Colecțiune de Poesii Vechi (1878)

GOLECTIUNE 


DE 


POESII VECH! 


Cântece veghi ale Poporului Romh :, 
Din Paalnii lui Dosithelii Milropolitulii. 
hulegerea diu poesiile 
Văcărescilor, 1. Barac, K. Houaki, 
Paris Momul6nu și Beldiman, 


NU caca 
TIPOGRAFIA LABOR ATORILOR ROMANI 
19; DENAN ACADEMIEI, 19, 


VOLUMUL SE: 


50 BA. NI 





BIBLIOTECA POPORULUI ROMAN 


PRECUVÎNTARE. 


Daca, acum dé aprâpe optspredece sutimi de 
ani, poporul romârese îşi păstreză âncă fiinţa, 
sa, nestrămutată, printre atâts n&muri străine 
şi inimice, ce °l încunjoră, îl împresdră şi 1 stri- 
vesei de tote părţile, nu mat rămâne îndoială, 
că el acestă tărie o datoresce-mai cu s&mă 
Limbei sale. 

Romanit, pe cari abia cu un setol după Cri- 
stos, Traian "i'a strămutatu pe văile de la pó- 
lele Carpaţilor şi pe şesurile de-a-stînga, Dunării, 
aceia, ori cât de mult "1 aŭ copleşit sti " aŭ a- 
- dimenit străinii, eï tot aŭ păstrat din graiul lor 
cel părintese, atât încât nimenui să nu'! pâtă fi 
iertat a spune, cu buna credinţă, că Românii de 


VI 


astâdi nu sunt drepţi moştenitori at colonilor 
aduşi aici de preste Alpi. 

Dar aŭ venit timpuri grele, când ei s'a vădut 
siliţi să facă loc pe câmpiile lor, nevălirilor pu- 
stietore a tot felul de n&muri păgâne si sălbatice, 
Er atunci, s'aii strîns la o laltă şi s'ai pitulat în 
văile munţilor, iar când vre unii dintr înşii, mai 
îndrăzneţi şi may nesocotiţi încercau fară de 
spor să se repâdă şi să respingă pe cotropitori, 
alţii, maï miloşi, maï înţelepţi şi mai prevă&dă- 
tori, le strigaŭ pe a lor limbă, — Gre cum schim- |. 
bată de ce fusese mai nainte, dar rămasă tot la- 
tin6scă în sunetele şi în cuvintele ei—: «Torral 
Torna! Fratre!» 

Mai apoi, străinii umblară să nimicéscă pe 
Români, prin alte mijloce, mai puţin grosolane. 
Ei se încercară, să le stingă sângele lor latinesc 
şi firea, lor naţională, citindu-le mereŭ Ceslovul 
slavonesc in biserică şi dându-le Urice si Zapise 
slavonesci la mână pentru stăpânirea ori cărei 
sforicele de moşiă, ori căvui drept cetăţenese. 

Astfel socoteai pote că poporul Român se va 
amăgi a crede că limbă a celor sânte şi limbă 
de folos şi de omeniă, nu pote fi decât o limbă 
străină ; bune-6ră cea slavonescă dincóce de 
Carpați şi cea ungurescă dincolo. Dar pe când 


VII 


Vladica în biserică, iar Domnul şi Boierii în di- 
van, bolboroseaii graiuri străine, poporul de rând 
stăruia a vorbi în căminul săi tot românesce, a 
se închina luy Dumnedeu tot românesce, a cânta, 
tot românesce doina de jale şi de vitejiă a tre- 
cutului. 

Aşa încât, de câte ori se întempla ca, dintre 
Omenii cu sciinţă de carte străină de la noi, să 
se ivesă vre-unul cu minte mai deschisă, cu ini- 
mă mai generós, el pe dată, folosindu-se 
de sciinţa sa, cerceta coliba ţăranului, a celui 
care, numai dânsul, pe atunci mal cuteza a se 
numi Rumdn, şi recunoscând din graiul lui, că 
dânsul e viţă de Roman, dicea şi el îndată cu 
mirare şi cu mândrie, despre poporul acestei 
țări : 

«Când au adus într'însa rumânâscă limbă 
«De bun ném şi ferită de calea, strîmbă, 


«Se trage din sânge rudă împărătâscă. 
«Dumnedeu l'au sporitu'l nainte să crâscă!» 


Şintr'adevăr ca să sporescă acest popor de 
bun ném, care se trage de rudă împerătescă, şi 
ca să crescă ferit de calea strîmbă, "i a trebuit 
să şi păstreze şi "1 trebuie âncă, să 'şi cultive 
românesca lui limbă. 

De vre o doue trei sute de ant în cóce, noi 


VIII 


putem urmări pas cu pas mersul treptat al na- 
ţiunei române. Ea sta lângedă şi trudită, se 
mişca fără spor, atunci când âncă nu cute- 
zase a vorbi, în tote ramurile vieţei ei sociale, 
limba sa propriă, limba sa, originari, 

Dar din miautul când pedicile limbelor stră- 
ine n'0 mai încurcară nici în biserică, nici în viaţa, 
publică, nici în producţiunile literaturei, din 
minutul acela avântul ei fu nemăsurat. De a- 
tunci în cóce ea sporesce într'un an mai mult 
de cât odinidră, în dece, iar în dece ani mai mult 
decât într'o sută din seculii trecuţi. 

Şi 'mtr'adevăr nu este nici un secol deplin de 
când toţi Românii s'a decis a scrie numai lim- 
ba lor, în tâtă a lor viaţă publică; şi în aceste 
câte-va, decimi de ant, putem dice că răsunetele 
limbei românesti, rostita fără sfielă, at doştep- 
tat tâtă, națiunea din adormirea, eï, şi s'a audit 
cu tărie de către tâte cele-l-alte popóre ale 
Europei. 

Limbei dér, limbei nóstre, mai mult de cât 
ori cărui alt dar moştenesc al poporului nostru, 
suntem datori acéstá minunată reînviere. 

Deci, tot de la stăruitârea cultivare a lim- 
bei nóstre trebuie să aşteptăm şi înaintarea 
şi întărirea naţionalităţii nóstre pe viitor. 


IX 


Cu limba nóstră vom învinge până 'ntru sfârşit 
tâte limbile duşmane, din jurul nostru! 


Dinti” o asemenea, convingere a născut în sinul 
unei Societăţi iubitore a progresului României, 
ideea de a găsi un mijloc pentru ca toţi Româ- 
nii să potă, pătrunde cu înlesnire în cunoscinţa 
culturei limbei românesci. Acea Societate a de- 
cis dar a consacra mult puţinul capital de care 
ea dispune, spre a tipari o Bibhothecă a poporului 
român, prin care, cu costul cel mat redus, să potă 
căpăta toţi Românii, în mânele lor, scrierile 
cele mai bune ale limbei românesci, de când ea 
a început a fi scrisă şi tipărită, până în diua de 
astădi, 

A început prin a tipări acest mic volum, în 
care s'ai adunati: cele mai frumóse dintre Cân- 
tecele bătrânesci ale poporului român, dintre 
acele compuneri poetice ale poporului, care s'au 
păstrat pe la cântătorii din sate, fără de nume 
de autori, dar pe care ilustrul nostru poet D-1 Va- 
sile Alexandri a sciut aşa, de frumos a le aduna 
şi a le reconstitui, dupe adevărata lor fire popo- 
rană, 

Apor iar, tot în cercul compunerilor poetice, 
s'aii adunat aci scrieri de ale celor mai vechi 


X 





poeţi români, de ale acelor ómenï de merit cari, 
pe când. maï nimeni nu scria românesce, ai a- 
vut patriotică pornire spre cultivarea limbei na- 
tionale, şi, — precum a putut fiă-care, — aŭ 
îndrugat, cu mai mult séù mai puţin talent, 
stihuri séù vtersuri românesei. 

În fruntea, lor stă vestitul mitropolit al Mol- 
dovei, Dosotheiu, carele de la anii 1668 pênë la 
1690, cântă în versuri românesci lauda ţărei, şi 
din care am transcris mai sus patru stihuri, 
şi lauda, lui Dumnegei, in Psaltirea lui David, 
tradusă tOtă de dânsul în versuri românesc. 

Apoi s'aii ales câte-va din cele mai plăcute 
poesii ale acelor boieri din Ţera Românescă şi 
din Moldova, cari, între anii 1770 şi 1830, se 
încumătară a dovedi dascălilor greci, ce dom- 
niaŭ atunci în cercurile literariť din ţările nó- 
stre, cum că se pote scrie, şi dulce şi frumos, 
chiar şi în despreţuitul graiă al Vlahilor. 

Acel boieri sunt, pentru Ţera Românsscă, fa- 
milia Văcărescilor, cu Banul lănăchiţă în capul 
ei, având elù doï feciori, amândoui poeţi, adică 
Clucerul Alecu şi Logofătul Niculae, şi în fine cu 
vestitul poet Ioan Văcărescu, fiù ali Clucerului 
Alecu. 

Toţi acesti trei din urmă aŭ îndeplinit cu 


XI 


sănţeniă îndatorirea ce le lăsase, cu limbă de 
mârte, tatăl şi moşul lor, Banul lănăchiţă, prin 
testamentul sei literar, unde el dice: 

<Urmaşilor mei Văcăresci 

«Las vo moştenire 

«Crescerea limbei românesci 

<Ş'a patriei cinstire !> 

Aŭ maï fost, pe aceleaşi timpuri, şi alţi Ro~- 
mâni cu iubire de ţâra şi de limba lor, iar prin- 
tre aceştia, vom număra mal cu laudă pe Paris 
Momuleanu, carele a scris numerâse versuri în 
Bucuresci, pînă pe la anii 1828. 

Din Moldova avem de asemeni a punealături 
cu boierii Văcăresci cel din țéra Românâscă, pe 
Logofătul Constantin Conaki şi pe Vornicul Alecu 
Beldimanu, cari şi unul şi altul, pe la începutul 
secolului nostru, îşi aveai de ondre de a serieîn 
Jersuri româmnesct, cugetările lor şi fapte din is- 
toria ţării. 

În fine, pentru ca din culegerea coprinsi în 
acest mic volum să nu rămână cu totul înstrăi- 
nată o bună jumătatea Românimei, şi anume a- 
cela care trăiesce dincolo de Carpaţi, s'a pus tot 
aci şi istoria în versuri a lui Arghir, compusă a- 
cum yre o 50 de ani, de un bătrân poet poporan 
al Ard6lului, de loan Barac. 


XII 





S'ar fi putut face şi mai multi! Dar, ca un 
început, fiă bine priimit de către publicul ro- 
mânescii, acest mic volum de vechi poesii naţio- 
nale şi Societatea, care 'şi-a pus în gind să ur- 
mărâscă fără, pregetii publicarea Biblotecei po- 
porului romăn, va sete treptat din întunericul 
uitării seu din îngrădirile grele de răsbătut ale 
scumpetei, tóte acele scrieri românesci în versuri 
şi în prosă care, dintr'o privinţă re care, potii 
place la citire, şi care, arătând treptat propă- 
şirea limbei nâstre, vor îndemna negreşit pe 
mulţi a adaoge literatura naţională cu alte o- 
pere, âncă şi mai perfecte. 

Adăpostiţi sub modestul umbrar al anoni- 
mului, editorii acestor cărticele vor fi răsplătiți 
cu prisos, când vor vede că tipăririle lor aduc 
poporului român folosul ce ei aşteptă de la 
dânsele. 


BIBLIOTECA NATIONALA 


POESIA 


PARTEA ANTEIA 


CÂNTECE VECHI ALE POPORULUI ROMĂN 


ERCULEAN 


(Cântec din Mehadia, unde erau vechile băi închinate 
zculuă Hercule). 


Plecat-aii în diori 
Trei surori la fiori, 
Sora, cea, mai mare 
S'a dus în spre mare, 
Sora cea medină 

Pe mal, în grădină, 
Sora cea mai mică 
Şi mai selbățică 

S'a dus, mări, dus 
Pe Cerna în sus. 
Ear în urma lor 
Mulţi voinici cu dor 
S'aii luat cântând 
Ş'aii venit plângând. 
Eată-un Căpitan 
Căpitan Rimlean, 
Că mi se ivesce 

Pe mal se opresce, 
Cu Cerna grăesce: 
«Neră limpegie 

Stăi de'mi spune mie 
Despre trei surori 


Plecate din giori, 

— Sora cea mai maro 
S'a dus cătră mare 
Pe Dunărea 'n jos 

La un plaiu frumos: 
Sora cea megină 

S'a dus din grădină 
Peste noă munţi, 

În codri cărunți. 

Sora cea mai-mică 

Şi mai selbăţică 
Plânge colo 'n stincă 
La umbră adîncă. » 
Ercul Erculean, 
Căpitan Rîmlean, 

Îşi răpede calul 

De resună malul, 
Ş'agiunge 'ntr'un sbor 
La stinca, cu dor. 
<Eşi, fată, din peatră 
Së te ved odată! 

— Cum să es din peatră 


Că sunt g6lă tótă 
Şi mă tem de sâre... 
Nu m'a sârbe 6re ? 
— S5 mai nici o frică, 
Fată selbăţică 
Că te-oiu lua 'n braţă 
Së mai prind la vieață, 
i te-o-ïu coperi 
i mi te-oiu feri 
De vînt şi de sóre, 
De-s lor sărutare. 
— Bcdiţă , bădiţă , 
De't sunt drăguliță; 
Soţie de vrei 
De vrei să mă ivi, 
Mă seste din stâncă, 
Din umbră adîncă, 
S&'ţă es la lumină 
Cu inima plină. » 
Ercul Erculean, 
Căpitan Rimlean 
Calcă peste peatră 
Şi eată că "n dată 


II 


Lumei se arată 

O dalbă de fată 
Albă, gólă totă, 

Vie şi frumâsă, 
Dulce, rëcorósă, 

Cu për aurit, 

Pe umeri leit. 

Căt o şi zăresce 
S6rele s'opresce 

Şi façïa-ï s'apriude 
Şi rada- se 'ntinde 
Ca un sărutat 
Lung și înfocat; 
Ear cel Erculean 
Căpitan Rîmlean 
M o apucă 'm braţă 
De prinde la vieaţă, 
Mi-o strînge la pept 
Ş'o l6gănă 'mcet 
ŞI-A face `n rătâre 
Departe de sóre 
Cuib de floricele 
Ivite la stele. 


MONASTIREA ARGEȘULUI 
(Cântec de la Curtea de Argeş) 


I 
Pe Argeş în gios, 
Pe un mal frumos, 
Negru vodă trece 
Cu tovarăşi dece: 
Noă meşteri mari 


Calfe şi zidari 

Şi Manoli dece 

Care-i şi întrece. 
Mergii cu toţi pe cale 
Să al6gă `n vale 

Loc de mănăstire 


Ri de pomenire. 
Èată cum mergea 
Că 'n drum agiungea 
Pe-un biet căobănaş 
Din fluer doinaş, 

Şi cum îl vedea 
Domnul îi gicea: 

« Mîndre ciobănaş 
Din fluer doinaş! 
Pe Argeş în sus 
Cu turma te-ai dus, 
Pe Argeş în gios 
Cu turma ai fost. 
Nu eumva-i vtdut 
Pe unde-ai trecut 
Un zid părăsit 

Şi neisprăvit 

La loc de grindiş 
La verde-alunig ? 
— Ba, Domne,-am vegut 
Pe unde-am trecut 
Un zid părăsit 

Si neisprăvit. 

Cânii cum îl vediă 
La, el se răpedii 

Şi latră-a pustii 
Şi urlă-a, morţii.» 
Cât îl audia 
Domnu 'nveselia 
Şi curând pleca, 
Spre zid apuca 

Cu noă zidari, 

Noă meşteri mană 
Și Manoli dece 
"Care-i şi întrece. 
<Eată zidul mei! 


Aici aleg eŭ 

Loc de mănăstire 

Şi de pomenire. 

Decă voi, meşteri mari, 
Calfe şi zidari, 
Curând vă siliţi 
Lucrul de'l porniţi, 
Ca, s&'mi redicaţi 

Aici să'mi durati 
Mănăstire naltă 

Cum n'a maï fost altă, 
Că w'oiu da averi, 
V'oiu face boeri, 

Ear de nu, apoi 

V'oïu zidi pe voi 
V'oiu zidi de vii 
Chiar în temelii! » 


II 


Meşterii grăbia 
Sferile 'ntindea, 
Locul mesura 
Şanţuri largi săpa 
Şi mereii Incra, 
Zidul ridica, 
Dar ori ce lucra 
Nóptea se surpa ! 
Adoa qi ear, 
Atreia di ear, 
Apatra di ear : 
Lucra în zadar! 
Domnul se mira 
"apoi îi mustra, 
Sabol ge 'ncrunta 
Şi- ameninţa 


Së’ï pue de vii 
Chiar în temelii? 
Meşterii cei mari, 
Calfe de zidari, 
Tremura lucrând, 
Lucra, tremurând 
Di lungă de vară 
Dioa pân’ în séră; 
Bar Manoli sta, 
Nică că mai lucra, 
Ci mi se culca 

Şi un vis visa, 
Apoï se scula, 
Ş'ast-fel cuvînta : 
aNoă meşteri mari, 
Calfe şi zidari! 
Stiti ce am visat 
De când m'am culcat? 
O şoptă de sus 
Aevea mi-a spus, 
Că ori ce-am lucra 
Nâptea s'ar surpa 
Pân' om hotărî 

În zid de-a zidi 
Cea, "'ntei sotióră 
Cea ‘nteï sorisră 
Care s'a ivi 

Mâni în diori de di 
Aducând bucate 
La soţ ori la frate. 
Deci daca vroiţi 
Ca să isprăvitți 
Sfinta mănăstire 
Pentru pomenire, 
Noi së ne-apucăm 
Cu toţi să giurăm 


Şi să ne legăm 
Taina s'o păstrăm; 
S'ori ce sotióră 

Ori ce sorióră 
Mâni în giori de di 
Înteă s'a ivi, 

Pe ea s'o jertfim, 
În zid s'o zidim! 


II 


Eată 'n giori de di 
Manea se trezi, 
Ş'apoi se sui 

Pe gard de nuele 

Şi mai sus, pe schele 
Si'n câmp se uita, 
Drumul cerceta. 
Când, vaï! ce zăria ? 
Cine că venia ?.,, 
Soțióra lui, 

Florea câmpului! 
Ea s'apropiea 

Şi îi aducea 

Prând de mâncătură, 
Vin de băutură 

Cât el o zăria 
Tnima-i săria 

În genuchi cădea. 

Şi plângând dicea : 
«Dă. Dâmns, pe lume 
O plâe cu spume. 

Së facă pîrae, . 

Së curgă giróe, 
Apele să créscă, 
Mîndra să-mi oprâscă, 


FI 


S'o oprâscă 'n vale 
S'o "'nt6rcă din cale!» 
Domnul se 'ndura, 
Ruga-i asculta, 
Norii aduna, 

Cariu 'ntuneca. 

Şi curgea de-odală 
Plóe spumegată 
Ce face pîrae 

Şi âmfla şirde. 
Dar ori cât cădea, 
Mîndra n'o opria, 
Ci ea tot venia, 

Si s'apropia. 
Manea mi-o vedea, 
Inima-i plângea, 
Si ear se 'nchina, 

i ear se ruga: 
<Suflă, Dâmne-un vînt 
Suflă-l pe pămînt, 
Bradii să-i despóe, 
Paltini së înd6e, 
Munţii să restârne, 
Mîndra să-mi întrne, 
Së mi-o 'ntârne 'n cale, 
S'o ducă de vale!» 
Domnul se "dura, 
Ruga-i asculta 
Şi sufla un vînt 
Un vînt pre pămînt 
Paltini că 'ndoia, 
Bradi că despoia 
Munţii resturna 
Bară pe Ana 
Nici c'o înturna!... 
Ea mereii vènia, 


Pe drum şovăia 
Şi s'apropia 

Şi amar de ea, 
Eată c'agiungea,! 


IV 


Meşterii cei mari 
Calfe şi zidari, 
Mult înveselia 
Dacă o vedea, 

Ear Manea, turba, 
Mindra-şi săruta, 
În braţe-o lua, 

Pe schele-o urca, 
Pe zid o punea 

Şi, glumind, dicea: 
«Stăi, mîndruţa, mea, 
Nu te spăriea 

Că vrem să glumim 
Şi să te zidim!» 
Ana se 'ncredea 

Şi vesel rîdea ; 
Ear Manea ofta 

Şi se apuca, 

Zidul de zidit, 
Visul de 'mplinit, 
Zidul se suia 

Şi o cuprindea, 
Pân' la gleznigóre, 
Pân' la pulpișdre. 
Ear ea, vai de ea! 
Nici că mai rîdea 
Ci mereŭ dicea : 
«Manoli, Manoli, 
Meştere Manoli ! 


Agiungă-ţi de şagă 
Că nu-i bună, dragă. 
Manoli, Manoli, 
Megtere Manoli ! 
Zidul reii mě strînge 
Trupuşoru-nii fiînge!> 
Ear Manea tăcea 

Şi mereii zidea. 
Zidul se suia 

Și o coprindea, 

Pân! la glezniş6re, 
Pân' la pulpişâre 
Pân' la costişâre 
Pâr la ţiţişore. 

Dar ea, vai de ea, 
Tot mereii plângea 
Şi mereŭ dicea : 
«Manoli, Manoli 
Meştere Manoli! 
Zidul reŭ mě strînge, 
Tițigóra-mï plânge 
Copilagu-mi frînge! » 
Manoli turba 

Şi mereŭ lucra. 
Zidul se suïa 

Şi o cuprindea 

Pân’ la costişâre 
Pân' la țițigóre, 
Pân' la buzigóre 
Pân’ la ochişori, 

În cât, vaï de ea ! 
Nu se maï videa, 

Ci se audia 

Din zid că dicea : 
<Manoli, Manoli, 
Meştere Manoli ! 


Zidul reii mă stînge 
Viaţa mi se stinge! > 


Y 


Pe Argeş în gios, 

Pe un mal frumos 
Negru Vodă vine 

Ca să se închine 

La cea mănăstire, 
Falnică zidire, 
Mănăstire naltă 

Cum n'a maï fost altă. 
Domnul o privia 

Şi se "'nveselia 

Şi ast-fel grăia;: 
«Voi, meşteri zidari, 
Dece meşteri mari! 
Spuneţi-mi cu drept 
Cu mâna la pept 
De-aveţi meşterie 

Ca, să'mi faceţi mie 
Altă monastire 
Pentru pomenire 
Mult mai lumin6să 
Si mult mai frumâsă ?» 
Ear cei meşteri mari 
Calfe şi zidari 

Cum sta pe grindiş, 
Sus pe coperiş 

Vesel se mîndrïa 
Ş'apoi respundea: 
«Ca noi, meşteri mari 
Calfe şi zidari 

Alţii nici că sunt 
Pe acest pămînt ! 


Află că noi ştim 
-Ori când se zidim 
Altă mănăstire 
Pentru pomenire 
Mult mai lumin6să 
Şi mult mai frumósă!» 
Domu-i asculta, 

Şi pe gânduri sta, 
Apoi poruncia, 
Schelele să strice 
Scări să le ridice, 
Ear pe cei zidari 
Dece meşteri mari 
Să mi-i părăsâscă 
Ca să putredâscă 
Colo pe grindiş 
Sus pe coperiş. 
Meşterii gândea 
Şi eï îşi făcea, 
Aripi sburătore 
De şindrili uşăre. 
Apoi le ’ntindea 
Şi 'n vesdub sărăa 
Dar pe loc cădea, 
Şi unde pica 
Trupu-şi despica. 
Ear bietul Manoli 
Meşterul Manoli 


Când se încerca, 
De-a se arunca 
Eată c'audia 
Din zid că eşia 
Un glas năduşit, 
Un glas mult iubit, 
Care greii gemea 

i mereii dicea: 
«Manoli, Manoli, 
Meştere Manoli 
Zidul reii me stringe 
Tiţiş6ra'mi plânge, 
Copilaşu'mi frînge 
Viaţa mi se stinge!» 
Cum o audia 
Manea se perdea 
Ochi-i se'nvelia; 
Lumea se'ntorcea, 
Norii se'nvîrtea, 
Şi de pe grindiş, 
De pe coperiş, 
Mort bietul cădea! 
Ear unde cădea 
Ce se mai făcea ? 
O fontână lină 
Cu apă puţină 
Cu apă sărată 
Cu lacrimi udată ! 


10 


III 
CÂNTECELE LUI STEFAN VODĂ 


(Cântec din Bucovina). 


Stefan, Stefan Domn cel ma- 
Sémän pe lume nu are [re 
De cât numai mîndrul sâre! 


Din Sucéva când el sare, 
Pune peptul la hotare 
Ca un zid de apărare! 


Braţul lui fără 'mcetare 
Bate 6rdele Tătare, 
Bate cetele Maghiare, 


Bate Leşi din fuga mare, . 
Bate Turcă pe zmei călare 
Şi scutesce de 'ngropare. 


Lumea 'niregă stă 'n mirare 

Tera-i mică, țra-i tare 

Şi duşmanul sporiu nu are! 
ALTUL 


Stefan, Stefan Domn cel ma- 
În Sucéva cuibu 'şi are, [re 
Ca un şoim voinic şi tare. 
Din Sucâva când el sare 

Di şi nópte, de călare, 

Se bate 'n patru hotare. 

Pe Tătari îi căsăpesce, 

Pe Ungu îi pîrjolesce, 

Şi pe Turcă îi răsipesce. 

Bar pe Leşi cu chica tare 

Îi avîntă "n spândurare, 

Şii îngiugă ca să are! 


MOVILA LUI BURCEL 


(Cântec din Vastuïu) 


Într'o di de serbătore, 
Într’o di cu mîndrul s6re 
Care lumea "'nveselia 

Şi eu aur o 'nvelia, 

Bată mări se ivia, 

Ca alt sóre strelucăa 


Domnul Stefan cel vestit, 
Domnul cel nebiruit! 

El pe cal încăleca 

Şi cu mulți voinici pieca 
De la scara curţei lui 
La biserică 'n Vaslui. 


Clopotele resuna, 
Stâgurile-i se 'nchina. 
Armăsarii spumega, 
Friele şi-le muşca, 
Ear poporul tot striga : 
, «Se trăesci Măria ta!» 
Când aprópe de intrare 
Ce s'aude 'n depărtare ? 
Glas de om chiuind tare : 
«Hai, ho, ţa, ho, Bourean 
Trage brazdă pe tapşan.» 
Stefan Vodă se opria 
Și din gură-aşa grăia : 
«Augit-ată, audit 
Glas de Român necăjit 2... 
Într'o clipă se'l găsiţi, 
Ai cu el aici să fiţi.» 
incă panţiră se alegea, 
Pe Vasluiu în sus mergea 
Pân' zăria într'o movilă 
Un Român arând în silă 
Şi movila brăzduină 
Şi din gură chiuind : 
«Hai, ho, ţa, ho, Bourean, 
Trage brazdă pe tapşan !> 
Cei panţiri descăleca 
Pe Român îl fereca, 
La Vasluiu îl aducea 
Şi la Domnul mi'l ducea : 
«Măi Române, să n'ai tâmă, 
Spune noă cum te châmă ? 
— Temă n'am căsunt Român! 
Témă n'am că-mi eşti stăpân! 
Tu eşti Stefan Domn cel mare 
Care "n lume semăn n'are, 
ŞI eŭ sînt Şoiman Burcel 


11 


Puişor de voïnicel ! 

—S8 trăesci dacă n'ai témă! 
Dă-ne noă bună s6mă 

Cum de te-ai păcătuit 

Së te-apucă de plugărit, 
Tocma 'n di de serbătâre 
Tocma ’n timp de închinare? 
— Dâmne, pun mâna la pept 
Şi me giur să-ţi spun cu drept. 
Pân' a nu-agiunge plugar 
Av6m falnic harmăsar 

Şi o ghi6gă nestrugită 

Cu pir6ne ţintuită, 

Care când o învîrtiam 
Prâşcă prin duşmani făciam. 
Câte opt pe loc turtiam! 
Alelei! pe când eram 

Om întreg de me luptam 
Mulţi păgâni am mai stricat? 
Multe capete-am fărmat; 

De Tătari şi de Lifteni 

Şi de falnici Ungureni! 

Ear în foc la, Răshoeni 

Mi-a cădut giga din mână 
De o sabie păgână : 

Dar n'a cădut numai ea, 

A cădut; şi mâna, mea, 

Cu păgânu-alăturea!,.. 
De-atuncă n'am ce să me fac 
C'am agiuns un biet sărac. 
Nici n'am casă, nicin'am plug 
Nici giuncani ca să-i îngiug! 
Tótă vara m'am rugat 

De bogaţii cei din sat 
S5-mi dea plugul ca să ar... 
Mi-a fost ruga în zadar. 


Atunci, Dâmne, mă'ntorsciu, 
La Tătari că me duseiu, 
Un plug mare că prinseiu 
Şi cu-un boii îl îngiugaiu, 
Şi de lucru m'apucaiu, 
Că săracul n'are sâre, 
Nici qile de serbătâre 

Ci tot dile lucrătóre !» 
Domnul Stefan L'asculta 
Şi din gură cuvînta : 
«Măi Burcele, fătul meŭ ! 
Eată ce hotăresc eŭ : 

{é-ti un plug cu şâse boi 
Şi bogat; mergă de la noi. 


Íé-țï movila rezeșie 

Ca s'o ai de plugărie, 
Dar în vîrfu'i së te-aşezi 
Ca stejar să priveghezi, 
Şi Tătarii de-i videa 
C'aii intrat în ţâra mea, 
Tu să strigi cât ce-i putea : 
Săi Stefane, la hotară 
Ca intrat sabie 'n eră! 
Atunci ei te-oiu audi, 
Ca un zmei m'oiu răpedi 
Şi nici urmă-a remânea, 
De Tătari în țéra mea!» 


STEFĂNIȚĂ VODĂ 


(Cântec din ţara Oltului). 


I 

Frundă verde meri creţesci 

n oraş în Bucurescă, 
D'ale case mari domnesci 
De se vădii în Stoenesci, 
Mîndră masă e întinsă 
Şi de mari boeră cuprinsă 
Tot boeri de-a ostilor 
Puterea, domniilor 
Şi gróza duşmanilor. 

Ear în capăt cine gede ? 
Stetăniţă Domn se vede, 
Dar nici bea, nici veselesce, 
Ci cu ochii lung privesce 
La copila Dihului, 


Sori6ra Mihului 

Mihului voinicului 

Din valea Cobiului. 

Că e mândră ca o flóre, 

Şi de ochi fărmecăt6re 

Şi de suflet ïubitóre, 

Unde-o vede Domnul môre ! 
«Copiliţă, drăguliță, 

Cu sîn alb de porumbiţă 
mple cupa mea de vin 

Tie, dragă, s'o închin, 

Ş'apoi cântă-mi viers de dor 
Cu glas dulce, răpitor. 
Cântă-ţi, dragă, cântecul 

Că mi-e drag ca sufletul !» 


Copilita se înclină 

Ca o fire de grădină 
Şi-i întinde-o cupă plină; 
Apoi dice încetişor 


Un viers dulce, plin de dor: 


«Frungă verde stejărel, 
Am un frate voinicel 

Și mă tem amar de el! 
Frundă verde măr domnesc, 
Am un Domn care-l iubese 
Și de dînsul mă 'ngrijesc. 
Vai de mine! cum să fac 
Pe-amîndoi së mi-i împac, 
Să-mi fie traiul pe plac !» 
Copiliţa nu sfîrșia, 

Şi Domnul ast-fel grăia : 
«Copiliţă, mîndruliţă, 

Cu sîn alb de porumbiţă, 
Nu mai plânge că'n curînd 
Împlini-voiu al tăi gând. 
Voi boeri ce ospătaţi 

Stati şi numai închinaţă, 
Cuvîntul să-mi ascultați. 
Mâni în diori să vă aflaţi 
Toţi călări şi înarmaţi, 

Cu săgeți, cu Duzdugane, 
Şi la brie cu arcane, 

Ca să mergem despre s6re 
Să facem o vânătâre 

Dupe urşi şi căpridre, 
Dupe paseri gălbidre 

Ce sunt bune de mâncare 
Şi plăcute la cântare !» 


H 


Când de qì se lumina 
Boerii se aduna 


PI N a iad 
e — 


Și pe cai încăleca 

Şi cu Domnul toţi pleca, 
Înspre munți, la vânăt6ra 
Dupe urşi şi căpridre 
Dupe paseri gălbidre. 

Şi mergea, frate, mergea, 
Pân' în munţi că agiungea, 
Ear când s6rele-apunea 
Eată că se întilnia 

C'un cioban cu flueraş 

Şi cu port de Oltenaş. 
Domnu ’n cale-i se opria 
Şi din gură-aşa, grăia: 
«Ciobănaş cu fiueraş 
Puişor de Oltenaş 

Cunoscă calea, codrului 

De pin munţii Crişului ? 
Cunoscă fagul Mihului 

Din codrul Cobiului ? 

— Cunosc calea codrului 
Până 'n fundul fundului. 
Sciii şi fagul Mihului 

Din codrul Cobiului, 
—De scii locurile bine, 
Nu me-ă duce tu pe mine? 
— Ba, te-oïu duce eŭ pe tine 
De-i lăsa tu oștile 

Să-mi păzâscă oile, 

Că de-oru perde-o mieluşea, 
Oiu slugi un an pe ea, 

Şi de-oiu perde un mieluşel, 
Ciu slugi doi ani pe el.» 
Domnul ostile lăsa 

Cu ciobanul se lua, 
Singur, singur, singurel 
Pe o zare de muncel. 

Ear ciobanul se 'ndrepta 


Către munţi şi mi'l purta 
Pe cărări şi pe potici 

Ce's călcate de voinici, 
Pin hăţiş, pin cărpiniş 
Unde nu-i loc de cărniş. 
El mergea, frate, mergea 
Pân' ce 'n codru agiungea 
Drept la fagul Mihului, 
Locaşul voinicului. 

Când de fag s'apropiea 
Ciobănaşul se opria 

Şi din gură-așa grăia : 
«Eată fagul Mihului, 
Mihului voinicului ! 

Ear pe Mihul daca °l vrei, 
-Cată drept în ochii mei !» 


ID 


Domnul drept la el căta 
Ochii lui se încrunta. 

Bar căobanul se schimba, 
Gluga lui îşă arunca 
Şi-de-odată se-arăta, 

Cu zelar, cu buzdugan 

Cu haine de căpitan. 

Apoi drept la Domn căta 
Şi 'n glas mare cuvînta : 
«Alei! Domne din Domnie! 
Ei aï fost dat la beţie; 
Astădi venişi la trezie, 
Dar n'aă prins la cumintie. 
Ce păcate te-aii împins 
Paloşul de ţi-ai încins? 
Fostu-ţi-aii silă de mine. 
Ori că nu te-aă săturat 
Pe-a mea soră c'ai furat 
Ş'ai făcut cu ea păcat 


Făr-a te fi cununat ? 

Dar gândit-ai că păcatul 
şi urmeză vinovatul 

Şi că ?n lume ori ce faptă 

Are plată şi resplată ?» 

Şi cum sta şi cum dicea 

O frundă de fag smuncia 

Şi "ntre buze o punea 

Şi suna hoţiş din ea. 
Frunda patru că plesnia, 

Codrul negru clocotăa, 

De-un lung chiot chiotia, 

De-un grei tropot tropotăa, 

Ş împregiuru-le de-odată 
Se ivia o mândră cstă, 

O câtă de voinicei, 

Lotri, puişori de zmei, 

Cu căcăule stogogate, 

Cn ghiebe roşii pe spate, 

Şi musteţi de varvarie, 

Cum stă bine la voinic. 
Lângă el cât îi zăria 

Mihul ast-fel le grăia : 
«Fraţii mei, neferii mei, 

Lotri, puişori de zmei! 

ÎL vedeţi voi pe ist om? 
El e mare, căci e Domn, 
Dar cât e de Domn şi mare 
Minte cóptă âncă n'are ! 

Hai, copii de mi'l luaţi 
Prin săbii se'l fluturaţi 
Dar nimic së nu'i stricaţi, 
Cale buna să-i lăsaţi 

Că de-i Domnul priceput 

E destul câte-aii vădut 
Ca să afle, ca să scie; 

Cu Mihul nu-i de glumie !» 





Domnul ia ganduri cădea 
apoi ast-fel respundea 
«Mihule, bujorule, 

Frate. frătorule ! 

Fù la mână ţi-am picat 
Tu de morte ni'ai „Scăpat, 
Când la mână mid ï pica 
Eù de mórte te-oiu scăpa. 
Vină mâni tu la Domnie 


CONSTANTIN 


Brancovanul Constantin, 


Boer vechiu si Domn crestin, 


De averi ce tut siringea 
Stan se înorijia 

Şi de mârte `l hotăria 

Căci viziru ÎN pirja. 

Într’o gïoï de dimiusţă, 

Di se tir că luă de viţă 
Braneovanul se scula, 

Faţa blândă el spăla, 

Barbă albă "Și peptena, 

La îcâne se "china, 

Pe firésiră-apoï căta 

Si amar se Spilimânta ! 
«Dragii meï, coconi iubiţi! 
Lăsaţi somnul, vă treziti, 
Ammele vi le gătit, 

Că pe noi ne-a "ncongiurat 
Paşa cel neimpăcat. 

Că Eniceri, cu tunuri mari, 
Ce spargi ziduri cât de tari 1> 





i 


9 


Ca să vedi o cununie, 

| Cununia Doninului 

Cu sora voinicului, 

So fac mie sotióră 

S'o fac tie Domnisóră ă 
Ast-fel Domnul cnvinta, 
Și din codru se 'nturnă, 
bară codrul resuna : 
«Së irăescă, Măria ta 1» 


RANCOVANTL 


Bine vorba nu sfirşia, 
Turcii `n casă Iaru, 
Pe tuspatru mi-i prindea 
Şi "i ducea de-i îuchidea, 
La Stambul, în turnul mare 
Ce se 'malţă lângă mare, 
Unde zici fete Domnescă 
ŞI soli mari împărătesc, 
Mult acolo nu zăcea, 

Că Sultanu "i aducea 
Lângă foișorul Lui 

Pe malul Bosforului. 
<«Brancovene Constantin, 
Boer vechiu, e ehiaur hain 
Adevăr e Cai chitit 

Pâr a nu fi mazilit 

Së desparți a ta Domnie 
De a nostră 'mperălie ? 
Că de mult ce esti avut 
Bani de aur aï bătut 
Fir aţă fi de mine témă, 


Făr' a vré ca să-mi dai sémä! 
— De-am fost bun,reii la Dom- 
Dumnedei singuro scie; [nie 
De- am fost mare pre pămînt, 
Cată-acum de vegi ce sînt ! 
— Constantine Brancovene! 
Nu-mi grăi vorbe viclene. 
De ţi-e milă de copii 
Şi de vrei ca să mai fii, 
Lasă legea, crestin6scă 
Şi te dă 'n legea turcâscă. 
— Facă Dumnedeii ce-a vrea 
Ear pe toţi de ne-ţi tăia 
Nu me las de legea mea!» 
Sultanul din foișor 
Dete semn lui Imbrohor, 
Doi gelati venia curând 
Sabiile fluturâud, 
Şi spre robi dacă mergea, 
Din cocon! îşi alegea 
Pe cel mare şi frumos, 
Si'l punea pe scaun gios, 
Și cât pala răpegia, 
Capul iute "i retedia ! 
Brancovanul grei ofta 
Şi din gură cuvinta: 
<Dómne! fie 'n voea ta! » 
Cei gelati earăși mergea, 

i din doi îşi alegra 

e cel gingaş mijlocii 
Cu păr neted şi galbiii 
Şi pe scaun îl punea 
Şi capul îi repunea ! 
Brancovanul grei ofta 
ŞI din suflet cuwnta: 
<Dâmne! fie 'n voea ta! > 


Sultanul se minuna 

Şi cu mila se 'ngăna: 

« Brancovene Constantin, 
Boer vechiu şi Domn creştin! 
Treï coconi tu ai avut, 

Din trei doi ţi i-ai perdnt; 
Numai unul ţi-a remas! 
Cu qile de vrei se'l las, 
Lasă legea, cregtin6scă 

Şi te dă 'n legca turcâscă ! 
— Mare'i Domnul Dumnedeii . 
Creştin bun m'am născut eŭ, 
Creştin bun a muri vrei... 
Taci, drăguță, nu mai plânge 
Că'n pept inima-mi se frînge. 
Taci şi mori în legea ta 

Că tn ceriu-ircăpăta !2 
Imbrohorul se merunta, 
Gealaţii se 'nainta 

îi pe blîndul copilaş 

ragul tatii fecioraş, 

La pămînt îl arunca 

Şi gilele-ă redica. 
Brancovanul greii ofta 

Şi cu lacrimă cuvînta: 
«Dâmne! fie 'n voea ta!» 
Apoi el se 'mtuneca, 
Înima-i se despica, 

Pe copii se arunca 

Îi bocia, îi săruta, 

Şi turbând apoi stirga; 
«Alelei ! tâlhari păgâni ! 
Alei! voi feciori de câni! 
Trei coconi ce am avut 

Pe tustrei mi i-aţi perdut ! 
Dare-ar Domnul Dumnegeit 


Së fie pe gândul meii: 
Së vă stergeţi pre pămînt 
Cum se stergii norii la vînt, 
St n'aveti loc de 'ngropat, 
Nici copii de sărutat !» 
Turcii crunt se oțeria, 
Şi pe dînsul tăbăria, 
Haine mîndre-i le rupea, 
Trupu-i de pele jupea, 
Pelea cu pae-o âimplea, 
* Prin noroiii o tăvălea, 


Şi de-unii paltin o lega 

Şi rîgdênd aşa striga: 

« Brancovene Constantin 
Ghiaur vechiu, ghiaur hain ! 
Cască ochi a te uita 

De'ţi cunoşci tu pelea ta? rea! 
— Câini turbati! Turci, Liftă 
De-ţi mânca și carnea mea, 
Së sciți c'aŭ murit crestin 
Brancovanul Constantin ! > 


MIHU COPILUL 
(Cântec de la Bicaz). 


La dealul Barbat, 
Pe drumul săpat 
Merge haulind 
Merge chiuind 

Mihu copilaş 
Mândru păunaş, 
Păunaş de frunte, 
Copilaş de munte. 
Merge el cântând, 
Din cobuz sunând 
Codrii desmierdând, 
Din cobuz de os 

Ce sună frumos. 
Merge cel voinic 
Pe-un murguşor mic 
Pin medul nopţii, 
Pin codrul Herţii. 
Mult e îrunda deasă, 


Noptea 'ntunecâsă, 
Şi calea petrâsă ! 
Dar când se urca 

Şi murgul călca, 
Peatra scăpăra, 
Nâptea lumina 
Nóptea ca dioa. 
Merge, mări, merge, 
Ş'urma li se sterge 
Printre frungï cădute 
Pe cărări pierdute, 
Merge tot mereii 
Voinicelul meii 

Din frunde pocnind, 
Codrii vechi trezind 
Şi mereii grăind : 
«Hai, murgule, hai, 
Pe câstă pe plai. 


2 


18 


Ce laşi tu drumul 
Ş'apuci colnicul ? 
Ori zâoa te-apasă, 
Ori şaiia te'ndeasă, 
Ori friul cu fluturi 
Ori scumpele rafturi, 
Ori armele mele 

Ce lucesc ca, stele, 
De ducă a: grei 
'Trupuşorul mei ? 
—Zéoa nu mă'ndeasă 
Şaiia nu m'apasă, 
Frîul nu mě strînge 
Chinga nu mě frînge, 
Dar ce mă apasă 
Si'n drum nu mă lasă, 
Că s'aţinii pe-aică 
Patru- deci şi cinci, 
Cincă-deci fără cincă 
De haiduci Levinți 
Duşi de la părinți 
De când eraii mici 
La codru 'n potici. 
Ş'acum se găsescii 
De benchetuesci 

La valea adîncă, 

La muchie de stîncă 
La des păltiniş, 
Mărunt aluniş; 

La masă de peatuă, 
În patru crăpată, 

Cu sîrmă legată, 

Cu slove săpată, 

Cu slove de carte 

Cu aur suflate. 

Ear la masă şade 


Gata să te prade 
Ianug Ungurean 
Vechiul hoţoman, 

Cu barba sburlită, 
De rele 'nvechită, 
Până ’n briii lungită, 
Cu brîu 'nvelită, 

El are, măi frate, 
Săbii lungi şi late 
Durdă ghintuită, 
Inimă-oţelită, 

Şi maï are âncă 
Pe'mpregiur de stîncă 
Voinicei Levinţi 

Cu armele 'n dinți, 
Feciori buni de mână, 
Căliţi, tari de vână. 
Flecăi grogi în c6fă 
Voinică făr' de léfă! 
Cu chivere nalte 

Cu codile late 

Lăsate pe spate. 

Eï te-ar audi 

Şi s'or răpedi, 

Şi amar de tine 

Şi amar de mine! 

