Viata Rom. (R.), 1911, 22

Proprietatea Bibliotecii 
| Universităţii laşi 
= —————— 


m | 


Ii III] 


| 
404 


IQII. ANUL VI luL. No. 7. 


Viața Rominească 


Directori: C. STERE şi DR. |. CANTACUZINO 


SUMAR 


M. Sadoveanu . . . . Povestea cu Dumitrache Cazacu. 

0. Goga, .. . . +. «+ Poezii (Portul —Ioina— Voi veniţi cu mine, — 
Apus.— Cum sbori cu _trenul...— Noapte.—Fi- 
nale.— 0 lacrinul.— Cîntee.— Magna Mors). 

Radu Rosetti . . . . . Pentruadevârși dreptate ( Rdspuns unei critice). 

M. Codreanu , . . . . Olympul (Sonet). 

|. Agirbiceana . . . . Marin. 

G. m... Hinda, cîntul al Ilea (trad. după Homer), 

Colaboratorii revistei , . Note pe marginea cärfilor (H. Taine și Revolu- 
tia Franceză. 

Colaboratorii revistei . . Documenir omeneşti | Povestea viel unui fåran). 

Izabela Sadoveanu . . , Cronica literară (Israel Zangwill), 

P.. n aoe a o e a a Cronica artistică (Saloanele anuale din Paris). 

P. Nicanor & Co. . . . Miscellanoa(„Scuturăturile* Faolei.—, Omoruë 
ritual". — Critica artinticd). 


Rerensii; Castanja Marino-Museu. „Ata Lazat —C. A.—Dr. Angustin Henne „tipia 
Ţării Oisnini*; Frotoereui Ivan P. imeocu. „Premarbale lui Ròlotimm= V. D -Thomas Osriyie, 
„Muncă, sinceritate. tăcere”; Maurse Manteriine. „L/Oneau- Bleu”, —0. A, —Yredorin Qumyrat. 
„La Curosite"; Hepni ans, Charis Laurent, Charm Picot, A hafaiovitol, ala Politique hws- 
pitabre en Enropa* —M. C.—A Millerand. „Politiqae de healisatinase; Kechtaswalt Tripot. „Din 
Parti Ser Inteligenta. —M, 2. Sylvia Pankhurst she Safiisgetia". F, M 


Revista revistelor: „Convorbiri Literare”, E Lovpmreps: „Xerimrile Ini Gr. Alesso- 
maou*, Fernand Farjenel . „Evolaţia Chinni*; K. Raqwrmii. „Vouă sniverssi îm Malia*: Albert Decis 
valė: „Princesa Clotilda= Georges Batanit: „Probleme culturii și griza lihi franceze’: Dr 
Pao) Voirunal: sRolal bose în imepirația liturară”; Oscely Posa Garbmtë eb Eim. R Peso! 
Tona Mye asapra minimului de salar în Angilia"; H. Hross: „Metrageriie pentr bătriarță ln 
Anseralza*; A. Titol: „Mertinul și Herlineziie; Paui-Loais Haryier: „emetele Lut Shakorpoure sé 
Tera bannniază*; P. Langevin 7 „Litvulutiun de Tespsoa pi da temps" O K. Dazzi: „Sentimentul 
crestin Ín uria de amor è irubailarilor"; Archihalil MumSerson: „Bernard Aba ua dramatarg*; 
Eär. Lehmani i „Priagoga! Negru. Booker T. Washington si penala sa": Roman ftroitzow : «Wis 
sarion Strigumewitauh Belizaky*, L, 7, Holihonse: „Noul spirit în Amerioa”, 


Misearen intelectuala in străinatate 
Bibliografie 


LASI 


Redacţia şi Administrația : Str, Golia 52. 


IQII 


Vings Mominomaci spero lenar co cel popm ò de pagini Ahonamestui {m 
an 1S îmi: jamitata de au iel Numárui 21e. - Pentru îmi, preot ás t y 
studea : un an I5 let, jumâtate de an Tom — Pentru Austro-Ungaria; na an 10 eoroase: pams- 
in 7 coroana D0 b. Waimărul 2 coroase,— Pentru Basarabia: wa an ¢ rublei meul- 
iaia da aa 4 enhia out 1 hid — Pontre străimătale: mu an ZI lei; jumătate de spit ial 


Viaţa Romînească 


REVISTĂ LUNARĂ 
Sub direcţia d-lor Prof. Univ. C. ST ERE şi- Dr, |. CANTACUZINO 


ʻ ' a 
Tr. — 
E ah do d. 


area d-lor: /. Agirbiceanu, D., Anghel, prof. univ. 
[i pasarea Jean Bart, N. Parie dr. P. Bogdan (docent), C. Bo- 
tez, I. Botez, Octavian Botez, 1. Al. Brătesca-Voineşti, Vintilă I. Bră- 
tianu, T. A. Bădărdu, llie Bărbulescu, N. N, Beldiceanu, Cara- 
ale, M. Carp. dr. P. Cazacu, dr. D. Călugăreanu, I. Cioctrian, 
si Codreanu, Q. Coşbuc, prof. 1. cav. de Cuparencu, Ana Conta- 
Kernbach, Maria  Cunţan, Barbu Delavrancea, I. G. Duca, V. Ef- 
timiu, Pompiliu Eliade, Elena Farago, A. N. Gane, N. Gane, Octavian 
Goga, dr. C. Qeorgescu-Severin, dr. Onisifor Ghibu, Ci Hogag, C. Hoises- 
cu, G. Ibrăileanu, căpit. N. Ionescu, Gh. C. lonescu- Sisesti, Nat. 
losif, St. O. losif, dr. S. Irimescu, M. Jacotă, Francis Lebrun, prof. 
univ. dr. N. Leon, V. Loichiță, dr. 1. Lupaș, dr. N. Lupu, my- 
univ. dr. M. Manicatide, Constanţa Marino, I. Minulescu, I. Mi- 
ronescu, S. Mândrescu, Const. Morariu, St. Morărescu, V. G. Morțun, G. 
Murnu, D. Nanu, I. Nădejde, Alexis Nour, dr. Aurel cav. de Onciul, insi- 
ner N. P. Panaitescu, locot. colonel Sc, Panaitescu, G. Pascu, D. D. Pa- 
trășcanu, Horia Petra-Petrescu, N. gr geci a of. univ. A. Phi- 
lippide, prof. univ. dr. D, Pompeiu, Matilda Poni, Sp. Popescu, dr. St, 
scu (docent), D. Popovici-Bayreuth, prof. univ. dr. G. Proca, (O- 
Carp), Cincinat Pavelescu, Gh. Poenaru, dr, N. Qainez, loan R. Rådu- 
lescu, I. Raian, George Ranetti, Radu Rosetti, Izabela Sadoveanu, M. 
Sadoveanu, C. Sandu-Aidea, H, Sanielevici, Sever Secula, prof. univ. dr. 
V. Sion, dr. Alex, Slătineanu, A. Stavri, maior Alex. Sturdza, dr. D. Ta- 
tuşescu, I. Teodorescu, George Tofan, Iorgu Toma, Em, Triandafil, 
Gh. Topirceanu, Al. Tzigara-Samurcaş, dr. A. Urechia, dr. Alex. Vaida. 
Voevod, Al. Vidhuţă, A. D. Xenopol şi alții. 


Condiţiile de abonare 


IN ŢARA: 
Pe an . A . i. 
Pe jumâtate de an è 2 a qi 
Un numar 9 + 


Abonaţii earo nu-şi vor achita abonamentul in mod direct vor 
trobul să plătească în plus 4 tet pe un și Zieipe i: an, ca indemn. 
zare pentru incasatori. 

CD aaa 


Pentru invătatori, p I de sat, primari si functionari stesti, sta- 
denți și elevi, pe an fa lel, wigi akdiy: Lam Ci (Aronia orei in 
trei rate a eite 5 loi trimise eu anticipare), l 


IN AUSTRO-UNGARIA: 


Pe an s ò $ ş A . 15 
Pe jumatate de an e b Ă 3 7 curs 7 
n aer . e x A $ è 2 coroane 
mamentul anual se e achita în tr 
PRE ere erai oră por ei rate de cite cinei coroane, 
IN BASARABIA: 
an -i . . . CE - 
Pe jumătatea de an b $ E A + ere 
n număr . b x s E 1 rubla 
Abuoamental anual- se poate plăti la fiecare doua luni cite 2 rubla, 
până ia achitara, 
IN STRĂINĂTATE: 
Pe an 


: x P R * Ei 22 lei 
Pe jumâtute Li . - => 
Un numâr A = A „Ulei 


Viaţa Romînească 


Viaţa Rominească 


Revistă literară şi ştiinţifică 
Directori: C. STERE şi DR. |. CANTACUZINO 


VOLUMUL XXII 
Anun VI 


BIBLIOTECA 


UNIVERSITĂȚII 
IAȘI! 


IASI 
Redacţia şi Administraţia: Str. Golia No, 52 


IQTI 


PETITIE PILII III A 


naspa anrrsa rreere 


Povestea cu Dumitrache Cazacu 


Ascultă, Mitiţă, să-ți spun o poveste, pe care și eu o ştiu 
dela tata, și tata a auzit-o dela bunicul. Ascultă. In vremea 
veche, Dumnezeu şi cu stintul Petrea coborau citeodată din cer 
pe pâmint. Lăsau grădinile veşnic înflorite ale raiului şi vencau 
printre oameni, ca să cunoască mai de aproape pe cei buni şi 
pe cei răi. Şaşa s'a intimplat că într'o zi de sfirşit de iarnă, la 
lăsatul de sec, cind se pregătesc oamenii să intre în postul ce 
mare, doi uncheşi cu bărbile lungi au intrat colea, in sat la Bu- 
ciumeni. Erau îmbrăcați cu anteree groase şi roșcate de şieac, şi 
purtau niște cirje albe lustruite și crestate tare frumos. Pletele 
lungi le eşeau de supt căciulile de miel. Mergeau lin şi se pur- 
tau drept. Unul era puțintel mai nalt ș'avea barba albă ca omā- 
tul; cellalt mai scurt avea barba căruntă. 

Şi era așa după o vreme de moloşag, cam pe la aprinsul 
luminărilor. Omätul muiat incepea să ingheţe far In grunzuri 
aspri ; şi la asfințit, deasupra Rădăşenilor, amurgul înălța în ce- 
tul senin o cunună mare de aur. 

Hudiţele satului erau liniștite ; copiii se intorseseră pe-acasă 
cu săniuțele, şacuma stăteau zgribuliți pe lingă vetre. Gospo- 
darii impärțeau nutreţ vitelor în staule. Și prin ferestrele mititele 
licărea lumina cuptourelor, pe care nevestele le pregăteau pentru 
plăcinte. 

Baătrinii se opriră la râspintia celor două drumuri prăvăia- 
tice, aproape de plrău. 

„Uite, Petre, zise Domnul, văd aici o căsuță mititică și In- 
tunecată, Hai să intrăm aici şi să cerem găzduire, 

— Doamne, răspunse moșneagul cel cărunt, de ce să că- 
dem greutate ia o casă săracă? Hai mai bine să intrăm alături, 


6 VIAŢA ROMINEASCA 


— DD 


la casa cestalallă, încăpătoare şi frumoasă. Uite cum stau sto- 
gurile de fin în farc; In goproane rumegă boi cu coarnele mari 
şi vaci grele de lapte... Să intrăm la belșug și la inimă impă- 
cală... Cine stă aici?“ 


Tocmai atunci trecea pe ulicioară, bocănind cu ciubole 
grele, un băețel îmbrăcat cu antereul lui tatu-sâu, cu minicile a- 


Urnind până la pămint, 

„Mai Nicuţă, Intreba Petrea, cine șede aici ?.., 

—  Aicea șede Dumitrache (Cazacu, cel zgircit,.. răspunse 
băiatul, cu glas subțire. N'are nici femee, nici copii. 

— Da’ dincoace? întrebă Domnul. 

— Dincolo, şede Nastasia Vadana, care are şese copii.. 
Da' cu mă joc numai cu cei dni mai mari: cu Ton și cu Ghiţă... 

— Bine, bine“, mormăi Petrea, 

Dar băiatul avea curaj la vorbă. 

„Zice tâtuca, că lui Dumitrache Cazacu nu i-i milă... El tř 
omul cel mai bogat dela noi, şi rabda să vadă cum se chi- 
nuește vadana cu cei şese copii... Aşa zice lătuca, Mi-au spus 
lon și cu Ghiţă că de cite ori îi vede pe lingă poartă, li alungă 
şi-i sudue... 

— Cind vei fi mare şi-i avea avere, tu n'ai să faci ca el... 
zise Domnul binecuvintind cu brațul ridicat pe copil. Du-te acasă, 
că te-aşteaptă plăcinta pe colțul vetrei...* 


Copilul grăbi pasul şi se culundă în seara cenușie. Sfintul 
Petrea zise: 


„Să intrăm, Stăpine.,.* 

i Intrară incet in ogradă. Pe fereastră văzură indata in lu- 
mina vetrei pe un om cu obrazul increțit și spinatic; așeza pe 
o tablă de lemn nişte plăcinte mari şi frumoase, Focul din cup- 
tor SE și lopata sta răzimată de horn. 

„E singur, vorbi sfintul Petrea 
A „Şi se pregăteşte de lăsatul 
Domnul nu răspunse. intinse ciria şi i 

. „Domnul nu răspunse. rja şi bătu în uşă de trei 
ori, Cinii simțiră şi săriră zăpăind din culcușurile lor; dar, cum 
-se apropiară, tăcură și incepură a vintura din cozi. În tindă se 

auziră pași. Un glas aspru strigă: 

„Care-i acolo ? Nu mai deschid ușa, 
n aia scădea plăcintele... Ha? Dumneata eşti, Nastasie? 
“a spus să nu mă năcăjeşti, că n'am eu grija calicilor 1* 
umnezeu bătu iar cu cirja în uşă: toc-toc! 
„Care-i acolo, măi? strigă Dumitrache Cazacu. 


câ mi se răceşte cup- 


POVESTEA CU DUMITRACHE CAZACU Li 


e a PEPI 


— Nişte drumeţi bătrini și trudiţi, venim de departe, râs- 
punse Domnul cu glas blind. 

— Cum? Căutaţi-vă de drum, ce am cu cu voi?*,.. 

Şi uşa se crăpă puţintel şi obrazul aspru al lui Cazacu eși 
prin deschizătură, 

„Poltim ! câlugări Imi mai trebuiau mie? Da' lăsaţi-mă în 
plata Domnului, să-mi ticnească, Hai, duceţi-vă mai repede! 
Domnul cu voi! Domnul cu voi t- 

— Nu te supăra... răspunse blajin Dumnezeu. Nu te su- 
pära, creştine. laca, ne ducem..." 

Prin uşa deschisă, Cazacu strigă cu glas mare: 

„Mai Ilie, măi Mie! mäi haidăule! mäi hoţomane! ai ador- 
mit lingă vite? Du-te și 'nchide bine şi zăvorăşte poarta, să nu 
mai intre toți pribegii, aşa, ca'n satul lui Cremene !,..* 

Se auziră mormâăituri şi glasuri neprietinoase în intuneri- 
cul ogrâzii. Cei doi bătrini treceau încet pe drum. Se opriră 
dincolo, la căsuţa cea umilita a văduvei, bătură In uşă și cerură 
găzduire, 

Deschise o lemee naltă şi slabă. Cum văzu pe bâtrini, se 
închină smerită, cu minile pe piept. 

„Buna seara, lemee, vorbi Petrea, puțintel cam supărat... 

— Va sărutăm dreapta..." Şi vadana se feri și lăcu loc ce- 
lor doi moşnegi, să intre, 

Din tinda trecură in odaia luminată de o gazorniţă de pe 
prichiciul hornului, Era o lumina tristă, şi casa era săracă. În 
vatră, locul adormise supt spuză, 

„De cind eşti văduvă, femee ? intrebă Domnul cu bunătate. 

— De doi ani mă chinuesc, răspunse lemeea. Am șese co- 
pii şi numai Cel-de-sus ştie cum o duc... Muncesc şi eu cit pot, 
dar cu şese copii, în sărăcia în care mă aflu, nu-i chip să es la 
un capăt... Iaca, toți au adormit fMăminzi, pe cuptor și pe lâiţi...* 

Cei doi bătrini priviră în jurul lor, la odâița sârmanilor, 

„Sintem drumeţi de departe, zise bâtrinul cel alb; sintem 
Năminzi și trudiți.., 

— Dă, răspunse văduva, de hodinit vă veţi hodini cum a 
da Dumnezeu. De gustare, nam ce vă da, mă rog de ertare... 
Am avut în ulcior oleacă de oloi şi sa isprăvit; fasole și verze 
iarăşi de eri nu mai am; şi făina din sac sa gătit de asemeni; 
mâmâliguța cea din urmă au mincat-o băeţii goală azi-dimineaţă.. 
Sintem saraci tare. Cind trăia gospodarul meu, nu se intorcea 
nimeni nemingliat dela uşa noastră... şi eram bucuroşi că avem cu ce 
sta inaintea unor oaspeţi ca dumneavoastră... Da’ acuma...De doi ani 


z VIAȚA ROMINEASCA 


omul meu zace In pămint; și noi trăim pe lume saraci și fără 
minglere...* 

Vadana se lăsă pe un colț de laiță şi incepu a suspina cu 
amar, 

Cei doi bătrini se lăsară lingă vatră, pe scâunașe cu trei 
picioare, 

„Femee, grăi blind bătrinul cel nalt, taci, nu mai plinge... 

Cel ce ştie toate are grijă de toți... 

— Cred, părinte, vorbi lemeea printre lacrimi, numai la el 

mi-a rămas nădejdea... că oamenii nu vor să știe de suferința 
unei bicete văduve... Am fost azi de douâ ori la gospodarul de a- 
lături, la Dumitrache Cazacu, Am plins și m'am rugat, pentru 
copii, nu pentru mine; şi pe muncă, nu degeaba, N'a vrut să 
mă ajute cu nimic. Şi-i singur, nare nevastă, nare copii, şi 
gospodăria lui e plină ca un siup... laca, acuma înțeleg că sin- 
teți Năminzi şi n'am de unde vă da nici-o coajă de pline. Dar 
de unde să vă dau, cind şi pe copii i-am amăgit, pănă ce-au a- 
adormit Năminzi, saracii...* 

| Femeea tăcu. Tăccau şi bătrinii. Un copil tresâri în somn 
şi suspină ca după plins, 

Domnul își mingie ginditor barba albă, apoi puse mina pe 
cleşte şi bătu cu el incetişor în spuză. 

„Foamea are să deştepte pe copii, grät el. Ce ai aici, inspuză ?..* 

Femeea se sculă repede dela locul ei, ruşinată, 

„Tare mă rog de ertare... vorbi ea incurcindu-se şi gingă- 
vind... Acolo, in spuză, am pus şi eu ceva... ca să amăgese bäeții... 
Văzind că n'am nimic, şi Dumitrache Cazacu mă alungă, m'am 
alăturat şi eu de vitele lui, care umblau prin ogradă, şam luat 
de jos... Şam ascuns în poală... M'am gindit că ceia ce leapâdă 
vitele, lui Cazacu nu-i trebue. Măcar să-mi amăgesc copiii... Am 
pus şi eu ca in chip"de turtă, in spuză, minciuna aceia... Și tot 
mi-am alinat copiii,—că nu s'a copt turta, câ acuşi se coace,— 
până ce şi-au astimpărat plinsul şi i-a furat somnul...» 

i Rone Petrea 1şi plecă capu 'n pămint... Dumnezeu zimbi 


„Hm! murmură el; acu i i i 
PER nai acu vecinul dumitale îşi dă plăcintele 
Femeea cea slaba îşi trase tul gură şi iii 
panul peste ochii 
negurară. Pe cuptor se auzi iar un scincit de te) aG 
deșteptară în toate ungherele glasuri subțiri de suferință. 
Petrea işi ridică fruntea ; faţa-i era foarte amaărita. 


Dumnezeu zise zimbind > 

„Femee, ți se deşteaptă 
de-i împacă...» 

La o asemenea batae de eea voia să răspundă ceva, 
cu obidă. Dar Domnul lovi cu cleştele în spuză; scintei ca flu- 
turaşi de aur tresăriră; sfintul Petrea Intinse mina şi trase din va- 
trà o turtă mare și frumoasă. O scutură de stilpul hornului, o 
frinse in două și bucăţile care fumegau le intinse femeei. 

Uimită, văduva intinse brațele și nu voia să creadă ochi- 
lor. Căzu in genunchi şi se închină adine. Dar bătrinul cel cu 
barba mare albă o ridică şi-i spuse: 

„Deşteaptă-ţi copiii şi-i hrăneşte, la oloi din ulcior, prä- 
jeşte verze din putinica din tindă, —și din ceia ce ai, ospătează 
şi pe pribegii cei străini cari au căzut in această seară la casa 
dumitale...“ 

Femeca tremura; dar înțelese că puterea și bunătatea lui 
Dumnezeu i-au umplut casa. Incepu să umble repede, fără să 
poată rosti un cuvint. Uiciorul de după sobă era plin de oloi; 
putinica cu verze, în tindă, pârca neincepută... „E plin şi sacul 
de făină !* șopti ea, clănțânind din dinți. 

— Se poate! răspunse bătrinul cu barba albă. Și toate-or 
stărui şor prisosi până ce fi-or putea intemeia copiii gospodăria 
celui dus... -- Flacăra găzorniței crescu și'n casă se făcu lumină mare. 

— Doamne! nu sint vrednică să sărut urma paşilor täit 
suspină femeea căzind cu iruntea la pămint. In tindă stă Şo0 ca- 
pră cu doi ezi. Are cordică roşie și tălâncuță de argint... 

— Se poate...* răspunse bâlrinul cu barba albă, zimbind 
cu bunătate, 

Atunci se scula dela locul lui, de pe scăunaș, și sfintul Pe- 
trea. Se uita cu supărare parcă inainte; se apropie de fereastră 
şi-şi aţinti cu luare-aminte privirile la vecin, spre casa lui Dumi- 
trache Cazacu. Femeea se opri din robotitul ei vioiu şi vesel prin 
„casă. Alară se auzea glas mare și ipat de minie. 

„Vezi ce este?* întrebă Domnul. Sfintul Petrea privea cu 
Indărătnicie afară. 

Vaduva Nastasia se repezi pe ușă și dădu fuga în drum; 
“dar repede se intoarse. Gillia şi-şi făcea cruce cu mare uimire. 
Părea totuşi foarte bucuroasă. 

„Doamne ! așa minune ş'aşa pedeapsă are să râmle de po- 
menire ! striză ea. Ţipă și sudue Dumitrache Cazacu. Că Iie şi 
<u vitele, cu mare zvoană au eşit pe poartă, şi nu se știe unde 

d 


yiii. la turta din vatră şi vezi 


10 VIAȚA RONINFASCA 


s'au dus, Şi cind a intrat în casă să-şi cie căciula şi cojocul, să 
se repeadă pe urma lor, și-a aruncat ochii în cuptor, pe care-l 
umpluse cu plăcinte, şi s'a tras cu groază înapoi :—parcă trecu- 
seră vitele lui prin cuptor, plăcintele pieriseră, şi rămăsese altceva.., 
Asta-i mare minune şi mare pedeapsă...“ 

Sfintul Petrea se intoarse rizind dela fereastră ; dar Dom- 
nul îl privi cu oarecare mustrare. Nu-i zise insă nimic, căci fe- 
meea era de față şi copiii, toți treji, se coboriseră în mijlocul ca- 
sei. Femeca răsturnă mămâliguța pe fund şi intr'o strachină mare 
aduse verze prăjite cu oloi, puse linguri nouă pe măsuţa ro- 
tundă cătră moşnegi ; și polti pe pribegii străini cu voet bună: 

„Poltiţi cu noi la masă!,..* 

Astfel au găzdui doi bătrini, în noaptea aceia de lăsatul de 
sec, in sat la Buciumeni, şi de-atuncea a rămas de pomenire 
intimplarea lui Dumitrache Cazacu, cel zgircit. 


Mihail Sadoveanu 


POEZII 


POETUL 


Un cavaler cu ochi de vultur, cu inima de lată mare, 

Cu braţ de fier, cu mina albă, de sbucium și de luptă dornic, 
Pe-un piept de stincă solitară şi-a 'ntemeiat un cuib statornic, 
O singuratecă cetate cu turn strălucitor în zare. 


Cind raza zorilor dintiie zimbeşte 'n prag de cetățuie, 
Pe năzdrăvanu-i cal sălbatec răsare 'n poartă cavalerul, 
În soare-i lulgeră armura şi sboru-i Iniretaie cerul, 

Cu aripi meștere in albul nemărginirilor se suie. 


În turtunateca-i năvală se duce-aşa fără hodină, 

O lume se răsiringe 'n ochii adinci ca nopţile de vară, 
Din mii de tulnice răsună a vieţii veşnică fanfară, 

Şi sburătoru-i prinde glasul de sus, din unde de lumină. 


Avintul lui n'are popasuri, în drum el suie şi coboară 
Şi nestimate fără număr culege mina fermecată : 


+ 


El rupe-o floare, prinde-un zimbet, o lacrimă 'n ascuns vărsată,... 


Ripește-un vis ce doarme tainic pe căpâtiiul de fecioară... 


12 VIAŢA ROMINEASCA 

o NI e a IEEE DC a ear 
A străbătul atita cale, cit ochii nu cuprind să vadă, 

Şi cind amurgu 'ncinge bolta cu briul lui tivit cu aur,— 

În goană el işi smulge-o salbă din slintul ceriului tezaur, 

Şi vine-acasă cintărețul cu braţul incârcat de pradă... 


Abia mai poate duce greul, se 'ndoaie trupul sub povară, 
Îşi scutură in fața porţii vestmintul impletit din zale, 

O clipă mai privește 'n urmă spre ceața risipită 'n vale, 
Si-apoi în pripă trece pragul...—dar praful a rămas afară !... 


Pe-un pat de marmură curată dintr'o cămară neştiută 

El migălind în pacea nopții așează scumpa lui podoabă, 
Îşi fringe de zăgazuri mintea,—de veci neadormita roabă, — 
Şi taine pururi vorbitoare s'aleg atunci din mina mută... 


„Şi ştie bine urzitorul, că 'n vremea trudei lui amare, 
Acolo jos in umbra neagră fin sfat atitea duhuri rele, 

“Să-i fure marmura mâiastră, argintul coborit din stele... 
Dar minile nu-i dau odihnă, căci vreau altar de inchinare... 


DOINA 


O doină plinge sus pe culme, 
Din fluier unde limpezi cad, 
Si legănate lin s'alundă 

În pacea codrilor de brad... 


Cintare, meşteră cintare, 

Te stingi acum Incet-incel, 
Și-adormi pierdută "n tremurarea 
Oltării blinde din brădet,., 


Mi-ai picurat un strop In suflet 
Din taina vremii de demult, 
Şi plinsul veacurilor moarte 
Mă infioară cind te-ascull.., 


Cum te-ai topit acum în noapte 
Eu stau cu inima la sfat: 
În care brad, de care creangă, 
Plinsoarea la sa aninat?,.. 


it 


VIAŢA ROMINEACSA 


Şi cit vei mai trăi acolo, 

Tu soră pururea cu noi, 

Cind va fi mort demult ciobanul 
Şi moartă turma lui de oi?... 


Tirziu odată, —cine știe ?— 

Trecind pe-aici un câlător, 

Te va culege dintr'o floare, 
De dup'o aripă de nor... 


Te-a cobori în largul văii, 
Şi-o lume te va asculta, 

Şi-a lume "ntreagă va Incepe 
Să plingă cu durerea ta... 


VOI VENIȚI CU MINE... 


Domnului Duiliu Zamfirescu 


Voi veniți cu mine, oaste nevăzută, 
Moşii și strămoșii mei din zile moarte, 
Grăitoarea voastră îndrumare mută 

În virtejul lumii căile-mi imparte. 

De demult, din ceața vremii inoptate 
Eu aud un cintec călător cum vine, 

Ca un clopot tainic inima mea bate, 
Din trecut vă chiamă să veniți cu mine. 


Eu vă port în suflet, plămădiţi în singe, 
Şi din vina voastră mi-e zidit păcatul, 
Ulasul vostru geme, jalea mea cind plinge, 
Căci din plins de veacuri mi-am topit oltatul... 
Întârită 'n drumu-i dela voi învaţă 

Ura mea să ardă, mina să se 'nchine, 

Aţi murit cu toţii ca sa-mi daţi viaţă, 
Morți lără de moarte, voi veniți cu mine, 


VIAŢA ROMIXEASCA 


Din amurgul umed cind se face sară, 
Sufletul vă simte cum ii treceţi pragul, 
Ca 'ntr'o mică casă albă dela ţară, 

Eu vă văd alături, mi-e mai mare dragul, 
Sinteţi fără număr, popi cu bârbi cărunle, 
Cu lumina scrisă "n frunţile senine, 
Cercetaşi de codri și ciobani de munte, 
Ceata nesfirşită, voi veniţi cu mine, 


La soborul vostru mintea mea culege 
Taine dinzapise, rosturi din hrisoave, 

Mi se pling ciobanii de călcări de lege, 
Şi-mi suspină 'n noapte rugă de ceasloave. 
Ca o cenuşolcă mintea mea ascultă 

Cum frinturi de veacuri strigă din ruine, 
Prinde-abia un picur din viltoarea multă 
Şi se 'nchină vouă, că veniți cu mine. 


Eu din oastea mare nu-s decit solia, 
Ucenic cucernic vă vestesc cuvintul, 

Nu-s decit un fulger smuls din vijelia 
Ce-a inchis în sinu-i milostiv pămintul. 
Râmineţi la mine voi intotdeauna 

Înfrâţiți cu focul singelui din vine, 

Caci se stinge glasul și se fringe struna, 
Cind în largul vieţii nu-ţi mai fi cu mine..- 


APUS 


lubirea mea-i o blindă rază 
Dintr'un tirziu şi trist apus, 
Ce 'ndurerată luminează 

În umbra zilei ce s'a dus. 


Tu, mindra mea râtăcitoare, 
Cu ochii `n veci spre răsărit, 
Priveşte-o rază care moare 
Și se culundă 'n asfințit. 


Priveşte-o şi te uit afară 
Cum cade noaptea la lereşti: 
Cu biata rază solitară 
Apune-o mie de poveşti... 


CUM SBORI CU TRENUL... 


Cum sbori cu trenul pe cimpii, 
Tu stai la geamuri visătoare, 
Cum sbori cu trenul pe cimpii, 
Tu stai la geam şi nici nu ştii, 
De unde vin la tine oare 
Atitea mindre melodii 7- 


Sini cintece şi sint poveşti, 

Şi parcă curg domol în unde. 
Sint cintece şi sint povesti, 

Cu dulce syon, cu tainici veşti, 
Venind din depărtări alunde, 
Tu tot mai mnlte desluşeşti.. 


CUM SBORI CU TRENUL 19 


——————————————————— 


Le-auzi aievea, le 'nţelegi, 

Cum cad din murmurul de-oțele, 
Le-auzi aievea, le 'njelegi, 

De ele sufletul ţi-l legi, 

Te miri că n doinele acele 

E 'nchisă vraja firii 'atregi... 


Nu te mira, copii blajin, 
Şi-aseultă-le cum cintă 'n cale... 
Nu te mira, copil blajin, 

Nu te 'ntreba de unde vin, 
Caci astea-s visurile tale 

Ce cad senine din senin... 


NOAPTE 


Tu unde eşti în noaptea asta 
Cind plouă sărutări din cer, 

Si sborul lor trecînd tereasta 
S'abate 'n sufletu-mi stingher ? 


De-ai fi acum, plăpindă lată, 
Măcar o clipă lingă mine, 
Neştiutoare şi curată, 

Cum creşte-o Moare pe ruine; » 


Atunci din briul de văpaie 
Ce mi-a incins un vechiu noroc, 
Ar prinde-acuma să tresaie 
Un strop întirziat de foc... 


Și 'n taina inimii 'ngheţate 

Ar licări un nou avint, 

Ca un opaiţ ce se sbate 

Aprins In treacăt pe-un mormint.... 


+ 


FINALE 


Ascultă-l tainic cum se stinge, 
Şi moart-acordul de pe urmă, 
Cum tremurarea lui se fringe 
Şi cum incetişor se curmă... 


Eu il ascult şi mi se pare, 
Că cu pierduta melodie, 

În noaptea fără de hotare 
Mi s'a pierdut ceva şi mie... 


O LACRIMĂ 


De-ar fi să-ţi împărțești odată 
Tu bogăţiile ce ai, 

Din toate darurile tale 

Ţi-aș cere-o lacrimă să-mi dai. 


Mi-ai da atunci un strop de suflet 
Ce din adincuri îmi răsare, 
Căci numai din adincul mării 
Se pescuiesc mărgăritare... 


* 


CÎNTEC 


Dragoste cu vină, 

Dragoste bolnavă, 

Cupă de lumină, 

Cupă de otravă, 

Cine mi te-a dus la buze, cupă de otravă?... 


Nopți imi împletiră 
Din credinți o salbă, 
Toată mi-o răsfiră 
Azi o mină albă, 
Mi-o răsfiră 'n praf pe ulii, azi o mină albă... 


Sint sărac de-acuma, 

Visele mă lasă, 

Cintecul și gluma 

Mi s'au dus de-acasă, 

Mină albă, mină albă, mi le-ai dus de-acasă... 


Pentru adevăr şi dreptate 
Răspuns unei critice 


V, „U incercare de mistificare“ şi evoluţia legăturilor dintre pă- 
mint, sătean și stăpin în deobşte 


MAGNA MORS 


Stăpina nopții fără stele, 
Te-aştept să-mi vii din clipă 'n clipă, 


Deasupra gindurilor mele in cartea lui intitulată: Cercetări asupra stării țăranilor în 
Îţi simt bătaia din aripă, veacurile trecute, autorul Incercării de mistificare constatase in- 
Š suşi, In diferite locuri ale acelei cărți, cite un drept al săteanu- 


lui asupra hotarului aşăzării. In răspunsul ce i l'am făcut în nu- 
mârul de Ianuarie 1910 al Vieţii Romineşti, adunam la un loc 
aceste constatări răzlețe, constatind la rindul meu că din intre- 


Şi ştiu că visu-mi furtunatic gimea lor reesă un drept de folosință foarte desăvirşit al obştiei 
S'a stinge biruit odată, asupra hotarului în chestiune. lată dealtmintrelea cuvintele mele : 
Cum moare:un picur de jâratic 
. : - 2 Acum am mintult cu eitațiiie D. Panu ehe dut sub însăși ssa îscă- 
Într'o cadelniță uitată litură tot materialul necesar pentru a răspunde la afirmarea d-sale: „eim cd 
salele sau întărite Domn aloătuiau pentru donatari nişte pro- 
“out fara miet o eu Soa Aripturiie sare decurg și fărð niei a reserv, dar 
făcute dei d. Pan itä: că sătenii asăzaţi 
a R ute nauși n resu 
Atuncia n'au sâ-mi mai asculte hotarul mule bărăzit sau opere i 23 e ti pe 
PR : 5 1 olasiau în evu u de tot yapar e “e avernu hevov $ 
În noapte plopii rari cuvintul 2. Se folosiau de locurile lor de casă și de grădină, de pometurile, live- 
Şi patimile mele multe zile, viile și curăturile lor, din tată în fiu, eitä vreme şedeau în sat şi di- 
S'or face una cu pămintul. dean dijnă şi făceau elucă ; 


ES Se foloniau asemenea, din tată în fu, de locurile enltivabile şi de 
lal coruri ec spa de pe acele pământuri fără de voia lor, câtă vreme 
ai m: 


Andean 
li Săetori aveau dropt la, loc do casà și rădină în vatra 
Dar, vezi, din mintea ce se fringe satul 3 si ear de besat, care şi aceste locuri dev tare și stâpinul 
2 nu 

Rāmin aceste AIMANS, rupte, 5. "Până ja tul veacului al 19-lea aveau drept de prelerinţă cind 
Ca nişte stropi răzleți de singe stàpinal voja să area r aarmen “agoni age ieas a ze 

Stropifi pe cimpul unei lupte.. SD a a E AAAA 
T. Până În 1809 tăpia wo pank 1a dopo fir sama mEpo 

i parte a moşiei, el era dator s'o pună la a agera 
Octavian Goga ei avea: nevoo de în ei 1 


Á Pănă la 1792 urile erau un ban al obştiei, în care oricine putea 


2 VIAȚA ROMINEASCA 


iv tra fe- 
să tae lemne de foe și de construcție, existind restricție numai pen 


si: er să intemeindu-mă numai po oonainticaa, tr demo se 
castă ietute ce o declară, ln pag. 102, deplină, ci 9 
fără absolut nici d einer, devine în partea a Iaa cărții d-sale numai 


i pe moșie. & 
rezerve.. în folosul ţăranilor seini. bine să nu facă la p. 102a 
Nu vi se pare că d-lui Panu i-ar fi peins ri parte a lucrării sale? 


logică ! 

i :ă există un ce care se numeşte log d 

Ši opi a aa S mărturisirile d-lui Pann, ce mni rămine din asa 
zisa proprietate deplină ? 


La aceasta iată ce răspunde adversarul meu: 


ie! 
Dobai biao Mestrale logie, parca gi pre po caz rerpă e fm pi pe 
apropa in curtes mea, us ce 
eri ra m cr par în sa ară iri 2% Aa e s. oa ur ia n 
i l sederii T 
e i if din a oaia naturii acestor folosințe ads 
ri pei In cartea mea dovedind că ţăranii nu eruu a erei mată = a 
rare rei re LATOA geng erhăisii, curăturii, 
Mire ir d drepturi erau de natură em- 
viii şi pămîntului de urătură, aceste popii Sapte a digg dez 
3, Pămintul de sub cusă, desab gr $ k | 
a V pr se lobi arabil, sparținind proprietarului, san ogies aee in 
termeni juridiei, proprietarul avind nuda proprietate a intre osii. 
Iată ce arăt pe larg în cartea mea și dovedesc- 


i le ce le zic 
lar mai sus, tot autorul nostru, răspunzind la ce 
despre dreptul de folosinţă al ţăranului moldovan pe pag. 114 
din Pământul, Sătenii şi Sidpiânii, serie : 


j x lamen eu 
Rămin Inmărmarit de atita aberuţie, Este ştiut de toată 
cele mui elementare cunoşiinţi istorice, că faptul posesiunii ja ilat 
asupra casei, grădinilor și locurilor de arătură este rean : 
anor drepturi pe care ei le stotipa stind pe moşiile nobili 5 
u bocrilor, este rezultatul stårif lor de clăcași şi dijmari, 


Voiu observa mai întăiu că deşi autorul declară că: a ard- 
lal că toate drepturile pe care eu le înşir decurg din faptul se- 
cular al şederii lor pe păminturile boereşti si a dovedit că drep- 
turile în chestiune erau de natură emfiteotică, eu deși am cetit 
cu atenţiune Cercetările asupra stării țăranilor, totuşi nicâiurea 
nam dat nici de acele arătări, nici de acele dovezi, 

Declar acuma la rindul meu că, din punctul de vedere 
al rezultatului practic, starea de lucru Infăţoșată de mărtun- 
sirile răzlețe ale adversarului meu, adunate şi coordonate de mine 
în citâţia de mai sus, mărturisiri pe care însuși autorul, precum 
am văzut, le menţine, este aceiaşi pe care o arăt eu in cartea 
mea. Adversarul meu recunoaște că ţăranul moldovan, până la 
inceputul veacului al XlX-lea, dispunea de dreptul de a se fo- 
losi de intreg hotarul așăzării sub obligaţiunea clăcii și acea a dij- 
mei. Nici eu n'am susținut in cartea mea altceva decit acest drept 


PENTRU ADEVAR ŞI DREPTATE 2 


de folosință al ţăranului. (De un drept de proprietate al sătea- 
nului, nam vorbit niciodată și nicâiurea). 

Deosebirea dintre noi consistă in faptul că eu pretind că 
acest drept de folosință al ţăranului a existat dela inceput, că 
este anterior dreptului stăpinului născut din uzurpări succesive 
şi continue, pe cind adversarul meu prezintă dreptul de folosinţă 
al ţăranului ca fiind posterior dreptului de proprietate al stăpi- 
nului şi datorit şederii ţăranului pe pâmintul stăpinului, transfor- 
mindu-] chiar In emliteoză. 

Mă voiu ocupa indata şi pe larg de această deosebire, dar 
nu mă pot Impedeca să observ că partidul politic care sa alar- 
mat într'atita de teoriile din cartea mea, cu greu s'ar putea im- 
păca cu teoria rde mai sus a avocatului său. 

Un drept tot drept râmine dacă datează de şase, şapte, opt 
sau de douăsprezece veacuri. Dreptul de folosință al săteanului 
tot drept de folosință era la 1832, fie că data dela aşăzarea Sla- 
vilor in ţările noastre, fie că se născuse cu citeva veacuri mai tir- 
ziu. Prin urmare faptul că, la 1832, boerimea i-a luat cea mai mare 
parte din acest drept pentru a şi-l însuşi, tot uzurpare şi ca a- 
tare tot wlioasă râmine, după teoria autorului Jucercării de mis- 
lificare ca şi după a mea. Pare mi-se deci că imprudentă a fost 
Epoca cind, imediat după eșirea de sub tipar a Incercării de 
mistificare, S'a grăbit să-i cinte osanale innainte ca câlâuzele in- 
telectuale ale partidului reprezentat de acel ziar să fi avut vreme 
să cerceteze cu amânuntul teoriile cuprinse in broșură, 

Dar cu toată mulțămirea sufletească ce o resimt văzind că 
insuşi aprigul meu adversar recunoaște că, până în ajunul pune- 
zii în vigoare a Regulamentului Organic, țăranul moldovan se 
bucura de un intins drept de folosință asupra intregului hotar 
al așăzării din care făcea parte, de oarece chemarea mea este 
să lac istorie şi nu politică, mă văd silit să contest cu cea mai 
mare energie explicarea dată de autorul /ucercării de mistifi- 
care asupra vbirșiei acelui drept de folosinţă. 

Nu, nu „este știut de toată lumea cu cele mai elementare 
cunoştinți istorice*, cà dreptul de folosinţă al țăranilor asupra ho- 
tarului așăzării lor este datorit „unor drepturi pe care ei le ciş- 
tigā stind pe moșiile nobililor“. Astăzi lumea cu cunoştințile is- 
iorice cele mai elementare ştie că, in regulă generală: pre- 
tutindeni dreptul de folosință al ţăranului asupra holarului aşă- 
zării în care şede este neasemănal mai vechiu decit acel al no- 
bilului şi că acest drept si nobilului, iar in regulă generală, 
este rezultatul unor cotropiri succesive şi conlinue, în curs 
de veacuri, ale căpeteniei aşăzării. 

Afirmarea adversarului meu este o dovadă că el n'a cetit 
pe nici unul din autorii care s'au acupal sau se ocupă cu isto- 
ftia legislațiunii. El nu cunoaşte nici pe Roepeli, mci pe Lelewel, 
nici pe Chomijakov, nici pe Maurer tată şi fiu, nici 'pe Hanssen, nici 
pe Haxthausen, nici pe Nasse, nici pe G, Landau, nici pe Thu- 
dichum, nici pe Morgan, nici pe Sumner Maine, nici pe Secbohm, 


94 VIAŢA ROMINEASCA 


ici Sobjestianski, nici pe W. Roscher, nici Rosaigh ima 
nici că Kovalevski, nici pe Lamprecht, nici pe apere ape > 
Weber, nici pe Freeman, nici pe Inama-Stemegg, NICI | pe 
Laveieye! El habar nu are de studiile lor făcute cu ajutoru po 
nologiei căci, de le-ar fi cunoscut, n ar fi scris o sore A 
ezie lar spre a arăta cetitorilor cit de mare este oes eey 
woi incerca să rezum aici pe scurt istoria evoluţiei leg 
i rul aşăzării şi locuitorii lui. A A 
i ră Arp În apărut in această revistă in uripa venii 
trecute, am arătat, rezumind pp: ar pi ay Abe lira a 
iți unoscutei opere a lui G. L. v. S , 
Ser Geschichie der Stau: Dorfund Markwerfassung, e aa 
de folosință al pămintului a sur) intocmai acelaşi la Germani, 
F ani, la Peruviani și la Azteci, A i 
si Roma de Laveleye în cartea lui De la propriété ză de sen 
formes primitives, carte tradusă în aproape toate aaea e gp A 
pene, dovedeşte ca pretutindeni, la toate papaman ară pesti a k 
ire i dintăiu forma colectivā, 
pinirea pămintului a avut i geara An cf iraola 
ulte, ea a păstrat această formă timp l | 
ca această CR de proprietate se păstrează incă şi egee Br 
unele popoare europene, iar urme vii de ale ci se mai gās 
chiar in statele cele mai civilizate din apusul Europei : 


4 ată se credea că proprietatea eviritară, astfel cam 0 concepe 
PR pe a existat pretutladeni şi totdeauna ; astizi so qis Saeni v 
obstească n proprietăţii a fost unes cum o gear: la tribur 
germanice și cum era exercitată la Roma pe r pu gr Ă iasta 
ra nare te A re = acen pata AE a n'a fost 
dela faptul ocupării unei res $ = e ra 
ius, La popoarele de vinători teritoriul de v » în 

ereraa ea ar turme, în sfirsit ln cele dintăi nare bee 
gricole ogoarele cultivate, erau privita ca proprietate reia ră i sea am $ 
uimărul nu-l venea ideia că un individ oareșicare ur putea ai pra 
3 uziv ereditar... E 
e Er pă pmereobi pă obştiile sătești, astfel cum ele există în prese e 
rau o instituție cu desăvirsire slavă şi se deducea de nici că Slavii w: pa Aa 
instincte comuniste. Slavofitii laudă chiar această instituţie ca prop ear 
mului lor, a cărui predomnire ar fi menită s'o închezăşlaiască, prezerv pr Fi 
de convnlsiunile sociale în care se vor dizolva toate statele din) arii Sp 
tăzi se poate dovedi, precum vom incerca să ngloro n 
ceste obștii au existat la popoarele cole ma sr e 
bite la Germani şi în vechea Italie, In paza e bi 
Uhina, în Mezie şi in India, lu Seandinavi si la Ars A 
intocmai cu acolenşi caractere. Găsind astfel pi ah 
instituție sub toate climele și la toate neamurile, trebi 
să vedem iîntr'insa o fază necesară a deneaității posie 
tățilar şi un fel de lege obstească care Pets arysi 
la evoluţiunea formelor proprietăţii funciare. meni 
primitivi s'au servit pretutindeni de acoleaşi unelte grosolane pe care le Thoen: a 
«lin cromene şi ei au pe ra posesiunea pămîntului în acelasi chip, su 
bold iuni > 

pa d apama A este un lucru care rămine să fie fñeut de acum 


1} E. de tavera; De la propriété et de ses formes primitives. Prelaja, 
«ditia X-a, p. X 


—_ 


înnainte, Dreptul roman și dreptul modern s'au alcătuit intr'o vreme în care 
nu se mai păstru vre-o amintire a formelor colectiva ale si-i fun- 
vinre, forme care au fost singure în uz vrome atit de îndelungată. Rezultă 
de aici că numai cu putem e proprietatea altfel] decit este alcătuită 
prin Institute și prin Codul Civil. Cind juriștii vrou să lămurească 
originea acestui drept, ci se intore la coia ce se numeşte sta- 


tèn de natură, din care fac să relasă deadrep tul proprietatea 
individuulă, absolută, domininl eviritar. 

Ei astfel arată că nu cunosc această lego a des- 
voltării graduale, lege pe care o intilnim pretutin- 
deni în istorie, şi se pun in opoziție cu faptele as- 
tăzi recunoscute și constatate. 

Proprietatea in dividaulă aplicată pămintuluia fost al- 
cătuită numai în urma unui şir de schimbări succesive și 
la o epocă relativ rocentă, 

Cită vreme omul primitiv trăeşte din vinat, din poseait şi din culesul 
poamelor sălbutece, el nu gindeşte să-și apropiere pămintul, şi el nu pri- 
n a cu rara N ea en obiectele rare sau rog ra cu er grea lui, 
Sub regimul pastoral, noţiunea proprietăţii începe a se tat; totuşi ea este 
privitoare numai la spațiul percure de obieniu de turmele fiecărui trib şi 
certe frecvente izburnese în privința hotarelor ucelor pereursuri. Ideia că 
ua individ izolat ar putea să reclame o parte a solului ca exeluziv a ui nu 
vino încă nimănui ; condițianile vieţii pastorale o fac cu neputinţă, 

Puțin eito puţin o parte din pămînt este pusă vremelnic în cultură și 
regimul agricol se stubiloște; dar teritoriul ocupat de clan sau trib răminė 
proprietatea lui indiviză, Pūmîntul arabil, sera și pădurea sint exploa- 
tate în devălmăşie. Mni tirziu pămintul cultivat este impărțit în loturi, re- 
prees intre Paai, goi due cognationi * hominum, po cales tragerii 
n sorţi ; uzul vremelnie singur este astfel atribult individului, Fondul ur- 
imează să rămină proprietate colectivă a elanului, la care se intoarce din 
cind în cind, pont a se putea procede la o nonă împărţire. Esto sistemul 
in soare - i în comuna rusească ; era, in vromeu lui Tacit, acel al tri- 
bului germanie. 


tr'un ptr preghi al individualizării, părțile râmin în minile gru- 
pelor de familii p reale ocupind aceiaşi locuință şi Incrind împreună pen- 
tru folosul tovărăşiei, ca în Italia și în Franta evului mediu şi ca la Siuvii 
meridionali ustăzi, 

In sfirsit apare proprietatea individuală si ereditară ; dar ea este încă 
prinsă în mulțimea podecilor drepturilor suxerane, ale îdeicomisului, alo drep- 
tului de protimis (retrait lignager), a aranzilor eroditare, a acelor pricinuite 
de Flurswang (rotațiunea obligatorie), ate. Ea se constitue în chip desăvir- 
sit, ajungind să rămină acel drept absolut, suveran, 


| definit de Co- 
dul Civil, singurul pe care îl înțelegem astăzi, untul api. o noaă evolu- 
țiune, uneori foarte lungă. *) 


Nu mai intru în alte amânunte și mă mulțămesc cu tradu- 
cerea acestui rezumat atit de clar al lui Laveleve, căci evoluţiu- 
nea astfel descrisă de el este un fapt care astăzi nu mai este pus 
la indoială de nici un om cu oarecare cultură. 

Şi forma colectivă a proprietății a lost, o repet, o fază prin 
care au trecut sau trec toate popoarele care alcătuese omenirea, 
Ea există și astăzi în Rusia sub forma mizalui şi la Slavii de 
sud sub acea a zudrugri, iar urme încă vii de ale acestei al- 


cătuiri persistă la toate popoarele care locuesc centrul și apusul 
“uropei, 


1) E. de Luveleye, op. cit, p. 2—4. 


PENTRU ADEVAR ȘI DREPTATE 2 


pă 


30 VIAȚA ROMINEASCA 


Se mai găsesc almende sau rämäşiți ale yec mire fz 
tit pe toată intinderea Germaniei dela pal, cete, e A a ză 
vest, ') cit şi in toate cantoanele germane ra pop sapa 
“samă în Zug, Schwyiz şi Uri. Aceste almen ar nae apn 
ningar în Suedia și almindinger în Norvegia, Se ren 
yhleismaal în Finlanda, 2) cuprind In aceste tä a 
n i is i amă în provincia 

ale Olandei, *) mai cu sa n 
RE rural ari ir a mărcii germane sa păstrat aproape 
eine: = 5) mai erau, in anul 1846, incă ea rue 
de bunuri comunale neimpădurite. In unele părți aa error prea 
încă şi astăzi se imparte in fiecare an cite o secțiune D eoi 0s 
obştesc în pārți numite virees, care sint apoi yi gri dei if 
membrii obştiei. Secţiunile rămase se folosesc ca p p de 
treaga obştie în devălmâșie, asemene produsul pâduri or s i 
parte intre locuitori. Chiar in F renja tB kag. rr ei rii 
vechei proprietăţi colective, mai cu sam apere 

i i schi, in munţii dintre Hérault şi A 
te ge ag tre A insule if oeaie şi Honat, lingă srp 
lle en Mer, au alcătuit din N po prerani ace E azur cat pie Ra 

i amili ie care m se „la 
10a gi e a agil a pănă intari obiectul unei apropieri 
i i i e. J . + . A . 
agai eNA colectivă a pâmintului mäi rrene şi aM ie 
nordul Scoției şi in insulele invecinate. $) Domeniu laei 
este numit baze sau tnwnland. Impărțirea periodică a par A 
lui se numeşte runrig, iar părțile crofts. Dealtmintre a rai 
prietatea colectivă a solului a lost regimul care pi me AC m $ 
cea mai mare parte a Scoției pănă in veacul al 2 y3 pg 
cursul căruia obştiile lură deposedate in folosul căpeteniilor, s 

Și astăzi oraşul Lauder mai posedă, la porţile lui, 2 pei 
prictate colectivă in intindere de 1.700 acri. Cite o bucată de E ) 
acn din această proprietate se imparte in fiecare sh in s ASR 
loturi ciți burgheji (Durzesses) sint cu drept de alegere in zur 
der, iar loturile se trag la sorţi între ei. Râmăşiţa proprietăți 
serveşte de păşune obştească, ”) 


1) E de Luveleye, op. cit, p, lb sij, e ; i PV A 

3) Ibid, 119 sq. Kovalevski. Umariss siner Geschichte der ferata beu) 
der Feldgemeinschoj? im Konton Waadt. 

8} E. de Laveleye, op. cit, p. 217 ay. 

4) Ibid, p 225 sq, 

D) Ibid., p. 234 aq. 

4) Ibid.. p. M4 sq. : A 

7) moră a de la Chavanne, Mistojre nes Claasea Agricoles en Frana, 
să A E. de Laveloyo, op. oit, p. 258 aq. Vezi și Skone, Celtic Sevtiand. 

9) Sir Henry Sumner Maine, Vilage communities in the East and 
West, p. 95. 


PENTRU ADEVAR ŞI DREPTATE 3t 


Tot astfel este cazul orășelului irlandez Kells, care posedă 
ca proprietate colectivă o intindere de 312 acri. ! 

Regina Victoria a Angliei, *) în jurnalul ei, ne vorbeşte de 
două sate din munții Scoției, Achnagoul şi Achindrain, in care 
locurile de hrană se trăgeau in fiecare an la sorți. La Achna- 
goul hotarul a fost comasat in anul 1847, punindu-se astfel 
capāt repartizărilor anuale, dar ele şi-au mai urmat cursul pen- 
tru Achindrain, 

In Portugalia 3) mai este şi astăzi o comună numită San 
Miguel de Entre-Rios, unde mai subsistă formele cele mai vechi 
ale vechei colectivități funciare. Păminturile arabile se trag la 
sorți în fiecare an, iar vitele pasc pe pășunile obştiei. 

In Spania *) cazurile de asemene natură sint mai frecvente, > 
mai ales in Asturii şi tn părțile locuite de Baschi. La acești de 
pe urmă, un călător englez care a studiat cu deamânuntul obj- 
ceiurile lor a constatat chiar existența a patru forme deosebite 
de proprietate colectivă : 1) Impărțirea locurilor de arătură din 
zece in zece ani; 2) păşunile folosite tn devălmăşie de un sat 
sau de o federațiune de sate; 3) averea familiei alcătuind o 
moștenire obștească și indivizibilă, ocirmuită de o căpetenie a- 
leasă care poate fi şi un străin adoptat de familie: 4) casa fa- 
milială, lar, proprietate privită ca stintă și trecind intăiului năs- 
cut, fe băiat, fie fată. 

În ltalia *) mai exista numeroase obștii: ele se numesc 
communanze, universilă, consorzi delle famiglie originarie. Fo- 
losința este rezervată urmaşilor vechilor membri ai obştiei, sim- 
plii locuitori sint excluşi dela această folosință, Obştiile de acest 
iel dispun de Intinderi cu deosebire mari in provincia Mărcilor + 
in 37 comune din Mărci, sint 454 communanze cuprinzind 22.358 
hectare, Se dovedeşte ca aceste obştii sint anterioare «- 
pocii romane Lingă Bolonia există două domenii de o întin- 
dere totală de 2.100 hectare de pămini cu deosebire roditor, care 
este reimpărțit după fiecare period de douăzeci de ani. Una din 
aceste obștii a fost constituită In anul 1263, cealaltă în anu! 1359, 
de câtră episcopii de atunci ai Boloniei Există asemeni obştii 
in måi multe regiuni ale Apeninilor septentrionali, mai ales în 
fostul ducat al Modenei, *) unde loturile sint trase la sorți Intre 
toţi bărbaţii comunităţii. 

Vedem deci că de loc nu este indreptățit autorul /ncercă- 
rii de mistificare să privească ca o ocară făcută de mine Mol- 
dovei afirmarea că, in veacul al XIV-lea, asupra hotarului aşa- 


l) Meitzen, Siedelungen, |, p- 208. : 
2) More leaves from the Jorrnal of a life in fhe Highlands, p. 803, 
în Meitzen, Siedelungen, |, p 210. 
5) Ede Lavaleyo, op. cit., p. 27259, 
4) Ibid., ibid.. 
5) bid., ibid. Vezi si Atti delta (ruinta per la Inchiesta Agrario, XI. 


5) Di alcune proprieta collettise nel! Appenino, Archiv. lAntropr- 
logia, XVIIL 1. e Aj NENE E ET 


ga VIATAROMIMEASCA o 


zării moldoveneşti, acea obşiie întreagă avea un drept de folo- 
sință, şi că, în această privință, Moldova stă la masă cu feţe 
cinstite. 

Voiu reveni în curind asupra obştiilor agrare. „Deocamdată 
voiu cerceta origina altui element esenţial al alcătuirii primitive, 
element care este căpetenia. A 

Rezultatele date de cercetările etnologice ni-a permis să 
stabilim mai presus de orice îndoială că omenirea, care a plecat 
pretutindeni dela acelaşi grad de sălbătăcie, în mersul ei câtră ci- 
vilizație a trecut pretutindeni prin aceleași etape intermediare, 
prin obiceiuri și alcătuiri la fel. 

In minunata lui lucrare intitulată: Societatea primitivă, 

„Lewis Morgan Imparte istoria veche a omenirii în două perioade 
mari pe care le numeşte: starea de sălbătăcie și starea de 
barbarie, iar pe acestea, la rindul lor, le subimparte în cite trer 
subperioaude. 

Cea mai veche formă de grupare socială era acea care re- 
zulta din căsătoria unui grup de bărbaţi, mai cu samă frați, cu un 
grup de femei, mai cu samă surori şi dintre care nu erau excluse 
nici surorile celor dintâi. Fiecare din aceşti bărbați era pri- 
vit ca soțul tuturor femeilor din grup, iar fiecare femee ca 
soția tuturor bărbaţilor din acelaşi grup. Inconvenientul fiziologic 
al unui astfel de regim, degenerarea treptată a rasei, deveniră, 
se vede, bătătoare la ochi, chiar pentru inteligența mărginită a o- 
menirii de atunci. Dela o vreme, frații femeilor fură înlăturați 
din grupele în care se aflau surorile lor și putură face parte nu- 
mai din alte grupe. 

Este vederat că un asemenea regim facind cu neputinţă 
orice constatare a paternităţii, nu se putea ţine samă sub ocir- 
muirea lui decit de înrudirea despre mamă. Mama fiind deci o- 
birşia inrudirii, a legăturii de singe care inchega gruparea, ea 
ingrijind de copii, s'a dat acestei alcătuiri, prin care au trecut 
toate neamurile şi care mai trăeşte pe alocurea și astăzi, numele 
de matriarcat, iar fiecare din grupările de urmaşi ai unei 
strămoaşe comune este numită o ginte matriarcală. 

___ Dacă considerâm pe un membru bărbătesc oarecare X, din 
ginte, constatăm că ceilalţi membri bărbătești din aceiași ginte 
erau: |. unchii mari, unchii şi frații mamei lui, 2, fiii mātuşe- 
lor lui mari, mătuşelor şi surorilor mamei lui, 3. fiii şi nepoții 
de hică ai surorilor mamei lui, 4. frații lui şi 5. fiii şi nepoţii de 
fiică ai surorilor şi ai fiicelor surorilor lui. lar tatăl lui X nu făcea 
parte din gintea lui X, ci din gintea mamei lui (a tatălui lui X), şi co- 
piii lui X iarăşi nu aparțineau ginţii acestuia, ci aceleia a mamei 
lor, adică ginţii soțiilor lui X. Departe de a avea vre-o autoritate 
asupra acestor copii, taţii lor nici nu-i puteau cunoaşte cu sigu- 
ranţă. Asupra femeii cădea intreaga grijă a perpetuârii ginții, după 
mamă erau numiţi copiii, imprejurul mamei se grupau cele dintâi 
interese ale legăturilor de familie in curs de naştere. Rolul ocro- 


LENTRU ADEVAR ȘI DREPTATE s5 


titor al părintelui nedeterminat, laţă de copil, nu putea deci decit 
să-] iea fratele mamei. 

Gintea era datoare să dea ajutor şi ocrotire oricărui mem- 
bru al ei cită vreme el era in viață, iar dacă cădea ucis de 
mină străină, să-i răsbune moartea, Se'nțelege că și el avea da- 
torii câtră ginte: să observe cu sfințenie obiceiurile vechi, sä nu 
tulbure pacea ei, să [ie veșnic gata a sări in ajutorul altui membru 
care sar fi aflat in primejdie, să se supună butăririlor obşteşti, 

Putem chiar admite că, pe vremea în care nu era altă al- 
cătuire socială decit gintea, omul numai câtră ginte avea datorii. 
Nu era privit ca crimă a ucide sau a prăda alară din ginte ; cind 
împrejurările în care tălbăria sau omorul fusese comis dovediau 
dibăcie, putere sau vitejie mare din partea făptuitorului, el era 
de laudă şi vaza lui creştea. Intrun cuvint, gintea era atunci 
pentru om totodată familie, tovărâşie și stat. Şi vai de acel care 
pentru o greșală sau alta fusese izgonit din ginte, care nu mai 
era primit la focul şi la masa ci, Acela era redus să râlăcească 
singur prin pustietăți sau prin păduri, fără a putea aştepta aju- 
tor dela nime, veșnic în luptă cu foamea, cu setea, cu liarele 
sălbatice, şi fiindu-i peste tot groază de intilnirea semenilor săi, 
căci oamenii, oricare ar fi fost, nu puteau să-i fie decit duşmani, 
iar acei din gintea care Il lepădase din sinul ei dușmani și mai 
neinduplecaţi decit străinii. 

Povâţuitor mai mare peste ginte, reprezentant al ei faţă de 
alte ginți, căpetenie, era cel mai in vristă dintre unchii sau 
frații mamei. lată cum ni descrie Lamprecht*) pe căpetenia unei 
asemenea ginţi arhaice: 


Un temeiu de legătură reciprocă a existat dintăiu numai în puterea 
de verotire a bărbaţilor şi în nevoia de apărare a femeilor. Cel dintălu şi- 
nea mina lui armată doasupra celorlalte: puterea de a ocroti a bărbatului 
megter la răsboae este temelia cea mai veche a rindueiii omeneşti. Dar a- 
părarea de câtră bărbaţi nu se poate inchipai fără o pavățuire unitară, Ni- 
mic nu imdreptăţia asa de mult la o asemenea povățuire ca experienţa și 
vrista : cel mai În vristă dintre toți bărbaţii aceleiaşi generaţiuni deveni o- 
erotitor al obatiei, şi, cind sẹ mai căalau în viață bărbaţi din generatia pre- 
refentă, înțelepciunii celui mai bătrin dintre ei i se ineredinta ocrotirea gin- 
ţii. Astfel puterea de ocrotire a bărbatului celui mai bătrin so exercită mai 
intălu asupra tuturor femeilor ginții și, apoi, eu se întinse şi asupra bărbaţilor 
dintr'insu, în intelesul unel deplin eputori în vreme de răsboia şiu anei vaze 
deosebita va sfătuitor şi mijlocitor în timp de pace. 

„Imprejurările deserise mai sus infățaşază icoane unei stări cu desă- 
iesire primitivă, stare caro trebue să fie presupusă ln toate acele din po- 
poarele globului „nostru caro sau deavoltat fără umastee străin şi după 
toate probabilitățile mai cu samă fa popoarele indo- 
earopene, Într'o vreme caro a precedat cu mult A în tradițlune istorică, 
Trăsăturile caracteristice ale acestei stări străvechi erau comunitatea sere- 
lor, puterea de ocrotire a celui mai în vristă asupra femeilor, unită cu po- 
văţuirea asupra bărbaților în vreme de răshoiu, vaza firească dọ cure se 
bucara din partea lor în vreme de pace, în sfirsit urmarea generaţiilor din- 
tr aceiaşi strămoașă obstaască și alcătairoa ginții după matriarent. $) 

1) Cele ce preced și care urmează sint rezumate din Lewis Morgan, 

cezar: A Soriety și din Lamprecht, Deutsche Geschichte, 1 
- LI . 


3t VIAȚA ROMINEASCA 


„Un trib care ni a astfel împărţit so aha de familii poate ñ 
privit ca un model al alcătuirii sociale a popo r primitive cunoscută sab 
numele de alcătuire gentilică. Rămăgşiţi ale unei nseme- 
ne alcătnuiri transformate încet, sapi pe jumătate ster- 
so, s'au păstrat încă în organizările cunoscute istoric 
ale oresiioe şi Itulieilor; iar desvoltări dintr'această 
organizare mai servinu incă in evul mediu ca temelie 
pentru alcătuirea de stat a poponrelor celtice. ') 


Este clar că aceste ginți matriarcale inmulțindu-se, s'au 
segmentat și au alcătuit fribari ale căror interese comune erau 
ocirmuite de un sfat, cuprinzind într'insul căpeteniile tuturor gin- 
ților şi care, la caz de trebuinţă, alegea pe unul din ei, de obi- 
ceiu pe căpetenia acelei ginţi care trecea drept mai veche, spre 
a-i încredința apărarea intereselor și chiar acea a existenții in- 
tregului trib. 

Intocmai cum se inmulţise ginţile se inmulțiră pe urmă şi 

triburile, tot prin segmentare. Pentru a apăra, impotriva altor 
triburi, teritoriile lor de vinătoare sau Insăşi existența lor, tribu- 
rile care aveau aceleaşi inlerese, care păstrase amintirea unei 
obirşii comune şi vorbiau dialecte asemănătoare, incepură să al- 
câtuiască contederațiuni, in capul cărora se afla un sfat cu- 
prinzind căpeteniile alese şi șefii ginţilor din toate triburile care, 
la rindul lor, alegeau o căpetenie mai mare, Insărcinată cu po- 
vățuirea intregii confederațiuni pe vremea primejdiei. 
K Confederaţiunea mai multor triburi este astfel forma primi- 
tivă şi rudimentară a statului, lar naşterea ideii de stat, chiar 
rudimentară, a fost una din cauzele care au facut posibile întăiu 
evoluțiunea dela matriarcat la patriarcat și, apoi, dispariţia ideii 
de ginte, contopirea ei în popor. 

Sub. alcătuirea expusă mai sus trăiau deosebitele neamuri 
de indieni ale Americei de Nord, cind, în veacul XVI, ele ve- 
niră in atingere cu Europenii. Ea nu se deosebia decit puţin de 
acea sub care se aflau Grecii (ocirmuiţi insă de patriarcat), în 
vremea împresurării Troei. Trebuia să fie universală in perioada 
care a văzut evoluțiunea triburilor arice dela starea de vinători 
la acea de păstori. 

Averea particulară a membrilor unei ginți matriarcale de 
vinători se mărginea la mai nimic: pemru bărbaţi la haine 
şi la citeva arme şi unelte de vinătoare sau de pescuire, iar 
pentru femei la haine şi la puţinele unelte casnice atunci in uz. 
La moartea bărbatului, hainele, armele şi uneltele ramase dela 
ro se moşteniau, intrucit nu dispusese de ele incă în viață, nu 
ră Pi a pe re Cupa ere şi care ap făceau parte din 
mamei rimine rar de Pri ginte, mectele rămase la moartea 


Domesticirea unora din animale: boi, cai, oi, capre, porci, 
1) Karl Lamprecht, Deutsche Geschichte. | i 

Fat » d, p 117 s} Sfintul Ieronim 

ne speroni că la Seoţi mai ora în fiinţă comunitatea de sexe pe vre- 


PENTRU ADEVAR ȘI DREPTATE 35 


fu semnalul evoluțiunii care transformā alcâtuirea matriar- 
cală în alcătuirea patriarcalä. 

Cită vreme averea individuală se mărginise la haine, puţine 
unele şi arme, n'a existat nici o pedecă la viața comunistă a 
mabiarcatului, Dar față cu uriaşa creştere a averii individuale 
pricinuită de posesiunea unor turme de vite, viaţa obştească a 
gintei devine un lucru cu neputinţă : poitele, ambiţiunile, năzuin- 
tile, aplecările, gusturile şi interesele individuale sint atiția dușmani 
neimpăcaţi ai vechiului chip de traiu care aduc peirea lui. lar 
peirea vieţii obşteşti în punctul de privire economic nu putea 
decit să aibă ca urmare firească stirşitul conviețuirii obşteşti 
intre cele două sexe; triumful monogamiei era asigurat. 

Monogamia este deci datorită in primul rind și mai ales u- 
nor temeiuri economice. Intr'adevăr, pretutindeni unde această 
evoluțiune, care tinu mii de ani, se poate urmări, găsim un şir 
nesiirșit de forme intermediare ținind nenumărate secole şi 
alcătuind toate treptele care despart poliandria şi poligamia de 
monogamie, fapt care este caracteristica unor translormări eco- 
nomice continue şi progresive. Astfel căsătoria monogamică a 
fost timp îndelungat numai vremelnică şi incepu să fie incheetă 
pe viață numai într'o epocă relativ recentă. Ea incepu prin ripi- 
rea femeii de câtră bărbat pentru a deveni şi a răminea, timp 
de veacuri indelungate, rezultatul cumpărării, pentru un preț a- 
numit, a femeii de cătră bărbat. 

In noua formă de căsătorie bărbatul şi nu femeia este ca- 
pul familiei; ocrotirea femeii şi a copiilor incetă cu incetul să 
fie apanajul ginții mamei reprezintată prin frații şi unchii ei; ea 
iu atribuită soţului, care dădu copiilor numele lui. El dețeni la 
rindul său intemeetorul unei ginți alcătuită din urmaşii lui bär- 
băteşti in linie directă şi din acei lemeeşti incă necăsătoriți, şi, iarăși 
cu vremea, femeia, la căsătorie, părăsește gintea ei pentru a fi 
primită în gintea soţului. 

Familia monogamică mai cuprindea pe lingă soț şi soție cu 
copiii lor şi pe sclavi, câci, odată cu viața pastorală, se nâscuse și 
sclăvia. La moartea tatălui averea lui incepu să treacă la copii: 
această avere nu se mai alcătuia acuma ca altă dată numai din 
puține haine, arme și unelte: numărul acestor obiecte creștea 
nemăsurat și, pe lingă ele, veniau să s'adauge sclavii şi turmele, 


Din faptul asemănării, in toate limbile indogermanice, a cu- 
vintelor care slujesc pentru desemnarea deosebitelor grade de 
rudenie şi din acel al identităţii sistemului de înrudire adoptat 
de ele, se admite că, la inceperea migraţiunilor arice spre apus, 
aceste popoare nu mai erau ocirmuite de regimul matriarcatului, 
ci se aflau acuma sub acel al patriarcatului. Este bine ințeles 
insă că atit la sosirea lor in Europa, cit şi multe veacuri după sta- 
bilirea lor în țările unde sint așşăzați și astăzi, alcătuirea lor 


Bë VIAȚA ROMINEASCA 


purta incă urme numeroase ale regimului celui vechiu, iar cel 
nou a trecut prin mai multe forme succesive. i 

Cea dintăiu a fost comunitatea de familie, care cuprinde 
un autor imprejurul şi sub autoritatea căruia trăesc, sub acelaşi 
acoperemint, fiii și nepoţii lui căsătoriți, cu familiile lor. Această 
comunitate poate fi sau sedentară sau nomadă, 

A doua formă principală a fost comunitatea de casă, care, 
sub numirea de zadruga, există și astăzi la Slavii de sud, alcă- 
tuită din mai multe generaţii de urmaşi ai acelui strămoș, care 
trāesc In aceiaşi casă sau în mai multe case cuprinse in aceiaşi 
îngrădire, sub ocirmuirea unui membru mai in vristă, ales de 
ceilalţi. Zadruga este totdeauna sedentară și exploatează în co- 
mun hotarul ce i-a fost atribuit la origine, 

A treia formă principală, mai innaintată, a alcătuirii patriar- 
cale, este obştia sâtească, cuprinzind un număr de câsnicii 
care Işi trag de obiceiu spița dintr'un strămoș comun, fără insă 
a fi păstrat totdeauna amintirea acestei rudenii, exploalind fiecare 
cite a bucată deosebită din acelaşi hotar şi ocirmuite de o căpe- 
tenie din sinul lor, fie aleasă, fie ereditară. Acestei forme a apar- 
ținnt marca germană şi aparțin astăzi Incă mirul rusesc ṣi co- 
munitățile sâteşti din India. 

Este bine înțeles că intre aceste trei forme au trebuit să 
existe numeroase forme intermediare și timp de nenumărate vea- 
cur sau păstrat urme vederate ale alcătuirii primitive. O urmă 
a acestora este s, e, faptul că, la Germani, incă în primul secol 
al erei noastre, înrudirea dintre fiul şi fratele unei femei era pri- 
vită ca mai apropiată decit acea dintre tată şi fiu.!] 

Neamurile arice plecase din Asia Centrală în starea de po- 
poare nomade care, pe lingă păstorie, se mai indeletniciau şi cu 
o agricultură rudimentară, Întâia migrațiune a fost acea a Elini- 
lor şi a ltalilor, apoi veniră Celţii, pe urmă Germanii şi, la sfir- 
și, Slavii, Alcătuirea lâuntrică a Germanilor fiindu-ne mai bine 
cunoscută din scrierile lui Cesar și ale lui Tacit, mă voiu ocupa 
mai cu samă de dinsa. 

„Voate neamurile arice se Impărțiau In grupe mari de ginți 
patriarcale pästind amintirea unei obirşii comune şi numite tri- 
buri, subimpărțite la rindul lor în grupe mai mici, tot de ginți 
inrudite intre ele, numite la Germani Hundertschaflen (centurii, 
ce nieh, la Romani curii şi la Greci fratrii. 

Contrar părerii lui Fustel de Coulanges, este stabilit astazi 


că în aceste de pe urmă subimpārfiri ale tribului trebue să ve- 
dem urmele vechilar ginti matriarcale. 


Precum lu vechime bărbaţii IE Cut bă . ai 
iseră o ceată de râsboinlei pal oovan (mutriareale) primitive alcătv- 


z vovâţulraa celui mai i ` 
cul stat national, în vatul pri elui mai în vristă dintre ei, în mi 


urma să alrătuiască o despărţire 


—— 


“le mai pe urmă, Becare asemenea ginte 
a astirii naţionale, despărțire stind sub p» 


1! Tacit, Germ.. 


PENTRU ADEVAR ȘI DREPTATE m 


rupea celui mai mare al : această gintă primitivă, privită acuma din 
punctul de vedere al devenise deci înnainte de Rip parte din al- 
cătuirea oştenouscă a neamului. Ea se potrivia de minune la asamonea tn- 
suşire. Gințtile matriareale cunoscute pănă ustăzi cuprind dela cincizeci până 
la două sute de bărbați, Era oare cu putință cu, atunci eind matriareatul începu 
să decadă, statul să lase să se un cadru de alcătuire răsboinică atit 
de trebuineios ?  Insemnătutoa militară n vechei comunități gzentiliee fu men- 
ținută, astfel că vechea ginte matriareală, bine înțeles cu modificări multiple, 
după jurări, deveni o subimpărțire militară a statului şi a oştirii ger- 
mane. e oarece Însă aceste subîmpărțiri de oaste, cu 
carueter gentilie la început, dobindian påmint pentru 
neam şi se uşăzan pe el, cucerind şi ţinind în stăpi- 
nire un teritoriu care servia ca bază staturnică pen 
tru alcătuirea lor militară şi de stut, alo se trons- 
formase în subimpărțiriale teritoriului naţional, Ast- 
tel ni le descrie şi mai cu samă Tacit; numai funcțiunile că- 
petenililor lor ne mai smintiau acuma caracterul lor 
de mai înnainte.) 


In vremile lui Cesar şi ale lui Tacit o asemene centurie 
număra o sută până la o sută douăzeci de familii, cuprinzind 
vr-ọ mie de suflete şi pănă la trei sute de bărbaţi in stare să 
poarte armele. 

Cenia germană avea în fruntea ei o căpetenie căreia au- 
torii latini îi dau numele de princeps {in sensul vechiu de: 
cel mai de samă, First intăiul=— First). El mai purta şi nu- 
mele de iruhlin, dela lruhi (ceată de răsboinici), Anmrto {t entu rio), 
thinginus, kuning la Franci, ealdor sau cynig) la Anglo- 
saxoni. 

Cäpetenia unei cenie se alegea de adunarea intregului 
popor: 


„idar cu gron s'ar presupune ca alegeres era cu desăvieșire liberă, 
Ea atirna, bine înțeles în mare parte, de voința contei respective. lar 
in lăuntrul acelel cente nu avea fiecare tovarăș nee 
loași PC gi la asemenea diregătorie. Acest drept 
era incă din vechime ereditar In unele familii, poate 
mai cu samă într'o ginte deosebită... 

Cercul activităţii căpeteniei se ponte descrie pe temolul unor ştiri con- 
timporane. Acea activitate se manifestă mai cu samă pe trei terenuri deone 
us meta era epitropul, președintele județului şi povățultoral oștanese 
al obeti 

Orice nevristnie din obşte care nu se bucura de ocrotirea rudelor a- 
vea drept la ocrotirea căpeteniei care, în Insuşșireu lui de rop al ciy 
obștii, primia, întocmai ca nenumărați epitropi, înființați în fel de fol) de 
chipuri în evul mediu, la vremi botărite de ò u, daruri în vitessu 
odoare în haine sau hrană, În această de al ob- 
ştiei el era impovărat cu unele sarcini zise de onoare, cum erau ghzdnui- 
rea străinilor şi grija de a înfățoșa poporului adunat pe tinerii ajunşi în 
vristă să poarte urmele cind urma ca ei să fie primiţi în oştire. j) 

In însușirea de preşedinte al judeţului, căpetenia 
era mai înnainte de toate arbitrul tovarăgilor; trebuia să 
se aibă recurs la mijlocirea lui Innainte de a Incepe 


1) Lamprecht, op. cit, p. 193 sq. 
2) Ibia., Ibid., p 154 sq, 


38 VIATA ROMINEASCA 


ta cu arma, menită să hotărască gilceava izbucnită 
Set da donă neamuri, sau înnainte de a sta în judecată 
formală. Dar, cind se pronunţa hotărirea, căpetenia 
era acel care prezida asupra tribunalului obştiei și 
care primia, cu semn că el condusese desbaterile, p 
parte din ia Lie Hr era -hagani tulburarea pării ce 
e incusuu în folosul obstiei. 
s Căpetenia în sfirșit ora povăţultorul fires in răsboiu ; ei răspundea 
pentru disci şi vitejia centuriei, precum deosobiţii părinţi ernu ràspurzi- 
tori cătră el pentru vrednicia oştenească n fiilor lor. Dacă petenia duveu 
la răubolu, ea ducea şi la ă ; sub priveghere ei se finj dobinda e- 
sită din răsboiu, dobindă din eare pămintul menit pentra pășune sus pentru 
cultivare alcătuia şi el © parte însemnată, !) 


Dacă este vederat că originea căpeteniei din vremile lui 
Cesar şi ale lui Tacit trebue căutată in cel mai în vristă din 
gintea matriarrală de altă dată, există totuşi intre amindoi o 
deosebire foarte insemnată. Cel mai în vristă al gintei era 
intr'adevăr cel mai bătrin al obştiei ; pe cind în vremile istorice 
găsim diregâtoria aceasta legată nu de vristă, ci de un neam 
mai ales al obştiei. 


„Cum s'a operat oare această schimbare ? Nici o ştire istorică nu ni 
vorbeste de es, dar apariţiuni de același natură pe terenul etno rafiai com- 
parate varsă oareșeare lumină asupra chipului în cure să us. Vedem 
dreptul părintesc') ciştigind teren nnmai sub imboldul inriuririi personale. 

Este firesc ca cel mai in vristă ai ginţilor din periodul de tranzitie 
dela matriarcat la patriarcat să fi avut grijă, mai înnainte de toate, cu sta- 
rea, demnituteu, averea lor să nu treacă cătră nepoţii lor de soră, ci că- 
trå peaos lor fii. Astfel ei au intemeiat, cu consimțimintul tovarășilor lor 
de obştie, cea dintăiu familie patriarcală : și daeñ norocul slujia, dacă meri- 
tele personale ale urmaşilor erau de natură a aste N pg a alegerii 
în persoanu generaţiilor următoare, atunci privilegia! f i se menținea : 
ea gean DARNI me. za 5 peman gg < re aloso cu ntre NP m de 
care, chiar după curgere de multe neamuri, obs dreptu iragzăto- 
rie, iar cuvintul Köxig (dela vechinl german Kuning, din Kunni, gintea) 
servi pentru a desomna si demnitatea căpeteniei... *) 


Voiu apropie de rindurile de mai sus cele spuse despre 
căpeteniile comunităţilor de familie din India engleză, de câtra 
una din cele mai mari autorități în această chestiune: 


Fiecare tată sau bunic are mai multă putere decit oricine asupra sa- 
tiei sale, asupra copiilor şi a urmașilor: şi există totdenuna ceia ce 
poste fi numit o credință cum că singele frăţiei obşteşti 
curge mai adevărat și mai curat într'o linie ourescure 
decit in alta, La Hinduşi, celmai in vristă bărbat al acestei 
linii, dacă ei și-a păstrat întregimea minţii, este de o- 
biceiu pus în capul comunităţii de familie: dar acolo 
unde instituţiunea s'a păstrat lără schimbare, el n» 
este un ater riita, nici este osesorul pro- 
prietățil familiale, ci numai un administrator al afa- 
cerilor și al posesiunilor familiei 


1) Lamprecht, op. cit, p. 156 sq. 
7) Demnitatea transmitindu-se tată la fu. 
3) Lamprecht, op. cit, p. 158—159. 


PENTRU ADEVAR ȘI DREPTATE 39 


Ducă se rade că èl nu este destoinie pentru însărelnările lui, i se 
substitue, prin alegere, o rudă mai vrednică şi, în fapt, cu cit comunitatea 
de familie subsistă vreme mai îndelungată ca atita alegerea joacă în de- 
semnarea căpeteniei un rol mai insemnat decit nașterea. Căpetenia sau sd- 
miuistratorul comunităţii de familie slave (cure, totuşi, este cu mult mal ar- 
tificiulă decit comunităţile de familie ale Hindușilor) este fără indoială repro- 
sentantul ei ales şi, în unele cazuri, un sfat de rude aparținind liniei celei 
mai vechi in locul măministratorului unic. Volo numi aces! proces trans- 
formaron patriarhului In căpetenie. Regula generală 
este vă căpetenia este sleasă, cu o preferință mar- 
castă pentru linia cea mai veche. Uneori el este asistat de un 
slat de rade upropiete, uneori acest sfat îi în locul, In trăsături generale, 
imi adunarea de rude alcătuită după tipul comanităţii de familie este o 
alcătuire par civilă, tendința este de a ține mai puiin samă de legăturile 
de singe. Dar în neole stärialo societăţii în care ca nu 
este numai o tovărăşie civilă, dar un grup politie, 
militant şi care se susţine Insuși, putem constata din 
exemple cunoscute că o categorie deosebită de cau 
ve intră în acțiune şi că căpetenia, în calitate de po- 
vățuitor oştenesc, adesea cîştigă chiar mai malt de- 
cit privilegiile ce fusese perdute prin docăderea tra- 
ditianii care îl loga en obirşia intregii rubedenii. 
Totuşi adevărata autoritate lä reinvie de elto ori procesul de ex- 
pansiane a unul grup este întrerapt și de cita ori un membru ul tovărășiei 
è Vărâsesto pentru a se stabili la oarescare depărtare de ceilalţi... ") 


Precum vedem identitatea este bătătoare la ochi, 
Şi acum mă voiu intoarce la Lamprecht : 


„Poporul ca întregima, dată Bind neinsemnătatea Indatoririlor statului, 
nu aven novoe de un domnitor obstese şi permanent; sfatul căpeteniilor era cu 
“esăvirsire în stare să-l conducă; dar utupei cind, în im deosebite, 
era nevoe de un povăluitor unic, ol se putea lua cu înlesnire din numārul 
căpeteniilor. Această nevoe se ivea aproape numai la prilej do răsboiu: eă- 
petenia conducătoare se numia atunci Herzog (duce), Cind g rul 
să aibă o căpetenie mai mare ṣi în vreme de pace, acesta, A jo 
un „ am ora in reulitate decit o căpetenie mai privilegiată, fără putare 
pendinte Apă a domni decit asupra propriului său trib, dar era singur în drept 
să prezideze intrunirea căpeteniilor. 

Astiel că, în realitate, căpetenia centuriei este povățuitorul at la 
Germani, numai lingă el și nu paste el vedem o regalitate p vă cu 
deosebire la popoarele dela est.) 


Dar expresiunea cea mai innaltă a puterii politice la Ger- 
mani o alcâtuia adunarea poporului (Volksthing). Ea se ţinea la 
anumite locuri, de obiceiu în păduri: lua parte poporul intreg, 
in arme şi despărți! în cente. Chestiunile ce avea să le hotă- 
rască, fie politice, fie juridice, se expuneau adunării de câtră că- 
petenii, iar adunarea se pronunța asupra chestiunilor ce-i erau 
puse prin da sau prin nu. Chestiunile de pus innaintea adună- 
rii se discutau și se hotărau probabil de sfatul căpeteniilor. Tot 
de adunarea poporului se alegeau căpeteniile, ducii, regii ; in- 
tr'insa se hotāra despre răsboiu şi pace. Cuvintul în această a- 
dunare se lua numai de căpeteniile cele mai cu vază.?) 


1) Sir Henry Sumner Maine; Lectures on the early history of instituti- 


ons, p. 115 sq. x PA S 
2) Lamprecht, op, cit, L p. sp 
I} Tbid., p. AR 


t VIAȚA ROMINEASCA 


Vederat că căpetenia (Hunno, First, ealdor, Thunginus, 
iruhtin, kuning, cynig) la Germani nu este altceva decit cnea- 
zul nostru de-oparie, cneazul, vithezul şi supanul Slavilor de alta; 
ducele (Herzog, dux), de obiceiu vremelnic, corespunde exact 
cu voevodul. lar adunării poporului (Volksthing) dela Germani, 
îi corespundea poate misterioasa Direptate a Moldovei, 
unde „se stringea țara”. 


VI. Despre alcătuirea şi evoluţiunea proprietăţii la Romani, 


In studiul meu: Despre obiceiurile de sălăşiuință la po- 
poavele primitive. am arătat existența obştiei agrare genti- 
lice la Romani, iar tradiţiunea spune că incă Romulus ar fi a- 
tribuit fiecărui părinte de familie, ca Heredium (ereditate, o- 
cină), cite două jugere (Bina jugerum, quot a Romulo primum 
divisa (dicebantur) viritim, quae heredem sequerentur, heredium 
apellaruni. Varro, De re rustica, |, 10). lar Pliniu zice că legea 
celor XII tabule nu numia niciodată această ereditate villa, ci că 
sab denumirea de heredium se înțelegea totdeauna grădina. 
(În ATI tabulis legum nostrarum nusquam nominatur villa, 
semper in significatione ea hortus, in horti vero heredium. Pli- 
niu, Mistor. natur, 19, 19), Insă fiecare părinte de familie avea 
dreptul ca, pe lingă heredium, să mai cultive toată intinderea de 
pâmint de care avea nevoe în hotarul obştesc, In ager publicus, 
pe care mai pășteau și turmele de vite. Merediul era, la inceput, 
privit ca inalienabil ; a-l vinde alcătuia o ruşine, 

Fiecare membru din populus, adică fiecare patrician era 
in drept să ocupe, spre ao lucra, orice parte vacantă din ager 
publicus ti convenia, cu condițiune să se conforme prescripțiu- 
nilor regulind acest mod de ocupare. Întinderea astfel ocupată 
nu devenia niciodată o proprietate ex jure quiritium, ca he- 
redium, ca râminea totdeauna o simplă posesiune revocabilă in 
teorie, Dar de fapt patricianii păstrau pentru totdeauna folosința 
păminturilor puse de ei in ager publicus, de oarece nu era fixat 
vre-un termen la care aceste păminturi trebuiau să reintre in 
stăpinirea obştiei. 

„Cercetările lui Mommsen au dovedit pe de altă parte căte- 
ritoriul din prejurul Romei incă sub regi era impârțit în pagi, 
fiecare pagus avind limitele sale bine determinate şi insemnate 
pe påmint. Aceşti pagi erau sate in care se așăzau de regulă 
membrii aceleiaşi ginte şi alcătuiau mici despârțiri administra- 
tive ocirmuite, incit privia poliţia şi cultul, de diregători numiţi 
magistrați. Așăzări sătești gentilice la fel se găsiau şi la Greci 
şi la toate popoarele italiene, 

Precum am arătat in articolul meu din vara trecută, pagii 
purtau numirile gintei care le locuia excluziv sau alcătuia par- 
tea dominantă a locuitorilor, ca: Lemonia, Aemilia, Cornelia, 
F abia, Horaţia, Menenia, Papiria, Sergia, Veturia, Claudia, Cami- 
lia, Galeria, Pollia, Papinia, Romilia şi Volturia, 


PENTRU ADEVAR ȘI DREPTATE 4i 


Hotarul fiecărui pagus cuprindea, pe lingă Merediile locui- 
torilor lui, şi cite o parte definită din ager publicus. Locuințile 
din aceste sate gentilice la origine erau, dealtmintrelea ca şi ca- 
sele şi chiar edificiile din oraş, făcute din impletitură de nuele 
lipită cu lut şi acoperite cu pae. Este cert că toţi acei orășeni 
care posedau păminturi aveau case şi In așăzările sătești ale gin- 
ților din care făceau parte. 

După tradiţiune, Romulus a impărţit tot poporul (populus) in trei 
triburi: Tities, Ramnes şi Luceres, de cite o mie patres fiecare. A- 
ceste triburi se subimpărţiau în cite zece curii, cuprinzind fiecare 
zece gentes, iar gintea număra zece câsnicii sau familii. O subimpaăr- 
tire în care se menținea proporțiunea de unu la zece cu atita 
rigoare ne arată că, in multe cazuri, uniformitatea subimpărțirilor 
a fosi preferită rudeniei, că gințile care prisosiau intr'o curie s'au 
trecut la cea vecină unde nu erau destule, iar numărul de zece 
familii din fiecare ginte adesea era întregit prin familii din altă 
ginte sau răzlețe, de afini sau de vecini. 

Pe lingă populus mai era, chiar In Roma dela inceput, un 
număr de pribegi din alte triburi latine şi de indivizi care nu fu- 


- sese cuprinși in recensămintul poporului. Ei aveau locuinți pe 


Aventin şi alcătuiau aşa numita plebs. 

Pentru a asigura acestor plebei mijloace de traiu, li se dis- 
tribui chiar dela început (Dionisie dela Halicarnas, Il, 9, zice de 
câtră Romulus) cite şapte jugere de cap de bârba! (viritim), $i 
tot ca heredium. Aceste posesiuni rurale ale plebeilor n'au pu- 
tut să dea loc la înființarea de pagi noi, alcătuite numai din 
plebei, ei locuiau în aceleași așăzări sătești ca patricianii, lasă 
aceste eredități ale plebeilor, nu le dădeau dreptul să mai o- 
cupe loc sau să pască vitele Îor în agèr publicus. Vedem deci 
că herediul patrician de două jugere') trebue cu de- 
săvirşire asimilat cu locul de casă din sat al Hufei 
germane său al jireabiei noastre, care trăgea după sine 
dreptul de folosință asupra hotarului rămas în deval- 
măşie al Hufei sau al jireabiei. 

Pentru a evita imbucătățirea herediului, patricianii, la Ince- 
put, recurgeau la izgonirea peste hotar şi chiar la expunerea adică 
de fapt la uciderea pruncilor bărbăteşti slabi sau rău conformați. 
Cu vremea aceste obiceiuri barbare urā inlocuite prin exhere- 
darea fiilor afară de unul. Vechea dispoziție din legea celor XII 
tabule, care hotăreşte : ui pater familias legassit super pecunia 
tulelave suae rei, ila jus esto, lu intinsă şi asupra herediului. 
Parintele de familie putea prin testament să lase Herediul și cu 
herediul puterea în sinul ginții, aceluia din fii lui căruia găsta 
cu cale, | 

1) 1 juger=25, 19 arii. 
2) c de mai sus sint rezumate mai cu samă după A. Meitzen, Sie- 
delungen, I, IV, 2, p. 246 sq- 


42 VIAŢA ROMINEASCA 


Insă această ex/eredatio avu ca urmare să arunce in fiè- 
care an elemente nouă în rindurile proletarilor, adică a plebei, 
sporind in chip insemnat îndrăzneala acestui element, al cărui 
număr mai creştea necontenit atit prin sporul firesc, cit şi prin 
imigraţiuni necontenite din alte părți, făcind ca in curind numă- 
rul lui să intreacă pe acel al patricianilor. Atit sub ocirmuirea 
regilor, cit și sub republică, se lăcură plebeilor repeţite distri- 
buiri de loturi de cite șapte jugere de pămint din ager publicus, 
insă fără a-i putea indestula cu desăvirşire, 

In acest timp ocupările patricianilor pe părțile neocupate 
din ager publicus şi Inmulţirea turmelor lor pe compasciua sä- 
texti îşi urmau cursul, Mulţi plebei erau siliți să devină 
clienții parricianilor pentru a obţine ca aceștia să li cedeze, în 
chip precar, !) parte din locurile ocupate de ci in ager publicus, 
bine înţeles sub condiţie de a da patricianilor jumătate din roada 
acelor păminturi, 

Creşterea necontenită a plebei silise încă pe Servius Tullius 
să dispună restituirea locurilor ocupate in ager publicus. spre 
a le impărţi plebeianilor, 

Sub republică teritoriul crescind necontenit prin cuceririle 
lăcute, se incepu alcătuirea de colonii pe îintinderile de pămint 
confiscate dela învinşi şi devenite proprietatea poporului roman, 
Patricianii însă se grăbiau şi ei să ocupe cit mai mult puteau 
din acest nou domeniu public mereu crescind şi adesea il cul- 
tivau cu braţele vechilor proprietari învinşi şi reduşi la sclavie. 
lar pe de altă parte ci Incepură a sili pe micii proprietari sără» 
ciți să le vindă Merediile lor, care incetase de a fi inalienabile. 

„__Oeupările patricianilor in domeniul obştiei crescură necon- 
lenit, mai ales in urma răsboaelor fericite care sporiau ne- 
măsurat numărul sclavilor, cu ajutorul cărora ei puneau in 
cultură intinderi din ce în ce mai mari. Totodată sporiau 
şı turmele ce le pâșteau pe păşunile publice (pascua pu- 
blica), dintăiu plătind fiscului o retribuțiune, iar mai pe urmă 
fără platā. 

Aceste abuzuri precum şi uriașa creştere a plebei râria 
necontenit numărul proletarilor și nemulțămirile lor. In anul 386 
innainte de Hristos, legea lui Licinius Stolo interzise adunarea în 
aceleaşi mini a mai mult de 500 jugere de pămint public, 
pâşunarea pe ager publicus a mai mult de 100 capite vite mari 
şi ținerea pe pămintul propriu a unei turme de peste 500 oi. 

„Legile liciniane, cele dintăi care incercase să pură o 
stavilă alcătuirii lats/undiilor, au avut efectele cele mai fericite. 
Laboulaye zice că „secolul care a urmat legilor liciniane este 
acel în care se părea că mulțimea soldaţilor Romei este restir- 
şită. Varro, Pliniu şi Columella amintesc necontenit acele fru- 
moase zile ale republicii ca de o vreme in care ltalia era in- 
tr'adevār puternică prin bogăţia pămintului, prin numărul şi a- 


1) Adică pe cit timp ii convenea patricianului. 


PENTRU ADEVAR ȘI DREPTATE 43 


vuţia locuitorilor.“ Dar, după cucerirea Macedoniei, vedem dis- 
pozițiunile acestor legi căzind în neobişnuință şi neaplicate. Acei 
bogaţi, prin fel de telde mijloace şi de meşteşuguri, cuprind mi- 
cile ocini ale celor nevoiaşi şi ocupă întinderi din ce în ce mai 
mari pe păminturile cucerite, pe care le cultivă cu braţele sclavi- 
ler din ce în ce mai numeroși şi mai eftini, latilundiile se nasc și 
cresc necontenit: „Oamenii liberi lipsiți de pămint, neputind 
concura cu munca robilor, trăiau In trindăvie. din distribuțiile 
de grlu făcute de stat, din vinzarea votului şi a mărturiei lor, 
In Italia păşunea înlocuia arâlura, griul se aducea din Sicilia şi 
din Africa, în contul tributului acelor provincii“. !) Incep a se In- 
jaheba averi private urieşe ; Pliniu (XXXIII, 47) povesteşte că deşi 
Caecilius Ciaudius suferise mari perderi In cursul răsboaelor 
civile, el lasă la moarte 3,600 părechi de boi și 257.000 capele 
de vite de alte soiuri. 

Tiberius Gracchus făcu să se voteze nişte dispoziţiuni asemă- 
nătoare cu acele ale legii lui Licinius, dind volnicie părintelui de 
familie să păstreze pentru sine 300 jugere de pămint public şi, 
pe deasupra, cite 250 jugere pentru fiecare copil. lar pen- 
iru păminturile trecind peste aceste inlinderi primia o indemni- 
tate reprezentind valoarea imbunătățirilor făcute. Aceste pâminturi 
restituite urmau să fie distribuite cetățenilor nevoiaşi cărora le 
era de acum innainte interzis să vindă părțile lor. Aceste dispo- 
zițiuni rămaseră literă moartă, patricianii știură să păstreze pā- 
minturile uzurpate şi să se mintue de Gracchi. Cuceririle punind 
necontenit pămint şi robi pentru a-l lucra la dispoziția celor bo- 
gaji,  împedecarea creşterii latilundiilor devenia un lucru cw 
neputinţă, j 

intre anii 121 şi 100 Innainte de Hristos, patricianii mai fä- 
cură trei legi, din care cea dintăiu permitea oricui să vindă partea 
din păminturile publice ce o primise, ceia ce dădu putinţa celor sã- 
raci să vindă loturile lor celor bogați, meşteri în arta de ai a- 
demeni sau de a-i sili la o asemene vinzare, A doua lege in- 
terzicea orice nouă împărțire a domeniului public care trebuia să 
rămină în mina detentorilor actuali în schimbul unei plăți fixe 
care avea să se impartă între cetățeni. A treia lege In siirşit des- 
ființa şi această plată, astfel] că păminturile uzurpate deveniauw 
proprietatea desăvirşită, cviritară, domeniul acelor care le stăpiniau. 

Se inființau necontenit, în ţările cucerite, colonii civile şi 
militare, dar latilundiile cuprindeau Italia din ce în ce mai mult. 
In anul 65 înnainte de Hristos, tribunul Servilius Rullus propuse 
ca republica să vindă păminturile cucerite şi sechestrate în Gre- 
cia, Asia şi Africa pentru a cumpăra, cu produsul acestor vin- 
zări, în Italia, păminturi spre a le distribui cetăţenilor. Cicero, In 
urma unei cuvintări minunate, izbuti să obțină retragerea legii, 
dar trei ani mai pe urmă el insuși susținea o măsură la fel, pro- 
pusă de Flavius, dar care nu fu adoptată. Și Cesar se încercă 


1) E. de Laveleye, op. cit., pag. 397 sa. 


44 VATŢA ROMINEASCA 


să indrepte relele pricinuite prin intinderea latitundiilor, el dădu 
pămint la mai mult de 100.000 coloni. Sylla, Cesar, Mare An- 
toniu şi Octav inființară mai ales mulţime de colonii militare, 
cărora li se distribuira păminturile care aparținuse celor Invinşi : 
în singurul an 30 innainte de Hristos, 120.000 veterani ohținură 
intr'acest chip păminturi. 

Dar Italia era sărăcită: dară pe mina sclavilor, ea nu mai 
era lucrată de plug, Citeva ville sumpluoase și păşuni uritşe 
inlocuiră culturile de tot soiul care, executate de micii proprie- 
tari latini, samniți, etrusci şi campanieni, întreținuse atitea oraşe 
înfloritoare. ') Pliniu putea cu tot dreptul să pronunțe drastica 
lui sentință : latifundia perdidere Italiam jam vero el provincias 
(Hist. nat, XVII, 7). 

Concentrarea în mini puţine a proprietății și a bogăției 
merse cu o uimitoare repegiune. Cicero, care nu era un cetă- 
tean din cei mai bogaţi, poseda mai multe ville, din care una 
singură costase 350.000 sesterți (750.000 lei). Cind tribunul L. 
Marcius Philippus trecu legea lui agrară, el afirmă că nu mai 
erau In stat două mii de oameni posedind vre-o proprietate : non 
esse in civilate duo millia hominum qui rem haberent (Cicero, 
De officiis, |, 22). Triumvirul Crassus, pe lingă număroase case In 
Roma, avea moşii evaluate la 200 milioane sesterți (peste 400 
milioane franci). Cu prilejul intăiului recensămint, sub August, 
se constată că un cetăţean roman, Claudius Isidorus, poseda 4.116 
sclavi, 60 miloane sesterţi, 360,000 jugere påmint şi 257.000 oi, 
(Pliniu, Hist. natur., XXXII, 9). 

Latifundiile trecind peste hotarele Italiei se intindeau acu- 
mă asupra provinciilor, unde alcătuiau complexuri neasemänat mai 
mari ; astfel şase proprietari stăpiniau jumătate din Africa romană 
cind Nero tj osindi la moarte, iar Chersoneza Traciei intreagă 
aparținea lui Agrippa. 

Printre proprietarii de latilundii In provincii nu lipsiau nici 
pruvincialii. Dareste de la Chavanne este de părere că In Galia, 
după cucerirea romană, proprietăţile colective ale obştii- 
ior gentilice celtice deveniră în cele mai multe cazuri 
proprietatea personală a căpeteniilor. Faptul conleririi 
dreptului de cetățenie asupra acelor căpetenii şi asupra nobilor nu 
putea decit să aducă acest rezultat. 7) 

In cursul primelor două veacuri după nașterea lui Hristos, 
avu loc in imperiul roman un al doilea fel de concentrare a på- 
mintului in minile unui număr restrins de oameni bogaţi. 

___ Rămâșiţile domeniului public din Italia neluate in stăpl- 
mire de câtră clasa stăpinitoare, erau arendate In schimbul dârii 
de a zecea din roada pămintului arat şi de a cincea din acea a po- 
milor; stringerea acestor dijme era asemene arendată. Cea mai mare 
parte a pâminturilor de curind venite tm stăpinirea statului se a- 


1) E. de Laveleye, op. cit., A 401.  Dealtmintrelea paginile ce preced 


şi urmează sin! un rezumat al capitolului; La risti à R 
2) Dareste dela Chavanne, Histoire des” O arses Agricola en France. 


PENTRU ADEYAR SI DREPTATE 45 


renda de censor sub nume de pascua, pe timpul luncţiunii sale, 
adică pe cinci ani, dar de obiceiu aceste arenzi se prelungiau 
din lustru în lustru. Păminturile din această categorie erau luate 
in arendă de speculanţi sau de asociațiuni de speculanți bogați 
care sau le subarendau sau le cultivau cu ajutorul sclavilor şi 
cresteau vite pe ele. 

Cind Romanii cuceriau o provincie, ei de obirceiu nu con- 
fiscau pămintul pe care se hrâniau locuitorii decit in caz de nea- 
pârată nevoe, mai cu samă pentru înființare de colonii. In de- 
obşte, precum reesă din datele ce le avem asupra alcătuirii Ga- 
liei sub dominațiunea imperială, deosebitele civitates provinciale 
păstrau, în hotarele mărginașe, alcătuirea lor tradițională chiar 
în ceia ce privia perceperea dărilor. Numai părţile de terito- 
riu luate in stăpinire de statul roman şi care pentru cea mai mare 
parte rămăseseră pănă atunci inculte, erau administrate de fisc. 

Civitățile provinciale, rămase cu desăvirşire autonome, a- 
veau să poarte, pe lingă sarcinile militare şi cele desemnate 
sub numire de sordida munera,!) şi o dare numită stipendium, 
care servia pertru plata şi întreținerea trupelor, se repartiza a- 
supra tuturor provincialilor din cavitate şi se incasa de decnri- 
onii alcătuind municipalitatea, care erau răspunzători pentru a- 
chitarea ci cătră fisc, 

Tot pămintul de trebuinţă : arături, finațe, păşuni, păduri apar- 
ținind statului, era numit ager vectigalis şi arendat In schimbul 
cînd a unui cens, cind a unei dijme, ?) de obiceiu pe perioade 
de cinci ani, atit in întinderi mici, cit şi in intinderi mari, Hyginus 
spune că, pe vremea lui Traian, arendarea pâminturilor vecti- 
gale în întinderi mici era foarte uzitată în Panonia și în Frigia. 
Cu vremea insă vedem dominind pretutindeni arenda In mare, 
mai ales acolo unde se puneau în valoare pustietăți sau locuri 
acoperite cu păduri, care puteau fi luate in intreprindere numai 
de capitalişti sau de tovărâşii de speculanți. Şi, de oarece peri- 
vadele scurte de arendă nu puteau, mai ales în unele cazuri, 
decit să exercite o influența defavorabilă asupra prețurilor, se 
introduse arenda ereditară, cu preț anual fix şi cu servicii 
(numera) stipulate prin contract, Meitzen crede că se poale ve- 
dea în aceste arendâri pe vecie, care puteau fi reziliate numai 
in cazul cind arendaşul n'ar fi plătit arenda doi ani de-arindul, 
origina emfiteosei, 

Arendaşul, pentru desemnarea căruia se intrebuința terme- 
nul de possessor, avea dreptul să vindă fundul arenda, să-l a- 
maneteze, să-l supună la fel de fel de servituţi şi sarcini, sub 
singura condiţie de a se achita regulat de indatoririle lui și de 
a nu pretinde reducerea lor. 


1) La prestarea cărora irau supasi gi eotājonii romani, 
2} Dijma se plătia chiar de coloniile înființate pe pămint vectigal, s 
farà de cazul cind actul de lundaţiune specifica în chip lămurit exemptiunea. 


46 VIAȚA ROMINEASCA 


Acest sistem care uşura in chip simțitor pentru fisc admi- 
nistrația urieşelor întinderi alcătuind averea statului, era intre- 
buințat şi pentru domeniile impäräteşti, pe care adesea cesarul 
vremii hărăzia, celor ce voia să-i favorizeze, pămint cu cens în 
chip de miluire. 

Pentru o mai mare uşurare a fiscului se stabili obiceiul 
că unui anume possessor mare i se arenda, iarăși pe vecie şi 
pentru o sumă fixă, veniturile ce sc cuveniau statului din aren- 
zile, dijmele, serviciile și celelalte indatoriri ale micilor arendaşi 
de pămint vectigal din imprejurime. Aceştia deveniseră deci un 
fel de vasali, sau de supuşi (/linlersassen) ai posesorului res- 
pectiv, și astfel cea mai mare partea pămintului de treabă al pro- 
vinciilor, aproape tot acel pe care nu se aflau colonii, se pres- 
chimbase în acest nou fel de proprietate mare. 

Mai vedem pe marii proprietari şi pe marii possessores 
din epoca imperială intrebuințind pentru cultivarea domeniilor 
lor, pe lingă sclavi, şi coloni. Columella care trăia în intăiul 
secol al erei noastre vorbeşte (De re rustica, I, 9) cel dintăiu 
de ei ca de un lucru nedespărțit de latilundiu şi ca fiind 
preferabili sclavilor pentru exploatarea proprietăților. Cert este 
că, la inceput, colonii erau oameni liberi, din stări diverse, care 
cultivau påmint străin. Columella ne vorbeşte insă de familii de 
colonii așăzaţi pe proprietăţi sau posesiuni particulare 
de mai multe generaţii. li vedem mai adesea dind în schim- 
bul pămintului de care se folosiau o parte din roadă și făcind 
slujbe, decit plătind vre-un cens. 

„Dintr'o plingere a unor coloni din Saltus Buritanus, un do- 
meniu impărâtesc în Africa, şi din decretul dat de Commod asupra 
acestei jalbe ') constatăm : 1* Ca colonii, chiar cind erau cetățeni 
romani ca cei de față, nu mai erau judecaţi de instanțele obiş- 
nuite. Stăpinul lor, fie acest stăpin însuși impăratul, fie el un po- 
sesor, avea sarcina judecării lor pentru pricinile de rind friċ- 
yi Tite aaa d acea a menţinerii bunei ordine de câtră ei 

1, 2 colonii erau ţinuţi c i agri 
alară de sordida munera. PR pe UR ae, Micle în 
_ Impozitele fură unificate de Diocletian pentru intregul im- 
periu şi de atunci ele se alcâtuiră din jugatio, sau darea asupra 
pâmintului cultivat, şi din capitatio, sau dare pe cap, care se pla- 
isa de fiecare cap de bărbat de 15 ani, de fiecare cap de iemee 
de 12 ani (de câtră unii şi alții pănă la vrista de 65 ani), de 
core ei de sclav, de fiecare trăgător şi de fiecare vită mare. 
seg unui domeniu, proprietar sau possessor fiind răspunzător 
atra sc pentru dările colonilor săi, vedem câ aceștia deve- 
nise cu desăvirşire supuşi acelui stăpin. 
ii Miara stare de supunere mai fu ingreuetă prin legarea 
i pt a colonilor de gleba la sfirşitul veacului al IV-lea: iar 


1) Publicat de Mommsen, în Hermes, XV, 390. 


PENTRU ADEVAR ȘI DREPTATE 47 


la inceputul acelui următor vedem această glebae adscriptio in- 
scrisă în lege. 

Numărul colonilor crescu prin cete de barbari căzuţi în cap- 
tivitate şi cărora li se atribuiră păminturi în provinciile nordice. 

Cu totul altă categorie de locuitori alcătuiau acele cete de 
barbari care se supuneau imperiului de bună voe și primiau pä- 
minturi sub condițiunea serviciului militar. Probus așăză astfel 
în Tracia 100.000 Bastarni, iar Maximian coloniză numâăroase 
cete de Franci printre Treviri și Nervi. Acești barbari primiră 
denumirea de laeti; legiunile dela siirşitul imperiului se recrutau 
mai cu deosebire din ei. Se'ntimplă chiar ca triburi barbare tn- 
trezi, cu regii lor, să fie aşăzate în imperiu, atribuindu-li-se un te- 
ritoriu pe care i} sălășluiau potrivit obiceiurilor lor proprii, 

După istoricul Zosim impăratul Magnentiu (350) şi-ar fi tras 
origina din laeti. Barbarii primind astfel păminturi în imperiu 
in schimbul serviciului militar, mai erau numiţi şi beneficiati, 
iar păminturile lor beneficii, 

In acest timp fiscalitatea cumplită a celor de pe urmă im- 
păraţi făcu povara impozitelor şi a diferitelor corvezi nesulerită 
pentru provinciali şi aceasta mai cu samă din cauza inmulţirii 
imunităților hărăzite puternicilor și bisericii, In urma cărora nu- 
märul contribuabililor scădea necontenit. Ei incepură să se de- 
clare coloni sau tributari ai decurionilor, ai funcţionarilor impe- 
riali și mai ales ai bisericii, pentru a se folosi de imunitatea de 
care aceştia se bucurau : acest fel de închinare se numia coms- 
mendalio, iar acel care se inchina cu pămintul său, dediticius. 

Averea bisericii nu crescu mai puțin prin aceste inchi- 
nări ale celor mici decit prin daniile celor mari. Dediticius era 
lăsat în posesiunea pămintului ce-l închinase în condițiuni uşoare, 
insă numai în chip precar, pe perioade succesive de cinci ani, 
până la moartea lui, lar după el se folosiau copii lui de acel 
pămint, dar în condițiuni ceva mai grele. !) 

In chipul schițat mai sus s'a născut dintâiu mica şi apoi 
marea proprietate funciară in imperiul roman. La Greci mica 
proprietate s'a constituit cu citeva veacuri mai înnainte, dar ea nu 
a fost niciodată atit de desăvirşită, atit de absolută ca la Ro- 
mani, precum dovedesc împărțirile repetate de pămini in deose- 
bitele state greceşti. Apoi Grecii nau cunoscut proprietatea 
mare: ea sa născut pentru întăia oară la Romani. 

Voiu incerca acuma să rezum evoluțiunea leșăturilor dintre 
pămini, sătean şi stăpin In țările apusene, după căderea impe- 
riului. 


VII. Despre evoluţiunea legăturilor dintre pămint, săteni și stă- 
pini în Franța, Germania și Irlanda, în evul mediu. 


Cind un popor germanic lua în stăpinire un teritoriu, acel 
teritoriu era impărții Intre deosebitele triburi alcâtuitoare, fiecare 


1) Beneficium și dedititio sint privite ca obirşia sistemului feodal. 


48 VIAȚA ROMINEASCA 


din ele aşăzindu-se intro regiune deosebită, lar In teritoriul a- 
fectat tribului, primia fiecare Hunderischaj!, centurie sau cenia, 
alcătuita de obiceiu cam de 120 capi de familie legaţi intre ei 
prin înrudire, cite o întindere deosebită ce se numia Marke 
(hotar) al centei. Bine înțeles că peste locul ocupat de deose- 
bitele mărci mai prisosia de obiceiu pâmint care alcâtuia o re- 
zervă a tribului, precum puteau să rămină neocupate regiuni 
intregi care rămineau rezerve ale poporului: aceste rezerve se 
numiau Volksland, sau pămint al neamului, 

Ştim că, la așăzarea lor în Europa Centrală, (Germanii e- 
tau încă semi-nomazi, hrânindu-se cu păstoria, vinatul și pescui- 
tul, şi nu făceau decit o agricultură rudimentară. Maărcile 
afectate fiecărei aşăzări avind a hrăni turmele trebuitoare pentru 
intreținerea a peste o suta de familii, cuprindeau fâră îndoială in- 
tinderi mari. Este probabil că, la inceput, deosebitele cente 
schimbau intre ele, din an în an, mărcile lor respective, iar mun- 
cile agricole trebuitoare pentru a produce provizia de grine de 
care avea nevoe obştia, se efectuau in comun, numai roadele 
impărțindu-se intre deosebitele familii. 

După o trecere de timp insă, ficare centă râmase așăzată 
statornic în cuprinsul aceluiaşi hotar. In acest hotar se deosebise, 
dela inceput, o parte pentru căpetenie, una, la caz de trebuinţă, 
pentru rege, alta pentru trebuințile cultului. lar obştia se grupa 
după deosebitele ramuri /Sippen) ale genealugiei comune, în lo- 
curile ce le fusese desemnate de căpetenie, unde cultivau, tot in 
comun, întinderile de påmint necesare intreținerii lor. 

Dar aceste aşăzări nu erau Incă statornice; dacă se credea 
necesar, se indica după un an, doi sau trei, hecărei Sippe alt 
sălaş 

In curind insă aceste sălaşuri ale grupelor xentilice sus- 
pomenite se făcură statornice. alcătuind atitea aşăzări săteşti ; iar 
casa şi grădina Incunjurind casa fiecărui gospodar deveni pose- 
siunea lui statornică și excluzivă. Locul curâţit din pajişte im- 
prejurul acestor așăzări (al vetrei satului, cum sar zice la noi), 
care fusese Îără indoială curățit prin munca obştiei, fusese lu- 
crat la inceput tot în comun. Cind insă fură curățite întinderi ale 
căror cultură ajungea pentru indestularea cu prisosință a trebuinţilor 
tuturor gospodăriilor, faptul că unele căsnicii aveau mai multe, 
iar altele mai puține guri de hrânit, lăcu ca producerea pinii tre- 
buitoare pentru hrana lor să fie lăsată In grija fiecărei căsnicii 
in parte, Se alecta deci, In fiecare lan sau bucată de ará 
tură de aceiaşi calitate /Gewann), lecărei căsnicii cite o 
ințindere la fel, Şi pentru a face să disparā orice pricină de 
plingere că bucata vecinului este mai rodnică, folosința deosebi- 
telor bucăţi puse în cultură erau trase la sorți In fiecare an, 
Numărul intinderilor curățite din pajiște sau rupte din țălina 
crescind din an in an, creştea și numărul bucāților, de intindere 
unilormă, care se trăgeau la sorți, 

Astfel se stabili concepţiunea că liecare casă cu grădina 


PENTRU ADEVAR ȘI DREPTATE 49 


(Hof, curtea) ci dădea posesorului ei drept la folosinţa unui număr 
statornic de Morgen sau Acker (journeaux, arpenis, pâminturi, 
pogoane) în partea defrişată a hotarului și a altui număr statornic de 
Morgen sau Acker (delnițe) în linaţele cuprinse în acel hotar, a- 
cele bucăți de arâtură sau de finat schimbindu-se insă din an 
in an. Dreptul la folosința acestui număr de Morgen de loc de 
hrană era privit ca atirnind de posesiunea curții din sat, care 
mai avea un drept de folosință, în devâlmăşie, asupra păşuni- 
lor, a pădurilor și a apelor de pe hotar. Această de pe urmă parte, 
locurile de păşune şi pădurile, rămase neimpărțile, se numia 
Allmend. Curtea cu dependințele ei din vatra satului, din arä- 
tură şi din finaţ, şi cu drepturile ei in păşuni şi păduri, alcătuia 
o intregime numită de Germani ') o Hufe sau Hubee, în documen- 
tele latine mansus curtis, in acele franceze manse, la Şvezi mantal, 
la Danezi bool, la Englezi hide, în documentele ungare medievale 
sessio, iar la noi jiriabie. 

Hufe nu se impărția, ea trecea întreagă fiilor, în stare de 
a purta armele, ai posesorului ei. Dacă acesta muria Îără urmași 
bărbăteşti, se intorcea la Sippe, care înzestra cu ea pe vre-un 
oștean tinär din sinul ei. 

Obiceiul tragerii la sorți a bucāților de arătură Inceiā in 
cursul veacului al şaselea ; insă fără ca partea de arāturā a unei 
Huje să fi fost comasată: ficare Hufe urma să poseadă bucăţi în 
toate lanurile (Gemanne) arate. Se vede că se lăcu pretutindeni, 
probabil treptat, o ultimă tragere la sorţi care rămase definitivă, 
Asolementul treinal fiind acel tn vigoare la popoarele garmanice, 
Gewannurile se împărțeau în trei sole: una pentru grlu și sā- 
cară, una pentru orz şi ovăs şi a treia pentru toloacă, toți gospodarii 
fiind siliți a sămâna aceiași sămință în fiecare solă: această re- 
gulă se numia Flurzmang, cuvint care se poate traduce prin: 
asolement obligatoriu. 

Tacit ni arată că, incă de pe vremea lui, deosebirea de clase 
exista la Germani şi că erau căpetenii care primiau întinderi de 
pămint mai mari decit ceilalți membri ai comunităţii (Agri pro 
numero cullorum ab universis in vices occupantur : quos Mox 
inler se secundum dignitatem partiuntur... Tacit, Germ., XV.). *) 
Trebue deci să admitem că pärțile atribuite acestor căpetenii €- 
rau cu mult mai intinse decit acele ale oamenilor liberi de rind 
(Gemeinfreie). De oarece ştim că Germanii aveau sclavi, este 
de admis că căpeteniile cultivau acele păminturi mai întinse, lor 
atribuite, cu ajutorul brațelor robilor lor, 


1) Fustel de Coulanges a dat acestui text altă interpretare decit acea 
meri pretutindeni pănă la el, voind să dovedească că proprietatea eo- 
n'ar fi existat niciodată. Cercetările color din urmă patruzeci de ani 


au dovedit Insă că atit părerea ilustrului istorie în privința neezistonţii pro- 
race a colestive, elt şi interpretarea dată de el tex mai sus rint eù 
2) Pentru mai multă lămurire asupra celor ce vezi Lamprecht 
Geschichte, |, p. 106—174; Meitzen, Siedelungen, Î, p. 12) Li 

4 


w f VIAȚA ROMINEASCA 


Cind un membru oareşcare al unei asemenea obștii cu- 
rățea vr'o intindere de loc de pădure sau de spini şi o cultiva 
după ce mai intăiu o imprejmuise printr'o ingrădire de piatră sau 
de lemn, acest pămint devenia posesiunea lui statornică, ne- 
supusă tragerii la sorţi și se numia bifang. Este clar că căpete- 
niile fiind mai bogate, avind mai mulți sclavi, erau in măsură să 
aibă mai multe asemeni curături, 

Proprietate privată şi individuală, în sensul dat acestui 
cuvint de dreptul roman, n'a existat de loc la vechii Germani: 
drepturile lor asupra pâminturilor pe care erau aşăzaţi, erau nu- 
mai nişte drepturi de folosință. Gospodarul avea drept, nu de 
proprietate, ci de folosinţă particulară (Sondermulzung) a- 
supra pâmintului atribuit lui. Mai tirziu numai lăcut-au Germa- 
nii distincţiunea între Sondernuizung (folosință particulară) şi 
Sondererzen (posesiune particulară. !) 


Deşi ohatiile teutonice prin însăşi alcătuirea lor pot fi privite numai 
ca nişte demoeriţ ii, totusi se pure că în fiecare din ele exista o tra- 
dițiune după care ora o familie anumită snu mai multe familii în vinele 
membrilor cărora curgea sîngele cel mai curat al neamului; probabil din 
cauză că descomdonta directă a acelei sau a acelor familii dintr'un strămoș 
direct era mai în amintirea tuturor. Din membrii unor asemeni familii se a- 
legeau càpetenjile expediţiunilor oșteneşti ; dar de oarece in această treaptă 
de alcătuire, doosebitele atributuri ale autorităţii nu se deosebiau Incă, acea 
dobindită de căpetenie cuprindea, la un loc, puterea politică, puterea mili- 
tară și puterea iară. La prilejuri vajnice desemnarea căpeteniei se fă- 
cea printr'o adevărată alogere, dar în imprejurări obișnuite această alegere 
avea o tendinţă să recunoască pe cel mai în vristă dintre agnaţii băr- 
ora si familiei care avea intăetatea in obştie. Asemene autoritate, care 
a inceput fusese oștanească mai mult decit altceva, avoa În vremi mai paş- 
e aplecarea să iea o formă politică şi judiciară. Căpetenia astfel aleasă 
e- fd familie privilegiată eae n partea cea mai mare din păminturile cuce- 
i-a = altă obştie sătească; apoi avem temeiu pentru a presupune că 
ca em ei erau răsplătite prin o parte neobişnuit de mare în pămintul 
obştesc apartinind obştiei pe care o povăţuise. De fapt, orice înttm 
er bear ar rinduiala paşnică n obiceiului sătesc, ducea la o creșterea fa- 
mare s negre şi a setului ei. Printre privilegiile dobindite de el era 
sate ha Insemnătate nu se arătă decit mult mai tirziu. El deveni, în 
și y i ah destul de puternic pentru a deosebi partea lui de pămint de rā- 
na otarului, şi, în caz etnd găsia cu cale, destul de puternice pentru a 

grădi ; rapind sau slăbind astfol acel sistem de cultivare obştoaseă sub 


ocirmuirea unui å : 
einer raae iaeia Soven lege, n cărui ființă atirna mai ales dela con- 


Familiile căpeteniilor şi In deobşie urmaşi 
: i aşii acelor pe care în- 
a Apar patriarcatului le găsise ocirmuind vre-o pol aş matriar. 
an, eraa An pena, o nobilime posedind pe lingă 
i Pe azer = 7 
decit mame. Ea r Şi mijloace materiale mai insemnate 
Trebue observat că aceste obștii i 
| erau veșnic In netnțele- 
gere şi siadă unele cu altele, sladă 
e sora WORE ati care ducea la dese lupte cu 


să PRR Aaa t. T. s, Einleitung sur Geschichte der Mark-Hof- Dorf- 


2 Sir PPT «s 
hs What. i mată Sumner Maine, Village communities in the East 


PENTRU ADEVAR ȘI DREPTATE mrem — - 5L 


Ò obştie bimia pe alta și ploanul cucerit prin acest răsholu era de o- 
Divein partoa de pămtot rămasă obştească ori prisosul de pămint al 
obatiei (tribului) invinse In unele cazuri imvingătorii jonu în stāpinire 
si sălăşluese parte din prisosul astfel encerit, sau ei se fae stăpini pe în- 
tregul hotar al birniţilor şi-l rostitue acestora spro n se folosi de el în atir- 
narea obștioi cuceritoare... ȘI cind pămintul era restituit obatici cucerite In 
asemene împrejurări, superioritatea astfel dobindită de obştia cuceritoare sã- 
mäna foarte mult cu o suzeranitate feodală, Sio astfel de suzeranitate nu 
era totdeauna urmarea unei izbinzi în răsboiu. Se'ntimpla ndesen cu o obștie 
care pămînt obetese de o întindere neobişnuit de întinsă sau cu deose- 
bire de rodnie, să trimită pentru a-l sălăşlui colonii do familii luate din stnul ei. 
Fiecare din aceste obatii noas pie a cite o nouă întindere de loe pentru 
a-i servi drept pămint de h , dar acel neintrebuințat urma să rămină bun 
al obştiei îintrogi, al acelei vechi ca si al ucelel nonă. In capul acestui fel 
de confederație stătea totuși obstin mumă, şi paro neindoelnic că, astfel fiind 
starea lucrurilor, ea revendica un drept «de superioritate sau de suveranitate 
asupra obştiilor mai tinere. *) 


O caracteristică a căpeteniei era faptul că el poseda un 
Gefolge (urmă In sens de suite). In aceste suite intrau pe de 
oparte oșteni incercaţi iar pe de alta ucenici în meseria arme- 
lor. Faptul intrării lor în suită avea pentru toți de scop apăra- 
ea specială a câpeteniei în timp de răsboiu, iar slujba de bună 
voe in casa lui în timp de pace. Suita mai alcâtuia pentru cei 
tineri o şcoală în care învățau, pe lingă disciplina şi meseria oş- 
tenească, arta de a se purta In chip cinstit în toate imprejurările 
vieţii. Legătura dintre căpetenie şi membrii suitei sale era cre- 
dința nestrămutată, până la moarte, ce ei li jurase şi a cărei på- 
măsire era pedepsită cu perderea cinstei şi cu moartea. lar 
„căpetenia era datoare să-i ocrotiască şi să-i sprijine la orice ne- 
voe a lor, Ea era singurul lor liman de scăpare, căci, la intrarea 
lor în suită, erau deslegaţi de ocrotirea Sippei şi alcâtuiau, 
1mprejurul Domnului ce şi-l alesese, o nouă ginte de frați de 
arme. Cu ctt era mai numeroasă suita unei căpetenii, cu ctt 
mai mulţi răsboinici vestiți şi tineri de naştere falnică fāceau 
parte din ca, cu atit mai mare cra vaza acelei căpetenii, A- 
ceasta din partea ei avea grija ca ei să fie bine ținuți, frumos 
îmbrăcaţi şi armaţi. Erau în deobşte călări și alcătuiau singura 
călărime serioasă de care dispuneau neamurile germanice dela 
Vest. 
ik văzut mai sus că, în caz de râsboiu, pentru povăţu- 
irea contigentului trimis de centele unui trib sau ale unui popor 
intreg, se alegea, din numărultcăpeteniilor, un duce (Herzog), 
se înțelege, cel mai cu vază dintre ei. In suita unui asemene 
duce alergau fără îndoială pa doritorii de F zarea e de dobindă 
bogată care pănă atunci nu făcuseră parte din suit 

Marii i ruşi aveau şi ei o suită, la fel cu Gefolge 
germanic, pe care o numiau drujina; este probabil că același 
Jucru exista şi la alte popoare slave. 


1) Sir Henry Sumner Maine, o eit, p. 145 sq: 
D Lampretit, op. cit, T, p 164 ea. 


52 VIAȚA RONINEASCA 


Incă din veacul al treilea după Hristos presiunea Slavilor 


asupra popoarelor germanice dela Est reperculindu-se asupra 
acelor aşăzate între Elba și Rin, Ingreuia din zi In zi condițiu- 
nile de (raiu ale acestora, silindu-le să caute o uşurare prin incur- 
siuni în provincia romană din dreapta Rinului şi chiar peste 
Rin, Alamanii făcură, în a doua jumătate a veacului al Ill-lea, 
repeţite incursiuni in Galia, distrugind orașele Langres şi Cler- 
mont, iar Francii străbătind-o întreagă, trecură Pirineii şi pusti- 
iră Taragona. Provincia din dreapta Rinului fu perdută şi 
agrii decumaţi căzură în mina Germanilor. La mijlocul vea- 
cului următor Alamanii şi Francii, uniţi cu Saşii, trecura Rinul 
şi cuceriră: Francii Salieni Toxandria (țara dintre Escaut şi 
Meuse), iar Alamanii Alsacia, şi se menţinură intr'insele cu toate 
sforțările şi succesele parțiale ale Romanilor. Şi pe măsură ce 
creştea şi presiunea Slavilor asupra Germanilor dela Est şi acea 
a acestora asupra congenerilor lor dela Apus, cu atita scădea 
puterea de rezistență a impărăâţiei. 

Vestgoţii trecură Alpii, prădară Roma In anul 410, iar cu 
doi ani mai tirziu intemeiară in Galia un stat al lor. In același 
timp Alamanii, Suevii și Burgunzii se răspindiră dincolo de 
Vosgi, In văile Ronului şi Doubsului de-oparte, în acea a Mose- 
lei superioare de alta. Francii Salici, Hamovii, Francii Ripuari 
şi Hesianii cuceresc basenurile Escautului (Şeldei), Meusei, a 
Moselei inferioare șia Mainului. Cu vremea, acești Franci Intin- 
zindu-se spre apus și miazä-zi, Intemeiazā crāia Merovingilor, sub- 
sceptrul cărora Clodvig, la inceputul veacului al Vi-lea, după ce 
invinse pe Alamani şi pe Burgunzi, întruni Galia aproape tn- 
treagă şi mare parte a Germaniei dintre Rin şi Elba. 

Romanii dădeau căpeteniilor care povăţuiau năvălirile Ger- 
manilor în impărăţia lor titlu de'regi (reges, reguli), Insă aceş- 
tia în deobşte nu erau Auningi, ci duci (Herzăge), aleşi dintre: 
căpeteniile mai cu vază inadins pentru a povățui cetele năvali- 
torilor. Dar faptul cuceririi unor ţări locuite de o populație rela- 
tiv deasă, care era ocirmuită de veacuri de alcătuirea şi de legile 
cele mai perlecte ce se puteau inchipui atunci, punind pe acele- 
căpetenii oșteneşti în capul unor state cu naționalitate şi alcă- 
tuiri amestecate, nu putea decit“ să aducă, ca urmare firească, 
transformarea acelor povăţuitori militari in regi ereditari; 
astfel se născu la Franci dinastia Merovingilor. Această transfor- 
mare mai fu desăvirșită prin faptul creştinirii, In veacul al șa- 
selea, a lui Clodvig şi a obştiei cuceritorilor, Sprijinul, dealtmin- 
trelea interesat, ce biserica, a cărei inriurire şi putere creștea ră- 
seră pt tm i zi, Aa dădea regilor dispensatori de favoruri nu 

mărească In chip t ii i 

„pet regali p insemnat, în ochii poporului, 
„În cele de pe urmă timpuri, impărăția era impărțită în co- 
mitate /comilatus), care se subimpărțiau în ducate (ducatus),. 


PENTRU ADEVAR ŞI DREPTATE 53 


avind In capul lor chte un comite (comes) sau cite un duce 
(dux), \insārcinat cu administrarea diviziunii saua subdiviziunii 
respective. Aceste Impărţiri fura păstrate de Franci, Insă, de oare- 
ce la ei ducele //lerzog) venea indată după rege, ei dădură 
vechilor comiiate numele de ducate, avind duci in capul lor, 
iar vechile ducate luară numele de comitate şi fură adminis- 
trate de comiţi (Grafen, grafiones, comiles), stind sub poron- 
cile ducelui, iar numărul lor fu mărit in chip foarte insemnat. 
Ducii erau meniji să fie povăţuitori superiori ai trupelor şi să 
privegheze administraţia comiților; în realitate ocirmuirea era In 
minile acestor de pe urmă. 

Numărul barbarilor Franci, Alamani, Suevi, Burgunzi etc., 
care au cucerit Galia şi s'au așăzat intr'insa, era mult prea mic 
pentruca ei să fi putut coloniza, în chip electiv, prin ei insişi, 
măcar o mică parte din acel intins teritoriu, sau să sporească 
in chip simțitor populaţiunea lui, !) 

Ei nicâiuri nu răpiră populațiunii băştinaşe intregimea pā- 
mintului de care aceasta se lolosia. După legile romane în vi- 
goare in veacurile al IV-lea și al V-lea dupa Hristos, cind se 
incvartiruiau trupe la locuitorii provinciilor, fiecare proprietar era 
dator nu numa: să primească la el unul sau mai mulţi oşteni, 
dar mai era ţinut să le lase a treia parte din venitul lui, Pe 
urnă, cind Burgunzii și Visigoţii se stabiliră în Galia meridio- 
nală pe temeiul unui tratat incheet cu Honorius, această așăzare 
fu făcută In condițiunile stipulate de legea In chestiune, insă pe 
cind incvartiruirea trupelor era provizorie, aşăzarea acestor bar- 
bari luă un caracter statornic. Innainte de căderea desăvirşită a 
impărăţiei, magistrații civitaţilor provinciale (a ținuturilor), in 
care regii barbari erau cantonați, recunoscură suveranitatea Bur- 
gunzilor şi a Goţilor, inchezăşluindu-li-se în schimb posesiunea pă- 
minturilor rămase In stăpinirea lor. °) 

In unele locuri HBurgunzii luară două treimi din påmint, 
dar nu se pare că această măsură să fi fost aplicată vreodată 
pe toată intinderea unei provincii; este aproape sigur că numai 
unele teritorii fură împărțite, mai cu deosebire păminturile fiscu- 
lui şi acele obşteşti. Pămintunile cultivate şi viile din valea Ro- 
nului rămaseră in minile populaţiunii romane, pe cind Burgunzii 
iși impărțiră mai cu samă pășunile şi pădurile.?) 

Francii şi Alamanii procedară altfel. Aceste două pupoare se a- 
mestecară mult mai mult cu populațiunea galo-romană, căci din- 
tăiu nu lură incvartiruiţi pe la locuitorii provinciali. Imperiul 
dela inceput le atribui de-adreptul teritorii pustii aparținind fis- 
cului, iar ei se aşăzară pe aceste teritorii in corpuri de naţi- 
une. Mai tirziu, cind Francii deveniră stăpinii Galiei, în timpul 
crâiilor lui Clodvig şi ale fiilor săi, ei ocupară vechile domenii 
impărâteşti și confiscară păminturi aproape In toate provinciile. 


.. .... 


tereeeere 


1) Dareste de ja Chavanne, op. eit, p. NE, zice: „s'a socotit, în chip 
într'ude văr cam vag, că ri pe utean număra $0—80.000 oameni, Vizi 
soţii pe atiţia și numai Francii o e superioară”, 

2 Ibid., ibid, p. 56 

3) Ibid., ibid., p. 87 sq. 


DA VIAŢA ROMINEASCA 


pa ——.— 


Dar, pe lingă aceste confiscări, ei inchezăşluiră civităţilor, 
in tratatele ce le incheiară cu ele, stâpinirea asupra păminturi- 
lor care le aparţineau ; numeroase texte din secolul al Vl-iea ni 
arată episcopi obținind dela regii merovingiani chezăşii pentru con- 
servarea bunurilor bisericii episcopale sau ale orașului lor de 
reşedinţa. !) 


Marile proprietăţi particulare care existau In Galia Innainte 
de cucerirea Irancă rămaseră deci, pentru cea mai mare parte, 
in ființa şi după acea cucerire. Proprietarii lor la inceput erau 
puşi într'o poziţie de inferioritate faţă de barbari : gloaba (wekr- 
geld) impusă pentru uciderea unui Franc liber de rind fiind mai 
ridicată decit acea a oricărui Roman. Dar aceşti proprietari ști- 
ind să se ingraţieze pe linga regii franci, ajunseră la situaţii cu 
vază şi In curind dispăru orice deosebire între ei și barbarii 
fruntaşi. 

Căpeteniile Francilor ṣi membrii suitelor, drept răsplată pen- 
tru serviciile aduse, primiră. după impontanţa jor, intinderi mai 
mari sau mai mici de păminturi de ale fiscului și de bunuri 
confiscate cu titlu de proprietăți desăvirşite. Rămâşiţa păminturi- 
lor fiscului, a domeniilor impărăteşti, a bunurilor confiscate, co- 
drii fară stăpin şi locurile pustii fură declarate păminluri ale re- 
gelui (Königsland). 2) y 

Aceste păminturi alcātuiau averea, adevăratul tezaur al re- 
gelui. Cu ele se răsplăteau serviciile făcute lui sau statului, cu ele 
se impăcau nemulțămirile ivite, cu ele se dabindia erlarea de 
câtră episcopi a grelelor păcale comise, binecuvintarea și mijlo- 
cirea bisericii câtă cer pentru izbulirea Intreprinderilor incepute 
sau procetate, 

Barbarii nu cunoşteau dările; la venirea lor numeroase 
orașe, impreună cu teritoriile lor, obținură scutiri de biruri,—pu- 
ține de tot erau veniturile care curgeau în visteria regilor franci. 
Ei se vâzură siliţi să atribue ducilor, comiților şi funcţionarilor 
de tot leliul, drept salar pentru ostenelile lor, venitul unora din 
domeniile regale aflate în circumscripțiunea diregătoriei lar. Bine 
înțeles că, la inceput, aceste beneficii se afectau insâşi dere- 
gătoriei, iar nu persoanei care o ocupa. Dar, cu slăbăciunea pu- 
terii regale, care mergea crescind mereu, diregātoriile, mai ales 
acele mari, devenind ereditare, deveniră ereditare şi domeniile 
afectate lor şi, cu vremea, se contundară cu bunurile particulare 
ale urmașilor beneficientului. 


La stirșitul veacului VI, comiții deveniseră astfel aproape 


1) Dareste de la Chavanne, op, cit, p 88. 

2) Paginile care urmouză ulcătuese un rezumat combinat al materii- 
lor cuprinse în capitolul al doilea din vnrtea à patru a volumaloi | din 
Deutsche Geschichte a lui Lamprecht -i al ucelor cuprinse în varten a noua 
a celui de al doilea volum din Siedelungen al lui Meitzen, 


PENTRU ADEVAR ȘI DREPTATE 55 


pretutindeni mari proprietari ai circumscripțiunii lor; iar Clodoa- 
cru al Il-lea fusese constrins să fägäduiascä formal, în anul 614, 
că va alege pe comiți numai dintre marii stăpini teritoriali ai 
ocolului (Gau) respectiv. In scurt timp vedem această dem- 
nitate devenită monopolul citorva familii din comitat, pentru a 
răminea, în veacul al optulea, ereditară intr'acelaşi neam. 

Precum am văzut mai sus, atit domeniile fiscului, cit 
şi acele împărăteşti erau locuite de cultivatori de påmint de di- 
ferite stări, în cea mai mare parte de coloni, Cind regele hără- 
zia un asemene domeniu cu titlu de beneficiu, beneficientul 
devenia totodată stâpinul pămintului şi diregătorul țăranilor aşă- 
zați pe el. De oarece acel domeniu avea valoare numai cit 
timp era cultivat şi brațele erau cu deosebire rari, noul stăpin 
se feria să se atingă clluși de puţin de esența condiţiunilor în 
care locuitorii aşăzaţi pe domeniul hărăzit lui se folosiau de pä- 
minturile ce le cultivau, cel mult, pe ici şi colea, se va fi incercat să 
mai mărească cu cite ceva redevențeie. Pe de altă parte acei 
care primiau dela rege domenii cu titlu definitiv, deveniau în 
curind şi ei stăpini ai pămintului și totodată diregâtori ai țăranilor 
aşăzaţi pe el în urma imunităţii ce, cu vremea, se hărăzia tu- 
turor stăpinilor de domenii de oareșcare Insemnăâtate, Este bine 
înțeles că şi aceşti donatari cu titlu definitiv respectarà dreptu- 
rile de posesiune ale locuitorilor domeniilor ce le dobindise. 

Hărăziri de asemenea domenii se mai făceau de cătră regi 
şi in loc de plată, pentru avansuri bănești, furnituri şi altele, 

Cu toată intinderea uriaşă a domeniilor fiscului lăsate de 
Romani şi a codrilor fără stăpini, acest bogat izvor de resurse 
ale regilor franci dela o vreme incepu să sece, cu deosebire în 
urma marilor lânii făcute bisericii. Chilperih (4584) se plingia ade- 
sea că: ecce punp.r remansit fiscus noster, ecce divitiae nostrae 
ad eclesias suni trunslalae, !) şi incepu să întoarcă unele din 
hârăzirile lăcute hisericii, dindu-le la alte feţe. Totuşi se crede că 
proprietăţile bisericii, la Inceputul veacului al VII-lea, acoperiau 
o treime din pâminiul cultivabil al Galiei. 

Carol Martel, pentru a face față inârmărilor, mulțumită căro- 
ra izbuti să răspingă năvâlirea Saracenilor, fu silit să seculari - 
zeze parte din bunurile ecleziastice, iar fii săi, Carloman şi Pi- 
pin cel Scurt, spre a putea întimpina cheltuelile statului care 
<poriau mereu, inființară proprietăţile bisericeşti censitare. 
Bunurile ce nu se putură lua inapoi dela biserică fură th ciarate 
proprietăţi inalienabile ale ei, însă conferite la deosebite leje ca 
beneficii veşnice ale bisericii, pentru care beneficientul plātia 
bisericii respective un cens fix, la început cite un solidus de 
fiecare Hufe. Carol cel Mare atribui bisericii, la 779, a zecea 
plus a nouă parle, adică 2/10 din producţiunea acestor pâminturi. 
Benelicienţii mai crau datori să contribue la întreţinerea clădirii 
bisericii de pe domeniul respectiv. Bine înțeles că aceste beneficii 


A. lată săracii rămas-a visteria noastră, iar bogăţiile noastre trecut-au 
la biseriui. 


56 VIAȚA ROMINFASCA 


de păminturi bisericeşti se hărăziau de regi numai In schimbul 
unei plăți sau unor servicii făcute sau urmind a se face. 

Asemenea beneficii se constituiră incepind din vremea lui 
Carol Martei şi pe râmășița domeniilor regale, mai cu samă tin 
schimbul indatoririi serviciului militar călare, Această categorie 
de beneficienți primiau de obiceiu un teritoriu intins, cu dreptul 
să-l împartă la rindul lor in beneficii mai mici, asemene sub 
indatorirea serviciului militar călare, spre a-i pune in stare să 
răspundă chemării regelui nu singuri, dar insoțiți de cite o ceată 
de călăreți. Aceste două categorii de beneficii se numiau feu- 
duri fiefs) şi sub leuduri (arrière fiefs), primul beneficient, 
acel al intregului feud, era un vasal (vassal), ceilalți sub va- 
sali (vuvussaux, arrière vassaux) ai regelui. Acelaşi mod de 
hărăzire de pămint sub titlu de feuduri și suhleuduri, In schim- 
bul serviciului militar, 1l vedem intrebuințat de duci, comiţi şi 
de biserică. Aceste beneficii, care la Inceput erau conferite pe 
viață, deveniră foarte in curind ereditare ca şi cea mai mare 
parte a diregătoriilor. 

Numărul vasalilor seniorilor celor mari şi ai bisericii spori 
in chip insemnat prin acel al oamenilor liberi care se comendau 
lor, indatorindu-se, în schimbul ocrotirii lor, la serviciul oştenesc. 
Cu vremea primiră asemene beneficii în schimbul slujbei mili- 
lare călare chiar oameni neliberi, care servise stăpinului cu cre- 
dință, inmulţindu-se astiel in chip foarte insemnat suita militară 
şi prin urmare puterea marilor seniori teritoriali. 

__ Incă sub Carol cel Mare, spre a putea pune cit mai repede 
oştirea In mişcare, ordinele spre acest shirşit se trimiteau, nu ca mai 
innainte, excluziv numai comiţilor, ci şi vasalilor avind sub ei va- 
vasali, dispoziţie care mări mult vaza marilor stăpini teritoriali 
asupra locuitorilor din ţinuturile lor. 

Tendinţa vremii se oglindeşte bine in dispoziţiunile din 
847 ale lui Carol cel Pleșuv, care glăsuesc: 


U. Mai voim ca fiecare om liber din regatul nostru să-și aleagă un 


s sa # r (seniorem) pe cure îl va voi, pe noi sau pe unul din credinciosii 


III. Poroncim cu nime să nu păräsască pe seniorul său fără d t 
meiu si ca nime fdin seniori ă nu-l ru 
cum a fost obiceiul în vromes e În more a Îl 2 


Să vedem acum intrucit alcătuirea marei ietăți 
| propriet näs- 
een gpa erans de Eye: a afectat drepturile de foioniață a- 
ntului ale celorlalte clase agri i i i 
oara poni gricole din țările cucerite 
Este vederat că ca nu a putut să ştirbească i i 
că întru nimic a- 
ri r ia a É oppak păminturilor lor oamenii liberi de rind 
camului cuceritor, cel puti i - 
a mda Por eet a , puţin în veacurile care au ur 
n cit privește Galo-Romanii pe care cucerirea îi găsi 
£ ăsise 
In posesiune de påmint, am arătat mai sus că marea Serena 


PENTRU ADEVAR ȘI DREPTATE 57 


urmă să subsiste cum era sub Romani, suferind pe alocurea 
ştirbiri mai mult sau mai puţin insemnate. Nu este nici un te- 
meiu care să indreptățească presupunerea că condițiunea colo- 
nilor așăzaţi pe acele proprietăți sā se fi schimbat In chip sim- 
ţitor. 

Micii proprietari care posedau pămint impozabil răma- 
seră asemene nesupărați în stăpinirea lor, 

In stăpinirea căpeteniilor şi a regelui căzuse codri mari şi 
pustiuri intinse, din care parte, în cursul vremii, lâcu obiectul 
unor hărăziri intocmai ca domeniile locuite. Acei în stăpinirea 
cărora ele căzuse le impărțiră In mansuri şi le distribuiră co- 
lonilor ce-i putură aduna, 

Forma sălăşiuinţii era, In linii mari, acea poporană (volķks- 
thiimlich, volksmăssig), obişnuită de Germani din veci, cu deo- 
sebire că hufa fiecărui gospodar alcătuia, in aceste aşăzări, cite un 
bioc compact în care se mărginia stăpinirea lui, pe cind, precum 
am văzut, în aşăzările vechi făcute după obiceiul poporului, fie- 
care gospodar stăpinea părţi în fiecare lan (Gewann) sau In mai 
multe lanuri de aceiaşi calitate. Aceasta fiindcă, în aceste aşă- 
zări nouă, stăpinul singur hotăra chipul împărțirii şi lui puţin îi 
importa dacă un gospodar avea in partea lui numai pămint bun 
şi altul numai pămint inferior, iar regularitatea impărțirii hota- 
rului lui prezinta pentru el mai mare importanță. Această sä- 
lăşluire, lăcută de oameni cărora regele le hărâzise locuri pustii 
sau păduri, este numită de autorii germani care şi-au lăcul o 
specialitate din această chestiune sālāşluire sau colonizare 
stăpinească (grundherrliche Siedelung), pentru a o deosebi de 
sălășluirea făcută din vechime, de popor, pe care o numesc să- 
lășluire după obiceiul poporului (volks/uimliche sau volks- 
mdssige Siedelung). 

Este bine ințeles că oamenii liberi care veniau astfel să 
transforme păduri şi pustiuri în lanuri cultivabile, se aşăzau pe 
părțile lor numai în calitate de coloni cu drept ereditar la folo- 
sința pămintului pus în valoare şi păstrindu-şi libertatea deplină, 

Legăturile dintre stăpinul pămtntului (Grundherr) şi co- 
lonul care se aşăza pe pâmintul lui variau dealtmintrelea după 
starea căreia acesta li aparținea, după obiceiu, după condiţiunile 
locale, după starea şi calitatea pămintului și după Invoiala fä- 
cultă între ei. 


Selavul şi omnl cu libertate limitată stabilit de un proprietar pe pămtn- 
tul lui spre a-l cultiva pentru propria lui (a colonului) folosinţă, dobindin i m 
însuşi acest fapt, oricît da mari ar fi fost sarcinile impusa lui, dreptul 2 
aduna un peculiu al lui şi mai era insăreinat, In calitate de reprezentant al 
pămintului de care se folosia, să susţină drepturi de vecinul lui, cais ce 
mederat că-l ridica cu mult peste starea de selăvie. ') 


Pe păminturile posesorilor şi ale proprietarilor romani care 


1) Meitzen, Sedelungen, IM, p. 333. 


58 VIAȚA ROMINEASCA 


fuseseră confiscate de Francise aflau leti şi coloni. Cită vreme 
domeniul In chestiune răminea in stăpinirea regelui, censurile și 
prestaţiunile acestor cultivatori se Implineau de vre-un diregător 
al regelui; de indată ce regele 1l hărăzia unui al treilea, insărci- 
natul noului stăpin lua locul diregătorului regal, iar legăturile 
lor cu pămintul rămineau absolut aceleaşi ca sub ocirmuirea ro- 
mană. 

Nu suferi vre-o schimbare nici starea de drept a acestor 
categorii de cultivatori. Ei erau supuşi încă din vremea lui Traian 
judecății stăpinului, a procuratorului stăpinului sau a altui om al 
lui care, lață cu ei, avea calitatea unui judex privatus, și mer- 
geau Innaintea judecâtorului public numai pentru fapte aducind 
după sine pedepse capitale. Faptul că erau acuma, sub regii 
franci, supuşi judecății stăpinului teritorial, nu schimba intru ni- 
mic situaţia lor. 

Obtrşia acestui drept de jurisdicția al stăpinilor teritoriali, 
care devenise cu vremea universal In regatul Merovingilor, tre- 
bue căutată în imunitatea hărăzită de primii regi creştini bi- 
sericii pe păminturile care-i aparțineau la mijlocul veacului al ṣa- 
selea, şi consista in faptul că funcţionarii regali erau opriți de a 
călca pe un påmint al cărui stăpin se bucura de imunitate. 
La inceput imunitatea consista în scutirea de impozite a bu- 
nurilor ale căror stăpini o dobindise, funcționarii fiscali ne mai a- 
vind dreptul să calce pe ele; în curind insă această interzicere 
se intinse şi la judecătorii regali, răminind dreptul de judecată un 
privilegiu al acelui ce dobindise imunitatea. Creatin folosul 
clerului, acest privilegiu se intinse repede asupra bunurilor mi- 
renilor și, la sitrşitul aceluiaşi veac, imunităţile mirene erau de- 
parte de a alcătui o excepţie, fie câ fusese dobindite prin hără- 
zire regală, fie că oameni puternici şi le insuşise. Pe ia slirșitul 
epocii merovingiane puţini erau miremi sau clericii cu oarecare 
vază care să nu fi obținut imunitatea proprietăţii lor. 

Oamenii liberi, chiar acei care ţineau pâminturi pentru care 
plăteau un cens, nu erau la Inceput supuși jurisdicțiunii stăpineşti 
decit atunci cind se aflau tn casa sau In curtea stăpinului sau fi- 
neau mansuri servite de bună voia lor. 

Este firesc dealtmintrelea ca oamenii liberi să nu primească 
pāminturi In condițiuni neavantajoase şi, de oarece stăpinii, dacă 
dispuneau de belșug de pămint, erau in schimb veşnic In lipsă 
de oameni care să-l iea dela ei spre cultivare, este de crezut că 
nu vor fi fost din cale afară exigenți. Totuşi această relațiune 
Intre omul liber, ţinind, sub condiţiunea oareşcâror censuri şi 
prestațiuni, pămintul dela un om puternic, cra primejdioasă pen- 
iru cel dintaiu. Se putea ca, din diferite împrejurări, el să nu-şi a- 
chite indatoririle la vreme, ca el să rămină dator, ceia ce, după 
obiceiurile de atunci, dadea stăpinului pămintului un drept nù 
numai asupra averii, ci chiar asupra persoanei lui. Şi, în contra 
arbitrarului stăpinului, dreptul de apel la judecata comitelui nu 
era o chezăşie Indestulătoare. 


Comitele nu avea competență pentru a cunoaște litigiurile 


PENTRU ADEVAR ȘI DREPTATE +9 


privitoare la legăturile dintre sătean şi stăpin, Chestiunile de po-- 
sesiune, de hotare, acele privitoare la obiceiuri agricole, la folo- 
sinţa apelor, la păşuni, la folosința pădurii, la construcţie de dru- 
muri, la repartizarea sarcinilor publice, la contravențiuni, la a- 
manetări, acele de poliție rurală In comunele de săteni liberi, se- 
hotărau de diregătorul ales de ei sau de sfatul bătrinilor, iar pe 
domeniile stăpinești de câtră Insuşi stăpinul sau de villicus nu- 
mit de el. In acest de pe urmă caz omul liber care avea a se 
plinge de vre-o nedreptate a stăpinului nu era indreptățit să spere 
indreptarea dela un asemene judeţ, iar apelul la judecata comi- 
telui, pe lingă că era costisitor şi Incunjurat de greutăţi, nu prea 
oferia nici el sorți de izbindă; apoi chiar în acest de pe urmă caz 
reclamantul era expus la răsbunare din partea stăpinului. 

Comendaţiile câtră biserică, care, precum am văzut, Ince- 
puseră încă sub imperiu, işi urmară cursul şi sub noul regim. Cu- 
gelul noilor convertiți barbari prea adesea era torturat prin a- 
mintirea vr-unei fapte grele punind în primejdie mintuirea sufle- 
tului lor. Spre a o spăla şi a dobindi totodată ajutorul rugăminte- 
lor bisericii, ci se dădeau acesteia impreună cu bunurile lor, mai 
ciştigind astfel şi ocrotirea, foarte puternică atunci, a clerului in 
toate imprejurârile vieţii. Biserica spre a incuraja asemene fapte, 
trata pe comendaţi cu cea mai mare blindeţă, supărindu-i prea 
puţin cu slujbe și lăsindu-le avutul în schimbul unei plăţi din 
cele mai uşoare. După moartea comendatului insă, acei avut 
era lăsat copiilor săi In condițiuni mai grele, tinzind a deveni 
impovorătoare pentru viitor. Mulțimea acestor comendări şi in- 
greuerea condițiunii urmaşilor comendaţilor fură cauza dispozi- 
țiunilor ce le găsim în legiuirile Alamanilor şi ale Bavarezilor 
stipulind limita sarcinilor ce se puteau impune de biserică fiilor 
şi nepoților comendaților. 

Mustrările cupetului şi grija mintuirii sufleteşti erau departe 
de a fi singurele temeiuri care ademeniau pe oamenii liberi să 
se comendeze. Comendările câtră mireni erau nenumărate; 
unii se comendau pentru a plăti o datorie, alţii pentrucă erau 
lipsiţi de sprijin, pentruca să scape de un duşman puternic, 
pentru a scâpa de arbitrar, pentru a dubindi sprijinul unui om 
cu vază; mulți işi comendau persoanele pentru a dobindi folo- 
sința unui manse de påmint. Sub Carlovingiani temeiul de cå- 
petenie ul comendărilor era dorul de a scăpa de impovărâtoarea 
sarcină a serviciului oştenesc călare, care apăsa atit de greu pe 
oamenii liberi posedind pămint. 

Este sigur că sub urmaşii lui Carol cel Mare condiţiunea 
oamenilor liberi dela țară se deosebia de acea a celar cu liber- 
tate mărginită mai cu samă numai prin faptul că nu erau legați- 
de gleba şi se puteau muta dela un loc intr'altul. Insă stăpinul 
putea să pună pedici şi la exercitarea acestui drept, făcindu-l 
chiar, in nu puţine cazuri, cu totul iluzoriu. 

Astfel s'a creat proprietatea mare, seniorială, în Franţa şi In- 
partea despre apus a Germaniei; In Malia, Spania şi Portuga- 
lia ea este datorită unei evoluţii la fel. 


0 VIAȚA ROMINEASCA 


Voiu examina acuma pe scurt evolufiunea legāturilor din- 
tre pămint, sătean și stăpin după căderea impărăţiei apusene, in 
părțile Germaniei asupra cărora nu se Inlinsese ocirmuirea ro- 
mană, adică: Frizia, Saxonia, ') ţările de origine ale Francilor 
Salieni, Hessiani şi Ripuari, Turingia, țara Caţilor. 3) 

Voiksthingul care alcâtuia expresiunea cea mai innaliă a 
drepturilor vechilor Germani incetă să mai existe la Franci, cel 
puţin în forma lui tradiţională, din cauza Intinderii asupra căreia 
se intindea acuma impărăţia lor şi a neindestulării mijloacelor 
de comunicație. Adunările care se convocară după cucerirea Ga- 
lici nu mai erau decit adunări alcătuite din cei mai avuți, precum 
şi din acea parte a oștenilor şi a Francilor liberi care se aflau 
in apropiere de locul unde se ținea adunarea. Atribuţiunile judiciare 
ale vechei adunări a poporului, care dela inceput erau restrinse, 
trecură la rege. 

Insă adunările de trib ale neamurilor germane râmase In a 
dreapta Rinului urmară să subsiste, deşi nu mai erau atit de des 
convocate şi cu atribuţii mai restrinse la Alamani şi la Bavarezi. 
Deosebitele neamuri supuse Impărăției Francilor şi locuind In a 
dreapta Rinului luseseră și ele impărţite in cantoane ocirmuite de 
cite un comite (Graf, grafio, comes) pus de rege. 

Centa devenise ultimul adăpost al vechei alcătuiri germane, 
insă şi îintr'insa, în părțile supuse Francilor, convocarea oştenilor 
se făcea de comitele respectiv, care astiel era investii cu puterea 
militară. Dar autoritatea judecătorească rămăsese intreagă in 
mina vechei căpetenii, a fiunginului, ales de obştie şi cel mult 
Intârit de rege, Cu incetul insă amestecul comitelui facu pro- 
grese şi pe acest teren: in calitate de reprezentant al regelui, el 
era doară căpetenia judecătoriei in toate centele comitatului său : 
thunginul, reprezentantul obştiei, scăzu la rolul de asistent, de 
implinitor al hotăririlor comitelui. 

„La siirșitul perioadei merovingiane el nu mai alcâtuia decit 
amintirea unui trecut; puterea judecâtorească se găsia intreagză 
In minile comitelui, Dar acesta devenind judecătorul regulat al 
comitatului său, și activitatea lui fiind absorbită cu judecarea 
nenumăratelor cauze de importanţă minimă, pricinile mărunte furà 
din nou diferite justiţiei obştiei. Dar, de vreme ce vechile mărci 
se Impărţise in obştii mai mici, numite zecimi (Zente), avind in 
capul lor cite un ocirmuitor ales numit zecier (Zenter sau Heim- 
burg), i se atribui judecarea cauzelor mărunte şi menjinerea bu- 
nei ordine, iar thunginut dispăru cu desăvirşire. a 
PER, ama Peniel și Turingiani insă vechea alcătuire rā- 
k severă as n starea ce ne-o descrie Tacit, până 
ap or de câtră Franci, in epoca lui Carol cel 


1) Saxonia de atunci trebue căutată ii i 

A t ] pe țărmul Mării Nordice şi în re- 

; g anā a Sarono uzi de Hanovra: părți din Mecklembarg și provineia pru- 
Paginile care urmează alcătaese un t > 

Prinse în vol. 1i, cartea V, capitolul 3 din Deutsche Ceea A pig paid 


PENTRU ADEVAR ȘI DREPTATE 6t 


Mare, şi numai după această cucerire ocirmuirea autonomă a. 
centelor lu inlocuită prin acea a comiţilor numiţi de rege. 

lată cum descrie Lamprecht schimbările urmate în feliul de 
posesiune a oamenilor liberi asupra pămintului: 


Până pe la mijlocul veacului al VI-lea ne alcătuise in părţile mai tona- 
intate ale Germaniei un drept de proprietate a omului liber care îşi. 
lucra piine) asupra a ce sule, cu toate că întinderea acestui drept era 
încă foarte mă pă» n intervonțiunea obștiei, a neumalui şi a iliei 
proprietarului. În cursul voacurilor următoare vedem această pro- 
priotate devenind din ce în ce mai in dentă, mai liberă de pedeci. De 
unde la început ea se imoştenea numai fi nu de e ge de fi, so sta- 
bili acuma droptul de mostenire al nepoților fii, curind şi acel ul fraţilor, 
iar dreptul obştiei slăbi din co în ce pentru a dispare cu desăvireire. A- 
ceiaşi soartă o avură si puternicile drepturi de intorvonțiune cu prilejul ori- 
cărei tranzactiani relative la pămint ale neamului şi, mai ales, alọ familiei 
mai apropiate. Ele Ince dispară In unele cazuri, mai cu samă atunci 
cînd ara vorba de a înlesni bisericii dreptul de a dobindi bunuri. Temeiul 
de căpetenie al acestei evoluții a fost faptul că nici un fel de organizare- 
comunistică a folosiații pămintului nu esate In stare să pună o stavili stator- 
nică năzuinţilor de stăpinire individunlă a membrilor acelei obytii, cein ce a 
avut drept urmare ca un asemenea membru, deşi rămase încă legat în lu- 
crarea și dispoziţia pămintului său, să devină totuși mai liber faţă de sta- 
rea de mai ‘nainte, și această libertate, restrinsă cum era, adusese după 
dinan deosebiri simţitoure în absoluta egalitate de pănă atunci a posesiuni- 
lor individuale: huţele fură mieşorate, parcelate, rotunzita, mărite: în curind 
se gāsirā în sate posesori do ufe mai bogați și alții mai săraci. *) 


Transformarea dela folosința individuală (Sondernu- 
izung) la proprietatea individuală /Sondereigen) lu departe 
de a fi bruscă; Germanii avură nevoe de veacuri pentru a con- 
cepe forma romană a dreptului de proprietate. 


Vechiul drept anic pici nu avea un termen propriu caro să de- 
semne ietatea. Chiar în evul mediu tirziu el nu cunoaste decit expre- 
siunile : (pămtnt), Erbe (orede), Figen ( iu), Allod, Gut (bun), - 


A ite enen ex uni. Dar chiar cuvintul Fă 
( ape lrag Bamian a Egra iS oala ca a astăzi sub rial asn 
genthum l g iraga > Se intelegea sub acel cuvint tot coin ee se ține de- 
va, lucrul asupra căruia cineva are drept să dispună, ca s. e. expresiu- 
nea: propria mes soţie (meine eigene Frau), regreti mel co- 
pii (meine eigenen Kinder) tn care nu poate fi vorba de vreo pro- 
prietate, ?) 

Maurer zice că proprietatea particulară fu incă mult timp o 
posesiune mai mult sau mai puţin Intinsă sau o saisină- 
(Gewehre), adică o apărare din partea autorităţii a dreptului 
de liniștită posesiune a individului după exercitarea acestui drept 
in cursul unui anumit timp, acest timp variind dela un an și 0- 
zi până la trei ani, şase sâptâmini şi trei zile, în unele cazuri 
până la nouă ani, şase săptămini şi trei zile. Bine inţeles că o a- 
semene saisină inceta din momentul in care se obținea o ho- 
tărire judecătorească contrară. *) i i 

Această evoluţie dela folosința colectivă la acea individuală 
a pămintului fu însoţită de o acţiune economică care contribui mult 
la inegalitatea averilor. 

Dela inceput membrii unei obștii erau liberi să facă, în a-- 


1 Deutsche Geschichte, 2, p. 55 sq. 
S G. Te v. anne, op. ah, 206. 
8) Ibid., p. 99 sq. 


să VIAŢA ROMINEASCA 


cele părți ale hotarului care crau obşteşti, curături pentru folo- 
sința lor proprie. Pâmintul almendei privit ca bun al obştiei, deve- 
nia astfel proprietate a acelui care Il pusese In valoare printr'o 
muncă mai indelungată şi mai mare, Intinderea acestor curături 
sporind pe fiecare zi, cu ea sporia şi averea individuală a ace- 
lor care le făceau. L 

Domeniul regal (Kânigsland) cuprinsese şi in țările de 
baştină ale Francilor toate locurile, mai cu samă pădurile, care 
pănă atunci nu făcuse parte din hotarul vre-unei mărci, sau e- 
rau privite ca rezerve ale triburilor şi ale popoarelor. Acest do- 
meniu deveni urieş în urma cuceririi Friziei şi a Saxoniei, căci, 
pe lingă rezervele şi păminturile neocupate din acele țări, ln stn- 
geroasele lupte duse de Saxoni pentru păstrarea nealirnării lor şi 
a răscoalelor lor repetate, o mare parte a teritoriului saxon fu con- 
fiscat de regii cuceritori, mai ales de Carol cel Mare. 

Donaţiunile de păminturi intinse cătră oameni de samă şi 
„biserici incepuse incă sub Merovingi : astfel mânăstirea benedic- 
tinā dela Fulda stăpinia, puţin timp după Intemeerea ei, 15.000 
hufe. Păminturile daruite de regi erau mai cu samă păduri, do- 
natarul le concesiona la rindul lui la oameni liberi care le cu- 
răţiau sau punea şerbii şi sclavii lui să le curâţe. Bine înțeles că 
aşăzările de oameni liberi intemeete pe asemene locuri nu se 
faceau decit in urma concesiunii pe vecie a păminturilor menite 
spre delrişare şi întrebuințare obştească şi în schimbul unui 
„cens şi a unor slujbe foarte măsurate, Insiși regii urmară acest 
sistem de colonizare pentru socoteala lor, intemeind sate regale 
(villas regales). 

Măsura obişnuită pentru partea de pâmint atribuită unui co- 
lon liber era hufa regală |Adnigshu/e), cuprinzind de obiceiu 
48 hectare. Colonii de stare servilă primiau şi ei partea de pă- 
mint ce le era afectată pe vecie, insă intinderea ei era de obi- 
ceiu mai mică: jumătate sau chiar a patra parte dintro Aufe 
Amtreagă. In satele regeiui, ale clerului și ale nobililor se mai gå- 
siau meseriași şi lucrători sub numirea de Hăussler, sau Kăliner 
“(casaşi), sau sub acea mai generală de locuri mici (Aleinstellen). 

Părţile cultivate alcâtuitoare ale unei hufe din vechile mărci 
„rămase, dela mijlocul veacului al VI-lea, statornic in minile ace- 
luiaşi membru al obştiei și astfel deosebite de posesiunile celor- 
ialți, luară din ce în ce mai mult caracterul unor proprietăţi 
“desăvirşite şi ca atari supuse Impârțirii intre moştenitori, vin- 
Zării, amanetării și execuțiunii silite. Această schimbare In sta- 
“rea de drept a hufei nu putea decit să contribue mult şi ea ca 
averile membrilor vechilor obştii să devină inegale. Căci cei 
-mai bogaţi incepură a cumpăra pâminturile acelor aduşi la sā- 
-răcie prin impărțirile succesive ale unei hufe, prin recolte rele, 
„prin nepricepere, prin cheltueli de judecată urmate de plata for- 
midabilelor amenzi obişnuite pe acea vreme, şi mai ales prin cum- 
„plita sarcină a serviciului militar călare, datorit de oamenii liberi 
-stăpini de hufe. Greutatea acestei sarcini şi arbitrarul funcționa- 
rilor regali şi acel al vecinilor puternici erau nişte cauze care, 
-din a dreapta ca și din a stinga Rinului, Impingeau oamenii să 
:se comendeze, ei şi cu bunurile lor, vre-unui puternic sau, mai 


PENTRU ADEVAR ȘI DREPTATE 83 
cote aterra E LET a 


adesea, bisericii, spre a fi scutiți de ruinătoarea slujbă n 
spre a găsi liman de scăpare impotriva paons precara 
mani puternici sau Impotriva abuzurilor funcționarilor. 
Imunitatea hărâzită de regi clerului şi nobililor proprietari 
de domenii mări puterea lor şi, prin abuz, ei cotropiră dreptul de 
judecată în multe din vechile mărci vecine. Procedeul intre- 
buințat în deobște era cumpărarea unei jireabii sau a mai multora 
in hotarul țintit, sau comendarea unui membru sau doi ai ob- 
ştiei, în urma cărora mânăstirea sau nobilul care cumpărase sau 
căruia oamenii i se comendase devenia membru al acelei ob- 
ştii. Odată acest rezultat obţinut, găsia acest nou membru mij- 
loace pentru a face pe ceilalţi să-l recunoască de judecator şi 
să devină supuşii lui. 

7 Cind proprietatea pămintului /(Grundeigenthum) era unită 
cu imunitatea, atunci ea devenia seniorat (Grun schaft}, 
ceia ce era dealtmintrelea aproape totdeauna cazul. 

Acesta este, pe scurt, modul in care sa alcătuit marea 
proprietate în Germania, 


(va urma) Radu Rosetti 


m mm 


Olympul 


„Sunt lacrymae rerum” 


Nimic din sbuciumul de altă-dată 
Nu mai lrămintă azi bâtrinul munte... 
Şi tot mai grea, pe culmele-i cărunte, 
Vitarea "şi lasă pacea 'ntunecată. 


Pe Jupiter, serbătoritul tată, 

De-acuma Chronos poate să'l infrunte, 
Căci el i-a smult cununa de pe frunte, 
Ba i-a cernit chear fruntea luminată, 


Pe unde-a fost recoltă strălucită, 
Azi crește buruiană neplivită 1... 
„Şi tot mai crunt se năpusteşte timpul... 


