba o să crească! 


Dară Toma, supărat, 

Paloș din teacă trăgea 
Şi-n Manea că-l repeza ; 
Peste burtă mi-l lovea, 
Maţele i le vărsa. 

leșiră maţe pe pămini 

Și Manea uidea plingînd. 
Dară Toma de-mi vedea 
Că pe Manca mi-l tăia, 
Cam de frică, cam în pripă, 
Se-ntindea Toma la fugă, 
Nouă otară trecea; 

Unde mi se pitula? 

La coveiu Dunării 

Unde Dunărea cotește, 
Cu podmol se-nămolește. 
In răchită se băga, 

Dară murgu lu Manea, 

El din gură-așa zicea: 

— Manea, tu, stăpinu meu, 
Creștinu lu Dumnezeu, 

la nu-mi sta culcat așa! 
Scoal' de-astringe-ți maţele, 
Cam cu paie, cu gunoaie, 
Bagă-le-n burtă să moaie! 
Da' Manea cind auzea, 
Cam în dungă se-ntorcea, 
Maţele şi le-astringea, 
Cam cu paie, cu gunoaie, 
Le băga-n burtă să moaie. 
Lua briu și se-ncingea, 

Pe murgu-l încăleca, 

După Toma alerga. 

Tot pe diră-l aducea, 

Și pe Toma mi-l găsea 

La coveiu Dunării, 

Unde Dunărea cotește, 

Cu podmol se-nămolește. 
In răchită sta băgat. 
Strigă Manea de călare: 

— Vere Tomo dumneata, 
la ieşi, vere,-afar’ din cring, 
Că n-oi să te pun la plug! 


202 


Să cerc eu paloșu meu, 

O să taie osu tău? 

Dară Toma de-auzea, 

Din răchită-afar' ieșea 

Și din gură sta zicea: 

— Vere Manea dumneata, 
lacă din crîng am ieşit! 
Vreai la luptă să ne luăm, 
Amîndoi să ne luptăm, 

Or la paloșe ne luăm? 
Dară Mane-al cîmpului, 
Stăpinu pămîntului, 

El din gură-așa zicea: 

— Vere Tomo dumneata, 
Te chemai la masa mea, 
Tu-njurași pe muica mea! 
lote-acuși noi ne luptăm, 
Paloșele să cercăm; 

Să văd taie or nu taie, 
Or să-l fac eu o tigaie! 
Peste cap cînd învirtea, 
Cu paloșu-n Toma da 

Şi-i lua capu de la trup; 
Răzima paloșu-n pămiînt, 
Rupea brazda ca de plug; 
Ce n-am văzut de cînd sînt, 
De cînd muica m-a făcut!... 
lacă Manea se-ntorcea 

L-ai cinci ulmi dintr-o tulpină, 
Ca cinci frați din mumă bună. 
Maţele că-i putreza, 
Tăbăra de se umila; 

Fuga la conace da, 

Și mumă-sa-l întreba : 

— Lele, Mane-al cîmpului, 
Stăpinu pămîntului, 

Cine mi te-a vătămat, 
Așa-n burtă te-ai umflat ? 
Dară Manea-adăvăra : 

— Mumă, muiculiţa mea, 
Am dat ocol cîmpului 

Și toate pădurile ; 

In vale-n luncă dubării, 


L-ai cinci ulmi dintr-o tulpină, 
Ca cinci fraţi de-o mumă bună. 


Văru Toma a venit, 

A venit și m-a certat, 

Cu paloșu m-a tăiat, 
Maţele mi le-a vărsat. 

Eu mațele-am adunat 
Cam cu paie, cu gunoaie, 
Le-am pus în burtă să moaie. 
Burta mea a putrezit, 

Peste tot că m-am umflat, 
Nu sînt, mumă, de sculat. 
Și m-am dus așa tăiat, 
Nouă otară-am trecut, 

Și pe văru l-am găsit 

La coveiu Dunării, 

Unde Dunărea cotește, 

Cu podmol se-nămolește. 
Bună plată i-am plătit, 
l-am luat capu de la trup; 
Răzmai paloșu-n pămînt, 
Făcui brazdă ca de plug!... 
Doar atita-i povestea, 
Sufletu din el ieșea... 

Da’ mumă-sa sărmana, 
Lua spirtu de-l spirtuia, 
Mindru leagăn îi făcea 
Si-n podu cășii îl punea, 
Să nu-l bată vînturi'le, 

Să nu-l ardă soarele. 

Tot așa că mi-l păstra, 
Mumă-sa și ea pierea, 

Și nepotii o-ngropa, 

Și de grije că-i purta, 
Doamne, de se pomenea !... 


87 
MIHU  COPILAŞ 


Verde de-un spanac, 
La dealu-al bărbat, 
Pe drumu-al săpat, 


Merge hăulind, 
Merge chiotind, 

Din gură cîntînd, 
Codrii desmierdind, 
Păsăr'li cintînd. 
Merge, mări, merge, 
Urma li se șterge, 
Pintr-o frunză deasă, 
Noaptea-ntunecoasă, 
Și calea petroasă. 
Cind murgu călca, 
Piatra scăpăra 

Și ea lumina, 
Noaptea ca ziua, 
Mihu că-mi zicea: 
— Hai, murgule, hai, 
Pe coasta de plai, 
De ce lași tu drumu, 
Si-mi apuci tu cringu! 
Ori zeaua te-apasă, 
Ori șeaua ţi-e joasă, 
Ori frîu te friînge, 

Ori chinga te stringe. 
Ori armili mele, 

Ce lucesc ca stele, 
Durdulița mea, 

Cit este de grea, 

Și paloșul meu, 

Cit este de greu, 
De duci așa greu? 
Murgu că-mi zicea: 
— Zeaua nu m-apasă, 
Șeaua nu mi-e joasă, 
Friu nu mă fringe, 
Chinga nu mă stringe, 
Nici armili tele, 

Ce lucesc ca stele. 
Da' știi ce m-apasă, 
Din cale mă scoasă? 
Că pe-aicea sint 
Patruzeci și cinci, 
Cincizeci fără cinci 
De haiduci veniţi, 


Duşi de la părinţi, 
De cînd a fost mici. 
Pe-aici se găsesc 
Și ei haiducesc 

La des păltiniş, 
Mărunt aluniș, 

La masa de piatră, 
In patru crăpată, 
Cu slove săpată, 
Cu slove de carte, 
Cu aur suflate. 
Cu lanoș Ungurean, 
Bătrin hotoman : 
Cu barba zburlită, 
Pină-n brîu uidită, 
Cu brîu învălită, 
Ce striga voinici, 
Cu armili-n dinti. 
Cu căciuli înalte, 
Lăsate pe spate, 
De pămînt le bate. 
lanoş Ungureanu, 
Domnu oțomanu, 
Din gură-mi grăia, 
La voinici vorbea: 
— Voinicilor mei, 
Pui de vulturei, 
Eu, din cînd în cînd, 
Parcă tot aud 

Pe Miu cîntind 
Miîndru cîntecel, 
Vezi, de voinicel. 
Cintec de haiduc, 
Pe cale de cuc. 
Voi să vă gătiţi, 
In codrii porniţi, 
La podu de piatră, 
fintina lată, 
lunca din vale, 
fintina mare, 
fintina mică, 
apă puţină, 
păduri umbrită, 


204 


La poteca strimtă. 
De-o fi vrun viteaz, 
Cu flori pe obraz, 
Să nu mi-l stricaţi 
Și să mi-l legaţi. 
De-o fi vrun fermecat, 
La minte stricat, 

O palmă să-i daţi, 
Drumu-i arătați. 
Voinici de-auzea, 

Ei mi se gătea 

Și-n codri pornea. 
Mihu mi-i zărește, 
Puțin le grăiește.: 
— Voi, voinicilor, 
Vidinenilor, 

Cine v-a minat, 
Capu v-a mincat! 
Puțin le vorbește, 
La arță-mi pornește. 
Știi cum mi-i trinteşte, 
Și mi-i risipește... 
Care cum cădea, 

Nu se mai scula. 
lanoș Ungureanu, 
Bătrin otomanu, 
Tresare și sare, 
Strigă-n gura mare: 
— Daţi cu flintili, 
Legaţi-l cu ganţăli ! 
Mihu că zărește, 
Puțin le vorbește: 
— Staţi cu flintili, 
Stati cu ganţăle, 
Că eu Mihu sînt 

Și vreau să vă cînt 
Miîndru cîntecel, 
Cint de voinicel, 
Cînt de haiducel, 
Voinic tinerel. 
Și-ncepea pe loc 
De-i zicea cu foc. 
Și-ncepea uşor 


De-i zicea cu dor. 
Șoimii că s-adun 
Și munții răsun; 
Stele strălucesc, 
Frunzăli șoptesc, 
lar ungurii mult 
Cu drag mi-l ascult. 
lanoş Ungureanu, 
Bătrin oțomanu, 
Glasu-şi limpezește, 
Pe Mihu-l pottește: 
— Vin tu, Mihule, 
Vin, copilule, 

Să benchetuim, 

Să ne veselim, 
Ploștili ciocnim, 
Veseli chiotim. 
Masa mi-o minca, 
Vinur'li-mi gusta. 
De-o parte se da, 
La luptă s-puca, 
Lupta mereor 

Că e pe omor 
lanoș Ungureanu, 
Mihu Moldoveanu. 
lote, mări, iote, 
Mihu se sucește, 
Pe lanoș trintește 


Și genunchii-i frînge, 


Da’ ortacii-i plinge ; 
lară ai lui toți, 
Lui lanoș nepoti, 
Stau încremeniţi, 
De moarte-ngroziți. 
O dată-l cuprinde, 
Și capu-i răpunde, 
Mihu mi-i rărește 
Și-aşa le grăiește: 
— Voi, voinicilor, 
Vidinenilor, 
Ungurenilor, 

Nu sînteți nici treji, 
Precum și viteji, 


Și sinteţi de gloată, 
Buni de sapă lată. 
Pădure să lăsaţi, 
Plugu  s-apucaţi. 
Da’ cin s-o afla 

Și s-o adevăra, 
Armele-ale mele, 
Strălucesc în stele, 


Cît îmi sînt de grele, 


Cu fier ferecate 
Cu aur suflate, 
Să ridice în spate, 
Durduliţa mea, 
Cit este de grea, 
Și paloșul meu, 
Cit este de greu, 
Acela să-mi fie 
Cu mine-n frăţie, 
Și să vitejească, 
Numili să-i crească. 
lar ungurii toți, 
Lui lanoș nepoți, 
La pămînt s-aplec, 
In zadar se-ntrec, 
Nima nu putea 
Arme-a ridica ; 
Mihu cel voinic, 
El cu deștiul-al mic, 
Armili culcate 

Le ridica-n spate. 
Murgu-ncăleca, 


Prin codri-mi pleca, 


Cu murgu voios, 


Pin codru-al frumos. 


88 


IANOȘ UNGUREANU 
GELATUL BĂTRIN 


Trage și se duce, 
Călare pe cal, 
Voinic iortoman, 


205 - 


Pe-un cal dobrogean, 


Fecior de mocan, 


Pe-a rară dumbravă, 


Pe-a verde poiană, 
Din cărpuș cintind, 
Din cărpuș de os, 
Ce cîntă frumos ; 
Din cărpuş de corn, 
Ce cîntă cu dor; 
Din cărpuș de tufă, 
Ce cintă de ducă; 


Din cărpuș de trestie, 


Dă la lume veste. 
Voinic dubăra 

La poiana lată, 

Cu iarba sărată, 
Unde-are un fag, 
De coaje curat, 
De creci dărămat, 
Cu sirmă legat. 
Dară sus, în fag, 
Are-un mindru pat, 
Pe sirmă-atirnat. 
Voinic se ducea, 
Murgu-mi priponea, 
Din gură-i spunea: 
— Murgulețu meu 
Ș-al lui Dumnezeu, 
Paşte, murguleţ, 
Că iarba-i sărată, 
Te faci lat în spată, 
Cum erai odată! 
Murgu, zo, păştea, 
Voinic se suia, 
Colea sus în fag, 
Colea pe cerdac, 
Unde are-un pat, 
In sirmă-atirnat. 
De-a ragna se da, 
Țigare făcea, 

In țigaret punea; 
Voinic tutunea, 
Somnu mi-l fura 


Și greu adormea. 

Miu, zo, visa ` 

Că se logodea 

C-o fată de crai, 

Mare peste-un plai. 
Mina cu ea da, 
Nişanu schimba, 

Zo, se logodea. 

Da' lanoș Ungureanul, 
Gelatul, bătrînul, 
Fagu-i ocolea 

Cu nouă cete de tătari, 
Ce sint oameni toţi de-ai mari, 
ȘI cu nouă de-arnăuţi, 
Ce sint oameni toţi de-ai iuți ; 
Şi cu nouă moldoveni, 
Ce sint oameni de-ai icleni, 
Cu căciuli înalte, 
'Nalte, stogoşate, 

La o parte date, 

Chip de strinătate. 
Fagu-i ocolea, 

lanoş sta grăia: 

— Pe Miu să-l luaţi, 
Capu să-i tăiați, 

Pe murgu să-l luati, 
Mie să mi-l daţi; 

Eu l-oi-ncăleca, 
Cete-oi comanda ! 
Murgu de-auzea, 

Cînd sta rîncheza, 
Fagul legăna ; 

Pe nas sforăia, 

Brajii că mișca ; 

Miu se scula, 

Şi mi-l blăstăma: 

— Murgulețu meu, 
Ș-al lui Dumnezeu, 
De ce-mi rinchezaşi, 
De mă deştepiași ? 
De ce siorăiși, 

De mă pomeniși?! 

Să dea Dumnezeu 


Curmu rupă-ți gitul, 
Și friu obrazul! 
Că tăman visam 
Că mă logodeam 
C-o fată de crai, 
Mare peste plai; 
Mina cu ea dam, 
Nișanu schimbam. 
Murgu se ruga: 

—  Miule, copile, 
Baş stăpin ca tine 
Nu se află-n lume! 
Eu am rînchezat, 
De te-am deșteptat; 
Pe nas sforăii 

De te pomenii, 

Că am auzit 

Pe lanoș vorbind: 
Cete te-o prindea, 
Capu ţi-o tăia! 

Pe mine mă ia, 
Lui lanoș m-o da, 
Și m-o-ncăleca, 
Cete-o comanda... 
Eu c-am auzit 

Și te-am pomenit, 
Zile ţi-am lungit. 
Știi, stăpine, știi, 
Bine ţi-am gîndit 


De te-am pomenit!... 


Miu se ruga: 

— Murguletu meu, 
Ș-al lui Dumnezeu, 
Spune-adevărat, 
Nărav ce-oi avea, 
Acuşi mi-oi spunea ? 
Murgu sta grăia : 
— Ştii, stăpine, ştii, 
Minz eu cînd eram, 
La fugă m-ai luat; 
Eu m-am încurcat 
Pe gheața luceaţă, 
De joi dimineaţă; 


In luna sărindari, 

Cu gheţele tari. 

Caii potcoviţi, 

Pe gheață-au căzut; 
Eu, nepotcovit, 

Și n-am mai căzut! 

O dať m-ai încurcat, 
M-am împedecat 
Intr-un pește beat, 

Și te-am lăpădat. 

Știi, stăpîne, știi, 
Leagă-ţi ochii bine 

Și sui-te pe mine, 
C-oi să zbor cu tine 
Chiar din piatră-n piatră, 
Și ca o săgeată. 

Da' din munte-n munte, 
Și ca un cărunte. 

Și din brad în brad, 
Sînt voinic curat! 
Dor atit vorbea, 

Miu cubăra 

Și-l încăleca. 

Miu se ţinea, 

Da' murgu zbura 

Tot din munte-n munte, 
Zboară ca-un cărunte ; 
Și din piatră-n piatră, 
Zboară ca o săgeată; 
Și din brad în brad, 
Ca un voinic curat. 
Cetele-i robea, 

Pe lanoș îl prindea. 
lanoș întreba: 

—  Miule copile, 

Vrei să ne-mpușcăm, 
Or să ne tăiem? 

La buzdugan ne luăm, 
Or să ne luptăm ?... 
Că lupta-i mai dreaptă, 
De la Domnu lăsată! 
Miu de-auzea, 

Din gură-i vorbea: 


— lanoș dumneata, 
Eu sint un copil, 
Da’ tu om bătrîn! 
Ai să ne luptăm, 
Că lupta e dreaptă, 
De la Domnu lăsată! 
lanoș de-auzea, 

La luptă se lua; 
Trei zile de vară, 
Din zori pină-n sară, 
Pe inima goală, 
Luptă c-o să moară! 
Miu de colea, 

Pe lanoș îl lua. 
Cind mi-l aducea, 
De pămint îl da, 
Cizmele-i crăpa, 
Colanu-l rupea. 
Paloșu trăgea, 
Carnea-i ciormănea : 
Făcea bucături 

Și-l da la vulturi: 
La loc de-ntorsură, 
Cite-o bucătură, 

S-o ia corbii-n gură!... 
Pe poiana lată, 

Cu iarba sărată, 
Cetele le lua, 

Cu ele pleca, 

Codrii stăpinea. 

Stii, zo, aiducea 
Păzind la colnic, 
Nu afla nimic. 
Unde se culca 

Nu mai adurmea, 
Vise-l grămădea, 
Rău se năcăja, 

Cu cete-mi vorbea: 
— Ale mele cetelor, 
Ai mei pandurașilor, 
Eu am aiducit 
Nouă ai de zile 


2C8 


Păzind la colnic, 
N-am aflat nimic !... 
Ș-acuși să mă duc 

Pe la muica mea, 
S-o-ntreb și pe ea — 
Din ce sint făcut ?... 
Din bardă, din topor, 
Or din flori de măr? - 
Că unde m-am culcat, 
Somn nu m-a furat, 
Și n-am ostănit, 

Eu neodinit. 

Dor atit vorbea, 
Murgu-ncăleca, 

Miu şi-mi pleca 

Pe la mumă-sa. 

Pe ea o-ntreba: 

— Mumă, muica mca, 
Eu te rog să-mi spui, 
Din ce sînt făcut? 
Din bardă, topor, 

Or din flori de măr, 
Or din trup de om? 
Cit am aiducit, 
Păzind la colnic, 
N-am aflat nimic !... 
Baba şi de-ar spune, 
Nu știe de unde! 

Dor așa-i spunea: 

—  Miule copile, 

Nici muica nu știe 
Cari ţi-e tată ţie! 
Știi, muică, nu ştii, 
Răzbelu veni, 

Pe min' mă găsi, 
Colea-n deal, 

La drumu-al mare, 
Unde-mi trecea caravane : 
Maică, eu eram 
Mindră crişmăriţă 

La crişma lui Făgădău, 
Ce venea și bun și rău. 


Turcii că veniră, 
Maică, mă robiră 
Și toți mă iubiră! 
Din șaptezeci de mie, 
Nici maica nu știe 
Cari ţi-e taică tie... 
Spune, maică, spune, 
Pe unde-ai umblat, 
Maică, ce-ai lucrat ? 
Miu chiar spunea: 
— Maică, maica mea, 
Eu ce mi-am făcut, 
De cînd sînt aiduc: 
Cu-unu m-am lovit, 
Cu el m-am luptat, 
Trei zile de vară, 
Din zori pînă-n sară. 
Bine m-am luptat, 
De pămînt l-am dat, 
Cizmele-a crăpat, 
Colanu l-am rupt, 
'L lăsai pe pămint: 
Cete i-am robit, 
Rău l-am ciormănit! 
Il făcui bucături, 

Il dădui la vulturi: 
La loc de-ntorsură, 
Cite-o bucătură, 

Să ia corbii-n gură! 
Mumă-sa cînd auzea, 
Din guriță-așa-i vorbea: 
—  Miule copile, 
Muica mi-a văzut 
C-ai să fii aiduc. 
Cînd eram eu grea, 
Tu-n sarcina mea, 
In mine tu țipași, 
Tare urezași. 
De-atunci am văzut 
C-ai să fii aiduc. 
lanoș Ungureanul, 


Gelatul, bătrinul, 
Este taica-l tău, 
Ș-al lui Dumnezeu ! 
El cînd a plecat, 

Pe tin' te-a lăsat 

In sarcina mea, 
Cind eram eu grea. 
De ce l-ai tăiat? 
C-o să ai păcat!... 
Aide să mergem, 
Oase s-astrîngem, 
Leagăn să facem, 
Maică, să-l aducem; 
Verde de-o avrămeasă, 
La noi, muică,-n casă. 
Prioți s-adunăm 

Pe el să-l cetească, 
Să mi-l spovedească, 
Și să-l îngropăm, 
Sus la mănăstire, 
De pomină-n lume!... 
Miu de-auza, 
Murgu-ncăleca, 
Trăsură-nvirtește, 

Pe mumă-sa pornește 
La poiana lată, 

Cu iarba sărată. 
Oasele-astringea, 

In trăsură le punea, 
Ș-acasă le aducea. 
Prioții că aduna, 
Oasele le cetea 

Și mi le-ngropa 

Jos la mănăstire, 

De pomină-n lume!... 
Baba răminea, 

Miu iar așa. 

Baba-l însura, 
Mindră sozță-i lua. 
Cum e soaţa lui, 

În lume-a nicicui! 


„me rage ro e Et CP 0 a et aa Tie DR RER PI iea a yan Anas neno ICI IRI 


geeint ami 
DD Rt pr ap 


— lanoș dumneata, 
Eu sint un copil, 
Da’ tu om bătrîn! 
Ai să ne luptăm, 
Că lupta e dreaptă, 
De la Domnu lăsată! 
lanoș de-auzea, 

La luptă se lua; 
Trei zile de vară. 
Din zori pină-n sară, 
Pe inima goală, 
Luptă c-o să moară! 
Miu de colea, 

Pe lanoş îl lua. 
Cind mi-l aducea, 
De pămint îl da, 
Cizmele-i crăpa, 
Colanu-l rupea. 
Paloşu trăgea, 
Carnea-i ciormănea ; 
Făcea bucături 

Și-l da la vulturi: 
La loc de-ntorsură, 
Cite-o bucătură, 


S-o ia corbii-n gură!... 


Pe poiana lată, 

Cu iarba sărată, 
Cetele le lua, 

‘Cu ele pleca, 

Codrii stăpinvra. 
Ştii, zo, aiducea 
Păzind la colnic, 
Nu alla nimic. 
Unde se culca 

Nu mai adurmea, 
Vise-l grămădea, 
Rău se năcăja, 

Cu cete-mi vorbea: 
— Ale mele cetelor, 
Ai mei pandurașilor, 
Eu am aiducit 
Nouă ai de zile 


2C8 


Păzind la colnic, 
N-am aflat nimic !... 
Ș-acuși să mă duc 

Pe la muica mea, 
S-o-ntreb și pe ea — 
Din ce sint făcut ?... 
Din bardă, din topor, 
Or din flori de măr? - 
Că unde m-am culcat, 
Somn nu m-a furat, 
Și n-am ostănit, 

Eu neodinit. 

Dor atit vorbea, 
Murgu-ncăleca, 

Miu şi-mi pleca 

Pe la mumă-sa. 

Pe ea o-ntreba: 

— Mumă, muica mea, 
Eu te rog să-mi spui, 
Din ce sint făcut? 
Din bardă, topor, 

Or din flori de măr, 
Or din trup de om? 
Cit am aiducit, 
Păzind la colnic, 
N-am aflat nimic !... 
Baba şi de-ar spune, 
Nu știe de unde! 

Dor așa-i spunea: 

— Miule copile, 

Nici muica nu știe 
Cari ţi-e tată tie! 
Știi, muică, nu ştii, 
Răzbelu veni, 

Pe min' mă găsi, 
Colea-n deal, 

La drumu-al mare, 
Unde-mi trecea caravane ; 
Maică, eu eram 
Mindră crișmăriță 

La crișma lui Făgădău, 
Ce venea și bun și rău. 


Turcii că veniră, 
Maică, mă robiră 
Și toți mă iubiră! 
Din șaptezeci de mie, 
Nici maica nu știe 
Cari ţi-e taică ţie... 
Spune, maică, spune, 
Pe unde-ai umblat, 
Maică, ce-ai lucrat ? 
Miu chiar spunea: 
— Maică, maica mea, 
Eu ce mi-am făcut, 
De cind sînt aiduc: 
Cu-unu m-am lovit, 
Cu el m-am luptat, 
Trei zile de vară, 
Din zori pină-n sară. 
Bine m-am luptat, 
De pămint l-am dat, 
Cizmele-a crăpat, 
Colanu l-am rupt, 
'L lăsai pe pămint; 
Cete i-am robit, 
Rău l-am ciormănit! 
Il îăcui bucături, 

Îl dădui la vulturi; 
La loc de-ntorsură, 
Cite-o bucătură, 

Să ia corbii-n gură! 
Mumă-sa cînd auzea, 
Din guriță-așa-i vorbea: 
—  Miule copile, 
Muica mi-a văzut 
C-ai să fii aiduc. 
Cind eram eu grea, 
Tu-n Sarcina mea, 
In mine tu țipași, 
Tare urezași. 
De-atunci am văzut 
C-ai să fii aiduc. 
lanoș Ungureanul, 


Gelatul, bătrinul, 
Este taica-l tău, 

Ș-al lui Dumnezeu ! 
El cînd a plecat, 

Pe tin' te-a lăsat 

In sarcina mea, 
Cind eram eu grea. 
De ce l-ai tăiat? 
C-o să ai păcat!... 
Aide să mergem, 
Oase s-astringem, 
Leagăn să facem, 
Maică, să-l aducem ; 
Verde de-o avrămeasă, 
La noi, muică,-n casă. 
Prioţi s-adunăm 

Pe el să-l cetească, 
Să mi-l spovedească, 
Și să-l îngropăm, 
Sus la mănăstire, 
De pomină-n lume!... 
Miu de-auza, 
Murgu-ncăleca, 
Trăsură-nvirtește, 

Pe mumă-sa porneșie 
La poiana lată, 

Cu iarba sărată. 
Oasele-astringea, 

In trăsură le punea, 
Ș-acasă le aducea. 
Prioții că aduna, 
Oasele le cetea 

Și mi le-ngropa 

Jos la mănăstire, 

De pomină-n lume!... 
Baba răminea, 

Miu iar așa. 

Baba-l însura, 
Mindră soață-i lua. 
Cum e soața lui, 

In lume-a nicicui! 


89 
ŞTEFAN-VODĂ ŞI MIU 


Colea, măre, colea, vere, 
Colea-n vad în București, 
L-ale case mari domnești, 
L-ale-nalte-mpărătești, 

Ce se văd din Stoienești, 
In curte la Ștelan-vodă, 
Mulţi boieri s-au strîns la vorbă: 
Toţi boierii Jiului, 

Ca stilpii pămîntului ; 
Mincători de nouă sări, 
Ş-avutori de nouă domni. 

Ei la masă bea, minca, 
Da’ cu paru cin’ le da? 

Le da Calea, fata mare, 

Cu codita pe spinare, 
Pedelsită cu parale, 

Cind o vede domnu moare! 
Le da vin de-al nărămziu 
Ce-omoară omu de viu, 

Şi rachiu de-al spirtăriu, 
Mestecat cu dation, 

Ce face din om neom. 

Bea boierii răfenea, 

De cine le era vorba? 

Tot de Miu haiducu, 

C-a auzit şi s-a aflat 

Că are Miu un fag: 

De coaje este curat, 

Da' de crăci e dărimat 

Și de arme e-ncărcat. 

De săbii şi de pistoale 

De lucește-n sfintu soare, 
Și de flinte poleite, 

De codru verde gătite. 

Și mai are, Miu are 

Nouă cete de tătari, 

Ce sint oameni tot de-ai mari; 
Şi nouă de arnăuti, 

Ce sint oameni tot de-ai iuți; 
Și nouă de moldoveni, 


210 


Ce sint oameni de-ai icleni 
Și cu căciulile lungi, 
Lungi și stogoșate, 

La o parte date, 

Chip de strinătate. 

Atunci domnul Ștefan-vodă, 
Ce era mai bun la vorbă, 
El din gură-așa grăia: 

— Domnilor, boierilor, 
Miine, pe la prinzu-al mare, 
O să plec cu potera, 

Și pe Miu l-oi prindea. 
Miîndru bine l-oi lega, 

Pe Miu l-oi aducea, 
Colea-n tirgu din afară, 

In două furci ș-o cumpeioară, 
Ș-o mai mindră frînghioară, 
Să i-o atirn la gușioară, 

Să mi-l fac eu de ocară: 
Să mi-l vadă multă țară, 
Să-i fac eu lui nunta, 

Să mi-l vadă raiaua! 
Șteian-vodă ce-mi vorbea, 
Dară Calea asculta, 

Tot le-aducea răfenea ; 
Bea boierii, se-mbăta 

Și pe masă adurmea. 

Dară Calea, fată mare, 

Pe boieri cum îi lua, 

Și pin paturi îi culca, 

Pe Ștefan-vodă că-l lua, 

In sobiţă se ducea, 

Şi în pat de mi-l culca: 
Pe domnul l-acoperea 

C-o blăniță de samar, 

Să uite el de dușman. 

Ca să doarmă un somn bun, 
Să ducă unde-i de gind. 
lacă domnul adurmea, 

Dară Calea se scula, 

Pe fereastă afar-ieșea, 

La grajduri se ducea, 
Colea-n fundul grajdului, 


Ședea lagu domnului, 
Ce m-e cu șaua-nșeuat, 
Cum e bun de-ncălecat. 
Ea pe lagu-ncăleca, 

Ca o cioară se lăsa, 

Și la gît că atirna, 
Zău, o spatie turbată, 
Ce-a prăpădit lumea toată. 
Din București cînd ieșea, 
Mina lagu cît putea, 
Pe dealul Perișului, 

Din Periș cum trecea, 
O îrunză de păr rupea 
Și la buză o-așternea, 
Tăbăra de șuiera 

Ca toată șurligaia. 
Codru verde răsuna, 

Miu din vag auzea, 

Și pe glas o cunoștea, 


Și din gură-așa-mi vorbea : 


— Asta este sora mea! 
Asară la răfenea 

Au vorbit domnii ceva, 
Vine vestea de la ea! 
Acuși la mijlocul nopții, 


Cind e, Doamne, junghiul mortii. 


În două dește șuiera, 
Nouă poteri ridica 

Și din gură le spunea: 
— Poterași, potera mea, 
Ce durmiți ca vacile, 
Cucăiţi ca oile, 

Auziţi ori n-auziți, 
C-acuși la mijlocu noptii, 
Vine-un cap de șurligae, 
Pe voi toți oi să vă taie. 
Curind să vă ridicaţi, 
Să-mpănați pădurile, 

Și toate poterile, 

Pe toate colnicile ! 

De-o fi vrunu blăstămat, 
Numa-o palmă să-i dați, 


Și pe drum să-l îndreptaţi; 


211 


Da’ de-o fi iar sora mea, 
Aduceţi-o la mine-ncoa, 
C-asară la răienea, 

S-o îi vorbit domnia... 

Aia este sora mea! 

Da' potera de-auzea, 
Impăna pădurile 

Și toate colnicele. 

Cînd la capu crîngului, 
La coveiul drumului, 

Ei pe Calea întilnea, 

lară Calea sta grăia : 

— Măi voinici dumneavoastră, 
De sinteți voinici curați, 
De daica v-apropiaţi ; 

Da’ de nu sînteți curati, 
De daica vă depărtaţi, 
C-am o spatie turbată, 

De nouă ani e neumblată ; 
Cind oi da cu ea o dată, 
Prăpădesc eu lumea toată. 
Potera dacă-auzea, 

Sta, din gură-așa grăia: 
— Calea, Calea, fată mare, 
Noi sîntem voinici curați, 
De nan-tu Miu minați. 
Da’ Calea cînd auzea, 

Ea din gură-așa vorbea: 

— Măi voinici dumneavoastră, 
De sinteți voinici cuminte, 
Să mergeţi voi înainte ; 

Da eu să merg mai la urmă, 
Că sint o femeie bună. 
Potera cind auzea, 

Înaintea ei pleca; 
Răminea Calea pe urmă, 
Că e femeia mai bună. 
Cînd la fag că ajungea, 
lacă Miu-o prijunea ; 

De pe lagu-n braţe-o lua, 
Sus în fag cu ea sula 

Și din gură o-ntreba: 

— Caleo naică, sora mea, 


ia peria Eten D972 Pee a ET 


n. 
pa 


DERES 


denme rasta ti = eÀ aa 


giri 


c Spe ~i rile 
oa za EAE Fat AE AE AETA RN IDR o 


a ee CPR TE Map e et tipe et eram e SE, 
ai mea e 


si 


otite, 


Cine, naică, te-a-ndemnat, 
Așa de noapte-ai plecat; 
Acuşi la mijlocul nopţii, 


Cind e, naică, junghiul mortii, 


Ori domnii s-au supărat, 

Și la mine mi-ai plecat ? 
Dară Calea, fată mare, 

Ea din gură-așa zicea: 

— Lele, nană Mliule, 

Miule haiducule, 

Da’ știi, nană, da’ nu știi 
C-aseară la răfenea 

Ce s-a vorbit domnia: 

Ca mine, pe la prinzu-al mare, 
Să-ţi facă domnul pierzare. 
Să te vadă raiaua, 

Să vină cu potera 

Și pe tine te-or prindea, 
Miîndru frumos te-or lega. 
Te-or duce, nană,-n București, 
L-ale mari case domnești. 
Cam în tirgu din alară, 


În două furci și-o cumpeioară; 


Și o mai mindră fringhioară, 
Să ți-o-atirne la guștioară. 
Să te facă de ocară, 

Să te vadă multă tară! 
Da’ Miu cînd auzea, 

El din gură-aşa grăia: 

— Calea, naică, sora mea, 
Du-te, naică,-n fugă tare, 
Să nu alle domnia 

C-ai venit la mine-ncoa. 
Da' Calea dacă-auzea, 

Pe lagu-ncăleca 

Şi mi-l mina boierește, 
Lele, ca Doamne păzeşte! 
In grajd de piatră-l băga, 
Pe svu’ fereastă se ducea, 
Şi-ngă domnu se culca. 
lată zor'le se vărsa, 

La buciumari porincea ; 
Cu cornu mi-o răsuna, 


212 


Să s-astringă potera. 
Da’ și Miu de colea, 
Mai de noapte se scula. 
Unde Miu alerga ? 

La cea mindră poiană lată, 
Cu iarbă verde-ncărcată. 
Ș-aci pe cine-mi găsa? 
Un mocan cu nouă oi, 
Ferit, Doamne, de nevoi, 
Și din gură-așa-i grăia: 
— Măi ciobane, măi mocane, 
Să-mi dai ale nouă oi, 
Să-ţi dau trei sute de lei. 
Să-ţi apuci pădurile, 

Pin’ ţi-e bune oasele. 
Să-mi dai toale ciobăneşti, 
Iti dau ţie boierești, 

De nima nu te păzești. 
Da’ ciobanu nu baş vrea, 
Dară Miu-l înjura, 
Numa-o palmă-i trăgea 
Și de ţoale-l dezbrăca; 
Imbrăca toale ciobănești, 
Da' mocanu boierești. 
S-apucă pădurile, 

Cît sint bune oasele. 

Miu cioban răminea, 
Nouă oite păștea, 

Tot din fluier le cînta ; 
Barda-n mină că lua, 
O coprală că-și tăia; 
Oițele ocolind, 

De picioare încălțind. 
Cum şedea de se-ncălţa, 
Cu obdelele grăpiș, 

Cu opincile tiriș, 

Da’ nojițele mățiș; 

Cu căciula ciupercată 

Şi c-o haină spartă toată. 
În coprală se răzma, 
Nouă oițe-ocolea. 

Cind la vale se uita, 
Tare venea de la vale, 


Venea domnul Ștefan călare, 
Da’ potera pe picivare. 

De cioban s-apropia, 

Sta domnul de îmi vorbea: 
— Bună ziua, măi ciobane, 
Măi ciobane, măi mocane! 
— Mulţămescu-ți, domn Ștefane ! 
Da' domnul dacă-auza, 

El din gură-așa zicea: 

— De unde știi că sint Ștefan? 
Ori ești vrun cioban iclean ? 
Da' ciobanu de-auzea, 
Tăbăra de se ruga: 

— Da’ știi, doamne, da’ nu știi, 
Cind erai mai tinerel, 

La mănăstire treceai, 

La Paști, de te spovedeai. 
Pe la izvorași treceai, 

Cu ciobanii te găseai 

Și bună ziua le dai, 

Tu mare nu te țineai. 

Eu atuncea te-am văzut, 
S-acuma te-am cunoscut, 
De-aia ţi-am mulțămit. 

Dară domnul Ștefan-vodă, 
Care e mai bun de vorbă: 

— Adevărat că este-așa. 
Cind eram mai tinerel, 

La mănăstire treceam, 

Pe la izvoraș că dam, 

Apă rece eu beam, 

Cu ciobanii mă găseam 

Și bună ziua le dam, 

Eu mare nu mă tineam. 

Eil atuncea m-a văzut, 
Ș-acuși m-a cunoscut. 

— Măi ciobane, măi mocane, 
Pe-aici oile ocolind, 

Știu bine că mi-ai văzut 
Fagu Miului haiduc. 

Da' ciobanu sta vorbea: 

— Domnul Ștefan dumneata, 
Să-ţi aduci poterile, 


213 


Să-mi păzască oile; 

Baş asară eu trecui 

Pe la fagu Miului. 

Mult e-nalt și minunat, 
De creci e dărămat, 

De coaje este curat 

Și de arme e-ncărcat, 

Cu săbii și cu pistoale, 
De lucesc în sfintu soare. 
Și de flinte poleite, 

De codru verde gătite. 
Șteian-vodă de-auzea, 

El veni cu potera, 

Da' Miu, zo, se ruga: 
— Ștefan-vodă dumneata, 
la rindește poter'le, 
Să-mi păzască oile, 

Că sint oile stăpinești, 
Ș-apucă pădurile, 

De-și jumoale lînile 

Și mă bat stăpiînile; 

In toate duminicile, 

Mă bate cu îurcile. 
Ștelan-vodă ca un domn, 


Da' n-are minte de-un om, 


Cum rinduia poter'le 

Și-i ocolea oile, 

Lua pe cioban și pleca, 
Fagu de-i arăta. 

Cind de fag apropia, 

Sta ciobanu și grăia: 
— Oi, doamne, domnia-ta, 
De pe lagu jos te-oi da, 
Și sumete scările, 

Că bate smicelile 

De răsună văiur'le, 

$i ne-aude poter'le, 

De ne perde zilele, 
Pe-ale tăie, pe-ale mele, 
Dobindim păcate grele. 
Șteian-vodă de-auzea, 

De pe lagu jos se da, 
Scările le sumetea, 


aie cena 


poieni esti rm apt iai Cota 


peneem 


A A N 


Tae mra + 


ara mE ALET T 


„44 
E 
Hi 
EE 
EES 
Uig 
-IE 
j 
E. i 
B 
| 
i 
i 
K 
H 
í 
ji 
3 
i 
i 
t 
t 
(i 


Pe lagu de frine lua 
Și-nainte că pleca. 

Da’ ciobanu răminea, 

Se făcea că se-ncălţa, 

Da' coprala-și dezlega, 
Numa-o dată otinja 

Și grămadă-l dubăra. 

La fag se repezea, 

Lua îringhiile și-l lega, 

Și de fag 'I-mpriponea, 
Tăbăra de-l judeca: 

— Oi doamne, domnia-ta, 
Ce vorbeşti de dumnea-mea, 
Să mă legi cu potera, 

Să m-aduci bine legat, 

Ca să mă vezi spinzurat, 
Colea-n tirgu din afară, 

In două furci ș-o cumpeioară, 
Ș-o mai mindră îfringhioară, 
Să mi-o-atirni la gușioară, 
Să mă faci tu de ocară, 

Să mă vadă multă ţară! 

Ce le vorbeşti la betie, 

Zo, le mai faci la trezie, 
Cind, doamne, mintea să-ți vie ? 
Bine-asară c-ai fost beat, 
D-acuși pe dracu-ai cătat! 
Ce vorbeai asară-n casă, 
Eu ascultam la fereastă. 
Ș-apoi, zo, mi-l biciuia, 
Dară domnul rău tipa. 

Cind la vale se uita, 

Tare vine de la vale, 

Vine Calea, fată mare, 

Cu codita pe spinare, 
Pedelsită cu parale, 

Cind o vede domnul moare. 
Cind la fag că-mi ajungea, 
Ea de nan-su se ruga: 

— Nană, nană Miule, 

Miule,  haiducule, 

Ce mă rog de dumneata, 
Lasă-l, nană, nu-l tăia. 


214 


Nouă ani l-am argăţit, 
Piinea, sarea i-am mincat, 
Nici o palmă nu mi-a dat; 
Simbria nu mi-a plătit, 
Eu degeaba l-am slujit! 
Atunci Miu de-auzea, 

O scăpare lui făcea, 
Ștelian-vodă, zo, fugea, 
Pin artari, pin curpiniș, 
Zo, fuge vodă pitiș. 
Dară Miu sta-i spunea: 
— Măi Ștefane dumneata, 
Ce fugi prin arțari, scumpie, 
La cîmpu cu colălie!? 

Na barda de-ţi fă colnic 
Şi te poartă ca voinic. 
Cind ieși la drum bătut, 
C-un car de curpin la gît, 
Și fugind la București, 
Pulber după el cura, 
Domnul Ştefan rău fugea. 
laca sara însăra, 

lote Calea ajungea 

Și din gură-așa grăia: 
— Ștefan-vodă dumneata, 
lacă ai plecat cu bine, 

Ce nu mă-ntrebași pe mine? 
Doar atita-i răspundea: 
— Las să-mi fie rău, nu-așa, 
Că cine face ca mine, 
Pcedepsit să fie-n lume! 
El pe Calea că o lua, 
Cu Miu se cumnăta, 

Și făcu nuntă cu ea, 
$-amindoi se cununa. 
Cînd cădea Miu de vină, 
Lui Stefan îi venea milă; 
In pușcărie-l băga, 
Pe-altă ușe îl scotea. 
Miu-n codru se ducea, 
De haiduc îmi haiducea. 
Haiducea el ţara-n pace, 
Că n-are nima ce-i face, 


Colea-n Țara Românească ; 


La buni frați ca dumneavoastră, 


Ca pentru să pomenească. 


90 


GOLE-AL GOLILOR 


Sus la munte, sus, 

Une-i pădurea mai-naltă, 
Unie este piatra lată, 

Unie bate girla-n piatră, 
Unie n-am fost niciodată, 
Mare zgomot s-auzea. 
Zgomotu cine-l făcea ? 

Să vezi cincizeci de haiduci, 
Da' din cincizeci lipsea cinci, 
Face patruzeci și cinci. 
Zgomotu de ce-l făcea, 
C-arămbașe nu avea, 

Ca să le poarte grija, 

Să nu dea de vreo belea. 
Și toți că mi se vorbea: 

Ei cu toţi să mi se ducă 
Tot în sat în Bojoţeşti, 
Unie-i bine s-o pornești, 
Tot la Gole-al Golilor, 

Ce m-e gol el pîn’ la piele, 
De n-avea decit ismene 
Umplute cu petricele, 

Se mira lumea de ele. 

Și cînd ei toţi că pleca, 
Pin codrii îmi apuca, 

La mijloc de noapte, 

Dorm apili toate. 

Cind la Gole-acas mergea, 
La Golea-n poartă bătea. 
Golea n-avea pe nimenea, 
Decit o mumă bătrină, 
Torcea noaptea la furună, 
Desculţă cu furca-n mină, 
Şi-aşa baba de-auza, 


215 


Și afară că ieșea, 

Ea din gură cuvinta: 

— Cine bate-n brava porții, 
Acuși la mijlocu nopții ? 
Atunci haiducii zicea: 

— Noi sîntem, mamă, haiduci, 
Dintre lunci și dintre munți. 
Noi la tine ne-am venit, 
Multe drumuri am bătut, 

Să ni-l dai pe Golea nouă, 
Să ne fie arămbașe: 

Că este Golea voinic, 

Nu se teme de nimic; 

Și are Golea noroc, 

Nu se teme nici de foc. 
Dară baba de-auzea, 

Așa frumos le grăia: 

— Plecaţi, maică, de-acia, 
Că mai dau de vreo belea! 
Eu pe Golea nu vi-l dau, 
Să fie-mpușcat cu prau. 
Șase feciori am avut, 

Toţi în codru mi-a pierit, 
Care de pușcă-mpușcat, 
Care de cuţit tăiat, 

Numai cu ast-al mai mic 
Am uidit și n-am nimic. 
Și lui vremea i-a venit, 
Vezi bine de căsătorit, 
C-așa-mi cere inima, 
Să-mi-aducă-o nurorea. 

Să vadă, maică, de mine, 
Că nu mai pot de bătrină. 
Dară Golea de-auza, 

Așa bine le grăia: 

— Mumă, mumă, muma mea, 
la nu mi te-mpotrivea, 

Și deschide porțţili, 

Să le văd sprincenili, 
Sprincene şi cu mustăţi, 
De-ai din deal, din Isnovăţi. 
De-o fi voinici de sama mea, 
Mumă, de ei n-oi videa! 


h 
B 
-F 
h $: 
b + 
it 
E: 
a i 
f 
k 
“a 
Pip 
iE :. 

DES 
3 
W: 
“ 
s ? 
i 
i 


PEER E S N . i-- oedeea E: 
roni ee ra aie e Mi REAREA 
ce EARP Pati Poet 17 aie RO ZOR a e RA Te Or n nr Re a a aeS ra DE RL 


eaer tee ete ea 


TAEAE SiTe ri air N P 


pe zace, orteze sira na 
EEG cort A 


m cae aparea AE aiasit i 


Cind deșchidea porţile, 

Le vedea mustăţiii, 

Da’ și cu sprincenili, 
Așa Golea le vorbea: 

— Mumă, mumă, muma mea, 
Fă te rog pe voia mea; 
Deșchide săndicili, 
Săndicili cu armili ; 

Ca să plec în haiducie, 
Scap lumea de sărăcie. 
Dar mumă-sa nu cam vrea, 
lară Golea se ducea, 

El spărgea săndicili, 

Și scotea vezi armili. 
Armili, zo,-mi strălucea, 
Parcă soar'li-mi lumina. 
Frumos el că se-mbrăca, 
Da’ Golea-n cap că-și luva 
O cichie meregie 

Ce-a luat-o din Rumânie. 
Dară-n viriu de cichie 
Este o lumină vie, 

Era o piatră nestemată, 
Ce lumina noaptea toată. 
Pe lumina pietrilor, 

Da sama voinicilor. 

Și vezi Golea ce lucra, 
După ce mi se-mbrăca, 
Se-mbrăca şi se arma, 
La mumă-sa iar mergea, 
Așa din gură-i zicea: 

— Mumă, mumă, muma mea, 
lartă, mumă, c-oi pleca, 
Dacă nu tu, cum oi vrea: 
Cum oi vrea, cum oi putea, 
Singurea te-oi arănea. 

De voinici n-oi răminea, 
Tot voinici de sama mea, 
Ce ştie cu pușca-a da, 

Și cu sabia a tăia, 

Mă scoate de la belea, 

Şi de ei n-oi răminea, 
Pină iarna o venea. 


216 


lar mumă-sa de-auza, 
Parcă naiba mi-o-nvăţa, 
Mi-ncepea a blăstăma, 
Blăstăma și-afurisea. 
Trebuia să se gindească, 
Bine ea să chibzuiască, 

Că blăstămu al de mumă, 
Să vezi, ca ceara de ciumă; 
Da’ blăstămu al de tată, 
Cum se prinde salca-n apă. 
lată Golea că-mi pleca, 
Da’ mumă-sa îmi uidea; 
Tot plingea şi se-nchina, 
Pe Golea mi-l blestăma: 
— Să dea, muică, Dumnezeu, 
Nici mai bine, nici mai rău, 
Numai cum oi zice eu; 
Mai mult să nu haiduceşti, 
Nici mai mult să văcuiești, 
Șase săptămini de zile, 
Tot cu chinuri şi cu silă! 
Cind o da-ntr-a şaptelea, 
Te lovească potera, 

Să-ţi răpună viata! 

Eu cu tine mi-am uidit, 
Și tu intri în pămînt! 
Cum mă-sa mi-l blăstăma, 
Aşa se şi petrecea, 

Mai mult el nu haiducea, 
Șase săptămîni de zile, 

Cu mari chinuri şi cu silă. 
Cînd pe-a șaptea povirnea, 
Mi-l lovea, vezi, potera. 
Vezi, potera banului 

Și cu-a Măgureanului ; 
Că-s ciinii pămîntului, 
Stilpu bogătașului. 

Și pe toti mi-i omora, 

Da’ pe Golea-l spinzura; 
La un păr mare rotat, 
Ședea Golea spinzurat. 
Blăstămu se izbindea, 
Doamne, de se pomenea t 


Istorie rumânească, 
Toată lumea să cetească 


La buni frați ca dumneavoastră. 


91 


MOCANU ŞI CIOCOIUL 


Frunză verde de trei foi, 
Suie-n deal, pe la ciocoi, 
Suie-un car cu patru boi, 
Incărcat cu păpușoi. 

Nici nu suie, nici coboară, 
Bate boii de-i omoară, 

Că biet rumân, de necaz, 
li curg lacrămi pe obraz. 
Pe deal mocanu urca, 

Din gură așa cînta: 


— De cinci zile de cînd beu, 


Și nu uit amarul greu, 
Și-ncă zece de-aș mai bea, 
Nu uit eu de jalea mea! 
Nu e jale ca oricare, 

Jalea mea măsură n-are; 
Și de-aș bea o viaţă-ntreagă, 
Nima nu o să mă creadă. 
Cite vinturi au suflat, 
Pentru ciocoiu spurcat ; 
Peste Dunăre-am plecat, 

La turcu cel rău turbat, 

Rele vremuri am apucat! 
C-adusei un car cu boi, 

Il luară halapi ciocoi... 
C-am avut un mînz și-o iapă, 
S-au dus în Dunăre pe-apă... 
De chin și de jale mare 
Suspină și sfîntu soare ; 
Stele și luceferei, 

Plingeau peste boii mel. 
Ciocoiul se-nveselea, 

Cu biciușca mă lovea, 
Carnea se cutremura, 


217 


Singele pe jos cura; 

Eu tot stam și blestemam, 
De îlămiînd nu mai puteam. 
Da' nici el n-avu noroc 

Din plinsul meu al cu foc, 
Boii i-au căzut în drum, 
Caru-a ars, s-a făcut scrum; 
Faţa i-a tăcut popas 

Sub pămînt de greul tras. 
Frunză verde de șeboi, 

Să miînc oase de ciocoi: 
Lumea să mi-l miluiască 
C-o tingire țigănească ; 
Domnul să mi-l pomenească, 


Corbii carnea să-i ciocănească ? 


Blestemat fii, blestemat, 
Pentru ce ne-ai înșelat; 

Să n-ai hodină-n mormiînt 
C-ai păcate pe pămint! 

Da' ciocoiul de-auzea, 

La mocan îmi cuteza, 

Cu gîrbaciu-l cuprindea 

Și din gură-așa grăia: 

— Măi mocane, tu ești beat, 
Ori ești mare blestemat ? 
Mă vorbești de rău pe mine, 
Da’ nu te-ntrebi cin-te ține? 
Vă dau bucate și-opinci, 
V-arănesc ca pe calici! 

— Măi cocoane, hoţ de plai, 
Pic de rușine nu ai! 

Nu mă face că sint beat, 
De trei zile n-am mincat! 
Pic de apă n-am gustat, 
Să nu cad în vrun păcat! 
Da' ciocoiul dracului, 

Stie sama calului ; 

Scotea pe cel girbăcel, 

Cu sfircu de arginţel, 

Cu toiag de aurel, 

Inele pe la miner, 

Pe mocan, vezi, se punea, 
Numai sînge îl făcea. 


Nu-i da una, nu-i da două, 
Da-i da patruzeci și nouă... 
Mocanul, zo,-mi răbda, 
Sudorile-l podidea, 

Ca un sfint bietul tăcea. 
O ţiră se opintea, 

Băga mina pintre spiță, 

De scotea o măciuchiţă, 
Pe ciocoi jos îl trintea, 
Peste ochi, zo, mi-l plesnea ! 
Nu-i da una, nu-i da două, 
Nu-i da patruzeci şi nouă, 
Da-i da o sută şi două, 

Să vă fie pe plac vouă! 
Lumea sta şi mi-l scuipa, 
Da’ mocanu-l frăminta, 
Zo,-i piriiau oasele, 

Ca şi-n traistă nucile. 

Și-l lăsa mort leșinat, 
Tocmai bun pentru-ngropat, 
Ca un urs ce l-a călcat, 
Pe ciocoi păgin spurcat, 
Apoi bine-a cuvintat: 

— Boierule, ești scăpat! 
Crească-ti piru pe piept, 
Că n-ai ştiut ce e drept; 
Ca lemnu să te usuci 

Şi ca iarba de pe lunci; 
Casa să ţi se aprindă, 

Pe cucoană s-o cuprindă; 
Să ardeţi cu toți-n foc, 

Să putreziţi pe potoc; 

C-ai lăsat lumea flămîndă, 
Nici ciinii să nu te plingă! 
Flămindă și desbrăcată, 
Fără de pită pe vatră. 

Să facem nuntă la groapă, 
C-ai fost liftă blestemată! 
Foaie verde din trei părți, 
Să ardă ciocoii toţi: 

Ardă să se prăpădească, 
Lumea să se veselească. 
Cit avem prin garduri pari, 


218 


Nu ne temem de boieri mari; 
Să dea, Doamne, brinca-n ei, 
Că sint lacomi și mişei ! 
Da' ciocoiul leșinat, 

Din gură a cuvintat: 

— Cit oi îi, cît oi trăi, 

De mocan că m-oi feri: 
Unde-oi întilni mocanu, 

Să mi-l ocolesc cu anu. 
Cucoană, cucoana mea, 

Am ajuns la ziua grea; 

Tu să-mi faci un așternut, 
Ce n-a mai fost pe pămînt ; 
Aşternut pentru mormiînt, 
C-am să răposez curînd! 
Dă-mi să gust puţin de vin, 
Inima mi-e de venin, 
Fierea-n mine a plesnit, 
Firul vieții s-a sfîrşit. 
Soarele merge și-apune, 

De mocanu tot se spune. 
Istorie rumânească, 


La buni fraţi ca dumneavoastră, 


Pentru ca să pomenească! 


92 


CINTECUL JIANULUI 


N-aţi auzit de-un Jian, 
De-un Jian și de-un oltean ? 
De-un oltean și un mislean, 
De-un haiduc de căpitan 
Care umblă prin păduri, 

Cu chebe și cu pături, 

Cu şaisprezece panduri, 
Numai găitane cusături, 

Cu pistoale înarmaţi, 

Cu puști, flinte încărcați, 
Umblă ca nişte turbati, 
Sacă ciocoi la ficați, 
De-mi iau mie de la ciobani, 


Armăsari de la mocani, 
Făr'de plată, fără bani, 

Au, maică-mea, ce dușmani ! 
Da-mi păzesc pe la strimtori, 
De despoaie negustori 

Și iau tot la gălbiori, 

Că sint la purtat ușori. 

Pe ciocoi mi-i prăpădește, 
De piele mi-i jupuiește, 
Conacele le aprinde, 

Viţa la boieri le stinge. 
Jianu e mic la stat, 

Fără îrică de păcat, 

Tot umblind din sat în sat, 
Multe păcate-a călcat. 
Pe-ai bogaţi de-i întilnea, 
Măduva că le sugea. 
Ciocoimea spăimiînta, 

Da jalbă la Caragea. 

Dar domnia mai curînd, 
Poter'le la el minînd, 

Da’ Jianu-nţelegînd, 

Se opri la Olt fugind. 
Călare pe armăsar, 

Strigă : 

— Măi frate podar, 
Trage-ți podul ca de car, 

Că nu mă scapi în zadar; 
Trage-ţi podul mai de drept, 
Nu mă face să te-aștept! 
Că-ţi mai trag un glonţ în piept, 
Ori te culc, ori te deștept! 
Dar podaru sta privea, 

Și se tot cam zăbovea; 

Se făcea că se gindea, 
Poterii voind să-l dea. 
Jianu iarăși strigînd, 

Și zăbava lui văzind, 

Să mai aștepte nevrind, 
Dete drept prin Olt zicînd: 
— Decit să mă rog de prost, 
Pin' s-or da podul în rost, 
Fi-voi voinic cum am fost 


219 


Și voi trece l-adăpost. 
De-aș mai sta să mai adăst, 
Ca să adăst să-i plătesc, 

La toți să mă căciulesc, 

La ce naiba haiducesc ?!... 
Decit o para la pod, 
Murgu-mi este cam nărod, 
Cind de coama lui mă-nod, 
Trec Oltu ca c-un năvod. 
Hai, murgule, haideţi, 

Imi silește, murguleţ, 

Nu-ţi mai face părul creţ, 
Hai la Slatina-n judeţ! 
Mergi, murgule, nu sufla, 
Nu sufla nu te umfla, 

Că la gazdă-om ajungea, 
Și odihnă om avea. 

Da’ murgu cind îmi sărea, 
Tocmai ca o păsărea, 

Cu norii se mesteca, 

Pe nări scîntei arunca. 
Dar la gazdă ajungînd, 
Așa auzi țipind, 

Potera gazda legind, 

De Jianu întrebind. 

El atunci fugind spre plai, 
A strigat la murgu: hai! 
Hai murguletule, hai, 

Să fugim de chin și vai! 
Și atunci cînd îmi fugea, 
Potera mi-l ajungea, 
Miinile ei înfigea, 

Mi-l ducea la Caragea. 
Sara, cam pe la apus, 

Cind la curte el fu dus, 

Cu tovarăși în rind pus, 
Așa-mi cînta c-un glas sus: 
— Stau în loc și mă gîndesc 
Ce să m-apuc să muncesc, 
Piine să-mi agonisesc, 
Copilașii să-i hrănesc. 
Cind nădejdea mi-a răpuns, 
Şi şedeam pe ginduri pus, 


Aminte de ce mi-adus. 
Mă urcai pe deal în sus, 
Și-mi privii în vale-n lunci. 


Văzui oameni, muieri, prunci, 


Cu plugulețe la munci, 
Mă-ntristai mai mult atunci! 
Că toţi îmbrazdă mereu, 
Numai plugulețul meu 
Stă azvirlit în dudău, 

Vai, rău ursitu de eu, 

Că doi boi ce-i avusei, 
De vremi rele-i răpusei, 
Făr' de hrană răminsei, 

In sapă de lemn ajunsei. 
Și m-am dus și-am alergat, 
M-am miluit, m-am rugat 
De sărac şi de bogat, 
Ma-n samă nu m-a băgat. 
Cerui boii într-un ceas, 
Să-mi dea să ar vreun pas, 
Foametii să nu mă las, 
Doar milă i-o îi rămas !... 
Atunci, mă-ntorsei şi eu 
Si-mi zisei în gindul meu: 
Dare-ar bunul Dumnezeu, 
Să umble și plugul meu! 
Pușculita să-mi fac plug, 
Pistoalele să le-njug, 
Flinta, iataganul lung, 
Stremurarea să-i împung. 
Să pun într-o parte fes, 

Şi la colnice să ies, 

Să-mi îmbrăzdez pe ales; 
Unde-o îi cringu mai des, 
Să trag brazda dracului, 
Mai din susul dealului, 
Pină-n capul satului, 
Drept ușa bogatului. 
Astiel Jianu, legat, 

A stătut și a cintat, 

La vodă, drept în palat, 
De poteră-mprejurat. 

Dar pravila-l judeca, 


Muncă grea îl osindea, 
Şi-n ocnă mi-l arunca, 
Soare mindru apunea. 


93 


BUSUIOC HAIDUCUL 


A fost unul Busuioc, 

Ce ardea lumea pe foc, 
Pe negustori mai cu foc. 
Asupra lui s-aridica, 

Să vezi, Doamne, potera, 
In frunte cu Manoilea. 
Cu Manoilea cel icleanu, 
Ce tine pisma cu anu, 

Şi se uită ca dușmanu. 
Vezi Manoilea ce-mi făcea, 
Potera mi-o aduna, 
După Busuioc se lua. 
Ţine ici, ține colea, 

Pe Busuioc mi-l gonea, 
Busuioc abar n-avea, 
Foaie verde mălină, 
Colea-n vale,-ntr-o pădină, 
Busuioc cu îlinta-n mînă, 
Nu ştiu goală-i au e plină, 
Băga potera-n pădină, 
Nu mînca o săptămină. 
Da' Busuioc ce-mi făcea? 
Parcă naiba-l învăţa, 
Găsa un buștean uscat, 
Tăman cît omu de-nalt, 
Era uscat și pirlit, 

Ca de Busuioc gătit. 

Da' Busuioc ce-mi făcea ? 
Țoalili le desbrăca 

Si pe buştean îmbrăca, 
lar Busuioc se ducea, 

Să ducea în Cladova, 

La „Velika Sirbia“, 

Se ducea și se cinstea, 


Bea la rachiu și cafea, 
Și ce-i poate inima. 
Dară Manoilea icleanu, 
Ce ține pisma cu anu, 
Și se uită ca dușmanu, 
După Busuioc se lua, 
Ține ici, ţine colea, 
larna vînturi îriguria, 
Bate viîntu cu zăpadă, 
Manoilea pe cîmp aleargă, 
Busuioc șede la gazdă. 
Bate vîntu, viscolește, 


Manoilea oștirea prăpădește. 


Busuioc stă, se gostește 
Și de nima nu mărește. 
Bate vintu frig de moarte, 
Busuioc are de toate, 

Și nu mărește de moarte. 
Vezi Busuioc se veselea, 
Da' Manoilea-l căuta 

Pin toate pădurile 

Și pin toate văiurile, 

Pin toate pecinili. 

Vezi Manoilea ce-mi făcea, 
Ziua, noaptea-l căuta, 

Și cînd dete-ntr-o pecină, 
Busuioc cu îlinta-n mină. 
Manoilea îmi comănduia : 
— la staţi, fraţilor, în loc 
Că am dat de Busuioc! 
Luaţi toți puștile la ochi, 
Staţi pe loc şi daţi cu foc, 
C-ăsta este Busuioc“ 

Și toţi voinicii că-mi sta, 
Și toți cu puştili-mi da. 
De tot praul cheltuia, 

lar Busuioc nu cădea. 

Da' Manoilea de-mi vedea, 
Așa din gură-mi striga: 
— Stati, voinicilor, pe loc, 
Cheltuirăm prau tot, 
Și-ăsta nu e Busuioc! 

Şi e un buștean piritt, 


221 


Fir-ar el afurisit. 

După ce se potolea, 
După Busuioc se lua, 
Ține ici, ţine colea, 

Pe Busuioc mi-l găsea. 
Pin oraș, pin Cladova, 
Unie-i zicem noi Craina, 
De cîntă cucu vara. 

Cînd Manoilea mi-l vedea, 
Afară că mi-l chema, 
Da' Busuioc că zicea: 
— Măi Manoileo dumneata, 
Mai zăbovește cita. 

Că nu mi-e flinta-aicea. 
leste flinta-n Cladova, 
Să-i direagă pedeca. 

lar Manoilea de-auzea, 
Flinta la ochi îmi punea 
Și-n Busuioc că pocnea. 
Il lovea-n teaca la cuţit, 
Unde-i pasă la voinic. 
Pe Busuioc omora, 
Vezi Manoilea căpitanu, 
Căpitanu și icleanu, 

Ce ţine pisma cu anu, 
Și se uita ca dușmanu. 
Toată lumea aduna 

Și la lume le spunea, 
Unii sîrbește știa, 

Care cum înţelegea : 


— Ascultaţi, lume, la mine, 


Ca să fie de voi bine; 

Și de voi da și de mine, 
Sint piste voi căpitan, 
Și-am omorit un dușman, 
Să ştiţi, lume,-adevărat, 
Cine-o zice Busuioc, 

Să știți că eu îi dau foc! 
S-ardă cu copii cu tot. 


Da cine-o zice Manoilea iclean 
Il iert, vezi, de bir pe-un an. 


Lăsaţi-vă de haiducie 
De vreți traiu pe Sirbie! 


tea N Aan 
ma n ea ni eTa iaki 


ERAI E Di AN E DO EOS 


EA E E E EE SI 


Ii Pta ge aa PROC ME O a 
DES PDE KaAOS ia e e hai YE A d 5 


Epea ian m a e e 


vE A regie R o 


Toată lumea de-auzea, 

Pe Manoilea-l pomenea, 
Și de bir că ne ierta. 

Pe Busuioc mi-l jelea 
Făr-de-a știe Manoilea 

Că el bine haiducea, 

Pe rumâni îi ajuta, 
Doamne, de se pomenea, 
Cît soare pe ceri va fi. 
S-ascultaţi, lume, la mine, 
Să nu gindiţi, vezi, că-i glumă; 
Cînd oi zice solz de pește, 
Ce s-aude, toate este. 

Să mai daţi cîte-o para, 
Cite-o para, cîte două, 

Ca să-mi iau coardă nouă, 
Și vă cînt miine iar vouă. 
Că sînt lăutar sărac, 

Și de cînd mi-am învăţat, 
Eu cu arcușu tot trag, 
Și bogat nu mă mai fac. 


94 


RADOIŢA 


Cînd oi zice trei măsline, 
Ascultati, boieri, la mine; 
Să vă spun o istorie, 
Dintr-a mea copilărie. 

Să vă spun un cîntecel, 
De cînd eram mititel. 
Sosit-a și s-a aflat, 
Colea-n mindru și mic sat, 
O nevastă tinerea, 
Măritată de iarna. 

lacă vremea a venit 

Şi nevasta a născut, 

Doi copilași că năștea, 

De botez îi boteza, 

Unul Rădoinea-l chema, 
Da pe unul Rădoiţă. 

Pe Rădoina îl lua 


222 


Și de suflet că îl da; 

Pe Rădoiţa-l oprea, 

II oprea pentru de ea. 
Rădoiţă, zo, creștea, 
Voinic mare se făcea, 
De-al de-ncinge sabia, 
N-are unde că şedea, 

In codru verde se ducea. 
N-are lucru ce lucra, 

Cu fata lu-mpărat se lua, 
De iubit se sătura, 
Impăratul l-auzea, 

Patru făgărași mîna, 

Pe Rădoiţă-l prindea, 

La împăratu-l aducea, 

La împărăteasa-l ducea. 
Impărăteasa sta, grăia : 
— Impărate luminate, 
Facă-ţi Domnul multă parte 
De bine, de sănătate, 

Pe Rădoiţă să-l luaţi, 
Frumos bine să-l cătați! 
Împăratul de-auzea, 

Pe Rădoiţă-l lua 

Și mi-l căta-n cap, 

Găsea semnul de împărat ; 
Da'mi-l căta-ntre spete, 
Găsea strugurelul verde; 
Și-l căta și pe sub briu, 
Găsea spiculeţ de griu; 
Și-l căta-n subțioară, 
Găsea semn de săbioară, 
Sta-mpăratul și vorbea : 
— Împărăteasă, soața mea, 
Ne ia împărăția! 
Impărăteasa de-auzea, 
Sta, din gură și grăia: 
— Mă împărate dumneata, 
O să ne ia împărăția, 

Și toată avutia, 

S-o ia pe Anghelina noastră! 
Pe Rădoiţă să-l luăm 
Şi-n apsăna să-l băgăm. 


Împăratul de-auzea, 
Făgăraşii  trimetea. 

Pe Rădoiţa îl lua 

Și-l dusă la apsîna. 
Temnicerii de-l vedea, 

Sta din gură și grăia: 

— Măi Rădoiţă copil mic, 
Știu că n-ai stricat nimic, 
La apsăna ai venit. 

Rădoița sta vorbea : 

— Temniceri, voi dumneavoastră, 
la nu purtaţi minte proastă, 
Că de-ajută Precesta, 

Eu pe voi, voi sloboza! 
Temnicerii de auzea, 

Sta, din gură și grăia: 

— Rădoiță dumneata, 

Cum pe noi ne-oi sloboza? 
Rădoița așa zicea: 

— Temniceri, voi, dumneavoastră, 
Cind soarele va apunea, 

Eu pe blană m-oi culca 

Și mort că m-oi preiăcea, 
Și să facă ce va vrea. 
Vreau cu voi m-oi rămășea, 
N-oi sufla, nu m-oi umfla, 
Măcar cu jar m-o ardea. 
lacă soarele apunea, 
Rădoiţă se culca 

Și pe blană adurmea, 

Și mort mi se prefăcea. 

Cind zorile se vărsa, 
Făgărașii că venea, 

De Rădoiţă-ntreba, 
Temnicerii sta grăia: 

— Măi tăgărași dumneavoastră, 
Ce purtaţi voi minte proastă ? 
Rădoiţă e copil mic, 

De aseară cum a venit, 
Fierea-n el că a plesnit 

Și pe loc că a murit! 

Să-l luați și să-l îngropați, 
Că apsănaua a-mpuţit, 


223 


Nu mai putem de urit! 
Făgărașii de-auzea, 
La-mpăratul alerga 

Și din gură-i sta grăia: 

— Mă-mpărate, luminate, 
Să ai mertic de sănătate, 
Rădoiță a murit, 

Că e puișoru mic, 
Ș-apsănaua ne-a imputit, 
la să-l luați, să-l îngropaţi? 
Împăratul de-auzea, 

La Rădoiţă venea 

Și-l scotea din apsăna. 
Impărăteasa-l privea 

Și din gură-așa grăia : 

— Mă-mpărate, luminate, 
Rădoiţă n-a murit, 
Dușmanul s-a prefăcut: 
Pe Rădoiţă să-l luaţi 

Și la furnă l-aduceţi. 

Foc cu vătraiu să luați 

Și pe burtă-i lăpădați. 

O arde carnea ș-o plesni, 
Puţinel dac-o mişca, 

Să-i pierdem noi viaţa. 

Că ne ia împărăţia, 

Ş-o ia și pe Anghelina, 
De se duce pomina. 
Făgărașii de-auzea, 

Pe Rădoiţă îl lua 

Și la furnă-l aducea; 

Foc cu vătraiul lua, 

Și pe burtă că-l punea. 
Ardea carnea și plesnea, 
Bușneac de fum se ridica; 
Rădoiţă nu mişca, 

Că-așa e rămășagu. 
Împăratul de vedea, 

La făgărași că striga: 

— Făgărași voi dumneavoastră, 
Pe Rădoiţă să-l luaţi, 

Să luaţi voi, să-l îngropaţi, 
Că el nu s-a prefăcut, 


a. = că 3- fiar EP auai Ro D Ea: 
= pe APR SOD fot ere teea piere e EP eee apere trape Da ec Ie orare pa 
Ta a TEMP tea i cute IASI Aa el 0 aa E pe ior gre AEAEE SRDE ayr 


Taat A Ba n 


rii LE Eat Aaah namia aa AE i cei a a 


z 
PTERA e ora EET E a H ae PAT ERER T cat aere E e an area ea, 
ae e E pata Vai că dă Pen 0 roaba i E E data a at a ie 


Sărmanul, că a murit. 
Da-mpărăteasa nu vrea, 
Sta, din gură și grăia: 
— Mă împărate, dumneata, 
Pe Rădoiţă să-l luați, 

La potcovari să-l aduceţi, 
'Cuie de potcoave luați, 
Pe sub unghii să-i bateti, 
Unde bate durerea; 
Puţinel de-o mişca, 

Să-i pierdem noi viața. 
Făgărașii că mi-l lua, 
La potcovari că-l aducea, 
Cuie de potcoave lua, 

Cu ciocanul le bătea, 

Pe sub unghii le-așeza, 
Rădoiţă, zo, răbda 

Și de loc nu se mişca; 
Impăratul că privea 

Și din gură așa grăia: 
— Făgărași, voi dumneavoastră, 
la luaţi-l să-l îngropati, 
El sărmanul mi-a murit, 
Da’ nu s-a mai prefăcut, 
C-a prins fată de pămînt, 
La obraz a-ngălbenit. 
Impărăteasa nu vroia: 
— Pe Rădoiţă să-l luati, 
La palat să-l aduceţi, 

Și luaţi cai ne-ncălecaţi, 
In codru vă scufundati, 
Mare şerpe să cătați, 

Şi-n desagi să-l băgati; 
La Rădoiţă să veniţi, 

Și pe sin să i-l puneti. 
Serpele s-o învăluia, 
Cam de țiță l-o ciocnea, 
Puţinel s-a spăiminta 

Și citva că o mişca, 

Să-i pierdem noi viata, 
Că ne ia împărăţia! 
Făgărașii de-auzea, 

Lua caii şi pleca, 


224 


Și-n codru se scufunda, 
Mare șerpe că găsea, 
Și-n desagi că-l punea. 
La Rădoiţă că venea, 
Și pe sin îl slobozea; 
Șerpele se-nvăluia, 

Cam de țiță mi-l ciocnea; 
Rădoiţă nu mișca, 
C-așa mi-e rămășala. 
Impăratul de vedea, 
Sta, din gură și grăia: 
— Împărăteasă, dumneata, 
Rădoiţă copil mic, 

El sărmanul mi-a murit. 
la să-l luăm 

Să-l ingropăm, 

Că Rădoiţă mi-a murit, 
Da’ el nu s-a prefăcut! 
Impărăteasa sta, grăia : 
— Mă împărate dumneata, 
Cite împărăţii avem, 
Impăraţii s-astringem, 
Băndăgii s-adunăm, 
Bandele că or cinta, 
Mare oră s-o făcea, 
Toată lumea s-astringem, 
Și la oră să jucăm. 

Pe Anghelina s-o luăm, 
Ora-nainte să poarte, 
Mindru dant că va ducea, 
Pe lingă Rădoiţă a da, 
La Anghelina s-o uita 
Ca să-i pierdem viata! 
Impăratul  de-auzea, 
Toţi împărații aduna, 
Toată lumea se stringea, 
Tăbăra bande cînta, 
Mindră oră că juca. 
Impărăteasa de colea, 
Pe Anghelina c-o lua, 
Danţu-nainte purta, 

Pe lingă Rădoiţă da. 
Rădoiţă se făcea? 


Numai din geană mișca, 
Anghelina mi-l vedea, 
Basma de pe mină lua 

Și pe ochi i-o lăpăda 

Să nu vadă mumă-sa, 
Că-i pierde lui viața 

Și le strică dragostea. 
lacă ora se îirșa, 
Împăratul se ruga: 

— Împărăteasă dumneata, 
la stai, nu-l mai necăja! 
La făgărași că striga: 


— Făgărași voi, dumneavoastră, 


Pe Rădoiţă să-l luaţi 

Și-n pămînt să-l îngropaţi ! 
Da-mpărăteasa nu voia 

Și din gură-așa grăia: 
— Mă-mpărate, luminate, 
Pe Rădoiţă să-l luăm, 

La covaci să-l ducem, 
Mindru săndic să-i facem; 
Să-i facem săndic din fier, 
Cu trei cercuri de oţel. 

La vapor să-l aducem, 
Dumba-n mare noi să-i dăm, 
Să-mi ajungă pe năsip, 
Că-mpărăţia ne-am lungit. 
Impăratul de-auzea, 

La covaci mi-l aducea, 

La covaci le poruncea, 
Lui Rădoiţă îi făcea, 

li făcea săndic de fier 
Cu trei cercuri de oțel, 
Și-l aduse la vapor. 
Vaporașul că mi-l lua, 

Cu el pe mare pleca. 

La mijlocul mărilor, 

Pe Rădoiţă că-l lua, 

In fundul mării-l lăpăda. 
Cînd la năsip ajungea, 
Rădoiţă că vedea 

Că este în mare la fund 
Și cu burta la năsiîp, 


225 


Sărmanul, s-a priceput. 
O dată mi se umila, 
O dată mi se zgiîrcea. 
Cind o dată să-ntindea, 
Și săndicul că-l spărgea; 
Cind o dată înota, 
Asupra apei ieșea, 

Nu știa încotro s-o ia. 
Sus la soare se uita, 
După soare că mergea, 
El cu palmele înota. 
Cind la uscat îmi ieșea, 
Sus pe malul mărei, 
Rădoiţă că şedea 
Puţinel de odinea. 

Cind la dește se uita, 
Multe cuie că vedea, 
El cu dinții le trăgea 
Și-n poznare le punea; 
laca soarele a scăpătat, 
Rădoiţă-a ajuns în sat. 
La împăratul se ducea, 
Prin grădină că şedea, 
Pină lămpile aprindea, 
Împăratul în sobă sta. 
Împărăteasa sta, grăia : 
— Mă împărate, luminate, 


Facă-ţi Domnul multă parte 


De mertic, de sănătate, 
Ai la cină să cinăm 

Că de cine ne-am temut 
Șede pe mare la fund, 
Împărăţia ne-am lungit. 


Ce vorbește doamna-n casă, 


Rădoiţă la fereastră. 
Rădoiţă de-auzea, 

La ușă mi se trăgea, 
Cu picioru-n ușă da, 
Din țiţină o scotea 

Și-n sebă mi se ducea, 
Da-mpărăteasa îl vedea, 
Tăbăra de tremura: 

— Ține-ţi, căţea, inima, 


i H 
i E 
i 
| 
BE: 
18 


ie sata E d ji abia - EER a pa tata a ASE A E i 
esenta rez etate EL PEERS 7 = eat rate L Oi NR e le ARN PTR Pe ere eee eee 
mm T ritm mieren E aia BE ai ln a ăi aid at AZ e ADE e 4 a tn BEE RE a A E ue Dee TARI REZA, E ii lt ic ali ie ai 


Să nu-ţi plesnească fierea, 
C-o să dai de boala rea. 
Să fii vitează ca mine, 
Să trăieşti în dalbă lume. 
Rădoiță de vedea, 

La împărăteasă mergea, 
Ciocanu-n mină că lua, 
Numai trei cuie îi bătea; 
Și dete de boala rea, 
Scoase sufletu din ea. 

La împăratu se ducea, 

Un cărbune de foc lua, 
La împăratu-n sîn punea, 
De loc sufletul ieșea; 
Și-ușa că o-nchidea, 

La Anghelina se ducea 

Și din gură se ruga: 

— Anghelino, soaţa mea! 
Să iai cheile pe mină, 

Să te duci la magaţină, 
Umpli un săcui de parale, 
Că sînt buni de purtare 


Și mai cu spor de schimbare, 


Ce nu mori cu ei de foame. 
Anghelina de-auzea, 

Cheile pe mînă lua, 
Magazinul deschidea 

Și-un săcui de ruble lua, 

La Rădoiţă venea, 

Pe masă că i-l punea. 
Rădoiță sta, privea 

Şi din gură așa-i vorbea: 
— Anghelino, soața mea, 
Ce-mi veniși cu ruble-ncoa ? 
Că n-am cai să potcovesc, 
D-am voinici să dăruiesc. 
Anghelina de-auzea, 

lar pleca la magazină 

Şi lua un săcui de poli, 

Că sint ușor de purtare 

Şi mai cu spor de schimbare, 
Ce nu mori cu ei de foame. 
Rădoiță de vedea, 


226 


Luă săcuiaș de poli, 

Se ducea la temniceri, 
Temniţa o deschidea, 
Temnicerii-i dăruia, 

Le da drumu din apsăna. 
La Anghelina venea, 

Cu Anghelina se vorbea, 
Pe taică-su îl îngropa, 

Pe muică-sa iar aşa. 
Mindre bande mai tocmea, 
Mindră nuntă că făcea, 
Făcea nuntă cit de bună, 
O lună și-o săptămină, 
Da' n-o făcea cit de ra, 
De cind se ivea luna 
Și-mi uidea ca secera. 
Făcu nuntă-mpărătească 
Pentru ca să pomenească 
Și din veac pină la vecie, 


st 


Mila Domnului să fie. 


95 


FATA HAIDUC 
sau 
DOBRIŢA FATA MARE 


La vale, vere, la vale, 
La tulpina fagului, 
Naică, și cu-a bradului, 
La comanda Stanciului, 
Ș-avea Stanciu, și-mi avea, 
Ș-avea Stanciu-o surorea, 
Vezi, Dobriţa mi-o chema. 
Toată noaptea nu durmea. 
Baș cind ziuă se făcea, 
La comandă se ducea, 

La comanda Stanciului, 
Stanciului, a fratelui. 
Capu pe pușcă-mi punea, 
Puțin somnu mi-o fura: 
— lote, naică, ce-mi visai, 


Visai un pilc de cocori, 

La noi pe stobori. 

— Oi, Dobriţă, sora mea, 
Du-te, naică, te mărită, 
Nu sta cu inima friptă 1 
Nu e pilc, vezi, de cocori, 
E potera banului, 

Și cu-a Măgureanului ! 
Da’ Dobrița ce-mi făcea ? 
Mina pe pușcă punea, 
lară-n codru, se-nfunda, 
Toată noaptea aiducea. 

La cemandă că mergea, 
Capu pe pușcă-mi punea, 
Puțin somnu mi-o fura, 
lote vis ce îmi visa: 
Visa un pilc de brăbeței, 
Naică, vezi, pe gard la ei. 
Da’ Dobriţa s-ardica, 

La nană-su se ducea: 

— Oi, mă nană Stanciule, 
Putin somnu m-a furat, 
lote vis ce am visat: 
Visai un pilc de brăbeți, 
Nană, vezi, pe gard la noi. 
Dară Stanciu că-mi vorbea : 
— Du-te, naică, te mărită, 
Nu sta cu inima friptă! 
Nu e pilc de brăbeței, 
Naică, vezi, pe gard la noi, 
E potera banului 

Și cu-a Măgureanului! 
Bine vorba n-o furșa, 

Cind la deal mi se uita, 
Potera mi-i zăcopea... 
Atunci Dobrita-mi vorbea : 
— Ad-o, nană, pușca ta, 
C-a mea-i grea, pirdalnica, 
Nu pot, nană, da cu ea! 
Dar Stanciu că-mi vorbea: 
— Dă-i, naică, cu durda ta, 
Că i-ai aflat tu seama; 
Eu să dau cu pușca mea, 


227 


Că i-am aflat eu seama. 
Dar Dobrița de-auzea, 

Une pornea de plingea, 

Și pușchița mi-o umplea. 
Une Stanciu că trăgea, 
Potera mi-i zăcopea ; 

Une Dobriţa-mi trăgea, 
Potera lom o făcea, 

lar Dobriţa se ruga: 

— Oi, măi nană Stanciule, 
Ad-o, nană, pușca ta, 

Că mi-e grea pirdalnica, 

Nu pot, nană, da cu ea! 
Dară Stanciu că-mi vorbea: 
— Dă-i, naică, cu durda ta, 
Că i-ai aflat tu sama. 

Da’ Dobriţa ce-mi făcea ? 
lar pușchița mi-o umplea; 
Nici la ochi că nu mi-o lua, 
Cind în poteri trăgea, 
Potera lom o făcea! 

Unde Stanciu că-mi trăgea, 
Potera mi-l zăcopea. 

Făcea Dobriţa cum făcea, 
Patruzeci de inși robea. 

Da’ Dobriţa ce-mi făcea ? 
Aşa din gură-mi vorbea: 
— Eu sînt cruce femeiască, 
Eu pe voi, vezi, v-am robit! 
Inel din dești trăgea, 

Intr-o creacă-l alina, 
Ș-aşa Dobriţa-mi vorbea : 
— In inel, vezi, să străliţi, 
Glonţul prin inel o trece, 
Inelu nu s-o mișca — 
Așa, frați, că ot scăpa! 
Dobriţa ce îmi făcea ? 

Toţi puștile le umplea, 

Şi-n inel că-mi trăgea, 
Inelu, vezi, nu lovea, 
Toate-n vint mi se ducea! 
Da’ Dobriţa ce-mi făcea ? 
Ea pușchiţa mi-o umplea, 


rent o ree POREN PP sefa AO E 
tă atei me crea e Die e aer air fite 


rca n 


E REA a GE e pi OPT AEP CUI Ia ea ES ied isi 


tt i 


RPSL ELA t apa 


Nici la braț nu mi-o lua, 
Numa la piept mi-o sălta: 
Cind în inel trăgea, 

Glonţu prin inel trecea, 
Inelu nu se mișca! 

lar băieţii ce-mi făcea ? 

lar puștile le umplea, 

lar în inel că-mi trăgea, 
Nici unul nu lovea! 

Da’ Dobriţa ce-mi făcea ? 
Mina pe sabie punea 

Și pornea de mi-i tăia, 

Pe toți, frate,-i prăpădea!... 
lar la Stanciu se ducea 

Și cu Stanciu mi se lua, 
Pe une Stanciu că păzea 
Trecea cite cineva; 

Pe une Dobrița-mi păzea, 
Mari drumuri se părăsea, 
Troscotu, vezi, zo, creștea... 
Aşa Dobriţa făcea, 
Doamne, de se pomenea ; 
Doamne, și s-a pomeni, 

Cit soare pe ceri o fi! 
Soar'le merge și apune, 
Dobrita merge din lume în lume. 
La toti frați cu bucurie, 
La dumneavoastră cu veselie ; 
Ș-acuș Domnu să ne ştie 
Că trăim în veselie. 


96 


BEGU DE LA ADA-KALEH 


Cind zic verde şi-o lalea, 
Da’ begu de la Ada 

De la Țaligrad pleca, 

Cu cea mică săcsăna, 

Să meargă la Cladova. 
Pin'la Vidin ajungea, 
Șapte conace făcea. 


228 


In Vidin cînd ajungea, 

In conac unde trăgea? 

În curte la Ciorocălina 

La Omer Posmangia. 

Cite agale era, 

Inainte că-i ieșea ; 

Unii calu-i sprijinea, 

Alţii la begu venea 

Și pe braţ că mi-l lua, 

Și la masă l-așeza; 

Unii caleaua-i făcea, 

De-i da lui begu să bea, 
Să-și îndreagă inima. 
De-unde vestea se ducea, 
Cădinele auzea, 

Cite-o azimă că făcea, 
Cite-o găină tăia, 

In unt bine o îrigea 

Și lui begu i-aducea. 

li da lui begu de minca, 
Cădinele că-i zicea : 
— Beghe, feldăm dumneata, 
N-ai auzit, n-ai aflat 

De Stoian Bulibașa, 

Ce stăpinește Craina ? 

De cînd s-a bulibășit, 

Turc în Craina n-a trecut 
Cu sabie, cu cuţit; 

De-a trecut vrun turc bătrin, 
El l-a pus de-a mincat fin, 
Parcă mi-a fost om nebun; 
De-a trecut vrun turc cu barbă, 
El l-a pus de-a păscut iarbă, 
Parcă n-a fost om de treabă. 
De cind s-a bulibășit, 

Curți albe a pustiit, 

Cădine mi-a văduvit, 

Copii mici mi-a sărăcit; 
Ale cădine-nvelite, 

In pinză neagră-mpodobite, 
De Stoian sînt văduvite! 
Vezi, copiii ceia mici? 

De Stoian sint sărăciţi! 


Atunci begu de-auzea, 


Nici nu bea, nici nu mînca, 


Mina la obraz punea 

Și pe ginduri mi se lua. 
Cînd zorile se vărsa, 

Pe cal mi se-ncăleca 

Și din Vidin că pleca 
Pe-unde drumu era, 

lote, prin Smirdan trecea. 
De Ginzova se-ndrepta, 
Pin Gînzova că trecea, 
De Bregova că pleca, 

La Bregova ajungea. 

In conac unde trăgea? 
Baș la Stoian Zăgărea. 
Pe begu cum îl vedea, 
Bun prieten că era, 

In obor de oi sărea, 

Un berbece înjunghia 
Și la cuptor l-aducea, 
Berbecele că-l frigea, 
Punea masa și minca. 
După ce se sătura, 

Uite begu ce vorbea: 

— Măi Stoiane dumneata, 
N-ai auzit, n-ai aflat 

De Stoian Bulibașa, 

Ce stăpînește Craina ? 
Cum am face și-am lucra, 
Pe Stoian mina-am punea, 
Noi să-i pierdem viaţa ? 
Dară Stoian Zăgărea, 

El lui begu că-i zicea: 
— Măi begule dumneata, 
Tu de-aicea oi pleca, 

La Negotin te-oi ducea. 
Oi întreba și ispitea 

De Stoian Carapancea, 
Nașu lui Stoian era. 
Numai el dacă-ar putea, 
Pe Stoian ca să ţi-l dea, 
Amintrelea n-oi putea 

Ca să-i pierdeţi viaţa! 


229 


Atunci begu d-auzea, 

De la masă se scula, 

lar pe cal se-ncăleca 
Și-și lua drumu și pleca: 
La Timoc de-mi dobora, 
lote Timocul trecea, 

Pin pimniţi la Bălii da, 
Suia la Cobișniţa ; 

Pin Cobișniţa trecea, 

De Negotin să-ndrepta. 
in Negotin ajungea, 
Intreba și ispitea 

De Stoian Carapancea, 
Nimenea că nu-i spunea. 
Numai cine se găsea? 
Numai un unchiaș bătrîn, 
Barba albă pină-n briîu; 
lote, pe begu mi-i lua, 
La Stoian mi-l aducea, 
La Stoian Carapancea. 
Da' Stoian Carapancea, 
Cum pe begu mi-l vedea, 
Inăuntru că-l chema, 
Calu-n grajd că i-l băga, 
Deloc masa i-o punea, 
li da lu' begu de minca, 
Și la vorbă că se lua. 
Uite begu ce-mi vorbea : 
— Măi Stoiene dumneata, 
N-ai auzit, n-ai aflat 

De Stoian Bulibașa, 

Ce stăpinește Craina? 
Cum am face și-am lucra, 
Noi pe el l-om prăpădea ? 
Eu pe tine că te-oi lua, 
Bulibaşe te-oi făcea! 

Da’ Stoian Carapancea, 
Ei lui begu că-i spunea: 
— Măi begule dumneata, 
Ți-l aduc acuma! 

lute de-acasă pleca, 

La Stoian că se ducea, 
La Stoian Bulibașa. 


ih 


AAEN 


a roz es, 


AGP osti 


= iaaa eii sarit bă 
= J LATT e T T A 


peye Matmine rin ca iai ti aiin a aa a iae ia a i ai i aa iranian mama 
EAT ate ae Oi i pucca Brain a dacat - 


ae a ei iei e e e ES MAENE A 
pi paper; ai primeau ee ep Eee pa: 1 2 piratarea 70 R Era CA af Po ee 


La poartă că ciocănea 
Și la Stoian că striga. 
lote, îină-sa ieşa, 

Da' Stoian Carapancea 
Pe fină-sa o-ntreba 

De Stoian Bulibașa. 

Da’ îină-sa că-i spunea: 
— Măi nașule dumneata, 
Nu e finu tău aicea, 

E la Zăiceri cu potera, 
Să-și aducă verghia, 

Și toată rămășiţa. 

Da' Stoian Carapacea, 
Indărăt se-ntorcea, 

lar la begu că venea, 

Şi lui begu că-i spunea 
Că Stoian nu e acia. 
lar la masă că ședea. 
Atunci begu ce făcea? 
O cartie că scria, 

Vro doi gelaţi că chema, 
După Stoian îi mina. 
lote, gelaţii pleca, 

Pin Vrajogirnăţi că da, 
De Zăiceri se-ndrepta ; 
In Zăiceri că ajungea, 
Pe Stoian că mi-l găsea 
într-un colţ de cafenea, 
Tocmai cafeaua și-o bea. 
Uite Stoian ce lucra, 

Pe ușă se zăuita 

Şi pe gelati că-i vedea, 
Uite Stoian că vorbea: 


— Ce vin ai, găvaji, acia, 


Or n-au pupat măciuca? 
lote găvaji-ajungea, 

Şi scrisoarea o lua, 
Dinainte i-o arunca. 
Stoian scrisoarea o lua 
Şi pe ea se zăuita, 

De la masă se scula 

Şi de-aicea că pleca, 

De Timoc mi se-ndrepta; 


Ba ici, măre, ba colea, 
La Timoc că ajungea. 
Pe margine că pleca, 
Urma turcului căta. 

Ca copoiu-amirosa, 

Pină peste urme-i da, 
Și-așa din gură-i vorbea: 
«lote urmița de turc, 
lote-l pe-unde-a trecut !» 
El de-acia că pleca, 
Mina calu cit putea, 

La Cobișniţa ajungea, 
Se oprea la cafenea, 

La calegiu că striga: 

— Măi cafegiu dumneata, 
Dă-mi o vadră de vin roș, 
C-am o măsa găunos! 
Caiegiu  de-auzea, 

O vadră de vin îi da, 

Da’ Stoian Bulibașa, 
Vadra-n gură o punea, 
De trei ori din ea trăgea, 
Tocmai la fund răsuila 
Şi de pămînt o triîntea, 
Scotea banii și-i plătea. 
Și acasă că pleca, 

Pingă naşu-su că da, 
Rău calu că-l dudăia, 
Begu mi se spăiminta 
Şi-aşa din gură vorbea: 


— De cind mama m-a făcut, 


Așa ală n-am văzut! 
Da’ Stoian Bulibașa, 
Acasă că se ducea, 
Soarele că scăpăta ; 

De pe cal descăleca, 
Calu-n grajd că şi-l băga, 
În casă că se ducea, 
Da" nevasta l-intilnea, 

Și lui Stoian îi zicea: 


— Măi Stoiene, soața mea, 


Veni naşu aicea 
Şi de tine mă-ntreba! 


Nici vorba n-o isprăvea, 
lar nașu-su îmi venea 
Și la poartă ciocănea, 

Și la Stoian că striga: 
— Stoiene, fine  Stoiene, 
Mă mină begu la tine, 
Să mă rog, frate, de tine, 
Să mi-l duci la Cladova, 
Cu cea mică săcsăna; 
Bun bacșiș că ți-or da, 
Şapte oca de cafea 

Să le bei la Cladova. 
Că s-ar duce singurel, 
Primăvara mi-a venit, 
Lunca mîndru-a-mbobocit, 
Mulţi voinici s-a măldărit 
Și-i e frică de pierit; 
Dar dacă ar îi cu tine, 
N-ar avea frică pe lume. 
Da’ Stoian Bulibașa, 

Lui nași-su că-i zicea: 
— Măi nașule dumneata, 
Pleacă de la casa mea; 
La femei se strigă noaptea, 
La voinici se strigă ziua. 
Nași-su cind auzea, 
Indărăt că se-ntorcea ; 
Da’ Stoian Bulibzșa 

Se ducea de se culca, 
Cu nevasta-alăturea. 

lote zor'le se vărsa, 

Da' nevasta că-i vorbea: 
— Of! Stoiene, soața mea, 
De-asară noi ne-am culcat, 
Uite-as'noapte ce-am visat: 
Un șerpe mare moţat 

Sta la tine după cap, 

Oi să fie-adevărat ? 

Ala nu e șerpuleţ, 

Ș-o să fie ștrengulet, 

La tine la gituleț! 

Nu te duce-n Cladova, 

lti pierd turcii viaţa, 


231 


Răimin copiii săraci 

Și de lume blăstămaţi. 
Nici vorba n-o isprăvea, 
lar nași-su că venea 

Și lui Stoian că-i zicea: 
— Stoiene, fine Stoiene, 
Mă mină begu la tine, 
Să mi-l duci la Cladova, 
Cu cea mică săcsăna; 
Nu ţi-ar fi calea geaba, 
Un bun bacșiș că ți-ar da! 
Da’ Stoian Bulibașa, 
Lacom de bacșiș era, 

Lui nași-su că-i zicea: 
— Măi naşule dumneata, 
Acasă că te-oi ducea, 

Că te-ajung eu acuma! 
Nași-su că se-ntorcea, 
Stoian la cal se ducea 


Și din grajd că şi-l scotea. 


Da' nevasta se ruga: 
— Of! Stoiene, soața mea, 
Nu te duce-n Cladova, 
ți pierd turcii viaţa, 
iți rămîn copiii-așa, 
Și dai iar vorbă Craina, 
Și te blastămă lumea! 
Dar Stoian cind auzea, 
Pe nevastă o-njura, 

De ce ea vorbește-așa, 
l-a ieșit cu piază real! 
Pe cal mi se-ncăleca 
Și pin oraş că pleca; 
Mina calu cit putea, 
Scintei din copite-i da. 
Dugăiașii că-i zicea: 
— Măi Stoiene dumneata, 
la nu mina calu-așa ; 
Că cum sar scînteile, 
Și ne-aprinzi dugăile! 
Da’ Stoian cind auzea, 
Tot mai iut' calu mina. 
Calu i se-mpiedeca, 


Î FĂ 
E 
p“ 
i, 
i: 
ii 
pi 
4458 
= Să 
A 
Pr 
$ 
de 
me 
pi îi 
i E: 
Bio 
JE 
pi. 
PB: 
A 
iý + 
“i 
R 
F i 
+ 
Pi, 
H 
e 


me n ra SEA ez în e ae ȘI 
E Magi OPINE AD tn e inteapa ate 
Fig lezate R sa 


pariere A 


paie mitn r- fae ~ 


i Dei ai dei Et 
iei pauni NG) ENE a DRE AOS E = y 


ai EN a ag 


E ay 


: 
epa 


Drept în cap că mi-l trîntea! 
Stoian voinic că era, 

lar în picioare sărea, 

Pe cal mi se-ncăleca 

Și iar cu calu pornea. 

In dreptu tirgului mergea, 
Calu în loc şi-l oprea, 
Peste tirg se zăuita, 
Unde pornea de cînta: 
«Negotine, tirg frumos, 
Care-n lume n-a mai fost! 
De nu astăzi, de nu miine, 
Acuma-n două-trei zile, 

Oi să urle ciîinii-n tine, 
Că pleacă Stoian din tine.» 
lar cu calu că pornea, 
La begu că se ducea. 

Uite begu de-i vedea, 
Drept la masă că-l punea 
Și lui Stoian îi zicea: 
— Măi Stoiene dumneata, 
Eu mă rog de tine-așa, 
Să mă duci la Cladova 
Cu cea mică săcsăna, 

Un bun bacşiș că ţi-oi da. 
Șapte oca de cafea, 

Să le bei la Cladova. 
Uite, Stoian de-auza, 
Lacom de bacșiș era; 

Și cu begu că pleca 

Să-l ducă la Cladova. 
Mergea calea jumătate, 
Jumătate,-a treilea parte. 
C-un arap mi se-ntilnea, 
Veri de cruce se ţinea. 
Arapu în loc îl oprea, 

Și lul Stoian că-i zicea: 
— Măi Stoiene,-ascultă-ncoa, 
Nu te duce-n Cladova, 

Iti pierd turcii viața! 
Că t-am auzit vorba, 
Asară, la cafenea, 

Cum de tine se vorbea 


232 


Ca să-ţi piardă viaţa! 
Uite, Stoian d-auzea, 
Aşa din gură vorbea: 
— Să știu c-ar îi așa, 
Intii pe nașu l-aș tăia. 
lar înainte pleca, 

La Cladova ajungea. 
Uite begu se ducea, 

Sus în lavră se suia. 
Stoian în oraș venea 
Și-n cafenea se băga, 
O calea că-și porincea; 
Dară begu că striga, 
Vro doi gelați că chema 
Și la Stoian că-i mina, 
Vină bacșișu să-i dea. 
Gelaţii cînd auzea, 

După Stoian că pleca 

Și pin oraș că-l căta; 
Pe Stoian că mi-l găsea 
Intr-al colţ de cafenea. 
Găvajii la el mergea 

Și lui Stoian că-i zicea: 
— Măi Stoiene dumneata, 
La begu că te-oi ducea, 
Tu bacșișu l-oi lua. 
Uite Stoian de-auzea, 
Pornea arme de-ncingea. 
Găvajii cum îl vedea, 
Ei lui Stoian că-i zicea: 
— Măi Stoiene,-ascultă-ncoa, 
Armele nu le-ncingea, 
Că begu cînd te-o vedea, 
De tine s-or spăimînta 
Și bacșișu nu ţi-or da! 
Dară Stoian de-auzea, 
Armele le deșcingea, 
In cafenea le lăsa; 

Și cu găvajii pleca, 

Sus la begu se suia. 
Uite begu de-l vedea, 
Pe Stoian că mi-l chema, 
Lui bacșișul să i-l dea. 


Nu i-l dă cum se dă, 
Și pe jos îl lepădă, 

Ca pe griu îl semănă. 
lară Stoian de vedea, 

La bacșiş se apleca, 
Turcii pe el grămădea... 
Stoian siîlnic că era, 

O dată se opintea, 

Cu turcii-n sus se scula, 
Și pornea se scutura: 
Cum cad perele din păr, 
Cad și turcii după el! 
Așa Stoian de vedea, 
De-un picior îngenunchea, 
Cizma din picior scotea, 
Și pe turci că tăbăra, 
Cu cizma că mi-i bătea; 
Pe care bine îl lovea, 
Cu duvaru l-nfrățea, 

Ca pe muște îi lipea! 

Și aminte-și aducea 

La ceal mic de ţăcălaș: 
De trei zile l-a umplut, 
Și la cizmă l-a-nvirit. 
Țăcălașu că-l trăgea, 

La begu mi se ducea, 
In begu că-l întindea, 
De trei ori îl țăcănea, 
Ciinile foc nu lua! 

Uite Stoian de vedea, 
De la țavă l-apuca, 

In begu îl repeza, 

Și pe begu mi-l lovea 
În spriînceana ochiului, 
În fața obrazului, 

Cam în zgirciul nasului, 
Sparse cuibu dracului ! 
Și pe fugă se punea, 
Pe scări în jos îmi fugea; 
Da' Vasile arnăutu, 

Nu l-ar mai răbda pămintu, 
Fringhia laţ o făcea 

Și pe scară o-așeza. 


233 


Da’ Stoian cum îmi fugea, 
Picioru-n laţ îl punea ; 

Da' Vasile de-l vedea, 
Numai o dată zbicea 

Și de picior l-apuca, 
Drept în nas îl lepăda. 
Turcii iar îl grămădea, 

Ca pe-o riză-l scutura, 

Sus la begu l-aducea. 
Atunci begu I-ntreba : 

— Măi Stoiene dumneata, 
De-ai fi haiducit ziua, 
Noi ziua te-am spinzura, 
Să te vadă raiaua; 

Noi noaptea te-om spinzura, 
Să nu te vadă nima! 

Uite Stoian răspundea : 

— Eu am haiducit noaptea, 
Să nu mă vadă nima. 
Și-am luat de la cel bogat, 
Da' am dat la omu-al sărac! 
Atunci begu că mi-l lua 
Și noaptea că-l spinzura, 
De tiriși că mi-l trăgea, 
Cu capu pe caldărmea; 
La Dunăre l-aducea 

Și pe Dunăre că-l da, 
Toată noaptea că mergea... 
Cînd zorile se vărsa, 
Puțin Coșava bătea 

Şi la margine că-l da. 

În margine la Prahova, 
lată pescarii venea, 

Pe la luntrii se ducea, 
Aci pe Stoian îl vedea, 

Și nima nu-l cunoștea. 
Numai cine-l cunoștea ? 
Să vezi, un pescar bătrin, 
Barbă albă pin'la briu. 
Dar pe el mi-l cunoștea 
Pe fața obrazului 

Și pe zgiîrciul nasului, 

Și așa din gură vorbea: 


pr Egg Maria ata aie 


zaresc ee a pi AE E cai a n 9 A zi 
i n A E EEAS AATE DI OA E RI PO IE SERII SEE e iba 
par. = N parcare pin Bena Erin Aa ra aeram aage ATO raza apti PE pase cp Dea 


— Asta-i Stoian Bulibașa! 
La nevasta lui mina, 
Nevastă-sa ajungea, 
Copilașii că și-i lua, 

In trăsură-i suia, 

Şi la Stoian că pleca. 

La Prahova ajungea, 

De Dunăre dubăra; 
Și-avea, Doamne, ce vedea, 
Că Stoian mort îmi era! 
Cu pumnii în cap se bătea, 
Și din gură cuvinta: 

— Of, Stoiene, soața mea, 
Să-ţi fie rău, da’ nu așa, 
N-ascultaşi de vorba mea. 
Vorba mea mi-ai năpustit. 
Pe tine te-ai prăpădit 

Și pe mine-ai văduvit, 
Copiii ţi-ai sărăcit !... 

lote pe Stoian că-l lua, 
Mi-l ducea de-l îngropa 
La un păr mare rotat, 
Acolo-i locu crăpat, 

Pe Stoian mi l-a-ngropat. 
De-unde vestea se ducea, 
Turcii pe ţară-auza, 
Veselie că făcea, 

Beau turcii, mi se-mbăta, 
Și așa le cuvinta: 

— Iute pliacica pin măla, 
Ni s-a-ndulcit găina! 

Cit fu Stoian aiduc pe tară, 
Ne era găina-amară ; 
Acuși Stoian a murit, 
Găina iar s-a-ndulcit, 

Nu ne frică de pierit! 

Noi nu-l mai știm de-atita, 
Da' care l-o ști mai bine, 
Să mă-nvețe și pe mine, 
Miine să vi-l cînt mai bine. 
Și să nu avem rușine. 
Povestind aşa într-una, 

Voi fi uitat și eu vruna. 


Că popa cu cartea, 

Și el lasă cîte una, 
Dară neica cu lăuta ! 
Făr'de carte dar cu gura, 
Spusu-v-am cintec bătrin, 
Spusu-v-am cîntec deplin, 
Și mai am vreo două-n sîn. 
De-aţi avea suflete bune, 
Și pe alea vi le-oi spune; 
Istorie rumânească, 
Nepoţii s-o pomenească. 


97 


STOIAN STINGA HAIDUCUL 


Cind oi zice de-o scumpie, 
l-ascultaţi voi, frati, la mine, 
Să vă spun o istorie, 

Un cintece! din Sirbie. 

Cînd oi zice de-o păstrungă, 
Să vi-l cînt pe Stoian Stingă! 
Stingă-aici, 

Stingă colea, 

Stîngă pin Isicova. 

N-are lucru ce lucra, 

Cînd ieși la cafenea 

Și la vorbă că-mi vorbea, 
lacă vine și săracu, 

Să-și cate el comănacu. 
Da' săracu ca săracu, 

Cum își căta comănacu, 
Unde sta și se vorbește, 

De necazuri povestește. 

De sărac e tot sărac, 

De n-are sotie-n sat. 

Oi, săracu ce-mi vorbește, 
Naş de nuntă nu-și găsește! 
Dară Stingă-așa-i vorbește: 
— Iti sint ziditor de casă, 
Să m-aduci de naş în casă! 
Da' săracu ca săracu, 


Nu-și mai bătea de-aci capu ; 
Chiar de nuntă se gătea, 
Lăutarii și-i tocmea 

Ca să facă el nunta. 

lote, nunta a venit, 

Da' şi Stingă s-a gătit; 
Aduse săracu-n casă, 

N-are dar cu ce-l plătească. 
Se sculă nașu de la masă 
Și trecu peste Timoc, 

Sus la pașa de la Dii, 
Patru iepe le fura 

Și le vindu-n Negotin, 

De luă bani destul de buni. 
lar la masă îmi şedea 

Și cu finu-așa vorbea: 

— lacă, fine, ce-am făcut, 
Eu cu mulţi bani am venit, 
Finișoara-mi dăruiesc 

Și nunta să o plătesc. 

lacă nunta isprăvea, 

Dară Stingă ce făcea? 

Jos la recă dubăra, 

La umbră de nuc şedea, 
Unde sta și se giîndea, 
Așa Stingă că zicea: 
«Lină verde colălie, 

Să plec eu în haiducie, 
Da’ care, taică, să-mi fie? 
Să iau copilașu meu 

Și pe nepotu Dumitru, 

Să mai trec pe Românie, 
Doru în mine să-nvie. 
C-acolo trăiesc ciocoi, 
S-adun cîţiva gălbiori, 

Să mai dau şi la săraci, 
Să-și cumpere boi și vaci.> 
lacă Stîngă că-mi pleca, 
Cu-al lui mindru ficioraș 

Și nepot-su Dumitraș. 

Jos la recă îmi venea, 
Cind la Timoc ajungea, 
Sta Stingă și mai vorbea: 


235 


— Măi nepoate, tu, Dumitre, 
Și tu, copilașu meu, 

Cind oi zice de-o scumpie, 
Plecarăm în haiducie ! 
Eu așa că am aflat, 

Cine pleacă-n haiducie, 
Nu calcă pe sămințţie, 

De vreau bine să le fie! 
Și copiii l-asculta, 

Tot pe răzoare trecea ; 
Unde ei că îmi afla 

Cite un om mai bogat, 

li lua banii de sub cap. 
Ei Timocul cînd trecea, 
Pe la Văcșina trecea 

Și da sus, la Socolari, 
Cînd oi zice de-o sulfină, 
Își lua drum de Albotină. 
In Albotină venea, 

La cetatea cea letină, 

Stau haiducii făr' de vină. 
Imi sta Stîngă cît îmi sta, 
Și un bărbat că prindea, 
Unde-l lua de-l ispitea : 


— De unde ești, măi nepoate? 


Dar bărbatu cel fricos 

li răspunse cu folos: 

— Măi moșule dumneata, 
Fiindcă stătuși mă-ntrebași, 
Eu cu dreptu spune-ți-aș: 
Eu aicea am venit 

Să tai cîțiva sulișori 

Ca să-mi fac eu o loitră, 
C-aici e lemnu de viță, 
Da’ sînt băiat de la Girţi, 
Venii baș în zi de marți. 
Dară Stingă-așa-i zicea : 

— la să-mi spui, băiete, bine, 
Care-i bogat în sat la tine? 
— Bogat e Stoian 

Și cu lovan. 

Doar atita că-i spunea, 
Stoian Stîngă sta zicea: 


ratia, ari ude secat maea il ie ina apei i i înainta Emerit» e RTC te n ea? mama ca opt mire 
Trka Ea pekir g i ia Ci a 43, P z 
Ir 


cui Irii Rina EELEE 


apa e Pame ammer I yie ewmm o Nt Tna pata 
Fo SDO a EA ANGIE APP Rage arm pa ag i gi e egal pe 


tei cico ilie seo ne 098 PPE E 09 IC A dit 
EE e ori E ES EEE bocrPta ut 


reei 5 ESI: > aa adina i n reia RE 
Seat tii e eee pri r Pfa a pa adn 


pg i sfiit MAy aiaa harien ennas as 
DR EI N AIT UEA 


AE momma ca mor a na 


rata e A e n 


peltic 


— la iasă-i pe mina mea! 
Doară soar'le-apunea, 
Stoian Stingă dubăra, 
Colea peste-o potecea, 

In margine de sat ieșea. 
Lui Dumitru că-i spunea: 
— Măi nepoate, măi Dumitre, 
Ai de streje înainte! 

Că pe urmă vin şi eu, 
Mă trag la pereţi mereu. 
Plecă Dumitru-nainte, 

Și cum s-a băgat în sat, 
Află casa l-al bogat 

Și se făcu blăstămat. 

Se făcu că merge tare, 
Da' se oprea pe picioare: 
Ca să-ncalțe opinca, 
Stoian mi se pretăcea. 
Intră-n casă la bogatu, 
Da’ bogatu ca bogatu, 
Ședea-n sobă,-n pat culcat, 
Odinea, că-i om bogat. 
Stoian Stingă, ca un ot, 
li ceru banii pe toți. 
Bogatu n-are ce face, 

li dete banii pe pace. 
Stingă banii că-i lua, 
Indărăt că se-ntorcea. 

Se băga în Albotina, 

La cetatea a letina. 
N-avu piine de mincare: 
Peste ape că trecea 
Lină verde popilnic, 

Lua drumu de Călinic. 
Și-n Călinic se ducea, 
La Dumitru cel frumos, 
li da mincare cu folos; 
Dumitru mi-l arănește, 
Dară Stingă haiducește. 
Sta Dumitru şi-i spunea: 
— Lele, mă nană Stoiene, 
Am auzit şi-am aflat 
Că-n ţară la Calafat 


236 


Este un ciocoi bogat. 

