Cuvantul Legionar nr. 82, mai 2010

Dacă vom Văcea actj lit, /atelele corina 


A Puangtele a Alea 79 47 


CUVÂNTUL 
LEGIODRAR 


Periodic al Românilor naționalişti creştini 
- în duhul NAȚIONAL CRESTIN al lui Corneliu Zelea-Codreanu - 


Anul VI, Nr. 82, MALI 2010 


Director: NICADOR ZELEA-CODREANU 


„ Apare DUPĂ data de 20 a lunii 25 lei 
Redactor şef: Nicoleta Codrin 


RELAȚII CU PUBLICUL: 
ÎN FIECARE VINERI, ORELE 15-17, Str. Mărgăritarelor nr. 6, sect, 2, Buc.; tel.; (021) 2425471 sau 0745074493 


e- -mail: cuvantul- legionar G 


Sralelate Ce-aţi pierdut din vedere 


Zpnag pir julelele Zu Argeş 
Audit România în ghearele cămătarilor 


Federația şi visurile ei minunate 
Ultimul haiduc 


Wtapde Nemuritori, în ciuda trădării (II) 


zelea- codreanu.com; 


site: www.zelea-codreanu.com 


CUPRINS: 


Carte fpionară Pe drumul crucilor căzute 
unluialitate Masonizarea Bisericii (IX) 
" Coreppondendiăă inscenările — Cazul ostaticilor 


din lran 


onora Pata Podoaţiei 


VĂ INVITĂM ÎN TABĂRA DE MUNCĂ ŞI EDUCAȚIE LEGIONARĂ 
AMĂNUNTE. ÎN PAG. 15 


Editorial: 


Au venit vremuri grele, hotărâtoare pentru 
țara românească, Se verifică, pentru a câta 
oară,. "valabilitatea" - sistemului — iudeo- 
democratic, |mpus prin legi menite să 
consolideze o anumită stare de lucruri şi 
care, în mod evident, se dovedesc în final 
generatoare de catastrofe. 

Pentru  guvernările  post-decembriste, 
aceste legi au suferit atâtea interpretări şi au 
fost modificate şi chiar contrazise de "hotărâri 
guvernamentale", încât, dacă "nu eşti la 
curent cu legile decretate în ultimele luni sau 
chiar săptămâni, sau dacă în anumite situații 
vii să aduci ca argument Constituţia, rişti să 
intri în "conflict" cu justiția. 

Preocuparea majoră a oamenilor şi, în 
parte, a guvernului portocallu condus de 
preşedintele Băsescu este "ieşirea din criză", 
Guvernul şi regimul actual se străduieşte să 
ne convingă că face eforturi “disperate” 
pentru a găsi o soluție care să afecteze cât 
mai puțin viața de fiecare zi a categoriilor de 
populație care, şi fără actuala criză, se 
zbăteau între sărăcie şi dezastru, 

Realitatea este că, în mijlocul unui galop 
nebun către starea de dezastru național, 
prima preocupare - şi principala - pentru 
executiv, secondat de un legislativ 
cointeresat material, este menţinerea la 
putere, ba mai mult decât atât, perpetuarea și 
întărirea controlului asupra pârghiilor 

economice şi politice. 


EVAZIUNE MORTALĂ i 


La ora actuală, populaţia țării poate fi 
împărțită în două părţi distincte: 

1. Cei care, sub o formă oarecare, depind 
de un sistem de salarizare; aceştia, la rândul 
lor, se pot împărţi în: 

- pensionari de mai multe categorii - în 
funcție de mărimea pensiei: pensii mari, între 
3.000 şi câteva zeci de mii, persoane şi 
familii care pot duce o viață absolut normală 
şi - pentru unii - chiar îmbelşugată, altă 
categorie, cu pensii între 1.500 şi 3.000 lei, 
care, cu oarecare grijă, îşi acoperă 
cheltuielile. Marea majoritate, sub aceşti 
1.500 lei (vorbim la gradul de inflație de 
astăzi), dacă mai ales cheltuiesc pe 
medicamente, trebuie să aleagă între o 
alimentaţie normală şi acoperirea celorlalte 
necesităţi, cum ar fi întreținerea costisitoare 
în timpul sezonului rece şi plata unor 
impozite, ceea ce în mod evident reduce la 
minimum "coşul lunar”. Mai sunt şi pensiile 
de 2-3 sute de lei, despre care nu pot face 
aprecieri, fiind la nivelul ajutoarelor sociale 
acordate de stat pe criterii pe care nu le 
cunosc, şi care nu sunt nici măcar de 
supraviețuire; 

- salariaţii din sistemul bugetar, caro, 


EVAZIUNE MORTALĂ [EGhtinuăre din 


__în alara unor persoane făcând parte din 
clientela politică la diverse niveluri, sunt plătiți, în 
marea lor majoritate, cu salarii din care reuşesc cu 
greu să salveze aparențele unui trai decent. 

- salariaţii din sistemul economiei private, destul 
de mulţi, şi ei, în general, la fel de prost plătiţi, dar 
care nu fac parte din cei amenințați de prostia şi 
reaua credință a guvernanților aplicând legile iudeo- 
democraţiei, decât indirect; 

„= cei care trăiesc în mediul rural, cu pensii 
minime, ca foşti membri ai gospodăriilor colective, şi 
care reuşesc în mod miraculos să supraviețuiască, 
oameni. în vârstă cultivând un petec de pământ, 
încercând să-şi acopere necesitatea unui trai modest 
cu găina şi văcuța sau capra din curte, cu petecul de 
vie numărând o suță de butuci de viță, cu cei doi-trei 
pomi fructiferi, cu iernile legate de micile provizii de 
peste vară şi cu dormitul lângă plita din bucătărie, cu 
toaleta în fundul curții şi cu apă de la fântâna din 
apropiere. 

j o să primesc replica îndreptățită că nu am scris 
nimic nou şi că toată lumea cunoaşte aceste lucruri. 
Aşa este, dar cine le pune una lângă alta şi cine se 
mai gândeşte la tot ansamblul? 

2. Mai am un motiv care, de fapt, face subiectul 
acestui articol: am vrut să vă pun în față enormul 
număr de români, totalizând, după aprecierea mea, 
80-85% din populaţia ţării, în constrast cu ceilalți, 
care nu sunt legați de performanţele guvernărilor 
post-decembriste, care şi-au agonisit averi prin 
procedee oculte, care au devenit imediat după 89 
mari bancheri, mari proprietari, mari industriaşi, fără 
să fie întrebaţi de proveniența capitalurilor cu care au 
cumpărat pe nimic, de conveniență cu guvernanţii 
anilor 90, toată truda poporului român acumulată în 
cei 45 de ani de dezastru comunist. 

A mai apărut o vastă categorie de cetățeni 
români, care,nu lucrează nicăieri, care se presupune 
că îşi câştigă existenţa. prin diverse expediente, 
neîntrebaţi, nederanjaţi, deveniți propietari de vile şi 
"castele", deplasându-se în disprețul regulilor 
circulaţiei, dar şi al bunului simț, în automobile de 
lux, cheltuind sume importante prin cazinouri sau 
stabilimente de jocuri de noroc, etalându-şi incultura, 
aroganța şi agresivitatea ori de câte ori au 
ocazia de a se manifesta public. 

Dacă te afli pe poziţia păgubaşului, te 
întrebi cum de este posibilă toată aceastăţi 
desfăşurare de lucruri, având în vedere 
evidenta legătură între legile prost făcute, 
oricum nerespectate, între clasa politică şi 
această vastă categorie de privilegiați care fac 
ce vor şi ce le convine, dar în mod clar pe 
spinarea marii majorități a poporului român. 

Întrebat cu o anumită ocazie dacă aş putea 
să numesc "într-un cuvînt" cele două categorii 
de cetățeni români, am făcut-o fără ezitare: în 
buni - plătitorii de impozite, cei mai mulți săraci, 
îmbulzindu-se până la 31 martie să îşi achite [tă 
datoriile către stat, bucuroşi de micul bonus fi 


sunt prevăzute în nici un nomenclator al 
impozitării şi evazioniştii fiscali, subminând 
siguranţa naţională. 

Ştie toată lumea că marii gangsteri din perioada 
prohibiţiei americane au ajuns în spatele gratiilor, 
pândiţi şi executaţi de organele fiscale mai puternice 
şi mai eficiente decât celelalte instituţii care păzeau 
legile şi ordinea în Statele Unite. 

Întotdeauna în țara românească, în situaţiile de 
mare cumpănă s-a ales soluția sacrificării marilor 
mase ale oamenilor deja săraci care au trebuit "să 
ducă în spate” toate măsurile de redresare după 
războaie, după calamități naturale sau după 
schimbări politice majore. 

Totdeauna a existat o anumită categorie socială 
care a profitat de nenorociri pentru a se îmbogăţi, pe 
care crizele nu au atins-o, pe care sitemul juridic nu 
a reuşit să o constrângă - şi toate acestea legate de 
un anumit sistem de organizare cunoscut îndeobşte 
sub numele de "democraţie. i 

Să vedem în câteva cuvinte ce pretinde a fi 
această democraţie şi ce este în mod real. 

Are pretenţia că asigură drepturi egale şi că 
aceste drepturi ar favoriza accesul la un trai decent. 


Pag. 2 


pag. 


Nu vreau să filosofez, nici să polemizez pe 
subiect; mă voi referi doar la rezultatele, la 
roadele sistemului, care în mod evident au dus la 
împărțirea societății în foarte bogați şi foarte 
săraci, cel puţin la noi, în România, dar şi în alte 
zeci de țări - sau, dacă ne gândim mai mult, în toate 
țările, cu câteva excepţii. 

Să trageţi de aici concluzia că suntem împotriva 
oamenilor bogaţi, adică gândim şi ne comportăm ca 
stânga comunistă? 

Problema care se pune în actuala situaţie este că 
a venit momentul de a se intra în legalitate din 
punctul de vedere al restituirii sumelor şi 
valorilor furate prin evaziune fiscală. 

Pentru moment, aceasta ar fi măsura de 
redresare a economiei într-un termen scurt, 
aceasta este soluția pe care am aplica-o dacă ar 
depinde de Mişcarea Legionară! 

O să ni se răspundă că sumele recuperate nu 
sunt de natură a acoperi deficitul bugetar. Vom 
explica: măsura ar avea două obiective: unul pe 
termen scurt, în sensul - recuperării unor sume 
importante, şi unul pe termen mediu şi lung, 
educativ. 

Ce face statul prin guvernul în funcţie şi prin 
amestecul direct al preşedintelui Băsescu: ia măsura 
reducerii cu 25% a salariilor, a pensiilor cu 15%, 
precum şi a tuturor subvenţiilor directe adresate 
sărăcimii, compensațiilor pentru diverse situații şi 
chiar a sumelor cuvenite pentru problemele legate 
de familii şi copiii acestora. 

Duritatea acestor măsuri, perspectivele tragice 
pentru cei cu pensii mici, faptul că măsurile încalcă 
legile şi contravin Constituţiei, nu îi mişcă deloc pe 
actualii guvernanţi care, încă o dată, pentru a câta 
oară în istoria modernă a României, aruncă greul pe 
poporul român. s 

Este total nedrept, căci greşelile aparțin 
tuturor  guvernărilor  post-decembriste şi 


nicidecum cetățenilor români, cu excepţiile de 
rigoare. 

Nenorocirea este că măsura este o cârpeală 
lipsită de efecte în perspectivă, căci cu banii 


economisiți de stat nu se acoperă decât 


> ADE 


necesitățile de moment. Banii astfel intrați în 


visterie nu sunt de natură a produce schimbări . 


într-un sistem economic dovedit a fi ineficient. 

Dar să revenim la soluţia propusă de noi: o voi 
ilustra cu un exemplu care este de natură a ne lăsa 
uimiţi, sau cel puțin aşa cred eu. 

Am citit zilele acestea o carte cumpărată de la 
chioşcul de ziare, din cele editate de diverse 
publicaţii importante în contextul ziaristicii româneşti. 
"Săptămâna financiară” lansează un volum intitulat 
"Biblioteca lui Hitler", scris de un american, probabil, 
Timothy W. Ryback. La pag. 107 citim: "Din nou, 
registrul... fiscal demonstrează profundul . interes 
bibliofil al lui Hitler (...) Cea mai mare deducere de 
impozit a lui Hitler a fost pentru cărți: 1692 de mărci 
în 1930 şi sume similare în următorii doi ani" - am 
încheiat citatul. La început nu am înțeles şau nu îmi 
venea să cred: declaraţia la organele fiscale se 
făcea în amănunțime, cuprinzând, până şi 
achiziția unor cărți!! Oare această corectitudine 
să stea la baza refacerii economiei germane după 


dezastrele celor două războaie mondiale? În 
parte, da! 

Să revenim însă la ce era de demonstrat: am, 
auzit într-o discuţie televizată că în ultimii 20 de ani 
s-ar fi construit câteva zeci de mii de biserici. Lucruj 
ne bucură, dar, dacă cifra este exactă, faceţi o 
comparaţie cu vilele şi "castelele" construite în 
acelaşi interval de timp, cu casele de lux cumpărate 
de diverse persoane, mai mult sau mai Puțin 
obscure, care te frapează la tot pasul, în Bucureşti, 
în zeci de cartiere rezidenţiale sau aiurea, şi în 
provincie, în oraşe, orăşele şi localităţi rurale. "Te 
lovesc“ prin opulenţă sau prin prost gust. 

Dacă bisericile sunt atât de multe şi nu pot fi 
decât una sau două într-un cartier, desigur că 
numărul construcţiilor cu destinaţia de locuință se 
ridică la milioane! Nu discutăm faptul că unele nu ar 
avea nici autorizaţie de construcţie, că multe sunt un 
kitsch desăvârşit, dar ne punem problema 
impozitelor. ZE A A 

Dacă un neamț oarecare trebuia să plătească 
impozit, să justifice în acest sens suma modică 
plătită pe cărțile achiziţionate într-un an fiscal, un 
român în mileniul al III-lea (un cetăţean român), 
nu trebuia să plătească impozit pe milioanele 
cheltuite pentru construcția respectivă? 

Milioane de cetățeni români îşi justifică cheltuielile 
făcute prin impozitele plătite statului? (Să fie clar, aici 
nu vorbim de impozitul pe clădiri, ci de impozitul 
pe venitul cu care s-a construit clădirea!) Dacă 
nu, ai călcat legile fiscale ale statului român şi vei 
suporta consecinţele civile sau penale. Eşti un hoț 
față de organele fiscale, la prima vedere, dar oricum 
eşti un, hoț care ţi-ai “procurat” banii prin mijloace 
nelegale! 

Decât să disponibilizez milioane de salariați, 

să scad drastic salarii şi pensii, să măresc 
impozitul pe venit sau taxa pe valoare adăugată, 
mai bine îmi recuperez banii de la hoți. Dacă nu 
au cu ce plăti, ceea ce nu poate fi valabil decât 
pentru 5% din cei vizaţi, îi punem la făcut şosele; la 
împăduriri, în nici un caz la "trai neneacă” pe banii 
statului. 
Am vorbit doar de clădiri, de case şi vile de tot 
felul; să ne ocupăm de cele mai evidente şi 
costisitoare achiziţii, automobilele de lux, 
care au depăşit ca proporţie statistică țări 
avansate din Europa şi nu numai. Repet, nu 
vorbim aici de_impozitul pe vehicul, ci de 
impozitul pe VENITURILE care te-au făcut 
posesor de vehicul de lux. Sunt sute de mii 
de bucăți! 

M-aş opri aici, să nu încep să umblu în 
conturile a zeci de mii de cetățeni români sau 
cu dublă cetățenie. Apropos, ăştia cu dublă 
cetăţenie unde sunt traşi la răspundere, în 
România sau în israel? M-aş opri 
deocamdată! 


Dar . să revenim: "legea _ justificări 
achiziţiilor”, aplicată de când? Retro-activ; din 
1990! 

_Vi se pare că ar fi o duritate prea mare? Dar 
să bagi mâna în buzunarul a milioane de 
———lamărâţi nu este numai o duritate, este o 
nedreptate şi o ilegalitate. 

___ Vreţi să punem lucrurile la punct? Începem să 
întrebăm de unde au provenit marile capitaluri 
utilizate la o serie de privatizări, scormonim în 
motivațiile ştergerilor de datorii către stat în 
valoare de zeci de miliarde de euro. “Atacăm” 
profitorii de pe urma falimentelor Bancorex, Banca 
Religiilor, Dacia Felix etc. etc. Mergem în continuare 
cu justificarea sumelor "secrete" ale diferitelor 
"organe" ale Securităţii activând în străinătate; dacă 
ne mai gândim, mai găsim destule! 

De abia de aici mai departe s-ar porni pe baze 
solide, legale şi drepte la edificarea unei 
adevărate __economii bazată pe promovarea 
valorilor în orice directie. 

Cel puţin 80% din ii deținători ai poziţii 
se pute iai tre actualii deținători ai poziţiilor 
cont sau valori 
spatele prosperit: 


CUVÂNTUL LEGIONAR MAI 2010 


Brutal 


CE-AŢI PIERDUT DIN VEDERE - ŞTIRI LUNA MAI - 


*ăkk 


CEL MAI BĂTRÂN LEGIONAR DIN LUME, 
ECONOMIST, SPORTIV ŞI INSTRUCTOR 
LEGIONAR VIOREL TĂNASE DIN SIBIU, 
VETERAN DE RĂZBOI ŞI DEŢINUT POLITIC, 
membru al Senatului Legionar actual, 
împlineşte 102 ani luna aceasta, pe data de 
24 zmei 


Participant la Mişcarea Studenţească din 1922 
pentru drepturile Românilor în propria țară, absolvent 
al Academiei Comerciale din Cluj şi. al Şcolii de 
Cavalerie din Târgovişte, economist la Ministerul de 


Finanțe şi membru al Corpului Controlorilor 
Financiari şi, totodată, sportiv (portarul echipei 
"Şoimii" din Sibiu şi apoi arbitru de fotbal), a intrat în 
Mişcarea Legionară în urmă cu 80 de ani, în 1930 
şi a înființat primul cuib din Sibiu, "Avram lancu”, 
a fost casierul județului, a primit gradui de 
instructor legionar, a luptat pe front la Odesa şi 
Cotul Donului, având gradul de maior, apoi a fost 
închis în temniţele comuniste din 1949 până în 
1964, la Aiud, a muncit în lagărele de la Oneşti şi 
Salcia şi la Canal; a devenit menbru al Senatului 
Legionar actual chiar de la reînființarea acestuia în 
țară (2001); are copii, nepoți şi strănepoți şi... o 
sănătate de fier! 

În legătură cu "fenomenul Tănase”, omul cu 
un secol de istorie în spate, contemporanul 
Căpitanului şi al elitei legionare, am publicat de-a 
lungul timpului numeroase şi ample articole, 
reportaje, interviuri (în numerele din oct. 2003, 
sept. 2004, nov. 2005, dec. 2005, iunie 2008, iunie 
2009) şi, ca în fiecare an, vom merge să-l 
sărbătorim. 


kk 


CE AȚI SĂRBĂTORIT DE 1 MAI? 
- 1 mai vrăjitoresc - noaptea Walpurgiei; 


- 1 mai masonic - fondarea "Ordinului 
Iluminaţilor”; 

- 1 mai muncitoresc - ziua muncitorului 
comunist. 


Cu ocazia ultimei mega-alcoolizări naţionale, în 
cinstea căruia dintre aceste evenimente "selecte" aţi 
ciocnit paharele? 

După cunoştinţele noastre, ziua de 1 mai nu este 
asociată nicăieri cu vreun alt obicei sau fapt istoric, 
iar oficial este vorba de Ziua Internațională a 
Muncii, varianta edulcorată a zilei muncitorului 
comunist. » 

În continuare detaliem motivele pentru care 
nu ar trebui să sărbătorim ziua de 1 mai. Sau, 
dacă ținem morţiş, să o sărbătorim smulgându-ne 
părul din capul izbit ritmic de pereții mânjiți cu 
sloganuri comuniste. 

1.  Walpurgisnacht (noaptea  Walpurgiei), 
numită şi "noaptea vrăjitoarelor” este o veche 
sărbătoare păgână, celebrată în noaptea dinainte 
de 1 mai, în special în spaţiul germanic. 

Fără să intrăm în detalii (ritualuri satanice, orgii, 
sacrificii), nu greşim când vă spunem că este un 
obicei absolut incompatibil cu creştinismul. În orice 
caz, cucoanele care se îndeletniceau cu vrăjitoria în 

noaptea Walpurgiei nu o făceau pentru a- 
şi mai descreţi frunțile după un an de trudă 


CUVÂNTUL LEGIONAR MAI 2010 


casnică sau la atelierul de croitorie, aşa cum facem 
noi astăzi în frumoasa noastră sărbătoare legală. De 
altfel, idolatria sau, cum o mai numim noi, 
satanismul, nu reprezintă un hobby sezonier. Nu poți 
fi creştin 364 de zile pe an şi vrăjitor numai de 1 mai. 

Practic, undeva în lume, grupuri de persoane se 
dedau la o profanare a Creaţiei, compensând 
întrucâtva rugăciunile sfinților pentru prăpădiții de 
păcătoşi, pentru că nu avem motive să credem că 
noaptea vrăjitoarelor s-ar fi abolit. 

2. Înfii iințarea "Ordinului Iluminaţilor” 

De 1 mai 1776, un grup de evrei bogați, în 
frunte cu Mayer Amschel Rotschild, fondează 
societatea secretă "Vechii căutători de lumină din 
Bavaria” care apoi va deveni mai cunoscută ca 
"Ordinul lluminaţilor”. Acest prim Rotschild care a 
ofensat pământul cu umbra sa avea de fapt numele 
Mayer Amschel Bauer, dar şi l-a schimbat în 
Rotschild (Scutul Roşu), probabil... pentru a-i purta 


noroc. 


Primul mare mentor al grupării nu a fost Rotschild 
(el şi mulți alţii au venit numai cu banii şi 
hoţia/camăta/specula. lor), ci Adam Weishaupt, un 
precursor al lui Karl Mordechai, zis şi Marx. 
Doctrina lui Weishaupt, adoptată de Iluminaţi, s-a 
numit “Novus Ordo Seclorum” şi a avut nevoie de 
aproape un secol şi jumătate de fermentație până să 
umple lumea de puroiul sovietic de la 1917. (Dar 
probabil că a contribuit substanțial şi la Măcelul 
Francez — adică Revoluţia Franceză — ce avea să se 
petreacă peste două decenii.) 