«Şi clipe trec în sbor de rindunele.., 
„Şi 'n veacuri se prefac... şi 'nghit Olympul... 
— Așa insultă moartea toate cele, 


Mihai Codreanu 


MARIN 


Cerul piumburiu de toamnă cernea o bură rece, surie. 
Din văzduh cădea repede inserarea. Tulele de pe marginea dru- 
mului de ţară îmbrăcau forme ciudate: un bivol ce paşte, o 
capră ce se cațără, un paznic ascuns în cojoc miţos. 

lie Marin innainta cu greu prin mizga drumului. Vedea 
figurile ciudate, care se iveau la dreapta, la stinga, Innainte, şi i- 
nima i se stringea de groază. Innaintea unui copăcel, ce-i păru 
un moşneag aplecat pe cirjă, voi să se oprească şi să-l in- 
trebe: Mai este mult pină'n Vlădeni, moşule? Se simţia isto- 
vit de drum și rupt de foame. 

Venea de departe. In noaptea trecută dormise întrun sat, și 
din crăpatul zorilor işi luase desaga'n spate şi pornise. Drumurile 
le cunoaștea incă bine, dar depărtarea dela un sat la altul n'o 
mai ţinea minte, Și călătorea aşa de patru zile, Trenul Il aduse 
de mai departe. Dar la o gară, voind să cruțe paralele, se co- 
bori. Se desvăţase de umblet mult, şi se simția slab, parcă beat, 

Auzi în urmă lătrat de cini, şi zări, nu peste mult, o dunză 
de lumină. Atunci puterile-i crescură de-odată. 

Intră în satul pe care-l părăsise de cincisprezece ani. Pe-o 
Hudiţă, îintr'o casă de piatră ți trăia nevasta ş'o fetiță. Insă el se 
va opri puţin să răsufle, să guste un strop de vin, la crișma 
Sasului, 

Oamenii care se cinstiau cu vin nou, cu must, Intoarseră 
obrajii nerași spre ușă. Dar nime nu cunoscu pe străinul im- 
brăcat nemțește, cu fața slabă, cu barba căruntă. Ilie Marin şezu 
lingă uşă, ceru pine și un pahar cu vin. Minca domol, sorbea 


. din vin, şi în răstimpuri privea rătăcit prin crișmă. Pe crișmar, 


pe Hanţ, 1! cunoştea. Dar i se pâru că-i mai lung şi mai slab, 
Dintre ceilalți, abia de vr'o trei de sar fi putut lega. Il pişca Tu- 
mol de tutun și simțea că-i lăcrămează ochii. Nu se putea gindi 


D’ 


c6 VIAŢA ROMINEASCA 


la nimic. Nu-i părea bine, nici rău că vede oameni din satul 
lui, Asculta, sorbind din vin, vorbele oamenilor, care lăudau bu- 
nătatea vinului din anul acesta. 

— De cind culeg,—zise unul din capul mesei, eu numai 
de trei ori mai ştiu aşa belşug. Odată, înnainte cu şase ani. Apoi 
innaințe cu zece, şinurmă cind l-au omorit pe Dumitraş, nu 
ştiu ciți ani vor fi de-atunci, pare că treisprezece. 

— Nu, sint cincisprezece în cap,—zise altul. Eu mi-aduc bine 
aminte, Am lost de faţă cind l-au judecat pe Marin. 

Străinul privi cu bägare de seamă la cel ce vorbise pe 
urmă. Era oacheş, cu mustața groasă, şi c'o gurä largă ca de 
pește. Da, avea dreptate. Fusese față cind l-au judecat. Il cunoș- 
tea. Era Petru Bradu, pe-atunci jurat în Vlădeni. Nu simţi nici 
durere, nici rușine, cînd își auzi numele. li părea ciudat că oa- 
menii aceştia il pomenesc acum, după atiția ani. O singură In- 
trebare cerca să-l neliniştească : Oare sint eu acel Marin de care 
a vorbit Petru Bradu ? 

— De, bietul Ilie Marin, ştiu ca avut o viață! Sade de 
atita amar de ani să putrezească la umbră. Anii cei mai frumoși 
ai vieţii lui sau dus! El se va intoarce, dar anii tinereţii lui 
niciodată, —zise iar cel din capul mesei. 

Străinul îl privi indelung și pe acesta. Il cunoștea de pe 
bunătatea ochilor albaștri, din chipul cum ridica şi golea paha- 
rul de vin, insă numele nu-i venea în minte, Ştia că i-a fost 
prieten, că s'au cinstit de multe ori c'un pahar de băutură, Si 
totdeauna spunea adevărul. lată şi acum a spus adevărul: anii 
tinereţii lui, petrecuți In intuneric, nu se vor mai intoarce. Se 
gindea : Ceva ar mai fi trebuit să spună prietenul. Să fi zis așa: 
Viaţa acum nu mai are nici un preţ, I sepărea că oamenii a- 
ceștia nu-s aevea, că-i vede intro oglinda, şi că aude cuvintele 
lor printrun geam. 

— Atunci mi se pare mie c'au prea grăbit cu judecata. — 
zise altul, după ce-și sorbi vinul. Toată mărturia impotriva lui a 
lost pușca insingerată, care sa găsit la Marin in fin. Ei, dar 
puşcă Marin na avut în viaţa lui. Pușca nu era din sat, Era 
străină. 

— A mai fost ceva, zise Petru Bradu. A mărturisit, sub 
jurămint, Vlăduţ căn noaptea aceia l-a văzut pe Marin aproape 
de locul omorului. 

— Da, numai cit pe jurămintul lui Vlăduj n'ar f trebuit 
să pună mare preţ. Acela, dacă-i ceri, jură ca vede dânţuind 
sfinţii din cer,- zise omul din fruntea mesei. 


- 


MARIS sI 
O M 
Străinul aici zimbi. Avea dreptate omul cel cu ochii al- 
haştri, Şi-i părea rău că nu-i vine in minte numele. Vlăduţ a- 
cela a îi voit are o gură spartă. Şi simţea o plăcere, cind se 
gindia că judecătorii au dat ceva pe jurămintul iui Vlăduţ. Da, 
el eulerise nevinovat cincisprezece ani. Acum, vezi bine, lui nu-i 
mai pasă de nimic. Pentru el e tot atita : vinovat ori ba. Anii 
au trecut. Şi acum el nu se mai gindeşte atita la viața asta, 
nici la ceia ce a fost, nicila ce va veni. De vr'o doisprezece ani 
pe el îl bat alte ginduri. De doisprezece ani cetește în fiecare zi 
intro carte mare, groasă, cu pâreţii negri și litere mărunte. o 
are și acum în desagi. Și de aceia nu înțelegea pentru ce mai 
vorbesc oamenii despre el. J Muc sa 
işi mai ceru un vin. Se încălzi puţin şi se simți mai in- 
tārit. Numai fumul de tutun, des şi tare, 1l nemuljumea. Oamenii 
păreau că nici nu-l văd, vorbeau de prețul vinului, de sămânâtu- 
rile de toamnă, de-o alegere de primar. ; 
llie Marin sorbind din vinul lui, simți o deosebită induio- 
şare. Işi deslăcu desagii şi scoase cartea cea groasă, Dar nu 
putea ceti, era prea intunerec, Ceru dela Sas o lumină, deschise 
cartea şi, răzimindu-şi fruntea în palmă, incepu să cetească. 
— Va fi un Jidan,—zise cineva dela masă, 
— Nu cred,—zise alt glas, Drept că are barbă, dar nu sa- 
mână totuşi a Jidan. | 
Marin cetea şi auzia ca prin vis poveştile Rominilor, Va fi 
cett mult, cind se ridicară oamenii. Vro citiva erau cheflii, şi 
ar ñ voit să mai rămină. Dar Hanţ, Sasul, nu se Invoi. Trebuia 
să se odihnească și dinsul. 
— Dumneta dormi aici?—il întrebă erişmarul pe Marin, 
văzindu-l că nu se mișcă. A 
— Nu, Platesc, Merg şi eu. 
— Pe noaptea asta vei rătăci dumneata, — zise Foku Brac u, 
Mai bine să rămii aici peste noapte la jupinul. Din Vlădeni pi- 
'n Valea Dosului e drum de trei ceasuri. z 
sa — Că nu mă duc In Valea Dosului, Eu rămin în Vladeni; 
eu sint din Vlădeni de loc, zise obosit Ilie Marin. Oamenii, din 
uşă, se intoarseră cu toții, miraţi. H priveau pe străin. 
— Cum să fii dumneia din Vlădeni ?—intrebă unul. 
— Da, sint de aici. Și pe dumnealui îl cunosc. E Petru 
şil arătă pe fostul jurat. | ADE 
sa A mai aë şi pe alții, numai cit am uitat numele. Cinci- 
sprezece ani e multă vreme.—Tăcu puţin, apoi lăsindu-și capul 


ôs VIAȚA ROMINEASCA 


irint în piept, zise cu glasul scâzut: Eu sint Ilie Marie. M'au 
scos acum din inchisoare. 

— llie Marin ?—întrebară de-odată cu toții, impietriţi de 
mirare, 

— Da. Chiar mai innainte vorbirăţi de el, Si aveaţi drep- 
tate. Judecata atunci a fost pripită. Nu cu l-am ucis pe Dumi- 
traş. Numai cit acum totul e 'n zădar. Eu nici nu mă gicdese 
mai mult ja nenorocirea aceia, Acuma am alte ginduri. Eu a- 
cum cetesc din cartea asta. Şi cartea mă învață că viaţa asta-i 
deşartă şi ticăloasă, Mă învață să n'o iubesc. Sa iubesc viața 
cea veșnică. Să fae lapte bune innaintea Domnului, ca să-rni ciş- 
tig un loc de odihnă. Să ertăm, sā uităm, ca şi Dumnezeu să 
ne erte. 

Cit vorbi, în ochii lui căzuţi în orbite, licârea o lumină ciu- 
dată, care le imprumuta o expresie de nebunie. 

— Şi ce carte-i asta ?—iîntrebă un Romin. cu glasul rece, in- 
fiorat. 

- E biblia. Carte creştinească. O am din temniță. Mi-a 
dat-o un popă. Popa nostru, care venea să ne spună cazanii. 

Oamenii tăceau ca "n biserică, Hanţ, crișmarul, rămase tn- 
lemnit, cu gura cascată, după taraba. 

In urmă, rupse tăcerea omul cel cu ochii albaștri, care ṣe- 
zuse în fruntea mesei, 

— Apoi bine ai venit, frate lie. Dumnezeu să-ţi dee bine 

de-aici incolo, dacă nu ţi-a dat pină acum. Şi-i strinse mina cu 
putere. 
Marin I privi cercetător: „Ei iaca, tu eşti Pavel Hordea. 
Cit m'am silit mai innainte Să-ţi ştiu numele. Dar acum mi-a ve- 
nit în minte. Ai rămas om bun, cum ai fost“, După Pavel ve. 
niră şi ceilalți, îi strinseră mina şi ti poltiră noapte bună. In urmă 
iși puse şi el cartea in desagi, şi eşi, lăsindu-l pe Hanţ cu gura 
tot căscată. Cind ajunse acasă, femeia și copilița dormeau. Fi a 
trecut în șopron și s'a culcat în fin. 

Aici se convinse mai întăi, cu adevărat, că e liber Miro- 
sul parfumat al finului îi deştepla in creerii lui bolnavi aminti- 
rile unei „vieţi intregi. Era intuneric, dar desiușia bine, sim- 
țea marginile șopronului, coperişul cit e de lung, de lat și cit 
e de Innalt I! făcuse el cu mina lui, că se pricepea la timplarie, 
Chipul întreg a! şopronului i se cobori limpede, juminos ic su- 
et, Distingea calerii, lăturoaele. Simţea, de desupt, unde-s ada- 
posite uneltele de lucru, unde-i carul, plugul, grapa, Si de-acum 
li veniră îndată în minte lanurite lui, agoarele, luncile. Numai de 


NARIN 6s 


casă nu se putea apropia. Nici un chip din casă, din tindă, din 
cămară, nu i se cristaliza. Nici chiar pe nevastă-sa nu şi-o pu- 
tea Inchipui, Nici fetița. 

Fetiţa i s'a născul în anul cel dintăi al robiei. N'o văzuse 
niciodată, Atunci, cind i-a scris nevasta, şa închipuit-o ca o pă- 
pușă albă, grăsulie, cu ochii rizători, Aşa o poate vedea şi a- 
cum, Dar el ar vrea s'o vadă ca felișcană de cincisprezece ani. 
Și nu poale, 

iși aduce aminte, pornind dela fetiță, că cei dintăi trei ani 
de robie i-au fost foarte grei. Se ştia nevinovat, iși lăsase acasă 
femee tinără—numai de trei ani erau căsătoriți. — iși lăsase o a- 
vere lrumoasă, După ce s'a trezit din timpenia cea dintăi, care 
i-o aduse judecata, îi venea să zugrume pe toată lumea. Și era 
atunci am voinic. cu umeri lați, cu muşchi de oțel. Ar fi vrut 
atunci să treacă peste mii de morţi, numai să poată eși din in- 
tunerec, să-şi vadă casa, nevasta și copila. L-au aruncat atunci 
intro celulă şi mai umedă, şi mai inlunecuasă, şi l-au pus la 
butuci. Trei luni a zăcut așa ca un dobitoc. In urmă, după ce 
sa mai domolit, l-au pus c'un Sirb intro celulă. Sirbul incă 
era un om cu cap. Şi un an întreg, anul al treilea de ro- 
bie, sau tot sfătuit amindoi cum ar face să scape. Ichisoarea era 
zidită pe marginea unui riu, unul dintre rlurile cele mai mari 

din țară. Şi intro zi de August s'a deslânțuit asupra orașului un 
puhoiu cu vilor, o vijelie ca la capătul lumii. Apa intrase In 
curte, pătrunzind în celule, şi direcţiunea slobozise toți robii să 
dee ajutor personalului de serviciu, liie Marin şi cu Sirbul eşiră 
ințeleș: din celulă. Deteră un răstimp ajutor, apoi printr'un loc 
dosit arcară zidul ce 'ncunjura inchisoarea şi săriră in valurile 
furioase ale riului. Cu storțări uriaşe 1 trecură. Pe țărmul celalt 
se incepea o pădurice, şi supt un stejar se adăposteau de fur- 
tună șase ofițeri, cu puştile 'n mină. Fuseseră la vina! şi-i prinsese 
ploaia. Ilie Marin îi făcu un semn Sirbului, şi amindoi se repe- 
ziră asupra celor şase ofițeri. Pină-şi veniră aceia în fire, Ma- 
rin, co patul puştii smulse din mina unuia, culcă pe trei la pä- 
mint. Dar Sirbul fu biruit. Şi atunci cei trei ofițeri il prin- 
seră pe Marin, Il legară alăturea de Sirb, şi după ce conteni 
ploaia, si-şi veniră în fire ofițerii ameţiţi, îi duseră iarăşi In in- 
chisoare. i 
Atunci îl legară în lanţuri ṣi două săptămini îl bātură in fiecare 
zi. A zăcut apoi patru săptămini intre moarte şi viață. Cind sa 
trezit, a văzul un popă lingă el, care cetea 'ntr'o carte. De-atunci 
Ilie Marin nu mai e om intreg. | se păru lui, cind se trezi din 
boală, că i-a rămas ca o ceață grea In cap. Dar în curind a vă- 


70 VIAŢA ROMISEASCA 


zut că e mai bine aşa. Nu se mai gindea acasă, nu-i mai părea 
grea viaţa din inchisoare. Chiar cind şi-a isprăvit anii de osinda, 
ar mai fi rămas bucuros acolo. Un popă i-a dat biblia şi, cind nu 
avea altceva de lucru, cetea şi i se părea că pricepe tot ce crieşie, 
că înţelege tot mai tare viața. Cartea cea stiință îl fâcu să aivă 
bucurii, dar el se depârta tot mai mult de lume. In scurtă 
vreme preotul nu se mai putea injelege cu el. Numai cartea lui 
o ținea de autoritate și primea numai ințelesui pe care eln 
scotea din carte. 


A doua zi, satul era plin cu vestea cea nouă: a scăpat 
Ilie Marin, dar, săracul, e cam dus de minte. Intimplarea cu o- 
morul lui Dumitraș, Ingropată de multă vreme, acum © povestea 
iarăşi satul intreg, Se istoriseau amânunie, se Impărțeau pâre- 
rile, insă tot mai mulţi credeau in nevinovăția lui Hie Marin. 

Nevasta lui Marin se îngrăşase tare, în vremea cit ci a stat 
închis, Supărarea i-a trecut după un an, după ce-a avut fetița, și 
şa văzut de moşie, cit putea să facă un cap de lemee. Dar de 
cind se Intorsese Marin, o cuprinse o neliniște mare, Vorbea puțin, 
umbla grăbită, şi începu să slăbească. 

-- E drept, soro, că Marin e cam dus de minte ?— o intre- 
bau muerile, 

Ea nu le prea da răspuns. Pe Marin însă Il putea acum 
vedea oricine cu carul, la plug, la coasă. Îşi Iimbrâcase portul 
din sat, numai barba nu voia să şi-o radă. Şi sara cetea regulat 
din cartea lui, 

N'a luat-o la cercetări pe nevastă, deși gurile rele după 
vro jumătate de an se Ingrijirā să ajungă unele vorbe la ure- 
chile lui Marin. El avea o convingere: omorul acela, judecata, 
temnița de cincisprezece ani, toate au fost aşa rinduite dela soartă. 
Nici el, nici nevasta, nici lumea mar fi putut să le schimbe. Şi 
din toate sa ales c'o Invăţătură : că viața asta nu plăteşte nimic. 
Pentru ce să mai cerceteze viaţa nevestei lui în cei cincisprerece 
anı : 

„Marin se obișnuise foarte greu cu fetița. Credea că-și tn- 
chipue numai că llenuța e fata lui, N'a văzut-o în leagăn, na 
purtat-o in braţe. Acum e aproape fată mare. E înnaltă, subți- 
rică, cu obraji de domnişoară, albă, cu ochii căprii. Ochii Ilenu- 
ţii dela inceput i-au atras băgarea de seamă. Dar fata era har- 
nică. Împlinea bucuroasă, sprintenă, toate poruncile tatălui său 


| Ter 


MARIN Li 


I| asculta sara cind cetea din carte, şi ridea de barba lui mare 
ca la un popă. Ceia ce-l imprieteni mai iute cu fata, era tinereța 
ei, nevinovăția ei. Cind o vedea cum se poartă prin curte, cind 
o auzia cum cîntă, cum ride, cind o vedea cum minincă, i se på- 
rea că Nenuţa este ceva nou şi unic în viaţă, şi elo privea mi- 
rat, co nesiirșită mulțâmire sulletească. Fără sâ-și dee seama, el 
se simțea petrecut, viermânos, un ciot uscat. Viața o cunoştea 
nedreaptă și amară. Și de-odată vede lingă el căprioara aceasta 
care saltă, joacă, ride, care face viața frumoasă, fiindcă ea e cu 
rată şi sufletul ei e frumos, 

Marin din sat nu egia. La oraş nu se ducea, Trimetea ne- 
vasta, Şi de citeori nevasta mergea la oraș, din porunca lui Ma- 
rin, trebuia să-i aducă ceva lenuţei. 

-- S'o mai laşi, să n'o mai desmierzi atita, — zicea nevasta. 

Atunci Marin se tulbura, vorbea cu greu, șa ameninţa cu 
pumnul: 

— Atita bucurie, tu, nici asta să no am? 

Nevasta nu-și vedea bucuros copila alâturea de Marin. De 
clteori băga de seamă că bărbatul o priveşte cercetător, o chema, 
ii arăta ce are de lucrat. Și cind i se părea ei că Marin se miră 
tare de copila lor, ingălbenea şi eșia din casă, 

Prin dragostea pentru copila lui, pentru lenuţa, viaţa lui 
Marin se facu mai uşoară, Se gindea chiar la un măritiș potri- 
vit şi incepu să aleagă feciorii din sat şi din satele vecine, 

Odata, la un Paşte, Ienuţa fusese la joc şi veni acasă fără 
cele zece ouă încondeiate, cu care se dusese. Marin, puţin băut, 
voi cu tot dinadinsul să ştie căror feciori le-a impărţit, Fata se codea. 

— La unul ori la mai mulți le-ai dat? 

= La unul, taică. 

— Şi cine-i? 

— Nu ţi-l spun, nu ţi-l spun!—şi fata clipi ciudat din o- 
chii căprii. 

Marin rămase de-odată trăsnit! Aşa cum a clipit acum fata 
lui din ochi, a mai văzut el pe cineva clipind. Ah! cit ie de 
cunoscut surisul acesta al ochilor! La cine l-a mai văzut ? 

Si fata zise, rizind din nou: 

— Un fecior care-ţi place și dumitale. 

Marin însă nu mai răspunse, Da, ochii aceia, zimbelul şi ri- 
sal lor erau ale unui om, pe care-l cunoaște foarte bine, dar nu 
ştie cine-i, Prin mintea lui turtită de lungii ani ai inchisori, cercà 
să fulgere de citeva ori amintirea, dar nu reuşi. 

În sara aceia insă, Marin nu mai ceti din biblie. Fără să 


72 VIAȚA ROMINEASCA 


cineze, se trinti pe laviță şi nu inchise un ochiu toată noaptea. 
Un presimţ rece, plin de groază, îl finu îngheţat. Nu putea să 
gicească nimic, dar simțea că este un om, este un om care sa- 
mână la ochii căprii şi la suris cu llenuţa. 

A doua zi, spre marea mirare a nevestei şa lenuţei, șa 
ras barba. Simţea nevoia să faca ceva, să miște, să schimbe, 
să distrugă, Prin mintea lui pe jumătate intunecată, cercau să țiș- 
nească luminile unci ințelegeri, și nu puteau, 

Umbla pe drum, eşi pe cimp, porni să meargă la oraș, 
dar dela jumătatea drumului se intoarse. Şi'n capul satului, cum 
trecea cu capul plecat, aude de-odată un glas foarte cunoscut. 
Gindi că-i Menuţa, Ridică capul şi atunci văzu în dreptul lui pe 
Vlăduț, pe cel ce mărturisise la judecată impotriva lui. Vlăduț 
ridea: „Ţi-a: tăiat barba, prietene. Să mă bată Dumnezeu, era să 
nu te mai cunosc. Eşti cu douăzeci de ani mai tinăr.* Şi rise iar. 

Marin rămase trăsnit: şi glasul sonor, şi ochii căprii, şi ri- 
sul argintiu, toate le are Ilenuţa dela omul acesta! Şi luminile, 
care in zădar cercară pină acuma să fulgere prin mintea lui rá- 
tăcită, acum se concentrară intro clipă, intro singură dungă 
groasă de foc vinăt, care parcă-i tăia capul in două, 

Și după şasesprezece ani de intuneric, de jumătate nebunie, 
de ură asupra vieţii, se limpezi pentru întiia oară, se limpezi 
deplin mintea lui Ilie Marin, Simţi pină'n adinc nedreptatea ce 
i se făcuse, i se cobori pe-o clipă în trup toată puterea de altă 
dată, cunoscu in toată cruzimea ci dragostea de viață, pe care 
vedea c'o scapă pentru totdeauna. Il vedea innainte-i pe Vladuţ, 
de care a ris totdeauna pin' a fost acasă, pe care nu l-a luat în 
seama, nu i-a păsat că mărturiseşte impotriva lui,—şi Inţelese 
ceia la care uu s'a gindit niciodată. Caci Ilenuța-i sămăna. Il pri- 
vea cu ură şi cu plăcere, şi In clipa cind simți limpezimea de- 
plină, se aruncă ca o fiară în grumazii lui Vlăduţ. 

Acela presimţi moartea, dar nu mai avu nici o putere. 

CEA- Tu ai ascuns puşca'n fin, mişelule. Tot lu m'ai pirit, Tu 
mi-ai necinstit casa. Şi tu mi-ai furat pe llenuţa. 

— Aşa-i Marine, dar las; of, sărac de mine... 

Dar Marin, in clipa cind i-a fost mintea limpede, nu l-a lăsat. 


I. Agirbiceana 


15 


HOMER 


ILIADA 


Cintul al 10-lea 


După ce-apoi În risipă trecură părcanul şi șanțul 

Şi o mulţime dintr'inşii pieriră de minile ahee, 

Steteră 'n urmă Troenii, pitindu-se aproape de care, 
Galbeni de teamă, 'ngroziți. Dar Zeus atunci se deşteaptă 
Lângă soția i cu tronul de aur pe culmea din Ida. 

Zeul se scoală 'ntr'un buc, spre tabără ochii şi-aruncă, 
Vede gomiti pe Troeni, şi dindu-le goană din urmă 

Vede pe-Ahei şi pe zeul Postidon alături de dinşii; 

lar pe cimpie sta Hector întins și-ocolit de tovarăşi — 
Firea 'şi perduse viteazul şi-abia mai putea să răsuile, 
Singe din gură vărsa: lovitura nu'i fuse din mina 

Celui mai slab din Ahei. l-a fost milă lui Zeus văzindu-l, 
Si 'niricoşat pe sub gene privind s'a râstit cătră Hera : 
„Alurisito, nici vorbă c'a ta uneltire vicleană 

A 'nläturat pe viteaz din războiu și-a pus oastea pe fugă. 
Nu ştiu de nu vei fi tu cea dintâi să te bucuri de rodul 
Astei haine urziri şi de nu te-oiu stilci eu cu biciul, 
Oare-ai uitat cum ai lost spinzurată 'n văzduh ? Atirnasem 
Cite-un ilău de picioarele tale, și 'n lanţuri de aur 

Minile tale legasem pe veci. Şi pluteai în văzduhuri 

Și între nouri, iar sus pe Olimp necăjiţi erau zeii: 

Unu) măcar nu putea să se-apropie să le desnoade, 

Căci, de-apucam pe oricine, "I zburam peste prag ca s'ajungă 
Mort pe pămint.—așa ciudă mi-era, și cu asta eu totuşi 


74 VIAȚA ROMINEASCA 


25 Nu'mi potolii supårarea ce-avui, cind pe fiu-mi Heracle 
Tu, vijelia stirnind şi fiind ajutată de crivăţ, 
L-ai azvirlit pe nerodnica mare dorindu-i prăpădul 
Şi l-ai purtat după-aceia la Cos cel cu suflete multe, 
L-am izbăvit Insă eu şi adusu-l-am iarăşi in Argos, 
30 Țara pâscută de cai, după-atitea trudiri şi necazuri. 
Asta ți-aduc eu aminte ca tu să te laşi de-amăgire 
Şi să cunoşti dacă ţi-e de folos drăgostirea, cu care 
M'ai înșelat, părăsind cu ginduri viclene Olimpul". 
Zeus vorbi, şi fiori au pătruns pe mărila zeiţă. 
35 De-asta răspunse pe loc şi-i zise cu vorbe ce zboară : 
„Martor iau cerul cel mare de sus şi pâmintul acesta; 
Jur şi pe Stixul ce curge în iad—care i doar jurămintul 
Cel mai innalt și mai sirașnic al zeilor cei fără moarte; 
Jur și pe capul tău sfint şi pe patul ce 'n veci ne uneşte — 
40 Şi pe acesta zădarnic eu nu m'aşi jura niciodală; 
Nu de-a mea voe ascultind cutremurâtorul Postidon 
Strică lui Hector şi oștilor lui și pe-Ahei ocroteşte, 
Ci dela sine, voios, cum Îl mină pornirea şi firea, 
Căci ii văzu şi-avu milă de Ahei, că pieriau la corăbii, 
45 Dar mă voiu duce eu insămi cu vorba pe el să-l induplee 
Ca să ia calea 'ncotro porunceşti, o stăpine al furtunii:, 
Hera-a grăit, şi-a suris al lumii şi-al zeilor tată, 
Și-astiel cuvintul i-a 'ntors şi rostitu-i-a vorbe ce zboară: 
„Hero, mărita mea Doamnă, de-ai fi tu alături cu mine 
50 Şi cu un cuget la sfat între zeii cei lără de moarte, 
Crede că zeul Postidon, oricit ar vrea altfel să fie, 
Gindul pe loc o să-și mute cum inima noastră poltește. 
lar dacă tu adevăr imi grăeşti și cu tot dinadinsul, 
Du-te la zei chiar acuma şi chiamă mai repede 'ncoace 
55 Iris să vie şi-Apolon cu arcul de-argint, ca să meargă 
Iris la tabăra-Aheilor cei cu pulpare de-aramă 
Şi lui Posèidon stăpinul să spue, să lase războiul 
Şi dela Troia să plece şi-acasă 'napoi să se 'ntoarne; 
Meargă şi Febos Apolon să 'ndemne la luptă pe Hector, 
60 larași să-i dee puteri, să-și poată alina suferința 
Ce-l istoveşte şi-acum, spre Ahei să-şi indrepte năvala 
Ca săi Iniringă din nou, la mişelnică fugă silindu-i, 
Numai ca dinșii fugind să dea busna cu toţi la corăbii, 
Unde "i Ahile Pilid, Acesta va 'mpinge la 'ncaer 


ILIADA 15 


65 Pe-a lui prietin Patroclu, pe care cu sulița Hector 
O să-l doboare 'naintea cetăţii, cind el va răpune 
Tineri voinici o grămadă— ntre ei şi pe fiummi Sarpèdon. 
De-asta 'nciudindu-se Ahile pe Hector atunci o s'omoare. 
lar după-aceia voiu face ca neincetat să urmeze 
70 Dela corăbii dosirea şi 'niringerea pină ce Aheii 
Troia cea 'naltă Iua-vor, lucrind după slatul Atenei. 
Insă nici eu înnainte nu 'mi voiu conteni supărarea, 
Nici nu dau voe la zeii ceilalți pe Danai săi ajute 
Pină ce nu se va face dorința rostită de Ahile 
75 Cum juruit-am întăiu și m'am Invoit aplecindu-mi 
Capul, In ziua cind Thetis zeița 'mi căzu la picioare 
Si mā rugă să cinstesc pe Ahil, de cetăţi surpătorul“. 
Zise, iar Hera cea albă, supusă la vorba lui Zeus, 
Merse, din Ida pornind, spre naltul Olimp, peste mare. 
80 Cum se repede în zborul său mintea ce lumea străbate, 
Țări cite toate umblind şi cugetă 'n sine şi zice: 
„Colo de-aşi merge, sau colo* şi 'n drum se socoate 'n tot felul ;. 
Tot aşa iute şi 'ntins zbura In văzduh și zeița 
Pină ce-ajunse 'n Olimp. Acolo se duse la sfatul 
85 Zeilor nemuritori adunaţi în palatul lui Zeus. 
Cum o vâzură, săriră ei toți cu paharele 'ntinse. 
Dinsa, lăsind pe ceilalţi, o cupă primi dela Themis 
Cea "'mbujorată, căci Themis întâiu i-a eşit innainte 
Si a 'neeput cătră Hera şi-a zis sburătoare cuvinte : 
90 „Oare de ce ne-ai venit, o Hero, cu faja mihnită ? 
Te-a 'niricoşat mi se pare bărbâtul tău, fiul lui Cronos“, 
Zina cu braţe de-omăt zeiței aşa îi răspunse : 
„Nu mă 'ntreba de acestea, o Themis ; doar ştii şi tu insâți 
Cit este el de trufaş şi fără de suflet cu mine, 
95 Pune-te 'n sală şi urmează din nou prăznuirea cu zeii. 
Cola la masă tu stind cu zeii ceilalți auzi-vei 
Ce râutăţi mai vesteşte Cronide; socot că de asta 
N'o să se bucure oamenii toți deopotrivă şi zeii, 
Oricit de veseli stau unii la chef şi petrec laolaltă“. 
100 Astea zicindu-le lor, zeița se puse pe scaun. 
Zeii oftau în palatul lui Zeus. Cu zimbet pe buze 
Hera stătu între ei, dar nu şi cu fruntea senină 
Peste sprincene ; 'n sfirșit isbucni clocotind de minie : 
„Ah ce nebuni, să purtăm prosteşte noi ciudă lui Zeus? 


76 VIAŢA ROMINEASCA 


105 Ba chiar, cu el apucindu-ne, am vrea cu puterea sau vorba, 
Bieţii, de hac să'i venim. Dar el fără teamă Și grijă 
Şade departe de noi şi 'ntre nemuritori se socoate 
Sigur și neindoelnic intăiu 'n putere şi 'n sila. 

Deci induraţi-i tot răul ce el fiecăruia “mparte. 

110 lată, mā tem chiar acum că năpasta l-ajunse pe Ares: 
Căci la războiu i-a perit un fecior, Ascalafos, bărbatul 
Cel mai iubit şi crezut ca al său de năpraznicul Ares*, 

Asta grăi, iară Ares mihnindu-se minile 'ntinse 
Şi se bătu In vinjoasele 'i coapse şi zise cu vael: 

115 „Zei din Olimp, nu vă fie cumva cu bânat, de voiu merge 
Printre Ahei la corăbii; eu vreau să râzbun numai moartea 
Fiului meu, și nu'mi pasă chiar dacă. trăzni-mă-va Zeus 
Şi voi zăcea între morţi in măcșala de praf și de singe“, 

Asta zicind, a zorit apoi Groaza și Spaima să 'nhame 

120 Caii, iar el s'a gătit cu armele lui sclipitoare. 

Mult mai amarnic! atunci şi mai neagră-ar fi fost a lui Zeus 
Ciudă şi furie faţă de zei, dacă Palas Atena, 

Grijă ducind tuturor și temindu-se chiar de-a lor soartă, 
Nar fi lăsat al ei jilț şi m'ar fi dat fuga prin tindă. 

125 Coiful din creştet şi scutul din umăr îi zmulse zeița 
Și luind lancea'i de aramă din zdravâna'i mină o strinse 
Colo deoparte şi prinse-a mustra pe năvalnicul Ares: 
„Stai apucate, zărghite, că eşti prāpādit Hei, zădarnic 
Ai tu urechi de-auzit: pierdutu-ți-ai capul, ruşinea. 

130 N'ai auzit ce ne-a spus cea cu brațele albe, cinstita 
Hera, ea care abia ne-a venit dela Zeus, din lda* 

Nu cumva vrei, cutropil după-aceia tu insuţi de rele, 
Să te intorci în Olimp de silā, cu toată mihnirea-ți, 
Şi să ne-aduci tuturor vre-o nenorocire grozavă ? 

135 Căci după-aceia curind pe Troeni şi pe Ahei părăsi-va 
Şi cu turbare spre noi la Olimp năpustindu-se dinsul 
O să ne-apuce pe rind, pe toţi, vinovaţi, fără vina. 

Deci te povăţui să 'nirini minia-ţi iscată de moartea 
Fiului tău; doar şi alții mai buni și mai tari de virtute 

J40 Fură ucişi și-o să fie de-acum. Şi-apoi greu e să mintui 

Viaţa la neamul intreg şi la toate odraslele lumii. 
Zise zeiţa şi pe-Ares cel aprig îl puse pe scaun. 
Dinsa, din sala eșind, chemă după asta pe-Apolon 

Ca şi pe Iris, a zeilor nemuritori vestitoare, 


ILIADA 77 
E e ii ae n-o pa E SE II N N A ei 
145 Și-aminduror le vorbi aceste cuvinte aripate : 
„Vrerea lui Zeus e cit mai de grabă să mergeţi la Ida. 
lar de sosi-veţi acolo şi da-veţi cu ochii de dinsul, 
Să 'ndepliniți amindoi ce el va polti şi va cere“, 
Astea le spuse zeița și 'ndată 'napoi se intoarse, 

150 larăşi in scaun șezu, Ei ambii dind fuga zburară. 
Iute sosiră pe Ida cea plină de ape şi fiare, 
Inde găsiră așezat pe Cronides atotvăzătorul 
Sus pe (argaros ; un nor cu mireazmă plutea imprejuru-i.. 
Ei se opriră 'naintea lui Zeus, stăpinul furtunii, 

155 Care'i văzu bucuros—-doar n'avea minie pe dinşii— 
Căci se siliră s'asculte ce spuse soția sa Hera. 
El incepu câtră Iris întăiu cu aceste cuvinte: 
„Sprinteno Iris, porneşte și du-te la zeul Postidon, 
Spune'i porunca ce'i dau—nimic nu scorni dela tine, 

160 Povăţuește-l să lase războiul, să curme bătaia, 

Şi să se 'ntoarne la zei ori la dinsul în marea cea stintă. 
Dacă n'o vrea să m'asculte şi vorbele 'mi nesocoti-va, 
Cugete el după aceia și bine să chibzue 'n sine. 

Mi-e că, deşi e vinjos, cu greu o să stea impotrivă-mi 

165 Cind mă voiu prinde cu el; mā ţin doar mai tare ca dinsul 
5i-s mai în virstă ca el, şi totuşi se "'ncumetă-a crede 
Ca 'i deopotrivă cu mine, de care duc proază și alții“. 

Asta grăi, iară vinteşa Iris voios il ascultă 
Şi de pe ida, din munţi, la Troia cea sfintă pogoara. 

170 Cum repezită din nouri ninsoarea sau grindina rece 
Zboară sullată de crivăj, ce naşte din frig In văzduhuri, 
lute tot astfel la vale se lasă mult sprintena Iris 
lingă slăvitul Poseidon, cutremurătorul, și “i zice: 

„Tu cel cu pletele negre ce "'mpresuri pâminiul, Postidon, 

175 Vin să-ţi aduc o vestire din partea 'narmatului Zeus. 

El porunci să te lași de războiu, să te laşi de bătae, 
Și să te duci inapoi intre zei ori pe marea cea slintă. 
Dacă tu n'o să-l asculți şi zisele "i nesocoli-vei, 
El amenință că vine la tine să-ți stea împotrivă 

180 Gata fiind de războiu ; deci el sfâtueşte să nu cerci 
Braţele lui, şi cu drept ; se ţine mai tare ca tine 
Și mai 'nainte nâscul, şi totuși te 'ncumeţi a crede 
Că ești de o seamă cu dinsul, de care duc groază și alții“. 
Intunecat de necaz răspunse vestitul Postidon: 


13 VIAŢA ROMINEASCA 
nod E E a aul n za an 


485 „Vai că semeţ e, cu toată puterea”i, de crede cu sila 
El să mă 'nstrune pe mine un Domn de-o măsură cu dinsul. 
Fiii lui Cronos sint trei şi toți avem mamă pe Rea: 
Zeus şi eu şi al treilea stăpinul Tariarului Hades, 
Lumea fu 'n trei împărțită, și-o parte primi fiecare : 
190 Marea căruntă de spume ca veşnică sălâșluire 
Mie la sorţ mi-a căzul, lui Hades a iadului beznă, 
Cerul întins i-a căzut lui Zeus în nori şi văzduhuri; 
Numai pămintul și Olimpul d'avalm'au rămas tuturora. 
De-asta eu n'am să mă iau după polta lui Zeus, cin lihnă 
195 El să rămie 'n a treia lui parte, cit e de puternic, 
Nici să mă prea 'nfricogeze cu-a brațelor sale tărie 
Ca pe-un fricos, ba mai bine cu vorbe grozave să-şi mustre 
Fiii, să-şi mustre şi fetele cele născute de dinsul, 
Care şașa 's de nevoe siliți să'i asculte porunca“. 


-200 Iris cea iute ca vintul la asta pe urmă-i răspunse: 


„Tu cel cu plete corbii care Impresuri pămintul, pot oare 
Vorba ta dirză şi crudă s'aduc la știința lui Zeus ? 
N'o să-ţi iei seama cumva” Ințeleptu se “nduplecă lesne. 
Ştii că zăcașele Furii pe cei mai în virstă i-ajută“. 
205 Zinei răspunse la rindu-i cutremurătorul Postidon : 
„ris, cuminte ai vorbit, ba prea chibzuit ţi-a fost graiul, 
Bine-i cind un vestitor cunoaște măsura cea dreaptă. 
Insă mă doare cumplit şi sufletu-mi se răzvrăteşte 
Cind pe un Domn deopotrivă cu el in putere şi 'n drepturi 
210 Zeus cutează să-l mustre cu vorbe din ciudă pornite. 
Totuşi eu azi il ascult, deşi colcâe 'n mine minia. 
Insă ți-oiu spune și alta şi am să-l ameninţ din suflet: 
Dacă lăcindu-ne In ciudă şi mie şi zinei Atena, 
Darnica `n pradă, și Herei ca şi lui Hefest şi lui Hermes, 
215 Troia cea naltă cruța-va şi nu va voi s'o dărime, 
Şi să dea oastei ahee la urmă izbindă deplină, 
Una să ştie, că 'n veci n'o să-mi vindece amarul mimei“. 
fise Poseidon, şi tabăr' Aheilor el părăsind-o, 
Intră 'n al mării noian, și 'n lipsă-i 1l jindue Aheii. 
220 Zeus, al norilor Domn, într'asta grăi lui Apolon : 
„Du-te acum, dragul meu Febos, la Hector armatu 'n aramă, 
lată că zeul ce zgudue şi sprijinişte pămintul 
Dusu-s'a 'n mare la el şi aşa s'a ferit de minia-mi 
Strașnică ; ciocnetul armelor noastre era doar s'ajingă 


ILIADA 79 . 


225 


235 


245 


250 


260 


Pină la zeii din iad care stau impreună cu Cronos. 
Insă aşa ni-i mai bine, şi mie și lui deopotrivă, 
Ca, deşi plin de necaz, se supuse puterilor mele : 
Fără sudoare cu greu se putea isprăvi bătălia. 
Hai dar, în mină ia pavăza cea 'mpodobita cu ciucuri; 
Tare clătind-o, să sperii pe oştenii viteji din Ahaia. 
Grija ta fie, cumplite arcaș, numai lalnicul Hector: “E ó 
Pune-i in suflet tot focul avintului pină ce-Aheii 
Vor nemeri la corăbii şi la Helespont, luind fuga. 
Insumi incolo vădi-voiu aeve, cu fapta şi graiul, 
Cum după trudă şi 'nlringeri Aheii din nou să se 'ntreme“. 
Zise, şi Apolon voios auzi părinteasca poruncă, 
Deci se lăsă de pe Ida, din munţi, ca vintosul herele, 
Pasărea neintrecută la zbor cind ucide porumbii. 
El a găsit pe zeescul fecior al lui Priam cel vrednic: 
Nu sta culcat, ci șezind. Din nou işi venise in fire 
Şi-şi cunoștea pe tovarăși în preajmă ; "'ncetase, sudoarea-i 
Și gihitul cel greu, îl trezise doar vrerea lui Zeus. 
Stindu-i aproape, lui Hector ii spuse trăgaciul Apolon : 
„Hector lecier al lui Priam, de cetu cu firea slăbită 
Stai depărtat de ceilalţi ? Te-ajunse vre-o nenorocire ?* 
Dar dehocat de puteri Priamide 'ncoilatul răspunse : 
„Cine ești tu cel mai bun între zei care-mi faci intrebare? 
Oare nu ştii că in tabăr' Aheilor, pe la corăbii, 
Aias războinicul cind omoram pe tovarășii lui, cu o piatră 
Greu nemeritu-m'a 'n piept şi pe loc m'a oprit din nâvală? 
Ba chiar în mine am crezul, că 'n ceasul acela vedea-voiu 
ladul și morţii din el, căci mai că-mi pierdusem suflarea“. 
Dar la aceste-a răspuns stăpinul Apolon arcașul : 
„Prinde tu inimă acum, căci fiul lui Cronos din ida, 
Ca să te-ajute şi-alături să-ţi stea, Iļi trimise-un tovarăş 
Bun, pe Apolon cu spada de aur—eu care deapururi 
Am ocrotit deopotrivă pe tine şi 'nalta cetate, 
Hai dar zorește și Indeamnă-ți acum câlărimea cea multă, 
Goana S'apuce cu caii cei iuți spre-adincate corăbii. 
Eu înnainte păşi-voiu şi neted voiu face tot drumu! 
Cailor, și-oiu lugări pe vitejii feciori din Ahaia“. 
Zice şi mare curaj li însuflă păstorului oastei. 
Cum odihnindu-se 'n grajd, cind orzul li este nutrețul, 
Rupe căpăstrul un cal și `n tropot s'aşterne cimpiei, 


VIAŢA RONINEASCA 


pc E SĂ ac. lt o a ea 


205 


270 


275 


280 


285 


295 


300 


Căci e deprins să se scalde la riu in mindreţe de valuri, 
Fuge cu fală și capul şi-l poartă pe sus, şi pe umăr 
Flutură coama-i în vint; el mindru de-a lui irumuseţă 
Sprinten se saltă și merge în pajiştea lui cunoscută ; 
lute şi Hector la fel mișca din genunchi, din picioare 
Dind călăreţilor zor, cind glasul zeesc auzise, 
Cum citeodată copoii şi oamenii cei dela ţară 
Goană dau cerbului cel cornorat ori sălbatecei capre, 
Insă pe-acestea le mintue 'n cale prăpastia stincii 
Şi-umbra pădurii, căci nu le fusese menit să le-ajungă, 
Dar, de-a lor urmă trezit, le răsare "nainte cu coama 
Mindră un leu şi pe toţi li abate din zbor și năvală; 
Astfel mereu pin' atunci in gloate s'avintă Danaii 
Moarte din săbii făcind şi din suliți cu două tăișuri; 
Insă cind ei au văzut că Hector colindă prin cete, 
S'au speriat şi cu totul pierdut-au curajul în sufet 
Dar cuvintează Danailor Thoas, fecior lui Andremon, 
Cel mai viteaz din Etoli, un meșter în harfa de suliți, 
Bun şi la 'ncaer pieptiş, de puţini biruit în știința 
Vorbei, cind tinerii se întreceau la vorbiri în Akaia. 
Bine priindu-le dinsul așa începu cuvintarea : 
„Doamne, ce văd eu cu ochii mei astăzi i-o mare minune; 
Cum a putut să învie, zmulgindu-se ghiarelor morţii, 
Hector ! Trăgeau doar atita nădejde cu toţi că pierise 
La lovitura lui Aias, voinicul născut de Telamon. 
Dar e vre-un zeu care iar a ferit şi păzit-a pe Hector, 
Cel ce pe-atiția Danai a culcat la pămint pin’ acuma 
i-o să mai culce de acum; doar nu peste voia lui Zeus, 
Rubuitorul, stă Hector in frunte cu atita 'nfocare, 
Hai dar să facem noi toţi după vorba ce eu vă voiu spune; 
Gloatelor să poruncim să se dee 'napoi la corăbii 
Şi numai noi ciți ne ţinem de cei mai viteji în oştire 
Tare să stăm şi cu el să dām piept mai întăiu, să-l respingem 
Lâncile 'n faţă-i tinzind, Oricit de 'niocat e la luptă, 
Cred că sfii-se-va el să se 'ndese prin cetele nòastre“. 
Zise, iar ei auzindu-l voios sau grăbit să-l asculte. 
Soții lui Aias atunci şi-ai craiului Idomeneus 
Şi Merione şi Teucru şi Meghe, potriva lui Ares, 
Toţi cu ai lor, imbiind pe viteji, de lupiat se gătiră, 
Toţi impotriva lui Hector şi armiei lui, citā vreme 


PR N ĖĖŘŘ 


305 


310 


315 


320 


325 


330 


335 


340 


ILIADA 81 


Gloatele se întorceau la corăbii, in tabār' ahet. 
Dar şi Troenii in dese șiraguri zoreau innainte. 

Hector mergea cu paşi mari şi-alături de dinsul Apolon, 
Umerii 'n nori invelind, purta 'mpodobitul cu ciucuri 

Si strălucitul său scut fulgeros şi cumplit, care fuse 

Dat de Hetestos, fierarul lui Zeus, să 'mprăștie spaimă, 
Scutul in mină țiind, păşea innaintea oștirii. 

Cetele dese de-Argii adâstau, și din ambele taberi 
Strigăte mari izbucneau, săgeți zburau repezi din arcuri, 
Şi o grămadă de lănci din minile cele 'ndrăzneţe, 

Unele se infigeau In trupul oștenilor tineri, 

Multe pe drum, înnainte să guste din camea cta albă, 
Înţepeneau in påmint läcomind să se 'mbuibe din trupuri. 
Cit a umblat liniştit cu pavăza Febos Apolon, 

Unii şi alții îşi dau lovituri și cădeau din oştire. 

însă cind el înnaintea Danailor cei cu cai repezi 

Prinse să-și vinture scutul și din răsputeri să tot țipe, 
Inima le-a 'ncremenit şi stătură din goană turbată, 
Toemai ca turma de oi ori cireada de vite ce două 
Fiare o 'mprâștie noaptea 'n amurg undeva pe la țară, 
Fără de veste venind cind nu e păstorul de față; 
Tocmai aşa 'niricoşați și Aheii fugeau, căci Apolon 
Spaima le-a pus şi a făcut să invingă Troenii şi Hector. 
Prinse 'n risipa de-acum un bârbat să omoare pe altul, 
Hector pe Stihiu întăiu şi pe-Arcesilaos ucise, 

Unul fruntaș al Beoţilor cei îmbrăcați tn aramă, 

Celalt un şoţ cu credinţă al lui Menesteu inimosul. 
Pe-alţii vre-o doi ti răpuse Eneas, pe Medon şi lasos: 
Medon, un frateal lui Aias, pe care Dileu il născuse 
Nelegiuit, care însă trăia In Phylake, departe 

De părintescul pămint, căci el omorise pe unul 

Rudă cu vitrega-i mamă, ținută de-Oileu, Eridpis. 

lasos era căpetenia celor veniţi din Atena ; 

El fu odrasla lui Sphelos, viteazul născut din Bucolos. 
lar Polvdamas strivi pe Meciste, Polites pe Ehiu, 

La 'ncăerarea din frunte, şi Agenor intinse pe Cloniu. 
Paris apoi pe Deioh, în şiragul intăiu nemerindu-l, 
Umăru-i sus, dela spate, din fugă cu arma-i străpunse. 

Ping ce biruitorii pe morţi să despoae de arme, 

Dindu-se repede Aheii 'napoi spre pârcane şi şanţuri, 


VIAŢA ROMINEASCA 


345 Care 'ncotro apucau şi deasila fugeau după ziduri, 


350 


355 


360 


365 


370 


375 


380 


Hector cu strigăte tari pe Troeni incepu să-i indemne : 
„lureș, viteji, la corăbii, lăsaţi aste prăzi singerate. 
Dacă vedea-voiu pe vre-unul cumva depărta! de corăbii, 
Moartea l-așteaptă pe loc, iar rudele-i n'o să-l cinstească, 
N'o să-l jâlească bărbaţi şi femei după moarte pe-acela, 
Ci innaintea cetăţii zvirlit o să-l sfişie cinii,* 
Asta vorbi, şi pe umăr cu biciul plezni telegarii, 

Cetele sale 'nteţi şi pe rind le aprinse. Troenii 

Toţi iși minau sumuţind cu strașnice chiote caii 

Cei purtători de telegi. Apolon, eşindu-le n faţă, 
Margin’ adincului şanţ uşor a surpat cu piciorul 

Şia prăbuşit-o prin şant şi astfel podit-a o cale 

Largă şi-atita de lungă cit bate o lance aruncată 

De un bărbat care cearcă cu dinsa să-şi vadā tăria. 

Au iurușit pe-acolo Troenii glotiș, iar Apolon 

Merse "nainte cu falnicu-i scut şi se puse să darme 
Zidul Aheilor lesne de tot. Cum pe prund, lingă mare, 
Un copilaş cind se joaca şi-şi face din prund jucărele 
lar le răstoarnă din joacă cu minile lui, cu piciorul ; 
Astfel, arcașule Apolon, și tu risipit-ai atita 

Muncă și trudă de Ahei şi fuga stirnit-ai la dinşii. 

Astiel abia la corăbii se-opriră şi steteră Aheii. 

Se “mbărbatau intre ei şi cu minile sus ridicate 

Zeilor tare strigind tuturor se ruga fiecare, 

Nestor, limanul Aheilor, mult mai fierbinte ca alții 
Mina spre ceru 'nstelat işi întinde, se roagă și zice: 
„Dacă vre-unul,' o Zeus părinte, in rodnicul Argos 
Grasele coapse de bou sau de oae ţi-a ars la rugarea-i 
Pentru intorsu-i acasă, iar tu i-ai dat semn de nvoire, 
Adu-ţi aminte de el şi de ceasul amar 1l fereşte; 

Nu lăsa, Doamne, pe Ahei a Troenilor jerttă să fie“, 
Asta rugindu-se a zis, şi grozav bubui inţeleptul 
Zeus din nori auzind rugăciunea bătrinului Nestor. 
Cum auziră Troenii acest bubuit al lui Zeus 
Mai cu 'nfocare sâriră 'n Ahei şi doriră "ncleştarea. 
Cum un talaz uriaş in marea cu drumuri întinse 
Peste pereţii corăbiei cutropitor se revarsă, 
Cind se involbură_vintul și "nalță mai vajnice valuri 
Astfel cu chiot nespus pe zid se urcară Troenii, 


t 


395 


400 


405 


410 


ILIADA 83 


După ce caii 'şi trecură, deaproape 'ncepură a se bate 
Numai cu lancea, pieptiș. Deoparte dau luptă din care, 
De-alta din negre corăbii, de sus, cu prăjini lungueţe 
Care salau în corăbii ca arme de luptă pe mare, 
Inverigate virtos, blehuite 'n aramă la capăt. 

lară Patroclu, cit timp înnainte Troenii şi Aheii 

Dat-au bătaia la zid, alară de repezi corăbii, 

Merse la cortul viteazului soț Euripil şi cu vorba 

Sta 'nveselindu-l pe el şi pe rana-i cea grea presurindu-i 
leacuri ce-alină ascuţite dureri. Dar îndată ce dinsul 
Zidul văzu potopit de duşmani şi auzi de departe 

Ţipătul intricoşat al Aheilor, tropolul fugii, 

Scoase un gemet şi 'n coapse 'ntepu să se bată plecindu-şi 
Minile 'n jos şi așa cu amar jăluindu-se zise: 

„Nu pot aici să mai stau, măcar cai nevoe de mine, 

O Evripil, căci e strașnică lupta ce-amu se Incinse. 

Las’ să te caute unul de-ai tăi şi să-ți facă pe voe. 

Eu mă răped la Ahile, căci voiu să-l îndemn la bătae. 
Ce ştii, se poate că 'ndemnul să-l mişte pe el cu-ajutorul 
Vre unui zeu. De folos e sfatul ce-ţi dă un prietene. 

Ast a grăil şi-a luat-o pe loc la picior. lar Aheii 

Stau Indirjiţi la năvala Troenilor, nu puteau însă 

Dela corăbii pe ei, deşi 'n număr mai mic, să-i abată. 
Geaba câtau și Troenii să spargă-a Danailor cete 

Şi să răzbată la tabăra lor, în corăbii şi 'n corturi. 

Ca un dreptar ce "1 întinde la birnele unei corăbii 
Meşterul cel priceput care, povățuit de Atena, 

Tot meşteşugul şi-l ştie deplin la clăditul de vase; 

Astiel în dreaptă măsură 'ncordată stătu bătălia, 

Si unii şi alţii se tot opinteau pe la alte corăbii. 

Hector atunci s'avinta innaintea slăvitului Aias. 

Dar în zădar la un vas amindoi se căzneau, că nici Hector 
Nu mai putea să-l alunge şi loc să dea vaselor, nici să-l abată 
Aias pe el, căci a fost ocrotit de zeiască putere. 

Numai pe unul Calttor, fecior a lui Clytiu, cind merse 
Vasul s'aprindă, cu sulița Aias în piept I! impunse. 

El a căzut răbuinind şi cu dinsul tăciunele 'n mină. 
Hector pe vărul său bun văzindu-şi aproape cu ochii 
Astiel in colb tăvălit innaintea corăbiei negre, 

La Lycieni și Troeni a strigat cu putere 'ntețindu-i: 


430 


435 


445 


450 


455 


460 


VIAȚA ROMINEASCA —_— 
„Hei, Lycieni şi Troeni, şi Dardani luptători de aproape, 
Nu vă mai daţi innapoi oricit e strimtoarea de mare. 
Voi pe feciorul lui Ciytiu scăpați, sa nu prade dușmanii 
Armele-i, căci a căzut luptind să dea fo la corăbii“, 
Asta zicînd, a chitit lucioasa lui suliță 'n Aias. 
Nu nemeri pe viteaz, ci pe fiul lui Mastor Lycofron, 
Un slujitor a lui Ares, venit din Cythera la dinsul 
Cind omorise pe-un om în țara cea slintă Cythera. 
Peste ureche la cap îl ajunse cu viriul de-aramă 
De-unde stetea lingă Aias, şi 'n praf elpe spate din coada 
Vasului s'a răsturnat cu trupul lipsit de tărie. 
Înfiorat la vedere-i grăi câtră lrate-său Aias : 
„Dragul meu Teucre, nu vezi? Ucis nie bunul tovarăș 
Fiul lui Mastor, acel ce venise la noi din Cythera 
Şi ca pe-ai noştri părinţi cinstit-am la vetrele noastre. 
Hector pe el l-a răpus. Dar unde-s săgețile tale 
Ucigātoare pe loc şi arcul ce Apolon iți dete?“ 

Zise, iar el auzind s'alătură 'ngrabă lui Aias ; 
Arcul işi ține 'nstrunat, de săgeți îi e doldoră tolba. 
Şi-unde nu 'ncepe curind să tragă 'n Troeni fără mila 
Et săgetează pe Cleitos, a lui Peisenor fiu mindru, 
Soţul slăvitului Domn Polvdamas, feciorul lui Panthus. 
Frinele Cliitos în mină ţinea şi de cai avind grijă, 
El îi minase pe unde mai deasă fu valma de cete, 
Vrind la Troeni și lui Hector să placă. Dar iute l-ajunse 
Răul, şi nimenea nu'l mai scuteşte, cu toată a lor rivnă, 
Doar îl pătrunde in ceafă săgeata cea mult dureroasă 
Şi se răstoarnă din car; se trag telegarii, şi carul 
Durue gol. Dar pe loc Polydamas ia seama şi grabnic 
Vine 'naintea fugarilor şi, apucindu-i de hâţuri, 
Lui Astynoos, al lui Protiaon fecior, li încrede, 
Şi-i dă poruncă 'nadins să-i ție pe-aproape, cu ochii 
Ţintă la el; apoi merge a se bate prin oastea din lață. 
Teucru o altă săgeată și-asupra 'narmatului Hector 
A slobozit, și-ar fi fost stirşit la corăbii războiul, 
Dacă, lovind pe viteaz, putea el să'i curme suflarea. 
Insă nu-l pierde din minte 'nţeleptul, puternicul Zeus, 
Care păzeşte pe Hector şi nu dă lui Teucru mărirea : 
Struna cea răsăltătoare din arcul măestru se rupe 
Cind spre duşman a destins-a, şi-aiurea se "ndreaptă săgeata 


465 


470 


475 


485 


490 


ILIADA s5 


Cea 'ngreuiată de-aramă, şi arcul îi cade din mină. 

Tremură Teucru de ciudă şi fratelui Aias îi zice: 

„Vai, că un zeu negreşit ne face cu totul deșartă 

Ţinta. El arcu din mină 'mi zmunci, el imi rupse şi struna 

Cea de curind răsucită, 'nădită chiar azi dimincață 

Ca să tot ţie, oricite săgeți ar zbura de pe dinsa:. 
Marele Aias Talamon lui Teucru Indată 'i răspunse: 

„Dragul meu, las' la o parte săgețile tale şi arcul: 

Ti le-a vrájit vreun zeu pizmuindu-ne scarta şi neamul. 

Haide, ia sulița lungă şi scutul aruncă-ți pe umăr, 

Bate-te așa cu Troenii şi 'ndeamnă a se bate şi alţii. 

Chiar dacă birue dinșii, să nu ne ia vasele 'ncalte 

Fără de caznă și zor. La luptat să ne fie dar gindul“. 

Asta voinicul a zis, şi Teucros in cort 'şi a pus arcul. 

Puse pe umăr un scut din pături de piele vre-o patru, 

Puse şi 'n capu-i virtos o chivără bine lucrată 

Şi cu o coadă de cal ce 'n vint flutura 'ngrozitoare, 

Şi luind țapâna lance ascuţită cu virful de aramă 

Teucru se duse dind fuga s'ajungă la frate său Aias. 

Hector, indată ce vede stricat meşteşugul lui Teucru, 

Pe Lycieni şi Troeni zădărește şi ţipă cit poate: 

„Hei Lycieni și Troeni şi Dardani luptători de aproape, 

Fiţi, o prieteni, bărbați ; v'aduceţi aminte de-al vostru 

Aprig, năvalnic indemn acum la corăbii, căci insumi 

Eu am văzut nimicile de Zeus săgețile unui 

Mare viteaz, Şi e lesne-a cunoaşte puterea lui Zeus, 

Fie cind el dărueşte izbinda şi 'nalță pe oameni, 

Ori îi slăbește de tot şi nu vrea săi ia 'n apărare, 

Şi-asta se 'ntimplă cu Aheii acum, pe cind nouă ne-ajută. 

Hai dar, vă bateţi glotiş la corăbii. lar dacă vre-unul 

La lovituri va cădea şi muri-va urmindu-şi ursita, 

Poate să moară. Frumos e cind mori apărindu-ți moşia ; 

Au să-ți rămie doar teferi copiii și 'n viață nevasta, 

Şi neatinsă şi casa şi-averea-ţi va f, dac' Aheii 

Au să se ducă 'n corăbii departe 'n iubita lor ţară“. 

Astea le-a zis, și trezit-a la toți bārbāția și avintul, 

Aias la rindu-i da zor şi tot asmuța pe tovarăși: 

„Vai, ce ruşine, Argii! Ori dat să pierim ni-i acuma 

Ori să scăpăm, să respingem primejdia dela corăbii. 

Oare gindiţi, dacă vasele fi-vor în mina lui Hector, 


86 VAlŢa ROMINEASCA ILIADA 87 
—— -- — N - : 
505 Ca veţi ajunge pe jos în țara părinţilor voştri ? 
N'auziţi oare că armia 'ntreagă 'și 'nflacâră Hector l 
Şi-arde Intr'insul dorința să pue tăciuni 'n corăbii ? 
Nu doar la horă să vină 'şi 'ndeamnă pe-ai săi, ci la lupta. 
Nu ne rămine dar nouă decit un cuvint și-o povață, 
510 Singuri cu toate puterile noastre, piepliş sâne batem, 
Caci e mai bine odată să știm de pierim ori trăi-vom 
După bătac, decit să ne tot irosim intr'o harță 
Strașnică aşa la corăbii, striviți de-o putere mai mică“, 
Astlel a zis şi trezit-a la toţi voinicia şi-avintul, 
515 Hector ucise pe Schediu, pe care '| născu Perimede, 
Al Foceenilor Domn. Subt Aias căzu Laodamus, 
Capul pedeștrilor, a lui Antenor slăvită mladița. 
lar Polydamas ucise pe Otos acel din Kyllene, 
Al lui Filide fărtat, stăpinul Epeilor aprigi. 
520 Meghe zărindu-l s'aruncă, ci 'n lături se dă Pulydamas, 
Şi lovitura “i dă greș: nu 'ngădue Febos Apolon 
Colo 'n şiragul intăiu să cadă feciorul lui Panthus. 
Lancea lui Meghes atunci se 'nfipse în pieptul lui Croismos 
Care şi cade bulnind, iar Meghes îl pradă de arme. 
525 Dar la acesta-a sărit unul Dòlops, bun meșter în suliți, 
Fiul bărbatului cel mai ales, al lui Lampos, odrasla 


Lui Laomedon, om tare 'ncercat in avintul puterii. Vase "şi-au îngrădit, dar Zeus sta treaz cu Troenii. 
Dinsul atunci nimerit-a la mijloc în scut pe Filide, Lui Antiloh ti da ghes într'aceia voinicul Menèlau : 
Fuga de-aproape venind, dar păzitu-l-a platoşa 'i bună, „Prirtre Ahei nu e unul mai tinăr ca tine, Antilohe, 

530 Alcătuită din plăci rotunzite, un dar ce Fileus 570 Nici de picivare mai bun şi nici aşa tare ca tine. 
I l-a adus din Efyra cindva, dela riul Seltis. Hei, dac’ ai vrea să-ţi dai vint, să culci la påmint pe oarecine*, 
Lui i-l dăduse un Domn Euletes, fiind a lui oaspe, Zise și fuge napoi, Aprins Antiloh de-a lui vorbă, 


545 Hector indemn și porunci da fraților săi tuturora, 
Dar mai întăiu Inceput-a să mustre pe-al lui Hiketaon 
Zdravân fecior Melanip, care boii cei leneşi la umblet 
Şi-i pășuna in Percote, cind nu se ivise dușmanul; 
Dar la venirea Danailor şi-a 'ncovoiatelor vase 
550 El se intoarse la Troia şi-ajunse In obşte cu vază. 
Sta în palatul lui Priam, de acesta iubit ca şi fiii. 
Hector acuma la dinsul așa se răsiea dojenindu-l : 
„Cum, Melanipe ? Lăsa-ne-vom astfel? Nici măcar ţie 
laima nu ţi se fringe să vezi că ucisu-ți-au vărul? 
555 Na iei tu seama cum cată pe Dolops de arme să-l prade ? 
Hai după mine, căci nu mai putem să luptăm de departe 
Noi cu Argiii, ci ori li răpunem, ori dinșii ne darmă 
Troia cu totului tot şi omoară pe cei din cetate“, 
Žice "nainte păşind ; Melanip ca un zeu Il urmează, 
560 Aia Telamon atunci zorea pe Argii la bātae : 
„Fiţ, o printeni, bărbaţi ; păstraţi-vă 'n suflet ruşinea 
Şi-unii de alții ruşine s'aveţi cind măcelul se 'ncinge, 
Nu mor, ci scapă mai mulți cind au intre dinşii ruşine, 
Nici se ciştiga puteri de-apărare și slavă prin fugă“. 
565 Asta vorbi, dar ṣi ei dela sine ardeau să se-ajute; 
Vorta “i in inim’ au pus, și ca şi cun mur de aramă 


Veșnic în taberi s'o poarte ca pază de arme dușmane, Zboară din rindul întăiu, in preajmă'i chitește şi-azvirie 
Cum pe fecioru'i atunci Il păzi de primejdie mare. Suliţa lucie 'n vint. Inlături leriră Troenii 

535 Meghe cu sulița 'mpunse pe Dòlops In coiful de aramă 575 Cind sclipi lancea spre ei, dar nu'i fu zădarnică ţinta, 
Tocmai in creștet sub coada tuloasă de cal, şi deodată Ci nemeri pe al lui Hiketaon fecior Melanipos, 
Creasta cea 'naltă de par i-o rupse din coif, şi intreagă Cind năzuia spre războiu, şi 'n piept pe la siirc il răneşte. 
Cade ea 'n colb strălucind in noua'i vopsea de porfiră, El se răstoarnă buinind şi noaptea i-acopere ochii, 
Tocmai cind Dòlops lupta Indirjit cu nădejdea izbindei, Sare la el Antiloh. Precum un ogar năpădeşte 

540 lată 'i veni 'n ajutor Menċlau, bărbatul războinic. 580 Puiul de ciută rănit pe care, zgornit din culcușu-i, 


El lurişindu-se alături, din dos il insuliţă 'n umăr. Un vinător cu noroc îl ochește și-i fringe puterea; 
Lacom in pieptu'i atunci se 'nfige pe loc ascuțişul Astfel sări, Melanipe, la tine cu suflet sălbatec 

Läncii de moarte răzbindu-l, iar Dòlops pe brinci se prăvale ; Ca să te prade Antileh. Dar. Hector iea seama și-aleargă, 
Ambii ceilalți se aruncă la el ca să-l prade de arme. Ese nainte, | intimpină unde e 'ncinsă bătaia, 


585 


590 


595 


605 


610 


6i5 


620 


VIAȚA ROMINEASCA 
Cit e de ager şi aprins, nu stă Antiloh să-l aştepte, 
Ci o doseşte sfios, cum fiara cind făptue răul 
Nenorocind un zăvod sau vre un păstor de cireadă, 
Fuge şi nu mai așteaptă să vie mulțimea 'nglotită; 
Astfel fugi Nestorid. In urmă'i Troenii şi Hector 


Tipa cumplit și-l improaşcă c'un nor de săgeți şi de suliţi. 


Numai cind el fu in gloata-a lor săi se întoarse și stet. 
Tocmai ca leii cind sar ca să splircue prada, Troenii 
Se năpustesc spre corăbii; aşa e porunca lui Zeus, 
Care mereu le sporeşte virtutea, iar oastea din Argo, 
Slava luindu-i, o 'nlănțue 'n vrajă şi-aprinde duşmanii. 
Numai lui Hector vrea el să dee mărirea izbindei, 
Vrea in corăbii să pue năpraznicul loc care arde 
Neobosit, și să facă pe pofta cea necuvenit a zeița 


Thetis, căci una'i de-acum așteptarea 'nțeleptulului Zeus : 


Flacăra unei corăbii ce arde să vadă cu ochii, 

Și mai pe urmă să'i lase voiă pe Troeni, să'i aluige 
Dela corăbii Aheii, şi lor să le dea biruința, 

Asta gindindu-se în sine, sileşte pe fiul lui Priam 
Cătră corăbii, măcar că şi el se dă 'n vint la băae, 
Parcă'i turbat ca şi Ares cind lancea roteşte, ca locul 
Mistuitor, cind s'aprinde nebun in desişul pădurii. 
Gura "i de furie 'i spumegă, ochii sub negre sprncene 
Flacări revarsă din ei, şi grozav se tot zbate la imple 
Coiful mişeindu-se în vint la zbuciumul marelui Hector, 
Căci pe viteaz din văzduh il ajută și-l apără Zeus 
Care pe el îl cinstește şil umple de slavă, doar singur 
Luptă cu atiția bărbaţi şi-i scris ca viaţa să'i fie 
Scurtă, căci iată curind ii apropie ziua pieirii 

Palas Atena, cind el o să cadă zdrobit de Ahile. 
Caută Hector acum să spargă-a dușmanilor şiruri 


Şi-unde's mai deși şi mai bine 'narmaţi se avintă şi dinsul, 


Totuşi nu poate răzbi, oricit e rtvnirea'i de mare. 
Stau Impotrivă 'ndesiţi şi tari ca un zid, ca o stincă 
Ce se ridică pe țărm ripoasă și stă neclintită 
Nevrind să știe cind vin vijlind viforoasele vinturi 
Şi o izbesc clocotind ale undelor namile negre; 
Astfel Aheii stau zdravăn și nu se porneau la risipă, 
Dar ca un foc strălucind In gloată svirlitu-s'a Hector 
Şi-a năpădit pe dușmani precum o corabie iute 


625 


635 


650 


655 


ILIADA 39 


inviforatul talaz mărit de furtuna din nouri 

O cutropeşte şi'n spumă o invälue toată, iar vintul 
Geme prin pinze grozav, de tremură corăbierii 

Bieţii de teamă loviți—ti paşte doar moartea de aproape —; 
Astfel Aheii acuma se fring şi se zbuciumă Intr 'inşii. 
Cum minios năvăleşte un leu în cireada de vite, 

Care cu miile pasc lingă iazul cel mare pe luncă; 

Stă între ele păstorul şi nu e deprins să infrunte 

Fiara luptind şi să-şi apere boul cu netedă piele, 

De-asta cu vitele cele dintăi şi cu cele din urmă 

EI tot aleargă, iar leul la mijloc sărind la o vită 

O și siişie pe loc, şi fug celelalte 'ngrozite ; 

Astfel Aheii atunci, de frica lui Hector şi Zeus. 

Se 'mprăștiară cu toți; el numai pe unul răpuse; 

Pe Perilet Mvceneanul născut din Copreu, care-odată 
Veştile lui Eurysteu le ducea la viteazul Heracle. 
Fost-a din tată mai slab feciorul cu mult mai destoinic, 
Bun în tot felul, uşor de picior şi dibaciu la bātae 

ȘI 'n chibzuinţă voinicul era 'ntre mai-marii Mycenei. 
El fu menit ca să dee lui Hecter o slavă mai 'naltä. 
Tocmai cind spatele a 'ntors, isbit îi fu 'n margine scutul 
Cel pin’ la poale de lung, zâgazul ţintirii dușmane, 
Astfel în scut el lovit, căzut-a pe spate, iar coiful 
Răzguduit pe la timple pocni 'niricoşat la cădere. 
Hector ia seama pe loc, s'apropie 'ngrabă de dinsul, 
Lancea i-o 'mplintă in piept şi-aproape de-ai săi Il omoară. 
Însă tovarășii lui nu pot să-l ajute, cu toată 

Jalea ce au pentru el, căci tremură `n fața lui Hector. 
Vasele acum au 'nainte și 'npreajmă-le stau a lor vase 
Care 's în rindul intăiu. Troenii dau goană spre dinsul. 
Oastea din Argos, silită, se dă innapoi dela 'ntăiul 

Rind de corăbii, dar stă lingă corturi acolo 'nglotită, 

Ne 'mprăştiată prin lagăr; i-oprește rușinea şi teama. 
De-asta cu pipete tari se Indeamnă mereu între dinșii. 
Însă mai mult ca ceilalți meterezul Aheilor Nestor 
Neincetat se ruga de oricine amintindu-i părinţii : 

„Fiţi, o prieteni, bărbaţi ; păstrați-vă `n suflet ruşinea 
Unii de alţii acum, şi bine v'aduceţi aminte 

Toţi de copii, de'neveste, de-ai voştri părinți, de avere, 
Fie că ei vă trăesc ori moartea vi-i zmulse din lume. 


665 


670 


675 


680 


685 


690 


695 


700 


VIATA ROHINEASCA 

Cad în genunchi şi vă rog pentru ei care nu sint de față, 
Stai vitejeşte pe loc şi nu mai purcedeți la fugă“, 

Zice şi 'ntartă puterea şi inima fieştecărui. 
Palas Atena le ica de pe ochi un zâbranie de ceață 
Dat de un zeu, si pe loc văd limpede 'n ambele laturi 
Trimba de vase deoparte, pe de-alta băteliștea cruntă. 
Ei desluşesc și pe Hector viteazul şi oștile sale, 
Văd şi pe toţi care stau Innapoi depărtaţi de bātae 
Ca şi pe cei care tot se mai bat pe la repezi corăbii, 
Dar inimosului Aias de loc nu-i ticneşie să stee 
Unde feciorii ceilalți ai Aheilor şed la o parte, 
Ci cu pași mari se tot poartă şi poduri de vase colindă 
Suliţa mare 'nvirtind şi bună de luptă 'n corâbii, 
Strins cercuită, de coți douăzeci şi vre-o doi în lungime. 
Ca un bărbat priceput să mine strunind telegarii, 
După ce pune la ham cai patru luindu-i din stavă, 
Ei le dă drumul din şes şi-i goneşie spre marea cetate 
Şi se aţine pe șleau, de rămin cu mirare privindu-l 
Mulţi, şi bărbaţi şi femei, cum dinsul, puternic şi sigur, 
Sare pe rind de pe-un cal pe altul, şi zboară ca vintul; 
Tocmai și Aias mulțimea de poduri pe repezi corăbii 
Cutreera cu pași mari, şi glasu-i răzbia pin’ în ceruri, 
Groaznic țipind la Danai, le tot poruncia să vegheze 
Pentru corăbii şi corturi.—Dar nu huzureşte nici Hector 
Stind cu Troenii cei implătoșaţi colo 'n mijlocul gloatei, 
Ci ca și vulturul murg, cînd aprig se lasă spre stolul 
Înaripatelor păsări ce pasc pe-ale rlului maluri, 
Giște, cucoare sau lebede albe gitoase, —tot astfel 
Hector s'asvirie și drept năzueşte spre unul din vase 
Care-s cu ciocul cernit, iar Zeus cu zdravâna:i mină 
Tot Il brinceşte din spate și-asmuţă oştirea-i cu dinsul, 

Deci bătălie 'ndirjită s'aprinde din nou la corăbii. 
Cit ai putsa să socoțţi că cei ce se 'ntimpină 'n luptă 
Sint neinirinți şi-oţeliți—aşa de lerbinte se 'ndeasă ! 
Căci luptătorii o știu şi acesta'i li-i gindul: Aheii 
Nici nu mai cred că lugi-vor de rău, şi sint gata să piară. 
Însă Troenii au toată nădejdea, că astăzi vor arde 
Vasele și vor ucide pe-oştenii voinici din Ahaia, 
Asta cu mintea gindind se 'ncaeră unii cu alții. 
Hector înhaţă de cirmaă un vas plutitor pe noianuri, 


ILIADA 31 


705 


710 


715 


725 


730 


735 


740 


745 


Mindru și iute la mers ce-aduse pe Protesilaos 

Jolas la Troia, dar n'o să-l mai ducă la 'ntoarcere ‘n țară. 

Crincen in jurul acestei corăbii se 'nghesue Aheii 

Şi cu Troenii dau piept. Nu stau răsfirați să aștepte 

Săgetăturile lor și nici lovitura de suliţi, 

Ci de aproape 'ncleștați şi c'un singur indemn, cu un suflet, 

Ei se sfişie, se bat cu securi şi topoare ascuțite 

Ca și cu paloşe mari și suliți cu două tăișuri. 

Multe cuțite cu dalbe plăsele in negru legale 

Cad pe pămint dela umăr ori cad fulgerate din mina 

Celor loviți, şi singele curge pe neagra tärinä. 

Hector, odată de vas apucindu-se, nu mai slăbeşte; 

Creasta-i cu minile ține și-așa la Troeni poruncește: 

„Repede aduceţi-mi foc și dați-vă 'ncoace grămadă. 

Ziua de plată-i acum, ne-o dă Zeus; el vrea să cuprindem 

Aste corăbii ce 'ncoace-au venit lăr' a zeilor vrere 

Şi ne-au făcut aşa rău, din vina bătrinilor stetnici 

Care, deși eu voiam să mă 'ncaer aici la corăbii, 

Mā "'mpedecau și pe mine și-opriau dela luptă poporul. 

Dar dacă Zeus atunci, tunătorul, luatu-ne-a mintea, 

Singur acum ne dă 'mbold şi ne 'mbărbătează la harțā*.. 

Zice, iar ei mai dehai S'avintă in oastea duşmană. 

Aias acum, cutropit de săgeți, nu mai poate să stee, 

Teamă de moarte fiindu-i se trage puţin spre băncuța 

Lungă de şapte picioare şi podul corăbiei lasă. 

Colo s'aşază pindind şi respinge mereu dela vase 

Pe-orice duşman care aduce napraznicul foc şi deapururi 

El poruncind la Danai cu glas fioros le tot strigă: 

„Hai, o prieteni Danai, voinici slujitori ai lui Ares, 

Fiţi-mi bărbaţi și gindiți la năvalnica voastră virtute, 

Oare voi credeți c'avem ajutoare la spatele nostru 

Sau vre un zid mai virtos să ne apere acum de pieire ? 

N'avem noi doar pe aproape o cetate 'ntărită cu turnuri, 

Unde să fim străjuiţi şi-un popor să ne ajute să 'nvingem, 

Ci pe cimpia Troenilor cei Inarmaţi așa bine 

Stäm noi pe mal infundaţi, departe de țara străbună. 

De-asta nădejdea e 'n voi, nu e'n moliciunea luptării*. 
Zice, şi dă 'nverşunat innainte cu lance ascuţită. 

Care Troian din indemnul precum și de dragul lui Hector 

S'apropia cu tăciunele aprins de albiatele vase, 

Aias mereu Îl ochia primindu'l cu sulița-i lungă; 

Doi şi vre-o zece a răpus lovindu-i așa la corăbii, 


Trad. de George Murnu 


po... n 


Note pe marginea cărților 


H. TAINE ŞI REVOLUȚIA FRANCEZĂ 


Auguste Comte spune undeva că dacă în calea probleme- 
lor Geometriei ar sta oarecare interese materiale aceste probleme 
ar fi rămas, poate, nerezolvite pină astăzi. 

Acest adevăr îl pot ilustra discuţiile asupra tuturor eveni- 
mentelor istorice, mici şi mari, ori de cite ori aceste evenimente 
sint în vre-o legătură cu patimile sau năzuinţile actualităţii. Şi 
din acest punct de vedere, desigur, nici unul din evenimentele 
istorice nu dă loc la atitea discuţii aprinse ca marea Revoluţie 
Franceză dela siirşilul veacului al XVIII-lea. 

Această Revoluţie pune hotarul „lumei vechi“, dărimă aşe- 
zămintele Europei feodale și absolutiste; dela ea datează toate as- 
pirațiunile „lumei nouă“.  „Declaraţiunea drepturilor omului şi 
ale cetățeanului“, aruncată atunci in vălmășagul luptelor politice, 
rămine pină astăzi platforma de luptă atit în relaţiunile interne 
ale statelor civilizate, cit şi pentru revendicările grupărilor etnice 
oprimate, in raporturile internaţionale. 

Nu e de mirare, că elementele sociale reacționare, toate 
clasele societăţii noastre cari nu pot uita vechile lor privilegii, 
cari nu sau resemnat încă şi năzuesc să salveze cite cu 
putință mai mult din dărămăturile „lumei vechi“, vād in Revo- 
luția Franceză obirșia tuturor relelor ce ne bintue. Precum e 
foarte firească pornirea din partea elementelor progresiste de-a 
pune în legătură cu principiile Revoluţiunii toate aspiraţiunile lor. 

stfel, deşi au trecut o sută douăzeci de ani de cind po- 
porul Parisului, dărămind Bastilia, a asigurat triumlul Revoluţiu- 
nii, — judecata istorică asupra acestei mari epoci este prea ade- 
se ori încă influențată de prejudecățile şi consideraţiunile politice 
lăturalnice, 

Atunci cind de pe tribuna parlamentelor, la intruniri pu- 


E 


NOTE PE MARGINEA CARȚILOR 93 


blice sau pe paginile ziarelor politice, Revoluţia Franceză, rind 
pe rind, e delăimată ca o operă de criminali ori maniaci, —sau 
cind ca este glorificată ca triumful neprihănit al profeților și al 
eroilor Libertăţii, pe nimeni nu-l pot impresiona peste măsură 
aceste manifestări de pasiune politică. 

Dar acum vre-o douăzeci de ani detractorii Revoluţiunii 
au găsit un sprijin neprețuit în opera unui mare literat, care dä- 
dea incriminărilor lor, nu numai prestigiul reputațiunii sale de cu- 
getător, dar, se părea, și temelia sigură a cercetărilor istorice 
obiective. „Originile Franţei Contemporane“ de H. Taine m'au 
extazial numai pe reacționarii din toate țările, dar talentul lite- 
rar puternic al autorului, consideraţiile adesea adinci ale cuge- 
tătorului, eșalodagiul de imensă erudiție al istoricului au impre- 
sionat şi opinia publică neprevenită şi, în parte, au derulat chiar 
pe admiratorii Marei Revoluţiuni, 

Dacă aceștia nu acceptau, şi nu puteau accepta, interpretă- 
rile, pe care Taine le dădea faptelor povestite de el,— dacă ci con- 
testau cu putere aprecierile lui personale, dar faptele inseşi, cari 
dădeau loc acestor interpretări sau motivau aceste aprecieri, de 
cele mai multe ori nu se discutau. 

Și cum să fie discutate ? In prefața voluminoasei sale lucrări 
Taine ne declară că el nu-și bazează interpretările și aprecierile 
pe simple „presupuneri, divinaţiuni indoelnice, sau indicaţiuni 
vagi*, nu, el a trăit Marea Revoluţiune pentrucă, afirmă el în 
aceiași prefață : „Din fericire noi parcă putem vedea pe oamenii 
înşişi din această epocă, exteriorul lor şi sufletul lor. Francezii 
«vechiului regim» sint încă atit de aproape de privirile noastre ! 
Fiecare din noi In tinereță a putut veni în contact cu unii din 
supraveţuitorii acestei lumi dispărute. Multe din locuinţile lor 
subsistă încă cu apartamentele şi mobilele lor intacte; cu aju- 
torul tablourilor lor şi al stampelor lor noi parcă îi urmărim 
în viaţa lor de toate zilele, vedem costumele lor, atitudinile şi 
gesturile lor. Cu ajutorul Ziferaturii lor, al filosofiei lor, al ști- 
inţii lor, al gazetelor şi al corespondențelor lor, noi putem re- 
constitui toată gindirea lor şi pină și conversațiunile lor famili- 
are. O mulțime de memorii eşite de treizeci de ani din arhi- 
vele publice sau private ne duc din salon în salon ca şi cum 
noi înşine am fi fost acolo fațā. Scrisorile sau jurnalele cala- 
torilor străini controlează și complectează portretele, pe care a- 
ceastă socielate ni le-a zugrăvit ca însăşi“, 

Şi Taine ne declară că el a scrutat, pe lingă izvoarele im- 
primate, „o mulțime de documente manuscrise, corespondenţa 
unui mare număr de intendenţi, fermieri generali, magistrați, 
funcționari şi particulari de tot soiul și de toate gradele, din cei 
treizeci de ani în urmă ai vechiului regim, rapoartele şi memo- 
riile asupra diverselor părți ale Casei regale, procesele verbale 
şi caetele Statelor Generale în 776 de volume, corespondenţa co- 
mandanţilor militari din 1789—1790, scrisorile, memoriile și 


24 VIATA ROMNEASCA 


statisticile detailate cuprinse în cele o sută de carloane ale Comite- 
tului eclesiastic“... 

Faţă de această bogăţie de izvoare Taine exclamă: „Cu 
astfel de resurse ajungi aproape contemporan al oamenilor a 
căror Istorie o scrii şi, de mai multe ori, în mijlocul arhivelor, 
urmărind pe hirtii ingălbenite scripturile lor vechi, eu cădeam 
în ispită de a le adresa cuvintul“, 

Ce putea spune un cetitor mijlociu în faţa acestei documen- 
taţii, pe care o afirma fiecare pagină a „Originilor* prin nume- 
roase şi impozante trimiteri la izvoarele inedite din diferite ar- 
hive, inaccesibile unui neiniţiat ? 

In corespondenţa lui, Taine de asemenea, de mai multe ori, 
revine asupra bogatei sale documentaţii, prin care iși justifică 
concluziunile, „Documentele de tot soiul, scrie el, pe care cu 
le-am cetit astăvară conchid toate în acelaş sens: Cind priveşti 
“de-aproape și cu singe rece trecutul, găseşti că in general vor- 
bind Francezii dela 89 incoace au făptuit și au cugetat în parte 
ca nişte nebuni, în parte ca nişte copii* (Vie et correspondance, 
t IN, p. 175). Şi în altă parte el ne dă următoarea definiţie a 
Revoluţiei; „...e insurecția cattrilor şi cailor Impotriva oameni- 
lor, sub conducerea maimuţelor cu larinxul de papagali...* (lbid,, 
„ 247). 

á Se părea că aceste concluzii nu pot fi răsturnate discutind 
Japtele invocate de Taine. Şi, deşi istoricii de profesie au Intim- 
pinat cu oarecare rezerve operă lui Taine, pentru opinia publică 
mijlocie icoana făcută de el a Marei Revoluţiuni, în ce priveşte 
materialitatea faptelor, a rămas decenii intregi ca expresiunea 
insăşi a adevărului istoric. Şi de cite ori marea autoritate a a- 
cademicianului francez a fost utilizată spre a lovi în descenden- 
ţii de astăzi ai acelor „maimuțe cu larinxul de papagali* din 
epoca Marei Revoluţiuni ! 

E explicabilă dar sensația, ce a produs critica recentă făcută 
operei lui Taine de către A. Aulard, prolesorul de Istorie la Sor- 
bona. (A. Aulard,— „Taine, historien de la Revolution Francaise, 
Paris, 1907). 

Aulard e un specialist, care de mai bine de douăzeci de 
ani işi consacră munca epocii revoluționare; de el sint scrise 
capitolele relative la Revoluţia Franceză din vol, VIII al „/sfo- 
riei Generale”, publicată sub direcţia profesorilor Ernest Lavisse 
şi Alfred Rambaud ; lui i se datorește și lucrarea bine cunoscută 
„istoire politique de la Revolution Française* (Paris, 1905). 

Impresia, pe care o face analiza lui Aulard, e aproape de- 
primantă, 

Profesorul din Paris işi propune ca scop anume să con- 
troleze tocmai documentaţia lui Taine; el scrutează pagină cu 
pagină trimierile lui la izvoarele imprimate și mai ales la eele 
inedite ; îl urmărește pe „foile ingălbenite* ale arhivelor. Şi re- 
zultatul este uimitor. 

Cartea lui Aulard e dintre acelea ce nu se pot rezuma: au- 


NOTE PE MARGINEA CARŢILOR 36 


torul nu face teorii, nu se perde în consideraţii generale, —el se 
mulţumeşte să urmeze pas cu pas lucrarea lui Taine şi să o- 
pue afirmărilor sale restabilirea faptelor cum ele rezultă din In- 
seşi izvoarele invocate de „Originile Franţei Contemporane“. Ce- 
titorul uluit constată că douăzeci de ani a fost victima unei ne- 
mai pomenite mistificări. 

: Spre a reda cetitorilor noștri impresia ce-am avut din ce- 
tirea cărții lui Aulard, mā voiu mulțumi cu citeva exemple. 

Autorul nostru intăiu işi pune întrebarea : ctid vreme Taine 
a consacrat studiului Revoluţiei Franceze ? Pentru aceasta, el sta- 
bileşte prin inseşi scrierile şi corespondența lui Taine, momentul 
precis în care s'a născul la acesta ideia de a scrie Istoria Revolu- 
(unii și acela in care el a inceput să se documenteze; cercetează 
apoi, cu ajutorul corespondenți: lui Taine cu directorii arhivelor şi 
cu al registrelor acestor arhive, ce anume dosare din ele le-a 
avut Taine în mină și cită vreme. Şi iată rezultatele : 

„EI (Taine) incepe să cetească în August 1871. In lulie 
1773 e scrie lui Guizot că aproape a isprăvit cetirile sale, La 
30 Decembrie următor el scrie că a fost întrerupt de diferite e- 
venimente familiare, de necesitatea de a-şi pregăti cursul, de 
candidatura sa la Academia Franceză. Aşa dar el Incepe să 
scrie în timpul vacanțelor, in August şi Septembrie 1873. Astiel 
ei a consacrat numai doi ani pentru a se documenta; e vădit 
că ej a început să scrie Istoria „Vechiului Regim* (primul vo- 
lum al operei sale) fără să studieze serios Istoria Revoluţiei. Mai 
tirziu cl se va documenta in măsura în care va scrie,..* (p. 
21—22). 

Apoi autorul nostru aratā datele cind au apărut, volum 
pupă volum, şi chiar aproape numărul orelor ce au fost consa- 
crate pentru a le scrie, diferitele părți ale „Originilor* ; menționează 
alte lucrări, cu care s'a ocupat Taine în acelaş timp; în slirşit conchi- 
de : „De aici se poate vedea cit de puţin timp a Intrebuințat Taine 
pentru a scrie o operă, care, după metodele noastre actuale sau 
chiar după metoda anunțată de el, ar Ñ cerut aproape o viață 
întreagă de om* (p. 22). 

Această constatare ne pregăteşte pentru descoperirile uimi. 
toare ce urmează, 

„În asemenea condițiuni e evident că documentaţia lui în rea- 
litate este foarte superficială. Pentru un istorie al epocii revolu- 
ționare au, de pildă, desigur cea mai mare însemnătate ziarele 
contemporane pentru a urmări desfăşurarea evenimentelor şi mai 
ales pentru a-și putea da seama de dezbaterile adunărilor națio- 
na!e,— cu atit mai mult că. pentru acea vreme nu se publicau 
dările de seamă oficiale, afară de un „proces-verbal“ foarte 
scurt şi adesea confuz, Numai dar juxtapunind acest proces- 
verbal cu textele din cit mai multe ziare— şi ziare ale diferi- 
telor partide—se poate cu oarecare Siguranţă reconstrui cursul 
dezbaterilor in Adunări şi mersul adevărat al lucrurilor. 

à Dar Aulard do e că Taine nu cunoaşte decit două 
jurnale ale epocii: 


96 VIAŢA ROMINEASCA 


„Din jurnale, care sint un izvor atit de important, cu condi- 
ție ca ele să fie controlate unele prin altele, eu nu văd ca el să 
fi utilizat serios decit două, şi anume: «Mercure de France» și 
«Moniteur» ; dacă el citează adesea «Mercure de France» e pen- 
imcă acesta e o gazelă anti-revoluționară, şi mai ales pentru- 
că acolo scrie Mallet du Pan. Acest genovez pedant, detracta- 
rul plin de fiere al revoluţiei, e pentru Taine cel mai competent, 
mai judicios și mai profund observator... In ce priveşte «Moni- 
torul» Taine se serveşte de el pentru dările de seamă ale şedinţi- 
lor Adunării Constituante“ (p. 72). E interesant că la pag. 117 
a volumului „Révolution“, Taine pune o notă, în care cl atrage 
bâgarea de seamă a celitorilor asupra marei greşeli, pe care o 
comit aceia cari citează „Monitorul“ pentru perioada anterioară 
lui 3 Februarie 1790, fiindcă toate numerele pentru această peri- 
oadă sint productul unei compilațiuni posterioare, executate în 
anul al IV-lea (1796). In orice caz pentru vremea aceia „Monitorul* 
n'are absolut caracterul de oficialitate. Cu toate acestea, această notă 
nu-l impedecă pe Taine Insuşi, zice Aulard, „să citeze «<Monito- 
rul» —la pag. 151 pentru zilele de 16 şi 31 lulie 1789 şi la pag. 
221 pentru ziua de 24 Octombrie 1789! Alţii s'au inșelat în a- 
ceastă privință din ignoranță; el s'a înşelat din ușurință. Eu cred 
chiar că această notă dela 117 i-a fost dată de vre-o persoană 
competentă şi el a inseral-o mai tirziu fără să-și mai dea munca 
de a-şi pune textul de acord cu indicaţiunile utile ce i le-au dat 
alţii. Acest lucru e cu atit mai verosimil că aceiaşi notă dela 
pag, 117 enumără ca izvoare principale cu adevărat contem- 
porane mai multe jurnale, pe care Taine nu le-a utilizat de lOc... 
In rezumat el ma făcut mici o despuiare metodică, nici a sia- 
relor principale ale vremii, nici chiar ale celor două singure 
pe care le are totdeauna sub mână..." 

Mai mult: „EI mu se serveşte niciodală de procesul-verbal al 
Adunării Constituante" (p. 73),—singurul izvor oficial, deşi ne- 
suficient. 

Să vedem acuma cum se foloseşte şi de alte izvoare impri- 
mate. lată rezumatul cercetărilor lui Aulard: „El n'a cetit nu- 
meroasele monografii ce apăruse deja in vremea lui şi e vădit 
că el n'a deschis măcar tomul al VIll-lea al Catalogului de Isto- 
ria Franţei in Biblioteca Naţională, tomul relativ la Istoria locală. 
De asemenea el n'a consultat tomul II al acestui Catalog (Isto- 
ria politică generală), nici tomul al VI-lea (Istoria parlamentară). 
El n'a făcut nici o cercetare metodică a imprimatetor; el a ce- 
tit de toate, la intimplare, după indicaţiunile, pe care le putea 
găsi ici şi colo* (p. 74). . 

Si cum se foloseşte Taine de izvoarele imprimate, pe care 
le are la îndămină ? 

„Pentru imprimate nu e totdeauna uşor de a verifica refe- 
rențele sale. Se 'ntimplă că titlul sau numele autorului este schi- 
lodit.. Se 'ntimplă de asemeni că n'a indicat ediţia de care sa 
folosit, dacă sint mai multe... Cind nu este decit o singură ediţie, 


NOTE PE MARGINEA CARȚILOR n 


sau cind nu este îndoială în ce priveşte ediția de care s'a folo- 
sit Taine, se 'ntimplă că nu poți găsi nimic la pagina indicată 
de el; acesta este cazul de pildă, pentru trimiterile pe care el 
le face—pe p.p. 20, 27, 211, 492 ale Vechiului Regim-—la sceri- 
erile lui Bouillé, Necker, Bachaumont, Mercier, Paul Boiteau. 
Cind el pune un pasagiu in ghilemete s'ar pulea crede că a- 
ceasta este o citație textuală, dar el aranjează stilul sau schimbă 
ordinea frazelor...* (p, 40). Şi vom vedea la ce alterări ale tex- 
tului ajunge. 

Aşa, vorbind despre mişcările populare ce au avul loc în urma 
luării Bastiliei, afirmă că țăranii atacau nu numai castelele feodali- 
lor, ci şi locuinţile „burghejilor*, şi spre a dovedi aceasta ci- 
tează in notă cinci izvoare. Aulard a controlat toate aceste tri- 
miteri şi iată rezultatul: „Astfel, din cinci mărturii pe care Taine 
le produce în sprijinul aserțiunii sale, două, acele din «Mercure 
de France» și din Arthur Young, spun tocmai contrarul ; una, 
a lui Buchez și Roux, e mută, nu spune nimic; iar cele două, 
care o confirmă. sint nişte cuvinte vagi, aruncate în aer de doi 
gr ap, bavarzi şi fără autoritate, fără a se cila faptele” 
(p. 89). 

Aulard citează cazuri numeroase cind Taine alterează tex- 
tele citate, mai ales pentru a defăima pe oamenii revoluţiunii, 
pe lingă că utilizează mai ales scrierile anti-revoluționare, care 
cuprind destule calomnii la adresa vrăjmaşilor politici. Vedeţi de 
pilda analiza lui Aulard de pe paginile 128 şi urm. relativ la 
Societatea jacobină, sau de pe pag. 152 relativ la batalionul din 
Marsilia, care după Taine e compus „din aventurieri indrăzneţi şi 
ieroci, de toate provenienţile, marseliezi sau străini, savovarzi, 
italieni, spanioli, izgoniți din toate țările, aproape toţi din ultima 
plebe sau îIntreținuți din meserii infame, spadasini şi «stilpi de 
locuri reles, obişnuiţi cu singe, repezi la bătae, hoţi și uci- 
gași, luaţi unul şi unul din bandele care au năvălit în Aix, 
Arles şi Avignon, drojdia acelei drojiii care de trei ani, in 
Comtat şi Bouches-du-Rhône, clocoteşte peste bariera inutilă a 
legii". Şi Aulard ne arată izvoarele ignorate de Taine, în care 
„se dovedeşte cu actele în mină că batalionul din Marsilia a 
fost compus aproape excluziv din marsiliezi, care formau elita, 
mai cu seamă burgheză, a tinerimii acestui oraş* (p. 153). 

Mai jos Aulard arată cum Taine maltratează textele pentru- 
ca să confirme acuzaţiunile de venalitate aruncate Impotriva lui 
Danton (p. 153—154). Să vedeţi în această privință şip. 44 şi mai 
ales 162—163, unde Aulard este silit să facă următoarea gravă 
declarație: „Aici, oricit de avantajoasă idee ș'ar fi făcut cine- 
va despre probitatea intelectuală a lui Taine, numai este cu 
putință de a tăgădui că el innadins și din pasiune a as- 
cuns cetitorilor o parte a adevărului care contrazicea teza lui“ 
(p: 163). 

In altă parte, citind un pasagiu din Monitor, „Taine alterează 
textul, suprimă expresiile care arată că cste vorba de duşmanii 

T 


98 VIAŢA ROMINEASCA 


-a 


exteriori, de tiranii străini...* Şi face astfel så se creadă că su 
propus în Adunarea Legislativă formarea unui corp de voluntari 
„In scop dea ucide pe vrăjmaşii interni, de ex.: Louis XVI, La- 
favette*... (p. 159), etc., etc... : 

Dar mai ales Taine excelează în ce privește manipularea 
izvoarelor inedite, 

Aulard a avul răbdarea să stabilească cu preciziune cea- 
nume piese din acele „sute de volume“, cu care se laudă Taine, 
au fost în adevăr văzute şi utilizate de el: „In seria D.XIX (ale 
Arhivelor Naţionale), care conține hirtiile Comitetului eclesiastic 
al Constituantei, din 103 cartoane ale acestei serii Taine na cer- 
cetat decit opl... (Omitem peste tot numerele precise ale pieselor 
utilizate, pe care ni le arată Aulard); din seria Ft, care cuprinde 
1856 registre sau cartoane, Taine a consultat numai dond... şi 
incă eu nam putut găsi în ele ceia ce Taine declară că a 
găsit ; din seria F!*, care cuprinde 45 de cartoane, Taine a con- 
sultat numai nul; din seria G, care cuprinde 6096 de car- 
toane, registre sau pachete, Taine a consultat numai frei...* (p. 
37—38). Şi tot aşa mai departe, Aulard scrutează erudiţia lui 
Taine pentru diferitele părți ale operei sale. El stabileşte că 
Taine adesea nici nu cunoaşte izvoarele cele mai importante 
tocmai pentru Istoria spiritului public care il interesează, Aşa 
de pildă: „Taine a omis două din cele mai importante serii pentru 
Istoria spiritului public și anume seria C, care cuprinde o mare 
parte din actele Adunării Constituante şi seria FII, care a- 
nume este intitulată Esprit publique, serie foarte bogată şi deja 
cunoscută și utilizată in vremea lui Taine. Descriind Franţa in 
această epocă el n'a făcut nici o cercetare în Arhivele departa- 
mentale sau comunale" (p. 77). 

Dar, spune Aulard mai sus: „Eu nu vorbesc de seriile, pe 
care Taine le-a neglijat, cum e F!* (Comerţ şi Industrie); eu nu 
vorbesc decit de acelea, pe care el le-a utilizat; ați văzut că din 
miile sau din sutele de cartoane el n'a văzut decit citeva, luate 
la intimplare, Şi să nu credeţi că cel puţin aceste puţine car- 
toane au fost compulsate de el întregi şi cu ingrijire. Verificind 
relerențele sale ce se pot verifica, am observat că, de obiceiu, el 
se mâărginea să foileteze un dosar sau două din cartonul ce i 
se aducea pentru a nu extrage dinel decit o frază, cind el găsia 
vre-upa ce se potrivea cu pasiunile sau teoriile sale“ (p, 39). 

Nu mai reproducem decit o singură pildă de felul cum se fo- 
loseşte Taine de izvoare inedite pentru a denigra pe un revoluționar: 
„lată una din acele anecdote ce ni se oferă (pag. 259 din «Con- 
guêle jacobine») cu un aer de certitudine erudită: «Panis, şelul 
comitetului de supraveghere, a fost gonit pentru furt in 1774 din 
funcțiunea ce o avea la Casieria Generală, unde un unchiu al său a 
fost subcasier». Iată şi trimiterea la izvoare: «Archive Nationale, F7, 
4434 (Hirtiile Comitetului de siguranță publică), nota asupra lui 
Panis, cu toate detaliile şi referenjele faptului». Mărturisesc (ur- 
mează Aulard) că oricit sint de obișnuit cu fanteziile lui Taine, 


-r 


NOTE PE M 


aceste indicaţiuni precise m'au ah sā cred că faptul este ade- 


vārat și că Panis a fost un hof. Am avut totuşi grija să re- 
curg eu insumi la izvorul indicat“, —dar In zădar a căutat toate 
„detaliile şi referenţele faptului“, despre care ne vorbeşte Taine! 
(p. 155— 156). 

Pentru a vă da seamă pină unde poate să ajungă Taine 
cu ajutorul acestor „fantezii şi iluziuni* în alterarea icoanei ade- 
vărate a Revoluţiunii, trebue să vă aduceţi aminte de metoda in- 
trebuințată de el. Sub pretext că nu-l interesează bătăliile şi 


peripeţiile diplomaţiei, ci numai starea spiritului public, el utili- 


zează aproape numai excluziv „mici fapte semnificative“, dobin- 
dite din izvoare imprimate sau inedite, după sistemul arâtat mai 
sus, și tace asupra evenimentelor mari, care au determinat mo- 
mentele caracteristice ale Revoluţiei Mari. Aşa de pildă: la 
shrșitul lui Martie și la inceputul lui Aprilie din 1793 urmează 
o serie de dezastre militare ; retragerea inaintea inamicului a tru- 
pelor franceze şi trădarea lui Dumouriez, generalul en chel al 
armatei republicane ; invaziunea peste Rin a armatelor străine ; 
răscoala țăranilor din Vendea şi Bretagne sub imboldul preoți- 
lor lor şi apariţia din nou în capul bandelor a nobililor roialişti, 
etc., ete... 

Aulard ne arată cum paralel cu aceste fapte a urmat in 
Paris exasperarea revoluționarilor. 

După inlringerile dela Aix-la-Chapelle, Matstricht, la Ne- 
erwinden şi retragerea peste Rin (9—18 Martie), a urmat forma- 
rea Comitetelor de supraveghere (21 Martie), dezărmarea suspec- 
ților (26 Martie), armarea cetățenilor cu lânci (27 Martie), etc... 
După trădarea lui Dumouriez (1 Aprilie)—crearea Comitetului de 
Salut Public (6 Aprilie) şi în aceiaş zi arestarea tuturor Bourbo- 
nilor; după răscoala țăranilor, sub conducerea preoților şi a 
roialiştilor, — deportarea In Guyana a preoților recalcitranţi, tmpru- 
mutul forţat de un miliard asupra bogaţilor, etc... Toate momen- 
tele mari in lupta revoluționară au, astiel, intotdeauna explicaţi- 
unea lor în aceste „lapte mari semnificative“: cind duşmanul 
este lingă Châlons la vre-o sută cincizeci de kilometri de Paris, 
cind în fruntea lui sint legiunile cmigranților roialişti, cind în 
jumătate din Departamentele Franţei sint cuiburi de răscoală Fä- 
țişă, iar in celelalte foesc agenții plătiți, la care se găsesc In bu. 
zunar bani englezi (astăzi se ştie ce sacrificii a făcut tezaurul 
englez pentru a sprijini lupta impotriva Franței), cind duşmanul 
din afară este informat de duşmanii din lăuntru de toate mişcările 
armatei franceze (astăzi se ştie că innainte de 10 August 1792 i- 
namicul ala planurile militare desbâtute In Consiliul de Miniştri, 
in fața Regelui), cind acest inamic nu se sfia să lanseze manifeste 
ca acel al lui Brunswick: exasperarea In Paris ajunge la culme 
şi storțarea uriaşă de a scăpa ţara de invaziune și, poate, Impărțire 
explică toate ororile Terourei. Astăzi se ştie că Franţa Infrintă 
se putea aștepta la soarta Poloniei (Impărțirea Poloniei la 1791 
era doar motivată chiar de necesitatea de a da o „compensație“ 


— 


400 VIAȚA ROMINEASCA 


Prusiei şi Austriei, după primele lor iniringeri în luptă cu revoluţia, 
— compensații pe scama acelei Polonii, care „se molipsise de spi- 
ritul francez“ şi-şi dăduse tocmai atunci o Constituţie, în adevăr în 
multe privinți asemănătoare cu acea elaborată de Consttuanta 
Franceză). , 7 

Tot aşa, ori de cite ori Franța triumfa, spiritele se potoliau; nu 
trebue să uităm că Robespierre a căzut îndată după victoria de- 
la Frejus, care marchează triumful deciziv al Franţei impotriva 
coaliţiei europene. 

Şi tocmai aceste fapte mari semnificative Taine le trece 
cu vederea! 

Cu drept cuvint poate incheia Aulard judecata sa asupra 
acestui sistem: „În rezumat aproape nici una din aceste lapte 
mari semnificative nu este relatată de Taine. El nu relatează de- 
cit un numâr oarecare de fapte mici semnilicatțive, Dar aceste 
mici fapte (chiar cind sint exacte şi chiar pentru explicarea stă- 
rii spiritelor), fără cele mari, n'au nici un înţeles. Să vā Inchi- 
puiți un istoric, care vroind să ne dea o idee despre moravurile 
şi starea spiritului la Francezi în Decembrie 1870 şi'n Ianuarie 
1871 ar produce mici fapte semnificative de acestea pentru a ne 
lace să vedem dezorientarea morală, în care ei se allau atunci. 
Parisienii, ar fi zis el, chiar cleganţi, au ajuns să locuească în 
pivnițile caselor lor și sau apucat să minince pisici şi cini; 
primblindu-se pe unele străzi ale ţârmului sting, ei deodată 
se aruncau la pămint, cu fața'n jos, pe urmă se ridicau şi, pa- 
lizi, alergau ţipind, şi tremurind se Infundau din nou in piv- 
niţele lor. Dacă acest istoric nu spunea în acelaş timp că Pa- 
risul a fost asediat, că din cauza asediului proviziunile lipsiau, 
că Prusienii bombardau zilnic oraşul incit ghiulele plouau asu- 
pra unei părți a lui, că a merge 'n stradă sau a locui în casă 
insemna a le expune la primejdie de moarte, —dacă el nu spunea 
acest lucru, dacă nu menţiona acel mare fapt semnificativ —că 
Prusienii asediau Parisul— putea el să acumuleze fapte mici sem- 
nificative cit vroia, să le aleagă cit de pitorești, noi n'am ințe- 
lege nimic şi am putea să credem că Parisienii cu toţii, deo- 
dată, au innebunit” (p. 179—180). 

„___ Dar acesta tocmai este sistemul lui Taine în explicarea stă- 
rii spiritului în care se aflau Francezii in epoca revoluţionară. 

Nu este de mirare în asemenea condiţii câ Taine a ajuns 
să pue la baza intregei sale lucrări teoria, că Revoluţia este 
numai produsul unor idei abstracte şi a „spiritului clasic”, că France- 
zii atunci şi-au Inchipuit că sint Romani şi Greci antici şi s'au apu- 
cat să sădească în Franţa, cu de-asila, ideile lor republicane. Dar 
Aulard dovedeşte că nici inainte de izbucnirea Revoluţiei, nici în 
primii trei ani după izbucnirea ei, pină la 10 Aug. 1792, 
nimene in Franţa n'a fost republican. „Caetele* electorale ale A- 
dunării Naţionale (Etats généraux), pe care Taine nu le-a studiat, 
nu vorbesc de republică, sint hotărit monarhiste şi moderate; 
deasemeni pină la acea dată nimeni din marii revoluționari, luaţi 


NOTE PE MARGINEA CARȚILOR 101 
individual, nu este republican: nici Danton, nici Robespierre, 
nici Saint- Juste, nici măcar Hébert, nici măcar Marat, nimeni, 
—cu toții sint roialişti-constituționaliști (ci Aulard, — Histoire 
politique de la Revolution Française, p. 50 şi urm, precum şi 
Ernest Lavisse şi Alfred Rambaud,— [Histoire générale, tom. VIII, 
p. 123 şi urm). 

Numai evenimentele au forțat pe Francezi să proclame la 
slirşitul anului 1792 Republica și so apere cu ultima energie. 
Concluzia, la care ajunge Aulard, la sfirşitul criticii sale, se im- 
pune cu o putere irezistibilă. 

„Dacă, se întreabă el, erorile (in care cade un istoric) provin 
dintro metodă rea, dacă ele izvorăsc dintro prejudecată, dacă 
ele izvorăsc din pasiuni politice sau filosofice, dacă ele sint a- 
proape toate tendențioase, dacă ele se găsesc pe fiecare pagină, 
aproape în fiecare frază,—nu lipsesc ele oare o carte de Istorie 
de orice autoritate ? Dar acesta este cazul cărţii Originile Fran- 
lei Contemporane. Se poate spune, după o verificare strinsă 
şi fară nici o prejudecată, căn această carte o exactă trimitere 
la izvoare, o exactă transcripție de text, o exactă aserțiune — sint 
o excepție. Dintre aceste inexactitudini unele sint grave, altele 
sint insignifiante, unele sint nevinovate, altele sint tendențioase, 
dar ele se găsesc peste tot, sau aproape peste tot... Lacunele 
sint poate mai grave decit erorile. Aproape toate izvoarele Isto- 
riei spiritului public, care este adevăratul subiect al lui Taine, 
toate izvoarele cele mai autentice şi mai bogate, au scăpat lui 
Taine. Baza lui documentară, cu totluxul de citaţii, este incom- 
plectă, nesuficientă, deşi el 1și Inchipue şi spune că a cetit și a 
vâzut tot ce trebuia cetit şi văzul“ (p. 324—325). 

Aici e locul de a menţiona și ceia ce autorul arată in altă 
parte, că Taine „nu sa ţinut de loc de promisiunea atit de 
ispititoare de a produce textele destul de intinse pentruca Ce- 
titorul să poata el singur trage concluziunea din ele; şi, cind eu 
spun de loc (jamais), eu vreau să spun că in adevăr: nici 
măcar o singură dată (pas une seule fois), el se mărginește să 
extrapă din documentul de care se serveşte ceia ce favorizează 
teza sau pasiunea lui; şi încă i se intimplă, de mai multe 
ori, să altereze aceste prea scurte pasagii de texte citate, alese 
atit de tendenţios* (p. 71). 

Mai departe : „dacă dela documentaţia propriu-zisă și dela 
felul de a se folosi de surse vom trece la rezultatele generale, 
la judecăţile istorice, la concluziunile de tot felul, pe care Taine 
le trage din ele, observăm că dacă el chiar ar fi putut evita a- 
proape toate aceste erori de erudiție, el tot nu mai puţin ne-ar fi 
dat oidee falșă şi, dacă pot spune, o idee puţin istorică asupra 
Revoluţiunii Franceze“. Aceasta din cauza procedeului de gene- 
ralizare pripită şi abuzivă: „Această generalizare abuzivă e pro- 
cedeul său, procedeul constant, pe care a trebuit să-l relevez 
mereu cu riscul de a părea monoton; aș zice aproape că acesta 
este singurul său procedeu“ (p. 326). „Teorii preconcepute, 


102 VIAŢA ROMINEASCA 


——— 


prejudecăţi, impaciență febrilă, atita nu e de ajuns. Ar trebui a- 
proape să vorbim de-un fel de stare patologică. Taine este fizi- 
cește incapabil să observe în documente un lucru, pe care el nu 
caută anume săl găsească“... (p. 328). 

„Cartea lui, mi se pare, făcind toate socotelile, şi In rezul- 
tatele sale generale, că este aproape inutilă pentru Istorie. Ea 
nu este, la drept vorbind, utilă decit pentru biografia intelectuală 
a lui Taine însuși, sau a citorva din contemporanii noștri, discipolii 
săi* (p. 330), 

Aceşti discipoli. din Franța şi de-aiurea, au înjurat mult pe 
Aulard, unii cu talent, alții vădindu-și numai firea grosolenă; 
dar rezultatele criticii lui n'au lost răsturnate. 

Dacă însă, în Taine, Aulard a putut vedea numai victima 
pasiunii sale anti-revoluționare şi a „impacienţii sale febrile“, 
fără să-i conteste buna-credință,— discipolii săi, in urma acestei 
critici distrugătoare, cu greu s'ar mai putea pune la adăpostul 
unei astfel de scuze... 


St. 


Documente omenești 


„POVESTEA VIEŢII UNUI ŢĂRAN 


Trăesc, în iniundălurile satelor noastre, oameni simpli, ţă- 
rani adevăraţi, care abia știu să scrie şi să cetească, dar care ar 
ñ putut să ajungă ceva, dacă ar fi avut norocul să treacă prin 
școli, Printre cei mulți de acest soiu, se mai găsesc şi unii care 
s'ar fi deosebit de restul muritorilor, talente menite să rămie însă 
veșnic un embrion de talent, şi care numai din calealară de 
zar au prilejul să arâte ce ar fi putut să fie. Ba, trebuesc Impre- 
jurări neprevăzute şi neașteptate pentruca și această manifestare 
neintenționată să se poată face. 

În anul 1908, pe cind apărea în Folticeni gazeta Rdvaşul 
Poporului, am primit o scrisoare semnată Abonatul 1002, prin 
čare se cereau niște sfaturi într'o afacere personală, Scrisul să- 
mâna cu acela al tuturor ţăranilor care, după ce au învățat citeva 
clase primare, mai iau din cind în cînd condeiul în mină. Din 
condica abonaților, am aflat numele abonatului 1002, și i-am dat 
lâmuririle de care avea nevoe. Mai pe urmă am mai primit și 
alte scrisori dela el, şi mi sau părut din ce in ce mai intere- 
sante, nu numai pentrucă in ele se oglindește viața reală a sā- 
lenilor noştri, dar şi pentrucă in scrisorile abonatului 1002 mi se 
părea că se găsește un talent pierdut pentru totdeauna. 

Abonaţii gazetei Răvaşul Poporului nu primeau gazeta 
regulai ; serviciul poştal rural va fi incă multă vreme o ficţiune 
in țara noastră, Abonaţii ni se plingeau ; unii ni scriau mai do- 
mol, alţii ne mai injurau, ni cereau banii inapoi (abonamentul 


iot VIAŢA ROMINEASCA 


era 1 leu 20 bani pe an), și trebuia să intrefinem o corespondență 
întinsă cu dinşii, pentru a-i convinge că nu sintem noi vinovaţi. 

La una din aceste scrisori, abonatul 1002 răspunde urmâ- 
toarele : 


1908 Februar în 3 sile 
Domnule Adminisirator, 


Va salut cu respect şi vă urez ani mulți şi fericiți. 
Văd că nu vă prea vine la socoteală cele ce vam 
scris, şi chiar eu să fiu in locul dv. şi tot nu mi-ar 
părea bine. Dar vă rog să mă iertaţi, n'am ştiut a cui 
este vina. Acum am descoperit pe vinovat. Odată cu 
scrisoarea dv. cu data de 21 Ianuarie 1908 am primit 
şi gazeta No. 5; am văzut că sint de vină și factorii 
poştali. Am căpătat informaţii că unii din factorii poş- 
tali rup banda de pe gazete și le vind la cei neabo- 
naţi, care doresc a le ceti, şi văd bine că şi factorii 
poştali sint de vină, ba și vătăjeii de pe la Primării, 
că după ce iau gazetele le ţin la ei acasă şi nu le 
impart oamenilor. Vă rog să mă iertaţi și să-mi râs- 
pundeţi la următoarea întrebare. În comuna noastră, 
in primăvara anului 1895 s'a Impärļit moşia B. în lo- 
turi pe la oameni. Cu toate acestea unii din acei oa- 
meni n'au fost şi nici nu sint stăpini pe pămintul lor, 
ci il arendează altora, aşa că nu se folosesc ei de på- 
mintul lor, ci alții, care mai au incă pămint, aşa cå 
unii au påmint de întrecut, şi alții n'au de loc, Unul 
dintre cei lipsiţi de pămint sint şi eu, şi vă rog să-mi 
răspundeţi dacă se poate să cer dela Stat ca unul din 
aceste păminturi să mi se deie mie, şi unde să fac 
cererea. Și vă mai rog a-mi răspunde s'o fac pe hir- 
tie liberă sau pe timbru. 

Va mai intreb de ceva: Dacă cineva este stä- 
pin pe un påmint mai bine de'treizeci de ani, i-l mai 
poate lua cineva sau nu? 

Şi încă una vå mai intreb: Tatăl meu a fost tâial 
de un om în primăvara anului 1903 şi în 18 Octom- 
bre, același an, Curtea cu juraţi a judecat procesul, şi 
pe lingă pedeapsă, a mai condamnatpe vinovat şi la 
200 de lei despăgubiri, și reclamantul n'a scos incă 
hotărire. Vă rog răspundeți-mi dacă o mai poate 
scoate, cit costă scosul ei şi din ce avere a omului 
se poate folosi. 

Afară de cele de mai sus vă mai fac cunoscut câ 
in comuna noastră, orice alegere s'ar face, fie de ju- 


DOCUMENTE OMENEŞTI 10% 


rați, fie de consiliu comunal, și ori de ce-ar fi, tot pe 
băut se face, şi cine dă de băut, poate să nu știe 
nici o buche de carte, și să fie cit de prost, tot îl a- 
lege consilier ori jurat, chiar şi dacă n'ar indeplini 
condiţiile prescrise de lege. Și funcționarii dela Pri- 
mărie, în loc să indemne pe alegători să aleagă oa- 
meni luminaţi, ei dimpotrivă tac, și dacă li se dă, beau 
şi ei cit pot, aşa că din astă pricină niciodată oame- 
nii nu prea sint cu crucea în sin. Dacă n'au ales oa- 
meni luminaţi, n'are cine să-i inveţe la cazuri de ne- 
voie, alară decit preotul şi învățătorul doar îi mai in- 
vață cite ceva. Dacă n'ar mai fi preot şi învăţător, a- 
tunci am putea zice că ar fi desărit în apă. Pe aleşii 
lor nu-i mai văd oamenii decit cind li dau de băut 
să-i aleagă, şi pe urmă nu se mai duc să-i mai in- 
trebe de ce au nevoie, căci ştiu ei bine că nu-i pot 
lumina în lipsa preotului și învățătorului. Mai vin pe 
la noi cei abonaţi şi care pe lingă gazete mai cetim și 
alte reviste pe care le imprumutăm dela biblioteca 
şcoalei, și le mai deschidem ochii ; altfel de n'ar fi 
preot, invăţător şi mici noi, ar fi ca vai de capul lor : 
li-ar da rachiul care l-au bâut la alegeri, pe nas. 

Juraţii la judecată li condamnă, şi cind se duc cu 
apel la judecătoria ocolului B., îi jupesc scriitorii care 
li scriu apelul, ba incă li iau şi bani pentru scos Ci- 
taţii, şi ei neavind știință dau din pungă, şi cu drept 
şi pe nedrept, şi cind au isprăvit judecata, au cheltuit 
tot ce-au ciştigat, Mare jupeală este şi la judecătoria 
ocolului B., că minţesc pe oameni şi li iau bani pe 
nedreptul şi nu știu dacă ingădue legea o așa nele- 
giuire. Chiar pe mine s'au cercat să mă minţească, ȘI 
dacă au văzut că nu li dau bani, nau voit a-mi da 
citațiile, până ce văzind că mă apucă sara, am fost 
nevoit a reclama judecătorului, și abia mi-au dat hir- 
tiile, şi necontenit vin oameni şi-mi spun că au dat 
bani pentru scris citaţiile, Eu imi scriu jalba singur, 
şi cind mă văd scriitorii pe la judecătorie, nu sint 
bucuroşi să mā vadă in ochi. Oare nu este leac pen- 
tru dinşii să-şi lese obiceiul ? Ss 

V'am scris cam din fugă, câ eram grăbii, şi vă rog 
să publicați In gazetă şi mie. să-mi räspundețļi la ce 
v'am rugat, că am mare nevoie de cele ce vam in- 
trebat. 


Scrisoarea aceasta am reprodus-o intocmai cum a fost 
scrisă, târă a mă atinge întru nimic de stilul ei limpede; doar 
că am pus, unde li era locul, punctele și virgulele, pe care au- 
torul scrisorii le neglijase. 


106 VIAȚA ROMINEASCA 


Cine ar fi putut să descrie mai bine ascunsurile vieţii din 
satele noastre ? 

Din scrisoarea aceasta se vad Inceputurile unei vieţi inte- 
lectuale in sate, şi putem constata că, afară de preoți şi invăţa- 
lori, care se pot numi „intelectualii“ satelor, se mai ridică şi altă 
categorie de intelectuali, oamenii aceia care cetesc gazete şi pen- 
tru ei și pentru alții, care dau sfaturi celor nelhemninați, şi pe 
care abonatul nostru îi cuprinde in cuvintul noi, cind zice: „alt- 
iel de n'ar fi preot, invāțātor şi mici noi, ax fi ca vai de capul 
lor“, adică de al sătenilor, victima slujbașilor cirmuirii. 

In Răvaşul Poporului publicase d. Mihail Sadoveanu o is- 
torioară dela o şezătoare din Avrămeni, pusă in socoteala unui 
şcolar din acel sat. Abonatului nostru i-a plăcut foiletonul a- 
cesta, și ni scrie următoarele : 


După cum şcolarul din Avrămeni v'a scris istori- 
oara dela şezâtoarea din Avrămeni, tot așa şieu vaş 
scri cite ceva de pe la noi, petrecut din timpul trecut 
şi chiar din timpul de față, să publicaţi in gazetă. 
V'aș scrie istoria mea, din cea intăi zi a vieţii, şi să 
Vedeţi ce minunată poveste am eu, şi ce chinuri am 
suferit şi sufăr incă din cauza prostiei părintești, V'ar 
prinde mirarea cind aţi ceti, Dar nu ştiu cum aș face, 
că mă ţine cheltuială mărcile de 15 bani de pe scri- 
sori. Răspundeţi daca aveţi plăcere să vă mai scriu, 
şi cum să fac să fiu scutit de mărcile de pe scrisori. 
Nu-i mare socoleală 15 bani, dar sint nevoeş şi nu 
prea dispun de mijloace. In siirşii veţi vedea, dacă voiţi, 
istoria vieții mele, şi atunci vă veţi încredința de a- 
devăr. Multe nenorociri cad pe capul unor oameni din 
cauza mizeriei moșnegilor şi babelor de pe la ţară. 


l-am Inlesnit mijloacele pentru corespondență, și nu după 
multă vreme, am primit un manuscris, pe două coli de hirtie 
întregi, pe care-l reproduc mai jos, şi în textul căruia nu am 
găsit necesar să fac nici o modificare, fără de citeva neologisme 
nepotrivite în graiul unui țăran, pe care le-am înlocuit cu alte cu- 
vinte întrebuințate tot de el. 


lată acuma ce a scris țăranul nostru : 


Istoria vieţii mele 


„Multe şi nenumărate şi grozave chinuri am suferit, 
dela cea dintăi zi a vieţii mele și pănă in timpul de 


DOCUMENTE OMENEȘTI 107 


față, cind am inceput a mai pluti de-asupra nevoilor; 
dar încă tot mai sufăr şi acuma citeva, care mi se 
moștenesc mai din trecut, de pe cind trăiam în nevoi 
și grele suferinţi, 

Şi ian să asculți mata cum s'a petrecut viața mea, 
din pricina sfaturilor date de oameni proști şi nelu- 
minaţi. 

Cat m'am născut eu, zice că eram slab, şi m'au 
botezat grabnic, pentruca nu cumva să mor nebote- 
zat, şi nu m'au inscris în condicile dela Primărie, min- 
tind pe popă că-i vor aduce pe urmă actul de naștere. 

Bunică-mea, Dumnezeu s'o ierte,— avea un băiat pe 
care i-l cereau la şcoală, şi în loc să-l dea la şcoală, 
ea l-a dus întrun sat departe tare de satul nostru, și 
a sfătuit pe părinții mei să nu-mi mai scoată act de 
naștere, ca să nu mă mai năcâjască la şcoală, căci 
pe acea vreme oamenii socoteau, şi chiar şi astăzi 
unii socotesc şcoala ca o mare pacoste, nu așa cum 
este, o luminare a minții. Deta. à 

Părinţii mei au ascultat sfatul bunicăi, şi nu m'au 
trecut in condici; şi acuma, de citeori am nevoie de 
actul de naștere, trebue să-l fac prin martori, și să 
cheltuesc timbre, şi să mă rog şi de oameni să meargă 
cu mine la Primărie şi să mărturisească, prin jură- 
mint, vrista mea. Şi martorii care merg cu mine, tre- 
bue să fie mai mari ca mine; și dacă oamenii care 
erau mai mari, pe cind m'am născut eu, ar muri toți, 
şi eu aş avea nevoie incă de un act de naştere, cine 
ar mai mărturisi pentru mine? > t 

După ce m'am născut, peste citeva zile m'am in- 
bolnăvit de ochi. După multe stăruinți, mama a găsit 
un leac pentru vindecare, și cind eram aproape să 
mă vindec, iaca şi bunica se intoarce cu un fecior 
al ei dela sorţi, şi istorisește cum a văzul că tinerii 
betegi erau scutiți de armată, și slâtueşte pe mama 
să nu mă vindece de tol, ca să nu mă iea la armată, 
lără a se gindi că şi de soldaţi are țara nevoie, căci 
trebue apărată la vremuri de cumpene. Şi aşa am ră- 
mas scurt de vedere. După ce m are facut mare, m'am 
arătat pe la doctori, dar era prea tirziu. S 

Pe dna eram de șapte ani, invățătorul şcoalei din 
Bircu m'a cerut la şcoală. o: s 

Pe atunci bunica —Dumnezeu s'o ierte—-care-mi pri- 
cinuise așa de muli rău, sa bolnăvit grozav şi a că- 
zut la pat; şi fiindcă pe atunci legile nu erau aspre 
ca acuma, părinții nu m'au dat la școală, și m'au ți- 
nut pentru a căuta de bunica, în lipsa lor. 

In toamna următoare bunica a murit, și pe cind toţi 


VAlȚa ROMINEASCA 


băeţii şi toate fetele din satul meu umblau la şcoală, 
eu rămăsesem singur in sat. 

Un băiat al unui vecin al nostru, căruia-i «ra urită 
şcoala, și credea că lui li este rău la şcoală, şi mie 
mi-i bine pe-acasă, m'a indemnat să mă duc la şcoală, 
Dar gindul lui nu era să măluminez, ci credea că-mi 
face rău, că nam să mă mai joc; dar mi-a făcut mai 
mult bine, caci el era dus de doi ani, acum pornea 
pe al treilea an, și nu mai isprăvise clasa întâia. A 
invățat al treilea an cu mine, şi la examen eu am 
trecut în clasa a doua, iar èl a rămas repetent în clasa 
întâi, ba incă am ieşit şi premiantul al doilea. 

Am urmat cu invățătura mai departe, până am is- 
prăvit şcoala primară, şi in toți ceilalți patru ani am 
ieşit premiul întăi cu cunună. 

Cind era aproape de isprăvi şcoala, Invăţătorul imi 
cere actul de naștere, ca să-mi deie certificatul. De 
unde să-l duc, dacă nu-l aveam. Vedeam pe toți şco- 
tarii că ştiau anul, luna, ziua și locul unde sau nă- 
scut, dar eu nu ştiam nimic, parcă eram născul In 
codru. 

După cum Imi spuneau părinţii de ciji ani sint, fä- 
ceam socoteală, și acul în care m'am născul ieşia 
1878. Intrebam pe părinți şi pe alți oameni, dacă nu 
cumva m'am născut în anul 1878, şi ei imi răspun- 
deau: „nu ştim anume anul, dar ştim că eşti de 15 
ani“, Imi făceam iar socoteală, şi ieşia 1877. 

Dacă am văzut că nu aflu nimica,—aveam un moş, 
Irate cu tata, care fusese în râzboiu,—am Inceput a 
intreba pe părinți: că se isprăvise războiul, cind mam 
născut, ori tot se băteau ? Atunci părinții mi-au răs- 
puns: moşul tău Gheorghe nu venise din bătălie cind 
te-am făcut pe tine; dar vara a venit mogul tău din 
bătălie, şi eu te făcusem iarma, Am intrebat: innainte 
ori după sfintul Vasile ? Ei au răspuns: după sfintul 
Vasile. Am intrebat: In care lură? Au răspuns pă- 
rinții : nu ştim anume luna, dar ştim cà eşti făcut la 
stintul Haralambie, 

Din „Istoria romină* am allat câ războiul s'a sfirşit 
în anul 1878, iar In calendar am văzut că stintul Ha- 
ralambie cade la zece Februar, şi așa m'am incredin- 
jat că sint născut în anul 1878 la 10 Februar. Dar, 
ce-mi folosea, dacă nu eram trecut in condici? 

Am voit a merge la învățătură mai departe, dar 
nam putut, pentrucă nu aveam întăi actul de naștere 
şi de botez, şi al doilea pentrucă la un giunaziu n'a- 
veam ce cheltui; și la o școală normală aflasem că 
nu mă primeşte, din pricină că eram bolnav de ochi. 


DOCUMENTE OMENEȘTI 100- 


in sfirşit nu m'am putut duce pe nicăeri, şi am fost 
nevoit să rămin. 

laca dar la ce năcaz am ajuns eu, cu sfatul celor 
bătrini şi proşti ! 

Dacă am văzul că nu este chip de dus pe la şcoli, 
am stat pe lingă părinți şi m'am dat la plugărie, iar 
In luna Februar ziua 26, anul 1899, am fost chiemat la re- 
vizie, unde, după cusurul ce am avul, m'au scutit de 
armată. Dar ce folos, că afară că m'au pus să plà- 
tesc toate dările cătră Stat şi Comună, m'au mai pus 
şi la taxa militară. 

Dar să vedeţi una şi mai grozava! 

Părinţii mei sau mutat, in primăvara aceia, in sa- 
tul Bircu, şi mie mi-au lăsat casa cu zece prăjini loc 
de grădină în satul Goşmani, şi mă tot îndemnau la 
căsătorie. Eu aş fi mai stat Măcău, pentrucă—nu mă 
laud, dar poate să spue orişicine—ecram cel mai cu- 
minte Näcãu din sat. In tot timpul cit am holteit eu. 
nu m'am apucat de băut pe la crişmă şi de tăcut 
năzbutii, cum făceau alţii, ci sara mă duceam pe la 
șezători şi spuneam fetelor chie un cintec, ori cite o- 
poveste Îrumoasă, incit chiar oamenii bătrini, auzind 
dela fete despre mine, se stringeau vara și mă rugau 
de li mai spuneam povești, şi cite şi mai cite. 

Dar în toamna anului 1899, in ziua de una No- 
embrie piara A toți Năcăii din satele Bircu şi Goş- 
mani, care au fost recrutați odată cu mine, sau dus 
plingind la armată, iar cu, în sara acelei zile, după 
îndemnul mamei mele m'am căsăloritcu Victoria Va- 
sile Drăgoi Munteanu, fata unei văduve din satul Bircu. 

Toate le-am făcut bune mai înnainte, dar aici am 
dat-o prin şperlă, că nam cerut-o dela maică-sa, ci 
am luat-o pe furiș. 

Primăria n'a voit a mă cununa în acel timp, pen- 
trucă nu mai avea loc in condică, și am trăit necu- 
nunat până în anul 1900; dar am văzut bine că acea lată 
n'are să fie bună gospodină, dar nam avut ce face, 
şi de voie, de nevoie, m'am cununat cu dinsa. ZA 

Cum m'am cununat, sa şi apucat de năzdrăvănii. 
Era beţivă și poltitoare de alții; imi risipea tot dela: 
casă pe rachiu și pe vin, şi toți oamenii ctfi li vedea. 
in ochi, credea să fie ai ei.—lLa o săptămină după 
nuntă, m'am dus de strajă la Primărie, și noaptea au- 
ziam impuşcind In sat la Goșmani: părea câ logo- 
deşte cineva. A doua zi, cind am venit în sat, am a- 
uzit că aceste fapte s'au petrecut la mine acasă: imi 
rămăsese praf și petiţi, și ca le-a dat pe la Năcâi de- 
au împușcat. 3 é 

Imi crăpa obrazul de rușine, și mA mustram cum 


110 


ARTUR GURUVEI 


voiu mai trâi innainte! N aveam cap să ies intre oa- 
imeni ; toți mă luau la ris, că nevasta mea a logodit 
de a doua oară, și că sint socru mare, şi să-mi fie 
de bine... 

Dar n'a lost numai risipa dela casă pe rachiu, că 
după ce se imbăta, batjocorea femeile oamenilor, şi-mi 
era de mirare cind trecea o săptâmină să n'aibă eca 
proces. Mi-ar trebui cinci zile să povestesc, şi poate 
tot nu le-aş găti, cite am tras cu dinsa. Umbla, Ghe- 
orghe, pe drumuri în vremea muncii, pierde-ți timpul 
facind opoziții şi apeluri pe la judecătorie, plăteşte a- 
menzi... Vorba ceia: dai pănă la piele, dar pielea n'o 
poți da! Mai aveam două vaci, și acele erau puse 
amanet la Credit. Batjocura de temee așa era de al 
dracului, de nu-ţi mai poți inchipui: cind o dojeneam 
să fie cuminte, se ducea şi spunea primarului că o 
bat şi că nu poate trăi cu mine. Întrun timp vin- 
dusem o vacă, nu pentrucă voiam a vinde amanetele 
Creditului, dar pentrucă era prea slabă, și fiindcă, tn 
acel an, se cam insemnase vitele de gâlbază; cu ba- 
nii de pe ea cumpârasem o minzoacă, şi nevastă-mea 
s'a dus şi a spus primarului că am înstrăinat amane- 
tele Creditului. Mā pomenesc că vine să dau banii 
Creditului. Intreb pe primar. Primarul imi spune 
pricina. Eŭ am cerut bilet şi pe cealaltă vacă, pre- 
cum şi pe minzoacă, le-am vindut pe amindouă și am 
plătit Creditul, iar cu banii ce mi-au mai rămas, am 
cumpărat o viţică. 

Afară de cele de mai sus, nevasta mea mai avea 
obiceiul furatului : dacă isprăvia de risipit dela casa 
mea, fura de pe unde putea, şi tot ducea la crişmă, 
pe rachiu, 

Şi încă una: mai avea obiceiul de a pierde copiii. 
Mi-a spus curat că ei nu-i trebuesc copii, că doar n'a 
umbla cu brațele pline, că-i tînără şi trebue să pe- 
treacă. Eu am crezut că glumeşte, pănă ce în luna 
Decembrie a pierdut un copil. S'a prefacut câtră mine 
că i-a lost dor de colac; dar nu era adevărat, câ spu- 
sese unci femei mai Innainte ce are să facă. Aş fi 
dat-o eu judecății, măcar câ-mi era lemee, dar mar- 
tura murise. După aceia a mai pierdut unul; dar pe 
acela nu l-am văzut de loc, —l-a mistuit ea ştie unde. 
In primăvara viitoare, fiind însărcinată de vre-o patru 
luni şi mai bine, nu știu cea făcut, că numai ce vad 
că în ziua de Paşti nu voeşte a merge la biserică, și 
cind am venit acasă, am găsit-o bolnavă. Au trecut 
mai aproape două sâptămini, și ca tot bolnavă ; 
o tot întrebam ce are, şi ea răspundea că în ziua de 
Florii a băut un pahar de rachiu dela o babă, şi de 


DOCUMENTE OMENEȘTI lit 
dt dna a L 


atunci se simte bolnavă. Dar nu era adevărat. Dacă 
am văzut, am intrebat-o de nu cumva iar a pierdut 
copilul. Dinsa a spus că nu, dar eu am cercetat şi 
cind am aflat că-l pierduse, i-am zis: „spune drept, ori 
mă duc să chem un doltor să te caute; nu te mai pot 
râbda, ai pierdut trei copii pănă acuma“, Şi atunci ea 
sa rāstit la mine; eu i-am dat o palmă. Atunci ca 
a ieşit pe uşă, alergind după topor, să mă taie pe mine. 
Dar noroc dela Dumnezeu că era cam buimacă de 
somn, Și na văzul toporul în tindă. Eu am incuiat uşa 
pe dinăuntru, şi m'am incâlțat cu opincile, ca să merg 
la plug. Pe acel timp ea de afară izbea mereu in 
uşă, s'o siarme şi să intre la mine. După aceia am 
ieşit alară, Ea a fugit. Eu m'am dusla plug, şi cind 
am venit acasă, am gâsit-o gata de plecare, l-am spus 
să steie pe loc. A spus că se duce la mama ei. l-am 
spus că In zi de sărbătoare se merge la rude. Ea a 
tulit-o la fugă. Eu am incuiat ușa cu lăcata, şi am 
plecat iar la plug. Ea a venit pe furis, a descuiat 
uşa şi a lurat din casă cit a putut duce in spinare : 
mi-a luat lucruri de optzeci și cinci de lei, şi dusă 
a fost. 

Am reclamat primarului s'o publice, pentru a se 
cerceta faptul de omor ce făcuse, dar n'a voit s'o pu- 
blice; i-am plătit telefonul, şi nici aşa n'a voit, Asta 
din pricină că era un primar care se bucura la mită 
şi alasem chiar că-i spusese primarul, mai "nainte, să 
se lacă a fugi dela mine, după cum ti ştia obiceiul, 
Şi să se mai ducă pe la el, pentru a-i vărui prin casă. 

Dacă am văzut că primarul nu voeşte s'o urmă- 
rească, am cercetat singur şi am aflat că tot ce luase 
de acasă, vinduse și băuse pe la crișme, și după ce 
a băut toți banii luaţi pe lucruri, şi-a vindut şi ciubo- 
telele din picioare şi s'a dus servitoare în Piatra, Am 
urmării-o pe la Poliţie şi Poliţia a spus că nu știe ni- 
mica despre dinsa. Am venit acasă şi am lăsat-o 
dracului. Pe urmă cu m'am bolnăvit, şi cum eram 


rul moşiei a pus oameni pe socoteala mea. Catra 
slirşitul verii am aflat că slujește la un funcţionar de- 
la Prefectura judeţului. Nu mult după aceia s'a mutat 
cu slujba la alt stăpin, şi pe după sfinta Marie am 
urmâărit-o la Poliţie. Mi-a adus-o Poliţia ; şi cind am 
văzut-o cu pielea goală in bluză, am lăsat-o în plata 
Domnului, am venit acasă şi i-am făcut proces de 
despărțenie. Cind a prins de veste de proces, a ve- 
mt şi m'a rugat să ne impăcăm, făgăduind că n'a mai 
lace aşa. 


112 


ARTUR GOROVEI 


După stăruința oamenilor, am primit-o, și innainte de 
Crăciun am avut chemare la Tribunal, Am aminat 
procesul, că doar oiu vedea ce-a mai face, Dar in 
zădar: tot nu s'a ținut de cuvint. În vara anului ur- 
mâtor iar a fugit, ba incă mi-a risipit şi ceia ce strin- 
sesem în anul trecut. Dacă am văzut, mam dus la 
Tribunal, am mai avut citeva termene și, în sfirşit, la 
7 Octombrie 1904, s'a desiăcut căsătoria, şi tocmai 
în primăvară am adus hotărirea la Primărie, și am 
trecut-o în condică, la numărul 25, 

După ce m'am mintuit de dinsa, am tot cercetat, 
doar oiu găsi una bună, Ori pe la care mă duceam 
şi vorbea o vorbă rea, putea pe urmă să vorbească zece 
vorbe bune; degeaba, vorba ceia: cind te-a mușcat 
şerpele, te temi și de șopiriă. 

Uitam să vă mai spun că în vara anului 1897 
mă inbolnăvisem de friguri, și părinţii mei, in loc de 
doltoriile pe care mi le rinduise doltorul, după sfatul 
unui beţiv mi-au dat, cu sila, rachiu amestecat cu tu- 
tun. Şi spuneam eu că nu-i bun, dar dacă n'am voit a 
bea, m'au blăstămat, ṣi am fost nevoit să beau acea 
otravă, şi mi-a făcut râul indoit, că am zăcut opt luni 
de lriguri, şi până nu m'am dus la spital, nu m'am 
vindecat. 

Dar să mai vedeți şi altă prostie: mama, cind am 
plecat la spital, a spus nu care cumva să rămin a- 
colo, ci să vin acasă cu doltoriile, pentrucă atunci era 
postul mare, şi la spital mă spurcă, imi dă carne să 
minine. Vedeţi ce prostie! Dar eu n'am ascultat, ci 
am rămas la spital, şi in zece zile m'am vindecat. 

Multe am mai tras șieu! 

Afară de asta, cit am trăit cu femeia, am râbdat de 
foame şi am muncit greu, şi de cițiva ani simţesc 
un fel de fiori prin trup, şi nu mă pot vindeca. 

Vedeţi dar ce viață ticăloasă am suferit eu din pri- 
cina celor proşti şi neluminați, pentrucă dacă aş fi 
fost cu îndreptări bune, chiar de nu mă duceam la o 
școală, dar trebuia să mă duc la armată, și mă tre- 
cea păcatul şi nu mă cununam cu acea nelegiuită. 

Aş dori ca toți Rominii să fie răsplătiți cu chinul 
ce am suferit, și sfătuiesc pe toată lumea să nu mai 
asculte de proştii de moşnegi, de babe și de cei ne- 
luminaţi, că moşnegii şi babele bagă tineretul In fo- 
cul nestins“... 


DOCUMENTE OMENEȘTI D 
inci uita RE ONTT E 


Ca N 


3 Pentru a descrie o viață așa de simpla, după cum o so- 
cotim noi, dar care trebue să fi zbuciumat așa de mult pe acel 
care a trăit-o, mai multă măestrie nu s'ar putea întrebuința, 
l-am trimes abonatului mai multe cărți de cetit şi l-am indem- 
nat să mai scrie ceva, să serie poveşti. Şi a scris povești, tot 
aşa de frumos ca şi povestea vieţii lui, și poveştile acestea le-am 
publicat în volumul XI din revista „Șesădtoarea*, sub numele a- 
devărat al autorului lor: Gh. A. Burduf. i 

Cred că astfel de documente, ca istoria vieții lui Burduf 
sint interesante şi că ar putea contribui la cunoaşterea, Im sună: 
nunțime, a sufletului neamului nostru, 


Artur Gorovei 


aa 
senn 


Cronica literară 


Israel] Zangwill 


Există, fără îndoială, în omenire un tip evreu care, ca toate tipu- 
rile omeneşti, reprezintă firea omului cu anume specializări datorite rasei, 
condiţiilor exterioare, istoriei acestui neam atit de plină de peripeții şi de tra- 
gedii, de oarece a luat atita parte la frămintările lumii şi a deslănțuit tm- 
potriva lui atita ură şi palimă. Există o lume evree cu caracterele ge- 
nerale comune cu restul omenirii şi trăsăturile ei foarte speciale, ideile, 
energiile, inițiativa, superioritățile şi inleriorităţile, patimile, darurile şi scă- 
derile ei, de un colorit foarte tranşant şi deosebit de al lumilor în mij- 
locul cărora se găseşte. Dar acest tip şi această lume n'au început a 
se cunoaşte in lumina realității sincere şi exacte decit în vremile noas- 
tre şi mai ales din încercările citorva scriitori evrei đe talent printre care 
Zangwill are locul de frunte. 

Pasiunile, ura grămădite în jurul unei vechi erezii şi totuşi atit 
de nouă, incit Charles Beaudelaire o numeşte „erezie modernă", au dat 
In literatura noastră din toate timpurile o creațiune falşă şi convenţio- 
nală a tipului evreu, creaţiune care continuă să fie primită cu simpatie 
de opinia publică, pentrucă măguleşte pe de-oparte porniri josnice şi ne- 
demne de vremile in care trăim, iar pe de alta şi pentrucă aceste crea- 
țiuni intră, mai ales pe scenă, într'un vechiu clişeu, încrustat în sufletul 
publicului prin o veche obişnuinţă, 

In adevăr, în toată istoria literaturii şi mai ales a teatrului, a de- 
venii ca un fel de lege recunoscută, ca o axiomă nediscutată că Evreul 
trebue să fie odios sau ridicol, lege care a stăpinit în mod tiranic şi 
neindurat toate creaţiile tipurilor de Evrei pină aproape în vremile noas- 
tre. In toată literatura şi teatrul francez din secolul al XVI pină in se- 
colul al XIX, afară de al XVIII in care pare a nu fi existat în Franţa 

la „question juive“, nu se gäsesc decit trei excepţii dela tipul conven- 
țional evreu: un Evreu cumsecade şi cinstit întrun vaudeville al lui 
Desaugiers (1823), rabinul din „L'Ami Fritz“ a lui Erckman Chatrian 
şi rabinul din „Les Mères Ennemies* a lui Catulle Mendes. 


CRONICA LITERARA 15 


In Anglia, dacă nu putem privi pe Shylock decit ca pe o creaţie 
shakespeariană mai mult grandioasă prin ură decit josnică prin rapaci- 
tate, nu trebue să uităm că Sheridan şi Cumberland au luptat pe scenă 
pentru Evrei impotriva unei opinii publice, care îşi manifestă şi azi pre- 
ferința pentru vechiul tip convenţional, făcînd ca Shylock să fie repre- 
zeniat de un actor comic,—cela ce însamnă că Evreul la teatru trebue nu- 
mai decit să fie grotesc! 

Nici în Italia tipul evreu nu a fost reprezentat sub altă formā de: 
«it cea convenţională, dar nicăiri nu se poate găsi mai multă ură şi ve- 
nin împotriva acestui neam ca în literatura germană. Un vechiu mister 
german, Evreii din Endingen compus prin secolul al XV-lea şi jucat la 
1616 în piaţa publică din Brisgau, reprezintă pe Evrei sacrificind pe 
nişte Creştini găzduiţi de ei, pentru a le lua sîngele, după o veche cre- 
dinţă medievală și contribuind  astlel să întreție în sufletul omenirii o 
superstiție absurdă, ce a dat naştere şi în zilele noastre unui proces ce- 
lebru. Nu mai vorbim de farse vulgare ca acele jucate în Frankfurt şi 
-Die ludenschule“ în Berlin, în care Evreii sint acoperiți de insulte şi 
ridicol şi care cu toate aceste au avut atita succes, încit piesa fiind in- 
terzisă, actorul principal a fost invitat în case particulare să o reprezinte. 

Tot în Germania însă s'a ridicat talentul puternic şi generos al u- 
nui Lessing impotriva acestor violente manifestări, cu piesele sale: „E- 
vreii”, ce a stirnit o polemică la care a luat parte şi Mendelsohn, şi 
treizeci de ani mai tirziu „Nathan der Weise", poemul în care Lessing 
arată, punind în paralelă judaismul, mohametanismul şi creştinismul, că a- 
cea religie este mai adevărată și mai bună, care formează oameni mai 
virtuoşi.—ln sfirşit tot Germania ne-a dat una din cele mai puternice 
drame şi o operă de o innălțime morală şi de o însemnătate socială de- 
osebită : Urie! Acosta de Gutzkov, operă in care eroul, acel ce incar 
nează aspiraţiile spre libertatea conştiinţii în vremile sale, martirul cein- 
carmează, caşi Crist, lumina sufletului omenesc, este un Evreu! Dar 
nu numai în ponegrirea tipului evreu de sex bărbătesc exista un mod 
convenţiona! de a privi lucrurile, care se impunea tiranic opiniei pu- 
blice, ci şi în ceia ce priveşte reprezentarea femeii evree! Pecit de ab- 
ject, josnic şi ridicol e bărbatul în toată literatura pină în zilele noastre, 
pe allt de gingașă, sinceră, devotată, dezinteresată, nobilă, curagioasă 
pină la eroism e Evreica, In literatură şi pe scenă. Nu am decit să 
amintesc pe Rebeca din Ivanhoe, pe Jessica din Shylock, pe Anat din 
Ebrea, Esthera din Splendeurs et misères des courtisanes, pe Dalila i- 
dealizată de Saint Saëns şi chiar Herodiada idealizată de Massenet! ŞI 
unele şi altele—caractere de convenţiuni confecţionate după anume re- 
fete în vederea succesului, din care nu putem scoate nici umbră de a- 
devăr şi realitate asupra sufletului şi lumii ebree, după cum nu putem 
scoate acest adevăr nici din nobilul tip al lui Uriel Acosta, care e un 
zeu, un suflet de etită şi de excepţiune ce nu poate să ne iniţieze a- 


118 IZABELA SADOVEANU 


supra realităţii lumii evree obişnuite mai mult decii tipurite de conven- 
une. 
? In vremile noastre artiştii caută să scuture apăsarea acestei teri- 
bile tradiţii, caută să se degajeze de vechiul convenţionalism fatal legat 
de reprezentarea acestui tip, cum însă patimile sint încă vii în jurul 
chestiunii evree, convenţionalismul nu poate fi înlăturat, cele mai multe 
dintre operele literare fiind d these: unele pentru apărarea dreptului la 
viață, a dreptului de om al poporului iudeu, cum e Decadence de A. 
Guinon sau Exode de Fauchois, o apărare vehementă, vibrind de indig- 
narea generoasă a unui suflet tinăr împotriva prejudecăţilor absurde de rasă 
şi plin de speranţă într'o omenire mai bună, desrobită de tirania prejudecăți- 
lor ; altele, dimpotrivă, pentru a închide definitiv şi tăă speranţă pe poporut 
lui Israel în Ghetto moral în care-l ţine lumea noastră modernă, cum e „Re- 
tour de Jerusalem" de Maurice Donnay. Intre acestea Le Bapteme a lui 
A, Savoir şi Nozicre e singura ce dă o impresiune de adevăr şi rea- 
litate şi o mulțime de observaţii juste asupra clasei burgheze evreeşii : 
e isturia unei familii de burghezi evrei, cu micile şi marile ei ridicoluri, 
cu snobismul şi defectele el, zugrăvite minuţios, exact, adeseori satiric, 
şi o satiră destul de aspră, dar fără intenţii de polemică, de pamflet sau 
de apologie. In literatura străină e piesa Ghetto de scriitorul olandez 
Heijermans, care a avut un adevărat trium! la Paris, în care eroul vrea 
să scape din Ghetto, din comunitatea ebraică, a cărei țiranie şi ipocrizie 
il revoltă, şi să intre în o comunitate „fără zel falşi, fără ură şi lără robie”. 
In literatura engleză e romanul lui Georges Elliot Daniel Deronda, al 
cărui ideal se apropie de al lui Zangwill şi care ne dă o zugrăvire sim- 
patică şi umană a lumii ebraice, deşi cam idealizată. In sfirşit, cele mai 
interesante şi aproape de realitate din tot ce s'a scris pină la Zangwiil 
sint povestirile lui Sacher Masoch şi mal ales romanul lui Franzos: 
Bietul Moşku ! Fireşte, s'a făcut mult drum dela Ovreiul convenţional 
din literatura de mai Innainte şi totuşi Copii din Ghetto a lui Israel 
Zangwill au lost o revelaţie şi apariţia lor în literatura europeană un 
eveniment 
S'a născut la Londra 1864, luna Februarie, şi-a debutat de tinăr, 
de pe bâncile şcoalei, la vrista de 18 ani, cind a publicat într'o colecţie 
eltină şi populară in colaborare cu un coleg al său, scene din maha- 
laua unde locuia. Cărticica avu succes şi dascălii lui, speriaţi de scan- 
dal, îi opriră de a mai publica ceva înnainte de a termina şcoala. După 
ce-şi ia gradele, „onorurile“, cum zic Englezii, scrie tot in colaborare cu 
altul un roman cu tendinţi politico-sociale „Ministrul şi Zugravul“ (The 
Premier and the Gainter). O clădire filozofico-socială cam încurcată, 
abia susținută de slaba înjghebare fantastică pe care se razimă: un mi- 
nistru care-şi schimbă cu un zugrav rolul social şi meşteşugul şi astfel 
ajung amindoi, ministrul şi proletarul, să cunoască în sfirşit lumile des- 
pre care vorbiseră atit de mult innainte, fără nici o cunoştinţă de cauză. 


CRONICA LITERARA 117 


Operă de tinereţă, obscură, dar plină de trăsături de spirit şi vederi ori- 
ginale. Nu pătrunde insă, nu ajunge la succes, după cum n'ajunge nici 
volumul de articole, pe care l-a scos Zangwil! din activitatea lui de ga- 
zelar, activitate pe care o privește cu amărăciune şi ca pe un timp de 
grea încercare în viaţa lui. În adevăr, nici nu se putea să fie altfel 
timpul acesta în care autorul cheltueşte, fără entuziasm, atita spirit, fan- 
tazie, humor, paradoxe şi veselie asupra unor subiecte de nimic şi tre- 
buind să apară Ja dată fixă, un talent care-și simte energia iatântă şi un 
iubitor de muncă intelectuală adevărată şi rodnică. 

Şi totuşi pentruca să-și dea măsura într'o operă definitivă, simte 
Zangwil! că trebue să cucerească mal întăi opinia publică, să producă 
0 operă de succes. 

Intrind Intr'o zi din intimplare într'o librărie, librarul ti propune să co- 
laboreze la obibilotecă de romane humoristice şi astfel publică Zangwill 
cartea sa: „Clubul burlacilor*, care are un succes nebun : în 24 de ore 
două ediţii sint epuizate şi numele lui cunoscut în toată Londra. Car- 
tea aceasta e în genul humoristic care place poporului englez, o fanta- 
zie deslănțuită în cele mai absurde întimplări, răsturnind cu dezinvol- 
tură logica, bătindu-şi joc de bunul simţ şi dreapta judecată şi provo- 
cind risal mai mult cu cabriole şi comedii de circ decit cu vorbe de 
spirit. 

Al doilea roman umoristic, al cărui succes a fost şi mai mare, şi 
cu drept cuvint căci e mai bun, „Clubul fetelor bătrine“, vădeşte o ca- 
litate a talentului lui Zangwill, calitate ce se păstrează in toată opera lui : 
farmecul cu care ştie el să redea femeia, darul de a te face să-i simţi 
gingăşia, frumuseţa, seducțiunea, căci fetele lui zise bătrine sint in realitate 
toate tinere și frumoase, şi opera sa va păstra pentru posteritate în a- 
fară de elementul de succes imediat, humorul, şi o icoană fidelă şi in- 
cintătoare a femeii engleze dela 1890. 

Indată ce Zangwill izbutește să capete succesul şi atențiunea lumii 
din Londra, dă la iveală romanul cu care pătrunde In opinia publică euro- 
peană, opera definitivă în care îşi pune sufletul : „Copii din Ghetto“, 
Aceasta dimpreună cu Tragediile din Ghetto (1893), Dramele din Ghetto 
(1898), Comediile din Ghetto (1907), alcătuesc o operă complectă, în 
care se resfringe sufletul şi lumea iudee pentru întăia oară în afară de 
orice preocupare străină de artă, care să falşifice şi să deformeze resli- 
tatea în folosul vre-unei cauze. 

Zangwil! este nu numai un artist mare, un scriitor a cărui operă 
contează in literatura modernă printre cele mai frumoase şi originale, 
dar este şi un apostol al ideii reconstituiri unui stat iudeu. Preşedinte 
3 Jewish Territorial Organisation dela moartea doctorului Hertzi, el 
contribue cu tot sufletul său, cu toată activitatea şi talentul său la rea- 
lizatea unui ideal: a ridica moralul poporului său, a trezi în el conşti. 
inja unui acelaşi tot de viaţă independentă. Talentul său s'a impus lu- 


118 IZABELA SADOVEANU 


mii intelectuale moderne şi prin prestigiul personalității, a caracterului 
său, ceia ce face ca persoana şi opera lui să nu trezească în lumea 
contimporană intelectuală din apus decit admiraţiune şi respect, In su- 
fletul tuturor care-l cunosc opera pare că se impune filozofia dramei 
Uriel Acosta : nu există credință adevărată decit acea pornită din since- 
ritate şi convingere, şi oriunde intilnim asemene credinţă patimile urite 
tac şi sufletul nostru se pleacă. Scrierile lui sint un şir de tablouri, frag- 
mente din" viață, fără compoziţie, fără ordine, pline de repetiţii, dar miş- 
cătoare, puternice, de un colorit plin de originalitate şi scrise de un ar- 
tişi cu sufletul cinstit, care nicăiri n’a falşificat realitatea şi care a înţe- 
les că nimic nu cucereşte sufletul simpatiei ca cunoştinţa adevărată şi 
reală a vieţii unui colţ de lume. O lume întreagă, o lume inchisă în 
Ghetto modern prin bariere mult mai puternice decit Intăriturile din a- 
cele „champs retranches*, în care au închis odinioară Egiptenii pe ve- 
chii Ebrei, o lume pe lingă care trecem, li cunoaştem înfăţişarea exte- 
fioară, defectele şi teribilele calităţi, prin care adesea se face urită cw 
patimă, dar cu a cărui viaţă reală, suflet adevărat şi complect, luăm con- 
tact pentru întăta oară. Pentru întăla oară ajung plină la noi de dincolo 
de fortăreața ridicată între ei şi noi durerile, bucuriile, visurile, dorinţile, 
aspiraţiile, miniile şi înduloşările lumii din Ghetto, de-a dreptul, cu ac- 
centul strigătului adevărat şi al umanităţii lor reale. 

Aşa cunoaştem peripeţiile dureroase ale lungului pelerinagiu pe 
care-l face Ovreul din Rusia, cu nevasta şi copiii, prin toată Europa, pină 
ce vine de se aciuează pe malurile Tamisei, fără bani, fără nici un fel 
de resursă materială decit stăruința sa uimitoare, puterea de muncă, mlă- 
dierea cu care sk pleacă tuturor împrejurărilor fără respingere și fără 
nici un scrupul, pentruca să pătrundă, să-şi facă loc, să iasă la supra- 
față, să-şi cucerească locul cel mai bun, in acel furnicar de oameni in 
care la prima vedere totul pare acaparat şi în care ţi se pare că n'ar 
mai putea intra nici un virf de ac! Bărbatul, copiii, nevasta, toţi încep 
lupta aceasta cu nerăbdare şi resemnare, întrebuinţind mijloace respins 
gătoare adeseori, arătindu-şi „tarele“ unui neam trăit mereu, de veacuri, 
în mizerie şi fără nici o siguranță de azi pe mine; „fare“, defecte, mi- 
zerii fizice şi morale, nimic nu cruță Zangwill în zugrăvirea poporului 
său, pentrucă alături şi în mijlocul acestor ticăloşii el vede şi partea. 
admirabilă, scinteia divină ce trebue sa strălucească in orice suflet ome- 
nesc, şi de aceia el nu se teme de adevăr, oricare ar fi el, 

După ce lasă pe Evreul ce vine tocmai din marginea de răsărit a 
Europei, să induioşeze sufletul cititorului prin povestirea tragică a su- 
ferinţilor, mizeniilor şi primejdiilor lungii sale călătorii, îndrăzneşte să. 
zică la sfîrşitul povestirii sale cu oarecare îndoială : dacă nu cumva ofi 
mințind!  Descriind Evreii din pătura bogată, din clasa de sus, pe 
Goldsmith şi familia lui, viaţa de lux mare din West London, lachei pu- 
draţi în livrele scumpe, femei in rochii luxoase şi bărbaţi în frac, in- 
drăzneşte să arăte, sub această mască de occidental şi civilizat, stigma- 


CRONICA LITERARA 119 


tele rasei persecutate, umilite, ticăloşite prin veacuri de viață ciṣtigată 
prin înşelăciune şi înjosire, tarele fizice şi morale care fac din aceşti 
bogataşi farisei ipocriţi, tinind la lege, și mai ales la litera legii, din in- 
teres şi rapacitate. Goldsmith minincă la masă came cuşer, vite, paseri 
tăiate de haham după ritualul legii, dă bani pentru şcolile evreeşști, pen- 
tru spitaluri şi instituţii de binefacere evreeşti, este in sfatul sinagogii, 
dar numai din interes, ca să-şi facă mai bine afacerile ținind pe rabini 
în stăpinirea lui. Indrăzneşte să dea acel tip de parazit şi lilozot plin 
de cinism, acel ciudat tip de Evreu ce rezumă în el toate delectele 
cele mai respingăloare ale rasei sale, alături de un dar extraordinar de 
poet, pe Melcizedec Pinchas. Pinchas îşi trimite cărțile sale de versuri 
neoebraice scrise In stil medieval, acrosticurile şi rimele sale duble scrise 
intro limbă puternică şi întrun ritm impecabil, tuturor bogataşilor Evrei 
şi capătă de ici-colo cijiva schillingi, le duce el singur celor săraci ca- 
re-i dau cite ceva de mincare şi laude, gloriola, de care e tot aşa de 
fiâmind caşi de break fast-urile la care rivneşte stomacul lai mereu lip- 
sit de hrană sigură şi regulată. Şi ce spirit ingenios, de talmudist de- 
prins să despice firul In patru, să găsească explicaţii noi, vederi perso- 
nale, să arunce lumini neaşteptate în chestii încurcate de istorie, filolo- 
gie, medicină, etc. „Ghicind în domeniul intelectual, zice Zangwill, toate 
lucrurile ca o femee cu o repeziciune şi o agerime miraculoasă, dar ca 
şi o femee cu acelaşi lipsă de judecată...” Plin de el insuşi, „plin de cre- 
dință pentru ideile lui pentrucă sint ale lui şi în el Insuşi din cauza |- 
deilor lui”. „In stirşit, zice el în vizita pe care o face rabinului şi care 
e ọ pagină unică, iată că s'a tipărit această mare operă, pe care igno- 
ranjii de Evrei englezi au lăsat-o să mucezească atita vreme, el care dau 
banii cu ghiotura, mii şi sute, stupidelor fețe preoțeşti ca să poarte cra- 
vaie albe.—Şi cine a plătit de s'a tipărit acum, domnule Pinchas? în- 
treabă nevasta rabinului.— Cine ? bilbie incurcat Melcizedec, cine altul 
decit eu ?— Dar zici că dumneata eşti un biet pirlit 2—ŞI asta-i tot atit de a- 
devărat ca legea lui Moisi! Dar am scris articole pentru jurnalele Yi- 
dişe. Umblă cu limba scoasă după mine. N'au în toată redacţia lor unul 
care să-ți aşterne pe hirtie un articol cum trebue. ŞI tot nu pot scoate 
nici un ban de pe ele, scumpă rabină, de aceia sint şi nemincat în 
astă dimineață, Dar proprietarul celui mal mare jurnal are şi tipogra- 
fie şi mi-a tipărit cartea drept plată pentru articolele mele. Nu mă amă- 
gesc însă cu credința deşartă că-mi voi putea sătura pintecele din vin- 
zarea ci. Cel de sus să te binecuvinteze, rabină, firește, fireşte că aşi 
bea o ceaşcă de calea. Nu cunosc pe nimeni în lume care să ştie face 
caleaua ca dumneata, are o aromă... Eşti un om fericit, rabine, îmi dai voe 
să stau şi eu la masă ?*—Şi fără să aştepte răspuns,se aşează la masă 
şi se serveşte singur şi apol scoate cartea şi o dă rabinului cu o de» 
dicaţie de o linguşire atit de exagerată, incit e naivă, Dar nu uită casă 
adauge: că e un dar umil din partea unuia din cei doi savanţi în e- 
braică, singurii în Anglia, el şi rabinul, 


124 IZABELA SADOVEANU 


Dela chipul lui cioplit parcă cu o bardă de o mină neindemăna- 
tică pină la sufletul lui plin de atitea însuşiri contradictorii, linguşiri, 
perseverenţă triumtătoare impotriva oricărei rezistenți, acte de curaj sur- 
prinzătoare, ca acea lovitură de baston pe care o dă directorului teatru- 
lui care Indrăznise să-i schimbe o dramă în operă comică, lipsa de orice 
scrupul moral care-l face pentru clțiva schillingi să traducă în jargon 
manifestele şi alişele misionarilor ce volau să convertească pe nişte E- 
vrei la creştinism, lipsa de orice caracter, amoralitatea aceia complectă 
care-l face să se găsească prim-redactor la un jurnal chiar în ziua cînd 
binetăcătorul său Raphael Leon este inlăturat dela acel post,—totul 
e redat cu o putere de adevăr, cu o artă, cu o ştiinţă de a caracteriza 
omul printrun gest, prin o acţiune, prin o trăsătură a personalității, mai 
bine decit în zece pagini de analiză psicologică, care face din Melci- 
zedec Pinchas o figură literară ce poate să stea alături cu creajiunile orj- 
cărui scriitor consacrat, 

In toate scrierile lui e aceiaşi putere de adevăr, acelaşi dor de a 
reda realitatea in toată complexitatea ei, ca şi în „Copii de Ghetto“. In 
toate scrierile îi vedem pe aceşti copii din Ghetto trăind cu sufletul lor 
propriu, în lumea lor proprie, despărțită de a noastră, dar frămintată de 
aceleaşi patimi şi sfăşiată de aceleaşi lupte, lupte de clase şi lupte de 
naționalități: Ovreii din Anglia desprețuesc pe cei din Galiţia, cu tot 
desprețul omului ce a imprumutat lustrul celei mai poleite societăţi ome- 
neşti, iar Evreii din Spania, mci atinaji ca tip fizic, mai curagioşi şi mai ca- 
valeri, ji desprețuesc pe toţi cellalți ca o rasă mai inferioară. Totuşi 
trăsătura cea mal caracteristică a acestei lumi, oricare ar fi clasa sau 
naționalitatea, oricare ar fi luptele, animozităţile dintre ei, oricît s'ar sfl- 
şia între dingil şi s'ar invidia, este solidaritatea lor neclintită cind e 
vorba să lupte impotriva „goiului*, Vedem în opera lui Evreii aduşi 
de emigrări încercind să se adapteze lumii engleze, dar adaplindu-se 
numai atit ca să poată trăi printre Englezi. Alte! trăesc numai între 
ei, vorbesc cu Incăpăținare jargonul lor de pretutindeni ; se supun legii 
engleze care-i ocroteşte, dar ascultă in fond numai de singura lor lege, 
de legea mozaică, pe care o respectă şi o urmează cu acelaşi rigurozi- 
tate în cele mai mici acte ale vieţii ca şi în actele insemnate, La masă, 
la şzoală, la tejghea, la sinagogă pretutindeni cultul este observat în 
prescripţiunile lui cele mai minuţioase. Din această strictă, nestrămutată 
şi minuțioasă observare a legii, care dă puterea Ghettului, se naşte insă 
şi spiritul acela distrugător, fanatismul, reprezintat de Zangwill în tipul 
rabinului Shemuel, om blind, bun, iubitor, care nu doreşte decit binele 
în jurul său, dar fanatic, cărturar şi fariseu ce nu se ţine de spiritul le- 
gii, ci se robeşte liferii legii, şi care din această cauză zdrobeşte sufle- 
tul copilei pe care o adoră, 

In evocarea acestei realități însă, adevărată uneori pină la cruzime, 
este o Iubire arzătoare a artistului pentru neamul său înjosit, o pasiune 


CRONICA LITERARA 121 


pentru ridicarea lui atit de sinceră, de măreață şi de violentă, incit 
preschimbă aceste dureroase picturi prozaice intro epopee zugrăvită cu 
sumbrele culori ale poeziei biblice, Alături de fanaticul Shemue! avem 
pe tinărul Raphaël, credincios legii, respectuos pentru cultul şi litera ei, 
cu toate obiecțiile pe care le ridică in sufletul său serioasa lui cultură 
apuseană, pentrucă aceasta i se pare mijlocul cel mui bun pentru rj- 
dicarea neamului său ; pentru realizarea aspirațiilor sale de rasă, a t- 
nvi ideal ebraic, atit el cit şi răsvrătita belferiță Esther Arsel sînt tipuri 
de o nobilă şi reală idealitate sufletească. 

