SANDU-TIMOC, POEZ. P. (1937-1942).ocr_pypdf2
ui UE ES
Academia R.S.R. Filiala laşi |
BIBLIOTECA
Centrul de lik vcd,
istoric Literaz# gi i victor.
Ke
f
e
A
sg, ose
POEZII POPULARE
ROMÂNI DIN VALEA REH E
C. SANDU: TIMOC p
U 0 INTRO DE
N, CARTOJAN
EDITURA „SCRISUL ROMÂNESC, S. A, . CRAIOVA
Um 4 TE
BE
etre
i
DA maie ve seama
1451
buie i n EE Set TNB E, a i a
7 IT ee a a, nae ate w
POEZIA POPULARĂ A ROMÂNILOR:
- . DIN VALEA TIMOCULUI :
D-nul C. Sandu, Român timocean, îmi aduce un
bogat material de poezii populare româneşti culese
din Valea Timocului. D-nul C. Sandu şi-a dat truda
de a aduna acest material cu intenția de a face cu-
noscut în marginile mari ale románismului si glasul l ` )
fraților sai timoceni. Am crezut că în aceste vremuri. | \
de sângeroasă încăerare între popoarele lumii, în care |
este în joc si ființa neamului nostru, Românii timo-
ceni au dreptul să fie si ei auziți în ceea ce au mai
scump în inima lor si în ceea ce a păstrat coeziunea i i
tor: cântecul. Implinim dar o datorie fata de cultura ae
neamului, acordând un loc de cinste sufletului româ-
wesc din Timoc, în colecția Clasicii români comentaţi.
Românii fimoceni locuesc în sate aproape com-
pacte, în ținutul sârbesc care se întinde la Sudul Ba--; | 2
natului si al județului Mehedinţi si Dolj, dela Dunăre
până în creerii muntelui Râtan, între râul Morava si `
Valea Timocului. Ei vorbesc o limbü care în unele .
părți — răsărit de linia Techia-Zăicieri spre valea
Timocului continuă graiul Românilor din, Oltenia,
iar în alte părți — spre apus de linia Techia-Zăicieri ` wif
‘si pe valea Mlavei — se apropie de a Românilor din E"
Sudul Banatului. | zi
In aceste părţi, găsim forme. vechi de limbă, ca
în textele veacului al XVI (Palia de la Orăştie, 1852),
forme care se mai găsesc azi în Sudul Banatului, -
ca păstrarea lui n înainte de i urmat de o vocală:
descuniat ; intercalarea unui. v eufonic in luva;.ge-
netivul singular femenin în iei: fariei Moldoviei; cu-
vinte .care şi-au păstrat înțelesul primitiv ca: a
judeca =a stăpâni (compară cu românescul vechiu
judecie) `. jupân = boier:
Numărul Românilor timoceni nu se cunoaste pre-
cis, deoarece statisticile se contrazic. 'O 'socoteală sâr-
beascü din 1846, întocmită de lacsici, dă un număr .
de aproape 100.000, care înfățișa atunci, după cum
observa regretatul profesor de la Universitatea din
Cluj, G. Vâlsan, peste a. 10-a parte a populafiunü
din Serbia. Q statistică oficială sârbească din 1895
dădea 159.510; o alta din 1900 înregistra numai
122.429. “Profesorul german Weigand, care a călă. -
£orit prin satele româneşti din Timocul sárbesc in
1898, îi socoteste între 150.000 şi 200.000. Profeso-
rul bulgar Romansky, care a cutreerat şi cercetat din
punct de vedere etnografic, în vara anului 1916, în-
tregui ținut, dă o cifră de 232.000. Regretatul Vál-
san, care a incercat.sü verifice datele, în urma unei
călătorii în aceste ținuturi isi dădea cu socoteala, în
1913, că „după toate probabilitățile populația ro-
mânească în colțul N. E. al Serbiei se ridică la o
cifră cuprinsă între 260.000 şi 300.000“. Dupi alte
informații, primite recent, numărul . Românilor din
Serbia este cu mult mai mare si ar GEES cifra -
de 500.000.
N
4
Acids Mm S
Fan
Ilka og
uan BSS
Este însă greu de făcut o socoteală dreaptă. Unii
dintre ei vorbesc româneşte, dar cunosc şi limba
sârbă din şcoli si armată. Câţiva — acolo unde au
fost în minoritate — si aceasta la vest de Morava, deşi
se numesc Români, au uitat însă limba părinţilor lor si
vorbesc numai sárbeste, căci această frântură de popu-
lafie românească, care a luptat adesea cu credință şi
vitejie sub steagurile sârbești, nu are biserică si
“școală in limba ei. Câtă vreme Românii timoceni
au stat sub oblăduirea turcească — adică până la
1833 — ei sau bucurat de dreptul de a avea bise-
rici şi şcoli naţionale. Dela 1833 si mai ales după
1877, acest drept li sa ridicat treptat. Preoţii si în-
vățătorii în satele româneşti din valea Timocului
sunt sârbi. Drama pe care o trăesc copiii care
urmează în şcolile primare sârbești din satele
fimlocene ne este înțățișată 'astjel de d. Profesor
E. Petrovici: „Am aflat, anume, că elevilor nu le
era permis să pronunțe niciun cuvânt românesc din
momentul in care intrau pe portità în curtea scoalei.
De aceea îi vedeam. în timpul recreatiei jucându-se în-
tr'o tăcere mormântală“. Aceiaşi constatare o face
și profesorul maghiar losef Szabo.
Atitudinea aceasta a statului sârbesc față de po-
pulatia românească din Timoc este cu totul neexpli-
cabilă, fiindcă niciodată Românii mau vrut să aibă re-
vendicüri teritoriale la Sudul Dunării. Dimpotrivă, dacă
au fost vreodată două popoare care în cursul unei
istorii mileniare să nu fi avut niciodată “conljlict
„aceştia au fost: Românii şi Sârbii. Paginile istoriei
ne arată că in epoca de agonie a vechiului stat sár-
{
à
7
mente a enter în
tg oon na n Ta
besc, când Turcii invadaseră Peninsula Balcanică,
Românii au sărit în ajutorul Sârbilor, după cum au
„sărit si în ajutorul Bulgarilor. Domnii nostri au acor-
dat, în zilele de -resíriste, un adăpost prielnic că-
lugărilor sârbi, ca de exemplu Vlaicu Vodă store,
țului Nicodim, pe care l-a ajutat să zideascá, mâ-
năsfirea Cozia si Tismana, înzestrate bogat cu moșii
. $i venituri. Resturile dinastiei sárbesti au fost ~pri-
mite la noi cu toată cinstea cuvenită, unde unele
principese sârbe au fost ridicate pe tronurile ţărilor
` noastre, ca Despina Miliţa soția lui Neagoe si Despina
Elena, soția lui Petru Rares. In fările noastre ati
găsit adăpostul și sprijinul necesar pentru a continua
munca lor tipografică, pe care mo mai puteau îm-
plini in fara lor, călugărul muntenegrean Macarie,
pe la 1508, si Dimitrie Liubavici. La curtea lui
Matei Basarab veneau după milă şi ajutoare prelați
sârbi, ca Mitropolitul de Inău-Lipova, Longhin Bran-
kovici, care a fost adăpostit o bucată de vreme in
mânăstirea Comana de pe țârmul Argeșului; Mitro-
politul Mihail de Kratovo sau Mitropolitul Gavril de
Pec, care a oficiat, împreună cu Patriarhul Alexan-
driei, Macarie, Slujba in biserica domnească la Sj.
Nicolae și la Crăciunul anului 1653. Cărţile de slujbă
bisericească tipărite in epoca lui Matet Basarab se.
adresează — când nu sunt trimise în dar — nu numai
„evlaviosului neam al patriei noastre“; ci si neamu-
rilor înrudite cu noi după credință si având acelaşi
vestit dialect slavonesc ca limbă si cu deosebire Ungro-
Viahilor, Bulgarilor și Sârbilor“.
Ba întrun rând (1640), Doamna Elina, sofia lui
EE EE ERR véi CH Ven tate Vai: ie, "ée
Matei Basarab, la cererea ieromonahului sârb loan
din Muntele Athos, bosniac de origine, tipăreşte pe
propria ei „cheltuială“, la Târgovişte un Penticostar,
pentru uzul bisericilor sârbești. Si mai târziu, când
vremurile Sau mai liniştit la noi, la curtea ospitalieră
a lui Brâncoveanu au trăit multi călugări si prelați
sârbi — între alții marele cărturar şi cronicar sârb,
Gh. Brancovici, care, după cercetări recente, a lăsat
scrieri religioase si în limba română 1). Ajutoarele
si darurile voevodale românești, în curgerea vremu-
rilor, Sau revărsat din plin asupra bisericilor si må-
ndstirilor sârbești apăsate sub stăpânire păgână. Cer-
cetările domnului I. Bărbulescu ‘si cele recente ale
d-lui Emil Turdeanu, privitoare la legăturile Sâr-
bilor cu fările românești, publicate în Cercetări Lite-
rare, 1939, au descoperit danii româneşti: la mânăs-
tirile Milesevo, Sopocani, Studenica, Prapatije, Ra-
Vanica, Manasia s. a. |
Un trecut cuminte de mai multe veacuri a legat
astfel printr’o strânsă solidaritate creştină cele două
maluri ale Dunării. Să nădăjduim că în formele noi,
in care se va așeza vieata Europei de mâine, Sârbi
şi Români vor continua linia tradiției seculare
a strămoşilor lor si că Sârbii vor înțelege în sfârșit,
că Românii din valea Timocului sunt o realitate
etnografică ce nu se poate tăgădui, de care nu tre-
bue să se teamă, dar care au dreptul la biserică si
şcoală în limba părinţilor lor. E un drept pe care noi
1) Vezi articolul lui Emil Turdeanu, L’oenvre inconnue de Georges Bran-
kovic publicat In Revue des études slaves, tome XIX, fasc 1, 2, Paris, 1939,
p. 5—16. . . :
9
l-am recunoscut Sârbilor din Banatul românesc. Tre-
Due însă să recunoaștem în această cauză vina noas-
tră. Noi am dat totul, Sărbii nimic. O prietenie sinceră
între popoare vecine nu se poate întemeia însă decât
pe recunoaşterea reciprocă a drepturilor naționale.
Colecţia de material poetic popular, pe care ne-o
aduce d. Sandu-Timoc, destul 'de variată, cuprinde:
balade, orafii de nuntă, poezii lirice, pe care Timo-
cenii le numesc în graiul lor asa de expresiv: frân-
gurele sau frânturele. Ceea de surprinde dela prima
vedere în colecția d-lui C. Sandu, ca si in alte co-
lecţii anterioare, este o jrumoasü şi necontenità inflo- |
rire a baladei, care dela: motive eroice, transmise
prin tradiție, se întinde până la actualitüfile de sen-
satie ale vremurilor noastre.
Pentru cine vrea să studieze mai adânc balada:
populară românească culegerea domnului C. Sandu
— ca şi culegerea anterioară a lui Giuglea si Vál- .
san — oferă material deosebit de -preţios. In. pri-
mul rând este de refinut faptul cë o parte din ba- `
ladele culese Jo Românii timoceni sunt cunoscute si .
în ținuturile româneşti din Nordul Dunării. Astfel
Stanislav Voinicu .ne mai este cunoscut în câteva
variante culese în Muntenia!) si în Moldova 2), Mo-
1) Tocilescu, Mazerialuri folkloristice, Bucuresti, 1900 p. 80; Jon Creangă,
1918, p. 36; Păsculescu, Literatură populară românească (edit. Academiei
Române) p. 224
2) Alexandru Vasiliu, Cântece urdturi si bocete de-ale poporului román,
ed. Academiei), 1909, p. 24. `
4
10
- n date pi px Sei ee ac
zi d sid
: $
|
|
Ha?
Ding
Le Du. Li
Gura Timocului. Vărsarea lui in Dunăre lângă comuna Răidovăj, din dreptul
comunelor Gruia şi Pristol~-Mehedinti.
e
` e es
canu în variante din Muntenia 1) si Moldova 2); An-
tofitá a lui Vioană în: variante din Oltenia 3) si Mun-
tenia; Mizálcuta Mizál craiu în variante din Munte-
nia*); Moştean bătrân în variante din Muntehia 5); -
Dinu si Voichita în variante din Muntenia 5), Mol-
dova*) si Maramureş 8); Oleacu în variante din Mun-
tenia 9), comitatul Turdei 10). si Maramureș 11), etc., etc.
Această împrăştiere a aceluiaşi material epic in
cele mai îndepărtate colțuri ale pământului românesc
ne dovedește în deajuns circulația puternică, care e
în tot cuprihsul neamului.
In această întinsă circulatie de material epic o
bună parte a pornit, fireşte, din ținuturile nord-dună-
rene, ca de pildă: Negru Vodă, Tunsu, Jianu, Fica
lui Banu Măgureanu 12), care ddrueste finului său Dra-
gomir „miria din Craiova să judece si Moldova“.
Iancu Unguru, pe care-l ecolesc:
`
„Şapte sate jumătate
Tara Românească toată S
şi Craina jumătate“,
185, D Gh. Dem. Teodorescu, Poesii poporale, p. 296; Tocilescu, op, cit.. p.
2) Colecţia Giuglea; Cf. Alex. Vasiliu, op. ci: Balaban, p. 30
3) Candrea, Densușianu, Speranţia Graiul nostru, p. 71.
4) Tocilescu, op. cit., p. 49, 52; Ns Păsculescu, op. cif. p. 175.
5) Tocilescu, of. cif. p 126, 1928. :
6)- Tocilescu, op. ct. p. 49. "1249, 1252
7) N. Păsculescu, Literatură populară românească, p. 166; Tocilescu, op.
cih, g 139; Ion Creangă. i e
Alex. Vasiliu, op. cit. p 18.
iplea, Poestt populare din Maramureș, Bucureşti 1309; p. 15.
A See a Giuglea; Cf. Tocilescu op. cit., p. 66, 69, 1
11) Sim. Mândrescu, "Literatură Şi obiceiuri poporane "din comuna Râpa
de jos comitatul Mureş Turda, Bucuresti, 1892: Colea ’n jos la Sighișoara,
P.
ote Colectia Giuglea. Tit. Bud., Poezii pobulare din Maramures, p. 13,
4. . i E
"E
15
i
H
d
H
i
`
Tudor Zăvălaș 1). a cărei acțiune se petrece „Tot
în laşi“, Miu Zlobiu,. (în baladele noastre Cobiu,
îndreptat gresil.de Alecsandri Copilul), Miu Ai- `
ducu, în care se găsesc încă amintiri despre „curtea
lui Stefan Vodă“ si despre „boerii țăriei Moldoviei“,
Manolia (Meșterul Manole), în care se mai păstrează
reminiscente si despre cetatea Poenari. Pe această cale
au putut pătrunde motive din balada românească
în cea sârbească. Astfel ne-am explica amintirea
unor vechi voevozi români în balada sârbească (Dan.
Voevod, Marcu si alții) pe care. nu-i mai întâlnim
azi în balada românească din Nordul Dunării.
Câteva balade au trebuii însă să plece si din re-
giunile balcanice, si de sigur, si din ținuturile sârbești,
pentru a trece în literatura populară a Românilor
dela nordul Dunării. Legăturile baladei româneşti cu.
balada sârbească au fost indicate de L. Şăineanu si de
regretatul N. Iorga (in Balada populară românească).
Balada fimoceană ne aduce material nou pentru adán-
cirea acestei interesante probleme privitoare la litera-
fura noastră populară. Bianu întrun articol. publicat
în Convorbiri Literare pe 1908, editând, după manu-
scriptul nr. 3078 din Biblioteca Academiei, o va-
riantd veche din 1809, a cântecului bătrânesc Don-
cilá si amintind cu acel prilej şi celelalte versiuni ro-
mánesti, cunoscute până atunci, adăoga, la sfârșit,
paralele din literatura sârbească si bulgărească. Din
studiul lui Bianu, se putea vedea clar, că balada ro-
mânească se SES? mai mult de cea sârbească de
7 1 eol Colecția Giuglea-Valsan. vezi variantă în Vasiliu op. cit. p. 88: Al lui
udorel,
14.
cát de cea bulgărească. Originea transdunăreană
a baladei este însă în afară de orice îndoială atât
prin numele eroului cát. si prin locul unde se pe-
frece acțiunea (Salonicul sau Tarigradul). Varian-
tele culese de. Giuglea si Vâlsan — si acum de
Sandu-Timoc — dela Românii din Serbia, ne înfă-
fișează o fază mai apropiată din versiunea sârbească
atât prin identitatea de nume a eroului Doiecin (in
variantele dela nordul Dunării e numit mai adesea
Doncilà), cát si prin prezența unor incidente, cari lip-
sesc din celelalte variante româneşti cunoscute până
acum. , l |
Deosebirile între originalul sârbesc şi între varianta
românească sunt cu totul neînsemnate. O infiltratie
a baladei sârbești în literatura Românilor din Craina
trebue să vedem si în Stoian Bulibasa, care a fost
cules si de d-nul Giuglea si regretatul Vâlsan în Rát-
cova. Din Craina, balada aceasta à trecut în Nordul
. Dunării si a ajuns până în judeţul Teleorman, păs-
frând toate amănuntele locale sârbești: Begu din.
Cladova, Pasmangi--Aga, Negotinul, Căpitanul din
Craina 1), nume pe care un culegător îl explica: „ceată
de crai, cei cari petrec in chefuri“, pe când în realitate
este. vorba de ținutul sârbesc al Crainei, din N.-E.
Serbiei 2). |
Tot din ciclul baladelor sárbesti a trecut in litera-
tura Românilor din Serbia şi balada Copilaș de turc,
. in care găsim reminiscenfe despre marele erou al
literaturii populare sârbești: Marcu Kralevici. Se stie
1) Colecţia Giuglea: Vâlsan.
2) Vezi Jon Creangă, 19.1, p. 388.
15
e eent e kb Eeer me me D ere eer UNT
A
că acest erou căruia fantezia populară i-a plăsmuit o `.
] l viață aventuroasă, are o realitate istorică. E fiul cnea- l
: . zului Vucasin cel care-si tăiase, cu sabia, o bucată de
principat, din stăpânirea cneazului Lazăr. După moar-
Ki: tea tatălui său, Marcu, fiind necontenit stánjenit- in
domnie, din partea alor săi, a trecut de partea Sul-
fanului Mohamed, a luat parte la expedițiile acestuia
| in Tara-Románeascá si a murit pe pământul nostru
i la Rovine, în luptă cu Mircea cel Bătrân (1372). In
balada Copilas de Turc a Românilor din Serbia,
eroul şi-a păstrat Chiar numele obișnuit în baladele
sârbești: Marcu Kraleviciu, ceea ce înseamnă Marcu,
fiul craiului. | Le `
E
Faptele aduse mai sus, sunt suficiente pentru a
îngădui ipoteza, că, în transmisiunea motivelor popu-
lare balcanice în literatura română, precum si în trans-
misiunea motivelor românești in folklorul balcanic,
elementul românesc depe țârmul dunărean drept,
cuprins în stăpânirea sârbească si bulgărească — dar
în strânse legături economice si sociale (se fac adesea
căsătorii) cu elementul românesc de pe fârmul dună-
rean stâng — a jucat un rol important. Literatura
- populară a Românilor din Craina sârbească si a
celor din jurul Vidinului: si Rusciucului formează
unul din inelele de legătură al literaturii populare
) = sud-slavice cu literatura noastră populară. Din acest
punct de vedere studierea literăturii Românilor dela
X sudul Dunării are o însemnătate deosebită.
16
‘
Romance timocence;din regiunea de munte, la un târg
din mareletcentru niinier al Borului.
j
i
i
|
'
|
!
t
t
O altă baladă a Românilor din Serbia, care me-
ritd, pentru larga ei circulație, o analiză mai a-
méanuntita este Dinu si Voichitu. Cuprinsul
baladei este următorul: O sürmanü femeie vä-
duvă rămâne, din 9 copii, numai cu doi: Voichifa,
si Dinu. In curând vin din cele „țări pustii, din
Vadolii“ pefitori pentru fiicd-sa, si mama, înduple-
cată de rugăciunile lui Dinu, se învoieşte să-şi mărite
fata în țări străine. Dar, peste puţină vreme, Dinu
moare si bătrâna rămâne numai cu „mâţa în vatră
și greerwn perete“, Dumnezeu „ca un sfânt“, mi-
lostivindu-se de. jalea mamei, sujlă peste mormântul
- lui Dinu si îl trezeşte la viață. Dinu, înviat se roagă. .
lui Dumnezeu:
«Doamne, sfinte Doamne,
Dare-ar Dumnezeu,
Lemnule[u mieu,
Fá-te calu mieu,
Stalpuletu mieu,
Fă-te şeaua calului;
i : . Mátügica mea
Fă-te fráulel;
Pâzişoara mea
Fă-te iepángea».
“Dumnezeu îi ascultă ruga; mormântul se deschide
şi Dinu pornește la „Nadolii“, să aducă pe sora sa, pe
care desprinzând-o din hora nunţii pleacă cu ea „pe
sub podgorii, pe drumul -bătrân“, pe când deasupra
lor pâlcuri de păsărele cântau:
„Doamne, sfinte Doamne
- Unde sa văzut,
Si sa pomeni,
Mort cu viu p'un drum“.
19
Voichita incremeneste de spaimă, dar Dinu in-
* e D Ai
cearcă să o linisteasca:
„Lasă, naică, lasă,
Păsările cântă
C'a venit primăvara“.
Ajuns acasă Dinu trimete pe Voichifa la maică-sa,
iar el'se duce la mormânt si se roagă lui Dumnezeu:
«Căluşelul mieu,
Fă-te lemnu mieu;
Şeulica mea,
Fă-te stâlpul mieu;
Fráulejul mieu,
Fá-ie mătăşica,
d lepângeaua mea,
Fă-te pânza mea». !)
Dumnezeu îi ascultă cuvântul si mortul intră ia-
rüsi în somnul de veci:
„Dumnezeu il ierta,
Pământu-l rábda*.
In timpul acesta, Voichifa se duce la maicd-sa;
dar aceasta temându-se de Sila Samodiva, nu-i des-
chide până ce Voichita nu-i arată inelul de argint,
„dela logodit“. Dumnezeu însă nu le i dea si de pre-
jace in steie de piatră.
Motivul acestei balade, împământenite: în litera-
tura. germană. de Bürger prin Lenore, se regăsește
sub diferite nume („Călătoria Geet sau „Fratele
înviat“), în toate literaturile populare balcanice: sârbă,
bulgară; albaneză, greacă — si în multe alte literaturi
1) Citatele după ediţia Giuglea-VAlsan, unde pasajul are mai mult dramatism,
20,
SA
9 N
"B
| 3
| "Bg
Q
TO E
Gg
o a
g
5
eet
KR
LL
R
om mM
4 Zo
d a
ER
a"
o H
oc
a
Br
ae
a
o
O
—
Român din va
europene. Tema a jost studiată pe larg de D. Cara-
` gosteéa in studiul său de literatură cam parata si folklor
Lenore, București, 1929.
O menţiune specială, din alt punct de vedere, merită
balada Ardiu Crăişor, care are același fond ca Arghir
si Elena a lui Barac. Balada Ardiu Cráisor a Româ-
viilor din Serbia, este după cât se vede, o prelucrare
a poemei lui Barac. Ea aduce o nouă contribuție ld
chestiunea motivelor cărturărești intrate în poezia
noastră populară, chestiune pentru. care am. adus
atâtea alte dovezi în studiul: Cărțile populare, vol.
l si II.
In sfârșit, câteva bucăţi ca: Legere (Regele) Ca-
rol și Osman Pasa, Craliu Alixandru, ne înfățișează un
alt aspect interesant Min viéafa literară a Românilor
timoceni: tendința lor constantă de a învălui în au-
reola baladei faptele de senzație ale zilei. Suntem
transpusi astfel intr'o lume nouă in care surprindem
aezii populari la lucru.
Rándurile de mai sus sunt, credem, suficiente pen-
„tru a arăta varietatea problemelor pe care le ridică |
materialul adunat şi spre a trezi interesul pentru
explorarea. ştiinţifică a acestei mine nesecate de zăcă-
mânt popular. Varietatea problemelor ştiinţifice şi va-
toarea literară a creafiunilor proprii timocene îndrep-
fățeşte pe deplin înglobarea acestui material în pa»
trimoniul bunurilor spirituale ale neamului.
„Aprilie, 1943. | N. Cartojan.
1) Variantele au fost publicate de Auguste Donzon 'In Chansons populaires
bulgares inédites, p. 819 si urm.
| 23
I N T ROD U.C E R E
“Când am pornit să colind plaiurile mele natale,
cu scopul colecționării folklorului în anul 1937, am
crezut că munca va fi terminată în cursul unui an.
Dar lucrurile s'au petrecut cu totul contrariu si 2 a
opera a durat câțiva ani, fără a fi adunat întregul
tezaur Spiritual timocean pe care mi l-am propus.
Juniensul material pe care-l descopeream cu cât mă
adânceam în cercetări, mä încredința că este necesară
fo activitate îndelungată si sistematică.
`
pă
Mam mărginit 'să pornesc la lucru fără vreun
sprijin moral st material. Nu am si nici nu vreau
să am pretenția, că am adunat totul. Sufletul Ro-
mánilor timoceni este: atât de bogat, încât se impun
vaste cercetări ştiinţifice. .
. Numai dintr’un sat si dela un singur cântăreț care
nu este de meserie „lăutar“, am putut aduna zeci de
balade ce nu pot încăpea în cuprinsul unui singur
volum. l
Ceea ce ma îndemnat să pornesc la această grea
muncă, nu a fost numai nevoia unei cercetări stün-
tifice, ci mai ales pătrunderea într'o regiune curat
românească cu jumătate milion români, cari trüesc
în aproximativ 300 localități între Morava si Valea
Timocului, la un pas de România si care sunt sortifi
“4
25
J
Să rămână in crudul anonimat, in care i-a aruncat
politica românească şi cea din ţările vecine.
Cu un gând curat, în care metoda științifică mi-a
ingenunchiat sentimentele, redând sufletul timocean
în formele lui cele mai intime, am dorit să prezint
lumii etnicul românesc din Carpaţii timoceni, scofán-
du-i din anonimat prin forța lor spirituală curată.
si arhaică, prin potențialul lor numeric, care a “mirat
pe cercetătorii străini, prin vitalitatea si tradiția lor
pur românească. i
Românii timoceni trăesc : prin ei înşişi. Conserva-
tivismul lor, îi va pune încă la adăpost si procesul de
„unificare etnică“ nu-și va ajunge scopul ngomenesc,
pe care l-au născocit niste străini. de poporul romá-
nesc, sârbesc si bulgăresc, streini care prin asemenea
metode, duc o luptă magică, pentru a strica legăturile
de prietenie tradițională între. cele trei ţări. Asa se
explică de ce vecinii de peste Dunăre, nu au înțeles
să acorde drepturile cele mai legitime unei enorme
masse românești, legată de România prin . Dunăre,
axa permanentă, de unire si existență a neamului ro-
mánesc de-atongul veacurilor. Din cauza acestei fen-
dinte politice de a desnationaliza pe cei jumătate de
milion de Români, frații nostri timoceni, au rămas
unicul grup etnic compact în Europa, fără şcoală si
biserică în limba maternă. f
Românii timoceni au dat si carne şi suflet pentru
renașterea națională a ţărilor vecine, dar până în
prezent gestul lor de cetățeni loiali nu a fost înțeles
datorită unor concepții străine de sufletul poporului
D
26
sârbesc si bulgăresc si pe care le:a inventat diplo-
mafia străină. inspirată de ură si gânduri întunecate.
Românii timoceni în viitor, vor fi însă puntea de
unire si prietenie cu ţările vecine, iar propaganda
sé gândul negru al străinilor de a-i arunca in mrejile
asimilării tiranice, nu se va realiza niciodată.
Din cauza acestei greşite si dureroase metode că- |
reia au fost supuşi frații nostri dintre Morava si 3
Valea Timocului, în cercetările mele am întâmpinat i
tot atâtea greutăți câte ar fi întâmpinat un explo-
rator printre triburile malaiezice. Despre aceste greu-
füfi sar putea scrie o carte.
- Pentru tipărirea acestei colecții de poezii, se cuvin
toate mulfumirile domnului prof. N. Cartojan, care
a îmbrățișat cu tot sufletul cele mai variate Jpn
ale limbei si neamului nostru. — —
Poezia populară dela Românii din Valea T -imocului,
(stăpânit intr’o mică parte de către Bulgari si in cea
mai mare măsură de către Sârbi), dacă prin forma
ei lasă de dorit in unele părți, prin fondul ei, ca-
racterizează bogata imaginaţie a sufletului românesc
din Carpaţii Timocului, unde se aude același graiu
ca în Oltenia si Banat si unde te simţi pe valea
Jiului sau a Cernei, pe Munții Mehedințului sau Se-
menicul „bănățean.
Această individualitate etno-psihologică a spiritului .
timocean, oltean si bănăţean, a permis existența la
Porţile de „Fier a neamului EE pe ambele
“maluri. \
lată motivul care La făcut pe prof. german de `
filologie romanică Gamillscheg, să afirme că Valea
27
Vestigiile unei cetăţi romane, de lângă oraşul din dreapta
e Timocului Kula (Bulgaria).
29
N
Timocului este al treilea leagăn de naştere si existență
a neamului românesc.
' Românii din Valea Timocului, trebuesc scoşi din
anonimat nu numai de noi Românii dar şi de prie-
fenii de peste Dunăre. Trebue cel puțin în această
epocă de civilizație si cimentare a prieteniei între toate .
statele lumii, să se recunoască, în chip sincer legitimi.
tatea drepturilor celor mai Sfinte pentru Românii din
Valea Timocului. Trebue să se bucure şi ei de limba lor
pe băncile scoalei si în amvonul bisericii, care în timpul
Turcilor le-a fost românească. Aşa este posibil ca să se
facă din Români niște cetăţeni buni, civilizafi si culti.
Contrariu, Românii timoceni, în ciuda tuturor meto-
'delor, se "vor opune spontan, mürginindu-se a sugă
totul din sufletul lor curat românesc si arhaic, fără
a ceda sistemelor necivilizate si neomenesti, cari in
acest caz, sunt unice în Europa.
Românii timoceni nu au profesori de istorie si
învățători, dar isi cântă trecutul prin lăutarii lor,
făclierii permanenţi ai obiditului suflet timocean. Când
îşi cântă baladele, în Sunetul în care coarda viorii
plânge, bătrânii si tinerii plâng trecutul străbun, in
care eroii au insángerat pentru „legea“: şi dreptatea
românească :
„Istorie românească“
„Ca pentru să pomeneasca".
C. Sandu-Timoc.
București, 10 Mai 1943.
Sog?
2
Inchin această carle amintirei pă-
rinjilor mei Petre şi Gherghina, care
îşi dorm somnul în ogorul străbunei
Dacii Aureliane, acolo unde şi-au
mângâiat sufleiul cu aceste cântece si `
tuturor fraţilor mei din Valea Timo-
cului şi din Carpatii timoceni.
C. SANDU-TIMOC
BALADE
3 Românii din Timoc, Poezii.
We Ress. s Lire
aM i
DE
IANA SANZIANA*)
Verde de-o cicoare,
La vale, la vale,
Intral buaz de mare,
i Tare mi să ^n pare,
i Soarili răsare.
Odată zbera,
Apol şi-mi ofta;
Soare - răsărea.
În argeaua mare
Războaili ^ndoaie;
La argeaua mică, tA ,
Războaili-mi pică. —
Soare-mi răsărea,
Nüpraznic eria,
Pe natră 'ndrepta,
Natra arunca,
Odată ofta,
Din gură zâcea:
»f asd, land, (asá* -
„Pânză de mătasă“,
„Lu soare cămaşe“;
„Fir şi ibrisir" e
„IQ . soare peşchirt, `
„Fir si cu betea“,
„Lu soare giubea“ 1).
*) Variantă; în colecjia Giuglea-Válsan poartă aceeaşi
denumire, pag. 216. In România îi zice «Ileana Cosânzeana». |
1) Manta. E b
35
lana Sánziana,
Sora soarelui
Sa pământului, ` ` 4
Din gură zâcea:
„Soare, frățioare“,
»Nu-t mai mor de dor“,
„De-aşă früfior*.
„Unde s'a văzut“
S „Si Sa pomenit“
„Pe ceri pe pământ“, -
„Să ia frate pe soră“,
„Sor pe fjrüfáorP?!!...* ;
„Nu-ţi. mai mor. de dor“,
»De-aşa frăfâor!“
„Soare luminos“,
„Zo ieşti păcătos“.
„Du-te, soare, du-te“, `
vi Grili-oi umbla“ .
„Fățâş, curmezâş“, |
„Soare mi-oi căta“; ju T
„Protivnică [üie"
„Să-mi samene mie".
„De nu mi-oi găsa“,
„La mine oi venea“ |
wo atunci moi ruga“, E
yoamandoi ne-om lua“ ME
„Si ne-om cununa“
„Sus la mânăstire“, .
„De pomină ’n lume“.
Soare de-auza,
Soarli luminos,
Zo e păcătos,
Razăli ’ntarea,
S'apoi că umbla
Tárili crucis,
Da si curmezás
Și iel că-mi căta,
36
Lui ca să-și găsască;
Protivnică lui,
Să-i samene iei.
Soarili-mi căta
Si iar wo găsa;
Soar'li rüsárea
In gură de-argea.
Odată offa,
: Din gură zâcea:
»asd, land, tasa“
„Pânză de mătasă“,
„Lu soare cămaşe“.
„Fir si cu betea“,
„Soarelui giubeai.
„Fir si ibrisir",
„Soarelui peschir*.
„lote am venit“,
„Da tu te-ai gătite,
„lână, să ne luăm“,
„Să ne cununăm“
„Sus la mânăstire“,
„De pomină. n lume?!“
„Că ieu am umblat“,
al ärili fățâş“,
„lar si curmezáüs"
„Și teu mam aflati,
»Protivnicd mie“,
„Să samene fâie“.
lana sta, zâcea:
„Du-te, soare, du-te“,
„Tu mie să-mi faci“
„Un pod piste mare“
»Cu nouă picioare“.
„Faci un: pod de ceară“,
„Pe inima goală“.
„Pe mijloc de pod“,
„Tu mi-oi sămăna“,
37
„Zău, o vie mare“
„Cu nouă răzoare“.
„Pe răzor de vii“,
»Gutui si lămâi“
= y»Pruni si zărzălii“,
` i „Ce să coace ’ntâiu“,
„intre Stă Mării“,
„Ce iai în săcui“
„Și dai la copii“.
„Mai multe năramză“ 2),
„Că sânt cu miroasă“,
„La boieri pe masă“.
»Soare-oi sămăna“,
„Vifă de-a plăviță“,
»Struguras cu tata“;
»Struguras de-ai moi“,
„De noi de-amândoi“.
Soare de-auza,
Năpraznic ieria,
Razăli ?ntürea,
Ceara o topea,
Idolii veniră,
Podu i-l făcură.
Pe mijloc de pod SE
Făcu o vie mare,
Cu nouă răzoare.
Pe razor de vii
Gutui si lămâi,
Poame timpuri,
Ce să coace ’ntdiu,
Intre Stă Mării;
Ce iai în săcui,
Și dai la copii.
Soare luminos
Mult e păcătos;
2) Poame.
lel când sămăna
: Tot viță plăviță,
Struguras cu tétd,
Struguras de-ai moi,
De iei de-amándoi.
Soarli răsărea
In gură de-argea,:
Odată ofta, |
Din gură zácea:
„lasă, land, țasă“
„Pânză de mătasă“,.
„Lu soare cămasăt.
„Fir si cu betea“,
„Lu soare giubea“. :
„Fir si ibrișir“, l
»Lu soare peschir*.
„Că ce-ai porüncit"
„Lucru-am isprüvit*.
` „Da tu te-ai gătit?“
lana Sánziana,.
Sora soarilui
Sa pământului,
Din gură zâcea:
„Soare, frăfâoare“,
„Nu-f- mai mor de doi“,
»De-asa fritéor“.
„Unde s'a văzut“,
„Pe ceri pe pământ“
„Să ia frate pe sora“,
yoor pe jrüfáor?!!*,
»Du-te, soare, du-te“,
„Tu sd mi te duci“,
„Pe camp să fe duci“,
„Soare, să aduci“
` ,Oasd părăsâte“,
„Di pe câmp uidite.
„In piuă le-oi zdrompea“,
40
„La boi că le-oi da“,
„Boii le-o mânca“;
„La mine-oi venea“,
„Soare, să ne luăm“,
„Să ne cununăm“,;
„Sus la mânăstire“,
„De pomină 'n lume“.
Soarli păcătos,
Zo e luminos,
Pe câmp să ducea,
Oasă-mi ! astrângea,;
Oasü părăsâte, `
Pe câmp sânt uidite.
In piuă le’nzdrompea,
Boi jlámánji tinea,
Trii zâle-i fânea,
Nimic nu le da,
Oasăli le lua,
Cu apă le uda,
Si la boi le da,
Boii le mânca, |
La lana-alergă,
Din gură striga:
„lană, Sânziană“,
„Ce mi-ai porâncit“,
„Lucru-am isprüvit".
„Oasă-am adunat“,
„La piuă le-am pisat“,
„La boi că le-am dat“,
„Boii le-a mâncat“.
„Aide să ne luăm“,
„Să ne cununüm*
„Sus la mânăstire“,
„De pomină ’n lume“.
lana Sánziana,
Din. gură zácea:
„Du-te, soare, du-te“,
„Mie ca să-mi faci“:
„Nişte mândre scări“,
wNiste scări de fter“,
„Cue de ofül*, `
„Le lipesti de ceri“.
„Amândoi mergem“
„Sus la Mama Eva“,
„La Mosu Adam“ ,
„Și la Sf. lon“,
„Că ie mai bătrân“,
` „Din vreme de mult", .
„Mai multe-a crezut“,
„Și mi-a petrecut!!«,
Soare luminos, -
lel e păcătos.
Razăli "ntărea,
Fteru mi-l topea
Si, iar că făcea
Nişte scări de fter -
` Cu cuie de ofdl.
Le lipea de ceri,
Cu lana-mi pleca,
Pe scări să suia,
Pe drum cánd pleca,
lana ’nainta, ` i
Soarili pe urmă,
Merg să să cunune.
lana să gândea,
Cum or rămânea,
De mi sar neca,
Colea jos in mare,
Intro neagră vultoare.
lea asa grăia:
„Soare luminost,
„Ce iești păcătos?“
„Unde am plecat“,
„Nu e adevărat“;
41
"leu că mi-am văzut“
„Ginerli "nainte“, —
„Mireasa pe urmă“;
„Merg să să cunune“
„Sus la mănăstire“,
„De pomină jn lume“.
Soare de-auza,
’Nainte trecea;
Da lana pe urmă.
Merg să să cunune. ` LEE
Suind sus pe scări, l
Pe scară de fter
Cuie de ofäl,.
Lipită de ceri.
Soare să suia,
lana iar. asd.
lana de-mi vedea,
Di pe scări sărea, : r
Si sărea în mare -
Să ’nece mai tare.
Tălazu o lua, l
La fund o ducea,
lana dicolea; m A |
lea să pitula,:
Subt o rădinea.
Soarili-mi privea,
Pe lana mo vedea;
Razăli ?ntărea,
Marea-mi turbura,
Apili ?nchega,
Pe lana gása
Subt o rădinea.
; De mână o lua,
Să suia cu iea
Pe scară de fter,
Sá suia la ceri.
Si ei să ivea,
42
t
B
WEIT
Pra e
ae a E CORE eg e .
ei jud. Craina.
partea Cladov
ii,
ăr
din cotul Dun
omânce
R
la Mama .Eva,
Si la Mos Adam.
lana Sânziana
La Eva sá plüngea,
Din gură spunea:
„Mamo, Evo, dea“,
„Unde s'a văzut“,
` „Pe ceri pe pământ“,
„Să ia frate pe soră“,
„Sor pe fjrüfior?*
„Mult l-am năcăijt“,
„Toate le-a făcut“
„La mine-a venit“,
„Și iar m'a pojtit“
„Să-i fiu de sofâiei
„Și să să cunune“ :
„Aici sus la mănăstire“
„Să fim de pomină ’n lume“.
Da Mama Eva, |
lea mi să ducea,
Lu Adam spunea.
Adam este mai tare
Să ‘ntrebe pe soare. |
“Soare luminos, eria păcătos,
lel asa zăcea:
„Or mor, or trăesc“
»Sü mă castoresc“
Pe lana-o poftesc!...“
Adam ‘de-auza,
Pe soare-l lua,
In iad il ducea, -
In iad i-arăta
Un cazan fierbând,
Apa clocotind,
Viermii viermuind,
Mulţi voinici fâpând.
Adam îi spunea:
45
|o „Soare, frăfăoare“,
„De: poftesti asa“,
woo iai pe lana“,.
‘,Bas pe sora ta“,
„Să te cununi cu iea“ —
»Sus la mănăstire“,
„De pomind ?n. lume“.
Soarili zâcea:
„Moș Adame, măi“,
„Și ieu poftesc aşa“,
yoo iau pe lana“, | JE
Da Adam zácea: . 06
„Aide; soare, aide“,
d „Noi să ne ducem“
„Să ne judecăm“, -
„Scupștină 3) fücem*.
»ofintd s’astrangem“,
„Cu tofi ne "'ntrebăm“
„Cum te cunundm.
Soare să ducea
Sus la masă 'naltă ,
Și la judecată.
Adam că-mi avea,
Slugă pe albină,
Că ieria mai bună. d
Albina mergea, RS
Sfinté i-aduna. 3
Sfintaé că venea, l o Gë
Venea la scupstină
Să facă o judecată,
Pe cum nu e altă,
| . Tot Sfinfá eria,
SN l Unu wajungea,
Care nu-mi venea?
Verde de-o sulfină, S
3) Parlament, congres.
46
Te m me aa m a ee cae e e mpa a me a aaa RII T4
E eege —— MÀ
Legea a bătrână,
lel că n'ajungea; |
Mai bătrân eria. >- :
Adam dicolea, i
Albina mâna -
. Sá vină cu bine
La legea bătrână,
La scupstina "naltă
Imi facă judecată.
Albina mergea,
Tăbăra striga
La legea bătrână,
Să vină: cu bine
Sus la scupstind, | ;
Unde s'a adunat
Sfinté Domnului, -
S'ai Adamului.
Da legea bătrână,
Să ?ncălza la foc,
Je bătrân de tot.
Da legea bătrână,
Nici nu răspunzând , `
Abia cà venea,
Lui Adam Spunea:
„Moş Adame, măi“,
„leu că mai fusăi“
„La legea bătrână“,
»La uşă sírigai" ;
„Răspunsă gemând“,
„Cu mine wa venit“. -
Mos Adam. zácea:
„lară să te duci",
„Aici să-l aduci“.
Da legea bătrână,
Când veni ^n scupstind,
Adam il întreba: "`
„Măi, lege bătrână“,
47
„leu că am mânat“
„Pe dalbă albină“ `.
„Să vi la scupstind",
„Da tu ai 'gemut“,
„N'ai venit curând“.
Da legea bătrână,
lea vorbi din gură:
„Moş Adame, măi“,
„leu dacă-am gemut“,
„Cam . îmbătrânit“,
„Gem ca’n casa mea“.
Adam îi spunea:
„Oi, lege bătrână“,
„Oi stia mai bine“, l ,
„Soar'li luminos“,
„lel e păcătos“,
„Cere pe lana“, |
„Pe lana so ia“. . E ' i
„Pe iea mi-o făcea-o“
„Din soră nevastă“, |
„Zâdire de casă“.
Da legea bătrână,
lea când auza, s ,
Din gură zácea: ` `
„Mos Adame, mai“,
„la tu sfinfá tăi“,
„Aide să mergem“, '
„Caii să-i vedem“. ` l
Adam de-auza,
Sfinfá tof ii lua
Și la cai pleca,
La cai că mergea,
Caii şi-i vedea.
Caii s'a pârlit;
Zobu s'a 'mpetrit,
Piatră sa făcut.
Sfință să uita, :
48
3 RA
ome A mg gà m9 E a E deme
In zobnifa la cai,
Găsa piatră goală.
Da legea bătrână,
Cam din râs zâmbea,
Din gură zăcea:
„De poftifi asa“,
„Soare păcătos“, .
„Prea e luminos!!...^ `
„Pe lana co lua“,
„Mult sori s'o făcea“,
„Pământu-o-ardea“.
Adam 'de-auza,
Judecata i-o scria
Și albina că o lua,
La Sf. lon’ să ducea.
‘Sf. lon când o cetea,
Pufénel că să gândea,
Si cu Domnu că vorbea.
Sf. lon asa. zácea:
„Lele, Doamne, Sfântule“,
„Ai pe soare să-l luăm“
»Și pe ceri să-l lepădăm"”.
„Să lumineze iel zâua“,
„Da pe lana să o luăm“,
„lar pe ceri So lăpădăm“
„Să lumine iea noaptea“.
Dumnezău asa-i zácea:
„Sf. Ioane, Dumneata“,
„Aşa mândru te-ai gândit“,
„Și mai bine-ai făcut“.
Dară Sf. Ion.
Pe soare că-l lua,
In dreapta-l fánea,
Pe lana o lua,
In stánga-o [ánea
Si mi-i blüstüma.
Pe ceri îi lăpăda:
49
„Voi să vă duceţi“.
„De văzut să vă vedeţ“
„De ?ntâlnit, nu và ?ntâlniț“
„Vorbă să Corbin,
„Să vă. sfütuifi".
S’acuma este asa,
lei pe ceri cum mai mergea;
De văzut mi să vedea,
Da de vorbit. nu vorbea.
Asta blăstămu făcut,
Dila Dumnezău un Sfânt.
Este, Doamne, s’acuma,
Doamne, de so pomenea.
Auzită dela Sâma Prunaru de 52 ani (glie carte), din com. «
Alexandrovü|, jud. Craina, Valea Timocului jugo-slav.
|
50
IOVAN IORGOVAN
`
Duboară, cuboară,
Oi din deal în vale,
Un voinic călare,
Voinic iortoman;
Pi-un cal dobrogean,
Ficior de mocan.
Cu șoimii pe mână,
De m-e de minună,
Cu ogarii’n pază,
De m-e de mirază,
Cu Vidra’nainte, |
Ca un om cuminte.
Voinic dubára,
La Cerna-mi venea,
Din gură-mi vorbea:.
„Cernă, apa lină“,
» Neeata Cernă'nceată“
„Toate apili*
„Si talazurii“.
„Rămână pietrili“,
„Le-ardă soarili“,
„Trec cu picioarili*
„Dincolo în aia parte“,
„In chip de strinătate“. `
„Unde-am auzát*
„Fată urezând“,
„Fată sălbatică“,
Mare m-e groaznică“,
„Și năpraznică“. |
Cerna sta, spunea:
„lovane, lovane*,
„Și tu lorgovane“,
d „leu nu pot săncet“.
„Toate apili*
„Si (alazurli*.
„leu cât sânt de mare“,
„leu în mine mam“
„Rudă 1) de mireană!“...
„Tu să mi te duci“...
„Mie să-mi aduci“
„Rudă de mireană“
„Cu solz de aurel“;
„in mine s'arunci*. |
„leu atunci încet“
„Toate apiti“,
„Și talazurli“.
Iovan de-auza,
lel mi să ducea,
: | Mult pământ trecea.
l Și cum ajungea,
Vr Calu la cesmea
“Sta şi-mi odihnea.
NE S'apoi că-mi găsea
l Chip de fată mare,
Mult mi-este'mpletită
Si mi-e’mpodobita,
De serpe gătită;
Verde de-o cucutii,
| Serpili s'o'nghită.
: Iovan să oprea,
A Aci la cesmea,
Cal descăleca,
Tárusu trăgea, `
ijs > Tárus de argint. `
i ''nfipsăn pământ,
Cu fata vorbind:
1) Neam.
52
„Fată, vară-mea“,
„Ce cauţi pe-aicear“
Da fata spunea:
„lovarie, lovane",
„„Daică, mă lovane*,
„Stii, daică, că sânt“
„Fată de'mpărat“
„Dila Taligrad". `
,laica m'a mânat“, .
„Erendă ?) m'a dat“,
„Verde de-o cucută“, `
„Serpe să mănghită“.