Da’ Stingă cind auzea, 

In vale-n recă dubăra, 

La cetate odinea. 

Păzea sara că-nsăra, 

Și pe lingă Girţi trecea; 
Lua drumu de Alvăgii, 

Să treacă pe lingă Dii. 

Pe vale la Alvăgii, 

Mai veneau doi haiducei. 
Pe unu că mi-l chema 
Zăgărea din Bregova, 

Și cu Ali panduru, 
Care-arată la turci turu. 
lară Stingă cum trecea, 
inaintea lui trecea ; 

li ieși și Zăgărea, 

Stoian Stingă răspundea: 
— Care ești tu acia, 

Ce șezi înaintea mea? 
De-ai îi omul cel mai drept, 
Nu-ţi răcesc un glonț în piept? 
Să-ţi apuci potecile, 

Pin' ţ-ă bune oasele; 

Da’ de-oi fi haiduc, e bine 
Să vii aicea la mine! 

Da' Zăgărea-i răspundea : 
— Eu sint voinicel ca tine, 
Pe tine eu mi te-adăst, 

Că mai am înc-o sotie, 
Mare voinic o să fie; 

II am pe Ali panduru, 

Cel mai bun arnăut turcu. 
Stoian Stingă-așa zicea : 

— la veniţi la mine-nuntru, 
la, să facem jurămintu! 
Voi cu mine haiduciţi, 

Pe săbii îngenunchiați 
Şi-amindoi să vă juraţi 

Pe mine nu mă izdati, 
La colgii să nu mă daţi, 
Să stau miine-n tirg în lanţ 
Ori de-o creacă spinzurat, 


Ca o troacă alinat. 
Zăgărea cind auzea, 
Deodată-ngenunchea 

Cu genunchi pe săbioară, 
Să nu-l facă de ocară. 
De jurat mi se jura 

Și îndată se scula, 
De-mi trecură p-ingă Dii, 
La marginea Dunării. 
Imi găsiră o luntriță, 

Și fără pic de căință; 
Îmi treceau la Calafat, 
La ciocoiul cel bogat. 
Toată ziua-n baltă sta, 
Da’ ţăreanu-i arănea ; 
Cind soarele apunea, 

Să scula Stîngă, pleca. 
Cînd în curtea ciocoiască, 
Ciocoiul porțile-ncuiasă. 
Da’ Ali turcu panduru 
Mai făcea și pe nebunu, 
S-atirna de o tarabă, 


Că le era la oamini grabă! 


O dată s-aridica, 

O dată se opintea, 
Taraba-n curte sărea, 

La ciocoi că se ducea. 
Da' ciocoii îmi cina, 
Panduru la ușe-mi sta. 
lacă sluga că-mi ieșea, 
La cîini mincare să dea; 
Arnăutu mi-l prindea, 
Mina-n sus îi ridica, 
lote, Stîngă mi-l vedea. 
Arnăutu de colea, 

De nimic nu se temea; 
Mina sluga jos la poartă, 
Că arnăutu nu-l iartă! 


Sluga porţi îmi deschidea. 


Stoian Stingă cînd venea, 
La ciocoi așa-i spunea: 
— Boierule dumneata, 

Ai căzut la mină rea; 


237 


Să-mi dai cîțiva polișori, 

Să nu te cuprindă fiori. 

Că sint uşori de păstrare 

Și mai cu spor de schimbare, 
Ce nu mori cu ei de foame. 
Da’ ciocoiul tremurind, 
Dinţii-n gură zdrăncănind, 
li pierise mințile, 

L-apucară chinurile. 

Da' ciocoaica mai miloasă, 
l-aduse banii din casă; 

Da’ ciocoiu-ngenunchea, 

Din gură așa-mi grăia: 

— Toată blaga voi să-mi luaţi, 
Numai să nu ne tăiaţi! 

Ali panduru e turc, 

Ceru să-i ia capu de la trup. 
Stoian Stîngă așa-i grăia: 
— Nu-i lua capu de la trup, 
Că-n bucăţi eu mi te rup; 
Că de-oi face vreo minune, 
Nici tu nu scapi de la mine! 
Ali panduru d-auzea, 

Ochii roată se uita, 

leși afară grămadă. 

Tare-i striga Stoian Stîngă: 
— Staţi cu mine, nu plecaţi, 
Pe mine nu vă miîniaţi! 

Că n-are banii iertare 

Și n-avem nici noi mersoare. 
Cîte-un pumn de galbeni luați, 
La ciocoi în poală-i dați. 

Să ne dea Domnu iertare, 
Pentru-a noastră cutezare, 

Să avem și noi mersoare. 
Toţi cu pumnu bani lua, 
Ciocoiu poala-ntindea, 

Dar haiducii-i arunca 

Cu pumnuletu parale, 

De dea boieru iertare. 

Boieru banii-i primește, 

Cu ciocoaica se vorbește : 

— Măi cocoană, măi nevastă, 


EI 
pn ve rea iesea pe icter te oo ei ir cam d ep RPR area NINE ee p Baay Cerro a i ag 
E e e E spe N E acoladă Art tate 


ore Dot ryeni eee 10 


Am trecut peste năpastă, 
Să dăm la dinșii iertare, 
Să aibe și ei mersoare! 
S-aveţi noroc de parale, 
De la mine cu iertare. 
Stoian Stingă mulțămea, 
iși lua banii și pleca, 
La Dunăre dubz:ra; 
Colea-n vale-n ostrovel, 
C-așa să pricepe el. 

Ei luntrea că mi-o găsește, 
Pe apă mi-o slobozește, 
Cu  lopeţile-o mina, 
Pină-mi trecu Dunărea. 
lar trecură p-ingă Dii, 
Dete pe sub Alvăgii, 


Își lua drumu sus de Girţi, 
De-mi mincau ei la miei fripţi. 


Se suiau în Albotina, 

Că acia li-i odina, 

Şi se culcau în cetate, 

Că au bănuţi şi de toate. 
lar mai sta și cit mai sta, 
N-are lucru ce lucra, 
Intr-un cer nalt se suia, 
Peste cîmp se zăuita, 

Şi văzu el un bărbat, 

Sta în sapă răzimat. 
Bărbatu cu cea nevastă 
Săpau amindoi pe-o coast:. 
Stoian Stîngă se milea, 
Din lemn în lemn s> ducea, 
Pin’ de ei apropia, 

Și bună ziua le da. 
Bărbatu îi mulțămea. 
Stoian Stingă-l întreba : 

— Ce săpați şi nu araţi, 
Și vă chinuiti, măi fraţi? 
— Măi moșule dumneata, 
lacă săp, n-am ce să fac, 


Dacă n-am cu ce plug trag! 


Că sint și eu om sărac, 
Fără de pereche-n sat 


Dară Stîngă d-auzea, 

El din gură aşa-i grăia: 
— Vino la mine de vrei, 
Iti dau trei sute de lei, 
Să te duci miine la Dii, 
Iti iei o pereche de boi. 
Să-ţi iei cărugean şi plug, 
Poimîne te văd arînd, 
Adinc cu plugu-mbrăzdind. 
Că de nu m-oi asculta, 
Capu de la trup ţi-oi lua! 
Eu sint Stingă haiducu, 
Trăiește pe unde-i cucu! 
Bărbățălu de-auzea, 

Mina că i-o săruta, 

Trei sute de lei îi da, 

Și cu ei fuga la Dii, 
De-și lua boi și bidivii, 
Iși lua car și își lua plug, 
Zorile îl prinse-n cring. 
Cind veni poimiine zi, 
Săracu în deal ieşi. 
Pornea locul îmbrăzdat, 
Stoian Stingă-l auzea, 
lacă la el îmi venea, 

La vite mi se zăuita. 
Stoian Stîngă sta zicea: 
— Măi nepoate, voinicele, 
Cu sprincene frumușele, 
la vino la mine-ncoa, 
Să-ţi mai dau cîte-o para. 
Stoian Stîngă e om bun, 
Scotea banii din zăbun, 
Un pumn de galbini dăruia, 
Da’ voinicu-i mulțămea. 


— Na, să-ţi cumperi vii, moșii, 


C-ai o casă de copii: 

Pe mine mă pomenești 
In cintece rumâneșşti! 
Cind la muncă iar venea, 
Cite-o rață-i aducea, 

In frigare i-o frigea, 
Cite trei piini îi cocea. 


Pe Stingă mi-l arănea, 
Cite-o dată-l conăcea, 
Bărbăţălu-mbogăţea. 

lote Stîngă ici-colea, 

Și mai da și prin Craina; 
El pe unde că trecea, 
Da pe sus la Bujoriţa, 
Pe vale la Pirlovăţ, 

Din Pirlovăţ în Rabova, 
Tot pe-aici îmi haiducea. 
Pe-aci bani mulți astringea, 
Se oprea și-n Deleina. 
Da' la podu lui Chisăr, 
Se-ntilni cu al său văr, 
Și-n Bujorna că-mi venea, 
Mult pe-aicea-mi haiducea, 
In Bujorna la zăpisc, 
Unde haiducii se mișc. 
De mincare cine-i da? 
Goghiță din Zlocutea. 
Goghiţă mi-l arănește, 
Stoian Stingă îl plătește, 
Și la Dolca conăceşte. 
Haiducea cît haiducea, 
Pe la Viri cînd se ducea, 
Peste Dunăre-mi trecea. 
Pe ciocoi, zo,-i buldușa, 
Multă blagă aduna, 

L-ai săraci o împărțea! 
Pin sate unde trecea, 
Cite-un om sărac vedea, 
Stingă le lua boi și vaci, 
Că-i e milă de-ai săraci. 
Ciocoii pe Românie 

Dete jalbă la Turchie: 
— Turcilor, păgini, agale, 
Țineţi-vă oţir” mai tare ; 
Țineţi-vă oţii-n Turchie, 
Nu-i lăsaţi în Românie, 
C-o să facem bătălie! 
Atunci pașa de la Dii, 
Cătă oţii cu colgii, 

Şi-i căta și nu-i găsa; 


239 


Lui Stoian nici că-i păsa! 
Da’ odată ce-i venea, 

li venea de conăcea, 

La Dii, la nași-su Nicolcea. 
El de conac conăcea, 

Da' nași-su îl vindea; 

Și mi-l luau turcii legat, 

Zo, mi-l loveau după cap. 
Stoian Stinga-așa vorbea : 
— Oi, Efendi pașo, bre, 

Pe mine nașu m-a luat, 

Mă dete la tin’ legat, 

Da' nimica n-am stricat! 
Da' paș-al din Dii striga: 
— Stoian Stingă dumneata, 
Lasă-te de haiducie, 

Că te bag în puşcărie, 
Și-ţi dau eu ţie domnie, 
Să-ţi fie de pomenire! 
Amindoi pași ca să fim, 

La Vidin să stăpinim, 

Asta nu s-a mai văzut 

De cînd lumea s-a făcut! 
— Oi, Efendi, ghiaur başi, 
Numai viața tu să-mi laşi; 
Da’ să-mi dai o țîr’ de domnie, 
Să trăiesc și eu mai bine! 
— lote, Stoene, ce-ţi dau, 
Intii să fii legea mea, 

Pe urmă îţi fac vrerea ; 

Să nu te mai cheme Stoian, 
Da’ să te cheme Asan. 
Pașă-n Dii că mi-l punea, 
Stoian nu mai haiducea ; 
Il punea pașă la rumâni, 
La rumâni, la toţi creștini. 
Da’ turcu uidea la turci, 
Stăpin peste bașbuzuci. 
Ședea paşă cît şedea, 

Așa viaţă nu-i priia. 
Paş-al turcesc îmi avea, 
Imi avea el un copoi 

Ce nu mergea după oi, 


EI fai: e EI r: eg Done atitea eta Si ae e ap iti Sem ina centi a-i dTa aabi rgeae testarea cei ne, ema rc mii tată taiate mreana, 


SEA o rr tat ear er te ot he BEHR nt Aa Ein re area Pai PTT Pa a Ia eee a = 
eg arm m ate at aia 


pie ee i 


nainte aie Dig ta, tă State 


cm mm n 
ir iri dt iii e 


a Tm e oa e a Pa a P AEE e Dar a a mat NI PL d E a PT Eta RR a AE AG aaa o i. 


far ee prieten: VE A e Im Aa aa 


sape e 


a note Rate mp e paaa gra pi. e: SEAN ema a É mite E 
: PANA ERE E, P aa pat zf sa 


AA A SAET ami ata 


n apa a DRE n i a pa ma ae 


ee piere: SA 


Sa near plen 


m ama zimi cet ani Ani Vei OR Oa et tr E e PE ema, edr IN aere ete a 


Tot cu zăr, unt l-arănea, 
Sărăcimea-ntometa. 

Dar Stingă-așa grăia: 

— Bre Efendi pașo, bre, 
Ai şi tu un copoi, 
Mănincă unt de la oi; 
Să mi-l dai cităva mie, 
N-am să-l duc în haiducie! 
Să-i fac, frate, o plimbare, 
Mince coricove goale! 
Da’ pașa-i spunea așa: 
— loc, bre sinco, ioc, 
Bag mina-n foc, 

Nu mănîncă piine goală, 
Dami-te coricove goale! 
Mănincă fiincă-i copoi, 
Mănincă unt de la oi. 
Stoian Stîngă așa zicea: 
— Oi, bre pașo, dumneata, 
l-ascultă la mine-ncoa, 
Mie mi s-a urit șezind, 
O să merg să mă mai plimb. 
O să merg şi-n iepurit, 
Tare mă simt plictisit; 
Simt nevoia să văd cring, 
S-aud păsăr'le cîntind. 
Da' să-mi dai tu copoiaș, 
Că l-oi putea eu ogoiaș! 
Pașa copoiu i-l da, 
Cetatea se deșchidea ; 
Stoian Stingă cum il lua, 
Pleca la Albotina. 
Tăbăra de iepurea, 
lepurii-n car punea, 

Şi-i trimetea lui pașa. 
Azi așa și miine-aşa, 

lar plecă-n Albotina, 

La cetatea letina, 

Cu copoiu iepurind, 

Da coricove-astringind, 
Trăistuța la git umplind. 
Si se duce la cetate, 
Numai haiducii răzbate, 


242 


Ș-acolo iar s-aduna, 
Copoiul legat ţinea. 

In vale la iaz dubăra, 

Lua copoiul de-l scălda. 
Cu nuiaua mi-l bătea, 
Copoiul schilăunea, 

Mult flămind că mi-l ţinea. 
Și așa copoi se-nvaţă, 
Mincă mere pădureaţă, 
N-are pe inimă greață. 
Copoi după el ținea, 

De-i da coricova. 

Da' copoiul o minca, 

Cu poftă o îmbuca. 

Da’ pașa cînd îl vedea, 
Mare mirare avea, 

Nu-i venea lui a credea. 
Da' Stingă dacă vedea, 
lar lua copoiul și-mi pleca, 
Și trecu la Albotina — 
Nu era-n cetate nima. 
Trei zile-n şir îl ţinea, 
Copoiul, zo, flăminzea ; 
lar o bătaie-i trăgea, 

Și de coadă-o tinichea ; 

La pașa cu poșta-l mina, 
Da’ pe tinichea-i scria: 
«Oi, pașo, ciric başi, 

Nu mai ai ce să-mi faci; 
Cind eu la mină ţi-am fost, 
Tu cădir că nu mi-ai fost. 
Da’ cind mintea ţi-a venit, 
Bănuţii ti s-a furșit! 
Haiducește Stingă-n pace, 
Că n-ai, pașă, ce-i mai face!» 
lată Stingă ce mai face, 
C-așa haiducului place, 
Toamna la cules de vii, 

Să mai treacă el pin Dii! 
Dete la nana Ciîndea, 

Pe la naşi-su Nicolcea; 
Nicolcea e cm dușman, 
Dară Stingă su’ buștean, 


Nicolcea e pe bădan. 
Cind se-ntoarce cu spinare, 
li răci un glonț în şale, 
Și grămadă-l dubăra. 
La Nicolcea se ducea, 

De turcit el mi-l turcea, 
Din gură așa-i zicea: 

— Oi, nașule dumneata, 
Uită-te la durda mea, 
Cum m-ai turcit tu pe mine, 
Să te turcesc eu pe tine. 
Și-și lua drumul și pleca 
Pe unde-l ducea calea, 
La Dumitru-n Călinic, 
Care-avea un copil mic; 
Dumitru-n casă ţinînd, 
lacă colgii venind, 

Pin toată casa-l căta. 
Dumitru dacă vedea, 

Sus în pod iar mi-l suia. 
Dumitru știe turcește, 

De agale nu-mi grijește ; 
Punea masa și minca, 
Stingă pin pod ricăia. 
Dară turcii întreba : 

— Ai bre, sinco Dimitrie, 
Ce așa-n pod tot ricăie? 
— Vrun mirtan de pin măla 
Vine pe la mița mea! 
Vătrai din vatră lua, 

Pe gura podului striga, 
Stingă pin pod zdupăia. 
lacă turcii se scula, 

De la masă că-mi pleca. 
Stoian Stîngă cubăra, 
lar la masă s-așeza, 
Unde-mi bea și îmi minca. 
Lui Dumitru îi plătea, 
Și-nainte o pornea. 

Mai dete pe la Arceri, 
Trecu Dunărea-n puteri, 
Şi-mi pirli cîțiva boieri. 
Ș-aduna bani lucitori, 


241 


Nu mai sta pe ia strimtori! 
Dătea bani pe l-ai săraci, 
Să-și cumpere boi și vaci. 
Cind trecu pin Alvăgii, 

Il văzu niște copii. 

Da’ copiii, porci de cîini, 
Mi-l piriră la păgini. 

Și păginii-l ocoliră, 

Prin Alvăgii îl pindiră ; 

Il pindiră și-l legară. 

Și-l duseră la Vidin, 

Pașa-i ciine de păgin! 

Pe Dumitru că-l lua, i 
Și cu el mi se ducea 

La Căpia Hanului, 

De pierzare capului ; 

Da pe Stoian Stingă-l lua, 
Colea-n vale pe divan, 

In Căpia lui Smirdan; 

Și în laţ l-a atirnat, 

Laţur'le s-au sfărîmat, 

Nu putea la spinzurat. 

Da' pașa se necăjește, 

Cu Stingă se măldăreşte. 
Cînd oi zice de-un pelin, 
Venea-o babă din Florentin, 
Și baba așa-mi zicea: 

— Stîngă nu-l spinzurați, 
Guleru cămășii de nu-i tăiaţi! 
Dară Stingă-așa zicea : 

— Bată-te Domnu de babă, 
De urită și de slabă, 

Așa vorbă ce spuseși, 
Parcă inima-mi rupseși! 
Tumte atunci pașa lua 

Un topor mare-ascuţit, 

Să-i dea lui Stingă la git. 
Gelatu toporu lua, 

Pe buștean că mi-l trîntea, 
O dată se opintea, 

Capu jos îi răminea, d 
Numai gura o căsca; 
Trupu-n picioare pleca, 


E Tri e, 


e PPE CRC A ACER PMR a d la E TONIC a S a ORL RIN te Pet pt de ARO „ei ef i miere mii idei iesi inca a pin A nx seat Salt nise aaa cat cup na S i sl e a A ca ep Ano 
e ne VETE Eee a o AATA J A A B AAA: o a E Sa o tt Fm tăiem Bg REE ape Pound et ja e pia RC ete atitea re ag ARR EE igj poiana i pei pute stindard TARTANE ii aia A oii aim răi nea n m mea m NEI ua N 
ea C i i a e a teen apa a a SSE T p mă are GES A sape eee Ar 88 Pe mail al TRE ia DO Tate E OT VCR TE e aaa Ta Ea 3 are URI aG îmi DIC ară AR a RTE Y E E AE A LA ana 200 ran beta a 


Sabia-n mină-și lua, 

După turci că-mi alerga ; 
Tot tirgul că mi-l umbla, 
Trupu-n picioare stătea. 
Cind fu soarele-n chindie, 
La turci, mare veselie, 

La români e jele mare, 
Soar’ le se întunecă tare. 
Căzu trupu-i la pămînt, 
Singele  bolborosind, 

Din picioare tot bătind. 
Cînd soarele scăpăta, 

Nici trupu nu mai mișca. 
În poarta de la Vidine, 
Se mai făcu o minune! 
Stingă săraci ajuta, 

Mulţi plugari îmbogățea, 
Multă lume-l pomenea, 

De se cîntă ș-acuma, 

Și pin țara a turcească, 
Dincolo-ntr-a rumânească. 
Şi-mi pieri făr' de mormint. 
De la Timoc bate-un vint, 
Bate-un vint cu lăcrămioare, 
Pe-a cucului aripioare, 
Inimioara mi se fringe, 


Turtureaua tot mi-l plinge. 


Istorie rumânească, 
Copiii s-o pomenească, 


La buni frați ca dumneavoastră 


98 


PĂTRUŢĂ FRUNTE-LATĂ 


Cind oi zice trei măsline, 
Ascultaţi, boieri, la mine, 
Să vă spun o istorie, 
Dintr-a mea copilărie ; 
Să vă spun un cintecel, 
De cînd eram mititel. 
Cînd oi zice foaie lată, 


Pe Pătruţă îrunte-lată, 
Jerpeli tara deodată 

Și Craiova jumătate, 
București a treia parte, 
Si șapte sate din Olt, 

Mi le-a băgat Pătru-n îoc. 
De-unde naiba-l auzea, 
Tot voivoda cîinele, 
Rupe-i, Doamne, fălcile ! 
Patru făgărași mina, 

Pe Pătruță mi-l prindea 
Și mi-l băga-n apsăna. 
Intr-o apsăna de piatră, 
In fund de pămint băgată; 
De doi neamţi e așezată, 
Domnu sfintu să o bată. 
Pe Pătruţă mi-l băga 
In şuietul şerpilor 

Și-n toiul năpircilor. 
Zace Pătru pe dreptate, 
Nouă ani şi jumătate; 
Zace la voivod în dos, 
Zace Pătru cel frumos. 
Cu butuce la picioare, 
Să nu-l vadă vint și soare: 
Cu lacăt la minișoare. 
Suiletu lui, îrăţioare! 
Zace Pătru-n apsăna, 
Si nima nu mi-l vedea. 
Cind venea primăvara, 
Pornea cucu și cinta: 
La fereastră se suia 

$i cinta la zăbrăvea. 
Da’ Pătruţă-l auzea, 

El din gură-așa zicea: 
-— Bine, cuce, c-ai venit, 
Să te mai aud cîntind. 
Că de nouă ani zăcînd, 
Pe-al de zece am pornit, 
N-am auzit glas de cuc! 
Dar acușa mi-ai venit 
Să te-aud și eu cîntind. 
Da' ştii, cuce, da' nu știi, 


242 


Pină-mi cinţi un câîntecel, 
Eu să-ți scriu un răvășel, 
Cu mindre slove pe el! 

Cu deștiu de la picior 
Să mai trag o slovă mică; 
Ca picioru de furnică, 

La inimioară despică. 
Răvăşelu-n gheară-oi lua, 
Să te duci cu el colea, 
Pin'la Mărgărita mea, 
Unde tasă la argea. 

Te sui, cuce, de-oi cînta, 
Pe-o creacă de măr uscată, 
Să-i cinţi cu inima toată. 
Să-i cinți Mărgăritii mele, 
Unde bate briglile 

Și să țasă pinzăle. 
Răvășelu meu oi lua, 

Pe natră l-oi sloboza; 

Cu brăglița l-o trăgea, 

Pe țiță l-oi lepăda. 
Răvășelu l-o vedea, 
Răvășelu să-l citească, 
Inima să-mi răcorească. 
Tăbăra cucu cînta, 

Da’ Pătruţă, zo, scria; 
Și-i mai scrise-un răvăşel 
Cu mindre slove pe el, 

Cu deștiu de la picior, 
Că-i trăgea o slovă mică, 
Ca picioru de furnică, 

La inimioară despică. 
Cucu răvășelu lua, 

Din aripe răzbătea, 

La Mărgărita-ajungea. 
lată cucu se suia 

Pe-o creacă de măr uscată, 
Cinta cu inima toată. 

lacă cucu se-nălta, 
Răvășelu slobozea. 

Unde schimba itele. 

Și juca ea briglile. 

Da’ cu brigla cînd tr:gea, 


243 


Răvășelu l-arunca, 
Peste ţiță o lovea, 
Și ea-n poală-l prijiunea 
Și tăbăra de-l citea; 
Din ochi negri lăcrăma, 
C-așa-i spunea pravila : 
„N-auzi, Mărgărita mea, 
Vinde viile și moșiile; 
Să-mi vinzi, Mărgărito, casa, 
Să mă scoţi de la pedeapsă! 
Că de nouă ani de zile, 
De cînd șed în turmuluc, 
N-am văzut nici boi la plug, 
N-am auzit cuc cîntînd. 
Pe toate le obicesc, 
Numai una nu poftesc, 
O ală de năpircă 
A puiat la mine-n chică. 
Cin’ se-ntinde 

mă cuprinde, 
Să zgircește, 

mă furşeşte ; 
Carne din mine ciocnește, 
Ala puii-și arănește 1...“ 
Mărgărita de-auzea, 
Tăbăra ea de vindea, 
Vindea viile și moșiile, 
Vindea Mărgărita casa, 


Să mi-l scoată din pedeapsă. 


Multă blagă aducea, 

Și la voivod îmi venea; 
li da blagă teslim pe masă, 
Să i-l dea pe Pătru-acasă. 
Da' voivoda cîinele, 

Rupe-i, Doamne, zilele, 

El din gură-așa zicea: 

— Mărgărit-o dumneata, 
Dă-mi și salba de la git, 
Să te cred c-ai sărăcit. 

Să mi-o dai teslim pe masă. 
Să ti-l dau pe Pătru-acasă. 
Mărgărita sta grăia: 

— Măi voivoda dumneata, 


idee ta 07 an Per aa RL e are Ca EP EET E e A iad iei E atei op pula 


iara 
pes 


PSR DER aa e E EI 


cra: 
ip: 


Nu-ţi dau salba de la git, 
Să mă crezi c-am sarăcit, 
Eu de-o salbă mi-am fetit; 
Socru-meu mi-a dăruit, 

La nuntă cînd am nuntit, 
N-o dau în mînă de turc! 
Pătruță din apsăna, 

De Mărgărita se ruga: 

— Mărgărito, soața mea, 
Dă-i și salba de la git, 

Să creadă c-am sărăcit; 
Cit mi-o fi țara în pace, 
Pătruţă-altă salbă face! 
Da' Mărgărita nu vrea. 

lar Pătruţă se ruga: 

— Du-te, Mărgărito, acasă, 
Te Pui, neică, și-oi vindea, 
Ale nouă mori în vint, 
Ș-ale nouă sub pămînt, 
Care-nferigă argint, 

Tot argintu de-al mărunt, 
Care-n lume e mai scump. 
Mărgărita se ducea, 
Vindea ale mori în vînt, 
Ș-ale nouă sub pămînt, 

= Care-nferigă argint, 

Tot argintu cel mărunt, 
Care-n lume e mai scump. 
Multă blagă astrîngea, 

La voivodă iar venea, 

Și i-o grămădea pe masă, 
Să i-l dea pe Pătru-acasă. 
Da' voivoda iar nu vrea, 
Cerea salba de la git, 

S-o dea în mînă de turc 
Da’ Alărgărita zicea: 

— Nu-mi dau salba de la git. 
Pentru salbă am fetit, 

N-o dau în mînă de turc. 
Pătruță din apsăna, 

O dată că auzea 

Și din gură aşa-i spunea: 
— Mărgărito, soața mea, 


Rupe salba de la git, 

Să vadă c-ai sărăcit, 
Ș-aruncă-i-o lui pe masă, 
Să-mi dea drumu mie-acasă. 
Că dacă e ţara-n pace, 
Altă slabă neica-ţi face! 
Mărgărita  de-auzea, 

Pe salbă se minia, 

De la git că o rupea, 

Pe masă i-o lepăda. 
Voivoda cînd o vedea, 
Cheile pe mină lua, 

La Pătruţă se ducea 

Şi-l scotea din apsăna. 
Cind din apsăna ieșea, 
Mărgărita mi-l privea, 
Sărmana mi-l cunoștea: 
Barba bate genuchii, 
Mustăţile, braţele, 

Da’ chica, călciîile. 

Și-l ducea la bărbier, 

De mi-l tundea ciocoiește, 
Ii lăsa chica-n virvăric, 
Cum îi şade de voinic. 

Și-l făcu dănac frumos, 
Cum înainte mi-a fost! 

Pe Mărgărita o lua, 

Cu Mărgărita pleca. 
Colea-n deal, prin codru verda, 
La coveiu drumului, 
Pătruță mi se oprea, 

La Mărgărita spunea: 

— Mărgărito, soața mea, 
la stai să dau pe colea, 
La coveiu drumului, 

Pe marginea cîmpului. 
Cind oi zice foaie lată, 
Că mi-e durda mea-ngroapă 
Durda mea cu tava verde, 
Pe ea nima nu mi-o vede. 
Mărgărita sta zicea: 

— Măi Petro, soţia mea. 
Lasă-te de rău-ăsta! 


? 


Cide blagă-am răstirat 

Din apsina te-am scăpat! 
Da’ Pătruţă, zo-mi, vorbea: 
— la taci, mindro, acia, 
Nu-mi ieșea cu vorbă rea! 
El pe durda lui o lua, 

În vale-n sat cobora, 

Și unde mi se oprea? 
Colea la turcu Daunt, 

De lua prau de-al mărunt, 
Ce-mi umplea durda curind. 
Cind prin sate abătea, 

El cu durda că pocnea, 
Cădînele spăiminta, 

Uşile că le-nchidea, 

Turcii la poartă ieșea ; 
Și-l dăruia cu parale, 

Să nu spăiminte copii în cale 
Multă blagă astringea, 

Ș-o trăsură cumpăra, 

Cu Mărgărita şedea, 

Și umbla cît mai umbla, 
lar cu durda lui pocnea 
Pe dealu Perișului, 

Cu trăsura cînd trecea, 
Cine-n cale-l întilnea ? 
Arnăutu ceal bogai, 

In cruce nebotezat, 

Ce scotea biru din sat. 

El în cale-l întilnea, 

Și lui Pătruţ îi spunea: 

— Măi Pătruţă frunte-lată, 
Jerpeliși ţara deodată, 

Și Craiova jumătate, 
Bucureşti-al treilea parte, 

Și şapte sate din Olt, 

Le băgași pe toate-n foc! 
Vreai la luptă să ne luăm, 
La flinte să ne-mpușcăm; 
De-oi sta de te-oi prăpădea, 
Să-ţi iau mindruleana ta, 
Ce te porți bine cu ea! 
Da’ Pătruţă sta zicea: 


245 


— Măi arnăutul cel bogat, 
Ce-ai scos biru de prin sat; 
Dă-i cu buzduganu bine, 
Să nu mă-ntărit pe tinet 
Arnăutu de-auzea, 
Buzduganu-n mină lua 
Şi-n Pătruţă-l repezea. 
Da’ Pătruță ce-mi făcea? 
Pină buzdugan venea, 

El pe burtă se punea, 
Buzduganul petrecea, 

In genunche se scula, 

La arnăut așa-i spunea: 
— Măi arnăute dumneata, 


Stai să-ncerec pe durda mea. 


Pocneşte ori se glumeşte, 
Ori că mi te-nveselește. 
Pe durdă la ochi punea, 
Deodată mi-o sloboza, 

Pe arnăut îl lovea 

La foaia zăbunului, 

La casa sufletului, 

Unde-i pasă turcului! 

li lua trăsura și pleca, 
Multă blagă că-mi avea 
Şi cu-a lui o-mpreuna. 
Și-și lua viile și moșiile, 
Și-și lua nouă mori în vint, 
Alte nouă sub pămint, 
Care-nterega argint. 

Şi-mi trăia pe ţară-n pace, 
Că n-are turcu ce-i face. 


99 


HAIDUCUL NEACŞU 
Şi  FRATE-SU LUPU 


Verde de-o cicoare, 

La vale, frate, la vale, 
Unde soarele răsare, 

Și merge Dunăre-agale, 


ra arc REMISE ATASE AAt ERDAGI RA ePaper nn MR aa Pa pre e ati eee n e ela 


ce ci EEIE iile aer paza initia e bran 2 a mă 
ine piei Doo ii erai Dot tiran eee ia pi povara ir o a tt Ro feet 


aia arta mie sl ie 


panj 


Er T aii EAER pu 
arate ra AL = 2 dt TENT AN atom 203 e RT "AARE 20 o nu mt te pasă 
bea arte ee poeti Dilie mate 


i ana Ai aame a ie Ak ai Păi iei mie ri iati 2 apti once în inerea ea ee e ien near eee s noa m rit amet ear = 


rea Motta pede LEN i MEPE E $ De ceata a oge Paint ete 7 tie Ie IMN 


La poalele codrilor, 

In poiana florilor, 

Florilor, miresmelor, 

Unde cîntă mierla-n dos, 
De merg ciocoii pe jos, 

La tulpina cerului, 

In umbriţa fagului, 

Unde Dunărea coteşte, 

Pe haiduci îi ocrotește, 

Mare masă mi-este-ntinsă, 
De mulţi voinici e cuprinsă. 
E cuprinsă în lungiș, 

În lungiș și-n curmeziş. 

La masă de piatră seacă, 
În sirmă de aur legată, 
Șede Neacșu haiducu, 

Cu frate-su Lupu 

Şi cu Pătru lui Ispas, 

Ce sare vo șapte paşi, 

Mor ortacii de necaz, 

Nu dă la nima răgaz. 
Haiduceau la Severin, 

Da’ treceau şi-n Negotin ; 
Haiduceau mai în tot loc. 
Da’ treceau peste Timoc 
De prindeau vrun turc bogat, 
Îl luau burduf legat, 

Și-l treceau Dunărea-n ţară, 
Şi-i dau de minca papara:; 
Da' de prindeau vrun ciocoi 
Îl puneau de păştea oi: 

De prindeau un grec cu barbă, 
Zo,-l puneau de păştea iarbă! 
Tremurau ciocoii-n tară, 

Pe turci îi băgau în boală! 
Poter'le s-aridica, 

Pe Neacșu de-l câuta, 

Pe Neacșu cu ceala sa, 

Da’ lor nici că le păsa! 
Stau ortaci, se veselea 

Și de nima nu grijea... 

Imi beau vin de Negotin, 
Goleau cu bocalu plin. 


246 


De strajă cine-mi sta, 

Pe negustori de-i adăsta? 
Să vezi, Neacșu haiducu 
Și cu frate-su Lupu, 

Cu cel voinic mustăcios, 
Cu un cojoc mare lățos; 
larna îl poartă pe dos 

Ca să fie sănătos; 

Da' vara pe pielea goală, 
Să-i mai ţie de răcoară. 
Pe cea mindră Dunărică, 
Cucăie Neacșu de pică; 
C-as-noapte au fost plecaţi 
După oameni de-ai bogați. 
Puțin timp îmi adurmea, 
Un vis urit îmi visa: 

La frate-su Lupu striga 

Și din gură aşa-i grăia: 
— Naică Lupule, naică, 
Veseliţi şi nu vă pasă, 
Da’ dușmanii, zo, ne cată 
Pingă margine de sate! 
Stind în durdă rezemat, 
Puţintel că am somnat, 
Urit vis că mi-am visat: 
De Dunărea s-a vărsat, 
Jiul mi s-a-nvolburat, 

Da’ Timocul a săcat... 

De la vale de Cetate, 
Două  lemne-mpreunate, 
De viriuri bine uscate 

Și cu crengile curate. 

Da’ pe lemne-mi croncănese, 
Doi corbi în carpin ciocnesc; 
Da’ din carpin curge sînge, 
De-l stringeau țiganii-n blinde ! 
Mai visai o purcea sură, 
Cu un șarpe mare-n gură. 
De la vale de purcea, 

O babă mi se bocea. 

— Nu te teme, frate, teme, 
Că amu ori mai devreme, 
Ce ne este scris, 


In frunte ne este pus! 
Visul tău ce l-ai visat, 

Este un vis blestemat: 

Ale două lemne-uscate, 

Cu cele virfuri culcate, 

E spinzurătoarea, e carpina, 
Ce n-ar mai fi la nima!... 
Cind pe noi ne-o spinzura, 
Ai doi corbi ori croncănea, 
Aia carnea ne-or minca, 
Soarele și luna s-or mira... 
Da' purceaua ce e sură 

Și merge c-un șarpe-n gură, 
Ala nu e șarpe mare, 

Ci este ștreangul cel tare; 
lară baba ce se bocea 

De la vale de purcea, 


E muma ce plinge, se tînguieşte, 


Sub spinzurătoare ne jelește. 
Corbii carnea ne-or minca, 
Măicuţa ne va cînta. 

Da’ ala nu e voinic 

Ce se teme de-un nimic, 
Ce-și dă sabia din mină 
Și pe dușman nu-l dărimă, 
Nu-l dărimă, nu-l znopește, 
Lele, Doamne păzeşte! 
Fraţii se înțelegea, 
Deștele-n gură punea, 

O dată că-mi șuiera, 

Toţi haiducii aduna. 

Se duceau, se-ncirduiau, 
Ceată mare se făceau 
Și-mi intrau la Hinoveni, 
Unde sint voinici vicleni, 
Ce se văd din Corbova, 
Dincolo de Cladova! 

In birt cu toții intrau, 
Birtășiţi-i porunceau: 

— Scoate, lele, vin pe masă, 
Nu căta că ești frumoasă ; 
Las’ voinicii să trăiască, 


247 


Pe ciocoi să-i prăpădească !... 
Să poată şi-ol mic, 

și-al sărac 
Să aibe șiel un loc în sat! 
Insă Niţă de-auzea, 
Ciobul cu farmece lua, 
In podrum că îmi tuna, 
Vinul de-l mai îndulcea, 
Puţinel îl fermeca, 
Cu desciîntece-l dregea, 
Pe haiduci de-i îmbăta, 
Apoi sta de-i întreba: 
— Haiduc Neacșu dumneata, 
Fă, te org, pe voia mea! 
Vinu-mi este-mpărătesc 
Și trebuie ca să-l plătesc; 
Vinul este mermeziu, 
De-omoară omul de viu. 
— Cind o face plopul pere 
Și răchita micșunele, 
Vezi de la voinici parale, 
Și luna-n amiaza mare !.. 
Crișmărița de-auzea, 
Așa rău se minia, 
Lacăt, verigă-arunca 
Și-ncepea se văicărea : 
— Săriţi, lume, sării, ţară, 
lote, hoţii mă omoară! 
Săriţi cu pari, cu topoară, 
Săriți cu ce vă-nconjoară ! 
Lumea turbată venea, 
Birtul tot îmi ocolea. 
Da' haiducii de colea, 
Nicidecum nu le păsa. 
Neacșu, voinic mustăcios, 
Cu cojoc mare lăţos, 
Pe coșul casei se urca, 
Capul afară mi-l scotea, 
Cuţitul în gură purta, 
Din cap o dat clătina, 
Lumea rău se spăiminta ; 
Gardurile, zo,-mi piriia, 


De frică ce mai fugea! 
Neacșu jos se scobora, 
Un pietroi mare lua, 
Lăcat, verigă-mi fringea, 
Uşa din ţiţini scotea, 


Pe haiduci îi slobozeza. 


Da’ mulțimea năvălea, 
Năvălea și mi-i prindea; 


In fîringhii groase îi lega, 


La spinzurătoare-i ducea, 
Ciocoii, zo, se veselea! 


Cind fu soar'le la chindie, 


Haiducii merg la pieire; 
Cînd fu la chindia mică, 
Veni un voinic pe fugă; 
Deștele-n gură punea, 
Numa-o dată-mi șuiera, 


Poteri, lume, zo,-mi fugea, 


Cari pe unde-apuca !... 
Da’ voinicul cel istet, 
Ce e din deal de Cerneţi, 
Friînghiile că le tăia, 
Pe haiduci îi sloboza. 
Săbiile că le lua, 
Și-ncepea de ciormănea 
La poteri, 

negustori vicleni, 
De din deal de Inoveni. 
Neacșu, zo, mi se lupta, 
Nici Lupu nu se lăsa, 
Cu dinţii-n ciocoi muşca, 


La poteri, zo,-mi împușca!... 


Dunărea că-mi trecea, 
Pe la Dii se mai ducea, 
Paşa în Dii că tremura, 
Agalele-mi dirdiia ! 


Stăpineau pe țară-n pace, 


N-are ciocoii ce-i face, 


N-are nici pașa dincoace. 


Istorie românească, 


La buni frați ca dumneavoastră, 
Pentru ca să pomenească... 


248 


100 


HAIDUCUL NIŢĂ 


Pe valea cu nuci, 
Un: se string haiduci, 
Lăturea cu drumu, 

Nu se vede fumu, 

Da’ nucu-al bătrin, 
De haiduci stăpin, 
Haiduci se strîngea 
Și se număra: 

Unu nu era, 

Niţă a lu Felcea; 
Omu cel bătrin, 
Haiducu al mai bun. 
Ei că se vorbea 

Și se sfătuia, 

După Niţă mergea, 
De el se ruga: 

— Măi nană Felcea, 
Pe vin și pe piine, 
Aide să jurăm 

Să ne adunăm, 

De cin s-ascultăm ; 
Să nu ne ferim, 

Mult mai haiducim. 
Foaie verde de-o lalea, 
Să mergem în Geanova, 
La Iovan cel bogat, 
Multă blagă a adunat. 
Haiduci se vorbea, 
Pe drum îmi mergea, 
La cel miez-de-noapte, 
Cu fiori de moarte. 
In sat ajungea, 

Baş la Geanova. 

Și cum ajungea, 
Aşa-mi asculta, 

Prin sat auzea 

Fete urezînd, 

Da’ băieţi cintind, 


In sat se bea, 

Focuri mari făcea. 

Ei se tăinuia, 

Înainte mergea 

Niţă-a lui Felcea, 
Cu-ai doișpe haiduci, 
Fără de opinci. 

La foc ajungea, 

Un copil prindea, 

De lovan vorbea: 

— Unde e lovan bogatu, 
Ce a sărăcit el satu ? 
Cu ei se ducea, 

La poartă ajungea: 
— Mumă, muma mea, 
Făcuşi ceva de cină, 
Că goști ne vine. 
Mumă-sa de-auzea, 
Ochii mi-arunca, 

Avea ce-mi vedea, 
Din gură-mi zicea: 
— Aide cu maica! 
Da' lovan că-i întreba, 
Ușa deschidea, 

lovan tot cetea, 

Da' cînd se uita, 


Avea, Doamne, ce vedea! 


— Ce-aţi venit la mine, 
Că nu e a bine! 

Da’ Niţă-i grăia: 

— Mă lovane, dumneata, 
Scoate banii-ncoa ! 

— Măi Niţă, o fi păcat, 
Că te-am ajutat, 

Simbria ţi-am dat, 
Cămăşi ţi-am spălat, 
Bucătura ţi-am dat. 

Niţă bani cerea, 

El nu se-nglumea, 

Da' lovan nu vrea 
Ghiță ce lucra, 

Sabia luva, 


Capu-i zbura: 

La nevastă mergea 
Și pe ea o tăia; 

La fată mergea, 

Fata de-l vedea, 

De el se ruga: 

— Ghiţă, nană Ghiţă, 
Îți dau a mea guriţă, 
Eu mă rog de tine, 
Lasă-mă pe mine, 
Că sint logodită, 
Fată ispitită, 

Că mi-e nunta miine, 


Vreau să mă cunune. 


Niţă,-o fi păcat, 
Cămăși ţi-am spălat, 
Bucătură-am dat, 
Joc nu ne-am bătut, 
Simbria ţi-ai luat. 
Ghiţă de vedea, 
Lacra mi-o trăgea, 
Cu sabia-mi da, 
Bine n-o lovea, 
Capu îi tăia. 

Patru morți şedea, 
Patru pereţi era, 
Jele se făcea. 

Pin coșere mergea, 
Un săpoi găsea, 

In sobă-mi mergea, 
Sub pat că săpa, 
Blaga i-o găsea. 

O lua și pleca, 
Zor'li se vărsa, 

De se lumina. 
Ciobanu venea, 

La poartă striga, 
Oili-a scotea, 

Ei nu răspundea, 
Da' nici n-auzea, 
Că la toți pereţi 
Zace patru morţi. 


uite pp Mud pir iată sean. + rev nazale reni e dia aa i m ei x i 
TI tepe miza rome erei N RIN a eee e e rate tepe tei LU Alger terțe + 40 2 pate catre ame paaga s: i EREET RE bi 


AUNT MARRE EEPL A 


aoai 


art ai li PA E aa Gia E N tu 50, nt tea irma ce 5 ani eai emma a ae ai miam det 38 = tn e m 
Pope ie AED E ANZI IE e a Dies Soo e EES 5 ea E A 
on Fer oficia ADE targ tf ERA RNP co ii > Pele ANNESS e E 


3 neo re: E t e i, orei E h Saas 


ineaca e aer ate 


ratia e Mean Aita mai eE 


Da' și de-ar răspunde, 
Dar n-are de unde. 

Ei imi putrezea, 
Lumea-i îngropa. 
Haiduci s-a aflat 

Și s-a condamnat, 
Vezi, la spinzurat. 


101 


DOI FRAŢI IN TEMNIȚĂ 


Lină verde trei masline, 
l-ascultaţi, lume, la mine, 
Cind oi zice otrăţel, 

Să vă cint un cîntecel, 

De doi pui de îrătiori, 

De doi pui de corbiori. 
Lină verde foi de vită, 

In temniță la loviţă, 

Zace Ghiţă și Pătruţă; 

Cu butucii la picioare, 
Nevăzuţi de siintu soare. 
Dară Ghiţă îmi grăia: 

— Măi Pătruţță dumneata, 
Este oare dimineaţa ? 

Că sintem noi sub pămint 
Ca și morții în mormint. 
Brat de braț noi să ne luăm, 
Așa, frate, ne culcăm, 

Să vedem ce-o să visăm. 
Om visa vun dor din casă, 
Un dor de la muma noastră; 
$-om visa vo Surioară, 

Cu dor de la inimioară. 
Brate la brațe se lua, 
Ș-amindoi că adurmea. 
Piste noapte se scula, 

Să vezi Ghiţă ce-mi zicea: 
— Nană Trută dumneata, 
Da' ştii, nană, ce visai, 


250 


Nu știi cit mă speriai. 
Un șarpe cu paie-n gură, 
Și ne privea toţi cu ură. 
lar Pătruță ce-mi vorbea, 
Pe îrati-su-l mîngiia: 

— Frate Ghiţă dumneata, 
Visul tău ce l-ai visat, 

O să fie-adevărat. 

Șerpili cu paiu-n gură 

Și privirea cea cu ură, 
Gidea ștreangu pregătește, 
Pe-amindoi ne prăpădește. 
Pe-amindoi ei ne sugrumă, 
Fără dor și fără mumă. 
Amindoi de braţ se lua, 
lar aşa mi se culca. 

Că e noapte, că e ziuă, 
N-avea de unde să știe. 
Peste noapte ei durmea, 
Ghiţă rău se speria, 

Aşa tare-mi tipa, 

Talpa temniții crăpa. 

Și lui fra-su-i povestea, 
Aşa din gură-i zicea: 

— Da; știi, nană, ce visai, 
De-așa rău mă speriai: 
Două lemne mari și-nalte, 
Și de vîrf înciofrigate, 
Da' de crengi sint dărămate, 
Numai de-o zi sînt gătate. 
Da’ Pătruță de-auzea, 
Așa din gură-i grăia: 

— Ghiţă, Ghiţă, frate-meu, 
Dăruit de Dumnezeu, 

Visu tău ce l-ai visat, 

O să fie-adevărat! 

Două lemne mari și-nalte, 
Ce de crengi sint dărămate, 
Ale crengi ce-s dărimate, 
Alea-s zile răposate. 

Știi, nană, ce mai visai? 
Trei viguri de pinză neagră, 


Zile noastre o să piardă! 
In negură îmi privea, 

lacă Gidea că-mi venea, 
Și venea cu ștreangu-n mină, 
Că sint haiduci fără vină, 
Pe-amindoi să mi-i sugrume, 
Făr-de lege, îăr-de urme. 
Și mi-i scoase, vezi, cam tare, 
Să facă ceva plimbare, 
Pină la spinzurătoare, 
Unde voinicii îmi moare. 
Fete mari cînd îi vedea, 
Floricele le dădea, 

Da’ ei îlorili-mi lepăda, 
Două lăcrimi le pica, 

Că știa ce-i aștepta, 
Pe-amindoi mi-i spinzura, 
Și le cînta presura: 

«Doi voinici, doi frățiori, 

O să muriţi, voi, în zori; 
Da’ loviță moară-n noapte, 
Departe de soț și frate ; 
Făr-de milă, cu păcate, 
Tot de Gidea-alăturate. 

Pe ei viermii să-i mănince, 
Pămintul să nu-i astruce; 
Numai vîntu o bătea, 

Lor neamul li s-o ştergea, 
Că-i blăstăm de păsărea !» 
Nici un an că nu trecea 
Și blestemu se prindea, 
Amiîndoi se prăpădea. 

Ei nici groapă nu-mi avea, 
Numai soarele-i topea. 
Da’ din îrățiori-ai doi 

Imi crescură doi bujori ; 
Imbujoresc și-mbujorea, 
Fete mari că mi-i rupea 
Și mi-i puneau în cosiță, 
Le cinta o golumbiţă. 
Mi-i punea la inimioară, 
Să-i poarte de dor o țară. 


251 


102 
CREŢU HAIDUCUL 


Verde leana bobului, 

Sus, la malul Oltului, 

Jos, la poala crîngului, 

La umbriţa fagului, 

La cerdacul Creţului, 
Creţului haiducului. 

Verde leană și-o lalea, 

Da' pe cine mai avea? 
Cind oi zice porumb creţ, 
Era lancu din Golenţ; 
Fir-al naibii cu ai morți, 

A băgat pe Creţu-n foc. 
Dară Creţu ce-mi zicea ? 
— Mă lancule dumneata, 
Cind oi zice de-un spanac, 
Un vis rău că am visat: 
Colea-n vale, într-un sat, 
Mi-este un ciocoi bogat; 
Eu, lancule, l-am aflat, 
Fi-i-ar crucea cui l-a fapt. 
lancule, eu i-am scris, 

Un răvășel i-am trimis ; 

Și cu micul portofel, 

Te duci, lancule, cu el 
Să ţi-l umple, vezi, cu poli, 
Și vo cîțiva gălbiori 
Deasupra de portofel, 

Să se bucure și el. 

Nu numără la cine are, 
Și numără la cine n-are, 
Să-i dea Creţu cui nu-i are, 
I-mpărțim pi la săraci, 
Să-și cumpere boi și vaci; 
Cind oi zice usturoi, 

Să mai are la ciocoi! 
Dară lancu ce-mi făcea ? 
El pe cal încăleca, 

Pe drum el o apuca, 
Colea-n vale, într-un sat, 


EI: 
H 
fi: 
“| 
Şi! 
4 +. 
i1] 
H 
ŞI: 
= 7ă i 
47 
i 
i Și 
jj 
Ei ri 
şi 
ŞI 
HI 

i 
+H 
34n 
f i 
i 1 
fi: 
k Li 


Unde e ciocoi bogat. 

Drept în curte se oprea, 
Ciocoiul cind îl vedea, 
Drept în braţe-l prijunea, 
Dară lancu ce-i spunea: 

— Bună ziua, măi cocoane! 
— Mulţămescu-ţi dumitale! 


— Cind oi zice de-un spanac, 


Pe min’ Creţu m-a minat, 
Mi-a mai dat un răvășel, 
Și cu micul portofel ; 

Ca să-l umpli, vezi, cu poli, 
Și vo cîțiva gălbiori. 

N-a minat la cine n-are, 
Şi-a minat la cine are, 
Să-i dea Creţu cui nu-i are; 
l-mpărțim pe la săraci, 
Să-și cumpere boi și vaci; 
Cind oi zice usturoi, 

Să mai are la ciocoi! 
Ciocoiul cînd auzea, 

Chiar în ladă că-mi băga, 
Cite parale mi-avea, 

Cu măturica le da; 
Portoielul îi umplea 

Şi lui lancu că mi-l da. 
El pe cal incăleca 

Şi la cerdac îmi pleca. 
Dară Creţu mi-l vedea. 
lancu vesel cum venea, 
Cind la Creţu ajungea, 
Multe parale îi da, 

Dară Creţu ce-mi făcea? 
El din gură-aşa grăia: 

— Mă lancule dumneata, 
Eu, frate, că m-am culcat, 
Altu vis că mi-am visat: 
Colea-n vale,-n al sat, 
Mi-este un ciocoi bogat, 
Eu, lancule, l-am aflat. 
Fi-i-ar crucea cui l-a fapt! 
Iti mai dau un răvăşel, 

Și cu micul portotel, 


252 


Te duci, lancule, cu el; 
Nu minăm la cine n-are, 
Si minăm la cine are, 
Să-i dea Creţu cui nu-i are; 
Impărţim pe la săraci, 
Să-și cumpere boi și vaci. 
Dară lancu ce-mi făcea ? 
El pe cal încăleca, 

Piste cîmp o apuca. 
Intr-o siîntă dumineca, 
Vedea pluguri că-mi ara, 
Drept la ele se ducea; 
Bună ziua că le da, 

Da’ plugarii-i mulțămea. 
— Ce araţi dumineca, 

Nu iubiţi biserica ? 

Dar  plugarii-i răspundea: 
— Nu arăm, frate, la noi, 
Și arăm, zău, la ciocoi! 
Dacă nu ne crezi pe noi, 
Du-te-n capu locului 

Și vezi spaima dracului, 
Arendașu satului ! 

Dară lancu ce făcea? 

In capul locului mergea, 
Logotătu că-mi durmea, 
Cu grapa umbră-și făcea. 
Dară lancu ce lucra? 
Grapa pe el dubăra, 

Și pe grapă se urca, 
Pină de subt ea ieșea, 
Stii, ce dracu se rupea! 
La bătaie el îl lua. 

— Ce arati dumineca, 

Or n-aveţi de nima frică ? 
— Nu arăm, frate, la noi, 
Si arăm, zău, la ciocoi! 
Atunci lancu ce făcea? 
Drept în sat că s-apuca, 
Lele,-n curte că-mi intra, 
Şi ciocoiul întilnea. 

— Bună ziua, măi cocoane!... 


— Vezi de drum, măi căpitane! 


— Măi cocoane dumneata, 
De ţi-e scumpă viața, 
Cind oi zice de-un spanac, 
Pe min’ Creţu m-a minat 
Și mi-a dat un răvășel 

Și cu micul portofel. 

N-a minat la cine n-are, 
Și-a minat la cine are, 


Să-i dea Crețu cui nu-i are; 


Impărţim pe la săraci, 
Să-şi cumpere boi și vaci; 
Cind oi zice usturoi, 

Să mai are la ciocoi! 
Dar ciocoiul de-auzea, 
Răvășelul că i-l lua, 
Lele, frate, i-l rupea, 

Da’ portofelul oprea, 

Din gură așa-i spunea: 
— Fi-i-ar morții îngropați, 
Da’ și pe cei argati, 

Să nu umble cu minciuna, 


Să nu-i mai spun eu vruna ! 


Să puie mîna pe sapă, 
Care cu sacaua apă: 
Băiete, de vrea paraua 
Să care el cu sacaua! 
Dară lancu de vedea, 
Inapoi mi se-ntorcea, 
Nici o para nu-mi avea, 
Intristat el se-ntorcea, 
De cerdac s-apropia, 

Lele, Creţu mi-l vedea, 
lancu trist cum îmi venea, 
Nici o para el n-avea. 
Jos din cerdac dubăra, 
Lele, Iancu îi spunea: 
— Măi Creţule dumneata, 
Nici o para nu mi-a dat, 
Da' ne-a minat la săpat! 
Și dacă dorești paraua, 
Cică să împingi sacaua ! 
Dară Crețu ce-mi făcea? 
El lui lancu ce-i spunea? 


253 


— Mă lancule dumneata, 


Tu la grajdi să mi te duci, 


Patru cai afar’ îi scoţi, 
lar trăsura s-o desgropi. 
Numai aur și argint, 

Dă fulgere pe pămînt. 
Pină lancu înjuga, 

Creţu la frizer mergea, 
Frumos mi se bărbierea: 
Alte aine îmbrăca, 

Ca boieru se făcea, 

Nici dracu nu-l cunoștea, 
Da’ și lancu iar așa. 
În trăsură se urca, 

Da’ Crețu ce mai făcea? 
Cîţi haiduci el îmi avea, 
Pe toți, îrate,-i aducea, 
Douăzeci de inși avea, 
Pe toți, frate,-i înarma, 
Și lor, frate, le spunea: 
— După mine să veniti, 
Zece inși să-mi ajungeţi, 
Peste-o oră să intrați, 
Incă zece-mi ajungeţi, 
Peste altă oră-mi veniți. 
Dară Creţu ce-mi făcea ? 
În trăsură se urca, 
lancu vizitiu şedea, 
Drept în sat că o-apuca, 
Drept în curte se oprea. 
Boieru cînd îi vedea, 
Drept în brațe-i prijunea, 
Drept în casă mi-i băga, 
Unde masa că-mi punea, 
Și de vorbă s-apuca, 
lar ciocoiul se plingea: 
— Măi cocoane dumneata, 
Vezi la mine c-ai venit, 
Am multe de tăinuit. 

Să vezi, lancu a venit, 
Pe el Creţu l-a trimis 
După parale pe-ales. 

El la mine l-a minat, 


it 85 


m: - 


DD A a ri 
EERO ae 


ES 
E Ei mii in aodiia SR e NU s E E da) il aer 
3 STEA rai vrea RR et tn pm viera e ri n rr AR FE tii te E en pe Pimp EEEE RE T r 


DRE SE DORI ZOO n în HA EI DO ORĂ T a aeri h E 
ai ani Pai ni pt son aa ae 


toi 


ua i-a 


Ear E a Ets e A. i ce 
r EE VEP EE NEE TEP ESER RERE ui RE 
Pomana tg te di Ei iape Apt Map Forint gaa Dle? SEA a: momit, retezat A Îi MPS Mera i 


e, H EE PAREEN EAR 


E mr ot ENEE EE E E E 
3 E e Ea EE male aaa perne n marei CN KAEN armei ame 


Ae arat ta 


tre aia 


ta, poe ae 


Și un răvășel mi-a dat, 

Și cu micul portofel, 
Alături de răvăşel, 

Ca să i-l umplu cu poli 

Și cu mîndri gălbiori. 

N-a minat la cine n-are, 
D-a minat la cine are, 
Să-i dea Creţu cui nu-i are. 
— Măi cocoane dumneata, 
Nu te teme de asta! 

Cind oi zice de-un spanac, 
lar pe Creţu eu mi-l cat. 
Fi-i-ar crucea cui l-a fapt! 
Zece inși că mai venea, 
Drept în curte că-mi intra, 
Dară Creţu ce zicea? 

— Măi cocoane dumneata, 
la stringe găvajii tăi, 
Să-i mînăm, vezi, cu ai mei, 
După Creţu să mi-l cate, 
C-a făcut multe păcate! 
Dar ciocoiu ce-mi făcea? 
Cîţi găvaji pin curte-avea, 
Pe toţi, îrate,-i aduna, 
Cu-ai lui Creţu-mpreuna ; 
Piste-o oră ajungea, 

Alţii zece îmi venea, 
Ocol la curte că-i da; 
Dară Creţu ce lucra? 

De la masă se scula, 
Multe arme că-mi vedea, 
Care pline, care goale, 

Ce costau multe parale. 
Pe toate mi le-aduna, 

La oțele le căta: 

Da' ciocoiul se mira, 

Așa din gură-i grăia: 
— Măi boiere dumneata, 
Da’ de ce le caţi așa? 

— Mi le cat eu, măi firtate, 
Să nu fie fărămate; 
Creţu este-un blăstămat, 
Fără rudă de păcat! 


254 


De la masă se scula, 
Drept de git îl apuca, 
Numa-o dată fluiera, 

Toţi haiducii s-aduna, 
Pe ciocoi că mi-l lega. 
Cite parale mi-avea, 

Pe toate i le lua, 

Si-n trăsură le punea, 

lar ei, frate, îmi pleca, 
Minau, frate, cît putea. 
Ochii-napoi aruncau, 
Aveau, frate, ce vedeau! 
Mare poteră-mi venea, 
După Crețu alerga, 

Dară Creţu ce lucra? 

Jos din trăsură sărea 

Și lui lancu îi spunea: 
— La cerdac, lancule, te duci, 
Pe poteacă sus apuci, 
Trăsura tu să o-ngropi 
Și cu frunză o cutropi, 
Banii bine să-i ascunzi 

Şi în codrii să-mi ajungi. 
Dară Creţu ce-mi făcea ? 
Alte aine îmbrăca, 

Ca cerșetor se făcea. 

O iapă chioară prindea, 
La o căruță-o punea, 
Și-ntr-un nămol o băga. 
lacă potera-ajungea, 
Bună ziua lui că-i da, 
Da’ și el le mulțămea. 

— Da’ pe unde-oi fi trecut, 
Omule, poate-ai văzut 

Pe Creţu pe-aici trecînd, 
Către codrii apucind ? 

— Cind oi zice de-un spanac, 
Și eu pe Creţu-l cat; 
Fi-i-ar crucea cui l-a fapt, 
Că mi-a luat un cal legat. 
Da' ciocoiul de vedea, 
Inapoi se întorcea; 
Creţu din nămol ieșea, 


Altu cal încăleca, 

Și se suia la ceardac, 
De haiduci e așteptat. 
Socoteala le-o făcea, 

Pe toţi banii-i împărțea, 
.Ca să-i împartă l-ai săraci 
Să-și cumpere boi și vaci, 
Frunză verde usturoi, 

Să le are la ciocoi. 
C-așa spune dipla mea, 
Să mai dați câte-o para. 


103 


HAIDUCUL VELCU 


Lină verde iasomie, 

Cint un cîntec din Sirbie; 
Lină verde siminoc, 
Cîntecu de pe Timoc. 
Lină verde de-un pelin, 
Pe Haiduc Velcu din Negotin ; 
Ce-a luptat cu turci păgini 
Să apere pe creștini. 
Haiduc Velcu e sărac, 
La turci cioban s-a băgat; 
Nici acia nu-i plăcea, 

Alt stăpin îmi căuta; 

El intra la Stan Glăvaș, 
Ce stăpinea pe-un imaș. 
Cu stăpinu haiducea, 

La turcime îmi tăia 

Și haznale-mi descărca, 
Dincolo-n Sirbia, 

Ca să scoată sărăcia ; 
Pe-ai săraci îmbogățea, 
Ca să scape de belea. 
lată vremea cînd venea, 
Trecea din Sirbia-ncoa, 
C-auzea că-n Timoc, 
Turcu a făcut potop. 
Sute de vlahi aduna, 


255 


Da’ și sîrbi vo ciîtăva. 
De din vale de Podgorţi 
Omori el turcii toţi; 
Multă blagă aduna, 

Pe haiduci bine arma, 
Și-ajunsă la Bregova. 

La popa Ghiţă venea, 
De pisar el îl lua 

Și apoi îi cuvinta: 

— Lasă, părinte, popia, 
Te-așteaptă bulibășia ! 
Și-n loc de cruce-mi lua 
Popa Ghiţă, sabia! 
Craina ei o stăpineau, 
Sama la turc nu dădeau; 
Banii bărăbar primeau 
Și la oaste împărțeau. 
Pe turci, Doamne, zo,-i băteau, 
Peste Timoc ei fugeau. 
Atunci turcii ce făceau? 
Scoteau potcoave la cai 
Și le vindeau pe mălai; 
Işi vindeau și fesur'le, 
Ca să-și scape zilele! 
Lină verde siminoc, 
Trecu rusu în Timoc 

Ca s-ajute pe creștini 

Și să-mi scape de păgini. 
Ghinărar Kamenschi-n frunte, 
Trecea Dunărea-nainte ; 
Rumânii îi aștepta, 

Cu ei alături lupta; 

Cu Haiduc Velcu-nainte, 
Ca un tinerel cuminte. 
Foaie verde trei smicele, 
În Negotin la cafenele, 
Zece lăutari cintau, 

Pe Haiduc Velcu pomeneau. 
Rușii, zo, mi se mirau, 
Pe Velcu mi-l dăruiau 
Cu săbii și cu pistoale, 
Cu tunuri și cu patroane. 
Nu să pomenea, bădie, 


` 
TORIET RE OEE EE TE EENES ONO OEE E i n n e a r ee g a a e Boat care oc lor o IPP OPRI RP a a a a RI Pre af pn 0 RIDE paaa a T a 2 E a ITI 
în re bânriier Mine Pi tri eee e rile ea spirt osii bea te n sitting st oma o a Ap aa i a OE de tele sita a E > (ep as a A A aaa pate i ERONEN ONS y Fiat Fei cai că e up NE ta e te azi at ci ci Pt mal a ba at 
nm ea Cate rue e Ea itaeate tata ee e it cre am de pan m DA pe EE te, if 20 e ea 8% ră = aa. placa E PD mgt Are sta pakè are dhn s irii i = Z ii ton awii = y m a A cai 5 Sie asa Sa 4 ni 
SI e Wii .- E soap i T ne Bomi tet a ~ aa CEE EE ii D NEE EEE ct EENE PEE R EA Ea p a aes me aTi n TOENE mezi: gr 


rime ma rin retea yrna 
otita A N 


De-aită luptă în Sirbie! 
Nima nu era mai mare, 
Decit Velcu cel mai tare, 
Toată lumea îl cînta, 
Caragheorghe se necăja, 
Căci ei nu se-nţelegea, 
Fiindcă sîrbii și rumânii 

La Velcu luptau cu păginii. 
In luptă la Cladova 

Ii bătea pe Regep din Ada, 
Și pe domnul Caragea. 
Patroane nu mai avea, 

Din cădelniţe făcea ; 

Din clopote și din arînguri, 


Să nu stea prea mult pe ginduri. 


Rușid-pașa de-mi vedea, 
Multe-agale trimitea, 

Lui Kapitan-pașa.-n Dii, 
Să prindă creștini de vii. 
Și-aduna vo cinșpe mii, 
Toţi voinici pe bidivii; 
Spre Bregova o pornea, 
Pămînt sub copite gemea ! 
Și-mi treceau ei Timocul, 
C-așa-mi avură norocul; 
D-aia Velcu, de-mi vedea, 
Cu Ghiţă se sfătuia, 
Multă armie-aduna. 
Aduna el vo patru mii, 
Ii puse-n Bucopcea-n vii, 
Alţi-n Ostrovul Mare, 
Să-i prindă pe turci călare; 
Mai puțin la Prahova, 

Și cîţiva prin Geanova. 
Foaie verde ghiocea, 

Pe cimpia din Bucopcea 
Rinduia el rumânime, 

Da’ și cităva sirbime: 
Da-n șanțuri către turci, 
Aşeza și topgii ruși. 

Da' frate-su-i zicea: 

— Mă Velcule dumneata, 
ia te uită la dreapta 


256 


Turcii sînt ca iarba! 

Ori tu nu-ţi mai ştii treaba? 
— Frate, nu te spăiminta, 
Stai de-o parte și-oi vedea 
Cum pe turci oi prăpădea; 
Nici unul n-o uidea, 

Pe toți eu i-oi căsăpea! 
Haiduc Velcu cerceta 
Șanţțur'le citeva ; 

Pe-un tunar rău îl găsea, 
Și-o palmă că-i plesnea. 
Cazacu se minia, 

Noaptea el la turc fugea. 
Dar nevastă-sa Stana, 

Aşa din gură-i spunea: 
— Haiduc Velcu dumneata, 
Mai întîi ai cugeta, 

Apoi în soldat ai da, 

Că soldatu te-a trăda; 
Cînd oi zice trei măsline, 
Rămine Craina de tine!... 
— Nu te teme, Stana mea, 
Nu se vinde omu-așa; 
Cap oi da, 

Dar Craina ba! 

Pe toţi turcii-oi mătura, 
Capu de la trup le-oi lua. 
Da' mirzacu prostănacu, 
Trecu la turc cu capul: 
Turcilor apoi grăia 

Și pe Velcu mi-l vindea: 
— Pe Haiduc Velcu îl păziți ; 
Cu durbinu să-l zăriţi: 
Cind a fi soar'le-n șase, 
Haiduc Velcu o să iasă; 
Atunci cu tunu pocniți, 
Capu de la trup trintiți. 
Da’ cînd fu soarele-n zori, 
Miine pe la cîntători, 

leşi Velicu prin tunari, 
Să vadă de-s tunuri tari. 
Turcii durbinul punea, 

Pe Velcu-l cunoștea: 


Atunci cu tunu trăgea, 
Capu de la trup îi lua. 
Da’ Stoian al lui Abraș, 
Cu Ghiţă alăturaș, 

Pe Stana mi-o îmbrăca, 
Haiduc Velcu mi-o făcea 
Cu ainele lui, 

Ca să vadă că-s destui. 

În trei armia o-mpărțea 
Și pe turci că mi-i izbea. 
Pe turci, frate, i-a lovit, 
Din trei părți i-a încolțit. 
Și treceau ca o furtună, 

Ce trece peste-o grădină, 
De-i scutură florile, 

Florile cu roadele. 

Popa Ghiţă Bregoveanu 

Le află la turci planu; 

Nu mi-i taie cum se taie, 
Mi-i taie și mi-i chitește, 
Cu sabia-i spovedește. 
Abraș cu Stana-nainte, 

li bat pe turci cogeamite! 
Dar Kamenschi-n Cladova, 
Și Markov de asemenea, 
Care comanda armata, 

Pe Velcu mult mi-l plingea, 
C-așa viteaz nu era 
Dincolo-n Sirbia toată, 

Pe pimint cît oi da roată! 
Turcii aici iar răminea, 
Răminea de stăpinea; 

Că vezi, sirbu nu putea 
Peste munţi de a-mi trecea. 
Din Vidin la Negotin, 
Numai jale de rumân, 

Că n-are cin' să-i păzească, 
D? păgin să-i ocrotească! 
Haiduc Velcu mi-a pierit, 
Craina-ntreagă l-a jelit; 
Timocenii l-au cintat, 
Florile s-au scuturat. 

Si cit lumea va fi lume. 


257 


Haiduc Velcu tot se spune! 

Îl cîntăm la sărbători, 

Că ne-a fost liberatori. 

Istorie rumânească, 

Domnul să mi-l pomenească; 
Legea noastră s-o păzească, 
La buni frați ca dumneavoastră. 


IV. PASTORI 
ȘI HOȚOMANI 


104 


CINTECUL STRINULUI 


Verde trestivară, 
Doboară, coboară, 

Tot din deal în vale, 
Pe cel crac de munte, 
Turme de oi multe, 
Tot vite mărunte ; 
Multe de-ale şute, 

Ce sint la muls blinde, 
Da' sint și cornute; 
Alea nu sint blinde, 
Au coarnele mari, 

Și cind linge sare, 
Pe-aValte le bate, 

Că n-au coarne-nalte. 
Coboară mergind 
Turmele de oi, 

Tot cu ciini de-ai răi, 
Cu-ai nouă ciobani, 
Și cu strinu zece, 

El pe toti întrece: 
\re oi mai multe, 
Toate-s mai blinde! 
D-ai nouă ciobani 

ti sint mari duşmani, 
Ei cind a văzut 


Că strinu-a făcut 
Turme de oi multe, 
Și toate-s blinde, 

Ei că s-au vorbit, 
Tot s-au tăinuit 

Pe strinu-l omoare, 
'N scăpătat de soare, 
Pe la cina mare; 
Turma să i-o spargă, 
Nouă părți s-o facă, 
Ca frați s-o împartă. 
Pin' ei s-au vorbit, 
Strinu n-a știut. 
Cine-a priceput ? 
Mica  miorică, 

La lină măruntă, 
La lină plăviță, 

In gură cu corniţă, 
La lină modură, 

Cu corniță-n gură, 
Ea mi-a priceput 

Și s-a nădăit, 

D-ai nouă ciobani, 
Ce sint mari dușmani. 
Ea mi-a priceput, 
La urmă-a uidit. 
Nici n-a mai păscut, 
Ea zbiera pe cimp: 
Strinu de-a văzut, 
El că i-a vorbit: 

— Mică miorică, 

De trei zile-ncoace, 
Gura nu-ți mai tace, 
Mincarea nu-ti place. 
Spune-mi, frate, mie, 
Da’ ce-ţi este ţie? 
Că eu te-am crescut, 
De tine-am văzut, 
larna-n jur ae foc, 
În petec de cojoc. 
Mică miorică, 

La lină măruntă, 
Din gură zicea: 


258 


— Măi strinule 

și stăpinule, 
De ce m-am-ntristat ? 
Că eu am aflat 
C-ai nouă ciobani 
Sint ai tăi dușmani! 
Ei că s-au vorbit 
Şi s-au tăinuit 
Pe tin' să te-omoare 
In scăpătat de soare, 
Baș la cina mare; 
Turma să ţi-o spargă, 
Nouă părţi s-o facă, 
Ca fraţii s-o-mpartă !... 
Strinu de-auzit, 
Din gură-a vorbit: 
— Mică miorică, 
La lină măruntă, 
Dacă-i treaba-așa, 
Pleacă, nu mai sta, 
In țara nemţească, 
La curtea boierească, 
Drept la muica. 
La ea cînd oi fi, 
La muica să-i spui 
Ca să facă bine 
Să vie la mine. 
Aici de-o veni, 
La muica să-i spui, 
Mort de m-o găsi, 
Ori că zi, ori noapte, 
Să lase pe toate, 
Pe min’ să mă-ngroape 
Tot în dosul stinii, 
Unde latră ciinii, 
Că oile s-or stringe, 
Pe mine m-or plinge 
Cu lăcrămi de sînge!... 


Să-i spui l-a mea mumă, 


Ea la cap să-mi pună 
Fluierel de os 

Ce cîntă frumos, 
Dulce și milos, 


Cu dopu de sirmă, 
Inima fărimă ! 

Și iar i-oi spunea 
Tot la maica mea, 
Să-mi cate blaga. 

In tirla oilor, 

In jocul mieilor, 
Este un ulei 

Și e plin de lei — 
Banii-ai de pe miei. 
Este-o ladă plină, 
Banii-ai de pe lină; 
Este o lădiță 

Plină de leiță — 
Banii-ai de pe miţă, 
"la a mea muichiţă. 
Cum el a-nvăţat, 

Ea îuga-a plecat 

In ţara nemţțească, 
La curtea boierească, 
Drept la maica noastră, 
Veste că i-a dat. 
Ea-n fugă-a plecat, 
Pe drum, prin păduri, 
S-ajungă la copil, 
C-așa-i dor de mumă, 
Inima-i fărîmă ! 

La strinu-a venit, 
Ea mort l-a găsit, 
C-ai nouă ciobani, 
Tot ai lui dușmani, 
Ei cînd a-nsărat, 
Tot nouă-au plecat, 
Pe strinu-au tăbărit 
Și l-au omorît. 
Muică-sa a venit, 
Ea mort l-a găsit!... 
Și ea mi l-a luat 

Și mi l-a-ngropat 
Tot în dosu stinii, 
Unde latră ciinii. 

La cap îi punea, 
Friptă, muică-sa, 


Fluierel de os 

Ce cîntă frumos, 
Dulce și milos, 

Cu dopu de sirmă, 
Inima fărîmă ! 

Banii i-a cătat, 

Și de bani a dat: 
Găsa-o ladă plină, 
Banii-ai de pe lină: 
Găsa un ulei, 
Banii-ai de pe miei; 
Găsa-o lădiţă, 

Plină de leiță, 
Banii-ai de pe miță. 
Și ea mi s-a dus, 


Sus, în ţara nemţească, 


Ca pentru să pomenească! 


105 
STRINU 


Doboară, coboară, 

Oi din deal în vale, 
Nouă ciobănei, 

C-o turmă de oi, 

Cu niște cîini răi. 

Ai nouă ciobani, 
Feciori de mocani, 

Și cu strinu zece, 
Care-i și întrece. 

Ei toți coborind 
Pe-ale livezi verzi, 
Pe-ale ape reci, 
Colea-n vale,-n reci. 
Ciobani cum mergea, 
Ei cum se vorbea, 
Pe strinu-l dușmănea, 
Că are strinu, are 
Capre mai lăptoase 
Și oi mai linoase; 
Caii birsănei 


ansima 
EU Pt, 
EY 


me peer pn ni n oA aeae, rea ARLE aapa aaeeea Ae A E E e E: R 


ceia na aaa iii 50 a a A mar ia A ara i EE lati 


error marie ii 


TE EE nenea gi ore eine. Pr eul 28 oaie anl eng aia OR nf E es ra epic e RES E 


e map ame 


mese itm 


pie tai 


nitel O e cr a die. Foc AC a E i Pacat Dr ai EE a aE E tal 
4 A st Ap noa arte a în io aicea sh să 


amea iiA rinita 


maa tmina a aa P 


emg 


Și ciinii mai răi. 

Și are strinu, are, 
Cea lui miorică, 
Mai bună sorică. 

La bot e modură, 
Cu cornită-n gură, 
Cu lini poleite, 
Unghiile cănite. 
Ciobani se vorbea 

Pe strinu să-l omoare 
Pe joi dimineață, 
Cam la prinzul-al mare, 
Ori-n-amneaz de sară, 
La chindia mare, 
Colea-n vale,-n reci, 
Intr-ale ape reci. 
Acela vrinceanu, 
Ciîinile, dușmanu, 
Cu baciu ciobanu, 
Gruia căpitanu, 
Turcul Năzăreanu 
Cu-acela olteanu, 

Și cu moldoveanu. 
Si mi se vorbiră 

Pe strin să-l omoare, 
Turma să o-mpartă, 
Nouă părti s-o facă. 
Pc-a lui miorică, 
Cea bună sorică, 
Ciobanii s-o facă 
Săcăgiu de apă: 

Ea le-o căra 

Berea şi mincarea!... 
A lui miorică, 
Strinu cind venea, 
Turmele pornea 

De mi le păştea, 

Pe urmă uidea, 
Schioapă se făcea 

Și tot îmi zbiera, 
Strinu sta grăia: 

— A mea miorică, 
Mai bună sorică, 


269 


Pe urmă-ai uidit, 
Șchioapă te-ai făcut! 
De trei zile-ncoace 
Guriţa nu-ţi tace.. 
Să dea Dumnezeu, 
Turcii să te fure: 
Lupii te mănince, 
Mai bine n-aș zice! 
D-a lui miorică 

Din gură grăia: 

— Stăpine, stăpine, 
Baş stăpin ca tine 
Nu se află-n lume! 
la nu te grăbea, 
Nu mă blăstăma; 
De trei zile-ncoace, 
Guriţa nu-mi tace ; 
La urmă-am uidit, 
Șchioapă m-am făcut. 
Eu am auzit 
Ciobanii vorbind 

Şi făgăduind 

Pe tin' să te omoare 
Miine-n prinzul mare, 
Ori-n-amneaz de sară, 
La chindia mare, 
C-un pistolas mic, 
Mic şi ruginit, 

De trei ai umplut 
Cu aur şi argint, 

De tine gătit... 

Eu am auzit 
Ciobanii vorbind, 
lată că ti-am spus, 
Că limba mi-a negrit, 
Pe tine căutind. 
Strinu de-auzea, 
Tăbăra plingea, 

Din gură-i spunea: 
— A mea miorică, 
Cea bună sorică, 

Pe mine m-o omora, 
Colea-n vale.-n reci, 


Într-ale ape reci; 

Tu te-oi înfurișa, 

Din turme-oi ieșea, 
Chiar și mi-oi pleca, 
Pe Dunăre în jos, 

La Craiova mică, 

L-a mea muichiliță. 
Să-i spui muichii mele 
Că m-am însurat, 

Și mireasă-am luat 
Pistolașu-al mic, 

Mic și ruginit, 

De trei ai umplut 
Cu-aur și argint, 
Nuntă mi-am făcut!... 
Lăutari am avut, 
Păsări, lăutari, 

Preoţi, munții-ai mari ; 
Soarele și luna 

Mi-au ţinut cununa! 
Să-i spui muichii mele, 
Pe mine m-o lua, 

Și m-o aducea 

La tirla bătrină ; 

In adăpost de vint 
Să-mi facă mormint. 
Chiar cînd m-o-ngropa, 
La cap mi-o punea 
Fluieraș de os, 

Să cînte milos! 

La briu mi-o punea 
Fluierel de corn, 

Să cînte de dor! 

lară la picioare, 
Fluierel de salcă, 
Inimioara-i sacă ! 

Să-i spui muichii mele, 
Sapa că mi-o lua, 

Cu ea o săpa; 

In tirla bătrînă, 
Este-o stomă plină, 
Banii de pe lină; 
Și-n tirla la miei 


261 


Miceste un ulei, 
Banii de pe miei; ' 
In obor la proptiță 
Este o stomniță 
Plină cu leiță, 

Banii de pe miţă. 
Ciobanii mergind, 

Și ei coborind 
Colea,-n vale,-n reci, 
Intr-ale ape reci; 

El imi fluiera, 

Oile apă bea. 

Da’ cela vrîinceanu, 
Ciinele, dușmanu, 
Pistolaș trăgea, 

In strinu-ndrepta, - 

O dată pocnea, 

Pe Strinu lovea 

In capul pieptului, 

La casa sufletului 1... 
Strinu, zo,-mi cădea, 
Colea-n vale,-n reci, 
Pe-ale livezi verzi... 
Ciobani alerga, 
Turma i-o împărțea. 
A lui miorică, 

Mai bună sorică, 

Ea se furișa, 

Din turme ieșea, 
Ș-apoi, zo, fugea, 

Pe Dunăre jos, 

La Craiova mică, 
La-a lui muichiliță. 
Ea cum ajungea, 

La ușe zbiera : 

A lu strinu mumă, 
Cum ieșia-ntr-o fugă ! 
Miorica lui 

Zise mumii lui: 

— Cea mumă bătrină, 
Lu strinu ești mumă t 
Aide să mergem, 
Strinu s-a-nsurat, 


a 
LAMA as a more ie A urce ph tată, ath EE EAE rae ETN 


LE AER o e e momen orară 3 ema mem E mceriae rm me m i oe 
E pupa fr tai SA EA bi SI 


FTA a PO EESE O a ae ma m ma me aeih Aoin aria 
si i 00, colac zii PI EPES 978 AARET rii i ji Die iure EE VEREER ENEE NORT EAA EOE S T EE E EES at Ké 
a A a a ma eta. ella” E o ta pei er „inerea an li Bt E E E a riste? Citi ren p Du ğü îi 
tn orange tite tă E tones A lie A S RAS ipinia cette Hran a Oua ca eu al aia a aaa aia Rp ue i caca rareori ee amenoree a a rep AGE a SI RIA 


Doriti eee Iometer stimei ee aie 


Mireasă și-a luat 
Pistolașu-al mic, 
Mic și ruginit, 

De trei ai umplut 
Cu-aur şi argint, 
Nuntă și-a făcut... 
Lăutari avut, 

Păsări, lăutari, 
Preoţi, munţii-ai mari; 
Soarele şi luna 

l-au ţinut cununa! 
Baba de auzea, 

La strinu-mi venea, 
Pe strinu-l găsea, 
Colea-n ape reci, 
Pe-ale livezi verzi. 
Mioara că-i spunea: 
— Cea maică bătrină, 
Ești lui strinu mumă! 
Strinu a poriîncit, 

Pe strinul să-l luăm, 
Noi să-l îngropăm 
La tirla bătrînă, 

In adăpost de vint; 
La cap să-i punem 
Fluierel de trestie, 
Dă la lume veste! 
La briu îi punem 
Fluierel de corn, 

Să cînte de dor! 

La picioare îi punem 
Fluierel de salcă, 
Inimioara-mi sacă ! 
Și iar îi spunea: 

— Stăpină, stăpînă, 
Sapa-n mină-oi lua, 
Mumă, și-oi săpa; 
În tirla bătrină 

Este o stomă plină, 
Banii de pe lină: 
Și-n toru la miei 
Mi-este un ulei, 
Ș-ala plin de lei, 


262 


Banii de pe miei; 

In obor la proptiţă 

Este o stomniţă 

Plină cu leiţă, 

Banii de pe miţă, 
Baba de-mi săpa, 
Banii-aridica, 

La sud se ducea, 

In judecată îi da; 
Sudu-i judeca, 

Și-i băga la pușcărie, 

li băga pentru vecie! 
Baba de colea, 
Miorica-și lua 

Ș-acasă-mi venea ; 
Mliorica, zo, prăsa, 

Ș-altă turmă că făcea, 

Şi intra iar la Craiova, 
Jos în Țara Românească, 
Ca pentru să pomenească! 


106 


MIORIŢA 


Pe cel crac de munte, 
Merg oili-n frunte, 
Fi-va vro cinci sute, 
Ba că-s mai multe. 
Vro fi vo cinci mie, 
Cine le va ştie! 
Da' ciini le păzea, 
Și le cuprindea. 
Da-i nouă ciobani 
De două surori, 

Ei mi s-a vorbit 

Și s-a tăinuit 

Stăpin să omoare, 
Cătră însărare, 

Vitili să-mpartă, 
Nouă părți să facă. 
O oaie-auzea, 

În urmă uidea. 


— Oiță plăviță, 

Cu şapte corniţă, 
Sau mi-ai ologit, 
De-n tirlă-ai uidit? 
Oaia de-auzea, 

Din gură zicea: 

— Nici n-am ologit, 
Nici n-am pirlogit, 
Eu am auzit 

Nouă ciobănei, 

De două surori, 

Și ei s-a vorbit 

Și s-a tăinuit 
Stăpîn să-mi omoare, 
Vitili să-mpartă, 
Nouă părți s-o facă. 
Stăpin de-auzea, 
Din gură zicea: 

— Oiță plăviță, 

Cu nouă corniţă, 

Tu ca să le spui, 
De m-or omori, 

Pe mine mă-ngroape 
Dindărătul tirlii, 
Unie latră cînii; 
Vintu mi-o bătea, 
Cinii mi-o alătra, 

Și cînii m-or plinge 


Cu lacrimi de singe. 


107 


COSTEA ȘI FULGA 


Pe cimpul Tirhiniei, 
Şi pe-al Tirhenului, 
Scoate Costea oile, 
Și umple grindurile, 
Și toate vălcelele. 


Scoate Costea mielușele 


Cît în lume viorele, 
Și mi-așează stinile 
Pe toate măgurile, 


în toate grindurile; 

La măgura retezată, 

Unde a mai fost o dată. 

Și mi-avea Costea, mi-avea 
Patruzeci de cîini bătrîni, 
Care păzea pe la stini; 

Și o sută de copircei, 

Care umblă după oi; 

Mai avea și pe Guda, 

Pe Guda, căța bătrină, 
Fără nici un dinte-n gură. 
Astăzi luni și miine marți, 
Pleacă Costea la Galaţi, 
Cu catirii-mpovărați 

De argint și de sfanți, 

Și de galbeni ferecați, 

Să ia sare oilor 

Și fin berbecilor, 

Și opinci ciobanilor, 
Căpestre cirlanilor, 

Tăriţă minzaţilor. 

El dar cînd pleca, 

Ei pe Fulga mi-l lua, 

Lui Fulga-i dăruia 

Un berbecel de frigare 
Și-o mioară de căldare, 
Și-un caș bun din perpeleac, 
«Să-mi păziți turma cu drag!» 
Dară Fulga ce făcea? 
Adăsta pină-nsăra, 

Cu ceata lui se vorbea, 

Pe toți, frate, i-aduna 

Și din gură le zicea: 

— Ai la măgura bătrină, 
Cu mușchii de-un lat de mină; 
Unii să urlați lupește, 
Alţii să lătrați ciinește. 
Ciinii lui Costea-o auzea, 
Repede va venea 

Şi-n turmă or intra. 
Ș-avea Costea, mai avea, 
Mai avea ș-un mielușel, 
Mielușel ocheșei, 


Nu era-n turmă ca el! 

Cu patru perechi de coarne, 
Și coada de patru palme. 
Si-n virful cornițelor 

Avea pietre năstămate, 
De la Dumnezeu lăsate. 
lară Fulga ce făcea, 

li lua și mioara, 

Se ducea-n valea rea, 
Unde nima nu știa, 
Si-apoi el poruncea, 
Doisprezece junghia, 
Doisprezece că frigea, 

Și le-nvirtea-n belciuge, 
Să le fie carnea dulce. 
După ce mi le îrigea, 

In teancuri mi le-așeza. 
Astăzi luni şi miine marți, 
Veni Costea din Galaţi. 
Toate oile chema, 

Să le dea de socoteală; 
Jumătate nu ieșea, 

l se rupe inima! 

Nu vine lapte la măsură, 
De-o palmă şi-un lat de mină, 
Nici caş la încheietură, 
Doar nu e măsura, 

Care-i rupse inima. 

Toţi ciobanii mi-i chema, 
Şi cu ctiinii-alăturea, 
Şi-ncepea de întreba, 

Și nimica nu știa. 

Dar vezi, Costea ce făcea ? 
O dată că fluiera, 

Guda cind îl auzea, 
Drept la Costea că venea; 
Cum venea Guda, venea ? 
Venea cu capu-n pămint, 
Din ochi lăcrămi căzind. 
Dară Costea ce făcea? 

O dată că mi-o lovea, 
Numai două că-i mai da, 
Da' Guda, zo, mai răbda: 


264 


— C-am slujit la tată-tău, 
La tata tătină-tău, 
Aoleo, vai de mine, 
Acuma slujesc la tine, 
Şi nu-ţi pare rău de mine! 
Un vint de sus a burat, 
In dosul tufelor m-a dus, 
Atunci Fulga oiţă-a luat. 
Patru cupe cu lapte-i da 
Si Guda că le minca, 
$ din gură că zicea: 
— la-o, Costeo, după mine, 
Că știu calea lunei bine! 
Și mergea pe-o potecă, 
Cobora-n valea rea: 
Acolo Fulga pornește, 
Unde vara musca trece. 
Cobora în valea rea, 
Unde Fulga odinea, — 
Numai Guda mi-l știa; 
La virlacul cel adînc, 
Numai de Fulga știut. 
Cînd acolo ajungea 

Și pe Fulga mi-l vedea. 
Care şedea pe-o crengea, 
Si fuma dintr-o lulea, 
De-al dracului ce era. 

Lui Costea se arăta. 

lară Costea ce zicea: 

— Gudo, Gudo dumneata, 
O să faci cum oi putea, 
Să pui gura pe Fulga! 
Făcea Guda ce făcea 

De Fulga s-apropia, 
Cind pe burtă, 

Cind pe spate, 

Pină-l apucă de spate. 
Trage Guda haiduceşte, 
Stăpinu păcurăreşte. 

lată Costea c-ajungea... 
Cind o dată-n Fulga da, 
Cu pămint l-amesteca; 
De țărină-l scutura, 


Ș-apoi sta de-l judeca: 

— Aoleu, Fulga, hoţ bătrin, 
Cine te-a învăţat să furi ? 
Că ce ţi-am făgăduit, 

Ori de ce ai fost dorit: 

Un berbece de frigare 

Și mioară de căldare, 

Si caș bun din strecurătoare ; 
Și altu caș din perpeleag, 
Să-mi păzești turma cu drag! 
Apoi n-ai fost mulțumit 

Pe ce eu te-am dăruit; 
Mi-ai furat fruntea oilor, 
fala negustorilor. 

De-aceea nu te-oi ierta, 
Mi-ai luat şi mioara, 

Mioara de la Cîmpu-al-lung, 
Cu Ħnă pină-n pămînt! 
Mioara tu să mi-o dai, 

Că acum o să te tai! 

Și pe Fulga l-a tăiat, 

In vălcele l-aruncat, 

De l-a mincat fiarele, 

Fiarele și vulturii, 

C-așa i-a fost minţăle. 


108 
STANUŢA DIN CRAINA 


Foaie verde de-un zămalț, 
Astăzi luni, dar miine marţi, 
Poimine mă ivii în Galaţi, 
Cu cincisprece cai furati 

Și cu zece cumpăraţi, 

Zo, mă plimbam pin piaț'! 
Tăman caii mi-i vindui, 

Și banii cind mi-i primii, 
Tăman să le bem căpara 
Păgubașu imi cădea 

Și din gură așa-mi vorbea: 
— Bre Stănută din Craina, 
Cu căciula de-astragan 


Și cu cheba de vulpan, 
Dai ce caii mi-i îuraşi, 
Sărac dumneata mă lăsași, 
Și-acuma sint păgubaș ? 
Adu caii-n mina mea, 

C-ai mei sint caii ăștia !... 
Foaie verde de-o lalea. 

Da’ Stănuţă-așa-mi vorbea : 
— Nu tot mă făceareţi oţ, 


C-o să daţi mina cu-ai morți. 


Caii sint de la Timoc, 

Se cunosc pe bot, pe port! 
Păgubașu ce-mi făcea ? 
Mina pe cai îmi punea, 

La primărie-l ivea 

Și pe Stănuţă mi-l lua, 
La-nchisoare mi-l băga. 
Tot la temnița de piatră, 


De-un corn în pămînt băgată, 


De doi nemți mi-e așezată, 
Bat-o Dumnezeu s-o bată! 
Foaie verde de-o lalea, 
lacă noaptea-mi înopta, 
Zorile mi se vărsa. 

Foaie verde pelinuţă, 

La vale de Rueviţa, 
Venea maica lui Stănuţă 
Cu cinsprece bivoliță ; 
Zo,-mi alerga la temniță 
Să mi-l scoată pe Stănuţă. 
Bivoliţele le da, 

Pe Stănuţă nu-l vedea, 
lar la temniţă uidea. 

Dar muică-sa ce-mi făcea ? 
Zo,-mi chirăia, se văita, 
Indărăt mi se-ntorcea. 
Lină verde sămulastră, 
intr-ailaltă dimineaţă, 

La vale de Rueviţa, 

Vine taica lui Stănuţă. 
Cind oi zice foi de flori, 
Cu cinsprece de cîrlăiori. 
Zo,-mi alerga la temniţă 


oii: dati EEA prea ne netă SO ial ăi ia im dei ae Tine în mea mea ete ant a îm Pai ara pes 


| 

| 

f 
fii 
iE 


Hen, = Dem AA pop g; e arae E epea a în NR aa A H O p E R EE peage ii 


Ca să-l scoată pe Stănuţă. 
Dar cirlăiorii mi-i da, 

Pe Stănuţă nu-l vedea, 
Indărăt se întorcea, 

Tot plingind și suspinind, 
Și din inimă oftind. 

Lină verde ismă creaţă, 

A de treilea dimineaţă, 
Venea mindra lui Stănuţă, 
Cu patru cai la căruţă; 
Zo,-mi alerga la temniţă 
Să mi-l scoată pe Stănuţă. 
Caii, căruța mi-i da, 

Pe Stănuţă nu-l vedea. 
Zo,-mi plingea, se văicărea, 
Cu pumnii-n cap se bătea; 
Salba de la git dete deodată, 
Pe Stănuţă să mi-l scoată; 
Și dete doi cu coroană, 
leşi cu Stănuţă de mină. 
Dar Stănuţă așa-mi vorbea, 
Cind din temniță ieșea: 

— Frunzuliţă foi de nuc, 
Astă-vară-am fost aiduc, 

Şi la vară iar mă duc. 

Nu mă duc de sărăcie, 
Şi mă duc din dușmănie; 
Că dușmanii s-au vorbit 

Şi ei drumu mi-a-ngrădit, 
Nici cu pari, nici cu nuiele, 
Numai cu vorbite rele. 


109 


STAN DIN PERSACANI 


Am zis verde iasomie, 

Să vă spun o istorie, 
Dintr-a mea copilărie ; 

Să vă spun un cintecel, 
Mult mi-e scurt și frumușel. 
Cind oi zice măghiran, 

Au pe Stan din Persăcani, 


Nepotu lui Tăghiran. 

Foaie verde și-o lalea, 
Dară Stan ce-mi avea ? 
Tot o mică vie a sa, 

Şi la vie se ducea, 

Tot pe burtă se punea, 

Sta Stan piersăci de păzea. 
Dar pe burtă el tot stind, 
Și piersicile păzind, 

Cind peste plai a privit, 
Doi cîrlăiori mi-a văzut: 
Peste cîmp iarbă pășteau 
Și spre vie-ncet veneau. 
Foaie verde și-o lalea, 

Sta Stan și mi se gîndea, 
Cum ar face și-ar dregea, 
Cirlăiorii i-ar prindea. 
Stan așa acas' pleca, 
Năcăjit precum era. 

El în casă se băga, 
Scaunul-a!l verde mi-l lua, 
In bătătură îmi ieșea, 

Sta Stan şi mi se gindea. 
lacă muică-sa-l vedea 

Și din gură așa-i vorbea: 
— Cind oi zice bobolane, 
Ai mă muică, muică Stane, 
Ce, muică, te-ai întristat, 
Și ce dor te-a apucat? 
Or că banii ai furșit, 

Or că haine-ai ponosit, 
Ori cineva te-a bătut, 

De aia-mi șezi tu, muică, trist? 
Foaie verde floricea, 
Dară Stan așa-mi vorbea: 
— Mulică, muiculița mea, 
l-ascultă la mine-ncoa, 

Eu banii nu am furșit, 
Eu haina n-am ponosit, 

Și nima nu m-a bătut: 
De alta-mi șed eu, muică, trist! 
La vie tot mă ducind 

Și pe burtă tot șezind, 


Și piersăci eu păzind, 
Eu peste plai am privit, 
Doi cîrlăiori am văzut, 
Peste cîmp iarbă păscind 
Și-ncet spre vie venind. 
Muică, muiculița mea, 
Cum aș face și-aș dregea, 
Cirlăiorii aş prindea, 

Că mă doare inima! 
Dar muică-sa-aşa vorbea: 
— Măi Stănuţă, fata mea, 
Nu purta şi grija aia! 
Muică, dumneata oi lua 
Tot în mină foarfeca, 

In subţioară trăștioara, 
Și cu foarfeca oi pleca, 
La pădure te-oi ducea, 
Multe capre oi tundea, 
Și cu păru oi venea, 

Și lațuri oi împletea ; 

Cu lațuri oi pleca, 

Peste cimp oi privea, 
Tot la mica de ceșmea, 
Unde ciobani apă bea. 
Laţur'le oi așeza, 

Și tu micte-i pitula. 
Soarele-n amiaz o venea, 
Și cîrlani deasemenea, 
La a mică de ceşmea, 
Apă rece să mai bea. 
Cind în lațuri or călca, 
Din copite-or virdăia, 
Şi-n laţuri s-or încurca, 
Așa pe ei oi prindea. 
Foaie verde și-o lalea, 
Dar Stănuţă de-auzea, 
Lua-n mînă foarfeca, 

La subțioară trăiștioară. 
La pădure se ducea, 
Multe capre el tundea, 
Și acasă se-ntorcea, 

Și lațur'le le-mpletea ; 
Cu lațur'le-m pleca, 


Și peste cimp el privea ; 
Pe cîrlani el a văzut, 
Peste cîmp iarbă-au păscut 
Cu laţur'le-mi pleca, 
Tot la-a mică de ceșmea, 
Unde cîrlanii apă bea, 
Cum i-a spus lui muică-sa. 
Soarele la amiaz-ajungea, 
El lațur'le le întindea, 

Și Stan mi se pitula. 

Cind cîrlanii-mi venea 

La cea mică de ceșmea, 
Apă rece ei să bea, 

Ei în lațuri îmi călca; 
Din copite virdăia, 

Şi-n lațuri mi se-ncurca. 
Dar cîrlanii ce-mi făcea ? 
Din picioare-mi bătea. 
Stan lațur'le-mi trăgea, 
Lațur'le mi se rupea 

Și cîrlanii-mi scăpa, 

Și la fugă mi se da, 

Dară Stan, zo,-mi privea. 
El acasă se ducea 

Și în casă se băga, 

lară scaunu-al verde lua, 
In bătătură iar ieșea, 

lar sta Stan și se gindea, 
Dar muică-sa mi-l vedea, 
Și din gură aşa-mi vorbea: 
— Lină verde trei căftălane, 
Ai măi Stane, muică Stane, 
Ce, muică, te-ai întristat, 
Ori cirlanii ți-au scăpat ? 
Foaie verde și-o lalea, 
Dară Stan așa-mi vorbea: 
— Muică, muiculița mea, 
Am dat de pagubă rea, 
Cu lațur'le am plecat 

Și peste cîmp m-am uitat, 
Eu cîrlanii am văzut, 
Peste cimp iarbă păscind: 
Cu laţur'le că m-am dus, 


era am e ce bea ara a i că aie 


o nai ni art 0 ai it ii tinda i RD ai ama name d mare 
rE ERA E EAE pr? Roata E rece ere mie oa arte ilie 
Ş ze oma e z = Fas ikina o tite cina Pai ante Ia rr I SEY 


Și la ceşmea le-am întins: 
Cind cirlanii că-mi venea, 
La cea mică de ceșmea, 
Din copite virdăiau 

Și-n laţuri mi se-ncurcau. 
Cind laţurile le trăgea, 

Cu picioarele îmi bătea, 
Si lațur'le le rupea, 

Și cîrlanii îmi fugea. 

Dar muică-sa așa-mi vorbea: 
— Ascultă, Stănuțtă,-ncoa, 
Cu lațur'le te-i ducea, 
Peste cimp că oi privea, 
Tot o salcă oi vedea, 

Lină verde lemn domnesc, 
Unde cirlani se umbresc ; 
Tu laţur'le le-oi întindea, 
Şi-n salcă mi te-oi sunia : 
Cind cirlanii or venea, 
Tot la umbră or şedea, 
Și-n lațuri or călca! 

Tu lațur'le oi trăgea, 

Aşa cirlani-oi prindea. 
Dară Stan de-mi auzea. 
Cu lațur'le că-mi pleca, 

Și la salcă să ducea, 

El latur'le le-așeza. 

Cind cîrlanii-mi venea, 

Ei in laturi îmi călca. 

Din copite virdăia, 

Cu picioarele-mi bătea, 
Şi-n laturi mi se-ncurca ; 
Stan din salcă trăgea. 

El cirlanii mi-i prindea, 
Drept pe ei încăleca. 
Unde Stan mi se ducea ? 
Lină verde de măr crăţ, 
Să ducea-n lubucovăţ, 
Unde se vind ciîrlani cu pret. 
In lubucovăţ cum ajungea, 
Negustori mi-l ocolea ; 
Stan prin tirg mi-i tot plimba, 
Negustori mi-l intreba: 


— Lină verde salbă moale, 
Ai bre Stane, naică Stane; 
Ț-or fi cirlanii de vinzare, 
Ca să-ţi dăm pe ei parale? 
Da’ de ţi-or fi de schimbare 
Să-ţi dăm tot pe-unu doi, 
Să pleci bogat de la noi! 
Dară Stan așa-mi vorbea: 
— Negustori, priviţi-ncoa ! 
Cind oi zice de lămii, 
Ăştea-s pui de bidivii 

De umblă negustori pe ei; 
Vă cer zece mii de lei! 
Dară ei nu mai vorbea, 
De loc banii număra. 
Stan banii că și-i primea, 
Și-ndărăt mi se-ntorcea ; 
lar la vie se ducea, 

Si pe burtă se punea, 

lar sta piersăci-mi pazea. 
Da’ unchi-su cum lucra, 
Tot de cirlani ispitea, 

Că s-a pierdut cirlanii iia. 
Tot a-ntrebat şi-a ispitit, 
Că cirlanii și-a pierdut. 

Și la Stan că mi-a venit, 
Şi pe Stan mi l-a-ntrebat, 
Din gură a cuvintat: 

— Lină verde mărăcine, 

Ai bre Stane, bre copile, 
Tu pe burtă-aci tot stind, 
Si piersăcile tot păzind, 

Şi peste cîmp tot privind, 
Cirlanii mei n-oi fi văzind 
Peste cimp iarbă păscind? 
Că cîrlanii i-am pierdut, 
Si nu mai știu unde sint! 
Dară Stan așa-mi vorbea : 
— Bre unchiule dumneata, 
Să-mi dai pe Galbina, 
Să-ţi aduc cirlanii-aşa ; 
Pe Galbina-aş incălica, 

Şi cirlanii-aș căuta. 


Dar unchi-su-așa-mi. vorbea =: 
— Lină verde frunză moale, 
Ai bre Stane, taică Stane, 
Vină, ia pe Galbina, 

De-mi cată cîrlanii ăia. 

Dară Stan ce-mi făcea ? 

El acasă se ducea, 

Pe Galbina-ncăleca, 

Cu Galbina el pleca. 

Unde Stan mi se ducea? 

El trecu în lubucovăţ, 


Unde-a vindut cîrlani cu preț. 


lar prin sat cind trecea, 
Galbina, zo,-mi rîncheza, 
Colea-n deal la o ceșmea: 
Tăman cîrlani apă-mi bea, 
O fetiţă-i adăpa. 

Și cirlanii apă bea, 

Tot pe mumă-sa-auzind, 

Pe Galbina rînchezînd, 

Ei fetita a călcat, 

Și spre mumă-sa au plecat: 
Stan cîrlanii și i-a luat, 

Și la fugă mi s-a dat. 
Cind Dunărea a trecut, 
Drept la Galati mi s-a dus, 
Cînd în piată mi-a venit, 
Negustori l-au ocolit, 

Dară Stan, zo-i lăuda, 

Tot din gură-aşa zicea: 

— Cind oi zice bob de mei, 
Aștea-s pui de bidivii, 

De umblă negustori pe el, 
Vă cer zece mii de lei. 

Da” negustorii ce-mi făcea ? 
Cu el nici nu mai vorbea, 
De loc la bani număra, 
Bidivii cumpăra: 

Stan banii ș-a luat. 

Pe Galbina-a-ncălicat, 

Și prin piată s-a plimbat. 
Negustorii se: tinea 

Pe Galbina ca să ia. 


Dară Stan, zo, le vorbea: 
— Negustori, priviți-ncoa, 
Nu căiră-ți paraua, 

Asta este Galbina ! 

Mumă e la bidivii, - 

Vă cer zece mii de lei 
Dară Stan ce mi-a făcut 
Cind pe Galbina a vindut? 
El Dunărea a trecut, | 
lar acasă a venit; 

De acasă a plecat, 

lar la vie-a apucat ; 

El la vie se ducea, 

lar pe burtă să punea. 
Dară Stan ce lucra ?... 
Cind pe unchiu el vedea 
Că-ncotro el îmi venea, 

El bolnav mi se făcea, 

Că mi-l doare inima: 

Dar unchiu-su mi-l întreba, 
Tot de iapa Galbina. 
Dară Stan așa-mi vorbea. 
Da’ cu mina se ținea 

Că mi-l doare inima, 

Aşa din gură grăia: 

— Lină verde un spana, 
Unchiule, cind am mincat, 
Ţi-a fost iapa de furat; 
Cînd în piață am venit, 
Tot cirlanii să caut, 
Țiganii m-a ocolit, 

Dar țiganii ce-a făcut ? 

Ei iapa și-a cunoscut, 

De pe ea mă descălecară, 
La bătaie mă luară. 

O sută de lei le dedei. 
De-abia scăpai de la ei! 
Dar unchiu-su așa vorbea: 
— Bre Stănuţă, fata mea, 
Nu purta inimă rea! 
Mina-n buzunar băga. 

Trei Sute de lef scotea 

Și lui Stănuţă-i da: 


DE 


pa SE nr are p e manti 


LE i a S RI ISI ep II RI i 
— ea gem ee Bal dr oaia a TE petrecea 230 RER a 


ast A MLE afli Deo ea P edu șa 


ce 38 fată FANE eiti Pati oi O a ia sr EEE i ia tn ee BT o n iat mi 
La La ter acra val g mormon e ii 


Lr SAATA e annn n De MIENIE EaR A = ean ae e E e a re pe pe rea 


— Du-te bea-n cafenea, 
Nu purta inimă rea! 
Stan de la vie-mi pleca, 
Tot în sat el cobora, 

Și de treabă el vedea. 
Cind unchi-su murea, 
Stan tot rindu făcea, 

Pe unchi-su-l îngropa, 
Cum făcea toată lumea. 
Cind ziua ceea venea, 
Bună pomană-i punea, 
Doi lăutari că-mi tocmea, 
Şi-n cintec mi se punea. 
Lăutarii au cîntat, 

Și eu că i-am ascultat; 
l-auzii pe ei cintind, 

Şi eu vă spusei pe rînd. 


110 
CALIN DIN BUCOVAT 


intr-o siintă dumineca, 

Văzi, Călin ce îmi făcea ? 
Cu tată-su se vorbea, 

Foaie verde colălie, 

Să plece-n negustorie. 
Călin sluga o chema, 

Aşa din gură-i vorbea: 

— Măi tu loane, sluga mea, 
În grajdi de piatră te-oi băga, 
S-o ţăsăli pe Galbina ; 
Galbina beligrădeanca, 
Tare-i hoaţă pădureanca. 
Sluga-n grajdi mi se ducea, 
Pe Galbina o rostea, 

li da de minca ovăsc, 

Ca să-i şadă părul creţ, 
Șeaua pe ea că punea, 

Și Călin se-ncăleca, 

lar cu sluga îmi pleca. 

Sus la munte, la Țirnaica. 
Și de-acolo cumpăra 


270 


DEE agp 


Două sute de miori, 

Ce le cată negustori; 

Tot miori de-ale bălane, 
Se caută la vinzare. 

Și de-acolo că pleca, 

Sus la Mircoi se ducea: 

Și de-acolo cumpăra 

Două sute de berbeci, 

Şi oi tot de-ai belci, 

Cu coarnili mari crescute, 
Crescute, vezi, la munte, 
Nici de soare nu-s văzuţi, 
Numai pe munți îs păscuţi. 
Și de-acolo că pleca, 

Jos la Reca cobora 

$i de-acolo cumpăra 

O sută de oi bătrine, 

Le despărțea, vezi, de stine. 
Toată turma mi-o-aduna 
Şi-o pornea de Cladova, 
La Graboviţa-nsăra, 

Aci oile oprea, 

Și de cină că punea, 

Cu sluga vezi îmi cina, 

Așa din gură-i vorbea : 

— Măi tu Ioane, sluga mea, 
la să iei tu boata-n mină, 
De păzăște oili, 

Pin’ se vărsa zozrili. 
Toată noaptea nu-mi durmea, 
Nici Călin, da' nici sluga. 
De la mijlocel de noapte, 
Cu fiorii cei de moarte, 
lacă lupii mi-i lovea, 
Turma-n trii că o spărgea. 
Da’ cînd ziuă se făcea, 

La numărat o pornea, 

Și la număr nu-i ieșea; 
Dară sluga se-ntrista, 

De frică nu mai putea, 

Că-i oprește simbria. 

Da' Călin aşa-i vorbea: 

— Măi tu loane, sluga mea, 


Nu purta inimă rea, 
C-așa-i negustoria. 

Eu nu-ți opresc simbria, 
Că prea l-asculți pe naica. 
Și cind ziuă se făcea, 
Toată turma o pornea, 

O pornea de Cladova. 
Cind la Cladova-ajungea, 
Se trăgea baș în bara; 
Mai zăbovea cîtăva, 

lacă negustori venea, 
Negustori din Rușava, 

Și la tocmă s-apuca, 

Din două vorbe făcea. 
Toată lumea o pornea, 

O pornea la Techia 

Ca să treacă Dunărea. 
Cind ajungea la Techia, 
Toată lumea o preda, 

Banii toți că mi-i primea 
Și se băga-n cafenea. 
Minca şi se veselea. 

Cu sluga alăturea ; 

Multă lume că venea, 
Călin pe toți îi cinstea. 
La categiță-mi striga: 

— Cafegito dumneata, 

la să-ntrebi lumea asta, 
Pe toţi care cum bea, 

Ori că vin ori că rachiu, 
Ori că vin de-al mărmeziu, 
Lumea să mă pomenească, 
Cu mine benchetuiască, 
Sint Călin din lubucovăţ, 
Ce-am vindut turma cu preţ, 


Și mi-am primit banii toți. 