E ceva mişcător în toată opera aceasta, sufletul parcă ţi se pi- 
trunde de melancolia măreață ce pare un prelung răsunet al unui inde- 
lung trecut de suferinţi, simţi o emoție adincă sub exactitatea neindu- 
rată a realismului britanic şi exotismul acela oriental, Intunecatele culori 
ale imaginaţiei sale se luminează pe ici pe colo de flacăra vie a unui 
humor special, deosebit de humorul englez, humot cn care noi sîntem 
familiarizați din celebrele maxime şi cugetări ale lui Cilibi Moise şi din 
nesecatul izvor de glume ale lui Zelig Schor din Manasse, piesa lui 
Ronetii Roman. Humor special poporului ebreu, popor activ care sub 
loviturile soartei nu-şi perde vremea jelindu-se şi linguindu-se, ci caută 
să-şi păstreze echilibrul sufletesc, răspunzind greutăților vieţii prin glume, 
negustori căutind să scape din situaţii grele prin şiretiicuri care să pro- 
voace risul şi să-i păstreze bunavoinja clienților, îşi compun o mască de 
jovialitate şi bună dispoziţie, care să-i ajute să treacă mal uşor prin vi- 
aţă şi să se ascundă mai bine de alţii. Veselia pare o prescripţie de 
igienă sufletească inrădăcinată în sufletul lor ca toate preceptele de 
igienă în general prescrise de lege. Din această pricină, Evreii de pre- 
iutindeni au o imensă literatură populară de fabule, istorioare, legende, 
jocuri de cuvinte, cu care predică rabinii, instruesc belterii copiii la 
şcoală, distrează publicul Badchen-ii la nunţi şi Schnarver-ii la mesele 
la care cei bogaţi sint datori să-i poltească vinerea, după lege. Risul, 
jovialitatea este tăria sufletului lor, puterea lor de rezistență care i-a fj- 
cat să dureze in mijlocul atitor greutăţi, unul din elementele succesului 
lor în lupta pentru trai şi una din trăsăturile caracteristice ale mentati- 
jji lor. Zangwill posedă secretul jovialităţii ebree, posedă o comoară 
mestirgită de glume, snoave, etc., populare evreeşti, ştie să plumească în 
felul acesta popular şi humorul său format, dezvattat prin cultura en- 
gleză In câre se găseşte tradiția şi gustul pentru humor, capătă din vi- 
aţa şi educaţia lui in Ghetto elemente noi de succes, caractere deosebite, 
o particularizare pronunțată. Intre aceste caractere este intrebuințarea ra- 
ționamentului aceluia talmudist, pentru a-şi ride de el, felul siciitor de a 
despica firul in pairu, de a iscodi argumente noi, ingenioase, amănun- 
fimi de acele care ştii că sint falşe şi falşifică realitatea, adevărul, dar 
care din punct de vedere logic sint imposibil de combătut. Dar mai a- 
des are simțul ironiei, un simţ ascuţit, tălos, care Incepe prin a-şi ride 


123 IZABELA SADOVEANU 


de sine, cu cruzime şi fără crujare, cu acea batjocură muşcătoare pro- 
prie neamului său şi oamenilor care sufăr de prea multă vreme batjo- 
cura altora şi care dintr'un exces de orgoliu, dintro susceptibilitate exa- 
gerată, vor să arăte că se ştiu, se cunosc aşa cum i-au creat împrejură- 
rile Istorice, cu păcatele şi urlțeniile lor fizice şi morale, că pot să su- 
porte fatalitatea unei moşteniri strămoşeşti, de care nu sint responsabili, 
dar că pot în acelaşi timp să se judece şi să se ridice deasupra lor. 
Nu are Insă amărăciunea lui Heine, groaza lui pentru Ghetto din care 
a eşit, frica de a nu primi cuvintul de Ovreu ca o insultă; humorul său: 
e ca un dar preţios care-l face să-şi păstreze în același timp indepen- 
denja sufletească şi simpatiile publicului, Nu se stieşte să spue adevă- 
rul, dar ştie să-l spue astfel incit să-şi păstreze tot prestigiul cu care să 
se impue sufletului omenesc Impotriva şi pe deasupra tuturor patimilor 
celor mai violente, 
Izabela Sadoveanu 


Cronica artistică 


Saloanele anuale din Paris 


In fiecare primăvară se deschid la Paris trei saloane de artă; Sa- 
tonul Societăţii artiştilor francezi sau „des Champs Elisees*, 2) Salonul * 
Societății naționale de belle-arte sau „du champs de Mars* şi 3) Salo- 
nul Societății artiştilor independenţi. 

Cei dintăiu fiind cel mai vechiu—acuma e a 129-a expoziţie ofi- 
cială,—conţine peste 5.000 lucrări, din care 2.000 tablouri (în afară de 
pasteluri, aquarele, desenuri şi gravuri). Salonul Societăţii raţionale de 
belle-arte cuprinde 2.660 lucrări, dintre care 1,280 tablouri, şi în sfirşit So- 
cietatea artiştilor independenţi cuprinde 6,745 lucrări, din care cea mai 
mare parte picturi, 

Dăm aceste cifre, nu numai din dorința de a informa, ci şi în sco- 
pul de a cere indulgenţa cetitorului faţă de sincera noastră silință de 
a-i da o idee cit se poate de exactă despre felul cum se prezintă ma- 
nitestările de artă din capitala lumii. Deocamdată ne vom märgini la 
pictură. 

Ne propunem, de altfel, a reveni,—cu prilejul expozițiilor ce se 
perindează în cursul anului,—asupra artiştilor mai interesanţi, francezi sau 
străini, complectind astfel! cetitorilor care ne vor face cinstea de a ne 
urmări tabloul mişcării artistice din Paris. 

Innainte Insă de a intra în materie, și ca să înlăturăm orice neln-- 
jelegere, ținem să spunem cetitorului, în două cuvinte, care este punc-- 
lul nostru de vedere în materie de artă; căci dacă „gusturile nu se 
discută“, cineva poate totuşi să-şi analizeze sentimentele şi să ştie de 
ce cutare lucru îi place ori îi displace. Mal mult chiar: cineva poate 
să spue despre o operă că-i bună, darcă din anumite pricini ii desplace,. 
după cum, şi invers, poate spune despre o altă lucrare că-i plină de 
greşeli, dar că, cu toate defectele ei, este lucrarea unui artist de talent- 
şi a unui temperament extraordinar, 

Aceasta se poate spune mai cu seamă în artele plastice, care ca 
meşteşuguri pot fi invăţate de oricine până la un oarecare grad. Ei 
bine, noi între un artist care nu ştie decit să repete cele învățate dela. 
maestru şi unul care, în preocuparea de-a găsi drumuri noi pentru ex- 


124 P, 


primarea sentimentelor şi ideilor ce-l frămintă în faja naturii şi a vieţii, 
rupe cam brusc cu ideile moştenite de public despre elementele şi mij- 
loacele acelei arte—vom alege pe acesta din urmă. Vom prefera şco- 
larului docil şi acele suflete sbuciumate și entuziaste, care, fără să ca- 
ute drumuri noi, ţin totuşi cont de toate convențiile învățate în şcoli, 
care ne par citeodată greoi, dar care sub nelndemănarea aparentă ascund 
un suflet mare, o fire cercetătoare şi originală. Nu vom prefera dar o 
şcoală de pictură celeilalte, ci preocuparea noastră va fi ca in oglin- 
zile de diferite culori şi din diferite materii, ce sint tablourile diferitelor 
şcoli, să vedem reflectindu-se chipuri de oameni de talent. 

Din cele de mai sus reesă că vom cere şi stil. „Stilul, zice De- 
lacrolx, nu este decit expresiunea liberă, originală, a calităţilor proprii 
fiecărui maestru“, Stilul nu se învaţă. Nici un pictor mare n'a pictat 
în alt stii decit acel al epocii in care a trăit. Impresioniştii Claude 
Monet, Pissaro, care pictau „cum cîntă paserea“, Eugène Carrière, Gus- 
tave Moreau, Puvis de Chavannes şi neo-impresloniștii Seurat, Signac, 
Cross, deşi au liecare stilul care corespunde calităţilor lor personale, 
insă lucrările lor nu pot îi decit produsul secolului XIX-lea. 

Stilul e toluşi susceptibil de disciplină şi perfecționare, 


„Stilul nu poate rezulta decit dintr'o adincă cercetare“. zice De 
lacroix. Artiştii mari vor lua din mijloacele de execuție existente nu- 


mai ceia ce-i absolut trebuitor pentru exprimarea ideilor lor; şi cu cit 
aceste mijloace se vor contopi mai bine—intr'o unitate indivizibilă— 
cu ceia ce artistul are de spus, cu atit opera de artă va avea un stil 
mai mare şi mai sever, 

Aşa de pildă: „In 1824, Delacroix isprăvea tabloul său Scena 
„masacrului din Chios, pe care-l destina Salonului, cînd, citeva zile in- 
„nainte de deschidere, a putut vedea tablouri de Constable, pe care le 
„cumpărase un amator francez şi care trebuiau să figureze la aceiaşi 
„expoziţie. Fu frapat de coloraţia şi luminozitatea lor, ce-i apăreau ca 
„rezultatul unei minuni. El studie factura şi văzu că 'n locde a fi pic- 
„tate cu tonuri plate, tablourile erau compuse dintr'o cantitate de pete 
„mici, suprapuse, ce se reconstituiau la oarecare depărtare in tonuri de 
„0 intensitate mult mai mare decit cea obişnuită. Aceasta fu pentru De- 
„lacroix o relevaţie: în citeva zile pictă pinza sa din nou, ciocânind 
-m(martelant) culoarea. —pe care o întinsese pănă atunci, — în pete mici, 
„neamestecate, pe care le făcea să vibreze cu ajutorul unor „lazururi“ 
„(glacis) transparente, 

„El recunoscu indată că pinza lui căpătase mal multă unitate, mai 
„mult aer şi mai multă „lumină ciştigind în putere şi adevăr**). 

Am citat acest exemplu, ca să arăt cum un artist mare poate 
trage folos din cercetările altui artist, fără să-l imite; căci cine a văzut 


j *) „D'Eugėne Delacroix au Néo-impressionnisme* de Paul Signac, Floury 
-aditor. 


CRONICA ARTISTICA 125- 


lucrări de Delacroix şi lucrări de Constable, ştie că aceste două genii 
se deosebesc cu totul unul de altul. 

Mulțimea expozanţilor însă care imită azi pe unul, mine pe altul, 
cind nu imită 2—3 în acelaşi tablou, imitația mărginindu-se totdeauna la 
tecnica aparentă, —această mulțime nu poate avea nici personalitate, 
nici stil. 

Neavind nimica de spus, el există citeodată din punctul de ve- 
dere al meşteșugului, dar nu există niciodată din punctul de vedere al 
artei, 

„Orice artă devine „frumoasă“ cind cere exercițiul tuturor pute- 
tilor inimii şi minții“, zice I. Ruskin, La acești imitatori nu poate fi 
vorba nici de inimă, nici de inteligență, ci numai de un exercițiu aproape 
mecanic, 

Am ţinut. să fac aceste consideraţii, tocmai fiindcă Saloanele din 
Paris sint pline de meşteşugari excelenți, unii chiar fenomenali, care 
însă „inlocuind arta prin artificiu” nu pot fi socotiți ca artişti, 


x 


Să incepem cu Salonul artiștilor francezi, 

E cei mai vechiu din saloanele pariziene ; are o organizaţie de ca-- 
zarmă, căci incepi, de eşti admis de juriu, prina avea, după citva vreme, 
o menţiune onorabilă, apoi medalia Ill, îl, Hors Concours, etc. Şi aceste 
medalii nu se dau, ca notele ia şcoală, după meritul lucrărilor; nu, tre- 
bue să faci un stagiu, ca la cazarină, trebue să treci prin toată erarhia. 
ŞI după cum gradul la cazarmă nu arată capacitatea, tot aşa medalia sau 
H. C. (Hors Concours} nu arată talentul. Există de altfel vre-o citeva 
sute de pictori cu H. C., şi te 'ntrebi ce lucrări incomparabile au tăcut 
ei ca să lie puşi deasupra celorlalți, şi parcă ţi-e ruşine de această ig- 
notanţă... Ne consolează doar gindul că, în decurs de veacuri, istoria 
artei nu numără atitea genii ciţi H. C. în viață sint la Salonul artiştilor 
francezi... 

Dealtfel, auzi de mulle ori susținindu-se că această societate 
caulă, dela o vreme, să-şi atragă forje tinere. Din nenorocire, de gi- 
seşti în aparenţă reprezentate la Salon toate tendințile moderne, cînd te 
uiţi însă mai de aproape îţi dai seama că 'n fond nu-i decit o spoială 
modernă, căci dedesupt zace veşnicul elev al Şcolii de arte frumoase, 
cu toate păcatele inerente lui. Disciplina meschină a şcolii | a distrus, 
mai adesea, orice veleitate de independență, Gindindu-mă la răposatul 
acamedician şi mare palavragiu Gerâme, care întroducind o delegaţie 
străină în sala impresionistă a expoziţiei dela 1900, i-a spus; „Aici e 
expusă ruşinea Franjei*,—nu mă pot impledeca, vizitind acest salon, să 
văd cită dreptate avea marele şi spiritualul pictor Degas, cind zicea : 
„On nous fusille, mais on fouille nos poches“ (Ne impuşcă, dar ne- 
caută prin buzunare), 


126 P. 


Rent Jean, în darea de seamă din Gazette des Beaux-Arts asu- 
pra Salonului din anul acesta, îşi incepe astfel articolul : 

„O adevăr, o Salpinx, trompeta gîndirii, zeiţa ordinei, imaginea 
stabilităţii cereşti, o Cora, Hygia, Promachos, învață-ne să extragem 
diamantul din mulţimele necurate...” 

ŞI "n adevăr rămii nedumerit în fața numărului nestfirşit de ta- 
biouri, în care regăseşii cadavrele tuturor zeilor morţi din toate mitolo- 
giile posibile şi imposibile, portrete în redingote frumoase şi 'n toalete 
ultima modă, o grămadă de subiecte sentimentale şi melodramatice de 
o banalitate dezolantă, etc. ; şi chiar anul acesta medalia de onoare a fost 
dată lui Emile Renard pentru tabloul intitulat Dejunul orfanelor în 
ziua primei comuniuni : Într'o odae cu perdele albe lăsate, stau la masă 
5 fetițe îmbrăcate In costumul alb al comuniantelor catolice şi sint ser- 
vite de două călugărițe imbrăcate în negru. În primul plan e un scaun 
neocupat, rezervat pentru o altă fetiță, in acelaşi costum, care intră 
pe uşă cu un buchet de flori în mină, condusă fiind de o a treia călu- 
găriță în negru. După cum vedeţi, subiectul e departe de a fi nou, l-aţi 
văzut cu toţii în toate calendarele şi revistele populare nemțeşti. Veţi 
crede poate că pictorul a fost preocupat de o viziune personală, de vre-o 
problemă tecnică ? Nimic din toate acestea, In afară de desenul conven- 
tional, aşa cum se învaţă în şcoli, şi de tecnica picturii, sobră, dar im- 
prumutată în mare parte dela Joseph Bail, e greu să găsim ceva perso- 
nal, E opera banală născocită de creerul unul burghez dotat de natură 
cu predispoziţii la pictură ; n'are nici una din calitățile care te opresc şi 
te fac să visezi sau să gindeşti măcar, 

ŞI fiindcă am vorbit de Bail, care-i unul din artiştii de talent ai 
acestui Salon, dar care nu simte în natură decit poezia bucătăriilor şi a 
sulrageriilor, menţionez că şi anul acesta are un tablou: Servantes 
pliant du linge, tablou pe care l-am mai văzat de atitea ori. Acum 
2—3 ani a avut aceleaşi servitoare, numai că anul acesta şed, pe cind a- 
tunci stăteau în picioare, în aceiaşi odae cu storurile lăsate, stringind 
atunci feje de mese, iar astăzi rufe, 

Oricite calităţi aşi găsi în aceste tablouri, care, pictate întro pastă 
gri, dar agreabilă, şi de un desen simplu, sobru, corect, redau bine cu 
mijloace simple atmosfera unei odăi cu storurile lăsate, totuşi în afară 
de repetarea prea deasă a aceloraşi subiecte şi în alară de spiritul strimt 
al acestor scene din sufrageria şi bucătăria omului bine situat, se reflectează 
în aceste opere o fire corectă, dar rece, care nu poale să-ți inspire en- 
tuziasm, 

loseph Bail mai are un frate, tot pictor, care pictează în acelaşi spi- 
rit, dar cu mai puţine calităţi, 

F. Cormon, o personalitate oficială de rangul întăiu, membru al 
Institutului, profesor la Şcoala de arte frumoase din Paris, e şi el un 
artist cinstit, dar fără să fie o personalitate deosebită, cu toate cunoş- 
tinţile sale tecnice neobişnuite, care nu degenerează în acrobatism,. O 


CRONICA ARTISTICA 127 


notă bună la activul său este că din atelierele sale au eşit o grămadă 


„de artişti „revoluționari“. Expune anul acesta decoraţiuni destinate mi- 


cului Palat din Champs Elisdes (care cuprinde colecțiunile de tablouri 
şi obiectele de artă ale oraşului Paris) şi ocupă una din sălile cele mai 
importante ale Salonului, 

Aceste decoraţiuni se compun din trei plalonuri şi zece panouri. 
Cele trei plafonuri reprezintă, după catalog, O viziune sintetică a isto- 
riei Franţei: cer vast, ai cărui nouri se descompun în figuri, istoria an- 
tică e în piafoaul intăiu, Revoluţia Franceză intral doilea, şi epoca 
contemporană în al treilea. Pentruca să vă faceţio idee de ce sint 
aceste platonuri de dimensiuni imense, Imi voi permite să citez, după catalog, 
în ce se descompun norii din al doilea plafon ; „in centru Jurămintul 
„din Jeu de Paume, apoi Adunarea Națională şi Convenţiunea. Jos, la 
„dreapta, poporul, trăgind un tun, atacă Bastilia. La stinga citeva femei 
„ale revoluţiei: d-na Roland, Charlotte Corday, d-na de Beauharnais, 
„d-na Tallieu, d-na Recamier, Théroigne de Méricourt, etc.; apoi Ven- 
„deenii : Charette, la Rochejaquelein, etc.. Sus, armatele Republicei mer- 
„gind la victorie (Bonaparte în Egipt, reprezentanţii poporului, etc....)*. 

E lesne de închipuit ce saladă poate să dea un plafon, oricit de 
mare ar fi el, cind cuprinde atitea lucruri deodată. Şi după părerea ge- 
merală, e mai mult decit probabil că, privite la locul unde trebue să fi- 
gureze, aceste scene vor face şi mai puţină impresie ca aici în Salon, 
unde sint privite de aproape şi într'o lumină foarte favorabilă. Panou- 
rile sint mai simple, dar de o compoziție banală, care aduce aminte i- 
lustraţiile din cărţile didactice. 

Tonul general al acestor decorațiuni aminteşte întrucitva lucră- 
sile lui Puvis de Chavannes,—dar unde-i armonia admirabilă, simplicita- 
tea prezentării subiectului, spiritul de religiozitate al acestui neintrecut 
artist |... Oricite cunoştinţi tecnice ar avea F. Cormon şi oricită bunăvo- 
ință, li lipseşte acea emotivitale colosală, care ne face să ne oprim cu 
admirație In fața lucrărilor lul Puvis de Chavannes, fără să simţim ne- 
voia să știm ce anume reprezintă, Fiecare gest, fiecare atitudine, ne 
evocă o lume intreagă, pe cînd la Cormon, după ce ne-am bătut capul 
şi am cetit şi o pagină întreagă din catalog, tipărită cu litere mici, tre- 
cem înnainte, fără emoție şi fără regret, 

Printre decoraţiuni trebue să mai cităm pe acea a lui Chigot, 
„Castelul în toamnă“, armonioasă şi plină de lumină, pa aceia a lui 
Tardieu, „Paul de Kock et la jeunesse de 1530", plină de vervă şi de 
spirit, apol acea a lui Calbet, destinată teatrului din Agen, cu calităţi 
de meșteșug, dar prea banală;—şi multe altele... 

Dacă însă în aceste decorațiuni tot mai găseşti intenția de a ne 
da ceva, în tabloul, comandat de stat lui /. Grün, care reprezintă „O 
minere la Salonul artiştilor francezi” şi în care Dujardin-Beaumetz, 
sub-secretarul de stat la artele frumoase a {inut să se eternizeze în to- 
vărăşia tuturor „matilor legume“ din lumea artistică oficială, —în acest 


128 P; 


tablou, zic, nu găsim decit dorința de a ne ameți cu „facilitatea infer- 
nală a pénsulei*, cum zice Delacroix. Văzind aceste portrete, dealtfel 
foarte asemănătoare și tratate în coloritul convenţional şi săpunos, care 


dela o vreme incoace a acaparat toate Saloanele din lume,—un fel de- 


pictură „à la vapeur“ de invenţie americană,—fătă voe ne gindim la 
pictura greoae şi masivă, dar înnălțătoare, din „Inmormintarea la Or- 
nans* de G. Courbet (pentru care statul francez a refuzat suma de 500 
ir, ca să plătească apoi 100.000), şi ne intrebăm cu naivitate: cărei ne- 
cesităţi sociale corespunde această pictură frivolă, ca să fie asitel încu 
rajată de statu! francez P... - 

In aceiași sală e un tablou de Balestrieri, întitulat „Le fou etles 
sages” (Nebunul şi înţelepţii), care reprezintă pe nebunul (Tolstoi, mi 
se pare) batjocurit de mulțimea din stradă (pentru ce ?). Tablou super- 
ficial, şi ca tecnică, şi ca idee; e mai mult o ilustrație mărită. 

Am ţinut însă să-l citez pe acest artist, fiindcă dinsul este autorul 
tabloului „Sonate de Beethoven“, reprodus pretutindenea şi'n toate mä- 
timile şi reprezentind pe un violonist căntind sonata întrun atelier de 
ariist.... Cu cunoştinţi tecnice sşa de obişnuite și cu un temperament 
aşa de banal, a avut ideia de a alege acest subiect, care merge la inimă 
fiecărui amator de muzică—unde mai pui că mai este pe tablou şi o 
cucoană frumoasă cu ochii mari In lacrămi ?1.,.—şi iată-l pe artist cele- 
bru. Cu cită greutate au pătruns în schimb un Millet, un Corat şi atiţia 
alți artişti mari | 

Un alt tablou, cumpărat de stat, este acela al lui Finez, intitulat 
„Tinereţă* —ca să nui zică „Dejunul pe iarbă“, cum e intitulat cele- 
brul tablou din colecția Moreau-Nelaton de Ed. Manet, dela care în mod 
vădit s'a inspirat. Dacă jocul umbrei şi luminii, şi atitudinile persona- 
giilor din primul plan îţi dau intrucitva impresia tinereţii şi a veseliei, 
constatăm şi aici că preocuparea principală a acestul artist e virtuozitatea. 
Şi doar modelul după care sa inspirat şi cu care seamănă întrucitva şi 
tonalitäjile generale ale acestui tablou, e studiat cu o deosebită evlavie, 
şi nici un duşman de ai lui Manet nu va susține c'acest mare artist n'a 
avut un temperament extraordinar. Numai că Manet a fost de atitea ori 
tetuzat de acest Salon, pe cind pentru Finez se găsesc medalii şi fonduri £.. 

Dintre pictorii preocupaţi de viaţa poporului orăşănesc care expun 
la acest Salon, cei mai de seamă sint Jules Adler, E. Jamois, J. Pagès 
şi Devambez. 

Jules Adler are două tablouri, dintre care cel intitulat Qavwroche 
are mai multe calităţi. Păcat că Adler devine din ce în ce mai decla- 
matoriu şi ne pictează lucrători de roman foileton, Altădată tot ne mai 
emojiona cu motivele lui din regiuni industriale, fabrici afumate pe ma- 
lul unui fluviu cu apa tulbure, Incrători trăgind o corabie,—deşi preocu- 
parea de a face „frumos“, de a omamenta, Îl făcea să ne indice silueta 
unui pantalon, sub care uita că există şi un piclor... In tabloul „Gavroche“, 


CRONICA ARTISTICA 129 


acelaşi manierare, dar cu un subiect banal prin el însuşi şi prin 
interpretare. De altfel, cu coloritul lor luminos şi agreabil și cu o indi- 
cație amuzantă citeodată, aceste tablouri ar fi poate bune ilustraţii pen- 
tru cărți. 

Jamois are un tablou intitulat „Devant l'hospice“. Bătrinii pensi- 
onari al unui azil de retragere se primblă în fața clădirii de pialră ce- 
nuşie, Armonia e delicată, bătzinii sint foarte caracterizați în atitudinile 
şi expresiile lor, tabloul e pictat gras Intro factură simplă. Dar şi acest 
tablou a mai fost pictat de Jamois, cu variații foarte neînsemnate. 

Jules Pages în tabloul său intitulat „Au Quai Bourbon“, ne a- 
tată o spâlătoreasă eşind dintro spălătorie publică de pe malul Senei, 
E mai mul! o interpretare grafică a siluetei femeii, care poartă pachetul 
cu rufe şi a piantelor, pe apa şi zidurile cenuşii ale caselor vechi de 
pe malul Senei. Coloritul e cam murdar şi dur, dar e mult sentiment 
pitoresc In alegerea şi interpretarea peisajului trist din Parisul vechiu. 

Devambez e preocupat şi el de tipurile şi moravurile puporului 
parizian, Are 2 tablouri: „A l'ancien théâtre de Montmartre“ şi „Late 
tente”. In acesta din urmă ne arată o scenă din Parisul in revoltă. Cu 
desenul lui precis ştie să caracteriseze foarte bine scenele alese. 

Tablourile istorice sint grămadă, dar sufăr de o idiosincrasie 
inăscută în contra acestor manifestări, mai cu seamă cind sint lără 
talent, cum e cazul marel majorități. Gorguet pictează pe „Alain Bar- 
be-Torte, Invingătorul Normazilor, ingenunchiind innaintea ruinelor al- 
tarului S-tului Argnan lingă Nantes“. Un altul şi-a adus aminte de 
„Moartea lui Werther”, Rochegrosse pictează pe „eroii dela Marathon 
—Atacul“. In fața acestui tablou ne vine fără voe In minte gluma lul 
Degas despre Meissonier : „Toaie's de tinichea, numai armura-i de car- 
ton*, Şi nu doar că Rochegrosse ar avea multă asemănare în lucrările 
sale cu celebrul Meissonier, care ne displace aproape tot atit, dar tablo- 
urile lui au ceva aşa de dur ca modelat şi colorit, că-ţi fac rău cind le 
priveşti. 

Peisagişlii sint de asemenea numeroși şi lucrările lor sint de multe 
oti interesante. 

Montagné are două peisage din sudul Franţei; în deosebi cel in- 
titulat „En Provence“ este extrem de luminos şi armonios în culoare. 
E o lucrare conștiincioasă, căreia vederea panoramică din fundul tablou- 
lui îi dă oarecare măreție, 

Conturand ne arată în „la Chaumine* o colibă perdută întrun 
cimp de zăpadă foarte intens colorată. Efectul de seară il dă şi poezie. 

Harpignies. Cel mai bătrin din celebrităţile în viaţă (92 ani). Cele 
două lucrări expuse nu ne arată nimica nou. El e continuatorul lui 
Corot, Rousseau și al şcoalei din Barbizon, insă fără spiritul de răzvră- 
tire ce-i caracteriza. Peisaglile sint bine construite, cu tendinţi de sim- 
plificare, desinate intãi într'o „zeamă“ oarecare ferre de sienne şi pictate 
deasupra In tcnuri gri-verzul plăcute, Nu-i însă un temperament extra- 


ordinar şi n'a reuşit să ne entuziasmeze niciodată. 
9 


130 P. 


Nozal pictează de asemenea peisagiile lui în tonuri luminoase, 
largi şi intensiv colorate. 

Pe Roubichon il cunoaştem dela „/ndependenţi“, unde expune şi 
anul acesta; peisajul său impresionist, bine studiat, deşi de dimensiuni 
mici, te trapează, fiind intro atmosferă unde asemenea lucrări nu se 
prea văd. J, Rémond pictează în tonalități intensiv colorate, cam tntu- 
necate, dar largi. „Baltă -— Efect de seară“ are multă poezie. Mai putem 
cita „O zi de furtună in Venezia” de d-na Adam, văzut foarte larg şi 
cu oarecare sentiment decorativ, pe Martens, care pointillază şi pe mulți 
alţii. Oricite calităţi ar avea insă aceste peisagii, sint şi rămin un fel 
de infrumuseţări ale naturii: „artă pentru artă“. Aceasta însă nu însem- 
nează că n'au tendinţă, căci deşi nu o au pe aceia de acăuta adevărul cu 
toate asperităţile lui, o au totuşi pe aceia de a plăcea tuturor celor care nu 
țin să-şi strice digestiunea preocupindu-se de altceva decit de ceia ce 
vorbeşte senzualității. 

Interiorul lui Desire Lucas—,„Leagdnul gol“ —e pictat foarte pastos, 
larg şi luminos, dar superficial, şi de n'ar fi subiectul care să ne mişte—!... 
Ch. Leandre, caricaturistul şi desinatorul cunoscut, are un tablou „Cin- 
fecul  miresei— Obiceiu normand” cu aceleaşi calităţi caşi desenurile 
sale, pe care însă le prefer. Pictura la dinsul nu servă decit ca ajutor: 
citeva tonuri frecate în mod timid în zeama În care-s modelate figurile. 
Tabloul are totuşi farmecul pe care-l pot avea asemenea scene, prezen- 
tate de un desinator aşa de spiritual, 

Alte calități are tabloul belgianului Henry Luyten, întitulat „So- 
mata“. Un tablou de dimensiuni mai mari, reprezentind un interior, în 
care mai multe persoane ascultă execuţia unei sonate. Figarile, bine 
modelate şi desinate, sint pictate într'un gri armonios; tabloul ne redă, 
in misterul unei camere pe inserate, farmecul capetelor în penumbră ale 
femeilor care ascultă, şi moliciunea şi diversitatea stofelur, E, după 
mine, unul din cele mai bune tablouri din expoziţie, 

Să vă mai citez pictura, pentru miliardari, a americanului R. Miller, 
„Toaleta” ; temee foarte elegantă, făcindu-şi toaleta la oglindă. Tabloul 
e de o virtuozitate foarte mare, luminos de altfel şi cu calităţi de colo- 
rit şi desen, dar noi credem că există alte calităţi mai importante: cap 
şi suflet. 

Clovis Cazes ne dă două tablouri: „Seară antică“ şi „Bacante*. 
Acesta din urmă este de un frumos sentiment de compoziție decorativă, 
cu nuduri bine desinate şi modelate, într'o pastă de o armonie verzuie 
agreabilă. E din pujinile tablouri cu subiecte mitologice care te opresc, 
fiind tratate cu oare-care libertate de execuţie şi interpretare, 

G. Devoux are o „Femee tinără cun ciine“ într'o gamă foarte 
deschisă şi foarte desinat, cu tendinţi de stilisare ornamentală, Tabloul 
are un aspect original şi simpatic, păcat că prea se simte pozarea fe- 
meii, 


CRONICA ARTISTICA "Aa 


Frampton, cu două tablouri stilizate şi mistice, din care unul 
„Copilăria Jeannei d'Arc* aduce mult aminte de Puvis de Chavannes. 

Să citez şi tabloul pictorului Pierre Gourdault, care la muzeul 
Simu din Bucureşti ocupă mai mult de jumătate din spaţiul rezervat 
şcoalei franceze, „Pendant la messe". E slab. 

Fernand Maillaud expune un tablou de dimensiuni mai mari 
Bilciu în Valea Neagră (Berry)* una din lucrările bune şi personale 
din acest salon, Tratat cu simplicitate şi naturaleță, e ca să zic aşa, o 
reeditare modernă, cu influențe impresioniste a bilciurilor în felul cum 
ni le prezintă maeştrii olandexi, 

Să mal vorbesc de Ary cu pictura lui mercantilă, cu damele fru- 
moase ca 'n gravurile de modă? De Aime Morat cu „Fantasia maro- 
cană trecută prin frigorifer ? 

Interesante sint nudurile pe malul märii, de Carrera, care expune 
şi la Independenţi. De o plasticitate neobicinuită şi de un colorit intens 
tratate în planuri mari, ele amintesc de un „Cezanne* trecut prin şcoala 
de Belle-arte, Nu i se poate contesta o personalitate deosebită. 

Cosson e impresionist: „Copilul cu fructe“ e de o pictură uşoară 
şi plăcută, Caury pictează Terasele din Alger, cu multă vervă şi cu un 
colorit puternic. Charles Michel; al cărui tablou l-am văzut la Bruxelles 
anul trecut, are „Rațele de Barbarie”, o lucrare foarte „incisiv“ desti- 
nată, de un colorit deschis şi armonios. 

Mai sint apoi o serie nenumărată de portrete foarte asemănătoare 
şi uneori caracteristice dar mai totdeauna banale. Laparra Va pictat pe 
Metschnikoit în laboratorul său, bine modelat, dar dur şi incolor. Unul 
din cele mai bune portrete şi care iţi merge intru citva şi la inimă, e 
pictorul Jean Paul Laurens şi nepotul său pictat de Jean Pierre Lau- 
rens. Deşi de o factură cam banală şi incolor, e însă bine compus, 
foarte caracteristic şi expresiv. Un grup de portrete ar fi tabloul lui 
Jonas „les medecins*. El caută să ne dea psichologia modelelor, dar 
caricatura acestui tablou, tot de dinsul şi expusă la pasteluri, e mult 
mai spirituală şi, curios, tocmai din cauza aceasta mai puţin rigidă şi 
mai aproape de adevăr. Portretul pictorului Harpignies, tot de Jonas, 
e unul din portretele bune din acest salon, D-ra Dufan expune două 
portrete în care regăsim gama ei spălăcită, dar şi un desen mai dur ca 
de obiceiu, Apoi Ferrier cu portretele sale migălite şi Bonnat cu ale 
sale in chocolată, 

In numărul viitor vom încerca să descriem celelalte două Saloane, 
singurile care, cu toate defectele inerente expozițiilor în sti! mare, au şi 
calităţi mari. 


P; 


MISCELLANEA 


„Scuturăturile“ Faclei... 


Notiţa Puţină „politică” (în ghilemete) publicată în N-rul trecut 
sub această rubrică a provocat mai multe ieşiri... polemice din partea 
„Faclei“. 

Nu vom discuta şi de astă dată, în fond, cu „Facla“, ŞI nu fi- 
indcă domnii dela această revistă ar fi „lipsiţi de respect* pentru noi. 
Oricit ne-ar durea irevetența „Faclei“, am găsi, poate, în noi destulă tä- 
tie sufletească ca să ne resemnăm... Pur şi simplu nu credem discuţia 
utilă şi interesantă. In orice caz nu i-am imputat niciodată lipsa de re- 
verenţă, 

intre noi şi „Facla“ e o altfel de „incompalibilitate”. 

(Cerem ertare aici cetitorilor, fiindcă sintem puşi în situația unui 
om, cate ar fi silit să explice unul daltonist deosebirea între diferitele 
nuanțe de culori, pe cari acesta nu le poate vedea. Vom căuta să fim cit 
mai lămuriţi...) 

Pentru un european nu este ertat să confunde „reverența“, intru- 
cît este vorba de sentimentul ce ne inspiră o anumită persoană, şi „sim- 
tul demnității omeneşti", —obligator pentru oricine şi faţă de oricine. 

Să luaţi o pildă foarte simplă. Un criminal, care a săvirşit vre-o 
faptă odicasă sau infamantă, nu poate inspira „reverență“ nimânui, Dar 
şi faţă de el, intro societate civilizată, nu se poate ierta Iarăşi nimănui 
lipsa simului demnităţii omeneşti. Un fapt foarte caracteristic, de pildă, 
a fost inregistrat de ziarele engleze, cu prilejul judecății d-rului Crip- 
pen. D-rul Crippen s'a dovedit vinovat de o crimă grozavă, a şi fost 

condamnat la spinzurătoare şi executat. Dar înnainte de condamnare un 
ziar şi-a permis, nu să-l insulte măcar, ci să afirme numal că e vinovat 
şi merită să fie spinzurat, Reprezentantul ministerului public (poate chiar 
acelaşi care a susținut acuzaţia împotriva d-rului Crippen) a dat pe di- 


MISCELLANEA 133 


qectorul ziarului în judecată, şi acesta a şi fost condamnat, deşi proce- 
sul său sa judecat în urma condamnării şi a executării lui Crippen, 
Dar justiția a găsit, că atunci cind un om este chemat în fața Curţii cu 
jurați să-şi apere viața sau cinstea, a afirma vinovăția lui înnainte ca 
aceasta să fie legalminie constatată, şi a-i ingreula astfel sarcina, sau chiar 
numai de a] tulbura sulieteşie în aceste momente supreme, nu se poate 
tolera într'o societate pătrunsă de simțul demnității omeneşti, este o o- 
fensă adusă societății însăşi | 

Un aziat, desigur, nu va înțelege niciodată cum societatea poale 
îl ofensată prin jignirea adusă unui criminal şi cum această jignire 
poste dovedi lipsa simțului de demnitate omenească. Dar pentru un eu- 
topean acest lucru trebue să tie elementar; el este chiar criteriul cel mai 
sigur de cultură sufletească. 

Să luăm o pildă mai apropiată de noi, adecă de... „Facla“. Acum 
cităva vreme această revistă ducea o campanie violentă împotriva unui 
profesor leşan. Dacă polemiştii aveau sau nu „respeci* pentru acest 
domn, personal, —ti priveşte (nici noi nu putem fi bănuiţi de simpatii 
personale în cazul de faţă). Dar „tribuna democratică" din Bucureşti a 
crezut de cuviință să insinueze că adversarul ei este... un cepil adulte- 
tin !,... Să trecem că acela al cărui nume I poartă omul astfel „combătui* 
e mort de mult, ca şi soția lui şi pretinsul ei „complice“, şi astfel lucrul 
se agravează prin o adevărată profanare de morminte ; să trecem că omul 
acesta poate avea surori şi fraţi (şi îi are, ni se pare) în viaţă încă, in- 
tru nimica vinovaţi în această „polemică* ; dar față chiar de un „duşman”, 
oricii de puţin „respectabil“ pentru „Facla“, fie chiar şi faţă de cel 
mai odios criminal, îşi poate oare permite un om civilizat să-l jignească 
simțul de pietate filială, să terlelească numele de „mamă“ ?... 

In cazul de faţă nici antagonistul „Faclei“, e adevărat, nu s'a a- 
rătat mai... delicat în „polemică“ ; e indiferent, cu atit pilda e mai elo- 
quentă, și... nici aşa nu avem nădejde să fim înţeleşi de „Facla“... 

Ne oprim aici, deşi colecţia „Faclei* ne-ar putea ilustra tema cu 
pilde şi mai suggestive. 

Cu un „ireverenţios* discuţia poate fi chiar citeodată agreabilă. „I- 
teverența” e caracteristica tinereţii agresive. Fără ea este greu să a- 
jungi la „revizuirea valorilor”, şi cine, în vremea lul, n'a încercat această 
„fevizuire”, ma fost niciodată tînăr. 

Dar cu un om lipsit de simțul demnității omeneşti nu e cu pu- 
tință nici o discuţie. Ii întorci pur și simplu spatele, sau cel mult —dacă 
al gust şi temperament hărțăgos—recurgi la mijloace extra-literare 
“(tiparul nu face încă „literatură”)... 

Cetitorii, credem, sint lămuriți pentru ce nu putem discuta cu 
„Facla“, chiar dacă ea ar fi spus ceva ce ar merita în sine să fie re- 
devat, 


Intr'o discuție serioasă, singura demnă de acest nume şi singura 


134 P. NICANOR & Co, 

uțilă, persoana adversarului, oricit de puţin „respectabilă“, ne este cu 
desăvirşire indiferentă, Spusele sale ne pot servi de minune ca un pri- 
lej de a ne lămuri ideile noastre,—şi pentru cetitori, numai din acest 
punct de vedere o discuţie poate prezenta vreun interes legitim. 

Dar în condiţiunile în care s'ar putea duce discuţia cu Facla, a- 
tit în fond cit şi în formă, ea nu ar putea avea decit doar un interes 
„gladiatoric*, de „scuturături“, de „pregilat literar*, şi... nu- simţim nici 
o trebuinţă sufletească de a ne da o astfel de „satisfacţie“, chiar dacă, 
personal, am fi în stare să nu cădem la nivelul la care ştie să-şi co- 
boare... polemicele revista bucureşteană. 

Nu vom discuta dar cu „Facla“, 

insă tocmai din motivele pe cari acum cetitorii le vor înțelege cu 
atit mai uşor, trebue să mărlurisim, că am comis o greşală, sau chiar 
două, faţă de această revistă. 

Acum cităva vreme un colaborator al nostru (recunoaştem cam... 
„taiv*) a semnalat d-lui Gherea procedeele polemice ale campionilor 
săi, şi i-a atras băgarea de seamă în ce mocirlă ne tirăsc aceste procedee. 

„Facla“ ne-a acuzat imediat de „şantaj“, 

Ne aducem aminte că relevind această acuzare, am: manitestat 
oarecare îndoială de buna ei credință. Acum ne-am convins că mam. 
avut dreptate, „Facla“ a fost de o perfectă bună credință şi in adevar 
a crezul că noi... „șantăm*,. 

Dovada: 

„Ne propunem să scuturăm altă dată pe d. Ibrăileanu pentru acest 
„Obicelu poporanist (de a se adresa d-lui Gherea). D. Ibrăileanu şi-a 
„permis mai de mult, la adresa d-lui Gherea, prin „Viaţa Rominescă“, 
„nişte lucruri, pe cari, dacă nu le-am relevat atunci, nu înseamnă că 
„le-am uitat, va veni momentul să discutăm infamille poporaniste în 
„toată intinderea lor. Deocamdată, insă, ne vom ocupa de ultima sub» 
„stituțiune de roluri făcută de d. Ibrăileanu. Ea este mai puţin gravă ca 
„aceia la care facem aluzie in rîndurile de mai sus"... („Facla“, No. 
29, p. 46). 

Pe cit ne aducem aminte singura notiță din „V. R." la adresa 
d-lui Gherea, care a fost relevată, dar relevată cu oarecare moderaţiune 
(am fost numai numiţi şantagişti şi... porci), este tocmai acea semna- 
lată mai sus, 

Din rindurile citate reiesă luminos toată buna credință a „Faclei*: 

1) Dacă ea nu ar fi văzut in acea notiță un şantaj, o amenințare 
de detăimare, nu ar fi avut motivul (am scăpat din vedere psicologia 
specifică a acestor domni!) să „nu releveze”, adică să releveze cu atita 
moderațiune, aceste „lucruri grave" pe cari „nu le-au uitat" Insă, 

2) După ce noi am declarat, că „pot fi liniștiți“, pentrucă „nu: 
ne vom cobori niciodată pină la procedeele „Faclei*, acelaşi psicologie: 


MISCELLANEA 135 
sa najan A a Ca a a e a a EA 


specifică explică şi „scuturăturile“ ce au urmat la adresa d-lui Ibrăileanu, 
căruia | se impută notiţa în chestie. 

Dacă oamenii aceştia nu erau sinceri in credința lor (fiind dată, 
repetăm, psicologia specifică ce reiesă din articolul citat), nu aveau pen- 
tru ce să-şi impună attta moderațiune (incit astăzi li se pare că nici 
„n'au selevat* notița noastră) formulind o acuzare aşa de gravă; pre- 
cum În urma asigurărilor primite, nu avea rostul rancună personala 
Impotriva d-lui Ibrăileanu, prin care dumnealor îşi justifică cu atita can- 
doare „scuturăturile“ pentru „toate infamiile poporaniste“, 

Ne-am înşelat deci (dar cetitorii vor înțelege cit e de greu să 
pătrunzi în sufletul omului) şi ne facem datoria de a mărturisi, cu toată 
francheța, această greşală, cu toate că, în urma acestoi asigurări şi mai 
formale, vor urma, desigur, „scuturături“ şi mai energice... 

A doua greşală: 

„În repetate rinduri am declarat hotărit—scrie „Facla“ —că revista 
„aceasta e o tribună democratică și liberă, fără să fie însă socialistă“... 
(lbid., p. 59), 

Cetitorii ne vor crede pe cuvint că ne-au scăpat din vedere a- 
ceste „declarări repetate“... 

Oricit de ruşinus este, trebue să mărturisim că nu urmărim „Facla“ cu 
toată stăruința trebuitoare ; greşeala noasiră însă e cu atit mai puţin gravă 
că am socotit intotdeauna că „Facla“ este demnă de social-democrația 
romină, după cum şi social-democraţia romină este demnă de „Facla“. 

Dacă însă, chiar față de „Facla“, sintem datori să ne recunonş= 
tem greşelile, nimene nu ne poate pretinde să discutăm cu ea, de pildă, 
la ce rezultate ar fi dus țara, In urma răscoalelor din 1907, proiectul de 
reformă schiţat sub auspiciile „Neoiobăgiei“... 


„Omorul ritual“... 


Un ziar liberal a publicat o informațiune în care afirma că jude- 
cătorul de instrucţie din Bucureşti, mi se pare, cercetează o crimă mis- 
terioasă care ar fi fost săvirşită de un Evreu, şi cere o pedeapsă exem- 
plară pentru monstrul, dacă se va dovedi vinovat de „omor ritua!* (n'am 
la îndămină textul autentic)... 

Informaţiunea a produs o senzaţie explicabilă, şi i s'au făcut şi o- 
noturile tolegramelor internaționale. 

Notiţa e probabil datorită unul biet mucenic al reportajului, bucu- 
ros că în această vreme de secetă gazetărească a putut pune mina pe 
O ştire de senzaţie, şi politiceşte, desigur, nu are nici o importanţă. 

Dar mă gindesc la aspectul cultural al acestui fapt. 

Oameni cari să creadă în realitatea unui „omor ritual“ se găsesc, 
desigur, pretutindeni. In zădar istoricii ne arată că această învinuire a 
fost adusă înnainte, în societatea romană, creştinilor, suggerată probabil 


136 P NICANOR & Co. 


de taina Eucharistiei, pe vremuri cind pentru marele public creştinii 
se confundau cu Evreii, erau considerați ca o simplă sectă evreească; în 
zădar din evul mediu încă s'au ridicat pină şi Papii impotriva acestei pre- 
judecăţi odioase; în zădar atitea anchete judiciare de atitea ori au do- 
vedit nimicnicia învinulrilor ce se ridică sporadic în această privinţă: 
prejudecățile populare sint tenace, şi n'au nevoe de confirmare prin fapte. 

Dar ca nişte reporteri de ziare serioase sau profesori de diferite 
grade să creadă (cel puțin unii, sincer) astfel de insanităţi,—acest lucru 
nu s'ar putea intimpla nicăeri in altă parte—sint convins nici la Pa- 
tagoneji sau la Bolocuzi, dacă ar ajunge să aibă ziare şi şcoli de dife- 
rite grade. 

In această privință, avem privilegiul trist al unei culturi intensive 
de barbarie... 

intre „patrioţi“, cari cred în „omorul ritual“, şi... „făclieri“, ca re- 
prezentanţi al „ideilor moderne” !,.. 

Nu ne poate mira, dacă intr'o bună dimineaţă un „făclier* ar luna 
impotriva „omorului ritual”, iar „palriotul* de eri ar apăra „civilizaţiunea“ 
cu armele, cu cari, de pildă, „combătea* Facla în timpul crizei sinodale... 

Am mai spus-o: variază etichetele, nu fondul sutletesc,... 


Critica artistică 


Primim o scrisoare dela un vechiu abonat al „Vieţii Rominești”, 
in care acesta se plinge împotriva criticilor prea aspre, după d-sa, din 
cronica artistică, publicate in No. de pe Mai 1911 al revistei noastre la 
adresa mai multor artişti ce şi-au expus operele în „Salonul Oficial". 

Buna credință a cronicarului nostru e, bine inţeles, în afară de 
discuţie. Scriitorul acestor rinduri n'a avut prilejul să viziteze „Salonul 
Oficial“ şi, desigur, n'ar putea alirma că toate aprecierile cronicarului 
nostru ar fi fost impărtăşite şi de el. Nimic nu e mai subiectiv decit a- 
preciarea unei opere de artă. Dar corespondentul nostru poate să fie si- 
gur că noi Inţelegem ca şi d-sa că, faţă de începuturile unei arte, criti- 
cii i se impune să aibă In vedere mai ales „posibilităţile“ viitorului şi 
cu bună voință să încurajeze munca cinstită pe terenul artei naţionale. 
Insă, chiar in vederea acestui scop, un cuvint mai aspru este adesea 
foarte util, 

Mulţumind corespondentului nostru pentru buna voința cu care 
ne atrage băgarea de seamă asupra acestor adevăruri, îl asigurăm că 
niciodată n'am fost de altă părere. 


P. Nicanor & Co. 


RECENZII 


Canstunţa Marino-Moscu. Ada Lazu, 
1911, Bucuresti, Minerva. 181 pag, Pre- 
al 2 lei, 

Cnnoașteţi conceptia nuvelei d-lui 
Brătoseu-Voineşti Jn tumia dreptății, 
Eroal, Andrei Rizescu, deși posedină 
Înalte inausiri Intelectuale și morale, 
dar nepatindu-se adapta mediului şi 
nefiind un luptător, cade învins, e un 
distrus, D-na Marino aro şi d-su un e- 
roa în folul lui Andrei Rizescu: pe A- 
da Lare. Aceasta dela început încă in- 
tră în eondliet cu mediul, în propria 
sa familie, unde e nevoită să lupte en 
îndiforența și vulgaritatea tatălui său 
si a mamei sale vitrege. Găseşte eu 
toate neestes puțină mingiere sufle- 
teasză în indeletnicirea sa cu pictura 
şi în prietenia artistică de scurtă du- 
rată en pictorul Dragu, care trece prin 
viaja ei ca o rază de lumină într'o ne- 
mărzinira de intuneric, Ea nu vine însă 
în imediat contact cu mediul decit a- 
tunei cină, în urma unei căsătorii si- 
lite, ese din casa părinţilor săi. 

Dacă în partea dela Inceput a aces- 
tei nuvele, mediul e ceva mai com- 
piect, în partea a doua tot medial,— 
şi, în parte, e explicabil prin situația 
femeii în societatea noastră, —se mär- 
gireste numai în hărbatul eroinii, lan- 
cu Laza, unul din produsele cele mai 
tararteristice ale acestui media, Sufe- 
tina morală a mlas după sine și pe 
cea fizică și Ada Lazu moare într'an 
sanatoria din Bucureşti. 


Ce intorasuntă ar fi fost zugrăvirea 
puternică a acestui conflict dintre o 
ființă delicată, cu Insașiei deosebite, şi 
mediul inferior şi adeseori vulgar sl 
societăţii dintr'un mie oraş de provin- 
eie, cu atit mai interesant cu cit ni 
Sar ñ zugrăvit un caz special, fiind 
vorba de o femee, și sar îi pusa prob- 
lemă aza de dezbătută, ca aceia a ci- 
sătariei | 

Nuvela însă e interesantă mai mult 
prin concepția autoarei, concepția care 
sa compleetează și se dezvoltă și în 
eclalte nuvele, decit prin tratarea ei. 
Ii lipseşte mai cu samă concepția pua- 
ternică filozofică un nuvelei d-lui Bră- 
tesen- Voinesti, care să dea bucății wemi- 
tatea şi insemnătatea ei socială. Astfel 
cum se prezintă, eu e mai mult o sè- 
rie de tablouri decit un tot unitar. 

Lastă aşa, cu scădorile ei de com- 
poziţie şi cu lipsa do adineire mai mult 
a concepției, nuvela are totuși malte 
din insusirile autoarei, ce se intilnesu 
în celelalte bucăţi, şi-şi are Insemnă- 
tatea prin purteu sa de contribuție lu 
cunoaşterea sufletalui femeesc, și, cela 
ce e mul rar in literatura noastră, a 
sufletului unei fete de 15 ani. 

Adevăratele calități ale autoarei s- 
par însă in Natalija. Viata euprinaă 
in această nuvelă apare cu putere tn- 
naintea ochilor noştri. Ne simţim şi 
noi trăind în mijlocul acelui tirguşoe 
din nordul Moldovei, în acea parte a 
vieţii tirguşoralui, în cadrui căreia se 


138 RECENZII 


desfăşoară acțiunea acestei povestiri. 
Aici autonrea dă dovadă de un puter- 
nic talent do observaţie și de canoas- 
tere a tulletului omenesc; Toate perso- 
nagiile feminine din această nuvelă: 
cele două fetiţe, upoi elevele școlii pri- 
mare din tirguşor, d-ra Platon, profe- 
soara şcolii, mamele fetitelor, și mal a- 
les acel tip simpatie de bătrină, care 
€ cucoana Catinca, trăese, sint vii, se 
mișcă, alcătese cela ce se chiamă viața 
unei bucăţi literare, 

E un dar minunat de a prinde amă- 
nantul neinsemnat în aparenţă, dar to- 
tuși aşa de curuetoristie, e o dibăele 
In redarea dialogului, din dosul căruia 
să răsară un personagiu, și în sfirgit 
e o imiuiosare, care nu e smulsă prin 
artificii artistice,—autoarea e pren pu- 
țin artistă în aconstă privință—el e o 
înduioșare, care provine din destăşu- 
rares vieţii infățişate innaintea ochi- 
lor. E apoi o minunată zugrăvire a 
sufletului zbuciumat al acestei copile 
de 11 ani, un sufet pe lingă care tre- 
cem de multe ori fără să-l bănui. 

in nuvelele d-nei Marino, cu subiec- 
tul luat din viața femeilor, În eare un 
alt scriitor ar fi dat o intindere aşa de 
mare sentimentului iubirii, nu păsim 
totuşi o descriere mai largă a acestui 
sentiment, Nu că autoarea nu i-ar da 
insemnătate,—cetiţi mai ales bucata in- 
titulată /Jatorie—dar pentrucă simto 
an fel de jenă de a izbucni în etaziuni 
sentimentale, un sentiment atit de de- 
licat trebuind să fie inchis în adineul 
sufletului, ferit de contactul eu vulga- 
ritatea Iumii inconjurătoare. 

Stilul e simplu, de o simplitate de- 
zespėrantā: nici figuri de stil, nici 
deseripţii de natură, Pentru descrierea 
unor întimplări ceşi au izvorul numai 
in sufletul omenesc, unde natura n'are 
nici un rol, autoarea nici n'are nevoe 
de un stil figurat. 

D-na Marino e o scriitoare. Are ta- 
lentul de a evoca viaţa, şi inţelegere, 
simpatie pentru acea viață, li mai tre- 


bue, pentru a se desăvirși și calităţi 
artistice, pe lingă cele de scriitor, în 
deosebi mai multă compoziţie, darul 
de a închega o povestire, de a grada 
efectul artistic, mai multă unitate. Dar 
aceasta din urmă se roduce la ceia ce 
spuneam mai sus: © concepție mai a- 
profundată asupra vieţii, fără de cure 
nu poate fi nimene un adevărat seriitor, 
C.A, 
Li 

Dr. Augustin Bunea. Stâpîdi Țării 
Oltului. 1910. Bucureşti, Acad. Rom.. 
61 pag. Preţ. 1 leu. 

Părintele Bunes a lost un om Iinvă- 
iat, o mindrie a Blajului: are mai multe 
lucrări privitoare mai ales la istoria 
bisericească, dar de interes pentru toți 
Rominii; era un cercetător foarte se- 
rios şi n fost ales membru al acade- 
miei Romine. Lucrarea de fată trebuia 
să-i servească drept discurs de intrare 
in Academie: n's avut însă parte so 
termine bine, niei s'o rostească, Aind- 
că n murit; lucrarea a tipărit-o Aca- 
domia în urmă. 


Cartea aceasta e foarte interesantă: ` 


1) pentrucă e o istorie n [ării Oltului 
(=Fiăgărnşului) decină se pumonese Ro- 
mini în eu şi pină le 1715, şi e sin- 
gura de acest fel; 2) prin chentianile 
laterale pe vare le atinge, d. e. ocu- 
parea treptată a Ardealului de cătră 
Unguri, între 1000 și 1210, și inteme- 
erea Munteniei; 3) Bindeă îndreaptă u- 
nele păreri greșite şi dovedește falşi- 
tatea unor documente erezule pin” n- 
cum bune. 

Aşa de pildă e falş documentul care 
pomeneşte de „timpul cind Ţara Ro- 
minilor era Țara Bulgzarilor* şi din care 
s'n dedus că an stăpinit Bulgarii ta su- 
dul Transilvaniei (e făurit de contele 
losif Kemény). Sint falşe documentele 
eare vorbesc de o intindere a opistopa- 
tului Cumanilor în Ardeal Tot falşificare- 
(de a lui L Kemeny) e şi porunca lui. 
Matei Corvin cătră v. v. Ardenlului ca 
„să omoare pe toţi Rominii, dacă nu 


RECENZII 139 - 


vor linisti, căci ei nu sint născuţi pen- 
tru libertate“. Greșită e părerea că dacă 
nes diplome autentice care să pome- 
neuseă Romini în Ardeal pină ‘n sec, 
13, apoi n'un fost acolo Romini; nu 
sint asemenea diplome nici pentru Se- 
eni; n'au fost Secuii? Pădurile pomo- 
zite în diploma din 1224 a lui Andrei 
al Illea, po tare trebuia să le folo- 
seacă Saşii împroună cu Rominii, wa 
erau în Tara Oltului, ei între Mureş și 
Olt. Părintele Bunea combate părerea 
tă Hezerem-Bam ar fl fost un Basarab- 
ban, căci Urda n'a ajuns în Ţara Ro- 
minilor şi în Oltenia pe atunci nu s'a- 
doverese bani, (Chiar dacă Bezerem-Bam 
pa-l Basarab-ban, eu ered că, în pri- 
vinţa venirii Tătarilor atunci, mai maltă 
dreptate are Hasdeu decit părintele 
Benea}. Asemenea combate autorul şi 
părerea d-lui Onciul că Brodnicii ur fi 
„locuitori dela vaduri“ ș ei sint mai do- 
grabă „dela munte“—— munteni, de alei 
sumele Munteniu. (Poate, numai că în 
scrisoarea din 1254 a lul Bela al IV-lea, 
dacă „tars Brodulcilor* ar f „Munte- 
nia”, mar mai veni numai spre răsă- 
tit do Ungaria). Dr. Bunea respinge, 
ta nelocamentată, părerea că Radu 
(tatăl lui Mircea) ar fi părăsit Făgăra- 
ul și Amlagulș cu aceasta se înlătură 
temeio! d-lui Onciul de a-i socoti pe 
atest Radu ca descălecător, In adevir, 
pa se poate deduce părăsirea din faptul 
tă un doeument din 1574 zice că satele 
Vinaţia şi Apele-calde sint în „părţile 
transilvane“ (în loe să zică Făgăraş), 
tări toată Tara Oltului veniu în Transil- 
vania, Apoi documentul acesta e din co- 
lecţia lui Iosif Kemény şi nase spune 
ande se află originalul lui. Iar Ama- 
ţa! pe la 1583 nu ajunsese încă în po- 
sesiunea Domnilor Romini ca să poată 
Î dărait do dingi; cel dintăi Domn care 
1 căpătat Amingul (autorul crede că-i 
mai exact Amnaşul) dela regii Ungari- 
ti a fost Mircea, 
Întemeerea Munteniei o pune autorul 
atre 1186 şi 12300, timp favorabil, căei 


Cumanii şi Romiuii, prieteni, ajutau lu 
intemeerea Statului Romino-Bulgar. Cu- 
manii priveau bine o stavilă impotriva 
întinderii Regatului Unguresc spre el. 
Atunci dar a trecut Radu Negru is 
Cimpulung, din cauza constringerii Ro- 
minilor prin colonizarea cu Saşi, cu 
Secui şi acea în perspectivă cu Teu- 
toni. Aceasta concoriă cu tradiţia, cu 
inscriptia din Clung, cu existanța cetăţii 
lui Negru-Vodă pe Dimbovita și a oe- 
tății lui Radu Negru pe mantele „Col- 
yul Brezei* în Țara Oltului, lingă po- 
teca ce duca la Cling. Numele Basi- 
radb il explică din Bas (=Basus=V i- 
sile, prescurtat Bas, nume folosit In 
Dalmația prin evul mediu) şi epitetul 
arab, în loe de negru. (Şi In Hasdeu: 
emblema cu 3 capete de arab). Ches- 
tiunoa originii Muntoniei o deci roluată 
in sensul tradiției nu numai de d, Xe- 
nopol în articolele cunoscute din „Vi 
aţa Romineaseă*, dar şi de dr. Hu- 
nes, Intr'o broșurică recentă (Analele 
Academiei) găseşte și d. lorga legă- 
tari mai strinse între cronici şi tradi- 
ţia noastră irtorică (deși nu se ocupă 
de chestia descălecării). Cine ştie unde 
o f adevărul. Motivarea omigrării 
la dr. Bunea nu-i suficientă. Radu Ne- 
gru nu-i documentat; dar intrucit e- 
mai bine s'sdmiți o ipoteză docit trx- 
diția ? 

Ocuparea Ardealului de Unguri s'a 
făcut nga: La inceputul sec. al XI-lea, 
sab Sf. Ştefan, au cuprins vales So- 
meşului ; la sfirgitul aceluiaşi set, sub 
Sf. Ladislao, au cuprins valea Mureşului 
și Tirnavel-mici; sub Geiza II (see. XII) 
valea Tirnavei-mari pină în Olt; la 
sfirsitul sec. al XII lea Tara Oltului şi 
pe la 1210 Țara Birsei și Trei-Scau- 
nele. 

După descãlecarea lui Radu Nø- 
gru, Tara Oltului a fost domeniu re- 
gal unguresc vre-o 150 de ani. In a- 
eest timp locul col mai important era 
M-tirea Cirta (.Olahi din Cirţa*), Ce- 
tatea Făgăraş a zidit-o v. v. Ardealu- ~ 
lui Ladislau pe la 1310. Țara Oltului 
a devevnit Ducatul Păgăraşului și a 


140 RECENZII 


fost dată ca feudă de regele Ludovic 

lui Vlaicu Vodă pe la 1368. Deatanei 

au stăpinit-o Domnii Romini pină ia 

1442, eind a fost Inată Imi Vlad Topes; 

totuşi şi după asta a maiavut cite-an 

stipin Romin. 
e 

Protoereul loan P. Tincoca, Pro- 
verbele lui olomon. Vălenii de Munte. 
1911, 98 pax. Prot. 235 bani, 

E una din cărticelele oftine şi cu in- 
grijire sérise, pe care părintele pin- 
coea a inceput să le editeze „cu gin- 
dul do n ajuta la formarea convinge- 
rilor religioase și la înmulțirea ideilor 
buna“ ale conaţionalilor săi. Credem 
folositoare asemenea cărticele si pen- 
tru desvoltarea gustului de cotit în po- 
por. Acum si. su publică şi Evuangho- 
liile, V. D: 

+* 

Thomas Carlyle. Muncă, sinceritate, 
tàcere, Trad, din limba ongleză de C. 
Antoniade. „Biblioteca pentru toţi“, 
1911, Bucuresti, Alcalay. 141 pag. Pre- 
ţel 30 bani. 

Sub acest titla se cuprinde un nu- 
măr de pagini alese din principalele o- 
pere ale lui Carlyle. Traduceren e bi- 
no-venită, mai întăi pentrucă acest adine 
cugetător e foarte puțin cunoscut la noi, 
şi al doilea pentrucă, „legindu-se o samă 
do pagini mai caracteristice din intinsa o- 
peră a lui Carlyle,se dă putinţa marelui 
publie să-și formeze o idee generală dos- 
pre înţelesul şi intinderea filozofie cuge- 
tătoralni englez. 

D. Antoninde, care a tradus așa de 
bine „Eroii“ aceluiaşi mare filozof-poet, 
ne-a dat şi de data aceasta o admira- 
bilă traducere a acestor fragmente, 
upa din acele traduceri, pe care le în- 
tilnim uga de rar în bibliotecile noas- 
tre de popularizare, 

Ceia ce face cetirea acestei broşuri 
şi mai plăcută e tipărirea ei îngrijită, 
fără supărătoarele greşeli de tipar şi 
ortografie, cu care no obișnniseră aso- 
monea biblioteci. 


~ 

Maurice Maeterlinck. L’ Oiseaw- Blew. 
Fėerie en six actes et douze tableaux, 
Taris, 1911. 

Această splendidă feerie a lui Mater- 
linek a avuto soartă cindată: a văzut 
lumina rampei pentru întăia oară pe 
scena Teatrului Artiatie din Moscova 
in 190%, apoi fn jucată la Haymarket- 
Theatre din Londra, ohţinind în am- 
bele orage un succes imens, şi abia 
după trei ani dela intăia ei roprezen- 
tare fu reluată și la Paris, acum de 
curind, pe scena Teatrului Râjane. 

Cu un subiect luat din lumea bas- 
molor şi a viselor, in mijlocul unui 
strălucitor decor de fcerie, cu animale 
şi lucruri eare vorbesc, cu personayii 
legendare și alegorice, Maeterlinck şi-a 
imbrăcat, în simboluri do o frumuseţă 
urtistică şi de o dolicateţă do cugotare 
neintrecută, concepția sa filozofică asu- 
pra fericirii, Dol copilaşi ai unui tăe- 
tor de lemne, avind pe cay pălărioara 
verde a vechilor poveşti, care li as- 
cundo privirilor omeneşti, pornesc, la 
îndemnul zinel, în căutarea Pusării 
Albastre, in căutarea himerei Fericirii, 

pe care atiția poeţi au visat-o, atiția 
cugetători nu plăsmult-o şi atiţia filo- 
zofi au inehegat-o în sisteme... 

In drumul lor străbat multe ţinuturi, 
răscolese multe adincuri, În căutarea 
minanatei Pasări Albastra, care se tot 
nseunde vederii lor. Iată- în Tara A- 
mintirii, unde morţii trăese prin amin- 
tirea ce o au despre dinşii cei ce sint 
în viaţă pe pămint; —în Palatul Nopţii, 
unde-şi un adăpostul Fantomele, Bolile, 
Războaele, Intanericul, Terorile, Miste- 
rele, printre care se află şi acel ingro- 
zitor monstru fără ochi al Tăcerii, iată-i 

în acest Palat al Nopţii, unde, în mij- 
locul unei grădini feerice, zburind prin- 
tre prămezi de pietre scumpe, so află 
şi o mulțime nonumărată de Pusări Al- 
bastre, sărmane fericiri ale intunericu- 
lui, după care tinde veşnic omul în 
viaţă în amăgireu de sino însuşi, biete 


RECENZII tit 


pasări albastre, caro rămîn fără suflare 
şişi pierd culoarea, îndată ce sint 
sconse afară, În lumina năvalnică a zi- 
lei strălucitoare. 

Și lată-i apoi in cimitir, înnaintea 
mormintelor deschise, în fundul cărora 
nu'se zărește nici un mort, moartou și 
morţii fiind o fantasmagorie bolnavă a 
minţii noastre intunecate. Morţii sint 
dineolo, în Ţara Amintirii, unde sint 
namai adormiti, deștoptindu-se îndată 
ce amintirea celor depe pămint se îm- 
dreaptă spre ei. 

Pălăria fermecată ti poartă apoi în 
Grădinile Fariciţilor, unde întilnose in- 
tål Perieirile cele urosolane,—si sint 
caracteristice pentru conceptia autoru- 
lui numele ncostoru: Fericirea de a f 
bogat, cea mai voluminoasă dintre 
tonte, apoi Ferielrea de a fi proprietar, 
a vanităţii mulţumite, acola dea bea 
tind pu ţii sete, de a minca cind nu 
H foame, de n nu ști nimle, de a nn 
ințelege nimie, Un val-virte) de nebu- 
nio capriude pe toate aceste Fericiri şi 

orgia începe: ele scot urlete îngrozi- 
toare și, înapăimintate, fug, iar ces mai 
mare parte din ele ridică pordeaua și 
intră în peștera nenororirilar, 

Și, iată, copii väl apropiindu-se feri- 
cirile delicate ale vristei copilărești, şi 
iu sfirsit Marile Bueurii: dea fi drept, 
de a fi bun, de a înțelege, acois n 
muncii îndeplinite, și la urmă Marea 
Bucurie de a iubi şi Pucuria fără pă- 
rèche a iubirii de mamă. 

Toată această călătorie prin Grădi- 
nile Fericirilor se face avind de că- 
lăuză Lamina, splendidă imbrăcare în 
simbol a gîndirii filozofice a lui Mae- 
terlinek, al cărei rol a fost jurat pe 
scena Teatrului Réjane de însăși soția 
autorului, d-na Georgetto Loblane. 

După o ultimă călătorie prin Rega- 
tul Viitorului, copiii se întore acasă, 
unde văd cu mirare că Pasărea Albas- 
tră, pe care au căutat-o cutrocrind a- 
titea ținuturi întinse, unele atit de fe- 
erico și altele așa de inspăimintătoare, 


că această mult dorită Pasăre Albastră 
e chiar mica lor tarturică, închisă, în 
eolivia rotundă din părete.., 

Fericirea deci la fine şi în tine.. 

Aceasta e conceptis filozofică a fo- 
ricirii ce sa degajează ile sub simbo- 
vile şi alegoriile, în caro o invâluită. 
Sint în acoustă feorie cngetări de o 
rară gingăşie şi delicatoță, o apotea- 
earo a vioții umile, mulțumită cu ea in- 
săşi, din coliba tăetoralui de lemne, o 
dragoste nesfirşită pentru eoi mici şi 
o admirabilă intelegere a safletului to- 
pilului. C.A. 

ka 


ke 

Frédéric Queyrat. La Curiosité. 
Etude de psychologie appliquée. Paris, 
Feliz Alean, 250, 

Dela Plotare incoaco un stadin spit- 
cial asupra curiozității nu s'a mai soris. 
Asta nu însamnă că dela seriltorul 
grec pină azi nu sa mai jpăsit nimie 
nou de spus asupra ci, mai ales că m- 
cesta na făcuse un stadiu de psiholo- 
gie, ci se ocupase de enriozitate mui 
mult ca moralist, privind-o sub aspec- 
jul el cel rău şi condamnind-o astia! 
ca dăunătoare şi individului si nemeni- 
lor săi. Dar cela ca s'a ohservat și sa 
scris asupra cariorităţii de cătră serii- 
torii mai noi se găsea pină seum im- 
prăştiat prin manualele şi tratatele de 
psihologie penerulă ori prin studiile de 
polagogio. 

In volumul de față Frédéric Quéy- 
rat şi-a propus să adune ideile, obsor- 
vatiile și preceptele ce so păsese ast- 
fel răspândite asupra subiectului, şi să 
je complecteze ori să le explice prin 
propriile sala observații, dind totodată 
şi o clasificare a diferitelor forme sub 
care se prezintă curiozitatea, 

Aceste forme autorul lo găseste u & 
următoarele : carlozitatea frivolă, en- 
riozitatoa răutăcloasă şi curiozitatea fe- 
cundă. Cea dintăi dacă nu e folosi- 

toare, în tot cazul e prea puţin vătă- 
mătoare, mărginindu-sa la dorința de 
a afla tot ce se întimplă, numai pen- 


a RECENZII 


tru a sfla (aici intră micile mahalagisme, 
aglomerația in jerul scandalurilor ori 
accidentelor, dusul la gară cind trece 
trenul, ete.); sub a doua formă curio- 
zitateu e primejdioasă şi pentru cel ce 
o are și pentru aproapele său: ea e 
în stare să inăduşe sentimentele de 
milă şi de umanitate, făcind să apară în 
om sălbătăcia primitivă chiar in vre- 
mile noastre, după ntitea secole de el- 
vilizaţie şi progres (aici intră iubirea 
pentru luptele do gladiatori, luptele cu 
tauri, sporturile violente, dorința de a 
usista lu execuţii cupitala, ete.) ş din 
contra, i troia formă a curiozităţii e 
folositoare şi trebue încurajată şi des- 
voltată : ea fwa pe omul de ştiinţă, a 
cărui curiozitate il faca să studieze na- 
tura și lucrurile eu] inconjoară pen- 
tra a înțelege raporturile dintro ele şi 
a pătrunde tainele ascunse ale firii, 

După această expunere a felurilor 
curiozității, autorul consacră un capi: 
tol anomaliilor ei: absența curiozității 
naturale (a idioţi), excesul de curiozi- 
tate sau ultra-curiozitatea, şi boala în. 
doelii,— ilustrind eu exemple pe fo- 
taro din ele şi arătind relele ce de- 
curg din ele atit pentru individul lovit 
de unu din aceste infirmități sufetesti, 
vit şi pentru cei din jurul său. 

In sfirșit, ultimul şi cel mai intere- 
sunt capitol se ocupă eu educaţia cu- 
riozităţii. De vreme ce curiozitatea 
poate fi un bine sau un rău, după for- 
ma sub care se prezintă şi după gra- 
dul ei de intensitate, vădit că nu pu- 
tom s'o lăsăm la voia înttmplärii, să 
ae dosvolte oricum în viitoarele gene- 

‘rații Educatorul trebue să intorvie şi 
sarcina lui e dublă, și negativă şi 
pozitivă : el trebue să Intrinoze curio- 
zitatea frivolă şi pe cea bolnavă, şi să 
destepte și să intărească pe cea sănă- 
toasă şi lecundă. Fără a mai intra in 
amănunțimi şi n urmări pe autor în 
siturile şi observaţiile pe care le dă 
xolativ la modul cum trebue să proce- 
- deze educatorul, patem spune că ele 


sint cole mai potrivite, ca unele ce is- 
vorăse din experiența şi competența 
cunoscută a autorului in ale pedago- 
giei. In special Queyrat scoate foarte 
bine în evidență tolasul mare pe care 
educatorul îl poate trage din marea 
curiozitate pe care de obicoiu o au 
copiii, cum şi faptul că dacă adesea 
copiii nu ne urmărese în lucrările pe 
cure lo facem cu ei, ori dacă nu le 
rămine nimic din ceia ce am volt să 
le sădim în minte, pricina e că nu am 
ştiut să le desteptăm curiozitatea şi 
deci interesul, 

Lucrureu aceasta de ansamblu æ lui 
Frédéric Quoyrat umple astfel un gol 
în stadiile psihologiei, punind la un 
loc şi grupindu-le după nişte norme 
bine stabilite toate cunaştințile pe care 
le putem avea ustăzi asupra curiozi- 
tăţii. 

+ 

Henri Gans, Charles Laurent. Char- 
les Picot, A, Raffalovisch, La Poli- 
tique budgétaire en Europe, Paris, 
Felix Alcan, 38.50. 

Societatea de ştiinți politice din Pa- 
ris a organizat in 1910 o serie de con- 
ferențe asupra bugetelor celor mai în- 
semnate tări din Europa, conferențe 
care adunate la un loc, împreună cu 
alocuţiunile preşedinţilor diferitelor şe- 
dințe in cure s'au ţinut aceste confe- 
rențe şi însoţite de un studiu compa- 
rativ asupra bugetelor Germaniei, Tur- 
ciei, Angliei, Rusiei și Franței, datorit 
lui Raphaël-Georges Lévy, aleătuese 
volumul de față. 

Ceis ce a determinat alegerea aces- 
tai subiect pentru conferențe, n fost 
constatarea că in ultimul timp, deși 
populația şi puterea de producţie, deci 
bogăţia fiecărei ţări a erescat, totuşi 
bugetele sau urcat aşa de malt la chel- 
tueli, încît nu numai că toate statele 
mari au datorii considerabile, dar u- 
nele tree chiar prin adevărate crize fi- 
nanciare. Astfel că problema financiară 
e una din cele mai insemnate și mai 


arzătoare pentru toate popoarele, ne- 
voile statelor crescind cu mult mai re- 
pede decit avruţiile naţionale. 

Aceste crize finunciare prin care tree 
statele au cauze diferite şi se pre 
sintă sub forme deosebite. Germania, 
orbită un moment de marea îndemni- 
zare de răsboin pe cure o lus dela 
Franţa, s'a aruncat în cheltueli onor- 
me împinsă de dorința dea aven o 
armată puternică, sprijinită, pe care să 
pont pretinde a jaca un rol precum- 
pănitor în politica europeană, şi încu- 
rajatà de marea expansiune economică 
ce a urmat pentru ca după răsboiu, 
Dar tocmai din cauza onormei desval. 
tări a bogăției naţionale, oamenii de 
stat ai Germaniei au meglijit organi- 
zarea finanțelor şi au făcut muri im- 
prumuturi, care azi s'au ridicat aşa de 
mult, încât an davenit o povoară şi o 
primejdie pentru stat, Printr'o criză fi- 

nanciară nu mai puțin grea trece şi studiul lui Raphaël-Georges Lévy, com- 
Anglia, pe care cheltuelile militare, mai  puraţia bugetelor, eare e o sinteză a 
„ales acele pentru marină (Anglin are datelor celorlalte studii și totodată fi- 
„ea ideal să aibă o marină mal puter- 
mică decit marina unită u două alte 
țări), au împins-o fatal spre un impas de bugete, conforonțiarii au ştiut to- 
financiar, şi ule cărei greutăți bugetare tuşi să facă altăcava decit o simplă 
sint încă sporite de expansiunea tot 
mul mare a legislației sociale: măsu- 
rile de protoguire a muneitorimii, Cit 
de însemnată e chestiunea financiară bugetelor. 
in Anglia astăzi neo arată sgomotal 
pe cure ministrul de finunțe Lloyd 

George l-a făcut cu măsurile sale bu- 

gotare. Dar dacă marile Puteri din A- 

pus stau astfel cu finanțele publice, a-  tique-Charpentier, Paris, 1911. Preţal 

poi nici cole din Răsărit nu sint mai 3.50 lei. 

fericite. Rusia în urma răsboiului do- 

zastruos cu Japonia, în urma revolu- 

tiei şi a nevoilor de curind ivite de a 

se da o cit mai mare desvoltare căilor 

ferate şi mijloacelor prin care se poate  conomice și politice, și am arătat atunci 
crea o mişcare Industrială, e în impo- in treacăt că doctrina lui K. Marx este 
sibilitate de a face faţă tuturor nevoi-  atăcută cu succes şi teoriticeşte și ea 
lor, iar creditul incepe să-i slăbească, tactică de luptă. Acest lueru s'a in- 
mai ules că datoria ei publică e foarte timplatinsă nu numai în Franţa, ci, după 
mare. Cit despre Turcia, finanțele ei cum se vede dinarticolul lui Stalinuki, 


RECENZII | us 


sub regimal lui Abdnl-Hamid au fost 
un hnos, așa că e novoe neum de-o- 
reorganizare totală, aproape de o in- 
fințare a bugetului statului. Cu această 
misiune a fost însărcinat prezidentul 
onorar al Curţii de conturi franceze, 
Charles Laureat, care w şi Inceput s- 
cea reorganizare și mulțumită cdrula 
nu numai finanţele, dar şi administra- 
ţia financiară a Turciei, incep să fie 
puse pe calea cea bună. 

Toate ateste împrejurări privitoare 
la bugetele acestor state au fost ex- 
puse în conferonțole adunate in acest 
volom și în micile alocuțiuni cu care 
prezidenții şedinţelor le-au comentat, 
aprobat şi complectat. 

Pentruca însă cetitorii să albă, fn 
afară de vundaşterea stării financiare 
n fiecărui stat aparte, şi o privire gə- 
nerulă asupra chestiunii financiare in 
Earopa, s'a însoțit aceste conierențe de 


lozofa politicei nanciare actuale, 
Trobue să notez aici că deşi e vorba 


înşirare de cifre şi o comparare u lor, 
şi au reuşit să dea o carte plăcută la 
cetit din materialul arid A dificii al 


M.C. 
+ 


+. 
A. Millerand. Politique de Rčalisa- 
tions. Un vol. de XCH 405 p. Biblio- 


Am vorbit într'an număr trecut des- 
pre volumul lui Jules Guesde, în care 
punetal de vedere marxist este afirmat 
eu tărie în toate chestiunile sociale, è- 


i RECENZII 


discutat în acolasi număr, este un fapt 
general pentru toato partidele socis- 
listo serioase În noul și vechiul Conti- 
pent. 

Volumul d-lui Millerand, care eu- 
prinde discursurile sala din ultimii ani 
rostite în Cameră şi aiuren, prezintă un 
deosebi! interes din multe privinți, in- 
tăi pentrucă Millerand aste primul sa- 
cialist care, treelnd pesto tactica urmată, 
a primit portofoliul ministerial într'an 
cabinet barghez, și sintem curiosi să 
vedem cum îşi justifică atitudinea sa, 
ştiind ce discuţii a provocat intrarea 
lui în minister; apoi pontrucă în aceste 
discursuri sint tratate toate problemele 
ce ua agitat nu numai opinia publică 
franceză şi pontrucă vedem în ela li- 
iile mari ale politicii franceze demo- 
erate din prima decadă a veacului XX. 

Insuşi titlul pus în fruntea volamu- 
lui e sugestiv şi arată ideia privelplală 
a autorului că „În materie socială mal 
mult decit în oricare alta trobe să 
pășim prin tranziţii, prin etape, astfel 
cu să monajăm nu numai vbicelurile, ei 
şi prejudecățile“, Asa dar nu politică 
absolută, politică „în sino*, utopiată, 
rovoluţionară, ci o politică de rezul- 
tate, ixvorită diutr'un program econo- 
mie şi social procis şi convingeri si- 
gure, politică de pace și armonie sọ- 
cială, „de acte inlănțuite, continui, în 
sonsul progresului soelal şi » măririi 
Franciei“; la baza acestel politici stă 
idela demoerată u solidarității. 

Ca urmare a acestor principii, Mille- 
rani este logislatorul zilei de zece ore, a- 
plicatarul legii asupra accidentelor mun- 
cii, susținătorul asigurării bătrinilor, 
a pensiunilor lucrătorilor, promotorul 
arbitrajului obligator, orgunizatorul pro- 
lotariutalui administrativ din departa- 
mental! Poştelor și Lucrărilor Publice, 
ete. 

ği flindeă interesele tuturor claselor 
socinlo sint solidare şi nu poate f po- 
sibilä ameliorarea soartei uvrierilor fără 
o patrio bogată și puternică, acest bär- 


bat lucrează, ca ministru al comertului, 
pentru întinderea şi propăşiroa comer- 
tului francez și justifică nețiuneu sa 
intra pagină care pare desvolturea m- 
nei fraze alui Pericle, —atit de mult 
democratia vorbeşte pretutindeni şi tot- 
deanna aceiaşi timb, 

„Nu-i adovărat, zice ol, 'că Patria 
este pentru lacrător... un cuvint fără 
înțeles ; ea e din contra realitatea cen 
mai vie. Soarta Becărui copilul său e 
legată de a ei: el nu poate spera o 
imbunătățire durabilă pentru ei și al 
lui dueit sub condiţia primă a prospe- 
rității și măririi naţionale“, Vorbind 
şi Inerind astfel, Millerand nu poate fi 
privit niel ca un renegat, nici ca un 
trădător—acestea-s cuvintele ce i s'au 
aruneat—al prineipiilor socialiste. Cici 
concepția socialistă e largă și nu im- 
pică in mod necesar tactica revoluţi- 
onară, după cum nu e exeluziv cu- 
prinsă în „Capitalul“ lui Marx. Evo- 
Inția ei în tot veacul trecut arată că 
socialismul e mai mult un ideal de 
dreptate socială şi de distrugere a ine- 
galitātii. 

N'am analizat complet conținutul vo- 
lumalni si nici n'am relevat tot ee mo- 
rita să fie; nu am însă pretenţia să 
dispensez de a-l ceti pe cei ce se in- 
teresează de problemele sociale şi re- 
zolvarea lor. 

= 

Rechtsanwalt Trişcă, Die Piicht 
der Intelligenten. O broșură do 35 pg.. 
Ant. Kämpfe, Buchdruckerei, lena, 1911, 
Fără preț, 

Dosi ideia solidarității sociale e tot 
aşa de veche ca şi conceptia democra- 
tieñ, și Grecii au formulato în aceiaşi 
termeni ca și nol, totuşi cotești cu plă- 
cere şi intares elegunta broșură în 
care d. Trișeă susține cu căldură și 
„seriozitate morală“, cuvintul e ul laï 
Eucken, legea compensaţiei sociale, da- 
taria ce o au intelectualii dou monel, 
pentru clasale de jos, de a le înnălța şi 
face să trăiască o viață conștientă şi 


RECENZII 143 


luminată, bucurindu-se de binefacerile 
culturii şi civilizațiunil. Această nece- 
sitate roesă din premisele că „ficare 
individ e produsul desvoltării istorice, 
pe care societatea, cărei aparţine, a 
realizat-o“, că omul trăeşte din bogă- 
ţia sufetească a semennlui său și că su- 
fetul lui e o parte din sufletul sacie- 
tăţii intregi, i 
„Sint mai puțin inteligent, pentrucă 
în eşti mai inteligent, și sint mai inte- 
ligent, pentrucă tu eşti mai puțin“, poata 
spune oricine aproapelui său, și din acest 
determinism social rezultă că fiecare 
trebue să se simtă îndatorat fată de 
restul societăţii. Glorii individuale nu 
pat exista, eroii și geniile fiind pro- 
dase sociale, care „trebue să-și impli- 
nească rolul lor faţa de societate, faţă 
de națiune, faţă de omenirea întreagă”. 
Este, cum se vede, același idee pe 
tare n destășurat-o și d. Iorga în ad- 
mirabilul săm discurs de recepţie, ande 
a arătat ce largi și frumoase orizon- 
turi deschide Istoriei concepția nouă a 
solidarității, 

Din dezideratele autorului, concluzii 
logice ale premiselor stabilite, relevăm, 
între altele, și propunerea de a se demo- 
eratiza pină la extrem organizaţia bise- 
ricil noastre. 

M. 


+ 


E. Sylvia Pankhurst The Suffra- 
gette. The History oi the Women’s 
Millitant Suffrage Movement (1905— 
1910), 517 p. London 1911. 

Autoarea acestei luerări este una 
din fiicele promotoarei mişcării sufra- 
giste militante în Anglia, d-na E 
Pankhurst, aşa că oricine-i poate bă- 
nui parțialitatea în povestirea eveni- 
mentelor din campania de cinci ani a 
safragetelor ; cetind-o însă eu luare a- 
minte, focare va afla în ea un grad 
de obiectivitate îndestalător scrierii u- 


nui capitol al istoriei zilelor noastre. 


mică tactică militantă întru realizarea 
acestei idei—datează din 1906, dela a- 
doptarea taeticei militante de cătră 
„Uniunea socială și politică a femei- 
lor*, înființată cu doi ani mai înnainte 
în Manchester. Primii doi ani ai miş- 
cării sint carsaterizaţi prin propaganda 
ideilor sociale, în legătură cu mişcuren 
partidului muncii. Mai ales problema 
châmage-alui, care făcea atitea ravagii 
in lumea femeilor, îndemnă pe promo- 
toarea mişcării să lupte din răsputere 
pentru dobindirea dreptului de vot 
pentru femei, ca să aibă şi ele un gins 
în regularea raporturilor care le pri- 
vest. În acest răstimp Annie Kenney, o 
fostă lucrătoare în Lancashire, care sufe- 
rise de pe urma „Châmage“-ului, deveni 
una din fruntaşele mișcării. Dealtmin- 
trelea, d-na Pankhurst ern îmbibată de 
idei sociale şi spirit publio încă de 
mult, soţul ei fiind un cunoscut om 
politie devotat binelui publie. In a- 
ceastă perioadă premergătoare (1903— 
1905), ea şi puţinele ci părtuşe, se con- 
vinse, că oamenii politiei—indiferent 
de partid !—manifestă cel mult idei pla- 
tonice în favoarea egalizării politico n 
femeilor, dar nici nu se gindesc lu res- 
lizarea ei, că discuția academică a a- 
cestii chestiuni nu este eficace pentru 
convingerea publică, și se hotăriră a 
adopta o tactică militantă în seop dea 
aduce chestiunea la ordinea zilei, 
Mişearea ineopu propriu-zis în Oc- 
tombrie 1905, cînd Christabel Pankburst 
şi Annie Kenney întrerupseră pe Sir 
Edward Grey la o întrunire, întrebin- 
du-l dacă guvernul are de gind să 
dea drept de vot femeiler, cînd drept 
răspuns ele au fost date afară cu alai, 
arestate și acuzate de obstrucție şi a- 
salt contra polițiștilor, pentru care au 
şi fost întemnițate, în aplauzele prosei 


10 


n 


—_ ——— M 


de ambele culori politice. Această tac- 
tică a introruperilor la întrunirile po- 
litice, urmată de arest și condamnare, 
a continuat şi mai aprig după ce pri- 
mul ministru, Campbell Bannerman, a 
răspuns deputăției femeilor, in Martie 
1906, că el este pentru, dar nu poate 
face nici un pas, ceilalţi membri ai cu- 
binetului fiind contra. A urmat prima 
demonstraţie pentru sufragiul femeilor 
în 19 Mai 1906, care a innugurat ú- 
cele meetinguri imense, tinute sub ce- 
rul liber, ce au popularizat mişca- 
rea în aṣa scurt timp. Unul din cei 
mai aprigi anti-sutragiști fiind Kr. As- 
quit, mai toată acţiunea trebuia con- 
centrată pentru convingerea lul. In- 
cepu seria depatăţiilor trimise la el. 
Prima urmă în aceiaşi lună, dar fu re- 
fuzată, și capul ei, Miss Billington, ares- 
tată și condamnată la două luni închi- 
soare pentru... asaltarea poliţiştilor! 
Cam în același timp se inaugură cam- 
pania anti-guvernamentulă la alege- 
rile parțiale, care svu drept rezultat 
convertirea multor liberali şi conser- 
vatori de frunte, căci agitația electo- 
rală a femeilor se dovedi în soart timp 
foarte eficace pentru cei care le susti- 
neau enuza, Liberalii au pierdut din 
cauza ci citeva scaune în parlament. 
Alt mijloc intrebuințut a fost meetin- 
gurile în hala parlamentului numită 
„Lobby“, urmate chiar dela primul de 
numeroase arestări, sutragetele fiind 
condamnate ln închisoarea comună el. 
I-a și nebind considerate ca prizo- 
niori politici, 

In Februarie 1907 ineepu seria „par- 
lementelor fomoilor*, urmate cu dele- 
gatti lu parlament, neprimite, arestate 
si condamnate. In acest răstimp mişca- 
reu crescuse într'atit, incit era noce- 
sara se lorma o a doua soeletate n 
sufragetelor : „Liga libertăţii femeilor”. 
Se "cepu a se publica un ziar: „Vot 
pentru femei”. Agitația continuă asi- 
dun, după însuși sfatul lui Campbell 
Bannerman : „Eu socot că femeile tre- 


bue să se ducă să agite, să ţină intra- 
miri, să dea ghes cit mai mult, după 
cum au de făcut toți oamenii care sint 
interesați în chestiunile publice“. Aga 
sulragetele ținură zeci de mii de adu- 
nări în toate colțurile (ării; și odată 
cu greutăţile pase în cale de poliție ele 
inventară stratageme din cele mai cu- 
rioase, spre a manifesta chiar în par- 
lament. Neputind pătrunde altlel, ele 
roinviară Calul Troian! Un vagon de 
transportat mobile a dus un număr de 
sufragete pănă în dreptul intrării par- 
lamentului, pe unde ele au pătruns în 
sală, au strigat „cerom drepturi”, uu 
fost arestate şi condamnate la închi- 
soare comună, ete.. Esta curios că, deşi 
ministrul Gladstone recunoștea că ori- 
ce miscare politică trece din stadiul 
statie al diseuțianilor academice în s- 
cel dinamice al „forţei majore“, cind 
era vorba de sulragete, era foarte se- 
ver cu ale, neconsiderindu-le ca prizo- 
niori politici. Prea tinen isonul epitete- 
lor față de ele: „creaturi dezordonate”, 
„abuzive“, „asexuate", „violente“, „in- 
elate“ ate.. 

Odată cu venirea lui Asquit in frun- 
tea eubinotului agitația ajunse lu npo- 
gou. Deși Winstor Uhurehil, ministrul 
comerțului, nu era în principiu contra 
sulragiului pentru femei, sulragatela 
luptară la alegeri contra lui, ca fiind 
un membru al cabinetului, și reuşiră 
a-l face să-și piardă locul, Urmă prima 
demonstrație monstră în parcul Kyde, 
1908, la care participă un sfert de mi- 
lion de suflete. Urmează aceleasi arte 
tări, dintre care cele mai celebre sint 
ale d-nei şi d-rei Pankhurst în Octom- 
brio 1908, cu interesantul proces la 
care intre martori erau ministrii Lloid 
George și H. Gladstone, şi apărările 
ambelor acuzate sint mostre da elo- 
cințţă. „Noi nu sintem aici pentracă 
sintem stricători de lege, noi sintem 
aici în slorțarea noastră de a deveni 
făcători de lege", inchee venerabila 
d-nă Pankhurst. Dela această dată in- 


tràm in porioadu condamnărilor in 
masă, dar şi a celei mai productive a- 
gilaţii, ale cărei fonduri creșteau pe 
ai ee trecea, ajungind citeva milioane. 
Fâră a mai înşira toate faptele, este 
destal a nota că condamnările inmal- 
țindu-se, erestură și so accentuară 
mijloacele tacticei militante, şi ajun- 
seră la apogeu, prin întrebuinţarea 
grevei prin foame, de cătră prizonlere, 
spre a sili pe guvern a le trata drept 
prizonieri politici. Deşi nu reaşiră, sa- 


crifieiile lor Juind vestmintul martiris- 

serviră popularizarea cauzei 
pănă într'atit, incit toată presa schimbă 
litiei ajunseră la convingerea că este 
timpul a se acorda dreptul de vot fo- 
meilor, ideia aceasta fiind adine im- 
plintată în masele populare. Primul 
ministru Asquith a promis-o şi anul 
1912 va însemna triumful umilitelor 
sufragete, 

V. M. 


REVISTA REVISTELOR 


Convorbiri Literare (Iulia). 

D. E. Lovinescu n găsit mijlocul să 
fe interesant.. puninda-și iscălitura fn 
josul serisorilor lni Gr. Alexandrescu 
eătră lon Ghica. 

Cetitarii noştri își aduc aminte că o 
parte din corespondența lui Gr, Ale- 
xandreseu a fost publicată acum cinci 
ani în „Vinja Rominească* de cătră d, 
G. Borgdan-Daică. Serisorile din „Con- 
vorhiri“ compleetează interesanta fi- 
gură n pootului. Ne permitem n et- 
tatie foarte instructivă. In 1850 Di- 
vanul din Bucuresti cercata nn proeect 
de lege asupra patentelor : 

„Acest proect indatora pe boieri, 
„tari vor întreprinde negoţ, a plăti 
„patentă ca și ceilalți muncitori de rind. 
„El bine, asi îi vrut să fii față ca să 
„vezi furia și minia lor; să vozi cu co 
„majoritate absolută a lepădat acel ar- 
„tieol, și atunci să-mi spul dacă lan- 
stiile brecutului le-au fost de vre-un 
„folos. În zadar m'am încercat n do- 
„vedi unora din d-lor că acenstă lepă- 
„dare li compromite în opinia publică 
„si că dau guvernului un mare avan- 
„ta).. le-am adus de exemplu cea mal 
„puternică aristocratie, pe acea “a En- 
„&literii, şi le-am zis multe frumonse 
„cuvinte, care leam invățat dela mi- 
„Bistrul instrucției publice: tonte au 
„lost în zadar, si n'am isbutit decit a 
„le da o urită ideile despre sentimen- 
„tele mele“... 

E veche poveste... 


D. Al. Tzigara-Samurcas publică o 
cronică artistică despre „Casa romi- 
nească dela axpoziţia din Roma“, cn 
multe reprodueţiuni reușite. 

Buletinul Comisiunii Monumente- 
lor Istorice (Aprilie—lunie, fase, 14). 

D. V- Drăghireanu descrie „Curțile 
domneşti Brincovenești*, Multe gi fru- 
moase ilustrațiuni, 

La Nouvelle Revue (lulie, 1911). 

Schimbările adinci care se petrec in 
mentalitatea si viața popourelor din 
Asia preocupă din ce în ce mai mult 
pe cercetătorii europeni. Numeroasele 
carji şi articole ce apar mereu în s- 
ceată chestiune neo arată, În numă- 
rul dela 1 Iulie al revistei intemeiate 
de d-na Juliette Adam, găsim, sub 
titlul de „Evoluţia Chinei. o expu- 
nere u actualei stari de lucruri din 
China, datorita lui Fernand Farjenel. 
Imperiul cerese este enprins de pa- 
siuni politiea en totul nerunosrute 
pina acum acolo; ideile de libertate, 
independenţă, drepturile omului gă- 
sese lol mai mare râsunel În acea 
masā de peste 400 milioane de su: 
Nele, care a stat pină acum In amor- 
lire. Cu tonta nereuşila din 1898 a 
incercarilor de reformă facute de im- 
pâratul Koang-Siu, eu toată punerea lui 
din nou sub tutela de catra energica lui 
mamā adoptivă Tsenshi, cu toată de- 
capitarea principalilor sfetniei ai lui 
Koane-Siu, ideile puse ide aceştia in 
cirenlație au contionat a-și faeo dru- 


REVISTA REVISTELOR 149 


mul lor şi după triumful din 1898 al 
conservatorilor chineji. Influenţa tine- 
rilor chineii, care se intoreoau din Eu- 
rupa ori din Japonia dela studii, a 
ajuta! foarte mult la aceasta, după 
cum contribue şi traducerile scrieri» 
lor lui Rousseau, Montesquieu şi alţi 
in limba chineză. Actualminte, eu toala 
opunerea prințului regent Tehouun, 
dorința fostului imparat 
de a da Chinei o constituţie politica 
mu e lare departe de a se realiza, 
Deocamda!lă, cedind presiunei popu- 
lare, “au întemeia! nişte Adunări pro- 
vineiale, caro, deşi formate din oameni 
bogaţi, au fost totuşi cucerite de nw- 
vatori şi Sau pronunțat pentro infin- 
țarea unei Adunări naționale. Campa- 
nia şi agitația in favoarea Adunării na- 
Ņionale devenind foarte puternica, prin- 
{ul regent, pentru a mai temporiza, a 
ereat un Senul provizor, câruia i s'a 
dut şi sarcina de a da o soluție ches- 
tianii Adunării naţionale. Insă și arest 
Sonat provizor, cucerit de relormi-ti 
şi sub presiunea agitației populare, a 
volal pentru crearea Adunării nalio- 
nale şi prinţul a fost mevoit să dea 
un edict prin care convoacă o Adu- 
nare naționala în anul 1913, Dar data 
aceasta păriadu-se prea Indepârtată 
relormiştilor nerăbdători, ei lupia a- 
cum ea să provoace convocarea Adu- 
nării naţionale chiar în anul acesta. 
Po de alta parte Senalul provizor îşi 
arogă din ce in ce mai multe drep- 
turi și In timpul din urmă a reuşit 
să facă pe miniștri responsabili inna- 
inlea sa. Astfel absolutismul a incetat 
de fapl în China, iar terenul pentru 
funcţionarea parlamentului se prepară 
tot mai mult. In curind dar faţa ma- 
relui imperiu se va schimba cu totul. 
Cu prilejul prezentării parlamentu- 
lni italian a procetului de lege al lui 
Giolitti pentru votui universal, FE, 
Raqueni, intr'un articol intitulat „Vo- 
tul universal în Italia”, expune på- 
rerile citorva bărbaţi politici in uceusta 


chestiune şi argumentele ce se aduc 
pro şi conlra. Si unele şi altele stat 
acele obişnuite: adversarii zie c Ia- 
lia „nui cvaptă incă” pentru votul 
universal, că cu votul universal va in- 
vinge demagogia ori elericalismul ; iar 
partizanii reformei răspund că votul 
universal funcţionează deja în țari mai 
puţin „coapte” decit Italia, cum sint 
Bulgaria şi Grecia, că unitatea Ila- 
lei sa făcut prin vol universal, iar 
Germania a triumtat contra Vatiranu- 
lui tocmai prin volu] universal. Ceia 
ce-i mai de remarcat in articolul a- 
costa estè că însuşi fostul prim-minis- 
tru conservator Sonnino e pentru vo- 
tul univeral şi admite procetul lui 
Giolitti, aducind în favoarea lui argu- 
menta foarte judiciouse, 

Cu prilejul morţii recente a prin- 
cesei Clotilda, fica lui Vietor Ema- 
nul al H-a, Albert Dèciavalié publică 
un articol în care arată viula de su 
ferinţa şi de jertfe a aresiei femei, 
care a fost sacrificată intereselor Ita- 
liei şi a cărei viaţă a fost distrusa 
prin căsătoria oi cu prințul Jerome 
Napaléon. Marele Cavour n fost avel 
care n făcut pe Victor Emanuel să-şi 
mărite fata, coptra dorinţii lui isti- 
me, cu un oim care nu avea so fară 
fericită, dur de careatirna mult soarta 
Italiei in unele din cele mai grele mo- 
mentè prin care a trecut. 

Mercure de France (lulie, 1911}. 

Problema culturii şi criza lim- 
bil franceze e o analiză critică a di- 
feritelor manifesto care au apărut şi 
ligi care San format în timpul din 
urmă în Franța, unele pentru a anunța 
decăderea cuturii franceze şi eriza prin 
care limba lui Racine şi Corneille troco 
acum, celelalte pentru a lupta impo- 
triva acestor scăderi ale Frantei de 
astăzi. Autorul işi propune să arâte 
din ce isvor adine provin mişeârile 
caro au dal naştere diferitelor ligi 
care au de scop să lupte pentru etd- 
tura franeeză, humanități şi învăța 


10 REVISTA REVISTELOR 


rea limbii latine, În ceia ce priveşte 


criza culturii franceze, care ameninţa 
insusi fundamentul civilizației şi pune 
în pericol viitorul Franţei, autorul 
crede că, faţă de schimbările mari ce 
s'au făcut in timpul din urmă în 
viața individuală şi socială, sudetul 
modern e victima unui mare dezechi- 
librun: nu a pulut ined găsi forme 
nonă pentru lueruri nouă, Dacă cul- 
tura e, după definiţia lui Nietzsche, u- 
nitatea stilului artistie In toate mani- 
festările vitale ale unui popor, ori, 
dupi enm o defineşte autorul artico- 
lului, Georges Batault,, „0 armonie n- 
dincà a lrebuinţilor estetice şi a vie- 
ţii “—apoi cultura franceza de azi nu 
şi-a găsit incă geniul care să-i dea 
expresia deplină şi adevărată, care să 
mulțumească spiritul modern, Și ori 
că vom considera omul de geniu ca 
un inițiator al unei perionde nouă, 
eum vrea Carlyle, ori că-l vom socoti, 
impreună cu Nietzsche, ca un sfirgit 
al unei perioade, ea pe acel ce in- 
cheagă idenlul ei în splendoarea şi 
perfecțiunea unei forme nonă,-—auto- 
rul atribue eriza culturii franceze de 
azi faptului cà „ori pu avem genii 
destul de puternica ca să exprime iden- 
lul timpului nostru, ori mu ştim să le 
recunoaştem“. Antorul articolului sna- 
lizează manifestul lui Jean Richepin a- 
părut sub titlul de: „Pentru eultura 
traneeză”, urâtindu-l ca plin de gre- 
şeli şi coutraziceri in expunere, vag 
şi lipsit de seriozitate in soluţii, In 
ceia co priveşte Invâțarea limbii la- 
tine, autorul inşiră obișuuilele argu- 
mente ce se adue enntra limbilor cla- 
zice, arată că limba franceză s'a creat 
conira limbii latine căreia i-a lunt lo- 
cul ea limbă de cultura universala, şi 
susține că nu prin iavățarea limbii 
latine so ponte pătrunde geniul lim- 
bii franeeze, Cit despre humanitaţi 
(„studiile umanioase“, com se zicea ln 
noi pe la mijlocul vearului treent), 
eredința lui Georges Batsult esto că 


dacă ele au fost de o mare insemnă- 
tute pe rromda Renaşterii, cind, pen- 
tru a scăpa de robia eclesiastică, spi- 
ritul omenese a alergat In cultura cu 
mult mai bogata a antirhității,--ari 
ele nu mai nu acelaşi mare rol. lar 
ewi eare pretind că ignoranta orto- 
grafiei este un semn de deendența gi 
cà numai prin studiul limbii latine și 
prin humanităţi s'ar putea indrepta 
Iuerurile, vită eù ortografia nu uu eu- 
noscut-o nici seriitori ca Pascal, Ra- 
cine, Voltaire şi alții. Daca. e vorba 
tusă de criză, apoi aatorul articolului 
recunoaşte că este o vriză în Franta, 
dar nu a limbii: este slăbirea vitali- 
tăţii Frantei, faptul ca Franţa se de- 
populează şi că activitatea ei econo- 
mică slâbeșie mereu. lu contra uces- 
tor rele e nevoe de reactionat, de 
lupta! eu cea mal mare energie. Dar 
lupta nu trebue dată uvind ca ideal 
trecutul şi tradiţionalismul, ei spiri- 
tul vremii de azi şi țelul catea care 
toute popoarole de viitor îşi indreapta 
paşii. 

Doctorul Paul Voivenel, intr'un ar- 
ticol intitulat „Rolul boalei în ins- 
pirația literară“, dă citeva poezii 
serise de nişte alienați din clinica da 
la Charènton, poerii eare, degi com- 
puse de oameni eare in starea lor 
normală nu se ocupase deloc cu lite- 
ratura, totuşi pu sint lipsite de va- 
loare literară. Doctorul Voivenel èx- 
plică aceste inspirații curioase prin 
insăşi boala de care autorii poeziilor 
sufăr. Plecind dela ideia că legile f- 
lazofice dupa rare lucrează rrierul 
sint aceleaşi ca și acele după cure lu- 
crează muşchii, de pilda, autorul arată 
că arlivilatoa centrelor cerebrale e in 
raport: a) cu desvoltarea lor si b)cu 
exercitarea. De aceia el împarte poe- 
ţii în trei elase: 1) cei care av, din 
naștere, centrele langajului foarte des- 
voltato; poeţii geniali, sanatosi, vigu- 
rogi (un Victor Hugo, un Goethe, un 
Carducei, un Molière, un Bjoernson, 


REVISTA REVISTELOR 131 


ete.) ; 9) cei cu mai mică desvoltare a 
acesior centre, dar care prin exerci- 
tare, fe fizică, fie psihică, pot produce 
loerări de mare valoare : acestia sint 
mai puțin sănătoşi, mor tigeri, epoi- 
zaļi da sfurtările pe care le fac (un 
Musset, un Edgar Pot, un Baudeluire, 
un Verlaine,—alci pune autorul şi pe 
Maupassant); şi in sfirsit 3) cei care 
nu au centrele langajului desvoltate 
şi nu au dispoziţii literare, dar care 
intrun moment de extremă excitare 
sulăr o aşa schimbare în constitutia 
lor peibie, ineit pot produce lurrari 
de o neașteptată valoare : aceştia sìnt 
alienații. De alifel nevoe de excitație 
—insmiraţia-— o an toți poeții. ori din 
care categorie ur lace parte, și anto- 
rul citează diferite mijloace prin care 
unii poeţi se puneau în stares de ins- 
pirație : Sehiliar ţinind pirioarele în 
ghiaţa şi mirosind mere putrede, Mns- 
sel bimi alcool, Baudelaire lutod haşiş, 
Maupassant folosindu-se de eter, Co- 
leridze de opiu, ete. Aga cñ, eu drept 
ruvint inchee doctorul Voivenel: „dela 
marele poet pină la alienat, trecind 
prin poetul de ialent, există toate 
teanzițiile. Numai celt pe cind poetul 
mare luminează, ca radium, făra a se 
aza, poetul de talent produce distru- 
gindu-se pe incetul, iar nebunul lumi- 
neară o clipă, ca o rachats, toema- 
la momentul cind cade, 

Les Documenta dn Progrès 
(ulie, 1911). 

Noua lege asupra minimului de 
salar in Anglia preocupă foarte mult 
terearile politice şi industriale nu nu- 
mai din Anglia, dar şi din celelalte 
țări ale Apusulai. Pricina a ca daca 
problema îşi găsește un început de 
soluție în Anglia, cu noul proect de 
lege, ta se impune tot așa de impe- 
tios şi va cere în curind si fie rezol- 
vila şi îm celelalte țări cure se bu- 
cură de o mare dezvoltare industrială. 
Pentru aceia găsim in același număr 
din „Les Documents du Progrès* nu 


mai putin deci! două articole asupra 
acestei chestiuni. Unul e un rezumat 
al conferinței pe care d-ra Cicely Dean 
Corbett din Londra a tinut-o lu Paris, 
Nantes, Bruxelles şi Genève, rezumat 
făcul de însäsi ronferențiara, jar cel- 
lalt e un mie articol al lui Edm. R. 
Pease din Londra. De oare re unul 
se orup mai mult cu partea teore- 
tica şi generală a chestiunii, iar cel- 
lalt studiază mai în amănunţime iew- 
uisa noului proset de lege, vom ex- 
pune aici la un lne ideile principale 
din ambele articolr. Noul proect are 
o mate insemnâlalo pulitieă : el lo- 
samnă o sehimbare In ennrepţia libe- 
ralismului englez, schimbare obser- 
vată de altfel si din alte acte ale 
partidului liberal englez, dar care işi 
găseşte o strălueita confirmare în le- 
gea asuprea minimului de salar. In lo- 
cul libertăţii absolute pe care alti 
data liberalii o credeau că e cea mai 
bună soluție, în ehestiunile economi- 
es, vi admit azi intorvenția statului din 
co in ce mai lurgă în raporturile din- 
tre munră şi capi al, recunaseind ră 
libertatea ce se lăsa alta dala nu era 
dată In condiţii egale pentru patron 
şi muncitor, situația acestuia find cu 
tolul inferionră. În special pentru 
muneilerii cu bucata, care lucrează a- 
casă, iar pu în ateliere ori fabrici, 
contractul liber nu ponte fi decit «po- 
lare, enci dacă Iuerâtorii din fabrici 
se gâsenu la on lor, se cunoşteau şi 
se puteau sindica pentru a lupta u- 
niți conira exploatări exagerate, Iu- 
eràtorii cu bucata nu se puteau cu- 
moaşte şi deci uni. Astfel statul in- 
tervine şi fixează un minimum de sa- 
lar; se instituese omisiuni mixte, for- 
mate din patroni şi lucrători, care să 
hotărască minimum de salar; după 
trei luni hotăririle comisiunilor au 
putere de lego. iar patronii eara nu 
le respeelă primesc amenda 500 lei 
pentru prima infrucţiune şi apoi eite 
135 franci pe zi cit timp calea hotă- 


152 
ririle comisiunii. Deşi de curind in 
vigoare, noua lege a dat deja rezul- 
tate considerabile, contribuind la im- 
bunătăţirea soartei muncitorilor. 

Tot intr» chestiune care priveşte si- 
tuaţia muneitorilur găsim un articol al 
directorului revistei, Æ. Broda. De asta 
dată e vorba de ceva din Australia, care, 
după cum se ştie, e foarte ianaintată 
in privința uceasta, şi dela care chiar 
țările cele mai civilizate imprumută 
unele măsuri. (Chiar „minimum de 
salar“ de curind introdus in Anglia e 
ioxpirat din Australiu}. Articolul lui 
R. Broda e despre .Retregerile pen- 
tru båtrineță in Australia“, Plecind 
dala ideia eù întreţinerea batrinilor, 
care prin munea lor au produs bagă- 
tiile de care se foloseste generaţia de 
dupa ei, trebue să cada In sarcina a» 
cestei generaţii, stalul a -fuat asupra 
sa asigurarea pentru bătrineţă, Astazi 
uimaărul bâtrinilor intreţinuti de stat 
e de 22000 in Noun-Galia de sud, 
11.400 în Victoria şi 14.700 în Noun- 
Zeclands. Cheltuelile necesare pentru 
nevastu sint, după cami ugor se poate 
ințelege, destul de mari, suga că An- 
Klia, de pilda, care și va a introdus 
retragerile pentru bătrioeţa tot dupa 
acelaşi sistem, a redus din «heltuelile 
militare o mare parte, pentruca bu- 
getul să poată face faţa cererilor lo- 
gislaţiei sociale. 

La Revue (Iulie, 1911), 

Remureiun Berlinul şi Berlinezii, 
un articol de istorie şi paicologio al 
d-lui A. Tihai, La inceput o etapă a 
caravanelor în drumul spre est paun 
vad al Spreei, Berlinul, situat la mar- 
gina germanismolui şi a stepei ruse, 
a fost o grămadă iaformă de elemente 
steroclite, venite din toate regiunile 
Europei, şi a râmas multă vreme fară 
o psicologie proprie, fară o viaţă 
caracteristică. Abia la inceputul vea- 
cului al XIX e! işi ure tipul propriu: 
„Lupta indărătaică contra solului şi 
imprejurările au făcut pe om munci- 


à 


REVISTA REVISTELOR 


tor, energic, tenava, preocupat numai 
de luerurile matoriale, lacom de ști- 
ință, practie, despreļuitor al culturii 
inoalte, al literaturii şi artei, fără en- 
tuziasm, spirit limpede, sceptic, iro- 
nie, impertinent. To total, un tip pu- 
țin simpatie, po care rostul germanis- 
mului il priveau cu neineredere... Dar 
Borlinezul se deosebea prin spiritul 
intrepriuzătur, prin dragostea da or- 
dine şi conştiinţa meelintita u dato- 
riei". Berlinul, nefiind vreme de şase 
sau şapte voacuri decit o aglomeraţia 
de case, nu formează un organismi ca 
orașele vechi și nu are un plan fixst 
de timp; monumente artistice nu pre- 
zintă şi de abia la inceputul veacului 
trecut se observă o oarecare loflorire 
a urhitecturii, seulpturii și picturii; 
dar urtiştii siat imitatori şi arta e 
prozairă şi burghoză. 

Cetatea utilitarismului, Berlinul, ri- 
dicat printr'un hazard istorie la ran- 
gul de capitală a Lmnperiolui, a cres- 
«ut colosal si a eäpätat earacteristica 
de oraş american, cu străzi largi şi 
aer abundent, cu o ireproşabilă cură- 
țenie, dar rece, trist, plictisitor: nu 
sa vede imaginație creatoare, nici o 
idee mure. 

Imensa mulțime, care a tăcut să 
erontei numărul locuitorilor dela 
700.000 in 1867 la 2.600.000 în 1402, 
Ibogăliţi repede şi tracuți prea iute 
dintr'o clasă sociala in alta, are toxte 
caracterele parvenilulvi, eare cauta 
în totul numai aparența. Berlinezul e 
tipul ideal de snob, nepriceput in 
artă, indiferent fața de literatura şi 
ştiinţă, grosolan, lipsit de distincție 
şi-intimitale in viula familiară. Dar 
el este bun industriaș și comerciant, 
bun functionar, medic, inginer, arhi- 
tect, chimist, bum in tot ce se poate 
srbhimba pe bani, fèra originalitate 
insă și fără lărgime de idei. 

Cu toute defeelele sale datorie 
fuptului că e oraş nou şi fara tradi- 
ditis, Berlinul insă, fiindcă e cà- 


REVISTA REVISTELOR 158 


pitala si findea in el s'an seumu- 
lat averi mari, linde din ce in ce să 
dea tonul intregei Germanii; centra- 
lirarea face continui progrese. Aici se 
cunsacra operele de arta şi se valo- 
rica, de aici pleacă, răspindile de 
pazelele capitalei, ideile, aici se plă- 
puese afacerile mari; prezentul şi vii- 
torul e al Borlinului. 

Deşi nu destul de convingător, intere- 
sant toluşi e articolul d-lui Paul- Louis 
Hervier, intitulat Sonetele lui Shakes- 
peare şi Teza baconiană. Bazindu-se 
pe laptul ca ceia ce ştim din biogra- 
fia lui Shakespeare ni-l arată ca pe 
ud om ordinar, câmâtar, care a exer- 
citat josnice meserii şi despre care 
nu se ştie sigur dacă pulea serie, 
crede că nu o pusibil să fi seria el so- 
notele, eu poazia, en nobleța de idei. 
cu stilul afactat şi subtil, eu gravita- 
tea ideilor marale, varacteriatice lor. 
Pacini ingenioase apropieri intre seri- 
sorile lui Bacoa şi sonete, Hervier 
caută să dovedească că ele, cel putin, 
au fost scrise de marele filozof şi a- 
dresale reginei Elisabeta, in timpul 
său de disgrație. Se inlelege că daca 
senetele nu pol fi atribuite lui Sba- 
kespeare, nu poale fi atribuita lui in- 
treaga literatură rămasă sub acest 
numa. Dnr argumentele d lui Hervier 
dovedese mai mult ingeniozitate do- 
cit potere do conviugere, şi marea 
chestia a paternității aparolor sha- 
kespeariane râmiae deschisă. 

„Scientia” (No. 8, Iulie 1911). 

P. Langevin face, intr'un mic studiu 
despre „L'évolution de Vespace e! du 
lemps*, o ingonioasă incercare de a 
dovedi relativitatea nottanilor de spu- 
țiu și timp. „Nu există, spune suto- 
rul, an spatiu saa un timp ă priori: 
fiecărui moment, fiecărui grad de per- 
leoțiunare a teoriilor noastre asupra 

lumii fizice corespunde o altă concep 
țiune a spațiului şi a timpului. Meca- 
nismul implică conceptia cea veche, 
electromagnetismul ne impune o nomă 


concepțiune, despre cure nimic- nu se 
permite să zicem că ar fi dobnitivă* 

Intre interpretureu pur  mocunică a 
lumii și cea electromagnetică există o 
contrazšcere, care este ireducetibilă, şi 
toută ovoluţia științii, se pure, duce spre 
biruința electromagnetisinului. Una din 
consecințile fatale ale neestei biruinți 
este transformarea radicală a notiuni- 
lor de spuţiu și de timp, 

Autorul inveiderează această afirmare 
prin deduețiunile logice din experien- 
tile electromagnetice şi optice pozitive, 
relative la un sistem material în miy- 
care do necelorațiune. 

Din seeste experienți ur rezalta vă 
dacă un călător, închis într'o ghiulea, 
sr fi lunsat în spatia cu o repejune a- 
propiată de acea a luminii, şi după co 
ur fi călătorit astfel un timp care pem- 
tru el ar ñ de un an, să spunem, jină 
la o stea, şi apoi war îi întors înapoi 
spre pămint cu acelaşi acetlorapiane, 
el ar fi revenit la vechiul lui lăcaș tm- 
bătrinit numai ew doi ani, dar ur Ñ 
găsi! pămîntul (eure. în timpul cind el 
străbătea imonsităţile cu repejunea de 
aproape 300.000 kilometri pe setend, 
şi-ar fi urmat cursul obieiuuit, insensi- 
bil pentru locuitorii lui) îmbătrinit ou 
200 awi! El mar mai fi gūsit pe ni- 
meni dintre contemporanii săi în vință, 
şi oricit s'ar f agitat nu tar mai fi pu- 
tut revedea, fiindcă orice tentativă de 
aceiasi natură nu l-ar fi putut trans- 
porta decit mereu înnainte... 

E o perspectivă plină de nădejte 
pentru cei ce au curiozitatea viitorului, 
şi foarte tristă pentru cei ce sutăr de 
nostalgia trecutului. 

Autorul are grija chiar să no pro- 
vină că acest proect este „fizirește po- 
sibil* ; „teoria ne permite să caliculăm 
„munca pe care pămintul ar fi trobuit 
„să o cheltuiască pentru a lansa acest 
„proectil, pentru a-i comunica energia 
„cinetică corespunzătoare enormei sale 
„repejuni. Presupunind musa ghialalai 
„numai de o tonă, se calculează nor 


154 REVISTA REVISTELOR 


atà am putea ajunge la acest rozaltat, 
„invirtind-o un an întreg, înnainte de a o 
„Srunca, lu capătul unei praştii, făcind 
„tă funcţioneze in cursul acestui an 
„400 miliarde de eai-vapori şi arzind 
„pentru a le produce cel puţin o mie de 
„kilometri cubi de cărbuni”... 

Puțin £.. Să vă închipmiţi că cu acest 
preţ am scăpa de plictiseala dea mai... 
ceti proza seumpilor noştri contem- 
poranit... 

Rivista d'italia (lanie, 1911). 

C. E. Bazzi: Sentimentul creştin 
în lirica de amor a trubadurtior, 
Devurind cunoscutul romanist din Mare 
burg. E. Wechasler,a publicat o ope- 
ră, subt Ulul da „Das Kultur-problam 
des Minnesangs“, în care şi-a propus 
să pâsoască o explicare atit a poeziei 
lirico provensale a trubadurilar, sit si 
a lirivii germane medievale a Minne- 
singerilor. Explicaţia erede el cà se 
Bâseşi» în viata creştino-entolieă gi 
cultura scolastică pe de o purle și în 
instituția earalerismului pa de ulta. 
El acorda insă o aşa de mare prepan= 
deranja creştinismului şi se sforţenzii 
så stabilească atitea analogii intre reli- 
gio şi amorul e valerese, incil rolul 
“avaleristnulni, ln opora sa, se reduca 
aproape la zero, C. E. Bazzi eredo că 
acest mod de a explica poezia lirică 
provensală e cu lotul gresit; el crede 
“A crestinismul a avut a infinenţă a- 
proape nulă in formarea și iulorirea 

liricii amoroase provensale. In con- 
ceplia medievala, ta! ce aparținea ma- 
teriri. simțurilor, carnii era lipsit de 
orice valoare, era opera Satanei, era 
răul; omul nu trebuia să trăiască de- 
cit pentru spiril. Pentru uceastă con- 
epție amorul nu era alteeva decit o 
„cupiditas* în opoziţie complectă en 
virtutea suprema „rharitas*, adică ju- 
birea do Dumnezeu. Concepţia ereg- 
tina nu putea deci admite o arta 
care se inspira dela amor. O singura 
concesie firea crestinismul ; amorul 
consacrat de- matrimonia. Amorul ca- 


—î a ———— 
n 


valerese insă era considerat ea in- 
compatibil cu matrimoniu, iar pe a- 
cest amor biserica I] considera ca un 
un mare păcat, ca o „fornicatio“, In 
privința aceasta so găsesc mărturii 
destule din partea şefilor bisericii 
creştine, Un fapt ar pâreu de n-lură 
a me face să admitem v religiozitate 
mai mare decit in realitate, in socie- 
tatea prorensala: participarea mal 
multor seniori şi trubaduri la eru- 
ciate, Dacă se studiază insa bine cin- 
tecele acelor trubadnri, se vede uşor 
- că religiozilateu lor e superficială. Eu 
intreaga sorirtate cavalereusei a su- 
dului Franţei creștinismul e ceva ex- 
tetiorior, ceva cara nu atinge sulle- 
tul. Iubirea eintată e o iubire senzu- 
ala care n-are nimie a face cu erege 
linismul ; e cu totul densebită de li- 
rica dorvoltulă mai tirziu in Italia, 
poezia aşa numită „del dolce stil 
nuovo”, eâreia aparține şi Dante. A- 
ceasta îşi găseşte cu adovâral expli- 
caţia ia creştinism, pe cind cea atri- 
badurilor provensali e produsul unei 
sveletăţi sceptice şi îşi găseş'e expli- 
cuţiu în instituţia eurulerismului. 
Deutsche Revne (Iunie, 1911). 
Archibald Henderson: Bernard Shaw 
ca dramaturg. In producția drama- 
tieñ a timpului de faţa, zice autorul, 
se poate observa doua curenle, foarte 
hine separate, Pe deoparte unelo— 
drame, comedii, tragedii—eare se țin 
mai mult sau mai puţin de reguleie 
tradiționale şi de normele autoritative 
ale artei dramatico; pe de altă parte 
altele care rup cu tonte convențiunile 
şi vor să fixeze regule noul. Clasei 
dintai i-aparțin Shakespeare, Calderon, 
Schiller, Rostand; celei de a dona 
Charles Reade, Ibsen, Gorki, Brieux. 
Acestei din urmă clase i-aparţine şi 
Bernard Shaw. Şcoala noua dramatica 
cere ¢. scena Să-i sertoaseă pentru 
expunerea părerilor şi teoriilor asu- 
pra vieții şi moralei; credința ei acă 
vința e mai mare decit arta şi artis- 


REVISTA REVISTELOR 155 


tul trebno să traiasca pentru omenire, 
pi pentru artă, Shaw e de părere ca 
price chestiune socială poate da ma- 
terie pentru o dramă—un conflict in- 
tre simţirea omenească şi imprejură- 
rile exterinare— cări instituțiunile so- 
cislo inseşi formează impreiurările ex» 
lerne. Vremea dramei pur sentimen» 
tale, dupt Shaw, a trecut; orice ches- 
ție sociala mare, din pricina inlesnirii 
comunicației şi a presei, capata scuma 
o importanța mondiala; o drama cu 
un astfel de subiect nu mai poarte fi 
eansiderată ea de interes local si vre- 
meInle. Shaw însa nu se ridică contra 
dramei simțirilor adio: i şi veşinie ome- 
neşti, ci nomai eoplra dramei care nu 
ținteste la altreva decit la captarea sim- 
turilor, Iubrea romantică e, pentru 
Shaw, senzualitate in haine de sărbilou- 
re. Nn numai contra acestia luptă Shaws 
ei și împotriva falşelor idenle şi a iluziu- 
nilur eare tind så tnlänțuiasen ome- 
nire», acele iluziuni măgulitoare care 
ne fae să ne impăcăm cu soarta noas- 
trä şi să facem acţiuni contrare con- 
şliinții noastre, Shaw e un meliorist, 
şi, pentru el, a te împăca cu soarta, o 
lot ve poate fi mai râu. Drama lui 
Shaw posle fi sumar definita ca lupta 
rumcepției sale rontra dogmelor con- 
venționale. Ca şi Brieux, el intrebuin- 
țează drama pentru a ţinea predice, 
El recunoaşte insuşi că sropul său e 
de a produce oamenilor neplacere, de 
ài face să se ruşineza de ei insişi. 
El ar vrea să provoace in capetele 
ascultătarilur săi un lanţ de ginduri, 
„rare să le schimbe propria lor viaţă, 
rare să poată influenta intreaga lume. 
Quintesenţa dramelor sale e filozofia 
sa, In fond droma sa e sociul-deter- 
minista. Figurile creste de el siat 
tela ce sint, mu prin ereditate sau in- 
suşiri imăscule, ci prin structura so- 
cială a mediului inconjurator care lo 
ecudiționenaza soarta, Tot atil de eco- 
nomist pe cit de moralist, Shaw acorda 
Imprejurărilur politize şi economice, 


e —————_—— 


in mijlocul cărora pune el personajele 
sale, o importanța foarte mare. 

Deutsche Rundschan (Iunie, 
1314) 

Edv. Leimann : Pedagogul Negru. 
Booker T. Washington şi şeoala sa. 
Bonker T. Washingtov, prin origina 
şi viața sa, este astăzi unul din cei 
mai mari pedagogi ai omenirii; recu- 
woseut, slimat şi admirat ca și Poss 
talozzi pe limpul său. Fiu de sclavi, e 
ra copil cind fu proclamată abulirea 
selavajului, totuşi pata observa urmă- 
rile rele pentru conaţionalii sai ale a- 
costei liberări, care nu dadea nimie 
afară do libertate. In sufletul lui se 
aprinse dorul de invațalură peotra a 
putea deveni folositor rasei sale. Fiind 
nevoit, pentru a-şi ciştigu existenţa, de 
a lucera intr-o mină de sare, el trebuia 
să-şi fure timpul pentru a putes im- 
viţa ln şeoala serul, a coti gia serie, 
Intr-o 7i auzi pe doi Negri vorbind 
despre o şcoală numai pentro Negri, 
in care acel care ar face serviciul de 
servilor ar putea răpătu invălitura 
gratuit. De atunci nu-l mai părăsi 
gindul de n pleca la acca școala, Tre- 
buiau insă bani de drum. Pentra a-i 
stringe, intră el ca servitor la nevasta 
stâpinului minei, işi economisi sula» 
rul şi pleca spre indepărtala şcoala — 
Hampton College. Odata intrat in m- 
ceastā şcoală, se distinse In curind, 
deveni intâiul în clasă şi eäpãliā sti- 
pendii care-l dispensară deu mai face 
slujba de servitor. Conducatorul geo- 
lii, generalul Armstrong, işi făcu din 
el primul său ajutor și ereza ca a gä- 
sil în el un urmaș, Urmaş insă nu-i 
deveni, căci tinarul Washington plecă 
să înființeze el singur o şcoala, In orașul 
de Negri Tuskegee in Alabama, căpătă 
el un grajd vechiu, o poială de găini şi 
o veche capela ruinată metodista, In a- 

ceste localuri deschisa el şcoala, El in- 

cepu întăi cu primii săi geolari a enl- 
tiya zahar şi humbae, căutind să tre- 
zească În ei dragostea pentru muvea 


156 REVISTA 


cimpului, Apoi începu tot cu ei să re- 
pare şi să imbunălațenască localurile. 
li învăţa să fabrice cărămizi, să zi- 
dească sobe, să construiască mobilie- 
rul. Cunoşlinţile teoretice le lasa pe 
al doilea plan, re ducinu-le la stric- 
tul necesar pentru viața practică. Ast- 
fel lueră el neintrerupt un lung şir 
de ani, Astazi cine vine lu Tuskegee 
vede un complex de cladiri, 125 la 
uumăr: şeoli, locuiuli, bibliotecă, mu- 
z0u, laboratorii, fabrici, ferme ete. 
Io mijlocul lor se ridică o frumoasă 
biserică, pe locul unde fusese grejdiul, 
Toate clădir le sint opera şeolarilor 
lui Washington, care au trecut pe la 
el în limp de %5 de ani. Școala sa 
numără astăzi 1500 de tineri şi tinere, 
caro ingrijese toată administraţia. Fer- 
mele posedă 1500 vaci şi 900 cai; 
maşinile necesare agriculturii sinl de 
şcolari fabrieale și da ei reparate. 

Nozinlistisehe Monats Hefte 
(lanie, 1941). 

Roman Sirelismv; Wissarion Gri- 
gorjewitseh Belinsky. La 4 (|) fu- 
nie, Rusia intelectunia şi-a sărbătorit 
amintirea unuia din eei mai insemnali 
conducători intelectuali ai ei, a lui 
Belinsky. Nu e o afirmație prea in- 
drāznea{, zice autorul, cà intreaga 
istorie a dezvoltarii intelectunle ru- 
seşli in ser. al {®-en, se leagă dè nu- 
mele lui Belinsky. Nåscul la 14 Iunie 
181f,e] moare in vristă de 37 ani, la 
1545. Din viaţa sa aşa de scarta, nu- 
mai 12 ani na fost consacraţi activi- 
taţii publice şi în aşa de scurtă vre- 
me şi-a intipării aşa de adine numele 
in analele dezvoltării Rusiei, că vea- 
curi intregi n-au să-l poata face uitat. 
“Tatăl său a fost un doetor militar de 
provincie, mama sa o femee uşuratică, 
copilaria i-a fost foarte nefericită. Du- 
pă ce sfirși gimnaziul, se inscrise la 
universitatea din Moscova, unde se 
formà prin propie lectură în sinul cer- 
curilor studonțești. Ca student serie 
o drama in care arăta ororile selaviei 


REVISTELOR 


şi-şi alrase prin aceasta fulgerile au- 
torilăţilor universitare care, la 1832, 
ìl excluseră din universitate ca „inta- 
lectuuliceşte Deinzestrat“, Doi ani mai 
tirziu, acest student „inteleclualiceşie 
noinzesirat* deveni conducătorul spi- 
ritual a! Rusiei. Prima sa operă, scrisă 
la vrista du 23 de ani, lu o privire 
critică asupra istoriei lituraturii ruse, 
care-l consacră cu eritie, Dezvoltarea 
sn intelecluală s-a fâcul subt influența 
filozofiei germane, po care şi-a apro- 
pial-o mai mult prin discuțiile orale 
din cercurile studenţeşti, căci limba 
germană îi era necunoscută, Primul 
filozof care la inluențat n lost Schel- 
ling, din care insă |! interesa mai 
mult teoriile estetice şi elice; apoi 
Fiehle şi apoi Hegel carel stapini 
complect un oarecare timp. Se eman- 
tipā insă ṣi de Hegel şi ajunse la so- 
cialis, la care rămase pină la moar- 
tea sa. Influenta lui Bolinsky în tim- 
pul celor din urmă § an} ai vieții sale 
fu nemäsurat de pulernicà şi înca mai 
mure deveni după moartea su. Puțin 
timp inoainte de a muri scrise el ves- 
tita sa scrisoare eatră Gogol, provo- 
cală de reacţionara carte a acestui 
din urma, „Corespondenţa mea en pri- 
etinii”. Conţinutul acestei serii e 
un protest inflărâral contra absolutis- 
mului, abacurantiamului, sclaviei şi bi- 
sericii. Guvernul opri tâspindireu a- 
coslei scrisori şi opri subt pedepse 
foarte aspre pomenirea numelui lui 
Belinsky, timp de 15 ani. Raspindirea 
acestei scrisori cătră Gogol era con- 
siderata ea una din cele mai grave 
crime, a cărei pedeapsă era muarlea. 
Astfel intre motivările condamnării 
la moarte a lui Dostojewsky fu şi a- 
ceiu că „n-a denunța! răspindirea seri- 
sorij lui Belinsky”. 

The Contemporary Review 
(Iulie, 1911. London). 

„Noul spirit in America“, articol da- 
torit d-lui Z. 7. Hobhouse, arata că lu- 
crurile incep să se schimbe în America. 


- 


REVISTA REVISTELOR 157 


O nouă generație de intelectuali area- 
rum destulă influența în opinia publică 
pentru a determina un curent non. Lu- 
erurile s-an schimbat chiar, ta parte, şi 
societatea a ajuns să ñe în stare să in- 
irinezė cruzimea marelui capital, eare 
=furmă totul în cale. Pătura universi- 
tară, compusă din studenţi entuziaşti, 
mai numeroşi decit în orice altă țară, e 
imbibată eu idei demoeratice şi interes 
la chestiile sociale. Universitățile sint 
pline de studenţi, şi ştiinţile cu carac- 
ter sociologie sint cela mai cultivate. 

Autorul spune că Ameriea, cunos- 
cala acum pe continent, e tot Ame- 
rica cea du acum dounzeci de ani: 
tara banului şi a corupției. 

Dacă odată aceste calificări aveau 
puncte de sprijin In realitate, azi ele 
su se mai potrivesc de loc Amoricei. 
Origina corupţiei electorale şi a poli- 
țieianiemului în America a fost şi 
inea este imigrarea slrâăinilor, care de 
obiceiu sint oameni săraci și au ne- 
voe de ajutor, mai ales la început. 
După legile Statelor. Unite, an străin 
capătă indata drept de vot, innuinte 


chiar de a tuvata limba. Aceşti strā- 
ini, care şi azi vin foarte mulţi, sint ma- 
terie de exploatare politică. In schim- 
bul unui plasament ori alte servicii 
se transformă in clientela politică. 
Dar spiritul democratie al Americani- 
lor şi puterea opiniei publice au gë- 
sit alt corectiv, Există în Ameriea un 
fel de referendum neexprima!, dar care 
totuşi funeţionează. Părerile care de- 
termină curentele politice in opinia 
publica sint ale unei elite intelectuale, 
care prin reviste, în special, aduce lu- 
mină şi limuriri în luptele politice. 
Odată curentul fixul, el nu peate f 
deseonsiderat de reprezenlanlii legali 
aleşi prin corupția electorală, Aceşti 
reprezentanţi s-au şi deprius chiar să 
Jese toata iniţiativa publicului în ma- 
terie de legiferare şi ei să nu fie de- 
cit ecoul. Prestigiul lor în societate 
nu este de invidiat, Astfel Americanii 
încep să-şi indrepte colosala lor ener- 
gie, pe care au arâtat-e pină acum în 
cişligul banului, spre idealuri mai 
innalte din domeniul vieții morale. 


Mișcarea intelectuală în străinătate 


FILOZOFIE, PEDAGOGIE 


Jules Noel. L'Athdisme base ration- 
nelle de l'ordre. „Imprimorie géné- 
rale*, Mons, 3,50. 

Autorul caută să arate că na e no- 
voe numai decit do credința religioasă 
ca cineva să fio cinstit, bun ṣi drept 

Julien Benda. Mon premier testa- 
ment, Paris, „Cahiers deln Quinzaine”, 
2 fr,” 

E o concepţie originală asupra me- 
canismalui mental și a raportului din- 
tre inteligentă şi simțire: nu ideile 
provoacă sentimentele, ci sentimentele 
provoacă ideile. 

Edward Montier. De l'Education so- 
ciale et sentimentale des filles. Paris, 
Lecène-Dadin, 3.50, 


Păreri şi te in chestiunoa mult 
discutată a folului şi spiritului in care 


trobue să se facă educația femoii. 
ISTORIE 


A. de Ruvile. Za Restauration de 
t Empire allemand, Le râle de la Ba- 
vière. Paris, F. Alean, 7 fr, 

Cartea acensta, tradusă din limba 
germană, dă o întinsă expunere a lup- 
telor interne prin care s'a făcut unita- 
teu Germaniei și arată in deosebi ro- 
lul pe care Bavaria ba avut în reali- 
zarea acesteia. 

Gaston Dodu. Le Parlementarisme 
et les Parlementaires sous la Rivolu- 


tion (1089—1799). Paris, Plon-Nour- 
rit, 7.50. 

E o expunere complectă a organizi- 
rii și a rolului parlamentului in timpul 
revoluției, ea organ esențial al guver- 
nului revoluționar. 

Jacqucs Bordaux. Victoria I K- 
douard VII Georges V. Paris, Ha- 
chette, 1911. 

Autorul caută să arăte evoluția u- 
nui caracter familial şi a unei metode 
politice sub trei generații in Anglia. 


STIINTA 


Jules Sagerei. Henri Poincaré. Pa- 
ris. „Mercure de France*, 0.70. 

Volumul apărut in biblioteca „Les 
Hommes et les Ideés* ne dă o scurtă 
biografie şi o expunere n teoriilor ma- 
relui învăţat-filozot francez. 

Dr. Etienne Burnet. Aficrohea et 
orines, K. Flammarion, 3.50. 

Elevul favorit al lai Metchnicoff ox- 
pane aici rolul pe care îl an microbii 
ca producători de toxine, în organism. 
Autorul tratează toate problemele in 
legătură cu această chestiune. 

Dr. P. Lassablicre. Annuaire et 
guide pratique d'ħygène. Paris, Jou- 
ve, 250. 

Scopul luerării aceştia este de a ține 
la curent cu ultimele date ale igienei 
pe cei interesați și de a da totodată 
şi îndrumări în chestie de igienă spo- 
cialiştilor, 


MIŞCAREA INTELECTUALĂ IN STRĂINĂTĂTE 159 


SOCIOLOGIE. ECONOMIE POLITI- 
DREPT 

Georges Tyrrell. Le Christianisme 
à la croisée de chemins. Paris, E 
Nourry, 8.50, 

Ideias fundamentală a acestei cărți, 
în caro se studiază esența creştinismu- 
lei, este că diferitele concepţii asupra 
Intemeetorului crestinismului nu sint 
ireconciliabile între ele. 

Mme Bernardini-Sjoestedi. La Re- 
vision des valeurs de la femme. Pa 
ris, Fiammarion, 8.50. 

Intr'o adunare de aproape 250 de 
aforisme autoarea fsi expune părerile 
sale in chestia femoinacă. 

Utto Fiacke, Rund um die elsacs- 
sihe Frage. Karlarahe, Dreitilim-Ver 
lag, 2 m. 

Autorul stadiază diferitele aspecte 
ale problemei alsaciene și u raportu- 
lui dintre Franța și Germania în a- 
ccustă chestiune, 


CRITICA LITERARĂ şi ARTISTICĂ 


Gabriel Clouzet. Ze Roman Fran- 
emis. Paris, Encyclopėđie Littéraire 
Hlustrie*, Louis Michaud, 2 fr. 

E o incercare de clasificare a ro- 
imancierilor francezi, incepină din e- 
val mediu şi pină astăzi, 

Allen Burdett Thomas. Moore en 
France, Honoré Champion, 3.50. 

Un studiu asupra rolului și influen- 
joi pe care le-a avut în Franța ope 
rele lui Thomas Moore, 

Arthur C. Benson. Ruskin, a Study 
in Personality, London, Smith Elder, 
îs, 6 d 

Autoral își propune să scoată în re- 
lief unele însușiri ale marelui seriitor 
englez, fără să întreprindă un stadiu 
complect asupra lul. 


CHESTIUNI MILITARE 


Lt-col. Hatton, Manuel à l'usage des 
Socictăs de préparation militaire. Pa- 
ris, Lavauzelle, 1911 


„E o nouă ediție a cărții cunoscate 
în lumea militară sub numele de „Ma- 
nnulul Hatton*, 

Henry Rollin. Marine de guerre et 
Défense nationale. Paris, Guilmoto, 
40. 


Un studia asupra rolului marinei de 
răsboiu în npararea țării. 


ARHEOLOGIE, CĂLĂTORII 


Isabelle Eberhardt. Notes de route. 
Fasquelle, 3.50. 

Victor Barrucand a adunat secesie 
note rămase după moartea tragică, Iun 
1504, a d-nei Eberhardt şi le-a dat la 
iveală. Sint impresii din Maroco, Al- 
geria şi Turcia. 

M. et M-me Emile Jottrand. /ndo- 
chine et Japon. Paris, Plon, 4 fr. 

Povestirea călătoriei pe care autorii 
au făcut-o prin canalul de Suez si œ- 
ceanul Indian spre oxtremal orient, de 
unde s'au intors apoi prin oceanul Pa- 
ciñe. 


LITERATURĂ, 


Otto Flacke. Das Maedchen aus 
dem Osten, Francfort, Literarische An- 
stalt, 2 m. 50, > 

Două nuvole ale tinărului seriilor 
german, cure se afirmă din ce in ce 
mai malt. 

Kuno Meyer. Selections from An- 
ctentirish Poetry, London, Constable, 
2 sh, 6d. 

0 colecţie de poezii vechi irlandeze, 
comentate şi explicate de cătră ada- 
nătorul el. 

R. W. Wright Henderson. She Re- 
cluse of Ritt. London, John Murray, 
6 sh, 

Un romun miṣcător, în care nam 
luptele şi greutăţile prin care ero 
reușește să salveze din mizerie pe co- 
piii surorii sale. 


1911, ANUL VI AucusT,. No. 8. 


Viaţa Rominească 


BIBLIOGRAFIE 


i Strin. Din Sărmana mea grădină. 1911, Orăstie, Tipografia Nouă. Preţ. 
POE. 
Maurice Maeterlinck, Justiția (traducere de Elena Farago). Bib. p. Toti 
(No. 573). Pr. 30 bani. 
Statutele Casei de Sfat şi Cetire din Călimiineasa, Comuna Valea-Rea 
(jud. Tecuci). 1911, Vălenii-de-Munte, Tip. „Neamul Rominese”, Fără pret. 
Gh. Şuer (Căpitan Gh. Stânenlescu). anie. Studii de pedagogie 
militară. (Cu o prefață de G. Diamandi 1911, Bucureşti, editura revistei 
„Democraţia Romină*, Tip. „Independenţa“. Pr. 60 bani. Ediția de lux 11. 
D. Anghel. Povestea celor necăjiţi. (Fantezii si portrete). Bib. „Lumina * 
Me Y. EA _ Contribnuţiuni la studiul l 
. V. L Antonescu. iuni la studiul apliedrii or sanitare 
la țară, 1911, Bucureşti, Carol Gobl. p! dă 
Liviu FI. Marian, Simion Florea Marian. Schite biografice. 1910. Bucu- 
resti, „Carol GUbl“. 
Büchner. Cei omul? Materialism și Idealism. Libera Cugetare pi So- 
cialismtl. Traducere de À, Luca, București Bib. Lumen No. 85. Pr. 15 bani 
Guy de Mau t Räzbunare. Trad. de A. Mindru. Bucureşti, Bib. 
Lumen No. 85. Pr. 15 bani. 
A. Cehov. Drăguța cu un studiu asupra nuvelei de L. Tolstoi. Trad. din 
ruseste de dr. |. Duscian. Bucureşti, Bib, Lamen No. 88. Pr. 15 bani. 
€.% u. Asigurarea animalelor în Rominia {Raport la al lea 
co s naţional de medicină veterinară din 15 Mai 1911. 
aus Wegener. Noi tinerii, Problema care și-a pune fiecare tinâr 
= . Potreseu din artilerie. cu o pre- 
eri de Arhimandritul I. Seriban. 1911, Tipografia „Neamul Rominese. Pr. 


lon Mateiu. Fogg me 
istoric. 1911, Sibiu, pante foi arhidiecezane. 

Rudyard Kipling. Aminti din pension. Traducere din englezeşte de Radu 
F. Soreanu, Bucuresti, Bib. „Luceafărul“ No. 8. Editura „L.aceatirul*. Pr- 


François . Un accident. Onoarea e satiafăcută. O bucată de aiino; 
Traducere de losif Nădejde. Bucuresti, Bib, „Luceafărul“ No. 9. E 
„Luceafárul* Pr. 20 bani. 

Baronul de Münchhausen. Minunatele -- cupe vînătorești și călătoriile 
olari Traducere de T, V. rr: cat p. Toţi No. 579. Editura li- 


ag arri oong A ale Ar noile reforme şcolare (Conteriaţă 
` ii ile reforme re (Con 
ținută in Aola ca, Pedagogia pin fică şi noile ri Bucareşti, în zilele de 
15 și 16 April 1911, eu ocazia kan A În generale ale corpului didactie), 
191, Bacasegti, Tip. Profesională D. C. Ionescu. Pr. 50-bani. 

Lia Hirsu. Un vis. 1911, Bucureşti, Institutul de. arte grafice „Eminescu“. 


(urmeasd în numerele viitoare) 


Directori! C. STERE şi DR. |. CANTACUZINO 


SUMAR 


D. D. Pâtrăşeanu . + + Comulica D-nei Pompiliu. 

St O.'losit. . . = > Cu cehii tii Elegie.— De profundis, - Ad 
mortem (Versuri), 

Radu Rosetti , . . + . Pentru aderðr şi dreptate | Răspuns unei critice) 
Bpirgit]. 

M. Codreanu > . , +. + legie (Sonet). 

L Ciocirlan ., . . +. În fața judecății. 

Colaboratorii revistei . . Documente omeneşti (Un poet pun filozof.— 
Arhanghelul Mihail), 

M. Dem. Rădulescu + . Noapte! Versuri), 

|. N. Angelescu . . . . /trodurerea asigurărilor sociale obligatorii în 
Anglia- 

L Minulescu . . . + - dias marilor | Versuri). 

Colaboratarii revistei . . Vote pe marginea cărților (Poezii de Cincinat 
Pavelesew). 


H. E. Kromer . . . - + Cronica artistică | Erposăţiile de artă din Muen- 
ehon). 

EG Daca; . . s e Cronica externă | Camera Lorzilor a murit). 

A. D. Xenopol. » s>- Răspuns D-lui Räduleseu-Motru. 


N R EA, ini ia din Bucovina (Oriza biserieeascã)- 
P. Nicanor & Co. . . : Miscellanea (In juerul grevelor din Anglia), 

Recenzii: CGowimit Pavelksen, Poesi, A IMulluteea Facia: Totei. „Viaţa, reluna, 
patria, armati, averea: Anatole Frances. „Zariie*; Toivtat „Cai core trăi yi oai cate mor™ Len- 
nida Andreev si a, Pranre. „Poeti de Uriin’; Edgar Pot. „ingropata de vm"; Wim Vi 
sul si reahimina”! Frederich Nietsche „Atteohiristul; Grarma petedia. „Othe dous Lorier A 
Mark Twain si Morroi. „OsiniiielS lennita Amkreer. „Negura! W, (3. Walis „Vacanţale dinti 
Ledbetter Baltan. „fobero Ostrnesehi, „Purpens"; Villiers de Line Adam: „Vestitorel"; 
Belma Lager)ăt Cimet de musti; Nassen și #chendurpà. „Banul de oliad iE; Garn, Rir 
bonb; Bihiintoca Lunai: La "poeti. „Stëpha et aleg =F — Nestor Uredbi, „Premurile noss- 
tret, —M. C,—Cristima Maia, „0 pagină din waga rominmaseă enpè Moruzi și fpelante",.- 
M. îi —N. Eostyieti. „la Orie de ia Psychologie sa porimentalu”; Henri dny» silabe contempo- 
rsin —M. 0— 

Pevinia revistelor: „Convorbiri Liarare*: Viața Socială”! „Xona Nevimă Romii € 
Nsulenem- Motru. „Ursinia popoare uni“ Frangois Laarenite! „Barbey Aureviny gi d 
Ernesi Metiiiee=; Miner Lévy: „Arta reclamei sah Revot": Henri Mauad: sBotisùrse Wmi Mò- 
rimée cătră Panizzi Pani Lowis Horus ! „hirtie 104 Mokeas’:. ieont Golhein : „Nons von- 
stitutie a APaartel Larruani”! N. Selmerun! „Spania i Maroen": B. Sormru : „Al bea nongres im 
terpațóna! d» fiowoñe"; fieorpee Bobn: « `apenphiiie chimie în biologi e prihodogie*; A. Gril- 
liate: „Lunrdes*; Alfred Kärto ; Un romanie prec": Niente» aalmeron 7 fartis: ¿Chestia maro- 
cană si Spenis*; Karl Leatbner : „Dârmatea unui partid derputiv*; AIMU Locke: sTomparamen- 
tul smercau*, 


Misrarena imtelevtnală în strāinātnte 


LAŞI 
Redacţia şi Administrația: Str. Golia 52. 
IQI1 
———————— renne 


Viaţa Romînească 


REVISTĂ LUNARĂ 


Sub direcţia d-lor Prof. Univ. C. STERE şi. Dr, 1. CANTACUZINO. 


Cu colaborarea d-lor: /. Agirbicean i 
j sog u, D. Angh i 
Air pg sotie Faret Dar, ni Beterin, t P, Boga Pc: 
IE d $, ez, |. Al. fescu-Voineşti, Vintilă I 
fianu, T. A. Bădărău, llie Bărbulescu, N. N. ; rai ta 
í ; Ş „ N. N. Beldiceanu, - 
gi M, Corp, dt: Cn Cazac, dr, D. Culagareame Aiie CA 
gäru, l. „A. , M, u O-O 
de Cuparencu, Ana Conta-Kernbach, Maria apei să 1 tao: 
pripra A Sonon, Pompiliu Eliade, Elena Farago, G. Galaction A. 
pi piere j rane Ber gia AE haia y E dr. Onisi- 
DN CĂ ae aş, C, Hoisescu, G. Ibrâi i 
es Ionescu, Gh, C. lonescu-Nișeşti, Nat. Josif, St. fraieri PS: 
Irinn M. Jacotă, Francis Lebrun, prof. univ. dr. N. Leon, dr ré 
Lupii, r N. Lupu, prof. univ. dr. M. Manicatide, Const ai 
Marino, T. Minulescu. I. Mironescu, S. Mândrescu, V. E. Moldovan, 
St. Morăreseu, V. G. Morţun, G. Murnu, D. Nanu, Î. Nădejde Alexis 
ppt r. Aurel cav. de Onciul, inginer N. P. Panaitescu, G. Pasi “D. 
a: Attocaaa, N. Petresca-Comnen, prof. univ. A, Philip ide Matild i 
Ai F A: pri tre AFA e G. Proca, (O Corp Cincinat Pa- 
: $ aru, dr. N. Quinez, Mircea D. Rädule T 
setti, Izabela Sadoveanu, M. Sadoveanu, C. Ae dpi prag H la AA 
ee E ni dr. V, Sion, dr. Alex. Slătineanu, A. Stavri eng Alea i 
> a Gk Aireak ori Tofan, A. Toma, lorgu Toma, Em. 
cea gt „ AL. Tzigara-Samurcaş, Al. Vidhuţă, A. D. 


Condiţiile de abonare 
IN ŢARA: n 
Pe jumătate” de an i i : „15 lot 


Un număr . 


z š 3 N 3; 

Abonaţii care nu-şi vor achita abonamentul in mod direct vor 
trebui să plătească în plus 4 lel pe an şi 2 lei pe 3 an, ca indemn! 
—————————————— A 
zare pentru incasatori. ` 


Pentru Invätātori, preoți de sa 

i i t, prim da i 
dont și elevi, pean î5 lel, pe jumatate de me y . Doi stagii . stu- 
rei rate a rite 5 lei trimise cu anticipare), ceştia pot plati iu 


IN DORO URARIA: 
. . 15 coroane 


e an . . 
Pe jumatate de an i ; 7 50 h 
aa . . + cor, 
9 eoroane 


Abonamentul anual se E : : 
ale petre: ta petre anun se poate achita jo trei rate de cite cinei coroane, 


IN BASARABIA: 
an ` 
Pe jumitate de an 3 - è . p Hik 
F : y a 


Un numâr 


Abonamentul i EAk > . + 1 rublă 
pas: ia ochitara, anaal se ponte plati lu fiecare doua luni cite 2 ruble, 


IN > 
STRĂINĂTATE: 


an A 
Pe jumatate d y > e . . '22lei 
E mrene roza : 3 y i i veh 


Condica D-nei Pompiliu 
an Domnului M. G. Orleanu 


— Nu. Te înşeli... se poate intimpla. O mică concesie la 
inceput... un compromis cu tine insuți.. sau... o intimplare mi- 
zerabilă care iți distruge curajul moral... şi... s'a sfirşit! Te-ai 
angajat pe un drum care la urmă te scoate pe marginea unei 
prăpăstii... Nu vorbesc de cei timizi... eu sint timid... dar chiar 
oameni tari pot face lucruri contra voinţii lor... 

Acel ce susținea teoria de faţă era prietenul meu Agenor 
Vasilian, cu care răscolisem amintirile tinereții intro noapte din 
iarna trecută, pe cind afară virtejuri de vint scuturau ulucele cu 
putere, cutremurind Nacările focului... 

— Agenor, i-am răspuns tu, cred cà te inșeli. 
chilibrat nu-şi pierde cumpâtul niciodată... şi... dacă ești stăpin 


Un om e- 


pe tine... 
— Tocmai asta—mă Iintrerupse el facind un gest energic 


cu mina—e așa de ușor să fii totdeauna stăpin pe tine? Imi a- 
mintesc o intimplare de pe cind eram funcţionar... Cum am pu- 
tut să scriu acele vorbe în condica D-nei Pompiliu, nici astăzi 
nu înţeleg... şi orideciteori imi aduc aminte, imi vine să rid... 

Agenor rămase o clipă pe ginduri uitindu-se fix în paha- 
rul eu ceaiu, apoi scuturindu-se parcă de-o greutate, rise incetigor 


clătinind din cap. 
— Te-am mai auzit vorbind de condica asta... ce e cu 


dinsa ? 

— Nu ţi-am povestit * 

— Nu. 

— Ascultă... e interesant. 

Vasilian işi aprinse o țigară, trase 
nul după altul, apoi mă întrebă: 


repede două fumuri u- 


162 VIAŢA ROMINEASCA 


m za 


. — Cunoşti pe D-na Pompiliu? 

— Pompiliu ?... Nu-i una care avea un pension de fete 
la Galaţi? 

-— Tocmai... Hariclia Pompiliu... A! E nostim! Eram 
pe atunci director in minister-—asta sub guvernul trecut conser- 
vator—iar sub conducerea mea aveam şi Invățămintul privat. Cu 
citeva zile mai innainte, primesc un denunţ anonim, prin care 
„mai mulți părinți ingrijaţi de viitorul copilelor* aduceau la cu- 
noştința ministrului că pensionul D-nei Pompiliu a ajuns un a- 
devărat scandal public. Local umed... fetele nu învață nimic... 
întreţinere proastă... nu mai țin minte... ba da! se mai insinua 
că prietenia D-nei Pompiliu cu unul din profesorii şcoalei nu 
era de natură a contribui la educația elevelor. Cunoșteam şi 
din altă parte neajunsurile institutului, de aceia m'am hotărit să 
fac eu insumi o anchetă severă. Dacă lucrurile vor sta astiel... 
atit mai rău pentru D-na Pompiliu... ii voiu inchide pensionul, 
Şi fiindcă nu glumesc cind e vorba de datorie. m'am hotărit să 
fiu fără milă... 

Am plecat deci la Galaţi, iar adouari dimineață am tost 
la pension. In fața cancelariei îmi amintii incă odata scopul vi- 
zitei mele, şi, cind am pus mina pe miner, mi-am zis: „fara milă!“ 
N'am apucat bine să formulez acest memento, și o lovitură straş- 
nică în cap imi scăpără pe dinnainte un luminos joc de fostene, 
făcindu-mă să-mi dau sama că incăperea ușii era prea mică 
pentru atitudinea cu care voisem să-mi fac apariția. Pălăria imi 
căzu... În graba mea s'o opresc, am executat citeva mişcări de 
jonglerie, aşa că am intrat in cancelarie cu o precipilare, care 
nu se potrivea de loc cu intențiile mele de mai 'nainte. O domni- 
şoară blondă pufni de ris... celelalte persoane dinauntru se ui- 
tară cu ochi plini de mirare, intâiu la pălărie, căreia îi făcuse 
vint pănă în mijlocul mesei, apoi la mine, ca la nişte apariții 
cu totul neaşteptate... Cineva mă întrebă: 

— V'aţi lovit rău ? 

— Nu-i nimic... am răspuns, voind să dau o aparenţă cit 
mai naturală accidentului... iar cu mina căutam să disting con- 
turul figurii pe care pragul de sus mi-l desenase pe frunte. — Unde 
ași putea să vâd pe D-na Directoara? 

— Ce doriti? mi se adresă o doamnă scurtă, cam groasă, 
cu doi ochi negri, frumoşi, uitindu-se intrebător și oprindu-și pri- 
virea Intr'un punct, deasupra sprincenei mele drepte. 

In vremea asta, domnişoara, pentru care intrarea mea buriescă 


CONDICA D-NEI POMPILIU ist 


-e 


fusese un eveniment attt de comic, işi şiergea nasul cu tn- 
dărătnicie, căutind să mascheze exploziile de ris printr'o operație 
nazală cit mai echivocă. 

Am spus directoarei cine sint. Numele meu a produs o 
senzație deosebită, iar domnişoara blondă şi-a şters ochii cu ba- 
tista. fără să-și poată stăpini complect veselia. Directoara... zici 
că cunoşti pe D-na Pompiliu... 

— N'o cunosc... am auzit numai de dinsa. 

— Teribilă lemee!... şi bună de gură!.. A inceput ca o 
țarcă— Vai !... Domnule Director... cit imi pare de rău! Vaţi lo- 
vit tare? Nu vă doare? Tot aşa s'a lovit şi Domnu Francovici... 
ți eşise un cucuiu cit o nucă... Bine... Francovici ca Francovici... 
Acuma sigur mut cancelaria... Am o odae mare în partea ceea- 
laltă... dacă voiţi, puteţi so vedeţi, Domnule Director... vine bine 
şi pentru intrare, fiindcă gangul de ici... pe unde aţi trecut... are 
comunicare din dos.. Domnişoara Giju mi-a dat ideia... Vā spun 
drept, Domnule Director, Imi pare foarte bine c'ați venit... pen- 
truca să vă convingeji că sint şcoli bune nu numa! in Bucu- 
reșii... Las’ că la noi în provincie e foarte greu... fiindcă n aveţi 
idee, Domnule Director, cit de puţin se interesează lumea... chiar 
părinţii... a! dat... chiar părinţii, Domnule Director. Asta este o 
problemă la care statul trebue să se gindească numaidecit...«pen- 
trucă... vedeţi D-voastră, Domnule Director... legăturile dintre 
şcoală şi familie... de exemplu in Germania... unde mi-am făcut 
educaţia... Tocmai vorbeam cu fratele meu... il cunoaşteţi desigur... 

— Nu.. n'am această onoare. 

- Senatorul... 

— Nu. Nu-l cunosc. 

— Ma mir... el stă mult în Bucureşti... A! e un om foarte 
cult... 

Şi D-na Pompiliu își complectă ideia fâcind un gest, care 
insemna : „Cu dinsul nu-i de glumit. 

Eu, dusei mina ia frunte... 

— Va doare, Domnule Director? Ce nenorocire ! Ce ne- 
norocire ! Ar fi bine ca tnnainte de a incepe inspecția să pu- 
neji un compres... Cred că doriţi sa vizitaţi şcoala... Apa rece 
face foarte bine... 

— Nu-i nevoe... 

— Sau... staţi !... vă rog... daţi-mi voe... un moment !... 

Şi, fără să mai aştepte răspunsul meu, eşi repede din SR, 
celarie foşnind din rochia de mătasă. Profesori plecaseră unu 


su VIAȚA ROMINEASCA 


cite unul, aşa că acuma rămăsesem singur. M'am dus la o- 
glindă, unde mi-am cercetat fruntea de aproape. Nu știu cum 
lusese cucuiul D-lui Francovici... al meu era un cucuiu eroic! 

D-na Pompiliu apăru ţinind în mină un șipuşor cu lichid 
albicios şi un pachet de vată... 

— Eram sigură că am... e suverană pentru lovituri... Vărog 
să-mi daţi voe... să vă tamponez numai de două ori... Nu doare... 

— De ce vă deranjaţi ?... am zis eu plictisit, 

— Să vedeţi ce bine are să vă iaca... 

Voii să protestez din nou, dar D-na Pompiliu, cu multă 
convingere, muiă o bucată de vată în conţinutul sticlei, şi, cu 
seriozitatea preotului care mirueşte pe un bolnav, mă atinse de 
două ori pe frunte, asigurindu-mă : 

— Are să vă facă foarte bine. 

După ce astupă şipul, directoara iși ceru din nou voe .nu- 
mai un singur moment“... şi eşi, aproape alergind, iar cind se 
întoarse, zise chiar dela ușă: 

— Vā spun drept, Domnule Director, îmi pare foarte bine 
caji venit. Acuma... sint la dispoziția D-voastră. Desigur, voiţi 
să vedeți clasele, lată orariul. La Domnișoara Popovici să nu 
mergem... è cea pe care ați văzut-o adineoarea aici.. e grozav 
de tămidă,., De altmintrelea e o profesoară tare bună... La religie 
nu cred că vă interesează... la matematici e cam plicticos... a- 
vem un profesor eminent. La istorie... da... să mergem la istorie... 
are să vă placă... Domnu Muşetescu e în curent cu teoriile noui... 
Vrasăzică... la istorie. Dacâ-mi dați voe, vă conduc eu... 

Aşi fi voit să lac oarecare obiecţii în privința aprecierilor 
D-nei Pompiliu şi să-i rectific părerea relativ la preferințele mele. 
Siguranța directoarei... probabil şi cele două tampoane de vată. . 
mă impiedecară. Consimţii să mergem la istorie... 

Am străbătut un coridor lung, ea innainte, cu după dinsa, 
unde pinze mari de painjeni atirnau in reţele argintii, am urcat 
citeva scări sgrunțuroase, la capătul cărora D-na Pompiliu s'a 
oprit, şi întinzind mina cu unghii frumos lustruite : 

-- N'aveţi idee, Domnule Director, în ce stare am găsit casele 
aceste, Vait nici nu pot să vă spun!.. Tocmai mă intorsesem 
din Germania... Erau intr'un hal lamentabil... dar ştiţi... la-men- 
ta-bil ! Nu infeleg cum sint astiei de oameni... parole d'honneur ! 
Acuma... Witaţi-va... au alt aspect. La curățenie țin foarte mult... 

Voii să fac o aluzie malițioasă, dar emoția adincă care stä- 
pinea în acest moment pe D-na Pompiliu, Imi impuse tacere. 


PU 9 ” Ș > A rE 


CONDICA D-NEI POMPILIU 165 


Am trecut într'o sală, unde deodată un miros greu imi tăe rā- 
suflarea, 

— De unde vine mirosul? 

Directoara imi răspunse cu: seninătate ;— Dela bucâtărie. 

— Da? Dela bucătărie ? 

— A! Da! Dela bucătărie... 

In sfirşit am ajuns în fața unei uși, deasupra căreia o tā- 
bliță neagră arăta că ne găsim innaintea clasei a M-a. D-na 
Pompiliu mă opri: 

— Eu... am un principiu... pentru fete... cred că și D-voas- 
tră Il aprobaţi... Puțin şi bine, Altfel... mai ales cit priveşte... 
asia.. ă... cum îi zice in romineşte ?... Vorstellung... 

— Se Ințelege, aveți toată dreptatea... i-am răspuns neinţe- 
legind ce voeşte să spue... 

D-na Pompiliu deschise ușa. Cind să trec pragul, Imi șopti: 
„Nu stăm mult“. Un sgomot uniform de picioare salută intrarea 
noastră, după care directoara se adresă clasei cu glas tare: 
„Domnişoarelor, vă prezint pe Domnul Director al invăţămintu- 
lui*... iar la urechea mea: „E bine să ştie cu cine au aface*, 

M'am aşezat In bancă. Elevele au făcut gol în jurul meu 
cu o repegiune, care ar fi fost justificată numai dacă ași fi su- 
ferit de-o boală molipsitoare. Dimpotrivă... D-na Pompiliu luă loc 
alăturea de mine cu oarecare plăcere, şi, după primul moment 
de confuziune generală, m'am pregătit să ascult „teoriile noui“. 
Profesorul, un om intre două vriste, cu favoriţi castani, care dä- 
deau leţii lui osoase un aer de diplomat, avea ca parte integrantă 
din persoana sa, un respectabil măr al lui Adam, care îşi time- 
tea virful ascuțit ca un cuiu printre cele două capete răsirinte ale 
gulerului cămeşii, aproape paralel cu lungimea bărbii. El purta o 
jachetă, a cărei culoare numai un ochiu femenin ar fi putut £0 
clasifice cu exactitate, care, după toată probabilitatea, își schim- 
base fața de mai multe ori, din ziua de cind haina eşise din 
minele artistului care o contecționase. In ce priveşte forma ti... 
dacă admitem că eroarea nuintrase ca element component... de- 
notă porniri originale din partea profesorului. „Nouile teorii"... 
cu care D-na Pompiliu impodobise pe D, Muşetescu, nu se prea 
impăcau, la prima vedere, cu infățişarea lui, așa de expresivă 
t i. . + 

Ti se uitau cu ochi curioşi... pentru douărtrei intrarea 
noastră era un lucru hazliu. D. Muşetescu ceru uneia din 
ele să vorbească despre Congresul din Viena. O fetiță, cu cirli- 


16è VIAȚA ROMINEASCA 


-e ———— 


onti galbeni, se ridică, tuşi, apoi incrucişindu-şi brațele, spuse pe 
nerăsulate, cu ochii în tavan: „Congresul din Viena, Congresul 
din Viena este un congres care sa ținut la Viena capitala A- 
ustriei pentru care se numeşte congresul din Viena"... 

Aici, D-na Pompiliu imi lăcu un semr discret; 

— Uitați-vă la figurile fetelor... cind le-aduc de-acasă, parcă 
sint fierte In oală... Acuma... e o plăcere... Lite la cea din ta- 
păt... banca a treia... capătul de lingă geam... 

M'am întors in direcția arătată, dar pe urmă am făcut o miş- 
care eloquentă, care în intenția mea trebuia să arăte directoarei 
că nu vrau să vorbesc în timpul clasului, D-na Pompiliu Imi 
şopoti însă la ureche : 

— Aer au de ajuns, 

l-am răspuns cu oarecare asprime: 

— Vă rog... să ascultăm... 

— A! e un profesor foarte bun!... 

Incepui să fiu neliniștit., dădeam un exemplu rău. Stinji- 
neam pe profesor şi nici nu puteam urmări întrebările şi râspun- 
surile, D. Muşetescu explica nu știu ce, demonstrind cu mina 
dreaptă, și cind vorbea, nodul de sub bărbie se suia şi se cto- 
bora, parcă ar fi fost o ființă care-şi căuta locul pe unde să 
scoată capul atară. Eram distrat, attt din pricina acestui joc, cit 
și de vecinătatea directoarei, care constituia pentru mine o per- 
manentă teroare... 

Ma hotării să măresc spaţiul dintre mine și D-na Pompiliu, 
lară ca ea să simtă. Prelăcindu-mă deci că-mi caut batista. 
m'am ridicat de pe bancă şi m'am așezat puţin mai departe. 
Directoara însă, cu o mișcare naturală, se apropie de data asta 
mai simţitor decit innainte, și plecindu-mi-se la ureche, următo- 
rul dialog avu loc: 

— Să mergem aiurea, 

— De abea am venit, 

— Nu v'aţi plictisit de congresul din Viena ? 

— N'am auzit mai nimic... 

— L-a explicat foarte bine... 

Aici, nu ştiu de ce, mă crezui obligat să rid, dar imediat 
mi-am compus o figură severă, sperind că D-na Pompiliu va 
înțelege din această tranziție bruscă, că mă plictisește. De pri- 
sos! Privindu-mă in față, mă întrebă: 

— Apropo... vă mai doare cucuiul ? 

— Nu.. lăsaţi, vă rog... să ascultăm... 


CONDICA D-NEI POMPILIU 15 


— Aproape nu se mai cunoaşte... 

— Mi se pare că deranjăm pe D. Muşetescu, 

D-na Pompiliu spune ceva.. li răspund la intimplare... 
„da... da*, Ea continuă pe iranţuzește... şi ride, Nu aud nimic... 
na înțeleg nimic. Zimbesc şi eu şi răspund; 

— Naturellement. 

E ceva grozav! Elevele se uită la noi... unele din ele 
înțelea situația mea. Scot ceasul pe furis. D-na Pompiliu mă 
prinde : 

— V'ap plictisit. 

— Dimpotrivă... să ascultăm... 

— Mergem la Domnul Bobeica.,. E un savant. 

Și zicind, se scuală şi... amindoi pornim la D. Bobeică. 
Dela D. Bobeică am mers la „Monsieur Mayer“, un neamț lung, 
lung și deşirat, apoi la o cucoană voluminoasă, cu glasul pițigă- 
iat. Ce să-ți mai spun? N'a fost chip să ascult o singură lecţie 
cum se cuvine... S'a tinut de mine can nenorocire! Eu... eram 
din ce în ce mai laş.. voința mi se anihilase cu totul. In cele 
din urmă, m'am hotărit să renunţ... să las dracului și pension 
şi anchetă, și, cind am intratin cancelarie—eu înnainte, ea după 
mine, i-am spus: 

— De-acuma, lăsăm... 

— Foarte bine. Dejunaţi cu noi, Domnule Director. 

— Nu se poate.. am strigat... uitind şi de cucuiu şi de 
tampon. 

— Ne faceţi mare plăcere, Domnule Director... 

- Sint grăbit... nu pot... mi-e cu neputinţă... 

Era o intorsătură la care nu mă aşteptam. Lucrul era grav. 
A minca la dinsa. insemna, în ochii mei, o mituire, Şi ca să-i 
ară! imposibilitatea faptului, am scos ceasornicul din buzunar, 
Ea şi-a indoit insislențele : 

= Ne faceți mare placere, Domnule Director... Am regulat 
iotul... Vă rog!,.. 

— Doamnă, ințelegeţi... nu pot. Mă ertaţi... dar nu pot. 