„Că la noi aici“,
„Daică, s'a sosát*
„Ală, serpe mare“,
„Nouă capete are“.
„Si-mi cere, serpe cere,
„La Së căti-un cap de om".
„Și ieu am venit“,
„De iei mam gătite.
Iovan sta grăia:
„Fată, vară-mea“, ->
„Ce mă rog de tine“:
„leu sânt drumuit",
„Calu-a ostănit“,
„De drumuri bătut“. S
„Pănă odinesc",
„leu asa pojtesc“, `
„Să-mi cafi 3) câtăva“,
„Cât oi odineati.
„leu de-oi adurmea“,
„ȘSerpili-o venea“,
„Tu moi pomeneati.
Fata de-auza,
2) Arendă. `
3) «Să-i caute în cap».
55
` La umbră sedea;
d Capu’n poald-i lua,
Pufán de-i cata,
Iovan adurmea, E l
Serpili venea, -i i
Din apă privea,
Trii capete vedea,
S'apoi că zâcea:
„Doamne, sfântule“,
„Pănă-acuşa-avui“,
„De dar câti-un om“, S
„Dar acusa trii“.
„Ce ma fac cu ieiP"..
Fetița privea.
Serpili grăbeşte,
Da nu sa glumeste.
Fata de-ar răspunde ..
Si ware de unde,
Limba-i amurțâtă
Lăcrămili-i pică. .
Verde foi de praz, :
ae l Lui Iovan pe-obraz. :
i Lacriima-l ardea,
lovan că sărea, E pi
La vale privea. l
Serpe când venea,
Talaji-i mâna;
| De mal le bătea, : \
Malu zot) suna,
j^ ui Iovan di colea,
Pe fetitd-o lua,
Pe cal o-arunca,
S Si-mi fugea cu iea
La altă cesmea. .
Pe cesmea o punea,
4
4) Ce med
54
a wp mm AH n PES Tn aea pr m e I t
I
pv
Indărăt săntorcea,
Pe serpe-l întâlnea |
Cu arcu cánd da,
Tri capete-i tăia.
Cu sasád uidea;
La fată-mi grăbea,
Daru sà și-l iea.
lovan di colea,
Inc’ odată da,
Încă trii tăia, -
Cu trii rümánea, Ti
Inc odată da; `
Două-i mai tăia,
Cu unu uidea.
Serpe iar grăbea,
La fată mergea;
Fata-ar înghița.
Iovan ce făcea?
Dila coadă-l lua,
Zo mi-l ciormănea, `
Rău il vătăma, -
Serpe când sâmța `
Că tăiat ieria,
Capu-l invártea,
'Ndărăt să'ntorcea,
In apă sărea,
Apa că rusea,
IN piatră să băga,
Capu-afar scotea
Si zo blăștăma: |
„lovane, lovane“,
„Câne de lovane!*
„De ce tendurasi*
„Rău mă vülüniasi*
„Eu Sângili meu“
„In mare să-l clocesc“
„Muscă să roiesc". ^
55
x „Calu de su tine“
a „Să piară din mine“ — |
l „Si boi?n cosere* 5). -
„Să rămâi de jele“...
lovan sta, grüia:
„Serpe, Dumneata“,
„Si ieu oingenunchea“,
„La Dumnezău moi ruga“,
»Berechet o da“,
„Porci o arănea“, |
„Untură-oi topea“,
„Boii Los ungea“
„Și la muscă ta“
„Fumu oi făcea!“...
Iovan Să'ntorcea,
Ze Capitili lua,
Limbili tăia, E
'N geantă le-aseza, -
La gât o-atârna,
Negru'ncăleca.
Fata să ruga:
Pe „Măi lovane, daică“, +
l „ide să mergem“,
„Taica sä-f plătească“,
„Să te dăruiască“.
. ,Serpe-ai. omărit“
: „Și mai izbăvit“.
| l Da lovan gräia:
„Fată, vară-mea“, . :
| „leu oi să mă duc“,
„Departe de sat“,
l „Varä-mea, să cat“,
d „Rudă de mireană“,
„Cu Solz de-aurel“,
5) Legenda “spune că musca columbacá dela Golubaj (din
slânca Babacaia), de atunci îşi are originea.
56
f r
Bommen AA ee Gage E nt Anaa e ap engl
„Poleit cu iel“.
„La Cerna mă duc“,
„In Cerna s'arunc,
„Cerna vænceta“
„Toate apili“.
„Și falazurli*, `
„Trec cu picioarili*
„Dincolo in aia parte“,
„In chip de strinătate“,
„Unde am auzát", !
„Fată urezánd*,
„Fată sălbatică“,
„Mare m-e 'groaznică“.
„leu cu-iea moi lua“. `
„Da știi, fată, ştii“,
Cin două trii zéle“,
„Dau ieu pila tine!...
Fata de-auza,
Palma atingea,
De sânge-o umplea;
In şele-l lovea,
De mi-l însămna.
z Iovan pleca,
Cu șoimii pe mână,
De e de minună;
Cu ogari?n. pază,
De m-e de mirază. '
. Cu vidrænainte, ! l
Ca un om cuminte. .
lel când îmi pleca,
Táganu venea,
Capete-astrángea, .
In disagi punea,
La 'mpărat să ducea
Si să lăuda:
,Cinstite mpéürate*,
„lote ce-am făcut“:
57
58
Pais BOS LINIEI ina iei eoe mme TATE eO TT pre vem UU MUT. TORT RT e
,Serpe-am omorît“,
,Fata-am izbüvit".
„Impăratu de-auza“,
„Fetița lui o lua“,
Și după fâgan o da“.
„De nuntă s’apuca“
Da fetița zo plângea
Si din gură asa-i Spunea:
> g `
„Nu e, tată, nu e“,
„Nu e, fată, vista“.
„Vez că e fagan",
„Da ăla-i Iovan“,
„Iovan \lorgovan“,
„Călare pe cal“...
„Ficior de mocan *
„Pi-un cal dobrogean“,
„Cu șoimii pe mână“,
„De e de minuni“...
„Cu ogari'n pază“,
„De e de mirază“;
Cu vidra'nainte“,
„Ca un om cuminte“.
»Asteaptà, tată, Şteaptă“,
„Cn două trii zâle“
„Dă iel pila tine...
Impăratu adăsta,
Nuntă tot făcea,
Trii ' zále'mplinea, .
Iovan ajungea;
Ora zo juca, |
Iovan zo privea.
Fata de-l vedea:
„lote, taică, iote“,
„lote-al meu Iovan“
„Cum sede pe cai“
„Cu șoimii pe mână“,-
„De ie de minună“.
„Cu ogarin pază“
„lel de mirează“.
*Mpărat de-auza, a nd
Slugi imi trimitea
Pe Iovan striga,
La'mpürat venea.
Impăratu întrebând
Capete-arătând,
Iovan că le lua,
Gurili căsca; - —
Limbe nu avea,
Si iară el zâcea:
„Cistite "mpărate“,
„Astea capete de serpe“,
„Or limbe ma avut“,
„Da cu ce-a'nghiţit“
„De s'a arănit?“
lel dacă vedea,
Geanta dila gât trăgea,
Limbili scotea, i
La'mpăratu le-arăta.
Impăratu de vedea,
Atunci pe țâgan il lua,
Patru cai din grajdi scotea
Pe patru cai mi-l lega,
Din bice când plesnea,
Patru cai cu. iel sărea,
Pe (ágan de viu rupea.
„Atunci pe Iovan îl lua,
Cu fetița mi-l ruga,
Da lovan asa grăia:
„la mărită fata ta“,
„Da tu mie că mi-oi da“
„Rudă de mireană“,
„Cu Solzu de-aurel“,
„Plec la Cerna cu ei".
Impăratu de-auza,
59
60
La năvodari .trimetea
Si lui Iovan ii găsa.
Lua mireana si pleca,
Drept în Cerna să ducea,
Și la Cerna îi spunea:
„Inceată, Cernd’nceata“
„Toate apili“
„Si falazurli*,
„Să rămână pietrili*.
„Că ce-ai pordncit",
„leu Pam isprăvit“
„Cu mireana Pam venit!...
Mireana din disagi o lua
Si pe Cerna-o lüpüda;
lacá Cerna că săca,
Iovan călare trecea.
Când în ostrov ajungea,
Drumu la soimi că le da.
Plecară șoimii chiotind,
Da ogarii schinciund,
Da si Vidra chirăind.
Piste groaznica că da,
Dari fata-mi chirüia
. Si din gurd-asa zácea:
,lIovane, lovane“,
„Daică, mă lovane!*
„Nu grăbi la mine“
„Că zo m-e rușine!“
„Sânt în ptelea goală“,
„Si zo me rușine“;
„Mă daică, de tine“,
„Sântem frați pe lumel!*... i
Da lovan nu vrea,
La! fată grăbea,
Fata sä ruga:
„la stăi, daică, stai",
„Stăi să ne'ntrebăm“,
„Ce lege sântem!“...
lovan sta-i spunea:
„leu fată că sânt“
„Copil popii Oprii“
„Din Tara Moldovii!^...
Si fata zácea: l
„Și eu, daică, sânt“,
„Fata popii Oprii“, `
„Din Tara Moldovii".
„Stii, daică, nu ştii“,
„Când ieriam copii“;
„Amândoi în casă stam",
„Bobiță ’n casă coceam". :
„Tu mai multe luaşi“, . i
„Și mă máüniasi",
„leu vătraiu luai“
„Sin cap îți dedei“,
„Capu țâ-l spărsăi!“...
„Sămnu dila tine“, —
„le făcut de minet“...
Da lovan nu vrea,
La fată-mi grübea;
Fetița rău plânge
Cu lăcrămi de sânge.
lovan o pupa,
Si o săruta.
Pe cal o punea,
Cu ea că-mi pleca,
Pe mare mergánd
L-al mijloc de mare, —
Ntro neagră vultoare. .
„Domnu din slăvi privea
S'apoi mi-i făcea,
Tot un stei de piatră;
Cate lemne sânt,
61
Adusă de vânt,
De iei să oprea,
leste ș'acuma,
Colea’n Cerna’n jos
Alu Domn fdlos,
Colea’n Tara Rumáneascá
Ca pentru Să pomeneasca.
Auzită dela Sama Prunaru de 52 de ani (știe carte), din
com. Alexandrova}, jud. Craina, Valea Timocului jugo-slav.
62
1) Chinue.
PATRU DILA IZVOR
Când ot zace di-un bujor,
Venea carte din Stambol `
La Pătru dila Izvor.
Carte albă, slove negre,
Ce spunea inime rele:
Il chema. la milițăie, `
Slujească la 'mpărăție,
Să slujească. pe dreptate.
Nouă ai şi jumătate,
La poarta'mpăratului,
Proptă Tüligradului.
Joo Pătru când pleca,
Și acasă că-mi lăsa.
Nevastă cu doi copii;
Si copiii mărunțăi,
Isi bat sătenii joc de iei.
Da la iel în sat venea
Un Arnüut mai bogat
Să scoată biru din sat.
Dusmanun sat cánd venea,
Toată lumea’n sat venea
Si la ora zo juca;
Toată lumea premenită,
Dia lu Pătru e cernită.
Tot plânge şi să gândește,
Unde Pătru să căzneşte 1).
Arnăutu o vedea,
Pe toți oamini'ntreba:
„Ce sede mândruța aşa“,
„Toată lumea premenită“,
„Numia iea sede cernità?/!*
Dară cânii-ai de săteni,
De săteni si vameci mari! `
Că sânt oamini toți de-ai tari, `
Pe nevastă o spunea:
Măi Arnăut al bogat“,
„Ce ne scoţi biru din sat“,
„Asta. cea bună nevastă“
„Are doi copii în casă“,
„Și copiii mărunțăi“,
„Îşi bat Sătenii joc de iei".
„Că bărbatu i-o plecat“,
„A plecat iel la armată“,
„La 'mpăratu să o facă“.
„la ?mpüratu la Stambol“,
„Pătruță dila Izvor“.
„Să slujească pe dreptate“
„Nouă ai si jumătate“,
Arnăutu de-auza,
Azi asa si mâne-așa, | "n
La nevastă să ducea
Si din gură aşa-i zácea:.
„Vai, nevastă cea curată“, `
„Ce stai asa lăcrămată“,
„De purtare te cernești“ 2)
„Or pe care mi-l jelesti?*
„Să te duci, te premneşti“,
' „Să pui fafa pe albeală“,
„Buză moi la rumineală“,
2) IÍmbrácatá în negru, doliu..
„Că de-oi sta, de nu oi jace“,
„Mai face porânca mea“,
„Capu dila trup Poi lua!".
Nevasta să speria, ` l
lea acasă să ducea,
Nici la oră nu ieșea.
Arnăutu mi-o căta,
Mi-o căta si mo găsa,
Să dusăn casă la iea.
Cânili mi-o năcăjea
Si-si făcu voia cu iea.
Da nevasta rău plângea.
Arnăutu di colea, -
lel cu sâla că o lua
“Și ou nevasta pleca,
li lua şi copiii cu iea.
Unde cu iea să. ducea?
Unde-i codru *ncocârlat,
Cânili s'a scufundat:
In poală de codru-avea,
Avea Turcu o bdstea,
Da nevasta sármana,
Toată záua suspinând,
Pe-al iei Pătruță dorind.
Il dorea az și-l dorea mâne,
Pain’ la nouă ai de zâle.
Pe-al de zece-a povárnit,
Pătruță-acasă-a venit.
Güsa casa părăsâtă,
De porci toată râmată.
Cum (übüra să väita,
Multă- lume-l asculta,
lel mi să văita aga:
„Oi, sărac de maica mea“,
„Unde mi-e nevasta mea?“
„Nevasta cu doi copii“,
„Că zo-mi pare rău de iei!“
5 Românii din Timoc. Poezii
65
UTR. Ee A mtm iat
iioi Mus
r
TE
er ai att
UA ME e e auem
SE
Fămeiili povestea:
„Măi Pătruţă, Făt-Frumos“,
„Care ?n lume mai mai fost“,
E „Asa voinicel jrumos“.
E i „Băiete, nevasta ta“
a » Ntotdeauna plângea“,
„Și pe tine te-a jelit“,
„Tu mi-te acusa ai venit“.
„Dar pe dânsa mi-a sálit*
y „Un Arnăut bogat“,
. „Și nevestica fi-a luat.
„Neve tiza cu copii“,
d bate el joc de ii“.
„Arnăutu mi-a vorbit“,
Si pe-aici ma mai venit“,
„Unde mi s'a scufundat“, ^
„Domnu stie știrea lui“
„Și nevasta cu copiil™...
Cum tăbăra de plângea,
O săcure'n mână lua
E © Si cu săcurea pleca.
Cálca ici, cülca colea,
Unde-i codru "^ncárligat,
S Cânili s'a scufundat,
Arnăutu al bogat.
Pe su codru că-mi avea,
| O micuță de băştea, 3)
2 lacd Pătru mi-l gása.
Arnáutu unde sta?
La umbrita nucului,
lel şedea şi-mi odinea,
Da nevasta zo-mi săpa,
| Arnăutu cucăia.
/ Pátrulà din crâng ieşea,
l l Cu sücurea când măi da,
3) Grădină,
66
Capu dila trup îi lua,
Nici nevasta nu vedea.
Sărea capu ici, colea,
Trupu mătănii făcea,
Da Pătruţă zo striga:
»Aoleo, nevasta mea“,
„Vino pámla mine’ncoa“, *
„Văd Turcu bolborosăște“,
„Vino cu iel de vorbeşte“
„Că nu ştiu deloc turceste".
Nevasta când auza,
La Pătruță să uita
Si pe gură-l cunoştea.
“Când vorbi vorba cu iea,
Tocma-atunci Să pricepea:
Că Pătruță a venit,
Arnăutu-a prăpădit.
lea din gură-așa zâcea:
„Bată-l Dumnezău de Turc“,
„Lasă-l să bolborosască“,
„Bărbatu meu să trăiască“.
„Asta cane mă robit“
Si sângili mi l-a supt“,
„Mam făcut neagră pământ“.
Copilu o'ntreba:
— „Care mumă e sta?“
— ,,Muicd, copilasii mei“,
„ăsta ieste faica-l tău“
pi e bărbățălu meu“, l
„Cu care m'am cununat“
„Și pe voi vam căpătat“.
„Arnăutu al din sat“,
„Pe câs-trii ne-a robit“,
„Ne-a fânut aici la crâng“.
Pătruță dacă-auza,
Isi lua mândra si pleca.
Să dusă iar la Izvor.
67
H
i
E
[B
H
d
U
Casăli şi le dregea,
Si-mi lerna cu nevasta.
Când veni primavara,
lel de muncă s'apuca;
Si munceşte vara toată,
Umplea curtea de bucate
Si trăia. pe Ţară ’n pace,
N'are Turcu ce-i mai face.
Auzilá dela Sama Prunaru de 52 de ani (ştie carte), din.
com. Alexandrová|, jud. Craina, Valea Timocului jugo-slav.
/
68
a gn e ^ u
e TITI ae Bu
as 4
En]
Mir eei dl
ome € fe
KE ee LS
MARCU VITEAZU:)
* ám
Jos pe apa Nistrului, pcd
La morile Turcului,
Turcului, Bolunului
La cășile Marcului, — |
Marcului Viteazului,.
Ntro Santé Dumineca,
Da vez Marcu ce fiécea.
Cu Turcu să rümüsea;
La beutură să lua,
Să să ducă pomina.
Da la masă-i asculta,
Cu paru rüchiu le da;
: Măiculița Marcului,
Ibomnica Turcului,
Dară Marcu ce făcea?
Puţân afară ieşea;
Mă-sa cu capu-i făcea,
Mumă-sa afar ieşea.
Dară Marcu că-i spunea:
„Mumă, muichilita mea",
„Când oi zâce bob năut“,
„Cu Turcu mam rámásit"
„La beutură ne-am luat“;
Car pe care ne-om îmbăta“
„Capu dela trup ne-om lua“.
„Să ne dai răchiut,
*) Variantă. In colecția Giuglea-Vâlsan, pag. 298, poartă
aceiași denumire.
69
70
„De-al mălău“;
„Nici pe ala să nu-l laşi“,
„Cu apă să-l îndoieşti“.
„Rându la Turc o venea“,
„Să-i dai rüchiu Mürmüzáu',,
»Ce-adoarme omu de viu“;
„Nici pe ala să nu-l laşi“,
„Cu spirt să-l îndoieşti“. n d:
„Să-i dai la Turc să bea“,
„Te miri mumă s’o ?mbüta",
„Să-i răpun ieu vieața“.
Numa-atâta că-mi vorbea,
lar la masă-să punea
Si pornea de mai bea,
Da mumă-sa ce-mi făcea?
Bat-o Maica Precesta
Ibomnica Turcului;
Lind verde de-o lalea,
lea de Marcu n’asculta,
Rándu la Ture îmi venea. `
li da răchiu de-al mălău,
Nici pe ala nu-l lăsa,
Cu apă-l îndoia,
Din ce bea fot ar mai bea.
Si mai bine să treza.
Rându la Marcu venea.
Zo-i da rachiu Mărmăzâu,
Ce-mi adoarme om de viu.
Nici pe ala. nu-l lăsa,
Cu spirt îl îndoia,
Zo-i da lu Marcu de bea.
Bea Marcu şi să 'mbăta,
Pe astal mi să culca; l :
Zo durmea Marcu dus, l
Cu păloşu pe pept pus.
Dară muica Marcului,
Ibomnica Turcului,
lea din gură-așa vorbea:
»lurcule, Bolunule“,
„Când oi zâce flori domneşti“, B
„Da ce stai si mai priveşti?"
„Nu vez Marcu s'a'mbătat“
„Și pe masă s'a culcat“,
»Z0 me bun iel de tăiat!“
Dară Marcu că-mi avea,
Vez, o slugă mitiutea,
La fereastă m-asculta,
Toată faina mi-ajla.
De Turcu mi să ruga,
S'asa din gură vorbea:
„Turcule, Bolunule“,
„leu de tine maş ruga“, CS
„Puțân drumu că mi-oi da“,
„Pe: Marcu l-oi săruta“. '
„Nouă ai lam ascultat“,
„Pânea, sarea i-am mâncat“,
' Toată sâmbria mi-a dat",
„Nicio para nu mi-a luat“.
„Nimic nu m-e vinovat“,
„O fi ceva păcat“,
„Sä moară nesărutat“.
Dară Turcu de-auza,
Cu inima să ’ntorcea,
` Drumu la slugă că-i da.
Dară sluga ce-mi făcea?
La Marcu mi să da,
„Să făcea mi-l săruta,
Dinf?n obraz împlânta,
Trăgea sluga cât putea,
Dară Marcu nu sârmța,
Parcă purecu-l musca.
Dară sluga de-mi vedea,
Drept în picioare sărea,
7"
Așa din gură vorbea:
„lartă-mi Doamne păcatu“,
C oi să-mi bat stăpâioru“.
„Nouă ai l-am ascultat“,
„„Pânea, Sarea i-am mâncat“,
„Toată sâmbria mi-a dat“;
„Nimic nu m-e vinovat“,
„Veni vremea să mi-l bat“.
Palma bici că mi-o făcea,
Piste oichi că mi-l lovea.
Tum-te-atunci să destepía,
Drept.in picioare sárea,
Mâna pe slugă punea,
Așa din gură vorbea:
„Lele, slugulita mea“,
„Foaie “verde di-un spanac“;
„Ce-ţi fusăi ieu vinovat“,
„De tu pe mine mă baţi?.
Dară sluga asa vorbea:
»Marcule, viteazule“,
„Marcule, stăpânule“,
„Da nu ştii tu ce-ai lucrat?“ `
„Cu Turcu te-ai rámüsit";
„La beutură vat luat“,
„Și fu mi te-ai îmbătat“,
„Pe astal mi te-ai culcat“,
„Zo durmeai Marcule dus“,
„Cu pülosu pe pept pus“.
„Foaie verde bob năut“,
„Da mumă-ta-aşa-a vorbit“:
„Turcule, Bolundule“,
„Da ce stai şi mai privesti?“
„Nu vez Marcu s'a 'mbătat“,;
„Pe astal mi sa culcat“,
„Zo me bun iel de tăiat“!
„Foaie verde di-un spanac“,
„La fereastü-am ascultat“,
ra oa
SOP OY Se,
og eee rli acc RIC
Lm
grant cee dnd
„Toată taina le-am aflat“,
© „leu, de Turcu mam rugat“,
„De abia drumu că mi-a dat“, EE
„leu, la tine am venit“; ` Mp
„Palma bici că mi-am făcut“, EA
„Piste oichi te-am lovit“; ^ — | i
` „Când oi zâce di-un spanac“,
Și de-abia te-ai deșteptat“.
Dară muica Marcului, i .
Cánd asa ceva vedea, |
Pe usd afar fugea, — au S
Da si Turcu după iea. i : i
Dară Marcu ce-mi făcea? e
Straichina di pe masă lua,
De-asvárlitelea când da;
Capu dila írup ii [ua,
Pe Turc il prăpădea.
Pe mumă-sa mi-o prindea,
Cu săngir 4). mi-o lega;
Cu cătran o cătriănea,
. Si la cos mi-o atârna, SE E
Foc dila picioare-i da.
Mi-ajungea focu la fáfd, ‘ Şi
Vorbea Marcului mdichifa:
„Marcule, copilule“,
„lea priveşte la muichilifd",
„Mi-ajunsă focu la tata“;
»Muicd, táfásoara ta“,
„Ce-ai supt Marcule din iea“.
Dară Marcu așa vorbea:
„Nu e țâtâşoara mea“,
„Ci e fata de cata“,
„Ce-a muşcat Turcu din iea“.
Ardea mă-sa de plesnea,
Bea Marcu să vesălea
ret.
tM
i EA
ue AL ee et i E Cp
4) Zale, lant.
Și cu sluga alăturea,
Lăutarii zo-i cânta.
Când focu să potolea,
Dară Marcu ce-mi făcea?
Oasăli i le-aduna,
Sin piud le pisa,
Sin vânt i le vântura,
Si nimic nu s'alegea,
C'asa minte iea mi-avea.
H
Auzită dela Chiria al Peni de 31 ani, ştie carte din. com,
Coilova, jud. Craina, Valea Timocului jugo-slav.
74
GRUICEA
Când oi záce trii măsline,
Ascultati boieri la mine
Să vă spun o istorie,
Dintra mea copilărie,
Să vă spun un cântecel,
De când eriam mititel.
Când oi zâce de-o cicoare,
Colea’n. vale dispre mare
S'a aflat o casă mare.
Da la iea cine-mi şedea?
Cistitul de împărat,
Cu fată de măritat.
- Impăratul ie bogat,
Nu găsea giner-de luat
Și da veste la ?mpárafi,
Sá s'astrángd la Galaţi.
Nu știu astránge, mi să strânge .
Vro saptezüci de 'mpărați,
Dila răsărit chemați.
Tot împărații vorbea, `
Care fata să i-o iea:
Tof împărații striga
Că fetița să i-o ea
Al ficior bun şi frumos,
Al de Filip Măgerină.
Da 'mpăratul sta vorbea: `
„Tof împărații af venit“,
„la fata mea in pețât“,
„Numai unu ma venit“;
75
EE UE
Mi
PECES Mig E on
„Craliu :) Marcu cel de mult“
„Și cu Gruicea copil mic“.
lacé putin zăbăvea,
Craliu Marcu ajungea
Cu un cal bătrân de tot,
Numai de cinci sute ai,
Da si Gruicea pe-al mai mic,
De două sute si cinci zeci.
Cum la 'mpăratu-ajungea,
Caii la iesle lega,
Drept in casă alerga,
La coada mesii şedea.
Da mireasa de-i vedea,
lea de ciste că le da
Câte un par?) de vin.
Ca sânt ostăniți de drum.
Craliu Marcu ceal de mult
Paru de vin l-a golit,
Un galbin in par punea, `,
Da si Gruicea iar asa.
Păruțu de vin când bea,
Diodată când il sorbea,
Nici limbuía nu uda,
Paru la fată ^n mână da,
Si când de mână-o prindea,
Numa-odată o strângea,;
Oasăli zo-i pardia,
Da fetița rău (ëng,
` Impăratu sta grăia:
„Ai saptezici dempărați“, `
„Voi luaţi, beafi si mâncaţi“,
„Si de treabă vă cătați“;,. `
„ăsta-i Gruicea copil mic“,
„Baș 5) nu stie nimic“,
1) Regele.
2) Pahar.
3) Chiar.
76
meee
A EEN
SEN
l Da Filipu Măgerină, :
A . lel din gură asa grdia:. l LS
EM „Nu este mireasa mea!“ |
i „le-a lui Gruicea copil mic“,
, „Dacă nu stie. nimic!“
Da Gruicea când auza,
Din sobă t) afar iesea.
Şi pe vatră să juca.
Cenuse cu pumnu lua,
Pe vatră mi să juca,
Ulceluse că făcea,
Cu iele de use da,
Ca copilu să juca. | ^ 4
ie - Craliu Marcu asa vorbea:
„Dacă Gruicea este mic“,
„leu la stâne l-am crescut“;
„Nouă stáne la mulsoare“,
„Umpleau. nouă ciubare“,
„Și-i dam lui Gruicea să beat,
„Și-şi uda numa-o mäsa“.
. Impáratu de-auza, | is
El din gură asa vorbea: — . ZEN!
„Ai, bre Marcu, Crale Marcu“, iae.
„leu lui Gruicea-al tău i-oi da“,
„Nouă coptoare de pâne“
„De va mânca pânili“;
„Atunci să ia fata mea“
„Și toată 'mpărăția“.
lacă ?mpürafi asculta,
“Impăratu că lua,-
Si la furnel5) aducea. X
Dară Gruicea copil mic. ,
Când tăbăra de mânca
Nouă coptoare de pane | | Ve
Si iar nu să sătura. i dir
ee arama
T
V ETATE
i
=... OE Eu CONT
cope Mtn
L'OPERA ees
4) Cameră. : l SE
- 5) Cuptoare. - E ET
77
l lel pe tugle 6) tăbăra,
DC Să surupe furnili,
| Si să roadă tuglili.
i Da 'mpáratu de vedea, i
Tăbăra de să ruga:
„Oi, mă Gruicea, copil mic“, |
„Baş că nai ştiut nimic“, zi
„lea nu-mi roade furnili“.
„Nam und’ să coc pânili“ |
»,S'arünesc ostirili*. |
lar in casă să băga, d
Jucării că să juca, |
Impárafii logodea i
După care fata s’o dea.
Mult vorbeşte Măgerină,
Să ia fata de ’mpérat,
Ca -să trăiască cu drag.
Craliu Marcu adăvăra:
„Care-i mai viteaz ca mine“,
„Ala să ia fată bună“.
Impăratu aga spune:
SE l „Ai şaptezăci de ’mpdrati“,
l l „lea luați de beafi si mâncaţi“,
: „Că mai am încă una“.
l l „Mai am ieu la pimnifă“ :
,Noudzeci de ardovele“
„Tot cu zámütoc') in iele“.
l „De-o putea să mi le bea“,
| l „Să-mi golească-ardoavili“.
; „lel atunci fata să-mi iea“.
Impăratu l-aducea
Sin pimnijă mi-l băga,
Ardoavili-i arăta,
, Și din gură îi spunea: j
6) Cărămidă.
7) Vin tocil.
78
„late Gruiceo, copil mic“,
. „lea să beai tu vinurli“,
„Să-mi golesti ardoavili!*
»„S'atunci să-ți dau fata mea“
„Si toată împărăția“.
Da Gruicea când auza,
Gura la boc8) când punea
- Odată când trăgea
Si ardovu il golea. -
S'asa pe toate le bea
Si iar nu să sătura.
Pe dăogi să tăbăra ?)
Si dăogili rodea.
Da ?"mpáratu sta zácea:
„Oi, bre Gruiceo, copil mic“,
„la lasă dăogilit,
„Nu-mi spárgea ardoavili*.
»N'am und’ să pun strugurii“.
lar îndărăt să "ntorcea,
Și la masă iar şedea;
“Tăbăra 10) de povestea,
Împărații aşa zâcea:
„la luați să mâncăm, si bem",
Și de drum să ne cătim“,
„Că noi mireasă n’avem“.
Da cistitu-al de ?mpárat,
Mândră vorbă că le-a dat:
„Aşteptaţi si nu-mi plecaţi“,
„Că mai am încă, unal...“
»la:ca-al meu când a murit“,
„Piste Marea Neagră-avut“
„Un pui de măr de argint“,
8) Cep.
„Pe-o parte pârguit“,
„Da pe una 'mbobocit",
H
9) Prunea.
10) Incepea.
Le"
ën
me ty
VITA m
cn LL
e tad see Me
TUAM pe
pi, SIDE etae iei
a m rU WIE ee imn e
SOY
Hi ,De-a-lülaltd a rosit*.
„Asta pui de merisor“,
„De păzât, mi-l püzüste",
„Vo trii zane, fete mari!“
„lel dacă va putea“,
„Patru mere Să-mi aducă“,
„De patru ceasuri să-aducăi
„Și iar să să ’ntoarca&“,
„Numai merli să-mi aducă“,
uu „Atunci fata mea să ia!..."
" M Craliu Marcu ceal bătrân,
-lel din gură-a povestit:
„Oi, bre 'Gruiceo, copil mic“,
| „lea Să-l iai pe Sargu meu“, e
„Că ie bătrân de demult“ `
„Si mai multe a văzut“.
Gruicea pe Sargu că-l lua,
Si cum "i 'ncăleca;
Pusă buza Jo pământ,
Da coada-i suerg ’n vânt
; Pe Marea Neagră trecând
d. Când la măr că ajungea,
lacá zânili durmea, i
Dară Gruicea ce făcea?
Măru cu totu că lua |
Și cu iel mi să ’ntorcea.
Când de margini apropia,
Zânili să deştepta,
După Gruicea alerga
5 Si pe Gruicea cánd prindea,
Câte triile-l ocolea.
Una pe Sargu-l {dnea,
Una de coadă-l trăgea
Si la fund il scufunda,
Una de scări îl trăgea,
Di pe Sargu jos să-l dea.
Dară Sargu sta, grăia:
39
„Oi, bre Gruiceo, copil mic“,
„Da ce síai si mă priveşi?“
„Or nu vez cum năcăjesc“.
„lacă zânili ne-u prins".
„Una de dârlogi mă ţâne“,
„Una de coadă mă trage“,
„Una de scări mi te strânge“, .
` „Di pe mine te răstoarnă“.
„Scoate mic de mămuzel“, 11)
„Si "nfapá-má cu iel“
„Din botit până ?n codit*
„Să scoti fâşie de opinci“;
„Sângeraş 1?) de-argint scotea“
„Piste zâne arunca“,
,Lacátili să ’nchidea“
„Si legate că le lua“.
Atunci Gruicea de-auza
Mâna "n disagă punea,
Mititel mămuz trăgea,
Din botit pán la codi `
Scoase-o füsie de opinci,
Lua săngiru de argint,
Le-arunca la zâne, la gât.
Zánili lega,
Din mare ajar iesea,
Mâna Sargu cât putea,
Zece minute uidea, ,
lacă Gruicea mi-ajungea.
Măru de casă räzma,
"Zünili le ’mpriponea;
11) Unelta de ‘ntepat. E
12) Zale, i 5
81
ix t ne
PE Ed
T TZ
SE
oe en ee t
d
a TS
gu Smeg FE d ua tT
Pa NET.
ape a ai ut
SÉ ael e
Am.
GE $ D
Wate En
82
lar în casă să băga.
Impăratu când privea;
Măidanu să lumina
Și iar din gură zâcea:
„Ai saptezüci de 'mpárafi".
„lea luați de beafi si mâncaţi“
„Și de drum să vă cütafi".
„lacă Gruicea ce-a făcut“,
„Cu măr cu tot a venit“,
„Și zânili a "mpriponit^.
Ai şaptezăci de 'mpăraţi,
Dila masă să scula,
Isi lua drumu si pleca, 2
Numa Gruicea rămânea.
Fata lu ’mpdratu lua
Si cu iea să cununa;
'" Mpárüfia dobândea.
Jar la stáne să ducea.
Nouă stâne le mulgea,
Nouă ciubară umplea;
Pe câte nouă le bea, ;
Numa-si uda o măsa.
Cu Craliu Marcu cá pleca
Sus pe munţii Bársünesti,
Unde-i frumos. să trăieşti.
Craliu Marcu ce făcea?
Intro mână îmi țânea, — —
Budugan de nouăzăci oca.
O călcătură făcea,
Drumu ?n Gruicea-l lui că-i da,
. Capu că i-l fărâma.
$’o cerea pe noru-sa,
Să să joace iel cu ea;
Da noru-sa de vedea,
ED mS
M.
E pa i
mas a Dia e on TE i
n ^ . Sângură să prăpădea.
8 Craliu Marcu rămânea
Pe fofi munţii covârșea 13).
Si căzu 'ntr'o boală grea.
Şi iel mi să prăpădea,
Și: pierdu *mpărăția. e | A
Auzită dela Sâma Prunaru de 52 ani (ştie carte), din
com. Alexandrovăj, jud. Craina, Valea Timocului jugo-slav.
: 13) Cutreiera,
83
" GRUIA LUI NOVAC*)
Plimbă-mi-să,
Poartă-mi-Ssă,
„Pin oraş pin Tàligrad;
Să plimbă pe stradă ’n vale
Ceai trii voinicei drumef.
"Să plimbau pe stradă "n voie,
Căta conac să conăcească,
La Anica crâșmăreasă.
Când voinicii tuna ^n crâșmă,
Pe trii scaune şedea
Scaunili scârțăia,
` l Trii pareti îi cuprindea,
DC Cu pumnu "n masă bătea,
Ee x. 1 Căta vinisor să bea.
3 Tot bătând cu pumnu ’n masă,
l Veni Anica crâşmăreasă,
S'apoi zâsă- vorba-aleasă :
„Ce poftiti voi Dumneavoastiă?“
| Da voinicii stau, grăia:
s „Măi Anică, crâșmăreasă“,
ls „Dă-ne vin de-al bun să bem,
E „Cât îţi face că-ți plătim!“
D Da Anica de-auza,
Tabara la vin căra;
E Le căra vinu cu vadra
d . Si rachiu cu ocaua.
*) Variantă; în colecţia Giuglea-Vâlsan, pag. 19, poartă
denumirea de «Novac cel Bătrân».
84
Si bea voinicii la bere,
Si goliră șase vedre
Făr să. pună-un ban pe masă.
Da Anica răspundea:
„Măi voinici, voi Dumneavoastă“ ;
„Imi golirăți şasă vasa“, /
„Nu mi-aj dat un ban pe masa“.
Da Gruiţă cel frumos,
Cu mustafa răsucită,
Alb la față,
Negru. In chică,
Dila masă să scula,
S’o palmă bund-i cârpea.
Anica ?n călcâi să "nvárfea,
IS lua peşchiru si pleca;
Drept la ^mpüratu mergea,
Mâna 'n solduri imi punea:
„Aman, cistite *mpărate“,
„La mine .’n crâcimă o venit“
„Ceai trii voinicei drumeţi.
„lei venind, pe stradă "n vale“,
„Căta conac să . conăcească“
wot brodiră 1) în crácima mea“.
„Pe trii scaune-mi şedea“,
„Trii párefi îi cuprindea,
„Cu pumnu n masă bătură“,
„Vinişor de-al bun cerură“,
. „Ceru vinişor de-al bun“,
„Să bea la mine pe masă“,
„Cât îmi face să-mi plătească“.
„Şi-mi büurd sasa vasă“,
„Nu-mi pusără-un ban pe masă“.
„Dacă văzui şi văzui“,
„Banii dela iei cerui*.
„Unu mai albu la faţă“
1) Nemeriră.
86
„Cu mustafa răsucită“,
„Dila masă a venit“
„0o palmă mi-a cârpit“.
„Dacă vüzui si văzui“
„leu la tine că venii“,
„Pe cei trii, voinici Ge
„Să mergem să-i osándim* -
„Că mi-a golit vasăli“,
„Nu mi-a dat päăralili“.
Da "'mpăratu întreba:
„Cum le este fata lor?“
Si Anica sta, grăia: f `
„Unui negru si bătrân“,
„Cam cu-oichii largi în cap“
„Și cu chica rotunjită“,
„Unu-mi este mai negrisor“,
„Tuns flăcău de munte“.
„lei la masa mea beură“
„Și banii nu-mi plătiră“.
Da 'mpüratu-asa zâcea:
„âla' negru şi bătrân“,
„Cel cu ochii largi în cap",
„Și cu chica rotungită“,
„le Novac, ofu bătrân“.
„ăla negru puțânel“,
„Cel bun şi frumos la faţă“,
„le nepotu lui Novac“.
„Dă-le vinisor să bea“,
„Mestecat si cu răchiu“,;
„Să bea până so "'mbăta“,
„Pănă vin cu potera“.
Da Anica de-auza,
lar la crisma să "nforcea,
Tăbăra vin de căra,
Cu rachiul mesteca
Si-l da la voinici să bea.
Beură paw să 'mbütará
H
. 2) Jandarmi,
` 3) Soldaţi, jandarmi.
€
. 9i pe masă să culcară.
Impăratu di colea,
Imi pleca cu potera
Și crâcima i-o acolea,
Nimenea nu cufeza,
Numai un Arnăut
Cu cioarecii rupt în fund,
Iei în crâșmă să băga, à
Ceai trii voinicei durmea.
Atunci Turcu arnăut,
Cu cioarecii rupt - în fund,
Impăratului zâcea:
„Mă 'mpărate, luminate“,
„Uite. ce am să le fac“:
„Mai trimitem făgăraş“,?)
„Pe târgu. Stambulului",
„Și mie să-mi aducă“
. ,9asd frânghii de mătasă“,
„Să-i tai carnea, pâmla oasă“.
yo alte şapte de Brasov“,
„Să-i tai carnea pan’la os“.
„Mândru bine l-oi lega“
„Și să-i luăm cu potera“.
Impăratu de-auza,
Mai mână un făgăraş
Pin tárgu Stămbulului.
Făgăraşu cumpăra
Sasa frânghii de mătasă,
Să-i oe 'carnea la oasá,
Ș'alte şapte de Brasov
Să-i tae carnea păn'la os.
Făgăraşu când venea,
Cu frânghiili ajungea,
Ala Turcu arnăutu,
Nu e aga’) de nimic
87
cL
mm
TLLA
tectam
sur
e
be
88
Cu cioarecii rupfi în fund,
Pe Gruiţă mi-l lega, | e
Mi-l lega şi-l ferega, l
"Și pe cat trii iar asa.
Ala Turcu arnăutu,
Cu cioarecii rupt în fund,
Câte-o palmă le-a ' cárpit,
Gruiţă s'a pomenit.
Când odată să ’ntindea
Si frânghiile rupea, 2E
Buzduganu ’n mână lua,
Pe poteri să tăbăra. "EP
Si nu-i bate cum să bate, ` ' i
Si-i bate pe tof de moarte, ;
Toate-agale prifddea,
I-astrángea şi-i grimddea, E
Grămadă de Turci fácea.
lar în crâcimă că tuna
Si din gură-așa striga:
„Oi, mă tată, măi Novace“,
„De-asară de când durmif", .
„Da nu vedef ce-am făcut?“
„De când din somn m'am trezât“,
„Ce agale-am prăpădit?!“
Da Novac, ofu bătrân,
Când în coate să rüzma;
Pe fereastă largă-afară,
lel capu că mi-l scotea;
Grămează de turci vedea"
Si din gură-aşa zicea:
»Mulfámesc, taică, Gruifá",
„Că de nu te-ai fi trezât“,
„Pe toți ne-ar fi prăpădit“.
Câf trii afară ieşea,
—
EL
Tăbăra de-i buldusa
Multă bládgá*) astrángea,
Pe Anica o chema | ur
Şi-i da galbinii cu poala. ` | Es
Anica galbinii lua, He
In chimir îi băga, E
Banii cà si-i ascundea, uH
Si iar în crâcimă venea. |
Le da la voinici să bea, | T F |
Mai beură si mâncară; F
După ce să săturară, © —— `` l | a
lará prin Stambul plecară. E
Să duceau ei măciucarii, |
Măciuca Turci tot de-ai mari, |
Multă turcime-omora, în E T
Din Stambul iei când ieşea; ei | IN
1 D
i
PE ui
Veniră putan pe Țară,5)
Văzu Turcii la comoară. e
Da Novac, ofu bătrân, i 5
lel din gură povestind:
„Măi, Gruifd, fiul meu“,
„Să ne-ajute Dumnezău“, ‘ i
„Ai cu taica Să mergem“ l
„Să bătem Turcii din Țară“,
„Tara să o liberăm“,
„De păgâni să o spălăm“.
Și pin Turci că abătea, |
Si nu-i bate cum să bate, '
Şi-i băte iei tot de moarte,
Scotea pe Turcu din Țară,
Tara toată a. libürat, P
4) Bogü]ii.
5) Jara Românească. Aşa numesc România, Românii ;
limoceni.. : . S is
89 24 pU
i . De păgâni'o a spălat.
e Păgânu e duşman rău,
Trecu ?n vale la Bosfora;
Si trecură Marea Mică, -
Nu mai putură de frică. -
Novac Tara stăpâneşte,
De păcate-o libáráste `
Si Rumâni-l pomeneşte.
2y Auzită dela Sama Prunaru de 52 ani (gtie carte) din com.
Alexandrová] jud. Craina, Valea Timocului jugo-slav.
90
zi a ri
d
TP PI een
IM cam gh Te,
y
OG
WCS
de munte, din
inier
.
jurul centrului m
(jud. Timoc)
al Borului
in regiunea
d
âni
^
Rom
Când oi. zâce- pelinifa, u
La vale pe Dunăriţă, . |
Tare vine-o seiculifa, i Es
Saica veche cârma nouă i Wr
Zo tate Dunărean două.
Dari’n șaică cine-mi sede? `
Sede Corbea si Gruia.
Lind verde mdnddlac,
Si mi-e Corbea mort de beat
Că de cum mi sa sculat,
Multe vinuri a cercat.
A beut si s'a'mbătat,
Sin şaică mi s'a culcat.
‘Tac saica că-mi venea,
Pănăn vad la Vidina 1).
Cânii, Turcii de-l vedea,
Toti în luntrii să punea. l TEN
Șinaintea lui ieşea, P fs euh
Saican Dunăre-i oprea. "hb
Feresti deschise eria,
Turcii pe saicà Să suia. 1
Când la Corbea să uita,
Sfântu Gorneac 2) zo sufla
. Chica pale i-o mâna,
Turcii mi să spăimânta
PERE AE EE E exi NI Le aa aa
-|
*) Variantă; e culeasă de Giuglea-Vâlsan în colecţia
«Dela Românii din Serbia», pag. 155.
1) Vidin.
2) Vânt care bate în Craina gi aduce zăpadă.
93
E da | Si fugea ca ciorili,
Săneca ca vitili.
1 . Da sluga nemernica,
: Mânca-i-ar cánii carnea,
„Și fáfa dela dreapta,
lel din gură asa-mi zácea: `
„Turcilor, voi Turci agale“,
„Ce fugiți ca ciorili“,
a ,Vnecafi ca vitill?"*
M ,Venifi că vi-l dau legat“,
ER „Ca pi-un dobitoc la gard!“
us Da Turcii dacă-auza, `
Sus pe şaică să suia,
Pe Corbiţă mi-l lega
. Cu cinci frânghii de mătasă,
fs. ^ Tăia carnea păwla oasă.
de Cu alte de Brasov,
Tăia carnea păn la os. .
e Și-l lua pe Corbea legat,
, ~ Sil ducea la Călăfat,
E Călăfat oras. bogat,
Pu | Piste Tará*) adăvărat.
i Pe Corbifá că mi-l lua
RÄ Stn fapă că-l infigea,
vf Da pe Gruiţă-l lega,
` Jos de fapa lui Corbiţă,;
| IL lega Turcii pe Gruiţă.
is, Pică sânge din Corbiti,
s Strică fafa lui Gruifd, :
“Cine că mi-i comanda? 3
Ficioru lui Caragea,
Un turculet mititel,
Stia carte giurgiumel.
lel din gură asa grăia:
| „Turcilor, bunt si agale“,
3) Tara Românească.
94
UE SEEN: aa d ee
„Câţi copii de Turc aveţi“,
„Pe fofi să-i astrüngefi*,
„Flintan mână să le dati“
„Și cürfuse cu patroane“ +).
„Pe Corbiţă .. l-o'mpuşca“,
. „Să sdnvefen el să dea“.
Da Turcii când auza,
Câţi copii de Turc avea,
Pe toți îi astrângea,
Flinta’n mână că le da
Și cartușe cu patraoane, `
Tăbăra de-l împuşca.
Dară Corbea ce făcea?
Glionfüli le prijunea,
-In potcoava cizmelor
Stn piatra inelului.
Copiii de turc împuşcând,
Si de-asupra lui. venind.
Corbu pasăre neagră,
Din, aripă răzbătând, —.
Da din cioc fot cârăind,
` Si la carnea lui .rámnind 5).
Dari Corbea răspunzând;
„Măi, vulture, pasăre neagră“,
„Nu rămni la carnea mea“,
„Si vino la minencoa“,
„Că de-ajută Precesta“,
„leu (die că f-oi făcea“;
„Stâry de trii ani să mănânci“,
„Binili meu nu-l mai uiţi“.
Da-l vultur, pasăre neagră,
Jos pe fapa lui şedea
Da Corbité di colea,
Inel de aur scotea
A Cartuse cu plumbi.
5) Dorind, poftind.
95
Pi Si pe ghiară-i așeza,
Din gurifd-i povestea:
„Măi vulture, Dumneata",
„Să te duci pănă. colea“,
„Colea'n deal în Stari deal“ 9)
„La casăli lui Novac,
„Ce-are barbă ca un fap",
„Sare Dunărea'n. ciumag“,
„Dincoace la Calafat“
P ,Unde ie un rob legat*
dy . »9i-unwn fapá-alinat".
Vulturu dacă-mi vedea,
Din -aripi răzbătea,
lel odată să'ndrepta
Colea’n deal la Stari deal,
iy La casăli lui Novac.
m Da Novac, baba Novac,
ic Tăman bea la cafenea
Cu frati-su Banabac d
C’o ploschiță de dud verde,
Ce fânea vro șapte vedre.
Tăman par de vin când vea,
Da vulturu di colea,
Inelu ci-l sloboza,
Drept în par îl sprijinea.