Ideile de bază ale "Novus Ordo Seclorum” 
constau în: 

- desființarea monarhiei şi a oricărei puteri 
ordonate - anarhism; (de fapt, doreau o putere foarte 
ordonată, dar să fie în mâna lor); 

- desființarea proprietăţii private şi a dreptului de 
a moşteni,; 

- desființarea statului, 

- desființarea familiei (concubinajul. şi instruirea 
copiilor în instituţii); 

- desființarea _ religiilor teiste (cu divinităţi- 
persoane). Dacă te închini, de exemplu, lui Zeus, 
Hefaistos, Ares & company, religia ta este teistă, nu 
eşti bun. Dacă, totuşi, crezi că există un fel de 
energie, de "principiu divin” impersonal, atuncu 
religia ta este deistă, prin urmare eşti "ok". Sau, 
cel puţin, gaşca lui Weishaupt te-ar fi bătut 
prieteneşte pe umăr, zicându-ți "bravo, băiete”. 

Aşadar, aceşti "binefăcători" ai umanităţi ar fi dorit 
ca noi să trăim fiecare de capul lui, ca în junglă, 
lipsiţi de vreun drept asupra pantalonilor de pe hoi, 
apatrizi, orfani (toată planeta - orfani!) şi fără 
Dumnezeu: După cum se vede, "Vechii căutători de 
lumină din Bavaria” căutau într-adevăr lumina, însă 
doar pentru a o stinge cât mai repede. 

Nu numai data de 1 mai celebrează sinistrele 
uneltiri ale lluminaţilor. Pe undeva prin Germania se 
mai comemorează, în public şi cu mult fast, şi 
moartea primului Rotschild (ați mai auzit despre 
acest lucru?). 

Dacă tot ciocniți un pahar, puteți să spuneți şi 
"Hai noroc, Mayer Amschel Bauer, să-ţi fie smoala 
caldă, acolo unde eşti. 

3. Şi, în fine, de ce este "Ziua Muncii”? 

De 1 mai 1886, o manifestaţie muncitorească 
de la Chicago s-a încheiat în mod tragic cu 
violențe de stradă, morţi, răniți, câteva condamnări 
la moarte şi la închisoare pe viaţă. 

Marele obiectiv oficial al mitingului respectiv 
fusese stabilirea prin lege a normei zilnice de opt ore 
de muncă, punându-se capăt unei epoci de 
exploatare şi abuzuri ale patronilor. Faptul că astăzi 
încă ne mai bucurăm de realitatea acestui deziderat 
ar putea fi singurul motiv de bun simț pentru a 


sărbători data de 1 mai. Deşi, de fapt, mulţi dintre. 


dvs. munciţi "pe hârtie” opt ore pe zi, iar în realitate 
mai mult. 

Comuniştii o sărbătoreau, însă, ca moment istoric 
al "ascuţirii luptei de clasă”, deoarece reprimarea 
sângeroasă din 1886 a servit din plin propagandei 
comuniste. 

În mod similar, peste -ani şi ani, ziua de 11 
septembrie va fi, pentru oligofrenii Noii Ordini 


Mondiale, Ziua Internaţională a Păcii, de vreme ce a 
servit de minune propagandei pentru "lupta împotriva 
terorismului”. Faptul că o înscenare mizerabilă a 
declanşat marele tămbălău pe care îl cunoaşteţi, 
soldat, până în prezent, cu două țări culcate la 
pământ şi ocupate fără motiv, precum şi cu drepturi 
cetăţeneşti grav ciuntite, inclusiv în România, va fi 
uitat până atunci. 

Analogia merge mai departe: funesta zi de 1 mai 
1886 a fost, dacă nu o înscenare, cel puţin o 
represiune provocată. lată detaliile, care nu 
constituie o controversă (0 "teorie a conspirației”), 
nefiind contestate de nimeni. 

Încă de cu doi ani înainte se hotărâse, în cadrul 
convenției "Federation of Organized Trades and 
Labour Unions", ca data de 1 mai 1886 să fie cea de 
la care să se instituie norma de 8 ore de lucru pe zi. 

Numărul participanţilor la miting se estimează 
între 300.000 şi 500.000, iar până la sfârşitul 
acestuia a fost eveniment absolut paşnic. Primarul 
Chicago-ului, Carter Harrison Sr., plecase înainte de 
încheiere, probabil din lipsă de interes - în nici un 
caz nu a apucat vreun semn de violență. 

Mai mult, se spune că revendicarea era pe cale 
de a fi acceptată amiabil, fapt care ar fi ameliorat 
condiţiile de viață ale muncitorilor, dezamorsând 
considerabil "lupta de clasă”. 

După terminarea ultimului discurs, mulțimile au 
început să plece în linişte, numai că... a explodat o 
bombă în mijlocul poliţiştilor. 

Poliția a deschis focul, cam la întâmplare, cum se 
întâmplă aproape inevitabil în asemenea situații, 
ucigând patru civili. 

Au fost arestați opt anarhişti, dintre care şase 
evrei din Germania (probabil, este vorba de Prusia). 
Această apartenență etnică este, ce-i drept, 
contestată de unii, care îi consideră germani, dar în 
zona germanică, la fel ca pretutindeni, cei mai mulți 
comunişti şi anarhişti erau evrei. Cei spânzurați au 
cântat "Marseillaise", imnul revoluţionarilor - din 
Franţa, înainte de execuţie. (Ce ruşine pentru 
francezi, că imnul lor național cinsteşte revoluția 
proto-bolşevică!). 

Atentatul a fost atribuit anarhiştilor, însă nu s-a 
elucidat niciodată identitatea autorului. 

Prin urmare, 1 mai 1886 nu este data de la 
care s-a consolidat normalitatea relațiilor de 
muncă, ci momentul în care liderii mişcării 
comuniste au fost dotați cu o armă 
propagandistică formidabilă; cu aceasta, ei au 
produs numai suferințe şi nedreptăți, în primul 
rând propriilor adepți care au fost doar mase 
oarbe de manevră. 

Ziua de 1 mai simbolizează cel puțin aceste 
trei lucruri: ritualul necreştin, conspirația 
masonică şi revoluția comunistă. Unul mai prost 
ca altul ne sunt motivele de bucurie! 

Dar să fim înțelegători: dacă tot dă statul o zi 
liberă, de ce să nu petrecem, când a doua zi 
redevenim robi? Îşi poate da tot omul în petec şi fără 
să fie în cinstea vreunui eveniment. Mai mult, dacă 

s-ar fi dat trei zile libere în loc de una, puțini ar mai fi 
făcut vreo deosebire între Paşte, Crăciun şi 1+2+3 
Mai! Sincer, suntem uimiți de faptul că, în plin 
apogeu al consumismului, nu s-a încetățenit obiceiul 
de a se sta la coadă la hipermarketuri pentru 
cadouri, cum este cazul cu celelalte sărbători. 

Majoritatea petrecărețţilor înțeleg "Ziua Muncii" - 
în care se stă de pomană - ca pe unul din 
paradoxurile hazlii care ne mai condimentează 
existenţa. 

Dacă s-ar institui "Ziua Internaţională a Trasului la 
Măsea”, în acea zi ar trebui să se muncească o 
normă dublă. 

Lăsând la o partea chestiunea semnificației, 
pe care multă lume o va ignora şi în continuare, 
vă rugăm: nu mai sărbătoriți ziua de 1 mai, 
COMEMORAȚI-O! 


3 (continuare în pag. 15) 


Zep- vag, pori pute le Vării 


JUDEŢUL ARGEŞ 


Să străbatem ultimul județ, aflat la 
mică distanță de Capitală. 

PITEŞTI 

Parcurgem cei 115 km de autostradă 
care duc la Piteşti, oraş ce se află în 
zona de contact între câmpie şi munte, 
la mijlocul unor terenuri mănoase pe 
care s-au dezvoltat agricultura şiț 
legumicultura, . şi în vecinătatea unor 
dealuri pe care s-au cultivat din vremuri 
îndepărtate vii şi livezi de mare faimă. 

Veche piață de schimb comercial, 
oraşul este menţionat pentru prima dată 
documentar într-un act semnat de 
Mircea cel Bătrân la 1388; în sec, al XV- 
lea se număra printre oraşele principale 
ale Țării Româneşti. 

Oraşul nu are multe obiective 
turistice de vizitat, cel major fiind 
Biserica Domnească, aflată în centrul 
municipiului. Este ctitoria lui 
Constatntin Şerban Vodă şi a 
soției sale, Bălaşa (1656). 

Ridicată din cărămidă, are trei | 
turle: una mare, pe naos, păstrată 
în forma originală până astăzi, şi 
două mici pe pronaos. Clopotnița 
se ridică pe un pridvor mărginit la 
parter de şapte arcade pe stâlpi şi 
la etaj cu pereţii dintr-o serie de 
alte arcade, mai mărunte şi mai 
zvelte. Este cel mai vechi exemplu 
de clopotniță pe pridvor. 
Restructurată şi modificată în 1864 
şi 1876, în 1968 şi-a recăpătat 
înfăţişarea iniţială - prin lucrări de ea 
restaurare. Aici a funcționat o 
Şcoală Domnească până la 
sfârşitul sec. XIX. Biserica a fost 
pictată de Gh. Stoenescu, elev al 
lui Gh. Tăttărescu, 

O altă biserică monument 
istoric este Trivale, amplasată în îă 
parcul cu acelaşi nume, într-o 
pădure veche de stejari (27 PR AP e. 
hectare). Aici a fost primul schit, ză) 
ctitorie a mitropolitului Varlaam, în 
1569. În forma actuală datează din 
1854-1856. De plan treflat, biserica are o turlă de 
lemn, bolți de lemn în naos şi abside şi tavane de 
lemn în pronaos. 

Muzeul municipal -cuprinde peste 12.000 de 
piese privitoare la istoria regiunii din cele mai vechi 
timpuri până în epoca feudală. De asemeni, aici se 
află o colecţie bogată de ştiinţele naturii. 

Obiectiv ce merită a fi vizitat este şi Liceul 
"Nicolae Bălcescu”, veche instituție de învățământ 
din oraş, care şi-a sărbătorit demult centenarul şi 
unde au învățat figuri marcante ale culturii româneşti: 
poeţii lon Barbu şi lon Minulescu, geograful George 
Vâlsan şi mulți alții. 

GOLEŞTI 

Din Piteşti se poate merge la Goleşti, aflat la 
numai 10 km depărtare. Aici se află un portal mare, 
boltit, într-o construcție de cărămidă încununată de 
un foişor cu cerdac, pe stâlpi. Este intrarea în 
Complexul Muzeal Goleşti, organizat în conacul 
vechii familii de boieri munteni Golescu. Atât 
conacul, cât şi biserica aflată vis-a-vis” sunt 
monumente de arhitectură, ctitorii ale marelui 
vistiernic Stroie Leurdeanu, din timpul lui Matei 
Basarab. Ambele monumente sunt zidite de meşterul 
pietrar Stoica, din Moldova, care a construit şi 
biserica Stelea, a lui Vasile Lupu, din Târgovişte. 

Biserica din Goleşti (1646) reprezintă un foarte 
valoros exemplar caracteristic Munteniei din sec. al 
XVII-lea. Motivele ornamentale ale  pietrăriei 
sculptate cu iscusință sunt de influență armeană. A 
fost restaurată în sec. al XIX-lea. = 

Conacul a fost construit în anul 1640. La sfârşitul 
veacului al XVIII-lea, acesta a fost refăcut şi extins 
de către banul Radu Golescu. El a înființat şi o 

* şcoală “pentru învățătura copiilor satului 
în limba românească”. 


Pag. 4 


În mai 1821 aici şi-a instalat Tudor Vladimirescu 
tabăra de panduri după intrarea turcilor în țară şi de 
aici a fost ridicat prin trădare şi dus la Târgovişte, 
unde a fost ucis. 

În perioada premergătoare” anului revoluţionar 
1848, în casa Goleşiilor s-au întâlnit mulți dintre 
fruntaşii revoluţiei, printre care şi Nicolae Bălcescu. 

Complexul Muzeal Goleşti este organizat pe mai 
multe secţii: istorie, cuprinzând documente 
referitoare la răscoala de la 1821 şi revoluţia de la 
1848; o secție memorială a familiei Golescu, o secţie 
de artă populară şi etnografie a judeţului Argeş; o 
expoziție. cu tema "inceputurile organizării 
învățământului naţional în Țara Românească în 
prima jumătate a sec. XIX”. 


GÂMPULUNG-MUSCEL 

Să ne îndreptăm către oraşul Câmpulung Muscel, 
mai mic, desigur, decât Piteştiul, dar mult mai bogat 
în vestigii istarice şi culturale. 

Este o aşezare foarte veche, întrucât s-au 
descoperit în cartierul Apa Sărată urmele castrului 
roman Jidova, ce datează din sec. II-III d. Hr. 

În anul 1330, aici îşi stabileşte reşedinţa de 
scaun Basarab |, cel dintâi domnitor al statului 
feudal independent. 

În biserica Bărăţiei din oraş se păstrează şi astăzi 
o piatră funerară din 1300, a comitelui Laurenţiu de 
Longo Camp. Este prima menţiune documentară a 
numelui localităţii, 

Centru negustoresc, în 1547 oraşul avea 115 
negustori care întrețineau relaţii comerciale cu 
Braşovul. Din vremea aceea se păstrează şi prima 
scrisoare din Țara Românească, scrisă braşovenilor 
în 1521 de către negustorul Neacşu, 


CUVÂNTUL LEGIONAR MAI 2010 


'de pl 


Oraşul păstrează amintirea câtony 
figuri de seamă din trecutul cultural aj 
țării. Aici- s-au născut pictorii loan D, 


(1864-1942), istoricul şi publicistul C, p, 
Aricescu (1828-1886), 
Tudor Muşatescu (1903-1986), savantul 
C. |. Parhon (1874-1969), profesoruj 


(1902-1984). 


Începem vizitarea 


obiectivelor 
ctitorie din sec. al XIV-lea a lui Basarab 
1 şi a fiului său, Nicolae Alexandru, când 
oraşul îndeplinea funcţia de capitală a 
Țării Româneşti. 
În interiorul bisericii, o placă modestă 
acoperă mormântul lui Nicolae 
Alexandru Basarab, cu data morţii - 16 
nov. 1364. 
7 Biserica a fost refăcută de 
Matei Basasrab (1636), care a 
ridicat şi zidul de incintă. Turnul 
| clopotniță şi Casa Domnească din 
“| cadrul - complexului 
MIdatează din _1647, iar “casa 
egumenească a fost zidită în jurul 
anului 1737. 
: La numai 100 m depărtare se 
află un alt monument. istoric, 
biserica catolică "Bărăția”, refăcută 


mai vechi. Din vechea construcție 
distrusă în cursul luptelor dintre 
turci şi austrieci (1737) n-a mai 
rămas decât altarul, transformat în 
biserica de azi, şi turnul clopotniţă, 
zis "Turnul Bărăţiei”, cu mai multe 
etaje, datând din diferite epoci, 

Câmpulung Muscel are 
numeroase biserici, toate meritând 
a fi vizitate. Le. enumăr succint: 
| Biserica Domnească, ctitorie din 
1567 a doamnei Chiajna, văduva 
lui Mircea. Ciobanul, şi. a' fiului 
acesteia, Petru cel Tânăr; Biserica 
i Fundeni, datând din a doua 
jumătate a sec. al XVI-lea, a cărei caracteristică 
aparte o constituie lipsa. oricărei turle; Biserica 
Şubeşti, ridicată în 1552 ca biserică a breslei 
şubarilor, refăcută în 1779; Biserica "Sf, Ilie”, zidită 


în formă de cruce la 1626, refăcută la 1771 şi la 


1891; Biserica "Muceniţa Maria”, înălțată în sec. al 
XVI-lea, reconstruită la 1697, când i s-a adăugat şi 
clopotnița; Biserica “Flămânda”, aflată în cimitirul 
de pe dealul Flămânda, unde se pot vedea două 
pi en foraje, unul al lui C. D. Aricescu 
r Carol Storck) şi i i 
(sculptor C. Baa Ș Plul el coaie 
Ceea ce întâlnim mai rar prin alte părți, în acest 
oraş se păstrează ca monumente memoriale, pe 
diferite străzi, 19 cruci de piatră, din sec. XVI, XVII şi 
XVIII. Pe una, de pe fațada casei Berechet din str. 
Negru Vodă, cunoscută. şi sub numele de Crucea 
Jurământului şi datând din anul 1674, sunt înscrise 
Privilegiile senile i 
onument memorial este şi mori iducului 
Radu Anghel (1827-1865) de au Lt ri 
Ca şi Piteştiul, oraşul Câmpulung este şi un punct 
Ce plecare către diverse. obiective turistice din 
împrejurime. Amatorii de ascensiuni se îndreaptă 
spre cabana Voina-Păpuşa (altitudine 850 m), sub 
masivul lezer-Păpuşa (2463 m). 
La Bughea de Sus, mică staţiune 
ezoni8ră cu patru izvoare 
stabilimente de băi calde, 


Negulici (1812-1851), Theodor Aman 
(1831-1891), sculptorul Dumitru Mirea 
dramaturgul 3 


George Oprescu, istoric şi critic de ode i 
(1881-1869), sculptorul C. Baraschi 


turistice cu Mănăstirea Negru Vodă, 


mănăstiresc * 


în 1737 în locul unei biserici mult 


Ludi 


ROMÂNIA ÎN GHEARELE CĂMĂTARILOR 


"Dac-aş fi pentru-o zi preşedinte, v-aş amaneta pe toți, şi nu m-aţi prinde!” 


Motto-ul special al acestui articol a fost ales 
dintre acele (puţine) versuri ale formaţiei 
"Paraziţii" pe care le putem reproduce 
necenzurat. 
lată, avem o veritabilă profeție în versuri hip- 
hop. : 

Citiţi fără grijă, acest text nu conţine cuvinte 
indecente. Dacă, totuşi, realitatea de cea mai 
proastă calitate, cu care suntem nevoiți să | 
mânjim hârtia, ar putea trezi imagini indecente 


în mintea unor cititori, nu este cu intenția 
noastră. 
Aşadar, cu regret socotim că actualul 


preşedinte ne-a "onorat" deja cu prezența şi 
prestaţia sa la Cotroceni vreme de cinci ani şi 
jumătate, iar acest interval prăpăstios s-a 
dovedit a fi plin de zile pe care domnia sa le-a 
fructificat destul de bine în spiritul celor citate [8 
mai sus. 

Mirându-ne - cumva de faptul că  măreţul 
predecesor, zis şi llici, i-a lăsat ceva de amanetat, 
constatăm că Traian Băsescu nu are de gând să fie 
la fel de "generos" cu cei care îi var urma în scaun. 
Tinerele vlăstare din pepiniera cea mândră a 
democrației noastre vor şti să se descurce, nu ne 
facem asemenea griji... j 

Pentru a ne scoate din ghearele Fondului 
Monetar Internaţional, preşedintele României şi-a 
redus salariul cu 25% (ca bugetar), înfruntând, de 
asemenea, cu bărbăţie, sumbrele perspective ale 
unei bătrâneți cu pensia redusă cu 15%. Tot astfel, 
el ştie ce-l aşteaptă în caz că va ajunge şomer (ceea 
ce îi dorim din tot sufletul): un ajutor social anemiat. 
Dar nici acest lucru nu i-a înmuiat hotărârea. Ca un 
efect secundar, în paranteză fie spus, la acelaşi 
tratament vor fi supuşi şi ceilalți bugetari din ţară, 
însă acest fapt meschin păleşte în faţa viitorului 
falnic ce ni se deschide înainte. Ca o gură de iad! 

În timp ce, după instrucțiunile precise ale 
consilierilor evrei, ajusta zâmbind pe gâtul ţării 
ştreangul cămătarilor evrei (scuze, 
"internaționali”!) de la FMI, preşedintele trebuie 
să-şi fi imaginat măcar o dată cât de ridicol va fi 
când va trebui să iasă în față, cu charisma lui des 
om din popor, să se laude cu răul pe care "nu" |- 
a făcut. Şi acum iată-l, chiar într-o formă de zile 
mari: "Dacă nu se luau măsurile pe care le-am 
anunțat, la începutul anului următor trebuia să 
angajăm un nou credit, chiar de 30 de miliarde de 
euro, iar astfel am fi amanetat cu totul viitorul țării şi 
al fiecăruia dintre români". Superb; felicitări, maestre! 
Apoi continuă: "Nu pot să dau garanții. Ceea ce 
cred însă este că, dacă aplicăm acest program, 
România trece pe creştere economică, nu vă mai 
avea creştere negativă" - am citat de pe site-ul 
"ziare.com", de pe data de 9 mai a.c. 

Nici "Paraziţii" nu ar fi putut profeţi cu atâta.miez.. 
Totuşi, bănuim că noua realizare băsesciană le va 
furniza texte pentru un album întreg, şi încă unul plin 
de termeni care nu vor mai putea fi citați într-o 
publicaţie creștină. 

România are de achitat pe 2010 o tranşă de 10 
miliarde de euro, dintre care 1,8 miliarde sunt numai 

“ dobânzi, din creditele contractate pe 2007, 2008 şi 
2009 (conform aceleiaşi surse, "ziare.com"). Atenţie, 
acesta nu este cuantumul datoriilor externe ale 
României, este numai cât avem de pati în acest an 
- şi numai la FMI! 

În primul rând, dacă un nou credit ne-ar fi 
amanetat viitorul (lăsaţi cifrele, demult nu le mai 
credem!), atunci, cu cele de până acum, al cărui 
viitor l-ați amanetat?! 

lar în al doilea rând, când peste jumătate din 
români devin brusc, substanţial, mai săraci, ce 
înțelegeţi prin creştere economică? Poate faptul 
că economia României nu mai este demult 
românească? Da, aşa ne gândeam şi noi... 

Ar fi nedrept să nu recunoaştem că, de fapt, 
apreciem foarte mult poanta băsesciană cu "marea 
opțiune", că în negocierile cu călăul "internațional", 


CUVÂNTUL LEGIONAR MAI 2010 


au existat două variant 
impozitelor, fie scăderea. salariilor, pensiilor etc. 
Dintre ele (urechile mari, cităm iarăşi “din 
"ziare.com"), numai a doua "presupune că FMI şi UE 
au încredere in Cabinetul actual că poate face 
reforme. 