Si, cu figura posomorită, i-am intins mina, să-mi iau ziua 
bună. D-na Pompiliu, în loc să răspundă gestului meu, voește 
să-mi apuce pălăria şi bastonul. Eu ridic minile în sus, pentru- 
ca să pun în siguranță obiectele vizate. D-na Pompiliu se innalță 
în virful degetelor, le capturează şi zice : „Ne faceţi mare piăcere”. 

Sint dezarmat in amindouă înțelesurile. D-na Pompiliu ese 
repede, ducind trofeele în triumf, iar cu rămin singur. Incep să 


465 VIAŢA ROMINEASCA 


mă plimb furios prin cancelarie: „E curată bătae de joc... asta 
nu mai merge“. Apoi deodată mă opresc... găsisem o soluție. 
D-na Pompiliu intră. 

— Am uitat, Incep eu... trebue numaidecit să vâd pe un 
prieten căruia i-am făgăduit. l-am scris din Bucureşti... Prin ur- 
ma imi pare foarte râu... Insă, după cum vedeți, trebue să 
vă las... 


Dar ea, fără să dee nici o importanță: 

— Aveţi toată vremea. După dejun vizităm școala... și pe 
urmă vă duceţi unde poltiţi,,. Aveţi tot timpul. Trenul pleacă la 
zece şi zece... Ne faceți mare plăcere... Nici nu vă inchipuiţi ce 
plăcere ne faceți... 

Şi D-na Pompiliu deschide uşa cancelariei, recomandin- 
du-mi: „A droite !* 

Iți inchipui starea mea sufletească |! La masă, pe lingă di- 
rectoară, au mai luat parte şi două matracuci bălrine şi urlte, 
care, după cit am înțeles, făceau parte din personalul adminis- 
trativ al şcoalei. Cind m'am văzut intre aceste trei femei, o 
descurajare subită m'a cuprins... şi o tristeță covirşitoare mi-a 
tăiat orice poltă de mincare. Aveam senzaţia că ceva.. ca un 
cleşte... mă stringe de glt, Imi venea necontenit pe buze: „Ce 
caut eu aici? Ce am de impărțit cu lighioanele aceste ?* Şi cu 
toate că subalternele D-nei Pompiliu au fost tot timpul tăcute şi 
rezervate, ştergindu-se cu multă grijă după fiecare inghiţitură şi 
luind sorbitura astfel, ca să nu facă suomol, o ură de moarte 
mă cuprinse mai ales lață de dinsele. Dejunul a fost bun și ar 
fi fost şi mai bun in alte împrejurări, In timpul mesei, nu ştiu 
dacă am scos zece vorbe... Noroc de D-na Pompiliu... Dumne- 
zeule mare | Despre ce na vorbii 7... 

f Mi-a spus Cum a deschis pensionul, Mi-a istorisit cum a 
divorțat. M'a inițiat cum a învăţat gospodăria dela mama ei, 
incă pe cind avea patru ani, Mi-a lăudat sparanga dé Argenteuil, 
destăinuindu-mi tainele culturii. Mi-a arătat cum ține disci- 
plina în școală. Mi-a făcut o teorie a pedepsei... S'a entuziasmat 
de inteligența lui Bercu, ogarul iui frate-său, Şi-a amintit de 
timpul cit a stat In Germania. Mi-a afirmat că are 35 de ani... 
A ris... sa înduioșat.. sa inhăcârat... şi... Domnule Director in 
sus... Domnule Director In jos... nu mincaţi nimic, Domnule Di- 
rector... aveţi să rămineți Namind... ma ameţii! Cind m'am scu- 
lat dela masă, mi se părea că se învirteşte pămintul cu mine, 
Aşteptam momentul favorabil să plec cit mai iute... să iau 


CONDICA D-NEI POMPILIU 169 


puțin aer şi să räsufu în tihnă, Nu ştiam unde mi-au ascuns 
pălăria și bastonul și aruncam pe furiș priviri cercetătoare. 
D-na Pompiliu mulțămindu-mi călduros „de onoarea pe care le-am 
facut? mä conduse inspre o cameră vecină, deschise uşa şi-mi 
zise cu glas matern: 

— Trebue să fiţi obosit... după o noapte în tren... Aici pu- 
teți să vă odihniți... nu vă supără nimeni... 

Şi, fără să-mi dee timpul să protestez, eşi, iar de pe prag 
îmi făcu cu mina un semn grațios: „Faites comme chez 
vous“, apoi inchise ușa, şi... tranc ! tranc! invirti de două ori 
cheia în broască... 

Era prea mult! Am râmas în mijlocul odăii, cu brațele in- 
crucişate, uitindu-mă fix la locul pe unde eşise, apoi isbucnii: 
„Ei las” tu, că te remulez eu in raport !* Străbătui odaia ca un 
turbat şi mă oprii lingă uşor, Limba broașştei trecuse de cealaltă 
parte a scoabei, dind sechestrării mele o aparență definitivă. 
Am pornit încetişor... dar după citiva paşi m'am oprit şi 
m'am întrebat cu n ingrijire legilimă: „Oare cit are să mă 
ție aici?* Omul insă se deprinde cu orice... Am Inceput 
şi eu să mă uit prin odae, care era aranjată cu oarecare gust. 
Am admirat nişte bibelouri... am pus în mişcare o figurină cu 
capul mobil... am deschis un album de fotografii... m'am uitat 
in oglindă. Şi fiindcă n'aveam ceva mai bun de făcut, mam 
dezbrăcat de surtuc, mi-am scos o botină, care mă stringea, şi 
m'am intins pe canapea, unde, intr'o poziție contemplativā, imi 
trecură pe dinnainte evenimentele zilei, în lănțuirea lor bizară. În 
cele din urmă am aţipit, şi... nu ştiu cit va fi trecut... trei cio- 
cânituri ușoare fâcură să-mi bată inima cu putere... cheia se în- 
yirti de două ori în senz invers şi... D-na Pompiliu își făcu a- 
pariția cu pălăria mea în mină... 

— Waţi odihnit bine 7... Eraţi obosit... se vedea la masă. 

Supărarea Imi trecuse, Mulţămii de ospitalitate şi pornirăm 
iar amindoi... ea înnainte, eu după dinsa. Mă gindeam cu re- 
semnare : „Unde dracul mă mai duce?”. Am scoborit citeva 
trepte, şi, cînd să intrâm intr'o sală mare, un urlet grozav mă 
fäcu să tresar. Era corul şcoalei! Cu spatele la noi, corygetul 
făcea mişcări desperate cu amindouă minile, apoi, la un semnal 
de spaimă, cintăreţele ii răspunșeră-cu un pianissimo foarte pro- 
nunțat, pe care prolesorul il conduse numai cu un deget descri- 

ind mici oscilații la innălțimea ochiului. Şi fiindcă trecerea dela 
piano la forte alcătuește unul din farmecele muzicii, o lovitură 


170 VIAŢA ROMINEASCA 


violentă in aer aduse iarăşi o invālmāşealā de sberele sinis- 
tre, care luă siirşii numai cind maestrul făcu un gest, parcă ar 
ti retezat capul cuiva... după care artistul intoarse înspre noi o 
figură smolită,.. foarte smolită. Mă simții obligat să-i declar: 
„Foarte irumos! Bravo !* 

D-na Pompiliu interveni : 

— Domnule Banciu, cintă: „Sint dorobanţ voinic cit șapte.* 

D. Banciu, loarte bucuros, transmise coristelor dorinţa di- 
rectoarei, și fetele, citeva veselindu-se, cintară cu accente bär- 
băteşti.... sint dorobanț voinic cit şapte... 

Am părăsit pe artistul Banciu, exprimindu-mi incă odata 
mulţămirea şi åm trecut în dormitorul elevelor, după propunerea 
D-nei Pompiliu. Sala n'avea nimic deosebit, bine înțeles dacă tre- 
ceai peste disproporţia dintre spațiul odăii şi numărul paturilor. 
Dar directoara imi lăuda aranjamentul, mă făcu atent asupra cu- 
bajului, tmi lămuri rostul unui paravan din colțul odăii, mă duse 
la fereastră să privim In ogradă, apoi Imi spuse: 

— Curăţenia... nu lasă nimic de dorit. 

Şi, ca să-și Intărească afirmaţia, ridică o cuvertură, dar o 
lăsă imediat in jos, regretind această mişcare imprudentă. 

— Nu sint prea multe paturi ? am întrebat eu. 

— Quelle idte!.. imi răspunse directoara indignată, 

După dormitor veni rindul grădinii. Chiar dela portiţă. D-na 
Pompiliu îmi atrase luarea aminte: 

-= Tot ce vedeți aici, e făcut de eleve... 

Şi pe cind directoara iși desvolta teoriile sale asupra fo- 
loaselor muncii manuale in legătură cu inițiativa personală, eu 
căutam cu privirea de jur imprejur fără să pot descoperi undeva 
o urmă cit de mică, care să G indreptățit mindria insoțitoarei 
mele. Cei ciţiva salcimi bătiini, care stăteau stingheri şi singuri 
unde și unde prin grădină, nu erau desigur opera pensionarelor 
D-nei Pompiliu. M'am uitat cu coada ochiului pentruca să mă 
conving dacă nu cumva directoara trecuse la ironie sau poate 
chiar la bătae de joc. Figura ei insă exprima mulțămirea emului 
in fața datoriei implinite. Innaintarăm tăcuți, eu preocupat de in- 
jelesul vorbelor D-nei Pompiliu, ea intro reculegere pioasă, şi, la 
o margine a grădinii, descoperii o baltă pestilențiala. 

— Trebue săcată... zic eu. 

— A! Mai mult decit atit, imi răspunse ea cu volubilitate. 
Ici.. am să fac plantaţii... colo... am să pun un strat de tranda- 
firi... mă 'nebunesc după trandafiri... dincolo... un chioșc... în mij- 


CONDICA D-NEI POMPILIU 171 


loc un jet d'eau... olebădă... sau un inger... ça va êlre irès gentil, 
westce pas, mon directeur 2 

Dacă ași fi urmat invitării D-nei Pompiliu, ar îi trebuit să 
mă bag şi în bucătărie. Am refuzat insă să vâd celelalte ate- 
nanse şi ne-am întors in cancelarie, „Monsieur Maver“ s'a ridi- 
cat de pe scaun făcindu-mi impresia că nu se mai sfirşeşte, iar 
una din cele două babe dela dejun a inchis repede un dulap, 
după ce a pus ceva pe masă, cu o mişcare pripită. „In sħirgit, 
am scăpat !* mă gindii eu şi mă pregălii să-mi iau un rā- 
mas bun irevocabil. Tocmai cind eram gata, D-na Pompiliu imi 
intinse o condică deschisă, olerindu-mi şi condeiul muiat in 
cerneală,.. 

— Ce e asta? întreb eu mirat 

— Registrul de inspecții... 

— Am să pun impresiile mele in raport. 

— Natural... Raportul e pentru Domnul Ministru, zise ea 
cu glas insinuant, clâtinind din cap cu cochetărie... Pentru noi... 
vizita D-voastră... e o mare onoare... și ca amintire... 

Și D-na Pompiliu, cu o mișcare grațioasă, muiă încă odată 
condeiul în câlămară... 

Vrind-nevrind mă ușezai innaintea condicii. Dacă aşi fi pre- 
văzut lucrul, ași fi concepul mai dinnainte ceva în doi peri... dar 
aşa... De felui meu scriu greu chiar o carte poştală. Și cum stă- 
team cu condeiul muiat deasupra paginii albe, färä să găsesc 
cuvintul potrivit, mă cuprinse o neliniște, ca nu cumva Intirzie- 
rea, care se prelungea, să fe luată drept neputinţă, şi atunci, la 
intimplare, am scris următoarele vorbe: 

„Inspectind pensionul D-nei Pompiliu, am râmas cu totul 
mulțărmit, atit în privința modului cum se predă instrucţiunea, 
cit Şi în ce priveşte educaţia elevelor..,* 

Mă oprii un moment să văd dacă n'am lăcut vre-o greşală 
uramaticală. 

— Trebue să spuneți ceva şi de directoară, zise D-na Pom- 
piliu cu ton jumătate glumeţ, jumătate serios. 

Cantinuai : „In special D-na Pompiliu, directoara institutu- 
lvi şi-a înțeles foarte bine misiunea,,.* 

Nu că impărtășiam exact această părere, dar nu mi-a vē- 
nit altă nimic la indămină... 

D-na Pompiliu urmărea cuvint cu cuvint: 

— Spuneţi ceva şi de curăţenia localului... 

Odata pornit pe povirnişul acesta, ințelegi bine că trebuia 


172 VIAȚA ROMINEASCA 


să merg până la capăt. De aceia. cu gindul la painjeni, am in- 
cheiat ; 

„Corăţenia localului nu lasă nimic de dorit.” 

Am eşit din pension, parcă m'ar fi gonit cineva. Imi ve- 
nea să-mi dau cu pumnii în cap. Mă tratam de idiot... laș... om 
de nimic... alergind aproape pe stradă... Simţeam nevoia să på- 
răsesc imediat acest oraş mizerabil... Lingă un felinar mam o- 
prit... şi examenul de conştiinţă, pe care mi l-am făcut, nu mi-a 
arătat nici o circumstanță atenuantă. „Mi-am iscălit propria mea 
infamie... Orice aşi face... sa isprăvit! Va răminea pentru tot- 
deauna In acea condică blestemată dovada imbecilităţii mele... 
Sa mā învirtească până intratita o lemee stupidă şi idioata? 
Dar asta insamnă cà nu sint bun pentru asemenea insărcinare..,* 

Rezultatul, scumpul meu, a fost că dela felinar mam dus 
direct la poştă, de unde mi-am innaintat dimisia telegrafic... 

Vasilian se opri. Aflasem in sfirşit pentruce amicul meu på- 
răsise un serviciu atit de insemnat. El continuă : 

— Acuma, te intreb... la dracu... sint eu un imbecil? 
După cele ce ţi-am istorisit... desigur... dar tu mă cunoşti. Prin 
urmare, vezi că se pot intimpla uneori lucruri ciudate... 

Vasilian sorbi ultima picâtură de ceaiu, apoi Impinse pā- 
harul în mijlocul mesei... 

— Există, desigur, inchec el, un determinism riguros in 
toate acţiunile omenești... dar felul in care ele se desiășoară atirnă 
de-o cauză iniţială, care, după cum vezi, poate fi un... cucuiu... 
Prin urmare, amice... n'ai dreptate. 

D, D. Pâtrăşeanu 


CU OCHII TĂI... 


Cu ochii tăi ca cerul clar, 
Ca cerul clar de primăvară, 
Tu m'ai lăcut să pling amar 
Cind m'ai privit întâia oară. 


Din clipa cea dintăia deci 

Am presimţit că eşti femeia 
Pe care voiu iubi-o 'n veci... 
Şi-a fost de-ajuns în clipa aceia 


Doar o privire să mi arunci, 
Si inima "mi înfiorată 

Porni să 'mi bată, parc’ atunci 
Ar fi pornit întâiu să bată. 


Robită de privirea ta 
De-atuncea inima mea bate 
Si în veci n'am să te pat uita 
Decit cind voiu uita de toate ! 


ELEGIE 


De ce aşa de trist rāmli 

Şi trist Innābuşi un suspin, 
Cind rindunici din ţări revin, 
Din ţări cu rodii şi lämli— 
Şi vezi cocorii cei dintâi 
Rotindu-se sub cer senin? 


De ce aşa de trist revii 

Şi trist suspini, umblind stingher, 
Cind negurile iernii pier 

Și roua scintee 'n cimpii, 
Şi-auzi voioase ciocirlii 

Cum urcă ciripind spre cer? 


we 


a E a - 


De ce așa de trist suspini 

Și trist rămli şi-atuncea cind 
Vezi florile 'nflorind pe rind— 
Și chiar măceșii plini de spini— 
Şi vezi pe alee, prin grădini 


Părechi de 'ndrăgostiţi trecind ?... 


— Cum n'ai fi trist, cum n'ai olta, 
Cind numai dragoste respiri 

In tot cuprinsul mindrei firi ? 
Cind toate rid în preajma ta— 
Şi plinge 'n tine inima 
Insingerată de-amintiri ! 


175 


S 


DE PROFUNDIS 


O Doamne, cite ţi-am cerut 

Şi ce mi-ai dal în schimb tu mie ? 
Atta chin dela 'nceput 

Şi rar un strop de bucurie ! 


Dar dacă 'mi imbiai plăceri, 
Curind nu mă scirbeam de ele ? 
Mai trişti, lipsiţi de orice dureri, 
N'ar trece anii vieții mele ? 


Şi-ași resimţi atit de-ades 
Fiarul sfint de poezie 
Şi-adincul dor neințeles 

Ce numai cine-a plins îl știe ? 


O, nu e nimănui iertat 

Să ceară mila ta divină, 
Decit cind şi-a rescumpărat 
Intreaga vieţii sale vină. 


De-aceia azi cind nimicit 

Vad visul meu cel scump, simt bine : 
Nu-i nimeni mai nefericit, 

Dar nici mai fericit ca mine! 


3759. * 


AD MORTEM 


ne 


Secerătoare ce Insufli teamă, 

Eu nu te văd purtind pe umăr coasă, 
Cu-orbite reci, cum treci din casă 'n casă 
Cind nimeni nu te vrea, toţi te blesteamă. 


Precum cei vechi te 'nchipuiau frumoasă, 
Rănitu'mi suflet, palido ! te cheamă: 

O, vino 'ncet şi dulce ca o mamă 

Şi mina'ţi dulce 'ncet pe ochi mi-o lasă. 


Că tu eşti taina, liniștea, tăcerea, 
Limanul mult dorit și mingâerea 
Din urmă-a celor obosiţi și trişti, 


Tu singură eşti vrednică să vindeci 
Un suflet bintuit de mari restriști — 
O, umbră slinta morții, vino, vin” deci! 


St. O. Iosif 


pona a m 


Pentru adevăr şi dreptate 


Răspuns unei critice 
(urmare și sfirsit} 


In această evoluţie obiceiuri 
3 N i D urile germane 2 
moră palenie inriurite de instituțiile aimore a) ru 
i acer prag curentelor. Voju examina acuma evoluti 44 
= rr : intre påmint, sătean și stăpin într'o Dorinte a a e- 
romane ro geerdgă per romană şi asupra căreia instituțiile 
lisada ecit un efect nul sau aproape nul: 

Nu poate incăpea indoi i 

: : ală că Celții din X itani 

ia pe lui Cesar și ale lui Tali, i ate ital 
ge aha ecit acea in care se aflau triburile germanice d ri a 
edi a ceai ceia ce zice Sf, Ieronim despre Sedili d se 
a: i Deosebirea este fără Indoială datorită izolarii at ey 

iin posifimnea lor insulară, i rezul- 
al Vil-lea PTA anng povestesc că, în veacul al Vi-lea sau 
clar, enbiia să 6 a se impărția in 184 Tricha Ceds 
peste tot 5,520 baidebiadaghs Un bainan Sau toronlamds adica 
fers (şierturi) a hs. Un bailebiatagh se împărțea în 4 guar- 
mad ) a cite 3 seisrighs de 120 sau 240 pei (a 40 arii) 


Toţi me ii iaşi 
t mbrii aceluiaşi clan se scoborau dintr'a- 


celaşi strâmoş, purta i 
veau teritoriul Ftor ea i mall a e și pai. 


Daia sumat dai i a. e partia numit danaisi, care nu tre- 


ul di i He 
gulā din neamul lui mai radieri câpeteniei, dar era de re- 


din cuprinsul fiecărui di 
in cele cinci 
ă Irlanda erau supuse celei să gea 


PENTRU ADEVAR ȘI DREPTATE 179 


semnate dintr'insele. Fiecare din aceste căpetenii mai insemnate 
domnia pe rind peste intreaga Irlanda. 

Puterea căpeteniei de clan era mai mult patriarcală ; el o- 
cirmuia clanul ca un părinte, Unul din principiile de drept pe 
care erau intemeiate obiceiurile lor era acel că: nime nu are 
vre-o posesiune pămint ereditară, dar fiecare membru al 
clanului are drept la înzestrare cu pămint îndestulător. Impär- 
teala pămintului se făcea de cătră căpetenie. In principiu fiecare 
membru al clanului se folosia de pâmintul lui pe viaţă, deşi se 
intimpla uneori că se proceda la impărțiri nouă. După moarte 
insă, pămintul se intorcea la clan şi era distribuit din nou 
de câtră tanaisi. Numai averea mişcătoare a părintelui se moş- 
tenia, deopotrivă, numai de fii, de acei nelegitimi ca şi de acei 
legitimi, cu excluziunea desăvirșită a fetelor. 

Din teritoriul fiecărui clan se rezerva, pe lingă întinderi pen- 
iru uzul obștesc, şi o întindere mai însemnată (numită mai pe 
urmă de Englezi demesneland) pentru trebuinţa căpeteniei, care 
putea să aşăze șerbii ei pe acel teren. Membrii clanului e- 
rau datori să dea urmare chemării sale la arme, să-i dea provi- 
zii în natură pentru întreținerea ei şi a servitorilor ei și s'o 
ospăteze impreună cu suita cind călătoria prin ținut, 

Irlandezii trăiau in vechime în case mari comune, clădite 
totdeauna după acelaşi plan și deosebindu-se numai prin dimen- 
siunile lor. Impârțirilor casei corespundea impârțirea unui 
bailobialagh. Acesta se impârţia în cite 4 guvaels, impărțiţi la 
tindul lor in 4 randirs sau gwelys (paturi) sau tates (jireabii). 
In casa originară irlandeză erau 16 paturi pentru 16 căsnicii, iar 
pămintul din baile se impărția și el în 16 părţi. Precum se vede, 
o adevărată ubştie de casă (House community, Hausgemein- 
schaft), care era ocirmuită de o căpetenie, în deobște ascenden- 
tul direct mai în virstă (caput cognationis). Intinderea unui 
bailebiatagh era socotită indestulătoare pentru hrana a 300 vaci, 
impărțite în 4 turme a 75 vaci fiecare. Este deci probabil 
că această obştie de casă a Irlandezilor datează incă din vre- 
mea cind ei trăiau excluziv numai din păstorie şi era adaptată 
acelei vieţi: paza și Ingrijirea unui număr de 300 vaci (cu tau- 
rii şi cu toată prăsila) cerind concursul unui număr insemnat de 
braţe. Se calculează că pe un bailebiatagh puteau astfel să se 
hrănească până la 90 suflete omeneşti, cu mari, cu mici, ceia ce 
corespunde la 16 familii, 

Se înțelege că chiar la inceput se intimpla ca nu toate cele 
16 familii să se tragă dintr'acelaşi străbunic direct, iar în alte ca- 
zuri numărul strănepoților unui asemene ascendent intrecea nu- 
mărul de 16. In asemene cazuri era datoria căpeteniei să com- 
plecteze numărul membrilor unui bailebiatagh sau gavael ne- 
complect cu acei care prisosiau la altul. J 

Cu vremea, agricultura ajungind predomnitoare_şi popula- 
ţiunea inmulțindu-se, casele comune fură părăsite și fiecare căs- 
nicie începu să trăiască pe acel lațe ce i se atribuise, sau în ve- 


1 80 a VIAȚA SOMINEASCA 


cinătatea lui. Poporul Inmulțindu-se mereu, cu toate emigrările- 
succesive ale Scaţilor şi Picţilor in Caledonia, pămintul nu mai 


ajunse pentruca pretutindeni să se poată atribui fiecărui gospo- 
dar un tate intreg, ele incepură deci a se impărți. Dar, precum 
am väzut, pe temeiul dreptului de moştenire al tribului, numit 
gavelkind, de cite ori muria un membru al obştiei, ruhbedenia tn- 
treagă trebuia să participe la împărțirea pămintului lui, fanais- 
iul proceda la o nouă repartizare şi aceste Impărțiri, relativ fre- 


cvente, făceau ca In legătura dintre posesor și pâmint să dom- 


nească o nesiguranță și o nestatornicie care numai prielnice unci 
bune gospodării nu puteau să fie, 
i Irlandezii vechi prezintă particularitatea că la ei aristocra- 
ţia de naștere era un lucru cu desăvirşire necunoscut: găsim 
In schimb o amânunțită clasificare și diferențiare a populațiunii 
pe baza avuţiei, a cârei criteriu era numărul de vite posedat. 
Bo gățimea (Flaith) se împărțea In 7 clase (Flaith-slechia) : 
1) Regii, intre care se deosebia Ki riurech, regele superior peste 
toată țara, și Riurech, regele unuia din cele cinci ținuturi, 2 
Aire-forgill cu 25 vasali, 3; Aire-tinsi cu 15 vasali, 4) Aire-ard 
cu 10 vasali, 5) Aire-desa cu 5 vasali, 6) Bo-aire, care avea I2 
vaci şi 7) Og aire care avea numai 7. Autorii care s'au ocupat 
de chestiune admit că numărul de 12 şi de 7 vaci ale celor 
două de pe urmă clase de bogătaşi era numărul acelor care pri- 
sosiau peste partea lor din turma de 300 a bailebiatagh-ului. Mem- 
brii acestor 7 clase mai purtau şi calificativul de neme (distin şi). 
Numai după aceşti bogaţi venea Fene sau Fer midbad, 
omul liber de rind, lar sub acesta venia şerhul eog, de care 
mă voiu ocupa mai jos, şi sclavul, Un fene avea o pozițiune 
foarte inferioară faţa de oricare neme. Cind un neme datora 
bani unui fene și nu-i plătia, creditorul nu avea alt mijloc de 
constringere decit să se aşeze la uga datornivului său, râminind 
acolo nemincat până ce i se plătia. Era insă lucru cuviincios ca 
şi datornicul să rabde de foame tot atita timp cit rabda creditorul. 
lată cum fenii deveniau vasalii bogaţilor, Bogăția acestora 
se alcătuia din vite care crau adesea atit de numeroase, inci! stä- 
pinul lor nu mai avea unde să le pască: el era deci bucuros să- 
găsească cui să le incredințeze spre a le hrâni în schimbul u-- 
nui folos. Acesta era mai cu samă cazul căpeteniilor şi a regi- 
lor care, în urma necontenitelor răsboae dintre triburi şi tinu- 
turi, adunau turme mari în urma prădării ținuturilor învinse. Pe 
de altă parte fenii de rind adesea nu aveau vitele treluitoare 
pentru a lucra Pămintul lor, Ei crau deci avizaţi să ja, spre a- 
cest siirşit, vite cu imprumut dela bogați. Imprumutul se făcea 
pe timp de 7 ani, In schimbul unor slujbe și a omagiului din 
partea Imprumutatului, proprietarul vitelor mai avind drept la 
laptele şi la prăsila vitelor imprumutate ; iar după şapte ani vi- 
tele deveniau proprietatea Imprumutatului, Fenul fusese In timpul 
acelei perioade de şapte ani vasalul nemelui. Cind vitele im- 
prumutate erau puţine, condiţiunile imprumutului erau uşoare şi. 


PENTRU ADEVAR SI DREPTATE à 18i 


Amprumulatul lua numele de saer stock tenant, dar cind fenul 
Imprumuta un număr mai mare de vite, devenind un daer stock 
tenant, condițiunile deveniau oneroase şi perioada imprumulului 
era un adevărat timp de şerbire. De altmintrelea bogații abuzau 
cumplit de nevoile fenilor de rind şi-i exploatau in chipul cel 
mai nemilos. 

Am zis că căpeteniile aveau folosința unor păminturi in- 
tinse, despărțite de cuprinsul bailebiataghu-rilor, Ei aşăzau pe ele, 
în schimbul unor dări în natură, şerbi numiţi cind Taeogs, 
cind Sencleiths Bothachs, Aceşti șerbi aveau și ei o alcătuire 
gentilică, caşi oamenii liberi, şi este probabil că erau rămăşiţile 
populațiunii ab origine, pe care Celţii, la venirea lor, o găsise a- 
şăzată în insulă. Unele din familiile şi gințile lor trăiau in cali- 
tate de tăetori de lemne și cărători de apă ai tribului șiai sub- 
triburilor doinnitoare, altele se aflau intr'v condițiune de şerbire 
sau atirnare specială câtră căpetenie. Acesta ti întrebuința sau la 
paza turmelor şi la lucrarea păminturilor lui, sau îi aşăza pe 
păminturile tribului care erau la dispoziţia lui, în schimbul unor 
dări şi slujbe ce el singur le hotăra. Dar pe lingă șerbi mai 
era o categorie de oameni pe căre căpeteniile ii aşăzau pe pri- 
soasele de pämint ale tribului, bine înțeles tot în folosul lor, 
Aceștia se numiau Fuidhirs şi erau străini sau lugari de pe la 
alte triburi, care rupsese legătura în puterea căreia aveau un loc 
al lor în vre-o obştie și urmau acuma să-şi caute altul, nou, la 
alt trib. Legile vechi irlandďze (Brehon laws) ne arată că această 
clasă cra numeroasă, ele vorbind adesea de dezerţiunea unor 
familii intregi sau a unei părţi din ele. Colonul Fuidhir se afla 
in atirnare nemijlocită de căpetenia clanului în care găsise adă- 
post şi numai prin acea căpetenie era legat de clan. Nu incape 
indoială că condiţiunile în care căpetenia li atribuia pămint spre 
a se hrăni erau din cele mai grele. Căpeteniile trăgind astfel 
mare folos din aşăzarea de Fuidhirs pe prisoasele de pămini, 
se sileau să adune cit mai mulți asemene coloni. Această pro- 
cedare lovia în interesele tribului, căci intinderea păminturilor 
necultivate care serviau de pășune scădea pe zi ce merge în 
bailebialag pentru a dispare cu desăvirşire prin aşăzările de 
Fuidhirs. Căpeteniile de altmintrelea nu se opriră aici şi nu se 
dădură înapoi nici dela cotropirea parțială a pâminturilor ocu- 
pate de membrii tribului, sărăciţi și cu totul căzuţi la discreţiu- 
nea lor, pentru a aşăza Fuidhirs pe ele.!) 

Cind, la inceputul veacului XVII, sub domnia regelui 
Jacob I, Sir John Davis fu trimes în Irlanda spre a cerceta sta- 
rea în care se găsia țara şi a studia mai ales modul de Impār- 
{ire a pâmintului, il vedem denunţind prin rapoartele sale, în 
terminii cei mai aspri, atit abuzurile, exacţiunile și cotropirile 


1) Amânuntele de mai sus sint culese din Meitzen, Siedelungen, I, p. 174 
—A2; Frederick Seebobm, The English mereu dramei oa p. 215—251, și 
p- 4% 


Sir H. Sumner Maine, Early Institutions, 


182 VIAŢA ROMINEASCA 


căpeteniilor irlandeze, cit și mizeria poporului, precum și starea: 
de dezordine şi de conluziune care domnia în insulă. 

Englezii opriră brusc mersul acestei evoluţii. Nobili en- 
glezi deveniră căpetenii de clanuri irlandeze şi atit lor, cit şi pu- 
ținelor căpetenii pămintene rămase în fruntea clanuriilor, li se recu- 
noscu proprietatea solului ; mulţimea poporului, deposedată de drep- 
turile ei de folosință strămoșască, fu redusă la starea de arendaşi 
vremelnici ai noilor proprietari. Nu incape însă indoială că, dacă 
nu s'ar fi produs intervenţia brutală a Englezilor, cotropirile suc- 
cesive ale căpeteniilor ar fi ajuns la acelaşi rezultat: ei ar fi de- 
venit proprietarii solului irlandez, iar țărănimea întreagă ar fi fost 
redusă și in acest caz la starea de arendași vremelnici, putind 
fi izgoniți după placul noilor proprietari de pe păminturile ce le 
stăpinise şi le lucrase de mai bine de douăzeci de veacuri. 


VIII. Despre felul proprietăţii in Ungaria şi în Polonia în e- 
vul mediu. 


Acuma mă voiu ocupa de telul proprietăţii în Ungaria in 
evul mediu şi voiu dovedi că el era cu totul deosebit de acel 
ce și-l inchipue autorul Încercări de mistificare. 

Spre acest shirșit mă voiu servi de preţioasa lucrare a lui 
Carol Tâgânyi, intitulată : /sforta comunilății agrare în Ungaria, 
apărută în traducere germană in Ungarische Revue pe 1895, 
reproducind părţile mai insemnate. !) Adaog că încheerile lui 
Tågånyi sint astăzi pe deplin admise de Invăţaţii unguri, şi pro- 
fesate la Universitatea din Budapesta de câtră profesorul Akos. 
de Timon, autoritatea cea mai recunoscută în această materie, 
care mai rezumează acea teorie şi în cartea lui intitulată : /storia 
Constituției şi a Drepiului Ungar, privită aslăzi ca clasică, 


Ştim eñ în Ungaria, Innainte de al optulea deceniu al veacului X VIII 
adică pănă la infilințarea urbariului, obștiile agricole orau incă în fiinţă im 
multe părți. „Aceasta însă este numai o națiune generală, amănuntele alcă- 
tuirii în chestiana și specificarea localităților în care era în vigoare le găsim 
în așa numita Mare conseriere a țării din anii 1715—1720. 
4 Această conseriere s'a licut după împărțirea în comitate de atunci, 
din cure cauză şi noi, tot după comitate, cerceta-vom intinderea obştiei a- 
rare, compiectind la priloj însemnările censerierii prin date din alt izvor. 
nsă spre a scăpa de orice confuziune, ne vom o numai de obştiile a- 
grare perfecte, adică de acele în care atit locurile de arătură şi finnțele, 
cât şi tonte celelalte terenuri erau comune, și nu ne vom ocupa de cazurile- 
de folosință comună a unor finate şi păduri, de vreme ce cazurile de 
folosință obştească a celor două da pe urmă bunuri nu este nici pănă 
nn lucru neobişnuit, 
Conserierea arată în comitatul Abanj o singură localitate, Szantă, lar 
în comitatul Zémplen 11 localităţi, în care se obisnuia repartițiunea anuală. 
Această ropartițiune se făcea prin tragere la sorți, operaţie cunos- 


1) Akos v. Timon. Ungarische Ver secant Rechtsgeschichte, ii- 
vaan von Dr, Sia, Zina: Berlin, e for vamer & Muhlbrecht. Vezi 
cu deosebire p, 34. Lucraros nyi a apărut întăiu în limba 
apară, in Magyur Grzdasigtărteneti Szemle pe 18%, p. 243 sq. El este w- 
ul din arhivasi set al arhivei statalzi din Budapesta. 


2 PENTRU ADEVAR ȘI DREPTATE 183 


cută în vechea limbă ungară sub numirea de „aruncare a sāgețili* 
sau „tragere a săgeţii* (nyilvetes, myilvonás), din cure cam dutale 
noastre numesc partea astfel trasă la sorți să goată (nyil sau nyilas), iar 
întregul fund supus tragerii la sorţi „cîmp al s getli in fila) sau, find 
că acesta era proprietate a satului, „cimp al săgoţii sâtesc*, „cimp 
de impărțeală al satului”, „cimp comun al satului“, iar 
partea individuală dintrinsul „săgeată a satului“, 

Intinderea „săgeţii“ ora, se'nțologe, alta în fiecare hotar, în cale 
mai multe cazari varia chiar În fiecare an. Dar și mai interesant este fap- 
tal că, în Zombor, pe lingă aceste „cimpuri ale săgeții=, mnai era 
și un așa numit cb n liber, în care oricine era volnie să are, fără 

m 


impărțeală suu tragere la sorţi, atita cit îi plăcea, adică nza de dreptul pri- 
molni ocupant 


După ce urmăreşte obştiile agrare in fiinţă pe timpul con- 
scrierii dela 1715—1720, în deosebitele comitate ale Ungariei 
propriu-zise, şi după ce constată că ele sint rămăşiţele sălășlu- 
inţii primitive a ţării, Tâgânvi le cercetează şi in Transilvania. 

In cit priveşte Transilvania el observă că sintem din ca- 
pul locului izbiți de două împrejurări ale stării de astăzi: 
intăiu că aici găsim cea mai mare parte a bunurilor necomas- 
sate, al doilea că, după ultima dare de seamă,') cele mai 
multe păminturi comunale ale țării se află tocmai în Transilvania. 


Raportul bunurilor necomassate la obştia agrară a fost expus mai 
sus, dar nu poate încăpeu nici o îndoială că averea comunală provine dels 
obștin agrară, căci chiar acolo unde găsim dotaţiuni regale, hărăziri, schim- 
buri, amanatări, ete., este totdeanna vorba numai de munți, păduri, finanţe si 
ape a căror folosință se putea, prin însăși patura lor, exoreita numai În eo- 
mun. Acolo însă unde posesiunea comună nu se poate dovedi prin anume 
documente, sîntem siliți să presupunem fiinţa obştiei agrare. „Comnana* ca 
persoană juridică este doară o aceepţiune nouă, Innainte vreme Insăsi ob- 
știa membrilor aleătuia comuna, ună nu se putea despărți de alta. Chiar 
cind se găsește vre-o proprietate comunală ram aa se ponte sigur ad- 
mite că aparținea la origine membrilor obstiei şi că comuna a putat să ae- 
vină moștenitoarea lor legală numai po temeiul obştiei agrare. Totusi numai în 
însuşirea lui de obştie putea acel bun comnnal să-și păstreze integritatea faţă 
de stăpinn! locul (Grundherr}, eăei acolo unde ex o unitate de fond de 
o parte și censari proporționale plătite de alta, orice altfel de păminturi rā- 
mipan în posesiunea comunei numal cită vreme stăpinulul locului nn-i con- 
venea să revendice dreptul lui de proprietate, Dar fată deo obstie agrară, 
lu care nu putea să fie vorba de împărțire prin moștenire, dreptul de pro- 
prietate al stăpinului—mai ales faţă de mai mulți copartași—era mult mai 
puțin sigur, pe eind comuna, care în, admin a bunurilor obştioi juca un 
rol mult mai însemnat decit stăpinul locului, se pricepea mult mul Line să-şi 
apere drepturile intemeiate pe tradițiune și obiceiu. Doci, dacă proprie- 
tatea comunală a rămas în ființă în proporție msi mare în Transilvania, pu- 
tem închela că au înflorit seolo obștiile agrare timp mai indelungat.. 

Transilvania este do altmintrelea țara clasică a obstiei agrare în Un- 
garia, nu numai fiindeă ea a predomnit acolo vreme mai îndelungată, dur și 
pentrucă ncenstă alcătuire s'a întins acolo mal mult ca aiurea. În această 
privinţă dispunem chiar de date din care se poate dovedi că regimul obștii 
soere a existat în Transilvania întreagă. Cind, pe ia mijlocul veacului al 

II-lea, s'a progătit punerea in aplicare a unui nou de impozite, 
săracii erau totdeauna desemnaţi în proectul comisiunii însărcinate cu m- 
ceastă lucrare sub numire de „pauperes (valgo, oameni care nu 


1) Acea dela 13953 a ministerului ungur de agricultură, 


iSt VIAŢA ROMINEASCA 


soarte pentru loe de casă)“, Ca complectare a acestui fapt, găsim în in- 
strucțiunea pentra recensămîntul impozitelor în Tacallvania uranitoral š 
„să se introbe cite locuri de casă sint în sat, după 
care se trag la sorţi locurile de arătură, finaţele și 
pădurile“; expresiunile nyilas, nyilas házhély se și în legile 
transilvane. Dar dovala cea de samă o găsim în ta Consti- 
tutio, Parten III, art. 29: „despre modul posesiunii sutelor“, ala cărei dispo- 
ziţiuni principale au fost elaborate pa baza articolului de lege IX din anul 
100%, Aici cad ea i acele ne Roinn mai mulți stăpini (Grundherrn), 
uase o u e pe or pe cit mai mulţi io puteau 
să agree Pai or din scop tăi osada în mimg eroi m 
veuri de e pe care aso 10 io el avea protonțiune să se 
olosească „in hotarul obştese al satului” de o egală cu acena altuia 
osedind 10 locuri de casă. Pontru a pune capăt contestuţiunilor, se făcu 
pomenită mai sus, hotărind că: „in asomoneu sate, finețele, pădurile 
şi gi = rime se vor în Asti în proportie Pa apaan şi întinderea 
schii ni (antigua sessio ocare ua mai e 
eu partea lui proporti onală (rata portia).* cea 
Insemnătatea generală a acestei dispozițiuni, eare se întindea asu 
intregii Transilvanii, roesă şi mai lămurit dacă urmărim pas cu pas, din loe 
în loc, răspindirea obatiei agrare. Cele mai multo date a asupra 
obştiilor agrare la Săcui ; dar aici, ca pretutindeni unde comunele nu se a- 
fina sub autoritate stăpinească (unter errlicher Hoheit), obtin agrară a 
luat un caracter atit de tiple și se în legătură atit de intimă cu Între: 
gul sistem juridie și intros desvoltare socială, incit plătește munca să-i 
conmacrăm un studiu special mai amănunţit. Pănă atunci, adoptind clasifica- 
rea făcută de istoricul agrar englez Seebohm,) vom numi obştiu agrară a 
acelor sate cara nu stăteau sub autoritatea stăpinească obstie agrară 
pontilică (Geschlechts Foldgimeisesiaft), iar acele din satele stăpin 
obştie agrară sătească (Dorf-Feldgemeinschaft). Dar trebue ob- 
sarvat că »ceastă deosebire nu atinge întru nimic tobnica obştiei agrare, 
de oarece coa de po urmă a adoptat pretutindeni aceleași forme. Din a- 
cest panet de vedere tara Săcuilor este mai bine caracterizată prin datele 
cuprinse în rapoartele adresate de cătră scaunele săcuaști guvernului Tran- 
silvaniei pe temeiul ordinului-cireular No. 68L din anul 1795, In acest or- 
din-cireular guvernul ceruse tutaror autorităților să-i ruporteze despre proce- 
Rona, taaan de elo cu prilejul împărțirii pămînturilor obşteşti (terra com- 
Din nenorocire, afară de citeva oraşe, sau primit r nsari satistă- 
cătoare numai dela scaunele săcueşti. Răspunsul Soesonlal ului sună ; 
„Posesiunen comună la noi se repartizează, parte pe timp mărginit, parte pen- 
tra vecie“, La repartizarea vremelnică interesaţi meso cita 4, 2 sau 1 
e. Aceste părți un devin niciodată ereditare, fie ele repartizate pe un an, 
o pe un timp mai indelungat, Huromszekul raportează că odată nu s'a fä- 
cut acolo vr'o împărțire definitivă a hotarului: „acolo ande repartizarea s'a 
făcut, ea a fost totdeauna vremelnică și niciodată veşnică”. Inr senanul de- 
la Csik-Gyergyi-Kaszon ; „nobilii au cite ? părți, primipilii şi trabanţii 1 
parte, H p Nici scaunul dela nu are vro:o știință des- 
pre o impărțire definitivă. Şi aici m deosebitele clase, ad personas 
An aag cite 2 pirţi, 1 sau 34. curios este faptul că nu numai satele 
te, dar ṣi însuşi Arieşul avea păminturi obşteşti care puteau fi intre- 
buințate obşteşte numai de locuitorii scaunului, Această posesiune comună 
ra raci se numea Puszta-Bogath şi sa întindea, în anul 1720, asupra u- 
nui teritoriu de tg milă în lungime şi 1x milă în lățime, cuprinzind numai 
pămint bun de arătură £ de finat, caro era cultivat de opt sate invecinate 
şi unde, pănă la 1825, domnia dreptul primului ocupant. 
wa is acerina iii ke perie let et pod rm ră 
sa uni noluerat - 
cel pămint, cel dintălu răminea roti ar E PIET na 


1) Frederick Seebohm, The Fugi i i — 
O exerlontă Inerare. j: TOR, Di Ne. cotei + Tre Re 


PENTRU ADEVAR ŞI DREPTATE 1855 


Apoi Tâgânyi arată că, în părțile locuite de Saşi, existau 
pretutindeni obştii agrare : amănuntele privitoare la aceste obștii 
se găsesc în studiul lui Friedrich Teutsch, publicat în Archiv 
des Vereines für Schiebenbirgische Landeskunde, pe 1883, L) 

lată acum locul privitor la comitatele locuite de Romini : 


In ţinuta! Făgărașului statutul din anul 1690 dispune ca păminturila 
trase la sorți (ex sortitionaj să fe toate de aceiaşi întindere. lar In co- 
mitatul Muniedioarei obştia agrară trebue să fi lost 
regimul dominant în întreg comitatul incă în anul 
17196, căci comitatul, la o intrebare pusă de guvern 
asupra înţelosului ce-l aveau cuvintele antiqua sessio 
acolo, a putut răspunde că, pentru a lămuri ce intin- 
dera urma să aibă sesiunile moştenite, ajunge consta- 
tarea intindearii lozurilor re artizate anual, Se găsese 
menționate gi lozuri de arătură ale oraşelor Vajda Hunyad şi Deva; în co- 
mitatul Albei Soperioure 3) so poute constata existența de obștii agrare nu» 
mai în patra sate, Intr'un rceensămint fiscal al comitatalui Albei Inferioare 
pe anul 1721, întinderea arăturilor şi finaţelur repartizate prin soarte (agri 
et prata sorte dividendi) este specificată pe comuni, însă aceste pămintari 
sint—lucru semnificativ pontra existența lor viitoare—pentru cea mai mare 

umanetate de cătră obştie stăpinirii locului (Gru rrschațit) pentra da- 
tarii. De altmintrelea comunitatea agrară era un regim foarte popular la 0- 
raşe, dar orășenii aveau netontenit sapărări din partea nobilimii cure voin 
şi ea să se folosească de păminturile trase la sorţi, astfel că, la 1554, co- 
mitatul hotări că, ln Alba Iulia, nobilimea va para şi ea la repartizsren 
anuală n nturilor apartinind acelui oras. Doară ususi prineipele fu silit 
să dispună, la Borband, ca pizidariul lui de acolo să obțină şi el un loz. 
Dar cearta vită, în anul 1588, la Vizakna, între nobilime şi orăşeni pentru 
pămînturile repartizate prin sorţi, putu să fie aplanată namni prin interven- 
tiunea lui Sigismund Bathory. k 

Nu este lipsit de interes nici raportul dela 1796, din Vizakna, urătind 
că fiecare Ungur, în însuşirea lui de băştinay, avea să obțină odută 
şi jumătate atit pămînt ca un Romin, acesta nofiind decit un libertinua. Multă 
vrome n'a primit alei nici fiscul regal, ca şi în Henningtalva, până ia 1698, cole- 
gial dela Nagy-Enyad, decit neeisş intindere de pămint tras la sorți ca insiși 
täranii. In comitatal T'irnavei intinderea obstiei agrare este eu indestalare 
dovedită prin votul hotăririlor comitatului din 1679 şi 17533, Ea este anamena 
dovedită in comitatul Turdei prin recensămintele dela 1544 qi 1732. Pentru 
oraşul Turda existența ohgtiei agrare se dovedeşte dela 1616 pănă la 1757 
aproape fără întrerupere. Ă s 

„In comitatul Cojoenei avem destule dovezi despre intinderea regimu- 
lui obştiei în hotăririle comitatalui dela 1710, 1713 şi 17235. In anul 
1800, nu era în sutul Magyar Vâlko decit o bucată de arătură şi vro 
zece bucăţi de finat, care se repartizau aie tragere lu sorţi, Satul repartiză 
aceste păminturi prin tragerea unor bilete dintro oală de cătră membrii 
comun 

„In comitatele Dăbica şi Soinocul-de-Sus pa în multe sate obştia 
agrară, dur cazul cel mai interesant este acel a oraşului Decs, de vreme 

ca pasedăm listele pe anil 1725, 1745 şi 1569 a repartizărilor vulabile pe 12 
ani. Celelalte părți ale Transilvaniei, aşa numitul Partium, arată finta obgtici a- 
in Kövarvidek, precum reesă din judecata anului 1655, în comitatul 
ului. mai eu samă în părțile care mal pe urmă au fost alipite de co- 


+ 


mitatul Aradului (obştie agrară nomadă); în comitatul Crasnei în a- 


E Re titlul de: mirae y eean dee eei des Schenker Stuhles 
u arkgenos t im e 

2) Comitatul Albei Superioare ern un comitat fictiv, alcătuit din sate 
aflate în alte comitate, însă neatirnini de antorităţila eomitatelui respactiv. 


7 


186 VIAȚA ROMINEASCA 


nul 1594, Solnacul-de-mijloe în unul 1568, în sfirsit, după date, 
delu 1622 și 1660 în Maramureş, care este că, în timpul prin- 
cipilor transilvăneni independenţi, a făcut totdeauna parte din; Transilvania. 

Acest material bogat ne indreptățeşte să pretindem că obştia agrară nu 
su născut nici în Ungaria, nici în usilvania în urma dominaţiei turceşti, 
niei de altfel de uzi pănă mini. Nu atit urieşul număr de date ne dovedeste 
intinderea universală a obștici agrare în Ungaria, eit mai ales împrejurarea 
mai importantă că această alcătuire s'a stabilit mizere. în orase, adică 
în focarul eivilizaţiunii. Nu se poate deci pune la îndoială faptul că pri- 


mele ineeputuri ale acestei instituțiani trobuese căutate în vremile primitive 
(Urzeiten) nle țării noastre. 


Datele privitoare la obştia agrară in Ungaria aveau în evul 
mediu o terminologie specială, a lor, care a îngreuet mult stu- 
diarea și deslegarea lor. In actele latine din întăcle veacuri ale 
ctăiei ungare se găsesc adesea cuvintele : fyu, fyuketel şi fyun- 
mztus, care pentru cercetătorii din vremile următoare deveniseră 
o enigmă. Tágányi dovedi că cele trei cuvinte în chestiune erau 
nişte derivate dela forma veche a cuvintului actual fii, care in- 
seamnă iarbă, Jyuketel este acelaș lucru ca [unic de iarbă, iar 
Fvumeztas inseamnă : tm părțire prin iarbă Cheia era găsită, 
cu alit mai mult că în acte latineşti mai nouă se găsiau expre- 
siunile : mixtim, care, in actele latine din toate țările, serveşte 
pentru desemnarea posesiunilor imprâştiete ale obștiilor sătești, 
herbaliter divisa, herbales divisiones, sub herbali divisione, per 
herbas divisa, per herbas adjacenibus. cum herbis dividitur, mix- 
tim etherbaliter, limitationes herbales, per jugera seu herbas, etc.. 

In toate țările Europei unde au existat obșlii agrare, bu- 
cäjile deosebite ale membrilor obştiei erau despărțite prin taşii de 
iarbă late de 1--2 paşi, lăsate neatinse de plug, numite Balkert 
în Germania, lynches sau balks In Anglia, cărora corespund ha. 
furile noastre şi care erau semne de hotar vremelnice, hotărind 
despàrțiri din lan vremelnice şi ele, pe cind hotarele veşnice, 
ale proprietăţilor de veci, se insemnau prin pietre sau prin mo- 

vile de pămint, 


Putem constata existența obytiei agrare în toate comitatele și regiu- 
nile Ungariei, din care um cltut dute, pai pes dela veacul nostru pănă la hi- 
tălia dela Mohaci,.., Continuitatea neestei existența se dovedeşte mai bine 
dacă urinărim existența obştiei îndreptindu-ne necontenit spre trecutul mai in- 
“depărtat : constatăm astfel că teritoriul care sa oeirmala de acest regim creşte 
necontenit cu cit ne apropiem de Inceputuri, şi că, la ince putul vop- 
cnalui al XIII-lea, Obştina agrară era regimul universal 
răspindit în toată t 


ara, 
Intinderea universală a posesiunii obsteati în Ungaria ni se va întă- 
loşu sub o formă şi mai efectivă, dacă privim mai de aproape dosvoltarea 

rietății la noi. Precum se stie, existau două feluri de proprietăți nobi- 
iare. Cele multe erau bunurile arbariale, care cuprin- 
deanu sesiunile țăranilor și păminturile deosebite atir- 
nind de ele, cele neasămănnt cu mult mai puţine erau bu- 
narile alodiale, lucrate semene de țărani,dar administrate 
exelaziv de nobilime. Asupra acestor bunuri nobilimea 
are, atit după Verboezi, cit şi upă toate legile noastre,un drept 
de proprietate nemijlocit, însă acest principiu ne-a fost truma- 


mis numai după dreptul roman și acel feodal, pe cind în practică 


PENTRU ADEVAR ȘI DREPTATE Di 


infățoşa rr 4 totul deosebit, indiciu al unei obirşii cu totul alta. 
p Am ih € obstin ea să pura sarea e rartapii și legai ante 
mnis sistemul feodal, de unde roesă că,la origine,trebai 

Pata in erai in toate Saaanle: In greeks e pare nnde 

j ni i x i 

rd ror pena i ne dez tra esci in actele de împärteală ale veacului al a miner 

e An pese agi încă de obicoin pc up e ati n impă tipari peris 

tur i s rras A e 

sdetiei oeazile ae i i imina vag să impartă în- 
tre ei pămintarile sesionale {loca seşsionalia). 


cum trebue să înțelegem aceste cuvinte: Un hotar 
i 30 sesiuni trebue impărțit intre şase stâpini, Cei pe 
stăpini fac un act prin care iau fiecare cie cinci Seen rată 
zate una lingă alta—precum am văzul că au făcut in est ir 
1389, erezii lui Paul şi Petru de Egerzegh;—-iar eee ne n 
cătuind fiecare sesiune le lasă in stăpinirea obştiei iobagi pri r 
să le impartă și să se folosească după obicetu, pi sea in ra 
mulțămindu-se să primească veniturile datorite lor de c 
cinci sexieni). 


: şi mobili care făceau parte din obstii a- 
grare o pă: ponderi eSt m e dels sine în obstiile par mas er 
unde locuitorii nobili cultivau înseși înturila lor, după pa znurereri 
Dar împrejurarea că pene nobili A mire - eel i amenal e ei ~. pa s po, 

burghezii melu i i 
Teont arde glreko maA at explica numai prin fapta Să, emn va 
a faco cu un eloment, burghez - area pr et Aa apte pazei 2 ps sări A 
ām acelaş iu 
si pie dă suim spre i er ni oale A tr dna de 
| cînd un no onregşea 
Ha a via Fer tă și, cer re Karate piar air a 
i epartizarea prin 
piena tel Ala cazuri in care pănă şi erviterăt 
o vilatat au primit cite o săgeată. Lucrul mai insemn Sica 
că stiipinul locului însuşi face parte integrantă din obştie cu propr Pra 
e i. Obsţia îi atribue partea lui de påmint ca oricărui țăran, cu 
er deosebire că lui, pe temeiul scrisorii Ini de nobilitare, i se cuvine 
pjr ori ati! pâmint ca ţăranului care posedă o e ae Stie 
Se "nţalewe că aluren obştia läsi pe ntâpin să-si aig p armene: 
dintăiu numai pănă la concurența unui numâr de jugore, tn P eri ee 
Blră n mni mârgini meaeată, intiodere: În, 9 regie 0 i eee nice 
i ca A 3 
catră PEE O ra er pămînturile țăranilor, ayan 
oadd rotațiunii do enltură obligatorii, până cind, frrr" 
tul. deveniră bunuri ereditare nobiliare. Reconsămintul deln d 
i tru comitatul Sraboles conține mulţime de biz Sha 
Trakti se arată că stăpinii păstrează ponire a A Ax 
pă cea maimare şi Pipe gre îi ai hotarelor. aperi Acord 
da bste provine dela faptul că pămînturile obşteşti și urbariale se ri 
a Dodii te arton despre miuză-nonpte a hotaralui, pe cind ana - ăi 
aria acele despre miuză-zi, mai expuse soarelui, pe ryan ar nări 
ua tie. Aceasta, e D pipote TTT economică 
uitat en iobagi (Leiebaiern) aa onte amn ers 
nhi. ini vagi sul e faire altul al obştici, și ră ef peria 
msi per urină a putut să se dosfacă de acoastă leg > 


184 VIATA ROMINEASCA 


Exemplele cele mai convingătoare ale acestor desfaceri le vedem a- 
eola unde raporturile de rang ale populaţiunii an rămas omogene timp mai 
îndelungat, adică în Ungaria do Sus, în comitatele Lipto, Turocz, Zolyom 
ete, Aiei nobilimea datează din veacul XIII şi, cu pujine deosebiri, a eşit din 
țărănimea indigenă. Cind se face un asemene nobil, pămintal de care el s'a 
fotosit pănă atenei este deosebit din comunitate: sătească și hotärnicit 
cu semna de piatră. Dar în deobste vedeam, tn tot cursul 
venenlui XIII, intreaga naţiune, cele mai deosebite 
clase şi stâri sociale alo ţării, trăind amestecate în à- 
-şăxzările alcătuite pe baza obştiei ugrare. Mngnaţt, 
nobilime miră, toate corpornţiunile bisericeşti, cu cur- 
tenli lor şi cu eoi mai diferiţi demnitari şi slugi: ed- 
măruşi, purtători de urme, stolnici, comişi, pescari, 
bucătari, vinători, soimari, poreari, lăutari, ote, sau 
eu iobagii şi slugile castrelor regale, grupindu-se 
intre ei după obștii sătești cuprinzind posesiunile 
lor, fireşte fără a cunoaşte vre-o proprietate individuală și întrebu- 
inţind hotarul în comun... 

«Din cauza micii densități a popalațiunii în evul mediu și a lipsei de 
capital păminturile nu puteau să fo cultivate decit cu puteri unita ; rondele 
muncii și înseși persoanele nu puteau aştepta oerotire decit dela obştie. A- 
semensa obștii la urma urmei nu ernu decit tovărăsii aleătalta din elementele 
cele mai deosebite spre folosirea comună a păminturilor şi care din această 
cauză se numinu latinaște consortium sau societas, Pa vremea năvălirii Ta- 
tarilor (1242) trel stăpini nobili din comitatul Zălo, îngrijindu-se din cauza 
numărului lor restrins, s'au alipit, împreună cu pămintarile lor, de grănicerii 
dela Karkas, cu care an trăit împreună vremo indelungută. > 

„De oarece în societățile trăind sub regimul obstiei agrare nime nu 
avea vr'o proprietate, ci numai drept lu o bucată de pămint de oareşeare 
“mărime, și de oarece acest dropi nu era întomect pe vronn document, dar 
trăia numai în amintirea membrilor obgtioi, cra firose ca tovărăşia, cind voia 
să se lipsească de prezența unui membru supărăcios n'aves nevoe să facă 
alteova decit si-i conteste dreptul de a face parte dinte'insa. Un asemenea 
expulzat so numia erterris (fără pămliut), dela latinescul torra, de vreme 
ce contrarul era numit conterraneus, udlică neel caro, de drept, tră- 
oşte în aceiaşi obştie cu alţii. Pe de altă parte, țăranii u- 
mei obștii, cînd voiuu să alipenscă deal lor hotar străin, 
m'aveau decit să pretindă că nobilul proprietar al acestor bunuri era de un 
neam cu ei, iar acesta cu grou dispunea de vre-un mijloc de drept pentru 
s so apăra : însişi judecătorii erau siliţi să propună judecata lui Dumnezeu. 

, Îmsă această Icoană a vieții sociale poate É privită numai ea o desvoltare 
ui tirzie, eu trebue să fi fost degeneruraa formei primitive, căci altfel n'ar 
fi patut să se menţină atita timp im această stare. Obytiile din vea- 
cul XIII ni se îintățoşază cu nişte aleătulri spre fo- 
losințu obştoască a pămintarilor, insă pămintul însuşi 
ne apure numai cu mult mai tirzin ca mijloc de legătură 
între memhriiobştiei. A fost o vreme în care, nu pămlatal și 
posesiunea pămintului în sine, ci numai oamenii care ședeau 
pe ol reprezentau o valoare. lată pentru ce regii noştri din 
veacul XI şi XII, în actele lor de îintemeere şi în serisorile lor 
de danie, dăruiau totdeauna numai sorbi (Knechte), în cole mai 
multe euzuri chiar speeificindu-i pe nume, Co trebuia mai mult, 
sivages atunci să so ştie numele satului şiaucelal şer- 
bului: pămînturile le dădea obştia. lar cind, la asemeni 
hărăziri, întîlnim pe ici şi colo o posesiune, acesta este 


altui capsi sau această posesiune estoo bucată de pămint 


— .- ta 


PENTRU ADEVAR SI DREPTATE 159- 
ci pe persoana omului, no dau un interesant exemplu sori- 
sorile de intārire (lifierae cunfirmatoriae) ale capitolului dela : 
Arad, pa snul 1197. In ucest document vedem iobagii bi- 
sericeşti speciticaţi pe nume la fiocłro sat, iar lu sfirşi- 
tul acestor liste nominative găsim menţiunea: Fiecare 
dintre aceștia are, împreună cu sătenii din sat, cite un loz şi dacă nu- 
mărul lor creşte, creşte și numărul lozurilur, (Viineguisgus islorum sor- 
tem habet cum villanis et si numerus ipsorum ereverit, crescunt el sortes). 
Soarta bunurilor bisericoști atirnădeci dela Imprejuars- 
reu dacă numărullobagilor dintr'un sat sporia sau nu, 
căci cind un iobag murin fără urmaşi, biserica perdos 
în jocul în chestiune parte din posesiunea ei. Astfel fură 
pe multe bunuri bisericeşti, şi astfel un mare număr din satele 
mdicate în actele de întemeere lipsesc mat tirziu din lista posesiuni- 
lor bisericii in chestiune. 4 

Şi în acea vreme nu avea mime dreptul să aşăze iobagi sesio- 
naţi noi în locul celor morţi, căci adunarea în obștii urma să se facă 
după tragerea neamului dintr'un strămoş comun, Astfel se putea u- 
şor constata do cătră obgtio din neam în neam, liber- 
taten, rangul, starea şi dropturile de penssan ale 
individului. Dedocuamentenu ora trebuinţă, căci, în fa- 
milie cu şi în obştie, nu ăi doi pl A pămîntului alcă- 
tuia legătura intre membrii obştiei, ci rudenia. Acolo 
trebue să căutăm obirșia obștiei agrare, căci numai 
după așăzarea dolinitivă putea să se manifesteze 
ea e Pith pămintului, însă la noi eru încă în fiinţă obştia agrară 
a popoarelor nomade, în forma ei primitivă, cind atit cultura pămintalui, cit 
si ng a satulgi se mata din loc în loc în cuprinsul hotarelor de o iu- 
tindere urieşā, căci aceasta n fost fără îndolulă motivul legii lui Ladislav 
eel Sfint, euro dispunea ca satele să nu se prea depărteze de bisericile lor. 

In Ungaria însă instituțiunea obştiei agrare este mai veche de- 
cit descălecarea țării, căci Ungurii au găsit aici Slavi și este lucru 
stiut că toate popoarele slave au trăit la inceput in obștii agrare. 


Preţiosul studiu al lui Tâgânyi ne pune in stare să ne fa- 
cem o idee destul de clară despre chipul in care a evoluat, in 
părțile Ungariei locuite de Romini, raportul dintre påmint, sătean 

i stâpin. i i j 

i Ungurii la venirea lor au găsit acele părți locuite și stä- 
pinite de obștii agrare ocirmuite de cneji, întrunite in rudimente 
de stat sau cantoane (Gaue) ocirmuite de voevuzi, Cind au luat 
țara în stăpinire, cuceritorii au lăsat să subsiste vechea alcătu- 
ire rurală, supunind salele ascultării „castelanului cetăţii regale- 
celei mai apropiate. Este probabil chiar că acea cetate (castru) 
să fi existat incă mai Innainte de cucerirea ungară, de oarece In- 
treaga alcătuire politică a Rominilor era la inceput identică cu acea 
a Slavilor, iar trăsâlura caracteristică a alcătuirii politice a aces- 
tora era tocmai intrunirea unui număr de sate in ocoale şi fi- 
nuturi, in centrul cârora era o celate puriind numele de hrad 
sau gorod, de care atirna ocolul. In orice caz originea ei este 
mai degrabă slavă decit maghiară, de oarece Slavii erau "ari 
tari In aceste părți de mai multe secole, iar Ungurii nomazi. $, 

Satele romineşti erau indatorite la dări in bani şi in na- 


1) De aceiași părero esto şi Pič V. Der nationale Kampf gegen das 
ungarische Staatsrecht, p. D. 


190 VIAȚA ROMINEASCA 


tură, precum și la prestare de slujbe câtră cetatea unde stătea 
diregătorul regal insărcinat cu ocirmuirea ținutului. Această stare 
-de lucruri se constată prin numeroasele documente care vorbesc 
de satele libere, regale, locuite de Romini, adesea menţio- 
nate şi în această lucrare. Cu vremea, regii Ungariei incep a 
dărui aceste sale libere, regale, sau cnejilor lor, Romini, sau 
la alte feţe de distincțiune, fie Romini, fie Uunguri. 

Este vederat că regele lăcind o asemenea danie nu con- 
fisca de loc sesiunile sătenilor pentru ale da donatarului, ci 
el dădea acestuia foloasele ce le avea el, regele, asupra dome- 
niului întreg. Cind s. e. donatarul era Insuși cneazul ere- 
ditar al satului hărăzit, nu era nici o schimbare in le- 
gătura dintre pämint şi săteni, iar in cit priveşte acele 
dintre săteni şi cneaz, ele nu se schimbau: Indatoririle 
celor dintâi nu sporiau intru nimic, cltimea lor ră- 
minind aceiaşi, singura modificare era că toate dările 
-şi toate slujbele aparţineau acuma donatarului. Acesta 
este înțelesul formulei omni jure et titulo, pe care o întinim în 
toate actele de donaţiune cu titlul de donațiune nobiliară şi 
care formulă distinge pe aceste donațiuni de acele referitoare la 
cnezate. Caracteristica proprietăţii nobiliare in Ungaria, dela stirşitul 
veacului XIII încoace, consistă tocmai faptul imunităţii de biruri a 
locuitorilor satelor stăpineşti şi bisericeşti în favoarea acelor 
stăpini. !) 

Tágányi ne-a arătat care erau drepturile de folosință ale 
obştiilor pănă în veacul al XVII-lea şi cit de nominal era drep- 
tul de proprietate conferit de rege nobilului căruia li hărăzia un 
sat. Cind,in veacul al XVIII-lea, s'au alcătuit primele urbarii, nu 
incape indoială că nobilii au tras la teritoriul domenial, re- 
zervat uzului lor propriu, totce au putut trage, cu drept sau fără 
drept, mai ales păduri, şi totuși sesiunile rămase ţăranilor, care 
au alcătuit păminturile numite rusticale, atribuite uzului exclu- 
zivy al sătenilor, alcătuesc şi astăzi întinderi foarte insemnate de 
loc de arătură, linaţ, păşuni şi păduri întrecind cu mult intinde- 
rile aparţinind marei proprietăți. Proprietatea țărănească până la 
50 hectare, alcătuită 'aproape excluziv numai din aceste terenuri 
ruslicale, cuprinde 75 la sută din intinderea comitatelor locu- 
ite de Romini.*) 

Din cuprinsul citaţiilor care preced reesă vederat, cum zice 
de alminteri şi Tâgânyi, că marea proprietate, in sensul de 
mare proprietate absolută, de care vorbesc textele legilor 
ungare şi Verböczy, exista in țările supuse coroanei siintului 
Stefan, in evul mediu, numai în teorie şi in textul acelor legi. 
lar în realitate ea se mărginea la exercitarea, potrivit uzului şi 
a obiceiurilor străvechi, a unor drepturi de folosință tradiționale 
asupra hotarului așăzării unei obștii gentilice. In Ungaria ceia ce 


1) Akos v. Timon Ungarische Verfassungs-und Rechtageschichte, p. 
sq. 
2) Dr. G. Maior, Poliția agrară la Români, p. 227 sq. 


PENTRU ADEVAR SI DREPTATE 191 


s'a numit pănă atunci proprietate devine întradevăr pro- 
prietate, în sensul dat de dreptul roman acelui cuvint, numai 
după ce Urbariul o desleagă, tocmai in veacul XVIII, de legătu- 
rile și mârginirile în care o ţineau obiceiurile şi tradiţiunile ob- 
știe agrare, 

„Dată fiind predomnirea regimului obștiei agrare in pro- 
vinciile supuse stăpinirii lor nemijlocite, cu greu s'ar putea ad- 
mite ca regii Ungariei din veacul XIV să se fi străduit pentru 
desființarea aceluiaș regim în niște țări asupra cărora ei nu 
exercilau decit o suveranitate nominală, 

Dar cetitorul este în drept să mă intrebe; lo, dacă tragerea 
la sorţi periodică a păminturilor, de hrană din hotarul obştiei des- 
pre care vorbeşte Tâgânyi, a fostin uz și la noi, 2, pentru ce 
nam menţionat acest obiceiu în Pămintul, Sătenii şi Slăpinii, şi 
3». cum se impacă această tragere la sorţi cu cele zise de mine, 
in sus-zisa carte, despre Impărțirea hotarului aşăzării din Moldova 
în jireabii şi păminturi. 

La întăia Intrebare răspund că mise pare sigur că obiceiul 
tragerii la sorţi, in mod periodic, a locurilor de hrană, a existat 
şi In țările noastre, De vreme ce îl vedem în ființă pretutindeni 
la Rominii din Ungaria, nu este nici un temeiu care să militeze 
impotriva incheerii că acest obiceiu, în vigoare în toate comu- 
nitățile primitive, să nu fi avut ființă şi în acele ale Rominilor 
din Moldova. Mi se pare cert că tragerea periodică la sorți a lo- 
curilor de hrană avea loc în țările noastre înnainte şi chiar după 
intemeerea statelor romine. 

Este însă sigur că acest obiceiu a fost părăsit incă de tim- 
puriu, de vreme ce nu vedem nici o menţiune despre el in do- 
cumentele veacului XVII, acele dintâi în care găsim ştiri mai a- 
mănunţite asupra vechilor noastre obiceiuri agrare. 

La a doua Intrebare răspund că n'am vorbit de obiceiul în 
chestiune fiindcă am scris cartea mea intemeindu-mă aproape ex- 
cluziv numai pe izvoare interne și acele izvoare, cel puţin acele 
mie cunoscute, sint cu desăvirșire mute în privința obiceiului 
sus-zis, 

Iar asupra chestiunii cum se poate impăca tragerea perio- 
dică la sorţi a locurilor de hrană cu Impărțirea In jireabii fixe 
a intregului hotar, este vedera! că păminturile de arătură şi 
delniţile de linaţ din fiecare jireabie erau afectate pe rind fie- 
cărui gospodar. Doară și in Ungaria numărul sesiunilor ca și al- 


 cătuirea fiecărei sesiuni era statornic. 


+ 


Voiu cerceta acum, foarte pe scurt, care a fost, In trăsături 
generale, evoluțiunea legăturilor dintre påmint, sătean şi stăpin 
în Polonia. 

„__ Roepell, in Geschichte Polens, este cel intăiu autor căruia 
ti revine meritul de a fi arătat cà obștia pentilică agrară a 


192 VIAŢA RUMINEASCA 


format temelia alcătuirii economice și politice In Polonia de dinna- 
inte de întemeerea statului polon. Părerea lui a fost în urmă 
susținută de Macieiovski în /storiu dreptului slav, de Lelewel în 
Considerations sur l'élat politique de l'anciene Pologne In chip 
strălucit şi, în vremile mai nouă, de A. Mieroslavski în La com- 
mune polonaise du dixième au dix-huitième siécle. 

Urmele alcătuirii gentilice erau incă vii in veacurile XII şi 
XIII, precum dovedesc iederaţiunile de comuni numite opole în 
limba polonă şi vicinia in textele latine. 


Locuitorii acestor vicinia erau priviţi de loge în unele raporturi de 
drept eu o unitate. Ei plăteau solidar gloaba pentru un omor comis In lă- 
unteul ținutalui lor de cîte ori făptuitoral nu putea fi descoperit, ei erau 
nuti să despăgubească po acol căruia i se furase ceva pentru paguba sufo- 
rità, dacă nu dădeau urmare cererii făcute deel să urmărească pe tălbar 
impreună cu dinsul, erau depasiti cind nu dădeau urmare strigătului do a- 
jutor al acelui atucat pe drumul mare, eran ținuți să achite oareşcare dări 
in comun și probabil, tot în comun, prestau cele mal multe slujbe publice... 

Nu incape vre-o îndoială că îndatoririle privitoare la dări şi la slujbe 
trebuese privite ea rodul ereşterii puterii domneşti. Dar conlultă caracteris- 
țică a instituțianii, chezăşia colectivă pentru omor, furt ete., adică pentru 
menținerea bunei linişti în lantrul opulei, este cu atit mai veche docit pa- 
terea domnească, cu cit o asemene institutie corespunde cu dosăvirşire tre: 
buiuților și caracterului unei vremi în caro nu luase incă nici o putere daom- 
nenscă asu ei paza ordinei obşteşti, ci această pază cădea în sarcina tu- 
turor membrilor tribului, iar aceștia nu o puteua închozășlui mai bine decit 
printr'o astfel de indatorire solidară şi obsteaseă, Mal trebue menţionat că 
aceiași imstitație a existat sub același nume la Cehi’) şi la Sirbi, că o intil- 
nim si in cel mai vechiu monument de drept al Regilor. Putem deci încheia 
eu tot dreptul că pe de o parte ea era o instituție apartinind din vechi ta- 
turor Slavilor şi că se afla în fiinţă la poporul polon încă din vremile cela 
mai vechi, iar pe de alta că puterea domneastà a intrebuinţat-o numai mai 
tirziu, folosindu-se de această alcătuire în fiinţă spre a intomnela pe ca 0 or- 
dine in Indeplinirea serviciilor şi a îndatoririlor sus-pomenite. Intocmai pre- 
cum în ginte vedem un număr de familii alcătuind intregimea ginții, tot ast- 
fel vedem o mulțime de ginți alcătuind o unitate compactă și logală. Acest 
fapt ne permite să facem abstracţie, spro a Jămuri originea opolei, de vre-o 
alcătuire făcută în vremile de demult, întrun scop anumit, În urma unul 
plan, ci să privim această alcătuire ca o desvoltare mai departe a asociaţi- 
unii de familio svu de ginto. Trobme admis că familiile unei ginti s'au agi- 
zat împreună într'un ținut. Familiile inmulțindu-se, acei membri care avesu 
trebuință de sălaşuri nouă le-au căutat fără imdoială în aproprierea celor în 
«are locuiau rudele lor, astfel +ă ţinutul locuit de o rubedenie se lărgi cu 
încetul, De vrema co, peson am văzut, fumiliile unei ginţi alcãtuian o u- 
nitate legată, tot ținutul luat de eu în stäpinire nlcătuiu, în privință legală, 
o întregime, răminind astfel chiar atunci cind, în urma unei eur de vreme 
indelungata, pe de o parte dispăruse conştiinţa că tonte fami ca-l locu- 
iau aparțin aceleaşi ginți, iar pe de alta în acel ţinut se mai aşăzase şi fa- 
milii străine...") 


Este cert că, la aşăzarea lor pe Vistula, Polonii, care se in. 
deletniceau mai ales cu păstoria, dar făceau și puţină agricultură, 
impărțiră hotarele luate in stăpinire în părți deopotrivă care fură 


1) In Boemia opole se mai numis şi Okoluia ; amindonă cuvintele in- 
aan S S oa, Qorki 


Roepeli, Geschichte Polens, Hamburg, 1540, 1, p. 86 sq. 


PENTRU ADEVAR ȘI DREPTATE 193 


trase la sorți, Cele mai vechi tradiţiuni polone, păstrate de Gallus, 1) 
ne arată că pâminturile cucerite dela dușmani erau distribuite 
țăranilor prin sorți, ca bunuri ereditare (per sortes hereditarias). 
Aceste părți ereditare mergeau, ca și jireabiile dela noi 
şi Hujele germane, dela un capăt la celălalt al hotarului; ele se 
numiau dzedzine în Bohemia şi In Silezia, unde le vedem sub- 
sistind încă la inceputul veacului XV, şi diedine in Polonia?) Urmele 
zadrugii sint vederate atit la Cehi, cit şi la Poloni (de altmintre- 
lea aceste două popoare sint din aceiaşi ramură slavă ca Sirbii, 
care s'au despărțit de ei tocmai în Intăia jumătate a veacului VII). 
Şi la Cehi şi la Poloni oamenii liberi de rind, posesorii dzedzi- 
nelor, purtau numele de cmet, cmeţi (kmiet, kmieci, cuvint din 
care textele latinești fac cmelho, cmethones şi-l traduc prin 
villanus=—sălean). 

Incă dela aşăzare, căpeteniile triburilor, jupanii (Zupan, 
Supan dela zupa=ținut) işi atribuise nişte Intinderi de pămint 
mai mari decit acele ale cmeţilor de rind, pe care așăzară pe 
robii lor, în deobşte prinşi In răsboiu, Aceste posesiuni ale ju- 
panilor care, bine înţeles, alcătuiau o parte neinsemnată a Intin- 
derii teritoriale ocupată de trib, nu făceau parte din vre-o apolie, 
ci alcătuiau teritorii deosebite care, prin Insuși acest fapt, infăţo- 
şau o formă de stăpinire mai innaintată, mai periectă. Este de ad- 
mis că, la inceputul puterii Piaștilor,*) aceste posesiuni, la moartea 
tatălui, se impărţiau între fii și nu mai erau privite ca posesiuni ale 
unui neam, ci ca posesiuni ale unei comunități de familie, lar 
păminturile de care se folosiau țăranii opoliifor, adică partea ne- 
asâmânat mai mare a teritoriului, erau privite ca bun al opoliei 
respective, asupra câruia zişii țărani aveau un drept de folosință 
ereditar. *) Pe lingă păminturile jupanilor şi acele ale opoliilor mai 
crau îinlinderi uriaşe de pâmint neocupat. 


Cind Piaştii supuseră Polonia sub domnia lor, ei nu avură nici un 
temelu să ia din mina japanului, cind acesta recunoşteu suveranitutea lor, 
proprietatea lul de familie. Dar în ovia ce priver rămășița pămîntului, se 
procedă cu totul altfel: domnul luă locul iei respective. Astfel se născu 
posesiunea lassitică a țăranilor nd sub aleătairea opoliilor, Con- 
cepțiunea patriureulă a puterii domneşti, apleearea do a privi sarcinile şi dă- 
rilo izvorind din dreptul publie ca provenind dintran raport de drept pri- 

mai cu samă din cauză că ele, în multe cazuri, apăreau en dări și ser- 
vicii impuse, nu în interesul publie, ci în interesul particular al domnului, şi, 
în sfirşit, nu puţin vechea putere de stat polonă care trăgea şi viaţa pri- 
vată în sfera ei de ucţiune și tăgâdula orice drept al individualităţii, contri- 
bairi toate a intipări raporturilor dintre- țăranii opoliilor și domn caracterul 
unei atirnări nu numai publică, ei și privată, a unei lipse de libertate, n t- 
noi supuşenii (Hörigkeit). *) 


tm, sgj 
3) Intăia dinastie polonă, întăiul Piast domină ln 842 d. H. : 
4) Raehtahl, Pie Sp marae der Gesammteeraltung Sehlexiene 
vor dem dreissigjăhrigen Kriege, p. 418. 
5) Ibid., p. 419. 3 


144 VIAŢA ROMINEASCA 


Domnul (ducele) devenind și stăpin peste toate pămintu- 
rile pustii, făcu din ele dânii lavoriţilor şi partizanilor sâi și, mai 
ales, bisericii, In curind, el lucrind sub concepțţiunez greşită ca 
țăranii opolilor it sint supuşi, incepu să dăruiască și asemene 
sute bisericii și nobilimii. Aceste dânii luind în curind o mare 
extensiune, partea cea mai mare a teritoriilor vechilor opolii al- 
cătuiră in curind domenii întinse, aparţinind clerului şi şleahtei 
(salachta= nobilime). Astiel, pe la mijlocul veacului al XIII-lea, 
populsțunca rurală a Poloniei alcâţuia o masă în deobște omo- 
genă, inzestrată cu drept de posesiune lassitic ṣi Indatorita la 
ċens si la slujba. '} 

Cert este că cmeţii din acea epocă urmau să se folosiască 
de vechiul lor drept de folosință ereditară asupra teritoriului foas- 
tei opolii respective: acest drept este menţionat formal în actele 
acelei vremi,?) el este amintit de toți istoricii poloni care sau o- 
cupat de chestiune,?) 

Aceşti țărani posesori ereditari ai vechilor sorfes erau incă 
in deobşte, in veacul al XII-lea, oamenii liberi, Pe Inga ei se 
aflau insă numeroase categorii de ţărani neliberi. Aceştia erau 
vechii sclavi sau şerbi așăzați de nobilime pe posesiunile ei. 
Parte din ci se lolosiau, ca şi țăranii liberi, in schimbul unui 
cens şi a unor slujbe mai uşoare sau mai grele, de cite un lan 
sau ooku (jircabie) intreg, de trei sferturi sau de jumătate de lan, 
F'olosinţa lor era de obiceiu ereditară și erau scoşi dintr'insa nu- 
mai daca nu se achitau de Indatoririie lor câtă stăpinul locului, 
dar erau legați de glebă şi nu puteau părâsi satul fără de voia 
stăpinului, care, bine înțeles, nu o dădea niciodată. 

O poziţie mai precară o aveau acei care, sub numire de 
sugrudnik (grădinar), komornik sau chaluprik (casaş), ți- 
neau dela stăpin parcele și numai în chip vremelnic. In această 
condițiune se găsiau şi țărani liberi şi șerbii, 

Dela veacul al XIV incoace, grație cotropirilor nobilimii, 
cotropiri îinlesnite prin slăbăciunea crescindă a puterii centrale, 

1) Ibid, p. 29 sq. 

2) lată două exemple; Intr'un document din aunt 1235, care se află 
in arhiva capitolului catedralei din Posen, se zice cu prilejul unai schimb 
de bunuri: Aaeredilus autem, qui ibi fuerunt alias pra istis sortibus no- 
mine smochovici, dedimus haereditates, e! archidiaconus jam saepe dictus cui- 
dam corum vaccam cum vitulo ot duos modios dedit annonge eo quod de 
proemissa willa bona cedant voluntate (dar erezilor de față le-am datalte 

ürti de ocină traso la sorţi, părți cunoscute sub numele de smochoviri gi ar- 
idiaconul l-am pomenit ndesea, va da fiocărula din ei o vacă cu viţelul 
òi şi două măsuri de griu pentruca ei să renunțe (cu ai lor) la moştenire). 

Tar in documentul anul 1286, afat lu Sezygelski, Zimecia, p, 159, 
în care ducele Leszek din Cracovia liberează supaşii moșiilor apartinind 
mănăstirii Timec de sub uutoritatea juderătoriilor ducale, el stipulează: er- 
cepta haererlitaria quaestione, pro qua mon aliter citabuntur misi per litte- 
con sctze gale tic, (ca dom cheii de mona, pentru 

orile noa: te cu etea 
apar qen Geschichte Polens, |, È = Brn ae Despre Ac) aj- ii tAn 


ai trutenză și statutul zimir cel mare. (V. i 3 

pc i tag cite sa. r ie (V. Macieiovski, Sari 
) Vezi în ă, Macioiovski, Sanisohe Recht hichte, |, 
matiz A Lelewel, sii pdirama sur l'état politique de Vanrienne 

. sq. 


PENTRU ADEVAR ȘI DREPTATE 195 


conditiunea cmeţilor din prima categorie (urmașii locuitorilor 
opaliilor) se i\nrăutăți repede, apropiindu-se din ce în ce de aceia 
in care se alase pănă atunci a doua categorie, de care am vort- 
bit. Dreptul lor de a se muta dintrun loc intraltul dispăru, de- 
veniră legaţi de glebă, slujbele ce le făceau stăpinului sporiră 
nemăsurat, iar amintirea drepturilor lor la posesiunea păminturi- 
lor de care se lolosiau deveni din ce în ce mai ştearsă, până 
cind legea dela 1496 le ripi orice drept legal asupra lor, oprind 
cu desăvirşire pe plebeiani de a mai poseda bunuri teritoriale. 1) 
In veacul al XVI-lea starea de drept a țărănimii polone era acea 
de şerbire: ei ajunseră în urmă să fie ţinuţi a lucra stăpinului 
cite trei şi uneori cite patru zile pe sâptămină.?) 

Astiel fiind mersul evoluţiunii legăturilor dintre pămint, sã- 
tean şi stăpini In Polonia, şi dacă mai luăm în privire faptul că. 
in tot cursul veacurilor XIII, XIV şi XV, urmă, în toate provin- 
ciile acelui regat, o puternică mişcare de colonizare şi că în fie- 
care an se hărăziau acolo sute de concesiuni de cnezate şi de 
soltuzate, mi se pare că presupunerea adversarului meu, cum 
că influența polenă ar fi pus fără îndoială capăt regimului cnezatelor 
in Moldova, râmine cu desăvirşire lipsită de temeiu chiar dacă 
acel regim ar fi existat. Dominaţiune polonă in Moldova de 
dinnainte de descălecare n'a fost, iar influența polonă se va fire- 
dus la mai nimica. A 

De almintrelea mersul evuluţiunii acestor legături este, In 
trăsături mari, acelaşi in amindouă țările, în Polonia ca şi In 
Moldova : un şir de cotropiri ale clasei stăpinitoare a ripit țâră- 
nimii drepturile ei strămoșești de folosinţă asupra pămintului pe 
care se hrânia, Deosebirea de câpetenie consistă in faptul că a- 
ceastă acțiune de cotropire a mers, in Polonia, mai repede de- 
cit la noi; pe cind drepturile țăranilor poloni se ripiau prin legea 
dela 1496, țăranii romini erau cu desăvirșire desbrăcaţi de ale 
lor numai prin acea dela 1832.%) 


IX. Incheere 


Din cele ce preced reesă că proprietatea mare este o al- 
cătuire economică ce se arată pentru întâia oară la Romani, 
intr'o vreme cind statul roman ajunsese la un grad Innalt de des- 
voltare politică, cu o putere centrală organizată şi efectivă, In 
celelalte țări europene ea Işi are obirşia fie în rămâșşițile pro- 
prietății mari în ființa la căderea Impărăției apusene, fie în in- 
fluența legilor romane după întemeerea statului respectiv 
şi după organizarea puterii centrale într insul. lar cind 


1 erii ee cit, p- 141 sq. 
Ibid., ibid.. 
i mali ele domnului 
Mă simt dator e alel m ras en prilejul A e 
trecut, a binovolt i ai indicaţiani pepese 
asr ivoaralor de em în chestiunea ce face obiectul rindurilor de 
mai sus. 


196 VIAȚA ROMINEASCA 


aceste state, ca Boemia, Polonia şi Ungaria, nu s'au născut 
de-adreptul din imbucătăţirea impărăţiei, ele au fost supuse in- 
fluenţii legilor romane prin intermediul clerului catolic, 

Cit timp la un popor nu a existat stat organizat şi putere 
centrală efectivă, in stare de a-şi impune voința pănă în regiu- 
nile cele mai depărtate ale ţării, o mare proprietate n'a putut 
să existe şi n'a existat, 

Moldova Innainte de descălecare era impărțită întrun număr 
de ţinuturi, unele mai mari, altele mai mici, fără legătură stator- 
nică între ele: Moldova propriu-zisă, Țara Birladului, țările Co- 
drenilor, L-ăpușnenilor, Orheenilor, Hotinenilor, etc.; ca oferia astfel 
icoana desăvirșită a alcătuirii cantonale (Gauverfassung). 
Elementele care o alcătuiau nu cunoşteau căpetenie mai mare decit 
Voevodul ales in timp de împrejurări grele şi in chip vremelnic, 
După ce Bogdan dela Cuhnia pune mina pe micul voevodat al Mol- 
dovei propriu-zise, el are mai mult caracterul unui povăţuitor al 
oștilor celorlalte ţinuturi, decit acel de Domn: „şi intru 'această 
incepătură fost-au domnia ca o căpitânie* ne zice cronicarul. ') A- 
ceastă alcătuire: confederaţiunea de triburi in timp de răs- 
boiu, sub povăţuirea unei căpetenii ostâșești, este, pentru a cita 
numai exemple mai cunoscute, intocmai aceiaşi sub care trăiau 
Grecii pe vremea răshoiului Troei, Germanii şi Slavii înnainte de 
distrugerea imperiului roman şi Indienii din America de Nord in 
veacul al XVI-lea. 

Numai faptul ființii unei asemenea alcătuiri exclude cu de- 
săvirșire orice idee că proprietatea mare s'ar fi putut naşte sub 
regimul ei. Mai intăiu, lipsind suveranul şi puterea centrală, cine 
era s'o constitue, so impue şi s'o Inchezăşluiască? Cine şi In ce 
limbă era să scrie actele de proprietate într'o țară de analfabeți? 
Işi tachipue poate autorul Zncercării de mistificare o proprietate 
mare fără acte de proprietate? 

Moldova din veacul XIV aflindu-se intr'o stare cu desăvir: 
şire primilivă, fiind împărțită intr'o mulțime de ținuturi tără cheag 
intre ele, adică trăind sub regimul unei alcături cantonale (Gau- 
verfassung), folosinţa pămintului intr'insa nu putea să fie oclir- 
muită decit de obiceiuri la fel cu acele care ocirmuiau acea fo- 
losință la popoarele trăind sub aceiaşi alcătuire şi găsindu-se pe 
aceiaşi treaptă culturală, adică sub regimul obştiei agrare. 

Acest regim in veacul XIV mai avea Incă urme vii in 
Polonia, constituită ca stat innainte de mijlocul veacului al IX-lea, 
el era, precum ne-a dovedit Tâgânyi, In plină floare în acelaşi se- 
col (al XIV-lea) în Ungaria, devenită regat şi creştinilă la Ince- 
putul veacului al XI-lea. Cu atit mai mult trebuit-a ca regimul 
obștiei să fie obiceiul cirmuitor in Moldova, neasâmânat 
mai inapoiată ca cultură și care işi incepea abia atunci fiinţa 
ca stat, 


1) Letopiseţi, 1, p. 198, 


PENTRU ADEVAR ȘI DREPTATE 197 


Satele moldovenești despre care ne vorbesc vechile docu- 
mente erau deci fără indoială nişte obștii agrare, iar cnejii 
niște căpetenii la fel cu căpeteniile germane, celtice şi slave 
din epocile corespunzătoare, avind aceiași obirşie şi Intrunind in 
minile lor atit autoritatea administrativă şi judiciară, cit şi acea 
militară. 

Cu desăvirşire lipsită de orice temeiu şi in contrazicere cu 
istoria instituțiunilor omenești este deci afirmațiunea autorului Zn- 
cercării de mistificare, cind pretinde că: 


„faptul poseslunii țăranilor asupra caselor, grădinilor şi locurilor de 
arătură este rezultatul unor drepturi pe care ei le ciştiză stind pe moșiile 
nobililor şi ale boerilor, este rezultatul stării lor de clăcași şi dijmari, +} 


Această afirmare este chiar absurdă a priori. Pentruca ea 
să fi putut avea vre-un temeiu, ar fi trebuit ca popoarele barbare, 
cind cucereau o țară sau se aşăzau intr'insa in chip pașnic, s'o 
fi cucerit sau colonizat nu pentru folosul obştiei, ci pentru acel 
al unei clase de privilegiați, presupunere absurdă şi care ştim că 
este neintemeetă. Pretutindeni obștiile gentilice au luat în stăpini- 
re un teritoriu pentru folosul lor, al obştiilvr, și nu pentru 
acel al vre-unei clase privilegiate, care atunci exista cel mult în ger- 
meni. lar că dela ocuparea Daciei Traiane de câtră Anţi și Slavi şi 
până la intemeerea statului moldovenesc, pâmintul nu trecuse 
in mina unei clase privilegiate, dovedeşte faptul predomnirii, în 
veacul XIV, in părțile Ungariei locuite de Romini, a regimului 
obștiei agrare. 

In zădar s'ar cerceta evoluția legăturilor dintre pămint, să- 
tean și stăpin la toate popoarele pămintului; departe de a se putea 
stabili că astfel ar fi fost cazul la vre-unul din ele, s'ar constata o 
evoluțiune In sensul absolut opus, adică că in deobşte sătenii 
au perdul drepturile lor de folosință asupra hotarului 
aşăzării in urma cotropirilor succesive ale căpeteniei 
acelei aşăzări sau ale nobililor care dobindise pămint 
în apropierea aşăzării. 

Şi aceasta se aplică cu atit mai mult la Moldova, cu cit 
țările romine, atit prin faptul că nu aparțineau religiunii catolice, 
cit și prin acel al izolării lor aproape desăvirşite, timp de zece 
veacuri (dela Aurelian până la siirşitul veacului al treisprezecelea), 
de Europa apusană, au rămas cu totul neatinse de inrturirea in- 
slituțiilor romane. Evoluarea legăturilor dintre pămint, sătean şi 
stăpin în țările noastre s'a produs deci in condițiuni asămânâtoare 
mai mult cu acele în care au evoluat în Irlanda, unde cotropirile 
succesive ale căpeteniei asupra drepturilor obştiei se urmăresc în 
chip atit de clar. ză 

Afirmaţiunea reprodusă mai sus a autorului Incercării de 
mistificare alcătueşte o dovadă vederată că cunoştinţa materiei 
despre care se incumeta să scrie ti lipsia cu desăvirşire. 


1) G. Pana, O încercare de mistifcare, ete., p. 135 


198 VIATA ROMINEASCA 


Observaţiu mea de mai sus, revşinul din cercetarea procesului 
de evoluare a legăturilor de care ne ocupăm, este pe deplin co- 
roborata de autoritățile cele mai recunoscute în asemenea ma- 
terie. lată ce zice în această privință Sumner Maine : 


Originea ei [a proprietăţii) trebue raportată nu scăderii natorităţii tri- 
bului asupra părților membrilor lui, ci autorităţii necontenit crescinde a că- 
peteniei. întăia, asupra propriului domeniu şi a pămintalui atribuit demrită- 
ţii lui și, al doilea, asupra pământurilor tribului, '} 


Si mai departe: 


„Se ponte totuși declara, fără ca această afirmațiune să poată fi ta- 
xată de uşurateeă, că proprietates solului, astfel cum ea este cunoscută de 
ohstlile (popoarele) de zeam arie, ara o indoitā obirşie. En sa născut în 
parte prin desfacerea drepturilor individuale ale membrilor din drepturile 
colectivo ala familiei sau slo tribului, și în parte prin creşterea și translur- 
marea suveranității căpetenlei, Fenomenele ce se pot atribui acestui indoit 
proces mi se par uşor de deosebit unul de altul. Atit suverunitatea căpete- 
niei, cît şi posesiunea pămintului do vătră trib san familie au trecut în Iu- 
ropa apusană prin ciurul feudalismului ; dar cea dintăiu n reapărut în unele 
caracteristice bine însemnate ale ținerilor militare san cavale- 
reşti, $i cea de pe urmă in regulele principale ala tinerilor neno- 
bile, printre care acea cunoscuti sub nume do soe agiu , euro nicã- 
tuin modul de tinere a ţăranului liber, Statutul căpetenici ne-a lăsat un 
legat în dreptul de prin ogenitarã, care însă de mult şi-a perdut 
forma ei primitivă ; altul în dreptul de a se folosi de oarascare monopoluri 
şi de a le impune; şi un ul treilea într'o tormă de proprietate absolut spe- 
cială, de care altă dată se bucurase numi căpetenia gi după ca Se nio- 
rul, pe seca parte a teritoriului tribului cara alcătuiu domenial lui, Pe de 
altă parte, din staren de decădere a posesiuni colective n tribului s'au năs- 
cut mai multe sisteme de împărțire după moarte, printre care acel al divi- 
slunii pămintului în părţi deopotrivă ; en a msi lăsut alt șir de urme (deşi 
mai puţin intinse) intrun număr de obiceiuri mărunte oeirmuinu cultura pă- 
mintului şi chipul de distribuire a roadei. *) 


O Incercare de mistificzre istorică mai conţine o mulțime 
de afirmaţiuni de aceiași valoare ca cele la care am răspuns in 
capitolele de mai sus şi multe obecțuni la cele expuse de mine 
tn Pământul, sătenii şi stăpânii, făcute cu aceiași lipsă de ştiinţă 
şi de bună credinţă, cu aceiași palimă, şi fiindcă în acest mo- 
ment am pe Sumner Maine in mină, voiu lăsa ca învățatul en- 
glez să răspundă la uimirea cu care adversarul meu primeşte 
afirmarea mea, de altmintrelea bine dovedită, că domnii, prin u- 
ricile lor de danii sau de întărire, hărăziau sau intăriau nu pro- 
prietatea unui sat, ci judecia lui, reproducind totodată in nota spu- 
sele adversarului meu.2) 


Dreptul de a primi dări feodale şi de a impune monopoluri mărunte, 
astăzi aproape cù desăvirșire stins in Anglia prin măsurile pricinuite de 


1) Sir Hesry Sumner Maine, arly Institutiune, 145. 
2) Ibid, p 13) 
I Panu, op- eita pe 151. 


- tee De 


PENTRU ADEVAR ŞI DREPTATE LALE] 


e—a 


Copikold commission, incetase [Iin Angliaj încă dela sfirsitul veacului troeat 
al XVIII-lea) să aibă vro-o insâmnătate pentru clasa care poseda aceste 
repturi ; dar Tocqueville, în al sia Ancien Răgime (I, 18), a explicat că a- 
ceste drepturi alcătuiau aproape singurele mijloace de 
train care le poseda majoritatea nobilimii franceze. 
Un oarecare număr de nobili, po lingă drepturile lor fondale, 
aveau moògiilo sun domeniile lor, apartinindu-le în proprietate deplină gi cite 
odată enorm de intinse, şi coi mai bogaţi membri ai peestøi clase restrinse, 
eare apar atit de dos în istoria Curţii franceze, dar care, departe de această 
Curte, erau cel mal respectați și iubiți din ordinul lor, alcătuiau clasa care 
corespundeu, din punctul de vedere lezul, acelei u proprietarilor funciuri 
englezi. Rămăşiţa nobililor [francezi] trăia mai cu samă 
nu din vonitul pămintulai, dar din produsul drepturi- 
lor lor fcodale, şi ducea o viață anevoioasă slujind pe rege ln onste, 
Conştiinţa dreptului de proprietate » pămintului Îl n- 


vea astfel, nu seniorul, ci țărănimea. (Sir Henry Sumner Maine, 
Early Institutions, p. 133 sul, 


Sa judece acuma cetitorul, după ce va fi compara! citatul din 
Sumner Maine cu textul din notă!) al adversarului meu, dacă afirma- 
rea mea sau însuşi acel text alcâtuește „ceva fenomenal,“ dacă 
bunuri la fel cu judeţiile hărăzite de domnii Moldovei nu se hâ- 
răziau şi de suveranii celorlalte țari din Europa! Pentruca să se 
poată judeca buna credința a autorului /ncercării de mistificare, 
amintesc că, in cartea mea, la pag. 116, arăt că veniturile judeciei 
se alcătuiau: din a zecea a roadelor pămintului, din o parte 
a rodului stupilor, din slujba sătenilor, din monopolu! morii şi a 
crişmei şi din venitul gloabelor impuse sătenilor, pe lingă jiren- 
bia sau jireabiile de care se folosia tn hotarul obștiei, 

Și să se noteze că cu nicâiure nu zic că domnii ar fi hā- 


1) Acuma întreb pe catitori ; Vâzut-uu undeva în lume acest fel de pro- 
prietate ? Poate autorul să-mi dea un exemplu macar a următorului fet de pro- 
prietate : Cineva e proprietar pa o mosie şi un sat, îl poate transmite mog- 
tenitorilor, 11 poate vinde, îl poate schimba, dar el nu are dominiam peste 
miel o parte din hotar, căci hoturul nu este al lui ci ul luenitorilor de pe 
ea; ol nu are dreptul de folosință, decit foarte redus asupra citorva lanuri, 
căci atit proprietatea cit și folosința este a țăranilor, Ei poste vinde, dar 
în pu vinde nimie, decit cel mult trei jireabli şi dreptul de judo- 
cie; restul nu-i aparține. El are stăpinire asupra satului, dar acea stăpinire 
nu-i conferă nici un drept asupra pămintului. Proprietatea lui e nominală, 
inaparantă şi neeficace, oste proprietar cu numele, căci nu poate să nzeza și 
să abuzeze de proprietatea sù în sensal dreptului roman, 

ctitorul n auzit sau a afint ceva de o asemene proprietuta, să 
binevolaacă si-m! semnaleze nceastă pasăre rară, 

Dar atunci ce foloase trage un asemenea peapeitine din o asemene 
ne Sata că pren ră autorul își bate joe de ideia proprietăţii, redu- 

ad-o lu o simp 3 

D. R. Rosetti ie spune în fine, că singurul folos real pe care un pro- 

prietar il trăgea din stăpinirea unui sut sau a wnel moșii, era dreptul de 
asupra satulai silat pe acel pămint, judecie care alcătuia tocmai o 
ul de caputenie ai tăpibetrei hdârăzite sau întărite, 

Va să zică toată proprietatea cuiva se reducea la dreptul de a judeca 
pa Joacă pe peste care chipurile ern stăpin și la acela de o- 

Incă odată, ar patea untorul să-mi arăte un singur exemplu de o ase- 
mene proprietate ? De o proprietate în care aral să nu aibă nici un 
drept asupra pămîntului. E ceva fenomenal. Trana, op. cit, p. 151—150. 


200 VIAŢA ROMINEASCA 


räzit proprietatea satului, dăruit sau întărit, că în toată car- 
tea mea, dela inceput până la sfirşit, mă ridic Iimputriva pre- 
tențiunii stăpinilor de a fi fost proprietarii hotarului satelor 
hărăzite sau intărite lor! 

Sā mai răspund la chichițele avocăţești întrebuințate pen- 
tru a incerca să dovedească că cneazul (judeţul) nu era judecă- 
tor al satului ? Ar fi să plictisesc în zădar pe cetitor și să perd 
un timp care imi este preţios: inseşi cuvintele de cneaz și de 
judeţ dovedesc că este vorba de un ocirmuitor, de o căpetenie 
care, la popoarele în starea primitivă in care se aflau atunci 
Rominii, intrunia totdeauna în minile sale atribuţiunile adminis- 
trative, judiciare și militare. De altmintrelea documentele citate 
in cartea mea dovedesc faptul cu prisosință. 

Găsesc că cele ce preced ajung pentru a dovedi, cu viri 
şi îndesat, că O încercare de mistificare istorică este o lucrare 
lipsită de bună credință, scrisă de un om dibace în minuirea 
condeiului, dar absolut străin de materia ce o tratează şi făcută 
inadins pentru a descredita in ochii marelui public o operă in- 
fățoșind rezultatul unor cercetări conştiincioase, urmate timp de un 
un şiert de secol, dar care are păcatul să scoată la iveală nişte 
adevăruri pe care unul din partidele noastre politice le crede 
primejdioase pentru siguranța statului romin. 

Nu mă indoesc un moment de sinceritatea acestor ingrijiri, 
dar nu le impărtăşesc, căci nu pot dori menţinerea unei stări 
de lucruri socială şi economică, a cărei temelii sint atit de 
şubrede, incit ajunge darea In vileag a unui adevăr istoric pentru 
ale face să se prăbuşască. Sint dimpotrivă convins că leacul u- 
nui rău social şi economic se poate găsi numai dacă cunoşti 
ubirşia şi pricinile lui. Chestiunea agrară la noi, care incă mult 
timp va rāminea amenințătoare, este rezultatul modului in care 
au evoluat aici legăturile dintre pămint, săteni şi stăpini sub 
influența dezastroaselor Imprejurări politice prin care au trecut 
țările noastre în curs de veacuri. Ea este insă mai ales rezul- 
tatul cumplitei cotrapiri dela 1832, cind obştia poporului romin 
a lost lipsită, In chip brusc şi arbitrar, de drepturile ci strămo- 
şeşti de folosință a pămintului în folosul unui număr infim de 
privilegiați. 

Această cumplită nelegiuire nu numai că a sporit în chip 
nemăsurat pricinile de ură a urieșului de jos Impotriva piticului de 
sus, dar ea a mai avut inrlurirea cea mai dezastroasă asupra 
desvoltării noastre economice. Obştia poporului a fost redusă la 
întinderi de pămint minime tocmai în clipa in care, în urma 
deschiderii Dunărei şi a libertăţii comerțului inchezâșluite prin 
tratatul dela Adrianopole, cultura acestui pămint incă nedesțelinat 
era să-i dea mijloace să se imbogățească repede. Ce podoabă a 
ţării, ce nebiruită putere oştenească şi economică ar infățoşa acuma 
țărănimea romină, dacă, timp de trei sferturi de veac, s'ar fi folo- 
sit ea de roada a trei părți din acest pămint binecuvintat? De- 
parte de noi ar fi acuma orice primejdie socială sau economică. 

În urma cotropirii regulamentare insă, pe trei pătrimi din pä- 


PENTRU ADEVAR ŞI DREPTATE 291 


mintul țării s'a făcut stăpină o mină de oameni care, neavind ca- 
pital trebuitor, a cultivat râu intinderi mici, cite le puteau lucra 
cu braţele țărănimii robite, întinderi care au sporit numai cu in- 
cetul. lar rodul produs de această exploatare, relativ insemnat, a 
fost In cea mai mare parte risipit în străinătate, sau pentru pro- 
ducte de lux venind din străinătate, 

Cotropirea dela 1832, punind aproape totimea pămintului 
țării în minile a citorva sute de privilegiați, a fost fara indoiala 
una din cauzele de căpetenie a stării de inapoere în care se află 
acest popor; stăpinii de moşii fiind atotputernici, nici nu se 
puteau gindi slabele guverne regulamentare la sporirea resurse- 
lor statului prin impunerea imobilelor. Birul ţăranului alcătuia deci 
venitul de căpetenie al budgetului şi şcolile primare rurale din 
Moldova, până aproape de Unire, se puteau număra pe degete. 
Numai Cuza izbuteşte, şi cu ce greutate, să obțină impunerea 
proprietăților funciare! | 

Sub orice față o priveşti, revoluția făptuita de boerime 
la 1832, In paguba obştiei și in folosul ei, alcătueşte o fără de 
lege, de urmările căreia suleri-vom incă mult timp. Ne vom pu- 
tea mintui de ele nu inchizind în fața lor ochii ca struțul, ci 
numai cunoscindu-le obirşia, cercetind nașterea și desvoltarea 
lor, măsurind toată întinderea răului. 

Am răspuns la obiecţiunile fundamentale (?) făcute de cătră 
adversarul meu teoriei emise de mine. Cred nelolositor să mā 
mai ocup de ergotajul care alcâtueşte partea finală a broşurii, ') 

Am terminat cu O incercare de mistificare şi declar că, 
pe viitor, nu voiu mai răspunde decit la acele critici ale teorii- 
lor mele asupra evoluțiunii legăturilor dintre pămint, săteni şi 
stăpini la noi, care vor fi făcute pe baza cunoştinţii, atit a nu- 
meroaselor opere tratind despre această chestiune, cit şi a mate- 
rialului nostru de documente interne, atit a celui publicat, cit şi 
a celui inedit. Atacurile avocăţeşti şi dialecticile goale, chiar 
cind ele vor porni dela pretinse călăuze intelectuale sau 
electorale, sau dela vre-un principe al condeiului, nu vor 
mai primi dela mine nici un răspuns, oricare ar fi energia stilu- 
lui lor. 

Văzind insă cit de străini de istoria acestei evoluţiuni sint 
unele din sus-pomenitele câlăuze, cred a le face un serviciu anexind 
acestei lucrări o listă de operele de căpetenie scrise asupra unei 


1) Rostabilesc în treacăt adevărul asupra unui punct. Adversarul men 
se declară uimit de faptul că mă servesc de un document dela 144 al lui 
Petru Vodă, care tratează despre negri unni figan oaie s maate drep- 
turile sătenilor şi ale stăpinilor n Moldovu. exem- 
pia a as aotik a A moralul  Inceroârii de mistijicare ! Precum reesă 

în losal în: ebestiue (Fimântul, Odai și p 38), mă servesc de 
acol document fiindcă se vorbeştein eldedre tul rominese 
(AA WHRITA CAOROANO MA EOAOCKOME SAKOT, SA trdiască slobod după 

tul romînem), pentru a arăta că, în veacul al XV-lea,se 
stia în Moldova de un drept rominesc- Atita și nimic ms 
tult. 


sua VIAȚA ROMINEASCA 


chestiuni de a cărei deslegare este atit de legat viitorul nostru, 
Poate că goana după partizani, manoperele electorale, certele pen- 
tru predomnire, afacerile, petrecerile, sportul și călătoriile în 
străinătate le vor läsa timpul necesar pentru a se documenta în 
răuză aśtfel ca, pe viitor, ei să fie in -tare a combate teorii ne- 
plăcute loc nu numai prin energia calilicativelor și prin meşte- 
șuguri avocăţeşti, ci şi prin puterea argumentelor. Aceasta insă dacă 
nu vor preferi să propună Camerei actuale un protect de lege 
proseriind cărțile in chestiune ca alcătuind nişte „instizaţii pri- 
mejlioase,* 


Radu Rosetti 


Lista principalelor opere de consultat pentru istoria evoluţiei 
legăturilor dintre pâm'nt, săteni şi stăpini 


Dareate de ui einen a des classes agricoles en France. 
ngoimann, Entsietung der Leibengenschajt in Russland in Baltisehe 
Monaterhrift. XXVII, 180. Tns. D, 7, 3. y m 

Engel Friedrich, Der Ursprung der Familie, des Pricateigenthums 
und des Sinatra, j 

Ewers I. Ph. G, Das älteste Reehi der Russon. 

Gessuer W., Geschichtliche Entwickelung der gutsherrlichen und 
bäuerlichen Verhältnisse  Ihutsellande mler Paltin Geschichte der 
dentschen Jiörigkeit. 

Hanssen G, Agrarhistorische Untersuchun 

Haxthansen A. Agrarverfassung Iunalau 

lnama Sternogg K. Th, v. Leutarăe Wirtschaftspeschichte- 

lan v, lordan-Rozwadowski, Dve Banern dese I8ten Inhrhunderis und 
iħre Jlorrn im Tichte der neuesten dentsehen Pursehungen in lahrbiteher- 
jür Natinnalknazmie uad Statistik, 1U, XX bs, Baud, 

Koussler, Der biiuertiche Grundhesitz in Deutsehland. 

Kindiingor, Geschichte der deutschen Iirigheii, insbesondere der so- 
genannten Leiheieneehaft, 

M. Kovalevsky, Tableau des origines el de Tirolution de ta familla 
et de lu propriété, 

Lamprecht K, Deutsche Geschichte. 

x “a Deutsihes Wirtschaftisleben im Mittelalter. 
„Landau G., Die Territorien în Bezug auf ihre Bildung uud iħre 
iani msaa da 

„veleye E de, De la ridtă et de ses formes primitives, 
ig Lelewe! ZA Cumvidăratidas ge "ital pr de l'ancienne Pologne 
et de son penuple. 

Latte, Die Vertheilung des Grundeigentħunus im Z 
smit e teen der Gesetzgebung. E re pea 

Appert, Kulturgeschichte der Menschheit in ihrem arganiselen An 

Muciniovski, Geschichte des slawischen Recht. r eu 

Maior G., Politica agrarà la Romîni. 

Maurer G. Lu v, Fănleitung zur (eschichte der Mark-Hof-Dorj-und 


Atadtrerjassung. 
> j Geswhichte der Dar assung in Deutschland. 
4 Geschichte der e fa der Bauernhiife und der 


g Geschichte de Markenzer i TA 
Häid Rie pica fassung în Deutsehinni 
Morgan L., Ancient DA 


Hofverjassung in 


S 


i 


Li y kir | iag F 
i x 


LENTRU ADEVAR ȘI DREPTATE 203 


Nasse E, Uber die mittelalterliche Feldgemeinschaft und die Einhe- 
gungen des sechzehuten Jahrhunderts in En N, 
Raebfahl F., Die nisation der Gesammtstaats rericaltung Se 

giens vor dem era ra Kriege. 
pmi S frai egag l 
R , Geschichte a 
Roa Wo System der Volkmoirihachaft. 
Seebobm Frederick, The English village com unit ev BR 
Sering, Die innere Kolonisation im östtichen anul. 
Sobjestransky, Deenija o po gura Errea iiad 
$ i F he ione. > 
Ro Seine pui spe Village communities ev the ORs West. 
on Akos v. Ungarische Verfassungs t. Rechtsgeschichte. 
Tapinyi Karl Geschicht der insehart in Ungarn, în Unga- 
risehe Revue pe 1595. 3 $ 
i w. Die Gau und Markrerfasseng în Deutschland. 
eee Dis era Agra rgesehi te in den Bezeichnungen des 


nd Pricatrecht. A 
Manis eh., Die Grundherschaft în Nordiwestdentsehland. 


ELEGIE 


Din primăvara zimbetelor tale 
Cules-am numai crini și viorele ; 
Iar tu din toamna zimbetelor mele 
Cules-ai numai veștede petale. 


Tu ca un inger mi-ai eșit în cale 
Purtind pe fruntea ta cununi de stele; 
Eu ca un demon vin din lumi rebele 
Ca 'n drumul tău să samân numai jale. 


Ca nimfele tu străluceşti de grații 
Și "n jurul tău fac fluturii ovaţii, 
Atit te potrivești cu trandafirii; 


lar pieptul meu e clocot de suspine 
Şi m'au gonit din ceata lor satirii 
Că nu mai rid de cind te ştiu pe tine. 


Mihai Codreanu 


Îi a e e a e i 


In fața judecății 


Cu tot gerul năstruşnic, care stătea parcă să inghețe răsu- 
farea şi să lipească cu inghețul geană de geană, totuşi nevoile 
au izbutit să scoată atita lume din satele depărtate, îndemnind-o 
să s'adune imprejurul judecătoriei din marginea orășelului nos- 
tru de podgorie. 

Bărbaţi şi femei, bătrini şi copii, unii imboborojaţi de nici 
ochii nu li se mai vâd, iar alții sprinteni în hainele lor sărăcă- 
cioase şi rupte, se ingrămădesc spre incăperea strimtă a sălii 
inzăpezite şi friguroase ca şi golul scinteetor de-alară, Cei cari 
au răzbit innăuntru se 'nghesuesc in nădejde să apuce un locu- 
şor pe puţinele scaune din „sala judecății“, unde işi inchipuesc 
că vor găsi căldura atit de binelăcătoare pe aşa vreme; dar la 
ciocăniturile celor nerăbdători uşa se crapă puţin. pentruca apro- 
dul să-i inlricoşeze prin vorbele lui minioase că-i dă afară In u- 
liță. Nefiind alt chip, unii işi inghit necazul cu oitări mocnite, 
alții aruncă vorbe luâtoare în ris „cioflingarilor* subţirei care se 
lafăesc singuri în căldură, iar cei mai mulţi îşi bat opincile In- 
gheţate care „ciocăresc acum ca ciubolele*, și dau drumul glu- 
melor care trec din gură în gură intrun larmăt neințeles. 

Intr'un tirzior, în capătul ulicivarei ce taie pirtie spre jude- 
cătorie s'arală vn dcmnitor, care cu paşi mărunți trece șoseaua 
spre locașul dreptății. 

Aprodul, care pindea dela lereastră, se repede la uşă, o 
deschide şi strigă tare cu un glas rāstit: 

— Jos căciulele, mă! Faceţi loc! 

Gurile amuțesc ca prin farmec, trupurile se 'nghesue spre pä- 
teļi de-oparte şi alta, iar prin strimtoarea polecuţii ce se des- 
chide intre cele două părți ale mulțimii se strecoară domnul 
judecător ; cu fața ascunsă în gulerul de blană al paltonu- 
lui, păşeşte spre celalt capăt al sălii, unde, in uşa deschisă 
larg în lături, aprodul 1l primeşte cu o plecâciune până la pä- 
mint, Dar uşa se inchide repede, iar mulţimea pestriță din sală 
se prămădeşte spre cellalt capăt, unde știa că aprodul trebue 
să-şi arăle capul in deschizătura celeilalte uşi ca să strige Im- 
pricinații. 

In camera mare de şedinți s'aude un sunet de clopoțel şi 


2 VIAŢA ROMINEASCA 


pe sală se face iar liniște, Uşa. în jurul căreia fugise lumea in- 
bulzită, se deschide puțin şi omul mărunt, uscăţiv, cu ochii ne- 
gri scinteetari şi gura ca clopotul, care face de multă vreme pe 
aprodul la judecătorie, alege și dă drumul in sală, la căldură, 
numai celor ciţiva săteni mai spălaţi şi unor tirgoveţi. Pe mul- 
țimea ceialaltă zdrenţuită o imbrinceşte, fäcind cu capul fel de fel 
de semne de oprire, iar din gură scapă înjurături şi vorbe de 
ocară pentru unia care îndrăznesc să nu ţină samă numai de 
brinceli, 

Cind crede că sa strecurat atita lume cit poale încăpea pe 
cele citeva scaune lungi, ce se găsesc rinduite în sală pe puţi- 
nul loc liber dintre bară şi perete, inchide uşa repede, zăvorin- 
d-o pe dinnăuntru, 

Umbia apoi cu grijă printre cei adăpostiți în sală. la un 
scaun de dincolo de bară, dela avocaţi, și-l dă unei cuconiţe, pof- 
tind-o să şeadă, face loc unui domn pe canapeaua din faţă, scu- 
lind şi depărtind cu mişcări repezi pe un sătean care işi apu- 
case loc acolo incă din vreme. Așează apoi pe toţi ceilalți, in- 
tinzind pe unii de haine, ori tăcind altora semne din cap,—şi 
acest spiriduş de om nu ingâdue nimărui sa stee decit la locul 
ce crede el că i st cuvine şi cu anume chip de smerenie, pe 
care trebue să-l aibă orice om în faţa judecății. P 

Cind işi inchipue că In sală totul e rinduit după cum tre- 
buc, omulețul oacheş şi uscăţiv îşi mai roteşte ochii o clipă pe 
de-asupra tuturor şapoi trece dincolo de bară, se urcă pe pos- 
tamentul innalt al judecății şi cu mişcări uşoare de pisică des- 
chide uşa de din față, pe care se strecoară, pentruca nu după 
multă vreme să s'arâte cu un braţ de dosare pe care le așează 
pe masă, alături de cruce şi de cele citeva volume groase de 
legi. Trece apoi iar dincoace de bară şi c'o Iniățişare smerită 
îşi ia locul la uşă, câtind cu grijă tot spre partea din fund, de 
unde dintr'o clipă In alta trebue să iasă şi judecătorul. Cităva 
vreme de așteptare, şi în pervazul uşii deschise s'arată trupul 
mărunt și durduliu al unui domnişor spilcuil. 

E judecătorul, de bună samă, căci la un semn al aprodu- 
lui toţi cei din sală se ridică în picioare. 

De-acolo, din prag, işi rotește o clipă privirea asupra tutu- 
ror celor ce știau să-l salute prin acest semn de respect, iar a- 
poi pipăindu-și cu grijă cele două părţi linse ale frezei, pâși In- 
cruntind din sprincene, ca și cind ar fi avut chiar de dimineaţă 
oarecare pricini de nemulțumire. Aprodul de lingă uşă, care 
prinsese intreg semnul de nemulțumire, se ridică în viriul 
degetelor şi privi spre mulțimea celor din sală, unde zări pe 
domnul în haine de tirgoveţ stind jos. Incruntă din sprin- 
cene, cercă să-i facă semn să se ridice, dar era prea tirziu. Dom- 
nul judecător luase loc pe scaun și acum, dimpotrivă, fäcu semn 
tuturor să stee jos. 

Pe aceiași uşă din fund, în urma judecătorului intrară mai 
„mulți domni la rind: 


IN FOTA JUDECAȚEI 207 


Unul bătrin, gros ca un butoiu, avind slujba de gre- 
fier. Cu mişcări care arătau mult respect îşi ia loc la aceiaşi 
masă à judecitorului, ceva mai la o parte, în vreme ce alţi trei, 
apărători de bună samă, s'aşează pe băncile ce-i aşteaptă mai 
in fund, lingă bara ce-i despărția de mulțimea celor care urm- 
blau după dreptate. Unul din ei, spin, innalt, subțire şi slab, trece 
In dreapta, unde, după ce-şi scoate din geantă şi aşează pe masă 
un codice de legi, îşi desmorțeşie faţa uscată, îrecind-o cu pal- 
mele minilor osoase, iar apoi se 'ntoarce de priveşte spre cei 
doi colegi din stinga, care parcă nu mai iSprăvese cu aşezatul, 
Tinărul scurt şi oacheş, sucindu-se cind intro parte, cind 
în alta, scoate mereu volume de legi şi camete de prin buzu- 
nare, iar bătrinul pleșuv şi girbov giie, descurcind cu greu gu- 
giul şi legăturile infăşurate imprejurul gitului. . 

In cele din urmă, cind totul e sfirgit, cind nu se mai aude 
nici o mişcare, domnul judecător tuşeşte grav şi face semn gre- 
fierului să strige. Moşul de-alături ia un dosar și cu voce ră 
guşită ceteşte: Maranda Ververiţă. 

Aprodul. ca trezit dintrun vis urit, sculură capul şi Incrun 
tind din sprincene deschide ușa repede, iar cu n voce pipgāiata, 
ce parcă ingină pe grefier, strigă : 

— Manda Ververiţă,..!... Aici Manda Ververiţă“. Şi în timp 


care cum o prinde innăuntru o imbrincește spre bară cu aşa re- 
pezeală, incit bătrina mai-mai să cadă jos... 

Uiuită, cată cu spaimă cind in urmă, spre cel cu Iimbrin- 
ceala, cind sus, spre domnii care după cum privesc, dau din 
mini şi mişca buzele, parcă i-ar grâi tot ei. 

Dar cum ea nu aude nimic, se propteşte de bară şi cu 
mina ciolânoasă şi uscată apărindu-și marama din dreptul gurii, 
rupe vorbe printre gifieli : 

— Eu, domnişorilor, eu is Maranda lui Ververiţă, și iaca 
mă prăpădesc, mă omoară alde noră-mea... 

Şi cum bătrina se pornise pe jeluii, zădarnic îi strigă 
domnul judecător să tacă şi să grâiască numai cind va fi Intre- 
bată, căci ea nu auzea şi astfel cine ştie unde ar fi ajuns sfatul 
acesta. 

Un sătean pune Insă repede capăt pricinii: trăgind ne bă- 
trină dela spate și astupindu-şi gura cu minile, li face semn 
să tacă. 

Bătrina, ințelegind că grăise fară să fie intrebată, potrivi o 
laţă smerită inginind: 

— Vezi, oi fi greșit, maică, cu vorba mea... Numai de nu 
m'ar mai bate*,,, Şi-ar fi mai lungit iar vorba, dacā dela spate 
nu ar fi simţit că cineva o smunceşie din nou. Își pune atunci 
mina la gură și plecind capul in jos oltează şi tace. 

De sus vocea răguşilă a grefierului strigă iar: 

— Profira Ververiţă ! 


a08 VIAȚA ROMINEASCA 


— Profira Ververiţă ! ! Aici Profira Ververijā, repetă şi apro- 
dul în timp ce printre ușa abia crăpată trage și imbrincește In- 
năuntru pe nurora pricinașă, care ia loc ceva mai la o parte de 
bătrină. 

— Stanca Ververiţă ! 

— Stanca Ververiță! Aici Stanca Ververiţă* se grâbeşte să 
răspundă spiriduşul dela uşă, ducind de umeri şi pe a doua noră, 
până ce-o așează lingă ceialaltă, în vreme ce clipind şiret din 
ochi şopteşte ca pentru el şi cei din preajmă: „soacra cu nu- 
rorile ; să vedeţi acuşi*. 

După alte citeva strigări, lingă cele două nurori iau loc 
și doi săteni voinici, feciorii bâtrinei. După jelaniile ce tot mai 
scăpa din cind în cind baba, se vedea că ei intăritau nevestele 
impotriva mamei, iar nu le domoleau cum sar fi cuvenit, 

Acuma cind: toți pricinașii erau față, domnişorul de sus 
iși potriveşte chip de judecată, incruntind sprincenele, şi-apoi 
dregindu-și glasul, grāește : 

— Reclamanta are cuvintul ! 

Dar bătrâna care nici gind nu avea să se uite tocmai 
acum la judecător, dar mi-te să-l audă, priveşte la feciori cu 
ochii In lacrimi și clătinind din cap inginā : 

— N'am gindit, maică, s'ajung să umblu pe drumuri pe-așa 
vreme, să umblu prin judecăţi t... 

Feciorii lac întorcind privirile intr'aiurea, în vreme ce nora 
cea mai tinără şi mai de-aproape se 'ncrunta la babă, de-ai fi 
zis că stă gata s'o umile. Bătrina, speriată, se îndreaptă intor- 
cindu-şi fața spre judecător cu gind să se jeluiască de nora 
care şi aici în fața lumii  cutează s'o bată. Cum li zări insă 
chipul aprins și ochii scinteetori de minie, iși topi toată jelania 
într'un oltat adinc şi dureros. 

N'auzise cum îi strigase judecătorul să tacă și să nu mai 
grăiască cu feciorii; dar pricepea că toată minia aceia din chi- 
pul judecătorului se aprinsese numai impolriva ei. Şi-acum, cind 
el o întreba din nou ce are de spus, ea tăcea purtindu-şi privi- 
rea perdulă dela judecător la feciori şi-apoi pe luriș şi cu tea- 
mă şi la nurorile de-alături. 

In vremea aceasta apărătorul cel bâtrin și chel, plictisit de 
atita incurcâtură, se pleacă pănă la urechea bahei strigindu-i : 

— Jelueşie-te, babo, spune-ți durerea, spune-ți amarul ! 

— Aşa, măria-ta, amarul, durerea... ei Doamne! Pai mă 
pradă, mă omoară nurorile, domnule judecător“, îngină baba cu 
vocea inecată de plins, adresindu-se cătră apărătorul bătrin și gras 
de-alături, pe care de bună samă că incepuse să-l bănuiască ca 
adevărat şi bun judecător... „Şi iaca am venitcu rugăminte ple- 
cată Innaintea măriei voastre...* —cearcă bâtrina să-şi spue păsul 
mai departe, bucuroasă oarecum că descoperise un judecător 
aşa de bun şi așa de-aproape ca s'oasculte... Dar n'apucă să-și 
spună lot ce-i stătea pe suflet, şi capul pleșuv al apărătorului 


IN F. ȚA JUDECAŢEI 209 


se plecă iar la urechea babei, îndrepiind-o din nou cu vorbe 


— Uite, domnul judecător e acolo sus, mâtușă, lui spune-i 
păsul,.. 

Zăpăcită de atita nepricepere, bătrina se razimă cu coatele 
de bară, iși usucă ochii de lacrimi cu capătul maramei şi-apoi, 
punindu-şi mina apărătoare vederilor, cată cu privirea in acea 
parte încotro li arătase apărătorul cu mina și unde bănuise de- 
la început c'ar sta să fie omul dreptăţii. 

Zărind acum iar chipul cel plin de minie, ingină jelania: 

— Vă rugăm cu plecăciune... să-mi faceţi dreptate... Să nu 
mă mai bală, să nu-mi mai fure şi puţinul ce am de comind! 

— Cine te bate, babo, cine te fură? intreabă judecătorul 
mai liniştit oarecum. Bătrina insă uitată cu mâna streașină ochi- 
lor priveşte în neștire şi nici gind să prindă întrebarea, până ce 
nu i-o strigă la ureche apărătorul de alături. 

— Păi cine să mă bată, cine să mă fure altele decit nu- 
rorile, iacătă-le istea de lingă mine...— face baba cu tot sufletul, 
luind în același timp mina dela frunte și arătind spre femeile 
tinere de-zlături. 

— Auziţi, ce-aveți eu reclamanta, de ce-o bateji, de ce-o 
furați ? intrebă acum judecătorul potrivindu-și iar chip Incruntat. 

* — Ferească Dumnezeu, domnule judecător, noi nu-i facem 
nimic; decit ea-i o femee bătrină, sărită din minți, şi grăeşte 
într'aiuri '— răspund nurorile întrun glas. 

— Adevărat, onorată judecată, reclamanta e dementă şi 
prin urmare cerem respingerea acţiunii! — se grăbeşte să ple- 
deze pentru clienții săi apărătorul cel tinār şi oacheş. 

— Ai marturi, babo, prin care så probezi cele reclamate ?— 
întrebă judecătorul atunci cu glas tare ca să fie auzit. ; 

Bătrina, prinzind de data aceasia vorba de martor, clatină 
din cap cu desnădejde şi 'ngină: : 

— Mărturii, martori ?... apoi martor mi-i singur Dumnezeu şi 
doar s'o indura să mi facă dreplate, chemindu-mă la el... , 

Cei din sală indureraţi de jelania bălrinei clatina din cap 
în semn de aprobare, iar de sus saude respical glasul jude- 
cătorului : Ă 

— In lipsă de probe, judecata respinge acțiunea !— La auzul 
acestor vorbe aprodul se repede și adună dela spate pe toţi tm- 
pricinații şi-i impinge afară, in vreme ce bâtrina se închină 

ind: 

T — Indurä-te, Doamne, şi fă dreptate, scapă-mă de chin! 

După ce a dictat hotărirea, domnul judecător, işi drese glasul, 
pipăi şi-şi netezi cu o minä cele dovă bucle ale pieptânăturii bine 
ingrijite, iar cu cealaltă luă alt dosar pe care-l întinse grefierului. 

Lumea din fundul sălii răsufla uşurată, cercind să-şi des- 
morțească trupurile prin mişcări uşoare şi neluate In samă, în 
vreme ce glasul răguşit al grefierului rostea numele altor im- 
pricinaţi. i 


210 VIAȚA ROMINEASCA 


— Gheorghe Crăciun | chiamă grefierul. 

— Gheorghe Crăciun !,.. Lipsă Gheorghe Crăciun |—strigă şi 
răspunde in acelaşi timp aprodul, care cu o deosebită grabă in- 
chide uşa repede, ca nu cumva să între în sală altcineva din 
cei zoriţi de gerul de-alară. 

— Stan Mierluşcă! 

— Stan Mierluşeă! Aici Stan Mierluşcă !—De data aceasta 
omul dela ușă trase de afară pe acuzat, un popindoc de băetan 
rupt şi murdar ; şi după ce-i smunci căciula din cap, pentruca 
să i-o dee in mină, îl împinse în lumea acea străină, unde rä- 
mase zăpăcit, neştiind ce să facă şi ce să spună. 

Cu faţa buhabă și serioasă, cu părul mare încllcit şi bä- 
tucit în cenuşă, intorcea priviri rătăcite cind intr'o parte, cind în 
alta, gihiind din greu ca şi cind ar fi dus în spate cine ştie ce 
povoară, în vreme ce cu minile urlte și ciolănoase mototolea in 
neştire căciula, de care abia se mai ținea unde şi unde cite un 
miţ de lină... 

Aprodul care innadins il lăsase zăpăcit în fața judecătoru- 
lui, rinji şiret pe subt mustața mică și-apoi se repezi de-l im- 
pinse dincolo de bară, până aproape de masa judecătorului. 

Bäetanul simțindu-se iar dus dela spate, intoarse capul și 
privi cerind parcă îndurare de milă, mai intăiu câtră cel care nu-l 
slăbia din mini, sucindu-l în toate părțile, şi-apoi pe rind la 
toţi ceilalţi oameni ce i se arătau în preajmă, 

Glasul aspru şi răstit al judecătorului il făcu însă să-şi 
indrepte privirile iar în jos spre zdrențele care curgeau din stra- 
iele şi sumanul de pe el... 

— Cum te cheamă ? n'auzi să răspunzi? repetă judecătorul 
din nou aceiaşi intrebare, pe care el n'o putuse prinde dintru 
Inceput.. 

— Pe mine...? Stan mă cheamă!... îngină băetanul în cele 
din urmă, abia ridicind privirea inspre locul de unde-i veneau 
întrebările... 

a = Nu te cheamă Stan Mierlușcă? Vorbeşte, că doar năâi 
mut t... 

— Îhi... răspunde el cu oarecare teamă şi tremur in glas, in 
vreme ce clătinind cu capul de sus în jos îşi strecoară privirea 
obișnuită... 

— De ciți ani ești? 

„Aici neștiind ce să răspundă, ridică umerii în sus în 
semn de neştire, iar ochii şi-i roteşte o clipă imprejur... 

— Ai tată şi mamă? 4 

„Şi de data aceasta, cel care nu şlia ce e tată ori mamă, 
suci capul spre dreapta și stinga, scoțind un dureros mțh!! 

— Ce profesie ai? 

ae ace A 
— Eşti cioban ? spune ! 

— Îhi, am fost astăvară la oile lui badea Crăciun... răs- 
punde el abia dumerit... 


IN FAȚA JUDECAŢEI 21 


— Ei şi ce-ai făcut, ce-ai furat dela stăpin ? 


—. p. f 

Cu toată vorba respicată a Intrebării, vinovatul ridică din 
umeri şi-şi schimonoseşte fața slabă in chip de mirare și neștire... 

— Hai treci dincolo de bară!...- -răsună atunci glasul porun- 
citor al domnului judecător, în vreme ce aprodul se repede din nou 
şi trăgindu-l de haine il scoate dincoace, de unde ascultă cetirea 
reclamaţiei, prin care stăpinul Crăciun, pentruca să-l poată avea 
iar în slujbă fără simbrie, reclama că, fugind dela el, li furase 
cttiva miei, şi o sarică. Acum cind acest nenorocit al nimărui 
se intorsese iar la robie, stăpinul nu-și mai susținea reclamația, 
dar prezenta pe pirit în fața judecății, pentruca să fie achitat şi 
sa nu-l piardă din slujbă... 

După ce isprăveşte de cetit, judecătorul îl întreabă iar: 

— Auzi, cică ai furat cinci miei şi o sarică ? Ce ai de spus 
în aparare ? 

— Ai furat? 

— Mth! 

Chemindu-se şi martorii, niște bāetani tot de aceiași vristă, 
şi arătind că nu ştiu nimic, judecătorul pronunță respicat adoua 
hotărire din ziua aceia : 

— In lipsă de probe, judecata achită pe inculpatul minor, 
Stan Mierlușcă... 

Şi Mierluşcă, neștiulor la ce fusese adus şi zmincil încoace 
şi incolo, se pomeni iar apucat de umeri şi imbrincit pe ușă 
afară, de unde 1I luară în primire alte mini, minile rapareţe ale 
stăpinului Crăciun! 

Hotărirea pronunțată în procesul privitor pe Mierlușcă a 
fost dictată de domnul judecător ca de obiceiu cu aceiași poză de 
ingrijire personală, alară doar de intervenirea unui mic, neplăcut 
şi neaşteptat incident... : 

Tocmai cind domnul judecător era mai adincit în căutarea și 
fixarea unor expresiuni juridice potrivite în cauză, se intimplă 
că domnul in haine de tirgovăț să arăte pentru a doua oară sem- 
nele lipsei de bună cuviință faţă de onorata judecată, stind c'o 
mină ridicată pe speteaza scaunului. 

Purtarea aceasta nu putea fi îngâduită, mai ales că la tn- 
ceputul şedinții nici nu se ridicase In picioare ca toți ceilalţi. 

Şi atunci, cu faţa incruntată, domnul judecător sună clopoțelul 
cu lovituri repezi de mină, dind drumul în acelaşi timp şi vorbelor 
tăioase ale apostpofării. : i 

__— In fața judecății, oricine trebue să aibă ţinuta cuvin- 
Cioasă l... 3 
La auzul acestor vorbe, aprodul dă fuga printre canapele 
şi suceşte ici şi colo pe sătenii care i se părea că nu au finuta 
cuviineioasă, iar apoi, umil ca un căţeluş bătut, făcind semne 
Şirete din ochi câtre domnul cu pricina, se strecoară spre uşă. 


212 VIAŢA ROMINEASCA 


Cei din sală au privito clipă unii la alții şi au tăcut... 
De altfel ce puteau face alta In faţa judecății ?... 

Dar a trecut şi aceasta ; iar domnul judecător, mingiiat c'a pu- 
tut pune la locul lui pe acel domn lipsit de creștere, a dat zor 
şi-a isprăvit cu redactarea hotăririi mai repede de cum sar fi 
aşteptat oricine... luind în cercetare cel de-al treilea dosar. Gre- 
fierul mormăe nume ne'nţelese, aprodul ţipă, deschide și inchide 
repede uşa în urma tuturor celor chemaţi, Imbrincește pe unii 
spre bară, pe alții mai indrăzneţi care voesc să între nepoltiți ti 
impinge afară şi astfel se mişcă şi se sbate ca luat de lele... 


A căzut la rind alt proces de furt şi impricinații trebue 
să se strecoare printre minile aprodului, după toate regulele de- 
respect ce se cer în faţa judecății. 

Intăiu e rindul acuzaților. Uşa se crapă puţin, aprodul ţipă 
şi printre deschizătura îngustă trage pe un sătean slab, gălbezit 
şi imbrăcal in niște zdrențe, care păreau că stau gata să rămină 
in ghiarele celui care 1l intinde şi-l invirteşte mai mult în bâtae 
de joc, 

? Uluit, omul uitase să-şi ia câciula din cap încă de-afară, 
şi-acum, abia intrat pe uşă, dă prilej aprodului să i-o zmincească, 
din cap... Cum insă i-o apucă cu păr cu tot, căciula nu se dă 
luată şi omul, c'o mină e brincitspre bară, iar cu cealaltă zmin- 
cit de cap innapoi, pănă cind se milostiveşte aprodul să ispră- 
vească comedia apucind numai căciula şi lăsind pe om zăpăcit, 
care c'o mină tremurătoare işi adună zdrențele imprejur, iar cu 
ceialallă cearcă să-şi netezească părul zbirlit de uşier... După să- 
tean, trecind prin aceiaşi raghilă, se strecoară soţia lui precum şi 
două fetițe ale lor, toate cu aceleaşi chipuri de suferință şi cu 
aceiaşi imbrăcăminte sărăcăcioasă .. 

In urma lor insă, uşa se deschide larg înlături, aprodul 
strigă domol un alt nume, şi un alt sătean, voinic, gras şi bine 
imbrăcat, intră indemnat de oare-care semne de prietenie din 
partea celui care 1l strigase, Era reclamantul, un bogătaș al u- 
nui sal cine ştie de unde şi care ia locla bară în preajma avo- 
catului spin. 

Se ceteşte actul de acuzare. 

Bărbatul, femeia şi copii sint învinuiți cau fost prinşi fu- 
rind ştiuleți din porumbiștea vecină a bogălașului. Faptul se pu- 
tea dovedi cu marturi care toți în păr erau în fața judecății. 

In timp cit se ceteşte invinuirea, femeia și cu cele două 
copile pling, iar omul cu toată obida în suflet, incearcă să spună. 
că sint nevinovați şi că toată învinuirea li se aduce numai pen- 
trucă nu voeşie să-i vindă reclamantului pe preţ de nimic 
şi puținul pămint ce-l are... Dar cum In faţa judecății nu trebue 
să vorbească cineva decit numai cind este Intrebat, domnul jude- 
câtor, prin graiul său plin de autoritate, a știut pune în respect pe 


IN FAŢA JUDECAȚEI 23 


acest nesocotitor al legii... Şi omul a tăcut, în vreme ce tovară- 
elc lui iși Ștergeau ochii plingind innăbușit... 

A In cele din urmă, înșirarea intregei invinuiri fiind sfirșită, 
judecătorul grăeşte : 

— Ce ai de spus, acuzatule 7... 

Omul neștiind dacă-i el ori altcineva intrebat, tace și pri- 
veşte prostit In jos, in vreme ce judecătorul aprins ţipă de sus: 

— N'auzi, mă, ce ai de spus în apărare 7... 

Cum nici de data asta n'ar fi ştiut ce să răspundă, cu toate 
că Ințelesese că la el țipase judecătorul, avocatul cel bătrin și 
chel, care stătea in fața acuzatului, se milostivi să pună cuvint 
de lămurire şi povaţă. 

Se intoarce deci spre acuzat şi-l dumereşte : 

— Grăeşte, bre omule, dacă ai furat ori ba, și nu sta ca 
un zărghi! că doar asta te intreabă onorata judecată ! 

„__ Atunci omul tresare și scuturindu-şi capul, ca şi cind ar fi 
voit să gonească cine ştie ce vedenie urită, ingăimează cu tn- 
tretăerile unui răsuflet giftilor: 

— Să trăiţi! n'am furat nici un grăunte, De teamă ca să 
nu ne bată, nici nu trecem pe hatul care ne desparte de dum- 
nealui... —spuse omul arătind spre reclamant, cercind tot odată să 
urmeze cu tinguirea; dar judecătorul ti luă repede vorba din 


“gură 

— Apoi cum să nu vă bată, dacă luraţi ca nişte mişei ce 
sinteţi... ! j iii 

— Ne-a bătut, și pe mine și pe nevastă şi fetele, să trăiţi, 
cum ziceți dumneavoastră, da nu pentru că-l năcăjim la pămint 
ori îl lurâm; ci pentrucă nu ne lipsim de bucăţica ceia de pă- 
mint, Şi doar atit avem, pe ce să ne hrânim?... 


Se cheamă martorii. Indulciţi de banul celui care îi adu- 
sese şi care chiar in fața judecății era „domnul reclamant“, şi 
suciți de întrebările meştesugite ale avocatului spin şi slab, toţi 
martorii au arătat că văzuse pe cei patru inculpaţi lurind porumb 
cu trăistele,,, 

Năcâjitul cercă şi de data aceasta să se apere spunind 
cind pulea, cite-o dată printre depunerile martorilor, că nici n'a 
fost în ziua arătată pe la locul cu pricina, ci la muncă cu ziua 
la un alt om din sat; dar judecătorul nu i ingădue să vorbească 
meintrebat şi mărturiile se inchiagă toate impotriva celor patru 
vinovați... 
~ Silrgindu-se depunerile martorilor, domnul judecător işi face 
datoria și dă cuvint apărării strigind cu vocea stăpinită : 

— Acuzaţii au cuvintul Ín apărare...! Şi pauza se prelun- 
este, căci dela bară nici unul din acuzaţi nu pricepe că le-ar 
fi venit rindul să se desvinovățiască. In timpul acesta, domnul 
bâtrin din fața lor nu mai așteaptă ca d. judecător să repete din 
nou aceleaşi cuvinte ale cărţii, ci se intoarce şi le tâlmăcește 
omului năcăjit dela spate, grăindu-i cu o vădită milă: 


214 VIAŢA ROMINEASCA 


— Ci spune şi tu, bre omule, o vorbă, două, să le speli de 
vină, ori dacă nu, pune matori că n'ai fost atunci acolo, la lo- 
cul fitigiului 7... 

— Apoi aşa, să trăiţi, domnule judecător, ingină omul, 
hiontit de femeia de alături, care se temea de gura şi privirile 
domnului judecător... 

— Cum aşa?... Grăeşte! porunci omul dreptăţii. 

— Taman cum a spus dumnealui de colea, s'aducem do- 
vezi, domnişorilor, cearcă să vorbească femeia de-alături, văzind 
că bărbatu-sâu se tot scarpină cind într'o parte a capului, cînd în 
ceialaltă, fâră să mai ştie scoate un cuvint. Dar napucă să 
isprăvească şi de sus i se tae vorba: 

— Să taci tu, femee, lasă pe barbatul-tă să vorbească. 

Acuzata pleacă capul în jos şi tace, darnu uită ca prin 
ghiontul uşor şi nebăgal în samă sài ndemne pe tovarăşul ei să 
rupă graiu de apărare, 

Zorit de indemnul nevestii şi ca luminat de năvala unui 
gind, omul ridică repede capul, deschide ochii mari și cască 
gura să spună ceva; dar abia şopteşte vorbele: s'aducem do- 
vezi, să träiți—şi apoi se ghemueşte iar lingă bară, ca și cind 
ar fi cercat să se dosească de cine ştie ce primejdie... 

— Să s'amie cauza şi să admiteţi proba cu martori, ono- 
rată judecată, — răspunde și de data aceasta avocatul cel bâtrin, 
făcindu-i-se milă de neștiința şi nevinovăția acuzaților. 

La acest nou amestec al bătrinului avocat, judecătorul 
s'arată vădit enervat. Intr'o clipă de luptă sufletească inchide și 
deschide fără nici un rost volumele de codici, işi sucește și rä- 
sucește pe rind şi în fel şi chip inelele din degete, ce și le 
resfiră in faţă, stind astfel gata să dea o lecţie acestui băâtrin, 
care în lipsă de clienţi platnici se face apărătorul tuturor, mai 
mult ca să se găsească în treabă şi ca să-l incurce in cumpâni- 
rea dreptăţii... 

Totuşi se stăpineşte, intrebind scurt: 

— Mă rog, domnul avocat ia cuvintul In apârare,..? 

— In apărare, onor. judecată, căci e păcat, uite; poate că 
e de partea lor dreptatea, dar nu ştiu să şi-o caute... Și-i păcat, 
zău păcat !...—răspunde apărătorul printre pilieli, sculindu-se cu 
greu de pe banca unde-şi odihneşte bătrineţele. 

In vremea aceasta, din şirul acuzaților, omul se luminează 
o clipă, clătinind din cap cu mirare că sa putut găsi aşa bu- 
nătate de boer care să pună cuvint pentru ei; femeia se in 
chină şi se roagă in şoaptă pentru sănătatea şi tot binele dom- 
nului milostiv, iar fetele privesc cu grijă cind la unul din pā- 
rinți, cind la altul... 

Dar această minglere nu finu decit o clipă, căci glasul de 
sus răsună iar răspicat: 

== Judecata admite proba cu martori !... 

Pentru acuzaţi, care de bună samă că nu mai stătuse nici 
odată în fața judecății, vorbele judecătorului par ca un trăsnet ce 


IN FAȚA JUDECAȚEI 215 


scintee amenințător pe deasupra lor. Acuzatul se piteşte iar lingă 
bară, privind pierdut cind într'o parte, cind în alta, iar fetele tre- 
murind ciugulesc cu degetele din zdrenţele veştmintelor.., 

Singură femeia S'arată mai bărbătoasă, ţinindu-se dreaptă 
şi privind cu luare aminte să prindă ințelesul acelor vorbe, pe 
care domnişorul de sus vedea bine că le indreaplă tot spre to- 
vorăşul ei de-alături... 

Dar cu toată truda ti, nepulind să înțeleagă ceva, cală cu 
mare grijă şi nădejde de-ajutor spre domnul cel bătrin şi bun, 
care de data aceasta parcă uitase pe năcăjiţii dela spate. 

Cum judecata nu poate ingădui să se piardă atita timp cu 
nepriceperea proştilor, somează peniru ultima oară pe acuzați 
„să propună lista martorilor“ ; contrar li se va aplica art, potri- 
vit din codul penal şi procedura ? 

Femeia prinzind parcă înțelesul „poruncii“, îl tălmăcește la 
rindul ei bărbatului şi acesta cearcă să inşire citeva vorbe fără 
rost, 

Judecata condamnă la inchisoare, amendă şi despăgubiri. 

Cum insă nici acest glas al legii de condamnare na fost 
priceput, năcăjiții stau neclintiți tot la bară, în timp ce omul in- 
gină mereu citeva nume... 

Dreptatea însă lâcindu-se, aprodul se repede şi apucindu-i 
dela spate li impinge spre ușă, răcnindu-le în urechi: 

— Hai duceţi-vă, că judecata v'a osindit la ștreal şi pușcărie... 

Şi-au plecat. 

Inchisoarea o vor face fără să simtă atit durerea urmărilor 
morale; dar amenda, amenda cu ce-or plăti-o oare ?... 

A! uitasem că au vecin pe „domnul reclamant”. Vor vinde 
negreşit pricinoasa lărimă de pămint şi vor scăpa 1... 


loan Ciocirlan 


Documente omenești 


UN POET Ș'UN FILOSOF 


Alaltăeri 15 Iulie, umblam pe un drum de ţară. Căldura lui 
Cuptor era in toiu, și doream umbra cum doreşte cerbul apa de 
izvor, Zările se pierdeau într'o ceaţă ușoară spre care tremurau 
şi fugeau parcă unde mărunte de lumină. Ogoare omeneşti stä- 
teau intinse supt soare pe toate costişele, şi din juru-mi de pre- 
tutindeni se înălța miros cald de erburi. Satele eran departe, 
insă intro vălicică, aproape, ştiam o finiină cu nume bun in 
partea locului, 

Dădui pe-un drum prâvălatic şi zării îndată fintina cu nume 
bun. În adevăr, In tot ținutul Botoşanilor nu cred să se afle 
altă fintină la fel. De departe cerdacul ei cu stilpi subțiri 
şi acoperișul de tablă lucesc roșii, intre sălciile pletoase care o 
inconjură, parc'ar ride de veselie un obraz pirguit.—Grăbii pașii, 
căci la umbra sălciilor era poposită o trăsură cu roți nalte, cu 
arcuri mlădioase, şi cu doi cai cu hamuri rusești. 

Cunoaşteam căruța şi caii. Erau ai părintelui Pantelimon 
dela schitul Codreni, de aproape, lăcaş faimos prin livezile şi 
rimnicele lui şi prin pădurile de stejar care-l impresură. Cunoş- 
team puţin şi pe părintele Pantelimon,—și mă recunoscu și sfin- 
ția-sa cind ajunsei aproape : Imi zimbi cu prietinie, cu obrazu-i 
pirguit şi vesel, plin parcă de aceiaşi lumină cași fintina cu 
nume bun. 

«Aşa-i că ţi-i sete? mă întrebă părintele Pantelimon, eşin- 
du-mi intru intimpinare. 

— Ai rostit, părinte egumene, cuvint adevărat,» îi răspun- 
sei cu cu duhul blindeţei. Băgam de seamă că pe marginea par- 


DOCUMENTE OMENF ȘTI 217 
Anti arcu az E a 


maclicului, lingă sfinția sa, sta descoperită o chisea plină cu 
dulceț de cireșe negre. 

«Atuncea, moş-Avrame, vorbi părintele intorcindu-se cătră 
viziliu, scoate o ciutură de apă proaspătă şi dă o linguriţă 
curată... 

— Părinte, ţi-a eșit un sfint din gură...» zisei eu Inchinin- 
du-mă in fața cuvioşiei-sale şi apucindu-i mina moale pe care 
mi-o intinsese cu osebită bunăvoință, 

Moş-Avram işi mingtie întâiu pletele cărunte, apoi, bocă- 
nind cu cizmele-i mari, întră în cerdac şi dădu drumul în fintină 
ciuturei cu lanţ. Incet și tacticos prinse după aceia să invirtească 
roata, cu obrazul brăzdat, culundat ca 'ntr'o gindire adincă, Eu 
priveam cerdacul cu măestrie lucrat, cu florile tăiate In scindură 
care impodobeau capetele de sus ale stiipilor, priveam acoperi- 
şul ca o pilnie întoarsă cu gura in jos, şi sâgeala din virf; iar 
părintele Pantelimon, voinic, nalt şi gros, cu minile în şolduri, 
urmărea c'un fel de mindrie învingătoare cercetarea mea, 

Deasupra intrării cerdacului, pe-o tablă, stăteau scrise cu 
slove mari, albe, două stihuri: 


Beţi apă vă răcoriți 
Şi pre Dumnezeu mărili. 


Cind imi coborii ochii, părintele Pantelimon zimbea : 

«Ce zici? 

— Ce să zic? imi place... răspunsei eu privind la cuvioşia- 
sa cu oarecare bănuială. 

— Apoi şi fintina şi stihurile, sint de mine făcute ! zise cu 
glas gros părintele Pantelimon. 

— Stihurile sint foarte frumoase!» observai eu, de data asta 
cu convingere, 

Lovisem bine ; sfinția-sa avea vanitatea literaturii. | se lu- 
mină deplin fața şi dragostea sa câtră mine crescu vădit. 

«Dă mai de grabă, moş Avrame! strigă el; şi pe urmă să 
scoţi şi maşina de calea... 

— Cum? faceţi şi calea aici, părinte egumene * strigai mi- 
rat. Apoi atunci pot să spun c'am ajuns În poarta raiului !— Și 
recitai incet, cu evlavie, inălțind iar ochii câtră tablă : 

Beţi apa vă răcoriţi 
Şi pre Dumnezeu märiți ! 


E | 


118 VIAȚA ROMINEASCA 
— Adică, mai bine, Intăiu scoate o leacă de gustare, moş- 
Avrame...» se grăbi să adaoge cuvioşia-sa părintele Pantelimon. 
Cu gustarea am stat un ceas de vreme la umbra sălciilor, 
lingă fintina roşie, și căldura creștea în jurul nostru fără s'o 
simțim. Trecători nu erau, stăteam singuri ; oamenii munceau în 
zâdui, încovoiaţi, pe lanuri. 

Despre gustarea pe care cuvioşia-sa o adusese cu sine nu 
voiu spune nimic; cuprindea tot ce trebue ca să mulțămească 
pe un vlădică, Mai interesant era însuși sfinția-sa, care mi-a po- 
vestit intre altele cum a zidit fintina şi a clădit cerdacul, și mi-a 
numărat o mulțime de petreceri la schit cu «lumea nobilă> din 
Botoşani, 

«La urma urmei, pentru lumea bună care vine la schit, 
am zidit eu fintina asta». 

Interesant era şi moş-Avram, care sta la o parte, tăcut. Nu- 
mai din cind în cind se amesteca în vorbă, liniştit și sentenţius, 
—parcă picura stropi de apă rece peste focul cu care vorbea 
părintele Pantelimon. 

«Eu acuma sint „supiriorul“ mânăstirii, zicea călugărul, cu 
glasu "'nginiat de două păhare de vin. Dar în tinerețe am fost 
un om aşa, cum să spun, un om care nu îusesem dus de multe 
ori la biserică... Făcusem şi eu multe! Am fost şi cioban; acu- 
mă, după ce m'am ridicat in lumea bună, pot să spun; am fost 
şi la oaste... da am fost „grad“... Şi pe urmă dac'am văzut că 
in sat nu mă mai pot aşeza, Ințelegi, dacă am văzul sărăcia in 
care trăesc tofi, am zis aşa: De ce să nu mă liniștesc și eu 
undeva ? De priceput sint priceput, de gospodar sint gospodar... 
Ar trebui să mă retrag undeva, zic, intr'o chinovie, şi să trăesc 
cum se cuvine... Așa am și făcut. M'am făcut monah, şacu, sla- 
vă Domnului, nimene nu poate zice că nu fac gospodărie bună 
la schit la Codreni. Am de toate. De voinic sint voinic, ş'oiu 
mai duce-o o bucată de vreme... la să mai bem un păhărel de 
vin. Ce zimbești a ride, moş-Avrame ? nu-i aşa? 

— Apoi dă, părinte, răspunse moș-Avram de lingă cai; 
nimene n'a făcut condract cu Dumnezeu cit are să trăiască... 

— Ei, lasă | urmă părintele intorcindu-se repede spre mine. 
Cum iți spun și cum poate ştii, am făcut la schit multe lucruri 
bune. Am dres rimnicele, am intocmit prisacă, am reperat chili- 
ile, am acoperit biserica... Am făcut şi eu ceva,—lumea care 
a veni, să vadă! Şi cum vezi, şi lintina asta am facut-o fot eu, 
şam scris şi stihurile ! Dar am avut mare năcaz! mare näcaz ! 


DOCUMENTE OMENEȘTI i 219 


— Ce năcaz, părinte ? 

— He! Unii stricau clădirea, unii furau zestrea fintinii... 
Dac'am văzut şam văzut, mam pus ș'am tăcul un blăstâm! 

— Cum ? 

— Am „scris*, urmă sfinția sa, am scris un blästām... 
L-am scris pentru rău-făcători, pentru țăranii cari nu vor să ştie 
de facerea de bine, şi tură lucrul pus aici pentru „binele public“... 
Intră te rog în cerdac, vâd că-ți plac compunerile,—și observă 
mata lingă roata latinei, altă tabla, pe care se află scrise cele 
de cuviinţă...» 

Am intrat în cerdac şi am cetit a doua operă literară a 
cuvioșiei-sale. Asculta şi părintele Pantelimon cu zimbetu-i în- 
vingător, şi moş-Avram cu faţa-i ginditoare. 

Ceteam c'un glas trist şi monoton, cum se cuvine să se 
citească blăstămurile, 


+ Si. Manăstire Codreni. 


Subsemnatul Pantelimon Costăkescu arhimandri- 
tul şi supiriorul sfiintei mănăstiri Codreni care am 
facut această fintină pentru binele omenirii care vor 
trece pe aici şi şi vor astimpăra setea şi se vor O- 
dihni la această fintină pentru binele publicului şi pen- 

e pomenire. 

E "si vad că unii miau furat ciutura, lanţul dela 
această lintină anu trecut şi am pus alt lanţ şi altă 
ciutură care şi pe acestea leau furat pentru care 
mam supărat foarte mult: acuma pun alt lanţ şi altă 
ciutură din nou insă cu blăstăm și alurisenie ca acel 
ce va indrăzni sā ce lanțul și cu ciutura sau alt lucru 
de la această fintină, cu darul ce îmi este dat de la 
Dumnezeu îl blăstăm ; blastămat să fie şi afurisit şi 
analtima şi blăstămat să fie, și de Dumnezeu să er 
niertat pănă ce nu va veni să mărturisească şi $ 
dezieg eu. 

Arhimandritul Pantelimon Costākescu. 


1 lanuarie 1909. 


«Ei? ce ziċi?> întrebă bucuros părintele, cind eşii dela 


Satni. . n . n 
Ziua de alaltăeri a fost pentru mine o zi de laşitate : 


E frumos, murmurai eu... 
i E frumos, dar mai ales cu folos! întări cu glas mare 


cuvioşia-sa. Numai moș-Avram nu se impacă şi zice că oame- 


-220 VIAȚA ROMINEASCA 


nii n'au să-mi lese obectele in pace... Ce zici, moş-Avrame, de 
țărani ? 

— De ce să ție țăranii legile și blăstămurile, răspunse cu 
voce joasă bătrinul, dacă nici cei mari nu le țin? Legile in 
țara noastră sint scrise pe ghiață ! 

— Ei, lasă! ei, lasă! strigă părintele dind din mini... a 
crede boeru' că ești cine ştie ce filosofi Ei, ce spui mata, dom- 
nule Gavrilescu? urmă părintele intorcindu-se spre mine, 

— Despre ce, părinte ? 

— Despre... — şi cuvioşia-sa Imi lăcu semn cu capul, 
inălțind sprincenele, spre tabla de deasupra uşii şi spre cea de 
lingă roata lintinii... —Mă privi zimbind dulce : De mine sint com- 
puse !—Imi mai intinse un păhărel, şi-şi mingtia incetişor barba 
roșcată, așteptindu-mi răspunsul. —Ce zici ? 

— Mie imi place mai mult poezia!... răspunsei eu cu ju- 
mătate de gură. 

— Ba eu ţin la blăstăm! vorbi părintele cu tărie; ba eu 
ţin la blăstăm! E şi cu folos!» 

Cu multă dragoste şi foc pentru operele lui, părintele Pan- 
“telimon mă lămuri «cum i-a venit» să le facă, şi cum s'a pus 
la scris. Pe urmă imi mai spuse prea multe alte lucruri: din 
toate vedeam că am de-aface c'un fost sătean care a urit munca, 
cun fost vagmistru imbrăcat in rantie călugărească. In viaţa lui 
„de belșug și lene şi-a adus poate aminte de cintecele și <poi- 


ziile> din oaste, în urechi i-au sunat stihuri din monahie, ca 
acestea : 


O prea frumoasă pustie, 
Poftesc să te am soție... 


-şi sa trezit poet, şi incă partizan al artei cu tendinți! 

Fugărit de nevoi, rodea acuma ca un verme în cămări şi 
livezi. In toată frumuseţea lumii lui Dumnezeu el nu găsea de- 
cit două lucruri: mincarea și somnul. Evlavia şi credinţa pen- 
tru el erau pustiurile Africei de care niciodată n'auzise măcar, 

Devenise călugăr, adică egoist şi crud, ca să scrie două 
stihuri ș'un blestem, ca să minince repede dintro gustare care 
ar fi săturat două zile pe nevoiașii rămaşi în sat, la vatra-i pä- 
rintească, şi ca să arunce o privire verzue şi aspră de stăpin la 
moș-Avram, care stătuse liniștit deoparte, şi privise, flâmind, 

-um minincă alții. 


DOCUMENTE OMENEȘTI 23 


«Ce stai așa, moșule? strigă călugărul grăbit deodată ; ia 
şi stringe repede şi pe urmă înhamă... Ştii că mie nu-mi prea 
place incetineala dumitale...» 

Bătrinul se apropie și trase pe rind cătră sine şervetele și 
sticlele goale. 

«Cind m'ai chemat să string, am chitit c'a fi o vorbă cu 
înțeles... zise el rizind, 

— Hai! repede, moş-Avrame! lasă vorba! 

— Ei, ce să-i faci? mormâi moş-Avram. Bogatul se scar- 
chină, şi săracul socoate că caută să-i dee... 

— Ce-ai spus ? ce-ai boscorodit acolo cum pi-i obiceiul? 

strigă părintele Pantelimon puţin înflăcărat. 

— Da’ n'am spus cine ştie ce.. Mă gindeam și eu c'am 
fost în vremea mea om şi fruntaș... Eah! Așa-i lumea, ce să-i 
faci ? Minpierea săracului — răbdarea ! ; 

— Ba mai bine, moşule, ai lasa filosofia la o parte șiţi-ai 
vedea de nevoe |» 

Băgam de seamă că bătrinul, din felul lui de a se purta 
şi a vorbi, nu prea ține sus in cinste pe cuvioşia-sa egumenul. 
Asta o ştia şi scriitorul blăstămului, şi, pentrucă era un străin 
de față, nu ințelegea să iasă umilit din trecâtorul conflict cu vi- 
zitiul său. incepu a mormâi indesat și scurt ceva, mergind că- 
trä bătrin. Mormâirile lui îmi aduseră deodată melancolice amin- 
tiri oștășeşti! lar bâtrinul, tot liniştit şi Nămind, iși căuta de 
treabă, fără săi răspundă, Numai intr'un tirziu, trecind pe lingă 
mine, Il auzii murmurind : 2 

«Aşa-i cind Imbătrinește lupu’... îl incolţesc coteii...> 

Ma pregăteam de plecare şi eu,—și ca să mulțămesc pă- 
rintelui Pantelimon pentru ospătarea lui, cetii incă odată, a treia 
oară, cu uşoară admiraţie în glas, stihurile de deasupra ușei cer- 
dacului. Monahul, ascultind răpit, simțea o nāzuințā în ouR: pre 
ușa păzită de sfintul Petru; iar bătrinul, de lingă cai, privea la 
mine cu coada ochiului, apoi zimbi clătinind din cap... 


ARHANGHELUL MIHAIL 


La Mânăstirea Neamţului am cunoscut un nebun pe care oa- 
menii il numeau Arhanghelul Mihail. Era un maniac religios- 
cum se găsesc mulți prin acest ținut al Moldovei, unde bogăţia 


— 


22 VIAŢA ROMINEASCA 


n... 


de mănăstiri şi lăcaşuri vechi bisericeşti te predispune la o blindă 
visare mistică. Avea peste 70 de ani, dar mersul lui drept și 
sprinten, mișcările iuți şi vioae și înfăţişarea lui viguroasă te fä- 
ceau, la prima vedere, să-l iai drept un băetan de 20 de ani, cu 
figura imbătrinită innainte de vreme. Purta un spențer cenușiu, 
pe cap o pălărie de aceiaşi culoare, cu mărgenile totdeauna in 
jos, împodobită de jur imprejurul cordelii cu pene de giscă şi 
de găină, iar la git, de un lanţ de alamă, atirnau citeva cruci şi 
engolpioane. De departe, penele capului deșteptau in minte i- 
maginca Pieilor-hoşii, de aproape, chipul lui ras şi expresiv, cu 
plete mari, unduioase, iți amintea figura lui Voltaire. Nu se des- 
părțea niciodată de două-trei icoane, de care îngrijea parcă ar [i 
fost fințe vii, purtind pe la gura sfinţilor merindea lui săracă și 
spălindu-le fața şi minile in apă curgătoare, Minca foarte puțin, 
avea oroare de carne, se scălda In fiecare zi, In faptul dimineții, 
iama şi vara, în apele munţilor, dormea numai citeva ceasuri, 
Era un duşman înverșunat al tutunului şi al rachiului, pentrucă 
„maăhorca şi holerca sint născocirile diavolului“. Vinul, dimpo- 
trivă, nu-l disprețuia, căci e băutura Domnului şi intră In sfinta 
împărtăşanie. Dacă il cinstea cineva, el bea cumpătat și cu mä- 
sură, după ce mai intâiu cu cele trei degete dela mina dreaptă 
se insemna apăsat in numele Tatălui, al Fiului și al Sfintului 
Duh, ștergindu-şi frumos gura cu mineca surtucului, O castitate 
neinirintă îl indepărtase toată viața dela plăcerile care deschid 
porțile iadului. Vorbea tare şi cu inimă, glasul lui, ca un clo- 
pot, se auzea de departe, iar cind ridea răsunau dealurile. Cinta 
minunat cintece de biserică, uneori cu note de falş soprano, al- 
teori cu glas puternic de tenor. Cind zicea versuri de lume, ca- 
re-i plăceau ca şi cele bisericești, cu degetul umed imita, pe 
scindurile podelei, contrabasul, din gură inchipuia clarineta şi 
fligornul, ucompaniindu-se în răstimpuri și de un sunel de clo- 
poţei, pe care-l scotea lovind cu mina în cadență peste cruci şi 
engolpioane. Era o muzică bizară, pe care o ascultai cu plăcere. 
lji făcea impresia că ai innaintea ta pe unul din acei cintăreţi 
ambulanți, care purtind în braţe un cimpoiu, duc în spinare o 
întreagă orchestră, 

Nu făcea rău nimănui. lubea cu căldură vietăţile pămin- 
tului, se uita cu induioşare la sburătoarele cerului şi avea des- 
mierdări de amant pentru florile cimpului. O giză... un gindac... 
un flutur... li scotea lacrămi, şi accente duioase lăsau să se vadă 
intre dinsul și intreaga natură o solidaritate divină. Cind uliul 
se rotea în cercuri line de-asupra aghesmătarului dia fața mănăs- 
tirii, ochind din innălţime hulubii neastimpăraţi, Mihai, cu privi- 
rea umedă, urmărea sborul lui viclean, filfiind ușor din minile 
lui indoite și imitind desăvirșit țipătul vindereului, 

Adeseaori Il vedeai Inchinindu-se lui D-zeu, cu umilinţă şi 
lacrămi, ori cintind Maicei Domnului imnuri de laudă, cu glas 
subțire, din cap, aşa cum cîntă in paradis serafimii şi heruvimii, 
„pe care era sigur că-i auzise. 


3 


DOCUMENTE OMENEȘTI 223 


El imi deştepta în suflet lucruri vechi și sfinte, lăcind să 
mă intorc cu mintea spre timpurile primitive ale creştinismului 
şi så câlătoresc cu pietate prin locurile evangheliei... în țara Ga- 
laadului,.. pe muntele Carmelului... la apa lordanului... pe lacul 
Genisaretului,.. 

Odată l-am văzul miniet. L-am intrebat ce are: 

— A dat cu pușca 'n uliu—mi-a răspuns el cu mișcări in- 
frigurate.—Pentruce să-l omoare? Şi el este o vietate a lui 
Dumnezeu... 

— Bine, Mihai, dar uliul minincă găini şi pui... nu trebue 
omul să le apere ? 

— Şi dumneata mininci găini şi pui... Cine are păseri să 
le păzascâ... să nu dee cu pușca. El nu trebue să trăiască? 

Şi Mihai s'a repezit într'un suflet acasă, a luat fărime de 
mămăligă, a alergat pe unde ştia el că paserea răpitoare işi are 
cuibul, aşezind mincarea grămadă lingă tulpina unui brad bălrin.., 

Ocupațiile lui erau ușoare şi lipsite de grijă, Se ducea re- 
gulat la biserică, unde a fost prins în mulle rinduri purtind o 
bucată de zahar pe la gura icoanei Maicei Domnului, cea făcătoare 
de minuni, şi probozit greu pentru fapta asta nelegiuită. Peste 
zi dregea ciubote, făcea linguri, pe care le incresta cu mult meş- 
teşug, cioplind şi săpind cozile in chipuri de animale şi păseri, 
care arătau adevărate porniri artistice. lar după ce soarele tre- 
cea de amează, îl vedeai cu o undiţă lungă pe umăr, apucind re- 
pede spre unul din cele două iazuri ale mănăstirii. Pomană 
nu primea, 

— Mihai, l-am întrebat intro zi, de ce prinzi peştii? Ei 
nu trebue să trăiască ? 

— Peştii n'au singe, nici glas.. Carne să nu mininci... 
peşte nu-i păcat... Şi Mintuitorul prindea... fat... Auzi cum ţipă 
hultanul ? 

— De unde ştii căi hultanul ? 

— Cum să nu ştiu ?... Sălăcuţul,.. are cuibu 'n Vovidenie.,, 
l-am dus de mincare... să minince cu hulkinija lui... să nu mai 
vie in mânăstire... să tragă cu pușca... 

— Hultanul, Mihai, minincă numai carne... 

— Asta nu-i adevăral—răcni el—minincă măligă şi pine și 
grăunțe... Numai cind n'are, minincă carne... Asta nu-i adevărat... 
Păsările nu trebuesc impuşcate... Un cuc şi cucoaea lac cit o 
moşie... 

El se uită cu bägare de samă la picioarele mele şi cin- 
chindu-se jos, imi sgirie o botină cu unghia, sfătuindu-mă cu glas 
domol: „Să mi-o dai să-i pun un cărăvășel“. 

— De unde ai deprins ciubotăria, Mihai ? 

— Am invăţat-o singur... Omul trebue să aibă un mește- 
‘ug. Eu fac linguri... dreg ciubote... Ploile tot eu le port... De 
patruzeci de ani de cind le port...Şi în raiu am fost... trei zile 
Şi trei nopți am stat... iar pe pămint am fost mort... 

— Şi cum e în raiu, Mihai? 


221 VIAŢA ROMINEASCA 


— Teat.. numai lumină şi verdeață... Şi tatăl meu cel ce- 
resc—eu am dci tați—stă cu mitra în cap ca părinlele mitropo- 
litul... Şi cintece mindre de serafimi şi de heruvimi. Teal.. 
Trei zile am stat... 


rească glasul cel mai subțire : „Pre tine te lăudăm... pre tine te 
binecuvintăm*... apoi oprindu-se brusc imi arătă, rizind, un că 
lugăr Innalt și mustăcios : „Parcă-i un crap de Siret“. 

Vorbea figurat şi cu imagini strălucitoare, colorindu-şi po- 
vestirile prin comparații minunate, pe care iubirea-i fierbinte de 
natură i le punea la îndămină cu o imbieişugare uimitoare... Iar 
limba ruminească avea in gura lui un farmec deosebit... 