Novac baba vinu-l bea,
Când, la fundu parului,
Văzu piatra inelului.
Când s'ardică genili
Să-și vadă potecili,
Inelu din par îl lua,
Si pe iel să zăuita,
Prea bine mi-l cunoștea
Și din gură-așa vorbea:
„Doi copilasi cam avut“
6) Dealul vechi.
96
„Crezi Turcii i-a prăpădit“, 3
„lacă inelu-a venit“, - ` l er
Lăpăda foale domneşti
Șimbrăca călugăreşti.
Pe su chivară-atârna, di]
Acea spatie turbată, E
Ce. prăpădea lumea toată. i
Genele-şi rádica,
Potecile de-si vedea |
Colea’n vad la Dunăriţă
Unde-i fiu-su Gruiţă. `
Odată sti opintea,
Dunărea'n ciumag sărea,
Si trecu la Calafat `
„De văzu robu legat
Si-unun fapă alinat. i BI
Dacă văzu si văzu, l E S
QM ae -
——— M — a
TS A t oO
—Á—
D
tee
Bun călugăr să. făcea
Si trecu la Vidina, e e
La mai mică cafenea, = - ` pP RU
. Cu şaptezăci lângă ea, i
Unde Turcii bea cafea,
Si din gurä-aşa vorbea:
„Turcilor, boierilor“, . i UE
„Am trecut la Calafat“ }
„Și văzui un rob legat“ ga, e
„© altwn țapă alinat“,
pool să am cu iei păcat“ A
„Vedeți bine ieu că sânt“
„Călugăre pe pământ“. .
„Chiar mă rog: de Dumneavoastră“
„Să-mi dați o vadră de vin",
„Robii i-ot cuminica“,
„Că moare necuminecat*
yo Ol să am cu iei păcat“.
Da Turcii dacă-auza, e
Vadră de vin cumpăra, > 6p
7 Românii din Timoc. Poezii. E 97
sd : v
zb . Lu mosu Novac i-o da.
auf Novac baba vadra lua
; Și cu vadra că-mi pleca.
Pe margine de Dunăriță,
Se mânie pe vedriță,
De pământ când o: trântea,
Dăogili zo-i sürea.
Dunărea'n ciumag sárea,
Chiar la. Călăfat trecea,
gra e . Frânghiili: le “tăia
Si din gurü-asa zâcea:
fk „Măi Corbifd, taică, mă“,
„Să fâneți marginili^; `
„Să le bat mijloacili“
ds „Că le ştiu soroacili*.
E „Când Turcu striga: „Aman!“
GER „Să-i bat taică de su mal“.
- „Când Turcu stiiga ,, Amet"...
A „leu să-i bat taică la piept“,
| | „Casa am avut adet“ 1).
"ET Când pin Turci cà: abătea,
d. Pe toate socacili8):
E mE Zo le sare fesurli.
ap Tăbăra de-i buldusa?).
Sch ) Multă blagă 10) aduna,
E Lua pe Corbea si pe Gruia, -
Pe drum la vale-apuca, ic
Pănăn vale la cesmea,
du Unde sta si odinea. .
Apă rece Novac bea,
.. Si din gură-așa grăia:
| „Măi Gruifd, tăică, mă“,
E „la să-mi cânți un cântecel“,
i „De când ereai mititel!"... -
.7) Obişnuinţă. l
8) Strade "nguste.
9) Ii cáuta, de bani.
10) Bogatie, bani.
98
t3 Beads
TT pe in A peat A
I ke mies ese
we I
O moará pe Timoc in comuna Zlocutea.
D
Da Gruiţă sta, gräla:
„Tată, tăiculița-l meu,
,Crestinu Lui Dumnezăut,
„Da știi, taică, da nu sti,
Cun pustiu de.glas ce am",
„Când odată-oi răsuna“,
. „Braji mărunți s’o legăna“,
„Lunca valea o-auleat,
„Ape reci oi turbura“,
„Soi să m'audă Zâna,
„Mă lovește: cu-aripa“,
„Oichii din cap mi-o Sărea“,
»Bustean negru-oi rămânea.
Da Novac dacá-auza,
Aşa din gură-i spunea:
„Dila Câte mi te-am scos“,
„Și te scot si dila iea“,
„Ce nu-mi faci tu voia mea?! i
Gruità când auza,
Când abitea - de cânta,
Braji mărunți îi legăna,
Luncan vale răsuna,
Ape reci le tulbura,
Zâna din ceri lauza,
Din noor să slobăza,. .
Cu arpia mi-l lovea,
Oichü din cap ii sărea,
Bustean negru rămânea,
Tăbăra Gruia plângea,
Da şi Novac iar asa;
Cu fafa’n sus să punea,
După zână să uita,
Trii zâle si trii “nopți;
Gida 11) ’n mână o (ánea,
Sta numan zână Să. dea.
11) Suliţa.
„101
m
v CEA Su e
dm
KE EE
ee SE EE EE EE
p ie
A dea-tria. z? mplinia,
lacá zâna c’o afla,
i In noori cum şedea,
vu Tüman de namneaz1?) mânca. i
E , Mos Novac mi-o oichea,
E | De-odată. să opintea, j
v l Cu gida 13) ’n zână când da,.
E Si pe zână o lovea
2 . La foaia zăbunului,
E : - . Baş la capu pieptului,
m : Unde-i pasă zániei. .
SC : ; Putdénel - cum. zăbovea,
B. Joch zána că-mi cădea `
i Mos Novac o prijinea,
i Si pusă mâna pe iea.
STI, Lua cufátu s'o crunta,
Es Cam de ptelie-o jupuia,
2 De judecat-o judeca: | "8
-S | l „Pune-i oichii tu căța“,
i „Cai căzut la mână ra“,
d l „Că-ţi iau ptelea di pe tine“,
2 „Carne oi s'arunc la câne“,
T „Să te fac de basnăn lume!“
AW Dară zâna nu bas 14) vrea,
ep l Oichii lui Gruia-a punea.
i Mos -Novac o nácája,
A Ptelea foale-i jupuia; `
Când la tété ajungea,
Dară zâna-mi chirăia
i l Și din gură să ruga:
„Mos Novace, Dumneata“,
„la stai nu mă jupuia“
„Că-i pun oichii acuma“.
12) Amiază.
13) Suliţa. das
. 14) Prea, chiar.
{02 . \
„Ja lapte din. tata mea“,
„Pe oichi negrii Loi spăla“.
„Mai mândrii oichi i-o venea“.
Moș Novac de auza,
Vedriță'n mână că lua
Si la taté o punea,
Tăbăra de o mulgea.
Vedrita când o umplea,
S La ,Gruitd să ducea,
Pe oichi negrii că-l spăla,
Mai mândri oichi îi venea.
Da pe zână-o jupuia,
li făcu carnea bucături
o lăpădă la vulturi.
La tot locu dentorsurd,
Lasă câte-o bucüturd
"Să fugă corbii cu tea’n gură.
Ptelea zâniei că lua
Și foale că i-o făcea,
Isi lua drumu si pleca.
'Cálca ici, călca colea,
Colea la podu de zale,
Unde trec nişte aznale 15),
Căpităm câtea parale, .
Că mavem de iarnă sare.
„Voi în codru vă scufundafi",
„La mine Să vă uitaţi“.
Dor atâta le spunea,
Corbité pe Gruia-l lua .
Stn codrii să scufunda,
Oichii la Novac fânea.
Da Novac ce mai făcea?
lel su pod să zgugulea,
Puíánel că-mi zübovea,
laci, doamne, că-mi venea,
15). Cară cu bani şi marfă.
103
CMS
ku M Sen tt im e T
————— P
= To
F Dco
104
H
Venea caii ropăind,
Aznalili turuind,;
Da bünufii zdráncünind
Si ovreiaşii cântând.
Când pe pod apropia,
Ovreii su pod privea, `
Pe Novac baba-l vedea;
` Pe lângă car să zgugulea 16),
Călugăre să făcea.
Ovreiasii, bogătușii,
lei din gură așa vorbea:
„Măi călugăr, dumneata“,
„Ce te zgugulesti asa“,
„Or esti maistor de ceva?“
Călugăru sta, grdia: ^ .
— „Sunt maistor da nu asa“;
„De căpestre de-al de boi“,
„Și de săbii de-ale noui!“
Ovreiasu, bogütasu,
lel din gură aga-mi vorbea:
— „Măi călugăr, Dumneata“,
»lüman vin din Țarigrad“,
„Bună sabie-am cumpărat“,
„Șapte mii am numărat“.
„Bună sabie mi-am luat“,
„la vino la mine’ncoa“,
„De cunoaste-mi sabia?!“.
Da Novac dacă-auza,
La ovreiaş să ducea,
Sabia din mână-i lua
Si pe iea să zăuita.
- Din gură asa spunea:
„Bună sabie-mi câștigai“,
„Da pi-un Ovrei mo cercai!“
„Să văd taie, au. nu taie“,
„Au să mi-o fac o tigae!™.
16) Se zgárcea se cocoga.
EE
. In şapte arcuri o'ntindea,
Drumun ovreias că-i da,
Capu dila trup le lua.
- Și le lua aznalili,
S'apuca potecili.
Lua pe Corbea si pe Gruia
Si cu iei mi să ducea . -
Colea’n deal, din Stari deal,
La casăli lui Novac,
Lui Novac, baba Novac,
Ce-avea barba ca un fap,
Sărea Dundrea’n ciumag | -
Dincoace la Calafat.
Dacă vedea şi vedea,
.lel în petit să ducea; -
. De umbla füril? n crucis
. Piste Sava curmezis. ` i EP
Ce mândră nord-mi güsa; l
Cum eria norica lui,
Nu să: află-a nicicui.
Lăutari buni tocmea, ; o dd
. Mândră nuntă că-mi făcea;
Făcea nuntă cât de bună S
O lună so săptămână. — Ü
Da mi-o făcea cât de ra,
De când să ivea luna ,
Si-mi uidea ca secerea. l [s
Fücu nuntă boierească, | d
Sus la tabăra turceasca, ` EK
Colea’n Țara ' Rumânească, | a
Ca pentru să pomenească, aAA
La buni frați ca Dumneavoastă. : LU
Lc mm 4
v
ae a:
D o—— M
Ctm P n toon yr MIT
Era tee pint 7 D
Auzitá dela Sâma Prunaru de 52 ani (ştie carte), din com.
Alexandrova}, jud. Craina, Valea Timocului jugo-slav.
105 dE
IOVITÀ A LUI NOVAC
Colea, măre, colea, vere,
Colea ’n deal la Stari deal; 1) ~
i La casăli lui Novac,
2i Lui Novac, Baba Novac.
La cea masă, cea de piatră,
Cu "mürginili de os,
GE Ce-i şedea, Doamne, frumos,
TEN ^ Da la masă .cine-mi şedea
„i Unde bea la răfenea?
e “Tot Novac, Baba Novac,
Cu -frati-su Bănăbac,
Cu nepotu-su lovifd,
l Bea la masă răfenea,
: 7 Co ploschitá de dud verde,
i De ténea vro şapte vedre.
. Da nepotu-su Ioviţă
B. A auzât iel şa aflat : i -
a l l De jata vizárului,
Nepoata ?mpüáratului.
Bas de Stanca Serghesanca,
Nepoata "nipáratului. —
Sá ducea pila bdstea,*)
S'ajla lovitd de iea.
Cum ar face s’or dregea,
. Sá o fure pe Síanca,
E : S’o fure dila bástea,
SE S'o ducă: la Bănăbac,
1) Bătrânul deal.
2) Grădină.
106
Tem mmt espe
ID P Base INC
— — — — Ee e i A eine iua S e aas
e H ` P
EE a s
ae
za
Române
după Em. Bucuj
i Timoc,
i
imoculu
ă din dreapta T
ă
» Românii dintre Vidin 5
ERR TION,
bee
_Să-i fie noră pe plac | Ü
Că ie fată de bogat. Š
lel dita masă să scula,
^ La: grajdi de piatră mergea,
'N usa grajdului: şedea,
Sede. vânătu. rotat;
Pasa-l din Dii?) La dat,
» Când a fost ta-su 'dánac*)
Că-mi este frumos si gras,
le făcut dila Ispas:
Pe Vânătu ?ncăleca.
pi da fuga la băştea.
Când ajunsă la băştea,
lel pe Stanca mi-o găsa.
Prisădeşte 5) florili
Şi-mi uda garoafili,
Toate busuioacili, | :
Să facă miroasăli, E » py
Să le: poartă fetili. l TE
Da Iovifá, bun de mână, .
Mi să trasă la pirlaz, € ds
s “Ji cere floare de năcaz:
„Stanco, Stanco, vara mea‘,
„Ce mă rog de D-ta“, 14
„la mai rupe-o. garofea*; — . NER ÎN
yo o miros câtă-va“,
„Să mai pierd inima ra“: -
„Și mai dă-mi şun busuioc“,
„Că nu mai. pot ieu de foc“;
Dară Stanca Sergüsanca,
Fetița vizárului,
| Nepoaía "mpáratului,
lea din gurd-asa zácea:
Mă lovitd, pui de drac“,
D
irane estin E OR END
E 1 A EIE:
ae € À—À MÀ e.
3) Vidin. |
4) Flácáu. . "RE
. 5) Sădeşte florile. ; fy ` d£
UP o a | 109
iion Ai SS gba Roe ai sie ach iai a
„Bată-ți sulucată-ți drumu“,
,N'are Stanca flori de dat“
„Castă sară n'a ploiat“ `
„Şam dat bani de le-am udat“,
X „Banii di pe sărutat“.
us „Sam dat bani de-am ingràdit^,,
` yl ot banii di pe iubiti. a nf
„Ti iesti,- daică, pui de drac“, :
„lesti gata de ?ncelusat* 6
ÎI T . „Pe mine wai inceluia® `
: „Să-ţi dau florile la pirlaz“,
Ü l „Să mă săruf pe obraz“.
: Da loviță asa záce:
P „Stanco, Stanco, vara mea“,
d i „la mai dăm o garafea“,
SH Ze „Să mai pierd inima rea“.
Aë „Că la taica-am dănăcit“,t
Uh i „Toate fete ma- urât“ |
E „Sam plecat in lumea albă“ ;
A „Să-mi găsăsc pe lume fată“,
JI | „Să minune lumea toată“.
n Da Stanca când auza,
| Mai rupsă o garofea, l
ud Rupsă una, rupsă două,
Cánd^sá rupit pe-a de trii,
lea-si veni ?n minfáli iei,
Mai .rupsă s'un busuioc,
pu $i da fuga la pirlaz,
de Si să dusă la lovifd.
SC Da Ioviţă, bun de mână,
E O s’o pue la ciochină.
l Pe Vânătu să tânea,
Picioarili. pe iel strângea,
- 6) Ingelat. .
= 7) A trăit flăcău. ` i l d l >
- 110
H
i
lel cu stânga o minfa.
Și cu dreapta o prindea.
La ciochină o punea, `
Di pe cal o săruta,
Şi-mi pleca iel cu Stanca, : .
> Şi-mi mergea cât mai mergea,
"Dară Stanca sta, grăia:
„Mă, lovitd, bun de mână“, -
„Cum m'aruncasi la ciochină“,
»Sujle(ülu mi-l máncas",
„Pe: obraz ma sdrutas!...“
„Da ştii, lovité, nu ştii“,
„Că Cădriu de-o ajla“,
„Pe Galbin o "ncáleca*,
„Și m'ajunge acuma“.
„Și pe tine te-o tăia“,
„Și pe tine şi pe mine“,
„„Strică dragostea pe lume“.
„Da de-o ji iel pe Negru“,
„Negru lui a *mbătrânit“;
„Numai fuge asa iut",
Și scăpăm departe ’n câmp“.
lar şedea, cát mai şedea,
Si Cadriu mi-i sâmța,
Pe Galbin o "ncáüleca;
După lovitd să lua
Si tăbăra de-l gonea. $
Da lovi(d rău fugea,
Tot pe Stanca o fânea, -
Că e dânsu bun de mână,
Zo mi-o téne la ciochină.. . .
“Novacu la masă bind,
“Când s'ardica genii `
„Să-și vadă potecili,
Pi lângă masă să uita,
Pe lovi(d nu vedea,
lel din gurd-asa zăcea:
{tl
Pe PEE ETE Ht REPORTE
is " „Oi, sărac de maica nea“,
ck" „Ai mă frate Bănăbace“,
iy i „Noi beurăm si mâncarăm“.
7 „După ce ne săturarămi“, MEC
Dh „De lovită ne uitarăm“.
e ; „Că copilu sa sculat“
„Di lângă noi a plecat“.
„Du-te, frate Băbănace“, :
„Colea ’n grajdu-al din afară“,
„De priveşte pe Roșioara“.
„De-o fi luat pe Roşia“
„Pe iel nu-l prinde nima“.
d „Că e iute la picior“, S
s „Odată si de trei ori“. `
»,De-o fi luat pe Vânătu“,
„O. să mi-l taie Turcu!“
Băbănacu, pui de drac,
Fugea ?n grajdu din afară
S'o văzu pe Rosioard.
sd SA Roșioara e 'nșelată, |
Vy i : Ce mai bun de "ncülecatd!
" Da Vânătu nu eria.
i. - - Pe iel lovité l-a luat
^j. l Că eria frumos şi gras,
nj : E fücut dila Ispas.
KS l L-a văzut mândru rotat,
Er Pasa din Dii i l-a dat.
jt Băbănacu, pui de dracu,
RK Mi să dusă la Novacu
de? S'apoi din gură-i zácea:
WE „Lele, nană, măi Novace“,
. » Avusdsi un nepoțăl“
„Și uidisi si jür'de iel!“
T Da Novacu de-auza,
RES - lel poteca i-o stia,
Si fuga "n grajde cá da.
Cam la fundu grajdului
oo Ze" age N a s
Sedea Sargu Mársanu,
Parcă-i de găini spurcat;
Da cu seaua e "nselat,
Zo e bun de ’ncdlecat.
Bănăbac pe Rosioara,
Că e iute la picior,
Odată si de trii ori.
Buzduganili le lua,
După lovitd pleca
E Si trecurd la băştea. l
lei pe Stanca wo vedea,
. La pirlazu de băştea
UE Pe unde Vânătu-a trecut,
Făcu dáre pe pământ,
Tet cu Stanca tot plângând.
- Când ieşiră la Peris,
Novacu-ti privea ghioldiş;
Pe Cadriu mi-l vedea,
Pe loviță zo-l gonea.
Da Vânătu zo fugea,
Da Stanca să chirăia;
Da Novac când ii vedea,-
lel din gură-așa zücea:
„Bată-l Maica Precesta“,
„O să-mi bată nepofalu“,
„Până ajunge Sarga mea!“
„Să-mi ajute Dumnezău“,
„Să mai cerc ieu buzduganu“,
„Dali 8) o să-i dobor ieu calu...“
Când de iel apropia,
Novac din gură spunea: |
»Oi, măi cuscre. Cadias“,
„la lasă-mi tu nepoțălu“
„Că ie copilu mitiutel“,
„Nimica nu stie iel“. —
SP 8) Oare. ` av —
113
114
„Vino la Novac bătrânu“,
„Că Novacu-a "mbütránit*
„Si mai multe-a petrecut“.
„Da, știi, cuscre, da nu ştii“,
„Că copiii jac vrüjburli",
„Da bătrânii páciurli...*
Da Cadriu masculta >
Si de-ai mort că-l înjura,
Că i-a furat fetiţa.
Novacu când auza,
lel din gurd-asa zâcea:
„Măi, Cădrie, Turc bătrân“,
,N'ai auzát sai aflat“,
„De Novac, Baba Novac“,
„Ce-are barba ca un fap“,
„Sare Dunărea ’n ciumag?*
„Indreaptă-te la mine’ncoa“,
„La buzdugan sé ne luăm“,
„La flinte să ne 'mpuşcăm“.
Cădriu când auza, |
Buzdugan dila ciochină lua;
Șin Novac il rüpeza;
“Novac ii stia sama, .
Pe Mársanu-l atingea
Cu dunga cálcáiului
Cu vâna genunchiului. `
Atunci Sargu Mársanu,
Pănă buzdugan venea,
lel pe burtă sd punea,
Buzduganul petrecea.
Sargu când să rádica,
La buzdugan să ducea,
Novac Baba că i-l lua
Ș'atunci din gură-i spunea: |
„Săi Cădrie, Cădriaş“,
„Că de mine mascultași!...“
Și la goană mi-l gonea,
Pd
4
Lndrepía Novac pe munte,
Si ca uliu pe brăbete;
Și-l dobori la poiană
Ca uliu pe cofojană.
Când Pndrepta la susea,
Cu buzduganu când da,
Di pe Galbina că-l lua
S'o falcă-i îndrepta;
Oichii din cap îi sărea
Si limba că-și - răteza.
Da Novacu asa-i spune:
»1-d mai bine cuscre-asa“,
,N'asculíasi de vorba mea“
„Să-ţi iau si pe Galbina!“
Palos, iatagan trăgea,
Capu dila trup îi lua,
$'o lua pe Galbina.
Pleca Novacu cu iea;
Colea:?n deal în Stari Deal
La casăli lu Novac,
.Cu frati-su Bănăbac.
Novac cum ajungea,
lel la Stanca asa strigă:
- „Stanco, nepoțâca mea“,
„Până-acuşa, nepoțâcă“,
„Dar, acusa o norică“.
„lacă, taică, ce-am făcut“,
„Cu cuscru mam ogodit",
„Galbina va dăruit“.
Stanca pe Galbina-o lua
Sin grajd de piatră o băga
Fan cu floare Stanca-i da,
Când în casă că venea,
Jor Novacu zo-i spunea:
„lacă, faică, ce-am făcut“,
„Disagii de carne-am umplut“,
„Luai tot carne bund, grasa“
115
„Să prăjim desară varză“.
Stanca ?n disagi cá cata,
Capu lu Cădriu scotea,
Lacrămile-o podidea,
Si din gură-aşa zâcea:
om „Lele, tată, măi Novace“,
l l „Cu Cadriu mai 'ogodit“,
„I-ai luat capu dila trup...“
l s Da Novac-asa zácea:
TT „Taci cu taica nu plângea“,
„C'așa este vitejia“,
i l l „Vitejia şi mânia“. e
d „Astăzi face, máne-si uită“, `
IT | „Vine alta şi mai uită“.
i Iară Stanca că-mi tăcea.
: Novac dacă-mi vedea,
SE ` a . Ldutari. buni imi tocmea.
„> Făcu nunta lu lovifă,
E i Că i-a dus o copilifä,
SE T Făcu nuntă cât de bună,
jd O lund $’0 săptămână.
ae 3 Da mi-o făcu cât de ra,
- De când să ivea luna,
Si-mi uidea ca secera.
: Auzită dela Sàma Prunaru de 52 ani (ştie carte), din com.
E Alexandrovăj, jud. Craina, Valea Timocului jugo-slav.
So
i
116
)
1
!
DOIECIN")
Când oi zâce de-o cicoare,
La vale, frate, la vale,
Din cotro soare răsare,
Sus pe malu măriei,
Sosit-a si s'a aflat
Un arap negru buzat,
Cu buza cát un ficat.
Când ii priveşti după - cap,
li stă solzu ca de crap;
Da când îi priveşti pe burtă,
li stă solzu ca de ştiucă.
Mânili, prăjinili, —
. Picioarli, rischitoarili,
Capu lui cát banita, —
'Nvălitoarea capului,
Ca rotila plugului.
Om de casă si de masă
Câte-o nevastă frumoasă,
Să şadă cu ea la masă,
Si mănâncă la mâncare
Nouă coptoare de pane
Si bea nouă bott de vin,
alte nouă de rachiu,
Taman atuncea-i chefliu.
Si cere, arapu cere,
In culcare, jatà mare,
Cu cine să culca sara,
*) Variantă; se află şi în colecția Giuglea-Vâlsan «Dela
Românii din Serbia», pag. 29.
117
I
E
118
Pandan ziuă îngropa.
lacă rándu că venea
Și la sora lui Doicin,
Lui Doicin, Doicin bolnavu,
Ceal de nouă ani zăcând.
Sufletu. nu i-a ieșit
Că mai are încă rând,
Pe toate nu le-a furșit.
Da Smăranda fată mare
Lua vedrita’n cobelifü d
Si pleca la Dundritd. SE
La Dunăre mi-ajungea
Săntâlnea cu vard-sa.
Da vará-sa-i povestea:
„Fa, văruică, d-ta“,
„Tu la apă mi-ai venit“,
„Stii, văruică, da nu ştii“,
„Că la noi mi s'a sosát^,.
„Tot o ală de arap“
„Cu buza cât un ficat“.
„Când îi priveşti după cap“,
„li stă solzu ca de crap“.
„Da când îi priveşti pe burtă“,
„li Stă solzu ca de știucă“.
„Om de casă si de masă“, |
„Câte-o nevastă frumoasă“.
„Sü șadă cu ea la masă“.
„Mi-este cane ală mare“
„Că mănâncă. la mâncare“ |
„Nouă coptoare de pâne“
„Și bea dusmanu la bere“
„Câte nouă bofi de vin“
yo alte nouă de rachiu“,
„Tămân atuncea-i chefliu“.
„Și mai cere, câne, cere“
„In culcare fată mare“.
„Câte fete’n Taligrad*
MEA QU a e TIRE ER mmm a per ces tm s tmm wee
D
„EL cu toate s'a culcat“
„Pănăn ziuă le-a'ngropat".
„S'acu rándu La venit“,
»Vüruicd, desar te duci“
„Cu arapu să te culci“.
Da Smaranda de-auza, ~
Pe vedre să mânia,
Și "ndărăt mi să'ntorcea,
Si tuna’n casă plângând,
leşea afară suspinánd,
Oichii la soare ténénd,
Da Doicin tot întrebând:
„Bre, Smarando, sora mea“,
„Ce fui în casă plângând“,
„leşi afară suspinând“,
„Oichii la soare fânând“,
„Or cu mine ti sa urit“,
„La căpătâie mutánd",
»,Asternute scuturánd".
Da Smaranda sta, grdia:
„Lele, nană, mă Doicine“,
Eu filas Spune, mi-e ruşine“;
„Si mi-e rușine de tine“,
„Esti mai mare decât mines.
„Cu tine nu mi Sa urit,
»Asternute scuturand,
„Căpătâili mutând“.
»N'auzi că mi Sa sosát", .
„La malu Stămbulului“,
„Tot o ali!) de arap“,
„Un arap negru buzat“.
„Om de casă si de masă“
„Câte-o nevastă frumoasă“;
„Să sada cu ea la masa,
„Să-și facă voia deplin“.
1) Monstru.
119
4
i
n
a
120
„Si m-e cane, ală mare“,
„Mult mănâncă la mâncare“:
„Nouă coptoare de pâne“
„Si bea cânili la bere“,
„Câte nouă Doft de vin“.
„Salte nouă de rachiu“,
„Tăman atuncea-i chefliu“.
„Și cere arapu, cere“,
„In culcare, fată. mare“.
„Cu cine sara să culcă“
„Dimineața o singroapü".
»Sacugl rândul a venit“,
„Cu arapu să mă culc“,
„Daia tun în casă plângând“;
„les afară suspinând“,
„Oichii la soare țânândi.
Da Doicin dacd-auza
. El din gurd-asa zâcea.
„Bre, Smarando, sora mea“, >
„Nu fe teme nimica“,
„Să te duci und’ te-oi mâna“,
„Pe murgu din grajdi oi lua,
„Sä te duci cu fei colea“,
„La fratimiu poícovar*,
„Pe negru säl potcovească“,
„Cu cuie de sârmă ’ntoarsa,
„Să țână bine la coastă“.
„Că m-e naica om bolit“,
„Și m-e frică de căzut“.
Da Smaranda de-auza,
Grajdi de piatră deschidea,
Pe negru. de fráne-l lua,
La potcovari să ducea
Si din gură să- ruga: |
„Lele nână, potcovari“,
„Când oi zâce di-un pelin“,
„Ma mână nana Doicin“,
„Negru să i-l potcoveşti“,
„De grea cale să-l gitesti“,
„Cu cuie de sârmă 'ntoarsă,
„Să-l fână bine la coastă“. .
„Că e nana om zăcut“,
„Și e frică de căzut“.
Potcovaru sta, vorbia:
„Bre, Smarando, sora mea“,
„Să-ţi râdici tu poalili^,
„Ca să-f -văd picioarili“.
„Negru să fâ-l potcovesc“,
„De grea cale să-l gütesc',
„Cu cuie de sârmă ?ntoarsiă“,
„Să-l țână bine la coastă“,
„Că e nana om zăcut“
„Și e frică de căzut“...
Da Smaranda de-auza,
Din oichi negri làcráma;
Şi cu negru să'ntorcea,
larăn grajd că il băga,
Si iar tăbăra, plângea.
Da Doicin tot o'ntreba:
„Bre, Smarando, sora mea“,
„Ce tot plângi tu naicd-asa?*
Da Smaranda-i sta, spunea:
„Lele, nană, mă. Doicine“;-
„Cum de n'as poate să plâng“,
„Nu f-ă negru potcovit“,
„Da eu la arap mă duc“.
Da Doicin că întreba:
„Di ce naică-mi spui asa?“
Smaranda zo povestea:
„lote, nană, dice zac“,
„Imi zâsă nana potcovari“,
„Să-mi rádic eu poalili“,
»Sü-m vadă .picioarili;
„Paşa ce -mam supărat“,
121
122
„Venii cu negru la grajdi“.
„Da Doicin dacă-auza“,
El din gură asa zâcea:.
„Lasă naică nu plângea“,
„Merge negru meu. s’asa“
„Da tu naică să te duci“,
„Cam un frate săbier“,.
„Sabia să ţi-o toceasci“;
„N venin de serpe s’o călească“,
„De arap să o gătească“. s
Da Smaranda de-auza,
Săbioara din cui lua,
La sübier să ducea
Si din gură-așa-i spunea:
„Lele, nand, sübiere*,
„Ma mânat nana Doicin“,
„Sabia să i-o tocesti“;
„N venin de serpe. So cülesti*,
„De arap să i-o gultesti*.
Săbieru sta vorbea:
„Bre, Smarando, sora mea“,
,Sü-[ desfaci chetorili*
„Și să-mi arăţi țâțăli“,
Ifi să le iubesc“,
„„Săbioara s'o tocesc“;
„N venin de serpe s'o călesc“ `
„De arap să o giitesc“.
Da Smaranda de-auza | =
Sabia n teacd-aseza,
lar îndărăt săntorcea. ` `
Si tuna’n casă plângând;
leşea-afară suspinând, `` -—
Oichü la soare fánánd.
Da Doicin tot întrebând,
"Şi din gură bombonind: .
„Mi-a vorbit caine ceva“,
„De plânge sora aşa?“
—— .
„Să-i scot afar [áfüli", -
„Să cuprindă piste fot".
lar frati-su c'o'ntreba:
— „Ce plângi naică, sora mea“,
„Ti-a vorbit câne ceva“, b
„la spune tu la naica!P?*
— „Lele, nană, mă Doicine“,
„Zo me ruşine de tine“;
„Zâsa nana săbieriu“, | `
„Să-mi desfac chetorili*, A
»Táfüsoarli să-mi iubească“, d
„Săbioara s'o toceasca", d
„De arap Să o gătească“. GE
Da Doicin asa zăcea: l | (ei
„Taci cu naica nu plângea“, y
„Taie sabia mea s'asa!*
„Du-te naică acuma“,
„Cam un frate ovreiaş“;
„Da mi-este frate de sânge“,
„Da mi-esíe frate de cruce.
„Frati-miu e ovreiaş“,
„Ce-al mai mare dugiias“;
„Dila frati-miu să ceri“,
„Trii topuri de pânză rară“.
„Să iai un top de-a mai groasă“
„Să mai strâng eu ale oasa;
„Să iai unu de mijloc“,
„SË lai unu mai subțâre“,
„Să-mi mai vină-o tard fire“.
lacà Smaranda pleca
La dügaie mi-ajungea
Pe oichi negrii să stergea,
Ovreiaşu de-o vedea,
Deloc pe soru-sa’ntreba:
„Ce Smarando sora mea“,
„O cere nana ceva?!“,
123
ZE no Rx C „Să-i dau din dugaia 2) mea?!“
d Da Smaranda zo-i spunea:
i „Lele, nană, ovreias“,
n i „Ma mána nana Doicin“,
SH? „Trii topuri de pânză-i dai,
A „„Să-i dai unu de-a mai groasă“, -
»Sü-si mai strângă ale oasă“.
en . „Să-i dai unu de mijloc“,
| Să-l cuprindă piste tot.
„Să-i dai unu mai Subțâre“,
„Să-i vină o tara fire.
Ovreiu, ovreiu erea,
as Da cum- își fânea legea,
i Trii topuri de pânză lua,
Se? b Pe ales i le-alegea,
Es ` Smarandi’n braté le da
i, | Si din gură aga-i zácea:
ein ; „Du-te naică, mai de grabă“,
„El de nouă ani zăcând“,;
Zálili nu le-a fair,
2 „C'or mai avea încă rând“.
: l Smaranda acas venea
! Pe părete-l aseza
il. mE l L'incinsá cu pânza groasă
| Si-i mai strânsă ale oasă.
PN D'iincingea. cu-a de mijloc,
' l Și-l cuprinsă piste tot. .
Dincingea cu-a mat subfâre,
S De-i venea o tara fire,
A S’atunci din gură zácea:
A „Bre, Smarando, sora mea“,
„la adu-l pe. Negru fncoa*. —
Când pusă picioru'n scară
À Deodată mi s'arunca
i Pe Negru ’ncdleca
D
2) Prăvălia.
194
i Lé
DR, Lu Le, ie "INT y
La Smaranda că cerea:
„Bre, Smarando, sora mea“,
„la dd soață săbioară“,
„Să-o atârn la subfâoară!“.
Pornea cu Negru-mi pleca,
Când pe poartă afar ieşea,
Capu 'ndărăt 1 invártea,
Buzduganu nu-l vedea.
El din gură asa vorbea:
„Bre, Smarando, sora mea“,
„la dă-mi buzduganu-ăla“,
„Că plecai eu la arap“,
„Buzduganul l-am uitat“.
Da Smaranda zo-mi căsnea,
Nu putea l-aridica,
Atunci Doicin să'ntorcea,
Destiu-al mic încârliga,
Si de toartá l-apuca;
La terchies) l-aseza,
Isi lua drumu si pleca.
Când din sat afar ieşea,
„O arătură vedea,
El din gură-aşa zâcea:
„Să mi-l cerc pe Negru meu“,
yoda mi-l cerc pe arătură“,
„Să-mi mai fac o săritură“.
Si-l mâna pe arătură,
Si făcu o sărituri,
Când îl scoasă la susea,
Drept la arap pleca.
Când de conac ajungea,
Buzduganu In mână lua;
De trii ori când învârtea,
Drumuwn tărabăt) că-i da,
3) Ciochină (cuiul dela gea).
4) Gard,
x x 2^. 5 oom te EE
EC eege
7 l Täräbili zo sărea, —
Arapu să spământa,
‘Si din foişor striga:
„Măi, Doicine, D-ta“
„Ce-mi fărămaşi tăraba“
„De 'nouă ai ai zăcut“.
,S'acusi la mine-ai venit“.
Da Doicin îi răspundea:
„Măi, arape, D-ta“,
„la vino la mine’ncoa,
„Să-ţi dau eu pe sora mea“,
„Să te culci câne cu ea“.
Do Arapu de-auza,
Jos pe scară dubăra,
Si din gură-l întreba: <
„Măi, Doicine, Dumneata“,
„Vrei la flinte ne'mpuscüm" ;
„Or la săbii. ne tăiem“,
. Or la luptă ne luptăm“.
ES Se i Da Doicin asa-i spunea:
Ka „Vin aproape ne luptăm“,
s j ` „Cari pe care ne bătem“.
jus Arapu la Doicin venea,
(yy l 1 “Deodata-l ’mbnitisa,
SE Tăbăra de să. lupta.
"y Arapu când l-aducea, `
ie De pământ când il znopea,
Pündn gleznă-l scufunda.
Da Doicin să mânia,
Pe genunche-l învârteşte,: |
Pe arap că mi-l trânteşte.
Păn la genunchi îl scufunda,
Si arapu iar aga.
T, ` Doicin când să mânia,
DN „Odată să opintea, .
l Pe Arap când îl znopia, |
Pănăn subtiori îl scufunda.
d | l EH
Deloc trăgea sabia,
Capa la arap îi lua,
Stn desagă-l lăpăda.
Lua pe Negru şi pleca,
Să ducea la potcovari,
Potcoavili să-i plătească,
Să nu să mai zăbovească.
La sabier iar asa
Să-i plătească sabia,
Cand pe cale cd mergea,
Nu ştiu ce nu’ s'auza,
S'auza un zgomot mare,
Incotro soare rüsare.
Pin codru verde trecea,
Si la poiană ieşea;
La poiană-l întâlnea,
Vro doi, trii văcăraşi,
Care vacili păştea,
Ei plângea si să väita,
Lui Doicin îi povestea:
„Lele, mosule, Doicine",
„La noi aici sa ivit“,
„Sa ivit un serpe mare“,
„Cu oichii cât covețaua“,
„Da limbili ca lopata“;
„Ne ia vițăii dila vaci“,
„Pe noi ne lasă săraci“.
„Da si mânjii dila cai“,
„Uidim datori pe mălai“.
Moşu Doicin de-auza, —
Pe văcăraşi întreba:
„Unde-i vezurina?*
„Să mergem si păn la ea“,
„Belcum 5) toate nam fursit“;
5) Poate.
197
[ERE P
PUN
lad ee
GE
198
„D'aia sufletu nu mi-a- ieşit“,
„Cos mai avea încă rând“.
Vücdrasii l-aducea,
De unde serpile iesea,.
Moşu Doicin când vedea,
După piatră să. ciucea. |
lacă serpe sănvârtea,
Capu afară scotea,
Da, Doicin cu sabia.
Si-i lua capu dila trup,
Răzmă sabia 'n pământ,
Făcu brazdă ca de plug.
Capu de serpe il iua,
Sin disagi că mi-l punea,
Îşi lua drumu şi plecă.
Când în sat cămi ajungea,
Pila potcovaru da,
Si lui bacşişu să-i dea.
Dila poartă mi-l striga,
Nu ?ntreba nu ispitea,.
Deloc capu că-i tăia;.
S?n disagi că-l lăpăda.
La săbieri iar asa,
Și lui capu îi tăia,
lar în disagi îl punea.
Pila ovreias trecea,
Cu ovreiu lua mânca,
Când acasă să ducea,
Da Smaranda adăsta.
Di pe Negru jos să da,
Disagi di pe Negru lua,
` Capetili răsturna;
Da Smaranda când vedea,
Eà de frică tremura:
Da Doicin zo-i mai spunea:
„Nu te teme, sora mea“,
„Arapu -l-am prăpădit“,
yf ĉie zăle {am lungit“.
Cu frații mam ogodit",
„l-am răpus jos su pământ“,
„Să maibă la tine gând“.
»Acusi, naică, Să te duci",
„Și la mine să-mi aduci“,
„Patruzăci de protopopi“;
„Pe mine si mai cetească“,
„Naică, să mă spovedeascá".
„Domnu din sus so uita“,
„Sufletu meu Po ierta“.
„Belchem toate le-am fursit“,.
„C'am avut eu încă rând“.
Protopopii ajungea
De ceteală mi-l cetea
Pe Doicin îl spovedea
Domnu sufletu-i ierta
Doicin sufletu isi da
Lua Smaranda-l ingropa,
La anu si mărita,
“Mândru barbatal că lua;
Și trăia pe Țară 85) "n pace,
Că mare arapu ce-i face.
Auzită dela Sama Prunaru de 52 ani (ştie carte) din com.
Alexandrovă], jud, Negolin-Craina, valea Timocului-jugo-slav.
Sog?
6) Tara Românească.
9 Românii din Timoc. Poezii, "E | 199
" [] ee ON
i E l VÂNTU CRIVETU*)
i Link verde, miindălac,
a | Nat auzât sat aflat,
xb ' Voi, de vántu Crivetu,
C Putere dumnezăiască,
Cu tea cine să lovească?!.
Împăratul din Stainbul,
do Câte legiuiri pe pământ;
NE lel pe toate le-a bătut,
e Numai cu vántu a uidit
n? Tot cu vántu Crivetu,
M Putere dumnezăiască, -
SS N Cu ea cine să loveascăl? -
"o Pe fof pasii ce i-a-avut,
dia : lei cu fof mi s'a vorbit;
ul |. Numai unu Să află, >
M ^ . Colceag Pasa ceal de mult, `
ET lel din gurá-aga zâcea:
i Mă ’mpadrate, luminate“,
3 „Câf paşi ai pe pământ“,
„lei toți mi s'a bătut“;
„Și tot că mi-a isprăvi“,
„Numai ieu că miam uidit".
„leu cu vântu să mă bat“,
„Baş1) cu vântu Crivetu“;
„Putere dumnezăiască“,
*) Variantă, în colecţia Giuglea-Vâlsan, poartă denumi- -
rea «Colceag Paga», pag. 275.
1) Chiar.
130
„leu cu ea să mă lovesc“.
Atunci vântu Crivetu,
La Colceag Pasa venea,
Si din gură-aşa striga:
„Hai bre pasa, bre Colcege“,
„Vreai cu mine să te baţi?“
Colceag Pasa răspundea:
-„Vântule, măi vântule“, l .
„Unde mergem ne bătem?“ ^
lel din gură asa-i zăcea: | S
„Aide pasd, măi Colcege“,
„Colea 'n câmpu Culilor“;
„La jüntána gerului“,
„Unde-i pasă furcului*. | :
„Și mă rog de Dumneata“,
_ 5Agalili-oi imbréca“,
„Să 'mbrace nouă cümüsele",
„Piste nouă cimdsele“,
„Alte nouă zăbunele“,
„Piste nouă zăbunele“;
„Să 'hbrace nouă cojoace“
„Piste nouă cojocele“;
„Alte nouă iepdangele“,?)
„Să find la ger şi iele“.
Colceag Pașa de-auza,
Toatá-ostirea îmbrăca,
Câte nouă cămașele,
Piste nouă cămășele.
Imbrăca nouă zăbunele,
Piste nouă zăbunele; eu
Si 'mbrăca nouă cojoace, |
Piste alte nouă cojocele.
Alte nouă iepângele,
Să fână de ger si iele. : ;
Colceag Pasa că pleca,
2) Mantale.
151
f
E
|
!
i
i
i
La fântâna gerului, vn
Colea ’n cámpu Culelui.3)
Dară vântu Crivetu, d
Cu o nare cam trăgea, St? r
Si la Coșavat) striga:
„Oi Cosavo, sora mea“,
„la măi sufla câtăva“ ;
„De mai scoate noorii“,
„Să te pui cu ploili“.
Tăbăra: Cosava sufla,
Zâua, noaptea că ploia,
Si la foale mi-i uda.
Atunci Vântu Crivetu,
După munt-ai mari sd da,
Când tabăra de sufla,
Da Turcii cum îngheţa.
Cu pustili în. vânt că da,
Vântu sufla,
Turcu ’ngheta.
Colceag pașa să ducea,
Groapă ^n pământ că facea,
Si cedârul5) așeza.
Si Zutiul îl incinta,
Cine la iel că venea?
O gageală turc bătrân,
Cu cioarecii rupti in fund.
-lel din gurá-asà zâcea:
: „O, Efende,9) paso bre“,
„lacă vântu ce-a făcut“,
„lel pe tof ne-a oniorit“.
Colceag pasa sta, zăcea:
3) Oraş în Bulgaria de est,
. 4) Cogova e vant.ce bate prin regiunea de N-E. a Jugo-
slaviei, Banat gi Oltenia.
5) Umbrela,
6) Domnule.
132
„Fărâmat voi paştili“,
»Jatáfaf focuri“,
„Pânăn zâuă să scüpafi",
„Fuga: de-aicea să dati...“
Turcii pustili frángea,
Condacili i le lua,
Tüman focul l-afáía
Da si vântul că-i vedea,
Odată tare sufla;
Si tăciunii că-i sbura,
In Dunăre-i lipüda.
Jar Turcu baraf bătrân,
lel lui paşa că-i spunea:
„lacă vântu ce-a făcut“,
„Focurile ne-a sburat",
„Si füciuni-a lăpădatii,
„In Dunăre i-a aruncati.
Colceag pasa ceal bătrân,
Apoi din gură zâcea:
„Tot caii să vi-i tăiaţi
„Maţăli le lăpădaț“.
»Șin cosurili-la cai să vă bägaf“.
lacà Turcii-aşa „făcea,
Cum pasa că-i învăța.
Dară vántu Crivetu,
Când tăbăra de sufla,
Și pe tof că-i îngheţa.
Când zorile să vărsa, |. ci
Vântu Crivetu venea, i
Cu mustățăli de chidd;
Cu chetorili de brumă,
Cu cárja de ghiaté "n mână.
La cedár mi Să ducea,
Si din gurü-asa zácea:
„Colceag pasa, Dumneata“,
„Ce te-ai băgat în pământ?“
„Mai dă-mi oaste să mă bat“,
135
(ut A
„i
Wh
l
TED
$ H
!
"m
i
e
"
:
i
ERR.
Auzită dela Sama Prunaru de 52 ani (ştie carte) din com.
„Că dstia-au înghețat“, .
„Crac de Turc ieu mam lăsat“.
Colceag pașa'nmărmurea,
Nu putea iel răspundea,
Dară vántu di colea;
Cu o nare caldă-mi sufla
Pufáni Turci învia.
Colceagu ajar când ieşea,
Pe picioare zo-mi fugea,
Si da fuga iel la Dii,1)
Diia Dii încătre Stambul.
„Tum-te atuncea iel vorbea:
„Of: sărac de maica mea"...
„Cine-o mai face ca mine“,
„Pedepsât să Hen lume“.
„Baca, baca sim din gheaur“ 8)
„Gheaur basi orda“
„Asta Dilio-lovan basi“
„Putere Dumnezăiască“,
„Cu ia. cine să lovească?“
In Stambul cà rămânea,
Cu vânt nu Să mai bătea,
Doamne, de să pomenea.
?
Alexandrová], jud. Craina, Valea Timocului jugo-slav.
H
So
7) Vidin.
8) Înjurătură turcească. |
134
MANOLI A”)
Pe Argeș în jos,
Negru Vodă trece,
Pe un mal frumos,
Cu meșterii zece. `
Nouă meşteri mari,
Calfe de zidari,
Dila Poenari,
Cu Manolia zece
Care-i şi întrece.
Cum merg tot pe cale,
Să-mi aleagă'n vale,
In valen Aluniș;
Loc de mănăstire,
Pentru pomenire.
Domnul cum mergea,
Șin cale "?ntálnea;
Pi-un biet ciobénas, `
Din fluer doinas..
Domnu cum il vede,
S'apoi Untreba:
„Măi, biet ciobănaș,
„Din fluer doinag",
„Pe unde-ai umblat“,
„De oichi nu fa dat“
„Zâd de mănăstire“,
„Pentru pomenire?!
*) Variantă, în colecţia Giuglea Vâlsan, poartă denumi-
rea | de „Manole zidaru“ pag. 177 şi 182.
438
H
„Nu cumva te-ai dus“,
„Pe Arges în sus“,
( „Cu turme te-ai dus“;
„Pe Arges în jos“,
„Cu turmili-ai fost“,
„Zâdu nămolit“,
„Și neisprüvit?/*
Da al biet ciobănaş,
Din fluer doinas,
Din gură grăia:
„Ba Doamne-am văzut“,
„Asară-am trecut“,
»Zádu Lam văzut“;
„Rău enümolit*,
wot neisprăvit“.
Cânii cum îl vede,
- La iel să răpede,
S’a latră amurtâu, E
Si-mi urlă-a pustiu.
Colea la grindis,
In valen alunis,
Domnul Negru Vodă,
Pe cale mergea
Cu nouă meşteri mari,
Calfe de zádari,
Dila Poenari,
Cu Manolia zece
Care-i si întrece.
Ciobanii spuneau: -
„lote, Doamne, aicea,
„Zâdu părăsât“,
„Din vreme de mult“.
Domnul Negru Vodă,
Ce e bun de vorbă,
Din gură grăia:
„lacăi zâdu mieu“,
„Care-l aleg ieu“;
136
a aN AE
'„Zâd de mănăstire“,
„Păntru pomenire“.
