Universul literar|BCUCLUJ_FP_P3441_1927_043_0038

aan ai 


. n spa e 
O O a 


UEIVERDU 
ZI A EEERAR 











ma a. 











ŞT, DIMITRESCU : CIHP DE ORIENIALA 


An. XLIII Nr. 38 E 


18 Septembrie 1927 : | E, | Lei 5 


594 


Cîmpie de cînepă 


Câmpie de cânepă !... 


pe-un cal lânăr, în sălbatice goane 
aş vrea să te hat, să te străbat pe mii de pogoane 
să fuc apoi popasuri lungi, lungi - 


să mă imbeți, să mă opreşti, să m'oţeleşti, să mă alungi 


fulger 
subit bolta fierbinte, 
mereu înainte. 


cu gândire flămândă 
dc-abis, de izbândă. -.- 
Câmpie de cânepă, 
imensă, răseoliioare câmpie de cânepă !... 


A. COTRUŞ 





DRUM IN BRUMAREL 


fratelui MARCEL ROMANESCU 


PNPERSUT, ri PRRAR 


Tot acelaş drum pe care a trecut Răpciune-antărț 

îmbrâncit de zarea noastră să se ducă'n alte părți, 
mi-a trecut prin faţa porlii, abătut, de dimineaţă, 
a trecut spre târg cu boii şi cu carul de fâneaţă. 


„Şi cum trist pleca drumeagul, am plecat şi cu cu el 
şi-am lăsat conacun urmă. să m'afand în Brumărel. 
„„Drumul s'a oprit o clipă la troiță să se'nchine 

cun alt drum făcându-și cruce, după datine creştine... 


Și am tresărit... 'Proiţa smplecase pe o rână, 
par'că vrând să se sprijoune de o saleie bătrână. 
După ploaia de aznoapte, chiar şi sfinții puși pe scânduri 
mi-aa părut mai gârhovi astăzi, mai bătrâni și 
mai pe ginduri. 


„Şi cum drumul şi cu carul au pornit din nou la drum, 
tot în Brumărel, la vale, mă lăsai să mă îndrum.,! 

Am trecui—tus-trei pe lângă vara arsă “n lan şi jarişti, 
și-am oftat tus-trei cu roata când saiam la deal, prin rarişti 


Şi când Jiu-a fost să-l trecem, Toamna cobora pe plută 
că secase cerun apa cu zăvoi şi lunci, umplută... 

Apoi, îmi păru că'mn focul ţigănesc aprins la şatră, 
recunosc în vreascul putred ce gemea acum pe vatră 


vamul ce-mi râdea în vară şi-mi cânta din cuib 
de granguri.., 


„Și cu cât mergeam, din arbori mă pândeau nu crăngi, ci 
ştreanguri. 


„Hanul Doftorului“ -- astăzi — nu ne-a mai întins în dar 
mierla ce cânta din struna unei dible de rudar, 

și căruța, drumul, omul, trecând muţi pe lângă el, 

l-au uitat rămas pe drumuri şi cerșind în Bumărel... 


„Ci mergând în toamnă, vara se strângea în suflet chită, 
şi de-atâta toamnă, gândul se'ndoia ca o răchită, 

şi simțeam cum doare : câmpul sau paragina porni. 

toate care altădată le legasem-rubedenii, — 


vechi prieteni : puţul, hanul, cușma măgurei, alunii, 

sau potecile bătute în tovărăşia lunii... 

„Dar ajuns la o fântână m'am oprit din mers, cuminte, 
că dospia prea mult durerea, dacă m'aşi fi dusnainte, — 


şi cum ciutura pleznită, lăcrima printr'o spărtură, 
mia răzbit asemuirea, şi-am căzut pe-o piatră sură, 


şi lăsând să plece drumul şi cu carul — singuri ei — 
la fântână-am plâns cu plopul şi cu ciutura, în trei — 


RADU GYR 





HNIVERSUL LITERAR 


Amiezi de 


Dimancle. une tristesse, uu moi 
“aus raisou 


(i. Rodenbaeh 


ln copilărie,  nesfirgitele  antiezi  du- 
minicale, de vară, ne apăsau pe umeri, 
ca mantii de lumină tristă, singuri în 
balcoane fargi. pavate cu ciment, în hat: 
toane pătrate ce se desehideau cu Tkori 
uriaşe spre cer — îuşirați pe seatine de 
pae, priveam imiraţi bolțile truuspuren- 
te ale uzurului, Era singurul prilej cînd 
şi copiilor le cra îngăduit, ducă ascan 
dispozitii, să se iuulţe sullețeşte spre 
regiunile celeste de zăpadă multiformă. 
lu anterioarele zile, grija Ieicțiilar și. în 
rarile ceasuri de răgaz, a jocurilor, dă- 
deau altă înfăjisure temperamentului 
nostru. Acum numai ne regăseam, : unii 
— pe noi înşine, iar alţii deveniam.. 
alții. Litam de măruntele necazuri tre- 
cute, de monotonia unei copilării ce dos 
pea sub soare; uitam mirosul prouspiăii 
al cărților, al burctelui ud. «dela tabiă, 
coloarea caetelor: sătui şi obosiţi. la 
vra aceasta, de alerpiături şi «de joacă, 
uitam sbirniiturile xiudoase ale sruei- 
lor, arşicele, mingea, cățelul -— tovarăș 
de sburdălnicii şi pisica bluzată, = căci 
ochii noștri porneau în albastre călăto- 
rii, mui sus decit sînlurile paltinilor los- 
nitori, mai sus decit smeiele şi decit pu- 
serile solemne. 

În jurul nostru plana Îinișteu stănni- 
toure şi coaptă: ca perele din copacii a 
lăturați. se desprindea din cind iu când, 
domoală, şi cădea peste lumini: imelan- 
colică din sufletele noastre. Si atunci -— 
un glus ni sar fi părut că ar răsuna 
mai strident decât o pilă pe diniii unui 
ferestrău : de accea lisum să vorbească 
numai pomii, cosaşii şi văzduhurile. 

Tan pultin ofta usor, cirul o aliere dis- 
vretă îi trecea prin păr. Fructele coapie 
cădean de pe crănzi şi frunzişul suspina 
vag după cele, plin de griji nelămurite. 
Albine invizibile sau zumzetul verci ro- 
iau în acr, „âpa morților” săltu vu o 
glinzi de ape pe covoare de iarbă. Rar 
de tot. o giură se deschidea în tăcere 
şi un glas depărtat. gîtuit în cadre ro- 
tunde de linişte, filtra greoi şi dur prin 
nnde de .er, Toată pacea aceasta ale 
lunetă nelocuită cădea în torente, ca 
de pe sghiaburi de azur, «lin norii mai 
albi «lecit virfurile muniilor enormi şi 
decit spuma cascadelor. Gindurile nou- 
ste vorbeau şi căntam cu loții să desci- 
frăm cababaiicele forme vătuile ce ne 
dădeau, ca în zi «le serhătoare. cele mai 
uimitoare şi mai divine speclacole, În- 
stalați în „stalnrile” noastre, nu aplau- 
dam cu să nu stricăm vraja ce ne purta 
formele norilor pe creştete... 

Se deschideau. pe fond de veșnicie, a- 
mețitoare văi albe; nori buclaţi se în- 
prămădeau în jurul prăpastiilor. Coluri 
se udiuceau domoale ; braţe subțiri ră- 
mîncan stiurhere în acr -- altele, vîn. 
joase, amenințau necuprinsul. Şosele s0- 
lare se urzcau printre cele. acoperite în 





curind de sferice trupuri puhave. Și 
după scurte  pătze revăzute, apăreau 
în înălțimi  ehipuri omenesti uriaşe. 


„Faţa Îni Dumnezeu!” spunea în soapie 
abia lămurite unul din noi. Ne strin- 
geam mai aproape unul de aliul şi, în- 
Hioraţi. priveam cum încetul cu încetul. 
se înfiripau plete mărete căzind pe vi- 


Dumineci 


poroase umere, bărbi matriurhade, pri- 
viri blajine de moşnegi ale căror SI n 
cene asteptau să fie ridicate, ca îu bus 
e, cu ajutorul cîrielor... 

Cu braţele lurg deschise, cn toiag în 
mina-i bătrână, lăsat pe spate ca pe 
molatece perne de iron, „Dumnezeu”“ a- 
luneca spre văi de liniste şi de lumină, 


N 


Dimaunehe: 
exil ce iour. 


impression d'etre eu 
G. Rodenbach 


La țară, în împărăţia acstirşitelor pod- 
&orii.,. 

După o dimineaţă, în.care Jocuitorii 
minusculului ting se agitau la cumpără- 
turi şi nevoi, îmbriucinlu-se — conges- 
tionaţi şi activi — pe ulițele prăfuite, 
sonore «le huruit de căruțe, de sunete 
de clopot şi de flucrat de tren — venia 
vcasul meselor îmbelşugaie, mult prelun- 
gite, al sfaturilor, al giumelor şi al po- 
vestirilor, ce le încununau cu veselie şi 
“pomol sătul, Deodată. un semnul parcă 
suma în ceruri, şi toată larma şi miyca- 
rea încetau pripite. Toţi, se cuibăriau 
prin încăperi, din care musiele fuseseră 
date cu grijă afară, iar stovurile trase 
peste ferestrele bete de lumină. Şi ui- 
tind —- Diciii oameni — ee trecătoare și 
cfemeră li-cra existența, se afuudau de 
bună voe în plină zi, în întunecimi de 
vise, în împărăţii de umbră, pe cînd îu 
jurul lor viaţa vibra din porii pământu- 
lui. lanurile se coceuu sub soare, viile 
îşi pîrguiuu mărgăritarele boabelor : to- 
tul strălucea pe scoarța caldă a planetei, 
sub covoarele Iinistiă, 

Tiptil, coboram ireptele gangului. Mă 
strecuram apoi binişor, pe portiţe şubre. 
de «de lemu, spre viile albastre, Eram 


încă departe de clipu ctpnului somn, 
ca să-l pot îndrăgi şi pe ucesta — pre- 
gătitor, cu înfălişare de ciudate exer- 
ciţii de „antrenament“ şi de repetiţii fu. 
nebre, De aceea. căutam să mă sustrag 
corvozi a- 


intotdeauna dela  ascinenea 


Su 


morțitoate, mai ales cind cărările, desi- 
şurile şi oglinzile de ape schițau pentru 
sufletu-mi însetat de avint — fragede 
ispite. 

Totul dopmeu iu jur somnul de piatră 
al vxrelor calde. Departe, dealurile sure 
ale Siretului parcă erau pămînturi din 
epoci untideluviene. Nici un strigăt, nici 
un las omenesc nu răsuna. Clădivile își 
îuchisese ochii de stoluri verzi. Argaţii 
dormeau prin şuri, priu grajduri, pe lu- 
tul bucătăviilor, Cu miinile sub cap, cu 
gurile căscate, cu potop de muşte bizi- 
imtu-le figurile arse, ei Qormeau adînc 
somnuri grele ca pămîntul de sub dînşii. 
Toate animalele curţei îşi uitase stăpi- 
nii: cînii, pisicile, curcile, găinile... In- 
tro înfrățire pe care căldura le-o bine- 
cuvînta, dormeau încolăciţi sau întinşi, 
înghemuiţi sau prostiţi, pe gunoae, pe 
pac, umoxle, sub streşini bătrine suu în 
coteje. Prin velinţi în ruină, pindarii a- 
dormise cu pușca lu căpătii. De sigur că 
şi „hoţii“, aşa de temuţi pentru rodul 
podgorilor, visau isprăvi măreje, sub 
maluri prăfoase de ziu, cu pieptul gol 
şi pălării saioase trase pe ochi. 

Rămâncam singur pe cărări, ca Robin- 
son în insule vrăjite. Drumurile se odih- 
neau în iihnă şi-şi întindeau alene mă- 
dularile chinuite. Nici fructele nu mai 
cădeau de pe crăngi. la răspiîntii, ha- 
nurile îşi trăsese şi ele obloauele. Dea- 
larile împăcurite mă vegheau, cu viâr- 
furi legănătoare de . copaci plingăţari. 
Pe margini de şanţ priveam uimit cun 
dorm florile. Unele tremurau ca în fri- 
guri și suspinau, altele îşi strinsese pe- 
alele ca niște pleoape şi reclădeau. la 
adăpostul soarelui, ramuri de mirezme. 
Unele îşi culcase capul rumen pe umere . 
protectoare, altele — stinghere — îşi a- 
plecase fruntea pe perne de iarbă şi 
„plingeau prin somn fără să ştie“. „Va- 
cile Domnului” înţepenise sub umbră de 
plante, şiruind gîrla ce curgea fără voin- 
ță, în neştire. Prundişul rîului, încălzit 
ca pietrele unui cuptor, coceau vara a- 
şezală ca rumene pini, pe întinderi. Din 
cînd în cind, orgele pădurei zuruzetau 
cu un sunet domol ce părea o nuanţă a 
tăcerci. Mingi de linişte planau pe vir- 
furi de copaci, ca sfere minuscule de-a- 





bati: VERONA : IARNA LA ItENŢA 





E fi 


„supra jocurilor de apă. Peste intregul 
slob aveai impresia că dormea, în acest 
ceas, pacea primelor clipe de ereaţie ale 
planetelor. „fe silence Gternel des es- 
paces iufinies* pătrunsese pe toate în- 
tinderile şi stăpinea toate sufletele in- 
fiorate... 

Amiezi nesfivşite şi  obsedante.. A- 
miczi de suave sensaţii şi de înfiripări 
ireale !,.. O ciripire a trecutului atitor ge 
veruţii plingea în auz; mă siinţeam pe 
„tărimul celalt”. în ținuturi de exil su- 
fetosce şi de trist luminate enigme, 

Pe încetul, simțurile îmi aţipeau mag- 
netizate. Fosnetele cele mai umbrite mu- 
reau pe rînd... Apa îşi oprea imutrmwrul. 

Amiaza încremenise în văzdul... Pă- 
minutul îşi încetase rolirea în spaţiu și 
în jurul axei ruginite... 


II 


Ic dimanche est toujours tel que 
dans notre enfauce: Un jour vide, 
un jour triste. un jour pâle, un 


jour nu. 
G. Rodenbach 


Dumincci, în oraşe de provincie... 

[lu „centru“ auzi risete elocotitoare şi 
satisfăcute. Uliţele mărginaşe sint pline 
«e catrințe şi de ițari. Braga curge groa- 
să si murdară,  .„Pestiu umană”,  asu- 
dată şi fericită. torturează scoarța mor- 
mintelor ei viitoare... 

In restul tirgului. neactivitutea a co- 
borit obloanele morții peste ziduri iîn- 
Îorite... „Oh, rien ă faire sur la terte! 
Nelinişti  misiuitoare,  plinset intim, 
Dorinţe de muncă puternic creatoare, 
îndată paralizate de atmosfera somno- 
roasă a tirgului. Bulevarde prăfuite și 
hătrîne mă conduc spre cavoul meu po- 
pulai cu volume colorate. cu file răvă- 
şite pe biurou şi cu nimicitoare nostalgii. 
In alăturatele cavouri ermetic închise, 
dorm vecinii somnul duminicalelor amiczi. 
Cu fruntea strînsă în palme, cetesc — 
cetese gindind la surisu-i de Jiliac în 
floare, Rămin apoi uitat, veacuri de cli- 
pe. în fața rafiurilor de bibliotecă și 
foiletez, lencş, galbene cărţi, cum aşi foi- 
leta vieți părăginite. Mă simt singur în 
univers, rătăcind pe o potecă de vis și 
de întunecate  peisajii. Mingti cărţile 
bune şi le rog-să-mi ofere elixiruri pen- 
lvu însingeratele dureri ce vibrează în 

Ă i 


mine... i : ! 
FPrec rar de tot trăsuri spre siaţii bal- 
neăre de munte, Zurgalăii fimprăştie via- 
ță “în speranţe care săgeicază căldura, 
Cosaşii țirie sub fereastră şi o boare în- 
cropită dă un stol lu o parte săi vadă 
ducă odaia e goală. Un fluerat acut de 
tren rămine suspendat în aer, Cineva, 
dintrio casă vecină, încearcă la pian» 
cu. un deget, „Reproches d'amour”. Toată 
degolarea de cimitir părăsit a provinciei 
pluteşte” pe contururi de case şi de su- 
fleţe.: Vezi parcă în jur garduri negre şi 
putrede, cruci strimbe. candele afumate. 
Şi.! obsedant. banal şi sfişietor de vrăjit, 
cintecul urmează să picure în văzdul 
notele-i ce vestesc îngroparea nădejdi- 
lori eleirea.. iluziilor, anchilosarea voin- 
ielâr... 
Nucii fosnese : trăsuri cu bagaje gal- 
' bene: praf; wriaşe stropitori :  coteo- 
“dăcit de găini; voci izolate , țigani căl- 
dărari ; lipăituri de picioare goale prin 
țăenă : murmur de cişmea, hore dezo- 
lante pe pajişti albastre; copaci de căr- 
bune. Departe, fanfara din „grădină” 





MARILS BUNESCU : 


paecă ar cînta intr'un salon. pentru toa- 
tă lumea. (Sint obligat so ascult). Pe- 
rechi plimbîndu-se ; profile armonioase , 


„Perichola“ : sunet de sticle; îngerul 
predestinărei fatale planează pe crîn- 
guri ; zîmbet de garofă roză. Plins ne- 


bun, cu umere agitate; batistă sfişiată 
cu dinţii... Fanfara ce se aproprie şi se 
depărtează ca un obicctiv de fotoplas- 
tie — la bateri de vint. Iluruit de tră- 
suri cauciucate ; o goarnă. Se aud celo- 
pote grave. înslărăinice, prelungi, clo- 
police ce sună dogit, asa cum sunau în 
oraşul poetului Anghel şi'ntr'at meu. 