Ei, suntem şi noi răutăcioşi, nu ratăm nici un prilej 
să-i sâcâim. pe unii că nu mai suntem un stat 
independent. Asta mai zicem şi noi suveranitate 
naţională: "FMI şi UE. au încredere”... Dar pe cine 
sâcâim oare, că tot pe noi ne doare, iar pe acei "unii" 
tot în cot, ca să respectăm promisiunea de la 
începutul articolului (că vorbim frumoș). 

lar acum ar trebui, dacă tot suntem atât de puţin 
extaziaţi de măsurile drastice ale celor de la putere, 
să cităm cu surle şi trâmbițe vorbăria, lătrăturile 
opoziției, prefăcându-ne că.le găsim interesante. 
Surpriză: nu ne interesează! PSD şi PNL ar fi făcut 
aceleaşi mizerii, pentru că i-ar fi mânat aceleaşi 3fori 
"de sus”, aşa că mai lăsaţi-ne cu demagogia, minţiţi 
şi voi inteligent măcar o dată în viață! Că de nu, vă 
facem şi vouă o dedicație din "Parazitiț! 

Cât despre UDMR, suntem convinşi că vor şti să 
exploateze la maxim momentul. Probabil, vor 
promite că, dacă vor dobândi odată autonomia lor 
nenorocită, în ţinutul zis "secuiesc" nu vor scădea 
veniturile, făcând din tirania maghiară asupra 
românilor un nemaipomenit privilegiu. Sau aţi promis 
deja acest lucru, dragilor? 

Nu putem să nu abordăm un ultim aspect, cel al 
similitudinilor cu recenta politică din Grecia. Mai 
exact, dorim să lămurim tot omul de ce situaţia 
noastră nu seamănă cu a grecilor. Opoziția (iată, vă 
luăm în seamă, v-aţi liniştit?), prin vocea actualului 
şef pesedist, Victor Ponta, a remarcat diferența 
evidentă: "Grecia are un PIB de trei ori mai mare, 
pensia medie este de 600 de euro, nu este de 100 
de euro; salariul mediu este de peste 1.000 de euro". 
Adică ei au de unde, nu ca noi, vreţi să spuneţi - fie, 
deşi nu se cere prea mult spirit de observaţie pentru 
a vedea asta. 

Dar esenţialul cum „poate să vă scape? La greci 
tot scandalul s-a făcut ca NU CUMVA SĂ AJUNGĂ 
SĂ SE ÎMPRUMUTE DE LA FMI! Politicienii de 
acolo, spre deosebire de Băsescu, au dreptul să 
se bată cu pumnii în piept că "nu amanetează 
viitorul țării”. Ei işi feresc roţile de un ac, în timp ce 
noi deja pompăm în gol, cu roțile sparte. În fine, să 
nu exagerăm, nici Grecia nu e mult mai brează, şi 
nici suverană, dar aţi înțeles ce spunem aici. Chiar 
Uniunea Europeană îi tot trăgea de mânecă să nu se 
ducă la cămătarii mai sus numiţi, că destabilizează 
moneda unică, am mai scris despre asta. 

Cu alte cuvinte, în 2007, dacă în loc să întindă 
mâna la bancherii evrei, Băsescu ar fi ieşit în față şi 
ar fi spus ce a spus luna aceasta, situația noastră de 
atunci ar fi semănat cu cea din Grecia de astăzi. Nici 
aşa n-ar fi fost bine, pentru că, după cum vedeți, nici 
grecii nu răguşesc aclamându:şi guvernanţii, însă ar 
fi fost mult mai puţin rău. 

Din aceasta nu trebuie să se înțeleagă faptul că 
noi agreem aceste măsuri. Disperate sau nu, ele nu 


fie majorarea taxelor şi 


sunt singura soluție, dar, mare atenţie atâta 
timp _cât nu avem un conducător serios, un 
"| Salazar, un Franco... un Căpitan, nu putem 
| să ne aşteptăm la mai puţin rău decât atât. 

Cu atât mai mult cu cât creditele deja 
contractate nu au fost investite inteligent, ci au 
alimentat consumul (salariile de până acum!), 

acest moment trebuia să vină. 

A Ba mai mult, dacă nu am 
nglodaţi, România s-ar mai fi înfruptat din 
"generozitatea" FMl-ească până când am fi 
ajuns tot aici. Ei doresc mai mult îngenuncherea 
| noastră decât banii înapoi, însă acum îşi pot 
| permite să ne dea câte un bici pe spinare, mai 
| mult pentru distracţie, fără riscul ca noi să ne 
mai putem scutura de jug. 

Acestea fiind spuse, cu un gest de mare 
forță dramatică, Popeye răsuceşte straşnic de 
timonă, iar corabia scârțâie lugubru. Nu este nici cel 
mai rău lucru pe care ni l-a făcut, nici cel mai 
bun. Este acelaşi, singurul lucru pe care l-a făcut 
vreodată ca om. politic: joacă după cum i se 
cântă. Este destul ca să-l numim un trădător, dar 
nu este un tiran, ci o slugă. - 

Departe de noi gândul de a recomanda cuiva 
sinuciderea, cu. străşnicie interzisă de credința 
noastră creştină. Însă dacă, de pildă, împăratul 
Japoniei ar fi avut aşa ceva de declarat supuşilor săi, 
şi-ar fi răscumpărat onoarea pierdută cu un splendid 
harakiri. 

Recunoaştem, ce-i drept, diferenţa clară; onoarea 
preşedintelui nostru nu este pierdută, ci numai 
"amanetată”. Nu-i nimic, domnule, se rezolvă: nu 
poți să mai vinzi nişte vapoare? Dar nu chiar cu 
un dolar bucata, mai negociază şi dumneata, un 


dolar şi 99 de cenți, acolo... . 
kk 


fi fost deja 


... dacă totveni vorba... 

FMI, "bucuria noastră” cea de toate zilele, până-n 
cea de Apoi, când ne-o scăpa Dumnezeu de 
pacostea asta, a mai primit o declaraţie oficială de 
"dragoste".:viceguvernatorul Băncii Centrale a 
Cehiei, di. Mojmir Hampl, a afirmat răspicat că 
Fondul Monetar. Internaţional a întreținut 
intenționat starea de criză din Europa de “Est, 
pentru a avea cui să-i impună împrumuturile sale 
cămătăreşti (citat de agenţia "Reuters", preluat de 
revista "Lumea" nr. 5/2010: "Înaintea crizei, FMI nu 
avea practic nici un client. Odată cu această criză 
şi cu noua conducere, în frunte cu Dominique 
Strauss-Kahn, Fondul şi-a găsit de lucru şi a obținut 
mai mulți bani"), Viceguvernatorul nu s-a exprimat şi 
mai tranşant decât atât, nevrând ca ţara lui să fie 
luată la ochi precum Austria lui Jorg Heider, 
Dumnezeu să-l ierte. Şi apoi, pe timp de "pace", în 
diplomaţie unele lucruri nu'se pot spune pe şleau, 
însă cine are urechi, să audă... 

Domnia sa, le-a oferit, oarecum pe tavă, şi (e) 
scuză posibilă, anume că ar fi interpretat eronat 
unele date financiare din anii trecuţi, pentru ca, din 
acest moliv, să intervină în mod inoportun. Apă de 
ploaie, suntem siguri că o crede tot atât de mult pe 
cât o credem şi noi... 

Vă dați seama cât de recentă este această 
monstruoasă instituție? 

De la Revoluţia din 1989, când România nu avea 
NICI O DATORIE EXTERNĂ, am fost îmbiați cu 
mici "ajutoare"... Desigur, erau gratis, numai că 
opinia publică începea să se obişnuiască "bine 
mersi" cu fondurile care curgeau de peste granițe, 
fără să-i bată la ochi că erau fie investiții străine, 
fie împrumuturi, de care acum ne este cât se 
poate de clar că nu aveam absolut nici o nevoie! 
Oricum, cu banii se făcea o risipă imbecilă, ca să 
nu spunem că grosul se vărsa direct în buzunarele... 


unora. 
(Continuare în pag. 8) 


44 Mira 


Pag. 5 


Nu ne putem închipui (vorbesc aici de oameni 
normali) că o mişcare politică va fi însuşită şi agreată 
in proporție de 100% de către trăitorii pe spaţiul unei 
țări, nici că ar fi unanimitate naţională în ceea 'ce 
priveşte aprecierile asupra comportamentului unei 
minorități naţionale. 
= Numai nişte minţi bolnave ar putea să-şi 
închipuie - dar şi mai mult, să pretindă - că nişte 
legi pot declanşa sentimente de iubire, uitând că 
nişte legi pot declanşa şi sentimente contrare iubirii: 
este în firea omenească să respingă lucruri care 
incearca să i se impună atunci când istoria, 
evidențele şi experienţele de o viață au reuşit să 
convingă de altceva. Atunci s-a recurs la nişte reguli 
- se presupune, de conveniență generală - care să 
stabilească un mod de conviețuire - şi aici mă refer 
la majoritari şi minoritățile naţionale. Aceste reguli se 
numesc legi şi au puterea de a obliga cetățenii să le 
respecte. 

Mişcarea Legionară şi-a făcut un principiu de 
bază din respectarea legilor, având totuşi pretenţia 
- absolut justificată - ca şi statul român să 
respecte legile stabilite chiar de el. 

Respectarea reciprocă a legilor de către stat şi 
cetățean, grupuri de cetățeni adunaţi în numele unor 
idealuri comune şi chiar al unor interese comune, 
duce la o armonie socială; aceasta favorizează o 
evoluție pozitivă a lucrurilor tocmai prin respectarea 
drepturilor şi obligaţiilor cetățeanului. 

Când aceste drepturi încetează de a fi asigurate 
de autorităţi, una dintre părți intră în suferinţă şi are 
dreptul măcar de a protesta în termeni legali. 

În trei cuvinte vă pot da exemplul unei reacții 
„negative” la legi aberante, reacție agreată şi 
chiar glorificată de societatea românească post 
decembristă - mă refer la rezistența armată pe 
teritoriul României, împotriva regimului iudeo- 
comunist. 

Această rezistență, această luptă eroică, -a 
fost absolut ilegală vis-a-vis de legile Republicii 
Populare Române. Cum erau numiți atunci aceşti 
oameni de către autorități? Terorişti şi bandiți. Ce 
reprezenta lupta acestor oameni? Încercarea de a-şi 
manifesta „dezacordul” cu regimul comunist, de a 
ține trează în inimile oamenilor demnitatea umană; 
un gest de demnitate națională. 

Întrebarea-cheie: Cine a stabilit - şi când - că 
„rezistenţii” din munţi nu au fost nici terorişti, 
nici bandiți? 

Opinia publică şi chiar autoritățile, odată cu 
schimbarea regimului politic. 

Dacă_regimul_politic_şi opinia publică _au 
stabilit că există comportamente ale autorităților 


legale_care_îndreptătesc_o_ reacţie armată a 
cetățenilor, de ce singularele reacții ale Mişcării 


Legionare, provocate de terorismul de stat în 
perioada 1930-1938, continuă să fie tratate drept 
acte de terorism politic? 

O să vă răspund simplu: şi atunci, ca şi acum, 
legile sunt făcute pentru apărarea intereselor 
iudaice pe teritoriul național. Încearcă prin legi 
strâmbe, neconstituționale, în dezacord cu legile 
europene, să ne închidă gura, să ne oblige să nu ne 
exprimăm opiniile, declarându-le rasiste, antisemite, 
ilegale. 

Să vedem ce spune o lege concepută şi 
promulgată de bolşevicul Iliescu în 1991 şi care este 
anti-constituțională şi anti-europeană; mai mult decât 
atât, chiar în cuprinsul ei se contrazice de la un 
articol la altul. 

Aşa cum se prezintă este nerespectată în 
aplicarea prevederilor ei de către justiție. 


Pag. 6 


Guam 


FEDERAȚIA ŞI VISURILE El 


MINUNATE 


Art. 3, pct. 4: „Iniţierea, organizarea, sprijinirea în 
orice mod a acțiunilor totalitariste sau extremiste de 
sorginte comunistă, fascistă, legionară sau de orice 
altă natură, rasiste, antisemite, revizioniste, 
separatiste, care pot pune în pericol sub orice formă 
unitatea şi integritatea teritorială a României, precum 
şi fapte ce pot periclita ordinea de drept." (constituie 
Za aq la dresa siguranței naţionale — conf. art. 
2). 

Ce se poale observa aid, pentru orice prost, nu 
pentru orice judecător care, prin definiţie, este 
deştept şi doct, dar timorat de ideea prelungiri 
controlului justiției: articolul se compune din trei părţi 


„ distincte: 


- în prima parte enunţă ce nu au voie să facă 
nişte „organizaţii”; 

- în partea a doua numeşte „organizaţiile”; 

- în partea a treia condiţionează, explică în ce 
situaţii sunt interzise existența şi funcţionarea 
organizaţiilor: în situaţia în „care pot pune în pericol 
sub orice formă unitatea şi integritatea teritorială a 
României”. 

Ca Mişcarea Legionară să cadă sub incidenţa 
acestei legi, mai întâi şi mai întâi trebuie ca 
„organul” să dovedească faptul că activitatea 
Mişcării pune în pericol „integritatea şi unitatea 
teritorială a României”. 

Ori, Mişcarea Legionară are ca scop principal 
păstrarea unității şi integrităţii teritoriale a 
României! Orice” încercare de a demonstra 
contrariul, este o prostie atât de lipsită de logică, 
încât numai minţi bolnave de ură ar putea să spere 
la aşa ceva. 

Legea este atât de prost făcută, încât din ea se 
desprinde clar că poţi să practici acţiunile pe care le 
încriminează, cu condiţia să nu pui în pericol unitatea 
şi integritatea României. 

ar prostia nu are limite: art. 4 anulează încă o 
dată art. 3, enunţind: „prevederile art. 3 nu pot fi 
interpretate sau folosite în scopul restrângerii 
sau interzicerii dreptului la apărare, a unei cauze 
legitime, de manifestare a unui protest sau 
dezacord ideologic, politic, religios ori de altă 
natură, garantate prin Constituţie şi alte legi”! 

La paragraful 2 al aceleiaşi legi: „nici o persoană 
nu poate fi urmărită pentru exprimarea opiniilor 
sale politice... dacă nu săvârşeşte vreuna din 
faptele ce constituie, potrivit prezentei legi, o 
amenințare la adresa siguranței naţionale”. 

Orice provocări şi manevre ar face duşmanii 
Mişcării Legionare (pe care noi îi asimilăm cu 
duşmanii naţiunii, ai poporului român, al 
creştinismului), nu vor determina încadrarea noastră 
în prevederile legii „privind siguranța naţională a 
României”! 


Mai mult decât atât, „Constituţia României” 
decretează: 


- Art. 1 (alin. 5); „În România, respectarea 
Constituţiei, a supremației sale şi a legilor, este 
obligatorie"; - 


- Art. 8 (alin. 1): „Pluralismul în societatea 
românească este o condiţie şi o garanţie a 
democrației constituționale”; 


- Art. 8 (alin. 2): „Partidele politice se constituie 
şi îşi desfăşoară activitatea în condiţiile legii. Ele 
contribuie la definirea şi exprimarea voinței politice 
a cetățenilor, respectând suveranitatea naţională, 
integritatea teritorială” (despre care am mai explicat), 
„ordinea de drept şi principiile democraţiei” 

Ne punem întrebarea: care „principii ale 
democraţiei” limitează sau interzic existența unor 
partide? Deocamdată, doar iudeo-democrația 
practicată pe malurile Dâmboviţei, întrucât în 
toată Europa aşa-zisele partide de "extremă 
dreaptă” - în care, fără temei, ne încadrează 


duşmanii - îşi desfăşoară activitatea nederanjați 
decât, poate, de preferinţele electoratului. 

- Art. 20 (alin. 2): „Dacă există neconcordanţe 
între pactele şi tratativele privitoare la drepturile 
fundamentale ale omului, au prioritate 
reglementările internaționale" şi, mare atenție: „cu 
excepția cazului în care Constituţia şi legile 
interne conţin dispoziții mai favorabile”. Se 


înțelege clar: dacă Constituţia şi legile conțin 
dispoziţii mai nefavorabile, ele nu au valoare. 

- Art. 29 (alin. 1); „Libertatea gândirii şi a 
opiniilor, precum şi libertatea credințelor religioase, 
nu pot fi îngrădite sub nici o formă”; mare atenţie!! 
Nimeni nu poate fi constrâns să adopte o opinie... 
contrar convingerilor sale. 

Aţi înțeles, "adrisanţilor”? 


- Art. 30 (alin. 1): „Libertatea de exprimare a 
gândurilor, a opiniilor sau a credințelor şi libertatea 
creațiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin 
imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de 
comunicare în public, sunt inviolabile”. 


- Art. 30 (alin. 2): „Cenzura de orice fel este 
interzisă”. 

- Art. 30 (alin. 3): „Libertatea presei implică şi 
libertatea de a înființa publicații!” - 


- Art. 30 (alin. 4): „Nici o publicaţie nu poate fi 
suprimată”. 


Mai propunem un articol apropos de frica unora 
de a se afla că ne citesc publicația: art. 31 (alin. 


1); „Dreptul persoanei de a avea acces la orice 
informaţie de interes public, nu poate fi îngrădit . 


În concluzie, propunem celor care se simt lezați 
EI Ș Ta 


. săi ze 


punctual că nu avem dreptate, nu la general 


promovând ideea că aveţi nişte drepturi 
dobândite prin naştere şi prin apartenență. Vă 
rugam să ţineţi cont de faptul că am prefera să nu 
avem ocazia nici măcar să amintim de toate aceste 
probleme; rugămintea noastră ar fi să demonstrați 
într-un fel oarecare că este normal să aveţi 
pretențiile cu care înnebuniţi un mapamond! 


Ncador Pta Codec 


CUVÂNTUL LEGIONAR MAI 2010 


4 Aproape că nu există număr al publicaţiei noastre 
în care să nu discutăm, în contextul unui articol, fără 
a adânci problema, acuzația de terorism politic 
adusă Mişcării Legionare de toate regimurile, de- 
a lungul existenţei sale. 

Duşmanii Mişcării Legionare, pe care şi noi avem 
dreptul să îi urâm cel puţin atât cât ne urăsc şi ei, au 
reuşit, datorită împrejurărilor istorice, să convingă o 
parte din opinia publică, falsificând istoria, că debutul 
făuritorului Mişcării, Corneliu Zelea-Codreanu, ar fi 
fost un asasinat politic. 

În câteva cuvinte pentru cei care nu ştiu: în 1924, 
Corneliu ; Zelea-Codreanu, lider incontestabil al 
tineretului studios din laşi, hotărăşte, împreună cu 
apropiații săi, construirea unui Cămin Studentesc 
pentru studenții creştini care nu aveau aşa ceva, 
spre deosebire de studenții israeliți. 

Această iniţiativă avea mai multe scopuri: 

asa Trezirea la realitate a tineretului din facultăți 
şi licee, pasiv în fața invaziei evreieşti în instituţiile 
de învățământ din Moldova, bazată pe posibilităţile 
financiare pe care aceştia le aveau la dispoziție din 
surse - să zicem - familiale, sau din ajutoarele 
interne şi externe puse la dispoziţia elevilor şi 
studenților evrei de către organismele de resort, 
multipotente financiar atunci (ca şi acum). 

- Un mod de a disciplina, de a organiza, de a 
mobiliza tineretul în vederea luptelor pe care 
aveau să le ducă, pentru salvarea ființei naționale 
copleşite de invadatori bine organizați, cu planuri 
bine puse la punct, care urmau „fabricarea” unei 
clase de intelectuali ce ar fi urmat în timp să 
ocupe locurile de conducere în societate, în 
dauna elementului autohton. 

- Trebuia construit un cămin cultural în sine, loc 
viitor de adunare a tineretului din laşi, instituţie pe 
care tineretul israelit o avea deja 

— Nu în ultimul rând, Corneliu Zelea-Codreanu, 
descendent dintr-o veche familie de răzeşi - din 
Bucovina, oameni care au fost obligaţi de-a lungul 
secolelor să îşi croiască drumul în viață alternând 
plugul şi sabia, preocupări în mod evident fizice, 
dorea să schimbe mentalitatea tineretului studios 
că munca fizică ar conține o conotaţie 
degradantă. 

Toate aceste lucruri au fost de natură să 
îngrijoreze pe conducătorii şi promotorii intereselor 
evreieşti locale şi poate a celor din afara României, 
reacţia fiind absolut în consens cu sistemul practicat 
oriunde pe mapamond. 

S-a dezlănţuit o furibundă campanie de presă, 
prezentând activitatea tinerilor ca „periclitând 
siguranța naţională”, apreciere însuşită de autorități 
prin prefectul Const. Manciu, un personaj care îşi 
făcuse renume de-a lungul carierei prin brutalitate, 
„baionetă oarbă” la dispoziţia superiorilor, foarte 
receptiv la şperțurile grase pe care comunitatea 
evreilor din laşi le ofereau ca plată pentru „serviciile” 
aduse. Ca să vă dau un exemplu, Prefectura dă 
un ordin local prin care se interzicea adunarea în 
spațiile publice” a grupurilor mai mari de trei 
persoane, motivată ca măsură de prevenire a 
„dezordinei”. Măsura era păzită cu mare strictețe 
de către patrule de jandarmi înarmați cu puşti cu 
baioneta montată, dar nu se aplica grupurilor de 
membri ai asociaţiilor sportive evreieşti, care 
aveau voie să străbată străzile din centrul 
oraşului, cu steaguri proprii şi căutând nu-ştiu- 
ce! CA 

Am uitat să menţionez că tinerii nu cereau nimic 
de la nimeni: terenul viitorului cămin era donat de 
către cineva la „Râpa Galbenă”, iar principalul 
material de construcţie la vremea respectivă, 
cărămida, urma să fie făcută prin muncă voluntară, 
pe malul Prutului, la Ungheni. 