Intr'o zi, m'am dus acasă la dinsul. Sta pe un scăunaş 
în ogradă şi lucra cu multă bägare de samă la coada unei lin- 
guri. Cu ochelarii, legaţi cu şiară, pe virful nasului, cu © pes- 
telcă improvizată pe cinnainte, părea om intreg, un meşter barnic, 
adinci în rostul trebii lui. Căci seriozitatea gravā care i se a- 
şezase pe figură, nu lăsa să ise vadă nimic din rătăcirea minţii. 
Lingă dinsul, pe o laviță, ii erau aşezate icoanele, iar in- 
trun colţ, o mină de gologani, printre care luceau şi cițiva bani 
de argint. L-am intrebat: 

— Ce faci, Mihai? 

— la mai fac cite-o leacă de ochi la cucoşul ista... Acuşi 
1 gătesc... Găvanul ti gata... 

Şi Mihai indepărtă lingura, vitindu-se la dinsa pe sub oche- 
lari, pentruca să-i vadă efectul de departe... 

— Cu ce-i faci ochiul? 

— Cu hhtie cîmică... o bag imprejur binişor cu cuțitul... 
nu mai esă... j- 

El apăsa ușurel cu briceagul capul cucoşului, iar din gură 
făcea schime curioase, menite să-i înlesnească operația lui mi- 
găloasă... 

— Faci multe linguri pe zi? 

— Cu peşte... ori cu cucoș,. două... a doua n'o mintui de 
tot... De celelalte proaste... fac şese... opt... şi zece fac... Da tre- 
bue să mă ţin... 

— De ce iți lași banii aici? Dacă ţii ea cineva ? 

— De lingă Maica Domnului ?... Nu-i ea nimeni... 

Mihai lăsă lucrul, se ridică uşor scuturindu-şi petica de 
dinnainte şi se uită inspre munţii Pleșului cu priviri de vizionar. 
Soarele ardea blind, cerul avea o față limpede, iar în mănăstire 
era linişte. O rindunică, pe aproape, ciripea cu indărătnicie, 
sfirşind cu accente de mirare... Mihai îmi spuse: 

— Cind m'am sculat dimineață... mai era pân' să răsară 
stintul soare... boii părintelui Daniil rugumau... I-am sărutat... 
Botul lor aninosă tare frumos... a trandafir sălbatic, da' nu de 
cel rog.. de cel alb. 

Şi trecind fără tranziţie la altă vorbă: 


| 


Şi ca să-mi facă dovada incepea să cinte căutind să nime- 


DOCUMENTE OMENESTI 225 


— A adus părintele două ti i 

„ay pă găi de aramă... să vezi ce fru- 

___ Intrarăm inlăuntru. El aşeză tingirile la o depărtare i- 
vită una de alta, şi lovindu-le pe rind cu proteica sii age 
cintec cu voce bărbătească, alternind-o cu glas de copil. Imita și 
contrabasul şi alte două-trei instrumente, sărind ușor întrun pi- 
cior, neutind la momentul potrivit să sune şi din cruci și engol- 
pioane, Apoi deodată, aducindu-şi aminte de ceva: 

< Să mergem lingă lădoiu... face ca bombardonul.,, 

El işi mută ligăile lingă o ladă mare, de Braşov, şi cu de- 
getul umed scoase „dintr 'insa, de probă, nişte vibrații sonore, după 
care urmă, cu aceiași fantară, o nouă panitură, în care Intr'ade- 
văr se distingea... bombardonul... 

Mihai se opri şi arâtindu-mi cu melesteul tingirile, spuse: 
„Aşa cinta impăratul David“. 

Clopotul dela trapeză chema pe călugări la prinz. El puse 
melesteul la locul lui şi mă intreba: 

= Ài văzut cum minincă călugării?... Cu camilaucele în 
cap... cioc... ciuc... cioc... parcă-s niște corghi... 

Venea de multe ori la mine. Se așeza pe scările cer- 
dacului și cerea zahar să i se facă glasul subțire. Imi arâta cum 
cintă jidovii in sinagogă, imitind minunat caracterul oriental al 
muzicii, bătind din palme la intervale, färä nici o urmă de schi- 
monositură sau de bàtae de joc Apoi trecea la calolnici oţărin- 
du-se și recitind cu voce forte, vorbe, care fără să fie latinești, 
avea totuşi aspectul, Imi plăcea să stau cu dinsul, căci ştiam că 
in fața mea am un suflet bun şi curat, curat ca apa dela munte 
şi bun ca pinea lui D-zeu. Mă gindem cu durere, că în meca- 
nismul acesta atit de bine alcătuit, în această maşină care ar fi 
putut funcţiona admirabil... un şurub... numai un mic șurub e 
stricat... insă pentru totdeauna! 

Uneori vorbia fără şir... dar în aiurările lui pomenea de 
oameni vechi şi de demult... de cuconu Neculai Forăscu din Fäl- 
ticeni... şi de duduca Raluca, care avea ochii ca albastrul eeru- 
lui... de lancu Razu, care stâpinea moşii intinse... cu hambare şi 
jicniți pline de bucate... de un Comino... care umbla cu patru cai 
innaintași.. Dorinţa lui cea mai fierbinte era să poată sluji odată... 
numai o singură datà in Mânăstirea Neamţului, cu mitrā şi cirjă 
şi imbrăcat in vestminturi de vlădică,.. ca părintele Narcis. Ca 
Slujba o ştia fără greş dela Inceput până la capăt... Și era si- 
gur că va veni şi vremea asta, Ingrijindu-se să nu se intimple 
prea tirziu, cind va fi un hleab ca părintele Vavila... 

Citeodată se Infuria și atunci figura lui se contracta ca de o 
durere ascunsă, amenințind lumea cu potopul și cu alte cumpene 
grele. Se vede că suferise In viață, câci în asemenea momente 
totdeauna se plingea că l-au bătut şi i-au smult părul din cap, 
şi l-au legat de butuc... 

„Cind nourii negri isvorau amenințător de după virlurile Ru- 
sului şi ceru! plumburiu răsuna de sgomote surde, ca glasul 
5 


2A VIAŢA ROMINEASCA 


primejdiei, iar lăstunii îşi arătau albul pintecelui In sboruri neli- 
niştite, Mihai, în fața clopotniţei, cu pălăria in mină, cu ochii la cer, 
indrepta rugi fierbinţi câtră D-zeu, să apere de spaima pe oa- 
meni şi pe vite şi să trimeată grindina pe pustie locuri. El fä- 
cea cruci mari şi metânii umilite, atingind cu fruntea pămintul... 

- La Mânăstirea Neamţului sta numai citeva luni, căci locuin- 
tele lui erau regulate după anumite socoteli ale anului, În ziua Innăl- 
țarii, de hramul mânăstirii, odată cu pelerinii care in această zi vin 
din toate părţile Moldovei, de prin satele şi oraşele Bucovinei, de 
prin ținuturile Basarabiei, de prin munţii mocâneşti ai Ardealu- 
lui; odată cu miile de credincioşi, care. In faptul dimineţii, aco- 
păr pajiştea din jurul aghesmatarului, venea şi Mihai. În mănăs- 
tire îşi avea locuința la un călugăr bătrin şi cuvios, de o vristă 
cu dinsul, cu care copilărise. Aici stătea până în ziua proorocu- 
lui Ilie, cind părăsea lăcașul bisericesc pentru iarmarocul din 
Falticeni, despre care Mihai vorbea ca de un lucru minunat. 
Inspre Probajeni, pornea mai departe, pentruca Schimbarea la 
față să-l găsească la hramul Mânăstirii Slatina, unde hălăduia 
iarăşi o bucată de vreme. Şi cind frigul lui Octombrie Inroșia 
frunzele jugaştrilor, Mihai se așeza in satul Ştirbăţ, unde In nop- 
ile lungi ale ernii, se inchina lui D-zeu dregind papucii fe- 
meilor... 

Nimic nu-l putea hotâri să schimbe ori să amestece locurile 
lui de şedere. Ma deprinsesem astfel cu obiceiul lui, incit nu-mi 
puteam inchipui Mânăstirea Neamţului, fără Mihai, innainte de 
Sf. Nie. 

Dar cind am venit pe aici nu l-am mai găsit. Am Intrebat 
ce s'a fäcut cu dinsul şi un călugăr mi-a istorisit următoarele: 

In ziua de Ispas, Mihai a venit, ca de obiceiu, cu legătura 
lui în spinare, cu băţul în mină şi cu citeva undiţe lungi. Intro du- 
minică s'a inchinat cu glas tare în timpul sfintei leturghii, şi atunci 
părintele Trifon l-a isgonit din biserică. Mihai a părăsit sfintul 
lăcaş, nu de bună voe,tăgăduind că ar fi săvirşit un păcat, ară- 
Undu-şi indreptările cu glasul lui puternic, care răsuna de de- 
parte. Fiindcă a făcut larmă multă, sa hotârit să-l alunge din 
cuprinsul mănăstirii. Cind i s'a adus lucrul la cunoştinţă, Mihai 
n'a voit cu nici un chip să se supue, căci până în ziua prooro- 
cului Ilie mai era vreme incă. Şi Mihai a amenințat că va aduce 
* potopul, facind din mini gesturi mari şi fără cumpâneală, iar 
ochii lui blinzi, erau Incruntaţi. Şi el a spus vorbe multe şi fără 
de şir, pomenind de cuconu Neculai Forăscu din Fălticeni... şi 
de duduca Raluca, care avea ochi mindri ca albastrul cerului... 
de lancu Razu, care stăplnea moşii intinse cu hambare şi jicniţi 
pline de bucate... de un Comino, care umbla cu patru cai Innain- 
taşi. Atunci s'a chemat jandarmul și'n faţa uniformei, Mihai s'a 
făcut deodată blind ca un copil. El s'a dus acasă, In chilia că- 
lugărului bătrin şi cuvios, și-a strins țolincile, a luat cele citeva 
linguri incepute şi două bucățele de zahar, şi-a infăşurat aţa un- 
diții pe nuiaua ei, și a pornit plingind, cu lacrămi pe obraz. 


DOCUMENTE OMENEŞTI 2 


Urmat de jandarm, ca un făcător de rele, Mihai a străbătut o- 
grada, p awapa. apucind devale pe lingă gardul arhonda- 
ricului, În urma lor, la cițiva pași, călugărul bâtrin și cuvios ve- 
nea să petreacă pe acela care-i aducea aminte de vremile copi- 
lăriei. La apa Nemţişorului monahul s'a oprit, iar Mihai a trecut 
puntea sub ochii autorităţii, bocindu-se cu glas. Apoi s'a oprit, 
neștiind incotro să se îndrepte... Şi după ce şi-a şters ochii cu 
mineca surtucului, a apucat incolo... peste munți... 


„Cind am aflat povestea lui Mihai, mi-a venit In minte o is- 
torie, pe care am cetit-o mai demult. In spre asfinţit, Intr'o țară, 
unde valurile oceanului se sparg necontenit de coaste stincoase 
şi unde o adincă credință a pus pe fețele omeneşti un văl de 
tristeță, trăia un nebun, care se credea preot, și care-şi petrecea 
mai toată vremea In biserică, imitind slujba leturghiei. De multe 
ori, in catedrala orașului, o psalmodiere bizară în naos, îngina 
cintările din altar: preotul imaginar oficia. Nimeni nu-i zicea Insă 
nimic, căci—inchee autorul—,„ar fi fost lipsit de înțeles să se 
facă deosebire Intre cel simplu și cel umilit, care veneau deo- 
potrivă să Ingenunche innaintea lui D-zeu“, 


D. D. P. 


NOAPTE 


Lui G. Topîrceanu 


Printre plopi subțiri şi rari 
Crește 'n raza lunii 

Umbra streşinilor mari 
Unde dorm lăstunii. 


Apa lunii, ca un val, 
Cade pe cupole, 
Şi pe turle de metal 

Pune aureole, 


Risipeşte din neant 
Flori de-argint pe ramuri, 
Cu sclipiri de diamant 
Fulgeră la geamuri, 


Şi 'n orașul adormit, 
Blonde luminișuri 
Curg 1n fluviu hniştit 
Peste coperișuri... 


NOAPTE 


Vino |... Parcul doarme”dus. * 


__Ramurile albe PRE -> 
Pentru tine-inbină sus N 
Risipite salbe. 


Pentru tine, ca să treci, 
Valul de lumină 

Destăşoară pe poteci 
Broderie fină. 


Lebedele Işi desfac 
Alba lor grămadă, — 

Parcă lunecă pe lac 
Blocuri de zăpadă. 


Nimeni nu-i să rup” acum 
Liniştea grădinii... 

Cupe pline de parium— 
Dorm în aer crinii... 


Şi te cheamă plopii rari 
Fluturind sub lună , 
Vino L.. Din trecut răsari, 

Dragoste nebună ! 


În zădar pui stăvilar 
Invechite pravili, — 
Dorul meu n'are hotar, 

Gindul n'are stavili... 


230 VIAŢA ROMINEASCA 


eoe. O a —>— 


Gindul meu străbate lin 
Unde dormi, frumoasă, 

Ca o mare de senin 
Năvăleşte 'n casă; 


Şi purtind durerea mea 
Pe fereşti deschise, 
Peste trupul tău de nea 
Pune văl de vise L.. 


Ritmic pasul meu tirziu 
Pe trotoar răsună... 
Sufletul mi-e un pustiu 
Luminat de lună! 


Mircea Dem. Rădulescu 


PE a a a 


Introducerea asigurărilor sociale 
obligatorii în Anglia ') 


I 


De curind a adus Lloyd George In faţa Parlamentului en- 
glez un proect de lege a asigurărilor sociale, bazat pe principiul 
obligaţiei. Proectul a fost primit cu entuziasm In Anglia, iar în 
Parlament a fost admis în principiu în prima şi a doua cetire. 
O astfel de lege, care are la bază o puternică intervenţie a stä- 
tului în raporturile dintre oameni In viața economică, o astfel de 
lege in Anglia, țara clasică a individualismului economic abso- 
lut, țara şcoalei „manchesteriene*, insemnează desigur un eveni- 
ment in curentul gindirilor moderne, Mai întăiu, în Anglia, unde 
o tradiție îndelungată a inrădăcinat în sufletul Englezului dorința 
de libertate absolută In actele sale și increderea în puterea de a 
se ajuta singur—lo help themselve,—in Anglia, aducerea unei a- 
semenea legi fără precedent dovedește o energie și un curaj po- 
litic nu prea comun. Şi acestea le are Lloyd George, care toc- 
mai de aceia e unul din cei mai populari miniştri ai Angliei. In 
presa engleză e comparat adesea cu Bismarck, iar acum, în ur- 
ma proectului de asigurări sociale, de oarece în multe puncte 
merge mai departe decit legea asigurărilor sociale in Germania, 


1) Izvoare: National Insurance Bill, London, 1911 ;—National Insurance 
Bill: Report of Actuaries and Memorandum by the Chancellor oi the Ex- 
chequer, London, 1911 ;—The People's Insurance. Explained by the light 
How. D. Lloyd George, London, 1511;—The Prevention of Destitution, de 
şi Beatrice Webb, London, 1911 ;--National Health Insurance, de E. 
J. Sehaster, London, 1911 ;— National Health Insurance în The Quarterly Re- 
view din Iulie 1911, p. 191 şiurm.;— The Insurance Bill and the conquest of 
consumptioa în The Westminster Review din August 1911, p. 149 și urm.;— 
The Insurance =m, tha Doctors and National policy în The Nineteenth Cen- 
tury and after din lulle 1911, p. 152 și urm; In aceiași revistă din Angan 1911, 
p- şi urm.: National insurance and the Commonweal ;—Stastliehe Arbel- 
terversicherung in England în Reichs-Arboitsblatt din lunie 1911 ;— Die kiinf- 
tige Sozialversicherung in Zeitschrift für die gesamte Versiche- 
Tar, Iulie 1911 ;— problem der Arbeitslosigkeit in Englan 
În v für Soz. Wiss. a lui Sombart, vol. XXXII, 1911. 


nt VIAȚA ROMINEASCA 


c prezentat de o parte din presa engleză ca „superior lui Bis- 
marck*. Această popularitate e tocmai efectul acele: indrăzneli po- 
litice, de care se vorbeşte chiar in presa engleză. The Quar- 
terly Review, din Iulie 1911, cu privire la acest proect spune : 
„Introducerea lui arată o mare indrăzneală şi un innalt curaj po- 
liic. Nici un om de stat timid sau conservativ (tragiționalist) 
nu ar fi propus sau nu ar fi adus o măsură aşa de mare și ba- 
zată pe principii aşa de nouă în această ţară“. !) 

Apoi, în afară de această intorsătură în politica socială en- 
pleză, aducerea unei asemenea legi in Anglia e o deziluzie a 
multor economişti 1eoreticiani și din Anglia şi de pe Continent, 
Dintre marile naţiuni culte moderne din Europa numai în Anglia 
se mai păstrau neatinse principiile liberalismului economic ab- 
solut, pornit dela fisiocrați şi cristalizat in opera celebră a lui 
Ad. Smith: The Wealth of Nations *). In Germania, protecțio- 
nismul şi asigurările sociale obligatorii erau semnele mai mo- 
derne ale unui vechiu mercantilism, prezentat astăzi mai lărgit 
sub forma unui „socialism de stat“. In Franţa, infiltrarea Intregei 
politici sociale, cu măsuri parţiale ale guvernelor influențate de 
sociahşti, slâbia Increderea in menţinerea tradiţională a concepții- 
lor liberalismului economic, așa cum se inţelege de reprezentan- 
ţii de azi ai şcoalei mai vechi. Introducerea asigurărilor obli- 
gatorii din 1910 în Franţa a adeverit acea slabă incredere. Rä- 
minea, prin urmare, că un obiect de exemplificare a teoriilor nu- 
mai Anglia cu liberul schimb şi cu lipsa unor asigurări sociale 
obligaturii. Încercarea de curind a lui Chamberlain de a naște 
o mişcare în favoarea protecţionismului nu reușise, iar evenimen- 
tele actuale referitoare la reforma constituțională au indepărtat şi 
mai mult perspectiva protecţionismului, dorit de conservatori, 
lată însă că un guvern liberal aduce acum o lege pentru asigu- 
rările sociale obligatorii, 

Se aduce intr'adevăr prin această lege o lovitură liberalis- 
mului economic? Nu discutăm aici chestiunea dacă asigurările 
sociale obligatorii insemnează o întronare a socialismului. In 
general insă se poate vedea că această legislaţie modernă asu- 
pra asigurârilor sociale, care se intinde în toată lumea cultă, este 
potrivnică teoriilor liberalismului manchesterian, cu formula sa 
infailibilă : laissez faire, laissez passer, le monde va de iui même, 
dar nu e potrivnică liberalismului economic praclic, realizat de 
legislațiile care au urmat după distrugerea alcâtuirilor economico- 
sociale medievale, Se inţelege, o schimbare există, dar aceasta 
dovedeşte mai mult o liberare de abstracțiuni şi o acomodare 
la realitatea socială. In Anglia, legea asigurărilor e adusă acum 


1) „Its înitiution reveals a ami vi grasp and bigh political courage. No 
timid or conventional statesman vo ve planned or brought forward a 


measure of such itude and based on principles so novel in this coun- 
try” (National Health Insuruncé, p. 192). 
2) Autorul de proteguire a muncii industriale in fabrici, 


legislaţiei 
precum si al întregoi legislații agrare a ultimilor uni. (N. R) 


ASIGURARILE SOCIALE OBLIGATORII IN ANGLIA 235 


de un guvern liberal, Atitudinea partidelor politice fa - 
ceastă lege e următoarea : sprijinitor al legii în incadra ră 
fară de liberali, este şi partidul numeros al muncii — Labour 
Party. Impotriva legii este o mică fracțiune a partidului munci- 
toresc, aceia care reprezintă in Anglia partidul social-democra- 
pei —social-democratic Party. Tot impotriva legii sint și con- 
servatorii, care propun ca o contra măsură sistemul protectionist — 
Tarif Reform — prin care speră să procure ocaziuni nouă de muncă 
şi deci combaterea châmage-ului și ridicarea salariilor, ceia ce 
ar da posibilitatea asigurării benevole mai complete, Faţă de a- 
ceastă situație politică, proectul, admis in prima și a doua ce- 
tire, are perspectiva de a deveni lege, In principiile sale. 

Un fapt e de observat. In urma acestei legi, Germania, 
care avea pănă acum primul pas în polilica socială, râmine pe 
planul al doilea, căci Anglia incepe să facă experienţi care nu 
sau incercat încă în Germania, De altfel, pe acest domeniu al 
asigurărilor „sociale, în timpul din urmă, alte state, adop- 
tind principiile legislaţiei germane, au mers mai departe de- 
cit Germania. Astfel Austria are asigurarea functionarilor privați 
(Privatbeamte), ceia ce incă nu e în Germania decit întrun pro- 
in care se disculă acum. Apoi, după legea asigurărilor din 
1910 din Franța, virsta dela care incepe pensia bătrineţii e mai 
mică decit in Germania, În silrșit, dacă punem în acest cadru 
şi ingrijirea cetățenilor bătrini, apoi Australia, Danemarca și la 
1908 şi Anglia au introdus pensiunile pentru toți cetăţenii dela 
o anumită virsta în sus, fâră contribuţii anterioare. Toate a- 
cestea erau insă chestiuni mai de amânunt, iar pensionarea bä- 
trinilor fâră contribuţie e socotită că face parte din cadrul con- 
cepțiilor socialiste. Acum insă Anglia incearcă să rezolve o prob- 
lemā economică modernă fundamentală, prin Introducerea asi- 
Burării impotriva châmage-ului. Dar nu numai în această pri- 
vinţă Anglia merge mai departe, Chiar in celelalte ramuri ale 
asigurării, care sint şi in Germania, proectul lui Lloyd George 
Si periecţiuni de organizare şi tehnică și mai ales cu privire 
a aceia ce se dă asiguraţilor. In expunerea sumară a princi- 
piilor acestui proect, voiu căuta să scot In evidență aceste părţi. 
ei rea oarece în Anglia asigurarea impotriva accidentelor mun- 
+ se uoeră până acum pe principiul responzabilității absolute 

A prinzătorului, fără a fi o asigurare propriu-zisă premer- 
Bâtoare, și de oarece peniru ingrijirea bătrineţii sa adus legea 
ai bâtrinilor in 1908, după principiile legii australiene,!) pro- 

ul de lege al lui Lloyd George nu se ocupă decit de asigu- 
Si d Impotriva boalei și invaliditāții şi impotriva chômage-ului. 
i proect, dar şi după natura foarte deosebită a acestor 
tea ri de asigurare, voiu analiza In scurt mai întăiu asigurarea 

potriva boalei și invalidităţii şi apoi asigurarea impotriva lip- 
sei de lucru. 


1) Inte'un artieol în „Buletinu? Statistice al Romìniei* din *„ Aprilie 
1511, „Asigurările în agricultură“, am expus aceste principii. RETA 


2344 VIAȚA ROMINEASCA 


I 


Intre 1880 şi 1890 s'au legiferat în Germania asigurările. 


sociale impotriva accidentelor, a boalei şi a invalidității şi bätri- 
neţii, pentru muncitorimea salariată în general, pe baza obliga- 
tivităţii, cu contribuţia statului, intreprinzătorilor şi muncitorilor 
în cazul invalidităţii şi bătrineţii, cu contribuţia numai a Intre- 
prinzătorilor (']a} şi a lucrătorilor (%a) în caz de boală,!) şi nu- 
mai in sarcina intreprinzătorilor în caz de accidente. Legile pos- 
terioare au mai lărgit cercul persoanelor obligate şi au adus va- 
recare periecțiuni de organizaţie și tehnică. Din anumite cauze, 
de natură istorică mai ales, asigurările germane în diversele ra- 
muri prezintă cea mai mare lipsă de unitate, ceia ce face intre- 
gul edificiu relativ costisitor. Nici chiar reorganizarea generală a 
asigurărilor prin legea din anul acesta nu a reuşit să aducă uni- 
tatea dorită şi nici să întindă cercul persoanelor aşa de departe 
cit cer nevoile timpului nostru, 

In Anglia acum, legiuitorul neavind să se izbească de alte 
orgarizări legale, create succesiv, poate stabili dela inceput uni- 
tatea in organizație, aşa cum cere o tehnică mai perfecționată. 
Apoi cu un calcul aproape matematic, nici una din clasele so- 
ciale, care au nevoe să fie asigurate, nu sinttrecule cu vederea. 
Si datele statistice, fundamentul sine qua non al oricărei bune 
legislații asupra asigurărilor sociale, sint astăzi mai complecte, 
dar şi experienţile altor popoare, în special ale Germaniei, au 
servit propunătorului legii de călăuză.*) 

Pentrucă prin legea din 1908 (Old agè pensions act) bă- 
trineța e îngrijită pentru toți cetăţenii englezi, în proectul de a- 


cum nu mai e vorba de bâtrineță. Toate celelalte intimplări, 


care aduc slăbirea, distrugerea sau intreruperea puterii de muncă, 
sint prevăzute în proect intro organizaţie unitară. Pe cind in 
Germania pentru boală sint organizări cu administrație specială 
şi pentru invaliditate şi bătrineţă cu totul altele, avem în An- 
glia aceleaşi instituții pentru toate. Pentru bătrineţă In Anglia, 
nefiind o asigurare propriu-zisă, ci o plată de pensiuni din bu- 
getul statului, nu există prin urmare în toată Anglia decit un 
fel de organe pentru toate asigurările sociale. 

In proect, pentru asigurarea contra boalei şi invalididaţii 
sint cuprinse următoarele părți: 1) Scopul asigurării sau persoa- 
nele asigurate (Scope of insurance or the ns insured), 2 
Contribuțiile (Contributions), 3) Ajutoarele acordate (Benefits), 4) 
Administraţia, 5) Finanţele. In aceiaşi ordine vor fi expuse şi aici. 

Intrun discurs la Birmingham, Lloyd George vorbia mun- 
citorimii, ca pregătire a spiritelor pentru proectul ce avea să a- 
ducă, despre „suferințile săracimii şi de intenţia innaltă de a pre- 


1 Prin modificarea din anul acesta contribuţiile intreprinzătorilor şi 
Imerătorilor sint egale. 

2) Lioyd George odată cu proectul şi cu rapoartele doctorilor, ma- 
tematicianilor şi statiatielanilor, pentru chestiunile respective, a prezentat şi 
tabele speciale cu rezultatele asigurărilor gormane. 


ASIGURARILE SOCIALE OBLIGATORII IN ANGLIA 235- 


veni miriade de căsnicii ruinate ṣì de vieți zdrobite“— the suf- 
ferings of the poor and the high purpose of preventing ri 
of ruined homes and broken hearfs')—Dupä intinderea precis 
calculată a asigurärii la diferitele clase de oameni, expresiile a- 
cestra nu cuprind o exagerare, obişnuită in ocazii ca acelea in 
care sa pronunţat. Se calculează pentru prezent 13.089.000 per- 
soane, obligate la asigurare. Afară de acestea mai sint 813,000; 
tot obligate sub 16 uni și 829.000 persoane care se pot asigura 
de bună voe. Așa dar 14.731.000 persoane cad sub dispoziţiile - 
legii. Această sumă insemnează 33" din intreaga populaţie en- 
gleză, sau fs din această populaţie. In Germania in 1909, cu tot 
lungul timp de cind datează legea, nu erau asiguraţi decit !/» din 
intreaga populație impotriva boalei și 4 impotriva invalidităţii, 
Sint obligați ia asigurare In Anglia toți acei care trăesc din 
munca brațelor şi sint angajaţi cu salar, fără limită de venit in 
acest caz. Cind insă ocupaţia este altfel decit prin calea muncii 
manuale și a salarului regulat (otherweisa than by way of ma- 
nual labour and at a regular salary,—atunci se fixează un ma- 
ximum. Peste 160 £ 2) venit anual nu se mai obligă la asigu- 
rare, Cu datele statistice In mină sint stabilite precis diversele - 
profesii obligate sau scutite de obligația asigurării, Peste mun- 
citorimea din industrie şi agricultură, asigurarea se intinde şi a- 
supra funcționarilor comerciali de orice fel, asupra marinarilor 
şi funcționarilor dela câile ferate, care nu sint funcționari ai 
statului, asupra profesorilor privați, asupra servitorilor, asupra 
„lucrătorilor acasă,“ ceia ce se desemnează azi cuo numire de- 
venită internaţională : //eimarbeiter. Se exceptează neaparat acei 
care sint asiguraţi prin alte legi speciale, cum sint funcționarii 
statului, prin diversele legi ale pensiilor, De bună voe se poate 
asigura la aceleaşi instituții create prin lege oricine işi cişiigă. 
traiul printr'o profesie regulată şi nu e obligat la asigurare, 
Cum se adună fondul necesar ? | 

Pentru aceasta se face deosebire intre asigurarea obliga- 
torie— compulsory insurance —şi asigurarea benevolă — voluntary 
insurance. În primul caz contribue: Intreprinzătorii, asiguraţii şi 
statul. In al doilea caz contribue numai asigurații și statul, 
Se face deosebire de asemenea între asigurarea bărbaților şi a 
femeilor, Pentru bărbaţi statul da */», iar restul de 7/ə e dat de 
Intreprinzâtor și asigurat, cu deosebirea arătată. Pentru femei sta- 
tul dă %, iar restul de % e adus de intreprinzător şi asigurată. 
Acum raportul dintre contribuţiile Intreprinzătorului și asigura- 
tului, pentru partea cuvenită lor, depinde de mărimea salarului- 


şi deosebirea de sex. Următoarea tabelă arată raportul acestor 
contribuţii: 


1) Citat în National H i 
Iulie 1911, poi E a ealth Insurance din The Quarterly Review, 


2) #=25 fr; 160 2=—4000 fr. Sub 160 £ este şi venitul soutit de impo- 
xit în Anglia. ? 


-235 VIAŢA SOMINEASCA 


Contributia întreprinrătorului Contribuția asiguratului 


Salar zilnic Bārbafi Femei Bărbaţi Femei 

Pană la 1 sh. 6 d. 6 d. sâptâminal 5 d. 1 d. 1 d. 
— 9 sh. 5 d, 4 d 2 d. 2 d. 
— 2 sh, ód. 4d. 3 d. 3 d, 3 d. 
peste 2 sh. d, 3d. 3 d. 4 å. 3 d 


Intreaga contribuție a intreprinzātorilor şi asiguraţilor e in 
toate cazurile pentru bârbaţi 7 denni şi pentru femei 6 denni. 
Două deosebiri insemnate In aceasta tehnică fapt de cea ger- 
mană. Mai intäiu, Intreprinzătorul contribue aproape Intotdeauna 
mai mult decit asiguratul. In Germania nu se trece peste jumaă- 
taie ba incă pănă anul acesta la asigurarea impotriva boalei a- 
sigurații plăteau */s și întreprinzătorii 1/3. O altă deosebire e 
aceia că partea de contribuţie a intreprinzătorului e invers pro- 
porțională cu mânmea salarului. Cu cit salarul e mai mic, cu 
atit contribue întreprinzătorul mai mult şi asiguratul mai puțin, 
în lAuntrul aceleiaşi sume. Din aceste deosebiri, precum şi din 
faptul că statul contribue şi la asigurarea impotriva boalei, ceia 
ce nu e cazul în Germania, asigurările sociale engleze după a- 
cest proect apar mai favorabile muncitorimii, decit asigurările 
din Germania. In privința adunării contribuţiilor se admite şi de 
proectul de lege englez, după cum sa admis şi de legea asigu- 
rărilor franceze din 1910, sistemul german cu lipirea de mărci, 
aşa zisul Klebesystem. Intreprinzătorul plăteşte Intreaga contribu- 
ţie, oprind din salar, unde e vorba de salariaţi, 

Ce primesc asiguraţi ? 

Spre deosebire de Germania şi de toate celelalte țări unde 
există asigurări sociale, in Anglia asiguraţii nu primese bani 
de inmormintare. Lloyd George motivează această dispoziţie prin 
aceia că e inutil să se dea acest ajutor, de oarece în Anglia nu 
există familie care să nu fie asigurată pentru caz de moarte. 
Intr'adevăr, există in Anglia, acum la prezentareă proectului, 43 
milioane polițe de asigurare, dintre care 6 mil. polite la Fri- 
endiy Socielies, 7 mil, la alte asociaţii muncitoreşti şi 30 mil, la 
societăți private. Faţă de numărul populaţiei engleze, aceste ci- 
fre arată că toată lumea e asigurată pentru caz de moarte, 

După diferitele cazuri, ajutoarele sint următoarele : 

1) Ingrijirea medicala (consultații și doctori) pe tot timpul 
vieții, incepind după 6 luni dela punerea in aplicare a legii. 
Pentru aceasta organele asigurării inchee contracte cu doctorii 
pe anumile termene. 

2) După 26 săptâămini de contribuție fiecare asigurat are 
dreptul să fie ingrijit în sanatorul asigurarii. Pentru construcția 
de sanatorii statul dă la inceput un fond de 1.500.000 $., iar 
pentru intreținerea lor se ia din contribuții 1 sh, 3 d, anual, de 
fiecare asigurat. 

3) După 104 sāptāmini de contribuții fiecare asigurat pri- 
meşte, In caz de boală, banii de boală, incepind cua4zia 
1mbolnăvirii şi pe un timp de 26 săplămini. In primele 13 săp- 


ASIGURARILE SOCIALE OBLIGATORII ?N ANGLIA 237 


aa, Sara primesc 10 sh. säptäminal, iar femeile 7 sh. 6 d 
n ultimele säptàmini şi bărbații şi i imest ý 
iai. pt şi ţii şi femeile primesc 5 sh, 
__4) După 104 săplămini de contribu ie, orice asi =- 
valid, incapabil de muncă, primeşte 5 gg e ru A, cai edr 
reconvalescență, cit timp durează incapacitatea de lucru. 

5) După 26 săptâmiui de contribuţie (pentru asiguraţii de 
bună voe după 52 sâptâmini) soțiile asiguraţilor sau femeile a- 
sizurate primesc pentru cazuri de naştere 30 sh.. In același timp 
un repaos de 4 săplămini, în care timp primesc salarul obişnuit, 
Astfel prin aceiaşi lege şi prin aceleaşi organe se realizează şi 
asigurarea maternității, cum există in puține țări, între care Ita- 
lia, asigurare pe care se incearcă incă de mult să o introducă 
Germanii, 

Instituțiile asigurării şi administrația. 

Cea mai mare superioritate tehnică a asigurărilor engleze, 
după proectul prezentat, constă în unitatea şi simplicitatea orga- 
nizaţiei şi administraţiei. Faţă de numeroasele case de asigu- 
rare din Germania, atit pentru diversele ramuri ale asigurării, cit 
şi inlăuntrul fiecărei asigurări, intilnim in proectul englez un 
sistem cit se poate mai simplu. Se ințelege că nici in Anglia 
legiuitorul nu are a face cu o ferra nova. Sint şi aici or- 
ganizări de asigurare benevolă vechi. De oarece Anglia e una 
din țările care au Intrat cele dintäi+in cimpul organizării eco- 
nomice moderne, a trebuit să se simta nevoca de asigurare mai 
Innainte aici, decit oriunde. Societăţile muncitorimii, cu alte- 
scopuri principale, au ţinut loc şi de organe de asigurare în mod 
secundar, Astfel foarte multe din sindicatele muncitoreşti — Trade- 
Unions — au şi funcțiunea de asigurători ai membrilor lor, Dar 
in afară de acestea, s'au alcătuit incă de mult societăți de aju- 
lor mutual, care sint mai răspindite şi mai bine organizate decit 
In oricare pane a lumii. Acestea sint Friendly Societies. Actu- 
ulmente sint cam 20.000 de astfel de societăți în Anglia. Proec- 
tul de lege ţine seamă de toate aceste formaţiuni tradiţionale şi 
face din ele instituţii de asigurare după noua lege, In Germania 
Bismarck, peniru a da lovitura social-democraţiei, a creat case 
de asigurare nouă, facind şi pe cele vechi să existe, dar fâră sā 
le determine condiţiile, crezind că se vor desființa dela sine, 
față de cele avantajate de stat. De aici a derivat multilateralita- 
tea caselor de asigurare germane. Lloyd George face din Fri- 
endly- Societies organele principale de asigurare, insă pune anu- 
mile condiţii de funcționare, condiţii care nu sint altceva decit 
norme din statutele celor mai bine organizate Friendly Societies. 
Astfel un prim organ al asigurării Il formează aceste „societăţi 
aprobate* —approved societies. Pentru a fi aprobate, se cer ur- 
mătoarele condiţii: a) Un numar de cel puţin 10.000 membri; 
pentru Irlanda 5.000 membri, Dacă nu au acest numâr, se pot 
uni mai multe, b) Un caracter de folos și ajutor comun. €) Ad- 
ministrație proprie. d) Comitet ales de membri. In afară de a- 


- 938 VIAŢA ROkINEASCA 


ceste societăți de ajutor comun proprii ale muncitorimii mai 
există şi case de pensiuni Intreţinute de intreprinzători —.Supe- 
rannualion fonds;—acestea pentru a fi aprobate, trebue să aibă 
un comitet, în care intreprinzătorii să nu reprezinte mai mult de 
14 din numărul membrilor. 

La „societăţile aprobate* nu e nimeni obligat să se asigure, 
dar cine nu e asigurat la ele trebue să se asigure la casele 
poştale din Post office local. Aici se adună şi contribuțiile mem- 
brilor şi subvenţiile statului şi de aici se primesc ajutoarele prin 
organele administrative ale asigurării. Alază de aceste două in- 
stituţii de asigurare nu mai există altele. 

Administraţia fondului asigurării nu o au organele admi- 
nistrative ale acestor două instituții de asigurare, ci o serie de 
organe administrative a parte. Lloyd George spune în expunerea 
de motive că sistemul de administrație propus prin proect nu e 
aşa de biurocratic ca cel din Germania şi apoi se sprijină mai 
mult pe principiul administraţiei proprii. !) Se lasă intr'adevâr un 
mai larg cimp de activitate administraţiei proprii, dar biurocra- 
tismul e inevitabil şi în acest caz, căci şi instituţiile aşa consti- 
tuite au funcţionarii lor, şi de multe ori e mai periculos biuro- 
cratismul acesta privat decit funcţionărimea statului. 

Toate contribuţiile formează pentru intreaga Anglie un fond al 
asigurării sociale, numit Health Insurance Fund. Acesta e adminis- 
trat de funcţionari speciali. Ajutoarele pornesc de aici în urma cere- 
rilor celor două instituţii ale asigurării. Peste intregul fond al asigu- 
rării şi pentru întreaga Anglie există un nou departament guver- 
namental numit Comisionarii asigurării — governement departement 
called the Insurance Comissioners.— Centrul administraţiei e în 
Londra şi in fiecare district (County Borough) există un comitet 
local— Local Health Commilee. Aşa dar întrun district există so- 
cietăţile aprobate şi comitetul sanitar local, peste care se intinde 
autoritatea „Comisionarilor asigurării“. Comitetul local e cumpus 
din 9— 18 membri, aleşi de consiliul comunal local, de societăţile a- 
probate, de asiguraţii dela casele poştale. Comitetul local are insăr- 
cinarea să administreze fondul sanatoriului și fondul asiguraţilor 
la casele poștale și în alară de aceasta are să ingrijească, în 
mod general, de nevoile districtului cu privire la orice chestiune 
de sănătate publică (fo consider generally the nteds of ihe county 
borough with regard to all questions of public health“). Se dă 
o mare Insemnâtate acestei îndatoriri a comitetului local și prin 
acelaşi proect de lege se iau cele mai energice măsuri de com- 
batere a epidemiilor şi în special a tuberculozei. Aceste măsuri 
sint determinate de o intindere foarte mare a tuberculozei. Intr'a- 
devăr, Lloyd George socotește că mor anual de tuberculoză 
300.000 de oameni. Din 75.000 de morţi intre virstele de 14—55 


— — 


1) In „Memorandum issued by the Chancoilor of the Exchequer" se 

spune: „In Germany the system is much more in ite manâge- 

„ment, and does not nearly to the same extent adopt the principle ot selfgo- 
vernement“, 


ASIGURARILE SOCIALE OBLIGATORII IN ANGLIA 2» 


ani, '/+ sint morţi de tuberculoză, De aceia se iau măsuri ener- 
gice şi se fac sacrificii pentru construcția de sanatorii. 

i Dintre măsurile energice pentru combaterea boalei fac parte 
și acelea privitoare la raporturile dintre instituțiile asigurării şi 
doctori. Aceștia sint angajaţi cu contract de organele asigurării 
şi plătiți fix pentru fiecare caz. Intre doctori şi Friendly Societies 
existau şi innainte asemenea contracte ; pentru fiecare caz se plă- 
tea 4 sh, în care intrau și doctoriile, Proectul acum dispune să 
se plătească numai onorarul, procurindu-se deosebit doctoriile. 
Faptul că asigurarea cuprinde mai toată populaţia şi că proec- 
tul pune pe doctori la dispoziţia asociaţilor, a produs o mişcare 
a doctorilor impotriva proectului.!) Faţă de această mişcare 
Lloyd George a declarat că proectul său nu a avut în vedere 
o ingrijire de soarta și nevoile doctorilor şi că, dacă ei nu vor 
să se conformeze dispoziţiilor legii, atunci Anglia Işi va procura 
funcționari medici pentru asigurarea socială. 

„In sfirşit, tot din aceiași serie de măsuri face parte şi dis- 
poziția de a impovăra prin contribuţii la asigurare pe acei 
care se lac vinovaţi de o stare rea sanitară. In localităţile unde 
mortalitatea e mai mare de 10, pe cind statistica mortalităţii 
arată o cilră a mortalităţii mai mică, în acele localităţi se impun 
contribuţii la fondul asigurării fie patronilor, cînd insalubritatea 
depinde de ei, fie autorităţilor comunale sau altor autorităţi ale 
diferitelor lucrări publice. 

In ce priveşte partea financiară, Lloyd George socotește 
că pentru primul an contribuţiile intreprinzătorilor şi asiguraţilor 
vor fi de 20 mil. $ (500 mil. fr.). dintre care 9 mil, £ vor fi a- 
duşi de intreprinzători şi 11 mil. de lucrători. 

Pentru '®™S/ia toate ajutoarele date şi impreună cu costul 
administraţiei asigurării se vor ridica la suma de 7 mil. 4; pen- 
tru "ëa insă această sumă va fi de 20 mil. £. 

Bugetul statului se incarcă in modul urmâtor: 


Pentru 1%, statul dă 1.742.000 £. 
s. Wh” 33935000 £. 
14, „ 4.563.000 £. 


Toate acestea sint insă prevăzute In alară de fondul de 
1.500.000 £, dat odată la inceput pentru construcția sanatoriilor. 


I 


Dacă In asigurările sociale impotriva boalei şi invalidităţii 
întilnim Imbunătăţiri de organizare și tehnică administrativă 
iață de organizările asigurărilor sociale In alte țări, apoi proectul 


the Doctors snd National policy de 


1). „Tha Insurance Harry 
Roberts, în „The Nineteenth Century and after“ din Iulie 1911, p. 152 și arm. 


240 VIAŢA ROMINEASCA 


ca un tot nu e ceva nou, Cu totul altfel este proectul asigurării 
impotriva lipsei de lucru, a châmage-ului, — Unemployment. Suc- 
cesul definitiv al intregii construcții a asigurărilor sociale depinde 
de deslegarea problemei asigurării impotriva lipsei de lucru, o 
problemă cu totul modernă și inerentă organizării economice a 
timpului. Căci se poate vedea uşor că, dacă la un moment dat 
lucrătorul nu mai găseşte ocazia să ciştige prin munca braţelor 
lui venitul obişnuit, nu mai poate plati contribuţiile de asigurare 
impotriva celorlalte întimplări ale vieţii. Care e urmarea? Sau 
se continuă de cătră instituția asigurării să se plătească ajutoa- 
rele pentru intimplările asigurate şi atunci intreaga organizare e 
tulburată In mersul ci, dacă nu chiar impiedicată cu totul, sau 
instituția asigurării nu mai plătește nimic,—ceia ce de fapt se 
intimplă pretutindeni,—și atunci sint aruncaţi în rindurile săraci- 
lor, întreţinuţi pe socoteala publică sau din pomana particulară, 
o serie de oameni capabili de muncă, tocmai ceia ce se silește 
să evite asigurarea. Şi numărul celor ce sint lipsiţi de lucru din 
timp în timp nu e neinsemnat în timpul nostru, În ţările indus- 
triale, unde lumea e obişnuită cu valorificarea continuă a pute- 
rilor de muncă ale poporului, numărul celor lipsiţi de muncă se 
socoteşte In mod general și se cunoaște aproximativ In Anglia 
s, e. se socotește cala 700.000 lucrători, ajutaţi anual de 7rade-l- 
nions, pentru diferite durate de timp, în care nu au de lucru. In mod 
permanent se socotește 15.000 lucrători lipsiţi de lucru, intr'o 
ramură sau alta a industriei.') In țările agricole o mare parte 
din forța productivă a poporului se pierde nesocotită şi necunos- 
cută in aproape Ya părți ale anului, din cauza caracterului de 
sezon al agriculturii. Din punctul de vedere al intereselor eco- 
nomice individuale, în afară de interesele economice naționale, 
jucrătorul este în acest timp lipsit de venitul necesar şi prin ur- 
mare expus mizeriei. 

S'au incercat până acum diferite sisteme de asigurare a 
muncitorului pentru timpul cind nu are de lucru. O măsură gene- 
rală pe teritorul unei țări intregi nu s'a luat și nu s'a incercat 
incă până la proectul lui Lloyd George. Amintim aici numai ct- 
teva din diferitele sisteme incercate, pentru a putea judeca In- 
semnătatea legii respective engleze, fără a intra insă In analiza 
fiecărui sistem.?) 


In citeva oraşe din Elveţia, Italia și Germania s'a incercat, 


asigurarea impotriva chomage-ulvi prin alcătuirea de case de 
asigurare particulare, cu participare de bună voe a celor inte- 
resați. Toate acestea sint In strinsă legătură cu Bursa muncii, 
pentruca să se poată utiliza în momentul cel mai scurt posibil 
orice ocazie de muncă. Un asemenea sistem s'a incercat spre 


1) L poor A în artie. „Das Problem der Arbeitslosigkeit in En- 
giand“, din Arhiv fur Soz, Wiss., ete, p. 137. 

2) In mod foarte amănanțiţ sint studiate cele mai multe din ateste 
sistemo într'o lucrare a lui Schaus : Zur Frage der 

Berlin, 1895, retipărită cu întregiri în 1897 și 1901 


Arbeitslosenversicherung, 


ASIGURARILE SOCIALE OBLIGATORII IN ANGLIA 21 


exemplu in Berna dela 1893. Fiecare lucrător plăteşte o contri- 
buție de 0.70 bani săptăminal, iar oraşul dă o subvenție de 12,000 fr. 
anual, După 8 luni de contribuţie orice membru al casei de asigurare 
primeşte pe limp de 70 zile, în caz de lipsă de lucru, pe fiecare zi 2 fr, 
sau 1.50 fr., după cum e vorba de un părinle de familie sau de un 
muncitor lără familie In seama lui, Pe aceleași baze și a- 
proape cu aceiași organizație s'au organizat case de asigurare 
în alte oraşe ale Elveţiei, ca Basel, etc., şi în multe oraşe itali- 
enc, ca Veneţia, Bolonia şi în special Milan, unde s'au obținut 
rezultate bune de cunoscuta Società ['manilaria. Oarecare deo- 
sebiri de organizație au adus acestui sistem citeva orașe ger- 
mane. Astfel in Colonia, unde asemenea case de asigurare au 
inceput dela 1896, se dă subvenţii nu numai de câtră oraş, dar 
şi de întreprinzători. Dela inceput întreprinzătorii au dat în Co- 
lonia 72,000 M.. Pentru a fi membru al casei de asigurare, se 
cert cel puţin un an de locuire în Colonia şi virsta de cel pu- 
țin 18 ani. Contribuțiile lucrătorilor sint foarte mici: 35 pl. pe 
săptămină, După 34 de săptămini de contribuție şi incepind dela 
a 3-a zi de lipsă de lucru se plăteşte pentru primele 20 zile cite 
2 M. zilnic, apoi cite t M.. Casa de asigurare are o strinsă le- 
gătură cu Bursa muncii; din două In două zile se strigă lucră- 
torii lipsiţi de lucru şi li se arată ocazia de muncă. 

Un alt sistem încercat este asigurarea împotriva lipsei de 
lucru de cătră sindicatele muncitoreşti, Mai mult decit oriunde, 
acest sistem a fost aplicat în Anglia. Foarte multe din 7rade-l- 
nions intre alte îndatoriri işi fixează în statute şi asigurarea pen- 
tru cazuri de chômage. Cei lipsiţi de lucru se inscriu întrun re- 
gistru special ținut de 7rade-Unious şi primesc dela sindicat a- 
jutoare zilnice, recomandări de ocazii de muncă și bani de că- 
lătorie, dacă ocazia de muncă e aiurea. Numărul relor asiguraţi 
in acest chip se ridică uneori până la 1 milion. 

Cel mai răspindit sistem de asigurare impotriva chimage- 
ului este astăzi aşa numitul Sistem din Gund. Statul sau comuna 
dă o subvenție determinată, creind un fond de chômage, pus la 
dispoziţia organizărilor sindicale, în ce priveşte administrarea şi 
întrebuinţarea lui. In Gand s'a creiat acest fond de chômage la 
1901, punindu-se dela inceput 10.000 Fr.. Sindicatele muncitorilor 
sint cele dintăi care iau cunoştinţă de cei lipsiţi de lucru şi au 
şi controlul asupra Indreptățirii de a cere ajutor. Oraşul Gand 
a pus numai condiția ca să nu se plătească nici unui lucrător 
lipsit de lucru mai mult de 50 zile și mai mult de 1 fr. pe zi. 
În timp de grevă sau în timp de boală nu se plăteşte. Tot ceia 
ce se plăteşte insă din acest lond comunal e cel mult egal cu 
ceia ce dau sindicatele din fondurile lor, pentru fiecare caz. S'a 
prevăzut de asemenca şi cazul cind lucrătorii nu fac parte din 
sindicate. In acest din urmă caz, lucrătorii trebue să aibă case 
de economie, la care să depună cel puţin 50 fr.. Cind se intim- 
plă să n'aibă de lucru, fiecare membru al casei de economie 
iși poate negreșii primi banii inapoi, dar mai primește din fon- 

6 


242 VIAŢA ROMINEASCA 
o ——— 


dul de châmage comunal cite 1 fr. pe zi. Şi in cazul sindicate- 
lor şi in cazul caselor de economie e nevoe de oarecare control 
din partea administraţiei comunale. In consiliul de administraţie 
al fondului comunal sint de aceia şi 3 consilieri comunali, pe 
lingă 7 lucrători, iar primarul e preşedinte, Consiliul de admi- 
nistrație stă In strinsă legătură cu Bursa muncii. Fondul pus la 
dispoziție In 1905 de oraşul Gand a fost de 20.000 fr.. Din to- 
talul ajutoarelor date, *s numai a fost luat din fondul comunal, 
pe cind restul a fost dat de sindicate, In 1906 erau 13.578 asi- 
gurați in Gand, Sistemul acesta s'a răspindit in mat toată Eu- 
ropa. Cele mai multe oraşe din Belgia au imitat exemplul lui 
Gand. Apoi foarte multe oraşe din Germania, din Norvegia, din 
Danemarca, dar mai ales din Franţa. In Franţa dau subvenţii 
nu numai oraşele, dar şi departamentele şi chiar statul. In 19%.uos 
Millerand a pus la dispoziţie sindicatelor muncitorești pentru asi- 
gurarea contra châmage-ului suma de 100.000 fr.. care s'a mai 
mărit apoi. Astăzi sistemul acesta e răspindit în Franţa mai mult 
ca oriunde. 

In nici o ţară din lume nu există până acum o asigurare 
impotriva châmage-ului pentru întreaga țară, ca organizaţie gene- 
rală şi mai ales obligatorie. Numai pentru un scurt timp s'a fä- 
cut o incercare de asigurare obligatorie Impotriva châmage-ului, 
incercare nereuşită. In micul canton elveţian St. Gallen a existat 
dela 1895—97 asigurarea obligatorie Impotriva lipsei de lucru. Şi 
din cauza lipsei de organizare a Bursei muncii şi din alte cauze, 
instituţia s'a desființat la 1897 cu multe pierderi, pe care le-a 
plătit apoi cantonul. Pe acest principiu al asigurării obligatorii 
impotriva châmage-ului pentru intreaga ţară se bazează acum 
proectul lui Lloyd George. Dar nu e numai atit, In proect se 
incearcă să se deslege o mulţime de alte chestiuni, care tind la 
rezolvarea definitivă a problemei chomage-ului, 

Cercul persoanelor asigurate impotriva chămage-ului e mult 
mai restrins decit în celelalte ramuri de asigurare și apoi se mai 
pun anumite condiţii restrictive. Mai intăiu nu sint indreptăţite 
şi obligate la asigurare decit persoanele dela vrista de 15 
ani. Apoi nu toate ramurile industriale sint cuprinse în cercul a- 
sigurârii obligatorii. In mod general, sint obligaţi la asigurare 
toți lucrătorii ocupați in construcţii de case, edificii, etc., lucră- 
torii de pe câile ferate, dela poduri, porturi, etc., lucrătorii de 
maşine și de tot felul de instrumente de transport. Pentru aceste 
meserii, obligate la asigurare, se mai cer Insă anumite condiţii : 
1) Lucrătorul trebue să [i servit cel puţin 26 săplămini în mese- 
ria dată, 2) să fie capabil de muncă. 

Cu asemenea restricții, numârul persoanelor obligate la a- 
sigurare in contra chomage-ului se calculează la 2% milioane. 

Cind lucrâtorul asigurat nu găseşte de lucru, primeşte 6 
sh. sau 7 sh.—se face o clasificare după meserii—pe săptlămină, 
după trecerea unci săptămini de cind nu are de lucru. Intr'un 
an nimeni nu poale primi acest ajutor pe mai mult de 15 sâp- 


ASIGURARILE SOCIALE OBLIGATORII IN ANGLIA 243 


iamini. Cind se intimplă ca un lucrător să fie prea des conce- 
diat şi deci prea des fără lucru, atunci e trimes pe cheltuiala a- 
sigurârii într'o școală profesională, corespunzătoare profesiei lui, 
ca să se perfecționeze, de oarece experiența arată că de obiceiu 
sint concediaţi lucrătorii mai puţin capabili. Această dispoziţie 
arată idealurile sociale innalte de care se inspiră legiuitorul en- 
glez în acest proect de lege, Orice cetățean englez sănătos tre- 
bue adus In stare să trăiască, punindu-se în condiții egale de 
viață cu ceilalți. 

O chestiune grea în această materie este aceia de a se ști 
cind se socoteşie un lucrător că nu are de muncă. Intotdeauna 
se va găsi poate într'o ţară un loc pentru un muncitor cu un 
salar dela o centimă in sus. Numai cind lucrătorul nu primește 
un loc pentru orice salar, atunci e lipsit de lucru, Dar unde e 
limita ? Legiuitorul englez fixează criterii şi determină astfel ca- 
zurile in care se plăteşte pensiunea pentru lipsa de muncă. A- 
ceste cazuri sint următoarele : 

1) In timpul unei greve, lucrătorul primeşte ajutorul fixat. 
Intr'o ţară, unde greva e recunoscută legal, ca mijloc de luptă 
al claselor muncitoare impotriva întreprinzătorilor—care nu sint 
tot una cu statul, căci statul reprezintă şi trebue să țină cumpăna 
dreaptă între diferitele clase sociale, și de aceia muncitorimea 
nu se îndreaptă niciodată impotriva statului, ci impotriva Intre- 
prinzătorilor, dacă sint exploatatori,- îintr'o astfel de țară nu e 
de mirare că se dă lucrătorilor pe timp de grevă ajutoare, la 
care contribue şi statul. 

2) Cind lucrătorul e plăti! mai puțin ca de obiceiu, poale 
să nu primeuscă locul oferit şi e socoti! că nu are de muncă 
şi deci primeşte pensiunea fixată. Această dispoziţie insemnează 
cu alte cuvinte lăsarea complectă a rizicului pe seama acelui care 
trebue să-l suporte. Intr'adevâr, cind situația pieţii e avantajoasă, 
intreg ciştigul neobişnuit se scurge în buzunarul întreprinzătoru- 
lui, cind muncitorul nu e părtaș la ciștig, cum nu e de obiceiu. 
Cind, dimpotrivă, situaţia pieţii e nefavorabilă, întreprinzătorul n'ar 
mai suporta rizicul, dacă în urma unui calcul ar micșora sala- 
riul muncitorului, aruncind pierderea asupra lui. După concepția 
noastră de dreptate, şi poate după concepția oamenilor din toate 
timpurile, nu se poate să fie socotit drept ca intro intreprindere 
ciştigul să-l incaseze intreprinzătorul şi paguba să o suporte 
muncitorul. Dispoziţia legii engleze e pornită dintro concepţie 
înnaltă de dreptate. Ce urmări are această dispoziţie pentru viața 
economică in genere nu ne interesează aici. 

3) Cind lucrătorul e plălit mai puțin decil e obiceiul lo- 
cului, atunci poale să nu primească angajamentul oferit şi va 
fi socotit ca lipsit de muncă. De fapt această dispoziţie e recu- 
noaşterea legală a unei realităţi. Contractele între muncitorime 
şi intreprinzători sint de cele mai multe ori contracte colective, 
Se fixează tarife pentru diferitele ramuri industriale şi după lo- 
calităţi, în urma ințelegerii dintre reprezentanţi muncitorimii, Or- 


214 VIAŢA ROMINEASCA 


ganizață în sindicate, şi dintre intreprinzători. Legiuitorul por- 
neşte dela această egalitate de condiţii de muncă pentru toţi lu- 


crătorii şi cind un lucrâtor e mai inferior, e trimis la o şcoală 


profesională spre a se perfecționa. 


Pentru adunarea fondului necesar contribue statul, intreprin. 


zătorii şi asiguraţii. Statul acordă `» din suma care se plătește 
real asiguraţilor. Intreprinzătorii și asiguraţii plătesc fiecare cite 
2 14 denni pe săptâămină, adică întreprinzătorul plăteşte pentru 
fiecare lucrător asigurat al său 2 3 d., iar lucrătorul 2 34 d.. 
Cu privire la această contribuţie se găsesc dispoziţii de o 
mare insemnătate economică, Administraţia asigurării împotriva 
lipsei de lucru e aproape coniundată cu Bursa muncii — Labour 
Exchauge.— Labour Exchauge e o divizie a ministerului de co- 
merț ; funcţionarii Bursei muncii vor fi şi acei ai asigurării In 
cea mai mare parte. Fiecare lucrător işi are un carnet de asi- 
gurare, pe care sint lipite de intreprinzător mărcile corespunză- 
toare contribuţiei fixate. Cind lucrâtorul nu are de lucru, în in- 


țelesul de mai sus, merge cu carnetul său la Bursa muncii, 


care ti recomandă locuri nuuă sau ti plăteşte pensiunea asigurării, 

Foarte interesante sint dispozițiile luate pentru impiedeca- 
rea concedierilor temporale. Contribuția întreagă a lucrătorului 
şi intreprinzătorului pe timp de un an este de 21 sh. 8 d.. In loc 
să plătească această sumă întreagă prin contribuţii săptăminale, 
întreprinzătorul poate plăti deodată Innainte pe un an, numai 15 
sh., oprind insă din salarul muncitorului tot cei 2'/u d. pe sāp- 
tâmină.  Intreprinzătorul nu mai plăteşte cu acest chip decit 4 
sh. 2 d. anual pentru un lucrător, în loc de 10 sh. 10d. anual. 
Dacă lucrătorul devine fără muncă pe timpul unui an pe orice 
perioadă de timp și apoi reintră iarăși In aceiași Intreprindere, 
plăţile făcute innainte de întreprinzător nu sint valabile, Aşa 
dar, dacă intreprinzătorul va dori să-și micşoreze costul produc- 


ției plătind mai puţin la asigurare pentru lucrători, va fi nevoit 
in acelaşi timp să nu concedieze in anumite epoci ale anului pe 


lucrători. Această dispoziție poate avea o mare influență asupra 
crizelor de supraproducţie, rezultat al unei extenziuni nemăsu- 
rate a întreprinderilor in epocile de conjunctură favorabilă. 
Fondul de asigurare impotriva lipsei de lucru— /nemploy- 
ment Funde—nu are administraţie proprie, ci depinde de minis- 
terul de comerţ, care numește funcţionarii respectivi. Ministerul 
de finanțe face avansuri peniru acest fond până la 3 mil. £. 
Dacă fondul alcătuit din contribuţii în proporțiile arătate nu e 


indestulător, atunci se ridică contribuţiile pănă la maximum de | 


1 sh. săptăminal şi se scad ajutoarele până la minimum de 5 


sh, săptăminal, Din 5 în 5 ani, pe baza datelor statistice şia 


calculului probabilităților se determină contribuţiile. Adminis- 
trația fondului hotărăşte cazurile in care lucrătorul e indreptățit 
la ajutor. Dacă lucrătorul nu e mulțumit, apelează la un tribu- 
nal profesional, alcâloit din reprezentanţi ai lucrătorilor şi intre- 


prinzătorilor in număr egal. Intreaga judecată e scutită de chel- 


ASIGURARILE SOCIALE OBLIGATORII IN ANGLIA 245 


tueli, ba incă lucrătorul primeşte și cheltueli de transport pănă 
ja tribunalul profesional. Fondul de asigurare e calculat anual 
la suma de 2.750.000 £, dintre care 1.100.000 £ sint aduse de 
lucrători, 900.000 $ de întreprinzători şi 750.000 + de cătră stat, 
Pentru administraţie se întrebuinţează '/a+ din acest fond total. 

Proectul de lege permite şi asigurarea după sistemul din 
‘Gand, pe care l-am descris mai sus. In acest caz se dă de că- 
trä stat pănă la */a din ceia ce plătesc sindicatele muncitorești, 
ca asigurare. 

Contribuțiile lucrătorilor sint privite în același timp și ca 
economii. Astfel după 500 de săptâmini de contribuţie cel puțin, 
dacă un lucrător a plătit mai mult decit a primit ca ajutor, pri- 
mește inapoi tot surplusul la vrista de 60 ani. 

Din dispoziţiile proectului de lege, privitoare la asigura- 
rea impotriva châmage-ului, aşa cum in mod sumar le-am ana- 
lizat aici, se vede că legiuitorul englez se incearcă să rezolve o 
mulțime de probleme economice și să inlăture multe din relele 
«ele mai strigâtoare de care sufere societatea noastră. 


loan N. Angelescu 


GLASUL MORILOR 


Lui D. Anghel 


Glasul morilor de apă, 

Glasul morilor de vint, 

Glasul morilor severe care macină Romanja 

Zilelor de mine— 

Glasul dătător de pine, 

Care 'mbracā'n alb vestmint 

Năzuinţa şi speranţa, 

Glasul morilor severe care 'ngroapă 

Şi desgroapă 

De sub piatră-acelaşi Cint, 

Glasul morilor de apă, 

Glasul morilor de vint, 

Sa-l asculți de dimineață pină'n seară 

Ore "'ntregi şi zile 'ntregi, 

Sa-l asculți supus ca'n clipa cind vorbeşte inspirarea, 
Sa-l cunoşti, Ş 
Sa-l ințelegi, 

Sa-l inveţi pe dinalară, 

Şi să-l cinți şi tu cu apa, 


GLASUL YORILOR 247 
Şi să-l cînți şi tu cu vintul, 
Căci e glasu 'n care Cintul 
Plămădeşte 'ndestularea ?... 


lar cind noaptea amuţeşie glasul morilor, 

Tirziu 

Cind prin scacuri, nemişcată, apa doarme can sicriu, 
Cind prin aripi, vintul trece cu aceiaşi nepăsare 
Suverană, 

Ca prin pinza sdrențuită-a unei nave, 

Şi cind roata morii ţi pare 

O pecetie domnească 

Desgropată din arhiva prăluitelor hrisoave ; 

Tu să te gindești la grlul care face să 'ncolțească 
larna, 

De sub piatra morii, năzuința şi speranța, 

Şi să-ți aminteşti de glasul care macină Romanța 
Zilelor de mine— 

Glasul dătător de pine 1.. 


1911 lon Minulescu 


Note pe marginea cărților 


POEZII DE CINCINAT PAVELESCU 


Un volum de 210 pagini. Poeziile din el sint impărțite In 
categorii, unele Subt lampă, altele Romanje şi Cantilene, altele 
Serenade şi Madrigale, altele Icoane şi Vedenii, iar cele din 
uimă: Fabule. Cartea incepe cu o prefajä în versuri $i se ter- 
mină cu un judicios epilog de 3 strofe. Am citit-o cu luare a- 
minte și cu simpatie și am revenit pe ici pe colo asupra unora 
din poeziile citite, Vā declar aceasta din capul locului, spre 
toată libertatea mea şi spre inlesnirea Dv, 

Incepindu-mi citirea, mi-a venit in minte şi m'a urmărit ne- 
inceta! această amintire: „Cind m'am intilnit cu Cincinat, tnttia 
oară, am [ăcut schimb cu pălăriile... Eu aveam o pâlărie cu bor- 
duri largi, garibaldiană... Cind m'am intilnit cu el a doua oară 
am făcut schimb cu cravatele... Eu aveam o legătură stacojie, 
socialista...* Cind s'au intilnit a treia oară, au lăcut iarăşi schimb, 
dar nu mai știu cu ce, Aceste glume le scria răposatul şi ne- 
uitatul Anton Bacalbaşa, In de-pomenire-vrednica i revistă Moş- 
Teacă, pe la 1895. - Tot pe atunci l-am cunoscut şi eu pe Cin- 
cinat, adică am ajuns să ştiu cum e la față, fiindcă din nume il 
cunoşteam mai de mult. Auzisem de el cind cu reprezintarea la 
Teatru Naţional a piesci Saul. L-am văzut în toamna anului 1895 
(cred că țin bine minte anul) aproape în fiecare Duminică. Unde? 
La Velodromul Pucher. 

Ce şi unde era acest velodrom —voi, studenții universitari 
ue azi şi mai cu seamă voi, cei ce vă apropiaţi de anii Univer- 
sității, nu aveți idee. Acest velodrom era unde este astăzi Minis- 
terul de Externe, adică Palatul Sturdza, Acolo la velodrom, mă 
topeam de drag după Cincinat Pavelescu și după d. Jean Mi- 
hăescu, primul campion în bicicletă al Rominiei. Şi mi-era drag 
să văd că şi Cincinat se topea după d. Jean Mihăescu. —,Stri- 
gaţi báeți: ura campionul!* ne dădea comandă Cincinat, cind 


E 


NOTE PE MARGINEA CĂRŢILOR 29 
ieşeam cu toţii puhoi din velodrom, în urma campionului şi a 
prestigiosului său biciclu, 

Am văzut dăunăzi pe la chioșcurile de ziare o caricatură 
care avea pretenţia să infâţişeze pe poetul Cincinat așa cum Il 
cunosc epigonii din 1911, Am închis ochii şi am rechemat pe 
poetul biciclist dela 1895. Ce frumos băiat era! Avea un păr 
megru şi buclat. Avea o mustață mică, ondulată în chip firesc. 
Avea nişte ochi negri strălucitori și, cind venea în virtejul bici- 
cletei, niște obraji ca doi bujori. Imi veţi răspunde:— Vanitas va- 
nitatum!,.. Vă voi replica: Nu-mi pasă! Eu nu cunosc pe actua- 
lul Cincinat, 

Dar să revenim. Ce vreau eu să spun cu pălăria şi cu 
cravata neuitatului Tony? Vreau să spun că gluma lui, din 
Moş-Teacă, poate scrisă așa intro doară. s'a intimplat să co- 
prindă în ea o izbitoare potrivire cu realitatea poeziei lui Cin- 
ciaal. Intriad in casa poetului (vezi Prefaţa) ţi se pare că mai 
tot ce te intimpină, fără îndoială multe lucruri și lucruşoare fru- 
moase și de gust, au fost cumpărate dela diferite şi ilustre des- 
faceri. Unele poezii iţi aduc aminte pe Macedonski, donă-trei pe 
Coşbuc, multe pe. Eminescu și pe cei ce au călcat cu talent în 
urmele lui. Vorba lui Tony: pălăria, cravata, surtucul lui Cinci- 
nai... sint luate (imitate) de pe la diferiți poeţi. Nu vorbesc de 

cus, de Antoniu şi Cleopatra... aceste ace de cravată, cu 
gămălia de opal, luate cu chitanță în regulă din sipetul iui Hé- 
redia, ci vorbesc de bucăţile proprii ale poetului. 

Aș inclina să cred că e de vină vasta suprafață de pe 
care sint culese cele vre-o sută şi ceva de poezii din cartea lui 
Cincinat. Dela 1885 pina la 1910 e cale de un sfert de secol ! 

inescu, Coşbuc și Macedonski, Vlahuţă, Pincio şi Proca au 
Tăzbătut, au strălucit şi s'au scuturat, in acest pătrar de veac. 
Poetul Cincinat, rind pe rind, s'a jucat, a hoinărit, a visat, şi-a 
Cintat şi şi-a jelit iubitele, prin acești codri, aceste huzerișuri şi 
aceste lunci. Firesc este, prin urmare, ca unele din poeziile lui, 
scrise în prima tinereță, să aducă aminte pe acest sau pe acel 
maestru, iubit şi căutat în vremuri, A venit, însă, ziua cind şi 
Cincinat s'a simţit şi a lost maestru... 
: Ei, nu! Cincinat este şi rămine veşnic un discipol, printr'o 
nație specială a spiritului său, rob sugestiunii şi imitării, 
De cind sin scrise, de pildă, poeziile Avatar şi Veneţia? In 
volum nu se arată anul zămislirii, cum se intimpla cu alte po- 
ezii, Socotesc insă că sint scrise în anii de pe urmă. Ceeste 
É ? Este un tablou in genul cutărui pictor original, zugră- 
vt de un elev al maestrului. Este o reminiscență încâpăținală şi 
iruitoare, din Macedonski. Vă aduceţi aminte de acea veșnic 
tinâră și frumoasă poezie a lui Macedonski, al cărei sfirşit sună 
Cam astfel (citez din amintire) : 


Uitată mi-este groapa sub flori și subt parlume. 
Dar tot mi-aduc aminte! Fu Cretus al meu nume 
Şi 'n tor purtam tunică cu ciucuri elinești, 


250 VIAȚA ROMINEASCA 


— 


Avatar al lui Cincinat e mai dincoace, din vremea crucia- 
delor. Dar demonul sugestiunii și tirania formelor maestrului 
biruesc în discipol—în cel ursit să fie veşnic discipol —Intr'un 
mod surprinzător. Cincinat isprăveşte : 


Atingeam c'o nevăzulă sărutare 
Albii crini ai mantei tale de argint. 


Poezia Veneţia este incă o pildă de obsesiune şi de imi- 
taţie fără de voe, Dar poate că mă veţi intrerupe cu obiecţiunea : 
—Nici de cum! Nu e liber poetul să mai scrie și el un Avatar 
după Macedonski, și o Veneţie după Eminescu?—Cu totul li- 
ber! Daţi-mi, insă, voe să vă intreb: Se bizuia Cincinat, punind 
mina pe condei să scrie pe Avatar al lui, că va birui pe Ma- 
cedonski, sau şi mai grav: credea el, scriindu-și Veneţia, că va 
întrece pe Eminescu? Dacă Cincinat s'o crede mai talentat de- 
cit Macedonski, desigur că nu se crede egal cu Eminescu. A- 
tunci pentruce aşa încercări primejdioase? Eu cred că, pur şi 
simplu—fără să se prea gindească—din spirit de ucenicie şi de 
imitare, din pornirea irezistibilă, constatată la unii artiști şi lite- 
rați, să facă şi el cum au făcut cei doi maeștri. i 

Poeziile cele mai frumoase ale lui Cincinat INocthurnă, 5o- 
net (pag. 39), Olarul şi Amfora, Căinţa Domniței, Poetul (pag. 
182) şi alte citeva) te lasă cam perplex. De unde s'o fi inspirat 
Cincinat ? Ce lumini de aştri depărtați se răstring in discul pa- 
lid (şi frumos, dacă voiți) al acestui satelil-poet ? Nocturna, cu 
clopotele celea din fundul lacului, nu ne-ar da multă bătae de 
cap. Dar ideile din celelalte, în ce zări şi depărtări işi găsesc 
prototipul ? $ 4 

Scriu aceste ginduri fără nici un fel de rea voinţă şi in 
cea mai bună dispoziție din lume. Cincinat mi-e drag şi pe ici 
pe colo poezia lui este meritorie. Dar să dăm omului ce este al 
omului şi să nu-l nimicim, suindu-l aiit de sus incit cind o că- 
dea dela aşa innâlțime să se facă praf... Cincinat este şi rămine 
discipolul lui Macedonski, cel mai talentat discipol al lui Mace- 
donski. Maestrul Cincinat, tormula citorva cafenele din Bucu. 
reşti, față de Macedonski Insemneazā ingratitudine şi impietate. 
Adevăratul maestru, cătră care te poartă gindul cind citeşti pe 
Cincinat- unele din poeziile lui Cincinat—este nedreptățitul Ma- 
cedonski. Cu vremea, Cincinat şi-a trădat școala, a renegat pe 
maestru. A trecut în şcoala lui Eminescu, a resimţit și oglindit 
influența şi forma lui Coşbuc, și a umblat de colo pină colo, cu 
adevărat jidovul rătăcitor al poeziei actuale romineşti. A scris 
subt puterea impresiilor și lecturilor momentului, în tonul cin- 
tecului favorit al zilei. Incet-incet, a ajuns şi el cineva: un vers 
corect, o inspirație quasi-personală... Dela Zoprra (un poem in- 
drăcit al lui Cincinat) pină la Olaru şi Amfora sint 33 de 
repte ! Dar e cam tirziu... Lui Cincinat 1i trebuesc incă 25 de 


NOTE PE MARGINEA CĂRŢILOR 1 


ani, pină să ne dea al doilea volum! Cine să-i mai acorde a- 
tita credit! Cine să mai aibă atita răbdare! 

La urma urmei, mi se pare că Cincinat este poetul cel mai 
modest cu putință. Numai Eminescu a intirzial atit de mult, ca 
el, pină să-și adune poeziile intrun volum. Şi pe lingă aceasta, 
pare că el insuşi e cuprins uneori de un perspicace scepticism 
în privinţa valoarei sale absolute, Că e adevărată rasă de poet, 
că are inimă şi apucături de trubadur—vai, nu e suficient! 


Nimic din tot n'o să rămină, 
Din gind, din visul tău gigant... 
Ce-ai plăsmuit a fost țărină, 
Părere, umbră şi neant! 


lar în epilog, Cincinal exclamă : 


O, să găseşti o formă novă! 
Să scapi de vecinica rutină, 
Cum florile renasc din rouă— 
Din visul tău să 'nchegi lumină! 


Frumoase străduinţi ! Nobile aspirații! Poetul Cincinat le- 
are. Să salutăm în el avintul şi eterna tinereță a poeziei şi ci- 
tind versurile lui, atit de galeşe şi de lragile—ceară, gips...—să 
ințelegem cità depârtare este de aici pină la marmoră și la aramă. 


G. Gal. 


P. S. Tot răsfoind volumul lui Cincinat şi făcind un ultim 
control ideilor pe care leați citit mai sus, găsesc la Erata volu- 
mului această notița: Pag. 182, poezia Poetul e reminiscență 
după Iwan Gilkin. 

Tot la Erată citesc: Pag. 206, rindulal şaptelea şi al optu- 
lea se va citi: Şi trunchiul meu nu e în stare irei oameni să-l 

indă. — Sint nevoit să merg mai departe cu acest post-scrip- 
tum. Trebue să denunț pe Cincinat ca pe un mare negligent. 
lată dovezi : 

Mai intii... „rindul a! şaptelea și al optulea se vor citi...“ 
Apoi: Trunchiul meu nu e în stare trei oameni să-l cuprindă 
este ori un mahalagism (cind acorzi: trunchiul meu nu e in 
stare), ori o palmă dată gramaticei (cind acorzi: trei oameni nu 
e in stare...) Cincinat e intre Scylla și Carybda, între Tirchileşti 
şi Dealu-Spirei. 

Cincinat scrie la pag, 26: 

Cu ochii umezi de la muncă 

Spre sat vin boii în cirezi... 
Se poate să fie un poet atit de lipsit de intuiție 7... Se vede că 
Cincinat n'a trecut prin satele noastre decit pe bicicletă sau In- 


252 VIAŢA ROMINEASCA 


automobil. Altfel ar fi ştiut că boii cind vin spre sat, în cirezi, 
nu vin dela muncă, ci dela păşune, iar cind vin dela muncă 
nu vin In cirezi, ci perechi-perechi, înjugaţi la car, sau cu tinjala 
după ei. 

Cincinat serie la paz. 99: „Strinsă în faldurile rochiei”. 
N'a nimeriț-o ! Cincinat e Muntean; faldurii sint moldovenești, 
Nu faldurile. ci faldurii rochiei. 

Cincinat scrie la pag, 143: 


Si ea să fe talismanul 
Contra durerei şi-a 'ntristărei... 


Ca un simplu „Franzbranntwein... infailibil contra durerilor 
rheumatismale“, sau ca nişte „Ilapuri laxative... recomandate în 
contra constipatiei celei mai rele” (pag. IV a ziarelor). 

Păcat de poezie, că e lrumoasă. 

Cincinat scrie la pag. 46: „du-te să-i porți spre min- 
tuire minciuna ta divină“, Adică: za lui porter l... 

Cincinat, va! 

G. G. 


Cronica artisticä 


Expoziţiile de artă din Muenchen 


In anul acesta expoziţiile noastre au o Insemnălate de 
jubileul de 90 de ani dela naşterea prințului regent Ea a aaa 
riei, Aceasta a fost un motiv destul de puternic ca diferitete societăți 
de artă să se intreacă una pe alta în a arăta lot ce pot da mai bun ar- 
tiştii noştri sau cei străini care se manifestează la noi. ŞI a eşit într'a- 
vad = iveală ceva ca un progres general pentru toate trei expoziţiile 

Ca să dăm oarecare indicaţii celitorilor necunoscători de condi 
aha atei rap ierta la noi, vom numi mai Ga oi 

a e artă, stabilin 
UA nA ORGANA d întrucitva scopurile şi lendinţile 

Cea mai veche dintre aceste asociații se chiamă Muenchenes 
lergenossenschaft („Corporaţia Artiştilor Muenchenezi“), dar aysaspa 
tişti şi 'n istoria artei | se zice de obicelu numai „Glaspalast*, după pa- 
latul de sticlă în care-şi ține expoziţiile. Această asociație, care are cef 
mai mulţi partizani în afară şi un succes material complect din partea 
publicului, poate fi considerată ca cea mai veche, şi cu totul reacționară, 

Artiştii ei pictează şi sculptează după gustul rutinar al publicului 
fără cultură şi estetică artistică sau cel puţin naiv. Scopul lor e repre- 
zenlarea unei întimplări, a unui caz inleresant, a unui subiect pentru 
literatură, ori deja tratat de dinsa,—şi incă executat intro tecnică linsă 
pe placul tuturor, după rejete de colonii moştenite de demult şi cu o 
conducere a pensulei plicticoasă: e aşa numita tendință academică, in- 
vățată dela artiştii imbătriniţi şi în toate academiile oficiale. 

Asta lor nu reesă dintr'un studiu direct după natură; tabloul, de 
pildă un peisaj, e desinat în fața naturii cu creionul şi în contururile 
sale cele mai sumare, jar pe urmă culoarea e complectată din memorie 
în atelier, cu mai multă sau mai puțină fidelitate ; sau o figură dintr'un 
peisaj e pictată in lumina de atelier, iar peisajul compleciat tot în ate- 
lier, fără consideraţie de legile coloritului în plin aer. Din această ca- 


-254 VIAŢA ROhINEASCA 


uză reesă intotdeauna o contrazicere de colorit, care face o impresie 
penibilă asupra ochiului instruit să vadă natura. 
Acestui fel de direcție şi exerciţiu al artei i se opun pictorii mo- 


derni, care se țin numai de natură şi care şi-au luat ca problemă stu- 


„diul luminii cu toate efectele şi aparențele ei, 

Impulsul ce! mal puternic şi înriuririle cele mai bune le datoresc 
ei Parislenilor, deşi nu se poate nega că, tot pe vremea aceia, urmă- 
reau şi Germanii revoluţionarea ideii de colorit sau cel puţin simțeau 
necesitatea ei, 

Reprezentanţii acestel arte au părăsit Glaspalastul acum vre-o 20 
de ani, şi-au creat mijloace proprii de a expune şi s'au numit „die Se- 
zession“. Cel d'intii conducători ai noului curent au fost, în 1890, pic- 
torii care sint şi astăzi, şi anume: Ludwig Dill, Franz Stuck, Freiherr 
von Habermann, Fritz von Uhde, care a murit abia în primăvara asta, 
şi alţi cîțiva. 

Astăzi sint recunoscuţi de guvern, adică la cumpărăturile oficiale 
sint considerați şi ei în aceiaşi proporţie ca cei dela Glaspalast, ba sint 
chiar favorizați în ce priveşte comenzile de stat. Ei expun pe Koenigs- 
platz, in palatul în formā de templu grec, peste drum de Giyptotecă, 
însă pe cind expozițiile Glaspalastului sint numai odată in patru ani in- 
temaționale, cele ale Sezessionului sint totdeauna internaționale, însă 
märginindu-se bine 'njeles a aduce puţine lucrări din afară și învitind 
in general numai pictori francezi. Sezessionul expune anual numai 
3—400 lucrări, şi cam tot atitea întro expoziţie de primăvară, aceasta 
mai cu seamă din cauza numărului prea restrins de săli de care dispune 
ta palatul lui. 

Din contra, Glaspalastul aduce în fiecare an citeva mii, —anul ăsta 
de pildă 2.400 de lucrări,— socotind bine 'njeles şi sculpturile, artele de 
reproducere şi de arhitectură. 

Fiecare din aceste secțiuni principale are cite un juriu, care ju- 
decă calitatea operelor trimise pentru expunere. Însă cum nu-i vorba 
numai de chestiuni estetice, ci mal înnainte de toate de cele materiale, 
se iau în consideraţie Intiiu lucrările membrilor şi pe urmă, de mai tă- 
min locuri libere, se primese lucrări şi dela o parte din cei care nu sint 
incorporaţi. Din pricina asta e inevitabil ca o grămadă de artişti foarte 
‚capabili să fie refuzaţi, şi aici ca şi la Sezession auzi în fiecare an 
plingeri din partea celor reiuzaţi ; iată de ce se creiază mereu grupări 
nouă, care pretind dela guvern localuri de expoziţii. 

Totuşi în ultimii ani n'a fost chip de făcut ceva în direcţia asta, 
şi de acela s'a creato societate nouă „Deutscher Künstlerverband" („A- 
lianţa Aitiştilor Germani”) pe principiul lipsei de juriu, in sensul ca fie- 
care artist, care prin plătirea unei cotizaţii devine membru, să aibă drep- 
“tul să expue, de-ocamdată 5 lucrări, Societatea aceasta ţine acum a doua 


CRONICA ARTISTICA 25 


expoziţie, pe Theresienhoehe, în Parcul general al expozițiilor, şi a um- 
plut o groază de săli şi cabinete cu lucrările membrilor ei, 

Oraşul nostru, ca să-şi menţie renumele de prim oraş al artelor 
din Germania, a acordat acestei corporaţii suma de 5.000 de mărci din 
chiria aşa de scumpă a localului. 

Cine vizitează dar Muenchenul are prilejuri destule de a gusta 
opere de artă, dacă cantitatea excesivă a acestor gustări nu-l strică gustul. 

Glaspalastul a mai aranjat săli speciale, cu juriu propriu, nu nu- 
mai asociaţiilor de artişti din diferite centre germane (Berlin, Weimar, 
Duesseldori, Frankfurt, Karlsruhe, etc.), ci şi citorva corporaţii locale mai 
mici, ca „Die Scholle* (bulgărele de pămint), „Luitpoldgruppe“, „Ba- 
yermn* şi „Der Bund“, apoi citeva grupări grafice şi de ilustratori. 

Dar dacă am vorbit de progres, asta se aplică in Glaspalast grupă- 
rii „Luitpold“. Aceasta era amenințată în existența ei din cauza diferi- 
telor diviziuni, 

Incă în primăvara asta alungase din sinul ei ciementele prea „cu- 
minţi“ (lin ele se tundă „Der Bund"), şi acum cițiva ani a mai perdut 
cîțiva artişti capabili, astăzi uniţi în gruparea „Bayern“, De data asta 
însă şi-a căutat forțe nouă, complectindu-şi rîndurile cu pictorul de ani- 
male Alf. Purischer, cu peisagişiii Eisenprăber, C. Felber, Hans Heider, 
Gönner şi Fehrenberg şi portretiştii Hans Hammer, Fritz Statiler şi A. 
Rotimaner. În comparaţie cu această grupă, cei care s'au separat de 
dinsa („Der Bund") par reacţiouari, slabi şi condamnaţi să dispară în 
mediocritatea şi înapolarea asociaţiei „Kiinstlergrenossenschalt*, Şi nu va 
cîştiga şi nici nu va perde nimic nici una din părţi! Şi gruparea 
„Bayern“ are citeva nume de seamă, pe care nu le ştiam acolo : anima- 
listul şi pelsagistul A. Luedecke şi portretistui Obermayer; Ch. Palmié, 
Raoul Franck şi Claus Bergen îşi păstrează situația ciştigată. 

„Kinstlergenossenschaii” triumiează doar cu lucrările morţilor ei, 
şi sint numai triumiuri materiale şi nu artistice. Aproape toate tablou- 
rile rămase la moartea lui Wiliroider şi Alois Erdelt au fost vindute. A- 
ceste cumpărături sint făcute insă in mare parte nu de public şi de cu- 
noscători, ci de negustori de tablouri, care speculează mai bine cu ope- 
rele morților. 

Dintre asociaţiile celorlalte centre germane, cele din Duesseldorf 
şi Frankfurt se prezintă mai bine. E insă o adevărată ușurare cind ai 
lăsat îndărătul tău cele 70 de săli, şi asta în aceiaşi măsură pentru pro- 
fan, came priveşte lucrările în mod superficial, ca şi pentru artist, care le 
cercetează serios, 

O rază de lumină e sala în care expune „Die Scholle*, Nu că 
descoperim progrese (cel mult în manierat), dar găsim aici lucrări mè- 
titoase, şi aranjate cu oarecare unitate şi armonie. 

La „Sezession* găsim de asemenea o reimprospătare remarcabilă 
prin atragere de puteri nouă. Grupa asta avea nevoe de întărire, căci nu 


206 VIAŢA ROMINEASCA 


se mai putea ascunde pericolul de impetrire in care se afla, şi,de pildă, 
pe lingă Sezessionul din Berlin era foarte înapoiată. 

Membrii vechi adunaţi în sala de onoare par foarte „imblinziţi”, 
singurul Uhde pare mai tare şi mal cinstit dintre dinşii; Frantz von 
Stuck discrediiează anul acesta încă mal mult decit anul trecut nu- 
mele şi şilința lui. lulius Dietz şi L. DII aduc de asemenea un şablon 
străvechiu. Ca nume nouă şi de viitor vom numi pe Josse Goosen, Max 
Buri, E. H. Bühler, In sala sculpturilor sînt expuse lucrări excelente şi 
trebue să numim mai cu sezmă pe F. Behn, cu un bust al componistu- 
lui R. Strauss, şi pe Ulfert Jansen, cu un portret splendid în bronz. De 
asemenea trebue să remarcăm colecţia de medalii a editurii Hiti (lucrări 
turnate). 

Expoziţiei fără juriu nu i se poate atribui pănă acum decit o in- 
semnătate de principiu. In nenumăratele lucrări de calitate uşoară 
se 'neacă puţinele bune, Feldbauer, A. Detro, Lucy, Pelling-Hall, 
Eug. Bandeli, Paul Kämmerer, Palmic şi alţi ciţiva ne arată lu- 
ctări de o capacitate remarcabilă, dintre care unele ar fi putut găsi 
adăpost la Sezession. Alle nume apar în acelaşi timp In Glaspalast 
(Luitpoldgruppe). Cei fără juriu admit dar în principiu că se poale ex- 
pune şi în grupări cu un juriu foarte sever. Ei vor să dea ocazie ar- 
țislului nu numai de a prezenta lucrările sale spre apreciare unul ju- 
riu, ci de a le arăta publicului cumpărător o vară întreagă. Aceasta va 
atrage numărul încă destul de mare al refuzaţilor capabili, şi deja la a- 
nul vor veni să 'ntărească rindurile acestei asociaţii, ridicind astfel cali- 
tatea ei. Necesităţi economice li forțează la acezsta. Grupările cu juriu 
vor recunoaşte în curind dispariția indispensabilităţii şi infallibilităţii lor. 
Atunci victoria celor fără de juriu va deveni neîndoioasă şi bunul gu- 
vem bavarez o să se păsească în fața necesității de a rezolvi probiema 
expozițiilor tără concursul curtezanilor lamentabili dela Kinstiergenossen- 
schalt. 

Aceasta va fi sfirgitul Glaspalastului sau o reinviere pentru din- 
sul, dar intr'un spirit mai tolerant decit cel care domnește astăzi acolo. 


Muenchen H. E. Kromer 
sculptor şi publicist 


Cronica externă 


Camera lorzilor a murit 


Una din cele mai răspindite reviste ilustrate din Anglia pubiică 
pe prima pagină a ultimului ei număr o fotografie instantanee, care te- 
prezintă un domn şi o doamnă galopind alături în goana mare a cailor 
şi ținindu-se de mină. 

E ducesa de Westminster, soţia celui mai bogat duce englez şi lord 
Castlereagh, moştenitorul unuia din cele mal mari majorate din Irlanda, 
majoratul marchizilor de Londonderry, descendentul şi purtătorul numelui 
acelui imperios lord Castlereagh, care reprezinta Anglia în congresul din 
Viena şi in faţa căruia acum o sută de ani tremuran toţi diplomaţii Eu- 
ropei, Sub acest instantaneu se citesc următoarele cuvinte ; 


Marţi 7 August, 1911 


Westminster Hall: Lorzii perd privilegiile Camerei lor. 
Eaton Hal! *) Mare gymkana pentru lorzi. 


Această pagină constitue un adevărat document din istoria con- 
temporană a Angliei, El va rămine ca un simbol care va explica, mai 
bine decit orice comentariu, mentalitatea lorzilor şi cauzele îniringerli lor. 

Cind se susţine că partidul liberal a distrus Camera lorzilor, că 
d. Asquith sau d, Lloyd George au dat lovitura de moarte nobilei adu- 
nări, li se atribue un merit pe care nu-l au. 

Rolul partidului liberal şi al şefilor săi se mărginește în a fi con- 
sfinţit pe cale de legiferare o stare de fapt. Lorzii n'au fost distruși, ei 
s'au distrus singuri. Prin dezinteresarea lor de afacerile publice, prin 
nepulința lor de a mai juca rolul social ce le era atribuit prin consti» 
tuțiune, şi în slirşit prin pretenţia lor inadmisibilă de a întrebuința prero- 


*) Eaton Hall e vestitul castel al ducelui da Westminster. In 
ziua în care Camera lorzilor era docapitată se dădeau acolo mari serbări 
sportive şi jocuri de polo în onoarea regelui și a reginei Spaniei şi în pre- 
zența unni mare număr do membri din îunalta aristocrație engleză. 


-= 
4 


258 VIAȚA ROMINEASCA 


gativele lor numai cind sint în joc interesele lor de clasă, iar nici de- 
cum şi atunci cind e vorba de interesele vitale ale națiunii —el au de- 
venit treptat-treptat în mecanismul constituțional al Angliei un organ 
fără de folos, un adevărat corp mort, 

Nu ne trece prin minte să negăm trecutul glorios al Camerei care 
a murit. Istoria Angliei mărturiseşte toate serviciile pe care ea le-a a- 
dus poporului englez şi rolul insemnat pe care în decursul veacurilor l-a 
avut în dezvoltarea Imperiului britanic. Dar tocmai fiindcă trecutul i-a 
fost atit de strălucit, privim sfirşitul nobilei adunări cu o şi mai adincă 
melancolie; nu cu părerea de rău banală pe care ţi-o inspiră orice glo- 
tle care se stinge. Noi nu deplingem niciodată forţele care dispar fiindcă 
nu mai sint la innălţimea menirii lor. Ştim prea bine că din asemenea 
sfirşituri răsar de obicei germeni noi de viaţă şi de progres. Melanco- 
lia noastră este de o altă natură. Noi nu ne pulem mingiia de faptul 
că lorzii n'au ştiut să moară. Nobleja franceză nu mai era mici ea la 
Innălțimea chemării ei, la sfirşitul secolului al XVIII-lea, şi cind furtuna 
revolujiunii franceze a dat peste ea, a distrus-o cu desăvirşire, a îm- 
prăştial-o pentru totdeauna. A fost un sfîrşit tragic şi cumplit. Dar acei 
nobili au avut cel puțin meritul de a îi ştiut să moară. Pe eşatod au fost 
admirabili. Nimeni n'a ştiut să-l întreacă în felul cum s'au dus la moarte, 
cum au privit-o față în tață. Dela nobilul obscur şi uitat care cerea nu- 
mai să nu-i păteze gulerul şi pînă la bătrinul duce de Gontaut care 
mergea la ghilotină cu surisul pe buze, declarind calăului că lui, care s'a 
urcat la asediu pentru regele său la vrista de 15 ani, îl place să se urce, 
tot pentru el, pe eşalod la 85 ani,—toţi au fost de o măreție antică şi 
de o supremă splendoare de gesturi. 

Atita eroism nu se cerea lorzilor englezi. Li se cerea numai pu- 
ţină eleganţă. Ce păcat că n'au ştiut s'o aibă şi că au expirat în cea 
mai neestetică atmosteră | Şi notaţi că le era aşa de lesne să sfirgească 
frumos. Dacă n'aveau la îndămină decit un sfirşit înţelept, aveau la În- 
dămină cel puţin două stirşituri estetice. Puteau să aleagă între intran- 
sigența absolută şi abdicarea voluntară, Intransigența absolută nu era 
o soluție dibace din punctul de vedere politic, dar ar fi fost splendidă, 
Să cazi întreg ca stejarul doborit de furtună, fără a fi cedat nimic, fără 
a tefi scoborit la cea mai mică compromisiune, fără a fl cunoscut cea mai 
uşoară mlădiere. Ce putea fi mai estetic ? Ce putea să poarte o pecete 
artistică mai desăvirşită? Sau, dimpotrivă, cîtă frumuseţă n'ar îi fost 
Intro abdicare voluntară ! Inchipuiţi-vă nobila adunare deciarind că în 
fața voinții nestrămutate a democraţiei ea se înclină, şi că socotește de 
a sa datorie, în Interesul superior al Imperiului şi al păcii sociale, să ab- 
per pci ei in linişte, de bună voe, cu conștiința deplină a sacrifi- 

ulul consimțit. Aceasta era şi o soluție politică şi un elegant, 
lar istoria ar H putut să spue că loraii PA ca E, mt 
viață, admirabili în moarte. 


CRONICA EXTERNA 


Lorzii n'au avut însă bărbăţia să aleagă nici una din aceste 
căi frumoase, au luat alte drumuri intortochiate şi piezişe, ia care s'au 
încurcat şi s'au infundat şi în care după numeroase rătăciri au pierdut 
toală eleganța unui stirşit demn de ei şi de trecutul lor. Pe aceste căi 
lăturainice acţiunea lor de rezistență trebuia să fie antipatică şi adesea 
penibilă. Antipatia rezultă fata! din origina însăşi a conilictului. Fiind- 
că nu trebue să uităm că toată lupta, care a condus la desfiinţarea pri- 
vilegiilor lorzilor, a pornit nu din izvorul curat al unor mari preocupări 
naționale, dar din apele tulburi ale unor meschine interese băneşti, 
Lorzii au declarat războiu comunelor fiindcă ei refuzau să aprobe impozi- 
tele pe care d. Lloyd George voia să le pue asupra claselor avute. 
Cit timp a fost In joc organizarea budgetară a Imperiului, găsirea mij- 
ioacelor băneşti pentru întărirea armatei şi a flotei, cit timp a fost în 
discuţie numai programul de îmbunătăţire a soartei proletariatului, lorzii 
nu s'au mişcat ; nici unul nu şi-a adus aminte că există un drept de 
amestec al lorzilor în materie financiară, un drept căzut în desuetudine, 
ce e drept, dar totuşi nedestiinjat de nici un text constituțional. Insă de 
îndată ce au fost atinşi în interesele lor personale, lorzii s'au ridicat în pi- 
cioare, au desgropat prerogativa uitată şi au deschis lupta, o luptă în- 
verşunată cu comunele şi cu poporul. 

Dacă lorzii ar fi păstrat facultăţile lor de răsvrătire peniru vre-o 
cauză națională, nimeni nu s'ar fi gindit să le tăgăduiască dreptul de a 
se amesteca în finanțele publice. Desigur că dacă într'o problemă grea 
financiară ei ar fi adus ţării vre-o soluţie practică, Anglia ar îi fost fe- 
ticită să profite de luminile nobilei adunări, Dar să te pui la adăpos- 
tul desuetudinii de citeori se agită o chestiune de interes obştesc, şi 
să-ți reinviezi privilegiile numai cind ţi se pare că interesele tale de 
clasă sint amenințate, aceasta este o atitudine care arunca dela început 
asupra acțiunii lorzilor un văl de inestetism, 

Dacă n'ar fi fost decit atita şi deja acţiunea Jorzilor ar ti fost urttă. 
Lorzii însă au împins şi mai departe lipsa de eleganță. Simţind că te- 
renul pe care stau e șubred, au început să schimbe mereu platforma lor 
de apărare şi atunci i-a fost dat lumii să vază spectacolul unei tabere cn 
desăvirgire ameţită, care nici nu ştia ce vroia, nici unde mergea, care azi 
se agăța de o idee şi mini o lepăda, care se contrazicea la fiecare pas, 
care avea momente de revoltă, dar nu era în stare să le susjie, care a 
doua zi după ce luase o atitudine îndrăzneață se discredita singură 
prinir'o nepăsare şi o indolență fără seamăn. Această fază a durat peste 
un an de zile. In acest timp lorzii au refuzat întiiu să recunoască 
legitimitatea vre-unel modificări constituționale. Pe urmă au admis-o 
şi au cerut singuri schimbarea constituirii nobilei adunări, Intliu au res- 
pins cererea guvermului de a se limita puterile Camerii lorzilor în mate» 
fie financiari, pe urmă s'au convins că lucrurile nu pot răminea în sta- 
tes lor actuală şi s'au dus să discute modificările cu reprezentanții gu- 
vernului într'o comisiune mixtă. 


s60 VIAȚA ROMINEASCA 


Tot In acest răstimp au cerut ca neînțelegerile dintre ambele Ca- 
mere să fie supuse referendului popular, iar cind alegătorii în alegerile 
generale s'au pronunțat impotriva lor, de două ori au refuzat să se su- 
pue voinţii lor şi să considere aceasta ca un referendum. In sfirşit în a- 
ceastă epocă lorzii au întocmit nenumărate proecte de reformă a Camerei 
lor. Fiecare a vrut să-i asigure un alt mod de recrutare şi alte a- 
tibuţiuni, 

Cu toate acestea incoherența acestei faze n'a fost nimic pe lingă 
confuziunea ultimelor luni. Atunci spectacolul a devenit penibil. Lorzii 
n'au fost cruțaţi de nici unul din simptomele siirşiturilor vulgare, de 
nici unul din stigmatele obişnuite ale decadenţii. A fost faza concesiu- 
nilor în extremis, Lord Lansdawne a căutat să imbiinzească pe liberali 
printr'un proect care, fără a conţine ideia dominantă a proectulul guverna- 
mental, era negaţiunea însăşi a tuturor cecs ce nobilul tord le susţinute cu 
un an înnainte, După acela a venit faza amenințărilor, care in loc să spe- 
mie însă guvernul, au adus desbinarea în rindul conservatorilor, La un 
moment dat neînțelegerile dintre cele două fracțiuni conservatoare, dintre 
intransigenţi, reprezentaţi prin lord Halsbury, şi moderați, reprezentaţi 
prin lord Lansdawne, erau atit de vii, Incit se credea că unitatea parti- 
dului unienist este perdută. După această fază, care ar putea mai bine 
fi numită faza descompunerii, a venit acela a violențelor şi a calomnii- 
lar, S'au schimbat cuvinte grele, sau propus moţluni de blam, primul 
ministru a fost insultat şi îimpedecat să vorbească, desbaterile au perdut 
solemnilatea pe care o au de obiceiu în Anglia, in virtejul acestor pa- 
timi destănțuite nici Corona n'a rămas neatinsă, Ea a fost alăcată cu 
violență şi într'o formă neobişnuită pină atunci. In sfizşit, peniruca ta- 
bloul să fie complect, n'a lipsit dintr'insul nici nota ridicolă. Invinşi, 


lord Landsdawne nu s'a sfiit să recurgă la artificii de procedură pir- 


Ismentară şi la interpretări sofistice de text, iar lord Halsbury a impins 
manifestările desnădajdii plină a se mingtia cu degărtăciunea unei ami- 
nări, Într'adevăr, In ultima şedinţă, cind lord Rosebery l-a intrebat ce 
aşteaptă dela o rezistență care nu mai are nici un sor) de reuşilă, bă- 
trinul lord a răspuns aceste cuvinte dureroase de ascullat: „să văd dacă 
nu pot prelungi viaţa acestei Camere măcar cu o lună“, 

Mai penibil decit in auzul acestor cuvinte Camera lorzilor nu 
putea să-şi dea sullelul. Nu e vorba, trebue să fim drepţi, dacă sfirşi- 
tul lorzilor a fost aşa de inestelic, nu e fiindcă ei au ajuns la ultime 
treaptă de decrepltudine la care o clasă poate ajunge. In aristocrația 
engleză sist încă, prin modul însuşi al recrulării ci, multe talente şi 
multe virtuți, mai multe poate decit in orice altă aristocrație. 

Lotzii at fi putut deci să moară cel puţin tot aşa de frumos cum 
au murit alle gristocrații. Dacă silşitul le-a fost atii de urit, e fiindcă 
conducătorii lor, după ce au avut slăbiciunea să-i urmeze în lupta fm- 
potriva budgetului d-lui Lloyd George, mu şi-au dat pe urmă seamă de. 


Did 


CRONICA EXTERNA 364 


doi faciori de o mare însemnitate : de starea reală a acestei aristocrații 
şi de simpatiile de care ea se bucura în opinia publică. Fruntaşii a- 
ristocraţiei engleze și-au închipuit că lorzii sint mai puternici decit erau 
de tapt şi că opinia publică le este mai favorabilă decit s'a adeverit a 
le fi. Intradevăr, pe ciad ei se sbăteau ca să scape Camera iorzilor, pe 
cind se strădănulau ca să găsească mijloace pentru a paraliza loviturile 
liberalilor, marea maâjoritate a lorzilor se dezinleresau compiect de cele 
ce se întimplau. 

Continuau să călătorească, să pelreacă, să joace polo (de aceia in- 
stantaneui dela Eaton e atit de simptomatic). Cele mai importante ṣe- 
„dinţi se țineau în fața unei săli aproape goale. Cind îi convocau, nu 
veneau, ai fi spus că s'au plictisit de propria lor situație şi că procesul 
care se judeca nu era al lor, ci al altora. Dacă lorzii ar fi fost mal pu- 
țin nepăsători, dacă toți ar fi luptat cu energie, şefii lor ar îi putut şi 
ei să dea acțiunii lor o înfăţişare de unitate şi de continuitate. Pe 
cind aşa plecau într'o direcţie crezind că sint susținuți de ai lor şi, vā- 
zind dezinteresarea ce îi înconjura, erau nevoiţi să-şi schimbe atiiudinea, 
să-şi reducă pretenţiunile sau să-şi modereze acțiunea. 

Deasemenea şi cu opinia publică, E adevărat că lorzii se bucu- 
tan de un oarecare prestigiu în ochii poporului englez. Conducătorii 
lor s'au înşelat însă cu totul asupra caracterului acestui prestigiu. Ei 
au confundat prestigiul cu simpatia. Poate căi plăcea poporului en- 
glez să-i vadă pe lorzi defilind In echipage somptuoase şi In costume 
medievale. Era o distracţie, dar aceasta nu înseamnă că poporul fi 
iubea şi stima, şi, mai puţin încă, cum că proletarul englez era fericit 
de bogăţia lor şi mulțumit de mizeria sa. Mai ales cind lorzii s'au ri- 
dicat Impotriva poporului pe o chestie de bani, toată invidia latentă, tot 
dorul de răzbunare al celor oropsiţi Impotriva celor avuţi a isbucnit cu 
o furie înspăimintătoare, 

In această atmosferă de ură ce răsunet mai vreţi să fi intilnit cu- 
vintul lorzilor 2 incotro se Intorceau ca să se tazime, nu întilneau decit 
capele care se Întorceau sau guri care blestemau. In asemeni condițiuni 
cum vreţi să mai fie cu putinţă o acţiune estetică? Inchipuiţi-vă şi sta- 
rea sufletească a acelor lorzi cărora cu cit situația clasei lor devenea mai 
critică, cu atit li se înfățişa mai limpede șanțul care li despărția de restul 
națiunii. Cum să mai îl avut şi eleganță în gesturi, cînd în ceasurile 
cele mai grele ale luptei nu găseau în tot cuprinsul Regatului unit o 
sută de oameni care de bună voe să manifesteze pentru ei. Căci trebue 
să se ştie că lorzii mau avut nici măcar mingierea să vadă ridicindu-se 
împotriva decapitării lor vre-un alt glas decit al lor, şi că au murit fără 
ca să îl stors o lacrimă în tot poporul englez. in fața decepţiei pe 
care au trebuit s'o resimtă conducătorii aristocrației engleze, ei n'au mai 
putut să păstreze nici seninătatea de suflet a morţilor majestoase, nici 
limpezimea de cugetare care inspiră hotăririle neclintite. 


262 VIAŢA ROMINEASCA 


Dealiminteri toate acestea sint astăzi tălmăciri şi tinguiri deşerte, 
faptul brutal, faptul istoric este că lorzii au încetat de a mai îi 
tor politic şi constituțional în Anglia, şi că sub ochii noştri s'a săvirgit 
astfel în chip paşnic o adevărată revoluțiune. Ce va îi mine? Fi va 
Anglia fără el mai puternică, mai glorioasă, mai fericită? Nu ştim. 
Destul că ne mai putind să-şi păstreze situația in stat au fost Inloculți 
u nişte forțe care răspund nevoilor de azi, fie aceste nevoi nevoile u- 
nei epoci de strălucire sau ale unui început de decadenţă. 


I. G. Duca 


Răspuns D-lui Rădulescu-Motru ”) 


Colegul şi prietenul meu d. Rădulescu-Motru îmi face cin- 
stea de a se ocupa de scrierea mea mai nouă, /storia partide- 
lor politice în Rominia, in numărul de 5 lunie a. c. al Nouei 
Reviste Romine. Vom vedea din cele urmâtoare dacă modul 
cum d-sa a ințeles să-mi critice lucrarea ti face cinste şi d-sale. 

D, Motru are aerul de a susține că cu aș fi întreprins a- 
părarea partidului liberal prin innâlțarea originilor sale, Resping 
cu toată energia asemenea insinuare, de oarece pretind că atunci 
cind fac istorie, nu urmăresc altă țintă decit adevărul. De aceia 
eu las să vorbească pretutindeni textele martorilor sau oamenii 
timpului, şi mă abțin, pecit e omeneşte cu putință, dela ori şi ce 
aprețuire, fie în bine, fie in rău, asupra evenimentelor şi a oame- 
nilor ce le săvirşesc. Acest sistem dea scrie istoria, pe care mi 
l-am insuşit mai ales în urma scrierii mele Principiile funda- 
mentale ale istoriei, exclude putinţa părtinirii şi d. Motru comite 

de mine cea mai mare nedreptate cind mă socotește de a- 
părător al partidului liberal. 

Pentru a judeca insă valoarea aprețuirilor critice ale d-lui 
Motru, să vedem dacă d-sa are insuşirile trebuitoare pentru a 
critica o operă istorică. Pentru aceasta trebue nu numai cu- 
noştinți istorice pe care d-sa nu le are, ci trebue spirit istoric şi 

mja modului de a lucra în istorie, care nu se pot dobindi 
numai din studii filozofice. Cetitorul va vedea insă că lipsesc 
d-lui Motru până și elementele primordiale necesare pentru a 
pătrunde desfăşurarea trecutului. 

Pentru aceasta va fi de ajuns să punem în lumină două In- 
trebări atinse de d. Motru în critica sa. 


D. Motru privește ca fără de nici o însemnătate descoperi- 
rea din partea mea a constituţiei din 1822, în lăzile cu hirtii ne- 


*) Sosindu-ne interesantu] r al d-lui A. D. Xenopol prea tirziu 
am fost siliti să-l! pablicăm, meargă mt obişnuite a materialului, în 
arma Cronicilor. A R.} 


264 VIAŢA ROMINEASCA 


trebnice din podul consulatului rusesc din laşi— constituție in 
care eu pun începutul partidului liberal din Moldova, —căci d. 
Motru socoate că acest proeci, „deși e frumos şi face onoare 
celui ce l-a elaborat, are un singur cusur, anume: nu prea l-a 
cunoscut lumea! Ce fel de program politic este acela, exclamă 
d. Motru, care, in loc de a sintetiza dorinţile reale ale oameni- 
lor politici şi în loc de a se da o luptă pentru realizarea lui, stă 
ascuns in arhiva consulatului rusesc, fără a şti nimeni de el, şi 
mu vede lumina Zilei decit prin perspicacitatea fără de seamân 
a d-lui Xenopol ?* 

Este de necrezut cit de străin este d. Motru de natura is- 
toriei, de modul cum se descopăr faptele trecute şi de rolul pe 
care-l joacă documentele în a lor stabilire. 

D. Motru crede că, daca proectul de constituție a stat as- 
cuns în lăzile consulatului, aceleaşi lăzi ţineau inchise în ele și 
sufletele şi minţile oamenilor care dăduseră ființă acelui proect! 
Cum poate spune d. Motru, dacă a cetit cartea mea, că nu s'a 
dat nici o luptă pentru realizarea acelei constituţii, cind toată o- 
poziţia inverșunată a marei bocrimi contra domnitorului loan 
Sandu Sturza, partizanul constituției şi a ciocoilor ce o redacta- 
seră ; refuzul boerimii desțărată în Bucovina şi Basarabia de a 
reintra în Moldova; plingerile ei repetate cătră Turci, Ruşi și A- 
ustriaci ;: numeroasele scrisori de incurajare ale boerilor celor 
mari între ei, pentru a se opune actului pierzător de ţară, născo- 
cit de duhurile necurate ale novatorilor şi parveniților,—se Invirt 
toate in jurul acelei constituții ? Pentru a cita numai unul singur din 
numeroasele documente aduse de mine şi din care numai colec- 
ţia Hurmuzachi, suplimentul 1, volumul 4, conţine vre-o șapte- 

„zeci, ne mulțumim a reproduce scrisoarea vornicului Negel câtră 
fratele său Mitropolitul Veniamin, trecut şi ei in Basarabia, in 
care scrisoare vornicul fi spune, că „Domnitorul a făcut chiar a- 
plicarea acestui act, Incuviințind parvenițţilor să voteze in pute- 
rea dreptului de nobleță pe care el îl hărăzea, In toate afacerile 
principatului, şi a hotări toate întrebările prin majoritatea glasu- 
rilor asupra vechilor nobili ai Moldovei“, cum in adevăr pre- 
vedea constituția cerută de boerii cei mici. Lupia era aşa de 
inverșunată, căci era vorba tocmai de distrugerea privilegiului 
boerilor celor mari de a conduce ei singuri țara, Era evident o 
idee de egalitate de acamdată slabă, schiloadă, restrinsă numai 
în cercul boerimii, dar care tindea cel puţin la nivelarea tuturor 
boerilor. Era o idee nouă şi, cum am dovedit-o eu, datorită u- 
nui răsunet indepărtat al revoluţiei franceze, cu grozăviile căreia 
boerii cei mici indrăzniseră chiar să amenințe pe boerii cei mari, 
Şi d. Rădulescu-Motru să poată spune că constituţia din 1822 
era o „hirtie ce conjinea bunele intenții aşternute de vre-un vi- 
sător moldovan, hirtie pe care nimeni nu a cunoscut-o până la 
d. Xenopol, fiindcă aceia ce era scris pe ea zăcea în cartoa- 
nele consulatului rusesc şi nu în imimele unor luptători reali“ (!!!). 
Greu iţi vine a crede că un om cuminte și învățat să fi 


RASPUNS D-LUI RADULES/U-MOTEU 255 


putut scrie asemenea lucruri. Cum? Fiindcă actul constituției s'a 
găsil în arhivele consulatului rusesc, faptul ce Il constată să nu 
fi jucat nici un rol? 

lar acea hirtie conținea numai cit răsunelul unor împrejurări 
ce se petrecuseră cindva la lumina zilei, care mişcaseră minţile, 
ridicaseră furtunile simţirilor răscolite și Incordaseră voinţile, Tre- 
cind insă timpul, toată mişcarea a lost uitată şi s'a ingropat în 
tainele trecutului: Şi prea fericiţi trebue să ne socotim că sa 
păstrat o urmă a celor ce au fost intro hirtie mucegăită in fun- 
dul unei lăzi, cum în deobştie tot trecutul omenesc a fost păs- 
trat fie in asemenea hirtii, fie in inscripţii ingropate în pămint, 
fie in monumente ascunse In morminte, în catacombe şi în alte 
locuri de unde au trebuit desgropate, descilrate pentru a ne des- 
tăinui viaţa timpurilor ce au fost. Căci fiecare hirtie, fiecare do: 
cument mort art o valoare istorică, fiindcă reproduce © bucată 
din viața timpului din care datează. 

Ne explicâm numai intr'un singur chip fenomenala confu- 
zie în care a căzut onorabilul meu critic. În ura sa contra par- 
tidului liberal, domnia-sa, ca om politic, a căutat să-mi injosească 
scrierea şi, negăsind nici un motiv serios și rațional, a recurs 
la mijloace foarte periculoase pentru domnia-sa, căci pun în o 
tristă lumină nu numai cunoşiințile domniei-sale, dar chiar şi bu- 
nul lui simţ. 


Altă pârere tot atit de neistorică a d-lui Motru este acea 
privitoare la formarea curentelor istorice din care face parte și 
constituirea partidelor politice, D. Motra anume Imi găseşte de 
rău că aş fi căutat origina partidului naţional, precum şi origina 
partidului liberal, în manitestări singuratice individuale, d-sa tā- 
găducşie existența unui partid național fiindcă oamenii, pe care 
eu pretind că-l reprezentau, nu aveau conducători şi nu aveau pro- 
gram, şi prin urmare conchide d, Motru „poate fi vorba la ei 
numai de tendinţi sentimentale, dar niciodată de organizare poli: 
litică“. Tot aşa și cu partidul liberal, d. Motru spune asupra 
constituirii lui in Muntenia ca: „tot ce a trecut prin capul vre- 
unui bine intenţionat Muntean pe la inceputul secolului trecut, 
fie el poet, sau fie el om de stat, fie e! boer, sau om de riad, 
este socotit ca un semn prevestitor al inchegării partidului libe- 
ral. A călătorit vre-un boer prin Apus şi a văzut civilizația de 
acolo in comparație cu mizeria dela noi, dacă acel boer şi-a aṣ- 
ternut pe hirtie cele văzute, iată-l deodată transformat întrun 
strâbun al partidului liberal! Tot așa şi cu poeţii care cintau 
libertatea ; lot aşa şi cu profesorii veniți din Ardeal, ba până și 
cu bursierii statului, Ce fericit partid, partidul liberal romin! 
Toată cultura Europei a lucrat pentru gloria lui“. 

Dar cum voia d. Motru să se nască partidul liberal? Pen- 
tru a se putea inchega această formaţie politică era de nevoe să 
se adune idei, altele decit cele ruginite care ințelineau mintea 
vechilor boeri, Şi aceste idei, ivindu-se picătură cu picătură în 


266 VIAȚA ROMINBASCA 


mințile cele mai diverse, au inceput întăiu a da naștere la mici 
plrăiaşe care se uniră mai tirziu in curenți tot mai mari, până ce la 
siirșit cuprinzind un număr mai mare de cugete, aceste idei tinseră 
a se preface în fapte, adică ideile liberale dădură naştere parti- 
dului liberal. Şi tot așa cu partidul național: se născură intăiu 
idei in contra dominaţiei greceşti, care, cind se intăriră prin lăţi- 
rea lor in conștiințile oamenilor conducători ai timpului, la sfirșit 
isbucniră intr'un strigăt: Jos cu Grecii! Cum? d. Motru nu 
găsește program nici la partidul naţional, nici la cel liberal; a- 
poi nu găseşte conducători la aceste două partide ? Dacă domnia-sa 
ar cunoaşte desvoltarea poporului romin ; dacă ar fi cetit cartea 
mea cu luare aminte și dacă după mentalitatea d-sale filosofică, 
Indreptată numai asupra cugetărilor abstracte, ar fi putut să pä- 
trundă geneza reală a faptelor istorice, d-sa ar fi văzut ușor că 
programul partidului naţional a fost la inceput cuprins în cererile 
boerilor ce-l reprezentau de a se innapoi tărilor romine Domnii 
păminteni, de a se alunga Grecii şi de a se restitui mănăstirile 
inchinate statelor romine— program scurt, dar cuprinzător, Dease- 
meni partidul liberal a avut un program mult mai amărunțit în 
proclamația dela islaz și in dorinţile partidului naţional din Mol- 
dova, puse pe hirtie de Mihail Cogălniceanu. Dar chiar la ori- 
gina lui, in 1822 In Moldova, partidul liberal, așa cum era el la 
inceput mărginit numai tn cercul boerimii, avea ca program con- 
stituția din acel an, redactată in 77 de articole şi care cerea e- 
galizarea boerilor celor mici cu cei mari,predomnirea legii asupra 
voinţii principelui, egalitatea innaintea legii pertru toți, egalitatea 
pentru funcțiuni, până și cele mai mari, pentru toți boerii, partici- 
parea şi a țăranilor In consilii şi judecătoriile cele mici judeţene, 
respectul proprietăţii, expropriarea numai cu prealabila despăgu- 
bire- -şi multe alte idei liberale care în 1848 fură adause cu tn- 
tindereca drepturilor din clasa boerească la intregul popor romim 
şi cu improprietărirea țăranilor. 

Se poate spune oare că aceste două partide: cel național şi 
cel liberal nu aveau program ? Şi tot aşa program avea și par- 
tidul conservator care protesta contra ingerinții Ruşilor In dara- 
verile țărilor, care susținea limba şi invățâmintul rominesc, care 
contribuia pentru înființarea unui teatru național, dar care se o- 
punea la reformele sociale, 

Toate aceste partide aveau apoi conducătorii lor : partidul 
național pe loan Sandu Sturza şi Grigore Ghica, care ajung dom- 
nitori după răsturnarea Grecilor ; partidul ciocoilor din Moldova, 
pe boerul cel mare Neculai Rosnovanu ; partidul conservator în 
Moldova, pe Mihail Sturza ; partidul liberal, nu unul singur, ci 
mai mulți. 

Care este problema istoricului? Este de a urmări pe cit 
se poate pănă în tainele cele mai ascunse ale faptelor şi ale min- 
ilor injghebarea curentelor, aşa că, atunci cind ele apar la lu- 
mina zilei, să fie ințeleasă infaptuirea lor, Apoi cind se desco- 
pere că, în 1804 incă, boerul moldovan Vasile Malinescu sfătuia 


RASI UNS D-LUI RADULESCU-MOTRU wr 


pe Mitropolitul Veniamin că ar fi bine să fie improprietăriți tā- 
ranii şi cind urmăresc această mpa pe T Pi apara scai 
toate greutăţile și se intrupează în legea din 1864 a lui Cuza 
Vodă și iza abac oare nu fac eu treabă de istoric? Şi tot aşa 
cu toate celelalte idei zemislitoare ale Rominivi moderne, din 
care multe, foarte multe, au fost sprijinite de oamenii ce impâr- 
tășeau idei liberale. Este oare vina mea dacă lucrurile sînt așa, 
dacă aşa esă ele din documente, şi trebuia oare să le ascund 
sau să le restâlmăcesc pentru a plăcea celorlalte partide politice, 
și d-lui Motru—marelui d. Motru—in special? E o nedreptate 
Şi o ruşine pentru un om cu cultură filosofică, şi care deci ar 
trebui să urmărească ca ideal în viață, cultul adevărului, să spri- 
jine asemenea păreri ! 

D. Motru m'a criticat nu ca istoric, căci nu avea competința. 
D-sa a făcut-o sub o arătare obștească, filosofică, ca om politic 
şi cu tendinţi de arivism politic. Fiindcă d-sa nu-și va putea 
face cariera in pantidul liberal, de aceia se teme ca de loc de 
reîntoarcerea lui la putere și nu poate gusta decit acele lucrări, 
fie practice, fie intelectuale, care tind la dezarmarea partidului li- 
beral în formaţia lui actuală, pentru care scop insă trebue și Ine- 
grit cit se poate mai mult originile lui. lată explicarea arti- 
colului d-lui Motru. 

li spun insă scurt și curat că aştept aprețuirea oameni- 
lor nepărtinitori, iar nu a celor orbiţi de patima politică. 


A. D. Xenopol 


Scrisori din Bucovina 


Criza bisericească 


In Bucovina, unde te intorci, dai peste crize. Îndată după 
incheerea campaniei electorale pentru alegerile parlamentare, care 
a ridicat valuri de agitaţie turbată, a isbucnit criza Politică, vey 
nica criză politică, A lost deajuns o sesiune a dietei ţării de 
două zile pentruca Rominii, mai exactzis deputații poporului, 
să se compromită definitiv In faja străinilor, Cearta din dietă a 
avut ca urmare deslacerea partidului unitar, care de mult nu mai era 
unitar, în trei grupări distincte: 1), gruparea democrată (naţional- 
țărănească) sub conducerea doctorului Awrel Onciul, avind ca or- 


gan „Foaia Poporului”. Acestei grupări ii aparţin deputaţii: dr. 


Florea Lupu, M. Chisanavici, dr. Nicu Biindu, dr. Romul Rent, 
Ioan Cuparencu și M. Scalat; 2), gruparea naționalistă (lostă 
apărăristă), sub conducerea profesorului dr. Eusebie Popovici, şi 
avind ca organ, deşi nu oficial recunoscut, ziarul „Unirea Na- 
tională“. Ei li aparţin deputaţii: Dori Popovici, G. Sirbu, dr, N. 
Vasiloschi, Aurel Ţurcan, Const. Iosupescul-Grecul, George Boan- 
cheş; 3), gruparea conservatoare a boerilor sub conducerea for- 


mală a consilierului din consistoriu D. Bejan, de facto sub con- 


ducerea lui Nicu Flondor, căreia li aparțin, pe lingă cei doi, incă: 
Constantin baron Hurmuzachi, C. Popovici-Neculiță, Varleres 
Pruncul şi dr. Ipolit Tarnavschi. In afară de grupări au rămas 
baronul Alexandru Hurmuzacki care e căpitan al ţării şi T. Si- 
mionovici. 

„In fața acestor 22 deputaţi romini divizați in trei grupări, 
dintre care două, cea democrată şi cea apărăristă, stau să se 
siişie, stă o falangă de 17 deputaţi ruteni avind o disciplină i- 
deală şi cluburile celorlalte naționalități dispunind toate de-o orga- 
nizaţie unitară. 

A fost un noroc că sesiunea a lost numai de 2 zile, căci, 
judecind după avintul ce-l luaseră Rominii In aceste două zile, 
nu ştiu unde ar fi ajuns dacă dura sesiunea vr'o citeva săptă- 
mini. Din pricina acestor divergențe, sesiunea dietei proectată 
„pentru luna Septembre nu se va ținea. Printre culise se vorbește 


SCRISORI DIN BUCOVINA 269 


în timpul din urmă despre o cooperare a grupurilor romine în 
viitoarea sesiune a dietei, 

Mai violentă decit criza politică, cu care ne-am deprins de 
ani de zile,e criza economică care a ishucnit şi care amenință 
țărănimea romină cu un dezastru. Centrala însolirilor economice 
romive din Bucovina, care alimentează insoțirile raiffeisiane din 
țară, s'a imprumutat cu 3 milioane şi jumătate de coroane dela 
fala bâncii cche (Ustredni banka ceskych sporitelen) pentru 
trebuinţile băncilor săteşti. In afară de asta, Centrala a impru- 
mutat bani pentru cumpărarea a două moşii, a unei mori, pen- 
tru înființarea unui magazin de consum şi a unui restaurant, şi 
a girat credite de vro 9 milioane pentru industriile de lemn 


ale tovărăşiilor rominești. Banca cehă a revocat pentru ziua de 


10 Octombre toate creditele şi această zi este așteptată dle toți 
cu multă grijă, cu atit mai mult că toate încercările, făcute până 
acuma dea aranja aceste afaceri In chip mulțumitor, n'au reu- 
şit. Nu cred că ar fi acum momentni potrivit de a insista asu- 
pra acestei crize grele; istoricul ei va trebui Insă numai decit 
scris odată, scris insă fără palimă și ură. dar şi fără reticențe. 

Cu totul actuală e şi criza bisericească, 

Rezolvirea ei pare să fi intrat în stadiul ultim. 

Se şiie că Rutenii luptă de decenii ca să ripească bisericii 
bucovinene caracterul ei istoric rominesc şi s'o prelacă, întrun 
viitor nu tocmai îndepărtat, ta biserică ruteană, ajungind Rominii 
numai un element tulerat în biserica lor strămoșească, Lupta lor du- 
rează de mai mulţi ani, în anii din urmă ca a luat forme hotă- 
fitoare. De unde înnainte vreme plingerile lor se mârgineau la 
cererea de preoţi ruteni pentru parohiile rutene, la Intrebuința- 
rea limbii rutene şi a scrierii fonetice In bisericile şi actele pa- 
robiilor rutene, ei în 1906 au cerut, prin o deputație trimisă tm- 
păratului, despârțirea diecesei, iar in timpul din urmă, schimbind 
in mod brusc şi neexplicabil pentru cei neinlormaţi, ci cer de- 
ocamdată Impărțirea consistorului în două secţii cu drepturi e- 
gale. Pentru cei te-au urmărit cu atenție evoluția chestiunii, ți- 
nuta Rutenilor de azi e foarte explicabilă, Urmărind egalitatea 
într'un timp cind n'o avtau, ei cereau despărțirea ; azi ci au a- 
ceastă egalitate şi urmăresc supremaţia, și de aceia n'au nevoe de 
despărțire, care i-ar impiedeca in atingerea felului mai nou ur- 
mărit de ei. Şi ce-au făcut Rominii? 

Atunci cind Rutenii au cerut separarea, Rominii s'au opus 
cu ipet puterea. Au convocat un meeting monstru care a pro- 
testat contra împărțirii şi oricine — erau puţini—care pleda pen- 
tru Impărțire era trădător. Azi Rominii, văzind pericolul ce-i a- 
meninţă din partea Rutenilor, care se întăresc zi de zi, vreau să 
admită împărţirea. dar me mai vreau Rutenii. Rutenii s'au intă- 
rit în cei zece ani din urmă atit de mult, văitindu se totuşi mereu în 
parlament, dietă și presă că sin! oprimați și persecutați de ro- 
manizatori ; ei au cucerit atitea pozițiuni, incit abia așteaptă tim- 
pul cind vor pune pe scaunul Mitropoliei bucovinene pe un Rus. 


-270 VIATA ROMINEASCA 


“Poziţia Rominilor în această luptă importantă e foarte slabă, mult 
mai slabă decit a Rutenilor; e slabă din motive interne şi ex- 
terne. Guvernul protejează fāțiş şi fără jenă interesele şi do- 
rinţile Rutenilor in așa mod, incit are aparența ca şi cind guver- 
nul ar vrea să treacă la ordinea zilei şi peste cele mai juste 
postulate romineşti. Rominii pe de altă parte nu procedează uni- 
star; ei nu sint ințeleşi asupra soluției ce trebue de dat chestiu- 
nii din punct de vedere rominesc. Preoțimea urmată de o parte 
„considerabila a intelectualilor pledează azi in opoziţie cu ceia 
ce a făcut la 1906 pentru separare; o altă parte a intelectuali- 
Hor, în frunte cu dr. A. Onciul şi alți deputaţi, pledează pentru 
despărțirea consistorului, dar şi pentru activarea congresului bi- 
-sericesc, casă existe un organ de control, De fapt, din toate bi- 
sericile creştine din Austria, numai in biserica ortodoxă din Bu- 
-covina credincioşii n'au nici un amestec in administrarea averii 
„lor bisericești. Repeţindu-se în timpul din urmă loviturile apli- 
cate de guvern caracterului rominesc al bisericii bucovinene, Ro- 
minii avind în frunte clerul innalt, al cărui conducător re- 
-cunoscut e savantul profesor Eusebie Popovici, au convocat o mare 
adunare poporală la Cernăuţi, pe ziua de 17 Iulie 1911, cu scop 
-de a face pașii necesari pentru apărarea caracterului rominesc 
„al bisericii ortodoxe din Bucovina. Această adunare a fost o im- 
pozantă manifestaţie rominească Impotriva Iincercărilor de conto- 
¿pire ale Rutenilor. Adunarea a avut o reuşită foarte frumoasă şi 
a hotărit să trimită impăratului un memoriu temeinic, in care să 
-se ceară păstrarea neatinsă a caracterului rominese al bisericii și 
“înfiinţarea unei diecese rutene. Acest memoriu, intocmit de profe- 
-Sorul Eusebie Popovici, cuprinde un scurt istoric al desvoltării 
bisericii din Bucovina și arată toate incercările Rutenilor de a se 
instăpini pe biserica strâmoşilor noștri. Fiind acest memoriu un 
important document din lupta ce se poartă pentru caracterul na- 
tional al bisericii bucovinene, il dám în intregime in traducere 
rominească : 

„Majestatea Voastră Apostolică, Imperială şi Regală! Prea 
luminate şi prea milostive Impărate şi Stăpine! Noi, mai jos is- 
căliții, preacredincioşii, Romini ortodoxi din Bucovina, ne indrep- 
tām cu respect şi încredere de fii cătră Majestatea Voasiră, prea 
bunul stăpin ocrotitor al bisericii noastre, cu prea supusa rugă- 
minte de a ne păzi caracterul rominesc al bisericii, acest carac- 
ter naţional rominesc care se sprijină pe intemeerea, dotaţiunea şi 
“continuitatea istorică de până acum, şi care ne este scump ini- 
“milor noastre. In timpul din urmă am trebuit să jertfim foarte 
mult din caracterul istoric al bisericii noastre, în folosul egalei 
Indreptâțiri, conform legilor fundamentale de stat și a păcii din- 
tre credincioși; dar acum, vedem că şi cea din urmă rămâșită e 
greu amenințată de intensiva acţiune contrară, incepută de zece 
ani incoace din partea locuitorilor şi credincioșilor ruteni, pen- 
tru care am trebuit să aducem jertfele amintite și numai atunci 
ar putea dispărea temerile noastre pentru viitorul acestei biserici, 


SCRISORI DIN BUCOVIN. 271 


care, după cum e firesc, ne Ingrijoreazā foarte, cind Majestatea 
Voastrā, in dragostea părințească, egală pentru toate popoarele 
monarhiei, ar binevoi prea grațios să li acorde credincioşilor 
ortodoxi-ruteni o diecesă deosebită, după cum au privit-o ei încă 
in anul 1899, ca ultima țintă a aspirațiunilor lor, şi au cerut-o de- 
la Majestatea Voastră în 1906, iar pe noi Rominii să ne 

prea grațios in posesiuneatpaşnică a diecesei noastre străbune. 

„E adevărat că la timpul său, vestea despre cererea adre- 
sată Majestății Voastre, în care conducătorii credincioşilor ruteni 
cereau o diecesă pentru dinşii, a provocatun contra meeting din 
partea noastră a Rominilor, dar această manifestaţie n'a fost In- 
dreptată atit contra acestei cereri speciale, cit contra duşmâniei 
lor în genere față de vechea biserică diecesană cu caracterul ei 
rominesc. Aspiraţiunile lor de expanziune insă au crescut de a- 
tunci incoace atit de mult, incit o conviețuire adevărat paşnică 
şi irățească in aceiași diecesă a ajuns să fie, fără indoiala, 
peste putință. Această stare ne silește să adresăm Majestății 
Voastre rugămintea de mai sus. 

„Rugămintea aceasta preasupus ăa Rominilor o sprijinim pe 
următoarele imprejurări: 

„ „Actuala diecesă greco-orientală din Bucovina a fost jinte.- 
meiată la inceputul secolului al XV-lea de principele Moldovei 
Alexandru cel Bun, ca episcopie rominească de Rădăuţi, de- 
pendentă de mitropolia de Suceava, și aceasta rominească, care 
mai tirziu a fost mutată la laşi. Episcopia de Rădauţi, dimpre- 
ună cu mănăstirile aflătoare pe teritoriul Bucovinei, au fost in- 
zestrate de Alexandru cel Bun, de urmaşii acestuia şi de boeri 
de-ai lor, cu foarte multe moşii, şi a fost in tot decursul stăpl- 
nirii moldoveneşti o episcopie naţional-rominească. Moșiile aces- 
tei episcopii au lost adunate pe timpul gloriosului şi fericitului 
intru pomenire Împărat losii II, intemeindu-se din ele fondul re- 
ligionar al bisericii gr. or. pentru susținerea bisericii bucovinene. 
În cuprinsul acestei diecese zac şi astăzi osemintele celor mai 
vechi voevozi moldo-romini, intre care şi rămășițile păminteşti 
ale lui Ştefan cel Mare, şi tot In cuprinsul ei se află şi cele mai 
vechi orașe moldo-romineşti, Sireliul şi Suceava. 

„Faptul că limba slavă-veche s'a intrebuințat aici, şi In In- 
treaga Moldovă, și Țara-Rominească, ca limbă oficială în biserică 
și stat, nu este a se reduce la un oarecare caracter slav al bi- 
sericii şi țării de pe vremurile acelea, ci aceasta e o apariţie care 
işi allă analogia în întrebuințarea și mai lungă a limbii latine ca 
limbă a bisericii şi statului la Unguri, Poloni şi Germani. 

. „După alipirea la Austria, Episcopia de Rădăuţi a devenit e- 
piscopia țării Bucovina şi apoi, prin grația Majestății Voastre, 
mitropolie cu sediul in Cernăuţi. Dar și sub Austria episcopia a- 
vea din capul locului caracter național-rominesc, întrebuințindu-se 
limba rominească ca limbă oficială în cult, oficiu şi învâțămint ; 
faptul acesta insă n'a impiedecat intrebuințarea limbii slave vechi, 
cum s'a tăcut și mai demult, in cult, și cea rutenească în păsto- 


272 VIAȚA ROMINEASCA 


SI D 


rie şi inväțämint, pentru credincioşii ruteni. De aici înnainte Intre- 
buinţarea limbii ruteneşti a ciştipat tot mai mult teren şi a fost 
admisă ca limbă oficială in parohiatele și protopresviteratele ru- 
teneşti şi in unele din acestea chiar întrebuințată. 

„Insă în administraţia diecesană supremă, adică in consisto- 
rul episcopal, a rămas ca limbă oficială pe lingă limba germană, 
numai cea rominească pănă la regulamentul sancționat de Ma- 
jestatea Voastră în anul 1869, care prescrie consistorului Intre- 
buinţarea limbii rutene ca limbă oficială, egal indreptâțită in re- 
laţiunile sale cu diecesa și partidele. Tot așa și în invățămintul 
teologic a fost limba rominească singura stăpinitoare, afară de 
periodui dintre 1827—1848 cind s'a invâțat latineşte; abia la a- 
nul 1899 s'a activat prima catedră cu limba de predare ruteană. 
Aserţiunea că caracterul rominesc al bisericii ar fi fost stăpini- 
tar abia dela anul 1880, cu venirea mitropolitului Silvestru Mo- 
rariu- Andrievici (1880— 1895}, e una din multele invenții tenden- 
țioase ale contrarilor, ca și aceia că pe timpul episcopului Vlo- 
hovici (1780— 1829) care era sirb, și al episcopului Hacman 
(1835—1875) care era rutean, diecesa n'ar fi avut caracter romi- 
nesc, Atit actele diecesane din timpul acestor doi episcopi, cit și 
imprejurarea că episcopul Hacman a inlocuit în anul 1848 limba 
latinească prin cea rominească În invățâmintul teologic, apoi în 
anul 1860, la înființarea gimnaziului gr. or. din Suceava și in 
1862 ia înființarea Scolii Reale din Cernăuţi, a avut intrebuința- 
rea numai a limbii romineşti, pe lingă cea germană, ta areste 
două institute, şi cà in anul 1864 a pus numai inscripție romt- 
nească pe fațada bisericii catedrale, dovedesc că aceste aserțiuni 
ale Rutenilor sint cu totul neadevärate. Chiar populația ruteană 
din țară a numit biserica totdeauna. „biserică rominească”, cu 
toate că în timpul din urmă conducătorii ruteni incearcă să in- 
troducă altă numire populară afirmind că numirea ar fi fost su- 
pgerată poporului de «preoţii romanizatori», 

„Cu tot caracterul rominesc al bisericii, Rutenii puteau să a- 
jungă, avind cunoştinţa limbii romineşti, şi treptele cele mai innalte 
în biserică, pe cind pentru creşterea unui cler, cit şi pentru pa- 
rochii nu era de trebuință cunoaşterea limbii romineşti, înfiinţin- 
du-se şi catedre rutenești în Invățămintul teologic şi un post de 
predicator catedral rutean (1865). 

„Nu e vina administrației diecesane ducă Rutenii In jumăta- 
tea a doua a secolului al XIX-lea, adică pe timpul episcopului 
şi apoi mitropolitului Hacman (1835— 1873), au datun contingent 
nesuficient, iar pe timpul mitropolitului Ciupercavici (1896 — 1902) 
chiar foarte mic pentru starea preoțească, și dacă din cauza a- 
ceasta au ajuns mai puţini Ruteni in posturi innalle şi s'a născut 
necesitatea să se întrehuințeze preoți de naţionalitate romină în 
comune rutene. Această lipsă a dat ocazie conducătorilor ruteni 
la plingeri nesiirșite despre o pretinsă asuprire şi romanizare a 
Rutenilor, pentru cererea unei împărțiri complecte și necondițio- 


SCRISORI DIN BUCOVINA <v +. 


— 


nate a consistorului in două părți naţionale şi pentru o vehe- 
mentă luptă contra caracterului rominesc al bisericii, 

„Noi Rominii am fost totdeauna gata să concedăm Rutenilor 
şi limbii rutenești acea egală indreptățire In diecesa noastră de 
care se bucură in statul austriac, din partea Germanilor, celelalte 
națiuni și limbi, dar nu putem să renunțăm la caracterul romt- 
nesc al diecesei, dacă nu voim să extradăm trecutul istoric, pre- 
cum nici cetățenii austriaci de nație germană nu pot să renunțe 
la caracterul german al statului austriac, In deosebi, nu voim să 
renunțăm la rangul de întâietate, pe care-l are incă limba romi- 
nească şi acum în diecesa noastră, și la pretențiunea ca fiecare 
funcţionar al administraţiei centrale să cunoască pe deplin limba 
rominească. Dar Rutenii voesc să ni răpească şi aceste puţine 
rămășițe de caracter rominesc şi intenționează şi vorbesc de pe 
acuma despre o viitoare biserică ruteană a Bucovinei sub un 
mitropolit rutean, pe care-l aşteaptă pentru zilele cele mai apro- 
piate, trecind peste Romini la ordinea zilei. Complecta egalitate 
pe care le-am conces-e o privesc numai ca un stadiu de trecere 
la supremaţia ruteană, pe care o doresc, şi această supremație, 
de care avem cauze să ne temem, va fi gata cind unul din ei 
va ajunge pe scaunul Mitropoliei. 

„Dar şi abstrăgind dela urmările unei supremaţii rutene, ni- 
micirea caracterului rominesc al diecesei noastre, pe care l-am 
moştenit şi l-am păstrat prin 500 ani şi inlocuirea lui prin unul 
paritetic astăzi, dar poate chiar mine naţional rutenesc, ar fi pen- 
tru noi Rominii Bucovineni o durere și o umilire, pe care n'am 
putea-o uita niciodată, cu atit mai puţin cu cit nenumărate mo- 
numente ne vorbesc zilnic despre ceia ce a fost odată al nostru. 

„Noi rugăm deci cu toată supunerea ca Majestatea Voastră 
să hinevoiască prea grațios a ne elibera, prin puterea cuvintului 
impărătesc, din această stare insuportabilă şi plină de griji, acor- 
dind o episcopie deosebită pentru Rutenii greco-orientali din Buco- 
vina şi stabilind astfel o pace adevărată şi durabilă intre dinşii şi noi. 
Prin aceasta nu numai că li s'ar da lor ceia la ce ei aspiră dela 
1890 incoace, ci sar face acelaşi lucru ca şi în 1864 cind Ma- 
jestatea Voastră a binevoit a despărți pe Romini de Sirbi, ceia 
ce s'a validitat foarte bine. 

„Noua episcupie ruteană ar primi intăiu parohiile rutene ac- 


“tale, apoi părţile rutene ale comunelor mixte ca parohii nouă 


sau ca părți de parohii şi în sfirşit minoritățile mici de credin- 
cioşi ruteni, aflātori in comune romineşti, care s'ar adăuga la pa- 
rohiile ruteneşti cele mai apropiate, în același mod ar răminea pa- 
rohiile şi minoritățile romineşti la vechea diecesă naţională. Pen- 
tru interesele comune, indivizibile, ale aminduror dieceselor bu- 
covinene s'ar putea alla o formă asemănătoare celei ce există 
intre ambele state ale monarhiei. Înfiinţarea unei episcopii gT. or. 
pentru Ruteni n'ar cauza un plus de cheltueli prea mare, de 


bună seamă insă aceste cheltueli ar fi mai mici decit folosul re- 
zultat din ele pentru pacea bisericească. $ 


274 VIAŢA ROMINEASCA 


Majestatea Voasiră ! 


„Credinţa noastră neclintită şi durabilă pentru Împărat şi 
monarhie işi are temelia ei acum in sentimentele noastre dinas- 
tic-patriolice de cetățeni austriaci ; dar aceste sentimente de da- 
torie sint foarte mult incălzite de recunoştinţa pentru binelacerea 
ocrotirii și a promovării de care avem parte dela Impărat şi 
monarhie, Binevoiască, Majestatea Voastră, dind ascultare părin- 
tească rugăminții noastre prea supuse, sămărească marea noastră 
datorie de recunoștință laţă de Impărat şi monarhie In genere, şi 
față de magnifica şi sfințita persoană a Majestății Voastre in 
deosebi, săpind în inimile noastre şi ale urmaşilor noștri pentru 
toate timpurile amintirea acestei binefaceri. 

: „Dumnezeu ție, intărească şi binecuvinteze pe Majestatea 
Voastră, prea bunul, prea dreptul şi prea ințeleptul nostru Împărat 
și stăpin, părinte al țării şi ocrotitor al bisericii 1= 


Cernăuţi, în 4 (17) lulie 1911. Acest memoriu poartă 
13.700 iscălituri romineşti din întreaga Bucovina, reprezentind 
toate clasele sociale. 


Se aşteaptă cu mult interes răspunsul Rutenilor la acest 
pas al Rominilor. Rutenii erau foarte rezervaţi. Mulţi dintre Ro- 
minii neiniţiaţi credeau că soluțiunea definitivă a chestiunii bi- 
sericeşti din Bucovina este dată prin hotârirea luată în adunarea 
rominească. Răspunsul Rutenilor n'a intirziat prea mult şi, deşi 
nu-i dat în formă oficială, nu ne îndoim nici un minut că el re- 
prezintă părerea unanimă a cercurilor conducătoare, care, deşi a- 
parţin la două confesiuni —greco-orientală şi greco-catolică—sint 
solidare la rezolvirea chestiunii bisericești din Bucovina— în sens 
național. 

Un preot rutean-ortodox din Bucovina publică în „Dilo*, 
organul autorizat al partidului ucrain din Galiţia, un articol, In 
care, ocupindu-se cu hotăririle adunării romineşti, arată care e 
punctul de vedere rutean. 

Din acest articol scoatem citeva pasaje marcante : 

„În timpul impreunării Bucovinei cu Austria limba domni- 
toare era cea ruteană şi poporul rutean era in majoritate in bi- 
serica ortodoxa a Bucovinei; pentru aceia şi episcopii acestei 
biserici pănă la 1880 erau mai toți Ruteni. Sub episcopul Hac- 
man (1835—1874), care era Rutean, Rutenii potrivit cu numărul 
lor mai mare in eparhie aveau şi precumpânirea In administra- 
rea bisericii. Tocmai după mocrtea lui Hacman, reuşiră Ro- 
minii cu ajutorul guvernului a scoate pe Ruteni mai pe toţi 
din consistor, din facultatea teologică şi din toate posturile mai 
insemnate în eparhie și a pune mina pe putere. Drept că în tim- 
pul din urmă Rutenii după luptă grea căpătară oarecare parte la 
administrarea cea mai innaltă a bisericii, insă precumpânirea ro- 
minească incă tot n'au infrint-o ei, In timpul cel mai nou Rutenii, 


SCRISORI DIN BUCOVINA 275 


răzimaţi pe tăria lor politică, pe care și-o pune în socoteala sa și 
guvernul, au putut să aducă pe Romini acolo, ca ei să fie gata 
a face Rutenilor, în administrarea bisericii, parte de o inriurire 
corespunzătoare mulțimii lor in eparhie, aşa că Rutenii In cele 
bisericeşti să aibă asemeni drepturi cu Rominii. 

„Este numai vorba de forma în care să se facă aceasta. 

Ca să ajungă la ţinta lor, Rutenii cer o împărţire a con- 
sistorului In secţii naționale, una ruteană și una romină, cu a- 
semenea rang și cu asemeni drepturi, care să constee din ase- 
menea membri ordinari şi să aibă cite un episcop titular. Paro- 
biile curat rutene ar avea să fie supuse numai secţiei rutene și 
tot aşa parohiile curat romineşti numai secţiei romine, iară asu- 
pra parohiilor mixte ar avea să dispue amindouă secțiile impre- 
ună. De bună seamă secţia ruteană ar avea a se ingriji şi de a- 
tacerile bisericeşti comune ale tuturor parohiilor rutene privite ca 
intreg, aşa că ele ar forma un fel de eparhie ruteană. Comun ar 
răminea numai mitropolitul şi de bună seamă şi fondul religionar. 

„Este vederat că așa o intocmire nu dă Rutenilor nici un 
fel de precumpănire în consistor, ci că ea le garantează numai 
drepturi asemeni şi rang asemene cu Rominii, care spre scăde- 
rea poporației numerice a aminduror naționalităților eparhiei şi 
spre batjocura dreptului dumnezeesc şi omenesc, țineau cirma bi- 
sericii numai în minile lor. 

„Puterea bisericească ripitā pe nedrept a servit Rominilor 
spre mare sprijin al tăriei lor politice și culturale in țară; pen- 
tru aceia întrebuințează ei tot felul de mijloace spre a menținea 
in administraţia bisericii starea de acum cea folositoare lor. Insă 
turtiți la perete de Ruteni şi de guvern nau nici cea mai 
mică speranță de reușită şi trebue să ne facă loc. Cel mai rău 
ii doare îndreptățirea cea de asemenea a Rutenilor, care ar a- 
duce-o cu sine Impărțirea consistorului in secţii naționale. Și ei 
at voi să păstreze intăietatea innaintea Rutenilor cu tot preţul şi 
motivează acest pretins drepi al lor la întăietate cu fel de fel de 
argumente politice şi istorice, precum bunăoară cu povestea is- 
codită despre caracterul rominesc istoric al bisericii bucovinene 
și despre orginea rominească a fondului religionar ortodox. Deci 
spre a scăpa de același rang cu Rutenii și spre a-şi păstra 0 po- 
zitie mai innaltă, Rominii se impotrivesc Impărțirii consistoriului 
in secţii şi „dau“ Rutenilor o episcopie proprie, In adunarea lor 
poporală din 17 lulie a. c. ei hotăriră şi trimiseră o adresă la 
Împăratul, în care declară, că sint ințeleşi cu scoaterea parohii- 
lor rutene din arhiepiscopia de până acum şi cu incorporarea a- 
celora în o episcopie ruteană deosebită. O f 

„Prin impärțirea consistorului in secții naționale, Rutenii ar 
ajunge In administrarea bisericii la asemenea drepturi şi la ase- 
menea rang cu Rominii şi, avind noi precumpânirea numerică în 
eparhie, nu trebue să uităm niciodată de privilegiul de a ciștiga 
chiar intăietatea, cind un Rutean ar deveni mitropolit, pe cind 
prin inființarea unei episcopii rutene acum, în puterea acestui 


216 VIAŢA ROMINEASCA 


fapt, Rutenii cam în toate vor cădea la rangul al doilea; căci ef 
vor pierde Cernăuţul și arhiepiscopia cu prerogativele sale va 
răminea pe partea Rominilor. Rominilor li este aminte, că rămlind 
neatinsă Mitropolia rominească, care şi de-acum innainte va avea 
scaunul său in Cernăuţi, în inima părţii rutene a Bucovinei, s'a 
mai inființat numai o episcopie oarecare mai puțin însemnată cu 
scaunul în Sadagura Cotman. Şi astfel Rominii îşi dau bine seamă 
de aceia că o episcopie ruteană cu scaunul afară de Cernăuţi dă 
capitala țării cu totul în minile lor și insemnează pentru Ruteni 
în fapt cu mult mai puţin decit o secţie ruteană de același rang 
cu alta romină in consistor. De aceia Rutenii trebue să stă- 
ruiască asupra Impărțirii consistorului în secţii și să respingă ho- 
tărit episcopia ce li-o dau Rominii. 

„Rominii se tem de împărțirea consistorului In secții na- 
tionale şi sint mai bucuroși să ne „dee“ o episcopie proprie, 
mai intăiu penirucă, dacă vine un mitropolit rutean, e: pot ră- 
minea în minoritate la administrarea bisericească cea mai înnaltă; 
iar apoi, și pentrucă, întimplindu-se impărțirea bisericii chiar 
acum, ei au putinţa de a păstra demnitatea arhiepiscopiei pen- 
tru eparhia lor rominească, Această demnitate o pot pierde ei 
lesne, dacă în timpul Impărțirii bisericii ar şedea un Rutean pe 
scaunul mitropolitan din Cernăuţi. Atunci Mitropolitul rutean ar 
răminea în Cernăuţi, care se alá in mijlocul parții celei rutene 
a țării şi episcopul rominesc şi-ar căpăta scaunul eventual in 
Râdâuţi sau în Suceava, În care oraşe era acum odată scaune 
de crarhi bisericești. Prevăzind Rominii de departe o eventuali- 
tate de acest fel, ei cer de pe acum pe mitropolit pentru sine şi 
ne „dau“ nouă, ei mărinimoşii, un episcop. 

„De obiceiu Rominii motivează toate pretenţiunile lor biseri- 
ceşti cu oarecare drepturi istorice; numai la cererea Mitropoliei 
tac despre istorie sau o strimbă. Ei trebue să facă așa; căci 
aici istoria dă mărturie impotriva lor. Doară intăiul mitropolit al 
bisericii ortodoxe bucovinene a fost Ruteanul Eugeniu Hacman, 
care a ridicat episcopia ortodoxă bucovineană de mai nainte la 
rang de mitropolie şi a lăcut ac=asta impotriva voinții Rominilor 
şi în luptă grea şi amarnică cu capii lor politici (vezi „Bestre- 
bungen der Rumänen in den Jahren 1848—1865, herausgeg. von 
dr. Stephan Smal-Stocki*). Atunci Rominii nici întrun chip nu 
voiau prelacerea episcopiei bucovinene în Mitropolie, ci mai vir- 
tos voiau să o impreune cu mitropolia ortodoxă romină din Ar- 
deal, nu spre binele bisericii și al credincioşilor ei, ci din pri- 
cini curat naționale; ci acum cer ei cu drag pentru sine această 
mitropolie înființată impotriva voinţii lor. Dar după ce această 
mitropolie a scos-o prin luptă un mitropolit rutean pentru Ruteni, 
apoi noi, Rutenii de astăzi, care ne lăudăm cu mai multă pri- 
cepere naţională și ințelepciune politică, să risipim moștenirea u- 
nuia dintre părinții noştri duhovniceşti cei mai mari ?*, 

După publicarea articolului de mai sus, ziarul Narodnei Holos 
(organul partidului rutean din Bucovina) publică următoarele : 


SCRISORI DIN BUCOVINA 277 


„Cu ideile destăşurate In acest arlicol sintem deplin ințeleși. 
Nu de mult am registrat noi, nu fără plăcere, în articolul „Şi-au 
luat pe seamă“ (Nr, 37 din „„Narodnei Holos“) hotărirea meetin- 
gului rominesc, care sa respical pentru inființarea unei episco- 
pii rutene in Bucovina. Insă după ce a atins lucrul acum și 
„Dilo* din Liov, adăugăm şi noi din partea noastră declararea, 
că Rutenii ortodoxi din Bucovina nici intrun chip nu vor primi 
ca biserica ortodoxă bucovineană, cea afară de episcopia orto- 
doxă ruteană, să păstreze caracterul rominesc; căci aceasta ar fi 
nedrept şi fără folos și stricăcios pentru noi. Năzuinţa noastră va 
fi a ne scoale în biserica noastră ortodoxă o nouă indreptățire 
de asemenea cu Rominii. Ştiind noi, că episcopia ruteană orto- 
doxă singură nu ne dă această indreptățire deplină, poporul ru- 
tean ortodox al Bucovinei va căuta să-și scoată prin deputații 
săi în dietă dreptul deplin în această privință. Şi Dumnezeu va 
da, că, precum nu una am scos pănă acum, așa vom scoale încă 
şi acest drept mai curind sau mai tirziu“, 

Nu se poate prevedea azi ce siirşit va lua criza bisericească, 
Mulţi se tem, şi cu drept cuvint, că guvernul va considera In $0- 
luţiunea ce va da-o numai dorințile Rutenilor. De-ocamdată se 
ştie atita că clubul parlamentar romin a protestat energic la 
Viena impotriva unei soluţii unilaterale și au obținut dela minis- 
tru! cultelor o aminare a hotăririi pănă ce nu se va fi încercat 
în dieta Bucovinei o ințelegere cu Rulenii. 

E de dorit însă ca innainte de a intra în tratative cu Rute- 
nii să fim lămuriţi noi intreolaltă, 


R. 


p a 


MISCELLANEA 


In jurul grevelor din Anglia 


Interesul şi emoţiunea, cu cari toată lumea a urmărit peripeţiile 
dramatice ale grevei lucrătorilor dela căile ferate din Anglia, au lăsat 
în umbră un fapt, foarte neinsemnat în aparenţă, dar a cărui importanță 
mondială,—oricit de paradoxală ar părea această afirmare, —desigur e cu 
mult mai mare decit chiar a uriaşului conflict dintre muncă şi capital, care 
a paralizat pentru citeva clipe toată viața economică a Insulelor Brita- 
nice, şi nu numai a acestor insule. 

Mai mult. In lumina acestui fapt, pe care nici nu l-au inregistrat 
cele mai multe ziare, însuşi rostul grevei din Anglia apare mai adire şi 
mai semnificativ. 

Acest fapt e... conferența reprezentanţilor industriei metalurgice, 
care s'au adunat cu vre-o lună înnainte de izbucnirea grevelor engleze, ia 
6 Iulie a. c.. la Bruxelles, 

Da, o simplă conferență a reprezentanţilor industriei metalurgice ! 
Dar această conferență a vestit lumii întemeiarea unei nouă „puteri“ mon- 
diale, şi covirşitoare,—a „Imperiului ferului”, 

Conterenţa pomenită se datorește iniţiativei preşedintelui „trustului 
oțelului din America* („United States Steel Trust"), Mr. Elben H., Gary. 

Mr. Gary, după ce a organizat într'o singură şi puternică asocia- 
ție industria metalurgică din Statele-Unite, nu s'a repauzat pe lauri, In 
Septembrie 1909 1 vedem la Sheffield adresindu-se fruntașilor industriei 
metalurgice din Anglia : 

„Pentruce să ne războim? Ciştigi azi, dar rivalul d-tale poate 
„cîştiga mine. Sistemul comercial al vremurilor noastre se bazează pe 
„ruina vecinului. Pentruce să nu ne înțelegem spre a împărţi între noi 
„toate regiunile pămîntului pe baze raţionale, prietenești ?...* („The 
Daily News*, 9 August 1911). 

In urma acestul apel, s'au intrunit în 1910, la New-York cîțiva din 
„leaderii* industriei europene şi americane şi s'a pus la cale convoca- 
rea „reprezentanţilor tuturor țărilor producătoare de ter şi oțel, în scop 


MISCELLANEA 279 


de a forma o asociaţie internațională, care să întindă asupra lumii in- 
tregi raporturile prietenești dintre producători”... 

In virtutea acestei înțelegeri s'a şi adunat conierenţa din Bruxelles. 
E caracteristic că şedinţele conierenjii au fost secrete,—organizatorii 
voind parcă astfel să accentueze caracterul ei de conspiraţiune impo- 
triva vechii așezări a „economiei naţionale”, Publicul n'a putut afla 
despre cele petrecute între conspiratori, decit din comunicatele oficiale 
şi din citeva indiscrețiuni, de cari, din fericire, nu s'au putut feri nici 
„tegil ferului“, 

Dar e de ajuns! Omenirea recunoscătoare a putut afla că de-a- 
supra ei s'a ridicat un nou potentat, bine înțeles pentru... a-i asigura 
fericirea. 

„Inirun discurs elocvent—spune ziarul englez din care luim a- 
„ceste date—Mr. Elbert H. Gary a comparat storţările de a ajunge la co- 
„operaţie în sfera industriei internaţionale, cu acelea ce se fac spre a stabili 
„arbitrajul în sfera politică”. Nu mai e zădarnică nădejdea, că într'o zi răz- 
bolul va dispărea pentru vecie, şi,—afirmă preşedintele trustului ameri- 
can,— industria metalurgică „prezentind un front unit, poate aduce servicii 
„mari pentru realizarea păcii universale“; el „zugrăveşie avantajele coo- 
„perațiunii generale în împărăția mondială a ferului, intrucit astfel s'ar 
„putea regula ca producţiunea mondială să corespundă ofertei şi prin 
„urmare, să se pievină prețurile demoralizatoare“,. „insă Asociaţia 
„internaţională propusă nu are in vedere numai un josnic punct de ve- 
„dere (a sordid point of view) al interesului material; instituția va forma 
„un teren de întiinire, unde producătorii mondiali al ferului vor putea 
„Să discute diferite chestiuni economice, etice şi sociologice”... 

Aceste cuvinte au fost întimpinate de „un cor de aprobare“, 
spune cronicarul nostru, şi s'au grăbit să adereze la ideile lui Mister 
Elbert H. Gary, în discursuri nu mai puțin elocvente, „nişte bărbaţi ca 
„Sir John S. Randies (Anglia), Baron von Bodenhausen (Germania), Sir 
„Hugh Bel! (Anglia), M. Dreux (Franţa), Herr Wilhelm Kestranck (Aus- 
„tria), Mr, Chas. Schwab (Statele-Unite), Mr, J. T. Drummond (Canada), 
şi alţii..." 

Unul din domnii aceştia (din nenorocire, ziarul nu-i dă numele), 
mai naiv sau mai sincer, „a pus punctul pe i" prin următoarea excla- 
mație : 

„Acum noi sintem stăpinii lumii: guvernele vor trebui să se 
„aşeze în rindul al doilea (must take a back seat)! Ele nu mai pot 
„după voia lor så declare räzboiu sau să inchee pace, odată ce noi 
„sintem uniji şi stăpinim ferul şi oţelul lumii întregi..." 

Mal lămurit nici că se poate! Poteniaţii „împărăției mondi- 
ale a ferului“ vor discuta doar toate chestiunile „economice, etice şi 
sociologice",—şi vai de țara, care s'ar abate dela calea cea dreaptă şi 
va cădea în erezie! Ea nu numai va fi lipsită, de cătră noli stăpini ai 
lumii, de tunuri, puşti, chiurasate, etc., dar va putea răminea fără şine 


280 VIAŢA ROMINEASCA 
pentru căi ferate şi chiar fără maşini pentru industria ei, şi chiar fără 
pluguri pentru agricultura ei... (De pierdut, ei nu pot în orice caz să 
piardă, fiindcă pot fixa „preţuri moralizătoare“ cum doresc...) 

Intre aceşti „bărbaţi Insemnaţi*, de sigur, mulți sint patrioți a- 
prinşi, cari nu odată au tunat impotriva internaționalismului revoluţio- 
naral muncitorilor... Aceasta nu i-a împiedecat să pue bazele unei „A- 
sociațiuni internaționale a industriei metalurgice” în scop de dominare 
a scumpelor lor „patrii*; şi chiar în ziua de 6 Iulie a. c. a fost ales 
un comitet în care diferitele țări sint reprezentate astfel: Austria 3, Bel- 
gia 5, Canada 2, Franţa 5, Germania 5, Marea Britanie 5, Ungaria 1, 
Rusia 3, Spania î, Statele-Unite 5. In total 35 membri, Mr. Elbert 


Gary a fost ales, bine înțeles, preşedinte, tar un Mr. W. B. Peat, din 


Londra, secretar... 

„Asociaţia internațională, care stăpineşte producţia mondială a ie- 
tului, este un fapt indeplinit“, Inchee Daily Nemws.... 

O observație interesantă. Anglia impreună cu Canada, care face 
parte şi ea din Imperiul Britanic, şi cu Statele-Unite, cu care ea este unită 
prin celebrul tratat—asttel incit în sfera internațională apar, se poate 
spune, ca un singur stat—posedă în comitet 12 voturi din 35. lar ți- 
nind seamă de veşnicul antagonism dintre Germania şi Franţa, vedem că 
alianța anglo-saxonă poate oricind să-şi formeze o majoritate în comi- 
tet, asociindu-şi voturile oricărei din aceste țări antagoniste, după plac, 
făcînd să se plece cumpăna încotro voeşie ; mai mult: ea poate să-şi asi- 
gure la nevoe o majoritate chiar împotriva ambelor țări, atrăgind în 
partea sa voturile Belgiei, care, fiind situată între cele două rivale, are 
intotdeauna interesul să se razime pe puternica Anglie. S'ar părea deci, 
că, în primul rind, Marea Britanie trebue să se feliciteze de „fericitul 
eveniment*, care a îmbogăţit lumea cu „noua împărăție mondială“. 

Dar Englezii işi dau seama, că potentajii acestei „impărăţii* sint 
mai presus de „patriotismul de clopotniță" şi n'au motive de a se soli- 
dariza cu guvernele țărilor repective (altfel minoritatea, în caz de conflict, 
ar putea întotdeauna să zădărnicească hotăririle comitetului). De a- 
cela, cele dintăi semne de îngrijire, în urma conferenţii din Bruxelles, 
s'au şi manifestat tocmai în Anglia. In acelaş ziar, din care am luat 
informaţiunile noastre, cunoscutul economist L. G. Chiozza Money, mai 
curind dispus spre optimism în această privință, observă totuşi: 

„Sintem în faţa unei organizaţiuni, care tinde să se desvolte in- 
„tPun stat mondial—un Regat al ferului—cu mult mai puternic decit 
„majoritatea regatelor păminteşti existente. E evident că legile unui 
„astfel de stat nu vor ținea de loc seamă de hotarele politice, 

„Dacă nu-i vom zădămici, guvernanţii acestui stat ar putea să pa- 
„ralizeze viața industrială a oricărei ţări, sau să dicteze condiţiunile ce 
„ar voi. Acesta ar fi un trust mondial, care sar putea inbogăţi pe 
„seama universului“ (fiind dată insemnătatea pe care o are astăzi ferul 
în viața economică a societăţilor moderne). 


MISCELLANEA 231 


lar articolul redacțional al ziarului, care este oficiosul partidului 
dela putere, adaogă : 

„Ideia zămislită în creerul d-lui Elbert Gary, după ce a fost ex- 
„pusă citorva industriaşi puternici, a fost întrupată cu o uimitoare re- 
„pejune întrun comitet Internaţional, care astăzi stăpineşte producţiu- 
„nea mondială a ferului, Nu e de mirare că membrii acestui comitet pot 
„crede şi spune, că el sint acum stăpinii lumii şi că în fața acestei 
„combinaţiuni guvernele trebue să ocupe o situație subordonată... Lea- 
„derii internaţionalismului economic pot controla Ministerele de afaceri 
„străine, pot deschide tratative. formula ultimate, din care... pot rezulta răz- 
„Doae dezastroase... Adevărul este că aceste combinaţiuni mondiale 
„sint pline de primejdie... Pentrucă fiecare din ele, pe cit se poate pre- 
„vedea, e ostilă mişcării democratice, şi tocmai din pariea lor demo- 
„craţia de mine e amenințată de cele mai groaznice încercări“... („D. 
N.*, No. 20, 409), 

Nu voiu vorbi aici despre consecințile fatale ale unor astiel de „com- 
binaţiuni*, din punct de vedere mal general. Am spus că în lumina 
conferenţii din Bruxelles rostul evenimentelor din Anglia apare şi mai 
adinc şi mai semnificativ, 

In adevăr, „Asociaţia internațională a industriei! metalurgice” —care 
de altfel nu este unica încercare in felul acesta—are o lungă istorie şi 
preistorie. Ei i-au premers „organizațiuni patronale“ înlăuntrul diferitelor 
țări şi în special în Anglia, mai cu seamă în vederea Huptel împotriva 
revendicărilor muncitorimii. Mulțumită acestor organizaliuni capitaliştii 
englezi de mult nu se mai prezintă ca o masă amorfă sfişiată de con- 
curența neinirinată, pe care o descria pe vremuri K. Marx. Asociaţiile 
muncitoreşti din Anglia (Trade-Unions) au luptat cu succes, şi relativ 
uşor, pentru îmbunătăţirea soartei muncitorilor, cită vreme au avut în faţa 
lor pe industriaşii izolaţi. Muncitorul englez a ajuns astfel la o situaţi- 
une invidiată, cu drept cuvint, de confrații lui de pe Continent. Şi pen- 
tru a-şi asigura această situațiune privilegiată, muncitorimea engleză n'a 
avut măcar nevoe să se organizeze politiceşie ; asociaţiunile pur profe- 
sionale erau, se poate spune, singura ei armă de luptă. ŞI această armă 
era întrebuințată cu atita cumpătare şi cuminţenie, incit a da drept pildă 
concetățenilor lor răzvrătiți pe muncitorii englezi a ajuns un loc comun, 
chiar pentru elementele cele mai conservatoare din alte țări. 

Dar odată cu întrarea în luptă a asoclaţiunilor de patroni, fața lu- 
cturilor se schimbă foarte repede. 

Asociaţiunile patronale dispun de mijloace băneşti mult mai bogate 
decit Uniunile sau sindicatele muncitoreşti, apoi ele se pot înțelege cu mult 
mai uşor şi pot impune tuturor membrilor săi o disciplină mult mal rigu- 
guoasă. Conducătorii unei ramuri industriale se pot întruni în orice mo- 
ment „în jurul unei mese“, pot combina în taină un plan de compa- 
nie, şi-l pot pune în aplicare „într'o oră“ în toată Anglia. (Un industriaş 


282 VIAȚA ROMINEASCA 


recalcitrant va fi cu mult mai sigur ruinat de tovarăşii săi coalizaţi de- 
cit de lucrătorii nemulţumiţi). 

Patronii asociați după ramuri industriale, —caşi muncitorii lor—şi 
foarte conştienţi de interesele lor, porniră o luptă hotărită tocmai impo- 
triva uniunilor muncitorești, dacă nu cu scop de a le distruge, cel pu- 
țin de a le dezorganiza şi de a le reduce ia neputinţă, 

Mijlocul de căpitenie, cu ajutorul căruia uniunile muncitoreşti pot 
impune patronilor condițiunile mai prielnice de muncă, fiind greva, aso- 
ciațiunile patronilor au căutat, în primul rind, să le zmulgă această armă 
din mină. O grevă nu poale reuşi decit dacă majoritatea insemnată a 
lucrătorilor dintro ramură industrială o susţine cu hotărire. Dar chiar in 
protesiunile mai bine organizate nu toți lucrătorii fac parte din Trade- 
Unions. Astiel! membrilor acestor asociaţiuni, cind o grevă este hotărită, 
li se impune lucrarea de propagandă intre toţi lucrătorii regiunii. ŞI a- 
ceastă propagandă se face, de obicelu, prin aşa numitele „pichete*: 
trade-unioniştii trimit în toate punctele necesare grupe de lucrători, care 
stărue pe lingă tovarăşii de muncă să înceteze lucrul, În asemenea ca- 
zuri, e fatal să se intimple oarecari conflicte şi chiar violențe şi abu- 
zuti de forţă, cu toate că întotdeauna conducătorii uniunilor luptă cu mul- 
tă energie ca „pichetele* să nu se lese pradă iritajiunii sau a indig- 
nării şi să primească cu stăpinire de sine şi singe rece (self-control) 
chiar provocaţiunile! Oricit de mare este disciplina morală a muncitori- 
mii engieze, adesca excesele nu se pot evita, mai ales cind... interesul 
„Ordinii” are nevoe de excese pentru a justifica măsurile de represiune. 