De-odată poruese, de pe Ja răspintii, 
marşuri funebre: unul, două. trei... Su- 
netele lor se amestecă, se iroşesc, se u- 
propie, se fupăresc, se înlănțjue. Unul 
tace, pentru a da loc altuia să cloco- 
iească pasionat , apoi toate cintă şi toale 
urmăresc învergunate — legănătoare o- 
biceiuri şi melodii nazalisate prin fum 
de tămiie. Un marş pliuge şi se rostogo- 
leşie pe unde de lumină poiolită, altul 
— triumfător — urcă trepte de nori, o- 
dată cu sufleiul ce-l călăuzeşte ; altul 
geme şi se agaţă cu braţe de note de 
clopoiniţe ruinate, din care limbile me- 
talice flutură de-asupra creştelelor aple- 
cate cadelniţe de sunete... 

Melodiile funebre îmi înlăntue sufle- 
tul ca în platoşe de melaucolii, îmi cintă 
dansuri mortuare, acompaniază muzica 
chipului ei încadrat în şuvițe brune, în- 


UNIVERSUL LITERAR 


COPIL PE SCAUN 


gropat în concerte de fanfare şi pe veci 
pierdut. Prind cu auzul  desnădăjduit 
nuanţările dureroase ale ciniccelor; 
alămurile revoliate îmi pling lu gea- 
muri, cele ivei marșuri dansează în ju- 
rul dricurilor hore dezolante, ălirezmele 
melodiilor pătrunl insinnant în suflete, 
unde le încui cu argintaie cătărămi. 
Ceasuri întregi durează Iuptel: acriene 
ale marşurilor funebre, pe  de-asupra 
oraşului. Ai crede ci cimitirele sint la 
capătul unor căi nesfirgite, la care cou- 
voiurile nu mai pot ajunge. 

„„Firziu, cînd globurile electrice se 
aprind şi strălucese prin frunzis de gar- 
duri şi de copaci —— păşese. spre dru- 
muri de umbră, spre reslauraniul izo- 
lat, cu mese de brad si cu scaune su- 
fcrinde. Mlă aşcz în faţa unor tacimuri 
preistorice, a sticlelor pline cn aceleaşi 
fiuturi aere şi privesc în juru-mi, figu- 
rile cunoscuţilor, care pe aceleași dru- 
muri au venit să se uşeze la accluuși 
mese necăiite. 

Şi pentru că, după Danalele vorbe de 
revedere, nu stim ce să ne mai spunem 
şi pentru că, în pusiiul ce ne învălue, 
nu şiim firul vorbei de ce cuer să-l a- 
gățăun. plictisiji si lobosiţi de parodia 
vieţii cc vegeiăm, nu găsim, întrun dir- 
ziu. să ne întrebăm alicera decit: ce 
mar$ funebru ne-a plăcut mai mult? 

I, M, RAȘCU 


1025 


UNIVERSUL LITERAR 


Rugăciunea din Doberdo 


1. Sfântul Francisc, sSfâşiat şi îstovit, 
plânge tăcut îu genunchi pe treapta spur- 
tă a altarului. 

2, Prin spintecătura coperişului, dimi- 
neaţa de Septembrie, îi Imminează pi- 
cioarele rănite; si e ca o lumipă care 
i-ar lumina stiematele nesfârșitei sale 
iubiri de oameni. 

5. În această lumină pătimese răniții 
de peste noaple,  culeaţi în paie, de-a 
lungul ziilului sărmancei cuse a Doimmnu- 
lui. 

3. Nu mui are aşternut fala altarului, 
nici sfeşnice, nici frunze de palmier, nici 
tabermacol, nici cadelniţă, nici mir, nici 
liturehier. nici strană. 

5. Grămadă ve masa altarului siau. coi- 
furile morților, bocancii noroiaţi ai mor- 
ților. De aceea plânge aci Sărăcuțul, 

6. Coifurile turiite, jupuite, unul peste 
altul, sure ca spuza. cu chinga mâncutiă 
de sudoare. îmbibată m sânge, 

7. Coifurile ce erau tinute de chingă 
subt bărbia mortilor, iar pentru a le 
scoate fu strânsă usor fala înțepenită. 

3. Boecancii cari rămăseseră în picioare 
zile întregi de-a rândul. în noroi. înv 
praf, pe stâncă. şi sau tiiat legăturile 
ca să-i scoată din picioarele rcei, ali- 
niate pe marginea mormântului. 

9, Rămășițele capulni şi ale picioare- 
lor, năstrate pentru cei vii, cari în bă- 
iălia var muri, apasă altarul sacrificiu- 
lui nesânseras. 

10. Cu rămăşiţele nu-i decât Cristos 
ce duce crucea. cel de-al şaselea Popas, 
o icoană de sfințemie şi de pătimire. 

11. Medicul, printre sticle, fase. banda- 
ie și bumbac. aplecat peste bordura ba- 
lusteadei de lemn, tremurătoare, îşi scrie 
jalnicele-i tăblite. 

12. În preajmă, strânse, proptite în zi 
dul pe jumătate dărâmat, Ia fel unor 
steaguri vechi închise în teaca lor de 
pânză, pătate cu rosu şi cu vânăt, stau 
tărgile albe. 

15. Răniţii asaltului de peste noapte, 
coboriţi din tranșeele săpate în bolova- 
unii năgurei, la fel unei sublime turme, 
zac în vaie. 

14. Cu faţa în ios zac să cuibărească 
durerea, ori pe spate so țintuiască, ori 
pe-o coastă, întrun cot, ori 7pârciţi, ori 
cu mâna subt cap. ori cu capul între 
genunchi, ori cu zâmbetul de copil pe 
gura înseiată. ori cu vârteiul băiălici în 
obitele tulburi. 

15. Nu se tânguic. nu cheamă, nu cer. 
nu scot un cuvânt. Tăcuti aşteaptă ca de 
ne un mindir pe altul să-i poarte Patria. 
tu tăblițele pătraic. legaie de gâi cu o 
aţă, pe care stă scrisă rana şi soarta. 

16. Siau între paie şi moloz; pe subt 
prinzi retezate, de-a lungul unui zid 
lesnii, în biserica fără rugăciuni. Si 
trag cu ochiul, prin spintecătura coperi- 
ului, să vadă de nu se apleacă asupra 
pătimirii lor, Îngerul cu. floarea de dic- 
tamă albă a vieții. sau cu macul negru 
al somnului de veci. 

17, Sângerează cei mai vârstnici. voi- 
nici si păroşi, cu feţe tăiate de securea 
latină. Câte unul stăpâneşte Qurerea. cu 
încruntătură sălbatecă. mestecând naiul 
galben. 

19. Sângerează flăcăii si picăturile 
se încheagă în jos. prin cele dintâi fire 
de barbă. Intredeschide câte unul genele 


G. D'ANNUNZIO 


şi simic mâna maicei sale pe după ceafă. 

19. Bălaui şi nepuroşi, ca bradul coli- 
viei ce închide șranata cu ogivă de oțel, 
afumaţi de pare'ar ieşi fierari răniţi din 
praznicul cuptor. 

20, Par tupuri zămislite din pământ, 
în vârf cu un chip de carne ce doare. Pe 
genunchii pantalonilor roşi, a rămas pe- 
cetia roșcată a mumtelui Carso. Dar un 
trandafir adevărat înfloreşte pe faţa tu- 
turor legăturilor. 

21. Puţini pe puţime paie; prinire mo- 
loz şi shirâmături. într'o ruiuă de plâns, 
în care toate icoanele Răstipnirii au fost 
date la pământ şi nimicite, afară de una: 
cel de-al saselea “Popas. 


22. lar deoarece răsullă şi pâfăie, lo: 


cul se umple de-o evlavio vie. ca aceea 
co premerge pe Domnul când se arată 
oamenilor. 

25. Acesta cu capul legat, cu barba 
creaţă închegată de sânge, în ochi-i ne- 
gri de fiară cu ardoarea aţintită a nouei 
credinţe. nu e la fel cu tinerii învăţăcei 
vai lui Cristos, cu Filip din Betsaida, cu 
Andrei frate al lui Simion. când Fiul o- 
mului p'avea nick măcar unde să pună 
capul? 

24. lar acest imberb cu privirea alba- 
stră. cu chip aplecat de fecioară, pc cure 
străbate un foc închis prin țeasta care-i 
acoperită ile carne numai cât trebue ca 
săi arate durerea, nu seamănă cu loan 
cel iubit, când se apleacă asupra coaste- 
lov ce vor fi străpunse de lovitura lăn- 
ciei? 

95, Puţini pe puţine paie, între un zid 
crăpat și un zid năruit. Tar în spate au 
munţii lor, văile lor, râurile lor, dragile 
lor plaiuri. cu târgurile lor îngenunchia- 
te în fata bisericelor zidite cu piatră 
natală. 

26. Şi aci sângerează Umbria. şi sânge- 
reuază aci lombardia, şi sângerează Ve- 
nezia cea frumoasă, sâugerează Campa- 
nia  ferice, sângerează Sicilia daurită, 
și Puglia fără dealuri, şi Calabria crudă, 
şi Sardegna răzleață. şi cu mine țarina- 
mi curată. şi toată Pairia trezită, cu Ro- 
ma. stăpână fără moarte, 

27, Oare cinc. peste sărmana casă a 
ni Dumnezeu, ca să strângă atâta o- 
frandă de purpură, rostogoleşte prin 
spărtura coperişalui cu meşteşug de ti- 
tan, nu nor de slavă atâta de uriaș? 

28, Este făurarul timpurilor noni, u- 


597 


semeni unui Michelangelo de douăzeci 
de ani, de-o notrivă Geniului victorios 
ce calcă 'n picioare pe barbarul sclav și 
priveşte dincolo de victorie? 

29. Tăcere, umilință, răbdare. Mocne- 
şte vâna? Trandatirul c plin. Câte uuul 
adoarme cu mâua subt obraz. Il veghia- 
ză fratii ce n'au răgaz la pătimire. 

30. Intră o tangă încărcată cu alte ră- 
măşiţe de morii, plină. de bocanci mo- 
roiaţi şi de coifuri găurite. Se oprește în 
fata altarului. ia 

54. Coiturile găuriie,, jupuite. turtite, 
unul peste aliul, sure ca, cenuşa: cu cu- 
reaua mâncată de sudoare, îmbibată “n 
sâinre, i 

52. Bocancii murdari de pământ ros- 
cat, cu câte-o aşehie de piatră, tu câ- 
te-un fir de iarbă căleată. cu câte-o frun. 
ză de stejar străpunsă de cuiul ce lu- 
ceşte, De aceea plânge aci Sărăcuţul. 

53. Plânge îngenunchiat pe saiul său 
spintecai la genunchi, sfâşiat la margi- 
nele ce-i descopăr  picioazele desculțe. 
Lăcrămează și nu se aude. Atâia iubeşie 
şi mu se aude sfâşiindiu-i-se pieptul. 

54. Intră o iargă ce poartă un soldat 
cu bandajul pe ochi, cu un picior prins 
între două, scânduri necioplite. Si c ca 
cerşetorul din Iericon, 'Bartinev. E ca o- 
logul din Betsaida, pe pat, 

55. Poate nu stie că-i orb. Și poale 
că-şi spune şi el în suflet: „Piu al omu- 
lui, fie-ţi milă de mine!“ Și iată că-i 
spânzură de gât, cu un crâmpei de frân- 
ghie, tăblita pe cari stă scrisă suferinţa 
si destinul. i 

36. Dar de-odată intră prin spărtura 
jepoasă de grinzile trunchiate ale cope- 
rişului, o rândunică văzleaţă, cea din ur- 
mă rândunică: si în tăcere, scoate un ţi- 
păt; două țipete. Se roteşte peste altar. 
Roteşte peste dărâmături, peste paie. 
peste suferință. peste aşteptare. Scoate 
un țipăt, două ţipete, Se iveşie o licări- 
re luminoasă. Şi iată dimimeuţa. 

57. Sfântul. în extaz. se întoarce spre 
făptura lui Dumnezeu, cu Jăcrămile o- 
prite pe faţă, cum e roua pe frunză, mai 
înainte de revărsatul zorilor. 

Şi toate feţele glorioasei dureri, sc în- 
tore extaziate spre vestitoarea unui su- 
blim anotimp. 

38. Şi toți sunt copii, toţi cu sânge nc- 
vinovat. lar orbul se scoală în cot, cu 
sufletul străpunge faşa, se întinde spre 
aripa nevăzută! ce mişcă slava miraco- 
lului în preajmă-i. Si-l aude pe Dum- 
nezeu cum coboară din mou, în casa lui 
risipită. i 


(din ital. de) ALEX. MARCU 


ZE > pupat 


| a voi PA 





Suspin secret în purpura draperiilor 

crinul trupului pierdut în neagră catifea, 
deslănțuită noapica părului — doliu intim — 
suspendă prin salon ca pe-o mireasmă, inima 


Floare nupţială Marie, vis absolut !. 
Taci în care aducere aminte? 
Fraged alfabetul simţurilor căzui : 
sună Marie, sună câteva cuvinte. 


SERUIU DAN 


598 


HENRY HARLAND 


CASA EULALIEI 


Casa de care vorbese se află întrun 
ținut fermecător — un colț necolindat 
al Normandiei, aproape de mare; re. 
giune plină de prădini și câmpuri de 
rapiță, fânețuri verzi unde păşteau tur- 
me şi drumuri adânc umbrite de ulmi. 

Văzând-o nu puteai să te miri îndea- 
juns cum se putea găsi o căsuţă aşa de 
drăguță în mijlocul atâtor ferme groso- 
lan “clădite sau atitor colibe de lucră- 
tori ; semăna mai mult cu o vilă elve- 
țiană, cochetă cum era, albă, cu ferestre 
inguste franțuzeşti, balcoane de fier îm- 
pletit şi obloane venețiene: un cuib 
pentru pefreceri, cu înfăţişane veselă, 
aşezat în mijlocul unei grădiniţe plină 
de lumină, între tufişuri de trandafiri, 
straturi de muşcată şi pajiști moi de 
iarbă. 

Dincolo de prădină o livadă de mari 
bătrâni, mnoduroşi, aşezaţi în şiruri sau 
perechi. legănându-se unul de altul ca 
nişte ființe fantastice oprite în mijlocul 
unui dans. Apoi, întorcându-te, priviai, 
peste câmpurile de rapiță şi lanurile 
galbene de grâu, marea care nu era mai 
departe de o milă de aci şi şerpuita 
coastă de stânci albe, pe care valurile 
o scăldau în verde și violeturi transpa- 
rente. umbre luminoase ale atâtor cu- 
lori fără de nume. 

O tăbliță bătută în zid confirma, cu 
litere grosolan scrise, informaţia pe care 
mi-o dăduse un agent în Dieppe. Casa 
era de închiriat ; şi ca sto văr făcusem 
cu trăsura un drum de două ore. Mă a- 
flam acum pe scaru dela uşă şi sunam 
clopotul, un clopot mare, utârnat de an- 
treu. cu un mâner de bronz. având for- 
ma unui şiret cu ciucure la capăt. Su- 
netul lui mergea fără îndoială departe 
în acel aer liniştit de țară. 

