Transilvania_1923_054_003

TRANSILVANIA 


| Anul 54. Martie 1923. Nr. 3. 


Sămânţa înţelepeiunei 
` de ; 
Maria Regina României. 


A fost odată un Impărat. 
In tinerețe avusese multe biruințe și cucerise multe ţări, 
In toate răsboaiele avusese noroc și ajunsese să-și stator- 
micească ţara în pace şi belşug. Cinstit și respectat în întreaga 
împărăție, toți binecuvântau numele lui. 
Acum eră bătrân și gârbovit. E 
Purtă o barbă mare, albă, aveă ochii obosiţi, mâinile îi 
4remurau şi numai rar şi cu greutate își înălță capul. i 
-~ Sofos-impăratul erà şi un mare învăţat. Atât de. învăţat 
încât şi cel mai însemnat om din împărăție respectă învățătura 
lui, deşi mulţi socoteau că nu eră nevoie ca un (bipăral. să fie- 
atât de învăţat. 
Ceasuri întregi şedea plecat asupra cărţilor. Aveă un nas 
dung şi uneori se întâmplă să se lovească de filele cărţilor când 
łe întorceă. Cum sta în tron şi răsfoiă cărțile, păreă o pasere 
bătrână cu un cioc mare încovoiat. 
i Impăratul cereă mereu cărți, multe cărţi. Pe. masă, pe 
scaune, pe scări, pe ferestre erau îngrămădite numai cărți. Une- 
ori se rătăciă câte o păsărică printre cărţi şi îşi cântă cântecul 
ei nevinovat, fără să-și dea seama de înțelepciunea tăinuită în 
paginile lor. In camera împărătească nu puteă fi înţeles cântecul 
paserei. Ingpăratul priveă, căută să-şi aducă aminte din alte 
vremuri, şi se minună când eră primăvară și copacii erau în 
floare. A fost odată primăvară şi în sufletul lui, demult, de- 
mult... Tiș — Ti... şi păsărica a scuturat codiţa, a fluturat 
din aripi şi a zburat iarăşi în razele soarelui. Tiş... Tiș... şi 


— 36 — 


Sa dus! Impăratul îşi adună înţelepciunea cu nasul îngropat 
tot mai adânc în filele. cărților. 
Din toate de până acum ar trebui să tntelegeti că Sofos- . 


împăratul eră numai virtute şi nu aveà nici una din slăbiciunile- 


omeneşti! Şi totuşi, totuşi .. 

Sofos-împăratul nu erà desăvârşit. Păcatul. lui erà mândria. 
. Erà mândru de stăpânirile lui, mândru de înțelepciunea lui, de- 
“ numele lui, de strămoşii lui, de caii, de grădinile lui, chiar de 
stelele cari străluciau noaptea peste împărăţia lui, neputând 
crede că nu ar fi şi ele ale-lui. Nu sunt sigur dacă nu credea: 
că și luna e a lui! 

Aşă e pe lume. Cu cât cineva are mai mult, cu atât do- 
„reşte mai mult, Unii doresc să aibă putere, alții iubire, alții- 
glorie, alţii pietre preţioase, mulți, foarte mulți aleargă după 
' bani... Sofos-împăratul eră înțelept, aproape nesuferit de fn- 
țelept, ca Regele Solomon din Biblie, socotit în toate vremurile- 
ca, cel mai înţelept dintre Regii pământului. 

Sofos-impăratul nu eră plăcut tinerilor: Toţi îl socotiau un. 
bătrân plicticos. In adâncul inimei şi curtenii aveau aceiaş pă- 
rere, însă mo spuneau decât în şoaptă şi numai după miezul 
nopții. 

Faima împăratului Sofos erà răspândită peste toate grani- 
tele şi înţelepţi din toată lumea veniau ca să-i afle înțelepciunea.. 
“Toţi erau primiţi cu mare pompă și ceremonial. Curtea împă- 
ratului eră foarte respectată şi lucrurile cele mai simple se în- 
fățişau groaznic de complicat. N'aş puteă spune pentruce, dar- 
probabil ca să aibă curtenii şi. altceva de făcut, decât să învârte 
morișca din degete. Insă când -începeă discuţia adâncilor. pro- 
blenie filosofice, impăratul eră atât de absorbit, încât toată eti- 
cheta eră uitată și marfi băgat de seamă nici dacă i s'ar în. 
strâmbat coroana pe cap. 

S'a întâmplat odată ca un înțelept din China, auzind de 
înțelepciunea Impăratului Sofos, să-i ceară audienţă ca să discute 
cu el problemele tainice ale vieţei. In timpul convorbirii Chi- 
- mezul “a povestit împăratului o întâmplare, 'care i-a tulburat: 
mintea şi a avut o influență hotărâtoare asupra soartei lui. A. 
fost tragic şi vreau să vă povestesc. 

Pe Chinez tl chemă Ciu-Ciu-Sa. Aveă fața galbenă și lucie- 
şi o coadă lungă până la pământ. Purtà o haină strălucitoare, 


— 87 —. 


 brodată în mii de culori. . Valurile mării, animale, flori, balauri 
cu ghiare, erau brodate pe piept, pe margini şi pe mâneci, 
astfel ca să fie recunoscut marele rang al celui care purtà haina. 
Mergeă greoiu şi purtà niște ochelari mari, încât păreă că a 
venit numai să cerceteze și să privească. 
i Ciu-Ciu-Sa a mers la Împăratul şi i-a spus, că în împărăţia 
lui trăieşte un pustnic, care are sămânța înțelepciunei. O 
<A! Al strigă Impăratul și căscă gura mare, Luă ochelarii 
dela ochi, îi şterse, își frecă ochii, dădă din cap și nu băgă de 
seâmă că coroana i-se strâmbase pe frunte. 
<A! A!» repetă el! 
Chinezul făceă mereu închinăciuni foarte satisfăcut. Erà 
mulțămit de emoția provocată. Erà cel mai bun din multele 
argumente ca să înceapă ziua. Sotos-impăratul și Ciu-Ciu-Sa ai au 
petrecut multe ceasuri impreună. 
Impăratul se uită mereu la Chinez, care eră foarte. urat. 
Faţa lui eră lucie ca și cum ar fi fost unsă cu ulei de castor, 
iar lumina făceă câte o pată albă pe amândoi obrajii lui. 
— Şi zici că acest schimnic trăieşte în împărăţia mea? 
Este un supus al meu? l l 
— Drept ar fi să fie numit «supus» al Măriei Tale, numai 
atât că părintele Pantelimon, potrivit credințelor lui, nu i ounoagte 4 
alt stăpân decât pe Dumnezeu. 
pă — Hm!, murmură Împăratul, și cu mine ce face? 
— Nu ştie de Măria Ta, răspunse Chinezul şi își plecă 
până aproape de pământ capul. . 
— Niciodată nu sa întâmplat să nu fiu cunoscut, strigă 
impăratul. | 
— Părintele Pantelimon nu are nimic de cerut şi nimic 
de pierdut, zise Ciu-Ciu-Sa. 
— Voiu trimite să mi-l aducă la curte, hotărît Împăratul. 
— Nu va veni, zise Chinezul. 
— Cine este el ca să nu se supună poruntilor mele?, în- 
trebă Impăratul, 
= — Wn sfânt, a fost răspunsul Chinezului, 
— Acesta nu-i un cuvânt, scrâşni între dinţi Impăratul. 
— Cu el afli calea cerului, zise Chinezul, cu o mare în- 
chinăciune. 
i 1°. 


. 88 — 


— Ei, zise impăratul cu dispreţ, tin mai mult la coroană 


decât la raiu. 


'— Poate că raiul e mai prețuit la Dumnezeul, adšogă ` 


- “Chinezul cu glas duios. 
l — Vorbă de prisos, zise impăratul, povesteşte-mi mai bine 
` ce este cu sămânţa înțelepciunei. 


Şi Ciu-Ciu-Sa povesti Impăratului tot ce ştia despre pă- 


rintele Pantelimon și semințele lui fermecate. 

"Noaptea Împăratului a fost fără somn și a doua zi trimişii 
impătatului au plecat în grabă în munți ca să găsească pe 
sfântul schimnic. . 

` Zilele ce-au urmat Impăratul Sofos ma mai avut linişte ca 
. să cerceteze cărţile. Chinezul îi turburase mintea. Acum nu 
'mai aveă decât o dorință: să aibă sămânța înţelepciunii. 

„_ «Sunt bătrân», îngână uneori singur. «Bătrân, bătrân și pă- 
inântul îmi fuge de sub picioare. Ochii îmi sunt obosiţi, uneori 
adorm pe cărţile mele. Toată știința mea îmi dovedeşte numai 
cât de mult nu ştiu! Dacă aș aveă sămânţa înţelepciunii, aș 
cumpăni şi naş mai căută. Aş şti b 

Se ridică uneori din tron și începeă să umble prin casă, 
încoace și încolo, ines mersul lui erà tot mai tremurător și mai 
nesigur. 

-Un copil de curte priviă prin gaura cheii, i se făcea milă, 
căci îşi iubiă și venerà stăpânul. Intră nechemat, şi fără să fi 
băgat de seamă, Împăratul se sprijinea de brațul tânăr. 

Insă atât de mult eră absorbit de gânduri, că niciodată 
impăratul ma observat sprijinul tânăr și mergea mereu prin 
cameră. 

' ŞI oricât de comic ar fi, însă noaptea gândurile fapta: 
tului toate se adunau întrun cântec care îi sună mereu în yrechi 


` ` Chinezul mi-a zis: 
Impărate mi-i teamă, 
ințelept precum eşti, 
Că altul este, 
Și mai înțelept ca tine. 


Cu o mică sămânță, 
Pustnicul necunoscut citeşte 
Stelele şi soarele, 

Şi lucrurile dintru început 
Când lumea se iviă. 


DI A Aa LR ERE E et e 


EP E n E e a e E E 


W „a 


Vede ce a fost 

Şi ce va fi. : 

Când amândoi vom îi morți. 
El liniştit şi fără teamă, 

Se gândeşte la Dumnezeu. 


N’are nevoie de coroană de aur 
Nici de faimă sgomotoasă 
Şi oamenii toți 
li zic Sfântul. ` E 
Acest cântec nevrednic de un Impărat și de un om fn- 
văţat, se înfipsese în urechile lui Sofos şi îl tulbură ori de câte 
ori încercă să închidă ochii. 


A treia zi trimişii Impăratului gau întors cu vestea că Pă- 
` rintele Pantelimon nu știe de Impărați și Coroane, de Prinţi şi . 
Palate şi ține să rămână în coliba lui. i i, 

Pe Impărat îl cuprinse furia. Nimeni până acum nu îndrăz- 
nise să-i refuze ceva. Furia nu-l ajută să afle o cale mai bună 
ca să ajungă la scop. 

Văzând la urma urmelor că altfel înu poate, și fiind cur 
totul absorbit de un singur gând: să aibă sămânţa Inţelepciunii, 
bătrânul Impărat luă hotărârea de a merge el la schimnic, dacă 
schimnicul nu vrea să vină la el. | 

Se, spune că nu este el cel dintâiu care a ieșit din încur- l 
cătură în acest fel. 


* 
+ * 


Trebuie să ştiţi că trecuseră mulţi ani de când bătrânul 
. şi înțeleptul Impărat nu mai ieșise din Palat, 

Ajunsese atât de absorbit de studii încât numai cărțile în 
mulțămiau şi trăiă numai în lumea cărților. Nu uită nici de tre- 
- burile împărăției deşi i se păreau adeseori nimicuri față de adevă- 
rurile din cărțile lui. Lumea reală. nu mai aveă preţ în ochii lui. 

Erà primăvară. Natura eră îmbrăcată în cea mai gingașă 
verdeață, copacii dădeau în muguri — și când impăratul a eșit 
“a minunat că vede lumea atât de frumoasă. Paserile cântau 
razele soarelui luminau toate lucrurile şi o mireasmă dulce de 
liliac se răspândi în aer. 

Impăratul înălţă capul, sorbi din adâncul frumuseţii şi îşi 
întinse amândouă mâinile tremurătoare ca şi cum ar fi vrut să 
. de încălzească. Păreă mai mult o vechitură îmbrăcată intro 


— %0 — 


mantie imperială, prea grea pentru el. Faţa lui eră ca de ceară 
și barba lui străluciă mai puţin ca în “casă. | 

l Nu spuneà. nimic, priviă numi în depărtare, dacă erà 
_ amulțămit, sau dacă fi părea. rău, ar fi greu de spus. 

l-au adus un asin alb ca neaua, îmbrăcat în aur şi cu o 
şea roșie. Altădată călărise pe cei mai iuți armăsari, acum însă 
animalul acesta blând eră socotit ca cel mai potrivit pentru du- 
rerile şi suferinţele bătrânului Impărat. 

Lumina soarelui îl amețiă și toată învățătura, adunată de 
atâţia ani, păreă că se rostogoleşte ca o minge în capul lui. 

N'a fost uşor până când bătrânul Impărat a fost ridicat pe 
'gravul animal de povară, care aveă onoarea să-l poarte şi co- 
roana s'a strâmbat puţin pe cap. Credinciosul copil de casă l-a 
ajutat şi de astădată ca să ţină coroana drept Impăratul sa 
întors cătră el și i-a zâmbit. 

„_.. Pajul eră ca o rază din lumina scoate păreă că e un 
„ colț de primăvară, o- părticică de verdeață, un ‘tril din cântecul 
paserilor, pe când Imoăratul, cu toate podoabele lui străluci- 
toare, cu toată coroana lui, cu, toată învăţătura lui, eră un bă- 
trân, un bătrân gârbovit cu ochii stinși, cari deabiă clipeàu la 
lumina soarelui, 

Nu ştiu dacă bătrânul și mândrul monarh spunea toate | 
acestea în cuvinte, însă ştiu. că picioarele lui, mâinile si ochii 
lui așă simțeau. 

Să fi văzut însă cortegiul imperial în lumina soarelui! 

„- Ţăranii stăteau tăcuţi. Cu căciulile în mână şi cu gura de- 
schisă așteptau să treacă. Mulţi se închinau şi mulţi înghenun- 
chiau când treceă împăratul: Trebuiă să se fi întâmplat mare 
lucru ca împăratul Sofos să meargă în ţară, călare pe un asin 
alb ca neaua. Erau mulţi, mulţi ani decând supușii nu-l mai 
văzuseră. Vorbiau despre el mai mult din poveste. Erà venerat 
„de toţi şi cei mulţi și umili credeau că ţara lor este îmbelșu- 
gată şi în căminurile lor este pace, fiindcă au un împărat. atât 
de înţelept, şi poate că aveau dreptate.. 

Cortegiul împărătesc trecă prin cin înverzită și o luă 
spre munţi, unde trăiă vestitul pustnic. : 

Mulţi şi de multe feliuri erau în suita tmpărătească. Mulţi 
| "de cari nu eră nici o lipsă, însă eră și pentru ei un prilej de 

plimbare, vieaţa de curte nefiind o plăcere în fiecare zi! 


— 9i — i 


Mergeau în suită curteni și ostaşi de toate gradele. Doi 
unedici, învăţaţi, un farmacist, doi sanitari şi mai mulţi asistenţi 
$ a. ş. a. şi un scrib cu o pană lungă și ascuţită. 

In frunte, lângă împărat, mergea mitropolitul, episcopii şi 
mulți preoţi. In urmă venià un astrolog și o ţigancă bătrână 
“care puteă . cit viitorul într'o scoică, 

Fireşte că bucătarul-șef, inconjurat de. mulţi alți bucătari, ` 
-erà și el acolo. Veniau apoi măcelarul, brutarul, aprinzătorul. 
lămpilor, pantofarul, croitorul, camerierul personal al împăratului, 
` inspectorul grădinilor, inspectorul grajdurilor şi mulţi alţii cu 

-titluri multe, cari de multe ori maveau nimic de făcut, însă sunau. 
bine ca nume de curte — şi înseamnă și asta ceva. 

Pe lângă aceştia se mai adunase o ceată de cerșetori, de 
țigani lăutari şi mulți țărani cu ochii negri, liniștiți şi demni. 
Erà un mare cortegiu împărătesc, fără capăt. 

Călătoria a ţinut trei zile. Trebuiă să meargă încet, cu toate 
«că Belisariu — măgarul cel alb ca zăpada, ar fi mers mai re- 
pede, însă picioarele împăratului nu ţineau la calea lungă. 

La apusul soarelui impăratul eră dat jos de pe șea: înce: 
dişor şi dus întrun pat pregătit pentru el. 

_Medicul-şei venià solemn ca să examineze pulsul împăra- 
tului, iar astrologul, grav şi tăcut, pregătiă telescopul, dacă Măria 
Sa ar fi vrut să cerceteze stelele. Bătrâna ţigancă dădeă târcol 
cu ghiocul, iar camerierul căută să mai aşeze . cuverturile 
“(învelitoarele) întinse pe pat, numai ca să arate şi însemnătatea 
dui, printre atâția fără nici o treabă din cortegiul împăratului. 

impăratul doriă din toată inima să fie lăsat în pace, însă 
“Ampăraţii au mai multă răbdare decât îşi închipuie cineva şi 
deși mulţi se simt chinuiţi totuşi oricând vei află un zâmbet 

pe buzele lor. 

Dela sine se înțelege că șeful bucătar eră cel mai important 
personaj, după generalul comandant şi după maestrul de cere- 
monii. Fiecare când îi eră foame îi arătă cât de înaltă poziţie 
-aveă și atunci mâncări minunate erău pregătite pentru jekisiiea 
“tuturor, 

Impăratul, fiind bătrân, mâncă puţin, de sigur insă că toate 
multele și costisitoarele mâncări erau pregătite, oficial, pentru el. 

Impăratul rămâneă singur, iar suita mâncă, bea şi se veseleă 
ia o distanță foarte respectuoasă. El aşteptă să răsară stelele 


— 99 — 


una câte una, jar lăutarii se apropiau şi întovărăşiau gindurile : 
“lui cu sunete scumpe din tinerețea lui. A 

" Coroana îl făceă să fie singuratic. Erà obişnuit așă preciiaz ` 
; “stelele de pe cer sunt obișnuite în singurătatea lor, şi niciodată. 
nu vorbiă și nu se plângeă, numai, uneori oită, când îl dureau: 
picioarele. “Toată înțelepciunea şi toată maiestatea, lui împără-- 
tească nu-l puteau apără ca să. nu simtă povara anilor. 


+ 
* * 


A treia zi spre seară, dupăce au urcat pe o cărare de: 
piatră, Sotos-imparatul a ajuns la locul unde părintele Pantelimon. 
trăiă vieaţa de schimnic gândind la zădărniciile lumii. 

Impăratul și-a exprimat dorinţa ca să vadă singur pe stân- 
tul, întovărăşit numai de micul copil de casă. care- îi duceă 
asinul, 

„ Când a trecut şi ultimul colț al stâncei, împăratul Sofos a 
„stat faţă în față cu un bătrân care semănă straniu cu împăratul £ 
Atât de mult semănau unul cu altul, încât amândoi, Sofos şi 
E copilul de casă, au dat semne de mirare. Numai că unul eră 
îmbrăcat în purpură şi cellalt acoperit în zdrenţe, altfel ar fi 
putut să fie frați. Aceiaș barbă lungă și albă, acelaș nas încovoiat 
ca un cioc, aceiaşi umeri. gârboviţi de povara anilor, şi sub- 
genele stufoase aceiaşi ochi stinşi. 

Pustnicul aveă chilia tăiată în stâncă şi deacolo priviă în 
larg lumea singurătăței. Şedeă pe o piatră şi de jur împrejur 
erau multe volume ca și la împăratul Sofos, însă nici unul nu 
.eră deschis. Bătrânul pustnic păreă că a pas capăt studiilor şi 
acum se odihneşte, 

i N'a dat -nici un semn de inchinare purtătorului de coroană, 
numai l-a privit ţintă, şi împăratul obișnuit să fie primit pretu- ` 
tindeni cu smerenie s'a simţit rău și n'a mai știut ce să spună. 

Bătrânul pustnic a trebuit să vorbească întâi: 

— Fii bine venit Frate — dacă ești insetat, acolo e un 
izvor de apă limpede şi răcoroasă, Dumnezeu l-a dăruit ca o. 
„binecuvântare acestei pustietăți. 

— Nu sunt însetat, răspunse împăratul, însă sunt ostenit,. . 
- căci am călătorit trei zile până am ajuns aci. 

i — Căile Domnului sunt deschise tuturor, zise pustnicul. 
— Aceasta a fost grea, oftă cu greu împăratul. 


— 93 — 


— Eşti bătrân, frate, zise părintele Pantelimon, ' la. vârstă 
ta ar fi mai bine să rămâi cu gândurile lui Dumnezeu, decât: 
să umbli răscolind faţa pământului. 

Deși împăratul. eră nemulțumit, totuș a socotit, că e mai 
cuminte să treacă cu vederea spusele pustnicului i Tapung , 
tânguitor: 

— Am trimes soli ca să te cheme la curtea mea, însă tu 
pai vrut şi de aceia, dorind cu înfocare să ascult cuvântul tău, 

“am înfruntat ostenelile unei călătorii atât de grele. ' 

— Şi eu sunt bătrân, a fost răspunsul bătrânului călugăr. 
Zădărniciile lumei acesteia blestemate nu-mi spun nimic, De pe 

înălțimea acestei stânci Dumnezeu este aproape de mine şi când: 
va veni sfârşitul zilelor mele, mâna Lui îmi va închide ochii. — 
Dacă ai dorinţa ca să vorbeşti cu mine, coboară de pe asinul: 
tău, căci îmi astupi lumina soarelui şi mi-i greu să ridic capul, 

Împăratul s'a simţit aproape jignit de acest fel de a vorbi, 
atât de deosebit de curtenirea obișnuită, dar a înţeles, că nici 

o protestare m'aveă rost. Cu ajutorul credinciosului copil de- 
casă şi oftând din adânc s'a coborât de pe Belisariu, prinzându-și 
`~ piciorul în faldurile mantalei de purpură. 