Chiar Domnul zácea:
„Voi meşterii mari“,
„Calfe de zâdari',
„Dila Poenari“; :
„Cu Manolia zece“,
„Si pe tot văntrece“,
„Curând và sáli*",
»Sfoarül? ntindet*,
»Züdu dencepef^, .
„Ca Să-mi facet mie“;
„Mândră mănăstire“, l
„De pominün lume“. ; ;
„Da de nu apoi“,
»Voiu züdea pe voi“; k
»Voiu zădea de vii“, i
„Chiar la temelii!“ ,
„Zâdu meu sä crească“,
„Apoi Să sporească“,
„Să nu züboveascü!*
Mesterii cei mari,
Calfe de zádari,
Curând să sália;
Sfoarül? ntindea,
Zádu de pornea.
Zâua ce-mi zádea, |
Noaptea surupa;
A doua zá asa,
Şa tria zá iar.
Zádea in zádar,
Zádu' surpa,
Chiar jos cădea,
"Zádu nu sporea,
Nici nu-l isprăvea.
Chiar meşteru Manole,
Zâdăraş Monole;
137
138
Sfoarăli-astrângea,
Nici numai zádea.
S'apoi să: culca
` S'apoi adurmea,
S'un vis cà visa,
La lel că venea;
Cea soapté de Sus,
Aievea i-a spus:
Zádéras Manolea“,
„Cel zâdari ca tine“,
„Nu să aflyn lume“.
„Zâdu. mo spori“,
„Pănă wat zâdi“,
„Acea intáiu fămeie“,
„Acea ?ntâiu soțâie“ ;
„Aducând bucate“
„La sof si la frate“.
,Pránz de mâncătură“,
„Vin de beutură“,
„La sofaie bună“;
vi zâdiț de vie“,
„Chiar în temelie“.
„Zâdu să vă crească“,
„Apoi să sporească“,
„Să nu zăbovească“.
Negru Vodă vine,
Vine să cunune;
Pe tot vă răpune,
Unu maf rămâne.
Chiar meşter Manolia,
Zâdăraş Manolia,
Apoi să treza,
S'apoi că-mi verbea:
„Voi . mesterii-ai „mari“;
»Calfe de zâdari“,
„Dila Poenari“.
„Scule s'astrângeți“,
»Tof ingenunchiat",
„Pânea să pupa[",
,9Sarea-mi sărutați“.
„Cu tot să juraf*
„Taina să ténet ; :
` „Voi să nu spuneţi“
„La Sot si la soră“,
„Pe lume cu dor“.
„leu când mam culcat“,
„Visu l-am visat“,
yo alevea mi-a spus:
Pang wam zádi*,
„Si ni-om hotări“
„Acea ?ntáiu fămeie“,
»p2aceantáiu sofåie“;
„„Care s'o ivi,
,Máne'n zori de zâ“.
„o zâdim de vie"
„Chiar in temelie“,
„Zâdu să ne crească“;
„Ș'apoi să sporească“,
„Să nu zăbovească“.
„Că Negru Voda. vine,
„Vine Să cunune“,
„Pe fof ne-o răpune“,
„Unu mom rămâne“.
Chiar meşterii ai mari,
Calfe de zádari,
Dila Poenari,
Tof le griimădea,.
S'apoi ingenunchia.
Pánea mi-o pupa,
Sarea süruta; 1
Cu tot 'să jura,
Să. (ën taina.
lei că no spunea,
La soț si la soră,
|
139.
Pe lume cu dor. |
Chiar meşter Manolia,
Si Zei ingenunchia,
Si lel să jura
Să fână taina.
Apoi când jura,
Meşteru Manolia,
lel mi Să suia
Pe gard de nuele,
Și mai sus pe schele.
Arşinu 1) cioplea,
Pe zâd l-aseza,
Da meșterii lui,
lei sănfurişară,
Veste că dădură,
La soț la sorioară,
Să nu Să. iveasca,
Să sii zăbovească ?),
Zale să-și lungească. :
Da Mester Manolia,
lel taina-o fânea;
Nici nu mai Spunea, l
La sof şi la soră pe lume cu dor.
‘De zâd că-mi zâdea,
Mesteri năvălea,;
N
_ Arsine-aducea,
Manolia zádia.
“Di pe mănăstire,
La vale-mi privea,
Savea ce-mi vedea:
lacà Ana lui,
Floarea câmpului,
Aduce bucate,
1) Piatră paralelipipedică.
2) Să întârzieze.
140
La sof si la frate.
Manolia privea,
Oichi-si invelea,
S'apoi zo plângea,
Din gură zácea:
„lacă Ana mea“,
„lea cum Sa sculat“,
„De noapte-a plecat“, `
ys acas mi-a lăsat“
„Copil nescüldat* ,
„i nelegănat“,
„Tâță nu i-a dat*..
„De noapte-a plecat“
„Sus la mănăstire“,
„De 'pomină ?n lume“,
»„®o zâdesc de vie“,
„Colean temelie“;
„Zâdu meu să crească“,
„Să nu zăbăvească“.
La copil cum să gândea,
Şasa rău că-i părea,
Oichi ?n sus i-arádica, l :
Și la Dumnezău Să ruga:
„Doamne Sfântule“, `
„Și puternicule!“
„Măi dà-l Doamne, Dà-I*
„O ploaie cu spumă“;
„Să-mi curgă suvoaie™, `
„Să meargă pâraie“.
»90 oprească'n vale“,
„S'o'ntoarcă ‘din cale“,
„Și să zăbăvească“,
„Zăle să-și lungeascd";
„Copilu să-mi crească“,
„Să mad pomenească“. | x
Chiar Domnu-auza,
Ruga-i asculta,
SN 141
ni TU NE A Te mere ge RT EET STORITE RE TREE EI MET IET, ENTIRE ET N E Te ta Dao a LES m hat arri i ees do t
d Și iar Domnu-i da:
[de -Da o ploaie grea, G ! ,
UN O ploaie cu spumă;
7 De-mi curgea suvoaie,
M | Si mergea pâraie.
Ploaià rău ploia,
Ana nu grija,
l l Poale sumetea;
a E '"Nainte mergea,
Nu sà zübüvea.
Mesteru Manolia,
Dipe “mănăstire,
lar Să zăuita;
Pe Ana-mi vedea,
Si iar să. ruga:
p^; ~- „Măi dä-l, Doamne da-I“,
d „Pe Sfântu: Gorneac“ 3),
Si | „Cu vântu-al turbat“;
m S „Paltinii să'ndoaie“,
| „Brajii Să-i despoaie“.
Drumurli o’ncurca“,
P „Să vind alta“,
2 „lea Să zăbăvească“, .
a „Zâle să-și lungească“,
SCT ` . „Copilu Să-mi crească“,
i 29d mă pomenească“.
Sé l Chiar că Domnu da,
D e Pe Sf. Gorneac;
SEN Cu vântu-al turbat,
Sufla-amestecat. l
Paltini’ndoia,
Brajii-i despoia;
Drumurlincurca.
Ana ce-mi făcea?
Pin crengi îmi trecea,
- 3) Vânt foarte puternic ce bate dinspre munte, in Car- `
pafii timoceni. i
142 ; l
,
Si iar cà mergea;
Mesteru Manolia,
Din gură zácea:
„Măi dă-l Doamne, dá-I*
»O turmă de oft:
„Cu trii ciobănei“,
„Cu nişte câni rai“.
„Câni să sloboza“,
„De s'o speria“,
„„Să-i verse oala“;
„Indărăt s'o'ntorcea*,
„Imi gătească alta“.
„Pănă mi-o gătește“,
»Or cum zăbăveşte“, `
»Zülili-si lungeşte“,;
„Copilu Să-mi crească“,
„Să mă pomenească“.
Chiar Domnu-auza,
Ruga-i asculta,
Chiar cá Domnu-i da,
'"Nainíea iei ieșea,
O furmü de oi;
Cu trii ciobănei,
Cu niște câni răi.
Câni să sloboza,
La Ana lătra; `
Rău mi-o ocolea,
Ana nu grija.
Pin câni îmi trecea,
Si săndirepta;
Sus la mănăstire,
lea cum mi-ajungea,
Zádüras Manolia,
Mi să cubăra
Pe gard de nuele,
Și .mai jos pe schele.
Pe-Ana ?n brata-o lua, `
143
Si mi-o săruta,
"e Din \gura@-i zácea:
i : „Ano, soafa mea“,
A „Vin la mine’ncoa“,
SC „Să te zâdesc de vie“, -
M l „Coleæn temelie“. À
„Zâdu meu să crească“,
„Apoi să sporească“.
Ana să râdea,
Pe Ana ’n brață-o lua,
Și mi să suia;
: Pe. gard de nuele,
Si mai sus pe Schele.
ee In zâd o-aseza,
aa Mesteri năvălea,
dt Cu-arsine 1) pe iea;
i ; De zád o zâdește,
Da nu sănglumeşte.
Sé Ana răspundea: PM We
SE „Manolio, Manolio“,
i ` „Zâdăraş . Manolio“,
e ug »Vreai să te glumesti“,
Pee i »Or că ma zâdeşti“;
E EE „Mă züdesti de vie“,
„Chiar la temelie“.
Manolia zácea: |
„Ano soafa mea“,
„leu vreau să glumesc“,
„De zâd te zâdesc“,
„Ca Să ispnivesc";
„D'alba mănăstire“,
„De 'pominăn lume“.
Zâdu rüu creştea,
Pan’ la gemănare,;
Ana sta, plângea,
1) Lespezi paralelipipedice.
144 R
Din gură zâcea:
„Zâdăraş Manolia“,
»Nu-f mai vez de saga“,
„Nu e bună dragă!“
„Zâdu rău mă strânge“,
»lIrupusoru-mi frânge“ ;
yf atdsoara-mi curge“,
»Copilasu-mi plânge!“
„Plânge si suspină“,
„Să-i dau ţâta'n gură“.
„Că ieu m'am sculat“,
„De noapte-am plecat“,
„S'acasă-am lăsat“ ;
„Copil nescăldat“,
Si nelegdnat!!*,
„Cine fáfd i-o da?“
„Cine mi Lo legüna!!*..,
Manolia zádea,
Da nu Să "nglumea,
Ana rău plângea.
Mesteri năvălea,
Cu arsin pe iea,
Zádu rău crestea.
Langa tdtdsoare,
Ana rău gemea,
S'apoi să ruga:
` „Meştere Manolia“,
„Cel zâdari ca tine“
„Nu Să aflăn lume!“
„Nu-f vüzusi de saga“,
„Nu e bună dragă!“
„Zâdu rău mă strânge“,
»lrupusoru-mi frange“,
„Tâtâşoarli-mi curge“,
„Copilu meu plánge!!^...
Manolia zâdea,
Lacrümi ib pica; ’
10 Românii din Timoc. Poezii. 145
146
la oichi să stergea,
Arsinu-aseza. ^:
Ana di colea,
lea dacă-mi vedea,
Cà nu este sagé,
Nu e bună dragă,
Din zâd să ruga:
„Mestere Manolio“,
„Cel zâdari ca tine“,
„Nu să află "n lume!“
„Ce mă rog de tine“,
„În drept tétésoare“,
„Să-ini laşi ferestioare!
„Că lui Vancea-l meu“,
„Foame i-o venea“, `
„Să vină [a muica“..,
„Din zád m’o sugea“,
„Păn so süfura!l^...
Manolia 'plângea,
Ciocanili lua;
Arsinul tăia,
Si chiar că-i făcea.
In drept fáfásoare,
Două ferestioare,
Țăâțăli-i curgea,
` Ana-l întreba:
»Manolio, Manolio“,
„Nu te-ai îngluniit“,
„Baş5) că mai zâdit!“
„Da lu Vancea-l meu“,
„Cine tata să-i dea“,
„Cine mi l-o legăna?“...
„Pe iei cine l-o scălda“, .
»,Cin pe ptelie Lo ungea?“...
5) Chiar. 7 N
na t - m. ir. wa 2H LL --—— ae M i cl pero TI uet aa a de ital
NG, a aai AE o ee A ge c RN zr ee — e eg —— ~ — ——— vg pg ~- -_—-
At numus
„Frumoasă ptelie-o avea“,
„Să mi-l süruíe muica“,
„Că zo-mi rupsă inima!/!*..,
Da Manolia- sta zâcea: |
„lote, Ano, Soata mea“,
„Pisica tata să-i dea“, `
„Vânturii l-o legăina“;
»Ploili mi Lo scăl
„Și ninsoarea l-o ungea“.
wot Vancea-l meu o “creştea,
„Să stă facă voinicel“;
„Domnul facă colonel“,
„Judece armata iei“.
Dor atâta că-i Spunea,
Pusă-arşinu pe iea,
Dară Ana zo gemea,
Si Manolia zo plângea,
Aude pe-Ana gemând,
Numai poate iel plângând. `
lacé zádu c'ajungea, | -
Ajungea pin’ la grindis,
Pănă sus la doperis.
Meşterii căra grindus,
Să-i aseazü-acoperis;
Colea pe grindus,
Sus pe coperis,
Meşterii lucrau,
Grindişi așezau.
S'apuca de coperis,
Frumos că o coperea,
Negrul Vodă ajungea;
Bună zăua că le da,
Meşterii că-i mulțămea.
Negrul, Vodă sta, zácea:
„Măi voi mesterii-ai mari“,
„Sânteţi calfe de zâdari“;
„Cu Manolia al de zece,
a
147
i
\
a „Care si văntrece“.
e „Da voi nu-mi: putet“,
Pe | „Mie să-mi facet,
si „Altă mănăstire“,
»Mănăstire naltă“ ;
„Și mai luminoasă, l
v „Pe cum nu mai e altă!?... l p
— „Ba Doamne că stim“,
„Orcând să zâdim“,
„Ca să-f facem țâie“,
ls l „Altă mănăstire“,
ME »Mult mai frumoasă“,
„Și mai luminată“,
um l i „Pe Tarà aleasă“ ;
ia »Mündstire'naltà*,
e „Pe cum nu e alta.
: Domnul de-auza, d
Apoi să supăra;
. S'apoi poráncea,
P l La slugil lui;
SH i p Schele-mi cubära,
m ow l Meşteri rămânea.
"E na © Sus pe coperis, —
d; j ^ . Meşterii uidind,
" . Si tot iei plângând.
Schele-a dubărit,
je . Meşterii a uidit, .
it Sek Ca săi mi-i ndpue,
v M Unu nu rümle,
e l Să mi-i přäpädească,
: l „Ca să pomeneasca.
Mesteri di colea,
Buni meșteri eria,
Sculili că-și lua
»9i ièi își făcea,
Aripi zburătoare,
Din sindrili ușoare.
148
e DIAZ d e Rr t mme t Retete
= ng e SEP E
Aripi ca să zboare, 3
Di pe mănăstire,
Ca de pomenire.
Meşterii zburau,
Manolia uidea,
Sus pe coperis.
lel dacă vedea,
Si iel își făcea;
Aripi zburătoare,
Mănolia să zboare.
Când iel să ’ndlta,
Aripi'ntindea,
Din zâd s'auza,
Un glastior frumos;
Frumos si milos,
Zo vine din jos.
Glasu-asa răspunde:
»Mestere, Manolio“
„Nu-f văzuși de saga“,
„Nu e bună dragă!“ |
»Züdu zo mă strange,
»lrupusoru-mi jrüngt",.
»Iátásoara-mi curge“,
»Vanciu meu zo plânge! LC
Asa s'auza,
Manolia privea,
Oichii-s?nvdlea,
Si iel că sürea;
Di pe mănăstire,
“Colea pe susea,
Carnea Să spürgea;
Oasă fărăma,
Sufletu-i ieșea.
Domnul Negru Vodă,
lel dacă-mi vedea,
Trupuşoru-i lua;
In Oraş, în Argeş,
149
| De-l făcea cesmea -
go : In oras în Arges,
| Il făcu fântână;
Cu apsoară bună, .
Ke i l Apă lecuită,
Za d Cine bolnav cà venea,
2 Si bea apă dila iea;
WK i Lecuit mi Să ducea,
C'asa Domnu cà zácea. .
Da pe Vancea că mi-l lua,
le a Il lua surorii şi-l creştea, |
Bună scoala nvdta, l i
Sa făcu cel bun ficior,
Si ieşi de colonel.
De judecata-armata, toată,
Ca ie Tara mai bogată, . -
Colonelu când crescu,
Si de ta-su când afla;
: Să dus la mănăstire, l ; ,
A Ce fu pentru pomenire, . :
qe Mănăstirea i-o privea, ay
S d : Pe mumă-sa o vedea,,
ES . Cum şedea în zâd záditàü,
d. | Cu arsine'nvàluità,
PUN Dila Dumnezău randitd. -
3 "T Colea’n, Tara Rumânească,
Toată lumea să cetească,
Ne Să nu să mai zăbăveașcă, `
j lS din vac püm' la vecie,
Verde EE Si Mila Domnului să fie.
Auzită dela Sâma Prunaru de 52 ani (ştie carte), din com.
Alexandrovăţ, jud. Negotin-Craina, Valea Timocului jugo-slav.
150
GHIȚĂ CATANUTA
Când oi záce peliniță,
Pe ceal deal, pe cea culmifá
Trece Ghiţă Cüfünutd, `
Lele si cu-a lui méndruti.
Cu cincisprezece cai bătrâni
Și cu nouă catári,
Intovàraf cu gălbinei
Si cu mândra pintre iei.
Trece Ghiţă şuerând, :
Dară caii rânchezând,
Ménduleana aulind.
Dară Ghiţă sta zâcea:
„Mândruleană, soaía mea“,
„Aşa ieu ce m'as ruga“
„Ca să-mi cáníafi un cântecel“,
„De când eriam mititel*.
Mândruleana sta, zâcea:
„Lele, Ghiţă, soafa mea“,
„Baş acusa foi cânta“;
»„Și-un pustiu de glas ce, am“,
„Când odat-o răsuna“,
„Luncan vale-o răsuna“,
„Braji mărunți o legăna“,
„Ape reci o furbura*
wot Ránjefu*) m'o-auza“,
„Și ne iasă colea’n vale“,
1) Ibovnicu.
1
(51 -
dcs „Și ne oprește din cale“; «.
i „Si pe tine fe-o tăia“,
ape „Și pe mine iel mo lua“.
i os Dară Ghiţă Cütünufd, ,
Per lel din gură asa zâcea:
Mándrá, mândruleana mea“,
| „Da știi, mândră, da nu știi“
a „Că si ieu, mândră, nu sânt“
l „Fămeie cu cârpën cap“
SE l „Sä mă dau la iel legat!“
. „Si ieu, mândruleană, sânt“,
i i „Și ieu sânt un voinicel*
p. „De tápà codru de iel“.
veu Mândruleana ‘de-auza,
Când abătea de cânta,
- Luncan vale ’nbobocea,
Braji mărunț îi legăna,
Ape reci le turbura,.
TE Si Ránjefu de-auza,
à 5 : S Inainte le iesea;
mu Si le ieşi colea ’n vale,
; - Si, mi-i opreşte din cale.
i Dard Ghitd-asa zăcea:
i „Mă voinice, Dumneata“,
pu ,Dà-te alăturea din drum“,
SE i „SÖ trec cu mândra cântând“.
a, Da Ránjefu asa zácea:
„Nu e mándruleana ta“,
„Si ie ibovnica mea“,
„Ce mam iubit ieu cu iea“.
Dară Ghiţă Cüfünufld,
Cand așa iel mi-auza,
el din gură asa grăia:
"T „Mă voinice, Dumneata“,
ao l „Nu ie ibovnica ta“,
SR „Și ie mándruleana mea“,
„Ce mam cununat cu iea“.
152 ` | | $
MÀ mU c m rr ren a gah Rt t rior i n a MM MÀ € MÀ A —
Io, ME UE LANA porn crm s ES m i ROB QA ES, ue plam dia RN o QR mace n, eee oats Wl eT ee o ye ORDA campie le Ren EI en A s aed
Da Ránjetu sta, zácea:
„Lele, Ghiță, Cătănuţă“,
„Oi să te las far’ maéndruta“.
„Da ştii Ghiţă care sânt?“
„leu sânt Florea al florilor“,
„Zâua florii le 'nfloresc*,
„Diinineața'nbobocesc“ ;
„Măndrili le mpodobesc,
„In vale ?n luncă le iubesc“.
Dară Ghiţă răspundea :
„Mă voinice, Dumneata“,
„Da ştii tu care ieu sânt?“
„leu sunt luna lu Brumari“,
„Lui Brumariu al mai mare“,
„leu florli ta le pârlesc“,
„Pănăn zăuă le'negresc“,
»Mándrili mi te urăsc“. E
Dară Florea-l florilor, l k
lel 'din gură aşa zâcea:
„Oi, măi, Ghiță Cătănuţă“,
„Vreai la jlinte ne'mpuscüm* ,
„Or la săbii ne tăiem“,
„Or la luptă ne luptăm“.
Dară Ghiţă aşa zâcea:
„La luptà să ne luptăm“
„Că lupta e mai dreaptă“,
„Dila Dumnăzău lăsată“.
Ránjeíu când auza,
Tei la luptă îl lupta.
Cam in trit zâle de vară,
Cam din zâ si pand@’n sară
Să luptează, coi să moară.
Rânjețu când l-aducea,
Lui păpucu că-i cădea,
Darà Ghiţă să ruga:
„Mândruleană, mândra mea“,
„Ce mă rog de Dumneata“,
153
„Păpucelu mi-a căzut“;
„Bagă-mi püpucwn picior“,
a c NES „Or ma luptez, or că mor!“ `
y Mándruleana sta gràia:
vau M „Ba, mă Ghiţă, nu așa“.
nu ud i „Că din doi bărbățăi“,
. »Tot cu unu-oi rămânea“
= |J „Simi petrec tineretal
SR . „Ghiţă si mi-oi stăpânea“
wi. E „di cei nouă catérei“,
MES ,Intovüraf. du gălbinei“,
„Și cu doi cai pintre iei“.
Si iar Ghiţă sä lupta,
Brânişoru 2) să rupea,
Selvarii3) "n vine cădea,
ee l Şi iar Ghiță să ruga: ©
E a „Mândruleană, mândruleană“,
A „Brânisoru mi Sa rupt“ `
,9elvar?n vine-a căzut“
„Si me frică de perit“.
ONE Mándruleana sta, zácea: |
pu . „Las sü-fi fie rău nu-asa“,
E l „leu de tine mam rugat“,
oe „Dar tu nu ai ascultat“.
„Si tu mie asa mi-ai spus“: -
„Ca să-ți cânt ieu cântecelu“
„Să maudă Rânjețălu“,
„Co să-ți iea iel sujlețălu!/“
Ghifü-asa când auza,
Go? Odată să opintea
P Si salvari-i lăpăda.
su Si luptă cát il luptă,
E Apa mortd mi-l trecea
}
' 2) Brăcinarul.
3) Pantalonii,
154 d
—
——
Si Ghiță zo să ruga:
„Mândruleană, mândra: mea“,
„la mai cată tu colea“
„in poznariu la şalvari“.
„„Scoate-mi cea verde basma“,
,Sterge-mü pe oichi cu iea“;
„Văd bine mam mnüdusit",
„ȘI me frică de perit".
Da nevasta sta striga: |
„la taci,. Ghiţă, nu-mi vorbea“
„Că din dot bürbüfüi";
„Tot cu unu-oi riimânea“,
„Şi-mi petrec tinereata“ . —
Dor atâta că. zâcea,
Da Ghiţă să opintea,
Pe Ránjetu l-aducea,
Si de. pământ il trăntea.
Palos, iatagan trăgea .
Capu dila trup îi lua
Si pe cal să "ncüleca, `
Si-si lua nouă catárei,
Și cu mândra pintre iei.
Si pleca Ghiţă pe cale,
Si pleca Zei suerand, :
Si cu caii ránchezánd,
Cu banuté zdrüncünind.
Mână-aici, mână colea,
Când ajunge la cesmea,
. lel şedea si odinea,
Apă rece Ghiţă bea,
Și pe mándra-o ispitea,
Din guri[ü-asa-i zácea:
„Da ştii, mândruleana mea“,
„leu de fine mă rugam“ K
„Păpucwn picior l-oi punea“;
„Cătărama i Sa rupt“,
„Păpuceli mi-a căzut“. ` |
155,
eet
) .
ei? ; : „Da tu mândră că-mi zâciai“
Lr „Că din doi Dbărbăţăi“,
qua ^ „Tot cu unu-oi rămânea“
Be „Să-ţi petreci tinereata“.
` Dară mândra sta, zâcea:
SC l „Ba, mă Ghiţă, nu aşa“.
ie „leu pe tine te-am ştiut“.
t „Că iesti ficiorel.de trup“,
PIE TL „Rânjețălu-i de nimic“.
SN / l Si iar Ghiţă că-i spunea:
VO a „Mândră, mândruleana meat,
| . „Când selvarü mei căzură“,
„Picioarii s@mpedeca“ ;
A HL ur „Da tu mândră te rádeai^,
EE ha „Tot la Rénjetu priveai“.
Eo l . Dor atâta judeca,
bi i Capu dila trup îi lua.
ri | " S?n disagă îl punea,
E Și pe cal să ’ncéileca.
" a '"S lua cătârii şi pleca,
isl l Mâna ici, mâna colea,
ae u Ajunsă la -soacră-sa. |
Tdman*) sara cănsăra. ` /
| : lel cătârii sii lega.
"e dë Si la mumă-sa striga:
[e „Bună sara, soacra-mea“,
Aa „lote, mamă, am venit“
„leu conac să conácesc “
E „Ca să-mi faci o cină bună“,
D „Să-mi bagi o oală de varză“,
een - 90 prüjesti cu carne grasa“;
„Cu un cap de jupâneasă“
„Crescută la tinen casă“.
Soacră-sa când auza
4) Tocmai.
156
o eine ze iE Dir a e ge EE
D el eem qi Ln n ri P ao e ap EE
Căta'n disagi carne grasă,
Ce-a crescut Va iea în casă ~
Când lua cap de jupâneasă...
Fu fata iei a frumoasăl..,
Da baba zo să văita,
Da Ghiţă zo să râdea,
Trecun valen Craiova,
Altă mândruţă cà lua;
Mai mândră si mai frumoasă, è
Nu ca-asta stricaP'aleasă.
Si de nuntă s'apuca. `
Făcu nuntă boierească
Colea’n Tara Rumânească,
La astă cistită masă,
La buni fraţi ca Dumneavoasta ;
Toata lumea Să cetească,
Cântec sà să pomenească.
Auzită dela Sâma Prunaru de 52 ani (ştie carte) din com.:
Alexandrovăţ, jud. Craina, Valea Timocului jugo-slav.
157
| BADIU
E D Plimbă-mi-să, poartă-mi-să,
ra l ' Pin oras, pin Brasova D
T Umblă Turci de-asteamatu
"s După Badiu crácimariu,
l Intrebând şi ispitind. l M
Badiu ici, Badiu colea,. v ssp W> y
Badiwn margine de sat,
ty wie oN Intrun bordei afumat. M
Vos Turcli pe tel mi-l afla,
doy Mâna pe Badiu ‘punea
| Si pe Badiu mi-l lega
Cu cinci jrünghii de mătasă,
li tăia carnea pănă'n oasd.
ji | | Tot îl bate-l ispiteste,
Lt E De când Badiu-a crâcimărit,
Pus . .Cáf Turci iel a prüpüdit.
GR Mare, Badiu-mi chirdiq,
: Turcii la cos l-atárna,
In bătaia fumului,
La dogoarea focului,
Unde-i pasă Badiului.
Mare, Badiu străfiga,
i La Bădiuleasa striga:
A „Bădiuleasă, .crâşmăreasă“
Se . „Cu fata ta aleasă“;
TE „Cu Ssprânceană neagră trasă“,
ge „lt Samana de crâșmăreasă“.
i ous . „De ce stai si mă priveşti?“ l
„Or nu vez cum năcăjesc!“ . 5
„la du-mi-te, crășmăreasă“,
158
GI i E
ee pipe aT RET AMA Hg ri LR Ea pi ou eS i Pra o EIDE E Pi o idee RR aa RE
»La frati-miu Nicolcea“
»Cu cizma de opt oca“
„Cu potcoava plumbuità",
„De agale e gatiti.
Bădiuleasa de-auza,
Tsi lua drumul si “pleca
La frati-su Nicolcea
Cu cizma de opt oca,
Cu potcoava plumbuită,
De agale e gütitü.
Nicolcea când o vedea,
lel din gurd-asa’ntreba:
„Ce mai faci cumnata mea?“
»De-ai venit la mine'ncoa!*
Bădiuleasa sta, grüia:
„Lele, naică, Nicolcea“,
„Da ştii naică, da nu știi“,
„La noi în crâcimă-a venit“,
»Cáte-agale pe pământ“.
„Toate crâcima ne-a umplut“ .
„Si pe fjrat-tu l-a legat“
„În bătaia fumului“
»3Pn dogoarea focului“,
„Unde-i pasă Badiului“.
Da Nicolcea de-auza,
lei din gură așa zâcea:
„Du-mi-te, cumnata mea“,
»C'oi Să vin ieu acuma“
„Cu pistoalili pocnind;
„Tot de garduri lovind“,
„Cânin sat întârătând“,
„Turcii pe tine'ntrebánd* :
„Bădiuleasă, 'crâșmăreasă“,
„Ce Saud pustili pocnind?*
„Cânii prin sat alütründ?/*
„Tu din gură le-oi spunea“:
„Turcilor buni si agale“,
159
DÉI 2 T uem
„ăla nu e blăstămat“,
„Săntărâte cánP?n sat“.
„Si e negustor de boi“,
„Și vine si pila noi
„Să dăm doi, lăsăm pe doi“,
„Scot pe Badiu dila voi“.
Dor atâta că-i spunea:
Bădiuleasa- că-mi pleca,
Când la crâcimă ajungea,
: . Turcii pe. Badiu-l năcăja.
pe : Pufíánel cà zăbăvea,
UT l lacà Nicolcea venea, ^
Din: pistoale párdind;
Tot de garduri lovind,
Cáni?n sat întărătând,
Dară Turcii întrebând:
„Bădiuleasă, crésmareasa“,
„Ce Saud puști pârăind“,
„Toate de garduri lovind“,
„Câni pin sat alătrând?“
he . Büdiuleasa sta gratia:
P „Turcilor buni si agale*,
„Ala nu e blüstümat*",
„Si e negustor de sat“.
„A-auzât el şi a aflat“
„Cavem şi noi patru boi“;
= „Să dăm doi, lăsăm doi“,
E „Scot pe Badiu dila voi“.
Dor atâta că zácea:
lacà Nicolcea-ajungea, g
Cu cizma de opt oca,
Piste usd când intra,
Și Turcii când îl vedea,
Care su pat fugea,
Caren furnă!) că sărea,
1) Cuptor.
160
Care de frică murea.
Da Nicolcea di colea
Cu potcoava-i măciuca,
Capetili le spărgea, ;
Muite-agale omăra. ie H i e
Cà Nicolcea e om bun,
Zâua Badiu mücelari,
Darà noaptea müciucari. ` 3
Zâua măcelar de boi,
Dară noaptea de ciocoi.
Tot asa pe Turci bătea, 1
Sta la masă de cina, | E
Si cu Badiu-alăturea. |
Pi su pat să zăuita,
Vedea Turcu că mişca,
C'o fipsie?) "n cap îi da,
Si capu că-i fărăma, . H
Si din gurü-asa Spunea: ` E
„Naică, naică. Badiule“, d
„Sus in pod să-i arddici*;
„Binen pod i-oi grămădea“, p «
„Foc la conace oi da“. > 2
„Să ardă focu casăli“, ` ` ;
„Când focu că vajungea“ i
„Colea sus pe coperiş“, |
„Măre, Turcii o ardea“,
„Scrum de chebe9?)-o mirosa“,
„Da si Turcii te-o întreba“:
„Ce miroas?n foc aşa?“ ` P săi
„Tu din gură le-oi spunea“: | |
. „late-agale ce-am făcut“, ~~ 5 d |
„Negustorie-am făcut“, x :
„Multă untură-am cumpărat“ ; me d
„Toată untura de porc“ >
. 2) Tava.
3) Haine.
11 Románii din Timoc. Poezii. ` 161
„Arde sä topeste’n foc“.
7 Atunci Nicolicea pleca, `
: l Dard Badiu ce fäcea? ^.
e ; ` Toată noaptea Turci căra,
ad „Și pin pod ii grămădea. `
Badiu când ardică unu,
i , | Bădiuleasa ardică doi. `
EM b Când ardică Badiu doi,
E Bădiuleasa-ardică, trii.
Sașa pe tof i-ardica,.
M ; Foc la conace cà da.
n Ardea conace plesneste,
Bead Badiu să vesăleşte.
lacà Turcii foc. vedea,
iSi la Badiu alerga, —.
A Tot pe Badiu mi-l căia.
i d Focwn Turci când ajungea,
e : . Scrum de chebe-amirosa, `
Dară Turcii-l întreba: >
„Ce miroasă 'n foc asa?" #
Dec Dară Badiu-asa. spunea:
Lp? „Negustorie-am avut“
aan „Și mult am negustorit“,
Multă untură-am avut“,
á . „Toată untură de porc“,
„Arde, să topeste’n foc“.
Turcii-asa dacă-auza,
Cârpili la nas punea;
Măi degraba să'ntorcea,:
Pănă focu potolea.
lacà negustori trecând,
Td l Si jereg de foc văzând,
"e Pe fot natu întrebând;
Dari Badiu suspinând, |
Tot pe drumuri sta. plângând.
Da Turcii dacă-mi vedea,
Tot băga mânan poznari,
169.
Tot îi da cáti-un dinari. i i
Care-i da si câte doi;
Si-l dăruia cu parale.
Badiu -conace făcea
Si iar crâșmă-mi deschidea.
Cu Büdiuleasa vindea,
Sta Turcii de să gândea:
„lacă Badiu ce-a făcut“,
„Care pe drum a trecut“,
„Si fof mi l-a dăruit“.
„Care cu leu st cu zlot“,
»facu crásma iar la Zoch,
Un Turculet că grăia:
— „Conacili foc i-a luat“,
„Fumu cum a mirosat?“
— „Scrum din chebe pe nas a dat*.
— Crezi iel Turci a măcinat“,
„Foc la-case că și-a dat“.
lacă pasa auza, l
Alté colgii că mâna, — MN.
Si iar pe Badiu-l lega. - l
Il bătea şi-l -năcăja,
Si de Turci îl ispitea::
„Badiule, crâșmariule“,
„De când tu mi-ai crâșmărit“,
»Cáfe-agale-ai prăpădit ?“
„Când Pa ars conacili*; `
„Le. mirosarăm chebili*, |
Dară Badiu sta, zácea::
»Turcilor buni si agale“,
„De când ieu am crâșmărit“, .
„Niciun Turc mam omărit“,
„lacă focu mi-a venit“,
„Pe mine mwa pârjolit“,
„Cu totu ma sărăcit“.
Dară Turcii nu credea,
Si mai rău că mi-l bătea;
165
= Fum de-ardii la nas îi da,
Da Badiu rau chirăia.
: lar din gurà-asa zácea:
,Büdiuleasd, crasmdreasa“,
e „Da ce stai si mă priveşti“,
E d „Or nu vez cum năcăjesc?“
„Du-te acusa, mai de grabă“,
„lar la nana Nicolicea“,
SS „„Să mă scoată din belea“.
Bădiuleasa 'de-auza, i
La Nicolcea fuga da,
Pe Nicolcea mi-l güsa,
N La mai'midà căjenea /
Cu şaptezăci lângă iea,
: Cu tii rdc Sie ATTE.
Una-l mușcă, una-l füscd,
a Una cum mi-l gengéaleste,
PIE Chesülufa i-o goleste. oh ‘
d Bădiuleasa-i sta, spunea: "` *
GER »Lele, naicá, mă Nicolceo“,
Iu beai si te vesăleşti“,
: „Da de Badiu nu grijesti€.
3 „lar Turcii l-a ocolit“,
1 „Mândru frumos l-a legat“;
„Fum de-ardii la nas i-a dat“,
„Măre rău i-a vătămat“.
„Ce mă rog de Dumneata“,
„Incă odată să mergem“,
»Dila-agale să-l scăpăm“.
E laci Nicolcea pleca
Ke Si iar prin Turci abitea,;
| Nu să bate cum să bate,
, Si mi-i bate tot de moarte.
Si nu-i tzie cum să taie,
Şi-i lapădă pin gunoaie.
Multe-agale prápüdea,
Dara Badiu ce făcea?
164
Toate-agale astrângea, ` `
Sin crücimà că le prindea;
li punea focu' si aprindea, |
lel plecă prin Craiova.
lel pin orașe plimbând,
Dard crásma lui arzând. l |
lacà calgii-l întâlnea, > e
Si lu Badiu sta spunea: E
„Badiule, crésmariule“,
„Ce te 'mplimbi pin Craiova?“
„Da vez Badiule, nu vez“,
„Cum if ard conacili*, f l 4
JJ? arde si butoaili!« m iUm
Darà. Badiu di colea,
Să făcea că nu știa, _
Jel de grabă alerga.
S'avea Doamne ce-mi vedea,
Focu mi le-a prididit,
Conacili i-a căzut. ` i
Ardea pe jos pe pământ. |
Atunci Badiu Suspinând, — |
` Da Turcii la iel privind. =
Cát Turci eria "np Brasova, l i
Tot la Badiu că venea,
Și pe Badiu-l dăruia,
Care cu un leu, `
Care cu un zlot,
Să-și facă casi la loc.
Alte conace-si făcea,
larăn Brasova trăia
Cu Nicolcea-alăturea,
Tot la Turci imi măciuca.
Trăia pin Brăşova ?n pace
Că mare nima ce-i de,
ee
si Er
Auzită dela Sâma Prunaru de 52 ani (ştie ee din com.
Alexandrova}j, jud. Negotin-Craina, Valea Mina eului jugo-slav.
Dd
165-
a "MOSTEAN BĂTRÂN").
Când oi záce. de-o cicoaré,
M La vale, jrate, la vale, :
EN i Dincotro soare răsare, ` "E" b
a Mi să vede-o casă mare
S Cu ferestile în soare.
Da la iea cine-mi şedea,
Ceal Mostean, Mostean bătrân,
Bătrân, frate, din demult,
Decánd pământu s’a urzát
Mosteanu mi s'a născut,
Barba pe piept i-a albit
Si la față s'a zbárcit.
De când el mi sa. făcut,
Ficiorel de trup ma-vut.
LC La vreme de bătrâneață,.
MN li dete Domnu fiu la brafd. `
DLE Pe el Joi că il năştea,
Da Vinerea-l boteza,
Sâmbăta mi-l logodea, (
Da Dumineca nuntea.
Mn si Lăutării zo-i cânta,
pes EO m Al Mostean sănvesilea,
Lăutarii când cânta,
Iacă colgiu 1) că venea
Și la poartă să oprea,
Şi-mi scotea ó cărticea,
*) Variantă; în colecţia Giuglea-Vâlsan poartă denumirea
de <Mosteanu ăl bătrân», pag. 150.
1) Jandarmul.
“166
Pe ginere mi-l chema,
Cărticica'n mână-i da.
Ginerile caríea-a lua
Si la mireasă i-o da,
“Mireasa cartea o lua,
De ceteală o cetea,
Lacrămili-o podidea,
Da lovancea o’ntreba:.
„Măriţă, sotdia mea“,
„Ce-mi cetesti şi-mi lăcrămești“,
„Or cu cartiia vorbeşti“,
„Or la altu te gândeşti!“...
Da Mariía răspundea:
`. Iovanceo, sofâia mea“,
2) Ani.
„La altu nu mă gândesc“,
Numa cartiia cetesc*. —
„Asta carte albă este“,
„Cartea albă slove negre“,
„Zo-mi spune inime rele“,
„Ia venit o cărticică“,
„Cu mândre slove chitità".
„Carte dilampárüfüie" -
„Să fe duci la milițâie“.
„Nouă ai si jumătate“
„Să slujesti tu pe dreptate“
„La poarta mpăratului“,
„Proptă Țărigradului“.
Da lovancea de-auza,
El din gurà aga zácea:
»Marita, sofdia mea“,
„Cum îmi scrie cartiia“
„Sașa mândru mi-oi. făcea“.
„leu ?narmată moi ducea“,
„Pe mine moi adăsta“
„Nouă ai si jumătate“.
167
168
“Și cu focu le-aprindea.
“Toate lemnili-mi ardea,
„Pe-al de zece-o povârnea“
„Soi vedea că moi venea“,
„Tu mândră mi te-oi ducea“
„Colea pin curtea ntea“,
„Un car de lemne oi lua“,
„Lemnili mi-oi grămădea',
„Și foc la lemne c'oi da“.
„Lemnili mi-oi grămădea“,
„in vatra celui de foc“
„Să Sameni si tu busuioc“.
, Dusuiocu-o răsărea“,
„Tragi nădejde c'oi venea“,
„Busuioc mo răsărea“,
„Pila tine Woi mai da“,
„Te-i duce, te-oi mărita“.
Numa atâta că-i vorbea.
Cu mândra să cununa
Si-si lua drumu si pleca
La oras, la Țăligrad,
Unde e Vancea chemat.
Mi-ajungea la Tiligrad
Si să ivi la "mpărat - “ys |
Impáratu mi-l arma,
Voinicelu zo slujea
Nouă ai si jumătate
Că nima nu-i fne parte.
Dară mândra de vedea,
Că Ivancea nu venea,
Jos în curte să ducea.
Swn car de lemne că lua,
Numai vatra rămânea.
Matura’n mână că- lua,
Vatra de foc müfura. ` " O*
Busuiocwn mână lua
Si sămânța-i sdmdna, . |
S'atunci mândra. sàraca,
Adăsta cát adăsta,
Busuioc nu răsărea, ».
Inipefifori-si primea.
Venea ?'mpelfitorii "n casă
Cu mândra sù ogodeasciă.
Da Mosteanu e bătrân,
lei tunan casă plângând.
Iasă-afară suspinând, '
Cu carpe. la oichi stergánd.
Dacă-mi vedea si-mi vedea,
Impeţitorii stau la iea;
. Baş Sfânta Dumineca,
Când nu lucra nimenea,
Lua un târnăcop pe mână,
Si sé dusă la grădină,
La grădină sus in vie,
Tabara via-mi săpa.
Si mo săpa cum să sapă,
Și lua rând din deal în vale,
Si mi-o scotea din tulpină;
S'asvárlea piste grădină
Că mare cui să rămână.
Scoasă-un rând si scoasă. „două,
Scoasă rânduri pan’ la năuă.
“Când la vale să uita,
S'avea Doamne ce-mi vedea, .
Tare vine dila vale,
Tare-mi vine-un voinicel.
Voinic negru, calu negru;
Voinicelu-a ostânit,
“Calu de drumuri bătut.
Lângă Mostean. ajungea,
Si iel bine-l cunoștea `
Că taica-l lui ieria.
Si din gard asa zácea::
169
pene,
„Măi mosule, dumneata“,
»las da acus bună zâua“,
»D'acus e Dumineca“ —
„Și nu lucră nimenea!*
E „Da ce-mi süpi tu via aşa?“ `
„Și mo süpi cum să sapă?!“. S
„Ce-ai luat rând din deal in vale,
„Și mi-o süpi la rădăcină“,
„Și mi-o scoţi dila tulpină?“
„0 asvánli piste grädinä“,
„Or ware cui să rămână?“
Da-l Moştean, Mostean bătrân,
Cam din vreme si de mult,
Decând pământ s’a urzát,
lel din pură-adăvăra: |
„Măi, nepoate, voinicele“,
„De când maica ma făcut“,
„Ficior de trup mam avut!"...
„La vreme de bătrâneaţăi“,
„Barbă albă și mustață“,
. : „lacă Domnul sa milit*, .
„Imi dete ficiorel de trup“.
„lăcă ordin a venit“,
„Ordin dila mpărăție“,
„Si mi-l luă la militdie“,
»Slujeascà la'mpürüfáie*.
E „Ficiorelu mi-a plecat“,
: „Nouă ai Lam adăstat“,
„Pe-al de zece-a povárnif*,
„Ficioru nu mi-a venit“...
»Mándrà nord am avut“,
„Eo'mpeţitori a primit“.
»Lüsabmpetitori in casa“,
»lTürnücopun mână . luai“,
Di la vie că plecai*.
„Și Wo sap ieu cum să sapă“,
„Sam luat rând din deal in vale“,
170
E
Ge i trim am Aer a tr m A TD Eege P I AB re gt P am PE:
„Și mi-o sap la rădăcină“,
„Și o Scot eu din tulpină“
„Că mare dui să rămână“...
Voinicelu de-auza,
Din (gură așa zácea: \
„Măi, mosule, d-ta“,
„Si ieu sânt voinic .ca'tine“,
„Si de drum sant ostănit“,
„Și calu mi s'a bătut“.
„Ce mă rog de d-ta“
„Să mă condcesti o sară“.
Dari mosu asa-mi grăia:
. ,N'am conac numai de-o sară“,
„Da te conücesc o vară“.
Târnăcopun mână lua,
Cu voinicelu pleca-
Când acasă mi-ajungea,
Impefitori?n casă sta. `
lei tot bea să vesălea,
Pe Marita să o ia. V
Voinicelu de vedea, l
Iel din gură aşa zâcea:
„Măi, moşule, d-ta“,
„Roagii-te. de nora ta“,
„lea la poartă mi-o aducea“,
„Mi-o aducea un par de vin“
„Că Sant osfünit de drum"
»Cü-l văd (ie nunta ?n casă“,
»Mie-asa nu mi să lasă“.
Al Moştean dacă-auza,
lel în castă să ducea,
Si din gurd-asa grăia: —
»Fül, Marita, fata mea“,
»I4 vezi taică, ori nu vezi“,
„Că la poartă s'a oprit“,
„Sa oprit un călători“
»Or fi sătos si flămând“,
t
171
172
„Voinicelu-i ostünit"
„Si e calu drumuit*.
„la, dëi un páruf de vin“
„La călătoraş din drum“.
Da Marita de-auza,
Umplea un păruț de vin,
Pleca la voinic în drum,
Si Măriţa-aşa zâcea:
„la, băete, vin de bea“,
„leu sânt cu inima rea“.
„Voinicu meu l-am perdut“
»Sacusi la altu mă duc“.
Voinicelu paru-l bea,
Inelu’n par îl punea;
Da Marita de-l vedea,
: Gândea că vun dar i-o da.
Pe inel să zăuita .
Si inelu-si cunoştea.
Că ea când s'a cununat
Si inelili a schimbat.
La iel când să zăuita,
Lăcrămili-o podidea,
Bărbatu iei că eria.
`- Fuga’n casă ea că da,
Și din gurd-asa zácea:
Impefitori, d-voastd,
„Numai purtați minte proastă“
„Că pe care l-am dorit“,
„„Tum-te acusa mi-a venit.
'Mpeţitorii de-auza,
Dila masă să scula,
Isi lua drumu si pleca.
Da nevasta să ducea,
La-l ei mândru voinicel,
Ce-i eria iei barbitil.
Calu de frâu că-l lua,
In grajdi de piatră-l băga.
Fân cu floare ea că-i da,
Băiatu de mână-l lua.
Când în casă să băga,
Al Mosteanu rău plângea,
Da Mérita zo striga:
Ia taci, tată, nu plăngea“,
„Că pe care l-am dorit“,
»lum-fe-acusa mi-a venit“.
»Asfa-i copilasu tău“,
„Și bărbățălu, al meu“.
Al Mostean de auza,
Di pe scaun când sà scula,
La voinicel când privea;
Tum-te-atunci îl cunoştea
Că ficioru lui eria.
De foc, de inimă ra,
Inima i Să rupea
Și iel mi să prăpădea,
Tovancea-l lui rămânea
Si de grijă că-i purta; ->
Ling verde tămâioară, ^^
- Si-i făcu o` pomenioară.
Si uidea Iovancea'n pace,
Că mare Turcu ce-i face,
Mare bogat că-mi ieria,
Doamne, de să pomenea.
Auzită dela Sâma Prunaru de 52 ani (ştie carte), din com.
Alexandrovăţ, jud. Craina, Valea Timocului jugo-slav.