Asociaţiile patronilor 'au încercat să susțină mai întăi, că „picheta- 
rea“ (picketing) este ilegală, şi în al doilea rind, că de toate excesele så- 
virşite de singuraticii lucrători sint responsabile Inseși uniunile munci- 
toreşti care au proclamat greva, deşi ele n'au „personalitate juridică" 
(şi chiar oricit aceste uniuni ar fi dezaprobat excesele, şi oricit ele ar 
fi luat In această privinţă toate măsurile ce, omeneşte, se pol cere in 
asemenea ocaziuni), 

Pe temeiul acesta, în urma grevei dela căile ferate „din valea Tail“ 
care a dat naştere unor ciocniri violente, uniurile respective au fost 
date în judecată. Trebue să notăm că ultima instanță judiciară în Anglia 
o formează Camera Lorzilor. Şi Camera Lorzilor a dat dreptate patroni- 
lor, condamnind uniunile în ziua de 22 lulie 1901, la daune in suma, 
colosală de 23.000 piunzi, adică de 575.000 franci. *) 

Această judecată crea un „precedeni*, care punea uniunile munci- 
toreşti intro situație tragică: fără „pichetare” grevele nu pot reuşi, mai 
ales în Anglia, unde orice conflict între muncă şi capital pune în joc 
zeci de mii de lucrători; iar „pichetarea* expunea uniunile la procese 
muinătoare, care distrugind mijloacele lor băneşti, pe altă cale tot le pu- 


si *) Vezi dotalii In „A travers l'Angleterre contemporaine” P. Man- 
tour, p. 157 urm. . zi 


MISCELLANEA 233 


neau în imposibilitate totală de a susținea lupta. (In curind după pro- 
cesu! „Taff Vale Railway“, compania minelor din Wales a cerut uniunii 
tespective daune în suma de 73.000 piunzi, aproape două milioane 
de iranci ! In total, pînă la legea din 1906, Uniunile au fost condamnate 
să plătească, drept daune, peste șapte milioane de franci, din fondurile 
lor adunate cu gologanul...). 

Din această situaţiune uniunile muncitoreşti nu puteau găsi vre-o 
eşire, decit pe cale legislativă, opunind un text pozitiv de lege „prece- 
dentului” creat de curtea supremă (în Anglia curţile, caşt prelorul to- 
man altă dată, pot „face legi “pe calejudiciară—/udge made law). 

In 1906 partidul libera! venind la putere, una din primele măsuri 
le noului parlament a fost, în adevăr, votarea unei legi, care anula a- 
cest „precedent“, recunoscind pe de o parte legalitatea „pichetării“, iar 
pe de altă parte mărginind răspunderea uniunilor. 

O paranteză, spre a semnala aici un fapt, de care ne vom folosi 
mai tirziu. In 1906 partidul liberal englez avea singur, în parlament, o 
majoritate de aproape 150 voturi față de toate celelalte grupări politice, 
adică chiar în cazul cînd deputaţii muncitori şi Irlandezi ar fi votat Im- 
preună cu opoziţia conservatoare. Prin urmare, adoptarea de cătră parla- 
ment a legii pomenite nu poate fi explicată prin dorința guvernului de 
a-și asigura voturile, de care dispunea „Labour party“, ci ea ne dovedește 
0 evoluție ce se produce în sinul partidului libera! însuşi şi asupra căreia 
vom reveni îndată. Şi, ca să nu mai fim siliți să repetăm această observaţie, 
trebue să spunem că acum chiar, cind liberalii au pierdut multe scaune 
în urma indoitelor alegeri din 1910, încă partidul liberal impreună cu 
Irlandezit, cari în politica socială sint foarte conservatori, are o majori- 
tate prea suficientă după obiceiurile engleze, chiar dacă s'ar fi putut 
forma în parlament monstruoasa coalițiune între muncitori şi conserva- 
tori (dar vom vedea îndată atitudinea acestor din urmă în timpul gre- 
velor deta căile ferate). Prin urmare, acei cari văd în politica sociali a 
guvernului actual din Anglia numai o echilibristică meschină, impusă de 
slăbiciunea lui relativă şi de necesitatea dea „cultiva“ pe deputaţii mun- 
citori,.—pur şi simplu nu-şi dau seamă de ceia ce se petrece acum în 
Anglia : doar şi „budgetul socialist şi revoluţionar“ al lui Lloyd George, 
care a provocat campania lorzilor (cu cele două dizolvări consecutive 
ale parlamentului), a fost prezentat de asemenea în momentul cind for- 
midabila majoritate pur liberală punea guvernul la adăpostul oricăror 
surprize (acelaş lucru este adevărat pentru legea pensiunilor de bătri- 
neță, pentru legile agrare, etc.). 

Revenim la unlunile muncitoreşti. Pe urma acestor experiențe, ve- 
chile „Trade-Unions,* în faţa situaţiunii ce le-o creau organizaţiile pa- 
tronilor, nu mai puteau discuta utilitatea luptelor politice pentru clasa 
muncitoare, Şi cu energia caracteristică rasei, ele s'au aruncat în luptă 
—- şi alei e originalitatea situațiunii — în calitate de organizațiuni 
pur profesionale, de „Trade-Unions*! Un congres al trade-unio- 
niștilor incă din 1900 a elaborat condiţiunile de colaborare ale uniunilor 


234 VIAȚA ROMINEASCA 


cu organizațiile politice muncitoreşti, spre a ajunge la formarea unul 
„partid a! muncii.* 

Dar pentru a putea duce lupta pe terenul politic, uniunile profe- 
sionale aveau nevoe de mijloace materiale speciale, şi atunci ele nu 
s'au dat indărăt de a pune asupra tuturor membrilor o taxă obligatorie 
(levy) de cite un penny (aproximativ 10 bani) pe an. 

Acesta a fost „punctul strategic“ ales de duşmanii uniunilor, pen- 
iru a lovi în ele. ŞI cu atit mai mult, că toată chestiunea s'a putut pre- 
zenta cu multă ghibăcie. 

Uniunile sint asociaţiuni pur profesionale ; în condiţiunile speciale 
engleze, un lucrător din orice ramură industrială e silit să facă parte din 
uniune, dacă nu vrea să fie expus celor mal grele neajunsuri ; mai mult, 
uniunile duc o luptă dirză impotriva lucrătorilor, care n'ar vol să se Inscrie 
in aceste sindicate (adesea se pun condițiuni exprese patronilor să nu 
primească în atelierele lor decit pe trade-unionişti). Atunci cum o uni- 
une profesională poate lua o atitudine politică ? ŞI mai ales cum ea 
poate impune o taxă obligatorie, fie ea primită de majoritate, pentru 
susținerea unel candidaturi antipatice—poate—multora din membrii ei ? 
Uniunea n'ar putea spune că cel cari nu împărtăşesc vederile majori- 
tăţii n'au decit să lasă din sindicat, —flindcă aici este vorba de chestiuni 
străine scopurilor proprii ale asociaţiunilor profesionale, şi nu este drept 
ca în vederea lor un lucrător să fie silit să-şi sacrifice toate interesele 
materiale, etc.. 

Şi iată că la stirşitul anului 1906, un lucrător-miner, numit Still, 
porneşte o acțiune în judecată impotriva uniunii sale, cerind restituirea 
taxei politice (levy) ce i s'a luat în suma de patru șilingi (cinci franci), 
fiindcă el n'ar împărtăşi ideile deputatului susținut de uniune. Still a 
pierdut procesul atit în prima instanţă, cit şi în apel: judecata a găsit 
că uniunea n'a depâşit limitele legale, nici prevederile statutelor, De 
data aceasta, după procedura engleză, pricina nu s'a putut transporta 
innaintea Camerei Lorzilor, şi Still, sau mai bine zis cei ce erau în dosul 
lui, au pierdut cauza definitiv. 

Că cineva se ascundea în dosul lui Still, era vădit pentru toată 
lumea. Se ştie cit de mari sint cheltuelile de judecată în Anglia: pro- 
cedura în cele două instanțe l-a costat pe Still 2.000 ptunzi, adică 
50.000 franci! lar leata de lucrător a reclamantului se urca abia la vro 
150 franci pe lună ! Un miner astfel plătit n'are de unde să arunce 
50.000 franci cheltueli de judecată, pentru a reclama... cinci franci!... 

Abia s'a isprăvit procesul lui Still (în 1907), cind în Iulie 1908, 
un membru al uniunii lucrătorilor dela cdile ferate, Osbome, a intentat 
o acțiune identică, cerind dela justiţie restituirea sumei de doi șilingi 
şi oprirea taxei obligatorii pentru scopuri politice (acesta, caşi Still, nu 
tăgădula că taxa de 10 bani—un penny—pe an era hotărită de majo- 
ritatea covirşitoare a trade-unloniştilor, însă nu-i recunoştea legalitatea). 
Nu vom povesti peripeţiiie acestui proces, care a pasionat toată mun- 


MISCELLANEA 285 


———————————————————————————— 


cilorimea engleză. Destul că Osborne, care nu prim decit leafa d 

25 şilingi pe săptămină, cheltueşte In acest proces Eu fabuloasă de 
7.096 piunzi,—adică aproape 200,000 franci,—dar reuşeşte să-l ducă In- 
naintea Camerei Lorzilcr,—şi de data asta cîştigă: judecata a condamnat 
uniunea să restitue lui Osborne cei doi șilingi, ca percepuți legal, 
plus—bine-inţeles— cheitueliie de judecată in suma de mal sus, plus 
daune, etc... Şi noul „precedent* proclamă astfel ilegalitatea taxelor 
obligatorii... 

Impresiunea produsă asupra muncitorimii engleze de acest „pre- 
cedent” e lesne de înțeles. Uniunile profesionale au o organizație ela- 
borată în cursul multor decenii, cadre de conducători experimentați şi 
energici, tradițiuni respectabile: ele nu pot accepta situația ce H s'a 
creat prin acest precedent, fără a se condamna la neputinţă. 

Si larăş o eşire nu poate fi dată decit printrun act legislativ: 
Uniunile, ca să poată trăi, trebue să invingă în polilică! Nu e de mi- 
tare că la congresul anual al trade-unloniştilor, după propunerea depu- 
tatului Shackietone, s'a hotărit a sprijini guvernul liberal, care, singur, 
poate aduce un bilt spre a spulbera „precedentul Osborne“, după 
cum legea din 1906 a spulberat „precedentul văii Tafi”. 

Această hotărire se impunea cu atit mai mult, cu cit în urma proce- 
sului Osborne, rind pe rind se ridică clle un membru al uniunii mine- 
rilor, țesătorilor, tipogratilor, etc., şi cere dela justiție restituirea sn- 
melor percepute şi „oprirea taxelor obllgatorii."—iar în baza „prece- 
dentului,* uniuni puternice cad sub lovitură una după alta... 

Şi lucrători plătiţi cu 100 de franci pe lună se joacă cu sutele 
de mil de franci pentru a duce procesul prin toate instanţele... 

Cine duce acest răzhoiu de moarte impotriva uniunilor munci- 
toreşii ? 

Lumina s'a făcut în curind, Pe avanscenă de odală apare o mis- 
terioasă „ligă pentru... apărarea trade-unioniştilor“—Trade-unionists' 
Defence League, în numele căreia un oarecare Cook trimite tuturor 
uniunilor umătoarea circulară : 

„Judecata, de mai multe ori, sa pronunţat impotriva taxelor obli- 
„gatorii pentru scopuri politice. In curind va urma un şir de procese 
„analoage. In toate aceste pricini curțile condamnă deasemenea Uniunile 
„să plătească toate cheltuelile de judecată.. Ni s'a adresat acum şi un 
„membru al uniunii d-voastre, care voeşte să intenteze un proces Impo- 
striva d-voastră. Rezultatul procesului e sigur. Insă dacă d-voastră vă veţi. 
„obliga nu numai de a Inceta indată orice taxe obligatorii, dar a nu strin- 
„ge nici taxe benevole în folosul partidului muncitorilor din parlament, 
„atunci membrul uniunii d-voastre se va crede satisfăcut şi nu va porni 
„procesul. Vă puteţi singuri convinge, că în cazul dacă nu veţi urma 
„slatul nostru, aceasta nu poate avea alt rezultat, decit neplăcerea de a. 
„plăti îndoit cheltuetile de judecată“... 

O uniune cerind să i se comunice numele „membrului nemulţu- 


26 VIAŢA ROMINEASCA 


mit*, aceasta a dat loc la o corespondenţă foarte suggestivă, care a fost 
apoi publicată în „Daily News". 

Toată lumea s'a putut convinge de acţiunea hutărită şi bine orga- 
nizată, intreprinsă impotriva uniunilor muncitoreşti de „o putere as- 
cunsă“.... dar „taina“ ei era prea străvezie, 4 

Pe fondul acestor conflicte, relaţiile între muncă şi capital se tot 
înăspreau, iritaţiunea şi amărăciunea creșteau tot mai mult în sinul mun- 
cilorimii, lar capitaliştii organizaţi, parcă hotăriţi „să stirșească odată“ cu 
uniunile sindicale, nu se stiau să recurgă împotriva lor, tot mai des, la arma 
primejdioasă de concediare În masă a lucrătorilor şi de incetarea lucrărilor 
(lock out). Aşa, de pildă, în anul trecut am mal asistat odată la /och-outal 
general al armatorilor şi la acel al țesătorilor (pe urma căruia rămăsese 
fără lucru aproape 150.000 de muncitori!) Se poate spune că dela innă- 
buşirea mişcării chartiste, acum mai bine de jumătate de veac, Anglia 
n'a trecut prin vremuri mai tulburi în această privință. 

In fruntea mişcării anti-unioniste s'au pus puternica asociațiune a 
amatorilor şi liga companiilor de căi ferate. Acestea refuzau chiar să 
recunoască unianile de lucrători şi în caz de conliicte nu vroiau să 
stea de vorbă cu reprezentanții oficiali ai muncitorimii organizate, ci in- 
sistau ca azeste conflicte să fie rezolvite pe cale legală, prin canalul 
„consiliilor de conciliaţiune“ (Boards ot conciliation), Inființate în 1907 
în urma intervențiunii ministrului Lloyd George. E de prisos să in- 
trăm aici în detaliile tecnice ale procedurii de conciliațiune. Această or- 
ganizațiune a lost creată cu cele mai bune intenţiuni şi acceptată de mun- 
citori cu încredere. Dar în curind s'a vădit că asociaţiile patronale le pot 
de minune utiliza spre a zădărnici uniunile lucrătorilor lor. Atunci, cind 
de pildă, lucrătorii unei fabrici şi-ar fi putut uşor impune condiţiunile 
fabricantului: cind acesta, să spunem, are comande urgente de execu- 
tat şi o grevă l-ar putea ruina,—el poate trăgăna rezolvirea conflictului 
pănă la un moment, cînd nu numai greva nu-l mai sperie, dar el însuşi 
poate lovi pe lucrătorii săi printr'un lock-out dezastros ; şi acestora nu 
le rămine adesea alt mijloc decit sprijinul eventual ce le-ar putea da 
întreaga organizaţiune naţională a acestei ramuri industriale, ameninţind 
printr'o grevă generală,—dar pănă atunci şi patronii se pot organiza în 
vederea unui lock-out general! Această tactică a reuşit atit de bine pa- 
tronilor incit, cu toată marea prosperitate a industriei engleze din ulti- 
mii timpi, lucrătorii n'au putut de loc profita de această prosperitate 
ex 

După luni îndelungate de hărțueli violente, momentul de criză a 
fost atins cind asociaţia armatorilor din Liverpool a proclamat brusc un 
lock-out, atuncind în stradă peste 50.000 de lucrători„—ceia ce a dat 
naştere în ziua de Luni 14 August (si. n.), la scene de violență îngro- 
zitoare, pănă la conflicte între forja armată şi muncitori (lucrul pe care 
opinia publică engleză niciodată nu-i poate accepta ca „normal*). 

Atunci, Marţi 15 August, comitetele uniunilor celor patru categorii de 


MISCELLANEA 287 


lucrători ai căilor ferate, au adresat patronilor un ultimatum : dacă în 24 ore 

patronii nu vor recunoaşte uniunile şi nu vor accepta să trateze cu 

reprezentanţii lor oficiali despre revizuirea procedurii de conciliaţiune 

se va l akesnsapa greva națională a căilor ferate. 
n alte cuvinte muncitorimea organizată amenința să opr. 

loc toată viaţa economică a țării —aruncind pă mere d agp e 

consecințile dezastroase ale unui asemenea act asupra patronilor. 

Patronii au acceptat această răspundere, au refuzat să primească 
pe anega uniunilor, —şi greva a fost proclamată. 

ci însă a intervenit u - 
ci pe n nou factor: acţiunea parlamentului şi a 

Vom insista mai mult asupra acestei acţiuni, fiindcă 
foarte puţin înţeleasă pe Continent şi în satira in ţara orce În i bar 
faptele exterioare ale grevel au fost inregistrate cu destule detalii în te- 
KIEN farmy Şi nimic nu e mai caracteristic pentru starea spiri- 

in Anglia decit reflexul pe care |- 

a N i p re l-a avut în sferele politice acest 

Desigur, în sinul partidului şi chiar al guvernului liberal, sint 
elemente numeroase şi puternice, cari aveau toate simpatiile pentru patroni. 
Primul ministru, el Insuşi, la început vădit şovăia; ministrul de Interne, 
Winston Churchill părea că avea momente de ispită să-şi ia rolul clasic 
de ministru de Interne „à poigne“; partidul conservator, deşi abia eşise 
din lupta vehementă împotriva „bilului parlamentar“, se punea la dispo- 
zițlunea guvernului spre a sprijini cea mai energică represiune. Desigur 
că, dacă partidu! liberal ar fi fost dispus să pornească pe calea repre- 
Slunii, guvernul s'ar fi putut răzima pe toate partidele politice din par- 
lament, afară de grupul muncitorilor, peste care ar fi pulut trece cu 
aēleganjă*, Cu atit mai mult, că la Liverpool, grație amestecului ele- 
mentului „huligănesc* în mulțimea de grevişti, s'au intimplat incidente 
tegretabile din toate punctele de vedere, acte de vandalism şi chiar de 
jaf, cari puneau pe conducătorii greviştilor şi pe deputaţii muncitorilor 
intr'o situaţiune foarte delicată. 

Dar în sinul partidului liberal Insuși s'a ridicat un puternic cu- 
rent, care dela început a respins toate avansurile conservatorilor şi s'a 
pronunțat cu atita hotărire în favoarea muncitorilor, incit întreg guver- 
nul şi partidul liberal a trebuit să accepte impulsiunea în această direcţie. 

Vom releva citeva fapte mai semnificative. 

In acelaşi zi în care a venit în Londra vestea despre tristele eve- 
nimente din Liverpool, în urma declaraţiilor, cam in doi peri, ale mi- 
Nistrului de Interne în Camera Comunelor, —, Daily News", organul ofi- 
cios al partidului liberal, relevind în articolul de fond aplauzele „una- 
mme şi demonstrative“ ale opozițiunii conservatoare, la fiecare aluziune 
la intrebuințarea forței, din discursul ministrului,—dezaprobă categoric... 
poliţia din Liverpool! „Vom face—scrie monitorul... guvernamental —toate 


238 VIAŢA ROMINEASCA 


„concesiunile posibile împrejurărilor : izbucnirea subită a dezordinilor 
„(lawiessness), imensa aglomeraţie a poporului, amestecul necontestabil 
„al unui element suspect al mulţimii (mob). Totuşi este peste pu- 
„linţă să fie tolerate astle! de acte brutale din partea poliţiei, ca acele 
„semnalate in pasagiile presei citate de noi. Ele arată că în poliția 
„noastră predomină încă dispoziţiuni sufleteşti primejdioase In cel 
„mai Innalt grad ordinii publice şi cari sint cu desăvirşire necompa- 
„tibile cu spiritul vieţii noastre publice. Bătălia din Liverpool, este clar, 
„trebue să dea ioc unei anchete largi, in care toate faptele să fie date pe 
„față. Această chestie, de sigur, nu poate fi acoperită de deolarațiunte, 
„pe care ministrul de Interne a făcuto astăzi la Cameră („Daily 
News", 15 August 1911), 

Notaţi, că poliţia în Anglia nu e subordonată direct guvernului 
central, ci atirmă de administrația comunală, cea mai autonomă din Eu- 
ropa. In al doilea rind, nu se poate tăgădui că la Liverpool au avut loc 
în adevăr dezordini foarte grave, dezaprobate chiar de muncitori: au fost 
atacate persoane şi proprietăţi particulare, fără să vorbesc de rezis- 
tenţa armată, opusă forței publice. In sfirşit, „disporiţiunile sufleteşti” ale 
poliţiei n'au fost ilustrate numa! prin brutalităţi. Cităm din acelaşi ziar, 
atit de aspru pentru poliţie, următorul incident al tulburărilor din Liverpool: 

„Mulți din răzvrătiți s'au aruncat dealungul canalului spre a ataca 
„poliţia pe la spate. Unul din ei, lunecind, căzu în canal şi era în primej- 
„die să se înnece, dar doi din ofiţerii de poliţie, din cei bombardaţi cu 
„pietre, se aruncară în apă, aşa îmbrăcaţi cum erau, şi l-au putut 
„salva...“ (Daily News din 16 August 1911). Şi această poliţie lot 
ne poate da dovadă de „dispoziţiuni sulleteşti primejdioase” ! Ce să 
mai spunem de bărbaţii noştri de stat, care îşi manitestează increderea 
oarbă în poliţia noastră ?... 

In aia zi de 75 August, în Camera Comunelor, deputatul Ba- 
ron de Forest, liberal, adică membru al majorităţii guvernamentale, ia 
cuvintul pentru a releva că: 

„Oricare ar fi frumuseţile abstracte ale consiliului de concilia- 
„jiune şi ale maşinăriei arbitrajului industrial, funcționarea lor reală n'a 
„impiedecat rezultatul, ca într'o perioadă de prosperitate nemărginită 
„(boundiess) salariile muncitorilor sä rămină staţionare cu toată urcarea 
„tuturor preţurilor. Ceia ce nu este specific numai căilor terate şi sigur 
„explică intensitatea tulburărilor actuale. Salariaţii—bărbaţi şi femei — 
„simi că ei sint mai săraci atit absolut, fiindcă puterea cumpărătoare a 
„monezii a scăzut, cit şi relativ, cum dovedesc rezultatele impozitului 
„pe venit. Pentru aceste motive, impreună cu mulți din membrii aces- 
„lei Camere, eu susţin: că—oricit de regretabile ar fi secanieie ex- 
„cese— dreptatea fundamentală este de partea muncitorilor. 

Dar, urmează oratorul liberal, mancitorimea are dreptate nu numai 


MISCELLANEA 229 


în fond, ci şi în formă, fiindcă „toată tulburarea este datorită faptului că 
„patronii refuză de a trata cu reprezentanții oficiali ai muncitorimii, aleşi 
„de ea insâşi...* i 

Cu alte cuvinte, acest deputat liberal şi-a însuşit cu totul punctul 
de vedere al muncitorilor însişi. 

Dar deputatul L. G. Chiozza Money, liberal, şi chiar economistul 
ex officio al partidului, a mers şi mai departe. Dupăce în parlament s'a 
asociat la Intrebările puse guvernului de cătră deputaţii muncitorimii, în 
aceiaşi zi el publică în oficiosul partidului un articol întitulat „Sa- 
larul scăzut al muncii* („Underpayment of Labour), in care susține 
următoarea teză : 

„Muncitorul, care smulge o urcare a salariului, este binefăcăto- 
„rul țării sale şi al neamului său.“ (the workman who obtains an 
advance in wages is a benefactor of his country and his kind). 

Nu ne vom opri asupra teorici în sine a economistului liberal, 
foarte simplă dealtfel: muncitorimea constituind majoritatea covirşi- 
toare a poporului, salariile ei determină puterea de cumpărare a na- 
iunii şi, deci, prosperitatea tuturor claselor sociale, —a prolesiunilor 
liberale, a comercianților şi chiar a industriaşilor însişi. (Chiozza Money 
uită Insă aici contrazicerea inerentă ordinii noastre economice, după care 
tot profitul capitalului izvoreşte din diferența dintre valoarea mărfurilor 
consumate de muncitori şi acea a mărfurilor produse de ef). Dar semni- 
ficativ este faptul că, în momentul tocmai în care greva generali n'a 
fost incă proclamată ci muncitorii îşi formulase numai ultimatul, despre 
care am vorbit mai sus, un membru influent al majorităţii guvernamen- 
tale—teoreticianul ei—atit în parlament cit şi în organul partidului justi- 
fică lupta pentru urcarea salariului, nu numai din punctul de ve- 
dere al clasei muncitoreşti, cl şi din consideraţiuni de Interes naţional 
superior. 

In articolul de fond al aceluiaşi număr, oficiosul liberal dă foarte 
lămurit un avertisment guvernului,  Arătind că în Anglia nu se poate 
menţine circulația trenurilor prin ordine de mobilizare (neexistind acolo 
un serviciu militar obligator) ca în Franţa sau ltalia, ziarul urmează: 

„Orice măsuri ar crede de cuviinţă să ia guvernul, ele nu trebue 
„Să aducă cea mai mică jignire muncitorilor; este inadmisibil ca guver- 
„nul să joace numai rolul de spărgător de grevă (Sirike-breaking,— 
„termen tecnic, la nemţi—Sireikbrecher). Se poate vedea din datele 
„ce publicăm în altă parte a ziarului, cit de deplorabile sint salariile 
„şi condițiunile lucrătorilor dela căile ferate chiar în Londra (mulţi lu- 
„ctători nu primesc decit 3% şilingi—4 fr. 30—pe zi...). Datoria gu- 
„vernului nu poate fi de a contri bui pe orice cale la perpetuarea aces- 
„lor mizerabile condițiuni...“ (Toate citațiile de mai sus sint numai din 
The Daily News, 16 August), 

Adoua zi, 16 August, in Camera Comunelor au loc desbateri foarte 
suggestive. 

9 


20 VIAȚA ROMINEASCA 


e e 


In numele opoziţiunii conservatoare, Mr. Austen Chamberlain şi 
H. Lawson au reproşat guvernului moliciunea şi chiar „cochetarea fă- 
țişă şi flagrantă cu anarhia“,—şi au cerut măsuri năstruşnice: „punerea în 
mişcare a forței militare oricit ar fi necesar.” 

La o declarație a ministrului de Interne că guvernul, adică, „işi 
va face datoria cit va fi necesar,“—opoziția conservatoare aplaudă sgo- 
motos (Loud opposition cheers). 

Lui Chamberlain, Îi răspunde deputatul Mac Donald, leaderul par- 
țidului muncitorilor, care întreabă pe conservatori: cum ei, dupăce au fä- 
cut apel la violență pentru a apăra privilegiile lorzilor, mai au acum 
dreptul să vorbească in numele legii şi al ordinii (Aplauze pe bâncile 
liberalilor). Oratorul, formulind revendicările muncitorilor, pare a fi mai mo- 
derat decit au fost în ajun liberalii Baron de Forest și Chiozza Money, 

Dar nota zilei a iost dată de ministrul Lloyd George, care a ac- 
centuat incă atitudinea stegarului muncitorilor, 

Citind mai multe pasagii incendiare din discursurile fruntașilor 
opuzițiunii, Ministrul se întreabă : 

„Există oare o lege pentru nobilii conservatori din Westminster 
„şi alta pentru bieţii grevişti din Tower Hill ? (Loud Ministerial and La- 
„bour cheers). A uza de limbajul ale cărui specimene vam dat, înseamnă 
„a aprinde un chibrit într'o magazie de pulbere. Nimeni dintre cei cari 
„au recurs la acest limbaj, m'are acum cel mai mic drept de a cere gi- 
„vernului să intrebuinţeze armata şi poliția, pentru a apăra legea şi or- 
„dinea. Şi noi am auzit astfel de discursuri dela fruntaşii conservatori... 
„Şi acum ni se aduce învinuirea chiar de cătră aceşti domni că nu stri- 
„Vim cu forja pe grevişti? Dar oare avem a face numaicu grevele mun- 
„citorilor, nu şi cu lock-outurile patronilor...? (voci: „Liverpool*). Fa- 
„ță de acestea din urmă nu e nevoe de măsuri ?..* Oratorul descrie a- 
poi cum, la 1907, patronii de asemenea n'au voit măcar să se întilnească 
cu reprezentanții muncitorimii, şi ei, ministrul, a trebuii să adune în ca- 
mere separate pe de o parte pe patroni, iar pe de altă parte pe mun- 
citori, şi tot timpul să alerge, ca mijlocitor, dintr'o odae Intralta. „Ce 

„înseamnă farsa aceasta ?... Şi tocmai cind în fruntea muncitorilor a fost 
„un bărbat distins ca Mr, Bell, un om de'un deosebitcuraj moral, cu ce- 
„le mai bune dispoziţiuni, şi de o mare moderațiune... Datoria noastră 
„este limpede: noi trebue să protejăm publicul... Dar să protejăm şi 
„pe muncitori, asigurindu-le condițiuni juste în lupta economică... Este 
„imposibil de a exagera răspunderea ce ar cădea asupra guvernului, 
„dacă el ar întrebuința forța pentru a apăra companiile căiior ferate, 
„înnainte de a sili pe directorii lor, la nevoe chiar printr'un vot al parlamen- 
„tului, să recunoască uniunile... Guvernul e dator să facă dreptate nu 
„numai patronilor ci şi muncitorilor“... 

lar în aceiași zi, articolul de fond din „Daily News” ameninţă 
chiar companiile cu expropriare silită. Totodată ziarul deschide o sub- 


MISCELLANEA ni 


scriptie publică, pentru a veni în ajutorul familiilor greviste din Londra.. 
(„D. N-*, 17 August 1911, cf. şi fondul din 19 August). 

In această atmosferă morală din sinul partidului şi al guvernului 
liberal, primul ministru a invitat in „Downing-street* allt pe reprezentan- 
ţii companiilor cit şi pe ai muncitorilor, 

Mr. Asquith s'a întilnit cu unii şi cu alţii, separat, în ziua de 17 
August, şi a propus muncitorilor să renunţe la grevă şi să accepte an- 
cheta unei „comisiuni regale“, fără să fi impus patronilor ca ei să re- 
cunoască uniunile, consimțind să trateze direct cu reprezentanţii ofi- 
ciali ai acestora, Primul ministru a crezut de cuviință să adaoge că, 
tespingind propunerea, muncitorii îşi vor asuma toată răspunderea pen- 
tru consecinţile acestui refuz. 

Conducătorii muncitorilor s'au simţit jigniţi de această atitudine 
şi, retrăgindu-se imediat din Downing-street, au proclamat greva generală, 

Un detaliu: ziarele comunică, că despărțindu-se de primul mi- 
nistru, comitetul muncitorilor a expediat îndată 2.000 de telegrame câtră 
toate secţiile uniunilor muncitoreşti, ordonind încetarea lucrului. Guvernul 
avea la îndămină un mijloc foarte simplu să zădărnicească isbucnirea mä- 
prasnică a grevel. Dar în Angila nici ziarelor conservatoare, cari de 
altfel tunau şi fulgerau împotriva muncitorimii, nu le-a trecut măcar prin 
gind că „interesul de stat“ poate justifica în acest caz... aplicarea vre-unui 
E y 

„Dar şi in sînul partidului liberal, soluțiunea găsită de primul mi- 
nistru a provocat o adevărată explozie. Articolele din „Dally-News* a- 
jung la paroxism, directorii căilor ferate sînt zugrăviți ca adevăraţi duş- 
mani al națiunii. ŞI oficiosul liberal declară că tot incidentul acesta nu 
poate fi decit rezultatul unei confuziuni, al unei neînțelegeri momentane 
(misunderstanding), pe care guvernul trebue să o lămurească imediat. 

In parlament, deputaţii muncitori manifestindu-şi intenţia de a pro- 
pune o moțiune de blam, dispoziţiunile majorității guvernamentale 
inspiră, vădit, primului ministru atita îngrijire, încît acesta dispare pentru 
moment de pe orizont. În Camera Comunelor ia cuvintul, în numele 
guvernului, Lloyd George care declară că primul ministru a fost rău in- 
teles, că guvernul sub „comisiune regală“ înțelege tocmai un comitet în 
care reprezentanții muncitorilor să se întrunească cu patronii în număr 
egal, sub preşedenția unui bărbat imparial, că în orice caz limitele de 
competență şi condiţiunile de funcţionare a acestei comisiuni vor trebui 
desbătute imediat intre reprezentanții oficiali ai uniunilor şi ai compa- 
niilor căilor ferate. 

In două cuvinte: guvernul îşi însuşeşte punctul de vedere al 
muncitorilor, Mac Donald, în numele tovarâşilor săi, se declară satisfăcut 
şi promite să reinceapă tratativele pentru pace („D. N.“, 18 August). 

Vineri, 18 August, parlamentul trebuia să fie închis până la 24 
Octombrie, însă membrii majorităţii, de diferite nuanțe, au declarat cate» 


2 VIAȚA ROMINEASCA 


goric că ei, odată ce conflictul nu este aplanat, „nu pot lăsa guvernul 
fără control pănă în toamnă”. S'a hotărit dar că va mai avea loco- 
şedinţă, Mari 22 August, spre a se alla rezultatul demersurilor guvernului. 

Toată dificultatea zăcea în faptul, că patronii nu voiau în ruptul 
capului să se întilnească cu delegaţii lucrătorilor şi astiel să recunoască 
formal uniunile. Insă Simbătă, 19 August, guvernul a luat o atitudine atit 
de hotărită, incit în ultimul moment patronii au fost siliți să cedeze. După 
amează, „În jurul sceleiaş mese“, a şi avut loc o şedinţă, a delegaților 
muncitorimii şi a patronilor, şi pănă la 11% ore noaptea s'a ajuns în 
sfirşit la înțelegere, Comitetul grevist a hotărit reluarea lucrului, ŞI cu 
toată iritațiunea ce a domnit în sinut muncitorimii, —după oarecare im- 
potriviri locale, Luni 21 August, această grevă istorică, se poate spune, 
a luat sfirşit peste tot („D. N", 21 August). 

Din expunerea de mai sus rezultă limpede, că rolul deciziv în 
destăşurarea evenimentelor şi pentru a înclina cumpăna în favoarea 
muncitorimii, pe lingă Labour party, l-a avut o parte însemnată a par- 
tidului liberal însuşi, 

Această atitudine „revoluţionară“ a partidului liberal, cum am men- 
ționat mai sus, nu este o noutate şi nu poate fi explicată numai prin 
dorinţa sau nevoia de a cultiva voturile deputaţilor muncitorimii. 

Dela venirea la putere acum cinci ani, prin toată activitatea guvernului 
liberaltiece firul roş al „reformei sociale“ ; —e destul să menţionăm : legi- 
ferarea asupra dreptului de grevă: stabilirea arbitrajului obligator în 
relațiunile dintre muncitori şi patroni; „asigurările sociale“ de toate felurile;*) 
reforma învățămintului pe baze democratice; expropriarea sau arendarea 
silită câtră țărani a latitundiilor (incit lordul Balfour a putut spune în par- 
lament că guvernul liberal tinde să transforme pe landlorzi în simpli 
perceptori de rentă, fiindcă li se tăgădueşte dreptul să fixeze prețul a- 
renzii sau măcar să-şi aleagă arendaşii,—în toate aceste chestii interve- 
nind din oficiu organele judiciare şi administrative); impozitul asupra 
succesiunilor, asupra proprietăților neclădite şi necultivate, asupra „spo- 
tului nemeritat al rentei” (unearned increase) ; „bilul parlamentar“, etc.etc.. 

Spre a învedera calea străbătută de partidul liberal englez, mă 
voitu folosi de o polemică recentă, în care social-democraţii din Anglia l-au 
atacat pe John Burns, ministrul administraţiunilor locale (Local gover- 
nement Board), ca „trădător“ al muncitorimii şi „luda Iscariot". 

John Burns a putut răspunde triumfător, Acum 25 ani, fostul lu- 
crător mecanic îşi pusese, la Nottingham, candidatura „revoluţionară“, 
pe temeiul platformei, care cuprindea următoarele zece puncte : 

1, Invăţămîntul liber şi obligator pentru toate clasele sociale ; can- 
tinele școlare gratuite pentru copiii săraci, 

2. Ziua de opt ore în toate ramurile industriale, 


*) Asupra acestei din urmă cf. chiar în numărul de faţă al revistei 
noastre articolul d-lui |. Angelescu. 


MISCELLANEA 203 


3. Sutragiul universal. 

4. Salarii pentru deputați şi acoperirea cheltuelilor electorale de 
cătră stat, 

5. Desființarea Camerei Lorzilor, a „legiuitorilor ereditari“, 

6. Parlamente trienale, 

7- Home-rule pentru Irlanda 

8. Reducerea cheltuelilor de judecată. 


9, Naţionalizarea şi municipalizarea pămintului, minelor, căilor 
ferate, etc. 


10. Referendum pentru declararea războiului, încheerea păcii şi a 
tratatelor internaţionale. 


Acum 25 ani, acest program li se părea chiar liberalilor ca o intru- 
pare a tuturor „subversivităţilor* posibile. 

Dar să luăm acum acest teribil „decalog*, punct cu punct; 

Primul punct e realizat pe deplin, de liberali. 

Al dollea—e realizat în cele mai multe ramuri industriale, şi la 
ordinea zilei este realizarea lui şi in celelalte, de cătră liberali, 

In ce priveşte punctul al treilea —guvernul libera! s'a angajat să 
aducă pentru anul viitor proectul votului universal (şi pentru femei |). 

Punctul a! patrulea—realizat chiar zilele acestea, de liberali (lu- 
crătorii au cerut pentru deputați 300 plunzi anual, în budget s'au pre- 
văzut—400). 

Punctul al cincilea—de fapt este realizat prin bilu! parlamentar, 


de liberali; destiințarea eredității o acceptă şi lorzii. 


Relativ la punctul al şaselea—bilul parlamentar a redus durata par- 
lamentului la cinci ani, în loc de şapte ca pănă acuma: dacă lucrătorii ar 


fi susținut reducerea ei încă mai mare, guvernul liberal nu s'at fi opus. 


Punctul al şaptelea—bilul pentru Home-rule se va introduce în 
1912, de câtră liberali. 

Punctul al optulea—se află în programul partidului liberal. 

Punctul al noulea—reformele agrare împreună cu „impozitele spo- 
liatoare*, votate de liberali, se prezintă ca o indrumare cătră realizarea 
lui; în sinul partidului există o grupare numeroasă „radicală“, care 
merge in această privință până la ultimele consecinţi. 

lar cit este vorba despre punctul al zecelea—referendul a fost pro- 
puspână şi de conservatori, pentru a scăpa de bitul parlamentar ; dacă 
muncitorimea va cere această reformă, partidul liberal de sigur nu se 
va opune,—dar muncitorii nu o mai voesc! 

Cind spre sfirşitul carierii sale politice, un om poate arăta, că în 
calitate de ministru a contribuit la înfăptuirea tuturor revendicărilor, pens 
tru care a luptat In tinereță ca „revoluţionar“,—invinuirea de „trădare“ 
«dă numai pe îață tot ridicolul urii neputincioase ce a inspirat-o. 

Şi discursul rostit în Camera Comunelor, în 27 Aprilie a. c, de 
insuşi John Burns, spre a arăta tot progresul realizat în sfera socială, in 
ultimul pătrar de veac, mulțumită colaborării cu partidul liberal,—respiră 


304 VIAŢA ROMINEASCA 


—————— 


toată mindria omului conștient că n'a trecut prin viaţă fără rost („Times", 
28 Aprilie 1911). 

Pu mai ii este adevărat, că însăși cariera politică a lui John 
Burns e dovadă vie a evoluției săvirite de partidul liberal englez. 

Căror împrejurări se datoreşte această evoluție ? 

Un observator foarte nepărtinitor o atribue, în mare parte, înriu- 
ririt exercitate de cunoscuta „Fabian Society”, grupare alcătuită aproape 
excluziv din literați şi oameni de ştiinţă, cari s'au consacrat prepagan- 
dei „socialismului practic" : 

„Originalitatea Fabienilor e în tactica lor; metoda lor constă în 
„continuă infiltrare în opinia publică, prin ne incetată ‘propagandă, a fe- 
„lului socialist de gindire, în prezentarea soințiunilor particulare ale pro- 
„blemelor zilei în detalii, fără a speria spiriteie prin programul sccpuri- 
„lot finala, in introducerea, întrun cuvint... a dozei tot mai mari de 
„preterinji morale şi de daterminaţiuni materiale, cari pregătesc realizarea 
„treptată a colectivismului. Această penetrațiune a diferitelor straturi so- 
„ciale, şi mal cu deosebire a partidului liberal, de spiritul socialist este 
„unul din factorii principali ai evoluției, care a antrenat acest par- 
„tid, în masa lui, câtră o politică democratică mai netedă şi mai 
„Indrăzneață"“...*) 

Mulţi dintre Fabieni au intrat chiar în cadrul partidului liberal, şi 
mai numeroase sint elementele acestui partid, din aripa lui radicală, 
pătrunse, mai mult sau mai puţin, de propaganda Fabienilor, fără însă a 
face parte din societatea lor. 

Orişicum, aceste elemente, singure, reprezintă o forță numerică 
in partidul liberal încă prea slabă, ca să fi putut determina această evo- 
luţie, dacă o imprejurare fericită nu le dădea o greutate specifică foarte 
mare, incit în rezultanta de direcţie a partidului, acţiunea lor se simte 
cu mult mai puternic, decit ar fi explicabil numai prin forţa lor proprie. 

Această împrejurare fericiti—e caracterul şi atitudinea partidului 
muncitorilor din Anglia. 

De vr'o patruzeci de ani (în urma relormel electorale din 1868), 
în toate parlamentele engleze a figurat un număr oarecare de deputaţi 
muncitori. Acest număr intotdeauna creştea cînd partidul liberal venea 
ia putere şi scădea cind acest partid cădea învins in alegeri. Acest Iu- 
cru se explică foarte uşor, fiindcă în realitate aceşti deputaţi- muncitori 
nu formau un partid deosebit. Dacă ei se însărcinau în special, cum e 
şi firesc, cu apărarea intereselor muncitorimii, totuşi ei, În genere vor- 
bind, urmau direcţiunea generală a partidului liberal, din care, de cele 
mai multe ori, chiar şi formal făceau parte. 

Numai în 1900, cum am văzut, se pun, la drept vorbind, bazele 
unui adevărat partid al muncitorilor, independent ca organizaţie de 
„partidele istorice”, şi numai la 1905 acest pariid se constitue definitiv.. 


*) L. Casamian,—l/'Angleterre moderne (Paris, 1911), p. 223—4. 


MISCELLANEA 295 


Acest partid se prezintă ca o coalițiune a diferitelor organizațiuni, 
dar în realitate nu este decit o afirmaţiune politică a sindicatelor profe» 
sionale (Trade-Unions), după cum rezultă din următoarele date relative 
la alcătuirea partidului: 


Trade-unioniştii (organizaţie profesională) 


A 960.000 

Partidul muncitor independent (organizație politică) 13.000 
Fabian Society (organizaţie literară și științifică) , 861 
Total 973861 


Cu alte cuvinte—99%, din membrii partiduiul sînt trade-unioştii, 
cari fac parte din partid nu individual, ci prin sindicatele lor profesio= 
nale, ce ar fi aderat, ca atari, la partid. In total au aderat la par- 
tid 165 de uniuni, şi partidul se prezintă în fond, ca o coaliție politică 
a acestor uniuni profesionale. *) 

E natural, în asemenea condițiuni, ca acțiunea partidului să tie 
pătrunsă de spiritul trade-anionismului. 

Aceasta ne poate lămuri, pentruce „Federaţiunea social-democra- 
tică”, după oarecari șovăeli dela inceput, n'a mal întrat în „Labour 
party“ şi a rămas cu totul străină de acţiunea lul, găsindu»l prea puţin 
„ortodox“, Şi nici unul din candidații social-democrati n'a reuşit să se 
aleagă în parlament. Ceia ce de altfel nu-i impiedică să afirme că nu- 
mai ei sint reprezentanţii legitimi ai muncitorimil engleze, deşi între ei 
sint prea puţini muncitori (in virtutea dreptului divin, probabil !),—find- 
că şi social-democraţii englezi tot sint... soclal-democraţi...**) 

Membrii partidului muncitorilor din Anglia sint atit de puţin re- 
voluţionari, încit-—scrie un profesor france: „el pot armoniza revendi- 
„cările lor cu credinţa cătră principiul monarhic, cătră bisericile recu- 
„noscule de lege, călră interesele apărării naționale; foarte departe de 
„intransigența marxistă, denunțaţi de Federațiunea social-democratică, 
„ei urmăresc numai rezultate tangibile ale unei politic: oportuniste", 29%) 

lar alt observator il caracterizează astlel: „paridul muncitorilor 
„nu-şi propune de a reface societatea din temelie. EI este înnainte de 


dului independent” şi 1 din partea „Fabian Society“. Trebue să apep 


leaderul sociul-domucrației engleze, e Sper n declarat, sub iscălitură pe 


„ej 1, Cazamian, op. cit, p- 290. 


206 VIAŢA ROMIN CASCA 


i a —————P———_——— 


„el apără interesele lor şi prelungește actiunea lor pe terenul politic. 
„Aceasta îi ajunge”,..*) 

Nici măcar Fabianii, cari fac parte din el, nu l-au putut „în 
doctrina”! 

Aceasta nu inseamnă, că Ja nevoe lucrătoral englez nu ştie să ia 
o atitudine foarte revoluționară —unele declarațiuni „colectiviste” ale 
congreselor au produs senzaţie acum ciţiva ani. Dar, în ce priveşte acţi- 
unea, el este înnainte de toate realist şi practic: „Eu îmi dau seamă 
„—spunea un deputat al lor—de opera imensă ce ar trebui întreprinsă, 
„insă eu sint gata să muncesc pentru cea mai mică schimbare, dacă 
„ea ar aduce vre-o imbunătățire In direcțiunea cuvenită...) 

De acest spirit sint insuliejile şi raporturile organizaţiunii politice 
a muncitorilor cu partidul liberal, 

Odată ce partidul muncitorilor urmăreşte, în primul rind, apărarea in- 
tereselor clasei sale și luptă pentru „Imbunătăţiri practice“: odată ce se mul- 
tutmeşte cu rolul acesta de a contribui la progresul general, prin „schim- 
bări treptate oricit de mici“,—cele două partide de guvernămint din 
Anglia sint departe de a îi pentru el „o masă reacționară“ deopotrivă 
duşmană muncitorimii, ci, dimpotrivă, apar sub un aspect cu totul de- 
osebii, 

Primul element insemnat al partidului conservator îl constitue 
marii proprietari fonciati, landlorzii, cari istoticeşte se prezintă, pretutin= 
deni şi peste tot, ca o forţă reacționară. Dar nu e numai atit. Marea bur- 
ghezime capitalistă a ştiut, pe decparte, să „industrializeze“ nobilimea 
engleză : nu numai punind de obiceiu în fruntea tuturor marilor intre- 
prinderi pe vrun duce sau marquis, descendent al cruciaților, ca să le 
dea lustrul numelui, —dar şi folosindu-se de faptul că legile de moşte- 
nire din Anglia „aruncă in circulație o mulțime de „fii mai mici“ ai 
marilor familii nobiliare, cari sînt fericiţi să-şi poată menţine rangul so- 
cial creindu-şi situaţiuni strălucite în industrie şi comerţ; Pe de altă parte, 
marea burghezime, ea însăşi, în ultimele decenii e primită cu braţele 
deschise în templul „elitei sociale“, ale cărui uşi ea le forţa pe vremuri cu 
atita greutate, şi acum fiecare magnat al berii sau fabricant de produse 
chimice priveşte hermina şi titlul de lord ca o încoronare normală a ca- 
şierii sale. Incit astăzi se poate spune că vechea nobilime şi marea 
burghezime formează împreună substratul social al partidului conserva- 
tor,—mal ales decind „organizaţia producţiunii”, cum am văzut, a ridi- 
cat pe mulți din „regii“ lumii industriale la acele lanălţimi, din care ei işi 
pot permite luxul de a privi cu dispreţ la majoritatea vechilor „regate 
păminteşti*. 

lar în ce priveşte partidul liberal actual din Angiia,substratul lui social 
îl formează burghezimea mijlocie şi mică, profesiunile liberale şi inte- 


+) P. Mantoux, cit 220, 
"*) Ibid, p 219. SEROR 


E 


MSCELLANEA 397 


lectualii. (Dintre miniștrii actuali, Asquith e advocat, John Morley—lite- 
rat, Lloyd George—tost institutor, flu şi nepot de mic fermier şi ciubo- 
tar de sat, John Burns—lucrător-mecanic, etc.). Aceste elemente, care ele 
inseşi, de cele mai multe ori, sint în conflict de interese cu reprezen- 
tanţii marei burghezimi şi al marei proprietăţi fonciare,—nu sint dispuse, 
bine înţeles, să ducă o politică socială revoluționară, în înțelesul pro- 
priu a! cuvintului (mai ales în Anglia). Dar în faza noastră istorică, 
departe de a năzui „să întoarcă îndărăt roata istoriei“, ele nu pot ur- 
mări în politică decit o acţiune democratică și progresistă de reforme 
sociale, — mai cu seamă că numai sprijinindu-se pe clasele populare, ele 
işi mai pot menţine echilibrul in lupta ce o duc impotriva nobilimi! şi 
a potentaţilor capitalului. | 

Neputind încă rivni la cucerirea puterii politice pe seama lui proprie, 
partidul muncitorilor, avind în față un partid conservator, apărător al tu- 
turor privilegiilor, şi un partid liberal, pentru care o acțiune progresistă 
şi democratică este o condițiune de viață, —n'a sta! nici o clipă la indo- 
îală în ce priveşte linia lui generală de conduită. 

A doua zi după alegerile din 1906, deputatul-muncitor Georges 
Barnes, ales ca preşedinte ai grupului său parlamentar, scria: 

„Partidul muncii, menţinindu-şi toată independenţa, nu va fi strimt 
„şi sectar în acțiunea sa politică... El n'a trimis în parlament timplari şi 
„mecanici, stoleri şi lucrători de şantiere maritime, tipografi şi salahori, 
„ca ei să-şi apere numai interesele lor particulare. El a ajutat 
„(partidul liberal) să scape țara de banda de tori (de „șleahta ciocoiască”, 
„cum s'ar scrie la noi). care o guverna de zece ani; elil va ajuta cu 
„dragă-inimă la stabilirea unui regim mai bun în toate ramurile ad- 
„ministrative... Dacă el reluză să semneze un pact de alianţă cn libera- 
„li, nu mai puţin, prin forța lucrurilor, el va fi colaboratorul lor“... *) 

lar altul spune: 

„Lucrătorii nu vor face opoziţie sistematică guvernului: ei vor 
„vota pentru, cind va fi cu pulință, şi contra, cind va îi necesar; ei re- 
„cunosc că in noudzeci și nouă de cazuri la sută, ci var fi siiiţi să sus- 
«inā politica ministerului liberal; însă el işi rezervă dreptul de a o com- 
„bate la nevoe, fără ca să li se poată reproşa defecțiunea. Ceia ce vor 
„ti, este să-şi ducă ei insişi barca lor,—paddle their own canoe”... *") 

E adevărat, că de atunci lucrurile au mers mult mai departe şi le- 
găturile dintre muncitori şi partidul liberal s'au întărit. Apropiarea sufle- 
tească a ajuns pănă acolo, că de mai multe ori muncitorii au votat tm- 
„potriva unei propuneri a lor proprii, neacceptată de guvern, numai să 
nu se întilnească în voturi cu deputații conservatori şi să nu compro- 
mită „Ințelegerea cordială” ! 

Momentul deciziv, în ce priveşte raporturile dintre muncitori şi li- 


+) P. Mantoux 22. 
s) Ibid, p. 1978. a 


298 VIAŢA ROMINEASCA 


berali, s'a prezentat chiar la începutul parlamentului din 1906, cu pri- 
lejul legii provocate de „precedentul Taft Vale“, despre care am vorbit 
mai sus, 

Părerile din sinul partidului liberal erau Impărite în această pri- 
vință ; comisiunea Camerei a elaborat un proect, pe care muncitorii nu 
l-au acceptat şi i-au opus un contra-proect propriu, Atunci mai mulţi o- 
ratori liberali s'au ridicat pentru a susține... proectul muncitorilor ! Daily 
News de asemenea il susținea cu energie (vă aduc iarăşi aminte, că a- 
tunci guvernul liberal nu avea absolut nici o nevoe de voturile munci- 
torilor, cu atit mai mult că opoziţia conservatoare combătea cu vehe- 
menţă contra-proectul). Cunoscutul leader al muncitorilor, Keir Hardie, a 
putut constata cu salislacţie, că nici un membru al majorităţii, atară de 
attorney-general (jurisconsultul guvernului), n'a luat cuvintul pentru a 
combate cererile muncitorimii, E semnificativ cum a rezumat el a- 
ceste cereri: 

„Uniunile cer ca fondurile lor, care sint muniţiunile lor de răsboiu, 
„să nu fie lăsate la bunul plac al adversarilor. Li se propun pentru a- 
„părare nişte palisade complicate: nu aceasta le trebue, Ele vor să fiè 
„puse, odată peniru totdeauna, In afară de bătaia artileriei“... =) 


In momentul acesta se ridică defunctul prim-ministru, sir Henry 
Campbell! Bannerman, şi declară soiemn, cu toate observațiile făcute de 
attorney-general, că după credința lul muncitorii au dreptate. Proectul 
comisiunii a fost părăsit şi contra-proectu! muncitorimii votat. (Cum ve- 
deti, mersul lucrurilor a fost acelaşi caşi În chestia grevelor: un grup 
a) partidului liberal însuşi a antrenat toată majoritatea şi guvernul, in 
care se observa la inceput oarecare şovăire, In direcţia dorită de muncitori). 

Autorul, din care am luat faptele citate, îşi formulează astfel jude- 
cata asupra acestul incident: 

„Eveniment considerabil, dintran indoit punct de vedere: atit pen- 
„tru Uniunile sindicale, care au scăpat de amenințarea ce le apăsa din 
„ziua hotăririi ostile a lorzilor şi care de astăzi înnainte vor dispune de 
„toată libertatea lor de acțiune; cit şi pentru viitorul liberalismului en- 
„giez, care cu acest prilej şi-a legat cu hotărire soarta de destinele 
„mişcării muncitoreşti" m **) 

Toată această îndrumare a partidului liberal englez ar fi fost cu 
neputinţă, dacă, partidul muncitorilor lua dela inceput o atitudine revo- 
Juţionară şi clasă partidul liberal, în întregime, în „masa reacționară” şi, 
mai ales, dacă ataca cu deosebită violență,—cum adesea se întimplă pe 
Continent, — tocmai elementele mai innaintate ale partidului liberal, cu toate 
că au atitea puncte comune în programul lor practic (votul universal, 
descentralizarea administrativă, relorma agrară. legislația socială, etc.), 


3) Tbid,, p. 215. 
=a) ibid., p- 215. 


{OU TVR 


MISCELLANEA 29% 


sau mai bine zis, anume penirucă au aceste puncte comune: ele for- 
mează pretextul comod peniru acuzarea de „trădare... (Pentru munch- 
torii englezi astfel de incriminări sint cu atit mai lesnicioase, că mai 
mulți „Fabiani“, a căror majoritate face parte din „Labour party“, au 
preferat să treacă la liberali, şi chiar dintre deputaţii-muncitori, unii nu 
s'au scris în „Labour party“, ci în partidul liberal,—acesta este cazul 
chiar ai secretarului Comitetului parlamentar al Uniunilor, Mr. Steadman)» 

„Federaţiunea social-democratică“, bine-inţeles. predică intransigența 
revoluționară, Dacă „Labour party* ar fl urmat aceiaşi tactică, elementele 
înnaintate ale partidului liberal ar fi rămas în mare patte neputincioase, n'ar 
îi putut căpăta în sinul partidului acea „greutate specifică", despre care 
am vorbit mai sus, spre a imprima o direcţiune mai radicală politicii 
sale ; dimpotrivă, elementele mai reacționare din acest partid, în loc să 
fie supuse sau eliminate treptat, s'ar [i întărit şi ar fi dominat în partid, 
şi,—fiind dată şi reacţiunea firească Impotriva politicii agresive a mun- 
cltorimii,—cine ştie unde s'ar mal fi rătăcit partidul! liberal (atunci poste 
am fi asistat şi la represiunea violentă a grevelor recente!) şi cine şiie, 
cit încă ar mai fi înlirziat politica de reforme sociale în Anglia! 

E adevărat însă că, în cazul acesta, polemişiii social-democraţiei 
şi-ar îl asigurat un izvor nesecat de diatribe şi ironii... 

Dar vigurosul simţ politic al muncitorimii engleze, caracteristic 
rasei, mulțumită căruia „Federaţiunea social-democratică* a rămas un 
cenaclu de declamaţie revoluționară fără nici un răsunet, a ferit de a- 
cest destin atit partidul liberal, cît şi „Labour party“, asigurind şt 
pe viitor poporului englez caracterul tradițional a! progresului său so- 


cial, sănătos şi neintrerupt. 
P. Nicanor & Co. 


P, S. Cetind ziarele engleze, mă hotărisem să extrag o scurtă no~ 
tiță despre diieritele incidente ale grevei dela căile ferate. Dar cing 
m'am infundat in amănuntele acestei drame, nu m'am indurat să las 
ziarele din mină, fără a comunica cetitorilor noştri impresiunile ce le-am» 
cules, 

Şi cînd a trebuit în stieşit să le las, şi privesc în juru-mi... 

Dar şi notițele din „Miscellanea* trebue să aibă un stirşit,,. 


în 


RECENZII 


Cincinat Pavelescu, Poezii, Bucu- 
ești, 1911. 224 pag. Preţul 3 lei. %) 

In mijlocul acestei secete da simțiri, 
cind poeţii ce umplu paginile atitor 
reviste chinuese cu o aşa diabolică 
persovereuță citeva simțiri banale şi 
comune pentru a scoata, cu © nga it- 
sidnă muncă de laborator, citeva pică- 
turi do ceia ee numesc ei poezio, simți 
o udovărată plăcere intelectaulă să cé- 
teşti în sfirsit pe unul cure are ce spu- 
ne, căruia poezis îi e ceva cu desăvir- 
gire natural, pornită din natura intimă 
a sufletului, 

D. Cincinat Paveleseu e unul din a- 
ceştia. D-sa are ce spune, şi cein ce 
aro de spus exprimă frumos, citoodată 
foarte frumos. 

Din nenorocire, dsa nu se mârgi- 
neşte numui la ceia ce alecătneşte fon- 
dul său sufletesc, ci îşi mai aruneă o- 
chii și ln... vecin. 

Să mă explic. D. Cincinat Puvalescu 
are un deosebit tulent în redarea sen- 
timentelor intime, în genere de iubirea, 
Poezia d-sale e aceia a unui trubadur, 
«e merge din loc în lot cintiud ochii 
frumoşi ai iubitei, intristarea ce-l cu- 
prinde cind aceşti ochi privese aiurea, 
© infinită fericire cind aceiaşi ochi Își 
revarsă lumina asupra trubadurului o- 
bosit de drum şi de propria aa viaţă. 
in penal acesta e neintrecut, și prin 
ueeastă notă frubadurească va rāmi- 
nea în literatură. 

Dar d. Cincinat Pavelescu, cum am 
spus, Îşi aruncă ochii și la vecin şi 
indată şi-aduce aminte că e şi un mo- 
dem. Ba, privind mai cu bägare de 
“seamă în juru-l, vede că trăeşte în 
mijlocul unei literaturi hipermoderne, 
*) Cu toato că este oarecare nepo- 
trivire—poate numai aparentă i—între 
această recenzie şi celo scrise de d. G. 
dal. mai sus, nu ne-am crezut în 


să-i reluzăm publicarea. La urma ur- 
melor e cetitorilor sint aşa de 
leciive... (N.R.). 


orice poezie, caro se 


şi se simte obligat să... facă ca vocinul, 
D-sa însă e un trubadur și indută 
ce exe din evul mediu al d-sale, e tot 
co vreţi: e d. Minulescu, e Gr. Alexun= 
dlrescu, e răposatul Alecu Donlei,—du, 
căci d-sa şi-a închipuit că ar putea 
serie şi fabule, ultind că trebue multe 
şi variate condițiuni, pentru n da viață 
azi unui gen așa de imbătrinit—e toţi 
aceștia şi încă alţi mulţi, dar nu mai 
e d-sa, 
Acestui poet liric îi e cu totul ne- 
potrivită poezia obiectivă snu cea fi 
lozotică, Abis îţi vine a erede că neg- 
lași trubadur, care a cîntat cu ọ așa 
desăvirşită gingăşie, sub buleanul lubi- 
tei sale, acea minunată Serenadă, evo- 
cutoare de vremuri medievale, e și a- 
utorul acelor poezii,— mai puține, mult 
mai puţine, din fericire, în care cuge- 
tări banale se întilnese en versari lip- 
site de poezie: 
S'a arat, sa strins porumbul, vița nu 
mai are struguri, 


Și etmpia parcă este o săracă er ai 
cati ; 

Rarii vişini din grădină nu de turcă 
pin’ la muguri — 

Si în locul blindei toamne, iarna dinții 
şi-i arută. 


De multe ori întilnești şi în aceste 
poezii eite o expresiune fericită ; altă- 
dată aproape întreaga poezie e fru- 
moasă, cînd deodată citeva versuri pro- 
zaice, aruncate spre stirșitul bucății, 
îi strică tot farmecul. 

In genere aceste versuri nu sint mai 
proaste decit ale atitor centimporani, 
care urcă din greu înnălțimile prăpăs- 
tioase ale Parnasului romin, dar e pă- 
eat! Cind în urechi ne răsună încă 
ultimele acorduri ale Serenadei, de ve 
să fm nevoiți să ascultăm și melodii 
atit de puţin armonioase ? 

Din această canză, volumul d-lui Cin- 
cinat Pavelescu are o valoare inegală. 
Ai putea pune ca regulă generală că 
îndepărtează de 


RECENZII 


07 


RR i 


acest gon al poeziei lirice, e slabă, Căci, 
pentru Dumnezeu, niciodată un truba- 
dur nu şi-a prea bătut capul cu ches- 
tiile metafizice, cu ce va fi existind În 
mod real „dincolo“ de lumea acoasta 
a simțurilor, şi nici nn și-a închipuit 
vreodată că ar putea face să vorbească 
porcul şi mistretul... 

D. Cincinat Pavelescu e un poet li- 
rie și numni liric, Aici e direcţia talen- 
iului d-sale, în care a produs lucruri 
frumoase, în care va produce lucruri 
şi mal frumoase, urmind pe nceastă 
cale. 

Desigur d. Cincinat Pavelescu dato- 
toreşta mult lui Heine și o şi märturi- 
seste intr'una din poezii. E multă asă- 
mănare intre fondul safletese al d-sale 
şi acela al marelui liric german. Și tot 
acest comun fond snflotose faco cu u- 
nele din pooziile d-sale să ne nducă n- 
minte şi de regretatul Gh, din Moldova, 
deși iarăși există și mari deosebiri, pro- 
venite din personalităţile diferite ale 
fiecăruia, 

Cele mai multe din poeziile d-lui 
Cincinat Pavelescu sint cîntece, în care 
e închis fie un sentiment de duioşie 
pentru iubirea su, fe de regret pentru 
e iubire apusă sau pontru o iubire tir- 
zie, ori un sentiment de melancolie pon- 
tru vistai pribeagă,—in genere, cum 
am spus, sentimente intime, care nu 
cer profunde şi întinse generalizări fi- 
loxofice, 

Nota trubadurească a poeziei sale 
nu constă atit în decorul exterior, care 
ar aminti timpurile medievale, —găsim 
numai trei-patru poezii în care să fio 
vorba de serenade, trubaduri, infante, 
cavaleri —ciît în evocarea mai mult a 
ntmosterii poetice a acelor vremuri : 
o parto din sufletul vieţii medievale 
trăeşte şi în versurile d-lui Cincinat 
Pavelescu. 

Imi pare rău că spaţiul limitat al u- 
nei roeonzii mă impiedică de a putea 
cita vre-unul din irumoasele cîntece cu- 
prinse în ucest volum. 

Volu cita totuşi două strofe din unu 


| n. 


din cele mai frumoase poezii ale vola- 
malui, Necunoscutri, cure nu e în go 
nul Cèrtecelor şi in care e admirabil 
exprimat regretul ce-ţi strecoară în su- 
fiet trecerea de o clipă po lingă tine 
a unei ființe, pa care n'o voi mal in- 
tilni poata niciodată, dar a căroi amin- 
lire te va ținea totusi pină ln sfirsitul 
vinții sub impresia ci tulburătoare de 
nelămurit și de mister: 


rr palidă, ani, 

rocu pe li mine, mlădioasă, 
—Statuă abia eșită de sub dată. — 
Aven'n ochi privirea caldă, volaptoasă, 
Și visa niște imagini depărtate... 

Scene dulci din vremi de mult înmor- 


mintate, 
Iar cu degetele albe şi subțiri 
Seutura dintr'un buchet de trundafiri 
O risipă de petale umate, 

Ce plutind în jaru-i albe și Wgoara, 
Păreau fluturi ce se țin după o foare! 


Urmăream prin cugetare al el vis, 
Cind privireari, de lumiră rătăcită, 
Mă 'mveli eo mingiere infinită, 
Ceru-albastru en seninu-i depărtat 
Parcă tot în al mea suflet a intrat, 
Cind din ochii ei adinei de peruzea, 
Două raze scăpărară'u noaptea mea. 


C, A, 
* 


s's 

Biblioteca Facla, douăzeci de nu- 
mere, in broșurele do elte 10 bani, 

După înșirarea lor, se vede că, în 
ceia ce priveste cuprinsal, broşurelele 
acestea invăluite în foiţe transparente 
de eolonrea singelui, nu se deosebesc 
mult de cărticelele celorlalte biblioteci; 
cuprind traduceri de povestiri din toate 
literaturile : 

Tolstoi, Viaţa, religia, patria, ar- 
mata, averea : 

Anatole France, Zorile; 

Tolstoi, Cei cari tresc pi cei cari 


Poveşti de Crăciun: 
Edgar Pot, Ingropatul de viu; 
Nizami, Visul și realitatea ; 
Frederich Nietzsche, Antechriatul 
Grazzia Deledda, Cele două judecăţi; 
Mark Twain şi Morrow, Usinditul; 


32 VIAȚA ROMINEASCA 
n ia i 


Leonida Andreev, Negura; 

H. G, Wells, Vacanțele d-lui Led- 
„better ; 

Balzac, Gobseck ; 

Ostrovschi, Furtuna 5 

Villiers de L'Isle Adam, Vestitorul; 

Selma Lagerlöf, Cîntecul de nuntă ; 

Nansen și Schandorph, Hanul de 
odinioară ; 

Garşin, Răshoiul. 

Apoi unele din aceste povestiri din 
. toato literaturile sint traduse din frán- 
țuzește, dintr'o colecție nouă, care şi 
ea dă poveşti din toate literaturile 
(Mille nouvelles nouvelles), insă le 
traduce din original. 

Cel puţin cărticelele sint scrise în- 
tr'o limbă curată și îngrijită. Acesta 
e meritul cel mai mare al acestei co- 
leuţii. Alte biblioteci au traducători 
cari necontenit sint în conilict cu limbe 
noastră și chiar cu gramatica. 

Unele din lucrurile traduse sint de 
reală valoare zi vor & folosind publi- 
cului anumit oštri care se indrepteuză, 
deşi în capul unui lucrător simplu, 
creştinul Tolstoi se va uita nimit și 
nedumerit la Antecriatul Nietzsche. Alte 
lucruri sint indoelnice; le găsim în 
colecția franţuzească do traduceri, pon- 
trucă franțajii, din unume literaturi, 
și mai ales din acea rusească, nu 
mal ştia ce să mai traducă: dar la 
noi ce caută ? Ca caută la noi necon- 
tenit Andreev ? Ce caută apoi Vacan- 
tile domnului Ledbetter ? 

Dacă e vorba npoicăuvem do-aface 
eu iubitori ai muneitorimii, ne putem 
intreba de ce nu se gindesc acești iu- 
bitori că Vestitorul lul Villiers de F Isle 
Adam e un groaznic rebus pentru 
muncitori, cărora trebue să li se vor- 
benseñ în limba simplă și curată a pă- 
rinților lor? Plăcerile noastre perso- 
nale in literatară nu sint călăuză bună 
pentru bibliotecile poporului. 

Furtuna dramaturgului rus Ostrov- 
schi e tradusă de Dobrogeanu Gherea. 

E o icoană dureroasă această dramă, 
a stărilor de lucruri din clasa negus- 


torimii rusești. E o drumă prin exce- 

lonţă rusească, pricepută bine mal ales 
de acei cari sa trăit cu Rușii și au 
simţit de-aproape deosebirile de clasă 
din împărăția vecină, şi au cunoscut 
rămășițele de despotism barbar şi de 
întuneric care stăpinese negustorimea. 
Imi spunea cineva odată ce e pontru 
fomee, în negustorime, viaţa. Crește, 
ca copilä, în groaza tatălui, cure e 
un tiran barbar și care injură şi lo- 
veşte lesne pentru cea mai neinsem- 
nată pricină, nu cunoaște plăcerile ti 
neroții, plăcerile nevinovate în soare, 
in aer liber; între zăplazurile nalte, 
la umbră, vogetează și se ofleşta şi 
rivneşte ca înt'o înfrigurare bolnăvi- 
cioasă la plăceri oprite, Tatăl hotărăș» 
te cine-i vu A soț. Poate să fiecinova 
pe care nu l-a văzut niciodată, Din 


cetățuia tatălui troce în casa tot aga 


de despotică a soțului. Bărbatul, după 
tradițiile care nu se calcă, o va bate 
des și o va ținea închisă. Ea trobue 
să facă mincare şi copii. El, tot după 
aceleași tradiţii cure nu se calcă, pe- 
trece prin iarmaroace cu vin și fomei 
uşoare, şi vine cu capul gren, cu barha 
udă acasă. Isi înjură nevasta cu glas 
răguşit, se răstoarnă pe divan ş'o chia- 
mă să-l tragă cizmele din picioare, O 
întă din lumea aceasta caro ar rivni 
să cunoască viața și să înveţe, o o fe- 
mec care a pornit po căile piorzării ; 
o fată caro ar avos dorința să ia pe 
cineva de bărbat după plăcerea ei, e 
o ființă din cara n'ure să insă nimica 
ban; o femea care nu se îmbracă după 
tipicul negustorilor, care ar ricni la o 
rochie mai deosebită şi la o pălări- 
oară, o o naraținată și e o depravată, 
Obiceiurile acestea, regulelo fre de 
viață, ignoranța și superstiția, trag un 
zid în jurul negaustorimii, În cetățaia 
aceasta întunecoasă fomeia se zbate 
nefericită, zdrobită fără milă. 
Impotriva acestei stări do lucruri se 
ridică Ostrovsehi în dramele sale, Fur- 
tuna e bine tradusă, însă fără lămu- 
riri, pentru publicul nostru e puţin inte- 


eile prefețe ale brosurilor 
"War părea că avem de a face acolo cu 
un partizan al unei anume şeosle.. 


resantă. Se vede că Facla a dat-o nu 
mai pentru numele traducătorului. 
Gobsek, admirabila creaţie a lui 
Balzac, povestire acestui cămătar ø- 
goist şi goneros, practic și filozof, n a- 
cestui cămătar artist, e o bucată pe 
care de mult o doream în romineşte. 
Dacă nu ne înșelăm, a fost de carind 
tradusă şi în biblioteca Alcaluy. Cind 
ai la indămină pe marele Balzac, şi pe 
alții tot aşa de mari, cum să te mai 
opreşti la splendidele şi neguronasele 
glucubraţii ale lui Villiers de L'Isle A- 
dum ? Splendide şi negurdase elucu- 
beaţii: pentru unii ele sint toută arta, 
Sint artă însă numai peutru anume ot- 
meni din anume epoci; altfel literatura 
totdeauna a fost şi totdenana va fi lim- 
pede caşi vorbirea oamenilor cari știu 
ce spun,—e vorba de literatura care 


_rămine. Cealaltă poate să fia un subiect 
"de inșelare trecătoare și de curiozitate 
_vremelnică. O spunem aceasta, pentru- 


că din cîteva accente scăpate în mi- 
„Faelai*, 


Seoala aceasta o Ințelagem si mai a- 
les ne-o explicăm unde işi are rost, 

Răshoiul de Garșin, intro bună 
traducere. ne dă o icoană din răsboiul 
în care acum 34 de uni atiția feciori 
de țărani au răscumpărat cu singe nea- 
tiraaroa acestei năcăjite țări, E o pa- 
gină in care autorul se ridică cu groa- 
ză impotriva sălbatecelor măceluri din. 
tre oameni. 

În citeva pagini, găsim biajinele în- 
văţături și protestările impotriva lucru- 
cerurilor do azi ale bătrinului scriitor 
care, dela Jusnaia-Poliana, a răspindit 
asupru intregei omeniri neoereştinis- 
mal lui, 

Mica bibliotecă Facla a tipărit ct- 
teva lucrări care-i dau dreptul la viață. 


L. Tolstoi, Stâpin și slugă, tradu- 
cere de Mihail Negru, in Biblioteca 
Lumen, 


Intăia oară am citit această operă a 


RECENZII 303 


lui Tolstoi acum doisprezece ani, tn- 
tr'o traducere destul de bună, apărută 
în lași la Soraga. Era prin Iulie; pe- 
treceam undovu, În ţară, vacanța, De- 
odată povestirea m'a furat și m'a dus 
in viscolul unei erni ruseşti, cu Vasile 
Andreici, negustorul siret și lacom, cu 
Nichita, umilită slugă, şi cu calul Mu- 
horti. Peripeţiile rătăcirii prin vifor, 
popasul în sat la Grișehino, într'o casă 
de țărani prietinoşi, toate amănuntele 
împrejurărilor, așa de biresti și aşa de 
rare totuşi într'o operă de artă, mă 
uimeau, In colţul meu de odăiţă, uita- 
sem de toate,— și urmăream acuma gin- 
durile negustorului Vasile Androici, 
care, copleșit de bătaia viscolului, per- 
dat în noaptea unni cimp pustiu, tot se 
sindeşte ln afacerile lui, la buni și iar 
la bani, şi, in semeţia-i de om malţă- 
țămit de sine, nici nu bănueste, că in 
dosul lui s'a aşezat moarteu tăcută, ca 
braţele incrucisate pe piepr, cu ochii 
îngheţaţi. Tolstoi, marele și imperso- 
nalul artist, descrie cu pornire toată 
înfățișarea aceasta o atăptinalui ;—ġi 
trecind la slugă, deodată parcă i se 
moge glasul de milă, şi pe Nichita, cel 
ce să imbătase de atîten ori în viaţă 
şi duseze un trai de cine, pe Niehita 
înşelat de novastă și speculat de stă- 
pin, ni-l arată împăcat deodată, și aṣ- 
teptind senin moartea, care desrobeş- 
te de toate... Dar cînd aripa Arhunghe- 
lui izbeşte în stăpin şi-l prăvule, se deş- 
teaptă deodată și'n el binele ucelu cure 
doarme în fiecare om,-şi Vasile An- 
dreici plăteşte cu viața cătră slugă toata 
datoriile, Moartea măreaţă impacă şi m- 
lină... Intimplarea aceasta simplă a u- 
nor bioti oameni in fata marelui și 
negrului neant m's zguduit adine. M'am 
ridicat din local unde citisem cărtulis, 
ş'am început a căuta prin odae blănița 
și căciula ; simțeam în spate fiorul er- 
nii, deși afară era un soare strălucit ş'o 
căldură ca'n toiul verii, 

M'am pus să recites cu dragoste 
cartea necasta, în traducerea nouă s 
domnului Mihail Negru. Am isprăvit.g 


EI a 
şam pus-o de-oparte mihnit,; Citind-o, 
trecosem prin multe revolte și mă gin- 
deam la o pedeapsă pentru un profa- 
nator ; pe urmă n'am rămas decit mih- 
nit Mă gindeam lu atiţia cititori, cari 
s'ar putoa bucura de o senzaţie rură, 
cum încercasem si cu odată, și care 
pa vor citi decit o jalnică traducere 
din frunțuzeste ori nomţeste u unei mi- 
nanate opere! 
F. 
+ 

Nestor Urechia. Drumurile noastre. 
Un volum de 145 p.. Inst. de Arte Gra- 
five Carol Göbl, Bucureşti, 1911. Pre- 
tul 3 lei. 

Viata intimă a societăţii rominegşti 
din veacurile trecute e încă prea pu- 
ţin stodiată la noi în toate manifestă- 
rile ei. 

Nu e mult de cind istoricii noştri se 
mulţumeau ca informațiile din „Des 
criptio Moldaviuc* a lui Cantemir și 
cu puținele ştiri co se puteau scoate 
din documentele restrinse ce so dăduseră 
la îvenlă în cele citeva colectii pe care 
literatura noastră istorică le avea, 

Numai în timpul din urmă, multu- 
mită marelui număr de documente des- 
gropate și tipărite, cum şi modificării 
intervenite în concepția Istoriei, enre 
mută azi tot mai mult centrul de gra- 
vitate al preocupărilor ei dela perso- 
nalităţi și războae cătră societate şi 
viața obicinultă, elementele acestei so- 
ciotăţi, organizarea si indeletnieirile ei, 
au început să fle obiectul de predilec- 
ție al coreestătorilor nostri. 

Şi astfel ni s'au dat în timpul din 
urmă un număr de studii și monogra- 
fii usupra comerțului, meseriilor, bres- 
lelor, armatei, justiţiei, ete., din trecu- 
tul Rominilor. 

Dar lista nu e terminată. Un insem- 
nat capitol al istoriei vieții noastre 
socinle din trocat e și acel al mijloa- 
celor și modului cum se făceau odini- 
oară călătoriile la noi. 

Acest capitol și-a propus să-l lămu- 
pească d, Nestor Urechia. Acum citiva 


VIATA ROMNEASCA 


mi dia a ld me 


[mm 


ani d-su ne dădea o vie imagino a 
vestitei noastre „Căruţu poştei“, ură 


tindu-ne impresiile pe care eu leu fă- 
cut asupra străinilor cari au trecut pe 


la noi şi au avut astfel prilej să-i 
simtă farmecul şi chinurile ; în voln- 
mul de faţă autorul ne dă o privire 
istorică asupra drumurilor noastre, in- 
cepind din cele mai vechi timpari și 
pănă astăzi. 

Studint d-iui Nestor Urechia e îm- 
părțit în trei părţi, după cele trei re- 
gimuri ce se pot deosebi in istoricul 
drumurilor noastre: porioadu drumuri- 
lor naturale, care ţine dela origina 
Principatelor pănă la Regulamentul or- 
ganic; perioada intermediară pănă la 
cea dintăi lege a drumurilor (1863); 
și perioada drumurilor sogeluite, care 
ține pănă astăzi. 


In prima epocă, după cum şi numele i 


o arată, drumurile erau naturale, sim- 
ple urme pe care vehiculele le Insem- 
nau pe pămintș omul nu intervenes ct 
nimic pentru a droege ceia ce un cli- 
mat extrem ca al nostra, ploila, inghe- 
turile, secotele, stricau; el fncunjara 
locurile devenite impracticabile, chw- 
tind numai să tiè direcția ce-i trebuia, 
De aceia drumurile acestea aveau lă- 
Mimi foarte muri şi stabileau comuni- 


cația intre centrele mai insemnate. 


Foarte rar, pentru trecerea vreunui 
„mosafir“ însemnat, ori pentru oștile 
străine ce ocupan Principatele, stăpi- 
nirea punea pe locuitori să facă oaro- 
care indreptări. Dar şi acestea se fi- 
peau sub imboldul străinilor: aşa s'a. 
refăcut în 1717 soşeaus R. Vileca — T. 
Roş pe urmele căii trulane, din ordi- 
nul generalului austriac Stainville. De 
altfel Domnii romini nu puteau repara 
drumurile fără Invoirea Tarcilor, In 
astfel de condiții e usor de înțeles de 
cite greutăţi era intovărăşită o călă- 
torie prin țările noastre, și autorul ci- 
tează dovezi din sericrile diferiților 
străini care au trecut pt aice. 

0 oarecare îndrepture acestei stări 
de lucruri îi aduce Regulamentul or- 


ganie, care deschide a doua perioadă. 
Prin dispoziţiile introduse în acest Re- 
galameat ca privire la drumuri, dispo- 
ziţii pe care autorul le analizează in 
lucrarea sa, so dă oarecare imbold 
construirii de drumuri sogeluite, imbold 
care e și mai mare după 1868, cînd 
fiinţarea unor drumuri mai lesnleloase 
e în devbşte recunoscută ca foarte ne- 
cesară bunului mers al țării. Astfel că 
între 1855 şi 1863 se construese in 
modie cite 25 kilometri de șosea pe 
an, iar intre 1863 şi 1867 acesstă me- 
die se ridică la 64, 

In sfirșit cu legea din 1869 a lui 
Psaait Donici întrăm în atroia peri- 
omlă—aceia a drumurilor soșeluite. 
Autorul analizează această lege în oco- 
nomis ci generală şi în dispozițiile ei, 
cum şi legiuirile care au modificat-o în 
diferite timpari pănă la leges din 1906, 
con mai nouă lego a drumurilor vo- 
tată do Camerele noastre, 

Autorul arată pricinile pentru care, 
afară de drumurile mari, cololalte nu 
sint Incă intr'o stare cu totul multu- 
mitoare: procedarea nestiințitică ln lu- 
rurea soşelelor, lipsa de personal, 
reauu întrebuințare a mijloseelor, mọ- 
regulele do tot felul, lipsa de control 
şi de sancțiune, și arată apoi diferitele 
incorcări de legiferare mal nouă în 
chestia drumurilor, unalizind proectele 
de legi ce s'au pregătit de cătră dife- 
riji ministri în anii din urmă. 

Actunimente avem În țară un nu- 
măr de 26.992 kilometri de drumari 
soşolaite, 4.457 kilometri de terasa- 
mente pe care încă nua sa așternut 
piatra şi 11.8396 kilometri de drumuri 
in proecţie. Ca procent față de sapra- 
fața și de populația ţării, avem 207 
kilometri de şosea la 1000 k. p„ 44 
de șosea la 1000 de locuitori. 

Lucrarea d-lui Nestor Urechia aduce 
astfel o Insemnută contribuție la cu- 
noaștereu stării trocute şi actuale a 
văilor noastre de comunicație. Serisă 
cu intenția dea f „0 lucrare de vul- 
gurizare,* ea are poate micul neajuns 


de a se opri prea mult la analiza pro- 
ectelor do lege mai nouă, care din di- 
ferite împrejurări nu s'au putut trans- 
forma in legi şi deci nu an decit un 
interes teoretic, putind fi foarte da fo- 
los viitorilor leginitori, dar mai puțin 
interesante pentru marele public al 
cărților de popularizare, 
M. C. 

í F 

Cristina Reinhard. 0 pagină din 
viața romînească supt Moruzzi și Ip- 
silante. Sorisori. Traducere do A. 
Sturza, Bib. pentru toți. 

Această corespondență cuprinde im- 
presii şi detalii interesante asupru vi- 
eţii sociale a Moldovei dela îneeputul 
secolului al XIX-lea. Autoarea lor, d-na 
Reinhard, soţia consulului francez din 
lași, e o femọe inteligentă și instruită, 
înzestrată cu un spirit de observație fin, 
irorie, citeodată pătrunzător, Venită 
din centrele cole mai rivilizate nle s- 
pusului, era firesc să găsească aspectul 
țării aproape barbar şi să vorbească 
cu mult umor de noroiul ulițelor, de 
lipsa do confort a locuinților, de Im- 
brăcămintea bogată și puţin comodă a 
femeilor. Obiceiurile boorimii, legătu- 
rile dintre diferitele elase cu ceremo- 
nialul lor complicati se par curughioa- 
se. În societatea înnaltă în care e foarte 
bine primită, dar care na cunoaşte alte 
distracții decit plimbarea în Copou şi 
jocul de cărți, se simte ca într'o sde- 
vărată pustie inteloctunală. Pe boeri 
mari îi descrie ea partizani ni Rusiei, 
ca pe niște „bătrini bărboşi care în sfa- 
turilo lor, acoperite cuuu văl des, nu 
caută docit pretexte pentru a ae arunca 
în brațele Rusiei". Administraţia o gă- 
seşte apăsătoare și venali: „Slujbaşii 
se schimbă des şi fiecare caută să tra- 
pă folos, cum o pates mai bine, din 
scurta trecere la putere". „Cuvintele 

de onoare şi dreptate corespund alci 
la ceva noințelas*. Seriozitatea și tris- 
teța locuitorilor o impresionează: „Nu 
se zărește nici o față veselă și nu se 
ande nici o exclamaţio de bacurie pe 


10 


306 VIAȚA ROMINEASCA 


străzi, locuitorii umblă a lene şi par 
zdrobiți de jagul vieţii“. Cu multă pă- 
trandere ea vede cauza principală s a- 
costei stări nenorveite în lipsa unei 
clase de mijloc: „Starea pe loc a lucru- 
rilor din această țară se datorente fără 
îndoială lipsei clasei de mijloc, care 
este în toate părțile focaral de instrue- 
ție și civilizaţie. Comerţul gi industria 
sint in minile buccengiilor greci şi 
nemți, jidani cei mai mulți, care string 
malti bani, dar a căror înfăţişare esto 
atit de respingătoare, încit ești des- 
gustat să te tocmesti cu dinții, Aici 
nu se udă o clasă intermediară între 
boeri şi cersetori“. 
M. B. 


s 

N. Kostylefi, La Crise de la Psy- 
chologie expérimentale. Paris, Fėlix 
Alcan, 2.50. 

Da abia un siert do secol a trecut 
de cind nowa direcție, experimentală, 
a început să cistige tot mai mult to- 
ren În psihologie si deja pentru spiri- 
tele mai libere un mare semn de intre- 
bare se ridică: unde mergem ? 

In adevăr, dela intomoiarea primului 
laborator de psihologie experimentală 
—u) lui Wundt—ncum treizeci de ani, 
și până astăzi, mişcarea aceasta s'u ge- 
neralizat foarte mult, primele rezultate 
pe care cercetările experimentale le 
dădură au fascinat spiritele, numeronse 
laboratoare da psihologie experimen- 
tală sau creat în mai tosto ţările civi- 
lizate, iar experiențile şi observaţiile 
adunate umplu astăzi mii de volume 
si Imbrățisează aproape tot domeniul 
experimentabil al psihologii. 

Dar toemai masa aceasta enormă de 
material, ce su grămădit pină acum, 
faca ca paihologia experimentală să 
treacă printr'o criză, pe care încă dela 
1904 o simţise profesorul Titehner, pe 
cure Binet o observase în 1908, si pe 
care azi autorul volumulni de față o 
examinează, arătindu-i cauzole și căn- 
tindu-i remediilo. 

Caia ce a adus psihologia experimen- 


tală în situaţia în care ea me află ss- 
tăzi e faptul că corcetările s'au făcut 
chiar dela început și continuă să se 
facă şi azi mai mult la intimplare; 
fiecare laborator, fiecare cercetător 
chiar și-a luat un domeniu mai mult 
ori mai puţin restrins şi a edutat să 
noteze tot ca obiinuse în vederea sta- 
bilirii unor raporturi intre fenomenele 
materiale şi cimpul misterios al consti- 
inții, 

Și astfel s'a adunat un material i- 
mens de observații foarte disparate, 
foarte deosebite cu valoare şi utilitate, 
şi În caro e aproape cu neputinţă să 
se orienteze cineva în vederea unti 
sinteze generale. De aitfel nici aceustă 
sinteză nu a fost Incercată încă, cer- 
cetătorii eantonindu-se și răminind pre- 
ocupați in sinul cercului de activitate 
experimentală pe care și l-au ales. 

Dar cum în această miscare gene- 
lä nu se mai pot distinge nici scopul 
ce se urmăreşte, nici ideis conducă- 
toare, pentracă ele nu există decit 
pentru lucrări fragmentare şi de spe- 
cializaro măruntă,—autorul crede că a 
sosit momentul de a se opri și dea 
reflecta asupra rezultatului În care s'a 
ajuns şi n drumului ce trebue de luat, 

Primele cinci capitole alo lucrării lui 
Kostyloff constitue o expunere critică 
a activităţii de pină acum şi a stării 
actuale a psihologiei experimentale, iur 
în al şaselea şi cel din urmă capitol 
găsim un prooet pe cure autoral îl pro- 
pune pentru viitoarele exporienţi, 

Nu vom urmări aici critica pe care 
autorul o face activităţii de plnă neum 
și sistemelor ce sau incercata se crea 
in stadiul psihologiei experimentale ; 
e o eritică de amănunte ce nu se poate 
urmări în cadrul restrins al unei dūri 
de samă. Ne vom multumi să arătăm 
care è ideia conducătoare a acestei 
critice. 

Exuminind ceis ce s'a făcut pină a- 
cum în pălho-fizică, în psihologia fizio- 
logică (pslho-fiziologie) și în psiho-me- 
trie, adică activitatea acelor savanţi 


RECENZII soi 


care sau Închis într'o categorie măr- 
ginită de cercetări, autorul constată că 
pretutindeni în loc să se studieze me- 
canismal legăturii dintre faptele mate- 
riale și dintre psihic, în loc să se ur- 
mărească curentul nervos care, pătrun- 
zind în erieri, produce senzația, în loc 
să se caute procesul intra-cerobrul care 
corespunde  excitaţiilor, sau măsurat 
excitațiile, sau clasificat variațiile si 
sa adunat astfel un material care nu 
serveste la limurirea activităţii psihice, 

De asemeni, cercotind diferitele in- 
corcări de sistematizare a experienţilor, 
ale lui Touloọnse, Binat, ete, autorul 
constati că în felul cam au organizat 
ei experiențile, ele nu dau decit un 
material pentru caracterizarea persoa- 
nelor asopra cărora au exporimentat, 
iar nu pontra cunoaşterea naturii or- 
ganice a fenomenelor psihice. Astfol m- 
ceştia au ajuns să dèa 0 directie prac- 
tică oxperiențilur, servindu-se de ele 
în pedagogie, de pildă. 

N'a ajuns la rezultate mni pozitive 
pentru psihologie nici metoda chestii 
părti, întrebuințată mai ales în Institu- 
tul psihologie din Wurzburg: corcetă- 
rile intreprinse acolo asupra înlănțuirii 
ideilor, judecății, raționamentalui n'an 
adus mal nimic non, în orice caz foarte 
puţin faţă de munca depusă. 

Toată activitatea de pină acum, pă- 
«ătaini astfel pe de-o parte prin fap- 
tul că pu s'a urmării însusi meeanis- 
mal uctelor psihice, iar pe de alta prin 
lipsa de coordonare şi de unitate în 
lucrări, autorul propuna, în ultimmi cta- 
pitol al cărții sale, an nou sistom do 
experianți, în care greselile de pină s 
cum ar fiinlătarate. Aceste oxparienfi 
ar permite să se pătrundă adine în in- 
suşi mecanismul vieții mintale și ar fi 
legate Între ele printr'o inlânțnire gra- 
dată dela simplu ln complex, 

Numai astfel erede nntorul că sar 
da o bază sigură şi comună cercetări- 
lor, iar psihologiei „caracterul unei ști- 
ånți pozitive, omogene şi precise“, 

. 


Henri Joly. D Kalie $ 
Ua vol. do VII+314 p.. Paris, Blond 
& C-ale, Pr, 3.50. 

„Academia de științi morale* din 
Paris a ineredințat lui Henri Joly mi- 
aiuneu do n studia lupta dintre propri- 
etatea mare şi cea mică în Italia, in 
legătură cu criminalitatea, In vederea 
acestui studiu, Joly a întreprins o se- 
rie de anchete la faja locului, cereo- 
tind diferite regiuni, tn care raporturile 
dintre propriètantes mică și cea mare 
sint mai caracteristics, ceompartnod sta- 
tisticile ofciale, consultind studiile fä- 
cute de alții asupra situației economice 
a Italiei și controlindn-le ca propriile 
sale observaţii, 

Cum insă intr'o astfel de cercetare, 
fără să vroa, autorul avea prilej să eu- 
noască şi alte aspecte alo vieții sociale 
din țara în care îşi făcea anchetele, 
Henri Joly publică volumul de față, în 
tare, în afară de chestiunea agrară, se 
ocupă şi de industria Italiei, care e in 
ușa de strinsă legătură cu agricultura, 
cum și de spiritul pablie, de politica 
externă și internă, de situația morală, 
de partidele politice şi de chestiunea 
roligioasă in peninsulă. 

Aşa, că dacă ar fi îmbrățișat, în stu- 
dinl său, şi mişcarea artistică si lite- 
rară, dacă s'ar f ocupat mai mult de 
problemele și starea actuală a invăță- 
mintulni, dacă nu ar fi lăsat neatinsă 
mişcarea științifică, autorul ne-ar fi dat 
în adevăr o „Italie contemporană“, după 
cam făgădueşte titlul, 

Dar și asa, redus, studiul lui Henri 
Joly cuprinde multe lucruri foarte in- 
torosante, atit ca cercetare a marei 
problome agrare, cit şi ca observații 
de detaliu asupra vieții sociale din Ita- 
iia. Și ar fi si mai interesantă cartea 
lui Joly, dacă autorul mu ar vedea, cu 
mai dinnninte hotărire, numai rău în ac- 
tivitatea socialiștilor Italieni și numni 

bine în acea a clericalilor. Parţialita- 
tea nu a fost niciodată un bun eon- 
ducător şi un bun sfătaitor în nici o 
chestiune, Ea e cu atit mai mult o acă- 


308 VIAȚA ROMINEASCA 


dere într'o cercetare cure voegte să ne 
dea lucrurile în mod obiectiv. 

Lucrarea lui Joly cuprinde nouă ca- 
pitole, din care cele mai multe se o- 
cupă cu problemele agricole: muren 
proprietate din nordul Italiei şi modul > 
ei de exploatare a pămintului; mete- 
yajul (arendare în mie la ţărani en îm- 
părțiroa în două a produselor agricole: 
o purte proprietarului și alta ţăranu- 
lui) din Toscana şi binefacerile lui ; la- 
tifundiile din sudul Italiei și relele pri- 
einuite de ele; chestiunea muncitorilor 
agricoli nostabili {„braceianti*); salariile 
şi grevele agricole; asociaţiile, coope- 
rativele, băncile sătești și îmbunătăți- 
rile aduse de ele în vința sătenilor; 
crizele agricole şi omigrările; condiţiile 
deosebite ale vieţii țăranilor din sudul 
Italiei; nrendările colective, incercate 
in diferite locuri, ca la Treviglio, Fer- 
rara și altele, avantajele și greutăţile 
lor; sitaaţia agricoli în Sicilia si Sar- 
dinia, ete.. 

In legătură apoi cu problems agri- 
colă, autorul se ocupă în alte capitole 
de progresele industriale ale Italiei, 
mai slos în nord, progrese care nu a- 
dus o aşurare populației dela sate şi 
prin noul mijloe de producere, câtră 
care a fost atrasă o parte din popula- 
ţia dela tară, și prin capitulurile pe enre 
le-au făcut să se reverso asupra țări 
de asemeni, tot în legătură cu problema 
agricolă, autorul studiază şi situația 
morală şi criminalitatea în Italis, sta- 

bilind, cu dato statistice, strinsul raport 
ce există între situaţia economică n lo- 


DP. 


cuitorilor din diferitele provincii și sta- 
rea lor morală. 

Un capitol special și destul de in- 
tins e consacrat sudului Italiei (celor 
şapte provincii dela Campania și A- 
bruzzi în jos, impreună cu Sicilia şi 
Sardinia), s cărui situaţie economică şi 
socială e cu mult inferioară nordului, 
care nre cel mal mare număr de anal- 
fabeti, cea mal săracă populaţie, şi dă 
col mai mare număr de emigranți şi do 
criminali, 

In stirșit capitolul despre spiritul pu- 
blie italian, cu cure volumul începe, 
are observaţii juste asupra dublei ati- 
tadini politice italiene în afară (exal- 
tare, manifestații agomotoase, loqunci- 
tate în masele populare, —cumpătare, 
atitudine calmă din partea sferelor con- 
ducătoare), asupra partidelor politice 
din Italia, usupra rolului maselor în 
miscarea politică, ete. 

Cu toate acestea volumul lui Henri 
Joly, scris, după cam am spus, cn ou 
recare parti pris contra socialiștilor 
şi pentru cleriesli, cu oarecare pres 
vădită inclinație pentru clasele nobile 
și partidele reacționare, şi eu dorința 
de a scădea și întuneca rolul partide- 
lor innnintate şi al claselor pe cure ale 
le reprezintă, nu trebue cotit, in cela 
ce priveste aceste laturi ale vieţii pọ- 
porului italian, decit cu oarecare re 

zervă. 

El rămine folositor insă pentru prob- 
loma agrară, pontru cunoașterea că- 
ròia dă un abundent şi interesant ma- 
terial. 

M. C. 


REVISTA REVISTELOR 


Convorbiri Literare (August, 
1911} 

D. P. Capidan, „Chestiunea aro- 
mineaseh după Constituție*, —un scurt 
istorie sì expunere a situaţiunii şi a 
nevoilor actuale ale Rominilor din Ma- 
cedonia. 

D. E. Lovinescu continuă a fi in- 
teresanl cu ajutorul Iui Gr, Alexan- 
dreseu, 

Vinţa Socială (No. 5—6). 

D. 7, A. {la revista revistelor): 

„Viața Romînească e însă lu locui 
„de onoure, grasa, vorbăreați, asu- 
„data ; câțiva sclavi ti fac vint Im- 
prejur”... 

Noun Revină Romtnă. 

la No, 15 d. C. R.M. intr'o notiţă, 
—in care, eu fidel olev al d-lui 
Duiliu Zamlireseu, vorbeşte despre „o 
revistă care se tipăreşte priu țara Kir- 
ghizilor*, —işi inchipue că uro nevoe 
«de o notà mai „asialică”—gi ne ves- 
teție ea, in acest scop, şi-a asigurat 
colaborarea unui „Ciomag*, 

D. C. R-M. e modest, era 
bine și uşa. In o eaz „Ciomagul” 
nu èste mai tare, 

A propos, Confraţii noştri au obi- 
ceiul de a atribui toate recenziile şi 
nntițile nviscalite d-lor C. Stere sau 
G. Ibrăileanu. E adevarat ca d. Stera, 
en director, in răspunderea pentru tot 
ce se publica in „Viaţa Romineasea“, 
insă în revista noastră recenziile şi 
potițile iscelite se dalorese elte odată 
unni numâr insemnat de coluboratori 
(pâna la 12-15, şi chiar mai mulţi). 
D. C R-M. poate prin urmare ori- 
cind sa-şi exercite verva.. «uropeana 
impotriva d-lui Stere, fara să-i atribuo 
ca autor cele scrise de alţii (la spe- 
cial, tocmai recenzia asupra „eritieii* 

dlui C. Rădulescu-Motru nu e scrisa 
de d. Stere), 

Du! Am pâsit pentruce d.C. RM. 
crede că are nevoede „Ciomag*, Ci- 
tez textual: 


«m. Motru a produs lucräri deo 
sută de ori mai inteligente decit d. 
Stere”... („Noua Revista Rominai—di- 
rector C. Rădulescu-Molru, profesor la 
Universitatea din Bucuresti, No. 15, 
p. 222). 

No. 16... 

Spre a arăta că a avot novoe de 
„Ciomag*, d. C. R-M. publica, cu aju- 
torul acestuia, o notiţa despre „Ori- 
ginile poporanismului“, 

la aceasta notiţă spre a dovedi că 
„poporanismul* d-lui Stere e luat de- 
la Herzen, spune, citind un ariicol din 
„Le Monde”, eă ideile anuloage se profe- 
sează şi în... China şi io Spania (care 
le-au luat tot dela Herzen, probabil 1} 
—şi apoi exclamă triumfător: „Prin 
urmare origina poporanismului romi- 
nese este ceva mai departo de Iaşi“... 

Dar ducă aceasta „origini“ este mai 
depărtat in spaţiu decit Rusin şi in 
timp decit Herzen (şi acest lucru 1 
“pune şi d, Stere, cure n'a avut nici 

odata pretenția ridicola eri atribue 
d. C. R-M)—atunci cum se poate 
confunda „piporanismul rominesz* eu 
ideile lui Herzen,—pe cure de altfel d. C. 
R.-M.,—cu ciomsg sau fără cinmag, — 
sa indarătniceşte a-l ignora ? Acnastă 
confuziune nu este autorizată nici de 
erimpeiul de cituţie dintr'un articol al 
d lui Russanoy (pr eare iaraşi trebue 
să-l eunoasră cineva, dacă vren să-l 
înţeleagă : d. Russunov este un socia- 
Hat revoluționar, vara expune inlr'o 
serie de articole toată evoluția ideilor 
lui Herzen, arâtind atit izvoarele lor 
cit și analogiile, şi pentru fiecare fază). 

Unda poate edea d. C. R.M, cu 
aceasta metodă, este destul să dau 

o pilda: 

Revista d-sale citeaza, după Z+ 
Monde, următoarele cuvinte ale lui 
Ferrer, eare a lost anarhist şi nu po- 
poranist : 

„Cu cit o tară este mai înapoiată 
din punct de vedere industrial, cu a- 


310 VIAŢA RONINEASCA 
Poză II II a decta 


tit este mai revoluționară, şi popula- 
ţiunea ei mai energică...” : 

Și adaogā revista profesorului din 
Bucureşti: 

„Cine nu recunoaşte in aceste afir- 
maţiuni ideile peporanişiilor noş- 
tri?“ care span ca: fara romineas- 
ră nu-și poate permite politica revo- 
luționară —udien toemai eoatrarul ! 

Curat logică de „ciomag”..- 

E adevarut, se pot găsi idei asâmiă- 
nâtoare cu alen lui Ferrer in Herzen, 
la începutul varierii sale, publicistice, 
cind el era foarte influen|at de anar- 
bism (şi mea 1 pe atunci el nu puton 
aveu iu vedere materialismul econo- 
mic al lui K. Marx, care nu serisese 
incă cnpitalele lui opere), —dar „po- 
poranismul rominese”, pentru D-zeu ? 
Şi oaro d. Stere m'a indicat destul 
ivzoarele ideilor sule? 

Ca să sfirsest; 

Este oare alit de „asiatic* să afirmi, 
că nu este ortal unni profesor uni- 
versilar să vorbească despre A. Her- 
zev, fară să-l fi studiat? 

Pentruce, atunci... „ciomagul” ?,.. 

Sa desvelim noi d-lui C, R.-M. secré- 
tul : „Poporanismul rominese” nu este 
decit aplicarea la unprejurările țarii 
rominaşii a unor argumento care, după 
vremuri, uu fost spuse şi respuse in 
mai toate țările, In imprejurari ani- 
loage, de fourle mulți publicişti, pä- 
trungi do spirit ştiințilie şi cari nu ju- 
deca realitatea prin prizma vre-unei 
formule abstracte şi a unui catehism 
„urtodox“. D. C. R.-M., care şlie bino 
nemţeşte, ar puleu gasi izvoarele tre- 
buitouro şi iu Germania, atit innalnte 
de Herzen, cit şi după. 

Dar trebue să cerceteze nu cu. 


” La Nouvelle Revue (August, 
1911). 


Sub titlul Barbey d'Aurevilly şi 
d. Ernest Sellliere, François Law- 
rentie publică o erilică aspră a vo- 
lumului de curind seos de Seillitre 
asupra lui d'Aurevilly. 


Autorul articulului dovedeşie că noul 
biograf şi eritie al cunoscutului ro- 
muncier francez pteatueşie ln multa 
priviaţi faţă de autorul pe care-i stu- 
diază, şi că lucrarea sa e plină de 
erori. François Laurentie inviuue pe 
Seilliċre că a studiat pe Barbey d'Aure- 
villy eu ideia preconcepulă, cA el 
reprezintă un romantie prin tempe- 
rament, ln luptă cu un cutolie prin 
credința şi educaţie, „un duci con- 
staat intre misticismul romantic şi 
morsla ereşlină”, şi că, avind teoria 
formulata diunainte, a silit faptele, le-a 
interprelat greşi!, ca să poala umplea 
cadrul dinnainte pregătit al teuriei, Mai 
mult, Laurentie erede cå Seillicre a 
căutat in consideraţii metuBzice ex- 
plicârile unor lucruri, pe care le pu 
tea găsi in cunoaşterea mai dea- 
proape a vieţii romancierului, inst el 
a neglijat de a o studia cu destula 


couștiențiozitate, aşa că nu cunuaşie 


unetu documente inedite, dar stiute 
de mulți admiratori ai lui d'aureviiiy, 
ba chiar are şi unele erori de dute, 
care ur [i fost foarte uşor de conlro- 
lal. Din cauza acestei necomplecte 
cunouşteri a viețiġlui d'Aurevilly, Seil 
lière faco adese duducţiuni leoretice 
pe care le răstoarnă un simplu fapt 
materiul—pe caro biograful pu ba eu- 
noseul. Afara de aceasta, Laurentie 
erode că idein po care şi-ar lace-u des- 
pre d'Aurevilly un cetitor, care nu at 
fi cetit operele lui şi l-ar cunoaște 
numai dupa studiul lui Seillicre, ard 
eu totul falşă, din pricina cà biogra- 
ful a scos in lumina aproape numai 
părţile slabe ale iui d'Aureviliy, pe 
cind peste cele bune a trecut toarte 
repede, cum şi din pricina ca biogra- 
ful nu a cunoscut adine sufletul ro- 
manecierului a cărui operă o „oali- 
zează. Asilel că lucrarea lui Saillióre 
care are şi multe lucruri bune, tre- 
bue cetita cu multa bägare de samă, 
ducă .ineva vooşte să nu-şi facă des- 
pre d'Aurevilly o idee contrară rea- 
litàții. 


REVISTA REVISTELOR su 


— 


Arta reclamet sub Revoluţie ests 
titlul unui mie articol al lui Roger 
Lévy, în care acesta, servindu-me de 
o brogură de reclama a unui doctor 
din Paris, Mochine, cauta sà arate fe- 
lol cum îşi făcea reclama un şarlatan 
in epoca revoluţiei. Reclama e foarte 
grosolan, un ameslec de versuri de 
laude neruşiuate şi de proză negusto» 
vease, Ductorul se face ra renunță 
de a se duce in Anglia, unde e ehe- 
mat de un prinţ bogat, numai pentru 
piârerea de a râmine in serviciul Pa- 
rizienilor, pentru a-i vindeca de toste 
bolile posibile (ingirarea lor ocvpā 20 
de rinduri) şi a da consultaţii gratu- 
ite saracilor. Bine inţeles, săracii pon- 
tru a se folosi de serviriila gratuite 
ale acestui „medic-hotunist*, trebuian 
să-i fie recomanduli de uuturitațila 
superioare ale districtului lor, să se 
prezinte la doctor cu cortificata de 
paupertale ; aşa că, probabil, nu pren 
il msaltau săracii contra cărora el lu 
luase o astfel de masură. Pacat că t- 
ulorul articolului nu ne dă date şi n- 
supra rèzullalulvi unei astfel de re- 
clame, pentrucă numai ele ar putea 
servi +a document pentru psihologia 
timpului, 

Merenre de France (August, 
1911). 

loir'uo arlivul intitulat Serisorile lui 
Mérimée cătră Panizzi, Henri Mo- 
nod tare o critică a ediției din 188! 
a ac+slur serisori, Aulorul crede că 
pentru Mérimée „scrisorile lui var fi 
poute osdută cel mai mare titlu de glo- 
ri” și socoate necesară o nouă ediție 
a aeeslor scrisori, de oarece editia 
din 1831 le-a trumehiat, le-a redus si 
adesea l-a modificat chiar sensal. Se 
şlio că Mérimée era foarte liber în 
expresii, mai ales lu aceste serisori 
câtră Panizzi, pe care le scria wuni 
om de aceiaşi vrisia eu el, de care 
era legul prinir'o sinceră prielenie şi 
față de care nu avea nimic de ascuns, 
Se pare dar că edilorii scrisorilor au 
simțit nevoia să scoată din ele nare- 


care expresii caro ar Ñ jignit simţul 
moral al cetitorilor, Dar numni asta 
nu poata explica felul în care s'a fa- 
eot editarea acestor serisori: au fost 
suprimate şi lueruri care nu aveau 
de-atace de loc ru moralitatea, Așa 
cA e de erezat că în parte suprimā- 
rile Wan făcut pentru a cruța diforite 
personalități, instituţii, ste, asupra 
cărora Mérimée se exprima fară rru- 
{are şi adasen destul de violent, iar tn 
parle pentru a face ca scrisorile ch- 
ră Panizzi sā loeapă in două vo- 
lume. Autorul articolului arsta cum 
o serisoare rare in original aveu 76 
de rinduri a fvst redusa la 26 de rio- 
duri în ediţia din 1551 şi cum în ge- 
neral, ori de eite ori erau in original 
apreciuri ori expresii nu toemaj faru- 
rabile unor persoune innalie ca Fran- 
cise-losel, Wilhelm J, Bismark, Papa 
Piu 1X, Victor Emmanuel, Napoleon 
II, ole, apoi contra Orloaniştilor, ra- 
dicalilur, clericalilor, ete., contra ma- 
gistraturii, contra țărilor străine, ete., 
totdeauna s'au suprimat epitete, fraze, 
pasagii intregi. ȘI considertad că seri- 
sarile lui Mârimte, în afară de fur- 
merul lor, au yi meritul de af „u 
adevărată istorie u celui de ai doilea 
Imperiu”, scrisă de un om care a trait 
în intimitatea Impäratalyi și a împa- 
rătezei şi n ocupa! o silnaţie care-i 
logâduea să vadă și să vunoaseă foarte 
multe lueruri,—autorul crede ceñ e ne- 
voe de o nouă ediție, fidelă de asta- 
dati, a corespondenţii lui Mérimée. 
Pentro a complecta biografia lui 
Diekuns in una din părţile ei pè care 
de ubiceiu criticii englezi ai marului 
romaueier so ferese s'o atingă, Paul- 
Louis Hervier su ocupă de iubirile 
lui Dickens. Fără ca prin asta să 
ridice antorului lui „David Copper- 
fiold* faima de om cinstit, muncitor, 
neobosit, a cârui viață a fost o serie 
de lupte şi de munci, inima luia vor- 
bit de mai multe ori. La 5 ani a fost 
fnurte impresionat de o prietenă de 
jocuri, mica Lucia, care l-a inspira, 


312 VIAȚA ROMINEASCA 


mai tirziu şi pe care o găsim, cu på- 
rul ei de aur, iu cinci romane de-ale 
lui. La 18 ani a fost inamorat serios 
de Maria Beadnell, şi „David Copper- 
fied* nu-i deci! istorisirea aproape 
reali a acestui amor. Pa această 
Marie Beadnell a mai redat-o seriito- 
rul şi în „La petite Dorrit. După ce 
s'a insurat eu Kato Hogarth, Dickens 
a fost inamorat de sora acesteia, Mary, 
a cărei moarte prematuri—la 17 uni— 
L-a chinuit toată viața. Această Mary 
a fost probabil cea mai ionalta și mai 
curată pasiune a lni Dickens: ea a 
fost apariția de vis, sufletul cu care 
romancierul sa simţit mai de-uproa- 
pe inrudit: vi îi impărtăgea visurile 
lui de viitor ca seriilor. Dickens a 
descris-o in „Magarin d'Antiguiles”. 
In sfirgit tirziu, ciad s'a separat— 
fară a divoraa- de soția sa, eu care 
nu se luțelegea suboteşte, Dickens a 
alergat la devotamentul altei surori a 
acesteia, Georgina Hogarth, pentru 
care iarăşi u avut afecţiune, Bina in- 
oles, tonie aceste legături sufleteşti 
nu nomai că nu aruncă ici o pată 
asupra moralității lni Dickens, dar 
chiar sint spre onoarea romnneteru- 
lui: „avea novoe de afecţiuni în ju- 
rul lui*, sufletul lui eru prea simţitor 
peniruen să poată trăi fără ele. Ast- 
fel iubirile lul Dickens sint In siriusā 
legături en opera sa, căreia i-a fort 
izvor de inspirație şi pe vare cunouste- 
ren lor ne face so intelegem mai bine, 

Les Documents dn Progrès 
{(Augnst, 1911). 

Deputatul german Georg Gothein 
publica Ja rubrice „Migearea polilica” 
un studiu relativ ln noua constituţie 
a Alsaelal-Lorrenel. Ce so acordă 
locuitorilor acestor ținuturi prin ca? 
Cu noua constituție Alsacia-Lorrena 
îneetrază de-acum de a fi pàmint al 
Imperiului şi devine un stat federal 
al Imperinivi German, avind trei re- 
prezentanţi în Bundesrath (Consiliul 
federal}, dintr'o totalitate de 61 de- 


legaţi. Astfel ea va pulaa de-acum să 
vegheze însăși, în chestiunile econo- 
mice caro o privese, lu interesele sule 
şi va putea lua partela Inerările pre- 
gătitoare care se fac in comisiunile 
Bundesralhului. Cu aceasta însă nu 
se dă n autonomie deplină Alsaciei- 
Lorrenei, care râmine lipsiti de o 
guvernare autohtonă. Mai mult, pu- 
terea legislativa va A de-acum exer- 
citata acolo, în nltima analiză, de cà- 
tra Impârut, fâră a mai i ingradita, 
ca innainte, de Bundosralh. Totuşi s'a 
creat o reprezentanţi populară a pro- 
vinciei, menita să inloeulaseă actuala 
adunare de notabili care e Landesaus- 
schoss, lasă nici această masură nu 
a fost luata fară un cuntra-pond: s'a 
creat totodată şi o „cameră îanaltă“, 
un fel da senat, ai carei membri se 
numese pe jumătate de vâtră Impăra!. 
Alegerea pentru reprezentanța națio 
nala se va faco prin vot uuiversal e- 
gal, secret şi direct: dar <a pus e 
restricție mai severă in ceia co pri- 
veşle acordarea lui; sa cer trei ani 
de reşediuța in țară şi unul in co- 
mună. De asemeni rircumseripțiite 
electorala sint prea restrinse, aşa im 
cit se vu da naştere lu desroltarea spi- 
ritului de gaşcă, iar chestiunile de 
politică generala vor trece pe al doi- 
lea plan. Cu toate aceste defecte, 
nous enustitulie este, după depntatul 
german, cel mai mare pus care sa 
făcul până cum spre autonomie in 
Alsacia-Lorena dels anexare incarce, 

ln conflictul recent intervenit in 
chestiunea marocană, pe cate Germa- 
nia a puso in chip așa de brutal la 
ordinea zilei, prin trimelerea unui vas 
de răzhoiu la Agadir,—N. Salmeron 
din Madrid canta sa precizeze situatia 
țarii sale, intr'un articol intitulat Spa- 
nla şi Marocul. Autorul constata că 
actualmente, cu toate tratatele şi in- 
țelegerile facute intre Puteri in ebes- 
tia marocană, eu tot actul dela Alg& 
siras, situația ce aşa cași eum nici o 


REVISTA REVISTELOR 313 


înțelegere nu ar exista. Spania are 
drepturi istorice indisentabile în Ma- 
roec; eu a visat odinioară să stăpi- 
noască nordul Africei şi da fapt l-a 
şi stăpinit dela Ofan la Tunis, Dar 
ari puterile ei sint foarte dispropar- 
ționate faţa de reia ce era odinioară, 
Spania nu mai are astfel de vederi și 
e mulţumită cu statu quo in Maroc. 
Actualmente pentru Spania nu se pune 
in Maroc nici chestiunea onoarei na- 
tionale, nici acea a datoriei,” enci ea 
nu poate considera cu datorie decit 
respectarea tratatelor şi independeații 
Marocului; iar eit priveşte interesul 
ei, orice ar spune şoviniştii spanioli, 
nu è de loc pentru nn răsboiu : firan- 
talo ei sint prea greu inglodate de pe 
urma ultimalui răsbaiu, ior ţara are 
nerok de a indrepta prea mulle ne- 
ajunsuri interne de care sufere, pen- 
tru a se putea gindi la răshone și eu- 
eeriri teritoriale, Spania are Interex 
să nu intre în conflict cu pici o pu- 
tere din cauza chestiei marocane, pen- 
truca altfel ori ar trebui să cedeze în 
mod puţin onorabil, ori ar ajunge la 
o lupta care ar costa» mulţi bani gi 
mult singe, şi pe care poporul spaniol 
nu-i dispus s-o poarte, 

Revne de Métaphysique et 
de Morale (Iulie). 

H. Norero face o amânunțila dare 
de samă asupra celui de al 4-lea con- 
gres internaţional de filozofie. tinut 
la Bolonia intre 6 şi 11 April. 

Congresele de asemenea paturi sint 
în. nifestari sociale importante, unde o 
anumită metodă şi un anumit spirit, 
Incă suspecte sau pulin cunoscule, se 
afirmă in publie şi îsi primesc consa- 
erarea. Congresul din Bolonia are din 
aces punrt de vedere o semnifticare 
considerabila, căci prin vocea celor 
mai autorizaţi din reprezentanţii săi 
wa declarat ca flozofa nu e o eon- 
sirueţie pur teoretică a inteligenţii ab- 
siracte, ci opera concretă a ralianii o" 
meneșii in funcție de viata, 


Din toate raporturile prezentate nu 
se pot de sigur degaja cu uşurinţă i- 
dei convergente, totuşi se poate re- 
cunoaşle o orientare comună, uneori 
mai restrinsă şi mai precisă, alteori 
mai largă şi mai generala. Astfel in 
Becara grup natural, format de limbă 
şi naționalitate, se observi serii de 
penbleme unaloage, corespunzind neco- 
loruşi preoeupări științifice, sociale sau 
metafizice. 

Intru Italieni, Federigo Enriques, pre- 
zidentul congresului si profesorul Bar- 
zélolti, dela universitaton din Roma, 
deseopâr pe eñi diferite inspirația re- 
ligioasă la baza eonstruețiilor şliinţii 
şi a sistomelor clasice da filozofe. 
Gormanii, Kälpe, Nelson, Keyserling, 
îşi iau ea pmet de plorare filozofia 
kantiană pentru ao complerta in dife- 
rite direcții. Englezii, Schiller şi Stout, 
caută să precizeze natura si valoirea 
adevărului, Francezii, Boutroux, Berg- 
sun şi Durkheim, caută st determine 
metoda şi faveţia filozofiei, şi le ga- 
sese într'o forma de sinteza spirituală 
care ar f rațiunea vie sau intuiţia i- 
medială sau conştiinţa sociali, trei 
moduri de activitate vriginali a spiri- 
tuloni vare ar putea fi ulterior conri- 
liate intro sinteză superioară. 

Reprezentanții tuturor țărilor, orl- 
elt de variate erau tondionțilo lor, au 
dovedit un respeecl egal pentru cele 
mai innalte valori spirituale, Se admite 
in mod general că filozolia tinde sà 
so libereze de litera rigidă side forma 
sistematics, dar se păstrează eredin- 
ta în ea ca izvor de inspirație şi 
principiu de conduită. Mai mult decit 
eritică san sistem, în spontaneitatea 
şi continnitutea sa, flozofa upare ca 
rațiune şi viaţa. 

Revne des Idées (August). 

Cunċseutul biolog francez Georges 
Bohn serie un studio asupra con- 
cepțlilor ehimlee in biologie şi 
psihologie, arâtind principiile de ea- 
re sa cèlaurit io cursul său dela 


SH 


Sorbonn, Considerind organele sim- 
turilor şi crierul ea transformatori de 
energie, a cÃutat legile care prezidează 
la transtormările energetice ule fiinli- 
lor vii. Dar sistemul energetic al cor- 
purilor vii e format mai alea din e 
nergie chimică şi funlionarva muşchi- 
lor, nervilor, crierului e strins legată 
do prezența energiei chimica atit la 
animalele superioare, cit şi la cele in- 
ferioare. Pentru el ca şi pentru Jac 
ques loeb, animalele sint nişte ma- 
şini chimice şi fenomenele vieții siat 
in ultimă analiza procese chimice, După 
părerea sa, sintem atit de puțin innaiu- 
taţi in analiza mecanismului fenome- 
nelor vitale din cuuză că, pănă in ul- 
timul timp, fziologiştii nu au imbrăţi- 
şat fenomenele vieții decit din pune- 
tul de vedere al fizicei, luduta ce cer- 
cetarile deviau câtra chimie, totul se 
tranga prin intervenția excitaţiui,. Se 
giia eă mușchiul, nervul, retina, glan- 
dele sint exeitabile prin electricitate, 
căldură, agenți mecanici şi chimici, dar 
nu se căuta sa se gtie ce se petrece 
in celula vie sub influenţa diferiților 
excituaţi. lu experiențile lor asupra 
animalelor inferioare, Bohn şi Anna 
Dezewina, cu ajutorul acidelor sau a 
cianurei de potasiu, au márit sau 
au micşora! viteza reacțiunilor chimice, 
traasformind senzațiile slabe în sen- 
zaţii tari sau viceversu, şi uducind 
faple in sprijinul ipotezei, după care 
senzibilitatea animalelor nu ar f de- 
cit o luncţie a vitezei oxidărilor or- 
ganito. Simpla activitate locomotrice 
a unui animal desvoltă în mediul său 
interior ucid carbonie şi alte substanţe 
care serveste ea calalizori, adică măresc 
viteza roneţiilor chimice şi deci sen- 
sibilitatea organismului. De riteori un 
animal indeplineşte un ari, pentru 
a dous oară îl ladeplineşte mai uşor 
decit intăia oară, aceasta fiindcă in 
momentul indeplinirii actului s'au pro- 
dus in organism substante care-i mă- 
resc scazibilitatea. Ceia ce e mai cu- 


ui 


VIAŢA ROMINBASCA 


pi d d a i 


rioa e influența secreţiunilor unor 
glande şi mai ales acea a glandelor 
sexuale. 

In momentul maturității sexuale, la 
albine şi la furnici, glaudele genitale 
varsă in singele acestor animale ami- 
mite substanţe, datorită cărora ale do- 
bindes: o mai mare sensibilitate fată 
de lumină. Tot atit de importante, din 
punct de vederea biologie, sint varia 
\ile de seuzibilitale care se produe la 
vertebrate sub influenţa substanţoloe 
chimice, care iau naştere în organis- 
mul lor, Organismul vertebratelor eo 
maşină extraordinar de complexă ale 
cărei ruaje numeroase şi diferite su 
nevoe de oevordinare. Această coor 
dinare o face sistemul nervos, dar că 
mui rezultă şi din cireulația ozon 
Biologul englez Starling a atras ntenția 
asupra coordinārii unor organe foarte 
depârtale, coordinare in care sistemul 
nervos nu joacă nici un rol şi care mu 
se poate explice decit prin transpor- 
area unor subatanța chimico pe căile 
sanguine. Un organ A fabrică u sub 
stanță care se varsă in singe şi excilă 
un alt orgao B. Activitatea Imi A g 
acea a lui B sint dar asociate fară 
intervenția unei legături nervoase 
Astfel la vertebrate, diversele organe 
ee se senida in singe sint solidare 
din ponet de vedere chimie. Printre 
aceste organe, unele au actiuni chimice 
predominante, aşa: corpul tiroid, glan- 
dele suprurenale, hipofiza, glandele 
genitale şi produsele lor. Glunda ti- 
rojda situală in gitlej, linga laringe, 
varsă in singe unele substanțe indis- 
pensabile organismului, mui ales o 
substanță fosforată bugata in iod, care 
accelerează oxidările chimice. Exlir- 
parea acestei glande provoacă simp- 
tome morbide. Capsulele sarrenale 
varsă în singe o substanță chimică 
care excită activitatea vaso-comstric- 
tivà şi se resfringe asupra muşehilar 
şi centrelor nervoase. Influența glam- 
delur genitale asupra wetivitații or- 


ganismului e bine cunoscuti, Dease- 
meni ou pulem intelege aelivilatea 
erierului, dacă nu ţinem sama de ac- 
tivitatea chimică a organelor multiple 
ale corpului. Aveastă activitate se tra- 
duco în particular prin mişcări, Noi 
dispunem de un numar oarecare de 
posibilităţi motrice, sub influenţa se- 
eroțiunilor chimice ale organismului 
unele procese de activitate sint o- 
prite, altele intensificate. Viata noastră 
psihică e sub dependența uelivităţii 
chimice a organelor. 


La Revne (Seplembrie, 1911). 


Alături de Călătoare și călâtori 
englezi in Franţa, unde Broda re- 
„onstitne prin poemele și memoriile lui 
Olirer Goldsmith, celebrul port şi dra- 
muturg, şi ale doctorului Inhasoa ceva 
din viața franceză in secolol al XVIII, 
remarcăm studiul doctorului A. Gril- 
lire: Lourdes. E vorba de vindeearile 
miraculoase, efvetusle acolo și de im- 
portunța lor medicala, Citäm coneluzia: 
„Sint minuni care nu se fse la Lour- 
des. Totuşi sludiul riguros al acestor 
miracole ar Ñ foarte înteresanl pen. 
tru medici, Sistemul actual de control 
insă e râu, peatrucă uu atinge scopul 
de a proba im mod evident minunea; 
cei mult permite majorităţii medicilor 
şi publicului să ereadă ca la Lourdes 
nu se vindecă derit islericii. Admit 
vindecureu rânilor şi a lubereulozei, 
dar nu pot da o probă riguroasă : despre 
alto boale nu pol afirma nimic”. So- 
luția sa e: „sd se inslitue o comisiune 
de medici prudenţi, de competență 
nedisculată, numiți parte de lostitatul 
catolir, parte de Facultăţile statului, 
care să se instaleze in Lourdes ln 
August şi Septembrie en toate mijloa- 
rele actuale de cercetare. Avegtia să 
examineze doi-cite-doi bolnavii din 
spital, să ja observaţiile insolite de 
probe fotografice şi radiografice, de e 
uetor; să cintărească pe bolnavi, să-și 
dea samă de starea reflexelor lor, de 


REVISTA HEVISTELOR 


815 


de a muşehilor, să facă analiza seni- 
pulului şi examenele bactoriologice 
ale tumorilor; să se ocupe in deosebi 
de vindecările necomplecte, sau ur- 
mate de reveniri sle boalei; lntr'un 
euviul să lucreze intocmai ca şi cum 
ar enntrola efectele unui nou procedeu 
terapeulie, dar cu mai multă severitas 
lo“ căci, observa Grilitre, adevărul 
ne interesează mai presus de orice și, 
dacă vindecările siot minuni, ele tre- 
hoe să fie indiseutabile, iar dacă sint da- 
torile unei cauza necunoscute incă, n- 
ceanta Irebue cercotata gi aflata, 

Restul articolelor sint lipsite de inte- 
res general. 

Deutsche Rundschau. (luie, 
1911}. 

Alfred Körte: Un romantie gree. 
S'ar părea, ziee aulorul, că există o 
contruzicere intre cuvintele care for- 
meuză titlul. In aderâr pentru mulți 
ine, terminul al doilou din mares an- 
titeză „romantice şi elasie* o egal cu 
„grer“. Cu toate acestea nu e aşa, 
De cind suu studiat mai de aproape 
diferitele curente alo antichilații grece, 
s'a văzul că şi în ea existau vurenle 
corespunzătoare celor mai moderne 
curente din timpurile noastre. Fried- 
rich Leo mui intiiu şi apoi Eduard 
Norden au atras atenția asupra starii 
sufleteşti romanliee din limpul lui 
August şi al cesarilor. Nici Greciei nu 
i-a lipsit asemenea stări, care apar 
pretutindeni şi totdeauna ctod, futë 
de o cultură îmbatrinita, apare ana ti- 
närä. După epoca lui Alexandru cal 
mare și a Diadohilor, importanța A- 
tenei scade şi pe tārimul literar şi 
ştinţibr, cum seazuse pe cel pulilir. 
In locul ei se ridica linârul oras A- 
lexandria. Aici, pe de-oparte se adună, 
in vestita bibliotecă, comorile litera- 
turii vechi, dar pe de altă parte ia 
fiinţa o literatură noua. Cel mai in- 
semnal reprezenlani al acestei nouă 
literaturi e poetul Kallimachos din Ky= 
rena, pe care, mulțumită ultimelor 


descoperiri ale papirologilor englezi 
Grenfell şi Hunt, am ajuns săl <u- 
noaştem mult mai bine ca innainte. 
Acest poet a fost in acelaşi timp şi un 
mare erudit: el e autorul celebrului 
catalog al bibliotecii în 120) de carți 
—cel mai insemnat catalog de biblio- 
tecă cure a existat vreodata. Aceasta 
unire intre activitate poetică și eru- 
diție formează un punct comun cu ro- 
manlicii moderni, care, cum se știe, an 
Inceput yi ei cu lucrări de erudiție. 
ŞI tot aşa cum Alexandrinii uu tace- 
put prin a siringe şi ordona moşteni- 
roa dela vechii greci, au inceput şi 
romunticii să scoată la iveala litera- 
tura medievala, şi cum duță primii 
poeți şi erudiji in acelaşi timp apar 
filologii Aristophanes din Bizanţ şi 
Aristare, lol aşa dupa sforţările ro- 
manticilor se naşte filologia germană 
şi după Tieck urmează Grimm şi Lach- 
mana. O particularitate a primei pe- 
rioade romantice e aplecarea de a 
teoreliza asupra poeziei, —acelaşi lueru 
se vode şi la Kallimachos. Aecentun- 
rea teoriei duce la iulovâraşirea Intro 
şcoală a ucelor de aceiaşi părere: de 
aceia se vorbeşte de şcoala roman- 
tieñ; şi in jurul lui Kallimachos se 
stringe o grupă carei impartăzeşte 
părerile şi care combule pe adversari. 

Lupta se dă mai ales pe tema „e- 
posului”, pe care noua școala a lui 
E. nu-l recunuștea ea cpera de artă. 
In sfirzit în scrierile lui se poate ob- 
serva tendința de a serie in ton po- 
pular, de n imita tonul poveștilor— 
bine inţeles nevastă tendință este tot 
aşa de puţin dusă până la capat caşi 
la romantiei, Chiar aceia ce se nu- 
moşie „ironia romantieă* se poate 
gâsi in scrierile sale: nimicirea en in- 
tenție a iluziunii. 

Deutsche Revue (lulie, 1911). 

Nicolas Salmeron y Garcia: Ches- 
tia marocană și Spania. Marocul, 
zice autorul, din punel de vedere geo- 
graüe ei istorie, trebue considerat ca 


VIAȚA ROMINEASCA 


o prelungire a Spaniei in Africa ; Spa- 
niolii şi Marocanii sint sub multe ra- 
porturi două naţiuni surori, care a- 
partin aceleiaşi rase medileranee și 
care în timp de multe veacuri au avut 
aceiaşi istorie şi soartă pe acelaşi te- 
ritoriu. Strimtoarea Gibraltar e mal 
pain o graniță despărțitoure decit o 
poartă deschisă de natură intre două 
țări aproape identice, care formeuză 
aşa ziciad cele doua jumătăți ale w- 
neia şi aceleiaşi unități geografice. 
Spaniei îi revine prin urmare indato- 
riroa de u intreprinde o acţiune civi» 
lizatoare in Maroc, gonind anarhia gi 
dezordinea care domnere inca acolo, 
Prima ocazie pentru această acţiune, 
după războiul din 1580 conira Cauby- 
Jilor si aşa de favorabilul tractat din 
Wad-Ras, n'a fost utilizata de Spa- 
nia, fie din nepricepere, Be din nepu- 
lină. Acuma, dupăce Spania gi-u per- 
dut intregul său teritorin colonial din 
America şi Ueeania, uceastă acţiune 
se impune. Pană acuma n'a fo-t in 
Spania o politică internuționala clară 
şi uceasta a adus ţara in o stare de 
izolare. Toată energia şi-a chaltuit-o 
in luptele politice interne. Luarea pro- 
tectoratului asupra Marocului de ca- 
tră unu sau mai multe Puteri, intre 
care Spania ou s-ar numara, ar f 
aproape o amenințare a integritații 
Spaniei. De indata ce Marocul civili- 
zat ar f in siapinirea altei Puteri, 
s-ar naște pentru Spunia, pe domeniul 
ecsnomie, cel mai siraşnie conenrenl, 
căci Marocul, în ce priveşte produ- 
sele agricole şi bogăţiile naturale ale 
pâmintului, e o adoua Spanie. Do in- 
dată ce legătura Intre coastele sale 
dela ocean şi marea cu artipelagul in- 
sulelor Canariee ar nlirna de bună: 
vointa altei Puteri, Spania ar fi tăiată 
in dona bucăţi. Oricare ar f compli- 
cațiile cure sar ivi, Spania trebue 
să-şi păstreze poziţia sa In Maroc 
şi nu poate lăsu ca blocul dintre 
Muluja şi coasta nordică a micului 


E Pt Po 


ag > 


Atlas-Tetuan, Larraş şi coasta medi- 
terană-—-să încupă in stăpinirea altei 
Puteri. 

Din nefericire opinia publică în Spa- 
nia €, lu această privinţă, Impärtitā 
unii pu vrau cu nici un preţ războiu 
ori intervenție in Maroc—aceasta e 
părerea partidului republican şi a po- 
porulai ; alții, partidul militarist și un 
numâr de monarhiști, ar ajunge bu- 
euroşi la un războiu, nu numai cu Ma- 
rocul, ci şi cu Franța, In cercurile lu- 
minate lusă domneşte părerea egal 
indepărtata de sceste dovă extreme: 
o politică de abţinere inseamnă pen- 
tru Spania pierderea oricârui rol in 
politica europeană ; războiul nu trebne 
chulat, ci evitat, dar trebue ca Spania 
să lucreze pentru a i se recunoaşte 
dreptul său în participarea la conrar- 
tul popoarelor civilizate, 

Sozinlistische Monats-Heite 
(Iulie, 1911). 

Karl Jeuthner: Dărmarea unui 
partid despotie, E vorba de parti- 
dul erestin-social diu Viena, vare in 
urma ultimelor alegori a eşit cu to- 
totul infrint. Cum se pwate explica 
devăderea unui purlid aşa de puternic 
pină eri? Aici ar f ocazia, zico au: 
torul, de a repeta toale locurile co- 
mune eu care se explică ștituțizie In- 
fringerea mişcărilor claselor de mij- 
loe. Asomenca generalizari insă se te- 
regie să facă şi se mărginește de a 
arâta pumai cauzele particulare ale 
fenomenului, Lueger era de 10 ani 
nu numai conducăturul, ci expresia par- 
tidului, 

Tot ecia ee plutea ea ideal ames- 
teeului pestrii, de muncitori, mici bur- 
għezi, functionari şi cetățeni cara al- 
căluese arest partid, se gâsea incor- 
porat in persoana şefului. El era un 
aderărat antoerul cure ținea în ascul- 
tare pe toți subzeli prin veşnicul 
apel ja mase, rare nu dădea greș 
niciodată. Sistemul răsplaţii pracuniare 
din fondurile publice era rama care 


REVISTA REVISTELOR SI? 


ținea injghebată această puternică or- 
ganizație, Cind şeful dispăru, so des- 
vălui indata secretul parvenirii sale. 
Unul din subşefii partidului, ținut în 
umbră cit iräia şeful, dar care era 
stapin pe cel mai răspindit ziar, in- 
copu să râspindească, să adune şi să 
comenteze toato atacurile tinute mai 
înnainte în friu. Amărăciunea pălu- 
rilor mijlocii, provocată de srumpelea 
mijloacelor de trai, ofarea un motiv 
do lupta contra mostenitorilor primei- 
pali ai lui Luegor. Radicalismul şi 
demagogia, eare ajulaseră la ridicarea 
acestui partid, se intoarsè acum ln 
contra lui, 

Critica invidiei, această formă inăs- 
cută socialismului mic-burghez, se ri- 
dica cu putere in contra acestui par- 
tid de parveniţi, cure administrau si- 
necure lucrative. Cum de pe altă parte 
partidul creştin-social era demult tip- 
sit de mire idealism, el perduse deja 
orice influenţă asupra generației ti- 
nere, Asifel rind sosi perioda alugo- 
rilor, acest partid oferi spectacolul 
unui războiu intern de nimicire şi mu 
e do mirare câ a eşi! invins. Ruine 
pulernice au râmas incă: a perdut 
40.000 de adepti, nu mai râmas 130.000. 
Wiena insă au perdut-o cu dasávirgire. 

Coalucrarea burghezilor progresiști 
cu socialişiii nu trebue inlerpretută 
ea un blor, căci Viena nu e Austria 
şi celo 33 de mandate vieneze nu for- 
mează parlamentul, Această eonlu= 
erare se explică prin ura comună in 
contra acestui partid, dela cure au a- 
vut alila de suferit. Formula care a 
unit toate grupele disparate in aceasta 
lupta sa găsit dela sine, intr'o tară 
catolică: antielericalismul. 

"The Xorih American Review 
(August 71914),—Rumura anglo-saxonă 
din Ameriea de Nord, cu toată pate- 
rea ei extraordinară de asimilare, din 
cuuza imprejurârilor istorice speciale 
Statelor-Unite şi poate şi din cauza 
raselor deosebite absorbite de es, a 


“318 VIAŢA ROMINEASCA 


suferit în carneteristicele ei naţionale 
o daviare, față de rasa anglo-saxonă 
din Marea Britanie. Noul popor en- 
gloz din America de Nord, neeşit încă 
din vriata îintemeerii striet materiale 
{making money), are multe părţi vul- 
gare din earâcterul eunoseul al par- 
venitului. Englezul din vechia An- 
glie are oroare do American ca de 
orice burtă-verde imbogăţit, dar ne- 
subţiat do cultură. D, Alain Docke— 
„Temperamentul ameriean* —aduce 
eileva observaţii asupra caracteristi- 
celor temperamentului tipise american. 
Americanul, spuna uutorul, e foarte 
inerezut gi plin-de-sine, dar foarte 
lipsit de aulo-eritiea. Americanul, în 
afară de Ameriea, o foarte mindru de 
maționalitaten lui şi ajunge, prin exa- 
gerarea  particularilăţilor naționale, 
propria lui caricatură, E lucru in a- 
devăr extraordinar cum un popor a- 
tit de individualist erede atit do mult 
iu tasuşirile naţionale. Tonul demo- 
eratic al societaţii americane Impedecă 
formarea de clasa cu elichete deoae- 
bite şi cu inslinele de separație intre 
ele, Autorul declară că e aproape im- 
posibil să inlolegi caracterul ameri- 
can și că e imposibil să nu devii a- 
morican după o scurta şedere in A- 
merien. Străinii ajung americani $i- 
fateşte înnainte de a doveni cetățeni 
legali; reprezentanții țărilor străine 
nu sint nici ei scutiți de influența a- 
costei puteri extraordinare de asimi- 
laréa rasei anglo-aaxone din America. 
Americunul e individualist ṣi voluntar 
până la furia în actala lui. El nu so 
gindeste la viitor; nu crede că munca 


are de scop să poată permite la ar- 
mä recrearea, E greu de inchipult ea 
în America poporul ar tolera crearea 
unei elase, care rr trăi fară să mun- 
cească, Aici poale stă explicarea fap- 
tului pentruee artele nn înfloresc la 
America. Artele se mase de obiceiu 
dupăce s'a creat o clasă socială ne- 
prevenpală de interese materiale. In 
America însă lostă lumea—şi cei si- 
raei şi cei bogaţi—aint preocupaţi de 
progresul material numai, Al preo- 
cupure e privită ca dovadă de trin- 
davie. Americanul identifică distracţia 
şi plăcerea eu munea. Spiritul popo- 
rului e adine puritan şi nu admita do- 
cit arta utilitara, nu artă pentru plă- 
cere. Opinia publică, eare in unele 
momente pare adormită pentru un 
observator striin, izbnacneşte cu atita 
vehemenţă in momentele critice, incit 
„nimeni, —tia partide ori institații en 
tradiții, ori oameni eu principii ho- 
tarite, — nu ponte să se gindeaseă 
măcar că poate trece pesta voința po- 
porcului. Opinia publică se afirmă vio- 
lent, impulsiv şi mai adaseori În A- 
merica decit in oricare uită tară poa- 
le“. In special în chestii de imorală 
sociala opinia publică este absolut 
hotaritonare, Demoeraļia americană, 
spune autorul, nn e o teorie de stat, 
ei wa insilart social. Simţul puterii 
şi al prosperității poporului, ca agre- 
gat social, —nu simțul da satisfacere 
egoista a individului, eare se alribue 
de obireiu americanului, -esto bara 
caracterului national si rădăcina pa- 
triotismului american. 


—————— 


Mișcarea intelectuală în străinătate 


FILOZOFIE. PEDAGOGIE. 


Paul Gaultier, La Pensie contem- 
poraine. Paris, Hachette, 3.50. 

U serio de studii în care autorul re- 
zamă conceptiile filozofice ale lni Berg- 
son, James, Poincaré, ete. 

Le Dantec.Le Chaos ef l'harmonie 
semi verselle, Paris, F. Alean, 250. 

Autorul își expune conceptis sa asun- 
pra lumii, grupind aice ln un lot ide- 
ile pe vare le-a expus incidentul și frag- 
mentar in alte lucrări anterioare. 

Fernand Divoire. Meteânitofi phi- 
losophe. Paris, Falque, 1.25. 

E o broșură în cure sint combătute 
cu multă violenţă părerile filozofice ale 
cunasentalui savant rus. 


ŞTIINŢĂ. 


E. Hureau. Le secret de l'univerk 
devant la Seiener officielle, Puris; J. 
Rousset, 

E un rezumut de mecanică univer- 
salā făcut după Clémence Royer și dat 
înte'o lucrare de populurizare, 

Abbe Th. Moreux. L'Assaut du Pla 
sud. Paris, Jouve et C-uie, 

Autorul arută toate fazele prin caro 
cunoasterea polului sud a trecut, incer- 
cările făcute pănă acum, cum și insem- 
pățatea pe care cucerirea lui © pre- 
zintă pentru ştiinţă. 


ISTORIE. 


Gabriel Hanotaux, Jeanne Are, 
Paris, Hachette. 

Autorul caută să împace, în expune- 
rea sa, diferitele păreri care sau dat 
pănă acum asupra problemelor pe care 
le ridică miraculoasa apariție a acestei 
eroine. 

Edouard Guillon. Napolésn et la 
Suisse, Puris, Plon- Nourrit, 7.50. 

E o expunere documentată « istoriei 
dominaţiunii napoleoniene In relațiile 
ei cu repablien olvoțianā. 

François Charles-Roux, Ls Origi- 
nes de lEspédition d'Egypte. Paris, 
Plon-Xourrit, 7.50. 

Preocupările Franței relative la Egipt, 
caro su condus la expediția lui Napo- 
leon, au încoput a-se produce cu trei 
seei de ani înnainte de marele impărat, 
Politica franceză relativ la Egipt în a- 
cești 30 de ani o expune autorul aici, 


SOCIOLOGIE 


pis... 

Etienne Antonelli, Lo Démocratie 
sociale devant les idéss présentes. Pa- 
ris, M. Rivière, 3.50. 

Concepţia la care autorul ajunge e 
un sindicalism integral si universal, 
toată lomen avind dreptul de a se uni 


în ligi ori federaţii pentru a-și ingriji 
interesele. 


220 VIAŢA MOMINEASCA 


Zevats. 14 Syndicalisme contempo- 
rain. Paris, Albin Michel, 8.50. 

Un stadin asupra acestei forme nouă 
sub care se prezintă mișcarea de e- 
mancipare a muncitorimii. Autoral bla- 
mează uctele de sabotaj la caro adesea 
lucrătorii se dedan şi care nu pot de- 
cit să fie vătămătoare cauzei lor. 


CRITICA LITERARĂ şi ARTISTICĂ 


Louis Thuasue, Vilon et Rablais. 
Notes et commontairos. Paris, Fischbac- 

O coleeţie de studii usupra calor doi 
mari seriitori, asupra edițiilor operelor 
lor și asupra infinenţilor pe care le-au 
suferit, 

René Schneider. Botticelli, Paris, 
H. Laurens, 2.50. 

Un studiu asupra canoseutulul pictor 
Morentin, apărat în colecția „Grande 
Artistes“, 

Alfred Kerr. Das neve Drama, Ber- 
lin, §. Fischor, 6 m., . 

Noua editio n acestei coleețluni de 
articole de critică dramatici, publicato 
de autor într'un ziar berlinex, apare a» 
cum cs primul volum al unei serii in- 
titulate „Duvidabândler-Sehriftea”. 


ARHEOLOGIE. CĂLĂTORII. 


Henri Hymans. Bruxelles. Puris, 
Laurens, 4 fr. 

Descrierea artistică a capitalei Bel- 
giei, apărută în cunoscuta colecţie „Col- 
lections des Villda d'art cólébrea. 

Princesse G. V. Bibesco. Les Huit 
Poradis. Paris, Hachette, 3.50, 


Impresiuni din călătoriile făcute pria 
regiunile Peralel. 

Mis Irene A. Wrigh. Cuba. London, 
Macmillan, 

Autoarea a cutroerat timp de zece 
ani Cuba, fie ca corespondeată a unui 
ziar, fie ca ataşată po lingă ministaral 
de agricultură, și îşi adună alei impre- 
siilo şi observaţiile din aceste indelum- 
gate peregrinaţii. 


LITERATURĂ, 


Huber Pierquin. Timur. Paris, Pion, 
3.50. 

Roman din viața Romanilor : invin- 
goron Zenobiei, regina Palmiralai, de 
cătră Aurelian, și Intrarea lui triumfală 
în Romn, unde aduce pe regină captivă. 

Maurice Donnay. L'Esprit français. 
Paris, Juven, 

E primol volum dintr'o antologie în 
care so va prezenta cetitorilor spiritul 
francez prin povestirile, nuvolele, sobi- 
tolo color mai de nenmă reprezeniuaţi 
al literaturii franceze." 

Franz Nabl. Narrentanz. Berlin, E- 
gon Piaischel und Co., 8.50 m.. j 

O colecție de nuvele a tinărului seri- 
itor austriac, care s'a romurent nu ile 
mult chiar dela publicarea primului său 
roman. 

Hans Wolf. Pariser Nomelletten, 
Leipzig, B. Heermann, 2. m. 

Nuvele din viața pariziană. 

B., L. Putnam Weale. The unkown 
Gad. London, Macmillan. 

Un roman din viața misionarilor 1i- 
todişti onglaji, ale ctirui peripeții se pè- 
trece in Chinu, 


a 


1911. ANUL VI e rr. — 


'Sepreuanie. No. 9. 


E 
` 


Viața Rominească 


Directori: C. STERE și DR. |. CANTACUZINO 


SUMAR 
Radu Rosetti , (i vizită la Cuħnia (eu 6 ilustraţii). 
L Agirhiceanu . . - . Onw 
M. Codreanu >. .. Statusi lui Eminescu —meridicată înc... (Sonet). 


l Botez . .. s. . a Religiositatea gi individualismul poporului en- 
glez.. 

A. Toma sar hibe La (Verei: 

M. Ca T OO .- -- Un popor care nu ered si gară, 

Alice Călugăru . . . 

L. Rebreanu > 4 


Cinta urelbrului | Versuri), 
Detavian Goga . 


O strīngore de mind, 

Tainad, — Lacrimi. — Sonet. — Aşteptare |Erag- 
ment)— Cinter,— Sufletul (După Ada Negri) 
| Versuri), 

Iheumente omenesti (Loi pictori), 

O nonăd metodà în sociologie. 

Note p marginea cărților (Bret Harte). 

Din lumea balcanica Rie luptele dintre Nirhi 
și Bulgari pentru Macedonia). 

Cronica tternā (Ohestia Marosuli: 
Cronica modicald | Resultatul înmulțivii madi- 
pilor de circumseriptit rurale în Vlașca). 

Serisnri din Ardeal | Serbărite dela Biaj). 

Miscellanea fata orbita tårilor capitatimte*,„— 
„Popnaraninznul ruasese*.— Cel de pe urm cu- 
rini dlui Rădulescu Motru 

Recenali: D, Anghel „Fantomo“ X. ©. Brilenann. „La ne ban oară. W, iadi, „n 
earostit cè se dan. -E A Duiliu Zambia „Lytis —0, BB de Brain. „Comment dhok 
sir ză Încturea*; Lacieu Hubert „Politian ettirmas —M C— 

Revista revistelor: „inovarii Literare” „Imcoatărale, © Rădulescu: Motru: ,istori 
va) çevhiutni partii liberal“; „Varbari*, R, Regon: „Xaţinnalisai malem și Tripolitena* Jeana 
Daneny ; „Punerea musi“; Paul Lamia: „Oorpuoraţia in Roma techet- feorges Levy . 
vassear”; Feriand' Mazade : „brupitiriie pulii air Pomii: Pr. Madeleine Pelieter: „Femina 
mmni la Camere deputațiior*; iĝa Tempiwsi .Femimstije francesa +t miiwarva aniparianiea 
tarit: Firmia Mea; „Metamortoanle lui bus Jian: Gielis Beridwi: „Poezia Gočästtilor*; V, at 
îmâe-Rugyeri : Ommi moustertan qi ipobèra parsatropoids*: Friedrich +. der Leyen- Hetrik 
ideni Nachiass*: Dr. Luĝtwig Quessel: „bratara bochlipes in tingni da iist „vatremenik®; 
Athur Device Fike: „Sarea prezentă a potiti Arthur FPusòahy „Ind erirã*. 


Miseaprn intelortualA în strāimataia 


Colaboratorii revistei . 
Emil Triandafil .,... 
Colaboratorii revistei , . 
llie Bărbulescu . . . 


kG Daen c +... 
Dr. P. Cazacu 


CE: SID E + 
P, Nicanor & Co. . . 


IAŞI 
Redactia şi Acmustraţia: Str. Golia 52. 
IQII 
Viaja Romimenacă spars lumar erl is 190 de — Adonamentia) în 
Gart i an Apr ÁD CA D IL. Aa Ad L c PORNA preoţi de sat și 
visdenți: nm an 15 iel, jumitate dè an T50. — Pentra Anstre-Ungaria : an an 15 coroane; jumi- 
kate de an T coroane MW h.. 3 coroane. —Pentrs Basarabia; sn ab A rubis; jamă- 
iste de an 4 ruble. Xnmbrui 1 — Patru strbinătate : an sn 13 îi da sa ll lai 
PNemârni 3 jei 40 b,—Peutra detalii a vetea pagina urmbioare, 


Viaţa Romînească 
Rir REVISTĂ LUNARĂ 
Sub direcția d-lor Prof. Univ. C. STERE și Dr, 1. CANTACUZINO 


Cu colaborarea d-lor: /. Agirbiceanu, D. Anghel 
I. Athanasiu, Jean Bart, N. Baţaria, dr. P. Dalas re ab dar na 
tez, î. Botez, Octavian Botez, |. AÍ, Brätescu-Voinesti, Vintilă I "Bra. 
tianu, T. A. Bădărdu, Ilie Bărbulescu, N. N. heldiceanu Cara- 
tate, M. Carp, dr. P. Cazacu, dr. D. Călugăreanu, Altce Cålu- 
gäru I. Ciocirlan, A. Ciura. M Codreanu, G. Coşbuc rof. ] “ta 
de Cuparencu, Ana Conta-Kernbach, Maria Cumţan, Barbu 'Dela. 
vrancea, l. Q.Duca, Pompiliu Eliade, Elena Farago, G Galaction. A 
N. Gane, N, Gane, Octavian Goga, dr. C. Georgescu-Severin, dr. Onièi. 
for Ghibu, I. Gramada. C. Hogaş, C. Holsescu. G. Ibrăileanu. capit 
N. Ionescu, Gh. C. Jonescu Sisesti, Nat. Josif, St. O. Iosif, de S 
Irimescu, M. Jacotă, Francis Lebrun, prof. univ. dr. N. Leon dr. 77 
Lupaș, dr. N. Lupu, prof. univ. dr M. Manicatide, Constanţa 
M arino, I. Minulescu, I Mircnescu, S. Mândrescu, V. E Moldow 
St. Morărescu, V. G. Morțun, O Murnu, D. Naru, 1. Nădejde Alexis 
Nour, dr, Aurel cav. de Onciul, inginer N, P. Panaitescu, G. Pascu D 
D4 fagi N pieri cepe n prof. univ. A, Philippide Matiida 
„ SP. Popescu, prof. univ. dr. G. Proca, (O ine 

velescu, Gh Poenaru, dr. N. Quinez, Mircea D. Adair pică 
setii [zabela Sadoveanu, M. Sadoveanu, C. Sandu- Aldea, H Sanielevi E 
prof. univ. dr. V. Sion, dr. Alex. Sidtineanu, A, Stavri maior Alea 
Sturza, dr. D. Tatușescu, George Tofan, A. Toma, lorgu Toma, Em 


Triandafil, Gh. Toptrceanu, Al Tzi -S 
Kea i SN p u Tzigara-Samurcaş, Al. Vidhuță, A D. 


Condiţiile de abonare 


IN TARA: 
Pe un A j 
Pe jumatate de an = > d 19 tot 
Un numàr 2 A 3 


Abonaţi! care nu-şi vor achita abonamentul iu moi direst vor 


trebui să plăteazcă în plus A tei pean ni 2 lei pe 
tare pentru incasatori, 
——————— 


I ne, ca indemnl 


Pentru invățătari, preoţi de sat Tai f - 
dant ai elorn pe am Es tr Petri pi nene sate, siu 
tate a eite 5 lei trimise cu anticipare), Fe POE pala 
IN AUSTRO-UNGARIA: 
e an i A ) 3 
Pe jumatate de au S $ - lë coroane 
Un numàr , 5 . 7 cor, D h- 
Abonamentu] anual se 2 coroane 


din patru în patru luni. ponte achita in trei rate de cite cinci coroune, 


IN BASARABIA: 
an : 
Pe jumătate de an : i $ . S ruble 
Un numa i $ „+ ruble 
Abonamentaj anual so poute plati ln ferai . 1 rubla 
pân: la achitare. u Becare două luni cite 2 ruble, 
IN STRĂINĂTATE: 
Pe un j: A 
Pe jumatate de an > > - „lei 
Tu număr , . = > 11 lei 


„vezi urmare pag. 3-a coperţi ` oky 


O vizitä la Cuhnia 


Cuhnia este un sat pe lza, in comitatul Maramureșului, 
unde, după tradiţiune ca şi după documente, era aşăzarea lui 
Bogdan, acel voevod al Rominilor maramureşeni care, răsculin- 
du-se împotriva regelui Ludovic cel Mare al Ungariei, a inte- 
meiet statul moldovenesc pe la mijlocul veacului al patruspre- 
zecelea, 

EI stăpinia la marginea răsăriteană a acelui comitat cene- 
zatele satelor Borşa, Moiseiu, Vişăul de Mijloc, şi Vișăul de Jos 
pe valea Vişăului, Ivod, Siliştea de Sus, Siliştea de Jos, Boce- 
căcel şi Cubnia (unde işi avea reședința) pe valea Izei. 

Observ că prin titlul de voevod al Rominilor trebue să 
înțelegem aici diregătorul insărcinat de ocirmuirea ungară să cer- 
ceteze şi să judece, după obiceiul rominesc, gilcevile dintre 
Romini, săteni de rind şi cneji, probabil să privegheze stringe- 
rea dela ei, de cătră cneji, a birului lor numit guinguagesima şi, 
poate, in vreme de războiu, să adune contigentul rominesc și 
să-l ducă la războiu. - : 

Incă din copilăria mea doriam să merg la Cuhnia, să pri- 
vesc meleagurile unde trăise şi de pe care plecase întemeietorul 
Moldovei noastre, de multe ori fusesem pe punctul să-mi inde- 
plinesc dorința, dar totdeauna se ivea vre-o imprejurare care să 
mă impiedice : parcă era un făcut. Ă | p 

In sfirşit în vara trecută, fiind însărcinat cu a treia revizuire 
decenală a lruntariei noastre cu Austro-Ungaria şi folosindu-mă 
de faptul că mă aflam la Vatra Dornei, în apropiere nemijlocită 
de hotarul Maramureşului, am plecat într'o bună dimineaţă spre 
Cuhnia, intovărâșit fiind de un amabil, cult şi simpatic Romin 

bucovinean. : ` 
Dela Vatra Dornei la Kirlibaba (Girla Babei) te duce prin- 
tr'o regiune veselă şi irumoasă, de-alungul Bistriței rezularizate, 
una din acele minunate şosele construite de geniul militar aus- 
triac incă de pe la siirșitul veacului al optsprezecelea. Dela 
Kirlibaba urmezi innainte valea Bistriței care se ingustează ne- 
contenit; priveliştea devine din ce In ce mai sălbatecă, la al pa- 
trulea kilometru ajungi la granița Ungariei. Ceva mai înnainte 
părăseşti valea Bistriţei și începi a sui coasta Prislopului p: o 


EÅ 277 ë FFF ë S O „.—_——.———_ .—..._. poeor=R 


322 VIAȚA ROMINEASCA 


cale minunală care, In serpentine meşteșugite, te duce în viriul 
muntelui, adică la o inâlţime de peste 1000 metri. Privelişiea devine 
din clipă In clipă mai măreață : dacă te uiţi în jos urmăreşti, la 
poalele muntelui, cum se naște Bistriţa, dacă ridici ochii, în zare, 
de jur imprejur vezi virfuri de munţi. 

In virf se află cazarma jandarmilor unguri: ci sint numai 
doi: un subofițer și un jandarm. La citiva metri de cazarmă se 
alā o crişmă Infăţoșind o privelişte mizerabilă, iar in ea găseşti 
pe inevitabilul Jidov, 

Scoborișul nu este Intru nimic mai puțin pitoresc decit su- 
ișul. Dela un loc șoseaua merge paralel cu pirăul Borşa care 
curge pe o adevărată scară de piatră cu pantă uşoară, alcătuind 
un şir nelntrerumpt de mii de mici cascade. 

Devale dai in uriașul sat Borşa care numără peste 10000 
locuitori, din care, vai, 4400 sint Jidovi. Aceşti Jidovi, veniţi 
in cursul celor de pe urmă patruzeci de ani din Galiţia, au cum- 
părat dela Romini case şi păminturi. Aceste păminturi ei, după 
obiceiul lor, nu le lucrează, dar le arendează pe prețuri cămaăta- 
reşti foştilor proprietari, pe care ti invoesc, bine înțeles în schim- 
bul unor chirii exorbitante, să ducă o viața necăjită In casele 
in care sau născut. Jidovii, pe care Rominii maramureșeni ii 
numesc „/izi, sint in deobşte săraci, fac fel de fel de comerțuri, 
mai cu samă nécinstite, mulți din ei se hrănesc cu cărăușia, iar 
cițiva au devenit crescători de vile. Cu toții vorbesc romineşte 
(dialectul moldovenesc), dar rar dai peste vre unul care să ință- 
leagă ungureşte, deşi in fiecare cătun vezi cite o clădire frumoasă 
şi incăpâtoare cu inscripția: Allámi Iskola (şcoală de stat). 

Gâseşti aceiași mulţime de Jidovi în satele care urmează ; 
Moiseiu, Vişăul de Sus, de Mijloc şi de Jos. Ţarânimea este 
aici excluziv romină, foarte prictenoasă şi simpatică, sămănind 
mult cu populațiunea din ţinuturile de munte ale Moldovei : băr- 
baţii sint voinici şi se văd multe femei frumoase. 

Drumul, o şosea foarte mediocră, urmează valea Vişăului 
(in care s'a aruncat Borșa). Tara este de o rară irumuseță : va- 
lea largă și veselă, iar dealurile care o hotărnicesc, nalte ca nişte 
munţi, sint acoperite de sămânături la poale, de păduri la mij- 
loc, apoi spre creşiet acele păduri sint Intretăiete de ochiuri mari 
de linaţ. In fața Borşei, spre miazăzi, se innalţă chipul masiv al 
măreţului Pietros,; muntele cel mai tonalt din Maramureş, al cărui 
creşiet stincos atinge 2300 metri. Şoseaua urmind marginea de 
miazănoapte a văii, chiar sub deal, priveliştea spre crivăţ este 
mărginită de acel deal, dar cind te uiţi spre miazăzi, spre răsă- 
rit şi spre apus, pretutindeni vezi o adevărată mare de munţi. 

— Frumoasă țară, exclamă la un moment tovarășul meu 
de drum, ar plăti munca să porți un războiu ca s'o iei! 

„„. Dincolo de Vişăul de Sus, unde petrecusem noaptea, pără- 
Sim Șoseaua care duce la Sighetul Maramureșului (Mârmâros 
Szigeth) şi, cirnind la slinga, trecem peste Vişău şi Incepem a 
i pc lanțul de dealuri care desparte valea Vișăului de acea 
a Izei. 


Cuhnia 


Potogr, Nr. 1. 


„Piața Rominearcã" 


Fotogr. Ne, 9 


Vedere din Cuhnia. 


Tiat 


n RomineareA" 


O VIZITA LA CUHNIA . 421 


Trecem prin Bocecăcel şi după patru kilometri ne scobo- 
sim în valea Izei la Cuhnia. Aici tragem de-adreptul la pà- 
rintele Artur Anderko, parohul greco-catolic al satului, un preot 
inâr, cu o înlăţoşare plăcută, ras după chipul clerului catolic, şi 
care, impreună cu grațioasa lui soţie, ne primeşte in modul cel 
mai cordial și cel mai simpatic, deşi pănă în acel moment nici 
nu bânuise ființa noastră, 

Indată ce mi-a fost cu putinţă s'o fac fără prea mare atin- 
gere la regulele bunei creșteri, am pus părintelui Anderko in- 
trebările : 

— Ce amintire se păstrează aici despre Bogdan Intemeie- 
torul Moldovei? Există oare vr'o legendă, vre-un cintec privi- 
tor la ei? Există vre-o ruină de pe vremea lui? De cind da. 
tează biserica satului? Se ştie unde a fost casa lui? 

La aceste întrebări părintele Anderko răspunse că nu se 
ştie nimic în sat despre existența vre-unui voevod Bogdan care 
ar fi intemeiet Moldova, că despre un asemenea voevod nu sa 
pastrat nici o amintire, şi că biserica actuală a satului datează 
din veacul al optsprezecelea. Dar el se grăbi să adaoge căsa 
păstrat vie amintirea despre un Draguş care stăpinise odinioară 
satul, din care se trăgeau cei mai mulți din săteni, şi că locul unde 
stătuse casa acelui Draguş este in faţa satului, dincolo de Iza, 
pe virful unui deal, unde este gata să ne conducă imediat, ceia 
ce și făcu după ce ne arătă mai Intăiu biserica, a cărei fotografie 


se vede alăturată sub No. 3. 


Trecurăm peste Iza şi după ce urcarâm un mic deal ajun- 
serăm pe un foarte mic tăpşan acoperit cu pomi, în pantă des- 
tul de råpede spre Iza, care dela un loc degenera in ripā şi 
inconjurat, in celelalte trei pârţi, de rămâșiți de şanţuri, precum 
se vede pe fotografia de sub No. 4. In spaţiul cuprins între 
şanţuri și ripă se văd nişte mişcări de pâmint, urme vederate 
şi neindoinice ale unor clădiri. Dar chiar de nu ar exista a- 
cele şanţuri şi acele mişcări de pămint, o singură ochire ar ajunge 
pentru ate convinge că dacă satul Cuhnia a avut vre-odată un stä- 
pin, acesta şi-a putut avea așăzarea numai pe virful acestei ridică- 
turi naturale, atit de uşor de apărat impotriva oricărei nâvăli, 
atit de indeminatică pentru a privighia şi a stăpini nu numai 
satul Cuhnia, dar intreaga vale a Izei. Nu poate incâpea niti o 
îndoială că de vreme ce Cuhnia ne este arătată de documente 
ca fiind centrul domeniului lui Bogdan, dela care atirnau cele- 
lalte sate ale acestui domeniu, și voevodul işi avea reşedinţa aici, 
pe locul acestor mișcări de pămint. Întinderea cuprinsă între 
șanțuri şi ripă este foarte mică, cu desăvirșire mică trebuit-a deci 
să lie şi aşăzarea lui Draguş: eu cuprindea cu bună samă nu- 
mai incăperile strict necesare pentru adăpostirea lui, a familiei 
lui, a prea puţini servitori şi a unui numâr neinsemnat de trä- 
zâlori. Strămoşii noştri din evul mediu erau departe de a avea, 
in privința confortului şi a igienii, pretenţiunile ce le avem noi 
în asemene materie. (Cunosc multe case boerești din Moldova, 


a24 VIAȚA ROMINEASCA 


clădite la sfirşitul veacului al optsprezecelea sau la inceputul ce- 
lui trecut, care se alcătuiau din două, trei sau cel mult patru in- 
câperi.  Dealtmintrelea acest Draguș, din care cea mai mare 
parte a sătenilor proprietari din Cuhnia îşi trage intr'adevăr nea- 
mul, nu şădea aici în chip statornic: el dispunea de un număr 
mare deasemene aşăzări. 

El nu este cum s'ar putea crede misteriosul Draguş al le- 
gendei, ci un personagiu bine cunoscut şi bine determinat: Drag, 
fratele lui Balc şi, ca acesta, fiu al lui Sas, acel voevod al Mol- 
dovei, vasal al lui Ludovic cel Mare, isgonit din scaun de câtră 
Bogdan : faptul este absolut nedubitabil. 

O diplomă bine cunoscută a Regelui Ludovic cel Mare din 
anul 1365 hărâzeşte voevodului maramureşan Balc, 
fiul lui Sas, fostul voevod al Moldovei. și fraților săr 
Drag, Dragomir şi Ştefan, pentru slujbele facute re- 
gelui mai cu samă in Moldova, posesiunea Cuhnia în 
comitatul Maramureşului, cu dependinţele ei: lood, 
Bocicăcel, amindouă Vișăurile, Moiseiu, Borşa şi a- 
mindoua Siliştele, care au fost confiscate dela Bogdan 
voevodul și [iii săi care au fugit pe ascuns în Moldova 
şi se incearcă s'o pastreze pentru ci spre batjocura 
regelui. 

De oarece în acest act lipsesc cuvintele omni jure et ti- 
tulo, rezultă câ domeniul Cuhnia cu dependințele lui era hăra- 
zit nu cu titlul de posesiune nobiliarā, ci cu acel de cnezat, 
cum, după toate probabilitățile, le ținuse și Bogdan, 

Cind, la 11 August 1272, în urma poruncii regelui, can- 
ventul din Lelesz face hotârnicia susziselor posesiuni şi a altora, 
nouă, vedem iarăși lipsind menţiunea omni juri et titulo și sintem 
indrituiți a conchide câ ele tot cnezat rămăsese. Atit poronca rege- 
lui, cit şi actul de hotărnicie nu pomenesc de astâdată pe Balc, 
Drag. Dragomir și Ştefan, ci pe Balc, Drag şi loan, fiii raposa- 
tului voevod Sas. Tocmai la 22 lunie 1384, o diplomă a regi- 
nei Maria, Intâreşte vocvadului Balc, comitele Maramureşului şi 
fraților lui, magistrilor Drag şi loan, de astă dată cu titlu de 
posesiune nobiliară jomni eo jure codem ad nostram regione 
racionabijiter pertinere dinoscuntur collacionem). Regina in act 
explică câ le-a facut această nouă donațiune pentru vitejia ce au 
aratat-o Drag şi loan in razboiul cu Litvanii şi a izbinzii repur- 
tate de ei prin prinderea căpeteniei duşmanilor, Prezkoya, cind 
Drag a primit în faj o rană cumplită (enorm in facie vulnera... 
recepisse, 1) 


1} Vitejia can mmi siräinejtă paro 4 A upanajul întregii familii a lui. 

Sas. mir, al troileu fiu al fostului Pe date al Moldovei, a săait o moarte 

orioasă sub zidurile Vidinului ta. Main 1565, iar Tutomir, un fiu al acestui 

are căzuse lingă regele Ungariei, în unul 1353, la asaltul cetății Relez,, 

în Polonia, care fusese cucerită de Litvuni. Deultmintreloa Rominii marama— 
reşeni în doobete au tradițiuni militare din cele maj tainice, 


e: 


Fotogr, Nr 


3 


Biserica romină (ireco catolică) dela Cubnia. 


„liala Rominensrăd? 


O VIZITA LA CUHNIA 335 


Balc şi Drag sau Draguş!) se bucurară de mare vază şi tre- 
“cere mai ales in timpul regelui Sigismund: amindoi fură comiţi 
ai Maramureșului și ai Satmarului, amindoi, deşi erau Romini şi 
rămăsese credincioşi legii răsăritene, deveniră comiţi ai Secuilor. 
2 Averea lor era foarte mare, din documentele cuprinse In Diplome 

dp PTT a -i maramureșene, pretioasa carte a lui loan Mihalyi, reesă că, pe 
i Sar" Cp 4 lingă Cuhnia şi dependințele ei, mai stâpineau, numai în Maramu- 
Si i iai s ; reş, satele: Iza, Apşa de Jos, Rohna de Sus, Birsana, Rozalia, 

pati 1400003] Ruscova, Huştina, Saldobes, Cimpulung, Voinag, Taras, Teceul 

TI pata Mic, Teceul Mare, Talabor şi altele. 

7 Drag sau Draguş era incă în viață in anul 1402, Se vede 
; că, la Impärfirea ce a avul loc între Dimitrie şi Alexandru, fiii lui 
Balc, Gheorghe și Sandin, fiii lui Drag, şi Vlad fiul lui Ion, Cuhnia 
a venit in partea urmaşilor lui Drag, căci faptul că sătenii-pro- 
prietari de aici îşi trag neamul din Drag este documenta! dovedită. 
lar cind acesta şi cu Balc au luat Cuhnia în stăpinire, gà- 
sind în ființă curtea in care şăzuse Bogdan, ei au urmat s'o in- 
trebuințeze ca reședință cind stăteau acolo, ca sediu al adminis- 
trațici lor cind erau absenţi, de oarece n'ar fi putut gâsi loc mai 
nemerit pentru a-şi clădi aşăzarea. lar Drag find strămoşul să- 
tenilor, este lucru foarte firesc ca. cu vremea, să se fi stias orice 
amintire despre Bogdan, pe cind acea despre strâmoşul comun, 
dela care decurgeau drepturile lor asupra pămintului răminea 
tot vie, 

După tradiţiune, biserica cea veche a satului s'ar fi aflat şi 
ea, ca şi curtea, pe malul sting al Izei. 

Fotografia de sub No. 5 infațişează pe birăul (primarele) 
de Cuhnia, Toader Mariş, şi el un scoboritor direct din Draguş, 
cu soția şi o nepoată de fiu a lui. Acest Romin voinic dispune 
de o avere de 40—50,000 florini. 

Sătenii din Cuhnia stau în deobşte bine, aproape toţi sint 
proprietari. În sat nu sint Unguri deloc, in schimb însă numă- 
rul Jidovilor a crescut în patruzeci de ani dela 4 la 276. De 
oarece Rominii nu ştiu ungureşte, au fost siliți să aleagă ca no- 
tar pe un Jidov. Femeile, ca dealtminteri, în tot Maramureşul, 
sint foarte plăcute, unele chiar, ca spre pildă amindouă nurorile 
primarului, de o rară frumuseță, 

Dupâce avurăm parte de un prinz gustos, luindu-ne ziua 
bună dela familia părintelui Anderko şi dela primar, am plecat 
înnainte spre Izigeth pe valea Izei. 