Belisariu ma avut nici o emoție, a ciulit urechile şi a dat: 
ușor din coadă, deși nu eră nici o muscă pe acolo. Belisariu 
aveă filosofia lui, | 

Părintele Pantelimon arătă o piatră alături de gira: pe 
care şedeă el. Impăratul a luat loc pe piatra arătată, deși nu.. 
eră nici o pernă pe ea. Erà mai tare, mult mai tare ca tronul ` 
împărătesc, plin de perine. 

Mai de aproape Sotfos-impăratul a observat că bătrânul 
sfânt nu ştiă ce este curăţenia. Săpunul şi chiar apa erau 'so- 


“ cotite probabil lux și nasul aristocratic al bătrânului împărat eră. l 


înăbuşit de atmosfera sfântului. 

Măria Sa se simţiă aproape: bolnav când se uită la barba 
şi părul părintelui pustnic. Nu se, puteă minună în deajuns cum 
se poate ca acolo să fie adăpostul unei minţi rare. 

— Coroana şi purpura ta nu se simt bine aici?, întrebă 
pustnicul, căci şi el studià cu grijă pe vecinul său. | 

impăratul nu ştiă ce să răspundă; lipsa de ceremonial în: 
mijlocul unei sălbătăcii îl făcuse să-şi piardă rostul. 

— Le-am purtat mulți ani, răspunse el la urmă 


m 


— 04 = 


— Tot ai şi eu rassa mea, zise “părintele Pantelimon. | 
Adică eu n'am mai scos-o de patruzeci de ani. 


Fără să-și dea seama Sofos-impăratul își strânse mai aproape “i 


mantia. N'a socotit că vorbele lui pot aveă un înţeles așă de 
“aproape. Belisariu necheză deodată, şi îi sperie. 

— Am venit la tine cu o anume întrebare, spuse împăratul 
repede, ca îngrozit de gândul lui. Nu de mult a fost la mine 
`~ un chinez foarte învăţat, care mi-a povestit, că tu ai Samana 
Ințelepciunii. 

— Şi alte multe semințe încă, adăugă pustnicul foarte 
l ih 

— Așă dar e adevărat!, strigă impăratul. 

"— Dacă ţi-a spus'o prietinul meu Ciu-Ciu-Sa, zise pust- 
nicul, 'să fii sigur, că e adevărat, căci un om mai sfânt, mai cu 
frica lui Dumnezeu, n'am întâlnit. 

— Pe mine adânc m'a zguduit, mărturisi împăratul. 

— Ai căutat Sămânța Ințelepciunii şi pentru aceasta ai 
făcut călătoria ?, întrebă pustnicul și o lumină curioasă luci în 
ochii lui. l i 
— Aşă este, mărturisi împăratul. Ai plantat-o vreodată? 
Face floare? Din rădăcinile, sau din mugurii ei capeţi înțelep- 
ciunea? 

— N'am plantat-o încă, spuse părintele Pantelimon. 

— Cum nu mai ai nevoie de înţelepciune?, întrebă tm- 
păratul şi glasul lui tremură de emoție. 

 — Am înţeles zădărnicia lacrurilor lumii, zise liniştit pist: 
nicul. ' 
— Chiar şi a Inţelepciunii ?, murmură împăratul. , 

— Chiar şi a Inţelepciunii. 

— De aceia tu nu ai nevoie de sămânţă!, șopti impăratul. 
Părintele Pantelimon n'a dat nici un răspuns şi împăratul 
simți că nu eră uşor să capele dela ființa aceasta stranie, ceiace 
căută, 


kod 
* w 


Copilu! de casă, singurul martor al întâmplării a povestit 
mai pe urmă că stăpânul său mwa avut o zi tocmai bună cu 
pustnicul. Dar mai bine să-l ascultăm pe el însuşi: 

— Am văzut cum Măria Sa Impăratul eră nerăbdător. A 
iost foarte curtenitor, dar am băgat de seamă că sângele lui 


— 95 — 


„ împărătesc eră tulburat şi că se stăpânea cu greutate. De altfel 
imi dădeam seama că piatra tare pe care seaga: nu puteà să 
fie pe placul Măriei Sale. l 

— Odată ma lăsat să pun un pă ata sub ei dar repede 
l-a dat la o parte, căci tocmai atunci discută foarte aprins. — 
Bătrânul acela urât şi murdar nu eră de loc cuviincios şi vorbiă 
~ cu Impăratul ca şi cum ar fi vorbit cu un pelerin venit să-și 

ispăşească păcatele. O! ju pot povesti fără 'să nu tremur. . 

— Dupăce au vorbit mult și cu însufleţire, când părea 

tocmai că împăratul e de aceiaş părere, pustnicul s'a dus să 
aducă ceva din coliba lui. 

— Dorind să văd totul, mi-am aruncat privirile înăuntru - 
şi tot ce pot spune este că nici Belisariu nostru mwar fi vrut să ` 
trăiască acolo. Ce miros, ce duhoare!, şi copilul de casă se 
ţineă cu mâna de nas. 

— Pustnicul s'a întors cu un săculeț în mână, de late 
albastră-vânătă şi cu înflorituri galbene. Împăratul tremură de 
nerăbdare, dar bătrânul schimnic păreă că vrea să -chinuiască 

pe Măria Sa Impăratul. Pe mine simţiam că mau cuprins căl- 
«durile şi că mi se strâng degetele. 
— In cele din urmă, Impăratul nu s'a. mai putut stăpâni. 
Mie îmi păreă bine, căci nu mai puteam sta locului și mă mi- 
nunam de tăria lui! Se ridică de pe piatra lui şi stătù drept în 
fața schimnicului, fața aceea cu surâsul ironic, Horgasa, dar 
murdară. 

Împăratul a încercat odată să pună mâna pe sac şi l-am 
auzit strigând: 

— Dacă nu te foloseşti tu, de ce nu mi-l vinzi mie? Iți 
dau tot ce ai vrea. Saci de aur, o țară din ţările mele, un ` 
castel. Voiu clădi o biserică mare şi frumoasă care să poarte 
numele tău.. l 

Bătrânul pustnic însă dădu din cap şi privind apusul soa- 
relui, zise: In fiecare dimineață mă bucur de slava zorilor, pen- 
truce ași duce dorul lucrurilor omenești... 

Stăpânul meu, Impăratul, sa aşezat iarăş pe piatra lui şi 
“Şi-a ascuns fața în sase ca şi cum ar fi plâns, însă nu plângea, 
«ci numai se gândeă... 

S'a ridicat apoi şi a spus ceva, ceva foarte trist, însă n'am 
înţeles bine ce. Pustnicul sa ridicat şi el. Aveă o expresie 


—%5— 


batjocoritoare, ca și cum Var fi bucurat de zăpăceala vecinului 


săi. Aşă bătrân, şi părăsit, şi o ruină trupească cum eră, fi 


păreă totuş că e mai bine de el decât de împăratul, şi cu toată 
sfințenia lui de schimnic, se bucură. 

Insă tocmai când Măria Sa Impăratul mi-a făcut semn să. 
pun şeaua pe Belisariu, arătându-și astfel dorința ca să plece, 
tocmai atunci pustnicul băgă mâna în sac şi scoase o sămânță, 
ca sămânţa de bob, însă mai lată, strălucitoare şi roşie. Am: 
văzut pe împăratul cum sa luminat de bucurie şi cât de re- 
pede a întins mâna. 

— lată, zise pustnicul, vreau să-ţi dovedesc, că n'am tre- 
_ buinţă nici de bogăţiile, nici de măririle tale, că despreţuiesc: 

"toate zădărniciile lumei acesteia, că nu pot să fiu cumpărat nici 
cu aur, nici cu vorbe linguşitoare, că nu pot să fiu imblânzit: 
nici de mănia împăraţilor. Vreau să-ţi dovedesc toate acestea 
şi de aceea îţi voiu da comoara după care ai venit, în dar; 
darul unui cerșetor pentru un Impărat. Şi bătrânul pustnic în- 
cepù să 'râdă. (Un râs aspru, batjocoritor, hidos că l-aş fi gå- 
tuit cu mâinile mele, de aş fi putut, însă stăpânul meu se aplecă; 
şi-i sărută mâna! Da, am văzut cum a sărutat mâna aspră şi 
„urâcioasă a bătrânului schimnic! Imi venià să nebunesc! 

Toate cum le-a povestit copilul de casă.... 


* 
+ * 


Impăratul aveà acum Sămânța Ințelepciunei! Călătoria lui 
nu fusese zădarnică, acum erà mai bogat cu o mică sămânță. 
; roşietică, 

Fireşte că aşă c cum o căpătase nu 1 fusese împărăteşte. Noroc: 
că numai micul copil de curte fusese martor, însă de câteori 
îşi amintiă cum vorbise pustnicul cu el, sângele i se ridică fier- 
binte până la tâmple. Bătrânul și murdarul sfânt se purtase- 
aspru, însă împăratul își dădeă seama că pustnicul în zdrenţe: 
aveă ce e mai bun în el. Acum însă ţineă în mânile iui Să- 

- månfa Inţelepciunii, vrednică să-i dea răsplata. umilinţii. 

La întoarcere: Împăratul a privit mulțămit bogăţiile ţării lui: 
şi s'a bucurat de frumusețea ei. Când sa coborit în câmpie: 
Sa minunat de valurile grâneior, un ocean de belşug fără sfârşit. 

Satele prin. care treceă, toate păreau mulţumite şi binecu- 
vântate. . Curate şi vesele, pline de copii cu obrajii roşii şi să- 


. 


-— 97 — 


mătoși, care râd, şi se bucură, şi sburdă, ca şi cum toată lumea 
ar fi o grădină plantată pentru bucuria lor. La vederea lor, 
împăratul Sofos ridică trei degete în semn de binecuvântare, 
femeile îi aruncau flori în cale, iar clopotele "bisericilor sunau 
puternic, umplând aerul primăverei : cu sunetul împărăteştei 
buneveniri. 

Scuturat uşor de Belisariu, Sofos-impăratul se simļià im- 
păcat cu lumea, se simțià plin de bunăvoință și de dragoste 


lui inimă, aveà iluzia că cu zâmbetul lui ar puteà face ca grâul 
să se coacă şi ar puteă apără de nefericire căminele celor săr- 
anani. Se îmbătă cu aceste gânduri și uită că a fost un om 


care se zicea că e «sfânt» şi care ma ţinut seamă nici de co- . 
'roana, nici de maiestatea lui. 


Când a ajuns la palat împăratul eră obosit şi a oftat mån- 
găiat şi mulțumit, când a putut să se aşeze pe pernele moi ale 
jețurilor împărăteşti. . 


`~ față de poporul lui. O mândrie părintească străbăteă bătrâna” 


» 


Seara, dupăce a aruncat de pe el toate hainele de purpură | 


şi a îmbrăcat o haină simplă de catifea neagră, bătrânul ftm- 
părat a sădit sămânța cu degetele lui tremurătoare. 


Şi-a dat coroana la o parte, sa pus la papuci, și-a aşezat 
„ochelarii mari pe nas. Nu mai aveă nici o înfățișare împără-. 
" Xească, însă copilul de casă pe care îl chemase să-l ajute, îl 


iubiă mai mult așă. Păreă un bun şi bătrân bunic, iubit de 
toată lumea. 

Amândoi, copilul de casă cu părul auriu și bătrânul îm- 
părat cu părul alb, stăteau cu capetele plecate asupra celui mai 
de preţ vas de faianță persană, ales de împăratul Sofos ca sin- 
gurul vas demn să primească preţioasa sămânță. Şi ce vas! 


Duice, strălucitor, scăldat în albastru şi verde, ca şi cum sma- 


ralde şi turquoase s'ar fi topit în scânteierile lui. — Când sa 
sfârşit ceremonialul sădirii, Măria Sa împăratul a dat vasul de 
atât de mare preţ micului copil de curte ca să-l așeze lângă 
patul împărătesc. 

Numai atunci, ca un copil care a ascuns o comoară de 
mare preţ sub pernă, împăratul şi-a mângăiat ochii privind încă 
«odată sămânţa cea rară. Apoi a îngăduit pajului. să stingă can- 
dela și a adormit. Pajul a sărutat mâna-împăratului și s'a dus... 


* 
* * 


a 


PL 


— 98 — 


„Ostenit de. călătoria, Sofos-impăratul a dormit adânc şi ` ; 


“ numai în zori a fost trezit de o puternică: sguduitură, 


a 


Impăratul a tresărit în patul lui, părul i-s'a răsfirat în jurut 
capului ca firele de argint, s'a văzut deodată cuprins de nişte 
rădăcini albe, ca de niște șerpi cari se târau peste patul lui. lar 
vasul cel de preţ se sfărâmase în mii de bucăţi! O buruiană. 
rea, mare cât o tulă, păreă că răsare şi crește ameninţător! 

Speriat împăratul priveă cu groază în jurul lui ca și cum- 
ar fi fost prins în lanţurile unui vis fioros. Işi treci mâinile: prim 
părul vâlvoi, pipăi cuvertura (învelitoarea) de mătase a patului, 
cu un simțământ straniu și temut atinse rădăcinile cele albe. 
Nul nu dormiă, eră treaz! 

Apoi deodată împăratul sună furios clopoţelul.. 


Curtenii au trecut printrun ceas greu până au descurcat 


pe Măria Sa din lanţurile nenumăratelor rădăcini albe. Fiecare . 


din mişcările lor erau întovărăşite de oftaturile Impăratului. Deși - 
Sofos impăratul eră îngrozit de lucrurile încurcate, cari îngro- 


„ziseră și pe curteni, eră însă şi desnădăjdujt ca să nu se în- 


tâmple vre-un rău plantei celei rare. 

A oftat adânc ca și cum ar fi fost mântuit, când la urmă. 
a fost liberat din lanţurile fioroase. 

Impăratul a dat poruncă ca planta să fie sădită sub fe- 
reastra camerei lui de culcare, în grădina îngrădită numai 


„pentru el. 


Imbrăcat cu haina lungă de catifea neagră, cu șuvițele pä- 
rului bătute de o uşoară adiere, el însuși a supraveghiat plan- 
tărea. Când rădăcinile cele multe au fost toate îngropate, îm- 


- păratul a bătătorit cu papucii lui vechi şi cam rupți pământul 


împrejur. 

Pe urmă a privit mulțumit cum copilul de curte stropiă 
planta cu o cană de aur cu stemă împărătească. Când însă 
împăratul priviă planta i-se păreà că îşi bate joc de el ca şi 
pustnicul, deși planta nu aveă nici gură, nici ochi, nici glas. 

— Când şi cum Îmi va veni înţelepciunea dela ea? se 
întrebă impăratul şi de bunăseamă că toți ne întrebăm la 
tel. Cum? 


* 
* * 


Lă 


= 09 = 


Și a doua oară împăratul a fost trezit din somn neaşteptat- 
de dramatic şi straniu. larăş în zori somnul lui ușor a fost: 
tulburat de sgomote de sticlă spartă şi spre marea lui mirare: 
a văzut cum o ramură mare pătrundeă prin fereastră și în urma 
ei alte multe ramuri, până s'a întunecat și un vânt ușor al frun- 
zelor umpleă camera. 

O ramură s'a întins până la patul împăratului, capătul e ei s'a 
împărţit în mai multe crenguţe ca nişte degete tremurătoare.. 

Părul împăratului eră vâlvoi şi frica i sa oprit în gât încât: 
nu mai puteă nici să strige. 

Cu mare greutate Măria Sa a putut să întindă mâna şi 
să sune clopoțelul... 


Când însă oamenii curţii au pătruns în camera stăpânului 
lor, l-au găsit întins în pat, fără putere, și camera întreagă eră: 
plină de ramuri multe, tremurătoare cari păreau că râd. 

Inspăimântaţi au privit ceeace nu-i de crezut şi au văzut 
cum zidul camerei se nășuise l 

` Nuvețiputeà crede ce vă voiu povesti acum. E de neînchipuit. 
“Planta care întro noapte a crescut cât o tufă și a sfărâmat: 
vasul persian de mare preţ, a crescut în a doua noapte cât un 
copac, a sfărâmat geamurile cu ramurile şi a dărâmat zidurile 
- camerei de culcare a împăratului şi acum creştea liberă în: 
bătaia tuturor vânturilor. . 

Din ceasul acela, nenorocire peste n nenorocire a urmat şi: 
lucrurile sau întâmplat așă de repede că abiă pot fi povestite- 
în şirul lor. | 

Arborele grozav, răsărit din sămânţa înţelepciunii, creşteă, 
creşteă mereu, se puteă urmări, cât crește în fiecare clipă. Rădă- 
cinile lui uriașe se împrăştiau în toate părţile, în cât temeliile- 
palatului au fost sfărâmate, zidurile dărâmate și ramurile uriașe 
se întindeau în tot parcul încolăcindu-se peste tot locul, ca: 
nişte monstruoase reptile. 


Împăratul a văzut cum i s'a năruit palatul şi abiă a scăpat: 
cu 'vieaţa. Cele zece plăgi din istoria Egiptului mau produs mai 
¿mare spaimă, — căci rădăcinile cele groaznice mau putut fi- 
îngrădite numai la grădinile împăratului, ci s'au împrăștiat. peste: 
întreaga tară; ca ciuma. 


— 100 — 


Câmpiile erau.răsturnate, păduri întregi scoase din rădăcini, 


` biserici năruite, case dărămate şi pretutindeni se. întindeau i 


:ădăcinile groaznice, ca un mare balaur din poveşti. 

Unde a fost odată palatul împăratului Sofos acum erà un 
arbore uriaș întunecat ca noaptea și rădăcinile lui pustiiseră 
întreaga țară, distrugând sute de ani de muncă şi osteneală. 

Toate câmpiile îmbelșugate ale împăratului, unde fusese 
altădată vieaţă şi bogăţie, eră acum o sălbătăcie imensă. 

_De groază oamenii fugiseră din satele lor dărâmate la 
munte, spăimântaţi de acest nou fel de cutremur care distrusese 
“câmpiile şi casele. Fugiaeră şi copiii. Ţara întreagă eră plină 
de jale. 

Sofos impăratul şedeà pe liile palatului săi şi langă 
dânsul aveă numai pe credinciosul copil de curte. Curtenii fu- 
giseră şi ei. Impăratul nu se mai gândiă să cerceteze, nenoro- 
cirile se grămădiseră atât de repede încât îi zăpăciseră cu 
totul mintea. 

Doriă numai un lucru: să scape de umbra îngrozitoare a 
„Arborelui Inţelepciunii şi să ajungă la lumina soaretui. Insă 
- încotro se întorceă crengile arborelui il urmăriau, gonind dela 
el lumina. 

Rătăcit pe o cărare întunecată a îndrăsnit să murmure: 

` — Dacă la urma urmei, aș îi aflat mai multă înţelep- 
ciune! incă din această lovitură am uitat tot ce ştiam mai 
înainte. Care este noua învăţătură dobândită? Cât de trecătoare 
sunt lucrurile pe cari le socotim veșnice! Cum toată puterea, 
` xoate bogăţiile şi toată măreţia pot să piară într'o noapte! 

` =— Oare aceasta este înţelepciunea? — și bătrânul părăsit 
şi singuratic dădeă din cap, iar lacrimi calde îi picurau în barba 
albă și răstirată. 

Haina de catifeă neagră se tirdi şi aveà o ruptură 
la mânecă. Când toate fuseseră distruse, împăratul iși uită și 
coroana şi cărţile la cari țineă'atât de mult. 

Pajul îl priveă cu ochii.lui rotunzi, învăluindu-l cu o res- 
pectuoasă dragoste. Nu ştia ce să spună, fusese atât de speriat 
` când se năruise palatul, Nici nu ştiă cum a scăpat. Părea că 
toată lumea se sfarmă în bucăţi şi el își salvase vieaţa. 


— 101 — 


«Grozav copac, grozav copaci. reni el, «să fugim de umbra 


Jui». Țineà de mână pe bătrânul împărat și-l duceà printre toate 


pietrile, însă nu puteau scăpă de umbra fioroasă a arborelui. j 
«Nu mai am palat» zise împăratul, așezâridu-ge nemângăiat i 
pe o piatră. «Nu mai am cărţi, nu mai am ‘coroană: Nu! mai am | 


nimic»... oftă împăratul şi îşi treci mâinele prin părul lui alb. 
«Mi-am pierdut si un papuc», ziceà el și îşi învârteă. mâinele 
An căciulă. 


Mitul copil de casă se alipiă tot mai strâns de impăratul 


şi şuvițele lui aurii ajungeau până la locul unde haina impără- 


„ xească eră ruptă, 


„doar că el il iubea. Copilul însă eră prea. stios că s'o spună. 


Apoi deodată i-a venit lui Sotos-impăratul o idee. 
— Adu-mi pe Belisariu, zise el tovarăşului său.. 
— Vreau să mă duc iarăș la călugărul Pantelimon, vreau 


„să-l întreb, vreau înainte de a muri, să mai vorbesc odată cu 
< pustnicul. . 