Euer
A
173 - | Ta
|
7
arae Eege Begin alme as Raetia om ea Rss en m Moroccan tem manere d ca mm "UNS s e
MIZALCUTA MIZÁL CRAIU *)
4
Când oi zâce de-o cicoare,
La vale, frate, la vale;
Dincotro soare răsare,
Mi să vede-o casă mare.
Da la ea cinemi şedea?
Tot cistitu de ’mpdrat.
Si 'mpăratu că-mi avea,
El trii fete mari avea,
Cum e una si alta.
Tot o lität) tot o fafd.
Da ?mpdratu Turcului,
Din cornu Stambulului,
li dete sdrmanu ibrior:
Si-i scrisă un răvăşel
Cu mândre slove pe iel.
La ?mpüratu-l trimetea,
S’asa-i spune pravila: i
„Mă'mpărate, d-ta“, |
»Sti mpáürate ce-am gândit?“ *
„Rându la fine-a venit“
„Să-mi dai fiu de milițâie“
„Să slujască la'mpărățâie“, |
„La poarta'mpăratului“,
„Proptă Tyirigradului*.
„Să-mi slujascá pe dreptate“
„C'amintrelea 2) nu să poate“,
*) Variantă; în colecjia Giuglea-Vâlsan are denumire de
«Mizilca», pag. 88.
1) Faţă.
'2) Altfel. . ; ,
174
3) Armata.
—
Impăratu de rumân, |
Este omu al mai bun;
Iel n’avea ficior de dat
‘Cu frii fete s'a aflat.
Si pe una mi-o chema,
Alexandra fată bună;
Da pe una Elena
Sa mai mică Mizâlca.
Impăratu. zo plângea,
Cum să facă sor dregea,
Să dea fiu de militáe.
Impăratu când plângea,
Alexandra-l întreba:
„De ce, tată, plângi aşa?“
„Unde plângi si suspinezi“,
„Numai stai si te gândești?“
Da! mpüratu-asa spunea:
„Cum, faică, de mas. plângea“,
„Unde s'a sosât g'aflat“
„Să ceanimpürat la? mpărat“.
„Câti-un ficior de miliție!“ |
„Că ieu mam ficior de dat“, ;
„Cu trii fete mam aflat!“
„Aşa dans mi-a scriat*,
„Dacă nu i-oi trimetea“,
„Ficioraş de miliție“,
„Cu ascheru 3) o venea“ .
»9i cu mine s'o bătea“, `
„So să-mi ia "mpürüfáia",
„Și foată avufáia".
Alexandra de-auza,
„Lasă, tată, nu plângea“,
S „Că ieu tate să mä duc“,
„Fac militia la Turc“.
Impăratu de-auza,
La bărbier o mâna”
„175
muc E hc irc cai ca A EE C EE Ae
Si cosâța i-o tundea, |
| Mândru dănac o făcea.
'Mbrüca foale voinicesti,
j : Sabia la gât atârna;
= Pe roibu-l încăleca,
T Despre Stambul imi pleca.
Când la pod îmi ajungea,
N lac pe su pod ieșea
Un bivole. negru murg. `
Cu-un corn sëpæn pământ,
d Cu unu nüroi mestecând.
Alexandra de-l vedea,
Si prea rău se spümánta.
Indărăt mi sü'ntorcea,
b . Lu ?mpăratu-i povestea.
i lar împăratu . plângând,
l l Ss Si Elena întrebând: l
T „la taci, tată, nu plângea“,
i »CÀ si ieu o să mă duc“,
i „Să fac armata-la Turc“.
j . $i pe iea că o tundea, S
d lar cu foale mi-o 'mbrăca,
i Sabie la gât punea;
$ e Pe roibu-l încăleca,
d l Despre Stambul îmi pleca.
lar la pod. când ajungea,
i De su pod că ieșea,
is Serpe mare să vedea,
i Cu limbe ca lopata,
Cu oichi ca coveíaua, ——
Când pe pod să ’ncoldcea;
Numai limbe ascufe,
Pe Elena să spământe.
lar îndărăt săntorcea,
Când acas ajungea
"Lu ?mpăratu-i povestea;
lar împăratul plângea
; 176
H
Că-și pierde mpüráfia.
Mizálcuta când vedea,
La'mpüratu sä ducea,
Din gurifü asa-i zâcea:
„la taci, tată, nu plângea“,
„Să ştiu eu capu l-oi da“,
„lar la Stambul moi ducea“
„Și iar fac eu miliție“,
»Scap ieu [ie "mpărățâie“.
Mizálcufa fată. mică,
Mai mică şi mai voinică,
In toale verzi să'mbrăca,
Sabie la gât punea,
Pe roibu-L încăleca.
Il mâna tare boiereste, !
Lele ca doamne püzüste.
lar la pod când ajungea,
De pe pod în sus ieșea;
` O bălbătaie de foc, `
Podu îl acoperea.
Mizálcufa ce făcea?
Pe roibu-l întărăta
Peste foc podu trecea.
Impüratu să uita,
Impăratu zo privea —
Si fübüra să râdea,
Si din gură-aşa zâcea:
»Mizálcufa, fata mea“,
„Sai mertic 4) dempărățâie“,
.,C'asa-mi trebue si mie“.
Mizálcufa -mi-ajungea
La poarta'mpăratului,
Proptă Taligradului.
Cine pe iea o primea
Abdulmanu aga.
. Uy
N
4) Noroc.
12 Românii din Timoc. Poezii „177
|
l. l ;
d | Cwnvălitoarea capului
| i Ca rotila plugului.
d . Pe Mizálcufa o. lua,
P l Cheili pe mână-i da,
d | Oastili le judeca, í
T Se? Mizálcuía comanda,
oom Pe agale le'nvártea,
| : Abdulmanu privea,
ăi Si lompăratu-i spunea;
e „Mămpărate, luminate“,
i „Aşa mustră mam văzut“,
: | „De când maica ma facut!...
` ,Mizálcuía, Mizál Craiu“,
| „Nu-i samănă de voinic“;
! „Că e glasu subfârel“,
| „De te miri giurgiu de el!“
| „Și la față albisoara“,
id „Cu cosáía gălbioară“
4] Da'mpăratu asa zácea:
| ',oama de Mizálcufa luaţi“,
| „De-o fi chipu de fămeie“,
GE = „Singur Domnu să vă ştiel“...
Ko „Sama bine voi să luaţi“,
„Curată să mo lăsaţi“,
i „Drumu stricată să-i dați“.
l ; »De-o fi chip de voinicel“,
A „Bine să cunoaște el“.
„Că chipu de voinicel“,
„Este numai vână gol“;
»„Dară. chipu de fămeie“ ——
„E mai nalt si e mai gros“,
| „Când sa ducen muştruială“
A l , »Glasu de fămeie goală!“...
Ub Da .Mizálcufa-mi avea,
T Tot o mică boldeicuţă 5),
5) Căţeluge.
178
i
Big a E qu erre ED SI Tan e e am en e
Ce agalili vorbea,
Boldeicufa tot spunea,
Mizâlcuța cand ieşea,
Tăbăra de comanda
Si mai mândru glas avea. l
Da Abdulmanu ‘vrea, ` .
Tot cerea să o cunoască,
Or voinic e or fămeie
SPmpüratu să o stie!
Abdulmanu că spunea,
Impărate, dumneata,
„Nu știu voinic e or fămeie“,
„Mai mândru glas o Să-i vie“.
"Da mpüratu de-auza, l
El din gură asa zácea: .
„Măi, Abdulman, dumneata“,
„Cu. Mizálcufía te duci“,
„Logorii 5) să ridicaţi“,
„In logori să vă culcafi*,.
„Piste noapte và sculati",
„Piste voinici vă uitaţi“,
„Sama de Mizálca luați“.
Boldeicufa de-auza,
Pingă Mizálca şedea, —
Când la logor să ducea,
Unde Mizălca să culca;
Boldeicufa rácdia, >
Si Mizálca să culca.
Cu büieli?mpreund,
Abdulmanu imi privea,
Să cunoască. iel ceva,
Nimica nu-mi cunoştea,
Tot o potrivă eria,
-lar lumpáüraiu-i spunea,
6) Corturile din lagăr.
179
Da’mptiratu-asa zăcea:
Cos
23 „Vă ducefi la ieşitoare“ *),
f! „De stă duce ca voinicu“,
| „Nimica sa nu-i „făceți“,
"s „in samă "bine să luaţi“,
e „Stricată drumu Să-i dați“,
E: S | Boldeicufía auza .
i Si iar Mizâlchi-i spunea.
Mizálcufa de-auza, —
i La iesitoare sä ducea,
ih La trup tdvuta punea,
1 Ca voinicu să ducea.
i Turcii nu Să pricepea,
| Iacă Mizâlca ieșea, ,
| Tăbăra de comanda
SP?Pmpüratu o vedea,
| Chiar din gură-aşa zácea:
| „Măi, Abdulman, dumneata“, :
| „lacà mie mi sarată“
| „Că e Mizâlcuța fată“.
j „Tot ascheru fi-l iei“, `
„Pin Stambul cu iel să pleci“,
| „Cam pin târgul fămeiesc“,
| »Cam pin târgul ce-al de flori“,
| . „Unde trece negustori“.
‘| De-o fi chipu: de fămeie,
' | lea fa flori o alerga,
Pe caren mână să ia.
) lacà Abdulman trecea,
" Multe flori mándre eria,
| Mizálca nu le privea.
| Cam la capu târgului,
| N marginea Stambulului,
S Mizálcuía cü-mi vedea, WK
Se ' Nişte sulifi tari si mari.
7) Closet.
i 180
4
lea din gurd-asa zâcea:
„Toţi ceausii8) vadunati^,
„Câte-o suliță luaţi“,
„Da mie să-mi dati“,
„Daţi pe cea mai mare“.
„Toți pe sus le lăpădăm“,
„Care pe care'ntrecem“.
Ceausii de auza,
Toti câte o suliță lua,
Cea mai mare suliță
Mizâlchii Turcii i-o da
Si la poiană ieşea.
Tofi cu Zeien sus cà da,
La tofi sulița cădea;
A Mizálchii mai sus merge,
La un ceas pe urmă cade.
Abdulman imi priveste
Si iw'mpăratu-i vorbeşte:
„Mămpărate, luminate“,
»lote Mizálca ce-a făcut:
„Pin Stambul când am trecut“,
„Colea pin târgul de flori“,
„Unde trecea negustori“,
plea la flori nu s'a uitat“.
„Dan marginea târgului“,
„Nişte sulifi mari si tari“.
„lea din. gură. Ca vorbit“
„Cu ceausii toți de Turc“
»Cáte-o - suliță să ia“.
Dex mai mare suliță“
»Mizálcufii să i-o dea“.
„Aşa ce tea a lucrat“
,Pe-a mare suliță i-a dat“. -
` „La poiană Să trăgea“,
„Cu sulițălin sus da“,
Be
8) Sergenfii.
181
oe,
4
er =
„La toți Suliţa cădea“.
„A Mizâlchii Suliţă“,
„Mai departe să ducea“,
„Pe urmă: la un ceas cădea“.
Impăratu de-auza:
Al Las să fie .voinicel“,
ie „Că e prea frumos si iel“.
Cu logorii sd ntorcea,
SE l La cüsele?) când venea;
Ju i ' Judeca agale’n pace,
ek Că mare nima ce-i jacel... ,
N Nouă ai că s'a'mplinit,
i Sapte zâle i-a trecut.
| SE Iel din: gură așa zácea: !
i „Vino Mizâlcuță'ncoa“,
i „Că armata mi-ai făcut“,
| „Sapte zâle a trecut“,
| „Să-ţi îmbraci foaldli tile“,
i l l „„Să te duci acas cu iele“. `
l i Mizálcufa de-auza,
}
|
AN pee e
en 8 MM
Lăpăda foale turceşti,. .
*Mbrăca de-ale boiereşti,
Isi lua drumu si pleca
Si Turcii o petrecea. |
Când să pusă pi-un vapor, |
Să treacă-o apă de dor,
| Cümasa deschetora,
Ih Tata albe că scotea, i
dp i Cu pălmuța le bătea,
T Si din gură le spunea:
i „Turcilor, bătrâni agale“,
, „Da vedeți, da nu vedeţi“,
| „Astea fâță boldurele“, i :
p »V'a judecat pe voi iele“.
ty „Când la mână eu vam fost“, ds
1 i 9) Cazarme.
M 189
„Voi în stare nu mi-ati fost“.
Da Turcii când auza,
Cu pummnun piept să bătea,
Si fofi Aman!... striga,
„Baca sim dim gheauru“, 10)
„Ce-andemnat-o gheavolu“
„Să ne-arăte táfüli*,
»De ne-a rupt inimili*.
Mizálca din vapor ieşea,
lar pe roibu'ncăleca,
Si lo'mpăratu venea.
SPmpüratu o primea,
Și pe iea o mărita,
Ficior de alt împărat lua
Si le da'mpăriția
Sa lui toată avufia
Singur Domnul iel stia,
SPmpürat cà rămânea,
Doamne, de să pomenea.
Auzită dela Sâma Prunaru de 52 ani (ştie carte), din com.
Alexandrová] jud. Craina, Valea Timocului jugo-slav.
|
| | i
10) Jnjurătură turcească. g
D
“| ` l ILINCUTA SANDRULUI
E Lind verde de-o cicoare,
ie, La vale, frate, la vale,
P Dincotro soare rásare,
Hl Mi să vede-o casă mare;
jt Cu ferestili ’n brumale,
| Să ?nvárteste după soare.
ye Da la iea cine-mi şedea?
8 Sede Șandru, om bogat,
Ié Cu fată de măritat.
Pe fetiţă co chema
5 ji Hlincuta Sandrului,
|. Sandrului bogatului,
jm D Propta Tăligradului.
i i _De-unde voivod-auza
j. De Ilinca cea frumoasă,
| | li scoate suflet din oasă.
SC ! Pe cdic1) că să punea, .
“i Gujbili 2) că le ?ntürea. `
jl lacá căicu ajungea l
i La marginea Dunării,
| Unde Dunărea coteste,
Da malu mi să "nvárteste,
| La cea salcă cocosatá,
| Ce sfa cu burta pe apă,
AL Unde căicu mi-asteaptd.
| i Din căic afar ieșea,
]
d 1) Vaporaş.
E 3 2) Pânzăli,
184
cx rues pm m nt MÀ Aa: PR atra rr tmt
jn———————— m.“
Eë Be Te ege ege a e A E EE EE AN
Dee
Mi-esea doi pruni injlorifi;
Nu sânt doi pruni injfloriti,
Si sânt doi Turci invéliti.
Pe margine de Dunăriţă.
Frumos ieşi o fetiță
Cu vedrita ’n cobelité,
la apă rece in vedritd.
Si cu Turcii se "ntálnea,
Da Turcii zo intreba,
De Ilinca Sandrului.
Acea mândră de fetiţă,
li fu Ilinchi-o văruichiță.
lea pe Turci când auza
Că "níreabd de Ilinca,
Pe vedre se mânia, ^
Fuga la Ilinca da.
Drept în casă să ducea,
Ilincuţii că-i spunea:
„Fa, văruică, Ilincufd*,
„Stii, văruică, da nu ştii“,
„La tine fată-a venit“, x
„Tare venind si sosénd“, '
„Veni doi pruni înfloriți“, .
„Nu sânt pomii înfloriți“,
„Da sânt doi Turci invülifi*.
„Intrebând si ispitând“
„De Ilinca Sandrului*,
„Șandrului, bogatului“,
„Că mi-o cere Voivoda“.
„Lină verde de-o sulfină“,
„Să facă neagră cădână“.
„leu asa cam auzát",
„Turcii de tine ?ntrebând“,
„Și la tine cam venit“,
„Mândră veste f-am vestit“.
Da Ilinca de auza,
Cum tăbăra de plângea,
185
d
Z i 186
Din oichi negrii lăcrăma
Si din gură-aşa grăia:
„Lele, Doamne, Sfaéntulel...“
„Si tu, Puternicule!
„Unde, Doamne, sa văzut“, ;
„Cea Rumână după Turc?! HE
„Că m-e Turcu porc de câne“
„Să nu-l văd. pe lângă mine“.
Și la mumă-sa striga:
„Mumiă, muiculira meat, l
|. Da știi mumă, da nu stii“,
„leu dau fuga la băştea“ A s
»Da tu mumă-oi rămânea“,
„Si Turcii când mo clita“,
„Dila poartă or striga“:
„Șendruleasă, bogăteasă“,
„lea să ieși afar din casa“,
„Ne dai pe Ilinca frumoasă“.
„Că ne cere Voivoda“, i
„C'așai vrea inima“
„S'o ia pe Ilinca ta“. d
Da tu mumă c'oi zácea:
»Tlurcilor, buni si agale“,
»N'af auzát s'af aflat“.
„Că Ilinca a murit“,
„Cam din vreme si de mult]...
„De când Ilinca-a murit“,
„Inima ’n mine sa fript“,
„Și numai pot de urií!.«* `
„Da de când am ingropat-o“
„Inima 'n mine-a crüpat-o...*
„Pe Ilinca-am. ingropat-o*
»La stratu cu oicheșele“,
„Să-i plângă lumea de jele...“,
„La stratu cu: busuioc“
3) Grădină.
NA duo Meee ee
„Să-i plângă lumea cu foc...“
Iată Turcii că-mi venea,
Asa Turcilor grüia:
Da Turcii când auza, ,
Di pe cai să dubăra
Si din gură sta, griia: `
„Mumă slabă si bătrână“,
„Tu iesti Ilincuții mumă?“
„Noi nu-ți credem cuvéntu“,
„Aide să ne-arăfi mormântu“.
Sendruleasa, bogăteasa,
Lua pe Turci şi pe agale
Sin grădină că sărea,
Din gură aşa. grăia:
"lote Ilinca colea!...:
Sapă Turcii după iea,
Pe Ilinca mo 'găsa.
Si da fuga la băştea,
Unde uda florili,
Prisădea garoajili,
Să le ’njloardé jlorili, .
Să le poarte fetili,
Mai cu foc nevestili.
lacă Turcii co vedea,
La Ilinca să ducea,
Dila pârleaz că striga:
„Bre, Ilincă, fată mare“,
„Dă-mi şi mie-o garafea“,
„„Să o miros câtăva“.
Da Ilinca sta, vorbea:
»lurcule, păgânule“,
.. ,Batd-(i calu, cată-ți drumu“,
„Mare daica flori de dat“,
„C'astă vară ma ploiat“
„Sam dat bani de le-a udat“,
„Banii di pe sărutat“.
„Sam dat bani de îngrădit“,
187
188
„Tofi banii di pe iubit“;
„La nuiaua si paraua“,
„La tot paru galbinu“.
Dard Turcu să ruga:
„Vin, Ilinco, la pârleaz“,
„Nu ne face la năcaz...“
lacá Ilinca venea,
Şi-i adusă-o garojea;
Dară Turcu di colea,
lel cu stânga o minta,
Cu dreapta o prindea `
Și pe cal că-o-arunca.
Plecard Turcii cu Zeg,
Legată ca vai de ea;
Zo plângea si să văita,
Dară Turcii să ruga:
„Taci, llinco, nu plângea“,
„Te ducem la Țaligrad“,
„Să te vadă cădânili“,
„Să-și dea sufletili* ;
„Să-ţi vadă umbletili“,
„Să le rupi inimili*.
Si pe căic o punea
Plecă căicu cu ea;
Da Voivoda zo striga:
„la ^ntürili voi gujbili“,
„Dați voi cu lopetáli*.
Când căicu să ’ntdrea
Tare la. fugă-mi fugea,
Da Ilinca zo plângea,
Si din gură asa zăcea:
„Lele, Doamne, Sjántule!*
„Decât roabă Turcilor“
yo argata cădânilori,
„leu momeală pestilor“
„Și rugină pietrilor“.
Atât din gură zâcea,
De Voivoda să ruga:
„Mă, Voivode, d-ta“,
„la dezleagă mânili“,
„Să-mi asez ieu tâmplili“,
„Să-mi pun fata la albedlă“,
„Buză moi la rumineală“, `
„Că mă văd cădânili“,
,Sd-si de sujietili“.
Da Voivoda, pui de domn,
N'avu minte de un om;
Mánili le dezlega,
Da Ilinca sărmana,
Se făcu că să "mpletea,
In margine la căic să da,
Apă cu mâna că lua,
Tâmple negre le uda,
Cu marama le sterged;
Dumba'n Dunăre sărea.
Da si Turcii după iea
Cu cârligili-o trăgea,
Si moartă ca vai de iea.
Caicu ?ndărăt "nvártea
La cea salcă cocosati,
Ce sta cu burta pe apă,
Unde Dunărea coteste;
Da malu mi să ?nvârteşte.
lei căicu mi-l oprea,
Pe Ilinca că o lua
Si pe cai că o lega,
Bas moartă ca vai de iea.
Si-o dusă la muică-sa,
Si asa turcii că striga:
»Sendruleasá, bogăteasă“, |
»N'ati pe Ilinca frumoasă“.
Sendruleasa de-auza,
Când afară că ieşea,
Pe Ilinca mi-o vedea
189
PR ac maine de ai Suc ac alia Ee EE
Si moartă ca vai de ea.
Tum-te atunci că mi-o lua,
Pe Ilinca mi-o ’ngropa
La stratu cu oichesele
Să-i plângă. lumea de jele...
La stratu cu busuioc
Să-i plângă lumea de foc. /
S'o băga jn negru pământ, d l
Si să uita ca un gând.
Lăutarii că tocmea
Stn cântec cá o cânta,
Doamne, de să pomenea,
. De să cântă s'acuma.
Auzită dela Sama Prunaru de 52 ani (ştie carte), din com.
Alexandrovăj, jud. Craina, Valea Timocului jugo-slav..
190
CHERA CHERALINA.
Verde de-o cicoare,
Colea’n vad în vale,
Colea'n Gârla Mare;
Incarcá, mi Săncarcă
Două trii sandale 1)
Cu marfa fămeiască
Că ie mai frumoasá,
In lume mai blăgoasă.
Dila vale-mi vine,
Chera Cheralina,
Fată de Rumână.
De Rumân bogat,
Dila Tüligrad.
Da sandale'ncarcă
Arapu, arapu,
Negru si buzatu.
Arap de-mi vedea
Că vine Chera,
Arapu-mi vorbea: :
„Vino, Chero, vino“, | Lia
„Vino de falege*, LN
»Marjà fămeiască“, Man
„Că e mai frumoasă“... E
„Si iar Chero-alege“, |
„Pene si mărgele“,
„Că sânt frumuşele“,
„Sădef de-al mărunt“
i
1) Vaporage mici. , i
i
191 | |
NOR: Di cuie Deaf E ML ee ME SR a TERIS QU est e aa S et ee À
„Să mil port la gât“.
Chera, fată mare,
Mergea pin sündale,
Arapu-mi vorbea:
„Turcilor buni si agale“,
„la ?ntürifi voi gujbili“ 2)
„Să pornim sündalili*,
„Pe Chera să o furăm“, .
„La Stambol să o ducem“;
„Da Chera ştia turceste“,
„Cu arapu iea vorbeşte“:
„Arape, arape“,
: / „Negre st buzate*;
„la nu ?ntări gujbili*,
„Să pornesti săndalili“.
„Stii, arape, stii“,
„leu, arape, am“
»Vro trii frățiori“:
„Unu şerpii Dunării“,
„Unu rata bălțâiei“,
„Și cu ofu Brăilei“.
„Când de noi că-o auza“,
„După noi cand s'o lua“ `
„Și te-ajunge pe săndale“,
»Si-i ia capu dumitale“.
Da arapu sta, zâcea: `
„Aide, Chero, aide*
„Că te cere Juz-Pasa“
„De-a lui mândră nevestea“.
„Să fe vadă cadánili*
Ee dea si sufletili“,
Dará' Chera-asa zâcea:
: „Arape, arape“,
l „Negru si buzate“,
„leu mam botezat“;
2) Panzele dela corabie.
t 192
»De albă creştină“,
„Nu neagră cădână“.
Da arapu de-auza,
Săndalili le mâna
„La vale pe Dunăriţă.
Fraté Cherii mi-auza
Si-mi aleargă colea'n vale,
Colea'n vale’n Gârla Mare.
lei câs-trii mi să vorbea,
Zâcea șerpii Dunării:
„Măi, tu, rata bülfüiei*,
„Sări în Dunăre la fund",
„Că mergi pin apă curând“
Dară ofu Brdilii,
Dara șerpii Dunării
Să delungea câmpului.
Și ca vântu alerga .
Când ajunsă la săndale,
Sus pe cârmă să suia, |
Striga rata bülíiei: — ] za
„Aleargă ofa Brăilii“
„Că i-am prins ieu carmili®,
Și i-am muiat gujbili!"... l |
Veni șerpii Dunării, S
Să suia sus pe süimia,
Dară Turcu rău striga:
„Turcilor buni si agale“,
»Mánaf saica cât puteţi“ Hi
„Că Dunărea s'a turburat“, 2
„Nu sântem noi de scăpat“. |
Veni oju Brăilii, i
D v ee b
Di pe malu Dunării,
Pusă mâna pe arap. ; 2 by
Mána'n chicd-i implánta i i l
Si de maică-l înjura, pus ex ;
Ce i-a luat pe soru-sa. T
Dară serpii Dunării, i
-13 Românii din Timoc. Poezii. ` ` 193 |
Y
PERI NITET Le EE TET LN E DNE LR qa ee ig Se RE RE E e uit ob ER deis EE
| -
i i Ingăurea săndalili, - :
"n ` De izvora apiti.
VA 7 Turcii-aşa dacă-mi vedea,
E . - Săndalili le trăgea
i La malu Bosforului,
e i. uS In poala Stambolului —
(UE Multa blagá rádica,
I Pe Cheralina o lua,
St O ducea la Brăila.
PT La Brăila când mergea,
Veni boieri din Brăila;
Pe Cheralina ogodea, 3)
Si de nevastă o lua —
I Fraţă iei co dăruia
Que x H, Cu două, trii săndale pline
i . Tot de marjà fămeiască,
[ Că ien lume mai frumoasă.
“i Mai mult pene si mărgele
Că sânt mândre - frumușele
Si südejuri de-al mărunt -
Că ien lume si mai Scump —
i ' Cu boieriu văcuia E
"Doamne, de să pomenea. -
Auzită dela 5àma Prunaru de 52 ani (ştie carte), din com,
Alexandrovăj, jud. Craina, Valea Timocului jugo-slav.
A 4) Logodea.
194
JI ANU
N'af auzát di-un ofoman,
Di-un Jian si di-un Oltean
Si di-un of de căpitan
Care umblă pin păduri
Cu șaisprezece panduri,
Tot în ghete şi cusături,
Numai in găitan si 'nflorituri.
Cu pistoale înarmat,
Cu puşti, flinte ncürcaf, 2 -
Umblă ca nişte turbat,
Că iau mei dela ciobani,
Armăsari dila mocani;
Fărde plată, färde bani, .
Vai, maica mea, ce dusmani!
Și păzăsc pila strâmtori,
“la bani dila negustori,
Că sânt la purtat usori
Și la schimbat cu spori.
Jianu mi-e om la sfat,
Fără frică de păcat,
“Multe casă a călcat;
Pe cine ’ntdlnea smulgea,
. Mádduva din iel sugea.
lara lumea de vedea,
Da jalbă la Caragea,
Domnia cât mai curând,
Potera la iel mânând;
Da Jianu "nfülegánd,
Să opri la Olt fugind.
195
196
"Călare pe armăsar
Și striga: „podar, podar“,
„Trage podisca la car“,
„Că nu-t va fi în zădar“,
„Trage podu măi de-adreptu“,
„Nu mă trage pe departe“
„Că-ț răcesc un glonț în piept“,
„Or te culc, or te deştept“.
Da podariul sta privea,
Să făcea că să gândea,
Poterii voind să-i dea. -
Jianu iar strigând,
Și zăbava lui văzând,
Să mai aştepte nevránd, .
Dete drept prin Olt trecând.
„Decât să mă rog de prost“,
„Până să dea podu 'n rost“;
„Fi-voi voinic cum am fost“
„Si voi trece la-adápost".
„Decât o para la pod“,
„Murgu-mi este cam nürod* ;
„Când ie coada lui nod“,
„Trece Oltu ca pe pod“.
»De-oi sta ca să mă plătesc“,
„La tot să mă căciulesc“,
„Da ce naiba haiducesc!
„„Haideţ, murgule, haideţi,
„Te sâlește murguleţ“,
,Nu-f mai face păru cref“,
„Hai la Zlatina, aideţ“,
„Mergi, murgule, nu sufla“,
„Nu sufla, nu te umfla“.
„La gazde vom răsujla“ i j
„Și odind vom avea“,
,Gazda mea en Valza ra“.
Iară murgu când. sărea,
Togmai ca căprioara `
Poșta un sfert îi părea. ~-
Dar la gazdă ajungând,
Omu auzá fápánd,
Potera gazdii alergând,
Și de Jianu 'ntreband.
lel atunci fugind spre plaiu,
A strigat la murgu „ai“,
„Săi, murgule săi“,
„Să fugim şerpi si văi“.
»]ánte, gazdo, nu te da“,
„Că so moloșea“,
„De s’o mira tot de iea“.
Dar când Jianu fugea, "Tue
Potera mi-l ajungea; T
Mânili ?n iel infigea,
Și-l ducea la Caraged.
lar când pi la apus,
Cánd la curte iel fu dus;
Cu tovarășii in rând pus,
Asa cânta cwn glas sus:
„Stau în drum si mă gândesc“
„Ce s'apuc; ce să muncesc“;
„Pâne să mi-o dobândesc“, . g
»Copilasii sd-m ardnesc“.
„Când nădejdea mi-am răspuns“,
„Si sedeam pe gânduri dus“,
„Aminte ce mi-am adus?“ `
„Mă uitam pe deal în sus“,
„Mă uitam pe jos pe lunci“,
„Vedeam oameni, muieri şi prunci“, `
„Tot cu plugurile la murici“.
„Mă 'níristai mai mult atunci“,
„Că toți îmbrăzda mereu“, - /
„Numai plugulasul meu“,
„De vremuri răle rupsăsă“,
„Fărde-aramă 'rămânsăsă“.
„Că ieu numai avusai“
197
een
|
i
La . T .
SÉ | „Tot brădetul, un bordei!
e „Si. pe vatră unt cu tei“, |
PE »9i-un tüciune de tei“,
a „Cu cenușa ’ntrun ülei«.
d wot nici aia nu-i a mea“, |
bi „Ce-a tors soacră-mea pe iea“,
| „Când să ’nchind să ia“,
d „Să spele şi iea cu ia“.
să i 8 „Sam umblat, sam alergat“,
i „Mam mituit, mam rugat“;
! „De sărac si de bogat“
s „Si nima ’n samă nu mwa luati.
P us „Am cerut boi întrun ceas“,
E „Să-mi ar şi ieu un loc dun pas“.
„Nevoie să nu. mă las“, :
„De milă mam măi rămas“.
l l „Atunci mă 'nforsei si ieu“
H = „Și zâsăi in gându mieu“:
b „Darar bunu Dumnezău“
ge | „Să umble si plugu mieu“;
E = »Săbioara să-mi fac plug",
ou „Şi pistoalele să le "njug*.
"d. »Flinía, iataganu lung“,
SE : „Să-mi pun întro parte fes“
E „Și la colnice să ies“.
"a „Să ma pui să brüzdez dest, ~
ui „Să trag brazda dracului“, ,
| if „Tot din vârfu dialului“
EE ` „Până in capu satului“,.
"E „Drept in casa bogatului“,
- „Drept la furca patului“.
Astfel Jianu legat `
A stătut şi a cântat
de La vale în palat,
"7 De poteră ?nprejurat.
Dară pravila judeca,
198
Cu lanțuri îl închidea
Si în ocnă mi-l băga,
Unde om nu măi călca,
Cât o fi lumea asta.
Auzită dela Chivu Irgie com. Stanotârn, jud. Vidin, Bul-
garia.
199
Seg E
ik
i GUDA-SI COSTEA
E (VARIANTĂ);
6
<)
H
E
ȘI Astăzi Luni şi mâne Marti,
Zu Pleacă Costea la Galati
GE S Să ia sare de mneoare,
E Să aiben toamnă gonitoare.
B Si (drüfü de oifd, l
Nt Să facă la mnelușe! (ët,
op Cánd mergánd Costea pe cale
Săntâlnea cu Fulga’n vale,
Cu Fulga aiduc bătrân,
“Ce tot vine pila turmă.
Joch Fulga-i sta vorbea:
„Unde, Costeo, mi-ai plecat“,
„Cu cine turmili-ai lăsat?!“...
Dară Costea, cioban Costea,
lel din gurü-asa zâcea:
„Măi, Fulea, aiduc bătrân“,
„Toată iarna ai venit“
„Și la turmă ai dárát*. — .
„Da știi, Fulgo, da nu ştii“,
„Că mai are Costea, are“,
„Patruzăci de câni bătrâni“
„Și cinci zăci de cüfülandri" ;
„Cu Guda, căța bătrână“,
„Ce păzăşte vara-o stánd*.
lacà Fulga sta vorbea:
„lote, Costeo, ce-o să-ţi fac“,
„leu la turmă moi ducea“,
— >
m gam is
[5
e peer e En a Ee
200
»lurmili ţi le-oi rupea“,
„Țâie un cârd cà foi lua“
woo mioară de frigare“
youn berbec de o căldare“.
Dară Costea asa-i grăia:
„Nu scapi tu de Guda mea!,
„Chiar în pământ te-oi băga!“...
Da Fulga când auza, z
Ald mare că ieria,
Pornea vânturi de sufla
Si din ceri că lăpăda.
Pica câti-un pic de ploaie,
Câte două de zăpadă,
Vánturli tot vâjăind;
Dară Guda ocolind.
Cățălandrii chirăind.
Dara ploia slătărea,
Pănă pe Guda uda.
Guda'n claie să băga,
Căfălandrii iar. aga. — .
Da Fulga, aiduc bătrân,
lel în turme së băga,
In multe părți le spărgea,
Un cârduleț lua si pleca.
Unde mi să scufunda,
“Unde-i codru neumblat;
Dealurii s'a surupat,
Fulga-acia sa băgat.
Lua ‘mneoara de frigare
Si berbecii de căldare.
larà Costea când venea,
Turinili le număra,
Chiar în turme nu-mi vedea
Cea mneoară. oichesea, `
Ce-fi dai inima pe iea.
lel la Guda să ducea,
»Asnoapte ce mi-ai făcut“
201
„Turmili ce n'ai püzát?*
„Fulga aiduc a venit“, .
p | „Cârdu din turme mi-a rupt“,
dus c „La număr nu mi-a ieşit“
pes „A mneoară de frigare*,
i „Si cwn berbec de cüldare*;
d „Si mneoara oichesea“,
! „Ce-mi dau inima pe ea“. .
Cátárliga*) rádica,
Si pe Guda o lovea;
Dară Guda zo schincea,
Si din gurd-asa grăia:
„Stai, stüpáne, nu mă bate“,
„Co să-l cat pe Fulga la moarte!.
Atunci Costea ciobănaş,
Câtârliga'n mână lua, SC
Tăbăra de fluera
L-ai patruzăci de câni bătrâni,
Sai cincizaci de cățălandri.
Si Guda căfa bătrână,
Ce-mi păzăşte vara-o stână, à
Cánd odatà pueza?);
lacà Guda rău schincea,
Piste urma lu Fulga da,
Cáfdlandrü după iea.
Dară .Costea trist eria
Si mergea cát mai mergea
Guda pe Fulga-l sémfa.
Odatà cand aulea,
Cüfülandrii iar asa,
Şi pe Fulga-l ocolea,
Cioban Costea alerga.
Când pe Costea îl vedea
ane AO S
Sees ge o
GR:
Se
E eh
1) Ciomag cu cuie.
2) Umpleau pădurea.
: ; 202
Cu berbecu în căldare
St mneoara pe frigare,
Cioban Costea când riicnea;
„Aşa cüfülusa meal"...
„la Să-i rupi ta vinili“,
„Să-i pierdem not zâlili“.
Chiar Guda când il sémta, 5
Odati sä`räpeza, |
. Si de vine-l apuca; p
Vinili i le rupea, ,
Căţălandrii i-ajuta —
Cânii bătrâni ajungea,
Da din Fulga zo trăgea,
St pe Fulga îl rupea. -
Cioban Costea ajungea,
S'avea Costea ce vedea:
Un berbece'ntr'o caldare
S'o mneoaní in frigare.
lel la cârd să ducea
Sin cârd că mai găsa
Pe-o mneoarü oichesea,
Ce-si da inima pe iea.
Chiar la turme să. ducea,
"Guda zo le ocolea,
Costea la iea să rüstea;
Să păzască turmili,
Co să-i piardă zâlili.
Da Guda asa z&cea:
„Mă rog stăpâne de tine“,
„Că ieu am îmbătrânit“,
„Păru pe mine Sa rărit“,
„Nu pot să mai fân la frig“.
Alți cățăluşi. învăța,
Turmili de le păza.
Cioban Costea rămânea,
Tot cu turme să purta.
Că eria cioban bătrân,
205
` lina” am T Ten a E De Man A I arr ma e ae a z I ——— Bed
ILLU MUNITUM Áo E UTERINE, OP EE ca, nsns e AOI T are IR maree
: >
T . Cam din vreme si de mult.
SN , . Si iar Costea rămânea
| ^ . Pin aproape de Galaţi;
In Tara Rumânească,
Ca pentru sä pormenească.
NS Auzită dela: Sâma Prunaru de 52 ani (glie carte), din com. -
E Alexandrovü], jud. Craina, Valea Timocului jugo-slav. . -
UMS cU Ra VAL MM matt s
204
NE E e Be ` EE, efe TEE MR
ARGHIU CRAISORU’*)
Verde de-o cicoare,
La vale, la vale,
intral buaz de mare,
Tare mi sănpare,
Mândră casă, mare;
Ferestile’n brumale
Sdnváríe după soare.
La iea cine-mi sedea?
Un cistit de împărat,
Mare luminat.
Și 'mpüratu-avea
Cea mică băștea 1).
Si n büstea mi-avea,
Vro cincisprezece meri,
Cu doisprezece peri.
Doisprezece alumni,
Cu doisprezece pruni
Si fof pomi de-ai buni.
Impăratu avea,
IN mijloc de büstea,
Tot un pui de măr;
Nu știu fi-va păr,
Or m-e pui de măr.
De flori înflorea
` Si poame lega,
*) Variantă; in colec]ia Giuglea-Vàlsan poarlá denumirea
„Ardiu Crüigor* pag. 229.
1) Grădină,
205
——— E ——
H
Pe-o parte să cocea,
Pe alta iar lega.
Impăratu când venea
Găsa miru jerpelit,
Crecile le-a frant,
Rău le-a prăpădit.
Impăratu sta, zácea:
„Ce să fie Doamne-astar“
„Asta: pui de măr“,
„Nu știu fi-va păr“,
Asta . pui de mar“,
„leu lam pus cu mâna“,
„L-ăm săpat cu sapa“
„Să mănânce tata“.
„Nu-și cine-a venit“
„De l-a prăuit“ ?).
Si’? mpdratu-dvea
Vro trii ficiorei,
‘Tot sânt pui de zmei.
Ficioru cel mare
Cu grija’n spinare,
Iel sta si grăia:
` „Tată, taica-l meu",
»Desarà mă duc“
„Măru să-l păzăsc“,
„Or si ce gândesc!“..
„Pe care găsesc“
„Mere culegând“
„Să ţi-l dau legat“
»láie ca pi-un beat".
-Impáürat de-auza
Din gurd-i spunea:
„Du-te, -jicioraş*.
. yMi-esti ficior mai mare“
„Să ai grije tare“.
: 2) Práfuit.
" | 206
„Tu moi adurmea“ ;
Pănă oi prindea“,
„Or cine-o venea“.
Soarli apunca,
Voinicu pleca,
Su măr să ducea,
Voinicu páza,
Zânili venea,
Maru-i culegea,
Crecili-i frángea,
Rău mi-l jerpelea.
Ceal voinic de noapte,
Cum să pomenea
SPn măr să uita,
Si iel că vedea
Maru jerpelit,
Crecili le-a frânt.
Tăbăra plângea, .
La'mpárat venea
Și mi-i povestea:
„Tată, taica-l meu“,
„al lui Dumnezău“.
„leu müru-am păzât“,
»Nu-si cine-a venit“...
„Când am adurmit“.
„Rău La jerpelit“,
„Crecili le-a frânt“,
„Le văd pe pümánt!*.
Al de doi ficior,
Pe lume cu dor,
lel aşa vorbea:
„Tată, taical-meu“.
»Acusi rându meu“;
„Și ieu să păzăsc“,
„Belchem 5) dobândesc“.
3) Poate.
207
208
Dor atât vorbea, | t
Şi-mi pleca'n bástea. i ü
Su măr să ducea,
Si iel imi păza.
Toată noaptea sta, l . ;
Nima nu venea.
La mijloc de noapte, l j
Puţân cucüia.
Zânili să sloboza |
Și gar măru culegea,
lei nu le-auza.
Cum să pomene:, 4
Tăbăra plângea
Si la’mpdrat venea, ,
Din gură-i povestea: l
„lote, tată, ce-am făcut“,
„Toată noaptea am păzât“,
„Când fu la mijloc de noapte“,
„Puţânel am cucăit“;
„Nu ştiu cine a venit“,
„Și lar măru l-a bătut“.
Atunci ficioru-al mai mic, .
Cel mai bun, tare, voinic,
lel din gurà-asa grăia:
„Tată, tăiculița-l meu“,
„Să-ţi ajute Dumnezău“
„Să-mi dai foalili tale“,
„Ce te-ai cununat cu iele“.
„Să-mi dai săbioara ta“,
„Ce te-ai încins tu cu iea“
„Când ai luat pe muica mea“.
„leu atunci la măr mă duc“,
„leu mira Să ţâ-l păzăsc“
„Și prea cred că dobândesc“.
Impăratul de-auza,
Toalili lui că le lua,
Și lui Arghiu Craiu le da.
Arghiu cum le îmbrăca,
Săbioara o’ncingea,
[si lua drumu si pleca
Si sd. dusă la bdstea,
Si în măr Să pitula,
Toată noaptea cá păza.
Când fu la mijloc de noapte,
„Cu sudori grele de moarte,
li venea de cucáia.
Deloc trăgea sabia,
Pune plăsălilin pământ,
Si cu várfu sus la gât.
Numa-odată cuciia,
Săbiaara-l înțăpa
Si de somn că îi trecea.
Când în măr să zăuita
Trii záne in măr vedea,
Câte treile fete mari,
Parcă sânt de gospodari. .
Arghiu dacă îmi vedea,
Trasă arcu sta să dea,
Dara Zâna cea mai mare,
Ce e cu griji'n spinare,
lea din gură asa-i grăia:
— ,Arghiu Crăişor“
„Prididit de dor“,
»Arghiu für de casă“
„Și fără nevastă“.
„la stăi de nu da“.
„Cere di la mine“,
„Că-ţi dau eu pe lume“.
—, Zână, Dumneata“,
„Dă-mi pe sora ta“,
„A mai mititea!“
„Pe aia, Ileana“,
„De crăliță *) mie“
4) Regină.
14 Românii din Timoc. Poezii.
CM
eu 1
T
SCH > „„Să-fi samene fåie“,
dia | | `. „De podoabă mie“.
zi | Atâta-i spunea,
d Arcu'ntins şedea,
diem ' Sta numai să dea,
S GIS Së _ Ileana privea.
SC . lea dacă-mi vedea,
ae Din măr cubăra.
gri Arghiu di colea,
Bi In brață o lua.
ts . Da zána cea mare,
SC Cu grija’n spinare,
ER i lea asa-i spunea:
oe ; »Arghiu, Crăişor“,
dl | „Prăpădit de dor“,
D . „Jote sora meat,
SH ` „Acuşi zéna ta“.
A „Tu cum oi păstra-oti,
T „Aşa mi-oi aveaud'.
ipe „Cu iea fe-oi culca“,
te „Colea pe bastea“,
i
„Voi când patt iubea“,
Ei? d „Și afi adurmea*,
| ; „Rău o venea“,
n | -à „Dila iea o jura“
Ae : „O viță de păr din cap“,
L „Si atunci zâna pa plecat“.
SEN ae . wsRümái färde casă“
Hh „Și fără nevastă“.
fi Arghiu de-auza,
TUE : Cu zâna-mi pleca,
coe: Colea pin büstea,
qui f Unde să culca,
m à lubitu făcea,
dd. Zâna pleca grea
t Si iei adurmea.
: lacà rău cand venea,
;
P 210
m
f -
oma ee E me
Dila zână că fura
O viță din păr din cap;
Deloc zána a plecat,
Pe Arghiu culcat La lăsat.
Arghiu când să destepta,
Si pe zână mo vedea;
Cum tăbăra.de plângea,
Si la taică-su-alerga.
Din gură asa-i spunea:
„lote, tată, ce-am făcut“,
„Toată noaptea am păzât“,
„Si ieu Zână-am dobândit“.
„Și cu iea că mam iubit“,
„Cu ea am adurmit",
„Rău la noi a venit“,
„Dila zână mi-a furat“
„O viţă de păr din cap“.
„lacă zâna mi-a plecat“,
„leu am rămas culcat“.
„Nu ştiu cum naiba să fac“,
„Mă duc în lume s'o cat/*...
lacă Arghiu îmi făcea,
Niste opinci de fier
S’o cárjie de ofal.
Cu nouă cai pleca,
Nouă ai că o cata;
Nouă cai îi pripădea
Si pe zână mo găşa.
Pe picioare pleca, `
Din farën țarăntreba;
De-acea casă a de zâne,
Unde-o fi departe’n lume!...
Si nima nu stia,
Si opincili tocea, =~
Și cárjia iar asa.
De tot gol cà rümánea,
Tot isi cată iel zâna.
211
li ` Pe-o vale cubăra,
| Tüman sara însăra,
Si “Sus în munte să uita, . s 15
uj Sus in munte un joc ardea,
s Pingă foc ora juca.
mde tu l Arghiu la foc să ducea,
KE Acolo pe cine găsa?
T RI i - Găsa vro trii tărturei 5).
aea Tărtureii zo să bătea
Mu Pi-un pustiu de fes.
Li Arghiu e vedea,
ER Bună sara că le da, |
GC l Tartorii zo-i mulțămiea, a
s i Din bătaie s oprea
Aem ~" Cu Arghiu să vorbea,
Tartorii zo-l întreba:
„Măi Arghiu, tu, crăişor“,
»lesti bun, prididit de dor“;
„lesti băiat fără de casă“,
„N'ai acasă nici nevastă“.
Da Arghiu le povestea,
Cum cu zâna a pățăt,
Si pe Zână sa pierdut. e
„Departe am plecat“; A i
„Pe zâna mea s’o cat“.
„Da voi tartori grei“,
i „Voi nati fi auzát*
„De casa de zane“,
„Unde-or: fi pe lume?“
i Tartorii zăcând, ——
qum TP „Noi mam auzát*
ts „De casa de zane“, d. g
S d l „Unde-or fi pe lume“. '
Arghiu şintreba:
„Măi, voi, -tartori grei“,
5) Draci.
NN 219
„De ce vă certati“;
„Și và vătămaţi? .
Tartorii záceau:
„Arghiu, Dumneata“,
„laica a murit“,
. ,Flesu i-a uidit“,
„Și noi ne certăm“
„Care să i-l luăm“.
Arghiu întreba:
„Ce vo trebuia“
„Baş si fesu-üstaP!«
Tartorii spuneau:
»Arghiu, Dumneata“,
„Pe unde-oi umbla“,
,Fesun cap oi punea“,
„Nu fe vede nima“.
Arghiu de-auza,
Trii părele din poznar lua,
Si la farfori că le da,
Fesu de-l cumpăra.
Isi lua drumu si pleca;
Toată noaptea că mergea,
Și la zâuă iar aşa.
Unde sara însăra,
Altu foc în munte sus;
Unde tartorii s'a dus,
Să facă şi ei răspuns.
Tartorii la foc șezând,
nx Tofi din jordele 9) bătând,
Pi-un păpucel certând.
Arghiu la ei privind,
Și bună sara le da,
Tartorii îi mulțămea;
Da Arghiu îi întreba:
„Măi, voi, tartori Dumneavoastră,
6) Nuele.
: 213
„Ce sânteți cu mintea proastă“,
| „Ce vă certati voi asa“, ,
i , »Bas pe păpucelu-ăsta!!“:..