— Hai, murgule, hai, 
Pe cóstă de plai 

Lasă colnicul 
Şapucă drumul 

Că eşti cu Mihul! 
Lasă 'n urmă-ți t6mă 
Că te ieŭ pe semă 
Istor braţe gróse, 
Gróse şi vênóse, 

Istuï pept lat, 


Lat şinfăşurat, 
Istui păloşel 

Cu buza de-oţel. 
Unguru’ fălos 
Nu'i primejdios, 
Gura lui e mare 
Dar nu mușcă tare, 
Câţi sunt ei? cinci-deci, 
Şsse- deci, opt-decă, 
O sută ş'o mie? 
Base 'n cale'mi, vie 
Dacă vrei să scie 
Cine e Mihul 
Mihul Copilul !» 
Murgul ca gândul 
Lasă colnicul 
Ş'apucă drumul. 
«Hai murgule, hai, 
Pe cóstă de plai 
La poeana grasă, 
Dumbrava frumósă 
Cu érbă 'nverdită, 
Cu flori înflorită » 


IN 


Eată 'n codru, eată, 
Că Ianuş de-o-dată 
Cum benchetuesce 
Şi se veselesce, 

Stă, încreminesce, 
Pe gânduri pornesce 
Că din când în când 
Aude sunând 

Codrii reshătând 
Un mîndru cântic, 
Cântic de voinic 


Ş'un glas de cobuz 
Dulce la auz, 
De cobuz de os 
Ce sună duios. 
Şi eată, și eată 
Că Ianuş de-o-dată 
Tresare şi sare 
Şi dice 'n glas mare. 
«Voi vitejilor 
Haraminilor ! 
Ean stati s'ascultaţă 
"armele-apucaţi, 
ă eŭ cam auz 
Un glas de cobuz 
Pintre frundi sunând 
Codni desmierdâna. 
Decă voi vă grăbiţi, 
Curând vă porniţi 
S5-i eşiti în cale 
Pe deal şi pe vale, 
La pod, la hîrtopi, 
La lunca de plopi, 
La potica strîmtă, 
La cărarea frîntă, 
La fontâna lină 
Cu apă puţină. 
De-a fi vr'un viteaz 
Cu flori pe obraz 
Së nu mi'l stricață 
Ci së mi'l legaţi. 
Ear vre-un fărmecai, 
De mueri stricat, 
O palmă să-i daţi, 
Drumul să-i lăsaţi !» 
Ungurii pornesci 
Şi calea-i oprescii. 


Ear cât îi zăresce 
Mihu le grăesce : 
«Voi, Voinicilor, 
Haraminilor, 
Cine v'aii mânat 
Capul vai mâncat.» 
Şi nici că sfirşesce, 
La barţă pornesce 
Şi se învîrtesce, 
Toţi îi răsipesce. 
Apoi ear purcede 
Pin cel codru verde. 
Murgul se urca, 
Şi când el călca, 
Peatra scăpăra. 
N6ptea lumina 
Nâptea ca dioa. 
Tanuş cum îl vede 
Din loc se repede : 
«Voi, Vitejilor, 
Haraminilor ! 
Daţi cu lăncele, 
Daţi cu flintele. 
— Lăsaţi flintele 
Lăsaţi lăncele 
Voi, Voinicilor, 
Haraminilor ! 
Că eŭ Mihu sunt, 
Şi vrei să vă cânt 
Un mândru cântic 
Cântic de voinic 
Cum n'aţi audit 
Cât veac aţă trăit.» 
HI 
Bată, mări, eată 
Că Mihu de-o-dată 


Începe pe loc 
A gice cu foc, 
ncepe uşor 
A gice cu dor 
Un cântic duios 
Atiît de frumos, 
Munţii că resunii, 
puii se adunii 
odrii se trezesci, 
Frundile şoptescă, 
Stelele clipescii 
Şi "n cale s'oprescă! 
Ear Ungurii mult 
Cu drag îl ascult, 
Şi Ianuş îndată 
Ca nealtă dată 
Glasu'şi îmblîndesce, 
Mihului grăesce, 
La masă "1 poftesce. 
<Vin' tu, Mihule, 
Vin' voinicule, 
Së benchetuim 
i să veselim, 
dă amîndoi 
Ne-om lupta noi doi.» 
Eï cu toţi s'aduni 
La masă se punii 
Şi benchetuescii 
Şi se veselescii 
Ploscele ciocnescii 
Vesel chiuescii. 
Dar când aŭ sfîrşit 
De benchetuit, 
Masă de-ospătat, 
Vinul de gustat, 
Ianuş Ungurean, 


Mihul Moldovean 
De-o parte se ducii, 
La luptă s'apucii, 
Cruntă-e lupta lor 
Că e pe omor. 

Cine c'a pica, 

Nu s'a mai scula?! 
Ear Ungurii toţi 
Lui lanug nepoți 
Staii de mi-i privescii 
Cum mi se 'mvîrtiesciă, 
Cum mi se smucescit 
Cum mi se trintescii 
Ca doi zmei, ca lei, 
Ca lei paralei. 

Eată, mări, eată 

Că Mihu de-o-dată 
În loc se opresce, 
Pe Ianuş sucesce, 
Sus îl opintesce 

Gios âncă'l isbesce 
Şi în genunchi îl pune 
Şi capu-i răpune. 

Eer Ungurii toţi 
Lui Ianuş nepoți, 
Staii încremeniţi 

De morte 'ngroziţi. 
Mihu mi-i trezesce 
Ş'ast-fel le grăesce : 
«Voi, copiilor, 
Haraminilor ! 

Care s'a afia 

De va rădica 
Buzduganul meii 
Cât este de grei, 
Durduliţa mea 


21 


Cât este de grea 
Şi zealele mele 
Cât îmi sunt de grele, 
Acela să vie 
Cu mine 'n frăţie 
Ca să vitejească 
Numele să-i crâscă,» 
Ungurii se 'ntrecii 
La pămînt se pleci 
Şi "n zadar se 'ncerc! 
Nică unul nu pote 
Să r&dice 'n spate 
Armele culcate 
Cu-aur îmbrăcate 
Cu fer ferecate. 
«Voi, migeilor, 
Haraminilor / 
Codrul mi'l lăsaţi, 
Giugul apucaţi 
Că nu sunteţi voi, 
Nu sunteți ca noi, 
Omeni de mîndiie 
Buni de vitejie, 
Ci ómenï de glótă 
Buni de sapa lată, » 
Şi cum dice 'ndată 
Mihul cel voinic 
Cu degitul mic 
Armele "şi rădică, 
Plécă pe potică 
Cu murgul voios 
Prin codrul frungos. 
a "n urmă-i vuesce 
odrul clocotesce 
De-un mîndru cântic 
Cântic de voinic, 


22 


De-un glas de cobuz 
Dulce la auz, 


De cobuz de os 
Ce sună frumos! 


VII 
TOMA ALIMOŞ 


(Cântec din Bugiacul Basarabiei) 


Departe, frate, departe, 
Departe şi nică pré forte 
Sus, pe gesul Nistrului 
Pe pămîntul Turcului ; 
Colo'n zarea celor culmi, 
La grópa cu cincă ulmi 
Ce resarii dintr'o tulpină, 
Ca, cinci frați de la o mumă, 
Sedea Toma Alimoş, 
Boer din téra de jos ; 
Sedea Toma cel vestit 
Lângă murgu-i pripouit, 
Cu ţeruşul de argint 
Bătut în negru pămînt, 
Şi pe 6rbă cum şedea 
Mîndră masă 'şi întindea 
Şi tot bea şi veselia 
Şi din gură-aşa dicea : 
«Închinare-aş şi n'am cui! 
chinare-aş murgului 
Dar mi-e murgul cam nebun 
Și de fugă numai bun, 
nchinare-aş armelor 
Dar şi ele's lemne seci 
Lemne seci, oțele reci! 
Închina-voiu ulmilor 
U rieşii culmilor 





Că sunt gata se'mi respund& 
Cu frâmet voios de fruude, 
Şi "n văzduh s'or clătina 

Şi mie sor închina? » 
Eată, mari, cum grăia 
Că’n departe audia 

Un nechez ce nechezia, 

Şi se tot apropiea 

Toma 'ncet mi se scula, 
Peste câmpuri se uita 

Şi zăria un hoţorman 
Pe-un cal negru Dobrogâu, 
Un cal sprinten voinicesc... 
Plătia cât un cal Domnesc, 
Hoţomanul nalt, pletos 
Cum e un ştejear frundos 
Era Mane cel spătos 

Cu cojoc mare mitos, 

Cu cojoc întors pe dos, 

Şi cu ghióga nestrujită, 
Numai din topor cioplită. 
El la Toma *'mcet venia 

Şi din gură-aşea-i grăia: 
— Alei! Toma Alimoş 

Boer din ţera de jos, 

Ce ne calcă moşiele 


Şi ne strici feneţile?» 


Boer Toma Alimoş 

Îi da plosca cu vin roş: 
—S5 trăesci, Mane fărtate'! 
Dăţi mănia după spate, 

Ca së bem în giumătate. » 
Manea cu stînga lua, 

Cu drepta se înarma, 
Paloşul din sîn scotea 
Ş'aşa bine ! învîrtea 

Ş'asa bine mi'l chitia, 

Că pe Toma mi'l tăia 

Pe la furca peptului, 

La încinsul briului 
Deasupra buricului 
Unde'i grei voinicului. 
Toma crunt se oțeria... 
Manea "n scări se 'nţepenia 
Dos la fugă şi punea. 
aAlelei ! fecăor de lele! 
Căci răpişi dilele mele! 
De te-aş prinde 'n mâna mea, 
Dile tu n'ai mai avea!» 

Şi cum sta de cuvînta, 
Maţele şi le-aduna, 

În coşuri şi le băga, 

Pe deasupra se "'ncingea 
Şi la murgu-i se ducea 

Şi cu murgu-aşa grăia : 
«—Alelei ! murguleţ mic, 
Alei ! dragul meii voinic 
De-ai putea, la bătrîneţe 
“Cum puteai la tinerețe !» 
Murgul ochi 'şi aprindea, 
Nechezia şi răspundea: 

— Eată c6ma sai pe mine, 
Şi de-acum te ţine bine 


Së 'ţă arăt la bătrineţe 
Ce-am plătit la tinerețe!» 
Toma iute 'ncăleca, 
După Manea se lua 

Şi mereii, mereă striga : 
«Alelei ! mur gulet mic, 
Alei ! murgul mei voinic, 
Aşternete drumului 

Ca şi érba câmpului 

La suflarea vîntului. 
Murgul mic se aşternia, 
Manea 'n lături se zăria, 
Toma turba si răenia: 
«Tăiatu-m'aj tâlhăresce, 
Fugitu-mi-ai mişeleşce. 
De te-a prinde ’ n mâna mea 
Dile tu n'ai maï avea. 
Stăi pe loc să ne "'ntilnim 
Doă vorbe să grăim, 

Doă vorbe oţelite 

Cu paloşile grăite!» 
Mane 'n lături tot îngia 
Eară Toma °l agiungea 
Ş'aşa bine mi'l chitia, 

Că din fugă mi-i tăia 
Ginmătate-a trupului 

Cu trei câste a negrului ! 
Mane "n doă, jos cădea, 
Toma murgului dicea: 
«Alelei ! murguleţ mic, 
Alei ! dragul] meii voinic! 
Ochi'mi se painginesciă, 
Norii sus se învirtesci. 
Te grăbesce-alrgă, fugi 
Şi ca gândul să mă duci 
Colo'n zarea celor culmi 


La gropana cu cincă ulmi, 
Că eŭ murgule-oiu muri 

Pe tine n'oju maï sări! 

Ear când sufletul mi-oiu da, 
Când nu te-oïu maï desmier- 
Din copită să-ţi faci sană [da 


Lângă ulmi să-mi faci o grópă 
Şi cu dinţii së me-apuci, 

În tainiţă së m'arunci. 
Ulmii că s'or clătina, 
Frunda că s'a scutura, 
Trupul că mi-a astupa ! » 


VIII 


MOGOŞ VORNICUL 
(Cântec din Mogoşuia) 


În oraş, la Bucuresci 
Tot să stai şi să privescă 
Pe cei şepte voinicel, 
Mîndri puişoră de zmei, 
6pte frați ca șâpte bradi 
oți de-a lui Mogoş cumnaţi, 
Ei în capul podului 
n fruntea norodului 
Aştepta pe sora lor 
Şi pe mîndru-i soţior, 
Mogoş vornicul bogat 
Ce glumesce ne'ncetat. 
Eï la umbră se culca, 
Bea voios şi ospăta, 
Cu ploscuţa închina, 
De cinci vedre ş'u oca 
Vadra 'Țarigradului, 
Măsura 'mpăratului. 
Ear fratele cel mai mare, 
(Că-i mai mare minte n'are) 
Pe drum ochi'și alerga 
Şi cu glas dogit striga : 
<Zăriți voi te zăresc eŭ? 


Eată vine ca un zmeii, 
Vine Mogoş vornicul, 
Călare pe galbinul.> 
Fraţii toţi mi se scula, 
Peste câmpuri se uita, 

Şi videa. mări, videa 
Cum venia Mogoş venia: 
«Bună dioa şepte fraţi, 
Şépte fraţi ca, şepte bradi ! 
— Bun sosit, frate cumnate, 
Aï venit pe ne-asteptate. 
Dar unde ţi-e soțióra? 

Ce ne-ai făcut soridra ? 
Ori pote c'ai şi uitat 
Către noi că te-ai legat 
Când pe Stanca ne-ai luat 
S'o aduci la frăţiori 

Pe earnă de noă ori 

Că's mai multe sărbători ; 
Pe vară de patru ori, 

Că's mai multe lucrători ? 
— Ba, măi fraţi ei n'am uitat 
Către voi că m'am legat, 


Şi cu Shéðca am plecat 
S'o aduc la desfătat, 
Dar în drumul părăsit 
Turcă, Tătară ne-ai întîlnit, 
Şi pe Stauca mi-aii răpit. 
—Pe Stănenţa ne-ai răpit 
fi tu, Mogoş, aï fugit ? 

u cei furi nu te-ai luptat, 
După ei nu te-ai luat, 
Noă ani se-i tot alungă 
Şi cu mârtea se-i agiungi ? 
Mori dar, câne blăstemat 
Că ţie nu ţi-ai fost dat! 
Ca să fii vrednic cumnat 
Cu-a, Stăncuţei gépte fraţi, 
Şepte fraţi ca şâpte bradi! » 
Şi cu toţii crunt turba 
Paloşile rědica. 
Ear fratele cel mai mare 
(Că-i mai mare miute n'are) 
Paloşul mi'l îuvîrtea, 
În Mogoş îl asvîrlia 
Dar nică că mi'l nimeria. 
Paloşul 'n vînt vijiia, 
De-un zid mare se lovia, 
Şi 'ndârept se întorcea, 
Lângă Mogoş de cădea, 
Şi 'n pămînt se îngropa 
Şi până îu mănunchi intra. 
"Bar fratele cel mai mie 
(Că-i mai mic, e mai voinic) 
Paloşul mi'l îuvîrtea, 
“În Mogeş îl asvîrlea 


` Şi prin inimă ’l giunghia? 


Când de-odată ce videa, 
Ce videa și nu credea? 
Otelégă zugrăvită, 

Pe din untru poleită 

Cu doi-spre-ce telegari 
Telegari cu c6me mari, 

Şi "n telégă sora, lor, 
Înfiorind ca un bujor? 
«Bună dioa, fraţii mei, 
Şepte puişori de zmei ! 
Dar unde văi cumnatul ? 
Ce mi-aţi făcut; bărbatul ? 
—D'am trimis în jad da-a- 
Cu gépte paloşe'n pept, [drept 
Că nu-i vrednic să traiască 
Şi cu noi să se rndâscă, 
Cine ?'n órda | ăgân6scă 
Nu scie să vitejâscă 

Şi nevasta se-zi păzescă ? 
— Vai de mine ! ce-aţi făcut ? 
Vai de voi! n'aţă priceput; 
Cum că Mogoz a glumit 
Când de mine v'a grăit !» 
Bine vorba nu sfirşia, 
Lacrimi din ochi îi eşia, 
Lângă Mogoş ea cădea 

Cu braţele °l coprindea 

ÎL bocea, îl desmierda 
Apoi sufletul şi'l da 

În capătul podului 

În ochii norodului! 


26 


IX 
CANTICUL LUI MIHAlU VITEZUL 


(Cântec păstrat de Stoian Joldea armăşelul) 


Audit-aţi de-un Oltén, Câte lupte aŭ privit, 
De-un Oltân de-un Craiovân | Câte oştă aŭ mistuit 

Ce nw'i pasă de Sultan ? Câte óse-aŭ înălbit 
Audit-aţi de-un vitéz Mulţi ca frundele de brad. 
Care vecinic şâde tréz Ca nisipul de pe vad, 

Cât e țera, la necaz? Ca gemetele din iad ! 


Auglit-aţi de-un Michai 


Spue codrii munţilor 
Ce sare pe şepte cai 


Şi fiarele codrilor 


De strigă Stambulul vai? Care-a, fost nutreţul lor ? 
El e Domnul cel vestit Fost-aii leşuri tătărescă, 
Care ’n lume a venit Şi 'Turcesci şi Ungurescă 
Pe luptat şi biruit. Date-n săbii românescă ! 
Spue riul cel Olten, Alelei ! Michai, Michaï ! 
Spue valul Dunăren Căci de noi milă nu ai 
Şi codrul Călugărân. Së ne scapi de-amar şi vai! 
X. 
ŞALGA 
(Cântec din părţile Dunărei) 

. Sus pe malul Dunărei | Păscută de opt căobani, 
La perd6oa cu câni rei Turma Şalghii cea frumosă 
A Şalgii a vădanei Ca şoimul de inim6să. 


Este-o turmă de cârlani La perdea în miedul nopței 


Nemorit-aii haiducei, 
Nemerit-aii, năvălit-ai, 
Paloşele zinghenit-aii, 

Pe ciobani legatu -mi-aii, 
Dulăi '*mpuşeatu-i-aii. 

Ear pe baciul cel mai mare 
ÎL fereca şi maï tare 

Cu cotele la spinare 

De striga că reii îl doare : 
«Căpitan Caracatucă 
Vătăşel peste haiduci! 
Peste cinci sute şi cincă 
Tot haiducă de cei voinici. 
De-ai fi făcut vr'o dată bine, 
Fă-ţi o milă şi cu mine 
Şi'niă deslégă braţele, 
Reii mă dor sermanele !» 
Căpitanul se "mblindia, 
Braţele-i le slobodia. 
Bară haciul cum scăpa, 
Mâna 'n sînu-şi o băga 
Bucium de aur căta, 

Şi de trei ori buciuma, 
Văile se resuna, 

Frundele se clătina, 
Salga 'n somnu-i l'audia, 
Din somn Șalga se tredia, 
La s6cră-sa, se ducea, 

Şin din gură aşa-i dicea : 
<« Maică, măiculiţa mea ! 
N'audişă tu buciumând 

Şi văile resunând ? 

Nu sciù, maică ciobanii 
Retăcit-aii cărlanii, 

Ori drumul aŭ retăcit, 
Ori haiduci i-ai năvălit 2» 


Baba s6era respundea, : 
«Mergi te culcă fata mea, 
De ciobani nu te 'ngrijia 
C'aşa buciumii ei cu dor 
Când le "i dor de casa lor.» 
S6cra bine nu sfirşia, 

alga ear că audia 

las de bucăum resunând, 
Pân' în suflet resbătând. 
«Hei! copii, copii argaţi ! 
Somnul dulce voi lăsaţi, 
Ş'un cal iute'mi înşăuaţi, 
Puneţi şaita, bărbătesce, 
Să încalec voinicesce.» 
Ea pe cal se arunca, 
Şi spre Dunăre-alerga 
Haulind şi chiuind, 
Buzduganul învârtind. 
Cât haiducii o zăria 
Loc de fugă nu găsia, 
Eară Şalga-i urmăria 
Şi din gură-aşa răcnia : 
«Ban astept” astâpt' asteptă 
Së luptăm la luptă dreptă, 
Căpitan Caracatuci, 
Vătăşel peste haiduci 
Peste cincă sute şi cinci 
Tot haiduci de cei voinici! 
Stăi pe loc să ne'ntilnim 
Doă vorbe să grăim 
Şin arme să ne lovim, 
Că mă giur pe Dunmegdeŭ ! 
Së te "'nvăţ eŭ, fâtul mei, 
Cum se legă ciobanii, 
Cum se pradă cârlanii.» 
Căpitan Caracatucă 


Cetag mare de haiduci 

Se ducea, ducea, ducea, 
Nică capul nu-şi întorcea. 
Şalga-i ici, Şalga-i colea, 
Capul din fugă-ă tăia! 
Capu 'n urmă remânea, 
Trupu "nainte fugia, 
Sângele pîrâii curgea, 
Drumul rog că se făcea! 


Ci-că, mări, de pe-atundi, 
Când vinii cete de haiduci, 
Drumul lor nici că greşescii,. 
Nică că deii mai nimerescii, 
La perdâoa cu câni rei 

A Şalghii a vădanăi, 

De pe malul Dunărei. 


RADU CALOMEIRESCU 


(Cântece din Romanați) 


I 


În oraş la Bucuresci, 

n curți nalte şi Domnesci 
Mîndră masă e întinsă 
Şi de mari boeri coprinsă. 
Dar în mijloc cine șede ? 
Mircea Vodă 'n mijloc géde, 
Şi la drepta lui se vede 
Doi Căplesci şi trei Buzesci 
Zmeiï ţerii Românesci, 
Purtătorii oştilor 
Şi fruntea boerilor. 
Fă toţi bea se veselia 
Şi pe Domn îl fericea, 
Dar când fu despre beţie, 
Despre dalba veselie, 
Eată. nene, că sosia 
Şi la Domn îngenuchia 
Radul din Calomfiresci, 


Zmeul ţării Românesci, 
Cu sluga lui, cu Nedea 
Ce de mic îi tot dedea 
Agiutor bun de putere 
Şi cuvînt de mîngâere. 
«Domnule Măria ta! 
Fie cum oiu cuvînta : 
Îți aduc ţie 'nchinare 
Ca unui frate mai mare, 
Şi "t doresc mereii să fi 
Cu isbîndi şi veselii. 
Dar scii, Dâmne, ori nu sci 
Că Tătarii m'a lovit 
Şi Tătarii mi-a robit 
Copilaşii 
Drăpălaşii 
Măiculiţa, 
Drăguliţa. 
Răi mă dâre inimidra 
De copii, de soţidra 


Dar mă dâre şi mai tare 
De măicuţa ce mě are 
Că-i crestină şi bătrînă 


Ş'a se agiangă-a fi cadînă, 


De rîsul căpcânilor 
Pin casa păgînilor, 
Rogu-te, Măria-ta, 
De vroesci a m'agiuta, 
Dă-mi agiutor pe Buzesci 
Şi pe cei tustrei Căplesci 
Purtătorii oştilor 
ŞI fruntea boerilor !» 
Mihnea Vodă °l asculta 

i din gură cuvînta : 
«Alei! Radule migel ! 
Mai astâptă tu niţel, 
Până ce vom ospăta 
Până ce ne vom culea, 
Până ce ne vom scula 
Së văd ce vis om visa, 
Ş'apoi agiutor ţi-om da !> 
Radu buzele 'şi muşca 
Şi la fașiă se schimba. 
«Së trăescă, Măria ta! 
Ear dacă te-oiu astepta 
Până ce îi ospăta, 
Şi până ce te-i eulca, 
Si până ce te-ă scula 
Să, vedi ce vis îi visa, 
“Tătarii s'or depărta, 
Păgubaş ei mor lăsa !» 


lI 


Radul iute 'neäleca, 
După duşmani se lua 
Cu sluga lui, eu Nedea 


Ce de mic îi tot dedea 
Agiutor bun de putere 
ăi cuvînt de mîngăerr, 
onia el, mereii gonia, 
Gonia, nu mai ostenia, 
Nebâut şi nemâncat, 
De dor mare frământat. 
Când a fost a treia di, 
Pe Tătari el îi zări, 
Atunci Nedea ce grăi : 
«Hei! stăpîne Radule, 
Ascultă-mi poveţile 
C'acum e pe vitejia 
Pe vinceală saŭ robie. 
Tae tu marginele, 
Eŭ st taïu mijl6cele; 
Care-a scăpa de la mine 
SE nu scape de la tine!» 
n Tătari ei se isbia, 
Vîrtej de morte făcea 
Şi tăia, nene, tăia 
Pe Tătari îi risipia 
Şi pe cei robiţi scotea 
Şi pe-a casă-i trimitea. 
Dar pe maivii-sa bătrînă 
N'o găsia 'n csta păgână. 
Radu 'n scări se redica 
Ca vulturul se uita 
Peste câmpii Lăpuşnii, 
Peste câmpi merei pustii, 
Şi cum sta şi cum ochia 
Bată, nene, că zăria 
Un cort mare şi rotat, 
Cât un cort de împerat; 


Şi ?n cort zăria pe-un Mirzae 


Un mirzac de la Bugeac 


Care `n braţele-i strîngea 
O vvestină ce plângea. 
Fulger Radu se făcea 
Ca un fulger se ducea, 
Si la cort se răpedia, 
Pe Mirzac '] retezăa, 

Şi în lance că'l lua, 
Most în câmp îl arunca. 
Apoi vesel purcedea 

Cu măsa şi cu Nedea, 
Ce de mic îi tot dedea 
Agiutor bun de putere 
Şi cuvînt de mîngăere! 


HI 


Eată la mijloc de cale, 
La fontâna dintr’o vale, 
Eată bună 'mpreunare 
Cu cinci voinicei călare, 
Cu Buzescă ai cu Căplescă 
Zeii ţării Românesci ! 
«Noroc bun, şi cale bună! 
Ce vînt d ilce vă adună 
Şi cu mine vă 'mpreună? 
— Noi în cale ti-am eşit 
C'avem dor de hărăţit. 
Şi la harţă vitejéscă 
Şi la giâcă resboiască.» 
Ei la barţă se lua, 
Pe giurămint s'apuca 
Stăpînii se bărăţescă 
Și slugile să-i privâscă! 
ncepea dar de călare 
Harta cea din fuga mare 
Paloşile zinghinind, 
Suliţele învirtind, 


Buzduganele căocnind 

Şi din gură chiuind. 

Când de-odată cei Buzesci 
Şi cu cei tustrei Căplescă 
Peste Radu năvălia, 

Cu cinci lănci îl strepungea; 
Apoi capul îi tăea, 

Pe-o tipsie îl punea 

Şi la Domnul îl ducea 

Şi cu toţi aşa grăia:  [ce! 
«Alei! Dâmne, Dómne Mir- 
Alei! Dâmne mult voinice ! 
Radul de-ar fi mai trăit | 
Scaunul ti-ar fi răpit! 

Bată capn-i, dă'] la corbi, 
Şi copiii lui fă-i robi !» 
Bine vorba nu sfirşia, 

Tată, nene, că venia, 

Sluga vechie, mog Nedea 
Cu mäïcuța Radului 

La scaunul Domnului, 
S'amêndoï îngenunchia, 

i, plângând, maica dicea : 
«Alei! Dâmne, Dâmne Mirce 
Alei! Dómne mult voinice ! 
Pă-mi dreptate, făți dreptate 
Radu că ţi-a fost bun frate, 
Că eŭ, Dâmne, din păcate, 
M'am iubit cu taica, teii 
De-am făcut pe Radul meŭ!» 
Domnul Mircea grei ofta 
Pe bătrîna o scula 
Mâna, drâptă-i săruta 
Şi pe loe dreptute-ă da, 

El boerii aduna 
Şi de mârte-i giudeca. 


31 


Gâdele îi apuca, i pala şi-o redica 
Sus, la scară-i aducea, i capetele sbura, 
Un covor le asternea Sbura pe scări de-a dura 
În genunchi îi tot punea, Când Buzescă peste Căplescă 
Şi mânica, 'şi sufleca, Când Căplesci peste Buzesci. 
XII 
KIRA 


(Cântece din judeţu- Brăila) 


La Brăila 'n vale Sub verde frundar 
Şepte bolozale De crengi de stejar, 
Şi şepte sandale Eată-o copiliţă, 
Descarcă la zambóle Cu albă cofiță; 

Şi "ncarci la stambile, «Kiro, Kirolină, 
Descarcă băcălii Flóre din grădină! 
Şi "ncareii dimerlii Ghelaă tu cu mine 
Tot de grîŭ mărunt Că te-oiu purta bine; 
Şi de arnăut. Bine te-oïŭ purta 
Dar cine descarcă Şi ți-oiu cumpăra 
Şi cine încarcă ? Rochiţă cu zale 
Un arap bogat Lăsată pe şale, 
Negru şi buzat Rochiţă în bolduri 
Cu solzi mari pe cap, Lăsată pe şolduri. 
Cu solzii de crap; Şi Ţaftale mană 

Şi cu buze late De mărgăritari, 
Roșii şi umflate Şi paftale mici 

Şi cu ochi holbaţi Tot de irmilici. 

Şi cu dinţi smalţaţi. Kira tot ridea 
Dar pân’ descărca Şi îi respundea : 
Şi pân’ încărca, «Alei ! arăpilă, 

El ce mai făcea ? Alei ! măi Buzilă ? 
Tot pe mal şedea Unde s'aji aflat 


Şi mânca şi bea Că s'a 'mpreunat 


Corbi cu turturele, 
Şerpi cu floricele, 
Uşi cu căpridre 
Şi nourii cu s6re 2» 
Bară cel arap 
Cu solzi mari pe cap 
Cât o audia 
Se și răpedia, 
În braţe-o lua 

n caic intra 
ţi se depărta 

ătre Sulina. 
Ear fraţii Kirei 
Hoţii Brăilei, 
Şerpii Dunărei, 
La mal alerga, 
Pe Kira striga 

i "m uot mi se da, 

i se cufunda, 

i când se ivia 
În caie săria, 
Şi pe cel arap, 
ÎI da peste cap. 
Apoi se 'ntorcea 

i Kireï gicea : 
«Soră ticălósă ! 
Soră păcătosă, 
Spune la tustrei 
Care mârte vrei ? 
Morte luminată 
Oră întunecată ? 
—Frăţiorii mei! 
Ve giur la tustrei, 
Giur pe Dumnegeii 
Pe sufletul mei! 
Că's nevinovată 


Ca apa curată, 

Ah! drăguţii mei, 
Nu'mi fiţi duşmânei, 
Nu vë 'ntunecaţi, 
Nu vă încruntaţă, 
Că's o biată fată, 
Dei ! nevinovată !» 
Ear fraţii Kirei, 
Hoţii Brăilei, 
Şerpii Dunărei, 

A casă-o ducea. 
Apoi ce făcea ? 

O lega de-un par 
De-un par de stejar 
Şi pe lângă ea 
Vrâscuri aducea. 

Şi ce mai făcea ? 
Trupu-i cătrănia, 
După ce 'l golia, 
Apoi foc îi da 
Ş'ast-fel o mustra : 
«Sor ticăl6să ! 
Soră păcătâsă ! 
Unde s'a aflat 

De s'a 'mpreunat, 
Corbi eu turturele, 
Şerpi cu floricele, 
Urg cu căpridre, 
Şi nouri cu s6re ? 
Ardi în foc nestins, 
De noi tei aprins. 
Şi te fă tăciune 

Şi te fă cărbune 
Cii-arapi de vroescă 
Ca să te iubescă !» 
Focul S'aprindea 


Vrâscurile-ardea, 
Para se suia, 

Kira vai de ea ! 
Gemea gi plângea 
Trupul îi frîngea, 

Şi amar dicea : 

< Frăţiorii mei, 

ME rog la tustreï, 
Faceţi-vă milă 

De-o biată copilă. 
Ah! mă d6re fârte! 
Ah ! mă tem de mórte, 
Fie luminată, 

Fie 'ntunecată ! 

Vai şamar de mine 
Bată mórtea vine, 
Vine, se răpede 

Şi nimeni nu 'mi crede ! 
Măiculiţa mea, 

Ce pedâpsă grea! 
Focul mě cuprinde, 
Carnea mi-o aprinde; 
Maică unde eşti 

De mă părăseşti ? 
Maică mor, ah ! mor 
Şi la tine sbor !» 
Kira tremura, 

În foc se lupta, 


33 


XIII 


Şi amar striga; 
Apoi lin ofta, 
Capul își pleca 
Sufletul îşi da! 
Ear trupu-i ardea, 
Trupu-i se roşia 
Trupu-i se 'negria, 
Carnea sfiriia, 
Osele trăsnia 
Para pîlpfia, 
Fumul se 'nvîrtia, 
Ear când trupul ars 
Cenușă-a, remas, 
Fraţii câte trei 
Şerpii Dunărei, 

sele stringea, 
Cenuşă-alegea 

i "n vînt o svîrlea 

i ast-fel grăia : 
«Ose păcătâse, 
Pulbere de 6se! 
Mânca-v'ar pămîntul 
Si v'ar duce vintul 
Peste noă mări, 
Peste noă ţeri 
În pustiii golit 
Şi nemărginit !» 


VIDRA 
(Cântec de la Mircesci) 


Primblă-mi-se-o cătăniţă, 
Cu doi bani în punguliţă. 
Şi cu doi în buzunari, 


3 


I 
Frundă verde peliniță, 
Pe cel deal pe cea colniţă 


Cu doi-spre-ce lăutari, 

Si cu doi, trei călușei 
ncărcați de gălbinei. 

Ear cu dinsa se afia, 

Tot pe lună se primbla 

Stoân Șoimul, popă vechi, 

Cu potcapul pe urechi, 

Ce s'au lăsat; de popie 

Și de sfinta leturghie 

De sai dat în haiducie. 

El de mijloc o ţinea, 

Lângă peptu-ă o strîngea 

Şi mereii o desmierda 

Şi mereii o săruta, 

Şi lăutarii cânta, 

Câmpii de se resuna. 

Când fu către diminétă, 

Popa, se spăla pe faciă, 

Barbă négră peptina, 

La baltagu-i se 'nchina 

Şi pe Vidra mi-o trezia 

Şi din gură-aşa-i grăia : 

«Ştii tu Vidro ce-am gândit, 

Ştii tu ce m'am socotit ? 

Sufiecă mânice largi 

Şi "mpletesce la colaci. 

Fä colaci mari de doi saci 

Pentru cumnăţei burlacă, 

S'un covrig de un mertie 

Pentru cumnăţel mai mic. 

Apoi haideţi amîndoi 

Cu cotiga cu doi boi 

Peste codri peste munţi, 

La cei socri cam cărunți.» 

u 

Amîndoï la drum pleca, 

Sus, la munte, se urca 


34 


Şi mereŭ boi 'ndemna : 
«Hăi Plevan, hăi Bourean, 
Giuncănaşi de-a lui Stoean.> 
Opintia şi sufla grei, 

Şi cotiga scârţiia, 

Şi calea, se'ngreuia. 

Ear pe când s6rele-i sus, 
Pe când şoimul stă ascuns, 
Pe când umbra e scădută 
Şi se face nevădută, 

Stoén popa se opria 

Si de prâng el poposia, 

În mijlocul codrului 
Unde-i larg voinicului, 

În poéna înflorită 

Cu frundari acoperită 
Unde 6rha se "mpletesce 

Şi "n vîrf se găitănesce, 
Vidra masă că "'ntindea, 

Şi la masă că şedea, 

Cu Sto6n alăturea. 

Ei prândia şi veselia, 

De nime grije n'avea, 

Dar păcatul mi-i păscea, 
Pe Stoén îl zădăria 

Şi Stoén aşa grăia * 
«Oliolio ! m îndruța mea! 
De când eŭ mi te-am luat 
Nici un cântic n'ai cântat. 
Cântă-ţi, mîndro, cântecul, 
Că mi-e drag ca sufletul. 
— Alei! frate, dragul mei! 
Nu mai pofti să cânt eŭ 
Să-ţi cânt cântic haiducese 
Cu viers dulce femeesc, 

Eŭ dacă ţi l'oiu cânta, 
Apele s'or tulbura, 


Bradii mi s'or scutura, 
Munţii mi s'or clătina, 
Văile or răsuna 

Şi pe noi ne-a 'ntîmpina 
Păunaşul codrilor, 

Voinicul voinicilor, 

Iubitul nevestelor, 
Drăgălaşul fetelor. 

— Las' se vie că nu'mi pasă, 
Eŭ că l'oiu pofti la masă 

Şi de-a, maï vré altă hrană 
I-oiu da treï baltagi pomană» 


II 


Puse Vidra a cânta, 
Codrii a se deştepta, 
Apele-a se tulbura, 
Bradii a se scutura, 
Munţii a se clătina 
Văile-a se resuna, 

i de-o dată s'arăta 

Xunaşul codrilor, 
Voinicul voinicilor : 
«Hei! Stoene, bărbărie 
Ce te-ai lăsat de popie 
Şi de sfânta, leturghie 
De te-ai dat în haiducie! 
Ce ne calci poenele ? 
Şi ne pască finețele ? 
—Ce poene, măi Păune ? 
Ce fînaţe, măi nebune ? 
Doar pămîntul nu'i al tă, 
Nici al teŭ nu-i, nici al mei, 
Ci-i tot a lui Dumnedei. 
— Hei, Stoene, bărbărie, 
Vorbă multă sărăcie! 


Dă-mi giuncanii ti drept va- 

Şi îţi cată-apol de semă. [mă 

— Ba, giuncanii nu-ţi daŭ eŭ 

Că mi i-ai dat Dumneg eŭ 

Së mă scâţă de la grei. 

— Dă-mi pe Vidra ta de vamă 

Şi îţi cată-apoi de semă. 

—Ba, pe Vidra nu "ţi-oiu da 

Pân' ce capul sus mi-a sta, 

Că mi-ai dat'o sócra mea 

Ca se ţin casă cu ea. [mă 

— Dămi baltagul tëŭ de va- 

Şi îți cată-apoi de sémä. 

— Bi săţi daŭ baltagul, "ii? 

Vin’ de’l ïé tu, fetul mei, 

De ţi-e sutie“n "'ndrăsneţ 

Cât ță-e glasul de sumeţ !» 
IV 

Eï de brie s'apucară 

Şi la luptă se luară 

Di de vară pân’ în sâră. 

Când în loc mi se 'nvirtăa, 

Când la, vale s'aducea, 

Nică unul nu dov: dia! 

Dar Stoân mereŭ slăbia, 

Briul lui se descingea. 

«Vidro, puiculița mea ! 

Vin’ de-mi strînge briul meii 

Apărate-ar Dumnedei, 

Că-mi slăbesc puterile, 

Mi se duc averile!» 

Eară Vidra mi-i privia 

Ochişori-i strălucia, 

Inimidra-i se bătea 

Şi guriţa-i respundea : 

«Ba, nu, nu bădiţă frate, 


Că v&'i lupta pe dreptate, 
Şi oră care-a, birui 

Eŭ cu dînsul m'oiu iubi.» 
Sto6n popa s'aprindea 

Şi făcea el ce făcea 

Pe Păun că/l aducea, 

Şi 'n pămînt că mi'l isbia, 
Cât pămîntul despica, 
Pân' în briii că mi'l băga. 
Baltagit-apoi redica 

Capul lui Păun sbura; 
Trupul pe brânci se pleca 
Lui Stosn se închina. 

Ear Sto6n se întorcea, 

La Vidra, 'ncet se ducea, 
Se ducea posoinorit, 

De gânduri negre muncit, 
Ca un gérpe otrăvit. 

Vidra nici că se clintia, 
Ochii ‘n ochii lui ţintia, 
Ochii căta bărbătesce 

Şi pătrundea, femeesce. 
Stoén popa mi-i dicea : 
«Vidro fa, nevastă rea! 
Când de morte mă luptam 
Şi pe tine te rugam 

Se vii iute lângă mine (ne, 
Ca s&'mi strîngi brîul mai bi- 
De bărbat nu ţi-a fost milă, 
De păcat nu ţi-a fost silă 
Şi cu glas dulee frăţese 
Dis-ai cuvînt duşmănese : 
Că ori care a birui 

Tu cu dînsul te-i tubi. 
Aşa este Vidro fa? 
—Aşa'i, Stoene, aşa! 


36 


Am dis'o gâneă-o mai die 
Că mi-e drag cine-i voinic 
De se luptă fär’ a cere 
Agiutor de la muiere. [dit ? 
— Scil tu, Vidro, ce-am gân- 
Seii tu ce m'am socotit ? 
Astă vară am cosit 
Vr'ocincă clăi de le-am clădit, 
Patru mi le-am vîrfuit, 
Ear unei vîrf a lipsit, 

Şi mi-am pus în gândul mei 
Së "i fac virf cu capul teii. 
—-Bată capul de mi'l tae 
Ca să'l pui în yîrf la clae 
Şi te 'nvaţă de la mine, 

Ca să mori cum se cuvine !» 
Crunt Stoén se repegia 

Şi capul îi retezia. 

Şi ţiţele-i le tăia 

Şi pe câmp le "'mprăştiea : 
Apoi singur purcedaa, 

La socrii lui se ducea. 

«Hei Stoene, popă vechi 

Cu potcapul pe urechi, 
Unde-i Vidra cca frumósă 
Fata nóstră cra voi6să ? 
—Ei pe Vidra mi-am lăsat 
Îutr'un codru depărtat 
Hotărînd moşiele 

Ş'aşedând momiele 

Cu capul şi țiţele.2 

Bine vorba nu sfirşia, 

Pe loc ceriul s'aprindea 

Şi tei fulgeri repedia, 

Pe Stoen popa 1 lovia, 

În cenuşă '] prefărea! 


XIV 


ROMÂN GRUE GROZOVANUL 
(Cântec din Basarabia) 


I 
Sus, pe câmpul Nistrului 
Sub pólele cerăului, 
La câda lalpeului 
Unde fat zmedicele 
Şi s'adun zerndicele 
Şi s'adapii ledicele. 
Multe's frate, şi mai multe 
Corturi mari, corturi mărun- 
Ear în chiar mijlocul lor [te? 
Nalţă-se-un cort de covor 
Uu cort mare şi rotat 
Poleit şi narămzat, 
Cu ţăruşi d'argint legat, 
Parcă ï cort de împărat! 
Dar înuntru cine gede ? 
Dar în el cine se vede ? 
Ghirai Hanul cel bătrîn, 
Cu hamger bogat la sîn. 
Mulţi Tătari stai împrejiur 
Cu ochi mică ca ochi de ciur, 
Şi stau toți îngenuchieţi 
Pe covor cu perii creţi. 
Ear la uşa cortului 
Sub stejarul mortului 
Este-un biet Român legat 
Legat strîns şi ferecat; 
Ca un mare vinovat, 
Român Grue Grozovanul 


Român Grue Moldovanul 
Care-a sărăcit pe Hanul. 
Doi Tătari ţeapa-i gătescii, 
Doi amar mi'l chinuescit, 
Dar el cântă 'n nepăsare 
Par'că-ar fi la masă mare, 
Şi dă semn de veselie 
Pawcă-ar fi la cununie !.., 
Fată Mirzăciţele 

Şi cu Tătăriţele 

Că la hanul năvălescti 

Şi cu t6te-aşa-i grăescii: 
«Alei ! Dâmne han bătrîn 
Cu hamger bogat la sîn ! 
Fă cu Grue ce vei face 
Sufletulii să ni se "mpace, 
Că de când s'aii rădicat 

Şi 'm bugeac Grue-aii intrat 
Multi Tătază el ţi-ai stricat 
Şi Tătarce-ai veduvit, 
Pete mari aŭ bătrînit, 
Bugeacul l'a pustiit 
Bugeacul pe giumătate 

Şi Crimul a treia parte. 
Ghirai Hanul cel bătrîn 
Trage pala de la sîn 

Şi cu glas crunt de păgân 
Dice lui Grue Român: 
«Alei! Grue viteaz mare! 


Dela mine n'aj ertare, 
Spune 'n calte-adevărat 
Mulţi Tătari tu mi-ai stricat? 
—Alei ! Dómne Han bătrîn 
Lasă cel hamger la sîn 

Că eŭ sunt puiu de Român 
Şi numi pasă de-un păgân 
De-i ertare saii de nu-i 

Tot cu dreptul vréŭ se'ţă spui, 
Că de când m'am rëdicat 

Şi 'm Bugeac eŭ am intrat 
Mulţi Tătari, deii ţi-am stri- 
Şi Tătarce-am văduvit, [cat 
Fete mari am bitrînit 

Şi Bugeac am pustiit 

De bahmeţă Pam sărăcit 
Bugeacul | e giumătate 

Şi Crimul a treia parte, 

Bar Nistrul când Pam trecut 
Pod pe dânsu am făcut 

Ca să duc să car la noi 
Averile de Ia voi. 

Së duc care mocănesci 

Cu copile Mirzăcescă 

Şi cu róbe 'Tătăresci. 

Alei ! Dâmne Han bătrîn, 
Lasă cel hamger la sîn 

Şi mi dă msrte de Român, 
Nuw'mi da mârte de păgân. 
Las së më mărturisesc 

Şi de suflet să'mi grijesc 

La un popă creştinesc 

Care dice din psaltire 

În cea sfiută monastire, 

Că m ut sunt ei vinovat, 
De păcate încărcat; 


C'am curvit cu sora ta 
Ş'am răpit pe fiica ta, 
Ş'am ucis pe frate teii, 
Vitéz mare cât un lei, 
Care-a fost duşmanul mei!» 
Ghirai Hanul cel bătrîn 
Uită hamgerul la sîn, 

Şi cu glasul oţerit 

Pe loc aŭ și poruncit 

La Mîrzaci de cei mai mari 
Şi la cincă-decă de Tătari 
Pe Grue së’l ducă 'ndată 
La cea Monastire naltă ! 


II 


Tătărimea, purcedea 
Şi pe Grue mi'l ducea 
La cel popă creştinese, 
Sfint cu chipul omenesc, 
Care dice din psaltire 

n cea sfintă monastire; 
Dacă videa şi videa 

Grue vreme nu perdea, 
Doă crucă numai făcea, 
«Dâmne agiută!» el dicea 
Bardă 'n mână apuca 
Si'n Tătari se arunca 

Ca un vînt înviforat 
Într'un lan de grîù uscat. 
Aman! eï cu toţi răcnia 
Şi din faţa-ă toţi peria ! 
Dacă videa şi videa 

El în grabă se ducea 
Chiar la grajdiul Hanului 
Hanului Tătarului. 


39 


Când la grajdiu el ce zăria ? 
Un bahmet ce tot săria, 
Un căluţ cam pătrărel, 
Eşia 'n vară cincărel. 

Grue mi'l apropiea, 

Mâna 'n cómă că-i punea 
Şi "n podele "1 asvirlia 

Aşa cal nu-i trebuia! 

Dar colo, cât colo în fund 
Bată-un negru cam rotund 
Care sóre maŭ vădut, 

De când măsa Vaii făcut. 
La el Grue se ducea, 

Mâna 'n c6mă că-i punea 
Din loc nici că mi'l clintăa,! 
Aşa cal îi trebuia. 

El afară mi'l scotea, 
Frumuşel mi'l înșăiia 

Și pe ochi îl săruta 

Şi pe dînsul s'arunca. 