Sigur e, că în orice caz. bătaia lui a- 
junsese la o fermă acoperită cu păiş, un 
kilometru de la drum: căci imediat 
după aceasta iesiră din fermă un băr- 
hat şi o femeie, care priviră o clipă în 
direcţia mea şi apoi o luară în spre mine. 
El. un bătrân cu părul negru, ea, o 
bătrână căruntă, bărbatul în papuci, fe- 
meea purtând o bonetă simplă de bum- 
bac alb şi un şonţ albastru. Amândoi 
aveau mersul greoi al ţăranilor. 

„Dumneavoastră sunteţi domnul și 
doamna Leroux ?* întrebai eu. după ce 
mai întâi ne Wădirăm cuvenita „ziua 
bună“ ; la răspunsul lor afimativ le ex- 
plicai că venisem, îndreptat fiind de a- 
gentul din Dieppe. ca să le vizitez casa, 
Restul desigur că'l ştiau şi mă aşteptau. 
agentul îmi comunirase că o să le spună 
el tot. 


Dar, spre mirarea mea, această veste, 
sar zice comercială, îmi păru că-i pune 
oarecum în încurcătură. sar fi spus 
chiar că îi neliniştea, îi întrista. Îşi ri- 
dicară fețele lor consumate şi mă fixară 
îngrijaţi. Schimbau priviri speriate. Ye- 
meia lşi împkeunase mâinile. chinuin- 
du-şi nervos degetele. Bărbatul ezită şi 
bâlbâi o clipă înaimte de a fi în stare 
să-mi repete cu glas încet: „Aţi venit 
să vizitaţi casa domnule ?* Răspunsei: 
„desigur că agentul va scris? Eu cel 
puţin, aşa am înţeles din spusele lui, că 
D-voastră mă aştepiaţi azi la această 
ară“. 

„Oh. da“, recunoscu bărbatul, „vă aș- 


teptam', In urmă iarăşi tăcu. Schimbă 
o nouă privire îngrijată cu soţia sa. Ea 
clătină din cap ca si când ar fi spus 
„Sa isprăvit, nu mai mot face nimic“ şi 
apoi. privi în jos. „Să vedeţi, Domnule“ 
începu omul, ca şi când erau pe punctul 
de a limpezi situația „să vedeți.......“ 

Dar apoi se opri din nou, privind ză- 
păcit înainte-i ca unul cure şi-a pierdut 
sirul vorbelor. 


„Poate că ati dat deja casa“, insi- 
nuai eu. 

„A, nu. casa nu e închiriată“, 

„Ai face mai bine să te duci saduci 


cheia, spuse în cele din urmă femeia, 
tristă şi privind încă în pământ. 

EL porni greoi spre femmă. Cât fu ple- 
cat noi rămaserăm tăcuți lângă uşe. ea 
continuând să-si frământe nervos dege- 
tele mâinilor pe care le ţinea încruci- 
şate. Incercai. ce e drept, să înfirip o 
mică conversație: pomeni ceva despre 
pozitia minunată a locului, frumusețea 
priveliştii. Răspundea cu un fel de mor- 
măit de aprobare. politicos dar par'că 
obosit : iar eu nu mă simții încurajat să 
mai stărui. 

In urmă sotul se întoarse cu cheia: 
şi tăcuți începuse: să mă conducă prin 
casă. 

Văzui asifel două saloane drăpule la 
parter, o sufragerie veselă, şi o bucătă- 
rie încântătoare cun vatră mare de cără- 
mizi roșii, lustruite, un coş de olune şi 
nişte oale şi cratițe de aramă stăluei- 
toare, Saloanele şi sufrageria plăcut mo- 
bilate în stil usor franțuzesc. iar fe- 
vestrele cu fața spre soare dădeau în 
grădina cea verde si mlină de miresme. 
Eram peste măsură de încântat. In tim- 
pul acesta. încetul cu încetul felul de-a 
fi al însotitorilor mei se schimbă. De 
unde la început crau par'că stânjeniţi, 
umiliţi, acum deveniseră vorbăreți ; ba, 
mai la urmă prea vorbăreți. Ia fiecare 
exclamaţie de admiraţie a mea, răspun- 
deau cu râsuri iar întrebărilor mele cu 
răspunsuri grăbite, totuşi li se citea pe 
faţă neliniştea : aveau chipul acelor oa. 





UNIVERSUL LITERAR" 


meni care au lost zpuduiji de o emoție. 
Mâinile lor sbâreite tremurau când ini 
deschideau uşile sau ridicau perdelele ; 
Vorbeau emoţionat. Zâmbetele aveau «e. 
va dureros ; star fi spus valuri liniștite 
deasupra unei mări înfuriate. 

„Fără îndoială, îmi spusei“ că au stra 
nică nevoe de bani. Mai mult ca sigur 
că şi-au vârit tot capitalul în această 
casă. Tremură la gândul că o să aibă un 
chiriaş. 





„Acum, dacă nu vă supăraţi, Dom- 
nule, vom merge la etaj ca să vedeți 


dommitoapele „puse bătrânul. Le vă- 
Zui * aveau acer suficient. odăi vesele, 
tapetate frumos. perdele de creton şi mo- 
bila obişnuită franceză. Una din odăi 
părea să fi fost de curând, locuită. cu- 
prindea diferite lucruri care probuu u- 
ceasta, lucruri personale, lucruri cari a- 
partin unei femei. Era ultima cameră pe 
care o vizitarăm la față şi cu persper- 
tivă spre mare. Pe masa de toaletă piep- 
teni şi perii: tocuri, 0 călimară, si v 
geantă pe măsuța de scris ; cărți în bib. 
liotecă, pe cămin fotografii învămate. 
În garderobă haine, iar pe dușumea îu- 
şirați pantofi şi papuci. Patul acoperit 
cu o cuvertură de mătase albastră ; deu- 
supra, pe perete un crucifix ; lângă pat 
un grie-dicu, cu un vas mie de porțelan 
pentru apă sfinţită. 

Pe cât se vele. spusei întorcându-mă 
«pre Domnul si Doamna Leroux, camera 
aceasta e ocupată. 

Mi se pare că Doamna Leroux nu mă 
auzise. Se unita fix înainte-i şi buzele-i 
tremurau. Era obosită dar parcă şi mul- 
țumilă că se isprăvise vizitarea casei, 
Domnul Leroux, făcând un gest curios 
cu mâna spre tavan, răspunse : „Nu, în 
prezent camera nu e ocupată”. 

Coborirăm. Ne-am îuvoit repede. 

Inchiria casa pentru vară. Madame L- 
voux se angaja să-mi gătească,  Mou- 
sieur Leroux avea să vie Miercuri li 
Dieppe cu irăsura ca să mă ia pe minei 
si bagajul. 






















e 


|| 
Mita e base drum cam de ju- 
mătate de oră fără ca vreunul dim noi 
să scoată vre-o vorbă, când, pe neaș- 
teptate Leroux rupse tăcerea : „Ştiţi. ca. 








C. PETRASCU : 


CASE ȚĂRĂNEȘTI 





UNIVERSUL LITERAR 


Domnule, camera pe care 


“+ 


uera aceia, 
ați socotit-o ocupată 

„Li da ? intrebai eu când el se inirr- 
turpse, i 

„Aş avea să vă fac o propunere, „Vor- 
bea timid şi grosolan. [privind fix ure- 
chile calului. 

„Despre ce ce vorba?" 

„Dacă vreţi să renunţaţi lu camera a- 
ceea, uşa cum ce ea cuw toute lucrurile 
dinăuntru. noi o să vă facem o reducere 
in chirie. Dacă consimţiţi să ne-o lăsaţi 
aşa cum c. reluă el mai stăruitor. „Sun 
teţi singur casa o să vă fie destul de spa. 


țtioasă si fără odaia -usta. unui aşa, 
Domnule ?:: 

Fără îndoială că am consimţit, 

Dacă doreuu să păstreze camera uşa 
cum era. waveau decât sv facă. 

„Vă mulțumesc, vă mulțumese foarte 


mult. Novastă-mea o să vă fie foarte re- 
cunoscătoare“, 

Si iarăşi merserăm câtăva vreme fără 
să mai vorbim ; apoi pe neașteptate te- 
începu : 

„Dumneavoastră sunteți primul nostru 
uhirias. Până acuma încă ram închiriat 
casa la nimeni. 

„Aşa ? O aveți de mult? 

„Eau aim clădit-o. Acum cinci sat șase 
ani“, şi după o pauză: An  clădit-o 
pentru fiica mea”. 

Un nod i se ridică în gât. când spuse 
aceasta. Se vedea însă că era mtuui îÎn- 
ceputul unei mărturisiri pe care avea de 
gând să o facă 

IL indemna: deci să 
uu „şa? 

„Pe noi ne vedeți cine suite, pe ini- 
ue și femeia mea, porni el «lin nou. „Noi 
suntem vameni simpli. ţiwmani, 

Fiica mea insă. domuule” — își răzimă 
mâna de penunchiul meu și ai privi 
udâne în ochi. — Fiica mea era fină ca 
mătasea, fiuă ca o dantelă. 

Se întoarse din nou spre căluțul lui xi 
mână fără să scoută o vorbă. În urmă. 
neluându-şi privirile din urechile calu- 
lui continuă: „Iu tot ţinutul nu eta «loam 
uă mai delicată, ca fiica mea“. Vorhia re- 
pede şi înăbuşii ca şi când war fi fost ni 
meni lângă el. „Fra frumoasă, 

Avea cea mai blândă fire şi cea  mui 
bună creştere. Invățase la „couvent” în 
Rouen la Sacre Coeur. Şase ani a stat 
acolo, dela doisprezece la optsprezece. 
Stia englezeşte. domnule — limba dum. 
neavoastră, A luat premii la istorie. 
Daw la pian! Nu ce fiinţă pe :pămâul care 
să fi cântat astfel, 

„Dar bine“ — se întrebă singur cu 
cruzime, era oare potrivită pentru are- 
meneu minunată copilă casa unui fer- 
mier ?* şi tot el răspunse: „Nu, domnu- 
le. No să murdăritţi dumneavoastră duu- 
tela cea fină punând-o într'o cutie stro- 
pită cu noroi. Ci fiica mea wta mai deli- 
caută decât o dantelă. Mâinile îi erau mai 
moi decât catifeaua de Lvon. Ce miros 
dulce aveau mâinile ci! Ce plăcut ceru 
să le miroşi. Imi plăcea să le sărut si să 
le miros ca pe o roză“, Și glusul lui se 
pierdu sub năvaula umintirilor. Urmă o 
nouă clipă de tăcere după care reincepu 
domol: „Aveam bani mulţi. Eram cel 
mai cu stare fermier din tot cuprinsul 
acesta. Am luat dela Rouen pe cel mai 
bun arhitect pe care îl aveuu acolo. Dom 
nul Clermont. cel mai hun arhitect din 
Rouen, laurialt al şcoalei de Belle Arte 
din Paris. a clădit casa acela pentru 
fiica mea: el a făcut-o i tot cel a mobi- 
lat-o ca pentru o contesă aşa ca atunci 
când fatu era să se întoarcă acasă dela 


continue coţăuul 





N. N. TONITZA ; 


„ouvent” să aibă o locuință demnă. 
Priviţi aci domnule. Cel mai mare  pa- 
lat din lume ar fi fost oare destul de 
potrivit ventru ea?“ 


Scoase un portfeuille uzat din buzu- 
na şi din el o fotografie mică pe care 
mi-o întinse : portretul unei fete. deli- 


cată. care să tot fi avut optsprezece ani, 
Un chip drăgut, drăgălăşenie nu puţin 
obişnuită în Franta. fată dulce şi blândă: 
Bătrânul aproape nu mai respira în 
timp ce eu priveam fotografia. 

„Fst-elle gentille ? Est-elle belle. Mon- 
sieur ?*, 

Fra în glasul lui rugămintea de a o a- 
mira cât mai mult, si un fel de nebunia 
a dragostei îi cuprinse când îi restituii 
fotografia. Am răspuns. fără îndoială 
cum putui mai frumos. El cu degete tre- 
murânde. puse la loc poza. „Și aici... 
Monsieur“ adăogă bătrânul, scoțând din- 
tro altă despărțitură a porteuill-ului e 
bucată mică de carton alb. Pe ea un mo- 
nument mortuar, pe cate erau gravate o 
cruce și o porumbiță. Sub acestea sta 
scris: 

„Eulalie- Josâphine-Marie Leroux. Năc. 
cută la 16 Mai 1874. Decefdată la t2 Au- 
gust 1892. Rugaţi-vă pentru ea“. 





IN OSPICIU 


— Bunul Dumnezeu ştie ce face, Am 
clădit casa aceia - pentu fiica mea și 
cânt fu gata. bunul Dumnezeu mi-o luă 
la el. Am fost nebuni de supărare, şi 
eu şi ncvastă-mea . dar asta nu-i ajută 
ei cu nimic ca s'o salvăm. 

Și. totuşi, și astăzi încă durerea ne ră- 


pune spuse eu simplitate sărmanul  bă- 
trân. 
„Nu ne putem gândi la altceva. Nu 


vorbim decât de ea. Nu puteam să vie- 
(uim în casă — casa ci — fără ca şi to- 
totnş nu puteam so părăsesc. Am ridi- 
cato pentra fiica mea. am mobilat-o 
pentru ea, şi, când îu gata — „ea“ muri. 
Yreţi durere mai mare cu aceasta. Mon- 
sicur ? Cum puteam să ls casa pe mâna 
străinilor ? 

Dar. în ultimul timp. treburite mewrse- 
ră prost. Fui silit so inchiriez ca să-mi 
plătesc datoriile, Naş fi îndrăznit so 
dau nimănui. Dy, sunteji englez si chiar 


aşa fiind, dacă nu mi-aţi fi plăcut  n'aş 
fi dat-o nici pentru un milion de lire 


englezești. Acum însă sunt vesel că. v'am 
închiriat-o D-voastră. Veti cinsti desigur 
amintirea ci şi ne veţi permite să ţinem 
pentru noi camera aceea — camera copi- 
helui nostru O să fim în stare so păs- 








Pe 


600 


trăm aşa cum este, cu. ioaic lucrurile ei 
neschimbate din loc, pentru că, știți, ca- 
mera aceia pe care o credeaţi ocupată — 
a fost camera fiicei mele", 

Doamna Leroux ne aştepta în. grădină. 
Tși privi soțul foarte îngrijată. El clătina 
capul şi anunţă: „Toate bune. Domnul 
se'nvoeşte“. 

Atunci bătrâna îmi luă mâinile scutu- 
rându-mi-le ca o nebună: — Vai, Dom- 
nule, sunteţi foarte buu, spuse ca. Îşi ri- 
dică ochii spre mine, dar nu putui să-i 
privesc: era în ei atâta disperare, atâta 
prouznică dar sfântă durere încât pri- 
virea mea ar fi fost un sacrilegiu. 

.] 


In timmul celor irei luni cât stătui aci, 
devenii ecl mai mai bun prieten al hui 
Leroux. Pe de altă parte, doamna mă 
îngrijea ca o mamă. Amândoi, precum 
spusese şi bătrânul. vorbeau numai de 
fiica lor iar eu. n'a fost o dată. când să 
nu-i fi ascultat cu atenţic. Iubirea lor, 
mâhnirea, gândul lor constant la ca, îmi 
apăreau ca ceva nespus de frumos cât şi 
de mișcător. Şi parecă spiritul pal al 
fetei plutea blând şi dulce peste tot în 
casu pe care dragosica o clădise ncbă- 
nuind că Moartea veni-va de'ndută ce 
va fi fost gata, 

Căci veşnic şi ncobosit biitrânul repe- 
tă: Dacă aţi şti. Monsieur, ce bucurie 
nc-ați făcut lăsându-ne camera ci“. 

Intr'o zi doamna Leroux mă duse a- 
cvlo şi-mi arăţă hainele cele frumoase 
ale EFulaliei, o multime ac alte mărunți- 
șuri, cărţile ei, precum și volumele ele- 
ganit legate pe care le primise ca premii 
la couvent 

Intraltă zi îmi arătă câteva din scri- 
sorile Eulalici întrebându-mă dacă nu 
găsesc că avea scris frumos, şi că scriso- 
rile erau foarte bine compuse. Văzui fo- 
iografii de-ale fetei la toate vârstele ; 
o suviţă. din păru-i ; hainele de copil: 
şi certificatul preotului dat cu prilejul 
primei împărtăşanii. Citii scrisori trimise 
de bunele surori dela Sacre Cocur, din 
Rouen. care toate vorbiau de sâirguința 
Eulalici, liudând-i purtarea şi caracterul 
„Oh, şi să te gândeşti că su dus. că sta 
dus! gemu bătrâna, pe fata cărcia ciliai 
parcă 0 nedumerire. neincrederea că to- 
tul sta isprăvit. 