4c SS ` Da taríorii asa zácea: — .
M „Măi, Arghiu, Dumneata“,
qi ; „lacă taica a murit“, .
PR me i „Păpucelu i-a uidit!"...
SSC Si Arghiu ispitind,
V i Măre ce vo trebuia“
M „Vouă püpucelu-üsta!P*
TA „Păpucelu să mi-l dafi“,
ud EE „Dila voi loi cumpăra“ P
EUR a x CN „Că Sa rupt opinca mea“,
KE „Da spuneți ce-o trebuia?“,
H
Dor lacà tartorii-i spunea:
n »Arghiu păpucelu-ăsta“,
ind |. „Pe apă te-oi slobáza" y ,
2 E „Sus pe aplă c'oi mergea“
Si wot nu mi fe-oi scufunda“.
i Arghiu dacă-auza,
|. Trü parale că le da,
4, Si papucu cumpăra,
Si iară-i mai întreba: . ~,
„Voi, tartori, Dumneavoastă“,.
d „Pe-aici pe munte șezând“
d wot la focuri încălzând“,
Ka „Știu bine c'afi auzát*
| . „De-a cea casă cea de zane“,
„Unde or fi iea pe lume?!“
TT Da tartorii că spunea:
ur „Măi Arghiu, Dumneata“,
ii „Arghiule să te duci,“
e | „În marginea mürjei",
e l wot pe mare Coi pleca“
- „Să te duci in sus pe mare“
„Dinspre răsărit de soare“
„Unde sede apa baltă“,
S 914 i
„Că'mpăratu nostru-asteaptá,
„La cea casă, cea de sticlă“,
»Inimioara'n tine-fi pică“. i
„Că'mpăratului de drag“,
»Are vo trii coarne’n cap“,
„Impăratu de-o'ntreba“,
»Lumpüratu-oi povestea“
„Să spună el zâna ta“.
lacà Arghiu de-auza,
Păpucelu că și-l lua,
Jos la mare dubüra,
Sin picior şi-l așeza;
C'o cureluse-l lega,
Si pe apă că pleca.
Apa pliută mi-l [ánea,
Și Arghiu zo-mi drumia 1)
Pe mare, la vale,
Spre răsărit de soare,
Unde sede apa baltă,
Unde'mpăratu așteaptă.
La cea casă, cea de sticlă,
Inimioara’n tine-ti pică.
Cum în casă ajungea,
lacă'mpăratu vedea:
„Măi Arghiu, Crdisor“,
„Prididitu de dor“,
„De când mam făcut“,
„Pe-aici ma venit“,
„Nici un om cu trup“.
„Acusi fu-ai venit“,
„Acas mai, güsát!*...
Arghiu Criisor,
Din gură vorbea:
- „Cinstite'mpărate“,
„Mare luminate“,
7) Drumuia.
215
eg veier
a pe
`
216
„leu că mi-am plecat“
„Zâna mea s'o cat“.
„Pământu-am umblat“,
„Nici mam mai aflat “...
„De casa de zane",
„Unde-or ‘fi pe lume!“...
Cistitu'mpăratu,
lel dacă-auza,
Buciumu că lua,
Când îmi buciuma,
Tofi tartorii venea, `
Când süngiruia,
De mi-l ocolea,
Unu nu ieria!...
Tel tartorli-al schiop,
Cu mare: năroc.
Pe-ai buni-Pnireba,
„Unde-o fi pe lume?“
Și iei nu știa.
Schiopu când venea, -
Pe Zei Pníreba,
Iel ii povestea:
„Cistite'mpărate“,
„Acuşa írecui*
„Pin gunoiu lor“
„Fărmături de pâne mâncai“,
„Păm mă săturai“.
„Bucium auzâi“,
„La tine venii“,
Impăratu răspundea:
„Unde ie casa de zine“,
„De sede departen lume?“
Darà schiopu zo-i spunea,
Impăratul-asculta,
lar din gurá-asa zácea:
„Pe Arghiu Crüisor îl iai“,
„Vă ducefi tare ca vântu“,
»Ajungefi “nainte ca gándu,
lacà tartorii mi-l lua,
Si cu Arghiu îmi pleca;
Si mergea tare ca vántu
S'ajungea tute ca gandu.
Când la zâne ajungea,
Lui Arghiu îi spunea:
„În prăvălie când oi tuna“ 8),
„Fesu'n cap că Loi punea“,
„Caici alili te mănâncă“.
"»Și "n sobă te-oi băga“,
„Cam departe’ntr’o chiuşea“,9)
„Și fesu "n cap Loi ténea“
„Că te vede zânili“
»„Și-ți răpune zâlili“.
„De cină că oi cina“,
„Da zane nu te-o vedea“.
lacă sara însăra, —
Da Ileana le gáfea,
Mândră cină le făcea,
Numai vro trei perisoare, .
S’alelalte carne goale —
Tele la masă sedea,
Arghiu între iele sta,
-Mândră cină. că cina;
Cina pan’ să sătura
Si zânili nu-l vedea.
Dară zâna cea mai mare,
lea Ilenii sta-i spunea:
»lleano, daică, Neano“,
„Pănă-acuşa asa-am máncát*
»Si toate ne-am săturat“,
„Dară-acușa nu ne-ajuns“,
„Crezi copilu pa- crescut“
Și mănâncă. si iel mult“...
8) Intra.
9) Coll}.
217
218
„De prânz mâne sa găteşti“,
„Să faci patru perişoare“
„Și mai multă carne goală“,
„Să mâncăm, ne süfurüm";
„Că copilu Pa crescut“,
„Că mănâncă şi iel. mult“.
Ileana cum să scula,
Căldarea pe foc punea,
Copilaşu și-l scălda. |
Arghiu fesu-arádica
Și copilu îl vedea,
lel din gură-aşa zâcea: 7
— „Mamă, iote tata-l meu!“
— „Nu e, muicd, nu e“, .
„Nu e taica-l täu“, `
„Sal lui Dumnezău“.
„Lui nu i-o aducea“,
„Nici ca vântu Där,
„Nici cioara ostioru*. l
Si iar îl scălda, b
Arghiu s’arita,
lleana-l vedea,
Din gură-i zácea:
»Arghiu, Crüigor*,
„Prididit cu dor"; `
»Arghiu far de casă“
„Și fürde nevastă“...
„Tu să te păzăşti“ -
„De surorle mele“,
„Că ce zane relel“...
lelena afar. ieşea,
De surcele surcela,
De prânz să gătea,
Da’ Arghiu di colea
Copilu din luicà lua
Şi cu copilu pleca;
Colea'n poala mărilor,
Și să sui pe văpor.
Ileana când venea
Și copilu nu-l vedea,
Când pe vapor că: privea,
Pe Arghiu că-l vedea;
Și la fel să slobăza 10),
Lângă iel iea şedea.
Surorili iei când venea,
Pe Ileana mo găsa, .
lele pe sus să învârtea
Si pe vapor čo vedea,
lar'ndürüt si? ntorcea.
laci văporu pleca,
La malu mürü-ajungea,
Mulià-armatà'l aştepta,
La pristanişte X) adăsta.
Arghiu din văpor ieşea,
Tăbăra bande 12) cânta,
laca’n trin mi să punea
Si acasă că-mi venea,
Mândră nuntă iei făcea;
'"Mpürdtáia stăpânea,
Doamne, de să pomeneă.
Auzită dela Sâma Prunaru de 52 ani (ştie carte), din com.
Alexandrovüj, jud. Craina, Valea Timocului jugo-slav.
eo:
10) Se lăsa,
11) Port.
12) Muzica.
219
lazi l BROASCA ROASCA
pe Când oi zâce măndălac,
d N'af auzát şaf aflat,
Colea ’n vale ’n mândru sat
Sede Stancu om sărac..
De sărac este sărac,
De ware so(áie ’n sat,
Cu trii ficiori de "nsurat.
Ficiorii că i-a crescut,
A "nceput a "'nbătrânit,
1 l ! Da nu s'a mai cástorit.
x Al mai mare sta vorbea,
El Dumitru Făt-Frumos, |
Care "n lume ma mai fost,
SÉ El din gurd-asa zăcea:
„Tată, tăiculiță-al meu“,
| „Să-fi ajute Dumnezău“,
m „Tată tu mai blăstămat“,
l. „Or ursoaica ma ursat",
e „De noi nu ne-am insurat?...“
Dară Stancu om sărac,
De sărac este sărac;
De mavea sofáie ’n sat,
El din gurd-asa zâcea:
: „Măi Dumitre, taică mă“,
/ laica nu va blăstămat“,
: „Or ursoaica va ursat*.
„Fincă este vorba-asa“,
„Când oi zâce de-o cicoare“,
Doe pa tre ari om ime m ADR:
PED
| 990
„Du-te "n sobat) dela vale“,
»Lind verde peliniță“,
„Să pui mâna pe poliţă“,
„Trii suli(i taică să luați“,
„Și cu ele ?n sus să dați“,
„Unde sulita-o cădea“, |
„Acolo mireasa-oi găsa?).
L-ai doi frați,
Suliţa ’n sat le cădea.
Si-si güdsirà sulița
Si deloc mi să ’nsura.
A iu Dumitru suliță,
Nu stia unde eria.
lel pe cal să ?ncăleca,
După sulifd-mi pleca.
Mergea negru ’mboiestrand,
Dumitru pe iel plângând
Si de suliță ’ntreband. "
Mergea Dumitru pe cale,
Sin cale-l întâlnea;
` Lind verde foi de fân,
Dntálnea un mos bătrân.
Cu barba albă până "n brâu.
Da Dumitru sta zâcea: |
— „Bună calea, mosule!...*
— j,Multumescu-(i, Dutnitre!...*
Dará mosu-l întreba: E
„Măi Dumitre Fat-Frumos“,
„Care ?n lume mai mai fost!“
»Ce mergi. pe negru plângând“,
„Din oichi negrii lăcrămând?“
Da Dumitru Făt-Frumos,
El din gurá-asa zâcea:
„Măi mosule, d-ta“,
1) Camera.
221
di „Mi-am pierdut eu sulița“.
dx „Nu ştiu unde a picat“
? ap P „Sam plecat si eu s’o cat!...“
LINE i Dară mosu ce-al bătrân,
e " lel din gură asa grăia:
TENE i „Măi Dumitre, d-ta“,
: „[ am văzut ieu sulița“ "E
G „ln coadili mărilor“,
i „In răsăritu soarilui“,
S „Injiptă ?n piatră şedea“,
„Lângă gropanu cu apă verde“,
„La: cea salcă cocoșată“,
SCH „De stă cu burta pe apă“.
E Dumitru când auza,
x lar tăbăra 5) de plângea.
. l Si din gurá-asa zâcea:
pp v „Oi sărac de maica mea“,
E „Piatra este scrisa meal...
Së „Da ce să mă fac cu ea?“
SA Mâna calu cât putea
| - La coadili mărilor ajungea; ;
Mâna pe suliță punea,
Si pe negru-l întorcea.
Mâna calu cât putea,
Pe unde iel că trecea?
be . Pin gropan cu apă verde,
o Pila salca cocosatá,
Ha Ce sta cu burta pe apă.
i Dumitru că mai trecea. -
Și din groapă că ieșea,
lesi-o broască boboșată.
Dumitru când o vedea,
Mergea Dumitru plângând,
Dar şi negru ’mboestrand.
Da şi broasca fopdind,
TI ai EE E
g i 3 oo
UL UT
EE
2) Incepea. S
i | 299
mE
Mâna calu cât putea,
Până calu-i ostănea.
Când ajunsă la cesmea,
Unde sta şi odinea,
lacé Dumitru-adurmia,
Da si broasca ajungea,
Lângă el mi să culca.
Dumitru să pomenea,
Broasca lângă el vedea,
El din gurd-asa zâcea:
„Oi sărac de maica mea“,
„Broasca este soata meat,
Dară broasca sta zâcea:
„Taci, Dumitre, nu plângea“.
„Că ieu sânt soțâia tal...“
Da Dumitru sta vorbea:
„Cum să merg în sat cu tine“,
Să fiu ieu de râs pe lume!“
„leu sânt bărbat voinicel“
„Si la față frumuşel“,
„Da tu esti o boboşată“,
„De picioare *ncrăcănată...“
lar pe negru ’ncdleca,
Si pe drum că mi-l pornea,
Merge negru 'mboiestrând,
Dară broasca. fopăină.
Când în sat că să băga,
Taică-su când îl vedea,
Că vine cu negru "mboiestránd,
Broasca după el fopăind,
Taică-su când îl vedea;
Mâna pe topor punea,
După Dumitru să lua.
Da Dumitru ce făcea?...
lel în cosere*) fugea
3) Grajd.
i
i
i
i
A poi tn inte mare Ae El A
D
EE A
Te, 924
Si cu boi să culca;
Broasca lângă iel venea
Si lângă iel să culca.
Da Dumitru tot plângea,
Urit pe broască avea. `
Da broasca dacă-mi vedeă,
Il păza păn adormea,
Pin inel să zăuita,
Toate (ürli le vedea `
Când odată corconea,
lacă mumii-sa-auza,
Mumă-sa Solomeia.
La broschi(á că venea, |
Broasca Roasca povestea,
„lacă, mumă, ce-am. poftit* :
„Păwsă varsă zorili“, `
„Tu să-mi faci conacili“,
„Conacili le furşeşti“,
„Cu argint le poleieşti“. |
„Când o ieși soarili“,
„elen soare să lucească“,
„Dumitru să mă. pojftească“,
Solomeia de-auzea:
Când odată câriia,.
Si pe iea că auza,
Să vez muma iadului
Si cu tot al brostilor,
Că toate mi s'astrángea,
Toată noaptea că lucra;
Lui Dumitru că-i făcea
Mándre palaturi i-ardica.
Când soarele răsărea,
Ele "n soare strălucea,
Dumitru să pomenea.
Case mândre că-mi vedea,
Tel cu broasca să ducea
SP?n casă când să băga,
"Da broschifa ce făcea?
Deschidea cu. cheili,
Si-si deschidea cojili,
- Mândră fată rămânea! `
~ Da Dumitru de vedea,
El cu broasca văcuia, `
7. Si ta-su să minuna.
Impăratu de-auza
Că Dumitru Făt-Frumos,
Care "n lume ma mai fost,
Așa conace-a făcut,
Cum nu este pe pământ,
Impăratu trimetea:
„Măi Dumitre Făt-Frumos,
„Tu mie că mi-oi făcea“,
„Palatur'li iar asa“.
„Cum ale tăle sunt .frumoasi“,
„Ale mele mai aleasă!?...%
„Si "naintea lor de casă“,
„Nişte pruni inflorifi*,
Cu argintu poleifi*;
,Soarili co răsărea,
„O "ncepea de-o strălucea“.
„Dacă tu nu mi-oi făcea“,
. ,Oi trimete de te-o tăia“.
Dumitru când auza,
-Cum tăbăra de plângea,
Din mândri oichi lăcrăma,
Da broschifa-l întreba:
„Măi Dumitre Făt-Frumos“,
„Ce tui în casă plângând“,
„leşi afară suspinând“,;
„Or de mine fd urit?“
„Să-mi dai drumu să mă duc!!...“
Da Dumitru sta vorbea:
„Broschiță, sofâia mea“,
„De tine nu me urit“, t
` 15. Romanii din Timoc, Poezii 225
„Mândră vorbă mi-a venit“;
„Veni pe dalbă artie",
„Veni dila 'mpărâție“.
$i l „Da să vezi în ea ce scrie!!...“
one , „Impăratu a mânat“,
b „Și lui asa ieu să-i fac“
„lar conace c'ale mele“;
ab dl „Inaintea la conace“,
z a „Să fac doi pomi înfloriți“,
E „Cu argintu poleifi*.
„Când soarili-o risărea“,
„Conacili-o -strălucea“.
TE Broasca Roasca stă zâcea: ^
i l „Taci, Dumitre, nu plângea“,
| „Cât trăieşte muma mea“,
| „De nima nu te speria“.
ei Broasca Roasca ce făcea?
Il păza pan adurmea,
E Pin inel sà züuita,
"n l Toate {ar’li le vedea.
de io văzu pe Salomeia,
Numa-odată cârăia,
Salomeia că venea,
Broasca Roasca sta zâcea:
„Mumă, muiculifa mea“,
„lacă 'mpăratu-a poftit
„Dumitru lui i-o făcea“
„lar conace c'ale noastre“.
,Naintea conacelor“,
„Să-i facă doi pomi înfloriţi“,
M „Cu argintul poleifi*. i
S „Când soarili-o. răsărea“,
Sch R „Conacili-o strălucea“;
i „Da dacă nu i-o făcea“,
i »O venea de l-o tăia“.
= l Salomeia de-auza,
Odată când cârăia,
ea min TE
ape MP CINES TR
"E 226 E
Pila tata iadului.
Și la muma brostilor
Intr'o noapte că-i făcea,
Alte conace-i făcea,
Mai mândre si mai frumoase!...
Niste conace ínnalte,
Nu să află 'n lume alte.
lacé "mpáratu să scula,
Conacili şi le-avea,
Și iar din. gură-i zâcea:
„Măi Dumitre Făt-Frumos“,
„Tu mie să-mi aduci“,
»Ioalili lui taica-l meu",
»loalili de pe lumea-ailaltă“ ;
„Mândru ce l-am îmbrăcat“,
,Cu maica mea când s'a luat“,
A amândoi s'a cununat“.
„Când a fost taica dănac“,
„leu de pomană le-am dat“,
„Să le-aduci la mine ?ncoa!...*
„Dacă tu moi aducea“,
„Oi trimetea de te-o tăia“.
Salomeia când aude.
Că 'mpüratu asa răspunde,
Să vezi iea mi să ducea,
Pila tata iadului,
Și la mama dracului.
Să vezi dracii să. ducea,
Pe lumea alălaltă mergea,
Toalili lu ’mpdratu bătrân lua,
Si la Dumitru venea. `
Toalili lui Dumitru da,
Dumitru jn traistă le punea,
Lu 'mpáratu i Ie da.
Impăratu le vedea.
Și 'ncodată să ruga:
„Măi Dumitre Făt-Frumos“,
227
VE niz d cai mo Ne e ataca PA E T WAT EL Y DR aa ER. QR sute E Aa am ai a SO pe d E C RARI E EE
„la ascultă la mine "ncoa,
„Noi amândoi să schimbăm“,
„Îți dau fie "mpárüfia"
A j „Si-mi dai tu mie broschița“.
FN Da Dumitru asa zăcea:
SE | „Mă 'mpürate luminate“,
: „Nu-ţi sede fâie asa!...*
, . „Să iai tu broschiía mea“;
WE o „Zo e bobosatá ea.
än: ` „lea la oichi e bobosati“,
NEE og picioare .’ncrécinata“,
pu | „E urită deodati!!*.
Se | „Dar împărătița ta“
1 n l „Zo e mândră si frumoasă,
ET „Și la față e sclipoasă“. `
i Si „Stii ’mpdrate, da nu ştii“,
? „Să fâi foalili-ăștea jn cui“,
NI
„Că de pomană le-ai dat", -
l „Impăratu tat-tu le-a purtat“:
ei l „Și tat-tu le-a blăstămat“.
; l i Impăratu că le lua,
X Când pe cui le atârna,
Da Dumitru când pleca,
SC l i Casa pe el s'aprindea
: Si 'mpăratu cá ardea.
Uidea Dumitru ’mpdrat,
Piste lume-adăvărat,
Kë , Si-si fânea împărăția;
Ténea 'mpărăția "n pace
Că mare nima ce-i face.
Istorie rumânească,
La boieri ca dumneavoastră,
Ca pentru să pomenească.
TA ae gp ee m ee oe
Auzită dela Sama Prunaru de 52 ani (etie carte), din com.
Alexandrová], jud. Craina, Valea Timocului jugo-slav.
20 $9
DINU SI VOICHITA")
Verde de-o cicoare,
La vale, la vale,
Intral buaz de mare,
Tare mi sd’npare
Mândră casă mare
Cu feresti în soare,
Cu nouă ustioare.
La iea cine-mi sede?
Cea maică bătrână,
Cu brâu de sârmă!
Baba că năștea
Nouă ficiorei.
Si ieşiră of,
Si-mi periră tot.
Măi la urmă naste
Dor un copilas,
Mándru,: drágálas.
Baba-l boteza,
Numili-i punea
Dinu Costándinu;
Ceal cu barba neagră
Si cu mintea'ntreagă,
Ce mai om de treabă...
Si pe urma lui,
Baba mai năștea
Mândra copilifa,
Ce-o chema Voichifa.
*). Variantă; in colecția Giuglea-Vâlsan poarlă denumirea.
*Voichija» pag. 253.
229
mM
De ca pi a RT
230
Voichi(a, - mlădița
Si păcurărița.
Amândoi creştea,
Baba sii mâna;
Oili păscând, .
Si stâne mulgând-
Fata când creştea,
De doispe ani eria,
La stâne mulgea.
Dinu, ` Costándinu,
Ceal cu barbă neagră
Și cu mintea ’ntreaga,
Ce" mai om de treabă!...
Intro Sánía Joia,
Tot mulgând la stâne,
Dinu mi le mulge,
Voichifa le mână,
Le mână la strungs,
Dinu să le mulgă.
Voichifa mâna,
Da Dinu mulgea,
Voica când . mâna,
La oale-mi privea,
S’avea ce-mi vedea.
Niste noori grei,
Nu sânt curăţăi,
Sânt cu piatrăn iei.
. Voichifa-mi striga:
` „Nană, Nand, Dine“,
„Dine, Costăndine“,
„Ceai cu barbă neagră“
„Și cu minteontreagă,
„Ce mai om de treabă!“...
„Mulige, nană, mulge“,
»Mulge câte 'două“
„Și sloboade nouă“.
„lote, nană, tote,
-
»Dila vale-mi vine“,
„De jos dispre gârlă“,
»Niste noori grei“;
„Nu sânt curățăi“,
„SSânt cu piatri’n iei".
Da Dinu-mi zâcea:
„Nu e, naicd, nu e“,
„Nu e noori grei“,
„Și iei, naică, sânt“,
,Impe[itorii tăi“.
„leu te-am logodit“
„Și te-am măritat“
„Departe de sat",
-„Intrale nădolii“ 1),
»Intrale țări pustii“.
Voica de-auza,
Tăbăra plângea,
Din gură. zăcea:
„Nană, Nand, Dine“,
„Dine, Costandinei,
„Ceal cu barba neagră“,
„Si cu minteantreagă“,
„Ce mai om de treabă“...
„Când mai măritat“,
„Pe care-ai întrebat?“
„Da pe muma noastă“, .
„Unde mi-ai: lăsat-o?“
»Singuricün vatră“
„Cu pisica'n brafà*
„Și dorind de faté!!"...
„Că muichita noastră'“,
„lea ne-a legünat',
„Nouă legdioare.
„l-a ieşit tot pui de of"
„Sa pierit din codru tof".
` 1) Pustietaji.
e oL
some op im es aa e
GH | 939 .
„Măi la urmă ne-a născut“,
„Pe noi doi mărunțăi“
„Și Cai. mândri bujorei“.
„Da tu zo mai măritat“,
„Pe nima mai mai întrebat“,
„Mai departe de sat“.
Dor atât Voica zâcea,
Inpetátori ajungea;
Și pe Voica că mi-o luă,
Și pleca iei cui Voica,
Verde matostat,
Departe de sat,
Intrule nádolii,
Intrale țări pustii.
Cu Voica-mi pleca.
lel mulgánd la strungă,
De jos tare-mi vine,
Cu cârja în mână,
Cea maică bătrână,
Cu brâu de sârmă.
lea cum ajungea,
Bund dimineafa-i da;
Dinu-i mulfámea,
Baba-l întreba: l
„Dine, maică Dine“
Ceal cu barba neagră .
„Și cu mintea'ntreagá*,
„Ce mai om de treabă!“...
„Maică, stáne mulgi“,
„Singur mulgi la stână“,
„Unde este Voina bună?“
Dinu răspundea:
„Mumă, maica mea“,
„Stii mumă nu ştii“;
„Cum sânt fetili“, `
„Fetili ca merili“.
„Când sâni fete mürunfüle",
— MÀ
Le drag la părinți de iele“,
„După ce să mai măresc“;
„lele părințâ-şi urăsc“
„Și pe strini îi indrügostesc".
„Pe Voica am müritat-o*
„Si departe mumă-am dat-o“,
„Întrale nădolii“,
„„Intrale ţări pustii“.
Baba de-auza,
Tăbăra plângea,
St mi-l blistima:
„Dine, mui:ă, Dine“,
„Dine, Costăndine“,
„Ce-ai făcut asa?!
„Muică, mă uscaşi“
„Și iar mă lăsaşi“
„Cu pisicaàn brafi",
„Sângură în vatră“.
„SË doresc ieu fată“,
„Că Voichifa mea“,
»Maica-a L. gănat-o“,
„Maica mi-a scăldat-o“,
»9am crescut-o fată“.
„Vorbă să vorbesc“,
„Să mă Sfătuesc“
„Ca maica cu fata“
„Si ca lumea toată“;
„Tu mi-ai măritat-o“,
„Nu mai întrebat!“
„Să dea Dumnezău“,
„În boală grea să caz“;
„Să zaci sd putrezăşti“,
„Pe una sa sfoiegesti“,
„Pământ nu te rabde“,
„Până moi aducea“
„Pe Voichifa mea“
„La mine in casă“,
i
n
4
H
H
4
H
}
A
WW
id
H
„Vorbă să vorbesc“,
„Sä mă sfătuesc“ +
„Ca muma cu fata“
„Și ca lumea toată“.
„Dine, maică, Dine“,
„Să dea Dumnezău“;
„Dumnezău să-ți facă“,
»Iáie stülpa cal“, ^ `
„Si pânza ebâncă ?),
Și mătasa frâu“.
„Maică, să te duci“ p
„Pe: Voica s'aduci“ .
„Cu lea să vorbesc“,
„Să mă sjütuesc".
Domnu asculta,
Blăstăm să prindea,
Zücea să spoia,;
Pe-o parte putreza,
Dumnezău sufletu-i lua.
IL lua baba-l îngropa,
Pământu nu’ mi-l rübda;
Că mumă-sa-l blüstüma.
Si iar Domnu că-i făcea:
Să vez stâlpu cal
Și pânza ebâncă,
Da mătasa frâu.
Dinu Calwncăleca,
-Și pleca la. soru-sa
Intrale nădolii,
Intr'ale ţări pustii:
lel cum ajungea,
Pe Voichița mi-o găsa;
Tăman la oră juca,
Lăutarii le cânta.
Voica zo-mi juca,
"ss
" Intră nouă surate,
2) Pătura de sub $ea.
234
Intră nouă cumnate,
Toate sânt şerpoaice
Și bülüuroaice,
Sângili-i surbea.
Voica di colea;
Din oră. privea,
Pe Dinu-l vedea.
Din oră să lăsa,
La Dinu să ducea;
Din gură vorbea:
»Nand, Nand, Dine“,
»Dine, Costăndine“ ;
„Si cu barba neagră“,
„Ce mai om de treabü!...
„Cum tu ai plecat“,
„Departe de sat!?*
„Da pe muma mnoasíü*,
„Unde mi-ai lăsat-o?“
„Săngură în vatră“
„Cu pisica "n brată!?“.
Da Dinu-i zácea:
»Voichifd, mlüdifüá*
„Și Păcurăriță“,
„leu că mi-am plecat“,
»Muica ma mânat“
„Pe tim să te cat“.
„La muma mergem“,
„Cu muma vorbesti“,
„Sà fe sfătueşti“
„Ca muma cu fata“
„Si cu lumea toată“.
„Aide să mergem“,
„Nunta s'o lăsăm“;
„Că sântem călare“
„Și mergem mai tare“.
Voica de-auza,
lea sa’nfurisa,
N
UI
In
Cu Dinu pleca
S'amándoi mergea;
Pin păduri mergea,
Păsărli cânta.
Cum cântă păsării,
„Doamne Sfântule
Si Tu puternicule.
„Unde s'a văzut“
„Si s'a pomenit“,
„Mort cu viu pi-un drum!?*
Voica le-asculta,
Din gură vorbea:
„Nană, Nand, Dine“,
,l-auz Nand, auzi“,
„Cum ne cântă păsărli“,;
„Unde Nană s'a văzut“,
„Mort cu viu pe pământ?“ +
Da Dinu zâcea: .—
„Lasă, naică, lasă“,
„Toate păsărli“
„Si cântă versurli“.
S'amándoi mergând pe cale,
Când de sat apropia,
Dară Dinu sta zăcea:
»Voichifd, mlüdifd*
„Și păcurăriță“
»Aide, naică, aide“,
„Aide tu’nainte“,
„Că ieu să mă duc“,
„La livadea lungă“,
„Calul priponesc“;
„lar cu tine mă'ntâlnesc“
„Și cu muma Să vorbesc“.
Voichita, -mládifa
Și păcurărița,
lea’nainte să ducea,
Dară Dinu rămânea.
lel cu calu să ducea,
. S?n grobiste3) să băga,
lar la mormânt să culca.
Dară Voica ajungea,
La fereastă că striga:
„Mamă, mumă, maica mea“,
»Deschide, muică, usa“
„Că-mi ajunsă. Voica ta“.
Dart. baba dila foc,
lea din gurà asa zácea:
„la fugi grabnico, fugi“,
„la fugi tu din usa mea“,
„De nu mă mai oftica“.
„Că la feli mai ofticat“,
„Până süngurü m'ai lăsat“. .
Da Voichifa sta zácea:
»Deschide, mumă, usa“,
„Că nu sânt ieu grabnica“
„Și sânt ieu fetița ta“,
„Dacă mumă nu mă crezi“,
„Vino la fereastă. vezi“
„Să-mi vez gâtu cu mărgeleii,
„La tot deştiu cinci inele“,
„Chibzuită de muiere“.
Mumă-sa când auza,
La fereastă mi să da;
Pe Voichifa mi-o vedea,
Si lea ușa-i deschidea.
Voichifa’n casă intra,
3) Cimitir,
H
oS Mme mn e
Mumă-san brati o lua,
Domnu sfântu c'o vedea.
, Pe-amândouă le’mpetrea,
en? Stei de piatră. le făcea;
4 S’asa’n casă rămânea,
i Doamne, de să pomenea.
Auzitá dela Sâma Prunaru de 52 ani (ştie carte), din com.
Alexandrovăj, Valea Timocului jugo-slav.
238
RAIUL
In oraș, in Vitliem,
Ai Adame să mergem,
Frunză verde mărăcine;
Si dd-f ceva pentru tine,
Să mergem la rai cu bine.
Dar la rai cénd ajungea,
Avea Domnu ce-mi vedea.
Când la poarta raiului
Sedea floarea soarelui,
Cu druga porumbului
Și cu spicu grâului,
Doamne, şi cu-al orzului
Și judeca florili,
Ce şa dat miroasăli.:
Vorbea floarea soarilui,
-C'a pierdut miroasăli:
„Lină verde, lemn pălit“,
„Noi, Doamne, am înflorit“.
„Când Dumineca-a venit“,
„Fetifăli s'a ’mpletit™, -
„In grüdinufa a sărit“,
„Și pe noi Doamne ne-a rupt“;
„În cosăcioară ne-a "nfipt",
Si la oră am ieșit.
Dănacii 1) le-a zbicit
Si noi pe jos am picat,
i
A
1) Flăcăii.
239
240
temo em cmt i
Toată lumea ne-a călcat,
De aia miroasăli le-am dat, Ss
Zo ne-am umplut de păcat.
Lind verde go lalea,
Domnu de-acia-mi pleca,
Și pin rai mi să plimba,
Pi lângă iad când trecea,
Auza lumea zberând,
Vedea vermii clocotind,
Adam pe Domnu ’ntreband:
: „Măi Doamne, puterea Ta“,
„Ce lume plânge aicea?“
Dară Domnu-i povestea:
„Aici toată lumea ra“,
„Ce-a făcut rău pe limea-aia“.
Când pe ăia vedea
lei deacia-mi pleca
Și pin rai mi sd plimba.
La o vacă grasă ajungând,
Adam iarăş întrebând,
Dar Domnu spunea pe rând:
„Lină verde, lemn palit“,
. „Asta om cát a trăit“,
„Și cât a fost pe pământ“,
„A vorbit vorba pe rand“,
„Pe nima nu l-a min(át*.
Domnu vorba isprăvea,
Dar Adam infálegea,
Si deaicea-mi pleca
La altă vacă ajungea,
larba pân'la pept creştea,
Dară vaca tot piistea. a
Cánd oi záce foi de salbá,
Dară cum eria de slabă...
Putea să să razme ?n coadă.
Verde foaie so lalea,
Adam iară întreba:
„Ce ie vaca slabă asa?“
Dară Domnu iar spunea:
„Când oi zâce iarbă neagră“,
„Asta nu e vacă slabé!...“
„Și ie omu-al mincinos,
„Ce să face tot fülos*.
„Cât pe pământ a trăit“,
„Tot falnic mi s'a făcut“,
„Dar acasă nimic m'avut!...*
„Toată vorba a minţât“,
„Niciuna ma spus pe rând“
„De-aia l-am năcăjit“;
»Vacá slabă l-am făcut“,
„Zâ si noapte tot păscând“.
Verde foaie s'o lalea,
lei de-acia îm plecă
Și prin rai mi să plimba,
Jos pe niște rămurele,
Cântă” negre păsărele.
— ,Astea nu. sânt păsărei“,
„Și sânt copilas de-ai mei“.
„Ce-a murit nerânduiț“,
„De mumâni necăpuiț“.
— „Când copiii a murit“,
„Mumânile mi-a durmit“
„Sa murit ne rânduit“;
„Când la Mine a venit“,
„Păsări negre i-am făcut“.
Dar când privea măi la vale,
Vedea păsări albisoare. `
,SBastea nu sânt păsărei“,
„Și sânt iar copii de-ai mei“,
„Ce mi-a murit rânduiț“,
„Și căpuif de părinţi“.
Măi la vale când. pleca,
Un foc mare arzând vedea.
Când la foc iei ajungea,
2
16 Românii din Timoc. Poezii, 241
242
In mijloc de foc ardea
Fermecătoarea satului;
Ce-a. luat sporu câmpului
Si glasu voinicului.
Da măi la vale mergând,
Vedea un purcel râmând,
La izvoare destupând.
„Asta ie la omu-al bogat,
„Purcel de pomană sa dat“,
„Copiii nu l-a mfruntat“,
„Și Dumnezău la luat“ -
„Si prin Rai mi l-a rândit“,
„La izvoară destupând“. .
Dară iei privind.
Altu purcel a văzut,
De slab în coadă răzmând,
Niciun izvor n'a găsit.
„Asta la omu-al sărac“,
„Un purcel sa cumpărat“,
„De pomană si l-a dat“,
„Copiii l-a înfruntat“.
lei de-acia "mi privea,
Pe Maica Precesta vedea,
Când de copilas mi-a luat,
La măru-al roșu a plecat.
Când la măr ajungea,
Cu ciumagu scutura,
Dar copiii mi-aduna.
Când de-acia ’mi pleca,
Trecea printr’o baltă verde, -
Si mi le da mare sete. l
Care copil trochiț avea,
Din fugă apă prindea,
Când la margine ieşea;
Apă din trochit bea,
Mio dorea pe mumă-sa.
Care urcioras mi-avea,
Din fugă mi-l scufunda;
` Urcioru s'a îngânat,
In iel apă ma intrat.
Când pe uscat mi-esea,
lel în gură mi-l punea,
Apă ’n ulcior nu găsa,
Zo plângea si să väita.
O durea pe murmă-sa.
Să vină de undeva;
Doamne cu táfásoara,
. Cá i s'a fript limbuta.
Da privind iei după copii,
Vedea muieri ce fac copii, `
Toate scrisă 'n lăturghii.
Da care nu fac copii,
Nu sânt scrisă "n lăturghii.
Că pe-aicea sânt frumoasă,
Dar la Domnu pücütoasd...
Când oi zâce bob de mei,
. Dara care fac copii,
Aicea sânt tălărite 2);
Si iele sânt măi urâte, ^. |
La Domnu sânt blagoslovite.
Muierea care copii s’omora,
Domnu copiii mi-i lua,
Pui de şerpe mi-i făcea,
La pieptu iei mi-i punea
Și șerpii din iea trăgea,
Asa ie pe lume aia.
Care pe aicea rău face,
Pe lumea alălaltă şi-l trage.
Auzită dela Stan Vasilescu de 17 ani (ştie carte), com.
Tomislava (Toromasta), jud. Negotin-Craina, Valea Timocu-
lui jugo-slav.
Se
2) Muncile.
TUNSU
Veste’n farà a ajuns -
De un of ce-i zâce Tuns,
Care’n codrii a ieșit, -
Cu șasăntovărăşit.
Tot voinici aleşi pănduri,
Tâlcari aleşi de păduri
Si umblă din crâng in cráng,
Tof.cát trec de iei să plâng»
Că nici unde nu gândeşti,
Cu iei in cale fe'ntâlneşti.
Si te'ntreabă binisor,
Cu cuvânt bun bléndisor.
— De-unde vii flăcăiaş,
Din ce sat, din ce oraş,
Ai. luat de drum rüvas
Să nu pütimesti cevag?
Aceștia Tunsu zâcea, "
Tutulor cát god!) trecea;
Si mii jefuia de bani,
Ca pe niște tâlcari dușmani.
Pe cinentálnea smulgea,
Lumia de dânşii fugia,
Măduva la fof sugea,
Pe cine god întâlnea.
Dumnezău nu l-a răbdat,
Curând în cursă l-a dat,
Drumuri le-a dezlegat.
Auzilá dela Stan Vasilescu de 17 ani (ştie carte), din com.
Tomislava (Toromasja), jud. Negotin-Craina, Valea Timocu-
lui jugo-slav.
Sog?
1) Care.
DIN MAL A’)
Lind verde colălie,
- l-ascultat boieri la mine
Sá vă spun o istorie,
Istorie de nestrete 1).
Nestretea mi s’a făcut,
Doamne nu s'a pomenit,
Pe ceal negru de pământ.
Lind verde de-o lalea, `
Ce cântecel că eria?
Să vez Sandu din Mala.
Când oi zâce peliniţă,
Să vez fată-său Vünufd,
-Intro Sântă Sâmbăta, `
N'avea Sandu ce lucra.
La zadrugă ?) să ducea,
Si bomboane cumpăra,
La școală să ducea,
Copilasii i-aduna.
Si bomboane le’mparta,
pasa din gură vorbea:
„Copiilor Dumneavoastă“,
„Bomboanili să-mi fie mie“
Că cu mine nu să ştie“.
O săptămână-mi trecea,
Vladimir nuntă făcea,
Sâmbăti sara venea;
*) Sat curat românesc; astăzi cu numele schimbat în
Mali lasenovaj.
1) Nenoroc.
2) Cooperativă.
H
Lăutarii că-i venea
Și la nuntă că-i cânta.
Dară Sandu-i auza,
Ș'acasă zo juca;
Lăutarii când tăcea,
Dară Sandu ce făcea?
lel în casă sä băga,
Frati-su când îl vedea,
Mâna pe fluer punea,
Pornea Doamne de cânta;
Pornea Sandu de juca,
Parcă-i sd arăta. S
lote cina cánd venea,
Frumoasă masăntindea.
Tof la masă când şedea,
Dar sl Sandu iar asa
Frumos bine că. cina,
Dila masă să lăsa l :
Si frumos mi să culca,
Dar si Sandu iar asa.
Toată noaptea că durmia, ~.
late Zâua să făcea,
Bas Sânta Dumineca:
Tot mi să scula,
Dar şi Sandu iar asa;
De tată-su: să ruga:
— „Oi, măi tată, tata-l meu“,
„„Dăruit de Dumnezău“, :
„Mă rog, tată, ieu de tine“;
„Urzoabili 3) să mi le faci“,
„Urzoabili mi s'a rupt“. `
— „Nu pot taicd să le fac!“
„lote la vite să dau“,
„Și pe urmă să le fac“.
Atâta că-mi vorbea
3) Gaurile opincilor.
246
Și afarii că ieşea.
Dară Sandu ce-mi făcea?
Urzoabili le fdcea,
Le făcea cum măi putea;
Frumos bine să?ncălfa.
Și afară că-mi ieșea.
Cu mici copii sad găsa,
Pornea de mi si juca;
Vladimir cá mai trecea,
Vladimir cu nunta sa.
Dară Sandu ce făcea?
După nuntă mi să lua,
Dară nuntaşii vorbea:
„Oi, mă (aicá, copilas*, -
„Intoarceță-vă îndărăt“,
»Darü unde vă duce(?"
Numai mergea şi-mi ticea,
Dard nunta că mergea,
In Isnovăf să ducea,
Când mireasa ajungea;
Lăutarii zo cânta, .
Dară lumea zo juca.
Când lăutarii tăcea,
Lumea'n sobă)" când tuna,
Lăutarii le cânta,
Dară. lumea-i asculta.
Valul la mireasă punea,
Dar ginerli ce făcea?
lel afară că-mi ieșea,
Tel în bàie( că tuna.
La un prietin Că mergea,
Pistolaşu mi-l cerea.
Dară văru-su vorbea:
„Vladimire Dumneata“,
„Lasă nu pocnea-acuma“,
4) Cameră.
247
Ne eee E ao eT ct dc Tee Ee E TY at MEM ate Ce TN do a ase aci e tă cl AN a MALI Kc COMM ec NE C
„Când de-aicea mi-om pleca“,
CH „Atuncea om pocnea“.
3 Da Vladimir n’asculta,
ja Pistolasu mi-l zbicea 5),
SE ! Si’n vale mi s&ntorcea.
: Pistolaşu întindea,
Pe subt un pătul cum şedea,
- Sasa din -gură vorbea:
„la păzâțâ-vă copii“,
„leu acusa Să pocnesc";
A yO pocnesc mă'nveselesc“,
i „Că. acusa îmi nuntesc“.
atâta că vorbea,
De ‘pedea că trăgea;
Când pistolu că pocnea,
Pe Sandu mi-l dubăra.
Da un copilas striga:
„Măi ginere, Dumneata“,
„Omoriîşi copilu-ăla!“
Ginerli când auza,
‘La Sandu să rüpeza;
E i Si pe brafé mi-l sălta,
Si la Sandu cá.striga;
Da Sandu nu răspundea,
Să bătea cu grabnica. -
Da nuntaşii de vedea,
lei afară mi-alerga.
Si pe braté că mi-l lua,
Unden sobă-l aducea;
Si Pi-un astal mi-l punea,
P ; Gândea glumă că eria.
Si la cap că mi-l lega,
RE După ta-su trimetea;
ve Nuntaşii că trimetea,
| i Pe fa-su că-l chema.
T pm onec 87
5) Trágea cu sila.
~ 248 Jj
Tată-su când ajungea,
La Sandu că-mi alerga
Si pe brafü că mi-l lua
Și din gurü-asa vorbea:
„Măi, Sdndytd, cu taica“,
„Nu-l vez pe tatăl tău“,
„Dăruit de Dumnezău?“
Da Sandu nu răspundea,
Să bătea cu grabnica
De moarte se pregătea.
Si fată-său că-mi vorbea:.
„Ce lume vă uitaţi“,
„Nu vez Sandu mi-a murit“,
„Mi-a murit far de lumină?“
»Ducefa-va de cătaţi“
»Niscai foale si lumină“,
„Că ie inimă creştină“
„Nu e lege vez turcească“, A
„Ci ie lege rumânească“.
Da nuntaşii de-mi vedea,
După [oale-mi alerga,
Da Sandu nu aştepta;
Sujlețălu îi ieșea,
Numa lumina apuca.
După mumda-sa trimetea,
Dará fripta mumă-sa,
lea când auza;
Ţolițăli mi le lua,
La Sandu mi să ducea.
Când acolo mi-ajungea,
Pe Sandu mort mi-l găsa
Si iea jos îmi cădea,
Doamne, de părere ra.
Pornea, Doamne, de-mi plângea,
S’asa Doamne să cânta:
„Pe Sandu l-a omărit“,
»Nüroit şi zdrențuros“,
249
,Rupturos şi sângeros“,
„Ca când bou l-am tăiat“,
„Doamne, Doamne, ce păcat!“
„Bine Doamne-l omăriră“,
„Ce la mine nu veniră“,;
„Că ieu vreme aş fi avut“,
„Pe Sandu-as fi premenit!“
„Bine Doamne-l omăriră“
„Di ce Doamne nu cătară“,
„Intratâta sat de mare“,
„Vez un rânduleț de foale“,
„Pe Sandu să-l premenească“,
„Doamne, să mi-l dichisască: pui c
„Nu mai pot, ma .omárit*,
„De dănac?) neprimenit!“
„Sandu meu al dündcel",
i i „Tot descult cu capu gol“,
„Nu mai ie nima ca iell“...
| Dara iei cei cu nunta,
ee lei mireasa că mi-o lua,
P ` Si pe-acia că-mi pleca,
ls l In trăsură o punea,
| Für de ginere mergea, '
Din oichi negri lăcrăma,
Și pornea vez de Măla.
b Pe ginere mi-l oprea,
d Pân' politéia venea; : s
o Dar mireasă să ducea, i
Să ducea la Măla.
Si nunta ce-mi făcea?
Lind. verde de-o cucuta,
Au ce nuntă chinuită.
* Politdia că venea,
Pe Vladimir cà mi-l lua,
6) Impodobească, îmbrace frumos.
7) Flăcău.
250
La canfelarie-l aducea,
La opreală mi-l țânea
Pănă venea comisia.
Comisia când venea,
Pe Sandu mi-l vedea,
Când în cap ce îi găsa?
Un vülus de artie,
Artia la omărit;
Doamne, nu sa mai văzut, -
Pe ceal negru de pământ.
lar capu i-l cosa,
De-aci polițâia pleca
Pe Vladimir că mi-l lua,
La Negotin că-l ducea.
Dar pe Sandu că mi-l lua
Si mergea vez de Măla,
La Mala când ajungea; .
Mândru leagăn că-i făcea,
La biserică mergea.
Dascălu dacă-mi vedea,
Copilasi-i aduna,
In biserică să ducea,
Toată lumea îl plângea,
Dară popa iar asa
Jele, jele, piste jele,
Doamne ce păcate grele,
Pe Sandu-l cetea,
De-acia că-mi ` pleca;
Mumă-sa mi să cânta,
St. tatd-su Să jumulia:
„Mă mir pământe de tine“,
„leu mă mir cum nu te’ngras“,
„Ce lume mândră méncas“.
„Mi-avusăi -un copilas“
Și pe ăla mi-l mancas“,
„inimioara mi-o sücas*;
„Sângurea că mă ldsas".
251
Şi la mormânt mi-l ducea,
Si pe Sandu-l îngropa,
Pământ că pe iel trăgea.
Dideasupra iarba creşte,
De jos, Sandu putrezdste,
Dorul, focul, potoleste;
S’asa Sandu că-mi făcea,
Doamne, de să pomenea.
Auzité dela Anghel Maiti din com. Isnovájul Mic (Măla),
jud. Craina, Valea Timocului jugo-slav.
Autorul popular Anghel Maiti, versificá tragica" înlâm-
plare din Isnovăţul Mare, petrecută în anul 1936.
252
S
STOIAN BULIBAŞA *)
Când oi zâce colülie,
T-ascultati boieri la mine;
Să. vă spun o istorie,
O istorie din Sárbie
Dintra mea copilărie,
Să và spun un cântecel,
Decánd eriam mititel,
De un mândru voinicel.
De Stoian Bulibaşa,
Ficiorelu Sârbului,
Fala Nigotinului:
De când s'a bulibüsit 1),
Cu sabie cu cufát, |
Turc in Craina?) ma trecut.
De trecea Turcu bătrân,
Il punea de mânca fân,
De trecea Turcu cu barbă,
Il punea să pască iarbă.
De trecea câti-un fâgan, . .
Il punea de mânca cáftülan;
De iel cine că afla,
Ala Begu din Ada’),
Când oi züce di-un bujor,
Tre recu Begu din Síambol;
' *) Variantă; este şi “in colecţia | Giuglea-Vâlsan, «Dela
Românii din Serbia», pag. 38.
f 1) Sa făcut conducător de oaste.
_2) Provincie în N-E Serbiei pe Timoc.
3) Ada-Kaleh.
253
Cu'mpăratu iel vorbea,
Cum ar face facerea
Lui Stoian Bulibasa.