Tinerii s-au apucat să facă la cărămizi, în arşița 
verii, plini de entuziasm, însă nu aveau ce să 
mănânce; Corneliu ZeleaCodreanu ia iniţiativa 
rezolvării acestei probleme, făcând împreună cu 
liceenii o grădină de legume pe terenul pus la 
dispoziţie de familia Ghika. Ş 

Initiativa începe „să dea:roade”, spre disperarea 

g duşmanilor care trec la concretizarea 
amenințărilor. Prefectul Manciu, la comanda 
unui pluton de jandarmi „cu glonţul pe 


CUVÂNTUL LEGIDNAR MAI 2010 


L/rialini 


ULTIMUL HAIDUC 


țeavă”, arestează grupul de tineri care lucrau la 
grădină, unde era în acel moment şi Corneliu Zelea- 
Codreanu, îi leagă cu funii şi, înconjurați de plutonul 
de jandarmi „cu arma în cumpânire”, traversează 
oraşul, ducându-i la poliţie. Acolo, criminalul Manciu 
îi atârnă de mâini şi de picioare pe o țeavă şi îi bate. 
lar când începeau să urle, le băga capul într-o 
găleată cu apă. Acest tratament barbar s-a aplicat 
fiecărui copil în parte (am zis "copil" căci toți erau în 
jurul vârstei de 15-17 ani). 

Părinţii, dintre care mulți erau notabilități în 
societatea oraşului, află de tot ce se întâmpla şi vin 
la Prefectură, protestând împotriva „tratamentului” 
sălbatic aplicat de Manciu şi torționarii din subordine. 

Tinerii, mulţi schingiuiţi, rămânând cu sechele pe 
viață, sunt eliberaţi, dar părinţiii acestora continuă 
protestele, adresându-se ministrului de Interne 
Murgescu, la Bucureşti, şi dând în judecată pe 
Manciu. 

Ce „pățeşte” dl. prefect? Este decorat cu „Steaua 
României” ca 'un erou, iar comunitatea israelită îi 
face cadou o limuzină americană ultimul tip. 

Dar procesele continuă, unele având ca apărător 
pe tânărul avocat Corneliu Zelea-Codreanu. Aceste 
procese au trezit un mare interes în societatea 
ieşeană a timpului; sala tribunalului fiind arhiplină la 
fiecare termen, ba chiar adunând câteva sute de 
oameni, mulţi dintre ei evrei, încercând să pună 
pfesiune asupra judecătorilor prin manifestații 
zgomotoase de stradă, în fața tribunalului. 

La unul dintre procese apare în sala de judecată 
Manciu, însoţit de trei comisari şi de jandarmi, 
perturbând desfăşurarea procesusului, dând ordin: 
„Pe el, bă!”, asmuţind însoțitorii împotriva avocatului 
apărării - Corneliu Zelea-Codreanu - care tocmai 
pleda. Acesta scoate pistolul din buzunar şi trage în 
direcția grupului care îl ataca, rănind mortal pe 
prefect şi rănind uşor doi dintre cei trei comisari. 

Se iscă îmbulzeală şi panică, iar Corneliu Zelea- 
Codreanu se duce la poliţie şi se predă. 

La mentalitatea şi practica zilei de astăzi, prima 
întrebare care se pune este de ce avocatul avea 
pistol în buzunar? 

Răspunsul este simplu şi poate surprinzător 
pentru un român al zilelor noastre: > 

- pistolul şi gloanțele se cumpărau de la magazin; 
de exemplu, în Huşi, oraşul meu natal şi de domiciliu 
al familiei Zelea-Codreanu, după poveştile “din 
familie, armele de acest gen (pistoale cu „butoi”) se 
cumpărau de la librărie; 

- nu exista nici o restricție de procurare şi 
posesie; 

- avocatul Corneliu zelea Codreanu primise 
destule amenințări cu moartea de la diverse 
persoane reprezentând grupuri de evrei; 

- cu mâinile goale era imposibil de făcut faţă unui 
atac: evreii, atunci când îl făceau, erau într-o 
evidentă superioritate numerică; 

- avocatul Corneliu Zelea-Codreanu circula prin 
oraş singur şi, cu tot curajul şi puterea pe care le 
avea, nu ar fi putut face față unui atac de acest gen 
şi ar fi preferat să moară decât să sufere umilința 
unei bătăi. 

Dar să revenim; Corneliu Zelea-Codreanu este 
acuzat de crimă cu-premeditare, procesul este mutat 
la Focşani, oraş socotit liberal la vremea respectivă, 
dar. fiind „aproape” de laşi, unde popularitatea 
„Căpitanului” de mai târziu era foarte mare, spre mai 
mare siguranţă se mută iar în celălalt capăt al țării, la 
Turnu Severin. 

Care era atmosfera generală în țară la ora 
respectivă: populația, sătulă de comportamentul 
în general abuziv şi arbitrar al oficialităților, 
percepe gestul Căpitanului ca pe un act eroic, de 
natură a reface demnitatea omului de pe stradă, 
asemuindu-l cu personalităţi intrate în istorie sau 
numai în memoria colectivă a anumitor locuri din 
țară, sub numele de haiduci. 

Aceşti haiduci, pe care presa şi poate şi o 
anumită literatură antinaţională îi prezenta ca pe 
nişte hoți, care, eventual, mai împărțeau rodul 
hoţiei cu săracii, erau de fapt ca nişte supape de 
refulare, de speranță şi de dreptate, căci 
gesturile lor erau în primul rând justițiare, într-o 


e 


societate în care justiția era un basm. Aproape ca 
şi astăzi, exact ca în perioada interbelică. 
Acuzarea respinge ideea de legitimă apărare, 
aducând ca argument prezența armei asupra 
acuzatului, omițând argumentul de neinfirmat că 
acuzatul nu avea de unde să ştie că în ziua 
respectivă prefectul şi cu trupa îl vor ataca, prezența 


lui în tribunal fiind un lucru obişnuit în cadrul” 


proceselor având ca obiect barbaria lui Manciu. 

Revenind la Turnu Severin: procesul este 
judecat la „Curtea cu juri” şi, în delirul mulțimii 
adunate, Căpitanul este declarat nevinovat, ca 
fiind în legitimă apărare. 
> Văvoi povesti un mic episod, absolut emoționant, 
din timpul procesului: Căpitanul era „încarcerat” într- 
o încăpere de la subsolul tribunalului, care avea un 
gemuleț la stradă, la nivelul trotuarului. În fiecare zi, 
copii de la şcoala primară veneau şi îi aduceau 
buchețele de flori de pe câmp sau din grădină şi i 
le dădeau prin geamul deschis!!! Fără 
comentarii. 

Întoarcerea Căpitanului la laşi este triumfală, fiind 
întâmpinat în toate gările pe unde trecea trenul, de 
mulțimi care vroiau să îşi vadă eroul şi să îl aclame. 

La puţin timp după aceea, „oraşul liberal” - am 
numit aici Focşaniul - găzduieşte nunta Căpitanului 
la care participă 100.000 de nuntaşi şi este 
transportată din centru şi până în „Crâng” cu 2300 de 
care, căruțe, trăsuri, automobile. Am făcut acestă 
completare, cu nunta, pentru că subliniază încă o 
dată modul în care a judecat poporul român gestul 
viitorului  „Căpitan” în confruntare cu 
începuturile terorii de stat practicate împotriva 
Mişcării Legionare, soldată cu zeci de mii de 
arestări abuzive în care arestații erau bătuți cu 
sălbăticie, fără nici un temei legal, cu mii de 
asasinate, fără o condamnare pronunțată de un 
tribunal (referindu-ne la perioada interbelică). În 
cadrul acestor asasinate cade victimă şi Corneliu 
Zelea-Codreanu, la 29/30 nov. 1938 în vârstă de 39 
de ani, tot Statul Major Legionar, floarea tinerimii 
haționaliste a României de atunci; asasinate în 
masă: legionari scoşi din locurile de detenţie — aflați, 
evident, în custodia statului - legaţi „cot la cot” şi 
mitraliaţi de brava jandarmerie a timpului. 

Ce îndrăzniseră să facă, să creadă, să spere: 
că invazia iudaică, despre care am mai vorbit şi 
probabil vom mai vorbi, concretizată prin 
activitatea „Partidului Comunist din România”, 
trebuia stopată din punct de vedere a! urmărilor 
dezastruoase în viața poporului român. 

Aici mă refer la perioada în care Mişcarea 
legionară păstra linia de cinste, corectitudine -şi 
respectare a doctrinei, perioada conducerii ei de 
către Căpitan. Ce s-a întâmplat după asasinarea 
lui şi a întregului Stat Major Legionar, când Horia 
Sima,  călcând pe cadavrele camarazilor, 
transformă ce mai rămăsese din Mişcare, într-un 
partid la fel de condamnabil, împrumutând 
aceleaşi procedee care făcuseră subiectul 
protestelor vehemente ale Mişcării Legionare, nu 
ne mai aparține, chiar dacă diverşi imbecili, pe 
care nu îi pot suspecta de necunoaşterea 
adevărului, vor să facă un amestec, o 
similitudine, să tragă un semn de egalitate între 
cele două perioade. 

Dar să revenim la gestul Căpitanului care, 
absolut forțat de împrejurarea respectivă, 
apărându-şi integritatea fizică şi morală, devine 
în ochii poBorului român un fel de haiduc, 
ultimul, în mod evident: acest gest defineşte 
disperarea, hotărârea poporului român, dispus la 
orice sacrificii pentru a-şi păstra bruma de demnitate 
fără de care nu merită să trăieşti! 

Distrugerea, masacrarea, sutelor de mii de 
legionari după instalarea regimului iudeo-comunist 
după 1944, în temnitele regimului şi peste tot, îi face 
la ora actuală pe unii îndreptăţiți să se declare 
victime. ale „poporului român, încercând să înăbuşe 
orice voce care cere revenirea- la raţional şi 
normalitate. Dacă ghiciţi la cine mă refer înseamnă 
că încă nu am trăit degeaba pe acest pământ. 


Noador Delta Godeanu 


Pag. 7 


EVAZIUNE MORTALĂ (continuare din pag. 2) 


Deci să revenim: autorităţile, guvernul, să 
emită imediat o ordonanță (lege) de urgenţă, care 
să oblige pe toți proprietarii construcţiilor 
apărute după 1990, pe toți proprietarii de alte 
bunuri de mare valoare, cum ar fi zeci sau sute 
de hectare de terenuri cu orice destinație, păduri, 
lacuri etc., case de tot felul, inclusiv sedii sau 
spații comerciale, mergând până la limuzinde 
depăşind o anumită valoare, să prezinte într-un 
timp scurt justificarea veniturilor prin plata 
impozitelor aferente. 

Sutele de mii de persoane care nu vor putea 
justifica proveniența banilor să fie obligate să 
plătească retroactiv din momentul apariției 
bunului impozitul pe VENITURI, dacă nu l-au 
plătit, şi în caz de insolvenţă să se treacă la 
confiscarea bunurilor şi transformarea datoriei în 
zile de detenţie, dar cu obligația de a munci (muncă 
silnică) în toată perioada condamnării. 

„Clasa politică împreună cu "neamurili”, sutele de 

mii de şmecheri, sutele de mii de căpuşe umflate şi 
arogante, sunt plini de dispreț pentru cei cărora li se 
pare normal să respecte legea, care aşteaptă 
nerăbdători să vină tramvaiul "cu noaptea în cap", pe 
care îi vezi la sapă în micul ogor de porumb, în arşița 
verii, sau care aşteaptă cu nerăbdare ziua de pensie. 
Cei care au dus economia de râpă trebuie să 
plătească, să-şi subțieze conturile, sau, dacă nu 
vor, să fie condamnați de lege. 
__ Adică cum, cei care au muncit cinstit o viață 
întreagă şi care oricum sunt prost răsplătiți prin 
pensii de supraviețuire, tot ei să plătească, să 
scoată din catastrofa economică ţara, şi 
"Şmecherii” să se bucure în continuare 
nestingheriţi de rodul hoţiei lor? Vă garantez că 
aşa va fi! 

Cei care prestează o muncă utilă, fără de care 
societatea nu ar putea să existe, oricum prost 
plătiți, condamnaţi în public de diverse voci (era să 
scriu greşit, "vaci”) că ar da meditații sau că ar 
pretinde bani, condiţionând serviciile, cei care 
lucrează zi-lumină să îşi poată întreține familia sau 
să îşi facă o familie, tot ei trebuie să plătească 
incapacitatea clasei politice şi a guvernanților de 


kk 


ROMÂNIA ÎN GHEARELE CĂMĂ 


Despre FMI a început să fie vorba, cel puţin 
pentru noi, doar din vremea "strălucitei domnii” a lui 
Traian Băsescu, care a şi reuşit să contracteze 
grosul datoriei externe a României. 

Ne aducem aminte cu greață de propaganda câre 
se făcea împrumuturilor, ca şi aderării la UE - 
ambele chestiuni erau fluturate ca nişte mari 
idealuri naționale. lar când acestea s-au îndeplinit, 
nu a fost destulă şampanie pentru toată lumea. 
Prostimea se bucura în fața televizoarelor, de parcă 
echipa națională de fotbal ar fi câştigat trei 
campionate mondiale! 

Nu ar trebui. să aveți nici un dubiu: 
împrumuturile s-au început dinainte de criză, 
când lucrurile mergeau simțitor (mai bine?) mai 
puțin rău în economia României. Refuzul acestei 
“oportunități” nu s-ar fi soldat cu reduceri de 
25% ale salariilor. 

Dacă am reuşit să vă deschidem apetitul pentru 
studierea "PROTOCOALELOR__ÎNȚELEPȚILOR 
SIONULUI", vă vom oferi încă o mostră, cu care 
se poate interpreta într-un mod original smucitura de 
hăţuri care tocmai ne-a zdruncinat țara. 

Respectivul document, contestat de mulţi ca un 
fals, plagiat sau instrument de agitaţie antievreiască, 
se verifică, în general, atât de bine în realitate! 

Dar brusca reducere a nivelului de trai din 
România, ca şi norii negri ce se adună peste viitorul 

” nostru, par să constituie o excepție. lată ce plănuiau 
"înțelepții”: "Pentru a nimici industria creştinilor, 
vom mări speculaţia, gustul luxului, al acestui lux 
care înghite totul. Vom face să se mărească 
salariile, care totuşi nu vor aduce nici un folos 
muncitorilor, deoarece vom fi dat naştere în 
acelaşi timp unei scumpiri a obiectelor de primă 
necesitate (...)' 

* Nu este nimic nemaipomenit, ci dimpotrivă, banal. 
În, special chestiunea luxului, cu observaţia că 


Pag. 8 


a ține sub control respectarea legilor de orice 
fel? Vă asigur că da! 

Evaziunea fiscală, transformată într-un fenomen 
la nivel naţional, apreciată de noi conform titlului 
acestui articol, ca "evaziune mortală”, şi-a dovedit 
eficiența, devenind distrugătoare pentru statul 
român. 3 

Ideea că sumele recuperate printr-o lege făcută 
de specialişti competenţi şi neimplicaţi în raptul 
naţional nu ar rezolva situaţia economică de 
moment, este greşită, din două motive: 

- Marea evaziune din ultimii douăzeci de ani se 
ridică, fără nici o exagerare, la multe zeci de miliarde 
de euro şi recuperarea lor se poate face mai repede 
decât efectele unor investiţii, care, oricum sunt mai 
mult decât incerte. 

- Recuperările în sine ar prefața intrarea într-o 
nouă eră a politicii fiscale şi, aplicând cu fermitate 
măsurile coercitive, ar crea în continuăre climatul 
normal privind evaziunea fiscală. 

Eradicarea evaziunii nu trebuie să se limiteze 
la marii evazionişti; numărul mijlociilor şi micilor 
evazionişti este atât de mare, fenomenul este atât 
de răspândit, încât rezolvarea problemei pentru 
"de acum înainte” ar schimba în totalitate 
cantitatea resurselor economice ale statului 
român. 

S-au găsit nişte neprofesionişti, ca să nu zicem 
proşti sau răuvoitori, să aplice aşa-numitul impozit 
forfetar pe micile antreprize care oricum aveau un 
statut oficial, lăsând fără surse de existenţă alte sute 
de mii de oameni. 

Au venit alţii cu ideea obligativităţii caselor de 
marcat pentru vânzătorii de produse agricole “din 
pieţe! Altă nerozie; probabil că interesa pe cineva 
încheierea unor afaceri grase cu aparatele 
respective. g 

llegalitățile în piețele atât de răspândite în 
toate localităţile urbane, să zicem, din România, 
pleacă de la zecile de mii de intermediari în 
desfacerea produselor agricole şi nu numai, care, 
în loc să plătească un impozit fix, pentru că nu poate 
fi controlat volumul. micilor operaţii comerciale de 


vânzare, plătesc "taxa pe tarabă” care în proporţie 


majoritatea 


românilor au joz 
ajus să 
considere acest 
viciu "în firea 
omului”, nu 
rezultatul unei 
manipulări 7 
îndelungate. 
Dacă 
judecăm la 
rece: ce | 
cheltuieli au 


fost acoperite din împrumuturile atât de păgubos 
contractate de la FMI, cu siguranţă că majoritatea au 
fost un lux inutil (pentru unii, că doar nu au primit toți 
românii câte un” kilogram de caviar de căciulă). 


Eventual, din acele fonduri s-a asigurat respectarea 


protocolului citat mai sus, pentru că, oricât ar fi 
crescut salariile, tot nu se putea cumpăra mai multă 
brânză cu ele. 3 

Dar acum lucrurile se prezintă ca o defecțiune 
evidentă. D-le Băsescu, aici scrie că salariile se 
măresc, nu scad cu 25%! Formula indicată în acestă 
carte de căpătâi a politicii româneşti era cealaltă, 
creşterea taxelor şi, în cel mai rău caz, menținerea 
salariilor. Nicidecum reducerea fățişă a veniturilor, 
mai ales că deja circulă zvonul că vor creşte mai 
târziu, oricum, şi impozitele! 

Avem un moment de neobişnuită transparenţă, în 
care mizeria este aşezată în prim plan, cu un posibil 
efect de trezire la realitate a unor români care nu vor 
mai fi uşor de adormit la loc. De ce şi-ar asuma 
păpuşărimea din culise un asemenea risc? 

Vă mai oferim o frază plină de "înțelepciune" din 
Sion, care lămureşte perfect "defecţiunea": 

"Nu vă puteţi închipui cât de uşor pot fi aduşi la o 
naivitate inconştientă cei mai inteligenți creştini, cu 


TARILOR. (continuare din. 


de 80% intră în buzunarul şefului pieţei, şi 
mai plătesc o mică taxă "de protecţie” 
mafioţilor care controlează zona. 

Aceste pieţe, care ar trebui să fie locul de 
desfacere al micului producător agricol, au 
devenit scena uneia dintre cele mai mari şi 
absolut evidente evaziuni. fiscale, care 
alimentează din gros pe cei ce controlează 
economia ”neagră” şi dă prilejul primarilor din 
diverse comune să îşi cumpere automobile de 
80.000 de euro, după cazul devenit public cu furtul 
automobilului primarului dintr-o comună, Amărâta, pe 
litoralul Bulgariei, unde se dusese bietul om să îşi 
petreacă zilele de Paşti. Care este legătura dintre 
primarii comunali şi piaţa "neagră': probabil foarte 
cunoscută: ei eliberează "certificatele de 
producător”, obligatorii pentru ocuparea unei tarabe 
în piaţă, unor persoane care nu au cultivat în Viața 
lor un. metru pătrat de grădină, dintr-un dispreț total 
pentru această muncă şi, în general, pentru orice 
efort fizic. > ditai , zi 

Există în toate oraşele României o castă foarte 
prosperă, a vânzătorilor de flori. Se pune o întrebare 
foarte simplă: cum poate fi controlat volumul 
vânzărilor, pentru perceperea impozitului aferent? ; 

Să merg mai departe, să întreb autoritățile 
dacă deranjează cu întrebări  indiscrete 
conducătorii şi membrii marilor clanuri interlope, 
care controlează sectoare întregi ale vieții 
economice locale, în număr de peste o sută pe 
întreg teritoriul naţional, şi care se transformă în 
unele împrejurări în regi şi împărați, fapt care nu 
deranjează  "organili” securităţii naţionale. . prin 
atingerea Constituţiei. 

În tot acest haos tolerat de autorități, încurajat 
în mod ocult de distrugătorii din umbră ai 
statului român, ai autorității statale, ai 
normalităţii, ca să nu mai vorbim că sunt 
duşmanii oricărui gen de prosperitate, marea 
majoritate a românilor, multe milioane de oameni 
au devenit victimele fără scăpare ale sistemului 
democratic din România, care, încet dar sigur, 
devine la fel de odios cetățeanului român precum 
comunismul de care doar teoretic a scăpat. 


TEI SIZE 


pag. 5) 


condiția de a-i face mulțumiți de ei înşişi, iar. în 
acelaşi timp cât e de uşor să-i descurajezi prin cel 
mai mic insucces, fie chiar numai prin- încetarea 
aplauzelor, şi astfel să-i robeşti unei supuneri 
slugarnice numai pentru a putea obţine noi succese." 

„Este clar? Detaliile acestei manevre arată că nu 
atât poporul, şocat de noile griji materiale, cât 
preşedintele însuşi constituie ţinta principală. Bine, 
hai să lăsăm la o parte expresia "cei mai inteligenți 
creştini” - Traian Băsescu nu este lipsit de 
inteligență, dar nici geniu politic şi nici (evident că 
nu) bun creştin. Oricum, "Protocoalele" fac o 
generalizare, ceea ce înseamnă că rețeta ar putea fi 
aplicată şi unor politicieni mai răsăriţi. Însă el este cel 
care a devenit prea mulțumit de el însuşi, cu 
posibilitatea ca veleităţile sale dictatoriale să iasă la 
iveală într;o manieră a la Ceauşescu, adică bântuit 
de megalomanie şi nu chiar atât supus evreilor. Nu 
am remarcat până în prezent nici o asemenea 
nesupunere în politica sa, poate doar megalomania 
(mai ales în privința importanței pe care şi-o atribuie 
când face sluj pe lângă Statele Unite). Dimpotrivă, ni 
se pare supus ca un mieluşel, însă cine poate şti ce 
anume i se va ordona să facă, încât să fie tentat să 
refuze? Prin urmare i se administrează un “mic 
insucces”, i se opresc şi aplauzele, în scopul de a-l 
readuce la gradul de obediență dorit (slugărnicie 
absolută). Apoi, după prezenta porţie de dresaj cu 
nuiaua, va "obține noi succese”. Aceste viitoare 
succese nu implică redresarea situaţiei economice a 
țării, poate doar un fiou val de narcotizare a 
conştiințelor. Le va obține, totuşi, numai cu condiția 


ca el, Băsescu, să... ce? Nu suntem chiar atât de 
nerăbdători să aflăm! 