Ampoi, după o clipă. şopti plină ale re- 
semnare: „Pe hon Dieu sait ce quil 
fait“ şi se închină. 

Ta 12 August, cânil se împlini un an 
dela moartea ei, merseriim la biserica 
satului, unde se citi o liturghie pentru 
oclibhna sufletului Eulaliei, după. care bă- 
trânul şi bunul preot se îndreptă spre 
ri, şi le sirânse mâinile, adresându.le cu- 
vimic de mângâcre. 


Tn Sepiembrie am plecat de aculo. în- 
torcându-mă spre Dieppe. Intâmplarea 
făcu să întâlnese pe strada principală pe 
preotul cel bătrân. Ne-am. opit şi vor- 
birăm — se înțelege. despre soţii T.eroux 
lăudându-i si amintind si de suferinta 
prin care treceau dela moarica fiicei lor. 
„Fuhirea lor cra mai mult decât iubire“, 
spuse preotul. „Își adoran copilul, ba 
mai mult, îl idolatrizau. Atâta dragoste 
nici când n'am mai văzut. Când muri ca 
mam temut că au, să-şi Diardă minţile, 
Frau parcă zăpăciți. înehuniseră: mullă 
vreme nau ştiut ce fac. Dar unul Dum- 
nezeu i-a întărit. Sau învălat acuma să 
trăiască cu dismerarea lor“. 

„t mat ales frumos" zisei. felul în 
care et înțeleg să sfințeascii memoria“. 

„Stiti. fănă îndoială, că bătrânii păs- 


trează camera ei cu toate lucrurile, așa 
cum a fost când a murit. Asta mi se 
pare mie nespus defrumos“, 

„Camera ei ?* mă întrebă preotul nc- 
dumerit. „Care cameră ?“* 

„Oh, nu ştiați aceasta ? întrebai mirat. 

„Dormitorul ci, din vilă. O păstrează 
aşa cum a lăsat-o. cu loate lucrurile, căr- 
țile, hainele“, 

„Nu aveți dreptate“, spuse preotul. Ea 
na avut niciodată un dormitor în vilă“, 

— Ol, vă cer iertare“, zisei, „Una din 
camerile din față la primul ctuj a fost 
camera ci“, Bătrânul îşi clătină capul în 
semn de ncaprobare. .„Trebuc să fie o 
greşeală, ea n'a stai niciodată Ja vilă, A 
murit, în casa sea veche. Vila tocmai era 
vata când ca muri. Pucrătorii dubia ic- 
şiseră de acolo“. 

„Nu-i adevărat“, zisei „greşeala trebue 
să fie a dunmeavoastră; veți fi uitat pe 
când .eu sunt absolut sigur. Fi nu odată 
mi-au "vorbit despre aceasta“. 

„Dar, scumpul meu doinn* insistă preo. 
tul. 

„Eu nu sunt absolui sigur; cu ştiu, Am 
fost la căpătâiul fetii în ultimele ci cli- 
pe. A murit la fermă. Nu se mutuseră 
încă în vilă. Aceasta tocmai se mobila. 
Ultimele Iueruri fuseseră luate abia în 
ajunul morții ei. Vila n'a fost niciodată 
locuită. Dumneavoastră sunteți singura 
fiinţa care vreodată a locuit acolo, Des- 
pre aceasta vă pot asigura“, 

„Dar bine”, spusei, „iată ceva foarte 
neexplicabil, întradevăr. foarte ncoxpli- 
cabil“. Na pricepui nimic. Trecu o clipă 
în care nu ştiam ce să cred. 

Dar numai o climă. Deodată izbuenii: 

„Oh, stiu, acuma ştiu. Inteleg” 

Inţelegeam. Inţelesei ce sfântă, ce fru. 
moasi era amăgirea pe care aceste săr- 
mance sufleie zdrobite si-o zămisliseră. 
Ce minunală. ce nebunească iluzie îşi 
clădiseră, Au ridicat o casă pentra 4iica 
lor şi tocinai când fu gata, fiica lor muri. 
Ci ci nu puleuu să trăiască la gândul că 
nici cel puţin o săptămână, nici cc pu- 
țin o zi. o oră. ea na tcăil în casă, şi na 
inveselit-o cu fiinţa-i. 

Tată adânca lor suferinlă pe care nau 
putut s*o îndure. Inimile lor zdrobite nu 
mai cran în stare să primească accasiă 
realitate 

Şi, astfel. cu evlavie. umiliţi de dure- 
re = orbi în tot ce făceau — duseră lu- 
cerurile fetei moarte în camera rezervală 
pentru ea, le așezară acolo şi-şi spuseră 
„Aecasia cra olaia ei: aceasta cra 
daia ci“. 

N'au voit să adinită, nau pulnt să 
aândească o clipă că cn n'a dormit aci 
nici o noapie înveselindu-le caca. Și-au 
spus în chipul acesia lor însile cea mai 
minunată şi sfântă minciună, Minciuna 
cu care. asemenea copiilor, se jucan. 

Dealtfel și preotul spusese:  Damnul 
fie bincenvântat. In cele din urmă ci au 
putut să conlunde realitatea cu neadevă- 
rul făcându-și din acesla mângâiere: 
inarea Tor suferință, care părea că îi do- 
boară. nn exista. Sufercan numai la gân. 
dul că visul lor va înceta: și visul lor 
lor, deveni astfel o comoară, scumpă ca 
şi aurul. 

Minciuni adevăr? Ti bine, nn! cu 
cred că există iluzii cari nu suni min- 
ciuni ci raze de mângâcre izvorâte din 
însăai crediula noasiră, 


Traduse Ain vnglezegie de 


TRAĂTAN STEF ANOVICI 


UNIVERSUL LITERAR 





Iniruna din călătoriile sale la Paris, 
d. de Sumboldit manifestă doctorului 
Blanche dorința de a mânca cu un ne- 
bun. 

— Nimic unui usor, spuse celebrul doc- 
tor, şi dacă vreţi să îmi faceli onoarea 
de a împărţi cu mine miine dejunul.,. 

-— Cu mlăcere, 

A doua zi, la ora şease, ilustrul savant 
se aşeză la masa celebrului doclor în 
faţa a dai invituți necunoscuţi, Unul, înn- 
Drăcat în nagru, cravală albă, cu o pri- 
vire rece, o frunte cheală, salută, mincă, 
hău şi uu spuse nimic, Celalt. din con- 
tră, cu părul vâlvoiu, huiua albastră, cu 
coatele pe masă. se servea, înghiţea, vor- 
hea în acelaş tinip, spunea istorii după 
istorii. antichitate pe actualitate. 

La deşeri de Jlumboldi se aplecă spre 
amfiirion si arătând cu coada ochiului 
pe persouna în haina albastră. 

— Vă mulţumesc, murmură la ureche, 
nebunul mă distrează mult. 

— Cum! sirisă doctorul, dar nu cel 
ucbumnul. îi celult. 

--— Acela care nu spune nimic ? 

— Fără îndoială. 

— Dar atunci, cine e acela care vor- 
Deşte ? 

— Acesta? FE domnul de Balzac! 

- 

Sulbac repeta o piesă a unui autor mo- 
dern. Acesta nemultumit de o replică a 
actorului. îi zise: 

— Cum se fucc. Sulbac. că d-voustră 
care sunteți aşa de vesel, aşa de hazliu 
în viaţă, să fiţi aşa de trist în piesa meu? 

Ta care bunul Sulbac riispuuse : 

— Vedeţi, scumpe muestre, că în via- 
jă texiul e «le mine? 

+ 

Un biologist american, profesorul Al- 
Dert Wiggam, a publicat un studiu pen- 
tru a dovedi că unirea sexelor trebue 
combinată în mod vaţional. 

Această icoric a sucit unele capele, 
printre cari pe acelu al unei dansatoare 
americane care. bizuindlu-se pe acest 
principiu i-a scris lui Bernard Shaw 
scrisoarea nrmăloare : 

„Sunteji cel mai distins crecr din lu. 
me. lu trec drept una din cele mai fru- 
moase femei de azi. Conform principi- 
ilor lui Wigpam. se cuvine să lucrăm a 
mâuloi ca să dăm cel wai perfect copil 
pe care la cunosent lumea“. 

Autorul „Sfintei Joana“ a răspuns : 

„Sunt de acord cu d-ta că posed cre- 
„cerul cel mai intelizent din lume și nu 
„Ină îndocăe că d-ta ai corpul cel mai 
„frumos ce există. Dar s'ar putea întâm- 
„pla ca, copilul nostru să aibă cveerul 
„diale şi cornul meu. De aceea, cu re 
„grei declin propunerea «tale. 

„Mulţumindlu-vă si prezentându-vă 0- 
nziile mele, cote. ete.“ 


RUDĂ. KNĂPP 


UNIVERSUL LITERAR 


Stiu şi eu să cânt, ca tine, cerul, 


601 


TOPLIŢA 
PLANETĂ DE TINAR 


Ora 6, ara vizitei de seară. 

Ai să treci cu frăsurica şi-ai să mă priveşti 

Şi nici n'am să ştiu cât de aproape esti . 
Şi-o să-mi fie dor de frumuseţea ta amară. 


Doar tu ştii dece pomii nau rodit 

Dece privesc aşu cerul de plumb 

Câud vine curierul călare prin porumb — 
Nu-mi scrie nimeni, — par'că am murit. 


Dacă murim aici printre buruieni 

Nici o floare nu mai miroase. 

Cerul pe la rosături de dealuri se descoase - 
Și se lasă întuneric pe poeni 


a 
Dar dimineaţa coboară pe gamele tale la pian 
Şi aripile i se 'nnegresc şi-i cad până diseară, 
Fă-ţi privirea bună, înspre lună. scară 

Să-ţi aduc toate stelete întrun ghiozdan. 


O să plec într'o zi de pe aici mai ostenit 

Să-ţi uit chipul în batista de mătase ca “ntrun nor 
Să uit luna care mă vizita ca un gândac pe covor 

Să uit că ţi-am strâns mâinile şi te-am dorit. 


Joc şah cu doctorul după umbrar 

ţi caut inima printre încle, pistoale şi panglici 
Uite, nu mai doresc nimic aici. 

Am dela tine doar o îloare “mirtun pahar... 


A TREIA POEMĂ 


Vreau să scriu de acrul de-aici, 
De câmpul cu viței de şocolată 


Știu demonul surd şi ne'ncăput De Râul Cala sub coasta semănată 
Ce frământă urna ta de lut De oamenii şi arborii pitici. 
Ostenind în tine tot misterul. 


Vreau să audă Iraţii mei, pe țară, 
Râsul tău sticlos, destăsurat 
Dimineaţa dela fermă înspre sat 


Versuri fac şi eu când fe doresc Când înghiaţă râsul iazul dela moară. 


Ştiu că-ţi plac silabe numărate 
Porţi incl şi coadele pe spate 
Spui „je taime“ în loc de „ie iubesc" 


Pu citeşti şi-acum pe Lamartine, 

Dar e-atât miros de carne “n aer 

Nu simți în pământul florilor un vacr 
Parfumat ca braţul feminin ? 


Ştiu pentru urechea ta vorbe curate, 


Te găsii aici ca pe-o cicoare Aventuri cu domni şi cu femei, 
Şi-mi rămâi ca un polen pe amintiri In decor de lună si de tei, 
Iți ţin minte mâinile subțiri Toate trăite sau imaginate. 


Si obrazul prea bronzat de soare, 


In apusui calde şi târzii 


Steag şerpesc de noapte se abate 

Dela ochii tăi la munţii suri 

Unde cerul aminteşte de lecturi 
Şi-aventurile de cărți postale ilustrate. 


Când se “ntore fetiţele m catrințe Pe simţeam aproape, ca prin şoante 
VPoată rodia solară-i de semințe Pe un planet neluminat și mut 
Și Toplita plină de scatii. Intrun veac de nopți, neprevăzut, 


Cum simte oţelul Miazănoapte 


Și ajuns la braţul tău, aici 


Nu mai rupe marguerite, sora mea, Pe 'FToplița voastră 'n pasul rar 


Soarele şi-a semănat fotografii 
Să le-adune luna din câmpii 


Povestese de Helloise et Abellara 
Intre oamenii si arborii pitici. 


Când va trece pe moşia ta. ROMULUS DIANU 


Valea-Mare, 1027. 


Copyright by „Universul Literary“ 





602 


„Ideea“ în opera de artă 


VI. SCHLEIERMACHER ȘI SINCRETISMUL FRANCEZ 


În această serie nu trebue să omitem 
pe Schleiermacher, teologul primei doc 
trine romantice. ai cărei critici au fost 
fraţii Schlegel, iar Tieck şi Novalis porţii. 

In operele sale ieologice, Schleier- 
macher este un idealist. care caută să a- 
rate. că raționalismul în goana lui de 
a explica totul ucide ceeace e mai înali, 
mai nobil şi mai sfânt în sufletul ome- 
nesc. Religia este numai sentiment şi 
gust ul infinitului a cărui acţiune asu- 
pra omului dă naştere contemplării re- 
lizioase. 

Ca estetician Sehleiermacher deschide 
un crus la Pertin ((819) publicat postum 
(1842). 

t. von Illartmanu spune că opera ni 
estetică este ..o amestecătură inlornăe 
unde priutre multe trivialităţi şi semi- 
adevăruri sau suciri ale adevărului se 
păsese unele observațiuni juste „si că 
spre a suporia lectura“ ucestei onctuoase 
predici de după amiazi, făcută de un 
predicator încărcat de ani ar trebui: să 
o reduci la un sfert. şi că în ceeace pri- 
veşte «principiile fundamentale autorul 
este sterp cu desăvârşire. neaducând ni- 
mie nou față de idelismul concret repre- 
zentat de Hegel şi de alţii şi că în tot 
cuzul lui uu i se pare că opera sc pou- 
te legu de o altă tendință decât uceea a 
imi Hegel, căruia Sehieiermacher i-aduce 
coniribuţiuni de o importanță secundară. 

E. von lartmann e prea arogiut cu 
Schleiermacher, pe care nu-l poate apro- 
ba. probabil. fiindcă e teolog și nu e des- 
tul de îmbibat de spiritul ştiinţific (wis- 
sensehaftlich). 

Scientismul acesta al esteticiastilor 
germani este în genere murcle lor de- 
fect. Schelling spunea într'un loc că toți 
scriitorii distinși. Qe altfel, dela Kani 
până la el au arătat o lipsă funciară de 
spirit seiințifie (Wissenschaftlichkeit). 

Hege! la rândul săn susţine că niciun 
concept în epoca lui n'a fost mai maltra- 
tat, decât conceptul în sine şi pentru sine. 
Și cu toate acesiea îfeoria sa e aproape 
identică cu aceea a lui Schelling. 

Schopenhauer denunta filosofia lui 
Ilegel ca o pură excrocherie, numind-o 
„mizerabili  heghelerie'. iar pe Fichte. 
Schelling şi pe acelaş Hegel ca pe „fit 
bastarzi ai lui Kant". care au rătăcit fi- 
losofia în regiunile supra sensibile. unde 
sa topit în noțiuni obscure. Si Schopen- 
hauer este un caracterislicist ca şi toţi 
ceilalți ca si însus F. von Hartmann. Res. 
pectul esteticianilor idealişti post-kanti- 
eni pentru eigene Theorie esie uşa de 
pronunțat tocmai fiindeă asemănarea 
dintre ei este aprope absolută. 

Schleiermacher într'adevăr prezintă a- 
ceeaş ideațiune cu o terminologie dife- 
vită. 

Adevărata operă de artă. după Sehle- 
iermacher, este imaginea internă. 

Esenţa, absolutul. forța centrală. con- 
ceptul în formă sensibilă. ideea, imagi- 
nea internă, toate acestea nu sunt în 
faza cavactevisticistă a idealismului, de 
cât denumiri variate ale unităţii, a cărei 
realizare. sufletul nostru o caută necon- 
tenit, unitate, care. după cum am vă- 
„ui. nu este altceva decât acordul rea- 
imlui ca conceptul sau ideea lui aprio- 
vică: nu este decât ceeace Schopeul- 
hauer nuwmia unitas ante rem. 