Trei desbinură că mi-i da, 
Scâtei verdi din ochi îi da, 
Şi de-o dată s'arăta 

Chiar la uşa cortului 

Sub stejarul mortului. 
Ghirai Han cât îl videa 
Ofta grei şi mi-i dicea : 

« Alei! Grue, viteaz mare! 
De la mine ai ertare, 

De vrei numai să te prindi 
Negrul meii să nu mi'l vingi, | 
Së nu'l vingi la Ungurean, 
Nică la Ture 'Țarigradean. 
Së nu’l vingi nici la Litean 
Că Liteanu-i om viclean. 

Ci së] vindi la un Român 


Că-i om drept şi bun stăpân 
Şi de mână mai dănos 

Şi de suflet, mai duios. 

El pe negrul de-a avea 

Tot de nunţi mi l'a ţinea. 
Eŭ la dînsul Voiu videa 

Oră la nunţi ori la resboiii 
Când ne-om lupta noi cu voi. 
El că mi La dărui 

Saŭ că i V'oiu cumpăni 

De trei ori cu venetici 
Venetici de câte cinci.» 
Român Grue cam ridea 

Şi din gură răspundea: 

« Altă! mări Han Bătrîn ! 
Ori nu scii că suut Român? 
De's Român, sunt frate bun 
C'oră ce cal viteaz nebun! 
Ear de aï bahmrţi fugari 

Şi de ai voinici Tătari, 
Bahmeţi iuți să mă gonâscă 
Tătari cruntă să îndrăsnâscă 
Dă-le voe, dă-le scire 

După mine să se înşire 

Şi s'alerge së m'agiungă 

Pe câmpia astă lungă, > 


NI 


Ghirai Hanul semn dedea, 
Tătărimea purcedea, 

Pe cel câmp nemirginit 
Cu negară învelit 

Şi cu troscot coperit. 
'Tătărimea, se 'nşira 

Şi fugând se resfira 


Câte unul, unul, unul 
După negruşor nebunul, 
Negrigor fugia, fugia, 
Cum se fuge nu fugia, 
Ci săria tot epuresce 
Ş'alerga tot ogăresce 
"Nechezând tot voinicesce. 
Alei! voi Tătari | ăgâni, 


Vi s'aŭ stins dioa de mâni! 


Eată Grue dă 'napoi 

Şi s'aruncă pintre vol 

Ca un vînt înviforatii 
Întran lan de griă uscat; 
Şi cu negruşor nebunul 
Vă ïé unul câte unul 

Şi din fugă vă cosesce 

Şi vă taie chip sriopesee 
Şi de-aveni vě curăţesce 
ŞI de bólă vé scutesce 

Şi vă lasă `n urma, lui 
Ca momii de-a câmpului ! 


Apoi Grue se pornesce 
Şin Moldova, se ivesce 
Ca unŭ s6re ce 'ncăldesce 
Încăldesce şi rodesce, 


Că multi bine 'n lume face 


Sufletul să şi'] împace. 

Crestinează, 

Şi botează 

Dă de fin 

Câte-un tretin 

Şi de fină 

O tretină. 
Şi cunună fete mari 
Fără grijă de Tătari, 
Şi rădică monastiri 
Pentru timp de năvălit, 
Ear pe negrul sprintenel 
Îl face frate cu el, 
Că Românu-i frate bun 
C'ori ce cal viteaz nebun ! 


XV 


JIANUL 
(Cântec de peste Olt) 


N'aţi audit de-un Jian 
De-un Jian, de un Oltén 
De un hoţ de căpitan 
Care âmblă pin păduri 
Cu doi-spre-dece panduri, 
Cu ghiebe şi cu poturi? 
El ïé miei de la ciobani, 
Awmăsari de la mocani, 
Fără plată, fără bani! 


Şi pândesce la strâmtori 
De despe negustori, 

Şi tot prinde la boeri 
De-i curăţă de averi! 
Toţi de dânsul că fugea, 
Toţi de el se jăluia 

La Domnul, la Caragea, 
Domnul potiră-aduna, 
După hoţ el o mâna 


Jar Jianu "'nțelegând 

Cele ce-i treceaii pin gând 
Se 'ndrumia spre Olt fugând. 
Când la Olt, Oltu-i umflat, 
Că la munte l'a ploiiat : 
«M&i Române, mëï podar? 
Trage podişca de car 

Să mă trecă la cela mal 

Cu vitézul ist de cal. 

Trage podul mai d'a drept 
Pân'nu'ţi punanglonte'n pept, 
Nu'mi fii duşman ci'mi fi frate 
Denu vrei unglonte'n spate.» 
Dar podarul se gândia 

Şi cu lene se 'ntindea. 

Dacă videa şi videa, 

Jian rostul nu'şi perdea. 

El se aruncă în not 

Cu suflet, cu cal, cu tot. 
Calu 'n apă se lupta 

Ear Jianul cuvînta : 

«De cât să mă rog de prost 
Ca să dee podu n rost 

Mai bine cu murgu ’n not 


Că şi el e puiu de Olt. 

De cât së mă căciulese 
Mai bine să haiducesc, 
Hai voinice murguleţ 

Nu mai face părul ereţ, 
Hai la Slatina 'n judeţ, 
Unde gazda ne-om afla 
Ş'amîndoi ne-om resufla !» 
Când la gazdă el sosia, 
Ce videa şi ce audia ? 
Potira gazda, lega 

De Jian o întreba. 

«Hai ear, murgule, hai, 
Hai la munte sus, pe plai, 
Së scăpăm de chiù de vai!» 
Fugea murgul cât fugea 
Dar potira '] agiungea 

Pe Jianu mi'l prindea, 

Şi'1 ducea la Caragea. 
Vai ! sărmanul voinicel ! 
Sărăcuţ, amar de el! 

Căci pe loc mi'l judecară 
Cu lanţuri mi'l încărcară 
Şi "n ocnă mil aruncară. 


XVI 
TUNSUL 


(Cântec haiducesc) 


Vestea 'n ţâră a agiuns 
De un hoţ cu nume Tuns, 
Că pe 'n codri a egit 

De şâse 'ntovarăşit, 

Toți voinici aleşi panduri, 


Ospeţi ageri de păduri, 

Ce se port din crâng în crêng , 
Câţă îl văd, de el se plâng. 
Că nici unde nu gândesci 
Cu dînsul te întîlnesc 


Şi augi dicând cu bine: 
«De unde vii, mëi creştine ? 
Din ce sat, din ce oraş? 
Luat-ai la drum r&vaș 

Së nu pătimesci cevaş ? 

Te giur cu pistolu 'n pept, 
Spune mie tot cu drept 

De ai bani mai multicei 
Dă-mi giumătate din ei, 
Că-ţă daŭ la mână r&vaş 


Së nu rëmâï păgubaş, 

Şi cu vreme de-oiu trăi 
Pân' întrunul ţi-oiu plăti, 
Dar cumva de-0iu muri eŭ 
Ti-ï va plăti Dumnedei !» 
Vai! s&rmanul voinicel ! 
Sărăcuţ, amar de el! 

Căcă păcatul l’a gonit 

Cu mârte Va pedepsit! 


XVII 
CODREANUL 


(Cântec din Bolintin) 


Frunguliţă de dudëŭ ! 
S'ai aflat la Movilăi 
De Codreanul cela rău, 
Că se plimbă pin ponóre, 
Pin potice fără s6re, 
Cu sarică bocsănéscă 
Şi căcăulă ţurcănâscă, 
Nime să nu mi'l cun6scă. 
Mult e mîndru sprintenel 
Cel voinic, cel voinicel! 
Şi tot cată-un căluşel 
Roibuleţ, cu părul creţ 
De-a lui Codrean drăguleţ. 
Mult alârgă s'ostenesce, 
Cal pe gânduri nu găsesce; 
Câţi fugari i s'arăta, 
El de câmă "i apuca, 
Peste tufe "i arunca. 
„Dacâ videa şi videa 

Va 


Că norocul nu'l slujia, 

n baltag se rezema, 
Col&'n vale se lăsa, 
Col&'n vale, la strîmtâre 
Unde trec mocani cu sare. 
Ear în drum cât se punea, 
C'un mocan se întîlnea, 
Şi din gură-aşa-l grăta : 
«Cale bună, m&i Muntene! 
— Mulţumim, frate Codrene, 
— Mă, Mocane frăţidre, 
Nu-ţi e roibul de schimbare ? 
Să-ţi daŭ gheba din spinare 
Şun car mare plin de sare, 
Un car mare cu opt boi 

SE mergi bogat de la noi ? [re, 
—Nu'mi e roibul de schimba- 
Nică 'mi e roibul de vândare, 
Că cu mama roibului 


Plătesc valea Oltului, 

Şi de-aş vinde pe roibul 

Aş plăti Movileul, 

— Alelei ! Mocănaş dragă, 
De mine dorul se l6gă. 

Fă şi tu pe dorul mei 

Că bun e cel Dumnedeŭ ! 
Dă-mi pe roibul drăguleţ, 
Ca să cerc de'i şoimuleţ. 
De-i mi-a plăcea âmbletul 
Eŭ ţi-oiu da şi sufletul.» 
Mocănaşul se fleca, 
Codrenaş încăleca,... 

Trei rugini el îi trăgea, 
Ast-fel roibul meŭ fugia.., 
Văile se limpedia ! 

Se ducea hoţul rîdând, 
Fugea roibul nechezînd 
Ear Mocanul sta plângând 
Şi din gură tot dicând: 
«Alelei ! măi Codrenele! 
Te vedi de pe sprincenele 
Că eşti făcător de rele. 
Vin’ Codrene înapoi 

Dă-mi încalte cei opt boi, 
Câţă-va bani de cheltudlă 
Şi gheba de primindlă. 
—Ba'ţă fă cruce, măi mocan, 
Di c'ai cinstit pe Codrean 
Că de-oiu veni înapoi 

n loc de car cu opt boi 
Ți-olu da niscepumni sgârciţă 
De ţi-or părea, bani găsiţi.» 
Şi S'aii dus, s'aii dus, S'aii dus 
Pân' ce s6rele-aji apus. 


43 


II 


Frungdă verde de alw: ï ; 
Codrenaş cu voe bună 

Se urca în deal la stână, 
Se urca şi chiuïa... 

Toţi ciobanii că fugia ! 
Numai unul rămânea, 
Lângă foc se întindea, 
Bolnăvior că se făcea: 
Codrenaş îl pricepea 

Şi din gură-așa-i dicea : 

« Mâncate-ar lupii cioban ! 
La ce te mai facă viclean, 
Că ţi-oi trage-un eartagan 
De-i sări ca un goldan ! 
Scoa'1 de'mi alege-un cârlan, 
Cârlănaş dela Ispas 
Tinerel, rotund şi gras.» 
El câxlanul şi-l lua, 

La căochine şi-l lega, 

Şi cu roibul ear pleca 

Şi cu roibul se lăsa 

Colo'n vale la Şanta, 

La Şanta, la crişmărâsă, 
Cu ochi mari de puïcă-alésă. 
Bea Codrean, se veselusce, 
Cu Şanta, se drăgostesce; 
Şi de plată nică gândesce, 
Bea, Codroan şi poruncesce, 
Ear crîşmariu "'ngălbinesce 
Şi porunca-i împlinesce, 
«Mă, bădiţă, măi crigmar?! 
Adă-o ploscă de Cotnar 

Şi una de Odobesci 

Dacă vrei să mai trăescă! » 


Ploscele Codrean lua, 

La oblîne le anina, 
Crişmăriţa săruta, 

Si cu roibul ear pleca 

Şi cu roibul se lăsa 
Dea-supra, Copoului, 

Col6 'm rediul Brezului 
Locaşul vitszului. 

El la umbră se punea, 
Cârlanu "'ntreg şi-l frigea, 
Masă mîndră 'şi întindea, 
Și mânca, bea, veselia, 

De potiră nici gândia ! 
Dar potira'l urmăria, 
Potiră arnăuţâscă 

Cu 6rbă vânătorescă, 
Unde-a da să nn greşescă ! 
Codrenaş cât o videa 
Plosca, la gură-aducea, 
Bar potira-i tot; dicea : 
<Dăte, Codrene, legat 

Së nu te ducem stricat. » 
Codrenaş le respudea : 
«Mielu'i gras, ploscuţai grea 
De sunteţi niscaiva fraţi, 
Eată masa şi mâncaţi! >» 
Arnăuţii se isbea, 

Armele de foc scotea 

Şi 'n Codrean le slobogia... 
Peptul lui Codrean săria ! 
Ear el rănile 'şi strîngea, 
Plumbii din carne 'şi scotea, 
Cu ei durda 'şi încărca 

Şi din gură-aşa striga : 
«Alelei ! tâlhari păgâni ! 
Cum o să vă daŭ la câni, 


Că de-atita sunteţi buni ! 
Apoi durda 'şă întindea 
Şi "n plin durda lui pocnia, 
Potiraşii gios cădea, 

În sânge se vîrcolïa. 

Ear Leonti-Arnăutul, 
Înghiţi-Var pămîntul ! 
Nasturi de-argint că scotea 
De'ncărea o şuşanea 

Şi 'n Codrean o slobozia, 
Pe Codrenaş mi'l rănia ! 
Voinicelul mei turba, 

În durdă se rezema, 
Baltagul şi'l rădica, 

În Leonti °l răpedia 

Şi capul îi retezăa. 

Capul de-a dura sărïa, 
Sângele bolborosia, 
Trupul metanii făcea. 
Dar Codreanul tot slăbia, 
Pe genuchi bietul cădea, 
În palme se sprijinia, 

Şi potira mi'l prindea, 
Lega-s'ar mârtea de ea! 


TI 


Frungă verde de măcăeş, | 
Pe Codreanu "1 ducă la Eşi, 
La Domnul la Iieg. 

Şi mil ducii într'un divan 
Unde Domnul cu caftan 

Şi pe cap cu gugiuman 

Sta culcat pe-un buzdugan 
Lâng'un grec ţarigradean. 
«Mii Codrene, voinicele, 
Spune tu Domniei mele, 


Mulți creştini ai omorît 

Cât În ţâră aï hoțit ? 

— Domnule, Măria ta! 
Giur pe maica precista, 

Eŭ creştini nam omorît 
Cât în ţâră-am voinicit, 
Vre-un creştin de'l întîlniam 
Averile-i împărţiam. 

Cu doi cai de’! apucam 
Unu-i dam, unu-i luam. 
Mâna `n pungă de-i băgam, 
Giumătate-o deşertam. 
Unde vedeam săracul, 

Îmi ascundeam baltagul, 
Şi-i dam bani de cheltuială 
Şi haine de priminâlă. 

Ear unde zăriam grecul 
Mult îmi ardea, sufletul 
Pân' ce-i retezam capul! 
În cap mâna că-i puneam 
La pămînt îl aduceam, 
Căpăţina i-o tăiam 

Şi la corbi o giuruiam !» 
Cel grec mîndru, coroiat, 
Ce şedea cu Domma 'n sfat, 
Pe Codrean cât '] auzia, 

La faţă se 'ngălbinia, 

Pe covor îngenuchia 

Şi din gură-aşa grăia : 
«(De-a mai fi Codrean vr'o va- 
Îmi scâte grecii din ţâră) [ră 
Domnule, Măria ia! 

Pe Codreanul nu'l erta 

Că el capul ţi-a mânca 

Si foc tirgului ţi-a da 

Şi pe Dâmna ţi-a fura.» 


45 


Domnul că se spăriea, 
Semn calăului făcea. 

Ear Codreanu priceputul, 
Priceputul şi păţitul, 
Semnul Domnului zăria 
Şi din gură-așa grăia : 
«Domnule, Măria ta! 

Tu pe greci nu asculta, 
Că ei viţa ţi-or scurta 
Grecu-i fiară duşmăn6să 
Grecu-ă limbă venin6să, 
Grecu-ă bólă lipici6să 

Ce pătrunde pân’ la 6să! 
Ear de vrei tu să mor ei, 
Mai lungesce veacul meii 
Se mă 'mpac cu Dumnedeii 
Las’ să më mărturisesc, 
De mórte să më gătesc, 

Și s'ascult slujba cea mare 
in gura popii Macare !» 
Domnul pe gânduri cădea, 

Semn Armaşului făcea, 
Porţile se deschidea, 

Ear Codreanu 'n gândul seii 
Picea : bun e Dumnegei ! 


IV 


Frungă verde de bujor; 
La biserică "m pridvor 
Sta Codreanul frăţior 
Cu butucul de picior. 
Popa slujbele-i cetia, 
De mârte mi-l pregătia,. 
Codrenaş se umilia 

Şi popii, gemând, dicea : 
«Părinte, sfinţia ta ! 


Mai deslegă-mi pe drepta 
S&'mi fac cruce cu dînsa, 
S&'mi fac cruce, să mă 'nchin 
Ca së mor ca un creştin.» 
Popa drâpta-i deslega, 
El în sîn mâna-şi băga 
Dalb de palog că scotea 
De butuc că "1 şi trîntia, 
Şi butucul deschidea ; 
«Alelei ! tâlhari păgâni 
Cum o să vă daŭ la câni 
Că de-atita sunteţi buni!> 
Cum dicea aşa făcea, 
Potira măcelărea 

i la curte se 'ntorcea, 
3 'n glas mare aşa dicea: 
«Domnule, Măria ta! 
Ean deschideţi feréstra, 
SE ne videm fețele 
Se ne augdim vorbele. 
Së scii, Dómne, să scii bine 
Că nu-ă vrednic pentru tine 
Së omori voinici ca mine !» 
Domnul façia şi-aprindea, 
Grecu 'n beciuri s'ascundea, 
Curtenii cu toți săria, 
Pita curţei închidea. 
Codrenaş dacă videa 
Paloşul şi'l zinghenia, 
Şi de-odată chiuïa : 
«Alelei! cal roibuleţ, 
De-a lui Codrean drăguleţ ! 
Unde eşti, voinicule, 


SE'mi mai scapi tu gilele !» 
Tată roibu '1 augia, 

l'ată robul nechezia, 

De la esle se smuncia, 

La glas de stăpîn venia, 
Venia vesel ne'nşăiiat 
Ne'nşăiiat şi ne'nfrînat, 
Sbura vesel pe pămînt 
Narea 'n vînt şi câma 'n vînt; 
Codrenaș se 'nveselia, 

Pe el iute se-asvîrlea 

Pintre glonţuri viii trecea, 
Zid de peatră nalt săria, 

Şi, sărind, aşa dicea : 
«Remâi, Dâmne, pe Domnie, 
Eŭ mă duc în haiducie! 
Remâi, Dâmne, sănătos 


- Că tu vrednic nu mi-ai fost, 


Tlicz, remâi cu bine 
Că nici tu nu eştă de mine 
Şi nici eŭ nu sunt de tine !» 


Scăpatu-mi-aii voinicul ! 
Eŭ me 'nchină cu cânticul, 
Ca codrul cu freametul 
Ca roibul cu âmbletul, 
Roibul sare zid în loc 
Scâte voinicul din foc. 
Codrul frunga'şi îndrsesce 
Pe voinic îl mistuesce. 
Remâneţi în veselie, 

Ca Codreanu ’n haiducie 
Şi "mi faceţi parte şi mie. 


XVIII. 
MEHEDINŢENUL 
(Cântec din Mehedinţi). 


Frungă verde Maghiran, Së mai stringă din păduri 
Voinicel Mehedinţ&n, Cete mîndre de panduri 
Sunt născut pe frungi de fag | Ca s'alunge de la noi 

Ca să fiii la lume drag. Şi pe Greci şi pe ciocoi. 
Şi's scăldat de mic în Olt, Frungă verde păducel 

Së mă fac vitéz de tot, Cine-a merge după el? 
Şi's frecat cu busuioe Un şoiman Mehedinţel 

Së am qile cu noroc. Care scie se chit6acă, 
După ce am mai crescut Rîndurica s'o lovéscă, 
Din ochi maica m'a perdut, | Şi maï scie de călare 
C'am fugit de la părinţi Së se lupte 'n fuga mare, 
Tot în munţi, la Mehedinţi, | Şi mai scie să înóte 

Apoi m'am lăsat în vale Vislind Dunerea din câte. 
Cu trei rînduri de pist6le Aoleo! mă arde focul 
Ş'am agiuns un voinicel Ca să'mi cere şi eŭ norocul, 
Cu inima de oţel. Aoleo! de reŭ, de bine 
Aoleo ! ce foc de dor! Tipă sufletul in mine! 


Veni-va badea Tudor 


XIX 
OLTENUL 

Astă vară am vărat | Sculaţi în doă picădre, 
Colo 'n muntele cel nalt, Rodeţă póla codrului 
Cu luna, cu sórele Së věd matca Oltului. 

i cu căpridrele, Oltule ! pe malul teii 

ă din nascere 's muntân Crâscă-ar 6rbă şi dudeŭ 
Ear din botez sunt oltân. Ca să pască murgul mei. 


Căpridre soridre Oltule! câne spureat, 


Ce vii mare tulburat 

Și cu sânge-amestecat ? 
Aduci plăghii şi butuci 

Şi căpestre de cai murgi 

Şi chiar trupuri de haiduci! 
Oltule! rfii blestemat! 
N'avuși grijă de păcat 
SEmghiță trupui de voinici 
Care-aii haiducit pe-aici? 
Secaţi-ar isvorele 

Şi tote piraele 


Să'ți remâe petrele, 

Să le calce fetele, 

Că tu p'ai ţinut cu noi 
Si te-ai vîndut la ciocoi ! 
Pe-unde-a, trecut luntrea, 
Înalţă-se pulberea, 

C'ai fost reii de Oltenaşi 
S'al fost bun de poteraşi 
Oltenaşi aï înghiţit, 
Poteraşi ai recorit ! 


XX 


VISUL LUI TUDOR VLADIMIRESCU 
(Cântec de peste Olt) 


«Tudor, Tudor, Tudorel, 
Dragul mamii voinicel ! 
De când mama ţi-ai lăsat 
Şi Olteni ţi-ai adunat 

Pe căocoi să-i prindi în ghiară 
Şi s'alungă grecii din țéră, 
Mult la faţă te-ai schimhat 
Şi mi te-ai întunecat! 
Spune, maică, ce te dâre 
Că m'oiu face vrăjitâre 

De alén să te giscânt 

Së calcă vesel pe pămînt, 

— Alei maică! alei dragă ! 
Curând visul mi'l deslegă 
Că scii, maică ? am visat 
Buzduganu-mi fărîmaţ ! 
Sabia-mi cea bună, nouă 
Am visat-o ruptă 'm două; 


Puşca mea ceg ghiutuit: 
Am visat-o rnginită ! 
Maică ! pistolele mele 
Le-am visat fär’ de otele, 
Apoi âncă-am mai vădut 
Şerpe galbin prefăcut 

Ce purta córne de tap 

Şi créstă roşie 'n cap, 

El avea ochiu vîndător, 
Avea, graiu linguşitor 

Şi mă tot ruga mereii 
Së mă duc la cuibul să. 
— Ba, ferescă Dumnedei 
Së nu te duci, fătul nui, 
C'acel şcrpe veninosi 

E vr'un duşman ticălos 
Vre un hoț volintiraş 

Şi la inimă vrăjmaş. 


49 


— Maică, măieuliţa mea, 
Cum să scap de cursă rea ? 
Căci un glas prevestitor 
Îmi tot spune cam së mor. 
— D'ai să mori,drăguţul meii, 
Facă ce a vrea Dumnedei! 


Dar să ssii tu de la mine 
Că-un Român voinic ea tine 
Pân' ce cade, pân’ ce mâre, 
Calcă şerpii în picidre, 

Căci de-un şârpe 'nveninat 
T se 6rtă un păcat! 


XXI 


HORA ŞI 


CLOŞCA 


(Cântec Ardelenesc) 


Hora, Cloşca 's la un loc 
Ş'aii aprins un mare foc 
Şi cântă voios în gioe : 


«Pe cel câmp pustii şi 'ntins 
Arde-un foc de noi aprins. 
Las’ să ardă şi să crâscă 
Că-i țéra Ungurâscă! 
Trageţă hora ca së gioc 

Ia lumina celui foc! 


Unguren, mustâţă lungă! 
Dis-am morţei să te-agiungă 
Dis-am parăi să te ardă, 
Dis-am crucei să te psrdă 
'Trageţi hora ca să gioe 

La lumina celui foc. 


Ungur6n câne turbat! 
Multe 'n lume ţi-am răbdat, | 
Dar venit-aŭ timpul meŭ 


Ca së më rësbun şi eŭ? 
Trageți hora ca să gïoc 
La lumina celui foc. 


Cum răcnesc jivinele! 
Cum s'aprindi slăninele! 
Cum ardă tóte satele 
De-și curăţii păcatele! 
Trageţi hora ca së gioe 
La lumina celui foc. 


M'am suit la munte 'n diori 
Ş'am prins fulgerul din nori 
Şi de sus din înălțime 

L'am isbit în Uugurime! 
Trageţi hora ca să gioc 

La lumina celui foc !2 


Hora, Cloşca la un loc 
Părăsiţi de-a lor noroc 
Ard cântând voios în fos! 


4 


50 


XXII 
STEJARUL ŞI CORNUL 
(Cântec din Moldova) 
«— Frate, frate de stejar ! S&mi facii prăjină la boi ? 
Lasă-mă să tau un par, — Frăţidre Românaş, 
S&'mi fac osie la car. Crânga lungă daţi-o-aş, 
— Frăţidre Romănaş Ca s'o faci arc de resboi 
Voios parul daţi-l'aş S'alungi Leşii de la noi. 
Dac'ai face tu din el Lasă boii frăţidre, 
Busdugan de voinicel, Şi te du la vânătâre, 
Ghi6gă mare nestrugită, CĂ nu-i timp de plugărie, 
Cu pir6ne ţintuită Ci e timp de vitejie. 
Şi cu dânsa de-ai lupta — Codri, codri, mă giur eŭ 
Së aperi moşia ta. Să ucid cu braţul mei 


— Cornule, ce nu te'ndoi, De tot cornul un dugman, 
De-o crângă să te despoi De stejar un căpitan.» 
XXIII 
INELUL ŞI NAFRAMA 
(Cântec din Ardél) 


Cu chip dulce luminos, 


: Cu trup gingaş mlădios, 


Fost'aii, fost un Crăigor Cam e flórea câmpului 
Tinerel, mândru fecior În lumina s6relui. 
Cum e bradul codrilor Tată lui că "i aŭ sosit 
Sus, pe vîrful munţilor. Carte mare de pornit 
De soţie şi-aii luat La tabără de egit. 

O copilă din cel sat, E! în suflet s'a mâhnit; 
Copiliţă Româncuţă, Şi din gură a grăit : 


Toţi vecinilor drăguță; <Draga mea, sufletul mei, 


Ține tu inelul mei. 

Pune'] în degitul tei. 

Când inelŭ-a rugini 

Să scii dragă c'oïŭ muri ! 

— De mă laşi plângând acasă, 
Na'ţi naframa de matasă, 
Pe margini cu aur trasă. 
Aurul cândii s'a topi 

Să seii, frate, oii muri ! 


II 


El pe cal a "mcălecat 

Și pe drum aŭ apucat, 
Mers'aii el pân’ la un loc 
Sau aprins un mare foc. 
În mijlocul codrului, 

La fontâna corbului, 

Mâna ’n sîn el şi-o băga 
La năframă se uiita,... 
Inima-i se despica, ! 
«Dragii mei, ostaşii mei, 
Puişori, viteji de smei ! 
Staţi pe loc de ospătață ` 
Şi la urmă vă culcaţi. 

Eŭ sunt gata de plecat, 
A casă că mi-am uitat 
Paloşul cel rotilat, 

Pe-o masă verde-aruncat.> 
Îndărăpt el a pornit, 

C'un voinic s'aii întâlnit, 
C'un voinic cu calul mic: 
« — Noroc bun, tîner voinie ! 
Ce veste, de unde vii ? 

— Dacă vrei, Dómne, s'o scii, 
De altulu pâte-ar fi bine, 
Dar e răi şamar de tine! 


Tatăl t&ă că s'a sculat, 
Téra "'ntrâgă ne-a călcat 
Pân' ce mîndra, ţi-a, aflat, 
Şi pe dîns'a aruncat 
ntr'un tâù adînc şi lat ! 
—Na, voinice, calul meii 
Së mi'l ducă la tatăl mei. 
De-a 'ntreba unde sunt eŭ, 
Tu să-i spui că eŭ m'am dus 
Pe malul apei, în sus 
Şi că 'n apă m'am svârlit, 
La copila ce-am iubit.» 


III 


Tatăl săi tér’ a sculat, 

Tâu "'ntreg de lati secat 

Şi copiii şi-ait aflat 

A mîndoi îmbrăţişați, 

Amiîndoi senini la fagiă, 

De păréŭ că sunt în vieaţă ; 

Atunci Craiul s'a căit, 

În mătasă i-a 'nvelit, 

Şi ’n biserică i-ai dus 

Şi "n doă racle i-aii pus, 

Racle mîndre "mpărătesci 

Purtând semne latinesci. 

Și pe dînsul l’a zidit 
altar, la resărit, 

Pe ea "n tindă L'asfinţit ! 

Ear din el, frate-a egit 

Un brad verde, cătiuat, 

Pe biserică plecat. 

Şi din ea o viiş6ră 

Înflorită, mlădi6ră, 

Ce din giori şi până `n séră 

Pe biserică s'a "'ntins 


Şi en bradul s'aii coprins! 


Tună, Dómne şi trăsnesce 


'Tună 'n cine despărtesce 


. | Dulcea dragoste 'nfocată 


De-un fecior şi de o fată. 


XXIV 
DOLCA 
(Cântec de la Céhlåŭ) 


Pe câmpul Tinekiei, 
Pe zarele câmpiei 
Rësärit-aŭ florile 
Odată cu giorile. 
N'aii răsărit florile 
Ş'aii dus Costea oile 
De-ai aşedat stînele 
Pe t6te morilele. 
Adi e luni și mâni e marţi, 
Plécă Costea la Galaţi. 

Se ïé sare 

La mióre, 

Si bolovani 

La cârlani, 

Şi tăriţe 

La oiţe, 

Şi glugi mari 

La cei zărari, 

Si opinci 

La cei voiniă. 
Eară Costea cum mergea 
Cu Fulga se înt6lnea, 
Fulga cel cu barba n6gră 
Si cu mintea, neîntrâgă, 
Necăjit şi obosit, 
De trei dile fămingit. 
<Alei ! Fulgo, dragul mei, 


Să faci cum ță-oiii dice eŭ : 
Mergi la stîna mea cu bine 
Se-ţă ei un dar de la mine, 
Trei midre de frigare 
S'âncă ună de căldare 
Ca, se-ţi fie de prângare.» 
Fulga cel cu barba nsgră 
Dar cu mintea neîntregă, 
Sus la stînă se ducea 
e cât le vedea, 

ârduri, cârduri, le rupea, 
Cu botâul le mâna 
În codru la Pandina. 
Ear Costea când se'ntorcea 
Mare pagubă 'şi vedea 
Că lui, mări, nu-i venea, 
Nică laptele la muls6re, 
Nici caşul la închiegătâre, 
Nici urda la ’nvelitóre ! 
Costea mult nu se 'ngâima, 
El dulăii toţi chiema, 
Un caş dulce desvălia, 
Opt-geci de fălii tăia, 
Patru-decă la pui de câni, 
Patru-deci la câni bătrâni. 
Toți în grabă le mânca 
Dar sama nică că şi-o da. 


Când la urma tuturor 
Ean că venia 'ncetişor, 
Schiopătând, schelălăind, 
Laturile cam ţiind, 

Dolca, haita cea bătrînă 
Ce sciea rîndul la stînă. 
Ea, venia, nu prea venia, 

« Dolca fa, Costea "i dicea, 
Unde-mi e averea mea ?» 
Dolca 'ncet schelălăia , 

La pămînt se întindea, 
«Dolca fa, tu egti bătrină 
Tu scii rîndul de la stînă, 
Eŭ pe time te-am grijit, 
Tot cu lapte te-am hrănit. 
Dolcă fa, cum de-ai lăsat, 
Furii stîna de-al prădat 2 
Gemea Dolea, se culca, 
Laba ruptă 'şi arăta : 
«Dolca mea, Dolcuţă fa ! 
Furiï laba ță-aii rănit 
Când la dînşii aï sărit? 
Dacă-mi e;tă tu pricepută, 
Şi nu te-arăţi prefăcută, 
Înainte să apucă 

Şi la furi drept să mă duci, 
Pe urmele oilor 

Prin pajistea florilor.» 
Dolca vesel se scula 
Câmpul de-alung apuca, 
Botul prin érbă vîrînd, 
Urmele tot mirosind. 
Urma-ï i ică, urma-i colea, 
Dolca nică c'o prăpădea, 
Dioa "ntrâgă ea mergea 


si "ndes6ră agiungea 
n codru la Pundiua 
Ce de foc se lumina. 
Când în codru se'ndesia 
Bictul Costea ce zăria ? 
Fulga masă că-si gătia, 
Miei de pele că-i jupia. 
Care prin frigări fiigea, 
Care prin căldări ferbea ! 
«Masă bună veselie !» 
Striga Costea cu mânie. 
Şi Dolca se răpedia 
La Fulga mereŭ bătea, 
Ear Fuiga cum o zără: 
Crunt de spaimă tresăria. 
«Alei Fulgo, barbă négră 
Dar en mintea neîntr égi, 
Când la drum te-am întâlnit 
Ei, mări, ti-am dăruit 
vei midre dı frigare 
Ş âncă nna de căldare, 
Ca să-ţi fie de pr: indare, 
Și tu "n loc de mulţumită, 
a o féră flămîndită, 
Tótă stîna mi-ai “răpit 
Şi pe Dolca mi-ai rănit! 
Stăi măi Fulgo, barbă négră, 
Să te fac cn mintea 'ntregă.> 
Şi cum sta şi'l giudeca, 
Inima i-o despica, 
Și Dolcăï o arunca, 
Eară Dolca nŭ o mâ ca: 
Jnima de vîndător 
E venin otrăvitor! 


54 


XXV 
BOGATUL ŞI SĂRACUL 
(Cântec din Arde!) 


Frunduliţă de dudăii, 
La umbră, la făgădăi, 
Bei săracul şi bogatul, 
Bei stăpînul şi argatul. 
Ear bogatul se mîndria 
Si'n glas mare poruncia : 
«Măi crîgmar, 
Măi făgădar! 
Adă-mi mie vin de-un ban 
Ca să beŭ cu ist serman.» 
Ear săracul că rîdea 
Şi din gură poruncia : 
«Măi crişmar, 
Mäi făgădar! 
Adă-mi mie vin de-un zlot 
Se'l beñ cu bogatul tot! 
— Măi sărace, sărăcilă, 
De ce vrei s&'mi faci în silă ? 
Nu'ţi pune punga cu mine 
Că n'ai cămaşă pe tine, 
Nici nu ai turme de oi, 
Nici coşr cu păpuşoi, 
Nică car mare'n patru boi, 
Ca să poți cinsti cu noi, 
— Măi bogate, bogăţele ! 
Dacă ai averi de-acele, 
Nu'mi scóte ochii vu ele. 
Că averile de frunte 
Sunt ca un isror de munte, 
Astăgi curge şi îneacă, 
Şi măni scade şapoi seacă! 


| De aï turme mari de oi 

Ai şi turme de nevoi, 
Că pe unde's turme blîndi 
Sunt şi lupi mereii flămîngi. 
—Măi sărace, sărăcilă ! 
Pace-mi-aşi de tine milă, 
De n'ai fi tu om pismaş 
Şi la inimă vrăjmaş. 
— Măi bogate, bogăţele ! 
Nu fii duşman gurii mele 
Că nu-ţi vrei nici reii, nică bi- 
N'am ce împărți cu tine. [ue, 
Tu aï care cu opt boi, 
Aï cogér cu păpuşoi, 
Eŭ nn cal bun de nevoi! 
Tu ai bani de vînturat, 
Galbini mulţi de semănat, 
Ei am numai un topor 
Care'mi-e-un bun frăţior, 
Dar ce-aduni tu într'o vară, 
Eŭ adun numa ’ntr’o séră 
Că toporul mi"i vrăjit, 
Cu täïřugul otelit, 

i când el se 'ntórce 'n vînt 
Cad bogatii la pămînt. 

Măi crigmar, 
Mäi făgădar! 

Adă-o vadră de Cotnar 

i de plată n'ai habar, 

ă săracul când cinstesce, 
Varsă sânge şi plătesea !» 


XXVI 


55 


MIORIȚA 


(Cântec din Vrancea), 


Pe-un picior de plaii, 
Pe-o gură de raii, 
Eată vină în cale, 
Se coborii la vale 
'Trei turme de miei 
Cu trei ciobăner. 
Unu-i Moldovan 
Unu-i Ungurean 
pi unu-i Vrancean. 
ar cel Ungurean 
Şi cu cel Vrancean, 
Mări, se vorbiră, 
Ei se sfătuiră 
Pe Lapus de sóre 
Ca së mi'l omâre 
Pe cel Moldovan 
Că-i mai ortoman, 
Ş'are oï mai multe, 
Mîndre şi cornute, 
Şi cai învăţaţi 


Şi câni mai bărbaţă!... 


Dar cea Mioriţă 

Cu lână plăvită 

De trei gile 'ncoace 
Gura nu-i mai tace, 
Erba nu-i mai place, 
« —Mioriţă lae. 

Lae, bucalae, 

De trei dile 'ncoace 
Gura nu'ţi mai tace! 


Ori 6rba nw'ţă place, 
Ori eşti bolnăvidră 
Drăguţă Mi6ră? 
— Drăguţule bace! 
Dăţi oile 'ncoace 
La negru Zevoi, 
Că-i 6rbă de noi 
Şi umbră de voi. 
Stăpâne, stăpâne, 
Îti chiamă g'un câne 
Cel mai bărbătesc 
Şi cel mai frăţesc, 
Că Lapus de sóre 
Vréŭ să mi te-omâre 
Baciul Ungurean 
Şi cu cel Vrancean! 
— Oiţă bîrsană, 
De eşti năsdrăvană 
Şi de-a fi së mor 
În câmp de mohor, 
Së spui lui Vrancean 
Şi lui Ungurean 

a să mă îngrâpe 
Aice pe-apr6pe 
În strunga, de oi, 
Së fiù tot cu voi; 
În dosul stîniă 
S&'mi aud cânii. 
Aste să le spui, 
Ear la cap s&'mi pui 


Fluerag de fag, 
Mult gice cu drag! 
Flueraş de os, 
Mult qice duios! 
Fluerag de soc, 
Mult dice cu foc? 
Vîntul când a bate 
Prin ele-a resbate 
'oile s'or strînge 
Pe mine m'or plânge 
Cu lacrimi de sânge! 
Iar tu de omor 
Să nu le spui lor. 
Să le spui curat 
Că m'am însurat 
Cii-o mândră Crăâsă, 
A lume mir6să; 
Că la nunta mea 
Aŭ căgut o stea; 
S6rele şi luna 
Mi-a ţinut cununa. 
Bradi şi păltinaşi 
-am avut nuntaşi, 
Preoţi, munţii mari, 
Paseri, lăutari, 
Păserele mii, 
Şi stele făclii! 
Jar dacă-i zări 
Dacă-i întâlni 
Mâicuţă bătrină, 
Cu briul de lână, 
Din ochi lăcrimând, 


56 


Pe câmpi alergând, 
Pe toţi întrebând 
Şi la toţi gicând : 
Cine-aŭ cunoscut; 
Cine "mi-ai vădut 
Mîndru ciobănel 
Tras printi”un inel? 
Fețigóra lui 
Spuma laptelui; 
Mustecióra lui 
Spicul grâului; 
Perigorul lui 
Pâna, corbului; 
Ochişorii lui 
Mura câmpului t... 
Tu, Midra mea, 
Së te 'nduri de ea 
i-ï spune curat 
ă m'am însurat 
Ci-o fată de Craii 
Pe-o gură de rail. 
Ear la cea măicuţă 
Să nu spui, drăguță, 
Că la nunta, mea 
A cădut o stea, 
C'am avut nuntaşi 


. Bradi şi păltinaşi, 


Preoţi, munţii marí, 
Paseri lăutari, 
Păserele mii 

Şi stele făclii! 


57 


XXVII 


PLUGUL 
(Colindă) 


Aho, aho, copii argaţi, 
Stați puțin şi nu mânați, 
Lângă boi v'alăturați 
Şi cuvântul mi-ascultaţi : 
Sa sculat mai an 
Bădica Troian 
S'a îucălecat 
Pe-un cal învăţat, 
Cu nume de Graur 
Cu gaoa de aur, 
Cu frâii de mătasă 
Cât viţa de grósă. 
Şi "n scări el s'a rădicat, 
Peste câmpuri s'a uitat 
Ca s'alegă-un loc curat 
De arat şi semănat. 
îi curând s'a apucat 
âmpul neted de arat 
In lungiş 
Şi "n curmeziş, 
Sa apucat într'o gioi 


C'un plug cu doisprece boi , 


Boi bouerei. 

În c6dă cudalbei 

În frunte ţintaţei; 
Mânaţi, copii, hei, hei ! 


Dioa tâtă a lucrat, 
Brazdă négră-a resturnat, 
Şi pin brazde-a semănat 


Grîù mărunt şi gri de vară 


Dee Domnul să răsară ! 
Mânaţi, măi, hăi, hăi! 


Şi cât lucrul a sfîrşit 
Eată, mări, s'a stîrnit 
Un vînt mare pre pământ 
Şi ploi multe după vînt, 
Pământul de-a răcorit 

Şi sămînţa-a încolţit. 
Mânaţi, copii, hi, hăi! 


La lună, la septemâna, 

i âmplea cu apă mâna, 
Şi se duse ca se vadă 
Dei-a dat Dumnegei râdă. 
Şi de-i griul resărit. 

Şi de-i spicul aurit. 
Era 'n spic ca vrabia, 
Era "n paiu ca trestia ! 
Mânaţi, măi, hăi, hăi! 


Troian Yute s'a întors 
Şi din grajd pe loc a scos 
Un alt cal mai năsdrăvan 
Cum îi place ui Troian 
Negru ca corbul 
Îute ca focul 
De nu'l prinde locul. 
Cu potedve de argint, 


Ce sunt spornici la fugit, 
Mânaţi, copii, hăi, hăi! 


El voios a, 'ncălecat, 
La Teghina-a apucat, 
Şi oţel a cumpărat, 

Ca së facă săcari mari, 
Pentru săcerători tari, 
Şi së facă săceri mici 
Pentru copilaşt voinici. 
Ş'altele mai mărunţele 
Cu mărunchi de floricele 
Pentru fete tinerele 

Şi neveste ochişele. 
Mânaţi, măi, hăă, hăi! 


S'a strîns fine 
Şi vecine 
Şi toţi finiï 
Şi vecinii 
Şi vo trei babe bătrine, 
Care ştiii rîndul la pâne, 
Şi pe câmp i-a, dus, 
Şi pe toţi i a pus, 
La lucrul pământului, 
În reedrea vîntului. 
Mâuaţi, copii, hâi, hăi! 


Ei cu stînga apuca 

Şi cu drepta săcera. 

Si pin lan înainta, 

De părea că înota. 
Alţii "n urma lor lega, 
Snopuri nalte aduna, 
Şi clăi mîndre redica 


58 


Ce la sóre se usca, 
Mânaţi, măi, hăi, hăi! 


Apoi carele "'ncărea, 
Şi pe tóte le căra 
Și djiredi naltă dura, 
n capul pământului 
În sterita vîntului. 
Apoi aria 'şi făcea, 
Şi din grajdiii mai aducea 
Dece epe 
Tot sirepe. 
Şi de par că le lega, 
Şi pe tâte le mâna 
mpregiurul parului 
De-asupra, faţăarului, 
Mânaţi, măi, hăi, băi! 


Epele mereii fugea, 
Funia se tot strîngea 
De par iute agïungea ! 
Şi grîul se triera, 

i flecăi îl vîntura, 

imerha scutura, 
Harabale încărca 

i la m6ră le pleca, 
Mânaţi, copii, hăi, băi! 


Eară hóta cea de móră 
Când v&du atite cară 
Încăreate cu povoră, 
Puse c6da pe spinare 
Şi plecă în fuga mare 
La, cea luncă de scăpare 
Lunca, mare, 
Frungdă n'are; 


Lunca mică 
Frunda-i pică. 
Ear morariul, meşter « 
Zăria móra pin cătun, 
Şi "'şi lua cojoc miţos 
Şi mil îmbrăcâ pe dos. 
Şi "şi luă căocanu ’n brîù, 
Şi maï luă şi un frîù. 
Apoi iute alerga 
Móra cu fiîii-o lega 
S'o apuca, de călcâiii 
De-o punea pe căpătâiu 
Şi "i da cu căocanu "n gele 
De-o aşeda pe măsele. 
Mânaţi, măi, băi, hăi! 


El o lua de lăptoe 
Ş'o da ear în vad, la loc. 
i turna deasupra "n coş 
rîii mărunţel de cel rog. 
Grîul s'aşeda pe vatră 
Şi din coş cădea sub petră. 
De sub pétră în covată 
Curgea făină curată, 
Mânaţi, copii, hăă, häi ! 


Troian mult se bucura 
Deciuială morii da, 
Pe morarit îl dăruia, 
Apoi călare suia i 
Si voios se înturna 

Cu flecăii ce mâna. 
Ear boii se opintia 

Şi roţile scârțiia, 
Mânaţi, măi, băi, häi! 


Eată mîndra giupânâsă, 
Dochiana cea frumâsă 
Caudia tocmai din casă 
Chiotul fiecăilor 
Scîrţiitul carelor'; 
4 ’n cămară că mergea 
i din cui îşi alegea 
Sitä mare şi cam désă 
Tot cu pînza de mătasă. 
Sufleca ea mănici albe, 
Ş'arăta braţele dalbe, 
Şi cernia, mări, cernia, 
Nins6rea se asternia. 
Pe sus tobele bătea 
Negurile gios cădea, 
Mânaţi, măi, hăi, hăi! 


Apoi mama plămădi: 
Ş'o lăsa până dospia; 
Apoi colaci învîrtia, 
Pe lopată mii culca 

i ?n coptor îi arunca! 
Apoi eară cu lopata 
Rumeni fi scotea şi gata. 
Atuncă ea 'mpărția vr'o cinci 
La flecăil cei voinici. 
Şi "'mpărţia trei colăcei 
La, copiii mititei, 
Eară mîndrului bărbat 
Îi dedea un sărutat ! 
Mânaţi, măi, hăi, băi! 