Baș văru mi-l auzea, 
Văru-su din Techia, 

Că ei doi mi se găsea, 
Și bine că se pregătea, 
Inainte pe drum pleca, 
Să-i țină lui Călin calea. 
Călin după ce minca, 


271 


La slugă așa-i spunea: 

— Măi tu loane, sluga mea, 
Tu să te culci aicea ; 

Că tu, vezi, mergi p2 picioare. 
Eu mă duc că sint călare. 
Mergea Călin tot pe drum, 
Da' dușmanii peste cimp. 
Mergea el cît mai mergea. 
De ajunsă-n Cladova, 

Și dușmanii iar aşa. 
Da-n Cladova alţi dușmani, 
Cum stăteau, se tăinuiau 
Pe Călin cum să-l omoare, 
Dincolo pe calea mare; 

Toţi dușmanii că pleca, 

Să ţie lui Călin calea. 

Da' și Călin ce făcea? 

O ţiră de vin că bea, 

lară pe drum că pleca. 
Călin mergea tot pe drum, 
Da' dușmanii peste cîmp: 
Cu ochii după Călin, 

Să nu-l piardă de pe drum. 
Vezi dușmanii ce făcea, 
Inainte că-i ieșea, 

Baș la pod la Birloaga. 
Galbina se spăiminta 

Și ocol la cîmp că-i da, 

Și iar pe drum el o pornea, 
Ajungea la Graboviţa. 

Și acia se oprea, 

Pe cafegiu mi-i striga, 

Vin de-al bun lui ca să-i dea; 
De călare el că-mi bea, 

Și iar calea o apuca. 
Ajungea la Palanca 

Și iar din drum că striga: 
— Măi cafegiu dumneata, 
la adu o chilă de vin, 

Ca să beau eu de drum; 
Că am cale depărtată, 

Nu se știe ce m-așteaptă! 
Călin de călare-mi bea, 


Da’ cafegiu-i zicea: 

— Măi Căline dumneata, 
Odibhnește-te-aicea, 

Nu te duce-acuş noaptea: 
Ţi se-ntimplă, vezi, ceva, 
Și-ţi răpune viața! 

Da' Călin îi răspundea: 
— N-am frică cu Galbina, 
Dau fuga cit oi putea, 
Pin'la moară la Țena: 
Acea moară ce-i a mea, 
Odihnesc cum eu oi vrea. 
Din Palanca iar pleca, 
Da' duşmanii-nainta, 
Duşmanii calea-i tinea, 
Baş la pod la Slatina: 
lar nimic nu folosa, 
Galbina se spăiminta. 

Și piste cimp o luva, 

Da’ dușmanii răminea ; 
Călin, Doamne, zo, fugea, 
Pin'la moară la Țena. 
Cind la moară ajungea, 
Baş mumă-sa se brodea, 
Uşa lui ii deschidea, 

Pe Galbina-n grajili băga, 
Călin in moară intra 

Şi la foc se așeza, 

Cu mumă-sa tăinuia. 
Nici taina n-o isprăvea, 
lacă duşmanii ajungea, 

Și la uşe că striga. 
Văru-su din Techia. 

Aşa la uşe striga: 

— Măi tu vere dumneata, 
Deschide tu moara ta, 
Macin cu cită făină, 

Ce să fac, vai de mine! 
-- Măi tu vere dumneata, 
Eu uşa n-oi deschidea, 
C-acus este noaptea. 

Si văzui ceva cola. 

Mi se strică inima! 


272 


Dar văru-su iar zicea: 

— Măi tu vere, măi Căline, 
Nu-ţi e milă, vezi, de mine, 
Nu mai pot afară sta, 
Rău mă ploaie ploaia; 

Că vezi ploaia rău mă ploaie, 
Și boabili mi se moaie; 
Că strișina rău îmi pică, 
Și bucatili îmi strică! 

— Măi tu vere dumneata, 
Nu sta degeaba acia, 

Că uşa n-oi deşchidea, 
Ție bucatele s-o strica; 
Cînd ziua se va vărsa, 
Alte bucate ți-oi da, 

Da' ușa n-oi deschidea! 
Da' dușmanii de-auzea, 
Buni pirgheți că îmi tăia, 
Și la uşe-mi opintea. 

Ei ușa că mi-o spărgea, 
Piste Călin că intra; 
Da’ Călin se pitula, 

După pietre se ferea. 

Pe Călin bine-l pindea, 
Cot la cot ei îl lega, 

Da’ Călin mi se ruga: 
— Mai lăsaţi-mă cîtăva, 
Vă dau banii ce-oţi cerea! 
Da’ văru-al din Techia, 
isa din gură-i grăia: 

-— Eu, vere, mi te-aș lăsa, 
Da' nu mă lasă inima, 
Că tu ești, vere. bogat, 
Si nu mărești de sărac! 
Stii tu. vere, cînd veniși, 
Si tot griul căpăriși, 

Eu dacă sint om sărac, 
Fu la bani m-am bucurat, 
Si tu tot că l-ai luat, 
zu piine nu mi-am gustat! 
Si nici asa nu-l lăsa. 
Pe Calin îl omora, 

Pe mumă-sa iar așa, 


Focuri mari că îmi făcea, 
intre focuri îi punea; 

Și ardeau de se stocșeau, 
Ca purceii se frigeau. 
Dușmanii banii mi-i lua, 
Pe-altă cale o pornea. 
Da' dușmani care era, 
Foaie verde trii masline, 
O să vi-i spun baș pe nume: 
Al dintii care era, 

Baş Sucea din Graboviţa, 
Negrei din Veleșniţa, 
Tăranu din Birloagă, 
Cu Rujan din Văiuga 

Și Țică din Corbova, 
Foaie verde trei migdale, 
Bereci din Virbiţa Mare, 
Foaie verde de-o sipică, 
Silai din Vîrbiţa Mică, 

Și din Costol, pistol gol, 
Bucătariu din oraș, 

Ce-a fost haiduc, minca-l-aș, 
Flocomeţ din Gegeraţi 
De-l ardea pin'la ficați. 
Şi văru-su din Techia, 
Bată-i Maica Precista. 
Da' cînd ziua se vărsa, 
lacă un moș că venea, 
C-o mică de tăgircioară, 
Doboară-n vale la moară. 
Cind la moară cind venea, 
Friptura, zo,-i mirosa, 
Cînd sama bine o luva, 
Pe Călin mi-l cunoștea, 
Intre focuri se frigea, 
Călin și cu mumă-sa. 
Dară moșu de vedea, 
Fuga-n sat mi se ducea, 
Tot la tata lui Călin, 

lar pe ta-su-l intreba, 
E dus Călin undeva? 
Da' tată-su-i răspundea : 
— Foaie verde colălie, 


273 


Călin e-n negustorie. 

lar moșu că-mi zicea: 
— la aida-n vale la moară, 
Mai aproape de izvoară, i 
Să-l vezi pe Călin al tău, 
Cum l-a bătut Dumnezău ! 
Da’ tată-su de-auzea, 

Caii fuga înjuga, 

La căruță mi-i punea 

Și la moară să ducea, 

Avea, frate, ce-mi vedea: 
Pe Călin și mumă-sa, 

Fripţi între focuri îmi şedea. 
Oasele că le-aduna, 

In căruță le punea, 

Multă lume s-aduna, 

Pe ei mindru-i îngropa, 
Mare piatră le punea; 
Doamne, de se pomenea, 
Ca la ei la nimenea. 


san AA abia e deea v ie Da Ara isi ta e ea ne a PETE a ai 


sa rm le, a me ae e ii e afet za Dao ret ata 


AN a ID arde pi d e 
Mana Marea rate mapa eg tem 


V. DESPRE CURTEA 
FEUDALA 


Mii 
NEGRU-VODĂ ŞI MANOLEA 


Pe Argeş în jos, 
Pe un mal frumos, 
Negru-vodă trece 
Cu tovarăși zece: 
Nouă meșteri mari 
De la Poenari, 
Calfe și zidari. 

Cu Manolea, zece, 
Care-i și întrece. 
Merg ei toţi pe cale, 
Ca s-aleagă-n vale 
Loc de mănăstire, 


Loc de pomenire. 
lară cum mergea, 
Ei că să-ntilnea 
Cu un ciobănaș, 
Din fluier doinaș. 
Și cum îl vedea, 
Domnu-l întreba: 
— Mindre ciobănaș 
Din fluier doinaș, 
Pe unde-ai umblat, 
De ochi nu ţi-a dat, 
Pe Argeş în sus, 
Cu turma te-ai dus, 
Pe Argeș în jos 

Cu turma ai fost? 
Nu cumva-ai văzut, 
Pe unde-ai trecut, 
Vrun zid părăsit 
Şi neisprăvit? 


— Ba, doamne,-am văzut, 
leri cînd mi-am trecut, 


Un zid părăsit, 
Rău e nămolit 

Și neisprăvit! 

Cînii, cum îl văd, 
La el să reped, 

Și latră-a morțiu, 
Şi-mi urlă-a pustiu. 
Colea la grindiș, 
In vale-n aluniș! 
Domnul l-auza, 
Mult  se-nveselea 
Şi curind pleca, 
Spre zid se-ndrepta 
Cu nouă zidari, 
Nouă meşteri mari, 
Și Manolea, zece, 
Care-i și întrece. 
— lote zidu meu, 
Care-l aleg eu! 
Zid de mănăstire, 
Pentru pomenire ! 


lar voi, meșteri mari, 


274 


Calie de zidari, 
Zi, noapte, siliţi, 
Lucrul de-l porniţi 
Ca să-mi ridicaţi, 
Amu să-mi zidiţi 
Mănăstire-naltă, 


Cum n-a mai fost altă; 


Că v-oi da averi, 
V-oi face boieri, 
lar de nu, apoi 
V-oi zidea pe voi, 
V-oi zidea de vii, 
Chiar în temelii! 
Zidu meu să crească 
Și să tot sporească, 
Să nu zăbovească! 
Meşterii  grăbea, 
Stforile-ntindea 

Şi mereu lucra. 
Ziua ce-mi zidea, 
Noaptea surupa ! 
Trei zile lucra, 
Zidu nu sporea ; 
Lucrau în zadar, 
Cu vai și amar! 
Domnu se mira, 
Apoi mi-i mustra 
Să-i puie de vii 
Baș la temelii? 
lar bieţii zidari, 
Nouă meșteri mari, 
Tremura lucrind, 
Lucrau tremurînd, 
Zi mare de vară, 
Ziua pină-n seară. 
lar Manolea sta, 
Nici nu mai lucra 
Siorile-astringea, 
Nici nu mai zidea. 
Apoi se culca, 
Adine  adurmea. 

La el că-mi venea 
O șoaptă de sus, 


Aevea i-a spus: 

— Zidu n-o spori, 
Pină n-oţi zidi 
Dintii sorioară, 
Dintii soţioară, 

Care s-a ivi 

Miine-n zori de zi, 
Aducind bucate 

La soț sau la frate! 
Apoi se scula 

Ș-așa cuvinta: 

— Nouă meșteri mari, 
Ştiţi voi ce-am visat 


De cind m-am culcat? 


O șoaptă de sus, 
In vis că mi-a spus: 
Oricit am lucra, 
Noaptea s-o surpa, 
Pină n-om zidi 
Surioara noastră, 
Cea dintii nevastă, 
Care s-a ivi, 
Miine-n zori de zi 
Aducînd bucate 

La soț ori la frate! 
Voi dacă voiți 

Ca să isprăviţi 
Sfinta mănăstire 
Pentru pomenire, 

Ai ca să jurăm 

Și să ne legăm, 
Taina s-o păstrăm. 
Orice surioară, 
Orice soțioară, 
Miine or veni, 
Jertiă s-or jertfi... 
Şi-n zid s-o zidim, 
Visu să-mplinim. 
lacă-n zori de zi, 
Manolea se sui 

Pe gard de nuiele, 
Și mai sus pe schele: 
Pe cîmp se uita, 


275 


Cine că-mi venea ?... - 
Soţioara lui, 

Floarea cîmpului... 

Ea s-apropia, 
Manolea plingea, 
Inima-i frîngea, 
Ș-așa-ngenunchea 

Și mi se-nchina, 

Cu foc se ruga: 


— Dă-i, Doamne, în lume, 


O ploaie cu spume, 
Să facă piraie, 
Apele să crească, 
Mindra să-mi oprească; 
S-o oprească-n cale, 
Să-i verse mincare! 
Domnul se-ndura, 
Ruga-i asculta, 
Norii-i aduna, 
Cer-ntuneca, 

Și cura deodată 
Pioaie-nspumegată, 
Și-mi curse-n șuvoaie, 
Și-mi mearsă-n piraie. 
Dar cu cit ploia, 

Pe mindra n-o oprea 
Și ea tot venea, 
Apele-mi trecea 

Și s-apropia. 

Manolea o vedea, 
Inima-i plingea, 

Și iar se-nchina, 

Și iar se ruga: 


— Dă, Doamne, un vint, 


Un vint pe pămînt, 
Un vint de-al turbat 
Cum n-a mai fost alt, 
Munţii să-i răstoarne, 
Paltinii să-ndoaie, 
Brazii să-i despoaie, 
Pe mindra s-o-ntoarcă; 
Să se zăbovească, 


Viaţa să-și lungească ! 


PETES. 


rie 


ETE S E 


c XTao-cai 


E PIE 


eat E aa Li 


Domnul se-ndura, 
Ruga-i asculta 
Şi-mi sufla un vint, 
Un vint pe pămint, 
Care vijia, 

Brazii indola, 
Munţii surupa, 
Apele oprea. 

Da' mindra sporea, 
Tot s-apropia, 

Iat-o c-ajungea, 
Mult se-nveselea... 
lar cei meșteri mari, 
Cei nouă zidari, 

Ei cum mi-o vedea, 
Toţi se-nveselea, 

lar Manolea 
Mindra-și săruta, 
In braţe o lua, 
Schele arunca 

Şi-n zid o zidea, 
Aşa-i tot zicea: 


— Stai tu, mindra mea, 


Nu te speria, 

Că vreau să glumim 
Şi să te zidim! 
Mindra nu-i credea, 
Veselă ridea, 

lar Manolea 

Ofta și lucra, 

Zidu de zidit, 

Visu de-mplinit. 
Zidu se suia, 

Și mi-o cuprindea, 
Pin'la gleznișoare, 
Pin'ia pulpișoare, 
lar ea, vai de ca, 
Nici nu mai ridea, 
Ci se speria, 

Și mereu zicea: 

— Zidăraş Manole, 
Meștere Manole! 
Zidu rău mă stringe, 


276 


Trupușoru-mi fringe, 
Țiţişoara-mi curge, 
Copilașu-mi plinge ! 
Că eu m-am sculat, 
De noapte-am plecat, 
Ș-acas' mi-am lăsat 
Copil nescăldat! 
Zidu se suia, 
Trupu-i cuprindea 
Pin'la gleznişoare, 
Pin'la pulpișoare, 
Pin'la costișoare, 
Pin'la țiţișoare, 

lar ea, vai de ea, 
Nici nu mai ridea, 
Ci mereu plingea, 
Ș-aşa mi-l ruga: 
— Zidăraş Manole, 
Meştere Manole ! 
Copilaşu-mi plinge, 
Țiţișoara-mi stringe, 
Trupuşoru-mi frînge! 
Manolea tăcea 

Și mereu zidea, 
Zidu se suia 

Și mi-o cuprindea 
Pin'la costișoară, 
Pin'la ţițișoare, 
Pin'la ochișori, 
Pin'la perișor, 
Încit, vai de ea, 

Nu se mai vedea; 
Și se auzea 

Din zid că zicea: 
— Zidăraș Manole, 
Meștere Manole! 
Zidu rău mă stringe, 
Viaţa mi se stinge, 
Trupuşoru-mi fringe, 
Țiţişoara-mi curge, 
Copilaşu-mi plinge 
Cu lacrimi de singe! 
Manolea-mi zidea, 


Lacrimi îi pica, 
Meșteri năvălea, 

Cu arşini pe ea. 

Zidu tot creștea, 
Da'ea îmi gemea... 
„Pe Argeș în sus, 
Pe un mal frumos, 
Negru-vodă trece, 

La inimă e rece. 

Vine să se-nchine, 
Falnică zidire, 
Mănăstire-naltă, 

Cum n-a mai fost altă. 
Domnul îmi sosea 

Și la ea-mi privea, 
Mult se-nveselea, 
Astfel le grăia: 

— Voi, meșteri zidari, 
Zece meșteri mari, 
Să-mi spuneți voi drept, 
Cu mina la piept, 
De-aveţi meșterie, 

Ca să-mi faceți mie 
Altă mănăstire 

Pentru pomenire, 

Mult mai luminoasă 
Și mult mai frumoasă! 
lară cei zidari, 

Zece meșteri mari, 
Cum stau pe grindiș, 
Sus pe-acoperiş, 

Veseli se mindrea 

Și astfel vorbea: 

— Ca noi meşteri mari, 
Alţii nici că sînt 

Aici pe pămînt! 

Află că noi știm, 

Știm ca să zidim 

Altă mănăstire 

Pentru pomenire, 

Mult mai luminoasă, 
Cu mult mai frumoasă ! 
Domnu-i asculta 


„sr: 


Și pe ginduri sta, 
Apoi că ridea, 
Ș-apoi porincea 
Schelele se strice, 
Scara s-o ridice, 
Și pe cei zidari, 
Zece meșteri mari, 
Să mi-i părăsească 
Colo, pe grindiș, 
Sus, pe-acoperiș. 
lară cei zidari, 
Zece meșteri mari, 
Ei sus răminea 

Și se stătuia, 
Ș-apoi își făcea 
Aripi zburătoare 
De șindrili ușoare, 
Ș-apoi le prindea, 
Și-n văzduh zbura, 
Da’ pe loc cădea, 
Și unde cădea, 
Piatră se făcea!... 
lară Manolea, 
Zidăraş Manolea, 
Tocmai cînd sărea 
Incă-mi auzea 
Din zid că feșea 
Un glas năbușit, 
In suflet înfipt, 
Care îmi gemea 
Și-aşa îmi grăia: 
— Manole, Manole, 
Zidăraș Manole ! 


Zidu rău mă stringe, 


Trupușoru-mi fringe, 
Țiţișoara-mi curge, 


Viaţa mi se stinge, 


Copilul îmi plinge 


Cu lacrimi de singe ! 


Manolea-o-auzea, 
Minţile-și pierdea, 
Ochii-și învelea, 
Lumea se-ntorcea, 


e tii aa acu RE atata ER dai PT Ea aia - = s 
Bayern ti a EEO PE Stat int =4 E N Nerei 


i pă 
3 d 
+ Să 
£: 
ij 
ii 
4 i 
i [i 
i E 
i 
| 
Hh 
$, 
E 
i : 
Rat 
| 
£ 
ii 
S i 


Norii se-nvirtea, 
Și de pe grindiș, 
De pe-acoperiș, 
Jos el îmi cădea! 
Oase sfărima, 
Sufletu-i ieșea. 
Din trup se făcea 
O mindră ceșmea, 
O îintină bună, 
Cu apă puţină. 


112 
ŞTEFAN-VODĂ 


Șteian-vodă-n Bucureşti, 
L-ale case mari domnești, 
Ei la masă sta și bea, 
Toţi boierii ţăriei 

Și cu-ai Craioviţiei, 

Al treilea Moldoviei. 

Ei toți bea și minca, 

Și de nima nu grija. 
Aci-n boieri că era 

Ș-un cine de căpitan, 

Ș-un fiu de moldovean, 
Nici nu bea, nici nu minca, 
Numai ce sta de pira: 

— Ștefan-vodă dumneata, 
Unde, măre, s-a văzut 

Doi stăpini pe un pămint? 
Ștefan-vodă-n București, 
Dobrișan in Stoienești ! 
Da' să-i vezi oile lui, 

Ca ceriu, ca stelele. 

Da' să-i vezi măgarii lui, 
Nu mi-i poartă măgăreşte, 
Ci mi-i poartă boierește, 
Cu ciultane de argint, 
Atirnate pe la git, 

Varsă raze pe pămint. 
Ștefan-vodă de-auzea, 

Nici nu bea, nici nu minca, 


278 


Burta pe astal punea, . 
Mindru ferman că scria, 
Irișlica mi-o chema, 
Fermanu-n mînă îi da. 
lrișlica ferman lua 

Și-n Stoienești că-mi ajungea ; 
La Dobrișan că-mi intra, 
Pe Dobrișan mi-l găsa, 
El la masă că-mi ședea 
Cu boieri alăturea. 

Ei cu toţii că îmi bea, 

Și de nima nu grija. 
lrişlica ce-mi făcea ? 
Fermanu-n mină îi da. 
Dobrișan cînd mi-l vedea, 
Pornea de mi-l cetea, 
Lacrimile-l podidea, 

Și la boieri le spunea: 

— Domnilor, boierilor, 
Luaţi de beaţi şi de mincați, 
Că mie că mi-a trimes 
Șteian-vodă să mă duc, 
Să-i arăt ce-am făcut, 
Cu tot agarlicu meu; 

Pin’ cocoșii n-o cînta; 
Judecata mi-e făcută ! 
Două furci și-o cumpeioară, 
Ș$-o subțire îrînghioară. 
Boierii de-auzea, 

Cu toţi să cutremura, 

Pe ușă-alară ieșea; 

Dar Dobrișan iar așa, 
Nici nu bea, nici nu minca. 
El afară că-mi ieşea, 
Mi-ncirduia oile, 

Și tot agarlicu lui. 

Mi-era fruntea-n București, 
Dară coada-n Stoienești. 
Cum bate clopotele, 

Ca și cînd trag aringur'le! 
La Bucureşti ajungea, 
lrişlica ce-mi făcea ? 

Ea la măgari se ducea, 


Ciultanele i le lua 

Și la curte se ducea; 
La fereastă le-atirna, 
Toată curtea lumina. 
Ștefan-vodă se scula, 
Ș-avea, măre, ce vedea: 
Prin sobă se lumina, 
Gindea ziua se făcea, 
Așa din gură vorbea: 
— Cată-l, fi-ar mama sa, 
Și ziua s-a și făcut, 
Nici o treabă n-a furșit! 
Irişlica așa-i vorbea : 


— Mă rog, domnul Ștefan-vodă, 


la stai nu mă înjura, 
Nici ziua nu s-a făcut, 
Nici cocoșii n-au cîntat, 
Da' știi eu ce am lucrat? 
Eu la măgari că m-am dus, 
Și ciultanele le-am luat, 
Toată curtea-a luminat! 
Ștefan-vodă de-auzea, 

El de drag nu mai putea. 
lară-n pat mi se culca, 
lote ziua se făcea; 

Pe ochi negri se spăla 

Si afară că-mi ieșea; 

E! țigarea-și aprindea 

Și sta de se mai gindea. 
Pe Dobrișan mi-l lua, 
Intr-o căruță-l punea, 
Din oraș afar’ ieșea, 

La spinzurat mi-l ducea. 
Cind tigarea mi-aprindea, 
Şi la vale că-mi privea, 
Avea, măre, ce-mi vedea : 
O butcă neagră-alergă, 
C-o cearnă călugărească, 
Aia muma lor era; 

La Ștefan-vodă mergea, 
Palma bici că mi-o făcea, 
Peste ochi că mi-l lovea, 
Ș-aşa din gură-i vorbea: 


— Ștelan-vodă, cu mulca, - 
Unde, muică, s-a văzut 
Pe cel negru de pămînt, 
Voi, doi frați vă prăpădiţi? 
Voi răzbel că aţi avut, 
Pe turc mi l-ați prăpădit.: 
Eu cu voi că am fugit, 

Și tu, muică, mi-ai uidit. 
Mi-ai uidit în București, 
Dobrișan în Stoienești. 

Pe un cornișor de pămint, 
Și pămintu mi-e bogat, 
Ș-arănește şi-un sărac. 
Da’ știi, muică, da’ nu știi, 


Mici, voi, maică, cînd erați, 


De la şcoală cind veneați, 
Bine, muică, voi prînzați, 
Și afară cînd ieşeați, 

La săbii vă învirteaţi. 

Nu ştiu, muică, cum făcuși, 
Pe Dobrişan îl răniși. 

Cu virful săbiei, 

In creștetul capului, 
Unde-i greu sărmanului. 
Dacă, maică, tu nu crezi, 
la ia-i chivara din cap, 
Să-i vezi semnu săbiat. 
Tumte atuncea îmi credea, 
Și ei frați mi se găsea; 
lar la curte se ducea, 
Trei zile se veselea. 

Cînd trei zile se-mplinea, 
Uite, mumă-sa pleca, 

Și Dobrișan iar așa; 
'Mi-ncîrduia oile, 

Și tot agarlicu lui — 
Mi-era coada-n București, 
Dară fruntea-n Stoienești. 
Doamne, cum bat clopotele, 
Ca și cum bat arîngur'le. 
Dobrișanu ce făcea ? 

La Stoienești mi-ajungea, 
*Mi-nchidea oile, 


FR fain FB RDI rise a v ERE i la ei ar Dotat Er a lata ae re 


mi tt ei Acea OTE a EDER Pease 


pE r 
: 3 
poi 
2 
Eti 
i: 
LE 
E. 
ki 
EE 
i 
3 
Și : 
+o 
FE 
că 
â 
i 


mi ră ORI i mine d si Erdin ii Stai cp ma me ae ee ae ce SE 


e ii AER GENRE 
EAIN a iu Oa a a RETIER peer (DL MIDI Eee IE E E E MEL NC A RE ETETEN: 
PN ini + 3 m E EEEN A Pal S Apei d st omana neihi a aeon e 0 ina i P P O aiii RER a 


pone 


RE calit De. DE IP 2 OAE E. ein i m e n via E in a e E ara T 


Se Tue. aT 


x AEREE Cut cei A ai, 38 ori 
E a 


aeiia 
să e RAAE iya a E a a 
Ep Ai oraaa aici loto 


i m ca TE a Îi ierni oaia iei iei Tzi i 


cama mom Baie IE 


me CO ar te ena E ii EE ENI pun a E E E ai Taa ii 
E EE e PE ii aa L OAE A A T E E E i ae ERRET ee aea lut R e UNII a Eea aaao aia cos pipi eii ap ean 
E z r A Fă a e edi URL Er za iară? Arai = E xi i Aa sa š 7 


Bie ed E aa ata 


răi AIE 
£ E 3-a 


Și tot agarlicu lui. 

lar boierii mi-i chema 
Și la masă că-mi şedea, 
Trei zile se vesălea, 

Că i-a scăpat viaţa, 
Lină verde de-o lalea, 
Măre, de se pomenea! 


113 
RADUCAN 


Pe valea Perișului 

Şi pe a lui Perişan, 

Tare fuge un rădvan, 
Dar rădvanu cine-l trage, 
Patru pui de bidivii 

Că sint negri ca și corbii, 
Dar trăgaci ca și șoimii. 
Da la goană cin' gonea, 
Tot îinu-său Vlăduţă. 

E! goană mi-i goneşte 

Cit e vara ziua mare, 
Cam din zi și pină-n sară, 
Și mi-i gonea pin'la prînz 
Știi de goană cam cu plins: 
Şi-i gonea pină-n nameaz, 
Ştii ce goană cu năcaz; 
li gonea pin'la chindioară 
Pină pusă caii pară. 
Colea-n deal de la Periș, 
Puse caii curmeziș. 
Atunci Răducan striga : 
— Ai măi fine dumneata, 
De ce mă gonești așa? 
Nu ti-am stricat nimica! 
Dară fin-su Vlăduţă, 

El așa că-m' zicea: 

— Măi nașule dumneata, 
Cum n-ai stricat nimica ? 
La nunta mea mă-nsurai, 
Cu lăutarii te luai, 

'N capu mesii te-așezai. 


După ce te săturași, 

De la nuntă te sculași, 
Mindru danț, nașule, luași, 
Pingă vatră te didiși, 
Focu cu vătrai luași, 
Mie-n cizmă că-mi turnași. 
Tu jucai de dragostea, 

Eu jucam că mă ardea. 
La nunta frăținu-meu 
lar cu lăutari te luai, 

In capu mesii te-așezai. 
După ce te săturași, 

Pe cumnată-mea o luași, 
Cu ea-n danţ că jucași, 
Pin coșere te băgași 

Și cu ea mi te jucași. 
Numa atita că-i spunea, 
Capu de la trup îi lua, 
Pe Vlăduţă-al mic lăsa 
Și iar se mai gîndea, 
Bată-l Maica Precesta, 
l-asta e de viţă rea. 
Face miine și alia, 

Da’ mai bine o fi așa. 
Cind ascuţți săcurea bine, 
Și mi te duci la pădure 
Şi mi-o tai de la tulpină, 
Neam de creacă nu rămînă. 
Doar atita că zicea 

Și pe Vlăduţă-l tăia, 

La Periș că-l îngropa 

Și rădvan i le lua. 

În vale-n sat dubăra, 
Altu naș că-și căpăta 

Cu rădvanu-l dăruia, 
Măre, de se pomenea. 


114 
DOMNU ȘTEFANIŢĂ 
Colea sus la lași, 


Și la Făgăraș, 
La masă de piatră, 


Cu mărgini de os, 
Zo,-i şedea frumos ! 
La ea cine-mi șede? 
Domnul Ștefăniță, 
Lumea lui drăguță, 
Cu-ai lui doi diași, 
Ș-ai din Făgăraș, 
La masă-mi şedea, 
Bea, se-nvesălea. 
D-ai lui doi diași, 
Cu-ai din Făgăraș, 
Toţi ciinii de săteni, 
Ș-ai din Oroveni, 
Ei mi se vorbiră 
Să mi-l otrăvească, 
Să nu mai trăiască; 
Lu domnu să-i ia 
Cea a lui domnie, 
Ș-al cal porumbac, 
Ce-l purta cu drag. 
În paru de apă 
Să-i pună otravă: 
Și-n paru-al de vin 
Să-i pună venin, 
Să-l înveninească, 
Să mi-l otrăvească. 
Domnul Ștefăniță, 
Lum=a lui drăguță, 
Domnu că cerea 
De la-ai doi diași 
Un păruț de vin. 
D-ai lui doi diaşi, 
In paru de vin 
Puseră venin. 
Domnu iar cerea, 
Şi-n părut de apă 
Puseră otravă; 

Să mi-l otrăvească, 
Să nu mai trăiască. 
Lui domnu să-i ia 
Acea lui domnie 
$-a lui boierie: 
Ș-al cal porumbac, 


Ce-l purta cu drag. 
Domnu cind vedea, 
Otrăvit era, 

Acas' se ducea 

Și el imi spunea: 
— Mumă, muica mea, 
Ce mă rog de tine, 
Mumă, mi-ai scria 
Răvaș pe pămint, 
Cuvinte, cuvint, 

Să vină curind; 
Mumă,-oi trimetea, 
La Filip vraciu, 

Să mă vrăciuiască, 
Să mă lecuiască; 
Că sint otrăvit 
De-ai mei doi diaci, 
Ș-ai din Făgăraș... 
Mumă-sa-auzea, 
Tăbăra scria, 

Răvaș pe păminit, 
Cuvinte, cuvînt, 

Să vină curind, 
lacă-mi trimetea 

La Filip vraciu, 

In Țara Ungurească 
Și-ntr-a Hărvăţească. 
La Filip vraciu, 
Baba-așa scria : 
„Măi Filipe, muică, 
Tu, muică, ţ-oi lua 
Toate meșteriile, 
Toate doftoriile, 
Maică, și să vii 
Colea sus la laşi 

Și la Făgăraș. 

Că domnu Ștetăniţă 
E bolnav de mult, 
Stă nelecuit. 
Cuvinte, cuvint, 

Să vii mai curînd, 
Că e otrăvit. 

Să mi-l lecuiești, 
Să mi-l doftorești.* 


Da' Filip vraciu, 
Cartea-mi primea: 
El cum o cetea, 
Chiar Filip că-și lua 
Toate meșteriile, 
Toate doftoriile ; 
Cuvinte, cuvint, 

Și veni curind. 

La domnu venea, 
Lingă domnu sta 
Și-l apipia, 

Otrăvit era. 

Din gură zicea: 

— Bătrină, bătrină, 
Cu cine-a beut, 

Ei l-a otrăvit, 
Ficaţii i-a rupt; 

Nu e de crezut 

Să mi-l lecuiesc, 
Să mi-l doftoricesc! 
Pe domnul păziţi, 
Soar'le-o scăpăta, 
Sutletu-o ieșea. 

Dor atit zicea, 
Soar'le scăpăta ; 
Pină nu murea, 
Domnu-așa vorbea : 
— Doamne siintule 
Și puternicule, 

A mea boierie 

$-a mea cea domnie 
Rămase pustie. 

Pe cum să rămiie? 
Cine mi-a poitit-o, 
Ce nu mi-a cerut-o? 
l-aș îi dăruit-o! 

Şi iar i-aș fi dat 
Ceal cal porumbac, 
Să-l poarte cu drag, 
Chiar să mă fi lăsat, 
In lume să trăiesc, 
Vac să văcuiesc !... 
Dor atit zicea, 


282 


Sufletu-i ieșea... r 
Care-l otrăvea, 

Aia-l îngropa. 

Și lui domnu-i lua 
A lui boierie 

Ș-a lui cea domnie. 
Și iar lui domnu-i lua 
Calu porumbac, - 
De-l purta cu drag; 
Colea sus în lași, 
Și la Făgăraș, 

In Țara Românească, 
Ca să pomenească ! 


115 


MOGOŞ VOINICUL 


Sus la munte, sus, 

In virf în aluniș, 

La umbră de șapte brazi, 
Und'se umbresc șapte frați, 
Șapte brazi dintr-o tulpină, 
Șapte frați ca dintr-o mumă. 
La umbră de șapte brazi, 
Se umbresc ai şapte fraţi, 
Toţi ai lui Mogoş cumnați. 
Mindră masă este-ntinsă, 
De-ai şapte fraţi e cuprinsă; 
Șapte frați ca șapte brazi, 
Ei bea şi se veselea, 

O mică carte scria, 

Lui Mogoş i-o trimetea: 
«Măi Mogoșe dumneata, 
Da’ cum ne-a fost vorbiţa ? 
Cind ai luat pe sora noastră, 
C-a fost bună, n-a fost proastă, 
Ca tu nouă să ne-o aduci, 
De pin lunci, din văi adinci. 
Să vezi, vara de trei ori, 
lar iarna de două ori. 


Că e vara călduroasă, 

Dară iarna e geroasă, 
Doamne, și mai spulberoasă, 
Şi tu nouă să ne-aduci, 

Să ne-aduci pe sora noastră, 
Că de ani de cînd adastă, 
Să vedem noi cum trăiește, 
Că doru ne prididește. 

Să ne vadă, s-o vedem, 
De-o fi goală, s-o-mbrăcăm ; 
De-o fi desculță,-ncălțăm, 
De cheltuială noi să-i dăm.» 
Cartea făcea și-o scria, 

Și lui Mogoş trimetea. 

Da' cînd Mogoș o primea, 
El aminte-și aducea 

De legămint ce avea. 

Fuga caii și-i luva, 

La cocie mi-i punea, 

Tot doi hoţi de vinătaci, 
Costă șapte mii de franci. 
Erau frumoşi amindoi 

De-ţi dai inima pe ei. 
Parcă-s pui de bidivii, 
Omoară omu de vii. 

Da' şi ce fel de cocie, 

Pe din luntru zugrăvită, 
Dinafară-i poleită ; 

Cu aur și cu argint, 

Varsă raze pe pămint, 

De n-am văzut de cînd sînt, 
De cînd maica m-a făcut. 

Pe cine-a luat cociaş, 

Un copilaș de țigănaș, 
Cum l-a luat de la oraș. 
Să vezi Mogoș ce-mi făcea, 
El pe Stanca, 

Mogoșeanca 

In cocie mi-o punea, 

La fraţii ei îmi pleca. 

Să vezi Mogoş ce-mi lucra, 
Pe Stanca-n urmă-o lăsa, 
Mogoş Negru-ncăleca, 


283 


Inainte că-mi pleca. . 
Veste la cumnaţi să dea 
Că le vine soru-sa. 

Să vezi Stanca Mogoşeanca, 
Așa din gură-i zicea: 

— Măi Mogoş, soţioru meu, 
Dăruit de Dumnezeu, 
Ascultă de vorba mea, 

Că e bună, nu e rea. 

Stai, nu te du înainte, 

Stai să mergem amindoi, 
Că frații mei toţi sint răi 
Și poate s-o năcăja, 

Că știi cum v-a fost vorba. 
De cînd pe mine m-ai luat, 
Pe la ei noi n-am mai dat. 
Nouă ani și jumătate, 
Făr'de pic de direptate, 

Că vezi fraţii mei sint răi, 
Lăsaţi de suflet ei; 

Pe mine ei m-au bătut, . 
De trei ori m-au văduvit. 
Dară Mogoș n-asculta, 
N-asculta el de Stanca. 
Înainte se ducea, 

Parcă naiba-l învăţa; 
Cînd înainte ajungea, 

Bună ziua el le da: 

— Bună ziua, șapte frați, 
Toţi ai lui Mogoş cumnaţi! 
Nici unu nu-i mulțămea, 
Dar ei așa-i vorbea: 

— Unie este sora noastră, 
Să nu fie vo năpastă! 
Nouă ani și jumătate, 
N-avusărăm de ea parte; 
Jurămintul ţi-ai călcat, 
Parcă capu ţi-ai mincat. 
Dară Mogoș răspundea 

Şi așa lor le grăia: 

— lacă vine-ntr-o căruţă, 
Hirbuită și urită, 

Căruță  nespițuită, 


O ai, 1-A Pai Pas: 159509 ae Meila eu LAP ari 
EES ARES Pa EP POOR pa ine pei n TN ji A TRE Pe DUAAN. e SPR ii, 


nn Re n Emi e e IE 


Precum și neobădită 
Numai din topor gătită, 
De găini e găinată, 

Cu rogojini astrucată, 

Ce n-aţi văzut niciodată! 
E! vorbea și se glumea, 
Și tot una se riîdea. 
Șapte frați de-l auzea, 
Toţi în picioare-mi sărea 
La paloșe-mi repezea, 
După Mogoş îmi fugea, 
Da' nici unu nu-l lovea. 
Dară îratili-al mai mic, 
Da' de snagă mai voinic, 
Cum da mi-l dobora 

Și așa mi-l omora, 

In pădure-l pitula, 

Cu frunză-l acoperea. 

Și mai trecea cîtăva, 

lacă sora lor venea, 

Să vezi Stanca 
Mogoșeanca. 

lar cînd fraţii mi-o vedea 
Imbrăcată cum era, 

Ce cocie îmi avea, 

Pe dinuntru-i jugrăvită, 
Din afară-i poleită, 

Cu aur și cu argint, 
Varsă raze pe pămînt. 
Să vezi Stanca ce-mi făcea, 
Din cocie îmi sărea, 

Un pic de singe-mi vedea, 
Vedea unu, vedea două, 
Şi vedea și pîn'la nouă. 
Ea cum singele-mi vedea, 
Incă-ţi strica inima, 

La ei cînd îmi ajungea, 
Bună ziua că le da: 

— Bună ziua, şapte frați. 
Toţi ai lui Mogoş cumnaţi! 
Dară frații de-auzea, 

De la masă se scula, 

Și toți că îi mulțămea. 


284 


Toţi parili de vin că-mi lua: 
— Ține, dadă, vin de bea, 
Nu purta inimă rea! 

Dară Stana le spunea: 

— Nu pot, daică, vin a bea, 
Că văzui ceva colea, 

Mi se strică inima; 

Și văzui un pic de singe, 
La inimă mă străpunge. 
Văzui unu, văzui două, 

Și văzui și pin'la nouă. 

Și pe singe l-aducea, 

Pină peste el că da. 

Da' Stanca de mi-l vedea, 
Pe el, măre, zo,-mi plingea, 
Mi-l săruta în tăietură, 
Parcă mi-l săruta-n gură. 
In brațe Stanca mi-l luva, 
In cocie mi-l punea. 

Și de loc Stanca-mi pleca, 
Să vezi Stanca ce-mi făcea. 
Ea acasă nu-mi mergea, 
La-mpăratu se ducea, 

Cu Mogoş mort cum era. 
Da-mpăratu cînd vedea, 
Incepea de mi-l plingea, 
Plingea și se jeluia; 

— Mă rog domnule-mpărate, 
Cum le ştii pe lume toate 

Și cum judeci lumea toată, 
Fă-mi și mie o judecată. 
Frații mei ce mi-a făcut, 

Pe Mogoş l-au omorit, 

Pe mine m-a văduvit. 

Că dacă sînt fraţii mei, 
Mai bine pe ei să-i pei; 
De trei ori m-a văduvit, 

Şi iar singură-am uidit! 
Da-mpăratu de-auzea, 

Pe un pașă mi-l chema: 

— Spune, paşă dumneata, 
Cum le-oi face facerea ? 
la-ţi oştire cît oi vrea 


Și apoi să mi te duci, 

lar tu mie să-mi aduci 

Șapte frați ce se umbresc, 
Ei de nima nu grijesc, 

Ce-și fac singuri direptate 

Și judecă șapte sate. 

L-ai șapte brazi dintr-o tulpină, 
Șapte fraţi, vezi, dintr-o mumă. 
Cum oi ştia să-i aduci, 

Pe drumuri rele s-apuci, 
Dumnezeu să-i fi bătut, 
Multe rele mi-au făcut! 

lar pașa se ridica, 

Mare oştire îmi lua, 

Drept la munte-apuca, 

Se ducea l-ai şapte brazi, 
Mi-i prindea pe-ai șapte frați. 
Cînd la-mpăratu venea, 
Împăratu că mi-i lua 

Și pe-ai șase-i închidea; 

Da' pe-al mic mi-l spinzura, 
De se ducea pomina ; 

Ca la ei la nimenea, 
Doamne, de se pomenea. 


IENEA VAMEȘ-MARE 


Foaie verde de-un spanac, 
Ridicat, s-a ridicat, 

Trei moșneni că a plecat, 
Trei moșneni, moșneni bătrîni, 
Ce nu sînt din cei păgini, 
La-mpăratu mi-a plecat, 

Ei ca să se jelbuiască, 

Că nu poate să trăiască. 
Și din gură-așa zicea: 

— Mă-mpărate, luminate, 
la sama cu direptate! 
Venirăm ne jeluim, 

Nu mai putem să trăim! 


Da’ știi,-mpărate, nu știi, 
Unu la noi ne-a venit, 
Unu lenea vameș-mare, 
Care-n lume soţ nici n-are. 
Cu vama ne vămuiește, 


Da' cu gloaba ne giobește. 


Știi, impărate, nu știi 

Că ne ia mioarili, 

Fala negustorilor, 

Inșiră cadinili, 

Ne lovesc pimnițăli, 

Ne probește vinur'li, 
Une-i vinu al mai bun, 
Tot la lenea-i în podrum. 
La cătane poruncea, 
Cercurili reteza, 

Drumul la vinuri că da, 
Da' știi, împărate, nu știi, 
Pe becheri-i-nşiruia, 

Ne lovea ulițăli, 

Ne lua nuroriii. 

Tot nurori de la ficiori 
Şi le da pe la becheri. 
De-aia noi că am venit: 
Noi ca să ne jeluim, 

Că nu mai putem trăim. 
Da-mpăratu de-auzea, 
De loc clopotu bătea, 
Doi gendari de loc venea, 
Și-mpăratu le spunea : 


— Din sat în sat să umblați, 


Și pe lenea să-l cătaţi, 
Nici o palmă să nu-i daţi, 
Numai mie să mi-l dati. 
Da' gendarii de-auzea, 
Din sat în sat că umbia, 
Da’ în sat, în Obroşiţa, 
Baş cu lenea se-ntilnea, 
Jendarii că-l întreba : 

— Măi voinice dumneata, 
Nu știi casa lui lenea? 
Da' și lenea le spunea: 


— Jendarilor dumneavoastră, 


$ 
rE 
LD 
E 
A. 


tă) 
i 
a | 
| 
i 
f 
i 
i 
4 
è 
i 
i 
i 


ZID E tao 


PR Pica. cc IN 
agită «e - apetit Partea ave n crai at see n zii 


PRIEST IE a EES A R BE CORE PAT PPR 70 


korla, ie Pe E tera Deda ii 


AE AE PEE. E 1 rime ua acte taci E aata AEE A S E 


Aideți pin'la casa mea, 
Puținel că veți prînza, 
Că pe lenea l-aţi găsit, 
Și n-am gindu de fugit! 
Da’ jendarii de-auza, 

Cu lenea pe-aici pleca, 
Și acasă se ducea. 

Da’ și lenea ce-mi zicea, 
La nevastă-i porîncea: 
— La ciobani tu porîncește 
Să-mi aleagă doi berbeci, 
Pe fugă, vezi, ca să-i frigi 


Dăm, vezi, la gendari de prînz. 


Vin de-al dulce mi-aducea, 
Cu ei mindru om minca, 
Și ne-o scăpa de belea! 

Da' nevasta de-auzea, 

La ciobani le poruncea, 

Doi berbeci îmi alegea, 

Pe-a fuga mi-i căpuia 

Și de prînz că mi-i gătea, 
Vin de-al bun că îmi scotea. 
Beau gendarii, se-mbăta, 

Pe masă că-mi adurmea, 
Dară lenea ce-mi făcea? 
Pină gendarii durmia, 
Vameș lenea ce-mi făcea ? 
Pin cuiungii se plimba, 

Da’ el, Doamne, ce-mi făcea? 
Avea o cloță de-arginţăi, 
Cu puii de aurel, 

Și-un căruț de aurel, 

Cu proțapu după el. 

Și acasă cînd venea, 

La gendari, vezi, se ducea, 
Cu picioru-i pomenea, 
Galbini în poznare lua, 

Și cu gendarii-mi pleca. 
Cînd pin strajuri îmi trecea, 
Mina în poznari băga, 

Și prin strejuri arunca, 

Dea’ din gură aşa-mi grăia: 
— Voi, strejuri, cu toți să știți, 


286 


De vreți să mă pomeniți, 
Eu pe voi vă dăruiesc, 

De judecată mă gătesc. 

Și să-mi faceți mie parte 

Să mă scoateţi de la moarte? 
La-mpăratu mi-ajungea. | 
Copiii-mpăratului, 

Pe la poartă să juca; 

Da’ și lenea de-i vedea, : 
Căruțu că mi-l scotea, 

La copii îl dăruia. 

Mergea la-mpărăteasa, 

Clota de aur scotea 

Și pe ea mi-o dăruia, 

Da’ din gură-așa-i grăia : 

— Eu pe tin te dăruiesc, 

Că nu vreau mă osîndesc. 
Da’ de-o îi la judecată 
Ține,-mpărăteasă, parte, : 


Să mă scoţi, vezi, de la moarte! 


Numa-atita că-mi vorbea, 
La-mpăratu se ducea, 
Da-mpăratu de-l vedea, 
Reșenia i-o scotea, 

De spinzurat că era. 
Împărăteasa cînd venea, 
Şi din gură așa-mi zicea: 
— Mă-mpărate, luminate, 
Ce le știi pe lume toate, 
la sama cu direptate, 

Nu e lenea vinovat, 

Şi nu e de spiînzurat, 
Cind pe lenea-oi spinzura, 
Singurea m-oi jupuia. 
Nu-ţi aduce ţara toată, 
Cît aduce lenea-o dată. 
Da-mpăratu de-auza, 

Pe lenea mi-l sloboza. 
Și din gură-i spunea: 
— Du-te, lenea, sănătos, 
Ca un trandafir frumos, 
Unde, frate, s-a văzut 
Să-mpungă al șut 


Cu-al cornut ? 

Și așa lenea-mi scăpa, 
Multe biruri mai punea, 
lar pe lume mi-o globea, 
De trăia ca vai de ea, 
C-așa era vremea aia. 


VI. FAMILIALE 


117 
BRUMĂREL 


Foaie verde peliniță, 
Intr-un colț de grădiniţă 
Găsii pe mindra culcată, 
Făr' de-a fi sărutată. 
Săruta-o-aș de culcată, 
Mă tem că se deşteaptă ; 
Stringea-o-aş de mijloc, 
Mă sărută mai cu foc. 
Da' mindra așa-i zicea: 
— Măi băiete, băieţele, 
Nu-ţi face păcate grele; 


Ține-ţi drumu, bate-ţi cale, 
Eu sînt floare de pe mare, 


Cine mă iubește moare, 
Ii rămîn numai oscioare! 


— Și eu sint brumariu-al mare, 


Ce cad sara pe răcoare, 


Da' mă scol în prinzu-al mare, 


Pling fetele de s-omoare! 


Cite flori pe mare-n jos, 


Le iubesc eu cu folos ; 
Pe toate le ofilesc, 


Nu plec pin” nu le iubesc. 


Trecui asară călare, 
Pe la poarta dumitale; 
Mă uitai pintre stobori, 


Văzui ochii negrișori. 
Fi-ţi-ar ochii vîinzători, 


Că și eu sint negustori, 

De numără bănişori 

Și cumpără multișor. 
Foaie verde ca năutu, 

De s-ar vinde și lubitu, 
Cum se cumpără pămintu, 
Mi-aș vinde pin’ și cuţitu, 
Dar aş cumpăra iubitu. 

Că iubitu-i lucru mare, 
Nu-ţi dă stare la mincare; 
Trupșorel odină n-are, 

Și te-ndeamnă la plecare. 
Cine-n lume nu iubește, 
Mă mir ce se spovedește? 
Eu în lume tot iubesc, 
Da' nici nu mă spovedesc; 
Că iubesc tot ce-i frumos 
Și-n cale Domnu mi-a scos. 


118 
HANDUCUL VALEANU 


Frunză verde magheran, 
Pin părțile la Măidan 
Mi-este un frumos voinic, 
Haiducul Văleanu numit. 
Multe plaiuri colinda, 
Prin codri se dezmierda ; 
Mai trecea şi-n Orşova, 
De umplea cîte-o chesa; 
Pe-ai bogaţi îi jupuia, 
Pe-ai săraci îi dăruia. 
într-o siîntă dumineca, 
Faţă albă își spăla, 
Părul galbin pieptăna, 

Pe roibu îl țăsăla; 

Și pe el că-ncăleca, 

Pe drum lung că îmi pleca. 
Merge Văleanu cîntind, 
Pingă mindre îluierind ; 
Doboară . pe coasta-n vale, 
li ies mîndrele în cale: 


DETA a Ra De 


e e 


Şi 
K 
d; 


i 
T 


— Măi Vălene, und' te duci, 
Par-că ai fugi de turci? 

Te faci că nu ne cunoști, 
Văd că nu ne mai iubești... 
Haiducul își ținea calea 

Și la mindra lui grăbea ; 
Legă calul la portiţă, 

Şi mindra-i dete guriţă. 

Sta la masă cu mindra, 
De-mpreună se gostea ; 
Toată noaptea-mi petrecea, 
Pe Vălean mi-l otrăveal... 
Cind fu la mijloc de noapte, 
L-apucă fiori de moarte; 
Cind fu în vărsat de zori, 
Vălean îi ocolit cu flori... 
Fete mari, zo, cinta, 

Lumea rău se frăminta ; 
Muma lui Vălean plingea, 
Lui Vălean așa-i grăia: 

— Vălene, muică, Vălene, 
De mindre tu mi te teme; 
De mindre și de bogaţi, 

Că n-au suflet, nu-s curați... 
Cintă cucul pe fintină, 

Pe Vălean trage tărină: 
Cintă cucu sus pe brad, 
A murit Vălean de-un an. 


119 


MIRCEA CIOBANAŞ 


Colea, măre, colea, vere, 
între lunci, în văi adinci, 
La cimpu cu colălie, 

Unde fir de iarbă nu e, 
Numai dalbă colălie, 

Pe cimpu cu florile, 
Păștea Mircea oile: 

Le păștea şi le-adăpa, 

Și la umbră le culca. 
Intr-un timp de primăvară, 
E! scotea mieii pe-afară : 


288 


Mieii pe unde juca, 
Mindru mal îl surupa ; 
Nu ştiu ce se surupa, 

Că pămîntu-ngălbinea... 
Atunci Mircea Ciobănaș, 
După miei cum alerga, 
Bani de-ai galbini îi vedea, 
Tăbăra şi-i astringea, 
Miîndre foale că umplea ; 
Jos la tirlă alerga, 

Ș-un balaure găsea. 

Cu coprala-l otînjea, 
Balaur'le-l omora 

Și de piele-l jupuia. 
Pielea cu bani o umplea, 
lar la oiţe alerga, 

Și la umbră se culca. 
Puţinel că adurmea, 

Și din nou cînd se treza, 
Puţinel cînd se gindea, 

El sta singur și vorbea: 


— Lele, Doamne, ce-o să fac! 


O să mai fac o minune, 
S-asculte lumea la mine! 
Foale de șerpe le lua, 
Și în sîn că le băga, 
Capu pe sin îl scotea, 

Și tăbăra de zbiera. 
Zbiera tare,-n gura mare, 
Văiur'le că răsuna, 

Și cine mi-l auza? 

Cînd oi zice de-un ariu, 
Mi-l auzea taică-său. 
Taică-su cînd l-auzea, 
Drept la Mircea alerga 
Și din gură-l întreba : 

—  Mirce-al taichii ciobănaș, 
Din fluier mindru doinaș, 
Aşa tare ce zbierași, 
Văiur'le îmi răsunași, 
Braji mărunți îi legănași ; 
Ape reci îmi turburași, 
Pe taica il spăimintași! 


Spune-mi, taică,-adevărat, 
Or oițele-ai pierdut, 

Or ţoalele-ai ponosit, 

Or banii i-ai cheltuit, 

Or opincile ai rupt, 
Ibomnica te-a urit ?... 

Dară Mircea ciobănaș, 

El din gură așa grăia: 

— Tată, tăiculiţă-al meu, 
Să-ţi ajute Dumnezeu! 

Eu toale n-am ponosit, 

Nici oițe n-am pierdut, 

Da' mai multe le-am prăsit; 
Nici banii n-am cheltuit, 
Tot mai mulți am dobindit; 
lbomnica nu m-a urit 

lacă, tată, ce-am făcut: 

Eu oile le-am păscut, 
Le-am păscut, le-am adăpat, 
Şi la umbră le-am culcat. 
Subt al păr mare rotat, 

De mindre flori încărcat. 
Vint de vară a burat, 
Floricele-a scuturat ; 

Pin ele s-a mestecat 

Mititel bălăurel, 

Cu coada de arginţel ; 

La gură cu lăcăţel, 

Cu cheița de oţel. 

De trei ori că m-a cuprins, 
Capu pe sîn el l-a scos; 
Cum ș-ascute limbile, 

Ca să-mi piardă zilele !... 
Ș-așa, ce mă rog de tine, 
Leagă-ţi mîna c-o maramă, 
Bagă mina-n sîn la mine, 
Scoate pui bălăurel ; 

De pămînt cînd l-oi trintea, 
Pămint negru o-ngălbenea, . 
Să mă scapi de la belea. 
Dară taică-su-mi zicea: 


— Mircea,-al taichii ciobănaș, 


Decit, taică, făr'de-o mină, 


Tot mai bine fără tine. 
Că dacă mi-e țara-n pace, 
Taica altu Mirce face! 
lacă taică-su-mi pleca, 
Tăbăra Mircea zbiera, 

Și cine mi-l auzea? 

Mi-l auzea mumă-sa. 
lacă maică-sa-mi venea, 
Și ea, zo, mi-l întreba: 


— Mirceo,-al maichii ciobănaș, 


Așa tare ce zbierași, 
Văiur'le că răsunași, 

Braji mărunți îi legănași! 
Ape reci le turburași, 

Pe maica mi-o .spăimîntași ! 
Spune, maică,-adevărat, 
Mîndre oiţe-ai pierdut, 

Or țoalele-ai ponosit, 

Or banii i-ai cheltuit, 

Or ibomnica te-a urit ?... 
Dară Mircea așa-mi vorbea: 
— Mumă, muiculița mea, 
Ibomnica nu m-a urit, 

Nici oile n-am pierdut, 

Tot mai multe le-am prăsit. 
Da’ știi, maică, ce-am făcut: 
Eu oițele-am păscut, 

Le-am păscut, le-am adăpat 
Și la umbră le-am culcat. 
La păru-ai mare rotat, 

De mindre flori încărcat, 
Vint de vară a burat, 
Floricele-a scuturat ; 

Pin ele s-a mestecat 
Mititel bălăurel, 

Cu coada de arginţel; 

La gură cu lăcăţel, 

Cu cheița de oţel. 

Şi-n sin la mine a tunat, 
Capu pe sin mi l-a scos; 
Rău șş-ascute limbile, 

Ca să-mi piardă zilele ! 
Ș-așa, ce mă rog de tine, 


bo SRR DP eo e ate: Pati mt a ipi o a m mute e On naia ete ape a 


Leagă-ţi mina c-o maramă, 
Bagă mina-n sîn la mine, 
Scoate pui de bălăurel: 
De pămînt tu l-oi trîntea, 
Pămint negru-o-ngălbenea. 
Da’ maică-sa-așa zicea: 


— Mircea,-al maichii ciobănaș, 


Decit maica făr'de-o mină, 
Tot mai bine fără de tine. 
Că dacă mi-e ţara-n pace, 
Muica altu Mirce-și face! 
Dor atita că zicea 

Şi pe Mircea mi-l lăsa, 
Fuga-acasă ea că da. 
Dară Mècea iar striga, 
Striga tare-n gura mare. 
Pe el cine-l auzea? 
L-auzea și soru-sa, 

Și ea la nan-su venea, 
Și-l întreba iar așa; 

Da' și Mircea, zo,-i spunea 
Cum i-a spus și mumă-sa. 
Da’ soru-sa, fată mare, 
Grijă de naică-su n-are, 
Tot așa că-i mai spunea: 
— Las’ să-ţi fie rău nu-așa, 
Că dacă mi-e țara-n pace, 
Muma altu Mirce-și face! 
De lingă el că pleca, 
$-apoi Mircea iar zbiera. 
Pe el cinc-l auzea? 
L-auzea ibomnica. 
Unde-mi țăsa la argea, 
Glasu lui cînd l-auzea, 
Suveichea-n natră lăsa 

Şi pe fugă se punea; 

Cum la Mircea ajungea, 

Ea de loc că-l întreba: 
— Mircea-l daichii ciobănaș, 
Aşa tare ce zbierași, 

Din război mă spăimintași ! 
Spune-mi, daică.-adevărat, 
Cu tine ce s-a-ntimplat? 


Dară Mircea adevăra: 
— Lino, ibomnica mea, 
lote, fată ce-am făcut, 
Mindre oiţă-am păscut. 


„Le-am păscut, le-am adăpat, 


Și la umbră le-am culcat. 
Su’ păru-ăl mare rotat, 

De mindre flori încărcat, 
Vint de vară a burat, 
Floricele-a scuturat, 

Pin ele s-a mestecat 

Mititel bălăurel, 

Cu coada de arginţel, 

La gură cu lăcățel. 

De trei ori că m-a cuprins, 
Capu pe sîn mi l-a scos; 
Cum ș-ascute limbile, 

Ca să-mi piardă zilele !... 

Și mă rog, mindro, de tine, 
Leagă-ţi mîna c-o maramă, 
Bagă mina-n sin la mine, 
Scoate pui bălăurel ; 

De pămint tu l-oi trîntea, 
Pămintu mi-o-ngălbinea. 
Da’ miîndra cînd auzea, 
Nici mina n-o mai lega, 
Serpe de cap apuca 

Și de pămint îl trîntea, 
Pămintu că-ngălbinea. 

Cind tăbăra de astringea, 
Aduna Mircea şapte mie, 
Da' ibomnica nu se știe! 
Foalele că le umplea, 

Jos la tirlă se ducea, 

Cu ibomnica vorbea: 

— lacă, fată, vine toamna, 
Intărește-ţi mîinile, 

la de tasă pinzele; 
Că-ntr-un timp de iarnă goală, 
Să ne facem nunta mare! 
lacă pinzele ţesea, 
Mindră iarnă cînd venea, 
Şi ei amindoi se lua, 


Și de nuntă s-apuca. 

Și făcură-o nuntă bună, 

Cind fu timp de primăvară, 
Mai făcu şi o căștioară. 
Căștiorica o făcea, 

De bogat se-mbogăţea, 

La taică-su nu-mi privea. 
Da' taică-su se ruga: 

— Al meu Mircea ciobănaș, 
Tu parale căpătași, 

La mine nu te uitași. 

Așa că mă rog de tine, 
Dă-mi şi mie o părticea 

Să trăiesc și eu cu ea. 

— Ba, tată, că te-am rugat, 
Da' de mine dos ai dat, 

Și la șerpe m-ai lăsat! 

la trăiești cum oi putea, 
N-ai la mine ce cerea! 

lacă taică-su-mi pleca, 

Și mumă-sa că venea. 

Și ea de el se ruga: 

— Mircea,-al maichii ciobănaș, 
De ce, maică, mă uitași? 

la dă-mi citeva parale, 
N-am și eu de iarnă sare. 
Dară  Mircea-adevăra : 

— Taci, mumă, nu te ruga, 
Banii la mină ț-a fost, 

Da' tu cădiră n-ai fost. 

Eu de tine m-am rugat, 
Da' tu nu m-ai ascultat. 
Dor atita că-mi spunea, 
Și-mi pleca și mumă-sa; 

Și venea și soru-sa, 

De mai se ruga și ea. 

Și ei iar aşa-i spunea. 

Cu nevasta lui uidea, 

Mare ciocoi se făcea, 

La Craiova răminea, 

De trăieşte-n ţară-n pace, 
Cclea-n Țara Rumânească, 
Ca pentru să pomenească ! 


291 


120 
MOŞNEAG BATRIN 


Barba-i bate brațăli 

Și părul călciile, 

Mustăţili, briili. 

Mi-avea un fiu tinerei, 
Pleca în peţit cu el. 
Vinerea mi-l împeţea, 
Simbăta mi-l logodea, 
Duminica-l cununa 

Cum face toată lumea. 
Venea sara la chindie, 

Să meargă la miliţie. 
Ordin de la-mpărăţie, 

Să dea îiu-n soldăţie. 

Să slujească, nu glumească, 
Capul lui să și-l păzească. 
Da' băiatu ce făcea, 
Ordinu că mi-l cetea 

Și vedea el ce-mi scria, 

Și pleca,-ncepea plingea, 
La tată-su se ducea 

Și din gură așa-i grăia: 
— Taică, dă-mi mina ta, 
Ca să-ți sărut eu mîna. 
Că ţi-oi fi greșit ceva, 

Să vezi tu de noru-ta, 
Piîn-o venea năicuţa. 
C-are naica să slujească 
La poarta cea-mpărătească, 
Nouă ani și nouă zile, 
Nu se știe de-oi mai vine. 
Apoi de-aci că-mi pleca, 
Miîndruliţii îi vorbea: 

— O dată te-oi săruta, 

O dată pe pieptu gol, 

De trei ori piste sovon, 
Să mă cunoști că-ți sint om. 
Tu pe mine-ai să m-aștepți 
Nouă ani și nouă zile. 
De-oi vedea că n-oi venea, 
Să faci o vatră de foc 


Z; 
E 
A. 
i Ă 
A, 
4 
i 
is 
i 
pr 
3 s 
i T 
+ 


Și să semeni busuioc. 
De-o ieși verde stufos, 

Să știi că sint sănătos; 
De-o ieși galbin pălit, 

Să știi că m-am prăpădit! 
Numa-atita că-i vorbea, 

Își lua drumu şi-mi pleca. 
Da’ mîndruța ce făcea, 
Nouă ani mi-l aștepta, 
Nouă zile îmi uidea, 

Şi-mi pleca, se mărita. 

Da’ moșneagu de vedea, 
Săpoiu pe umeri lua 

Și la vie se ducea, 

Ca să sape el via. 

Şi n-o sapă cum se sapă, 
Și-o sapă din vină-n vină, 
Mi-o scoate din rădăcină. 
Şi-o aruncă piste grădină, 
Că n-are cui să rămină. 
Săpa moșu ce săpa, 

Ochii la vale-arunca. 

Cam la vale, către soare, 
Dincotro soare răsare, 
Vine voinicel călare. 

Calu e albu de spumă, 
Voinicel negru de ginduri. 
Voinicelul ce-mi făcea, 
Drumu-acasă-și luva, 

La moșu cînd mi-ajungea, 
Bun lucru la moșu-i da 

Şi pe moș mi-l întreba: 
— Măi moșule dumneata, 
De ce sapi tu via ta, 

Şi n-o sapi tu cum se sapă, 
Și o sapi tu din vină-n vină, 
Și-o arunci piste grădină? 
— Eu o sap din vină-n vină, 
Şi-o arunc piste grădină, 
Că n-are cui să rămină: 
C-am avut o nurorea, 
Astăzi îi este nunta. 
D-am avut un ficiorel, 


Și mi l-a luat soldăţel, 

Nu se aude de el! 
Voinicelul de-auzea, 

El din gură-așa-mi vorbea 
— Măi moșule dumneata, 
Lasă-te, nu mai săpa, 
Aide să vedem nunta, 

Că mare bacşșiș ți-oi dal! 
Își lua drumu și pleca, 
Pe la poarta lui trecea, 
Calu de poartă-l lega, 
Și-n casă se abătea. 

El la masă s-așeza, 
Nerugat și nechemat, 

Da’ nici cina n-a cinat, 
Că s-au apucat la sfat. 
Dară nașu de-mi vedea, 
Așa din gură-mi zicea: 
— Cind oi zice arţăraș, 
Da’ n-auziţi voi, nuntaşi, 
la vedeți de-al străinași! 
Dar voinicu așa-mi zicea: 
— Măi nașule, dumneata, 
Ce mă rog de dumneata, 
Pe tinără oi ducea 

Să-mi sărute minuța 

Că mare bacșiș i-oi da, 
De s-o duce pomina 

Și de mine și de ea! 
Dară nașu de-auza, 

Pe tinără i-o ducea, 

Mina lui i-o săruta, 
Inelu-n deşti cunoștea, 

Inel di la cununie, 

Ce-a schimbat popa să fie! 
Da mireasa așa zicea: 

— Da n-auziţi voi nuntaşi, 
Luaţi de beți și de mincați, 
Şi de drum să vă cătaţi, 
Că pe cine l-am dorit, 

A dat Domnu și-a venit. 
Da nuntașii de-auza, 

De minca, de nu minca, 


Care încotro pleca. 

D-acia cine-mi uidea ? 
Voinicel cu tinerea. 

Și pleca de judeca, 

De cum le-a fost lor vorba. 
Și scoasă el sabia, 

Capu gata a-i tăia. 

Dară nașu de colea, 

Aşa din gură-i vorbea: 

— lart-o, taică, de nu da, 
C-așa sînt fămeili, 

Poale lungi și minte scurtă, 
Fămeie nepricepută. 

Cind muierea zice zău, 
Atuncea minte mai rău, 
Unie culege muierea, 

Să-i poarte legătoarea. 


121 


IENCIU BOIERIU 


Plimbă-mi-să, 
Poartă-mi-să ; 

Pin oraș, pin Țăligrad, 
Mi să plimbă lenciu beat. 
Cu săina-nfiptă-n briu, 
Cu murgulețu de îrîu. 
Cite fete-n Țăligrad, 

El cu toate s-a jucat, 

Pe păpuce le-a călcat; 
Ciîte-un gălbior le-a dat, 
Pe toate le-a-ngreunat. 
Numai una mi-a scăpat, 
Ce s-a luat la rămășag; 
Da să vezi cine-mi era, 
Să vezi Stanca Șergheşeanca, 
Nepoata-mpăratului, 

Baș fata vizirului ! 

Șede Stanca și vorbește : 
— lenciule boierule, 

Să ne luăm la rămășag:;. 


293 


Dacă tu mă-nșeli pe mine, 
Iti dau cinci sute florine ! 
Dară lenciu adevăra : 

— Dacă nu te-nșei pe tine, 
Să-mi iei murgu de su mine; 
Mă dau în lege de turc, 
Să-mi iai capu de la trup !... 
Dar atît să rămășea, 

Și-și lua murgu și pleca; 
Cind amintea-și aducea 
Că rămășagu-a făcut, 

Da pe Stanca n-a iubit. 
Pleca acasă plingind, 

La mumă-sa suspinind. 
Mumă-sa-i adevăra : 

— lenciule, boierule, 

Ce vii în casă plingind, 

'N către muica suspinind ? 
Or toale ai ponosit, 

Or că banii ai furșit ?... 
Dară lenciu-adăvăra : 

— Numa banii n-am îurșit, 
Nici toale n-am ponosit. 
Cite fete-n Țăligrad, 

Eu cu toate m-am jucat, 
Pe păpuce le-am călcat, 
Pe toate-am îngreunat, 
Cîti-un gălbior le-am dat; 
Numa una mi-a scăpat. 
Da să vezi care era, 

Aia Stanca Șergheșeanca, 
Nepoata-mpăratului, 

Baş fata vizirului! 

Ea s-a luat la rămășag 

Pe cinci sute de flocinți, 
La Stanca-n briu sînt cusuţi ! 
Eu pe Stanca-oi înşela, 
Ea bănuții să mi-i dea; 
N-oi putea de-oi înșela, 
Să-mi ia murgu de su'şa ; 
Și mă dă-n lege de turc, 
Imi ia capu de la trup! 
Dară baba sta grăia: 


ra cad League ci Acad a i a a aa PRR 


e. ep ape Ape e pa Ata a n 


e ceri înger 


Ar DE 200 ATACA ae 


DE Do oo pai 


— lenciule, boierule, 

Da știi, muică, da nu știi, 
Te pui să te premeneșii 
Tot cu toale femeiești: 
La tot deștu cinci inele, 
La mănuţă și grimnuţă. 
Cind sara va însăra. 
Toate fete o juca, 

Toţi oaminii-n crîșmă-o sta ; 
Tu din crîșmă oi ieșea, 

Oi tăbăra de-oi plingea, 
Pe su' pereţi oi ciucea, 
Văruica ei te-oi făcea. 

De suspin oi suspina, 

Și Stanca că te-o-ntreba : 
«Care ești fată-aceia 

De șezi su’ fereasta mea ?> 
Da tu din gură oi zicea: 
«Fa văruică Stanco, dea, 
lote-mi veni Ciușu beat. 
lacă capu mi l-a spart. 

Și aici la tine-am scăpat. 
Ce mă rog de dumneata, 
la lasă-mă-n soba ta, 
Cam deoparte-ntr-o chiușea, 
Că m-omoară pe-aicea, 

Și te dau de vreo belea!» 
Dară Stanca Șergheșeanca 
Ea din gură-așa grăia: 

— Fa văruică fată, dea, 
Nu-ţi deschid eu ușa mea, 
Mi-e frică de-ncelușag, 
Fetică, cu lenciu-al beat. 
Dară lenciu așa spunea: 
— la văruică, de nu crezi, 
Vin’ la mine și mă vezi. 
Că venii cu capu spart, 


De-al meu Ciușu bărbat beat! 


Dară Stanca-așa grăia: 
— Fa văruică fată, dea, 
la rădică mina-ncoa! 
lenciu mina ridica, 

Da Stanca să zăuita, 


294 


Și la mină că-i vedea, 

La minuţă și grimnuţă; 

La tot deștiu cinci înele, 
Chibzuite de muiere. 

Și ușa i-o deschidea, 

În soba ei i-așternea 

Cam deoparte,-ntr-o chiușea, 
lenciu cum s-acoperea, 

Să făcea că tremura, 

S-o păza pîn’ adurmea. 
Peste noapte să scula, 

La Stanca-n pat să suia, 
Și mi-o-ntinde iepurește, 
Lele, ca Doamne păzește ! 
Da Stanca dacă-mi vedea, 
Din guriță-așa zicea: 

— lenciule, boierule, 

Imi fu frică de-nșelat, 

lar curată n-am scăpat!... 
Bagă mina pe sub pat 
Ș-aruncă-mi o cîrpă-n cap, 
Să știu bine c-am bărbat. 
li puse lenciu cîrpa-n cap, 
C-a fost cel mai bun bărbat: 
Și cinci sute de florinţi, 
Cu cinci sute lei mărunți. 
Cind zorile să vărsa, 

Și privea în sus pe coastă, 
S-a văzut Stanca mireasă. 
Ș-atunci lenciu că mi-o lua 
Și făcu nuntă cu ea. 
Făcu nuntă cît de bună, 
O lună şi-o săptămînă; 
Făcu-o nuntă boierească 
Ca pentru să pomenească ! 


122 
HICA 
— Lină peliniţă, 


Ficuţă, Ficuţă, 
A muichii mîndruţă ; 


Ce te-ai întristat 
De m-ai ofticat ? 
Ori capu te doare, 
Ori la inimioară, 
Ce tot îmi oftezi 
De nu mai lucrezi? 
— Muichiliţa mea, 
Capu nu mă doare, 
Nici la inimioară; 
Nu m-am întristat, 
De te-am ofticat! 
Că eu mi-am avut 
Un fript ibomnic, 
Luat de copil mic. 
Și el mi s-a dus 
Pe lDunăre-n sus, 
In tara nemţască, 
Bani să zărădească 
Să mă ogodească. 
Bani mi-a dobindit, 
Alta-a ogodit ; 

Zo, m-a năpustit, 
inima mi-a fript. 
La mine-a trimes, 
Mumă, să mă duc, 
Eu să mi-l cunun. 


Da eu n-aş vrea nașe, 


Căpiătii de masă, 
Ș-aș vrea o mireasă, 


Intr-ai păreţi de casă. 


Mumă-sa-mi vorbea : 
— Du-te, Fică, du-te, 
Du-te de-l cunună, 
Fă pe toate bune, 
Să ai loc pe lume! 
Fica de-auza, 
Trăistuţa și-o lua. 
La nuntă pleca. 
Giner'le-o vedea, 
Zo, mi-o sprijunea, 
La masă-o punea; 
Lăutari cinta, 

Fica-i asculta. 


295 


La cununie mergea, 
Fica-i cununa 
Ș-așa-i blăstă-ma + 
— Ibomnicelu meu, 
Dat de Dumnezeu: 
Știi cum te jurai, 
Pe mine să mă iai! 
Bani mi-ai zărădit, 
Alta-ai ogodit, 

Pe mine m-ai năpustit! 
Să dea Dumnezeu 
Cum oi zice eu: 
Viermii te măniînce, 
Să mi te usuce, 

Și să te scoată, 
Desupra de groapă; 
Astăzi vă cunun, 
Mine să vă-ngrop, 
Pe tine și pe ea, 
Îmi rupsăși inima ! 
Blăstăm să prindea, 
Azi îi cununa, 
Mine-i îngropa, 

Pe el și pe ea, 

De se pomenea. 


123 
GRUIA CIOBANU 


Colea-n capu dealului, 

La crișmuța Radului, 
Radului cîrciumarului, 
Şi mai are Radu, are, 

Și mai are trei ficiori; 
Și cîs-trei sint negustori. 
Umblă cu disagi de poli. 
Și iar are Radu, are 

Pe Casandra fată mare; 
De urită, de frumoasă, 
Vindea vinu pe fereastă. 
Cine-n cîrcima ei intra, 
Făr' de chebă ieșea! 


oc e. ear amet App ta iar AR ROG Pena gi ar aere 


dac EE 


ni E NUI acut o NE ENE E ez 


PAR a ia că dana e PNR ie a EA ui baa Lg Pan a Aa NE: EAEN PPR AE Rae M ic ta Ra i 
+ EEE" NUD Sa Mei A pilonii. ze aaka “2000 cir aR AE PE AAD ay Tla A Erie E ee RANA DEE n PRIME E ORE: pitt ac IROD SIE ARIE ACT EI DEOR EO e remi e: atare ai 


i bi avi DEI a 


it 0 RE ai ler PRI ORA a 


s EDE A A IERE EA E ISEE ATE 
maait | miie REEE E A E a AA EE a v IE: ai e AA AAE i aD ere met 


pianinie Pe 


De-mi venea voinic călare, 
Pleca cu șeaua-n spinare ; 
De-mi venea cu patru boi, 
Să-ntorcea numa cu doi. 
Nima pe ea n-o-nșela! 
Cioban Gruia poteraș, 
C-un cojoc mare lăţos, 
Cind e vara zăpuc tare, 
Intorcea lață la spinare, 
Ca să-i țină de răcoare. 
El la Casandra venea, 

De la ușă-aşa striga: 

— Fă Casandro, fată mare, 
De-ai vinișor de-al bun, 

Că sint ostenit de drum! 
De ţ-o îi vinu rece, 

Să-ţi beau vinu pin’ la zece! 
Da Casandra răspundea: 
— Cioban Gruiceo poteraș, 
Cu-al cojoc mare lăţos, 

Eu am vinișor tot bun; 
Vinișoru bun și rece, 

Care bea, de dor îi trece! 
Dară Mircea sta, grăia: 
— la dă-mi, fată, o vedriţă, 
Numai să-mi ud limbuţa; 
Umple-mi vedriţa cu vin rasă, 
C-am o măsa găunoasă. 

Da Casandra, fată marc, 
Umplea vadra de vin rasă, 
Că are măsaua găunoasă. 
Bea o vadră, da și două, 
Şi bea pin'la nouă, 

$-apoi tăbăra cînta: 


— Cine-mi bea la crîșma mea, 


Vorbește dinsu cu mine: 
Toată vara-i merge bine, 
Că-i Casandra fată mare! 
Cite flori pe iaz în sus, 

Tot Casandra. mi le-a pus; 

Și le-a pus cu frunza-n sus, 


Ca să-mi dea mindru răspuns! 


Vrun răspuns cu voie bună, 


De la Casandra din mînă ; 
Vrun răspuns cu sănătate, 


Că de-acuș nu să mai poate!... 


Da Casandra fată mare, 
Nici urită, nici frumoasă, 
Vindea vinu pe fereastă: 
La cioban Mircea să lasă, 
La crişmăriță frumoasă t 
Nu-și ce fac, nu-și ce desfac. 
Eu le fac, eu le desfac ! 
Crişmărița se ridea, 

Da’ ciobanu, zo,-i vorbea: 
— Crișmăriţă fată bună, 
Să-mi dai vedriţa cu mina, 
Să beau și vadra de zece, 
Să nu stea inima rece! 
Cioban Mircea puturos, 
C-un cojoc mare lățos, 
Cind fu vara zăpuc tare, 
Intoarce latu la spinare 
Ca să-i țiie de răcoare. 
Cu stinga vadra prindea, 
Da cu dreapta Casandra; 
Pe fereastă o trăgea, 
Drept în braţe-u prijunea, 
De trei ori o săruta; 

S-o mai sărută și-n gură, 
Să-i fie soţie bună! 
Casandra dacă-mi vedea, 
Inchidea crișma și pleca, 
Sus la stină se ducea, 
Cu ciobanu ea nuntea. 
Mindră nuntă că făcea, 
Făcea nuntă boierească, 
Ca pentru să pomenească! 


124 
CINTECUL LUI CATANUŢAĂ 
Frunză verde peliniţă, 


Vezi, pe deal, pe cea cutmiță, 
Plimbă-mi-se Cătănuţă 


Alături de-a lui mindruță, 
Cu doi bani în punguliță, 
Cu cinsprece cai bătrîni, 
Da’ și cu zece catiri: 

Cu doisprece lăutari 

Și cu vo nouă ogari. 

Cu aznale turuind, 

Trece Ghiţă chiuind 

Și cu mindra veselind, 
Peste dealuri aulind. 

S-a lăsat el de popie 

Şi de sînta liturghie, 

Și s-a dat la haiducie, 

Să lovească-n boierie. 

Caii mergeau rinchezind. 
Mindruleana aulind. 

De mijloc Ghiţă-o ţinea, 
Lingă pieptu-i o stringea 
Și mereu mi-o dezmierda, 
Cu mult foc o săruta. 
Lăutarii le cîntau, 

Văiur'li de răsunau; 

Pe cîmpul cu floricele 
Făcea popa drăgostele. 
Înspre zori de dimineaţă, 
Spală popa a sa faţă, 
Barba neagră-și pieptena, 
Și la baltac se-nchina. 
In gorunul cel rotat, 
Unde-i patul alinat, 

Pe mindra că o trezea 

Și un vis că-i povestea: 
— Mindruţa mea cea de mult, 
Ştii, de cînd noi ne-am iubit, 
Un vis mindru ce-am visat: 
Ne chemau părinţii-n sat 
Și ne iertau c-am plecat! 
Pe cimpul roșu cu maci, 
la frămintă la colaci, 
Impletește vro doi saci 
Pentru cumnaţii burlaci : 
Da’ și un covrig demm mertic, 
Pentru cumnatul cel mic! 


Să le coci la inimioară, 
Și în flori de lăcrămioară, 
Să se bucure o ţară! 

Da’ cu carul cu doi boi 
S-o pornim noi amindoi, 
Peste codri, peste-ai munţi, 
L-ai cei socri cam mărunți. 
După ce se sfătuiră, 

Cale lungă o porniră; 
Sus, la munte apucară 

Și plăvanii-i înjugară. 
Cobirletul scîrțăia, 

El pe mindra dezmierda, 
Pe cind soar'li suie-n sus, 
lară șoimul stă ascuns, 
Pe cînd umbra e scăzută, 
Tot se face nevăzută, 

In poiana cu flori mii, 
Unde zboară ciocîriii, 
Unde iarba-mi înfloreşte, 
Doar la virf se-ngălbinește, 
La izvor cu apă rece, 

De doru mindrii nu-i trece! 
Stau puțin, se odineau, 

Și de nima nu grijeau. 

Și cum mindra-și sărssta, 
Din gură așa-i grăia: 

— Mindruleano, soața mea, 
Eu de tine m-aș ruga ` 
Să-mi cînţi tu un cîntecel 
De cînd eram mititei, 

Și te prindeam de cercel! 
— Lele, Ghiţă, soțul meu, 
Dăruit de Dumnezău, 
N-aș vrea să mi te întrunt. 
Și să zic că nu îți cint. 
Un pustiu de glas ce am, 
De frică nu-l încerc neam: 
O dată de-o răsuna, 

Braji mărunți s-o legăna, 
Ape reci s-o tulbura, 

Munţii că s-or clătina, 
Văiur'li mi-o răsuna 


Și pe noi ne-o auzu, 

Rinjeţu va cuteza; 

Pe noi el ne-o-ntimpina, 

Și pe tine te-o tăia t 

Că e fiul codrilor, 

Voinicul voinicilor ; 

Că e iubit de neveste, 

Și e-ndrăgit și de fete. 

— Las’ să vie, că nu-mi pasă, 
Numa-n poiană să iasă, 

Nu sînt muiere cu cîrpă-n cap 
Să mă dau la el legat; 

Și sint mindru voinicel, 

De ţipă codrii de el! 

Da' de-o vrea vro altă rană, 
Trei baltaci îi dau pomană! 
Mindra dacă auzea, 

Zo,-mi pornea de a cinta, 
Vezi, un cîntec aiducesc, 
Cu viers dulce femeiesc. 

Și cum cînta ea duios, 
Frunzele cădeau pe jos, 
Codrii mari se deșteptau, 
Ape reci se turburau: 
Munţii mi se clătinau, 
Văiur'le îmi răsunau. 

Dar Rinjeţu, Făt-Frumos, 
Care-n lume n-a mai fost, 
Mindru păunaș de munte, 
Mare voinicel de frunte, 

In poiana cu flori multe, 
Le ieşi el înainte. 

— Ai măi Ghiţă bărbărie, 
Ce te lăsași de popie 

Și de sinta liturghie, 

Te dedeși în aiducie, 

Ce-mi calci tu poenile 
Şi-mi tăvălești florile, 

Da nu-mi plătești vămile ? 
Dă-mi juncanii tăi drept vamă, 
Și-ţi cată voinici de-o samă! 
— Măi voinice, Făt-Frumos, 
Te văd mindru şi fălos: 


298 


Lasă calea slobodă, 

Să nu plingi prin lobodă, 
Că nu-ți dau juncanii mei 
Să mi te fălești cu ei! 

— Dă-mi atunci pe mindra tea, 
Și apucă-o pe potecea! 

— Pînă capul sus mi-o sta, 
Pe mindra eu nu ţi-oi da! 
— Lele, Ghiţă Cătănuţă, 

O să te las făr'de mindruţă ! 
Că sint Floarea-al îlorilor, 
Dimineaţa-al zorilor : 

Ziua flori eu înfloresc, 

Dar în zori le-mbobocesc; 
In chindie le pălesc, 

Toate mindrele iubesc. 

— Și eu sint Brumariu-al mare, 
De-ţi pirlesc florile tale. 
Mindre flori ţi le pirlesc, 
Pîn'la ziuă le-negresc, 

Pe tine te prăpădesc! 

— De ţi-e inima-ndrăzneaţă, 
Cit ţi-e gura vorbăreaţă, 

Ai, la flinte ne-mpușcăm, 
Sau la săbii ne tăiem, 

Ori la luptă ne luptăm? 

— La luptă să ne luptăm 
Cind de drum nu ne cătăm, 
Că lupta e mai direaptă. 

F de la Domnu lăsată. 

Și de briu se apucară, 

La grea luptă se luară, 
Soarele că se-nfioară, 
Florile se scuturară. 
Începură se luptară, 

Zi de vară pină-n sară: 
Cind pe loc să invirtea, 
Cînd la vale se ducea. 

Cind fu trei zile de vară, 
Cam din zi și pină-n sară, 
Luptă voinici c-oi să moară! 
Puterile le slăbea, 

Nici unul nu dovedea, 


Briul lui Ghiţă cădea, 

— Mindro, mindruleana mea, 
Eu mă rog de dumneata, 
Cu briul trupu îmi stringe, 
Că voinicu rău mă fringe! 
— Nu te teme, măi firtate, 
Lupta e pe direptate; 

Cari din voi va birui, 

Pe ala eu voi iubi! 

Da' voinicii se lupta, 

Apa morţii mi-i trecea, 
Ghiţă foc se aprindea, 
Puterile-și aduna, 

O dată se opintea, 

Trupu la voinic îrîngea 
Şi-n pămînt că mi-l izbea, 
Pămintul se despica. 

Da' baltacu-aridica, 

Capu la voinic zbura, 
Trupul pe brînci se pleca 
Și la Ghiţă se-nchina, 
Ceva îmi bolborosea. 

Dară Ghiţă chinuit, 

De negre ginduri bătut, 
Imi pleca posomorit, 

Ca un șerpe otrăvit. 

Da’ mindra, ca o căța, 
Ochii-n ochii lui ţintea ; 
Şi-mi privea ea bărbătește, 
Da-l pătrundea femeieşte. 


—  Mindro, mindrulzana mea, 


Ce-ai de zis acuma dea? 
Cind pe moarte mă luptam, 
Eu de tine mă rugam 
S-alergi iute lingă mine, 

Să stringi brîul cît mai bine; 


De-al tău soț nu ţi-a fost milă? 


De păcat nu ţi-a fost silă? 
Cu glas dulce muieresc 

Ai spus cuvint dușmănesc! 
Că cine va birui, 

Cu ăla tu te-oi iubi! 


— Am zis-o și iar o zic, 
Că mi-e drag cine-i voinic, 
Cin’ se luptă făr' a cere, 
Ajutor de la-o muiere! 
Ghiţă dinţii îi scrișnea, 
Ca un uli se răpza 

Și capul i-l reteza ; 
Trupu rău i-l ciormănea, 
Și pe cîmp lI-mprăștia. 
Corbi și vulturi o mincară, 
De le-ajunsă pentru-o vară... 
De-aci Ghiţă mi-a plecat 
În satul ei depărtat, 
Peste vai și peste munţi, 
La părinţii cei cărunţi. 
Şi-mi mergea îngindurat, 
Și-n inimă cu oftat. 

La cîmpul cu colălie, 
Unde fir de iarbă nu e, 
Subt un păr mare rotat, 
Ostănit mi s-a culcat. 

Da' ceru se-ntuneca, 

Nori negri se-nvirtea, 
Odat' cerul s-aprindea, 
Cinci fulgere repeza, 

In Ghiţă le îndrepta, 
Pămint cutremura, 

Pe Ghiţă că mi-l lovea, 
Stei de piatră-l prefăcea ! 
Şi-mi izvora apă rece, 
Pentru voinici care-o trece; 
Lăcrămi-piriuri or curge, 
inimioara că le-or frînge. 


125 


CEAL VOINIC OLEAC 


Verde trestioară, 

Sus la llidioară, 

Ceal voinic se-nsoară, 
Ceal voinic Oleac, 


[ezita 


sa 274 BI Cca PD STEP ZE uz EI ICAO OREI 070 E ORZ a EET e Ta AR 
Se uleiul 3 E seci E ae a: i F SEI mă 3 OT ai EI a 3 i 7 Diiga cut; Sega 


as 


“ee 
Eih 
RRE 
Kei 
ot 
i 
x 
i 


EE EE 


s 
a, 


De blagă bogat, 

De părinți sărac. 
Părinți i-au murit, 
De ei a uidit, 

Cu nouă mori în vint, 
Nouă sub pămînt 
Macină argint, 
C-ala e mai scump; 
Amuncă de găsit 
Pe fața de pămint. 
Făcea și burmut, 
Da la voinic mult. 
Și iar mi-a avut 
Tot turme de vi 

Și cirezi de boi, 
Și aite de cai, 
Grije să nu ai. 

El s-a ridicat, 
Mindru de băiat, 

1 s-a-apropiat, 

Vezi, de însurat. 
Naiba l-a-nvăţat, 
Plecă l-a-nsurat. 
Pe-a cui fată a luat? 
Fata popii Oprii, 
Din tara Moldovii, 
Miîndră şi frumoasă, 
Din lume-i aleasă, 
Bălă sprincenată, 
Nu e altă fată. 
Ciinii ai de săteni 
Și-ai de dobrogeni, 
Ei ce mi-a lucrat 
Pe-al voinic Oleac ? 
La bir l-a băgat, 

Și el bir mi-a dat 
Tot din lună-n lună, 
Ciîte-o pungă plină, 
Și din an în an, 
Nouă pungi de bani. 
Nouă și cu nouă 
Făcea optsprezece. 
Inima-i sta rece. 


Tot la bir plătind, 
Banii i-a îiurșit, 

Tot gata ce-avut. 
Cind bani i-a furșit, 
Oleacu ce-a făcut? 
Incepea de-a vindut 
Turmili de oi 

Şi cirezi de boi, 
Altele de cai. 

Tot la bir plătind, 
Banii i-a furșit. 
Începea-vindut, 
Morile de vint 

Și de sub pămînt, 
Ce macină argint; 
Toate le-a vindut 
Și tot n-a furşit, 
Nu s-a odinit. 

Cînd tot a vindut, 

Și nu le-a îurșit, 
El ce mi-a făcut? 
Din gură-a vorbit: 
— l-auzi, fa nevastă, 
N-avem nimic la casă; 
Vezi, tot ce-am avut, 
Pentru tine-am vîndut. 
Veziz, ne-am sărăcit, 
Cum ne-a sorocit, 
Stii ce m-am gindit, 
Pe tin să te vind, 
Duminică-n tîrg! 

Tu te-mprimenește 
Şi mi te spremeşte, 
Faţa la albeală, 
Buze rumeneală, 

Ca noi să plecâm 

Și noi să mergem 
La tirgu-al de flori, 
La mari negustori. 
Să mergem curind, 
Pe tin să te vind; 
Parale să iau, 

Tot la bir să dau. 


Biru să-l plătesc, 
Să mă odinesc, 

Că mă prăpădesc. 
Mindra l-a ascultai,. 
In cameră-a tunat, 
Mindru s-a-mbrăcat, 
Faţa a albit, 

Buze-a rumenit. 

Cu ea mi-a pornit 
La tirgu-al de flori, 
La mari negustori. 
Tirgu tătăresc, 

In piațu ovreesc, 
Mai bine-mi plătesc. 
Pe ulița strimtă, 
Strimtă și cotită, 
De ovrei făcută, 

De coconi bătută, 

Pe uliță-n vale, 
Strigă-n gura mare. 
— Mindră de vinzare! 
Vreau să-mi iau parale, 
Biru să-l plătesc, 
Să mă odinesc, 

Că mă prăpădesc! 
Și așa strigind, 
Ciinii-alătrînd, 
Mindra l-a urit. 
Cind l-a auzit 

Ceal turc ibrior, 
leșea binişor, 

Striga aliman : 

— Voinic căpitan, 
Voinice Olece, 

Pe-aci în vale-mi trece. 
Cete blimbioasă 

Cu mindruța-aleasă. 
Treci în deal și-n vale, 
Strigi în gura mare, 
Că ţi-s de vinzare, 
Vin să-ți dau parale 
Pe mindra dumitale? 
Oleac ce-a lucrat, 


înluntru mi-a tunat 
L-ai turc ibrior, 

Că e de-un ochi chior. 
Turcu bani i-a dat, 
Pe mindra i-a luat, 
Oleacu-a plecat. 
Turcu ce-a lucrat? 
Mindruţa o lua, 

In sobă se ducea, 
Incepe-a săruta 

Că mult o iubea. 
Turcu sărutind, 

Da’ mindra zicînd : 
— Turce, te oprește, 
Stai nu te grăbeşte, 
Nu ne sărutăm 

Pin’ nu ne-ntrebăm 
De ce neam sîntem, 
Că prea sămănăm ! 
— Să o spun pe rind 
Cum ai tu de gind: 
Să știi cine sînt, 

Ce tată-am avut. 

Să știi că eu sint 
Ficioru popii Oprii, 
Din Țara Moldovii ! 
Mindra de-auzea, 

Din gură-i șoptea : 
— Da’ și eu că sint, 
Doamne, pe pămînt, 
Fata popii Oprii, 
Din Țara Moldovii! 
— Tu-mi ești soră bună 
De-un tată și-o mumă. 
Ştii, soră, nu știi, 
Cind eram copii, 
Răzbel s-a făcut 

Și noi am fugit. 

Eu eram mai mare, 
Te-am dus în spinare, 
Eu cu tin’ fugind, 
Amar suspinind, 

Pe tin’ te-am trintit, 


| 
| 


În frunte te-ai lovit. 
Sămnu de la tine 

E făcut de mine! 

— Naică, eu să-ţi spun, 
Tu-mi ești frate bun, 
Eu îț soră bună. 

De tată și mumă! 
Turcu ibrioru, 

Trăgea el zăvoru. 
Afară-mi ieșea, 

Pe Oleac vedea. 

Tare a strigat 

Tot după Oleac: 

— La mine te-ntoaree, 
Că tu îmi ești frate; 
Mindruleana ta 

Este sora mea! 

Banii ce ţi-am dat. 
Eu te-am însurai 

Ca pe-un bun cumnat! 
Indărăt nu ţi-i cat, 
Du-te să plăteşii 

Tot ce datorești, 

Să te odinești!: 
Oleacu privea, 

Nu-i venea a credea, 
Mindruțta şi-a luat, 
Acas mi-a plecat. 
Acas a venit, 

Biru l-a plătit 

Și l-a isprăvit. 

De s-a odinit. 

Cu mindra-a trăit. 
Pin’ a-mbătrinit. 
Cintec se îurșește, 
Omu ce păteşte. 

Viu și cit trăiește; 
Pină-mbătrinește, 

Cind moare putrezește. 
Mort tună-n pămint, 
Și toate-a uidit, 
Atunci le-a furșit. 
Măi, voi, nuntaşi și stirceală. 


302 


Mai scoateţi ora pe-alară, 
Că vezi unii se-mbătară, 
Și vezi că se mîniară, 
Nevestili își strigară, 
Unili-acas plecară. 
Oaminii beți să se culce, 
Păianjenii să-i astruce, 
Nevestele le rămiie, 
Pină-n zori ora s-o mile. 
lar noi, vere, le jucăm, 
De trei ori le sărutăm. 


126 


DINU, OM SARAC 


Jos, la poala cerului, 
In bătaia vintului, 
Sede Dinu, om sărac, 
Fără căciulă pe cap. 
Dară Dinu ce-mi lucra, 
Om sărac pe cum era, 
De acasă că-mi pleca. 
Și-mi pleca-n lungiş, 
Da' și-n curmeziş, 
Ţările cruciş ; 

Tot din sat în sat, 

Se băga argat. 
De-acas cînd pleca, 
Si-mi pleca-n lungiş, 
Da’ și-n curmeziş, 
Ţările cruciș ; 

Tot din sat în sat. 

Se băga argat. 
De-acas cînd pleca, 
Nevasta-și lăsa, 

Ea grea răminea. 
Dinu ce făcea? 

La un om mergea, 
Argat se băga, 

Dinu argățea, 

Verde căftălani, 


Douăzeci de ani, 
Tocma-n Nădolii, 
'Ntr-ale ţări pustii. 


Cind oi zice de-un ilor, 


Pe trii gălbiori. 
Dinu argăţea, 
Anii-și isprăvea, 
Din gură vorbea: 
— Negiu dumneata. 
Ascultă încoa, 

Zo, mă rog de tine. 
Fă-mi atita bine: 
Imi faci socoteala, 
Imi dai simbrioara, 
Plec acas cu ea, 
Vezi, la nevestea!' 
Stăpin de-auzea, 
Cită blagă-avea, 

Pe toată o lua, 
Două părţi făcea, 
De-o parte punea, 
Verde căftălani, 
Grămada cu bani, 
De-o parte punea. 
Verde de liori, 
Doar trei gălbiori. 
Apoi el grăia: 

— Măi, Dinule, măi, 
Tu dacă oi lua 
Grămada de bani, 
Să-ţi fie cu aram: 
Da' dacă-oi lua 
Pe-ai trei gălbiori, 
Să-ţi fie cu alal. 
Dinu de-auzea, 

Din gură-i vorbea: 
— Doamne sfinte, 
Eu am auzit 

Că-i mai bun alalul, 
Tot decit aramul; 
lau trei gălbiori, 
Să nu mă-nfiori! 
Traista și-o-ncrașna, 


Dinu că-mi pleca. 
Mergea cît mergea, 
Dinu ajungea 

Intr-o lăturea, 

La o cafenea. 

Cind se zăuita, 

Toţi oamenii bea, 
Numa unu sta, 

Cam într-o chioșea, 
Nu bea, nu vorbește, 
Numai ce-m' privește. 
Dinu de vedea, 

La cafegiu mergea, 
Din gură-i zicea: 
— Categiu dumneata, 
lacă-n cafeneaua ta. 
Toţi oamenii beau, 
Mi se veseleau, 

Da' un om colea. 
Șede-ntr-o chioșea, 
Nu bea, nu vorbește, 
Numai ce-mi priveşte. 
— Măi, Dinule, măi, 
Puiuleţ de zmei, 

Vezi tu omu-ăla, 
Ce șede-n chioşea, 
Nu bea, nu vorbește, 
Numai ce privește; 
Vorba ce-o vorbește, 
Un galbin plătește. 
Dinu de-auzea, 

Din gură vorbea: 

— Doamne sfintule 
Și puternicule, 

Eu am argăţit, 

Verde căftălani, 
Douăzeci de ani; 
Verde de-un lior, 

Pe trei gălbiori. 

Un galbin să iau, 
La voinic să dau, 
Spune ceva mie, 

Că mi-or fi mai bine? 


; 
LA 
iH 
Ht 
$ 

$ 
$ 
y 
A 

i 

E 

i 

R: 
| $; 
A 
y 
ii 
N: 
H 

i 


o om a om m ei E e mm A 


2700 agp a ARD: Dita ratată a Lang. ni Et E ete a ii pia r E NE 


FRN CE EOT a gh 


ti se paee. 


AANER DA ine A pent ap ap aaa aee a E 
BAYE PEAR agi 


Un galbin că lua, 
La voinic i-l da, 
Voinicu-i spunea: 
— Măi Dinule, măi, 
De-aici oi pleca, 

Pe tin-te-o-ajungea, 
La o apă mare, 

Tot un turc călare, 
Înc-un cal mai are, 
De blagă-ncărcat, 
Cu arme-i armat. 

El te-ar ajungea, 
Ție ţi-or zicea: 
«Măi Dinule, măi, 
Mare-i apa-asta, 
Treci cu blaga mea, 
Eu te-oi dăruia !» 
Da' tu i-oi zicea: 
«Măi turcule, măi, 
la sări dumneata, 
Este blaga ta, 

Că tu ești călare, 
Nu te-oi înecare !» 
Turcu or sărea 

Și s-or ineca, 

Blaga i-or uidea, 
Tu blaga i-oi lua, 
Drumu oi căta. 
Numa atit vorbea, 
Voinicu tăcea, 

Dinu iar zicea: 

— Doamne sfintule 
Și puternicule, 

Un galbin am luat, 
L-al voinic i-am dat. 
Încă unu iau, 

L-al voinic să-l dau. 
Spune ceva mie, 

Că mi-or fi mai bine! 
Inză-un galbin lua, 
L-al voinic mi-l da, 
Voinicu-mi vorbea: 
— Măi Dinule, măi, 


Tinerelule, 
Porumbelule, 
Gingășelule, 

Blaga oi lua, 

Apa oi trecea, 

In tufă te-oi băga, 
Pe tine te-v simța 
Vo cinci voinicei, 
Ce sint haiducei : 
Inainte să-ţi iasă, 
Să te prăpădească. 
Da' tu de-oi vedea, 
Foc mare-oi făcea, 
Fum s-ar ridica, 
Ceaţă s-or făcea, 
Te-oi înturișea, 
Și-acas oi pleca. 
Numa-atit vorbea, 
Voinicu tăcea, 
Dinu iar vorbea: 
— Doamne sfintule, 
Și puternicule, 

Doi galbini am laut, 
L-al voinic i-am dat; 
Cu unu-am uidit, 
Tot nu fac nimic. 

Și pe ăsta-l iau, 
L-al voinic i-l dau. 
Spune ceva mie, 

Că mi-or îi mai bine! 
Si pe ăla-l lua, 
L-al voinic i-l da, 
Voinicu-i zicea : 

— Măi Dinule, măi, 
Acas te-oi ducea, 
Tu să te gindești; 
Gindu-al de pe urmă, 
Tot cu vorbă bună 
Numa-atit vorbea, 
Voinicu tăcea. 

Dinu de-mi vedea, 
Traista şi-o-ncroșna, 
De-acia-mi pleca. 


Mergea cit mergea, 
Pe el l-ajungea, 

La o apă mare, 

Tot un turc călare, 
Inc-un cal mai are. 
De blagă-ncărcat, 
De mult e plecat, 
Turcu că-i zicea: 
— Măi Dinule, măi, 
Cearcă apa-asta, 
Treci cu blaga mea, 
Eu te-oi dăruia ! 
Dinu de-auzea, 

La turc răspundea: 
— Măi turcule, măi, 
la sări dumneata, 
Că tu ești călare, 
Nu te-oi înecare. 
Turcu  de-auzea, 

In Dunăre sărea, 
Turcu se-neca, 
Blaga-i răminea, 

Da' Dinu i-o lua, 
Apa o trecea, 

In tută se băga, 

Pe el mi-l simţea 
Vro cinci voinicei, 
Nişte haiducei. 

Ca să-l prăpădească, 
Să nu mai trăiască. 
Dinu de-mi vedea, 
Foc mare făcea, 
Fum se ridica, 
Ceaţa răspindea. 

El se-nfurișea, 
Și-acas-mi pleca. 
lacă ajungea, 
Nevasta-și găsea, 
La poartă-mi ședea. 
Bună-ziua-i da, 
Nevasta-i mulțămea, 
Da' nu-l cunoștea. 
Dinu îi zicea: 


— Fa cumnată, fa, 
Eu sint drumuit, 
De cale bătut, 

Zo, sint ostănit 

Și rău chinuit! 
Vreau să conăces., 
Puțin odinesc, 
Conacu-i făcut, 

De oameni de-ai strini, 
Călători pe drum! 
Numa-atit vorbea, 
Nevasta se scula. 
Pe Dinu mi-l lua, 
In casă-l băga. 
Sara că-nsăra, 
Nevasta de-mi vedea, 
Masa i-o punea, 
La masă-l chema. 
Dinu că şedea, 
Ședea și minca. 
După ce minca, 
Nevasta se scula, 
Masa ridica, 

Lui Dinu-așternea, 
Cam într-o chiușea. 
Dinu ce făcea ? 
Traista de bani lua, 
Su' cap o punea, 
Dinu se culca. 
Nevasta ce făcea ? 
Copilul și-l lua, 

Cu el se culca, 

Pe mină-l punea. 
Dinu o privea 

Și singur vorbea: 
«Doamne stintule, 
Prea puternicule, 
Vezi nevastă-mea, 
De cînd am plecat, 
Ea s-a măritat, 

Pe ăsta l-a luat, 
Doamne, de bărbat, 
Pe mine m-a lăsat!> 


Dinu ce făcea? 

Pe copil l-adăsta 
Pină adurmea, 
Cuţitu trăgea, 

La copil mergea, 
Pe el se suia, 

Sta din cit să dea, 
Să-i piardă viaţa. 
lar singur vorbea: 
«Doamne sfintule, 
Prea puternicule, 
Vezi tu omu-ăla, 
Cel din cafenea, 

Ce ședea-n chiușea, 
El mie-mi grăia, 
Acas de-oi ajungea, 
Gindu-al de pe urmă, 
Că mi-ar fi mai bună!» 
Numa-atit vorbea, 
Copilul lăsa, 

De nu și-l tăia, 

Şi el se ducea, 

lar mi se culca, 
Noaptea că trecea, 
Ziua se făcea. 
Copilu se scula, 
Boii înjuga, 

La plug că-mi pleca, 
Lui mumă-sa-i zicea: 
— Muiculiţa mea, 
Vezi tu omu-ăla, 

Ce doarme-n chiușea, 
Tu l-oi adăsta 

Pină s-o scula; 
Apă i-oi turna, 

Pe ochi s-or spăla. 
l-oi da de-or minca, 
Că e drumuit 

Şi e chinuit, 

Ca și tatăl meu, 
Dat de Dumnezeu. 
Numa-atit vorbea, 
Copilul pleca, 


326 


Mă-sa mai rămînea, 
Pe Dinu adăsta, 
Pină s-o scula. 

Apă i-o turna, 

Pe ochi s-o spăla, 
Masa i-o punea. 
Dinu că minca, 
Traista și-o-ncroșna, 
De-acia-mi pleca. 
Dară nevasta 

Pe Dinu că-l lua 

Și mi-l petrecea, 

La poartă-mi mergea. 
Dinu se oprea, 

La ea se uita, 
Nevestii-i zicea : 

— Fa cumnată, fa, 
Uită-te la mine, 
Privește-mă bine! 

Nu sînt om de-al strin, 
Călător pe drum, 
Da-ţi sint bărbat bun! 
Nevasta de-auzea, 
Lui Dinu-i zicea: 

— Măi cumnate, măi, 
Tu că mi-oi spunea: 
Bași la nunta mea, 
Naș cine era, 
Cumnatul de mînă, 
Să mi-i spui pe nume. 
Dinu de-auzea, 

Prea bine-i știa, 
Pe nume-i spunea. 
Nevasta de-auzea, 
Pe Dinu privea, 
Lăcrămi îi cura, 
Mi-l îmbrăţişa, 
Zo, mi-l săruta. 
Indărăt se-ntorcea, 
Acasă-l lăsa. 

La copil pleca, 
La el se ducea, 


Începea plingea, 

Și plingind striga: 
— Dragă copilaşi, 
inima-mi secași, 
Văzuși omu-ăla, 

Ce dormi-n chiușea, 
Nu e om de-al strin, 
Ţi-este tată bun! 
Da’ copilul de-auzea. 
Brăzdar ridica, 
Acasă-mi pleca, 
Acas ajungea. 
Mă-sa ce-mi lucra ? 
Masa o punea, 

Tot la masă-mi sta, 
La vorbă se lua, 
Copilu-mi vorbea : 
— Muichiliţa mea, 
Să-ţi spun eu ceva, 


As'noapte ne-am culcat. 


Uite ce-am visat, 
Un om se făcea, 
La mine-mi venea, 
Pe min'se suia, 
Cuţitul trăgea, 

Sta decît să dea, 
Să-mi piardă viaţa ! 
Dinu de-auzea, 
Incepea-a plingea 
Și-l îmbrățișa 

De mi-l săruta, 

Cu lăcrămi vorbea : 
— Dragă copilași, 
Inima-mi săcași, 
Visu ce-ai visat, 
Este-adevărat : 

Eu cînd te-am văzut, 
Uite ce-am gindit; 
Că mă-ta te-a luat. 
Taică, de bărbat. 
Cuţitu l-am luat, 
La tine-am plecat, 


307 


La tine-am venit, - 

Pe tin' m-am suit 

Să te prăpădesc, 

Să te părăsesc. 

Da' cînd m-am gindit, 
Gindul după urmă, 

Că mi-or fi mai bună; 
Eu că te-am lăsat, 
M-am dus m-am culcat, 
Numa atit vorbea, 

Dinu ce lucra, 

Cită blagă-avea, 

La copil i-o da, 

Pin lume-mi pleca, 
Mireasă-i căta, 
Copilu-nsura, 

Nuntă că-i făcea, 

Bin-se veselea, 

Mi se-mbogățea, 
Bine-mi petrecea, 
Și-acolo uidea, 

De se pomenea. 

Istorie bătrinească, 

La buni frați ca dumneavoastră, 
Pentru ca să pomenească. 


127 
PATRU DIN RABOVA 


Lină verde trei masline, 
l-ascultaţi, boieri, la mine, 
Să vă spun ceva pe lume: 
Lină verde de-o lalea, 

Pe Pătru din Rabova. 
Mare negustor era! 

De cind mă-sa l-a făcut, 
Negustoria a umblat; 

Şi lui vremea i-a venit, 
Că vezi, tot de căstorit. 
Și prin sat că bircăia, 


+ 


sia i cc ai aa NO Aia ai a 0 DO a ice A e Cica PCI IC a PE a i sinaia e E Ie E ZI ae i 


O fetiță că-mi găsea, 

Bună nuntă că-mi făcea, 

Și pe ea cum o chema? 

Să vezi, Niţa căţaua, 

Bat-o Maica Precesta. 

Dară Pătru Făt-Frumos, 
Care-n lume n-a mai fost, 
Cu nevasta cînd ședea, 

Nici mai mult nici mai puțin, 
Numai șase luni de zile. 
Dară Pătru, zo-mi vorbea: 
— Oi bre Niţo, soața mea, 
Minca-t-aş gurița ta; 

Cind oi zice flori domneşti, 
Mă duc, Nito, la București, 
Să iau vaci de-ale domnești 
Că-s înalte și bălane, 

Și frumoasă sint la coade, 
Da’ roghiță sînt la coarne, 
Cu viţeluș pe sub ele. 

Da’ mă rog, Nito, de tine; 
Să nu-mi faci vreo rușine, 
Să nu mai scot capu-n lume! 
Dară Niţa cățaua, 

Din guriță așa-mi vorbea : 

— Măi tu, Petre, soața mea, 
Nu te teme nimica, 

Că eu nu-ți fac nici o rușine, 
Să nu mai scoţi capu în lume; 
Du-te, Petre, sănătos, 

Ca un trandafir frumos ! 

lote Pătru că-mi pleca, 

La București se ducea. 

Dară Niţa-l petrecea 
Și-ndărăt se întorcea, 
Vedrița-n cobeliță lua, 

La ceșmuliță se ducea: 

Pe ochi negri se spăla 

Și vedriţele umplea. 

Ea acasă că-mi pleca, 

Da cu care se-ntilnea ? 

Cu loniță Făt-Frumos, 


Care-n lume n-a mai fost. 
loniță din gură vorbea: 
— Ai, bre Niţo, soața mea, 
Minca-ţ-aș guriţa ta, 
Cum am face ș-om dregea, 
Pe Pătru l-om omora 
Ș-amîndoi că ne-om lua... 
De vrei să trăim amindoi pe lume, 
Tu acasă te-oi ducea, 
Vedriţele le-oi lăsa, 

Să iai, Niţo, o para, 

Și tu te-oi ducea, 

Colea-n vale, 

La naica Iie, 

La cea mică băcălie. 
Și tu, Niţo, oi lua 
Otravă de o para, 
Sărăcică de alta. 