De altfel legătura lui Schleiermacher 


nu cu Hegel va trehui făcută, după. cur 
crede E. von Harimaun. ci cu Schopen- 
hauer mai ales. 

Obiectivarea imaliată si adecuată a 
voinţei spre a ajunge la formula su- 
hiectului desprins din păienjenişul priu- 
cipiului raţiunii, subicet liberai de că- 
tuşele voinței ca să cunoască în, purita- 
tea ei existența. ca să se confunde cu 
obiectul spre a fi el însuş smuls din 
xclaţiunile de spațiu timp și cauzalitate 
este tocmai acel „Unmittel (bare) Selbst- 
bewusstsein“ couştiința imediată de sine 
a lui Schleiermacher 

Această conștiință le sine trebue 
deosebită de conceptul eului. care «ste 
identitatea în diversitatea momentelor. 
pe când cea dintâi este însăş această 
diversitate a momentelor. înfăţişate îusă 
cu coerență si fără contradiciiuni, udi- 
că întrun acord perfect cu accl model 
apriorice (imaginea internă), 

Schleiermacher analizează mai  de- 
parte inspirat de acelaş Schopenhuurcr 
că arta produce figuri ideale tipice, pe 
care realitatea naturală: le-ar putea pro- 
duce ca însăs, dacă na fi împiedicată 
«de elemente străine si contradictorii ce 
ucid acordul cu elementul tip aprioric. 
adică cu schema generală. 

„Artistul produce figurile sale după o 
schemă generală, respingânil tot cecace 
e obstacol, sau împiedicare pentru ju- 
cul fortelor vitale ale realului. această 
producțiune după schema generală este 
ceeace numim : Idealul. 

Prin desvoltarea acelei 
liințe de sine, 
mai, după cum 


imediate cony- 
accentuândlu-se, în toc- 
am arătat la Schopen- 


hauer. acea evoluiie continuă a con- 
ştiinţei,  Sehleiermacher: prezintă rudi- 
mentele Finfuchlung-ului. levrie ce va 


avea ca prim stegur pe Vischer. însă în 
tocmai ea şi Schonenhauer. dar fără dia- 
lectia aceluia. Sehleicrmucher rămâne 
în esenta ui un caracteristicisi, adică 
un estetician din grupul acelora ce sns- 
țin pe diferite tonuri, că arta este mai 
veală. decât realitatea. grație acordului 
pentfect al owerei de artă cu schema a- 
priorică a realităţii, pe cure o pnrtămn 
în suflet. 

Privire ultimii caracteristicisti mai le 
seamă, însemnați mai ales prin acel 
„spirit de sistematizare“, pe care îl pre- 
îmia mai ales Schelling, şi despre care 
el sc plângea. că nu prea există în es- 
etica germană. este fără îndoiulă li. 
Th. Vischer. 

FI publică un tratat enorm de este- 
tică. despre care B. Croce scrie că .în 


) 






UNIVERSUL LITERAR 


sute de paragrale şi de lungi obseria- 
țiuni şi sub  observațiuni este udunat 
un copios material de cercetări estetice 
de  celeinente sirăine esteticii şi de lu- 


cruri absolut străine universului cuge- 
tabil”. 
Frumosul peniru Vischer este ideca, 


cure se realizează prin intuiţie (Seho- 
penhauer). 

Tdcea, cure este infinită se găseşte 
contopită cu imagina, care este finită 
(Schelling şi Schopenhauer) şi fireste că 
ideea nu este conecepiul abstract, ci con- 
ceptul unit eu realitatea, adică specia 
cunosentă intuitiv (Schopenhauer). 

În genere însă Vischer coste conside- 
rat ca un begelian. Cu Ilegel se întâm- 
plă mutatis mutandis. ceeace su întâm- 


plat cu Platon. Se vorbeşte mereu de 
estetica platoniciană. = Platon dispre- 
juia urta. după cum am văzut, =:- cand 


corect ar fi să ne gândim mai mult la 
Plotin. glosatorul Int Platon; după cun 
se vorbeste de estetica hegeliană. când 
mai nimerit ar fi să ne referim lu geou- 
la caracteristivisti. în unsambhiul ci. în- 
tru cât. dună cum am arătat, caracteris- 
ticiztii se deosebesc foarte puţin între 
ei. În cazul nostru poate că Vischer des- 
cinde mai de grabă din Schelling și 
Schopenhauer, dar fiindcă Platon este 
mai cunoseut. Plotin rămâne în umbră 
şi fiindcă Fegel priu filosofia istoriei a 
pălrups mai adânc în constiința univer- 
sală decât Schelling sau Schopenhauer. 
cel urpisit din cauza dispreiului său 
pentru Iegel. urmează ca toți idealișii 
posthantieni să fie considerați ca hege- 
lieni. i 

Câţiva istorici ai estetirii şi autori le 
irutate de estetică generală. Frm. L.otze. 
M., Schasler si Th. Wilh. Danzel. mai 
pun câteva ornamente teariei  carucle= 
visticiste fără ai schimba  caraclerul 
ansamblului 

[rm. Lotze sustine între altele, că fe- 
nomennl cegictie este incorpozarea unei 
idei, care «lă esenţialul în forma scopu- 
Imi raportat la scopul ultim. 

M. Schasler crede. că frumosul este 
concretizarea idealului : iar Th. "Wilh. 
Danzel, că opera de artă este o cunouş- 
tere a ideilor nu a conceniclor prin cu- 
vinte. 

Ed. vou Hartmann este putem spune 
ultimul  caraeteristicist. care în prima 
parte a operei sale se ocupă mai ales de 
scoala caracteristicistă ce pentru el în- 
semnează idealismul abstract (Schelling. 


Sehopenhauer,  Solger, Krause, Weisse, 
Lotze) şi idealismul coucret (Hegel, 
Trahndorf, Schleiermacher, Dentinger), 


din care era sigur, că face şi el parte. 

In martea teoretică Hartmann reia i- 
deaţiunea stereotipată a aşa numitului 
de el idealism concret. Frumosul peu- 


DEMIAN : PE PLAJA 


AP i PA pre ae 


UNIVERSUL LITERAR 


tru el este fireşte încorporarea sau sen- 


sibilizarea unei idei. Arta întrwpează o 


metafizică... şi prin aceasta sc înrudeşte 
cu filosofia. dar se deosebeşte de ea pria 
cauza absenței spiritului de sistemă, a 
metodei, a reflexiunii prin ajutorul con- 
ceptelor. 

In privința spiritului de sistemă Ed. 
von Hartmann e bine organizat. Frumo- 
sul pentru el prezintă 7 grade: 1) u- 
greabilul sensibil ; 2) agreabilul mute- 
matie ; 5) agreabilul dinamic: 4) teolo- 
gicul pasiv ; 5) teleologicul activ . 
6) conformitatea cu specia (gattungsmue 
«sige) ; 7) microcosmicul individual. De 
fapt am putea zice, că sunt numai 6 gra 
de, întru cât agreabilul sensibil e un 
grad preparator şi aceasta, ca să se ohb- 
țină un multiplu de trei, hegelian, deşi 
trichotomia ar putea rezulta fără aceas- 
tă ajustare şi anume : agreabilul sensi- 
il, matematic şi dinamic ;  telelogicul 
pasiv şi activ şi încorporarea inlividua 
lă a ideii. În felul acesta însă gruzul al 
treilea apare prea eterogen şi pentru un 
spirit ştiinţific ca al lui Ed. von Hart- 
iann aceasta era inadmisibil, cu atât 
nai mult cu cât subimpărțirea fiecăruia 
dintre cele trei grade nu se mai putea 
fuce încă în trei. Numai asa se explică 
de ce Sehleiermacher a fost atât de as- 
pru certat de Ilartmann. când cel dintiiu 
sa prezentat cu o operă atât de dezor- 
donată, utât de puţin organizată și să 
nu uităm, că Hartmann. care a seris urii 
de pagini de estetică, îl ținuse: de rău 
pe cel dintâi că se prezentase înte altele 
cu o carie ce putea fi redusă la un sfert. 
In tot cazul însă lucrarea lui Hartmann 
care e bine informată. nu c refraciară 
nici unui punci de vedere nou, ce ar to- 
lera existența idealismului hegelian, 


Caracteristicismul acesta post-kantian 
uu mai poate fi urmării în alte tări cu 
aceeas consecvență ca în Germania. 

In Franţa caracteristicismul ajunge la 
un fel de eclectism foarte puţin diferit 
de acela al lui V. Cousin. Unul dintre 
reprezentanții acestui eclectism este Cl. 
L.&veque, care se declară «piritualist mai 
degrabă decât idealist și îsi recunoaşte 
ca înaintaşi în Franța pe V. Cousin şi 
Jouffroy. deşi în estetică cel dintâi este 
imitaționist. iar cel de al doilea este, 
dnpă cum vom vedea intuiționist. 

Fără îndoială, că idealismul sau spi- 
ritualismul ca sistem de filosofie genz- 
rală descinde din Platon. însă filosoful 
ideilor în esenta lui idealist. ca esteii- 
cian este imitaţionist. Caracterul unei 
filosofii generale nu indică şi pe acela! 
esteticii corespunzătoare. Toţi caracte- 
risticiştii sunt idealiști. dar nu toți idea- 
listii sunt caracteristicişti. 

Noi studiem estciica în ea însăşi vu 
ca. parte integrantă dintrun sistem de 
filosofie şi în felul acesta putem ocoli 
eroarea de a despărți mpe Platon de 
Aristotel sau de a alătura pe Schelling 
de Winckelmann fiindcă. deşi sunt nen- 
platoniciani toiuş aceasta nu-l împiedi- 
că pe Schelling. spre pildă. să ia pozitie 
îmnotriva lui Winckelmann. cra curac- 
teristicistul, care lupta împotriva imitu- 
ționistului 

Charles Lâveque sc aşează singur în 
rândul neoplaionicienilor. dintre care ci- 
lcază pe Kant si pe Hegel dar privește 
cu simputie numai la lucrările generaţiei 
de discipoli formați de Cousin întrucât 
după cum spuneam mai sus, Ch. Leveque 
sc declară spiritualist, nu panteisi. cu 
Plotin. Schelling şi Hegel, 


„Hegel, mai ales. ceeace 


602 


Vilegiatură 


Sirânge lumina cursă pe dealuri, întrio mână 
— să sorbi aurora toată ca pe-un sirop divin. 

cum plimbă vântul obositor miresme 

au fluturat aproape rochii ca steaguri, muzical. 


Nu-i prevăzută ora pentru plimbare 

dar confuz marșul pantofilor pe trotuar 

— albă procesiunea umbrelor doare 
nepătruns cântec, neuilat, amor 


din văluri şi priviri crescut 


O, industrial şi climaterice ţinut! 
Arată în dimineaţă drum clandestin 
către ceruri simple cu îngeri pe terasă. 


Numai aceste date si ar fi de ajuns ca 
să înțelegem ce ar însemna o istorie a 
estelicei post-kanticne, în care am des- 


coperi : idealismul concret. idealismul 
abstract, panteismul, spiritualismul, ele. 
toule aceste ramuri fiind prezumate ca 
identice în ideatiunca lor centrală, nu- 
mai fiindcă sunt nost-kantiene. O astfel 
de diviziune, care pare cea mai nimeriiă 
peniru E. von Hartmann, nouă ni se 
pare eronată. întru cât  spiritualismul 
francez reprezentat mai ales prin Maine 
de Brian, prin Jouffrov. V. Cousin şi Ch. 
I.Gveque din punct de vedere estetic de- 
vine imitaționism la V. Cousin. caracte- 
risticism la Ch, Lâvtaue și expresionism 
la Jouffroy : deşi — încă odată — spiri- 
iualismul francez reprezintă cea mai 
desăvârșită formă a sincretismului con- 
timnoran. 

„Nu ştiu dacă mă înşel“. zice Ch. L6- 
vequc, „şi dacă cedez prea usor larme- 
cului acestei filosofii. care este în acelaș 
timp un discurs şi. un cântec. dar aulo- 
ritatea lui Platon îmi impune şi îi sunt 
cu totul diseinol...“ căci „între o acţiu- 
ne a sufletului. — nu înteleg o acțiune 
exterioară, — şi însus sufleiul nu e nici 
O asemănare : corpul nu seamănă cu 
spiritul. De aceea filosofia spiritualistă 
disprețueste doctrina falsă a initațici 
spre a nu admite decât pe uceca a ex- 
presiunii. 


Puțin mai înainte spusese, admirând 
realismul imitativ. căl! reprezentarea 
senlpturală... în medalii. busturi, în în- 
fățişarea omului pe de-antregul, pc care 
le vedem în saloane narticulare sau pul- 
blice, pe pieţele noastre. în cimitire, 
împrejurul sau în incinta chiar a monu- 
mentelor şi e palatelor. pu sunt ucestea 
„rincinalele și cele mai demne manifes- 
tări ale sculpturii moderne :? 

Ca adversar al spiritualismului său 
este arătat nanteismul în persoana lui 
nu-l împiedică 
să declare împreună cu Poussin. picto- 
rul. că pictura este ideea lucrurilor în- 
corporate .si că“ sensibile frumuseții 
psihologice, semnele vizibile nu se miscă 
esteliceşte decât în proportia puterii lor 
expresive. 

Aci ca si la V. Cousin. se pare că e 


SERGIU DAN 





vorba de cenuntarea docitinei expresio- 
niste. pe care dintre spiritualiştii fran- 
cezi numai Jouiiroy o sunprinde mui ca- 
teroric, numai că expresionismul lui Ch. 
Levtgue nu este altceva decât o ajusta- 
re u caracteristicismului lui Hegel, pe 
care nu-l înțelege, fiindcă necontenit îl 
aprobă şi-l dezaprobă asupra aceloraşi 
puncte. Il citează, aprobându-l când He- 
gel înțelege prin artă redarea unor tră- 
sătnri conforme cu ideea lucrului, dar 
îl dezaprobă, când acelaş Hegel susţine 
că arta însemnează ideea învesimântată 
în formă sensibilă 

Pentru Ch. Lâveaue artă adevărată 
însemnează încorporarea unei idei, a- 
dică tocmai tema caracteristicismului, 
însă sfera estetică a artei plastice pentru 
J&vă&que se reduce la alegorie, fiindcă 
numai acolo auiorul ar reuşi să fie şi 
filosof si artist. Accasia este descoperi- 
rea, adică inventia estetică a lui Ch. LE 
veque, Nu mai vorbim de cele opi ca- 
ractere ale frumosului adică: măreţia, 
unitatea, varietatea. armonia, proporția, 
vivacitatea, grația şi convenienţa, pe care 
Ch, T.&v&que ca și Crousay din veacul 
al XVIII-lea le adună şi le conexează în 
condițiuni cu totul arbitrare, dar fiind 
sigur că lucrează ca veritabil spiritualist 
în tradilia lui Jouffroy şi Cousin. 


(Va urma) 


SCARLA? STRUŢEANU 





C. BACALU: PEISAJ 

















ELENA FARAGO : Nu mi-am plecat 
genunchii, poeme, tiparul „Prietenii 
Științei“ ; Craiova. 


Ce-aţi spune. dacă, am mai vorbi câte 
ceva şi de-u' poeziei ? 

E vreme, de când, întorşi de către 
culmile Ileliconului ne-am adâncit pri- 
virea în nămolul (şi nici măcar tera- 
peutic) cotidianelor scamdaluni. Suficien- 
tă alarmă să sperie plutoane întregi de 
Don Quichoţi şi să izgonească în bâr- 
loagele de fildeş (dacă aşa este cu pu. 
tință) legiunile de pocji ai României con- 
timparane. 

Și totuş, nu numai că unu i-a împrăs- 
tiat ca pe puii de potârniche. dar i-a în- 
demnai şi. minune a veşnicei primăveri 
wieride le-a aţâţat cântecul şi le-a adaos 
noi nnanțe pe aripile fanteziei. 

Dacă pietrele nau răspuns  glusului, 
ca'n mitul dui Amphiou. şi ducă bestiile 
nau fost cucerite încă de cântecul lui 
Orpheu, ceva din puterea legendei tot a 
mai dăinuit, căci numai asa se exwlică 
cum peste stridența jazzurilor politice 
şi peste sarabanda excrocheriilor pluie. 
ste, ca fumul jertfei celei primite, ceva 
din aroma de pajiște însorită de Dom- 
nul. a Duhului poeziei. 