Cum a dat Dumnedeii, an, 
Holde mînăre lui Troian, 
Ast-fel së dea şi la voi, 
Ca s'avem parte şi noi. 


SE vă fie casa, casă 
Së ve fie masa, masă! 
Tot cu mesele întinse 
Şi cu feţele aprinse, 
Tot cu casele grijite, 
Cu buni 6speţi locuite, 
Şi la anul să trăiţi, 
Së vă găsim înfloriță 
Ca merii 
Ca perii 
În mijlocul verii. 
Mânaţi, măi, hăi, hăi! 


De urat, am mai ura 
Dar ne "i că vom însera, 
Pe la curtea dumnsvâstră 
Departe de casa n6stră, 
Dumnâv6stră aveţi parte 
De curți nalte, luminate, 


Vărnite, şindrilite, 

Şi cu feresti stecluite. 
Noi avem bordee mici 
Bune de plugari voinici, 
Veltucite şi lipite 

Şi cu stuh acoperite. 
Dar câte pae 's la noi 
Atiîţi bani fie la voi! 

De urat am mai ura 
Dar ne "i că vom insera 
Şi avem a trece 'n cale 
O dumbravă rea din vale. 
Unde suntii fete nebune 
Ce asvîrlă cu alune 

Şi se légă de feciori 

Ca albinele de flori, 

Și le 'neurci cărările 


Tot cu dismierdările!.. . 


XXVIII 


CÂNTECE D'ALE PANDURILOR 


A dat bunul Dumnedeŭ 
Së umble şi plugul mei! 
Së trag brasda Dracului 
La ușa bogatului : 

Uă brăsduţă d'ale sfinte, 
Să ţie ciocoiul minte; 
SE a unc un semănat 
Cu sânge negru udat, 
Semănat, de Poteraşi 

Së răsaie Românași. 


"Mi am vândut şi cămășidră 
Ca să-mi cumpăr săbidră. 
Pluguleţul meŭ nebun, 
Cum te prefăcuşi în tun! 
Vegi aşa mai poţi arra, 

Să mă scapi de angara! 


Nu mai plânge, Măriuţă, 
Vegi de Ion şi de căsuţă, 
i de bietele cọpile, 
'am ajuns în bune qile. 


Să nu plângeţi mârtea mea, 
Că- Ja téră piagă rea. 

Uite, mergem să arăm, 
Telina să despicăm; 

Noi avem să semănăm, 

Voi aveţi să ne urmaţi, 
Insutit să secerați. 

Nu plângeţi, nu vă 'ntristaţă, 
Domnul Tudor e cu noi, 
Dumnedeii fie cu voi. 


Daţi, pandurilor voinică, 


61 


Nu fiți la suflete mică; 
Daţi cu fiintele, "mpuşeaţi, 
Din robie vă scăpați! 

Daţi cu puscile "n ciocoi, 
Că eï v'aŭ mâncat pe voi; 
Şi vaŭ adus într'o stare, 
De sunteți lumii de jale. 


Frungă verde de Molotru, 
Când sosi Tudor la Motru, 
Ciocoii trecură Oltu, 

Şi se 'necară cu totu. 


DOSITEIU 


Mitropolitul Moldaviei (1668—1674 şi de la 1676-1690) 


DIN PSALTIRIA ÎN VIERSURI (TIPĂRITĂ LA 1673.) 


Psalmul 46, 


Limbele să salte, 
Cu cântece nalte, 

Să strige'n tărie 
Glas de bucurie, 
Lăudând pre Domnul 
Së cănte tot omul, 
Domnul este tare, 
Este 'mpărat mare 
Preste tot pământul, 
Şi-şi ţine cuvântul. 
Supusu:ne-aii glóte, 
Şi limbele tâte, 

De ni-e sub picidre 


Limbi de pre sub sóre. 


Alesu-gi-aii şie 
Parte de moșie, 
Tara cea dorită 
Carea-i giuruită 
Lui Iacob iubitul, 
Ce-i ţine cuvântul 


Mila să-şi arate, 

Cea, de bunătate 

Spre noi ticăloşii, 

Pre cum ne spun moşii. 
Pre vîrfuri de munte. 
S'aud glasuri multe 
De bucine mare 

Cu naltă strigare: 

Că s'aii suit Domnul, 
S&'1 vadă tot omul. 
Cântaţ în lăute, 

În zicături multe, 
Cântaţi pre 'mpăratul, 
Că nu-i ca dânsu. altul, 
Së domnească ’n lume 
Cu sântul săit nume. 
Cântaţi să 'nţelegă 
Preste lumea largă, 
Că Dumnedeii pâte 
Pre limbi preste tóte, 
De le înblânzeşte, 

Şi le 'mpărăţeşte. 


Scaunul de pază 
Unde va să şză 
Domnul de'n dirâpta, 
Së 'mpărţescă plata, 
Pre boiari, pre glóte 
Pre limbele tóte. 

Şi cine se 'nalță, 
Din fire semţă, 

I-a vedea, tot omul, 


Qum i-a certa Domnul. 


Psalmul 52, 


Dâmne ! mă spăseşte 
Cu sântul tăi nume, 
Fă-mi judeţi pe lume, 
Şi 'ntreg mă fereşte, 
Cu a ta putere. 

Grijă când am multă, 
Tu dâmne-mi ascultă 
Ruga de'n tăcere, 

Că să ridicară 
Asupra-mă păgânii 

ŞI cu toţi străinii, 

De mă "npresurară. 
Şi nu-ţă sciii de frică, 
Când sântul t&it nume, 
Ce-i vestit în lume. 
'L iaŭ într'o nemică. 
Ce mie mi-i vântă 
Domnul, sufieteşte 
De sunt şi trupeşte 
Întreg fără smîntă. 
Cine mi-s cu scârbă 
Le va veni rul, 

De'n tot de-adevărul 
Şi le-a cădEn gârbă. 


Veste preste lume 
Dâmne îţi voi face, 
Cu jărtfe de pace 
Sântului tăi nume ; 
Că mi-i cu ferice, 
Când tu mă vei scâte 
De'n scârbele tâte, 
Să n'aibă s&'mi strice. 
Pismaşii să-mi cate, 
Şi 'ntr'a lor cădere, 
Stând fără scădere, 
Să-i vădii de departe. 


Psalmul 48. 


Ascultati acestea tóte 
Noróde, neamuri, şi glóte 
Să-mi întelégä cuvântul 
Omul de pre tot pământul : 
Bogătaşii de'mpreună 

Cu mişeii când s'adună ; 

SE nu spuiii de 'ntelepciune 
Cu "nţeles de 'nvăţuri bune. 
Şi audul să vă tindeţi, 
Pildele să le deprindeți, 
S'ascultaţi fără de price, 

Së 'nţelegeţi, ce voi dice: 

Să te temt de cumplită, 

Së nu'ţi dea de călciiiismântă; 
Cella, ce ai bogăţie, 

Së nu stai în sumeţie, 

Nică s'aibi nădejde ’n frate, 
Saii în om la greutate. 

Şi cu ce schimb va da omul, 
Së se schimbe de la Domnul. 
Cu preţii de răscumpărare 
Suflatului de pierzare ? 


Fi-va truda ne'ncetată, 

Că la fad nu va fi plată, 

Acolo n'a vedea morte. 

Së gândâscă, că-l va scóte. 

Că măestrul încă more, 

Ca tot omul de sub sâre; 

Şi nebunul cu buiacul 

Vor peri de pre tot veacul 

Şi-arerea de dânşi rămîne, 

De o ïaŭ rude străine, 

Cât se vor scóte de'n casă, 

Numele li s'a uita-se; 

Li s'a uitâ şi mormântul. 

Cât i-a 'mpresura pământul... 

Ceia ce nu-şi fac pre lume 

De bunătăţi s'aibă nume 

Ce folos este de cinste 

Omului fără de minte 

Ce-mi dă firea omenéscă 

Pre fire dobitocâscă ? 

De merge fără sfieală 

Pre calea cea de smintâlă? 

Nu cun6sce, că-l va duce, 

Desmerdăciunea cea dulce 

De va da ca oaen `n râpă, 

Şi mârtea-l va sorbi 'n pripă? 

Eară direpţii, dând pază, 

Vor privi, cum duc së pârză 

Pre păcătos şi buiacul, 

Să-şi petrecă 'n iad tot vâcul. 

De la slavă să se rază 

și cinstea tótă să-şi pearză. 
e më rog Dumnezeii sânte 

Să-mi iai sufletul aminte, 

Şi să mă cuprinză cu milă, 

Së nu-mi facă rul silă ; 


Bară tu oame mişele, 

Së nu dai de gânduri rele, 
Când vezi pre păgân că creşte 
Şi casa lui se lăţeşte ; 

Că d6că móre, el piere, 

Cu slava lui cu avere; 

Cu dâns' nemică nu duce 
De'ntr'averea, lui cea dulce. 
Că 'ntr' acâstă lume 'n viéță 
T~“ sufletul în dulceaţă, 

Şi cine i se'mbunează, 

I- drag pre-acella să-l vază 
Cine-i spune 'n direptate, 
De-acela fuge departe. 

Că-ă deprins pre cale largă 
Cătră perire de-aleargă. 

Şi se trage pre moşie 

La 'ntunerec de vecie, 

Ce folos este de cinste 
Omului fără de minte, 
Ce-şi dă firea omenaescă 

Pe fire dobitocească? 


Psalmul 186, 


La apa Vavilonului 

Jălind de țéra Domnului; 
Acolo şădum şi plânsem, 
La vor6vă, ce ne strînse, 
Şi en inimă amară 

Prin Sion şi pentru țară 
Aducându-ne aminte, 
Plângém cu lacrimi ferbinte, 
Şi bucine ferecate 

Lăsăm pre'n sălci aninate ; 
Că acolo ne 'ntrebară 
Aceia ce ne prădară, 


65 


Së le zicem viers de carte În pomene 'n zile bune, 
Într acea străinătate Së nu uiţi tu Dâmoe sânte 
Că'n sânt muntele Sionul, De Edom, ce-ait dis cuvinte 
Cântări,cecântăm la Domnul | Sânte-i cetăţi împotrivă, 

Ce nu ni se da 'ndemână Cu răi de'n gură sglobivă: 
A cânta 'n téră străină. Răsăpiţi zidur! înalte 

De te-aşiti uita ţeră sântă, | Deşertaţi de bunătate ! 
Atuncea s&-mi viă smântă, | Tu fată Vavilonescă, 


Şi direapta mea, să uite Râul va să te plănâscă, 
A schimba viers în lăute, Va fi şi-acella ferice, 
Şi së mi se priuză limba Ce-ţi va veni, să te strice; 


De gingini,jălindu-mi scîrba, | Că ti-se va 'ntórce darul, 
De te-agiŭ mai puts uita-te | Cum ne 'nchinitu cu paharul, 
Terusalime, cetate ! Când coconii tăi de ziduri, 
"Nainte de nu te-aşii pune ! Vor sdrobi ca nişte hârburi, 


Psalmul 54, 


Ascultă-mi ruga, Dumnezăii sânte, 
i nu mă trece, ce-mi ïa aminte! 
ă-mi feci rea voe pentru grea ură 
De sunt cu spaimă 'n cugetătură. 
Şi më ia grijă pentru strigare, 
Ce-mi fac pismaşii cu supărare. 
Cu păcătoşii, ce se 'nvitară, 
Pentru să-mi facă vestea rea 'n ţară, 
Şi cu urgie de m&ntărită, 
Cât mi-i de dânși. inima 'n smântă, 
De mă aduce către grea 6ră 
Spre frica morţii, de më "'mpresdră, 
Gróză cutremur de mă 'ntuneceză, 
Pirea-mi nu pote să stea, să vază, 
Dis'am în mine: de-ar fi putinţă, 
De. aşii avea aripi de porumbiţă, 
C'aşiii sbura lesne, m'aşiit depărta-mă, 
La păduri dese, unde nu-i tâmă. 


66 


Dumnzeii sânte te-aşii aştepta-te, 
La loc de grijă ca să-mi ţâni parte. 
Necă-le Domne, şi le 'mparţi limba, 
Së se scurteze de'n oraşii scîrba, 

Së nu mai îmble să leşiuâscă, 

Pe subt zăbrele să căpu6scă ; 
Intindând laturi în drum cu nadă, 
Fără ce "'nş6lă şi scornese sfadă, 

Că de pismaşul nu mi-ar fi jele, 
Ce-ar ocărâ-ne cu ocări grele, 

Că m'aşi ascunde de la trăsură, 

A om năprasriic, ce mi-i cu ură 

Ce mi-i mai jale şi mai grea trudă 
Când îmi pismesce om, ce mi-i rudă, 
Carele-mi scie voea şi gândul, 

La masă şade cu mine ’n rîndul, 

Şi "n serbătâre merge 'mpreună 

La casa sântă "n soţie bună. 

Unii c'acestia de-ar veni mârtea, 
Să-i concenscă cu tótă s6rtea, 

De vii cu totul iadul să-i sârbă, 

Së nu mai fiă cu lumea "n h6rhă, 

Şi a lor case pustii să şeză. 

Ce-ai fapt în lume, răul să-şi vadă. 
Eŭ cătră Domnul strig, cânt am t6mă, 
Domnul m'ascultă când sunt pre sâmă, 
Séra şi-amedă-di şi deminsţă 

Grăesc la Domnul fără de grsţă; 

Că mă aude, şi mă va sóte, 

Şi voii fi `n pace de toți, de glóte. 
Că eï cu mulţii vin, cu grea g6nă, 
Şi ce `nvitéză să mă ia 'n î6nă. 
Augă-i Domnul, şi să-i smerescă ; 
Cela ce-i vecinic, së le plătâscă ! 

Şi eï să n'aibă cu ce se scâte, 

Să se plătescă de cătră morte. 


67 


Căce n'avură spre Domnul tâmă : 
Le-a da certare fără semă. 
Domnul şi-a'ntinde mâna să-i pergă, 
Căce nu vrură cuvântul să-i crâdă; 
Ce se spurcară cu jurământul, * 

Şi nu-şi ţinură întreg cuvântul. 

Se despărţiră de dâns' cu grâţă, 
Ca să nu-i cate în sânta față. 
Inima "'ntr'unii nu se potâle, 
Grăesc de'n gură cuvinte góle, 
De-ţă par ca untul de unsurâse ; 
Ele-s ca lancea de sâmcel6se. 
Eară tu 6me nu-ă fi cu lipsă, 

De-i fi spre Domnul cu mintea tinsă. 
Că-ţi va da hrană şi te-a griji-te, 
Şi de gâlcâvă 'n veci te-a feri-te. 
Eară pismaşii vor da 'n genune, 
Urniţi de Domnul în putrejune. 
Omeniă cei crunț nu-şi vor petrece 
Dilele vieţii, ce `n sârg s'or trece. 
Eară eŭ Dâmne te am nădejde, 

Şi stâncă tare fără primejde. 


Psalmul 8. 


D6mne, Domnul nostru, cum ţi-ai făcut nume, 
De se minuneză ’n tâte părți de lume, 

Că pre'n tâte ceriuri tu dai cuviinţă, 

Sugarii de'n braţe-ţi cântă cu credință, 

Când vii să cerc iadul, së legi pre vrăşmaşul, 
Să-i culegi dobânda, să-i restorni sălaşiul, 
Vădiu, că-i făcut ceriul de mânele tale, 

Cu tâtă pod6ba, şi-i pornit cu cale. 

Aï tocmit şi luna să crâscă să scază, 

S&-şi ia de la sâre lucre cu rază. 

Stele luminate, ce lucesc pre nópte, 

De daŭ cuviinţă, tu le-ai urdit tote. 


68 


Ce póte fi omul de-l aduci aminte, 

De cerci pentru dânsul folosul nainte, 

Sâii fiiul său dară, ce ţi-i cu credinţă. 
Puțin nu: de-a tocma cu ângeri 'n slavă, 
I-a "'ntrece cu cinstea fără de zăbavă. 

Mare cuviinţă, i-ai dat si cunună, 

Së dea 'nvăţătură cu tocmslă bună. 

L'ai pusu-l mii mare : t6te să-l asculte, 
Câte sunt pe lume, cuvînt să nu-i mute. 
Şi i-ai supus tóte sub a lui picióre 

Oile şi boii şi tot de subt sóre : 

Dobitoc sălbatec de câmp şi de luncă 
Jigănii sirepe, ce strică şi-apucă ; 

Paserile tóte, ce sunt sburătore, 

De vânt şi de apă ce-s înotătore; 

Pre chiţii cei prea mari, pe tot fel de peşte 
Şi tot ce-i în mare, el oblăduește. 

D6mne. Domnul nostru, cum ti-ai făcut nume, 
De se minunsză "n tóte părţi de lume! 


Psalmul 55. 


De'ntr'a ta mare "'ndnrare, mă rog Dâmne sânte! 
Să-mi fii mie cu priinţă, să mě ini aminte! 

Şi să nu laşi tótă diua om, ce mi-i cu scârbă, 

Së mă lupte, să strovşâscă, să se puiă 'n gârbă. 
Sunt cu mulţii strânşi asupră-mi s& mă dea de râpă, 
Şi se bat, de la nălţime să më surpe 'n pripă, 

Ce tu Dâmne-mi eşti nădejde şi diua n'am témäă : 
De Dumnedei mi-i vorbva, şi m'oiii lăuda-mă. 

Pre Dumnedei: mi-i nedejdea, și nu mă ia frică, 

De rëŭ ce mi-ar face omul, nu gândesc nemică. 
Mi-se strâmbă tótă diua, şi stai de mě’ngână, 

Că li-ï gândul, răi să facă şi veste străină. 

Se pun leşii, şi-şi întind arma, şi staŭ de vâneză, 
Abia-mi rabdă bietul suflet, încurcat ca së mi-l vază, 
Ci tu Dâmne 'ntr'o nemică-i vei lăsa s'alerge, 


69 


Cu urgie împroşea-i-vei pre cei făr” de lege, 
Eră eŭ Dumnezeii sânte ! viaţa mea-ți voi spune. 
Că mi-ai şters lacrămi de'n faţă, şi mi-ai dat veşti bune. 
i de-a ta făgăduinţă, mie-mi pare bine, 
& se 'ntârcă toţi pismaşii, să fugă de mine, 
Şi ?n ce gi te voiii chema-te, voii pricepe 'ndată, 
Că tu eşti, Dumnezrii sânte, cu milă bogată. 
Cu Dumnezei m'oiii făli-mă în graiă, ce voiŭ dice, 
Cu Domnul m'oiii lăuda-mă "n cuvint de ferice. 
Pre Dumnezeii mi-i nădejdea, şi nu mă ia frica, 
De s'ar porni t6tă lumea să-mi strice nimica. 
Pe'ntr'aceea, Dómne sânte, eŭ ţi-am de făgadă, 
Ce voiii da laudei tale făra de tăgadă. 
Că mi-ai scos mişelul suflet de morte cu jale, 
Şi mi-ai şters ochii de lacrămi ertându-mi gregale. 
i de lunecuşiii mi-ai datu-mi së merg fără grsţă, 
lujindu-ţă precum se cade 'n lucâre de viaţă. 


BANUL IENĂCHIŢĂ VĂCĂRESCU 


1740 — 1799 


ŞOIMUL 


Intr'un copaciii zarifior, 

Un şoim, prins în lănţişor, 
Strigă amar, ciripină, 
Norocul său blestemând : 
«Multe paseri am vânat, 
<Şi'mi giceaii Șotm minunat! 
«lar aici lat fiind întins, 
«Cum am dat, pe loc m'am 
«De inimă... nn de cap, [ prins, 
«N'am nădejde să mai scap!» 


CANAÂRUL 


Tu eşti puişor canar ! 

Nu te hrănesci cu zahar, 
Nici măcar cu cânepidră, 

Ci hrăpeşcă o inimidră, 

Ce ai făcut-o jertfă. ţie. 
Ce-ai cu ea de gând, nu scie. 


FLOAREA 


Intr'o grădină 
Lâng’o tulpină 
Zării o flóre, ca o lumină. 
S'o taiii, se strică ; 
S'o las? mi-e frică, 
Că vine altul şi mi-o ridică. 


TURTURICA 


Amărita turturea 
Când rămâne singurea, 
Căci soţia şi-a răpus, 
Jalea ei nu e de spus! 


Cât trăesce, tot jelesce, 

Şi nu se mai însoţesce 
Trece prin fiori, prin livede, 
Nu se uită, nici nu vede, 


Şi când şade câte-o dată 

Tot pe ramură uscată. 
Umblă prin dumbravă adâncă, 
Nici nu bea, nică nu mănâncă. 


Unde vede apă rece, 
Ea o tulbură şi trece ; 
Unde e apa mai rea, 
O mai tulbură şi bea. 


Trece prin pădurea verde 
Şi se duce de se pierde, 
Sb6ră până de tot cade, 
Dar pe lemn verde nu şade. 


Unde vede vânătorul 
Acolo o duce dorul, 

Ca s'o vadă s'o lovescă 
Së nu se mai pedeps6scă. 


Când o bictă păsărică, 
Atât inima își strică, 

In cât doresce să moră 
Pentru a sa soţidră, 


Dar eŭ, om de naltăfire, 
De cât ea mai cu simțire. 
Cum pâte s&' mi fie bine?... 
Oh ! amar şi vai de mine! 


INTRISTAREA 


La o întristare, 

Amară fórte, 

In cât cel ce o are, 

S5-şi r6ge mârte, 
'N’aï ce să faci! 

Nu'i mângâere, 

Nică e putinţă, 

Acel ce pere 

S8'ţi dea credinţă; 
Trebui să tacă! 


BOALA INIMIOAREI 


Spune, inimidră, spune 

Ce durere te răpune ? 
Arată ce te munceşte, 

Ce b6lă te chinueşte ? 

Fă-o cunoscută mie 

Ca să'ţi caut doctorie, 

Te rog fă-mă a pricepe 
Bóla din ce ţi să începe. 
Arată, spune, n'ascunde 
Dă-miuncuvânt şi-mi respun= 
Spune, inimidră, spune [de; 
Ce durere te răpune ?! 


STIHURI DESPRE ÎMPERAŢII OTOMANI 


Moamet stătù 'n lume, om fârte minunat, 

Căci s'arttă din slugă, prooroc şi împărat, 

i dătătoriii d'o lege, ce după ce-o "'ntocmi, 
n trei părți ale lumii, de mulţi se primi. 


12 


* 


Dreptatea lui Ortugluli "i-aduse stăpânire, 
Căci Aladin se 'ndatori săi facă mulțămire, 
D'aceea şi '] făcu vechil pe ale sale tâte, 

Şi cu deadins ne arătă, dreptatea ce mult póte. 


* 


D'a se numi Eroŭ în lume cineva, 

Osman trebue să fiă, dar nu dor alt-ceva. 
Păcii 'ntêiŭ stăpânirea, apoi s'a arătat, 
Fără r&sboiii şi 'n grabă, chalif şi împărat, 
"Şi-adăogă devletul cu ţări, şi se făcu 
*Ncepere şi părinte "mpăraţilor daci. 


* 


Coprinsul stăpânirii acesti otomănescă, 

E "'mpărţit de lege ca faptel'omeriesci, 
Pravila se întrebă, apoi se daŭ poruncă, 

Şi agà r&sboiii, s6ii pace, tâte se fac atunci. 
Când nu slob6de legea nimic nu e urmat, 
Fetfă când nu se scrie, tot lucru "i nelucrat. 


* 


'N Evropa ântâiaşi dată 

'Mpěrat, Orhan s'arată 
Din cei othomănescă, 

Tracii în Romania 

Şi în Macedonia 
Primesc aceste vesti. 


* 


Murat peri la pace, 
Tar nu când se bătea, 


73 


Ci dar Minerva tace, 
Jar Marte cât putea 
Strigă la toți să crédă 
Că şi-acu e slăvit. 
Şi cum peri, toţi vagă 
Că-ă de vrăjmaşii lovit, 


* 


Slavă şi dobândire, la împeraţi e fire 
Şi sûnt îndatoraţi 

Pururea să le câră, până măcar să piéră, 
Şi atuncă sunt lăudaţi. 

Şi fulgerul se trece, nescine ce să cerce 
Nu-i lucru necredut, 

Şi Baiazid de piere, cinstea lut aşa cere, 
De faţă e vădut. 


* 


Uni împărăţia Mehmed cea desghinată, 
Pentru nu ca a Romei, së paţiă reii vr'odată; 
Valachia se 'nchină, la eli, de bună voie, 
Ca nu cu vreme 'n urmă să-i vie vr'o nevoie. 
Dreptatea, 'nţelepciunea, şi de cuvânt ţinerea, 
Unite 'n bunătate, "1 fu t6tă averea, 


* 


Marte ni se fălesce, 
Şi dice că'1 cinstesce 
Murat cât el voiesce ; 
Jar nu el po Murat. 
Minerva, '] dojenesce 
Şi-i spune că-l slăvesce 
Pe ea, căci o iubesce, 
D'aceea-i lăudat, 


74 


* 


Marte vědênd p'acest Mehmed, în extasis rëmase, 
Acesta-i Marte ne diceă, agià se'nfricogase. 
Şi cu Saturn rësbóie 
D'o face '] despóje, 
Striga ne 'nruşinat. 
Unde a rămas pământul 
A nu-i face cuvântul 
Şi a sta nevătămat, 
Şi aşia dicând tăcă de tot, şi ne lăsă a crede 
Că cel mai mare între sultani el fu, precum se vede, 


* 


Împreună cu Minerva şi mâna ta pornesce, 
Un sfătuit de dânsa, aşiă ne sfătuesce ; 

Dar Baiazid acesta, pe semne n'o aflase, 
Deci dete 'mpărăţia, căcă Marte nu r&bdase. 


* 


Împărăţia şi de-i fu scurtă din vieţuire 

Dar fârte lungă sarătă din multa dobândire, 
Arabia şi Persia şi cele din Asia, 

Şi Egipetul din Africa "i tremură vitejia, 
Tar firea întristându-se de fraţi şi de părinte, 
"1 desfaimâ faptele la toţi, cu jalnice cuvinte. 


+ 


i Suleiman împodobi numele "mpărăţiei 
Ši armelor tărie dând, încă gi vitejiei. 
Africa, şi Persia 
Evropa şi Asia 
Cu slavă-l primesc ; 


75 


Şi "n ele cât'odată, 

Ca "n tâte tot-d'odată, 

Pururea-l găzduesc. 
Efratul, Tigrul, Dunărea cu Nilul 'şi fac certare, 
Din ele care mai ades să-i facă adăpare, 


+ 


"N palaturi de 'ndrăsnise 
Odihna, şi venise, 

Nu este aşiă ciudat, 

Căci Chipru şi Livia 
Arată vrednicia 
Şi-acestui împărat, 


* 


Măcar că Venera avu cinste înti"acea vreme, 
Dar birui şi Perşi şi Nemţi, Murat făr' d'a se teme. 


Toţi pentru Egre-l laudă, dar firea °l desfaimă, 
Căci cu omor d'atâţia fraţi, şi eï 'i-aduse spaimă. 
* 


Toţi Dumnegeii elinesci cu ale lor neveste 
Vyură gemia a vedé, dacă luară veste, 
V&dâna tăcură, negicând nici vorbă, nică poveste. 


* 


"N cea după urmă Venera cu Bachus împreună, 
Şi pe 'mpăraţi “i fac lipsiţi, până şi de cunună, 
Pierdă cu stăpânirea Osman şi vieţuirea, 

Făr' de a nu gândi. 


76 


Póte că n'avu cine, së '] sfătuâscă bine, 
Ci dar se osândi, 


* 


Şi patimile 'nv&ţături, când nu pot*ă se facă, 
Veri-cine pote tot aşă, ei liteşi-car tacă, 

La cel ce prisosesce virtutea nu se 1imă 

Că şi vițiù de are, nu-i pré băgat în sémă. 
Azachul şi Hanea, pe lâng'acestea tóte, 

'I arată împărăţia, că ce voesce póte 


* 


Cară-ţi fuse gi numele, Cara-ţi fuse şi treba, 
Căci prăpădişi atâtea ţări, întru’nzadar şi géba: 
Eratostrate te învăţă, să-ţi lași o pomenire 
Şi-o vei avé cât şi-a lui, fără de nemurire, 


> 


Mare 'mpărat sultan Mehmed, şi mic tot într'o vreme, 
Căci unde toţi ?] tremură, ajunse d'a se teme 
Innorocit, ne'nnorocit, şi acestea tot-odată, 

C'aşia pat cei ce trebile singwï nu'şi le cată, 

Stă şi la slugi adevărat. o einste stăpânéscă, 

Insă 'ntre slugi sunt osebiri, stăpânii dar grig6scă, 
Că-s Chiprulii, şi Panaioţi, şi Cara Mustafale, 

Şi-acei d'âutâiii aduc folos, cei după ur vă jale. 


* 


Şi Suleiman silință, făcă după putinţă 
D'a fi biruitor, 

Dar nu fu cu putinţă, să facă vr'o silințiä 
D'a fi nemuritor. 


71 


* 


Un lucru necuviincios când se va da odată, 

Urméză 'n urmă multe mii, înţelepţi toți ne-arată. 

"N cea după urmă de 'ntristări, când nu avem scăpare, 
Scăpăm de viţă cu 'ntristări, cu bucurie mare. 


* 


Rësbóiele prietenescă, pururea sunt mai rele, 

De cât acele vrăjmăşesti, ce fug toţi de ele, 

Cu pagube de multe ţieri, cu aï sei vrășmaşi se'mpacă 
Supuşii şi prietenii, ca alt aŭ să'i mai facă. 

Cu mijlocul el arătat, pierdù şi-o "mpărăţie, 

Şi viâţa ?n urmă, Mustafa, pentru melancolie. 


E 


Achmed cu înţelepciunea, ce fârte mult iubi, 
fi cu luări de locuri, devletu 'mpodobi. 

riji mai mult de tóte, a fi înlinescit, 
Dar, şi el la acesta, rămase amăgit. 


* 


Mahmut apoi la tâte, rămase lăndat, 
Căci toți "1 socotiră, de vrednic împărat. 
Aduse şi isbânde, făcu şi dobândiri. 

i-gi veseli supnuşii cu multe fericiri, 

i aşiă trăind cu slavă, devletu'și desfătă, 
Impărăţind cu pace, până se strămută. 


Ei 


Pugina vieţuire, nu dete păsnire 
Acestui împărat, 

S'arate vr'o mărire, ca cu deosebire 
Să fie lăudat. 


78 


* 


O picătură de noroc, nu un borcan de minte, 

Un om giceă, voesce să aib, şi nu sciù cu ce minte 
Pe semne el prooroceà, ce va së fie'n vreme. 

Dar înțeleptul Mustafà dicea şi 'n astă vreme, 

De minte o stropitură voiŭ, de cât de norocire 

O adâncime a dobândi, fiii cu nenorocire. 


TESTAMENTUL. 


Urmaşilor mei Văcărescă 
Las vouă moştenire : 
Crăscerea limbei Românescă 
Şi-a patriei cinstire ? 


CLUCERUL ALECU VĂCĂRESCU, 
fiul Banului Lenăchiţă, 


POESIL COMPUSE INTRE 1795 sr 1798. 


I 
OGLINDA 
Oglinda când "i ar arăta fii face “'hşelăciune 
Intrégă frumuseţea ta, Şi tot minciuni ţi spune. 
Atunci şi tu cu mine 
Te-ai închina la tine, Ci câtă esti së scii, de veï, 
Dă credământ ochilor mei, 
N'ar fi mijloc să te privesc Fiin'!-că nu te'ngală, 
Assemens după cum esti Nici fac vre-o gregală, 
Şi idololatrie 
Së nu 'H aduci tu ţie! În ei te cată, să te vezi 
Întocma pe cât luminegi, 
Ochii în ea când "ţi "i arunci Şi într'a lor vedere 
De tot se 'mtunecă atunci, Vedi câtă ai putere. 
Şi de te şi arată, 
Jar nu adevărată. Crede'i, săracii, când îţi spun 
Că numai ţie se supun, 
D'aceia nu da credământ Şi că le eşti din fire 


Oglingei, ce cu scădëmênt A lor Dumnegeire. 


80 


II 
N'AI PROTIVNICĂ SUB SÓRE 


Cât e qiua de frumósă ` j Că eşti maï deosebită 
Lîng'o nópte 'ntunec6să, Şi cu tâte "mpodobită. 
Atât eşti tu între tâte, Frumuseţe, "nţelepciune, 
Hotărât şi fără pote. Vorbă, duh şi isteciune, 
Singură eşti numai una, Le văd tóte adunate 
Care ai luat cununa Şi la tine 'mpreunate. 
Davurilor de la fire, Ah ! dar cât eşti de frumâsă, 
Mai pe sus de omenire! De ai fi şi credinci6să, 
N'ai potrivnică sub sóre! Eŭ şi sufletul din mine, 
Şi më jur şi puiă prinsdre L'aş da jertfă pentru tine ! 
HI 


„  ÎNTELNIREA 


Ochilor! ajung” atât ! Mânilor ! nu vă 'nlemniţi, 
Nu mai plângeţi amărit ; Ci vedeţi să pipăiță 
Vremea este să uscați Şi së strîngeţi binigor 
Pîraele ce vărsaţi. Acel minunat trupşor. 
Şi-tu limbă ! ce tăäcugi ` Pickârelor ! alergaţi, 

Ca o mută pân'acuşi, Săriţă nu mai tremuraţi ! 
Deslegă-te ca să spui, Duceţi-mă së 'ntâlnese 
Focul unde te supui. Stăpâna care-o slăvesc ! 
Peptule ! ce până adi Jar voi buze, ce "mi ţineţi 
Nu sciuşi decât să ardă, Sufletul, acum vedeți 
Aflând acum unde mergi, Fără saţii sărutând, 
Bate-te câsuri întregi. Să faceţi teslim(*) rîgênd. 


(*) Predare, — A face teslim se dice în loc de: a da în primire. 


. 


81 


IV 
MOŞTENITÓREA AFRODITEI 


Afrodita întristată, 

Căcă nu s'află pe pământ 
Frutmuseţe "ndestulată 

Și de duh şi de cuvânt, 
Te zări d'abia pe tine 

Şi te hotărî de om 
Căruia, i se cuvine 

Ca săi fie chlironom ; 
Şi zîmbind îţă lăsă ţie, 

Dupe cum s'a cuvenit, 
Skiptrul săi de 'mpărăţie 

Şi puternicul magnit ; 
Dăruindu'ţi şi putere 

Ca să poţi să stăpânesci 
Şi să tragi la a ta vrere 

Inimile omenescă. 
Dar când te-a făcut stăpână 

Pe tot némul omenesc 
Ţi-a şi dis să fii blajină 

Către cei ce te slăvese ; 
Jar să nu te-arăţi tirană 

Şi judecător nedrept, 
Către unul ce-are rană 

Şi atîta foc în pept. 
Dar se vede amăgită 

L'acel dupe urmă gând 
Şi stăpâna Afrodită, 

Căci tu, când mă vedi plângând, 
Nu că numai milostivă 

Nu'mi eşti nică de cum atuncă, 
Ci te-arăţi şi împotrivă 

L'ale ei sfinte poruncă! 


82 


v 


FLUTURELE 


În flacăra care mă ard, 
În Joc de chinuri şi necaz, 
Giăsesc tot mângâere, 

Dulcsţă şi plăcere ! 


Ca pervaneaoa* am ajuns, 
(Nu e vr'un lucru de ascuns) 
Singur alerg de voe 
În foc, fără nevoe ! 


Cândnute văd, îu gheţ de frig, 
Voiii să te văd şisă mă frig! 
A ochilor tai radă 
Îm place să mă ardă; 


În focuri când në prigorese 

Atunci îmi pare că trăesc! 
Atuncă mă ţiii cu viétă ! 
Altminteri sunt de ghiaţă. 


Acâstă parte 'mi am ales, 
Din fiacăra'ţi să nu mai es ! 
Nu voii să am scăpare, 
De foc ce raiii îmi pare ! 


Seargtrăind!sămor argdând! 

Şal teii obrad numai văgând, 
S5 "mi pară focul viţă ! 
Şi mortea, o dulcéță ! 


Asa n'am hotărît să fii 

Cât voiii trăi, cât voiu fi vii, 
În pept purtându'ţi tocul, 
S&'mi fericese norocul ! 


Iar când pe urmă voiii muri, 

Nică între morţi mă voiii feri, 
D'a spune la ori-cine, 
C'aşa ţi se cuvine! 


VI 


RESPLĂTIREA 


Cum nu socotesci vr'o dată 
Cum că e şi judecată, 

Care 'ntr6bă pe oră cine 
D'a făcut séŭ răi séŭ bine ; 


* Fluturele, Dicere turcâscă. 


Şi gândind la rësplătire, 
DEt vii singură’n simțire 
Şi să laşi atâte rele 

Care faci inimei mele. 


De gândesci că n'or săţi vie 
Câte mi le faci tu mie, 

Vei vedé vr'o dinidră 

Cât de mult o să te dóră ! 


Ale mele tóte dise 

De le numeri tot drept vise 
Şi drept basne aşa numa, 
Ai greşelă ; lassă gluma. 


Şinţelege. te dnşteptă, 
Judecata că te-aşteptă 

Unde n'or să fie jocuri 

Câte "mi dai dureri şi focuri; 


Ci o să dai rtspuns la tâte, 
Câte una, când l'-a scóte, 
Arătând din ca pricină 
Maï căsnit, ne având visă. 


De aceia, de "ţi e temă 

De dreptate, bagă sémă, 
Nu vărsa, "n zadar un sânge, 
Ce atunci se pste plânge ! 


Ci îți vino în simţire 

Şi cunâsce că din fire 

Nu poţi face strâmbătate, 
Unde velă numai dreptate. 


OCHIŞORI FRUMOŞI 


Ochişori frumoși, 
Dalcă gi mângâioşi ! 
Co sunteţi mânioşi ? 


Voi vă bucuraţi 
Când mă&'ntîmpinaţă, 
Iar nu vă turburaţi. 


VE sciam porniță 
Să me miluiţi, 
Nu sé mă chinuiţă ; 


Dar acum pricep 


Că sânt la gazep, * 
nu sciii cum s&'ncep, 


* Pedepsă. Dicere Turceacă 


Ca să vă "mblângase 
Că mă tot sfiese 
St nu vë necăjese. 


Vinovat nu sânt ! 
Vă fac jurământ, 
Apoï cu ce cuvânt, 


Së vě necăjiţi 
Şi së nrgisiți 

P'un rob ce stăpâniţă ? 
De sunt vinovat 


Spuneți’ mï curat 
Së sciŭ adevărat, 


Ce fel să urmez 
Së vă "'ncredinţez, 
Şi cum st mě 'ndreptez. 


Ochişori cu haz! 
Nu 'mi faceți necaz, 
Ajnnge'mi cât mă ard! 


VIII 


INŞELĂCIUNEA 


Cu laţurile ce'ntindi 

Din ochii t&i cei frumoşi 
Sciii bine că pui nu prindi, 
Ci inimi de ticăloşi. 


Şi "'ncai dupe ce le prindi 
De ce nu le şi omori ? 

Ci numai vei să le aprindi 
Pe câsuri de mii de ori. 


Le ardi pînă le deprindi 
Cu flacăra de o fac haz, 


Apoi daci le desprindi 
Pentru mai mare necaz. 


Âncă te faci că "ţă despringi 
gi mrejile, şi că "ţă uiţi 

um că însăşi aprindi 
Cu ochii "'ncotro te uiţi. 


Dar ast6, de ni le vindi 
Drept marghiolii, te-amăgescă 
Că minţile sunt oglingi, 

Şi věd curat ce gândesci. 


TU EŞTI AMORUL MEU 


Cine are pept să pârte 
Focuri şi dureri de mârte 
Şi să fie odihnit, 
Suferind cu mulţumită 
Aşa patimă cumplită 
Făr'd'a s'arăta mîhnit ? 


Numai eŭ mă věd în stare 
Së mă ard fără 'ntristare 
Şi rîdênd să mă topesc, 


Numărând drept datorie 
A muri cu bucurie 
Pentru ceea ce iubesc | 


Mulţi gândesc că despărţire 
N'am din cei fără simţire; 
Petră'mi diceă suntşi fer ! 
Vă&dând ast-fel de răbdare, 
Făr' d'avé asemănare, 
Şi se miră cum nu per! 


85 


Şi măcar că aŭ dreptate, Ş'al meii suflet te iubesce, 


De urmări aşa ciudate Şi de voe se trudesce 
Toți de obşte-a se mira, Şi se bucură ardând. 

Să am mârte drept plăcere 

Şi să sufer cu tăcere, Dar mă rog, şi tu 'nţelege 


Făr' da nu mă supăra, Că la peptul meii e lege 
Pentru tine a ohta, 
Dar greşese, căcă n'aii sciință, | Ş'a răbda, dureri şi chinuri, 


Că cu pohtă şi voinţă Patimi, focuri şi suspinuri 
A răbda este dator Şi a nu se väeta ! 
Cine-o şti să te 'nţelegă, 
Şi o mucenie 'ntrégă, Şi rămâi încredinţată 
Nu ca un nesimţitor. Că şi de-oiii muri vr'o dată, 
Tot acela fiind eŭ; 
De acea cu 'ntregime Şi în iad şi fie unde 
De simţiri, nu cu prostime, | Voiii striga făr'a ascu nde, 
Câtă eşti înțelegând, Că tu eşti amorul meŭ ! 
X 
MILA 
De nu mě credi pe mine Un cés nu vëd odihnă ! 
Întrébă pe oră-cine Nu dorm vr'odată 'n tibnă! 
Şi vedi cât; pătimesce Durerile 'mi sunt hrană 
Un suflet ce iubesce ! Şi mângâeri la rană! 
Întrébă 'ncai pe lume, Më ard peste măsură ! 
Së vedi că nu sunt glume Slăbesc fără căldură 
Necauzrile mele, Sunt bolnav în picere, 
Care petrec cu ele! Şi mor făcând tăcere ! 
De lacrămi vers pârae Când nu te văd am chinuri, 
Cu grâznice văpae, Şi când te ved, leşinuri; 
Şi sufletul îmi ese Un cés nu 'mi prisosesce 
De ohtături adese! Să "ţi spujú ce mă, truddsek 


Tae fâb OF 


86 


Şi tu ’n loc de răpaos, Nu credi cum că firesce 
Mai mult "mi facă adaıs Se desnădăjdnesce 
De chinuri, cu voință, O inimă 'mpetrită, 


Ne vrând să'mi dai credinţă. | Când nu e miluită! 


XI 
LA O GE\ REA. * 
Cum se'ntârce dupe sóre 
Pururea acésiă flóre: 


Aşa inima din mine 
În veci umblă dupe tine. 


XII 
TRANDAFIRUL. ** 
Trandafiraş înflorit, Râgă-te şi pentru mine, 


Care te-ai învrednicit Së mă aibă la mai bine ! 
Së împodobescă acel sîn Găscsce vre-un mijloc 
Unde pururea më’nchin ! Së m'aşede 'ntr'al tëŭ loc, 


* Acéstă opigrafă saù cusut la o gerrea, Qico Nota lui Nicolae Văcărescu. 
Gevreaoa, precuin se scia; este un văl subre : se vede că florea cusntă pe dên- 
sa era Florea Sóreluš 

»** Jar aceste versuri cu tółte că swt forte po scurt gi nu cu mult înţeles și în- 
că gi scadute din tot meşteşugul poeticesc, dar pricina le este ciudată, căci la 
Mai la anul 1793, întâmplandu-se ticălosul poot numaY cu scumpa pricină a 
plăcerilor sale. gi ședend uinândouă părţile, peste donă cesari cufundaţi într'o 
tăcere forte adanci, gi sorbin lu-se unul cu altul ca căutăturile, may la urmă aŭ 
oit acest trandufiraş dintr'ucel gin ceresc şi adică cam cu nobăgare de sémě 
su pus pe pernă cn cmn ar f tost lopădut, lu care întindendu-oe ticălosul, şi 
luandn'], tremurindu'Y şi sufletul şi mâna, ântâiă aù fost dojenit de ce să "1 
iea’ apoi, iertundu-i-se greşols, A: fost întrebat că se pot face vorsuri asupra 
trandafirului şi el cu multă umilinţă respandând că focul acestui trandafir ar 
putea însnfleţi gi petrilo a face versuri, cu multă blândeţe, însă plină de mări- 
me gi de pntere, aŭ fost poruncit së facă. Deci el, ne perdând vreme nici un mi- 
nut, ţiind trandufragul în mâna, cu ochil plini de lucrămi, ad început a lo dice 
din gură gi de nu ue întâmplu asnpru acestei fericiri o pârdalnică de venire... 
vă făgăduesc că ar fi gis un milion de versuri fări condei. Dar acea venire îi 
aù that paterea şi atât numul nù apucat de gù angit că forte frumóse sânt, şi 
s% se scrie, undo le uŭ gi scris îndată şi le aŭ închinat fărd'aav6 copie, iar 
acum dobandindu-le s'a scris uici. lar scel trandafirag norocit şi astăqY se află 
la scumpă păstrare, şi se va aflu până la sfårgitul vieţi! pootului. 

„Notă de Nicolae Văcărescu. 


Si'i spune că am durere 

Nu dragoste cu părere; 
Poţi sä’ şi făgăduesci 
Că tu, de te vestejescă, 


Eŭ firea nu 'mi o prefac, 


D'oiii avé noroc să'i plac. 
Arată'i cu umilinţă [dință ; 
Că'n loc de ghimpi, am cre- 

Fă-mă s'ajung la devlet 

Şi iea' mi şi viţa rugfet.* 


xin 


RABDĂ INIMĂ CÂT POŢI. 


Rabdă inimă cât poţi, 
Nu "ţi da taina pe la toţă; 
Patimile vrând să "ți spui, 
Nu te 'nerede fie cui ; 


Căci anevoe găseşti 
O inimă precum eşti 
Să aibă prieteşug 
Curat fără vicleşvg ; 


Și astădi văd forte rar 
ntre 6meni acest dar, 
Cât pociii să dic c'așa firi 
Mai nu găsesc nicăiri. 