CUVÂNTUL LEGIDNAR MAI 2010 


9427 


NEMURITORI, ÎN CIUDA TRĂDĂRII (|) 


i A trăda inseamnă a înșela în mod voit și perfid 
încrederea. Culva, săvârșind acte care îi sunt 
potrivnice, pactizând cu dușmanul, iar trădarea 
conform DEX, reprezintă o faptă reprobabilă o 
infracţiune (pedepsită prin lege). Fresca Judecăţii de 
Apoi, pictată la intarea mănăstirii Voroneţ, ni-l 
înfăţişează pe trădător (luda) la "loc de cinste” în 
iad, chiar la pieptul Satanei. De altfel, nu doar aici, ci 
şi în alte multe biserici şi mănăstiri este prezentă 
această scenă, ilustrând gravitatea trădării. 

: Toţi cei care citesc cu atenţie Istoria Românilor 
(învățată mai mult sau mai puţin în liceu), constată 
cu surpriză, oroare şi indignare faptul că trădarea ne- 
a măcinat puterile Neamului (aşa cum remarca şi 
Căpitanul în "Pentru legionari”). , 

Schimbarea atât de deasă a domnitorilor Țărilor 
Româneşti s-a datorat nu numai conjuncturii 
nefavorabile, nu numai intervenției puternicului. şi 
temutului Imperiu Otoman şi vecinilor hrăpăreți, ci, 
mai ales, uneltirilor, intrigilor, dezbinărilor şi trădării 
din mijlocul românilor (dar şi de trădările aliaţilor). 

Departe de a spune că această racilă i-a măcinat 
doar pe românii: istoria Franţei, de exemplu, sau a 
Angliei, nu sunt mult mai “trandafirii”, ci mânjite de 
acelaşi duh necurat şi de sângele vărsat din cauza 
trădării. 

A rămas celebru episodul în câre Vlad Ţepeş, 
după ce s-a înconjurat de un mare număr de oşteni 
aleşi şi de încredere, i-a adunat pe boieri şi i-a 
întrebat, pe fiecare în parte, câți domni cunoscuseră 
pe tronul Țării Româneşti. Cei tineri cunoscuseră 
deja zece, iar vârstnicii, douăzeci! Cerând să i se 
explice cauzele atâtor schimbări, anormal de dese, şi 
neprimind răspuns, cronicarii povestesc că 
domnitorul le-a strigat dregătorilor săi: "Vina o poartă 
ruşinoasele voastre dezbinări!" şi curtea palatului s-a 
umplut imediat de țepe. Atât Țările Române cât şi 
lumea întreagă nu mai pomeniseră un asemenea 
conducător, iar vestea pedepsirii exemplare a făcut 
înconjurul cancelariilor europene. 

Nici gloriosul- Ştefan cel Mare nu a fost scutit de 
trădări: întâi Laiotă Basarab, apoi Basarab cel Tânăr 
(zis şi Țepeluş) şi în final Vlad Călugărul, toți urcați 
pe tronul Țării Româneşti prin forța armelor de către 
Ştefan cel Mare şi oştenii lui — pentru a avea Valahia 
ca aliat în lupta antiotomană — l-au trădat, plecându- 
se turcilor, iar cel de-al treilea protejat chiar s-a 
alăturat duşmanilor în ceea ce avea să fie cea mai 
mare lovitură peste domnitorul Moldovei: pierderea 
Chiliei şi a Cetăţii Albe din 1484. 

De altfel, Codul marțial al moldovenilor se rezuma 
la un singur articol: "Fugarul care va lăsa câmpul 
bătăliei să fie pedepsit cu o moarte mai cumplită 
decât aceea ce i s-ar fi putut întâmpla în luptă din 
partea vrăjmaşului" X 

În ciuda trădării marilor dregători, armatele 
domnitorilor români, formate din țărani şi boieri, au 
fost exemplare, constituind un model, mărturiile 
cronicarilor străini cu privire la spiritul de luptă şi 
sacrificiu al românilor din acele vremuri fiind 
edificatoare: 

"Ei se bat cu o asemenea îndrăzneală şi dispreț 
faţă de duşmani, cu o asemenea încredere în sine, 
încât cu o mână de oameni înfrânseră mari 
armate ale vecinilor" scria Graziani. IS 

"E un popor totdeauna foarte ciudat, capricios, 
fâmnos, dar atât de dur şi războinic, încât nu o dată 


i a dat lecţii acelora care nu-l lăsau in pace” citim la 
Vigenere. za i 
. "Ostaşii moldoveni sunt viteji şi meşteri în luptă, 


deşi sunt nişte țărani proşti, luaţi de la plug” ne 
spune Bielski. “Sunt oameni groaznici şi foarte viteji; 
4 şi nici că este pe fața pământului un alt popor care 
| pentru gloria războinică şi eroism să apere o 
țărişoară mai mică contra mai multor duşmani, 
atacâfdu-i şi respingându-i fără încetare" notează 
Orzechowski. 

De aceea am reuşit să ne păstrăm ființa 
naţională, teritoriul şi credința strămoşească şi să 
supraviețuim aproape două milenii "în calea tuturor 
răutăților”, cum spunea  lorga, şi mereu după 

pierderea domnitorilor înţelepţi şi viteji s- 


CUVÂNTUL LEGIONAR MAI 2010 


(continuare din numărul trecut) 


au ridicat alţii care să ducă mai departe lupta. 


Mihai Viteazul (1558 — 1601) 

"lo, Mihai voievod, din mila lui Dumnezeu 
domn al 
Româneşti, 
Ardealului şi a toată 
Țara Moldovei”. 

Românii stăpâneau 
din nou, după veacuri, 
din Maramureş până la 
Dunare şi de'la Nistru 
până în Banat. 

În vara anului 1600, 
puterea lui Mihai 
Viteazul ajunsese la 
apogeu: el conducea 
toate cele trei trei țări 
româneşti, iar aceasta izbândă îl facuse pe cât de 
celebru, pe atât de respectat in Europa. 

Cu atât mai tragică pare moartea sa, prin trădare, 


foarte scurt timp, la sfârşitul lunii decembrie a 
aceluiaşi an, când cei trei conducători au fost prinşi — 
tot prin trădare - şi executați. 

Deşi se pusese un premiu de câte 300 de galbeni 
pe capul fiecăruia dintre cei trei, susținuți de 
majoritatea românilor, ei n-au putut fi capturați de 
autorităţile austro-ungare altfel decât prin trădare. 
S-au găsit câţiva țărani care, ispitiţi de bani, au ajutat 
la capturarea lui Horea, Cloşca şi Crişan, care 
stăteau ascunşi în timp ce preoţii români (care se 
raliaseră mişcării) umblau prin sate pentru a aduna 
banii necesari pentru ca Horea să se poată duce din 
nou - pentru a cincea oară - la Viena, spre a pleda 
cauza iobăgimii române în fața împăratului austro- 
ungar, losif al II-lea. 

În codrul Scorăgetului din Munţii Gilăului, în 
decembrie 1784, câţiva țărani s-au apropiat de coliba 
de crengi în care stăteau ascunşi Horea şi Cloşca şi 
au fost primiţi în colibă de cei doi, dar s-au năpustit 
asupra lor, i-au legat şi i-au predat autorităților. Tot 
prin trădare a fost capturat, o lună mai târziu, şi 
cu cât a venit foarte curând după acest moment de Crişan. A urmat judecata, apoi execuţia lui Horea şi 
mare glorie. a lui Cloşca printr-o pedeapsă extrem de crudă: 

După opinia istoricului Constantin C. Giurescu, „tragerea pe roată. Trupul lui Crişan, care se 
"Cauzele căderii lui Mihai au fost, pe de o parte, sinucisese în închisoare, a fost zdrobit în acelaşi fel. 
răscoala nobililor unguri şi înțelegerea lor cu Dar sacrificiul lor n-a fost zadarnic: un 
generalul imperial Basta, pe de altă parte, duşmănia exemplu de revoltă care, deşi înfrântă, a adus, 
polonilor." măcar în parte, schimbările pe care le-a urmărit: 

Interesat de o alianță cu Mihai Viteazul în în anul următor, printr-un act solemn promulgat 
vederea apărării împotriva expansiunii spre vest a de losif al II-lea, în Ardeal a fost desființată 
Imperiului Otoman, împăratul Rudolf al Il-lea de iobăgia. 

Habsburg, stăpânitorul Sfântului Imperiu Roman de 
Neam Germanic, nu a vrut, însă, să-l recunoască 
drept domn al Ardealului, dorind să păstreze pentru 
sine acest teritoriu şi să-i acorde lui Mihai Viteazul 
doar funcţia de guvernator. funcţionar al statului ("vătaf 

In 1601, după mai multe neînțelegeri şi de plai”, echivalentul 
reconcilieri de formă cu generalul Giorgio Basta funcţiei de subprefect), 
(care era comandantul armatelor germane ale apoi locotenent de panduri, 
împăratului Rudolf al II-lea, şi care fusese aliat al lui pentru a ajunge, pentru 
Mihai Viteazul), după mai multe confruntări cu foarte scurt timp, - în 
nemeşii unguri din Ardeal, se punea din nou postura de cârmuitor al 
problema stăpânirii acestui teritoriu. Munteniei. Cariera militară, [ii 

lată cum s-au succedat evenimentele, după datorită căreia numele săul 
descrierea aceluiaşi istoric citat mai sus: a rămas legat de cel al 

“In zorii zilei când voievodul trebuia să plece spre  pandurilor (trupe neregulate, un soi de "trupe de 
Făgăraş, în aug. 1601, Basta trimise un detaşament guerilla”) a început prin participarea la războiul ruso- 
de trei sute de germani şi valoni, aceştia din urmă turc din 1806-1812, în fruntea unui corp de panduri 
comandaţi de. ofițerii Jacques Beauri şi Mortague olteni (aceştia aveau să formeze, mai târziu, nucleul 
care aveau ordin să-l aresteze pe Mihai, iar dacă se  oştirii cu care Tudor Vladimirescu a intrat în 
opune, să-l ucidă. Aşa se şi întâmplă. (...) Bucureşti pentru a susține revendicările). 

Şi astfel, printr-un asasinat mârşav, s-a încheiat Moartea lui şi înfrângerea revoluţiei conduse de 
scurta şi glorioasa carieră de domn şi cuceritor a el s-au datorat trădării de către cei cu care se 
lui Mihai care a lăsat, totuşi, în urmă, o imensă aliase, eteriştii conduşi de Alexandru Ipsilanti. 
speranță: aceea că unirea celor trei ţări Dorind să contribuie la eliberarea Valahiei de sub 
româneşti e un fapt realizabil. apăsătoarea vasalitate față de Înalta Poartă otomană 

Aveau să treacă mai mult de trei veacuri până să şi să o scape de flagelul domniilor fanariote, Tudor 
se întâmple din nou, dar, în tot acest timp, nădejdea Vladimirescu încheiase o înțelegere cu conducătorul 
a fost hrănită şi de faptul că, odinioară, cineva Eteriei (organizaţie dedicată eliberării creştinilor — în 
arătase că se poate.” I special a grecilor - de sub stăpânirea otomană). 

Eteriştii se bizuiau pe sprijinul Rusiei; aceasta, 
însă, a dezaprobat mişcarea; în plus, organizarea 
armatei eteriste lăsa mult de dorit; trupele 
nedisciplinate ale lui Ipsilanti jefuind pe drum multe 
gospodării, stârnind nemulțumirea populaţiei. 

Când a devenit evident că Ipsilanti nu era un 
conducător şi un aliat de nădejde, conflictul între el şi 
Tudor Vladimirescu a ajuns atât de grav, încât 
Ipsilanti a hotărât să se descotorosească de român 
printr-un complot. Prin-trădare, Tudor Vladimirescu a 
fost ridicat de la Goleşti şi apoi asasinat la 
Târgovişte. 


Tudor. Vladimirescu 
(1780 — 1821) 
Fiu de țăran, a devenit 


Ca o paranteză: una dintre cele mai lungi domnii 
din istoria Valahiei, cea a lui Constantin 
Brâncoveanu (1654 — 1714), supranumit "prințul 
aurului”, remarcată prin diplomaţie şi prudenţă, s-a 
sfârşit în mod groaznic, cu mazilirea, torturarea şi 
uciderea domnitorului şi a tuturor fiilor săi de către 
turci - care îi făgăduiseră domnia pe viaţă - în urma 
intrigilor propriilor rude. 


Horea (Nicola Ursu) (1731 — 1785), Cloşca 
(lon Oargă) (1747 — 1785) 
şi Gh. Crişan (1733 — 


1785) Deşi reyoluția condusă de Vladimirescu a fost 

1 tă a iembri înfrântă, cel mai însemnat dintre scopurile ei a 
ue i! e al 4 fost atins: începând din 1822, şi în Țara 
(Fun cara) să i bt E fur Românească, şi în Moldova a luat sfârşit neagra 
Horea" Closeă” gl" Gaşăn! epocă a domniilor fanariote, iar cele două 


principate au căpătat dreptul de a avea - din nou, 
după mai bine de un secol - domni pământeni. 


(continuare în numărul viitor) 


Wooleta Codin 


Pag. 9 


mişcare cu caracter naţional, 
apărută ca reacţie a iobagilor 
români din Ardeal, disperaţi de 
situația lor tot mai greu de 
suportat, s-a încheiat după 


Gate fpionară 


"PE DRUMUL CRUCILOR CĂZUTE” — VIRGIL IONESCU (XIII) 
- TEXT INEDIT ÎN ROMÂNIA - 


CALVARUL 


Ziarele de dimineaţă anunțaseră fără comentarii 
arestări efectuate în toată țara. 

Căpitanul nu fusese arestat. Aceasta ne întărea 
supoziţia că totul era neserios. El a fost arestat însă 
după două zile, la Predeal, şi de acolo adus la 
Bucureşti, la Jilava. Dar de aceasta am aflat mult 
mai târziu, căci din acea zi n-am mai avut veşti şi nici 
ziare. 

In noaptea următoare, o parte dintre cei ce eram 
arestaţi la liceul Mihai Viteazu, dintre care amintesc 
pe PROF. ZELEA-CODREANU, senator legionar, 
ing. GH. CLIME, şeful Partidului Totul Pentru Țară, 
BĂNICĂ DOBRE, gazetar şi luptător pe frontul 
spaniol împortiva bolşevismului, avocat MIŞU 
POLIHRONIADE, şeful garnizoanei legionare 
Bucureşti, avocat TRAIAN COTIGĂ, fostul şef al 
studențimii, NELU MÂNZATU, prof. RADU 
MEITANI, avocat CRISTIAN TELL, avocat 
RADU BUDIŞTEANU, NECULAI TOTU, luptător 
pe frontul spaniol împortiva bolşevismului, col 
ZĂVOIANU, senator legionar, preot Cristescu, 
prof. Dragoş Protopopescu, prof. VASILE 
CRISTESCU, vicepreşedintele Partidului Totul 
Pentru Țară, marele poet prof. RADU GYR, dr. 
PAUL CRAJA, ing. AUREL SERAFIM, ALECU 
CANTACUZINO, şeful Corpului Moţa — Marin, 
“GH. FURDUI, fost şef al studențimii pe țară, dr. |] 


ŞERBAN MILCOVEANU, şeful de atunci al 
studenţimii pe ţară, ing. EUGEN IONICĂ, Serul | 


slujbe religioase, cântam cântece legionare în 
necazul  paznicilor care aveau ordin „să ne 
împiedece, fără posibilitate de a o face, căci gurile ni 
le puteau închide doar prin moarte. Cântecul a fost şi 
rămâne  exteriorizarea. melodică a tuturor 
simțămintelor legionare, făcând parte întreagă şi 
definitivă din trăirea şi ritualul legionar. "Numai acei 
cu sufletul curat pot cânta. Omul încărcat de păcate 
şi cel care urăşte, nu-l vei auzi cântând”, spunea 
Căpitanul. Legionarii cântau mereu, la orice 


ocazie. Pentru fiecare eveniment îşi creaseră 
cântecul potrivit: închişi şi ferecați în lanțuri, 
îngenuncheam şi cântam: "Cu noi este Dumnezeu, 


(continuare din numărul trecut) 


umilit şi ucis, care, după fiecare lovitură, renăştea 
mai aprig, refăcut din cenuşa lui, şi la care mă 
gândesc mereu cu emoție şi tristeţe că nu i-a fost dat 
să rămână aşa cum a fost şi l-am dorit. Totuşi sunt, 
nu numai sigur, dar şi convins, că se va reface, că 
nu va vegeta numai ca un simbol al unor timpuri care 
trag să moară. Fenomenul legionar mai poate deveni 
strălucitor prin capacitatea  jertfirii de sine, întru 
miraculoase înfăptuiri! 


Am făcut cunoştinţă cu legionari pe care nu-i 
cunoscusem încă. (...) Revelația lagărului a fost şi a 
rămas prof. NAE IONESCU. Vechiul meu prieten 
întrecuse cu mult marginele, atitudinii de adevărat 
legionar. Pe toţi ne-a uluit tactul şi răbdarea cu 
care suporta deținerea; ne înțelegea, integrându-se 
il în viața noastră, deşi nu fusese legionar, ci numai 
un mare prieten. Acum, ca unul dintre cei mai 
autentici, câştigase în sufletul fiecăruia dintre noi 
gradul cel mai înalt. Fie în dormitorul lui, fie când 
ieşea prin curte, legionarii făceau roată în jurul lui, 
dornici a-i asculta vorbirea clară, colorată şi 


ÎI înteleaptă, mai ales în analizarea momentelor 


politice. Moartea lui, un an mai târziu, a fost una 
din acele pierderi de neînlocuit suferite de 
Mişcarea Legionară, considerând-o în imediata 
linie după aceea a CAPITANULUI şi a lui MOȚA, la 
fel cu a lui CLIME (n. n.: locțiitorul de drept al 
Căpitanului), BANEA (n. n.: şeful Ardealului 


Căpitanul (în stânga) la proces 


Asociaţiei "Prietenii Legiunii”, GH. ISTRATE, şeful 
Frăţiilor de Cruce, dr. VALER NEAGOE, şeful 
studenţilor medicinişti, avocat Al. Vergati, preot 
ŞTEFAN PALAGHIȚĂ, EU, poate şi alţii pe care 
mintea îi scapă acum, am fost îmbarcați într-un 
autobuz încăpător şi, întovărăşiţi de un locotenent şi 
câţiva jandarmi, am părăsit Capitala pentru o 
destinaţie necunoscută. (...) 


In timpul nopților sufeream de frig, iar ziua de 
foame. Hrana era oribilă şi neîndestulătoare 

Voia bună n-o pierdusem şi aceasta va mai dura 
un timp. Speram mereu că totul va trece, ca în alte 
dăți, căci, oricât am fi căutat, nu puteam găsi 
justificare legală pentru o deţinere îndelungată, 
şi la eventuale procese şi condamnări nu ne 
puteam gândi, ştiindu-ne nevinovați! 

De zilele grele în pregătire ce se torceau departe, 
în lumea politică, nu ştiam nimic şi nu le prevedeam 
neomenia, numărul, felul şi cruzimea. (...) 

Aci, ca peste tot, unde legionariierau obligaţi să 
trăiască în comun, s-a început organizarea vieţii în 
colectivitate. 

Conducerea lagărului, precum se cuvenea, a 

- revenit lui CLIME, ajutat de Ilie Gârneaţă şi Mile 
Lefter, curând şi de Corneliu Georgescu, cei mai 
mari în grad. Prima condiţie şi mai de seamă, 
acceptată de fiecare legionar disciplinat, a fost şi va 
trebui să rămână recunoaşterea “ierarhiei”. Ea 
implica acceptarea unor valori, consfinţite prin 
înfăptuirile celui gradat, nu prin voturile celor mulți, 
conferită de cel ales să conducă. Aberaţiile de mai 
târziu (n. n.: şefia unui impostor, ca H. Sima) nu 
încăpeau în vocabularul legionar din acea vreme, 
când spiritul de disciplină, ierarhie, dragoste şi 
înțelegere a fost elementul efectiv -de putere şi 
progres legionar. De altfel, o ierarhie a existat şi 
există în orice societate organizată. Ea nu e de lipsă 
nici în ceruri. Sfinţii nu sunt nici ei egali. Unii au mai 
multă vază, alţii mai puţină, după aprecierea pe care 
le-a dat-o Biserica, adică tot o organizație 
omenească. Dacă Dumnezeu a acceptat-o, chiar la 
fel, întrebarea nu m-a preocupat şi n-aş fi în stare s- 
o discut - şi mai puţin s-o rezolv. 

Prevăzând cele ce s-ar fi putut întâmpla în 
viitor (şi s-au produs), Clime stabilise o listă de 
cam cincisprezece nume, care să se urmeze la 

„conducerea lagărului de îndată ce un anterior ar 
fi dispărut. 

O zi în lagăr se începea printr-un 
serviciu religios. După sfârşitul fiecărei 


Pag. 10 


înțelegeți Neamuri şi vă plecaţii”' sau "Sfântă tinerețe 
legionară", ca o sfidare a acelor ce ne prigoneâu; la 
mormântul eroilor se cântă "Imnul legionarilor 
căzuţi", în poziţie "pentru onor'! Alte melodii 
aminteau de întâmplările mari şi mici, locale, 
regionale sau generale, ca "Arnota”, "Dealul Negru”, 
Cântecul Nicadorilor“ şi aşa mai departe. Aveam şi 
altele, nenumărate marşuri, sau cântece de vitejie, 
prin care se preamăreau amintiri, şi se da imbold 
eroismului legionar. 

Mă voi opri o clipă asupra unuia dintre 
cântece, cel mai hulit de vrăjmaşi, întitulat: 
"Echipa Morţii”, considerat de ei ca o aprobare şi 
îndemn la asasinat. In realitate, acest marş fusese 
compus pentru o echipă legionată care, în vara 
anului 1933, pornea în propagandă prin Banat şi 
Ardeal ca să înfrunte adversități, persecuții, 
poate şi moartea. Cred că exista o categorică 
deosebire între cele ce, de fapt, reprezenta marşul şi 
intenţiile false ce-i atribuiau cei de rea .credinţă. 
Cântecul "Echipa Morţii" nu era marşul celor 
care se duceau să omoare, ci a celor care se 
duceau să primească moartea! 