Această vale este de o rară lrumuseţă, mai ales la locul 
numit Strimtura (Szgurduk), satele de pe ea mari și frumoase ; 
casele maramureșene, făcute din vălătuci nelipiți pe din afară, 
avind de jur imprejur cerdac cu stilpi de lemn lucraţi și acope- 
riți cu șindilă, au o înfățișare cit se poate de pitorească. Toata 


gian, intemeeturul Moldovei, 


Lacul unde a fost casa lui Bo 


Votogr. Nr, 4. 


„Viața Romtarascä" 


1) Draguş este cu bună samă un diminutiv din Drag. _ À 
J Bale şi Drug au inbințat şi inzestrat ca sate mănăstirea Si. Mihail 
lin Maramares, Evlsvia Insă na împiedecă pe Bale să-și apropieze hergheliile 
A vecinilor, 


52; VIATA ROMINEASCA 


regiunea străbătută de noi este locuită de o Rominime compactă, 
voinică, dar prietenoasă câtră străini: pe tot drumul n'am auzit 
măcar o vorbă ungurească, Am ajuns noaptea la Szigeth: un 
oraş urii, murdar, cu o piaţă cit un baragan şi a cărei popula- 
ție se alcătunşte pentru cea mai mare parte din Jidovi. A doua zi 
am plecat cu calea ferată la Körösmezo (Poiana Frasinului), la 
granița Galiției, urmind partea de sus, de o rară frumuseţă a văii 
Tisei, strinsă intre munți nalţi şi stincoși acoperiți cu păduri, 
In această parte a comitatului, Rominii care, precum dovedesc 
numeroase numiri de munţi și de pirac, locuiau altădată aici in 
mase compacte, au cedat locul Rutenilor emigrați şi care ur- 
mează a emigra necontenit din Galiţia. Lucru straniu. Rutenii 
ca şi Jidovii vorbesc foarte adesea romineşte, dar mai niciodată 
ungurește, Acţiunea de maghiarizare in Maramureș este departe 
de a fi încununată de isbinda. 


Radu Rosetti 


Fotowr. Nr. 


Di 5 


Toader Mariş, birăul (primarele) din Cohnin, 
si soția si nepoata Iui, 


+ Piaţa Romina 


Femei și fete din Cuhaia, 


taja Hominenare 


ONU 


In zilele frumoase de vară ulițile satului sint pustii şi tā- 
cuie, Par adormite cum se incovoaie neregulate, cum se pierd 
printre casele acoperite cu pae—inegrite de Ium şi de vremuri. 
Din innălțimi bat mereu undele luminii, coborindu-se, impinzin- 
du-se deasupra satului, săltind ape argintii din tinicheaua clo- 
potniții. 

Pe la portițe, la umbra duzilor se joacă domol copii in 
cămăşuţe. In restimpuri latră plingător vr'un cine rămas acasă, 
in lanţ, în ograda pustie. Bunici potolite apar din cind în cind 
in porliţe, torcind din caerul de lină. Privesc mirate din ochii 
lor mici ce luminează blind, din fețele lor sbireite, 

In zilele frumoase de vară, în zile lucrătoare, rar se rātā- 
cește vrun bărbat prin sat, 

Dar, în fiecare dimineaţă, cind soarele e săltat citeva su- 
luri pe cer, pe calea ce coboară drept prin inima satului, venind 
din pădure, se zăreşte un nouraș de colb cum se tot apropie. 
Nourașul se distramă în restimpuri, se incheagă iar, mai gros, 
mai luminos. Cind e aproape, se desluşeşte un omuleţ, frint de 
şale, cum trage in spinare o sarcină de lemne. 

Copiii cum îl văd se răped de pe la portițe, sar în jurul 
lui, se cațără pe nuelele ce se tirie prin praful drumului, rid, 
chiue, şi-i cintă 'n cor: 


„Onule, Onule, 
Ce ne-ai adus, Onule ? 
Turta dulce, domnule, 
Turta dulce dela tirg, 
S'un covrig, 

S'un covrig !* 


339 VIAȚA ROMINEASCA EN 
Onul păşeşte mereu, inotind prin colbul ce-l ridică copiii 
care-i iesă in cale, tot mai mulţi, scăpărind din piciorușele des- 
culțe. Ceata, tot mai mare, îl inconjură, il urmează, și cei ce nu 
ajung să se prindă cu minuța de un gătej de sarcina lui Onu, 
păşesc pe lingă el militărește, în tactul: „O-nu-le, O-nu-le, ce 
ne-ai adus, dom-nu-le,* | 

In fața portiţii lui Onu ceata Intreagă se răpede arămadin- 
du-se să deschidă poriiţa. Se inghioldesc, se sgirie, ţipă şi cind 
portița e deschisă cei căzuţi în brinci pe cimpul de luptă se ri- 
dică incet, plingind amarnir. 

Onu iși lcapădă sarcina de lemne sub nucul bătrin din fața 
casei vechi cu păreţii corogiți. Dintr'o aruncătură de ochi el vede 
că lacătul iar e pus la uşă. Un zimbet ușor ti trece peste fața 
roșcovană. C'o mină îşi aruncă pălăria rotundă, care acum nu 
mai are nici o culoare, apoi se intinde, se scutura. Nu-i aşa pi- 
tic cum părea sub sarcina de lemne. Faţa i-e mică, rotundă, 
pare plină de sănătate. Mustaţa ș'o poartă rătezată şi părul tuns 
până la piele. Ochii-i albaștri privesc voioşi. C'o minecă dela 
cămașă iși sbiceşte oboseala, şi se intinde oltind uşurat, pe pa- 
jişte la umbra nucului, 

In vremea aceasta copiii şi-au repetat de multe ori cintecul 
lor, intonind silabele, 

— Azi n'am aflat nimic băeţi, in zădar v'aţi impins şi aţi 
facut un tărăboiu ca nişte pui de ţigan. Nu-s pui, nu-s ouă,nu-i 
pasere,—și Onu se 'ntoarce pe-o dungă, apropiindu-și de cap mi- 
necarul său bâtucit cu petece de toate mărimile şi culorile, care 
par, de departe, nişte bani antici, străini. 

Vr'o cinci băcți se desprind din mulțime, şi, codindu-se incă, 
spun de-odată : „Eu am deschis portița, nene Oane !* 

— Ați putut s'o deschideţi. Dar azi noapte a trecut vijelie 
mare peste pădure, Frunzele s'au scuturat, crăngile s'au despi- 
cat, păserile au sburat, cuiburile pintre spini au picat. Şi de-a- 
supra pâmintului, din innaltul cerului s'au coborit, ca o furtună, 
nouă şerpi mari, nouă balauri cu solzii de aur, s'au tiril reci ca 
ghiața prin frunzele pădurii și toate ouale le-au inghiţit. Vai, 
cum plingeau azi dimineață, in crăpatul zorilor, păserile săra- 
cile. Şi păsăroii sburau, ca pietre aruncate din prăştii, dau o- 
coale in jurul pădurii, câutind dușmanul şi, în durerea lor fără 
nădejde, iși smulgeau cu pliscurile penele moi şi scumpe, şi le lă- 
sau pradă vintului. Şi, rar de tot, de prin vr'o husdoapaă, se auzia 
plinsul chemător a vr'unui puişor, aruncat acolo de aripa vijeliei. 


ONU 223 


— 


Sarcina de lemne mi-am adunat-o in graba: poţi aduce sute de 
care, atitea sint uscâturile căzute. Apoi am inceput să caut 
după cuiburi, Ştiam că azi e Nenişor la rind să-i dau nişte ouă 
de mierla, Și cum rătăciam prin pădure cădeau lacrimi mari şi 
grele de sus, ş'am auzit un glas cum mă chema pe nume: 
„Oane, Oane !* — Aicea-s Doamne, zic eu, caul un ou lui Nicuşoru 
morăresii.—Nu mai căuta, zice glasul, că nu vei afla, Spune-i 
lui Nicuşor că-mi pare rău de el, Glasul făcu apoi: „ol-of!* şi 
părea că s'a pierdut pe-aici la deal in cer.,* 

Onu tace, iar Nicuşor— intre cei cinci dinnainte, pune buza 
și începe să plingă cu amar. 

Onu 1l priveşte cu coada ochiului, zimbește sub  musteaţa 
râtezată, țepoasă. 

„Nu plinge, frăţioare, încă n'am isprăvit povestea, zice 
Onu, căutind pe furiș buzunarul minecarului de lingă el. Cum 
veniam pe drum, cu povoara in spate, văd de-o parte o 
tulă de spini. Stau să mă odihnesc puțin, şed lingă tufa, şi aici 
ce aud? Ciripea un pui părăsit. Poate furtuna de azi noapte l-a 
adus pănă aici, poate a căzut din gura lacomă a balaurului, 
Deslac tufa, mă'nțep, da'n urma iata ce alai.“ Şi Onu scoate 
din buzunar un puişor de mieriă, Ciocu-i era încă tivit cu gal- 
bān. Puișorul tremura şi clipea des din ochișorii lui cit două 
gămălii de ac, 

Cei cinci se aruncară de-odată. 

— Nu aşa băeți, ăsta-i norocul lui Nicuşor“ şi i-l dete fi- 
cioraşului morăresii. Acesta svicni repede, tăindu-şi drum prin 
mulțime, Vro cițiva fugiră după el îndată, iar ceilalți dupăce 
văzură că așteaptă in zădar, se strecurară cite unul, în ulița. 

Acum era gălăgie pe drum. Jocurile copiilor incepuseră. 
Onu se cuibări bine pe pajiște, la umbra, dornic de somn, 

In toate diminețile pleacă cu noaptea 'n cap in pădure, după 
lemne. Și cind vine află totdeauna uşa Incuiată. Dac'ar fi de față 
Soru-sa, care-i incue mereu uşa, ar ști el ce buchi să-i spună ca 
să nu-i ticnească nici prinz nici cină. Dar soru-sa și cumnatul său 
Vasile sint duși la lucru pe la oamenii ca doi sărintoci ce sint. 

Și astfel Onu trebue să-și înghită minia, să uite că azi n'a 
imbucat nimic și să se liniștească in stăpinia somnului, 

In zilele frumoase de vară Onu doarme regulat sub nucul 
cel bătrin, indată ce-și leapâdă sarcina de lemne şi scapă de 
copiii de pe ulița. Dar innainte de-a adormi, priveşte în restim- 
puri prin luminișurile gardului, in curtea vecină, Parcă s'ar teme 
mereu să nu audă de-acolo un glas, Şi teama lui nu e fară te- 


530 VIAŢA ROMINEASCA i 


meiu, căci bunica din vecini il păzeşte de multe ori din umbra 
casei de după gard, până ce Onu râmine singur şi atunci tn- 
cepe, ca şi cind ar fi așteptat de mult clipa asta: 

„Facu-mi finta cruce, că iar se culcă“, zice bătrina scui- 
pind o guşă de lină. Caci dumneaei veşnic toarce ori răsuceşte. 

— Facu-mi sfinta cruce ! 

Onu tace. Se preface că doarme, că n'aude nimic. Atunci 
bunica, o rubedenie de-a Onului, s'apropie de gard şi zice a 
treia oară. 

„Facu-mi sfinta cruce, câ“... 

— Fâcţi-o, zice Onu, căpătind glas de-odată, să te apere de 
dracu. Cel din pietre, şi aşa trage la bătrine. 

— Doamne, Qaneo, cum te rabdă inima să stai acasă pe 
vreme de asta ! Ai voştri de mult s'au dus cu sapa 'n spate. 

— Lasă-i să meargă. 

— Da, numai cit din oboseala lor trăești şi tu leneş, că 
ai fi bun să te tragă cinii în părău. Om sănătos, lare, un tinăr să 
zaci toată ziua pe coaste, ca betegii! Nu ţi-e frică de bătaia lui 
Dumnezeu ? 

— Nu mi-e frică. Şi eu muncesc“, răspunde Onu ridicin- 
du-se întrun cot. 

Baba s'aude cum ride cu răutate : 

— Ce munceşti tu? 

— Aduc lemne, zice Onu cu vocea aspră. Sint calul de 
povoară a lui cumnatu-meu. Ştii dumneta ? 

— Ştiu, ştiu, face bătrina amaărită. Măcar de-ai fi cal, dar 
eşti om şi mi-e ruşine de oameni. Mi-e ruşine că-mi eşti rudenie. 

Onu nu răspunde. S'aude numai cum face: Hm! 

— Ai să putrezeşii de viu, Onule, Bun e Dumnezeu, daro 
să vedem minunea asta. Munceşti! Aduci o sarcină de lemne 
şi-ţi pare c'ai clătit lumea din temelie, Doamne şi nu ştiu cui să 
samene—adaogă bătrina ca pentru ea. Părinţii lui au fost pirjol 
de harnici. Şi toate rudeniile noastre. Da'ce mă intreb cu de 
rudenii ? Tu n'ai păreche "n nouăzeci și nouă de sate, mâi slă- 
bănogule, zice iar cătră Onu, 

— N'oiu avea, zice acesta trintindu-se pe spate. 

— lji poate f ruşine, Incepe bătrina mai oțărită văzindu-l! 
pregătit pentru somn,—iţi poate fi ruşine că flăminzești ziua tn- 
treagă, zăcărind aci la umbră! Bine face soră-ta că-ţi incue 
ușa, Las să le hrăneșii cu rădăcini ca dobitoacele, cu mere pā- 
durețe şi cu porumbele, 


ONU 33r 


Bătrina-i spune cazanii lungi, şi lui Onu i-i ciudă că 
nu poate adormi. Insă are ac pentru cojocul ei. Cind vede că 
nu mai tace, işi pune o mină uşor la gură şi'n restimpurile de 
linişte cind baba își ia răsuflet, începe sā grohote incet din 
git, cum fac copii să Infurie bivolii ce vin de la pășune. 

Bătrina se înfurie, incepe să injure şi se depărtează dela 
gard ; nu poate suferi grohotitul lui Onu, in dreptul ei. 

Şi în pacea și umbra dulce a nucului Onu adoarme senin, 
mulțumit. 

Onu a rămas neinsurat. A râmas să trăiască in casa pă- 
rinților săi, cu soru-sa şi cumnatul-său. N'au impărțit averea, ci 
s'au ințeles aşa că după moartea lui Onu râmine și partea lui 
surorii sale, care avea o fetiță mărişoară. Bizuit pe puterea ce-o 
avea la casă, Onu se ferea mereu de lucru. În timpul verii se 
scula cu noaptea 'n cap şi, luindu-şi ștreangul vechiu, pornia im 
pădure după lemne, Cind se treziau ceilalți doi, Onu ca 'n 
palmă, 

— lar a şters-o de-acasă, tu muere!“ zicea în fiecare dimi- 
neață bărbatul, 

— lar! Să-l fi ars focul. Noi nu ne mai vedem capul de 
lucru și el nu vrea să ințeleagaă. 

— Ba înțelege, d'ai facut el aşa să ne amărască zilele. De 
venia și el astăzi, cum ne-am Ințeles aseară isprăviam postata 
ce ne-a rămas. 

Şi Intr'adevăr în fiecare seară cei doi se impăcau cu Onu, 
nădăjduind că a doua zi-i va însoți la sapă ori la secere, Insă 
Onu mirosia primejdia ce-l aştepta şi le scăpa, totdeauna, din. 
mină, 

Soru-sa, in schimb, îi incuia totdeauna ușa. Şi de aici urma 
greutatea cea mai mare pentru Onu, pănă dădeau in coacere 
poamele, Până pe la Simpetru Onu minca de regulă odată in 
zi, seara, dar dela Simpetru incolo până pela Vinerea mare Onu. 
nu se mai plingea, Era stăpin pe toate grădinile din sat, 

De-un şir lung de ani ştie toți merii cu mere văratece din 
sal, ştie în a cui grădină se coc mai îintăiu perele, Şi cele dintâi 
prune presurate cu praf fin, el le culegea. Din grădina lor părea 
că sunt poteci care o leagă cu toate pgrădinele din sat. De cite 
ori se cobora pe dimbul grădinii lor, avea sinul plin tot de alte 
poame. 

Atunci copii de pe uliţă se gudurau in jurul lui, il priveau 
dornici în ochi, fi pipăiau sinul câmeşii greu de povoara poa- 


332 VIAȚA ROMINEASCA 

melor. Şi dupăce, zimbindu-le cu drag, împărția la fiecare un 
măr, o pară, două nuci, un strugure chiar, copiii eşiau pe por- 
tițā saltind întrun picior şi cintind, pe silabe: 


Onule, Onule, 

Ce ne-ai adus, Onule ? 
Turtă dulce, domnule, 
Turtă dulce dela tirg, 
S'un covrig, 

S'un covrig. 


Cue-odată baba din vecini îl surprindea cind impărțea bu- 
"nătâți din sin copiilor, Aştepta până răminea Onu singur. 

— lar ai furat, vai de sufletul tău! incepea bunica. 

— Cum ai minca şi dumneta, făcea Onu, căutindu-se prin 
sin. Am o persică, bunico. 

— Să n'o arunci, diavole, că-mi legi sufletul cu păcat, 

— Las' bunico, stau cu ca in iad şi pentru dumneta, şi-i a- 
runcă persica peste gard. 

Bătrina injura, îşi făcea cruce, scuipa, dar cu coada ochiu- 
lui trăgea să vadă unde-a căzut poama, 

-- Inveţi copiii hoţi, Oaneo. li înveţi să fure, In loc să le 
dai o pildă bună. ; 

Onu tăcea. 

— În loc să-i prinzi pe cei ce se cațărä prin prunii oame- 
nilor, tu le ți-i parte şi-i indopi cu păcat. 

— De ce fac lemnele roade, bunico? o întrebă pe neaș- 
teptate Onu. 

— De ce? Fac! zicea baba, neștiind ce să răspundă cu 
grabă, 

— Ca să le mincăm noi oamenii, bătrino. Şi muștele și 
-albinele sug din mustul lor. Apoi noi oamenii nu suntem mai 
mult decit muştele ?2* Şi in vreme ce-i vorbia i mai arunca o 
pară, un mâr moale peste gard. 

— Valeu şi vai de mine, făcea bunica Incremenită. Mă 
faci şi pe mine hoaţă, ticălosule. Stai, că am să te spun la tot 
satul.* Insă para, märul îl văzu unde se restogolise. Dacă-i stă- 
ruia mai multă vreme la gard, Onu incepea să-i grohotească, 
Ş'atunci bunica, scuipindu-și în sin, mergea să culeagă poamele 
„ce i le aruncase Onu în curte. 

Peste săplâmină Onu munceşte într'o singură după amiază; 


ES 335 


simbāta. Taie lemne la jidanu i şi i i 
mg “sr sfra j l satului şi ciştigă de-un litru de 
Duminica trebue să fie in rind cu oamenii iseri 
ci la crişmă. Işiimbracă o haină mai ui nd p porga 
masă, intc'un colț, iși bea băutura. Nu intră bucuros in vorbă 
cu oamenii, și cit ce-şi svină vinul merge acasă. 

In zilele lucrătoare de vară, cind e vreme slaba, la Onu 
acasă e o larmă veşnică, de parcă s'a aprins. Soru-sa e acasă 
Și soru-sa nu-l mai slâbeşte din gură ziva întreagă. Are un iat 
bârbâtesc, răguşit, pe care-l suie şil] coboară ziua întreagă 
S'aude pâna la al patrulea vecin, şi de multe ori trecătorii depe 
drum deschid portița să vada ce-i. Onu e toideauna in curte 
şade sub streşina casei pe podmol, 

M; Da' ia sora asta! Gindeşte că ea n'are să i 
niciodată, răspunde Onu, dacă intreaba cineva ce-i pre azot 

Mai răspunde și el, mai spune-o vorbă, insă dela o vreme 
are un singur răspuns şi pentru ea; 1i face 'n ciuda grohotindu-i din 
git, ceia ce o înfurie pe muere şi mai rău, 

Cu aproprierea ernei sora şi cumnatul së mai potolesc. 
Lucrul s'a isprăvit pe hotare, iar Onu aduce și acum, şi iarna 
Intreagă, în fiecare zi o sarcină de lemne, 

Şi, iarna, Onu le mai face o slujbă : cum ştie o mulțime 
de poveşti vin femei din vecini cu lurca şi stau pănă tirziu și 
ele cumpără gazul pentru luminat, 

lar, in cite-o Duminică, stind cei trei la masă și cu fetița 
patrc, zicea Onu, privind la fata: 

— N'ai avut tu noroc, Aniţo, să mă fi facut un popă ori 
un domn. Atunci ți-aşi fi lăsat eu o zestre ca aceia !* Şi părea 
că-i pare foarte râu că nu-i poate da zestre mare fetei, decit 
partea lui de casă și moşie. i 

— Dă fiecare ce poate, Oanc, zicea cumnatul, 

Şi trăiau liniștiți pâna da gura de primavară. Atunci larma 
incepea din nou in căsuţa bătrină, prin ogradă, prin grădină, ră- 
sunind până la al patrulea vecin. lar Onu, de cu nouă vreme 
de prin postul Paştilor se incerca de mai poate grohoti din gat, 
cum fac copiii ca să înfurie bivolii ce vin dela pășune. ŞI, va 
zind că merge, zimbia liniştit. 


1. Agirbiceanu. 


Statuiei lui Eminescu, —neridicată încă... 
ORICE 000 a et 


„Exegi monumentum aere perennius* 
Horaţiu 


In sufletul romin adine răsună 
Cintarea la măreaţă și duioasă; 

Ea-i diadema cea mai luminoasă, 

Ce neamul tàu pe frunte va s'o pună. 


„Şi va 'nfrunta a timpului furtună 
Si 'n veacuri va străbate glorioasă, — 
Deci e 'ntruparea ta cea mai frumoasă 
Şişi este cea mai nobilă cunună. 


Nu-ţi trebuie statui nici osanale, 
Căci versul tău cel ferecat în zale 
Ma: tare-i decit bronzul şi granitul... 


El e statuia vie-a 'ntregei naţii 
„Si marmora-i dura-va 'n nestirșitul 
Atitor viitoare generaţii | 


Mihai Codreanu 


Religiositatea şi individualismul 
poporului englez. 


Religiositatea poporului englez, —una din trăsăturile cele mai 
isbitoare şi mai curioase pentru un continental, —o simţi de in- 
dată ce calci pe pămintul britanic. Această insușire naţională a 
poporului insular nu lipseşte din caracteristicele sufleteşti ale 
rasei Anglo-Saxone de pretutindeni, nici din intreaga viaţă isto- 
rică a poporului germanic din Insulele Britanice. 

Fără pătrunderea acestei laturi a civilizației engleze, nu se 
poate ințelege nici viaţa de acum, nici istoria din trecut, nici li- 
teratura din toate timpurile a poporului englez ; iar fără cunoaş- 
terea inclinărilor firești, de mult săpate in sufletul rasei anglo- 
saxone, nu poţi pricepe forma şi cauzele acestei religiosități unice. 

E greu de redat icoana religiosităţii poporului englez prin 
evocarea vieţii religioase de pe Continent: conţinutul noțiunilor 
prinse de aceleaşi cuvinte e cu totul schimbat. Raporturile insă 
ale acestei vieţi cu deosebitele forme de funcționare a societăţii, 
cu organizarea instituţiilor publice, cu nevoile, aspiraţiile și ide- 
alurile cetățeanului englez, lămuresc originalitatea şi spiritul a- 
cestei religiosităţi, 


Poate nici intro țară din lume, învățătura lui Hristos n'a 
Pâtruns atit de adinc In sufletul omului şi n'a adus atit de mult 
bine omenirii ca in Anglia. Spiritul moralei creştine a străba- 
tut toate manifestările de viață ale civilizației engleze, oglindin- 
du-se în istorie, în literatură, în sistemul de educaţie... în orga- 
nizarea tuturor instituţiilor publice. Acest spirit 11 simţi plutind 
in viața de toate zilele a Englezului; el incâlzeşte şi dă avint 
miilor de misionari, care In numele suferinților Mintuitorului râs- 


a36 VIAȚA ROMINEASCA 


Á 


, aia imile Afri- 
i i duc alinarea sulerinţilor în intunecimi 
capra gat e] tempervază none ADO sareni 
4 > : ri 
in cel mai larg şi mai umanitar sistem de ca : 
P Rit spiritul de caritate nu ajută atit de mult pe „aproapele 
ră. - $ 
w n l clerul englez stă In r iicdejioc umani- 
i culturale *} şi dă exemplul sacrificiului de sine. : 
iit ema sk ca şi pentru Angio-Saxonii din Americi 
chestia religioasă nu e decit o formă a chestiei sociale: j À 
Chestia religioasā poate fi descrisă ca o apep 
vieții sociale, iar chestia socială ca o socializare a vieţii T 
P Li 


Acelaşi punct de vedere il afirmă un mare predicator a- 
aia DT moderni, ca şi cei doisprezece dela inceput, sint 
imi e i i ilor este pe pămint>. Şi 
trimişi să predice, câ <impărăţia cerurior pet 
"e clar pentru orice om inteligent că hegne X- eee P opa 
, N i : 
ici poate realiza, fie macar in mod poter ston 
peer Acra unde indreptarea relaţiunilor sociale, repară split 
"tului şi metodului lui han Ante luată în seamă ca un p 
ial al operei de regenerare. 5 
aang pa ia practică a clerului englez confirmă sene c 
siderații teoretice. Mai cu seamă dela inceputul portrete ine 
mişcarea filantropică, umanitară şi calturală, —activi 


bisericească, cum s'ar chema la noi,—a clerului englez a crescut 


re : Soheir 
atit de mult incit ea covirşeşie cu mult activitatea strict canonică.****) 


i iat al Bisericii, 
| englez nu e un contemplativ salaria E: 
ci e ter de pure in serviciul ot pe unul din prin 
ipalii i tienți ai progresului. - 
CE e mia Pe de multe ori aruncă multă lumină. lată 
cara iepi ezidat o in- 
mult ärłajepiscopui de Canterbury a pr 4 
i n nea de strada din Londra, bă beige ră aai 
t seria Mt 1 
repaos pe săptămină, El a incepu unea ze 
cu câldură cererea sergenților: cauza E ae AAN a iod 
ricile parohiale sint puse ia dispoziția pu iei i E a edr 
vezi scris: „Biserica e deschisă publicu pă pair păi os 
iune şi meditaţie.* Inăuntru găseşti bibliotecă şi pu pen- 
Pt Predicie clericilor, pe lingă vhestii de morală ga iar 
tratează chestii științifice, higienice, sociale, uneori ating ŞI € 
litică actuală i Xe z 
M P preotul in Anglia nu e funcţionar al Statului, să? ete 
nici Ministru nici buget al Cultelor,—ci e un servitor p 


PN ui 


Rominească“, No. 11, 1910, E 
e) ară Ornak oai Poabody: The Approach to tho Social Ques 


Modern 


sý ses) Charles Reynolds Brows: The Social Message of the. 


rit DE i - A Ristory of the English Church in 
sene K Warre Cornish: A ory 
Ninet- a RN, vol. I, Chap. 1, I și vol. I, Chap. XIL 


RELISIOSITATEA ȘI INDIVIDUALISMUL POPORULUI ENGLEZ 337 
i eiie antreu de GEAR rE EDAT AO 


cului. Atirnarea preoților, mai cu seamă a celor care aparțin Bi- 
sericilor disidente, e de public, de la care curg marile venituri 
ale Bisericii engleze. Ridicarea dar, cit mai sus, a prestigiului 
clerului e o condiţie de existenţă a lui; și acest prestigiu nu se 
poate păstra prin indiferență faţă de interesele mari ale societă- 
ţii laice, ori prin scăderi personale ale reprezentanţilor Bisericii. 

lată dar una din cauzele care fac din preoții engleji oa- 
meni în adevăr vrednici de cea mai innaltă stimă. Virtutea se 
poate naște și din ipocrizie, cind prelungirea „omagiului pe care 
viciul Il aduce virtuţii“ ajunge deprindere. S'ar putea afirma 
chiar că ipocrizia e izvorul tuturor virtuților sociale. 

instinctul viu de rasă al poporului englez, care subordo- 
nează instituţiile sociale voinţii şi suveranității corpului cetățe- 
nesc, a Îăcut şi din cler o instituție folositoare și subordonată. 
Acelaşi individualism instinctiv al rasei anglo-saxone, care a ve- 
ghiat In tot cursul istoriei Angliei ca independenţa şi libertatea 
personală a individului să nu fie incălcate de autoritatea statu- 
lui,*) a oprit întemeerea tiraniei clericale, după cum a stavilit ab- 
solutismul coroanei regale. 


Dacă spiritul de caritate,—una din trăsăturile fundamentale 
ale religiei creşiine,—a prins râdăcini atit de adinci in sufletul 
poporului englez,—mai adinci decit la orice alt popor din Europa,— 
aceasta nu se datorește atit învățăturii Mintuitorului cit mai 
cu seamă unor anumite însuşiri etnice vechi, în care morala 
creștină a găsit cel mai prielnic teren. 

Indelungatele suferinţi indurate de Anglo-Saxoni, sub stăpi- 
nirea Danejilor şi Normanzilor, poate aa contribuit să Inplinte în 
sulletul acestui popor acea simpatie deosebită şi caracteristică 
față de cei care sufăr”) Tradiţionalul sistem de educaţie al cla- 
sei aristocratice engleze,—aşa numitul „The fagging system“, — ***) 
urmărește lărgirea aceleiaşi simpatii (milă de cei umili şi 
săraci),****) 

Nici ò ţară din lume nu se Inarijeşte de săracii săi atit de 
mult şi atit de demult ca Anglia. 


* 


Creștinismul, cu caracterul său internațional și cosmopolit, 
a inlocuit tirania politică a imperiului roman prin tirania Biseri- 


+! „Viaţa Rominenseă”, No. 5, 1910. 
++) The North American Review, pg- 249. Aug. 1911, (Henry W. Nevin- 
son: „Under the Yoke*.). 
=, „Viata Romineaseă“, No. 11, 1910. 
++) Un fapt caracteristic: Maren grevă a căruțașilor din Lomira din s- 
cest an a lipsit Londra de ghiață tocmai pe timpul celor mai mari călduri, 
Numai elo aveau ghiață, din cauză că comitatul grevist hotărise dela în- 
veput ca serviciul de transport la spitale să nu sufere nimic. A 


338 VIAȚA ROMINEASCA 


cii asupra conștiinților. Sceptrul aurit, simbolul absolutismului 
împărătesc, a fost intunecat de sfinta cruce, simbolul voci Dom- 
nului şi al netoleranții creștine. Dar, după cum absolutismul tm- 
păraţilor romani n'a putut contopi toate popoarele stăpinite in 
unul singur, şi n'a izbutit să păstreze unitatea politică a statului, 
tot așa sforțările Bisericii creştine de a face din popoare deose- 
bite o singură turmă de credincioşi, n'au reușit. Insuşirile naţio- 
nale ale popoarelor, împrejurările speciale istorice, diferenţierile 
de clasă au colorat din ce în ce mai mult și mai deosebit as- 
pectul uniform al civilizaţiei creștine, Unitatea artificială a Bise- 
ricii, dela un timp, nu se mai poate menținea : nenumărate schisme 
anunță cele două mari scindări ale Bisericii creștine din veacul 
al Xl-lea şi al XVl-lea... Apoi Bisericile independente se nasc 
cu sutele: Anglia singură are azi aproape patru sute de Biserici 
creștine independente. *) 

Cu cit individualitatea popoarelor se accentuiază şi civiliza- 
ţia lor se complică, cu atit religiile devin din ce In ce mai pă- 
mintești și oglindesc, ca orice alte instituții, tot mai mult carac- 
teristicile naționale şi gradul de civilizaţie a popoarelor, Putem 
spune despre Biserica creştină că ea sa scoborit de mult din 
cer pe påmint, și că azi, în loc de a mai avea greaua misiune 
de a fi interpreta voinţii cerești in schimbul beneficiilor pămin- 
teşti, a început să se mulțumească cu menirea, mai puţin pre- 
tențioasă dar mai umanitară și mai folositoare, de a alina sufe- 
rințile din lumea aceasta în așteptarea răsplății din lumea cealaltă. 

Deosebirile între diferitele Biserici creştine implică lucruri 
mai adinci decit nuanţe de credință și de doctrină. Desigur nu 
e o simplă întimplare că popoarele neoromanice sint in marea 
lor majoritate catolice, că popoarele germanice sint protestănte, 
iar că cele slave au imbrățişat forma orientală a religiei creştine. 

Nu e de asemenea o intimplare că naționaliștii din Irlanda 
sint catolici; că in Marea Britanie conservatorii sint anglicani, 
iar liberalii şi partidele democratice aparţin în mare majoritate 
Bisericilor disidente ; după cum nu lără cauze adinci istorice s'a 
desvoltat clericalismul conservator din Franța și ultrareacționa- 
rismul catolic din Spania, 

, in însușirile etnice, moştenite şi formate de imprejurări isto- 

rice speciale fiecărui popor, trebue să căutăm toate aceste deo- 
sebiri în spiritul şi forma religiei lui Hristos, în care dileritele 
neamuri creștine iși ridică rugile lor cătră acelaşi Dumnezeu. 


Poporul englez e fară indoială cel mai religios popor din 
Europa ; religiositatea lui insă are un înțeles special, izvorit din 
teperamentul etnic deosebit al rasei anglo-saxone. 


S'ar putea spune că poporul englez e religios prin tempe- 


*) The Frea Church Year Book, 1911. 


RELIGIOSITATEA ȘI INDIVIDUALISMUL POPORULUI ENGLEZ #39 


rament, după cum se spune că poporul francez e artist prin tem- 
perament. Englezul e inclinat din fire să se concentreze mai mult 
in lumea chaotică a problemelor mistice și religioase *) pecind 
Francezul ¢ atras mai mult de simetria şi armonia lumii ex- 
terioare, 

Vechea deosebire între temperamentul celtic și teutonic ca- 
racterizează încă, pină la un punct, pe cele două popoare de pe 
țărmurile opuse ale Canalului Minicii, 

Francezul moşteneşte senzibilitatea ascuţită, simțul artistic 
şi veselia expansivă a Celtului, — disciplinate prin o îndelungată 
educaţie latină. Englezul e mai mult scoboritorul Anglo-Saxonu- 
lui cu sufletul tare și posomorit, ca și cerul invăluit de nezuri 
al Angliei; cu simţirea adincă, mistică şi neliniștită, ca şi mini- 
oasa Mare a Nordului cu or:zontul'ei incins de ceţile alburii ale 
depărtărilor. 

Francezul e atras mai mult de lumea din afară a impresi- 
ilor; Englezul simte mai intens nevoia emoțiunilor tari care răsco- 
lesc regiunile adinci şi turburi ale sufletului. 

Aceste deosebiri profunde de temperament contribuesc, färā 
îndoială, ca cele două popoare să se oulindească atit de dep- 
sebit şi In spiritul credinții lor. | 

Francezul, ca şi vechiul Cell, e din fire inclinat spre ire- 
ligiositate : „Celtul nu ia în serios ca Teutonul, problema desti- 
nului. Un instinct nedeslușit de revoltă şi de nereligiositate mocneș- 
te în el, și niciodată contemplația liniștită a operei divine nu-l 
recheamă la credință“ .**) Sy 

Si... temperamentele nestăpinite de sentimentul religios-meta- 
fizic nu sint ferite de ingustimea fanatismului nici de scepticismul 
necredinții totale : bigotul şi ateul presupun aceiaşi structură su- 
fletească, care le dă o egală siguranță şi intransigcnţă față de 
Necunoscut. Ei sint deopotrivă de liniștiți, câci nu admil regiuni 
misterioase, nici nu se cutremură in fața marelui semn de in- 
trebare care inchee viața noastră. Şi bigotul și ateul „crede că 
cunoaşte Necunoscutul : cel dintăiu prin puterea credinții nestră- 
mutate, cel din urmă prin dovada argumentelor evidente. Bigo- 
tismul şi ateismul sint două manilestări extreme, ale ace- 
luiași fond sufletesc, care nu se turbură de neliniștitoarea Indo- 
ială in fața marilor și eternelor probleme. 4 i să 

Englezul e religios in alară de codul şi metafizica religiei 
creştine: e religios prin instinctul rasei, ca şi vechiul Saxon, El 
are nevsia emoţiunilor religioase, după cum Francezul o are pe 
acea a emoțiunilor estetice. Emoțiunea religioasă e pentru Englez 
o recreație şi o uşurare sufletească. Il simţi acest lucru în bisc- 
ricile anglicane, cind glasurile scoborite ale credincioşilor, invă- 
luite de plinsul innăbuşit al orgii, trimet parcă o simţire dure- 


+) H. Taino: magie de are cat Anglaise (ideie repetati în ne- 
märate rinduri în cele cinci volume). $ 
A a) Augustin Filon: Histoire de la Littérature Anglaise, pg. 13. 


T 


340 VIAȚA ROMINEASCA 


roasă ecoului bolților de piatră. O vezi aceasta în parcurile en- 
gleze, unde tineri și tinere se adună la un loc să petreacă Du- 
minicile cintind impreună psalmi sub cerul liber, 

Englezul are și caută să aibă emoţii religioase ; religia pen- 
tru el nu e o ipoteză metafizică ci e o stare emoțională necesară 
vieţii lui zilnice. El nu e nici fanatic, nici necredincios: nu 
e popor mai tolerant in chestii religioase şi mai religios tot- 
odată decit poporul englez. 

Pentru Engleji, noțiunea de liber-cugetător nu exclude noțiu- 
nea de religios: libera cugetare nu poate incalca domeniul sen- 
timentului religios. Nu poate fi opoziție între ştiinţă şi religie, ci 
tocmai dimpotrivă : cu cit sfera ştiinții crește cu atit şi punctele 
de contact ale acestei sfere cu Necunoscutul se inmulțesc.*) 

Englezul simte că nu poate nega existența Marelui Necu- 
noscut și că nu poate pătrunde in misterele lui; și, simte şi tra- 
gicul acestei situaţii. Sentimentul acesta complex şi nedesluşit, 
poporul englez Il moştenește cu puterea instinctului primitiv al 
Anglo-Saxonului păgin. 


Innainte de introducerea creștinismului în Anglia, sufletul 
Anglo-Saxonului incepuse să se turbure, fără speranţă in viața 
viitoare, faţă de marea problemă a morţii. Vechea religie ger- 
mană, care dăruia oșteanului viteaz o valkyrie veşnic tinără şi-l 
iâcea părtaş la banchetul fără sfirşit al lui Odin, nu-l mai liniş- 
tea. Anglo-Saxonul perduse credința in această religie, înnainte 
de stirșitul veacului al Vl-lea. In locul speranții naive a orgiei 
sensuale, in sufletul lui se scoborise indoiala mistică:.- el in- 
irunta moartea, știind că după ea nu începe o viață nouă fericită. 

„Singurul din toate popoarele vechi, Anglo-Saxonul a pri- 
„vit In față moartea hidoasă şi nemiloasă, marele intunerec de 
„dincolo, marea groapă neagră deschisă, pe care nici o imagi- 
„nație omenească nu o poate umplea, Aici, poate era secretul 
„puterii lui. **) 

Cit de caracteristice, de adinci şi de frumoase sint cuvin- 
tele fhamului saxon pâgin din veacul al Vl-lea! 

In fața siintului Augustin cu suita lui în veșminte aurite, 
regele Northumbriei consultă sfatul anilor, dacă e de părere 
să imbrăţișeze Invățătura Mintuitorului. Unul din ei se scoală şi 
vorbeşte : „ți amintești poate, o rege, de un lucru care se In- 
„timplă uneori în zilele de iarnă, cind stai la ospăț cu conții şi cu 
„thanii tăi ? Focul arde şi sala e incâlzită, iar afară e ploae, nin- 
„soare şi furtună. fată o păsărică că trece ca o săgeată prin sală; 
„a intrat pe o ușa şi a eşit pe alta; un scurt moment, cit a tre- 


*) Comparatia aceasta, loarte plastică, e a cunoseutului filozof englez 
H. S + în: „Tha First Principles“, capitolul „Incognoseibilul“, 
Le) A. Filon: Histoire de ln Littâratare Anglaise, pe. 15. 


RELIGIOSITATEA ȘI INDIVIDUALISMUL POPORULUI ENGLEZ 341 
———_——————— Ie 


„tut, i-a fost bine; ea n'a simţit nici ploaea, nici vremea unta 
„de iarnă; dar acest moment a fost scurt, păsărica a dispărut 
intro clipeală, şi din iară a trecut iar in iarna. Aşa, 
„DI se pare, e viața omului pe pămint, faţă de timpul nesigur 
care se intinde dincolo. Așadar, dacă această nouă învățătură 
„he poate spune ceva mai sigur, merită s'o urmâme. 

Sentimentul de zădărnicie a vieţii, spiritul de neincredere, 
aproape sceptic, cu care e primită noua religie, nu sint conside- 
rațiuni teoretice ale unui filozof creştin, ci expresiunea simțirii 
unui barbar păpin, a unui om de acțiune, sfetnic regal saxon din 
veacul al VI-lea. 

Conştiința aceasta a nimicniciei existenţii noastre nu e o 
expresie personală excepțională. Ea se găsește in „Beowulf“, 
cel mai vechiu epos al Anglo-Saxonilor, precum şi în celelalte 
fragmente epice păstrate din literatura păgină *) a Anglo-Saxo- 
nilor ; şi nu lipsește din operele aproape a niciunuia din marii 
arhitecți ai literaturii engleze,—dela Caedmon la Browning, 

Nu poate fi vorba aici numai de o influență a creștinismu- 
lui, ori de o școală literară, ci de insușşi caracterul naţional 
al poporului care poartă in el o adincă melancolie, înnainte de a 
crede în învăţăturile lui Hristos. 

Versurile lui Shakespeare :— 


„Sintem făcuţi din materia 
„Din care sint făcute visurile, şi sărmana noastră vi aţă 
„E imprejmuită de un somn veşnic.*— **) 


in care criticii găsesc o profundă filosofie și o innaltă expresie, 
nu sint nici mai adinci nici mai frumoase decit cuvintele ha. 
nului saxon din veacul al VI-lea. 

In des citatele cuvinte ale celui mai extraordinar şi mai 
bogat geniu ***) din generaţia lui Shakespeare, răsună același tim- 
bru al sufletului poporului englez: 

„O elocventă, dreaptă și a tot puternică Moarte! Pe acei 
„pe care nimeni nu-i poate sfătui, tu li convingi; ceia ce nimeni 
„Du indrăznește să incerce, tu indeplineşti; şi pe acei pe care 
„toată lumea li slăveşte, tu îi alungi din lume şi-i despreţuești. Tu 


*) Henry Morley: re. aa Writers, vol, L? pg. 276—354, 
**) „We are such stu 
nås dreams are made on, and our little life 
„ls rounded with a sleep”. 
Shakespeare: The Tempest, Aet. IV, 8e. 1L 
+) W. Raleigh, æ fost om de curte, soldat, marinar, om de stat, 
orator, explorator și eolonist, industriaș, prozatar, filozof, fizician, isto- 
ric, Nemuritoarea lui „History of the World” a seriso in închiseare, a4 
teptiml în fiecare zi, timp de unsprezece ani, execuţia sentinții de decapitare, 
care la urmă l-a cnrimat viata. 


342 VIAŢA ROMINEASCA Tis 


„aduni la un loc toate măririle, toate vanitățile, toată cruzimea 
„şi ambiția omului şi arunci peste ele aceste două scurte cu- 
vinte; Mic jacel.* Ş 


Conştiinţa apăsătoare a zădârniciei vieții poate duce logic 
la distrugerea energiei și voinţii ori la descompunerea morală a 
unei vieți de plăceri. oa 

Dar, pentrucă nu logica ci temperamentul e resortul vieţii, 
poporul englez nici nu şi-a paralizat energia, nici n'a ajuns po- 
por de viveur-i. Temperamentul lui robust şi auster a zidit acel 
individualism dirz şi tenace, atit de caracteristic poporului en- 
glez, şi a găsit eşire In acţiune. i 

In locul inelinării spre contemplație ori sensualism, acelaşi 
temperament viguros a desvoltat stăpinirea de sine (self-control), 
altruismul şi renunțarea personală până la puritanism, — adevăratul 
stoicism englez, care nu cere vieții fericire, dar impune omului 
să trăiască cit mai demn. 

Această ideie se află cuprinsă in versurile puritanului Milton, 
in acel sublim dialog dintre Adam şi ingerul Mihail, trimes de 
D-zeu ca să alunge pe părintele oamenilor din paradis: 


„Mihail răspunse : 
„Nici nu-ți iubi viața, nici n'o uri; dar cit trăeşti, 
„Trăeşte nobil; oricit de mult, oricit de puţin ingădue Cerul : 
„Şi acum pregătește-te pentru o altă privelişte.* *) 


Aceiaşi concepție, exprimată aproape prin aceleaşi cuvinte, 
se păseşte în „Beowulf* și în „The Seafarer,* **) poeme din 
vechea perioadă anglo-saxonă. Astfel marele poet englez din 
veacul al XVil-lea reprezintă spiritul puritanismului şi geniul 
național totdeodată. ***) 

Din acest fond sufletesc, morala creştină şi-a tras puterea 
ei de viață şia putut da roade atit de imbeişugate in Anglia; 
lui se datorește spiritul unic de caritate publică din această 
țară.****) Tot acestui trainic substrat sufletesc, literatura engleză iși 
datoreşte unele din caracteristicele ei esențiale. 


ac) „Michael roplied : 
„Nor love ay life, zor hate; bût, what thou liv'st 
„Live wail; how long or short pormit to Hoavas : 
„ånd now prepare thee for another sigbt* 
Milton : Paradise Lost, Book VI. line 552—555. 
+ë) Henry Morley : English Writers. vol. L pg. 276—348; volil. pg. 10-26 
+s) Bornard Shaw, care sub satira si humorul lui ascunde uneori o a- 
- o în gura unei eroine fraza: „Soeotcă goana după 


vuipază”, 

+3) Caritatea publică în Angla. Augiia e cea diatăi țară din Europa 
care a dat o sistematică serviciului carităţii publice. Nistemul ei 
pă, fost studiat amănunțit de țările care și-au organizat acesta servicii în anii 
. Din taxa săracilor (poor rate) şi contribuţia consiliilor comitatelor 


RELIGIOSITATEA ȘI INDIVIDUALISMUL POPORULUI ENGLEZ 343 


__ Poate fi oare o întimplare că predominarea spiritului uma- 
pus e una din trăsăturile fundamentale ale literaturii en- 
gleze ? 

„E această insuşire produsul creştinismului, al unei di- 
recţii literare, ori e expresia fondului sufletesc însuşi al po- 
porului englez? 

„Ea nu lipseşte din literatura engleză pâină; e exagerată 
în timpul puritanismului şi e slăbită numai In perioada lui 
Dryden şi Pope, cind, sub influenţa literaturii franceze, scriitorii 


-e m 


(eounty councils şi borough couneils, din Anglia propria zisă numai) se stri 
în intreg Regatal-Unit, aproape 550.000.000 lai Es a adici mal mult T 
1i lei è fiecare locuitor, Taxa săracilor se Impane ṣi se administrenză lo- 
cal de biurouri speciale n -boards of. guardians™, in care intră mem- 
bri alegi ñe cetățeni. Controlul suprem il are un Consiliu Gonera! cu sediul 
in Londra. Norma impunerii e de t'ja pe venitul delu proprietăţi, 

Parte din această samă se cheltuoște cu administrația și Intretinerea 
așa numitelor work-honses, instituţii de caritate cu clădiri imense, in care 
găseşti secţii de industrie manuală, spital, asil, orfelinut, biserică, grădină 
intr'ueciași împrejmuire de zid, putind să dea ospitalitate pănă la 2000 de 
nevoiaşi și suferinzi. Cele dintăi work-houses s'au deschis pe In începutul 
vesculsi al XVill-lea ; cen dintăi loga n săracilor (poor law) datează de pe 
timpal Elisabetei, din 1601. Numărul velor care pritmese ajutorul logii sã- 
racilor,—parte in work-hħhouses, inr parte acasă (out doer reliefi), —se urcă la 
1100000 pe au, adică aproape 5“, din populația totală, 

Contribuțiile voluntare şi veniturile dela legate cure, după media oe- 
lor cinci uni din armă se urcă în 100.000.000 lei an, produc uproape 
D00.000.000 lel anual, adică încă 10 iel pa an de fiecare locultur, Acoste 
sume se string şi se udministrează do sutele de societăți do binefacere, din 
care cole ce administrează legate sint sub controlul biuroului contral din 
Londra, numit „Charity Commission”. Din aceste sume se sustin mai cu 
seamă spitalele şi tot folul de instituții de binefacere zidurile cărora vezi 
seris cu litere mari: „eupported by voluntary contribution". 

iliserica Angliei și bisoricile disidente (mam date usapra bisericii Ca- 
tolice) cheltaese numai pentra opore de caritate şi rãspindiro a culturii, tot 
din contributia voluntară pmblică, 120.000 lei pe an,—adică mai mult de 2 
lei pe au de locnitor. 

Numai în Lonira se adună pe an 300,000,000 lei pontra carituteu pi- 
biieă : 100,000,000 din taxe (poor rates) şi 900.000.000 din contribuţii volun- 
tara. Astiel pe cind „the Board of guardians* din Londra dispune de 
100.004000 lei pe an, „les Buremie Bienjaisance* din Paris nu dispun 
decit de 3500000 lei pe an. 

In total bugetul carităţii publice e mnai mare decit o pătrime din bu- 
gotul statului, care a ajans la 4.000.000.000 lei anual, Din bugetul statului 
însă se varaă cam 150.000.000 lei pe un peniru ponei: Iuoritoriior bătrini, 
trecuți de 70 do ani, Dacă nrez:a pensii sint un set de dreptate socială, ele 
sint în arelagi timp şi un act de caritate, de oarece statul n'a făcut reținori 
asupra salariilor muncitorilor. 

Dar în afară de bani e contribuţia de muncă gratuită pentru seopuri 
caritabile, umanitare și culturale a numeroşilor adepti din societatea „Salvn- 
tion Army“; n celor 55.000 predicatori, partizani ui bisericii dizidente, care, 
fără nici o răsplată mutezială, cntrieră satele ca lămpi magice si cinemato- 
grafe, ținind conterinţi popes asupra celor mai variate subiecte științifice, 
sociale ṣi morale, Apoi, zecile de mii de misionari, do conteronțiari al ex- 
tensiunilor univarsitare și si Sevlilor de Duminică (Sunday Schools), în care 
peste 0,000,000 de anditori au putut ascoltu Aifcriie cursuri în anul 1903, 
Wry: Guide to Lizthuu Cuuritiea. The Official Year Book of The Churoh ol Ea- 
gland. The Free Chareh Year itook, Mermeia: L'Angiċterra pg 219-199), 


34 VIAȚA ROMINEASCA 


acestei epoci işi sterilizau sufletul pentru a rafina expresia. Dar e 
caracteristic, că literatura îngrijită și rece a acestei epoci, pro- 
dusă de ucenicii lui Boileau,—cu toată dexteritatea ei stilistică, — 
e privită rău de criticii engicii, care chiar pe Dryden nu-l con- 
sideră decit ca pe „cel mai mare om al unei epoci mici*.*) 

E caracteristic de asemenea că și cetitorii englezi din toate 
straturile sociale, preferă pe necioplitul fecior de căldărar, care 
a scris lără sâ-și ingrijească stilul —dar cu profundă sinceritate 
de simţire, —in singurătatea apăsătoare a închisorii, cartea cea 
mai răspindită poate din lume, după Biblie. **) 

De citeori inchisorile au dat omenirii mai multă lumină de- 
cit academiile ! 

Shakespeare, care pe lingă geniu reprezintă și cel mai ti- 
pic suflet al poporului englez, are multe scăderi artistice in 
formă, dar niciodată nu e nesincer în creație: simțirea lui trece 
direct in expresie, O atmosferă de simpatie largă şi de uma- 
nitate pluteşte pretutindeni în piesele lui; ea se intinde până și 
asupra crimelor celor mai ingrozitoare. Asasinarea Desdemonei 
ajunge cea mai poetică scenă de iubire, și slăşietoarea compă- 
timire ce se trezeşte in sufletul nostru pentru suferințile Mauru- 
lui ne face să uităm victima geloziei lui. 

Ne e milă de Othello, căci el sufere adevăral; ne e milă 
de Macbeth, cind viziunea crimei lui || chinuc; simţim mila şi 
pentru Shylock, cind 1şi povesteşte tinguitor sulerințile, dar ne 
revoltăm impotriva lui, cind se transformă in fiară nelmblinzită 
şi vrea răsbunare—adică suferința altuia—în numele dreptății, 

Este In Shakespeare un principiu mai innalt decit dreptatea: 
este mila. Shakespeare o proclamă direct prin glasul Portiei : 

„Nimeni dintre noi nu trebue să-şi caute mintuirea în cursul 
„justiției : să ne rugăm pentru milă, și aceiași rugăciune să ne 
„Inveţe pe toţi să punem milă In laptele noastre*. ***) 

Shakespeare reprezintă spiritul Renaşterei engleze, adică a 
perioadei celei mai puţin creştine din istoria literaturii engleze, 
impotriva căreia sa născut reacţiunea puritană ca o protestare, 

Nu e vorba dar aici de o predică de morală creştină, ci de 
un sentiment profund care nu rămine singuratec în literatura engleză. 
Desigur sint mulți cetitori romini care au lăsat lacrimi pe pagi- 
nile romanelor lui Dickens şi Thackeray ; dar poate în nici un 
scriitor nu se găsesc atit de concentrat exprimate sentimentul 
+) Ruskin în „The Modern Painters" ajunge la coneluzia că, mares artă 


e totilenuna expresia unui suflet înnalt, şi că framosul in artă atirnă de sin- 
ceritatea sufietalui atit din punet de vedere al convingerii cit și ul intensi- 


**) The Pii 's Progress by Bunyan. 
+b) „That in the course of justice none of us 
„Should seo salvation; wa do pray for mercy, 
$ that same prayer doth teach us all to rend 
„The doods of mercy*, 
Shakespeare: The Merchant of Venice, Act. IV. Se. |, 


RELIGIOSITATEA ȘI INDIVIDUALISMUL POPORULUI ENGLEZ 345 


zădărniciei vieţii şi mila de soarta noastră neferici - 
nul, fecior de zidar Carlyle: e IMI EAT 

„Sârmane om rătăcitor! Nu eşti oare incercat şi lovit de 
„nelericiri, cum sint şi eu? Fie că porți mantia regală ori 
„Zdreanța cerșetorului, nu te simți oare istovit și peste măsură 
„de impovorat? Şi patul tău de hodină nu-i decit mormintul. 
„0 fraie, frate! Pentru ce nu pot să te ocrotesc la peptul meu 
„Şi să-ți usuc lacrimile din ochi*!*) 

__ Nu literatura engleză exprimă spiritul religiei creștine, ci 
spiritul religiei creștine din Anglia e expresia acelorași insuşiri 
ale poporului englez, care au găsit forma lor artistică in litera- 
tura națională a ţării, încă innainte de îmbrățişarea creștinismului 
de câtră Anglo-Saxonii păgini. 


„individualismul englez în organizarea Bisericii. Instinctul 
de libertate și independență personală, atit de caracteristic rasei 
Anglo-Saxone, a străbătut şi în istoria Bisericii din Anglia după 
cum a pătruns în organizarea tuturor instituţiilor publice ale po- 
porului englez. 

„În Anglia, raportul între Biserică și credincios e acelaşi ca 
Și între cetățean și Stat, adică de subordonare a Bisericii; şi aici 
fiind vorba de libertatea de conştiinţă, respectarea acestui raport 
este indiscutabilă : 

„Nici o organizaţie ori autoritate nu poate să inlocuiască 
„dreptul comunicării nemijlocite a sufletului credinciosului cu 
„Dumnezeu“. **) 

Cind St, Augustin a propus regelui Northumbriei trecerea 
la creştinism, el nu a luat nici o hotărire până ce n'a intrebat 
sfatul thanilor. Clovis a procedat mai simplu: s'a virit în apa 
sfințită și a poruncit sfetnicilor lui să-l urmeze. Din acel mo- 
ment Francii au devenit creştini. Procedarea nu numai e deose- 
bită dar e şi caracteristică pentru cele două popoare. Chiar dacă 
aceste povestiri sint legende, lucrul nu se schimbă, căci legen- 
dele, în locul adevărului istoric, cuprind direct caracteristica su- 
fletească a poporului care le-a făurit. 

___ Biserica catolică din Anglia, prin situația geografică a ţă- 
ni, era mai puţin atirnată de papă decit cea din Franța și Ger- 
Mania ; și cursul evenimentelor istoriei trecute dovedesc mai 
multă prudență a papilor faţă de Anglia. Cu toate acestea, șefia 
spirituală a papei nu era bine privită de poporul englez: epis- 
copul de Lincoln, Grosthead, atacă violent pe papă, pe la Incepu- 
tul veacului al XIII-lea, ca pe un prinț străin căruia Anglia îi 
plătește tribut. E! calculează că analele din Anglia se ri- 
dică la o sumă mai mare decit venitul regelui şi stirnește pro- 


*) Carlyle : Sartor Resurtus, Book Îl, Chap. IX. 
**) Francis Greenwoodt The Approach of the Social Question, pg- 196. 


30 VIAȚA ROMINEASCA 


testări publice impotriva papei.*) Walter Map, cleric şi el, creiază 
pe la stirşitul veacului al XII-lea un gen literar, anume pentru a sa- 
tiriza trindăvia călugărilor catolici. **) Rasa călugărească şi spiri- 
tul de corp al Bisericii catolice nu distruseseră în aceşti inde- 
pärtați premergători ai Reformei spiritul lor național. Wiclif şi 
Lollarzii prevestesc nouri pe orizontul catolicismului papal 
din Anglia. Reforma in Germania o face un călugăr, pe mo- 
tive de ordin moral; în Anglia o face un rege, pentrucă papa 
discută autoritatea regală:—e o reformă politică. Autoritatea pa- 
pei e perdută odată cu Reforma pentru totdeauna in Anglia; 
svirenlirile din timpul războaelor religioase actentuiază mai mult 
subordonarea Bisericii anglicane sub autoritatea laică. Şeful Bi- 
sericii anglicane e insuși regele Angliei, Puritanismul ajunge 
să aibă putere politică in stat, dar după ce primejdia catolicis» 
mului a trecut, absolutismul lui militar, atit de nepotrivit cu spi- 
ritul poporului, devine odios și-l aruncă în discredit desâvirşit. 
Nici o forma absolutistă trainică nu s'a putut întemeia în An- 
glia, fie ea acoperită de mantia regală ori de rasa preoțească. 
Cu toată religiositatea lui adincă, poporul englez nu şi-a 
sacrificat independența pe altarul credinţii. 


Spiritul individualist englez şi-a lăsal pecetea lui caracte- 
ristică atit pe raporturile dintre Biserică, Stat și Societatea laică 
cit şi pe organizarea insăși a Bisericii. 

Lăsind la o parte Biserica anglicană stabilită și Biserica 
catolică, spiritul de independenţă personală şi libertate de con- 
ştiinţă a creat incă aproape patru sute de Biserici disidente in- 
dependente. Dar dreptul de a Intemeia o Biserică 1l are oricine 
in Anglia: succesul atirnă insă de masa cetățenilor, la care noul 
reformator se adresează. Aduce clo nouă interpretare luminoasă, 
pe care o poate susținea victorios în fața auditorului ? Incăl- 
zeşte sinceritatea lui sufletul acelora care Il ascultă şi care ti dis- 
cută teoriile ? Chestia se hosărăşte prin plebiscit ca şi legile gu- 
vernului: numârul aderenţilor e numărul celor care primesc Re- 
forma. E un adevărat sistem al reprezentării minorităților în sinul 
Bisericii creştine. 

Anglia are o Biserică oliciala, — Biserica Anglicană stabila, — 
dar nu are. după cum am spus, nici Ministru nici buget al Cul- 
telor. Biserica e un fel de corporație căreia i s'a acordat acest 
privilegiu onorific; in schimb insă ea trebue să se supus ieguor 
de organizare votate de „Camera Comunelor“, 

Îmbrăcămintea preoților, ritualul, leturghia, durata serviciu- 
lui religios, cartea comună de rugăciuni... toate sint fixate de 
Parlament prin lege. E liber insă preotul in Interpretare, comen- 
tarii şi în predici; şi această libertate e aproape neingrâdită, 


+) Hanry Morley: A First Sketch of English Literature, pg. MS. 
++) Ibid. pg. 78 


___ RELIGIOSITATEA A ȘI INDIVIDU ALISMUL POPORULUI ENGLEZ 34t 


€ 
căci e libertatea de conştiinţă, Nimeni nu se poate amesteca tn 
aceste chestii : inspectanii care reprezintă pe Sri şefii dio- 
ceselor respective, nu pot controla decit dacă legea sa aplicat ori 
a fost călcată In privința cultului, —peste aceasta nu poate trece. 
da ar van lipsă de unitate spirituală chiar în sinul Bise- 
oficiale. 


„___ Clerul superior al Bisericii oficiale se compune din oi ar- 
hiepiscopi şi treizeci şi cinci episcopi. Inferiori in erarhie, nu 
insă subordonați, sint marii preoţi ai catedralelor şi ai unelor 
biserici (Dean, canon) ; apoi sint preoţii parohiali /zicar, rector, 
curate), care au şi ei o independență garantată de inamovibilitate, 
care nu poate fi stricată decit de tribunalele civile. 

: Cum se aleg şi care e puterea episcopilor? De fapt arhie- 
piscopii şi episcopii sint numiţi direct de Primul Ministru, în nu- 
mele regelui,—căci în Anglia toate se fac după formula aceasta, 
deși „Regele Anglici și Impăratul Indiilor* are mult mai pu- 
țină putere în stat decit un Preşedinte de republică. În formă, 
episcopii şi arhiepiscopii se aleg de adunarea marilor preoți de 
catedrale (chapier of canons). Procedura: Primul Ministru tri- 
mete o adresă preşedintelui adunării (Dean), ca să o convoace și 
propune în acelaşi timp, in mod oficial, şi numele celui care 
trebue să fie ales. Adunarea înțelege totdeauna că voința ei nu 
poate decit să coincidă cu voința guvernului care e suţinut de 
„Camera Comunelor*, Preoţii superiori (Dean) se numesc tot de 
Primul Ministru după următoarea procedură: Adunarea (chapter 
of canons) recomandă doi candidaţi la locul vacant, iar Primul 
Ministru numeşte pe unul din ei. Intrun cuvint clerul superior 
e numit de autoritatea laică superioară. 

Care e puterea episcopilor ? 

Ei sint şefii dioceselor și au un corp de diaconi și 
arhidiaconi care inspectează bisericile parohiale ca să observe 
dacă legea se aplică, dacă raporturile sociale dintre preoţi și ce- 
tätenii din localitate sint raporturi de incredere și de stimă. Ni- 
mic mai mult. 

Care e sancţiunea In caz de inlracţie? Ce putere are epis- 
copul in această Imprejurare ? 

Episcopul nu are altă putere decit să dea in judecată pe 
acuzat. De oarece însă legile călcate sint legi votate de „Camera 
Comunelor*, acuzatul va fi judecat de tribunalele civile. Prima 
instanța e tribunalul diocesei, compus din Episcop, care susţine 
acuzarea, şi un magisiral superior laic. A doua instanță, la care 
acuzatul are drept de apel, e aşa numita „The King's Bench*, o 
innaltă curte de justiție compusă excluziv din judecători laici. A 
treia instanță e „Consiliul Judiciar“ al aşa numitului, „Privy Court- 
cil,* cea mai innaltă instanță după Consiliul Judiciar al Camerei Lor- 


348 VIAȚA ROMINEASCA 


zilor. Din acest consiliu judiciar fac parte şi cei doi arhiepiscopi 
și episcopul Londrei, dar numai cu rol pur consultativ. 

Care este raportul între episcopi şi preoții superiori ai ca- 
tedralelor şi marilor biserici (Dean, canon) ? 

Independență absolută. Aceşti preoţi sint inferiori In grad, 
dar formează un corp cu desăvirșire nealirnat față de epis- 
copi. Dacă arhiepiscopul ori episcopul din eparhie doreşte să o- 
ficieze într'o catedrală, el nu poate face aceasta fără consimți- 
mintul Decanului catedralei (Dean). In acest caz el nu e decit 
oaspetele Dean-ului, nu stăpinul catedralei. 

Care e raportul de putere între episcopi şi preoţii parohii- 
lor ? Cine numeşte pe aceşti preoți ? 

Pentru a se înţelege lucrurile mai clar e nevoc de oare- 
care lămuriri asupra originii şi sumei veniturilor Bisericii anglicane 


In Anglia sint 20,000 parohi ale Bisericii Anglicane, din 
care numai 12,000 au înzestrării individuale (endowments) in- 
vestite in proprietăți. Aceste proprietăți ale bisericilor nu sint 
decit vechile donații ale pioșilor întemeetori de biserici de altă dată, 

Pe lingă renta proprietăților bisericeşti, multe din cele 
12,000 parohii mai au un venit dela anumite proprietăţi particulare. 
Această servitute a unor proprietăți particulare față de Biserică 
e rămăşița vechiului drept de dijmă, pe care unii proprietari îl 
acordau de bună voe bisericilor de pe proprietăţile lor. Cu tre- 
cerea veacurilor proprietatea şi-a schimbat stăpinul, obligaţia ci 
însă fațā de Biserică s'a păstrat, și darea în natură sa prelăcut 
in plata unei sume fixe de bani pe fiecare an. 

Azi cele 12,000 parohii au un venit anual de: 31,000,000 lei 
din rentă, 38,000,000 lei dela vechile dijme și 10,000,000 din do. 
binzile capitalurilor adunate din economii, *) 

Pe lingă averea celor 12,000 parohii, Biserica anglicană 
are proprietăţile episcopiilor, catedralelor şi marilor biserici. Toate 
aceste proprietăți, care innainte se administrau deosebit, au fost 
concentrate în 1836 sub administraţia unei instituții anume 
creată ; — „7 he Ecclesiastical and Church Estates Commission“, — 
un fel de Casă a Bisericilor. 

Venitul acestui capital al averei Bisericei anglicane se 
urcă la 46,000,000 lei pe an, din care se plătesc salariile ar- 
hiepiscopilor, episcopilor, innalţilor preoți şi ale celor 8,000 pa- 
rohi ai parohiilor neinzestrate (not endowed). 


*) Aceste venituri nn sint concentrate sub o singură administrație, ci 
fiecare parohie își istroază singură veniturile ei; de aici urmează o 
neegalitate de venituri intre parohii. Pentru a patina, măcar in b 
acest neajuns există venitul de aproape 1,000,000 lei pe an dela fondul ina- 
lienabil lăsat do reginu Ana —.Quesn Anne's Bounty”, —administrat de Stat, 
Acest venit se repartizează la parohiile cu venituri prea mici, 


RELIGIOSITATEA ȘI IXDIVIDUALISMUL POPORULUI ENGLEZ 349 
ai se 


____ Dacă la aceste venituri se adaugă onorariile pentru servi- 
ciile religioase private şi contribuţiile voluntare ale pioşilor Bi- 
sericii anglicane, în sumă aproximativ de 120,000,000 lei anual, 
ajungem la cifra de 245,000,000 lei pe an. 

4 Cam acesta este bugetul Bisericii anglicane pentru sala- 
riile preoţilor (living), întreținerea bisericilor şi seminariilor, in- 
treținerea cimitirilor, misiuni religioase, opere de binefacere şi 
culturale. Din suma totală, operele de caritate și de răspindire n 
culturii în masele populare absorb 100,000,000 lei pe an, 

Bugetul Federaţiei Bisericilor disidente nu se urcă decit la 
suma totală de 60,000,000 lei pe an, aproape in intregime 
soldat de contribuţii voluntare. Din această sumă cam 20,000,000 
lei se cheltuesc anual cu opere umanitare şi culturale. 

lată dar peste 300,000,000 lei care întră pe fiecare an in 
minele clerului anglican și disident, lăsind de-oparte bugetul Bi- 
sericii catolice, 

La acest ridicat venit al Bisericii, Statul nu contribue cu 
o centimă. E liberă dar Biserica anglicană să plătească arhie- 
piscopului de Canterbury un onorar de 375,000 lei anual, arhi- 
episcopului de York şi episcopului de Londra numai cite 250,000 
lei pe an, şisă nu lese In mizerie decit pe nouă din cei treizeci 
și cinci episcopi, cărora le mai lipsesc încă citeva mii de lei 
pentru a primi onorarul rotund de 100,000 lei pe an, *). 

Cu toate aceste salarii extraordinare, puterea acestorinnalți dem- 
nitari ai Bisericii anglicane, in organizarea de stat a Angliei, e în ra- 
port invers cu sumele pe care le primesc, Am văzul la ce se reduce 
puterea lor [aţă de corpul bisericesc al catedralelor şi marilor 
biserici, și în parte chiar şi fața de preoții parohiilor. Am vă- 
zut că in cazuri de infracții la legile ţării, bhotărirea o dă ins- 
tanța laică ; că numirea Insăşi a episcopilor anglicani se face 
de fapt de Primul Ministru, care poate să fie de altă confesiune, 
cum, de exemplu, e azi d. Asquith şi cum a fost Campbell Ban- 
nerman, 

Pot episcopii măcar numi pe preoții din parohiile lor? Nu, 
in toate cazurile. In cele 12,000 parohii cu inzestrări proprii, 
preotul, de fapt, e numit de proprietarul domeniului respectiv, 
tot aşa după cum episcopul e numit de Primul Ministru. Dar 
dacă acel proprietar e disident ori chiar evren? Aceasta nu 
schimbă nimic. Proprietarul domeniului care serveşte o rentă 
bisericii are dreptul să recomande la locul vacant ca preot pa- 
roh pe cine vrea el,—bine înțeles pe un eclesiastic. Poate epis- 
copul refuza numirea ? De fapt nu. Dacă episcopul nu se unește: 
In păreri cu patronul laic al preotului recomandat, trebue să facă 
un raport motivat. Motivarea insă nu poate conţinea decit cinci 
motive valabile (cu privire la sănătate, moralitate, impietale, datorii 
băneşti, corupţia patronului prin bani), hotărite prin lege. Orice 


*) The Official Year Book of the Church of England. The Froe 
Church Year Book. Mermeix: L'Angleterre, pg- 283—302. 


ȘI 


350 VIAŢA ROMINEASCA 
za E a, IE ai, oerna 


altă considerație personală a episcopului n'are valoare legală. Cine 
judecă acest raport In caz cind episcopul reluză numirea celui re- 
comandat ? 

In caz cind episcopul, intemeiat pe raportul legal, refuză 
numirea, iar patronul și cel recomandat cred că raportul e ne- 
drept, şi patronul şi cel recomandat ca preot la locul vacant 
dau în judecată pe episcop pentru ofensă personală: cel dintăiu 
1) chiamă la bara Curţii (The King's Bench), cel de al doilea la 
tribunalul diocesei, în care întră episcopul şi un magistrat laic, 
superior, Ambii ofensați apoi au dreptul de apel la Consiliul 
Judiciar al Innaltului Consiliu „The Privy Council“, in care cei 
doi arhiepiscopi şi episcopul de Londra, singurii clerici din Con- 
siliu n'au, după cum am văzul, decit rol consultativ. E clar dar 
cine numește preoţii din cele 12,000 de parohii cu inzestrări, 
Şi pentru religioşii Engleji nu e lucru curios că, în unele cazuri, 
un evreu numeşte preotul parohiei creştine. 

La rindul său, patronul nu poate proceda cu ușurință, căci 
recomandarea se transformă în chestie personală, în care onoa- 
rea şi prestigiul lui sint în joc, 

Episcopul insă poate numi direct pe preoţii din cele 8,000 
de parohii fără Inzestrări (perpetua! curates). Odată insă ce i-a 
numit, ei sint inamovibili; episcopul nici nu-i poate muta, nici 
destitui. Autoritatea superioară bisericească controlează, nu con- 
duce parohiile, după cum guvernul central controlează autoritățile 


locale care se conduc singure. Puterea suverană şi In organiza: 


rea clerului e puterea laică a justiției şi... puterea morală a opi- 
niei publice, căci, dacă clerul ar provoca scandaluri prin purta- 
rea lui şi şi-ar perde simpatia în masa cetățenilor, o campanie de 
secularizare ar avea ecou In „Camera Comunelor,* 

Dar au episcopii putere măcar In ordinea spirituală a or- 
ganizării Bisericii anglicane ? 

Ia această privință puterea lor e absolut nulă. Episcopul 
diocesei poate convoca în adunări anuale, convocation) pe preoţii din 
eparhia lui, dar numai cu permisiunea specială a Primului Minis- 
tru, şi, nu are dreptul să pue In discuţie decit chestii de ordin mate- 
rial, referitoare la nevoile de corporație ale Bisericii. In aceste intru- 
niri se pol discuta numai chestii asupra cărora Primul Ministru, —ln 
numele regelui careegeful Bisericii, — şi-a dat avizul de mai înnainte. 
Nici Intr'un caz nu se pot discuta chestii de dogmă, de canoane, de 
ritual ori de disciplină ; toate aceste sau ating libertatea de conş- 
tiință a cetățenilor, sau calcă dreptul autorității laice a statului. 
Primul Ministru poate invita adunarea să-și dea părerea asupra 
unei anumite chestii, dacă vrea; hotărirea adunării Insă nue 
decit un simplu deziderat, pe care Primul Ministru poate să nu-l 
ia in seamă. „Camera Comunelor“ e singura autoritate care hô- 
tărâşte și In privința cultului şi disciplinii clerului, iar în „Car 
mera Comunelor* nu pot fi aleşi preoții anglicani. 

Puterea Bisericii oficiale în această țară religioasă, find ailt 
de redusă față de puterea laică, ca e silită să caute sprijin 
în opinia publică, a cărei simpatie și Incredere n'o poate 


“| 


- 


RELIGIOSITATEA ȘI INDIVIDUALISMUL POPORULUI ENGLEZ 351 


avea decit prin prestigiul Innalt și prin zelul ce-l desvoltă în toate 
chestiile cu caracter social. Ea simte că numai legăturile strinse 
cu interesele societăţii ti poate dovedi nevoia de a exista, 

Bisericile disidente, trăind aproape exclusiv din contribuția 
voluntară, sint incă In mai mare atirnare de masa publicului. 
Cele mai numeroase din aceste Biserici au format în 1894 aşa 
numita „Federație a Bisericilor libere“, cu organizaţie comună, 
pentru a-şi apăra interesele şi a lupta impotriva Bisericii Angli- 
cane,—câci federația e Impotriva Bisericii de stat. Această fede- 
răție, deşi ca asociaţie religioasă e in afară de politică, repre- 
zintă totuşi partidele democratice ale Angliei, după cum Biserica 
Anglicană reprezintă partidul conservator. 

Ea a dus și duce campania impotriva lorzilor şi a asigu- 
rat reușita guvernului liberal în cele două alegeri generale din urmă. 


+ 


„lată cum voința tenace a masei cetățenești, isvorită din re- 
giunile adinci ale instinctelor poporului, a ferit Anglia de relele 
clericarismului ca şi de neajunsurile centralizării Statului. Anglia, 
țara cea mai religioasă din Europa, are clerul cel mai laicizat 
Şi mai supus controlului direct al cetăţenilor. Nu există aici au- 
toritate mai superioară decit autoritatea de jos a masei cetăţeneşti. 
Oricit de complicate şi de poleite ar fi ramurile organizărilor 
laice şi clericale, toate au punctul de sprijin în voința ei, Ulti- 
mul cuvint e al ci, pentrucă nu vrea să! cedeze altora, fie ci 
lorzi ori arhiepiscopi, 


E Botez 


E 
tovanășe, ca så fie în 


lui, Atunci Dumnezeu id 


ma 
să 


cază o toropeală adinci asupra 
Omului..." 
(Genesis: Cap. 2—; verset 20—21). 


Luceă Edenul tinăr sub aurora nouă; 
Surisul mulţumirii, ce Tatăl-Ziditorul 
Topise peste lucruri, işi mai plutia fiorul 
Tremurător şi proaspăt pe'ntinderi, ca o rouă; 
Neștiutor de sine— cum creşte albul nufâr— 
Şi singur-era Omul în strălucirea ceea, 
Căci flori erau şi stele—dar incă nu Femeia. 
Chemă atuncia Tatăl-cel-Sfint prin veșnicie 
Văzutele făpturii din patru zâri să vie 
Şi'n straiu muiat în raze stind omului în faţă, 
Să-l bucure în suflet, să-l ştie domn pe Fire, 
lar el să le dea nume şi-un zimbet de iubire. 


Cu ochi neturburi încă de praful sur al vieții, 
Cu-auzuri ne'nnoptate de vaerul durerii, 

Intiiul om bea plină uimirea frumuseții : 

E cina lui de taină din unda ce nu moare— 
Cuminecare-adincă cu a sfintei vieți isvoare— : 
Aude'n flori mireasma cum urcă prin tulpină, 
Trec păsări — flori cu aripi — să-şi lacă'n cer grădină, 
Privighetori de aur sint lumile de astre 

Şi cerul e doar unda cintării lor albastre... 
„Adam, ce-i incă'n suflet cu lucrurile frate, 


EVA 


Pricepe să le afle cintarea unui nume— 

Ecou din pulsul însuşi ce'n fiecare bate— 

Cind ciripit, cînd licăr, cind tunet crunt, și cînd 
Cuvint gustos ca mustul de fructe plin mușcate... 
Și-şi poartă omul ochii pe insmâltarea verde, 
Pe-atita bucurie, ce'n văi şin cer se pierde 

În scara slăvii nalte să-şi cinte noul nume, — 
Şi-o lină obosire pe suflet i s'adună—: 

EI simte, —aşa'n neştire, că fruntea lui stăpină 
E singură in Fire—; că n'a 'ntilnit o mină 

Sa i se 'ntindă lină și albă cum a lui e—; 
Şi-l ceare'o'nduiușare cum n'ar putea s'o spuie— : 
Dorinţi iau glas intr'insul, chemări neințelese 
Spre-un lucru fâră nume ce nu și-l poate ţese 
Şi-i totuşi în plutire în el şi'n vinturi parcă; 
Larg zumzet de lumină văzduhurile'ncarcă 

Cu pulberile vieţii, polen de rodnicie 
—Se'nchide'n tremur geana-i de-orbirea aurie— ! 
Dulci bori aromitoare şi umed-tămliete 

Din respirări de seve vin nările-i să'mbete, 

O toropire caldă ia mintea-i şi-o sculundă, 

Un somn adinc îmbracă tot corpu-i ca'ntr'o undă, 
Şi 'ntiiul om, zadarnic, divin de gol, stingher, 
Adoarme feciorelnic Intre pămint și cer... 


. . . . - . - . 


„„S'alundă 'ncet în apa de somn. care 'l imbie... 
Dar iată, unda minţii ce tot mai străvezie—: 
Sub ochii'nchişi mijește lumină dinspre zare— 
Treptat, un cer se'nlinde cit sufletul de mare— 
Şi-i însuşi el tot cerul, şi-i cel ce-aprinde sorii, 
El păsările-avintă, el arde'n para florii, 

El una e cu unda puterilor vieţii 

Şi'n el reface omul mirajul frumuseţii — : 


Adună de pe ape tot aurul luminii, 

Zimbiri ia din albastru şi dulci sfiiri din stele, 
la humei albul candid ce-l ard spre ceruri crinii, 
Resiringeri fură rozei și smirnă din mireasma-i, 
Şi, din mişcări de ramuri, din șerpuiri de unde, 
Din mlădieri de sboruri, —din tat ce-i cint de linii, 


35t 


VAlȚa ROMINEASCA 


Din tot ce-i ritm In astre și'n susurul pădurii, 
Din propria-i văpaie in aiurirea gurii, 


Şi din dorirea surdă ce-i singeră prin vine—— ` 


Un vis de incintare el face pentru sine—: 
Desprinde-o "nfiorată, topită oglindire 

Din tot —şi infiripă o dulce Nălucire, 

Făptura sar” să-i fie şi seamân lui în Fire— 

Ca scinteierea 'naltă ce-i mai suride 'n minte 
Din propria lui umbră in iezerele sfinte,— 

O albă 'ntruchipare din el şi Nestfirşire, 

Ceva ce-i el, şi-i altul, și-i totuși lumea 'ntreagă, 
Printr'insa, necuprinsul din el să-şi ințeleagă—: 
Cum rvua,—vis al Morii,—in mărginita-i undă 
Resiringe nestirşirea şi 'n floare o culundă.., 


„Din tainicele-i nalturi, Deapururi-Milostivul 
Surise peste visul acest de duioşie— 

Adam şi-l inlorise cu Duh din Duhul vieții 
Ce-i dăruise Domnul —și Domnul zise: «— fiel»... 


„Adam îşi nalță geana din somnul care-o minte 
Şi—iată-l lingă Visu-i! Minunea lui din minte 
Străluce lingă dinsul, pe insmâltarea moale, 

Cu flacăra cea albă a harurilor goale | 

O fragedă umbrire pun minile ei line 

Pe iructele-aurie a sinurilar pline 

Vrind parcă să 'nbuneze svicnirea sevei multe. 
El, cintul cald al vieţii se pleacă să-l asculte, 
Şi-i pare că râsuilul din gura lor se cere 

Să-și bea, setos unite, putere din putere—, 
Şi-atunci, întiia oară, luci prin nestirşire 
Topirea luminoasă —: sărutul de iubire—! 

Şi 'ntiia oară, Visul, sub fulgerarea-aceea, 

Ochi mari cereşti deschise — şi inflori Femeia 7... 


A. Toma 


e 


Un popor care nu vrea să moară. 


„Polonia nu-i încă mourtă“ l.. 
Cintec național polon. 


„În sinul acestei patrii nemu- 
„ritoare, indivizibilă cu toate hin- 
„Părțirile, pe-acest pămint iubit 
„—pe-ucest pămint ul nostru—se 
„Ya naşte o nouă rasă de oameni, 
„cum nu s'au mal văzut, 

„Pentru a împăca istoria lumii 
„cu voia Domnului, spiritul ade- 
„vărului li se va da din cer si 
„5e va amesteca cu vechiul lor 
„singe. 

E cati unde noi kbe geen incă 
„diversitate, y A şi antago- 
nism, nib vu fi pentru ei decit 
„o unitate divină, o singură via- 
„tă, o singură iubire,” 


Krasinski, Aurora. 


In mişcarea de redeşteptare națională care caracterizazā 
viața politică a secolului al XIX-a, ridicarea națiunii polone — 
cu toate că ea nu adus nici la libertatea, nici la unitatea poli- 
tică a acestui nefericit popor — e una din cele mai insemnate 
manifestări ale energiei, voinței şi puterii de viață de care o na- 
pe poate da dovadă: această ridicare naţională a Polonilor s'a 

ut şi continuă a se face sub regimul celei mai ingrozitoare 
opresiuni, 

După desmembrarea şi Impărțirea Poloniei dintre 1772 şi 
1795, după aranjarea configurației politice a Europei in Congre- 
sul dela Viena, din 1815, şi in urma diferitelor împrejurări is- 
torice prin care Polonii au trecut în cursul secolului al XIX-lea, 
teritorul și națiunea polonă se găsesc Impărţite astăzi intre cele 
trei mari imperii din centrul şi răsăritul Europei: Germania, Aus- 
tro-Ungaria și Rusia. 

In cele ce urmează, ne propunem să arălăm soarta ce sa 
«creiat Polonilor în fiecare din aceste trei mari state, persecuțiile 


236 VIAȚA POMINEASCA 


la care sint supuşi, suferințile pe care le indură, cum şi luptele 
lor eroice, rezistența viguroasă pe care o opun asuprilorilor, acolo 
unde opresiunea ce se exercită asupra lor ia caracterul unei 
țiuni de exterminare. 


Fraţii Leblond redau foarte suggestiv, in introducerea va- 
loroasei lor lucrări asupra Poloniei, ') impresia pe care n are cã- 
lătorul ce vizitează pe rind capitalele celor trei Polonii — austriacă, 
rusească şi germană, —lăcind să reiasă aspectul deosebit al vie- 
ţii de stradă din fiecare. Nu pultem transcrie aici plasticele pa- 
gini ale autorilor; ne mulțumim dar a le rezuma, foarte imper- 
fect, ca orice rezumare, in următoarele caracterizări abstracte = 
libertate, vioiciune, veselie, mulțumire în Cracuvia ; brutalitate 
polițiencască, stare de asediu, veșnică alarmă, dar atitudine min- 
drà cetățencască, ba chiar oarecare lrondă, „dezinvoltură mar- 
țială* in Varşovia: tăcere, răceală, lipsă de viaţă, o atmosieră 
de disciplină severă, rigida, plictisitoare In Posen. 

Aceste aspecte diferite, evident, nu pot isvori din firea Po- 
lonilor, ci sint rezultatul unei adaptări: in Austria, unde astazi 
Polonii se bucură de libertate naţionala, ei duc viaţa ohicinuită, 
deschisă, veselă, fară griji; in Rusia, unde fiecare moment poate 
să facă din omul cel mai placid un erou şi din cel mai sceptic 
un martir, Polonii bravează viaţa, işi iau anume o atitudine min- 
dră, sfidâtoare ; iar in Germania, unde toată viața e reglementată, 
constrinsă ie legi şi ordine, unde fiecare mişcare e pindită cu 
procesul-verbal pregatit dinnainte, — Polonii se inchid in sine, se 
retrag, își iau acea atitudine rece, nepăsâtoare, care singură poate 
să-i scutească de privirea veşnic cercetătoare a oamenilor ordinei, 

Sa vedem ce Imprejurári au determinat această dilcrențiare. 


Intr'un Apt! polon cătră toate guvernele şi cercurile poli- 
tice. oameni de shut, ziare, asociații, erc, publicat In timpul răz- 
boiului ruso-japonez şi din care o parte e reprodusă in studiul 
lui Bérard asupra Rusiei *), găsim astlei rezumate piingerile Polo- 
nilor în contra opresiunii ruseşti: SE fan 

„Limba noastră, vorbită de 20 milioane de oameni şi din care 
„a eşit cea mai bogată dintre literaturile slave... nu numai că-i gonilă 
„din toate instituțiile publice şi din multe instituții particulare, 
„exclusă, ca invâțâmint obligator. din toate şcoalele noastre, dar 
„e interzisă chiar şi în convorbirile copiilor prin coridoarele ȘI Q- 
„Brăzile stabilimentelor de educație, In mijlocul pâmintului polon, 


1) Mariss— Ary Labinul, La Pologne vinante, p. d sq. 
2) Victor Bérard, L Empire russe etle Tsarisme, p. 110 sq. 


— 


UN POPOR CARE NU VBEA SA MOARA 37 


„limba polonă are mai puține drepturi, în toate relațiile oficials 
„Şi publice, decit oricare dialect negru. E îngăduit a se adresa 
„Ruvernului în toate limbile europene, numai in limba polonă nu.. 

„Proporția, in serviciile publice, între iloții poloni şi spar- 
tanii ruși, arată ca nici o funcţiune superioara, influentă, bine 
„plătită nu-i deschisă Polonilor. Puţine funcțiuni de-o importanţă 
„secundară le sint lăsate pănă la moartea titularilor ; nu sint tole- 
„taţi decit in cele mai netnsemnate. Din 11.003 funcţionari ai 


„Regatului, se găsesc In diferite ministere 3.285 Poloni (adică 23 
„la sută), 


Și mai departe : 

„De oarece intreaga administrație a Regatului nu are alt 
„scop decit exploatarea fiscală și rusificarea, toate instituţiile au 
„incetat de a răspunde destinaţiei lor. Tribunalul nu veghează la 
„menţinerea dreptăţii, şcoala nu dă cultură. Funcţionari şi ma- 
„gistraţi nu au altă grijă decit să rusifice. Ei rusifică biserica ca- 
stolica, instituţiile sociale, delicvenţii, copiii, țăranii... 

„Națiunea nu-şi poate creşte copiii săi, ci-i silită să-i incre- 
adințeze la duşmani, cari-i demoralizează şi-i depravează ; nu-i 
„lăsată să-și conducă patrimoniul său; pungaşii li fură avutul şi 
sl risipesc. Cel mai mic cinovnic rus, pentrucă-i Rus, poate sys- 
„penda, după plac, exercitarea tuturor drepturilor... Rusia a cul- 
stivat cu grijă o pepinieră de caractere viciate din punct de ve- 
„dere naţional și cangrenate din punct de vedere etic; ea a fa- 
„vorizat pe toţi trădători, vinduţii, calomniatorii Şi persecutăturii 
„Națiunii lor, toți renegaţii trecuţi la ortodoxie din calcul: a aco- 
„perit de favoruri pe preoţii catolici libertini, cari, ca Kopciucho- 
„Wicz, lipeau cu nafură scrisorile cătră amantele lor. 

„Idealul politicei ruse in Polonia este de a întreține o ură 
„care străbate prin toți porii organismului social, La fiecare miş- 
„Care populară, guvernul rus ațiță masele să jäfuiască pe Evrei... 
„Un polon care, copil in şcoală, om matur în relațiile lui cu au- 
„toritatea, nu minte și nu inşală, se găseşte în situaţia unui cerb 
„inconjurat de lupi şi lupta această aduce peirea sa. 

„Obscurantismul intreţinut cu grijă ajută puternic la desvol. 
stărea conrupțici: școala, din care se prescrie limba şi religia 
„Să, inspiră poporului polon o repulzie firească ; el nu-şi trimite 
„copiii, voind mai bine să-i vadă cu totul ignoranți decit rusi- 
»ücați. Dacă cel puțin Inväțarea in particular nu ar fi o crimă 
„Jedepsită cu asprime, poporul nostru ar fi ştiut in zece ani, cu 
„puţine excepții, să citească şi să scrie, pe cind azi avem 80 
„la sută de țărani cari nu cunosc nici alfabetul, In cea mai mare 
„parte, aceştia sint nişte nenorociți cari se hrânesc cu cartole, 
„respiră aerul infect al bordeelor în care dorm, umbiă desculți ju- 
„măltate de an, şi acuma, din pricina stagnaţiei economice datorite 
„războiului, cerşesc cu sutele de mii, ori mor de foame din cauza 
„neactivităţii lor silite*» 

Dacă dela această expunere generală vom trece la fapte 
precise şi la chestiuni mai de detaliu, vom găsi o stare de iu- 


cruri ingrozitoare, care nu poate să nu umple inimile de groază 
şi de indignare, 


d 


58 VIAȚA ROMINEASCA 


ih 


Locuitorii din Regatul Poloniei trăesc sub o adevărată tle- 
roare polițienească. Oricit de defectuoasă e poliția din Rusia im 
genere, cea din Polonia rusească € mai pre jos decit oriunde 
in tot imperiul: aici polițiștii sint Ruși, iar acei In mijlocul că- 
rora sint trimiși să trăiască, Polonii, le apar ca nişte vrăjmași, 
de aceia, fatal, ei iau o atitudine dușmânească față de popula- 
ţia a cărei viață şi avut au menirea să le apere; şi cum contro- 
lal lor e foarte slab, se dedau la cele mai mari abuzuri, 

Poliția domnește în Regat cu o putere discreţionară. Func- 
ționarii polițienești se poartă cu o impulsivitate necontrolată, de 
unde rezultă anarhie în represiune, iar prin reacțiune, anarhie 
şi In revoltă, i 

Pe străzile Varșoviei un polițist te poate perchiziționa ori- 
cind, ziua 'n amiaza mare, după bunul sâu plac. Dacă te opui, 
rişti să fii impuşcat pe loc. La 12 Septembrie 1906 soldaţii au 
perchiziţionat astfel pe tnți trecătorii dintr'un intreg cartier, uci- 

d pe cei ce se opuneau. lar un ordin din 14 Mart 1907 în- 
terzice locuitorilor de a trece pe linga un polițist ori soldat, ți- 
nind minile in buzunar; câlcind ordinul, vinovatul e arestat 
indată. *) 

Nici femeile şi copii nu sint cruțaţi. Cu prilejul unei ma- 
nifestații polone proectate, la Czenstochowa, aflindu-se că poli- 
ţia va scoate armată pentru a săvirşi brutalităţi, populaţia nu eși 
pe stradă ; soldaţii, dezamăgiți, intilnind pe stradă numai două 
fete polone, le tăiară minile. De asemeni, în Varşovia, la un in- 
cendiu, agenţii polițienești, sub pretext de salvare, sfărmară mi- 
nile la două copilițe, pentrucă erau Polone. 

Un şei de poliţie rus -— Constantinolt din Varşovia—avea o- 
biceiul să iasă pe stradă cu o escortă de soldaţi, cari inlăturau 
din calea sa pe trecători, lovindu-i cu patul puștii. 

In timpul războiului din Mandciuria, soldaţii ruşi din Var- 
şovia, supravegheată atunci mai de-aproape, cercetau pe bărbați 
până şi In căptuşeala hainelor, oprindu-i pe stradă ; iar femei- 
lor polone le siişiau hainele cu baioneta, sub cuvint că le per- 
chiziţionează. 

Adesea insâși poliţia impinge populația la revoltă, insti 
ghează ; apoi, la cea mai mică agitaţie, masacrul incepe, De altfel 
masacrarea populației pe o scară cit mai Intinsă e cuvintul d 
ordine al stăptnirii. La 8 Mai 1908, guvernatorul Regatului, ge- 
neralul Skalon, ordona trupelor: „Nu riscaţi să arestaţi pe fu 

gari, ucideţi cit mai mulți ; impresionați populaţia“... ; iar guver- 
natorul Bauer din Gora dădea un ordin că: „orice sat, ia ca 
se va gâsi o puşcă, va fi cu totul distrus*, 

Asiguraţi şi Incurajaţi prin astfel de ordine, adesea solda 
ţii ucid pentru distracţie, ca să vadă cine ținteşte mai bine. So- 


*) Marius-Ary Leblond, op. cit, p- W. De altfel, cele mai malte f i 
tru capitolul acesta sint tunte din accustă carte foarta bine documenta 
carte bogată în umănunte, 


JN POPOR CARE NU VREA SA MOARA 359 


ţia Invāțatului polon Kuj i 
ajal i Jawski a fost împuşcată i 
pt : auzind sgomot in stradă și itelegind Voli rata i 
amA sos capul pe geam, după ce sgomotul tncetase: un 
SR, ys t-o şi a luat-o la ochi ca pe-o pasere, Un țăran sur- 
arabai a fost ucis in stradă pentrucă, ncințelegind ce-i spune 
orar E a ridicat minile în sus, la ordinul acestuia, La Lodz 
o ardege Se e este ai o familie Intreagă evreiască 
; Nici birjarul nu a scăpat cu via 
ARI riean tulburărilor de strada, măcelurile iau gr 
re erp neata iae i A au a in 4 zile la Varşovia 4000 de 
Şi Evrei, ' n se duceau după afacerile lor, femei 
cu copii în braţe, copii cari se jucau pri yapa 
0 i A rin ograd - 
tățeni Aiah eșeau in stradă ca să Gaa pa răniţi a a 
cae ere poeta Ap pala a atras adesea moartea mai 
ni e. Asilel, la Kielna, nişte țărani se tnt ini 
tifi spre casă; somaţi de tru opere gi pr 
; pă să se Impräştie, unul din ei răs- 
eee că nu înțeleg rusește, numai poloneşte ; trupa Uae. ai 
mnie in țărani, din care cad 19 morți, iar 39 răniți 
aí e cei mai paşnici sint închiși adesea pentru o sim- 
aa ai Aa a nume, on pentru alte motive ridicule. Un tt- 
är d ia, care nu se ocupa decit cu studiil i in- 
iagi fn Sopen paas luni pentrucă avea ratia e a 
ŞI purta acelaş nume cu un suspect 
uta poliția și nu-l putea găsi. Du er age 
! răsi, pă două luni de i 
al fost eliberat în urma unui bacşiş de 200 ubie Mea 
stabilise din primul moment că arestarea lui se fäcuse din eroarea 
a. prada devenise ftizic,—dar şi revoluţionar ! 
uncţionarii poliţiei sint cele mai adeseori complici 
Pute LI Sd - ` ici s 
diții a cu hoţii, Impărțind prada cu ei sau fiind. ok infor 
nafi de aceştia; şi nu arareori sa dovedit că insuși poliţia să 
ne prädāciuni 1.. p j 
Şi nici n'ar putea fi altfel, cind cei mai mulți poliţişti di 
enm rusă sint recrutaţi dintre indivizii cei mai poe ba 
amnaţi pentru crime, fiinţele cele mai lipsite de orice simţ o- 
pyang drojdia societăţii. Torturile pe care le inventează ei sint 
e o cruzime neinchipuită uneori : smulg dinţii şi unghiile deţi- 
nuţilor, li lovesc peste o scindură așezată pe piept, aşa că fără 
ca loviturile să lase urme, plâminii nenorociților se desprind de 
perii ori Îi hrânesc zile intregi numai cu peşte sărat, punindu- 
râs d merele ha lu o distanță potrivită ca sa nu o poată a 
:. Foarte mulți prizonieri Ineb sa zi ai 
re ri air butea | ebunesc după citeva zile de un 
In inchisori deţinuţii politici, tineri i i 
ri ; ri studenți, fete din famili 
aer sint închiși la un loc cu criminalii ordinari şi ra canta 
atele, iar poliţia aţiță pe condamnaţi: de drept comun să tor- 
PoS pe cei politici, cele mai de multeon cu ajutorul soldați- 
prd gi pază, La Kalisz soldaţii, imbătaţi de poliţie, sdrobiră cu 
a smele ori cu patul puștilor trupurile deținuților politici, pe unii 
i atirnară cu iringhii de tavan lovindu-i cu bice, altora le sfä- 


360 VIATA ROMISE + SCA 


rămară brațele uri le scoaseră ochii; tortura tinu dela 7 sara 
până la 2 noaptea (17 lunie 1904), iar dimineaţa 72 deținuți fură 
transportaţi la spital., 

Citeodată inchisorile nefiind de ajuns, toate bisericile vechi, 
monumentele şi clădirile publice sint transformate in inchisori ; 
dar şi aşa, localurile sint atit de pline, incit lămpile se sting 
din pricina lipsei de aer, iar deţinuţii se bat dela locurile din 
jurul ferestrelor. 

instrucția judecătorească se face tot cu torturi: inculpaţii 
ori marturii sint nevoiţi să depue cum li se dictează. 

De altfel nici nu se ţine samă de mărturii In judecăţile po- 
litice. Lucrătorii Pozner şi Szpitalnik, acuzaţi că au ucis un po- 
lițist, au fost condamnaţi, deși toți lucrătorii din uzina unde ei 
lucrau au depus că ambii erau la lucru în timp ce se săvirşise 
omorul. 

In procesele politice insi-şi advocaţii sint amenințați, pentru- 
ca fiind îintimidaţi să facă pleduarii slabe, ori la rigoare sint 
chiar impedicaţi de a vorbi tn ședință, sau chiar sint arestaţi, 
sub diferite pretexte, în ziua procesului, i 

Judecătorii comuni condamnă oarecum din principiu, fără 
dovezi, unii făcind chiar spirite pe sama acuzaților cărora le co- 
munică osinda la moarte, iar „Ohrana“, un fel de tribunal extra- 
judeciar, cu procedură de tribunal revoluţionar, trimite la spin- 
zurătoare pe acuzați, uneori fără să-i mai judece: intrun singur 
semestru din 1908 au fost astfel suprimaţi 16 preveniţi, din care 
doi de cite 17 ani, iar unul de 15, 

Căci nu se ține seamă nici de vristă, cind e vorba de Po- 
loni: un copil de 13 ani » fost judecat ca socialist, iar altul de 
14 ca bandit! . 

Cit despre numărul condamnaților Poloni, ajunge, credem, 
pentru a da o idee. să spunem că, de piltă, în Mai 1908 pro- 
porția condamnaților din Polonia, fațā de intreaga Rusie a fost 
de 45 din 54 !.. 

Dacă astfel se prezintă poliţia şi justiția în Polonia rusască, 
nici cu administrația Polonii nu stau mai bine. 

Aici, după cum am văzut din Apelul polon citat mai sus, 
toate locurile mai innalte şi mai bine retribuite din Regal sint 
rezervate Ruşilor, Polonii fiind tolerați numai in posturile cele 
mai neinsemnate. Astfel, conducerea țării e dată pe mina duș- 
manilor populaţiei. 

La ministerele de Justiţie şi de Instrucție polonismul e a- 
proape înlăturat : din 558 preşedinţi de tribunal, procurori, jude- 
cătari, numai 21 sint Poloni ; restul sint străini, cari desprețuesc 
până intr'atita pe Poloni, în cit achită sistematic pe Rușii acu- 
zaţi de viol contra fetelor polone. În invăţâmint, din 1516 pro- 
fesori de toate gradele, numai 164 sint Poloni, și incă și aceştia 
sint primiţi să predee doar dexterităţile, dans, muzica, desen ps Ă 


— 


*) V. Bérard, op. cit. p. 111. 


UN POPOR CARE NU VREA SA MOARA Al 


Tot astfel Polonii sint indepârtaţi şi din serviciul poştelor 
şi telegrafului, a căilor ferate, din fruntea comunelor, etc. lar 
prin ordinul din 3 lanuar 1907, chiar numărul! deputaţilor Rega- 
tului pentru Dumă s'a redus dela 36 la 12, fiindcă pe aceştia 
nu-i poate numi guvernul... 

Faţă de o astiel de situaţie ce li se creiază Polonilor, să ve- 
dem cu ce contribue ei la bugetul general al Rusiei: ce dau şi 
ce li se dă in schimb. 

Polonia rusă întreține 100.000 de funcţionari, In genere 
ruşi, şi 250.000 de soldaţi, pe cind ea nu ar avea nevoe decit 
de o mică parte din ei; toată această masă enormă de funcpio- 
nari şi de soldaţi e ținută in vederea aservirii Polonilor, în in- 
teresul dominaţiei ruse. Şi nu numai că funcţionarii ruși sint 
plătiți aici de doua ori mai bine decit în imperiu, dar ei se de- 
dau la cele mai grozave abuzuri şi sint de-o venalitate extraor- 
dinară : cenzură. poliție, administrație, școală, totul se imblin- 
zeşte prin bacşisuri. Mita infloreşte în toate ramurile administra- 
tive, iar delapidările de bani publici nu cunosc margini. Un șef 
de district pune la o parte pănă la un sfert de milion în cinci 
ani. Şi ceia ce + mai trist, numărul funcționarilor sporeşte me- 
reu: dela 4,3%, din populaţie ciți erau în 1882,au ajuns la 5,2» 
în 1895,—şi cu sporul lor, şi cheltuelile pe care Polonia trebue 
să le suporte. 

La armata Imperiului rusesc Polonia contribue cu 100.000 
de soldaţi în timp de pace şi 300.000 în timp de râzboiu, Şi cum 
sint Intrebuinţaţi soldaţii poloni la nevoe ? In războiul din Mand- 
ciuria 40°» din soldații corpurilor expediţionare erau Poloni, deși 
numărul Polonilor in Rusia e numai de 10”. Afară de asta, re- 
gimentele alcătuite din Poloni erau trimise intotdeauna in locu- 
rile cele mai primejdioase. 

Pentru celelalte impozite Polonii nu sint mai puțin obijduiți : 
pe cind în toată Rusia contribuabilul plăteşte 6.47 ruble pe an, 
în Polonia contribuţia e de 15 ruble, mai mult deci decit dublă; 
pentru armată Polonul plătește 4.68 pe cînd locuitorul din restul 
imperiului numai 2.58 Ca fonciar Polonia dă 13 milioane ruble 
din 49 cit e în intreaga Rusie, deşi suprafața Poloniei e abia 
a 9-a parte din intinderea imperiului. 

In total, Regatul Polon plătește 135 milioane impozite, Din 
această sumă, 40 de milioane întră In tezaurul imperial, 48 sint 
intrebuințate peniru armata şi datoria rusă. şi numai 47 milinane 
sint lăsate in Polonia, pentru nevoile provinciei. 

Dar şi aceste 47 milioane nu sint intrebuințate pentru ne- 
voile reale ale țării : instrucţie, drumuri, irigaţii, etc, ci pentru 
trebuințele opresiunii ruseşti. Astel în Varşovia se chelluesc 
33 662 ruble pentru invâţâmint, pe cind pentru jandarmerie se 
dau 74.838, iar pentru poliție 509.173 L.. lar soşelele în Polonia 
nu au decit o lungime de 27 k. la 10000 de locuitori, pe cind 
in restul Rusi»i proporția e de 3.2 [in Germania, de pildă, ea 
este de 9 k. la 10.000 de locuitori). 


s2 VIAŢA ROMINEASCA 


Toate acestea ne arată cit de puțin se Inprijeşte guvernul 
din Petersburg de nevoiic reale ale Polonilor şi cum regatul Po- 
lon e tratat ca o provincie cucerită şi exploatat In folosul im- 
periului. 4 

Dacă la acestea mai adăugăm confiscările pe care guvernul 
le exercită asupra păminturilor, clădirilor şi in genere a tuturor 
proprietăților Polonilor, legile și mijloacele speciale prin care li 
se interzice Polonilor de a-și cumpăra moșii, persecuția brutală. 
ce se Indreaptă Impotriva limbii şi civilizaţiei polone, —ne putem 
face o foarte slabă idee de viața nenorocită pe care guvernul 
rus le-o creiază Polonilor subjugaţi. 

Putem astfel să ne explicâm cum regimul de teroare sub. 
care Polonii vieţuesc, obscurantismul la care sint condamnați, 
impiedecarea muncii regulate şi ordonate, nesiguranța vieții şi 
incordarea continuă în care sint ţinuţi.— conrup caracterele, eners 
vează poporul, fac să degenereze neamul. t 

Gindindu-ne la toate aceste împrejurări, vom Intelege pen- 
tru ce literatura mai nouă polonă, romanele lui Reymont, ale lui 
Zeromski şi ale altora furnică de tipuri de degenerați, isterici, 
alcoolici, etc.. şi pentruce, întrun singur an, 1907, Varşovia 
loasta capitală a Regatului, a inregistrat 315 sinucideri... i 

; 
i 


. 
.. 


+ 
In Germania asasinatul şi măcelul nu joacă așa de mare 
rol în lupta statului contra Polonilor, ca in Rusia. Nici nu ne-am 
putea aștepta dela moderna, civilizata, constituționala Germanie 
la aceleași măsuri de represiune pe care le întrebuințează Ina- 
poiata, brutala şi autocrata Rusie, i 
Dar tocmai această deosebire trebue să nu o scăpăm din 
vedere, dacă voim să cuprindem in Intregul ei, viața de sufe- 
nni pe care Polonii o duc in impărâția lui Wilhelm al II-lea: 
in Rusia la urma urmei Polonii nu sint singurii cari sint astfel 
trataţi, ei au ca frați de sulerință pe intelectualii și revoluționarii 
ruși, — Polonii din Germania sint puşi sub un regim cu totul ex- 
cepțianal, 
Să ne transportăm dar cu mintea în centrul Europei, în 
mijlocul civihzaţiei celei mai strălucite, în țara universităţilor şi 
a culturii, şi să vedem cum vieţuesc Polonii acolo, - 


In opoziţie cu polițistul rus brutal, care loveşte ori chiaru- 
cide, polițistul german apare rece, tacticos, ştiind pe de rost le- 
gile, decretele, ordinele, aplicindu-le fără cruțare; el suprave- 
ghează pe Polon cu o răbdare neobosită şi la cea mai mică 
greșală ori abatere ii inchee procesul-verbal respectiv. De aceia 
pe străzi e circulație mică, lipsă de vioiciune, tăcere, plic- 
Liseală ; viața e oarecum sub presiune, comprimată,—o viaţă 
moartă... O astfel de atmosferă e cumplită pentru caracterul viu, 


l 


` . 


UN POPOR CARE NU VREA SA MOARA 303 


vesel, mobil, spontan al Polonilor ; supravegherea aceasta mută, me- 
todică, perseverentă, care li urmărește in toate momentele vieţii 
lor, ti obosește și li deprimă. De aceia mulți preferă să trăiască 
în mijlocul nesiguranței şi primejdiilor din Rusia decit In iadul 
acesta de plictiseală sistematizală și codificată. i 

In Germania, Polonii nu au voe să se intrunească, limba 
permisă în orice caz e numai acea a statului. In Kotowice a fost 
oprită o societate sportivă de a organiza o simplă serată teatrală. 
Congresele de medicină chiar și de ştiinţi naturale sint interzise 
Polonilor. Un scriitor francez !) istoriseşte că la Gliwice In Silesia 
de sus, 13 băcţi cari se adunau intr'o casă, de ceteau ziare și 
cărți polone, au fost condamnaţi ca și cind ar fi ţinut o intrunire 
publică neautorizată, Societăţile de gimnastică polone—ale So- 
kolilor—sint oprite de a-şi serba in mod public „aniversările şi 
de a apărea în stradă. *) Un nobil polon, Miemojewski, cu oca- 
zia vizitei unei societăți de sokoli din Austria, invitase la pro- 
prietatea sa, Novaview, mai multă lume. Poliţia nu a permis re- 
uniunea, iar la protestarea proprietarului că va reclama la cei 
în drept. poliţiştii au intrat cu forța, au Imprăștiat pe invitaţi, au 
arestat pe unii dintre ei, între cari şi un deputat, l-au arestat și 
pe însuşi proprietar. *) A E: A 

De allel, ori de citeori un Polon supus rus ori austriac 
trece in Germania, chiar pentru un timp scurt şi pentru interese 
familiare, el este mereu supraveghiat și neliniștit de poliție. Nici 
femeile şi nici nenorocirile nu sint respectate, Astfel o princesă 
Radziwill, mergind din Rusia la Berlin pentru a lua parte la in- 
mormintarea unui unchiu al său, fost aghiotant al lui Wilheim |, 
se inboinăveşie la Posen şi e nevoită să se oprească, Imediat 
poliția face o descindere la ea,—in timp ce impăratul, In fruntea 
cortejului, asista la inmormintarea moșului ei. *) 

Minuţiozitatea, spiritul de şicană, pedantismul german ur- 
mâresc pe Poloni şi în cele mai neinsemnate fapte, ajungind a- 
desea pină la—innâlţimea Ungurilor. Un locuitor din Lenkart æ 
fost condamnat la 150 de mârci amendă, pentrucă peste gulerul 
alb al hainei sale pusese o cordea roşă (alb cu roş sint culorile 
naţionale polone); iar un negustor a avut nepiiceri, din pricină 
ca şi-a făcut o firmă cu litere roşe pe fond alb. *) S'a ajuns până 
acolo, că char hamurile sistem polon au fost interzise. *) Iar ex- 
peditorul, ca și adresantul unei cârți poştale ilustrate, cu culorile 
naționale polone, sint arestaţi. *) . 

Guvernul interzice funcționarilor de a intra în magazii po- 
lene, de a cere ajutorul medicilor poloni, de a locui in case care 
aparțin unor proprietari poloni. 
aaa is et Pruasiena in „Cahiers de la Quinzaine“, 1907. 
H lyen $ pisică dei Germania, ca și pentru Rusia, erle mai multe 


t din cartes aceasta, 
aii at aias Hatt- D Hambourg awr marches de Pologne, p. 400 =}. 
4) ibid. p. 42. 
5) Bernus, lor. cit. , 4 
5) R. Dmowski, La Qurstion polonaise. 
TI A de Zwan, Esquisses politiques, 


ie VIAŢA RONINFASCA 


Chiar ceremoniile de botez, de inmormintare, etc, dau a- 
desea loc la procese, dacă se poate bănui că au fost oarecare 
intenţii de manifestaţie naţională In ele, Inmormintarea preşedin. 
telui „Uniunii cercurilor rurale“, Jackowski, a atras pedepse pen- 
tru cei ce purtau coroanele mortuare. 

Ca şi în Polonia rusască, poliția caută şi in Germania să 
impingă pe Poloni la revoltă pentru a-i putea mâcelâri. Dar aici 
ei nu se lasă traşi in cursă, ci se expun cel mult Ja închisoare 
și amenzi, Ei ştiu că poliţia are gata lista şefilor, conducătorilur 
Şi a tuturor persoanelor mai influente ori mai stăruitoare în lupta 
contra germanizării și aşteaptă numai prilejul ca să-i poată su- 
prima. Voința conștientă şi o indelungă adaptare a invins la ei 
temperamentul. 

Funcţionari Poloni aproape nu sin! In Polonia germană: cel 
mult cițiva factori, păzitori de noapte şi puţini amploiaţi la cà- 
ile ferate, Cele mai de multeori şi acestora li se cere să-şi schimbe 
numele, iar dacă sint prinşi că au vorbit vreodată în limba po- 
lonă cu publicul, sint indepărtați imediat. Medicii poloni nu sint 
numiţi în posturi de spitale. nici avocații poloni nu sint admiși 
ca „notari*, ba chiar moașele polone sint indepărtate dela locu- 
rile oficiale, 

Cu priveşte repartiția bugetului in Polonia germană, se poate 
spune că ea nu urmărește decit interesele germanizării şi nimicirea 
Polonilor pe toate căile. 

Comisiunea de colonizare (Ansiedelung Kommission}, creată 
de Bismarck, a absorbit dela 1886 pina în 1908 peste 500 mili- 
oane de franci, cu cari s'au cumpărat păminturi pentru a se co- 
loniza cu Germani, cărora statul le face toate inlesnirile, pentru- 
ca astfel să se elimineze Polomi, ori să fie cel puțin reduşi la 
un rol cu totul neinsemnat. 

Afară de această enormă sumă blocală, statul mai afecteaza 
operei de germanizare dilerite sume cu care intreține un perso- 
nal de peste 600 de slujbaşi, acorda subvenţii fabricelor germane. 
industriaşilor și comercianților germani cari vin să se stabilească 
in provinciile polone, medicilor şi avocaților pe carii aduc să 
suplanteze pe cei poloni, sau acordă recompense tuturor acelor 
cari persecută ori manilestează deosebită dușmânie [aţă de Po- 
loni. Teatrul german din Posen primeşte o subvenție de 32.000 
mărci pe an, pe cind celui polon nui se acordă nimic. Chiar 
instituțiile intemeiate de Poloni, cum e Creditul Fonciar din Po- 
sen, îndată ce devin instituţii de stat, stat silite să nu mai ajute 
pe Poloni şi să favorizeze pe Germani. 

Cu ajutorul proceselor, a bâncilor și chiar a poliţiei, gu- 
vernul ruinează sistematic pe proprietarii ori arendașii poloni. 

Societăților particulare polone li se confiscă averile în folosul 
unor societăți similare germane, ce se Inființază adesea ad-hoc. 

Pentru a se complecia acțiunea Comisiunii de colonizare, 
de oarece aceasta nu dădea rezultatele dorite, căci Polonii cum- 

pārau și ei pâminturi, s'a votat in 1904 o lege care interzice de 


Po 


UN POFOR CARE NU VREA SA MOARA 285 


OŘ MEUA EEEE Dou 


a construi ceva fără o autorizație speciala. Bine înțeles, o ast- 
fe] de autorizație nu se da mai niciodată Polonilor: in doi ani, 
din mai multe mii de ceren de ale acestora,s'au acordat numai 41.) 
Asile] pămintul Polonilor rămine fară intrebuințare. Ba uneori 
autoritățile, ca să ruineze pe Polonii săraci, le acordă mai Intăiu 
autorizația, iar după ce oamenii işi vira tot avutul in construcție 
şi cind casa e aproape gata. autorizația le este retrasă. Huret 
povesteşte cazul unui lucrător miner polon, care, după ce a pier- 
“ut astfel micul său capital de 3.000 de mărci, economisit din 
munca sa, a fost până tatratita urmărit de poliție, incit, nefiind 
lasat să se adăpostească cu familia nici intr'o şură şi nici măcar 
intro hrubă pe care şi-o sâpuse in pămini, a împuşcat pe jandar- 
mul care venise să-l scoată de-acolo, apoi s'a sinucis. Tot Hu- 
ret a văzut Insuşi o clădire ridicată până la acoperemint şi lä- 
sată astfel in părăsire, pradă ploilor şi vinturilor: era casa pe 
care şi-o construise un negustor polon, în baza autorizaţiei ca- 
pàiate, dar pe care trebui s'o părăsească fiindcă i s'a retras au- 
torizaţia tocmai cind mai avea de lăcut acoperemintul.*) 

Chiar pentru reparaţii ori pentru adăugiri la clădirile exis- 
tente, Polonii nu put câpâta autorizaţii : interesul autorităților e ca 
locuințele Polonilor sa se ruineze, locuitorii să fie siliți să nu 
le mai poată locui şi prin urmare ele să cadă In minile Ger- 
manilar. PE 

Cit de mult ţine guvernul să suprime polonismul din îm- 
periu ne arată legea votată în 1907, care a stirnit o indignare 
gencrală în toată lumea civilizată şi prin care se hotărăşte expro- 
pierea silită pentru motive politice şi se acordă un prim credit 
de 275 milioane de franci. îi 

In contra bisericii catolice şi în contra culturii polone mij- 
loacele de luptă ale Germanilor nu sint mai puțin revoltâtoare. 

Cel dintaiu arhiepiscop care a fost inchis, in Germania, a 
fost cel polon din Gnieszno ; In fruntea dioceselor din Polonia 
germană guvernul nu mai pune decit Germani, iar numărul pre- 
oților poloni se restringe tot mai mult, Dela 1902 incoace statul 
chellueşte un supliment de 500,000 de mărci pe an pentru a con- 
strui biserici germane In provinciile polone; in acelaşi timp bi- 
sericile Polonilor sint lovite de amenzi foarte mari: intro sin- 
gura diocesă din Posnania s'au incasat 300.000 franci amendă 
intr'un an ; arhiepiscopatuldin Gnieszno a plătit 100.000 de mărci 
amenzi intr'un an: iar prin procesele de presa dintre 1902 şi 
1908 ziarele catolice au fost condamnate la peste 100.000 mârci 
amendă, care s'au vârsat la fundul Comisiunii de coionizare. 

In sfirşit, ceia ce nu se poate face prin persecuție. se ca- 
ută a se obţine prin corupție: locurile de parohi sint pitite di- 
ferit, după rolul pe care-l poate avea preotul in lupta contra po- 
lonismului; s'au făcut dar posturi de 10, 20, 30 de mii de mărci 

1) Huret, op, cit, p. 588. 
2) bid., p. 590 s4. 


366 VIAȚA ROMINEASCA 


pe an, iar cel dela St. Martin in Posen aduce chiar 40 de mii, 
Bine înţeles, locurile cele mai bine retribuite se dau renegaților 
şi acelor cari se arată mai duşmani Polonilor, ceia ce face că 
incă din seminar, ca elevi, viitorii preoţi fac pe spionii şi caută 
să fie in bunele graţii ale stăpinirii. *) Cu mijlocul acesta guver- 
nul tinde să dea preoților rolul de poliţişti in parohiile lor. Altă- 
dată li trata cu violență, acuma li conrupe: tactica e mai puțin 
senzaţională, dar e mai detestabilă, 

In şcoală, incă dela 1887 a fost oprită întrebuințarea limbii 
polone; numai lecțiile de religie continuară a fi predate In limba 
naţională. Dar dela 1904 incoace, dela fondarea societăţii germane 
pentru combaterea polonismului, numită „Hakatistă“ (după iniția- 
lele H. K. T., ale celor trei fondatori ai ei, Hansemann, Kennemann 
şi Tiedmann), în urma agitației căreia s'a votat și legea pentru 
Impiedecarea construirii de câtră Poloni,—s'a interzis limba po» 
lonă şi în invățămintul religios. 

Dar pentru aducerea la indeplinire a acestei măsuri, insti- 
tutorii germani Intimpină greutăți mari, parte din pricină că co- 
piii în adevâr nu ştiu nemțește, parte din cauza rezistenții pasive 
a elevilor, cari ințeleu că a se inchina nemțeşte inscamnă a nu 
se închina de loc, 

Atunci incepe sălbătăcia, Copiii sint bătuţi pănă la singe, 
torturați fără milă : lovituri de vergi peste minile deja invineţite, 
lovituri de picioare In piepl şi chiar peste cap, palme, smulge- 
rea părului, desbirnarea urechilor,—dela nimic nu se dā inapoi 
ura şi minia oarbă a institutorului german. Elevii sint bătuţi aşa 
fel, că adese nu se pot aşeza în bânci citva timp, sint îinchişi 
la carceră cu zilele. Pentru a intimida copiii s'au gāsit institu- 
tori cari au înroșit cleștele în fac. făcind toate pregătirile peniru 
a le smulge limba, iar intr'o școală de fete sa ajuns până a- 
colo, că s'au tras locuri de revolver in aer... 

Copiii se intorc acasă dela şcoală ca dela luptă: răniți, 
vărsind singe, iar noaptea, prin somn, ţipă speriaţi crezindu-se in 
clasă, aiurează și mulți, loarte mulți, mor de meningită. 

Dacă părinţii se pling, las că mai întăi anchetele spală pe 
vinovați, dar apoi amenzile incep să curgă indală, persecuțiile 
cele mai indirjite nu intirzie să-i lovească, adesea sint chiar ex- 
pulzaţi. 

Huret povesteşte pe larg două cazuri care au rămas cele- 
bre; unul este scandalul din Wreschen, unde un institutor, o- 
prind după clasă 14 copii poloni, i-a bātut așa de tare, incit 
mamele lor, atrase de pipete, au forțat uşa de i-au smuls din 
minile calăului,—ceia ce le-a atras, tot lor, procese și condam- 
nări până la 5 ani de inchisoare; celalalt e cazul elevului Bis- 
kupski, care a fost internat într'o casă de corecție pentrucă tatăl 
sáu, chemat la școală in urma refuzului repetat al copilului de a 
răspunde la religie in limba germană, a spus profesorului că el 


+) Huret, op. cit, p 405, 


UN POPOR CARE NU VREA SA MOARA $67 


l-a Invāțat pe copil så se roage Jn limba lui; copilul a fost con- 
siderat atunci ca neavind tatā capabil să-l crească, şi a trebuit 
un proces Iraintea tribunalului pentruca elevul să fie redat på- 
rinților săi. *) 

Un copil de 14 ani a fost condamnat la patru luni inchi- 
soare fiindcă, vorbind de războiul ruso-japonez, a spus cuvinte a- 
țingâtoare pentru regele Prusiei: micuțul s'a făcut vinovat de 
crima de... „lese-majeste*! 4) 

Va inchipuiți ce-a fost in ziua aceia In şcoală la Wreschen, 
cind mamele au sărit de pe la casele lor ca să-şi scape copiii? 
Vă puteți imagina care-i viața micilor şcolari poloni, viața mä- 
runtă de fiecare zi, de fiecare orâ? 

Cu astfel de școală se explică de ce grevele elevilor iau u- 
neori proporții enorme : 40.000 de elevi în 1906, 16.000 în 1907 
şi alte ori până la 60.000 s'au retras din clase în urma unor 
măsuri mai grozave luate contra lor. 

Ce solidaritate şi ce şcoală a vieții pentru viitorii cetăţeni ! 
Cu drept cuvint poale spune Leblond: „dela opt, nouă ani co» 
„pilul se simte soldat, apărător conștient al rasei şi al civiliza- 
„tiei sale; văzind că se uăsesc oameni care se inlurie in corm- 
„baterea limbii părinților săi, el capătă noţiunea datoriei sale...**) 

In afară de şcoală, o persecuție sistematică se duce contra 
limbii polone. 

In cazarmă soldaţii poloni sint cei mai chinuiți; tn aface- 
rile lor cu administraţia polonii bătrini, cari nu au apucat a 
prinde ceva nemțască, nu o pot scoate niciodată la capăt și de 
obiceiu sfirşesc prin a merge la arest, pentrucă flegmaticii func- 
ționari nemți se enervează foarte repede, cind e vorba de Poloni... 

Carţile polone sint interzise şi confiscate ; In gări nu-i voe 
să se vindă ziare slave; societăţile studenţeşti polone se di- 
zolvă Indată ce se descopăr, iar membrii sint pedepsiţi; scriso- 
rile cu adresa inlimba polonă nu se predau la destinaţie; chiar 
inscripțiile polone de pe morminte sint distruse 1... 

Ziariştii poloni sint supraveghiaţi şi mereu neliniştiţi de po- 
liie: romancierul Kraszowski a fost condamnat la inchisoare, la 
vrista de 72 de ani, pentru un roman în care nu se poale găsi 
nimic vinovat. Teatrul polon e interzis,—chiar reprezentațiile 
date de amatori sint oprite in mod indirect: trebuind să prezinte 
poliției traducerea piesei, autorizarea soseşte totdeauna prea tirziu. 

Astfel în Germania, lupta contra polonismului e dusă cu 
mai multă persistență, mai sistematic, cu mijloace mai mari de- 
cit în Rusia; mai puține masacre și condamnări la moarie, dar 
aceiaşi teroare prin torturi sufleteşti şi materiale, — aceiași cam- 
panie de distrugere. In Rusia lupta e mai primitivă, mai francă, 
in Germania e mai ascunsă, mai ipocrită, 

Numai ura şi indirjirea e aceiași In amindoua părţile. 
1) Huret, op. cit, p 592 și 395. 

2) Bernus, op. cit. 

3) Leblond, op. cit, p 411. 


368 VIAȚA ROMINEASCA f 


—_.— 


. 
- + 


Asupra situaţiei Polonilor din Austria nu avem a ne opri 
mult. Ea e incomparabil mai bună decit a fraților lor din Ger- 
mania și Rusia. De patruzeci de ani germanizarea e părăsilă 
Puterea politică e in mina Polonilor, mai toate funcțiunile de a- 
semeni, limba oficială e cea polonă, cultura polonă se desvoki 
liberă, viața e liniștită, 

Oarecare umbre ne hpsesc nici aice ṣi viaţa e departe de 
a fi o idilă; ea e mai bună numai in comparație cu infernul din 
celelalte provincii polune, | 

Astiel, dările apasă mai greu asupra Galiției decit asupra 
altor părți ale Austriei; in repartizarea bugetului Galiţia e iarăşi 
foarte nedreptăţita : i se dă cu mult mai puțin decit i Sar cu- 
veni. Căile de comunicaţie şi cursurile riurilor nu prea sint in- 
grijite, şi din pricina aceasta, comerțul, industria şi agricultu 
sulăr. Ba o parte a populației e nevoită chiar să-şi caute 
lucru prin provinciile ungurești ori austriace, sau chiar să emi 
greze in America (vre-o 40.000 pe anţ.*) l 

Aşa că, din punct de vedere economic, Polonia austriac 
nu € într'o situaţie tocmai Infloritoare. 

Politiceşte apoi, nu numai că mandatele pentru Poloni sint 
în număr numai de 106. în locde 140 cite ar trebui să fie, dar 
in anii din urmă Rutenii s'au deșteptat la viaja politică, şi ac 
tualmente, cu ridicarea tinerelor generații culte, au inceput a-și 
cere drepturile lor,--aşa că lupta aceasta Intre Poloni și Ruteni 
e azi marea problemă politică a Galiției. 

In sfrşit, influența Germaniei în politica Austriei, iarăşi nu 
poate fi pe placul şi în interesul Polonilor din Galiţia, mai ales 
că ea lavorizează pe Ruteni. 

Dar acestea sint lucruri obicinuite ; cel puţin Polonii din 
Austria nu sint intr'o situație cu totul excepţională față de restul 
imperiului, contra lor nu se duce o luptă de distrugere. Altele sint 
popoarele martire ale Austro-Ungariei... 


I 


De-un secol aproape, Europa asistă cu desgust la sălbătă- 
ciile şi cruzimile ce se deslânțuesc asupra Polonilor din cele 
două mari imperii, protestează şi Infiercază prin glasurile cele 
mai autorizate ale ei, poeți şi scriitori, savanţi, oameni politici şi 
ziarişti, mijloacele Injositoare de care ele se servesc. 

Si in contra tuturor glasurilor indignate care se ridică a- 
supra lor, Germania şi Rusia işi urmează cu aceiaşi neobosită 
indirjire opera lor de distrugere împotriva Polonilor. 

Care sint rezultatele ei? 

Cele dintâi rezultate absolut indiscutabile sint avantajele pe 
care le au funcţionarii ruşi ori germani de care Rusia și Ger- 


+) V. Bérard, loc. cit, p 125. 


UN POPOR CARE NU VREA SA MOARA 369 


mania se servesc in provinciile polone: aceştia nu numai că 
primesc salarii cu mult mai mari, de două ori cite odată, de cit 
similarii lor, dar sint Ingăduiți să săvirşească tot felul de abu- 
zuri şi chiar fraude, numai să fie cit mai indirjiți contra Po- 
Ionilor. 

Tot rezultate sigure sint şi loloasele pe care le-au tras unii 
generali şi nobili ruşi cărora li s'au impărţit averile confiscate 
dela Poloni, apoi Insemnatele sume de bani cu care industria- 
şii şi comercianții germani sint subvenţionaţi de guvern pentru 
a putea invinge printr'o astfel de concurență neegală pe Polonii 
din provinciile răsăritene,—cum şi ciştigurile pe care le reali- 
zează unii proprietari germani prin specularea Comisiunii de co- 
lonizare. In adevăr aceşti proprietari, pentru a obține preţuri cit 
mai mari din vinzarea proprietăţilor lor, amenință comisiunea că 
dacă nu le dă cit cer, atunci işi vind proprietăţile la Poloni, Fi- 
rește, strinsă astfel, nefericita comisiune e nevoită să dea pre- 
turi excesive, numai ca pâmintul să nu treacă In mina Polonilor. 
De aceia a ajuns hectarul de pămint, dela 571 de mărci cit era 
in 1896, la 1.383 in 1906, adică mai mult decit dublu in zece 
ani. Şi tot de aceia din 306.000 de hectare cumpărate de comi- 
siune, 223.000 i-au fost vindute de Germani. 

Dar cum, desigur că—orcit de favorabile ar fi pentru cei 
ce se folosesc de ele--nu astfel de rezultate urmăresc guver- 
nele celor două imperii, trebue să căutăm care sint rezultatele 
generale, acele care interesază stirpirea polunismului în provin- 
ciile subjugate, şi progresele germanizării şi rusificării. 


kd 


Desigur că cel mai caracteristic fapt ce sa ivit până a- 
cuma in procesul acesta de o sută de ani dintre o națiune sub- 
jugată şi două imperii foarte puternice, este redeşteptarea Sile- 
siei germane. 

Provincia aceasta a facut odată parte din Polonia, a apar- 
ținut apoi regilor Boemiei, a căzut sub dominaţia Austriei şi în 
sfirşit, la mijlocul secolului al 18-a, a fost cucerită de Prusia, 
Astfel, timp de mai multe veacuri dela despărțirea ei de Polo- 
nia, Silesia a trăit sub influenţa culturii germane. Nobilimea şi 
oraşele s'au germanizal, şi chiar la țară s'au aşezat mulți coloni 
germani. Dar populaţia cea mai numeroasă era tot polonă. A- 
ceasta pârea şi ca menită să se germanizeze cu timpul și poate 
până azi ar fi pierdut deja conștiința naționalități sale, dacă Bis- 
marck nu ar fi inceput cunoscuta luptă — Kulturkampi — contra bi- 
sericii catolice. Lupta pe care Polonii din Silesia au dus-o, sub 
conducerea clerului catolic german, conira politicei Cancetarului 
de fier timp de un şiert de veac i-a trezit din amorțeală, le-a 
deşteptat sentimentul naţionalităţi lor şi i-a format ca element 
de luptă. Aşa incit, cind, după incetarea luptei dintre catolicism 
şi guvern, clerul catolic german a inceput să sprijine germani- 

4 


30 VIAȚA ROMINEASCA 


zarea, Polonii catolici din Silesia s'au ridicat şi contra foștilor 
lor conducători, clerul catolic german, şi contra operei de ger- 
manizare, solidarizindu-se cu Polonii din Prusia şi Posnania. 

După sute de ani de germanizare dar, Silezia se ridică de- 
odată — polonă pănă In adincurile ei, luptătoare conştientă pentru 
drepturile naţionalității sale !... Minunea aceasta a realizat-o Bis- 
marck tocmai prin politica sa care avea de țintă distrugerea po- 
lonismului. 

Aventura lui Bismarck insă nu a învăţat minte pe bărbaţii 
politici germani, şi iată că, în contra persecuțiilor, în contra o- 
perei atit de costisitoare a germanizării, polonismul se întăreşte, 
în timp ce germanismul dă înapoi in faţa lui și în alte părți: 
in Posnania procentul Germanilor era de 45". In 1867, iar in 
1900 cade la 38.49"; oraşele se polonizează, negustorii şi in- 
dustriașii germani cedează locul Polonilor. 

In faţa unor astfel de constatări părerile se impart: unii 
cred că e re prisos orice luptă, alții cred că trebuesc intrebuin- 
țale mijloace şi mai drastice, 

Aceleaşi rezultate şi tn Rusia, unde chiar guvernatori ge- 
nerali ori alți funcționari innalți, generalul Gurko în 1890, prin- 
țul Imeretinski în 1898, au fost nevoiţi să arăte Ţarului că sis- 
temul de guvernare întrebuințat în provinciile polone a dat fali- 
ment și că trebue schimbat: „Un tratament uşa de ncomenesc 
„produce efecte direct opuse acelora pe care guvernul le aşteaptă 
„dela şcoli: In loc să inspire copilului iubire pentru Rusia, pro- 
„Vvoacă În inima sa ura a tot ce este rus*, spune Gurko; iar 
„Imeretinski 1 compleactează peste cițiva ani: „Trebue, cu aju- 
„torul școalei, să unim această țară mărginaşă de inima impe- 
„riului, nu pumai prin sistemul prohibițiunilor, prin superiorila- 
„lea forței sau prin comunitatea pur materială a intereselor eco- 
„nomice, ci printr'o acţiune morală asupra conştiinţii, asupra su- 
„letului tinerimii“. *) 

Dar să urmărim mai de aproape rezultatele opresiunii. A- 
ceasta ne va da putinţa să cunoaştem starea actuală a Poloni- 
lor din toate punctele de vedere. 


În puternicul Imperiu Roman de odinioară, Creștinismul nu 
a putut fi nimicit, cu toate groaznicele persecuții ce s'au indrep- 
tat impotriva lui, iar la rindul său acesta, reprezentat prin Cato- 
licism, deşi dispunea de foarte puternice mijloace, nu a putut im- 
piedeca Reforma din veacul al XVI-lea,—și e aproape o lege în 
Istorie că orice persecuție e inutilă contra unei mișcări, care are 
rădăcini profunde, indestructibile. Cele mai indirjite persecuții nu 
fac decit să apropie, să solidarizeze, şi deci să intărească, pe 
cei împotriva cărora se indrea 

Puteau ele să aibă dar asupra Polonilor alte efecte ? 


Da o essen 


*) Citate do Bérard, op. cît., p. 133 sq. 


UN POLOR CARE NU VREA SA MOARA 37 


„In secolul al 19-lea“, spune Leblond), „in Polonia des 
„membrată, sub presiunea persecuției egalizatoare, nobilime, cler 
„clase agricole şi muncitoare recapătă conştiinţa că sint frați prin 
„rasă, religiune şi limbă... Patriotismul se răspindeşte pretutin- 
„Qeni, cuprinde pe locuitorii cei mai depărtaţi ai munților, pe 
„provincialii cei mai somnolenţi, pe orășenii cei mai uşuratici şi 
„azi toți Polonii sint patrioți... Europa, frămintată in mare parte 
„de cosmopolitism, asistă la cea mai admirabilă reconstituire a 
„unei naţionalităţi și, în sinul ei, a unui patriotism naţionalist, 
„cere inspiră chiar pe socialişti“. : 

Solidaritatea naţională polonă, peste clasele sociale și peste 
granițele ţărilor, iată primul rezultat al persecuțiilor, - 
; Bine înțeles, cu asta nu trebue să înțelegem că intre Poloni 
nu sint clase sociale—şi partidele respective— care luptă intre 
ele şi incă cu destulă energie; e vorbă numai de unirea în ace- 
lași gind, cind e vorba de interesele mari ale națiunii intregi : 
astfel chiar socialiştii poloni din Rusia, cel puţin grupul cel mai 
numeros, Partidul polon socialist, are înscrisă în fruntea progra- 
mului său: liberarea Poloniei. °) 

Studenţii poloni sint uniţi în societăţi generale, care au le- 
pături intre ele, cele din Petersburg cu cele din Cracovia ori 
Lemberg, ba chiar cu cele din Berlin, Paris, etc.. De asemeni, 
se cunosc strinsele legături dintre societățile polone de gimnastică, 
ale Sokolilor, din toate părţile, in vederea conlucrării lor pentru 
renașterea națională. 3 = o 5 : 

Cultul trecutului uneşte pe toți fii națiuni intrun gind şi 
le întreține mereu vie în minte amintirea trecutei măriri: sta- 
tuele, bisericile, palatele vechi, cimitirele polone, In care sint 
mormintele martirilor lor, sint cercetate şi venerate cu cea mai 
mare sfințenie. *) À i E 

Aniversârile lui Mickiewicz, Kosciuszko şi altor eroi naţio- 
nali, comemorarea datelor insemnate din viața neamului adună 
sute de mii de Poloni in procesiuni a căror solemnitate și mä: 

ie impun chiar și dușmanilor. z 
j Der nu s marar şi morţii sint pentru Polonii de pre- 
tutindeni un prilej pentru a se arâta legaţi intr'o strinsă comu- 
nitate de gindiri şi de sentimente: sosirea lui Sienkiewicz într'un 
oraş e sărbătorită de studenți şi de populaţie ca o serbare naţi- 
onală ; în Galiţia autorităţile iau parte la primirea lui. 

Şi aceste manifestații de solidaritate nu sint numai la su- 
prafață, în păturile culte ale oraşelor ; însuși poporul de jos ia 
parte la ele: bisericile, palatele vechilor regi poloni, statuele e- 
roilor naţionali sint adevărate locuri de pelerinagiu pentru ţărani 
ui d altfel masa agriculă se interesează într'un grad foarte 


i „ci 132, za 
3 CP tai L. Kulczycki, rexumată tn ziarul L' Européen din 14 
Mart, 1908. 


3) G- Dauchot, Immortelle Pologne, p.251 sq. 


372 VIAȚA ROMINEASCA 


innalt de luptele politice; la alegerile de delegați din Piotrkow 
au votat 91 “e din alegători, iar la Lomza chiar 97*,, 

Un mare avantaj in lupta contra germanizării şi rusilicării 
le dă Polonilor pe de-oparte prolificitatea lor deosebită, pe de alta 
marea lor putere de absorbţiune. In Galiţia, unde se află față de 
Poloni, Germanii au suferit o descreştere de 30*, dela 1880— 
1890. *) In Posnania numărul Polonilor s'a ridicat in perioada 
1869—1895 dela 806.000 la 1.100.000, pe cind In aceiaşi epocă 
numârul Germanilor dela 680.000 de-abia a ajuns la 700.000, In 
Polonia austriacă Polonii cresc între 1880 şi 1900 dela 6 mili- 
oane la 7%, iar in 1909 trec de 8 milioane. In Polonia rusă nu- 
mărul Polonilor ajunge în 1909 la 12 milioane, de unde în 1870 
el era de-abia de 6 milioane. 

De altiel nu numai pe terenul vechei Polonii, ci şi In oraşe 
străine Polonii se inmulțesc considerabil ; astfel în Viena, după 
cum constată „Statistiche Zentral-Kommission*, Polonii cresc cu 
14.5", pe cind Germanii de-abia cu 8.3", 

Numărul total al Polonilor, care în 1776 era de 6 milioane, 
a ajuns azi la 20 de milioane; In Regat densitatea locuitorilor 
era in 1905 de 92 la k.p, pe cind în restul Rusei era de 19 la 
k. p.. Singură Varşovia dela 40.000 locuitori a ajuns la 800.000, 

Această mare putere de expansiune a naţiunii polone e 
una din cele mai insemnate garanții pentru viitorul ei şi totodată 
face desperareu asupritorilor săi, 

Fiind înlăturați dela slujbe de stat, Polonii şi-au indreptat 
energia lor câlră activități particulare ; ei au inlocuit pe Ruși şi 
pe Germani în comerţ, se ocupă cu cultura pămintului, făcind 
din ce in ce mai multo agricultură tot mai rațională; chiar 
marii proprietari rămin pe moşiile lor ingrijindu-le, ameliorindu-le, 
veghind la educația sătenilor de pe ele, In Polonia rusească ora- 
şele Lodz, Sosnowice şi Varşovia au devenit centre industriale 
de primul rang, mulțumită activităţii Polonilor mai ales. 

In Polonia germană, unde din pricina condiţiunitor geogra- 
fice comerţ mare nu este, comerțul mic e in mina Polorilor, chiar 
și la sate, unde mijlocitorii germani și evrei germanizați au lost 
inlăturaţi. Jar agricultura e foarte bine condusă prin asociaţiile 
țărânești, „Bauernvereine*, intemeiate de Jakowski. Acestea luptă 
cu succes contra Comisiunii de colonizare: față de 25.000 de 
parcele ciștigate de stat dela 1806 incoace şi repartizate la 70.000 
de coloni germani, unguri, ruşi germanizați, etc., Polonii au ciş- 
tigat 35 000 de parcele şi au așezat pe ele 120.000 de conaţionali. 

Societăţile polone de exploatare agricolă au făcut în 1907 
afaceri de 394 milioane și au vârsat pentru activitatea națională 
enorma sumă de 50 milioane. Cultura a devenit intensivă, vitele 
Polonilor s'au inmulțit considerabil : dela 1892 la 1906 numărul 
cailor a crescut cu 47.000, iar a vitelor cornute cu 165.000 ; gos- 
podâria şi utilajul agricol al ţăranilor poloni de asemeni sau 


i d 


t 


UN POPOR CARE NU VREA SA MOARA +78 


In sfirşit, cu toate sutele de milioane cheltuite de Comisiu- 
nea de colonizare, suprafața pămintului stăpinit de Poloni a cres- 
cut cu 80.000 de hectare. 

Această admirabilă activitate practică, spune Bernus, „a ui- 
cr deea intăiu, apoi a scandalizat şi indignat pe adversarii Po- 

ilor. 

Alături cu puterea mare de expansiune a Polonilor, de care 
ne-am ocupat mai sus, ca e incă una din cele mai sigure chezăşii 
pentru viitorul naţiunii polone, 

Ca un contrast cu ceia ce sa fâcut în Rusia şi Germania 
sub regimul persecuţiunilor, in Austria găsim pină în timpul din 
urmă pe Poloni mai inapoiaţi ; fiind primiţi In funcţiile statului 
și avind conducerea afacerilor, spiritul de inițiativă privată nu 
s'a desvoltat aici, ca in celelalte provincii. De-abia dela 1907 
incoace industria şi comerțul au inceput să ia oarecare desvol: 
tare și aici, 

Dar Galiţia are deocamdată alt rol in viața Polonilor, pe 
care i] dă tocmai siluaţia ei mai liberă. Ea prepară viitorul, In 
şcolile ei se formează tinerimea polonă; acolo se duc să studi- 
eze tinerii Poloni cari nu pol trăi în ţara lor, Rusia ori Germa- 
nia; de acolo se recrutează acei ingineri poloni cari au constru- 
it transsiberianul şi transmandciurianul asuprilorilor Ruşi, cari 
conduc şi fac să inflorească uzinele din Lodz, acei tineri cari 
prin literatură şi artă menţin gloria Polonilor la innâlţimi care im- 
pun adversarilor și atrag simpatia străinilor pentru acest nobil și 
nefericit popor. 


IH 


La ce se datoreşte această rezistență a Polonilor, această 
inflorire economică şi socială a lor in mijlocul persecuțiunilor 
celor mai lără cruțare ? 

Firește, in primul loc trebue să ne gindim la insușşirile a- 
cestui neam : fără anumite calități lucrul nu ar fi cu putință. 

Dar aceste insuşiri au trebuit să le aibă Polonii şi innainte, 
şi ele nu i-au impiedicat să se dezorganizeze ca viață de stat şi 
să cadă sub stăpinire străină, 

Trebue să fie deci altă ceva, să fi intervenit un factor nou în 
viața acestui popor. 

Şi în adevăr aşa este. În ultima jumătate a secolului tre- 
cut s'a făcut o adincă transiormare în structura societăţii și in 
caracterul acestui popor, transformare care a scos în relief cali- 
tățile firești ale neamului şi le-a dat putință să ia poziţie in lupta 
de distrugere ce s'a interprins In contra sa. 

Polonia dinnainte de 1772 fusese un stat condus de-o no- 
bilime civilizată, rafinată, a tot puternică, care stăpinea cu puteri 
şi drepturi nemărginite o masă de ţărani şerbi, săraci, lâră drep- 
turi, Nobilii îşi treceau viața în lux, petreceri, intrigi politice; 
poporul muncea din greu pămintul care-i hrănea pe toți. Intre 


Ș 


374 VIAȚA ROMINEASCA 


unii şi alții nici o unire nu putea fi, nimic comun ; țăranii su- 
portau stăpinirea nobililor ca ceva firesc, şi atita tot. 

Această stare de lucruri a durat şi după desmembare, și 
revoluțiile polone din 1830 și 1863 au fost făcute numai de no- 
bili, cler şi tinerimea oraşelar ; țărânimea aproape nu a luat parte 
la ele, în orice caz nu a luat parte cu sufletul. Mişcările acestea 
nu aveau baza largă şi puternică a maselor populare ; ele işi 
puneau toată nădejdea în intervenţia străină ; în lupta dispropor- 
ționată pe care o duceau, luptătorii poloni erau susținuți numai 
de entusiasmul şi ardoarea lor, de credința nestrămutată pe care 
o aveau într'un fel de dreptate imanentă care ar domni în rela- 
ţiile dintre popoare şi care n'ar ingădui ca cel mai slab să fie 
distrus de cel mai tare. 

E ceia ce s'a numit „politica romantică“, pe care o defi- 
nește admirabil Dmowski in următoarele rinduri : *) 

„Nu credem să fie ţară in care să fi stăruit atit de mult ca 
„in Polonia moștenirea politică a primei jumătăţi din veacul al 
„19-lea. Această moştenire era credința în domnia dreptăţii In 
„relaţiile dintre popoare, nădejdea în putinţa de a face să birue 
„drepturile sale legitime, apărindu-le innaintea opiniei nepârtini- 
„toare a Europei, obiceiul de a califica faptele istorice cu ter- 
„menii de «nedreptate» ori «crimă» ; era increderea în isbinda 
„finală a «cauzei drepte» şi de aici o tendință de a nu ținea 
„seamă de direcţia reală a forțelor în viaţa internaţională. ca și 
„cum nu dela rezultanta acestor forje ar atirna reuşita ori cărei 
„interprinderi. Această stare de spirit care facea ca vederile po- 
„litice să se sprijine pe baze curat iluzorii, care ducea la arun- 
„carea în aventuri fără ca scopul şi mijloacele să fi lost defnite 
„şi calculate cu exactitate, sa numit romantism politic*. 

Pentru Poloni, la 1863 acest romantism politic a făcut cel 
mai complect fiasco : cu toată dreptatea cauzei lor, celelalte po- 

re ale Europei nu i-au ajutat, așa că ei au fost Invinşi de 
orja covirşitoare a dușmanilor, 

In inactivitatea silită care a urmat după slărmarea celei din 
urmă revoluții, o reculegere s'a cut în sufletul Polonilor. Atunci 
ei şi-au dat seamă că, în astfel de condiţii, lupta e zădarnică, 
Răsboiul cu armele, insurecțiunile contra unor forțe superioare 
nu-şi mai aveau locul. 

Trebuia să Inceapă o eră nouă. Şi din capul locului ei au 
înțeles că, dacă la un popor care se guvernează singur indife- 
rența maselor pentru afacerile publice şi pentru chestiunile po: 
litice e un mare râu, apoi pentru o națiune subjugală, amenin- 
țată la insâși baza existenții sale prin politica distrugătoare a 
unui guvern străin, indiferența maselor insamnă moartea. Cind o 
națiune e astfel urmărită, împiedicată, oprimată in toate manifes- 
tările sale, cum e cea polonă, fiecare cetățean trebue să fie un 
luptător, soldat devotat al neamului său, fiecare trebue să lupte 


*) R. Dmowski, loc, eit.p. 258. 


A 


UN POPOR CARE NU VREA SA MOARA 


VEn E 375 


cu cea mai deplină conștiință a datoriei sale in i 
distrugătoare a iale mg aoan o 

„In locul credinţii in dreptatea imanentă și drepturile indis- 
tructibile ale popoarelor, care susținuse inimile luptătorilor dela 
1930 şi 1863, un alt crez işi făcu loc în sufletele Polonilor: cre- 
dinja că numai un popor superior prin vitalitatea sa, prin mora- 
litate, cultură şi arta, prin situaţia sa economică şi socială, prin 
conștiința puternică a naționalităţii sale este In stare să reziste 
încercărilor de desnaţionalizare ale duşmanilor. 

Şi atunci națiunea polonă a intreprins „opera sa de reno- 
vare interioară”, cum o numeşte Gasziowit, traducătorul lui 
Dmowski, de „concentrare a energiei națiunii asupra ei insăşi“, 
cum li zice acest din urmă, 

Pe cind dar în Europa se credea că siărmarea insurecției 
polone din 1863 insemna rezolvirea definitivă a cauzei polone, 
in realitate nu era de cit Incheerea unei epoce în viața naţio- 
nală a Poloniior şi inceperea unei ere nouă. 

__ Renunţind la lupta zădarnică pentru reconstituirea Poloniei, 
națiunea polonă işi indreptă activitatea către un țel care se putea 
ajunge şi in situația in care ea se afla, impărțită între trei sate: 
păstrarea şi întărirea individualitaţii sale naţionale, ridicarea sa 
economică, desvoltarea civilizaţiei sale. 

„Indată după răscoala din 1863, atit de nelericită, se accen- 
„luă o mişcare sanitară de reacțiune contra spiritului romantic 
„al revoluționarilor cari riscase viitorul Poloniei pe aşa de 
„Slabe şanse de reuşită, cari se increzuse In puterea ideri fară 
„a pregăti materialmente şi metodic insurecţiunea” *). 

Această reacțiune in contra spiritului romantic e pe larg 
expusă in Dmowski, după care notâm aici momentele ei mai 
principale, 

În partea cea mai Insemnată a Poloniei, aceia unde tocmai 
fusese teatrul răscoalelor, în Regat, începu să apară o clasă bur- 
gheză industrială, care se ridica repede şi avea ambiția să joace un 
rol insemnat în viața naţiunii. Literatura nouă și ziaristica deve- 
niră toarte combative în sprijinul ideilor democratice ale acestei 
burghezii, care declara răsboiu romantismului politic în numele 
ee pentru desvoltarea economică şi pentru civilizaţia mo- 

ernă, 

Reacţiunea contra romantismului politic se făcea apoi şi 
din partea nobililor, dar in alt sens: pe cind burghezia renunța 
la politica generaţiilor trecute, nobilii voiau să adopte una fin 
feţele acelei politice: loialismul faţă de guverne, pentru ca prin 
increderea ce vor obţine-o dela ele, să ușureze situația poporului 
polon. Această politică a nobilimii insă, după oarecare incer- 
câri fără insemnate rezultate, trebui să fie părăsită. 

Băza serioasă a politicei răminea tot poporul, dar el era pe 
de-o parte inconştient şi incult, iar pe de alta duşman al nobili- 
mii, şi în genere izolat de clasele avute. 


*) Leblond, op. cit. p. 179- 


376 VIAȚA ROMINEASCA 


Ca să se facă cu putință apropierea intre popor şi celelalte 
clase sociale polone, cel mai mult a contribuit în primul loc gu- 
vernul rusesc, prin liberarea țăranilor. E drept că măsura fusese 
luată în 1864 cu alt scop decit dea face din ei elementul de luptă 
al naționalității polone: măsura fusese luată pentru a slăbi aris- 
trocraţia polonă şi pentru a crea o clasă agricolă devotată gu- 
vernului — din recunoștință. 

Dar, in contra acestor aşteptări, dela această liberare a tă- 
ranilor începe evoluția socială modernă a națiunii polone. 

Ţăranii liberi deveniră o clasă puternică, sănătoasă, nume- 
roasă, bine situată economiceşte, şi îndată au inceput să-şi a- 
răte „calitățile lor admirabile, care constitue azi puterea de că- 
„petenie a Poloniei in lupta grea pe care ca o susține pentru c- 
„Xistența sa naţională“. Țăranul polon iubeşte pâmintul cu pa- 
siune, e econom, are nevoi puține; de îndată ce i se arată cà 
mijloacele nouă întrebuințate în agricultură ti aduc folos, le pri- 
meşte şi le aplică; şi cind işi dă samă câ instrucţia e o armă 
puternică în lupta vieţii, devine foarte iubitor de invățălură. Cei 
cari emigrează in America ori lucrează In Germania prin fabrici, 
de indată ce economisesc ceva bani, se întorc şi îşi cumpără 
pămint în țara lor; din călătoriile lor ei aduc învățăminte şi ob- 
servaţii de care se folosesc; cultura pămintului se Iimbunătăţește 
mereu, asociaţiile ţărăneşti de tot felul se înmulțesc în toate pro- 
vinciile locuite de Poloni. 

Paralel cu această desvoltare economică, instrucţia se râs- 
pindeşte : mai repede în Austria unde e libertate şi în Prusia, 
unde învățămintul primar e obligator, ceva mai greu în Rusia, 
unde invățămintul e foarte slab organizat, 

Dar In chestia Iinvățâmintului intervine aici rolul claselor 
luminate : pentru a da ţăranilor instrucția, acestea au fundat nu- 
meroase asociații și institute de cultură; unde lucrul nu se poate 
face liber, el se face pe ascuns, cu toate greutăţile cu care tre- 
bue să lupte: astfel in Regat se constată că în 1897 din 100 de 
ştiutori de carte 60 nu știu decit limba polonă, deci au învățat 
in ascuns, căci altfel, din şcoli, ur şti rusește. Activitatea pen- 
tru instrucția poporului a ajuns prin 1885 cuvintul de ordine al 
patrioților poloni. 

Cu răspindirea instrucției printre țărani şi cu ridicarea lor 
economică, ei au fost aduşi să se ocupe de afacerile publice şi 
să ia parte la luptele politice, şi prin asta au făcut ca aspirațiile 
poporului să ia un loc larg în programele partidelor. 

Această imprejurare, impreună cu devotamentul cu care 
clasele culte luptă pentru instrucția poporului, şi cu persecuțiile 
guvernelor, a tăcut ca neincrederea țăranilor să slăbească față 
de clasele innalte şi o apropiere mai mare să fie cu putință. 

O presă clandestină luminează pe țărani asupra intereselor 
naționale, ziare şi broşuri tipărite in Galiţia se introduc in Re- 
gat, prin contrabandă, in mii de exemplare, Insiși țăranii se gru- 
pează în societăți secrete, Se incep persecuții şi Impotriva tā- 


“| 


UN POPOR CARE NU VREA SA MOARA 377 


ranilor patrioți, dar mişcarea creşte mereu şi guvernul e din ce 
in ce mai neputincios lață de ea. 

Astiel că in timpul războiului ruso-japonez şi a crizei in- 
terne din Rusia, în Polonia cel mai mare rol l-au jucat țăranii. 

Această mare transformare intervenită in viața socială şi 
politică a Polonilor este intovărăşită de o serie întreagă de 
schimbări. 

In Regat, prin desvoltarea industriei, s'a creat o puternică 
clasă muncitoare şi o clasă burgheză luminată; marele agricul- 
tor, nobilul privilegiat de altădată, e astăzi un muncitor luminat, 
care-şi cultivă moşia cu mijloace moderne și înțelege ideile și 
nevoile timpului. 

Națiunea întreagă a devenit astfel mai practică, ca işi ba- 
zează astăzi planurile sale de viitor pe temelii mai pozitive. De- 
acum lupta politică nu mai are in vedere reconstituirea vechei 
Polonii ; noua concepţie a cauzei polone e cu totul alta: „e de- 
„acum lupta pentru existenţă, lupta pentru drept, pentru menţi- 
„nerea individualității naționale, pentru afirmarea personalităţii 
„națiunii In fiecare din cele trei state“. 

Centru! de gravitate al vieţii naţionale strămutindu-se in 
păturile cele mai largi ale naţiunii, instrucțiunea poporului des- 
vollindu-se, societatea se democratizază, sentimentul național nu 
mai domneşte numai la suprafaţă, ci pătrunde in intreg dome- 
niul națiunii. Viaţa politică, cu modul acesta, capătă o putere 
pe care niciodată nu a cunoscut-o. E o adevărată renaştere na- 
țională. i 

Această renaştere îmbrățișează Intreaga viaţă a poporului 
polon in toate manifestările ei şi la infăpluirea ei contribue 
toate elementele societăţii. i 

Ea se vede în lupta pe care clasele luminate o duc in 
contra alcoolismului, întreținut în Rusia de guvern și ca mijloc 
de distrugere şi ca mijloc de exploatare (in Rusia e monopolul 
alcoolului), in propaganda pe care patrioții o fac în favoarea e- 
comomiei şi asociaților, în contra absenteismului proprietarilor şi 
a emigrării țāranilor,*) impotriva violenții și corupției de orice 
iel: la ea contribue biserica, despre care Mickiewicz incă spu- 
nes: „De cite ori masa poporului polon sa ridicat, drapelul na- 
„tional a fost totdeauna dus de mina unui preot”; contribue fc- 
meia polonă, aşa de devotată, de entuziastă şi totodată aşa de 
calmă şi de chibzuită, despre care Bismarck spunea : „Nu mă 
„tem atita de Polon, cit de femeia polonă*; contribue viaţa de 
familie care-i regularizatorul traiului Polonilor şi care le da cu- 
raju! de a rezista la toate greutăţile ce le intimpină; contribue 
tinerimea universitară, presa — „adevărata universitate a Poloni- 
lor“, — societățile de tot felul. 


a ; dă "Eni, n europienne au XIX-a siècle p. 269, 275) 
pune II aane PON a și vreilor, ponei persecutați, numărul mare 
àl emigranților din Rusia în America. Dar tot el constată apoi că Polonii 
din Regat, prin industrializarea acestuia, nu mui dau aşa mare proporție ida 
emigranți, 


kd 


378 VIAȚA ROMINEASCA 


Si dacă este o iluzie pe care zădarnic unii asupritori ai 
Polonilor şi-o mai fac astăzi, apoi e aceia că sentimentul națio- 
nal e incă patrimoniul claselor de sus şi că mișcarea națională 
polonă e o agitaţie factice, Intreținută de clțiva nerăbdători ori 
entuziaşti, și de care masa adincă a poporului e străină. 

lar dacă în lumea europeană a produs oarecare mirare fap- 
tul că Polonii nu au căutat să se folosească de războiul ruso- 
japonez şi de criza internă a Rusiei din 1905, pentru a se re- 
volta şi a proclama independenţa, şi dacă de aice sa scos Im 
cheerea că sentimentul naţional a slăbit, că o insurecție gent- 
rală nu mai e cu putință şi că poporul polon s'a resemnat, — „ni- 
„mic nu-i mai puțin adevărat“, spune Leblond. Tocmai această 
atitudine arată „cit de echilibrat, puternic, regulat e patriotismul 
lor“. Fi ştiau că regimentele germane stăteau gata să intre în 
Regat pentru a inăduși mişcarea, şi nu voiau „să compromită în 
tulburări inopinate abundența rasei și elita intelectuală necesară 
ca să-i conducă“. 

De altfel, fară lupte cu armele, fără revoluții, Polonii ştiu 
că victoria lor e asigurată: o înțeleg şi din vigoarea pe care o 
simt în ei şi din neputința desperată a opresorilor. 


IV 


A fost un timp cind opinia publică europeană se ocupa cu 
pasiune de afacerile Polonilor: epoca dela 1830 la 1863. Lup- 
tele eroice ale acestora, nedreptatea vădită care li se făcea, dis- 
proporția inire forţele lor şi ale dușmanilor, nebunia intreprinde- 
rii chiar, deşteptase interesul și simpatia lumii civilizate pentru ei. 

La aceasta contribuiră foarte mult și refugiații Poloni de 
după revoluția din 1830, exilaţii, luptătorii şi poeţii Polonilor. 
In starea de spirit cu care ei se duceau în țările apusene, în exal- 
tarea şi exasperarea lor, nu se putea ca ei să nu provoace o 
compălimire generală pentru soarta nelericitei lor patrii. 

Cine ar vrea să cunoască astăzi starea de spirit a acestora 
ar trebui să cetească operele cele mai caracteristice ale poeţilor 
din acel timp, Adam Mickiewicz, J. Slowacki și S. Krasinski— 
„poeţii rătăcitori*, cum li s'a zis,—poemele lor pline de tragică 
durere, înfăcărate până la exaltare, sbuciumate intre teamă şi 
indoială, intre speranță și desnădejde, scrise parcă intr'un delir, 
imbrăcind adese formele morbide ale unei imaginaţii supra-ex- 
citate pănă la nebunie :—infricoșătoarea Rrdutea lui Ordon, exas- 
perata Strămoșii ale lui Mickiewicz; mișcătoarea Kordian, in 
care sint analizate „elanurile de minie și tresărinle de desnă- 
dejde ale unei generații crescute în mijlocul gemetelor, a du- 
rerii și a agoniei“ *), fantastica şi misterioasa—,„potme å la fois 
sombre et illuminé" — Anhelii ale lui Slowacki; puternica și dra- 


*) G. Dauchot, op. cit, p. 165, 


4 


4 


UN POPOR CARE NU VREA SA MOARA 379 


matica Irdion, apocaliptica— „acel coșmar dantesc, cum o nu- 
meşte Leblond ')— Comedia nedivină ale lui Krasinski.*) 

Rar s'au agitat într'o literatură idei mai măreţe, gindiri mai 
exaltate, nebunii mai sublime,—pentrucă rar s'au găsit alți scri- 
itori in situaţia acestor poeţi cari „scriau în mijlocul masacrelor 
„odioase şi sub teroarea zilnică In care se sbate de un secol şi 
„jumătate o naţiune fină şi cultivată“.*) 

lată, de pildă, cum plinge Mickiewicz nenorocirea ţării sale 
şi care e starea lui sufleteasca după infringerea revoluţiei din 
1830, in ce fel se adresează el lui Dumnezeu in Sirămoşii : 

„Am suferit, am iubit, am crescut între chinuri şi iubire; 
„cind mi-ai ripit fericirea, mi-am Insingerat mina în insă-și inima 
mea; niciodată mam ridicato in contra ta. 

„Sufletul meu e incarnat în patria mea; am inchis în ini- 
„mă tot sufletul patriei mele! Eu, patria, una facem. Mă numesc 
„Milion, pentru că iubesc şi sulâr pentru milioane de oameni. 
„Privesc patria mea nefericită ca un fiu care ar privi pe tatal 
„său supus chinului de a fi tras pe roată; simt toate „torturile 
„unei națiuni, precum o mamă simte in sinul său suferințele co- 
„pilului său, Sufăr! Sint in delir !... Și tu, vesel, ințelept, tu guver- 
„nezi mereu, judeci mereu—şi se zice că nu greşeşti niciodată !...* 

Astfel de accente nu puteau, fireşte, să nu mişte inimile, 

Influenţa personală a Polonilor, relaţiile pe care le legau 
in străinătate, agitația lor febrilă, Intreţineau, in Franţa mai ales, 
o atmosferă de caldă simpatie pentru ei. lată cum descrie Dr. 
Clavel un curs de literatură slavă dela „College de France“ : 

„Protesorul (glasul lui e mut azi) vorbea puțin de litera- 
„tura Slavilor şi mult de netericirile lor. Auditorul fierbea. „De 
„odată proscrişii poloni se ridicau ca Iimpinşi de un resort, Erau 
„palizi şi le atirnau lacrimi de mustăţile lor lungi. Cu braţele 
„In aer, ei strigau: Trăiască Franţa 1... şi toți Francejii se ridi- 

„cau şi strigau: Trăiască Polonia !...* h ă 

lar cartea lui Mickiewicz, „Le Livre des pélerins polonais,* 
biblia naționala a exilaţilor, tradusă in franțuzeşte de Montalem- 
bert, a avut un răsunet extraordinar: Lammenais era cuprins 
de entusiasm, iar Maurice de Guérin scria surorii sale să şi-o 
procure numaidecii şi o asigura că are să plingă la cetirea ei, 

Mişcarea aceasta de generală simpatie sa resimţit până şi 
in sferele guvernamentale apusene, Mickiewicz a fost numit pro- 
lesor de latină la Lausanne, a ocupat apoi catedra de literatură 
slavă la „College de France,“ unde impreună cu Michelet şi 


1) Leblond, op. cit, p- 17% one — 

3) Pentru viața şi activitatea literară a acestor poeti: G. Sarrazin, 

r onies aione Dakr de la Pologne. O simplă evocare a personalității 
or artistice se găsește în Danchot, op. cit, 

5) Leblond, op. cit, p 91. 

4) Citat de Dauchot, op. cit. p. 145. 


VIAȚA ROMINEASCA 


Situaţia Poloniei ajunsese astfel o chestiune internațională. 

Dar după 1863 lucrurile se schimbară, entuziasmul căzu, ce- 
dor ce mai sperase in putinţa reconstituirei Poloniei, cruda rea- 
litate le nimici toate speranțele. 

Piingerile Polonilor tot se mai auziau, dar ele gâseau tot 
mai puţin ecou în suflete şi ei insişi nu mai aveau increderea 
şi exaltarea răsboinică, care-i susținuse pănă atunci. 

Pe de a'tă parte, situaţia internațională se schimba în cu- 
rind după 1863: Franţa invinsa şi umilită la 1870, îşi perdea 
rolul ei insemna! in politica Europei, iar In locul ei se ridica 
“Germania, duşmana Polonilor. 

Chestiunea polonă fu atunci considerată ca o afacere par- 
ticulară a celor trei state ce-şi impärțise Polonia, iar masurile 
pe care ele le luase, şi o tot mai slabă cunoaştere a stării de lu- 
cruri din provinciile polone dădeau Europei impresia că fiecare 
din cele trei imperii 'era pe cale de a găsi soluţiunca chestiei 
polone In ținuturile ce le aparțineau, —şi că Incurind chestiunea 
polonă va fi rezolvitaă. 

Dar in timpul din urmă, mai ales după evenimentele din 
Rusia de după 1904 și după măsurile mai radicale luate contra 
Polonilor de Germania, tot in acest an, prin influența Hakatiş- 
tilor, atenția Apusului a fost iarâși atrasă asupra națiunii polone, 
situația ei a inceput din nou să intereseze, 

Şi deodată Europa a văzut că se află în fața unui papor 
de 20 de milioane de oameni, unit sufletește pe de asupra gra- 
nițelor nefireşti ce i se impusese, plin de viață şi de energie, 
ridicat moralmente şi economicește, și care işi cere dreptul la 
viaţă cu putere, cu hotărire şi cu incredere în sine, 

Care-i situația politică a acestor 20 de milioane de oameni ? 
Mai poate ea răminea o chestie politică particulară, de care Europa 
se poate dezinteresa ? 

In jurul chestiunii polone se intilnesc şi se ciocnesc pu- 
ternice interese contrare, care privesc pe de oparte raporturile 
dintre Rusia, Germania şi Austro-Ungaria, iar pe de alta insăşi 
raporturile dintre aceste țări şi politica generală europeană. 

Cită vreme națiunea polonă părea amorțită, anihilată, fără 
viață, nu i se putea atribui nici un rol activ în aceste lupte de 
interese; din moment insă ce Polonii se arată ca un popor de 
viaţă și de viitor, ei devin un factor de care nu se poate să nu 
se ție samă în politica Europei. 

Chestiunea polonă devine astfel iar o chestiune internațio- 
nală şi incepe să preocupe din ce în ce mai mult spiritele. Ea 
devine și mai interesantă prin dramatismul ei, prin inverşunarea 
luptei, prin suferințele reale ce se deslăşoară in cuprinsul ei. 

Şi mai capătă un interes deosebit prin insuşi dificultatea 
«i, prin imposibilitatea în care se vede tot mai limpede că se 
află guvernele de a-i da o soluție. In adevâr, in toate cele trei 
imperii ce şi-au Impårțit Polonia, starea în care provinciile po- 
lone sint ținute e de provizorat ; cit despre soluția definitivă,— 


` 
> 


F} | 


UN POPOR CARE NU VREA SA MOARA 384 
— e 


„Adresaţi-vă oamenilor cari dirija actualmente politica Rusiei şi 
„Chiar pe acea a Prusiei, acestor oameni de stat cari combat cu 
„inverşunare tendințele şi revendicările Polonilor şi întrebaţi-i : 
‘Cum vă reprezentaţi viitorul chestiunei polone şi ce mijloc 
„vedeți ca s'o rezolviţi în chip satisfăcător?» Nici unul dintre 
„dinşii, nu mă îndoesc s'o afirm, nu va fi în stare să răspundă,“ — 
spune Gasztowtt în prefața cărţii lui Dmowski. 

Dar Polonii —ei ce cred, ce zic? 

Am putea cita, pentru a arăta aceasta, concluziile oricărui 
dintre acei cari au scris asupra chestiunii: ale lui Huret, ale 
lui Dmowski, Leblond, indiferent; părerea e una şi aceiași, 
Polonii cer să fie trataţi egal cu Germanii in Germania, egal 
cu Ruşii în Rusia, să li se lase libera desvoltare a individua- 
litâţii lor naţionale, precum li s'a tăgăduit in Congresul din. 
Viena dela 1815, 

Dar reconstituirea Poloniei ? 