Nu le căta că "ţi zîmbesc 

Și îti rîd când îţi vorbesc, 
"acelea sunt fățării 

Şi te muşcă când nu scil; 


S'arată bine de loc, 

Dar într'ascuns îşi bat joc, 
Şi caută vreme când 

Së te strice mai când. 


D'aceea aş vré së vedi 
Sé nu te pré 'ncredinţegi, 
S5 facă ast-fel de mişcări, 
Făr'd'a face cercetări. 


Ci vrând să te jăluescă 
Şi să spui ce pătimesci, 
Cercă 'ntâiii pe cine-va, 
Şi vedi de pote şi va, 


Së "ţi dea vre un ajutor, 
Ş'atuncă spune'ță al t&ii dor; 
Iar alt-fel fârte te rog 

Să fii al obştei zălog. 


* Devlet însemneză (năițime, mărire, macstute. — Ruşfetul era darul s6ă 
ploconul cu care cel mici îşi arătat recanoscinţa catre cel muri, — Aceste doub 
dicert, cu tâtă origina lor tarcescă, cu tot caracterul lor străin, fac aci rimând 
un efect plăcut; şi grațios ; ele par a fi o glumă plină de spirit a poetului. 


83 


XIV 
LA AMOR. * 


Ori cine eşti, stăpânul tăi vedi'l ! şi rob te serie ; 
Că ori "ţi a fost, ori "ți este adi, séŭ mâne o să ţi fie! 


* Traducere dupe inscripţiunea pusă de Voltaire pe o statue a 
amorului în grădinile de la Maisons: 


Qui que tu sois, voici ton maitre; 
ll Vest, le fut, ou le d it être, 


LOGOFETUL NICOLAE VĂCĂRESCU 


Al doilea fiă al Banului Lenăchaţă 
17,.— 19828. 


I 


În raiŭ fără tine, e morte, e ghiață ! 
Şi "n iad lângă tine, e bine, e viéță ! 
Şi "n ïérnă cu tine sunt tóte înflorite ! 
Şi "n veră fără tine sunt tóte perite ! 
Tu eşti sufleţire de duhuri isteţe ! 
Ş'ai fi mângâere d'aï fi cu blândețe ! 
La inimi trufaşe, în tréză plăcere, 

Cu ori ce mişcare aï dar cu tăcere. 


II 


În noian de întristare, când s'o afla cine-va, 
Cum să 'şi mai afle scăpare, când chiar dragostea nu va. 
Dragoste, fii milostivă la amară starea mea, 


Iasă'ţă t6tă "mpotrivirea, şi "ţi iea iar blândeţea ta. 


III 


Amăritul al meă traii ! 
Tad îmi pare, iar nu rail, 


90 


1V 


Ca un pom ce dă de plie 
Şi pe lîngă el se'nmbie 
Uscăciunea, ce'l strica, 


Tocm'aşa fără 'ndoială 
Cu firâscă rânduială 
Acum şi inima mea, 


Din a cerului rostire 
"ŞI a mai venit iar în fire 
A "'nceput a se'ndrepta. 


vV 


Un pic de nădejde d’ag sci c'o së 'mi vie 
Şi traiul maï dulce că póte să "mi fie; 
Atuncé şi viéta 'mi ar fi dór mai scumpă 
Şi slaba eï aţă, n'ag vrea së se rumpă. 


Dar când de nădejde de loc nu se simte 

Şi nică cum să 'mi vie, nu 'mi trece prin minte ; 
De traii .... nu e vorbă! precum nici de viţă! 
S'aii săvârşit tote !... ah ! rumpe-te aţă! 


Şi pote atuncé, d'o fi nesimţire, 
Să fiii în odihnă, să am fericire ....? 


VI 


A trăi, făra iubi: 

Mš mir ce traiii o mai fi! 
A iubi, făra simţi : 

Më mir ce dragoste-o fi ! 


91 
A simți, făra dori : 
Më mir ce simţire-o fi ! 
A dori, făra jertfi : 
Mě mir ce dor o mai fi! 


VORNICUL IOAN VĂCĂRESCU 
fiulă Cluceruluă Alecu 1786—1863 





OCUPAȚIUNEA LA ȚARĂ 


Din poema întitulată: «O di şi o nópte de primăvară», 


N'am să scap, în piept port; dorul, 
Peste ape, peste munţi ; 

Văd că peste mări amorul, 
Când o vrea îşi face punți. 


La Carpați mi-am adus jalea, 
Lor am vrut s'0 hărăzesc ; 

Resunetul, frunda, valea, 
Apele 'mi o îmulţesc ! 


Mii de pedici, mii de curse 
Peste firea tót’ a 'ntins ; 
Lacrămi în zadar sunt curse : 
Unde-oiii merge eŭ sunt prins, 


Se întinde o câmpie 
De sub póle de carpati : 
Câmp deschis de vitejie 
La Românii lăudaţi. 


93 


Surpătură sunt de o parte, 
De-un oraşii, ce a domnit ; 
O gîrliţă "n coacă desparte 
Un crîng forte 'nveselit. 


Acolo am eŭ căsciră 
Pe un vîrf de delişor, 
Curge *'n vale-i o apş6ră, 
Murmurând încetişor. 


Împotrivă smălţuite 
Dealuri altele se văd, 
Și "n vălcele înflorite 
Mieii pasc, alerg şi şăd. 


Lăsând ale lumii mare 
Cinstă, nădejdi şi fumu.i secă, 
Amăgiri cu 'ncredințare, 
Vrăşmaşi caldi, prieteni reci, 


Acolo cu sănătatea, 

Cu odihna, însoţit, 

Tót’ a vieţii bunătate 
Dobîndeam eŭ îmmulţit; 


Când la vie, la grădină, 
Când la câmp de multe ori, 
Cu o muncă prea, puţină 
Pildă dam la lucrători. 


Când cu mreji amăgit6re 
Vii prindeam paseră d'in sbor; 
Când prin ţevi fulgerătâre 
Cu plumb le-asvîrliam omor. 


Când cu câinii prin pădure 
Vulpe, epure fricos, 


94 


Lupul nărăvit să fure, 
ÎL răniam maï cu prisos. 


Trăgém mulţi din locuinţă, 
Ce-aii adine l'al apei fund; 
Câţi dând la "'nşelări credinţă, 
Undiţi, lesne îi pătrund. 


Muncă, luptă, călărie, 
Jocuri, îmblete pe jos, 
Mă "nlărăaii cu veselie 
Şi-mi da mvederat folos. 


Curăţia şi măsura 

Masa mea împodobia, 
Mulţămia stomac, ochi, gura, 
Dar mă sătura ď’abia. 


Musele, ce-mi suut dragi forte, 
Av6ă minut hotărît, 

Când cu cei carii naŭ mârte, 
ME 'ntâlniaii numai decât. 


Cu nespusa lor dulestă 
Minţile mi le 'nmulţăai ; 
Mână, duh, ochi, limbă, visţă, 
Tote mi le ’nsuflețiaŭ. ` 


Atunci cu încrediuțare 
Desluşiam un véc mai bun; 
Cu a cărui asteptare 

Răul, 6mmeniă supun. 


De-amărunt privind natura, 
Planeti, răsărit, apus, 
Stam gândind : așa făptura, 
Cine-ar fi "'nvîrtind de sus ? 


95 


Câtă slavă se cuvine 

La unul ca el, î-0 dam ! 

Ş' însu-mi mulțămit cu mine 
Më duceam de mă culeam. 


s... |... . . . . . . . 


RĂSĂRITUL SOARELUI. 


Aurora se cobóră 

Din braţele lui Titon, 
Veselă şi rumedră, 

Fără temă de vrun svon. 


P'a ei cale semănată 

De trandafiri vii la fete, 
Vine porți deschide 'ndată 
Zâmbitorei diminete. 


Pocurile-şi răspândesce 
Nóptea lor se supuind, 
Norii toţi îi auresce, 
Visţa firii înnoind. 


Băşienţele de rouă, 

Ce pe érbă strălucesc, 
Câmpului daŭ smalţui nouă, 
Florile le 'nveselesc. 


De mir6se înmultite 
Balsam viii din ele dând, 
Zefiri dulc suftări trimite, 
Ici şi colo se jucând. 


Arătorul se silesce 

Boii sti cei grei la pas, 
Cântând, spune, ce doresce, 
Tare răsună-al lui glas. 


| 
| 
E 


Plăcute sbierări de turme 
Aerul îl împlu tot : 

Tauri greï p'ale lor urme, 
A păsate mugiri scot. 


Stai Waltă parte 
Lor răspunde nânchedând ; 
Eco prelungind în parte 
Al ei glas tot înălțând. 


Ochiului s'arăt grămadă, 
Turnuri, case, vii, grădini, 
Munţă verdi, munţi de o ză- 
Lucitóre fiind plini.  [padă 


Ducend apă, cânt fetiţe, 
Mai încolo lîngă oi, 

Spun, și ele, căobănite, 

Că sunt bine, câţi sunt două. 


Eco prea cu îngrijire 

Al lor cântec reseântând, 
Drag îl duce la simţire, 

Şi desinârdă ori ce gând. 


Rîndurgoa *n sbor se "ntrece, 
Cu-o aripă răduesce. 

Unda ce-şi ia pe trup rece, 
Răcorită se 'ntăresce. 


Face fluturi mii să sbâre, 
Cum va, zefivaşiii uşor ; 
Albini fac, din flóre în flóre, 
Furtişag nestricător. 


Se înalţă cu mîndrie 
S6rele pre răsărit: 
T6te lui cu bucurie 

Pe loc închinări trimit, 


SFĂTUIRE ŞI RUGĂCIUNE 


(Făcute în anul 1821) 


Fraţi uniţi, nu ca tâlhari, 
Ci ca Români, 6meni mari, 
Veniţi să ne sfătuim, 

Ce ar trebui, cum să fim! 
Născuţi din fire Români, 
Fii de ai lumii stăpâni, 

Pe străini ca noi credând 
Zavistia "n noi crescând, 
Trufia ne amăgind, 
Ruşinarea, nesimţind, 
Neînarmaţi, ne'nvăţaţi, 
Chiar de lege depărtaţi, 
Înşelaţi, prea, rătăciţi, 

Am ajuns să fim robiţi! 
Patimi, jigănii tirani, 

Ne supun de-atâția ani; 
Ne "'njunghiă, ne tund pe noi, 
Fiii leilor sunt oi! 

Dar iată ne-a deşteptat 
Dumnedeii desmîniat; 
Prin el suntem împăcaţă 
Câţă ne scim Români şi frati; 
Mâna lui pe noi vedem ! 
Veniţi toți să "'ngenuchiem, 


Lui laude să 'nălțăm, 

Şi fierbinte së "1 rugăm 
Fie, fie depărtat, 

Tot duh rău şi necurat! 
Tu, ce pretutindeni eşti, 
Ce zidirea'ţi cârmuesci, 
Care 'nalţă împărăţii 

Şi cufundi când te miînii, 
Din toţi sânţii cel mai sânt, 
Te coboră pe pământ ! 
Lumin6ză-ne pre noi! 
Spune-ne-ale tale voi, 
Ce, jurăm toţi a peri, 

n ceas ce nu le-om păzi ; 
Némul nostru "i hărăzim, 
Tie singur îl sânţim ! 

Tu ce-ai ales din pescari 

Pe ui legi sfetnică mari, 
Şi-aă înălţat din ciobani 
Pe-ai noştri străbuni Romani, 
Tu, Domne! Tu poţi, tu scii, 
S'arăţă c'ai lor suntem fii ! 
La tine noi năzuim, 

Voind să ne desrobim! 


97 


CÂNTEC ROMĂNESC 


(Din 1821) 

Ajdi Române! aidi voinice! | Aidi Române! căcă e vreme, 
Lasă rîpe, văi, colnice! De când ţara ta tot geme, 
Aidi moşnân de vitejie! Suferind ruşini şi gróze 
Lenea, nu e dată ţie. Sub cumplirea multor 16ze. 
Pe uscat, ca şi pe mare, Aidi voinice ! te arată 
Şi pe jos tu eşti călare. Că tot eşti ce-ai fost odată! 
ir de vâcuri ţie-ţi spune Cu unire şi cu minte, 

ă născut eşti a supune, Cu de arme drepturi sfinte, 
Şi cu fapte tot măreţe Cerul slava ta voesce: 


Lumi 'ntregi a da poveţe. Aidi voinice, biruesce ! 


ADUCERI AMINTE 
(Sonet) 


Puternică, prea scumpe aduceri amin te, 
Prin voi al meii suflet; fiinţa-şi voesee; 
'Trecuţă fericiţi-mi ani věd înainte, 

Prin voi mie pomul nădejdi 'nverdesce. 


Ear pricini de jale să-mi fiţi de-am cuvinte, 
Când voii, lîngă mine și 'n ceruri trăesce, 
Prietenul, ruda, măritul părinte. 

Prea dulci vouă lacrimi simţirea-mi jertf esce. 


Spre cea din primejdii ferice-mi scăpare 
Gândind, o nespusă găsesc mulțămire; 
Dar vrednic am numai de pus la uitare, 


Că om, ticăl6sa-i acea plăsmuire, 
Ce fuge, când fapta-şi în ochi îi resare, 
Poftind : ori-ce apă s'aib' a Letei fire. 


98 


PACEA 
(Sonet) 


Crescă în sîn pe Plutu, pace mult bogată, 
Ramură măslinu-ţi dă veselitóre, 

Şerpe la picióre ai nevinovată, 

De-ori ce măestrie sbóră, iubitóre ! 


Cornu "'mbelşugării adă-ni-l îndată ! 
De-armături, de pavedi, vino ardătâre, 
Grasul, roditorul, albul piept ne-arată, 
Puiă Caduceu-ţi, ér’ negoţu "n flóre. 


Scump însărcinată de flori, spice, póme, 
Dăruesce nouă faceri mii de bine! 
Isgonesce rele, bóle, ciumă, fóme! 


Prea întemeiate, fă s'avem cu tine 
Sântvle de n&muri pravili económe ! 
Fericirea n6stră nesmintită ţine ! 


CUNUNA LUI CÂRLOVA 


De unde aduci zefire 
Suspinuri, mângâi6se ? 
De-a lui Apolon lire 
Par sunete-argintse !... 


Nu sânt păreri deșerte.., 
Nescine-l moştenesce 
Febul a nâstră parte, 
Pe când o păriăsesce, 


Tu ! Eliade-mi spune, 
Ce fiii eşti 2 cum te-arată 


| 
| 


Cu numele, ce-tă spune, 
Elios al tăi tată ? 


Plecând el să se culce, 
Spune-mi mai ai vrun frate, 
Căruï pe arpa-ţi dulce, 
S'atingă-i dă dreptate ? 


Stăpâu de-a vestii gură! 
Tu facă de aflu multe... 

Ce simţii preste măsură. 
Cârloave, fă s'asculte. 


Fă-i desluşire vie ; 
Cum ori ce ném începe 
Antâiii prin poesii, 
Fiinţa de-şi pricepe. 


Şi cât spre săvârşire 
S'apropriă poeţii, 

Cum vin cu grămădire 
Mijl6cele vieţii. 


Pier próste vicleşuguri, 
Se 'malţă 'nvăţătura, 


Sriinţe, meşteşuguri, 
Născând Literatura. 


Dă-i astă învergită 

De laure cunună, 

De mine împletită 

Cu obştea d'împreună ! 


Şi di-ï spre nemurire 
Cu cât păşesce trepte, 
De lauri înflorire 
Că are sš ascepte. 


SORTA IN VIAȚĂ 


Suflet altul n'are 
Chin astfeli de mare, 
Foc astfel de grei: 
Trăese mórte vie 
Fără să mă scie 
Altul de cât ei. 


Diua nu am pace, 
N6ptea n'am ce-mi face, 
Rei mi-i într'ascuns : 
Unde cer dreptate, 
Surdă r&utate, 
Nu-mi dă nici r&spuns! 


Më 'ntind în putere. 

Cu glas, cu vedere, 
În sus şi în jos : 

Nu e nici o fire 

Së aibă pornire 
A-mi fi spre folos. 


Ce e sus, s'ascunde, 
Cine scie unde 
Sub acea perdea, 
Care n'o ridică 
Dicând că ni-i frică, 
Nu-l putem vedea. 


Ale lui slugi sânte 

Mii de seci cuvinte 
Tot făgăduese, 

La câți nu-i cundsce 

De vulpi, şerpi, saii brâsce 
Ce 'ndeşert trăesc. 


Vii la omenire, 

Mai rea nesimţire : 
De piatră sunt toţi ; 

Mai de-aprâpe rude, 

Mai r&ii nu te aude, 
De-i striga cât poți. 


Nu găsescă ființă, 
Së aibă credință, 
Nici într’acel cés, 
Când paharul morţii 
Stă în pragul porţii: 


Alt n'a mai rămas. 


Căci nu am putere, 
Së trec printre sfere ! 
Dar va fi un loc, 


Unde nime face 
Altu-i, ce pu-i place; 
N'am stăpîn noroc : 


Un loc prea departe 
De vecănica mórte, 
Ce-acum pătimese : 
Numai pentr'un nume 
Că mă aflu 'n lume, 
Şi-adecă trăesc. 


GLASUL LUI MICHALU-VITEZUL 


Românce, fiţi mărite vo! în bărbaţi vostri ! 
Voi, bine cuvântate, în fil voştri fi! 
Din vîrful stâncei fiiul lui Romul, 
Michaii, nepotul lui Martiii, vă chiamă, 
Ce fel virtutea-şi rëpuse omul 
Femei românce, va să-i daţi semă! 


Vă qice ! 'n robul, ce îl cunsceţi, 
Cătaţi sămînţă cât o scântee! 
Găsiţi-o 'n pruncul, care îl născeţi! 
Păstraţi-o strînsă cu dragi curmee ! 


Bobul virtuţii curând se prinde, 
Rădăcini sapă prea uriaşe; 

Ramuri înc6rdă, prea nalt le 'ntinde, 
Nu le dobâră puteri trufaşe. 


Ear’ tu Catinco ! ca Egeria, 
Chiamă Românii ! dă-le de scire ! 
«Uniți că 'ndată aŭ eï tăria ; 

Că ’n tot fel d'arme : gata oştire ! 


101 


Suflete cere, inimi ascâptă ; 
Bunii vitejii pu piardă vreme ! 
Să trâcă stânca : tu îi descâptă, 
Së’ncépă fapta, şi-a nu se teme !» 


TIPOGRAFIA * 


Ântêiŭ Chinedii, e vreme multă, 
De-când ființă slabă mi-ai dat; 
Gutenberg, Şefer! laude-ascultă, 
Căcă de ispravă m'aă ființat. 


Când omenirea isvoditire 
Încrede mie scrise născând, 
Cu îmmulţirea lor păditore, 
Împarţelumine minții curând. 


La câte nâmuri sunt priimită : 
Serise perdute le înviezii; 
Învăţătură daŭ înmulțită : 

Un veac la altul aproniezii. 


Şi României eŭ cunoscută 

De la o vreme înc6ce-am fost, 

Şi minţii n'am fost puţin plăcută, 
Nici omenirei de folos prost. 


Acum isvóre de isvodire, 
Românii nouă aŭ dobândit, 
Prin iubitorii de omenire 
Patrioţi multe s'aii întocmit. 


* Ca din partea eï, când s'a aşedat în anul 1818 Aprilie 19, la 
Isvoral tămăduirei, în Cişmâua lui Mavrogheni, în dioa acestei ser- 
bători a bisericei de acolo. 


102 


imv&ţătura, se 'nsuflețesce, 
Pravili, spitaluri s'ait temeiat. 
zelul spre bine se înmulţesce, 
În cât e lucru prea minnnat! 


Şi eŭ acuma de trebuință 
Nu apuc bine âncă să fii; 
Când părintesca a lor silință, 
Etă 'ngrijesce în grab să vii. 


Locaş temeinic îmi daŭ aprâpe 
De minunatul acel isvor, 

Mai cu 'nlesnire vrân | st s'adape, 
Duhuri, lumine de care vor; 


L'astă serbare, ai a mea muncă, 
Şi tu "nceputul încă-ți serbezi, 
Temeiii vieţei dupe poruncă 
Pravila 'ncepe să "nfiinţezi. * 


În viitârea de-acuma_ vreme 

Luptă prea demnă noi vom avea, 
Când bucur6se sub tease vor geme 
Litere mândre, laŭde së dea. 


Celor ce obştea, este datóre 

Ca pe părinţi-şi ai lăuda 
Natiunea 'mtr6gă cunoscătâre 
Stâlpări neveştedi le va "'nălța. 


La dânşii astă-di fără sfială, 
În haine prâste mă înfăiţişez, 
Pod6be bune cu ferbințelă 
Să cer acuma, m'apropiez. 


* Lucrarea s'a 'nceput cu tipărirea pravilei ţări, 


103 


Voi! dar’ spre laŭda vâstră mai mare 
Daţi ajutâre patriotesci, 

Prin datoria, ce scóla are 

Podsbe 'ngrabă s'am românescă. 





Atuncia vestea cu guri frumâse, 
Ce e ugóre forte la sbor. 

Prin mine 'n lumea tót’ o să lase 
Numele vostru nemuritor ! 


PIEDA REA 


De pieze bune, de pieze rele, 
Multe-augisem poveşti, momele. 
Le credem şi eŭ, care spun unii, 
Zimbiam în gându-mi, dicâm : nebunii ; 
Cum e putinţă un om să credă, 

Că ce se 'ntâmplă, vine din piază, 
Ca basnă, piagi. despreţuisem, 
De-ori ce 'mtâmplare cuvânt găsisem. 


Făcând o dată călătorie 

Chemat; la cină la o moșie. 
Mânaşiu-mi, nu sciii pe drum ce vede! 
Věd că opresce, perit se crede! 

Își bate pieptul! fruntea își bate! 

1n grab trăsura din cale-abate, 
Merei, creştinul făcându-şi cruce, 

Ca fulger iute pe-alt loc më dure. 


«Spune ce este? ce e Marine? 

— Ce e Cucóne ! nu este bine! 

Ne întâlnirăm c'o vrăjitâre, 

Fermecă lună, fermecă sóre : 

La mormânt urlă, cu scârşniră plânge, 


104 


De morţi când seul, fălci, 6se stringe, 
Aci făclia neadormită 
Dospesce,-aprinde, cade uimită; 
Apoi se scâlă, fuge nebună, 

in vas de nouă frati sânge-adună. 
De bătrân câine culcuşiu ïa 'n ghiară 
ÎI xesfrământă "n turtă de câră. 

De sânger bete, de-alun nuele 

Frige şi fierbe pe trei ulcele; 

Fără zăstimpuri tócă din gură, 
Descântec, hrană şi băutură. 

De lup la unul gât arătase, 

Cucoşel negru 'n sînu-i băgase; 

Se despoiase, se despletise, 

De trei ori casa, îi ocolise; 

De trei-deci poştii în depărtare 
Pornindu-l fuga, pe băț călare, 

n trei minute s'ajungă-'l face, 
Cu neplăcuta-i să se împace. 
Ucig'o tóca! bat'o pustia ! 
De-ale eï fermeci mi-i rea soţia.» 


«Jupân Marine! câte mi-ai spune 

De vrăjit6rea-ţi, le cred de bune. 

Dar’ scii! cam tr6bă? ian, te deşteptă! 
Cată s'ajungem ! căcă mă aştâptă.» 


Meşter inânaşiu, gându-i la piază 
În rătăcire îl depărtză. 

Mult ne abatem făra pricepe, 
Gloduri, făgaşiuri, un crîng începe, 
Intrăm în desul unei pădure, 
Blestemă omu 'ncepe să 'njure ! 
Nu avem mijloc de năintare ; 
Cârcă să 'ntârcă, şi loc nu are. 
Adie vîntul, urlă, mugesce, 


105 


Vijiă, gueră, tună, răcnesce. 

Věd o scânteie, o flăcărue, 

Cât se lăţesce ea, şi se sue. 

În clip’ o mare de-aur s'arată, 
Tótă pădurea e 'n văpăiată. 

Unde de flacără împle tot locul, 
Alb, verde, galben, roşiu e focul. 
Glasuri mulțime s'aud departe, 
Pădurari, sate săr de-orí ce parte; 
Muncesc mic, mare, cu bărbăţie, 
Ca elementul în frêŭ să-l ţie. 
Epure stă ne stă în cale! 

Ne ese-un popă mai de la vale! 
Marin în s6nu-şi scuipă cât pâte, 
Mână nainte, dă peste tote! 


«Stai! măi nebune! stai! stai ! oprescet 
Desham’ Arapul! frîu-i gătesce ! 

Drept şea încingă-i perna de piele ! 
Lasă-le naibei piezele rele, 

Ce-o vre să facă, lasă pe s6rtă! 

Cum scii, trăsura cu trei cai pórtă! 
Strigaţă pe ómenï, tu, şi feciorul, 

Cu bani rugaţi-i, cu binişiorul ! 

La drum îutârce, ca om de trébă ! 

Eŭ sbor, ca gândul, căcă mi-i degrabă.» 


Nică dece urme nu trăpădasem, 
De-unde trăsura în foc lăsasem ; 
Când resvrătire de nitori cu vântul 
Neguri revarsă pe tot pământul. 
Urlări detună, rostogolesce 
Sgomot de grâză, răii sforăesce. 
Schinteea'şi uflgerul des întinde, 
Vesduhul repede se aprinde. 

Se torn’ şir6ie, rîuri de plóe, 


106 


Răsbesc, din crescet în tălpi më móe. 
Se 'ngrâşă valul şi de 'nserare; 
Las frâu 'n trapăd, în fuga mare. 
Urmărez drumul cu îngrijire, 
Fără nădejde de-adăpostire. 

De-o dată calul se încordeză! 
S'aruncă "n laturi, se spăimânteză ! 
Se svîrcolesce! De frica multă 
Nici bold, nici glasul nu-mi mai ascultă. 
Ager descalec, văd jos turtită, 
Albind o trîmbă învăluilă ! 

Vîntul stătu e, plóea 'ncetase, 

O rad” a luvi se arătase. 

Cea cât o mince stîrcită, mică 

O blâsnă mare în sus se ridică : 
P'obraz lăsate cărunte plete, 

Ca şerpi atîrnă încovoete; 

Negră la fată, din ochi sclipesce, 
Nu se aude ce mormăesce, 

O 'ntreb : «Aprópe de-aici ai casă ? 
Satul departe e jupânâsă ? 

Ear maï nainte de astea tóte, 

Ia ! spune-mi, drumul unde mă scóte? 
—S5ţă fie milă! săţi facă pomană ! 
Cu o săracă cu o sărmană, 

Cării nădejdea şi tot avutul, 

E ajutorul, ce-i dă cerşutul. 

Sûnt o streină prea oropsită, 
Unde-ajong, mafiu crud isgonită ; 
Căcă adevărul cunnosce din stele : 
Spuiii ce-o să vie, bune sei rele.» 
Nu pociii descrie, ce "tipărire 
Face asupră-mi astă "'ntâlnire! 

Îi întind mâna cu dărnicie; 

Spre sărutare vrea să mi-o tie. 

O 'nfiorare, un tremur rece, 

Ca, o săgeată mă respetrece! 


107 


ARE Sita ae e) 


Îmi retrag mâna cnm pot mai bine : 
Ascund cu grijă ce simţ în mine. 
Më rog, r&spunde-mi la întrebare ! 
Voi să sciŭ drumul, am grabă mare. 
— Unde-ţi e gândul, e mult departe! 
De ce dorintă aveai, n'ai parte. 
Însă acestă i:edobîndire 

De rea te scapă, nenorocire. 

Diua de astă-ai ţi-a fost fatală, 
Ce-ţă făcu sorta, maï bănuială! 
Esti însu-ți omul care-l căiseşi. 
D'acea vedere când te uimiseși. 

E pe moşie-ţi arsa pălure ! 

Dar ca norocul să ti-se 'ndure, 
Şterge din minte-ți ori ce 'ntristare, 
În lupta vieţei fi cn ră lare. 
Răbdarea, este marea sciință, 

Ce dă 'nţeleptului biruință. 

Omul, ce sufere răni și tace, 

Silesce striscea să i se 'mpace. 

De vrei să-ţi fie bun viitorul, 

Nu lăsa, Muse, nici Amorul! 
Tine-te liber, nu te supune, 

L'ale măririi luciri nebune! 
Închipuirea-ti, ce-ai de-astă ţară, 
Îneac-o 'n tine, fá-o să piară! 
D'acssta gându-ţi n'o să m'asculte, 
Valuri şi patimi veï avea multe! 
Acum aprâpe-ţi este locaşul, 

Și cu trăsura-ţă vine minaşiul. 
Mergi astă nópte, te odihnesce! 
Mâine cu diua călătoresce! 

Să fi de vreme în capitală ! 

La miedul nopţii de bal în sală. 
Începe-omega iubiri-ţi, care, 

Mare ca alfii-ţi, putere are!» 


108 


Forte ciudat a piezei minune 
E, că: Sibila minciuni nu spune. 


PIAZA BUNA 


Cum Sibila îmi predise, 
Câte îmi eraii prescrise, 
Rău ’n drum se despreună, 
Şi rămâne piaza bună. 
Ast-fel se întâmplă mie, 

În altă călătorie. 

Un lup îmi ese în cale, 

Der semenii dumisale 

Veri unde pot să se vadă; 
Eŭ nu-i am de bună piadă. 
Vas pe drum sec nu găsirăm, 
Cu bnțï pline ne 'ntâlnirăm, 
Mocan ne trecu nainte, 
Opri calul, om cu minte, 
Stătu, luându-și măsură, 
Cam s'abătu de trăsură; 

Şi pare c'avea vr'o vină 
Umil pînă jos se 'nchină. 
«Cale bună! măi voinice! 

— Mulţi ani să trăesci !> îmi dice. 
Şi bietul mocan, sărmanul, 
Are piază, ca tiganul. 
Întâlnindu-i omul, cr6gă, 
Bună amândoi c'aii piază, 
Câştig bun cu fericire, 

Cu noroc s'aibi întâlnire !» 
Şi eŭ ți-ured astea tâte, 

Şi mai mult decă se póte, 
Na! să aibi de cheltuială ! 
Ja, ce-ţi daŭ, n'avea sfială !» 
<Mulţi ani Dumnedei te ţie! 


109 


Ce doresci, din cer să-ţi vie !» 
Răpede "ncurîndu-şi calul, 
Cob6ră şi suie dealul, 

Şi din vîrf încă o dată, 
Mulţumirea ȘI-O arată. 

Îmi câreură ?n sânge-o viă, 

O sglobivă veseliă, 

«Aidi !» strig, având presimţire 
De ferice dobândire, 

«Aidi! încălecață ! aidi ! Ghiţă! 
Tu eşti surugiii de vită ; 

Na! bacşişi ! îl bat pe spete, 
Tute ! să te văd băiete! 

Mânaţi s'ajungem ca vîntul ! 
Nică să atingeti pământul !> 


Lulelele scuturară, 

În clipă încălecară, 

Ca lei amânduoi răcniră, 
Bicele 'ntreit plesniră. 
Sburarăm în fuga mare, 

Ca, prin de abwi mişcare. 
Când ajungem, spre noi vine 
Un olac; în drum ne ţine. 
De praf negru ca arapul, 
Sare, dă să-și spargă capul 
Costache, c'un semn mi-arată, 
C'are taină însemnată, 

Se apropiă-mi vorbesce, 

Din buze abia şoptesce, 


«Acum mergeţă drept la vie? 
NAY să daţi pe la moşie? 
Fiind că posta-i vecină, 
Acolea v'am gătit cină : 

Am să v'arăt o minune.» 


*140 





— Ce este minunea ? spune! 
— «Vă rog n'o luaţi drept glumă! 
Trei arice fără mumă, 

I-am închis cu îngrijire, 

Sé maibă loc de eşire; 
Numai prin uşă se pote, 

zï de-acolo a se sete. 
Lacătul nu se deschuie 

Nici cu cheiă, nici cu cuie. 
Ariv6sa mâniată 

A. firelor iarbă cată; 

În tot chipul se muncesce, 
Pînă *n urmă o găsesce. 
Buruiana, e micsoră, 

Ca rubinul roşioră. 
Deschide, cum o aduce, 

Îşi ia puii şi se duce. 

Lângă uşă vrând să iasă, 
Din bot erbulița lasă, 

Carea, noă ne rămâne. 

Apoi, bine seît, stăpâne, 
Cum jócă la vie focul, 
Cunnosci al comorii locul. 

Nu mai cred şi astă dată 
S'o lăsăm nedesgropată. 
Necruţând nică uă silință, 
Cred, că ne-a fi cu putinţă ? 
—'Tu aï voe, forte bine, 
Mergi, desgrâp'o fără mina! 
Pléc'acum, plecă degrabă! 
Eŭ la postă drept am trébă.» 
Cmn rămâne vesced pomul; 
Asia trist rămase omul. 
Strig! «băieți ! mai dați o gónă! 
Cum venirăm înc'o tână! 

Ca Erete, mână Ghiţă, 


111 


În gónă de porumbiţă. 
S6rele voios apune, 

Ragele-i pre nuori supune, 
Focuri revărsând măreţe, 
Serei dă de gi albețe. 
Purces, chipu-ă se r&sfață 
Pe a lunei lină fată. 

Tot văzduh s'alin6ză : 

E şi diuă, şi "'nser6ză. 

În bolta de cer senină 

Cu mii globuri de lumi plină, 
Privesc tainica miscare, 

Ca cum mar fi 'n depărtare. 





TÎNERUL 
Tinăr nu pete | Căci sânta armă, 
Së birnâscă | Tarea răbdare, 
Relele tâte, Carea desarmă 
Ce să 'ntâlnâscă, Răi cât de mare, 
Are 'ntr'al vieţei Nică bătrânetei 
Drum strâintorat. Deplin sa dat. 
SORTA REA 

Muucâscă-se cât va vrea, Şi tocmai lângă folos 
Cel născut; sub stâua rea, Së fiă maï ticălos. 

n deșert se va sili Numai el să simtă mult 
Ce-a, dori a dobândi Şi nime din câţi L'ascult 
Căcă al lui noroc cumplit Së n'asculte al lui dor, 
L'are ast-fel osândit. Când cu foc cere-ajutor, 
De ce-a fi apropiat Nu pste s6rt'a-și schimba, 


Să fie mai depărtat, Nică pote murind scăpa. 


112 


CELE PATRU VIRTUŢI 


Înfrânarea calea, vieţei strălucit împodobesce. 
Pe credință înțelepciunea, ca o pavăză păzesce. 
Singură dreptatea, ţese adevărul fericirii, 
Vitejia 'n grab produce dulce rodul isbândiriă : 
Omul aste virtuţi harnic cultivându-le în sine, 
Lui şi patriei şi lumii scump e făcător de bine. 


LA PAHAR 


Te bine-cuvînt pahar, 
Së dobândesci acest dar; 
Cu tine ce-oiii închina, 
Tâte a le 'ntîmpina. 


Săvârşirea, voiii deplin, 

De acum la câte 'nchin : 

Toţi s'avem pré buni mulţi ani ! 
Vin, amor, prieteni, bani. 


Ear tu tot să te 'ntăresci, 
Şi darul să-ţi îmmulţescă, 
In veci împlut de nectar, 

Sfânt, nemuritor pahar. 


Să faci fericiţi să poţi, 

Pe noi şi pe strănepoţi, 
Lângă tine adunaţi 

Toţi să ne cunâscem fraţi ! 


Şi când n'om fi sinceră toți, 
Tu din tire glas să scoţi! 
Să strigă : «deplin fericiţi 
Că sunt numai cei uniţi» ! 


FLOAREA LA ÎNCHISORE 


La, rea, 'nchis6re 
S'afla o flóre, 

Ce pismuită 

E de-ori ce sórtă; 
Căci câţi se 'nchină 
L'a lor lumină, 

Pe lâng'a florii 

O văd puţină. 


Şi-eri ce-a vrea pote 
O nedreptate, 

Ce e 'n veci gata 
La r&utate ! 

Viiă cu mine 

Acum ori-cine, 

De e vre unul 

Ce simte bine?! 


Daţi ajutóre, 
Vedeţi ce flóre ! 
Ce pătimesce ! 
Şi în ce stare! 
La faptă bună 
Puţini s'adună, 
Mult pot puţini 
Buni împreună! 


Ah ! lucru mare 
E-a eï scăpare! 
Făpturii scumpă 
Dă înălţare. 

Face pe fire 

Tot să se mire, 
Vrând dréptă florii 
S& dea mărire. 


CÂNTEC ROMÂNESC 


Aidi Române ! aidi voinice ! 
Lasă râpe, văi, colnice ! 
Aidi ! moşnean de vitejie ! 


Lenea nu e dată ţie. 


Pe uscat, ca şi pe mare, 
Şi pe jos, tu eşti călare. 
Şir de veacuri ţie'ți spune 
Că născut eşti a supune, 


Şi cu fapte tot măreţe 


Lumii 'ntregi a da poveţe. 


114 


Ajdi Române! căci e vreme, 
De când ţara ta tot geme, 
Suferind ruşini şi gróze 
Supt cumplirea multor 16ze. 
Aidi voinice! te arată, 

Că tot eşti, ce-aj fost o dată, 
Cu unire şi cu minte, 

Cu de arme drepturi sfinte, 
Cerul slava ta voesce 

Aidi ! voinice biruesce! 


CEASORNICUL ÎNDREPTAT. 


Tu! care vremea ne spui că trece, 
Ne aduci aminte des, mârtea rece, 
Vino acuma, ia 'nvăţătură, 
Schimbă nedrâptă a ta măsură! 
Scii ticălosul om ce puţine 

Póte să aibă câsuri de bine. 


Când dar asupră'i răul se scólă, 
Când stăpânesce rěsboiŭ, s6ii bólă, 
Vedi sărăcie, necaz, durere, 

Când vedi primejdia în putere ; 
Atunci fă anul d'un sfert să fie, 
Ş'ăl sfert să treacă, së nu mai vie! 


Tar când tu vrajba vegi lepădată, 

De soţ soţia apropiată, 

Părinţi, fii, fraţii 'şă arăt iubire, 

Cum lor povaţă dă sfânta, fire, 

Când a ori căruia cuget spune 
Mulţumiri scumpe de tapte bune, 
Când chiar vrăjmașului mei fac bine ; 
Cât dioa, sfertul atuncea ţine ! 


115 


Vegi a mânăriei la om peire, 
Nemilostivă ntomenire 
Nelegiuire, că uneltesce, 
Pristeşug că se răcesce, 

Vedi patrioţi cu neunire, 

Siliță, iubiții, spre despărţire, 
Vegi tu un cuget fără de lege, 
Că sfinte noduri va, să deslege, 
De simţiri inimă când vedi sâcă : 
Fă ca minutul, anu să trécă! 


Când vedi dreptatea că biruesce, 
Când despărţiţii înger unesce, 
Când toți Românii aŭ cinste mare, 
A simpatiei când vedi lucrare, 
Când obştea n6stră e fericită, 
Când vedi în braţem p'a mea iubită, 
Vegi că sunt minţile mele duse 
"ale iubirei plăceri nespuse; 
tunci secunda fă s'întârzie, 
D'un bun an visect, fă-o să fie!!! 


Aşa, plăcută! tu dându'mi pace, 

Şi eŭ prieten al t&i m'oiii face ; 

Jar cum baţi ceasuri de vei mai bate, 
Neamu'ţi dărapăn, după dreptate ! 
Căci fără nică o milostivire 

Superi audul g'ori ce simţire, 

Când fără vreme; spui că e vreme: 
De răi, de mórte, tot a ne teme. 


116 . 


IELELE 


Umbre se plimbă, 
Vânturi se schimbă, 
Neguri s'adună, 
Malusi resună, 
Chiote ! 
Tipete ! 
Chicote ! 
Urlete ! 
Hurur brum ! brumb (bis) 


Trec sgomotâse 
Scârşniri dint6se, 
Flueră 
Relele, 
Danţeră 
Telele ! 
Hurur brumb! brumb (bis) 


Cu mac pe frunte, 
Păşesc spre munte 
În pelea gólă ; 
Înghit din 6lă 
Prea nodorâse 
Gălusci vârt6se ; 
Deşert pahare 
Acre, amare. 
Capul îşi 
Cleatănă, 
Trupul îşi 
Lâgănă. 
Hurur brumb ! 


I 


Una e chióră, 
C'un ochiŭ de cióră; 
Alta spetită 

Mult obosită; 
Alta guşată 

Tot cértă cată; 
Alta bârfesce 
Prea neghiobesce; 
Una gângavă 

Stă pe gâlcévă; 
Alta bogată, 
Şchiópä 'ngâufată; 
Alta calică, 
Ghebósă mică ; 
Cea maï snovósă 
E oftìcósă ; 

Şi cea maï bunä 
E cea nebună; 
Tóte pismaşe 

De om vräjmaşe, 
Neruşinate, 
Înverşunate ; 

Cât simt rëcóre 
Daii din picidre ; 
Toţi dracii strigă 
Ca să le frigă : 
Tei lor plăcere 
Fac cum le-o cere, 
Cu draci voi6se 
Sbor peste case ; 
Întricoşate 


137 


Trec peste sate, Ard şi usucă 
Mult mai trufaşe Ori ce apucă. 
Merg la oraşe. 

Hirie, Chiote ! 

Mîrîe, Tipete ! 

Dudue, Ĉhicote ! 

Sgudue. Urlete ! 
Hurur brumb! hurur þbrumb ! 

Flueră 

Tot miorlăire ! Relele, 
Tot chiuire ! Danţeră 
Tot de turbare Telele. 

Rîs väetare ! 
Hurur brumb! Capul îşi 
Cârduri şi glóte Cleatănă, 
Se car pe róte Trupul îşi 
Hurur brumb !brumb (bis) Leagănă. 
Iar când frâng cară ; TA 
Osând’ amară ! Du Aie 
Foc! şi peire ! ' 
Pe aie ! Sgudue, 


stai 1hr 
Hurur brumb ! (tris). Hurur brumb ! brumb ! 


Tar miorlăire ! 


De om orï care Iar chiuive ! 

Taŭ mădulare, Tar de turbare 

Lipsa să'şi dreagă ! Rîs, văetare ! 

Cu sânge o 'nchiagă Hurur brumb ! 
II 


Baba Necşa, moş Crăciun 
Aşa povestesc şi spun : 
Acum dic, că s'aii lăsat 
Nu mai vin lelele 'n sat, 


118 


De când un unchiaş bătrân 
A învăţat pe român, 

Së nu pue lor prinos 
Câte-o rótă de prisos, 
Precum ieï obicinueati 

Pe strâşină de puneaii : 
Acum carn °l pun întreg 
De lemn ce "'nti'adins aleg. 
De atunci nu bântuese 

De cât locaşul popesc, 
Casa de proprietar, 

Unde n'a pe ştreşini car ; 
Ş' acasă pe la zapciii, 

Des s'aude vai! şi chiù ! 
Tele prin oraşe fac 

Năravul lor după plac. 
Mâini picióre nu răpesc 
Nică alt mădular trupesc : 
Acum pe unde se duc 
Numai creerii usuc. 

Când îşi frâng carul şi'l dreg 
De minţi de ómenï s'aleg. 
Aleşi preoți, dregători, 
Presidenţi, judecători, 
Coconași mai însemnați 

Pe drum rămân fermecaţi. 
Şi matrne vor, nu vor 

Se fac ast-fel jertfa lor, 

La aşa împrejurări 

N'audi de cât văetări! 
Norodul se plânge mult. 
Stăpâniă vrăjiţi n ascult, 
Stai ţepeni, grei ca de plumb, 
Prea rar respund : hurur brumb. 


119 


III 


Ast'a bătrânilor povestire 

De pricini multe 'mi dă tălmăcire. 
Cunosc acuma a cui e vina, 

De ce! zănatică.'mi e vecina, 

Ce rochi tot cumpără, şi rochi n'are ; 
Viea, moşia 'şi dă spre vândare. 
De ce ! némul ia nărăvire 
Recunoscinţa a'i fi peire. 

De ce! la Doctori nu găsim vint 
Când ne omâră, cu Iod, saŭ chină, 
De ce! moș popa citind pe carte 
Altele spune, băsniri deșarte. 

De ce, la poşte cai nu aflarăm : 
Ci cu birjarii pe drum plecarăm. 
De ce, găsirăm în cârmuire 

Loc de ispravnic, om în uimire, 
Având întocmai asemănare 

Cu sfrejit epure "n leşinare ! 
Creduiii d'o dată că'nebunise, 
Căci boer mare °l coconise : 
Cocon numindu'l, mintea "i sburase 
Ielele hârca'i gólă lăsase. 

Pe din afară iele o pârliră, 

De păr cu totul îl jefuiră. 

Dar nu e 'n stare nimini s&nşire 
A înielirii lui însuşire. 

Cui nu e milă, vrând să se'ncredă, 
Când jócă bietul, vie să °l vadă! 
Aud "i jalea ! îşi spune doru : 
De copii boala “i-a dai amoru. 
Vădâna, nu vede; urechi de arc, 
Tot le lungesce spre ingânfare. 


120 


Nu mai r&ii, Dâmne, milă să "ţi fie 
De'nviforat, aşa Sămeşie ! 

Telele, Telele sunt de vină 

C'a rămas mintea aşa puţină ! 
Pasta Românu remase móle ; 

Ca cel ce zace de mii de bóle 

Se zmreduiră de cusuraşe 

Şi orășalele ca şi orașe, 

Şi astă b6lă iea drum firesce, 
Precum iea drumu bóla în pesce, 
Făr' a fi unu măcar să pstă 

Să 'şi iea căciula, să dea în glótă, 
De loc nădejde nu mai rămâne, 
Căcă cad ca muşte, bătrâni, bătrâne; 
Ş'intrec pe tineri la nebunie. 

Tot mě mir doctor, cine o să fie? 


VI 
LITERAȚII. 


Voi ! carii sunteţi îmboldiţă 
Spre a artelor cultură, 

Şi asudaţi, şi vă trudiţi 
Muncind literatură ! 

Tot spini sădiţi, tot stânci săpaţi; 
Rod voă, nu se cóce ! 