Impăratu sta zâcea:
„Multă blagü +) să troşeşti 5),
„Pe Stoian să-l prüpüdesti",
„Pe Craina să i-o robeşti“.
Da Begu de auza,
Din Stambul când îmi pleca,
Pănă la Vidin venea,
In Vidin la Omirada.
Cadânili când auza, Et
Cáte-o azmă că-i fiicea,
Câte-o găină-i tăia
li da lu Begu de mânca;
Dar să-i facă facerea
Lui-Stoian Bulibasa.
Cu Omirada vorbea,
Multă blagă-i număra,
Pe Stoian i Lo vindea
Să-l aducă la Ada;
In Ada să-l prăpădească,
Pe Craina să i-o robeasca.
Omirada di colea
In Bregova 6) că venea,
La Ninifi’n Bregova,
Cu Niniţă ogodea;
Multă blagă lui îi da,
Pe Stoian îl cumpăra.
Ninita din Bregova, .
Când oi zâce di-un pelin,
Trecu iel la Nigoiin.
La Cărăpancea venea,
mm re s mem
4) Bogălie.
5) Cheltueste. !
6) Sat românesc cu peste 5000 loc. pe Timoc in Bulgaria.
254
La fereastă că striga:
„Cărăpancio Dumneata“,
„la ieşi Dän la minencoa“,
„Mândră vorbă să vorbim“;
„Baş de finisoru tău“,
„De Stoian Bulibasa®.
Ninité zo mai spunea:
„otii Cărăpancio, nu știi“ ;
„Că din Stambul a plecat“,
„Cu cea mică săxăna 1)“,
„a venit la Bregova,
„Cu cea mică săxăna“,
„Să treacă la. Nigotin,
„La Nigotin oras bogat“;
„Să-l dăm pe Stoian legat“,
„Multă blagă i-am fi luat“.
Dară nasu lui Stoian, `
lel asa că mai zácea:
„Lasă Begu ’ncoa să vină“,
„Să ne dea bani măsurat“,
să-l dau pe finu legat“.
lacă Begu c'auza,. SKS
Si trecu din Bregova, * 3
Trecu colea pila Timoc,
Si da la Cobisnija 8),
Cu cea, mică săxăna.
De Nigotin săndrepta,
In’ Nigotin când venea;
Să băgantr'o cafenea,
Carapancea-l întâlnea.
Si iar Begu zo-m vorbea,
Cum Să-i facă facerea .
Lui Stoian Bulibasa,
Ce judecă pe Craina.
7) Carujé cu bani.
8) Sat românesc in Timocul jugo-slav.
255
Cürápancea asa zâcea:
„Nu e Stoian aicea“,
„Stoian e la Zăiceri“ ?)
„Și mi-a plecat iel de ieri“.
„Să-mi astrângă o verghie 10)
„Ca un chip de datorie“.
"Nasi-su Carapancea,
Mânca i-ar cânii carnea,
Si fâța dila dreapta.
Pe Burcă pandur îl lua,
Cărăpancea îi scria,
Cartea lui Burcă-i da.
Burcü pandur cartea . lua
Si la Zăiceri pleca;
Să ducea Burcă călare,
Și mâna calu mai tare.
In Zăiceri când ajungea,
Și la.Culă 1) să ducea;
Da Stolaw Bulibaşa,
Sus in culă că şedea.
Burcă pandur calul lega,
Si-l lega iel de-o tărabă 12),
Pe scări sus când să suia;
Scărili zo zdupăia,
Da Stoian zo asculta.
Pe fereastă să uita,
Si văzu calu. legat,
Și cu seaua înșelat.
Da Stoian mi să gândea, `
„Ce-oi să fie Doamne-asta?“
„Un cal legat la stobori“,
9) Oraş agezal pe Timoc la confluenja Timocului Alb
cu Timocul
Negru.
10) Birul.
11) Cetate cu lurn înali.
12) Gard de blane.
256
„Oi să fie acust ceva“...
„Or a trecut vro cata“,
„La mine prin Craina meal“ E
Nici vorba nu ispiăvea,
lacă Burcă traistă ruptă;
„Ji scoasă o cărticică,
Lui Stoian în mână-i pusă.
Stoian cartiia cetea,
Pe Dorcea-l încăleca.
Si mi-l mâna boiestrând,
Da Stoian pe iel gemând,;
Ca cânili mârăind. NE
Pin Isâcova 13) trecea,
Si trecea la Ciocănari 14),
S’o lua pe Timoc la vale,
Si veni la Isnovdf19).'
Și luă drum de Bregova,
Unde Begu cá trecea, -
Ninifa din Bregova, |
lel poteca că-i spunea;
Unde Begu a trecut
Colea ’n vale la Timoc. i
Da Stoian Bulibasa,
lel la Timoc dubăra,
à Si urma că i-o gäsa;
. Din gură asa zácea:
„lote urma a de Turc,
„lote -pe unde-a trecut“;
„Și da la Cobisniía",
„Și să băga'n cafenea“.
„Bea un par de cafea“
„Oamini din Cobișniţa“
„Lui Stoian îi povestea“:
13) Sat românesc în stânga Timocului.
14) Sat românesc în stânga Timocului.
15) Sat românesc în dreapta Timocului.
17 Românii din Timoc. Poezii. : : . 957
258
„Măi, Stoiane, gazda mea“;
„lote pe-aici a trecut“,
„Ala Begu cáne. turc“,
„Sa tunat în Nigotin“.
Da Stoian Bulibasa,
Mâna Dorcea cât putea,
Din oichi negri lăcrăma,
Si din gurü-asa zâcea:
„Oi sărac de maica mea!“.
„A trecut altă căța“
„La mine pin Craina' mea“.
Tel acasii. să ducea,
Numai cina co cina,
Și iel în pat să culca;
Cu nevasta lui vorbea,
Puţânel că zăbovea,
lacé Burcă că. striga;
Stoienifa-i răspundea,
lea din gurü-asa zâcea:
„Oi măi Burcă traistă ruptă“,
„Ce strigi tu sara ?nsărat“,.
„La Stoian Bulibaşa?“
„Că voinicu sara nu să strigă“,
„Si să strigă dimineața!“...
Burcă panduru pleca,
Lu Cărăpancea-i spunea,
Cum e lui Stoian taina.
Iacă Stoian să culca,
“Cu nevasta-alăturea.
Când zorili să vărsa,
lel pe oichi mi să spăla;
Beu un par de cafea, —
Pe Dorcea-l încăleca.
Si ‘pleca la cafenea,
Da Stoienifa-i spunea:
„Măi, Stoiane, gazda mea“,
„la nu pleca tu asa“;
„Si ioncinge armili“, >
„Că-s perde Begu zâlili“.
„Noi asară ne-am culcat“,
„lote ce vis am visat“: ;
„Visai serpili-al motat“,
»Invdluit pe după cap“.
Da Stoian când 'auza,
Nevasta lui ce-i spunea,
lel din gurd-asa zácea:
„Aoleu, nevasta mea“,
„Visu tău ce l-ai visat“,
„Nu e şerpili-al moţat“ ;.
»Invüluit pe după cap“,
„Și e streangu atârnat“ ;
„De gâtu meu stă. legat“, —
„Čoi să mă vez spânzurat!“...
Lua armili, şincingea,
Si atunci cu Dorcea pleca,
Să ducea la cafenea.
Intro sobă să băga,
lel pe Begu mi-l vedea;
La Begu să răpeza,
Mânan chică-i implánta;
De genunchi "ingenunchea,
Sta decât capu să-i ia.
Nasi-su Cărăpancea,
lel de mână că-l prindea,
Și din gură asa zăcea:
„Stăi, fine, nu face-asa“,
„Nu te feme nimica“,
„Atâta te-ai supărat“,
»Nu e Begu vinovat“, |
„La tine Begu-a venit“;
„Cu cea mică săxăna“, z
„Mi să duce la Ada“.
„Vede dosu ca npupit* 19),
16) Inmugurit.
259
„Mult voinici s'a măldărit“,
„Lui ie frică de perit“;
„Da dacă merge cu tine“,
„lel mare frică pe lumet“...
Stoian asa când auza,
Multă blagă Begu-i da,
Sedea lof iei si mânca,
Si de drum iei să gătea.
lel cu Begu cénd~pleca,
Cu nasu-su Cărăpancea;
Ninité din Bregova, l
Si cu. ăla Omiradă.
Cu cea mică Ssăxăna,
Si din Nigotin ieșea,
Când sd'ndrepía la susea,
Stoian că mai rămânea;.
Cărăpancea ‘nfurisat,
Drumu pe susea a luat:
Da Stoian Bulibasa,
Merge pe Dorceancălecat,;
Din Nigotin săncura,
Palos din teacă trăgea;
De-a tuturiga că-l da,
Schintei de foc că sărea.
Dugăiaşii 11) să ruga:
„Măi Stoian Bulibasa“,
,Nuncura pe Dorcea-asa“,
„Nu da cu palosu-asa“,
„Că sare schinteili“,
„Si ne-aprinz dugăili“.
Da Stoian Bulibasa,
Din :Nigotin ieşea
Pi lângă ciobani trecea;
Da ciobanii de-l vedea,
Cum tăbăra de-i cânta.
17) Negustorii.
260
bite ros P ene :
— e IRC EE ie atl sfidat. AMI tm ma a ga M
»Nigotine, Nigotine“,
„Cam în vro 2—3 zâle“;
„Zo să urle cánii ^n tine“,
„Că pleacă Stoian din tine!“...
. Da Stoian când auza,
După Begu alerga,
[apuca din süxána;
Mâna'nchică-i implánta, .
Sta decât capu să-i ia.
Nasi-su Cărăpancea,
Sta din gură şi zâcea:
„Stăi, fine, nu face asa“,
„Că să râde lumea“;
„Că de-o fi fine ceva“,
„Dau ieu Craina de răia“,
„Dau pe Negru de subi mine“,
„Și pe Dorcea de subt tine“,
„Nu te dau fine pe tine“.
„Pe tine te-am cununat“,
„Doi copii Pam botezat“,
„Si nu fac fine ieu păcat“.
Da Stoian când auza,
lar pe Begu mi-l lăsa,
De petrec îl “petrecea,
Când ajunsă la Ada;
Tei în Ada că intra,
Cu cea mică săxăna.
- lacă Begu ce-mi făcea,
Pin Ada sdnfurisa, -
Si pe Stoian îl lăsa.
Da soarili apunea
Begu căpiili 18) ?nchidea,
„Da Stoian Bulibasa, ;
Fugea cu Dorcea pin Ada;
Cu palosu când da,
18) Porţile cetajii Ada-Kaleh.
261
262
-Bântăli le lovea.
Schinteili zo sărea,
Cădânili spământa,
Cărăpancea că-l vedea,
Si din gură asa zăcea:
„Ce faci, fine, tu asa“, S
„Tu de noi fuga ai dat",
„Si pe Begu Lai lüsat!"...-
` „Pe Begu l-am petrecut“,
"Multă blagă ne-a plătit!“...
»Aide fine să mergem“,
„Căieu mi-am luat partea mea“, -
„Si-fi iai si tu partea ta“.
lacá Stoian că mergea,
In sobă cum să ducea,
Dară Begu-l întâlnea:
„Sala mili ialdisim*
„Sala, iala, bacalăm“.
Stoian furceste stia,
.,Bine Stoiane ai venit“, `
„Vin la mine să-ți plătesc“,
„Că de slujbă mai slujit“,
„Săxănale mam pierdut“.
Da Stoian Bulibasa,
- In sobifa să băga;
-Begu lumina aprindea,
Si la galbini număra.
Nasi-su Cărăpancea,
Tel în lumină sufla.
Șapte Turci din Cladova,
lei de su pat când ieşea,
Pe Stoian să 'grămiădea.
Da Stoian Bulibasa,
Odată să opintea,
Ca pe peri îi scutura.
Cărăpancea di colea,
lel din gură asa zăcea:
a e E x
„Stăi, fine, nu face asa“,
„lea de tusă am tusit“;
„Lumina fa căzut“,
„Da Turcii mi Sa ?nglumit!^...
lar lumina aprindea,
Dară Begu număra,
Nasi-su- Caérdpancea;
Cu genunchi ’n sele-i da,
Si de mani că mi-l prindea.
Mánili la cot lega,
_Şi-l dete la Turc legat,
Ca un dobitoc la gard.
Atunci Begu cà mi-l lua,
Din Ada afar îl scotea
Și la ştreang că-l aducea.
Da. Stoian Bulibasa,
lel din gură-aşa zácea:
„Mă Begule Dumneata“,
. „Tu la mână când mi-ai fost“,
„leu cădăr 3%) că nu mi-am fost“.
„Ce mă rog de Dunineata“,
„Să nu mă spânzuri noaptea“.
„Și să mă spânzuri tu zâuat,
„Să mă vadii toată lumea“. l
Dară Begu-i sta zăcea:
„Măi Stoiane Dumneata“,
„N'ai aiducit tu zâua“
„Să te vadă raiaua“.
„Și tu ai aiducit noaptea“,
»De nu fe-ă văzut nima“;
„leu noaptea ie-oi spânzura“,
„Să nu te vadă nima“.
Si iar Begu să gândea,
Să mi-l spânzure zâua,
De mi-l văzu raiaua.
19) In stare.
265
o
Begu un săndâc 20) lua,
d Pe Dunăre-l lápüda; i
; Si Dunărea-l aducea,
E In vale la Prahova?t).
Prahovenii mi-l găsa,
| Si sândâcul desfdcea; P
ut Si pe Stoian il vedea, i
l : Pe Stoian il cunostea.
Cam pe sfârcu nasului,
Pe fata obrazului.
Sin căruță mi-l punea,
/ Si-l-ducea la Nigotin;
d Stoienita că afla,
Și la Stoian să ducea.
de Pe Stoian îl cunoştea,
E Il lua si mi-l îngropa;
a Multă voiscă 22) astrángea,
E Si să. dusă la Ada. l
c Pe agale?3) tăbăra,
' Pe agale mi-i bütea,
Si iar Craina rămânea,
P : Stoienifa stăpânea
.N'are Begu ce-i fücea.
Auzită dela Sâma Prunaru de 52 ani (ştie carte) din com.
Alexandrovaj, jud. Craina, Valea Timocului jugo-slav.
DE NS EN
A oe
se.
2C) Ladá.
21) Sat românesc, port pe Dunăre în Jugoslavia, aproape
de Ostrovul Mare.
22) Armată.
23) Soldaţi turci.
204 ,
in regiunea de munte
sc, d
ane
a Záiceriului.
^
Intelectuale in port rom
265
—— n
MESE EE VERS NIU, e NU nep >
NEGRU VODA
Colea măre,
Colea vere,
Colea'n vad în Bucureşti,
Vale casă mari domneşti;
Dale ’nalte "mpărăteşti, `
Ce să văd din Stoienesti.
In curtea lui Negru Vodă, —
Mulţi boieri. s'a strâns la vorbă,
Toți boierii Jiului, |
Ca stâlpii pământului,
Mâncători de nouă sări,
S’avutori de nouă domni.
lei la masă bea, mânca,
Si cu parut) cim le da,
Le da Dediu vistieriu;
Le da vin de-al Mărmăziu,
Ce-omoară omu de viu.
Si rachiu de-al spirtăriu,
Mestecat cu dafion,
Ce fe face din om neom.
Bea boierii si mánca,
Toţi la vorbă mi să lua;
H Negru Vodă ce-mi vorbea,
Niman samă nu-l băga.
Dară Dediu când vorbea,
Toţi boierii-l asculta,
Vorbă dulce îmi avea;
1) Paharu.
267
| Si’n părete So vrea da,
hof In părete” să lipea.
i Negru Vodă de-auza, .
Pe masă să supăra,
LEE mM Contes?) din spinare lua;
D l Si pe masă-o lăpăda,
ME Pe use afar ieșea. S
Trăgea usa s'o'nchidea,
Din afară asculta,
Dediţă când le vorbea:
„Domnilor, boierilor“,
„Imi sede bine domnie“,
„Or mai binen visterie“,
ya jac ieu bani de domnie?"
Da boierii-asa grăia:
»Dediule, vistierule“,
„Mai bine-ti sede'm domnie“.
Isi lua drumu si pleca;
Negrul Vodă de-auza,
Când acasă ajungea,
Cu cocoana lui vorbea:
E „Făi, cocoană, Doamna mea“,
hr „N'ai auzát sai aflat“,
| „Cu mine ce s'a'ntâmplat“,
„Ştii cocoană au nu ştii“;
„Ca ieșit altă cáfa*,
„Să fână domnia mea?!“...
E „dla-i Vidu vistieru!*.
„Ce vorbii eu pin domnie“,
»Niminea nu. vrea Să ştie“.
„Blăstămatu ce-mi vorbea“,
„Toţi boierii-l asculta“.
Da cocoana sta grăia:
„Domnule, boierule“,
„Când o venea: Dediu-acasă“,
mea pe EE om
2) Mantaua.
268 | l i
ÎN ti
Noi să-l luăm să mi-l cătăm'.
»Lo fl Domnu pe el ursat“,
„Să fie el împărat?“
»9ü-l cătăm câta pin cap“,
„O-avea sămnu de'mpărat!“.
Dor atâta că vorbea,
lacă şi Dediu venea;
Negru Vodă pui de domn,
N’avu minte de un om.
Il cătă pe Dediu ’n cap,
Gádsi sămnu de'mpărat.
Da mi-l cătă pe su brâu,
Găsî spiculet de grâu.
Și mi-l cătă printre spete,
„Găsî spiculefu - verde.
Si-l cdía su subțâoară,
Găsa sămn de săbioară.
Negru Vodă așa vorbea:
yf ai, cocoană, soaía mea“,
„Bune sümne sa arătat“,
„Co să fie dempărat“;
z „Cu Ficna Dragna mea s'a luat“,
„Crezi o să-i fie de cap!“...
„ăsta este o căța“, l
„Să fand domnia meal...
Da cocoana-asa vorbea: *
„Domnule pe Dediu-l luați“, `
„La apsâna 3) să-l bügafi",
„La cea apsăna de piatră“,
,Di-un. corn în pământ băgată“,
„De doi neamt e așezată“.
„Pe Dedité să-l bügafi*'
„În Şuetul şerpilor“, `
„Sen toiu năpârcilor“
„In cârcăitul broastelor*,
3) Inchisoare.
269
eg ee ee mm ma
270
„In cel.fund de apsăna“,
Să nu-l vadă nimenea“,
„Ficna Dragna c'o'ntreba“:
„Unde cu Dediu-ai plecat“,
„Unde îl desparti de sat?!“.
Domnul că le răspundea:
,Ficno, Dragno, fata mea“,
„leu mă duc cu Dediu tău“;
„Să-i arăt otarăli“,
„Să-i spun viili si moşiili!“...
„Ficna Dragna o .lăcea“,
„Păn l-aduci la apsăna“.
lacă Domnul să scula,
- Trăsură mândrănvârtea;
Patru cai că injuga,
Ficna Dragna întreba:
„Tată, tăiculița-l meu“,
„„Să-ți ajute Dumnezău“,
„Und: fe duci cu Dediu meu?“
Negru Vodă răspundea:
„Ficno: Dragna fata mea“,
„leu mă duc cu Dediu tău“,
„Să-i ajute Dumnezău“,
„Să-i spun eu moşiile“;
„Să-i arăt otarăli“,
„Să-mi fână domniili“.
Ficna Dragna de-auza, \
In trăsură asternea,
Tot pânzuță de mătasă,
Să-i fie moale la oasă.
Capataili de bumbac,
Să-i fie moale su cap.
Dediwn trăsură şedea,
Domnu caii de frâne lua,
Mâna caii cât putea;
Călca ici, căica colea,
La pustia apsăna.
La cea apsăna de piatră;
Di-un corn în pământ băgată,
De doi neamí e așezată.
„La 'cocon. Gheorghe mergea,
“Ala coconas Gheorghiță,
Vatasu dila temniță.
La Negru Vodă să ivea,
Negru Vodă -poráncea:
„Lele, coconas, Gheorghiţă“,
„Vătașu dila temniță“,
. „iden coa cu cheili*, y
,De deschide usili;
„Să bügüm blăstămatu-ăsta“ ;
"Să nu-mi ea el Domnia“,
pot pe Ficna, fata mea“.
Cocon Gheorghe de-auza,
Cheili pe mână-şi lua,
Nouă usi imi deschidea,
Pe-a de zece iar asa.
Pe Dediţă-l aseza
In suetul serpilor
Sin toiu nápárcilor,
In cârcăitul broastelor.
Când pe Dedifd-l băga;
(Serpii ca cebuce +) sta;
Năpârce ca fusăli,
Da broaște ca nucili. '
'Nchidea us’li si pleca,
Ficna Dragna adăsta,
Dila poartă pănăn casa;
'Ninsă pânza de mătasă,
Că vine Dediţă-acasă.
Adăsta și nu-l vedea,
Cum tăbăra de plângea,
Din gurité-asa vorbea:
4) Lulelele.
271
, ————— EE E AE a
„Tată, Zăiculiță-al meu“,
„Să-ţi ajute Dumnezău“,
„Ce-i făcuşi pe Dediu meu?"
Negru Vodă sta vorbea:
„Ficno Dragno, fata mea“,
„la laci de numai plângea“,
„leu pe Dediu l-am mânat“,
„L-am mânat la visterie“;
„„Să-și facă bani de domnie“,
„La nouă ai s'oi să vie".
Ficna Dragna-l adăsta
Adăsta un an, or 'doi,
Adăsta si doi si trei;
. Noud ai cánd sü'mplineste,
Da Dediu nu să ivește.
Ficna Dragna să scula,
Mândră trăsură ’nvartea;
Multă blagă râdica,
Și la temniță pleca.
Să dăruie bani la temniţă
De păcatu lui Dediţă. -
Pe temniceri dăruia,
Numa-un fund de apsăna,
Usa nu să deschidea.
Ficna Dragna zo vorbea,
Cu-ai temniceri din apsăna,
Dediu glasu-i atfza,
Din apsăna răspundea:
„Ficna, Dragno, soaía mea“,
„Ce rău mare vam făcut“,
„Wafi băgat în apsăna“,
„În şuetul serpilor“,
„in cârcăitul broastelor“. "
„Pe toate le obicnesc“ 5), l
„Numa una nu poftesc“,
5) Suport.
272
„Tot o ald de năpârcă“, i
„A puiat la Dediwn chică“, T
„Când sdntinde, mă cuprinde“, | i p
„Să zgârceşte mă furseste“,
„Carne din mine . ciocneste“, ; |
"Cu ea puii-si arăneşte“. |!
„Da ştii Dragno da nu ştii“; Weck i . |
„Când pe mine mat băgat“, l
„Serpii că nu s'a aflat“. | i
é „Serpii ca cebucili“ i Li
„Năpârce ca fusăli“, i
„Broaştili ca nucili*. |
„Dar acuşa mi-a crescuti,
„Balauri ca grinzili*; à T
„Năpârcili, cát furcili“, ÎI l d
„Broaştili cát plostili*. iD
Ficna Dragna de-auza, .
Cum tăbăra de plângea,
Și cum să- suidntrásurd,
“Şi-mi mâna caii’ntr’o fugă,
S'ajungea la Bucuresti,
Pale iei case domnești. d
Dila poartă cum striga;
„Lele, tăiculița-l meu“,
„Să-ţi ajute Dumnezău“,
„Ce-l fücusi pe Dediu meu?!....
„L-ai mânat la vesterie“,
„Să-și facă bani de domnie?“
„La nouă ai oi să vie?“
„Nu-mi este la vesterie“,
„Și mi-e Dediwn puşcărie“,
„Pănă lumea nu mai viel“...
„Domnule, boierule“,
„leu mă rog de d-ta“
„Să-l aduci pe Dediu’n coa“, A
„Dediu este sofu meu“,
„Dăruit de Dumnezău“.
18 Românii din Timoc. Poezii. l 275
| Negru Vodă de-auza,
f Injuga caii la trăsură,
, Alerga’n valento fugă,
ae | La cocon Gheorghiță strigă:
l „„Vătaşu dila temniță“,
S „la să vii cu cheili“ ;
i! l „Scoate blăstămatu-ăla“,
De „Numai pot cu Dragna mea“.
M C’a ieşit altă cata, l
E : . Să fână domnia mea... e
Er Cocon Gheorghe de-auza, a
Y Veni iut cu cheili,
TE ȘI deschisá usili,
Nouă usi le deschidea,
Pe-a de zece nu putea;
Că. lacătu-a ruginii,
S’a prins față de pământ.
x El bürofu9) ’n mână lua,
E Pe lacăt să tăbăra,
` |. Lacdtu şi-l fărăma,
Si pe Dediu îl scotea.
laci Dediu ce-a făcut,
Gs Barbă mare i-a crescut,
D i Piste tot Lo coperit;
di Da si chica i-a crescut,
:, De-o aşterne asternut.
^ Mustdfáli s'a lungit,
Puţânel le rdsuceste,
Pe su cap le grümuüdeste.
Pufánel de odinea,
Negru Vodă atunci il lua,
E La bărbier l-aducea,
i| De-l tunde bine ciocoieste,
cl Si-i lasă chica'n vărvăric 1),
- 6) Barasu.
7) Potrivil.
974
Cum ii sede de voinic.
Și-l rade bine pănăn os,
Si făcu dănac frumos,
Cum înainte mi-a fost.
In trăsură mi-l punea,
Cu Dediu Domnul pleca,
Călca ici, călca colea, -
Pd la groapa de argea8)
Dediţă că-mi ostănea,;
Vânt si soare nu-l vedea, | ;
Unde sta si odinea.:
Cázwn groâpa de argea,
Negru Vodă ce-mi făcea;
Mititel briceag trăgea,
Si la gât îl junghia. `
În trăsură să suia,
Da pe Dediu-l astruca,
Sub contes că îl lăsa,
Pornea trăsura pleca,
Ficna Dragna adăsta:
Dila poartă pănăn casă,
'"Ntinsà pânză de mătasă, `
Ca să vină Dediu-acasă.
lacá trăsura-ajungea,
Din gurité să ruga:
„Tată, tăiculița-l meu“,
„Să-ţi ajute Dumnezău“,
ei făcuşi pe Dediu meu?!“...
Negru Vodă să, vorbea: |
„Ficno Dragno, fata mea“,
„Lasă blăstămatu-ăla“,
„Ala e un blăstămat“,
yA beut si s'a'mbătat“i,
„Si la argea s'a culcat“,
„Unde l-am lăsat mort de beat“;
5) Groapă în pământ unde în vremurile vechi se esa.
275
„Cu contesu s'a sírucat?),
„D'a-fost mare blăstămat!“...
Ficna Dragna de-auza,
In trăsură să suig,—
Isi lua drumu si pleca,
Calcá ici, calcă colea;
La gropanu de argea,
Ea pe Dediu mi-l gása.
Il găsa la gât tăiat,
Cu contesu astrucat,
Nu me nimic vinoval.
Ficna Dragna, dicolea,
Contes di pe iel că lua,
Capu tăiat îi vedea,
Mătasă in ac punea;
Capu la trup il ‘cosa,
Și tăbăra de plângea.
Din guriță blăstăma,
„Tată, tăiculița-l meu“,
„Să-ţi ajute ` Dumnezău“,
„Nici mai bine, nici mai rău“,
„Baş Să-ţi moară cocoana,
„Să te’nsori de nouă ori“,
„Nouă cocoane să iai“,
„Nouă coconaşi. să faci“.
„Și sd iege pui de of“,
„Să piară din codru toți“.
„Mai la urmă să te’nsori*,
„Să mai iai o coconifd",
„Să mai faci un coconas“,
„Să care apă la temniță“,
Níro coaje de lobenifă“ ;
„De păcatu lui Dedifá*.
: Domnul Sfântul auza,
Blüstümu ce-l blăstima.
9) Acoperil.
276
Ficna Dragna ce făcea,
Pila brâu s'apipia,
Mititel briceag trăgea;
Sângură să junghia,
Piste Dedifá cădea.
Căzu trupwncrucişat,
Să-i fie lui Domnu păcat.
Negru Vodă adăsta,
Ca să-i vină lui Dragna,
Adăsta, cât adăsta,
Ficna Dragna nu venea.
Negrul Vodă să scula,-
*Njuga caii la trăsură,
“Alerga'n vale pe fugă,
Si pe Dragna o găsa,
Cu Dediţă-alăturea.
N'are Domnul ce-mi făcea,
Mândru leagăn le făcea,
La mănăstire-i ducea,
Toate păsarli canta:
„Bucură-te mănăstire,
Că vine Dediu la tine,
Nu vine să să cunune,
Vine să să spovedească,
În pământ Să putrezască“.
5i băga'n negru pământ,
Şi-i băgară mai adânc,
Să nu putrezască curând“.
Domnu-acas că îmi venea,
Deloc murea cocoana,
S@usura de nouă ori,
Nouă coconi că făcea;
Si ieşiră pui de of
Si pierirăn codru toți.
Măi la urmă sd'usura,
Mai lua domnu-o coconitd,
Mai făcu un coconas,
277
Cara apă la temniţă;
"Nir'o coaje de lobenifd,
De păcatu lui Dediță. $
In oraş la Bucureşti, l
Să vedea din Stoeneşti,
In curtea lui Negru Vodă,
li Ce eria mai bun la vorbă,
` Colea ’n Tara Rumâneasciă,
ji Ca peniru să pomenească. |
Auzitá dela Sama Prunaru de 52 ani (ştie carte) din com.
- Alexandrovăj, jud. Craina, Valea Timocului jugo-slav.
278
Comuna românească de pe Timoc, Alexandrováf (Zlocutea), de unde a fost
culeasă cea mai mare parte din poeziile populare din acest prim volum.
LEGERE CAROL I si OSMAN PASA
Lină verde măndălac,
N'af auzât s’at aflat,
Cu Turcu ce S'a'ntâmplat?
Cânili s'a supărat,
Pin creştini că a plecat;
Multe sate a tăiat, `
Sate pustii a lăsat.
Da creştinu rău de plâns,
Cá turcu mi i-a răpuns,
C'auziră de Bătacu;
C'a venit Turcu turbatu,
S'a tăiat cu totu satu.
Tinereatd a aflat,
Fuga'n biserică a dat,
Biserica mi-a’neuiat.
lacă Turcu i-a aflat,
La biserică a venit,
Săbiili le scotea;
Și tăbăra de-i tăia,
Nici unu nu lăsa,
Tăia copilasi de-ai mici,
Sii punea'n coarne la bici.
Bicii de mi-i brasciia,
Pe care-l găsa-l tăia,
Toată lumea spámánía,
Care putea de fugea,
Trecea pila Rahova,
Da fuga'n Rumania,
Să-şi lungească vieaía.
281
Mândră jalbă că făcea,
Pila Taru Nicolae,
Si la legeru1) Carol.
| lacă Carol sa’ngrijit,
1 . Cu far Nicolae a vorbit,
jl Să ducă-amândoi la turc.
|
|
| l © Domnitor- care-mi ` uidea,
|
Si cu armata lui toată,
H Să meargă cu tof îndată.
a i Atunci (aru: Nicolae,
d - . Impăratu. rusului,
E Ardica oștirea toată,
p Ven?n Băsărabia,
51 _ Și să găsâ cu Carol.
B : Carol esie un om bun,
Sg li pare Tău de creştin;
d : Cá crestinu e rumán,
» Tare strigă Balduin:
„Măi legeru de Carol“,
Se „Ai cu-armata mereor“,
e: „Să mergem la Cozlodui^?); ^.
us „O parte în Rahova“, is
E „Ei să treacă Dunărea“.
f . ` „Noi să dăm la Cozlodui“,
„Pontoanili să trégem“,
„Până podul asezám";
„Cu tunurli së bătem“,
„Și pe Turc să-l fărămăm.
„Că Turcu este turbat“,
„Multă lume a tăiat“,
„50 să-i fie lui de cap.
Da legeru de-auza,
Lângă Dunăre venea;
d Ingropa tunuri în pământ,
1) Regele.
2) Comună mare românească la Dunăre în Bulgaria.
282
Să nu le vadă v'un turc.
Da turcu câne dușman,
Să uita de sus din deal.
Bălduinu mi-i oichea, |
Și din gură cum zâcea:
„Măi topgii 5) tunari de-ai tari‘,
„Dă-mi ghiulele de-ale mari“,
„Să lăpădăm sus in deal“.
„lote turcu pe redut“,
„Bată-l Dumnezău de turc"...
Topgii, funari de-ai mari,
Venea cu ghiulele (ari,
Când odată comanda,
Cum cădea ghiulelili;
Și ca vara ploili,
Răzbătea lui santurl.
Călăraşi: di colea,
Su burta de cai punea;
Tot foale de capră starpă,
Să treacă Dunărea'n dată.
Cu caii’n Dunăre sărea,
Caii buni, mari si tari,
Tof sânt pui de armăsari.
Inotează mi să joacă, ^
Sus pe malu Dunării,
lesira călăraşii,
Si scoasără săbiili.
Si alerga cât putea,
Pe turc de-l spământa, -
Fugea turcu cât putea.
Colea’n vale de Arceri*),
Cáldrasii de văzură;
Mai văzură-o brăniștioară,
3) Tunari.
4) Sat românesc la Dunăre în Bulgaria.
233
Si cât omu-o rătezară.
RE l - Ciulpăiori-i îmbrăcară,
P'mbrăcarăn foale verzi;
Flinta pe ei atârna,
Flinta’n foale zo sclipea.
! Dară Turcii că-i vedea,
i Ei cu tunurli-i bătea, '
Gândea armată eria.
Pasa-i turcului striga:
„Daţi iute cu tunurli*,
»Zo Sclipeste flintili!“...
Arunca turcu granate,
i Bătea ciulpanii de, moarte.
d Și rumânu ca un leu,
S l Lui i-ajută Dumnezău;
` Il mâna pe turc în fugă,
| Că mare und'sü fugă.
Când trecură rosiorii,
Gs . l Lăpăda ghiuleli pe ei,
at Fuge turcu nu Să joacă,
" A Si să'ndreaptă de Vrafa;
Tn Isi ea drumu pe susea,
B Cà rumánu zo-i bătea.
Veniră'n Beligrăgic 5),
Aproapen granița la sârb.
1 Strigă turcu cu mânie,
Să-l lase sárbwn Sârbie, :
Dară Sârbu aşa-i spune:
„Bată-te Dumnezău de turc“,
„Du-te de und-ai venit“,
„Eu cu tine ce-am pățăt“;
„De te-am scos de pe Sârbie“,
„Ș'acuşi mai vii la mine!“...
) Da turcu dacă-mi vedea,
E Pe susea mi să&ndrepta
e..
5) Oraş in Bulgaria de apus.
284
Cătră Stara Planina 9).
Balduinu-asa striga:
Unii pe Timoc mergea,
„O armată-voi să luat“,
„De Sofia so mânaţ“,
„Da Vidinu să-l ldsaf*
„Co să-mi man eu ficiorei“,
,9ü-l ia dila Timoc ei“.
lacà ficiorei venea,
Deteră pingă Pristol’),
Si pe lângă Salcia ?);
Jos pe malu Dunării,
Si pe-albia Timocului.
Si dila Timoc îl lua,
Şi-i scoasă din Bregova?),
Unii pe Timoc mergea,
Sus din orasu la Cule,
lacá turcu la Dii?) fuge.
~ Da partea dina Timoc,
‘Zo mi-i goneste cu focl...
Mi-i scoasă din Cosova 19),
Fugiră la Gânzova 19).
. Din Gânzova la Sámárdan1), `
La Sămârdan turcu şedea, `
Sede turcu în ocop 12),
- Să dea țăreanu 13) cu foc;
Să mi-l scoată din ocop.
Lind verde mirodii,
Bătea Turcii dila Dii;
Si-l păza pe Sămârdăân,
Că e turcu la divan.
~
6) Munţii Bătrâni..
7) Comune în judeţul Mehedinţi la gura Timocului.
8) Comună românească în judeţul Vidin.
9) Vidin.
10) Comune pur româneşti în județul Vidin-Bulgaria.
11) Comună bulgărească.
12) Lagür. y
13) Românu. `
285
Da țăreanu ca un leu,
Zo-i ajută Dumnezău,
Jos pe vale că venea;
Când oi zâce bobolan.
Să tue la Sămârdan.
In Sămârdan e un mic deal,
Privea turcu din divan,
Ce-mi făcea domnul fărean.
Si-mi chema o companie,
Compania, pionerii,
Cu lopeță mari si tari,
Toată noaptea că slăpară,;
S'un tunel mare fdcurd.
Si pin tunel că ieșiră.
lesirà ngd Sămârdan,, `
La Sámárdan, la redut,
Că e plin sont de turc.
Un logor de infanterie,
Trecură pila Inova 14),
Si-l luară dila dreapta.
Lind verde bobolan,
La vale de Smárdan;
Sapte Turci pi-un Moldovean, -
Sasi, șapte pi-un Muntean.
„la ieşi turculen măidan“,
„Să te bat să zaci un an“,
„leşi afară de poftesti“,,
„SÄ te bat so pomenesti“.
„Ce te bafi pe branci hofeste?
„Vino la piept voiniceste!"...
Și veni un sărgențăl,
Sărgențălu, muürinelu,
El veni cu colonelu;
De priviră pe redut,
Unde e turcu mai mult.
14) Comună bulgărească în județul Vidin, .
Dincoace de Sămârdan,
Veni colonelun casă,
Șintrebă o bulgăreasă:
»Spune mama cea bătrână“
„De lege esti o creştină“
„di vun turc la tinen casă“,
»La noi afară să. iasă?“
Da bugarca o căța,
Spusă că nu e nima.
Colonelu de călare,
Trecu la fereasía mare.
Si pocni pușca din casă,
Colonelu-aci rămasă.
Sărgențălu, mărinelu,
Cobori flinta din spate,
Pocni si el pe fereastă,
Omori pe turc în casă.
Și la casă-i dete foc,
Arsă si baba cu tot.
In locu lu colonel,
Veni-un suptlocotinent,
lel băiatu cum ajunsă,
Si odată cum răspunsă:
,De ce staţi si vă uitaţi“,
„Frică la păgân să luaţi?“
„la sunafi la tobgii15) mari“,
„Să dea cu ghiulele tari“,
yo mai bată pe redut“,
„Fi-ar legea lui de turc“.
Da tunarii ca tunarii,
Lăpăda ghiulelele,
Mai multe srapnelili.
Când la vale să uita,
'N vale dispre Bujortta;
Tare venea şi crălița 16), `
Vine crălița Marita.
15) Tunari,
16) Regina.
987
Veni lângă Sămârdan,
Să dusă la tunu-al mare,
- l Si cu stângu pe täbie;
` lar cu dreptu sus pe tun,
1, e Să dea ghiulelen păgân.
i | Tare sună si răspunde:
j| „indemnat ai mei copii“, |
ih l „C'ajungem desarăn Dii“;
,Indemnaf sPnaintaf*,
„Frica la păgân nu luaj“.
„Că ieu sânt chip de fămeie“,
Rb „Și cu stângu pe tübie";
Y: „Da cu direptu pe tun“,
Sd | | 9d mi-l bat eu pe păgân“.
aid .. Da tobgii de-auza,
a Mânecili răsfrângea; `
5 Da Cralifa Mărioară,
i . “Da cu tunu de So moară.
pu Căzu ghiuleaua'n Calet 11),
$ l Zo striga turcu Amet!...
b Când oi zâce sălcioară,
l Veni ordin din afară;
Să s'arunce la cutát,
Bată-l Dumnezău. de turc.
f Da făreanu ca un leu,
Zo-i ajută Dumnezău,
Când săriră la bainet,
L’ntipa pe turc în piept.
Cum pârăie oasăli, |
Și ca piru pe su plug,
| Pârăie osu de turc. `
i Sdndrepía pe potrivire,
i „ Da tobgii cu srapnele,
I Si-l băgă pe turc în Dii.
A Atunci cralita Márifa.
i Odată când îmi suna,
17) In cetatea Vidinului unde era pașa.
288
he et ao a ee ee Se e E eee
Cum da cu ghiulelili,
Si suna Caleturli,
Zo plângea cadânili.
Multe-agale prăpădea,
Pufánei că să preda.
Da füreanu ca un leu,
Zo-i ajută Dumnezău,
Când odată că iesird,
In către Dii îmbulzâră.
Roşiori şi cocosei,
Cei mai mândrii cálürasi.
Când tunară ei in Dii,
Văzu cădăne fugind;
Teregele scuturánd,
Cocoșeii alergând.
,Otüi turcoaico si moroaico*,
„„Să-ț iau cedáru din cap“;
„Și dulvarii di pe tine“,
„Sä rămâi ca o rumână“.
„Să-mi arăț tu füfásoara",
»Sü-[ văd eu si sprânceioara“.
Da cădâna mormănea:
„Aman, ascher beciungiuc*,
„Lasă-mă băiat soldat“
„Că la voi ieu mam predat“.
Tare strigd-un colonel:
„Ural. Ura-i mei copii!“
»Cajunsárüm tot in Diil!...
„Ura noastră să trăiască“,
„Ce mai oaste rumânească!“...
In cetate la Vidin,
Joacă ora de rumân,
Cu ciubărili de vin, `
Că l-a bătut pe. păgân. l
In cetate la Culuc 18),
18) Oparte din celatea Vidinului,
19 Románli din Timoc, Poezii. 289
$ Cu ciubărili de cluc,
ES Că La bătut el pe turc.
8 Oi! rumânu ce-a lucrat,
NN Vidinu l-a concentrat,
TENA Din mâna la turc l-a luat;
Pm Si pământu l-a spălat,
E Si la vale mi-a plecat!...
Să punea pe vüporas,
Merge văporu la vale,
Despre răsărit de soare.
Ajungea la Rahova,
Din Rahova la Mezdra 19),
p Si ieşiră pe susea;
CS Cu iunurli alerga,
à La Malu Roşu mergea.
i ; Că in Plevna s'a băgat,
[ Osman Pasa cel bogat.
El Plevna a ocupat,
` Co sută şaizăci de mie,
S Pe delături la redute,
E Păza ascheru 20) turcesc.
Ma Venea'mpăratu rusesc,
2 Cu funurli mari si fari,
n Si tăbăra de bătea,
à Să-l scoată din Plevna.
' Dară turcu, Malu Roșu,
E Bate turcu ca cocosu..
| Rusu împărat bătrân,
Tot din gură comandând:
„Malu Roşu i-a uidit",
„„Lăcueşte în el turc“.
Erg Când ajunsă Balduin 21),
19) Oraş aproape de Sofia.
20) Armata.
21) Probabil vreun mare comandanl român.
^
290
n
Lë
SUmparatului vorbind:
„Măbmpărate Nicolae“,
„la aşteaptă câtiva“,
„Pănă-mi vine gheneralii“,
syd le pun cuien papuci“,
bin figă pietrili*,
„Sü ies dealurli*,
„Să mă bat cu Turcii“.
lacá vine nişte ghiară,
Le pusă rumánwn picioare,
Suia pe piatră mai tare.
Tăbiira pe Turci cu glioantă,
Cu glioanță si cu srapnele.
Cum cădea srapnelili,
Si ca grâu sămânat,
li cădea la turc pe cap.
JI dubüra di pe mal,
Si-l bágarün Plevna,
Lenchisără si apa.
N'are turcu ce să bea,
Sasd luni că mi-l bătea,
Pănă prau il fursea.
Din Petarburg??) imi venea,
Vine ghineral Staletu;
Vine cu cruce la piept,
Că e ghineralu drept.
Și vorbea cu Balduin,
Că e chipu de rumán.
„Balduine pupá-te-as*
Od ne punem pe oras!"..
Balduinu de-auza,
Când odată tübüra,
Cu tunari mici;
Cu tunari mari,
Fărăma oraşe tari.
22) Petrograd.
291
MC ME CES
Pe Osman Pasa-l rănea,
Cárpa albă râdica,
Cu tot ascheru să preda.
Si pe el rob îl lua.
Si-l ducea inf București,
Il ducea si la spital,
De-l lecuia de răni tari.
Da rusu si cu rumánu,
Luară'n mână şi Plevna,
Si plecă spre Odrengrad 23),
Il lua pe Lozengrad.
lacă ordin că venea,
Anglia si Frantia,
A de trii Italia,
Ei războiu că-l oprea.
Cole’n deal la San Stefan,
Veni'mpăratu sultan,
„De făcură un mir?*) mare.
Inipăratu Nicolae,
Cu legeru de Carol,’
Ei amândoi impür[a,
Și o lua pe Dobrogea.
La Rumânia i-o da,
Dară rusu că o lua,
Lua. pe Băsărabia.
La Bulgar. pután îi da,
li da stoliță 25) Sofia.
Și lui chineaz 26) îi da,
Pe-Alexandru | Batenberg.
Alexandru prusianu,
Stăpânea Bulgaria,
Sapte ai in ea sedea,
23) Edrene.
24) Pace.
25) Capitala.
26) Cneaz.
292
=
E
bel
o
o
E
co
d
se
KI
v
Timocului (partea drea
in port curat românesc,
i din Valea
satul Zlocutea,
Un grup de Român
X
Saliu războiu jăcea,
Să bată cu Crali Milan 27),
Alexandru a răcit,
In bolnité a murit;
aşa rüzboiu ieșea,
Doamne de să pomenea.
H
Auzită dela Sama Prunaru de 52 ani, (ştie carie) din com.
Alexandrovü|, jud. Negolin-Craina, Valea Timocului, jugo-
slav.
27) Rege al Serbiei (1882—1888
295
SN | CRALIU ALEXANDRU
Lină verde, trii măsline, |
l-ascultati boieri la mine i ha
Să vă spun o istorie, i
LS l Ce sæntâmplat in Sârbie
arg Lind verde - otrüfül,
d Pe ceal mândru ostrovel,
SE Răsărit un bujorel,
` Sala nu e bujorel;
p. Si e Craliu tinerel,
E Plânge fara după el.
i Vez cum plânge tot Bünatu,
Da cum plânge si Hârvatu,
Da mai mult sârbu săracu.
E Lind: verde anason,
-Când pleacă Craliu din dvor);
Cântă muzica de dor,
Să desparte de ficior.
l Si să pune pe gălie,
Ls Cu-a lui Craliță 2) Marie,
Si merge de Bugărie.
Da Bugarii-l aştepta,
Sta Bugari lângă Bugari,
un Tot cu tunuri de-ale mari;
M EE t Da-mi aeva si de-ale mici,
Nu : Că vine Alixandru-aici.
Alixandru din Sárbie.
4 1) Palat.
2) Regină.
$96
Cu-a lui Cralité Mărie.
La Sofia mi-ajungea,
Savea Craliu ce-mi vedea:
Vedea voisca părădită
Numai cu arme gătita
Si muzica zo mai cântă.
Dară Craliu-al bugăresc,
Drept înainte ieșea;
Drept înainte îi sta
Și frumos mi-l pozdrăvea.
Måna amândoi că da,
lei în dvor că să băga,
Da Boriz asa-mi vorbea:
„Bine Alixandre-ai venit“,
„La vorba ce am vorbit“;
„Să stai pe scaun de argint“,
„Și Să sezi pe-aici mai mult.
„Multă vreme mi-a trecut“, .
„De când nu ne-am mai găsât“,
Dară Craliu asa-mi vorbea:
„Măi Boriză Dumneata“,
„leu la tine mam venit“;
„Nici să beau, nici să mănânc“,
„Nici să sed pe-aici mai mult“.
„Ce ieu la fine am venit“,
Ugovoru 3) să'ntăresc“,
„Vreau de far să mă crunesct)",
„Numai vreau să rătuesc“,
„Că ieu mult am rătuit“,
„Mult copii am. sărăcit“ ;
- „Si neveste-am vdduvit",
„Fete mari a'nbătrânit“.
lei vorba s'o isprávea,
Ugovorul întărea,
3) Injelegerea.
4) Incoronez.
297
Bj oc Si iar Craliu-asa-mi vorbea:
Cg „Măi Borize Dumneata“,
p „lote depesu de ieri“,
og | „Zo mă chiamă. la Marsei“.
: Si Craliu că-mi pleca,
i De Dubrovnic®) mergea,
d Si - Craliu asa-mi vorbea:
„Mărie, sofáia mea“,
„Tu acus ?mi te-oi ducea“,
„Să iai sama de copii“.