T. adevărat că, unul şi altul. dintre 
paiii muzelor urmând obiceiului pămân- 
îmlui. au abandonat trena Polwmniilor 
dumnealor şi cetind în titluri de junețe 
(păcate ale tinereţelor. cum spunea Cos- 
tache Negruzzi) profeții bune de urmat 
(darurile pământului“ — Ne cheamă 
pământul”), au sluiit diavolului în chip 
de şarpe, acel şarpe al] tentatiei și des- 
nre care se spune a fi chiar fiul noroiu- 
lui. 

Insă marea cohortă a slujitorilor poe- 
ziei şi-a văzut de drum nesocotind  de- 
fectiunile şi. dacă nu ne-ar fi teamă să 
iscăm seloziile. am numi spre bucuria 
sufletului mostru. me cutare voet tânăr. 
ale cărui imnuri înfloresc dintro seră 
tot mai fermecătoare, pe zi ce trece. 

lată pentru ce. în vreme ce judecitorii 
de instrucţie vor Îi ocupaii cu clasifica- 
rea closarelor, ar fi timpul cel mai ni- 
merit să desprindem din raftul neîncă- 
pător al poeților. pe rând câte unul. și 
să-i supunem — instrucție  îutru totul 
onnrantă — interogatoriilor critice. 

Cu atât mai mult cu cât la judecata 
din urmă — supremul examen înterna- 
jional — tot în poeii stă nădejiea că 
vor Îua câteva puncie şi că vor sta dea- 
dreanta Tatălui, 

* 

In orice caz d-na Elena Furago va fi 
printre cei alesi. Căci este în culegerea 
de poeme, „Nu mi-am plecat genunchii“. 
atâta elocventăi devoțiune. atât de umilă 
religiozitate din partea  permanentei 
Magdalene robită deapururi Fiului Omu- 
lui, că sentimeniele — cu toată exalta- 
vea lor păgână — apar pusificate şi se 
răsucesc ca trâmba de smirnă, de pe 
jertfelnicul iubirilor dealungul albelor 
colonade de marmoră. Un ciudat amestec, 
tnrburător pre cât este și sincer, de a 





doraţie şi apostasic, de ură (iubire toriu- 
rătoare, cu alte cuvinte) şi de iertare, 
suflu creştin, ecouri de murabolă. altoile 
pe frânturi de temphu olimpic, fac din 
poezia Q-nei Elena Farago e suită de 
imnuri pe care hurpisiele Domnului, le 
înalță la pragul cerurilor, Si nu zorbim. 
desigur, decât de spiritul acestei poezii. 

Dar chiar şi forma. talazul acela de 
sonoritate, care vine din larg. se opre- 


_şie o clipă peste un colţ de stâncă san 


se sperie de reflexul propriei lui spume 
și porneştie din nou. până cuprinde țăr- 
mul şi se stinge într'un uliim spusm — 
versificația însăşi descinde dinir'o sferă 
aeriană. Inrudiţă cu versificaţia roman- 
țelor lui Minulescu. e interesant de re- 
marcat prin ce se deosebeşte şi cum fe- 
minitatea dispune îci şi colo, în închei- 
turile acestui continuu răsuflet metric, 





ELENA FARAGO 


odilknitoare surdine. cuiburi de repaos și 
de muzicalitate — o desăvârşită artă, ale 
cărei principii n'apar de fel la suprafa- 
ță, atât de naturală şi de obligator fi- 
pească este în toulă a ci desfăşurare. 
Aminteam e „ecourile de parabolă“ 
care sar înlâlni în poezia d-nei Elena 
Farago. Ne pândeam la acele tipare și 
imagini, proprii oricărei poezii, dar par- 
că şi mai mult celei femenine., atribute 
întâlnite în decuesul tuturor ciclurilor 
«d-nei Farago, delu .„Şoapiele din umbră“ 
şi până la „Soaptele amurgzului“. simbo- 
lui de năvi şi fântâni ce revin şi în pre- 


_zenta culegere. dar cu câi întrecute ! 


Contesa de Noailles, frenetica pociă a 
„Inimii multiple“ și al cărui ultim vo- 
lum „L/Honneur de souffrir“ este o con- 
linvă salbă de gemete, când îot irecu- 
tul ei ne deprinsese cu lirismul neînfrâ- 
nat al bocitoarelor, oferă. întru aceasta, 
o necesară lectie. Cel mai sezisani din- 
tre cioburile de oealindă sfăvâmată, în 
:are doliul scriitoarei îsi oglindeşte um- 
hrele dispărute, esie mica poemă a ola- 
rului persan, întrebuințat ca termen de 
analogie. şi care în huma pe care o Îră- 
inântă distinge vactele şi sângele celo» 
prefăcuţi în țărânăi. Experienţa d-nei 
Flena Farago e de pe ţărmul celălalt. 


UNIVERSUL LITERAR 


Nu un relugiu în analogic, în parabolă, 
în imagine, cât o evadure, o frângere a 
zăbrelelor imaginei, un clan liric care 
le atâtea ori aminteşte clanul Salomneci. 
CĂ imaginea pentru sine şi nu, mai ales, 
imaginea soclu cât podoabă de destrâ- 
mat în urcuşul acestor polgote pasionale 
pe care trudeşte sufletul poetei. 

Tată, de pilăă, una Qin cele mai înche- 
gate poeme din întreaga carieră poetică 
a d-nei Elena Farago, „Scrisoare“,  — 
procedeu de nenumărate ori încercat 
până să selecteze în această desăvârşită 
confesiune şi pe care an voi-o pentru 
perfecjia ci, în întregime citată, 

Rigorile spaţiului ne opresc, îusă vorm 
transerie episodul iu?burător şi care ac- 
centuează. caracterul de mister al între. 
pei poeme, episodul aşa de impresionant 
ca noutate, al mâimei care scrie şi cure 
se surprinde umbră : 


„Și aicum, 

privind pe gânduri 

ba mâna care-ţi scrie, 

Mi s'a părut de-odati atât de sirăvezic 
cam tras-o şi-am pitit-o 

fără să ştiw ce fac.,, 

„A fost o iulgerare din cele ce desfac 
Peceţile, sub: care ne dorm în suflet toate 
Câte nu le Ştim încă, 

din tot ce nu se poate 

privi cu ochii vieţii 

decât arar 

Si vag, 

în unele vedenii de vis, 

me câte-un prag 

«e au desparie-o viaţă 

de alta, 

Miirturia nu ne-o dă nimeni încă, 
si totuşi străvezia 

culoare a mâinii, mele 

wa fost doar n părere 

de noapte petrecută 

în gânduri şi durere, 

ci alte nopți trăite 

mi-au nălucit o mână 

ce doarme "n cine ştic ce tamilă 
păgână. h 

pe pieptul unei mumii, 

de veacuri lungi... 

Aşa 

cum va dormi ca mâine, 

în raclă, 


Adăogaţi că această viziune se înier- 
calează în decursul unci confesiuni în 
pragul unui drum nesigur si plin de 
enigme şi veţi surprinde cât de halu- 
cinată e întreaga atmosleră a poemei: 


S'a luminat Odaia, dar gândurile sclave 
aceloraşi neliniști, îmi urmăresc, bolnave 
st cobitoart, 

drwmmul pe care stau să plec..,, 


Ce clopot chiami'n glasul: 
clipitelor ce trec ?... 

E poate albul crainic 
ce încă ni se-opreşte, 
ci doar din zbor, 

în treacăt, 

catargirl iiscoiteşte, 
lovind uşor o sârmă 

ce sbârnâe prelung 

în gândurile mele, 

pe drumul ăsta lung, 

pe care cad învinsă 

deşi n'am pornit încă 2... 


O, murea mtunecată 

şi nemiloasa stâncă, 

ce stau să tae calea unci speriale năvi, 
şi-albastrul ochi de apă 

răsirângător de stăvi..... 

Si farurile stinse... 


Si îvt cc i Ştiu mită. 


. . . Pi . . . . Dă . . 


UNIVERSUL LITERAR 


Dar desigur ar irebui să vă imparte. 
sese cât mai multe din aşchiile aceştea, 
de inimă, sângerânde şi nu ştia în sgâr- 
renia spațiului dacă trebue să citez acei 
litanie de antologie „E moartă iubirea” : 


E pasărea mvurtă 
ia. mire, 

Din vai, 

Ce trece 'mmulţită 
le mii de năluce seo. 


sau, cel puţin fragmente, din scria de 
confesiuni : „O nouă magdalenă plânge”, 
„O păcătoasă serie“, „O femee irecută 
vorbește cu toamna“ şi ale cărora singu- 
re titlurile vă pot da o imagine de ac- 
centele pe cari lirismul d-nei Elena Fa- 
rago le smulge coardelor simţitoare dure- 
rilor acute. Nu mi voi impoirivi, totus, 
ispitei de a mai cita un fragment (o! sa- 
critegiul fraumentelor şi melancolia «li- 
secţiilor) din ultima, din cele trei poeme, 
amintită şin care peisaj şi suflet se to- 
pesc şi dau un aliaj amar ca şi viaţa, ca 
şi tinereţea ce trece, ca şi iubirea ce, 
cu toate agoniile. nu moare: 


Si-acwmn când din dwruti: susnin 

a tut ce-a fost 

n'a mai rămas în suilet 

decât o vană tângă, 

Căci ani sunt de când ochi-mi privesc 
fără să plângă 

Cum îţi destăşuri, 

Toamnă, 

pusliitorul rost, — 

Te aşteptam şi astăzi ca ieri 

cu aceiaşi vagă 

tristețe'n care nu ştiu dacă mai. am 
Vreti țel, — 

Căci nu mă "treb 

de-a viaţă trăită in alt fel 

mi-ar î? părut mai trăstă 

ori mi-ar îi fost ma: dragă. 


„Dar tată că din glastră 

a a!bă tufănică 

sc 'atide peste masă până pe fruntea mea,— 
sc întinde şi m'atinge 

de part'ar vrea Să-mi zică 

de ze te las să intri în casă peste ca... 


Admirabil fir. de beteală, final, care 
leagă cu o rază de soare un mănunchiu 
de flori triste, argintie incluziune de acr 
întrun fildeş sumbru, tânjind de absen- 
ţa soarelui și alhinelor. 


De un rafinament cu atât mai prețios 
cu cât e mai mascat. în forme ce des- 
cind din ritmul amplu al lui Verhacrern 
(pe care pocta l-a şi tălmăcit, uneori, de 
altminteri), si cu infilirajii din obsesia 
refrenului popular, arta a-nei Elena Fa- 
vago, realizează în lirica româncască şi 
în cea îcmenină în deosebi  ostrovul 
„Cântării Cântărilor“ pe sub săleiile că- 
tuia, logodnica lui Salomon smulge me- 
lodii impresionante în care picură amă- 
văciunea iubirilor fastuoase, 


PERPESSICIUS 





INTRE SPECIFIC ROMANESC 
ŞI 


FUTURISM 


— Jaluica tragodie a unui june pictor 
român — 


XI 


Prietenul meu picior coniinuă astfel 
scrisoarea sa : 


——— 


Fiii Despre înfățișarea 
boierilor, băstram încă din crudă copi- 
lărie, o amintire puternică: Intro tră- 
sură cu patru cai înaintași, trecu 6- 
dată, Prin târgul nostru, un bătrâna u- 
riaş, en barbă albă mână la brâu. Era 
îneruntat — si negustorii îl salutau, din 
ue „bolțilăc“, cu închinăgiuni adânci, 
Liam văzut pe urmă seoborând din per- 
nele trăsurei. aiutat de un om de pe 
capră, cu ilicul înflorit. A intrat apoi 
intro duzheană unde se vindeau frân- 
phii. chiupuri cu untdelemn şi rodii, 
Când a zis: „bine te-am găsit jupâne 
Neculai 1." bolta negustorului răzbu- 
bai ca de tunci. Fui cuprins atunci de 
teamă şi admiratie — ca în fala unei 
arătări supranaturale. Am cunoscut 
mai târziu alți boieri. dar nici unul nu 
mi-a lăsat înfiptă în simţuri impresia 
aceia categorică de forță şi demnitate, 

Boierul Manolache mi se înfăţişază 
— spre marea mea desilusie — sub chi- 
pul unui mosneput mărunţel, ras qe 
barbă şi mustăţi, cu obrazul palid şi, pe 
nasul cpuasi inexistent, o pereche de o- 
chelari fini. fără ramă. At fi zis: un 
pensionar fost functionar de bancă, un 
mamoş, uu  tcehnician dentist sau un 
chibiţ, de club elegant. Ma surprins 
plăcut mărturisindu-mi că mă cunoaşte 
din nume şi 'mi urmăreşte atent pro- 
gresele paletei, Dar, şi mai mare îmi fu 
surprinderea când. după ceaiul ce ne fu 
servit la sosire. boierul Manolache mă 
luă la braţ, mă trecu prin diverse ieta- 
curi Şi — intrând în biroul lui, îmi a- 
rătă, în peretele tapetat cu mătasă, u- 
nul din cele mai reuşite tablouri ale 
mele, execulat acum patru ani: „Jido- 
vul rătăcitor“: Făcusem. în răstimpuri, 
peniru subieciul acesta. vre-o cinci va- 
rianie, Boierul Manolache „poseda pe cea 
mai îndrăzneață şi pe cea mai discutată 
dintre toate.  L-o spun asta, boierului 
Manolache si ochii lui cată la mine cu 
pătrumdere şi maliţiositate: 

— „Tabloul d-tale are prea mari gre- 
şeli... ca să nu aibă deopotrivă şi mari 
calităţi. Nu se află pe suprafaţa pămân- 
tului unici o adevărată operă de artă, a- 
ritmetie ireproşabilă. Dacă sar găsi... 
"Car avea nici un preţ. Idealul artei nu 
este perfecțiunea.  Perfecţiunea  esie o 
născocire inginerească. Ea naşte din 
calcul şi tinde să multumească pe mâ- 
nuitorii de centimetri. echere, compa- 
suri şi raportoare... 

Adică pe indivizii blăstemaţi de soar- 
ță să-și consmmne flacăra vieţii in com- 


Tatal 
50 


binarea cifrelor si satislacerea intestiuu- 
lui. Indivizii acesția — fie că sfârșesc, 
săraci la morga comunală, fie că sunt 
înmormântați în  Ccuvouri ce depășese 
valoarea unui milion de tanagrale —- 
tree prin viată fără să ia contact cu 
taina, vesnic iniburătoare. a vieții, Gre- 
șala este apanapgiul oamenilor cu sensi- 
bilitatea fierbinte — deci a oamenilor 
cu imaginaţia veşnice sub presiuue. Un 
păianjen, o lăcustă. un bondar, o scar- 
pie, un şarpe, o sepie nu suut în stare 
să săvirşească greşeli. Ele rămân. scla- 
vele disciplinate ale necesităţii ime- 
diate — şi ale  perpetuării. Stomahul, 
actul împreunării si progenitura este 
cqnația vieţii lor, pe care o rezolvă cu 
o deconcertantă exactitudine şi netăgă- 
duită perfecțiune, ...Perfecțiunea este un 
maximum, adică un punct snort, unde 
toate eforturile pot ajunge, dar unde 
fatal trebue să se oprească — şi să se 
niveleze, prin egalitate. Cuiburile de 
termită (fiecare din ele însemnând o 
culme technică) — sunt toate deopotri- 
vă de perfecte. 

Ai văzut un astfel de cuib. te-ai mi- 
nunat de extraordinara artă a gângă- 
niilor acelora  scatofaze,.. nu'ţi mai 
cere inima să mai vezi un altul. Pevr- 
(ocţiunea satisface până la saţiure, a- 
dică oboseşte... Nu sațiare, nu oboscală 
cer oamenii dela artă. ci, din potrivă, 
văscolire sufletească. stârnire de sete și 
foame pentru ceia ce nu cunoaştem în- 
că. Arta trebue să fie o ncsecată fân- 
iână de pasiuni. Fireşte,.. de pasiuni 
înalte — si nouă. Pasiunea singură sti- 
mulează cugetarea. Deaceia operile ţâş- 
nite din pasiune, dau cel mai mult de 
gândit celor qe cată să se adape din iz- 
voarele ariei... De gândit în bine — şi 
de gândit în rău. Pasiunea divide, [ă- 
rămițează, descompune. Dar ea poate 
să şi închieza să consolideze, să beto- 
neze. în beton fără. de moarte, dorurile 
noastre sau răzvrătirile noasre. ale o- 
menirii... ale omenirii întregi, de pre- 
tutindeni. Pasiune înseamnă exaltarea 
simţurilor noastre toate şi a cugetelor 
noastre toate către o ţintă nu totdeauna 
reală si  realizabilă şi nici odată a- 
proape.... 