Ore de cine v'însuflaţi, 
D'un sfert de vac în cce? 
Acele care danţu "tind, 

Pe lângă voi, cucâne, 

Sunt cuconiţele din Pind : 
Dar s'aii nuntat, ş'aii tóne. 
Tele d'Apolon 'şi bat joc : 
Carpaţii şi Caucazii 

Le daŭ de locuință loc. 


121 


Şi dafini le sunt Bradii. 
Bucegiul Lai de Elicon : 

De când se pripăşiră, 

De răcnet glasul lor iea ton, 
Urite 'mbătrâniră. 

Moşnegă cum mi-ati împărtăşit 
Ascunsa lor sciință, 

Din număr eŭ am bănuit 

A Ielelor fiinţă. 

Buna nebuna'mi cunoscut, 
Şoptindu'mi la ureche : 
«Musele aşa ne-am prefăcut 
<În 6meni băgăm streche ! 
«Şchi6pa le arată mincinos 
«Isvor de bogăţie : 

«Mulţi limbi, 'm loc a'í da folos, 
«Dai şehi6pă Românie, » 


IOAN BARAEC 


ISTORIA PREA FRUMOSULUI ARGHIR ȘI A 
PREA FRUMUSEI ELENA 


ÎNAINTE CUVENTARE. 


Mulţi citesc istoria lui Arghir, cea în limba ungurâscă scrisă, 
fără de a socoti alt-ceva lucru într'insa, de cât o proastă poveste; 
însă altă mai adâncă înţelegere se tilcuesce, supt această poveste. In 
vremea de demult, stăptnea Ardealul un neam puternic, anume Dacii, 
Aceştia aveati în veaculal doilea, un Craii anume Decebal, care bi- 
ruind pe Domeţian Chesarul Rimului, l'aŭ silit, ca Rimlenii cei puter- 
nică, să plătescă Dacilor dajde pre tot anul. Însă s'aŭ schimbat no- 
rocul în dilele lui Traian, Chesarul Rîmului, care în două rînduri ve- 
nid asupra Ardealului, în urmă laŭ luat, şi l'aŭ supus puterii Rîm- 
lenilor. Acesta este înţelesulii lucrului. Însă mai adaogă şi acesta, 
cum că viaţa lui Traian, cu acestă prilej, era în mare primejdie, pen- 
tru că la marginea ţării Mesiei (acum Bulgaria şi Serbia) îl căuta 
nisce asasini (adecă ucigători într'ascuns) ca să'l piardă pre el, pre 
carii aflându'i "i-ai omorît. 

Întracâstă poveste se înţelege subt Arghir : Traian; iar supt fe- 
cioara măeastră cea cu părul de aur, se înțelege Ardealul pentru 
băile lui cele de aur, care de mult aŭ fostă vestite. Numai întru al 
doilea rînd pâte Arghir, ca şi Traian, Ardealul s&'şi dobândescă pre 
Elena, care cu morte pedepsesce pre sluga sa, care °l a împiedicat, 
ca şi Traian pre împiedecători! săi, Joan Barac, 


123 


PARTEA ÂNTEIU 


Te visaiit mişcând din buză, 
O prea drăgălaşă Muză! 
Verzi glas ângeresc din gură, 

Care inimele fură, 
Fmiă şi le amăgesce 

Dapă c- le îudulcesce, 
Te rog, Muză mîngiidsă! 

Care cântă cântări frumâsă, 
Pică-mi puţintică miere 

Din măiasira ta putere, 
Sé pot cânta cu simtire 

A lui Arghir pribegire. 
Arghir a fost Crăişorul 

Cel mai pedepsit cu dorul. 
Fiul cel mai mic se scie, 

(În chronica firii scrie) 
A. lui Acleton anume, 

Craiul cel bogat din lume. 
Că încă n'am dat în cale 

De numele ţării sale. 
Se dice dintru aflate 

A fi avut o cetate 
Tare şi meşteşugită 

Şi cu şanţuri întărită, 
Întru o ţară tiastră 

Din lumea cea mai măiastră. 
Maica sa, blinda Crăiasă, 

Medena, cea prea alésă. 
Trei fraţi cu el se născură 

Din părintescă căldură; 

nsă nici unul nu are 

Cu dânsulii asemănare 
Întru vestea şi mărirea, 

Cât s'a pedepsit cu firea. 


124 


În cetatea părintéscă 

Se afla o prea firéscă 
Grădină împodobită, 

Părea că e 'nsuflețită. 
Era plină de frumseţe 

De ale fiorilorii fete, 
Aică rîň, colea vălcică, 

Curge lângă floricică; 
Dinedce subt pomi verdeţă 

Së te desfătezi de faţă. 
Într'o di aicea Craiul 

Destătându-se cu tiaiul, 
La un pom ciudat sosesce, 

Si'l vede cum înverdeşte, 
Alb la flóre ca argintul 

Mivosind în tot pământul, 
Pre care nccunoscându'l 

Se înduplecă cu gândul, 
Ascepta róde să'i crescă 

Ca felul săi nemeréscă : 
Că într'o di 'muguresce 

Şi de trei ori înfloresce, 
Şi pre grădinarul chiamă 

Ca să dea de dâusul sémă, 
Ce mână a sădit pomul ? 

Că mult se miră tot omul, 
Cum el dioa înfloresce, 

Nóptea cóce şi rodesce; 
Însă dioa nu le-apucă 

Pînă, pier ca o nălucă. 
Jar Craiul se întrist6ză. 

Căcă nu pote să le védă. 
Vădând cum înmugnresce, 

Că chiar vădând înfloresce, 
Ai pus preste nâpte pază 

Trei păzitori ca să vadă, 


12 


vı 


Care păzea cu privire 

A merelor rumcenire. 
Craiul diminéta vine 

Cu gând să le vadă bine; 
nsă (ce nică m gândesce) 

Pre toți dormind îi găsesce 
I-aii întrebat; «ce vădură ? 

«Şi ce dorm preste măsură ? 
«Eï respunde de o-dată : 

«Minune înspăimântată ! 
«Că sutlând o-dată borea, 

«A cădut jos totă florea; 
«Iată nisce merişore, 

«Iată şi mai mărişore. 
«Dar suflând o bâre lină 

«Cu de somn dulesță plină, 
«Numai decât ne apucă 

«Cu nevădută nălucă, 
«De se părea pre dreptate 

«Că suntem morţi jumătate.» 
Craiul trist în casă plécă, 

Şi nu putea săi mai trecă. 
Ci nmnaï decât poftesce 

Un proroe şii poruncesce 
Sgi spue şi prorocescă : 

Cine putu săi sădescă 
Lui acel pom în grădină, 

Săi facă vre-o pricină ? 
ŞI i făgădui îndată 

De'i va spune, bună plată. 
Proroc Filaret anume, 

Mare vrăjitor pe lume 
Trei dile se socotesce, 

Şi apoi ii prorocesce : 
Dicând : «Craiule! pre omul, 

«Ce ți-aii sădit ţie pomul 


126 


<L'am aflat, însă putinţă 

«Nu este de cunoscință : 
«Că e lucru preste fire 

«Şi măiestrie suptire, 
«Şi mâna cea săditóre 

«Este şi stăpânitâre, 
<Singură le stăpânesce, 

«Le culege, şi răpesce, 
«Şi prin altul nu se pote 

«La lumină a se scâte, 
<Făr' de fiul tăi cel dulce 

«Care subt pom să se culce; 
«Că pentru el sunt sădite 

«Acele tâte răpite, 
«Ca së’l vagă, că'1 iubesce, 

«Şi de fața lui doresce, 
«Dintre care va să iasă 

«Mare scârbă la crăiasă : 
«Că el va să pribegâscă 

«În lume să rătăcâscă.> 
Pentru acea prorocie 

L'aii cinstit cu bogăţie. 
Deci Craiul iar aşteptă 

De la pom aceeaşi faptă, 
Când îi vede înflorirea 

Prea albind cu strălucirea, 
Aŭ aşternut pre verdétă 

Subt a pomului dulcétă 
Covóre cu fir cusute. 

Preţuite multe sute : 
Puind să ia séma tare 

Pre fiul săi cel mai mare, 
Care păzitor se face. 

Şi pre aşternut când dace, 
Vede mugurul cum cresce 

Şi mai apoi cum plesnesce, 


127 


Încep frunge învergite, 

Acuşi, acuşi, flori albite, 
Flórea cade şi rodesce, 

Şi r6da se rumenesce. 
Dar venea, o bâre lină, 

Cu de somnii dulesţă plină, 
Si'l adârme fără veste, 

Nu mai vede ce mai este. 
Craiul diminéța iată 

La grădină se arată, 
Şi pre fiul şil găsesce 

Că d6rme şi greii răpşesce. 
Se întârce şi aşteptă, 

Së mai cerce cu o faptă. 
Şi pre viitórea seră 

Pre al doilea fiti iară 
L'aii pus iar să strejuescă, 

Şi mai bine să păzescă, 
După cum a spus prorocul, 

Ca să mai cerce norocul : 
Însă a, adormit; 6ră 

Ca şi acel de aséră. 
lară Craiul cu mânie 

Strigă : <Prorocul să vie!» 
Care venind înainte, 

I-a arătat lui că minte, 
Nică mai mult că nu'l întrebă, 

Ci'i taie capul degrabă. 
Apoi către palat plécă 

De tot cu inima sécă; 
Iar Medena cea al6să, 

Prea cuvi6sa Crăiasă 
A intrat cu vorbă bună 

Cu fiul săi împreună, 
Ca së mângâe pre Craiul 

Aşa ridicându'şi graiul : 


128 


«O Craiule înălțate! 

«Iubitul mei soţ şi frate, 
«Nu'ţi mai face supărare 

«Pentr'unii pom, ce mic se pare; 
Tar Arghir fiind de faţă, 

Pre care firea °l restaţă, 
Cu făptura voinicescă 

Preste firca omenâscă, 
Împodobit cu frumsete 

Care plac la tinerețe; 
Ajungând a vârstei flóre 

E cel mai ales subt s6re; 
Fiind învăţat prea bine 

Avea, bun nărav la sine. 
Către tatăl săi grăesce 

Şi aşa, se jeluesce : 
<0 Taică, prea înălțate! 

«Am o jalbă cu dreptate. 
«În mine s'a aprins focul 

«Când ai omorât Prorocul. 
«Un vis mi-a arătat mie 

<A. lui drâptă Prorocie, 
«Ci mă rog îngăduesce 

<S% cere şi eŭ vitejesce, 
«De voiŭ adormi ce strică? 

«Sci că nu'mi va fi nimică.> 
Craiul nimica ascunde; 

Ci mai vârtos îi respunde 
Dicênd : «Fiule iubite! 

«Nu'mi face gânduri cumplite, 
«Nu'mi pricinui mai multă 

«Supărare, ci ascultă, 
«Să nu mi se împlinâscă 

«Prorocirea cea, firéscă, 
«Nu te bucura de calea 

«Care să&'mi aducă jalea, 


129 


«Am eŭ mere aurite, 
«Scumpe şi nepreţuite, 
«Şi de acel pom cu veste 
«Nică de lipsă nu ne este, 
«Mai bine în foc së ardă 
«Şi de aici să se piardă, 
«De cât tu cu al tëŭ nume 
«SE fii pribegit în lume.» 
Tară Arghir vilejesce 
Respundând aşa grăesce : 
«ME rog, Taică, de nu'ţă place: 
«De acolo n'am ce face 
«Că pre mine mě silesce 
«Firea, şi îmi poruncesce, 
«Ca st intru în grădină, 
«Fără de nică o pricină : 
«Că aceeaşi prorocire 
«S'a înţeles numai mie 
<A se împlini norocul, 
«Care a grăit Prorocul.» 
Aşa plecă să pornscă, 
Preste voea, părintâscă, 
Şi a intrat în grădină, 
De dor cu inima plină. 
În pom sabia, 'şi agaţă, 
Şi se culcă pre verdsţă, 
O minune cu mirare! 
Ce trupşor voinicesc are. 
Umblă şi calcă domnesce, 
Şi se uită vitejesce 
La trup de mijloc supţire 
Şi înalt la a sa fire, 
Ocheş, negru pe la gene, 
Împodobit la sprîncene, 
Stat de crin, 6blă făptură, 
Rivnită căutătură, 


130 


Faţa'i varsă rumenețe, 

La trăsuri în tot blâ ndeţe. 
Fl6rea vîrstei acum cresce 

Şi frumos înmuguresce. 
Pre aşternut se aşeză, 

Aşteptând vremea së vadă.. 
În sus către pom privesce, 

Şi vede cum înfloresce, 
Subt ramuri înmugurite, 

Acum tóte înălbite, 
Şi nică nu prinde de veste, 

Că nici o flóre mai este; 
Merele cât; o alună, 

Acuşi cât o nucă bună; 
Acuşi mari și împietirite, 

Acuși n6ptea înroşite. 
Atunci audea că sună 

Ca când sufi’ o bâre bună, 
Şes' păuni vădu că sbóră 

Şi pre i6rbă se pogóră, 
Al şeptelea, o minune! 

Lângă capul săi se pune 
Spăimântat mâna'şi întinde, 

Şi de un picior îl prinde, 
Se smăcesce, ca, să sbóre, 

Şi rămâne în prinsre; 
Tar cei şâse toţi sburară, 

Şi pre el prins îl lăsară, 
Minune nemuritsre! 

Pasărea cea sburătire 
Cu graiii omenesc grăesce, 

Şi pre Arghir îmblândesce : 
«0 Cocóne, mult iubite ! 

«Cu nume crăiesc numite, 
«Nu grăbi s&'mi iei viața, 

«Că ne vom pierde dulceţa + 


131 


«Că nu viii së’ți fac stricare, 
«Ci de e dragoste mare,> 
Şi s'a scuturat o-dală, 
Cât s'a mutat într'o fată. 
Atunci Arghir înlemnesce — 
Jar ea aşa'] îmblîngesce : 
«Fiit-crăesc nu'ţi fie frică ! 
«Nu te teme de nimică! 
« Dragostea mea cea iubită 
«Întru tine e sădită, 
«Tu eşti a mea mângâiere, 
«Vieţii mele putere. 
«Şi eŭ răsădit'am pomul, 
«Ca să mănânce tot omul. 
«Cine dragă cu mânie 
«Îmi stă împotrivă mie ? 
<Slobodă sunt eŭ a face 
«Cu a mea muncă ce'mi place. 
«Eŭ Pam sădit numai ţie, 
«Dragostei o mărturie, 
«Şi e slobod numai noă, 
«A culege roade noă, 
«Şi poți socoti prea bine 
«Ce va să fie cu mine. 
«Că măiastra ta crăiasă 
«Precum vedi vine d'acasă, 
«De voeşti, ea te iubesce. 
«Şi ţie se dăruesce.> 
O frumseţea neurmată 
Feci6rei aceia dată : 
Că nici limbă omenâscă 
Nu pâte să o grăiască, 
Nici nu se póte scrie, 
Cum îi şedea a fi vie. 
-Juno, Venus şi cu Luna, 
Ca acâsta, nu'i nici una. 


132 


Nici Dido a Enee, 

Şi nică fata Medeei; 
Ba nică a Nimfelor ceată 

Ce prin bărcuri se arată, 
Nică cântăreţele Muze, 

Ce scot cântece din buze, 
Nu sunt aga drăgăstâse. 

Ca Elena cea, frumosă, 
Për de aur strălucesce 

Pre pământ se tîrfesce, 
Precum Luna cea ivită 

E nouă şi neclinită, 
Agai fruntea, cea suită 

Cu sprîncene cercuită. 
Ochii privesc cu jindire, 

Ca a stelelor sclipire. 
Trandafirul infloreste, 

Şi doi trandafiri roşesee 
În fata cea, albenétă — 

O ce ciudată rogétă ! 
Pre buzele ei cum saltă 

Graţiile la olaltă, 
Se rumenesc la pelită 

Şi staii ca doğ foiţă. 
A albastrului eï fată 

Se vede în sîn la braţă, 
Unde doă Merişóre 

Staŭ ascunse rotunjsre, 
La piept ard cu libov mare, 

Idoleştile oltare. 
Ca crinul, cel prea suptire, 

Şi înalt la a sa fire, 
Aşa'i oabla ei făptură, 

Şi mândra'i căntătură,. 
Vestmintele ard ca focul 

Cari "mpodobese mijlocul; 


133 


A luf Cupidon săgstă 
Së vedi cum stă agălată 
Cam pe lângă suptióră 
De unde la Arghir sbsră, 
Se înfige awită 
n inimă nimerită. 
Atunci drepta își întinde 
Şi pre după cap o prinde 
Cu drag o îmbrăţişeză 
Ca Hacăra săi maï scadă, 
Nici ea nu se feresce, 
Că prea tare îl iubesce, 
Ci se leagănă pre brată, 
Din buze culeg dulceaţă. 
De v'ați ivi nouă í muze ! 
Së priviti aceste buze. 
A cuvintele mele 
Vati mira şi voi de ele. 
Că se face dioa iată, 
Şi tot nu se maï arată, 
A'și face îndestulare 
D'a lorii dragoste prea mare, 
Care arde cunoscută 
Cu flacără nevădută 
Care tot mai mare cresce, 
Cât Arghir aşa grăesce : 
«0 Porumbiţă aleasă! 
«Incoronată Crăiasă 
«Oh ! ce feliii de vrednicie ! 
«Ce bine mi-ai făcut mie? 
«Dacă aï venit la mine 
«Cum te voit lăsa pre tine? 
«Së nu mă laşi cu păcate 
«Înti'o grea singurătate. 
«Ci să'mi fii mie soţie 
<Trăind cu dragoste vie.» 


134 


Iar ea respundea ferbinte, 
Cu dulci şi blânde cuvinte : 
«<O Crăişor cu blândeţe P 
«Prea iubit de tinereţe. 
<Trandafir faţă plăcută, 
«Care buzele' mi sărută. 
<O trupşor plin de dulceaţă ! 
«Care mă strînge în braţă, 
«O cuvinte mîngâi6se ! 
«Care mă fac drăgăstoase. 
«Cum aş face eŭ din fire 
«Dragostei împotrivire ? 
«Pentru că eŭ, vai de mine! 
«Nu pociii trăi fără tine, 
<A ta sunt, daii mâna dreptă, 
«Fie şi cuvânt şi faptă.» 
Precum magnetul la sine 
Trage pre fierul, şi'l ține 
Aşa'şă lipesc trupurile 
Arătându'şi dragostile. 
Iar Venus aflându'şi locul 
Aşa bobotesce focul, 
Cât oltariul mai s'aprinde, 
Pînă cân? de veste prinde, 
Şi după multă vorbire 
"I-aii coprius o adormire, 
Cât aŭ dormit cu dulcétă 
Tocma pînă diminétă. 
Craiul cât se Imnin6gă 
Abia aştepta, să vâdi, 
Pre ferestră tut privesce, 
Tot la fiul s&ii gânnesce, 
Preste ziduri coperite 
Vedea mere aurite, 
De care cu veselie 
Sălta, scârbita Crăie, 


135 


De abia aştepta veste 

De Fiul săi ce fel este. 
Crăiasa, ce socotesee, 

Un dar bun făgăduesce 
Cui ar duce veste bună 

Cu un měr de împreună 
Dintru cele nevădute 

Şi încă necunoscute. 
Atunci veni cu degrabă 

O prea mult sfătâsă babă, 
Şi luând cheia al6rgă 

La grădină ca së mârgă; 
Deschide uşa —privesce— 

Ce vede —că se sfiesce— 
Vede Feci6ra culcată 

De Arghir îmbrățişată 
Deiţă a fi gândesce, 

A'i scula nu îndrăsnesce, 
Şi pentru să nu se scóle, 

Calcă mai încet și móle 
Tot în vârful degetrlor 

Către robii dragostelor 
Se apropie, pâşesce, 

Şi când lângă eï sosesce 
Scóte cuțitul din tâcă, 

Ca credinţa sa să'şi facă, 
Aŭ tăiat câte-va fire 

Din părul ei cel supţire, 
Şi făcându'șă calea largă 

Cu el în palat alérgă, 
Ostenită, spăimântată, 

Cu vorbă ruptă] arată 
Dicând : «Vai! ce Coconiţă! 

«Dăii — dóră e o Deiţă. 
«Că om nu pote să fie 

«Cu uşa făptură vie, 


136 


«Maï vârtos că pe spinare 
«Un păr lung de aur are.» 
Cu mirare şi minune, 
Precum aŭ vădut tot spune. 
Medena ce va să facă? 
Numai decât se îmbracă, 
La grădină se gătesce 
Care prea de mult doresce. 
Întm'aceia se deşteptă 
Elena, inimă drâptă, 
Se uită, ce i se pare — 
Aşa aŭ strigat de tare, 
Cât Arghir dormind cum este 
Se spăimântă fără veste, 
Şi cu a sa deşteptare 
Oblu în pici6re sare 
Iar Elena lăcrămeză, 
După părul săi ofteză. 
Cu mare amar jelesce, 
De necaz aga grăesce : 
<0 prea iubite Arghire! 
«Demi ar fi venit în fire 
«Că se află hoţi spre jale, 
«La palaturile tale 
«De mult mă ducem mai bine, 
«De cât së pățese ruşine. 
«Më duc că sunt înşelată, 
«Nu mai rămâi ruşinată : 
«Pentru că părul mei are 
«Lipsă şi pagubă mare.» 
Atuncea Arghir roșesce 
Şi căznit aşa grăesce : 
«O suridră iubită ! 
«Aŭ pre mine eşti scârbită ? 
«Dar aŭ eŭ sunt de vină? 
«Aŭ eŭ sunt acea pricină ? 


137 


«Dacă tote le scii bine 
«Că numai eŭ fui cu tine 
«Şi vedi că nică nu am unde 
«Părul tăi a ţi'1 ascunde: 
«Mărturie'mi este mărul, 
«Cum ţi-aş reteza eŭ părul, 
«Când cu totul voiă pre tine 
<A te ţinea lângă mine? 
«Acum dară de n'am vină, 
«Şi aŭ fost mână streină, 
«Iartă pentru mine tóte : 
«Că la lumină voiii scóte 
«Cine a fost şi prin cine 
«S'a făcut acea ruşine, 
«Pre care dacă'l voii prinde, 
«Pedâpsă îi voii întinde, 
<Şi'ţi voit înălța Mărirea 
«Mai presus de cât airea.» 
Iar ea dice : «O iubite! 
«Măriri cât de prețuite 
«De mi-ai înălța, nu'mi pote 
«Inima să erte tâte; 
«Însă cugetând la mine 
«Tot te iubesc eŭ pre tine» 
Atunci Arghir se frămîntă, 
Cu necaz se înfierbîntă, 
Cu inima se topesce, 

Şi plângând aşa grăesce : 
«Te rog dar spune'mi sălaşul, 
«Şi unde'ţi este oraşul? 

«Saŭ dragostea nu te lasă, 
«Saŭ te caut şi acasă, 

«Sai a treia (vaï de mine!) 
«Mor amărât pentru tine.» 

Pre ea o înghimpă spinul, 
Neputând ţinea suspinul 


138 


Dice : «Iubite şi bune! 

«Ce folos de'ți voii şi spune 
«Că om nu pâte să fie, 

«Care acolo să vie; 
«Însă de Nâgra-cetate 

«Ce spre miază-n6pte bate 
«Zadarnică întrebare 

«Poţi face de ţi se pare : 
«La locul cel ce se schimbă 

«În necontenită limbă; 
«Însă sciii aceia bine 

«Că nu poţi veni la mine.» 
Întwacelea fecioriţa 

Aude mişcână portita, 
Nu putea, să mai grăiască, 

Nică plânsul së contenâscă, 
Ci în sus în văzduh sbâră 

Ca o pasăre uşdră. 
Se duce nu se mai vede, 

Ce amar —cine nu crede? 
Robul amorului cade, 

De leşin inima'i scade : 
Jar Acleton, milos Taică, 

Cn a lui iubită Maică, 
Când aŭ intrat în grădină 

Văd că fiul lor suspină, 
Şi fecïóra nicăirea, 

Se înduplecă cu firea. 
Vădând aşa o urmare 

Care de la pom răsare. 
Oh, ce plânsuri necurmate ! 

Oh, câte lacrămi vărsate! 
De la pământ îl sculară 

Şi cu glas mare strigară : 
<0 cuvinte prorocite ! 

«O prorociă înainte, 


139 


«Spunea Filaret Prorocul, 
«Că aşa'i va fi norocul: 
«Cât merele se vor cóce 
«Scârba va veni încâce.> 
Şi sta toţi cu mângâiere 
În jurul celui ce piere, 
Dicând : «Fiule nu geme, 
«Ci sc6lă şi nu te teme. 
«Oh ! scâlă Fiule, scâlă, 
«Sc6lă së vedem ce b6lă, 
«Ce bâlă te împresóră, 
«De şi pre noi, ne omdră.» 
Mai târdiă în fire'ă vine. 
De mâna Maicii se ţine, 
Dicând : «Daţi'mi mie pace, 
«Că voi nu aveți ce'mi face, 
«Că dintru acestea tót- 
«Nimenea nu më mai scóte, 
«Şi înşivă aveţi vină 
«Aicea făcând pricină. 
«Că aţă trimis hoţi la mine. 
«De maŭ despoiat de bine, 
«Şi vaii fost aşa de grabă 
«Cu nădejdea într'o Babă. 
«Mi-a furat tótă dulceţa 
«Mi-a stricat tótă viața, 
«Oh! amar, amar şi jale! 
«Şi pre obraz curge vale, 
«Şi voiii să'mi iaŭ diua bună 
«De la S6re, de la Lună, 
«Aici mor, săpaţi mormântul, 
«Së mă înghiţă pământul, 
«Subt umbra cea răcor6să 
<A merilor drăgăstósă.> 
Iar Craiul ca un Părinte 
Mângâindu'l cu cuvinte 


140 





Abia l'a plecat în casă 
Unde l'a pus lângă masă 
Când de Elena grăesce, 
Şi frumuseţea povestesce 
Ochii în lacrămi și'i scaldă 
Neavând inimă caldă. 
Cum aŭ petrecut nu pâte, 
Së le mai înşire tote, 
Ci ca un turbat răcnesce 

Şi cu graba poruncesce 
Strigóia a o aduce. 

A o ristigni pe cruce. 
Părinților striga tare 

Cu de mână sărutare : 
«Daţi mi parte din avere 

«Că nu am altă putere.» 
Iar părinții cu blândete 

Din dragoste fără fețe, 
Dicea : «Fiule iubite! 

«Nu ne da gânduri cumplite, 
«Şi ca să ne dăm pre mârte, 

«O întâmpinată sórte !» 
Împrejurul lui tot chinuri, 

Multe plânsuri şi suspinuri, 
Şi nimic nu folosesce, 

Că ca un turbat răcnesce : 
<0! inima nu mă lasă 

«S5 mai şed cu voi acasă; 
«Că acasă n'am ce face, 

«N'am odihnă, şi nici pace, 
«Aŭ să'mi fac mai mare nume, 

<Aii mă prăpădesc în lume, 
«Më duc, nu mai ged acasă, 

<S&'mi caut a mea mir6să.» 
Maică-sa încă grăesce, 

«Şi aşa îl îmblândesce : 


141 


«O fiule cu dulceaţă ! 
«Cât te-am purtat eŭ în braţe, 
«Ti-am fost maică grijitore, 
«Mi-ai supt tîta hrănitâre : 
«Sînul meŭ a ta “dulceaţă; 
«Légău ale mele brată. 
«Te apăram de tot vintul, 
«Te învătam cu cuvântul. 
«O vai! o vai! nu te duce! 
«O fiul meŭ cel prea dulce ?» 
Dac’ acestia vădură 
C'a'l întârce nu putură, 
Aur din îndestulare 
"L-ai dat, şi s'a pus călare. 
O vaete şi suspinură! 
În casă vaï câte chinuri! 
Dară el nici nu ascultă 
Acea lăcrămare multă, 
Ci încalecă şi plécă, 
O maică rămii săracă ! 
Iară Uraiul pomul taie 
ŞI aruncă în văpaie, 
Care arde cu lumină 
Şi toţi lângă el suspină 
Mai aducându-și aminte 
D'a lui Filaret cuvinte : 
«Blând Filaret cum ghicesce 
«Tóte câte provocesce 
«Eŭ lam ucis fără vină, 
«Acum vEd a mea pricină.» 
Tótă lumea lăcrămează, 
Tótă inima oftează. 
ÎL petrece cu plînsóre 
Tótä fața muritóre, 
Ca nopțile după Sóre. 


142 


A DOUA PARTE 


Tînărul dacă pornesce 
Departe căl&toresce, 
Singur numai cu o slugă, 
Merge dând Domnului rugă. 
O Arghire ! lungă cale — 
Lungă necazurile tale — 
Ta de-a lungul dealurile 
Şi numără sgheaburile. 
Tot prin locuri necălcate 
Şi prin păduri neumblate. 
Tot prin văi necunoscute, 
Prin locuri nepricepute, 
Ne dedat cu cale lungă 
Câte vor să °l mai ajungă ! 
Câte birturi, câte sate, 
Tot întrébă de cetate, 
La toţi le părea minune 
Necum ca sti scie spune. 
Culcă câte locuri tóte 
Pînă nică cum nu mai pote. 
Deci în partea pustnicâscă 
Când era să nemerâscă, 
Dintru o peşteră mare 
Vede fum că iasă tare, 
Şi întiacolo gritbesce, 
n care dacă privesce 
Vede un om mare forte 
Cât s'aii spăimântat de mârte. 
A se "'nt6rce nu cuteză 
Gândind fricos să nu'l crâgă. 
Ci şi-a făcut îndrăsnire 
Gândind : sai traii, saii perire,, 


143 


Şi în peşteră intrară 

Dându'i ântâiii bună seră. 
Iară omul cel prea mare 

Da o grâznică strigare : 
“Cine este? cine vine? 

Cine ce caută la mine? 
„Şi când slobogea cuvântul, 

Se cutremura pământul, 
Numai cu un ochiii în frunte 

Şi părea că'i cât un munte 
„Arghir tremura de frică, 

Şi nu ascundea, nimică, 
Ci se ruga de ertare, 

Numărându'i tot ce are, 
Si'l întrébă de Cetate, 

Nu scie încotro bate ? 
T-aii răspuns omul îndată 

Cu vorbă mai aşedată : 
«Nu am audit de veste, 

«Necum să sciii unde este, 
«Dar gedi pînă diminéță 

«Că vin toţi satirii faţă, 
«Sciii că trebue să fie 

«Vre unul care să scie, 
«Și care va sci mai bine 

«ÎL voii trimite cu tine.» 
Atunci Arghir mulţămesce 

Şi frica "şi mai potolesce 
Acest uriaşii îndată 

Cu o cină se arată, 
În frigare vrâud să tragă 

O căpridră într6gă, 
Face cină boerescă 

Ca pre Arghir să cinstescă, 
Masa lîngă foc o pune 

La lumină de tăciune, 


144 


Şi şăd toţi pe lingă vatră 

Pre câte un zghiab de piatră, 
Arghir pînă să îmbuce 

O ploscă de vin aduce 
Dintr'ale sale merinde, 

Care forte bine prinde, 
Uriaşul décă '] gustă 

Cu stomac ca de lăcustă 
I-ar fi plăcut ca să tragă 

Pre gât o bute întrâgă : 
Dar tot se îndestuleză 

(Nefiind mai mult, să crâdă) 
Aşa pînă ştd la masă 

În sălbateca sa casă, 
Pre Arghir îl mai întrebă : 

«Ce umblă ? şi cu ce trébă 
«Caută acea Cetate 

«Prin țări aşa depărtate 2» 
Spre care Arghir respunde, 

Tot spune, nimic ascunde, 
Se duc apoi să se culce, 

(Cât e lui Arghir de dulce! —) 
Dimin6ţa se sculară 

Satirii se adunară. 
Se întrecea, care ? care 

Aduce cinste mai mare? 
Omul începe să facă 

Ca toţă satirii să tacă, 
Dicând : «Sciŭ cum mi se pare, 

«Că aveţi multă umblare : 
«Nu sciți de Negra-cetate 

<Unde, încotro abate ? 
«Nu vă întreb spre stricare, 

«Nici spre vre o supărare.> 
Nu scia cum să răspundă, 

Măcar cât iarba şi frungă, 


145 


Tar un schiop satir sosesce 

Şi numai de cât, grăesce : 
<Scii eŭ de Nâgra-cetate,> 

Dar ei : — «Pre unde abate! 
«—Ma purtat pre mine dorul, 


Unde mi-am frînt eŭ piciornl.» 


Atuncă omul poruncesce: 

«Numai de cât te gătesce, 
«Crăișorul de la mine 

«S%1 povăţuesci prea bine.» 
Jar schiopul se jeluesce, 

Şi dicând aşa grăesce : 
«Eŭ nu cutez a mă duce, 

«Ca acolo să mă apuce. 
«Că eŭ, mă rog, mă ascultă, 

«Am făcut pagubă multă, 
«Eram fiară stricëtóre, 

«Piele de lup mâncătâre, 
«Şi aŭ gând să mă belescă, 

«Cine së mă izbăvâscă ?> 
Atuncea omul cel mare 

ncepe a striga tare *: 

«Mergi ! audi când dic o dată, 

«N'aştepta vorbă rugată.» 
Omul ajută de milă, 

Tar schiopul plecă de silă. 
Arghir mai cu bucurie 

Scurtă din călătorie, 
Bărcuri, câmpuri, văi şi deluri; 

Preste ape multe valuri; 
Dile multe, cale lungă, 

Nu putea să mai ajungă. 
Dar o dată mai pe urmă 

Şi drumul li se mai curmă, 
Într'un vîrf de deal sosiră 

Şi putintel odihniră, 


10 


146 


De unde li se arată 

Cetatea, de mult oftată. 
Acum schiopul nu mai merge, 

Numai înapoi se şterge, 
Cărui Arghir mulţumesce. 

Apoi iarăşi mai pornesce, 
Când în cetate intrară 

De sălaş bun întrebară. 
La o văduvă sosiră 

Unde şi sălășluiră; 
Văduva bogată forte 

Nu scia cum să se pârte, 
Având o fiică frumâsă 

Le-aŭ dat sălaș bucurosă, 
Întrâbă : «De unde vine? 

«De la ce locuri streine ? 
«Şi de ce fel de neam mare? 

“Și ce căutare are ?» 
Arghir spre t6te răspunde 

Şi nimica nu ascunde; 
Însă ghimpul care °l are, 

De ce îi era mai tare. 
«Unde'i locul, ce se schimbă 

«În necunoscută limbă ?» 
Înt'acest fel o întrebă 

Picând a avea o trébă. 
A răspuns văduva, bine 

Nu ţine nimic la sine, 
Dicând : «Nu este departe 

«Numai un câmp ne desparte, 
«E o grădină vestită 

Şi forte împodobită, 
«În care o cuconiţă 

<O măiastră fecioriţă 
«Petrecându'şi se arată 

«În tâtă diua o dată, 


147 


«Şi se preumblă într'însa 

«Cu şâse robe cu dînsa, 
«Este măiastra Crăiasă 

«În lume cea mai aleasă.» 
Atunci el nu are altă 

Inimă precum îi saltă. 
Văduva una nu uită, 

Ci tot la dinsul se uită, 
Şi se miră forte tare 

Ce trupşor voinicesc are! 
Tot întrebă, ispitesce 

Către el se linguşesce : 
«Cum a răzbit să ajungă 

«Cale atâta de lungă ?» 
El (că aşa” întîmplarea) 

Îi spunea, t6tă umblarea : 
«Am venit pentru Elena 

«De la maica mea Medena.» 
Iar văduva ochi îşi face, 

i la inimă îi zace 

O nădejde rotogólă, 

Trăgându'şi jarul la oală, 
Cum ar putea ca să facă 

Ca pre fie-sa să placă 
Acest Crăişor nemernic, 

Bogat şi forte cucernic, 
Gândind aşa întru sine : 

«S8 mi se lovâscă bine — 
«Dă nu mi-ar părea, de glumă 

«Së mă văd că sunt o mumă 
«Baii o sócră norocită 

«Unui Craii învrednicită !> 
Cu acest cuget se pune 

Ca să facă stricăciune 
Unui Crăişor cu minte 

Dându'i piedici înainte, 


148 


Deci la cină se aşeză, 

Beaii, mănîncă, ospăteză, 
Precum este obiceiul, 

Mai daŭ în poveşti cu Craiul; 
Se scólă de ia mîncare, 

Fac aşternut de culcare; 
Plâcă Arghir să se culce, 

Ostenit, îi părea dulce. 
Văduva se socotesc 

Şi cu sluga, lui grăesce, 
Apucându'l înainte 

Cu tăinuite cuvinte, 
Urzesc cu jurământ tare 

Lui Arghir împiedecare, 
Cu făţarnice cuvinte 

Aşa înşală, şi minte 
Pre sluga, care se ţine 

De făgădueli streine, 
Cât aŭ vândut ca şi păgînul 

Pre Domnul săi, şi stăpînul, 
Dicând : cAscultă-mă, frate ! 

«SWți daŭ acestă cetate 
«Cu fiica mea împreună, 

«SE trăesci viaţă bună; 
«SE nu mai slujeşti atîta, 

«Ci să umbli cu carîta, 
«Să fii domn într’o cetate 

«SE aibi neamuri înălțate. 
«Să aibi aşa o soţie 

<Cum îţi daŭ fiica mea ţie. 
<Ia sărută-o o dată! 

«Së vedi viaţă curată — 
«Ascultă-mă dulce frate, 

«Să te fac cu bogătate; 
«Ia acest folcuț în mână 

«Şi intrând voi în grădină 


149 


“<S5'i sufli asupră'i fórte, 

«SE adârină ca de mórte; 
“Ca, să nu se întîlnească 

«Cu Elena, să grăiască, 
«Dâcă va egi afară 

«Apoi îl deşteptă iară, 
«Ține acest Ir la tine, 

«Unge'l pre la gene bine, 
«Si'l sc6lă de mâna drâptă, 

«Că el de loc se deştptă. 
« Ascultă-mă, dulce frate! 

«Că te fac cu bogătate.» 
Se îngeală cu prostiea, 

Necunoscând făţăriea; 
Că ginere nu'] priimesce, 

Ci pre Arghir socotesce. 
Deci se sc6lă dimineaţa 

Arghir şi îşi spală faţa, 
Se îmbracă se gătesce 

Şi la gradină pornesce, 
În carea, intrând îşi face 

Cugetului semn de pace, 

nchipuindu'şi în minte 

Ce va fi mai înainte 
Aşa ciudate frumseţe, 

Care plac la tinereţe, 
Cât a, călcat cu piciorul 

N'a mai vădut Crăişorul, 
Câte flori împodobite, 

Câte rîuri limpedite . 
Oh ! câţi trandafiri mir6se 

Cu foi rumene frumóse. 
Rosmarinii aŭ verdeţă 

Și gardfele roşâţă, 
Aici crinul se albesce, 

Colea, nardul frumos cresce, 


150 


Cedrul ramurile'şi tinde, 
Care mult văzduh coprinde, 
Ciprul frunze învergesce, 
Şi văzduhul le elătesce, 
Isvoarele curg răcite, 
Ca cristalul limpedite. 
Scaune verdi doă sute 
Tot din pajişte făcute, 
Cu lastre acoperite 
Tote crăesei gătite. 
Arghir se culca pre ele 
Si trecă de ostenele. 
Aşteptând a sa iubită 
Cu inima ostenită. 
Iar sluga cea blestemată 
De văduva, înşelată 
Cu l&curile gătite 
Și de văduva vrăjite, 
L'aii adormit tare fórte 
Cu o părere de m órte. 
Apoi şi Crăiasa iată 
Vine frumos îmbrăcată 
Înu”o vreme căldur6să 
Cu ése róbe frumóse. 
Precum se obicănuesce 
Către locul săi grăbesce. 
Când încetişor se duce 
Pěrwï aurit <trăluce, 
Şi pre spate si'l neteuză 
Din s6re făcându'iă rază, 
Care la călcâe bate 
Netezit în jos pre spate. 
Clătea, haine frumuşele, 
Şi trăgea, bore cu ele. 
În trup Gblă și supțir”, 
Drăgălaşe la jicnire. 


151 


Pre cap dimnanţi străluce, 
Cu s6rele îşi aduce; 
Cu tâte'i strălucitâre 
De la cap pân’ la picïóre. 
Din papuci picidre góle 
Albe se vedéŭ prin póle, 
Pajiştea, verde cam udă 
Deasupra de rouă crudă, 
Mergând i le cam stropesce 
Când către Arghir grăbesce 
Vădând, că cineva zace 
n locul ei, nu'i prea place, 
Dară ce nici nu gândesce 
Pre Arghirul ei privesce— 
Lîngă dînsul se așcdă 
(Cine va fi să nu creadă) ? 
Că având sudori pre față 
Cu dinsele se răsfaţă, 
Fiind mărgele stropite 
Pre faţa lui risipite, 
Le ştergea făcându'i bóre 
Cu a sa apărătâre. 
Cu măhrama, se răsfaţă 
Acoperindu'l pre faţă; 
nsă nu putea să'l lasă 
Inima, cea, din Craiasă 
Ca mai mult să odihn6scă, 
Şi ea la el să privéscă. 
Ci'i descoperea obrazul 
Deşteptându'l cu necazul. 
Luându'i capal în pâlă, 
Dice : «Oh iubite! scolă! 
«S5'mi povestesci pribegirea, 
«SE'ţă sciii şi eŭ rătăcirea;» 
Însă el nică grije n'are 
De poftita deşteptare; 


152 


Că vrăjita adormire 

L'a îngreoiat la fire; 
Şi Elena nu pricepe, 

Ci numai aşa începe : 
«Seslă dulce, şi iubite ! 

«Nuw'mi vedi braţele gătite ? 
«Sculaţi ostenite braţe ! 

«Së vă mîngiiŭ ru dulesță. 
«Oh rost! graiul nu'ţi ascunde 

«Ci te scólă și 'mi răspunde 
«Oh ochi ! deschideţi vederea, 

«Lăsaţi somnul cel ca mierea, 
«Ridicaţi către sprîncene 

«Cele mai désupra gene. 
«Oh deschide'ţi luminele 

«De îmi priviți lacrimele. 
<Oh, iubite prietine ! 

«Lasă somnul pentru mine, 
«Daca aï ajuns limanul 

«Precum "ţi-ai făcut şi planul, 
«Fără preget de departe 

« Vii la o streină parte. 
«Oh! puţin mai ostenesce, 

«Când limanul se ivesce. 
<Oh sc6lă ! Iubite, scâlă, 

«Sc6lă, că mă bagi în b6lă.> 
Forte mult lîngă el plînge 

Cât mai cu totul se stinge. 
Când atâtea, lacrămi stârce 

Către slugă se întórce, 
Dicând : «Oare ce minune ? 

<Aici nu sunt Incrari bune. 
<Eŭ pricep că nu e bine, 

«Îl fermecă 6re cine, 
«Şi eŭ caut a mă duce 

«Pînă sórele străluce. 


153 


«Acest somn puternic are 
«Cu mârtea asemănare. 
<Stăi aicea, şi '1 păzesce; 
«Pînă unde odihnesce, 
<Şi sculându-se îi spune : 
«Că sunt cu amărăciune 
«Şi de două ori să scie 
«Că mai viii, şi să mai vie. 
«Dar mai mult nu e putinţă 
«Care vă spui cu credinţă.» 
Şi aşa s'a dus acasă 
Pre Arghir dormind îl lasă. 
Iar sluga cea stricătre 
Scâte vrăjita unsóre, 
i ungându'l pre la gene 
L'a deşteptat fără lene. 
Iar Arghir cât se deştâptă, 
Dice : «Oh ce fel de faptă! 
<Am dormit de prisosinţă 
«Fără nică o trebuinţă, 
«Şi pre sluga îl întrebă, 
«S6 spue cât mai îngrabă : 
«Venitu-i-aii în grădină 
«Prea iubita lui lumină ?> 
Respunde sluga, şi dice : 
«Cu cale va să te strice. 
«Cât a plins ea lingă tine 
«De dor cu bratele pline, 
«Dicăndu'ţi cuvinte drepte 
«Nu putea să te deştepte. 
<A dis apoi: că mai vine 
«Pin! de dog ori la tine; 
«Dar mai mult nu e putinţă, 
«Së cun6scem în credinţă; 
«Că legea ei poruncesce, 
«Maï mult nu îngăduesce, 


154 


«Atuncă de veï dormi 6ră 
«Pînă a eşi afară, 
«Mai mult nică nu "ţi mai vine, 
«Vai de ea, şi vai de tine!» 
A doa di venea iară 
Şi în grădină intrară. 
Şi tot aceiaşi umblare 
Ca cea de eră supărare. 
Deci cu inima amară 
Tar cătră sălaş plecară, 
Văduva vădând, că'i face 
Sluga forte cum îi place, 
Îi dă daruri şi'1 cinstesce, 
Căci atâta îi slujesce : 
Apoi ş'a treia di plecă 
Arghir cu inima, sécă. 
De somnul cel grei se teme, 
Şi se r6gă mai de vreme, 
Dicână : eDómne îndurate ! 
«Cerescule Împărate ! 
«Cela ce eşti din vecie, 
«Audi-mă, mă rog ţie, 
«Zadamică së nu "mi fie 
«Acâstă călătorie. 
«Cu de părinţi părăsire 
«Am căutat pribegire; 
«Rogu-mě dă'mi mingiiere 
«Ca să o văd cu plăcere, 
«Că de nu, mă scârbese fórte, 
«Şi cad în grosnică morte.> 
Temându-se de somn dulce, 
Nu voia së se mai culce: 
Se preumblă prin grădină 
Cu inima de dor plină; 
Dar sluga, se necăjesce 
Cu inima se topesce; 


155 


Căcă nu pâte să'şi plinéscă 
Voia, ca së'l ameţescă; 
Însă face el ce face, 
Măcar Arghir că nu zace, 
Că'1 atinge din picidre 
Dintra folcuţului bâre, 
Când n'a pâşit nici şase, 
Şi caută să se lase 
Pre un pat plin de verdsță 
Adormitând cu duleéță 
Elena frumseţe plină 
A fost intrat în grădină 
Care mai de veste prinde, 
Că Arghirul eï se vinde, 
Şi către dînsul grăbesce, 
Cât adormit îl privesce, 
O vai! nu se pâte spune 
Ce plîns, şi amărăciune. 
Striga cu graiuri dui6se 
Din inimă drăgăstóse : 
<0 dragoste necăjită ! 
«Şi forte batjocorită 
«O vai inimă perită ! 
«Şi duleâţă amărită. 
<0 dragoste! te vEd bine, 
«Că tu îți baţi joc de mine. 
<O Arghire, prea iubite! 
«Şi în zadar ostenite, 
«Cu de părinți părăsire, 
«Şi cu a ta pribegire 
«Afiaşi dragoste amară 
«Că mă pierdi din mână iară. 
<O măcar numai o dată 
«Să'ţi aud vorbă curată. 
«Vai inima mea, cea prinsă ! 
«În cursa dorului strinsă, 


156 


«Cum esci de foc trist aprinsă, 

«Și de tot junghiul atinsă, 
«Eŭ de aici mă voii duce, 

«Cine să "mi dea vorbă dulce ? 
«Că pasăre de subt sóre 

«Nu pote aşa să sbóre 
«Care la mine să vie, 

«Oh! nu pâte ca să fie : 
«Că eŭ am putere tare, 

«Şi veniiă cu muncă mare. 
«Nu pot zăbovi; iute 

«Më duc — o dureri simţite } 
«O măcar numai o dată 

«Cu o privire curată 
«De a mai privi la mine, 

«Së vedi că plâng lîngă tine, 
«Së audi glas zu plăcere 

«Spre a n6stră mîngiere. 
«Apoi măcar, vai de mine ! 