Ani de zile cântecele legionare s-au cântat pe o 
singură voce; mai târziu, ele au fost armonizate 
pentru coruri, pe voci. Melodiile erau în majoritate 
originale, câteva numai împrumutate, grefându-se pe 
ele versuri legionare. NELU MANZATU a rămas cel 
mai de seamă compozitor şi interpret al 
simțămintelor legionare redate pe note muzicale, 
transpuse mai toate pe versurile lui RADU GYR, 
marele martir şi poet al  românismului. 
CĂPITANUL a fost îndrumător şi mereu un animator 
al talentelor, plăcându-i îndeosebi corurile. Nici un 
cântec nu se populariza în Legiune fără asentimentul 
lui. Îmi amintesc că atunci când a cerut lui Nelu 
Mânzatu să compună. un "Mars al Muncitorilor", 
dedicat Corpului Muncitoresc Legionar, de curând 
înființat, în câteva rânduri i-a cerut lui Mânzatu s-o 
amplifice şi să-i adâncească unele părți. Forma 
definitivă, de o armonie deosebită, este de mare 
frumusețe şi vigoare. 

Desigur, despre cântecul legionar ar fi pagini de 
scris, nu câteva rânduri, cum am îndrăznit să dau, 
complet nepregătit în această materie. Dar nici să fi 
făcut uitată această parte din viaţa legionară nu se 
putea. Sper că, pentru îndeaproape cercetare a 
cântecului legionar, se va găsi careva să-l studieze 
şi să-l analizeze aşa cum i se cuvine, împlinind şi 
această lipsă din istoricul eroicului tineret român, 


Legionar, mare caracter şi mare organizator) şi 
] VASILE CRISTESCU (n. n.: locţiitorul lui CLIME). 

In timp ce afară dictatura regală, îndeplinită prin 
acel tarat fizic şi moral ce se numea Armand 
Calinescu, îşi făcea mendrele, ascuţind uneltele de 
tortură şi de moarte, în lagăr se țineau conferințe 
educative, se făcea muzică, se citeau versuri, mai 
ales de Radu Gyr şi ne făuream visuri, mereu alături 
de realitate. (...) 

Aproape zilnic erau aduşi legionari. Nu în 
grupuri numeroase, ca la început, ci individual. 
Aduceau ultimele veşti, povestind grozăvii despre 
felul în care erau tratați legionarii prin beciurile 
polițiilor şi ale Siguranţei Statului. 

Moralul însă le rămânea ridicat. Oastea 
legionară nu pierduse din  combativitatea 
cunoscută. Acest spirit constituia unul dintre 
marile pericole întrevăzute de Căpitan, în situația 
de atunci, căci tactica "a nu se răspunde nici 
unei provocări” contrazicea firea lor. 


Fortele __sub__ presiune, oricând gata __de 
explozie, puteau_fi_ uşor utilizate de orice cap 
“necopt”, dornic de glorie ieftină şi în stare să 
provoace ieşiri cu consecințe catastrofale pentru 
Căpitan şi cei închişi, cum de altfel s-au produs. 


Printre cei aduşi, cam pe la sfârşitul lui Iunie, a 
fost şi Corneliu Georgescu, comandant al Bunei 
Vestiri, unul dintre întemeetorii Mişcării. Nefiind până 
atunci arestat, găsise de cuviință-să se prezinte ca 
apărător în procesul Căpitanului. A fost arestat la 
Consiliul de Război şi trimis în lagărul de la Ciuc. 

O nouă vizită a soției mele ne-a confirmat vestea 
primei condamnări a Căpitanului, căruia i se 
pregătea un al doilea proces pentru trădare, proces 
care nu era decât răzbunarea preventivă a unui rege 
înfricoşat, ce se credea ameninţat să-şi piardă tronul 
sau metresa, poate amândouă. Vestea 
condamnării ne-a impresionat, dar cât timp îl 
ştiam în viață, nu pierdeam speranţa că toate se 
vor sfârşi cu bine. A 

Pesimistul lagărului devenise . 
Protopopescu, prof. universitar, scriitor şi poet. In 
realitate, trebue să recunosc că el a fost mai clar- 
văzător decât noi toţi. Când a aflat de „a doua 
condamnare a Căpitanului, la 10 ani, a considerat 
Viitorul Mişcării Legionare ca încheiat. "Legiunea e 
Căpitanul şi fără Căpitan nu există Legiune" susţinea 


Dragoş 


Dragoş, şi sunt departe de a Susține că nu a avut 
dreptate. j 
Soția mea, întovărăşită 


& : t de a lui 
antacuzino, ne-a făcut o ultimă vizită în 


lagăr. Amândouă ne-au adus vestea că 


Alecu 


CUVÂNTUL LEGIONAR MAI 2010 


după condamnarea Căpitanului, ni se 

pregăteau procese şi celor din lagăr. 

Urma să fim împărțiți în loturi, după 

importanța pe care ne-o atribuia 
guvernul 'în Mişcare si ca atare vom fi judecaţi. 
Alecu şi cu mine făceam parte din primul lot. 
Condamnările ne fuseseră deja fixate din 
cabinetul lui Călinescu, aşa cum se procedase şi 
pentru Căpitan, numai că pedepsele noastre urmau 
să fie întru câtva mai mici. 

Cred că încercam aceleaşi simțăminte îndurate 
de primii creştini, în aşteptarea sfârtecării trupurilor 
în circuri. Cu deosebirea că, în secolul al XX-lea 
şi în România, sacrificaţii vor fi executați în toiul 
nopților şi în întunericul închisorilor, departe de 
ochii publicului, care vor afla de ele din ziarele de 
a doua zi, aşa cum va vrea guvernul să le redea. 
Modernul  Neron,  Carol-Ucigaşul, ne  adăsta 
înconjurat de politicienii îmbuibaţi dar nesătui, atenţi 
la importanța vreunui ciolan ce li s-ar azvârii, rânjind 
în aşteptare în jurul ghilotinei care ne decapita. 

Greşisem şi greşeam când, în dorința de a mă 
linişti, priveam lucrurile prin prisma “subţire a 
legalității. Uitam mereu că aceasta, codificată 
cândva şi în țara noastră, rămăsese încuiată în 
cărțile prăfuite ale trecutului, aflătoare doar în 
vitrinele anticarilor, pe unde nimeni nu le mai căuta. 

Eram prinşi de vii între dinţii unui angrenaj 
puternic, extrem de complicat, nimicuri ale căror 
oase trebuiau zdrobite. Mângâierile unor speranțe 
într-un viitor mai omenesc erau bune de zvârtit în 
cavoul încăpător al iluziilor româneşti. 

Clime, care făcea şi el parte din- lot, a predat 
comanda lagărului lui llie Gârneaţă şi celorlalţi doi 
comandanți ai Bunei Vestiri, care rămâneau. 

Cine să-şi fi închipuit pe atunci că doar trei din 
lotul acelor care eram duşi, vom mai ajunge să 
revedem pe cei care vor mai supraviețui şi din lagăr! 
Lăsam în urmă prieteni şi oameni dintr-o bucată, 
prea. numeroşi ca să-i enumăr acum. 

Cam pe la prânz, vagonul pregătit pentru noi şi 
garat în staţie a fost ataşat la trenul de Braşov. Din 
vagon mai zăream sus, departe, clădirea gălbejită a 
lagărului şi curtea în care se mişcau legionarii puncte 
negre pe verdele cenuşiu al ierbii tocite de paşi. 

Din lotul care am plecat la judecată, au făcut 
parte: Gh. Clime, Al. Cantacuzino, Vasile Cristescu, 
Bănică Dobre, Serafim, Furdui, ing. Eugen lonică, dr. 
Craja, Sima Simulescu, Gh. Apostolescu, Gh. Istrate, 
preotul Edineţi, dr. Şerban  Milcoveanu, preotul 
Cristescu, Radu Budişteanu, Cristian Tell, Mişu 
Polihroniade, Cotigă, Neculai Totu şi cu mine. 

Prof. VASILE CRISTESCU şi Gh. Istrate s-au 
decis să evadeze la prima ocazie mai nimerită, 
sărind din mersul trenului. Clime a fost anunţat. Eu 
am primit însărcinarea să stau pe lângă căpitanul de 
jandarmi, ca să-i distrag atenția. 

Vagonul de clasa III-a în care călătoream avea şi 
un compartiment îngust, numai cu două bănci, 
separate de rest. Căpitanul de jandarmi şi cu mine 
am luat loc în el. Spre seară am scos merindele 
aduse de soția mea şi o sitelă de vin bun, pe care le- 
am împărţit frățeşte. 

La cele două capete ale vagonului, pe coridoarele 
de intrare, au fost plasați câte patru jandarmi, de 
unde nu puteau vedea cele ce se petreceau la 
ferestrele vagonului. 

In compartimentul. principal, de mijloc, au fost 
plasați legionarii, fără jandarmi printre ei. Toţi păreau 
liniştiţi şi chiar bine dispuşi, astfel că nu se puteau 
bănui cele în pregătire. 

Evadarea urma să se execute în timpul nopții, în 
orice loc în care trenul şi-ar fi micşorat viteza, când 
paznicii obosiţi vor fi adormit sau pierdut din puterea 
de veghe. Cum s-a întunecat, luminile din vagon au 
fost micşorate, legionarii pretinzând că le era somn. 

In urmare, totul s-a desfăşurat conform 
prevederilor. Spre miezul nopţii ne apropiam de 
Braşov. Căpitanul dormea, jandarmii, care nu 
adormiseră încă, moțăiau. Trenul îşi micşorase 
viteza. VASILE CRISTESCU a coborât binişor 
geamul vagonului, a făcut semn lui Istrate să-l 
urmeze şi a sărit. Istrate a avut un moment de 
îndoială, ALECU CANTACUZINO i-a spus "dacă nu 
Sari tu, sar eu" şi, fără să mai aştepte răspunsul, a 
Sărit. Trenul reluându-şi viteza, Istrate a rămas. 

După cum ne-a prevestit mai târziu Alecu, la 
Râmnicul-Sărat, el şi Vasile Cristescu s-au rostogolit 
în josul taluzului, alegându-se cu zdrelituri fără 

importanță. Apoi fiecare, fără să se mai 
întâlnească, şi-a văzut de drum. Ajunşi la 


CUVÂNTUL LEGIONAR MAI 2010 


Braşov, s-au ascuns pe la prieteni, de unde, mai 
târziu, pe .drumuri diferite, au ajuns la Bucureşti. 

După câteva luni, Alecu Cantacuzino, prins, 
judecat şi condamnat, a fost adus la închisoarea 
Râmnicul-Sărat. VASILE CRISTESCU, unul dintre 
cei mai de seamă comandanți ai Căpitanului, 
trădat (se bănuieşte de cine şi de ce) a fost 
împuşcat de poliţiştii care-i înconjuraseră 
locuința pentru a-l prinde. 

Notă: Ceea ce Virgil lonescu bănuieşte, a fost 
confirmat: prof. VASILE CRISTESCU, şeful 
Comandamentului Legionar de Prigoană, a fost 
trădat de HORIA SIMA, omul responsabil cu 
legăturile în teren, singurul care. ştia unde se 
ascundea V. Cristescu; despre această trădare scriu 
şi comandanții legionari lon  Dumitrescu-Borşa, 
Const. Papanace şi Şt. Palaghiţă în cărțile lor de 
memorii ("Cal Troian intra muros”, "Fără Căpitan”, 
Cazul H. Sima şi Mişcarea Legionară” şi "Garda de 
Fier spre reînvierea României”), iar "Cuvântul 
Legionar” a publicat în 2004 mărturia av. Nicolae 
Coterbic, martor al trădării. 

Pe la şapte dimineața, trenul a sosit la Chitila. Pe 
linia care înconjoară Bucureştii, aceea a “forturilor”, 
am ajuns la Jilava. Înainte de a fi introduşi în 
cazematele Jilavei, am fost riguros percheziționați, 
noi şi bagajele. După ce s-a sfârşit cu înregistrarea şi 
percheziţia, am fost încarcerați în bine cunoscutele 
cazemate ale Jilavei. Cu două zile înainte Căpitanul, 
condamnat, fusese transportat de acolo la 
închisoarea Doftana. 


îndată ce am rămas singuri, ne-am îndreptat spre 


dormitorul, simetric aşezat de cealaltă parte a porții 
de intrare, în cazemata interioară în care fusese 
închis Căpitanul. 

Acolo am îngenuchiat şi ne-am rugat pentru EI şi 
pentru noi. Ni se părea că acei pereţi umezi şi reci, 
nesimţitori, mai radiau părticele din sufletul lui 
chinuit. Am aprins o candelă, care a ars zi şi noapte 
cât am stat la Jilava. Apoi am ieşit tăcuți şi 
îngânduraţi ca dintro biserică, iar în urmare ne 
duceam în grup, sau câte unul, spre reculegere, 
când ne simțeam răbdarea spre sfârşite. 

Primeam zilnic vizitele avocaţilor. Erau puțini cei 
care mai îndrăzniseră să se înscrie pentru apărarea 
noastră. Nădejdea ne rămânea în Radu Budişteanu, 
implicat cu noi, fosta podoabă a baroului de Ilfov. 


Un nou apărător înscris, tânărul avocat 
Cosmovici, ne-a adus vestea că HORIA SIMA era 
în Bucureşti. Puţini îl cunoşteam sau auzisem 
despre el. 

Cum între timp ION BELGEA (n. n. şeful 
Comandamentului Legionar de Prigoană), arestat, 
fusese transportat la lagărul Miercurea Ciucului, iar 
PAPANACE părăsise Capitala, CILIME ne-a propus 
să delegăm. conducerea provizorie a Mişcării 
Legionare lui Sima. Ne-a argumentat alegerea pe 


considerentul că Sima era unul dintre 
comandanții legionari mai puţin 
cunoscuţi de poliţia Capitalei. 

Instrucţiunile necesare pentru 
conducerea Mişcării Legionare i-au fost transmise lui 
Sima prin Cosmovici, împreună cu schema unui nou 
sistem de organizare, care să înlocuiască cuiburile, 
deoarece prin ele s-a dat prilej de arestări a mai 
multor legionari deodată. Legătura Clime — 
Cosmovici - Sima s-a păstrat luni de zile, chiar după 
condamnarea şi transferarea noastră la Râmnicul- 
Sărat, mai precis până la respingerea recursului în 
Casaţie, după care Cosmovici, isprăvindu-şi 
mandatul de avocat al nostru, n-a mai avut voie să 
ne viziteze. 

Delegaţia pentru conducere dată lui SIMA, ca 
oricare dintre functiunile Mişcării, era provizorie. 
lar  “provizoratul" necesita şi confirmarea 
CĂPITANULUI. 

Atribuțiile_lui_fuseseră limitate _în_a_ține 
legătura cu centrele legionare din _tară, care nu 
trebuiau să actioneze în nici un fel, ci numai să 
aştepte în linişte şi răbdare, desfăşurarea 
ulterioară a evenimentelor politice. 

Confirmarea CĂPITANULUI nu ştiu să-i fi venit 
vreodată lui SIMAI Când ar fi putut s-o facă, după 
transferarea de la Doftana la Râmnicul-Sărat, 
unde noi ne găseam, CĂPITANUL a delegat pe 
VASILE CRISTESCU, unul dintre cei doi evadați 
din trenul care ne-a dus la Jilava. 


Intr-un alt dormitor, vecin, erau deținuți câțiva 
comunişti în frunte cu Cristescu Plăpumarul. şi 
aşteptau şi ei ziua judecății. In curte ne despărțea un 


gard de lemn, totuşi hici un fel de contact, nici de 


bună ziua, nu s-a stabilit între noi. Le prindeam 
adesea privirile piezişe, ironice, prin care ne 
săgetau, cu bună dreptate: noi, luptătorii pentru 
înfăptuirea unui stat puternic românesc, eram 
mai vitreg tratați ca ei, militanţi întru distrugerea 
aceluiaşi stat. 

Inginerul Clime, care păstra toate legăturile cu 
exteriorul, ne-a comunicat primirea unei scrisori de la 
Nichi Constantinescu, din închisoarea Aiud, prin care 
cerea autorizația să evadeze împreună cu Dom 
Belimace, Caranica şi cei zece, Decemvirii, în frunte 
cu Caratanase, aduşi şi ei de la Doftana. Nichi scria 
că totul fusese pregătit până în amănunte: gardienii 
erau înțeleşi să-i ajute şi unii gata să fugă cu ei. Îşi 
rostuiseră şi gazdele la care să se ascundă, 
răspândite prin diferite părţi ale ţării, numai data 
evadării mai rămânea de ales. : 

Cum era de aşteptat, propunerea a făcut vâlvă. 
Am discutat-o două zile sub diferitele ei aspecte, pro 
şi contra. Mai toţi, şi în special eu, eram pentru 
-această lovitură. Ne dam perfect seama de imensul 
răsunet provocat de această evadare în opinia 
legionară şi nelegionară. S-ar fi paralizat pentru 
lungă vreme orice încercări ulterioare ale zbirilor 
noştri. Regele, cu toată clica, ar fi tremurat la gândul 
la cele ce se puteau aştepta din partea a 
treisprezece oameni încercaţi, gata, oricând, la orice. 

Bineînţeles, mai curând sau mai târziu, unii dintre 
evadați ar fi fost prinşi, dar câțiva numai să fi rămas 
afară era destul ca să se întreţină o atmosferă de 
presiune şi să anihileze ofensiva călăilor. Dar 
destinul, în legea lui, a vrut altfel. Mă întreb de ce n- 
am fost în stare, atunci şi niciodată, să prind de gât 
acest destin, să-l târnuesc ca pe un rău ce a fost cu 
noi, să-l fac să mă ţină minte, să se mai schimbe şi 
să devină mai înţelegător. Dar cum n-am învățat să 
dezleg apele şi să le întorc din curs, nu l-am putut 
întoarce nici pe el. 

Astăzi, după ce anf trecut prin cele întâmplate în 
urmare, cred mai mult ca oricând că tocmai aceasta 
ar fi fost acţiunea cea mai potrivită pentru acele 
timpuri, întru apărarea Căpitanului. O amânare 
numai cu câteva luni a executării lui ar fi fost 
suficientă spre :a se ajunge la timpul începerii 
războiului mondial, care l-ar fi salvat. * 

Cei treisprezece odată evadați, nu trebuiau să 
întreprindă himic. Era suficient să stea liniştiți prirt 
ascunzătorile lor, căci numai prezenţa lor în libertate 
ar fi fost destul! In orice caz, mai rău decât a urmat 
pentru Căpitan şi atâția alții, ce s-ar fi putut 
întâmpla? (continuare în numărul viitor) 


IâMn Bunescu, student 


Pag. 11 


ritual rate 
MASONIZAREA BISERICII 


"AUDIENȚĂ LA UN DEMON MUT” - SAVATIE BAŞTOVOI 


Anul 2022, Chişinău. 

Slugile întunericului. Puterea dragostei. 

La masa din apartamentul din Chişinău, 
povestea, începută cu mulţi ani în urmă, continua. 
Totul era la fel, cu o singură schimbare... Erau trei 
ani de când VICTOR îşi recăpătase fiul, printr-o 
împrejurare care nu reprezintă cel mai important 
aspect în toată întâmplarea. Important era că cei doi 
s-au regăsit şi că această regăsire s-a făcut prin 
Hristos. 

Serile lungi petrecute împreună l-au apropiat pe 
Ştefan de Hristos. Cercetările făcute de tatăl său 
vreme de atâţia ani l-au impresionat atât de mult, 
încât hotărî să se alăture şi el acestei lupte 
donquijotiene. De fapt, nici nu se putea altfel: oricine 
crede în Hristos ajunge să lupte pentru credința sa. 

Au fondat împreună [2] organizaţie 
nonguvernamentală cu scopul de a apăra şi a 
promova valorile Ortodoxiei. Adunările şi conferințele 
organizate “de VICTOR umpleau cele mai 
încăpătoare săli ale oraşului. Conferinţele. lui erau 
traduse în limbile europene şi preluate de organizaţii 
cu scopuri similare din Occident. 

In ultima conferință, intitulată „Religia răului”, 
VICTOR a vorbit despre demonismul lumii în care 
trăim, arătând că persecuțiile şi torturarea 
creştinilor nu au încetat, ci doar au căpătat o altă 
formă, mult mai perfidă; 

- Toate regimurile care şi-au propus exterminarea 
creştinilor, începând de la Imperiul Roman şi 
terminând cu Imperiul Comunist, au constatat un 
paradox care s-a verificat de fiecare dată; cu cât sunt 
ucişi mai mulţi creştini, cu atât mai. mulţi apar în loc: 
Tertullian numea sângele mucenicilor „sămânţa 
creştinilor”, care, cu, cît se varsă mai mult, cu atât 
aduce mai multe roade. - 

Torţionarii din închisorile comuniste din România 
îi chinuiau pe creştini în decursul a zeci de ani, 
dorind să-i aducă la disperare, şi le spuneau de 
multe ori: „Ştim că vă doriţi să vă omorâm, ca să 
ajungeţi mucenici! Dar noi n-o să vă omorâm 
înainte de a vă face să vă lepădați de Hristos, ca 
să vă duceți în iad!" Aceste mărturii, lăsate de cei 
care au supravieţuit temniţelor comuniste din 
România, ne arată că torționarii nu erau atei, ci 
credeau în Dumnezeu şi în răsplata viitoare. De 
aceea ura lor împotriva lui Hristos şi a creştinilor 
nu era o ură omenească, ci una demonică. 

Cineva din sală se folosi de pauza scurtă pe care 
a făcut-o oratorul pentru a-şi umezi gâtul: 

- In conferințele dvs. tot timpul încercaţi să 
personificați răul. Oare chiar credeți că demonii 
există?: 

- Noua ordine mondială este încununarea 
aspirațiilor tiranilor dintotdeauna, ajungând să 
domine nu doar trupurile oamenilor, pe care le 
exploatează prin muncă şi prin siluire spre împlinirea 
poftelor de tot felul, ci şi sufletete lor. 

Stă în firea lucrurilor ca tiranii din toate 
timpurile, care sunt slugi ale diavolului, să-L 
urască pe Hristos. 4 

Lupta nu se duce între oameni şi oameni, ci 
între diavol şi Hristos. - 

Fiecare dintre noi se situează, prin propria 
alegere, de o parte sau de alta. 
> Numai Hristos, prin dumnezeiasca Sa chemare la 
libertate, a sfărâmat de-a lungul vremii lanţurile 
minciunii şi ale morţii cu care satana îi încătuşa pe 
oameni. 