— No să moril, strigă copilul ia păălee 


_— Pentruce să trăiesc? întrebă împăratul şi cu un gest - 
: wag arătă toate ruinele din jurul lui. Copil drag, cu şuviţe 


„aurii, pentruce să trăiesc? 
Şi de fapt micul paj nu înţelegea nici el pentru, ce, afară 


— Adu-mi pe Belisariu, repetă bătrânul şi. copilul ` se 


supuse și plecă. 


Insă Belisariu nu puteă fi găsit nicăieri, eră greu să şti 


unde fuseseră grajdurile împărăteşti. 


In cele din urmă au găsit un măgar bătrân rătăcit prin 
grădinile particulare ale împăratului. Bătrânul măgar erà murdar > 
şi slab, numai de călărit pentru un împărat nu eră. Măria Sa 


Ampăratul l-a privit cu desgust. «<Cerşetorii însă mau de ales», 
zise el râzând, însă râsul nu eră veselie. 

Copilul de casă i-a luat haina de pe umeri, a aruncat-o pe 
măgar și a ajutat pe stăpânul său să se urce. Nu aveă frâu, însă 


` „copilul mergea înainte și în urmă veneă măgarul cu împăratul. 


Aşà a venit Sofos-impăratul la pustnicul Pantelimon, pe 
«care unii pameni tl chemau «sfântul», 


“. 


Pustnicul Pantelimon își Inălță câ: clipind tin din 
«ochi, căci soarele îi eră în față. 
2 


Aaa 


- — Unde-i mantaua de purpură și coroana de aur, impărate > 
 Antrebă el. 
— Sau dus! | 
"— Sămânţa Inţelepciunii a cieabui așă precum ai dorit ?, a: 
fost a doua întrebare a schimnicului, l 
— A crescut atât de mare și puternică încât a . distrus toate- | 
| stăpânirile mele și toate gândurile. din mintea mea. 
— Dintru ` început, zise  pustnicul, omul rău vrea să. 
- mănânce! din fructul Arborelui Inţelepciunii, căci altfel ar murì.. 
Nu-i bine să incerci puterea Domnului, nici nu-i înțelept s să. 
“pătrunzi tainele pe cari el le-a ascuns oamenilor, 
— Dorihţa mea eră să cunosc toate lucrurile, mărturisi: 
împăratul. 
© = Și Domnul a plecat capal tău în tarână, continuă pust- 
nicul sălbătăciei. 
"-— Așă este precum spui, capul meua fost trântit în țărână; 
— „Lucrurile -lumii acesteia sunt trecătoare și toate ajung 
ruină, zise pustaicul. Nu adună comori pe pământ. 


— Ale mele sau dus toate, oftă împăratul. Apoi au tăcut -. 


„şi cei doi bătrâni se priviau unul pe altul. Mai mult ca nici. 
odată asemănarea lor eră isbitoare. ` 

— Ai şi altă sămânță, întrebă mai târziu impăratul, cu: 
care aș putea să îndrepi răul pe care l-am făcut?. 

i“ — In sacul meu sunt multe seminţe, zise pustnicul. Acum 
ești mai aproape de mine, frate; şi de aceea înainte de a plecă. 
îţi voiu da o sămânță care să te călăuzească spre lumina adevărului.. 
`u. — Unde so sădesc? întrebă împăratul, sfios ca un copil. 
l — Aproape de ţărmul mării, spuse pustnicul, la. răsăritul 

soarelui şi acest copil, tovarăș al tău, s'o stropească cu lacrimile lui.. 
'— E bine ca un copil să plângă? întrebă împăratul. 
— Lacrimile nevinovate, spală păcatele lumii, grăi schimnicul.. 
impăratul biruit de o emoție stranie şi necunoscută, Inge- 
nunchie, i iar pustnicul puse în mâna lui o sămânță albă ca zăpada... 
l — Acolo; pe cărarea aceea poți ajunge la mare, dacă 
. mergi toată noaptea, în zori vei fi acolo.. ' 
l — Voiu merge, zise împăratul. 
. — Binecuvântarea mea cu tine, grăi pustnicul şi sculându-se- 
în picioare, schimnicul înălţă mâna ca preotul în fața altarului.. 


* 
s a 


x 


— 103 — 


impăratul a mers toată noaptea. Copilul de curte după 


„măgar, grăbindu-l mereu cu biciul. ‘De câteva ori copilul s'a 
împiedecat și a căzut printre pietre, eră strașnic de obosit şi-i 


eră somn. Numai marea lui iubire pentru bătrânul împărat t- 


ţineă pe picioare, 

__ Au ajuns la țărmul mării în zori. Soarele răsărise în 
măreţia lui, scăldând pământul, cerul şi marea cu razele lui. 
Aici a descălecat Sofos-împăratul şi: cu mâinele. lui triste şi 
tremurânde a îngropat'în pământ sămânţa cea albă. 


Sunt ostenit, sunt ostenit, murmură el, însă călugărul Pan- 


` telimon a spus adevărat că zorile sunt măreţe, măreţe' fără 
cuvânt. Mă voiu întinde puţin ca să dorm. Stai lângă mine, mic 
tovarăș, şi mâine dimineaţă când va răsări sămânţa, voiu află 
„adevărul. Aplecându-şi capul, împăratul fără coroană, sărută pe 
frunte pe micul lui ecua de casă. 

Spor adormi.. 


Copiiul « de casă a ăi dea mult TEN bătrânul care dormiă. 


Eră obosit, eră flămând şi locul eră pustiu. li eră teamă. Insă 


fiind porunca împăratului, se ţinea treaz și aştepiă. Odată sa 
aplecat asupra locului unde împăratul pusese sămânţa în pământ 


şi a văzut cum pământul eră puţin crăpat şi cum o plantă mică 


începeă să răsară. 
— Cât va fi de fericiti, gândi copilul şi icat speranță 
- fi dădeă mai multă putere să 'rămână treaz. . 
l Insă ceasurile se lungeau prea mult pentru un copil. 
La apusul soarelui, copilul a văzut planta răsărită. 
—' Ol va fi atât de fericit! Il voiu trezi! 


Aplecându-se lângă bătrânul lui stăpân, copilul ti şoptă l 


ceva În urechi. Impăratul nu se mişcă şi atunci copilul îl scutură 
încetişor. 

'— A răsărit sămânţa, strigă el, a răsărit, trezeşte-te, trezeşte-te 
şi vezi! 

Insă bătrânul împărat nu deschise ochii să vadă planta, 
căci pe alt „țărm Dumnezeu îi deschisese ochii lui trudiţi de 
căutarea înțelepciunii, îi deschisese Dumnezeu ochii la un adevăr 


mai veșnic decât cel arătat de părintele Pantelimon în munţii | 


tă ifi... 
aly Din englezeşte de Em. Panaitescu. 


SPIN 2, 


1 


N 


e 


A | S 
Reîntoarcerea 
(Sonete): ~- 
- Părinților mei. 
Din goana mea p'hotarele străine” 

Revin târziu la casa părintească 

Incepe acuma tot să mă cunoască . 
ȘI bucuroase, toate râd la mine. i 


Să 'mbrățișez și pietrele îmi vine 

-- dar inima stă *n pieptu-mi să plesnească 
Când a început departe să zărească 
Căsuţa amintirilor senine. 


E: Tree pragu 'ncei, e-o pace ca de hoarie 
` . Dar mama mă cunoaşte de departe - 
Și întro clipă gâtul mi-a cuprins. 


Jar tata, bietul, greu de vreme nins 

Imi zice blând cu vocea-i de moșneag — 

<Bine-ai venit feciorul nostru drag!» 

a Za: UI. | 
Sunt toate 'n cas' așă cum le-am lăsat 

Biroul vechi cu cărțile 'n risipă 

“Oglinzi, portrete; A 'timpului aripă 


Sa Doar colbul peste ele a presărat, 


lar tata, parc işor. sa aplecat 
Incolo cum îl știu cu vechea-i pipă 
Și mama agitată ce în pripă 

Ma și luat acum l-a cercetat. 


Şi:n timp ce povestesc din trista-mi vieață 
Incet le lunec lacrime pe față 
Și-apoi `i bătrânii trişti, pe gând rămân. 


«Fu parcă ieri de când plecași de-acasă 
Cu fața plină, fragedă, voioasă 
şi te-ai întors acuma... un bătrân! 


Flisabetopol 1921. 
Al. Și. Georgescu. 


1 — 


Dela ı una la. alta. 


Vânătorul vedeă şi eu nu vedeam. 


Când plecă nenea lonică, vărul mamei mele, la vânătoare, 
„mă luam și eu după el. Eram copil pe atunci. li plăceă să merg 
cu el, că nu făceam gălăgie, umblam tiptir. ca el, și îi aduceam | 
vânatul acasă. 

Multă vreme mam priceput eu cum veie nenea Ionică, - 
printre frunzele dese ale pomilor, 'şi printre erburile mari ale 
livezilor, cele mai mici paseri de vânat, pe când eu, cu toate 
că mă uitam mai atent decât el, nu le vedeam decât - numai. 
când sburau. 


- Intro zi, stăteam pe prispa casei, şi mă jucam cu un pisoi, 


- când îl văd pe nenea Ionică trecând la vânătoare. 
Cum mă văzù îmi zise: — hai nepoate să împuşcăm că- - 
teva paseri. 
a — Nu mai merg, nene Ionică, dacă nu mă înveţi şi pe 
mine cum să văd vânatul înainte de a sbură. l 
— Hei! nepoate! te-aș învățà dacă aș putea face eu asta 
fără învățător. | 
— Cine și unde e învățătorul, zisei eu? 
— Nu e pe aici, nepoate dragă, învățătorul; a plecat si - 
caute nevasta. 
— Unde îi e nevasta? . i 
— Dumnezeu ştie pe unde umblă şi ea; se zice că stă 
ascunsă prin sân pe la; oameni. 
Nam priceput nimic din toate astea! Vrusei eu să-i mài 
pun câteva întrebări lui nenea Ionică, dar el mi-a tăiat vorba 
spunându-mi: lasă că o să înţelegi tu astea când te-i face mai 
mare, acum să mergem ca să nu 1 perdem pe profesor și pe 
nevasta lui. 
| Crezând că nenea Ionică, râde de mine, îi spusei: Cum 
bag eu de seamă vrei să mă păcăleşti, dar să ştii că nu mă 
las până moi vedea vânatul înantea dumnitale: |- 
M l : 
După vre-o șase ani, eram soldat voluntar la o baterie de 
artilerie din Bucureşti. Sergentul: major, reangajat, mă între- 
buinţă la cancelarie şi mă luă cu el la inspecția oamenilor şi 


-= 106 — 


a cailor. Incepusem să mă bucur de iicrtlierea lui şi a oa- . 


` menilor din baterie, şi doriam să mă disting din ce în ce mai 


mult. Intre altele doriam să prind și eu, ca sergentul major, 
diferitele greşeli, şi părți rele la inspecţie, — dar îmi eră im- 


` >. posibil să le observ înaintea sergentului major. 


Odată i-am spus sergentului major că nu înțeleg cum vede 
el orice greșală cât de mică, pe când eu nu le pot vedeă, deşi 
îmi dau toată silința, şi l-am.rugat să mă înveţe și pe mine. 

' Trebue. să mai mânânci ciorbă multă, până să înveţi me- . 
șteşugul ăsta, zise sergentul major. Asta nu se învață nici din 


= carte, nici din vorbele oamenilor, ci, vine aşă dela sine, dacă 
ie dragă meseria şi dacă o faci vreme îndelungată. 


Nu mi-a trecut atunci prin minte legătura ce există între 
spusele de altădată ale lui nenea Ionică şi spusele de acum 
ale Se Paloi o = 


i După vre-o opt ini, “sublocotenent intrun regiment de in- 


; P fanterie din Ploeşti, mam căsătorit. 


i 


- Soţia mea, ţineă foarte mult să-i cumpăr o blană de vulpe! 
albastră. Eu susţineam să ia una de epure sau de miel de Rusia. 
Erà, pe deoparte, diferenţa de preţ, care mă făcea să susțin 
teza mea, pe de altă parte mi se păreă că nu-i nici o deose- 
bire. Negreşit că a triumfat soția mea, iar eu am rămas cu cre- 
dinţa că. a fost vorba de o simplă încăpăţinare a ei. . 

După vre-o cinci ani, am mers cu un văr al meu la o 
vedere. Viitoarea mireasă aveă la gât o blană de epure, ca cele 
din care Volan să cumpăr soției mele. Tot timpul cât am stat 
acolo, m'a chinuit această blartă care riu o puteam suferi, faţă 


-de blana de vulpe albastră a- soţiei mele, superioară în calitate . 


şi în frumuseţe. 

Când am plecat de acolo, vărul meu, încântat de fată și 
familia ei, îmi spune între altele: îmi veneă să mă reped la 
ea so sărut, cât eră de frumoasă şi: de bine încadrată cu blana 
aceia bună dela gåt. 

N'am zis nimic... dar atunci, pentru prima oară, . mi-a 
trecut prin gând cazul când eu nu puteam vedea la un moment 


„dat ceeace vedeă nenea lonică şi sergentul major, deşi avearh 


vederea mai bună decât ei, și dorința- de a vedeă mai pronun- 
tate decât a lor. i 


— 107 — . 


De atunci am întâlnit mii de cazuri în care am putut vedeă 
<ă ochiul și urechea unora, văd și aud lucruri și fapte pe care. 
alții nu le văd şi nu le aud. 

Negreşit, că parale! cu aceste. dese observaţiuni, am prins 


„din cărţile cetite şi explicarea psihologică a. acestui fenomen > 


de Apercepţie. 

Toate acestea le istoriseam unui tânăr 'doritor de a se 
«cultivă, care, de câte ori mă prinde, mă sucește şi mă învâr- - 
tește în așă fel, că mă pomenesc stând de vorbă cu el ceasuri | 
intregi, deşi aceasta nu-mi intră în obicei... 

— Dar, cum rămâne cu învățătorul şi cu soția lui, despre 


care ţi-a vorbit unchiul dumnitale când m'ai voit să' te duci cu 


“el la vânat?-mă întreabă tinărul în chestiune, 
— Este uşor de înţeles — răspund eu — că învățătorul ` 


şi soția erau închipuiri ale lui nenea Ionică, vrând să spună ` ` 


„că puterea de a vedeă şi a auzi mai bine decât alţii, se naște 
cu timpul şi cu răbdarea care, spuneà el, se zice că stă acunsă . 
în sân la oameni. 

— De ce stai pe gânduri — întreb eu pe tânăr, — vă- 
zându-l că nu mai epe nimic, deşi obiceiul lui erà cu totul . 


` > altfel? 


— Mă gândesc că dacă este aşă, atunci poţi auzi şi vedeă 
numai lucruri rele dacă timpul şi răbdarea le pui în serviciul lor. 
—  Negreșit că aşă este — răspund eu — on pennn asta 
intervin Hal învățători: Pag şi frumosul. 
Ion Manoiu Delabran. 


A 


`a 


Jma. 
In zori, pe ramurile tinereții, 
Cresc singuratici muguri ai iubirii; 
S'apropiem clipita fericirii 
Cu dragostea ce dă scânteie vieții, 
Fiți buni, fiți drepți, cântați, pământul cântă, 
edn orice fată creşte-o primăvară 
Ce se mlâdie pe cârări ușoară, ; 
şi ’n haină de lumină se 'nveșmântă. 
- Volbură Poiană. 


— 108 — 


Constatări dureroase. 


Nu ştiu dacă mai bântuie în vre-o fară mâncărimea de. a 
criticà, de a micșoră şi depreciă munca deaproapelui ca la noi, 


unde atâția inşi parcă mau altă meserie decât de a-și îmbă- 


loră gura pe mâncate şi pe nemâncate. Şi, dacă critica sar 
face în cunoştinţă de cauză şi pe temeiul solid al rèalității, nai 
zice nimic, dimpotrivă: te-ai'bucură de intervenţia acestui factor 
atât de util în perfecționarea lucrurilor omeneşti. Când. vezi 
însă, că această critică călărește pe, învinuiri fără temeiu, pe- 
ignoranţa desăvârşită a situaţiei reale, atunci trebue să te re- 
volți împotriva celor care întrebuinţează această armă cu două 
„. tăișuri, care dacă nu vindecă, de-atâteaori răneşte sufletele sim-- 
, toare, retezând avânturi şi înțărcând dragoste de muncă. | 
/ De astădată vreau să arăt nedreptatea care se face școalei 
_ secundare, și amărăciunea pe care o produce învinuirea atât 
de frecventă, că scăderea nivelului instrucției din aceste şcoale 
se datorește profesorilor «cursiști». 

Că vor fi între aceștia oameni neglijenţi și insuficient pre- 
` gätiți, pentru clasele în care predau, — nu mă îndoiesc, 

Aceștia, în tot cazul, sunt un rău în şcoală, ca şi profe- 
sorii suficient pregătiţi, cu studii academice complete, dar le- 
neși, cu sentimentul datoriei încă în, faşă. 

“Cauza principală a scăderii nivelului instrucției în şcoalele 


secundare trebue căutată aiurea: în insuficiența pregătirii pe 


„care o aduc elevii din școala primară. 
Fiindcă nimenea nu şi-a luat osteneala să facă această do- 
vadă, o fac eu, pe baza constatărilor făcute anul trecut asupra 


elevilor din cl. I dela liceul <Andreiu Şaguna» (Braşov). O: 


- fac aceasta pentru a arătă cu ce greutăţi și neajunsuri trebue 
să lupte azi școala secundară — nevoită, de multeori, să facă 


şi munca pe care ar îi trebuit să o săvârşească învățătorul din: - 


cl. I şi a H-a primară — şi, făcută odată această dovadă, să se 


vadă cât de pripiţi sunt în. judecata lor cei care, necunoscând: 


1 Articolul acesta a fost scris în. anul școlar trecut. În speranța că 
du anul acesta nu se vor mai prezentă, pentru înscriere în liceu, elemente 
ca cele arătate aici, voiam să renunţ la publicarea Iui. Fiindu-mi înşelată 
speranța, mă văd nevoit în interesul şcoalei, să revin asupra hotărârii și 


să-l dau publicităţii. A.B... 


- | Holi 
l /$ (ia Cler 


= 109 Sit 


şubrezenia temeliei pe care trebue să zidească azi profe-— 
sorul, sunt gata, la orice ocazie, să dea expresie celor mai ne- ` 
favorabile păreri asupra nivelului instrucției din şcoala secun- 
dară, punând toată vina în cârca corpului didactic dela această 
şcoală, . 

Dovedind această lipsă de pregătire, dovedesc, cred, și 
primejdia care ameninţă viitoarea noastră pătură intelectuală, ră- 
_mânând în inferioritate faţă de clasa intelectuală a neamurilor” 
conlocuitoare, ale căror şcoale, având suficienţi și probaţi în- 
văţători, funcționează mai cu spor decât ale noastre, 

Constatările mele privesc numai cunoştinţele de limba ro- 
_mânească, fiindcă, din cele ce voiu arătă la această materie, 
poate oricine să conchidă și asupra cunoștințelor dobândite, în 
cei patru ani de curs primar, la celelalte obiecte de învățământ. 

Şi, deşi programa școalei primare mar îndreptăți să cer 
dela absolvenţii acestei școale cunoașterea părţilor de propo- 
ziţiune și de vorbire, distingerea unei lucrări prezente de altă 
trecută sau viitoare, deosebirea singularului de plural, noțiunea . 
celor trei persoane etc., de care covârșitoarea majoritate a ele- 
vilor mare idee, — mă voiu mărgini la lucruri mult mai ele- 
mentare, ca: cunoaşterea literelor şi a sunctelor pe care le re- 
prezintă, distingerea deolaltă, în scris, a celor mai obicinuite- 
cuvinte, despartirea cuvintelor în silabe, întrebuințarea literelor _ 
mari etc. A 

„Dupăce am fost deplin orientat asupra pregătirii aduse de 
elevi din şcoala primară, prima lucrare. în scris, pe care le-am 
„dat-o, a fost copiarea, din carte, a poezioarei lui Coșbuc «Dra-- 
pelui>, — o poezioară de 4 strofe de câte 4 versuri scurte... 
Trebuie să adaog că copiarea “a făcut numai dupăce poezia a. 
fost cetită şi explicată de mine, apoi recetită de mai multeori- 
de elevi, memorizată şi declamată. 

O mai uşoară lucrare cred că nu li se puteă da. Şi care 
a fost rezultatul? Din 41 lucrări au fost clasificate cu nota. 
foarte bine: 5, cu bine: 7, cu bine-suf.: 3, cu suficient: 3, cu. 
suf.-insuf* 7, cu insuficient: 13. 

Erani dezolat. Văzui că aici nu mai poate fi vorba de tra- 
tarea materiei de cl. | de liceu, ci, în multe cazuri, de ceă din 
cl. | primară. Mă conformai deci împrejurărilor. Trebuiă să mă 


mo 


` gândesc însă şi la lucrarea a Il-a şi desperam când mă gândiam 
© la ea; Ce-am făcut, ca să pot nădăjdui o lucrare mai bunicică 
"7 ea cea dintâiu? Am obligat pe fiecare elev să-şi cumpere un 
“ caiet mai voluminos, În care aveă să scrie pe fiecare, oră de 
română, după dictarea altui băiat, câte 10 şire. 

Aceste dictate aveau să fie controlate apoi, cu cartea, de | 
cei care le-au scris, . greşelile trebuiau subliniate și îndreptate a 
la margine. Fiecare lecție avẹà să mai fie controlată odată de », 
un coleg al elevului, care coleg imi raportà în fiecare oră, dacă 
s'au subliniat și îndreptat toate greşelile sau ba. 