«Aici să mor lîngă tine !» 
Şi cu sărutări în faţă, 

L'a ridicat sus pre brațe, 
Udându'i din tot necazul. 

Cu lacrămile obrazul, 
Pînă séra tot ofteză, 

Lîngă dânsul lăcrămează. 
Când aşa se necăjesce 

Către sluga lui grăesce : 
«Prea iubitului mei, spune, 

«Că sunt cu amărăciune, 
«Neputând să më mîngfe, 

«0h! sănătos să rămie.» 
Atuncea vrând să se ducă 

Nu făcea ca o nălucă, 
Că ea de dragoste mare 

Nu prea grăbia la plecare, 


157 


Ci se întorcea îndată 
Ca să mai vadă odată. 
Şi în braţe îl mai strînge, 
Şi cu sărutare plânge : 
«O de necaz încărcate ! 
«Şi ţie "ţi e greutate, 
«Că nu poţi vorbi cu mine 
«Së vedi că sunt lîngă tine. 
«Zadarnică ostenelă, 
«Amară chiverniselă — 
«Oh ! gîndeşte'ţi vândătorul, 
«Şi îi fii isbînditorul.» 
Şi slugii îi era milă 
Vădând ce amar și silă, 
i a'l deştepta se teme 
Neafiându-şi a sa vreme. 
Elena la el privesce 
Vede că îngălbenesce, 
Se prepune cu tot gindul 
Cu ochii urît cruntînda-l, 
Însă 6re ce să% dică ? 
În faţă îi este frică, 
Ca să nu tăgăduiască 
Şi maï rëù sě’l pedepsâscă. 
Drept aceea cu oftare 
ï striga și cu glas mare : 
«Prea iubitului meŭ spune, 
«Ce plîns şi amărăciune, 
«De va vrea să'şi isbândéscă; 
«Acest fapt së împlinéscă : 
«Sabia cea agățată 
<Din cuiul cel mic aflată 
«Să o mute în cel mare, 
«Şi aşa isbândă are; 
«Care de mai înainte 
«Făcea, ar fi avut minte : 


158 


«Ea tâte forte bine. 

«Că putea vorbi cu mine, 
«Nu am avea nici durere, 

«Ci noi trăiam cu plăcere.» 
Şi aşa acasă plécă, 

De tot cu inima sécă. 
Sluga °l sc6lă cu uns6rea 

Cum 'i-a fost spus vrăjitorea. 
Se scólă Arghir, şi dice: 

«Cu cale e să mă strice, 
<0 Dâmne, putere mare! 

«Cum am asudat de tare.» 
Iar sluga ; «Ba nu'i sudâre 

«Ci lacrămi jeluitâre 
«De la a ta prea iubită, 

« Care te plîngea scârbită.» 
Arghir îl certa, de silă : 

«Pentru ce nu "ţi-a fost milă ? 
«Së mă fi sculat pre mine, 

«Aŭ nu aï milă la tine? 
«—Ce grăesci că nu am milă ? 

«Că destul "ţi-am făcut silá, 
«Şi tot cu a ta iubită 

«Eŭ amărit, ea scârbită, 
«Ca să te scoli nu'ţi dam pace 

«Dacă n'ai vrut n'am ce face.» 
Atunci Arghir de durere 

Leşină, plânge, mai piere; 
De iubita sa doresce 

Morţii a se da voesce 
Dicând : «Grâsnică sârte ! 

«Că ei sunt vrednic de mârte. 
«Un somn îngreoviat tare 

«Face supărare mare. 
«Când era să fie bine 

«M'am stricat singur pe mine, 


159 


«Cât necaz, căta umblare ! 
«Acum neea? gjnt mare 
«Eŭ ei am tăcut minie, 
«Dar încă ce necaz, mie !» 
tuncea sluga : «Stăpîne! 
«A dis aşa către mine : 
«Că de poftescă isbîndire 
«Aşa ti-a dat sfătuire : 
«Sabia cea, acăţată 
Din cuiul cel mic afiată, 
« Sě o muţi în cel mai mare, 
«Că ei asa i se pare: 
«De făceai mai înainte 
«Mai mult aï fi fost cu minte, 
«Că pu aţă avea durere, 
«Ci voi trăiaţi cu plăcere.» 
Sluga gândra că nu'i bine 
Unde sabia îşi ţine, 
Ear Arghir înţelepţesce, 
Întalt chip se tilcuesce. 
Stă puţin să socotâscă 
Ca bine să nemerâscă, 
Sabia în mână ţine 
Şi gândesce întru sine, 
Cuiul cel mare gândesce, 
Şi pre sine tîlcuesce; 
Bară cel mic, stricătorul 
Sluga "i-a fost vindătorul, 
Pre acela îl descósă 
Strigând cu sabia scósă : 
«Acum pricep eŭ ce este — 
<Oh, acum prind eŭ de veste — 
«Precum cuvintele sună 
«Tu eşti sluga mea, cea bună, 
«Eŭ te-am adus să'mi pringi bine, 
«Tu m'ai îngropat pre mine, 


160 


<0 ce slugă cu credinţă ! 
«Ati gândit'am să mě minţă ? 
«Când voiam a trăi bine, 
«Atunci m'aj stricat tn câine! 
«M'ai despoiat de dulesţă, 
«Ca să nu o am în braţă 
«Mi-ai făcut sfîrşit vieţii, 
<Oh vrăjmaşe al dreptăţii ! 
«ME junghiii ! mor mârte amară ! 
<Q tu inimă de fiară! 
«Dar ântêiŭ te junghin pre tine, 
«Că tu m'ai vîndut pre mine.» 
Iar sluga de frică mare 
Se tot râgă de ertare, 
Şi plângând se jeluesce. 
Şi tot lucrul povestesce : 
«Că 'mi-a făgăduit mie 
«Fata ci. și avuţie: 
<De m'a înşelat pre mine 
<Numai să te vind pre tine,» 
Arghir striga cu mânie : 
<Aii nu "mi-a fost grije mie, 
«Ca să te fac un om mare? 
< Vai, ludo inimă tare! 
«Vai! cum m'ai mâncat dușmane! 
«Vai! la mine câte rane ! 
«SEţă daŭ focul tunetului 
«Pînă 'n casa sufletului.» 
Şi când aşa cuvinteză. 
Capul âncă i'l retéză. 
'Turburat şi cu mânie 
Spre văduvă cu urgie 
Pe la dînsa se abate 
Inima în el se bate. 
Din dinţi strâuge, și înjură 
Dându'i tunete din gură; 


161 


«Ce mi-ai făcut! tu strigóie; 

«Tu inimă de ursâie; 
«Tu cu farmecele tale 

«Décă "mi-ai stricat din cale, 
«Adu'ţă fata, cea al6să 

«Să o fac pe ea miresă. 
«Së'i daŭ semn de legătură 

«Două palme peste gură. 
«Spuneti să vie încâce, 

«St o iaŭ peste mijlâce, 
«Şi ca să o logodâscă 

«Sabia mea cea crăiâscă, 
«Dară tu ! s6eră bătrână ! 

«Aduți a ta dreptă mână, 
«Së o sărut tirănesee, 

«Cu sabia, cum doresce, 
«Şi să ţi-o înfig în guşe, 

«Ca să crăpi aci la uge. 
«Aşa săi măriți tu fata 

«Cum ai făcut judecata; 
«S5 păţesci şi tu ca mine 

«Când va fi să-ţi fie bine.» 
Şi aşa o năpustesce 

Şi către câmpuri pornesce, 
Ascultaţi acum ce chinuri 

Rabdă Arghir, și suspinuri ! 
Între sghiuburi rătăcesce, 

Şi prin pădui pribegesce. 
Lângă un isvor de apă 

Chiar din gura morţii scapă! 


11 


162 


A TREIA PARTE 


A doua di când se scólă 
Ameţit, căsnit de bólä. 
Alta ce va să mal facă? 
Necăjit în lume plecă, 
Şi nădejde nu mai are — 
O lacrimi şi suspinare ! 
Acum în cotro va merge? 
Stă, — şi de lacrimi se şterge. 
Oh ! amar vieţii sale, 
Căi tótă plină de jale. 
Prin munţi grâsnică pribegesce, 
Pre déluri călătoresce 
Însuşi şi-a aruncat; sârte, 
Ca să umble dupe mârte. 
Când printr'un băre tufos trece, 
Tată isvor bun şi rece. 
Descalecă, odihnesce, 
Şi setea, îşi potolesce; 
nsă nică a bea nu póte, 
Că acum a pierdut tóte : 
Aşa începu a plânge. 
Plânge cu lacrămi de sânge : 
«De cât întristată faţă, * 
«De cât amară viață, 
«Mai bine mě junghii o dată, 
«SEmi văd viaţa, scăpată. 
«Nu mai văd a mea dulcéță ! 
<0 amărâtă viaţă ! 

«O mârte ! vino ! grăbesce ! 
«De amar mă mântuesce. 
«O prea dulci părinţi cu milă! 

«Cărora v'am făcut silă, 


163 


< V'am lăsat amăriţă forte 
«Şi eŭ aică să văd morte, 
<0 ţări ! nâmurile mele. 
«Care vam lăsat cu jale, 
«Te-am lăsat maică ! pre tine ! 
<Ucigaş luai cu mine: 
«O dulci doi fraţi cu dreptate 
«Rămâneţi cu sănătate : 
«Eŭ cu voi într’o grădină 
«Făcui cercare streină. 
«0 fie tote ertate, 
«Rămâneţi cu sănătate ! 
«Blestemat să fie locul 
«Unde mi s'a aprins focul. 
«Focul dragostei în mine. 
«O inimă ! vai de tine! 
«Oh! Elena mea cea dulce! 
«Eŭ din lume mă voii duce. 
«Rămâi de mine ertată 
«Cu inima 'n lanţ băgată. 
«Pentru o scurtă iubire 
«Acâstă s&lbătăcire, 
«Acum, acum, mě omóră, 
«Arma, dragostei mă sboră, 
«Oh, trup alb grijit de maică! 
«Şi împodobit de taică, 
«În sgăii crăiesc zămislite! 
«Cu slavă împodobite ! 
«Oh! se miră şi pământul. 
< Vai unde "ţi este mormântul, 
«Când te vei scălda în sânge, 
«O vai! cine te va plânge ? 
«În loc de îngropăciune 
«Pre pământ împuţiciune. 
«Mârte ascunsă, amară. 
<Grópă pântece de fiară, 


164 


«Dioa mea cea de pe urmă. 
«Când viaţa mi se curmă. 
«0 ! ceasul cel de sfirşire! 
«Numai voš va fi scire, 
«Lângă isvor fără nume 
«Ei mă junghiit şi es din lume.» 
(Oh, e gróză a şi spune 
Viîrful sabiei îşi pune 
Drept în inimă la ţiţă — 
De ai vedea Eleniţă—) 
Mănuchiu 'n pământ aşédă 
Numai cât în ea să cagiă. — 
Întm'acelea, ce aude? 
Cântece noă, şi crude. 
Privesce — şi vede iată — 
Vine o nimfă curată. 
Spăimântat la ea privesce, 
Deiţă o socotesce, 
Într6bă : «Oh, coconiţă! 
Dóră esci o Prorociţă !» 
Nimfa, fără supărare 
Respunde la întrebare. 
O ruga să'i prorocâscă : 
Ce va së mal pătimâscă ? 
A respuns acea Fecidră : 
Că el să nu se omâră, 
Dicând : «Tinere aşteptă, 
Că bine se îndrâptă.» 
Iar el gândea întru sine : 
«Oh, mârte mă ia mai bine. 
«Că dorul ce mă căsnesce 
«Mai tare se întăresce.> 
ntr'acelea un glas mare 
Se aude răcnină tare, 
Gândea : un lei un balaur. 
Saii vre un sălbatec taur. 


165 


Se întîlnesc, se luptă zbiară 
Ca nisce grâsnice fiare. 
Atunci aminte îi vine 
Cine să junghie pe sine 
În Raiii nu împărățesce; 
Şi atunci aşa gândesce : 
«Eŭ la dânşii mă voiit duce 
Ca prin guri să mă apuce.» 
Şi aşa la dânşi plâcă 
Cu gând din lume să trécă. 
În cotro sună şi sbiară 
Vede peşteră de fiară 
Unde trei fii ai lui Dimon 
Aï lui Dei Saicti Simon, 
Se tot sfădesc, şi se cârtă 
Cu o învoiro spariă. 
Întrébă Arghir şi dice : 
«Pentru ce aveţi voi price ?» 
Aŭ răspuns toţi trei îndată : 
«Suntem trei de la un Tată, 
«Ne sfădim pentru moşie, 
«Pentru mică avuţie : 
«Suntii trei scule de "mpărţelă, 
«Judecă fără gregélă ! 
«Că ce vei dice vom face 
«De ne vei face o pace. 
«Plaşcă şi papucă de piele, 
«Cine să 'mbracă cu ele, 
«Şi cu biciul să trăsnescă 
«De trei ori, şi să grăescă : 
«<Hip—hop ! să fiii fără veste 
«Unde gândul meŭ îmi este, 
«Până nici nu socotesce 
«Acolo se pomenesce. 
«Cum să nu ne sfădim dâră ? 
«Pe avuţie amară, 


166 


«Că întrun loc de nu sunt tâte 

«De folos a fi nu pâte. 
«Iar celui mijlocii frate 

«I-ai mai dat o bunătate, 
«Că el pâte şi pogóră, 

«Pre cela ce pre sus sbâră; 
«Care pre noi ne căsnesce 

«Judecăţi, se plătesce. 
Arghir socotesce bine. 

Dice: «Ascultaţi de mine: 
«În trei părți vă voi trimite 

«Care va sosi nainte, 
«Aceluia fie tóte : 

«Că într'alt fel nu se pót>.» 
Aşa trei a6luri arată; 

Ca să plece de o dată. 
Aŭ plecat fieşte care 

La dâlul s&ii fugându tare. 
Dar Arghir ce va să facă? 

Ia plaşca şi se îmbracă, 
Papuci luă în picidre, 

Şi sě vegi cum va să sbóre, 
Ca când cu biciul trăsnesce 

Si când de trei ori grăesce, 
«Hip—hop la a mea iubită 

«Să fiii la acea scârbită,.> 
Ca o săgstă ce sboră, 

De la pământ îl luară 
Când vin dracii—staii cu firea, 

Arghir nu e nicăirea. 
Osteniţi sufla din gură, 

Şi pre Arghir îl înjură. 
Încep întru sine iară 

Altă sfadă mai amară. 
Căci aŭ lăsat s%'i îngale 

nsuşi cu minţile sale. 


167 


Tar cel mijlociii grăesce : 
« Vedi aşa, vă trebuesce; 
«Că voi ați gândit a'mi face 
«Numai cum voë vă place; 
«Voi vreaţi ca să nu'mi dați parte, 
«Acum dute mai departe.» 
Cei-l-alţă începură-a'i dice : 
«Tu, eşti omulii cel de price, 
«Că tu ai un dar, ce pâte, 
«SE strice acestea tote, 
«Şi tot vei şi de aicea 
«A't mai îngrăşa cerbicea, 
«Tu eşti aicea de vină. 
«Tu ai începută pricină : 
«Că noi amîndoi prea bine 
«Ne învoiam întru sine, 
«Tu eşti! sana !—!> îa'l de chică! 
De'l trîntesce şi'] ridică; 
Unul de corn îl apucă 
Altul códa îi îmbucă; 
Îl ghemuese în ţărînă 
Pînă Vaii muiat la vină, 
Strigă së vaetă dracul, 
Şi se ruga lor săracul. 
Së’l lase că le va scóte 
Şi pre cele-l-alte tóte 
De la Arghir, care sbâră, 
Ca o săgstă uşóră; 
Însă acest Drac cu gândul 
Numai de cât ajungândul 
Din văzduh în jos îl scade, 
Cât peste un munte cade, 
Îi ia sculele cu gândul 
Pre el la un sghiab lăsândul. 
Şi era un sghiab de munte 
Cât privindu'i sus la frunte, 


168 


Gândea că la cer se sue, 
Şi nică o cărare nu e. 
Aşa a fost mers de tare 
Cu a lui iute sburare, 
Cât nu a vădut subt s6re 
Nici pasăre sburătâre. 
Puţintel mai odihnesce; 
În tótă partea privesce : 
Însă nu vede nimica, 
Singur îl ajunge frica, 
Vâdând acel munte mare, 
Gândul tot la mârte are, 
nsă numai în sus plecă 
Călcând tot pre piatră sécă, 
Şi nici pâine nu mai are, 
Cum flimângesce de tare— 
Puţintel fomea "şi alină 
Cu câte o rădăcină 
Către vîrf tare grăbesce 
Şi a treia di sosesce. 
În vîrf vede o cetate 
Cu pod6be neurmate, 
Ce ziduri ciudat făcute, 
Şanţură cu pământ umplute, 
Ce palatură înălțate 
Cu turnuri înfrumsețate, 
Fârte frumos coperite, 
Tot cu ţigle poleite. 
Ale Elenei palaturi 
A vedea nu te mai saturi ! 
Când către ele grăbesce 
Cu o nimfă se 'ntâluesce, 
Care fuge cu minune 
Înapoi Elenei spune : 
«lată Arghirul tâi vine 
«L'am cunoscut forte bine.» 


169 


Tar Elena mâniósă, 

Dicea : «Ce minţi mincinósă 2» 
Şi "i-a dat o palmă bună 

Picând că a spus minciună. 
Deci eşi altă fecióră 

Intrând strigă : «<Dommişóră ! 
«Iubitul tăi Arghir vine.» 

Tar o pălmuesce bine. 
Mai ese alta afară 

Care intrând strigă iară : 
«0! iată Arghir sosesce.» 

Şi pre ia o pălmuesce 
Picând fórte mâni6să : 

«Nu fiți aşa mincin6să, 
«Dóră visaţi, aş' mai crede, 

«Alt chip mivciună se vede; 
«Aŭ dór’ aţi înebunitii tote? 

«CĂ a crede nu se pote, 
«De ar avea sburătóre 

« Aripi cu care să sbâre, 
«Tot nu ar pute să vie: 

«Ce grâiţi voi nebunie ? 
Iară fetele strigară : 

«Ba děŭ ! iată stă afară.» 
Nici aşa nu vrea să creadă, 

Ci a egit ea să vadă; 
Apoi atunci dacă'l vede 

ÎL cunósce şi le crede, 
Şi cu braţele gătite 

Oftâ : o al mei iubite! 

Plângênd se îmbrăţişeză. 

` (Cine pâte să nu créză ?) 
Că într'un cés de durere, 

De durere şi plăcere 
Nu putea ca să grăiască. 

O dragoste pustnicâscă ! 


170 


Eleni inima'i cresce 

Şi către Arghir grăesce : 
«0 Arghire prea iubite! 

<0! călător ostenite ! 
«Pentru tine rabd şi mórte, 

«Pentru că te iubesc fârte.» 
Precum e la tinereţe 

Şi aceste două feţe 
Povestesc, înşiră multe, 

'T6te cine să le-asculte, 
Însă fără uriciune 

Mai puţintele voiii spune. 


A PATRA PARTE 


De mână intră în casă 

Un mire cu o mir6să, 
Arghir tâte patimile 

Şi tóte necazurile 
Înşiră, şi povestesce 

Şi nimic le socotesce; 
Ci încep la veselie 

La, jocuri, de bucurie, 
Şi tot felul de muzică 

Sta tot gata ca să dică. 
T6tă cetatea resună 

Făcându'şi inimă bună, 
Unde turnuri poleite, 

Şi palatură strălucite 
Vetreli de aur frumâse 

Se învîrtesc lumin6se. 
Iar grădina cea crăiască 

În cetatea pustnicâscă 


171 


În care curg rîurile, 
Ce veselesc pajiştele 
A lui Venus biserică 
Oltarele 'şi ridică. 
Dar câte floricele 
Încungiurată cu ele. 
Ale lui Venus fecădre 
Rupând fiori mirositore 
Lui Amon cântă şi saltă 
Cu bucurie înaltă. 
O îngerâscă albâţă, 
A făcut noă dulcétă, 
Şi părea că nică o dată 
N'a fost aşa, încărcată, 
Grădina când îi primesce, 
Tâtă podóba zîmbesce; 
Dupe obiceiii urmeză, 
Ca mai bine să le ş6ză 
A lui Arghir mână dreptă 
Stânga Elenii ascâptă, 
O-apucă de supţidre, 
Şi plécă către isvóre. 
Mai şed şi jos pre verdétă, 
Se unesc brate cu braţă. 
Şed la umbră în grădină, 
Și trăgea o bóre lină 
Care hainele clătesce, 
Şi mirésmă împărţexce 
De flori frumos înflorite, 
Şi de Pomona stropite. 
Tar dulcéta cea amară 
Cum se îndulcesce iară 
Fată 'ntâlnită cu fată 
Încep o nouă viaţă : 
Acum este lăudată 
A lui Cupidon săgstă. 


172 


Decă după acestea iară 

Es din grădină afară, 
Gândind ca ospăț se facă. 

Ca şi altora să placă. 
Forte mulți 6speţi adună 

Făcându'şi inima bună. 
Strălucese mesele "ntiuse 

Tot cu floră cu sîrmă prinse. 
Sclipesc vase argintite 

Şi păhare aurite. 
Poslujnici aduc bucate 

Cu gust bun amestecate, 
Se aşeză toţi la mese 

La nunta unii crăese 
Bah, pahare împlinesce, 

Care vinul îndulcesce, 
Beaii, mănâncă, ospetéză, 

Tótă firea înviază. 
Sună läute voioase, 

Şi flueră, cimpoi frumóse. 
Cimbale resunătóre. 

Trimbiţe ajutătâre. 
Una dupe alta sună 

S5'şi facă toţi voe bună, 
Multe rînduri de bucate, 

Şi băuturi strecurate, 
Poslujnici la două sute 

Aduc toți pe întrecute : 
Unii schimbă talevele, 

Alţii plinesc paharele, 
Alţii slujesc pre afară, 

Alţii duc altă povară. 
Oaspeţii aŭ voe bună, 

Pahare ciocnite sună, 
Închinăciuni închinate, 

Băuturi spre sănătate, 


173 


Când se scólă de la masă 
Se mai duc într'altă casă, 
Unde toţi în hore saltă 
Cu bucurie înaltă. 
Ospăţul ése luni ţine 
Toţi cu inimile pline. 
Iar în dioa de pre urmă 
Când nunta mai li se curmă, 
Un mire cu o mir6să 
Un craiŭ, şi cu o crăiasă, 
După obiceiit urmeză 
Iar la mese îi aşează, 
Se ospătă cu dulceaţă 
Pentru o nouă viață; 
Mirele, precum se cade, 
Tot lîngă mirésă şade: 
Într'alt chip cum va să fie? 
Povestesc cu veselie; 
Însă Arghir ce gândesce, 
Cugetă şi socotesce 
Cum şedea în fruntea mesei 
A dat o palmă miresei. 
Mirésa atunci rogesce, 
Şi nimica nu grăesce, 
Arghir cu faţa plecată, 
Maï dă cu palma o dată. 
Ea şi atunci numai tace, 
Și numai cu capul face, 
Şi a treia ce gândesce, 
Că iară o pălmuesce. 
Atuncă cum se ruşineză 
O dată tare oftâză, 
Plecând capul mulţumesce 
Şi cu un glas greii grăesce: 
«Oh! Arghire prea iubite! 
«Şi de departe venite. 


174 


«Dacă ai venit la mine 
«Pentru ce'mi făcuşi ruşine? 
«Cum de mi-ai dat palme grele 
«Între amicele mele?» 
Ochi în lacrămi învîrtesce— 
Iar Arghir aşa grăesce : 
«Cât am călcat pentru tine 
«Multe m'aii ajuns pre mine. 
«<Răbdaii multă supărare, 
«Cum m'am dapartat de tare 
«Şi când eram mai la tine 
«Nu mă vreai primi pre mine 
«Më vădură trei fecidre, 
«Fete nearse la sâre, 
«Ñi ti-a adus veste bună; 
«Tu ai dis că e minciună. 
«Şi când îţi spunea de mine 
<Atuncă le-ai pălmuit bine, 
«Tu nu le-ai credut pre ele, 
<Pîn' văduşi braţele mele, 
«Aşa nică eŭ gândesc dară 
<SEţă facă mînie amară, 
«Că dragostea şi pre tine 
«Te căsnesce ca pre mine.» 
Atunci Elena, grăesce, 
Şi nimica răi gândesce : 
«Oh! Arghire pré iubite 
«Şi cu mine logodite, 
« Văd că n'ai gând răi la tine, 
_«Nici mânie e la mine : 
«Între noi aşa se cade, 
«Că cinstea mea tot nu scade; 
«Mai virtosii se îmulțesce 
«Dragostea și cinstea cresce.» 
Oh ! cu ce dragoste mare 
Trăesc fără supărare, 


175 


Dupe chin dulce viaţă, 
Şi dupe amar dulcsţă, 
Dupe multă întristare 
Bucuria cea mai mare, 
Ce fu uscată învergesce, 
Amarul se îndulcesce ! 
Acum e lumea întregă 
Când le e viaţa dragă. 
Şi are veselă vreme 
Când de nimenea se teme, 
Ce căuta cu 'ntristare, 
Acum în braţe o are, 
Şi o vede când poftesce 
Şi nu se mai chinuesce, 
Iar firea cea, întristată, 
Acum este mîngiiată. 
S'aŭ aşedat junghiurile, . 
Şi s'au sfirşit chinurile. 
Dorul acum nu mai vine, 
Oaspeţii s'au cinstiti bine, 
Şi se scólă de la masă 
Ca să se ducă acasă, 
Nunta, ca së se sfirgâscă, 
Şi la mulţi ani să trăiască. 


LOGOFETUL K. KONAKI. 


PO i 


CE ESTE NURUL ? 


Ah! nurule împărate al podsbelor firesci ! 

Fiinţă neeunoscută priceperei omenesc, 

Tu, ce ţii împărăţia într'un cuprins de obraz 

Şi stăpânescă lumea, t6tă numai prin plac şi prin haz, 
Cu duhul şi cu simţirea pururea într'aripat 

Dai fiinţa la fiinţă în care eşti revărsat. 

ntocmai şi mai mult încă de cât fierul la magnit 
Tragi pe inimi cu plăcere şi le supui la iubit : 
Frumuseţea fară tine este un chip zugrăvit 

Ce nu'nghimpă la simţire, nici pornesce la'ndrăgit : 
Ea pod6belor supusă, tu podóbe covârsesci 

Ea oglindei se închină, tu oglinda o sfinţesci ; 
Ochii ce te aŭ pre tine, cu simţirile grăind. 
Par'că farmecă cu libov, par'că fulgeră clipind, 
Guriţa ce se deschide subt a tale zimbituri 
Dă graiului o dulcéță prin care tu inimi furi. 
Ah! Nurule împărate, ţie numai mă închin . . . 
Pentru tine slăvesc lumea, pentru tine eŭ suspin ! 


177 


DORUL 


Amor! la a mea durere 

Nu fii aşa de cumplit: 
Adu'mi dulcea mângâiere 

Ce din mână mi-ai răpit. 
Vai mie! că din simtire 

Un cés nu'mi lipsesce ea! 
Ah ! pste-se fericire 

În lume fără de ea? 


Precum flórea, zăcătâre 
Făr’ de rouă pre pământ, 
Se vestejesce sub sâre, 
Şi se usucă de vânt : 
Aşa întru despărţire 
Se plânge inima mea ! 
Ah! în lume frericire 
Póte-se fără de ea? 


Între miï de păsărele, 
Răsună, cu vers plăcut, 
Glasul bietei turturele 
Ce soçia 'şi-aii perdut... 
Ş'al meŭ dor de despărţire 
Cu bocet aşa zicea : 
Ah! pâte-se fericire 
În lume fără de ea? 





178 


ÎNTR'UN RĂDIU DE DIMINÉȚA 


Într'un rădiii, de diminâţă, 
Pân'a nu răsări zori, 
Amorul schimbat la faţă, 
Ca un copil, strângea flori, 
Şi dicea pe-ascuns în sine : 
Vai de cine a primi 
Aceste flori de la mine, 
Că în suflet s'a, răni ! 


Pe-acolo o fetigóră, 
Ce abea se ri dica, 
Îşi caută o medră 
Perdută din turma sa. 
Vede pe copil, se miră 
Acâsta, ce póte fi: 
Copil în loc de meóră, 
Pe'n pustiluri a'ntâlni ? 


« — Copilaş dragă, îi dice, 
Aşa diminâţă 'n dori 

Cine te-a adus aice, 

Şi pentru ce aduni flori ? 


— Cine m'a adus lelică, 
Nu te pot încredința, 
Hrana mi-i o floricică 
Care'i dic : Nu më uita. 
Ia-mă5 mă rog şi pe mine 
Şi mă du la casa ta, 

Că mi-i fiică de albine 
Cor veni şi m'or mugea !» 


179 


Mila pe fată învaţă, 
O învaţă prin suspin, 
Së ia pe copil în braţă 
Și së’l lipâscă de sîn... 
Vai de dânsa ! că îndată 
Sufletul i s'a aprins 
De-o durere înfocată 
Ce nu-i supusă la stins! 


Alergă pe dluri, plânge, 
Se vaetă suspinând, 
Dar focul ei nu se stinge 
Ci s'adaoge urdând. 
Merge la părinţi acasă 
SE le spuie ce-a pățit : 
Parinţii o blăstemase 
Pentru că a zăbovit. 


Necăjită biată fată 
Se întârce înapoi 
Strigând : ah ! când să se pótă, 
La a ale mele nevoi, 
Mórtea fără prelungire 
Să vie şi să mă iea.... 
Căci alt chip de mântuire 
Nu am la durerea mea ! - 


AFRODITA ŞI AMORUL 


AMORUI, 


— «Nu sciù maică mie'mi pare, 
Oră pătimescă de ceva ? 

Căcă o măhniciune mare 

Sa vărsat în faça ta! : 


180 


A lipsit înviioşare 

Din dulci ochigorii tăi, 

Şi gurita, de "'ntristare, 

A perdut toți nurii săi ! 
Nu faci arce din sprincene, 
Dupe obiceiul tăi, 

Nică fulgeri acum din gene, 
Nică clipescă pe placul mei ! 
Unde'i din obraz rubinul 
Ce dumnedei a robit,? 

Şi faça ta cea ca crinul 
Pentru ce s'aii vestejit ? 


AFRODITA 


— «Àh! fiule prea iubite, 
Necazul meii tu nu'l sciă 
Ca să simţi că Afrodite 
Mat îi mârtă între vii !... 
Scii că viaţa cu plăcere 
Pentru mine "i să robesc 
Şi cea plină de durere 
Este când nu biruesc ! 
Închinându-se la mine 
Am privit pe dumnedei 
Şi lumea t6tă de sine 
S'a plecat la ochii mei, 
Ah! dar ce nenorocire ! 
O lume să stăpânese, 

Şi a unui tânăr fire 

Së nu pot s'o biruesc ?,,. 
Ikanok, plin de mândrie, 
Sburând cu firea pe sus, 
Nică o dată cu robie, 
Dragostelor nu'i supus: 
Cele mai mari frumseţe 


181 


În mulţime de fernei, 
Pline de duh şi isteţe, 
N'aii prins loc la ochii săi! 
Şi de-ar fi fără simtire, 
Aşi dice că nu i-ï dat 

Së guste el fericirea 

Unui amor înfocat , 
Dar el simte şi iubeesce, 
Fără să fie robit, 
Și adiaforisesce 

n minutul ce-a iubit, — 
În cât dic cu hotărire 

Că acest tânăr cumplit, 
Pentru a mea osândire, 
Singur din Iad a eşit! 
Voiit da stema 'mpărătescă 
Ori şi căreia femei 

Va putea ca săl robâscă 
La mangâioşi ochii să. 


AMORUL 


— «Afrodito mi-"i ruşine 
De câte mi-ai ar&tat... 
Căci la om să se închine 
Maicei mele nu-i ertat. 

Tu lumei stăpânitre, 
Ceea, ce însufleţesci 

Tótä firea simţitâre, 

Ş'o supui precum voescă, 
Tu, să te-arăţi supărată 
Pentru un prost nesciut ?... 
Şi de ce mai port săgétă, 
Şi de ce m'ai mai născut ? 
Arcul mei ascuns s'a-ntinde, 
Şi săgeți pornind de foc, 


182 


Sub peptul lui vor aprinde 
Vă&pae în ori-ce loc. 

Dar maică mai socotesce 
Că tot omul pătimaş, 

La cele ce el poftesce 
De-apururea îi urmaş. 
Nimeni n'ar fi, pre-a mea lege, 
Care nar iubi curat, 
Când să scie c'a culege 
Credinta ce-a semănat ! 
Ikanck sciù că iubesce, 

Și că se află rohit 
Chipului ce el slăvesce... 
Dar se teme de-amăgit ! 


AFRODITA 


— «Ce "mi spui fiule iubite ? 
Și ce pOte-aşa a fi, 

Când şi cele mai slăvite 

Nu "Lai putut birui ? 

Te înşeli, el nu iubesce, 

Că aşă fi simţit de-atunci — 
Fără numai că voesce 

Së pricinuiască munci. 


AMORUL 


— «Dar nu scii maică că omul, 
Ce trăesce pre pămâut, 

Cade une ori ca pomul 

Ce îl rupe un mic vânt ? 

Nu scii gustul că supune 
Ori-ce suflet împetrit 2... 

Şi s6rele că apune 

Ş'aprâpe de răsărit ? 

Ah! îi slab omul măicuţă, 

Şi supus pe cât îl vrei: 


183 


Căcă curg întregi pîrâuţă 
De lacrimi din ochii săi !.. 
Şi dorit gustul ce'] are 
Mai presus de ori şi ce, 
În inima simţitâre, 

Pâte face oră ce'i vre. 

De multe oră nu 'ndrăgesce 
Lucru înnadins făcut, 

Dar se plâcă şi robesce 
La un nusciiice plăcut... 
O clipâlă, o zimbire, 

Un dar mic, nesocotit, 
Săvârgesce o robire 

Unde însuşi n'a gânditi! 
Zedar maică milostivă 

Că vei priimi a i-o da... 


AFRODITA 


— «Că nu'i voi sta împrotivă 
Mě giur şi pe viaţa ta! 

Dar spnne'mi care'i ursita, ? 
Că mor pentru Dnmnedei ?... 


AMORUL 


— cAroirami slăvita, 
L'a supus cu statul săi. 


AFRODITA 


— «Apoi cine să mai cr6gă 
De-acu "nainte pre om ? 

Şi să n'aibă drept dovadă 
Că viaţa lui este-un somn, 
În carele el visâză, 

De la rîs şi pân’ la plâns, 


184 


O cale ce însemnză 
Lucruri nouă pentru dâns ? 
Ah! gustule împărate, 
Când să-mi fii şi tu supus... 
Aşi qice că peste tóte 
Afrodita îi mai sus. 


TU NUMAI SUB CER EȘTI UNA... 


Tu numai sub cer eşti una 
Carea ai luat cununa 

De duh, de grai, de blândeţe, 
De nui şi de frumuseţe ! 

La mâna ta stă legată 
Mârtea mea şi viaţa totă : 
Pentru c'a ta stăpânire 
Covârşasce peste fire ! 

Nu pot dice că's cu viață, 
Când nu sunt pe-a tale braţă! 
Nici simt, nică věd... plăns îmi vine, 
Când nu eşti tu lângă mine. 


OCHII TOŢI AVÂND GÂLCEVA... 


Ochii toți având gâlcâvă 
De protie şi de slavă, 

Între dânşi de-atâte ori, 
Amorului dete voie 
Să le-al6gă dupe voie, 

Doi ântâiii stăpânitori. 
El cu o căutătură, 
De-acele ce inimi fură, 

Dintre ei alése doi: 


185 


“Dar cu-acâstă hotărire, 
Ca să aibă stăpânire 

Asupra lor amândoi. 
— cAleg dis'aii cu plăcere 
Şi la haz şi la durere, 

Ochii acei negri-muri : 
Căcă lor li s'aii dat putere 
Së robescă prin vedere, 

Vii fiind şi plini de nuri ! 
Eï aprind cu covârşire 
A sufletelor simţire, 

Şi le supun la iubit! 
Eï daŭ viaţă prin durere 
Şi necaz prin mângâiere 

Inimelor ce-ai răpit !... 
Lor li se cade să ţie 
Schiptrul de împărăție 

Asupra celora-lanţ; : 
Şi le daŭ gi stăpânirea, 
Preste tótă omenirea 

Cu-a robiei mele lanț’ ! 


Atuncea, cuprinşi de jéle, 
Cu lacrămate clipele. 
Ochii ceïa-l-alți vědênd 
Că amorul, cu protia, 
Aŭ dat celor muri robia, 
S'a 'nchinat lor, vrând ne vrând. 


DE-AI PRIVI MAREA VR'ODATĂ... 


De-ai privi marea vr'odată 

În vreme ce'i tulburată 
Cu cumplită grozăvie, 

Ş'ai ved6-o cum se bate 


186 


i; 


De malurile eï tóte 

Isbindu-se cu mânie... 

Şi prin ea o luntrişâră 
Ce de valuri se’mpresóră 

Ivindu-se câte-odată, 

Şi 'n midloc un om ce plânge 
Care mâinile își frânge. 

Cu un tipet plin de jale... 
Morte vede, şi nu fuge... 
Mâini întinde şi n'ajunge... 

Ci învie 'n amăgele :— 
Fire-ar óre cu putinţă 
Së nu simţi vr'o umilinţă 

La, acea peire mare ? 

Şi "ndoind sălbătăcie 
Privire-ai cu bucurie 

A omului înnecare ? 
Nenorocit văslitorul, 

Ce'] pedepsesce amorul, 

Eŭ sunt, înaltă stăpână, 
Şi marea care nu scade... 
Este focul ce mă arde, 

De para ce nu s'alină ! 


` . . . 


EATACUL 


Într’acest sfânt loc 
Am avut noroc 
Să mă odihnesc; 
Dar nu 'mi-a fost scris 
Ca să fiii coprins 
La sânul frățesc. 
Vai de tine, om! 


187 


Că şi tréz şi "n somn, 
Răi te chinuesă : 
De nu dormi, oftezi; 
Iar de dormi, viseză 
Câte pătimesci ! 


DARUL UMBRELUŢEI 


Umbreluţă norocită, 

Ja séma că eşti menită 

Së umbresci un obrăjel 
Plin de nuri şi frumuşel. 
Cată să mi'l păzesci tare 
Şi de vânturi şi de sóre; 
Şi când alți ochi i-or căta, 
Së te pui drept faţa sea : 
Că tu, umbreluţă scii 

Că îlù tem şi de stihii. 


SLĂNICUL 
(După 26 ani). 


Apoi dar scris a fost încă 

Së te mai văd "naltă stâncă! 
Së te mai věd, dar vai mie! 
Nu cu draga mea Zulnie, 
Ci singur ca vai de mine, 
Alb şi rece ca şi tine! 


Dar unde'i copaciul nare 
Ce lipit de a ta stare. 

„Cu aceste se cinstise 

De amor cuvinte scrise :— 


188 


«Călătorul, nu trece : stă, citesce şi cunâsce, 
«Că amorul cel mai straşnic dia prieteşug se nasce. > 


Înţeleg, în tërnă tâte 

Le-aii prefăcut cruda mórte ! 
Dar încai ţărna iubită 

De tine zace lipită; 

Iar a mea, a mea, departe, 
Pân' la césul cel de morte, 
Când în grópa 'ntunec6să, 
Lipindu-mă de-a eï ósă, 
Voiŭ striga : dragă Zulnie ! 
Adi și mâni şi 'n vecănicie! 


SĂRACELOR TINEREŢE... 
(1846 Oct.) 


Săracelor tinereţe ! 
Călăt6re şi drumețe 

Pe minută şi pe cés : 
Chiar ca nisce viorele 
Şi timpurii brănduşele, 

Viaţa vi-i cât un popas! 
Ieri şi astă-di înflorirăţi, 
Mâni şi poimâni vieţuirăți, 

i mai poimâni v'ață trecut... 

Nelăsând pe urma vâstră 
De cât uitarea cea prâstă, 

Un biet trup zidit de lut! 
Iată starea bătrâneţei 
Şi în călindariul vieţei 

Spuneţi-mi ce-aţi însemnat ? 
De cât pofte şi dorinţă 
Aevea şi "n neființă, 


189 


Ce mintea'v'a tulburat ! 
"apoi şi ele trecură, 
hiar ca o nălucitură 
Ce ţi s'arată, dar nu-i... 
` Lăsând numai pomenire, 
Într’a omului simtire, 
De necazurile lui! 


PERUL CĂDUT DE VÂNT 


1838, Iulie 15. 


(în grădina de la Ţigănesci din jăriştea caselor Dâmnei Dafinei 
a lui Dabija Vv.). 


Împărat grădinei mele, urieş între copaci, 

Părule cu vârfu ’n nori! pe pământ astăgi ce zacă ? 
O suflare, un vânt numai de care nică vreai să sciă 
Între morţi fără de veste te-aruncară dintre vii 
Asta”i lumea! asta'i viaţa ! te-ai înălţat, te-ai mărit 
Mai presus de-ai tti tovarăşi, ai dat umbră, aï rodit 
Dabijei Vodă şi mie, peste unul şi pol vac 

Adi în ţărnă ş'în cenuşă ale sale se prefac! 


PARIS MUMULEANNUL 


(POET ROMÂN) 


PLÂNGEREA ŞI TÎNGUIREA PATRIEI 


(Despre nedreptatea, ce i s'a făcut de către str ani pre carii “i-a 
priimât în sînul stă, ca pre fiit săi, 


O! maică sfîntă dreptate! 
Vin’ din cer de unde eşti! 
Vegi-mi a mea strîmbătate : 
Celor răi să răsplăteştă ! 
Cerurilor ! din 'nălțime 
Rogu-vă să vă deschideţi! 
Şi-a răutăţii mulţime, 

Ce-i asupră-mi s'o vedeţi ! 


Arătaţi milostivire, 

La al mei cumplit suspin, 
Şi, de este răsplătire, 
Spălaţi-mi al meii venin. 
Nu 'mi-a mai rămas putere, 
N'am unde să năzuesc, 

M'a pătruns a mea durere 
Şi cunosc, că mă topesc! 


Eŭ fără fățărnicie 

Pe streini "i-am priimit, 
Fă a sci că's vrăjmăşie, 
Ca pe-ai mei fii "i-am iubit, 
Am vrut să fiii hrănitâre 
La, nemernicii barbari, 
Maică bună 'ngrijitore 

Făr a sci că sunt tilbari. 


Nu din pismă cu mînie 
Barbari pe ei îi numesc, 

Ci de-a lor neomenie 

Sunt silită s& vorbesc. 

Un neam vechiii şi cu sciinţă, 
Nu-i de cât un neam barbar; 
Silită-s fără voinţă 

Ca să-i blestem cu amar. 


191 


N'aşi vrea st le daŭ ast nume, 
Dar’ al lor răi m'a silit 

De cât alţi barbari din lume, 
Ei mai răi m'ai prăpădit. 
La a lor ticăloşie 

Pururea "i-am ajutat; 
Ş'acum fără omenie 

Eï pe mine m'a prădat. 


Eŭ "i-am primit părintesce, 

Pe flămînd, gol şi 'nsetat; 
i ei acum tîlhăresce 

De tot maŭ dărăpenat. 

"I-am ajutat cu mijlóce, 

In tot chipul de-ajutor; 

Socotindu-i fii de pace, 

Ear nu hoţi răsvrătitori. 


Isgoniţi, fugiți de silă, 
Dintr'al lor loc străinaţi, 
Aŭ aflat la mine milă 

Ca şi-a mei cinstită bărbați; 
Şi mai mult de cât se póte 
"I-am îmbrăţişat pe toţi; 
Le-am fost scăpare la tóte, 
Nesciindu-i că sunt hoţi. 


Le-am fost mumă cu dorire, 
Cestor barbari blăstemaţi, 
Nu le-am dat deosebire, 
De-ai mei fii adevăraţi. 
N'am sciut că vre o dată, 
Mi s'or face vîndători, 
N'am sciut c'oii fi 'nşelată, 
Şi-mi vor fi omoritori. 


Toţi în loc de mulţămită, 
Prin taină aŭ uneltit 

Së mă vadă prăpădită, 
Dupe ce "i-am fost cinsti; 
A mă răni pîn’ la morte 
Asupră-mi aŭ cugetat; 
M'aii slăbit cu totul forte, 
Cât nădejdi n'am de scăpat. 