Și tu te-oi ducea 

La Ilinca tiganca, 

Otrava ţi-o făcea, 

Cu răchiu ț-o mesteca, 
Pe Pătru l-oi prăpădea, 
Ș-amindoi că ne-om lua. 
Dară Niţa de-auzea, 

Ea acasă se ducea. 
Vedriţele le lăsa. 

lote Nita că mai lua, 

O para Niţa lua, 

Și cu ea că să ducea, 
Verde lină colilie, 

La cea mică băcălie. 

lote Niţa-mi tirguia 
Săricică de-o para, 

Şi otravă de alta. 

lote Niţa se ducea 

La Ilinca tiganca, 

Și otrava i-o făcea ; 

Cu rachiu o mesteca 

Și-n sticluță o băga. 
Dară Niţa căţaua, 

Bat-o Maica Precesta, 


Și sticluța că o lua 

Și su' briu că o băga. 
Acasă că-mi pleca, 
Puţinei că-mi zăbovea. 
lote sara că-mi venea, 
Dară Niţa c-asculia ; 
Clopotele îmi cinta, 
Dară vacile-mi zbiera ; 
Da’ vițeii că mugea. 
Niţa afară ieșea, 
Porţile le deschidea, 
Pătru vacile mina 

Și în grajd că le băga. 
Pătru-n casă îmi intra, 
Dară Niţa ce-mi făcea ? 
Gindu rău că îi. punea 
Și ea masa-i întindea. 
Ei la masă toţi şedea, 
Cu copii-alăturea ; 

Dară Niţa, zo,-mi vorbea : 


— Oi, măi Petre, soaţa mea, 


Minca-ţ-aş guriţa ta; 
Na rachiu din mina mea, 
De răcoreşte»ţi inima. 
Zo, ești Petru drumuit, 
De cale lungă trudit! 
Dară Pătru de-auzea, 
Sticluța-n mină c-o lua 
Și la gură mi-o punea, 
Numa-o dată că-nghiţea, 
Jos de pe scaun cădea; 
Spumă la gură făcea, 
Ochii peste cap îi da; 
Da' copiii de-mi vedea, 
Unde pornea de plingea. 
Da mumă-sa îmi vorbea : 
— Taci, muică, nu plingea, 
Că tat-tu este așa; 

El a dat de boală rea. 
Se scoală, maică, acuma. 
lote Pătru se deștepta, 
Numa-atita că-mi vorbea : 
— Nito, Niţo, soața mea, 


Zo,-mi supseși tu inima: 
De ce tu nu mă lăsași 
Cu copiii să fi cinat?... 
Numa-atita că-mi vorbea 
Și sufletu că-i ieșea. 
Dară Niţa cățaua, 

De subsiori că mi-l lua, 
Ca pe-un ciine-l tirzăia, 
In pivniță îl băga. 

Pe su-ardoave-l băga, 
Uşile le închidea, 

Fuga la loniță da, 
Numa-o dată că-mi striga: 
— Măi loniţă, soaţa mea, 
Minca-ţ-aș guriţa ta, 

Tu ce mi-ai poruncit, 
Lucru-am isprăvit; 

Pe Pătru l-am otrăvit, 
Și la tine am veniti 

Da’ Ioniţă de-auzea: 

— Fugi de-aicea, piază rea, 
Că ne-aude cineva, 

Și dau de vro belea, 

De mă mănincă turma. 
Tu omul ţi l-ai omorit, 
Dară eu, un strin pe lume, 
Mă omori pînă mine! 
Dară Niţa de-auzea, 
Îndărăt se întorcea ; 
Fuga la pimniţă da, 

Pe Pătru că mi-l lua, 

De sub butoaie îl scotea. 
Cu fața-n sus mi-l punea; 
Milă de el îi venea 

Și din gură îi vorbea: 

— Oi, măt Petre, soața mea, 
Minca-ț-aș guriţa ta: 
Decit eu fără de tine, 

Mai bine moartă cu tine! 
Cuţitașu că-l scotea, 
Şi-ntre ţiţe-I-nfigea, 
Grămadă jos ea cădea: 
Cădea trup încrucișat, 


a ai Dana 0 E E EET - 
Ea ze A AA A PPS la a ARI e a LI RO N E DPN ANR SR DEO ARN 


Fy ARE: T LOR g U ca 
a a SR ee 
E BAE e e oa e OEE e ea: 


Tot ale Niţii păcate. 
lote zor'le se vărsa, 

Da’ copiii se scula; 

Pe la pimnitță se ducea, 
Uşa la părete găsea. 
Sama-n pimniță că lua, 
Pe Pătru că îl vedea, 
Mort, frate, cum era, 

Pe mumă-sa iar aşa. 
Unde pornea de plingea!... 
Da' unchiu-su de-auzea, 
Și acia că-mi venea; 

Și pe Pătru că-mi lua, 
Și pe Niţa iar așa, 
Mindru leagăn le făcea 
Și în leagăn îi băga. 
Da’ unchiu-su ce-mi făcea? 
Pe copii el că-i lua, 
Pin școli că mi-i da, 
Bună carte că-nvăţa. 
Care de dascăl ieșea, 
Care popă că era; 
Unchilor că le făcea, 
Mindră pomană le punea; 
Și pe Pătru-l pomenea, 
Ca bunăoară ș-acuma. 


128 


PRIBEACU 


La umbrița fagului, 

Măre, și cu-a bradului, 
Mindră masă mi-este-ntinsă, 
De voinici este cuprinsă. 
La cea masă cea de piatră, 
Cu mărginile de os, 


Zo,-i şedea, Doamne, frumos ! 


Da la masă cine-mi șede? 
Alăpin, haiduc  bătrin, 


Cu-ai lui cincizeci de voinici, 


Cu frate-su Nicolcea, 
Cu Nicolcea frunte lată, 


Ce sare potocu-ndată. 

Ei la masă bea, minca, 

Și de-o vorbă ce-mi vorbea, 
Nicolcea-l întreba: 

— Măi frate-meu Alăpine. 
Fiindcă băuși și mincași, 
Bună vorbă spunea-ţi-aș, 
O să mi te-ntreb ceva, 
Adevărul mi-oi spunea. 
Alăpin dacă-auzea, 

El din gură-aşa zicea: 

— Măi frate-meu dumneata, 
Spune-mi, nu te zăbovea! 
Da’ Nicolcea-l întreba : 

— Măi frate-meu Alăpine, 
la să-mi spui adevărat, 

Tu acuma-n cine crezi? 
Ori în cincizeci de voinici, 
Ori în mine că-ţi sint frate, 
Ori în soața săbioară, 

Ce mi-o porţi la subțioară? 
Da' Alăpin răspundea: 

— Oi, măi frate Nicolcea, 
Fiindcă stătuși mă-ntrebași, 
Adevărul spune-ți-aș, 

Eu acuma în cine cred: 
Nici în cincizeci de voinici. 
Nici în soata săbioară, 
Nici în tine că-mi ești frate, 
Cred în mindruleana mea, 
Ce m-am cununat cu ea. 
Nicolcea de auzea, 

El din gură iar zicea: 

— Măi frate-meu Alăpine, 
Crede-n mindruleana ta, 
Că te-ai cununat cu ea; 
Da’ știi, frate, da’ nu știi, 
Pe postu la S'tă Mării, 
Miîndruleana te-a lăsat, 

Cu Pribeagu mi s-a luat 
Și pe tine te-a uitat, 
Doamne, ce mare păcat! 
Alăpin cînd auzea, 


Buzduganu-n mină lua,- 
După Pribeagu-alerga. . 
Da’ Pribeagu mindra-şi lua 
Și cu mindra lui pleca ` 
Tumte-aici la o ceșmea, 
Unde sta și odinea. 

Chiar Pribeagu se ruga : 
— Mindră, mindruleana mea,- 
la să-mi cînţi un cîntecel, 
De cind eram mititel: - 
Cintecel de pribegie, 
Să-ngine munţii cu el: 
Să-mi fie mie și ţie 
Cîntecul de veselie, 
Văiur'le să-mi clocotească, 
Frunzele să nu clipească. - 
Mindruleana sta grăia : 

— Măi Pribege voinicele, 
Baş acuși eu ţi-aș cînta... 
Și-un pustiu de glas ce am, 
Cînd odat-oi răsuna, 
Brazi mărunți o legăna, 
Ape reci s-or tulbura, 
Și-Alăpin m-o auzea! 
După noi el s-o lua, 

Ne răpune viața, 
Pe-amindoi că ne-o tăia, 
Și pe mine și pe tine, 
Strică dragoste din lume ! 
Da’ Pribeagu-așa-i vorbea: 
— Cintă-mi, mindruleana mea, 
Și lasă-l la mîna mea! 
Mindruleana de-auzea, 
Cind abătea de cînta, 
Văiuri mari, zo, răsuna, 
Brazi mărunți, zo,-i legăna, 
Ape reci, zo,-mi tulbura 
Ș-Alăpin îi auzea ! 

Imi alerga cît putea, 

li ajunse la ceșmea; 
Alăpin dac-o vedea, 

E! din gură-așa zicea: 

— Lele, mindruleana mea, 


31 


Tu pe mine m-ai lăsat, 
Și cu Pribeagu te-ai luat! 
Nu ţi-e milă și păcat, 

Cu mine te-ai cununat, 
Doi copii am botezat! 
Miîndruleana de-l vedea, 
C-am pe fugă se punea, 
Da' Nicolcea sta striga: 
— la stai, cumnată, stai, 
C-o să mergi la rai, 
De-asară să fi fugit, 
Pin-acuș te-aș fi ajuns! 
Da' Nicolcea-frunte-lată, 
El sări potocu-ndată, 

Și Alăpin iar așa; 

Pe Pribeagu-l adăsta, 

La buzdugane se lua. 
Alăpin, aiduc bătrin, 

Lua un buzdugan demult, 
Dete cu el după git 

Și-i luă capu de la trup. 
Pe Pribeagu-l prăpădea, 
Și-și lua mindra și pleca, 
lar la masă că ședea. 

Da’ Nicolcea-l întreba: 
— Măi frate-meu Alăpine, 
la spune-mi adevărat, 
Fără teamă de păcat, 

Tu acuma-n cine crezi? 
Ori în cincizeci de voinici, 
Ori în flinta pușculiță, 
Ori în soața săbioară, 

Ce mi-o porți la subțioară, 
Ori în mindruleana ta, 

Ce te-ai cununat cu ea, 
Ori în mine că-ți sint frate, 
Nima-n lume nu desparte? 
Da’ Alăpin, aiduc bătrin, 
E! din gură așa grăia: 
— Măi frate-meu Nicolcea, 
Fiindcă stătuși mă-ntrebași, 
Adevăru spune-ți-aș, 

Eu acuma-n cine cred: 


a iz a e tit N iii IF a mea rea, za 


ze af aE p ao Pl, peantair a 


Nici în cincizeci de voinici, 
Nici în flinta pușculiţă, 

Nici în soața săbioară, 

Nici în miîndruleana mea, 

Ce m-am cununat cu ea! 
Cred în tine, că-mi ești frate, 
Mi-ești frate de nu se poale, 
Mi-ai scos capu de la moarte! 
Alăpin, aiduc bătrin, 

Jos în codri stăpinind, 

Cu Nicolcea veselind, 

Și-mi trăiau pe luncă-n pace, 
Că n-au alţi viteji ce-i lace ; 
Colea-n Țara Moldovenească, 
Ca pentru să pomenească. 


129 


TUDOREL 


Foaie verde colălie, 
l-ascultaţi, lume, la mine, 
Să vă spun o istorie, 
Din tară, din Rumânie. 
N-aţi auzit, n-aţi aflat, 
La vale, la București, 

Se văd niște căși domnești. 
Se văd piste Bucureșii, 
Și nu sint căşi boierești, 
Și sint căși de-ale lumești. 
Cășile lui Tudorel, 
Frumos, tinăr băieţel, 
Care-a fost sărac copil, 
Vezi, pe mulţi el i-a slujit, 
Pină mare mi-a crescut, 
Și bogat mi s-a făcut. 
Dar ce mi-avea Tudorel ? 
Mi-avea șapte mori în vint, 
Alte șapte sub pămint, 

Ce macină la argint, 

Tot argint de-al mărunţel, 
Adună blagă la el. 


312 


Două mindre mai fîrumuase, 
Cu piscoaie pe fereastră, 
Ce turna argintu-n casă. 
Da' Tudorel ce-mi avea? 
Mi-avea cirezuri de boi, 

Și turmili lui de oi. 

Da' n-avea el pe nimenea, 
Decit muma bătrinea, 
Numai cu doi dinţi în gură, 
Torcea noaptea-n lună plină, 
Ce-mi umbla și ea desculţă, 
Cu caierele de miţă. 
Tudorel mi se-nsura, 
Frumoasă fată că lua, 

Să n-o vezi pe uneva, 

Nu te rabdă inima 

Să n-o iubești cităva. 
Miîndră nuntă că-mi făcea, 
Se cununa cu mindra, 

Cum face, vezi, toată lumea, 
Pe cum n-e nouă legea. 
Vremea turcului era, 

Lumea toată jupuia. 

Venea un pașe turcesc, 
Da' nu unu românesc, 
S-aduie biru din sat, 
Făr-de milă și păcat. 

Da’ în răsărit de soare, 
Cind lui pașa-i ieșea-n cale, 
Nevasta lui Tudorel, 
Băiatul cel frumușel, 
Tinerică și frumoasă, 

Ce n-a văzut niciodată, 

El la apă se ducea, 

lar cînd pașa mi-o vedea. 
La inimă că-i cădea. 

l se rupsă inima. 

De frumoasă ce era, 

Baş Voichiţa o chema. 
Dară pașa mi-o-ntreba 

A cui nevastă era, 

Dară lumea că-i spunea, 

Să vezi, turcu ce făcea? 


Bată-l Maica Precista, 
La greu bir îl mai punea, 
La greu bir pe Tudorel, 
Lele, sărmanu de el. 

In fiecare săptămină 

li da cîte-o pungă plină, 
Și cu sacu bani să ai, 
Dacă dai, dai, tot să das, 
Tot să cheltui, da' nu pai, 
Dai de fundu sacului. 
Da’ fecioru Tudorel, 
Sărmanu, vezi, de el, 
Vindea vii, 

Vindea moșii 

Si cirezile de boi, 

Și cu turmele de oi. 

Da' și morile de vint 

Și pe-ale de su' pămint. 
Și Tudorel se gindea, 
Lele, măiculița mea : 
«Pină cînd eu tot așa ?» 
Da striga la mumă-sa: 
— Mumă, muichilița mea, 
la s-o mini pe Voichiţa, 
Scutură ambarili 

Și mai bate sitili, 

Și să-mi ude mie-o piine, 
S-o ude cu lăcrămioare, 
Coaptă-n sîn la ţiţişoare, 
Să-mi fie la drum ușoară, 
Că mă duc, muică, mă duc, 
Că ştiu drumu ce-l apuc. 
Pin' la-mpăratu turcesc, 
La el să mă jelbuiesc, 
Că nu mai pot să trăiesc. 
Da' mumă-sa de-auzea, 
Fuga la Voichiţa da: 

— Fa Voichiţo, nora mea, 
Scutură ambarili 

Și mai zbate sitili, 

Ca să faci o azmioară, 
Udată în lăcrămioară, 
Coaptă-n sin la țiţişoară, 


313 


Da' fie la drum ușoară. 
Da’ Voichiţa o asculta, 
Scutura ambarili 

Și-mi bătea și sitili, 

Făcea o azmioară, 

Udată în lăcrămioară, 
Coaptă-n sin la ţițișoară, 
Să-i fie la drum ușoară. 
lar Tudorel se gătea 

Și de-acasă îmi pleca, 
Ziua bună că și-o lua, 
De la scumpa soaţa sa, 
Da’ și de la mumă-sa, 
Pleca Tudorel plingind, 

De la inimă oftind. 

Și mergea din vad în vad, 
Mergea din sat, în alt sat, 
Pînă ajunse-n Țaligrad, 
Baș la cinstitu-mpărat. 
Chiar la poartă el a stat, 
lar din inimă-a oftat, 

Și cum sta și cum plingea, 
Nima-n samă nu-l băga. 
Cind fu-n răsărit de soare, 
leși-mpărat la plimbare. 

Pe Tudorel mi-l vedea, 
Impăratu-l întreba : 

— Ce stai, băiete,-aicea ? 
Da' Tudorel că-i spunea, 
Și-l chemă-mpăratu sus, 
Mi-l luva, mi-l ispitea, 
Da' Tudorel tot spunea 
Cum a fost el de bogat 

Și cum a ajuns sărac: 
— Venii să mă jelbuiesc, 
Că nu mai pot să trăiesc! 
Impăratu ce făcea? 

Toţi vizirii îmi chema, 

Și cu pașii la un loc, 

Și cu toţi se sfătuia, 

Cu Tudor ce va făcea: 
Unii zic ca să-l omoare, 
Să-i ducă la spinaurătoare, 


Alţii capu ca să-i taie, 
Unii să-l bage-n temniţă, 
Unu una, altu alta, 
Care cum se pricepea, 
Ştii scoaseră presuda. 
Baș pe la chindia mare 
Merge la spinzurătoare. 
lacă agale-mi venea 

Și pe Tudorel îl lua, 
Ștreangu la git îi punea. 
Da' un pașe mai bătrin, 
Ce e de barbă cam spin, 
Era bătrin priceput, 
Care-i făcut mai de mult, 
Mai multe le-a petrecut 
Si mai multe a văzut, 
Mai la urmă răspundea 
Și din gură așa zicea: 
— Mă-mpărate, luminate, 
Cum le ştii pe lume toate, 
la ia sama-n direptate, 
Că poate oi avea păcate, 


Mai mult pentru Dumnezeu 


Și pentru binili teu. 
Mi-ascultați și vorba mea, 
Că e bună, nu e rea. 
Băiatu ăsta Tudorel 
Poate e nevinovat, 

Da' merge la spinzurat, 
Şi-oi avea tu păcat! 
Stai o ţiră te gindește, 
Nimenea nu te grăbeşte. 
Să ne facă Domnu parte, 
Cum faci tu la direptate: 
Tudor nu e vinovat, 

Da-l duceţi la spinzurat! 
Toţi atuncea se gindea, 
Da-mpăratu le striga: 

— Nu chiţi ștreangu la git, 
Că nu este vinovat! 

Şi aşa mi se gindea 

Şi cu toți se stătuia, 

Cu toți paşii-alăturea, 


314- 


Pe Tudorel să-l trimeată 
Cu ferman de la-mpăratu, 
Tot în țara ungurească, 
Une-s vitili mai grase, 

Și nevestili frumoase. 
Acolo el să trăiască, 

Și să șadă și s-adune 
Birurili de la lume. 
Cind așa ei se vorbea, 
Impăratu striga tare, 
Striga tare-n gura mare : 
— Măi turcilor și agale, 
Nu staţi lui Tudor în cale! 
Da-i da fermanul cel drept, 
li sta-n loc inima-n piept. 
Tudorel le mulțămea 

Că i-au scăpat viaţa, 
Trebuia  s-asculte-așa 
Cum împărat îi zicea. 

lar Tudorel îmi pleca, 

Tot în țara ungurească, 
Acolo el să trăiască. 

Să vezi Tudor ce făcea, 
Pe lume bir greu punea, 
Și care bani nu-mi avea, 
Vitile le luva, 

Cu jăndarii se ducea 

Și multe vite aduna. 

Care mai bune era, 

Mare turmă aduna, 
La-mpăratu le ducea, 

Să vezi ce jele era. 
Mergea oili zbierind. 
Clopotili zornăind, 

Da’ ciobanii toți plingind, 
Pin'la-mpăratu venind. 
Da-mpăratu de-l vedea, 
Incepea de se ridea 

Și din gură-i vorbea: 

— Bravos, bravos, Tudorel, 
Bravos, bravos, băiețel! 
Multe slugi că am avut, 
Da’ ca tine n-am găsit. 


Și pe cîte am minat, 

Ca tine nu m-ascultat. 
Cit mi-aduce o ţară toată. 
Da' Tudorel dintr-o dată, 
Cit mi-aduce o țară mare, 
Da' Tudorel într-o sară. 
Bravos, bravos, Tudorel, 
Bravos, bravos, băiețel ! 
Bravos, bravos, să trăiești, 
Vitili să stăpînești! 
Și-mpăratu că ieșea, 

El pin vite se uita, 

Se uita şi alegea, 

Care-i vită mai frumoasă, 
Mai frumoasă și mai grasă. 
Impăratu că le luva, 
Luva una dintr-o sută, 

Da vitili alelalte 

l le da lui Tudorel, 

Și le ducea, vezi, cu el. 
Cînd la calea jumătate, 
La ciobani el le vorbea: 
— Măi ciobani, măi dumneavoastră, 
Minati vitili pe urmă, 
Că eu mă duc înainte, 
Că mare foame m-a prins, 
Mare sete m-a cuprins 
Și aminte mi-am adus 

De pimnita mea de mult. 
Inainte că pleca, 

Parcă naiba-l învăţa ! 
Cînd acasă ajungea, 

Baş pe la puterea nopții, 
El deschidea brava porții 
Și nici că nu mai striga, 
In podrum mi se băga 

Și gura la cep punea, 

Şi bea vin pină cădea. 

Da acia adurmia, 

Nimic de el nu știa. 

Da' mama lui Tudorel. 
Năcăjită, vai de ea, 
Năcăjită şi bătrină, 


315 


Torcea noaptea la furnă, 
Şi se tot gindea la urmă. 
Toată noaptea îmi ofta, 
La Tudorel se gindea, 
Da-i venea pofta de vin, 
De-odată ca din senin, 

Şi pe Voica o mina. 

— Măi Voichiţo, nora mea, 
Du-te, muică, să aduci, 
Un bocal de vin s-aduci, 
Așa, muică, îţi cricesc, 
Inimioara-mi răcoresc. 
Să-mi aduci o ţir de vin, 
Ca să-mi treacă de venin. 
M-am gîndit la Tudorel, 
Tare mă gindesc la el. 
Da Voichiţa de-auzea, 
Fuga bocalu lua 

Şi-n podrum că se ducea, 
Da' cind ușa deschidea, 
In Tudor se-mpiedica, 

Și așa tare îmi cădea 

Și bocalu îl spărgea, 
Voichiţa se spăiminta. 
Fuga alerga la soacră-sa 
Şi așa-i vorbea: 

— Muică soacră-mea, să vezi, 
La ușa podrumului 
Mi-este un voinicel nalt 
Şi la ușe e culcat, 

Ori e mort, ori că e beat! 
Că baş la ușe-i culcat, 

Și de el m-am spăimintat ; 
Da’ e nalt și subțirei, 
Parcă mi-ar fi Tudorel! 
Da' soacră-sa că-mi zicea : 
— Marş de-acia, fa căţa, 
Ala-i ibomnicu teu, 

Fa stricato, te știu eu! 
De cînd Tudor mi-a plecat, 
Tu ibomnic ţi-ai luat; 

De cind Tudor mi s-a dus, 
Tu ibomnic ţi-ai adus. 


Ala-i ibomnicu teu 

Ce ești în vorbă cu el. 
Dară baba ce-mi făcea ? 
Ștreangu-n mină că lua 
Și la Tudor dobora, 

Și Voichiţa după ea. 
In podrum cind se ducea, 
Baba nu se mai uita 

Să vadă cine era, 
Ștreangu la git i-l punea, 
Și-ncepea ea a trăgea. 
Da’ Voichiţa mi-i zicea: 
— Maică soacră-mea, 
Bagă bine sama, 

Trage, muică, și nu prea, 
Mie tare mi se pare 
C-ăsta-i un voinicel nalt, 
Vezi că-i nalt şi subțirel, 
Samănă cu Tudorel. 

— Ăsta nu e Tudorel, 
Și este drăgutu tău, 

Ce te iubeşti tu cu el. 
Și iar trăgea cit putea, 
Pe Tudor îl spinzura. 
Da’ Tudor era beut, 

El nimica n-a știut. 

De picioare mi-l luva, 
Pe sub butii mi-l băga, 
Să nu afle nimenea. 
Ușa la podrum-nchidza, 
lar în sobă se băga, 

Cu Voichița îmi torcea. 
lacă zor'li se vărsa, 

Și turmili mi-ajungea, 
La poartă ciobani striga : 
— Măi Tudorel dumneata, 
la deșchide porțili, 

Ca să-ţi băgăm turmili. 
Ciobanii la poartă striga. 
Clopotili-mi zornăia, 

Da' oili imi zbiera, 

Da’ și cinii îmi urla. 
lacă baba afar ieşea, 


316 


Dar ciobanii imi vorbea: 
— Mamă, mamă dumneata, 
la trage zăvoarili, 

Și deșchide porţiii, 

Ca să băgăm turmili; 
Turmili de la-mpărat, 

Lui Tudorel ce i le-a dat. 
lară baba răspundea: 

— Nu e Tudor aicea, 
Tudor de cînd mi-a plecat, 
El pe-acasă n-a mai dat! 
Dar ciobanii de-auzea, 

lar la baba că striga: 

— Deschide, mamă, porțili, 
Ca să intre oarili, 

Tudor pe drum ne-a lăsat 
Și s-a grăbit el la sat. 
Mare foame l-a cuprins, 
Mare sete l-a încins, 

Pe noi, vezi, că ne-a lăsat 
S-aducem oile la sat. 
Atunci baba de-auzea, 
Uşile le deșchidea, 
Turmili de îmi intra. 
Dară baba ce-mi făcea? 
La podrum mi se ducea, 
Bine sama cînd lua, 

Pe Tudorel mi-l vedea. 
Cu pumnii-n cap se bătea, 
Cit putea atit zbiera, 

Și Voichiţa iar așa. 

Mi-l luva de-l îngropa, 

Și pomană că-i punea. 
Atunci baba ce făc-a, 

Pin ciobani că se uita, 
Vedea un cioban înalt, 
Mai curat, bine spălat, 
Sămăna cu Tudorel, 
Era-nalt și spălăţel. 

Baba de mină mi-l lua, 

Și la  Voichiţa mergea, 
Așa din gură-i zicea: 

— Fa Voichiţo, nora mea. 


lote ciobanu aista 

E nalt și subțirel, 
Samănă cu Tudorel, 

la să te cununi cu el. 

Și cu el să stăpinești, 
Și cu el tu să trăiești, 
Moșia s-o stăpinești, 
Turmili să le păzești, 

Pe min’ și pe Tudorel, 
Sărăcuţu vai de el, 

Pe noi să ne pomenești, 
Mormintu să ni-l stropești, 
Cu vin și cu lăcrămioare, 


Din piept de la inimioare. 


lar baba ce mai făcea, 
După ce mi-i cununa, 
Cuţitaș în mînă-mi luva, 
În inimă-l înfigea, 
Singură mi se tăia. 

lar Voichiţa-mi răminea 
Cu ciobanu lingă ea. 
Era-nalt și subțirel, 
Sămăna cu Tudorel. 
lară Tudor putreza 

Și ca gindu să uita; 
Citeodată-l pomenea, 
Cind pe el mi-l tămiia. 
Tudorel mi-a putrezit, 
Da’ cîntecu i-a uidit; 
Soarili merge şi apune, 


Da' Tudorel tot se spune. 


130 
SINCA, DOAMNA MARE 


Cînd oi zice de-o cicoare, 
La vale, frate, la vale, 
Mi se vede-o casă mare, 
Cu fereștile-n brumale. 
Da la ea cine-mi ședea? 


Ședea Sinca, doamnă mare. 


317 


Cind oi zice de trei flori, 
Are Sinca trei feciori, 

Și ciţi trei sînt negustori, 
Pe-al mai mare să-l însoare, 
Pe mic să mi-l popească, 
Pe-alălant călugărească. 
lacă Sinca ce făcea, 

Ea în pețit se ducea, 
Și-mi umbla țările-n lung, 
Şi-n fățiș și-n curmeziș: 
Și umbla ţara pe lat, 
Să-și cate noră pe plac. 
O cată și n-o găsea, 
Unde Sinca se ducea? 
Colea-n vad, în Calafat, 
În Calafat, oraș bogat, 
Peste tară minunat. 

La Letinu ceal bogat, 

În cruce nebotezat. 

Că are Letinu, are, 

E! trei fete mari avea, 
Cum e una și alta, 

Tot o liță, tot o față! 
laca Sinca ajungea, 

Cu Letinu se-ogodea, 
Care fată să o ia. 
Letinu ceal bogat, 

El din gură-așa grăia: 
— Oi, mă Sinco, doamnă mare! 
Cite treile-s de dat; 

Să fie giner'le bărbat, 

Să cunoască mireasa, 
Să pună mina pe ea! 
lacă bine-mi ogodea, 
Sinca la conac pleca, 

Cu cocoana lui vorbea: 
— Oi cocoană, doamnă mare, 
lacă noră mi-am găsit 

In oraș, în Calafat, 
Mi-am găsit moră pe plac. 
Cocoana cînd auzea, 

Ei de nuntă se vorbea, 
Lăutarii și-i tocmea; 


TE eri e Si e ele „n tale ne marti meet sina 


[imorala - ace: put ic ana tunică a aaa taia Aaaa Cao e RR e cca a eta 00 caiac a ata a aaa toni aa tc aa Be A 


Patruzeci de lăutari 

Cu lăute de-ale mari, 
Cu treizeci de trimbicieri: 
Cu doisprece toboșari, 
Bătea tobele pe ceri. 
Sinca nunta o pornea, 
Lăutarii, zo, cînta, 
Tobele, zo, răsuna! 
Pleca nunta pe pămint, 
Nașu cu giner'le-n vint. 
Porni nunta la Sin Petru, 


Să se-ntoarcă la Simedru. 


Cind ajunse-n Calafat, 

In Calafat, oraș bogat, 
Da’ Letinu ceal bogat, 
În cruce nebotezat, 

Cînd striga o dať’ grecește, 
De trei ori moldovenește. 
De două românește: 

— Care-mi este gineri'le, 
Să-nalțe cu umerii, 

Și ca corbu arpile, 

Şi să-mi sară porţile, 
Să-și cunoască mireasa, 
Să pună mina pe ea! 
Giner'le cînd auzea, 

El din gură-așa zicea: 
— Mă naşule dumneata, 
Geaba mi-e șoimu voinic, 
Eu nu sint bun de nimic! 
Nu pot porţile sărea, 

Și nu cunosc mireasa. 

Ai cu șoimii ne-ncurăm, 
De toale să ne schimbăm; 
Să iai, nașule, șoimu meu, 
Să mi-l dai mie pe-al tău. 
lar aicea să venim, 
Porţile să le sărim; 

Să cunoști tu mireasa 

Și să pui mina pe ea. 
lacă nașu-așa făcea; 

Și nașu-o cunoștea, 

Și puse mina pe ea. 


313 


Da’ Letinu-așa zicea: 
— la-ţi, ginere, mireasa, 
Să-ţi cînte lăutarii, 
Să-ţi bată tobele, 
Să joace și fetele! 
Nașu cu mireasa ieșea, 
Pe prăvălie cum juca, 
Tobele, zo, răsuna, 
Nașu tircoale făcea, 
Cu îinu-su se plimba: 
Veni finu pe colea, 
Și mireasa că ș-o lua. 
Făcea Letinu nuntă frumoasă, 
Mărita fata din casă, 
Nici mai mult, nici mai puţin, 
Numai șase săptămîni ! 
Ei cu nunta cînd pleca, 
Giner'le că ș-a uitat, 
Chetoarea n-a sărutat, 
Galbenu nu i l-a dat. 
Letinoaica, ovreoaica, 
Pe ginere s-a supărat, 
lote cum l-a blestemat: 
— Ginere, fata mi-ai luat 
Şi cu nunta mi-ai plecat; 
Chetoarea n-ai sărutat, 
Galbinu nu mi l-ai dat. 
Să dea bunul Dumnezău, 
Nici mai bine, nici mai rău, 
Numai cum oi zicea eu: 
Șoimu lui să poticnească 
Drept în cap să mi-l trintească ; 
Junghetura i-o fringea, 
'N pămint negru l-o băga! 
Dor atita-l blăstăma: 
Șoimu lui se-mpoticnea, 
Intr-o viță 

de romaniţă, 
Şi-ntr-un buştean 

de leuștean. 
Drept in cap ìl dubăra, 
Junghetura îi frîngea, 
Sufletul din el ieșea. 


Da' nașu dacă-mi vedea, 
Pe finu-su cum îl lua, 
Și-n trăsură îl punea, 
Cu conteșu l-astruca. 
Dară Sinca se uita, 

Se uita din foișor; 

Cu ochianu se uita 

Și nunta că o vedea: 
Jumătate  veselită, 
Jumătate e cernită. 

Vine nunta posăclită, 
Dară Sinca prea grăia: 
— Lele, coconiţa mea, 
lacă nunta ne-a plecat. 
Ne-a plecat din Calafat, 
Nu știu ceva s-a-ntimplat. 


Nunta noastră cum ne vine — 


Jumătate  veselită, 
Jumătate e cernită, 
Vine nunta posăclită !... 
Puţinel cam zăbovea. 
lacă naşu ajungea; 

Cum mergea nașu-nainte, 
Ca un voinicel cuminte. 
Cind în curte ajungea, 
lacă Sinca-l întreba : 

— Nașule, marele nostru, 
Unde este finu vostru, 
De-mi vine nunta cernită, 
Jumătate posăclită ?!... 
Dară nașu-așa grăia: 

— Lele, fine dumneata, 
Am plecat din Calafat, 
Finu meu mi s-a uitat, 
Chetoarea n-a sărutat, 
Galbinu nu i l-a dat. 
Letinoaica-a blăstămat, 


Și iote cum s-a-ntimplat: - 


Șoimușorul, îinul meu, 
Din fugă s-a-mpiedecat, 
Intr-o viţă 

de romaniţă, 


319 


Intr-un buștean 

de leuștean, 
Dușmanu s-a poticnit. 
Drept în cap că l-a trîntit, 
Junghetura i-a îrînt. 
In cocie l-a coperit, 
Cărioara-am cernit-o, 
Nunta de-am posăclit-o! 
Da' Sinca cind auzea, 
Se vorbea cu cocoana: 
— Cocoană, cum să îăcem, 
Noi mireasa să i-o luăm, 
După-al mic să o dăm; 
Și iar nunta s-o făcem, 
Noră-n casă să avem! 
Și cocoana zice-așa: 
— Să facă cum o ştia! 
lacă mireasa venea, 
Și pe nașu-l întreba: 
— Nașule, marele nostru, 
Ce-l făcuși pe finu vostru? 
— Să-ţi ajute Dumnezeu, 
Fină, finușica mea, 
lote finuțu colea ! 
Pe-al mai mic ficior îl lua, 
Și de mină că i-l da. 
Da’ mireasa strigă-așa : 
— Naşule, marele meu, 
la dă-mi bărbăţălu meu 
Cu care m-am cununat, 
Cind plecai din Calafat !... 
Mireasa dacă-mi vedea, 
La cocie se ducea, 
Găsea giner'le culcat, 
Cu conteșu astrucat. 
Cînd giner'le mort vedea, 
Mina pe la briu punea, 
Și din gură-aşa zicea : 
— lanule, bărbatu meu, 
Deciît, daică, făr'de tine, 
Mai bine și eu cu tine, 
Să ducă pomina-n lume!... 
Singură se junghia, 


PAR a Si, ct aur ietaa te Da n A tati aaa sai Ba ea Ma 0 tree 


cc TEE iai e E ca n ol iat la le da 


E tai E AA an anca Aa act n i 


aL. =o ç ç  ě vim e a 


i 
b 
i 
A 
x 
i 
ă 
i 
i 


Căzu trupu-ncrucișat, 

Făcu mai mare păcat. 
Atunci Sinca de vedea, 
Mindru leagăn le făcea, 
Cu plumbu îl plumbuia, 

În negru pămint îl băga. 
Și mi-i puse pe trăsură, 
Și se duse-n vale-n fugă. 
Ei mergea la minăstire, 
Nu mergea så se cunune; 
Mergea să se spovedească, 
În pămint să putrezească! 
Lăutarii-așa-i cînta: 
«Bucură-te, mănăstire, 

Că vine lanu la tine, 

Nu vine să se cunune, 
Vine să se spovedească, 
In pămint să putrezească.» 
Şi-i băga-n negru pămînt, 
De se uita ca un gind. 


131 


NUNTA LUI BARBU COPILU 
(Blestemul iubitei) 


Frunzuliţă de-o lalea, 
Într-o sfintă dumineca, 
N-avea Barbu ce lucra, 
Mai de noapte s-a sculat, 
Pe ochi negri s-a spălat. 
oale noi a îmbrăcat, 

La plimbare a plecat. 

C-o cămașe albă floare, 
Pleacă Barbu la plimbare, 
Dimineaţa pe răcoare, 
Făr-de pic de demincare: 
Da' pină la prinzu-al mare 
Acas' lu mumă-sa-i cere: 
— Muică, nu mai stau băiat, 
Mi-a venit de însurat. 
Fiindcă sint al tău fecior, 


320 


Vreau acuma să mă-nsor, 
Să iau pe cine mi-e dor, — 
Altfel, muică, am să mor! 
C-am o frumoasă ibomnică, 
lubită de fată mică. 
Vreau să-mi iau ibomnica, 
Cam trăit bine cu ea; 
Ibomnica-i Călina, 

Ce i-a dat lui naica gura. 
—Barbule al meu fecior, 
Tu zici, muisă, să te-nsori; 
Nu vrei să mai stai băiat, 
Că ţi-e dor de însurat, 

Să te las pe voia ta, 

Să-ţi iei tu ibomnica; 
Barbule, ţi-o îi năcaz, 

Pe voia ta nu te las; 

Că ea e fată săracă, 
Găsesc alta mai bogată! 
Barbu atunci s-a mîniat, 
La mumă-sa a strigat: 

— Ba, muică, nu face-așa, 
Nu mă despărți de ea! 
În data-ntii cînd ne-am iubit, 
l-am făcut și jurămînt 

Că în lume cit oi fi 

Tot cu ea că m-oi iubi; 

Da' pină oi muri, 

Cu Călina oi trăi! 

— Barbule cu muica, 

Vrei tu ibomnica; 

Da’ eu nu-ţi dau moșia, 

Și moșie n-oi avea! 

— Muică, muiculiţa mea, 
Vrei tu să-ţi iei altă fată, 
Mai bună și mai bogată, 
Da’ nu priveşti tu prin sate? — 
Că fetele ce sint bogate, 
Nu sint frumoase, nici-nalte. 
Sînt scunde și cocoșate, 
Şi la dinţi îmi sînt colţate, 
lar la buză sint buzate. 


Că fetele ce sint avute - 
Toate-s surde și mute;; 
D-ale sărace-s frumoase, 
Dacă n-au ţoale prin casă. 
Vreau să-mi iau ce mi-e drag, 
Măcar să fie-un sărac; 
Merg la altu la săpat, 

Că nu-i leneșă de lucrat. 
Da' mumă-sa-ascultat 

Și mumă-sa mi-a plecat, 
'L-împeţea din sat în sat; 
Mireasă ea că-i găsea, 

In sat la Obrociţa. 

Da' Barbu ce mi-a făcut? 
El de nuntă s-a gătit. 
Lăutarii și-a tomnit, 
Patruzeci de lăutari, 

Toţi cu lăuți de-ale mari, 
Dară vara cu tambura, 
Să le placă zicătura 

Și la nuntași beutura. 
Douăzeci de toboșari 

Și treizeci de cimpoieri, 
Ca să ciînte la boieri. 

Aşa Barbu mi-a lucrat, 
Lăutarii i-a luat 

Și cu ei că mi-a plecat, 
Nuntașii i-a adunat. 

Vo cinci sute de nuntași, 
Toţi boieri de pin oraș. 
l-a adunat şi mi-a plecat 
Cu cinci sute de căruţe, 
Să-și aducă coconiţă. 
Plecă nunta-n fuga mare, 
Da’ Barbu plecă călare: 
Wunta mergea pe pămint, 
Dară Barbu sus în vint, 
Ce n-am văzut de cînd sint! 
Și cu nunta mi s-a dus, 
La mireasă mi-a ajuns. 
Da’ vezi, socru Barbului, 
Cit era de-al naibului, 
Cind vedea nunta că vine. 


321 


Fuga porţile le-ncuie. 

Și peste porțile înalte, 
Strigă socru cît poate: 
— Cine e giner'le meu, 
Dăruit de Dumnezeu, 
Să s-aleagă din voinici, 
Să vine în față aici! 

El să sară curțile, 

Să descuie brăvile, 

Să deschidă porțile. 

Și pe poarta descuiată, 
Ca să tune nunta toată. 
Da’ Barbu de-a auzit, 
Fuga curţile a sărit: 
Cum sări el curţile, 

Ei descuie brăvile, 

Și deschise porţile. 

lar pe poarta descuiată, 
Tună-n curte nunta toată: 
Toţi nuntașii s-a adunat, 
Și la astale mi-a stat. 
Dară socru Barbului, 
Cit fu el de-al naibului!?... 
Avea el o barbă deasă, 
Cu trei fire de mustață, 
Nici pe aia nu se lasă, 
Și tună repede-n casă, 
Și din luntru el îmi scoase 
Vo șapte fete frumoase, 
Tot la fei împremenite, 
Tot la o față albite, 
Cu buzele rumenite. 

lar socru-su striga tare. 
Tare, în gura mare: 

— Cine-i giner'le meu. 
Dăruit de Dumnezeu, 

Să s-aleagă din voinici, 
Drept în faţa mea aici; 
Să-și cunoască mireasa, 
Ce s-a logodit cu ea; 
Că de nu o cunoștea, 
Viu de-aici nu va scăpa, 
Capu eu i l-oi tăia! 


a a a Da. ara e i a De Ti 
0 pila M EG ao ia natal End E ET ERER T 


Dară Barbu de-auzit, 
Stătu el și s-a gindit: 
«Doamne, ce e de făcut, 
Aici capu mi-a uidit !» 
La urmă ce-i dete-n gind ?— 
Lua sabia ascuţită, 

Ce la viri e otrăvită, 
Barbu sabia și-a luat 

Și la fete mi-a plecat. 
La picioare le-a aruncat, 
Și din gură a strigat: 

— Cine e mireasa mea, 
Ce m-am logodit cu ea, 
Să-mi ridice sabia ! 

Sabia mea-nveninată, 

La cap de fată-nvăţată, 
Vă taie ea deodată! — 
Mireasa s-a spăimintat, 
Binișor s-a-nduplecat, 
Sabia a ridicat. 

Eu vă spun toate pe rînd, 
Să-l aveţi pe Barbu-n gînd. 
Porni cu nunta de-acasă, 
Ca s-ajungă la mireasă: 
Pornea nunta pe pămint, 
Da’ Barbu călare-n vint. 
Înainte mi s-a dus, 

La o îintină-a ajuns, 

La fintina cu lipanu, 
Unde-adapă Barbu calu... 
Aci Barbu se oprește, 
L-adapă și-l priponește, 
Ș-aci pe cine găseşte ? 
Pe ibomnica lui, Călina, 
Ce i-a dat lui Barbu gura. 
In calea lui o aflind, 

O găsi aci plingind, 

Din ochi negri lăcrămind 
Şi cu gura blăstămiînd: 
— Barbule, copilule, 
Presădi-ţi-aș numele, 

Pin toate grădinile, 

Să răsară florile, 


322 


Să te poarte fetele ; 

Cînd vin sărbătorile, 

Mai cu foc nevestele! 

Cum, Barbule, te-nduraşi ? 
Ne-am iubit de copilași, 
Ș-acuș te-nsori și mă laşi, 
Cind oi zice bob negară, 
Cu copiii din școală ; 
Da'ce-o să mă fac la vară, 
Sigurat eu cad în boală!... 
Da știi, Barbule, nu știi, 
Cind eram tineri copii, 

De suiam dealu pin vii. 

Și tăiam un măr felii; 
Și-ţi dam ţie cît și mie, 
Ca să nu facem minie. 
Știi, Barbule, cum ziceai, 
Cind pe mine mă iubeai? 
In cătră mine te jurai 

Pe piine și pe mălai, 

Și pe vinu care-l beai, 

Că pe mine-ai să mă iai. 
Eu vedeam că mă minţai, 
Și nici cind nu te-nfruntai? 
Barbule, copilule, 

Și tu, trandafirule, 

Măi tu, frumușelule, 

Și tu, ticălosule, 
Presădi-ți-aş numele 

Pin toate grădinile, 

Să răsară florile, 

Să te poarte fetele, 

Mai cu foc nevestele. 

Cind vin sărbătorile ! 
Dari-ar dragul Dumnezeu. 
Nici mai bine nici mai rău, 
Numai cum te blestem eu; 
Cind ţi-oi lua tu mireasa, 
Din sat din Obrociţa, 

Care ţi-a dat gurita, 

La biserică-oi mergea 

Și cu ea te-oi cununa, 
Ș-acasă cind oi pleca, 


Cu nași-tu te-oi rămăşea. 
Voi la cai ve-ţi întrecea : 
Cari pe cari ve-ți întrecea, 
Ala mireasa s-o ia. 

Nași-tu de te-o-ntrecea, 

El să-ţi ia mireasa ta; 
Dacă tu l-oi întrecea, 

Tu să iei pe nașe-tal! 

Caii cind îi sloboziţi 

Și la fugă cînd porniţi, 
Nu ca lumea pe pămint, 
Ci vă-ntreceţi sus în vînt, 
Calu tău să poticnească, 
Din văzduh să te trintească, 
In grumaji te nimerească, 


Mina dreaptă să-ţi scrintească; 


Și pe-a stingă să ţi-o frîngă, 
inima-n tine să-ţi plingă ; 

Și din fugă-mpiedicînd, 
Inima-n tine gemînd, 
De-un pelin, de-un rozmarin, 
De-un buștean, de leuștean, 
Puţinel să te trintească, 
Puțin să te prăpădească; 
Mireasa să-ți văduvească, 
Toată nunta să-ți cernească ; 
Să te ducă mort acasă, 
intins mîndru pe o leasăl!... 
Dară Barbu de-auzea, 
Credea că nu e nimica, 
Blestem de ibomnicea. 
Calu şi l-a-ncălecat, 

După nuntă mi-a plecat, 
Mina calu-mbuiestrind, 
Pleca Barbu fluierind, 
Călina-i uidea plingînd. 
Barbu călare s-a dus, 

Și iar nunta cind a ajuns, 
La mireasă mi-a tunat; 

Și mireasa cind și-a luat, 
Drept la naș-su a plecat, 
Minuţa i-a sărutat, 

Și-i puseră vălu-n cap, 


Inelele le-a schimbat. 
Beură toți şi-au mincat, 
Fură gata de plecat. 

Toţi nuntașii s-au sculat, 
Să ducă la cununat. 
Nunta-nteagă a ieșit, 
Barbu-n urmă mi-a uidit; 
Rămase la soacră-sa 

Ca să-i rupă cheotoarea, 
Pe cum ne e nouă legea. 
Dară Barbu rușinos, 
ŢȚinind capu tot în jos, 
Merse drept la soacră-sa, 
Cind să-i rupă cheotoarea, 
Cămașa de borangic 

O rupse pină-n pămînt, 
De rușine mi-a uidit, 

Ea atuncea a grăit: 

— Barbule, copilule, 

Și tu, trandatirule, 
Presădi-ţi-aş numele, 

Pin toate grădinile, 

Să răsară florile, 

Să te poarte fetele: 

Mai cu foc nevestele, 
Cind vin sărbătorile. 
Cum tu, muică, te-ndurași, 
Cămașa mi-o sfișiași, 

Și de ris că mă lăsași 
Baş aici, între nuntași!... 
Dar-ar dragul Dumnezeu 
Nici mai bine nici mai rău, 
Numai cum te blăstăm eu: 
După ce te-oi cununa, 
Acasă te-oi întorcea, 

Cu naș-tu te-oi rămășa, 
Cu caii ve-ţi întrecea : 
Cari pe cari ve-ţi întrecea, 
Ala să ia mireasa. 

Calu tău se poticnească, 
Pe tine să te trîntească, 
In grumaji te nimerească, 
Mina dreaptă să-ţi scrintească, 


ANAE ALAKA ibid iai: Taia rest cil e IEA 


E a aR aci iri mia cata e h 


o a o i 


Și picioru de pin şold, 
Să te ducă-acasă mort! 
Toată nunta să cernească, 
Fata mea să văduvească ! 
Asta-i blăstăm de la mine, 
Că-mi făcuşi mare rușine. 
Dară Barbu de-auzea, 
Credea nu e nimica, 
Blestem de ibomnicea 

Și cel de la soacră-sa. 
Calu și l-a-ncălecat, 

Cu mireasa mi-a plecat, 
În biserică-a tunat, 
Amiîndoi s-a cununat. 
Acasă cînd a plecat, 

Ei așa pe drum mergind, 
lar lăutarii cîntind, 

Să vezi Barbu ce-a îăcut... 
Cu nașu s-a rămășit, 

Cu caii s-or întrecea; 
Cari pe cari l-o întrecea, 
Ala să ia mireasa; 

Lui Barbu nici că-i păsa! 
După ce s-au rămășit, 
Caii ei i-au slobozit; 

Nu ca lumea pe pămint, 
Numai tot pe sus, în vint. 
Calu lui Barbu-a poticnit 
Și pe Barbu l-a trintit, 
Tum-te de sus din văzduc; 
Căzu Barbu pe pămint, 

În grumazi l-a nimerit. 
El puțin a mai trăit, 

Și minte a mai ținut, 

Din gură aşa a vorbit: 
„Fraţilor, mă prăpădesc, 
Ca un cîntec bătrinesc! 
De vorba mea s-ascultațţi; 
După ce voi mă-ngropati, 
Nunta mea să n-o stricati; 
Mireasa mea să n-o luați, 
După frate-meu s-o dati. 
După frățioru-al mic, 


324 


lar ca mine e voinic; 

Că nu e nici un păcat, 

Cu ea eu nu m-am culcat. 
Atit aș avea păcat, 

Că cu ea m-am sărutat, 
ine'le cînd le-am schimbat 
Şi-n biserică-am tunat. 
Cind popa ne-a cununat, 
Pe picior eu am călcat-o, 
Dintr-aia oi avea păcatu... 
Barbu atita mi-a vorbit, 
Apoi din nou a grăit: 

— Fraţilor, cari mai trăiţi, 
Luaţi seama să vă păziţi; 
lbomnica ce-o iubești, 

Cit ești să n-o părăsești! 
Că eu, vezi, am părăsit-o, 
Și viața-mi prăpădit-o... 
Muica mea are păcat, 

Că ea nu m-a lăsat 

Să iau pe cine mi-e drag; 
Cin' să bulguie la-avere, 

Il vedeţi acum cum piere... 
Barbu-atita c-a vorbit, 
Suilețelu i-a ieşit. 
Nașu-atunci a porincit, 
Cirpe albe-a doborit, 

Cu negre s-a-mpodobit, 
Toată nunta s-a cernit. 
Steaguri negre-a ridicat, 

Și tună cu nunta-n sat; 
S-a adunat lume multă, 
Să vadă nuntă cernită. 
Pe Barbu apoi l-a luat 
Și-l duseră la-ngropat; 

Era de pomină-n sat, 

În ziua ce s-a cununat! 
Da nunta nu s-a stricat: 
Pe mireasă că mi-au luat-o, 
După al mai mic au dat-o. 
Dară taic-al Barbului, 
Tot de-i pare rău, a lui; 
Pe o parte mi s-a ras, 


Da’ pe alta sta neras; 
La un picior este încălţat, 
Da'laaltu-i desculţat, 

Și plecă gemînd prin sat, 
Ca şi-un cîine turbat. 
Muma-şi rupea pletele, 
Se izbea cu pălmile; 
Beu un par cu otravă, 
Să nu mai facă zăbavă. 
Și eu multe mi-am păţit, 
lbomnică n-am părăsit; 
Că sint maistor silă mare. 
O iubesc pină ce moare. 
Năroc, fraţilor, şi-amin, 
V-am făcut cîntec deplin ; 
la mai daţi-mi cîta vin, 
Să mai sting îocu din sin. 
Să prind chef iar să vă cânt, 
Că-s tocmit cu jurămiînt ; 
Să cînt, să vă veselesc, 
Dulce cîntec rumânesc. 


132 


PĂTRU PESCARU 


Pe-un ostrov de mare 
Este-o salcă mare, 
Salcă stă cam aplecată, 
Adusă cu burta-n apă. 
Salca-mi -plinge și oftează, 
Din zori pină inserează, 
De-ale lumii mari păcate, 
Da'ca Pătru nu se poate! 
Cind fu soarele-n chindie, 


Strigă maica la Pătru-n vie: 
— Du-te, maică Petre, du-te! 


Fă-te mare, îă-te punte, 
In coadele mărilor, 
Unde-i loc pescarilor, 

Și tu, muică, să-mi aduci, 
Nu pește ca cel din lunci; 
Morun, cegă și păstrungă, 


Cu plăticuță de-a murgă, . 
Ce pun boierii pe masă, - 
Cînd fac la mese aleasă; 
Bune bucate să facem, 
La nevastă-ta să-i ducem. 
Pătru traista-n mină lua, 
Și el, mări, se ducea, 

La un păr mare rotat, 
De frunză nu e curat; 
Sta un șarpe spinzurat, 
De curind e aninat. 

Pătru la păr se ducea, 
Ala-n traistă o punea, 
Mici bucățele-o făcea 

Și acasă se-ntorcea, 

Așa mumă-si-i grăia : 

— Uite, mumă, muma mea, 
Scoal-te, pe ginduri nu sta, 
Că eu ţi-am adus 

Pește cum ai spus; 
Somn și cu morun, 

Tot ce e mai bun; 

Cegă și păstrungă, 
Plăticuţă murgă. 

— Bine, Petre, bine, 
Ferice de tine; 

Așa pește n-am văzut 

De cînd mama m-a făcut! 
Bucăţile pregătea, 

In oală mi le fierbea, 
Bună ciorbă că făcea. 

Pe fată o trimetea: 

— Aleargă, muică, aleargă, 
Leică-ta să meargă, 

Din deal de argea! 
Soar'le-a scăpătat, 

Nora n-a mincat; 

Să o săturăm, 

Bine să ne purtăm. 

Fata se-ncura, 

Leică-si-i vorbea : 

— Leică, scumpa mea, 
Frumuseţa ta 


Nima n-a avea! 
Aide să cinăm, 

Să ne bucurăm, 

Peşte să mîncăm, 

Să ne săturăm. 

— Ba eu, daică, dea, 
Aici oi răminea ; 

Că am de ţesut, 
Cămăși de făcut; 

Și eu mi-am mîncat 
Pește de-al sărat, 

lar m-am săturat. 
Fata de vedea, 

Fugea la maică-sa 

Și din gură că-i spunea: 
— Muică, muica mea, 
Leica, zo, nu vrea, 
„Zice c-a mincat 
Pește de-al sărat 

Și s-a săturat. 

— Muică, nu se poate! 
Lase lucru la o parte, 
Că eu o aștept 

Cu mina pe piept. 
Fata iar alerga, 
Cucumeaua, zo, cinta, 
Din gură așa-i grăia: 
— Leică, bună leică, 
Lasă a suveică, 
Mama m-a minat, 

E cam aminat, 

E timp de cinat; 

Și tu ai bărbat 

Bun de ospătat. 
Argeaua-mi lăsa 

Și merse la soacră-sa. 
— Muică, nora mea, 
Masa-oi așternea, 
Legume-oi gusta, 

Pe noi ne-oi chema, 
Bine să mincăm, 

Să ne ospătăm. 

— Da'unde s-a pomenit 


326 


Ori s-a dovedit 

Cel mai mic din casă 
Să ia-ntii din masă ? 
Să guste bucate, 

Cind e peste poate! 
— E porunca mea, 
De la soacra tal 

Nora cum gusta, 

O dată-mi striga: 

— Mă otrăviși, căţa, 
Imi curmași tu viaţa! 
Jos se rostogolea, 

Zo, se tăvălea, 
Suiletu-i ardea, 

Din gură zicea: 

— Leică, sora mea, 
Dă-mi un pic de vin, 
Să lepăd venin. 

—  Leică, sora mea, 
Vin eu că ţți-aș da, 
Vin eu mi-am tocit, 
Vin de-al pritocit, 
Dulce și gustos, 

Din cel mai spumos. 
D-arsita de mumă, 
Fac-o viermii spumă! — 
Plosca a luat-o, 

Afar’ a vărsat-o. 

— Leică, sora mea, 
Fie-ţi milă, dea, 
Dă-mi un pic de apă, 
Să vărs eu otravă. 

— Leică, sora mea, 
Nu știu ce-aș putea; 
Apă mi-am adus, 
Vadra-n cui mi-am pus; 
Arsita de mumă, 
Fac-o viermii spumă! 
lacă mi-a luat-o, 
Și-afar' mi-a vărsat-o. 
— Dă-mi o tir’ de lapte, 
De viaţă să am parte! 
— Vaca eu am muls, 


Oala-n cui am pus; 
Arsita de mumă, 

Fac-o viermii spumă ! 
Ea că mi-a luat-o, 
Afar’ mi-a vărsat-o, 
Fin'că ești săracă, 

Nu c-alta bogată! 
Nora, zo,-mi murea 

Și se prăpădea, 

Pe nima n-avea; 
Pasări o plingea, 

Codri suspina, 

Stele lumina 

Și mi-o îngropa 
Aproape de apă, 

La stratu cu busuioc, 
Să vină miros cu îoc; 
La stratu cu oicheșele, 
Să vină miros cu jele; 
În grădină la fereastră, 
Să vină mirosu-n casă! 


133 
DĂNUȚĂ 


Dănuţă, Dănuţă, 
Puiul taichii, puță, 
Tu, taică,-ai crescut, 
Mare te-ai făcut, 
Bun de căs'torit. 

Ce stai te cindești, 
Nu te pregătești 

Să te premenești, 
Tu să mi te duci, 
Mireasă s-aduci ? 
— Taică, taica-l meu, 
Dat de Dumnezeu, 
Vremea mi-a venit, 
Vezi, de căs'torit. 
Dar muma nu vrea 
S-o iau pe Stanca, 
lbomnica mea. 

Pe Stanca frumoasă, 


327 


Cu sprinceana trasă, 
Cu cosița groasă; 
Chip de jupineasă, 
Din lume aleasă. 
Ta-su de-auzea, 

Din gură zicea: 

— Dănuţă, Dănuţă, 
Puiul meu, drăguță, 
Tu să mi te duci, 

Pe Stanca aduci 
Mie noră-n casă, 

Ție de nevastă. 

— Tată, tata-al meu, 
Dat de Dumnezeu, 
Tată, eu m-oi duce, 
Pe Stanca-oi aduce. 
Tu, tată, oi vrea, 
Da’ muma n-o vrea! 
Că e muma adorată, 
Otravă ne dă îndată... 
— Dănuţă, Dănuţă, 
Tu să mi te duci; 
Noră să-mi aduci, 
Așa cum voiești. 

— Tată, m-oi ducea, 
Dară Stanca are, 
Are nouă frati, 

Cer nouă pui de aţi; 
Mai are nouă cumnate, 
Care cer nouă cojoace; 
Este o zestre mare, 
Eu, tată, le-aș dare. 
— Dănuţă, Dănuţă, 
Puiul meu, drăguță, 
Cheile ţi-aș da, 

Da' tu te-oi ducea 
La grajdiu-al din vale, 
Colea dinspre mare, 
Ușa-oi deșchidea, 

În grajd oi intra, 
Ţăsala oi lua 

Și i-oi țăsăla 

Da' i-oi pregătea. 


lar de-ai Stanchii fraţi, 
Le dăruim noi pui de aţi, 
Și nouă cojoace 

L-a Stanchii cumnate. 
Nuntași aduna, 

Lăutari cinta 

Și nunta pleca, 

Pe Stanca s-o ia. 

Trei zile mergea, 

Pin' pe Stanca-aducea. 
La poartă cind ajungea, 
Mumă-sa-n cale-i ieșea, 
Și poarta le-o închidea. 
Venea cu două pare de vin, 
Să dea la tineri venin. 
Mumă-sa-i o căţa, 
Bat-o Maica Precesta, 
Și Sinta Dumineca! 
Din gură grăia: 

— Dănuţă, Dănută 
Puiul maichii, puţă, 
Poarta-oi deschidea, 
Cind vinu oi bea. 
Cite-un pahar de vin 
Să fie cu plin; 

C-aşa se cuvine, 

C-așa este bine. 

— Eu vinu n-oi bea, — 
Zicea mireasa — 

De cind m-am făcut, 
Vin eu n-am beut. 

— Tu vinu să-l bei 
După obicei! 

Intii îi ruga, 

Apoi ìi silea, 

Ei vinu îl bea; 

Poarta deschidea 

Şi-n casă intra. 
Stanca-n pat cădea, 
Din gură vorbea: 

— Dănuţă, Dănuţă, 
Puiul meu, drăguță, 
Dă-mi un par de apă, 


328 


Că mor de otravă; 
Dă-mi un par de vin, 
Că mor de venin!... 
Dănuţă alerga, 

La găleți fugea, 
Apă nu găsea, 

Căța mumă-sa, 

Apa le vărsa. 

lar dacă vedea 

Că apă n-avea, 

In beci că intra, 
Mult mi se mira, 
Maică-sa căţa, 

Bat-o Precesta, 
Butiile vărsa, 

Nici vin nu găsea. 
Stanca ce făcea, 
Sufletul și-l da... 
Dănuţ de-a văzut 
Că Stanca-a murit, 
El s-a otrăvit. 
Amindoi murea, 

De pomină era. 

Insă maică-sa căța 
Nici acuși nu să lăsa, 
Ea i-a-nmormintat : 
Pe Dănuţ la scăpătat, 
Pe Stanca la răsărit, 
Cum soacrei i-a convenit. 
Tata lui Dănuţă 
Punea cîte-o viţă; 
Una-n răsărit, 

Alta la apus. 

Ele creștea-n sus, 
Peste acoperiș, 

Și tot se-ntiineau, 
Muguri lăcrimau, 

lar se-mpreunau 

Și tot se iubeau. 
Viţa-i cuprindea, 
Soar'le îi vedea, 
Stele-i lumina, 

De se pomenea. 


134 
STOICAN 


Verde de-o cicoare, 
La vale, la vale, 
Intr-al buaz de mare, 
Tare mi se-m pare, 
Mindră casă mare, 
Cu ferești în soare, 
Cu nouă uștioare. 
La ea cine-mi șede? 
Cea maică bătrină, 
Cu dinţii de lină, 
Cu burca săină, 
Cu briul de sirmă, 
Lui Stoican e mumă. 
Baba cit trăia, 

Pe lume năștea 
Nouă îiciorei, 

Și ieșiră oți 

Și pieriră toți. 
Mai la urmă naşte 
Doar un prunculeț 
Și c-o prunculiță. 
Pruncu-l boteza, 

Pe nume-l chema, 
Stoican îl chema ; 
Voinic se făcea, 
De-ncinsă sabia. 
Calu-ncăleca 

Și-n codru pleca, 
Ș-acas' nu venea 
Nouă ai de zile, 
Voinic aiducea, 
Nimic nu găsea. 


Intr-un timp de primăvară, 


leși-n deal, 


In drumu-al mare, 


Unde trece caravane. 
Stoican întilnea 
Mindră prunculiță, 

Şi cu prunculeț, 

In luică purta prunc. 


Stoican îi prindea, 
Bine mi-i lega 

La trei ciulpănei 

Ce era de tei. 

Zo,-i înferega, 

Cu spinări la copaci. 
Voinici sta legaţi. 
Prunculiţa-i lua, 

Cu ea se juca, 
Pruncu-al mic îl lua, 
La gît îl tăia, 

La burtă-l spărgea; 
Maţele-i scotea 

Și le lepăda. 
Barda-n mină lua, 
'N codru se băga, 
Frigare tăia ; 
Frigare de corn, 
Frige carne de om. 
Focu ațița, 
Copilașu-l lua, 

'N frigare-l punea. 
La foc îl frigea, 
Fript copil era: 

Și mi se ducea 

La a prunculiță 

Şi l-al prunculeț. 
Din gură-i zicea: 
— Dacă să scăpaţi, 
Carnea să-i mîncați, 
Oase să-i lăsaţi; 
Oasele-nșirate, 

Să fac la păcate! 
De cînd aiducesc, 
Șase ai nu găsesc 
Doar o prunculiță 
Și cu-al prunculeţ! 
Ei cum îi ieriace, 
Legaţi la copace, 
L-ai trei ciulpănei 
Ce era de tei, 
Pruncu și-l mincară... 
Carnea-i ciuguliră, 


“Oasele-i uidiră, 
Oasele-nșirate, 

Mai grele păcate. 
Stoican mi-l lăsa. 
A pruncă legată, 
“Ca o dobitoacă ; 
Pruncu iar așa, 
Legat lingă ea. 
Ș-apoi că-mi pleca, 
lară aiducea ; 
Păzind la colnic, 
Nu venea nimic. 
Unde se culca, 

El nu adurmea, 
Numai tot visa, 
Tot la vise grele 
Ce nu sint curate, 
C-a făcut păcate. 
Calu-ncăleca 

Și iar că venea 

Pe la mumă-sa, 
Pe ea o-ntreba: 

— Mamă, muica mea, 
Da’ cum ai făcut, 
Pe-al negru pămint 
Tot am aiducit, 
Păzind la colnic, 
N-am găsit nimic, 


Bani n-am mai făcut !... 


Unde-am adurmit, 
Vise-a grămădit; 
Nu mai odinesc, 
Da' tot năcăjesc. 
Spune, mumă, spune, 


Ce-o mai fi cu mine 2... 


Baba şi de-ar spune, 
Nu știe de unde. 
Baba-l întreba : 

— Stoicane, Stoicane, 
Unde te-ai culcat, 
Somn nu te-a furat, 
Ai făcut vrun păcat? 
Stoican sta zicea: 


330 


— Mamă, muica mea, 
Eu am aiducit 

Nouă ai de zile; 
Păzind la colnic, 
N-am găsit nimic, 
Doar o prunculiță 

Și c-un prunculeţ. 
Prunca că luai, 

Cu ea mă jucai 

Și iar mi-i legai. 
L-ai trei ciulpănei. 
Ce era de tei. 

Chiar am aiducit 
Nouă ai de zile!... 
Baba că-i spunea: 
— Stoicane, Stoicane, 
Muică, mă Stoicane, 
Prunculița aia 

Este sora ta! 
Stoican așa spune, 
C-a făcut minune: 
— Ştii, mumă, nu ştii, 
Pruncu-al mic îl luai, 
La git îl tăiai, 
Maţele-i scosei ; 
Barda-n mină luai, 
'N codru mă băgai, 
Frigare tăiai, 
Frigare de corn, — 
Frig carne de om. 
Prunculețul luai, 

'N frigare-l băgai; 
La foc îl fripsei, 

La pruncă-l dedei. 
Și la ăl prunculeț, 
Sabia trăsei 

De mi-i speriai, 
Ș-apoi le spusei: 
«Carnea s-o mincaţi, 
Oasele lăsaţi! 

Oase înșirate, 

Să fac eu păcate!» 
Dară prunculița 


Și cu-al prunculeţ, 
Carnea ciuguliră, 
Oasele uidiră. 
Oasele-nșirate, 

Mai grele păcate! 
Stoican de vedea, 
lar mi se-ntorcea, 
L-ai trei ciulpănei 
Ce era de tei. 

La nouă ai de zile, 
El și ce găsea, 
Fringhiile-nodate, 
Oasele-nșirate, 

C-a făcut păcate. 
Și-n vatra de foc, 
Un fir de busuioc; 
Un firice înalt, 
Cam încrăcănat. 
Stoican de colea, 

O creacă rupea, 

La nas mirosea; 
Căzu-n boală grea... 
Stoican îmi zăcea 
Nouă ai pe spate 
Și nouă pe coaste, 
C-a făcut păcate. 
Baba de-mi vedea, 
La el aducea 
Preoţii din ţară, 

Pe Stoican cetească 
Și să-l spovedească. 
Preoţii să-i dea 

La suflet cu iertare, 
C-a făcut greșale ; 
Sufletu-o ieşea, 
Trupu l-o-ngropa ; 
Trupu minunat, 

C-a făcut păcat. 
Preoţii venea. 

Pe Stoican cetea, 
Și mi-l spovedea: 
Domnul asculta, 
Chiar că Domnu-i da 


331 


La suflet iertare, 
Ce-a făcut greşale. 
Din trup îi ieșea, 
Trupu că-l lua, 

Și mi-l îngropa. 

Il băgă-n pămînt, 

In groapă, adînc, 

Nu iese nicicînd. 
Baba se scula, 
Dimineaţa-și lua 

Un ciob de tămiie 
Ș-o litră de vin, 

Să-l pricestuiască, 

In groapă-n pămint. 
Ea acum se ducea, 
Departe privea ; 
Deasupra pe groapă, 
Vede-un om grămadă. 
Baba se ducea, 

La el se uita, 

Baș Stoican era. 
Pămint nu-l răbda, 
Afară pe groapă, 

C-a făcut păcate! 
Baba de vedea, 

Pe Stoican îl lua, 
Pe mare-l ducea, 
Drumu-n mare-i da. 
Da’ dimineața, 
Ciobu-n mină lua, 

De mi-or tămiia 
Malu, mările, 

Und’ l-a lăpădat. 
Deasupra pe mal, 
Văzu un morman. 
Baba de vedea, 

Pe Stoican îl lua, 
Acas' l-aducea, 

Și-l punea în bătătură, 
Toate ploile pe el cură. 
Ploaia cînd ploia, 
Carnea-i destăcea, 
Oasele-i uidea, 


Oasele-nșirate, 

C-a făcut păcate. 

Vintu cînd bătea, 
Oasele-i usca, 
Oasele-nșirate, 

Mai grele păcate. 

Baba oase-i lua, 

În piuă le pisa, 

Ciuru-n mină lua 

Și la vint ieșea, 

Și mi-l blestema: 

— Stoicane, Stoicane, 
Muică, mă Stoicane, 
Oasele-ale tăle 

În piuă le-am pisat 

Si le-am măruntat. 

Cu ciuru le-oi ciuruia, 
Vintu, muică, le-o bătea; 
Ce-o alege de-aici vintu, 
Să-ţi fac eu tie mormintu! 
Nimic vintu n-alegea, 


Mormint pe pămînt n-avea ?... 


Şi se dusă tot în vint; 
Cum pe lume că făcea, 
Așa mormint căpăta, 
Doamne. de se pomenea! 


135 
STANCUȚA ARDELEANCA 


Cind oi zice bobului, 

La crișmuţa Radului, 
Radului geliului, 

Fruntea Făgăraşului. 
Mi-avea Radu-o fată mare, 
Seamă pe pămint nu are; 
De-i urită, de-i frumoasă, 
N-are nici măduvă-n oase. 
La ea cine găzduia, 

Gol pușcă mi se-ntorcea ; 
Se 'cea voinicu călare, 
Întoarcea cu șaua-n spinare ; 


332 


Se 'cea om cu patru boi, 
Intorcea numai cu doi; 
Beau și haina pe butoi, 
Cum facem, vere, și noi! 
De Stăncuţa cine-aila ? 
După ea cine-mi umbla ? 
Cioban Milcea cel din munţi, 
Din Carpaţii ai cărunţi. 
Milcea din gură zicea : 

— Mumă, muichiliţa mea, 
Auzit-am ș-am aflat, 

Și-am tras un greu oftat, 
Care Radu-o fată mare, 
Ce seamă pe lume n-are: 
De-i uriîtă, de-i frumoasă, 
N-are nici măduvă-n oase. 
Cum aș face, muica mea, 
Să mă răped pin'la ea ? 
Da' mă tem, muică, de ea. 
Că mi-o ia vezi pe Cioaca, 
Pe care mi-a dat-o tata. 
De se miră toată fata. 

Da’ mumă-sa de-auzea, 
Incă-un călușel îi da; 
Încăleca Milcea pe Cioaca, 
Și alerga el ca năluca. 

La crișmă cum ajungea. 
Din gură aşa-mi vorbea: 
— Stanco, Stanco, ardeleanco, 
Mindro, făgărăşanco, 
Adu-mi tu un par de vin, 
Ţi-l probesc eu de e bun: 
Dacă vinu mi-o plăcea. 

Oi şedea de ţi l-oi bea; 
lar dacă nu mi-o plăcea, 
In altă crîșmă m-oi ducea 
Şi-oi căta eu vin de-al bun. 
Ce face pe om nebun! 
Dar Stăncutţa ardeleanca, 
Se miră văzind pe Cioaca ; 
Vin de-al bun îi aducea.. 
Uită Milcea că-i plăcea. 

El din gură cuvinta: 


— Stanco, Stanco, ardeleanco, 


Frumușico și-nchinato, 
Adu-mi vinu cu vedriţa 
Să-ţi dau poli cu chivăruţa 
C-am un dor pe suilețel, 
Nima nu știe de el; 

Numai eu și gindul meu 
Ne trudim pe drumul greu. 
l-aducea vin cu vedrița 

Și lua poli cu chivăruţa: 
Bea Milcea și se-mbăta, 
Pe Cioaca se-ncăleca, 

Friu din mînă slobozea, 
Cioaca mi se-mpiedica, 

El din gură-i cuviinta: 

— Stanco, Stanco, ardeleanco, 
Tu, frumoasă sibianco, 

la fă, mindro, cum oi face, 
Pe Cioaca oi despiedeca, 
Cit oi cere,-atit ţi-oi da! 
Da' Stanca de auzea, 

lacă jos se-ndupleca, 

Să despiedice, vezi, iapa. 
lară Milcea de-mi vedea, 
De mijloc mi-o cuprindea, 
Inainte-o arunca, 

Și pinteni la iapă da, 

Da el dosu și fugea. 

Pleca Cioaca-mboiestrind, 
Da’ trupurile legănind, 
Mare dragoste făcînd, 
Printre brazi frumoși mergind. 
Dacă Radu mi-auzea, 
Multă oaste-nșiruia ; 

După Milcea trimitea, 

Și pe el că mi-l prindea. 
Și-i prindea iîmbrățișați, 

De la deal de brazii-ai nalţi, 
Sub cerul cu lună plină. 

li duse la ta-su legaţi, 
Buni de-a fi spinzuraţi:; 
Milcea, un cioban sărac, 
Fură fată de bogat! 


333 


Dară Radu, om cuminte, 
Chemă copiii-nainte ; 
Mina-n cap că le punea, 
Din gură așa vorbea: 

— Stanco, îie-ți dăruit, 

De la mine poclonit! 

Nu te teme că-i cioban, 
După apucături i-oltean. 

Să trăiţi pe lume-n pace, 
Faceţi de-acum ce vă place ; 
Și s-aveţi copii mulţi, 
Frumoși ca brazii din munţi. 


136 


FATA DIN CETATE 


Cind oi zice trei granate, 
Strigă fata din cetate, 
L-al voinic din altă parte: 
— Vino, Voineo, de mă ia 
Și mă fă soția ta; 
Fă-mă nor’ părinţilor, 

Și cumnată fraţilor. 

Da’ voinicu că-mi zicea: 
— Luate-ar, fată, vînturili, 
Ca pe mine gindurili! 
Cum eu pe tin' să te lau, 
Cînd știu bine că tu ai 

Vo doi-trei de frăţiori, 
Ce sint răi ca niște zmei. 
Și cînd ei vor auzea, 
După noi mi s-o luva, 
Pe-amindoi ne va tăia, 

Și pe mine și pe tine, 
Strică dragoste pe lume. 
Da” fetița de-auzea, 

Unie ea mi se ducea? 
Aci la dială de sat, 

La cel păr mare rotat, 
Mi-este-un șarpe alinat, 
Din coadă venin îi pică, 
Da' din gură, 


Venin cură. 

Da’ fetita ce-mi făcea? 
Un mic litruș că îmi scotea, 
De venin că mi-l umplea 
Și acasă îmi venea, 
Demincare că-mi făcea, 
Legumea mi-o otrăvea. 
Chema frații de mînca, 
Care cum din masă luva, 
Numai pe spate cădea. 
Atunci fata ce-mi făcea, 
lar începea de striga: 

— Vino, Voineo, de mă ia 
Și mă fă soția ta, 

Fă-mă nor’ părinţilor, 
Cumnată frătiorilor. 

Da’ voinicu de-auzea, 
Aşa din gură-mi zicea: 
— Luate-ar, fată, vîintur’li, 
Ca pe mine gindur'li. 
Otrăviși tu frații tăi, 
Fraţii tăi şi verii mei. 
Da’ pe mine-un strin pe lume, 
Mă omori tu pină miine, 
Mi-aduce numa de nume. 
Atunci fata de-auzea, 

lar acasă că-mi venea 

Și din legume gusta, 
Piste frați şi ea cădea, 
Făcea moarte piste moarte, 
Făcea mai mare păcate. 
Mălaua cînd îmi sîmţa. 
Cu toți că-mi alerga, 

Pe toti patru-i pînzuia 

Și frumos că-i ingropa, 
Mindru spomen le făcea, 
Cu slove negre scria: 
Cine pe drum o trecea, 
Slovili că le-o cetea, 
Tot pe fată-o blăstăma. 


334 


137 
LUNCA DIN CALINEŞTI 


Luncă, cît ești lungă și rătundă, 
Stau trei voinici să te-ajungă. 
Dar lunca cine va păza, 
Tot o fată c-un dănac; 
Păza vara, toată vara, 

Dar și iarna, toată iarna. 
Cit mi-era lunca de mare, 
Le era lor în plimbare. 
Da' ei unde se umbrea ? 
Tot la măru-al făr'de mere. 
Da' măru, de mila lor, 
Făcea mere de mîncare 

Și frunză de umbrare. 
Cind primăvara venea, 
Băiatu sta, zicea: 

— Aide, fată, să fugim, 
Să fugim, să pribegim, 
C-acuma-i vremea de fugă, 
Pină e ierbuța crudă. 
Unde calci, urme nu faci, 
Unde șezi, nu mai te vezi; 
Aide, fată, azi și mîine, 
Că dragostea ne răpune. 
Dară fata sta, zicea: 

— Ba, băiete, ba. 

C-are daica trei frățiori, 
Făcuţi de vro trei surori. 
Incălecaţi pe cai murgi, 
Și după noi s-o lua, 

Și pe noi ne-o ajungea, 

Și frumos ne-o tăia. 

Și pe mine, și pe tine, 
Strică dragostea din lume. 
Ș-aşa, cu deminţele-o lua, 
Și lunca o năpustea, 

Și la fugă o lua. 

Fugea ziua, toată ziua, 
Soar'le-n chindia mare venea, 
Da’ ei la fintină se oprea 
Și de dragoste vorbea. 


Ochii la vale-arunca, 
Fraţii călare venea. 

Dară fratele-al mai mare, 
Trăgea sabia să-i taie. 
Da' fratele al mai mic, 
Ama de minte voinic: 
— la stăi, nană, de nu da! 
Unde, nană, s-a văzut 

Și s-a pomenit 

Cap tăiat nejudecat ? 
'Știată, nană, să-ntrebăm, 
Să-ntrebăm, să judecăm 
Și la urmă să-i tăiem! 
Fratele-al mare de vedea, 
Sabia-n teacă-o băga 

Și pornea de întreba: 

— Naică, sora noastă, 
Cind te măritași, 

Pe cin', naică-ntrebași ? 
Cînd te logodiși, 

Cui, naică,-i spuseși ? 

Da' fata sta, zicea: 

— Nană, cînd mă măritat, 
De ce, nană, nu crăpai? 
Nană, cînd mă logodii, 
De ce, nană, nu plesnii? 
Că știi, nană, cum sînt fetele, 
Ca şi mere pe smicele, 
Cind cade bruma pe ele. 
C-așa sintem fetele, 

Cind sintem noi mitiutele, 
La părinţi li-e drag de ele; 
După ce ne mărim, 
Strinii îndrăgim, 

Cu părinţii ne urim, 
C-așa spune pravila 

De la Maica Precesta. 

Și fraţii de auzea. 
Sabia-n teacă-o băga 
Şi-ndărăt se întorcea. 
Cind la luncă ajungea, 
Să vezi lunca, zo, rîdea ! 
Făcea pere-n toate vere, 


335 


Și umbră de umbrit, 
Și iarbă de tăvălit, 
C-așa-i place la voinic. 


138 


DOI FRĂŢIORI 


Intr-o zi de sărbătoare, 

A plecat la vinătoare, 
Să-mi vineze căprioare ; 
Nu-mi vina căprioare, 
Da-mi vina trei cocoane. 
Asan Begu mi-i afla, 
Bată-l Maica Precesta. 
Străjile mîna, 

Pe-ai doi frați prindea, 

În apsă mi-i băga, 

La turmiţa Oltului, 

In fundu pămîntului. 

Cu noroiul pînă-n glezne, 
Dar în apă pină-n spete. 
Ei în apsă îmi ședea 
Ș-amindoi tot sfătuia : 

— Of, nană, frățioru meu, 
Noi la noapte ne-om culca, 
Braţă la braţă ne-om lua. 
Care, nană, ce-om visa, 
Unu la altu-om spunea! 
Somnu mi-i fura, 

Mare vise-i grămădea ; 

Al mai mic se pomenea, 
Și la fratele lui striga: 
—Nană, nană, îrate-meu, 
Noi as-noapte ne-am culcat, 
Braţă la brață ne-am luat, 
lote, nană, ce-am visat: 
Dubăra muma pe coastă, 
Cu traista cu primenele, 
Să ne primenim, nană, în ele.. 
C-o cămășuică de gheață, 
Da’ cu guleru de brumă, 
Chetorile sînt de sirmă. 


Bate-o, Doamne, de-așa mumă ! 
Dară fratele-al mai mare: 

— Naică, frăţioru meu, 

Visu care l-ai visat. 

Naică, e adevăral. 

Alea, naică, sint ștreangurile, 
Ce la git le-o atirna, 


Neagră țărină trăgea: 
Doamne, de se pomenea, 
De este ș-acuma. 

Verde, verde tămiioară, 
Punea părinţii-o pomeioară, 
Lăutari îmi lua 

Și-n cintec mi-i punea, 


DEP E NE ID A O O RI 


| 
1 
! 
i 
i 
| 
B. 
i 
$ 
| 
| 
i 
i 
| 
d 
+] 
; 
4 
i 
p 
ie 


4 


De ne-o spinzura. 

Nană, pistoalele tăle 

Sed în cui făr'de oţăle, 
Făr' de cremene la ele; 
Pușculița ta a nouă, 
Frintă pe mijloc în două. 
— lote, naică, ce-am visat, 
Două lemne-ngeminate, 

Cu viriur'le uscate; 

La rădăcini împreunate, 
Of, lele nană, ce păcate! 
— Naică, Îrăţioru meu. 
Visu tău car’ l-ai visat, 
Este, naică,-adevărat ; 
Naică, alea lemne 

Sint gropile noaste. 

Care să ne-ngropăm în ele. 
Cind zorile se vărsa. 

Gidea apsa deșchidea ; 

Bine frumos mi-i lega 

Și la ştreanguri mi-i mina. 
Două furci ș-o cumpeioară, 
S-o mindră de îringhioară; 
În brațe mi-i lua, 

In ștreang îi atirna.- 

Cind din ștreang mi-i scotea, 
Pe iarbă verde mi-i culca 
Ș-așa din gură-mi striga: 
— Bre fetiță dumneata, 
Vino, naică, vino-ncoa; 
Pune-mi și mie-o îloricică. 
La a mea căciuliţă. 

Că sint, naică, tinerel, 

Și cit am trăit, 

Nici un vac n-am văcuit! 
In gropiță mi-i băga, 


336 


De este ș-acuma. 


139 


ANCUŢA 


— Ancuţă, Ancuţă, 
Anco, sora mea, 


Ce mergi şi ce plingi, 


Pe care tot strigi? 


— Doamne, naica-l meu, 


Eu merg şi mă pling, 
C-un frate-am avut, 
Acum l-am pierdut. 
El mi s-a dus, 

Mie nu mi-a spus; 
Anu mi-a-mplinit, 
Cărţi n-a mai venit. 
Tare mi se-m'pare 
C-a pierit în cale! 
— Anco, sora mea, 
Taci tu, nu plingea ; 
Frățioru tău 

O să vină, vină! 
Vine binișor, 

Rănit în picior. 
Numa să te duci, 
De la deal de sat, 
E un păr rotat; 
Frățioru tău, 

Acolo te-așteptat. 
Anca se scula 

Și mi se ducea; 

De la val'de sat, 
Frățioru l-a aflat. 
El cind o vedea, 


In picioare se scula, 
Mina cu ea da, 

In gură se ţuca. 

Anca și vorbea: 

— Frăţioru meu, 

Bine c-ai venit, 

Unde ne-am făcut! 
Ca să îi murit, 

N-ai îi putrezit, 

Că mult te-am dorit. 
Că eu ţi-am făcut 
Chituţă de flori, 
Ţi-am închis în carte 
Chituţă cu ban 

Să-ţi ţie de dor un an! 


140 


STRIGĂ FATA 


Strigă fata din Cetate, 

La voinic din aia parte: 
— Vino, Voineo, de mă ia, 
Și mă trece Dunărea, 
Fă-mă soţioara ta, 

Cum a lăsat Precista! 

— Nu vrea muica floricea, 
Floricică de-aceia ; 
Floricica crește, crește, 
Mai la urmă să pălăește; 
Doru de părinţi o-ajunge, 
Și atunci din casă-mi fuge. 


— De vrea muica, de nu vrea, 


Treci cu luntrea și mă ia; 
Treci în țară făr'de frică, 
Că nu treci la ibovnică, 
Că vreau să-ți fiu soțioară, 
Și surorilor, surioară. 

— Ba eu, fată, nu te iau, 


Lua-te-or, fată, vintur'le, 
Ca pe mine gindur'le, 
Giîndur'le și dorur'le, 

Că tu ai doi frățiori, 
Amindoi gilcevitori. 

Unu-i hoțu Brăilii, 

Altu-i șerpe Dunării; 

Ei pe mine m-o vedea, 
Mi-or răpune viaţa. 

Foaie verde mărgăriit, 
Pentr-un lucru de nimic, 

Să piară așa voinic, 

N-ar fi un păcat mic! 

Da fetița din Cetate, 

N-ar avea de noroc parte, 
Slabă de minte-mi era, 
Gindul rău că le punea. 
Un păhărel în mînă lua, 
Și fuga că-mi alerga. 

La cel păr mare rotat, 
Mi-este-un șerpe spinzurat ; 
Din gură-i cură venin, 

De făcu păhăruţu plin. 
Acasă mi se ducea, 

Bune bucate făcea, 

Cu gura mi-i îmbia, 

Da’ cu fapta-i otrăvea. 

— Veniţi, frați, veniţi, argați. 
Staţi la masă de mincaţi; 
C-am făcut bucate bune, 

Ce nu să mai află-n lume! 
Frăţiorii se grăbea, 

De flăminzi nu mai putea; 
Cum o dată înghiţea, 

Pe o parte îmi cădea, 
Trupur'le, zo, se umila, 

Da’ burţile le plesnea; 
Stau cu burţile plesniţi, 

Ca nişte bușteni pirliţi. 
De otravă-s otrăviţi, 

De sora lor chinuiţi. 


CR tatii a E A Ta a aia erele Îl ati 


Dar fata din Cetate, 

lar striga în ceia parte: 

— Vino, Voineo, de mă ia 
Și mă trece Dunărea ; 

Și mă trece tu în Dii, 
S-avem noi frumoși copii: 
Si mă trece-n Florentin, 

Că n-o să-ți fac nici un chin. 
De cine, Voineo, te-ai temut, 
Jos la pămint i-am văzut; 
Și pe burtă stau plesniţi, 
Parcă sînt bușteni pirliţi. 

Cu otravă i-am otrăvit, 
Pentru tine, mult iubit. 

— Fată, fată, ești pierdută, 
Poale lungi și minte scurtă! 
Lua-te-or, fată, vîntur'le, 

Ca pe mine gindur'le, 

Eu pe tine te-am cercat, 

Să văd minte ce-ai purtat; 
Iti otrăviși tu fraţi de-un singe, 
Inimioara nici nu-ţi plinge! 
Da’ eu, un străin pe lume, 
Mă otrăvești și pe mine, 
De sînt de pomină-n lume! 
Da fata cea din Cetate, 

Beu din otravă-o parte; 
Căzu peste-ai frățiori, 

Şi lumea-i plinse cu flori: 
— Plingeţi, fraţi, și lăcrămaţi, 
Pentru ai noștri firtați ! 
Plingeţi, flori, plingeți, surori, 
Pentru voinici purtători. 
Bată-tr pustia, moarte, 

Tu nu faci nici o dreptate! 
C-ai venit la noi în prag, 
Ne-ai luat ce ne-a fost drag. 
Bucură-te, mănăstire, 

Că vin voinicii la tine; 

Nu vin ca să înilorească, 

Ci vin ca să putrezească. 


338 


VII. CINTECE 


141 


IMPARATUL COSTANDIN 


Frunzulița bradului, 
Bradului și fagului, 

Din Creasta Balcanului, 
Balcanului, pleşuvului, 
Cică, frate,-odinioară, 

Pe o mindră cîmpioară, 
Trăia un împărat creștin, 
Pe nume e Costandin. 
Multe războaie purta, 
Domnu însă-l asculta, 

Şi pe turc rău îl bătea, 
Peste mare-l azvirlea. 
Ciobanii se bucura, 
Dănacii se însura, 

Fete mari mi se chitea, 
Cu flori mindre și betea. 
Impăratu se pornea, 

Alte lupte începea: 
Biruri pe lume punea, 

Pe mulți la oaste-i lua. 
Si-mi venea și seceta, 
Soar'le pămintu-ncinta, 
Codrii din munte usca; 
N-aveau oară ce minca, 
Lunca sta se prăpădea. 
Da-mpăratu nu grija, 
Că el avea ce minca, 

Ce minca, ce îmbrăca. 
Da’ din munții ai bătrîni 
Și din cetatea din Dii, 
Doi copii orfani de tată, 
Ce-a murit de turc odată, 
li scriu carte la-mpăratu, 
La-mpăratu ne-ndestulatu : 
„Impărate, luminate, 
Facă-ţi Domnu multă parte 
De metric, de sănătate, 


ISTORICE 


Și de gindur'le curate. 

De trei ai de cînd te baţi 
Cu-ai turci păgiîni turbaţi, 
Turme de oi împuţinași, 
Berbecii ni-i adunași: 
Caprele ni le tăiași, 

Boii-n grajd împuţinași. 
Da’ asta n-ar fi nimica, 
Dacă-n inimi n-ar fi frica ! 
Ne mor copiii de foame, 
Că ne fripse sfintu soare! 
De trei ai iarba nu crește, 


Pic de ploaie nu-mi stropește; 


De trei ai griul nu crește, 
Pe ciobani, zo,-i sărăceşte. 
Mărite împărate, 

Și iar luminate, 

De răbdat nu se mai poate, 
Ne bate seceta de moarte! 
Dar ăsta mare păcat 

Nu-i de la domnu lăsat, 
Ci-i de la-mpărat, de la tine, 
Impărate Costandine !“ 
Impăratul de-mi cetea, 
Pămintu-n față se-nvirtea, 
Cinci voinici îmi alegea, 

La copii mi-i trimetea ; 
Şi-mi mergeau ei pe-un caic, 
Că nu li-i frică de nimic. 
După o lună,-o săptămînă, 
Sta caicu-n port să vină: 
Să intre în port în Dii, 
L-ale mari împărăţii. 
Voinicii cai-ncăleca 
Și-ncepea de cerceta : 

— Unde sint ai doi frați, 
Ce au ură pe-mpăraţi ? 

Să mi-i ducă ei legați, 
Tocmai buni de spinzuraţi. 
Pe cîmpul cu colălie, 
Mi-este o argea pustie ; 

Da’ pe cîmpul al cu flori, 
Mi se văd ai doi feciori. 


339 


Căpitanu de-mpărat, : 
Pe feciori i-a întrebat: 
— Dacă-mi este adevărat, | 
Voi la-mpărat aţi scriat 
Că-mpăratu-i vinovat, 

De trei ai nu a ploiat? 

— Noi sintem ai doi fraţi, 
Ce nu ne temem de-mpărați!? 
Pătru și Ioniță chemaţi, 
Care-o să fim spinzuraţi. 

— Bine ne-aţi căzut la mină, 
Să vă duc la Țaligrad, 

Unde oameni pe foc ard, 

Și nu-l birfesc pe-mpărat 
Că le-a pus biru prea mare, 
Și că-i arde siintu soare: 
Că vitele din obor 

Stau, behăie și mor. 

— Ce n-a dat, Doamne, și-mpărații, 
Să se taie ca cirnaţii! 

Zo, i-am minca noi ficatu, 

Să știe și el ce-i oitatul 

Apoi voinicii îi lega. 

li lega, îi ferega 

Cu lanțuri grele de fier, 

Pină-n zori crezi că și pier. 
Da-mpăratu de vedea, 

Incepea de-i brucia, 

Îi lovea și-i chinuia, 

Trupu-n singe îl făcea, 

În singe că mi-l scălda: 

Da' feciorii îmi răbda, 

Numai la Domnu gîndea. 

— Cine v-a-nvăţat, 

Cum de-aţi cutezat 

Să-l vorbiţi voi pe-mpărai 

Că este un turbat, 

Că v-a-niometat 

Și că n-a ploiat 

Din vina la-mpărat! 

Da' ai doi fraţi, 

La suflet curaţi, 

La Domnu gindea 


Și-apoi îmi grăia : 

— Mărite-mpărate, 

Mare luminate, 

Facă-ţi Domnu multă parte 
De mertic, de sănătate! 
Ne-ai pus biruri mari, 
Ne-ai luat vite tari; 

Ne-ai luat frați, ne-ai luat surori, 
Ai știut să ni-i omori! 
Nima nu ţi-a spus 
Vorbele ce-am zis ; 

Da’ nu vezi, împărate, 

Că soare se-ntețeşte, 

larba nu mai crește, 

Griu nu rodește, 

Da' lumea vorbește, 
Pe-mpărat învinuiește ; 

Şi noi o spunem Ș-acuina, 
C-a-mpăratului e vina! 
Da-mpăratul îmi turba, 
Mina pe paloș punea, 
Paloş de aur aridica, 

lară fratii îmi vorbea: 

— Mă-mpărate luminate, 
Nu-ţi pierde firea, măi frate, 
Că de moarte nu ne temem, 
Și baș pe asta o cerem: 
Că decit omu argat, 

Mai bine de pom spinzurat. 
Dacă-ai făcut vodată bine, 
Fă,-mpărate, și cu mine; 
Curmă-ne viaţa cu focu, 
C-aşa ne e dat nărocu!... 
Impărate, să ne facă 

La fiecare cîte-o lacră, 

In lacre ne-oi închidea, 

Cu catran ni le-oi ungea. 
S-aduni împărăţia toată, 
Să vadă omul cum rabdă; 
Să ne vadă pierind în foc, 
Sintem robi făr'de noroc !... 
Împăratul ordin dădea, 
Mindre lacre de făcea, 


340 


Cu catran le cătrănea; 
Toată-mpărăţia stringea, 
Pămintul de greu gemea: 
Lacrămi pe pămint cădea, 
De foc și inimă rea. 

Cind fu la apus de soare, 
Plinge lumea de jale; 

Da’ cînd fu pe la chindie, 
In palate-i veselie. 

Multă mărime venea 

Să vadă și ei minunea; 
Să stea să se veselească, 
C-așa-i legea creștinească. 
Pe-ai doi frați mi-i închidea, 
Capace la lacre trăgea, 

In lanţuri bine le stringea, 
Și din nou le cătrănea. 
Apoi focu le punea, 

Lacrele se aprindea, 
Flăcări la cer s-aridica, 
Da-mpăraţi se bucura. 
Ceru mi se-ntuneca, 

lar pămintu se-negrea, 
Și-o ploaie grea se pornea, 
Băier'le cerului se rupea, 
In valuri-valuri cădea 

O ploaie cu spumă, 

De mi-e de minună, 
Şi-mi curgea șuvoaie, 
Și-mi mergea piraie. 
Lacre nu-mi ardea, 

Ci mi se stingea, 

Lumea năvălea, 

Lacrele spărgea, 

Pe-ai doi frați scotea. 
Da-mpăratu, necuratu, 
Ce-aruncă vina pe altu, 
Incepea a tremura, 
Dinţii-n gură-i clănțănea, 
Cind pe-ai frați vii îi vedea. 
Ei de el s-apropia 

Și din gură îi grăia: 
— lată, mărite-mpărate, 


Ne duseși și la moarte! 


Din mormint noi ne-am sculat 


Și-am venit pe la-mpărat; 
C-a venit vremea și ceasu, 
Să se taie și-mpăratu, 


Cum se taie, vezi, cîrnatu!... 


O custură îmi trăgea, 
In împărat înfigea, 

Și-i lua toată-mpărăția 
Și cu toată avuţia. 
Și-mi ajunseră-mpăraţi 
Doi ciobani ce erau frați. 
Stăpîneau ei țara-n pace, 
N-are Costandin ce face. 
Istorie  rumânească, 
Toată lumea s-o citească 
Și de-acum pină-n vecie 
Mila Domnului să fie. 


142 


PAZVANGIA DE LA DII 


Cind oi zice iasomie, 
Să vă cînt o istorie 
Dintr-a mea copilărie ; 
Să vă cînt un ciîntecel, 
De cînd eram mititel, 
De Pazvangia de la Dii, 
Fi-ţi-ar morții pe pustii, 
C-ajunse stăpin pe Dii! 
Pe vremea lui Pazvante, 


Rău se mai trăia, măi frate! 


Trăiau oamini pin păduri, 
Ca şi fiare prin scorburi. 
Cînd fu anu nouă'șcinci, 

Mergea lumea de-a pitiși, 
Pin păduri, ori pin borugi, 


Pin alingi, ori că pin rugi. 


In cetatea cea din Dii, 
Pazvangia este-ntii ; 
Ș-aduna el ienicerii, 
Delibașii şi deliii, 


341 


Mai cu seamă cîrjalii, 
Ne minca copii de viit 
Ordia se rînduia, 
Turcimea se pregătea, 
Și-o porneau din sat în sat, 
După rumâni de vinat. 
Ne lua griu, ne lua porumb, 
Zbura pasărea din cuib ! 
Ne lua oi, ne lua și miele, 
Pe cimpul cu flori e jele; 
Luau fete, le luau bărbați, 
Să le care piatră, fraţi, 
Să-ntărească ei cetatea, 
Selim le trimete moartea ! 
Tot sangiacul tremura, 
Grea podvoadă ne punea ; 
Cu culucu ne răzbeau, 
Cu birur'le ne sturaul 
Dai porumb cît nu făceai, 
Că cu grîu nu rămineai; 
Frunza-n codru-ngălbinea, 
Cîmpuri părăsite-uidea, 
Și-mi crescură pin grădini, 
Mărăcini și bolbotini. 
Cirjalii şi ienicerii 

Ne căta-n mijlocu verii, 
De ne luau copii din fașe, 
Și ni-i aruncau pin ogașe. 
Pe rumâni că mi-i stopea, 
Muierile ni le robea. 
Lumea goală răminea, 

Cu urzici să arănea, 
Boabe-n piuă îmi pisa, 
La moară nu cuteza. 

Și mincau la chisăliţă, 
Nu era cine de viţă, 

Rar mincau lapte de bou, 
Da la anu ciîte-un ou. 
Tremura Craina și Diul, 
Nu cînta pe Timoc puiul! 
Dincolo la Calafat, 

Multă lume mi-a plecat; 
Sate-ntregi turcii-a prădat, 


Da’ pe ţăreni i-a tăiat. 
Oamini urma își pierdea, 
Pădurile le-niunda, 

Vai de noi, cum mai trăiam, 
Nici soarele nu vedeam! 
Fugea omu p-unde poate, 
Cu car cu două proțape ; 
În păduri se înfunda, 

Cu codri mi se-nfrățea. 
Mulţi aiduci s-aridica, 

Cu ieniceri se lupta. 

Şi-mi ajunse vremea-n plai, 
Făr'de cîntec, făr'de grai. 
Șaptezeci de ai, îirtate, 

N-a cîntat cocoș pin sate, 
Pin găuri nu ziceau chiţ! 
De frica la arnăuți. 
Cîrjalii prăpăd făceau, 
Sate-n scrum le pretăceau. 
Jerpeliră Diul tot, 

Mai cu seamă peste Timoc. 
Da' mai treceau la Craiova, 
Pină-n sus cătră Moldova. 
Mulţi rumâni că îmi pierea, 
Siîrbi și bulgari iar așa, 
Da’ și-n tară mulţi fugea ; 
Cind fu pe la opt sute, 
Atunci fu mare nesrete. 
Aiduc Velcu-n Negotin, 
Aduna oastea din plin 

Si pe turci mi-i ciormănea, 


Pin parii la vii mi-i înfingea, 


De tremura, zău, Ada! 
Da-n cetatea cea din Dii, 
Pazvangia cu-ai săi fii 

Se jura, se tăinuia, 

Capu de la trup să-i ia; 

Or să-l prindă pe-nserat, 
Cu ai săi voinici înconjurat, 
Să-l lase-ntr-o țapă-alinat, 
Să plingă Craina de păcat. 
Pașa din gură așa zicea: 
— Unde-oi prinde babă slabă, 


342 


Am s-o pun să pască iarbă; 
Unde-oi prinde moş bătrin, 
Zo, să-l pun să pască fin: 
De-oi prinde rumân, bulgar, 
Să-i înjug la plug pe-un an: 
Da de-oi prinde sirb haiduc, 
Pietre de moară îmi duc; 
De-mi întăresc eu cetatea, 
Și pe toți i-așteaptă moartea! 
Și-mi pleca turcii pin sate 
De-aduna rumâni de oaste: 
Intărea zidur'le tari, 

De umplea ambare mari, 

Pe doi ai hrană aduna, 

Pe doi ai uși închidea; 
lar deasupra de cetate, 
Rindea tunuri, rindea oaste. 
Sultanu s-a-ntăritat, 

Pe Osman e miîniat; 

Multă oştire stringea, 

Spre Vidina îmi mergea 
Cetatea mi-o ocolea, 

Multe tunuri îndrepta: 

De din deal de Calafat, 
Toate tunur'le, zo, bat! 

Se bat turcii între ei, 
Veniți de pin Nădolii, 

Din ale ţări pustii. 

Da’ Pazvante, ca un leu, 
Lupta-nainte mereu. 
Ghiulele, zo,-mi pocnea, 

De pietre, zo, se izbea; 
Doar ușile-o deșchidea, 

Nici din loc nu se urnea. 
Se bătură zece ai, 
Răminserăm făr'de mălai, 
De copii şi de avere, 

Și de mindre nurorele. 

Dacă ne jerpeli de tot, 

lar trecu peste Timoc. 
Și-mi plecă din Negotin, 
De-mi ajunse-n Severin, 

Şi de-aci prădă Cerneţi, 


In Craiova-ajunsă beţi ; Și cum Osmanu-mi muri, 


La Craiova-i dete foc, Oamini din păduri veni 
Arse sate pe tot loc. Și se luptară cu turcu, 
Kara Mustafa comanda, lar pe deal s-auzi cucu. 
Cirjalii tot aduna; Alte sate se făcură, 

Pe ţțăreni îi sărăcea, Noi case mi se rinduiră. 
Care pe unde fugea! Colea-n vale, la Timoc, 
Mi-adunară vite, aur, Joacă rumânii cu foc, 
Că-n păduri se-nfundă ghiaur ; C-au scăpat de un potop. 
Prădară şi București, Istorie rumânească, 
Pe-ale mari case domnești ! Cit e lumea s-o cetească, 
lară domnu Costandin, La buni frați ca dumneavoastră, 
Ce la suflet e hain, Pentru ca să pomenească! 
Jupui lumea de piele, 

De se scăpă de belele. 

Şi se-ntoarsă cu aznale, 143 

Zo,-mi gemea pămînt de jale ; DOMNUL TUDOR ŢĂREANU 
Și iar se-ntărea în Dii, 

Tot Pazvante rămine-ntii ! N-aţi auzit, 

De sultan nici nu-i păsa, N-aţi aflat 


Lui nu-i da nici o para. Cum ţăreanu s-a sculat? 


In cetatea cea de fier, Colea, măre, colea, vere, 
Sultanu veni cu ascher: Jupui ciocoi de piele! 


Și se luptară de moarte, S-a sculat, s-a ridicat, 
Pazvangia are parte: Cu arme s-a înarmat; 

Cu frate-su Ibraim, Mulţi panduri s-a îmbrăcat, 
Bătu sultanu-n Vidin. Domnul Tudor i-a purtat. 
Aiunse Osmanu împărat, Și-ntr-o zi de primăvară, 
Cătră voiscă-așa strigat: Lăsară plugur'le-n ogoară 


— Ale voastre-s prădăciunile, Și-au pornit din munţi, din văi, 
Și eu cu renumele! Să-i omoare pe ciocoi. 

Și iar pin sate-o porneau, De la munţi pin'la Cerneţi, 
Ce găseau tot îmi furau; Numai panduri călăreţi ; 
Sate-n foc ei prefăceau. De la Dunăre-n Craiova, 
Da' din ciubere vinu-l beau, Merg panduri, le bate toba! 
Baş cu dracu-mi petreceau. Domnul Tudor comanda 
Da’ noi frate-mi pătimeam! Și la oaste cuvinta, 

Cu turcii s-a polimit durerea, Din gură o-mbărbăta: 

Cu ei ni s-a dus muierea. — Fraţilor, să fiţi voinici, 
Și gemea lumea-n robie, Pe ciocoi să-i dușmănițţi. 
De număr nici nu se mai știe. Trageti brazda dracului 
Da’ veni ziua cu soare, La ușa bogatului. 

Pazvante trage să moară. Cu flinte să-i împușcați, 


343 


Din robie să scăpațţi; 
Impușcaţi-i pe ciocoi, 

C-au supt singele din noi! 
Că ne-au lăsat c-un bordei, 
lar pe vatră c-un cutei 
Și-un tăciune stins de tei, 
Cămașa-i cîrpită cu tei! 
Vezi, copiii ne degerară, 
Stind în iarnă goi pe-aiară ; 
Coliba mi-i dărimată, 


Da’ cerga arendașu-a luat-o! 


Oi! ciocoi, ciocoi, ciocoi, 
Frinserăți inima din noi! 
Vă plătim noi pentru vatră, 
Ba și pentr-un colț de șatră. 
Ne luarăti tot pămîntul, 

Da” ne dedereți cuvintul. 


Ciini adurmiţi, ce tot poftiți, 


O să vă-nghită morminţi! 
Poftiti tot ce e sub soare, 
Și neveste și fecioare. 


C-a zis Cristos că cine moare. 


Ama pe pămint e cănunit, 
În cer va fi fericit! 

Să dăm, frați, cer la ciocoi, 
Și pămînt la de-ai de noi! 
Cristosule, lor dă-le cerul, 


Da’ l-ai săraci le dă pămintul. 


Că le-au ascultat cuvintul! 
Dă-le cer la toţi ciocoi, 

Și ne mai iartă pe noi! 

Mäi ciocoi, zo, să te moi, 
De te-oi prinde în război!... 
Să-ţi jupoi eu pielea toată, 
S-o fac opinci pentru gloată. 
Să te-njug la plug pe vară. 
Să-ţi dau să măniînci papară, 
Să tragi plugu-n loc de boi, 
Adurmitule ciocoi ! 

Ne vindurăm cămășioară, 
De făcurăm săbioară ; 
Săbioară de oțel, 

Ca să taie pe boier. 


344 


Din plugulețul cel bun 

Ne croirăm și un tun; 

Pe Caragea să-l răpun, 

Da’ pe ciocoi să-i sugruml 
Ajunse panduri la Motru, 
Ciocoii, buluc în Oltu, 

De se-necară cu totu, 

Ca să li se piardă rodu. 
Săraca doamna Caragea, 
l-a plesnit fierea în ea; 

Că l-a jupuit pe rumân, 
Da' i-a dăruit suspin! 
Tudor este-n București, 
L-ale case-mpărătești ; 
Caragea, cică-a plesnit, 

Pe ciocoi i-a mincat fript. 
Țara, zo, se-nveselea, 

Da' și noi, de dincoacea. 
Că Tudor s-a-ncununat 
Și-o să ajungă împărat! 
Rușid-pașa ce-al din Dii 
Scrise la sultan întîi 

Că Tudorel cela olteanu 
Ajunge-mpărat pin' la anu. 
Multă ordie aridica, 
Dunărea că mi-o trecea; 
Da’ şi grecu tot așa, 

Pe Tudor mi-l pizmuia, 
Că Tudor este voinic, 

De rus este instruit, 
Tudorel este oltean. 

N-are teamă de dușman. 
Vrea ţara s-o dezrobească, 
Pe rumâni să mi-i păzească. 
Da'-ntr-o zi de primăvară, 
Bâtu vint pe-aici, din tară, 
Că pe Tudor cel viteaz 
L-au prins grecii în namiaz. 
Ca pe-un ciine l-au chinuit, 
Pe-un măgar l-au drumuit, 
Și mult l-au batjocorit! 
După aia l-au tăiat, 

Trupu i l-au înecat: 


Ș-au șerpelit țara toată, 
C-așa-i rumânului soarta! 
El pe strini să-i arănească, 
Ciocoii să-l jupuiască, 


Da' Tudor să-mi putrezească !... 


Cintă turtureaua-n vie. 
Tudorel n-o să mai vie; 

l-a picat steaua din cer, 
Pling țărenii după el... 
Soar'le merge și apune, 
Domnul Tudor tot se spune; 
Istorie rumânească, 

Pentru ca să pomenească 


La buni frați ca dumneavoastră. 


144 


RĂSCOALA IMPOTRIVA TURCILOR 
DE LA 1876 


Ascultati, iraţilor, la mine. 
Ca să știe orișicine, 

Foaie verde siminoc, 

Ce sa-ntimplat în Timoc. 
Cind fu şaptezeci și şase. 
Ne trecu fieru pin oase, 

Că turcu, păgin spurcai, 
Multe sate a tăiat, 

Mulți voinici mi-a ingropat, 
Piatră pe piatră n-a lăsat, 
Pămînt s-a cutremurat, 
Soar'le pe cer a lăcrimat. 
Ne-a spus îrunza cea din vii. 
C-au tunat cîrjalii-n Dii, 
C-au tunat și delibași, 
Mai din deal, pe-un ogași. 
Ei mergeau şi colindau, 
Tot avutul ne luau. 


Pe bărbaţi îi infigeau-n țeapă, 
Da' pe copii i-aruncau-n apă; 


Pe muieri, fete frumoasc, 
Le duceau legate la pașe, 
Le duceau, vezi, în robie, 


De urmă nu se mai știe... 
Oamenii dacă-mi vedea, 
În codri se înfunda ; 
Pe toţi cocoșii tăia, 

Cu găini mai răminea. 
Șaptezeci de ani, măi frate, 
N-a cîntat cocoşi prin sate; 
Să nu știe arnăuţi, 

Unde sint rumâni pitiți. 
Foaie verde și-o lalea, 

Nu se mai putea trăia. 
Carul cu două proţape 
Se folosea, măi nepoate; 
Mierla-n tută s-ascundea, 
Da’ și omu tot aşa! 
Foaie verde măr domnesc, 
Ghinăraru al rusesc 

Și mai cu al rumânesc 
Ce s-afla în București, 
Miîndră carte ei scria ; 

Pe creștini mi-i îndemna 
Să-nceapă revoluţia. 

Și din Bulgăria toată 

Se găsiră cite sate, 

Cite sate de rumâni, 

De rumâni și de creștini. 
De-ai de pe lingă Vidin. 
Mii de săteni se-narma, 

De revoltă se pregătea. 