Glasul lui Hristos, care cheamă: ”Cunoaşteţi 
adevărul şi adevărul vă va face liberi”, a ridicat 
de fiecare dată noi şi noi luptători împotriva 
tiraniei şi a minciunii. Nici o altă religie din lume nu 
a afirmat că între stăpân şi sclav nu este diferenţă şi 


Pag. 12 


SAU 


(IX) 


(continuare din numărul trecut) 


că toți oamenii pot creşte până la slava lui 
Dumnezeu, prin jertfa Fiului. De aceea creştinismul 
este atât de urât de către toți cei care urmăresc 
să-şi supună loruşi omenirea. 

Da, cred că satana există şi că răul care 
guvernează astăzi relaţiile dintre oameni este opera 
lui! 

- Cum vedeți lupta împolriva acestui rău? Aveţi 
un program elaborat? Căci aţi afirmat că slujitorii 
răului. duc 'o luptă - sistematică şi bine gândită 
împotriva credinţei şi a oamenilor lui Hristos. 

Vă referiți la persecuțiile istorice împotriva 
creştinilor, credeţi că ele nu au fost nişte 
evenimente spontane? 

- Persecuţiile istorice, pline de sânge şi groază, 
au fost înlocuite cu persecuțiile la nivelul minții. 
Duşmanii creştinismului au înțeles că lupta cu 
slujitorii lui Hristos are alte legi decât legile 
acestei lumi stăpânite de frică şi minciună. 

Aşa cum Hristos S-a arătat mai slăvit după 
moarte, înviind, tot aşa şi slujitorii Lui, fiind 
persecutați şi ucişi, se arătau mai strălucitori, 
atrăgând mii, zeci de mii, iar alteori popoare întregi 
în armata lui Hristos. Acest lucru l-au înțeles slugile 
întunericului, renunțând la persecuțiile pe față ale 
creştinilor. Ei şi-au infiltrat vreme de secole 
oamenii lor în Biserică, încercând să o surpe din 
interior. Obiceiurile străine Evangheliei, cum sînt 
slugărnicia, luxul, goana după slavă deşartă şi 
onoruri trecătoare, dorința de stăpânire, 
laşitatea, împietrirea față de durerea aproapelui, 
au transformat pe mulți ierarhi şi' preoți in 
oameni urâţi de toată lumea. Acesta este 
sfârşitul. 

- Anunţaţi sfârşitul Bisericii? 

- Biserica va dăinui atâta timp cât vor mai fi 
ierarhi iubiţi de popor. Nu este duşman mai mare 
pentru stăpânitorii acestei lumi decât ierarhii iubiţi de 
credincioşi. Pentru că nu este un duşman mai mare 
al răutăţii decât dragostea. 

- Credeţi că mai există astăzi astfel de ierarhi şi 
preoți? 

- Noii conducători ai lumii au ajuns să dețină 
controlul asupra Sinoadelor tuturor Bisericilor, 
dar şi în aceste condiții le scapă episcopi 
credincioşi care ajung în fruntea poporului. 
Deprinşi cu ascultarea şi cu respectul față de cei mai 
mari, mulți oameni ai lui Dumnezeu ajung să fie 
hirotoniți,  nedetectați de antenele oarbe ale 
întunericului, care nu pot face deosebire între 
smerenia adevărată şi supunerea din interes, între 
ascultarea harică şi slugărnicie. De aceea, atunci 
când ne aşteptăm mai puțin, unii episcopi sparg 
carapacea tăcerii şi se întorc împotriva 
sistemului. În toate timpurile au fost sinoade 
întregi aservite minciunii şi de fiecare dată unul 
sau câțiva episcopi le-au stat împotrivă şi le-au 
învins. Eu cred în biruința Bisericii, pentru că 
Biserica este Hristos. 

- Prin ce credeți că se manifestă în primul rând 
această lucrare a răului în lume? 

- Timpul în care am păşit este o sistematică şi 
neîncetată luptă împotriva dragostei, deci împotriva 
lui Hristos. 

Legile urii încep să  împânzească 
constituindu-se într-o religie a răului. : 

Oamenii au ajuns să-şi proslăvească patronii 
ca pe nişte zei şi să facă orice, dar absolut orice, 
pentru bani. f 

Moartea şi boala au devenit principalele surse de 
făcut bani. Demoni cu chip de om fabrică boli, iar 
mai apoi vând. medicamente la prețuri 
inimaginabile. Zilnic în lume mor mai mulți 


lumea, 


. 
oameni decât în 
timpul 
războaielor 
armate de odinioară. 

Omenirea a ajuns 
legați 


un lagăr de sclavi, care sînt 
de locurile de muncă, de reţelele , de 
comunicare, de cârdurile de tot felul, de magazine, 


de curentul electric, de apă, de mijloacele de 
transport- într-un cuvânt, de tot. : 

Oamenii marilor oraşe sînt ameninţaţi cu oprirea 
apei şi a gazului, cu întreruperea curentului electric. 
Oricare ar fi prețul cerut în schimbul acestor 
servicii, ei sunt gata să-l plătească. . 

Cine s-ar fi gândit,, pe timpul când li se 
făgăduia libertatea, că vor ajunge să munceasca 
din zori şi până-n seară doar pentru mâncare şi 
îmbrăcăminte? Orice relaţie interumană va ajunge 
în curând imposibilă. 

In sală domnea o linişte mormântală. Toată 
adunarea înţelegea că prognozele lui VICTOR sunt 
posibile şi că, în parte, se adevereau chiar atunci. O 
spaimă indecisă domina întreaga adunare. „Ce este 
de făcut? Mai este vreo scăpare?”, părea să întrebe 
mulţimea de ochi aţintiţi asupra lui VICTOR. Intuind 
neliniştea lor, VICTOR continuă: 

- La vremea venirii lui Hristos, lumea zăcea în 
aceeaşi stare. 

Pe atunci jertfirea pruncilor ca ofrandă demonilor 
şi orgiile erau considerate normale. Oamenii trăiau 
într-o disperare atât de mare, încât bărbaţii preferau 
să se lupte pe viaţă şi pe moarte în arenă, doar 
pentru a avea pâine şi vin pe săturate, iar femeile 
considerau de mare cinste să ajungă obiecte 
sexuale în palatele stăpânitorilor. 

Dar a venit Hristos şi lumea a căpătat o altă față. 

Cine a propovăduit Evanghelia? Cine a mers 
împotriva _tiranilor, a cruzimi şi a desfrâului care 
cuprinseseră întreg pământul? Doisprezece pescari 
care, în loc de care de luptă, aveau nişte simple 
sandale, iar în loc de arme, blândeţea şi nădejdea în 
Hristos. 

Unde este teroarea comunismului? Cine ar fi 
crezut atunci că Biserica va renaşte? lată, eu sunt 
unul dintre cei născuţi şi educați în comunism. Am 
fost ateu şi am luptat împotriva Bisericii. Dar până 
într-o zi, când Hristos a hotărât să mă cheme. 
Acestei chemări nu-i poate sta nimeni împotrivă. 

Nu putem spune: să se plinească voia 
Domnului, ci să arătăm că şi voia noastră este 
bună şi în armonie cu voia lui Dumnezeu. 

/ Cele trei ispitiri pe care le-a pus diavolul 
inaintea lui Hristos în pustie sînt puse şi înaintea 
noastră, a fiecăruia, în diferite momente ale vieții. 
Acestea sint foamea, dorința de stăpânire şi 
nesocotirea lui Dumnezeu. 
: Marea majoritate a oamenilor nu trec de prima 
ispitire şi acceptă să fie robi doar pentru a avea 
pâine în fiecare zi. Alţii, după ce ajung bogaţi, sunt 
robiţi de propriile năzuințe de a pune stăpânire peste 
oameni şi lucruri. lar cei din urmă, fiind bogaţi şi 
având şi o părelnică, putere politică sau economică, 
ajung să creadă că, dacă se vor arunca de pe 
streaşina templului, Dumnezeu Se va grăbi să-i 
salveze. 

= să nu Spunem niciodată: mă arunc în 
apa iei Dumnezeu va face voia Sa cu 
este drept. lar Ge ea act SE ASREgUUrI Si 
Hristos. Amin! A ALIa: poa ce 
îi ae a ala si radia de bucurie. Simţea 
lar altceva nici nu fosa ut ial Şi biruința Lu 

conta. 


(continuare în numărul viitor) 


Biogină realizată de Come Mai 


CUVÂNTUL LEGIONAR MAI 2010 


ZIG-ZAG PRIN JUDEȚELE ȚĂRII 
JUDEȚUL ARGEŞ __ 
(continuare din pag. 4) 


NAMAIEŞTI n 

Vom zăbovi mai mult în satul Nămăeşti, la ÎN 
7 km distanță, unde s-a născut poetul G. 
Topârceanu (1886-1937). Aici a fost amenajat [E Bă 
un muzeu memorial, în casa unde poetul a 
creat primele poezii şi unde autorul "Baladelor 
vesele şi triste" venea adesea. Se păstrează 
în micul muzeu peste 200 de piese 
documentare originale. 

O uliţă a satului se înfundă sub coasta de 
piatră. Urcând treptele săpate în stâncă, se 
ajunge la o Mănăstire rupestră, Nămăeşti 
datând, se pare, din sec. al XVI-lea. : 

Frumusețea cadrului natural al satului o 
constituie muntele Mateiaş. Pe acest munte 
se află Mausoleul Eroilor, care aminteşte de 
luptele crâncene purtate între localitățile ai lor, precum şi al domnitorului Radu de la 
Dragoslavele şi Nămăeşti, înroct. 1916. Unităţi SI ; Afumaţi (1521-1529). 
restrânse ale armatei române a — Tot aici sunt îngropați cei trei 
trebuit să reziste cu eroism împotriva regi ai . României, Carol |, 
puternicelor forțe alpine ale armatei Lai Ferdinand şi Carol al II-lea, precum 
germane, aduse anume ca să forțeze şi reginele Elisabeta şi Maria. 
trecătoarea Bran - Rucăr, pentru a Peste drum de biserică se află 
i A pei armatelor române din fântâna "Meşterul Manole”, 

enia şi Muntenia. arhitectul legendar al ctitoriei lui 

Monumentul, în piatră, păstrează Neagoe Basarab, cântat de mai 
Rae Aur de zl ale eroilor, multe balade populare. i 
adunate de pe câmpul de luptă, Pe lângă aceste două obiective 
Si turistice de excepțională valoare - 
Biserica Domnească şi Biserica 
Episcopală - în Curtea de Argeş se 
mai află şi alte monumente de 
arhitectură. 

Unul este Biserica Olari (str. 
Cuza Vodă 136), ridicată în ultimul 
sfert al veacului al XVI-lea. 
Interesantă este şi Biserica "Sfinţii 
Voievozi” - Flămânzeni (str. Eroilor 
36), ridicată în sec. al XVIII-lea, în 
curtea căreia se află mormântul 
arhitectului Lecomte de Nouilly, care 
în 1875.a făcut o restaurare completă 
a Bisericii. Episcopale. În sfârşit, 
menţionez Biserica “Adormirea 
Maicii Domnului” (str, Negru Vodă 
48), cu un brâu înălțat aproape de 
acoperiş, ridicată în prima jumătate a 
sec: al XVIII-lea. 


Să părăsim Curtea de Argeş, 

pentru a merge la CĂPĂȚÂNENI, la 
25 km depărtare, unde la margine se 
află ruinele cetății lui Vlad Ţepeş, 
cunoscută şi sub numele de 
"Cetatea lui Radu Negru" sau 
"Cetatea Poenari”. i 
Cetatea, din care se văd astăzi 
doar ruinele, este perfect adaptată 
terenului - un pinten de stâncă 
prăpăstios, separat printr-o şa. de 
masivul muntos. 
Drumul urcă apoi pieptiş, devine 
sinuos, este săpat în stâncă. Ajungem 
la BARAJUL VIDRARU, unde se află 
hidrocentrala cu acelaşi nume, a 
doua ca importanță după cele două 
de la Porţile de Fier, de la Dunăre. 

La cota 834 m se află 
coronamentul barajului; deschiderea 
de la un versant la altul este de 376 
m, lungimea barajului de 397 m, 
înălțimea de 165 m şi grosimea de 25 
ÎI m. Lacul de acumulare creat aici este 


5 Iata = p Tin „lung de 14 km, acoperindo față 
s-au descoperit 19 morminte. Cel mai bine conservat  zugrăvind-o, trecând astfel în ochii supuşilor săl ca de 900 ha. Ai captat apele irIBE = pă via 


este cel al lui Radu |, care este înveşmânlat în haine — singur ctitor al lăcaşului. | 
cusute cu fir şi boabe de mărgăritar, pe cap o Puțin mai "nouă", dar mult mai vizitată de către ron tzara erei agati el pt 
diademă cu mărgăritare şi aur, cingătoare cu pafta — turişti, este Biserica Episcopală, începută a fi zidită De la Barajul Vidraru începe urcuşul pe cea mai 
de aur, cu diamante şi numai pietre scumpe. în 1512 de către Neagoe Basarab şi terminată în frumoasă şosea din țară, alpină, ce depăşeşte în 
Deşi biserica a fost ctitorită, aşa cum am mai 1517, când a fost şi târnosită. Decorația interioară a - unele locuri 2.200 m Transfăgărăşanul, cu peisaje 
precizat» de Basarab |, Radu Vodă | a desăvârşit-o, fost terminată la 1526, în vremea lui Radu de la superbe, cu lacuri montane (Bâlea) cascade p 
Afumaţi, ginerele lui Neagoe Basarab. privelişti unice. ; zi 


Planul acestei catedrale este atribuit lui 
Neagoe Basarab, iar piatra de construcție, un 
calcar de foarte bună calitate, a fost adusă de 
i la carierele din Albeşti (Muscel). Marmura şi 
mozaicul au fost aduse, se pare, de la 
Constantinopol. 12 coloane, dispuse în plan 
pătrat, susțin o turlă înaltă de 20 m, Alte două 
turle mici, răsucite, încoronează capetele 
dinspre apus ale celor două gropnițe. Al 

i patrulea turn, mare, se înalță peste naos. 
i Turele răsucite, ca şi ferestrele, sunt 
împodobite cu adevărate dantelării de piatră 
ji sculptată, de influență armeano-georgiană. 

În interiorul bisericii se află mormântul 
ctitorului Neagoe Basarab (1521), al soției 
sale, doamna Despina, şi ale celor patru copii 


Mergând mai departe pe şoseaua 
ce leagă Câmpulung de Braşov, 
întâlnim după 18 km pe drumul cu 
cele mai frumoase privelişti, urcând şi 
coborând munții, comunele 
Dragoslavele şi Rucăr. 

În prima se află Muzeul Memorial 
Al. Vlahuță (1858-1919), unde 
scriitorul a locuit mulți ani, iar în cea 
de a doua admirăm stilul caselor cu 
aspect -de vilă, care au atras 
întotdeauna numeroşi vilegiaturişti. 


CURTEA DE ARGEŞ 

Să ne încheiem vizita în jud. Argeş 
în zona oraşului Curtea de Argeş, 
aflat la 31 km depărtare de Piteşti. 

În anul 1369, domnitorul 
Vladislav | mută capitala Țării 
Româneşti de la Câmpulung la 
Curtea de Argeş. De altfel, cel mai 
vechi document emis poartă data de 
26 nov. 1369. 

Obiectivul cel mai vechi este 
Complexul Curţii Domneşti, datând 
din sec. al XIV-lea. 

Biserica Domnească, unul din 
vechile monumente de arhitectură ale 
țării, a fost salvată de la degradare 
prinţr-o magistrală restaurare 
efectuată între 1911 şi 1920 de către 
arh. Grigore Cerkez (1850-1927). 

Ea are forma de cruce înscrisă şi a 
fost ctitorită de Basarab |, cum arată o 
inscripţie în limba slavonă din prima 
jumătate a sec. al XIV-lea, 

Comisia monumentelor istorice a 
reuşit să degajeze de sub straturile 
ulterioare din sec. al XVIII-lea şi al [N 
XIX-lea un număr însemnat de fresce, [n 
în parte foarte bine păstrate şi de o 
valoare cu totul excepţională. Partea 
cea mai importantă şi cea mai întinsă 
din fresca veche se află în altar, 

Sub pardoseala din naosul bisericii 


A 


CUVÂNTUL LEGIONAR MAI 2010 29:38 


a 


Carepondendă 


ÎNSCENĂRILE, ARME EFICACE ALE DIPLOMAȚIEI 
- CRIZA OSTATICILOR DIN IRAN - 


In Cartea sa de memorii “Aux secrets des rois", 
contele Alexandre de Marenche, fostul şef al 
serviciilor secrete franceze de contraspionaj în 
perioada de preşedinţie a lui Valery Giscard 
d'Estaing, relatează o serie de întâmplări - pe cât de 
reale, pe atât de bizare - referitoare lă evenimentele 
din lran. Astfel, directorul S.D.E.C.E (Service de 
Documentation Exterieure et de Contre Espionage) 
comentează prezenţa în Franța, în calitate de 
refugiat politic, a şefului religios iranian ayatolahul 
Komeini, găzduit şi păzit într-o localitate din 
apropierea Parisului. 

Ca orice refugiat politic, acesta ar fi trebuit să se 
abțină de la activități provocatoare, dar preotul 
islamist nu asculta de asemenea recomandări ci, din 
contră, primea zilnic la locuința sa zeci de activişti 
religioşi iranieni şi înregistra numeroase discursuri 
incendiare împotriva  Şahului Reza Pahlavi, 
discursuri care ajungeau ulterior clandestin în Iran, 
pentru propagandă subversivă. 

Deoarece asemenea activități provocatoare 
puneau Franţa într-o situație delicată şi greu de 
susținut, şeful de la S.D.E.C.E. i-a propus, la un 
moment dat, preşedintelui francez “neutralizarea” lui 
Komeini, fie prin izolarea acestuia înt-un loc absolut 
secret şi inaccesibil, fie, la limită, prin lichidare fizică. 

Nehotărât, preşedintele Giscard d'Estaing l-a 
consultat pe cel american, Jimmy Carter. La auzul 
sugestiei franceze, Carter a sărit ca ars, urlând în 
telefon: “Ce? Aţi innebunit? Să lichidați un preot? 
Niciodată!! Mai ales că are şi 70 de ani. Să nu mai 
aud vreodată de aşa ceva!!” Din păcate, sub altă 
formă, dl. Carter avea să mai audă mult şi bine de 
ayatolahul Komeini! 

Ce a urmat în lran se cunoaşte. Americanii l-au 
obligat pe Şahul Persiei să abandoneze puterea, 
refuzându-i totodată azilul politic pentru el şi familia 
sa. In locul lui Reza Pahlavi, la Teheran puterea a 
fost preluată de reprezentanții revoluției islamice, 
conduşi chiar de... ayatolahul Komeini. 

Ca o primă concluzie, putem înțelege că 
preşedintele Carter, în modul cel mai conştient şi mai 


premeditat, l-a debarcat pe Şahul Persiei şi l-a. 


înlocuit cu o conducere fundamentalist islamică, în 
speranța unei mai mari influențe americane. în 
regiune. 

Evenimentele însă nu au evoluat aşa cum 
sconta Jimmy Carter, iar socoteala de acasă nu s-a 
potrivit cu cea din târg. Odată ajunşi la putere, 
islamiştii fundamentalişti iranieni au întors . foaia, 
devenind cei mai înverșunaţi antiamericani, iar la 4 
nov. 1979 au trecut la acțiuni extreme. Astfel, 
Ambasada Americană de la Teheran a fost luată 
cu asalt de gărzile revoluţionare, iar 69 de 
funcționari, diplomați şi puşcaşi marini din paza 
instituției au fost luaţi ostatici. Timp de 444 de zile 
aceştia au fost ținuți prizonieri, iar SUA sfidată în 
mod ostentativ. Situaţia Administraţiei a devenit 
foarte gravă, mai ales că anul 1980, care se 
apropia, era şi un an electoral, iar Jimmy Carter 
intenționa să candideze şi pentru al doilea mandat. 

Din partea partidului republican se contura tot 
mai precis un tandem redutabil, alcătuit din 
Ronald Reagan şi George Bush senior. Aceşti doi 
politicieni republicani au căutat, pe toate căile, să 
profite de situația gravă în care se găsea 


Administrația Carter, pentru a-şi mări şansele de a , 


câştiga alegerile din nov. 1980. lar când zic "pe toate 
căile”, nu exclud şi pe acelea ale josniciei, aşa cum 
se va constata din cele ce urmează. 

Tratativele inițiate de Casa Albă cu 
fundamentaliştii de la Teheran nu au condus nici 
inițial, nici pe parcurs la rezultate notabile, fapt ce 
a făcut ca preşedintele Carter să înregistreze nişte 
scăderi (mai bine zis căderi) record în sondaje. Un 
sondaj Gallup, efectuat la finele anului 1979, îl 
cobora pe şeful Casei Albe de la 75% la 60% într-o 
singură lună, iar în aprilie 1980 doar 40% din 
americani mai aveau încredere în Jimmy Carter. 

Disperat de involuţia vijelioasă a evenimentelor, 

preşedintele american a mai făeut o 
greşeală, acceptând o propunere îndoielnică 
a armatei SUA de eliberare prin forță a 


Pag. 14 


G. Bush la Paris — "surpriza din octombrie 


ostaticilor (operațiunea “Gheară de Vultur “ din 24 
apr. 1980). . 

Din păcate, comando-ul. SUA, alcătuit din şase 
elicoptere de asalt cu cca.130 militari de elită la bord, 
eşuează în deşert din cauza unei banale furtuni de 


„nisip, iar problema mare nou apărută a fost 


recuperarea militarilor gata să cadă şi ei prizonieri în 
mâinile gărzilor iraniene. Acest eşec a redus şi mai 
mult şansele lui Carter de a fi reales în 1980. 