Al treilea control îl făceam eu, — nu la toți, fireşte, fiindcă 
nù aveam vreme. > 

„Aceste dictate de câte 10 şire sau făcut anul întreg și 
"aveau de scop: obicinuirea elevilor cu forma cuvintelor și cu. 
“transcrierea lor după rostire. 

» “Pentru lucrarea a doua, care urmă să se facă la o lună 
după cea dintâiu, având dureroasa experienţă a acesteia, am 
procedat în felul următor: In locul celor 10 şire de dictat, 

` fiecare elev a trebuit să scrie pe o oră, din memorie, rugăciunea 

Tatăl nostru, având totodată: să și sublinieze și îndrepteze la 
margine greşelile făcute. . ! 

<Greşelile, le-am spus, nu vor fi considerate, la noiare, 

- decât dăcă nu sunt îndreptate. Notă rea vor SADAS ninal cei 
. care nu-şi vor fi corectat greșelile». 

„Scopul. meu, eră să-i desbar de greșelile pe “care le fac. 
„Am mai adăogat deci: «Cei care vor copiă rugăciunea din carte, 
nu-și vor putea da seamă de greșelile pe care le-ar face, scriind-o 
fără carte, și interesul fiecăruia e să-şi cunoască aceste greșeli 
„ca să se știe feri de ele. Copiind-o din carte, nu mă veţi înşelă 

-aşadar pe mine, ci vă înşelaţi pe voi înşivă. Scrieţi deci. rugă- 
„ciunea din memorie și îndreptaţi-vă apoi greşelile cu ajutorul 
- cărţii». 

Că elevii pai înțeles și sau contormat dorinței mele, 
“n'am convins din multele greșeli, pe cari le-am observat: za 
„dreptate la marginea caietelur. l 

intro oră următoare le-am dat. apoi ca lucrare lunară 
— neincumetându-mă să le dau altă lucrare — aceeași rugă- 
iune, spunându-le elevilor: <Băgaţi bine de seamă, să nu mai 


| 
k 
i 
Ñ 
BEA 
Pi, 


— N — 


faceţi şi acum greșelile, pe care le-aţi făcut când aţi scris ru- 
găciunea acasă». 

Feţele elevilor sau înseninat de bucurie, că au. căpătat o 
teză atât de ușoară. 

Cetiam din faţa fiecăruia convingerea, că pe lucrarea aceasta 
va: luă nota cea mai bună. 

Şi rezultatul ?... Foarte bine: 2, bine: 6, bine-suf.: 2, Su- 
ficient: 5, suf-insuf. : 11, insuficient: 13 inşi. 

ŞI, fiindcă e de.interes să se vadă cum își fii copi, 
în şcoala primară, rugăciunile, — iată şi specimene din acestă 
Jucrare : 

Tatăl nostru: Tatăl nostra 

carele ești în cer: care le eşti, carel ești, în Cer, în ce- 
urii (2), încerurii, în Ceriuri, în ceri, ân, carele ştince-ri. 

Sfinfească-se: stinţeascăsă, sfințascăsă (5), stincescăsă, sfin- 
“țeascase, sfinţească'să, sfințeascăte, sfin-ţeascăse. A 

numele Tău: Numeletău, numeletău (2). 

vie împărăția Ta: Vien părăţia ta (2), vien Părăţiea SA 
“An părăţiea (3), fie imp. ta, fie ’n părăția ta, fien în părăţiea ta, 
„ie ?n părățiea Ta, 

l fie voia Ta: fien voia ta, facăsă (2, vie. voia ta, voiatta, 
în voia Ta, vien voea ta, vină voia ta, fien în voia ta, fie în 
voiata. 
precum în cer: tn cerurii, în ceri (5), încer, precumâ în cerui. 

așa și pe pământ: aşia, așea, pepământ, prepămâtt. 

"Pânea noastră: Pânia, Pâinea noast. 

cea de toate zilele: ceade toate, cede-toate: zi lele, cea 
spre ființă, cia. d l 

l ` dă-ne-o0: dänio, dăneo (5), dăne'o (2), dăne (3),. dăn- o, 
~ dăne-o, dă-neo. ` 

nouă astăzi: noă (3), astăz (2), nouo (2), noauă, noo; nau. 

Și ne iartă: Şine (3), iart, neiartă (3). 

greșalele noastre: grişalele noaste (2), greşicile noaștri. 

precum iertăm şi noi greșiților noștri: greşiţele, noști. 

Și nu ne duce: nuneduce (2), numeduse. 

pre ħoi în ispită: prenoi (5), ispipă, înispită (3), în ispit. 

ci ne mântuiește: ne mântueştene, cine mântueşte (4), şi 
ne mântueşt, nemtueşte, cine mântuie şte. ` 


a Cifra din paranteză. arată numărul elevilor care au scris la fel. 


pi 


— 12 — 


“de cel rău: de ce-l rău (2), de cerău, decerău. 
Unul termină așa: Cata este împărăcia și puterea Amin. 
Ş. a m. d. Eoo: A E 
lată acum şi 4 modele întregi: 


L - ; 
Tatăl nostru carele ştince-ri sfințeascăsă uumele tău fien- 


în voia ta fien în părățiea ta pre cum în ceri așai și pe pă-- 
“mânt. „pâinea noastră cea de toate zilele dăneo nouă astăzi și 


ne iartă grișalele noastre pre cum ertăm şi noi greşiţilor noşti - 


și nu ne duce pre noi cdi şi ne cal de cerău amin.. 
(G. Birţ). . 
N. 


Tatăl nostru carele eşti în. Cer sfinţească-să. Numele tău 


© vien Părăţiea ta vien voea ta pre cum în cer așa şi pre pământ 


“pâinea noastră cea de toate zilele dăneo nouă astăzi și neiartă 
no. duce. (Tr. Moașa). 
e || 
Tatăl nostru carele esti încerurii sfinteascăsă numele Tău.. 
Vină înpărăția Ta, fie voia Ta. Precum în cer asea şi pepământ.. 


Pâinea noastră cea detoatezilel dăneo no-ă astăz și nuneduce 


„_prenoi în ispită şi ne mântueștene de cel rău. (l. Ardelean). 


IV. 


Tatăl nostru carele eşti în ceruri sfincescăsă numele Tău 


vie, în părăţia Ta fie voia Tat precum în cer așa şi prepământ.. 
Pâne-a noastră ceade toate zilele dă-ne-o noă astăzi și ne iartă. 
tioo greşelele noastre și nuneduse PENODI Cata este “inpas 
răcia şi putera Amin. (A. Gămulea). 
Lucrurile: următoare au fost: dictate (texte î. uşoare) «De- 
scrierea găinii> (materie tratată la ist. nat.) «Hoţii şi migas 
` (o istorioară cetită și povestită în clasă). i 
lată şi oglinda acestora. l 
1. Confundarea literelor: e l 
m pt. n şi m pt. m: duşinamilor (pt. duşmanilor), să ză: 
urmaţie (să mă urniaţi) Radu. Intre moi, ţimem, îmvoiră (|. Ru- 
cărean); savez, îmcăpură, ne batez nune (Zârnovean); 
. v pt. f: vor vi, va vi pus, verestele (Renghea), vaţa (Cur- 


+ cubătă), povtă (D. Manu); ? i è 


vä 


AEn Kaa i aria aa bela ae 


mn aia ae sr 


— na = 


40. ME f pt. ei fa fi. Pit bine-cufânta (= binecuvânta), faţa fonsiră 
ci pt. ehi; rgidile (Ardelean); A i 
Pt. ci: pichioarele (Căpăţină V.); . - 
ge, gi pt. ghi: geare, giara (Căpăţină); 
Ehi pt. ghi: uncghi (unghii) (|. Maelat); 
Ehi pt. chi: ureghile (G. Zichil): 
CÌ pt. ti: aceşcia (G. Roman); 
r Pt o: lacul dinților (Ardelean); | 
<ocul, € pt. ci: voinic (= voinici) Murășan; picoarele . (Zichil), ' 
» Picoarele (Ticuşan), ochi mic (Ardelean); í Se A 
O pt. a: luom; 
0a pt, a: îi voa (va) bine cuvanta (Murăşan); 
tpt d: fintcă, privinto (Renghea); . 
2 pt. j: grize (z), vitezi lor (Potcoavă); . 
Ze pt. ge, je: merze, grizie (= grije) Gimulea; 
€ pt. g: crije (Meiu), crăunţe (Radu); \ 
~ £e pt. je: grige, vitegilor (Gămulea) ; 
d pt, t: hohod (Zichil), badjocutită (Curcubătă), ne 'nirundă , 
4G. Gal); l 
d pt. g: ' merdând, se strând la un loc (Renghea); 
b pt. f: breabă (C, Renghea); 
P pt. b: paji de seamă (pt. bagi); 
€e pt. fe, ci pt. ti: sfincescăsă, înpăracia (2), bărbăcie, copei 
(= copţi) Gămulea; J 
si (s) pt, fi: soldasilor, vedes, fasa, să nu aves, o visă de i 
struguri; a d 
si pt, ci: căsi (2) = căci (Gămulea); . 
V pt. e: vajocurită (i. Burete); . i i 
ce pt. se: ce uită cu dispres (Gămulea); 
O pt. oa: piciore (Radu); 
și pt. ș: dușiman, nișite, aceşitia, straşinic, paeyiter ponni 
(Căpăţină, N N. Spârchez, Radu etc.); 
Apoi, e generală scrierea diftongului ea cu ia: cădia, 
vulpia, pria (== prea), şediă, driapta, â la începutul cuvântului: .. 
“An, ântriagă, âncărcată, âncepură etc. 
'2. Incapabilitatea de a deosebi i tijitala unul de altul: 
Numele lor vafi pus, faraântriagă, ivor bine cuvântă, se 
n vârti.. Vulpia spre a nu îi batjocurită de păsărise (pt. păsări - 


i 


— 114 — 


še) uita cu. dispreţ lapăsăr, num trebue (pt. nu-mi trebuie), annar 
“la găsit (pt.. nu l-a. mai £) (Radu); ` 
i cubărbăție, sănuaveți, vorcădea,; ti vorbine cuvânta, viţa era tr 
cărcată, arfiavut, se în vârti. preasus, spe (pt. spre) a nufi batjoco- 


'rită de paserii, num (4) zebue, casă scurme pământu (Ardelean); . 


Pel Romanilor drapel (pt. pe al), cascăpată de ocări (co- 
piare), înaințt de aporni, șivii torul, sănu aveţi, vorfi aleşi lui . 
Dzeu (Murășan); în rândul viteji lor țări, a tunci, : cunsă- l in- 
partă? (pt. cum să-l tmp.) (G. Boeriu); 
= ân treagă, num-i trebue (Rénghea); spre afi rușinată, banii 
pe careii capătă (Moașa); 

-En nainte de aporm (4) trebue sălelom dupămine (D. Mailat); 

sămă urmaţi, în rândul viteji lor, se în vârti asupra unei 
redute (Dan, Manu, Curcubătă), în covoiat, dete peste o viță- 

- (Curcubătă, Gal), ace-i (Dan); i 
| - pe “urmata (2), îndreapta, dea ceia a. Mailat) vede-ți, ave- fi 
(Ciocoiu), arfi avut, crăcile unu-i pomn.(2) (Manu T.); înfruntea 
(2), sămă urmaț, vafi pus, înainte dea porni (Puşcaş) vatii (2) 
(Navrea), sfefea-u, unu-i pom, num trebue (Rucărean); înainte .. . 
de aporni în freagă, de-ci (Zârnovean); dupămine în ce pură. spre  . 
a nufi badjocurită, Urechile fsznt (pt. ti sunt) sub ochiz, Ochii £ . 
sunt mici, unu, zi-se, vofii (pt. vor fi) aleşi (pt. aleşii) lui Dzeu 
(Navrea) să må nce cră cile, în cepură, nedă, din tre (N. Manu); 
mă-nânce, ma ude (|. Burete); săle lom, cael, vorfi, că ci vorbine 
„ cuvântă (N: Spârchez), în Zăriturile în treagă (G, Zichil), se dădu 
 Amborbă (pt. în vorbă) cu el; după ceți (3) (pt. după ce-ţi) vei fi 
odihni calul; deundeeşti? Ai vreotreabă? Să vi lapalat; încapul . 


= lui mâdușmanilor (pt. mâna duşmanilor) I. Mailat. 


3. Construcţii imposibile. . 

“Porni asupra un redutei (dictat. Ardelean), asupra unei rä- 
dütei (dict. Murăşan). Ea (găina) are ciocul puțin fn covoiate şi l 
groase (D. Mailat). Unul ziceau să-l vândă şi banii ce iau căpăta 
să-i împartă (Avrigeanu). 

4. Cuvinte schimonosite (2—3 soia leat. ipota (pt. . 
pipota), târhari (pt. tâlhari) săl îndă (pt. vândă) Ardelean; pohot 
(pt. hohot) Birţ;- houăt tot (pt. hohot) Meiu; rușnată (pt. ruşinată) 

"“Jămulea; louom (Gai); aghetiv (pt. adjectiv) pomn (Ardelean); 
lupbtă (pt. luptă) I. Mailat; fintcă (Renghea), finică (Ardelean), 
` finindcă (T. Manu), sau dunat (pt. adunat); -terabă (pt, ceata) 
(Polenavă) etc, l 


— 15 — 


, o5, Verbele, la pers. a doua din prez. plural se termină. | 

numai în ţ, Analizaţ (Ardelean), să mă urmaf (G. Boeriu), vedeț. 
(2) (Renghea) aveţ (2) (Birţ) etc. 

6. Lipsa lui 4 la substantivele cari fac pluralul îni.., 
Nişte paser, transformete în arip, pentru pover (Ardelean);. 

Murășan scrie. și adj. rotunz (pt. rotunzi). . 

Şi invers: i la singular. Un hoţ; (Potcoavă). - 

"7. Alte exemple de eliminarea sau întrebuințarea ` gre-- 
șită a lui 4. 

` aceii (pt. acei), vitorul ţări, cu strugurii copții, vind pe 
furişi (pt. viind, venind) Ardelean; al ţări nume, Copi!.., dinjos.: 
de ochii (Murășan), vor fii aleși lu Dzeu, vor fii puși (Necşoiu),. 
unghi ascuțite, așezate sub ochii hoţi şi: măgarul (pt. hoţii şi 
m.) Renghea; Un hoţ veni: (Moașa), le vorbii (el). pentru po- 
verii, sării (3) (el), pene cenuș; (2), doi hoţi! (3), decii (pt. deci), 
poate răcăi/ bine (Gămulea), vor fi aleşi lu Dzeu (2), ochi sunt: _ 
mici, penele roşi cenuş: (Gal), struguri aceştia sunt acri? (Câr- 
„ştocea) şii (pt. şi) |. Mailat; sub ochii (pt. ochi); urmasiilor noştri, 
vori fi (pt. vor), din mâna duşmanizlor (Dan); câţi au fost clar 
ocări (pt. părtaşi ocării) I. Mailat, ceita// (Renghea). 

8. Despărțirea cuvintelor în silabe. 

Strugu-ri copţi, aju-nse, pasă-ri (G. Boer), astă-zi (Renghea), 
ar fi avu-t, se învâ-rti, fi-ncă, încep-ură, celalal-t (Moaşa);! sol- 
daţilo-r, bă-rbăţie (D. Mailat), încă-rcată, vu-lpea, iert-ăm, me-rge, 
urm-aţ, bine cuv-ânta, au plecat. (Birt). 

Tot aşă despart cuvintele şi: ' Gămulea, Gal, Ghica 
Dan, I. Mailat, Puşcaş, Navrea, Roman, Mercheşat (m-âna,. 
` min-e, urmaşeii) etc. Abiă sunt doi-trei inşi în toată clasa care: TE 
despart corect cuvintele. : : 

9. Sunt apoi elevi care încep rândul cu virgulă sau; 
“punct şi virgulă ca (Radu N.) cu puiet (ca - Moaşa), sau pum 
„la sfârşitul rândului semnele citării. 

Alţii nu ştiu face deosebire între: semnul exclamării şi cel 
al întrebării (ca Avrigeanu etc.). La sfârşitul propoziţiilor intero- 
gative pun semnul exclamării, iar la sfârşitul- celor exclamative- 
semnul fħtrebării. 

` 10.. Mulți nu știu când să întrebuinţeze literile mari.. - 
Elevul Birţ întrebuințează după punct numai litere mici. Alţii 
scriu alandala, fără nici o busolă de orientare. 


a o= n6 =: 
| Un Căpitan le vorbi (Murăşan, Moaşa), La mărăşești (Cur- 
«cubătă), le vorbi Soldaţilor (Moaşa). Titlul lucrării scris cu ini- 


“tiale mici (Murăşan). Conjuncţia ca, la mijlocul frazei, scrisă cu ` ii 


literă mare. Găina este o pasăre Domestică (l Mailat), în Cer 


(Manu), Zudovic etc. 

Nu mai vorbim de: 

a) lipsa de, acord a subiectului cu predicatul (struguri era 
pria sus, doi hoţi a furat (2), hoţi a ajuns la ceartă, pe când 
se certa ei. Ei nu ştia; când' Sa împăcat ei; unul ziceau. Al 
treilea hoţ au venit şi leau furat măgaru. Un căpitani, etc. etc. 
“(Renghea, Gal, Cârstocea, T. Manu, Avrigeanu, V. Căpăţină, A. 


„ Navrea etc); 
b) sau de lipsa articolului : 


*mântu, neâma etc.; l 
l c) sau de neîntrebuințarea apostrofului ; 
:na voit, nau ştiut etc. ; 

| d) sau de cuvinte din care lipsesc litere sau silabe întregi: 
“ -câmul (pt, câmpul), întărituril(e), fru(n)tea; urm(a)ţi, bine cuv(ân)ta, 
:ruşin(a)tă, n(e)ntru(n)ta, ieş(i)nd, p(e)ste etc. etc. 
-zător de multe, aproape la fiecare elev; 


unu (4) zicea, duşmanz, pă- 


| e) sau de dezorientarea completă în recunoaşterea formelor 
scurte ale pronumelui personal: să/ înpartă, săi înpartă (Radu); 
:nui ajunse, ¿ea urat (|. Maelat); num trebue, privindo, dăne - 


ete. etc; 
f) sau de scrierea greșită a unor cuvinte ca: supstantiv, 


- “subect, afectiv, iea (pt, ea), înpărăţiea, uouă (pt. ouă) ș.a. m: d. 
l Dac’aş sta să adun și greșelile de sub a) — f) mi-ar trebui, 
-penttu Înşirarea lor, un întreg număr al revistei «Transilvania». 


lată acum și tabloul notelor obţinute, la diferitele lucrări, 


-de cei 4/7 elevi ai acestei clase: 


Raportul între 'note, la lucrările 'V—-IX, Sa mai imbună- 
tățit puțin, îm urma zilnicelor deprinderi în scris, făcute acasă 
şi în clasă. 


* 


nare, sau apucat, 


Sunt surprin-: 


i [foarte] i0arte' | | bine suf ta iara 

] | bine -bine bine, af] suf. insni insuficient | 
La lucr. I 54 — 7 3 3 7 |113 (3 absenţi) 
»» HI 2 — 6 2 5 u j B3€2 ,„ ) 
2» » I | — 3 3 4 2 10 | i8 (1 a» ) 
n » IV: 2 3 3 3 1 15 13 (1 » ). 


— 117 — 


Din cele de mai sus se desprinde pentru oricirie con- 
cluzia clară: pânăce școala secundară nu va primi din școala 
primară elemente suficient pregătite, instrucţia în şcoalele sė- 
cundare nu poate atinge nivelul dorit. 5 

Cât timp profesorul va trebui să-şi învețe elevii cetitul şi 
scrisul (înţeleg lucrurile elementare relevate mai sus) școala 


secundară va tânji, fiindcă nu va puteă face faţă obligamentelor | 


pe care i le impune programa analitică. 


Vor trebui luate deci, cu prețul oticătat jertfe, măsuri de 
îndreptare. 


Prima măsură: — supunerea elevilor; care vreau să. intre 


în şcoala secundară, la' un examen de admitere — sa luat. Şi 
e bună. Nu e însă suficientă. Se strecoară încă în liceu, cu 
tot examenul de admitere, multe elemente nevrednice de a 
intră în el. Cauza: sar despopulă liceele, dacă sar face aceste 
examene cu toată rigoarea cuvenită. Altă cauză: elevul: ne- 
primit la un liceu, trece la alt liceu, care, pentru a-şi dovedi 
dreptul la existenţă, îl primeşte. 


Măsurile vor trebui luate aşadar și la bază, în şcoala 


primară, 
lată câteva din măsurile pe care le cred, în împrejurările 


de azi, indispensabile, pentru a putea ajunge la normal. Unele 


privesc numai școala primară, altele pe cea : secundară, — fi- 
indcă şi aici sunt necazuri, — şi, câteva, pe amândouă. 

1. Să se sporească numărul învăţătorilor. Şi fiindcă 
aceasta nu se poate face de azi pe mâne, să se recheme în 
învăţământ toți învățătorii -capabili, care şi-au părăsit postul din 
cauza imposibilității de a face față greutăților vieţii cu salarul 
ce-l -primiau, 

Reveniţi, să li se asigure o existență demnă de slujba pe 
care o împlinesc și de rolul pe care-l au. 