Să vezi, fraţii-ai din Bălei, 
Toţi aveau arme la ei; 
Bregovenii sînt în frunte, 
Cu dascălul Ciolac-nainte. 
Novesăleni și Ginzoveni. 
Toţi fac șanțuri prin poieni. 
Popa Dumitru-i-ndeamnă 
Să se lupte făr'de teamă, 
Că cine se simte creştin, 
Nu se teme de păgini. 
Timocul el mi-l trecea 

Și se duce în Bucopcea. 
lar de-aci-n Cobișniţa, 

La popa Pătru lui Iovan 


SR Do a ee io cere n 


Pe care nu-l văzuse de-un an. 
MDe-aici merge-n Negotin, 
De-adună și alți rumâni. 
Troacă din Cobișniţa, 

Mulţi voinici imi aduna 

Și pe ei îi comanda; 

Apoi Timocul trecea, 
Tumte-n deal la Ginzova. 
Foaie verde busuioc. 

Dară-n vale la Timoc, 
Comanda Ciolac cu foc. 

Pe cîmpul din Florentiu, 

Nu sînt oameni ce se-nchin, 


E popa Dumitru cu sabia-n frunte, 


Ce s-a lăsat de-ale sfinte ! 
De la țaru al rusesc 
Așteaptă ajutoru-mpărătesc 
Turcii de revoltă-aila, 
Cernaiev nu mai sosea. 
Din cetatea a din Dii 
Imi plecau vo zece mii, 
Numai turci și ieniceri, 
Cu crincile pină-n ceri. 
De la Smirdan în sus, 
Multe tunuri mi s-au pus. 
Pe cimpu-al din Bălii, 
Zo-mi năvălesc cirjalii, 
Cu cuţitele în dinti, 
Alergind pe cai de-ai iuti. 
Pe Dunăre-naintează. 
„Duba“ care bombardează ; 
Şi-mi trăgea în Florentin, 
Vărsau din gură venin: 
Da cind trase-n Novesăl, 
S-aleasă prafu de el. 

Da’ oștenii de plugari, 
l-aștepta cu securi tari, 
Cu furci şi cu securi, 
Parc-ar fi niște panduri! 
Mai putine puști şi săbii, 
Și cam făr’de căpetenii. 
Atunci dascălu Ciolacu, 
Pe un cal roșu ca macu, 


346 


Pe cimpu-al din Bregova, 
Aproape de Coilova, 

La timoceni el cuvinta 

Și din gură-așa spunea : 

— Fraţi români, să vă luptati, 
Frica la duşmani nu luați ; 

C-a venit ziua cea mare, 

Să mincăm la turc oscioare. 
Comitet din București 

Ne trimite, fraților, veşti, 

Că de turci ne liberează, 
Pină ziua nu-nserează. 

Luptaţi, fraților, cu foc, 

Ca niște rumâni din Timoc; 
C-așteptăm pe rusu-al tare, 
Care teamă de turc n-are! 

La ceșmeaua cea de piatră 
Năvălesc turcii deodată ; 

Popa Dumitru, cu sabia-n frunte, 
Ne striga tot „înainte“! 
„Ura! ura! măi fraţi: 

Capul la păgini să luați, 

De turci nu vă spăimintaţi !“ 
Rumânii îură-nconjurați 

De turcii ai blestermați, 

Și-n lupta nedreaptă, măi frate, 
Timocenii n-avură parte... 
Răscoala a fost făr' de noroc, 
Colea-n vale la Timoc. 

Cind fu soarele-n chindie, 
Zăceau morți cîte o mie; 
Cind fu pe la asfintit, 

Multă lume mi-a pierit; 

Cînd fu în mijloc de noapte, 
Vo cinci sate-n foc se zbate. 
Pin foc, pin sabie le trecea, 
Numai cenușa uidea. 
Groaza-n lume o băgau, 

Mulţi în ţară îmi fugeau; 
Alţii pădur'le umpleau, 

Ca sălbateci îmi trăiau. 

In caleturi'le din Dii 

Mi-este joc şi veselii: 


Cioplesc cruci de spinzuraţi 
Pentru rumânii revoltați... 
Da-n cetate la culuc, 

Beau din ciubere la cluc; 
Da-n cetate în pămint, 
Mureau rumânii gemînd. 
Lină verde mirodii, 

Ce să-ntimplă-acuma-n Dii! 
Ce chin și ce jale-amară 

A căzut pe creștini iară? 
Din viriu-al de geamie, 
Strigă hogea lumea să vie: 
Că miine, la scăpătat, 

Duc răsculați la spinzurat. 
Pe poarta Stambulului 
lese oastea turcului, 
Merge din deal de oraș, 


Să-i spiînzure pe rumânaşi. 


Rumânii-n zale și-n opinci, 
Merg la moarte ca voinici: 
iși duc crucea ca Cristos, 
Da' săngirele-s la os. 

Zo,-i bate și-i lovește, 

Ca pe ciini mi-i chinuiește. 
Pe drum și pe cărare, 

Le curge sînge din şale; 
În margine de Vidin, 
Curge sînge de creștin !... 
In șiruri creștini mergea, 
Popa Dumitru-i-mbărbăta ; 
In margine de cetate, 

Zo, bate-arîngu de moarte, 
Stilpi și cruci s-aridica, 
Lăcrimi pe pămint pica 
Florile se ofilea, 

Păsăr'le mi-i plingea, 
Soar'le-n singe s-imbrăca, 
Ștreangurile s-aridica, 
Lăcrimi la robi îngheţa, 
Inima le amorta 

De jale și de durere, 

Lele, și de chinuri grele! 
Pe Ciolac din Bregova 


La ștreang, frate, îl lua, 
Cădia apoi ceva cetea 

Şi-i da drept a cuvinta, 

lar Ciolac așa-mi vorbea: 

— Fraţi rumțni ai din Timoc, 
Nu staţi, fraţilor, în loc, 

În școală v-am învăţat, 
Limba română ați păstrat; 
Să fiți, fraţilor, rumâni 

Și să-i urițţi pe păgini! 

Nu fiți la suflete mici, 

Și cu toţi să fiți voinici: 

Că de moarte car'se teme, 
Ala-mi este muiere ; 

Va răsări o stea şi-un foc, 
Siirșit robiei din Timoc. 
Ne-am bătut, fraților, cu ceru. 
Da' mai tare fu ascheru. 

De păgini frică nu luați, 

Pe unde-i prindeţi, jupuiaţi, 
Da’ mai lăsaţi cîte unu, 
Să-l puneţi să pască finu ; 
Mai lăsaţi v-unu cu barbă, 
Să mai pască cita iarbă. 
Pentru lege și direptate 
Veseli noi mergem la moarte ; 
Legea rumână păstraţi, 
Altfel să fiți blestemaţi ! 

Nu mă plinge, Măriucă, 

Și mi te du-n deal în Ciucă, 
Fă la copii cîte-o măciucă, 
Loviţi pe turc peste celmucă 
Și botezaţi-i pe potoc, 

Şi-i aruncaţi pin Timoc. 
Blăstămată îie muma 

Ce-a născut păgini și ciuma ; 
Neamu li se prăpădească, 
Nici pămintul nu-i primească! 
Bună vorbă nu sfirșea, 
Călău se opintea, 

Pe Ciolac îl răstignea, 
Pe ailanţi îi spinzura; 
Jalea cuprinse pămintu, 


C-aci avură mormiîntu. 
Nici o moarte nu-i amară 
Ca-n mijloc de primăvară! 
Pling rumâncile pe-afară, 
Pling la fraţi și la bărbaţi, 
Care aci-mi stau spinzuraţi, 
Și-i mănîncă cîini turbaţi, 
Fiindcă-s ghiauri răsculați. 
Pe valea Timocului, 

Cintă puiul cucului. 
Frunză verde de-o negară, 
Din trupul voinicilor răsară 
Viorele-n primăvară, 

Să mi le poarte o ţară, 

Că sint din viteji crescute, 
Peste veacuri petrecute. 

Le poartă îfete-n cosiţe, 
Da'dănacii-n căciulițe, 
Viorelele să crească, 

Tot de voi să se vorbească! 
Da: din brațe să le plece 
Un izvor cu apă recc; 
Călători creștini să bea, 
Doru de-a se slobozea. 
Cîmpiile să-nilorească 
Dulcea lege rumânească ; 


Om şi păsări se-ngrozesc, 


Mi-e cetatea cea turcească. 


E Cozia păginească ; 

Pe dinăuntru-i zugrăvită 
Din afar’ e poleită, 
Cu postav verde-nvelită : 
De rumâni e pregătită, 
Cetatea să mi-i înghită. 
Să nu vadă soarele, 
Să-i înghită valur'le. 
Da’ cetatea mi-e zidită, 
După plan este clădită 
Cu var și cu cărămidă, 
Piatră tare și cu ţiglă. 
De la deal de Cozia 

E rindită ordia; 

Ordia lui Stoian, 

Al ce este căpitan, 

Lui Stoian polcomnicu, 
Care-i frate cu dracu, 
Da-i nepot lu diavolu, 
Ce-i mai mare decit calu, 
Și se bate pin'la anu! 


Tare vine şi-mi scoboară, — 


Semăn pe lume nu are. 
De la Cladova în sus, 


E numai oaste de rus; 
Da” nu-mi vine cum se vine, 
Ci-mi vine pe tăbie, 
Și-mi vine pe tunuri verzi, 
De nu-ți vine să mai crezi, 
Doamne, sparge la cetăţi, 
La turci inima le seci; 
Și-mi vine cu tunuri mari, 
De le sparge ziduri tari, 
Și-mi aduc şi țăcălare, 
CETATEA COZIA De oraşe fărămare. 
i Dară turcii de-mi vedeau, 
Sus pe malul Dunării, Din Cozia buluc ieșeau, 
La cetatea Coszii, La Ada mi se scuteau, 
Unde munții se-ntilnesc, Mulţi în Dunăre mureau. 
Apele se-nvolburesc, De la Cozia la vale, 
De stinci grele se izbesc, Multă ordie pe cale, 


Da’ dușman să putrezească, 

: Pămînt să nu-i arānească ! 

: Soar'le merge şi apune, 
Da'cintecu tot se spune. 

Istorie rumânească, 

Domnu ca să pomenească, 

La buni frati ca dumneavoastră. 


145 


348 


Mi-este armia rusească, 

Pe turc să mi-l prăpădească, 
Pe noi să ne dezrobească; 
E oaste de rus în cale, 

Cam cinci sute de cătane. 
Tot cătane spătărești, 

Nici cu ghiontu nu-i răzbeşti! 
Și-aşa Cozia uidea, 

Făr'de fes de turc în ea. 

Da’ cine mi-o stăpinea? 
Rusu din ţara rusească, 
Pandurii dintr-a rumânească, 
Sîrbu din ţara sirbească, 
Doamne, să se pomenească ! 
Sărăcuţă Cozia, 

Cintă cucuveaua-n ea! 

Da’ cine foc o mătura! 
Vintul că mi-o vintura, 
Cocoșul cu aripa. 

Coțofana cu coada, 

Vulturul cu umbletul, 

Da’ turcu cu sufletul. 

Din vale de Cladova. 

Hora mare îmi juca ; 

Joacă hora voinicească 
Oastea mare a rusească, 

Cu pandurii-ai românești, 
Cu haiducii ai sirbești, 

In frăție-mi petrecea, 

Pe păgin îl prăpădea, 
Doamne, de se pomenea !... 
Soarele merge şi-apune, 
Da’ cintecul tot se spune; 
Istorie românească, 

Pentru ca să pomenească. 


146 
RĂZBOIUL INDEPENDENŢEI (1877) 
Cind oi zice calelie, 


Ascultaţi, lume, la mince, 
Să vă spun o istorie, 


349 


Cînd oi zice busuioc, 

De răzbelu-al din Timoc, 
Care-a fost cu mare înc, 
Pe cînd turcii stăpînea, 
Zău, toată Bulgaria 

Și-o parte din Sirbia. 

Că ei rău ne-a stăpinit, 
Cinci sute ai împliniti, 
Ne-a stăpinit chinuiţi, 
Copiii toți ne-a răpit, 

In ieniceri prefăcut, 
Pentru răzbel i-a gătit. 

Ca ei cu toţii să-nvie, 
Pe-ai lor fraţi să-i înjunghie ; 
Pe părinţii lor cei buni 

Și pe frați de peste lumi, 
Care, Doamne, i-au născut, 
lară turcii i-au robit. 

în luminiș de primăvară 
Se simţi răzbelu-n țară, 
Foaie verde trei rozete, 
Răzbelu, vezi, că se-ncepe, 
Da” nimenea nu-l pricepe. 
Mi se scriau voluntari, 

Și români și cu bulgari, 
Pe turci ca să-i izgonească, 
Bulgaria dezrobească. 

Și oștirea a rusească, 

Da' şi cu a românească, 
Dunărea că mi-o treceau, 
Vidinul, zo, mi-l băteau, 
Pe turci, zo, mi-i prăpădeau. 
Și oştirile-mi treceau, 

Că vezi cinci sute de ai 

A zis creștinu tot vai! 
Da-n cetatea de la Dii 
Stau oștirile cu mii, 
Oastea mare a turcească, 
Dincolo a românească. 
Da-n caleturii turcești, 
Numai roabe creştinești ; 
Pe la cei mai mari muftii, 
În cetatea cea din Dii. 


Roabele mi se luptau, 
Pe muftii mi-i omorau; 
Da’ ghiulele, zo, cădeau, 
Roabele se bucurau. 
Șrapnele din Calafat, 
Toate turcului pe cap. 
Cind fu joi de dimineaţă, 
Pe rouă da' și pe ceaţă, 
Vremea era răcoroasă, 
De ne stringea la oasă, 
Turcii, vezi, să-ntărita, 
Și, mări, riînduia, 

in Calafat trăgea 

Cu ghiulele tari, 

Cu tunari tătari. 

Da’ armata românească |, 
Zo,-mi este de curajoasă, 
Dunărea-mi trecea, 

Pin gloanțe ca ploaia, 
Ghiulele cu droaia, 

Şi-n Dii, toţi intrau, 

In Dii, în Vidin, 

La pașa Nezim; 

La pașa Daut, 

Un turc cam urit, 

In ghinăral făcut. 
Armata turcească, 

Lege păginească, 

Zo, mi-e-nzorzonată, 
Cum la turci se poartă. 
Cu șalvari de-ai mari, 
Cu papuci de-ai tari; 
Da’ mai mulţi cu-opinci, 
C-așa-i armata la turci. 
Și la brîu toți cu pistoale, 
Da’ în miini cu iatagane, 
Pe capete cu cealmale. 
Din Florentin la Vidin, 
Numai oaste de români, 
De fratii noștri din ţară, 
Ce-au venit odinioară 

Să ne scape de robie, 
De la păgina Turcie. 


350 


Ura la cetate dau. 

Ca fulgeru atacau, 

La baionete se luau; 
«Cinci turci în baionetă !» 
Așa ordinu se dete. 

Cind se luau la baionet, 
Strigau turcii toți: Amet ! 
Da’ mai sus, pe parapet, 
Cad ghiulele din Bechet. 
Da' românul ca un leu, 
Are-n față duşman greu, 
Mai treceau și la Arceri, 
Suia prau pin'la ceri. 
Osman-pașa de-mi vedea 
Că români nu se temea, 
Tot înainte-mi mergea. 
Să dezrobească Bulgaria, 
Tare mi se speria, 

Rău turcii mi se-ngrozea, 
Nu știu cum se-nvălmășeau, 
La toți șalvarii cădeau: 
În şalvari se-mpedecau 
Ca oili îmi fugeau. 

In cealmale se-ncurcau, 
Cum cădeau, rostogoleau. 
Capu de la trup le luau: 
Că sînt turcii blestemaţi 
Și de lege sînt spurcaţi. 
Ei pe nume le-au răpit 
Și fetele au necinstit, 
Pe neveste-au văduvit. 
Jalea-i mare piîn'la ceri, 
Ce fac fii de ieniceri. 

Da' ce fac rușii și cazacii, 
Că-i lua pe turci toți dracii. 
Ei pe cai încălecau, 

Pe măzdroace-i luau. 
Prin vint îi aruncau, 
Vintu-i spulbera, 

Parcă-i vîntura, 

Puţini rămîneau. 

Porneau de-mi fugeau, 
Mi se pitulau, 


Pin tăbii intrau, 

Rău se mai văitau 

Și mi se rugau: 

«Ai ghiaur, ghiaur creştin, 
Cu ascherlicu tău bun. 
Lăsaţi-ne ce-am rămas, 

Ne ducem și noi acas, 
Acasă în lanadol, 

Dincolo de Istamol, 

Un-va fi ţara turcească, 

V-o lăsăm pe-a bulgărească, 
lară din nou să se nască; 
Că ea n-a fost țara noastră, 
O lăsăm şi pe-a sîrbească. 
Inapoi n-om mai venea, 
Pe-akolo n-om prăpădea ; 
S-aveţi voi de noi milă, 

Că sintem departe silă, 
Cu copii și cu neveste, 
Pentru ei inima crește: 

Da: pentru sultan, 

Nu mai dăm acu un ban!» 
Da’ moş Mărin din Vidin, 
Şi alţii din Florentin, 
Ambiţie de creștini, 

C-au fost robi, vezi, la păgini, 
Tare mi se năcăjau, 

In tăbii se răpezeau; 
Tăiau capul la un turc, 

La un turc bașabuzuc; 

Și-n tapă mi-l alinau, 

Tot pe sus ei că-l purtau, 
Mare groază-n turci băgau, 
lară turcii «Alah» strigau: 
«Alah bre, tu nu vezi 

Că pe noi ai să ne pierzi? 
Mari curbane ţi-am făcut, 
Dară tu ne-ai părăsit; 
Curbane și baiarame, 
Numai cu berbeci cornuţi, 
Credeam că tu ne-ajurţi 12 
Și-aşa toți se văicărau, 
Osman-pașa-i auzea, 


351 


El mai mult se speria 
Și-ntr-o geamie urca, 

Mina la cap că punea, 

In genunchi se apleca, 
Ploconele mari făcea, 

Tot de Alah se ruga: 

«Oi, bre Alah dumneata, 

Nu vezi că-mi pierd oștirea, 
Nici un turc n-o răminea, 
Și aram de sfinția-ta ; 
Degeaba-n ceri oi mai şedea, 
Cînd nici un turc n-o răminea !»> 
Și cum sta se tînguia, 

Un român ce mai făcea? 
Cînd turcii mi se ruga. 
Punea la geamie foc, 

Să ardă cu turci cu tot. 
Flăcările-n sus urcau, 
Geamia o cuprindeau: 

La Osman-pașa ajungea. 

El cu totul îmi ardea, 
Oasele jos îmi pica, 
Doamne, de se pomenea. 
Turcii ce mai rămiînea, 
Peste ziduri îmi sărea, 

Vidin, Plevna părăsea. 
Peste cîmpuri cu băltoace, 
li goneau rușii cu măzdrace. 
Da-n preajma Vidinului. 

Pe cimpu Smirdanului, 

In tabăra românului, 

În roata căpitanului, 
Căpitanului Vinţianu, 

Că el apără Smirdanu, 

El pe turci cum mi-i zărea, 
Comandă la români dădea, 
In cale că le ieșea, 

La baionete-i primea, 

Pin'la unu mi-i tăia, 

Pin mocirlă-i îngropa; 

În Părăsita-i arunca, 

Ca să-i ducă, vezi, apa. 
Multe mii de turci pierea, 


Da români, vezi, tot așa; 
Pin'la genunchi a fost singe, 
Inima la om, zo, se friînge; 
Că și biata păsărea, 

Pe Timoc se speria; 

Și uita de-a mai cînta, 
Lumea-n codrii s-ascundea. 
Da’, vezi, fraţii timocenii, 
Care luptau cu dienii, 

Cu dienii, cu ţărenii, 

Pe cei morți mi-i adunau, 
Mindre pietre le puneau, 

Și veneau din Românie, 
Veneau rude cite-o mie, 

La morminții de voinici, 
Ce-au căzut morți, vezi, pe-aici, 
Pe valea Timocului 

Și pe-a Smirdanului. 

Dară Țara Românească, 

Ca pentru să pomenească, 
Ridică un monument, 

Ca un mare docoment, 

Un frumos de mauzoleu, 

Ce suie spre Dumnezeu. 

La el noi ne închinam, 
Cind cu cară-n Dii mergeam, 
Ca la ceva sfint și mare, 
Viteji  făr-de-asemănare. 
Mindru cel de mauzoleu, 
Nevăzut de Dumnezeu, 

Un trăznet, vezi, mi-a venit, 
Mauzoleul mi-a trăznit, 

lar cei morți s-au întrebat: 
«Doamne, ce mare păcat! 
De ce. Doamne, ne-ai trăznit, 
Cind pe robi i-am dezrobit, 
Nu-i destul că ne-am jertfit !» 
Aşa, frate, se-intimpla, 

Cu cei ce ne dezrobea 

Pe noi și pe Bulgaria, 

Da' și pe mindra Sirbia. 
Cu armata românească, 
Infrățită cu-a rusească ; 


352 


Cum ele mi s-au vinit, - 
Bulgaria-au  dezrobit. 

Istorie românească, 

Ca pentru să pomenească, 
La buni frați ca dumneavoastră. 
Soar'li merge și-mi apune, 
Da' cintecul tot se spune. 
Dumneavoastră ca buni frați, 
Nici pe noi nu ne uitaţi, 
Că nici noi nu vom uila 

Pe cei ce ne dezrobea 


147 


RĂZBOIUL ROMANO-RUSO-TURC 
(1877) 


Foaie verde iasomie, 
l-ascultați, fraților, la mine; 
Să vă cînt un cintecel, 
Un cîntecel frumușel. 
S-a-ntimplat în Bulgărie, 

Pe dincolo,-n Românie, 
Cînd fu şaptezeci și șapte, 
Bătu arîngu de moarte, 

Că turcu, vezi, mi-a turbat, 
Mulţi creștini mi-a spinzurat; 
Și mai mulţi el i-a tăiat, 
lar la sate foc a dat. 

Lină verde și-o lalea, 
Săraca Rumania, 

Mobiliza la călărași, 

Să le fie la turci nași: 
Mobiliza și roșiori, 

Să treacă prin turci fiori: 
Și-mi avea şi dorobanţi; 
Ce dezrobește la frați. 

Pe rumâni ai din Turcie, 
Pe bulgari ai din robie; 
C-amindoi rău mai trăiau, 
La jugu-a! turcesc trăgeau... 
Trecu și-armia-a rusească, 


w 


Pe turc să mi-l prăpădescă ; 


Zo, fugea turcu-n ocop, 

Da' rusu pe el vărsa foc. 
Tare-mi striga Balduin: 

— Măi ţărene, fii creștin, 
Treci armata în Vidin 
Să-ţi liberăm pe rumâni, 
Pe deasupra, alți creștini ! 
Atunci rumânu-mi trecea, 
Pontoane multe trăgea 
Aci,-n sat la Rahova, 
Unde-mi bate Coșava. 
Trecură Dunărea lată, 

Și la luptă porni-ndată; 
Au trecut peste hotare, 
Peste  sate-ndepărtate. 
Gheneral Cerchez-nainte 
Ducea pe rumâni în frunte: 
— Ajideţi, haideţi, roșiori, 
Ai Rumâniei feciori ; 

Frica de păgin nu luaţi, 
Capete la toţi tăiaţi, 

Că ala nu este voinic 

Ce să teme de pierit! 

De trei ori „ura“ striga, 
Şi Plevna o-ncercuia. 

Apoi tuna-n Griviţa, 

Vai de turc ce mi-o păţea!... 
Căci țăreanu, ca un leu, 

Se ducea unde-i mai greu. 
Lină verde flori mărunte, 
Plevna-i tare ca un munte, 
Cu Osman al ei în frunte, 
E greu la creştin să-nirunte; 
Nu voia să se predea, 

Opt luni închisă ședea, 
Săracii copii din munte, 
Poartă cîte-o cruce-n frunte : 
— leşi, turcule, la măidan, 
Să te bat să zaci un an; 
leși afară de poltești. 

Să te bat s-o pomenești! 
Ce te baţi pe brinci, hoţeşte? 
la vin'la piept, voinicește! 


353 


Să ne luptăm vitejeşte, 
Lele, Doamne păzește! 
Gheneral Cerchez striga: 
— Trageţi! ura! infanteri, 
Ai Rumâniei feciori! 

De trei ori „ura“-mi striga, 
Și Plevna mi se preda. 
Pe Osman greu îl rănea. 
Osman-pașa ce-mi făcea? 
Căta sabia s-o dea, 
La-mpărat să se predea; 
Da-mpăratu de vedea, 
Așa din gură-i zicea: 
— Osman, lasă dumneata, 
Nu te baţi cu Rusia, 

Ci te baţi cu Rumânia, 
Care apără Bulgaria. 
Atunci Osman ce făcea ? 
Lacrămile-l podidea, 

Așa rănit cum era, 

Sabia că mi-o lua, 

Și lui ţăreanu o da. 
Ţăreanu-i lua sabia, 

De Osman se-ngrija, 

La spital mi-l vindeca, 
C-așa ne este legea. 
Da’ săracii călărașii. 

In margine de orașii, 

Imi plecară ei călare, 
Apucînd pe drum la vale 
Și-njurind de luminare, 
Și de cruce, și de ceară, 
Şi de soldăţia-amară ; 
N-au la cai ce da mincare, 
Da' și ei rabdă de foame. 
Cînd oi zice foi de fin, 
Incotro-i drumu-n Vidin? 
C-am auzit și-am aflat 
De Vidinu-al blestemat; 
Să-l vedem și pe-ăsta luat. 
Ca pe-un gunoi ridicat. 
Că furșirăm cu Osman, 
S-o-ncepem cu Soliman! 


Şi drumului se lăsa, 
In Valea Plingerii-ajungea. 
O ceaţă grea-i cuprindea, 
Om cu om nu se vedea; 
Turci păgini îi aştepta, 
Pingă ei s-apropia, 
Atunci focu deschideau, 
Mulţi băieţi aci cădeau. 
Roșiori mi-i ajungea 
Cind soarele răsărea, 
La cuțite s-apuca, 
Cura singe ca apa. 
Cind fu soarele la prinz. 
Tăiere cu mare plins; 
Cind fu soarele-n amiaz, 
Ce tăiere cu năcaz; 
Cind fu soarele-n chindie. 
Ce tăiere cu miînie. 
Tăiară vo șapte mie, 
Da' de-aci nu se mai ştie! 
Cind soarele scăpăta, 
Nu aveau ce mai tăia. 
Drumu-nainte minau, 
Tot de Vidin întrebau: 
— Unde-i drumul de Vidin, 
Să  dezrobim pe creştin? 
Aci-n deal la Alvăgii! 
— Trageţi, ura, măi copii, 
Să intrăm desară-n Dii: 
De trii ori ura striga, 
C-aşa Cerchez-i-ndemna. 
Vidinu se-ncercuia, 
Da’ și turcii-l încuia, 
Și-aci iarna-i apuca. 
larna cu vifor venea, 
Oastea prin sate-mpărţea, 
Vezi, la casă 

Cite șase, 
Și la bordei 

Cite trei. 
Ajungeau și-n Coşava, 


Din Coșava-n Ginzova, 
Pină sus în Coilova, 
Delelina și-n Rabova. 

Aci rumânii-mi iernau, 
Ca la ei acas' erau. 

Dar popa-al din Coșava, 
Trei plaste de fin avea, 
Căpitanu îi zicea: 

— Părinte, siinția-ta, 
Dăruieşte-ne, părinte, 

La cai fin ca mai-nainte 
Că te luăm de la păgin 
Și te lăsăm la creștin. 
La creștinii frați bulgari, 
O să aveţi drepturi mari: 
In școală vă școlăriţi, 
Limba rumână folosiţi. 
Legea voastră n-o lăsați, 
Limba mumii s-o păstraţi: 
Că de-aia mor țărenii 
Pentru voi, frați timocenii! 
Dară popa de-auzea, 
Lăcrimile-l podidea, 

Finul tot îl dăruia, 

Caii bine-i arănea. 
Primăvara de-mi venea, 
Oaste iar se aduna. 

Popa Pătru din lsăn 
Puse la chipiu un semn; 
Lepădă odăjdiile, 
lute-ncisă armile, 

Işi adună el timocenii, 
Mai din deal şi bregovenii. 
Gheneral Cerchez striga : 
— Părinte, sfinția-ta, 

la cutează cu crucea, 

la cutează și botează 

Și armia-mbărbătează ; 
Cu sabia-n frunte cutează! 
Aci-n vale, la Smirdan, 


Ploaie plumbii de-un an. 
Las' să ploaie ne-ncetat, 
C-aia-i treabă de soldat. 
Colea-n vale, la Smirdan, 
Șapte turci pe-un căpitan, 
Și alţi șapte pe-un mocan, 
Da’ tot ei strigau „aman“ ! 
Multă-i gloata cerchezească, 
Da' mai multă-i de-a turcească. 
Las' să fie mii și mii, 

Hai ! pe ei, viteji copii! 
Las' să fie mii și sute, 
Săracii copii din munte, 

Toţi cu cîte-o cruce-n frunte, 
Pun cuțitul, dau nainte, 

De trei ori „ura“! siriga, 
Și Vidinu se preda. 

Sus pa tabia turcească, 
Joacă hora rumânească. 
Hora, hora, hora mare, 

Pin' la cetatea cea tare. 
Aci-n vale la culuc, - 

N-a rămas picior de turc... 
Joacă ora rumânească 
Inirăţită cu-a rusească, 

Pe cîmpia Diiului 

Și văii Timocului. 

Joacă și se veselesc, 

Pe creștini îi dezrobesc. 
După luptă ce-mi făceau? 
Pe toți morţii-i adunau, 

La Smirdan i-ngropau, 
Mindru pamet ridicau, 

Lele, de s-o pomeni 

Cit soare pe cer o fi! 
Soar'le merge şi apune, 
Cintecelul tot se spune. 
Istorie rumânească, 

Copiii ca să cetească ; 

La buni fraţi ca dumneavoastră 
Pentru ca să pomenească. - 


CINTECUL LUI IEDRENE 
(ADRIANOPOLE) 1912 


Foaie verde viorea, 

Vezi Sirbia ce făcea, 

Cu bulgariu se-nirățea, 

Și cu grecu iar așa, 
Doamne, și cu Țirnogorţ, 
Ca să-l bată pe turc toţi, 

Şi să-l scoată din Balcan, 
Arde-l focu de dușman! 
Dară împărăţia ce făcea ? 
La astal se așeza, 

Burta pe astal punea, 
Multe ordine scria 

Și pin sate trimetea. 

Cind ordinu mi-ajungea, 
Baș într-al mijloc de noapte, 
Trage aringu de moarte. 

Și birovu că zbiera, 

Da’ și truba îmi cînta. - 
Muierili că plingea. 

Ciinii lătrau a pustiu 

Da’ lătrau și a morţiu. 
Voinicii ce îmi făcea? 

La canţelarie alerga, 
Predsednicu le spunea: 

— Voinicilor, dumneavoastră, 
Voi toţi acasă vă duceţi 

Și la muieri le spuneţi 
Trăiștili să vă gătească, 
De lung drum vă pregătească. 
Ascultaţi, fraților, bine, 

Nu gindiţi că este glumă! 
Voinicii acas venea 

Și din gură-așa zicea: 

— Nevastă, nevasta nea, 
la gătește-mi trăistuţa ; 
Cind oi zice două paie, 

Noi ne ducem la bătaie. 
leșii cita-n bătătură, 
Frumos cîntă o presură, 


Asupra de casa mea: 

— Măi voinice, intră-n casă. 
Cu copii și cu nevastă, 
Și ia de mănîncă bine, 
Că nu știe cu cine! 

Tu nu mergi la veselie, 

Și te duci în deţiplină, 
Poate numele să-ţi vină... 
Ajunse ceasu la șapte, 
Aruncai traista la spate. 
Ajunse ceasul la opt, 
Luai sănătate la toţi. 
Rămii, mindro, sănătoasă, 
Cu doi copilași la masă. 
Copilaşu strigă tată, 

La inimă mă sugrumă. 
Da’ și fata strigă mumă, 
La inimă mă sugrumă, 
De-acasă voinici pleca, 
Dară inima plingea. 

Foaie verde de-un pelin, 
Lua drumu de Negotin. 
La Negotin ajungea, 

Și toţi toale că primea. 
Pușca și fişiclie 

Ne mănincă viaţa, Ilie! 
Pușca cu curelili 

Ne mănincă zilili! 

Cite-o pușcă ușurică, 

Se teme voinic de frică. 
Nişte gloanţe-nceurele, 
Mă bate pe şoldurele. 
Stau curelile pe «i, 

Și ca jugur'li la boi. 
Curelili-ncrucișate 

Piste piept şi piste spate. 
Făcute de strinătate, 
Doamne, ce mare păcate! 
Din Negotin am plecai, 
La sălașşe mi-ajungea, 
Aci cita hodinea 

Și la drum iar pleca. 

La Zăiceri îmi ajungea, 


356 


Aci cita odinea 

Și de-acia iar pleca, 

De Pirot se îndrepta. 

Din Pirot în Țaribrod, 
Doamne, ce mult norod! 
De-aci rumâni despărțea, 
Care unde-o nimerea. 

În Bulgărie-i trecea, 

Cu bugariu-i mesteca. 
Da pe drugi polc lua. 
li ducea-n Kumanova, 
C-acolo-i bătaie grea: 

La bătaie s-apuca, 

Pe cea mare cîmpie, 

Pe-a pustie de cîmpie, 
Une pic de grîu nu e. 

Nu e grîu, nu e nici tufă, 
Să te mai pituli de pușcă, 
Da' în anu doisprezece 
Ne sta-n piept inima rece. 
Dacă e Sirbia mică, 

Da-i ştie turcu de frică. 
Și-mi fugea turcu, fugea, 
Și-ndărăt nu se uita. 
Sîrbu și cu Tirnogorţ, 
Luvară pe turc la zort. 
Și fugea turcu, fugea, 

Și nici nu se mai oprea, 
Pină trecu-n Azia. 

Pe toţi sirbii că mi-i lua, 
Cu bugarii mesteca, 

Și la ledrent ne ducea. 
Pe şanțu ledrenului 

Șede voisca sirbului 

Da’ şi cu-a bulgarului. 
Da’ noi. români timocenii, 
Luptarăm în mijlocul iernii. 
Mulţi voinici că degera, 
Picioarile le pica, 

Cind iacă, veni marta, 
Ofensiva se-ncepea. 

Baş în ziua a de cinci 
Imi pieiră mulți voinici. 


Și trei zile se bătea, 

Da' nimic nu folosea, 

Că e tare ledrena, 

Lua-o-ar pîrdalnica ! 

Că mi-e turcu-n grad băgat, 
Și ne bate de culcat. 

Atunci Stepan ce făcea ? 
Tunuri mari îmi aducea, 

Pe nume cum le chema? 
Tunu lui Sfint Nicola, 
Foaie verde colălie, 

Și tunu lui Sfint Ilie. 

Pe ele und-le-aşeza? 

De la vale spre Marița. 
Gineralul al sirbesc 

Le da roc făr-de soroc, 

Să bată trei zile-n loc. 
Ofensiva o-ncepea, 

Tunuri mari, zo, îmi pocnea, 
Tot și ziua și noaptea. 
Cind fu zece de marte, 

Se bătea sîrbu de moarte. 
Cu şrapnele, cu grenate, 

Ce mai păcate şi moarte! 
Cu grenate, cu șrapnele, 
Zo,-mi piereau voinici din ele! 
Cu grenate poleite, 

De franțuz sînt dăruite, 
larba toată s-a pirlit, 

Și nu răminea nici un turc; 
Pe ledrena o spărgea, 
Începea  ledrena-ardea. 
Mulţi rumâni și sîrbi mureau, 
Copilași săraci uideau. 

Că turcu e mare cîine, 
Suge sîngele din tine. 
Bată-l Maica Precesta, 

Ne mincă la ledrena! 

Zile bune să nu-i fie, 

Că n-a făcut nici un bine! 
lacă cîntecu sfirșii, 

Vi-l cîntai la Sinvăsii. 
Care l-o va ști mai bine, 


357 


Să mă-nvețe și pe mine. 
Să vi-l cînt vouă mai bina, 
C-așa zice dipla mea, 

Ce m-am învăţat cu :a. 


VIII. JURNALE-ORALE 


149 


BOBOLAN DIN PRAHOVA 


Verde trei lalele. 
La vale, la vale, 
Încarcă-mi-se tare, 
Trei cară de sare, 
Să plece la vale, 
Pe Dunărea mare. 
Cine le-a-ncărcat ? 
Primariu din sat, 
Verde ca nalba, 

Al din Prahova, 
Mita mi-l chema. 
Verde de-un lipan, 
A lui Bobolan. 
Mita-i om bogai, 

Și primari pe sat. 
Lumea a săracă, 
Ce şedea prin sate, 
La Mita venea, 

I se jeluia, 

Sare că n-avea. 
Mita le spunea: 
— Ce staţi, vă uitaţi, 
Nu sînteți legați ! 
Ce nu mi-ați plecat 
Pin' la Casiac, 
Sare să vă luaţi, 
Să vă săturaţi ? 
Că dirjava-i mare, 


a e g ee e ei e Zap E di aa Da ere pi DE Dra reci cc Cazare zu, ie RE aeoo NET tai 7 
Fa d a Tg Ebeg. priet iage 3 ide hi e, i „Rai scadea i ii fă lupul es kiz- TPE A T a piețe dea i: s- Any raba cet jies Aihm th e ar a sr 


aia Zis 


o 


DT NET 


Sea Sf 


Pt: 


Ea n-are pierzare, 
Da săracu moare, 
Că n-are parale 
Să cumpere sare! 
Săteni de auzea, 
Boii înjuga, 
Carăli le-a luat, 
Unie mi-a plecat? 
Aci la Casiac, 
Magazii a spart, 
Carăli-a-ncărcat, 
Cu ele-a plecat. 
Cin’ s-o fi găsit 
De l-o fi pirit? 
Finanți-mi venea. 
Mita de-i vedea, 
Din gură striga: 


— Fugiți, mă lăsaţi 
De nu vreţi-necaţii 


—Mita dumneata, 
Nu-ţi facem nimic, 
Eşti de osîndit! 
Mita că pleca, 
Sarea o-mpărțea, 
L-ai săraci le-o da, 
De să pomenea. 


150 


PATRU COBIIANU ŞI MILEA 


O nevastă tinerea, 


Copilașu mi-l luva, 

La biserică-l ducea, 
Doamne, de mi-l boteza, 
Frumoase nume că-i da, 

Tot Pătru din Cobilia. 
Puţină vreme-mi trecea. 

Ea pe-alară că-mi ieșea. 
Copilul tare-mi tipa, 

Da' mumă-sa-l blestema : 

— Măi Petre, copilu meu, 
Dăruit de Dumnezeu, 

Cum tu, Doamne, te-nduraşi 
De-aşa tare ce-mi ţipaşi, 
Inimioara mi-o săcași! 
Dare-ar dragul Dumnezeu, 
Nici mai bine, nici mai rău, 
Numai cum ţi-oi zice eu: 
Cînd tu, Petre, vei creștea. 
Lină verde de trii solzi, 

Să te faci tu pui de oţ! 
Dumnezeu o asculta, 
Blestemul i s-a lipit, 

Pătru oț mi s-a făcut. 

Cînd creștea de şapte ani, 
De-mi putea de fura bani; 
Da' cînd pleca pe-al de opt, 
Lua ierghelia cu tot. 

Mulţi bani, Doamne, că fura, 
Și-n codri mi se-nfunda, 
Mare oł mi se făcea, 
Incepea-n codru aiducea. 
Aiducea cît aiducea, 

Pe munţi, vezi, la Techia 


$i pe-al Tăchientului, 
Și pe-al Mehedinţului. 
El cu Milea se găsea, 


Măritată de toamna... 
Da’ nevasta ce-mi lucra ? 
Ea de acasă că-mi pleca 
Și pin sat că-mi umbla, Tot cu Milea aiducea, 
Intr-o piatră-mpiedeca, Și-amindoi mi se vorbea, 
Şi jos, frate, că-mi cădea, . Doamne, zo, se tăinuia, 
Și-acasă cînd ajungea, lacă Pătru ce-mi zicea: 
Puţinel că-mi zăbovea, — Fa tu, Mileo dumneata, 
Un copilaș că-mi năștea. Vreai să fii nevasta mea? 
Veste la moașe că-i da, Vin tu, Mileo, după mine, 


358 


Să trăim amindoi bine! 
Ne lăsăm de aiducie 

Și ne apucăm de moșie! 
Să vezi Milea de-auzea, 

Ei bine că îi părea 

Și din codru că ieșea, 

De aiducie se lăsa, 

Și acasă că-mi venea. 

Ei de nuntă s-apuca, 
Amindoi se cununa, 

Multă vreme că-mi trecea. 
Să vezi Pătru ce făcea, 
Nevasta că și-o luva 

Și la săpat se ducea, 

De săpat că s-apuca. 
Pină Pătru la săpat, 

S-a aflat un rău în sat, 
Casa lui Pătru s-a spart. 
Dar unchili lui din sat, 
Odboru l-a adunat, 

Și ei toți mi s-a vorbit, 
La Pătru că mi-a pornit 
Și casa lui că i-a spart. 
Făr-de milă și păcat. 

Cind soarele apunea, 
lacă Pătru-acas venea, 
Dară-n sat cînd se băga, 
Lumea-nainte-i grăbea 

Și din gură-așa-i vorbea: 
— Măi Petre, tu, dumneata. 
Pină tu tot la săpat, 

Da' chinezu al din sat, 
Odboru l-a ridicat, 

Ție casa că ţi-a spart! 
la vezi Pătru de-auzea, 
Rău, frate, mi se-ntrista: 
El acasă cînd venea, 
Casa spartă o găsea. 
Tare rău mi se jura: 
Cînd de unchiu-su va da, 
Sîngili din el va bea. 

lar din gură că-mi vorbea: 
— Fa Mileo, nevasta mea, 


359 


Rămii, Mileo, sănătoasă, 
Ca o zambilă frumoasă, 
Că eu oi să plec de-acasă. 
De cind m-am lăsat de rele, 
S-a uitat numili mele, 

lar o să mă iau de ele! 
Numa-atita că-mi vorbea, 
Copilașii mi-i luva, 

Pe obraz mi-i săruta 

Și de-acasă că-mi pleca, 
lar in codri se-nfunda, 
lar ot, Doamne, se făcea. 
Aiducea cît aiducea, 

Tot pe chinezu-l căta, 
Să-l găsească unieva, 
Să-i răpună viaţa. 

Multă vreme îl căta, 

Pînă piste el că-mi da. 
Într-o zi, vezi, cea de lucru, 
El la şleau că mi-a ieşit, 
Pe unchiu-su l-a văzut, 
Baş pe șleau că mi-a trecut. 
Dar unchiu-su ce-a făcut? 
Săraci cu bani i-a plătit 
Și la săpat i-a minat, 

La locul cel depărtat. 
Unde, Doamne, că-i săpa, 
Să vezi sus în Golumbăţ, 
Unde-i cuibu al de oț. 
Înainte i-a minat, 

El pe urmă adăstat, 

Dar el, Doamne, ce-mi făcea ? 
El miîncarea le-o aducea. 
Și baș pe şleau că-mi mergea, 
Baș piste Pătru că-mi da, 
Inainte îi ieșea. 

Cu căruța că-mi venea, 
Pătru caii mi-i oprea 

Și de frîne mi-i luva, 
Săbioara mi-o trăgea, 

Pe chinez îl judeca. 

Da' din gură că-mi zicea: 
-- Măi unchiule dumneata, 


r S : $ i ; i ` i A Ami n 
Pe ti E A EOE T EEA PE E EEA E CE I E E E E E A A E E E E E E R TE EE ATE AET ce pe ia E NEIE BRE E EN E EE i OE EEE e i gal 
iri Zi za teii E E O ONE E OERE T «CE P iri ate as A a ea RR le ai i, art arii iile pg a E e a e Ia AL ae ei je aia DA Op II, 


EDT O pa pp tă 


i Aaa AD cauti te iii 


Ce-ai avut cu casa mea, 
De ţi-ai făcut ris de ea? 
Da’ chinezu de-auza, 

Nu putea nimic vorbea, 
Lui de frică ce-i era... 
Atunci Pătru de-l vedea, 
Mina pe el că punea 

Și obrazu i-l tăia. 

Paru din poznari scotea, 
Singili i-l sprijinea, 

Și la gură mi-l punea. 

Și tot sînge ce-i cura, 
Pe tot Pătru că i-l bea. 
Și-aşa el mi se jura, 
Ureichili le tăia, 

Și cine, Doamne, mi-l lăsa, 
Săbioara mi-o-aducea, 
Inc-o dată cu ea-mi da, 
Mina dreaptă îi tăia, 
Paru din poznari scotea, 
Tot singili că i-l bea. 

În căruță mi-l punea, 
Drumu lui, Doamne, că-i da, 
Cind în sat mi se băga, 
Minunea lumea vedea. 
Dară Pătru ce-mi zicea, 
Puţinel că-mi zăbovea, 
De otie se lăsa, 

lar acasă cind venea, 
Nima pe el nu-l dira, 
Moşia și-o stăpinea, 
Copilașii şi-i creștea, 
“Doamne, de se pomenea. 


151 


CINTECUL LUI COSTANDIN 


Foaie verde colelie, 
l-ascultaţi, voinici, la mine, 
Să vă spun o istorie, 
Cintecel de pe Sirbie, 

Ca să treacă-n Rumânie. 


Foaie verde trei masline, 

O să vi-l spun baș pe nume, 
Foaie verde de-un pelin, 
Cintecu lui Costandin, 
Costandin, băiat sărac, 

Da’ de carte e-nvăţat, 

Nu putea altu-n Sirbie. 
Dincolo pin Rumânie. 
Craliu Milan de-l afla, 
Doar atita-i trebuia, 

Mic ferman că-i trimetea, 
Drept la Costandin venea, 
Costandin, băiat sărac, 
Ce în lume nu s-a aflat; 
Făr-de tată, doar cu mumă, 
Cartea vorbe lui să-i spună. 
Și pe Costandin mi-l lua, 
In bătaie-l trimetea. 

Da' Costandin de-mi vedea, 
La Crali Milan trimetea, 
Trimetea pe mumă-sa- 

Și baba mi se ducea, 

De Crali Milan se ruga. 
Ea la poartă îmi ședea, 
Nima-n samă n-o băga, 
Trei zile, vezi, ea şedea, 
Cind a treia dimineață, 
Făr-de rouă, făr-de ceaţă, 
leșea Craliu la plimbare, 
Făr-de pic de supărare. 
De Crali Milan se ruga, 
Rumâneşte ea-i vorbea, 
Da  Craliu n-o-nţălegea, 
Un tilmaci el îmi chema. 
Miinile-n piept ea punea 
Și-ncepea de se ruga: 

— Crale Milan dumneata, 
Eu sînt o babă săracă, 
Inima-n piept, zo, îmi seacă, 
C-am avut un copilaș, 
Costandin, băiat sărac, 

In bătaie l-aţi mînat. 

De’ eu, muică,-s o bătrină, 


Mă bucur și eu o bucătură 
Să-mi aducă o nurorea, 
Că poate n-aş mai putea, 
Și n-are cine-alerga, 

N-are cine mă hrănea, 

C-o să mor miine, poimiine, 
Cine-o să vadă de mine! 
De-aia venii, muică, la tine, 
Mă rog mult la dumneata, 
Rău mă doare inima, 

Că nu mai pot, vai de mine, 
Că sînt, muică, prea bătrînă ; 
Bătrină pe cum mă vezi, 
Nu mă scol pin' nu ofiez! 
Da’ Crali Milan de-auzea, 
Așa din gură zicea: 

— Du-te, babo, de-acia, 

Și nu te mai ruga, 

Că și eu am mamă ca tine, 
Și n-a pus gura pintru mine! 
Mamă, mamă, dumneata, 
Cînd oi zice bob de linte, 
De-ai îi avut tu vreo minte. 
Să fi venit mai nainte, 

Că noi bileturli-am dat, 

In bătaie l-am chemat; 

Și nu este numai el, 

Cu toți fraţii pingă el! 

lară baba se ruga, 

Da' Crali Milan îi zicea: 

— Ai sictir, babă bătrină, 
Nu te mai ruga de mine; 
Că cu lăcrimi de-ale mari, 
Nu-l mai batem pe bugari! 
Dară baba de-auzea, 
Unde-ncepea a plingea, 
Lăcrimile-o podidea, 

Lui Costandin îi spunea. 
Da' Costandin se spremea 
Și la bătaie-mi pleca. 

Ziua bună că și-o lua: 

— Rămii, mumă, sănătoasă, 
Eu plec vezi, zo, de-acasă, 


361 


N-ai fost, mumă, bucuroasă, 
Să vezi umbra mea prin casă! 
Cu traista el se-ncroșna, 
La Crali Milan îmi pleca: 
Da' Crali Milan de-l vedea, 
Așa bine ce-i părea. 
Zăstava în mină-i da 
Și-nainte mi-l punea, 

Mi-l punea, îrate,-nainte, 
Că-mi avea mai bună minte. 
Și-n bătaie că-l mîna, 
Bătaia cu Turcia, 

Bată-i Maica Precesta, 

Că turcu-i lege spurcată, 
Nespovedit niciodată. 

Cind în bătaie-mi mergea, 
In bătaie se băga, 

Lele, Doamne sfintule, 

Ce silă împărătească, 
Dumnezeu să ne păzească, 
Curau gloanțe ca ploaia, 
Și granate iar aşa, 

Și turci mulți ca frunzele, 
Vezi, ca frunza 

Și ca iarba. 

lacă-o friptă de ghiulea 

Pe Costandin mi-l lovea. 
Picioarele-i reteza, 

De pe cal mi-l dobora 

Da' Costandin ce făcea ? 
Zăstava-n dinţi mi-o luva, 
Și calu-n şanţ mi-l băga. 
Cam pe miini, cam pe spate, 
Că-n picioare nu se poate, 
Calu-n șanț el mi-l băga, 

Și iar calu-ncăleca, 

Da' zăstava nu mi-o da 

O dată cu viața. 

El zăstava că mi-o lua 

Și la Crali mi se ducea. 
Da’ Crali Milan baş la :nasă, 
Baş la masă că minca, 
Lingura jos îi pica, 


RI at i ca ala ăia e E a te raman Ad i at a li ul ca Ade asa e da caini ia aliată DEP SI SO E arii ei i iii ze? Stie ii a tă iai E Et 
patit gi pisat ZE de e ia a edi coupe capelă ae sii e pa dt 7 ANA cate tza mitul 27 AIG RIDE net Eat 4 gînd, SE EDE y barete Piti „pi zeama! cozi git ie aibe Hirio Tafer 


zise tie în a ae pai RE ia AE 


Așa din gură-şi zicea: 
«Asta semn ce s-a făcut, 
Or Costandin e rănit, 

Ori că voisca mi-a pierit!» 
De la masă se scula, 

Nici prinzu nu-i mai ticnea, 
Nici vorba n-o isprăvea, 
lacă Costandin venea, 
Plin cu sînge îmi era, 
Cind la poartă îmi striga: 
— Măi Crali Milan dumneata, 
Na-vă, frate, zăstava, 
Mincarăţi viaţa mea! 

Da’ Crali Milan de-auzea: 
— Costandine dumneata, 
Rabdă tu cit oi putea, 
C-așa este bătaia. 

Bravos, bravos, ce voinic, 
N-a dat zăstava la turc! 
Pe Costandin mi-l luva, 
La bolniță că-l ducea 

Și bine mi-l zviduia, 
Picioare de lemn punea, 
Da' slujbă ușoară-i da, 
Și-o pensie că-i mai da, 
Cu aia Costandin trăia. 
Da' Costandin tot zicea: 
«Ard-o focu de băiate, 
Lovi-te-ar pirdalnica, 

Imi mîncarăţi tinereţea ! 
Că degeaba mi-este blaga. 
Dacă nu e viaţa, 

Dacă nu-s picioarili !» 

Așa Costandin trăia, 

Cu mumă-sa vai de ea. 
Mumă-sa greu mi-a oftat 
Și fierea-n ea mi-a crăpat, 
Mumă-sa, vezi, mi-a murit, 
Da' Costandin chinuit, 

Pe pămînt că mi-a uidit. 
Cine-o mai face războaie, 
Să moară de boala mare; 
Să-i crească iarbă pe burtă, 


362 


VII ct iti di iai ii că 
pal y 


N-aibe nici spuză de turtă; 
Moară făr-de luminare, 
intr-o zi de sărbătoare. 


152 


TOMIŢĂ 


Cind oi zice trei masline, 
Ascultati, boieri, la mine, 
Să vă spun o istorie. 
Cînd oi zice păducel, 

Să vă cint un cîntecel. 
Un voinicel tinerel, 
Tinerel nevăcuit 

Și pe lume netrăit, 

Pe lume cum a trăit, 

A trăit tot cănunit, 

Tot plingind și suspinînd. 
Și de la inimă oftînd. 
Foaie verde măr pălit, 

El nevastă mi-a avut; 
Lui nevasta i-a fost bună, 
Mintea-n cap i-a fost nebună. 
Că el s-a luat după mumă; 
Pe el mă-sa l-a-nvăţat, 

Cu nevasta s-a certat; 
Lui mumă-sa i-a fost drag 
Să-l vadă văduv lăsat. 
Foaie verde măr pălit, 
Tomiţă cum a trăit? 

El pin sat cind a ieșit, 
Lumea că l-a auzit, 

Aşa, Doamne, tot cîntînd. 
Cite cîntece mi-era, 

Toate Tomiţă le știa 

Și din gură le cînta. 

Vezi, în loc că se oprea. 
Pe Tomiţă-l asculta 

Și din gură-aşa zicea: 

— Ce-o cînta Tomiţă-așa. 
Minca-i-ar daica gura ? 
“omiță de auzea, 


La ele că se-ntorcea; 

La ele de ris zimbea, 

Și dulce că le vorbea. 

Da' lumea cînd îl vedea, 
Incă-atita mi-l iubea ! 

Foaie verde peliniţă, 

Dar acușa, măi Tomiţă, 
Foaie verde floare domnească, 
Pe Toma cin'să iubească ? 
Foaie verde bob năut, 

Mulţi dușmani că mia avut. 
Cînd oi zice foi de tat, 

Vezi, Doamne, care l-a dat? 
Foaie verde de sipică, 
Primariu, Stan Ivănică, 
Foaie verde peliniţă, 

Și cu domnu Lăpăduţă 

Mi-l predete pe Tomiţă, 

De-l închiseră-n temniţă, 

In temniţă și-n zătvor, 
Unde-i bate pină mor... 

Pe el, Doamne, l-a bătut, 

L-a bătut, l-a prăpădit, 
Doamne, cum l-a cănunit! 
Cînd oi zice măr schinos, 
Tocmai ca pe Domn’ Cristos! 
Pe Tomiţă cînd îl bătea, 
El de ei că se ruga: 

— Staţi voi, fraţi, nu mă bâleti, 
Ciţi bani la mine cereţi, 

Eu vouă să vă plătesc, 
Numai să mă-nzdrăvenesc, 
Pe lume să mai trăiesc, 

Al doilea să văcuiesc. 

Dar ăia cind l-auzea, 

De Tomiţă că-mi vorbea, 
Mai rău, vezi, că mi-l bătea: 
Şi pe piept și pe spinare, 
Să-i cadă sîngele vale: 
Mi-l bătea pe tălpi, picioare, 
Să nu-i dea la drum umbiare. 
Tomiţă cînd îl bătea, 

El din gură-așa zicea: 


363 


— Doamne, Domnița mea, 
Să îi trăit muma mea, 

Să mă vadă aicea, 

Nu se știe ce-ar făcea ! 

Că ea locu mi l-ar da, 

Pe Tomiţă l-ar scăpa, 
Ș-aicea nu l-ar lăsa 

Să mi-l cănunească-așa ! 

Pe Tomiţă l-a bătnt, 

Și el cînd s-a văzut, 

Foaie verde de-o negară, 
Vezi, aproape ca să moară, 
Cind oi zice de-un negriș, 
El o carte că mi-a scris. 
In carte cum îm' spunea? 
— Mă rog, mă nene, de tine, 
Să-m' faci atita bine: 
Cind oi zice de-o sipică, 
Să-i spui l-a mea ibomnică, 
Că Tomiţă a murit, 

Păgiînii l-au chinuit. 

Dacă vrea să jeluiască, 
Birna să ș-o despletească, 
Foaie lată, foaie verde, 

Că de-acum nu mă mai vede. 
Al, mă nene, nenicul meu, 
Eu plec, nene, de ila tine, 
Averea mea cui rămine ? 
Rămine, nene, la dușmani, 
Să mi-o tragă-n tereziie. 
Să ia la copii tămiie. 

Mă rog, nene, de tine, 

Să-i spui și lu soru-mea, 
Foaie verde măr pălit, 

Că frate-su a murit. 
Dacă-o vrea să mă jelească, 
Bîrna-n cap ș-o despletească, 
Pe mine să mă jelească;: 
Cirpa neagră caditea, 
Care-i la inima mea! 

Cum îl pling femeile, 

La toate fintinile ; 

Cum îl pling fetiţele, 


ca 
dul mai Sci IPEE Poti că iei ieri parea e e Pa TOR Ezra e ua opri Poe pia E pe, 


corp ar a Et ze e po aT a a Aaa e e DA OS 0 BF Pta o IP E AO RE a Sper pere a a e IN E ROD pecete NOR PER NENE PRESE Tao iaar a E EAE e area 


Pe toate ulițele. 

El vorba mi-a isprăvit 

Și sufletu i-a ieșit. 
Vorba-n sat cînd a venit, 
Că Tomiţă a murit... 

Da’ tată-su auzea, 

El la boi se răpezea, 

Și lua caru şi-njuga: 

La bolniţă se ducea, 

Pe Tomiţă ca să-l ia. 

El boii ii dejuga, 

Şi-n bolniță că intra. 

Pe Tomiţă cînd vedea, 

EI, Doamne, că şedea, 
Nimica nu cuteza, 

Vezi, din gură ceva-zicea. 
Foaie verde măr pălit, 
Pe Toma cin' l-a omorit, 
Dumnezeu să-l fi chiorit! 
Foaie verde de-o lalea, 
Bou-al negru ce făcea? 
Cind pornea, zo,-mi zbiera, 
Parcă inima-i spunea, 
Foaie verde măr pălit. 
Că Tomiţă a murit. 
Foaie lată, foaie verde, 


Că de-atuncea nu-l mai vede. 


Cind oi zice bob năut, 
Ascultați, drugari, să cînt. 
Cînd oi zice pelinită. 

Pe doritu de Tomiţă. 
Cind oi zice de-o cicoare, 
Aşa moarte-n căstoare. 

— Nene, nene, nene-al meu, 
Să-i spui, nene, lu dada, 
Dacă vrea să mă jelească, 
Birna să şi-o despletească. 
Nene, nene, nene-al meu, 
Să-i spui, nene, lu dada, 
Bat-o Maica Precesta, 

Și Sfinta Dumineca, 

Că ea-mi miîncă viaţa! 


364 


Foaie verde de-o lalea, 
Că ea-mi goni nevasta, 
Și-mi găsi alta-aicea ! 


153 


CINTECUL LUI TOMA 


Cînd oi zice păducel, 

Să vă spun un cîntecel 
De un tînăr soldăţel. 
Cind oi zice de-o lalea, 
De-o lalea, de-o soartă rea, 
De cine mi se vorbea? 
De Toma din Zlocutea! 
Creștea Toma ce creștea, 
Dor de carte că-i venea 
Și acasă mult nu sta. 
Invăţa carte-n Siîrbie. 
Pentru altoit de vie, 

Bună carte învăța 

Și acasă că venea. 
Venea și se căs'torea 

Și el ca toată lumea, 

Și cuminte fată lua. 
Puţintei mai zăbovea, 

In soldăție mi-l lua. 
Slujea Toma cit slujea, 
Cind doi ani apropia, 

li da drumu-n slobozire, 
Pe vreo două luni de zile. 
Cînd oi zice viorea, 
Toma-acasă că-mi venea, 
Avea o soră mai mică, 
Taman era logodită. 
Miîndră nuntă că-mi făcea, 
Toma mult se veselea, 
Parcă-i spunea inima 

Că i s-a scurtat viata. 

El acasă că şedea. 

Avea un frate mai mare, 
Era luat în adunare. 
Dară Toma ce făcea? 


O ceată de maistori lua, 
Casă lu îrate-su zidea, 

O zidea, o coperea, 

lată sorocul venea 

Ca să plece iar Toma, 
Intr-o sintă dumineca! 
Dară Toma nu pleca, 
Ca s-adăște năpasta, 

Și de luni că răminea. 
Cind fu duminecă sara, 
El cina și se culca, 
Puţinel somnu-l fura, 

Și un vis îl spăiminta. 
Cit putu el striga, 

Toată casa ceștepta. 

Dară tata Ilu’ Toma 

Cu dulceaţă-l întreba : 

— Fiul meu cel mult iubit, 
O! ce vis te-a spăimîntat, 
De-aşa tare ai strigat? 
Toma din pat se scula 

Și oitind el povestea: 

— lată ce vis am visat: 
Se făcea c-am plecat, 
C-am plecat iar de soldat, 
Și-n cale m-a-ntimpinat 
O ală de lup turbat, 

Din puțin să-mi sară-n cap. 
Dară eu m-am apărat 
C-un par mare necurat. 
Dar pe cind mă apăram 
Și din inimă loveam, 
Paru mi s-a fărămat, 
Lupu rău m-a spăimintat 
Și de aceca am zbierat, 
Doar o auzi cineva 

Și-n ajutor mi-o venea, 
Ori că lupu s-o spăimiînta 
Și-o fugi din calea mea. 
Dară tata iu’ Toma, 
Visu-așa îl tilcuia: 

— Fiul meu cel mult iubit. 
Asta nu e lup turbat, 


365 


Și e un ceas blestemat! 
Tu la ziuă că-i pleca 

Și-n cale te-o-ntimpina 
Vreo primejdie rea ; 

Tu la Domnu te-i ruga 

Să te aibe-n grija sa. 
Cind fu luni de dimineaţă, 
Zi scurtarea lui de viaţă, 
Dis-de-noapte se scula, 
Faţa blindă el spăla, 
Se-nchina și se ruga; 

Se ruga de sănătate, 

Că se duce-n altă parte. 
La nevastă-așa zicca: 

— Nevastă, nevasta mea, 
Adu-mi toale soidăţeşti, 
Cu nasturi împărătești, 

Că iar plec, iar plec soldat, 
Nu mai stau cu tine-n sat. 
Ea plingind că se ducea, 
Lacra că o deschidea, 
Țoale mindre că scotea, 
Țoale mindre soldăţești, 
Cu nasturi împărătești. 
Țoalele și le-mbrăca 

Și la masă că-mi mergea, 
Scria o mică hirtie, 

La frate-su-n Românie; 
Da-n hirtie așa scria: 
„Dragul meu, iubite frate, 
Iti trimet de sănătate, 
Am venit în siobozire, 

Pe vreo două luni de zile: 
Azi sorocu mi-a venit 
Și mă duc, iar plec soldat. 
Dacă scrii vreo hirtie, 
Să mă caţi în soldăţie.“ 
Cind oi zice de-o lalea, 
Toate rudele venea, 

Pe Toma l-or petrecea. 
Cind fu soarele-n chindie. 
Pieca Toma-n soldăţie, 
Cu-a lui toată familie, 


oi AMO SP Si ME IT Ekr. se a II adi 20 Del e Spa ta E 2 Ea an e e orain eneh Aie pare aan eig 


Pin'la gară de soţie. 

La gară cind ajungea, 
Puţinel mai zăbovea, 
lote trenu ajungea. 
Grăbea Toma și grăbea. 
La vagonul dinainte. 

Un conductor mi-l oprea, 
Și-ndărăt mi-l întorcea, 
La vagonul din mijloc, 
Că-nainte nu e loc. 
Toma, blind, mi se-ntorcea, 
La vagonul din mijloc; 
Ardă-l Dumnezeu cu foc, 
Că, zo, n-a avut noroc! 
Pleca trenu șuierînd, 
Rudele uidea plingind. 
Mergea trenu cit mergea, 
De Cneajevaţ că trecea. 
Cind oi zice de-o lalea, 
De-o lalea, de-o soartă rea, 
Năpasta s-apropia. 
Doamne! Doamne! ce era! 
Mergea trenu cit mergea, 
Da' vagonul din mijloc, 
Ardă-l Dumnezeu cu foc, 
De pe șine el scăpa, 
Din drum el s-alătura, 

Ce de băieții prăpădea! 
Prăpădea și-i omora, 

Cu Toma de-a-mpreuna. 
Da’ căpitanu al de srez, 
Telegrame că el da, 

In toate părțile vestea, 
La părinţii la ai morti, 
Să vină să-i ia la sat 
Că sint morţi nevinovați. 
Dară tata lui Toma, 
Cum telegrama primea, 
Drept la Cneajevaţ pleca. 
Cind acolo ajungea 

Și pe Toma că-l vedea, 
De foc, de inimă rea 

A şezut jos intr-un loc, 


FAE: e et: irc 
mi, Pat e 
a 


Plingind cu lacrimi de foc, 
Și din gură-așa zicînd: 
— Plingeţi ochi și lăcrămaţi, 
Şi pe Toma mi-l scăldați, 
Și de rane-l vindecaţi! 
El pe Toma că mi-l lua 
Și la iren cu el pleca. 

Pe Toma mi-l petrecea 
[ot o ceată de soldaţi, 
Toţi cu puștile armati ; 
Soldaţii mergea plingind 
Și buciuile strigind. 

Și de-acia că-mi pleca, 
De gara de Roglova. 

La gară cind ajungea. 
Toate rudele-ntilnea. 

Pe Toma că mi-l vedea, 
Doamne sfinte, ce era! 
Cînd oi zice trei lalele, 
Ce de plinset, ce de jele! 
Din tren că mi-l cobora, 
Binişor că-l așeza ; 

Intr-o sanie-l pornea, 

$i la sat că mi-l ducea. 
Cind fu-n margine de sat, 
Cit era satu de mare, 
leşiră și mic şi mare 

Lu’ Toma la-ntimpinare. 
Pe-acasă cu el că-mi da, 
Prea bine că-l primenea 
Și la groapă mi-l ducea. 
Are Toma trei surori, 


Zo-i chitea mormint cu flori ; 


Le chitea și le stropea, 
Tot cu lacrimi le uda. 
Dară muma lu' Toma, 
Doamne, Doamne, ce plingea! 
Zo,-l striga cu dor cumplit 
Pe-al său copilaș iubit ; 

Cu lacrămi ea că-l stropea, 
Faţa blindă că-i spăla, 
Şi din gură-așa zicea: 
— Tomo, copilașul meu, 


Roagă-te de Dumnezeu, 

Să te facă, muică, facă, 

O chită de viorele, 

La mumă-ta prin ulcele, 

Să ne mai treacă de jele, 
Să le ţină la fereastră, 

Cu lacrămi să le stropească. 
Cite dealuri și vilcele, 
Toate-s pline cu-a ta jele. 
Cine n-are jele-n lume, 

Las' să vină pin'la mine, 
Că eu am și mai rămine!... 
Are Toma o nevastă, 

Ziua, noaptea, mi-l striga, 
După el se prăpădea: 

— Tomo, soțioara mea, 

Via ta e altoită, 

A pus vita la påmint, 

Și mă-ntreabă de ce pling... 
Da' eu pling şi mă topesc, 
Ce-am pierdut n-o să găsesc! 
Pierdui lăstărel de prun, 
Soţiorul meu cel bun! 
Pierdui lăstărel de fag, 
Soţiorul meu cel drag! 
Are Toma copil mic, 

lasă ziua la colnic 

Și strigind pe al său tată. 
Cînd oi zice de trei fire, 

li făcui de pomenire... 
Lăutarii să-l vestească 

Şi lumea să-l pomenească. 


154 


MĂRIA DIN CHIRIMBEG 


Cind oi zice colelie, 
Ascultaţi, boieri, la mine, 
Să vă spun o istorie, 
Dintr-a mea copilărie 
Cind oi zice foi de plop. 
Colea-n vale,-ntr-un poluc, 


Frumos crește-un buturog, 
Da' pe buturog burete, 

Și ca pașa pe tuilec. 
Măria din Chirimbeg, 
Numa-n fustă și-n ilec, 
Intr-o sintă dumineca, 
Cind nu lucra nimenea, 

Ea din gură-așa-mi zicea: 
— Mumă, muichiliţa mea, 
Da’ știi mumă, da’ nu știi, 
Că eu, mumă, mi-am aflat 
Un şort mindru, minunat, 
Mor, mumă, și eu să-l fac! 
Lină verde de-un zămalţ, 
Colea-n sat la Căpitanuţ, 
Cind oi zice nucului, 

Baș la sora Mitului. 
Măria mi se scula, 
Dimineaţa sînta lunea, 
Cum se varsă zorile, 

Işi lua potecile. 

Nici soare n-a răsărit, 

O vezi la poartă strigind : 
— Dadă Floare, dadă Floare, 
leşi la mine-afar' mai tare; 
Eu azi-noapte am visat 
Un şort mindru, minunat, 
Mor, dadă, și eu să-l fac! 
La tine-n ladă legat, 

II iau în maramă legat, 
Să mă duc şi eu să-l fac. 
Dară nora Mitului, 

Ea din gură-așa zicea: 

— Mărie, daică Mărie, 
Eşti fată tilivichie ; 

Eu şort mindru am ţesut, 
Pe min' nu l-am îmbrăcat, 
Și nu-l dau în altu sat! 
Da' Măria de-auzea, 
Cosiţa-și dărăpăna, 
Lacrămile, zo,-i pica, 

Și din gură se ruga: 

— Dadă Floare, sora mea, 


Minca-ţ-aș limbuţa ta, 

Nu-mi rupe tu inima, 

Că e şorţu minunat, 

De trei zile o să-l fac! 
Atunci Floarea Mitului 

Lua şorțu-al minunat, 

Il dete-n maramă legat; 
Și Măria şorţu lua 

Și la Chirimbeg pleca. 
Cind acasă se ducea, 

Da pe drum cam pe vale, 
S-ajungă-acasă mai tare. 
Și dete pe la locu-al lung, 
Ce l-a cumpărat de la un turc, 
Il vedea pe ta-su la plug. 
Mina patru boi la jug. 

Da’ ta-su cînd o ved:a, 

El din gură-așa zicea: 

— Mărie, taică Mărie, 

Cînd te văzui că vii tare, 
Ciancă mi-aduci demîncare : 
Că eu mi-am plecat la plug, 
Maică-ta s-a zăbovit, 

Cu prinzu nu mi-a venit. 
Măria cînd auzea, 

Mai degrabă alerga. 

Cind acasă ajungea, 

Pe mumă-sa o certa: 

— Au, fa muică, ce-ai fâcut? 
Că taica, îlămind la plug, 
Mină patru boi la jug, 

Şi-i de foame ostănit! 

Lua Măria demîncare 

Și pleca la loc mai tare; 
Cind la ta-su ajungea, 

Ea din gură-așa zicea: 

— Lasă, taică plugu-n brazdă, 
Şi vino de şezi la masā ; 
Taică, tu-ai îimbătrinit 

Și tot pe la plug arind, 

Da’ muma nu s-a-ngrijit 

Să vie cu prinzu la plug. 
Pină taică-su minca. 


368 


Măria boii mina: 

Zece rînduri le făcea 

Și iar acasă pleca. 

Cind acasă ajungea, 

Ea războiu l-așcza, 
Mindră natră întindea, 
Și tăbăra de ţesea, 

Și-un şort mindru alegea, 
Și-l făcu mindru, minunat, 
Nu se allă-n altu sat! 
Cind oi zice de-un pelin, 
În ziua de Ropotin, 
S-aduna văruicile, 

Și toate cind s-aduna, 
Măria le povestea: 

— Fa văruică fetelor, 

Eu asară m-am culcat, 
Ș-așa vis că am visai: 
Că bătu Sfintu Gorneac, 
Și-mi rupse viţă din cap. 
Cind oi zice lin pelin, 
Astăzi avem Ropotin ; 
Noi la pămint să mergem, 
Cu tirnele s-aducem, 
Pămînt de teste călcăm. 
Văruicile cu ea pleca, 
La pămint ele săpa, 

Jos pe groapa de pămint, 
Toate văruice săpind: 
Da din groapa de pămint, 
Un șerpe mare ieșind! 
Toate văruicile fugind 

Și din gură chiotind; 
Da’ Măria, fata mare, 
Mi-e fată cutezătoare ; 

Ea pe șerpe-l omora 

Și iar în groapă sărea. 
Cu sapa, zo, mi-l s*pa, 
Da' pămintu se surpa, 
Apuca pe Măria. 

Da’ fetele, zo, fugea 

Şi-i spunea lu mumă-sa ; 
Verii ci cind auzea, 


Cu tirnăcoape-alerga, 
După Măria săpa, 

Cu tirnăcopu-n cap lovea, 
Viţă de păr îi tăia: 

Pe Măria o scotea 


Baş moartă, ca vai de ea!... 


Atunci mumă-sa o cînta s 
— Mărie, muică Mărie, 
Fata mea tivilichie, 

Visu tău ce l-ai visat, 

Zo, mi-a ieşit adevărat! 
C-a suflat Sintu Gorneac, 
Și t-a luat viţa din cap!... 
Mindru leagăn îi făcea, 
La biserică-o ducea, 
Lăutarii, zo,-i cînta: 
Cînd oi zice de-un pelin, 
lovan de la Florentin. 
Bucură-te, mănăstire. 

Că vine Măria la tine; 
Nu vine să se cunune, 
Vine să se spovedească 


Şi-n pămînt să putrezească !... 


155 


CINTECU LUI PRICU 


Lină verde mirodii, 
Colea-n vale, în Bordii; 
La vale de Cladova, 
Pe-aproape de Corbova. 
Intr-o siintă dumineca, 
Multă lume îmi pleca; 
S-aduna la cafenea, 

Să vadă licitaţia, 

In frunte cu pisaru Niţă, 
Care-mi bea cîte-o vedriţă. 
Stan al Popii din Bordei, 
Se plimba ca un ciocoi; 
Pe sub mustaţă-mi ridea, 
Apoi din gură-mi vorbea: 
— Vere Pricu dumneata, 


O să fac acuma fapta; 
Să-ţi iau ţie cafeneaua, 
Să cîștig și eu paraua. 
Și-o să-ţi iau și căsăpia, 
Ca să-mi pice, frate, mia ! 
Cind oi zice de-un năut, 
Destul, frate, mi-ai ţinut, 
Cind oi zice viorea, 
Incepea licitaţia. 

Pisaru Niţă-mi striga: 


— Patru parale cine-o mai punea, 


Ala va lua cafenea ! 

Stan al Popii e vorbit, 

Cu Pisaru e tocmit, 

Patru parale mai dădea 
Și cafeneaua dobindea. 
Pricu rău se necăjea 

Și din gură-așa grăia: 

— Nu mai am nici-o para, 
Insă grija i-oi purta! 
Trist acasă-mi ajungea, 
Pe fiu-su-l sfătuia: 

— loane, loane, fiul meu, 
Dăruit de Dumnezeu, 

N-ai mai fi copilul meu, 
De nu faci ce-oi zice eu: 
Să-mi iei puşca cu vergeaua, 
Să nu pierdem cafeneaua ; 
Pe Stan al Popii-l pindeşti. 
Zilele i le îurșești! 

Dară lon e copil prost, 
Se gîndeşte cine-a fost; 
Pușca lui ta-su o lua, 
Pingă cafenea-mi plimba. 
Pricu, frate, ce-mi făcea ? 
Pe-o săndălie se punea, 
La astal mi s-aşeza 

Şi lua ceva meza, 

O chilă de vin cerea, 
Frate-su Nicola iar tocmea. 
Alte porinci îmi dădeau, 
Alte vinuri îmi goleau; 
Din gură așa-mi grăiau 


Și frumos îmi cuvintau: 
— Mă Stane dumneata, 
Ciștigași cu strimbătatea, 
Da’ nu frate, cu dreptate! 
Vino, frate, să ciocnim, 
Barem să ne veselim; 

Că destul mai pătimim, 
Multe rele îmi simțim. 
Stan al Popii de-auzea, 
Lingă ei că se dădea. 

Da’ fiu-su cind vedea, 
Pușca el mi-o slobozea, 

Pe Stan al Popii-l lovea; 
lară glontul trecea 

Si-n Niţă mi se oprea. 

Da’ chimeţii de vedeau, 

Ei din gură cuvintau: 

— Ce faci, Pricule, așa, 
Omori lumea ca paşa! 

Pe Pricu mi-l lega 

Cu frate-su Nicola, 

Și-ntr-o sobă-l închidea. 

La el acasă-mi mergea 

Și din gură aşa zicea: 

— Cind oi zice de-o vioară, 
la ieși văruică, afară ; 
Cînd oi zice de-o sipică, 
Nora lui Pricu-a mai mică; 
Cind oi zice-un maghiran, 
Da’ unde-i lovan? 

— Cind oi zice de-o vioară, 
S-a dus de-asară la moară. 
Da el din sobă răspundea: 
— Ce cătaţi în casa mea? 
Dar chimeţii de-mi vedea, 
Ei din gură-așa grăia: 

— Măi lovane dumneata, 
Unde este pușca ta? 

— Cind oi zice de-o gutuie, 


Pușca-mi este-ntre butoaie. 
Şi-n coşcre îmi mergea, 
Pușca-n mină le-o da, 
Chimeţii mi-o mirosea. 
Focuită mi-o găsea. 

La calenea-mi mergea 

Și lui Pricu-i arăta: 

— Ce-ai făcut, Pricule,-așa ? 
Da' frate-su ce-mi vorbea : 
— Ziseși, naică, nu te teme. 
Dar fu, frate, prea de vreme, 
In loc să facem noi moșie, 
Noi făcurăm sărăcie! 
Poliţia că-mi ven.-a, 
Căpitanu se plimba 

Și cu Pricu tăinuia: 

— Ce-ai tăcut, Priculc,-așa ? 
Trăiai tu destul de bine, 

Nu putea nima ca tine. 
Dacă știi că n-ai făcut, 

Nu te teme, frate,-aşa. 

Că iar o să vii la casa ta. 
Trecu vrun an de zile, 
Nouă judecăţi mi-avea, 

Pe toate le dobora. 
Advocatu se mira, 

Dară Pricu ce-i spunea: 
— Nu te teme dumneata, 
Că n-am cheltuit nimica: 
Este actie la mine, 

Mi se pare, vo cinci mie, 
C-au fost toate-n sin la mine, 
Aduse din Rumânie, 

De la Popa Irimie. 

l-am pus mina după cap, 
l-a fost frică de tesac, 

Mi i-a dat și am plecat. 
Zace Pricu la robie, 

C-aşa mintea să-i fiet 


DOINE 


156 


Mă fraţilor săteni, 

Și săteni și orășeni, 

De trei ai și jumătate, 
Apucarăm din păcate. 

N-ai furșit de treierat, 
lată birnicu în sat, 

Și te-ntreabă-n sus și-n jos, 
Fără de nici un folos. 

Și te-ntreabă de bir, 

Bietul om e numai chin; 
Dacă n-ai, îţi ia în scris, 
Jalea pieptul ne-a cuprins. 
la astă pană udă, 

Și-ţi mai pune și dobindă. 
Munca noastră cea curată 
E batjocorită toată. 
Mărturile scumpește. 
Bucatele le lesnește, 
Pentr-un fier de plug, mă 
Dedei un sac de bucate; 
Pentr-o chilă de zahar, 
O baniță de mălai. 

De vreai să iai și-o maşină. 
Să-ţi faci în casă lumină, 
Dai o chilă de făină! 

Mai bine trăia săteanul, 
Cind era fieru cu patru, 
D-acuși l-a scumpit cu cinci; 
Ne desculță de opinci; 

Sarea e cu trei dinari, 
De-unde să dai cînd n-ai! 
Zo, le scumpiră pe toate, 

Şi gazu ni-l dă cu șapte. 
Scump foc e săpunu, 

Ne omori cu tutunu! 
Numai taxă-n sus și-n jos, 
Nu mai i-ar vede Cristos! 
Vin glăsanii, măi frate, 
Pleacă, căndidaţi pin sate, 

Și minte care cum poate, 

Se bate îrate pe frate, 


frate, 


373 


Le dă cîte o ţigare, 

Şi-i mai bate pe spinare. 
Mai le dă și beutură, 

Și se bat pe bătătură. 
Poslanicul candidat. 

Cînd vede c-o căpătat, 

Și-a drumu de Beligrad, 

Da' dascăli români n-a dat. 
În Beligrad un sac de bomboane. 
Și fac din arii milioane. 
Cînd vede c-a adunat, 
S-apucă și-și fac palat, 
Nu-l mai vezi să dea prin sat, 
Să-l întrebe pe sătean, 
Are boi, plug de arat 

Și boabe de semănat. 

Că săteanu năcăjit, 

Tot muncește la pămint; 
Vine sara de la sapă, 
Ostănit și plin de apă; 

Plin de apă pe spinare, 
De-abia șede la mincare, 
De-aici pleacă la culcare. 
S-ar culca, sobele reci, 
“De-abia doarme de pureci. 
Toate sobele pistriţe, 
De-abia doarme de strălițe. 


157 


Dar după rat încoace, 
Ce-aş fi trăit mult mai bine, 
Numai bancă nu fi fost. 
Cine, Doamne, m-a minat, 
De-n bancă eu m-am băgat? 
Duminică dimineaţă, 

M-a cătat moartea pe-acasă, 
Și m-a găsit bind la masă, 
Singure: cu-a mea nevastă. 
Intinsei mîna s-o cinstesc, 
Ea-mi spuse să mă gătesc. 


Da’ eu mă rugai de ea: 158 
— Moarte, moarte, sora mea, 


Mai lasă-mă cităva; Foaie verde de trei foi, 
C-am o casă de copii, Muri Stancu lui Bărboi, 
$-o mie de datorii. Cu ochii la tatăl lui, 
Copilașii să mi-i cresc, Cu capu pe căpătii, 
Pentru tine mă gătesc. Și la mîndra lui dintii. 
Cine, Doamne, m-a minat, l-o fi drumu prin pădure, 
De-n bancă eu m-am bigat? S-aibe mindre de iubire. 
Plecai pin tirg să mă plimb, l-o îi drumu pin oraș, 
Bancherii i-auzii strigînd, Să fugă de gendăraș. 
Tot pe mine prizăvind. Că gendaru-i mare cîne, 
Le spusei să mai aștepte. Nu știe ce-i omenie: 
Pină-mi iasă griul verde. Te bate și te snopește, 
Griu-ai verde mi-a ieșit, Să rîde şi să-nglumește ; 
De bancă nu m-am plătit, Leagă oameni cot la cot, 
Tot dator că mi-am ieșit!... Și-i dă-n Dunăre să-not. 


Şi-mi luai din casă să vird, 
Vindui vițelu de la vacă, 
Dusei banii toți la bancă. 


Vîndui mieii-ai sugători, log 

Detei banii la bancheri. : 

Mă băgai în casă plingind, Strigă-o fată din cetate, 
Copilașii suspinînd. Peste Dunăre departe ; 
Mă uitai în bătătură, Strigă, mi se jeluiește, 
Giranţii s-au luat de mină, De traiul ce mi-l trăieşte. 
Si-mi scrise pe bătătură: Și din gură cuvinta, 

Dai banii ce i-ai luat, Da: din inimă ofta: 

Or caru ți l-am scriat! — Nu fete sîntem cu toate, 
Sărăcuţ de maica mea, D-am rămas nemăritate ! 
Cine, Doamne, m-a minat, Că la noi, aici, ciocoii. 
De-n bancă eu m-am băgat! i aia 


Ne-au ridicat toţi flăcăii, 
l-au dus pe-ale lor conace, 
Să vadă de dobitoace; 
Și i-au dus pe-ale lor moşii. 
Ne-au lăsat sate pustii. 
Noi, surori, că vă rugăm. 


Moșia ce-mi avusei, 

Eu pe toată mi-o vindui, 

Și tot că dator ieşii. 

Mai am decît o grădină, 

Şi-n ea muncă tot de-a bună: 
De-a bună și de-a curată, 


Ce-i săpată numa-o dată. Veniți aicea cu toate, 

Și grădina mi-o vindui, Să scriem la boieri carte, 
Și toți banii mi-i primii, Să ne facă dreptate. 

Și la bancă că-mi lusei, Să dăm jalbă la ciocoi, 
Nici dobinda n-o plătii !... Să dea drumu la flăcăi, 


Să ne mărităm și noi. 
Văruice de la Vidin, 

Din Vidin, din Florentin, 
‘Da’ şi voi din Negotin, 
Hai, cu toate ne unim. 
Cu sape și cu topoară, 
S-alungăm ciocoi din ţară. 
Fa vărulici de la Cetate, 
Puneţi puntea peste ape. 
Că Dunărea-i minioasă, 
Nu știe ce dor ne-apasă. 
Cu voi de-o lege sintem, ` 
Nici o putere n-avem; 
Numai soarele și luna 
Ne ţine la dor cununa. 
Dragi surori, voi, fete mari. 
Aici la noi sînt tătari, 
Tătari și cu başibuzuci, 
Sîntem, dea, roabe la turci! 
Hai, cu toate ne-ajutăm, 
Impreună să luptăm: 

Cu flăcăii ce-i avem, 
Din robie să scăpăm. 
Surate, ne mărităm! 
Mina cu toate să dăm, 
Ciocoii și turci să piară, 
Să fim libere în ţară. 
Ciîmpiile ne-nflorească. 
Hora mare, rumânească ; 
Flăcăi, fete să nuntească, 
Copiii ne pomenească! 


160 


— Cucule, columbule, 
Cucule, îrumosule, 

Cucule, de unde-mi vii ? 

— Din Timoc, de peste Jii, 
De pe la codri pustii! 

— De la maica ce mai știi, 


375 


De cînd dai ocol la Jii? 

— Mumă-ta e sănătoasă, 
Și pe vatră lăcrămi varsă. 
Stă la masă și tot coasă, 
Dar pe vatră lăcrămi varsă 
De face fintină-n casă; 
Fintină cu trei izvoară, 
Cine-o bea din ea să moară. 
Să moară dușmanii toți, 
Da’ ciocoii cu ai morți, 

— Da mîndra de la Timoc, 
Mă mai iubește cu foc? 
— Te iubește, voinicel, 

Că ești mindru haiducel; 
Și cu dor mi se gîndeşte, 
Din picioare se topește! 
Da tu dormi pe-o rădioară, 
Și-mi iubeşti o căprioară! 
lacă, frunza-n codri pică, 
Vino l-a ta ibomnică. 

— Am să vin să o iubesc, 
Dorur'le mă prididesc; 

La stratul de busuioc 

Am s-o string eu de mijloc, 
La stratul cu micşunele 
Sărut ochii și spriîncene; 
Da’ și gitu-i cu mărgele, 
Cămașa-i cu floricele. 
Să-i sărut gurita dulce, 
Da” și părul de pe frunte ; 
Guriţa și ochii ei, 

Parcă sînt luceferei. 


161 


De cînd zic ca să mă duc, 
Numai pușca s-o apuc, 
Si-n pădure să mă duc. 
Pușca şi curelele, 
Alea-mi sint sufletele ! 


TAA d ae eine Erie Pia imite aeS ae arin mi e e 


162 


Cind oi zice siminic, 
Așa-i viata de voinic, 
Că nu-i pasă de nimic. 


Nici de domn, nici de dracu, 


Trăiască-n codru, săracu! 


163 


Cîntă, mindro, trăgănat, 
Să te-aud de la Bănat, 


Că sînt cu trei cai de furat. 


Unu-i roșu ca focu, 
S-altu negru ca codru; 
Si pe care şed călare, 
Pintenog de trei picioare. 
La picioare pintenog, 
De calcă tot la soroc, 
Cu ochii ca fulgeru, 

La goană ca vintu, 
De-ţi înalță sufletu. 


164 


Fire-al dracu, cărpiniș, 
Ce grăbişi de-ngălbenişi! 
Umblam prin tine pitiş, 
Cu sabia tirăiș, 

Lovită din tărș în tărș; 
Sabie lungă, lată, 

Pușca la git atirnată, 

Să cuprind pădurea toată, 
Să stau pe la strimtori, 
Să aștept la negustori: 
Negustori la bilci trecînd, 
Cu chesăle zornăind, 


Mă fac broască pe pămint. 


Cum să fac ca să-i apuc? 
Ţine-mă, Doamne, cu zile, 


Să-i văd chesaua-n sîn la mine! 
Tot galbeni de-ai vinitici 
Numai să schimbi să măniînci, 
Da’ nevoi să nu mai duci. 
Fire-al dracu, om bogat, 
Tot cu vorba m-ai purtat! 

La tine bani am cerut, 

Ca să-mi dai cita-mprumut; 
Tu mintai că n-ai mărunt, 
Eu știam că i-ai avut; 

Tu mințai ca-i cheltuit, 

Ca să-mi dai împrumut. 
Cînd la tine am cerut, 
Spuneai că n-ai mai schimbat, 
Și nu m-ai împrumutat. 
De-oi veni la mina mea, 

Oi vedea ce ţi-oi lucra; 

Să te tai cu-al buzdugan, 

Să te fac bucăţi pe-un an, 
De tine grije să n-am! 

Că ce mi-e drag mie pe lume? 
larna trece, vara vine. 

Cind văd frunza ca paraua, 
Imi spăl pușca și vergeaua; 
Crește îrunza ca petacu, 

Spăl vergeaua și condacu, 
Şi-mi apuc codru, săracu!... 
Să mă bag unde-i mai des, 
Pină-n toamnă să nu ies! 
Nici la toamnă n-aș ieşea, 
Bate bruma, cade frunza, 

Se rărește pădurea, 

Mă găsește potera. 


165 


Cînd oi zice păr grecesc, 
Stau în drum și mă gindesc 
Ce s-apuc, ce să muncesc, 
Piine ca să-mi dobindesc; 
Copilași să-mi arănesc, 

Că amar de mult trudesc!... 


Cum ședeam pe ginduri dus, 
Mă uitai spre munte-n sus; 
Cînd pe munte mă uitam, 
De minie eu turbam. 

Mă uitai în jos spre lunci, 
Văzui oameni, muieri, prunci, 
Cu plugur'le lor la munci, 
Da eu sărac făr'de-opinci... 
Imbrăzda, îmbrăzda mereu, 
Numai plugulețul meu 
L-a-nţelenit Dumnezeu, 

In grădină în dudău. 

Că doi boi ce-i avusei, 

De vremuri rele-i rupsei; 
Și de sapă răminsei, 

Tot avutu un bordei, 

Și pe vatră un cutei, 

Ș-un tăciune stins, de tei, 
Cu cenușa-ntr-un știubei, 
Cămașa-mi cîrpită cu tei... 
Am umblat și-am alergat, 
M-am miluit, m-am rugat 
De ciocoi, de om bogat, 
Nima-n samă nu m-a luat. 
Atunci mă-ntorsei și en 

Și zisei în gîndul meu: 
Dare-ar bunu Dumnezeu, 
Să umble și plugu meu! 

Din baltag să-mi fac un plug, 
Pistoalele să le-njug, 

Ca să brăzdez ales, 
Unde-o fi crîngu mai des. 
Să trag brazda dracului, 
Pină-n capu satului, 

In ușa bogatului, 

Drept la furca satului! 


166 
Lină verde siminic, 


Mi-este murgu priponit, 
Colea la un leuștean mic. 


377 


Leușteanu-a fost uscat, 
Mi-a tras murgu ș-a scăpat; 
Toată noaptea l-am cătat, 
Cu mindra de după cap. 
Mindra cată și oftează, 
Murgu paşte și rinchează. 
La pas, murgule, la pas, 
S-ajungem desară-acasă, 
La copii și la nevastă; 

De copii nu baş mi-e dor, 
Da’ de nevastă să mor! 
Mă suii în deal în ciucă. 

Și privii în vale-n luncă, 
Toate plugurile-mi umblă, 
Numa plugulețu meu, 
Sede lat la părete, 

Cu rugina de trei deşte, 
Da’ plugarii-n sat la fete. 
Murgule, 'murgule, 

Te-aş lăsa la muma tinea, 
Muma mea e vrăjitoare, 
Pleacă-n sat după bomboane; 
Te-aș lăsa la soru-mea, 
Sora mea e fată mare, 

la furca, pleacă la fete, 
Da' tu mi te coci de sete. 
Să-ţi dau zobu ciuruit, 
Să te faci tu gras la git; 
Cu coama neagră călcată, 
Și cu coama răsfirată. 
Rămii, muică, sănătoasă, 
Că eu mă duc să-mi fac casă, 
La copii și la nevastă. 
De copii nu baș mi-e dor, 
Da’ de nevastă să mor. 


167 


Plinge-mă, mamă, cu dor, 
Că şi eu ţi-am fost fecior; 
Ţi-am scos plugul din obor, 
Și l-am înfipt în ogor. 


Ogoru ţi l-am arat, 
Porumbu am sămănat: 
Porumbu a răsărit, 

Mie carte mi-a venit, 

Să plec, mumă,-n soldăţie, 
Numele, mumă,-o să-mi 
Mumă, dintr-o casă plină, 
Numai mie mi-aflaşi vină, 
Mă dedeși în casă strină. 
Pină strinu, mumă, cină, 
Eu stau sfeșnic de lumină: 
Pînă strinu-mi taie pită. 
Mie lacrimile-mi pică !... 

De iau cirpa și le şterg, 
Lăcrămi și mai tare merg !... 
Rău e să fii argat, 

Departe de al tău sat; 

Te pui cu strinu la cină, 
Da’ stăpînu-ți bagă vină. 
Luai de două-trei ori, 

Da’ oftai de nouă ori, 

Lăsai lingura în blid, 

Și plecai pe drum plingind. 
Pe părinți, vezi, blăstămînd, 
Că m-au adus pe pămint. 
Soar'le a ajuns la prinz, 
Toți copiii-s la părinti. 

Stau în loc și mă gindesc, 

In ce parte s-o croiesc ? 

Mă uit într-o toaie-adîncă, 
Unde șerpii mă mănîncă. 
Doamne, mare este doru, 
Cind pierde muma fecioru! 
Codru-i jalnic ca şi mine, 
Nici frunza nu şi-o ține; 

Și-a pierdut muma fecioru, 

În grădină să scutură bujoru? 


vie ! 


168 


— Rău, mumă, mai blăstămat, 
Stau în armă răzămat, 


378 


Nebăut și nemincai, 

Nici de nime întrebat, 
Parcă-s mare vinovat! 

— Muica nu te-a blăstămat, 
Ursoaica nu te-a ursat! 

— Am auzit din bătrîni, 
Că e rău, muică, la strini; 
Am auzit, n-am crezut, 
M-a dus drumu și-am văzut. 
Strinătatea-i trai amară, 
Bucurie-mi vine rară, : 

Așa pe voinic l-omoară. 
Sirinătatea nu e bună 

La copilul-al făr' de mumă, 
Ca un pom bătut de brumă: 
Nu e brumă, nici curată, 
Ca copilul-al făr’ de tată. 
Ca un măr bătut de piatră, 
Zo, mă ploaie ploili, 

Și mă bate vinturili; 

Rău mă arde soarele 

Și mă string curelele, 

Vezi,  curele-ncrucişate 
Peste piept și peste spata, 
Făcute de strinătate, 

Of, Domniţă, ce păcate! 

Nu le-alegi de dreptate, 
Numai singurică, moarte... 


169 


Rău, maică, m-ai blăstămat, 
De stau în puşcă răzmat, 
La vale de Cosiac, 

Și-ţi beau apă din culcat; 
Și mă uit în Geanova, 

La neveste tinerele, 
Zo,-s-nalte, subtirele, 

Cu păru făcut inele, 

Baș pe plac inimii mele. 


170 


— Foaie verde di-un spanac, 
Eu, mindro, mă duc soldat, 
Pe tine te las în sat. 

— Măi naică, cînd oi pieca, 
Să nu faci, naică, cumva 

Să nu dai la poarta mea, 
Să faci chită din băsmia, 
Să te văd cînd te duci, 
Să-ţi dea daica mere dulci, 
Une-oi ședie să măninci 

Și aminte să ţi-aduci, 
De-ale noastre vorbe dulci. 


171 


Mindra cu coadele lungi 

Și cu sprîncenele-n dungi, 
Te face în drum de plingi. 
Ca cînele-n patru bringi, 
Cind se trage la opinci. 
Mindra cu sprincene tmulte, 
Zo, n-are cin’ le sărute!? 
Că cine le-a sărutat, 

Mi-a căzut naica soldat. 

De la val: de Calafat, 
Măninc tain uscat 

Și şed în puşcă rázmat. 
Rău, muică, m-ai blăstămat! 
Ce nu m-ai făcut o fată, 
Să-ţi aduc apă-n găleată, 
Și să-ți torc cu furca-n vatră, 
Și să-ți fac o turtă caldă. 
Da’ tu m-ai făcut ficior, 
Să dau tărilor ocol. 


172 


— Frunzuliță, foaie lată, 
la ieși, mîndro, pin' la poartă, 


379 


Să vezi badea cum te-aşteaptă; 


Te-aşteaptă și nu să duce, 
Ca să-i dai guriță dulce. 
Frunzuliță, foaie lată, 
Pleacă badea la armată, 
Rămii, mîndro, supărată, 
Cu gura nesărutată!... 

— Du-te, bade, la armată, 
Am să stau la mama fată. 
Pin' oi veni din armată; 
Du-te, bade, sănătos, 

Eu de tine nu dosăsc. 
Vine badea din armată, 
Călare pe iapă-naltă, 
Priveşte la mine-n poartă. 
— Ce stai, bade, și priveşti, 
Acum nu mă mai iubeşti? 
C-atunci, badeo, m-ai iubit, 
C-am fost mică, n-am știut; 
Dar acum am crescut mare, 
Nu iubesc pe fiecare! 
Și-am zis verde alunel,. 

Și iubesc un colonel: 
Și-am zis verde colălie, 
C-așa-mi spune mama mie, 
C-am să port eu pălărie 
Și capot pină-n călciie. 


173 


Lină verde trei smicele, 
Tinerele nevestele 

Uidesc fără oameni ele. 
Săracii, bieţii flăcăi, 
l-adună de după boi, 

Și mi-i mînă la frontei. 
S-a dus naica cu vaporu 

Si i-a lăsat daichii doru; 
S-a dus naica cu mașina 
Și i-a lăsat daichii mila; 
S-a dus daica, mi s-a dus, 


ate AR ERE m Mer ete A A 


„Eee Matte zi: 


Şi el daichii nu i-a spus: 
„Plec, fa, mindro, de la tine, 
Doru meu unde rămine? 
Rămine, mindro, la tine: 
Să-i pui stînga căpătii, 

Cu dreapta să-l mingii!“ 
Muichilița mea de piatra, 
Ce nu m-ai făcut o fată, 
Să stau cu tine pe vatră: 
La ce m-ai făcut fecior, 
De-i dau țărilor ocol 

Cu pustiul de vapor? 

La vapor să-i pice roata, 
Că m-a despărțit de tata; 
Da’ la voz să-i pice. șina, 
Că m-a despărțit de muma... 
Rău, muică, m-ai blestemat, 
Să umblu din sat în sat!... 
C-un picior m-ai legănat, 
Cu stinga țiță mi-ai dat, 
Dreapta te-ai închinat. 
Stau în pușcă răzămat, 
Nebăut și nemîncat, 
Parcă-s mare vinovat: 

Cai din amuri n-am tăiat, 
Boi din jug n-am împușcat, 
Prea rău m-ai blăstămat. 


174 


Bate vintu pale, pale, 

Pe-a Trachie la vale; 

Pe cimpu Solunului, 

Bate voiscaua turcului. 
Merg ofițerii călare, 

Da’ voiscaua pe picioare. 
Strigă unu de călare: 

— Destul, frati, destul, firtaţi, 
Că de cînd pocniţi în noi, 
Căzu unu, căzu doi, 
Căzu-o-mie dintre nor, 
Tot ai noștri soțiori!... 


Cădea un voinic de călare, 
Şi-l vedea o fată mare, 
Mi-alerga c-o luminare. 
Ofiteru, zo, striga: 

— Stinge, fată, lumina, 

Că la voinic așa e dată 

Să mai moară-n strinătate ; 
Nu e mumă, nu e tată, 
larba de la cap plivească, 
Florile să le rărească. 

Da’ voinicu-așa zicea: 

— Da’ știi, mumă, da’ nu știi, 
Că mi-adăști o cărțioară; 
Nu pot, mumă, să mai scriu, 
Că ghiuleaua mi-a plesnit, 
Pe mine, mumă, m-a lovit; 
Am căzut, mumă, la pămînt, 
Și mă vait amărit, 

Că sînt cănun pe pămînt. 


175 


În pădure la Sinaia, 
Bate vintu și cu ploaia; 
Ploaia ploaie cu ghiulele, 
Cu obuzuri grele, grele. 
Dumineca ce-a trecut, 
Frumoasă nuntă-am avut! 
Vine curieru pe la noi, 
Cu patru perechi de boi 
Și cu turme mari de oi; 
Boii trag, oile-mi plac, 
Cu mindruța ce să fac? 
Că-n război eu am plecat, 
Cu dușmanii să mă bat. 
Vine mindra și mă cată, 
De lacrimi a făcut baltă; 
Doi soldaţi ea întilnea, 
Și cu lacrimi i-ntreba: 
— Bărbatu unde-aţi lăsat, 
Inima-n piept mi-a săcat? 
— L-am lăsat colea-ntr-un sat, 


în cimitir îngropat! 

Eu atunci cînd auzii, 

Drept la el că mă oprii; 
Găsii crucea răsturnată 
Și groapa puțin crăpată. 
Puiul din groapă răspunse: 
— Păsărică, mă sărută, 
Du-te-acas' și te mărită, 
Și mă-ngroapă și pe mine 
Subt o îrunză de stejar, 
Să-ţi fie de dor un an; 
În stratu-al de viorele, 
Plingi, mindro, de dor şi jele! 
Cine mai face războaie, 

Să moară el de lingoare, 
Pe burtă să-i crească piru, 
La neam i să rupă firu! 


176 


Bate ceasu-acuma unu. 
Auzi, mumă, bate tunu, 
Bate  ceasu-acuma doi, 
Vin gendarii după noi! 
Ai, ai, Dunărea, 
Să punem punte pe ea. 
Să trec eu în ţara mea. 
Bate ceasu-acuma trei, 
Mă duc, mumă, la Bordei. 
Bate ceasu-acuma patru, 
Mă duc slugă la-mpărata. 
Bate ceasu-acuma cinci. 
Plec, mumă, acum de-aici. 
Ai, ai, Dunărea, 


Puneti, frați, puntea pe ea, 


Să trec eu în ţara mea, 
Cu mindruța-alăturea. 
Bate ceasu-acuma șasă, 


Mă duc, mumă, eu de-acasă. 


Bate ceasu-acuma șapte, 
Eu plec, mumă,-acum departe. 
Bate ceasu-acuma opt. 


Mă duc, mumă, baş de tot 
Ai, ai, Dunărea, 
Puneţi, frați, puntea pe ea. 
Să trec eu în ţara mea, 
Cu mindruţa-alăturea. 

Bate ceasu-acuma nouă, 


Să-mpărțim Dunărea-n două ; 


Să facem o punte mare, 

Să treacă și mic și mare. 
Ai, ai, Dunărea, 
Puneţi, frați, puntea pe ea: 
Să se facă drum de cară, 
Să trec cu mindruța-n ţară. 


177 


— Cînd oi zice ostrăţel, 
Cintă, frate,-un cintecel! 
— Lumea zice trei migdale, 
S-a oprit luna din cale, 
Și-ntreabă pe sfintul soare, 


Cine-a-aprins focul în Balcani? 


— Cinele de-al gherman ! 
Da îranţuzu a știut 
Cum să mi-l facă caput! 


178 


Rămii, Banat, sănătos, 

Ca o floare de frumos ; 

Și tu sănătoasă, tară, 
De-oi trăi să te calc iară. 
Dar dacă eu oi muri, 

Te-o călca cine-o trăi; 

Că ești miîndră și bogată, 
Și de toate-ndestulată! 

Și ca frați ce ne iubesc, 
De la neamt ne izbăvesc; 
Din robie nme-aţi scăpat, 
Ca buni frați ne-aţi ajutat. 


i; 
l p 
Ti 
B i. 
E: 
pi 
E: 
ul i 


Trecem Dunărea-n Timoc, 
Jucăm hora tot pe loc, 

Să răsară busuioc 

Și să ne iubim cu foc. 

Mindra mea ce cești din tară, 
Treci la naic-al tău pe vară; 
Să ne iubim cit îți cer, 

Că sint stătut prizonier. 
Mindro, cînd oi muri eu, 


Să vii la mormintul meu; 
Să strigi: morminte de piatră, 
Ai, deschide-te o dată! 


Să văd tinăr ce-am iubit, 

Că doar n-o îi putrezit, 

Că-i nesătul de iubit, 

Și mai vreau să mi-l sărui! 
Să-mi mai semeni pe mormint, 
Cite flori sint pe pămint: 

$i să mai semeni o floare, 

Da’ s-o uzi cu lăcrimioare. 

La cap pui floare de mac, 

C-am iubit ce mi-a fost drag; 
La picioare, o cicoare, 

Și-un rind cu flori pin’ la mare; 
Să sădești şi-un pod cu flori, 
Pin’ l-ai noștri frătiori ; 
Florile să-mbobocească, 
Frati cu frați să se iubeas 
Da’ mindruța le pliveasc 
Pe cimpia românească. 


că ; 
ă, 


179 


Vintuleţ de primăvară, 

Spune ceva de pe Țară! 

— La umbră de păducel, 
Frumos doarme-un voinicel, 

Cu raniță lingă el! 

— Mă duc, mumă, eu să-l scol? 
— Lasă, muică, nu te duce, 
Că voinicu e rănit, 


382 


Vin sanitarii să-l ia, 
Să-l ducă la Craiova, 
Să-i vindece bubiţa, 
C-acolo e bolnița. 

— Da” tu, mumă, să ne cati, 
La Brăila-ntre Galaţi, 
C-acolo sintem chemaţi: 

La malu Siretului, 

La granița rusului. 

De trei zile nemincat, 
Nemincat și nebeut. 

Să iei sapa ş-o lupată, 

Să tragi pămînt la o parte, 
Să ne vezi oasele-nșirate, 

Și  sprincene-ngălbinate. 

Să mă scalzi în lăcrămioare, 
De la cap pin-la picioare. 
Plinge-mă, mumă, cu dor, 
Că şi eu ţi-am fost fecior, 
Și-am scos plugu din obor, 
Și ţi l-am pus pe ogor. 
Trenule, îrîngea-li-ai roata, 
Că mă depărtaşi de tata; 
Trenule, îringea-ţi-ai cîrma, 
Că mă depărtași de muma. 
Nu e mumă, nu e tată, 
Parcă sint născut din piatră. 
Nu e frați, nu e surori, 
Parcă sint născut din nori. 
Că mai am două-trei zile, 
Și-mi dau raniţa-n primire, 
Și puşca la magazie. 
Pentru-o puşcă ruginoasă, 
Lăsai copilaş la masă. 

Cind copilul strigă tată, 

La inimă mă Săgeată! 

lar cînd fata strigă mumă, 
La inimă mă sugrumă! 
Du-te dor, îire-ai să fii 
Și-nsărează unde ştii, 

La mindra sub căpătii. 


180 


Săracă străinătate, 

Mult avui de tine parte, 

Si n-am mumă să mă cate; 
Și n-am mumă și nici tată, 
Parcă sint căzut din piatră; 
Nici n-am frati, nici n-am sureri, 
Parcă sint căzut din nori. 
Ocolii tările toate, 

Și de bine n-avui parte. 
Rău, maică, m-ai blăstămat, 
Să calc cu picioarele, 

Cit aleargă soarele. 


18| 


Rău, maică, mai blăstămat, 
Măicuţă, cind m-ai scăldat: 
Să umblu din sat în sat, 
Ca vita de cumpărat. 

Să umblu din mînă-n mină, 
Ca flinta ce nu e bună. 
Du-mă, Doamne, de pe-aici, 
Unde sint zilele lungi, 

Că pe-aicea s-a mărit; 

Și oamenii s-a răit, 

Și nu mai e de trăit. 

Vai, vai, inima mea, 

Mult e bună, mult e rea, 
Mult e neagră ca tina; 
Mult să arde și să frige, 
Și n-are gură să strige. 


182 


Strugurel bătut de brumă, 
Rău e, Doamne, fără mumă; 
Strugurel bătut de piatră, 
Rău, e, Doamne, fără tată. 
De-ai călca din urmă-n urmă, 


383 


Din strin n-ai face mumă; 
De-ai călca din piatră-n piatră, 
Din strin n-ai face tată. 


183 


Muică, dintr-o casă plină, 
Numa mie mi-allași vină, 
Mă dădeși în casă strină. 
Pină strinu, muică, cină, 
Eu stau sieșnic de lumină: 
Pină strinu taie pită, 

Mie lacrămile-mi pică !... 
Eu iau cîrpa să le şterg, 
Ele și mai multe merg. 
Săraca cîrpuța mea, 

Să scaldă în lăcrămea, 
S-a uscat în dor și-n jale, 
Și cură ca Dunărea-n vale. 


184 


Verde lin, verde pelin, 

Vai de voinicelu strin, 

Ce slujeşte la stăpiîn, 

Și nu-şi ia plata deplin! 

Că și naica este-un strin, 

Și am slujit pe stăpin; 
M-a săturat cu chinu, 

Da’ m-a-mbătat cu vininu. 
Că n-am fraţi, da” nici surori, 
Parcă sint făcut din flori; 
Da2’ nici mumă, da’ nici tată, 
Parcă sint făcut din piatră. 
lacă amu de cînd zac, 

Și n-am pe nima cu drag, 
Să-mi pună mina su' cap, 

Să mă-ntrebe de ce zac; 

De ce zac, de ce bolesc, 

Din picioare mă topesc, 
Văd c-o să mă prăpădesc. 


185 


Vai de lin, vai de pelin, 
Vai de voinicelu-al strin! 
Ai, mindro, la Suferin, 
Să păzim calea la trin 
lată trenu  şuierind, 

Lăsă pe mindra plingind, 
Din ochi negri lăcrămiînd, 
Și din gură blăstămînd: 


— Dare-ar, dare-ar Dumnezeu, 


Trenule, să te usuci 

Ca un pom neroditor, 
Cind nu face vara îlori, 
Nici umbră la călători. 
Trenule, îringea-ţi-ai roata, 
Zo, mă depărtași de tata! 
Pe muma nu mi-o văzui, 
Pe tata, zo, mi-l pierdui, 
Tot cu strinii mă-ngrădii! 
Pină-a prinde strinu frate, 
Căzu carnea jumătate, 
Singele pe-a tria parte. 
Nu e nima strin ca mine, 
Decit mierla din pădure: 
Și aia mai are cine, 

Că ouă și scoate pui, 

Şi face dinsa soții. 

Dară nu e strin ca mine, 
Numai mierla din pădure, 
Cu dalba prelăcătoare, 
Cintă noaptea pe răcoare, 
Dimineata,-n prinzu-al mare, 
Să scole mindra din foale, 
Să plece cu demincare, 

Că mor plugarii de foame ! 


186 
Dunărică apă lină, 


Nu mă trece-n țară strină, 
Că n-am pe nima cu milă 


384 


Ca să vină să mă strige; 
Lasă vaporu mai alină, 
Să-l văd pe naica să vină! 


187 


Dunăre, apă lină, 

Nu mă trece-n tară strină, 
Făr' de dor și făr’ de milă. 
Dunăre, făcea-te-ai neagră, 
Să te iau în sticlișoară, 

Să dau la duşmani să moară. 
Să dau la duşmanca mea, 
Să plesnească fierea-n ea. 