Fa e arbitrară. tiranică. infernal des- 
potică. Te poate duce, deopotrivă, la. 
victorie, ca si la dezastru. Dar te duce 
în totdeauna în triumf: triumful mor- 
ţii. al întunericului sau al luminii, 
al inconştienții supreme sau al supre- 
mei conştienie. He... hc... be.. d-ta eşti 
tânăr şi nai avut încă vreme să treci 
prin furtunele vieiii, ca mine. 

Jidovul d-tale rătăcitor, vezi bine, 
stă întro — uite ici aşa!.. între atra- 
china asta cu cartofi. de Cezanne şi pri- 
ma schiţă, în sanguină, pentru „le ra- 
deau de la Meduse“ — a lui Gericauli... 
Suntem, din moşi-strimosi, de câteva su- 
ie de ani, plugari. Fi, bine, crede-mă, 
nam luat contact cu seva pământului, 
decât în ziua când. la o licitație publică 
în Paris, am făcut cunoştinţă cu aceste 
umile tubercule... pe care, în viață, nu 
je avolez nici odată. E. în tabloaşul a- 
cesta, o aşa de adâncă pasiune pentru 
țărână. o asa de sălbatică îmbrăţişare 
cu brazda hrănitoare, o aşa de dunmnc- 
zeiască aplecare către fructul siirman 
și prolific, atât de orb. în întunecimea 
adâncă a lutului... şi totuşi lumina de 
zi cu zi a săracului. la masa căruia, în 
zile de restrişte. cartoful cald, presărat 
cu sare vânătă, răspândeşte arome de- 
licioase în nările, transparente de ane- 


tut 


mie, ale gloatei de copii flămânzi. C6- 
zanne a făcut aici filosofie socială, fără 
vrerea şi fără ştirea lui... Dar. în defini- 
tiv, nu în această fnterpretame literară 
a mea, stă valoarea operei picturale a 
uriaşului provansal...* 

Boierul Manolache îsi scoase oche- 
larii de pe uas, îi şterse tacticos cu uu 
pătrăţel de piele de căprioară, apoi, 
potpivindu-şiii la Joe. vorbi : 

— „Doi meşteri au izbutit, in cursul 
secolilor, să tulbure. să subjuge și să 
tiraniseze atelierele pictorilor: Rafael 
şi Cezanne. Primul, prin suavitatea ar- 
hitectanică a desenului său; celalt priu 
pasiunea pentru materia picturală... 
pentru ritmul misterios — multora inse- 
sisabil — al acestei materii picturale... 
Insesisabil chiar  imitatovilor  Ini C6- 
zanne — şi sunt puzderie, nenorociţii!,.. 
până și în tara noastră... Ală dela mine 
o banalitate; imitatorul c un specimen 
comod şi — pentru abiă — inofensiv... 
Dar e primejdios pentru public—fiindeă 
publicul savurează pe imitatori mai 
vârtos decât pe meşterul imitat...“ 

— „Ceia ee înseanmă că publicul e 
nerod...“ 

„- „Perfect !... dar un nerod Nămânul 
de artă. Ca toți flămânzii el uvalează 
astăzi cu lăcomie, de toate, fără ale- 
gere. Mâine. când foamea îi va fi poto- 
jită, va pofti şi va cere mezelicuri fine. 
Cererile vor fi enorme şi — proporțio- 
nal — din ce în ce mai scăzute, ofer- 


tele... Atunci. de abia, va începe marea 
artei : 


catastrofă a fabricile de 


gate...“ 


sSuro- 


N. N. TONITZA 





EXPOZIŢIE 

In curând va avea loc vernisagiul 
unei foarte interesante expoziţii de 
planşe în desen. datorite  «xcelentului 


nostru colaborator, pictorul Siefan Di- 
mitrescu, profesor al Scoalci de Belle- 
arte din lasi. 

In cercurile amatorilor de elită expo- 
ziția aceasta e  aşteptată cu o vie ne- 
răbdare. 


SCRIITORII 


Al doilea volum de versuri al d-lui 
N. Milou. este intitulat „Fluerul lui 
Marsyas“ şi va apare în cursul lunei 
Octombrie. 


Cl Volumul „Stampe“ de I. Valerian * 


va apare la începutul lunei “Octombrie, 


FILARMONICA 

MOStapiunea Filarmonicei va începe în 

Octombrie : Anul acesta nu va fi decât 

un singur concert pe săptămână în fie. 
cate Î)uiminică dimineață. 





LA „REGINA“ MARIA“ : Răpirea Su- 
binelor. 


O localizare «le d. P. Gusty. 

Si ca orice lucrare. trecută prin mâi- 
nile aşa de meştere în ale. teatrului, cum 
le are d. Gusty, „Răpirea Sahinelor“* în- 
truneşte numeroase însuşiri de tehnică 
și de succes scenic, 

Valoarea liicrară a localizărilor e în- 
locuiiă adesea. dacă nu chiar totleauua 
prin preguanța unui rol principal pentru 
un actor de mare taleni. 

„Răpirea Sabinelor* a procurat exce- 
lent prilej nt-lui Maximilian si-d-unei Ma- 
rictta Sudoveanu să fie apluuduți cu va- 
icşie. 


TEATRUL MIC sub direc'ia Bulfinski- 
Mişu Fotino. 


Sunt toate indiciile. că sub noua udi- 
recție, Teatrul Mic va face însemnate 
progrese. Adică va face teatru mai bun, 
decât a făcut în wrimul an de încercări 
ușoare şi de concurență exagerat tine- 
reastă. 

Teatrul Mic si-a deschis porţile cuun 
act de Valjean şi cu „Doctorul“, “sau 
mai exact „Doctorita“ de F. iaszlo. 

Actul d-lui YValiean face desigur par- 
te <intro lucrare mai smure. 

In cadrul unui act, cât sa reprezintat, 
ca o ridicare de cortină. „Fata morgana” 
a reamintit excelentele calităţi de om 
de teatru, verva sprintenă, spiritul de 
observaţie şi îndrăcita şarjă, fină, ele- 
gantă, jesuitică. machiavelică ale d-lui 
Valjean. „Fata Morgana“ e o schiţă nu- 
mai din piesa, pe care trebue so facă 
autorul admirabilei „Ce ştia satul“. 

Sa jucat apoi „Doctorul“ de Laszlo. 

O comedie, care mi-a plăcut mult, 
fiindcă e alcătuită cu iîscusință: are 
dialog interesant : are acea ironie, care 
scânteiază între glume ușoare şi înţele- 


"ceri serioase. 


Îmi îngădui să notez. că autorul aces- 
ici comedii este F. Laszlo. nu Andreas 
Laszlo. autorul admirabilului roman 
tradus şi în româneşte „Oamenii în răz- 
boiu“ și al celui tradus numai în fran- 
țuzeşte de Mad. Marx. „Les hommes ac- 
cusent'. 

Nota aceasta o găsesc necesarii, [fiindcă 
am auzit la ieşirea din teairu pe câţiva 
«peciatori, spunând „ăsta e ccl care a 
scris şi „Oameni în război“, 

D-na Maria Filotti a dat prilejul să 
fic văzută într'un rol. care-i convine asa 
de bine. un rol de intelectuală. Cred 
că nu preşesc de loc, spunând, că în u- 
tari roluri. această artistă poate săi dea 
cât mai din plin, din puterile sale de in- 
terpreiare. D-na Filotti are o fină inte- 
lugenţă artistică, pe care ştic şi vrea să 
o utilizeze frumos. 

In rolul doctoritei. d-na Filotti a ară- 
tat un ropot de feminitate şi o Ţesătură 
de inteleciualitate. A dovedit îmbinare 
de graţie pavozată de distincţia îintelec- 
tualității. 

D. Bulfinski. care are mari resurse 
pentru comedie, a împrumutat ptestigiu 
unui rol. 


UNIVERSUL LITERAR 


Cuvinte foarte bune, ca totdeauna dis- 
tinset d-ne Ciucurescu-Bulfinski şi a- 
pecieri pline de entuziasin pentru d. 
Chamel si d-na Capustin. 


5. CECROPIDIE 





TEATRALE 


Ul Teairul „Caragiale va reprezenta 
in actuala stagiune o piesă originală u 
d-lui lon Sân Ciorgiu. 

0] Ansamblul dela Teatrul Nostru în 
frunte cu d-na Stanca Alexandrescu şi 
cu d-nii Toneanu si Ghibericon va juca 
în actuala stagiune în sala teatrului 
Popular. 

ţ Ci La teatrul „Mic“ se repetă comedia 
„Canerele d-lui Prefect“ localizare de 
J. Paul Gusty. 

Ii; Teatrul „,Caragcale“ va mai repre- 
zenta în actuala siagiune „Viaţă de stu- 
dent*. dramă în patru ucte de Leonid 
Andrecw. 

[ Compania dramatică dela teatrul 
„Regina Maria“ va face în a dona par- 
te u stagiunei un turneu cu ,(Cyrano de 
Bergerac. 

i C] la Teatrul National din Cluj se 
“repetă piesa „Grigore Vodă“ de AI. De- 
păriiţeanu, 

Picea va fi pusă în secuă de d. V. Ef- 
timiu. 

[] Teatrul Naţional va reprezenta în 
actuala stagiune. comedia d-lui Valjean 
„Generaţia de sacrificiu“. i 

0 Repetiţiile pieselor „Invierea“ şi 
„Păpuşile“ vor fi reluate după premiera 
piesei „Cyrano de Bergerac" 

(| Teatrul National din Clui va re- 
prezenta în actuala, stagiune „Glauco” 
de „Movrselli. 

Piesa va fi montată de d. V. Bumbeşti. 
= OU La teatrul Mic se repetă ziinie „Gi- 
nerele dq-lui Prefect“. cu d-nele Renee 
Annie. Annie Capustin. Silvia Dumitres- 
cu si d-nii Bulfinski. Fotino, Giugariu, 
Veleulescu. 

Cl Ja Teatrul Regina Maria sa pus 
în repetiție comedia englezească „Mu- 
safirii familiei Bliss“ ((Week-end'), trei 
acte de Nosl Coward, traduse de d. Vic- 
tor Rodan 
. O Comedia lui Shakespeare „Mult sgo- 
met pentru nimic“ va fi reprezentată în 
actuala stagiune a teatrului Naţional. 

D Compania dramatică. dela 'teatrui 
„Regina Maria“ va pune în repetiție „O- 
rasul mort” de Gabrielle d'Annunzio. 
1. 0] Teatrul Naţional reia săptămâna 
aceasta matincurile de Sâmbătă cu piesa 
„Pătunienul“ de d. A. de Herz. 

+ CI] La teatrul National din Craiova se 
repetă comedia lui Caillavet şi de Flers 
„Amorul veghiazăi şi „Trandafirii roşii“ 
de d. Zaharin Bârsan. 

D Compania dramatică de la teatrul 
„Caragiale“ va reprezenta în actuala 
An piesa lui Tagore: „Ofiviul poş- 
tal“. 


INIPERSUI, LITERAR 


OFICIALIPATEA ȘI 
COMEMORAREA LUI HAȘDEU 


Ziarele au înregistrat -la timp, cu so- 
bră dezavuare, absenţa oficialităţii dela 
serbările pentru Hasdeu, la Câmpina. 

Care. ne întrebam, în chiar uceste co- 
loane, în ajunul comemorării, este insti- 
tuția de Stat, Ministerul. Direcţia,  că- 
reia îi revine obligaţia să se seziseze în 
astfel de împrejurări ? Şi aminteam de 
ministerele «de instrucţie si Culte, aşa 
cum merg lucrurile prin alte părţi. 
(Fără să mai repetăm nota noastră. pe- 
nultimă, despre adevărata comemorarea 
personalităților culturale). 

Nimie din toate acestea. Serbarea s'a 
deștăşurat pe propriile-i forţe, suficien- 
te ca entuziasm şi competență. de vreme 
ce iniţiativă și organizare se datorau 
unor oameni tineri,  închinați cultului 
oamenilor mari. iar cuvântătorul n'a fost 
altcineva decât marele cărturar N. lorga. 
Şi totuşi, oficialitatea proşeşte. Penirucă 
nar fi fost prilej mai bun, penizru afir- 
marea acelei politici culturale în proslă- 
vireca căreia se cheltuese atâtea energii 
oratorice. azi, când Vezuviile  imorali- 
tății publice amenință să sufoce şi ulti- 
mul azur din noi. n'ar fi fost prilej mai 
bun ca mobilizarea întregii intelectuu- 
lităţi la glasul de alarmă al oficialităţii, 
sub steagul unui adevărat erou al cul- 
turii. cum a fost Bogdan Petriceicu 
Hasdeu. 

Va mai trece mulilă apă pe Dunăre şi 
se vor mai descoperi încă mulți alți de- 
fraudatori în cuprinsul României Mari. 
în toate instiiuţiile de Stat până săi se 
înțeleagă şi la noi rostul celor culturale 
pe lumea. asia! 

In ziua aceia, însă. posteritatea va 
avea să roşească şi pentru cei de astăzi 
— afară dacă, în marea-i generozitate, 
nu va găsi cu. cale să glumească şi să 
arunce toată ingralitudinea  oficialităţii 
noastre, pe seama nenumăraţilor doctori 
din guvernul lui 1027. 

Cari. precum se știe, n'au fost prea 
puţin scărmănaţi de daracul gloriosului 
comemorat dela Câmpina. 


" GEORGE-MIHAIL ZAMFIRESCU 


Ta ora aceasta, „Domnisoara Nastasia“ 
iragicomedia tânărului autor va fi fost 
cunoscută şi apreciată în rândurile cu- 
noscătorilor de teatru. 

Nu trebue însă să lăsăm să treacă a- 
cest prilej fără a sublinia  râvna cmo- 
ționantă a accstui tânăr autor dramatice, 
care de ani de zile lucrează. şi-şi aşteap- 
tă ziua izbânzii. 

Ne amintim cu aceasiă ocazie de îea- 
tralizarea Imi Alexandru Lăpuşneanu, pe 
care ne-a schițat-o în piesa sa de debut 
„Cuminecătura“ — ca şi bucuria cu care 
am salutat acel prețios nerv dramatic şi 
frumusețea acelei limbi literare. așa. de 
personală, chiar după frumoasa retorică 
a lui TDelavrancea. 

Calităţi, întâlnite  şin piesa istorică 
„Fu poruncă dela Suceava“, ale cărei 
frumuseți am avut prilejul să le cunoa- 
ştem și să le aşteptăm înfăptuite pe sce- 
nele noastre naţionale. 

„Primăvara. ce s'a dus“ — actul pro- 
vincial pe care cetitorii noştri l-au ce- 
țit în coloanele retiatei noastre, „Gazda 


NOTITE 


(Corespondenţă întârziată 


cu ochii umezi“ — seria de schițe amare 


„ca şi esenta e umanitate mizeră pe care 


George Mihail Zamfirescu se pare să o 
cunoască la sursă. „Domnisoara Nasta- 
sia”, tragicomedia din viața sufletească 
a suburbiilor noastre — sunt toti atâtea 
titluri ce vorbesc de o activitate şi sus- 
ținută şi variată în acelaş timp. 
SOEREN KIRKEGAARD 
Fragmentul privitor la „bocet“, publicat 
îu  n-vul trecut al revistei. csie extras 


din seria de maxime — Înţermedii (în 
realitate, grecescul : Diapsalmata — in- 
termediile harpei) — dintro lucrare de 


la 1845 a seriitorului danez Soeren Kir- 
kegaard pe care-l prezintă, în o versiune 
franceză Lucien Maury, în numărul pe 
August din „N. R. E. 

Cele câteva maxime ce traducem tîră- 
dează o serioasă înclinare către analiză 
îmbinată en liberul joc al unei fantazii 
de veritabil poet. 