O poziție atât de slabă a adversarului ar fi 
trebuit să-i mulțumească pe republicani, 
limitându-le acţiunile la o propagandă inteligentă de 
menţinere a adversarului în inferioritate permanentă. 
Dar tandemul republican Reagan - Bush nu a 
gândit aşa şi a plusat, trecând la acțiuni şi mai 
agresive față de administrația Carter. In acest 
sens, emisari ai republicanilor s-au dus la 
Teheran, unde au promis islamiştilor armament 
sofisticat în valoare de 5 miliarde de dolari dacă 
aceştia ii menţin în captivitate pe ostaticii 
americani până la epuizarea alegerilor din SUA. 
Mai mult, George Bush senior şi soția sa Barbara 
s-au deplasat la Paris în mare secret, unde au 
realizat aşa-numita “Surpriză din Octombrie” (19 
oct. 1980). In acest loc s-au întâlnit cu o echipă de 
reprezentanți iranieni de frunte şi au parafat cu 
aceştia acordul sus-menţionat. In săptămânile 
următoare americanii au livrat iranienilor, în mare 
secret, din stocurile armatei israeliene, armamentul 
sofisticat promis, completând ulterior golurile apărute 
în dotarea Israelului cu cantități echivalente, dar mai 
perfecţionate, de arme de mare performanţă, 

La alegerile americane din 1980 Jimmy Carter 


a fost învins cu uşurinţă, iar pe 20 ian. 1981, când 


Ronald Reagan a preluat oficial conducerea 
Casei Albe, a declarat sentențios că “ostaticii de 
la Teheran au fost eliberaţi în aceeaşi zi, că sunt 
sănătoşi şi că ruşinea de pe obrazul Americii a 
fost ştearsă“. 

Rămâne să vedem acum ce se ascundea cu 
adevărat în spatele acestor relatări atât de 
sumare. 

Secretul operaţiei “Surpriza din Octombrie" a fost 
păstrat cu străşnicie de echipa Reagan - Bush 
senior, dar, aşa cum se întâmplă de obicei în viaţă, 
primele detalii au început să apară în 1988, la 
procesul unui fost ofițer al C.I.A. (Central 
Intelligence Agency), adică Serviciul secret de 
contra spionaj al SUA. 

Acest personaj, cunoscut în documente cu 
numele de Richard Brenneke, a declarat în fața 
juriului care-l audia că are dovezi despre vizita "lui 
George Bush senior şi a soției sale Barbara la Paris 
în 19 oct.1979, unde a definitivat acordul cu 
delegaţia fundamentaliştilor islamişti de la Teheran, 
acord constând în armament modern american în 
valoare de 5 miliarde de dolari, contra reţinerii 
ostaticilor de la Ambasada Americană din Teheran 
până după oficializarea alegerilor din SUA. 

Afirmațiile lui Brenneke nu puteau fi ignorate, 
acesta fiind şi un fost participant la proiectul 
Demawand, acţiune prin care SUA a căutat să 
sustragă în diferite moduri documentaţii şi chiar 


armament sovietic de ultima generaţie. Ori, în cadrul 
târgului murdar cu islamiştii de la Teheran, SUA a 
obținut de la aceştia, pe lângă prelungirea cu cca. 
120 de zile a captivităţii ostaticilor americani de la 
ambasadă, şi documentaţia detaliată a tancului 
sovietic T-80. Numai că omul nr. 1 al CIA la această 
acţiune de succes a fost tocmai Richard Brenneke, 
implicat direct şi în transferul de armament modern 
american, via Israel, către oamenii lui Komeini. 

In 1992, operațiunea “Surpriza din Octombrie“ 
devine tot mai jenantă pentru Casa Albă, motiv 
pentru care Congresul SUA înființează o Comisie 
de Anchetă care să elucideze această problemă 
penibilă. Comisia respectivă, condusă de 
republicanul Lee Hamilton, face la 1 iulie 1992 un 
raport foarte ambiguu, în genul raportului făcut 
de Comisia Warren în cazul asasinării 
preşedintelui Kennedy. i 

Suspiciunile legate de “Surpriza din Octombrie“ar 
fi fost astfel îngropate de comisia Hamilton, dacă, pe 
lângă mărturisirile lui Brenneke, nu ar fi apărut şi alte 
dovezi zdrobitoare, prezentate mai jos în 
continuare. 

Raportul KGB: 

Un raport întocmit de serviciile secrete sovietice, 
interesate să stopeze eforturile SUA de procurare la 
negru“ a documentaţiilor tehnice ruseşti pentru 
tehnica de vârf a Moscovei, a ajuns şi în mâinile 
experţilor de la CIA. Ori, acest raport, foarte detaliat, 
menționa clar prezența lui Bush senior şi a soției 
sale la Paris pe 19 oct. 1979, unde s-a întâlnit cu 
delegația lui Komeini. 

Raportul KGB-ului a fost pur şi simplu ignorat de 
Comisia Hamilton. i 

Declarația lui John Mac Lean: 

Acest reputat ziarist la “Chicago Tribune“ a 
relatat unor oficiali americani despre faptul că el, 
personal, îl văzuse pe Bush senior la Paris în 
jurul datei de 20 oct. 1979 şi că aflase acolo 
despre întâlnirea acestuia cu delegația iraniană. 

Declatația lui Yaser Arafat: Ed 

Liderul palestinian a confirmat şi el operația 
“Surpriza din Octombrie“ şi târgul încheiat de 
Bush cu emisarii lui Komeini. Declaraţia a făcut-o 
public, pe 22 ian. 1998, în bunkerul său din Gaza, cu 
prilejul unei vizite de pace pe care Jimy Carter a 
făcut-o în Orientul Mijlociu. 

O declarație asemănătoare a făcut şi un 
colaborator important al lui Yasser Arafat, Bassam 
Abu Sharif, în 1990 la Tunis, cu prilejul unei reuniuni 
a Ligii Arabe. 

Declaraţia preşedintelui iranian: 

La 17 dec. 1992, fostul preşedinte iranian 
Abdul Hassan Bani Sadr a făcut o declarație 
absolut asemănătoare cu aceea făcută de Yasser 
Arafat. Mai mult, el a adresat şi o scrisoare 
documentată Comisiei pentru Apărare din Câmera 
Reprezentanţilor a Congresului SUA, făcând 
dezvăluiri ample asupra operaţiunii “Surpriza din 
Octombrie“. In 1980 Bani Sadr era preşedintele în 
funcție al Iranului, postură în care a cunoscut în 
detaliu toate tratativele şi rezultatele apărute pe 
parcurs în criza ostaticilor. 

Concluzii 

Dovezile importante prezentate mai sus în 
legătură cu operațiunea “Surpriza din Octombrie“ 


- atestă în mod categoric cârdăşia la care Reagan 


şi Bush senior s-au pretat doar pentru a avea 
certitudinea că vor câştiga alegerile „din nov. 
1980. Să inchei un acord secret cu un adversar. 
declarat, să-i furnizezi acestuia armament modem în 
valoare de cinci miliarde de dolari, să-ți menţii. în 
captivitate cu bună ştiinţă 69 de conaționali încă 120 
de zile doar pentru a-ţi asigura alegerea . la 
conducerea statului, iată o dovadă de josnicie greu 
de imaginat şi, mai ales, de egalat. 

Atât Ronald Reagan cât şi George Bush senior 
au devenit ulterior preşedinţi ai Statelor. Unite. Se 
spune că popoarele îşi aleg, de obicei, 
conducătorii pe care îi merită. 


CUVÂNTUL LEGIONAR MAI 2010 


- 


Ş._ 


Careu 
ISTORIA CENZURATĂ 
- premii în cărți - | 
Condiţii de participare: vârsta max. 35 ani; răspunsurile se vor trimite în scris pe 


adresa sediului, sau se pot da personal, la sediu, până la data de 10 a lunii 
următoare apariției revistei. Premiile se vor ridica de la redacţie. | 


RĂSPUNSUL CORECT LA ÎNTREBAREA LUNII APRILIE: "Care era modelul de voievod 
al Căpitanului?” $ 


a fost dat de Raluca Marinescu din Comarnic, 33 ani, 


careta câştigat cartea "Prin Basarabia voievodală” scrisă de avocat şi instructor legionar, 
şeful regiunii Muscel şi directorul publicaţiei legionare din exil "Vatra", Petre Vălimăreanu. 


RĂSPUNSUL ESTE URMĂTORUL: 


Modelul de voieod al Şefului Mişcării Legionare, Corneliu Zelea-Codreanu, era Ştefan cel Mare: : 
za Am aprins o lumânare pentru sufletul lui Ştefan cel Mare, prin care neamul nostru s-a ridicat la cea mai mare înălțime a lui şi pe care eu îl socot la 
înălțimea lui Napoleon, a lui Cezar şi Alexandru Machedon. 

Pe oriunde vor merge paşii mei, prin orice lupte voi intra, dacă deasupra mea voi simți umbra Sf. Arhanghel Mihail şi dedesubt umbrele celor 20 de 
morți dragi ai familiei şi Mişcării Legionare, în dreapta simt sufletul lui ŞTEFAN CEL MARE şi spada sa.” 


(Corneliu Zelea-Codreanu — "Pentru legionari”, cap. "Spre masele populare — În Ardeal, la Ludoşul de Mureş) 


ÎNTREBAREA LUNII MAI: Ce înseamnă a fi "corect politic”? 
PREMIU: "Diavolul este politic corect (noua carte a ieromonahului basarabean Savatie Baştovoi). 


Avem asigurate cazarea şi masa. 


kk 


CAȚIE LEGIONARĂ: 


În perioada 17 — 31 iulie 2010 se va desfăşura tabăra de muncă şi educaţie legionară având ca obiectiv contribuţia prin muncă pe 
şantierul de construcție a unei mănăstiri din regiunea subcarpatică. 


Acceptăm participarea unor persoane care nu fac parte din Mişcarea Legionară dar doresc să intre în contact cu ea cu această 


ocazie. 


Amănunte prin telefon sau corespondență. 


Ne rezervăm dreptul la selecție. 


Plecarea se va face din Bucureşti, de unde suportăm 


kk 


ACTUALITATE [6 


kk 


Duminica aceasta, 23 mai, sunt Rusaliile, o 
străveche sărbătoare preluată din mitologia romană 
(Rosalia, Sărbătoarea Trandafirilor, era o zi închinată 


cultului morţilor, şi se aduceau ofrande: alimente şi 
trandafiri, pentru "imbunarea” sufletelor acestora). ' 

In mitologia şi folclorul românesc, Rusaliile 
sunt numite şi "iele”, "şoimane” şi "zâne'. lelele sunt 
făpturi fabuloase, înzestrate cu puteri magice şi de 
seducţie, care sălăşluiesc în văzduh, în munți, în 
peşteți, în păduri şi pe malul cascadelor. 


Legat de Rusalii este şi faimosul joc al 
căluşarilor, dans ritual care vine de la săritul peste 
foc pentru a scăpa de „ele, zânele rele, fiind 
considerat în popor, în vechime, remediul pentru 
vindecarea unui suflet care a privit "dansul ielelor” 


CUVÂNTUL LEGIONAR MAI 2010 


(care ia minţile). Acest. dans tradițional este 
practicat de Rusalii. ţ : 
Ceremonialul Căluşului cuprinde dansuri si 


ritualuri executate de un grup de bărbaţi ierarhizat: 
mut, stegar, căluşari de rând, iâr căluşarii reprezintă 
participanţii la dansul căluşului, cel mai vechi dans 
românesc, prezent în timpurile. vechi în toate 
provinciile. . 

Există însă documente istorice care atestă 
practicarea dansului şi cu alte ocazii, nu numai în 
Săptămâna Rusaliilor: de exemplu, dansul executat 
de soldaţii lui Mihai Viteazul, "căluşerii”, ce se aflau 
sub conducerea vestitului căpitan Baba Novac, în 
cadrul sărbătorii date de Sigismund Bathory în 1599, 
la Piatra Caprei, lângă Alba lulia. 

Căluşul a fost inclus în Lista Capodoperelor 
Patrimoniului - Oral şi  Imaterial al  Omenirii 
(Masterpieces of the Oral and Intangible Heritages of 
Humanity), fapt comunicat de directorul general al 
UNESCO, Kodchiro Matsuura, la sediul UNESCO 
din Paris, în nov. 2005. 

Începând însă din perioada comunistă Obiceiul 
românesc de a juca căluşul a trecut în sfera 
divertismentului şi a devenit, din dansul mistic şi 
mitic, o demonstrație de acrobație. „Era foarte jucat 
pe scenă la Cântarea României, Săriturile peste bâtă 
erau chiar o reprezentație de circ, ca să dea bine şi 


“să distreze. Îşi pierdea din valoare, iar dansul nu mai 


avea simbolurile originale de luptă şi de bărbăție. 
Taina legatului în căluş, care era un procedeu 
secret, se făcea în lumina reflectoarelor, ca şi acum“, 
ne spune etnologul loana Popescu. 


transportul până la obiectiv şi înapoi. 


Din punct de vedere creştin însă, ziua aceasta 
coincide __cu_POGORAREA__ SFANTULUI __DUH 
(aceasta se sărbătoreşte întotdeauna duminica, la 
50 de zile după Paşti). 

Conform Sf. Scripturi, in aceasta zi Duhul Sfânt 
s-a pogorât asupra Sf. Apostoli, dându-le darurile 
spirituale necesare propovăduirii Evangheliei în toate 
colțurile lumii şi harul preoţiei, ca şi puterea de a-l 
transmite. 

De aceea aceasta sărbatoare este considerată că 
fiind ziua de naştere a Bisericii, instituție fondată 


„de Însuşi Mântuitorul. 


Pag. 15 


ABONAM TE PE ADRESA: 
NICADOR ZELEA-CODREANU 

STR. BANUL DUMITRACHE NR. 35 

SECT. 2, BUCUREŞTI, Tel.: (021) 2425471 
Prețul unui abonament pt. anul 2010 

- 50 RON pentru țară (Bucureşti şi provincie); 
- 70 RON pentru Europa; 

-130 RON pentru Canada, SUA, Australia. 


toţii. Urau de moarte pe musulmanii turci şi 
tătari, precum şi pe catolici. Împotriva 
acestora porneau în fiecare an în expediţii de 
jaf şi pedepsire, fiind conduşi de un ataman. 
Reşedinţa lor era la gurile Niprului şi Volgăi 
unde îşi înjghebaseră chiar şi o flotă de bărci 
cu care jefuiau neguțătorii turci şi genovezi. 
Erau luptători rebeli, violenți şi 
temperamentali,. Ingroziţi, turcii i-au denumit 
"cozaq", adică "nebun liber”. Bazându-se pe 
credința comună ortodoxă, loan Vodă cel 
Cumplit a angajat douăsprezece  şotnii 
căzăceşti să lupte de partea sa împotriva 
Semilunei. Istoria nu i-a dat alți aliaţi, întrucât 
polonezii şi ungurii, vecinii creştini ai 
Moldovei, tremurau de frica. ienicerilor. 
Atamanii cazaci Pokotilo şi Swiercewski i-au 
fost credincioşi voievodului român până la 
moarte. 

Vasile Laurian - Borşa: Asociaţia 
"Prietenii Legiunii” (înființată în 1936 de 
i Căpitan) era o organizație formată din creştini 
care nu se puteau integra în spiritualitatea 
severă a Mişcării, dar care doreau să ajute 
Ni material şi moral Legiunea. Condiţii de 
îi înscriere: să fie creştini şi simpatizanți ai 

Legiunii, să ajute după posibilități, moral sau 
material, pe legionari. Din această organizație 
nu puteau să facă parte trei categorii de 
oameni: cei care atacaseră cu mişelie 
Legiunea sau avuseseră atitudine vecină cu 
mişelia; cei fără caracter; cei incorecți care 
făcuseră averi din afaceri necurate. De 
asemenea, oamenii politici-care jucaseră vreun 
rol în viața publică nu puteau fi încadrați în 
"1 Mişcare, ci doar în Asociaţia "Prietenii 

"| Legiunii”, pentru că "oamenii trăind într-o 
anumită mentalitate cu foarte mare greutate se 
pot adapta mentalității legionare” (după cum 
preciza Căpitanul în Circulara din 9 martie 
| 1937). 

Toma Ciugui - Brad: Primul angajament 
militar al NATO a fost campania de 11 
săptămâni împotriva Serbiei şi Muntenegrului, 
din  martie-iunie 1999, prima misiune a 
organizației în afara zonei - euro-atlantice 
Mănăstirea Mărgineni, bisericile din Filipeştii declarate. NATO sau Organizatia Tratatului 
de Târg şi de Pădure ş.a. stau mărturie a Atlanticului de Nord, o alianță politico-militară 
talentului său, el fiind un adevărat creator de şcoală în epoca lui Const. ce cuprinde 26 de țări din America de Nord şi Europa, are cartierul general la 
Brâncoveanu. Fiu al preotului loan Pârvescu din Câmpulung, spre sfârşitul vieții Bruxelles. Actul de înființare a fost semnat în 1949, la Washington, de Belgia, 
s-a călugărit la Mănăstirea Mărgineni. Canada, Danemarca, Franta, ltalla, Luxemburg, Islanda, Olanda, Norvegia, 

Dorin Ghilencea - Oradea: O armă pe care se bazau răzeşii luptători erau Portugalia, Marea Britanie şi Statele Unite. (În 1955, ca replică la NATO, URSS 
teribilele ghloage; realizate" din lemn de esenţă tare şi ghintuite la capăt, care şi statele-satelit ale acesteia au fondat Pactul de la Varşovia; în 1989 acesta s-a 
puteau uşor zdrobi coifurile şi armurile vrăjmaşilor. Sabia era la mare căutare, dezintegrat.) În 1999 Ungaria, Cehia şi Polonia s-au alăturat NATO. Extinderea a 
tipul de paloş moldovenesc semăna cu lataganul. Răzeșii nu au folosit niciodată continuat, în 2002, când alte şapte țări au fost invitate să înceapă negocierile de 
săblile grele şi Impractice de tip european, folosite îndeobşte de polonezi şi aderare: Estonia, Letonia, Lituania, Slovenia, Slovacia, Bulgaria şi România 
unguri. Fiecare grup de Infanterie avea câte o ceată de săteni înarmaţi cu coase (fostele membre ale "Pactului de la Varşovia”), deci e clară chestiunea cu 
pentru a tăia picioarele cailor sau ale călăreților, în funcție de conjunctura luptei, "democraţia", independenţa etc.? 

Cail moldoveneşti erau o rasă unică, din nefericire dispărută azi. Extrem de Marius Velicu — Slatina: Evident că Mişcarea Legionară nu este un partid (şi 
preţuiţi de hanii tătari şi paşalele turceşti, nu erau arătoși, dar erau deosebit de nu a fost niclodată)! Pentru a participa în campaniile electorale şi-a înființat 
iuți şi de rezistenți, La naşterea mânjilor răzeșşii le tălau nările pentru a înlesni Partidul "Totul Pentru Țară” (care a fost desființat odată cu instaurarea dictaturii 


Revista se difuzează la diverse chioşcuri de ziare, 
la nivel naţional: în Bucureşti, în toate reşedințele de 
județ, precum şi în alte localități. 


Şerban Mărgineanu - Arad: Foarte pe JI 
scurt, istoricul fotografiei este  acesta:fi 
Fizicianul Joseph Nicephore Niepce a folosit i 
toate aceste trei proceduri pentru a fixa ofi 
imagine pe o placă metalică cu depunere de 
halogenură de argint, în 1829. Rezultatul a 
avut o calitate mediocră, Niepce a murit în fi 
1833, dar invenția sa a fost recuperată def 
Jacques Mande Daguerre, de aceea datali 
oficială a apariției fotografiei este” 1839, când 
Daguerre a prezentat descoperirea, numită de 
el "daghereotip", care este o simplă 
ameliorare a invenției făcute de Niepce. Statul 
francez a devenit proprietar al invenției. Prin 
daghereotipie se obținea o matriță a mediului 
pe o placă metalică tratată cu o substanță 
fotosensibilă, după o expunere de 8 ore, când 
cerul era senin, iar copierea se făcea prin 
presarea matriței pe suportul de hârtie, ca la 
orice tipărire a ziarelor. Tehnica a avansat 
însă rapid, invenția facând să. apară şi o nouă 
meserie, aceea de fotograf, căutată în special 
de ziarele vremii. Felix Tournachon, cunoscut 
mai bine sub numele Felix Nadar, a făcut 
prima fotografie aeriană, din nacela unui 
balon, în 1848, iar prima fotografie cu culori 
permanente a fost realizată aprox. 20 de anif 
mal târziu, de fizicianul James Clerk Maxwell. 


În 1884 George Eastman a realizat primul 
negativ flexibil, pe un suport de nitroceluloză, 
cunoscut sub denumirea de "rol! film", uşor de 
manipulat, incasabil şi cu aceleaşi proprietăți 
fotografice ca ale plăcii de cristal; totodată, 
volumul şi greutatea aparatului de fotografiat 
se micşorează considerabil, transportarea lui Și 
nemaifiind o problemă. 

Călin Căpraru - Alba lulia: Pârvu Mutu 
Zugravul (1657 - 1735) a fost pictorul 
bisericilor ctitorite de fam. Cantacuzino. 
Mănăstirea lui Negru Vodă din Câmpulung 
Muscel, Mănăstirea Cotroceni a lui Şerban 
Vodă Contacuzino, Mănăstirea Lespezile a lui 
Pârvu Cantacuzino, Mănăstirea Sinaia a 
Spătarulul Mihai Cantacuzino, Mănăstirea 
Râmnicu Sărat, Mănăstirea Sf. Gheorghe Nou 
a lui Constantin Volevod Brâncoveanu, 


procesul respirației pe timp de galop. i carliste, în 1938), 
Mugur Pop — Bârlad: Teribilii cazaci au apărut la marginea hotarului Polonie . ră 
cu ținuturile tătăreşti, ca nație compusă din refugiaţi din Rusia, Polonia, Moldova, MWioolita Gan 


Kalmukya şi Cerchezla, Vorbeau o limbă amestecată pe care o înțelegeau cu 


ISSN 1503-9911 


Periodic editat de "ACȚIUNEA ROM, 
Redactor şef: Nicoleta Codrin = 


Colegiul de redacție: Emilian Ghika, Ştefan. Buzescu, lonuț Moraru, Corneliu Mihai, Ştefan Hâncu 


UL 


9484 


> Str. Mărgăritarelor nr. 6, sector 2, Bucureşti - Vinerea, orele 15-17 
Relații (zona Circului = Inters. cu Şteran cel Mare, cal cu str, V.Lascăr) 


ublicul; 
4 Tel,: (021) 2425471 sau 0746 074493 


| 


TE