188 


Dunărică, apă lină, 

Numai cu păcate plină, 
Săcați-ar izvoarele, 

Să trec cu picioarele, 

Să-mi văd surioarele ; 

Că de cînd nu le-am văzut, 
Pe mine carnea-a scăzut! 


189 


Foaie verde, foaie lată, 
Trecui Dunărea deodată, 
Uitai mumă, uitai tată. 
O trecui de două ori, 
Uitai frați, uitai surori. 
O trecui și de trei ori, 
Uitai grădina cu flori. 
Cine trece, flori culege, 
Cine tună, flori adună:. 
Le rupe din rădăcină, 
Le-asvirle peste grădină, 
Că n-are cui să rămină. 


190 


Dorul meu se ţine lanţ 

De satul meu Gumătarţ, 

De prieteni depărtaţi 

Și de mine neuitaţi. 

Oftez zi și oftez noapte, 
Doamne, că prea sint departe, 
Cu ginduri împrăștiate 

La rudele mele toate, 

Cele vii și cele moarte, 

De care n-avui parte, 
Lingă-ai mei să fiu la moarte. 
Doamne, pe cei care-s vii. 

le rog, sănătoși să-i ţii, 

Că ei poate-au să mă plingă 
Cind la groapă-au să mă ducă, 
Dacă prin vis le-o venea 
Sau semne li s-or făcea. 

In mormint cînd m-or băga, 
Nu ştiu cine m-o plingea, 

Că nu sint în lumea mea, 
Care-am crescut lingă ea, 

In copilăria mea. 

Poate, totuși, vrunu-o îi 

De mine a-și aminti: 

Vreun prieten prețuit, 

Care și eu l-am iubit, 

In Gumătarţ cît am trăit. 
Poate-o mai îi și vreo rudă, 
Din ochi lacrimi ca să-i curgă, 
Cind de moarte-o să-mi audă... 
Cit e Dunărea de lungă, 

Două margini ea le udă: 

Una a Maglavitului, 

Alta a Gumătarţului. 

Lungă-i Dunărea, și lată, 
De-al meu oftat turburată, 
Aş vrea s-o mai trec o dată, 
Să mai văd cîmpia noastră; 
Cimpia și satele, 

Și cu toate rudele, 

Rude și oameni cuminţi, 


385 


Ce mi-au fost ca și părinti. 
Soare ce lumea-ncălzești, 
Cind în satul meu priveşti, 
Du-le dor pe raza ta; 
Du-le sărutarea mea, 

În sat la toată lumea. 

Că deși sint depărtat, 

Eu pe nimeni n-am uitat 
Din sătucul meu cel drag. 


191 


Floricică de pe lac, 

Ce m-ai blăstămat să zar? 
Și m-ai blăstămat o dată, 
Și-am zăcut o vară toată. 
Zac pe două scîndurele, 
A crescut iarba pe ele; 
Nu e mumă s-o plivească, 
Și nici tată s-o cosască, 
Și nici soră s-o rărească. 
Foaie verde de-un bujor, 
Mi-a venit vremea să mor, 
Și n-am pe nima cu dor, 
Să-mi puie mina su’ cap, 
Să mă-ntrebe de ce zac. 
De ce zac, de ce bolesc. 
Din picioare mă topesc, 
Ca un muc de luminare, 
Și cură ceara la vale, 

Și uidește aţa goală. 

Vai de lin, vai de pelin, 
Vai de voinicelu strin! 
Izvoraş cu apă rece, 


Cind oi bea, de dor imi trere! 


Izvoraș cu apă lină, 

Cind oi bea, de dor mi-alină! 
Dunărică apă lină, 

Nu mă trece-n ţară strină, 
Fără dor și fără milă. 
Fără mumă, fără tată, 

Să mă sui în munţi cu piatră, 


| 
| 


i aiar Tzipi i te n Ea EARRAN SEN Oa A ORAA aia pe ACARA na een n e 


Să văd mumă, să văd tată: 
Să mă sui în munţi cu flori, 
Să văd fraţi, să văd surori. 


192 


Cind oi zice bob năut, 

Pe drum plec, pe drum mă duc, 
Și n-am nici-un cunoscut 
Să mă-ntrebe und' mă duc. 
Cine mi-a lost cunoscui, 
A pus spate la pămint 

Și fața la răsărit, 

Ochii negri-au putrezit, 

S-a tăcut negru pămînt. 
Dacă nu crezi cuvintu, 
Vino să-ţi arăt mormintu; 
Dai blăniță la o parte 

Și mormintu jumătate, 

Și vezi mini încrucișate, 
Pe piept la vale lăsate, 

Cu deștele albioare, 

Cu inele nălbioare. 


193 


La vale, la vale, 
Cintă-o fată mare; 
Și oile pe răzuare, 
In răsărit de soare, 
Magla a căzut, 
Oile-a pierdut. 
Magla s-a luvat, 
Oile-am aflat. 


194 


Foaie verde de sub punte, 
Sint cioban cu oi la munte, 
Ş-am o turmă de oiță, 


386 


Ș-o frumoasă mîndrutiță. 
Vin şi vinturi, vin și ploi, 
Da’ nu fug eu de la oi. 
Decit slugă la ciocoi, 

Mai bine cioban la oi. 

Că răsare mindrul soare, 

Eu min turme la izvoare, 
Pe urme de fagi, 

Pe miros de fragi; 
Turma-mi paşte pe verdeață, 


Pe mindruța string în braţă, 


Și pe munte ne iubim, 
C-aşa-i bine să trăim. 


Pe șoseaua de la vale. 


De teri ori mă plimb călare: 


— Calule, oi să te bat; 
Cu  biciușca de bumbac, 
Să fie moale la cap! 


— Ce, stăpîne, dai în mine, 
Nu ţi-am purtat trupu bine? 


Binişor şi legănos, 
De nu te-am lăsat pe jos. 


Cînd la mîndre mi-ajungeam, 


Nu-ncetam din nechezat, 
Şi mindrele din oftat ; 
Tu la gard că mă legai 
Și de mine îmi uitai, 
Imi dai fin nuielele, 
Da’ grăunţe stelele. 

Și tu-ţi făceai voile, 

Cu toate miîndruţele. 


195 


Ai, fetiță de-om bogat, 
Ce-am cerut tu mi-ai dat: 
Am cerut piine cu miere, 


Tu mi-ai dat buzăle tăle! 
Ai, fetiţă de-om bogat, 

Ce cu oile mi-ai plecat, 

Pe  cărare-ai ieșit din sat, 
Pe tilvă p-ingă sălașe, 
Ciobăniţă cu oi grase; 
Clopote mi-ai astupat, 

Cu frunză de păr uscat, 
Să nu s-audă din departe, 
Alţi ciobani să nu ne afle. 
Clopotele fac tica, tac, 
C-așa mie mi-e drag. 
Clopotele fac dirga, ding, 
Vino-n brațe să te string: 
Că nu-s lup să te răpesc, 
Și-s cioban să te iubesc. 


197 


Primăvara cînd sosește, 
Griul pe ogoare-mi crește; 
Pupăza cîntă prin lunci, 
Da' pe coaste cîntă cuci. 
Copiii să-nvesălesc, 

Tinerii mi să iubesc; 
Viţăii pe cîmp aleargă. 
Fiindcă le e lumea dragă. 
Primăvara-i 'muma noastră, 
la zăpada de pe coastă, 
Să o săp cu-a mea nevastă. 
Şi-mi răsare-o  viorea, 

Ș-o dau la mîndruta mea; 
Răsare și tămiioară, 

Ne iubim seara pe-aiară 


198 


Pădure, soro, pădure, 
Neatinsă de săcure, 
Nu tot mă spune la lume, 


387 


C-am iubit pe mindra-n tine. 
Las’ să mă spună pămintu, 
Că el mi-a fost așternutu, 
Las' să mă spună iarba, 
Că ea mi-a văzut patima. 
Ea mi-a văzut patima, 

Cum mi-am iubit eu mindra. 
Plopule, îrunză rotundă, 

la întoarce-ţi irunza-n dungă ; 
Și-ntoarce-ţi frunza pe față, 
Pină șed cu mindra-n braţă. 
Tu cu umbra, eu cu mindra, 
Să-i dea ea bădiţii gura. 
Să-i cuprind eu braţăle, 

Ca copilu țițăle; 

Să-i coprind eu mijlocelu, 
Cum cuprinde lupu mielu. 


199 


Pădure, soră pădure, 

Neatinsă de săcure, 

Nu tot mă spune la lume, 
C-am iubit pe mindra-n tine. 
Las' să mă spună iarba, 
Că ea mi-a văzut patima. 
Las' să mă spună pămintu, 
Că el mi-a fost așternutu, 
Citeodată și căputu. 

Las' să mă spună frunza, 

Că ea mi-a ținut umbriţa, 
Pină mi-am iubit mindruța. 
Mindra-naltă şi frumoasă, 
Ca o măiastră aleasă; 
Cu-ałè tite gogoneată, 

Ca para pădureată, 

Muști din ea şi-ți cade greață. 
Nu i-aş da drumu din brată, 
Pin' nu mă satur de dulceaļa. 


200 ci n 


ȘI 
f: ¥ 
i 
k, 
Ti 

$ 


SEER 
SEERY 
Dea o Agena R 


200 

Nu ştiu, soarele pe cer merge, 
Mindra mea la apă trece, 
Să-mi aducă apă rece; 


Apă rece de băut, 

Dor vorbă de petrecut. 

De-ar fi noaptea trei conace, 
M-aș duce și m-aș întoarce, 
Să văd pe mindra ce face. 
Mindra mea mi-e sănătoasă, 
Șede-n pat, la gherghei coasă. 
Nu știu coasă ori nu coasă, 
Lacrămi pe gherghei ea varsă. 
Las’ să verse și venin, 

Să știe ce e suspin; 

Las’ să verse și otravă, 
Mindra mea n-a fost de treabă. 
Așa-i duce naica doru, 

Că i-a-nţelenit ogoru. 

De cine doru se leagă. 
Parcă-mi-e lucru de şagă: 

Că de mine s-a legat, 

Zo, mi-e lucru fermecat. 

— Ce te legeni, codrule, 

Cu crengile la pămint? 

— De ce nu m-aș legăna, 

De doru la mindra mea! 
De-aș putea să cint ca cucu, 
Nu mai m-aș duce la lucru; 
Ș-aş umbla vara pin sat, 
La neveste cu bărbat; 

Cu bărbaţii duși în lume, 

Le iubesc și nu mă spune. 
Pentr-o mindră de pădure, 
Ajunsăi să cumpăr pine, 

Ş-un popă să mă cunune, 

Să mă duc cu mindra-n lume. 
Oi, lele, zo mă prindea, 

Doi îmi leagă miînile, 

Doi mă bat cu bicele, 

Că le-am iubit mindrele 


383 


201 


— la mai cintă, cucule! 
— Nu mai pot, aiducule! 
Toată vara t-am cintat, 
Și-am mincat muguri de fag, : 
Și-am vesălit pe tot nat, 

Și pe-al bun, şi pe-al sărac, 
Nici pe unu n-am inat. 
Numa-am vesălit cu drag! 
Vezi aiducu ce făcea? 

El pușculița și-o lua, 

Pe coastă-n vale pleca. 
Colea-n Valea Mare, 

Afla puiul cucului; 

Vezi voinicu ce vorbea : 

— Cintă, cuce, numai mie. 
C-o s-apuc în aiducie, 

Și să scap de grea robie! 
Pușca la șele-o lua, 

Pe-al mare munte pleca: 

— Cintă, cuce, numai tace, 
Cîntă, cuce, limba-ţi piere, 
Capul viermii să-ţi măniînce 
Și pe-al negru ochișor, 

Să dau ţărilor ocol! 

Cucu coada răsfira, 
Și-ncepea-n glas, și cinta. 
Cinta cucu mult milos, 
Aiducu, zo, plingea-n dos! 
Să plingea că a plecat, 
Copii săraci a lăsat. 

Foaie verde alburie, 

Nici de el, mări, nu se știe, 
Cum, fraților, o să fie! 


202 


— Ai cucule, porumbelule, 
Cintă, frumușelule ; 
Vara-mi vii, vara te duci, 


Dară iarna ce-mi măninci ? 
— Măninec mugurel de fag, 

Și beau apă dintr-un lac. 

Și cînt codrului cu drag. 

— Cintă-mi cuce, limba-ţi pice, 
S-o ia daica s-o mănince. 

— Nu pot, daică, de-a cînta, 
Că mi-a degerat gura; 

C-am cîntat la Jablaniţa, 

Și mai sus pe la Pieniţa. 
C-am cîntat la Severin, 

La  boieriu Constandin. 


— Cintă-mi, cuce,-n dos şi-n tață, 


Imbujorezi lumea la față ; 
Cintă-mi şi în orce loc, 
Pină-n vale la Timoc. 
Cintă-mi și-n deal și-n vale, 
Adu-o pe mindra-n cale, 

Pe mindra să o iubesc, 
Inima să-mi răcoresc. 


203 


Pădure, soro pădure, 
Frumos cîntă cucu-n tine, 
Și mai gros şi mai subțire, 
Pe pofta inimii mele, 

Pe-a sufletului durerc. 
Unde-mi cînta el milos, 
De-mi pica frunza pe jos. 


204 


Ciocîrlie, mută-ți cuibu, - 
Că vine naica cu plugu ; 
Mută-ţi-l lîngă mejdină, 
Că ţi-l calcă o rotilă. 
Ciocirlia de-auza, 

Drept în sus se ridica, 
La Dumnezeu să ruga : 


389 


— Să dai, Doamne, Tu, o ploaie,- 


Să cure plugarii roaie ; 

Vo săptămînă de zile, 
Să-mi văd puii lingă mine, 
Tot cu lăcustele-n gură, 
Și zburind la-ntorsătura. 


205 


De-aș ajunge zile multe, 

Să mă duc la vară-n munte, 
S-aud brajii vijiind, 

Pe mindra-n codru-aulind ; 
S-aud glas de păsărele, : 

Cu glasu mîndrii mele; 
S-aud cucu și mierla, 

Să mă-ntilnesc cu mîndra. 
De-aș ajunge zile multe, 

Să mă sui la vară-n munte; 
S-aud brajii vijiind, 

Pe mindra-n luncă-aulind. 
Aulească cît o vrea, 

Dacă n-a vrut mumă-sa 
După mine să mi-o dea. 


206 


De-aș putea cinta ca cucu, 
N-aş ieși vara la lucru; 
M-aș așeza pe cîntat, 

Pe la mindruţa prin sat. 
Eu cu coasa nu cosesc, 
Nici cu sapa nu prăşesc; 
Bani oare de und’ găsesc, 
Din cîrciumă nu lipsesc?! 
Cine scirție fintina ? 
Lenuta, minca-i-aş gura! 
Face lui neica cu mina, 
Să-i sărut ochii ca mura! 
Cucule de prin pădure, 


Du-te la miîndra și-i spune 
Să nu să mai poarte bine, 
Că n-o să mă ia pe mine, 
Eu sînt om sărac lipit, 

De datornici sînt vindut; 
La cîmp încă n-am muncit, 
Cu mîndrele m-am iubit. 


207 


— Cîntă, cucule! 

— Nu mai pot, voinicule, 

Că ti-am mai cîntat o dată, 
Cînd a fost dăicuţa fată, 

Pe sub crenge pitulată, 

Şi cu naica-mbrăţișată ; 

Eu am stat și am cîntat, 
Pînă voi v-aţi tucat. 

Ce nu știu să cint ca cucu, 
Nu m-aș mai duce la lucru! 
Aș sări din creangă-n creangă, 
Ș-aș mînca muguri de fag, 
D-aș iubi pe cin' mi-e drag. 
Fă-mă, Doamne,-un pui de cuc, 
Pîn' la daica să mă duc, 
Să-i cint ca privighetoarea, 
S-o scol pe daica din toale ; 
Din strai să o destruc, 

Si-n guriţă să o tuc, 

Cu chimeașa subțirică, 

Dar la poale toată ștrică. 
La piept latureale, 

Să vadă ţițe pin ele, 

Să joace naica cu ele. 

— Cucule, de unde vii? 

— De prin vii, de prin pustii, 
De la părinții mei bătrîni. 

— Cuculeţ cu pene rare, 
Ce cînți vara prin pădure, 
Vei fi văzut sotu meu 

Cu turmă de oi în munte, 


390 


Și cu capre ce-s cornute? 

— Am cîntat în viri de munte, 
Sotu tău trecu-nainte; 
Sede-acușa la fereastră, 

Cu ochii-n cleanțu de piatră; 
Au el coasă, au descoasă, 
Lăcrămioare-ntr-una varsă. 
Frunza-ngălbeni în spine, 

Nu știu bine după cine... 


208 


Cuculeţ de la pădure, 

Ce tot cînţi pe-al rug de mure? 
Du-te la mindra de-i spune, 

Să nu să mai poarte bine, 

Să gîndească și la mine. 

Să se poarte mai imoasă, 

Ca să-mi văd şi eu de casă; 

Și să poarte mai așa, 

Să-mi văd și eu de nevasta mea! 
Fusăi asară la clacă, 

S-o văzui pe mindra-n poartă; 
Eu strigai și nu-mi răspunsă, 
Inima din mine-o scursă. 
Dacă văzui ce văzui, 

Plecai acasă plingind ; 

Muma mea cînd m-a văzut, 
Aşa din gură-a grăit: 

— Taci cu muica, nu plingea, 
Satu mare, fete are, 

Și urîte și frumoasă ; 

Să iai alta mai aleasă, 

Nu ca ea o păcătoasă! 

Eu îi spun la muma-așa: 

— Mumă, muichilița mea, 

Ceru-i mare, multe stele. 

Și mai mari şi mai mărunte; 
Luminoase,-ntunecoase, 

Nu sînt ca ea de frumoase! 
Dacă văzui ce văzui, 


Pusăi scara să mă sui, 
Sus în vîrful ceriului, - 

La aripa norului, 

Să dau drumu dorului, 
Pe deasupra satului, 

Pe fata pămîntului ; 

Să ducă la mindra mea, 
Să ştie c-am pătimit cu ea. 


209 


Lină verde un spanac, 
Intr-un vîrfulet de fag. 
Zo,-m' cîntă cucu cu drag. 
Dar la umbră cin’ şedea ? 
Un băiețel cu mindra. 

Cind oi zice o lalea, 

Dar băiatu-așa-mi vorbea: 
— Ardă-te focu de-omidă, 

Ce mi-ai mîncat frunza crudă. 
Ardă-te focu de gîndac, 
Ce-ai mincat frunza din fag, 
N-am cu mindra un’ să trag, 
Să-mi iubesc mîndra pe plac. 
Cucu din gură-mi vorbea: 
— Bre băiete dumneata, 
Șezi la umbrită de fag, 
lubește-ti mindra pe plac. 
Eu sint cuc, o păsărea, 

De cînt cu gura mea. 
De-ar îi cucu un voinic, 

Ar păzi calea-n colnic, 
Cind trec mindrele la plug, 
Să pună boabe-n pămînt. 


210 


Sus, în viriuleţ de fag, 
Zo, cîntă cucu de drag, 
La umbra care şedea 


391 


Băiat cu ibomnica. 
Da băiatu sta, zicea: 
— Fi-ți-ar morții de omidă, 


Zo,-mi mîncaşi frunza de crudă. 


Fi-ţi-ar morții de gîndac, 
Zo,-mi mincași frunza de fag, 
N-am la umbră und-să trag, 
S-o iubesc pe mîndra-n plac. 
— Taci, cucule, nu cînta, 
Că-mi îmbolnăvești mîndra ! 
— Oi, voinice dumneata, 

Să șezi la umbră de fag, 
Să-ţi iubeşti pe mîndra-n plac, 
Că eu sînt cuc, o păsărea, 
Și cînt cu limbuța mea, 
Să-mi înveselesc lumea. 
Nu sînt om voinic, 

Să ţin calea la colnic, 

Cind trec mîndrele la plug, 
Să puie boaibele-n pămînt; 
Și sint cuc, o păsărea, 

De dobor din deal în sat; 

Și mă pun pe-un mărăcine. 
De le cint l-ale bătrine. 
Babele cînd auza. 

La o ceșmea s-aduna. 

— Bine, maică, mi-ai venit, 
Cîntă bine, pui de cuc, 

Că maica mi-a-mbătrinit, 
Nu poate să iese-n cimp, 
S-audă cucu cîntind, 

Să pună boabe-n pămînt! 


211 


Cucule cu pană sură, 

Vin’ la daica să-ți dau gură! 
De-ar fi cucu un voinic, 

Eu l-aș prinde ibomnic. 

Tot cămăşi subțiri i-aş face, 
Și l-aş purta cum îmi place. 


: 
; 
i 
i 
$ 
4 
+ 
Ai 
E: 
i 
E: 
pi 
P 
i 
4; 
i 
E! 
E $ 
FE | 
$] 
4 
Î 
$i 
$ h 
LI 
ify 
E p 
S 
ES f 
3 
S N 
4 
EE 
1 
A. 
Si F] 
£S 
k 
"EA 
| 
k 
$ 
$ 
E z 
îi 
i £ 
și 
ri 
E H 
i: 
-E 
É. 
g 


Dar cucu, ca pasărea! 
Și zboară pe unde vrea, 
Și nu știe dragostea, 
Arde-o focu pustia ! 


212 


Frunză verde ca nalba, 
Joi m-a prins o ploaie grea, 
Pe la Mita pin băştea: 
Ploaia grea și calea rea, 
Nu pot să ies din băștea. 
Ca să trec în Stirmina, 
Colea-n deal, la Visoca: 
Unde-așteaptă ibomnica, 
Să mi-o iubesc cităva, 

Pe cum m-am vorbit cu ea. 
Luai cheba de-o minecă. 
S-apucai pe potecă: 
$-apucai pe potecea 

Ce duce la Stirmina. 
De-un picior alunecai, 
Cămășuica mi-o-nsemnai, 
Cu lapte de pe susai. 
Şi-n stinga mă răzimai, 
Cu direapta mă tinui, 
Stirmina la deal suii. 
Ibomnica întilnii, 

Şezui jos de odinii: 
Puţină vorbă-i vorbii, 
Ş-apucai de o iubii. 

Imi iubesc ibomnica, 

Da cucu, o păsărea, 

Ce nu știe nimica, 
Nimica, nici dragostea, 
Imi zbura peste vilcea, 
Trăgea vint cu aripa. 
Cum îmi cerea inima, 
lbomnica să ruga: 

— Măi voinice dumneata, 
Roagă-te de cuc să tacă, 


392 


Că inimioara mi-o sacă! 
— Măi cucule dumneaia, 
la taci de nu mai cînta, 
Imbolnăviși ibomnica ! 
Cîntă-mi, cuce, numai mie, 
Că pe vară nu să știe, 

Oi să trec în Românie, 
Și-ţi las ibomnica tie. 

— Măi voinice dumneata, 
lubeşte-tți ibomnica, 

Că eu sînt o păsărea, 

De n-am ce face cu ea; 
Că eu cînt pe crengi de nuc, 
Inimioara ţi-o usuc. 

Și dobor vara pin sat, 

Și beau apă dintr-un lac, 
De cînt la femei cu drag, 
De le îac lor pe plac. 

Mă pusăi pe-un mărăcine, 
Le cîntai l-ale bătrîne. 
Cum m-auzi o bătrînă, 
Scotea apă din fintină, 
Ingheţă cu ciutura-n mînă, 
Zise să mă pupe-n gură. 
Maica bătrină-mi grăia: 

— Bine, cuce, mi-ai venit, 
Să te mai aud cîntind, 

Că eu, maică,-am bătrînii, 
Nu mai pot ieşi la cîmp, 
Cu dirmonu-n cap la plug, 
Ca să te mai aud cîntind! 
Cînd ţi-aud eu glasu-al dulce, 
De mine bătrineața fuge; 
Vino, cuce, și-mi tot cîntă, 
Că-ţi dau guriță și pită. 


213 
N-are omu ce gîndi, 


Că-n veci iar va trăi. 
Da’ viața omului, 


Și ca floarea cimpului: 
Dimineaţa înflorește, 
Peste zi să vestejește, 
Așa omu-și văcuiește. 


214 


Țucu-te de tinereaţă, 

Cind mi-s cu daica în braţă, 
Tinereaţa-i aşa dulce, 

Cat cu ochii pîn’ să duce; 
Pin’ să duce de la mine, 
Rău mă tem că nu mai vine. 
Fire-ai tu de bătrineată, 

Ce venişi așa de-ndată ?... 
Bătrineața este rea, 

N-o voiește nimenea : 

Cînd omu îmbătrînește, 
Nimeni cu el nu vorbește; 
Cît omu întinerește, 

Care trece-i mulțămește. 
Lucră omu ca furnica, 

Cînd moare n-are nimica! 
De om ce să pregătește, 
Cînd viaţa-i să sfirșește ; 

Fie gazdă ori sărac. 
Pe-amindoi moartea îi cat; 
Fie tinăr ori bătrîn, 

Amindoi la groapă vin. 

Au o groapă-n patru colțuri, 
Și-un săndic din cinci scînduri. 
E făcut din brad uscat, 

C-un capac de astrucat, 

E averea la tot nat. 


215 


Jelui-m-aş şi n-am cui, 
Jelui-m-aş codrului ; 
Codru-i jalnic ca și mine, 


393 


Că nici el frunza n-o țin?! 
Jelui-m-aș dealului, 

Dealu-i mic cu pietre multe, 

Și nu poate să m-ajute. 

M-am jelit și la Timoc, 

Că-mi arde inima-n fcc; 

Las, să-ți ardă chiar și-n pasă, 
Dacă nu te-ntorci în ţară. 


216 


Cînd oi zice trei granate, 
N-auzi, măi, om bogate ? 

Nu credea că ești bogat, 
Eşti bogat și ai de toate, 
Că-ţi vine moartea la noapte, 
Și rămin de tine toate! 

Că de-ar fi moartea ca mindra, 
Singur m-aș duce la ea; 

Și mi-e moartea îioroasă, 
Nu-i ca dinsa de frumoasă, 
Și mi-e moartea despletită, 
Nu-i ca dinsa primenită. 
Foaie verde iarbă creaţă, 
Sîmbătă de dimineață 

M-a cătat moartea pe-acasă, 
M-a găsit prinzind la masă, 
Cu copii şi cu nevastă. 
Eu-i dau scaunu să hodine, 
Ea spune: haida cu mine! 
Eu aș vrea ca s-o cinstesc, 
Ea-mi spune să mă gătesc. 
Moarte, morticica mea. 

Mai zăbovește cităva, 

C-am o gloată de copii 

S-o mie de datorii. 

Copilașii să mi-i cresc, 
Datoriile să-mi plătesc, 

Și pe urmă mă gătesc! 

lar atunci și nici atunci, 
Cînd o face plopu nuci. 

Și răchita mere dulci. 


Să-ţi dau, moarte, să măninci! 
De la mine să te duci, 

Pînă-oi da de plug de cuci; 
Pițigoiu o mîna boii, 

Da’ mierla va mîna caii. 


217 


Frunză verde ca bobu, 
Miîndru-nfloare norocu, 

Dar nu crește-n tot locu. 
Că și eu l-am sămănat, 
Şi-a mea parte s-a uscat. 
Că și eu l-am răsădit, 
Și-a mea parte a putrezit. 


218 


Săracile dragostile, 
Ciricăiesc ca păsăr'le 

Pe toate gardur'le. 

Dar nu sint toate curate, 
Și cu dracu-amestecate! 


— Da’ cine drac, le-a mestecat? 


— Două fete dintr-un sat, 
S-o fămeie cu bărbat! 
Trec pin tină, 

Nu să-ntină, 

Trec pin apă, 

Nu să-neacă, 

De voinic tînăr să leagă. 


219 


Dumnezeu să te păzească 
De dragostea femeiască, 

Te uscă, te face iască, 
Dumnezeu să te ferească! 
Te scoate la primăvară, 
Galbin ca turta de ceară. 


220 


Foaie verde din Timoc, 
Fă-mă, mumă, cu noroc, 

Ca să pot iubi cu foc, 

Da' să nu m-aprind de loc. 
Frunză verde leuştean, 

Eu sint mîndru timocean; 
Ce nu mă tem de dușman, 
Și nu iubesc numai pe-un an. 


221 


Da’ ştii, mîndro, or nu știi, 
Cînd eram niște copii 

Și suiam  dealu-ntre vii, 
Și ședeam pe căpătii, 

Și tăiam măru-n fălii, 
Și-ncepeam dragostea întîi, 
Și-ţi dam tie cît şi mie, 

Ca să nu facem minie. 
Dragostea din. ce să-ncepe? 
Vara din busuioc verde, 
larna din sîn de la fete. 
Dragostea e lucru mare, 
Nu te lasă la mincare: 

Nici somn nu-ți dă la culcare, 
Si-ti dă ghiolduri de plecare. 


222 


Dragostea din ce să-ncepe? 
Vara din busuioc verde, 
larna din sîn de la fete. 
Ș-ale buze subţirele, 
Mușca-le-ar neica pe ele; 
Muşca-le-ar neica din plin, 
Și să pară că-i puţin. 


223 


Mindro, a naibului ești, 

Nu te rizi, nici nu vorbești; 
Numai din buză zimbești, 

Tu pe neica-l otrăvești! 


224 


Pe drumu al ce merg eu, 
Nu e apă nici pirău, 

Să stimpere focu meu. 

Focu-al de pe inimioară, 

Nu mi-l stîmpără o ţară, 
Numai miîndra mea-ntr-o sară. 


225 


Ș-am o mindră mititică, 

Ș-aș iubi-o și mi-e frică; 
Aș lăsa-o de-ar mai creşte. 
Doru ei mă pridideşte. 

N-or fi altă boală grea 

Mai rea decit îrigurea ; 

De friguri beai, măninci, 
De dragoste te usucil... 

De îriguri îţi mai legi capu, 
De dragoste mori 
lartă-i, Doamne, păcatu, 
La care-a lăsat oitatu; 
N-ar mai fi nici sărutatu; 
Că omu care oftează, 
Inima și-o răcorează. 


226 


Cine mă ştie pe mine, 
Că sint doitor de copile; 
Doftoresc copilele, 


ca dracu !... 


395 


Să le lungesc zilele; 
Să le crească titele, 
Inceapă dragostile. 


227 


Boala din oasele mele 
N-are lecuire, 

Nici doftor cu doftoria, 
Nici spitar cu spiţăria; 
Nici Dumnezeu cu puterea, 
Numai mîndra cu vederea. 


228 


Miîndro, mindruleana mea, 
Cind mă uitam de la noi, 
Te vedeam, mindro,„-n război; 
Să fiu și eu, mîndro, cu tine, 
Să-ţi fiu o suveiche-n mină, 
Ca să-ți meargă natra bine. 


229 


Cît e de mare pămintu, 

Ce e mai rău ca urîtu? 

Ba, zău, mare-i dragostea, 
De urit te poți ascunde, 
Dar de dragoste n-ai unde; 
Că orunde te-ai ascunde, 

La inimă te pătrunde. 


230 


Foaie verde, foaie creaţă, 
Fă-mă Doamne, ce m-oi face, 
Fă-mă un pindari pe cimp; 
S-aud mindra urezind 


Și din guriță cîntind. 

Mă fac broască pe pămînt, 
Cum să fac să mi-o apuc, 
Și gura să i-o sărut. 

Foaie verde sălculiță, 

Da’ n-auzi, tu, fa mindruță, 
Mult mi-e dulce-a ta guriţă, 
Parcă mănînc lobeniţă. 
Cum e dulce gura ta, 

Eu nu m-aș mai sătura, 

Ca de vin dulce toamna, 

Și de somn primăvara. 


231 


Pe la poarta cui mi-e drag, 
Treabă n-am și cale-mi fac, 

Să mi-o scot pe mindra-n prag, 
Cu mărgeanu răsfirat, 

Pe siîrcu titii vărsat, 

C-așa la neica e drag. 


232 


Cînd îţi văd gitul spălat, 


Foaie verde și-o lalea, 
Și-mi trecu și pe colea, 

Și mă lovi cu fusta. 
Parcă-mi fu mîna legată, 
Ce nu mi-o ciupii o dată! 


234 


Mindro, mindruleana mea, 
De te-aș prinde undeva, 
Nimica nu ți-aș făcea, 
Numai ochii ți i-aș lua. 
Ochii cu sprîncenele, 
Gurita cu buzele; 

Giîtu cu mărgelele 

Și pieptu cu titele. 

C-alea fac plăcerile 

Și încep dragostile. 


235 


Frunzuliță salbă moale, 
Mindro, inima mă doare 
Că gindindu-mă la tine, 
M-am prăpădit, vai de mine. 


Cu mărgeanu răsfirat, 

Pe sfîrcu ţiţii lăsat, 

M-aş băga la tine-argat. 

Ce fel de argat să-ţi fiu, 
Numa-n brațe să te tiu. 
Ziua să-ţi spăl vasele, 
Noaptea să-ți moi oasele; 
Ziua să-ți fac slugărit, 
Noaptea să-ți plac la iubit. 


De mă duc cu plugu-n luncă, 
Gindu-mi șede tot pe ducă; 
Da' de-mi vin cu plugu-n vale, 
Gindu-mi șede tot la cale. 


236 


Mindro, mindruleana mea, 
Săruta-ț-aş gurita, 

Da’ tu mie mustaţa. 

Stăi, mîndro, să te sărut, 

Te sărut o dată bine, 

Să-mi țină un an de zile; 
Te sărut o dată dulce, 

Să-mi țină pe un’ m-aș duce. 


233 
Mindra cu buzele mici, 
Și cu sprincenele-n dungi, 


Mi te face-n drum să plingi. 


396 


237 


Fire-al naibii de iubit, 

Mulţi voinici a-mbolnăvit, 
Și-acuși te-ai pus și pe mine, 
Ca să mă iai de pe lume! 
Că iubitu care-l face, 
Mincarea mai proastă-i place, 
Că nu-l are fiecare, 

Și să-l lege cine-l are. 


238 


Arde-te-ar focu, iubit, 
Boală făr’ de crezămint; 
Din picioare te-am bolit, 
Arde-te-ar focu, iubit, 
Multă lume-ai prăpădit! 
Uite azi şi uite mine, 

Mă prăpădești și pe mine. 


239 


Frunză verde fir de iarbă, 
Toată lumea să întreabă, 
Ce sint galbenă și slabă ? 
"Că de boală n-am bolit, 
Nici de friguri n-am zăcut, 
Și-a fost timp cînd n-am ştiut: 
Și-atunci bine m-am simtit, 
Dară-acuma m-am pripit. 
M-am pripit eu la iubit, 
Inimioara rău mi-am fript ; 
Că iubitul, bată-l focu, 
Duce-l-ar la vale Timocu, 
Mi-iese pizmă și minie, 
Da’ nici vie ori moşie. 
Nu e boală care doare, 

Ori friguri să te omoare, 
Ca friguri de fată mare, 


Dinainte de culcare: 
Că de friguri beai, măninci, 
Da’ de iubit te usuci. 


240 


Mindruţo, cind te iubeam, 
Unde mă culcam, dormeam : 
Da’ de cînd nu te iubesc, 
Mă culc, nu mă odinesc. 
Toată noaptea te visez, 
Toată noaptea îmi veghez; 
Te visez în vis prea bine, 
Pun mîna, nu dau de tine. 
N-a rămas inima-n mine, 
Nici cît bobu-al de neghină ; 
Puţintică ce-a rămas, 

Ș-aia plină de năcaz. 


241 


Foaie verde leuștean, 

Știi, mîndro, cind te iubeam, 
Une mă culcam, durmeam. 
Da’ de cînd nu te iubesc, 
Und’ mà culc nu odinesc, 
Tot la tine mă gindesc, 

Cu tine să mă-ntilnesc, 
Două vorbe să-ți vorbesc, 
Inima să-mi răcoresc. 


242 


Foaie verde foi de nucă, 

Ce nu se face dealul luncă, 

ă văd mîndra unde lucră 

i de prînz unde mănîncă, 

i de-amiaz unde să culcă. 

ă mă duc ca să-i fac umẸră, 
ă n-o ardă soarele, 

ă-i pătează țoalele. 


243 


— Miîndro, ochişorii tăi ai mici, 
Ce mă faci de viu pe-aici, 
Desculţ, fără de opinci? 

— Ba, naică, eu nu te fac, 

Tu singur vini că ţi-e drag! 


244 


Zi, Mărie Mărioară, 

Ochii tăi mă bagă-n boală. 
Cum la mine privesc, 
Sutletu mi-mbolnăvești. 
Nu privi la mine des, 

Ca să mai pot să trăiesc. 
Că de-oi privi des la mine, 
Nu pot să trăiesc în lume. 


2-15 


— Măi bădită, satu-i plin! 

— Fie plin și fie ras, 

Eu de tine nu mă las! 

— Mă bădită, pentru tine 
Multe dau cu ura-n mine; 
Multe dau și mult mă-niruntă, 
Dar cine dracu le-ascultă. 


216 


Cînd te văd, mindro, pe tine, 
Tremură carnea pe mine, 
Ca peştele pe cărbune; 

Cînd îţi văd țițele-n sin, 
Picioarele nu mă ţin!... 
Si-am lăsat la moartea mea 
Să-mi vină ibovnica, 

Să-mi țină luminarea, 

Să mor cu ochii la ea. 


398 


247 


Dealule fără de nuc, 
Pădure fără de cuc, 
Branişte, poiană mare, 

II văd pe naica călare, 

Da’ mindruţa pe picioare, 
Prin ceaţă, pitiș, pitiș, 
Pin'la mindra-n aluniș 
Să-mi dea gura pe furiș. 
Să o iau pe mindra-n brață 
Și s-o iubesc cu dulceaţă. 
Mindro, cînd te văd pe tine, 
Picioarele nu mă ţine, 
Tremură inima-n mine 

Ca un peşte pe cărbune, 
Și n-are gură să spună, 
Asta nu este de-a bună! 


248 


— Ce-ai în gură, Mărioară ? 
— Mărgărit şi tămiioară ! 

— Dă-i și naichii mărgărit, 

Că ţi-l văd că a-mpupit. 

— N-are tata flori de dat, 
C-astă-vară n-a ploiat, 

Și am plătit de le-am udat, 
Cu bani de pe sărutat; 
Si-am plătit de le-am sădăit, 
Cu banii de pe iubit. 


249 


De-oi mai fi și de-oi mai fi, 
S-al doilea m-oi spovedi, 
Șapte popi mi-or trebui; 
Șapte popi cu șapte cărți, 
C-am iubit în multe părți. 
Să-mi vie ş-un pătrupop, 


Nici ăluia nu-i spun tot. 
Pătrupop că-i pătrupop, 

Și el are șapte-opt. 

Da’ vlădica că-i vlădică, 

Și tot are ibomnică, 

Da’ un diamant ca mine, 
Să n-am patruzeci pe lume? 


250 


Pusăi gînd şi jurămint, 

Să las la dracu iubit, 

Dar iar m-am gindit, 

Să mai iubesc pe la toamnă, 


Pin?’ la toamnă, pin” la iarnă. 


De la iarnă încolo, 
Să iubească cine-o vrea, 
C-am iubit eu partea mea. 


251 


Dragostea din altu sat, 

Ca piinea de cumpărat. 

Cind o cumperi, te bucuri, 

O măninci și nu te saturi. 
Dragostea din satu tău, 

E mai bună ca al său. 

Cit trăiești, tot iubeşti, 

De drum n-ai să te-ngrijeşti, 
Nici de ploi să te scutești, 
Tot lingă miîndra trăiești. 


252 


Mor, mîndro, mă prăpădesc, 
Pîn' cu tine” mă-ntilnesc; 
Numai o vorbă să-ți vorbesc, 
Inimioara-mi răcoresc. 

Săraca inima mea, 


399 


Cere doftorii să bea, 
Săricică de iarbă, 

Să dau inimii otravă. 

Pe lume să nu lumesc, 
N-am cu cine să trăiesc; 
Dacă tu nu mă iubeşti, 
De ce-n lume să trăieşti! 


253 


Verde, verde de-o cicoare, 
De s-ar face dealul vale, 
Valea o poiană mare, 

Aș da la mîndra călare. 
Mi-e drumu cu glionţane, 
Nu pot merge pe picioare; 
Mi-e drumu bulgăros, 

Nu mă pot duce pe jos. 


254 


M-am dus la trei vrăjitori, 
Toate spune că am să mor 
La Paști, pintre sărbători, 
Cind e cimpul plin cu flori. 
Da m-am dus la una mică, 
Si-mi spune să nu am frică, 
Să mi-o prind de ibomnică, 
Că ia ciobu și-mi descîntă. 


255 


Cind oi zice bob năut, 

Da știi, mindro, ce-am vorbit, 
Pe lună cînd ne-am iubit: . 
Cine-o muri mai curind, 

Să samene pe mormint 

Cite flori sînt pe pămint, 

De la cap pin picioare, 


Busuioc şi tămioare 
Busuiocul și să prindă, 
Tămiioara să se-ntindă, 
Pe noi doi să ne cuprindă, 
C-am trăit amindoi bine. 
Cind erai mai mitiutea, 
Veneam pe la maică-ta, 
Şi şedeam la voi pe pat, 
Și vorbeam de sărutat. 
De sărutat nu știam, 

Dar umblam de-l învățam; 
Și pindur'le ne spuneam, 
Căci cu sete ne iubeam. 


256 


N-am cui să dau cinci parale, 
Să-mi taie plopu-al din vale; 


Să-l pun punte peste mare, 
Să-mi treacă naica călare, 
Cu cămaşa ca o floare, 
Spălată de fată mare, 
Uscată la luminare, 

Pe-ale daichii brăţișoare. 
C-o să trec la mindra-n tară, 
Și-am să-i culeg tămiioară ; 
Tămiioara să se prindă 
Și pe noi să ne cuprindă: 
lară podu-al de pe mare 
Fie-mpodobii cu floare ; 
Floare din soare picată, 

Să cuprindă Craina toată. 


257 


Ai, mindro, să ne iubim, 
Și pe urmă să murim; 
Să ne-ngroape în zăvoi, 
Und'ne iubeam amindoi. 
Da’ ce să răsară pe noi? 


409 


Toate îlor'le din zăvoi! 
Să răsară busuioc, 

Să ne mai iubim cu foc: 
Tămiioară să se-ntindă, 
Pc-amindoi să ne. cuprindă. 
Cin” ţi-o căra apă tie, 
Să-mi fie izvor și mie, 
Da cin’ te-o tămiia pe tine, 
Să arunce și pe mine. 


258 


Fă-mă, Doamne, ce m-oi face, 
Fă-mă burmă, fă-mă inel, 

Să mă pună naica-n degețel, 
Cind să duce să se culce, 

Cu mina dreaptă-și face cruce, 
De mine minte-și aduce, 
Cum a fost gura de dulce. 


259 


Eu iubesc și bun și rău, 
Și iubesc și-un drag al meu, 
Și iubesc şi-o pristoleancă, 


Ce-o vrea Dumnezeu să-mi facă, 


Măcar la cîini să mă tragă! 
Nici atuncea n-aş uita, 

Pin' l-oi vede pe popa, 
Deasupra de groapa mea, 
Zdrăncănind cădelnița. 


260 


Verde foaie, și iar verde, 
Ce-am iubit nu se mai vede. 
Ce-am iubit nu mai uit, 
Pină m-or băga-n pămint. 


Și pe mormint, iarba verde, 
Trece mîndra nu mă vede. 
Rupsei iarba cite-un fir, 

Si-mi găsii un trandafir. 
Trandafir cu foaia creaţă, 
Muști din ea și-ţi cade greață, 
N-aș mai lăsa-o din braţă. 


261 


Cînd oi zice usturoi, 

Oi, ciobane, oi! (refren) 
Decit argat la ciocoi, 

Mai bine cioban la oi, 
Ziua cu oițele, 

Sara cu fetiţele. 

Cind o fi la moartea mea, 
Să-mi chemaţi ibomnica, 
Să-mi ţină luminarea, 

Să mor cu ochii la ea, 
Să-mi facă sicriu de plumb, 
Să mă-ngroape mai afund, 
De cinci stinjeni în pămînt, 
Să nu putrezesc curind; 

Să putrezesc la cinci ani, 

Nu fac voia la dușmani. 


262 


Busuioace, nu te-ai coace, 
Nici sămîncioară n-ai face ; 
Că din sămîncioara ta 

Mi să-ncepe dragostea. 
Tinereața mult judecă, 
Bate-o, Doamne, bătrineaţa. 
Trenule, zo, mergi frumos, 

Ce mă lași să merg pe jos! 
Să-mi beșic tălpile, 

Să-mi răresc mustăţile. 


401 


293 


Foaie verde mărăcine, 
Ce-o vrea lumea cu mine? 
Nu fac nici o stricăciune, 
Numai dragoste pe lume. 
Fa Mărie din Batoţi, 

Na la naica vo doi zloți; 
Să nu te iubeşti cu toti, 
Numai cu naica cind poţi. 


204 


Colea-n vale la Timoc, 
Unde-s flori de siminoc, 
Siminoc și de boboc, 

Joacă mindruța cu foc. 

Ai, mindro, noi amindoi, 
La umbra de la zăvoi; 
Pin' ce boii îmi pasc iarbă, 
Noi să ne vedem de treabă! 
Cind soarele va scăpăta, 
Înspre sat noi vom pleca. 
Fa, fetiţă de la munti, 

Pe mine să nu mă uiţi, 
Căci mi-e gîndul tot la tine, 
Sărăcuț și vai de mine! 
Nu-mi dă stare la mîncare, 
Nici hodină la culcare; 

Și mi-e gindul la plecare, 
Ca să te-ntilnesc în cale, 
Doar o vorbă să-ți vorbesc, 
Inima să-mi răcoresc. 
Dragostea cu ce să-ncepe ? 
Vara, din busuioc verde, 
larna, din sin de la fete, 


lar toamna de la neveste... 
Cind la tine mă gîndesc, H 
Din picioare mă topesc, d 
Ca o lumină de ceară, 

Vara-ntr-un amurg de seară! 


205 


Toate fetele că-mi zic 
Să mă ia de ibovnic; 
Da eu zic, 

Incă sint mic, 

Să mă lase să mai cresc, 
Ca să pot să le iubesc. 


268 


De-oi trăi cit oi trăi, 
Fată mare n-oi iubi, 
Ș-oi iubi o copiliţă, 
Să fiu vara cu drăguţa 
Și iarna cu nevăstuta. 
Fata mare să mărită 
Și rămii cu gura îriptă. 


267 


Mindra mea cu timpla trasă 
Și cu cămașa aleasă, 

Mi-e drag să mi-o chem acasă. 
Să mi-o iau sara de mînă, 
Să mă plimb pe la grădină, 
Să-i aştern o bolbotină, 

Să mi-o iubesc cite-o lună, 
De cinci ori pe săptămînă. 


263 


De ce, Doamne, n-am murit, 
Cind am fost copil mic, 

Că nimica n-am știut! 

Dar acuma nu mai mor, 
Că-mi dau fetitele flori, 
Nevestele ochișori, 

Și nu mă lasă să mor, 
Legănat pe pieptul lor, 

De-aia eu nu vreau să mor! 


402 


269 


Luna jos pe pajiște, 
Badea dus la dragoste; 
Luna sus de-o azvirlită, 
Badea dus l-a sa iubită. 


270 


Da n-auzi, tu, fa nevastă, 
De la val de casa noastră, 
Răsărit un pom în coastă, 
A început să înilorească! 
Da' dușmanii l-a aflat, 
Din tulpină l-a tăiat 

Și dragostea ne-a stricat! 
Zo, mă rog, mîndro, de tine 
Să iei cita apă-n gură, 
Udă pomu la tulpină, 

Ca să dea din tăietură, 
Facem iar dragoste bună. 


271 


Lină verde pelinită, 

Colea-n vale-n grădiniţă, 
Frumos doarme o fetiță! 
Cu stînga este pe tîìță, 

Da’ cu dreapta este pe piept, 
Rău îmi pare s-o deştept. 
Lină verde trei lalele, | 
Și-apucai pe drum la vale, 
Mă-ntilnii c-o fată mare: 

— Fată ești, sau ești nevastă? 
— Nu sint fată, nici nevastă, 
Nici zină din ceri picată, 

Și sint fată de pe mare, 
Care mă iubește, moare! 
M-a iubit un căpitan, l 
l-a plesnit calu-n maidan ; 
M-a iubit un văr de-al meu, 


Și l-a bătut Dumnezeu ; 
M-a iubit și un dănac, 
Pină sara l-a-ngropat ! 


272 


Fetiţă frumoasă, 

La picioare groasă, 
La față frumoasă, 
Geaba ești frumoasă, 
Cind te ţii măroasă; 
Și naica-i frumos, 
Ma nu e măros ! 

La vale, pe vale, 
Este-o casă mare, 

Cu ușa la vale, 

Cu fereastra-n zare. 
Care-n ea şedea ? 
Ședea o fată mare, 
Ședea și cînta, 

Codrii dezmierda ; 
Cum cînta vresnit, 
Frunza-ngălbenit ; 
Cum cînta milos, 
Intorcea frunza pe dos; 
De întoarce românește, 
Inima-ţi topește ! 
Cintă şi coboară, 

In răsărit de soare, 
Te scoală din toale, 
Fără cingătoare. 

Da' cine-auza ? 
Ciobănel din piatră, 
Dumnezeu să-l bată! 
— Vin’, mă ţuc-o dată, 
Că și eu mi-s fată; 
Dracului te duci, 
Dacă nu mă tuci! 

— Nici eu nu mă duc, 
Pînă nu te tuc ; 

Pe tilva cu flori, 
lubești pină mori. 


403 


273 


Cit fusăi tinăr dănac, 

Purtai calu-nzorzonat ; 

După ce mă însurai, 

Vindui calu pe mălai, 

lar îrinele pe lapte dulce, 

Să-l dau mindrii să-l mănince. 


274 


Verde și iar de-un bujor, 

De trei zile trag să mor; 
Fetele imi dau ocol, 

Mindrele s-au strîns sobor. 
Rău le pare c-am să mor, 
Și cîntă de să omor. 
Ele-ntreabă und: mă duc, 
Eu răspund la cîmpu-al lung. 
Alta-ntreabă de vin curind ? 
Da’ eu le răspund plingind: 
— Să am bani de cheltuiată, 
Aș veni la primăvară, 

Cu chite de tămiioară, 

Să dau la mindre pe-aiară. 
Cind oi zice foi de linte, 
De-ar îi mindrele cuminte, 
Pe naica ele să-l cînte, 

Cu trei zile înainte, 

lar neicuța să  le-asculte. 
Cine îmi plinge în frunte, 
Mă scol s-o sărut cu dor, 
Și cu aia să mă-nsor. 


275 


Bate vintu sălciile, 

Să pornească șeicile ; 
Să pornească șaica mea, 
Pin: la Măria-n Corbova. 


Da-n Techia valea-i mică, 
Toţi copii cu ibomnică; 
Merg cu şaica făr-de frică, 
Pe valuri de Dunărică. 


276 


— Cine-mi merge pe colnic, 
Răsucind la borangic ? 

Cine răsuceşte trei zile, 

Da’ n-are pe fus trei fire? 
— Mindruța mea cea din vale, 
Ce mă-ntilnește în cale! 

— Ce cați, fată, pe colnic? 
— O vacă şi-un vitel mic, 
Şi-un pustiu de ibomnic, 

Ce-mi era de cînd e mic. 

— Ce caţi pe cîmpu-al cu flori ? 
— Să culeg niște bujori. 

— Da ce porţi în sînul tău? 
— Mere pentru iubitul meu. 


— De ce mergi p-ingă Timoc? 


Ca să ne iubim cu foc. 


277 


Cind oi zice trei masline, 
De-oi gîndi, mîndro, la mine, 
Cum și eu gindesc la tine, 
N-ar mai fi păcat pe lume; 
Ne-am iubi şi ne-am făli, 
Peste flori ne-am tăvăli. 


278 


Ţine, Doamne, soare-n sus, 
Să mă văd cu mindra dus; 
Ține, Doamne, curcubeu, 

Să mă sui la Dumnezeu, 
Să-mi spui eu păcatele, 


404 


Ce-am făcut cu fetele. 

Ai, fetiță în alt sat, 

Ce-am cerut tu nu mi-ai dat: 
Am cerut pine cu mere, 

Tu ai dat buzele tele; 

Am cerut pine cu miere, 
Tu mi-ai dat ţiţăle tele. 

Ai, fetiţă cu cojoci, 

Cu mine să nu te joci! 


279 


Foaie verde rug întins, 
Mă culcai la drum nadins. 
Mă culcai și mă sculai, 

Și pușca o luvai... 

Și plecai pe drum la vale, 
O-ntilnii pe mindra-n cale, 
Pusei mina,-i luai o floare ; 
O pusei la cingătoare, 
Să-mi ţie vara răcoare. 


280 


Cuculeţ cu pană-albasiră, 

Ce baţi noaptea la fereastră ? 
Că nu-s fată, nici nevastă, 
Da-s dănac să te iubească! 


281 


Miîndro, cîrtogelu nostru 
A uidit pustiu pe coastă! 
Cum îl udă ploile, 

Rasar viorelele. 

Flori mindre cu tămiioară, 
Te-am iubit acolo-o vară. 
La cirtogu-al din mijloc 
S-a făcut vatră de foc 
Și-a răsărit busuioc. 


De-or ieși negru pămînt, 

Să știi că m-am prăpădit; 
De-or ieși verde rotat, 

Să știi că te-am sărutat. 


282 


Hei Sibiu, Sibiu, Sibiu, 
Oraș mare și pustiu! 
De trei ori te ocolii, 
Ce cătai eu nu găsii. 
Cătai fluturi și mărgele, 
Și ciorapi cu găurele ; 
Să dau la mindrele mele, 
Ce m-am iubit eu cu ele. 


283 


Ardă-te focu de Dii, 

De trei ori te ocolii, 

Ce cătai nu găsii. 

Cătai pene și mărgele, 

Să-i dau Măriuţii mele, 

Să le bage-n sîn la piele; 
Să mă joc cu titele, 

Ca popa cu cărțile. 


284 


Cind oi zice foi de prun, 
Trece Anica pe drum, 
Primenită că era, 

C-un bărbat că să-ntilnea, 
Da bărbatu că zicea: 

— Trage-ţi, Anico, broboada, 
Cam pe ochi, cam pe sprincene, 
Că mă bagi în multe rele; 
Cam pe coada ochiului, 

Izvoru păcatului. 


405 


285 


Drăguța cu pălărie, 

Suie-n deal la vie. 

Drăguţa scurtă și groasă, 
Punea-o-aș picior la coasă. 
Ziua să cosăsc cu ea, 
Noaptea să o-aștern cu mine, 
Toate junghiuri să-mi aline. 
Pintre gard, pintre stobori, 
Văzui ochi-ai negrișori ; 
Ochii negri ca neghina, 
Rupsă inima și splina. 


286 


— Fa văruică, und’ te duci? 
Parcă mi te duci la bilci, 
Numa-n fustă și-n papuci; 
Da' neichii ce să-i aduci? 
— O mărămuţă cu nuci 
Ș-o rochiţă largă-n poale, 
Și strimtă la ţiţişoare. 

Țiţe mici cu bondorele, 
Zo, ar mușca naica din ele, 
Ca dintr-un fagur de miere. 


287 


Zice mindra că nu-i plac, 

Că n-am toale de bumbac; 
Dar nici ea nu-mi place mie, 
Că nu poartă pălărie 

Cu plătică vișinie. 
Fir-ar diavolului să fie, 

Și ea și pălăria, 

Cu plătica de pe ea, 

Rupsă neichii inima ; 

Ea mi-o rupsă, ea mi-o leagă 
Cu fir de mătasă neagră. 


288 


Mindră albă, cîrpă albă, 
Trinti-m-aș cu ea pe nalbă, 
Să mă joc cu ţiţele, 

Ca şi gutuiţele, 

Și s-o sărut în gurită, 

Și să mi-o muşc de limbuţă. 
Ea pe mine, eu pe ea, 

Ce mai dragoste era! 

Eu pe ea și ea pe mine, 

Ce mai dragoste pe lume! 


289 


Foaie verde viorea, 

N-am, mîndro, pe unde da, 
Să nu-ți mai văd căşcioara. 
Arsita de potecea 

Mă duce la casa ta, 

Sara și dimineata. 


290 


Nu fi, mîndră, supărată, 
Că te-am sărutat odată ; 
Multă lume e-nșelată, 

Da’ tu să nu fii o dată: 

O dată, de două ori, 

Să-ţi cad pe brață să mori. 


291 


Foaie verde mărgărit, 

Hai, mindro, cu mine-n cring, 
Că nu-s lup să te măninc; 
Or un cîne să te rup, 

Şi-s voinic să te sărut, 


406 


Să te satur de iubit. 
Să te iubesc voinicește, 
Să-mi zici mine bogdaproste. 


292 


E mult de pe la săpat, 

De cînd nu te-am sărutat: 

E mult de la strîns de fin, 

De cind nu t-am pus miîna-n sîn. 


293 


Fă mîndruțo, păr sucit, 
Șezi la noi dacă-ai venii; 
Nu umbla să mi te duci, 
Mai bine-n brață m-apuci. 


294 


Rabdă, inimă, și taci 
Ca pămintu care-l calci. 
Fii, inimă, răbdătoare, 
Ca pămintu su’ picioare. 
Că n-oi trăi cît lumea, 
Și n-oi stăpîni țara. 
Ș-oi trăi o zi şi două, 
Și m-oi topi ca o rouă. 


295 


Păsărică de pe luncă, 

Du-te la mindra și-i cîntă, 
Spune-i să se poarte bine, 
Că nu ştii moartea cînd vine ; 
Și vine ca o nălucă, 

Și nu știi de nu te-apucă, 

Și te ia pe-o cale lungă; 
Cale lungă, depărtată, 

Unde n-ai fost niciodată. 


296 


Inimă de putregai, 
Spune-mi ce durere ai; 
Scot cuţitu şi te tai, 

Dacă pace nu ai! 

Inimă, fii răbdătoare! 

Ai mînca, da nu ţi-e foame ; 
Ai doruri, dar nu ţi-i somn, 
Da' pe mine mă omori! 
Fii, inimă, răbdătoare, 

Că-ţi pun lacăt la picioare ; 
Stai, inimă, la un loc, . 
Că-ţi pun lacăt la mijloc. 
Lacăte să-i pun o mie, 
Inima lucră ce știe. 


297 


— Nito, fata maichii, 
Da’ unde mi-ai fost? 
— Trandafir am luat. 
— Da cui i l-ai dat? 
— Cui m-am lăudat. 
— Nito, fata malchii, 
Da vezi und-te-ai dus ? 
— La catu-al de sus. 


298 


Cînd oi zice mărgărit, 

Mă uitai la răsărit; 

Văd primăvara venind, 
Colţu la iarbă crescînd, 
Margu-n coşere zbierînd. 
Văzui primăvara vine, 
Pusei plugu pe rotile, 
lepingeaua pe colibe. 
Cind oi zice de-un susan, 
Luai boii şi-i înjugai, 


407 


Și caii mi-i înhămai, 

Luai plugu și brăzdai, 

La Mărița-n bătătură, 

Ca să-i fac inimă bună. 
Cind oi zice fin de rouă, 
Trăsăi una, trăsăi două, 
Detei . de-o dragoste nouă. 
Una veche și-alta nouă, 

Să le iubesc pe-amindouă; 
Și pe-a nouă s-o iubesc, 

Și pe-a veche s-o cinstesc. 
Cînd oi zice foi ca rugu, 
Să văd a doarat cu plugu, 
Să iau cămașa ca îulgu, 
Să pun şaua tot pe murgu; 


Să mă-mplimb pe cîmp de-a rîndu, 


Să vedem cum merge cîmpu. 
Văzui cîmpu merge bine, 
Ce mai veselie-n lume! 
Ţine-mă, Doamne, pe mine, 
Numai zece ai de zile, 

Să trăiesc cu mindra bine; 
Să văd doi pui pe lingă mine, . 
Petrecînd şi trăind bine. 
Averea mea cui rămîne ? 
Să rămiie la ficiori, - 

ă văd pe toţi negustori, 
Să rămiie la vo fată, 
Să-mi dea turtă citeodată. 


N 


299 


Zău, mi-e drag de primăvară, 
Viorele-nfloare iară, 

Și păsăr'le cîntă-n sat, 

lar mîndrele stau pe pat, 

Cu buzele rumenite, 

Cu sprincenele cănite. 

Eu mă uit și o privesc, 

Cind s-o prind să mi-o iubesc, 
Măcar să mă prăpădesc, 


300 


— Foaie verde rug întins, 

Ce stai, murgule, cam trist, 
Ori că-n chingă-n ești prea strîns ? 
— Ba-n chingă nu sînt strîns, 
Ș-am aflat c-oi să mă vinzi. 
— Ardă-l focu de vindut, 
Nu e vorba de vindut, 

Și e vorba de iubit. 
'Ndeamnă, 'ndeamnă, murgule, 
Colea-n vale la Cerneţ, 

Mi să face-un bilciuleț, 

De fete și de băieţi; 

Să-ţi cumpăr un îrîuleţ, 

Să te ţii cu el măreț. 
Friulețu de mătasă, 

Impletit de miîndra-n șasă. 
— Ardă-l focu de-ndemnat, 
Că tot așa am îndemnat... 
Unde ajungi, mă legi de gard, 
Tu te bagi în cafenea 

Şi beai rachiu cu căfea, 

Și-ți iubeşti mindruţa ta. 
Cum ţ-ă drag cu miîndra-n sat, 
Și mie cu traista-n cap: 

Ţ-ă drag cu mîndra pe mină, 
Și mie cu ieslea plină. 

Cînd oi zice iarbă verde, 

De care mi-e dor și sete, 

Nu mi-l văd și nu mă vede! 
Dară-asară mi-l văzui, 
Minca-l-ar daica de pui, 
Şedea-n uşa grajdului, 

Da grăunţă calului. 

— Mănincă, calule, iute, 
M-aşteaptă mîndra la punte. 
Foaie verde trei lămii, 

La Jii, murgule, la Jii, 

La fete cu ochi căprii, 

Și oprege cheștenii, 

C-aci, murgule, rămii ; 

Or te vind, or te mănînc, 


498 


Că-ndărăt nu te mai duc. 
— Foaie verde matostat, 
Stăpine, nu ț-ă păcat, 

Că trei ai te-am legănat, 
Paisprezece te-am purtat, 
Pe-unde ţi-a fost pe plac. 
Cînd intram cu tine-n sat, 
Nu-ncetam din rinchezat, 
Și mindrele din oitat. 
Pleticeam picioarele, 

Ca toate șoimanele ; 

Te privea mindrele 

Din toate oboarele. 

Te băgai în cămară, 

Mă lăsai legat afară; 

Te iubeai cu mindrele, 
Eu rodeam zăbrelele 

Da’ grăunță, stelele. 


301 


Unde-o văd pe mîndruţa 

Că-nălbește pinza, 

Albă ca și lebăda, 

Imi sacă inimioara. 

Unde-o văd pe mîndruța 

Că-şi sumete rochita, 

De să văd picioarele, 

Și m-apucă frigurile. 
Unde-o văd pe mîndruța | 
Că-și tot spală faţa, | 
Cînd văd cămaşa despicată, 
Tot în fluturi lucrată, 

Stau în loc și o privesc, 

Din picioare mă topesc. 


302 


Spune-mi dragă, ce gindești, 
Spune-mi dacă mă iubesti ; 
Ochi-mi negri ca murele, | 


Lucitori ca stelele. 

Trecui codru colo-n şes, 
Găsii mindră pe ales, 
Cu ochii de neghiniţă 

Și fața de garofiță. 

Sint drăguță şi frumoasă, 
Iti pot fi dragă mireasă; 
Căci fetele din Timoc, 

Zo, iubesc cu mare foc! 


303 


Dealule, făcea-te-ai luncă, 
Braniștea poiană lungă, 
Să-mi văd mindra unde lucră 
Și de prînz unde mănîncă, 
De namiaz unde să culcă, 


Ca să mă duc să-i fac umbră. 


Că mi-o arde soarele, 
Și-şi pătează buzele, 

Ce sînt moi ca frunzele, 
Da’ dulci ca cireșile, 
Ca fraga primăvara, 
Cind mi-o rupe măicuța, 
Să-și răcorească guriţa. 


304 


O dealule, vale, luncă, 

Să văd miîndra unde lucră, 
Și de prînz unde mănîncă, 
De namneaz unde să culcă, 
Ca să mă duc să-i fac umbră. 
Să n-o ardă soarele, 

Să n-o bată vintur'le, 

Să-i păteze buzele, 

Ochii și sprîncenele, 

Gitu cu mărgelele, 

Alea-mi fac plăcerile. 

Geaba, neică, geaba, dragă, 
Geaba duci căciulă neagră, 


Că nu sărut fața albă. 
Faţă albă ca șotranu, 
Ochii negri cum cătranu, 
Buze negre ca mărgeanu, 
Dinţii ca mărgăritaru. 


305 


Lină, verde viorea, 

Lină, Lină, mîndra mea, 
Mor şi nu te-aș mai uita, 
In inimă te-oi purta. 

Că la tine gura-i dulce, 
Nu găsesc pe un' mo-i duce... 
Lină, Lină Cătălină, 

Eşti frumoasă ca o zină, 
Floricică din grădină, 

Mult ești tînără copilă ; 
Vino, vino, pîn’ la mine, 
Să-ţi facă naica un bine. 

Și să nu fi supărată 

Că te-am sărutat o dată ; 
Multă lume-i înșelată, 

Da’ tu să nu fii o dată? 

O dată, de două ori, 

Să-ţi cad pe burtă să mori; 
Să mă-ngropi în floricele, 

Și să privim cătră stele! 
Lino, Lino Cătălină, 

Tu ești tînără copilă! 
Frumoasă ești ca o zină 
Da' eu nu am nici o vină. 
Floricică din grădină, 
Vino, vino pîn’ la mine, 
Pin” la stratul al cu flori, 
In grădina cu bujori. 


306 


Tu, badeo, așa-i gindit, 
Că pentru că sînt negruţă, 


Mă bucur să-ți fiu drăguță. 
Și tu, badeo,-așa-i gindit 
Că eu sînt floare de găsit, 
Țiie de batjocorit! 

Ce crezi, badeo, tu, că cu 
Mă topesc de doru tău? 
Că nici un pas n-aş păși, 
Și altul mi-aş găsi; 

Și mai bun și mai bogat, 
Nu ca tine deșelat! 


307 


Suflă vîntu alinat, 

Il cunosc că nu-i curat, 
E de la badea minat, 
Dintr-o grădină cu flori, 
Unde scrie-un scriitori. 
C-o mină pe cartie scrie, 
Cu alta îmi face mie: 

Să mă duc în primărie, 
Să mă-nvăţ cu el a scrie. 
Scrie badea pe artie, 

Și cind scrie, mă mingiie; 
Cind cetește, mă topeste, 
Cu ceriu mă potriveşte. 


308 


Fată, zău, răruță la geană, 
Deasă la sprinceană, 
Leliţa mea ! 

Leliţă săltiță, 

Albă porumbiţă, 
Mărie fetiță, 

Leliţa mea! 
Deșchide uşita 

Ca să-ţi fur gurita, 
Să-ţi sărut cosita, 
Leliţa mea ! 


4i0 


309 


— Mărioară şi Mărie, 

Gura ta tivilichie, 

Cu buzele nărămzii 

Și țitele durdulii, 

Spune-mi, neică, cui le ţii? 
— Lui nea Ion din vii! 

— Dar guriţa cui o dai? 
— Tot lui lon din plai! 
— Mai dă-mi-o şi mie, 
Să mi-o ţin cu chirie, 
Pin' la Stă'Mărie 

Cind se coace boaba-n vie, 
Lămiii și strugurași, 
Braghină și corbănași, 
Ochi-ţi negri, mînca-i-aș, 
Toată viața să mi-i lași. 
Ochii negri ș-o sprînceană, 
Năluca cea de sub geană; 
Obrăjiorii rumeori, 
Păru-mpodobit cu flori. 


310 


Vine doru și mă-ntreabă, 

La îfereasta din ogradă 

— Acas' ești, mindruto dragă ? 
— Acas' da’ m-am supărat 
Că măicuţa m-a certat 
Pentru bade-al meu din sat. 
Și-am zis verde de-un țugrui, 
Ca bădiţa altul nu-i, 
Numa-n codru este-un brad 
Așa subțirel şi-nalt, 

Și la toată lumea drag. 


31|! 


Firicel de iarbă moale, 
Tot trecînd din deal în vale, 
S-a luat lumea la mirare, 


Că-s fudul şi mă ţin mare. i Dar și muma așa-mi zicea: 


Nu iubesc pe fiecare, — Lasă, maică, pe asta, 
Numai pe mîndra din vale, Satu-i larg și fete are, 

Că-i frumoasă, bat-o, Doamne, Și urîte și frumoase, 

Te face de mori de foame! Cată-ţi alta mai aleasă ! 

Și de foame și de sete, Lasă tu pe-a păcătoasă, 

Cu îîntîna la perete. Nici nu-ţi mătură pin casă! 
Da’ nici naica nu-i urît, — Mumă, mumă, muma mea! 
Amiîndoi ne-am potrivit. la taci, mumă, nu vorbea, 

Și la ochi, și la sprîncene, De nu-mi îringe inima! 

Ca doi golumbei la pene; Ceru-i larg și stele are 

Un golumb și-o golumbiță, Luminoase,-ntunecoase, 

Cînd se sărută-n guriță. Nu sint ca mîndra frumoase. 
312 314 

Frunzuliță foi de mac, Mindra mea a frumoasă, 
Pe drumu care mi-e drag, Cu cîrpa luminoasă, 

Treabă n-am și calea-m fac, Cu cărarea la o parte, 

Ca să văd pe mîndra-n prag, Să te cunosc dintr-alelalte, 
Cu cîrpa galbină-n cap, A cu ochii luminoși, 

Cu zulufii retezat Și mă scoală la cocoși. 

Ca să facă la necaz, Floricică de pe munte, 

Păru pe frunte-a lăsat, Ce ești neagră și uscată, 

Și mi l-a făcut inele, lar de ploaie ești ploiată, 
Legătura cu mărgele, lar de vint scuturată, 

Pe pofta inimii mele, lar de dăicuța călcată? 
M-a-mbătrinit făr’ de vreme. Nu-s de ploaie ploiată, 

Văd bine c-am îmbătrînit, Nu-s de vint legănată, 

Și nesătul de iubit; Nu-s de doică călcată; 
Da’ mi-e frică că mor mine, Ma la rău loc eu mi-s dată, 
Rămîn mindrele de mine. In livadă după piatră. 


Floricică din răzor, 
Mult ești plină de dor; 


313 Nu e doru cum să fie, 

Ma e doru mare cîne, 
Trecui aseară la clacă, Peste șapte dealuri vine. 
Mi-o găsii pe mîndra-n poartă. Vino, dor, vino mărior, 
Eu la mîndra cînd strigai, Tot la mindra prin obor; 
Mindra mea nu răspundea, Floricică de pe sclad, 
Lăcrămi din ochi-și vărsa ; Mult ești plină tu de drag. 


411 


315 


Cind oi zice de-o secară, 
Mă-ntilnii c-o fetișoară, 
Cu cosita gălbioară, 

Cu mijloc de trestioară. 
Rupe-i, Doamne, cosita, 
Că mi-a rupt ea inima. 


316 


Cind oi zice o sipică, 

Am o mică ibomnică, 

Aş iubi-o și mi-e frică. 
Aş lăsa-o de-ar mai crește, 
Și done mă prididește, 
Unde văd ochii ca mura, 
Mă apucă dor asupra. 

Are ochi ca niște stele, 

Şi sprincene subțirele; 
La git şire cu mărgele, 

Și obraji cu ruminele; 
Ţiţă mici și bondurele, 
Şedeau pe bratele mele, 
Pînă mor nu-mi uit de ele. 


317 


Frunzuleană îoi de măr, 
Cite stele sint pe cer, 
Toate pin’ la ziuă pier. 
Numai luna și c-o stea 
S-a slobozit raza-ncoa ; 
Si-mi ține mie lumina, 
Pînă-mi iubesc mindruta. 
Eu tînăr făr' de mustată, 
Mindra fără pui la brată, 
Cu-ale tite gogoneață ; 
Nu i-aș da drumul din brată, 
Pin' mă satur de dulceaţă. 


412 


318 


Lină verde de-un lăcson, 
Scoală-mă, mindro, din somn, 
Da’ dă-mi guriţă că mor. 
Gurita şi buzele, 

Ce sint moi ca frunzele, 

Și dulci ca smochinele. 

Fa Mărie, Mărioară, 

Ce nu te lovește-o boală, 
Să te culci la naica-n poală, 
Să-i dai naichii gurișoară. 
Guriţa și buzele, 

Că sînt buze zugrăvite, 
Și-n cîntar sînt cîntărite. 

In cîntar de la fterar, 
Păstrate de domnii-ai mari. 
Ce mai vreme de iubit, 

Cu miîndra sint gilcevit 
Pentru lucru de nimic: 
Pentru un inel de-argint, 
Pentru el că i l-am îrînt. 
Grimna de la stinga, 

Aia-mi rupse inima. 


319 


Fire-ai naibii, Mărioară, 
Cine te-a scos în poiană, 
Naltă ca o buruiană, 
Frumoasă ca o icoană! 
Naltă ești, frumoasă ești, 
Da’ nu știi să te iubeşti, 
Te iubești două-trei zile, 
Si-mi stă gindul tot la tine. 
Marioară de la Gorj, 

Cu cămașa cu boboci, 
Lasă poalele mai jos 

Că ne-ai omorît pe toți. 


320 


Ai, fetiță de la Bor, 

Cu ciorapu roșior, 

Ai, fetiță de la munte, 

Cu percita jos pre frunte, 
Nu ţi-am spus, fetiță, spus, - 
Cind îs oamenii mai mulți, 
Tu la min’ să nu te uiţi; 
A cind îs mai puţinei, 

Tu să caţi în ochii mei. 
Ochii mei sînt ca și-ai tăi, 
De e drag naichii de ei. 
Ochii tăi mă bagă-n boală, 
Da’ sprincenele mă scoală. 


321 


— Spune, miîndro, ce-ai beut, 
De n-ai mai îmbătrînit ? 

— Am beut lapte de cuc, 

Și iubesc tot ce apuc! 

Mi-a dat lapte cu oala, 
De-aia-i dulce gura-aşa, 
Mi-a dat lapte cu paaru, 
Gura-i dulce ca zaaru! 


322 


Cite fete-s bănăţene, 
Toate-s mîndruţele mele ; 
Și la bine şi la rele, 
Cu foc le iubesc pe ele. 
Că fata bănăţeană 

li mindră la sprînceană, 
Miîndră, mîndruleană, 
Ea-i ca o cocoană. 

Cind îi zici de furcă, 
Ea pe loc se culcă, 
Toaca-i bate-n dungă, 


413 


Doru s-o ajungă. 

Dacă vreai dragoste-aprinsă, 
Adu-mi gura neatinsă 

Și-o inimă de Sinzeană 

Ca apele de izvoară. 


323 


La podu cu zalele, 
Răsărit-a soarele. 

Nu mi-e soare răsărit, 

Da’ mi-e badea-mpodobit, 
Cu podoabe de argint, 

Ce n-am văzut de cînd sînt. 
Dă-mi, badeo, cheitele, 
Să-mi deschid portițele ; 
Să-mi iau cununiţele, 

Să-ţi dau curpiniţele. 


324 


arm apa 17 tav am eg e zare ei stirea: marii ap iai IG me iri iis mate aie 4 


lată-l, iată-l suie dealu, 
Că-i cunoaște daica calu; 
Calu negru, armăsar, 
Voinic negru şi codrean, 
lată-l, iată-l suie dealu, 
Că-i cunoaşte daica calu; 
Calu negru, porumb cret, 
Voinic tînăr şi iubet. 


325 


Ai, mîndro, să ne iubim, 
C-amîndoi ne potrivim 

Și la ochi și la sprincene, 
Ca doi porumbei la pene. 
Ai, mîndro, să dăm mina, 
C-amindoi sîntem la una: 
Eu n-am tată, tu n-ai mamă, 
Amiîndoi sîntem de-o samă. 


Mă găseşti tu mort la poartă, 
Că nu-mi dai dragostea toată! 
Nu ţi-am spus, mîndro, ţi-am spus, 


Mindro, sprincenele tale, 
Pene de privighetoare : 
Cind le sui, cind le ridici, 


Rău la inimă mă strici: 
Cînd le sui, cînd le cobori, 
Din picioare mă omori. 


326 


Frunză verde mărăcine, 
Zău, acuma trăiesc bine, 
Cu bădița lingă mine. 
Cind îl văd dumineca, 
Mi să rupe inima; 

Cînd îl văd în capu gol, 
Parcă e un domnișor. 

Că e cu păr retezat, 

Nu-i fecior ca el în sat; 
Cînd mă uit în fața lui, 
Știi, ca spuma laptelui !... 


327 


Trece naic-al meu călare, 
Cu cămaşa ca o floare, 

Cu pălăria pe-o nare, 

Unde-l vede, daica moare! 
Cu briu cel roșior, 

Cu papucii gălbiori ; 
Cămașa cu floricele, 
Parcă-i ceru plin de stele! 
Cite fete cu mărgele, 
Toate-s drăguțele mele ; 
Cite fete-s cu cercei, 
Toate-s fluturașii mei. 

Nu ţi-am spus de-atitea ori, 
Să nu porți cîrpa cu flori, 
Că mă faci să mă omori, 
Cu tine de subțiori ? 

Nu ţi-am spus, mîndro, odată, 
Să nu porţi cîrpa vărgată, 


414 


Pe vale de Timoc în sus, 
Unde-s oameni mai mulți, 
La mine să nu te uiţi? 
Da’ unde-s mai puţinei, 
Să te uiţi în ochii mei, 
Că sint negri ca ș-ai tăi, 
Și ghicești gindul în ei! 

Că la mine cînd priveşti, 
Fruntea cînd ti-o încrețești, 
Naica ştie ce dorești, 

Ce dorești și ce iubeşti ! 
Dorul meu şi-al dumitale, 
Facă-l Dumnezeu o îloare; 
O floare mirositoare, 

S-o poarte la cingătoare, 
S-o pun noaptea-n sin la mine, 
Și să mă visez cu tine; 

Să zburăm ca rîndunele, 
Să ne iubim pintre stele ; 
Pintre stele și luceteri, 
S-ajungem în vîrf de ceri; 
Amindoi să ne iubim, 

In zori iară s-o pornim. 


328 


Mindro, mindri-m-aș cu tine, 
Nu mai mult, un an de zile, 
Să fac un copil cu tine, 

Să samene-așa ca mine: 

Și la ochi și la sprincene, 

Și la` dragostele mele. 


329 
Lină verde colălie, 


Păsărică alburie, 
Treci la naica-n Bugărie 


Că mi s-a copt strugurii-n vie; 
Și s-a-nvăţat mierla neagră, 
De mănîncă via-ntreagă ; 

Și s-a-nvăţat golumbeii, 

De mănincă strugureii ; 

Și s-a-nvăţat pupăza, 

De-mi ciocnește viala. 


330 


Mindro, cum să facem noi, 
Să ne iubim amindoi? 

— la-ți pușca și doi copoi, 
Doboară-n vale-n zăvoi; 

Că eu vin cu cei doi boi, 
Să ne-ntilnim amîndoi. 

— Pină boii-o paşte iarbă, 
Noi să ne vedem de treabă ; 
Pînă boii mîncă fin, 

Iti culeg mere din sîn. 

Ce n-a lăsat Dumnezeu, 

Ce iubesc, rămîie-al mcu, 

Și să mor cînd oi vrea eu; 
Nici atunci și nici atunci, 
Cind o face plopu nuci. 

Ce n-a lăsat sfintu soare, 

Să vie mindra pe răcoare: 
Să vie la moartea mea, 

Și să-mi ţie luminarea. 

Eu s-o văd, apoi să mor, 

a mă sărută cu dor; 

mor cu mindra-'ngă mine, 


E 
S 
Că m-am simțit cu ea bine. 


ă 
ă 


331 


Cînd oi zice trei surcele, 
Voi, voi, mindrele mele, 
Să veniţi cîteșitrele, 
Veniţi pe urmele mele. 
Veniţi miercuri, veniţi joi, 


415 


Să ne răfuim și noi; 

Veniţi azi şi veniți mîine, 
Numai să ne iubim bine. 
Poate s-o-ntimpla să mor, 

Să nu-ţi mai uidesc dator; 
Să-ţi iei gura înapoi, 

Cu buzele tale moi. 

Să ne știm de-aci răzniţi, 

De depărtări înghiţiţi ; 

Că eu ce v-am dăruit, 

Aia v-am și făgăduit. 

V-am dat, mîndrelor, cercei, 
Ca să vă mindriţi cu ei; 
V-am dat mîndre flori de crin, 
Să le purtaţi p-iîngă sin; 
V-am dat mărgele de mărgean, 
Să ne iubim peste-un an. 


332 


Lină verde tămiioasă, 

Dor, Doriţo lele! 

Zo, mi-e dragă primăvara, 
Cind văd miîndrele pe-aiară, 
Dezbrăcate-n pielea goală. 
E frumoasă și toamna, 
Da’ e toamnă friguroasă, 
De intră mindrele-n casă ; 
Și din casă intru-n sobă, 
Și nu iasă-afar* la vorbă. 
leși, mîndro, sara pe lună, 
leși, mîndruțo, la fintină, 
Să-mi dai apșoară de-a bună, 
Și limbuţa, vezi, din gură. 


(refren) 


reincepe eri im zeama pă it nr erei tii Pai ie 


Za Zi e arene rea ae 


333 


Mitrăniţă, Mitrăniţă, 
Fă-ţi braţele grădiniţă, 
lar titele lubenită ; 

C-am să mă bag pîndăraş, 
Să le păzesc, minca-le-aș! 


334 


Cite mindre-n braţe-am strîns, 
Toate după mine-au plins; 
Dar pe cite și le-oi stringe, 
Toate după mine-or plinge! 
Pusei ochii și pe tine, 
De-oi scăpa, să fiu ciine! 
Să-ţi fiu cîine, lege rea, 

De n-oi purta frica mea! 
Să-ţi fiu ciine călători, 

De nu te-oi face să mori! 
Să-ţi fiu ciine-n patru brinci, 
De nu te-oi face să plingi! 


835 


lubeşște, neică, iubește, 
lubeşte și nu postește ; 
lubește și bun și rău, 

Să fie pe placul tău; 

Pe urit şi pe frumos, 

Şi să nu te ţii fălos ; 

Cu uritu-ţi faci pomană, 
Cu irumosu îţi faci fală, 
Ce n-a lăsat Dumnezeu, 
Ce iubeşti să fie-al tău ?... 
C-am iubit o păpușică, 
La inimă mă despică. 
Cind oi zice de-o sultină, 
Inima-n mine suspină ; 
Cum te lăudai spre mine, 
Că n-ai pe nima pe lume !... 
Cind oi zice de trifoi, 
Venii aseară la voi 

Şi te găsii între doi, 
Aşa fu vorba-ntre noi? 
Unul te ținea de mină, 
Altul te sărută-n gură; 
Unul te sărută-n gură; 
Unul te ţinea de ţită, 

La altu-i dădeai guriţă. 


416 


336 


Bate vintu sălciile, 

Să pornească șeicile 

Pe apa Timocului, 

Pe sub umbra codrului. 
Timocul, țară frumoasă, 
Cine intră-n ea nu iasă! 
Are cimpii de mătase 

Și fetiţele frumoase, 
Impodobite cu flori, 

Și obrăjori cu bujori; 
Da-n cosiţă romaniţă, 

Că sint fetiţe de viță. 
Cine, mîndro, te-a-nvăţat, 
Păr pe frunte ţi-ai tăiat, 
Cu cleștele l-ai călcat, 

Pe neica l-ai oiticat ?... 
Foaie verde foi de crin, 
Fetiţă din Negotin, 

Hai cu neica-n Severin 
Să ţinem calea la trin; 
Trinul trece șuierind, 
Mindra rămîne plingînd, 
Din ochi negri lăcrămînd, 
Da’ din gură blăstăämînd. 


337 


Foaie verde trei lăptuci, 
Fă mindruţo, und” te duci, 
Numa-n fustă și-n papuci? 
Parcă mi te duci la bilci!? 
Trece mindra pe colnic, 

Cu papucii lic, lic, lic. 
Cămașa cu borangic, 
Și-mbrăcată cu ilic. 
la-mă, mindro, și pe mine, 
Ca să merg și eu cu tine; 
Și eu sint premenit bine, 
Și te-aștept, mîndro, pe tine, 
Cu cămașa albă floare, 


Și cu fluturi pe la poale. 
Hai, mindro, colea pe vale, 
Că nu este nima-n cale; 
Pc cîmpul cu floricele, 

Să culegem drăgostele. 


338 


Bre Mărie din Sirbie, 

Treci la naica-n Românie, 
Să te port în pălărie 

Şi-n fustă din linărie, 

Şi-n papuci de-ai din cutie, 
Şi-n ciorapi de-ai vișiori, 
Pină-n glezne numai flori ! 
Bre Măriuţă, und te duci, 
Numa-n fustă și-n papuci? 
Parcă mi te duci la bilci! 
— Da naichii ce să-i aduci? 
— O mărămuţă cu nuci, 

O basma cu mere dulci; 
Unde-ai şede să măninci, 
Ș-amintea să-ţi aduci 

De-ale noastre vorbe dulci. 


— Da știi, mindro, da nu știi, 


Cind şedeam pe căpăltii, 
Și-mpărțeam dragostea-ntii ; 
Cind ședeam la voi pe pat, 
Și vorbeam de sărutat. 


339 


Nu ţi-am spus, daică Floare, 
Să pui masa la răcoare, 

In ușă la dudu-al mare? 
De mănînc, de nu mănînc, 
"Ncalec calu și mă duc, 

Și pe mindra să o ajung. 

Că mi-e calu potcovit 

Cu potcoave de argint, 


417 


Să sară din piatră-n piatră, 
S-o-ajungă pe mindra-ndată ; 
Să-i bea apă din găleată, 
Apșoară de-a stricorată 

Pin ciurele, pin dirmoane, 
Pin lubre de la cucoane. 


340 


Frunzuliță foi de măr, 
Sint fată de negustori, 
M-a pus taica negustori, 

Și nu mă iubești să mori! 
Dar dacă-ai fi v-un viteaz, 
Fă-ţi grădină cu pirleaz; 
Şi-n grădină o fintină, 
Să-ţi cadă daica la mină. 
De trii ori pe săptămînă, 
Nici muica nu-mi bagă vină; 
Că-i aduc apă de-a bună, 
De la tine din fintină. 

Da de-o bea muichitța apă, 
Nici descîntec nu o scapă, 
Că izvoru e vrăjit, 

Să dea daica un iubit. 
lubirea e neagră ra, 

Se ţine de viaţa mea, 

Pină mor nu scap de ea. 


341 


Nu ţi-am spus, mindruto,-odată 
Să lași ușa descuiată 

Și fereastra destupată, 

Să te văd cum ești culcată ? 
Că de-oi fi culcată bine, 

Mă trag şi eu lingă tine: 
De-oi fi culcată rău, 

Să-mi cat drumulețu meu. 


342 


Luna jos pe pajiște, 
Badea dus la dragoste; 
Luna sus azvirlită, 

Badea dus la cliote. 
Vino, badeo, nu te duce, 
Că te-adăst cu gura dulce. 
Vino, badeo, sările, 

Nu-ţi uita potecile. 

Nu lăsa sara uitată, 

Gura mea nesăruiată. 


343 


Cind oi zice de-un trifoi, 
Vino, badeo, pe la noi, 

Să ne-ntrecem amindoi ; 
Vino colea pe su’ coastă, 
Pină la căsuţa noastă. 

Da la mine cum să intri? 
Intră, badeo, ca cu gindu! 
Pălăria und s-o pui? 
După ușă este cui, 

Acolo, badeo, s-o pui. 


344 


Spune, puico, ce-ai de gind? 
Că plec și te las plingind, 
Din ochi negri lăcrămind, 
Și nu mă-ntorc pe curînd. 
Eu crezui că se glumește, 
Dară ochii lăcomeșşte, 
Sigurat că mi-o dorește! 
Spune, puico, vrei, nu vrei, 
Că pe min’ mă roagă irei; 
Spune-mi, puico păunită, 
Da gura dă-mi guriță! 


418 


345 


la dă, naică, pe din dos, 
C-am o poartă de rogoz, 
Cum pui mîna cade jos, 
Să-ţi dau gura cu folos. 
Te iau cu capu pe mînă, 
Și-ţi dau ţițișoara-n gură. 
Ale ţîţe mult sînt dulci, 
Miroasă la mere dulci; 
Ale ţițe mititele, 

Miroasă la gutuiele ; 
Muşcare-ar naica din ele 
Ca dintr-un fagur de miere. 
Cind le-mbuci cu gură plină, 
Și iar zici că e puţină. 


346 


Ai, mîndruță,-n deal în cring, 
Trei oase din piept să-ți frîng ; 
Da’ pe-alelalte la rînd, 

Că într-una-mi stai în gind! 
Numai osul din spinare, 

Ţi l-a spălat vo zi mare: 
Cind veni maica călare, 

Friîng şi osul din spinare. 

Și dintele-ăl de su’ limbă, 
Să rămii ca naiba știrbă. 


347 


— Seară bună și ușoară, 

De la tine, bălăioară; 

Seară bună și m-aș duce, 

N-aș lăsa gura cea dulce. 

Gură dulce ca la tine 

Nu este la nima-n lume! 

— Ba, mă neică, nu te duce, 

Să te scald în lapte dulce. 

— Să mă scalzi, mindro,-n ce-i vrea, 


Eu tot plec în sara-asta: 
$i mă duc la mindra mea, 
Ce m-am cununat cu ea. 


348 


Ce-am iubit acum doi ani, 
Nu mai face nici doi bani; 
Ce-am iubit acuși un an, 
Nu mai face nici un ban; 
Dar acuma ce iubesc, 
N-am parale să plătesc! 
Ce-am iubit am să iubesc, 
Măcar să mă prăpădesc, 


Şi ce-am iubit eu tot iubesc. 


349 


lbomnică de demult, 

Nu căta că te-am urit; 
Te-am urit două-trei zile, 
Stau cu gindu tot la tine. 
Cînd te văd pe drum trecînd, 
Cu miinili pălăind 

Și cu fusta trăgind vînt, 
Stau în loc și mă zăuit, 

Să văd pe unde-ai trecut. 


350 


Foaie verde bob năut, 

Fă mindruţa mea demult, 
Nu căta că te-am urit; 
Te-am urît de vo trei zile, 
Dar mi-e gindu tot la tine. 
Nu ştiu, ceva mi-ai făcut, 
De nu mai pot să te uit, 
Pină m-oi băga-n pămint. 
Daica n-a făcut nimic, 


419 


Dar mi-e vorba cu lipic, 

Se lipește de voinic. 

Că daica de-ar îi știut, 

Ți-ar fi făcut mai demult, 
Pe-o foiță de bujor, 

Să te fac de dor să mori. 


351 


Șapte săptămîni din post, 
De cînd la mîndra n-am fost; 
D'asară iar m-am dus, 
Și găsii lacătu pus. 

Rupsei lacătu cu mina 
Și veriga cu căciula ; 

Intrai în casă cu sila, 


Că mi-am prins de miîndră mila. 


Da’ mîndra de mă văzu, 
Șapte scoarte mi-așternu ; 
Șapte scoarţe şi-un hamneac, 
Ș-o perină de bumbac. 

Aşa e la mîndra drag, 

Să dormim pe pat de fag. 


352 


Și le-am spus la ochii mei, 
Joileană bob de mci; 

Și le-am spus la ochii mei, 
Să nu fie lăcomei, 

Să se ia după copii, 

Ama ochii nu m-ascultă, 
De le vorbesc vorbă multă; 
Frunzuleană de-a măruntă, 
Tot după frumos se uită. 
Plingeţi ochi și lăcrămaţi, 
C-aşa aţi fost voi ursaţi, 
Ce vedeţi să nu lăsaţi, 

Ce iubiţi să nu uitaţi. 


353 


Sus în sus, la plopu-al-nalt, 
Șede neica supărat, 

Că guriţă nu i-am dat. 
Mină, naica, slugile, 

Să-și dea daica buzele. 

Că doar daica-nebunit, 
Să-şi dea buzele-mprumut ! 
Floare albă, floare nalbă, 
Trece drumu, nu mă-ntreabi, 
Parcă cineva mi-o roagă! 
l-am dat drumu să-și aleagă, 
Să-și aleagă dintr-o mic, 
Numai să-mi samene mic: 
Și la ochi şi la sprincene, 
Și la chică şi la gene, 

Și la buze subţirele, 

Şi la dragostele mele, 

Ce-a trăit naica cu ele. 
Bate vintu, mișcă luna, 
Face mindruța cu mina, 

Să mă duc să mi-o sărut; 
S-o sărut o dată tare, 
Capu piepiului mă doare; 
S-o sărut o dată dulce, 


Să-mi țină pe-unde m-oi duce. 


Mindro, doru-al de la tine, 
Zo, mi-e, mindro, mare ciine, 
De pe șapte dealuri vine, 
Pină intră-n sîn la mine, 
Şi mă roade ca un cîinc, 

Şi mă scoate-n primiivară, 
Galben ca turta de ceară. 
De la Paști pin’ la Ispas 
Ci de năcazuri am tras! 
Și de mindra nu mă las. 
Nu mă las, mindro, de tinc, 
Pin” s-o lăsa post de piine; 
Post de piine, post de vin, 
Post de ţițele-al din sîn. 
Nu mă las, mindruţă, las, 
Pin” te-oi vede cu pripas; 


420 


Pripasu să-mi zică tată, 

Şi se mire lumea toată. 
Atunci, mindro, nici atunci, 
lar aminte să-mi aduci 
De-ale noastre vorbe dulci, 
Cînd stam pe pajiște nouă, 
Și-mpărţeam dragostea-n deuă, 
Da’ unde-am făcut iubitu, 

A prins Dumnezeu pămintu ; 
Unde-am făcut dragostea, 

A prins Dumnezeu iarba. 
Mindruleano, vai de mine, 
De-ai gîndi şi tu la mine 
Cit gindesc și eu la tine, 
Nici pămintu nu ne-ar ţine, 
Ne-ar sădomi pină mine. 


354 


Trage naic-al meu la griu, 
Cu cirpa neagră la briu. 

Nu e cìrpa neagră-n briu, 
Ma-s brăcire cumpărate, 

Trei galbeni și jumătate. 

— Mindra mea cu ochii mici, 
Ce mă faci să trec pe-aici 

Și sara şi dimineaţa ? 
Pentru a ta îrumușeață, 
la,-mi pierdui a mea viaţă ! 
Pentru cei doi ochi ai tăi, 
la,-mi pierdui eu boii mei, 
Și uidii cu doi vitei, 

Ce-o să mă fac cu ei! 

— Lasă-i, naicule, să crească, 
Ca ei să ne arănească! 
Cuculeţ cu pene verzi, 

Ce cinţi vara pe livezi; 
Ori ţi-i foame, ori ţi-i sete, 
Ori ţi-i dor de codru verde? 
— Ma mi-i dor de satul meu, 
C-am avut trei mindre-n el: 
Una-n deal, 


Ca un par, 

Una-n vale, 

Ca o floare, 

Alta ca o domnitoare, 

Baş îmi scoase inimioara 

Şi mi-o pusă-n busuioc, 

De mi-o duse iar la loc. 
Cintă, cuce, nu te duce, 

Că te prind fără de cruce... 
— Toată vara ţi-am cîntat, 
Da’ tu nu m-ai ascultat, 

Stai cu mindra pitulat; 

Tu gindeșii nima nu vede, 
Te vede cucu din crenge! 
Cucu zboară din criîng în cring, 
Tu cu mindra pin aling. 


355 


Cînd oi zice buruiană, 
loana naichii, loană, 

Cin’ te scoase în poiană, 
Albă ca o budiană? 
Budiană cu trei creci, 
Venită din Bucureşti, 
Cetită de logofeți, 

Ca să nu mai pleci. 
Unu-i logofătu Pătru, 

Şi cu al său cumătru; 
Da' altu-i logotătu lon, 
Ce mi-i feciorel de domn. 
Mai ştii, loane, ori nu ştii, 
Cind eram voinici copii, 
De făceam dragoste-ntii, 
Pintre strugurii din vii? 
Ne mîna muica la vie, 
Să culegem razachie, 
Strugurei și brăghinași, 
Ochii negri, minca-i-aș ! 
Tite albe ca un caş, 
Trupuşoru-ţi frăgelaș ; 
Cu coditele pe piept, 


421 


Nu ştiam de und’ s-o-ncep. 
Sărutatul nu-l știam, 

Ne trudeam de-l învăţam ; 
Noi ședeam pe căpătii, 
Și-ncepeam  iubitu-ntii. 
Da’ şedeam pe păviştele, 
De vorbeam de drăgostele: 
Sărutam țiţele tele, 

Ce sint tari ca niște mere: 
Sint dulci ca stalidele, 
Curate ca stelele. 

loană, cirtoagele noastre, 
Stau acum pustii pe coaste, 
Cînd oi zice viorele, 
Fusei vineri pe la ele; 

In ciîrtogul al din vale, 
Răsărit-a iarba mare, 

Bate vintul, iarba culcă, 
Dorul loanei mă usucă; 
Bate vîntu, iarba scoală, 
Doru loanei mă omoară. 
Da'-n cîrtogu cel din deal, 
Trece peste el un cal, 
larba de mi-o tăvălește, 
Florile mi le rărește. 

In cîrtogul din mijloc, 
Răsărit-a siminoc. 

Floare mîndră de Timoc, 
'Ai să ne iubim cu foc. 
Da’ pe lingă siminoc, 
Răsări și busuioc. 
Busuioace, nu te-ai coace, 
Nici săminţă n-ai mai face, 
Că din sămincioara ta 
S-a izvodit dragostea, 

De nu pot azi îăr' de ea, 
Nici sara, nici dimineaţa. 
Nu-mi dă pace la culcare, 
Niciodată la mincare. 

Ce n-a lăsat Precesta, 
Să se vindă dragostea ?... 
C-aș da boul și cu vaca, 


pesto aa Da acid me ara A datina, 


Numai mîndruta să-mi placă; 
Mi-aş vinde boii și plugu, 
Să poată să facă tirgu. 


356 


— Floricică-ntunecoasă, 

Ce stai neagră-ntunecoasă ? 
Or bruma te-a brumuit, 

Or vintur'le te-a bătut? 

— Bruma nu m-a brumuit, 
Vintur'le nu m-a bătut, 
Ibomnicu m-a lăsat. 
Lasa-l-ar picioarele, 

In mijlocu drumului ; 

Cu vorbe m-a înşelat, 

Că tot aşa m-a mîncat. 
Lină verde foi de praz, 
Moare mîndra de necaz 
C-am iubit-o și o las, 

Și trimete să mă duc; 
Parcă eu am 'nebunit, 
Să iubesc ce-am părăsit. 

Oi, mindro, cînd te văd dalbă, 
Limba-n gură mi să leagă, 
C-un fir de mătase neagră. 


357 


Trandafir de pe răzor, 

Ce crești nalt şi roșior, 

Cu mărginile verde-nchis, 
Daica ibomnic te-a prins. 
Nu te-am prins cu dinadins, 
Şi te-am prins într-o faida, 
Să văd ce minte-oi avea. 
De-oi avea vreo minte bună, 
Să te pun cu cap pe mină, 
De-oi avea vro minte proastă, 
Să te duci dracu pe coastă, 
Să-mi cat altu mai frumos, 


422 


Nu ca tine-un trențuros, 
De umbli din sat în sat, 
Cu cojocu-mbăierat, 
Parcă-mi eşti un blestemat. 


358 


Busuioc verde chitat, 

Cine mi te-a semănat? 
Fata ce s-a măritat. 

Si pe mine m-a lăsat... 

M-a lăsat de m-am uscat, 
Inimioara mi-a secat: 

După ea sînt însetat, 

Că doar ea m-a ofticat. 

O miîndră fată aleasă, 

Mi-ar fi fost mie mireasă; 
Dar mindruta m-a lăsat, 
Fiindcă sînt băiat sărac. 
Firicel de iarbă verde, 
Spune-mi de ce nu se vede 
Dragostea miîndruţei mele, 
Cînd ne jucam noi cu ele? 
Ziua rupeam floricele, 
Noaptea le-aruncam în stele ; 
Dar acum au putrezit, 
Florile s-au ofilit ; 

Fata mea a-ngălbenit, 
Cîmp cu flori mi s-a pirlit, 
Fata mi s-a vestejit. 

Grea povară, greu iubit, 
Al naibi fie de iubit! 

C-așa rău m-am poticnit 

De n-am poftă la mincare, 
Nici odină la culcare. 


359 
Cînd oi zice îoi de tragă, 


Pin' ţi-am fost, badeo, eu dragă, 
Ți-era casa văruită, 


Cu var peste cărămidă, 
Și-n poartă era oglindă. 
Da’ de cînd tu m-ai urit, 
Toate mindre-ai ponosit ; 
Casa ta e grajd de cai, 

Nici în casă-oglindă n-ai. 


360 


Ce-am iubit și eu pe lume, 
Ochi negri ca două mure. 
l-am iubit, i-am sărutat, 

De la mînă mi-a scăpat, 
Ferice de cin' i-a luat! 

lar e bine și de mine, 
Mai viu sara pe la tine. 


361 


Eu aici și mîndra-n ţară, 
Amîndoi zăceam de-o boală : 
Astă boală ce-o zac eu, 

Nu e de la Dumnezeu, 
Singur mi-am făcut-o eu, 
Singurel cu mîna mea 

Că mi-a plăcut dragostea. 
Lină verde bob năut, 

Fusei sîmbătă la tirg, 
Ş-auzii lumea vorbind 

Că iubitu s-a oprit. 

Apele se opresc toate, 

Da' iubitu nu se poate; 
Că iubitu e ca mustu, 
Cind îl bei, îţi face gustu, 
Că iubitu este-așa, 

De e dulce ca mierea. 
nevasta m-am vorbit 
C-o să mă las de iubit, 

Să mă fac un om cinstit; 


423 


Om cinstit şi bun de casă, 
Să stau cu mindre la masă. 
Cu nevasta m-am vorbit, 

Cit aș fi eu pe pămînt, 

Nici o grijă să nu duc, 

Să mă duc unde-am de gînd, 
La mindruța de demult 

Ce mi-a dat gura împrumut, 
Să mor şi nu pot s-o uit, 

C-a fost dulce la iubit. 

Ce-a iubit suiletu meu, 

Să mor și nu-mi pare rău. 
Ce-a iubit inima mea, 

Să mor și n-aş mai uita. 
Cînd mă gîndesc ce-am iubit 
Mă mir cum nu m-am prăpădit, 
De-atita dor ce-am avut; 
Acuş stau și mă zăuit, 

Și mă gindesc ce-am iubit: 
Pe cîte le-am sărutat, 

Să le-adun, aș face-un sat. 
Și-n mijlocu satului, 

Tot o mîndră fintinioară ; 
Fîntină cu trei izvoară, 
Să-mi bea dușmanii să moară. 
Oi, miîndruțo, ce-mi făcuşi, 

De dragoste mi-o urîși! 

Tu, mîndruţo, nu ești bună: 
De cînd îuseşi la fîntînă, 
Strinseși dragul din minciună. 
De duminică sară, 

Să-ncepem dragostea iară ; 

la seama, mindruţțo, bine, 
C-am avut multe cu tine, 
Toate mi-a rămas de mine, 
Da’ să-mi păzești foarte bine, 
Unde-mi vorbesc eu cu tine. 
Tu-mi zici că mi-e drag de tine, 
Eu cu tine vorbă-mi fac, 

Da' tu-mi spui că mor de drag. 


362 


Creşteţi flori, ca gardur'le, 

Să vă bată vintur!'le, 

Ca pe mine gindur'le. 

Și săcaţi din rădăcină, 

Cum pling eu de la inimă. 
Creșteţi, flori, şi îniloriţi, 

Că daichii nu-i trebuiţi. 

Că n-am frati să vă-ngrădească, 
Nici surori să vă plivească, 

Nici nepoate să vă crească. 


363 


Păsărică de la izvor, 

Nu mă blestăma să mor, 
Că n-am pe nima cu dor 
Să mă-ntrebe de ce mor; 
De ce mor, de ce bolesc, 
Din picioare mă topesc, 
La inimă mă Ssiirșesc. 
Dacă tu iar nu mă crezi, 
Tună-n casă de mă vezi, 
Trage pinza de pe-obraz, 
Să vezi moarte cu necaz. 
Cucuruz cu foaia-sus, 
Țucu-i gura cui l-a pus ; 
Și-aluna dintre dinti, 
Cu ea, lleano, mă minţi! 


364 


Păsărică de pe lac, 

Nu mă blăstăma să zac, 
Că n-am pe nima cu drag 
Să-mi puie mîna în cap, 

Să mă-ntrebe de ce zac. 
De ce zac, de ce bolesc, 
Din picioare mă topesc, 
Ca un muc de lumînare 


424 


Cind o bate vintu tare, 
Și se face rotocoale, 
Se duce ceara la vale. 


365 


Foaie verde trei masline, 
Plecai, pădure, pin tine, 
Plinge frunza după mine. 
Frunză, tu de ce mă plingi, 
Că e codru plin de voinici, 
La tot fagu patru-cinci. 

La fagu-al din mijioc, 

Ce durere, ca de foc! 
Trage un voinic să moară, 
Cu capu la daica-n poală. 
Da’ dăicuța că-i zicea: 

— Măi băiete, ori te scoală, 
Ori dă-i și taţii din boală. 
Că mie mi s-a urît 

Tot cu tine pirotind, 
Aşternute așternînd, 

La căpătiie mutind 

De la umbră pin” la soare, 
Pe-ale daichii brăţişoare. 

— Mărită-te cum oi vrea, 
Că-ţi trece tinereţea. 

De-ar vrea bunul Dumnezeu 
Ca să mă scol și eu 

Și să viu la nunta ta, 
Ţi-oi da bani cît oi avea. 


366 


Lină verde de-o lalea, 

Că mi-e Drăghiș om frumos, 
Și la fată şi la dos. 

Vine anu de cînd zac, 

Pe trei scîndureli de brad. 
Mi-a crescut iarba la cap, 


N-am nici frați să mi-o cosască, 
Da' nici soră s-o rărească, 
Nici mumă să mi-o plivească. 


367 


N-a lăsat Dumnezeu bine, 
Eu iubesc și altu-o ține; 
Inimioara-mi se topește, 

Dar altu o stăpinește. 
Doamne, mare-i păcatu, 

Cînd mîndra-i în brațe la altu; 
N-am cuţit, m-aş înjunghia, 

Si pe min’ da şi pe ea. 


363 


Rău mă doare la ficat, 
Că mîndruța m-a lăsat; 
Și-o să fie altui iubită, 
Timoceanca mea dorită. 


369 


— Fa Măriţă de pe munte, 
Ce ţi-ai tăiat păr pe frunte ? 
Ţi-a scos lumea vorbe multe, 
Fa Mărițto de la munte! 

— Las’ să scoată, că nu-mi pasă, 
Mama a fost păcătoasă, 

De m-a făcut prea frumoasă, 
Să stau cu boieri la masă. 
Scriitorii nu mă lasă, 

Primarii mă-nchid în casă, 
Cu obloane la fereastă. 

Mă uitai la neica-n coastă, 
Neica seceră la griu, 

Cu bobocu meu ia briu; 

— Dă-mi, neică, bobocu-ncoa ! 
El îmi spune că mă ia. 

— De-aş știa că m-oi lua, 
Ș-altu bobocel ţi-aș da ; 


După tine n-aș venea, 

De git eu m-aș spînzura, 
De viriu stogorului, 

Or de viriu nucului. 

Lină verde ca nalba, 

După tine n-aş venea, 

Că n-ai, Doamne, ce minca, 
Da’ să ţii ibomnica! 


370 


Cînd oftai o dată tare, 

Ana Logojană, (refren) 
Capu pieptului mă doare; 
Băgai luna-ntunecare, 

Nici soarele rază n-are. 
Merge luna pe senin, 
Mindra mea varsă venin. 
Las' să verse şi otravă, 
Mindra mea n-a fost de treabă. 
Lină verde trei masline, 
Mindruleană, vai de mine! 
Ține-ţi ochișorii bine, 

Și privește drept la minc. 
Că inima mi-o știi bine, 
Că-ţi mănînc limba din gură, 
Să nu prinzi pe mine ură! 
Şi doi dinţi de lingă limbă, 
Să rămii la naiba știrbă! 
Mindro, ochișorii tăi 

Mincă bănişorii mei, 

Să mă bag slugă pe ei. 

Da’ ce fel de slugă-ti fiu, 
Numa-n brațe să te tiu; 
Ziua să-ţi spăl vasele, 
Noaptea să-ți moi oasele. 


371 
Două fete spală lină, 


Doi dănaci le țin de mină; 
Două fete spală mită, 


i ES OC IER, PRR A PER TRIER N N NEA OAIE N A NC a PONEI DOI pa E ARE 


Doi dănaci le ţin de ţiță; 
Două fete spală grîu, 

Doi dănaci le ţin de brîu. 
Una spală şi-mi suspină, 
l-a căzut salba-n fintină. 
Infloriţi, flori, şi-mbobociţi, 
Că daichii nu-i trebuiţi. 
Cind îi trebuirăţi, 

Voi atuncea-mbobocirăţi. 
De v-oţi face ca cerdacu, 
Daichii i-a trecut vacu ; 
De v-oţi face cit grădina, 
Daichii i-a trecut lumina. 


372 


De la vale de satu meu, 
Ard trei făclii de seu; 
Ploaie, ninge, nu se stinge, 
Decit mîndra mea că-mi plînge. 
— Taci, loniţo, nu plingea, 
Că nu te iau eu; 

Și te ia un văr al meu, 

Să te poarte-n portu meu. 
In ilec și-n pălărie, 

Şi-n fustă de linărie, 

Și-n papuci de-ai din cutie. 
Dete Dumnezeu un vînt, 
Căzu loana la pămînt. 
Da’ lordan, om milos, 

Șezu lingă loana jos; 
Dete Dumnezeu un soare, 
Să sculă loana-n picioare. 


373 


La grădina ocolită 

Găsii iarba tăvălită 

De Ileana și Costică. 
Costică pleca rîzînd, 

Da’ Ileana uidea plingînd. 


426 


lar Costică se gîndea, 
Ochii-ndărăt arunca, 

Pe Ileana o privea, 

Din inimă suspina, 

Și cu milă să-ntorcea, 
lar din gură-așa-i zicea: 
— Taci, lleano, nu plingea, 
Că vind boii şi vaca, 
Și-li plătesc fetia ta ! 
— Să vinzi, naică, ce-oi 
Nu plătești fetia mea! 


vindea, 


374 


Daolică, ce văzui, 

Mi-e rușine să vă spui! 
De-o fată c-un moș bătrin, 
Cerea moșu măr din sîn, 
Dară fată-așa zicea: 

— Fugi la dracu, moș bătrin, 
Că nu-ţi dau măru din sîn! 
Mi-l păstrez pentru-n copil, 
Tigerel făr' de mustață, 
Care știe strînge-n braţă 
Și sărută cu dulceaţă. 
Dară moșu că-i zicea: 

— Lasă copilu la dracu, 
Și dă-i la moșu săracu, 

Că e moșu mai bătrin, 

Și ce muşcă bagă-n sîn. 
Ș-ai cu moșu-ntr-o grădină, 
Să-ţi aștern o rogojină, 

Și să-ți dau o bolbotină 
Să te joci pin” dimineaţa, 
Pin' nu ţi-o cade greață 
Ca din para pădureaţă. 