Ca nisce lupi pre o turmă, 
Pe-aă mei fii "i-a împrăștiat, 
Gonindu-i din urmă 'n urmă, 
Din mine "1 aŭ depărtat. 
Toţi năvalnici cu urgie 
Asupră-mi aŭ fost porniţi; 
Aï mei fii cu vrăjmăşie 
S'află de eï răsipiță. 


"I-ai silit a se desparte 
Mumă, tată, şi fecior, 
"I-ai înstrăinat departe, 
Şi pe frate de-a, sa, sor. 
Aŭ batjocorit fecioare, 
Şi femei între bărbaţi, 
Ati necinslit ori-ce stare, 
Lăsându-i goi desbrăcaţi. 


Aŭ prădat biserică sfinte, 
Şi nimic s'aii spăămîntat; 
Aŭ necinstit în cuvinte 
Pe cerescul împărat; 
Lăcaşul celui prea mare, 
Barbarii 'l-aŭ desvălit, 
Fără frică de întrebare 
Aceşti aŭ nelegiuit! 


192 


BLESTEM PENTU NELEGIUIREA LOR 


Dumnedeule 'mdurate 
Dreptule judecător ! 


Vedi-mi a mea strîmbătate : 


Şi le fii r&splătitor. 
Drept a lor nemulţămire, 
Dă-le scârbe şi amar; 
Dă-le drâptă răsplătire 
Că m'aii prădat în zadar. 


Mânia, ta să "i urmeze 
Ori şi unde or umbla, 
Osînda ta să'i vîneze, 
Veri pe ce locuri vor sta, 
Frică dă-le să se témă 

Şi frunda când s'o mişca, 
Priveghiând să bage sémă 


Chiar de vânt când va sufla. 


Dă-le lor calea pustie 
Ca să âmble rătăciţi; 
Arată-le-a ta mânie 

Pe unde-or fi pribegiţi, 
Drâpta ta le resplătâscă 
Cestor nemulţămitori, 
Urgia să "i osîndâscă 
Ca pe nisce bărfitoră ! 


Bratul tëŭ viš săi ardă 
Cu focuri electricesci, 
Pomenirea lor s'o piardă 
Din gurile omenesci ! 
Curse `n calea lor le pune, 
Së cadă 'n piergare toţi, 


Numai vagă dile bune 
Nemulţămitorii hoţi ! 


Câtă vor pribegi în lume 
Fiă de n6muri huliţi; 
Unde-or merge cu-allornume 
Së fiă batjocoriță! 

Ori măcar unde vor merge 
Dă-le lor r&ii dupe răi; 
Ocara lor nu o sterge, 
Ajungă'i blestemul tëŭ ! 


Dă-le spaimă de "i uimesce 
Së umble din loc în loc; 
Pururea "i călătoresce, 

În drum fără de noroc! 
Îmble’n pesceră fár’ de hrană, 
Fără apă şi "'nsetaţi, 
Cugetul le fiă hrană, 

Înşi-şă chiar fiind mustraţi ! 


Pasul lor li-l poticnesce 
Së n'aibă unde scăpa; 
Adunarea, le-o sdrobesce 
Ori unde se vor afla. 

Së nu pâtă st găsâscă, 
Loc să fie odihniţi, 
Pururea së rătăcâscă 

Şi să fiă necăjiţi! 


Nu-şi găsesc unde să gédă, 
Câtu-şi de puţintel loc, 
Ceriul ei nici când să-l vagă 


193 


Şi să plă pe ei foc; 
Pământul de vii i 'nghiţă 
Ca pre Viron şi Dătan; 
Ard, stingă-s'a lor viţă, 
Fiă-le tóte duşman ! 


Nu-şi găsâsc' unde să şgă, 
La respîntii şi prin munţi, 
Dob6re-i a ta mânie, 
Preste poduri şi sub punți! 
Frica, spaima, să-i gonâscă, 
Ca së îmble toţi uimiţă; 
Morți grozave să "i găs6scă 
Unde vor fi rătăciți ! 


Trupurile lor rămiie 
Stârvuri góle pre pământ, 
N'aibă parte de tămiie, 
Nici de mârte cu mormânt. 
Dă-le lor sârte cumplite, 
Së nu-şi pótă găsi loc; 


Fă-le visța sfirşită, 
Mórtea cun minut soroc. 


Viă peste ei putere, 
Gr6ză de biruitoră, 

Şi peste a lor avere 

Alți fie stăpînitori ! 
Casele lor să le fie 
Pururea în vée pustii, 

Să n'aibă clironomie 

Nică ai lor prea iubiţă fiă ! 


Ale lor muieri rămâie 
Vă&duve făr' ajutor, 
N'aibă cin’ să le mângâie, 
La nevoi, necaz şi dor. 

Dă a lor episcopie, 

Altor a o stăpâni; 

Fie sub epitropie 

Vecinic pînă ce vor fi! 


RUGĂCIUNE PENTRU A SA SCĂPARE 


Dumnedeule pré sfinte ! 
Cel ce tóte le privesci, 
Adu-ţă de mine aminte, 


Nu "n veci së mě pedepsescă. 


Vedi necazurile mele, 

Că s'au forte înmulţit. 
Multe scărbe, nevoi grele, 
Cu totul m'aă covîrşit. 


Vedi a mea dărăpănare, 
Că-s aprópe ca să pier : 


Nu mă lăsa 'ntru pierdare, 
Ajutor la tine cer! 

Caută din cer la mine, 

Și mi vedi focul cel aprins : 
ntârce-te-acum cu bine, 

Că mai cu totul m'am stins. 


Eram liberă grădină 
Veri cine ar fi venit : 
Cu tot felul de rod plină, 
Făr' a fi nimic poprit. 


194 


Şi-acum am ajuns în stare, 
Mai de tot să mă sfirşese 
Plîng, suspin fără 'ncetare, 


Din i 'n di maï rěŭ slăbesc. 


Pînă când a ta mânie ? 
Să petrec tot în oftat! 
Întorce-ţi a ta urgie! 
Vegi că m'am dărăpănat! 
O tîlhărâscă pornire. 
De-odată m'a prididit, 

A mea t6tă moştenire 
Forte răi s'a răsipit ! 


Frică, spaimă de odată 
Preste mine aŭ venit, 


| 


Ai mei fii, popor, mult glâtă | 


Pribegind, m'ai năpustit, 
Toți s'ai respândit departe, 
Pre ticăloşiă mei fii, 

Sate şi oraşe sparte 

Aŭ rămas tóte pustii! 


Trimite-mi milostivire, 
Şi-mi ridică acest nuor; 
Ai mei fii, a ta zidire, 
Vedi necazurile lor ! 

Nu mai pociii avé răbdare, 
A-i vedé înstreinaţi, 
Arată a ta 'ndurare 

Ca să-i văd iar' adunaţi! 


Pină când să fii scârbită, 
Şi jalnică de-ai mei fii ? 
Pînă când voii fi mâhnită 
Suferind ticăloşii ? 


| 


Eŭ eram cea rsăfățată 

Cu tot felul de-adunări, 
Eŭ eram cea desmierdată 
În primblări şi desfătări. 


Şi-acum pod6ba mea tótă, 
Mai s'a stins de pre pământ ; 
Nu gândesc că vre-o dată 
Ce-am fost iar’ să dic că sunt, 
Casele cele frumâse 

A lor mei pré iubiţi fii, 
Când să le văd lumin6se, 
De 'ntunerec sunt pustii! 


Eŭ mă bucuram odată, 
De-ai mei fii nóptea îmblând, 
au sunt forte 'ntristată 
ptea de câmi tot urlând. 
Ale mele uliţi tóte, 
Sălta adpteu "n veseliš, 
Şi-acum plânge precât pote 
Văgându-se că-s pustii, 


Uliţile acum plânge, 

De sângiuri ce s'aii vărsat, 
Nu mai pot înghiţi sânge, 
Fie chiar şi vinovat. 

Tineri, bătrâni, pruncă, fecióre 
Plâng, suspin fără soroc; 
Întórce a ta 'ndurare : 
Nu-mi pociŭ potoli ast foc! 


Şi pe voi, fii vă rog forte, 
De-acum nainte să fiţi 
Întwun cuvânt pân’ la morte, 
La olaltă şi uniţi! 


195 


Vë sfătuiesc părintesce 
Chipul care s6] urmaţi : 
Trăiţi toţi moralicesce, 
Nume bun ca să vă daţi! 


Cea de-acum împrejur-stare 
Singuri voi o judecați 

Şi fără nici o 'ndreptare, 
VE cun6sceţi vinovați ! 

N'aţă îngrijit pentru mine 
Nici de cum să mă cinstiţi, 
N'aţi cunoscut al mei bine 
Numele să mi'l măriţi ! 


V'aţi dat toți la lenevire, 
La mozăviri şi primblări 
Nu aţă avut îngrijire 
De-ale mele mădulăni ! 
Numa, 'n parte fie-care 
Pentru sine sa silit, 

De cel mic acel mai mare 
Nici decum n'a îngrijit ! 


Nu era între voi cine 
Esemplu bun ca să dea , 
Cel mai mare întru mine 
Moralul îl răsvrătia, 

Se 'nălțase n voi mândria 
Pîn' la puntul cel de sus 
Se lăţise lăcomia, 

Cât nu e cuvânt de spus! 


Toți căduţă la desmierdare 
Nu "'ngrijaţi d'al mei folos, 
Nu simţăaţi că sunt în stare 
Pentru voi să port ponos. 





| 


De 'nv&ţaţi puţină carte 
Crescere de loc n'aveaţ; 
De la voi era departe 
Folosul, căci vă trudeaţi. 


Supuşi toţi la desmie rdare 
Numai poftele vinaţi : 

De la mic pînă la mare 

În nelegiuiri imblaţi. 

Vă prihăniaţi feciona. 
Fără cuget ne 'mputat, 
Necinstiaţi căsătoria 
Lucrul cel mai lăudat ! 


Toţi eşiaţi din datoriă 
Uitaseţi pre Dumnedeii 
Eat'acum mi-ai venit mie 
Pentru voi acest foc grei. 
Uitaseţi pe-al vostru frate, 
Căruia erati datori, 

Şi cinstiaţi cât nu se pote 
Pe străini linguşitori!!! 


Vedeţi acum la ce stare 
Nemernicii m'aŭ adus! 

La ce rea derăpănare 
Pentru voi ei m'aii supus! 
Fără nici o judecată, 

Voi cu eï v'ati însoțit, 
Vedeţi acum că de-odată 
Mai de tot m'aţi pustiit. 


Nu mě socotiți de mumă 
Să-mi fiţi fii, gi voi toţi fraţi ! 
V&numiați fii drepţi în glumă, 
Tar nu drepţi alevěrați! 


196 


Nică limba mea ce vă cresce | Mumă vă sunt, nu se pote, 


Voi nici cum n'o învătați, Trebuie să vă iubesc ! 
Datoria, ce fresce, Şi voi sfaturile mele, 

Vi s'ar cădea s'o urmaţi ! Trebue să le urmați, 

Nu aveaţi în voi unire Nu vě pară dojeni grele, 
Unul pe-altul să iubiți : Ci vě rog să vă 'ndreptaţă ! 
Eraţă plini de pismwure 

Şi de Datimi Stăpâniţi Cea de-acum pildă vě fie 


Pentru-a vâstră rea urmare | Oglindă ca să priviţi, 


Cerc amare-astădi dureri, Sciţi a vâstră datorie 


| 
Astădi sunt l'acéstă stare | Cum pe-o mumă s'o iubiți. 
Slabă fără de puteri. i Vedeti alte maice 'n lume 


Fiii lor cum le cinstesc, 
ŞI voi ca acele mume 
Siliţi ca să vă măresc!!! 


Dară, cu acestea, tâte 
Eŭ pe voi tot vă doresc. 


IPOCRITUL 


Ce vulpe, ce câine mut, 

Este omul prefăcut ! 
Tot omul cel ipocrit; 

Umblă subt chip de smerit. 
Umblă tot cu capu ’n jos, 

S'arată prea ruşinos. 
La om bine nu privesce 

Se strâng la pept când vorbeace 
Umblă căutând poncişi, 

Par’ că 's câini ce muge furişi, 
Saŭ vulpi ce ! atjocorese 

P'alte fiare cum voesc. 
Caută tot în pământ, 

Par' că este cel mai sfânt. 
Toţi de grabă cum îi văd, 

Îndat” îi poftese de şăd. 


197 


Se fac că fug d'adunări, 

Şi că nu vor desfătări. 
Se 'nchină mult şi postesc, 

Câte-un c6s două citesc. 
Ori şi cine la ei vin, 

Spun slugile că se 'nchin. 
Cu 6menii când vorbesc, 

D'abia din buze şoptesc. 
Lasă sprâncenile `n jos, 

Stă ca un lup jândios. 
Mueri frumâse când văd, 

Strînse la vr'un loc de şăd, 
Se plecă, se gârbovesc, 

Pe sub gână le privesc. 
Stă gârbov gi cocoșat, 

Crunt în faţa lor le cat. 
Scii ca lupii când oi fur, 

Nu mai caut înprejur. 
Firea "şi prefac ş'o silesc, 

Pre 6meni de "i amăgesc. 
Cu nume că sunt smeriţi, 

Toţi îi aŭ de buni, cinstiţi, 
Subt prefăcut chip al lor, 

Amăgesc lumea cum vor, 
Omenii îi socotesc 

Cu virtute, şi "i cinstesc, 
Graţii cu respect le fac 

Nu'i cunosce că se prefac. 
Unde s'arăt ruşinoşi, 

Socotesc că's cuvioşi. 
Arăt în faţă că's miei, 

Iar în inimă sunt lei. 
Cu fățărnicia lor, 

Săvârşesc unde ce vor. 
Crede cine ce le spun, 

Socotind că e om bun. 


198 


Unde'i věd aşa smerit, 

De cât alţi mai diferiţi, 
Vorba, lor e testament, 

Prinde loc de document. 
Îşi prefac firea nevrând, 

Supt s'axrată că e blând. 
Unde-a mers şi ce-a vorbit 

Ce-a vrut, i s'a săvârşit. 
Sărmani 6meni buni ce sunt 

Ce lesne daŭ credământ. 
Cum vede un ipocrit, 

Îndată lui s'au jertfit. 
Nu sciù că'i lup încălţat, 

Și "m piei de 6ie "mbrăcat, 
Ori cărbune 'n faţă stins, 

Și "n lăuntru foc aprins, 


MENDRUL 


Tineri. bătrâni, copilaşi, 
Vedeţi pe jupân trufaşi, 
P'un domesnic dobitoc, 
Răpit de puţin noroc. 
ndată cum s'a 'ntâmplat, 
Cu vr'un rang de s'a 'nălțat, 
Ori vr'un prilej d'ai putut 
Podóbe de 'şi-aii făcut, 
Pe loc cum s'a 'mpodobit, 
Ca Lucifer s'a trufit. 
Îşi es de tot; din simtiri, 
Se prefac ale lor firi. 
De unde umbla smeriţi, 
Plăcuţi la toţi, suferiţi, 
Cum s'a vădut îmbrăcaţi, 
De o dal’ îi vedi schimbaţi. 


199 


Umblă "n véc bine gătiţi 
Parcă 's cadre zugrăviți, 
Cănd merg se schimonosesc, 
Piedrile "şi târgiïesc. 
Umblă parcă 's ologiţi, 
Sai copii nedumeriţi, 
Din cap se tot şovăesc, 
Ochii şi'i mai micgoresc. 
Şi" strâng parcă's de ciurez, 
Iésmă în ochi'ţi parcă vedi. 
Apoi 'şi pun ochelari, 
S'arate că's 6meni mari. 
Eï dacă se 'nsufleţesc 
Ologesce şi orbersc. 
Es din bunele măsuri, 
Umblă să facă figuri. 
Se tot caut 'mprejur, 
Li se par că maŭ cusur. 
Cu cine-vaş când vorbesc, 
D'abea din buze şoptesc, 
Li se pare că sunt ci 
În oraclu dumnegei. 
Chiar cu ai lor cunoscuţi, 
Patrioţi cu ei crescuţi, 
Când îi věd d'abea, tuşesc, 
De silă cevaş vorbesc. 
La alţi se faccă nu’ sciii, 
Nu'i cunosc, minte nui ţiii, 
SPY întrebă cun cuvânt, 
De unde şi cine sunt. 
Ori de le vorbesc ceva, 
Tot ca tu, nu dumneata. 
Le pare că păgubesc, 
Când pe cei mică îi cinstesc. 
Nu sciŭ că's maï câştigaţi, 
Când sunt de toţi lăndaţi. 





200 


Când ar fi politicoşi, 
Cu onor ţermonioşi, 
Toţi le daŭ închinăciuni. 
Supuneri şi plecăciuni. 
Toți din suflet îi iubesc, 
La ori-ce lor se jertfesc; 
Tar cei mândri şi trufași, 
Îşi face pe toţi vrăjmaşi, 
Vai săracul îngâmfat, 
Cât de rëù este 'nşelat, 
Cât prilejul îi hrăpese 
Prin mândrie de'i orbesc, 
Le dă sminteli de se stric, 
Şi cu copilul cel mic, 
Toți pe dânsul s'amărăsc, 
í cugetă răi, şi °l urăsc, 
Că el când a 'naintat, 
- Pe nimeni n'a "ndatorat. 
N'a vrut aşi agonisi, 
Prieteni ce'l ar iubi. 
Nimului bine-a, făcut, 
Nici prieteşug a vrut, 
Lucrul cel scump şi mai sfânt, 
Nepreţuit pe pământ: 
C'amicul adevărat, 
E un schiptru de 'mpărat. 
Astea ei nu le gândesc, 
Când cevaşi însufleţesc. 
Nu văd globul că'i rotund, 
Lumea haos fără fund, 
Şi sunt tóte 'ntr'un noroc, 
N’aŭ nimic stare 'ntr'un loc. 
Astăgi este fericit, 
Şi mâine nimicnicit. 
Astădi este înălţat, 
Şi mâine cel necruțat. 


201 


DEFĂIMĂTORUL 


Ce lucru supărător 
E omul defăămător! 
De nimeni nu e iubit, 
E la toţi nesuferit. 
Parc'ar fi 'ntr'adins născuţi, 
Numai pentru rîs făcuţi. 
Unde merg ponosluesc, 
Metahni altora găsesc. 
Parcă sunt făcută de mom, 
Ca să rîdă d'ori ce om. 
Tréba lor este umblând, 
Prin case vorbe purtând. 
La o casă când se duc, 
D'ëï de nu’s fată s'apuc, 
Îi latră "i ponosluesc, 
Rîd de eï, şi chihuesc. 
Apoi cum fug d'acolo, 
Şi se duce dincolo, 
Încep numai de bîrfit, 
Rid de casa ce-a fugit. 
L'al treilea iar când merg, 
Pe rîs gura 'n grab galerg. 
Bîrfesc p'čï de i-a lăsat, 
Din casa care-a plecat. 
Unde merg nică cum nu spun, 
De vrun om vr'un cuvânt bun. 
Ci la toţi găsesc ceva, 
Şi 'ncepe a defăima. 
Dic cutare căi urit, 
Cutare posomorit. 
Cutare a măimuţoi, 
Bărbaţilor păpuşoi. 


202 





Cutare e 'nşelător, 
Cutare asupritor. 
Cutare e nătărăi, 
Cutare barbar şi rău. 
Cutare e necinstit, 
Cutare este sgârcit. 
Şi nimenea 'ntr'un cuvânt, 
Fără metahne nu sunt. 
La mari, mică, bătrâni. fem ei, 
Şi la pruncii mititei, 
Mii de greşeli le găsesc, 
Pe d'intreg îi clefetesc. 
Numai ei sunt toţi frumoşi, 
Cinstiţă şi politicoşi. 
E s'asemăn cu Adon 
Şi la duh cu Solomon. 
N'ai nici metahne trupesci, 
Nică patime sufletesci. 
Toţi g'aii spart oglinda, lor, 
aŭ să se vagă nu vor. 
Numai p'alţii văd, privesc. 
Latră de ei şi bîrfesc, 
Pioa n6ptea ne'ncetat, 
Ca câinii la lună ’n sat. 
Eï prin defăimare vor, 
SE și arate duhul lor, 
Se'i laude toţă că sciii, 
Cunosc p'alţii de'i descriii, 
Şi că elocvenţii aŭ, 
Definiţii la toţi daŭ. 
Amar lor daca gândesc, 
Şi cu duh se socotesc; 
Astă genie a lor, 
L'este răi vătămător. 
Fug de eï toţi ocolind, 
? Când îi văd la dânşi viind; 


203 


Prieteni pe nimeni naŭ, 
Nică bună dioa le dai, 
Nică în adunări nuw'i vor, 
Toţi fug de visita lor, 
Că toți ce p'alţii osândesc, 
Singuri sunt cum îi bârfesc, 
Tar celor cinstiți nu plac, 
Să vadă p'alţii ce fac. 


ALEXANDRU BELDIMAN 


FRAGMENTE DIN POEMA 
JALNICA TRAGODIE A MOLDOVEI 


SAU ISTORIA ETERIEI DE LA 1821 


Un norod asuprit; f6rte, dar falnic, ne-astâmpărat, 
gâmfat c'avea odată stăpânire şi 'mpărat, 
Mult falnic că în Grecia era ocârmuitor, 
Și se ocrotea de sineşi, legiuit stăpânitor. 
upă trecere de vreme de câţi-va ani s'ai turbat; 
Râvna între ei s'aprinde, de slavă cu totul bat, 
Së răsvrătesc pe sub cumpăt, intrigarisesc cât pot, 
Vrând së aducă Turciei, acel de istov potop. 
Alcătuesc Eterse, vrând s'aprindă a lor foc, 
i otrava lor să serve gi'n cel mai depărtat loc, 
mreduesc lumea mai tâtă, prin apostoli înadinşă, 
„De rîvna elefterie vrând pe toţi săi vedă prinşi; 
Scoposul se isprăvesce, Grecii se rădică toţi, 
Cu atâta turbăciune, încât a crede nu poţi; 
Planuri fac, daŭ hotărîre, fără de veste-a lovi, 
Părţile Turciei tóte, de odată-a r&svrăti; 
Tarigradul în surpare cer mai ântâii a'l vedé, 
Socotind că cele-l-alte de la sine vor căd6, 
Pun soroc, hotărăsc diua, între eï s'alcătuese 
Şi o grabnică ispravă cu toţii nădăjduesc. 


205 


De-a lor planură n'am sciință, nici pot a dice ceva, 
Dar lucrarea, nică de frică, nu pâte place cuiva. 
Proste, şi temeiii nică unul, mai la urmă să vedeti, 
Mişcările şi urmarea Grecilor celor isteți i 
Din nenorocirea nóstră, hotărăsc rěsboiŭ a da, 

Ş'o împărăţiă veche de istov a rěsturna; 

Vechiă întru tâte tare, averi mari și ostaşi mulți, 
Vrednică întru o clipâlă, să restorne grâznică munţi, 
Vrednici că'ntr'atât rânduri, rěsbóie aŭ sprijinit; 
La oști mari şi regulate, sciți cât s'a împotrivit., | 
Din nisce mâni ca aceste, Elada să ia voesce, 

Din turbăciunea cea mare, nică cum nu se înduoiesc; 
Săracii, le plâng de milă dâcă mâna c=a de sus 

Nu va face vr'o minune, decât së dă mai presus; 
Pe principul Ypsilanti Archstratig îl numesc, 

Îi smulg din sînul Rossiei, şi cu dânsul se unesc; 
Se unesc că sciii că este cu sciință şi istet 

Mâna, drâptă ’l arată în câtu'i de îndrăsneţ. 
Purcede cu rîvnă mare, de resplătire aprins, 

Şi vine plin de văpae, aice la Prut întins; 

. Gătiră puterea t6tă, cât se pote şi cât vrei; 

Intru o aşa lucrare, era numai doui la chiăi. 

Căci puterea, Eteriei, ce putea a se făli 

Prin locuri deosebite, lăsase a năvăli. 

Pre Domnul Michaiŭ Vodă, al ţărei stăpânitor, 
S'aŭ silit îndat’a’l trage, să le fie ajutor. 

Isprava întru acésta, precum věd, n'a zăbovit, 

Căcă cu mult mai înainte prin scrisori s'ati vorovit : 
Indată pun în lucrare; încep a scrie ostaşi; 

Mai ântâiŭ toți arnăuţii din slujba lor se văd trași, 
Nu numai cei din ogeacură, dar şi cei de la boiări, 
Ca când vede fericirea, şi cele mai mari averi. 
Acésta da o pricină de prepus între boiări; 

Mergii, întrebă stăpânirea, de dosnicele urmări. 
Respuns iaŭ ca să trimită la Bucurescă ajutor, 
Cn Craiova se vestise un Toader resvrătitor, 


206 


Căcă şi 'n téra românâscă, osândă necag, cât vrei; 
Dar acestă îngrijire vor ave a scrie ei. 

Ş'așa la un câsii de n6pte, după ce aŭ înoptat 
Feld-margalul Eteriei cu convoiii s'aii arătat, 
Îndată ce-ai mersi la gasdă, îndată ce aŭ sossit, 
Vai mie! ce crudă faptă, ce lucru aŭ săvârşit. 
Arnăutilor dă voe pe toţi "Turcii a prăda, 

De vorii sta cu "mpotrivire, de mârte a'i ataca. 
Barbarii, nelegiuiţii, lupi de sânge însetată, 

Cad c'o nemilostivire, peste-acesti nevinovați. 

Ba, hanuri, în mezul nopţiă, acei mai mulți năvălesc, 
Alţii a lovi Beilicul în cât pot se sirguesc, 
Jăcuiescii, pradă, omâră, mărfurile împărţesc, 

Şi cu cât privesc folosul, cu atâta se iuţesc; 

Cine să se 'mpotrivâscă, căcă săracii amețiţi 
Fiind toţi în aşternuturi, şi întru somn adânciţi, 
Sta zăludi într'o uimire; Aman ! cu toţii striga; 
Daii averile lor tóte, şi încep a se ruga: 

Armele li se luasse, lacrimi întrebuinţesc. 

Dar la nisce aşa feare, nimică nu folosesc; 

Pe cei îndrăzneţ omóră, şi pe cei mai slabi lega, 
Fiind a lor hotărîre, la Beilic a'i aduna: 

Ca nisce oï de giunghiere, a doua gi duc pe toți. 
Cea de acolo crugime a închipui nu poţi. 

ÎN golesc pe toţi de haine, și atunce năvălesc, 

Se daŭ câteva cuțite ş'apoi staii de îi privesc. 
Uuuia îi sbâră mâna, pe altul în capi lovesc, 

Şi pe altul unde-apucă, mârtea cât pot prelungesc. 
După ce crudimi nespuse, osândiţii aŭ lucrat, 
Apoi dând loviri de morte, la un loc % aŭ adunat. 
Privelişte ce fac lumei, viteji vrând a s'arăta, 

Şi spre o mai mare fală, hainele lor le purta, 
Acei ce din han scăpase, ori afară s'aii afiat 

Unii la boiări alrgă, iar alţii la consultat, 

Acolo aflu limanul, acolo s'adăpostese. 


207 


Scapă de osenda t6tă, şi de ferul duşmănesc. 

Dar nelegiuiţii află ; cu toță încep a striga 

Cer ca să le dea toţi turcii, sâii casele vor călca, 
Alérgă toți ca turbaţii, se fălea, se lăuda, 

Că vor resturna tot târgul, décă pe Turci nu vor da. 
Mitropolitul, boiării, şi consulii se unesc, 

La curte fac arătare; şi cu toţii mijlocesc, 
Princepelui Alexandru, îi dic, îi arată toți: 

Că este nelegiuire a face atâte morţi ; 

De ce atâta osândă la nişte nevinovați, 

Când eï nu rădică arme, şi cu toţii sunt plecaţi ? 
După ce averea t6tă, şi armele le-ai: luat, 

A s'atinge şi de viaţă, îi crudime, îi păcat! 

De sunt duşmani Eteriei, de sunt aşa socotiți, 

Ca prisioneri de 6ste, pot ca să tiă opriți: 

Apoi consulii la urmă aŭ vorbit descoperit, 

Că "n consulat, nu se pâte casă intre Eterist, 
Nică pot face vr'o cercare, séŭ cât de puţin mişca, 
Întt'o așa întâmplare, consulatul a călca : 

Acésta "i aŭ smerit tare, "i aŭ făcut a conteni, 

Şi boierilor dă vreme pe cei mai mulţi a porni. 
La urmă câță-va dinti'înşii, la Curte "i aŭ adunat, 
Şi fără întârdiere, la Galata 1 aŭ mutat, 

Și de acolo cu paza, în carete că "i aŭ dus, 

Unde aŭ scăpat din grijă, din osêndă şi prepus. 
Mai la urmă pun la cale voind a se şi făli, 

C'aii putut pune la cale, şi pe un Andrei Pavli, 
Neguţătoriii, om de cinste, cel maj bun capitalist. 
Ce din scumpete, séŭ minte, n'a vrut a fi eterist, 
ÎL apucă cu strânsâre, să dea un ajutor bun; 

Dar nică cum nu se primesce, căci el nu era nebun ; 
Intru acâsta şi Curtea, trage a s'amesteca, 

Căcă ei nu'l silea s'agiute, ce voia a'l desbrăca. 
Orânduesc spre acésta, pe un Duca exetoriii, 

Un birbant de cei de frunte, şi de teri vânturătoriii; 


208 


Execuţie în casă îi pun, îi orânduesc, 
Bolta, ale séle tóte, îndată pecetluesc. 
Alérgă, merge la curte, pe la toţi se jeluia. 
Ca să'nţel6gă că n'are, din suflet se nevoia, 
Zapise de la datornici să primâscă le dicea, 
Din aşa necaz să scape, ori câte putea, făcea; 
Dar nu'i chip, căcă toți sunt una, să agiute îl silesc, 
Cu cât el credea să scape, nică cum nu se mulțumesc. 
Îl supără Bteriştii, cât se dea îl înprozese ` 
gi cu eï într'o odae, luându'l îl necăjesc ; 

udoră reci varsă de morte, să spue nu avea eui, 
Ca săi dea vro ascultare, din toţi unul măcar nuj. 
Hotărasce a da banii, cu cel mai mare necaz, 
Când Duca, şi Eteriştii, nici cés nu daŭ de regaz ; 
Atunci cade la 'nvoială, căci chip nu'i, îi nevoit, 
Două sute mii lei tocma, numărând s'a mântuit. 
Hargealik destul făcuse, casa sirmia avea, 
Căci de la cei făr' de stare, pân' la galben priimea. 
Se tulbură mult domnia, căci puterea ï aŭ scădut. 
N'ai nădăjdu:t s'augă, aceia ce aŭ vădut. 
Un respuns aşa de dosnic, mult ne nedăjduit, 
Cu totul restornă planul ce '] avea alcătuit; 
Altă întâmplare âncă, lucru nenădăjduit, 
Un plic în Mitropolie din Țarigrad s'aii primit, 
Intru el cărți de blestemuri, cât te îngr6za”i s'asculță 
Patriarchil iscălise, şi din sinod cei mai mulţi. 
Blăstema pe Michai Vodă, de un Mihale pominesc, 
Pe Ypsilant şi toţi Grecii, câți Eterişti se numesc. 
Blestemuri neaudite pe toți Eteriştii Greci. 
Ii făcea părtaşi Gheeneï, şi muncei celei de veci, 
Blăstema pe toţi aceia ce nu se vor rădica 
Săi gonâscă, să” ucidă, şi "n picire a'i călca, 
Argos pe Mitropolitul şi pe Episcopi făcea, 
Decă e aşa pricină, vor cerca a o tăcea. 
Spune'mi ce putea să facă întru aşa întâmplări ? 
Ar fi putut din potrivă, să facă alte urmări ? 


209 


Intrun tiparit se pun copii, întocmai cum era scris, 
Şi în tot coprinsul ţărei, la mari şi mică s'aă trămis. 
Se 'ngrijesce mult domnia, se gătesce de purces, 
Căcă taina, cea dintre dânşii, vedea că s'au înţeles. 
Din scrisori ce priimise, descoperit se vedea, 

Că 'n Țarigrad pe toți Grecii, îi tăia de "i prăpădea, 
Acei ce aŭ prins de veste, prin corăbii aŭ intrat, 
Câţi aŭ apucat să fugă, de sabiă aŭ scăpat. 

Copiile împărţite prin înadinşi trămişi, 

Tulbnră toți Eteriştii din afară şi din Iaşi. 

Ură, vrajbă, gónă mare, între Moldoveni şi Grect, 
Nu puteai nesimţind ura, pe lângă dânşii së treci. 
Eforii din Iaşi atunce, era oştii comandiri. 

Pên’ aŭ sosit Pende-deca, cu căpitanul Ispiri, 

De principul Ipsilanti, amânduoi aŭ fost trămişi, 
Ca, să ia, să aducă Grecii, câți aŭ mai rămas în Iaşi, 
Aceştia iaŭ comanda, dar mult smereni şi supuşi, 
In pretenţii on blândeţe, Bteriştii părea că nu's. 
Din scrisorile priimite boiării aŭ priceput, 

Ce urmare să păzâscă, şi îndat' aŭ început; 

Cărţi aŭ scris pe la ţinuturi, la ispravnici poruncesc, 
Eteriştilor tainuri a li se mai da "i opresc, 

Daii porunci ca săi gonâscă de pe unde's adunaţi 
La Târgovişte să mârgă, unde sunt şi cei-l-alţi. 

La Brăila să se scrie, şi la Țarigrad un arz, 

Së ne scape de osândă, së ne scape din necaz, 

Së arate starea țărei, ş'acele ce-ai suferit, 

Chelerul împărăției să nu'l lase de perit. 

Numai era îngrijire, ce vrea să facă putea, 

Căci descoperit Domnia, să purcâdă se gătea. 

Ce altă putea, să facă, de ce s'ar fi apucat, 

Ca să scape din osândă, necaz şi cumplit păcat ? 

A se uni cu eï țéra, vre o dată se putea? 

Ce minte prâstă la dânşii, aşa dâcă socotea; 
Supunerea lor să uite, ce Porţei erai datori, 


sy ov 


Së se arate cu toţii răi şi nemulţumitori ? 
14 


210 


Şi de ce acestă jertfă ? pentru că ne-aii desbrăcat, 
Pentru crudimi, și 'm batjocură ce 'n Moldova aŭ lucrat > 
Seti pentru cregtinătate, cum cu toţii se fălea ? 

Dar creştini cu aşa fapte, cine a"! numi putea ? 

" Socotese că şi 'ntre dânşii, înţelepţi câţi s'or găsi, 
Cumcă am tótă dreptatea, însuşi vor mărturisi. 
Domnia mult slăbăn6gă, din stăpânire s'aii tras, 
Adună pe toţi boierii din ceă mază câţi aŭ rămas, 
Adună, le vorovesce cu lacrămile în obraz : 

Vederat era în faţă al sufletului necaz, 

Le încredințeză cârma, şi le dice : St&pâniţi, 
Moldova, patria n6stră, precum vreți o cârmuiţi. 
Căci sunt silit a purcede, şi în Rusia să trec; 

Mâni purceg cu t6tă Curtea, drept în carantină merg. 
Nu'i pasă, mare vr'o frică, căci cu el avea pre mulţi; 
Cine putea s&'1 oprâscă cu atâţea Arnăuţi. 

Iaŭ giua bună boierii, dic së mergă sănătos. 

Toţi într'o posomorire. unul nu vedeat voios. 

O politica acâsta, nu că mai eraii mâhniţi, 

Căci era sătui cu toţii, a fi aşa stăpâniţi, 

C'acei din chiverniselă, prea tare scump îi ţinea, 
Căci nu se da, boierie, pînă nu o cumpănea. 
Postelnicul Iacovachi. aşa bine le vărsa, 

În cât celui cu mansupul, numai fală fi lăsa. 

Ba g'un an şi jumătate, léfá nime n'a vădut. 
Spunemi, o aşa dreptate de pote fi de credut ? 


Zvónă mare peste n6pte, care de care fugea, 

Cum eşia din târg afară, drumul nu mai alegea. 

Se sparie tot poporul, chiot, vaet şi amar, 

Om peste om da de frică. ca să scape la hotar. 

Aice să stea condeiul, căci îi prea neputincios, 

Ori ce-aşi dice, sunt prea slabe, tóte vor rămâne jos. 
Tânguiri, ţipete, răcnet, te las a închipui, 

Căci înscris nu'i cu putinţă a putea alcătui. 


211 


Gemeaŭ ulițile tóte, te'ncrâncenai când căfai, 
N'augeai alta nimică, decât țipete şi vaï! 
Un popor vedeai desinetic, ce să facă nu scia, 
Ce lucru să lase în casă, şi care cu el să ia. 
Läsa una, lua alta, săracul nu s&'ndura; 
Ar fi vrut së le ia tóte, dar trăsură nu era, 
Femei cu copii în braţe, pe ceşti din urmă striga, 
Carii tremurând de spaimă, după ele alerga. 
Grozăvii vădând de-aceste, mai încape vr'un prepus ? 
Poţi să dici cum că nu este, gróznică palmă de sus? 
'T6te-aceste Eteriştii, priivind se bucura, 

Căci deşertându-se târgul, grija lor se micgura. 
Pizma lor şi t6tă ura, pe boieri tótă era, 
Pe unii lasă să mârgă, iar pe alţii supăra, 
Grigoraşŭ şi Dimitrachi, duoi Sturzesci, Logofeţi mari, 
Îi întorc cu defăimare, cu oșteni ca pe tâlhari, 
În Trei-sfetitele ’olîntru, pe amânduoi îi opresc, 
Şi cu cuvinte urite, cât pot îi batjocoresc; 
Pe Grigoraş Logofătul, Domnița plângând cerea; 
Respect n'are blestemaţii, că n'o văd li se părea. 
S'arată cu defăimare, nici unul n'o asculta, 
Îi dicea să mârg'a-casă, şi de furcă a'şi căta : 

n urmă prin mijlocire, le-aii dat drumul, "i-ai iertat, 
După ce armele tóte de pe la slugă aŭ luat. 
Fug cu toţii cari cum póte, înapoi nu mai căta; 
Din cés în cés vedeai Iaşul grâznic a se deşerta, 

În fârte puţine qile, târgul fu fără puteri, 
Numai cu Mitropolitul, şi cincă şese din boieri, 
Străjile lipsite tote, la culuce nime nu'i, 
Craii din Iaşi fiă-care, era chiar de cheful lui, 
Spargeri de dugheni şi case, şi beţii câte voesci, 
Căci pe dinşii cu Simenii, nu puteai săi pedepsesci; 
Hatmanul scriind la plaiuri, aŭ adus câță-va plăiaşi, 
Ca săi întrebuinţeze, pentru paza cea din Iaşi. 
Dar naŭ isprăvit nimică, căci tilharii n'ait ales, 
Pusce, pist6le stricate, câte aŭ găsit le-aŭ cules. 


212 


Plăiaşii le daŭ îndată, fără a se împotrivi, 

Cu nisce 6meni sălbatici, ce nu puteai isprăvi. 

Fug se'mpraştie cu toţii, care'n cotro apuca, 
Deprinși a trăi la munte, şi sub bradi a se culca; 
Nemţii se 'ngrijesc cu toţii, meşteri, dascăli, negustori, 
Din rîvna lor cer să fiă, Laşului apăratori, 

Căci cei mai mulţi avea casă, dugheni, femei şi copii, 
Părbăţia lor nu'i i6rtă a vedea tóte pustii, 

Arată canţileriei, se îmbărbăteză toţi, 

Şi batmanul pe la strajă, se afla 'n azele nopți, 
Numărul lor fiind mare, Eteriştii se 'ngrijesc, 

Căci era unul şi unul, 6meni ce nu se sfiesc, 
Bărbăţiă îndestulă, la arme forte deprinşi, 
Și de rîvna răsplătirei, pe toţi îi vedeai aprinşi. 

ncep a apăra târgul, încep a se'mpotrivi, 

Cu atâta sîrguinţă, încât nu vot vorovi. 


. - . . . . . . . . . . . . 


Domnia fiind în scaun, cine ar fi înlrăsnit, 
Un cuvânt măcar să gică că s'ar fi primejduit. 
Toţi gemea într'o tăcere, toţi ofta întru ascuns, 
Căci răul era atâta încât nu se da maï sus. 
Tótă țéra în călcare, în ce cumplit foc ardea, 
Căci cu prilejul Elladei, tâlharii o prăpădea, 


. . . 


In ce fel de carantină, vai mie nu'i de credut, 
Starea,odihna lor tótă, cu ochii mei am věđut. 

Pe un țărm lipsit de tóte, mult uscat şi neumbrit, 
Unde mascuri, oï şi vite, îl păscuse neoprit, 

Unde nu videai nimica, decât năsipiş cât vrei, 

Şi câte un pile de isrbă, unde şi unde vedeai. 

Pe acâstă uscăciune, înti'acest loc mult urit, 
Vedeai nemți, creştini şi jidovi, popor mare tăbărit, 
Căci în dél la carantină, nu era de vororit, 

Popor mult, case puţine, număr pré nepotrivit, 


213 


Cea de acolo odihnă, ceia ce-ati suferit toţi, 
Socotesc c'or povesti-o, şi în grópă la cei morţi, 
Necaz la cei de pe-afară, şi "'nlă-întru r&ii cât vrei, 
Căcă fără a da parale, s'aduci ce-va nu puteai. 
Din provisii a mâncărei, parte de n'ai fi făcut, 
Acel ce era dejurna, dice că nu'i de trecut; 
Necaz, supărări de morte 6meni neînduplecaţi 
De nu'i dai rubiaoa, nu'i mai vedeai împăcaţi, 
Mânioşi. frunte sbîrcită. cât se dă possomoriţi; 
Omenii li se par musce, la ei cu totul uriţă. 
Ofigerii carantinei, în cele mai multe ori, 

Iţă cată cu o mâniă, încât te luoa fiori, 

Un 'Triandafil dejurne, grec de curând muskicit., 
"Pentru că "ţă aŭ dis un zdraste, te socoteai fericit, 
Acesta pune la cale, acesta le făcea rînd; 

Vai de săracul acela ce n'ar fi âmblat curând, 
Un bă gros de corn în mână, ţiind în loc de baston, 
N'alegea de dă în viä, s6ii de lovesce în om, 
Toţi înfocaţi şi toţi aprigi, şi interesaţi cât vrei, 
Dupe ce le dai parale apoi făceai ce voia. 

Intru t6tă carantina, de era ceva ales. 
Inspectorul om de tr6bă, prea cinstit şi de'nţeles, 
Polcovnicul Safirivi, om dulce şi forte drept, 
Neînduplecat la minte, f6rte blând şi înțelept. 
Tote făcea cu răbdare, nu se tulbura nici pic, 
Nu făcea deosebire între mare şi'ntre mic. 
Laudă împărăției făcea ceia ce slujea, 

Căcă neinteresat cu totul, pentru toți se îngrijea; 
Nu avea, nică o sciință, de cele ce se lucra, 

Căci tótă ofiţerimea carantineă tremura; 

Cine avea gură să dică, ce va a se jălui. 

Căci apoi în carantină, nu puteai a mai trăi, 
Subt un jug de tiraniă, cei din lă-întru gemea; 
Numai cei cu rubiele dându-le haladuia, 

Vai şi amar de săracul. ce-apucase'a intra, 

Nu scia cum să o dee de avea vre o para, 


214 


Gura lor se'ndestuleze, sii pre ei a împăca, 

C'apoi lua pe spinare, cât nu mai putea răbda. 
Acum le părea carantina, la toţi cei nenorociţă, 

Li se părea cum că scapă şi's din temniţă eşiţi. 

Së părăsim carantina în stare ce-am arătat 

Şi la Iaşi să ne înt6rcem, să vedem ce-ai mai lucrat. 


Cipetul, a lor strigare, pân' la ceriii s'aii ridicat, 

Së cunâscă forte bine, cum că'i gonea un păcat. 

In tabie intră Turcii ca nisce lei înfocaţi, 

Trup peste trup cădea Grecii, îngiungheţi şi împuşcaţi. 
In capra podului, unii necontenit împuşca, 

Sgomotul, tipet, strigarea, pân' la ceruri se urea : 
Cum sar brâscele în apă, într'acest chip săreaii toţi, 
Unii răniţi, alţii teferi, dar cei mai mulţi era morţi, 
Se împingea unu pe altu, nu scia ce mai făcea, 

Prea, rar vedeai câte unul, peste Prut cum că trecea, 
Aici serdărâsa Cârji aŭ dat cumplitul sfârşit, 

Cu soră-sa şi nepâta, la un loc s'aii săvârşit, 
Prutului s'aii făcut; jertfă, întru el s'aii prăpădit, 
Tóte aŭ cădut din capră, după ce le-aii grămădit. 
Tufekciul Atanasie, cânele nelegiuit, 

Om egit din omenire, cu alți Eterişti venit, 

Le-aii călcat; la o moşie, prădând tot le-aii şi robit, 
Pizma ce avea pe Cârjă, a'şi răsplăti aŭ grăbit ; 
Lacrimele şi strigarea, ţipetile ce făceai, 
Când le-aii ridicat din casă, şi legate le duceaii, 
N'ai înduplecat nimică pe acel nelegiuit, 

Unită toţi l’'aŭ rugat forte, vrând a le rescumpăra, 
Şepte mii de lei privesce ca cum ar fi o para; 

Trece de la Carantină, se duce Prutul în sus 

Şi cu dînsul din preună, până la Sculeni le-ai: dus, 
Spre pază, séŭ spre osândă, în tabie le-aii închis, 
Până când s'au stricat Grecii, şi în apă le-aii împins, 
Pescilor le-aă făcut hrană, şi Prutul le-ai fost mormânt, 


. 


215 


De prohod n'aŭ avut parte, nici loc în pămnât. 
Dumnegeule înalte, Cerescule Impărat ! 

Dreptatea ta este mare, am vădut'o vederat, 

Că tot pe apa Prutului ţărmuri, şi stârvul lor aŭ rămas 
Sufietul lui cel mult scârnav, Gheenii va fi părtaş ; 
N'ai întârgiat osânda, r&splătirea fu pe loc 

Cu toți ai săi din preună, căgu la cel d'ântâii foc. 


Rdiţiuneu gi proprietatea L.’ Heliopolis,