„Intermediile (Diapsălmatu), zice IL. 
Maury, ue dau pe faţă mai multe din 
tainele unei tinerimi hermetice, închina- 
tă vieţii interioare, practicei exerciţiilor 
spirituale, care  suggerează  nuţiuneu 
unui Loyola potestant. având culiul ha- 
lucinatoriu al visului și al imaginaţiei. 
Fle designă o epocă. Mică cetate bur- 
gheză, dar port internaţional şi emporiu 
intelectual, Copenhaga, răscruce a Euro- 
pei, post avansat ul scandinavismului, 
este, prin împreturimile anului î850, unu 
activ centru de artă şi de gândire, (,Ă- 
tenu Nordului"). O beţie contagioasă, ve- 
uită din Germania eu filosofia romantică 
și întreg corlegiul de doctrine, poeme, so- 
nate şi simfonii, exaltă pe scriitori, pe 
artişti şi chiar pe universitari... etc, etc“, 

Să spicuim însă din cele mai la înde- 
mână. din aceste mostre de ironie şi dia- 
lectică socratică“ --- cum spune exege- 
tul : 


Oamenii sunt abswrzi. Ei nu uzează nici odată 
de iibertăţile pe care le posedă, dar. umblă 
după cele pe care nu le au; ei au libertatea de 
pâmdire şi cur pe aceea de expresie, 

- 

Ne scrim reilecțiile cu neglijenţă ; le impri- 
măm; şi în decursul corechurilor smocesive me 
vine 0 sumedenie de idei. Ia-ţi mima în dinți, 
prin urmare, tu care n'ai îndrăznit încă să ti- 
păreşti mimic ; nu disprețui greselile de tipar; 
a fi Spiritual graţie Mor est: încă unul din îe- 
lurile cinstite de a wvea spirit. 

Li 

Comelius Nepos vorbeşte de un căpitan care 
se giisea blocat într'o fortăreață, cu o cavale- 
rie însemnată. Militaru! accsta punea în fiece 
zi si se cravaşeze caii ca să am sufere de pe 
urma unei imobilități prelungite. La îel, si: eu 
trăesc în vremea asta cu un om asediat, şi ca 
să mu mă încerce inacţiunea. plâng până mi 
sfârşesc. | 

Li 

Consideraţiile mele asupra vieţii n'aw nici 
un sens. S'ar părea că un spirit răutăcios mi-a 
pus ochelari pe nas; una dim sticle anăreşte 
după o scară monstratoasă iar cealaltă micșo- 
rcază în aceleaşi: proporții. 

- 

Timpul, zice-se. merge, viaţa se “scurge ca şi 
at fluvia, ete, exc. N'am băgat de seamă: 
timpul e imobil şi er de asemeni. Toate proec- 
taie pe cate le asvâri în viitor se reintorc a- 
Supră-mi: când acubp, mă sculp în obraz, 


tv? 


Aşa îmi împart en timpul: iumătate dor- 
mind, jumătate vilsând. Câmd donm nu visez 
niciodată şi e păcai pentrucă visul e cea mai 
înattă gentalitate. 

+ 

Focul izbuonise în culisele unui teatru, Bu- 
forul veni să anunţe publicul, Toţi orezură că 
e o glumă şi; aplaudară ; el stărua mai tare şi 
vi râseră, şi mai mult, La. fel, gândesc eu, se va 
prăbuși lumea sub aplauzele oamenitor de spirit 
care vor crede ci totul e o fansă. 

Li 


E ciudat cum două situaţii absolui contrarii 
ne suggerează o reprezentare a eternității, Mă 
gâwdesc la menorocitul acela de contabil care 
inebuni de desniidejde după ce socoti într'o a- 
dunare 7 -î- 6 — 14 şi oare dim cauza asta 
rumase o casă de comerţ; îl aud repetând, zi 
și moiapte „imdiferent la toate: 7 + 6 — M4; 
văd într'asta. O imagine a eternității, „mă închi- 
pucse, într'un haram, o femee excepțional de 
îrmmoasă : ea: se odihneşte, peste măsură de 
grațioasi, pe o sofa şi nu se îngrijește de ni- 
mic, :pe lume : altii înnagiave a eternității. 


CUM SA CITIM 


Sub titlul acesta asa de frecveni şi de 
familiar preocupărilor noastre de toate 
zilele, Emile Henriot. curicristul literar 
al lui ;Temps“, publică un substanţial 
articol, ilustrat cu exemple din istoricul 
librăriei franceze. aşa de bogată în ne- 
numărate ediţii ale aceleiaş opere. Pen- 
iru cetitorul intrigat de problema orga- 
nizării unei onorabile biblioteci, france- 
ze. trimitem la numărul din 15 August 
cor. al revistei „Les Annales“, unde se 
află şi o listă complimentară de autori 
francezi şi ediţii preferabile. 

Transeriem axa articolului, care ni se 
pare aplicabilă oricărei literaturi : 


In chip practic şi cu privire la cărțile cele 
mai. importante pe care ni le-au lăsat «cele „patru 
mari secole ctasice, ale noastre, mi se pare „că 
sc poate recomanda oricărui) cetitor cut să a- 
dune pe naitumile lui, pentru fiecare din texteie 
ce imibeşte : 

10 cdiția originală ; 

20 Ultima ediţie publicată de autor în timpul 
vieţii lui, dacă a remaniat-o; Sau prima ediţie 
colectivă pubiicată după moartea lui; 

30 O bună cdiţie critică a oporelor complete, 
de preferinţă 'cea mai nouă şi prezentând, gra- 
tie aparatului său critic, mitimvul stadiu al. ces- 
tiunei pe tema felunitelor probleme ridicate de 
ace text. 


Principii care, după cum se poate ob- 
scrva, nu pot fi practicate în literatura 
românească. Dacă peniru primele două 
puncte, o organizare a serviciului de an- 
ticariat, public şi particular, ar aduce 
binefăcătoare rezultate. al treilea punct 
— al edițiilor critice — ne arată și în- 
ferioritatea editurii româneşti şi. caracte- 
rul plăpând al culturii noastre. 


PENTAPOILAN 





fi0$ 


i 


UNIVERSUL LITERAR 


ECOURI 


GANDIREA 


Numărul pe lulie.-August (7—8) al rc- 
vistei Fundaţiei Principele Curol se des- 
chide cu un admirabil articol  datorit 
suriitorului Emanoil Bucuja, secretarul 
Pen-Club-ului român, şi se închee cu o 
bogată cronică iscălită de d. Nichifor 
Crainic delegatul, dimpreună cu d. Mi- 
hail Sadoveanu, la congresul de ăst un 
al pen-clubului. iaBruxeiles. 

In felul acesta „Gândirea“ oferă (can 
pe pielea ci) o minunată lecţie de călă- 
torie, am zice, şi de inconsequenţă. (Pen- 
tru acest uttim termen. lămuriri, în alt 
loc). 

In vreme ce d. Nichifor Crainic sa 
întovs din călătoria de Bruxelles cu ov 
colecţie de ciomegc, pe cari le arată, e 
adevărat, cam de demarte, d. Bucuţa a 
adus, peuiru că a şi dus, acel suflet larg, 
şi acea lucidă întelegere, singurele cu 
putință pentru zilele de azi. 

Intr'adevăr rareori o cauză, a fost ple- 
Qată cun mai multă strălucire de cât este 
în „Scrisoarea deschisă d-lui Jules  Ro- 
mains* pe care d. Emanoil Bucuţa o ti- 
păreşte în fruntea ultimei „Gândiri”. 

Scrisoarea e prilejită de „impresiile 
din Ungaria“ pe care scriitorul francez 
le-a tipărit în „Illustration“ şi este, în 
zilele campaniilor Rothermere. şi a zar- 
vei dela Geneva. una din cele mai suc- 
cinte şi mai elocvente pledoarii pentru 
teza română. 

Dar ceeace este un record chiar pentru 
scrisul d-lui Emanail Bucuţa, ale cărui 
resurse deatâtea ori sau dovedit  inge- 
nioase, este tactul, europenismul, demni- 
tatea si delicatețea cu care având să do- 
boare părerile lui Romains. îl fereşte de 
orice jimuire. E un model al genului. 
pentrucă nu spunem nimie nou arătând 
că „Scrisorile deschise“ sunt un gen de 
care sa cam abuzat — şi fără artă. Voim 
să cităm din această pagină de superioa- 
ră literatură pusă în slujba patrici și ne 
şi dăm seama de greutăţi. Pentru că păr- 
ţite de artă pură nu pot fi desprinse. 

In restul sumarului: Vesperală, poezie 
de 1. Minulescu ; începutul unui studiu 
Mistica statului de Petre Marcu-Balş ; 
Cronica filosofică de Vasile Băncilă ; In- 
semnări de Adrian Maniu şi la pag. 165 
o poezie funestă Paparudele, căreia îi 
datorăm, cu siguranță, toate ploile de- 
zastruoase din Bucovina şi Basarabia. 


NICHIFOR CRAINIC, DUHAMEL, 
PENCLUB 


Cetitorii noştri cunosc pasagii din că- 
lătoria lui Georges Duhumel la Moscova, 
Fragmentele spicuite până acuin au do- 
vediit aserțiunea ce făceam în notița de 
prezentare (atunci când nu se putea şti, 
cu. precizie, ce va urma) că G. Duhamel 
este un suflet, un propagundist al „ome- 
niei“, un pacifist, şi nai presus de toate 
un spirit obiectiv. Restricţiile referitoa- 
re la censura în Rusia sovietică, ne-au 
dat deplină Greptate, după cum „dezar- 
marea morală“ care a format tema de 
predilecție a reuniunilor din toamna 
asta la Coeneva (lipsa de spațiu ne opre- 
ste să reproducem din editorialul dela 
10 Sept. 197 al oficiosului „Viitorul“, 
sub titlul „Rolul international al presei“ 


şi unde se întâlnesc. negreșii cu alte cu- 
vinte, aproape toate gândurile noastre) 
şi toată schimbarea de spirit, ce se ope- 
rează, că vrem sau nu, arată că cran 
pe lrumul cel bun. 

D. Nichifor Crainic este de altă păre- 
re. Fostul secretar general al artelor a 
călătorit la Bruxelles, la congresul inter. 
naţional al Pen-Club-ului şi, în calitate 
de membru al P. E. N.-ului, de bună seu- 
mă, odată întors, el care, (şi pe him 
dreptate). sa ridicat acolo, înrpotriva 
imixtiunei cxiteriilor politice, ale 'Un- 
gurilor. nn află altceva mai bun de fă- 
cut decât să se înversuneze împotriva 
unui coleg al său, celui de-al dvilea 
prezideni, cum îl numeşte d. E. Bucuta, 
şi printre grațiozităţi la adresa noastră, 
îi aplică lui Geomges Duhamel semnul 
infamant : ,.Conrupător de suflete“, 

Ar fi copilărese să iau apărarea lui Du- 
hamel, nici ca scriitor. necum cu gânditor 
politic. Nefiind membru al Pen-ului pe de 
altă parte, n'am să mă preocup întrucât 
se practică în protocolara adunare mă- 
nuşa de box. în locul celei de salon. Și 
pentru una ca $i pentru cealaltă n'a 
decât să mă refer la serisoarea deschisă 
către Jules Romains. a d-lui Bucuţa, din 
acelaş număr al „Gândirei”, despre a 
cărei curtoazie d. Crainic desigur, na 
mat cunoştinţă, 

Aşi putea, să mă sezisez de o contra- 
dicție frapantă : 

Un membru al Pen-Clubului nesoco- 
ieşte principiile călăuzitoare, însăşi ra- 
liunea de fond a unei adunări. la care 
participă, totuşi, reprezintând scrisul ro- 
mâănesc. ; ; 

Mai la urma urmei şi aceasta îi pri- 
veşte tot pe Dumneulor. 

Insă admonestarea d-lui Nichifor Crai- 
uie din cronica (cu adevărat „măruntă'') 
a ultimei „Gândiri“, în timp ce ne ex- 
pune oprobiului public, dimpreună cu 
antovul călătoriei la Moscova, se întrea- 
bă. cu alternativă nedumerire : „Să ne 
mirăm ? Să ne revoltăm?“ (de cele ce 
scriem noi. adică. de recomandarea ca şi 
de creditul ce făceam lui Georges Du- 
hamel). 

Şi iarăş am lăsa şi această emfază să 
se umfle până s'o desumfla, dacă în a- 
ceastă dilemă nu trebueşte cetit altceva. 
D-l Crainic face parte din acea catego- 
vie de monopolizanți ai sentimentelor 
naționale, a căror exercitare lor singuri 
şi-o rezervă. 

Să vă miraţi ?! Dacă sunteți așa o fire, 
liber la d-vs să vă miraţi. Şi mirarea e 
un stadiu al contemplaţiei şi poate că 
mirându-vă, părăsiți delaţiunea şi reve- 
niţi la poezie lirică, 

Să vă revoltați ?! 

Și întru aceasia două cuvinte : 

Nu sunt dintre aceia cari am dezapro- 
bat mobilizarea scriitorilor dela Marele 
Cartier ca și literatura, pe care o confec- 
|ionau. Am însoţit. cum era şi firesc, şi 
cum am făent.o toți cei din tranșee, cu 
o ironie două, acele flori artificiale care 
aminteau aşa de mult mireazma coroa- 
nelor mortuare. (Mai mult : am aplau- 
dat, zilele trecuie, cetind în gazetă, un 
anuni a] recrutării care încorporează pe 
tinerii fotografi sau  cinemutografişti, 
impreună cu beneficii cota parte. lu 
secțiile respective ale armatei), 


Dar să ne rea voc şi nouă d-l Nichifor 
Crainic. nouă care am cunoscut şi o alt- 
fel de moarte, decât aceia literară, nouă 
care am arătat şi o altfel de dragoste 
(ării noastre, decât în. versuri (şi dacă 
am avea la îndemână. am cita, întru a- 
ceasta câieceva din rândurile de fier 
încins ale d-lui Iorga) să ne dea voe şi 
nouă să. ştim ce este patriotismul şi cum 
se practică dânsul, De gardieni mobili- 
„aţi în plutonul literaților de război, 
suntem sătui. 

Desigur sar putea scrie îndelung pe 
această temă. Şi timpul și spaţiul — lip- 
sesc. Insă mă gândesc şi nu ştiu ducă 
unai romîn va să-i cerem monografia u- 
cestor malformaţiuni sufleteşti sau mai 
curând unui Plaui pentru care a răsărit 
acestă nouă specie de  Bumbomachizi 
C litumestoridisarehizi. 


UN PREMIU EMINESCU 


Academia Română a hotărit ca Premiul 
Staiului Eliade Rădulescu, în valoare 
de 50.000 Ici să-l acorde în sesiunea gpe- 
nerală din anul 1929, celei mai bune lu- 
crări prezentate în manuscris despre : 
„Viala şi opera lui Mihail Eminescu“. 

Termenul prezentării manuscriselor la 
conurs este până la 5i Decembrie 1928, 


SCRIITORII 


] D.G. Călinescu. ne comunică retra- 
gerea sa din rodacţia revistei „Sinteza“. 

[L] D. Aureliu Cornea şi-a retras cola- 
boratea dela revista „Sinteza', 


OPERA 

[i Stagiunea. Operei Momâne se va 
deschide la 1 Octombrie. 

CI Opera Română va rcluu opera lui 
Puccini „Gianni Sehichi“, cu baritonul 
Basiliu. 

Dl Opera oripinală „Nunta tragică“ 
va fi reprezentată la Opera din Cluj cu 
tenorul Homulus Vrăbiescu. 

(] D-na Pirraceini noua angajată a 
Operei Române va debuta în „Tosca“. 

ClOpera Română va relua „Regele 
Ysului“ de Lalo cu tenorul Emil Masi- 
nescu, 

(1 Repetiţiile operei „Walkyria“ la 
Opera Română urmează sub conducerea 
d-lui Alfred Alessandrescn. 

DI D. Alfred Alessandrescu va începe 
în curând repetițiile operei: „Thais“ de 
Massenct. 


REVISTA REVISTPELOR 


0 Cu lichidarea vacanței, colaborato- 
rul nostru, d. Pentapolin își reia regula- 
ia redactare a revistelor, cari, unele în 
restanţă, altele recentisime, an început 
să sa strâmpă. 

lu numărul viitor : Graiul românesc, 
Sinteza, Viaţa Românească, Transilvania 
cite. 


ERRATA 
0 Tabloarile reproduse fără  specifi- 
care, îu nr. trecute la pag. 565 şi 590, se 
datorese d-lui Adrian Gheorghiu şi re- 
prezintă poarta castelului brâncovenesc 
dela Sâmbăta de Sus, şi un peisaj din loc. 


C] Pentm toate cele neiscălite în a- 
ceastă foaie, răspunde redactorul „Uni- 
versului Literar“ : d, Perpessicius. 





OI EI EI a EARL SAI EI ERE III TITI II TI IT 
ATELIRHELE SOC. ANONIME „UNIVERSUL", STR, BREZOIANU No. Ii, BUCUREŞTI.