Nu căta că sînt bătrin, 

Că acu e moşu mai bun. 
Cine-o mai face ca mine, 

Să iubească la copile; 
Cine-n oră n-o juca, 


S-o ia pe nevastă-mea; 
De bătrină chelbește, 
Urită-i, Doamne, păzește ! 


375 


lovane, lovane, 

De cînd tu te-ai dus, 
Grînele mele-ajuns ; 
$i mi s-a-nvătat 

Două păsărele, 

Trag la spicurele. 
Ivane, Ivane, 

De cînd tu te-ai dus, 
Viile mele — ajuns 
Și mi s-a-nvăţat 
Două golumbiță, 

Zo, trag la bobită. 
lovane,  lovane, 

De cînd tu te-ai dus, 
Eu ţie ţi-am spus, 
Eu ţie să-ţi fac 

Pine de secară, 
Să-ţi ţie de-o vară, 
Mălăel de-un ban, 
Să-ţi ţie de-un an. 


376 


Floricică foi albastre, 
Departe, mîndro, departe, 
Șapte dealuri ne desparte, 
Șapte dealuri ş-o pădure, 
Ș-o grădinuță cu mure. 
Dealurile să le trecem, 
Securea o s-o luăm, 
Pădurea o s-o tăiem, 
Murele să le mincăm, 
Amindoi să ne vedem, 
In gură ne sărutăm. 


427 


377 


Sui la deal, cobor la vale, 
Văd la mindra lumînare. 
Cum m-aș face pîn’ la ea, 
Dar mă tem de maică-sa, 
Că să ia cu-obraniţa 

Și nu nimeresc vracniţa, 
Ma îi dau eu la ţiţină, 
Că aia e mai la-ndemiînă. 
Eu ţi-am spus, mîndruțo, spus, 
Să nu ieși așa de vreme, 
Că dușmanii stau pe lemne. 
Ma să ieși mai înserat, 
Cînd dușmanii s-or culcat, 
S-or culcat cu toţi în pat, 
Cînii s-or lăsat de lătrat. 
Cînd cocoșii au cîntat, 
Atunci e de sărutat. 

Sui la deal, cobor la vale, 
Văd la mindra lumînare; 
Cum m-aș duce pîn’ la ea, 
Mă tem de piază rea. 
C-o aștept încă de-asară, 
lubirea asta mă-omoară; 
Picioarele mi-a degerat, 
Da’ unghiţile-a picat! 


Dar tu dormi, dormire-ai moartă, 


Nu te-nduri nici pin” la poartă. 
Aud ușa scîrțonind, 

Inima-n mine săltind; 
Giîndesc mîndra s-a sculat, 
E cîinele de bărbat!... 

Puse mina pe-o verghină, 
Pe-o verghină de-aia bună, 
Pe-o verghină de-a din gard, 
Luminile încă-mi ard. 

Eu l-intreb de-i sănătos, 
El m-atinse pin’ la os. 

Eu l-întreb de sănătate, 
M-atinse pe-altă parte. 


Luai şuba și detei fuga, 
Da-mi uitai în drum gluga. 
Trecui dincolo balta, 

Și-mi aflai eu mîndră alta; 
Și cintai un cîntecel, 

E rupt din inimă el: 

— Firicel de cînepioară, 
Cinepioară de-a de vară, 
Mindro, ai să ne luăm iară, 
Si n-adăstăm pîn’ la vară. 
Că de cind noi ne-am lăsat, 
Multe  lacrime-am vărsat; 
Puteam face și-o îintină, 

Să bea apă şi-o păgină; 
Puteam face Îintină-n sat, 
Să bea apă şi-un sărac; 
Fiîntină cu trei izvoară, 
Cine-o bea are să moară! 
De va bea drăgutul meu, 
Să-i ajute Dumnezeu; 

De va bea dușmanul meu, 
Să-l mai bată Dumnezeu; 
De va bea dușmanca mea, 
Fierea pe loc i-o plesnea. 
Bate-l, Doamne, și-l pirlește, 
Pe-al ce vede și pirăște. 


378 


— Lină verde peliniță, 
leși, mindruțo, la portilă, 
De dă-mi apă și gurită. 
— Nu pot, nu pot, dăiculiță, 
C-am în sobă o fetiță; 
Toată noaptea cere ţiţă, 
Nu pot ieşi la portiţă! 

— Fi-ţi-ar puiu-afurisit, 
Că tot cu el m-ai minţit 
De cind eram copil mic: 
S-acum-am îmbătrinit, 

Și iar mă minti cînd și cînd. 


428 


379 


— Fetiţă, fetiță, 
Galbenă-n cosiţă, 
Galbenă firoasă, 

Ce te ţii măroasă, 
Că nu eşti frumoasă! 
Fetită, fetiță, 
Țucu-te-n guriță, 
De ce n-ai venit 
Unde am crișit, 

Sus la Tilva-naltă, 
Unde-am fost odată! 
Fetita vorbea : 

— Naică, maic-al meu, 
N-am putut să viu! 
Muma m-a minat, 
Tata m-a trimis 
Mieii să păzesc, 
Flori ca să culeg, 
Chituţă să fac, 
Chituţă cu ban, 

Să ţină un an. 

Un an și jumătate, 
Doru ne desparte. 
N-am putut să vin, 
Ploaia mi-a ploiat, 
Soar'le-a răsărit, 
Tare-am  adurmit, 
Mult m-am zăbăvit; 
De-aia n-am venit, 
Unde mi-ai crişit, 
Sus la Piatra-lată, 
Unde-am fost odată. 


380 


Fetiţă, fetiță, 
Țucu-te-n guriţă ; 
Mai mult la bărbie, 
C-așa-mi place mie, 


Iti va plăcea și ţie. 
Fetită, leliţă, 

Mult ești mincinoasă, 
Si neomenoasă 

De nu mi-ai venit 
Unde ne-am vorbit; 

La gard împletit, 

Unde ne-am iubit. 
Leliță, fetiţă, 

Țucu-te-n guriţă! 

— Muica mi-a vorbit, 
Taica m-a bătut, 

Ceaţa mi-a căzut, 
Oilc-am pierdut, 

De-aia n-am venit 

La gardu-mpletit, 

Unde ne-am vorbit, 

Pe pămint crăpat, 

Unde ne-am tucat ; 

La prilaz, pe iarbă verde 
Unde nima nu ne vede; 
La prilaz, pe iarbă lată, 
Unde nima nu ne cată; 
Și-unde cintam românește, 
Inimioara mi-o topește. 


381 


— De ce, naică, n-ai icşit 
La vorba care-am vorbit? 
— M-a pus muica la cernut, 
Și-am cernut cu sita deasă, 
N-am putut să ies din casă. 
Da' eu luai sita mai rară 
Și ieşii la tineafară. 

Cind trecui pe portiţă 

Ca să-ţi dau, nmeică, guriţă 
Imi rupsei a mea rochiţă; 
Cind trecui peste pirleaz, 
Pentru tine trag necaz. 


382 


— Mă, lacule, gură creaţă, 
Astă-iarnă, ger și gheață 
Și veneai la Ghiga-n braţă; 
Dar acuma cald și bine, 

Nu vii, lacule, la mine. 
Ori mumă-ta mi te-nvaţă 
Să nu mă iai de nevastă? 
— Muma mea mă-nvaţă bine, 
Să vin sara pe la tine, 

Să vin sara pe-nserat, 

Cind dușmanii s-au culcat. 
Că duşmanii s-au vorbit 
Să ne prindă la iubit; 

Să ne lege cot la cot, 

Să ne plimbe tirgu tot, 

Să se ridă și-un nărod; 
Și-un nerod, și-un blestemat, 
De dragu ce ţi-am purtat. 


383 


Foaie verde ismă creată, 
Marie, gură de rată, 
Toată iarna ger și gheață, 
Și veneai la neica-n braţă. 
Dară-acuma  s-a-ncălzit, 
Primăvara mi-a sosit, 
Floricelele mi-a-nilorit 
Cind e mai bine de iubit, 
Da’ tu pe naica l-ai urit. 
Or că mumă-ta te-nvată 
Că nu sint frumos la fată, 
Or tată-tu-ţi cată rău, 
Or tu faci de capu tău! 


334 


Auzi tu, drăguță, 
Verde peliniţă, 
Naică, năiculiţă, 


Mindră  porumbiţă. 

Păi dacă mi-auzi, 

De ce nu-mi răspunzi? 
Că e mult de-asară, 

De cînd stau pe-afară ; 
lar ploaia mă ploaie, 
Cojocelu-mi moaie ; 
Ploaia rău mă pică, 
Giubelușa-mi strică ; 

Nu mi-e de giubca, 
Și-mi e de mania 

C-am dat bani pe ea, 
Colo-n Bregova. 

Da’ n-auzi, drăguță, 

la ieși la portiţă, 

Să-mi dai cita țiţă 

Și cîta guriţă. 

Hai, mindro, să ne iubim, 
De din deal de Negotin; 
umbră de prun stolos, 
ne iubim cu folos. 
eu sint un om îrumos, 
Și tu ești frumoasă, 

De nu-mi șed acasă, 

Să măninc la masă, 

Cu a mea nevastă, 

Și cu copilași 

Mindri, minca-i-aș ! 


385 


Frunzuliță foaie lungă, 

Mi se duce mindra-n luncă; 
La mine ochii și-aruncă 

Și mă-ndeamnă tot la ducă. 
Frunză verde fir mohor, 
S-o ajung pe-acel ogor, 

S-o sărut pe obrăjor. 
Frunză verde ismă creaţă, 
Toată ziua-mi dă povaţă, 
Să nu-i fac cu ochiu-n faţă; 
Nici pe față, nici furiş, 


430 


Numai unde-i cărpiniș. 
— Să mă săruţi cit oi vrea, 
Unde nu e nimenea! 


386 


La tulpina nucului, 
Cintă muma cucului: 

La mijlocu nucului, 

Cîntă puiu cucului; 

Sus pe două rămurele, 
Cîntă două turturele. 
Cintă cucu să mă duc, 
Turtureaua să mă-ntorc, 
Să le dau la dușmani foc, 
S-ardă cu copii cu tot; 
S-ardă şi dușmanca mea, 
Că mi-a stricat dragostea. 


Fa văruică, fa surată, 

i să dăm paie vacilor, 

i gură dănacilor. 

Ba, văruică, ba, surată, 
C-am mai fost încă o dată 

S-a vrut muica să mă bată, 
C-o codiță de lopată. 


388 


Lasă-mă, măicuță,-n pace, 

Să trăiesc cu mindrile, 

Ca codru cu frunzele. 
Asară mi-am prins drăguţ, 
Şi mi-am prins într-o cercare, 
Să vedem ce minte are. 

Mie mi se prea pare 

Că e fire copilărească 


Și nu ştie să iubească. 

El iubește de cu sară, 
Cind sînt dușmanele-afară : 
Nu iubește-n miez-de-noapte, 
Cind dorm dușmanele toate. 


389 


Foaie verde porumb creft, 
Mindra mea din Rădoivăţ, 
Cu obrajii gogoneți, 

Cu buzele ca mărgeanu, 

Te iubesc de vine anu. 
Și-acuma mi-o lua dușmanu'! 


Vezi, dușmanu, da-l-aș dracu, 


Cum îl vezi că trece pragu, 


Să-i dai brinci să-și spargă capu, 


Să s-aşeze pe tăciuni, 


Ți-umple casa de minciuni! 


390 


Badeo, de dușmane multe, 
Nu pot ieși din curte; 


Că de-oi fi, badeo, schimbată, 


Imi zic că sînt blestămată. 
Și de-oi ieși smolită, 
Imi zic că sînt adurmită. 


Nu-s frumoasă, nici n-am fost, 
Da’ voinic din minte-am scos; 


Nu-s frumoasă, nici n-oi îi, 
Da’ frumos eu voi iubi. 


391 


Am o mamă ticăloasă, 
Și mă ţine-nchisă-n casă, 
Cu perdeaua la fereastă. 
lau perdeaua din fereastră 


431 


Și mă uit la naica-n coastă. 


Naica seceră la grîu, 
Cu bobocu meu la briu. 
Eu cer bobocu să mi dea, 
Naica cere să mă ia. 

Să știu bine că m-o lua, 


Altu boboc i-aș mai da. 


392 


Foaie verde rug întins, 
Mă culcai în drum 'nadins 
S-o visez pe loana-n vis. 
Luai măntaua şi plecai, 
Plecai pe un drum la vale, 
Mă-ntilnesc c-o fată mare, 
Pusei mina, luai o floare. 
Nu fu floare și fu izmă, 
Prinseră dușmanii pizmă. 


393 


Zumbai, lată-i Dunărea, 
Zumbai, zumbai da, (refren) 
La Mariţa-n Cladova, 
C-a fost ibomnica mea. 

Ea a trecut Dunărea 

De aici din Orșova, 

Și mi-a săcat inima. 

A trecut cu-ai ei părinți, 
De bir și grofi truditi, 
Și-au fugit aci-n Sirbie, 
Da' inima mi-e pustie. 
Fi-ar trupu-alimănit, 

De boieri afurisiţi, 

Cum desparte doi iubiţi !... 
Şi cine ne-a despărţit, 
N-aibă noroc pe pămînt! 
Că mie mi s-a urit, 
Peste Dunăre privind, 


i i E a E a IC CR a A A Pit di Ia ai a CURGERI IURIE EREU ci adu BR Pie 22000003 T ae CEA T, 


În Cladova tot uitind; 
Unde lămbile s-aprind, 
inima-n mine fierbind. 


394 


Foaie verde ca năutu, 

Nu l-ar mai răbda păminiu, 
Cine a stricat iubitu! 
lubitu ce l-am iubit, 

Incă atita-aș îi trăit; 

Că iubitu-i lucru mare, 

Nu tine la fiecare. 


395 


Păsărică albă-n cioc, 

Mi-ai cintat să n-am noroc; 
Merg pe drum și pe cărare, 
Inimioara rău mă doare. 
Mă doare, mă otfilesc, 

Din picioare mă topesc, 

Că iubesc un pui de fată, 
Și nu pot s-o iau nevastă. 
Mindra-mi plinge şi oltează, 
Din ochi negri lăcrămează; 
Că măicuţa ei n-o lasă 
Să-mi fie mie aleasă. 
Vrea de mine s-o despartă, 
Bat-o Dumnezeu s-o bată! 
Dar-ar Dumnezeu să dea, 
Nu mai mult de ce aş vrea: 
S-o văd pe mă-sa-n drum, 
Si să-i dau apă din pumn; 
De vie să-mi putrezească, 


Corbii carnea să-i ciocnească ; 


În pămînt să n-aibe loc, 
Mince-o peștii din Timoc! 
Cin’ oprește dragostea, 
Să ardă casa pe ea; 
Oasele nu-i putrezească, 


432 


Cel de sus să-l pedepsească! 
Păsărică albă-n cioc, 

Mi-ai cintat să n-am noroc ; 
Ardă-te-ar focu, te ardă, 
Soarele să nu te vadă; 

Şi să zbori din pom în pom, 
După al tău soţior; 

Şi să zbori peste livezi, 
Niciodată să nu-l vezi! 


3026 


— Fa mindrută de la munte, 
tot porti bobocu-n frunte, 
ti-a ieșit vorbe multe! 


Las’ să-mi iese că nu-mi pasă, 


Că e muica ticăloasă, 
Și mă tine-nchisă-n casă, 
Cu perdeaua la fer-astă. 


397 


Trecui asară la clacă, 

Mi-e găsii pe mindra-n poartă. 
Eu la mindra cînd strigai, 
Mindra mea nu răspundea, 
Lacrimi din ochi îmi vărsa, 
Dar și muma-aşa-mi zicea: 
— Lasă, muică, pe asta, 

Satu larg şi fete are, 

Și urite şi frumoasă, 

Cată-ţi alta mai aleasă ; 
Lasă tu pe-a păcătoasă, 
Nici nu-ţi mătură pin casă! 
— Mumă, mumă, muma mea, 
la taci, mumă, nu vorbea, 
De nu-mi fringe inima, 
Ceru-i larg şi stele are, 
Luminoase,-ntunecoase, 

Nu sint ca mindra frumoase. 


398 . 


Fata care-mi place mie, 
N-o lasă mă-sa să vie; 
Și mi-o ţine-nchisă-n casă, 
Cu perdeaua la fereastă. 


399 


l-auzi, mindro, cucu cîntă, 
leşi afară și-l ascultă. 
De ţi-o cînta cucu bine, 
Tragi nădejde şi la mine. 
De ţi-o cinta cucu rău, 
Să-ţi ajute Dumnezeu ! 
Aide, mindro, să fugim, 
Că nu putem să trăim... 
Că satu mi s-a mărit 

Și dușmanii s-a-nmulţit. 
Că unde sint doi cu doi, 
Vorba le este tot de noi, 
Dușmanii mei și cu-ai tăi 
Piară-n focu Gheenei. 
Aide, mindro, să fugim, 
De la deal de Stanotirn, 
Să călcăm drumur'le, 
Drumur'le, răscruciur'le, 
Să-mpărţim dragostile, 
C-acuma e vremea de fuga. 
Pină este cîmpu pirg; 
Unde calci, urme nu faci, 
Unde șezi, nu te mai vezi. 


100 


Nu ţi-am spus, bătut de stele. 
Să nu vii sara devreme, 

Cind dușmanii stau pe lemne? 
Da’ să vii mai înserat, 

Cind dușmanii s-au culcat. 

Că dușmanii s-au vorbit 


433 


Să te prindă la iubit, 
Să-ţi răpună viața, 
Să ne strice dragostea! 


401 


Stii, bădilă, cum ziceai, 
Sara la noi cind veneai 

Și pe laviţă şedeai, 

Și cu muma-așa vorbeai, 
Că pe mine-o să mă iai. 
Tu, bădiţă, nu m-ai luat, 
Urască-te binele, 
lubească-te boalile. 

Să te-usuci ca scîndura, 
Să te-adăp cu lingura, 
Pîn’ ț-oi îurși viaţa. 

Să fii ca frunza de brad, 
Suiletu să-ţi meargă-n iad, 
lar eu să fiu ca un pai, 
Sufletu să-mi meargă-n rai. 
Și din rai să te privească, 
În căldarea cea drăcească, 
Cum îţi plingi păcatele, 
Că n-ai ţinut vorbele. 

Cu atit nu te-oi lăsa, 

Mai mult te-oi blestema: 
Să te-nsori de nouă ori 

Și să ai nouă leciori; 

Să te mai însori o dată 
Şi să ai numai o fată: 

O fată, o copiliţă, 

Să te poarte pe uliţă; 

Pe ulița orbecească, 

Toţi să mi te miluiască. 


402 


Cine-o mai fi strin ca mine, 
l-auzi dighi, dighi, dighi, da, 


(refren) 


Numai mierla din pădure, 


l 
f 
i 
| 
f 


Da' nici ea nu-mi este strină. 
Că ouă și scoate pui, 
Și-mpereche la soţii. 

Pe crenguţa nucului, 

Sede puiul cucului ; 

Ar zbura și n-are pene, 

Ar pleca, n-are putere 

Și sare din creangă-n creangă, 
De el doru nu se leagă. 

Şi sare din pom în pom, 

Și strigă pe naica lon. 

Nu e lon, nu e nimic, 

C-a plecat după iubit. 

Fi-ar iubitu de cap, 

Că tot așa m-a mincat, 

De cind am pus albu-n cap. 


403 


— lubește-mă, mindro, bine, 
Pină sînt pe lingă tine: 
Că dacă m-oi depărta, 
Mult voi plinge ș-oi ofta, 
Vei plinge urmița mea. 
la vezi, mindra de-auza, 
Numai atit că-mi vorbea: 
— Mai năicuță dumneata, 
Mult pe tine te-aş iubea, 
Da’ ne vede cineva 

Și ne strică dragostea. 
Ei de mină se lua, 

Ei în codru se-niunda, 
Puţinel că-mi zăbovea ; 
Se lua, se săruta, 

Bine făcea dragostea. 

Ei la vorbă se lua, 

lar fetița că-mi zicea: 
— lubește-mă, naică, bine, 
Că sînt tinără copilă, 
lubeşte, nu-ți bate joc, 
Că sint tinerea boboc; 
lubește-mă, ori mă lasă, 


434 


Ori dă-mi drumu să-mi fac casă. 
Dar băiatu iar vorbea: 

— Nu te iubesc, nu te iau, 

Nici la altu nu te dau; 

Nu te iubesc, nu te las, 

Numai să le fac necaz! 


404 


Lasă, lasă-mă, bădiţă, 

Dacă n-ai fost cu credință! 
Să te-ajungă, badeo,-ajungă, 
Doru mult și jalea lungă; 
Inimioara să ţi-o fringă, 

Să ţi-o fringă, să ţi-o stingă. 
Că ţi-am fost la tata fată, 
Tu, badeo, m-ai înșelat 

Și inima mi-ai secat. 

Să trăieşti să tot iubeşti, 
Să n-ai parte nici de-un bine, 
Numai să gindești la mine. 


405 


Mă dusei la tirg 

Să văd boii cum se vind, 
Vacile cum se plătesc, 
Mindrele cum se iubesc. 
Si mă detei mai colea, 
Și văzui pe mindra mea 
In bratele altuia. 

Cind în braţe mi-o stringea, 
Frigurile mă prindea ; 
Cind pe buze-o săruta, 
Mai rău că mă scutura. 


406 


Asară-n grădină, 
Mi-a spus o vecină, 
Cu alta te-ai îmbrățișat! 


Oi! puișoru meu dorit, 
Pentru tine m-am chinuit! 
Căci ca tine-n lumea mare, 
Nu-ţi găsesc asemănare, 
Of! puișorule. 

Pentru tine, ruje plină, 
Nici n-am somn, 

Nici n-am odihnă. 

Pentru tine, ruje creată, 
Nici n-am somn, 

Nici n-am viaţă. 


107 


lubește-mă, badeo, tu, 

Or mă lasă la altu. 

Nici nu iai, nici nu mă lași, 
Numai necazuri îmi faci! 
Uiiași, badeo, și tu, ciîine, 
Cum ziceai tu către mine, 
Cind pe mine mă iubești, 
Nici la alta nu gindești. 
Asară pin amurgit, 

Cu alta te-am întilnit; 
Cu ea te-ai îndrăgostit, 
Lingă ea ai adormit. 


108 


Foaie verde și-o lalea, 
Mindro,-n bătătura ta, 
Să răsară trestia, 
Trestia cu salcia, 

Să fete lupoaica-n ea, 
Lupoaica și vulpea ; 
Puii lor să chiotească, 
Pe tine să te jelească. 
C-ai avut băiat curat, 
Pin" la urmă l-ai lăsat; 
Lăsa-te-ar picioarele 
Ca pe mine gîndur'le 


435 


409 


Frunzuliță foi de fag, 

Şi-mi prinsei drăguţ cu drag: 

Cu sprincenuţa cănită 

Și cu ceafa potrivită, 

Cu căciula negrişoară, 

Unde mi-l văd, cad în boală. 
Da'-mi pleacă în slugărie, 

Iși ia țoale de cununie; 

Țoale noi de mătasă, 

Ca să-i fiu eu de mireasă. 

In altă (ară mi-a trecut, 

Nu știu ce s-a zăbovit, 

Altă mireasă-a găsit, 

Pe mine m-a năpustit. 

Foaie verde avrămeasă, 

Da’ el mie-mi trimeasă, 

Cînd oi zice de-o negară, 

Pe trei paie de secară: 

— Mă-nsor, miîndro,-n altă ţară ! 
Da’ eu lui îi trimesei, 

Pe trei paie de ovăz: 

— Insoară-te sănătos ! 

Da' el mie iar trimeasă, 

Pe trei foiţe de-alun, 

Ca să mă duc să-l cunun. 
Frunzuliță foi de nuc, 

Da’ eu, vezi, zo, nu mă duc. 
Cind oi zice de-o alună, 
Dară muma, zo, mă mină: 
— Du-te, soro, de-l cunună, 
Că t-a fost drăguţ de-o lună. 
Mă dusei și-l cununai, 

Luai vinu și-l blestemai, 

Din guriță-așa rugai: 

— Cind oi zice de-un pirău 
Fine, finișoru meu, 

Să dea bunul Dumnezeu, 
Nici mai bine, nici mai rău, 
Numai cum oi zice eu. 

Lină verde de-un susai, 


Li 


i 


re arie Ea 2 me A ALAE h AAEE GET re 


Nouă cocoanc să-mi ai; 
Frunză verde măcieși, 
Nouă coconași să faci, 

A de zece coconiţă, 

Să-mi faci cu dinsa-o fetiță, 
Să te poarte pe ulită. 

Pe ulița orbecească, 

Pin malaua țigănească, 
Lumea să te dăruiască; 
Nici cu mult, nici cu pulin, 
Cu trei cară de blestem. 
Vii şi la bordeiu meu, 

Să te dăruiesc și eu 

C-o cofită de mălai, 
Coaptă-n tăst de nouă ai, 


C-ai minţit c-ai să mă iai. 


410 


— Floricică de la munte, 
Ce-ai pus cununa pe frunte ? 
Doboară-ţi cununa ta, 

Ne secași inimioara. 
Floricică brumuită, 

Ce ești neagră şi pirlită, 

Şi peste zi ofilită ? 
Floricică-ntunecată, 

Ce eşti neagră şi uscată, 

Și la inimă secată? 

Or bruma te-a brumuit, 

Or că roua te-a bătut; 

Or soar'le te-a pripit, 

Or că vremea i-a trecut? 
Floricica sta zicea: 

— Nici roua nu m-a bătut, 
Bruma nu m-a brumuit, 
Soarele nu m-a pripit; 
Nici vremea nu mi-a trecut, 
Ibomnicu m-a urit, 

Că sint neagră şi uscată, 
Şi la inimă secată, 


436 


Sint de ibomnic lăsată. 
M-a iubit și m-a lăsat, 
La inimă m-a secat; 
Lăsa-l-ar picioarele, 

Ca pe mine gindurile. 
Unde-o îi drum glonţuros, 
Acolo să cadă jos, 

Pică-i carnea de pe os, 
C-a fost naica prea frumos, 
Și la vorbă mingiios. 
Unde-o fi drumu mai rău, 
să-l ajungă dorul meu ; 
Doru meu și mila mea, 

u dureri și boală grea, 
mi-a secat inima. 
cadă-n boală la pat, 
nu mai dea peste leac 
inima mi-a secat, 

Să se ducă pomina, 
Blestem de ibomnică, 

Și la Maica Precesta. 


Se 


N 
CA 


411 


— Spune-mi, mindro,-adevărat, 
Pe cînd eu am fost soldat, 

Ciţi voinici te-a sărutat, 

De ti-e obrazu pătat? 

— Nima nu m-a sărutat, 

Da’ de deasneață m-am sculat, 
Și m-am dus pe la grădină, 
De m-a muşcat o albină! 
— Taci, mindruţo, nu minti, 
Căci albina n-are dinţi ; 
Albina unde te muşcă, 
Acolo locu se umilă. 

Da’ voinic und’ te-ncolțeşte, 
Carnea-acolo se-negrește ; 
Văd, mindro, că te-ai iubit, 
Cu cine mi-ai nimerit ! 


412 Că și eu-s voinic curat, 
| Tinere! și ne-nsurat, 


Fetiţă din altu sat, Nici mustața nu mi-a dat, 
Plecată de la bărbat; Cum sînt bun de sărutat! 
Eu plecat de la muiere, Culcă-mă pe lingă tine, 
Amindoi pe drumuri grele. Că-i pomână și cu mine; 
Mindra mea ce-o am acuma, Măcar să fiu la perete, 
N-aș da-o pe toată lumea; Cu gura îriptă de sete. 


Că cu lumea n-am ce face, 
Da’ cu mindra fac ce-mi place. 
416 


413 Și-mi tin minte de băiat, 

Toată noaptea stam pin sat. 
Pentr-un pic de sărutat 

Mă culcam și necinat, 
Dormeam noaptea pe su' gard, 
Baş ca vițelu-al mînzat, 

La poarta cui s-a-nsurat, 

Să scol neveste din pat. 


— Ziua bună, fa muiere, 
Mă duc la mîndrele mele, 
Ce m-am iubit eu cu ele 
Și ne-am făcut drăgostele ! 
— Ba, omule, nu te duce, 
Că te scald în lapte dulce ! 
Să mă scalde cine-o vrea, 
Eu mă duc la mîndra mea, 
Ce mi-a făcut dragostea, 
Din copilăria mea, 

Cît oi fi n-oi mai uita ! 


417 


Plingeţi, ochi, şi lăcrămaţi, 
Să voi sînteţi vinovaţi! 
Ce iubiţi nu mai lăsaţi, 
Vreţi cu voi tot să luaţi. 
Eu le-am spus la ochii mei 


: A Să nu fie lăcomei, 
Cite mîindre-am sărutat, Nu privească la femei, 


Să le-adun aș face-un sat; Să puiază boala-n ei... 
Numai sat de nevestele, Că femeia-i ca femeia, 
De fetite tinerele. Cînd vin sărbătorile, 
Și eu să mă plimb prin ele, Căneşte sprîncenele : 
Să văd care-i mai frumoasă, Și-şi fărbuie buzele, 
Să-i fac lecră de mătasă. Ca să-mi fure minţile. 


414 


415 418 

Nevestică cu bărbat, De-aș avea și eu vruna, 
Frumoasă din altu sat, Tinerică, îrumușea, 
Fă-mi și mie loc în pat, Cum văzui una colea, 


437 


N-aş mai bate negura. 
Că-i negura negureasă, 
Da' poteca-i lunecoasă 

Și lumina-ntunecoasă, 

Și-o brodesc la altă casă, 
Cu nevastă mai frumoasă, 
Cu bărbatu nătărău, 

Acolo mă trag și eu. 


419 


De-oi mai îi și oi trăi 
Fată mare n-oi iubi; 
Ma să iubesc o nevastă, 


Fără bărbat, ce m-așteaptă. 


Sara la conac, 

Să mă culce-n pat. 
Aşternui foi de tei, 

li făcui pe voia ei. 
Aşternui pat de bujori, 
Ne iubirăm pînă-n zori. 
Eu t-am spus, mîndrută, 
Lasă fereastra deschisă ; 
Să te văd cum ești culcată, 
M-aștepţi pe pat răzimată. 
Dacă ești culcată rău, 

Să mă-ntorc cu Dumnezeu; 
Dacă eşti culcată bine, 
Să mă trag pe lingă tine. 
De-ţi va îi, daică, de mine, 
Să iau pătura pe mînă, 

Și să sui tu la grădină, 
Să dai naicului gură 
Măcar pentru o lună, 

Și aia ar fi destulă. 

De va fi vrun voinic, 
Să-i dai gură pe nimic; 
De va fi vrun putregai, 
Nu dai gură nici pe bani. 
Ţolițele de pe tine, 
Toate-s luate de mine; 
Numa cîrpula din cap 


438 


Ţi-e luată de bărbat, 
Da’ ș-aci-s eu mestecat, 
Banii-ai de pe sărutat... 
Cînd văd omu al frumos, 
Mă trag îndată sub coș, 
Și mă fac că şuşcuresc, 
Pină cu naica-mi vorbesc. 
Cind l-aud pe al urit, 
Inchid ușa și mă rid, 
C-aşa maica m-a-nvăţat, 
De cînd eu m-am ridicat! 
Dacă ţi-e omul urit, 

la sfoara, leagă-l de gtt, 
Și mi-l du-n piat’, 

Și vinde-l pe un sfant. 


420 


Foaie verde îoi de tei, 
Cit oi îi, cît oi trăi, 
Fată mare n-oi iubi. 

Că e fată cu belea, 

Ori că pleacă fata grea, 
Și mi te dă de belea, 
Ţi să duce moșia. 

Cind oi zice foaie lată, 
Da' mai bine o nevastă, 
Că ce nu ştii ea te-nvaţă, 
Că pe mica nevestică 

O iubești fără de frică. 


421 


De-aș putea cinta ca cucu, 
Nu m-aş mai duce la lucru; 
Să rămîn la mindre-n sat, 
La mindruţe cu bărbat. 

Să le-aud vorba și sfatu, 
Cum îşi măghie bărbatu; 
Cu pămînt de la mormiînt 


Să rămiie mut și surd; 
Să-i puie căpiţele, 
Să-i ia dracu minţăle. 


422 


De ai nevastă frumoasă, 
Dă-i drumu ca să iuească, 
Să nu se îmbolnăvească.' 
Că aşa a fost și-a mea, 
Și-a-nceput ca să iubească, 
Ca să nu se-mbolnăvească. 


423 


Mă Gheorghiţă, Gheorghelaș, 
De dimineaţă te sculași, 
Pc-ai ochi negri te spălași, 
Fuga calu-ncălecași, 

La mîndruța că plecași. 
De-ajunse la Oltu-al mare, 
Gheorghiţă-l trece călare ; 
Siugile îl trec înot, 

Că așa ele îl pot. 
Gheorghiță cum ajungea, 
El din gură-așa grăia: 

— Dea Mărie dumneata, 
Piecai asară la casa ta; 
Cu papuci și cu smochine, 
Da’ și cu multe măsline. 

Cu fustă de linărie, 

Și papuci de-ai din cutie. 
Cum fu noaptea-ntunecoasă 
Și poteca-alunecoasă, 
Nemerii la altă casă, 

Cu mîndră şi mai frumoasă, 
Da” cu bărbatul nătărău, 
Aşa că nu-i pare rău; 
D-aia mă trag și eu, 
Unde nu fac nici un rău. 


439 


424 


— Leliţă Săitiţă, 

Glas de porumbiţă, 
Deșchide uliţa, 

Să-ţi sărut guriţa, 

Că e mult de-asară, 
De cind șed pe-afară. 
Ploaia că-mi ploaie, 
Giubeluţa-mi moaie ; 
Picătura-mi pică, 
Fermeneaua-mi strică. 
Nu mi-e de giubea, 
Nici de fermenea, 

Mi-e de dumneata 

Și de gura ta, 

Că te-aș săruta 

Și te-aș răstăţa. 

— Du-te, naică, du-te, 
Pe drumu-al cu punte; 
Du-te și te culcă 

Și pieri ca nălucă. 
Că mi-a venit omu, 
Nu-ţi mai pierde somnu; 
De mi-o fi de tine, 
Te chem eu la mine, 
In mijloc de noapte, 
C-adorm toate ape. 
De-oi fi la fereastă, 
Mă săruţi pe față ; 
Sărut cu dulceaţă, 
Pentru toată viață. 


425 


Spune, mindră, dacă poti, 
Nu mă tine pe la porți, 
Că mă latră ciinii toti, 
Mă face lumea că-s ot. 
Nu sint oț eu de furat, 
Numai ce mi-am sărutat: 
Nu sînt ot eu de oție, 
Numai sînt ot de iubire. 


SE 00 PRI PONT CDU a AR IN PCI e ECO 50 ARE RE E 9 o IP A A NOR a PP N A PR E RO ERA 9 GAP AC a A Se TCAP SI imita n Di ri carte e toată tite ra 


426 


— leşi, mindruţo pîn’ la mine, 
Ce-mi vorbii eu ieri cu tine? 
Că-ţi surup casa pe tine, 

Să duce pomina-n lume! 

— Nu ies, neică, pin” la tine, 
Că-mi ești, neică, mare cîine, 
Că prea mult te rizi de mnie ; 
Că mă iubești dușmănește, 
Mi-ai frînt osu ca la pește! 
Durerea nu mă slăbește, 

Da' ușor mă prăpădeşte. 


427 


Cind oi zice foaie lată, 

Toată noaptea-ți bat la poartă, 
Da tu dormi, durmire-ai moartă. 
O căţa neagră şi cioantă 

Mă goni mălaua toată. 

Cînd să trec peste-o grădină, 
Da ea m-apucă de mină; 

Cind să sar peste-un pirleaz, 
Dinsa mă mușcă de nas. 


— Eu nu dorm, dormire-ai moartă. 


Și-am o cumnată şi-o soacră, 
Stau pe vatră și mă latră. 
— Ia cleștele de pe vatră, 
Sparge-i capu la cumnată ; 

la cenușa pintră mînă, 
Scoate-i ochii la bătrînă ; 
Vino, ieși la noi la poartă, 
Nu durmi, durmire-ai moartă ! 


428 


— Dare-ar, dare-ar Dumnezeu, 
Miîndro, bărbățălu tău, 
Ologi-l-ar sfintu soare, 

Să nu treacă pin ogoare, 


Să te mai iubesc și eu, 

Că duc dorul cel mai greu. 
— Taci, mă naică, nu vorbi, 
Că mai bine l-ar ologi; 

Ba mai bine să-l chiorască, 
Pe noi să nu ne privească. 
Că cel olog şade la foc, 

Și vede cu ochii tot; 

Da’ cel chior la părete, 

Și nici bine nu ne vede. 
Pină daica se iubește, 
Inimioara-și răcoreşte, 

Pin casă el boscorodește, 
Da' nimic nu bănuiește. 


429 


— N-ai, mindruțo, copil mic, 
De-nserezi cu neica-un pic ? 
— Am bărbat și copil mic, 
Dar nu mă tem de nimic; 
Copilul l-am înţărcat, 
Bărbatul l-am fermecat 

Cu pămînt de la mormiînt, 
Ce i-am pus în aştèrnut, 
Să se scoale surd și mut, 
C-așa daichii i-a plăcut. 
L-a lăsat cu miîini, cu ochi, 
Să nu dea ziua prin gropi; 
Să vadă și Dunărea, 

Ca să se-nece-n ea. 


430 


— Fire-ai, mindro, tu să fii, 
Cu casă și cu copii, 

Cu bărbatul tău dintii, 

Mă făcuși de te iubii. 

Tu nevastă cu copii, 

Eu acuși iubii întîi! 

Tu nevastă cu bărbat, 


Da eu tinerel dănac. 

Fa nevastă cu bărbat, 
Ce umbli sara prin sat, 
Că ai copii și bărbat ? !... 
— Copiii mi i-am culcat, 
Bărbatul l-am fermecat 
Cu ţărina de su’ pat 

Și cu nuiele din gard. 


431 


Lină verde de-un trăscău, 
Mîndro, bărbățălu tău, 
Ologi-l-ar Dumnezău. 
Cind oi zice foaie creată, 
Da’ să nu ţi-l ologească, 
Ochii în cap să-i plesnească. 
C-al olog șede la îoc, 

Și pin casă vede tot. 
Da'-l chior șede la părete, 
Si-n casă nimic nu vede, 
Pină ne iubim cu sete. 


432 


Fă-mă, Doamne, ce m-oi face, 
Fă-mă gogoloi de tină, 

Să fiu la mîndra-n grădină; 
Fă-mă gogoloi de tei, 

Să m-arunc între femei, 

Ca să le-aud eu siatu, 

Cum își blastămă bărbatu, 
Și l-e vorba tot la altu. 


433 


— Răvaș, puică, răvaș, dragă, 
Răvaş de la-mpărăţie, 
Mîndro, bărbățălu-ți vie! 

— Las’ să vie, dracu știe, 


441 


Calea mărăcini să-i fie. 

Eu cămaşa i-am spălat-o, 

Cu baligă i-am frecat-o, 
După ușă-am lepădat-o. 

— Răvaş, puică, răvaș, dragă, 
Răvaş de la-mpărăție, 
Mîindro, ibomnicu-ți vine ! 
— Las’ să vie, daica știe, 
Calea trandafiri să-i fie. 

Eu cămaşa i-am spălat-o, 

Cu busuioc i-am frecat-o, 

La țițişoare-am uscat-o. | 
L-ale tite gogoneaţă, 

Ca şi para pădureaţă: 

Cind o muști, îti cade greață, 
De nu mai o lași din brață. 
Și cămașa i-am spălat-o, 
Si-n lădiţă-am atirnat-o ; 

in lădiţă cu gutui, 

C-așa-i place dumnealui. 


434 


Miîndro, cum de nu plesneam, 
Mai bine ţindări mă făceam, 
Cind băteam la tine-n geam, 
Și eram tînăr durlan; 
lubeam fete cîte-un an, 

Și le schimbam ca pe ban; 
Dar de cînd mă însurai, 

Cu fringhiile mă legai. 

Mai iubesc ș-acum neveste, 
Imi dete barba făr' de veste; 
Mustăţile îmi crescură, 

lar mîndrele mă uriîră. 


435 


Și iar verde iarbă creaţă, 
Mult mi-e drag trăind viaţă, 
Tinerel făr-de mustață, 


Miîndra fără pui în brață, 437 
Că mi-o iubesc cu dulceaţă. 


Că trecui pe drum asară Foaie verde sălcioară, 

Și dușmanii mă aflară, Mult mi-e drag noaptea de vară, 
Și ziseră că m-omoară. Cind dorm mindrele pe-afară, 
Mă-ntilnii cu mîndra-n cale Dezbrăcate-n pielea goală. 

Şi-i spusăi c-o să m-omoare, Să fiu şi eu lingă ele 

Da’ ea zisă cu-ntristare: Ca luceafăru-ntre stele ; 

— Că eu mi-am auzit, Să fiu eu un pîndăraș, 
Nevastă-ta a vorbit, Să le păzesc, mînca-le-aș! 


Să ne prindă la iubit, 

Să ne-aștearnă la pămînt. 
— Mindro, mindruleana mea, 438 
Nu asculta tu de ea, 
Ș-ascultă de vorba mea: 
Cînd o fi la moartea mea, 
Să-mi ţii tu luminarea ; 
Să mor cu ochii la ea, 
C-aşa este dragostea. 
Cine știe-o purta, 


Muica zice să mă-nsor, 
Să-i aduc un pui de nor’. 
Ali taica nu mă lasă 
Să-i aduc pe dracu-n casă. 
Eu de taica nu ascult. 
Și pe potecea mă duc. 
x z Poteceaua-i lunecoasă, 
Că e dulce, săraca, Să-mi îrîng șelele şi oasă. 
Nuoma poti uita Cind cătai pe vale, 
Că m-am învăţat cu ea, Este-o casă mare: 
Din copilăria mea. leși-un cîine de bărbat, 
Și iute m-a întrebat, 
Mă întreabă ce eu cat. 
438 li spusei: pe un fîrtat, 
El m-apucă după cap, 
Și strigă comșiile 
Ca s-omoare cîinele, 
Că ne țucă mindrele. 


Ce mi-e drag noaptea de vară, 
Cum dorm nevestele pe-afară, 
Dezbrăcate-n pielea goală ; 

Cu pătura pe picioare, 

Să-l facă pe om să moară! 
Le cîntă prefăcători, 

Le scoală la cîntători 

Ca să facă demincare, 


439 


Vecină, dragă vecină, 
Ține-ţi bărbățelu bine, 


Nu moară plugari de foame. Că vine sara la mine, 
Da’ cornașşii după fete, Vine sara pe-nserat, 
Gendarii după neveste ; Tremurind pe lingă gard. 
Boii pasc la iarbă verde, Vecină, dragă vecină, 
Că iubitu li se crede. Eu sint femeie miloasă, 


442 


'L iau de mină,-l bag în casă, 
li pui masa să mănince 
Și-i fac patu să se culce. 
Peste noapte frig și ger, 
Mă bag şi eu lîngă el. 
Femeia care-i femeie, 

Se scoală de dimineaţă, 
la boabe de griu în poală, 
Și iese la pui afară. 
Şi-mi strigă găinile, 

Pui, pui, pui, porumbele! 
Alba este, neagra nu-i! 
C-am făcut o îripturică, 
Asară vecinului. 


440 


Foaie verde, foaie creată, 
Nevasta ce e iubeată, 

Se scoală de dimineaţă, 

Dă cu rumeneală pe față. 

lese pe prispă afară, 

Cu vreo cîtea boabe-n poală, 
Și strigă găinile, 

Așează sprincenele : 

— Pui, pui, pui, na fa porumbaca! 
De-oi mînca, de n-oi mînca, 
Imi fac și eu datorinţa, 

Să dau lui nelca gurita. 


441 


Cînd pusel picioru-n prag, 
Prostu mă-ntreabă ce cat; 
li spusei că apă rece, 

Pe la poarta lui ce trece. 
Băui apă, nu băui, 

Mindrii cu ochiu-i făcui; 
Și să iasă pin grădină, 

Cu păturica pe mină, 


443 


Rupînd ciîte-o boibotină, 
Să nu-i bage nima vină, 
Cînd oi ieși pin grădină. 


442 


Cind oi zice izmă neagră, 
Speriat omu mă-ntreabă, 

Și mă-ntreabă de cercei, 

Cin' mi-a dat banii pe ei? 

— Cui i-e drag de ochii mei! 
Și mă-ntreabă de mărgele: 

— Cin’ mi-a dat banii pe ele? 
— Cui îi plac zilele mele! 


443 


Răsari lună cu lumină, 

Pe la mîndra pin grădină; 
Să vadă mindra cind vine, 
Să nu-i dea vrun mărăcine. 
Colea de la deal de casă, 
Sede mindra mea nevastă, 
Cu văruică-sa la masă. 

— la, văruică, de mănîncă! 
— Eu, văruică, piine nu mănînc, 
Da’ nici vinu nu ţi-l beau, 
Numai bărbatul ţi-l iau. 

Da’ eu nu ţi-l iau de tot, 
Și ţi-l iau la sărutat, 

Și ţi-l sărut pe obraz, 

Ca să-ţi facem la năcaz. 


444 


Vino, vino, neiculiță, 

Că nu mi-e bărbat de viță, 
Și s-a dus la o chirie 
Să-și plătească-o veresie, 
Și mai are datorie. 


EREE Tr certa ST 


445 


Vezi, muierea ce-i a dracu, 
la cirpa și leagă capu, 
Ș-apucă-n tulă la altu; 
Cu ploschița de rachiu, 
Cu ouă coapte su' briu. 
Astă mindră ce-o sărut, 
Nu mai pot să mi-o zăuit, 
Pină m-oi băga-n pămint; 
Pămînt să iragă pe mine, 
Nici atuncea n-o uit bine; 
Comșia cu scîndura, 

Popa .cu cădelniţa, 
Ș-atunci este tot a mea! 


446 


Pitulica, fată mare, 

Duce la plug demîncare. 
lar atunci şi nici atunci, 
lar atunci și niciodată, 
Pină-oi iubea lumea toată, 
C-am iubit în șapte sate, 
Cătai Craina jumătate, 
Timocu a treia parte, 
lubii nevestele toate, 

Da’ fetele jumătate ! 

Se dau după bălegari, 
Dau gura la lăutari, 

Fac copiii dolofani 

Și-i îngroapă-n bălegari ; 
Da’ să pitulă pin boji, 
Fac copii de-ai ogircioşi. 


447 
Bate vintu, 
Su’ pămiîntu, 


Să răsară tămiioară, 
Să culeg o chită-aleasă, 


444 


Să trimet la muiculeasă. 
Să mă vadă, să mă creadă, 
Cum e zborul cu stoborul:; 
Cum e traiul cu vătraiul, 
Cum e cina cu prăjina. 
Cit fusei la muica fată, 
Purtai chită lobodată, 
Toate drumur'le slobodată ; 
Da' de cînd mă măritai, 
Purtai chită de macriș, 
Toate drumur'le s-a-nchis. 


448 


Ară badea cu plugu, 

Alăturea cu drumu, 

Mindra trece cu prinzu. 

— Bun lucru, badeo, la plug! 
— Noroc, nevastă, la drum! 
Da’ de prînz ce mi-ai adus? 
Cocoșel în blidișel 

Și vin în păruțel. 

Șezi, drăguță, să priînzini, 
Amindoi să ne iubim. 

— N-am venit să ne iubim, 
Și să mă jeluiesc... 
Măicuţa, muiere rea, 

Nu mai pot trăi cu ea! 
lese-aiară ca o pară, 

Intră-n casă minioasă 

Și zice că nu-s frumoasă... 
Tu, badeo, știai bine 

Că nu-s frumoasă ca tine, 

Ce foc că stai la mine !... 


449 


Suie Veca pe colnic, 
Răsucind la borangic, 
Da’ și naica după ea, 
Cu ploschița-n iepingea : 


— la na, Veco, vin de bea, 
Că nu este vina ta, 

Și e vina mumă-ta; 

C-a grăbit de te-a-nvălit, 
Nenvăţată la iubit. 


450 


— Spune,-alimănito, spune, 


Mai ai vrunu decit pe mine? 


— Am doi, cu tine trei, 

Cu bărbatu-mi face patru. 
Pe bărbatu lua-l-ar dracu. 
Și-asară îmi sparse capu! 
Fire-ai naibii de bărbat, 
Toată noaptea umblă-n sat: 
Da’ cînd vine de pin sat, 
Vine de-mi stă supărat. 

li pun masa să mănînce, 

El mă înjură de cruce, 

— la, omule de mănîncă. 
Or nu-ți plac bucatele, 
C-ai cinat la altele !... 

Lină verde de-un alcaz, 
Lui îi căzu cu necaz; 

Se repezi ca un turbat, 
Rupse o băchie din pat! 

Eu l-întreb de sănătate, 

El mi-o măsoară pe spate; 
Eu l-întreb de-i sănătos, 

El mă tăvale pe jos. 
Dacă-mi făcui şi-mi scăpai, 
La sănătoasa o luai, 

Cam în coate, cam în brinci, 
Pină-ntr-un stol de urzici. 
Mă tăcui numai bășici ; 

Da o căța mare cioantă 
M-alergă avlia toată. 

— Spune, mindro, povesteşte, 
De ce codru-ngălbenește 

De ce omu-mbătrineşte ?... 


445 


— Naică, codru-ngălbenește 
De bătaia vintului, 

De dogoarea soarelui. 
Neică, omu-mbătrinește 

De grija porezului, 

De necazu babelor, 

De dragul nevestelor, 

Mai cu foc de-al fetelor! 


451 


Bărbăţălu meu al bun 


lar asară-mi trase-un pumn. 


Mamă, rău m-ai măritat, 
După dracu tu m-ai dat. 
Da’ să-l bată Dumnezeu, 
Nici daichii nu-i pare rău. 
Eu îi dau zamă de pui, 

El mi-arată biciu-n cui. 
Mamă, rău m-ai măritat, 


Chiar după dracu m-ai dat. 


Da' să-l bată Dumnezeu, 
Nici daichii nu-i pare rău: 
Eu îi dau zamă de pește, 
El cu biciu mă pocnește. 
Mumă, rău m-ai măritat, 


Al dracului bărbat mi-ai dat. 


Da’ să-l bată Dumnezeu, 
Nici daichii nu-i pare rău. 
Cind îl văd culcat în pat, 
Parcă-i un broscoi umilai! 
Mamă rău m-ai măritat, 
Baș după dracu m-ai dat. 
Da’ să-l bată Dumnezeu, 
Nici daichii nu-i pare rău. 
Cînd îl văd umblind pin casă, 
Parcă-i o broască țestoasă! 
Mamă, rău m-ai măritat, 
După-un tartore m-ai dat. 
Da' să-l bată Dumnezeu, 
Nici daichii nu-i pare rău. 


Poeta Ep mai pt ua 


452 


— Măriuţă din Ploieşti, 

Cu bărbatu cum trăieşti ? 

— Trăiesc bine baș ca dracu, 
Că și-asară-mi sparsă capu, 
Cu coada vătraiului 

Pe cărarea capului. 

Bătu miţa cu vătraiul 

Că n-a-nvirtejit mălaiul. 


AX 


453 


lzvoraş cu apă rece, 

Dare-ar Dumnezeu să sece: 
Să rămînă cu nămol, 

Cum am rămas eu cu dor. 
rămină pietrele, 

le ardă soarele, 

trec cu picioarele, 

Să văd miîndruliţele, 

Cum le poartă numele. 

Să văd pe a mea mindruţă, 
Ce i-a dat naichii guriță; 
Și s-o văd pe mindra mea, 
Cum o poartă mumă-sa, 
Numa-n fustă și-n giubea, 
Şi-n lecră de cădăfea, 

Şi-n cămașă de altiță, 

De-i vedeam sfircu la ţiță! 
Mă-nsurai şi luai muiere, 

Și mi-o luai fără plăcere; 
Luai strigoaica din lume, 
Să-mi aducă galbeni sume : 
Ș-acuș stau să mă sugrume, 
Ca să pier fără de nume. 

Să laudă pe tot ceasu, 

Că mi-adus galbini cu irasu ; 
Tot cu ei îmi taie nasu, 
C-așa a-nvăţat-o ta-su. 

Decit cu galbeni in ladă 


N NN 
A A A A 


446 


Și cu nevastă năroadă, 
Mai bine cu una săracă, 
Ce-i poruncesc să facă. 


454 


Lină verde trei smicele, 
Mă-nsurai și luai muiere : 
Mă bulguii la avere, 

La străchini și la ulcele. 
Lua-voi strivoaica din lume, 
Să-mi aducă galbeni sume, 
Să mă fac bogat în lume. 
Bate-i, Doamne, vezi tu, banii, 
Că bani au şi țiganii, 
Traiu meu aibă-l dușmanii ! 
Ziua, noaptea, nu mai tace, 
Mă judecă cum îi place! 
Mă rog, Doamne, eu tie, 

la zilele ori ei, ori mie, 

Să mă scap de-așa soţie ! 

Nu vrea dracu să muncească, 
Da” vrea tot să porincească ; 
Eu boier, da' ea cucoană, 
N-am porumb să duc la moară, 
Nici făsui sè bag în oală; 
Numai o sticlă cu-albeală, 
Ș-o cîrpă cu rumeneală, 

Ș-o oglindă subţioară. 

Lină verde, bălăboi, 
Dă-mă, mumă, după doi, 
După-argat, după-un bărbat. 
Argatu, argat să-mi fie, 
Bărbatu la plugărie ! 

Dau argatului mîncare, 

Să mănince la răcoare; 
Varză verde din grădină, 
Și-o oca de slănină; 
Mănînce cu voie bună, 
Dacă-i inima creştină. 

Dau bărbatului mincare, 

Să mănince-n cimp la soare, 


Zărzăvat cu zăr de oaie, 
Puterile să-i mai moaie. 
Săracu bărbatu meu, 

Da’ nu știe ce fac eu: 
Eu acasă beau, măninc, 
Și cu care vreau mă culc. 
Da' el pe cîmp muncește. 
Muncește cu palmele, 
Blăstămindu-și zilele, 
Zilele şi nopțile! 

Da’ eu cu păharăle, 
Ameţindu-i minţile, 

Să vezi, cite pară-i dau, 
Atitea ciumege-mi iau ! 
Vine bărbăţălu-acasă, 

Să șadă și el la masă; 
Da’ se bagă și pin şatră, 
Găsi cotoaie pe vatră ; 

Da ea,-n pat, leginindu-și capu, 
Ca să n-o vadă bărbatu. 
Da el omu dracului, 

Lo răstiu jugului, 

Dete-n fruntea capului, 
Sparse cuibu dracului ! 
l-auzi bine, fa vecină, 
Poartă-ţi bărbăţelu bine, 
Tot vine sara la mine!... 
Eu sint femeie miloasă, 
'L-iau de miînă,-l bag în casă, 
Pe-alară să nu răcească. 


455 


— Foaie verde foi de prună, 

Am luat o mîndră nebună; 
Dimineața cînd se scoală, 

Işi face pin curte fală. 

Iși ia cîte-un băț în mînă, 

Se plimbă pin bătătură ; 

Din gură tot bombonește, 

Şi pe min’ mă ocărește. 

— Cum, Doamne, să fiu eu bună, 


447 


lubită la cîte-o lună; 

Nu mă vede c-ard în foc. 
Și că n-am avut noroc? 
Da’ el vine de pin sat, 
Cind cocoșii mi-au cîntat. 
Vine, s-așează pe pat 

Şi tot el e supărat. 

De-i pun masa să mănince, 
El mă înjură de cruce, 

Da' de-i pun sticla cu vin, 
Inima-i numa venin. 

— la, bărbate, și mănincă, 
Mănincă fără de frică, | 
Că eu nu l-am otrăvit, 
Pe mine m-a-mbolnăvit. 
Nu-ţi mai plac bucatele, 
C-ai mincat la altele! 

De-ţi dau ciorbă de pui. 
Tu-mi arăţi biciu din cui. 
Da’ de-i dau fripturi de pește, 
El cu biciu mă lovește, 
Trupuşoru înnegrește, l 
De groapă mă pregăteşte. 


456 


Zice lumea că nu-s bună! 
Cum naibului să fiu bună, 
lubită la cîte-o lună ? 

Nici atunci cu voia bună, 

Ș-atuncea cu mare silă. 


457 


Foaie verde trei smicele, 
Mă-nsurai și luai muiere, 
Și luai muma mumii mele, i 
Inima e numai jele. 

Fire-ai dracului de naş, 
Cu cine mă cununași, l 
Cu năroada din ogaș! 


— Ba să iii al dracu, fine, Nu știu-ncotro s-o apuc, 


Eu nu sint nimic de vine, M-aş îngropa sub un nuc; 
C-au fost ochii şi la tine, Cum luai sapa să mă-ngrop, 
S-o priveşti pe fina bine. Da’ năroada, iac-o, hop ! 

— Zi-i, naşule, să se ducă, Săpai groapa jumătate, 

Că la noapte mă mănincă, Otontoace e la spate; 
As'noapte cind m-am culcat, Numai ca să-mi fac eu moarte, 
Mă mir cum nu m-a mincat, Să scap de ea și de toate. 


De intră în vrun păcat! 
De nu m-o minca la noapte, 


Să știți că nu mai am moarte! 458 i 
— Nu pot, îine,-o dudăia, 

Că te-am cununat cu ea, Ș$-am zis verde mărăcine, 
Cu lăutari și cu tobă, Cind te văd, miîndro, pe tine. 
Ți-am dus pe dracu-n sobă; Tremură carnea pe mine, 

Cu lăutari și nuntaşi, Picioarele nu mă ţine, 
Ți-am adus pe dracu naş. Cind te văd pe drum trecînd, 
Nu ştiu a cui vină să fie, Cu mîinile pălăind 

D-aşa cînta mierla-n vie: Și cu sucna trăgind vint, 
„N-o luat fata comşie Stau în loc și mă zăuit, 
Să-ţi întoarcă vorba tie, Mindro, pe unde-ai trecut, 

Și ia lata-a mai săracă, Cu ochi negri lăcrămind 

Ce i-oi porinci, să-ţi facă! Și din gură blăstămind: 
Dacă este lada goală, — Plingeţi, ochi, şi lăcrămați, 
Da’ e frumoasa marghioală ! C-aşa voi mi-aţi fost ursaţi 
Degeaba este bogată, De doi părinţi blestemaţi ! 
Dacă îmi este buzată“! Descunună-mă, părinţi, 

M-am bucurat la moșie, Că n-am cină cu lumină, 

Și m-a dus la sărăcie. Nici un prînz cu voie bună!... 
Vindui via și moşia, Cind mi-e bucătura bună, 

Şi mi-am adus sărăcia; Dă cu pumnu peste gură; 
Vindui via şi moșia, Cind mi-e bucătura dulce, 

Şi năroada tot acia... la ciumagu şi să duce, 

Nu ştiu singur ce-aș mai da, Ochi-mi lăcrămează, plinge... 


Să mă văd scăpat de ea! 
Că nu știe nici să toarcă, 


La o motcă să desfacă. 459 

Nu știu ce dracu să-i facă, 

Crezi că este o vacă. Foaie verde de-un atlaz, 
Decît ar torcea la in, Mă-ntreabă mindrele az, 
Mai bine ar bea la vin; Ce dracului nu sînt gras ? 
Bea și vin, bea și rachiu, Cum dracului să fiu gras, 
Şi uită furca din briu. Nu mă văd că trag necaz, 


448 


Tot cu năroada de-acas'! Nimic să nu-i dirască. 
N-o iubesc, nici nu o las, lar pe tine te-oi lua, 
Numa ce-mi fac la năcaz; Cînd popa-al de la noi, 
N-o iubesc, nici nu o iau, Cîntind din cimpoi, 


Nici altuia nu i-o dau! 


460 


Verde de-un dudău, 
Fată de birău, 

Fă pe gîndul meu, 
Ca să te iau eu. 
Fata ce-mi zicea: 
— Ba, băiete, ba, 

Că m-oi înșela ; 

Tu mă-nșeli pe mine, 
Eu de ris în lume. 
Băiatu de-mi vedea, 
Făcea cum făcea, 

Cu îata-mi pleca. 
Șezură sw prun 

Și-i puse mina-n sîn ; 
Șezură su’ nuc, 

De trabă s-apuc. 

Să trezi deodată, 
Văzu, nu mai e fată : 
Ședea la pirău, 


Fiind Paștele joi. 

Și iar te-oi lua pe tine, 
Cînd oi vedea în lume 
Vulpea bătrină 

Păzind la găină; 

Da' să le păzească, 

Să nu le dirască. 

lar te-oi lua pe tine, 
Cînd oi vedea-n lume 
Un iepurel șchiop, 

Să șadă în viri de plop 
Și să joace-n loc. 


461 


Și-am zis verde măr uscat, 


Sint fată de măritat: 


Mi-a venit băieţi din sat, 


Și măicuţa nu m-a dat; 
Mi-a venit unul urit, 
Ala mamii i-a plăcut. 
Frunză verde măr uscat, 


Să vă spun că era nalt? 


Și, zo, plingea rău! De înalt era înalt, 

Băiatu-i zicea : Ședea-n picioare suw’ pat ; 

— Fată de birău, Cînd trecea pe lingă lac, 

Ce stai la pirău; Broasca-i da cu laba-n cap. 
Rogi pe Dumnezeu, Cind trecea pe lingă girlă, 
Ca să te iau eu. Broaștele-i scuipau în gură. 
Eu te-oi lua pe tine, Și de luat l-am luat, 


Cind oi vede lupii-n stină, Ș-am plecat la cununat; 
Stind cu oile de mină; Cind intră-n biserică, 
Oile să le păzască, Tontu mi se-mpiedică, 
Nici pe miei să nu-i dirască, Se-mpiedica și cădea. 

Și iar te-oi lua pe tine, La picioar'le lui popa. 
Cind oi vede urs cu cercei, Scoa!', uritule, de jos, 
Păzind la ciîrduri de miei: Că nu ești așa frumos ! 
Și el să-i păzească, Scoal:, uriîtule,-n picioare, 


449 


Că nu ești atit de mare! 
După ce m-am cununat, 
La soacră-mea am picat; 
N-apucai să urc scara, 
Tontu cerea mincarea. 
Arunca-i voalul din cap, 
Lăsai dracu măritat, 

Luai rochia de mireasă, 
Ș-am plecat la mama-acasă. 
Frunză verde măr uscat, 
Nu-mi trebuie măritat! 
N-am șezut două-trei zile, 
Veni tontu după mine; 

N-a venit de altceva, 

Cu trăsura, să mă ial! 
Fugi, tontule, de la prag, 

Să vină care mi-e drag! 
Fugi, tontule de la ușă, 
Că-ţi scot ochii cu cenușă, 
Și nu mi-e de arsu tău, 
Cum mi-e de păcatul meu; 
Decit viaţa cu urit, 

Mai bine moartă-n pămint. 


462 


Cind oi zice un susai, 
Mică eu mă măritai, 
Numai de trisprezece ai, 
Soacră rea îmi căpătai. 
Șede-n vatră și mă latră, 
Şi-mi strigă că nu sînt fată. 
Mă mină la secerat, 

Fără rudă de bărbat. 
Secerai cît secerai, 
Deștiu-al mic că mi-l tăiai. 
Lină verde un spanac, 
Ajunsă vorba din sat, 
Bărbatu mi s-a-nsurat. 
Frunză verde de făsul, 
Dacă-mi văzui și-mi văzui, 


450 


Lăsai locu nefurşit, 

Și griu neisprăvit. 

Lăsai snopu nelegat 

Și pologu răsfirat, 

Şi grîu nesecerat, 

Am alergat drept în sat, 
Să-mi aud pe care-a luat. 
De-ar fi vruna mai bună, 
Să se ţină ca o zină; 

De ar îi vruna mai proastă, 
Ducă-se dracu pe coastă, 
Bobocii ca să-și păzească. 


463 


Negru, Doamne, e pămintu, 
Dar mai negru e urîtu. 
Din om te face neom, 

Că dormi şi nu-ți vine somn. 
Ai mînca și nu t-ă foame, 
Dar te usuci din picioare, 
Stii, ca floarea de cicoare. 
Toată boala are leac, 

Da uritu n-are cap; 
Numai o scîndură de brad 
Ș-o pită bună la cap. 


464 


Geaba, mumă, m-ai făcut, 

Că m-ai dat după urit; 
Dă-mă, mumă, după-al drag, 
li trec voioasă peste prag; 
El mă bate și eu tac, 

Dar cămașă tot îi fac; 
Că-mi este bărbat iubit, 

Cum inima mi-a dorit. 

Nu mă da după urit, 
Să-mi fie greu şi-n pămînt ; 
Dă-mă după om curat, 


Nu fă cu mine păcat! 
Ferice-i omul frumos, 

Cum ajunge, bagă-n coș. 
Morăriţa-i strigă-ntr-una : 
— Stai, băiete, nu turna, 
Pin' ce nu m-oi săruta, 

Să plătești tu vama ta. 
Că dacă m-oi săruta, 
Singură ţi-oi măcina ; 
Singură să te iubesc, 
Sufletul să-mi răcoresc. 
Vai de omul cel urit, 

Nici la moară n-are rînd. 
De urit mă duc, mă-nec, 
De frumos Dunărea trec. 
De urît eu plec de-acasă, 
Dar uritul nu mă lasă. 
Cu frumosul plec în lume, 
Și nu-l las de lingă mine. 
Unde șede cel frumos, 
Crește iarbă şi rogoz; 
Unde șede cel urit, 

Rămîne pămînt pirlit. 
Uritul merge pe sec, 

Și strigă: mă-nec! mă-nec! 
Frumosul merge pe apă, 
Și strigă că nu se-ncacă. 
Pămiîntul să ocoliţi, 

Cu urit nu te măriţi; 

Da’ cu frumos orișicînd, 

Că ţi-e-n inimă și-n gind. 


455 


Foaie verde iarbă ra, 
Dragă, drăguleana mea, 
Tu pe mine m-ai uitat, 

Cu altu te-ai cununat. 

Ţi-ai luat urit de o zi, 

Și ţi-o fi pină-oi trăi! 

Ţi-ai luat urît de-o noapte, 
Și ţi-o fi pînă la moarte. 


451 


466 


Muica mea ce m-ai făcut, 
Nu mă da după urit, 

Că cu urit nu mă culc, 
Ci cu pătura m-astruc! 


Nici pe drum cu să nu-l văd, 


Că pe mărăcine șăd. 
Dă-mă, muică, după drag, 
El mă bate şi cu zac, 
Numai că îi mor de drag. 


467 


Cit e lumea pe su’ soare, 
Nu-i ca doru arzătoare; 
Că doru unde să pune, 
Face inima cărbune 
Cită boală e su’ lună, 
Nu e ca doru nebună. 


468 


Cine n-are dor pe vale, 
Nu știe luna cînd răsare, 
Fie noaptea cît de mare. 
Cine n-are dor pe luncă, 
Nu știe luna cînd se culcă 
Și noaptea cît e de lungă. 


459 


Cind oi zice trei alune, 
Cite focuri ard în lume, 
Nici unu nu arde bine, 
Cum arde inima-n mine. 
Și arde cu lunile, 

Și cu săptăminile, 

De-ţi răpune zilele. 


oc sc i e cama o a Cid pai 52 na i E inpoi i io pi lt iC e viei 


Aaa ti e Rt ua ei na ESEN, MER ERNEA 


470 


Cind oi zice bobului, 
N-am o scară să mă sui 
Sus în slava cerului, 

Să iau cheia, să descui, 
Să dau drumul dorului 
Pe fața pămîntului. 


471 


— Tu te duci, badeo, sărace, 
Eu cu doru tău ce-oi face ? 

— Tu, mindro, n-oi face rău, 
Că rămîi în satu tău; 

Da’ o fi sărac de mine, 

Că mă duc în ţări strine, 
Unde nu cunosc pe nime; 
Numai frunza și iarba, 

Și doru de la mindra. 


472 


Bate, viniuie, mai bine, 

Și ia doru de la mine; 

Și du-l pîn’ la mindra mea, 
Ca să aibă dor şi ea. 


473 


La noi, mindruță,-n obor, 
Mi-a ieșit un pui de dor; 
Mi-a ieșit şi mi-a-nilorit, 
Și umbră că mi-a făcut. 
L-aflară comșiile 

Şi-mi furară cheile, 
Descuiară porțile, 
Scuturară florile, 

Stricară dragostele. 


452 


474 


— Eu, mindruțo, plec, mă duc, 
Eu mă duc în țări strine ! 

— la-mă, badeo, și pe mine, 
Und’ te duci în ţări strine! 
De ţi-o îi, badeo, rușine, 
Fă-mă briu pe lingă tine; 
De ţi-o părea briu greu, 
Fă-mă lumină de său 

Şi mă pune-n sinu tău. 
De-oi vedea că mă topesc, 
Suilă să mă răcoresc. 
Lumina ti-o trebuia, 

Unde tu te-oi însura. 
Lumina ţi-o lumina, 

Și lumea te-o întreba: 

— Ce lumină e asta? 

— Asta-i lumină de seu, 
Mindruţa din satu meu ; 
Asta-i lumină de ceară, 
Mîndrutța din a mea ţară. 


475 


Frunză verde mărului, 
Fire-ai, lume, focului, 

Că m-ai dat dorului, 
Cînd e vremea lucrului. 
Cind oi zice îrunzişoară, 
la ieși, mîndro, pe-afară, 
Să-ţi văd ochii strălucind, 
Cu gurita chiotind, 

De dragoste mă aprind. 


476 


Vintu bate-ncetișor 
Si-mi aduce, duce dor. 
Este vint de primăvară, 


Cu miros de tămiioară, 
Cu miros de viorea 
Și cu dor de la mindra. 


477 


Incotro plec, încotro mă duc, 
Ori de ce lucru m-apuc, 
Doru-mi vine ca un lup, 

Și n-am cu ce să-l înjug! 
De mă duc la lucru-n cîmp, 
Vine doru ca un lup! 
Dacă-mi vine ca să ciînt, 
Ori să mă las pe cîmp, 

Și eu de n-aş şti să fug, 

Jos pe pămînt m-aș lăsa, 
Inima-n mine-ar crăpa, 

De dor nu mai m-aș scula! 


478 


Dorule, bucată-amară, 
leși de la inimă-aiară, 
Dorule, bucată rea, 

leşi de la inima mea. 
Dorule, urit de lume, 

Nu te mai lega de mine. 
Dorule, arde-te-ar para, 
Mi-ai făcut fața ca ceara 
Și inima ca cerneala. 
Dorule, arde-te-ar focu, 
Mi-ai făcut fața ca socu. 


479 


Bate vîntu, iarba scoală, 
Doru mindrii mă omoară 
Bate vintu, iarba culcă, 


453 


Doru miîndrii mă usucă. 
Arde și nu se stinge, 
Doru mindrii rău mă fringe. 


480 


De-ar fi doru ca doru, 
L-ai băga în sîn ca măru. 
Da”, zău, doru-i mare cîne, 
Peste multe dealuri vine. 
Și-aşa vine de îferbinte, 


De-ai sta în loc, te-ai aprinde; 


Doar atita am noroc, 

Că nu stau de fel în loc, 
Că m-aș aprinde de tot; 
Și-aş arde cu bălbătaie 
Și ca șira cea de paie. 


481 


La îîntîna din izvor 
Se-ntilnește dor cu dor, 
Sub unbră de pomișor, 

Și se iubesc pînă mor. 

lar din cei codri pustii, 
Vine doru bădiţii ; 

La fintînă se oprește, 

Pe subt pom se răcorește. 
Mindra doru și-l întreabă: 
— De unde vii, badeo dragă? 
— Din codru cu frunzele, 
Din lunca cu florile, 

Unde pusei buzele, 

Și iubii drăguţele. 


482 
Foaie verde bob năut, 


Stii, mindro, cît dor îţi duc, 
Numai sara cînd mă culc? 


Dimineaţa cînd mă scol, 
Găsesc așternutul gol, 
Căpătiiu plin de dor. 
Stau singur să mă omor, 
Că doru m-a ofticat 

Și suspinu m-a-necat. 
Bate vintu, iarna culcă, 
Doru mindrii mă usucă. 
Bate vintu, iarbă scoală, 
Doru miîndrii mă omoară. 
Bate vintu iarba-n sus, 
Acuș doru m-a ajuns. 


483 


— Cind oi zice lemn pălit, 
Cite doruri am dorit, 

Pe toate le-am potolit. 
Numai doru ce-l doresc, 
Nu pot să mi-l potolesc. 
Focu-al de pe inimioară 
Nu mi-l stimpără o tară, 
Numai mindra mea-ntr-o sară. 
— Cînd oi zice un piîrău, 
Dar puternică sint cu, 

De potolesc focu tău! 


484 


l-auzi, naica-l meu, băiete, 
Ce faci mîndra să te-aștepte 
Colea-n deal, pe iarbă verde, 
Cu bobocu-ntipt în bete? 
Săraca baș de mindra, 
Adăsta, cît adăsta, 

Pornea vintu de bătea. 
Titele-n piept îngheţa, 

Deloc mindra că-mi vorbea : 
— Măi vintule dumneata, 
Lasă-te, nu mai bătea, 


454 


Mult îmi scurseși inima! 
Da mă rog, vinte de tine, 
Să-mi faci, vinte-atita bine, 
C-aș mina și n-am pe cine, 
Că mi-e frică că mă spune 
Si mă laudă la lume. 
Du-te la maica de-i spune, 
El să mai dea pe la mine, 
Mult arde inima-n mine, 
Baş ca furna a de piine. 
Dară vintu că-mi vorbea : 
— Lele, mîndruleana mea, 
Du-te acas, nu-l adăsta, 
Te zăbăvești degeaba. 

Eu ieri am bătut pin sat, 
Multe lemne-am legănat, 
Multă lume-am prefirat, 
El de ochi că nu mi-a dat. 
Da' l-am văzut c-a plecat, 
leri în namneaz de sară, 
Aștepta văporu-n gară, 
Sedea să mi-l treacă-n tară. 
— Da’ eu ce-o să fac pe vară 
Cind oi scoate patu-aiară ? 
Să șed vara la răcoare, 
Cu pătura pe picioare? 
Spune, vinte, adevărat, 
Dacă naica mi-a plecat; 
Să dobor desară-n sat, 
Miîndră cartie să-i fac. 
Baş să-i fac o cărticică, 
Cu mindre vorbe chitite ; 
Cu lacrimi albe stropite, 
Că i-am fost ibomnică; 
Zo, i-am șezut pe opincă, 
l-am dat guriță de mică. 
Să fac și să i-o trimet, 
Inelu-al din deştiu-al drept, 
Cruciuliţa de la piept, 

Baş să știe că-l aştept ; 
Mi s-aprins carnea cu tot, 
Zo-mi arde inima-n foc. 


485 


— Bate, vintule, cît poți, 
Doru din lume să-l scoti, 
Și bate cît de greu, 

Să scoţi şi doru meu; 

Că nu pot mă sătura, 
Numa-n braţe la mîndra. 
— la, badeo, doru cu tine, 
Și nu-l lăsa tot la mine. 


486 


De-ar fi dorul vinzător, 
Mă loane mă, 

M-aș face eu negustor, 
Ș-aș pune dorul la poartă, 
S-aş vinde la lumea toată ; 
Ș-aș pune dorul la prag, 
Ș-aș da la mîndre cu drag. 
Și m-aș face ș-un morar, 
Ca să vie mîndrele, 

Să le macin grînele, 

Să nu le iau vămile. 


(refren) 


487 


Du-te, badeo, ducă-te, 

Dor de mine ajungă-te ; 
Să te-ajungă doru meu, 
Unde-o fi drumu mai rău ; 
Să te-ajungă jalea mea, 
Unde-o fi calea mai grea. 


488 


Du-te, badeo, ducă-te, 
Dor de mine ajungă-te ; 
Du-te, badeo, ducă-te, 
Unde-o sta apa să stai, 


455 


Drăguţă să nu mai ai. 
Că drăguță ț-am fost eu, 
Și la bine și la rău, 

Stie bine Dumnezeu ! 


489 


Mult mă-ntreabă doru,-ntreabă : 

— Ce ţi-e, mîndro, de ești slabă? 
— Las’, dorule, că ţi-oi spune, 
Cum petrec zilele-n lume! 

Una bună, una ra, 

Amar de viaţa mea! 

Frunza se usucă-n vînt, 

Eu mă usuc pe pămint. 

Frunza se usucă-n soare, 

Eu mă usuc din picioare! 


490 


De cînd nu te-ai mai ivit, 
larba verde a-ngălbenit, 
Frunza-n codru s-a pirlit. 
De cînd nu te-ai arătat, 
Frunza-n codru s-a uscat, 
S-a uscat de doru tău, 
Doru tău și al meu. 


431 


— Und’ te duci tu, dorule? 
— La voi, puișorule... 

— Da la noi la ce mai vii? 
C-a venit uritu-ntii, 

Și şade pe căpătii! 


492 


Badea negru ca căldarea, 
Cîntă de răsună valea. 


Cînd te-aud, badeo, cîntind, 
Stau în loc, greu oitiînd, 
Din ochi negri lăcrămînd. 


493 


Măi bădiţă păr gălbin, 
De doru tău mă leagăn. 
Cum se leagănă iarba, 
Cînd o taie cu coasa. 
Cum o taie, pică jos, 
Și cum pică-ngălbenește, 
Așa dorul mă topește ! 


494 


Aoleu ! ot de dor, 

Unde te-oi prinde, te-omor! 
De te-oi prinde-n sîn la mine, 
Îi dau miîndrii să-i aline. 


495 


Cît e satu tot de mare, 
Doru meu odină n-are, 

Nici la umbră, nici la soare; 
Nici la umbră de sălcută, 
Numai la tine, mindruțtă. 


496 


Eu cu dor, mindra cu dor, 
Ne trebuie un doftor, 

Pe noi să ne doftorească, 
De dor să ne mintuiască. 
Du-te, dor, unde te mii, 
Și te-așează unde spui, 
La badea sub căpătii. 

De te-ntreabă ce mai fac, 


456 


Spune-i că m-am măritat ; 
De te-ntreabă după cine — 
Dup-un sac de-amărăciune, 
De mă bate toate zile, 
Si-mi dă lucru cu pumnu, 
Și mîncare cu ruptu. 


497 


La fintîna din izvor, 
Se-ntilnește dor cu dor; 
Sub umbra de pomișor, 

Și se iubesc pină mor. 

lar din cei codri pustii, 

Vine doru bădiţii, 

La fintîină se oprește, 

Pe subt pomi se răcorește. 
Miîndra doru şi-l întreabă: 
— De unde vii, badeo dragă? 
— Din codru cu frunzele, 
Din lunca cu florile, 

Unde pusei buzele, 

Și iubii drăguțele. 


498 


Frunzuliță dor, dor duc, 
Numa sara cînd mă culc; 
Dimineaţa cînd mă scol, 
Trupușoru plin de dor. 

De dor și de oftică, 

Că mi-e ibomnica mică, 
De-aş lăsa-o să mai crească, 
Minte să-și mai dobindească, 
S-o atirne la fereastă, 

Cine trece s-o privească. 


499 


Mindruliţă, mîndruleană, 
Nu cunoşti vo buruiană ? 
N-ai vrun leac vindecător, 


Să mă lecuiești de dor? 
Că mi-e dor, 

mi-e dor, 

mi-e dor, 

Frunzuliță de bujor, 
Și de glas de păsărică, 
Guriţă de copiliță. 
Că sint moi ca frunzele, 
Și dulci ca cireșile, 
Și mi-e dor, 

mi-e dor, 

mi-e dor, 

Stă-n pieptu-mi un fior; 
Dor de ţară bătrinească, 
Dor de Țara Românească, 
Dumnezeu să o păzească, 
Ca o floare să-nflorească. 
Ca o iederă să-ntindă, 
Și pe naica să-l cuprindă. 
Dare-ar Dumnezeu să dea, 
Zău, să sece Dunărea; 
Să se facă-un drum de cară, 
Să trec la rude în tară. 
Și la mindra din Pristol 
Ce-o iubeam cu capu gol; 
La mîndra din Girla Mare, 
Mă iubește pînă moare. 


ui 


500 


Dumnezeule-al ceresc, 

Dă-mi şi mie ce-ţi doresc; 
Nu-ţi doresc vrun lucru mare, 
Să-ţi cadă cu supărare. 

Și-ţi doresc un lucru mic, 
Să-mi dai, Doamne, ce-am iubit! 
Pe mindruţa mea demult, 

Că nu mai pot să o uit, 

Pînă m-o băga-n pămint; 
Pămint pe mine să pună, 

Cu mîndruța mea cea bună. 


457 


501 


Flori din lăcrămioare, 
Aţi crescut din mare ; 
Flori făr’ de izvor, 
Curaţi ca să mor! 

Flori din lăcrămioare, 
Curaţi pe cărare, 

Pe cărarea cu șoirani, 

Să mergeţi și mii de ani! 
Să curați în lung și-n lat, 
Pentru doru care-l pat. 
Flori din lăcrămioare, 
Din rouă, din soare, 
Picate-n cîmpie, 
Gherghina să-nvie ! 

Flori din lăcrămioare, 
Crescute-n răzoare ; 

Și pe-al ei mormint 

Să sufle un vînt. 

Bată vintu-al mare, 
S-alerge mai tare; 

Din cei munţi cărunti, 
Doru mi-l înfrunți. 

Flori de dor și jale, 
Flori de tămiioare, 
Creșteţi și-niloriţi, 
Mâîndrii pe mormint. 

Flori din lăcrămioare, 
Din Timoc din vale, 

La margini de lume, 
Duceţi al ei nume. 
Ocoliţi pămîntul, 

Poate-i duceți gîndul ; 
C-a căzut o stea, 

Baş la nunta mea, 

Da-n fundul de pămînt, 
Steaua mi-a putrezit, 

lar eu mi-am uidit, 
Pling pe-al ei mormiînt. 
Și-o stropesc cu lăcrămioare, 
Din zori pină-n înserare, 
Ca din inimă să-i crească, 


Floare mindră să-mi zimbească. 


Eu s-o ud cu lăcrămioare, 
Tot cin zori pină-n inserare; 
Ea să crească, să-nilorească. 
Mina mea să o plivească. 


502 


Măi băiete, băieţele, 

Vin’ la muma de mă cere; 
Mă cere și mă pețește, 
Căci loana te iubește. 
Dacă muma nu va vrea, 
Amindoi noi vom mergea 
În pădurea din vilcea 

Și ne-om face dragostea. 
Vin, băiete, și mă cere, 

Și îmi fă mare plăcere. 
Vin cu turcii de mă ia, 
Mă trece-n România 

Si să mă porți cum vei vrea: 
In papuci și în giubea, 
Si-n fustă de linărie, 

Nu c-aici în sărăcie. 


503 


Lină verde trei măsline, 

Eu plec astăzi, eu plec miine, 
Doru meu la cin’ rămîne ? 

Să te-ngrijești, mîndră, bine, 
Să mi-l culci în pat cu tine, 
Să-i pui stinga căpătii, 

Și cu dreapta să-l mingii. 
Lină verde trei măsline, 

Eu plec astăzi, eu plec miine, 
La dușmani le pare bine, 

Ori mai sînt voinici ca mine? 
Lasă, fie și ca doru, 

Numa nu e puișoru. 

Puișoru cel dorit, 


458 


Na la daica ce-ai dorit. 
Na mere din sinul meu, 

Unde-i șede să măninci, 
Și aminte să-ţi aduci 

De ale mele vorbe dulci. 


504 


Eu plec astăzi, 
Eu plec miine, 
Dorul meu la cin’ rămîne ?... 
Că plec, satule, din tine, 
La dușmani le pare bine. 
Te las, satule, pe tine, 
Decit mie-mi pare rău, 
Că plec din sătucul meu 
Zo-mi arde inima-n foc, 
Că părăsesc satu din Timoc, 
C-am lăsat trei mindre-n el, 
Rămin făr' de voinicel... 
Una-n vale și una-n deal, 
Alta cu casa pe-un mal; 
A din vale-i ca o floare, 
D-a din deal ca siintu soare. 
Cea din capu satului, 
Ca și floarea macului ; 
A din vale m-a lăsat, 
Cea din deal s-a măritat. 
A din capu satului, 
S-a dus și ea dracului; 
Ce-mi rămîne acum să fac? 
La inimă m-au săcat. 
Eu plec astăzi, 

eu plec miine, 
Dorul meu la cin' rămine? 
Să mi-l las, mîndro, la tine, 
Să-i dai vinișor cu piine, 
Să-ngrijești de el tu bine, 
Cum îngrijeşti și de mine; 
Să-i pui stinga căpătii, 
Și cu dreapta să-l mingii. 
De ti-o veni dor de mine, 


Iti las dorul meu la tine, 
Să-l treci noaptea peste tine, 
Să-ţi treacă de dor de mine. 


505 


Cintă-mi, cuculețule, 

In toate dimineţur'le; 
Numai dimineaţa mea, 
Taci, cuce, nu mai cînta. 


Pe cind mi-am fost la părinţi, 
Ți-am dat gura tot să-mi cînți 


D-acuși m-am înstrăinat, 
M-am săturat de cîntat. 
Să vii, cuce, să vii, 

Să vii la noi la şură, 
Daica să-mi dea gură. 

Să te pui pe-un mărăcine 
Să-mi cînţi puţine! și bine, 
S-asculte mindra la tine. 
S-asculte și bun și rău, 
Să-ţi treacă de doru meu; 
Că mi-e doru mare ciine, 
De pe cîte dealuri vine, 

Și să bagă-n sìn la mine! 
Doru meu de te-ajungea, 
Tu lesne l-oi potolea! 
Sînt băieţi ca de-ai de mine, 
Și mai buni şi ca şi tine, 
Doru tău de mi-o ajungea, 
Nu-ş' cum mi l-aș potolea! 
Nu găsesc în portu tău, 
Așa-naltă şi subțire, 

Și la stat făcută bine. 


506 


Du-te, maică, duce-te-ai, 
Ca o apă tu să stai; 

Că iubită eu ţi-am fost, 
Da' n-a avut nici un rost. 


459 


Dar acuma ai să crezi, 


Că trei ani n-ai să mă vezi. 


Și trei ani o vreme lungă, 
Poate doru-o să te-ajungă. 
lar doru e mare cîine, 
Peste șapte dealuri vine. 
Peste oarză, peste grine, 
Și mă-ntreabă tot de tine. 
Și întreabă de cercei, 

Că am dat banii pe ei, 

Și mă-ntreabă de mărgele, 
Și de buze subţirele. 


507 


Izvoraș cu apă rece, 

Pe la poarta mindrii trece; 
Sus lună, jos stele, 

Pe la poarta mindrii mele. 
Izvoraș la tilva-naltă, 

Unde neica o așteaptă. 
Sus lună, jos stele, 

Pe la poarta mindrii mele, 
Dor și jele! 

Izvoraș cu apă rece, 
Dare-ar Dumnezeu să sece! 
Sus lună, jos stele, 

Pe la poarta mindrii mele, 
Dor și jele! 


508 


Du-te, dor, pustiu de ciine, 
Nu te mai lega de mine; 
Că doru de cin-să leagă, 
Numai este nici o treabă. 
Că de mine s-a legat, 

Ca de-un păpușoi uscat, 

De nu face vara lori, 


Nici umbră la călători; 
Da' nici umbră de umbrit, 
Nici iarbă de tăvălit. 


509 


— Cuculeţ cu pană sură, 
Ce cînți la mine-n bătătură ? 
Ori ţi-e foame, 

Ori ţi-e sete, 

Ori ţi-e dor de codru verde ? 
— Nu mi-e foame, 

Nu mi-e sete, 

Ci mi-e dor de codru verde, 
Și mi-e dor de țara mea, 


C-am lăsat trei mîndre în ea! 


510 


Oltule, Olteţule, 

Secaţi-ar izvoarele 

Și toate potoacele, 

Să trec cu picioarele, 
Să-mi văd surioarele. 

la adună-ţi apele, 

Le trec cu picioarele, 
Vreau să ies pe la strimtori, 
Să-ntilnesc la negustori. 
Să-ţi rămină prundurile, 
Să le ar cu plugurile, 

Și să samăn busuioc, 

Să răsară dor și foc; 

Da' să samăn viorele, 

Să răsară dor și jele. 
Oltule, bătrinule, 

la descuie-ţi ușile, 

Ca să trec la mîndra mea, 
Ce mă iubeam eu cu ea. 
Și să calc pe iarbă deasă, 
Da' să trag și cite-o coasă, 
Să dau două-trei poloage, 


460 


Apoi să zbor pin piîrloage 
După fete îrumușele 

Și puicuţe tinerele. 

Să tunăm în codru-al des, 
Să-mi dea gura pe ales. 

In codru cu frunza rară, 
Imi dă gura pentru-o vară. 


5il 


Veniţi, frati, veniţi, surori, 
De chitiţi-mă cu flori! 
Vedeţi bine c-oi să mor, 
Numai de al mindrii dor! 
Binele ce l-am avut, 

Tot raiul că l-a văzut. 
Faptele ce le-am făcut, 
Numa-n iad m-au petrecut. 
Și acolo-aș îi șezut, 

Da' credeţi că am putut 
De mirosul florilor, 

De dorul nevestelor ?... 
Și-ndărăt că mă-ntorsei, 
lar pe drumuri mă pusei! 
Și la poarta raiului, 

lacă floarea soarelui. 

Și cu spicul griului, 

Ce judecă florile 

Că au dat miroasele; 
Busuiocu s-a jurat, 

Și mirosu nu i-a luat. 


512 


Lasă-mă, maică, să mor 
Pe perine de fuior, 

In brațele cui mi-e dor. 
Lasă-mă, maică, să zac, 
Pe perine de bumbac, 
In brațele cui mi-e drag. 
Lasă-mă, maică, să mor, 


Într-o grădină cu flori, 
Cu mindra de subţiori. 
Lasă-mă, mindro, să zac, 
Într-o grădină cu mac, 
Cu mîndruța după cap. 
Lasă-mă, maică, să pier, 
Intr-o grădină cu tei, 

Cu gura la gura ei. 


513 


Cind să văd vara venită, 

Și zăpada ochețită 

Vioreaua împupită 

Și pe mindra primenită ! 
Stau în loc şi mă gindesc, 

In ce parte s-o lovesc. 

Ori vioreaua s-o rup, 

Ori pe mîndra s-o sărut! 
Vioreaua rup și miine, 

Dară mîndra nu mai vine! 
Eu le-am spus ochilor mei, 
Să nu fie lăcomoși, 

După oamini de-ai frumoşi. 
Eu le-am spus și nu m-ascultă, 
După om frumos se uită. 
Ochilor, de-aţi fi sărit, 

Ce-aţi văzut tot aţi iubit. 
Ochilor, de-aţi fi secat, 
Ce-aţi văzut n-aţi mai lăsat. 
leși, mindruțo, ieși la poartă, 
Să vezi doru cum mă poartă; 
Mă poartă din loc în loc, 
Ca pe-un om fără năroc. 


514 

Fă-mă, Doamne, ce m-oi face, 
Fă-mă-un puişor de gaie, 
Drept la Gogă pe dugaie, 


Să-i ajut la ciîntărit, 


461 


Că mi-e Gogă ostenit, 
De-asară de la iubit, 

Că l-a ţinut loana mult. 
Fă-mă, Doamne, ce m-oi face, 
Drept la Ioana pe război; 
Să văd, ţasă ori nu ţasă, 

Ori lacrămi pe spată varsă. 
loana ţasă păturele, 
Să-nvăluie pruncu-n ele. 
Fă-mă, Doamne, ce m-oi face, 
Fă-mă-un pui de turturică, 
Drept la Gogă pe opincă. 


515 


Fă-mă, Doamne, ce m-oi face, 
Fă-mă floare de cicoare, 

La mindruța-n ţăsătoare, 

Să mă ţie-n braţe-ușoare. 
Fă-mă mindră păsărică, 

La mîndruța-n ferestuică ; 
La miîndruţa în portică, 

S-o văd sara cum se culcă. 


516 


Lină verde de-un bujor, 
Bate murgu din picior, 

La fereasta din obor. 

Bate murgul să mă scol, 
Să-i pun şaua binişor, 

Să-l plimb pe unde mi-e dor. 


517 


Lină verde murele, 
la-mă-n brațe, dorule ; 
Și mă trece Dunărea, 
De focu lu Străfița. 
Bate-o, Doamne, pe Veta, 
C-a pus casa la șușea, 


Tae Darie D BEE pt Za 


L AAE Ce pes a a 


Și fereasta la dreapta. 
Cine trece p-ingă ea, 
Să-i sărute guriţa, 

Guriţa lu Strătiţa. 

Străfiţă, buzele tăle 

Le-a minjit mă-ta cu miere, 
Mor dănacii după ele; 
Strătiţă, ochii tăi 

l-a minjit mă-ta cu clei, 
Mor dănăcii după ei. 


518 


Du-te carte şi grăbeşte, 
Și la daica povestește 
Cum năicuţ-al ei trăiește. 
Izvorel cu apă rece, 
Dar-ar Dumnezeu să sece. 
Busoioace, nu te-ai coace, 
Nici sămînță n-ai mai face. 
Că din săminţa ta, 

S-a polimit dragostea. 
Bate vintu, iarba culcă, 
Doru naichii mă usucă. 
Bate vintu, iarba scoală, 
Doru naichii mă omoară. 


519 
Foaie verde trei spanaci, 


Hai, hai, cu nădragi, 
Șapte franci suta de raci, 


Și doisprezece-a de boraci! 


Belecii toţi săraci, 
Da’ plugarii toți bogați. 


Plugarii de-amiaz îmi doarme, 


Belecii-mi mor de foame 
Ridicind la libicoane, 

Pe su' sălci de-ale uscate, 
Cu căciulile-atumate. 
Prindea cite-o plăvioară, 
Trăgea visla se omoară ; 


Da’ cînd prindea cite-un somn, 
Gindea că e mare domn. 
Cînd prindea cite-o scrumbie, 
Sara merg la prăvălie 

Și mai bea cite-o răchie, 

Și cinci-șase-n veresie. 
Priponiră mițele 

Pînă fierb urzicile; 
Băgară copii-n fiară, 

Să nu se ardă la ghiară. 
Hai melci, hai scoici, 

Hai raci, hai boraci, 

Hai draci cu nădragi ; 
Belecii toți săraci, 

Da’ plugarii toți bogaţi! 
Plugarul tare muncește ; 

Și iarna li se găsește, 

Da’ pescarul bălăiește, 
Sara n-are neam de pește; 
lepurașul, vai de el, 

Cu copoaica după el, 

Toată ziua-aleargă-n goană, 
Și sara cină-i răceală. 
Degeaba s-a fărimat 

Și degeaba-alergat, 

Sara n-are de cinat. 

Belecii trimbicerii, 
Cimpoierii, toboșarii, 
Lăutarii şi cizmarii, 
Opincarii şi olarii, 

Orice om e la zănat, 

Nu-l mai văzuși tu bogat. 
Că și eu sint lăutari 

Și de cind mi-am învățat 
La arcuși şi la cîntat, 

Eu bogat nu mă mai îac!... 


520 
Frunză verde foi şi-o îragă, 


Hrăni-m-aș cu sapa; 
Sapa este cam grea, 


Mă trece apa cu ea. 

Sapa mare, pămînt tare, 
Săp ziua pe cinci parale, 
Sara le beau din picioare, 
De n-am nici o alinare!... 
Hrăni-m-aş cu plugu, 

Cum s-a arănit moșu; 
Plugu-mi este goangă rea, 
Fuge de-a-nderetelea, 

Cu coarnele-n burta mea, 
Frică mi-e că m-o-mpungea! 
Sărăcuţ de maică-mea, 
Nişte lemne-nșiruite, 

Nişte vite necăjite, 

Niște boabe risipite ! 

Toată vara hai și vai, 

Și iarna făr’ de mălai. 

Da” săracu bălăciu, 

Vede ciîte-o plăvicioară, 
Trage visla de s-omoară ; 
Gîndește că-i nosficioară, 
S-o bage la inimioară! 
Cînd prinde cîțiva băboi, 
Face plugu de opt boi, 
Gindeşte că e ciocoi! 
Cind prinde un pui de somn, 
Se făcea că este domn. 
Uite, Doamne, oi și vaci, 
Bălăcii toţi săraci ! 

Cînd prinde cîte-o scrumbie, 
O ducea la prăvălie 

Și bea două-trei răchie, 
De trei-patru, veresie! 
Uite, Doamne, boi și vaci, 
Muncitorii toţi bogati, 
Bălăcii toţi săraci! 

Șed la sălcile uscate, 

Cu căciulile-afumate, 
Parcă-s de pomană date! 
Și-au băgat copiii-n fiară, 


463 


Să nu se ardă la ghiară; 
Pină scoate turta-atară, 
Pling copiii de s-omoară !... 


521 


Saracile fetele, 

Cum își bat picioarele 
De toate răzoarele, 
S-aducă ceapă ciorească, 
Fața să-și rumenească. 
Ceapa-ciorii s-a uscat, 
Fetele s-a supărat. 


522 


Ceal cu nevasta buzată, 
Pune-i clopot ca la vacă: 
Să-i dai drumu să se ducă, 
Să-mi pască iarbă și frunză, 
Să se subție la buză. 

Da’ cu bărbatu urit, 
Scoate-l simbăta la tirg, 
Zbiară tare,-n gura mare: 
— Hai la bărbat de vinzare! 
Că las preţu mai așa, 

Luaţi-l naiba de-acia, 

Să mă curăţ de-o belea! 


523 


Frunză verde de măr dulce, 
Am o mindră ca și-o cruce, 
Da” la lucru n-o pot duce, 
Că e mîndra o păpușă. 
Dimineaţa-i roua rece, 
Bate și o prea-ncălzește, 
Faţa albă-i umezește. 


ZE ata GON came aaa 


Aide, loane, la fintină, N-am omorit-o eu, 


Să aducem apă-n gură, Și-a trintit-o Dumnezeu, 
S-o punem la tăietură. Dar i-am ajutat și eu! 
524 320 
Mă-nsurai şi luai muiere, 

— Mindro, care bate la Mi-o luai făr' de plăcere. 

fereastra noastră ? Luai strigoaica a din lume, 
— Omule,-i pisica noastră ! Să laudă cu galbini, sume, 
— Cinile-i cu pălărie, Acuş stă să mă sugrume! 
Și cu aine de dimie, Să laudă pe tot ceasu, 
Iți face cu mina tie! Că mi-adus galbini cu trasu, 
— Omule, pisica noastră Tot cu ei îmi taie pasu. 
Ți-o las prăsilă la casă! Decît cu galbini în ladă, 
— Nu e urmă de pisică, Și cu nmăvastă năroadă; 
Și e urmă de opincă, Mai bine una săracă, 
Vezi, muiere afurisită !... Ce-i porincesc aia să facă. 
525 527 


Frunză verde foaie creată, 
Om cu muierea la casă; 
Stă cu ochii la oglindă, 
Da’ gunoiu pină-n grindă. 
Nu asară, alaltărisară, 
Se rindiră nouă cară, 
Să-i scoată gunoiu afară. 
Dar cu muierea urită, 
Face casa molălită, 

Cind o strici, este sărită, 
Vine cu găina îriptă 
Și cu turta-nvăluită. 


De multe ori și eu m-aș duce, 
Cu nevastă urilă n-ajunge! 
M-aş duce şi eu la nuntă, 
Da’ am nevasta urită. 

Mă pusei și eu la masă, 
Văzui alta mai frumoasă ; 
Da’ mă uitai și la a mea, 
Parcă e somodiva! 

lasă din casă afară, 

De omoară l-ale oară, 

Ori omoară oarele, 

Ori că sparge vasele. 

— Ce să mă fac, Surioară, 


Cu a muiere neroadă! 528 

lese sara pin obor, 

Fug vacile de s-omor'! Am muiere cu oglindă, 
— Pune coada la topor, Cu gunoiu pină-n grindă, 
Și trăsneşte făr-de fior. C-a strigat birovu-asară, 
De te-ntreabă cineva, Să rindească şapte cară, 
Ce-ai omorît nevasta ? Să-i scoată gunoiu-alară. 


464 


529 


Lină verde de-o cicoare, 
Am muiere ca o floare; 

O lăsai culcată-n oale, 
Plecai la altă putoare. 

— Scoal', muiere, de mănincă, 
Că ţi-am tăiat pui de curcă ! 
— Dacă, fie și de rață, 

Nu mă scol pin' dimineaţă! 
Tu petreci, muica petrece, 
Casa mi se risipește. 

Da’ muica, babă bătrină, 

la urciorașu pe misă, 
Pleacă sara pin grădină. 


530 


— Frunzuliţă ca nalba, 
Ştii, omule, boala mea ? 
Boala mea e cînepa: 
Cîinepă mi-ai semănat, 
Boală-n oase mi-ai băgat. 
De mi-ai fi bărbat cuminte, 
Ai ieşi cu coasa-nainte, 
Ş-ai cosi-o cam pe sus, 
Să nu pun un fir pe fus. 
Dacă-o torc, o torc, o torc, 
Dacă nu, o pun pe foc; 
Și la foc să mă-ncălzesc, 
De belea mă izbăvesc. 
C-am avut trei călcioare, 
Și le-am dat la torcătoare, 
Nici unde nu mă doare. 
Șed la bere, într-una beau, 
Pină bărbatu îmi iau. 


531 

La păru cu foaia lată, 

Ce mai joacă sirbu roată; 
Sirbele, săracele, 


30—3792 


465 


Cu coada ca vacile, 

Cu moţ ca ciovicele, 

Cu fuste ca cergile. 

La păru cu foaia-ngustă, 
Zo, mai joacă sirbii-n fustă: 
A pierdut sîrba pistelca, 
Și-o cată sirbu cu leuca 


532 


Cum ești, mindro, de frumoasă, 
Așa să-mi fii credincioasă ; 
N-ar mai fi gilceavă-n casă, 
Da’ ţi-e vorba troncănoasă; 
Mindro, cît ești de ghiolbană, 
Asară-ţi dedei o palmă, 

Dar în zori mă căii 

Că didei de te sturii. 


533 


— Foaie verde flori de pom, 
Hai, văruico, să jucăm, 

Că la vară nu putem. 

— Lasă-l focului de joc, 
Că mă ţine treaba-n loc, 
Și să vede-așa și-așa, 

Şi să nu să rîdă lumea! 
— Păi bine, fă bălăioară, 
Ce-ai lucrat tu astă-vară ? 
— Am păzit un loc de cioară, 
Și-am tesut o pinză rară; 
Și-am smintit-o din picioare, 
lar omu mă bate tare, 
Mi-aduce aminte de sul, 
Parcă mă bagă prin ciur. 
Firi-al focului de joc, 

Că de foame nu mai pot! 
Cind vine ciîte-o zi mare, 
De cucoană oi fi cucoană, 


Da' n-am făsui să bag în oale, 
Nici la moară să duc boabe. 
Aş muri şi mai am zile, 

Aș trăi şi n-am cu cine. 


534 


Dănacii ai de la noi, 
Măturele pin gunoi. 
Dănacii din alte sate, 
Merișoare cumpărate. 
Cumpărate  simbăta, 

Mincate dumineca. 


535 


Pină mă iubii cu Ioana, 
Imi vărsară porcii oala. 
Pină mă iubii cu Dina, 
Rimară porcii grădina. 
Pînă mă iubii cu Nicoliţa, 
Vărsară porcii chisăliţa. 
Pină mă iubii cu Lelea, 
Vărsară porcii mnerea, 
Şi nu mă știe muierea. 


536 


Amar, mindruţo, amar, 
Dragostea suptă-n zădar, 
Dragostea cu multă jele, 
Ca și focu de surcele, 
S-aprinde, se  bilbăiește 
Și în casă nu-ncălzește. 


537 


Hai, miîndro, să te sărut, 
Că odată plec la plug, 
Să aleg în lung și-n lat; 
Ziua mare, grije mare, 
Dragostea n-are răbdare. 


538 


Foaie verde de năut, 

O fată s-a socotit 

Tot cu pizma și cu ura, 
Să mă fermece pe mine, 


Să mă las, badeo, de tine; 


Las” să facă ce o vrea, 
De tine nu m-oi lăsa. 


ANEXE 


NOTE 


Am considerat necesar ca la finele volumului să introduc unele succinte informări 
asupra biografiei celor mai reprezentative figuri istorice, mai puţin discutate sau cunoscute 
în istoria sau în folclorul nostru. 

De asemeni, am adăuga sumara descriere a unor localităţi de importanță istorică, 
cetăți şi riuri, despre care se vorbeşte mai des şi este bine să le cunoaștem mai mult. 

În acest fel, cintecul popular devine tot mai evident un izvor pentru istorie, geo- 
grafie sau etnografie. 

Rapsozii timoceni și balcanici îm genere, nu cîntă în poezia populară figuri de eroi 
mitologici, ci cîntă personaje reale, care s-au confruntat pe cimpul de bătălie cu aceea 
care i-a cotropit şi ţinut în robie jumătate de mileniu, puterea otomană. 

Eposul bulgar și sirb cîntă de multe ori eroi comuni: pe Milos Obilici!, Kralevici 
Marko ?, Haiduc Velicu şi alţii. 

Aşa cum slavii. din sud îndrăgesc aceste personaje istorice, prin intermediul lor și 
noi românii le-am cîntat cu simpatie. Admiraţia pentru faptele eroice s-a transmis de la 
un popor la altul. 

Baba Novac, Gruia lui Novac, Marcu Crăişoru (Kralevici Marko), lanes Huniade (Sibi- 
nianin lanko, Filip Măgerina, Radu Voievod (Radu beg), Deli Marcu, Haiduc Velcu, fraţii 
Asănești, precum şi alte personaje istorice din epica eroică a naţiunilor balcanice, se înscriu 
în folclorul şi istoria tuturor acestor popoare. 


1. BABA NOVAC 

Este eroul comun al popoarelor balcanice. Circulă mai cu seamă în epica română şi 
sîrbă, dar şi în cea bulgară. La sirbi e numit Starina Novac şi Debeli Novac; la bulgari, 
Debel Novac, Haidut Novac şi Stari Novac. 

indiferent de numele ce i s-a atribuit el este părintele cel mai îndrăzneţ și simpa- 
tizat al haiducilor și maselor de țărani asupriţi și exploataţi din Balcani. 


1 Ambasadorul austriac la Constantinopole, Cunipeșici, în însemnările sale de călă- 
torie Itinerarium spune că în Croaţia şi Craina în 1531 a auzit cîntindu-se balada 
despre eroul de la Cosova, Miloş Obilici. i: 

2 Într-un comunicat al senatului. vendțian din 1547 se spune că un cintăret orb din 
Spalatto (Split) cînta despre Kralevici Marko, iar poporul întreg îl acompania, căci cu toţii 
ştiau cintecul. La 1544, cronicarul maghiar Sebastian Tinodi metește de un vestit „Buslar” 
sîrb, Dumitru Carman (Ibidem, nr. 342). 


469 


In epica sîrbă, îl aflăm haiducind în munţii Romania din Bosnia sau în Dalmația. 

Intr-o perioadă de cca. 300 ani (sec. Xil-—sec. XVI) apar aproape şase eroi cu numele 
de Novac. 

Epica sîrbă îl aminteşte ca fiind contemporan cu Giuragi Brancovici, cel căsătorit cu 
Irena (cea blestemată) de la Salonic, din familia ICantacuzinilor (căsătoria la 27 dec. 1414). 

In general, în eposul bulgar (mai puţin în cel sirb), acest personaj nu joacă un 
rol propriu, ci apare ca prieten sau frate cu Marcu Crăişorul (Cralevici Marko). Nu e 
cîntat în baladele bulgare decit împreună cu alte personaje istorice. 

In eposul nostru el are un loc mai important, iar istoriografia confirmă existenţa 
acestui erou de frunte în oastea lui Mihai Viteazul care trece din Serbia cu cca. 
1000—5000 haiduci. 

istoriogratia bulgară îl consideră a fi de origine bulgară, din judeţul Vidin t, 
regiunea timoceană, iar sîrbii susţin că este sîrb. 

După opinia cronicarului maghiar Szamoskăzy Istvan, Baba Novac este timocean, 
născut în comuna Poreci, mai sus de Orșova şi Tabula Traiana, sat mutat la 1831 din 
insula cu acelaşi nume, în orășelul Doni Milanovaţ de azi, port la Dunăre, curat 
românesc. 

In urma căderii lui Mihai Viteazul, Baba Novac ajunge comandantul cetăţii Lipova. 
Este prins de către nobilimea maghiară cu o scrisoare secretă pe care o trimesese pașei 
de la Timişoara prin duhovnicul său Sasca, în care propunea Porții reabilitarea lui Mihai 
şi revenirea pe tronul Munteniei. Nobilimea din Dieta din Cluj îl condamnă la moarte 
şi, după ce este jupuit de viu, este ars pe rug în piaţa din Cluj, la 5 februarie 1600, ora 10. 

Unul din cei mai mari generali ai lui Mihai Viteazul dacă în istorie este prea puţin 


cunoscut, în epică ocupă un ro! foarte important. 


2. MARCU CRAIŞORU 

(Marko Kraljević, 1371—1395) 

Este fiul regelui Vukaşin al Serbiei. După moartea tatălui său acceptă vasalitatea 
turcească. Stăpinește partea apuseană a Macedoniei cu capitala la Prilep. 

In istorie joacă un rol însemnat prin aceea că fiind vasal al turcilor a păstrat o 
oarecare independență țărişoarei sale pe o perioadă de 20 ani. 

După lupta cu turcii pe Marița pierde independența ţării şi este aliatul lui 
Baiazid împotriva lui Mircea cel Mare. 

In lupta de la Rovine, lingă Craiova, Marcu Crăişoru moare ucis de către domnul 
Ţării Româneşti. Legenda spune că Marcu n-a voit să lupte și a dorit să moară de 
sabia unui domn creştin. 

După o legendă timoceană, Marko Kralevici ar fi fost grav rănit de Mircea cel 
Mare la Rovine lingă oraşul Negotin și comunele: Geanova, Coroglași, Samarinovaţ ; de 
aci piecînd rănit a murit pe munţii Ştirbi din faţa Orşovei. 

A avut două soții: pe Elena şi Teodora. Cu Elena s-a aflat în ceartă şi aceasta, 
împotriva voinţei lui a rupt o parte din posesiunile sale din Kostyr. 


1Kratka bălgarska enţiklopedia, Tom. | A, Sofia, 1963, pag. 160. 


470 


Despre viaţa lui familială istoria nu are cuvinte de laudă. 

Marcu  Kralievici a avut doi frați: pe Andrei şi Dimitrie, care sînt figuri şterse 
în istorie. 

În epica sîrbă și bulgară, deopotrivă, Marcu Crăişoru este figura cea mai proemi- 
nentă, cîntată şi simpatizată. 

Despre acest erou s-au păstrat zeci de balade. Prin intermediul baladei timocene 
figura eroului pătrunde și în literatura noastră, unde îl întîlnim alături de Gruicea 
fiul lui Novac. 

După tradiţia populară, savanutu!l Felix Kanitz susține că Marcu Crăişor a fost 
înmormîntat pe locul „Rovine“ de lîngă comuna Geanova (Duşanovaţ), fiind grav rănit 
de Mircea cel Mare. La 1876 în com. Sirboviaşi, pe piatra unui pod se putea citi încă în 
litere cirilice : ,,Zdie zamte Kralj Marko” (Aici zace Marcu Crăișoru). 


3. FILIP MĂGERINA 
(1369—1426) 


Personaj istoric întilnit mai des în epica timoceană şi sud-slavă. 

In epica slavă apare ca un rival al lui Kralevici Marko pentru buzdugan. 