2. Mai mult interes şi solicitudine din partea autorită- 
ților pentru necazurile membrilor corpului didactic şi pentru 
lipsurile şcoalei. l 

3. &porindu-se numărul învăţătorilor, să se reducă nu- 
mărul elevilor la maximum 40 de elevi de clasă. 


4. Să şe decreteze imposibilitatea mobilizării, în timp de ` 
pace, a vre-unui membru al corpului didactic, în lipsa că- 


3 


— u8 — 


tuia școala la care e angajat n'ar mai puteà funcționà re- 5 
gulat.: | 

În fosta Ungarie, nu în timp de pace, dar nici în vremea 
răsboiului ultim, şcoalele mau încetat de a funcţionă. La fiecare 
școală s'au lăsat atâtea puteri didactice, câte erau necesare ca 
să poată funcţionă nestânjenită. Așă fac' toate statele care știu 
preţui școala! 

“5, Să înceteze nesiguranța în care ne găsim azi Telatiy 

la începerea și la terminarea anului școlar. 

| Şcoala să înceapă la 1 Septemvrie și să se încheie la siâr- 
şitul lui lunie. Aşă a fost mai de mult rânduiala în şcoalele 
„ Ardealului și așă e și azi în școalele minorităţilor, Și e bine 
așă. E bine și pentru instrucţie, bine și pentru părinţi, care 
“vor fi scutiți, în cazul acesta, de atâtea cheltuieli zadarnice, 
ştiind când să-și aducă copiii la şcoală şi când să vină să şi-i 
ducă acasă. | Ri 

Cu sistemul de azi — în fiecare an alte termene pentru - 
începerea şi terminarea şcoalei, ba în anul acesta sa modificat 
de trei ori termenul anunţat — ne-am făcut de râs. i 


Străinii își vedeau de școală, când noi nici nu ştiam încă a 


sigur, când vom începe-o. 
6. Școala să fie desrobită de jugul partidelor politice. 
Directorii, revizorii, inspectorii școlari să nu fie numiţi, ci aleşi 
dintre cei mai capabili, dintre cei mai pregătiți membri ai cor- 
pului didactic. Cât timp aceștia vor fi exponenții şi miluiţii 
“partidelor politice, progres în şcoală nu se va puteă realizà, fi- 
„indcă toate secăturile — cafe nu se pot menţineă în învăță- 
mânt decât prin tămâieri, lingușiri și spinare încovoiată — vor 
huzur, iar oamenii de ispravă, care vor avea alte convingeri 
politice decât ale şefilor, vor luă lumea în cap, din cauza și- 
canelor ce li se fac, sau în cazul cel mai bun, se vor desgustă 
de toată cariera. 


1 Amintesc această măsură ca necesară, fiindcă am întâlnit, nu de 
mult, un învățător, fost elev al meu, care, fiind mobilizat, a trebuit să în- 
chidă şcoala și să trimită elevii acasă, deoarece e singurul învățător în sat, 

Întrebăm. acum: S'ar fi sinit lipsa acestui învățător şi a celor de 
-condiţia lui întrun regiment cu efectivul de răsboiu? Stă în raport slujba 
pe care o face la regiment cu slujba pe care ar fi făcut-o în școală? 


-189 —. 


E o sfidare a tuturor principiilor de progres săltarea în 
posturi școlare de conducere a unor oameni care nu s'au di- 
stins decât doar ca agenţi electorali! 

7. Să înceteze permutările dictate nu de interes de serviciu, . 
cum se pretextează, ci de urâte interese de partid, care în loc 
să Îmbunătăţească o situaţie, o înrăutăţesc, exasperând şi dis- 
gustând şi pe cei mai buni patrioţi, şi pe cei mai derula oa- : 
meni ai școalei. 

8. Să înceteze înfiinţarea de licee nouă câtă vreme nu 
avem forțele didactice necesare. Avem destule năcazuri cu cele 
existente, să nu ni le mai sporim. 

A înființà licee nouă, în condițiile de azi, înseamnă a fn- 
groșă rândurile semidocților. 

9. Elevii nereprimiţi la o şcoală să nu u poată îi primiţi la - 
altă şcoală similară din acelaș oraș. 

Acești elevi, prin lipsa de respect ce o arată, drept răs- 
bunare, foştilor săi profesori dela liceul din care au fost inde- 
părtaţi, numai chiag sănătos nu pot fi în sânul tineretului şcolar. - 

10. Să înceteze şi detaşerile şi concediile acordate, ca 
hatâruri, «alor noştri». | 

11. Să se pună capăt mercantilizării. orelor de lecţii, fi- 
xându-se maximul de ore pe care-l poate aveă cineva. 

12. Să se decreteze incompatibilitatea deţinerii unei ca- 
tedre cât timp faci parte din baroul avocaţial și proiesezi avo- 
catura. Ce ispravă poate să facă în şcoală un advocat tot cu 
ceasul în mână, ca să nu scape terminul fixat pentru desbaterea 
cutărui proces și cu gândul la pledoaria pe care va trebui s'o 
țină, poate chiar în ora următoare, înaintea curții cu juri? 

13. Să se decreteze iradmisibilitatea deţinerii a două ca- 
tedre, în caz că titularul nu-și ţine el însuşi lecţiile, căutând să l 
speculeze școala prin angajare de suplinitori. n 

14. Realizate odată toate aceste măsuri, să se pocodize, 
din: partea unor inspectori bine pregătiţi și în afară de partidele 

3 Aşi Aşteptăm dela di Dr. Angelescu, actualul ministru al instrucţiunii 
publice, care a dat dovezi de un cald şi viu interes pentru cauza şcolară, 
ca, cu. caziunea nouei reforme a învățământului, înfruntând toate stăruin: 
tele crezoanelar. de. partid> să pună odată școala la adăpost de aceste re 
zoane, care numai bine nu ne-au adus şi nu ne vor aduce. 

Va pierde, poate, simpatiile pariani dar va câştigă în schimb re- 


cunoștința anui neam întreg. , À. B. 
; E r. 


— 120 — 


politice, la o inspectare conştiinţioasă a vieții şcolare, a felului 
Cum își face datoria fiecare membru al corpului didactic, pe 
urma căror inspecții să vezi sancţiuni pentru cei negligenți și 
păcătoşi, dar şi un semn de apreciere a muncii istovitoare, de 
nervi şi de suflet, a celor Aevorni misiunii de educatori şi lu- 
minători. 

De încheiere repet: am căutat să fixez — cu dovezi des- 
pre care se poate convinge oricine — o situație care nu mai 
poate dăinui. Nu e permis să mai dăinuească, în interesul 
nostru, al tuturora. 

Ce urmări poate avea pentru- neamul nostru insuficiența 
pregătirii generaţiilor care se perândă azi pe băncile școalelor, 
în concurenţa pe care va trebui să o susţinem: cu alte neamuri, | 
e uşor de prevăzut. 

Vinovaţi de lacunele de azi ale instrucției se găsesc, fireşte 
- şi în corpul profesorilor, vinovaţii principali însă nu sunt aci, | 
ci, parte, între acei diriguitori ai școalelor, care nu înţeleg că 
menajarea şi ierarhizarea membrilor corpului didactic nu se poate 
face după simpatii politice, după interese de Paruh — parte, 
intre. membrii corpului didactic primar. 

Pentru aceştia găsesc însă şi scuze, pe care nu le aflu 
pentru ceilalți. 

„Mizeria,. cu care au trebuit să lupte acești oameni în primii 

ani dela unire, i-a silit, pentru a puteă agonisi hrana familiei, 
să-și caute și alte ocupaţiuni, ceeace, fireşte, a mers tot în pa- 
guba şcoalei. 
Dar, dacă găsesc scuze pentru lipsa lor dela datorie în 
acești ani de mizerie şi, aş adăogă, de rușine pentru cei: care 
erau la cârma țării, nu pot scuză cu nici un cuvânt notele, ne- 
.meritate, date celor care urmau 'se intre în liceie şi care, evi- 
dent, nu s'au putut da cu conștiința împăcată. 

Dureros e însă faptul, că şi azi — patru ani dela unire — 
vin încă în liceu băieţi, absolvenți de patru clase primare, cu . 
certificate bune, fără să cunoască măcar toate literile și fără să 
fie în stare să cetească un cuvânt, înainte de a-l rupe şi a-l 
bâlbă! în silabe. Curat ca pe vremuri în clasa i. primară! 

Dar vin şi băieţi binişor pregătiţi. Şi, fiindcă nu e cu drep- 
tate ca şi numele învăţătorilor buni şi conștiințioși să sufere 
pe urma celor păcătoşi — pentru a le da-celor buni satisfacția 


-12 — 


meritată, voiu căută ca, pe viitor, să-i pun aici cu numele, și pe 
unii şi pe alţii. 

Ca măsura aceasta dreaptă să fie însă generală, fac apel 
la toate şcoalele secundare, să procedeze la fel, conform con- 
statărilor pe care le vor face la examanele de admitere dela 
începutul anului şcolar. 

Osteneala, cu siguranţă, nu ne va fi zadarnică. 


Le Axente Banciu. 


bile de toamnă. 


Plouă zilnic - Vara plânge 
Fără soare. Prigonită, 
Vântul silnic -~ Scuipând sânge 
Mână 'n zare Bolnăvită, 
Psaltii verzilor amvonuri. Pâr’ ce moare amărâtă 


Stingând cântece și svonuri. - Intrun colț de gard târâtă. 


Este toamnă! 
Vara moare! 
Și-și înseamnă 
Plângătoare, 
Mii: morminte pe pământ 
Viselor ce nu mai sânt. 


George Poneiti. 


Inainte de a te decide la cevă, consultă-ți conștiința, vezi 
de ce motive eşti determinat, dacă întrunești aia cerute 
și dacă puterile tale corespunda. 


`- Cât timp progresele iiia și ale civilizației nu ne aduc 
decât avantagii materiale, ca: un traiu mai comod prin felul de 
a locui şi a ne alimentà, distracțiile cele mai rafinate, etc.; ele 
nu ne pot procura fericirea morală, a cărei lipsă o resimțim 
zilnic, fără a ne dă seama de ceeace cu adevărat ne lipsește. 


Ed 


Filozofia ne deşteaptă conștiința, iar AR Ea a morală 
ne-o consolidează. 


Da 


— 12 — 


Gravurile pe lemn ale țăranilor din jicula, 


aflate î în colecția muzeului etnografic din Chj. 
De G. Oprescu. 


In Muzeul etnografic din Cluj, adăpostit în casa lui Mateiu 
Corvin, arta. populară românească, chiar cea din Ardeal, a fost 
ioarte vitreg tratată. Fondat sub auspiciile societăţii Carpatine 
acest muzeu trebuiă să tindă, şi pe tărâmul artistic popular, la 
facerea dovezii, că ceeace e mai important în Transilvania se 
datorește Maghiarilor şi numai lor. Alături de îrunioase şi in- 
teresante obiecte săcueşti și ungare, abiă de găsim câteva lucruri 
săsești şi românești. lar cele care ne 'reprezintă pe noi sunt 
parcă într'adins alese ca să ne compromită: câteva brodării în 
culori strigătoare ; câteva oprege cum am întâlnit aici mai mult 
la Ţigani decât la Români; o cămaşă bărbătească din vechiul 
regat, din cele ce se vindeau, în copilăria mea, prin Câmpu- 
lung, băcanilor din Bucureşti, veniţi cu trenul de plăcere la 
bâlciu şi atât. 

“Intrun colț însă se află un dulap cu icoane, zice inscripția, 
_din Nicula. In realitate, cum vom vedeă, nu sunt numai icoane, . 
ci și scene din cărţi cunoscute poporului, cum ar fi Alexandria, 
sau simple gravuri decorative. Nicăiri nu ni se spune, că aceste 
imagini populare ar fi românești. Mulţi dintre noi vor fi trecut 
pe lângă ele cu indiferenţă, căci acei sfinți naivi, stângaciu re- 
prezentați, «Sfinţii cu șase degete ai celor din Nicula», nu atrag 
cu nimic atenţia. Ei însă sunt una din manifestările cele mai 
neașteptate ale îindemânării artistice a poporului român, foarte 
preţioase pentru cei cari îi urmăresc cu dragoste desvoltarea 
'şi ca atare, o plăcută satisfacție de ordin național pentru vizi- 
tatorii români. i 

Satul Nicula este nu departe de Gherla, ascuns între dealuri. 
El mare nimic care să-l deosebească de celealalte sate româneşti 
din aceiaș regiune, afară de o biserică închinată Precestei şi de 
o icoană a acesteia, făcătoare de minuni. Din. pricina acestei 
icoane, în ziua hramului, de Si. Mărie, are loc un pelerinagiu 
din toate satele dimprejur, uneori şi mai departe, la biserica 
din Nicula. Locuitorii satului şi-au dat seama. de tot profitul ce 
ar puteă trage din această împrejurare și în: curând au, început 


— 1% — 


să fabrice gravuri pe lemn, reprezentând icoana Fecioarei, ori 
şi alţi sfinți, pe care li vindeau pelerinilor. 

| Gravura pe lemn eră cunoscută de mult. Incă din secolul 
al XV-lea; dela data apariţiei ei incontestabile ! în Europa, s'a 
bucurat de o mare favoare în popor, urmând în aceasta în- 
tocmai ceeace se întâmplase în Japonia, unde estampa în negru 
mai întâiu, apoi în culori, a găsit dela început favoarea oame- 
nilor de rând şi a fost făcută mai ales în vederea lor, 

Vieţele sfinţilor, cărţile de morală populară, almanahurile, 
bibliile, sunt cu atât mai căutate cu cât oferă alături -de text, o 
«poză> care vorbeşte tutulor, chiar neştiutorilor de carte. 

Cu descoperirea tiparului acest mijloc relativ uşor şi ieftin 
de a multiplică chipurile se întinsese extraordinar. Dar încredin- 
tată unor simplii meseriași, celor care ştiau tăia în lemn, erà 
natural ca această artă nouă să nu oferă decât produse de o 
mai mică valoare artistică. Curând însă artiştii mari se pasionează 
de ea şi o duc la o inflorire care culminează în admirabilele 
planșe ale lui Dürer, de sigur unul din cei mai mari gravori 
care au existat vreodată. Dar această ramură a gravurei pe lemn 
nu ne interesează deocamdată. Ea intră în domeniul artei ade- 
vărate, culte, şi nu de ea ne vom ocupă aici. 

Alături de adevărații artişti lucrând pentru un public cu 
gustul rafinat, artişti mai neînsemnaţi, trăind în mijlocul popo- 
rului și producând pentru el, continuă a scoate an după an 
imagini ilustrând vechi legende, vieţi ale sfinţilor, almanahuri, : 
zodii, romane şi epopei populare. Până în pragul secolului al 
XIX-lea, pe vremea revoluţiei celei mari, aceleași personagii, 
atitudini şi gesturi se perpetuează de ilustrațiile populare, per- 
sonagii pornite de departe, din evul mediu, schimbându-li-se 
doar costumele pentru a le conformă modei timpului. Multe ` 
din ele au trebuit să pătrundă și la noi fie direct, fie copiate şi 
reproduse în vechile noastre cărţi (origina gravurilor din tipă- 
riturile române încă n'a fost glet) sau numai inspirând pe 
artistul local. - 

Reyoluţia dela 1789 şi cu evenimentele care i-au urmat, 
Napoleon şi Imperiul mai ales, dau o vieaţă nouă estampelor 


1 CE. A. de Loustalot. Les procédés de la gravure, Bibliothèque de 
P'enseignement des beaux-arts. Paris. Crès. , 


— 194 = 
populare şi le răspândesc cu o mare iuţeală. Ateliere se fon- 
dează în multe locuri, dar nici unul nu ajunge la renumele celui 
din Epinal, de unde imagini reprezentând evenimentele cele mai 
- importante se colportează aproape în toată Europa. Dar pe când 
vechea gravură nu eră decât un mic comentar explicativ al 
textului, acum textul trece pe planul al doilea şi imaginea capătă 
toată importanţa. Alături de chipurile marilor generali, al lui 
Napoleon însuşi, de reprezentarea scenelor mai importante ale 


Fig. 1 


Revoluţiei și Imperiului, vechile subiecte religioase şi i în legătură 
„cu literatura poporală nu dispar cu totul. intrun chip sau altul ` 
țăranii români uniți din Nicula le cunosc, fie că ele veneau 
“ direct din Apus, fie că erau provenite de mai aproape, din 
Austria catolică, din Bohemia sau de aiurea. Tehnica nu li se 
puteă păreă extrem de grea. Ei cunoșteau dejă semnele cu mo- 
nograma lui Hristos care se imprimau pe prescuri, sau tiparele 
pentru prăjituri săsești sau ungare, care în fond erau adevărate 
gravuri în lemn. 


: 
— 125 — 


Au început deci să fabrice şi să vândă acele gravuri pe 
- care. reprezentau sfinţii cei mai iubiţi de poporul român, şi pe 
Fecioara a cărei icoană miraculoasă atrăgea sutele de pelerini. 
Acei primitivi dar iscusiţi țărani români reinventează gravura pe - 
lemn. Pornind dela cea mai primitivă, pe care o găseam în Apus 
cu totul la început în sec. XV-lea, gravura redând numai con- 
turul lucrurilor, fără nici o umbră, ei trec apoi la faza a doua, ` 
ceva mai complicată, în care umbrele sunt reprezentate prin linii 
mici, paralele, apropiate. Se opresc însă aci fără să ajungă la 


Fig. 2. 


tehnica caracterizată prin liniile întretăiate,- aşă numitele «failles 
croisées», pe care o întrebuinţau gravori din Apus în aceă vreme. 
De altfel şi în cărţile tipărite în Țara românească acest fel de 
tehnică este excepţional. 

Alăţuri de gravuri pentru poporul mărunt şi sărac, me- 
şterii din Nicula se mai îndeletniceau cu zugrăvirea pe sticlă 
a icoanelor, pentru muşterii mai “bogaţi, doritori de a aveă un 
chip unic, pe seama lor. Despre aceste icoane cu totul remar- 
cabile prin armonia culorilor lor, prin accent, o tendință de tot j 


— 1% — 


modernă la sinteză şi la expresie, mă voiu ocupă cu altă ocazie. 
Pentru azi mă voiu mărgini la gravurile pe lemn. Ele au circulat 
întrun chip extraordinar, purtate mai întâiu de cei veniţi în 
pelerinagiu, apoi de artiştii creatori înşişi, care îşi umpleau tulba 
cu sutele de chipuri şi porneau din sat în sat, în tot Ardealul, 
în Maramurășul vecin, până departe în vechiul regat. 

In studiarea lor mă voiu mărgini la cele care se găsesc în 
colecția muzeului din Cluj, pe care am avut ocazia să le pri- 
vesc de aproape. De altfel în vizitarea câtorva muzee din Ardeal 


nu-mi aduc aminte să ti văzut altele, ceia ce arată puţina atenţie 
ce li se dădeă!. | 

Tot în Cluj se găsesc și trei planşe care serveau la tra- 
gerea gravurilor.  Câteşitrele au aceleași dimensiuni (aproxi- 
mativ 40X28 cm.) şi sunt tăiate în lungul fibrelor lemnului, aşă 


1 DI director tehnic al Bibliotecei Universităţei din Cluj, Farcaș Gyalui, 
posedă şi Dsa o colecţie de astfel de icoane. Spunându-mi că şi Dsa pre- 
gătește un studiu asupra acestor gravuri am crezut indiscret să-l rog să 
mi le arate. 


— 127 — 


numitul «bois de fil» (Fig. 13), adică procedeul tuturor gravu- 
rilor în lemn până la sfârșitul secolului al XVIII-a, când încep 
să apară planşele pe «bois debout», adică având tăietura per- 
pendicular pe fibră. Gravura cea mai veche datată poartă anul 
1824 (cina cea de Taină, Fig. 9). Este probabil că existau gra- 
vuri şi înainte de această dată, probabil imediat după Unirea 
cu biserica Romei. Ele au deci o existență de mai bine de o 
sută de ani. Au continuat să fie făcute până pe vremea ulti- 
mului războiu, cum ne asigură dl secretar al societăţii carpatine 


Fig. 4. 


ungare, dl Iuliu Merza din Cluj, care. a binevoit a-mi da oa- 
recare lămuriri. După subiect ele se împart în trei categorii: 
icoanele, cele mai numeroase și mai îngrijit lucrate, probabil și 
cele care se cereau mai mult; gravuri reprezentând scene din 
cărți cunoscute poporului cum ar fi Alexandria (fig. 9); foi de- 
corative pentru lipit pe păreţi sau pe mobile, în genere păsări 
(fig. 3 şi 4). Nu numai subiectul, dar şi tehnica e diferită. Avem 
gravura stângace, naivă, primitivă, concepută de țăran, desem- 
nată de el și tăiată tot de el (fig. 1 şi 2). Avem apoi imitaţia 
după o altă gravură sau după o icoană, desemnată mai cu în- 


— 128 — 


grijire, lucrată nu numai în liniile de contur, cum sunt cele dela 
Nrul 1 şi 2, ci şi cu mici linii paralele, pentru umbre, pre- 
zentată într'un fel de încadrament, cum ar fi fig. 6 şi 7. Avem 
în sfârșit gravura copiată direct prin calc după o altă gravură 
cum ar fi Nr. 12. Găsim aici o ştiinţă a compoziţiei, a grupării 
personagiilor, o siguranţă în desenul mişcărilor, care nu puteau 
fi a ţăranilor din Nicula. 