Când''pusă mâna la piept,
Scrisă-un mândru testament,
i Si Crăliţii că i-l da;
3 La Dubrovnic mi-ajungea,
adj A ` « Și iar Craliu-asa-mi vorbea:
Sar l „Mi-a venit un mare dor“,
v] „Tot de Pătru-al meu ficior“.
al ` „Tot de Pătru meu al mare“,
E ,Care'nvafü la sicoli*,
t „La sicoli in London“;
boc „La sicolili ale mari“,
»C'oi să fie de vlădari“ 9).
„Al de doi me Tomislav“,
„Al de trii ’mi-este Andrii“ ;
„lii toți trii copiii mei“,
„Mult îmi pare rău de iei“.
„Numa-atâta că-mi vorbea,
M Şi iei mi să despár[a,
T Mâna cu Crüliía da,
$ Si iar Craliu asa-mi vorbea:
4 „Foaie verde de bujor“;
„Du-te mândro sănătoasă“,
GE Ca o oichesea stoloaasă“,
5) Oraş Jugoslav pe. coasta Adriaticei.
6) Cârmuitor de Jara.
298
i
!
i
n
d
„Că nu mă mai vez pe-acasü".
„Lină verde, trii măsline“,
„Că de mine nu să ştie“,
„Multe sămne mi să face“;
„Să bate carnea pe oasăt,
„Vez asta nu e la bine!“
Numa atâta că-mi vorbea,
Pe văpor mi să punea,
Și pe apă că-mi pleca.
Bas la calea jumătate,
Să oprea vapor de-odati;
Căpitanu-al de vápor,,
Zo-alerga cu mare zor.
Drept la Craliu să ducea,
Drept înainte că-i sta,
S’asa din gură vorbea:
— „Ce mă rog la Dumneavoastă“,
„Multe raiuri*) mi-am umblat“,
„Tot pe-aicea mi-am trecut“,
„Saşa nu s'a potrivit“;
„Baș 8) la calea jumătate“,
„„Să stea vapor de-odatá !* ...
Dară Craliu-așa-mi vorbea:
»La focari să poráncesti*
»Sü dea putere mai tare“,
»Masinili sd^ntüreascá*,
„Vaporul să-l urnească“.
„Inainte să mergem“,
„Cala nu ie voinic“,
„Care să teme de pierit“.
Za focari le porâncea,
Maşinăriili *ntăria,
Cu mare sâlă 9)-mi pleca,
7) Războaie.
S) Chiar.
9) Putere.
299
Șinainte că-mi mergea.
l Da lu Craliu ce-i venea? -
E . li venea o cucăială,
: Pufán capu mi-l punea,
g^ Si somnu cá mi- jura,
i Uite Craliu ce-mi visa:
i Venea Dumnezău din sus,
i Şi-i spunea lui in vis:
„Nu Pam spus“,
»Lisandre spus“,
„Să nu mai pleci tu pe apă?“
yy Nainte dușmani te-asteaptá" ;
; »l'or fi undeva de dus“,
, „Cu iroplanu pe Sus!“...
1 : Dará Craliu de-mi vedea,
` lel odată că-mi sărea,
\ La miniștrii povestea:
E „Uite, frate, ce-am visat“,
i „a dat Dumnezău de sus“,
de: .o Și mien vis că mi-a spus“:
E „Să nu plec ieu pe apă“,
m Nainte dușmani m'aşteaptă“ ;
| „Mi-ar fi undeva de dus“,
" „Cu iroplanu pe sus!“...
pl Da miniștrii asa-mi vorbea:
A „Fincă-mi este taina asa“,
„Ai să mergem îndărit“,
i „Casta vis ce l-ai visat“,
MD „O să fie addvarat!...
Dară Craliu asa-mi vorbea:
sj „Înainte să mergem“,
e „Că-ala nu este voinic“,
rm „Care să teme de pierit!...
Si "nainte că--mi pleca,
i | De Marselia-apropia.
Dard Craliu ce-mi făcea?
Pe vapor că-mi ieşea,
300
Oichianu la oichi punea,
In Marselia să uita.
S'avea Craliu ce-mi vedea.
L-al cel mândru spomenic 19),
Multă voiscă mi-a pierit.
La Marselia mi-ajungea,
$i văporu să oprea;
Craliu jos să dubiira,
S'avea Craliu ce vedea.
Vedea lumea chitită,
Si muzica zo-mi mai cântă.
Pe Craliu-l aștepta,
Cine'nainte ieşea,
Pe Craliu de-l prijunea?
Când ol zâce flori de fân,
lesea Bart 11) cel bătrân — ,
Al Ministru frănțuzăsc,
Drept în braţă că mi-l lua,
De două ori mi-l săruta,
Așa din gură-mi vorbea:
„Bine Afot®) mi-ai venit“,
„La vorba ce ne-am vorbit“.
„Multă vreme mi-a trecut“,
„De când'ratu s'a furșit“,
»Samándoi mam. mai vorbiti“...
Di su mână mi-l lua,
Ain tomobil sedea:
Craliu în dreapta cum sedea,
Dară Bartà la stânga
Sinainte că-mi mergea.
lei încet că mai mergea,
Craliu lumea pozdrăvea,;
Da pin lume ieria
10) Monument.
11) Barthou.
12) Alexandre, formă de dezmerdare în limba sârbă.
501
Vro friizăci de gelățăi,
' Din friizăci s'alegea trii,
i Da din tră rămânea unu;
Gei . Bată-l Maica Precesta,
A Si Sânta Duminica.
Se Vez dusmanu ce-mi făcea,
4 Slicu 13) lu Craliu l-avea
| ` Si pe Craliu mi-l oichea.
Chită de flori in mână lua,
Lávorveriu in flori punea;
Un pustiu de-automat, `
Tum-te: din Nemíáia luat.
| lut la tomobil mergea,
a `, , Si usa i-o deschidea;
` Dară Craliu de-l vedea,
` l lel deloc săndupleca;
oÈ Gândea ceva i-or spunea,
Da dușmanu ce-mi făcea?
E Când odată că-mi pocnea;
Dd Pe Craliu ’n stânga rănea.
| Si pe Barti-l omăra.
jS Cánd al doilea cá pocnea,
` Pe Craliwn frunte lovea,
La gura poznarului, '
La capu pieptului;
La casa sufletului,
i Unde-i pasă voinicului.
Pe Craliu mi-l prăpădea,.
Cade Alixandru jos,
Cu pieptu lui sângerosu
i Cine din lume auza,
P Potpucov ic 11) ce-mi eria,
Cu polițâia mergea,
De călare-mi alerga,
: 13) Fotografia
: . 14) Li.- Colonel.
502
|
i
Cu sabia când da,
Mâna stângă i-o tăia.
Din umere-o dubira,
Da dusmanu tot pocnea,
Trii poli(ai dubdra.
Atentator de vedea,
Că iel mort nu eria,
Lăvorveru-l întorcea,
In gură şi-l punea,
Gândea sângur să să-omoare.
Potpucovnic de-mi vedea,
lar cu sabia că da,
Capu dila trup îi lua,
Pe-atentator omăra.
lut cu Craliu că-mi pleca,
In Marselia să ducea,
Mult doftori mi-aduna
Si pe Craliu il vedea,
N’avea, frate, ce-i făcea.
La loc rău l-a lovit,
Nu e Craliu de uidit!...
Craliu-atâta că-mi vorbea:
„Oi, sărac de maica mea“,
„Ali să dusă vieața“,
„Și perdui tinereafa“,;
»Süracii copilasii*,
»Pástra(i Jugoslavia!"...
Nurma-atáía că-mi vorbea,
Sufle(álu slobăza;
Da Alinistrii de-mi vedea,
lei frumos mi-l pregătea,
Mândru leagăn îi făcea.
Făcea leagăn poleit,
S?n leagăn mi-l închidea,
Dideasupra că-i punea;
Sabia si cu sapca,
Să mi-l vadă lumea.
Wi
Wi
| Cu iel îndărăt pleca,
Merge Alixandru. pe mări,
E Ocolit în luminări.
up Depeşa 15) o írimetea
TR In Jugoslavia.
i Beogradu săncernea,
j Din strasini pdnd’n pământ,
'N pânză neagră s’a’nvelit.
Zo bătea arángurli,
Pin toate bisericili;
Si-mi. plângea copilasii,
^ Că le pleacă părinţii.
Se Jugoslavia săntrista,
n Gándea rüzboiu să făcea, s
pot lacá Craliu ajungea;
" Beogradu tot iesea, ;
Si voisca 16) să păriidea,
gd : Muzica-a jale cânta.
Pe Craliu jos că îl da,
; Da Cralifa de-l vedea,
i Din ochi negri lácráma,
o l Piste Craliu îmi cădea,
Pun Și calu "ncepea-plángea
. In două picioare sărea,
La Craliu să răpeza,;
Si pe iel îl mirosa,
: Lacrămile-l podidea.
|
1
Mare jele că-mi eria,
Pe Craliu că mi-l lua,
Unde mi-l punea?
S Pe laftul tunului,
E C'asa-i stă Vlădarului 5).
M . . Da calu lui iar asa.
BA l Si unde. pe Craliu-l ducea?
15) Telegramă. r
16) Armata.
17) Conducătorului.
304
In biserică-l punea,
Multă lume că-mi venea,
Din toate satili.
Câte doi că-mi intra, | Se
Și pe Craliu îl vedea,
Vedea leagăn poleit;
Deasupra sapca si sabia,
Da la. cap sta Cralita 18) ;
Cu copiii-alăturea, `
Din oichi negri lăcrăma.
“Da si tea s'a premenit;
Din crestet pănă ’n pământ,
'N pânză neagră s’a’nvilit,
Varsă lacrămi pe pământ.
Trii züle mi-l fânea,
Multă voiscă că-mi venea,
Din toate dárjevurli 19);
Numai garda că-mi venea,
Garda si cu muzica. `
Pe Craliu mi-l petrecea,
Multă lume că-mi ieșea;
Tomobilurli urla,
Beogradu darddia.
Muzica jele cânta,
Toată lumea mi-l plângea,
La Oplenaf mi-l ducea,
Lângă tat-su mi-l punea;
Toată lumea mi-l jelea,
Da Cralita asa-mi vorbea:
„Las lumea să nu-l jelească“,
„Că mult lumea mi-a jelit“,
„Cu războiu, a războit“; i
18. Regina.
19) Ţările.
20 Românii din Timoc. Poezii. ` g 305
„Să vez cuiva o fi venit“,
„Copiii de căstorit“.
lar vesălii slobdza
Cum să face s’acuma.
| ' Auzilá dela Chirin al Peni de 31 ani ştie carte din com.
NE Coilova, Valea Timocului jugo-slav
| f
SENA
GE
7 S
i |
í
zi
M
vA
P orn
E A
t i
4
d H
1 m
008
4
306
, cu turmele de o
Muntele Negru
c timocean.
(„Țârni
«
i pe ,
fului carpati
D
din centrul lan
ite
ari
« )
urà
Vár
»pac
Romance
CÂNTEC DE RĂZBEL (1913)
Ascultat boieri la mine
Să vă spun o istorie,
Istorie bulgărească,
Din: bătaia a turcească,
Scrisă pe albă îrtie 1),
Venitá din milifüie. `
leu vă spun cănunu 2) meu,
Cum mă cánuneam de rău,
Spunem tu de doru tău,
Ce dor duci de doru meu?...
Si scriatd-m pe irtie,
Trimeteță-m si voi mie.
Cu dor din inima voastă,
Care at rămas acasă,
Si máncat cu tot la masă,
Si plánget de mila noastă,
Că sânt la mare pedeapsă.
Că Bugaru s'a-pucat,
Cu Turca de s'a luptat.
Bugaru ca un viteaz,
Nu dà Turcului răgaz,
Că-l scoasă din graniţă
Și-l băgă in Lozengrad.5),
In Liule-Burgaz*) îl goniră.
1) Hârtie.
2) Chinul.
3) Oraş în Bulgaria de sud.
4) Localitate în Turcia Europeană.
S'aud si ieu din lumea noastă,
309
i.
f
|
i
Trii zále in Liule-Burgaz,
Să vez luptă cu niécaz!...
Si de acolo îl baturdm
La Cetalgea 5) îl gonirăm.
Muică, Muiculita mea,
Muică tu mai blăstămat,
Sau de Domnu sânt ursat,
Să stau în puşcă rüzmat,
Nebeut si nemâncut,
Ca un mare vinovat,
Ca bou legat de gard; ;
Si de somn ca un turbat, $
Lele muică, ce păcat!... i
Rău am fost muică ursat,
Că nouă ni sa urât;
Tot pe păgâni gonind,
Să nu vină iel curând
Ca să suflefam si noi
S'avem în minte de voi.
Că de voi ne-am depărtat,
Tocmai lângă Türigrad.
Bugaru merge pe brânci,
Ca pe boi prinde pe Turci.
Vorba voi af auzát,
Dar noi muică le-am pățât.
Că sântem pin nădolii,
Trecuf pin țări pustii.
La coadili mirilor,
La sfârşilu țărilor.
Si sântem la marea albă,
Unde turcu stă grămadă.
Câtă iarbă pe pimânt,
Atâta-i turcu de mult.
Bugaru nu să fereşte,
Inainte fot sporește;
5) Localitate aproape de Constantinopol.
310
Dă cu glioanță. să piteste,
Pe Turc de mi-l prăpădeşte.
Sânt şapte luni jumătate,
De când sed pin. strinătate.
Fira-naibii asa dreptate,
Zău mam avut nicio. parte
. Sá scap si ieu de-aste păcate.
Că nouă ni Sa urât,
Pe drumuri: grele umblând,
Deal si vale alergând.
Zece luni am cănunit,
Pan’ de tot ne-am prăpădit.
Si noi pe turc tot gonind,
Sufletu'n chept s'a oprit,
De Turci omüráf din cujât.
Iarna zăpez, geru mare,
Vântu vara di pe mare;
Ne usucă vez din picioare,
Ca pe păstrăma la soare.
Să vez noi am si văzut,
Cu inima mam crezut;
Binele la omu strin,
Ca dulceafa din pelin.
Ama) ie viteaz Bugaru,
Sparsă capu lu Tătaru.
Bravos bag") la treti polc8),
li bătu pe Turci de tot.
Alerga iel ca un nor,.
Si-l băga în Caragol?).
Turcu câtă frunză iarbă,
Da Bugaru nu întreabă,
Af de Țarigrad Pntreabă.
6) Dar.
7) Tocmai.
8) Regimentul trei, format numai din Români, gloria
Bulgariei in 1913.
:9) Localitate lângă eh
Fuge turcu la ocop 19),
Bugaru să prinde pe loc.
, Turcu cu sabia ?n mână,
Bugaru să prinde de vână,
Să tăvăleşte in ocop,
Fuga turcu lasă tot.
Fuge turcu, strigă' cât poate:
»Lásaf puşti si tunuri groasă“,
„Numai scüpaf cu vieaţă“.
Bugaru ca un iunac t),
Lăsă -pe turc sărac.
Că-l scoasă din Lozengrad,
Si băgă in Türigrad.
Pujfán bine s'a bătut,
Da luară dila turc mult.
Trii zále Liule-Burgaz,
Dar luară mult pripaz.
Pentru de spomen 12) in lume,
Noi luarăm nişte cămile. |
Treti polc13) a tot luptat, `
Altii-a fánut la flang
Pe turc de la pufánat.
Merge Bugaru ca un iunac,
Turcu fuge ca un drac. ` .
Cad glioanfüli din sünin,
Bugaru merge cântând;
Si la' „ura“ iel tot dând,
Pe păgân iel prăpădind.
Auzită dela Chivu Irşie, com. Stanolârn, jud. Vidin-Bul-
garia, Trimeasá de un intelectual din Bulgaria.
S2
10) Trangeu.
11) Viteaz,
12) Amintire,
13) Regimentul trei.
312
ORATII DE NUNTĂ
D
PRUOROCIALA
— Bună dimineața, cistiți socri: mari,
"— Multámim Dumneavoastră, boieri militari.
Dar ce umblati, ce cătaţi?
— Ce umblăm, ce cătăm, la nima samă
[wavem să dăm!?
Multe mări .am trecut, |
Multe tari am bătut.
Si orașe si sate-am colindat,
Si nima samă nu mi-a dat.
— Cine sántet Dumneavoastă
Să ne luat sama noastă!?
l Dar fincă ne’ntrebat, E
Sá ne Jăsaf cu’ncetu, cu’ncetu
Să ne dăm cuvântu cu adevăru.
Că de multe ce sânt și deasă,
Nu vom putea spune aleasă:
Tinărul nostru 'mpéárat,
De dimineață s'a sculat,
Faţă albă .s’a spălat;
Chica neagră a cheptenat,
Cu foale noi îmbrăcat, í
Murgu şaua a’nseiat,
Din trémbité a cântat,
Mare veste a aduna!
Nouă sute grăniceri,
Din cei mai mari nepot de ghenerali,
-Si pila răsărit de soare,
A plecat la vânătoare,
S'a colindat tara de sus dinspre apus;
315
Pănă ce juganii ne-a stătut,
Si potcoavili a cherdut.
Atunci ne lăsăm mai jos
Pi-un deal frumos
S'alergarám ‘de venirim,
Mun(á cu brajii si cu jagii,
Ceriu cu stelele,
Câmpu cu florile,
Dealu cu’ podgorile;
Vălcelili cu viorelile,
Satile cu -fetile.
Când bătu soarli de sară,
lesirám [a 'drumu-al mare
Si deterăm 'de-o urmă de fiară,
Si statu toată ostirea’n mirare:
Unii zâsără că ie urmă de zână,
Să-i fie? mpăratului cunună,
Asa să găsâră alf învățători,
Mai cunoscători,
Și găsâră că ie urmă de ciiprioara
Să-i fiempăratului soțioară.
Dar unu cel mai mare,
Cu grija "n spinare,
Călare pi-un cal,
Ca pi-un Ducipal,
Să râdică'n scări,
Să umilă în nări
Si făcu oichii roată
Piste-ostirea toată.
SPncoacea privi si zări
O floare frumoasă si drăgăstoasă.
Și văzând că nu "nfloreste,
Nici nu rodeste,
Nici locu nu-i prieşte
Si mai mult să ofileşte;
Ne mai trimeasi pe noi sasá lipani,
Călări pe sasd jugani —
'
“Cu coamili cănite,
Cu frânili jugrăvite,
Cu unghiile belite
Si coadil?mpletite.
Cà cu fof să pornim
Si la curtea Dumneastü să venim
Ca floarea s'o lom
Si la 'mpăratu so ducem.
Pornirăm si venirăm
Pe fata pământului,
Pe aburii vântului
Bánd si chiuind,
Din pistoale trüznind,
Caii incuránd,
Pe nări flăcări vărsând, ,
Rânchezând,
Din unghii scüpüründ.
Pănă am sosât si vam găsât,
Acuma or floarea să ne-o daf,
Or de not numai scüpaf!
C'am venit cu târnăcoape de argint,
Să scoatem floricica din pământ,
'0 scoatem cu rădăcină,
Să sădim la 'mpüratun grădină
Ca acolo sănflorească,
. Sà rodiască, locu să-i priască
„Și să nu să ofilească.
Dacă, Doamne, socrii mari,
Ne credeți niscai tâlhari,
Avem si ferman1) cu pecete
Dila?mpürdtáie ! l
Cine stie carte rumânească.
Să vie să mi-l cetească,
lar cine nu stie, să nu vie
. Si ca de foc să se păzască.
1) Scrisoare.
Sá ne-aducet, socrii mari,
Oameni cărturari
Si-un popă cu barba deasă,
Să ne cetească carte-aleasă.
Să nu fie cu barbă cănită,
Să ne rămâie cartia necetită,
Or vun popă cu barbă rară,
Să ne fâie pun’ desară,
Si unu cu barba ca fusi
Să ne dea curând răspunsu.
Răspunsu nostru este:
Sasi pară?) cu vin,
Sasé mürame de in
De care să găsesc s'aici,
= Cusute cu fluturi de-arnigi.
Fie si cu strămătură,
Numai să fie cu voie bună.
mă : Să fie si de mütasá, :
rod Numai să fie de-aici din casă,
3 Dila cistita mireasä.
; Să nu fie dila vecine,
a4. Sá păfâm vo rușine;
E C'atunci va fi necinstea noastă,
NS Si ocara Dumneavoastă.
| Socri mari ascultat
SCH Sin uriechi bádgaf:
Când va da soarili'ndesară,
| Dacă nu vef avea bucate de-ajuns,
ta i S'avef butü cu vin,
Carne, vin si boi grași,
SÉ Vaci lăptoasă,
, Fete frumoasă.
Sá mai avet, socrii mari, si lăutari,
Când va fi soarili desară,
Mare veste să'mpresoară
2) Pahare.
318
Să lărgit casa, `
S@ntindet masa.
-Că vine'mpăratundată
Cu oștirea lui toată:
O sută cinci zăci si cinci,
' Din cei mai voinici.
Cu mânecili sumeasă,
Scobif în măsțăle.
ëtt socri mari,
Pentru-aceste toate
Noi vom vrea să descălecăm,
Dar mavem jos pe ce să ne dám!
Nu sánfem ciobani. dila oi,
Să descălecăm in năroi.
Si sântem boieri mari, ghinerali,
Di lângă mare,
De unde soarli răsare!
Nouă să ne-aducet scaune de argint,.
Să descălecăm aici pe pământ.
Să nentindef covoară,
Să descăleciim in pridvoare:
La cai să daf fân gluzden verde,
Cosât din noaptea. lui Sf. Gheorghe.
Cu roaua neluată,
Cu floarea nescuturatà,
Sfrâns in sărbători,
De două surori.
Caii nosti sé mănânce,
Din copite să nu miște;
Caii nosti să. bea,
Din copite sà nu dea.
Că şi Dumneavoastă,
Din partea noastă,
Ureichile vi Sar täia.
Noi am descăleca,
Am mai sta, vam mai ura,
Dar mi-e frică că voiu însăra,
319
320
S'avem de trecut stânci,
Cu văi adânci,
Bine vam găsât sănătoşi.
Socri- mari ce sa făcut,
Nu mai e de desfăcut;
Să dă numai opt boi şi şapte vaci.
Táne socru mare.
Astă broască făstoasă,
Cu astă rădăcină uscată.
La șezut mare spütoasd,
Picea lată, picea lată,
la'nghite socrule odată!
Să. mo sdrut tare,
Că şi căciula din cap if sare,
S’o süruf mai binisor,
Sá-[ pară mai dulcisor.
Poftit de beat si vedet,
Că ie răchiu din Pitesti,
Când beai te’nveselesti.
lar nu ţuică de-a Dumneavoastă,
Zamă de prune.
Te umflin burtă.
Faci burta tobi, .
Intrăn soba
Si stat cu greierii de vorbă.
Tot vrând socri mari,
Vedem că fofi a rămas,
Cei dila spate,
Cu gurile căscate
Cei dinainte cu gurile'*mproțăpite.
Aducef un sac cu prune uscate,
S'arunc în ale guri cáscate;
Un putinei cu lapte bătut,
Să le fornăm pe gât.
O straichină cu prune,
„Să dau l-ale cocoane,
Că văd că a slăbit de foame,
Si vo câfva usturoi,
Să dau la ai ciocoi.
Auzită dela Chivu Irsie, com. Stanotàrn, jud. Vidin,
Bulgaria. Oratia este de curând importată de lăutarii Timo-
ceni, in Regat.
21 Românii din Timoc. Poezii, 391
x ay ^ inf
FRÂNTURELE .
| x
STRIGATURI `
Fifi-ar, fifi-ar,
Mai băete,
Ciucurili dila bete
Si potcoava dila ghete,
Zo mă sărutași cu-"sefey
. De-mi pocni rochita’n spete,
Si vro cinci coturi de bete.
E?
zz
Dascăle, dascăle,
Ardă-ț focu branistea,
Ce mai lăsat drum pin iea,
Să-mi văd şi ieu copila mea,
Cum mi-o poartă maică-sa
In vochiță säin giubea
Și "n papuci ca lămâia,
Si ?n ciorapi ca visina.
Auzite dela Truná Bondoc ce 40 ani, com. Alexandrovál, -
jud. Negotin Craina, Valea Timocului jugo-slav.
Se?
395
l Fată, nu te märita,
ut Ca ’njlorit tümáioara;
e C'o veni primovara,
.N'o avea cine-o puría.
" * E, T
Badeo, de doru tău,
Im tot cade püru meu.
Badeo doru tău m'o-moará,
Nu pot bea, nu pot mânca,
i Că mi-a săcat inima.
* i *
Taci, badeo, nu blăstăma,
leu mi-am cântat 'cântecu,
leu mi-am pățât patima.
leu mi-am cântat cántecu,
Tu fai văzut nărocu.
l Nărocu că Pai văzut, |
: leu nu pot sa-{ dau mai mult.
* Zwei EN
Când văd pe mândra că râde,
Inima în mine plânge.
Dar plânge de bucurie
Că ieu știu că-mi râde mie.
Râde mândro or la cine,
Inima ^f He la mine.
Auzile dela Chivu Irgie, com. Stanotarn, jud. Vidin Bul-
| garia. Cantecile din Stanotàrn au fost trimise gi adunale de
l un intelectual din Timocul bulgăresc.
326
|
|
Trece lumea trec si eu
Ce-am. făcut îmi pare rău,
Si sa freacă lumea’n pace,
Ce-am făcut nu pot desface.
Că ieu am făcut cu drag,
Nimănui vină nu-i bag.
*
* *
Spune-mi, mândro, adăvărat,
In ce apă te-ai spălat?
Pe mine mai fermecat,
C’am lăsat caru'ncărcat,
Fânu pe jos negreblat
S'am venit la tine’n sat.
*
* *
De mo săruta o sută,
Ca mândra nu mă sărută,
De mo săruta o mie,
Ca mândra nu-m place mie. .
*
* *
Arnică maică-ai avut,
Ce oichi negrii Pa facut;
Oichii negrii ca neghina,
Și gura ca Smochina.
Auzite dela Chivu Irşie, com. Stanotàrn, jud. Vidin Bul-
garia.
327
Mándrulità de aproape,
les afară dez-de-noapte.
Numai in in sin ciupag
Să mi te sărut cu drag.
*
* *
Taci, inimă, nu plânge,
Că fă rău şi nu tad bine,
Rabdă inimă cât pof,
Nu-t da sufletu’n spre tot.
*
De muşcat, de sărutat,
, Nici popa nu-t dă păcat.
Părinte, ne blagosloveste,
Că si tu iubeşti neveste.
*
Spovedeşte-mă, părinte,
Dar nu-mi da păcate multe
Că sânt cu mândra făcute
St nu-m da păcate grele,
Si mai dă-i si mândrii mele.
Auzite dela Chivu lrgie, com. Stanotârn, jud. Vidin Bul-
garia. ;
So?
Badeo, pentru Dumneata
Mà topesc ca cânepa;
Badeo, pentru doru tău,
Intotdeauna mi-este rău. `
*
* *
` Cine are glas si cântă,
I să pare zâua scurtă;
Cine are glas frumos,
li pare traiu frumos.
~
zk
* *
De s'ar face dealu luncă
Și crângu poiană lungă,
Să văd mândra und' să culcă,
Să mă duc ca să-i fac umbră.
*
* *
Mándrulifà, gură dulce,
Chiamă doru sd să culce;
Că de-asară tot pe-afară,
Și mă tem Să nu-l cherz iară.
Auzite dela Chivu lrgie, com. Stanotârn, jud. Vidin-Bul-
garia.
Sog?
329
v» dili tt mms
Doamne, táne lumea'n ceață,
s Să mă duc la mündra'n bratàá.
"ub S'o sărut s'o strâng cu dor
S'apoi sd mă culc. să mor.
eo ue d
Doru meu, mándro, sal tău, mE :
Impreund-l Dumnezău, l
Doru meu sal dumitale, E
Facă-l Dumnezău o floare. P li
O floare mirosátoare, l
Ca so pun la'ncingătoare,
Unde inima mă doare.
x o.
* *
$ Cine a lăsat oftatu,
lartă-i Doamne pácatu.
Omu dacă mar ojta,
Trupu i s'ar venina.
: Da omu -dacă oftează
EM Sufletu să ușurează.
In ` *
E * *
Mândra mea de astă-vară
Mă roagă s'o iubesc iară.
Aş iubi-o îmi vine greu,
As lăsa-o 'm pare rău.
Auzită dela Chivu Irgie, com. Stanotàrn, jud. Vidin-Bul-
garia. i Vë
E
330
Oichii mândrii şi vorba
Im mănâncă vieafa,
Oichii mándrii si glasu,
Im mai im [án sujletu.
*
Cine ma dat dorului, `
Aibă casa cucului
St odihna vântului.
*
* *
Asară vánfu bătea,
Badea’n brati mă strângea;
De-ar fi bătut si mai mult,
Mar fi strâns de m’ar fi rupt.
Ardă-te focu de dor,
Cum te-oi prinde, te omor.
Mai învățat a iubi,
De nu mai poci odini.
*
* *
Bată-te dorule vai,
La multe rele mă dai;
Da ieu cide1) știu de tine,
Si nu fe-am mai spus la nime.
Auzite dela Chivu Irgie, com. Stanotarn, jud. Vidin-Bul-
garia.
1) Câte (de multe}.
331
(e Frunză verde izmă neagră,
GE Cáf mă văd fof mă întreabă,
GE Dice port müramü niagră?
Las s'o port c'asa mi-e drag
Cam un bădițăn cătană.
Si sa dus de astă-iarnă.
*
* *
Când oi 'zâce izmă dias,
Dila noi a tria casă,
: Tot suspind o nevastă,
Că a bătut-o bărbatu,
Să-i spue ibomnicu. l ;
Dar nevasta tot spunea: WE ke, 2
l l „De mot frige: pe cărbune“
„Ibomnicu nu Poi spune“.
p
Copiii să bat la ușă,
Mălaiu-i plin de cenuse.
E Bütui mata cu. vătraiu,
SW Dice nu mi-a scos mălaiu.
Auzite dela Chivu Irgie, com. Stanolàrn, jud. Vidin-Bul-
garia.
Sog
332
i
ru
b
i
yt
Cine strică dragostili,
Máncai-ar grâu pasar'li,
“Să maibe sănătaten casă,
Nici pane me masă.
' *
* *
O, săracă mândra mea,
Pupu-i oichii si spránceana;
Si cercelu din ureiche, `
Cine fe vede să crăpe.
. * ză *
De supărat mas supăra,
Supărarea ce mi-o daPl...
. Ba ieu nu moi supăra,
Că destul mam supărat,
Si nimic mam căpătat;
Boalăn lasă mi-am băgat,
Vieata cà mi-am scurtat.
*
* *
Bine-a zâs frunza din vie,
Că dragostea nu-i . moşie,
Că dragostea să furseste
Și cât lumea nu trăește.
Dragostea e’nselatoare,
Și aduce chinuri mare.
Auzite dela Iosif Nicolov, de 23 ani, com. Chiribeg, jud.
Vidin-Bulgaria.
Cog
333
Ai, mândro, să ne iubim,
La luat Să ne gândim,
C'avem- doi bătrâni în casă,
Ne-am iua si nu ne lasă.
Măicuță dila vamă,
| Taie puiu și-l fă zamă,
Când oi trece pila noi; |
Pentru unu f'oi da doi, Y |
| Si deasupra buză moi.
Cucule, voinicule,
Cucule porumbac, |
Dacă vreai să-{ fiu pe plac,
Netezáste-f penile,
Ca mândra spráncenile;
Netezdste-t gündiía,
Ca si mândra cosáfa.
,
* *
Calu bun si mândra bună,
La inimă mă răzbună;
Calu bun şi mândrile,
‘Alea mănâncă zâlile.
Auzite dela losif Nicolov, de 23 ani, com. (haina, jud.
Vidin-Bulgaria.
So?
354
|
'
TIT mm
pn -——— e
Foaie verde, foi de soc,
Vino mândro să fe joc;
Să te joc să fii jucată,
Să mă pomenesti v'odatà.
*
* *
— Spune-mi, mándro, si ghiceste,
Dice codrw ngalbineste,
Voinic dice’mbdtraneste?!...
— Codru de zăpadă multă,
Voinic de inimă ruptă;
Codru de zăpadă grea,
Voinic de inimă ra.
*
* Se
Zâsă badea c'o veni
Pănăn fundu grădinii,
Să-i dau gura şi oichii.
O minută ma venit, .
Doamne, rău mi-a părut.
e
De ?nsurat m'as insura,
Dar urât nu mi-as lua,
Dar nici frumoasă nu-mi place,
Că multe sudori imi face.
Auzite dela losif Nicolov de 23 ani, com. Chirinbeg, fud.
Vidin-Bulgaria.
So
335
Aoleo, of de dor
` Unde te-ot prinde Ze omor.
to o
*
: De-ar iubi bădița zece,
De doru meu nu-i mai trece;
De-ar iubi büdifa-o sută,
Pe mine tot pu mä uită.
; * * | :
Fă-rmă, Doamne, ce moi face,
Fă-mă pasăre de-argint,
Cu aripele de vânt, |
Ca să zbor unde mi-e dor `
Si să trag unde mi-e drag.
Auz badeo acuma Joi,
Leagă clopote la boi,
Si le leagă badeo leagă, .
Tot cu fire de mătasă, `
Să te-aud badeo din casă:
*
* *
Mà badeo al meu dulce,
Fü-mi cu .oichiu când te-oi duce;
Măcar badeo cu geana, i
Să vin lângă dumneata.
Auzite dela Iosif Nicolay de 23 ani, com. Çhirinbeg, jud.
EE
356
Măi bădiţă, păr galbin,
De doru tău mă leagăn;
Cum să leagiină iarba,
Când o fale cu coasa.
Cum o taie pică jos,
Si cum picăngălbineşte,
Asa doru mü fopeste.
ok
* *
Badeo negru: ca căldarea,
Cântă de răsună valea,
Când te-aud, badeo, cântând;
Stau in loc greu oftând, `
Din oichi: negri lücrümánd.
f * 7
Mult mă doare limba’n gură,
C'a rămas mândra sângură;
Mult mă doare limba'n gât,
C'a rămas mândra plângând.
ac Ne
leu mă duc mândra rămâne,
Cum Să fac so iau cu mine;
Barem calea jumătate,
Să mo las asa departe.
Auzite dela Iosif Nicolov de 23 ani com. Chirinbeg, jud.
Vidin-Bulgaria. R
So?
22 Românii din Timoc, Poezii. 337
Eu cu dor, mândra cu dor,
Ne trebue un doftor.
Pe noi să ne doftorească,
De dor d ne mântuiască.
*
* *
Du-te dor unde te mái
Si fe-aseazü unde spui,
La badea su căpătâiu.
De fentreabă ce mai fac?
Spune-i că mam măritat.
De tentreabă după cine? . A
Duparun sâc de mărăcine, i
De mă bate’n toate zále,
Şi-mi dë lucru cu pumnu,
Și mâncare cu raptu.
*
* *
Cat e satu 'tot de mare,
Doru meu odină mare.
Nici la umbră, nici la soare,
Nici la umbră de sălcuță, .
Numai la tine mândruță.
Auzită dela Măria Nicolova de 53 ani, com. Chirinbeg,
' fud. Vidin-Bulgaria.
Se
338
Ce jolos de tine, dragă,
Că esti albă si spălată,
Si tradjesti fot supărată. Ki :
*
* Ka
Nici o mândră mom afla,
Care să zâcă asa:
„Măi voinice, Dumneata“,
»Bagü-[ banii în chesa“,
„Că banii Por trebui“,
„Dacă fe-oi căsători“.
* *
Ofteazd, mándro, oftează, .
Toată lumea să te crează. `
Ofteazá si pentru mine,
C'am trăit amândoi bine.
Ojtează, oftare-ai foc,
C'asa mi-ai avut nüroc.
Sa, fim amândoi pi-un loc,
Să te (án ca pi-un boboc,
De mine să nu-t bot joc.
Auzite dela Mária Nicolova de 53 ani, com. Chirinbeg,
jud. Vidin-Bulgaria.
Sog?
339
Nu stim cum maiba-am brodit 1)
Să mănânc cu urât din blid;.
1 De So. sparge blidumn fund,
Să scap si ieu de urât.
Da bildu de cosâtor,
Nu Să sparge pind mor.,
*
*
— Ce stai, mándro, tot la poartă,
Or esti proastă, or netoată.
— Nu sânt proastă, nici EE ;
Da sânt mult supărată, i S
De dragostea de odată.
*
* *
Nu esti, mándro, vrenică
Să calci în biserică,
Nici crucea Să o sărut,
Nici la popă. să te uiţ!...:
Că biserica-i sfințită
St tu mândro iesti greşită. ~
leu cunoscc firea badii,
Că cu mine Sar iubi,
Da nu cutează a grail...
Cutează, badeo, vorbeşte
C'a mea inimă fe voiește.
Auzite dela Asen a lu Toma lu Pascu de 26 ani, com.
Chirinbeg, jud. Vidin-Bulgaria.
1) Nemetit
340
Badeo, cu cin’te iubesti,
Nici un pic nu te lovestil...
Uità-le badeo la mine,
Cum sant tinără ca tine,
Cum ne-ar sta nouă de bine!...
*
4 x 3e
Vai de mine mult mă tem,
C'o veni iarna curând,
Sas lua bărbatu urât;
Dar mi-a dat Domnu bine,
Că e frumos ca si mine.
ge. Se e
Decât cu urât în casă,
Mai bine cu boala ?n oasă;
De boală, bolesc și scap,
Da urâtu mie pe cap.
Mándrà mea, mândră de domn,
Nu mă drăgosti pin somn;
Când gândesc să dorm măi bine,
Tu te’ndragostesti cu mine.
Auzite dela Asen a lu Toma lu Pascu de 26 ani, din com.
Chirinbeg, jud, Vidin-Bulgaria.
S?
341
Su
Dragostile tinerele, — .
Nu să fac din floricele,
d. nos TT Si din buză subtérele,
VW TN Si din deste -cu. inele,
i Si din grumaj cu: mărgele.
*
* *c
Măi bădiţă, buză moi, |
Mutăţi casa lângă noi;
Cai un.păr cu pere moi,
„Să le mâncăm amândoi.
XI. puni tă
CENSOR ENORMI EE
OX
Drag mi-ar ji, mándro, de tine,
Mi-e urât pe cim fe (üne. -
Că te fánen nouă frâne,
De nu poci veni la fine.
Dar-ar bunu Dumnezău,
Să fie pe gándu meu,
Tu al meu si ieu al tău.
ULL t LLL em
i S :
2 *
Si K *
: Cát e de mare pământu,
b Ce e mai rău ca urâtu?!
i Ba zău mare-i dragostea
De urât te poți ascunde,
d | Da de dragoste mai unde!
[ Că or unde te-ai ascunde,
` La inimă mă pătrunde.
` Auzite dela Asen a lu Toma lu Pascu de 26 ani, din com,
Chirinbeg, jud. Vidin—Bulgaria.
342
Ia-mă, Doamne, si mă ‘pune
Unde sânt neveste bune
Si bürbatá duși în lume.
la-mà, Doamne, si mă lasă
Unde sânt fămii frumoasă
Si bărbafă duși de-acasă.
*
x x
Amară frunza de fag,
Măi amar doru ce-l trag; . -
Amară frunza de nuc,
Măi amar doru ce-l duc.
B
*
* *
Fă-mă, Doamne, muscăn grindă
Să văd pe mândra cum să schimbă,
Fă-mă Doamne muscă ’n poartă,
Să văd pe mândra cum să poartă.
*
Câte flori sânt pe câmpie,
Nu sânt ca tine, Mărie; `
Mândră esti, frumoasă esti, i
Dar nu te prea iubeşti.
|. Auzite dela Asen a lu Toma lu Pascu de 26 ani, din com.
Chirinbeg, jud. Vidin—Bulgaria.
Se
Wi
Re
LA
Foaie verde macului,
Pentru voia badiului
Mam dat în timpu dracului
Si sufletu. iadului.
Când eream de nu iubeam, |
Unde. mă culcam durmeam,
Dar acum de când iubesc,
Nu pot să mă odinesc,
Tot la mândra că gândesc.
*
* *
Dragostea de fată mare,
Ca garoaja din răzoare,
Când bate vantu subfüre,
Atunci te scoate din fire.
Dragostea ‘de nevăstuţă, |
Și ca floarea din crenguta,
Cand o bate vântu "n jos,
Umplu [ara de miros.
*
* Ki
Urâtu din Ce-i făcut? ,
Din omu carei tăcut,
Pune-o buză piste alta,
Si iată uritu-i gata.
Auzite dela Asen a lu Toma lu Pascu de 26 ani din com.
Chirinbeg, jud. Vidin, Bulgaria.
So
344
De urit m'as duce'n lume,
Dragostea capu mi-l pune;
De urit m'as duce ’n ţară,
Dragostea măntoarce iară.
*
* *
Foaie verde, ismă neagră,
Picioarili mi să leagă; |
Arde frunză, arde iarbă,
Ard de tine, mândră dragă.
*
Pentru mândra care-mi place,
Nici părinții mau ce-mi face!...
Nici judile Satului,
Nici 'cilenii 1) satului —
Cilenii sed să sfătuesc,
leu cu mândra mă iubesc.
*
* *
Badea "nalt si subtárel,
Parcă-i tras pintr'un inel,
Să fe fot iubeşti cu iel.
Da şi mândra subțârea,
Parcă-i trasă pin mărgea,
Zău te-ai iubi si cu ieal...
Auzite dela Asen a lu Toma lu Pascu de 26 Sai. din com.
Chirinbeg, jud. Vidin, Bulgaria.
1) Consilierii comunali.
345
Trecui valea satului
Să iau fata bogatului.
Si bogatu-mi dà avere;
Să iau. fata lui muiere.
* 5
- * E?
„Măi bădiță Gherasám,
leu de drag te-as büga'n sân;
Si cu drag te-as sămăna,
A . Si cu. drag te-as secera.
} Și Pas face stog în prag,
Și teas imipleti cu drag.
Și te-as cerne pin sprâncene,
Si fe-as frământa "n inele;
Dar inima fas mânca, `
i! Dor de dor mi-aş stâmpăra.
a
N D He
Ra e bucată dragostea,
Cine prinde a gusta;
N’are cap de a lăsa,
Nici “minte de a purta.
Ma pus dracu sam gustat-o,
Şam bolit pănă am uitat-o.
Auzite dela Anghel Maiti de 21 ani, din com. Isnovajul |
Mic (Mála), jud. Craina, Valea Timocului jugo-slav.
Sog?
Li E
546
Rele sânt frigur’le,
Da mai rele dragostili,
Mama din friguri mă scoate,
Da din dragoste nu poate.
* ;
Zâsă muma cà mă scoate, -
Dila câte dila toate;
Dila două nu mă poate:
Dila mândra, dila moarte.
*
* x
De mar fi oichi si sprâncene,
Near mai fi păcate grele;
Dar oichii si spráncenile
Sânt păcate pe pământ.
Oichü si sprâncenile,
Alia fac păcatele.
Auzite dela Asen a lu Toma lu Pascu de 26 ani, din com.
Chirinbeg, jud. Vidin— Bulgaria. `
Se
Vai de mine ce să fac,
Că toate jetele-mi- plac?
Nevestele moarte-mi jac.
Moarte-mi fac nevestele,
Dar mănvie fetile,
S’asa-mi duc ieu zálile.
*
* *
Mándrà doi oichi ca la tine.
Nu sánt în milă cu mine;
Asa negrii frumusei,
Ca ciresile oichü tài:
Care-s coapte (a récoare, «
Si negrübite de soare.
EI
* *
Dare-ar bunu Dumnezău
Ce-as iubi să fie-al meu,
N'ar mai fi pe lume rău.
Dumnezău a rânduit
Să ia mândra om urât,
S'aibă traiu năcăjit.
Auzite dela Asen a lu Toma lu Pascu de 26 | ani, din com.
Chirinbeg, jud. Vidin— Bulgaria.
Sog?
348
Dragostea din ce-i făcută,
Din omu cu vorba multă; :
Zâce-o vorbă zâce două,
Indată 'dragoste nouă. l
'
*
* *
Fugi, urât, di lângă mine,
C'oi lucra si peníru tine.
Fugi, urâte, dila spate,
C'oi lucra si a fa parte.
Mi-am luat urât de o zâ,
Si mi-o fi pănă-oi trai;
Mi-am luat urât 'de-o noapte,
Și mi-o fi pănă la moarte.
*
* *
Măi büditü, bunule,
Sămănaţ-aş lumile 1)
In toate grădinile
Să zboare miroasăle .
La toate frumoasăle.
Auzite dela Asen a lu Toma lu Pascu de 26 ani, din com.
Chirinbeg, jud. Vidin— Bulgaria.
Kc
2) Numele.
Scumpa nenii fetisoarà,
De fe-oi prinde” n. ulicioară ;
Tu cu zále woi scăpa,
In gură fe-oi săruta.
s a ok -
Cine züce ca mine bine,
Mute casa lângă mine l ; SÉ »
Să trăiască, ca si mine. "oT OR
Cine záce că nu mie rău,
Să mute pragu langd-al meu
Să trăiască traiu mena.
*
* *
Când. oi xi de-o lalea,
Săraca ihima mea;
Cum să zbate. si SU oaa.
Stii da puiu in ghioace.
*
* *
Mândro, de dragostea noastă,
A răsărit un pom în coastă. `
Pomu mare, frunză rară,
Păsărele pin iel sboară.
Și zboară din pom în pom,
Și cu dor din om în om.
Auzite dela Chivu Írgie, din com. Stanotârn, jud. Vidin,
Bulgaria.
Se
350 — >» $
Actăz, mâne oi muri,
Cine focu mor jeli;
Mor jeli fetile;
Că le port inelile.
*
* *
De când sa dus bädita,
le pustie ulita,
le pustie numai mie,
Că s'a dus si numai vie. .
De când s'a dus büdifa,
le pustie uliía,
Ulița de fluerat,
Gura lui de sărutat.
*
Mánavar focu de gânduri,
Cum venit voi tot pe rând
Si venit toate odată,
Să nu fiu tot supărată.
Auzite dela Chivu Irgie, din com. Stanotârn, jud. Vidin,
Bulgaria.
SFÂRŞIT
aol
“TABLA DE MATERII
b. í i ` Pagina
„Poezia populară a românilor din Valea Timocului . xa dde
Introducere . . «4.4. rrr nn eiue, 025 ui
| BALADE;
i Jana Sânziana . .... FEED Sg ce het 35
‘ Iovan loreovan ~ . re 6 teh deccm ee 51
Pătru dila Izvor > . o... rr ns 0... 68
Marcu Viteazu .. . 4.52 2. r.c GÉ
.*"Gruicea. >e n e e aa. dete. d uss IE de Ee
„Gruia lui Novae «ioe es cce EE.
* Novac . Ber Dee Diet E need Vy Tote Seet E 93 .
^ Jovija a lui Novac te pă at tăi MS Ne Mae Um ewe o Sé
Doiecin « sie 0.6 Se careia RUE Nr a ee a ee a 117
: © Vântu Crivju een «s! 130
» Manolia -——* X PIRE u.s. 1035 -
7 Ghiță Cătănuļjă v & 244 46, xerox ae ox 151
Badiu ....... "-——" E.
Moştean Bătrân. . . . . 5... s... + 166
Mizàleujda Mizàl Cràiu . . . .... 5... 174
jd Ilincuja Sandrului . ...... Waos Wei wi datat 184
` ; Chera Cheralina EE CA
Jianu EE BECKER 959
I © Guda şi "Costea (variantă) Se wach ag ee ... 200
zs | Arghiu Crăişgoru ` . ............. 5... 205
i Broasca Roasca . . . .. . 1 ee ee ee een 220
beg Dinu şi Voichila ,. .. . ee ee ee ee ee ee 229
Raiül cs e seen te erie vere Nee ver TS E DE
Tunsu. .. . . - . ee ee ces Se E EE ECKE 244 | KÉ
Din Malas . us ee i una MÁS e en E
Stoian Bulibaşa. . . .. . . . ........ 258 Xo
Negru Vodă. . MOM PERS GENEE E RUN
Legere Carol I şi Osman Paşa ..... TN
Craliu Alexandru .....- M 62... 206
Cântec de rázbel (1913) . ... . . .. . . ee ... 809
l ~. ORAȚII 1 DE NUNTĂ:
Pruorociala . ......... Soe ele eee eye BIS E
Frânturele gi strigături . . . . . . 25.054 e 325-351 i
v
552 -