Este un erou care în tradiţia şi eposul popoarelor balcanice ocupă un rol 
aproape ca şi cel al lui Marcu Crăişoru. 

Nu este un personaj fictiv, ci este un mare conducător de oști, de origine din 
Florenţa, Pipo (Filipo) Spano, născut la 1369. 

intră în serviciile arhiepiscopului maghiar din Estergom, vechea capitală a Ungariei, 
apoi la regele Sigismund. Este diplomat şi militar de frunte. 

In vara anului 1426, se aliază cu Dan îl domnul Munteniei, și cneazul bulgar 
Frujin, fiu al regelui Şişman, trece Dunărea și dă puternice lovituri armatei otomane pe 
care o învinge. În acelaşi an, Filip Măgerina- este bătut de turci şi moare. 


4. RADU VOIVODA (Radu beg) 
sau Radu cel Mare (1496—1508) 


Este figura unui voievod român foarte simpatizat de către popoarele slave din sud, 
în baladele cele mai vechi. i | 

El apare în baladele: Radul voivod i socol, Zenidba Radul begova, Radul Voivoda i 
țar Murad, aceasta din urmă, împrumutată probabil din epica slavă de către anonimul timo- 
cean, şi are o mare circulație în epica sud-slavă. 

În epica noastră Radu Voievod apare incidental într-un cintec bătrinesc și mai mult 
în legendele românilor timoceni. 

Numele personajului apare pe inscripţiile unor ctitorii bisericeşti de pe Timocul 
Negru. Totuşi, nu se poate preciza despre care Radu este vorba, căci Murat | este sultanul 
turcilor de la 1362—1389, fiind ucis de Miloş Obilici la Cosova (Cimpia Mierlei). 
Contemporan cu Radu cel Mare (IV), care a domnit între 1496—1508, fiul lui Vlad 
Călugărul, nu este nici un sultan cu numele de Murat (Amurat). Este posibilă o confuzie 
comună tuturor aezilor populari, bulgari, sîrbi și români, căci contemporan cu Radu cel 
Mare este Baiazid al î-lea (1481—1512), otrăvit. de propriul său fiu Selim, care spune 


471 


despre Radu cel Mare la 1511 că: „A cîrmuit ţara românilor spre deosebită mulțumire 
a supușilor”... „A fost bun, drept, înţelept“. Confuzia este posibilă între Murat și Baiazid, 
după cum poate să fie şi între Radu cel Mare şi Radu l, fratele lui Vladislav 1, con- 
temporan cu împăratul turcilor, Murat. 

Identificarea persoanei lui Radu Voievod, mai des întîlnit sub numele Radul beg 
în epica slavă, se poate face cu ajutorul istoriografiei sirbe. Radul beg zis şi ,,Caraviahu“ 
după M. G. Milicevi€ (Kneževina Srbija, pp. 881—882), a avut fiu pe lon, iar acesta pe 
Gheorghe. Pe riul Timoc, la sud de oraşul Zăiceri, pe afluentul său Timocul Negru, zideşte 
zece mănăstiri aflate azi în ruină: Lozița, Lăpușnic, Lucova (catedrală), Cripiceva, Petrușa, 
Padina, llina, WMirostița (lingă afluentul Miroștiviţa), Girliştea și încă una Zanevaţ spre 
poalele muntelui Ariani (Ritani). Mănăstirea lLăpușnic servea drept catedrală pentru re- 
giune și aci îşi avea sediul un episcopat al lui Radu cel Mare. 

Catedrala provinciei din N.E. Serbiei de azi de la Lăpușnic, este zidită în anul 1501. 

Inscripția păstrată glăsueşte astfel:  ...,,zidită... (de) domnitorul loan Radul Voevod, 
domn al întregului teritoriu al Ungro-Viahiei şi de marele jupanti Gherghina cu egumenul 
Gelasie, în anul 1501“. 

Inscripția pomenește de contribuţia ieromonarhului Teodor, precum şi de un alt 
nume din care s-a păstrat numai cuvintul ,„,Mare” (netradus). Inscripţia este în limba 
slavă veche. 

Radul beg a avut o anumită legătură cu poporul din aceste părți, dovadă tradiţia 
putemică în popor şi ctitoriile sale. În oraşul Zajezear (Zăiceri) avea şi un mic palat cu 
un etaj, azi casa unui oarecare Ninuţă?. Ne întrebăm ce-o fi căutat Radu cel Mare în 
această regiune ? Întrebarea este aruncată timpului ca o tresărire a unei dureroase uitări. 

Felix Kanitz consideră că Radul beg este una și aceeași persoană cu Radu cel Mare 
la care trece din sud călugărul sîrb Maxim. 

Ctitorii îm regiunea timoceană au și domnitorii români Mircea cel Mare, Mihai 
Viteazul şi Matei Basarab. 


5. DELI MARCU 


Renumit căpitan de haiduci de origine din Dalmația, trece în solda lui Mihai 
Viteazul cu peste 1000 de haiduci. Participă la luptele purtate de Mihai Viteazul în Ardeal 
remarcîndu-se ca şi Baba Novac. 

Duce lupte împotriva turcilor în părțile timocene, la Vidin (Dii) și Cladova, 
împreună cu Baba Novac. 

În anul 159% istoriografia sirbă îl aminteşte atacînd cu 2000 de haiduci Cladova 
(Claudia), cetatea turcească rezidită de Bali beg la 1524 (Fetislam), şi reuşeşte a ocupa 
cetatea împreună cu oastea lui Mihai Viteazul abia la 1598. 

Istoriografia sirbă îl consideră voievod și căpetenie de haiduci, iar la noi este 
căpitan de oaste. 


t Jupanul sau pircălabul era administratorul unei provincii, un fel de rezidenţi ai 
domnitorilor, mai des întilniți la sîrbi şi români. 
2 Zbomik Timočke Krajine, tom. 1, Beograd, 1929, p. 9. 


472 


Eroismul lui este cintat în epica română, strbă și bulgară. 
Deli Marcu este amintit de istoriografi căsătorindu-se cu fiica banului Valahiei 
;„Vlajko banu“, probabil cu una din fiicele lui Mihai Viteazul. 


6. CARAPANCEA 


In sec. al XVili-lea, în a doua jumătate, apar administrind Craina prinți din familia 
Carapancea. Succesiunea administraţiei se transmitea pe linie ereditară prin firmane noi. 

Primul prinţ de Craina cunoscut a fost llie Carapancea, urmat de ginerele său Stancu 
Carapancea, succedat la rindul său de ginerele său Danilo Aleksievici din Petrovaradin, de 
naţionalitate sirb. La 1790, cind austriecii se retrag din Negotin, el fuge împreună cu ei, 
iar turcii îi arestează familia la Vidin şi e ucis după război de turci la 1798, pe cind se 
înapoia la Negotin. II urmează Stancu ICarapancea, care moare la 1805. 

Prinţul Stancu Carapancea are doi urmași, pe Percea și Mişu, care rămîn în Negotin 
pînă la 1997, cînd Percea fuge în Poreci (în faţa Orșovei), unde moare. 

Pazvan Oglu ocupă acest principat autonom prin forță la 1807, construind cetăţi 
în Negotin. 

Cu ajutorul rușilor sub comanda grofului Ţukato, sirbii și românii uniţi eliberează 
Negotinul de turci la 1810, iar ca șef al administraţiei este numit Mişu Carapancea, prințul 
de Craina, care moare la 1811, iar în locul său Karageorge îl numeşte pe Haiduc Velicu, 
care comandă 48 comune. După opinia istoricului sirb M. G. Milicevici, însuşi Caragheorghe 
(Karageorge), primul conducător al revoluțiilor sirbești, ar putea avea legătură de singe cu 
vlahii din Serbia, fiind fiul lui Petroniu și  Mariţei, spunindu-i-se în tinereţe: acest 
„copil viah“ 1 care ucidea la turci. 


7. OSMAN PAZVAN OGLU 
(1758-—1897) 

Este renumitul paşă de la Dii (Vidin). Se remarcă în luptele purtate cu Austria de 
Turcia (1788—1791). 

Fiul lui Omer Osman, turc din Vidin care s-a răsculat împotriva Porții și cu cetele 
sale de pasvangii a pustiit ambele ţărmuri ale Dunării între 1797—1897. 

Regiunea Vidinului, ca o parte din regiunea Timocului, este ruptă de marele imperiu. 
In zadar a trimis sultanul împotriva sa expediţii de pedepsire, că cetatea Vidinului m-a 
putut fi cucerită. Prima ciocnire are loc la 1795, iar la 1797 Mustafa-pașa asediază cetatea 
cu 40.009 de turci fără nici un rezultat. 

Asediul al doilea a rămas de asemeni fără efect în faţa celor 12.990 de ieniceri 
închişi în cetatea inexpugnabilă ; atacul condus de Husein-pașa în fruntea celor 100.000 ostaşi 
turci, a fost zdrobit de Osman Pazvan Oglu. 

Ducînd lupte locale în Serbia și Ţara Românească pentru a devasta şi ocupa 
teritorii cu sprijinul ienicerilor, cîrjaliilor și delbașilor, Osman Pazvan Oglu este învins 
în Serbia Veche lîngă Alexinaţ, satul Givgibara de către 809 de sirbi şi români timoceni, 


1 M. G. Milicevil, Kneževina Srbija, Beograd, p. 542. După turci noţiu- 
nea de „valah”, ar putea avea și sensul de „creștin“. 


473 


comandaţi de  Dobirniaţ și voievodul român timocean Paul Matei din Melniţa, ce-i 
comanda pe „vlahii de la Mlava” (Passarovitz). Cei 6000 de turci au cunoscut aci o mare 
înfrîngere. 

Viteazul pașă de la Dii (Vidin) moare la 5 februarie 1807, fiind înmormîntat în 
celatea „Baba Vida“ a Vidinului, în aula geamiei lui Mustafa-pașa. Pe mormînt e pusă 
o piatră funerară scrisă în amintirea marelui războinic, care sfă'uiește pe cititor: „să facă 
bine poporului, căci pentru toţi există moarte şi dreaptă judecată“, cu toate că el adusese 
multe necazuri românilor timoceni, bulgarilor, sîrbilor și dincoace, în Țara Românească, 
jefuind poporul pînă în Moldova, așa cum îi păstrează amintirea epica populară. 

In locul lui Osman Pazvan Oglu, sultanul Selim al ll-lea îl numeşte guvernator la 
Dii pe Mula-pașa, bine cunoscut în epica sud-siavă și în cea timoceană. 


6. HAIDUC VELCU PETROVICI 


Este cel mai popular erou din prima revoluţie a sîrbilor împotriva turcilor. 

S-a născut în regiunea Timocului Negru, în comuna lenovăţ, aproape de munţii 
Artani (Rtanj). Este de origine sîrb și nicidecum bulgar sau român, cum susţin unii istorici. 

În copilărie merge slugă la pașa de la Vidin, unde învaţă turcește, apoi, supărat de 
un alt stăpin, îl găsim printre haiducii lui Stanoie Glavaș la 1£03. 

De la 1804 înainte participă la mai multe lupte remarcîndu-se la Soko Banja, 
Podgoraţ, pe Timoc. Are tunar pe românul Trăilă Pîrvu din comuna Şlivari (judeţul Timoc). 

In anul 1811 este trimis din Banja la Negotin, în locul lui Mișu Carapancea care 
moare în acel an. 

În 1813, luptind cu 3000 de sirbi şi români timocieni împotriva turcilor în comuna 
Bucopcea, este ucis de turci printr-o lovitură directă de tun, trasă de un cazac din 
răzbunare, după ce-l trădase pentru o palmă dată acestuia de Velcu. 

In luptele purtate, primul tunar al său a fost Petru Tunaru, timocean (valah) din 
comuna Uroviţa, iar sfătuitor a fost învățătorul român Ghiţă dim Bregova, secretarul său 
personal. 

Fraţii săi mai mici, Milutin Hera şi Milko, au dat, de asemeni, dovadă de eroism 
în luptele cu turcii. În epica timoceană se cîntă numai faptele lui Haiduc Velcu, nu și 
cele ale întemeietorului dinastiei sirbești, Karageorge. 


9. STOIAN STINGA 

Este haiduc vestit, născut în comuna lsicova Mare, contemporan cu Osman Pazvan 
Oglu, cu prinţul Mişu Carapancea din Craina (Marginea) şi cu Mula-paşa din Vidin. Pe 
la 1810 el este haiduc cunoscut în toată Craina, Valea Timocului, Oltenia şi Banat. 

Este împins la haiducie de nedreptăţile sociale şi asuprirea turcească. lupta lui 
Stoian Stingă şi a haiducilor comandaţi de el are caracter social şi patriotic. Dintre cei 
mai fideli colaboratori ai săi, balada aminteşte pe unchiu-său Crăciun şi  nepotu-său 
Dumitru. În Valea Timocului avea reşedinţa într-o cetate romană părăsită, Albatina, într-o 
peşteră de la Zlocutea şi Fundeni, nu departe de Dii (Vidin). 

A haiducit în Ţara Românească şi în Banat. Este cunoscut în părţile Craiovei şi 


Jiului. Urmărit de turci şi poterele boiereşti apare tocmai în munţii Cernei. Aci haiduceşte 


474 


împreună cu haiducul oltean Romaniţă, din Obirșia de Munte (raionul Baia de Aramă) şi cu 
Duliman. În aceste părți au haiducit, după legendă, vreo 15 ani, după care Romaniţă 
s-a căsătorit în comuna Obirşia de Munte, dovadă familia de azi a Romaniţeștilor, iar 
Stoian Stingă s-a căsătorit în comuna Cornereva, de unde a rămas familia Stingularilor de azi. 

De la Stoian Stingă a rămas metoda recrutării haiducilor („lotrilor”) pe bază de 
examen. Metoda de recrutare consta într-un răcnet neaşteptat în spatele candidatului. 
Legenda din Oltenia spune că dacă "omul „„tricnea'!, Stingă-i spunea: „Li, taică, nu 
eşti tu de haiducie, ci ești de sapă lată, de muncit la glie!“ 


10. RĂDOIŢĂ 

Mare viteaz (haiduc) şi erou cunoscut în epica și legendele timocene. Nu se știe 
unde s-a născut. Unii presupun că la gura Timocului, în comuna Rădoivăţ de azi. 

Este renumit prin faptele sale eroice şi curajul cu care pătrunde în palatul lui 
Osman- , travestit în „,derviș“”, „cerşetor“! etc., precum şi datorită luptelor purtate 
cu turcii. 

Este posibil să fi trăit într-o perioadă mult mai veche, în timpul lui Osman | 
(1299—1326) sau Osman Ii (1618—1622). 

Personajul este foarte simpatizat de către epica timoceană pentru isprăvile sale eroice. 

In epica sirbă balada este aproape identică, cu deosebirea că acţiunea se petrece la 
Marea Adriatică, la Zara. 

Nu este exclus ca raguzanii, care în Evul mediu aveau o colonie la Vidin (Bononia) 
şi un consulat, să fi adus cu ei acest cîntec bătrinesc de la Adriatică, sau, invers, raguzanii 
săd fi împrumutat de la românii timoceni. 


11. CIRJALII 

Erau bande de ieniceri răzvrătite, care fiind organizate ca armate turceşti indepen- 
dente şi-au creat faimă pentru cruzimile lor. Acţionau îm mod organizat devastind și 
distrugînd sate şi orașe la sud de Dunăre ca și la nord. 

In timpul sultanului Selim al lil-lea (1789—1807), ienicerii devin tot mai îndisciplinaţi 
şi haosul pătrunde în imperiu datorită agenţilor provocatori străini, precum şi a unui 
imperiu dezorganizat. Erau denumiți „războinici de codru“. 

Sînt organizaţi în detașamente de cavalerie, înarmaţi cu săbii, pistoale și puşti 
In general, detașamentele erau alcătuite din turci şi albanezi, dar au fost deiaşamente în 
Care se puteau găsi şi bulgari. 

Aparţinind unor straturi sociale sărace sau mijlocii, duceau lupte îndîrjite împotriva 
feudalilor, dar şi a creştinilor din Balcani, indiferent de starea lor socială. 

Cei mai vestiți comandanţi de asemenea bande de războinici şi jefuitori ai 
popoarelor înrobite : bulgari, greci, sîrbi, români au fost:  Carasfeiz, Cara-Hasan, Mola Ali, 
Dertli Mehmed, Manaf Ibrahim Emendjic, Sinab şi alții. Unii l-au ajutat pe Pazvan Oglu 
de la Vidin. 

Se spune că și haiducii bulgari Indje voivoda şi Cara Koliu, aşa cum arată în 
autobiografia sa Rakovski, ar fi făcut parte din detaşamentele de ciîrjalii. 


475 


Pe unde treceau, lăsau „praf şi pulbere, foc și moarte“. în părțile Timocu'ui bătrinii 
spun că șaptezeci de ani n-au cîntat cocoșii iar oamenii trăiau în păduri cu care cu 
două proțape. Cirjalii nu știau ce este ,,mila“. l 

Au speriat şi pe sultan atacîind Adrianopolul, Bazargicul, Plovdivul și alte orașe. 

În Bulgaria au fost distruse complet de cîrjali următoare'e orase: Koprivtița, 

Teteven, Panagiurite, Calofer, Asenovgrad şi multe altele. 


12. DELI! ŞI DELIBAȘI 


O altă categorie de războinici și ucigaşi turci, proveniţi din armata regulată lăsată 
la vatră, dintre fostele străji turceşti. Ei se adunau ca şi cîrjalii în bande înarmate şi 
atacau satele creștine din peninsula balcanică, luîndu-le tot avutul. 

Delibaşii l-au ajutat pe Pazvan Oglu de la Dii să lupte împotriva sultanului 
Selim al îlli-lea. 

După 1783, cînd se uneşte Crimeia cu Rusia, printre delii apar hanii tătarilor din 
familia Gireev care intră în solda lui Pazvan Oglu. Şahin Girei, hanul tătarilor, vine cu 
delibașii săi şi se pune sub comanda lui Pazvan Oglu care atacă şi devastează satele 
din Valea Timocului, precum şi pe acelea din Oltenia, Muntenia, Moldova, Bulgaria 


şi Serbia. 


NUME DE LOCALITĂȚI (CETĂȚI) 
ŞI APE INTILNITE IN EPICA 
ŞI LIRICA TIMOCEANĂ 


ADA-KALE SAU RUȘIAVA NOUĂ 

Fortăreaţă construită de turci la Porţile de Fier sau după ei Demir Capu, insulă pe 
Dunăre, în Republica Socialistă România. să 

La 1815 garnizoana turcă se revoltă că nu i se dau provizii ca și cetăţii Vidinului 
(Diului) şi ocupă Gorjul şi Mehedinţul, iar dincolo de Dunăre, Craina timoceană, devastind 
satele româneşti dintr-o parte și alta a Dunării. 

Aci la 1848 au fost internaţi în închisoare cei 17 potrioți români, fruntaşi ai revoluţiei 
de la 1848. De aci ei trebuiau transportaţi în închisoarea din Belgrad, dar li se înlesneșie 
evadarea în Austria şi scapă. 

la 1883 administraţia insulei o făcea un muftiu în numele sultanului, avind o populaţie 
de 500 turci, iar în 1931 are o populație de 455 suflete. 

La 1883 Ada-Kale a fost ocupată de trupele austriece. Austriecii numiră cetatea 
„Carolina“, 


CLADOVA (CLAUDIA) 


Oraş în Serbia, vizavi de Turnu-Severin. 

Cetatea Claudia a fost fomdată de Claudiu, împărat roman. După o altă versiune 
a fost întemeiată de voievodul român Glaudiu, Glad sau Gaad la 889 e.n. 

Istoricii cred că aci a fost vechea cetate Egeta. 

Turcii denumiră cetatea Fethislam (Tezaurul Credinței). 

la 1502 este ocupată de San George, domnul Transilvaniei, iar la 1595 este ocupată 
de trupele lui Mihai Viteazul ajutat de Baba Novac şi Deli Marcu, după ce repurtară o 
strălucită victorie împotriva turcilor. 

Este dărimată de generalul austriac Veterani. 

La 1689 Constantin Brîncoveanu primi ordin de la seraschierul Husein-pașa, să refacă 
cetatea Cladova şi Orşova (Ruşiava). 

la 1695 din nou primi același ordin Brincoveanu de la sultanul Mustafa, iar la 1718 
fu ocupată de austrieci și recucerită la 1738 de Menus-pașa cu 30.¢00 de oameni. 

La 1907 are o gamizoană de 800 ostaşi comandaţi de Kurstangii Ali. 

Cladova împreună cu Negotinul, începind cu prima jumătate a sec. al XVii-lea se 
bucură de autonomie, sultanul numind peste această provincie un prinţ din familia Cara- 
pancea pentru a o administra în folosul primei sale soţii. 


477 


în 1809, Ţarul Alexandru al Rusiei a propus Serbiei să-l aleagă suveran, pentru aJ 
scăpa de turci, însă Karageorge încearcă să se „apere fără ţar“. Totuși farul trimise 3000 de 
ostaşi sub comanda lui Isaiev, iar cetatea fu ocupată de colonelul Tseleniev, în timp ce 
sîrbii cu vlahii timoceni o ocupară îndată de la aceştia, aşa cum arată şi balada populară. 


BIRZA PALANCA (AEGETA) 

Reşedinţă de plasă şi port la Dunăre (Timoc) cu puţin înainte de a se ajunge la 
Ostrovul Mare. 

Aci se află vechea cetate romană Aegeta sau Vetislau. 

Tot aci a fost sediul legiunii romane a Xill-a, care a operat în Dacia. 

Ruine se găsesc și în comuna Corbova numită în trecut Corvingrad, după numele 
lui lon Corvin de Huniade (localitate la vreo 10 km. mai ios de Turnu-Severin. 


PRAOVA SAU PRAHOVA (DECEBALIUM) 


Este port la Dunăre şi ultima staţie de cale ferată aproape de gura Timocului, care 
merge către Zaicear-Niş-Salonic. 

Aci a fost vechea cetate Decebalium, denumită pînă deunăzi de localnici „Deci“. 
Foarte imporiante sînt urmele istorice descoperite fără a se efectua săpături. 

Aci ruşii la 1810 luptă împotriva turcilor în frunte cu contele Ţucato şi tot aci moare 
pe cîmpul de luptă Ibrahim-paşa, comandantul oștirii turcești de la Vidin (Dii). 


NEGOTIN (AQAE) 

Reşedinţă de judeţ, oraş la 8 km. sud de Dunăre, aproape de gura Timocului, renumit 
în viile din jur şi regiune (vinul de Negotin). Este întemeiat, după o legendă, de un 
cioban, Negota. 

Aci este înmormintat eroul sîrb Haiduc Velko, cîntat de baladele sirbeşti, româneşti 
timocene şi bulgare. 

In jur sînt mulie cetăţi şi urme romane. Are un muzeu de monumente istorice 
romane etc. 

Renumit pentru bilciul de la Stă Măria Mare (finele lunii august) care atrăgea vizi- 


tatori şi turişti din Bulgaria şi România. 


BREGOVA 

Localitate mare cu peste 15.000 locuitori, pe partea dreaptă a Timocului. Centrul 
cultural al românilor timoceni în trecut. Aci au fost primele şcoli în care pînă la 1876 s-a 
învățat în limba matemă a populaţiei cu învățătorii Ghiţă, Stan, Ciolacu şi alţii. 

La 1876 Bregova avea un castel puternic, iar oraşul era înconjurat de întărituri. Turcii 
țineau aci o garnizoană de 1000 de soldaţi. 

In acelaşi an, ruşii care sprijineau pe sirbi şi bulgari pentru a se răscula împotriva 
turcilor, sub comanda generalului rus Zass atacară şi ocupară Bregova şi Florentinul, distru- 
gînd ambele cetăţi. 

La 1876, cînd a avut loc răscoala românilor timoceni împotriva turcilor (la care parti- 
cipă şi bulgarii), aci se duc lupte grele şi răscoala este înnăbuşită în sînge, iar localitatea 


a ars din temelii împreună cu mai multe sate. 


478 


TIMOCUL (TIMACUS) 


Afluent al. Dunării, izvorăște din munţii Stara Planina, virful Migior. La Zăiceri 
(Zaječar) primeşte ca afluent Timocul Negru. 

Are o lungime de 188,8 km, iar lăţimea medie de 34 m. 

Se varsă în Dunăre între comunele Viri (R.P.B.) şi Rădoivăţ (R.S.F.I.), iar peste fluviu, 
în Republica Socialistă România, fiind comunele Pristol și Cozia. 

Prin poziţia sa centrală, în trecut pe valea Timocului au trecut drumurile comerciale 
şi militare, renumita „Via Traiana“ și „,Via Claudia“, pe unde azi merge paralel cu riul 
calea ferată de ia Prahova (port la Dunăre) spre Niş-Scoplie, Belgrad sau Salonic. 

Prin poziţia sa geografică, se zice de către popor, că la gura Timocului se aud cocoșii 
cintind din trei țări. Într-adevăr, aci este triconifiniul româno-jugoslav-bulgar. Rîul liniștit 
împrumută numele întregii regiuni timocene, din care fac parte cinci județe:  Craina, 
Timoc, Vidin, Pojarevăţ şi Morava. 

În regiunea Timocului sînt și alte rîuri importante ca: Pecul (Pecus) ce poartă aur 
în undele sale izvorind din munţii Homole, Miava (Malva) şi Morava (Marguș) ce se varsă 
în Dunăre în sudul Banatului. 

| istoribgraful sîrb V. Karici, apreciază că această regiune a fost administrată de Dacia, 
iar sub furci de către paşa de la Vidint. 


FLORENTIN (FLORENTIANA) 


Localitate în R.P.B. Vechea cetate romană Florentiana era așezată la marginea împe- 
riului. Pe aci ducea celebrul drum roman al Ratiariei spre gura Timocului. 

În evul mediu, un castel bizantin înlocui castrul roman. Din materialul castrului s-a 
construit de turci cetatea Vidinului, forturile Kumbair şi Ghazibair. 

La 1811 contele Ururik găseşte comuna abandonată de locuitorii săi români. 


ZAICERI (ZAJEČAR) 


Este oraşul principal din regiunea timoceană de est, aşezat la confluența fimocului 
Alb cu Timocul Negru. 

Istoriografia sîrbă îl consideră ca fiind oraş întemeiat în sec. al XVIl-lea sau începutul 
celui de al XVEi-lea. Prima biserică şi primul preot amintit de istoriografia sîrbă este 
Barbul (1780—1790) venit din Ţara Românească. 

O legendă spune că întemeietorul oraşului ar fi un neamţ Zeitz care a găsit aci 
minereuri şi le-a exploatat. 

In apropiere se văd şi azi ruinele castelului lui Traian, pe lingă riul Timoc numit 
Costolaţ (Castello), iar spre vest, la o mică depărtare, se află Băile Gamzigrad. 


VIDIN (DID 


Numele vechi era Bononia (creaţiune gală), Vendemis (la romani) Bidunum, Bdin 
(pe timpul. împăratului Asan, la 1186), Vădin (în documentele Asăneștilor), Bodon (unguri) 
Budin (la sîrbi şi bulgari), Dii la români, Bodun şi Diiu (la turci). 


1 V. Karic; Spbija, opiszemlge, naroda i drzave, p. 880 Beo- 
grad, 1887. 


479 


m: + APR 


Despre întemeierea Vidinului circulă în Timoc o legendă romană despre un împărat 
şi trei prințese : Gamza, Vida şi IClaudia. legenda se întiineşte la bulgari şi sirbi, 

Fundaţia celebrei cetăţi este romană, dar toate stăpinirile au adăugit ceva şi au 
înfrumuseţat-o. | 

Pe aci la 389 ducele Glaudiu trece Dunărea la Tiema (Orşova). 

In 1369, Vladislav al Il-lea Basarab, domnul Munteniei, unchiul lui Mircea cel Mare, 
bate pe unguri și restabilește domnia cumnatului său Stratimir, cuprinzind o parte din 
aratul de Tirnova pină la Niş. 


În 1396 Vidinul era ocupat de turci, iar la 1454 fu ocupat de lon Corvin de Huniade. 

În 1595 căpitanul Farcaș e trimis de Mihai Viteazul spre a-i apăra pe locuitorii din 
satele timocene din jur de turci. Mihai Viteazul, de la Nicopole se întoarse la Vidin în 1595 
şi-l ocupă de la turci împreună cu generalul său Popa Stoica Farcaș. La Vidin, Baba Novac, 
general al lui Mihai Viteazul, bate pe turci şi capturează flota turcească de pe Dunăre. 

Mihai Viteazul în 1599 îl bătu pe Hadam-pașa, dar nu putu cuceri ce:atea, deşi o 
asedie zece zile cu tunurile. 

În 1729 lucrau la terminarea cetății 400 de care şi 800 de oameni trimişi de domnul 
Munteniei. Lucrau mai apoi în total 8090 de oameni la întărirea cetăţii V'dinulu: numită 
şi „Baba Vida“. 

Pașii de la Vidin purtau totodată şi titlul de paşi ai Olteniei. 

La 1797 Pazvan Oglu, paşă al Vidinului, declară rebeliune împotriva sultanului procia- 
mîndu-se independent faţă de Inalta Poartă. 

Revolta acestuia fu prielnică revoluțiilor sirbilor în care el nu vedea decit nişte 
aliaţi, inamici ai Porții. Avea 8000 de oameni şi 50 de bastimente pe Dunăre. 

La 1807 Pazvan Oglu moare aci, iar Mula-paşa este comandantul succesor al cetăţii 
şi regiunii timocene de est. 

In anul 1809 generalul rus Isaiev atacă Vidinul, cea mai puternică cetate din impe- 
riul turcesc, însă fără nici un succes. 

Pentru a se înăbuși revoluţia de la 1821 a lui Tudor Vladimirescu de aci plecă la 
Ada-Kaleh o armată turcească. 

Aci au fost executaţi capii răscoalei românilor timoceni de la 1876. 

Vidinul şi Smirdanul au fost ocupate de trupele române comandate de generalul 
N. Haralamb şi generalul Cerchez după cum relevă şi poezia populară (în 1877). În iama 
anului 1877 armata română a iemat în satele din partea dreaptă a văii Timocului, născîn- 
du-se unele baiade în legătură cu aceste evenimente. 

la 22 ianuarie 1877 orașul cade în miinile armatei române, după un asediu violent 
care aprinsese oraşul, fiind atacat ʻe o armată de peste 17.009 soldaţi și 84 tunuri. 

la 1878, conform tratatului de la Berlin, ruşii începură dărimarea acestei put-mice 
cetăți, dar pînă la urmă renunţară. 

Azi oraşul Vidin, cu cca. 35.000 de locuitori, este capitala judeţului Vidin din R.P.B. 
Este situat în dreptul oraşului Calafat. 


480 


Tineri din comuna Vîr- 
bița-Mare, plasa Cla- 
dova, județul Timoc 


Tinere din comuna Costol 
(Castello), plasa Cladova, 
județul Timoc 


Obicei de nuntă din comuna Bres- 
tovăt, plasa Bor, județul Timoc 


: 


comuna 


județul Pojarevaț 


Poiana, 


v 
o- 
X 
9 
> 
a 
= 
[i 
cc 
Da 
n 
v 
= 


E 
y 
—. 
èn 
on 
cm 
Eaa 
= 
Li 
> 
AZ 
. 
E 
s. 
o 
= 
o 
.— 
Eoad 
v 
= 


Români din comuna Corbova, plasa 
Cladova, judeţul Timoc 


A 


x 


Fă e > - . 


Sa ~ = 3 
s X ` x 
: 3 i a. 
9 vs Ea s i 
ni 


E 
Da PE să 


E 


GOLUMBAŢ (COLUMBARIA) 


Este orăşel și port la Dunăre, la sud de Moldova Veche şi Coronini din Banatul 
românesc, așezat pe malul drept al Dunării. | 

Farmecă pe călător prin vestigiile unui trecut glorios, natura de un pitoresc rar și 
prin minunatele legende păstrate în gura poporului. 

Cetatea s-a numit la romani Columbaria, au-triecii şi ungurii o denumesc 
Calambocz ori Taubenberg, latinii Monti di Columbi, românii 
Golumbăţ, sirbii Golubac, turcii Gângerdzsinlik şi Gogeacilik, 
dar în aproape toate limbile înseamnă cotet de porumbei. Românii timoceni îi zic 
Golumbăţ. | 

In evul mediu i s-a mai spus Golubatz sau Castelul Diavolului. 

Ruinele cetăţii (castelului), se văd și azi, fiind foarte bine conservate. Cele nouă 
turnuri străjuiesc un peisaj de basm și mistere ce se ridică din undele învolburate ale 
Dunării, lată aci de 1.600 m. | 

În evul mediu, împreună cu întăritura Lasziovar de lingă satul Coronini 
fondat la 1858, de către comandantul Timişoarei, constituia cea mai impunătoare fortăreață, 
greu de cucerit şi mult disputată de-a lungul secolelor. | 

Împăratul Traian, după ce ostașii săi au săpat drum în siincă spre Dacia prin 
Viminacium, şi-a întărit garnizoana de la Columba:ia. 

După o schiţă a lui Titelbach, se vedeau 15 turnuri ale vechii cetăți romane, cel din 
mijloc numit „tumul pălărie“, fiind rotund şi cu extremitatea superioară în formă de pălărie. 

N. lorga era de părere că aci romanii aveau importante culturi de porumbei, pentru 
nimicirea muștei aducătoare de moarte ce roieşte în apropiere. 

Popoarele năvălitoare n-au distrus cetat,e iar turcii găsesc aci o fortăreață ocupată 
de călugări pe care păgiînii nici n-o deranjează, nici n-o jefuiesc sau distrug. 

În anul 1396 turcii reușiră pentru prima dată să ocupe castelul, încă în scurt timp 
e reluat de Petru Pereny. 

După V. Karici la 1427, printr-o  trădare“a voievodului  leremia, Golumb cade în 
stăpînirea turcilor, iar după 12 ani ei ocupă i ‘Semendria punind frontiera la Dunăre şi 
construind lîngă cetate o geamie, distrusă după 1833, cind Miloş Obrenovici trece şi ocupă 
aceste ţinuturi de la est de Morava de sub stăpînirea turcească. 

Turcii stăpîniră cetatea 260 de ani, iar împărăteasa Maria Tereza este prima care 
restaură vechea cetate romană, pe ruinele vechi, în forma în care oiruie vinturile purtă- 
toare de „nisip viu“ şi vintul Coșava ce ajunge în Banat şi Oltenia. 

De Columbaria se leagă şi numele muştei otrăvitoare ,,musca columbacă'” (Oestrus 
Colubacensis sau Simulia columbacensis). 

Musca columbacă își are cuibul într-o peşteră, deasupra ruinelor sinistre ale cetății 
şi apare în luna mai, împrăștiindu-se în roiuri în Banat, Oltenia, Serbia de N.E. (Timoc), 
Bulgaria, pînă la Drina și Cosova (Cimpia Mieriei), cauzind moartea la mii şi zeci de mii 
de vite. Uneori atacă şi ucide turme întregi de vite. 

Despre musca columbacă se păstrează o legendă de origine romană, aproape identică 

cu lovan lorgovan din balada timoceană, olteană sau bănățeană. 


481 


$ 
í 


Într-o variantă timoceană, iată subiectul legendei : un împărat roman (, letin”) ciădind 
multe cetăţi la sud de Dunăre, pentru a se apăra de năvălitorii din răsărit, se aşeză la 
Columbaria cu soţia și cele trei fiice frumoase ca nişte zîne. 

Crăişorul din Carpaţi, Făt-Frumos, ajuns la virsta de căsătorit, își căuta aleasa în zadar. 

Imblinzind o sută de vulturi, leagă cîte o sfoară de fiecare picior şi zboară peste 
Poarta Fierului, Tabula Traiană spre Columbaria, unde zărește frumoasele crăiese la scăldă- 
toare şi se îndrăgosteşte de cea mică. 

Vulturii lăsîndu-l pe munţii semeţi ai Carpaţilor timoceni de lingă Golumbăţ, Crăişorul 
din Dacia farmecă cu fluierul său de aur pe cele trei fecioare care ademenit: de focul 
nestins al dragostei, îl urmează peste munţi pînă la Poaria Fierului. 

Mama prinţeselor îndurerată le caută ajungindu-le chiar la Poarta de Fier. Atunci ea 
invocă puterea zeilor cerindu-le să surpe creasta munţilor sub valurile spumegînde ale 
Dunării şi să le oprească pe fiice din drumul lor spre Dacia. 

Zeii îi ascultă rugăciunea ; Dunărea, într-o încordare supremă, despică crestele Carpa- 
ților, care se fring adormind sub valuri pentru totdeauna. Pînă aci pe sub crestele Carpaţilor 
îndrăznea să treacă numai balaurul, de unde și denumirea de atunci, Poarta Diavolului. 

Crăişorul din Carpaţi cu cele trei crăițe se cutremurară speriaţi, însă zeul ocrotitor 
îi porunci să cînte Dunării un cîntec duios, o doină dulce, ca s-o înblinzească, punînd 
stăpînire pe tumultul de neînvins al apelor ei. 

Făt-Frumos cîntă o doină din Carpaţi. Văile încetară vuietul, păsările se opriră din 
zbor, iar Dunărea își adună valurile oprindu-se din mersul neîmbliînzit. 

Atunci la Porţile de Fier ieşiră din spumă stincile zdrobite, pe care trecură în Dacia 
Făt-Frumos şi cele trei fecioare. 

Mama, împărăteasa numită Claudia, se a;eză la Cladova sau Claudia de odinioară, 
şi cernită rămase să-şi blesteme soarta cu ochii căte D.ubeta, în căutarea fiicelor iubite. 

Dar tinerele, cum păşiră pe pămîntul Daciei, adormiră de mireasma florilor dintr-un 
loc măreț și pitoresc din valea Cernei (la Ad Mediam, Mehadia sau Her- 
culane). 

Ca să nu fie miîncate de un balaur uriaş care se abătuse pe aceste locuri, Crăişorul 
Carpaţilor le cîntă un cîntec, care le învioră şi îndemnă pe calea ce duce în susul Cernei. 

Crăiţele privind în apa cristalină a Cernei îşi zăriră chipurile „minunate, dar îşi dădură 
seama că cea mai mică este mai frumoasă şi urmară calea unui păstrăv de aur spre 
izvorul apei. 

Atunci surorile cele mari, aflind din popor că la o fintină balaurul mănîncă în fiecare 
zi un chip de fată mare, după ce o iubeşte, merseră la o vrăjitoare care le dădu din apa 
magică, pe care bind-o mica prinţesă adormi chiar pe lespezile fintînii, gata pregătită 
pentru balaur s-o mănince. 

Făt-Frumos le ademenește spre o cetate mare a Daciei din Carpaţi, observă absenţa 
crăiesei celei mici pe care o iubea și încălecind pe un cal alb înaripat, abandonează pe 
cele două prințese zburind ca gindul spre Fîntina balaurului. 

In clipa în care balaurul îşi desfăcea braţele uriaşe ca să îmbrăţișeze pe prinţesa 
adormită, Crăişorul din Carpaţi sare de pe o stîncă cu roibul năzdrăvan şi-i taie balaurului 
dintr-o lovitură două capete din cele nouă. 


482 


Frumoasa crăiasă trezindu-se uluită și-a zărit iubitul luptind cu monstrul care o rivnea. 

Lupta pe viaţă şi moarte s-a dus cînd pe-o parte, cind pe alta a Cernei. La Chindia 
Mare, balaurul mai avea trei capete, iar Făt-Frumos era sleit de puteri. 

Atunci tînăra crăiasă invocă puterea zmeilor, dezlănțuindu-se o furtună cu ploaie 
şi trăsnete. 

Un fulger izbi în balaur rupindu-i încă un cap. Balaurul ceru apă de la fecioară, dar 
ea dădu ulciorul Crăişorului ei iubit, care într-o supremă sforţare tăie şi pe cel de-al 
optelea cap al fiarei. 

Cele două crăiese mustrate de cuget se întorc şi văd balaurul, dar cuprinse de 
groază fug să-și salveze viaţa privind din cînd în cînd în urmă înspăi mint -te de fapta crudă 
şi teama de fiară. 

Cînd ajunseră la Porţile de Fier, Dunărea îşi strînsese valurile, iar ele înfiorate pășesc 
din stîncă-n stîncă privind spre Gura Văii și Claudia (Cladova), de unde se auzea un țipăt 
surd ce ieşea din pieptul mamei îngrijorate. 

Ajunse la mijlocul apei, Dunărea îşi umflă undele, înghiţ'ndu-le valurile şi zdrobin- 
du-le de stînci. Voința zeilor se izbîndise. 

In acest timp, balaurul, urmărit de Făt-Frumos, fugea pe Dunăre-n sus către Tabla lui 
Traian pînă aproape de peştera de la Columbaria (Golumbăţ), blestemind calul care l-a 
ajutat pe viteaz să-l ucidă: 


Voinice, voinice, 
Geaba eşti ferice ! 
Calul de subt tine 
Va muri din mine. 
Că eu m-oi preface, 
Muscă mă voi face; 
Din veninul meu, 
Moare calul tău. 


Impărăteasa Claudia îşi îmbrăţişează în sfîrşit singura fiică rămasă în viaţă și pe 
Crăişorul din Carpaţi care luă zestre cetăţile de la miazăzi de Dunăre, cu castelul din 
apropierea Timocului, Decebalium (Prahova de azi), construit de Traian pentru eterni- 
zarea victoriei de la Sarmisegetuza asupra lui Decebal. 

Despre faimoasa stincă Babacaia circulă o legendă, iar cuvintul s-ar traduce 
prin „loc de penitență“, sau de „regret, ori în turceşte „,fatalul destin”. 

Localnicii timoceni povestesc că pe vremuri, pe cind era plecat, un ază tuzc din 
Golumbiăţ, una din roabele sale din harem se îndrăgosteşte de un ghiaur trecut din Banat 
ca s-o răpească. 

Aga trimite iscoade plătite cu zece pungi de aur, care prind pe frumoasa infidelă şi 
aduc capul celui cu care își luase zborul. 

Nefericta este dusă pe Stinca Babei din Dunăre, unde, însetat de răzbunare, 
aga o abandonează pe stînca izbită de valuri, pradă unei morţi crude, s-o mănînce vulturii 
de vie, zicîndu-i: „Babo, căieşte-te !' 


483 


Dar capul nu era cel al adevăratului răpitor, ci al unui ostaş român care-l însoțea 

pe stăpin. 
Cînd află salvatorul că-i fusese furată iubita, pornește cu iscoade și .o găsi legată de 

stînca Babacaia, de unde pentru a doua oară avu fericirea s-o elibereze. 

A doua zi, ienicerii mergind s-o ucidă au găsit stînca goală, închipuindu-și că s-a 
aruncat în valuri mustrată de cuget. 

Nefericitul agă, abia în lupta de la Carlovitz (1699), după ce căzu prizonier, află 
adevărul, care-i grăbi astfel moartea subit. 


POJAREVAŢ (PASSAROVITZ) 


Oraş aproape de vărsarea Moravei în Dunăre, cu aproximativ 20.000 locuitori, capitala 
judeţului Pojarevaţ. 

S-a construit din lespezile şi inscripţiile marelui oraş roman Viminacium de la 
vărsarea Mlavei în Dunăre. 

Cele mai vechi documente îl amintesc în anul 1600. 

In istorie este cunoscut prin pacea de la Passarovitz, încheiată după lungi tratative 
între Austria, Turcia şi republica Veneţia. 

Exarhul din Belgrad Maxim Radcovici, călătorind să viziteze bisericile de la sud de 
Cazane (1733), Valea Pecului, Mlavei şi în Craina, rămîne foarte dezamăgit că preoţi aveau 
cărți româneşti din Banat, sau Episcopia Rimnicului Noului Severin, și nu ştiau să vorbească 
sîrbeşte. Radcovici citează și alte comune cu preoți români, dintre care erau veniţi din 
Oltenia, Muntenia şi Banat. 

De fapt şi în restul regiunii timocene, prin tratatul de la Paris (Hatti-Humaiun) din 
1856, creştinii din Turcia capătă libertatea de a-şi construi biserici şi folosi liber limba 
maternă. 

Austria încheie acest tratat pe 24 ani, încît părţile contractante îi puteau prelungi. 
Hanul Crimeii era pus să observe dacă tratatul se respectă întocmai. 

Republica venețiană prin acest tratat îşi măreşte teritoriile din Dalmația. 

Ocupaţia Serbiei de N-E durează 20 ani, pînă la înfringerea Austriei în războiul dintre 
1737—1739 şi pacea de la Belgrad (1739). l 

După pacea de la Belgrad, Dunărea și Sava devin frontiere între cele două imperii, 
austriecii pierzind teritoriile de la miazăzi de Dunăre. 

Abia la anul 1788—1790 mareşalul Laudon şi colonelul austriac Liptey îi bat pe turci, 
împingindu-i din Serbia de N.E. peste Timoc, în vilaetul Vidinului pentru scurt timp. 

Sirbii pun stăpînire pe această regiune abia de la 1833, după lupte grele de eliberare 


la care participă sîrbii şi românii timoceni. 


MORAVA (MARG US) 

Afluent mare al Dunării, lung de 216,5 km. Se formează din lujna Morava (Morava 
de sud), și pînă la vărsarea afluentului său Cetina poartă denumirea de Moraviţa. 

Pe ţărmul stîng, la vărsarea în Dunăre, se puteau observa ruinele unui mic castel 
roman de frontieră. 


Dialectul daco-român aci încetează, la Morava. 


484 


Graiul vorbit în localităţile din care am cules folclor de pe Valea Moravei (dreapta) 
este identic cu cel al românilor din Banat, dar se aude, mai rar și graiul oltean. 

De la vest de Morava nici nu am cules folclor deşi mai sint vreo zece localităţi în 
care limba română este pe cale de dispariţie, satele fiind în majoritate mixte. 


PECUL (PECUS) 


Afluent al Dunării, lung de 112,4 km, izvorăște din masivul carpatic, Homole, muntele 
Globu şi Cirşia Mare, nu departe de localitatea Vlaolea, la aproximativ 50 km miazăzi de 
Cazanele Dunării. 

Pecul îşi păstrează denumirea romană. Pe valea Pecului au loc importante tirguri 
de oi şi capre, cu centrul în marele oraş roman (sau dac?) Guduscum. 

Insăși denumirea sa derivă de la pecus-pecoris, care în limba latină înseamnă turme 
de vite, ca oi şi capre. 

Chiar la vărsarea Pecului în Dunăre, în locul unde azi este oraşul Veliko Gradişte, 
între Moldova Veche și Baziaș, era cetatea romană Picnus. 

Denumirea „,pecorarius“' la romani, iar la păstorii de aci cit şi din restul Carpaţilor 
de „,păcurari“', nu este străină de rîul purtător de aur, Pecus. 

Pecul este un rîu zburdalnic, sălbatic în pitorescul ce-l oferă în munții Homole, de 
care sînt legate nu numai amintiri şi tradiţii istorice, dar şi obiceiuri unice la romani şi 
restul popoarelor balcanice şi europene. 

În undele sale cristaline duce din rocile aurifiere din Homole aur, pe care l-au 
exploatat romanii, după alţii, înainte dacii, ce se culegea prin mijloace primitive pînă 
deunăzi de către localnici. 

Această îndeletnicire se poate întilni mai cu seamă în satele unde se aude graiul 
românesc din Banat: Neresniţa, Glăjana, Comşa, Şeviţa, Văluia, Ţeroviţa, ICauna, Isicova, 
Vlaolea, Cucevo etc. 

Intre Dunăre şi Pec se află şi renumitele mine de fier de la Maidan Pec şi 
Rudna Glava. 

In luna mai, dealurile care însoțesc Pecul pînă la Dunăre, ca și munţii Homole, în 
genere, îmbracă hlamida de liliac. 

Graiul vorbit aci este cel din Banat, dar poate fi auzit și graiul oltenesc, lucru 
confirmat de învățatul sîrb lovan Cvijić în Naselia Sopskih Zemalia, vol. Il, 
Atlas, Beograd, 1903. Se menţionează asemănarea între „bănăţeni“ si românii din „Vlahia“, 
ba chiar și Transilvania (Haţeg, Sibiu, n. n.). 

De riul Pec sînt legate multe legende, mistere ca și obiceiuri. 

Aproape de oraşul Cucevo, la cca. 5 km N-E se află localitatea Duboca (Dilboca) 
şi Văluia unde turiştii cei mai exigenţi pot fi impresionați nu numai de minunile naturii, 
dar şi de obiceiurile extrem de interesante ce se mai păstrează şi azi aci şi atrag pe 
mulți învăţaţi străini. 

Poate fi văzut aci izvorul fermecător Potainiţa, în jurul căruia se împletesc 
legende şi mistere. 

Tot aci este renumita peşteră cu stalactite şi stalagmite, cu lacurile subterane, unde 
se exploatează silitra. În jurul peșterii denumită de localnici Cîrşia Dilbocii, se 


485 


deapănă legenda plină de mister a Crăiţelor. Este vorba de două zine (cră:ţe) 
care în ziua de Rusalii s-ar fi războit din gelozie pentru un crai. Aceea care a picat pe 
pămînt moartă, a blestemat să cadă în această zi fetele şi femeile de pe aceste locuri ca 
să-şi amintească de marea tragedie provocată din rivalitate pentru un crăişor frumos. 

La Rusalii, în satele Dilboca și Văluia (Voluia), femeile cad în trans, adică „le iau 
rusaliile sau zînele“ pe locul unde a fost ucisă crăiţa de către sora sa. 

Fata sau femeia căzută în completă nesimţire, pierde cunoștința cu lumea din 
afară şi spre a fi readusă în viaţă, timp de o oră, cît durează acest somn magic, se desfă- 
şoară în jur obiceiul Crăiţelor, aproape unic în această parte a globului pămîntesc. 

Obiceiul e moștenit de la daci sau romani. 

Solemnitatea se desfăşoară pe un anumit loc „sfint. Aci pot cădea mai multe femei 
sau fete mari în trans. 

Indată se găsesc „trei crai“ şi „trei crăiţe“', îmbrăcaţi în haine de sărbătoare, care 
se prind în horă în jurul „celei apucate de zine“ și dansează după o melodie veche şi 
duioasă, numită aci „,cîntecu de crai“, cîntată de „,cărăbaşi“' (cimpoieri), lăutari, sau fluie- 
rași, pentru că muzica şi jocul readuc la viaţă pe cea căzută în trans. 

„„Crăiceru al mare“, cum îl numesc localnicii, ţine în mînă o sabie sau cuţit, cu 
usturoi, pelin şi romaniţă. 

Cea furată de zine e purtată în cite 5—9 locuri unde craii și crăiţele joacă de 
„„prăpădesc“' pămîntul ca s-o învieze pe cea adormită. Dacă nici în cel de al 9-lea loc nu 
înviază, „,ziînele i-au furat sufletul” şi nefericita poate muri. 

Deasupra femeii, crăişorul cel mare, cu sabia sau cuțitul alungă „rusaliile” şi 
duhurile cele rele, în timp ce hora joacă în sunetul muzicii. 

Revenirea începe deobicei de la locul al treilea și se termină la cel de-al nouălea 
loc, pe cînd craii, crăiţele, cimpoieșii sau lăutarii sînt sleiţi de putere şi trebuie în perma- 
nență să joace şi să cînte. 

După ce fata furată de zine a deschis ochii, crăişorul cel mare mestecă în gură 
usturoiul, pelinul şi romaniţa, pe care le scuipă împrăştiindu-le pe faţa celei căzute, apoi 
din cîmpul vechi al bisericii e dusă la rîul Diîlbocii, unde este spălată şi adăpată. 

Aci „marele crăicer ia apă cu teaca săbiei din rîu, o varsă în pumnii celui de-al 
doilea crăişor şi acesta îi dă să bea de trei ori. 

Unii învăţaţi presupun că armonia şi trilurile melodiei fermecate îmblinzesc duhurile 
i redau viaţa. Nefericitul rege Lear, din opera lui Shakespeare, prin acordurile liniștite 


“A 


şi duioase ale muzicii este readus la viaţă. 

„Cîntecul crăişorului“' este un cîntec, care, după credința băștinașilor (,,Guduscani“”), 
face pe „,cărăbași'! să stea de vorbă cu duhurile şi să le îmblinzească pomirile spre moarte. 
Cimpoieşii cîntă atit de duios încît șerpii ies din pămînt să le asculte melodiile. 

Readucerea la viață constă în respectarea strictă a ritualului, mai ales a „dansului 
invers”, după forma mersului șarpelui (şerpuit). 

Femeia „„apucată de rusalii“ şi readusă în simţiri, precizează dacă la anul viitor va 
mai cădea în prima, a doua sau a treia zi de Rusalii (sărbătoare la treisprezece zile după 
Rusaliile noastre). Această cădere are caracter periodic, însă numai în zilele de Rusalii 
(trei zile). 


486 


In timpul transului corpul este ca și mort, nereacţionind nici la împunsătura cît de 
adîncă cu acul. 

la Dilboca sînt și renumite femei „apucate de zine“ care în timpul transului deși 
nu simt nimic, vorbesc cu ochii închişi cu cei vii, ca şi cu cei morţi. Celor morţi le dau 
simbolic daruri primite de la cei vii. 

Dr. Rodovan Kazimirovici în „Tajanstvene pojave u našem narodu, 
Beograd, 1940, la pag. 108—110, reproduce două strofe dintre cîntecele sesizate de el cu 
ocazia solemnităţii Rusaliilor, ca unul care, probabil, nu cunoaște bine limba română: 


„„Bacie vintul piste faţă, 

Mi-a dus un miros; 

Miroasă la flori gie fin, 

Gi la mindra mea gin sîn”. 


Din dansul ,şerpuiť’ (invers), reţine strigăturile : 
»Hop-aşa, iar aşa! 

Şi-nc-odată iar așa! 

Așa bălă, iar aşa, 

Şi gin gură ei! 

Aşa bălă el!... 


MLAVA (MALVA) 


Este afluent al Dunării, lung de 109 km. izvorăște din munţii Homole (Omole), între 
localităţile Criveli-Bor şi Jagubiţa, dintr-o regiune pitorească, formînd cascade în lanţul 
carpatic cu virfurile Stobori şi Piatra Neagră (imi Vir). 

Se varsă în Dunăre la Costolaţi, fostul Viminacium, azi renumit centru carbonifer. 

Pe aci împăratul Traian trece pe pod de vase la Ad Novas (Ramul de azi din insula 
Ram), în Dacia. 

Pe Columna lui Traian din Roma, aceasta este cea mai frumoasă figură care se 
poate vedea. 4 

Mlava străbate ţinutul Homole, trecînd prin oraşele Jagubiţa și Petrovaţ pe Miava, 
cu minunatul defileu de la Gorniac, unde se află şi mănăstirea Gomiac, după unii ctitoria 
țarului Lazar (1380). 

Pînă la vărsarea în Dunăre trece printr-o cîmpie mănoasă şi udă în total 37 locali- 
tăți foarte frumoase. 

Pe lîngă ţinutul pitoresc pe care-l străbate prin Homole, aci se găsesc foarte multe 
urme romane, castre, castele, cetăţi sau biserici ale căror urme abia se mai văd. 

La numai cîţiva km de Mlava se află frumoasa comună Melniţa, locul de naștere 
al renumitului voievod român Paul Matei, care a condus lupta de eliberare de sub turci 
(1804—1813) a românilor şi sîrbilor din valea Miavei şi Moraviei, șeful răscoalelor fiind 
Karageorge, după M. G. Milicevici de neam „valah“. 

Celebra cetate Municipium Aelium Viminacium este așezată pe malul drept al Miavei. 
Aci romanii aveau sediul pentru legiunea a Vil-a Claudia, iar în evul mediu sirbii con- 
struiesc cetatea de apărare Branicevo. Prof. sîrb V. Karici încă în 1887 găsește zidurile 


487 


cetăţii şi un castru, arătînd că oraşul din apropiere, Pojarevaţ, s-a construit „in întregime“ 
din cărămizi şi lespezi purtind inscripțiile legiunii a Vli-a Claudia (probabil orașul vechi). 

In faţa acestei cetăţi se află în insula Ram cetatea Ram, care se păstrează şi azi, puţin 
mai la apus de Baziaș. 

Valea Milavei ascunde tainele unui trecut îndepărtat şi necunoscut, printre altele și 
legenda cu „blestemata irena” (sec. XV), care ar fi zăgăzuit în munte apele, iar mai tirziu 
răzbuniîndu-se pe poporul din aceste părţi a sfărimat zăgazul ştergind de pe suprataţa 
pămîntului multe sate și vieţi omenești. 

Ţinutul Mlavei este extrem de fertil; se dezvoltă aci o industrie a pielăriei şi 
creșterea vitelor. 

După cel de al doilea război mondial, Valea Mlavei a fost legată prin calea ferată 
de la Pojarevaţ—Kuceva—jJagubiţa, cu Borul şi Zaicearul, despicindu-se astfel ţinutul sălbatic 
al munţilor Homole din sudul Cataractelor Dunării, pînă nu de mult de nepătruns pentru 
turişti şi oamenii de ştiinţă. 


HOMOLE (OMOLE) 

Este teritoriul muntos cu privelişti impunătoare la cca. 40—50 km sud de Cazanele 
Dunării, care cuprinde o suprafaţă mai întinsă decît a unui raion, dar cu o populaţie rară 
de cca. 26—30 loc. pe kmp fiind numai 18 așezări omeneşti (comune). 

Ţinutul Homole e așezat în partea superioară a rîului Milava, pînă la Jdrela şi partea 


superioară a rîului purtător de aur Pecul, pînă aproape de mine':e de la Maidan 
Pec-Grabova. 


In epoca romană şi evul mediu aci a existat o anumită civilizație, dovadă vestigiile 
unor Ziduri sau cetăţi ce se mai puteau vedea, cum este Straja, așezată pe un munte 
înalt, maiestos, de formă conică. 


Frumuseţi naturale se găsesc pretutindeni, dar mai cu seamă în cascadele M'avei 
și defileul Corniac. 


Din Homole spre vest există o singură ieşire pe la satul jdrela, cercetat de acade- 
micianul nostru Emil Petrovici. 


In Serbia veche se păstrează pentru Homole și o zicătoare: „In Homo'e fără nevoi“ 
(U Homolje bez nevolje). | 

Pentru funcţionar Homole a servit în vechiul stat sirbesc ca loc de surghiun, de exil. 

Dr. Stoiadinovici M. (Naşe Selo, 1929) denumea această regiune Siberia 
sîrbească (Srpski Sibir). Autorul spune că despre Homole „,se credea că este 
situat dincolo de lume, că e un ţinut pitoresc, că în aceste părți nu există nici o siguranță 
pe drumuri, unde haiducii taie călătorii și ceea ce este cel mai important, că în Homole 
trăiesc numai români“. 

Adevărul însă este că în Homole există vreo patru sate sîrbeşti, dar şi românii cunosc 
unele cuvinte sîrbești. 

In Homole haiducia a fost mai dezvoltată decît în întreaga Peninsulă Balcanică. Aici au 
haiducit celebrii haiduci : Pătru Cobileanu, Văleanu, Roman, Balaci, iar contemporani cu 
Coroiu din Moldova erau Babeici și Mihailovici (1933). 


488 


Pină deunăzi Homole adăpostea haiduci, pentru că ţinutul fiind sălbatic și greu 
accesibil, aci haiducii s-au simţit stăpîni pe soarta lor, liberi ca lupii din codri, ca 
păsările cerului. 


DONI MILANOVAŢ (PORECI) ŞI TABULA TRAIANA 
Oraş întemeiat de Miloş Obrenovici incepind din 1832—1833, cînd cneazul sîrb trece 
dincoace de Morava spre răsărit, către Timoc, eliberind ținutul de sub stăpînirea multi- 
seculară otomană. 

În vecinătatea orașului se văd ruinele unui castel de frontieră roman. Este aşezat 
în dreptul comunei Sviniţa din Banatul românesc. 

Înainte de întinderea statului sirbesc spre răsărit, localitatea era aşezată în partea de 
miazăzi a insulei ce se vede lingă Milanovaţul de jos de azi, purtind numele de Poreci. 
Era un tirg şi port în Cazane, important punct comercial, cu o biserică impunătoare în 
partea de răsărit, zidită la 1729. 

Miloş Obrenovici construieşte aci o mare închisoare, dar se ia hotărîrea a se aban- 
dona insula unde, după relatările istoriografului maghiar Istvan Szamoskâszy, sa născut 
renumitul căpitan de haiduci (timocean) Baba Novac, general al lui Mihai Viteazul. 

În total în raion sînt numai 13 localităţi, exclusiv locuite de români, care vorbesc 
graiul bănăţean, în afară de cei de la Maidan Pec care vorbesc graiul oltean. 

Aci s-a născut Mișu Anastasievici, căpitan și mare învățat. 

În timpul revoluțiilor de eliberare de sub turci (1804—1811) Poreciul dă pe vestitul 
luptător român lon Glăvonia, născut în același tirg cu vestitul general Baba Novac, c'ntat 
în baladele popoarelor balcanice. 

Doni Milanovaţ este important port la Dunăre, unde funicularele străbat distanţe 
mari peste munţii Greabăn, transportind pirita de la Maidan Pec. 

Touvene! (1836) descria Milanovăţul ca fiind așezat în loc pitoresc „unde bisericile 
ridicau turnurile lor, alături cu minaretele“' turcești. 

Intre comuna din Timoc Golubinia şi Techia din dreptul Orşovei și nu departe de 
Ogradena Veche din Banat, se vede şi azi drumul antic roman săpat în stîincă de către 
ostaşii romani. 

Drumul săpat a legat Roma de Pontes și Claudia, de Drubeta și Vimimcium. 

Astăzi el este în ruine și surpat ici, colo. În cele mai multe locuri este săpat cu 
dalta în piatră. In alte locuri se văd lucrări de „„șerpantă“, în care s-au introdus traverse 
de lemn, ale căror găuri se văd cu ochiul liber de pe țărmul românesc. Bimele au fost 
fixate la aproximativ 1,50 pină la 2 m de la suprafaţa apei. 

Ţinînd seama că ostașii lui Traian au săpat numai cu dalta de fier o cale în stincă 
de granit, lungă de citeva ore de mers, trebuie recunoscut că aceasta este o operă măreaţă, 
sublimă şi uimitoare, care va birui veacurile. i 

La finele drumului, pe o stincă ieșită în afară, ce se poate de asemeni vedea de pe 
țărmul românesc, se află celebra Tabula Traiana, după localnici „Tabla lui Traian“. 

De o parte și de alta are doi delfini sculptați, iar în mijloc un vultur roman care 
și-a luat zborul. 


489 


- Saa i i pu ala E 


Inscripţia este roasă de dinţii vremii și arsă de focul ;„Păcurarilor'* timoceni, şi se 
mai poate citi şi azi: 


IMP. CAESAR. DIVI. NERVAE. F. 

NERVA TRAIANUS AUG. GERM. 

PONTIF. MAXIMUS TRIB. POT. 

PATER PATRIAE GOS. 

MONIS, — — L, — — H AN — — BYS 
SUP. — — AT. — — E. — 


In traducere inscripția glăsueşște : 

„impăratul Cezar Nerva Traian, fiul divinului Nerva, Augustul, Invingătorul Germa- 
nilor, Pontificele cel mai mare, învestit cu puterea tribuniţiei a patra oară, Părintele patriei, 
Consul a IV-a oară, a deschis acest drum în anul... (101) spărgind stînca si construind 
o punte“. 

Populaţia este foarte rară şi se aude aci aproape exclusiv graiul ,,ungurenesc“' sau 
„„muntenesc'', aidoma celui din Banatul românesc. 

Circulă de asemenea în ţinutul Timocului şi legende despre împăratul Traian. 

Graiul sîrbesc de la Golumbăţ la Poreci şi Porţile de Fier, în schimb, se aude 
dincoace, în cele vreo 3—4 sate din Clisura Dunării, în Banatul românesc, care pare ceva mai 
populat decit ţărmul drept dunărean, unde sînt pînă la Poara Fierului numai 12 locatitaji 
în care se vorbeşte dialectul daco-român (bănăţean). 

De la Cladova pînă la gura Timocului şi la Vidin, pe ţărmul imediat dim dreapta 
Dunării, se aude exclusiv graiul oltenesc în toate cele 45 de comune, cu excepţia singurei 
localități cu populaţie mixtă din dreapta Timocului, unde limba română este în dispariţie, 
comuna Novesăl. Aci limba este un amalgam de română şi bulgară. Dau exemplu o expre- 
sie care demonstrează acest fenomen linguistic ciudat: „Zapri cola, bre Mărie, firea dracu 
să fii“ ! Opreşte caru, fă Mărie, fire-ai a dracu să fii! 


GAMZIGRAD (HORERUM FESTUM) ŞI BAILE BRESTOVAŢ 

Nu departe de orașul Zaicear, pe Timocul Negru, se află comuna Gamzigrad cu 
Băile Gamzigrad, mult vizitate de ţăranii din întreaga Serbie și de turişti. 

Apa caldă izvorăște din mijlocul unei stinci aşezate în undele Timccu'ui, unde 
țăranii se vindecă de reumatism în mod gratuit, într-un decor încîntător şi  neîntilnit. 

la S. E. de satul Gamzigrad se află cetatea renumită Gamzigrad. 

Probabil e vorba de cetatea Horerum Festum. Forma cetăţii e dreptunghiulară, cu 
laturile de 240 m lăţime și 310 m lungime. 

F. Kanitz în 1876 a găsit-o bine conservată. Pe fiecare latură avea cite 4 turnuri 
rotunde cu diametrul de 22 m. Zidul era gros de 2 m. Se mai păstrau 20 turnuri pînă acum 
trei decenii. La un tum spre N—V se păstrau trei etaje cu 6 fe:estre. În interiorul cetăţii 
erau alte tumuri şi edificii. 

In legătură cu cetăţile romane, tradiţia la românii timoceni afirmă că zidurile de 
apărare împotriva năvălitorilor erau atît de dese, încît pisicile mergeau sărind de pe un 
zid pe altul, pînă la munte la Zlot, Bogovina etc. 


490 


Tot în legătură cu cetatea Gamzigrad s-a păstrat la poporul timocean legenda celor 
trei fiice de împărat, care sint puse de tatăl lor într-o competiţie să mine giștele din direcţii 
diferite spre a delimita teritoriile ce li se donau drept zestre pe Valea Timocului, în 
Dacia Aureliană. 

Nu departe de Gamzigrad, aproape de Bor, se află Băile Brestovaţ cu apă termală de 
400 de mare eficacitate. 

De aci se deschid privelişti minunate spre munţii Artani (Ritani)  Colubinei, Stol, 
Muntele Negru şi Stara Planina. 

În apropiere sînt localităţi de munte foarte mari cu peste 5000 locuitori ca: Zlot, 
Podgoraţ, Brestovaţ, Criveli, Şerbanovat, Slatina etc., în care se aude graiul muntenesc, 
identic cu cel din munţii Semenicului și Cernei din Banatul românesc. 


GLOSAR 


A 


abura — a adia, a sura vintul). 
acoane — ac mare pentru cusut lucruri 


groase. 
adet — obicei. 
adue — a aduna. 
agale — soldaţi turci. 
agarlîc — calabalic, bagaj mult și greu. 
agipet — drac. 
aguşi — agă, diminutiv. 


ai — an. 

aită — haită. 

ală — hală, monstru, animal mare, fiară. 

alal — ? 

albeală— pudră sau alifie pentru faţă. 

ali — însă,. dar. . 

alimănit — frumos. 

alîing — liane de carpen. 

amînat — tirziu. 

amuncă—anevoie, greu de realizat. 

apsă — închisoare, arest, sirb. apsa. 

aplecător — vițel de lapte. 

ara m — blestem turcesc pentru fapte rele. 

ardoavă, s. f. — zăcătoare, vas mare 
pentru vin. 

arăni — a hrăni. 

artie — hirtie. 

argea — bordei în pămînt unde vara 
țeseau ţărăncile în război; în argea 
se şi locuia de teama popoarelor 
năvălitoare. 

aring — clopot de biserică. 

arman — arie de treierat. 

arpie — aripă. 


arsit — afurisit, blestemat. 

ascher, ascheriic — armată tur- 
cească. 

astal — masă mare. 

astruca — a acoperi. 


azna — visterie. 

azimă — pline nedospită, coaptă la 
repezeală. 

B 


baiaram — bairam, petrecere, chef la 
turci. 

baisama — poate. 

baltac — baltag. 

baş — chiar, tocmai. 

başbuzuc — voluntar în armata turcă. 

băcălie — băcănie. 

băicon — piatră mare. 

bălăi — a pescui. 

bărăban — de aceeaşi mărime, deo- 
potrivă. 

băschie — scindură subţire şi lungă. 

bătare — război de ţesut. 

beciag — beteag, bolnav. 

belci pl. — berbeci. 

beleciu — pescar. 

birău — primar în Transilvania. 

birov — salariat comunal care făcea 
chemarea cetăţenilor. 

biîrcăi — a scotoci. 

bîrnă — șuviță de păr, plete la femei. 

bît — băț, lemn noduros. 

blagă — avere. 


blăgăma — balama. 


-xi mae n 


N E 


bolniță — spital 
bolbonicei pl. — pui de broască. 
boraci — mormoloci de broască. 


borugi — ogașe 


brava — broasca uşii. 

brăcire — cingătoare înflorată pentru 
femei. 

brucia — a îmboldi. 


bruma — ţiţină de fier la uşă. 
bulduși 
bulgui 


— a înghionti. 
— a rivni. 


buşneac — nor de fum gros. 


butcă — caleașcă, trăsură. 
C 
cafeliu — cafeniu. 


caftan — îmbrăcăminte bărbătească cu 
poale lungi. 
caleturi — zidurile cetății, garnizoana 


din cetate, unde sta paşa cu oşti- 


rea sa. 

capete — datorie propriu-zisă, fără 
dobinzi. 

cartie — scrisoare. 

cădîină — soţie de turc. 


cădiîir — în stare (n-ai fost cădir să mă 
iubeşti). 

căicioare — caice, diminutiv pl. 

căiţă — căciulă. 

căldărmea — trotuar. 

cănun — chin. 

căpărişi — a aruni. 

cărioară — șaretă. 

cărpuş — fluier de com. 

cearnă — neagră. 

cedirili — umbrelă. 

celmucă — turban. 

cerchez — ostaş turc cu părul retezat 
la spate, adică cerchezat. 

chesăloaie — pungă mare de bani. 

chesteniu — castaniu. 


chie — cheie. 


494 


chimeașă — cămașă. 
— titlu atribuit marilor boieri și 
mitropoliți greci. 


chir 


chioşea sau chiuşea — colţ, unghi 
de casă. 

chiti — a impodobi. 

chituc — bucată scurtă de lemn. 

chebă — haină de lină cu găitane. 

chetoare — 


butonieră, la nuntă e 


w 


obiceiul ca g'nerele să rupă cheotoa- 


rea soacrei; dacă nu reuşeşte e 
semn rău. 

cheţeli — şorţ, cătrinţă, sîrb keţelia 

ciancă — parcă, ca şi cum, cum s-ar 
zice. 

ciapsă — bonetă mică din pinză. 

cicic — lină specială. 

cichie — tichie. 

cide — citi, cite. 

ciovică — buhă mică. 


ciormăni — a ciopirți. 

cîrjaliu — dezertor turc, ostaș de 
adunătură răsculat împotriva sulta- 
nului. 

cîrtog — adăpostul iepurelui, dar are 
şi sens de loc de ascunziş pentru 
haiduci. 


cluc — loc unde se vinde vinul. 

cobiîirleţ — un fel de cabrioletă pentru 
boi, în care se duce plugul şi grapa 
în regiunile deluroase. 

cocie — căruţă. 

cociaş — căruţaș. 

codalb — cu pete albe, cai cu coada 
albă. 

colan — cingătoare femeiască. 

coliendră — băț cu care se umblă 
la colindat. 

colindeţțe — colac oferit colindăto- 
rilor. 

comănac — căciulă cilindrică, fără 
boruri, la călugări. 

comşis 


— vecin (ă), sib komşia 


coprală — măciucă. 

coricove — mere pădureţe. 

cornişor — ridicătură de pămint în 
formă de com. 

cornogei — cu coame răsucite. 

crăiţă — zină, prinţesă. 

crăcăni — cintecul broaştelor. 

crinci — pușcă cu cremene. 

crişi — a trimite vorbă prin rineva, a 
ruga pe cineva. 

cruşi — a se cruci. 

cucăi — a aţipi. 

cucumea — cucuvea. 

cuiungiu — meşter care făureşte 
obiecte din aur şi argint. 

culuc — muncă grea, muncă forţată şi 
neplătită, pe timpul turcilor. 

curbane — ospăț de primăvară cu oca- 
zia tăierii mielului, la turci. 

curm — funie. 

curpinaci — loc invadat de carpeni. 

custură — cuţit ruginii, neascuţit. 

cutei — cotol. 


D 


dafion — dafin. 

dadă — dodă, soră mai mare. 

dălac — bubă neagră, antrax. 

dămăziic, tămăzlic — vită de rasă 
ce nu se vinde ca să rămiie norocul 
în casă. 

dănac — flăcău. 

dănga — dungă. 

dărăbanţ — dorobanţ. 

de azneaţă — azidimineaţă. 

deloc — imediat. 

delibaş — căpetenia deliilor. 

deliu — ostaș turc foarte crud. 

deminţăli — vorbe viclene, amăgi- 
toare. 

diaşi — dieci. 

didişi — dăduși. 


495 


direc — locul de la şa unde se atirmă 
buzduganul. 

dirt — a atinge, a te apropia de ceva 
nepermis, sirb. dirati. 

dirjală — coadă de secure, lopată etc. 

dirmon — sită cu găuri maii. 

doarat — a terminat de arat. 

drăgostele — cîntece de dragoste. 

drugi — al doilea, srb. drugi. 

drugar — prieten. 

dubă — vas de război turcesc. 

dubăra — a dobori. 

dudău — buruieni. 

dudăi — a tuna, a alunga pe cineva. 

du găiş — negustor. 

durdă — pușcă veche. 


durbin — binoclu. 
duvar — perete, zid, sirb. duvar 
F 


faida — într-adins. 

fărbui — a vorbi, a colora, srb. 
farbati. 

fărșanc — persoană travestită cu oca- 
zia sărbătorilor carnavalului. 

fenear — felinar. 

ferman — ordinul sultanului. 

firos — cu multe fire. 

firtali — sfert. 

fieranie — fier, din fier. 

fişeclie — cartușieră. 

firtat — frate. 

foale — în sens de burtă. 


focuită — pocnită de curind (pușca). 
frăţin — frate. 
frontei — frontieră. 


frîncolac — vircolac. 

frinturi, frînturele — cintece 
populare lirice cîntate fragmentar. 

furnă, furună — cuptor pentru piine, 
si. furuna. 


furnături — zgaibe. 


m a bi 


G 


gaie — pasăre mică de pradă. 

gădiţ — gătit. 

găvaj — călău. 

gazdă — stăpin, proprietar. 

găzit — ? 

gelat — călău. 

ghebegit — ghemut. 

gida — lance, suliță. | 

ghiaur — nume de batjocură dat de 
turci creştinilor. 

glasanie — alegere, votare. 

ghiont — cartuș. 

glionțane — bulgări de pămînt uscat. 

gloabă — amendă. 

god — particulă ce determină pronumele 
sau adverbele, cu sens de oricare, 
sirb. god. 

Gorneac — vint puternic c re bate în 
Serbia de N. E., Oltenia şi Banat. 

gosti — a se veseli, a benchetui. 

goşti — musafir. 

govie — mireasă. 

grad — cetate. 

greoanie — grea, gravidă. 

grimnă — colier, brățară. 

gujbă — ochiul de la barcă, cu care 


se leagă visla. 


H 


halap — om lacom, miîncăcios, nesătul. 

halal — urare turcească pentru fapte 
bune. 

haram — vezi aram. 

harambaşă — căpitan de hoţi sau 
de haiduci. 


I, | 


lanadoli — turci din Anatolia. 

iclean — viclean. 

ieriace — imperiectul de la v. a fi, 
sufixul s-a adăugat pentru rimă. 


iertată — femeie bătină. 

iegă — pilă. 

ienicer — soldat în infanteria turcească. 

ilec — haină țărănească cu găitane şi 
fără mineci. 

imos — murdar. 

împupit — imbobocit. 

îimpuia — a face pui, a se înmulţi. 

iribiţă — prepeliţă. 

însovonit — cu văl de mireasă. 

inat — ură. 

înăci — a se întărita, a se împotrivi, 
(sîrb. inatiti). 

înfelurat — în diferite feluri. 

înferiga — a măcina. 

înciofrigate — bifurcate. 

încraşna — a pune la spinare o 
povară. 

înfleşurat — ruginit. 

însuligea — a înţepa. 

îrce — șoarece. 

irişlică — poștă. 

ispit — logodnă în faţa preotului. 


jendari sau geadari — jandarmi. 

Joimari — Joia mare. 

Joimărica — fiinţă supranaturală cu 
miîinili cît prăjinili, cu picioarele cît 
rişchitoarele, cu capul cît baniţa, 
care se interesează în Joia Mare de 
hărnicia fetelor şi a nevestelor; pe 
cele care au intrat în primăvară cu 
lina sau cilţii netorși Joimărica le 
arde cu un fier roşu. 


L 


lavră — mînăstire mare cu chilii pen- 
tru fiecare călugăr, supuse toate unui 
egumen. 


lăiaţă — şigancă vrăjitoare. 
lăturea — margine. | 
lăţureale — lanțuri. 
lecră — reclă, bluză. 
legăior — legănat. 
leică — cumnată, lele. 


leiţă — monedă măruntă. 
letinoaică — sens de vrăjitoare. 
liagăn — sicriu. 


libăra — a elibera. 
libicoane — lebede. 
lobodat — împodobit. 
lom — praf, moloz. 
lopar — fundul pe care 
măliga. 

lubre — ruble. 
lugaci — luncă, livadă. 
lume — nume. 


se pune mă- 


luva — a lua. 


luvat — apucat de boală. 


M 


magaţină — magazie. 

mahmudea — veche monedă turcească 
bătută de sultanul Mahomed. 

marghioală — femeie frumoasă dar 
vicleană. 

măghie — magie, îndeletnicirea vrăji- 
toarelor. 

măla — mahala. 

măldărit — făcut maldăr. 

mămuz — pinten. 

mărginar — ceea ce se aşază la 
margine ; Români din Margine (Crai- 
na), de la Dunăre. 

măros — mindu 

mărior, mereor — încet, încetişor. 

Mătcălău — sărbătoare populară în 
săptămîna de după Paşti. 

măţiş — nojiță cu firișoare răsfirate. 

mejdină — mijlocul ho!dei unde se 
trage brazda de întorsură. 


497 


mertic — noroc, fericire. 

mereghie —? 

meza — gustare. 

mierniţă — măsură pentru cereale. 

milostivnică — în superstiția popu- 
lară, ființă nevăzută, purtătoare de 
viaţă și sănătate. 

mîirzac — nobil tătar, 
tătari. 

miţă — lină care se tunde pentru prima 
dată de pe miei. 

mnere — miere de albine. 

mneorică — mieluşică, mia. 

modură — de culoare sur închisă. 

molălit — curat, vopsit, zugrăvit (casă 
molălită), german. molen. 

morfeca — a mesteca. 


căpetenie de 


moron — strigoi, moroi. 

motcă — jurubiţă toarsă din lină, bum- 
bac sau ctiţi. 

motofelcă — umilătură la falcă, gușă 
din cauza durerilor. 

muică — mamă. 


N 


nat — om, individ. 

nădăi — a băga de seamă, a pricepe, 
a înţelege. 

năgăzitură — ființă imaginară, duh 
ce colindă prin curţile oamenilor 
spre a-i omori, îmbolnăvi. 

năprăci — a fermeca. 

năprătitură — fermecătură. 

nărămziu — portocaliu. 

negriş — plantă. 

nesălicat — nesărat. 

nesrete — nenorocire, năpastă, nefe- 
ricire. 

nevolnic — neputincios. 

nima — nimeni. 

nişan — darul oferit de fată băiatului 
la logodnă, şi, totodată, darul oferit 
de mire logodnicei după cununie. 


nojiţă — aţă de in sau cînepă răsucită 
cu care se leagă obielele. 


nosficioară — cegă mică, nostiţă. 

O 

oară, oare — pasăre de curte, oră- 
tanie. 

obădit — cu obezile aşezate. 

obdea — obială. 

obdeluţă — obială, diminutiv. 

obici — a obişnui. 


obor — curte şi ocol de vite. 

obraniţă — cobiliţă. 

ocheţit — cu ocheţi. 

ocop — tranşeu. 

odbor — consiliu comunal, sfat comunal. 

ogoiaş — loc în care s-a asezat omul, 
unde stă liniștit. 

ogodi — a se logodi. 

opreg — fota purtată če femei înapoi 
peste cămaşa albă. 

orbăcească — inp-sli, întunecată. 

ordie — armată. 

ortac — tovarăș. 

ostăni — a obosi. 

ostupi — a ceda, a da înapoi. 

otar — hotar. 

otcoş — rînd, brazdă de nutreţ, cosită 
şi lăsată să se usuce. 


otîinji — a lovi tare, a bate. 


otontoc — tont, smintit, nebun. 

oţiră — puţin. 

oţi — a hoţi. 

ovăsc — ovăz. 

P 

padină — teren umed, plin cu muşchi, 
aici sens de pantă de deal. 


pamet — minte, sirb. pamet. 
par — pahar. 
para — mică monedă turcească, 1/4 din- 


t-un leu. 


498 


pară — flacără. 

patoc — piriiaş. 

patron — cartuș. 

patruzecelea — pomană ce se fixea- 
ză la 40 de zile după moarte. 

părcel — bucată. 

păruţel — păhăruţ. 

păvişte — pajişte. 

pecealbă — muncă. 

pecelbari — cei plecaţi să caute de 
muncă. 

pecină — peşteră, sirb. pecina. 

pedelsit — împodobit. 

perciţă —? 

perpeleac — par cu crăcane în care 


gospodinele atîrnă diferite lucruri. 


piroi — Gui mare. 
pisar — secretar, scriitor la primărie. 
piscoi — cornul pe care curge făina 


la moară. 


pistelcă — şorţ, cu cusături ce se 
poartă în faţă sau la spate. 
pită — piine de format mic ce se dă 


la sărbători. 


piţărăi — copiii 


de pomană 

care umblă de Cră- 
ciun cu colindul. 

pivă — piuă de pisat, piuă de pocnit 
la sărbători cu praf de puşcă. 

pislea —? 

pirg — pilc. 

pîirgheţ—? 


pîrlogi — a lăsa un loc să se înţe- 
lenească, a nu-l lucra. 

plăvioară — varietate de pește. 

plaste — clăi de fin. 

pliacica — distrugere, devastare. 

pleceri — plete la femei. 

plescari — jefuitor, hoţ. 


podoare —? 

podmoi — loc miăştinos. 

podrum — pivniţă. 

podvoadă — cărăuşie obligatorie pînă 


în secolul trecut. 


pomeioară — pomană pentru morți. 

polimi — a se naște, a se începe. 

polcomnic — colonel. 

poreznic — perceptor. 

poslanic — deputat, ministru, amba- 
sador, sir. poslanic. 

posăclit — murdar. 

poteacă — potecă. 

potoc — piriu. 

povirni — a se înclina, a se apleca. 

poziv — chemare, citaţie, sîrb. poziv. 

prau — praf de puşcă. 

precurmat — tăiat 

prefăcătoare — privighetoare. 

prevărit — înşelat, ademenit. 

presni — a plesni. 

preonda — ? 

presednic — preşedinte. 

presudă — hotărire, decizie, sentinţă. 

pristelcă — pistelcă. 

prididi — a reuși, a da unui lucru 


de capăt. 


pricestuit — împărtăşit. 
prizăvi — a încărca puşca. 
prisni — a strănuta. 


probi — a face proba. 
proclet — diavol. 

provară — în timpul verii. 
puia — a face pui, a se înmulţi. 


pucernic — om bogat. 


ra — rea. 
raia — cetate ocupată de turci. 
raiac — stăpîn de raia turcească. 
ragna, de-a ragna — a se da 
într-o parte pentru odihnă. 
rast — numele popular al inflamaţiei 
splinei. 
rădioară — radină, rădăcină. 
răstiu — resteu. 


răvărsăl — împestrițat de vărsat. 


499 


răzapit — probabil derivat de la boala 
rastului. 

recă — rîu, fluviu. 

refenea — beție, chef. 

reşenie — hotărire, sirb. reşenie 

rindi — a rindui. 

rîză — cămaşă veche, purtată și ruptă. 

roghiţă — came, diminutiv, slav. 

rog. 
rostea — a se pregăti, a prepara ceva. 


S 


sal — sanie. 

săbiat — atins de tăişul sabiei. 
săcui — traistă mică cu băieri de lină. 
săcsăna — povară purtată de cai, po- 
de bani luate de 
sadomi — a prăbuşi, a distruge. 
sălatră — salată. 

săndălie — scaun. 


veri turci. 


săndîc — ladă pentru lucruri şi îmbră- 
căminte, are şi sensul de coşciug. 

seamn — semn. 

scîrţon — scîrcium. 

scumpie — arbust de esență moale. 

scurteică — haină îmblănită, cu mîne- 
cile scurte. 

schilăuni — a schielălăi. 

schinos — spinos. 

sclad — depozit. 

scobicur — măcieş. 

simcelat —? 

sfetil — sfint. 

sfant — monedă veche de argint. 

sghiaur — ghiaur. 

snagă — putere, forță, vigoare. 

spatie — spadă, sabie. 

spomen — amintire, pomenire. 

spirţariu — din spirt, băutură tare. 

spremi — a se pregăti. 

srez — raion, reşedinţă de plasă. 


stîrca — a strica. 


steulică — stea, diminutiv, aici cu în- 
ţelesul de soartă, noroc. 

stulpină —? 

stobor — proptă, stilp. 

strivoaică — strigoaică. 

stroiţi — aşezaţi în ordine. 

sturi — a nimici, a distruge. 

stoacă — animale domestice s'rb. 


stoka. 
străfiga — a strănuta. 
stremurare — furcă lungă cu doi 
dinți. 
străliţă — ploşniță. 
stomă — oală mare de pămint în care 


se prepară mincare la nunţi şi 
sărbători. 
stolos — rămuros. 
stăroiche — şeful nuntaşilor. 
stocși —: 


stopi — a prăpădi, a distruge. 


Ş 


şeboi — micşunea, micsandră. 

şeiplic — portofel. 

şleau — locul unde iese haiducul pen- 
tru pradă. 

ștrimfi = ciorapi. 

şurligăie — pasăre. 

şușcuri — a şuşoti. 

șută — căprioară. 

şpiţuită — roată cu spiţe. 

şerpeli — a fura. 


T 


talar— haină lungă purtată în trecut de 
călugări și de unele unități militare. 

tartore — căpetenia dracilor. 

tăgircioară — desagi. 

tăman — tocmai. 

tăpie — hrisov, titlu de proprietate dat 
de turci. 


ticni — a avea pace, mulțumire, linişte, 
tihnă. 

tigoare — băiat leneş, răutăcios. 

tilvă — deal. 

tesac — dulgher. 

teslă — tejghea de ghibuit. 

tesliu — a număra banii pentru achi- 
tarea unei datorii. 

tivilichiu — vesel, vioi, hazliu, 
tc. tevekkeli. 

tocmă — logodnă, tocmeală. 

torn — ţarc, strungă, ocol. 

troacă — tigvă. 

trubă — goarnă militară. 

trup — la cîmpie, sens de trup; la 
munte, sens de organ genital. 

tutuni — a fuma. 

tuleni — tulei. 

turmegiu — portocaliu. 

tugle — cărămizi. 

turmuluc — închisoare, arest. 

tuflec — saltea. 

tui — a intra. 


T 


făärean — român din România. 

ţugrui — bucată de pămînt arabil pe 
lîngă pădure. 

ţăcălaș — pistol. 


ţănic — cenuşar de strecurat leşia. 
țăcălare — mitralieră. 
U 


uli — pasăre răpitoare. 


ulei — trunchi de copac scorburos. 
umblare — felul de comportare al 
cuiva. 


unghiți — undiţe. 

ureza — a chiui. 

ursa — a se fixa de către ursitori desti- 
mul noului născut, la a treia zi de la 


naștere. 


ursoaică — ursitoare. 
uscioare — oscioare. 
uidi — a rămîne. 


v 


varda — ferește-te!, păzeşte! 
văcui — a trăi mult şi sănătos. 
verghină — vergea la pușcă. 
veresie — (pe) datorie, credit. 
vig — val de pinză. 

vinitic — om străin. 


viorea — o anume parte la plug. 
vivor — vifor. 

vîr — virf. 

virdăi — a se feri, a se apăra. 
viriac — vircolac. 

voiscă — armată, sirb. voisca. 


vracniţă — poartă de intrare în curte. 

vrăgniţă — probabil poartă, sirb. 
vrata. 

vresnit — (a cînta) armonios, frumos. 

vulpan — vulpoi. 


zZ 


zăbun — pieptar din postav gros, fără 
mîneci, folosit mai ales iarna. 

zăbrăni — a interzice ceva, a opri 
ceva, sîrb. zabraniti. 


zăcopi — a ocupa ceva, a pune stăpi- 
nire pe ceva, sirb. zakopati. 

zămătoc — vinul rezultat din tescovină. 

zăpiac — 3 

zăpostit — lăsata secului de Paști. 

zăpuc — căldură mare, zăpușeală. 

zărzălii — fructele zarzărului. 

zăstavă — steag. 

zătoni — a opri, a stăvili apa cu 
scopuri practice. 

zătri — a omori, a ucide. 

zătvor — închisoare, temniţă, strb. 
zatvor. 

zăvirni — a se întoarce, a se suci, 
si. zavirnuti. 

zăuita — a se uita, a privi, dar şi sens 
de a uita. 

zăvrăciacă — vrăjitoare. 

zbici — a mişca. 

zgheri — a zbiera, a striga. 

zgurui — a alunga. 

zgoditură — ghicitoare. 


znăciu — a i se părea. 
zob —? 
zobniţă — traistă, sac în care se dă 


nutreţ cailor. 
zort — zor. 
zvăzdroace — ? 


INDICE DE INFORMATORI: 


1. Anghelescu H. Gheorghiţă *, 55 ani, 1963, Florentin, raion Vidin, prezent Dudești- 
București, 37. 
2. Anghelescu Haralambie *, 56 ani, 1960, Gumătarţ, raion Vidin, prezent Dudesti-Bucu- 
rești, 142, 187, 334, 390, 391. 
3. Băcăoanea Stana**, 63 ani, 1945, Podvrişca, rn. Cladova, 22. 
4. Badea Marin Călina**, 68 ani, 1945, Virbiţa Mică, rn. Cladova, 21. 
5. Bojidar Alexe **, 27 ani, 1946, Lescoţ, mm. Petrovaţ-Mlava, 317. 
6. Bondoc Florea Trună **, 45 ani, 1937, Zlocutea, rn. Negotin-Craina, 280, 383. 
7. Bratici lon (lovan) **, 30 ani, 1946, Camenița Mare, m. Birza Palanca, 158, 159, 174, 
183, 185, 216, 219, 220, 221, 222, 223, 224, 235, 240, 244, 276, 277, 278, 433, 463, 
503, 506, 508, 521, 522. 
8. Brenda Marincea Maria **, 40 ani, 1938, Coilova, m. Negotin, 24. 
9. Breşchici Maria Cătărinca **, 25 ani, 1946, Poiana, m. Pojarevaţ, 39, 372. 
10. Breșchici Drăghina **, 40 ani, 1946, Poiana, m. Pojarevaţ, 275, 444 
11. Breşchici Tănase Vucosova **, 23 ani, 1946, Poiana, m. Pojarevaţ, 525. 
12. Buţu Roman Maria **, 57 ani, 1946, Zlot, m. Zăiceri, 198. 
13. Buză Dumitru **, 35 ani, 1945, Podvrişca, m. Cladova, 239, 302, 308, 412, 413, 414, 
415, 434. 
14. KCătrăniţă Milant**, 30 ani, 1939, Ţoromaşţa (Tomislava), m. Negotin, 338, 479. 
15. Ciucu Gheorghiţa **, 30 ani, 1945, Samarinovaţ, m. Negotin, 213, 305. 
16. Cladoveanca Maria **, 20 ani, 1945, Degeraţi  (Davidovaţ), m. Cladova, 279. 
17. Cotarcea Stana **, 80 ani, 1946, Birloaga, rn. Bîrza Palanca, 17. 
18. Crăciun Maria **, 58 ani, 1945, Văiuga, m. Cladova, 34. 
19. Curea Ileana **, 41 ani, 1945, Văiuga, m. Cladova, 15. 
20. Dobre Drăguţă **, 28 ani, 1946, Rădoivăț, rn. Negotin, 166, 167, 184, 256, 325, 494, 495. 
2î. Dragomir Petre *+, 35 ani, 1946, Camenița Mare, m. Bîrza Palanca, 164, 226, 227, 228, 
229, 230, 231, 232, 233, 235, 237, 246, 249, 250, 251, 252, 254, 270, 271, 292, 2%, 
330, 331, 381, 408, 426, 427, 432, 438, 442, 452, 453, 456, 527. 
22. Driviș Păun Pătru **, 58 ani, 1946, Lazniţa (Homole), rn. Jagubiţa, 103. 
23. Dudu lovan Milea **, 20 ani, 1939, Girliana, rn. Zăiceri, 41. 
24. Duică Șt. Vlaicu **, 55 ani, 1946, Graboviţa, m. Birza Palanca, 52, 398. 
25. Filip R. Stancu **, 40 ani, 1939, Ţoromaşţa, m. Negotin, 133. 


1 Informatorii notaţi cu un asterisc sînt din Republica Socialistă România, cei cu două 
din R.S.F.I. și cei cu trei din R.P.B. 


503 


do aa. a Fe alai da aS 


i pro te e, 


în ca - 


Găină (Gainovici) Gogă **, 35 ani, 1937, Zlocutea (Alexandrovăţ), m. Negotin, 136 

Gîrleanu Liuba **, 25 ani, 1945, Prahova, rn. Negotin, 145. 

Golumbeanu llie **, 40 ani, 1946, Golubinia, rn. Poreci, 45. 

Graboviceanu Ciociîrcel **, 41 ani, 1946, Graboviţa, rn. Biîrza Palanca, 318, 342, 343, 
378, 441. 

Graboviceanu  Stancu**, 1946, Graboviţa, m. Bîrza Palanca, 234, 345, 346, 370, 523. 

lancovici Cedomir **, 35 ani, 1946, Lidova, rn. Pojarevaţ, 146. 

ilie Dumitru **, 1946, Techia, rn. Poreci, 319. 

llie Dumitru **, 1946, Virbniţa, rn. Morava, 351, 360, 422, 423, 435. 

Mie ignat*, 70 ani, 1963, Isăn, m. Vidin, prezent Peciul Nou, reg. Banat, 99, 258. 

Mici fon **, 1946, Golubinia, rn. Poreci, 97. 

Ignat Dumitru ***, 25 ani, 1939, Pirlovăţ, m. Culea, 11, 12. 

lon Anca **, 65 ani, 1946, Brestovăţ, rn. Zăiceri, 135. 

lon Florea **, 1946, Batinţ, rn. Ciupria Morava, 191. 

lovanovici Mileva **, 1946, Ribniţa, rn. Pojarevaţ, 377. 

loviţă Floarea **, 78 ani, 1946, Poiana, rn. Pojarevaţ, 29, 32, 33. 

lribițţă (Colă) Ghiţă **, 1937, Mocrani, rn. Negotin, 42, 49, 67 bis, 69, 121, 188, 268, 
326, 335, 352, 377, 500. 


. Irşie IChivu ***, 1938, Stanotirn, rn. Vidin, 53, 104, 148, 165, 189, 214, 266, 267, 281, 


298, 310, 312, 322, 361, 394, 395, 396, 464, 465, 472, 473, 474, 475, 476, 482, 484, 
485, 486, 487, 488, 489, 490, 491, 492, 493, 509, 514. | 
Lăpădat Maria *, 58 ani, 1963, Cutova, rn. Vidin, prez. Peciul Nou, Banat, 291, 379, 399. 
Lăutaru llie **, 28 ani, 1946, lLazniţa (Homole), m. Jagubiţa, 376, 407, 409, 410. 
Lăutaru lon **, 48 ani, 1946, Podvrîșca, mm. ‘Cladova, 371. 
Lăutaru Ştefan **, 1946, Graboviţa, m. Bîrza Palanca, 151. 


47. Maiti Anghel **, 27 ani, 1939, Isnovățul Mic, m. Zăiceni, 92, 119, 208, 329, 445, 451, 


48. 


466, 467, 468, 469, 481. 

Mărinţăst Radu Gheorghiţă *, 67 ani, 1962, Bregova, rn. Vidin, prezent Peciul Nou 
Banat, 130. 

Marcu Vănuţa **, 74 ani, 1946, Porodin, rn. Morava, 38. 

Marian B. Cătărinca **, 44 ani, 1946, Poiana, m. Pojarevaţ, 28, 31, 35, 36. 

Mitru Viorica ***, 1939, Florentin, m. Vidin, 20. 

Nicolici lon **, 1946, Degeraţi  (Davidovaţ), m. Cladova, 147. 

Nicolov Iosif ***, 23 ani, 1938, Chirinbeg, m. Vidin, 6, 160, 205, 304, 483. 

Nicolova Maria ***, 53 ani, Chirimbeg, rn. Vidin, 7, 210, 323, 339, 359, 385, 478, 512, 
513, 533, 534, 535. 

Nărogici Tică loana **, 24 ani, 1946, Poiana, m. Pojarevaţ, 520. 

Pan Florea **, 1946, Cobilea, m. Pojarevaţ, 46. 

Păun Bogoe **, 38 ani, 1946, Riicova, mn. Cladova, 48, 56, 58, 154, 170, 358, 400. 

Peni KChirin t, 40 ani, 1939, Coilova, m. Negotin-Craina, 60, 143, 152, 153, 203, 294, 
297, 320, 333, 384 

Pani Maria **, 78 ani, 1946, Recița, rn. Cladova, 16. 

Petcu Niţă Marin **, 23 ani, 1938, Zlocutea, rmn. Negotin, 124. 


504 


Pascu Toma Asen ***, 26 ani, 1939, Chirimbeg, m. Vidin, 215, 218, 242, 243, 247, 
303, 340, 356, 387, 402, 403, 404, 405, 439, 460, 462. 

Păşuică Florea Gogă **, 55 ani, 1937, Zlocutea, m. Negotin, 273, 274. 

Petrişor Marian **,, 40 ani, 1946, Reciţa, rn. Cladova, 51, 78, 87, 112. 

Predici Petre **, 48 ani, 1947, Bogovina, rn. Bolievaţ, 217, 504. 

Petri Vlastimir **, 38 ani, 1947, Rășanaţ, rn. Petrovaţ-Milava, 193, 204, 211, 374, 416, 

Prunaru Diudea Florea **, 60 ani, 1938, Zlocutea, m. Negotin, 43, 73, 77, 94, 
137, 138, 139, 140, 171, 470, 471. 

Prunaru loța **, 40 ani, 1938, Ziocutea, m. Negotin, 109. 

Prunaru Sima **, 52 ani, 1937—1939, Zlocutea, mm. Negotin, 3, 47, 54, 55, 59, 63, 
67, 70, 76, 81, 83, 85, 86, 88, 91, 95, 100, 102, 110, 111, 116, 118, 120, 135, 
127, 129, 131, 150, 163, 168, 182, 195, 197, 207, 282, 295, 301, 315, 321, 
350, 353, 354, 401, 429, 430, 431, 440, 446, 447, 477, 510, 526. 

Radulovici Truina **, 1939, orașul Zăiceri, m. Zăiceri, 40. 

Ristici Ristea **, 1946, Mosna, rn. Cladova, 255, 515. 


+ Răcău Liuba **, 1947, Corbov:, m. Cladova, 238, 245, 347, 348, 357, 362, 366, 


419, 450, 497. 
Raboveanu Florea **, 76 ani, 1946, Zlocutea, rn. Negotin, 149. 
Radu Gheorghe **, 25 ani, 1945, Sip, rn. Cladova, 141. 


. Ruți Dumitru **, 45 ani, 1945, Rădoivăţ, m. Negotin, 175, 181, 265, 296, 341, 


49%, 505. 

Rusu Duşan **, 1945, Văiuga, m. Cladova, 443. 

Sandu Călina-Predici **, 63 ani, 1965, Zlocutea, rn. Negotin, 4, 98, 117, 212, 283, 
285, 286, 287, 288, 289, 290, 511. 


- Sandu Dinu Gherghina **, 35 ani, Zlocutea, rn. Negotin, 157. 


Sandu Petre Ilie **, 34 ani, 1935, Zlocutea, m. Negotin, 62, 161, 179, 194, 306, 324, 
Sandu Dumitru loniţă **, 45 ani, 1939, Zlocutea, rn. Negotin, 176, 177, 178, 502. 


. Sandu Liubiţă **, 34 ani, 1946, Virbiţa Mare, m. Cladova, 66 bis, 74, 75, 80, 84, 


114, 115, 132, 172, 173, 199, 201, 202, 260, 272, 437, 457. 
Sandu Călin Petre **, 55 ani, 1933, Zlocutea, rn. Negotin, 461, 498, 501, 507, 528, 
Sandu Călin Stana ***, 60 ani, 1938, Deleina, rm. Vidin, 344, 392. 


- Sîrbu Gheorghe Toză **, 50 ani, 1947, Văiuga, rn. Cladova, 5, 8, 9, 10, 44, 45, 50, 


90, 96, 107, 144, 236, 309, 327, 328, 364, 420, 421, 425, 454, 516, 530. 


- Stegaru Milorad **, 45 ani, 1947, Bordei (Liubicevaţ), m. Birza-Palanca, 65, 66, 


101, 122, 128, 161, 209, 517, 518, 519. 
Stoica Mitru **, 46 ani, 1947, Mihailovaţ, rn. Negotin, 1, 259. 
Stanisavlevici Vănuţa **, 67 ani, 1947, Poiana, m. Pojarevaţ, 23, 27, 30. 
Şueran Costea **, 54 ani, 1946, Birloaga, rmn. Cladova, 79. 
Tănase Trandafira (Ruja) **, 19 ani, 1947, Poiana, m. Pojarevaţ, 190. 
Techianu Colă **, 1947, Techia, m. Poreci, 155. 


- Trăilă Nicola **, 29 ani, 1947, lasenova, m. Resava Morava, 311. 


Trăilă Die **, 45 ani, 1946, Golumbinia, Poreci, 180. 
Trăilă lie **, 48 ani, 1946, Turia, mm. Cuceva, 259. 


505 


248, 


417. 


134, 


64, 
126, 
336, 


411, 


386, 


284, 


332. 


113, 


529. 


ratei tare date 2 2 PERLA 5 e et i N EES 


ee 


93. Ţiru Sofia *, 50 ani, 1963, Bregova, rn. Vidin, azi în Pantelimon, Bucureşti, 2, 169, 
307, 382, 449, 455, 458. 

94. Ţăranu Mitru **, 28 ani, 1946, Virbiţa Mare, rn. Cladova, 156, 183. 

95. Țăranu Floarea **, 51 ani, 1946, Virbiţa Mare, rn. Cladova, 18. 

9%. Țăranu Florea*, 90 ani, 1946, Coşava, rn. Vidim, prezent Peciul Nou, Banat, 418. 

97. Ţiganu Brinduşa **, 75 ani, 1946, Camenița Mare, rn. Birza-Palanca, 19. 

98. Văduva Dinu loana***, 70 ani, 1939, Cosova, m. Vidin, 393, 355. 

99. Vlaicu Păun Fica **, 60 ani, 1946, Văiuga, m. Cladova, 13, 14. 

100. Văduva Dinu Floarea **, 56 ani, 1939, Zlocutea, rn. Negotin, 25, 186, 368, 388. 

101. Viezure Maria **, 75 ani, 1946, Văiuga, rn. Cladova, 26. 

102. Văitiş Ghiţă Colă ***, 55 ani, 1939, Viri, rn. Vidin, 57, 61, 82, 93, 108. 

103. Vasilescu Stănuţă **, 22 ani, 1937—1939, Ţoromașţa, mn. Negotin, 72, 89, 105, 106, 19%, 
206, 241, 253, 257, 261, 262, 263, 264, 299, 300, 313, 314, 337, 349, 365, 373, 
375, 380, 397, 406, 424, 428, 448, 459, 480, 499, 524. 

104. Vigă Vida *, 58 ani, 1963, Negovanuţ, rn. Vidin, azi în Peciul Nou, Banat, 192, 316, 436. 

105. Zbughiu Stancu Pătru **, 50 ani, 1938, Zlocutea, m. Negotin, 363, 369, 389, 531, 532. 


SUMAR 


Cîteva cuvinte de Tudor Arghezi . 5 Ursitoarea . . . . . . . . 135 


Prefaţă de Cristea Sandu Timoc. . 7 Deli Marcu. . . . a a a . 137 


Ţarul Murad şi Radu Voivoda . . . 143 
Poezia obiceiurilor 


tradiţionale E a „eta le: „a 31 PI RR 
II. Vitejeşti 


Cîntece bătrineşti a . . . 61 Baba Novac zi să i a e id s 146 


Novac şi fiul turcit . . . . . 151 
I. Fantastice 


Ileana Cosînzeana (Soarele şi luna) 63 lancu-Vodă . . . . . . . . 155 
Corbul . ., . . a a 67 Pătru haiducu E O”, 


Colceag-paa . . . . . . . 68 Tănislav  Voinicu e.. e esa o 159 
Cele trei surori . . . . . . 70 Badiu . . . . . a a. a . 166 
lovan lorgovan. . . . . . >. 72 Chira Chiralina . . . . . . 170 


lovan lorgovan. . . . . . . 74 llincuța Şandrului . . . . . O. 0171 
Voinea . . l . . . 


Scorpia Koroa owo a e le ae i ma de 20 
Antofică a lui Vioară . . . . . 381 
Baba Novac şi Fata sălbatică . . . 83 
Ceal copil de turc. . . . . 87 
Libegioarele . e sa da Cat de ae fie da 


Ficuţa lui Banu Măgureanu . . . 173 
Al Guşiţă a lu Topală . . . . . 175 
Stoian Bulibaşa din Craina . . . 176 
Radu şi tătarii . . . . . . . 184 
89 Goescu . . . . . . a. > . 187 
Trei feciori, coconi de domni . . 90 Vidu  Țăreanu . . . o e.a > 188 
Rusca şi Miu. . . . . . . 91 

97 


Petcana e Ca pe em lo a a Ada 2 III. Haiducești 


Rădonia de e de N Al al d i 
Stoian Voivoda. . . . . . . 101 Corbea şi Ștefan-Vodă . . . . . 195 


Ciocîrlanul . . . ., . . . . 106 Mane-al cîmpului . . . . . . 201 
Arian al mic. . . . . . . 111 Mihu copilaş . . . . . . . 203 
Cuconu Pătraşcu . . . . . . 117 lanoş Ungureanu . . . . . . 205 
Al copil lovan . . . . . . . 119 Ştefan-Vodă și Miu . . . . . 210 
Voica cea frumoasă . . . . . 121 Gole-al Golilor . . poa d oce D 
Dascălu  Păscalu gonea te w 000 e 02 Mocanu şi ciocoiul . . . . . 217 
Ghiol Dumitru şi Soarele . . . . 124 Cîntecul Jianutui e.. s.e.. . 218 
Făt-Frumos . . .. . . . . . . 126 Busuioc haiducul . . . . . . 220 
Gruicea copil mic ecs aa adi sie ae BI Rădoiţă . Eos Si E eaa . 


t 


Fata haiduc sau Dobriţa 


fată mare . . . . . . . 
Begu de la Ada-Kaleh EA 
Stoian Stîngă haiducul . . . . 
Pătruță Frunte-lată . . > . . 


Haiducul Neacşu şi frate-su Lupu . 
Haiducul Niţă . . . a.’ 


Doi fraţi în temniţă . . . . 


Crețu haiducul . . . . a . 


Haiducul  Velu . . a . .- 


IV. Păstori şi boțomani 


Cintecul strinului . . . . 
Stinu . . © > è e 
Miorița 


e . . e . . . . . 


Costea şi Fulga. . . . . . 


Stănuţa din Craina yie de 


Stan din Persăcani . . . . 


Călin din Bucovăţ. . . . . 


V. Despre curtea feudală 


Negru-Vodă și Manolea . . 
Ştefan-Vodă . . . . . . . 
Răducan o der gin mid, «die Vita sie 
Domnu Ștefăniă . . . . . 
Mogoş voinicul .. . . . . 


lenea vameș-mare e 


VI. Familiale (1. îndrăgostiţii) 


Brumărel . . . . . . - 
Haiducul Vălean . . . . . 


Mircea ciobănaş . . . 


Moşneag  bătrin . . . . - 


lenciu  boieriu N E E E EE 


257 
259 
262 
263 
265 
265 
270 


273 
278 
280 
280 
282 
285 


Fica a kd . Li . d . a e E] . 


Gruia ciobanu ° . . ° . . 


Familiale (2. soţii) 


Cintecul lui Cătănuţă . . . . 
Ceal 
Dinu, om sărac P a 
Pătru din Rabova Se gelia d d 
Pribeagu .. . . . .. . o 


voinic Oleac . .. . à. 


Familiale (3. părinţi şi copii) 


Tudorel. . . . . . . . o o o 


Sinca, doamnă mare di taie Sa 
Nunta lui Barbu Copilu . . . 
Pătru pescaru . . . >. è . 
Dănuţă . © . a è >» è œ 
Stoican EaR a e an E oe 


Stăncuţa ardeleanca TE 


Familiale (4. fraţii) 


Fata din cetate. . . . è œ 
lunca din Călinești . . . . 
Doi frățiori . . . .. è œ 
Ancuţa So eta cig gi a dă a a rapa Plata 
Strigă fata . . . . . o. 


VII. Cîntece istorice 


Impăratul Costandin . . . . 
Pazvangia de la Dii .. . è à 
Domnul Tudor Ţăreanu ua ge,» d 
Răscoala împotriva turcilor 

de la 1876... . .. . . - 
Cetatea Cozia . 
Războiul independenţei (1877) . . 
Războiul româno-ruso-turc (1877) . 
Cîntecul lui ledrene (Adrianopole) 

1912 . > è> è> > è >œ 


295 


310 


312 
317 
329 
325 
327 
329 
332 


337 


349 
352 


VIII. Jurnale-orale 


Bobolan din Prahova . 
Pătru Cobilianu şi Milea 


Cîntecul lui Costandin 


Tomiţă . .. . 


Cîntecul lui Toma 


Măria din Chirimbeg . 


Cintecu lui Pricu . 


Doine . ie x A 
Note . e (aaa “aa. US 
Nume de localități 


(cetăți) şi 


ape 


întilnite în epica şi lirica timo- 


ceană . . . . 
Glosar . . . . . 


Indice de informatori . 


: 


371 
469 


477 
433 
503 


Redactor responsabil: IORDAN DATCU 
Tehnoredactor : IDA MARCUS 


Dat la cules 25.08.1366. Bun de tipar 13.05.1967. Apărut 1967. 
Tiraj 5180 ex. Broșate 4530 ex. Legate !/; 600 ex. Hirtie tipar 
înalt tip A de 63 g/m?. Format 600%:9C0/16. Coli ed. 54,83. 
Coli tipar 32. Planşe tipo 4. A. nr. 7173/1956. C.Z. pentru 
bibliotecile mari 8R. C. Z. pentru bibliotecile mici 8R—18. 


Întreprinderea  Poligrafică „13 Decembrie 1918“ 
Str. Grigore Alexandrescu nr. 89—97, Bucureşti, 
Republica Socialistă România 
Comanda nr. 379 


ni m A ot deci ENT tu a dist a 


o> 
N 
O 
es