Interesantă mi-se pare de asemenea fig. 11 în care artistul 
țăran a fost preocupat în primul rând de a redă impresia cu- 


Fig. 5. 


loarei, de a reproduce, probabil, icoana zugrăvită ce aveă îna- 
intea ochilor, ceeace a și reuşit să facă, parte accentuând li- 
niite, făcându-le de un frumos negru, intens, aproape catifelat, 
parte revenind cu culoare după ce gravura eră dejă trasă. Cu- 
loarea întrebuințată în acest scop este dizolvată în apă și are, 
nu ştiu dacă dela început sau numai prin alterare, o nuanță 
violetă bătând în cenușiu. De altfel cele mai multe gravuri 


poartă urme 'detaceastă coloare. Nemulţumiţi de a vedeă atâta 


spaţiu alb între figura principală şi marginea ei îl umpleă cu 


— 129 — 


trăsături de pensulă, cam la întâmpiare, uneori formând semnul 
+ pe care îl găsim foarte des pe ulcelele din Ardeal, şi care 
în ceramică nu se ştie de e un simplu ornament. un semn de 
fabrică, de serie sau de meșter. Din colecţia din Cluj compusă 
din 20 de bucăţi, voiu descrie ca mai caracteristice pe urmă- 
toarele: Fig. 7 întrun cadru compus dintro linie şerpuită și 
două linii drepte este reprezentat «Sfântul proroc llie», popu- 
larul domn al cerului, împărţitorul tunetelor şi îulgerelor. Sus, 
în stânga, se văd nori de furtună, în dreapta dela un fel de 


PARE 
e 


AENA 


a. 


-Coá mp Kir 


bat 


Fa, 


fereastră încunjurată de asemenea de nori, priveşte un sfânt tinăr. 
Pe cer se văd stele. Caru! Sfântului Ilie tras de çai aripaţi plu- 
teşte peste o ghirlandă de nori. Pe pământ un peisagiu arid 
şi accidental cu câţi-va pomi schematic făcuţi. Câteva pete de 
culoare răspândite cam pretutindeni. Totul este naiv și stângaciu 
executat, totuş foarte simpatic. 

Fig. 2 este de acelaș stil, aproape de âceiaş mână. [Imagina 
principală este formată de Adam și Eva de o parte şi alia a co- 
pacului cunoștinței binelui şi a răului, în jurul căruia se înco- 


k] 


— 130 — 


lăcește șarpele fatal. Acest tablou este închis întrun medalion 
în forma unui lanț. Deasupra se văd: în mijloc Dumnezeu Tatăl, 
înconjurat de nori și alte stele, în dreapta luna şi în stânga 
soarele. Jos e figurat pământul. In mijloc un grup, pe care nu 
mi-l pot explicà, reprezentând o femee care caută în cap unui 
om, la dreapta și la stânga câte un peşte, aşezaţi simetric. Jos 
în stânga este inscripția: «icoan cherștin»[sic] iar în dreapta 
numele artistului «Pop Onisif|or]». Gravura a. fost colorată cu 
mâna. Între ornamentele colorate se disting cele patru linii pa- 


Fig. 7. 


ralele două câte două care se întretae perpendicular î pe care 
le-am întâlnit la oale. 

Fig. 3. Intrun cadru compus din două linii drepte şi un 
fel de linie dințată este reprezentat un cocoș. Inaintea lui se 
află un copac în genul celor care sunt crestaţi pe obiectele de 
lemn și porţile Săcuilor. La spate un alt copac. Estampa este 
datată 7859 şi iscălită de Andrei Man. Poartă urme de culoare. 

Fig. 4 Reprezintă într'un cadru simplu două registre: unul 
superior cu un capac în mijloc şi două paseri la dreapta și la 


— 131 — 


stânga, altul inferior cu acelaş subiect. In colțurile de sus sânt 
făcute fructe și frunze. Cele din registru inferior poartă cuvântul 
<anu> şi data 7883. Desenul și execuţia au ceva primitiv, sânt 
evident fructul observaţiei artistului ţăran. E de remarcat că stilul 
aminteşte foarte mult ornamentele de pe cănile decorate cu 
paseri şi flori, aşă de frecvente în Ardeal. 

Şi această gravură are urme de culoare. 

Fig. 5. Reprezintă pe Sftul Gheorghe, omorâtorul bălaurului, 
salvatorul fetei de împărat. El poartă coif cu pene, cămaşe de 


zale peste care flutură mantie, şi ţine în mână o suliță care 
se termină cu o cruce. In colţ, în dreapta, un cadru mic în 
care se văd o împărăteasă şi un împărat. Icoana poartă inscripţia: 
«S'au făcut prin Andrei Man» (acelaş care gravase și cocoșul) 
anu 7867. Există urme de coloare. 

Fig. 6. intrun cadru îngrijit în care sânt reprezentate sti- 
lizat frunze de acant, se văd Sfinții Impărați Costantin și 
Elena, ţinând crucea pe care a murit Mântuitorul, Ei sânt îm- 
brăcaţi în bogate vestminte şi poartă coroana imperială. In col- 


turi capete de îngeri pe un fond de nori. Inscripţia cu numele 
Sfinţilor în acelaş timp în româneşte și în ungureşte, este foarte 
interesantă căci ne arată că printre cumpărători se găseau uneori 
şi Unguri. 

Are urme de culoare. 

Fig. 7. Intrun frumos cadru se vede Sfântul Haralambie 
învingătorul diavolului, sfânt care se bucură, cu sfântul Nicolae 
dimpreună, de o mare favoare în biserica orientală. La stânga, 
sus, un nor din care iese o mână purtătoare de raze; în dreapta 


reda 


i Pa Re fii N 
p =i 


Fig. 9. 


o tăbliță cu o rugăciune. in stânga o altă tăbliță cu explicația: 
«Sfinția sa au fost creştinilor preut şi pre deavolu îl răpiră şi 
crezură toți în Domnu Nostru Is/us] Ch/ristos]». In mijloc, în 
trun peisagiu având la orizont ziduri şi biserici, este repre- 
zentat Sfântul Haralambie în ornate, ţinând în mână o carte 
pe care stă scris: «/vanghelesitului mucenicului nostru», şi căl- 
când cu piciorul peste diavolul. Jos se poate ceti inscripţia: 
<Intraceastă lună Februarie în pomenire sfântului Haralambie 
în zilele împăratului Sevir și Luchian Ghemionul. 1840. Nechilă 
Morariu». Se văd urme de culoare. 


— 133 — 


Fig. 8. Intro arcadă formând firidă este reprezentat Sfântul 
Nicolae, purtând mitră în cap, cârje în mână şi bogate vest- 
minte episcopale. Coloanele care susțin arcul la dreapta şi la 
stânga amintesc pe cele din bisericile noastre. Poartă urme 
.de culoare. 

Fig. 9. Este una din cele mai însemnate, căci are cea 
mai veche dată, anul 7824, şi numele gravorului, Pop Gheorghie. 
“Gravura este împărțită în două registre: cel superior reprezen- 
tând Cina cea de taină şi adaugând că «această rânduială s'au 
făcut în satul Ghepsemani», cel de jos cei patruzeci de muce- 


` 


Fig. 10. 


mici, deasupra cărora plutesc cununile martiriului. In stânga se 
văd soldaţi a căror uniformă aminteşte, în privinţa coifului, pe 
cea germană a soldaţilor lui Frideric II. 

Are urme de culoare şi acelaş semn pe care l-am aflat 
şi la fig. 2.' 

Fig. 10. Este deasemenea foarte însemnată. Ea repre- 
zintă două scene din Alexandria, de sigur cartea cea mai cetită 


1 Numele lui Pop Gheorghie se mai găseşte în colecția muzeului 
din Cluj şi pe o altă estampă, reprezentând pe cei patru evangheliști. 
i 4 


— 234 — 
4 


la poporul nostru. Este împărțită tot în două registre, ca şi: 
fig. 9, şi pare, după uniforma soldaţilor macedoni, făcută de 
aceiaşi mână. Primul registru ne iînfăţişază omorirea lui Poriu 
împărat, cel de a! doilea pe </mpărăteasa lui Poriu Cletemn/e]ștrea» 
la cadavrul bărbatului său. Ca personagii accesorii vedem sus,. 
soldaţi indieni, ai căror pantaloni seamănă cu ai soldaţilor un- 
guri, iar jos pe «Popii dela India» şi soldaţi macedoneni. Jos 
este în stânga o inscripție ştearsă, iar în mijloc una latinească.. 


După stil această gravură, cum şi cea precedentă, par cele 
mai vechi. N'a fost colorată. 

Fig. 11. Reprezintă Botezul Mântuitorului, la dreapta şi 
la stânga căruia se găsesc «</lerovimi și Serafimi», alături de 
loan Botezătorul. Un heruvim fine în mână sfântul potir, iar 
un serafim o pânză pe care se va şterge Hristos. In mijloc, 
dintr'un nor, se coboară Sfântul Duh sub formă de porumbel. 
lordanul este foarte ciudat conceput ca o stradă în mijlocul 
căreia este un spaţiu rotund, liber. Este colorat cu mâna. 


— 135 — 


Fig. 12 şi ultima înfăţişază Adorarea Magilor și a Cioba- 
nilor. Sus în cer, plutind pe nori, îngerii cântă și desfășoară o 
bandă pe care este scris în slavona bisericească: «Mărire întru 
cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni 
bună voire».! 

Această gravură este decalcată de pe o alta occidentală, 
din care cauză mi-se pare mai puţin importantă decât cele 
anterioare. 


Fig. 12. 


Fig. 13. Reprezintă una din cele 3 plăci de lemn din co- 
lecţia muzeului Clujan. 

Am crezut necesar să atrag atenţia, în câteva cuvinte, 
asupra acestor produse dintrun domeniu al artei populare ro- 
mâne în care nici o altă regiune nu s'a manifestat. Exempla- 
rele reproduse ne dau putinţa să fixăm câteva nume de măie- 
strii ş' câteva date sigure și să afirmăm că aceste gravuri erau 
DERA 

t Domnul profesor losif Popovici dela universitatea din Cluj a bi- 
nevoit să-mi facă această traducere și să-mi spună că limba este cea ru- 


sească bisericească. 
4, 


= t 


opera exclusivă a locuitorilor români din Nicula, sat în care 
străini aproape nu există. Sentimentul artistic al locuitorilor a 
fost aţâţat de vecinătatea sanctuarului făcător de minuni. Cer- 
cetări ulterioare vor puteă determină cu siguranță începutul pe 


ian fina EE adai ac Moi 
i S Sa 

=” i et 
Ea Da : sii 
Şi 


Fig. 13. 


care noi îl bănuim imediat după Unirea cu Roma și influen- 
tele ce a putut suferi această artă. Scopul meu a fost numai 
să atrag atenţia asupra unui produs românesc, despre care, 
după ştirea mea, nimeni nu s'a ocupat până acum. 


Sensațiile neplăcute ce resimțim sub formă de suferință, 
pentru o pierdere sau pagubă, ni le creiem noi înșine, prin ideile 


ce ne formăm. 
* 


Cât e de înșelătoare şi de efemeră fericirea ce credem să 
găsim în petreceri, în orgii, sau în vastul cortegiu al vanităților ; 
şi cât e de sinceră și de statornică fericirea ce ne-o procură vieața 
morală. 


= 137 — 


Cronică. 


CRONICĂ CULTURALĂ. 


Colaborarea Centralei Caselor 
„Naţionale din Bucureşti cu «Asociația» 
aoastră din Sibiiu, anunţată pe zina 
de 11 Februarie a. c., a trebuit să se 
amâne pe zilele 17, î8 şi 19 Febr. din 
cauza viscolelor și a înzăpezirii tre- 
nurilor, Aceste zile au fost însă zile 
de amintiri neuitat. A mai fost vizi- 
tată «Asociația» noastră şi de «Liga 
Culturală> după congresul ei generai 
dela R.-Vâlcea din vara 1920 de un 
mare număr de membri în frunte cu 
președintele ei dl N. Iorga, dar aceea 
a fost vizită în înţelesul strict al cu- 
vântului. Ceeace ne-a oferit C. C. N. 
însă în aceste zile, a fost mai mult 
decât o vizită de curtoasie făcută unor 
cetăţeni onorabili, a fost adevărată in- 
îrățire de colaborare în vederea ace- 
Imiaş ideal cultural comun. Îţi eră mai 
mare dragul să asişti când la mani- 
festaţia culturală a «veneratei noastre 
«Astra», când la acele atât de spon- 
tane şi cuceritoare, ale celei mai tinere 
şi mai simpatice societăţi culturale ro- 
mânești, care este C. C. N. Când vom 
aveă toate documentele acestor zile 
memorabile, aşă cum au fost prinse 
în notele stenografice ale C. C.N. 


vom stărui mai mult asupra frumuseţii . 
sufletului românesc aşă cum s'a arătat: 


în aceste zile de serbătoare. Sau evi- 
dențiat atunci în cuvinte elocvente, 
potrivit momentelor solemne, meritele 
Astrei, Ligei şi C. C. N. Deocamdată 
ne facem datoria de modeşti cronicari 
înregistrând gazetăreşte cele întâm- 
plate: Sâmbată în 17 Februarie a. c., 
după amiazi la ora 4'/, muzica mili- 
tară a Regimentului 90 Infanterie, Re- 
uniunea de muzică din localitate, în 
fronte cu autorităţile locale (dnii pre- 


fecți Boiu şi Filoti, primarul Qoritz) 
d-nii membrii comitetnlui şi biuroului 
central ai «Asociației» noastre, așteptau 
pe fraţii şi surorile lor dela C. C. N., 
în număr de 70 persoane. 

In sunetele muzicei militare ace- 
ştia coboară din vagonul special, în 
care erau așezați, fiind salutați şi în- . 
tâmpinaţi cu căldură de cei dela <Aso- 
ciaţie». Urmeâză o cântare de «Bine-aţi 
venit!» executată admirabil de Reuni- 
unea de muzică din Sibiiu, sub mă- 
iastra conducere a dlui N. Oancea, 
apoi în sala de aşteptare un scurt salut 
adresat către frații dela Casele Naţio- 


nale în numele «Asociației» de vices 


președintele acesteia, di Dr. Octavian 
Russu, după care dl Colonel i. Ma- 
nolescu a răspuus, zicând că ei se 
consideră fiica inspirată a « Asociaţiei» 
gi că cei.dela <Asociaţie», ca şi părinții 
în general, nici nu bănuesc ce comori 
sufletești nepreţnite au lăsat moştenire 
fiilor lor. : 

După acestea s'au făcut prezen- 
tările obişnuite, pentru a se cunoaște 
fraţii cât mai bine. Apoi în trăsuri şi 
automobile, puse în cea mai mare 
parte gratuit ‘la dispoziţia «Asociației» . 
din partea proprietarilor lor, oaspeţii 
au fost duşi la cvartirele lor. 

Seara la orele :8 s'a dat o cină, 
unde cunoștințele legate în treacăt la 
gară s'au reînoit și întărit mai mult. 

Dimineața toţi. oaspeţii au luat 
parte la liturghie în Catedrală, după 
care sa servit şi un parastas pentru 
regretatul Andreiu Bârseann. După 
serviciul divin, în cursul căruia |. P. 
S. Sa mitropolitul Nicolae a rostit una 
din cele mai înălțătoare predici având 
ca motto «unde e comoara ta, -acolo 
e şi inima ta», a urmat predarea fru- 
moaselor daruri făcute de C. C. N., 


— 138 — 


-« Asociaţiei» noastre şi anume: o placă 
de argint cu întâia strofă din «Imnul 
Unirii» de A. Bârseanu, amintire pioasă 
pentru fostul preşedinte și -4 medalii 
de bronz, care înfăţişează opera Re- 
gelui şi a Reginei în răsboiul pentru 
întregirea națională diu. 1916—1919. 
-Cuvântările de predare şi primire a 
. acestor daruri au fost rostite de dnii 
“General C. Dragu: şi Dr. O. Russu. 
La orele 1 a avut loco masă co- 
mună, în sala cea mare a hotelulni 
Bulevard. Au luat partè la 150 per- 
soane. In decursul mesei a vorbit cel 
dintâi I. P. S. Sa Mitropolitul Bălan 
pentru . Maiestatea Sa Regele, apoi 
dl prof. univ. Ţiţeica pentru biserică, 
dl Dr. O. Russu în numele «Asociației» 
“salutând pe conducătorii «Caselor Na- 
- Şionale» şi toți oaspeţii. A răspuns 
“oarte. frumos di Colonel Manolescu, 
iar di Dr. G. Preda salută pe munci- 
torii intelectuali, cari lucrează la alcă- 
tuirea şi susținecea societăților noastre 
culturale şi naționale. Dlui Preda îi 
răspunde bucovineanul Nandriş, prof. 
de liceu, salutând cele două lumini: 
«Asociaţia transilvană» și «Casele Na- 
tionale». In numele funcţionarilor pu- 
. blici şi pentru Armată a vorbit dl di- 
„rector Dr. V. Bologa, care are nădejde, 
<ă funcționărimea noastră se va 're- 
culege, spre a însănătoşă vieaţa nọa- 
stră publică. Răspunde.'di general 
Dragu, care susţine, că şi în trecut 
după răsboaie au fost lupte pentru 
noua întronare a cinstei şi. moralei. 
Frumos şi filozofic a votbit dl prof. 
univ. Marin Ștefănescu, despre iubirea 
care să ne pătrundă nu numai pentru 
e clipă, ci pentru totdeauna. Inchină 
păharul pentru presă, pe care o roagă 
să contribue la propagarea acestei 
dubiri. După încă câteva vorbiri, — 
un ziarist, un înv. din Muscel, un stud. 
univ., un medic din Câmpina ete. — 
"masa s'a ridicat, iar publicul s'a în- 


dreptat spre teatrul orăşenesc, unde la 
41/, ore a avut loc șezatoarea culturală 
care a fost deschisa prin o frumoasă . 
cuvântare a dlui profesor universitar 
Ţiţeica, vorbind despre marea misiune 
ce o are fara şi neamul nostru: să ne 
ridicăm în cultură, ca să fim tot mai 
bine preţuiţi în lume. O altă cuvântare 
interesantă a ţinut di General Draga, 


“scoțând la iveală dragostea de neams 


a ardelenilor. Vorbitorul susţine, că 
sufletul poporului uu e deosebit, ci 
e acelaş, fie în Regat, fie în Ardeal. 
Di prof. M. Ştefănescu vorbeşte foarte 
avântat pentru unirea sufletelor, amin- 
tind de, marile jertfe aduse în răsboiut 
trecut.  Oratorul scoate la iveală, că 
mai nainte mitropolitul ortodox şi cet 
unit mergeă laolaltă, pe când azi unii 
cearcă să producă desbinări confesie- 
nale». Pe orizont avem nori. Avem şi 
un destin. Să dăm dovezi, că ne ta- 
țelegem chemarea. Cu căldură și dra- 
goste pentru popor vorbeşte di Co- 


~ lonel în pensie Manolescu, arătând 


munca depusă pentru «Casele Naţie- 
nale, unde poporul să aibă prilej a-şi 
înmulţi cunoştinţele de tot felul. Ambii 
profesori, Ţiţeica şi Ștefănescu, cât şi 
Col. Manolescu, au fost viu aplaudați 
în decursul vorbirilor, printre care au 
fost încă alte puncte cu cântări (dşoara 
Elefterescu, Andreescu), declamări (d 
Barcaroiu), coruri naţionale (soc. eIn- 
frăţirea» din Muscel), cântece din cavat 
și fluer (un sătean din Muscel), o vä- 
duvă din răsboiu a cântat arii foarte 
mișcătoare, jocuri naționale din Muscel 
şi Valea Prahovei (Breaza) etc. Intre 


“aplause pentru debutanţi, șezătoarea s’a - 


sfârşit la orele 7*/, seara. Serata das- 
sântă sau mai bine zis balul, s'a deschis 
la orele 10-seara, în sala dela Urania, 
Public mult şi distins. Mai toate doam- 
nele sunt îmbrăcate în diferite porturi 
naționale, ceeace dă sălii o frumoasă 
priveliște. Nu s'a văzut comedia de 


— 139 — 


jocuri moderne, ca foxtroturi şi shimy, 
æi Romana, Ardeleâna, hore şi alte 
jocuri româneşti, ceeace serveşte spre 
audă aranjerilor. 

Fiind după serata dansantă, oas- 
peţii s'au întrunit la «Asociaţie» abiă 
ła ora 10“/, când au vizitat muzeul 
centrat al acesteia, s'au fotografiat toți 
laolaltă şi au plecat să amiezeze la 
“otel Bulevard. Aici a mulţumit di Col. 
Manolescu pentru buna primire ce li 
s'a făcut, A răspuns d) vicepreşedinte 
Dr. Russu, asigurându-i de toată dra- 
gostea și sprijinul <Asociaţiei» și în 
viitor, apoi di Dr. G. Preda a anunţat, 
că «Asociaţia» se cugetă acum să răs- 
pundă la şezătoarea culturală a. C. 
€. N. din Sibiin cu o altă șezătoare 
culturală la Bucureşti, — ceeace fraţii 
-din vechiul Regat au primit cu mare 
“îusuflețire. DI deputat I. Lăpedatu, 
“care încă eră de față, s'a ridicat şi a 
spus fraților de dincolo, că ei, poate 
mici nu vor şti, că di Dr. Preda e 
Ausuşi un cregăţean», care sosit între 
noi ne-a devenit unul din cei mai dragi 
pentru munca, cinstea, desinteresarea, 
corectitudinea lui şi a închinat în să- 


mătatea D-Sale și a celor ce ca D-sa' 


“înţeleg inirățirea. 

In acelaş chip cum au fost aduşi 
:au fost, la urmă, duși la gară, lăsând 
în inimi amintiri neuitate. 


* 


% Teodor Burada. Prin tre- 
cerea la cele vecinice a decanului 
scriitorilor români din Iaşi, se incheie 
-e activitate de şepte decenii; inaugu- 
“rată în 1853 cu <Deplinele anecdote 
sale lui Balachirev», şi încoronată im- 
"punător, în 1922, prin vol. H. din <Isto- 
mia teatrujui moldovenesc», Inzestrat 
wen o aleasă cultură (la 1865. îşi luă 
Jicența în drept la Paris), cu un pu- 
ternic temperament artistic şi o ro- 
Þostă natură sănătoasă, fostul magi- 


N 


` strat și, mai târziu, profesor la Con- 


servatorul ieșau erà un pasionat dile-.. 
tant al etnografiei şi folkiorului, dar, 
înainte de toate, un neobosit pelerin 
al ideii naționale. <Impresiile din Țara 
Hațegului» şi bocetele (micriologhi) 
macedonene sau cercetările asupra 
şcolilor româneşti din. Turcia se ame- 
stecă, în opera lui, cu nenumărate <Că- |. 
lătorii>: în Dobrogea, în satele mol- 
doveneşti din Cherson, la Românii 
din Kamenitz-Podolsk, din Istria, dim 
Moravia, din Craina, Croaţia, Dalmația, 
— până în Bitinia asiatică, unde eră 
convins că descoperise rude în «pisti- 
coșii» (ciobanii) exotici. z% O vieaţă 
întreagă a colindat astfel, fără alt sprijin 
şi tovarăș decât dibla lui meşteră... 
A fost în insula Veglia, unde a stat 
de vorbă cn vestitul Toane Burbur, 
— «ultimul Vegliot» al lui Bartoli, — 
şi, în căutarea fâră odihnă a urmelor 
de trecut românesc, a fost și la Sfântu 
Munte, unde a descoperit steagul lui : 
Ştefan cel Mare. «Biserica acestuia 
din Huşi», «Podul de piatră, zis al lui 
Ştefan-Vodă, din Vaslui», «Cântecut 
lui Mihaiu "Viteazul la Românii din 
Macedonia», <Rămășițele româneşti., 
din Galiţia» şi «Secțiunea valahă dela 
Expoziţiunea etnografică din Praga 
(1895)» sunt numai o parte din seria 
de publicaţii, ce arată statornica preo- 
cupare a lui Burada de vieața şi istoria 
națională. Şi, dacă, la toate: acestea, 
vom adăugă studiul asupra muzicii ini 
Cantemir, cele douăsprezece «studii» 
pentru violină şi, din vechiu, vestitu-ă 
<Almanah musical», vom înțelege de 
ce leşenii socotiau pe venerabilul octo- 
genar ca pe una din cele mai de preţ 
podoabe ale oraşului lor şi ne vom 
închină adânc, in faţa. mormântului 


“său, ca înaintea unui mare exemplu 


de muncă şi vrednicie. V. B., în Conșt. 
Rom. a. L. Nr. 5 (25 Febr. 1923). 
s 


„ fiecare îşi aveă rostul lùi. 


„X — 10 — € : 


_ CRONICA ECONOMICĂ. 


l. 
: Ce se cere unui cooperator. 
— Nevoia cooperărei. — 


A lucrà împreună, înseamnă a 
uşurà traiul aproapelui tău. 


Omul de când a luat ființă şi până 
în zilele noastre s'a dovedit a fi slab, 
. în fața atâtor nevoi şi deci în nepu- 
tință, ca e), singur, să şi le împlinească. 
De aceia natura i-a dăruit un tovarăș 
credincios în femee şi un sprijin ne- 
tăgăduit în copii. 

„Omul „iar, în stare sălbatică, în 
“triburi, n'a putut trăi singur şi nici 
să-şi împlinească nevoile, şi de aceia 
Unul se 
îngrijia pentru procurarea . mâncării, 
altul se ocupă cu vânatul animalelor 
pentru a dobândi blănurile ce erau 
Webuincioase ca_vestminte şi pe mă- 
sură ce numărul oamenilor a crescut, 
în aceiași măsură şi ei au contribuit 
cu o părticică cât de mică la satisfa- 
cerea nevoilor şi chiar de atunci au în- 
ceput să lucreze împreună, să coope- 
reze, pentru asigurarea existenţei lor. 


Cu timpul, tribul compus din tată, 
nevastă şi copii a devenit aşă de nu- 
meros, încât, ei singuri au simţit ne- 
voia de a se aşeză la un loc, cu alte 
triburi, formând astfel 'sătulețe, apoi 
‘sate, târguri și orașe, ajungând la gra- 
` dul de civilizație de astăzi. - 

Cu cât, omul a dat de nevoi mai 
mari, cu atâta el a trebuit să se si- 
lească să le învingă pe toate. Și, cum, 
emul a fost înzestrat de natură cu pu- 
terea de gândire — inteligență — a 
născocit, la început, uneltele, apoi ma- 
_ şinele cari i-au fost tovarăşi de muncă 
și astfel a putut să învingă nevoile. 
Născocirile omului, din zi; în zi, “au 
înmulţit, până în zilele noastre când 
. Van perfecţionat, înlesnind traiul omu- 


lui. Toate aceste înlesniri de cari astăză ` 
ne bucurăm cu toţii, nu sunt decât 
produsul lucrării împreună — al ce- 
operărei — a atâtor energii, timp de 
veacuri, 

In timpurile civilizate — _ adecă, 
când omul n'a mai trăit în stare săl: 
batică — şi nevoile s'au înmulțit, iar 
mijloacele de satisfacere au fost şi: 
sunt în funcţiune de gradul de inteli- 
genţă al fiecăruia; iar banul a devenit: 
unitate de prețuire pentru orice lucru, 
care poate împlini o nevoie omenească, 
omul a văzut că o uşurare a vieţii lui, 
mo poate aveă, decât în lucrare îm- 
preună, adecă în cooperare. i 

După scopul urmărit de fiecare 
tovărăşie, a luat numirea şi tovărăşia. 

Dacă tovărăşia a avut de scop, 
fabricarea lucrurilor  trebuincioase 
membrilor tovărăşii, i-au dat numirea. 
de: cooperativă de producție. 

Dacă tovărăşia a avut de scep 
desfacerea produselor fabricate, atunei 
i-au dat nnmirea de: cooperativă de 
desfacere. 

Dacă tovărăşia a avnt de scop- 
procurarea alimentelor şi a altor ht- 
cruri trebuincioase, pe prețuri aproape 
de cost, i-au dat numirea de: coope- 
râtivă de consumație. 

Dacă tovărăşia a avut de scop 
procurarea banului cu o dobândă mică, 
pentru membrii ei, atunci i-au dat nu- 
mirea de: cooperativă de credit. 

Dacă tovărăşia a avut de scop. 
ajutorarea membrilor căzuţi în neno- 
rocire din cauza beteșugului, sau, de 
boale, i-au dat numirea de: cooperativă 
de asigurare sau de ajutor mutual. 

Dacă tovărăşia a avut de scop. 
ajutorarea membrilor cari an avut ne-- 
morocirea să-şi piardă una sau mai; 
multe vite, atunci i-au dat numirea de:: 
cooperativă pentru asigurarea vitelor.. 

Şi, astfel oamenii, strânși. mai mulți. 
la un loc, au înființat fel de fel de: 


— l4 — 


tovărăşii, de care ne vom ocupă de 
fiecare în parte, în alte articole. 

„  Tovărăşii, sau înființat și tot se 
mai înființează; unele durează, altele 
mor. Chestiunea este: ce-i este de 
lipsă ca ele să aibă vieață îndelungată ? 

Pentruca ele să trăiască, fiecare 
cooperator trebuie să-şi cunoască în- 
datoririle, şi mai întâi despre acestea, 
am socotit că-i mai bine să vorbesc 
şi apoi să le cunoaştem felul cum sunt 
organizate fiecare. 

Deci trebuie să știm: ce i se cere 
unui cooperator ? 

OREN IL 
Ce se cere unui cooperator. 
— Jubirea de aproapele. — 
Orice om îți este frate.) 
Iubeşte-i pe toţi. 

Isus Hristos, prin religia creștină, 
ce a propăvăduit-o cu atâta lepădare 
de sine, a putut ridică parte din ome- 
nirea ce eră în robie și înjosită de 
viţiuri, înobilându-o cu simţiri — cari 
altfel îi erau necunoscute — dintre 
care cea mai puternică, a fost şi va 
'rămâneă: iubirea de aproapele, 

Datorită acestei iubiri de aproa- 
pele, oamenii s'au putut cunoaşte și 
înțelege.. 

Datorită acestei iubiri, cei de ace- 
laşi sânge şi de aceiaşi lege, s'au putut 
strânge laolalta formând sate, târguri, 
„oraşe şi toate la un loc au format una 
sau mai multe țări. 


Şi, din toate ţările, cari au fost . 


formate în decursul veacurilor, nici 
“una dintre ele wa putut dăinui, atâta 
timp, cât fiii ei au fost desbinaţi, din 
pricina foloaselor materiale ; când unul . 
a asuprit pe altul; când unul a furat 
pe altul, “sau farădelegile au domnit; 
iar respectul, buna înțelegere şi omenie 
mau chezășuit vieața şi avutul tuturora 
acelora cari priu religia muncii şi a 


iubirii de aproapele și-au dobândit bu— 
nurile de cari ei au avut trebuinţă 
pentru întâmpinarea nevoilor zilei. ` 

Religia creştină, care ne-a învățat 
așă de frumos: «lubeşte pe aproapele: 
tu, ca însuţi pe tine», nu numai că a. 
fost batjocorită, dar foarte adeseaori 
a fost prigonită de sufletele rătăcite, 
cari prin vicleşuguri, strâmbătate, şi silă, , 
s'au abătut dela învățămintele Fiului 
Domnului pentruca sufletele lor sterpe 
şi veștede să se poată desiătă la ve-- 
derea averilor adunate prin păcate. 

ud s 

Omenirea întreagă ar fi revenit Ja 
vechea stare de lucruri, dinainte de 
creştinism — şi omul înobilat pentru 
o clipă de luminoasele învățăminte ale 
Domnului Isus Hristos — ar fi căzut, 
iarăşi, în stare de sălbătăcie: când om. 
pe om s'ar fi omorât, om pe om s'ar 
îi furat; iar domnia bunului plac şia. 
pumnului și-ar fi reluat împărăţia, dacă 
acei, cari au fost cu adevărat pătrunşi : 
de credinţă, şi-ar îi uitat rostul lor pe. 
lume; că: nici averile nu îericesc pe 
om şi nici pântecele săturate nu-i dau 
vieața cea veşnică, spre care năzuieşte 
omul prin faptele sale. 

Credincioșii religiei creştine şi fru- 
mosului învățământ al iubirii, propă-: 
văduit de Domnul Isus Hristos, au. 
format în toate timpurile şi în toate 
locurile ceata de ostași în slujba bi--. 
nelui şi ajutorării aproapelui. 

Aceâstă ceată a oamenilor de bine,. 


„săraci și cu teamă de Dumnezeu, au. 


avut şi au de luptat cu ceata cea mare 
a râilor, cari din an în an şi din zi 
în zi se micșorează prin propriile lor 
păcate. 

O luptă de: o mie nouă sute două- 
zeci şi doi de ani se dă între aceste 
două cete, pentru isbândirea binelui, 
o vieață cu adevărat omenească şi un: 
codru de pâne și dacă isbânda este 
pe jumătate câştigată se datorește în 


y 


— 142 — 


«cea mai mare parte: iubirei de aproa- 
„apele, unirei sau tovărăşiei şi bunei în- 


` felegeri. 


Ca fiecare să-și aibă un codru de 
pâne asigurat, sufletul ca şi trupul să-i 
“fie curat, rânduiala şi fericirea so 
găsească în calea lui, trebuie să-şi 


iubească pe aproapele, fiindcă numai 

aşă va puteă trăi şi la orice treabă va 

porni, izbândă deplină va găsi, 
T.„Măgurele. 


Christache Ch. Miliau, 
expert-contabil. 


Reviste românești. 


Revista Ştiinţifică „V. Adamachi“ 

«de sub conducerea d-lui /. Simionescu, 
prof. univ. laşi continuă să apară tri- 

:mestrial în bogate şi interesante fasci- 
cole. Pe lângă studii preţioase şi ac- 

-tuale (P. Sergescu, Maşinile de cal- 
culat; C. Belcot,.Sinteza în chimia or- 

_ganică; I. lonescu, Arcul electric; D. 
Rotman, zăcămintele de mica albă. în 

"România; Elena A. Popovici, Vallio- 


` -meria spiralis; M. Stamatin, Caldura. 


„corpurilor cereşti; N. Metta, Philippe 
"Guye) aduce note şi informaţiuni, pre- 
cum şi dări de seamă despre lucrările 


alte documente «moldoveneşti şi mua- 
tene». La cronică di V. Literat, direc- 
torul desp. Făgăraş al «Astrei» noastre 
descrie biserica din Voivodeni unde 
S'a ținut adunarea desp. în primăvara 
trecută. Anul nou (1923) ne-a" adus şi 
două reviste nouă: Comoara Satelor, 
revistă de folclor sub îngrijirea dlui 
(pr German, directorul liceului de fete 
dela Blaj, şi având colaboratori priu- 
cipali pe A. Lupeanu—Melin, Șt. Pop, 
1. Pop-Câmpeanu, I. Pop—Zeicani, Dr. 
Bianu etc. Abonamentul anual 50 lei. 
O recomandăm cu căldură. A doua 


de specialitate de mare interes. Astfel g.gste „Furtuna“, revista soc. «Vrancea» 


sunt ale dlui I. Simionescu, redactate 
într'o limbă admirabilă, despre mami- 
ferele din România, rinocerul' alb, 
` floarea reginei, muntele Everest etc. 
D-Sa are juste observații despre mu- 
: Zeele din Deva şi Galaţi. Toţi ceice 
se interesează de progresul ştiinţific 
la noi, vor află cele mai bune îndrumări 
în această revistă dela Iaşi, al cărei abo- 
nament pentru învăţători, preoți, stu- 
i denţi e numai 20 Lei anual. „Revista 
istorică“ de sub conducerea domnului 
Nicolae lorga aduce în Numerii 7—9 
“ (lulie—Septemvrie) 1922 interesante ar- 
ticole despre «mormântul lui Vladislav 
“Vodă» de N. orga, despre stăpânirea 
Ìni Ștefan cel Mare asupra Ciceului 
de: V. Motogna şi N. lorga, câteva 
recenzii de N. lorga, precum şi un 
număr de <documente ardelene» de 
«cel mai mare interes, la care se adaogă 


de sub conducerea dlui Vintilă Pe- - 
trescu— Vrancea şi având colaboratori 


principali pe Maior Gh. Bâgulescu, 
L. P. Bâjenaru, I. A. Bassarabescu, Adana 
Baltat, Jalea, Verona etc. Remarcăma 
din.Nr.'1 manifestul dlui Maior G. 
Bâgulescu, poezia Botezul lui Viorel 
dedicată memoriei lui G. Coşbuc de 
C. M. Crângu, precum și izbutitėle 
suplemente artistice. Nr. 2—3 deşi egal 
ca valoare literară celui dintâi e inferior 
sub raportul ilustraţiilor, dintre care 
unele sunt deadreptul triviale. Răs- 
pândirea acestora nu poate fi præ- 
gramul unei societăți culturale. Q 
spunem îrăţeşte, fară gând de jignire. 

uri, Drum drept Nr. 3—4 ar c., 
duce un splendid arțicol din peana 
d-lui N. lorga <La şcoala d-lui Marie 
Roques», marele savant francez şi di- 
stins îiloromân, care constată cu dua- 


[i 
1 


ic) 


— 143 — 


were că «Românii vin la cursul său 
fără a cunoaşte literatura patriei lor» 
şi că «ei nu știu îndeajuns ce să facă 
din acest admirabil instrument de ex- 
presie care e limba lor». Mai sunt 
versuri şi proză de P. P. Stanescu, G. 
„M. Ivanov, lon Sin-Georgiu, V. Po- 


iană, H. lacobescu Gh. D. Demetrescu. 


și L Qane, precum şi bogate şi inte- 
resanute însemhări culturale şi artistice, 
ia ora dela Nistru ce apare în 

hișinău a închinat Nr. 10 (Oct.) 1922 
încoronării suveranilor ţării noastre 
“întregite cu un materia! literar din cele 
mai alese. Bogate şi captivante sunt 
“uotițele şi însemnările dela sfârşitul 
revistei. — Flamura Nr. 9—10 (Dec.— 
lan.) a. c. aduce interesante pagini 
originale şi traduse de Clara Simonis 
(trad. de R. Bordeș), D. Nanu, B. Luca, 


E. Relgis, G. V. Gerota, Ath. Iliescu, 


A. F. Herold, V. Corbasca, Q. Voe- 
vodica, E. Constant, S. Constant, D. 
lacobescu, C. N. Zioteşti, M. Puţu- 
eanu, S. Anina, D. Bassarabeanu, 
"Tri-Fon-Kou, G. Marcu, precum şi 
câteva însemnări şi note critice bi- 
bliografice. — Interesantă, cu ilustraţii 
şi articole de actualitate e întotdeauna 
(„Consinzeana dela Cluj de sub con- 
ducerea d-lui Dr. Seb. Bornemisa. Nr. 
3 din a. c. aduce articole şi versuri 
de Dr. O. Ghibu, Dr. S. B., a. a: bo, 
Q. Ponetti, T. Murăşan, M. Vasilescu, 
D. Gâlman, N. Budiu, precum și o 
mulțime de notițe şi informații. — Nă- 
„aaința Nr. 7—8 (Dec.—lan.) a. c. e 
una din cele mai strălucite fascicole ale 
acestei reviste atât de bine îngrijite. 
Aduce un articol «Noua îndrumare a 
Ateneului» de M, Dragomirescu, Din 
‘trecutul de mărire, vers menit să spo- 
rească prin muzica lui Castaldi solem- 
mitatea încoronării dela' Alba - lulia, 
-datorit d-lui G. Murnu, in drum spre 
dndii de N. M. Condiescu, În ajunul 
«Crăciunului de E. Farago, Couserva- 


'şi traduceri. 


tismul în opera lui “Delavrancea de 
P. Papadopol, Ceasuri perdute de Al, 
Scurtu, Rasboiu civil de Petroniu 
trad. de I. M. Marinescu, Pe mor- | 
mântul Verei de Perpessicius, Seri- 
soare de I. Dongorozi, lutoarcere 
acasă de ÇC. Baltăzar, ‘Seara de T. 
Musetescu, Covorul de f. Sion, Prä- 
buşire de G Silviu, Elegie de II. Vo- 
ronca, Ne duc vagoanele de S. Te-: 
leajen, Vieaţa de C. Narly, Tata de 
N. Milcu, un studiu asupra unchia- 
şului sfătos (P. Ispirescu) de P. Pa- 


` padopol, apoi diferite cronici, însem»- 


nări, recensii etc. foarte conştiințios re- 
dactate. -$ Lamura aduce în Nr. 1 a. c. 
prosă şi poesie de I. Agârbiceanu, N. 
Crainic, V. Voiculescu, Gb. D. Mugur, 
L Simionescu, I. Nisipeanu, H. P. P. 
La însemnări cetim un 
raport al d-lui G. D. Mugur despre 
exposiția internațională a cărții şi eul- 
turii populare la Florența, unde a fost: 
reprezentată și «Astra» noastră care, 
precum se raportează, a interesat pu- 
blicul din Florenţa, ca şi <Ramuri» 
prin copertele sale caracteristic româ- 
nești. La secția culturii populare încă 
a fost representată «Astra» prin bibl. 
ei populară, alâturi de Ciurcu din 
Braşov, Cartea Românească şi Casa 
Şcoalelor. Revista Moldovei Nr. 
10 din 1 Februasie a, c. comemorează 
la loc de frunte semicentenarul Ro- 
mâniei June prin pana Econ. D. Fur- 
tună, Sfârgește cântul de C. Gruia, 
Acasă (trad. de C. Busneanu), Sonet 
de V. Ania, Aspectul moral al expro- 
prierii Pr. C. Dron, Cugetări de Ch. 
Wagner (trad. Tr. Vasilescu), Popu- 
lare bucovinene de L. Morariu, Ce-a 
scris P. Ispiresru de P. 1. Papadopol, 
Măturătorul de I. G. Oprişan; intere- 
sante informații pentru trecutul Boto- 
şanilor de Ec. D. Furtună, câteva 
«culturale» şi bine documentate <re- 
censii». -4/ Cultura Creştină, Blaj, 


— 144 — 


continuă să publice temeinicele şi 
admirabil scrisele studii istorice «Cu- 
manii şi episcopia lor» de Dr. loan 
Fetenţ, apoi diferite notițe, articole, 
însemnări omiletice catehetice, pasto- 
rale, literare şi chiar și critice. — Sora 
ei dela Sibiiu Revista Teologică face 
aceeaș operă culturală religioasă pen- 
tru Românii ortodocşi. Nr. 1 aduce un 
frumos articol despre convingerile re- 
ligioase ale lui Pasteur de 1. P. S. Sa 
Nicolae, mitropolitul Ardealului. 
Convorbirile Literare închină Nr. 1 
din a. c. domnului lacob Negruzzi la 
£0 de ani cu articole ocazionale de 
D., Onciul, Soveja, N. Miclescu, |. A. 
Rădulescu-Pogoneanu, precum şi mai 
multe fotografii de ale serbătoritului. 
„Afară de acestea mai aduc o cuvân- 
tare asupra bătrâneţii de Iacob Grimm 
tradusă de T. Maiorescu, apoi impre- 
siile din călătoria arheologică a lui Al. 
Odobescu în 1860, un fragment din 
conferinţa «Rolul Carpaţilor în Ro- 
mânia actuală a dlui G. Vâlsan, în- 
semnări istorice pe cărţi vechi biseri- 
ceşti de G. T. Kirileanu, filozofia re- 
lativității de Mircea Djuvara, studiul 
Diodor Sicilianul de C. Papacostea şi 
la sfârşit hogate şi interesante cronici. 
— Vieața Românească Nr, 12 din 1922 
aduce versuri şi proză de Dr. Cazacu, 
Dian Lance, M. Sadoveanu, A. Frunză, 
D. Razu, M. Codreanu. A. Gorovei, 
A. N. Nanu, D. |. Suchianu, G. To- 
pârceanu, T. Vianu, precum și bogate 
şi interesante cronice, notițe şi infor- 
maţiuni asupra mişcării intectuale din 
străinătate. Dacă e să nu-şi desmintă 
numele, revista dela laşi trebuie să 
dea o importanţă mai mare și mișcării 
culturale româneşti, +, Democrația, re- 
organizându-se ca tehnică şi cuprins, 
aduce în Nr. 1 din a. c. un articol 
«fire conducătoare ale vieţii» semnat 
P. Missir, interesantele însemnări ale 
unui Basarabean de Paul Gore, for- 


7 


formarea caracterelor după Herbert 
de Gr. Tauşan, apoi cronici (politica ' 
externă) de Olimp loan, (internă) R- 
Culianu, problema creșterii populaţiei 
(după lohn M. Keynes, Ben. Croce, 
G. Ferrero, bar. Keikichi Ishimoto) de 
1. D. Barzan, despre fascism de D.G. 
Pyk, apei notițe, informaţii şi recensii. 
— Flacăra din săptămânală cum eră. 
în anul precedent, acum a devenit tri- 
lunară şi organizează în colaboraie- 
cu Gândirea șezători culturale pentru: 
trebuinţele diferitelor pături sociale- 
(industriaşi, comercianţi, funcționarii, 
elevi, public mixt etc.). — Interesant: 
ca în totdeauna e Răsăritul organul - 
Centralei Caselor Naţionale de sub- 
președinția dlui Col. 1. Manolescu, 
Nr. 21—24 a. c. aduce un strălucit ar- 
țicol «In slujba ţării şi a neamului» 
de N. B., «Lumea, vieața şi sufletut 
României» de Marin Stefănescu. «La 
el cu gândul» de [. Buligan Delagorj,- 
«Lucinius pretorul Romei» de C. Roi- 
ban, «Ce folos aduc actele bisericilor» 
de D. Furtună, interesante pagini pen- 


"tru copii de Ali-Baba, răbojul meu de- 


Moş Nae, «Smeul şi Țiganul» de Ba-- 
nicu, «Aniversări şi decese» de N. M., : 
nn început de sindiu asupra industriei + 
casnice de N. Arghir, precum şi e 
bogată şi interesantă cronică din vieața 
«Caselor Naţionale» mai cu seamă. 
Semnalăm că se ia act cu bucurie de 
reconstituirea desp. Cluj al «Astrei» 
sub conducerea diui M. Stefanescu. — 
Prieteneşte scrie despre acest eveni- 
ment cuitural şi Adavărul literar şi 
artistic Nr. 115 din 4 Febr. a. c. com- 
statând următoarele - sub titlul «Astra 
la Cluj»: <Injghebarea culturală dela. 
Civj», «Cultura poporului» nu reușise. 
să grupeze sub un singur steag so- 
cietatea românească, Se păreă că ea 
are un aer ostil pentru ardeleni şi: 
dădeă impresia, că urmăreşte aceiaş. 
unificare grăbită ca și partidele poli- 


— 15 — 


tice ale vechiului regat. — Până la 
:urmă dorința de'a grupă întrun mă- 
'muuchiu pe toți, indiferent de păreri 
politice şi: confesionale a fost încunu- 
mată de succes, S'a convenit ca să se 
Mucreze sub aripile «Astrei», vechei 
«Asociațiuni pentru literatura română 
şi cultura poporului român» cu sediul 
în Sibiiu. Tradiţia de concilianță și 
muncă științifică este atât de respec- 
“tată, încât cei mai ireductibili adversari 
politici sau confesionali pot sta foarte 
"bine alături în «Astra». — Este ade- 
'vărat că «Astra» n'a putut face efor- 
turi mai mari culturale şi ştiinţifice în 


ultimele decenii din cauza mijloacelor 


` materiale reduse și asupririi politice, 
` Astăzi aceste piedeci trebuie să fie 
“definitiv înlăturate pentru ca vechiul 


așezământ să-şi poată îndeplini me- 
nirea sa inițială. — Cu ramificații în 
toate orașele ea poate singură să re- 
facă solidaritatea sufletească, atât de. 
ameninţată de policianism. — Confe- 
rinţele profesorilor universitari con- 
tinuă sub egida «Astrei», Vrem să sa- 
lutăm această transformaţie ca un bun 
augur de victorie a nevoii adânci de 
conciliere și pace între frații de pe 
cele două coaste ale Carpaţilor». 


Bibliografie. 


Ibură Poiană: Luna ?n prag, 

poezii. Tipogr. A. Hirsch, Deva, 1923. 
Format 8° mic, pagini 104, preţul 20 L. 
De un timp-încoace oamenii noștri 
parcă şi-au perdyt orice cumpăt şi 
busolă de orientare morală. Poeţii nu 
visează decât la taverne, pictorii nu 
Zugrăvesc decât scene ațițătoare, sculp- 
torii nu înfăţişează decât nuduri, mu- 
„zicienii nu cultivă decât muzica las- 
civă, desirânată, dansatorii shimy, 
tango, fox trot etc.; iar arhitecţii nu 
-ştiu cum să servească mai bine patimile 
lor și ale altora. Adevărat haos, Odi- 
mioară eră mai multă cuviință, mai 
mult bun simţ. Până în secolul al 
17-lea, bună oră nici un poet creștin 
din Europa nu îndrăsniă să scrie și cu 
„atât mai puţin să iscăliască versuri de 
amor. Poeţii îşi mascau erotismul în 
personagiile fictive sau simbolice ale 
„poeziei: bucolice sau pastorale, uneori 
se mulțumiau şi numai cu pseudo- 
nime saw, alte forme mai deghizate. 
„A trebuit să vină secolul al 18-lea se 
înlăture şi cele din urntă zăgazuri ale 
stiiciunei şi bunului simţ de odinioară, 
Secolului al 18-lea și al 19-lea i-a fost 


dat să glorifice bestia umană în toată 
golătatea şi nerușinarea ei. Unii au 
mers atât de departe în exaltarea lor 
erotică, încât au cugetat că pot face o 
religie din amor, o concepție de vieaţă 
erotică. Nimic mai greşit! «Eu sunt 
dintre aceia» — a spus cu atâta drep- 
tate celebrul scriitor italian Alexandru 
Manzoni colegilor săi de litere — - 
«cari spun că nu trebue să vorbeşti 
de amor în așă fel, incât să faci su- 
fletul cetitorilor să încline spre patima 
aceasta; amorul e necesar în lumea 
asta, însă va fi totdeauna în grad su- 
ficient; nu e deci nevoie, să-ţi dai oste- 
neală a-l cultivă, căci voind să-l cul- 
tivi, nu faci decât să-l provoci şi acolo 
unde nu-i nevoie. Sunt alte sentimente 
de care lumea are nevoie şi pe care 
un scriitor ar trebui să năzuiască, după 
puterile lui, să le facă să pătrundă din 
ce în ce mai mult în suflete: astfel e 
mila, iubirea aproapelui, blândeța, răb- 
darea, îngăduinţa spiritul de jertfă etc.» 
Şi cine va cuteză să susțină că marele 
scriitor italian nu are dreptate? Nu 
dl V. P. care ciripește și el versuri. 
de amor, după alţii și ca şi alţii, ci 


— 146 — 


însuși marele nostru Eminescu care a 
cântat şi beţia, dar s'a convins şi de 
zădărnicia amorului, ca puţini alţii a 
spus: 

Să sfinţești cu mii de lacrimi un 

iustinct atât de van 

Ce s’abate şi la paseri de vre-odouă 

ori pe an! 

Ce poate îi mai netrebnic şi mai 
nevrednic de un adevărat bărbat decât 
asemenea divagări erotice care nici 
când nu sunt mai de condamnat ca 
astăzi, în haosul provocat de răsboiul 
mondial! 

Regretăm, deci, că nu putem spune 
cuvinte bune nici despre versurile alt- 
cum armonioase şi sprințare ale dlui 
V. P. Ele sunt cu atât mai de osândit, 
fiindcă încearcă să profaneze ct ero- 
tismul lor vulgar până şi persoana lui 
Isus, la auzul numelui căruia trebue 
să se plece tot genunchiul al celor 
cereşti, al celor pământești și al celor 
de desnptul pământului. infierăm deci 
ca adevărate sacrilegii cuvinte ca ace- 


stea, puse pe divinele Lui buze, despre : 


Maria din Magdala: 


«Ea este. Magdalena sapropie mereu 


Ca să iubească omul — dar nu pe; 


-Dumnezeu !> 

Trist! E şi mai trist să ceteşti mai 
departe cuvintele <împărtăşiri de carne» 
din peana acestui fiu de preot, el în- 
suşi cu învățătură în cele sfinte. Mai 
ales când te gândeşti că autorul poate 
să ne dea și versuri cu alt conţinut, 
cu alte idei, cu alte simțiri, cu alte 
concepții. de vieață cu mult mai 
înălțătoare! Dovadă «Paşte», «Clo- 
potul», «Bucuria apostolilor», unele 
dintre colindele atât de numeroase ale 
autorului, precum şi superba «Isus şi 
apostolii» din Nr. 1—2 a. c. al acestei 
reviste. Lui V. Marguerite în Franţa 
i S'a luat legiunea de onoare, fiindcă 
a îndrăsnit să publice pornografia «La 
garçonne». Am spus lucruri, poate ne- 


plăcute, — în orice caz, cred, foarte fo~ 
lositoare atât autorului cât și editorului 
dlui fost ministru Dr. 
care a tipărit aceste poezii cu chel- 


tuiala Dsale dar, sperăm, că în viitor: l 


va alege mai bine materiile de vul- 


garizat in poporul nostru. Verax. 


Calendarul povestirii. Ideea Euro-- 
peană 1923. Format 4%, pagini 48, pre- 
ţu! ? s'a tipărit în 1500 exemplare pentru: 
abonaţii revistei, aducând bucăţi ori-- 
ginale și traduceri mai ales din autorii 
nordici (Alfred Döblin, Sigbjörn Obst- 
felder, Geza Tabéry, Otto Asher și 
Arcadie Avercenco) datorite' colabo-- 
ratorilor principali: Bucura Dumbravă,. 


` M. Beza, Dragoş Protopopescu, St. L 


Nenițescu, E. Bucuţă, O. W. Cisek, . 
M. N. Romanescu, Ancușa Popea şi 
L Ordeanu. 


Universitatea din Cluj. Dacoro-- 
mania, «buletinul muzeului limbei ro-- 
mâne», condus de Sextil Pușcariu, pro- 
fesorla Universitatea din Cluj, membra 
al Academiei Române, anul H (19214 — 
1922) Cluj, 1922, institutul de arte grafice 
«Ardealul», str. Memorandului Nr. 22. 
Formatul 8 mare, pagini 942, prețul 
200 Lei. 

Ca şi cel din anul trecut — ba 
încă mai mult! — buletinul acesta at 
muzeului limbei române e o nouă do- 
vadă de muncă stăruitoare şi înţe- 
leaptă ce o depune d! Sextil Puşcariu 
şi distinşii săi colaboratori pentru des- 


groparea comorilor ascunse ale gra- - 


iului nostru. In acest an D. Sa a făcut 
şi o achiziție nouă prin valoroasa con-- 
tribuţie a cunoscutului romanist, -dlui. 
W. Meyer-Lübke, despre palatalizarea. 
labialelor. DIS. P. continuă seria splen-. 
didelor sale studii «din perspectiva 
dicționarului IHl, Despre legile fono-. 
logice». Serghie Şutu ne dă un studiu 
lexicografic despre strigătele anima-. 
lelor. Alexie Procopovici prof. univ.. 


Petru Groza... 


4 


Cernăuţi, despre probleme” vechi şi 
souă (iarăş mente şi minte — legi fo- 
metice — e neaccentuat œ> i — frasin 
buvons, dumică — -as, -es?> -į — evo- 
uţii acustice etc. R.. Vuia despre ori- 
ginea jocului de căluşari. N. Drăgan 
publică un temeinic studiu despre frag- 
mentul celui mai vechiu molitveinic 
românesc. Qh. Giuglea despre cuvinte 
și lucruri, elemente vechi germane în 
orientul romanic. V. Bogrea dă cer- 
cetări de literatură populară. Th. Ca- 
pidan ne întreţine despre raporturile 
albano-române. Gh. Oprescu despre 


Moliere în România. S. Puşcariu despre 


prela acuzativ, N. Drăganu, despre ca- 
tehisme luterane. Etimologii dau daii: 
S. Puşcariu, N. Drăganu, C. Lacea, 
Th. Capidan, Gh. Giuglea, G. D. Serva, 
Leo Spitzer, V. Bogrea. Urmează un 
număr de articole mărunte precum. şi 
o parte bogată de recensii, revista pe- 
riodicelor, cronică, raport anual, in- 
dice etc. Sperând că vom aveă încă 
prilej de a 'reveni asupra -acestei im- 
portante publicaţii, un adevărat titlu 
de glorie pentru noua universitate ro- 
mânească din Cluj, atragem deocam- 
dată asupra ei atenţia bibliotecilor pu- 
blice mai mari precum și a particula- 
rilor cari se interesează de probleme 
limbistice. 

Universitatea din Cluj. Anuarul 
institutului de istorie națională, pu- 
blicat de Alexandru Läpedatu şi loan 
Lupaş, profesori de istoria Românilor 
la universitate, membrii ai Academiei 
Române. I, (1921—1922), Cluj, insti- 
tutul de arte grafice «Ardealul» 1922. 
Format 8° mare, pagini 434, prețul? 

Se ştie că M. Sa Regele Ferdinand 
a creat la 1 Februarie 1920, cu ocazia 
inaugurări universității din Cluj, insti- 
tutul de istorie naţională cu scopul 
de a cultivă istoria românească atât 
de vitreg tratată sub stăpânirea trecută 
(maghiară), In acest scop M. S. do- 


— 147 —. 


nase noului institut suma de 400,000 L... 
pe care băncile (naţională, Marmarosch: 
Blanc, românească etc.) au sporit-o la 
suma de 624,000 Lei. Din veniturile 
acestei sume, precum și din alte sub- - 
venţii, institutul încearcă a-și desvoltă: 
activitatea în următoarele 4 direcții: 
1. să-şi alcătuiască o bibliotecă de 
spetialitate pentru cercetări istorice;. 
2. să-și întocmiască o bibliografie isto-- 
rică pentru înlesnirea cercetărilor; 3. 
să editeze un anuar; 4. să stimuleze: 
activitatea istorică prin premii cu su- 
biecte date etc. Deși anuarul I. pre-- 
zintă lacune semnalate chiar de edi-- 
torii lui, el totuş merită toată aten- 
țiunea având următorul cuprins: Nouă.. 
împrejurări de desvoltare ale istorio- 
grafiei naţionale de Alex. Lăpedatu. ` 
Factorii istorici ai vieţii naţionale. de 
I. Lupaș. Mihnea cel Rău și Ungurii: 
(1508 ~- 1510) de Al. Lăpedatu. La cen- 
tenarul morţii lui P. Maior (de Al- 
Lâpedatu, I. Lupaș şi S. Pușcariu), 
Cea mai veche revistă literară româ-- 
nească de I. Lupaş. Cele mai vechi 
ştiri bizantine asupra Românilor dela 
Dunărea de jos de N. Bânescu. Cea- 
mai veche carte Râk6czyană de N. 


*Drăganu. Vlahii din Serbia de S. Dra-- 


gomir. Legenda lui Dragoş de R. Vuja,. . 
Pasagii obscure din Miron Costin de>, 

V. Bogrea. Intre filologie şi istorie: 
de V. Bogrea. Dobrişan, fratele Mircei-. 
Vodă, Menţiuni humaniste despre noi. 
Despre Morlahi şi Varia de V. Bogrea.. 
Din corespondenţa lui Șaguna cu Fil. 
Scriban deI. L. Date biografice re-- 
lative la doctorul I,: Molnar-Piuariw: 
din Sadu de I, L. Dări de seamă, mă- 
runțişuri, necrolog. Adause, tabla nu- 
melor. 


Sufletul românesc lu Budapesta: 
Poezii întocmite de Un grănicer. Ti- 
pogr. Adolf Hirsch 1923.. Format 16%. 
pagini 16, preţul? 


— 148 — 


Sunt strălucite versuri „populare 
ice cântă cu o vervă şi duioşie din cele 
mai mișcătoare izbânda noastră dela 
Tisa şi intrarea în trufașa capitală a 
Ungariei. Numele. marelui căpitan 
Rege Ferdinand, precum şi a genera- 
lului Mărdărescu, autorul intelectual al 
izbânzii, se împletesc des şi fericit în 
aceste frumoase și rapodice inspiraţii. 

` Reconandăm din inimă lectura şi răs- 
pândirea lor. (i). 
loan Georgescu: Istoria Semina- 
ului. român- unit din Oradea-mare. 
Scrisă cu prilejul împlinirii a 130 ani 
de existență. Cu 6 ilustraţiuni. Bucu- 
reşti 1923. Format 8° mare, pagini 96, 
prețul 14 Lei. 


Secţia medicală a „Asociaţiunii“, 
Subsecţia medicală Sibiin, — care cu- 
-prinde cea mai mare parte din membrii 
“secției medicale, — s'a întrunit în lo- 


-calul <Asociaţiei» în zilele de 13 şi 20 - 


“Decemvrie a. c. pentru a hotărî asupra 
următoarelor chestiuni: 1. Organi- 
zarea snbsecţiilor medicale. 2. Rapor- 
“tul Drului Nicoară (Reghinul-săsesc) 
-cu privire la publicarea unei lucrări 
populare asupra sifilisului. 3. Intoc- 
mirea unei lucrări de Geografie me- 
-dicală în cuprinsul Ardealului. 4. In- 
tțebuințarea sumei prevăzuţe în- bud- 
-getul secţiei medicale pe a. c, 
Dupăcum se poate vedeà din cu- 
prinsul proceselor verbale s'a hotărît: 
1. Menţinerea ideii de creare a subsec- 


iilor pe lângă Inspectoratele de higienă 


-şi organizarea lor conform dispoziţiilor 
luate anterior. 2. Să se deă spre cen- 
“zară dlui Dr. Vilt lucrarea asupra siti- 
lisului întocmită de Dr. Nicoară şi care 
' „complectată cu ingrijirea altor boli 
venerice, să. se publice în broșură 
aparte, sau în Biblioteca populară a 
« Asociaţiunii», urmând să se respân- 
„dească cât mai mult în popor. (Lu- 


crarea e censurată). 3. Să se întoe- 
mească o lucrare de Geografie me- 
dicală după planul elaborat de preşe- . + 
dintele secţiei medicale. 4. Să se în- .. 
trebuinţeze suma prevăzută în budget, 
fie pentru publicarea broșurei sus men- `: 
ționate, fie pentru a face față întoc- + 
mirei lucrării sau atlasului de Geogra- : F 
fie medicală. 

Aceste hotărâri se vor aduce la ` 
cunoştinţa tuturor membrilor secţiei. 
Totodată ni se alătură o adresă și un : 
chestionar privitor la alcătuirea lu- 
crării de Geografie medicală a Ardea- 
luiui.  Aducându-Vă aceasta la. cu-“ 
noştință Vă rugăm a supune aceste : 
hotărâri şi Comitetului central al <Aso- 
ciaţiei». Preşedintele secţiei: Dr. Preda. 
Secretar: Medic general: Dr. Moga. 

In editura «Cartea Românească» 
au apărut: ' 

N. Batzaria: România văzută de 
departe. O adevărată biblie a româ-— 
nismului. Preţul 18 Lei. 

A. Gennevraye: Ombra. lnălţătorul 
şi înduioşătorul roman atât de cetit 
de tineret. Preţul 14 Lei. 

G. Adamescu: Istoria literaturii 
române. Dela origini până azi. Ilu 
strata. Preţul 25 Lei. 

Urechea: Dictionnaire Français- 
roumain. (Ed. IV). Preţul 35 Lei. 

H. Sudermann: Moara părăsită. 
Un roman sgudnitor şi pasionant scris 
de un maestru. Preţul 12 Lei: : 

D. V. Barnoschi : Originile Demo- 
crației Române. <Cărvunarii» 1822— 


-1922. Istoricul începuturilor constitu- 


ționale la noi şi evoluția problemei 
până azi. Preţul 36 Lei. 
Demostene Botez: Povestea omului. 
Un nou volum de versuri ale poetului 
premiat de Academie. Preţul 28 Lei. 
Calendarul Ligei Culturale pe 1923. 
Format 8° mic, pag. 80. Preţul 4 Lei. 


— r