„Dulce vis nerealizabil 1...* exclamă câwă Huret unul din 
lruntaşii poloni cu care a vorbit. Apoi tot eladaugă: „Totuşi 
„nimeni nu poate impiedeca pe Poloni să păstreze in suflet 
„speranța că lumea se va transforma, după cum spuneam adi- 
„nioare, în state tn adevăr naţionale.* 

lar Dmowski, in numele libertăţii de cugetare, spune foarte 
irumos: „E ingāduit oricărui Polon să incâlzească ideia unei 
„feuniri naționale, unui stat polon independent, după cum e în- 
„băduit oricărui cetățan al cutărei ori culărei monarhii să aibă 
„convingeri republicane. Competența statului începe acolo unde-i 
„vorba nu de idei, ci de tendinţe active şi practice," 

Dar ca tendințe active și practice, Polonii, după fericita 
formulă a lui Leblond, „cer mai multă libertate... ei vor cere 
„ună după alta libertăţile ce le par legitim şi raţional să le do- 
„fească după gradul de civilizaţie la care Europa se socoate a- 
„junsă. Ei vor să între In ordinea—normală —a Europei.“ 

Reuşi-vor oare ? À 

Deocamdată avem impresia câ vorbele profetice ale lui 
Krasinski, pe care le-am citat în fruntea acestor rinduri, s'au re- 
alizat: a apărut acea rasă nouă de oameni pe pămintul Poloniei; 

acolo unde altă dată era „diversitate, separație şi antagonism, 
nu e astăzi decit „o unitate divină, o singură viață, o singurā. 
iubire.* 

Ce se va intimpla în viitor, e greu de ştiut, Ceia ce însă. 
e inafará de orice indoială, e că, în astfel de condiţii, un po- 
por nu poate să moară- 


M. Carp 


Cîntec urciorului 


— 


Ureior, pe cind îți dau ființă, cu minile-mi, de humă grele 

Din graiu insuflețesc pămintu ‘ți, ritmind cintarea mea pe mersul 
“Cel lin al roatei. De aceia tu vei păstra în tine versul, 

Tu vei da apei răsturnate, cadențele cintârii mele, 


Am trămintat în lutu "ți proaspăt, fire verzui de lăcrămioare 
Şi 'ntunecate micşunele, ş'albastre fragede zambile, 

Şi ierburi crude şi-aromite, ca să dea arsci tale-argile 

Şi să dea apei ce-o va umple, mireazma lor ameţitoare. 


Acum, desăvirşit și neted cind te ridic uşor din roată, 
“Te ard la facări şi la soare, prin loc să-ți aurese pămintul.— 

Îmbălsămat şi plin de cinturi, de-acum, urcior, vei fi veşmintul 
În care-şi va 'mbrăca izvorul un val din apa sa curată. 


“Cum ceilalţi incondeiază, şi 'n jur, urcioarele le vargă, 

În jurul tău, în slove dese ce te-or incinge 'n patru rinduri 
Voi incheia 'n coloare vie de purpură, un stol de ginduri 
-Ce s'or imprăștia la-l apei pietriș, menit ca să le spargă. 


CINTEC URCIORULUI $83 


Şi te-oiu Incinge 'ntotdeauna, de 'nlânțuirea veșnică noua 
De frunze şi de flori ce schimbă mereu a anului podoabă: 
S'alunzi In apă trandafirul involt şi iedera cea roaba 

Cind din izvor ieşi-vei iarăși, să fie acoperiţi de rouă. 


Şi 'n singurateci seri de vară, cind steaua Venerii, păgină 

În cerul răsuriu şi dulce, o să se-arate zimbitoare l 

Te voiu zvîrli, legat de-un capăt al unei lungi incingătoare, 
Să prinzi imaginea-i ce 'n taină, ș'adinc, va străluci 'n fintină. 


Alice Călugăru 


O striîngere de mină 


I 


— Aide, Filibaş -zise directorul, un om acru cu ciuc şi cu 
ochelari, către aprodul Ion Filibaș Intinzindu-i un plic mare, gal- 
ben, cu eticheta ministerului—sä-mi cauţi din fundul pămintului 
pe domnul şei Sulea şi să-i dai plicul ăsta!.... Ai înțeles 7... 

Aprodul se închină adinc, luă plicul, bilbii de mai multe 
ari „da, domnule director“, apoi, cu o privire blindă și rupătoare 
parcar fi cerut ertare pentru îndrăzneală, întrebă cu glasul ră- 
guşit de respect: 

— Aştept vre-un răspuns, domnule director ?... 

— Nimie— mormăi directorul mingiindu-şi ciocul cu amin- 
două minile şi adăogind pe urmă mai răspicat: Nimic, ai înţeles ?... 
Ei, aide, pleacă la repezeală!... 

Filibaş cobori sprinwn scările, dar in stradă se opri o leacă 
să răsulle, Privi lung în sus şi 'n jos pe Calea Victoriei, la trä- 
surile ce alergau In goană spre şosea, la ceasornicul din virful 


unei case şi-şi zise căscind: „Fire-aral dracului de şef să fie... 


Apoi scoase din buzunarul pantalonilor o batistă pestriță şi-şi 
şterse oftind gitul şi fruntea. 

Era o zăpuşeală nemai pomenită. Razele soarelui aproape 
de asfințit Irigeau coperișele caselor, se infigeau in pereţi, in 
frunzişul copacilor pleoștiți de prin grădini. Străzile şi trotuarele 
parcă se Inmuiaseră de ferbințeală. Oamenii umblau a lene, su- 
find greu şi fäcindu-şi 
batistele. 

Aprodul, pornind tacticos în jos, se gindi că domnul şef 
Sulea stă tocmai în strada Francmazonă. 

— E departe rău—1şi zise indesindu-și şapca pe ceata— 


o să iau tramvaiul că nu-i scump și mă dor picioarele... E nu- 


mai un ban şi jumătate... 
Dar ajungind In Calea Griviței işi trase şapca pe ochi şi 


se gindi că ar fi o prostie să cheltuiască. Vreme are berechet, 
picioarele nu-l dor, Cu tramvaiul e mult mai cald decit pe jos, 
căci in tramvai e Imbulzeală. Mai bine o să bea o ţuică cu un 


ban ca să se răcorească şi mai şi economiseşte cinci parale... 

Mergea incet, legănindu-se și gillind ca o rață. Asuda 
tare şi-şi scotea deseori şapca să-şi şteargă chelia. Era scurt și 
gros, cu o burtă din pricina căreia nu-şi vedea decit virtarile 


vint, în restimpuri cu pălăriile sau cu 


* 


E 


O STRINGERE DE MINA 335 


ghetelor. Avea ochi albaştri, dulci, care păreau a zimbi necon- 
tenit, și nasul cu nările largi şi inlundate de pār. Barba-i era 
castanie, Incilcită, presărată cu citeva smocuri de fire albe şi-i 
ajungea până la al doilea nasture al tunicii, 

In strada Francmazonă află dela proprielăreasă că Sulea 
n'a dat pe-acasă de vre-o două zile, că e în urmă cu chiria pe 
o lună și jumătate, că în fiecare seară vine acasă cu trăsura, 
dar de chirie nu se sinchiseşte, că scandalizează pe ceilalţi chi- 
riaşi aducind dame în casă și că, în sfirșit, trebue să fje cam fic- 
nit, deoarece vorbește singur și dă din mini și pune noaptea 
să-i cinte gramolonul. 

Filibaş era ostenit şi avea și el poltă de vorbit. Şezu şi 
spuse proprietâresei că are şapte copii, că la toamnă Implineşte 
cincizeci şi trei de ani, că pe fata cea mai mare, care-i foarte 
cuminte şi frumoasă, a cerut-o un funcţionar dela poliţie, dar 
mă-sa n'a vrut s'o dea fiindcă auzise că funcţionarul e beţiv şi 
bătăuș, că dinsul e în serviciu de douăzeci şi cinci de ani 
şi toți superiorii l-au avut drag şi l-au cinstit, numai Sulea Il 
persecută, că om mai fără suflet şi mai tiran ca Sulea na po- 
menit, că il amendează în fiecare lună fără nici o vină şi nu se 
gindeşte că bieţii copilași li mor de foame, şi că el crede că 
Sulea mo să ajungă bine câci prea e țanţoş şi infumurat, 

Proprietăreasa îl asculta cu luare-aminte, clătină din cap, 
il compătimi și zise că şi dinsa crede că o să-l bată D-zeu pe 
şel, apoi li dădu un pahar cu apă şi-l petrecu pănă la poartă. 

— Bună lemee—işi zise Filibaş gindindu-se că, dacă Su- 
lea nu e acasă, trebue să fie negreșit in Strada Verde la avoca- 
tul Stefan Popescu, care e prieten cu şeful şi care are o nevastă 
oacheşă, tinără şi drăgostoasă. 2 A 

Pe drum îi păru rău că a ocărit pe şei. Cine-i Sulea, nici 
vorbă, dar n'ar fi trebuit să-l ocâărască, Te pomeneşii că pro- 
prietăreaza, limbută cum este, i-o spune că l-a injurat şi atunci 
o să dea de dracul. Şeful şi altfel arc pică pe dinsul 
și-i tot fägädueşte c'o să-l dea alară, dar mi-te cind ar mai auzi 
că l-a vorbit de râu. ? NTE. 

— Bine-i să ai lacăt la gură—mormâi el întristat și iuțin- 
du-şi paşii. 

r Trectnd prin strada Lipscani deodată zări pe Sulea in faja 
unei vitrine, râzimat in baston, cu gura căscată la nişte mane- 
chine imbrăcate in rochii-pantaloni. Faţa-i era plictisită parc'ar 
fi fost bolnav sau n'ar fi avut parale, Dealtmintrelea era un bär- 
bat de vre-o treizeci de ani, cu un corp pe care nici o haină nu 
putea să stea bine, cu musteaţa roşcată şi tunsă englezeşte, cu huzele 
groase şi umede, cu barba lată şi albă totdeauna de pudră şi 
cu monoclu, Se credea foarte frumos şi se lăuda tam-nesam că 
are succes la femei. Avea un baston cu minerul de argint pe 
care il cumpârase cu trei franci la o licitație dela Muntele de 
Pietate, dar despre care dinsul spunea că l-a căpătat drept amin- 
türe dela un prieten al său, pictor celebru la Paris, ë 


N 


386 VIAȚA ROMINEASCA 


— Pomeneşti lupul şi lupul la uşă—se gindi Filibaș ince- 
tinindu-şi paşii şi scotocind după scrisoare, Apoi se apropie cu 
şapca Intr'o mină și cu plicul în cealaltă, 

— Vă salut, domnule şef... 

Sulea se intoarse repede, speriat, auzind glasul lui Filibaş, 
Nu dăduse după amiază pe la biurou şi-i era frică să nu fi venit 
vre-o inspecţie. Se uită repede imprejur şi se reculese numai 
decit căci văzu cum ciţiva trecători curioşi cască gura la el şi 
la aprodul ce stătea descoperit, 

— A, Filibaş?... Ei ?—fäcu dinsul serios apropiindu-se 
de u > 
Filibaş stātea ca pe cuie, se muta mereu rind pe un picior, 
cind pe cellalt şi nu ştia cum să inceapă. işi alunecă privirea 
peste fața gravă a şefului și-i veni In minte că tot aşa Face şi 
cind îl amendează. 

— V'am adus o scrisoare din partea domnului director— 
ingăimă în siirşit întinzindu-i plicul și răsuilind parcă ar fi scă- 
pat de o povară foarte grea. 

Şeful aruncă ochii la adresă şi, văzind eticheta, păli. in- 
virti plicul între degete ca şi cind n'ar fi îndrăznit să-l destacă și 
prin minte îi iulgeră neintrerupt: „M'am dus dracului !* Caută însă 
totuși sä se stăpinească şi întrebă cu o tremurare în glas şi cu 
dorința de-a afla astfel cel puţin cu o clipă mai tirziu cuprinsul 
scrisorii : 

— Domnul director era la minister cind ai plecat? 

— Da—răspunse repede şi hotării aprodul, dar apoi gin- 
dindu-se că poate răspunsul acesta nu e pe placul şefului, in- 
cepu să hliguiască : Adică.., nu știu sigur... poate să [i plecat.. 

Sulca îl privi lung, încruntă din sprincene și zise domol: 

— Tare ești prost, Filibaș... Cum dracu” poţi fi așa de prost? 

Filibaş zimbi bucurindu-se că a scăpat cu alita, iar setul 
rupse plicul cu băgare de seamă și aruncă o privire inlăuntru, 
Şi atunci Filibaş văzu că fața lui Sulea se inseninează deodată, 
că ochii ti licăresc, iar colțurile gurii i se lărgesc aşa incit îi 
desvălue dinţii, 

— Mare cine ești, bată-te D-zeu—se gindi aprodul zim- 
bind parcă ar fi vrut să arâle că şi el ia parte la bucuria şe- 
fului. Dar acu' mi se pare că te-am imblinzit... 

Sulea scoase scrisoarea din plic cu degetele țremurind și 
numără repede bancnotele ce erau infăşurate intr'insa gindindu- 
se cu plăcere: „Și tocmai n'aveam nici un ban şi nu mai ştiam 
de unde să imprumut... Ce om cumsecade, ceom!* Pipăi cu 
lăcomie hirtiile, se uită cu drag la Filibaş şi prinse a sorbi rin- 
durile în care directorul ti spunea că-i trimite cele două sute de 
lei ce i-a imprumutat dăunăzi, îi mulţumeşte şi, dacă n'are ceva 
mai bun de făcut, îl roagă să ia masa diseară cu dinsul şi cu 
nevaslă-sa. 

— Mă duc, neapărat mă duc 1.. murmură Sulea, Poate să 


DD N a a a. — 


O STRINGEHE DE MINA s67 


facem şi un pocheraş şi să mai ciupesc ceva L. 
secade, ce om l... z 

___ Imcepu a ride, Apoi zărind iar pe Filibaș, 1! bătu pe umăr şi-i 
zise fără să-și poată stăpini bucuria : 

— Bravo, Filibaș, bravo! Mulţumesc... Eşti băiat cumse- 
cade. Mersi t.. 

Se intoarse zăpăcit să plece spre Calea Victoriei, dar după 
ce fäcu doi pași veni iar spre aprod şi-i intinse mina prieteneşte : 

— Bravo, bravo şi mersi, Filibaş I—strigă simțind că arfi 
in stare să și sărule pe omul care i-a adus, tocmai cind era 
mai năcăjit, paralele ce le crezuse pierdute. 

Filibaș, dintru'ntiiu, se dădu inapoi parcă n'a fi putut crede 
că şelul acesta să-i întinză lui mina. Roşi şi prinse a ride ca un 
prost. Îşi șterse palma de dunga pantalonilor şi blodogori fara 
să şte ce zice, ca un copil căruia i se face o bucurie la care nu 
se așteptase niciodată : 

— Vă salut, domnule şef... 

In clipa următoare simți cum nişte degete uscate, osoase, 
dar totuși moi și catifelate ti string uşor mina. I trecu un fior de 
plăcere. Mişcă din picioare, se inchină şi rinji iar mai prost şi 
mai roșu, | se părea că inima îi crește, i se umilă şi bate tot 
mai repede, mai repede, incit i-e frică să nu plesnească, Buzele 
ti tremurau fäcind să-i tremure şi barba, iar fruntea i se umplu 
deodată de nădușeală. 

— Imi dă mina—ii trecea necontenit prin creeri, Imi dā 
mina... Şeful mi-o stringe... Aoleu, ce-i asta ? 

Şeful se mai gindi că poate ar fi bine să-i dea şi un bac- 
şiş, Omul ästa merită neapărat un bacşiş... Dar pe urmă îi veni 
in minte că trebue să se bărbierească şi trebue să dea bărbie 
rului francul. li mai zise odată foarte câlduros: 

— Foarte bine, Filibaş... Las că nici eu n'am să le uit., 

Apoi o apucă repede pe trotuar în sus, fluerind vesel şi in- 
virtind bastonul între degete. 

Filibaș rămase locului mişcat şi uluit privind cu mirare şi 
cu evlavie în urma şefului, | sc părea insă şi acuma că visează. 
Parcă tot nu-i venea a crede că Sulea, Sulea cel straşnic, care 
ingrozise pe toți inleriorii dela minister, i-a strine lui intr'adevăr 
mina 

— Se poate ?... Ei, nu se poate, nu se poate !... 

Dar in mina dreaptă simțea şi acuma atingerea aceia 
ciudată şi prin spinare îi trecu iar un fior de plăcere. Se uită ia 
lumea ce trecea pe lingă dinsul grăbită, fără să-l ia in seamă și 
în gindul lui întreba: 

— Ați văzut cum mi-a intins mina 2.. Ei, ce ziceţi ?... Aţi 
văzul 7... 

Și i se părea că toți oamenii zimbesc la dinsul şi-l felicită 
Şi-i spun c'au văzul. 

— Cine, cine-—murmură gindindu-se la Sulea cu o dra- 
goste plină de respect—dar cine bun... Mă, să-mi dea el mina 


„ Ce om cum- 


388 VAIŢa ROMINEASCA 


aşa din senin, în mijlocul străzii, în fața lumii l... Mare lucru L.. 

Işi puse şapca în cap şi privi minunat după Sulea care 
iocmai atunci se urca inir'o trăsură. Şi se pomeni deodata că 
i-e drag şeful şi-i pare rău că până adineaori | a urit şi l-a ocărit. 

— E un om de zahar, orice Sar spune—se gindi dinsul 
pornind vesel şi mindru spre casă, căci acuma era tirziu să se 
mai intoarcă pela biurou—vrea şi el să se arate rău și ţipă şi 
injură, de, ca orice om necâjit şi cu griji, dar are g inimă bună... 
prea bună... 

Se intinse din şale, işi răsuci musteaţa şi păși mai apăsat, 
ca de obiceiu, Se simțea mai mare cel puţin cu un cap ca toţi 
ceilalți muritori. Pe faţă îi plutea un väl de fericire şi de min- 
drie. | se părea chiar că are mii de franci in buzunar deşi: ştia 
bine că n'are decit un leu și o bâncuţă. Mina dreaptă n'o mişca 
deloc, o ţinea tot așa cum o ținuse atunci cind i-o strinsese ṣe- 
ful şi i se năzărea că il mingile mereu degetele acelea uscate 
şi catifelate a căror atingere li umpluse sufletul de nădejde, Flu- 
era şi el vesel, vrind să maimuţărească pe Sulea, și din cind 
in cind izbucnea in hohote innăbușşite de ris şi dădea din mlini 
ca un nebun. La oameni prinse a se uita cu milă și cu dispreţ 
gindindu-se : 

— Ce nătafleţi mai sint şi ăștia!... Iaca, ei nici nu bânuesc 
măcar că numai adineaori am dat mina cu domnul șef... Și ce-ar 
face ei dacar ști! 

işi inchipuia că s'ar descoperi toți şi l-ar bate cu [lori ca 
pe Vodă... Dar oamenii credeau că e beat, îl compâtimeau sau 
il injurau In gind şi se fereau de dinsul. 


Mergind spre casă Filibaş se gindi necontenit la şel şi că 
ută să-şi aducă aminte toate lucrurile care i-ar putea dovedi că 
Sulea are inimă bună, ca astfel să-i fie şi mai drag. Mult bine 
nu-i făcuse Sulca, totuşi ţinea minte foarte lămurii că odată, cum 
necum, a spart sticla de apă din biuroul șefului șia făcut oapârie 
şi o halima de-i era şi 'ui ruşine, Atunci (işi aduce aminte, parcă 
numai eri s'ar fi intimplat) toţi cățelușii din biurou au sărit la 
dinsul şi l-au certat şi l-au injurat de l-au făcut de două parale. 
Domnul şei Sulea însă nu se găsea In hiurou. Cind a venit pe 
urmă şi a aflat ce-a lost, nu i-a zis nici o vorbă de ocară, nu 
l-a amendat și nici nu l-a pus măcar să plătească paguba, cum 
ar fi facut buntoară oricare altul. Nu. S'a uitat numai la färimi- 
turile de sticlă, apoi la aprod şi pe urmă s'a aşezat la masă șa 
trimis să-i aducă un şvari, căci Il ia ceva așa cu leşin dela 
stomah. Filibaş n'ar indrăzni tocmai să jure pe slinta cruce, dar 
crede mult acuma că şelul a plătit sticla din buzunarul lui ne- 
vrind să-l pue pe dinsul Ja greutate, căci știa că are şapte co- 
pii şi e calic vai de suflețeiul lui, 


O STRINGERE DE MIYA 389 
tz a E E e E iza 


~ Aşai omul bun—sfirşi Fili ine — li 
adică tol nu te lasă să sfera PR E Ce a pe 

Acuma se gindi un minunt la nevastă-sa car 
de bucurie cind va afla că șeful i-a strins mina, şi la vecinul 
său, la viziuu, care o să strimbe din nas necrezător şi o da 
injure, apoi iar se intoarce la Sulea şi la slujbă, 

_— Păcâtos am fost şi eu, nu-mi fie de dcochi—işi zise 
gindindu-se cu părere de rău la amenzile ce i le pusese în 
circă şeful. Omul prost e osindit să fie păcălos. S'apoi să te 
mai miri că boerii sint rāi! Numai bieţii de ei știu cit ajun- 
suri au după 5: i La mda za 

pă urma noastră... Ce boclucuri i-am făcut şi eu 
D-zeu să mā erte, Mare minune că nu m'a dat afară demult. 
ep pari uituc.... Dear fi fost altul in locul lui, hehe, de 

mı 3 : h 
eg ea răvaș de drum!... Dar lui pesemne i-e milă şi 

li veniră in minte rind pe rind toate lile 
in aceşti doi ani din urmă de cind il e gi pe Sulen să isi 
că şelui intr'adevăr a avut dreptate să fie supărat şi să-l amendeze, 

_— Da, a lost niţel prea ștraşnic și dinsul, dar, dacă te gin- 
deşti bine, am meritat şi eu pedepsele... De-acu' insăsa ispră- 
vit. Ne-am impăcat.. Bine c'a dat D-zeu de ne-am impăcat! De- 
geaba, nu-i lucru firesc să fii rău cu şeful. Cine are puterea 
taie şi spinzură, De ce să fii rău cind poţi să fii bine ?,., 

Dar apoi işi aduse aminte că alahăeri Sulea iar l-a amen- 
dat cu cinci lei pentrucă n'a fost la ușă cind l-a strigat, și își 
zise că acuma, dupăce sau împăcat, trebue să-l certe, Şio 
să-l și erte, fără îndoială, mai ales că mine o să-l pindească şi, 
cind o fi singur în biurou, o să-l roage frumos de ertare. Ştie că 
la inceput o să facă nazuri, să bată cu pumnul în masă şi să 
tipe, dar pe urmă tot o să-l erte. Ii va spune că are sapte co- 
pilași şi şeful se va induioşa, îi va intinde iar mina şi-i va zice: 
„Ei, bravo, Filibaş! Fiindcă ești băiat cumsecade, te ert, Dar 
altădată să nu greșești, ai înțeles ? Căci altmintrelea să știi că 
nu te avansezi”... 

Pe Filibaş il podidiră lacrimile de bucurie și prinse iar a 
da din mini şi a ride, lar cind ajunse In colțul stradei în care 
stătea, nu se mai gindea decit că mine-poimine' o să fie innain- 
tat. Si adică la urma urmelor, de ce nu l-ar înnainia? Acu s'au 
impăcat, nu mai e nici o piedică. Şi are douăzeci şi cinci de 
ani de serviciu. Asta nu-i glumă. Douăzeci și cinci de ani! O 
viață de om. Și leafa tot puţină, şasezeci de lei pe lună, Cum 
să trăească din şasezeci de lei ? Să plătească chirie scumpă, să 
hrănească nouă guri, să imbrace nouă oameni. Nu se ajunge. 
Bine, până acuma a mers cum a mers, erau certaţi și nu se pu- 
tea. Dar acu' nu mai merge. Trebue să-l înnainteze. Și chiar merită 
să-l innainteze. De servit a servit, dela biurou n'a lipsit nici o zi, 
cinstit a fost, de furat n'a furat, de inșelat n'a inșelat pe nimeni, 
Ei, atunci cum să nu-l înnainteze ?... 

Trecu pe la o băcânie, Prăvăliaşul li era prieten pentrucă era 


e o să plingă 


a90 VIAȚA ROMINEASCA 


singurul negustor care ti mai dădea pe datorie. Dar fiindcă da- 
toria i se urcase la patruzeci şi doi de lei, de vre-o sāp- 
iămină incoace Filibaş il ocolea. Acuma li era sete și ar f 
vrut să bea o ţuică. Dădu să intre; in prag însă Işi aduse a- 
minte de datorie, îi fu ruşine şi se gindi s'o tulească. Pe urmă 
iși zise că nu e lucru cinstit să ocolești pe creditori. Băcanul ar 
putea crede că nu vrea să-i plătească şi de aceia nui mai in- 
tră in prăvălie. Cel mai nimerit e să intre, să zică «bună ziua» şi 
să bea o ţuică. Astăzi, dealtmintrelea, merită să bea și şampanie, 
căci s'a împăcat cu șeful. In sfirşit poate chiar să spue şi bä- 
canului că Sulea i-a lăgăduit să-l avanseze şi că acuma o săi 
plătească în curind toată datoria până intrun ban. Asta numai 
ca să nu crează că are de-a face cu o haimana. 

Intră mindru în prăvălie. Băcanul 1! primi cu boneta pe cap 
şi cu brațele deschise. Își inchipuia că Filibaş a pus mina pe 
pärale şi vine să plătească. 

— Ehe, lume nouă'n băcănie veche! Demult n'ai mai dat 
pela noi, nene ?... Ei, ce mai veste-poveste? Cumo duci cu ser- 
viciul ? Şeful tot cine, tot cine ?... 

Filibaş îi intinse trulaș mina şi rosti tare şi răspicat: 

— Aşa să știi că mina asta a strins-o adineaori şi domnul 

ARE 
zi — Tauzi colo!—strigă băcanul făcindu-se că se miră Şelul?... 
Va să zică... Ei, bravo, asta-mi place!... 

Aprodul strinse din buze cu dispreț, scuipă și porunci: 

— la să-mi dea o ţuică! 

— O ţuică, băete !—ţipă repede băcanul, apoi intorcindu-se 
iar cătră Filibaș, urmă : lauzi, nene ! Şi zici că vorbeşti serios? 
Parcă tot nu-mi vine a crede.. Păi dacă-i aşa e bine de tot, ce? 

— Se vede cit de colo că dta nu mă cunoşti, domnule— 
zise Filibaş grav. Eu n'am obiceiul să glumesc. Eu sint om bå- 
trin şi funcţionar şi nu vorbesc fleacuri. Şi cind spun ceva, să 
ştii că-i așa cum spun... Ei, vezi, așa am vorbit şi cu domnul 


şei cum vorbesc cu d-ta. El a zis una, cu alta, uite-așa, Pe urmă: 


mi-a strins mina şi ne-am despărțit... 

— Uite, aşa-mi place și mie—glăsui băcanul plescăind cu 
limba şi urmârind cu privirile necontenit pe băcţii de prăvălie 
ca să nu minince sau să dosească ceva, Nu ţi-am spus eu tot- 
deauna că-i om cumsecade, dar nu ştiţi cum să-l luați! Dar 
şi d-ta eşti mare șmecher. Bine trebue să-l fi picnit de ţi-a dat 
mina! De unde până eri-alaltăeri te stingea în amenzi, astăzi stă 
la taclale cu d-ta și-i stringe mina! Ei, degeaba, eşti șmecher 
şi s'a isprăvit!... 

Băcanul rise şiret şi-l lovi cu dosul palmei peste burtă. 
Filibaş puse paharul la gură, se uită cu ochi zimbitori la băcan, 
dădu ţuica de dușcă, strimbă din nas și plescăi din limbă in 
semn că băutura a fost bună şi tare, işi șterse musteţile şi pe 
urmă vorbi lingindu-şi mulțumit buzele: 

— Dacă n'ași fi fost şmecher crezi caşi fi putut-o duce 


O STRINGERE DE MINA 591 
reia 3 a => san 


douăzeci și cinci de ani în slujba ? 
in viaţă, altmintrelea nu merge 1... 
Un țăran care stătea alături şi tirguia işi 
ay i l guia iși scoase repede pă- 
lăria din cap şi se uită pe luriş cu res r 
știe y se Invirtească in viaţa, * pe e o inai 
Apoi Filibaş eşi încet din prăvălie minglindu-şi barba şi 
răsucindu- şi musteţile, Dar pe trotuar îşi aduse amiate că k ailt 
să spue bäcanului de avansare. li strigă deci din stradă părin- 
du-i bine că astfel il aud și trecătorii: 


— laca, nici nu-ţi spusei! Ştii că mi-a fâzăduit să ma a- 


vanseze ? Ei, ce zici? Bun băiat, nu?, 
— Minunat !— răspunse băcanul din uşă frecindu-şi minile 


la gindul că în sfirșit totuşi o să poată s ein 
Minunat !... a poată scoate ceva dela Filibaş, 


E, aşa trebue să te invirtești 


Filibaş plătea cincisprezece lei chirie unei ovreice in Calea 
Florească pentru o odae şi o săliță din fundul curţii. Odaea nu era 
mare, dar era foarte dărăpânată şi atit de joasă incit viziliul, om mai 
innalt, ajungea cu mina la tavan. Fiindca insă Filibaş nu avea 
prea multă mobilă, incăpea destul de bine toată familia. EI cu 
nevasta şi cu cei doi copii mai mici dormeau întrun pat, fata 
cea mare și trei copii în altul, iar băiatul, căruia tatul său li zi- 
cea «cal bătrin» şi care avea şaptesprezece ani, dormea jos câci el 
nu trebue să tie molturos. Săliţa o impărțea cu vizitiul cu care 
stâlea ușă'n uşă şi care nu avea decit trei copii,—cel mai mare 
de patru ani, iar cel mai mic de opt luni. Vizitiul avusese leafă 
bună la tramvae, dar de vre-o trei săptâmini nu mai era în ser- 
viciu : îl dăduse alară pentrucă bătuse pe un pasager. Il chema 
Mihail lonescu şi avea minile mari și noduroase, trupul scurt 
Şi picioarele foarte lungi, așa că, cu tunica-i scurtă, cafenie, pä- 
rea un cocostire plouat. Purta musteața răsucită şi pumadată căci 
latul sâu fusese ungur ; el insă nu mai ştia ungureşte decit vre-o 
citeva Injurături, Se fălea că e socialist şi căuta să aducă vor- 
ba totdeauna de boeri ca să-i poală injura ungurește. Nevas- 
lă-sa murise din facere şi de-atunci dinsul nu poate suferi pe 
doctori, Cu Filibaş stătea în fiecare seară la tailas şi vorbeau de 
tău pe superiori. La leafă insă totdeauna se certau, doarece a- 
tunci Filibaş nu-i mai dădea voe sā injure pe boeri. 

Filibaş intră în curte fluerind, cu şapca pe-o ureche. 

— Ei, nevestico, gata masa ?— strigă tare şi mindru oprin- 
du-se în săliță așa ca să-l audă şi vizitiul care stătea cu uşa 
deschisa şi cu luleaua in gură, posomorit şi minios căci se cer- 
lase cu ovreica din pricina copiilor, Să nu uiţi, nevestico, să pui 
la masă şi o lecuță de vin, căci astăzi am chef să heau un pä- 
rel.. Ce dracu ! Cit trăim să trăim bine că pe urmă cine ştie 
€-o mai fil... 


393 VIAŢA ROMINEASCA 


pc EI a a RE E 


işi scoase şapca şi se şterse de sudori uitindu-se pe luriș 
la vizitiu. Şi văzind mutra blegită a prietenului său îi veni in 
minte că mine-poimine o să-l avanseze şi prinse iar a ride cu atita 
poftă incit li tremura burta. Işi puse in gind să sefacă beat ca 
să-l invidieze şi mai mult vizitiul. 

Nevasta lui Filibaș era o femee trecută, cu obrajii tăbăciți 
şi increţiți, cu nasul scurt și cu barba ascuţită, deșirată şi mur- 
dară parcă nu sar fi primenit şi nu s'ar fi spălat de cind sa 
măritat. Auzind glasul bărbatului eşi în ușă, bătu în palme cu 
necaz şi ţipă: 

— Aoleu, pare-mi-se c'ai nebunit, bărbate, ori că vrei săi 
baţi joc de mine l... Ţie-ţi arde de vin şi eu nu-mi văd capul 
de sărăcie şi nu ştiu de unde să mă mai imprumut şi ce să fac 
ca să pol găsi o bucăţică de pine pentru gurile astea mici şi 
făminde.. 

— Ce pine, Mariţo, ce pine ?—fäcu Filibaş necăjil că ne- 
vastă-sa nu se sfieşte a se câi in gura mare. Cu cozonac am så 
vă hranesc de-acu ‘nainte, ai ințeles ? Cu cozonac !... Ei, tfi place? 
lac'aşa vreau eu, uile-aşa ! Ai înţeles ? 

Acasă, cu nevasta şi cu copiii, lui Filibaș ii plăcea să vor- 
bească așa cum vorbesc cu dinsul superiorii la biurou. Dar a- 
cuma striga și mai tare ca de obiceiu, căci vroia să-l auză toți 
vecinii şi să se minuneze. 

Nevasta rămase o clipă cu gura câscată, apoi îşi lăcu cruce 
şi-şi scuipă în sin: 

— Ai nebunii, lonică, aoleu c'ai nebunii! Vai de capul täu l... 

Bărbatul se incruntă şi era cit p'aci so ia la injuraturi, dar 
se gindi totuşi că lemeia nare de unde să ştie ce noroc a dat 
peste dinsul şi, proastă cum este, nici nu e în stare să ghi- 
cească. Şi se potoli, Scoase din buzunar francul şi bāncuța ce 
le căpătase bacşiş dela un boer din provincie care avusese niște 
daravere pe la minister, și le întinse nevestii : 

—. Aide, nu mai torâi ca o neroadă,,. Du-te şi adă vin că 
astăzi trebue să beu şi să mă imbat... Pentrucă văd că d-ta, cu- 
coană, eşti mai proastă cum erai cind m'a pus dracul de m'am 
insurat cu tine şi nu poţi pricepe cu mintea ta cea de vrabie că 
eu nu vorbesc de claca! Ai ințeles? Astăzi vreu să mă vese- 
lesc fiindcă de azi innainte sint avansat! Ei, acu' ai înţelest+,. - 
Sint a-van-sal L.. Şacu' poftim şi mai cricneşte dacâ-ţi dă mină, 
pohim |... 

Incepuse să grăească mai domol, dar la stirşit sc pomeni 
că iar strigă. li era necaz că femeia ma fost de față cind iā 
dat şeful mina ca să știe să-l respecte cum se cuvine. ? 

Cind auzi nevasta de avansare incepu să tremure şi să 
schimbe feje-lețe. li venea să leşine. Se holbă mută la bărbat, 
aici credea, aici nu credea şi mototolea intr'una şorțul cu minile 
umede. Pe urmă prinse a clipi repede din gene și biibii, rizind 
și plingind în acelaș timp: l 

— Of, dare-ar Cel de Sus să-ţi fie gura de aur, că numai 


i 


O STRINGERE DE MINA 393 


bunul D-zeu ştie cit am răbdat şi am suferit în vremuri 
de scumpete amară ! OF, of, suflețelul meu! Că i Wt Tani 
scumpă și leafa puţină şi copiii mulți... Și lăptarului ti trebue 
parale, şi găzarului li trebue, şi zarzavagiului ti trebue, şi 

Luă banii din mina lui Filibaş şi eşi repede plingind şi 
Hăcindu-şi cruce de bucurie și înşirind cu glas inlăcrimat pe toți 
creditorii care aşteaptă parale și-i fac bocluc în fiecare zi. 

__ Filibag mai stâtu un minut în sală furind cu coada ochiu- 
lui pe vizitiu, apoi întră tuşind ţanțoş în odae şi se aşeză la 
masă. Copiii nu erau pe-acasă ; cei mici se jucau undeva, pe la 
TCN, ne nu se întorseseră din oraş. Filibaş oftä, se gindi 
pien A tind cu degetele darabana pe masă, pe urmă strigă 

— Acasă ești, Mihai ? 

Dincolo, viziliul nu răspunse, luşi, se sculă incet şi trecu 
in casa aprodului cu luleaua intre dinţi şi cu minile în buzuna- 
rele pantalonilor. 

e Așa, neică, ce să stai colo singur ca un cuc... 

Vizitiul mormăi «bună seara» şi se aşeză pe marginea unui 
pat. incetul cu incetul însă i se deslegă limba și, întiiu şi mai 
intiiu, povesti lui Filibaş din fir în păr cum sa certat cu ovreica, 
adăogind că dacă ar îi In slujbă sau ar avea parale, numai decit 
Sar muta căci i s'a sciriit cu obrăzniciile şi cu cirtirile propri- 
etāresei, Apoi tăcu, scormoni tutunul din lulea, scuipă şi Intrebă; 

— Şi va să zică le avansează ? 

__— Păi—răspunse scurt și mindru Pilibaş, dar pe urmă to- 
tuşi incepu să-i spue şi el amânunţil cum i-a strins şeful mina, 
că au glumit și au ris ca doi prieteni buni şi că la despărţire 
i-a zis co să-şi pue In cumpănă toată greutatea lui de şei şi 
o să-l avansez dela zintiiu. Vorbea încet, ca un părinte câtră 
copii, şi nici prin gind nu-i trecea că minte. Dealtmintrelea chiar 
daca ma fost tocmai-tocmai aşa cum povestea, dinsul era con- 
vins că aşa ar fi trebuit să se intimple. 

— Să fie întrun ceas bun—murmură vizitiul cu pizmă. 
laca eu de geaba am muncit și mi-am sfârimat ciolanele. M'au 
dat afară pungașii şi m'au lăsa pe drumuri cu o droae de co- 
pii 1... Aşa-i dreptatea în țara asta, uite-aṣa l... 

„__— De-—zise grav Filibaş— trebue să ştii de unde să apuci 
viața şi cum s'o suceşti ! Nu-i lucru ușor să trăești in ziua de 
azi! Hehe, e greu de tot! Trebue să munceşti ca un cine, să 
pui osul, să te vinzoleşti, altfel te minincă fript calicia ! 

Tăcu o clipă, apoi adăopă şi mai grav cu aluzie la gre- 
seala vizitiului : 

— Şi trebue să te porţi bine, bine ca o fată mare, altmin- 
trelea s'a dus dracului şi cinste și slujbă. Cu hārțueli și cu bătăi 
nu poți face serviciu, degeaba L.. Capul plecat nu-l taie sabia, 
asta s'o ştii dela mine 1.. 

Vizitiu! scoase luleaua din gură şi zise liniştit : 

— Adică eu n'am fost plecat? Şi ce mi-a folosit? Mau 


394 VIAȚA ROMINEASCA 


dat afară? M'au dat. Mă lasă să-mi moară de foame copilaşu: 
Mă lasă... Puteam să mä port oricum, tot aşa aş fi pățit. Dacă 
stăpinul e porc de cine, degeaba te căzneşti L.. 

Injură ungureşte, scuipă, Își Ințepeni luleaua în cellalt colț 
al gurii, apoi mai mormâi ceva și tăcu. Filibaş rise silit şi glăsui: 

— Acu' nu mai ¢ nevoc să vorbim de chestia d-tale, Vino- 
vat li fi fost, asta fără doar și poate, că, ce Doamne, nu te dă 
nimeni alară aşa lam-nesam, Şefii sint oameni cumsecade, 
degeaba spui d-ta, dar slujbaşii sint ai dracului. Asta s'o ştii 
dela minel... ° 

— Cini sint, nu oameni cumsecade — zise vizitiul scu- 
lindu-se. Cini fără suflet !... Acu’ vorbeşti şi d-ta pentrucă ţi-a 
aruncat colo un ciolan, dar eri parcă nu vorbeai aşa, ai? Eri 
il injurai şi... 

— Ba sā mā erți—cautā Filibaș, supărat, să-l intrerupā, 

Dar vizitiul se aprindea din ce in ce şi, apropiindu-se de 
aprod, urmă tot mai cu loc: 

— Cind te amenda ţipai că el e rău și d-ta ești bun. Acu' 
te-a incîntat cu vorbe şi numai decit ești gata să spui că el e 
bun şi dta ești rău,,. Ehe, oameni ca d-ta mai rar! D-ta te in- 
cinți lesne că eşti prost și te poate purta de nas orice gogoman 
ca pe un copil. Dar mie să nu-mi vii d-ta cu palavre cà eu ştiu 
ce-i lumea şi cum sint boerii. Să te vază lat de foame şi n'o 
să-ți arunce o bucată de pine, Mai degrabă ţi-o da o funic să 
te spinzuri, ehet... 

Vizitiul se inturiase cumsecade. Inviriea pumnii supt na- 
sul lui Filibaş, se roşise ca racul şi-şi muta mereu luleaua din- 
trun colţ al gurii în ceilali. Filibaş, la inceput, se pleoștise, dar, 
cind văzu că vizitiul dă din mini, se inlurie și dinsul și incepu 
să urle: 

— Astea sint prostii, domnule, ai înțeles ? D-ta eștiun om 
de nimic şi d'aia te-au dat afară! Oamenii de teapa d-tale ar 
trebui bătuţi în vergi ca să le treacă de-a mai injura şi a birfi, 
asta ar trebui l... 

Apucă pe vizitiu de un nasture al hainei şi-l zgilţii cu fu- 
rie parc'ar fi vrut să-l silească a înțelege că e om de nimic și 
trebue bătut în vergi, 

— Vergi Iți trebue d-tale, ai înțeles ? Atunci nu te-ai mai 
lua la batae cu oamenii şi nu ai injura zor-nevoe pe superiori!.., 

Vizitiul se sborși şi mai rău auzindu-l urlind pe Filibaş. Dar 
mai mult 1! necăjea că o să-i rupă nasturele. 

— Lasă-mă 'n pace, domnule—zise dinsul—nu mă zgtiții că 
nu sint sluga d-tale !... 

--Nu te las--răcni Filibaş fără să ştie ce nu lasă. Eşti un 
mişel şi un licălos și injuri pe toată lumea! Ești o canalic, o... 

Vizitiul se smuci să-şi scape nasturele din mina lui, dar 
Filibaş, crezind că vrea să-l lovească, îl inhăță şi mai strins şi 
prinse a-i căra cu dreapta la pumni peste cap. Mai întiiu vizi- 
tiul se sperie şi dădu să scape din minile protivnicul, dar nu 


O STRINGERE DE MINA 395 


izbuti. Atunci se Intărită şi el şi-i trinti un genunchiu in burtă 
Filibaş căzu deadura pe dușamele urlind într'una : 

__— Eşti o canalie, domnule, un pungaş, un hoţ !... In puş- 
câne ai să ajungi, nu in serviciu! Canalie!,., 

Tocmai acuma sosi şi nevasta dela băcănie cu vin şi cu 
mezeluri. Auzi gălăgia de departe și, indată ce intră în curte, prinse 
a fipa ca din gură de : 

—  Aoleu ! Săriţi că-l omoară! Sariţi!... 

În curind vecinii dădură năvală pe la ferestre, copiii viziti- 
ului incepură a plinge, iar proprietăreasa striga pe-alară că nu- 
mai vizitiul e de vină, că el se ceartă cu toată lumea şi cosă-l 
dea alară că-i face de ris casa și-i sperie chiriaşii. Vizitiul insă, 
care în vremea aceasta trecuse in odaia lui, bombăni ; 

__— Săsţi fie rușine a minți și a te lăuda ca un netot, că 
eşti om bătrin!... 

Nevasta lui Filibaş era in sală, il auzi şi-i urlă amenințindu-l : 

— Las că te știe lumea cine eşti, alurisitule! i.e necaz 
că-l avansează, ai?,.. Dupăce te primește omul în casă şi te hră- 
nete mai sai și cu bătae la dinsul, pocitule şi holbatule 1... 

i Filibaș se sculase de jos şi eşise in curte să povestească 
vecinilor ce s'a intimplat, Toată lumea era de partea lui şi toți U 
ocărau pe vizitiu şi spuneau că are necaz pe Filibaş pentrucă 
Il avansează. lar Filibaş striga: 

— Cum să injure o haimana ca dinsul pe domnul şef? 
Ce are «| cu domnul şel?... Fire-ar al dracului de boanghină!. 


IV 


Filibaş se sculă mai dimineață ca de obiceiu. Voia să fie 
la minister devreme, să-l găsească şeful la uşă şi să vadă că 
nu Și-a luat nasul la purtare cu toate că i-a strins mina. Era 
tras la faţă căci se culcase tirziu, Se certase cu vizitiul până 
după miezul nopții. Părea însă şi mai fericit ca eri. Umbla 
Sprinten de ici colo şi avea mare poltă să impărlăşească tuturor 
bucuria ce i se svircolea In inimă. Astă-noapte, dupăce se așe- 
zase în pat, stătuse multă vreme de vorbă cu nevastă-sa și gä- 
siseră că nu se poate ca șelul să nu-l innainteze. Ba chiar și vi- 
sase că l-a avansat şi s'a îmbătat turtă de bucurie. 

Se învirtea mereu pe lingă ceilalți aprozi, deschidea gura să 
le povestească intimplarea cu şeful, dar îi era şi frică şi rușine 
că nu cumva să creadă că vrea să se laude, Îşi inchipuia că 
tovarășii lui, ca şi vizitiul, ar crăpa de necaz şi, sau nu l-ar 
crede, sau l-ar lua peste picior. 

Dar la urma urmelor tot nu se putu stăpini. Inima îi era prea 
plină, trebui să şi-o uşureze. Intră în vorbă cu un aprod tinār, 
ras de musteţi și tuns până la piele. Foriotiră de greutăţile vi- 
eții până ce ajunseră la superiori. Cind veni vorba de Sulea, 
tinărul scuipă şi injură căci Il amendase şi pe el cu doi lei fără 
să fi avut atita vină măcar cit e negru supt unghie. 


"~ 


396 VIAŢA RONINEASCA 


— Nu se poate om mai ticălos ca dobitocul ăsta—sisii din- 
sul uitindu-se in toate părțile ca nu cumva să-l audă vre-unul 
din protejații lui Sulea și să-l pirască, 

Filibaș simţi că i se gidilă limba. „Trebue să-i spun—se 
gindi—nu pot lăsa să crează de rău pe un om atit de cinstit și 
bun la inimă... Ei, trebue să-i spun! Zimbi cu bunătate, (uşi 
clătinind din cap şi zise: 

— Ei, nu, băete, nu-l cunoşti pe domnul Sulea. Tu eşti ti- 
när şi nu te-ai izbit de viaţă. Ascultă-mă pe mine că sint om 
bătrin şi cu douăzeci şi cinci de ani de serviciul Nu-l cunoşti... 
deloc nu-l cunoşti 1... Şeful e un om de zahar, auzi, de zahar!,, 

Tinărul râmase o clipă uimit Parcă nu putea crede căse 
găseşte cineva să ia apărarea lui Sulea. 

— Lasă-mă, nene—ingăimă sfios gindindu-se că poate Fi- 
libaş e spionul şelului şi vrea să-l tragă "n cursă. D-ià eşti cel 
dintiiu sunet de om care te apuci să-l lauzi. Păi dacă-i aşa de 
bun de ce m'a amendat pe mine? De ce te-a amendat pe d-ta? 
De ce face zile fripte tuturor? De ce? 

Se uită drept în ochii lui Filibaş. Ochii lui insă erau plini de 
bunătate, de incredere proastă, de fericire. „Nu-i spion— işi zise 
tinărul— e prost, dar nu-i spion !* 

— Sinteţi necopţi, băcte, ascultă-mă pe mine. Ce amenzi? 
Parcă au a face amenzile cind e vorba de inima omului? Ini- 
ma-i inimă şi amenda amendă. Şi inima lui e de aur L.. 

Şi-i povesti cu cuvinte dulci, cu amănunte inflorite cum. 
l-a intilnit eri, cum i-a dal mina, cum... în slirṣit, tot, tot și pe 
urmă adăogă triumfător: 

— Ei, acu’ ce zici ? 

Tinărul aprod îl privi cu milă şi-i răspunse foarte simplu: 

— Zic că eşti prost, nene... lartă-mă că ţi-o spun în aţă, 
deși mi-ai putea fi tata 1.. Adică d-ta crezi In fâgăduelile lui 
mincinoase şi te incinți că ţi-a dat mina ?.., Aolică măre! Crezi 
d-ta că el o să-și mai aducă aminte astăzi de toate astea? Şi pe 
urmă ce insemnează că ţi-a dat mina? la spune, ţi-a ertat a 
menda ?... 

— O să mi-o crte, fără îndoială — zise Filibaş cu convingere. 

— Ei aş!.., Păi mie nu mi-a dat mina şi secretarul gene- 
ral? Şi nu mi-a făgăduit cite'n lună şi 'n stele? Și cu ce m'am 
ales ?... Ba era să mă şi dea afară... i 

Filibaş nu mai zise nimic, Se intoarse incet şi se duse la 
uşa biuroului lui Sulea ca și cind ar fi căutat acolo adäpost și 
apărare impotriva celor ce vor să-i destrame fericirea. li părea 
rău că s'a spovedit băiatului. Ar fi fost mai bine să fi tăcut, să 
vază toţi cum o să-l primească şeful cind o să vie, Atunci de 
bună seamă n'ar mai fi cirtit şi nu i-ar mai fi făcut singe râu. 

Tinărul insă se grâbi să spuc numai decit şi celorlalţi ce 
i-a povestit Filibaş. Unul cite unul veniră toți aprozii la dinsul 
să-l intrebe dacă-i adevărat și să-i zică pe urmă că e un dobi- 
toc dacă se Increde în palavrele lui Sulea. Necredinţa tovarăși», 


Pi 


O STRINGERE DE MINA 397 


lor se așeză ca un ghimpe in sufletul lui Filibaş. Sim 
nărue ceva In jurul lui, se nârue mereu şi el pi c eye să 
scape de primejdie. Incercă să se liniştească zicindu-şi că aprozii 
jl pizmuesc, dar ghimpele, cu toate acestea, pătrundea tot mai a- 
dinc, mai adinc, 

ăla pas ra Ei, nu se poate, nu se poate L.. 
= ncepea să-și dea seama că a minţit cind a spus 
ia fägāduit să-l avanseze. Nu i-a Meer a da, da at 
vrut să-i tâgăduească sau s'a gindit să-i fgăduiască. Şi deodata 
iși aduse aminte de amenzile ce i le croise șeful, de ocările şi 
injurăturile ce i le aruncă de clteori îl vede, de amenințările lui 
tă o să-l dea afară, şi se Inlricoşa. Simţea că se zăpăceşte de 
tot, Gindurile îi alergau prin creeri tot mai neinirinate, se invăl- 
măşeau, se alungau, O clipă credea că il avansează, apoi că-l 
dă alară şi iar că-l avansează. Se răzimă de pervazul uşii şi-şi 
duse mina la fruntea care-i ardea. Nu mai ştiea ce să inceapă. 
Inchise ochii. Il cuprinse o moleșeală mare, li era somn, parcă 
n'ar fi dormit de-o săptămină. Rămase aşa, cu ochii închişi, gin- 
dindu-se mereu la Sulea, la avansare, la viziliu, la nevastă, la 
aprozi... Dejur împrejur stăpinea tăcerea aceia care se lătăeşte 
prin toate coridoarele biurourilor, o tăcere întreruptă cind şi cind 
de tusete, de paşi repezi, de risete innăbuşite, de cite-un țipăt al 
superiorilor, dar care, dupăce te obişnueşti cu dinsa, pare grea, 
ca plumbul, Şi, incetul cu incetul, gindurile lui Filibaş iar se 
limpeziră. Acuma iar nu mai avea indoieli că n'o säl avan- 
seze, | se părea că vede pe Sulea venind şi stringindu-i mina 
şi spuindu-i că o să aibă grijă de dinsul. Şi, gindindu-se, sufla 
„e ca şi cind ar fi avut o piatră pe piept. Era iar fericit și 
ese]... 

„__— Dormi, poreule ?—ti veni deodată in urechi un glas rā- 

guşit. Nu ţi-e rușine ?... Aide, cară-te d'aci 1... 

Filibaș tresări fript, se şterse repede la ochi şi bilbli din- 
du-se Inapoi : 

— Nu dormeam, domnule șef, trăiţi... Nu dormeam... Mă 
gindeam... 

— Mai ai obraz să şi minţi ?,,, Ei, las' că te învăţ eu... 

Sulea se pusese la pocher cu directorul şi pierduse toți 
banii, Ochii îi erau roşiți de nesomn, fața boțită. Aruncă o pri- 
vire incruntată spre aprod, apoi se intoarse repede şi intră in 
biurou, In vremece Filibaş murmura tot mai domol și mai jalnic: 

— Mă gindeam la necazuri, trăiţi, mă gindeam la necazuri. 

Citeva uşi se deschiseră în pripă și intr'insele apărură ca- 
pete curioase, Aprozii se uitară la dinaul baljocoritor şi ochii lor 
parcă ziceau : „Ei, vezi, dobitocule ?7* Filibaş stătea Incremenit. 
Buzele-i tremurau, iar in gind se Intreba : 

— Ce-i asta 2... Ce-i asta ?... 

I se părea c'a visat şi prinse iar a se freca la ochi. Dar 
apoi se hotărt să-şi faca ceva de lucru în biurou şi să vază 
dacă intr'adevăr Sulea fusese acel care l-a huidui Se strecură 


T 


398 VIAȚA ROMINEASCA 


> 
2 

3 
: 


înlăuntru încetinel ca o umbră şi se duse aţă la sticla de apă. 
Cu coada ochiului insă se uită spre biurou. Văzu pe Sulea sto- 
tocind furios printre hirtii şi-l auzi mormâind : 

— Pretutindeni praf şi murdărie... Nemai pomenit... 

Filibaș luă sticla. Minile îi tremurau. Porni în virful de- 
getelor spre uşă și mergind parcă vedea mereu faţa veselă de 
eri a şetului şi în mina dreaptă parcă simțea atingerea dulce 
şi moale a degetelor lui. Cind atinse clanţa il zâri Sulea şi-l opri; 

— Filibaş !... la vino 'ncoace L.. 

Aprodul se intoarse şi se apropie de masă. 

— Ce-i asta ?—zise şebul cu glas foarte liniștit arâtind cu 
o mină praful de pe masă, ia: cu cealaltă potrivindu-şi monoclul, 

Filibaş tācu. Se uită lung la masă, în ochii şefului, apoi 
la mina lui cea dreaptă. Văzu că mina e subțire, că pieleae 
albă, numai la incheeturile degetelor e roşă şi câ e brăzdată cu 
vine groase, albastre spălăcite. Dar dealtfel e mină ca și a 
lui şi ca şi a altor oameni, li era frică să nu scape sticla 
şi o strinse cu toate degetele. 

— Şi crezi tu că o să mai rabd murdăria asta şi pe viitor ?— 
urmă Sulea cu acelaş glas liniștit. Crezi tu că biuroul meu e 
grajd in care nu se curăţă decit odată pe săptămină ? Ei, nu, 
dragul meu! Eu n'am nevoe de trintori. Nu, hotărit. A ajuns 
cuțitul la os. Acu’ s'a isprăvit şi cu răbdarea mea... Fii bun deci 
şi-ţi stringe catrafusele şi te cărăbăneşte de pe-aci, da? Eunu 
mai vreau să te văd de azi înnainte!... Din partea mea nai 
decit să te faci bancher sau ceţi place, dar cu mine să nu mai 
dai ochi... Aşa. Va să zică ne-am înțeles?., Să-ţi stringi ca- 
tralusele !,.. l 
Filibaş vru să se roage frumos de ertare, dar nu putea zice | 


TAINĂ 


Ascultă, copile, ce-mi spune viața : 
De-apururi în umbră să torci al tău gind, 
Cind simţi in pleoapă o lacrimi” arzind, 

la seama la vreme ș acopere-ţi fața, 

Să nu fie ochi să te vadă plingind. 


Alaturi cu alții te 'nşiruie 'n horă 
Şi lumii plătește-i cu ce-i eşti dator, 
Fă-i patimii tale din zimbet zăvor, 
îi să-ți fie deapururea soră, 
să i : 
decit: „Am şapte copii, domnule şei, trăiţi...“ Şi Sulea deodată inc ti 
incepu să ţipe ca un nebun: ES : : 
— Ei, şi ce-mi pasă mie dacă ai? Eu sint de vină că ai lar noaptea cind vine şi ceața se lasă, 
Tu trage-ți oblonul să mai mărturii, 
Şi-atunci sub tavanul ascunsei chilii, 
Despătură-ţi taina ce 'n suflet te-apasă, 
Stropind-o cu lacrimi de ceasuri tirzii... 


li 
copii? Şi dacă ai de ce eşti trintor? De ce forăești şi dormi 
in loc să lucrezi? Aci nu se doarme, mişelule, aci se mun- 
ceşte!... Afară, ticălosule, afarà 1... 4 
Il luà de spate şi-l duse până la ușă. Filibaş eși Incet și 
inchise uşa cu băgare de seamă ca să nu facă zgomot. Inima | 
i se sbătea în piept ca o pasăre rânită. li veni In minte nevasta 
care o să plingă, vizitiul care o să ridå de dinsul. Și deodată 
i se păru că a căzut de undeva, dintr'o inălțime mare, şi cade, 
cade mereu fără să se poată agăța de ceva și lără să ajungă 
odată la pămint. Se răzimă de pervazul uşii. Ochii i se um- 
plură de lacrimi. Şi murmură cu buzele uscate: 
— Am şapte copii, domnule şef, trăiţi... 


~" 


L. Rebreanu 


LACRIMI 


Copilăria mea pierdută 
Demult prin rariștea de tei, 
Şi-a dus cu risul ei năvalnic 
Şi-a dus şi lacrimile ei... 


De-atuncia nu mi-s umezi ochii 

Ori cite vifore mă fring, 

Vai, mă 'nfior cind mintea-mi spune, 
De cită vreme nu mai pling. 


Pesemne lacrimile mele 
Acuma n suflet se cobor, 

Şi *npotmolindu-se 'n adincuri 
Își sap' acolo taina lor... 


Încet s'aşează rinduri-rinduri, 
Sub vălul jalnicei uitări, 

Ca bobii de mărgăritare 

In fundul nepătrunsei mări. 


Acolo dorm pân' cite-odată 
Mi le urnește-al vremii mers, 
Țesindu-le strălucitoare 

In haina alb’ a unui vers... 


SOMET 


Acum din nou imi treci pe sub fereastră, 
Tu toamnă, tu frumoasă cerşitoare, 

Pe urma ta cintări tinguitoare 

Lin tremură 'n intinderea albastră, 


Durerea ta”in zare călătoare 

Atinge 'n drum căsuţa mea sihastră 
Şi 'nfrigurate florile din glastră 
Suspină 'n svonul frunzei care moare, 


Eu stau aşa pierdut in reverie 
Şi, dus incet de luntrea amintirii, 
Ascult eterna morții psalmodie. 


Ascult şi simt că genele mi-s grele: 
Pare-că in vasta ingropare-a firii 
Aud şi plinsu 'ngropăciunii mele... 


AŞTEPTARE 
(Fragment) 


— Nu vine!.. 

S-au deşteptat toți demonii din mine.... 
S-au deşteptat în vulbură nebună, 

Un negru stol în suflet mi s'adună; 

Cu ris prelung ei dânțuiesc în goană, 
Îmi sfarmă 'n drum icoană de icoană; 
Răzbat păgin în templul siint al vieții, 
De chinuri dragi ti văduvesc păreții; 
Îmi seamănă pierzarea din aripă 

Şi mā despoaie clipă după clipă!... 

Vin tot mai mulți intunecind pămintul, 
Şi vintul 

Destriului cu Hacări de otravă 

Mă arde'n sbor pe fruntea mea bolnavă, 
Cind patima, o ne 'nblinzită fiară, 

În inimă mă sap’ adinc din ghiară, 

Şi blestemind imi strigă din ruine: 

— Nu vine! 


CINT EC 


Iubirea mea-i fără de lege 

Cu greu canon in pravilă, 
Cine-ar putea să mi-o deslege, 
Cu cit mai mult mi-o înțelege, 
Cu-atit îi pune stavilă... 


lubirea mea-i mindră comoară, 
Pazită 'n lund „de peşteră, 
Mi-o ţine inima 'n zăvoară, 
Cu val de taine o inpresoară, 
Ca-i veche gazdă meşteră,,. 


Eu sint tiharul în prigoană 
Strāpuns de-a legii suliță, 

Ce iniruntind a lumii goană, 
Stringind la pieptu-i o icoană, 
Se strecură pe uliţă. 


SUFLETUL ”) 
(După Ada Negri) 


Era puternic. — Dumnezeu din ceriuri: 
A revărsat pe fruntea lui lumină. 
Un cintăreț al dorurilur multe, 

Poet supus visării fâră nume, 

Era lrumos în pacea lui senină 

Şi vieţuia neinţeles de lume. 


Lui li grăiau cuvinte inţelese 

Şi stelele şi lucrurile toate, 

Cu glas vrăjit de tainic'armonie. 
Cu-atita slavă ceriul i-a fost darnic, 
Dar unei inimi veşnic depărtate 

O dragoste el îi cerșia zădarnic. 


Așa s'a stins cel mare 'n intuneric... 
Singurătatea-i străjuie mormintul 

Şi pe-o movilă soarcle-i coboară, 
Peste podoaba teilor în foare 
Tremurâtor un cintec poartă vintul, 
Asemeni unei pasări călătoare... 


*) Din volumul „Truduceri*, cure va apare în curind.. 


SUFLETUL 


Azi, lutul mort în groapă se desface, 
La sinu-i rodnic Il primeşte glia 

Şi se 'nirățește cu pămintul tată, 

— Răspunde-mi tu, drumeț oprit în cale, 
Ce-ai ocrotit pe strune poezia, 

Ce-a mai rămas din cintecele tale ? 


. si + 
Tu, numai tu, cel îmbătat de soare 
Şi de lumina stint' a dimineţii, 
Tu, chinuit de ne 'mplinite doruri, 
Ce i-au zdrobit şi inima şi struna, 
Tu 'nsingerat, dar neinvins al vieții, 


“Tu, suflete, trăi-vei totdeauna ! 


Cind pacea dulce 'mbrățişează bolta 
Şi florile cu roua se sărută, 

Şi cind oltatul dragostei curate 

Va tremura în adincimi de zare, 

Se va 'mpleti In el nepricepută 
Viaţa la şi sfinta ta visare, 


Şi cind furtuni văzduhul infioară, 
Şi vilore 'n păgină răsvrătire 
Aprind temutul iulgerelor caier, 
-Cind Ingenunche pocâita minte, 
Tu gemi atunci cu Ingrozita fire, 
“Cutremurat de-aducerile-aminte, 


“Cind limpede va legăna amurgul, 

În lumi de stele-un cintec de fecioare, 
Ce-şi tremură sfielnic duioșia 
Şi-aprins văpaia patimii răstringe,— 
Atunci, topit In ruga-i arzătoare, 

“Tu, suflete, cu jalea lui vei plinge. 


VIAŢA NONINEASCA 


Doar cită vreme lunci vor fi în floare 
Şi-un trandafir va mai trăi în fire, 
Cit buzele vor cere sărutare, 

lar florile senini stropi de rouă, 

Şi cită vreme, tainică iubire, 

Scînteia ta vei mai aprinde nouă; 


Cind crini nuntesc în raze!» de soare, 
Și mindrii ţin alaiul străluririi, 

În vifore şi în adine de mare, 

În stelele ce rid în imprejururi, 
Încopciat în taina stint'a firii 

Vei tăinui tu, suflete, deapururi, 


Octavian Goga 


Documente omenești 


DOL PICTORI 


Au venit să expue anul trecut, în palatul administrativ al 
urbei mele. 

Pe unul din ei, il cunoşteam de mulți ani. | admirasem 
odinioară în tablouri mistice, cu triste şi tainice culori, şi cerce- 
lindu-i fizionomia cu coada ochiului: nasul converzind cu bär- 
bia, ca la Dante, prognatism african, buze groase, pâr creț—ho- 
tărisem despre dinsul: „tip mediteraniano-alrican, cu inclinările 
mistice ale Spaniolior, Etruscilor, „Semiţilor*, şi altor popoare...“ 

După un număr de ani, i-am vizitat din nou expoziţia. Misti- 
cism am găsit mai puțin, în schimb o mulțime de Ţigănci, cu o- 
chi provocălori şi mișcări feline, smeade la chip și pestrițe la im- 
brăcăminte ; ici colo cite un peisaj, dulce ca un catail şi sedu- 
cător ca o curtezană... Publicul selecționase din suiletul artistului 
o însuşire inlrățită cu misticismul: sensualitatea. Si mă "'ntrebam, 
zimbind dulce propriilor mele teorii: ce tainică voce a singelui 
minase pe artist câtre innobilatele odrasle ale rasei africane ?... 
Desigur acelaşi glas ascuns, care chemase stăruitor spre țări mai 
calde, imaginațiunea unor scriitori bretori ca Lesage, Chateaubri- 
and, Renan şi Piere Lotti... 1) Rătăceam cu mintea la obsesiunile 
religioase ale lui Renan, Chateaubriand, şi ale concetățeanului 
acestuia, Lamenais; la figanii lui Puşchin ; la exotisraul nebun 
al ficei lui Th. Gautier, al acelui Gautier, care prin figură, tem- 
perament şi fel de a scrie, se träda a fi originar din Pvrinei; şi 
la multe altele... 

Și acuma, Intrind în vestibulul palatului administrativ, am 
regăsit aceleaşi Țigānci și aceleaşi dulci tablouri; doară grațiile 
ceva mai veștede şi dulceața puţin mai zaharisită... intrun colţ, 
un tablou mistic, în genul primelor lucrări: pe acesta-l pictase 
artistul pentru sine... 

Eram cu'n prieten, versat in estetica literară dar analfabet 
intr'ale picturii—cum sintem mai toţi. El ocoli sala, cercetind pin- 


1) Bretomnii sint mai mult Iberi decit Celti 


403 VIAŢA ROMINEASCA 


zele pe rind, și se opri Incintat în fața unui tablou de mărime 
mijlocie, cu subiect mondain: In mijlocul unui salon elegant, o 
cucoană linără, în toaletă vaporoasă, şedea într'o atitudine şerpu- 
itoare, şi ţinea în mini o carte deschisă, la lumina unei lămpi 
fixate pe un suport innalt. Faţa—citeva pete—nu spunea nimic; 
liniile rochiei spuneau mai mult; dar atracţia cea mare era lampa, 
care lucrată pointilisi in pete scinteetoare, ilumina salonul, ta- 
bloul, ba chiar toată expoziţia... 

— „Splendid“, exclamă amicul meu. 

Şi indreptindu-se câtre artist: 

„Totdeauna am admirat pinzele d-tale, dar acuma văd încă 
un progres !.* 

Cetitorule, eşti desigur un om inteligent; şi cu toate astea, 
adu-ţi aminte de ce gafe inspâăimintătoare te-ai făcut vinovat in 
momente de uşurinţă !... Să-ţi povestesc eu de ale mele, n'ași 
mai isprăvi... Inchipueşte-ți că unei inteligente, frumoase şi ele- 
gante doamne din lumea „cea mai bună“, care se lăuda ca In- 
vățat cu uşurinţă citeva limbi străine, i-am explicat că asta atirnă 
de nervozitate, de fineţea urechii, şi peste un moment, în dés- 
făşurarea ticoriei, i-am adus ca pildă pe copii Negrilori.. 
Unei alte doamne, care era destul de linără, dar mai ales 
ținea să fie, şi care, in mijlocul unui cerc literar, nega cu mo- 
destie veleiiăţi literare, i-am spus—dar tăceam, cred, confuzie L. 
—că din copilărie imi amintesc de poezii publicate de dinsă în 
ziarele orașului meu natal... (Şi eu aveam treizeci şi patru de 
ani !... Dar nici n'am să uit privirea, care ma străpuns ca un 
stilet...) Ei bine, după figura pe care a făcut-o pictorul, primind 
complimentul,—s'a îngălbenit şi s'a strimbat ca un om care su- 
fere de gastrită—am ințeles Indată, că şi prietenul meu câălcase 
intr'o groapă... 

Şi'n adevăr, în aceiaşi seară, pe cind stăteam de vorbă la 
cafenea, pictorul imi spunea, între altele : 

— „De cind am simţit că 'ncep a slăbi balamalele, m'am 
„tot gindit să-mi asigur famila... Şi acum de curind, mi-am făcut 
„0 casă; banii, parte i-am avut, parte i-am imprumutat fără po- 
„liță, dela un admirator şi prieten al meu, bancher-—şi nimic nu 
„le apasă mai mult deci! o datorie fără poliţă... De vindut, știi 
„că de obicei vind bine; dar nu vind lucrările bune cu preţuri 
„mari, ci mai ales pe cele slabe, pe care le pot da și mai eftin. 
„De aceia cind nu pot crea, fabric... Mi-a dat Dumnezeu şi ò 
„nenorocită ușurință a pensulei, că pot picta din cap, iar publi- 
„cul tocmai intracolo te mină... Ai văzut aprecierea amicului 
„d-tale, intelectualul rafinat; ce să mai așteptăm dela alții t. 
„Tabloul cu lampa, este dintre cele mai proaste pinze ale 
„mele ; l-am fabricat intr'un ceas; şi după ce l-am isprăvit, mi-a 
„lost rușine și i-am spus nevesti-mi: «p'ăsta nu-l expun!» Dar 
„nevastă-mea, lemee practică, a stăruit: «să vezi că tocmai ăsta 
„ăre să st vindă»*... 


DOCUMENTE OMENESTI 45 


Și s'a vindut. A venit un negustor, alimintrelca om de trea- 
bă, Insulileţit de cele mai bune sentimente pentru tot ce e cul- 
tură, și după ce și-a rotit privirile prin expoziție, s'a dus drept 
la lampă, atras de strălucirea ei ca navigatorul de lumina faru- 
lui, Se potrivea la gust cu amicul meu, intelectualul rafinat... (In 
alară de specialitatea noastra a fiecăruia, sintem doară cu toții 
aceiaşi plebe !... Asta ar trebui să ne facă mai indulgenţi faţă 
de cei ce nu ne înțeleg pe noi...) Tablou! era insemnat in cata- 
log cu 300 de lei; 300 a dat, fară să se tocmească. lasă alături 
de cucoana elegantă cu lampa scinteetuare, era un mic tablou, 
—un sfer din mărimea celui dintăiu—care înfățișa doud Țigănci ; 
nu obişnuitele Țigânci interesante şi pitorești ale artistului, ci de 
cele domesticite şi prozaice, care spoesc casele ori vinu „pahare, 
cești“. Prin nimic nu atrâgeau la prima vedere ; dar privite mai 
de aproape, arătau adevăr—adevâr plastic In atitudinea lor şi a- 
devâr psihologic in expresia feței. Negustorul ținea să aiba „o 
Ţigancă* a pictorului, cum avea şi „un car cu boi“ de Grigorescu : 
e o plăcere să vezi, cu ce mulțumire de sine recunoaşte musa- 
firul tău „mina maistrului*.. Aici avea dona Țigănci, cu numai 
două sute de lei; dar cum tabloul era mic, i sa părut prea mult 
200, şi a stăruit sa-l ia cu 100, ca un fel de rahat la tabloul 
cel mare. Pictorul a primit, socotind în mintea lui, 300 pentru 
cele două Ţigânci şi 100 pentru cucoana cu lampa... 


Pe al doilea pictor, mult mai tinâr, îl cunoșteam din copi- 
lărie, dar nu-l vâzusem de doisprezece ani, de cind plecase să 
se aşeze definitiv In străinătate. li doream cit de mult talent, şi 
intrind în sala de expoziţie, eram gata să-i admir lucrările din 
toată inima. Am rămas Insă incremenit—atit de mare era con- 
trastul între ceia ce-mi Inchipuisem cu și intre ceia ce găsiam, 
Mă gindeam cu mirare la onrecare laude recoltate de dinsul la 
Bucureşti, cu aceste pinze alit de şterse, în care revenea mereu, 
un verde fără strălucire şi un cafeniu ușor roșcat... Şi fiindcă tab- 
lourile dulci ale primului pictor, în legătură cu tipul lui oriental, 
tmi sugeraseră asemănarea cu nişte catailuri, culorile favorite ale 
acestuilalt, în asociaţie cu tipul lui germanic—îaţa roz-albă, păr 
blond, ochi albaștri—mă făcură să mă gindesc la... un rosibif 
ă l'anglais cu legume jumătate fierte... 

Insă în provincie, duci lipsă de distracții, și, mai ales, ai 
rareori prilejul de a vedea pictură; eram dar foarte bucuros de 
această expoziție, şi o vizitam aproape zilnic. Şi atunci, mi s'a 
intimplat un lucru destul de curios: la fiecare nouă venire a 
mea, imi plăceau tot mai mult „legumele: celui de al doilea 
pictor și tot mai puţin „cataiturile* celui dintăiu !,.. Fireşte, mi-am 
dat perfect seamă, de pricinile și desfăşurarea acestui proces 
sufletesc, 

Cind ne uităm la un tablou intâia oară, ne izbeşte aproape 


410 VIAŢA ROMINEASCA 


—— 


aumai coaja lui, adică armonia de linii şi culori, indiferent de 
ce reprezintă. ll luăm ca o mobilă; şi In acest caz, se nţelege, 
ne atrage stilizarea realităţii in linii elegante, şi lăcnirea ei în 
culori strălucitoare, plăcute ochiului. i , j 

La a doua sau a treia cercetare însă, coaja dispare şi nu 
ne mai preocupă decit miezul, adică realitatea Iniăţişată. Şi a- 
tunci, orice falşificare indiscretă a naturii, ne jigneṣte in chiar 
sentimentele noastre faţă de această natură. Ce vreţi, sintem re- 
trograzi !... Ne-am obișnuit de atitea sute şi mit de veacuri să iubim 
natura, așa bună, rea cum a făcut-o Dumnezeu, incit nu sintem 
deloc recunoscători artistului, cind caută să ne arâte câ el ar fi 
făcut-o mai lrumoasă,,, A $ 

Ori, din acest punct de vedere, germanicul meu amic era 
vădit superior camaradului său : pinzele sale reproduceau reáli- 
tatea cu aproape desăvirşită obiectivitate. i 

lată de pildă un peisaj (pictorul cel tinâr e aproape numai 

isagist) : 

tie cz cimp cu iarba prâluită şi arsă de soare. S'ar pu- 
tea zugrăvi, ce-i drept, iarba curată, deasă şi strălucitoare a 
unui parc; dar parcurile milionarilor nu sint accesibile ori- 
cui, deci nu ne pot fi dragi; afară de asta, parcul e făcut de 
mina omului, aduce aminte de om, şi de te plimbi intr insul, dai 
de oameni cu pretenții (şi nouă poate de aceia nic dragă na- 
tura, fiindcă ne desrobeşte de semenii noştri...) Un drum vine 
din dreapta tabloului, şerpueşte din mod firesc, nu în linie cle- 
gantă) prin mijlocul lui, și se pierde, in depărtare, spre stinga. 
(Nu pare facut de mina omului; s'a bătătorit de sine prin tre- 
cerea câruțelor. Imi place mai mult decit șoseaua dreaptă şi 
largă, fiindcâ-mi sugerează rătăcirea liberă prin locuri mai re- 
trase). Din depărtare în depărtare, străjuind drumul, cite-o lufă 
deasă de vlăstare de salcie, se mlădie tinereşte la adierea 
vintului ; pe lingă ele, căruțele au ocolit, largind mult fagaşul, 
in planul intăiu, pe marginea drumului, şi acoperind aproape 
jumătate din mărimea pinzei, două sălcii mari şi stuloase, pe 
care petele alburii ale frunzelor întoarse, ni le arată infiorate de 
mingietoarea suflare a vintului, ce pare a Insufleți toată cimpia. 
In fund, la mare depărtare, o dungă de pădure, invâluită 
in lumina albastră a idealului... Cerul e innorat; aerul străveziu 
şi fără strălucire, limpezeşte liniile și atenuează culorile. . 

Tabloul acesta, care a intrat in stāpinirea mea, și care la prima 
vedere pare anost prin coaja lui de verde mat, ruginiu şi albastru ce- 
nuşiu, m'a consolat toată vara de năbuşeala metereologică, dar şi 
morală, a urbei mele... Artistul a redat cu atita meşteşug aerul 
şi depărtarea, incit plimbindu-mi ochii dealungul drumului, mă 
cred în vre-un colț uitat de ţară, și respir atmosfera curată, li- 
beră de microbi şi de frămintări deşarte, a ctmpiet... 

Natura, aşa cum ne-am obicinuit s'o vedem, ne place nea- 
semănat mai mult decit orice inirumuseţare a ei; căci și portre- 


DOCUMENTE OMENESTI uit 


tul unei ființi iubite, ne este cu atit mai scump, cu cit e mai: 
puţin măgulit,.. 

— „Dar“, ne va opune cetitorul, „obiectivitatea desăvirşilă e 
fotografie 1*... 

Desăvirşită nu e. Pictorul a ales peisajul, l-a simplificat 
poate, a armonizat tonurile, a subliniat unele lucruri care-i erau 
mai dragi, ba a stilizat chiar cite-ceva, mingiini pe ascuns o 
linie sau un ton—intr'un cuvinta gasit mijlocul să ne comunice 
printre rinduri şi simțirea lui—dar n'a siluit natura, n'a artifi- 
cializat-o, n'a cazut in declamafie prin căutarea de efecte... 

Mă rog, lucrurile se petrec Intocmai ca şi In arta culinară. 
Carnea nu se minincă crudă (de şi Nemţii o minincă şi aşa, 
sub numele de biflec d la tartare!); dar dacă—fără a mă 
depărta prea mult de natură, -—mă mulțumesc s'o frig sau s'o 
prăjesc puțin, ca s'o fac uşoară de mistuit, o minincă fiecare cu 
plăcere : cui nu-i place un biltec sau un rosthif d Panglais 2... 
Dacă din contra, m'apue s'o gătesc cu cine stie ce sos compli- 
cat şi picant, divergenjele incep: mie nu-mi plac sosurile in gë- 
neral, d-tale nu-ţi place piperul, altuia acreala, şi asa mai de- 
parie. Şi la urma urmei, e ştiut, că cine e sânâtos şi are o 
foame robustă, nu simte nevoia sosurilor excitante, ci preferă in 
alimentaţie materii prime de bună calitate ; iar pe de altă parte, 
cine are stomac sănâlos şi obicinueşte prea mult sosurile pi- 
cante, şi-l strică... 

„Imi aduc aminte de oarecare obiceiuri ciudate, pe care 
germanicul meu amic le avea din copilărie şi pe care acuma le 
uăsesc caracteristice, li plăcea la nebunie vagabondarea ; copil 
de zece ani, pleca singur pe jos la țară, la douăzeci şi cinci de 
kilometri de oraş, şi se 'ntorcea seara tirziu, după ce se hrânise 
in ziua aceia numai cu pine şi cu măsline, cumpărate de pe la 
circiumi. Parcă vă! spaima părinților şi disprețul fraților— eu ve- 
leități de rafinament-—față de inclinârile acestea primejdioase şi 
vulgare.. Dat la şcoala de comerţ, căreia-i părea destinat prin instine- 
tele sale „cumune*, n'a putut isprăvi decit două clase: din clasa 
a treia a lost dat afară din pricină că, la intenţia directorului de 
a-l lua de urechi, răspunsese prin amenințarea că-i „crapă capul 
dacă se apropie*. Ani (le zile a umblat lăra căpătaiu, mizeilind 
chipuri pe hirtie; se luprietenise cu niște lucrâtori nemți din 
mişcarea socialistă şi făcea cu ei excursiuni: odată a cutreeral 
pe jos intreg judeţul Neamţ, vizilind toate minăstrile, In sfirşit 
la şapte-sprezece ani, acest „lruct sec“, cum Il numea familia, 
şi-a găsit vocaţiunea la şcoala de bele-arte,,. 

Un astfel de temperament viguros și primitiv, insuldețit de 
o sinceră şi robustă dragoste pentru natură, nu va simţi nicio- 
dată nevoia de a o lustrui—de ao gāti cu cine-ştie ce sosuri pi- 
cante... 

-Så nu ne depărtăm de natură, —iaţă filozofia, Sā nu a- 
legem excepțiunea, care se pretează la efecte, in locul reguleè 


42 VIAŢA ROMINEASCA 


comune, care, tocmai fiindcă e comună, e mai importantă pen- 
tru noi; iar în tratarea subiectului, să fim obiectivi, adică să ne 
subordonâm noi realităţii, în loc de a o subordona pe dinsa su- 
biectivității noastre. 

De şi in alt gen decit peisajul, tabloul cu lampa, de care 
am vorbit mai sus, ne arată foarte bine cum nu trebue să lu- 
creze un pictor, 

La prima vedere, rochia cucoanei, mobilele scumpe, strâlu- 
cirea lămpii, toate te atrag. Dar în curind, incep să te plicti- 
sească, „să te legine la inimă", ca multe cuvinte măgulitoare, care 
nu sint pornite decit din dorința de a ascunde lipsa de adevă- 
rată dragoste. Rochia cucoanei e elegantă, ce-i drept, dar, ca 
mine se schimbă moda! Mobilele sint scumpe, dar reci—e un 
salon de acelea In care nu s'aud decit fraze convenţionale. Nici 
un colţ care prin familiaritatea lui, să te indemne la convorbire 
intimă ori la dulce visare... In mijlocul odăii, cucoana şade 
dreaptă pe un scaun—i-e frică să nu-şi strice toalela- şi cetește 
o carte la lumina lămpii. Mă 'ntreb, ce carte o fi aceia care se 
poate ceti intr'o poziție atit de incomodă!... Şi lampa, cine naiba 
a urcat-o pe un atit de innalt suport, in mijlocul casei 7]... 

Ceva ne-ar ñ interesat în acest tablou: figura doamnei; 
din nefericire această figură nu există! In schimb, totul e stili- 
zat în linii convenționale și lăcuit în culori strălucitoare... 

„Cind am intrat intăia oara in expoziţia celor doi pictori, 
—imi spunea dăunăzi şi prietenul meu, intelectualul rafinat—pin- 
zele unuia mi-au părut figuri prietenoase, surizinde, pe cind pin- 
zele celuilalt erau parcă invăluite intro rece nepâsare. M'am 
convins însă pe urmă, că operele de artă, intocmai ca şi oame: 
nii, ascund mai adesea sub o excesivă amabilitate un suillet rece, 
şi din contra, sub o aparență liniştită și rezervată, un suflet cald şi 
statornic*, 

Nu incape îndoială, tablourile care ne pâruseră reci, nu € 
rau decit demne—demnce ca și viața artistului, așa cum o cu 
noşteam. Retras de opt ani la ţară. unde ducea o viață puţin de 
osebită de aceia a săteanului, el işi mărginise trebuinţele corpu- 
lui, ca să-şi mintue sufletul de prostituare, iși desbrăcase traiul 
de orice podoabe deșarte, ca să râmie liber și să poată inchina 
fiecare ceas al zilei unui ideal artistic... 


Fireşte, contrastul dintre cele două feluri de artă—artă pen- 
tru simțuri şi artă pentru suflet—nu se găsește numai în pictură. 

Pe cint nu l-a incintat, la apariţia ei, opereta Dragoste de 
Tigan? E in adevăr frumoasă, dar după ce ai ascultat-o de douazeci 
de ori, ai parcă părerea de rău că nu-i decit atit, şi te gindeşti la pro 
verbul francez: „la plus belle fille....* Ai vrea să variezi modula- 
țiunile, ca să reimprospătezi plăcerea estetică, —intensă, tn primul 


moment, In fund, săracă... Şi din contra, ce nestirşite şi vecinic 


a 


DOCUMENTE OMENEȘTI 413 


bataie orizonturi, „de aspirații sublime şi tragice simĵiri 
zi Con liniile simple şi aspre ale muzicei wagneri- 
scula gă à . pa imens, de visare mistică şi adine pasionată, in 
vicar une de Beethowen!.. In aceste opere de geniu 
j g pires toată lrâmintarea vieţii omeneşti, toată lupta omul i 
isi pomas In muzică, intre un vals şi o operă, este parras 
bopa ay ne mat sure patima sensuală, pe care în zadar te 
prospălezi variind sensaţia, si 5 5 
că, vital NOUĂ, veşnic alta... SP e ez tai 
ar dacă trecem la literatură. —e inti 
ne Gautier şi de Tolstoi.. ù e a aa de Tie- 
n arhitectură, un palat rococo fa 
față de o catedrală gotică. 
In artele industriale, 


ță de un templu grec sau 


0 neledă şi geometrică mobi j 
englez, faţă de una rococo (mai ales cind e rococo ei 


tesc 1); un failleur fin, neted ca o hai 
; : aină bărbătească, şi i 
cu zorzoane; o pereche de ghele americane ') faţa lesa 
țită s viri—şi aşa mai departe. i "N 
n arta culinară chiar, un catail, care 
superficială a simțului gustaiiv, i rea 
i anglais, care răspunde nevoii 
organism... 
Şi fiindcă mincarea a jucat totd 
y l eauna un ro 
viaţa omului, ca și a animalului—cuvi 
i ; i —cuvintele dulce, an 
ră aplicat pină și in domeniul moral,—1i vom Piitan Hal 
ermenii trebuitori pentru caracterizarea celor două leluri de artă 


care ne-au preocupat in acest fugiti icol : i 
Sl aeta care To iie gitiv articol: artă care excită, 


mulțumește trebuinţa 
de a fi excitat—și un rostbif œ 
adinci și generale a intregului 


l hotâritor în 


H 


1) Asprä oleganţă fără schilodire, darabilitute fără desfa*onare!... 


ibd 


ʻO nouă metodă în sociologie 
Sp. Haret: „La Mécanique Sociale”, 


D. Haret încearcă în „Mécanique Sociale“ să ne uden 949 
todă ştiinţifică pentru studiarea chestiunilor sociale. | ăn A 
de o aplicare a lea a spioni A erat apa A ping 
socială, atunci cind va fi complec 4 i 
iologie, ceia ce mecanica tehnică este pentru sapă 
e ge ge ta e prima incercare ce se face în tirg Aia 
ție, Ostwald, cu cițiva ani inainte, a incercat să a za 
ce ar putea aduce teoria energetică ca metodă de ph igal tor 
studiul fenomenelor sociale, și în institutul de socio za yi 
țat de Ernest Solvay, la Bruxelles, se lucrează, uda insăş 
rința exprimată de donator, foarte, mult în această iti N 
Deja de mai mult timp se simte necesitatea de a se 9; 
duce o metodă științifică în sociologie. Acei. me at, EETA 
trebui să facă din rug a SAR perete a vin x 
tronomia sau cu oricare altă știință pozitiva, cur, 
te: 1) ne va da o concepţie filozofică asupra t 
eng ien A dă studiate dindu-ne o explicație stare „i 
nerală a acțiunilor forțelor sociale, şi 2) ne va da ger e 
pat coodă, zentotă cere m re A OTP lecorsenelos eul 
i şi cea mai comodă, pentru s ne $ ; 
a doM paiet de Sedas pc că trebue privită lucrarea d-lui 
eta se poate ști cit timp o mecanică socială va pora o 
nui in studiul sociologiei, cit timp va putea ca rr ca a3 mi 
nomenele sociologice ce i se vor prezenta. E posibi Lee des 
dela Inceput să se Intilnească fenomene sociologice tepe 
canica socială să nu le poată da o explicație, să iar sed 
sint forte sociale care nu se pot asemăna totdeauna lorţelo i 
canice, şi e posibil ca mai tirziu sau mai de ane Joga 
socială să aibă soarta teorici mecanice din fizică : a Ege 
sită ca nesuficientă pentru explicarea tuturor ODORA Aa ce ia 
bue să le studieze. Nimeni nu poate prevedea de c = pa 
se poate bucura această metodă, şi cit timp va fi ca Pee i 
Un lucrū e sigur: avem a face cu o incercare de în 


O SOUA METODA IN SOCIOLOGIE +15 


unei metode științifice in o Ştiinţă, pe care tocmai lipsa acestei 
metode a impiedecato să ajungă în rindul celorlalte ştiinţe po- 
zitive. E una din primele încercări ce se face în această direc- 
fie, ŞI e O incercare serioasă în care se observă mult spirit şi 
nzurozitate știinţitica, Calitățile sau defectele ei nu se vor putea 
vedea, decit după aplicarea ei la studiul şi explicarea unui cit 
mai mare număr de fenomene sociale. Şi chiar dacă atunci me- 
toda propusă de autor va fi părăsită ca nesuficientă, ea işi va fi 
adus roadele ei: ea va fi introdus In sotiolagie modul ştiin. 
tific de cercetare, care se kăseşte In celelalte științe pozitive, şi 
ea nu va cădea decit atunci, cind o altă metodă li va pulea lua 
locul. Pentru aceasta ar trebui ca lucrarea d-lui Haret să se bu- 
cure de o mai mare atenţie din partea specialiştilor. Nu putem privi 
cartea d-lui Haret decit ca inceputul unei serii de lucrări în această 
direcție. A mai rămas incă molt de făcut până cind mecanica so- 
cială va putea deveni o metodă Științifică comoda de cercetare. 
Nu trebue să uităm că avem aface cu un haos de fenomene ob- 
servate din care nu s'a putut pănă acum scoate nici o lege. To- 
tul—râmine incă de făcut, și lucrările ce vor urma nu pot ñ o 
pera unui singur om, 

in cele ce urmează vom cãuia să arătăm ideile principale 
cuprinse In această carte, lăcind in acelaşi limp observaţiile ce 
le vom crede de cuviință. 

Individul e elementul constituitiv al corpului social. Cau- 
zele sub influența cărora starea şi poziţia unui corp social va- 
riază sint foarte multe, Ele se pot insă aranja în trei grupe 
man: 1) cauze de natură economică, 2) cauze de natură în. 
telectuală și 3) cauze de natură morulă. Fiecare grupă, de oa- 
rece cuprinde în ea mai multe cauze sociale simple, va fi o 
funcțiune de mai multe variabile absolute, iar poziția corpului 
social o funcție de aceste trei functiuni, Dar aceste trei grupuri 
nu sint absolute: invențiile, aşezate de autor în grupa cauzelor 
de ordin economic, influențează şi depind In acelaşi timp de des- 
voltarea intelectuală a corpului social. Studiarea unui fenomen 
social, dela inceput în toată complexitatea lui va fi deci foarte 
grea, chiar atunci cind vom avea legi sociale matematic formu- 
late, Am avea a face cu prea multe variabile şi problema s'ar 
prezenta chiar dela inceput cu o complexitate necunoscută ce- 
lorlalte aplicații ale matematicilor. Autorul propune, pentru stu- 
diarea fenomenelor sociale, metoda aproximațţiilor succesive, in- 
trebuințată cu succes In mecanica cerească la calculul orbitei 
planetelor, Se va ține seamă, la Inceput, de acţiunea exercitată 
asupra corpului social de câtră diferitele cauze sociale, neglijind, 
ca primă aproximaţie acțiunea acestor cauze între ele. Va râmi- 
nea, pentru calcule ulterioare, considerarea acestei acțiuni. 

E foarte interesant insă modul cum autorul grupează va- 
riabilele de care depinde poziţia corpului social. Sint trei gru- 
puri, deci un fenomen social reprezentat In funcțiune de aceste 
trei variabile ne va da o curbă cu trei dimensiuni. Spaţiul s0- 
cial e deci un spațiu cu trei dimensiuni, cel mai comod desi, 


16 VIAȚA RONINEASCA 


gur, de oarece permite o reprezentație geometrică. ci paee 
prevedea dacă gruparea ciaielor sodais Va TEGES >o Eug 
- : ibil ca ea re 4 
rebel M lor nu va trece mociodată peste 
Un lucru e sigur: numărul grupelor a tre i 
trei, căci atunci am câpâla un spațiu social cu ne Regi 
ei dimensiuni, in care orice reprezentare geo 
posibi: şi in mecanică, forțele care 77 sors sajn ba 
i i pa xterm 
i “ectorii şi sint de două feluri: forje e i 
ord Ca şi în mecanică, acțiunea lor poale fi de coap ai 
A : 1) sub acțiunea forțelor externe, Tope pen p pon x As 
i i i lege poate fi uneori, i 
Bacon hote rai 1A foarte complicată, dar ale cărei e- 
forțelor ce lucrează asupra lui, foa Saele 
descompune în 0 miş : 
lemente se vor putea totdeauna i re pese, 
ie Şi slaţi 2) sub acțiunea forţelo 
tație şi una de translație, șI j hga n 
j rice còrp care n p 
ale celor interne, corpul social, ca o i bio 
i feri o deformare. Nu 
dur sau perfect elastic, poate su hate 
i i iologi | de greutate fix 
deci vorbi in sociologie de centrul de erp ruga te - 
social. Corpul social delormindu-se și ace j 
A. Cum insă, în one me preng emane iară rea ia 
tinuitate în fenomenele sociale, această | 
iti, să poate vorbi, pentru un timp anumit, cu poa spo 
ximație de, centrul de greutate al unui pAg i a pa 
: j e poate nu e matematic riguros e i ! z 
S bea Ca in toate ştiinţele unde se aplică matematicele, se lu 
e w acest soju de aproximaţii, 7 3 i 
r e centrului de pete al sp Sea borer ze P Lae 
j i cind se vor 
sigur de mare folos, atunci c renală aer d e 
tru moment, deşi n , 
care lucrează forțele sociale. Pen i e ia 
trului de greutate, Ş 
pici o metodă pentru determinarea cen Sit EE a: 
i | e neyoit să recurgă in chestia ace i 
ase concepţie incă 1i poate fi de mare oaan a aur 
va fi intradevâr in progres atunci e erana oe n rau 
mişca în această direcţie, cind tu i 
Sie Yor Creó; indiferent de rotația ce ar hiya gara re 
va putea, grație rotației la care supune corpul socia e e 
Be ee ape nonna y Senape ri decit atunci 
i altele ; ca nu va i 
A aaa sā progreseze centrul de greutate al intregului 
ajig atata chestia posibilitāții echilibrului social, aore 
arată că acest echilibru e în majoritatea cazurilor pe hei 
pitolul care tratează această chestie e unul din cele mai 
in cartea d-lui Haret. i k 
SRE Sele Trei principii din dinamică sint formulate aperi apără 
tuala dinamică socială. Pentru crearea unei astfel de ad zii 
mevoe, In afară de axiomele dela core că ” ae ră e e 
măsuri care să ne permită comparaţia între ere 
i i rațională avem | 
sociale şi ale acţiunilor lor. În mecanica pă 
luri de Poarimi : 1) timpul, 2) lungimea, 3) forţa. In mecani 


O NOUA METODA IN SOCIOLOGIE 47 
e ———————— 3 


vom avea ; 1) timpul, 2) lungimea mișcărei corpului social în 
senzul celor trei direcţii sociale : economică. intelectuală şi mo- 
rală, şi 3) forța socială, E de observat că în alară de unitatea 
de timp, care ar putea fi aleasă, n'avem nici o unitate de mä- 
sură pentru celelalte mărimi. Și problema fixărei acestei unități 
devine şi mai grea, cu cit, după părerea autorului, vor fi nece- 
sare pentru lungimi trei unități de măsură diferite: una pentru 
progresul economic, alta pentru cel intelectual şi oa treia pentru 
cel moral, Şi tot trei unități de măsură vor fi necesare pentru 
măsurarea forțelor sociale. Fixarea unui astiel de sistem de mă- 
suri parë, cel puțin pentru moment, imposibilă, şi autorul nici nu 
incearcă să ni-l dee. Pentru fixarea lui definitivă se cere, după 
cum spune autorul : „mult studiu, și observaţii lungi și multă 
răbdare“. 

, In mecanică in afară de cele trei mărimi: timp, lungime 
şi forță, o a patra noțiune intervine in studiul mişcărei: masa. 
Masa e rezistența pe care un corp sau un punct material o o- 
pune la mișcarea pe care o forță tinde să i-o imprime. Masa 
rāmine constantă oricum ar varia celelalte proprietăţi ale corpu- 
lui, şi in mecanică e considerată ca o cantitate riguros constantă, 

In mecanica socială, s'ar numi masa unui corp social sau 
a unui individ, rezistența pe care acesta o opune de a se pune 
în mișcare atunci cind e solicitat de vre-o forță sociala. E de 
observat insă că același individ opune la vriste diferite, rezistențe 
diferite la acțiunea aceloriaşi forje. Masa ar trebui deci să fie, 
in mecanica socială, o funcție de timp. Apoi un individ A poate 
opune unei forje P o rezistență mai mare decit un alt individ B. 
Masa lui A e deci mai mare decit masa lui B. Faţă de o altă 
forță P’ se poate ca B să opue o rezistență mai mare decit A, 
In acest al Il-lea caz masa lui A ar trebui să fie deci mai mică 
decii masa lui B. Masa unui individ sau a unui corp social 
nu e deci aceiași pentru toate forțele sociale, Faptul ca masa 
unui individ sau a unui corp social nu e o cantitate constantă, 
e cea mai mare pedică ce se opune la formularea unei mecanici 
sociale, şi autorul și-a dat seamă de această greutate. El pro- 
pune ca, in calcule, să se considere masa ca o cantitate con- 
stantă, răminind să o inmulțim cu nişte factori, care vor putea 
să fie funcţii de timp, dar care vor trebui să varieze şi după 
natura forțelor ce intră în joc. Această metodă va putea, desigur, 
da tn unele cazuri rezultate bune, va complica insă alte-ori peste 
măsură calculele, 

Autorul pare a nu fi observat că masa unui corp social, va- 
riază cu atit mai încet, cu cit masa lui e mai mare, Propunem, 
ca în anumite cazuri, să se considere, pentru un timp nu prea lung, 
masa unui corp social ca constantă. Numai in acest caz vom 
putea aplica în mecanica socială, direct, formulele atit de comode 
ale mecanicei raționale. E drept că această metodă presupune o 
aproximaţie, aproximaţie care în majoritatea cazurilor va fi pro- 
babil permisă, dată fiind mărimea aproximaţiilor ce în mod ne- 
cesar vor trebui să intervie In calculele mecanicei sociale. 


T 


Lil VIAȚA ROMIXEASCA 


Considerind masele indivizilor şi ale corpurilor sociale ca 
constante, putem aplica acestor mase, aproape fără dificultate, 
toate legile mecanicei raționale: equaţia mişcărei sociale a indi- 
vidului şi a corpului social, legea forței vii şi acea a cantităților 
de mişcare, principiul lui D'Alembert, principiul conservărei e- 
nergici şi principiul celei mai mici acțiuni, 

Dinamicei punctelor materiale corespunde In cartea d-lui 
Haret o dinamică socială a individului. Nu credem că acest ca- 
pitol va avea o importanță prea mare In sociologie, după cum 
capitolul corespunzător din mecanica rațională nu are decit o 
importanță prea mică in mecanica tehnică. Apoi, deşi poate va 
părea parodoxal la prima vedere, o dinamică a corpurilor soci- 
ale e relativ uşor de formulat pentrucă masa lor rămine apro- 
ximativ constantă într'un timp dat, formularea insă a unci dina- 
mici sociale a individului prezintă dificultăţi foarte mari, dat fiind 
faptul că masa lui variază atit de repede și că aproximaţia per- 
misä în acest al doilea caz e tn mod necesar mică, 

In paragrafele următoare d. Haret duce mai departe aplica- 
rea. mecanicei raționale la mecanica socială.  Paginele care tra- 
tează despre teoria ciocnirei între două corpuri sociale, cu per- 
derea de energie ce rezultă din această ciocnire, despre diluziu- 
nea care are loc între două clase sociale ce vin în contact, se 
pot număra printre cele mai interesante ale intregei lucrări. 

Nu vom incerca să rezumăm capitolele VI şi VII de meca- 
nică socială aplicată Ele trebuesc citite în intregime de citeva 
ori pentru a ne putea da seamă de cit cuprins e în ele, şi de 
cită utilitate poale fi, încă de pe acum, mecanica socială bine- 
ințăleasă şi bine minuită. 

N'am recenzat cartea d-lui Haret, pentru a scuti pe cititorii 
revistei să o citească. Bogâţia cuprinsului ei nu se poale reda 
nici chiar intr'o recenzie atit de lungă ca a noastră, În mini di- 
bace mecanica socială va putea deveni o metodă ştiinţifică care 
să dec o altă faţă sociologiei. Pentru aceasta se cere, după cum 
am mäi spus, încă muha muncă. S'ar putea spune despre a- 
ceastă operă aceleași cuvinte cu care Ostwald caracterizează lu- 
crările perseverente dela institutul Solvay : „numeroase sint ca- 
zurile, cind o sămință rodnică, ca acea a unor plante nobile, 
trebue să rămte ani întregi îngropată în pămint, fără schimbări 
aparente, pănă cind forțele vitale îmagazinate în ca, făurindu-și 
dintr'odată o eşire, dezvoltă un produs minunat Intr'un timp fa- 
hulos de scurt“, 

Se vor găsi In țara noastră destui oameni de știință care 
să o facă? Să sperăm că da. far dacă nu, se vor găsi probabil, 
in Apus, destui pe care să nu-i sparie munca prea mult. Şi vor 
trebui să se găsească, pentrucă de prea mult timp se simte în 
sociologie necesitalea unei metode ştiinţifice. 


Emil Triandafil 


N pie E- 


Note pe marginea cărților 


BRET HARTE 


Adeseori celind unii autori ai impresia ciudată că povesti- 
rile lor te fac mai rău. Egoismul, cruzimea, platitudinea şi lipsa 
de nobleță a lumei lor te îndeamnă să fii mai puţin idealist, mai 
sceptic şi parcă mai puţin gata pentru luptă și pentru jerttă. Sint 
alți autori dimpotrivă, şi numai cei foarte buni pol să aibă o atit 
de mare inriurire într'un senz sau In altul, pe care celindu-i simți 
că devii mai bun. La aceştia din urmă alergi în clipele de obo- 
seală și de dezamâgire, cind o mare nenorocire sau un şir de 
mici mizerii iţi aruncă in suflet sâminţa chinuitoare a indoelii 
și a neincrederei, Găseşti atunci In rindurile cetite atita linişte și 
mulţumire sufetească incit uiţi o clipă mai curind gindurile a- 
cele triste, care se risipesc incet-incet, cum se împrăștie nourii 
negri de ploae pe albastrul limpede al cerului de primăvară. Atunci 
intre cei patru pereți ai camerei tale, în care intraseşi întunecat și 
șovăelnic ca să alegi din raftul atit de cunoscut cartea preferată, 
se destăşură în tăcere o lume minunată, în care te cufunzi ca In- 
tro apă răcoritoare. 

Unul dintre aceşti credincioși tovarăși din zilele grele, care 
te răpeşie cu sine în luna Inchipuirilor sale, e povestitorul cali- 
lornian Bret Harte. Şi ce lume minunată e lumea lui Bret Harte! 
Intr'un colț pustiu din apusul Americei de Nord, faima descope- 
rirei unor mine de aur a atras o mulțime nesiirşită de coloniști, 
in cea mai mare parte mineri sau agricultori. Fără autoritate con- 
stituită, aproape fără lege care să-i guverneze, ci lrăesc o viață 
intensă de luptă și de muncă, Adăpostiţi în colibe clădite de ci, 
in îngrămădiri informe de citeva sute de colonişti, în locul că- 
rora în dol trei ani de prosperitate nemai auzită râsar ca în po- 
vești oraşe moderne de zeci de mii de locuitori, acești pionieri, 


42% VIAŢA ROMINEASCA 


veniţi în căutarea aurului, atrași se pare de farmecul interesat al 
banului, sint totuși cei mai dezinteresați oameni din lume. Un 
subiect asupra căruia Bret Harte revine adeseori în multe din 
nuvelele şi romanele sale e descrierea stării sufletești a citorva 
mineri imbogăţiți pe neaşteptate prin o fericită lovitură de cazma, 
care li face proprietarii unei mine de aur în valoare de milioane. 
După întiele clipe de bucurie nebună Tămin cu toții ginditori şi 
tăcuţi. Tovărășia de luni şi de ani in aceiaşi cocioabă mizera- 
bilă, zilele grele de muncă in soare și căldură, trindăvia forţată 
din decursul sezonului ploios, în care timp muncitorii tineri şi 
activi de eri se transformă, luind poze de moşnegi sfatoşi descu- 
rajați și cirtitori, tot farmecul unei vieţi simple, puţin complicată, 
lipsită de forme şi de convenţionalizm, îi face să regrete deja tim- 
purile grele ale vieţii de miner Şi să privească pentru întâia oară 
cu ingrijorare şi neincredere viitorul. Caci pentru cei mai mulți 
din acești băeţi tineri, oricit s'ar părea de paradoxal aceasta, ca- 
riera de miner atit de atrăgătoare prin romantizmul ei aventuros, 
devine cu timpul mai mult un mijloc decit un scop. Odată bo- 
gaţi, viața de oraş mai rafinată ŞI mai convențională în care 
sint brasc aruncaţi şi în care averea lor le asigură o poziție so- 
cială in disproporţie cu acea avută pină acum, li face să se simtă 
mai ales la inceput izolaţi şi să-şi amintească cu o nostalgică 
părere de rău de timpurile fericite cind crau săraci. De aceia e 
caracteristică şi surprinzătoare, chiar pentru această țară în care 
nimic nu trebue să ne mai surprindă, seninătatea şi liniștea cu 
care aceşti milionari de o zi reincep viața de mai înnainte, după 
ce şi-au pierdut toată averea în cine ştie ce speculație indrăz- 
neață, care a dat gres, Trăind in condiții atit de grele, intr'un 
mijloc in care revolverele iau foc singure şi în care o moarte 
de om la fiecare zi nu mai impresionează pe nimeni, oamenii a- 
ceștia, muncitori Inăspriți de lipsuri şi de nevoi, sint totuşi blinzi 
ca niște copii, naivi şi increzători ca și ei. işi fac un punct de 
onoare în a fi cavaleri şi dezinteresați şi in shirşit imping res- 
pectul pentru femee, pină unde țările cele mai civilizate n'au știut 
să-l ducă niciodată. 

Aceasta e lumea lui Bret Harte. Lume tinără şi energică, 
activă şi intreprinzătoare, din care condițiile aspre de viață au 
eliminat cu neindurare pe toți cei slabi şi şovăelnici. Lume sur- 
prinzător de blindaă, de cinstita și de disciplinată, în o ţară fără 
lege şi fără autoritate, surprinzător de dezinteresată în o țară, în 
care dorința aurului i-a atras pe cei mai mulți. 


NOTE PE MARGINEA CARTILOR +21 


Alături cu această tinărā Americă care se ridică, trăeşte re- 
trasă intr`o izolare despreţuitoare vechea lume rafinată și decadentă 
a moșierilor spanioli. Cei mai mulți săraci sau pe punctul de a 
sârăci, ca orice proprietari teritoriali a căror avere nu e adminis- 
trată cu inteligență şi inițiativă, aceşti „cabaleros* pretenţioşi şi 
ridicoli, speriaţi in somnolența lor conservativă de acea bruscă 
năvălire de activitate şi de civilivaţie, se mulţumesc să blesteme 
pe diavolii de „americanos* necredincioşi și săibateci şi să ve- 
geteze innainte în curțile lor dărăpânate dela țară. E o rasă care 
dispare, fâcind loc uneia mai energice și mai plină de vigoare, 
rasa tinără şi Intreprinzătoare a coloniștilor americani. 

Toată această lume se mișcă intr'un decor de feerie. Natura 
californiană o descrie Bret Harte cu toată iubirea și admirația 
unui îndrăgosti. Munţii ei acoperiţi de urieșe păduri seculare, 
vegetația extraordinară care răsare din pămint la întăele luciri de 
soare după incetarea anotimpului ploios, colinele pleşuve şi goale 
păscute de turme de cai, cimpiile incărcate de grine, în sfirşit 
marea, albastrul fără margini al Oceanului Pacific sint decorurile 
obișnuite ale povestirilor lui. Descrierile lui de natură au dese- 
nul ingrijit şi sever, coloraţia cind strălucită şi bogată, cind es- 
tompată şi vaporoasă, amânunțimile şi detaliurile meticuloase ale 
unui peisagist olandez, 

In această lume şi în acest cadru iși scrie Bret Harte nu- 
meroasele sale nuvele și romane, acele schițe din viaţa pionie- 
rilor californieni, care l-au făcut atit de curind celebru. E natural 
ca intrun asemenea mediu să intilnim tipuri caracteristice, cele 
mai multe exemplare extraordinare de energie și de putere con- 
ținută. lată pe una din cele mai populare figuri ale lui: luba 
Bill, surugiul diligenţei din Foot-Hill. Un urs enorm şi posac, 
temut de călători pentru bruscheța şi humorul sau muşcător, dar 
mai temut de hoţii de codru pentru ochiul său sigur şi mina sa 
puternică. Un personaj de epopee acest om de atitea ori atacat 
pe drumurile nesigure ale ținutului lui, mintnd caii cu o mină 
şi impuşcind cu cealaltă. Bun in fond, ascunzind sub un exte- 
rior aspru și rebarbativ o inimă de aur, căreia nu putuse să-i 
ştirbească nimic din candoarea ei un şir nestirşit de neplăceri 
conjugale. lată-l pe Culpeper Starbotile, un Falstat burtos şi jo- 
vial, mare admirator al sexului frumos, avocat popular prin tira- 
dele sale bombastice, prin minciunile sale năzdrăvane şi prin 
multiplele sale beţii și dueluri. lată-l pe Jack Hamlin, jucătorul 
de cărți de profesie. Un tip caracteristic şi acesta. Frumos ca un 


422 VIAŢA ROMINEASCA 


Adonis, iubit de femei, inteligent și mindru, blazat și cinic, bun 
minuitor al revolverului, jucător cu o voință și un calm diabolic, 
Elegani şi rafinat, el joacă adeseori un rol frumos In povestirile 
lui Bret Harte şi nu arareori vedem figura lui palidă şi hotărită 
ținind partea celor slabi şi nedreptâțiți. Caci Bret Harte are da- 
rul atit de rar de a ști să găsească in toate personajele sale, chiar 
şi In cele mai rele, acel „grăunte de aur“, acea părticică de bu- 
nâtate și de nobleţă sufletească nelipsită din cel mai pervertit 
om, Toate tipurile sale: mineri stărnitori şi Indărătnici, „despe- 
rados“ înfriguraţi şi hărțăgoși, veşnic cu arma In mină, omoriți 
prin spelunci şi prin localuri de joc, negustori, hoţi de aur, a- 
genţi ai companiilor miniere, speculanți de terenuri, redactori de 
gazete provinciale, colonişti »gricoli, în sfirşit acei jucători de 
cărți de meserie cutreerini localitățile miniere, ciștigind ici și 
perzind dincolo, toți plutesc in acea lumină de simpatie în care 
ştie să-i imbrace neintreculul povestitor californian. Și chiar la 
cei mai decâzuți dintre ei, el știe să găsească momente de de- 
zinleresare şi de bunătate, Se poate spune că nu găsești la Bret 
Harte, în mijlocul relativei sălbătăcii In care a cunoscut personajele 
sale, tipul acela de „gorilă fămindă și lubrică*, pe care scriito- 
rii unor ţări mult mai civilizate au descris-o cu oroare și dispreţ. 
N'a întiinit oare asemenea tipuri în lumea aceia cu totul deose- 
bită în care a trăit, sau geniul particular firei sale l-a făcut să 
treacă pe lingă ele fără să le observe? Mult mai probabil că a- 
ceasta din urmă e explicația adevărată, deși nu e cu de- 
sâvirşire imposibil ca In atmosfera aceia de energie şi de muncă 
nemiloasă dar fecundă să se fi eliminat tate acele tipuri ani- 
malice şi lrindave, la care satisfacerea brutală a instinctelor na- 
turale intunecă orice ideal moral şi social mai inalt. 

O altă caracteristică a personajelor sale, care-i face atit de 
simpatici cetitorului, e tinereța lor. In nuvelele şi romanele lui 
Bret Harte aproape nu sint bătrini sau oameni în vristă, cum de 
sigur nu prea erau In acel timp în țara pe care o descrie el, 
Toată noua populaţie de mineri şi coloniști veniţi în California 
e în marea ei majoritate tinără; și e tinără şi sufleleşie, de o 
tinereţă entuziastă şi încrezătoare. In cadrul bogat și fastuos al 
naturei calilorniene, întrun decor de pastorală și arareori de 
dramă, vedem desfășurindu-se acele minunate idile de dragoste, 
care ne infiorează de o emoție delicioasă, ca la amintirea primei 
noastre iubiri, Căci Bret Harte a fost un mare cunoscător al fe- 


NOTE PE MARGINEA CARTILOR 125 


URA 


meei şi un fin şi duios cintăreţ al iubirii. Drept e că el war 
putea spune despre niciuna din eroinele sale: 

„Prea mult un înger mi-ai părut 

Şi prea puţin femee....* 

Drept e că dimpotrivă cele mai adeseori lemeile sale sint 
prea cochete, capricioase şi viclene, abuzind de farmecul fru- 
museţii lor spre a pune la crude încercări pe acei blinzi ŞI in- 
ofensivi urieși, care ar ucide un bou cu o lovitură de pumn, dar 
care se perd In fafa lor și nu indrăznesc să le mărturisească iu- 
birea, Drept e numai arareori cite un Jack Hamlin, frumos, sarcastic 
şi blazat mai schimiă, în povestirile lui Bret Harte, miticul tablou 
intilnit de atitea ori la el al lui Hercule la picioarele Omphalei, 
Oricum însă pâpuşile acestea capricioase si delicate ascund in 
sufletul lor comori nebănuite de energie, de cinste şi de devo- 
tament, In momentele grele ele ştiu să lupte singure, sau alături 
de bărbaţii și iubiții lor, cu un curaj şi o hotărire necunoscute 
locuitorilor lumei vechi. Şi cu toată această aparentă contradicție 
cetitorul are intotdeauna impresia că personajul acesta complex 
e pertect adevărat. In nuvelele calilorniene ale lui Bret Harte 
nu se găsește un singur tip convenţional sau fals, un singur per- 
sonaj care să nu fie viu şi adevărat. Am zis nuvelele calilore 
niene, fiindcă e curioasă şi adevărată observaţia lui Mark Twain, 
că acest scriitor deobicei atit de simplu şi de adevărat, nu 
mai e același cind descrie lumen din răsăritul Americei, sau 
pe acea europeană. Sint lumi pe care nu le-a cunoscut, sau 
le-a cunoscut prea tirziu. 

Lu șaptesprezece ani Bret Harte pieacă în California, de 
unde abia după treizeci și patru de ani se intoarce In America 
răsăriteană, la New-York. In tinereţa sa a tráit viața aventuroasă 
a mai tuturor personajelor sale, A lost rind pe rind, miner, tipo- 
grai, agentul unei companii de călătorie, Invățător, funcţionar 
intro bancă și la un otelier, jurnalist ete. E firesc dar că cea 
mai märe şi cu mult cea mai bună parte a operei sale descrie 
viața din California, pe care a cunoscut-o atita timp şi atit de 
bine, Faima literară şi-a ciștigat-o mai întâi ca gazetar și mai 
ales ca poet, prin versurile sale vesele şi uşoare, în care plu- 
leşte un curios amestec de lirizm și de humor., De vbicei sint 
dialoguri sau povestiri în dialect ale tipurilor sale favorite: „luba 
Bill,* „James cel drept* şi alții, figuri pe care le intilnim apoi 
cu puţine schimbări de detaliu în multe din povestirile sale in 
proză. Acestea din urmă sint foarte numeroase schițe, nuvele și 


+2 VIAŢA ROMINEASCA 


romane mai lungi. Ochiţele şi nuvelele sint bucăţile sale cele 
mai perfecte, Romanele, tot atit de frumoase, sint mai puţin ar- 
tistice, Ele au unele stingăcii de construcție și adeseori sfirșitul 
forțat şi cam melodramatic al romanelor lui Dickens, 

Caracteristic pentru intreaga sa operă e humorul său. Hu- 
morul acela specific american, foarte inciziv şi caustic deşi in- 
ofensiv In aparență şi decent ca formă şi ca înțeles; acea gravi- 
tate de pince sans rire, cu care povestitorul inşiră lucruri enorme 
Și caraghioase, al căror comic rezultă în parte şi din contrastul 
intre ideia pe care vrea să o exprime el și forma neașteptată 
în care o imbracă. 


Ernest Triandafil 


nana a wn a 


Din lumea balcanică 


Din luptele dintre Sirbi şi Bulgari pentru Macedonia 


Atit Bulgarii cit şi Sirbii, precum se ştie, au însemnate interese 
în Macedonia şi iau parte activă la lrămintările în care se sbuciumă 
această provincie a Turciei. Dar amindouă aceste popoare slave îşi 
urmăresc interesele lor izolat, fiecare pentru sine. De acela e o mare 
concurență intre ele, fiecare silindu-se să dovedească : Bulgarii că ei au 
drepturi mai mari în Macedonia, iar Sirbii că aceste drepturi le aparțin 
numai lor, Aceasta fiindcă mai ales chestia Cretel le-a dovedit că: nu- 
mai puterile Europei vor hotări, in ultima instanță, cui se va cuveni 
preponderența în Macedonia ; iar ele nu o vor da-o, cred Slavii, decit a- 
celora dintre dinşii, care vor avea acolo superioritatea economică, reli- 
gioasă, politică şi mai ales majoritate numerică. 


+ 


in Macedonia există de demult, chiar din sec. VII sau VIII d. Chr., 
adică încă din întăile vremuri ale trecerii Slavilor de dincoace dincolo 
de Dunăre, o numeroasă populaţie de Slavi. Aceştia vorbesc o limbă 
care nu-i propriu zis nici sirbească nici bulgărească, dar care s-ar putea 
pretinde că e sau sirbească sau bulgărească, după punctul de vedere fo- 
netic ori moriologic din care o judeci, De acela Bulgarii, judecind-o 
din punctul de vedere morfologic, zic că limba acelei străvechi popula- 
ţii siave din Macedonia, deci şi populația insăşi, e bulgărească; lar 
Sirbi, la rindul lor, judecind-o după fonetica ei, susțin că limba, deci 
şi populaţia slavă din Macedonia, e sirhească, 

Adevărul e însă, cred eu, că limba slavă străveche din Macedo- 
nia e mai curind sirbească decit bulgărească, fiindcă ea cuprinde mai 
multe caractere sirbeşti decit bulgăreşti. 

Oricum, Bulgarii în deosebi fac puternice sforțări pentru ca să do- 
vedească Europei că ei sint cel mai numeroşi în Macedonia, iar nu Sir- 
bii. De acela se silesc chiar a acoperi şi ascunde lumii caracteris- 


426 VIAȚA ROMINEASCA 


ticele sau faptele care ar putea dovedi sirbiamul populației slave de a- 
colo. De pildă, profesorul universitar A. Teodorov de la Sofia, între 
alții, în cartea sa Bdigarska literatura („Literatura bulgărească”) pre- 
tinde că vestitul „Kralevid Marko“ („crâizor Marcu”), pe care l-a omo- 
rit Mircea cel Mare la Rovine, era Bulgar şi principe al unui stat bul- 
găresc din Macedonia, pe cità vreme toste izvoarele şi tradiţiile istorice 
dovedesc că Marko şi stalul său erau Sirbi.*) 

Atară de aceasta Bulgarii din Macedonia, spre a nu se vedea că 
limba populației lor cuprinde caractere sirbeşti, cind se duc acolo oa- 
meni de ştiinţă care vor să o studieze, se silesc să pronunţe anumite 
sunete bulgăreşte iar nu sga cum ele se pronunță în reaiitale, cu fo- 
nelica sirbească. Acest lucru il mărturisesc învățați, străini chiar de 
neamul sirbesc ori bulgăresc, intre care răposatul profesor de șlavistică 
dela Universitatea din Graz, V. Oblak, în cartea sa Macedonische Sta- 
dien („Studii macedonene"). 

Tot spre a arăta lumii că Macedonia e bulgărească, Bulgarii, în 
scrierile lor, schimbă în torme lingvistice bulgâreşti numirile toponimice 
de acolo, pe care populația slavă autohtonă le-ar pronunța normal şi 
tegulat sirbeşie. Aga, cel puțin, arată un scriitor sirb Dr. lov. Hadži- 
Vasiljević în cartea sa Juzna Stara Srblja, Kumanousha Oblast {.Su- 
dul Vechii Sirbii, regiunea Kumanovo“) apărută le Belgrad în 1909, Ast- 
iel, cu toale că populația pronunţă, cs Sirbii: Orašac (prop. Orașaţir 
Karabifane etc, totuşi scriitorii bulgari falşiiică acest fonetism, bul- 
garisindu-le pronunțarea la: Oraşeţ, Karabiăen, 

Cartea aceasta a lui Hadzi-Vasiljevig, dealtfel, ne mai desvăleşie, 
relativ la lupta între Sirbi şi Huigari pentru Macedonia, încă un teno- 
men socialo-potitic pe care pin-acum noi, cei cere ne-am ocupat cu 
chestia macedoneană, nu iam cunuscul. In ea se arată, cu citații pre- 
cise, că chiar ace! dintre Slavi care se dau drept Bulgari şi sint, deci, 
exarhişti adică rupii de biserica patriarhiei de care țin Grecii și Armini 
noştri, chiar şi aceia se dau de Bulgari nu fiindcă în sulletul şi conş- 
jiinţa jor se simt apatținind acesiei mafii. In Macedonia, zice Hadzi- 
Vasiljević, alături de partidul sirbesc, în care sint Sirbi, s-a mai creat, 
prin bani, şi un partid bulgăresc. Poporul! nu priveşte aceste două par- 
tide altfel, decit ca pe nişte partide politice, şi de acela locuitorii trec 
cind intr'unul, cind intr-altul, după cum te dictează interesele materiale 
ori ambițiile. Aşa că, cei ce sint în partidul bulgăresc al Exarhiei sint 
aci nu pentru că sint sau se simt Bulgari, ci fiindcă un interes oarecare 
li leagă politiceşte de acel partid. Dovadă că aceasta e aşa, zice Vasi- 


ljevic, este faptul că rudele cele mai apropiate în tinie masculină 


*) De altfel pr mai de seamă istorie al Slavilor de miară-zi, 
meci C. Jireček Universitatea din Viena care, maido mult, æ seria Je 
toria Bulgarilor, arată în a sa Geschichte der Serben („Istoria Sirbllor*), a- 
rii anul acesta, că Sirbi, iar nu Bulgari erau şi „Kralavil Marko” si sta- 


DIN LUMEA BALCANICA 41 


sint jmpărțite între zmindouă aceste partide; ba chiar frați drepți, din 
acelaşi talà şi aceiaşi mamă, apar{in unii exarhiei şi partidului bulgăresc 
iar alții patrierhiei şi partidului sirbese,—deşi e evident că nu se poate 
să ñe unii de nație bulgărească iar alţii de nație sirbească! Astfel, do- 
cumentează Hadzi-Vasiljevid, în satul Beljakovac din regtunea Kuma- 
novo se află mai multe familii divizate în acest chip. Anume, în fami- 
lia Kajsevac, 2 frați lovan şi Dimitrie sint „bulgaraşi*, adică din parti- 
dul bulgăresc, şi ţin de biserica bulgărească a Exarhatului, pe cind alţi 
trei frați adevărați ai lor, Nicolae, Ştefan şi Petre, sint Sirbi şi se ţin, 
ca toţi Sirbii, de biserica patriarhiei. In o altă familie, doi frați lovan 
şi Petre sint „bulgăraşi” şi exarhişti, iar alt frate adevărat al lor, lo- 
van, e pattiarhist şi sib, Intr'o altă familie, un frate Petre Mladenović 
e patriarhist şi, în organizaţia Sirbilor din Macedonia, a fost celnic, 
adică făcea parte din bandele sirbeşti, pe cind ait frate adevărat al lui 
este „un &xcelent Bulgar”, De asemeni, în satul Dobrači, în familia 
Veljkovac sint 4 frați adevăraţi, din care dol, Stojan şi Arsa, sint pa- 
trierhişti adică Sirbi, iar alți doi, Stanko şi Spiridon, exarhiști, adică 
„bulgăraşi”, 

ŞI tot aşa, sint multe familii astfel divizate în „Bulgari şi „Sirbi“ 
în satele; Rudar, Murgaš, Dovezenac, Jazinac, Kokosinj, Pelinac etc- 

Ba chiar în oraşul Kumanovo sint astfel de cazuri interesante, Aşa, 
Akso Stojanović a fost „aprins bulgaraş*, lar fiul Jul, David, „aprins 
Sirb*; In anii de pe urmă şi Akso a devenit „cu totul Sirb*. Ori, Anta 
Gmurče e patriarhisi, adică Sitb, pe cind fiul lui, Koce, e exarhist, a- 
dică „bulgaraş“, Bulgar. 

Toate acestea dovedesc că partidul palriarhisi şi cel exarhist sint 
creații politice, lar nu realiiăţi naționale de Bulgari şi Sirbi proptiu zis. 

Prin aceste date Vasiljević urmăreşte să mal arate, că aşa numiții 
Bulgari, „bulgaraşii*, din Macedonia, nu sint aliceva, ca naționalitate, 
decit Sirbi, cumpărali cu banii propagandei Bulgarilor din Bulgaria, care, 
astfel, voesc să arate Europei că ei constitnesc majoritatea Slavilor în 
Macedonia, iar nu Sirbii, 

Bulgarii, la rindul lor insă, pretind că cel din partidul „bulgaraşi- 
lor* sint chiar de nație Bulgari, şi că şi acei din partidul sirbesc al pi- 
tsiarhiştilor as fi tot Bulgari, dar pe cari propaganda sirbească l-a cum- 
pârat spre a-şi forma cu dinşii acest partid al ei, 

De aceia Sopov, consulul Bulgariei la Salonic, scrie, în Rălgarsha 
Sbirka din Mai şi Iulie 1911, că mal toți Slavii străvechi, autohtoni, 
din Macedonia, sint Bulgari, —prea puţini dintre ei, numai citeva sute, 
fiind Sirbi,— şi că, în total, numărul Stavilor autohtoni, adică al Bul- 
garilor, din această provincie a Turciei, se ridică acum la 1.162465 
sutiete, 

Dar bulgarul Pančo Dorev, unul din cel patru deputaţi aleşi de 
Bulgarii din Turcia spre a-i reprezenta în parlamentul turcesc, Intr'un 
discurs ce a [inut in acel parlament în 1911, arată că numărul Slavilor 


428 VIAŢA ROMINEASCA 


(Bulgarilor, zic Bulgarii) nu e aşa de mare, şi că majoritatea o consti- 
tuesc, în Macedonia şi Vilaetul Adrianopol, nu Slavii (Bulgarii !), ci Tur- 
cii. Statistica aceasta a lui Dotev e reprodusă de ziarul din Sofia Mir 
dela 27 Martie 1911, carele chiar o însoţeşte de elogii pentru obiectivi- 
tatea el; ea ne invederează, tot deodată, calea de falşificări pe care ur- 
măresc Bulgarii să facă a se crede in Europa că ei sint poporul cel 
mai numeros al Macedoniei, 

In acest d'scurs al său, Panto Dorey zice, între altele, că: „aceste 
cifre sint cu totul autentice şi constituesc un răspuns, ce nu se poate 
dărima, la acele iluzii aurite ale unor neechilibrate minţi, cari tot umblă 
după alipirea Macedoniei la Bulgaria", lată acum statistica pe care o dă 
dinsul: 

„Vilaetul Adrianopol şi Macedonia sint ținuturi turceşti, zice Dorev, 
nu numai fiindcă aparţin Turciei, dar şi pentrucă majoritatea popula- 
fiel din ele o constituesc Turcii. in Macedonia se află 2 335.000 suflete, 
din cari 720.000 Bulgari, 530.000 patriarhişti (Greci, Sirbi şi Armini), 
şi 7.100.000 Turci. În aceste numere nu cuprind şi pe Albanezi. Deci 
sint acolo: 30° Bulgari, 23%, patriarhişti (Greci, Sirbi şi Armini im- 
preună) şi 47° Turci. lar în vil. Adrianopole, situaţia noastră naţională, 
continuă Dorev, e şi mal rea decit In Macedonia. Aci, se află în total, 
o populație de 1.300.000 locuitori, din care: 727.000 Bulgari, 280.000 
Greci, şi 740.000 Turci. 

„Dacă adunăm la un loc cele arătate despre populația din Mace- 
donia şi vil. Adrianopole, fără Albania, zice Dorev, vedem că în amin- 
două se află, in total, 3.500.000 locuitori, dintre cari: 850000 Bulgari, 
810.000 Greci (adică, mai bine zis, patriarhişti), 7 840.000 Turci. Deci 
în amindouă, la olaltă, se află 25). Bulgari, 23%, Greci şi 52%. Turci", 

Datele de aci ale lul Dorev nici un Bulgar nu le-a putut răsturna 
pină acum în chip documentar. Aceasta o declară insuşi ziarul Mir, care 
îndeamnă partidele politice din Bulgaria să nu mai agite zadarnic, pe 
temă şovinistă, pe conaţionalii lor din Macedonia; fiindcă, oricum, mai 
mult crezămint va avea în Europa deputatu! bulgar din camera tur- 
cească Dorev, decit născocirile şi falşiticările şoviniste ale lor. 

ŞI tot din spusele acestea ale lui Dorev, cari sint declarate auten- 
tice şi n-au putut fi tăgăduite serios, putem vedea noi cit de tendențios 
sau cel puţin necunoscător al raporturilor dintre populaţiile Macedoniei” 
era Weigand, cind spunea, în Enciclopedia Romină redactată de Dia- 
conovict dela Sibiu (p. 227,229) că „Macedo-Rominii locuest pe un pă 
mint bulgăresc“. Acum e învederat, că pămintul Macedoniei nu poate 
fi bulgăresc, pe cită vreme un deputat bulgar de seamă, Dorev, arată 
că într'insa sint 47%, Turci, iar Bulgari numai 30", şi pe cîtă vreme, 
însfirşit, chiar pe cei 30%, Sirbil îi revendecă pentru dinșii, din pricinele 
de cari am văzut că dr. Hadzi-Vasiljevi vorbeşte în cartea sa „Juzna 
Stara Srbija". 


| 
i 


| 


DIN LUMEA BALCANICA +3 


In legătură cu tendinţa Slavilor Balcanici şi în deosebi a Balga- 
rilor de a micşora numărul celorlalte naţii din Macedonia, spre a se a- 
răta Europei pe sine ca cei mai numeroşi, cred nu fără interes pentru 
noi să spun citeva cuvinte despre o broşură apărută la 1909 în Belgrad, 
în sirbeşte, sub titlul: Rumuni u Macedoniji i Epiru („Rominii în Ma- 
cedonia şi Epir“); aceasta e scrisă de /van Ivanid, care mi se pare că 
a fost consul al Sirbiei In Macedonia. Aci autorul ne spune că, deşi 
Weigand arată că ar fi în întreaga Turcie numa! 149.520 de Armini, dinsul 
(Ivani€) totuşi, din cercetările sale personale şi din datele pe cari le-a 
cules el însuși în Salonic şi Bitolia, poate atirma că „numărul Arminilor 
€, în Macedonia şi Vechia Sirbie, de 140.000 suflete, din care 80.000 
în vilaetul Bitoliei (Monastir), 55.000 în vil Salonic şi 5000 în vil. Ko- 
sovo. lar în întreagă Turcia, (adică în Macedonia, Vechia Sirbie, Epir, 
In Tesalia turcească) numărul tota! al Arminilor e de 220.000, împărţiţi 
astlel : 80.000 în Macedonis, 60.000 în Vechea Sirbie, 80,000 in Epir şi 
Tesalia turcească“. 

Pină acum, scriitorii Slavi nu ne acordau decit, cam ca Weigand : 
Bulgarii piă la maximum de 80.000 Armini şi Sirbii tot cam aşa. Iva- 
nic, cum vedem, face un pas mal departe şi ne dă dreptul la 220.000. 

Dar dacă vor fi în Macedonia cel puţin 600.000 Armini, cum noi cre- 
dem, şi cum credea chiar fostul nostru ministru de Instrucție d. Sp. Haret 
(în scrisoarea-l din Le Temps dela 19 lanuarie 1905), atunci evident că, 
faţă de statistica despre Bulgari a lul Panzo Dorev, se mitşorează şi 
mai mult perspectivele pretinsului drept al acestora acolo, 


Ilie Bărbulescu 


i m a i 


Cromca externă 


Chestia Marocului 


De cind au inceput hegociajiunile dintre Franţa şi . 
mea s'a întrebat mereu dacă ele se vor sfirşi ferma E a 
războiu. În stadiu! în care ele au ajuns astăzi pericolul unul războia pare 
înlăturat. In Franţa dorința de pace este atit de vie, atit de adine inti- 
dăcinată în inimile şi în conştiinţa tuturora, Inicit se ştia că guvernul Re- 
publicii va face tot ce este omenesc posibil ca să înlăture isbucnirea 
unui conflict armat. Cuvintele lui Michelet: „la secolul XX, la France 
va declarer au monde la paix“, stat mai adevărate decit oricind. În a- 
semeni condițiuni chiar dacă războiul isbucnea, vina nu putea fi decit 
a Germaniei. Şi mărturisim că lumea era oarecum îndritultă să crează 
că Se căuta un pretext de războiu. 

i evăr, dacă era călduzită de intențiuni paşnice, ce Intel 
avea trimiterea unui Incrucişător la Agadir 2 “State din Maros pa pe 
Rlementată prin actul dela Algesiras. De atunci şi pină azi nimeni ng 
ceruse să se desființeze regimul stabilit de acel document diplomatic. 


un mandat [n numele Europei, adică Fra 
şi Spania, îşi indepliniseră misiunea în limitele stricte ale AUA 


ceji să ocupe capitala Maroculu uvernul f i 

e Do: RE rancez ceruse Puterilor sem- 
Dair legitimitatea acelel acţiuni și că sint pe deplin mulțumite de 
cxplicațiunile pe cara Je primes: din Paris. la sfirşii, acum două luni 
văzind că subsistă încă oarecare nervosiiate in raporturile franco-germane 


intenţiuni de care este insulie it, i 
derlein Waechter să (il, guvernul francez propusese d-lui Ki- 


Un schimb de vederi în această privinţă avusese loc issingen, 
ia Kiss a 
Kiderlein Waechter se despărțise de d. Cambon asigurtadu-! că va relua 


CRONICA EXTERNA 43 
în curind negociaţiunile începule intrun spirit de conciliațiune atit de 
larg şi atit de imbucurător, După toate aceste fapte, după toate aceste 
manitestajiuni de cordialitate, lovitura dela Agadir nu putea fi interpre- 
iată decit ca gestul unei Puteri hotărite să împingă lucrurile plină ia o 
decierajie de războiu, 

ŞI totuşi Germania ca şi Franţa nu voia războiul, Nu-l voia fiindcă, 
orice s'ar zice, ideile de pace au cucerit o mare parie din opinia el 
publică, fiindcă oamenii ei de guvernămint îşi dădeau perfect de bine 
seamă că nu pot lua nici în faja concetățeniior lor, nici In faja lumii, 
răspunderea de a provoca un războiu internaţional pentru o gilceavă în 
Maroc, sau pentru o chestiune ca aceia a unor compensajluni teritoriale 
in Congo, sau la hotarele Kamerunului. 

Pe iingă aceasta, Germania se feres de un războiu, pe de o parte 
indeci, în caz de isbindă, nu era sigură că victoria va putea conpensa 
perderile economice pe care orice războiu le implică, şi pe de altă parte 
indică în caz de infringere se întreba ce era să devie nu numai statul 
gemia, dar însăşi organizarea socială actuală. Este Invederal că un s- 
semenea dezastru ar insemna condamnarea definitivă şi irevocabilă a 
societăţii capitaliste şi triumful socialismului revoinționar. In sfirşit, diplo- 
maţii germani se temeau de un războiu fiindcă ştiau că flota lor nu este 
încă în măsură să lupte cu îlola engleză şi că guvemul britanic ar pro- 
fia cu siguranță de această stare de inlezioritate, ca să tăbărască asupra 
marinei germane şi ca să nimicească astfel toate progresele navale, co- 
merciale şi coloniale, pe care Germania le-a săvirşit cu allita trudă de 
treizeci de ani încoace. 

Dacă deci dorința de pace a fost în Germania tot aşa de puter- 
nică ca și în Franţa, dacă dipiomaţii din Wilhelmstrasse au deschis con- 
tictul marocan acum două luni cu hotărirea să nu ajungă la un războiu, 
atun:! ce inteamnă această politică ? 

D. Kiderlein Waechier ne-a dat o explicaţia care nu poate însă 
mulțumi pe niteni, D-sa a spus: am trimis incrucişătorul Panther la A- 
gadir ca să pot discuta mai lesne cu Franţa. 

Cind vrei să discuţi şi mai ales să te înţelegi cu cineva, nu începi 
prin ai da o lovitură de pumn în obraz, Oricit de original ar îi acest 
procedeu, nu credem ca el să dobindească vreodată drept de cetățeate 
in diplomaţia internațională. 

Râmine o altă explicaţie, Populajiunea Germaniei crește neincetat, 
ca nu se mai poste hrâni pe teritoriul european al imperiului, trebue să 
se reverse în alară. Domeniul colonial pe care Germania l-a dobindit 
dela 1870 incoace nu se compune numai din ținuturile cele mai puţin 
atrăgătoare (toate cele bune fiind luate de mult de Puterile care au do- 
minat lumea înnaintea lor), dar, chiar aşa cum este, a ajuns să fle nein- 
destulător pentru nevoile, pentru ambiliunile, pentru marile iniţiative şi 
energii ce clocolesc în poporul german. Prin urmare o politică de ex- 
pansiune, o politică agresivă este pentru Germania o nevoe pe care ni- 


r. 


4sa VIAȚA ROMINEASCA 
A, 


meni n'o poate înlătura, Dacă oamenii ei politici ar vrea, sub influența 
vre-unor idei umanitare, să părăsească această politică, puterea însăşi a 
evenimentelor ar impune-o Imperiului, 

Aceasta este o explicație, o explicaţie pe care o admitem, dar a- 
tunci naşte intrebarea dacă, prin mijloace ca cele de care d. Kiderlein 
Waechter s'a folosit în chestia Marocului, Germania poate să atingă 
mai lesne şi mai sigur indeplinirea nevoilor şi visurilor ei? La această 
intrebare răspundem hotărit că nu. Tocmai fiindcă nevoia de expansi- 
une a Germaniei concordă cu nişte vremuri în care celelalte mari Pu- 
teri, ajunse la o adevărată saturațiune, nu se mai gindesc decit să păs- 
treze ceia ce au dobindii în trecut, interesele Germaniei sint în opazi- 
țiune cu ale tuturor celorlalte mari Puteri şi îi creiază astfel o situaţiu- 
ne internaţională din cele mai antipatice şi din cele mai grele. In ase- 
minea condițiuni datoria oamenilor ei de stat nu poate să fie de a in- 
tinde şi mai mult coarda acestei primejdioase stări de lucruri. Dimpo- 
trivă, în interesul superior al Imperiului şi spre uşurarea poziţiunii sale, 
ei ar trebui să fie in procedeurile lor mai mlădioşi, mai concilianţi, mai 
impăciuitori decit orice stat. Numai aşa Germania va reuşi să adoarmă 
ostilitățile ce întimpină şi să inlăture încetul cu încetul piedicile ce-i 
stau în cale. Cu cit diplomaţia ei va fi mal brutală, cu cît tendinjele cu- 
ceritoare ale marei Impărății germahe se vor arăta mai pe faţă, cu-atit 
va fi mai greu de ajuns scopul urmărit. Câutind să dea politicii ei cel 
puţin aparențele unei solidarităţi cu restul lumii, Germania poate să pro- 
fite de apatia ce a cuprins pe rivalele ei. Jignindu-le mereu, ea nimiceşie 
însă singura carte pe care o are în jocul ei şi işi creiază dinsa greutăţi 
şi inimici. 

Cind lumea se ridică impotriva politicii dela Agadir, ru este pen- 
tru plăcerea searbădă de a critica persoana unui ministru, ci este fiindcă 
mulţi, mai ales dintre amicii Germaniei, au intuițiunea limpede a neso- 
cctinţii acestei politici, Dealtminteri, n'ar trebui să se crează că aceste 
critici se formulează numai în străinătate, Marea majoritate a poporului 
german impărtăşeşte acelaşi credință şi de fapt sint ani de zile de cind 
Wilhelmstasse lucrează în divergență de păreri cu o bună parte din o- 
pinia publică a Imperiului. ŞI desigur actualele negociațiuni iranco-get- 
mane arată mai bine decit orice argumente teoretice decepțiunile la care 
fatal o asemenea concepţie diplomatică trebue să ducă pe Germani. 

Dacă discuţiunile incepute prieteneşte la Kissingen ar fi continuat, 
Franţa era atit de plictisită de încurcăturile din Maroc şi atit de gră- 
bită să se scape de ele, incit—nu e o taină pentru nimeni —ar fi primit 
iâră greutate aproape toate propunerile pe care Germania i le-ar fi făcut, 
şi profilind de această stare de lucruri, d. Kiderlein Waechter ar fi 
obţinut mult mai mult decit va obţine azi în cel mai fericit caz. 

Pe cind procedind cum a procedat d-sa, a ridicat toate Puterile im- 
potriva lui, a văzut Germania încă odată amenințată de o izolare, a tre- 
buit să asculte amenințările d-lui Lioyd George şi ale d-lui Asquith, a 


CRONICA EXTERNA +3 


expus finanțele germane la o panică, care a atras după sine perderi co- 
losale şi falimente numeroase, a dat duşmanilor Germaniei satisfacția de 
a o vedea cuprinsă de o spaimă bolnăvicioasă, atunci cind Franţa se 
arăta, dimpolrivă, de o seninătate impunătoare, a obligat pe conducătorii 
marilor aşezăminte financiare să alerge la Wilhelmstrasse şi să ceară 
ei ca să se pună mai repede capăt negociațiunilor, flindcă atiminteri de- 
zastrul financiar devine inevitabil şi nu mai pot răspunde de consecinţi. 
In sfirşit, d-sa a fost constrins sub presiunea fatală a imprejurărilor şi 
prin desfăşurarea logică a premiselor puse de el să recunoască Franceji- 
lor în Maroc o situație superioară aceleia ce dabindiseră prin actul dela 
Algesiras, o situaţiune pe care în chip normal Franţa poate nici n'ar fi 
reuşit s'o dobindească. 

ŞI ce e sigur să ciştige, în schimb? Dupăcum am spus-o mai sus, 
nici măcar atita cit ar fi fost sigur să obție, fără sgomot, fără perderi bä- 
neşti, fără stirniri de uri, prin mecanismul natural al unor tratative amicale. 

După toate probabilitățile, Germania va plăti deci scump greşita 
concepție a diplomaţiei ei de astăzi, deși nici un preţ nu poate să fie 
prea scump, cind este vorba de liniştea lumii şi de asigurarea în viitor 
a adevăratelor interese ale Imperiului german. 

I. G. Duca 


Cronica medicală 


Rezultatul inmulțirii medicilor de circumscripţii rurale în Vlaşca 


Unul din judeţele în care s'au făcut sub directoratul d-lui 
prolesor dr. |. Cantacuzino Imbunătăţiri sanitare, este și Vlaşca, 
Deşi factorii medicali locali determinanţi, din considerațiuni cu 
totul străine lucrurilor în sine, au opus o rezistență—dacă nu ac- 
tivă cel puţin pasivâ—insemnată, totuşi ameliorărilea duse au dat 
rezultate bune. Tocmai din această cauză incercâm să schițăm 
mai jos parte din rezultatele obținute, asupra cărora avem ele- 
meniele necesare. In județele unde factorii determinanţi medi- 
cali au lucrat stăruitor, rezultatele obținute sint desigur cu mult 
superioare, 

Sub directoratul d-lui profesor dr, L Cantacuzino, în ju- 
deţul Vlașca, numărul medicilor de circumscripții rurale s'a 
mărit cu 5; astfel incit din 7 (socotind pe medicul spitalului O- 
bedeni, care avea o circumscripție) a ajuns la stirşitul lui Au- 
gust 1908 la 12 (fară medicul spitalului Obedeni, care a rămas 
fără circumscripție). 

Astiel incit populaţia fiind de 212089 suflete în 1907, un 
medic venea la 30.298 ; iar în 1908 la 17.657 (fară medicul din 
Obedeni și la 16.314 cu acesta). 

„La circumscripția Arsake (com. Petroșani) sa construit o 
locuinţă pentru medic şi un dispensariu cu infirmerie cu tot mo- 
bilierul şi înzestrarea necesară. 

Deasemenea s'au construit locuințe pentru medici şi dis- 
pensarii-infirmerii la circumscripțiile: 1) Comana, 2) Vida, 3) 
Ghimpați, 4) Şelaru şi 5) Kiriacu. 

Circumscripția Adunaţi-Buteşti avea spitalul Adunaţi-Butești. 

Circumscripția Drăgăneşti avea locuința pentru medic şi 
dispensar-infirmerie construite de judeţ. 

Circumscripția Mihăileşti are spitalul dela Singureni. 

: Circumscripția Corbi are locuință de medic, dispensar şi 
inlirmerie construite de judeţ, 

Circumsceripţia Clejani are spitalul din Obedeni. 

„___ „Numai circumscripția Baneasa din jurul orașului Giurgiu şi a 
liniei de drum-de-ler a rămas fără nici o înzestrare, tocmai din 
cauza apropierii de oraş și a inlesnirii transporturilor. 


lată numărul inspecțiilor făcute de medicii circumseripțiilor 
din Vlaşca în anul 1907. p 


CRONICA MEDICALA 43) 


inspeeții zile comune 
i. Singureni 183 113 20 
2. Crevedia Mare 216 140 20 
3. Adunaţi-Buteşti B6 59 1t 
4. Vida 220 120 14 
5. Băneasa 121 88 17 
6. Drăgăneşti 175 106 18 
7. Obedeni 30 26 5 


In total 1031 inspecțiuni, în 652 zile la 105 comune, ceia 
ce revine în termen mediu de medic 147 inspecţiuni şi 93 zile 
din an pentru a le face, sau de comună 9 inspecții pe an în 
6 zile, 

In cursul anului 1909 medicii circumsecripțiilor din Vlaşca 
au făcul următoarele inspecțiuni : 


inspecții zile voma 
1. Vida 190 133 10 
2. Kiriacu 168 122 7 
3. Şelaru 254 145 9 
4. Corbii mari 276 219 10 
5, Ghimpații 246 111 10 
6. Mihaileşti 234 145 9 
7. Arsake 183 174 8 
8. Drăgăneşti 175 150 10 
9. Clejani 337 190 9 
10. Comana 150 117 9 
11. Băneasa 119 103 8 
12. Ad. Buteşii 143 98 9 


In total 2475 inspecții în 1707 zile la 108 comune, ceia ce 
revine de medic la 206 inspecții pe an, făcute in 142 zile, adică 
pentru fiecare medic cu 59 inspecții şi 49 zile de inspecții pe 
an mai mult; iar de comună 23 inspecții pe an, adică cu 14 mai 
multe în 16 zile, adică cu 10 mai multe, socotind la numărul de 
105 comune cite au fost; iar socotind la cele existente 108, 23 
inspecții pe an în 15 zile, adică cu 14 inspecții mai mult şi 9 
zile mai mult de comună pe an, yea ; 

Aşa incit dublarea (aproape) a numărului medicilor a mä- 
rit mai mult ca dublu şi numărul inspecțiilor şi numărul zilelor 
de inspecții in total şi pentru fiecare comună în parte. À 

Înmulțirea medicilor de circumscripții a avut ca urmare și 
mărirea numărului consultapiilor gratuite. 

Tatá tabela rezumativă a acestora; 


In anul 1905— 10.024 consultaţii 
1906— 11.003 x 
1907 —14.676 B 
1908—22.169 i 
1909— 30,784 XR 


436 VIAȚA ROMINEASCA 


După cum se vede numărul consultațiilor a trecut dela 
14.676 In 1907 la 30.784, mai mult ca dublu; iar de fiecare me- 
dic în loc de 2096 consultații pe an—-2562. Mărirea numărului 
consultațiilor pe 1908 se explică prin faptul că numirea medi- 
cilor, care au funcționat In 1909 s'a facut in 1908 August. 

Inmulțirea medicilor de circumscripţii s'a resimțit şi asu- 
pra boalelor contagioase. 

lată datele culese In această privință: 


1. Scarlatina 
Anul bolnavi com. infectate derese 
1900 319 13 16 
1901 283 14 57 
1902 399 22 99 
1903 272 16 55 
1904 116 11 34 
1905 148 10 26 
1906 59 6 9 
1907 133 16 26 
1908 1589 63 339 
1909 970 b4 232 


Din această tabelă remarcăm creşterea aparentă a Scarla- 
tinei în 1900, 1901, 1902, 1903 şi faptul că din 1589 scarlati- 
noşi din 1908, 824 se constată în lunile Septembre (84), Oc- 
tombre (318), Noembre (252) şi Decembre (170). Acestei creş- 
teri corespunde ur singur factor important şi identic —preocupa- 
rea de scarlatină și de boalele infecțioase in general—cu izolarea 
cazurilor In infirmerii în anii 1902—1903. 

Acelaşi factor Il găsim in 1908 cu inmulţirea medicilor de 
circumscripţii ; odată cu inmulțirea medicilor în August 1908, in- 
ave din Septembre descoperirea unui mare număr de scarla- 
tinoşi. 


2. Rugeola 
Anul com, infectate bolnavi decese 
1900 7 77 7 
1901 3 17 5 
1902 20 470 24 
1903 40 1788 101 
1904 37 1494 66 
1905 1 18 1 
1906 2 23 2 
1907 2 69 5 
1908 25 669 30 
1909 47 3349 138 


CRONICA MEDICALA 437 


Studiarea acestei tabele confirmă concluziile expuse privi- 
tor la scarlatină ; creşterea rugeolei în 1903—1904 corespunde 
cu preocuparea de boalele infecțioase in această epocă ; creșterea 
ei în 1908--9 corespunde aceleiaşi preocupări şi In special cu 
lunile după August 1908, şi în 1909 odată cu înmulțirea medicilor. 


3. Tusa convulsiva 


Anul 1901 9 comune infectate 512 bolnavi 
„1902 1 - 3 LE 3 II 
„1903 ID e d dia 3 
„1904 Si: 3 Š 1316 , 

» 1905 38 = îi 132 = 
. 1907 a Ge i e Ta 
n Dw a 5: 2341 , 
„= 1909 18 z E, g59 > 


Acelaşi fenomen, datorit acelorași cauze ca la scarlațtinà şi 
rugeolă, = 


4. Febra tifoidă 


Anul 1900 3 comune infectate 65 bolnavi 
„1901 5 2 z a 
„ 1902 2 E. 59 A 
„ 1903 15 F fe 152 é 
. 194 25 4 A ÎN: a 
„1905 III 2 9 
„ 1906 14 3 = 105 ë , 
e 1907 15 Ks z 70 = 
„1908 19 = i 148 , 
„ 1909 19 à È 131 E 

5. Dyzenteria 
Anul Comune infectate Bolnavi 
1900 1 33 
1901 4 227 x 
1902 0 0 
1903 7 284 
1904 9 138 
1905 + 42 
1906 + 78 
1907 2 KS! 
1908 8 107 
1909 14 377 


Din toate aceste date asupra boalelor infecțioase (nu dau 


- e 


438 VIATA ROMINEASCA 


datele privitoare la Diphlerie şi Variola de oarece aceste boale 
au pierdut la noi Insemnātatea absolută şi relativă, pe care au a- 
vut-o altă dată şi sint extrem de reduse) fără să constatăm oare- 
cum periodicitatea lor și creşterile şi descreşterile normale în 
mersul lor, nu putem să nu vedem ceia ce sare în ochi; odată 
cu preocupările serioase de bolile infecțioase, se constată o mä- 
rire aparentă a numărului care corespunde şi cu mărirea numă- 
rului medicilor, a căror primă chemare este de a descoperi ase- 
enea bolnavi. 

Canstatăm deci că In anul 1909 medicii din Vlaşca au 
descoperit şi ingrijit 970 scarlatinaşi față de 133 din 1907; 3349 
rugeolici, față de 69 din 1907; 359 convulsivi după ce au avut 
2341 în 1908, faţă de 533 din 1907; 131 tifici faţă de 70 din 
1907; 378 dizenterici față de 31 din 1907. 

Pe cînd în anul 1907 nu a funcționat nici o infirmerie pen- 
tru căutarea şi izolarea intecţioşilor,—in 1909, pentru scarlatină 
au funcționat cinci infirmerii, pentru febră tifoida 2 infirmerii, şi 
un foarte mare număr de infecțiași s'au izolat în spitalele din O- 
bedeni, Adunaţi-Buteşti, Copăceni, Mogoșeşti şi Giurgiu ; iar în 
1908 au funcționat 5 iufirmerii pentru scarlatină. 

Afară de mărirea numărului de inspecții în comune, a 
zilelor de inspecţiuni, a numărului boinavilor iniecţioși descope- 
riți, tratați și izolaţi, In legătură cu mărirea numărului medicilor 
de circumscripții, este şi faptul descoperirii şi tratării în cursul 
anului 1909 a 12 bolnavi de conjuclivită granuloasă, vechi gra- 
nuloși pe lingă cei 10 cunoscuţi dinnainte. 

Același lucru se observă și în privința sifilisului și a boa- 
lelor venerice, 

lată datele în această privinţă: 


Anul Barbaţi Femei 


1900 7 8 
1901 8 10 
1902 7 8 
1903 16 15 
1904 23 13 
1905 9 14 
1906 27 21 
1908 10 5 
1909 76 


In urma ordinelor date de d, profesor dr, I. Cantacuzino 
s'au făcut cercetări pe la spitalele vecine şi s'au găsit câ după 
datele ultimilor ani, 429 bolnavi venerici din judeţul Vlașca au 
fost căutați la spitale. Acești bolnavi au lost daţi în urmărirea 
medicilor de circumscripții, care ti supun la tratament. 

Tot inmulțirii numărului de medici de circumscripţii se da- 
toreşte faptul descoperirii în 1906 a 671 pelagroși noi tn Vlaşca. 

lată tabela în această privinţă: 


pitt 


P 


CRONICA MEDICALA 439 


1900—955 1905— 983 
1901 — 578 1906— 875 
1902 —644 1907— 514 
1903 — 844 1908 — 1225 
1904 — 702 1909— 2020 


şi descoperirea acestor bolnavi implică fără îndoială şi sfaturile 
medicului şi medicaţiunea. 

Acelaşi lucru cu tuberculoza. 

lată datele în această privinţă : 


1904—81 1907— 31 
1905—51 1908— 99 
1906—25 1909 —157 tuberculoşi inreg. 


Evident că şi descoperirea acestor focare tuberculoase se 
datoreşie Inmulțirii medicilor de circumscripții. 

In privința supravegherii comerțului cu substanțe alimen- 
tare şi băuturi, găsim următoarele date : 


Anul 1907 Anul 1909 
93 probe de vin, 43 rele 147 probe de vin, 65 rele 
136 a- „ţuică, A CE 140 a» „ţuică, 54, 
78 ,„ „rachiu, r = 408 , „rachiu, 163 „ 
S >» „untdelemn,2 , 22 „ „untdelemn, 4 , 


Aceste progrese evidente In serviciul sanitar rural din Vlașca 
sint cu atit mai insemnate cu cit sau produs, după cum am 
spus cu opoziţia pasivă a factorilor sanitari determinanţi locali, 
astfel încit medicii rurali n'au avut directive imediate, imbolduri, 
incurageri, lămuriri, ci au lucrat singuri fără să fic o complelă 
coordonare în munca lor, cum ar fi fost dacă ar fi existat o con- 
ducere locală deaproape, mai luminată și mai energică. Și cu a- 
üt mai demonstrativ este rezultatul obținut. 


Buftea 22 August 1911. Doctor P. Cazacu 


Scrisori din Ardeal 


Serbările dela Blaj 


Modestului tirguşor de pe malurile Tirnavei i-a fost scris să 
fie martor al multor clipe de innâlțare sufletească a poporului 
nostru din Transilvania, Cea mai mare serbătoare pe care a avut-o 
neamul nostru de aici, a fost acea dela 2/13 Maiu 1848, cind pa- 
truzeci de mii de Romini au jurat, pe cimpul numit de-atunci 
incoace „al libertăţii“, că nu voesce să mai fie robi pe pămin- 
tul udat de singele strămoşilor lor şi că vor să fie de-opotrivă 
cu toți ceilalți cetățeni ai ţării. 

Dela această serbătoare până la cea din 15—17 August a. 
c, Blajul n'a mai avut o serbătoare, care să se fi putut asămâna 
in măreție cu ca, şi putem spune că nici poporul rominesc din a- 
ceastă țară n'a mai avut o astfel de serbătoare. 

Nu se putea alege un loc mai potrivit pentru serbarea ju- 
bileului de 50 de ani al „Asociaţiunii pentru literatura romină 
și cultura poporului romin*, decit Blajul, acest oraş în care 
tradiţiile noastre culturale şi naţionale sint mai vechi şi mai 
puternice, decit în oricare alt loc. Nicăiri nu vorbeşte trecutul cu 
atita elocvenţă ca in Blajul lui Inocenţiu Micu-Clain, în al lui 
Clain, Şincai şi Maior, in al lui Cipariu şi al lui Bunea, în Bla- 
jul celor „patruzeci de mii* de pe „cimpul libertăţii“, In Blajul 
care a văzul la 1848 pe Şaguna braţ la braţ cu Lemenyi, în Bla- 
jul școalelor celor mai vechi şi mai multe, In Blajul nostru romi- 
nesc, inconjurat de toate părțile numai de pămint de-al nostru. 

In Blajul acesta serbările nu puteau fi nişte simple serbări 
jubilare. Și trecutul, și prezentul cereau mai mult decit atita. 

Ca niciodată pănă acum, la aceste serbări ale „Asociaţiei“ 
şi-au dat intilnire toţi arhiereii romini de ambele confesiuni, a- 
propiindu-se In chipul acesta de instituţiile culturale ale neamu- 
lui, pe care antecesorii lor le-au chemat la viață şi care, fără 
concursul lor, nu pot să ducăo existență demnă. Participarea ce- 
lor doi bătrini mitropoliți (cel dela Sibiu, e de 83 de ani!) și a 
celor patru episcopi a stirnit un entuziasm cum nu sa mai 
pomenit. Partea activă pe care arhiereii au avut-o în cadrul a- 
cestor serbări a innălțal moralul credincioşilor mai mult decit 
sute de circulări şi a întărit conștiința naţională mai mult decit 
mii de apeluri şi de articole de gazetă. Sentimentul de solida- 


[e Sg T br -— 


SCRISORI DIN ARDEAL ul 


ritate națională, pe care pârea a-l fi slăbit mult hărţuelile ultimu- 
lui an, a ciștigal o pecetluire care e garanția cca mai sigură a 
energici noastre. /nireg poporul nostru era prezent, în acest chip, 
prin reprezentanții lui. Barierile confesionale au căzut, legăturile 
frățeşti s'au întărit, rindurile noastre s'au indesit şi teama devi- 
itorul nostru a dispărut. 

In zilele de serbare catedrala Sftei Treimi din Blaj se 
prefăcuse intrun templu al culturii rominești, De pe anvonul 
ei cuvinta academicianul Andrei Birseanu, evocind în cuvinte 
pline de viaţă trecutul de 50 de ani al neamului nostru şi lä- 
sind să treacă pe dinnaintea noastră marile figuri a lui Ṣagu- 
na, Cipariu ș. a. Uşa Iimpărătească a altarului se deschi- 
sese pentru toți preoții culturii şi conştiinții naţionale, A fost un mo- 
ment mare acela cind pe uşa impărătească, al cărui prag fusese 
călcat pănă aici numai de preoții bisericii greco-catolice, a apărut 
de-a dreapta mitropolitului Mihali şi figura de patriarh a mitropo- 
litului Meţianu. Ambii coborau din Iocaşul cel sfint, la braţ, în 
mijlocul imensului public, intocmai ca la 18485 episcopii Şaguna 
și Lemenvi, care reprezentau atunci un neam smerit ce cerea 
dreptate, pentruca, puţin după aceia, să şi-o cucerească însuşi. Și 
nici s'a văzuț, decind există suflare rominească pe pâmint, pen- 
tru preşedintele vreunei adunări, un mai măreț decor decit acela 
pe care l-a avut, în ziua de Sita Maria, d. A. Birseanu, actualul 
preşedinte al „Asociaţiei“. Cele şase scaune din dreapta şi din 
stinga d-sale erau ocupate numai de arhierei: la dreapta mi- 
tropolitul Meţianu şi episcopii Radu şi Cristea, iar la stinga mi- 
tropolitul Mihali şi episcopii Pap şi Hossu. Şi n'au fost nicio- 
dată mai împodobite stranele canonicilor decit pe timpul slujbei 
dumnezeeşti, cind ele crau ocupate de cei patru episcopi ai ce- 
lor două contesiuni-surori, lar ziva de 16 August, cind mitropo- 
titul Meţianu a ocupat, în cursul întregului serviciu, strana mitro- 
politului Mihali, va răminea o zi istorică. 

Ce dovadă mai straşnică despre legăturile de solidaritate care 
ne ţin strinşi intr'un mănunchiu şi care ne fac tari in Fafa ace- 
lora care ne-au crezul totdeauna slabi?! 

Arhiereii noștri n'au lost numai oaspeţi ai serbărilor, ci 
ei s'au manilestat şi ca membri ai societății jubilante. Cei doi 
mitropoliți au ținut cuvintări remarcabile despre rolul „Asociaţiei“, 
iar episcopul Cristea a ţinut o foarte interesantă disertaţie despre 
„biserică şi teatru, in cadrul şedinţelor societăţii noastre tea- 
trale, care şi-a ținut şi ea adunarea anuală la Blaj, cu prilejul 
jubileului „Asociaţiei“, Despre episcopul Radu se spune câ ar fi 
rostit la banchetul dat de mitropolitul Mihali, un discurs de o e- 
nergie care i-a pus pe toți în mirare. După acest discurs se aṣ- 
teaptă ca tinārul episcop să traducă și în fapte ceia ce a spus 
așa de frumos In cuvinte, 

Prezenţa arhiereilor a fost unul dintre cele mai mari mo- 
mente care fac serbările dela Blaj memorabile pentru vecii-vecilor. 
Ei au contribuit In măsură și mai mare la evocarea trecutului 


H2 VIAȚA ROMINEASCA 


măreț. Prezenţa lor amintea lumii romineşti pe Şaguna şi pe 


tot ce-a lost mare în viața Blajului. Se simţea parcă In aer, 
pretutindeni, trecutul acestui orăşel şi de sub amintirea lui 
lis Mai 1848 nu s'a putut emancipa nimeni cit timp au stat ci 
in Blaj. Legătura aceasta cu vremile noastre de eroism n'a 
fost fără efect, 

Serbările dela Biaj au o însemnătate deosebită şi prin aceia 
că la ele au luat parte tot ce-a avut poporul nostru mai de seamă. 
Au fost de față tofi representanţii culturii romineşti din Ardeal 
(la conducerea „Asociaţiei“ a fost totdeauna și un număr insemnat 
de preoţi !) şi o seamă de bărbaţi politici. Au luat parte inte- 
lectuali din Ardeal şi unii din Rominia. Prezenţa citorva per- 
sonalități marcante ale vieţii literare din „Țară“ a făcut asupra 
mulțimii o impresie deosebită. Oaspeţilor din Rominia li s'au 
făcut ovații călduroase, care nu se vor uita curind, 

Ceia cea făcut să crească mindria rominească și mai mult 
a fost sborul aviatorului Vlaicu pe „cimpul libertăţii“, Peste 
30.000 de Romini admirau, pe cimpul istoric, pe indrăznețul cu- 
ceritor al văzluhului, A fost o beţie de entuziasm cum nu se 
poate scrie—cind aeroplanul Unărului inginer s'a ridicat dela pă- 
mint. Ca cel dintiiu sbor în Ungaria s'a făcut de câtrăun Ro- 
min, Şi incă pe cimpul „Libertății“, aceasta pentru mulți e un sim- 
bol, Toată suflarea vorbia numai despre „geniul rominesc bi- 
ruitor“, Şi aceasta da conştiinții timide a maselor o hrană 
puternică. 

Toate momentele serbărilor din Blaj au lost innălţătoare și 
categorice, Cind şi-a terminat poetul Goga conlerența sa despre 
curentele literare in Ardeal dela 1848 incoace, cu declarația de 
perpetuu războiu in contra acelor care desprețuesc țărănimea ro- 
mină — singura clasă cu tradiţii vechi şi cu o husolă morală in 
viaţă — şi introduc în literatură note stridente, aplauzele publicu- 
lui nu dovedeau numai dragostea acestuia față de cel mai mare 
poet al nostru, ci şi credințele lui în materie de viață culturală, 

O altă caracteristică a serbărilor din Blaj, caracteristică pe 
care acestea nu ar fi putut-o avea nicăiri intr'alt loc, e că pretutin- 
deni nu se vedea vre-un alt semn de viaţă decit de viață rominească. 
Țărâninea cea multă, venită din toate părţile, cortegiul etnogra- 
fic cu marea lui variație de porturi, de obiceiuri și de danţuri, — 
toate acestea au dat serbărilor o notă unitară atit de simpatică, 
cum nu credem să se mai fi intilnit Intr'alt loc. Era între toți cei 
adunaţi cea mai bună Irăţie rominească, 


Dacă mai amintim şi reprezentațiile artistice dela Blaj, ne 
putem da și mai bine seama despre nivelul vieții noastre cul- 


turale. Încercările de a crea o operă rominească ale maestrului 
lacob Mureşenu („Meşterul Manole“), teatrul, cu Liciu (care a ju 
cat pentru întâia oară în Ardeal) şi cu d-na Aristiţa Romanescu, 
cintăreţi ca bursierii societăţii teatrale,—toate acestea sint momente 
care inseamnă o evoluție sănătoasă In preocupaţiunile noas- 
tre artistice, 


SCRISORI DIN ARDEAL 443 


Şi acum citeva cuvinte despre societalea jubilară, 

„Asociaţia“ a implinit cincizeci de ani de existență, Che- 
mată la viață de mitropolitul Șaguna, care a şi condus-o ca pre- 
şedinte mai mulţi ani, ea a adus mari servicii culturii naţionale. 
Dacă vrednicii noştri innaintași n'ar fi inființat această societate, 
astăzi nici nu ne putem da seama în ce situație ne-am afla. Dacă 
n'ar avea nici un alt merit decit acela, că dă prilej ortodo- 
xilor de a se intilni la muncă cu uniţii, „Asociația? incă ar fi o 
societate indispensabilă, Dar ea a făcut foarte mult pentru răs- 
pindirea culturii naţionale, deşi, trebue să recunoaștem, până a- 
cum, în multe privinţi n'a făcut decit inceputuri. 

Cu prilejul serbărilor „Asociațiunea“ a tipărit un volum come- 
morativ de vro 350 pagini, în care se face o dare de seamă 
despre activitatea din trecut a „Asociaţiei“ şi despre starea ei de 
azi. Răsloind această carte, rămii cu impresia că „Asociaţia“ a con- 
tribuit cu mult la cultura neamului şi că ea e pe cele mai bune 
căi, Activitatea ei e și intensivă şi extensivă. Pe de o parte 
ea îşi extinde, din an în an, influența in pături tot mai largi (acum 
a străbătul şi în Maramureş !), pe de alta caişi înmulțește cu o 
mare repeziciune mijloacele de propagandă. 

Interesul publicului mare faţă de societate e și el în creş- 
tere. In ultimul an şi-a ciştigat şi țărănimea pentru ea. Vre-o 12.000 
de țărani sint membrii ajutători ai „Asociaţiei“, în care calitate fie- 
care primeşte pe an ciie 11 broşuri cu conținut distractiv și in- 
structiv.  Incasările sint din ce In ce tot mai mari, numărul des- 
părțămintelor (secţiilor) creşte necontenit, chiar şi cind ele nu se 
pot avinta la o activitate mai demnă de luat In seamă. 

In timpul din urmă se cere cu insistență ca „Asociația să de- 
vie o centrală a iniregei vieţi romineşti. La Blaj au incercat să 
se organizeze într'o societate negustorii romini din Ardeal. A- 
cum vin şi cer ca „Asociaţia“ să-i ice sub aripile sale. Mai anii tre- 
cuţi se cerea ca „Asociaţia“ să-i ice sub scutul sâu pe meseriaşi 
romini din intreaga ţară, apoi să se Inființeze o secție a agri- 
cultorilor; acum se cere ca „Asociaţiunea“ să iee în mina sa și o 
serie de chestiuni care privesc viața școlară.—Cind toţi iți cer 
protecția e semn că eşti puternic, —și „Asociația* a dovedit că 
e puternică, şi prin ca, puternic e și neamul care a produs-o şi 
care trăeşte prin ca. 

Lucrul acesta l-au simțit şi concetăţenii noștri de altă nați- 
onalitate. Saşii au tăcut tăcerea peștelui In fața manifestărilor de 
viaţă culturală dela Blaj- deşi nu prea le e obiceiul a ne ignora, 
mai ales cind pot constata insuficiențile noastre,—iar Ungurii sau 
au recunoscut că dovedim că sintem un popor cultural, sau ne-au 
injurat, asmuţind asupra noastră puterea statului. De mult nu s'a 
mai scris în foile ungurești cu atita ură impotriva noastră ca de 
astădată. Era glasul de disperare al invinsului. Acest glas a rā- 
sunat şi cu prilejul adunării anuale a celei mai mari societăți 


tit VIATA ROMINEASCA 


— 


-culturale (-politice) ungurești din Ardeal, ținute zilele trecute 
la Cluj. Sub impresia penibilă a serbărilor noastre dela Blaj, 
sprijinitorii societății „Emka* au mișcat toate pietrele peniru a 
putea face din adunarea lor jubilară (de 25 de ani) o demonstra- 
ție In contra serbărilor noastre. Au venit la adunare toate figu- 
rile oficiale: miniștri, foşti miniştri, prefecți (15), subprelecți, de- 
putați şi all public unguresc în număr de 6.000 (spun ziarele un- 
gurești), S'au ținut cuvintări „de concepţii mari“, s'au spus vorbe 
de imbărbătare, s'au accentuat sprijinul pe care-l au dela gu- 
vern şi s'au făcut declaraţii care de care mai răspicate, —dar toate 
acestea mau putut salva caracterul de carton al intregei serbări 
(care a ținut o jumătate de zi). A lipsit poporul dela această ser- 
bare, pe care au dat-o domnii şi oficialitatea. Insulleţirea s'a tra- 
dus în cuvintările scrise acasă, pe cind la noi ea a fost spon- 
tană şi generală. De aceia nu ne facnici un fel de impresie dec- 
laraţiile ministrului de culte: „Ungaria trebue să fie pănă în cele 
mai fine fibre ale ci ungurească“, nici acelea ale contelui Appo- 
nyi: că societatea lor (care lucrează prin toate mijloacele pentru 
desrădăcinarea Romlnilor) „vrea să răspindească cultura în toate 
“straturile poporului, fără deosebire de naţionalitate“, şi nici ace- 
lea ale lui Széll : „să nu cerem dela naţionalităţi să vorbească un- 
güreşte, ci numai să simtă ungureşte“. 

Toate aceste lucruri pe noi, care am avut fericirea să pu- 
tem lua parte la serbările curat rominești dela Blaj, nu ne a- 
ting deloc, mai ales cind vedem că societatea „Emka*, care nu 
ace deosebire intre naţionalităţi, are printre sprijinitorii ei şi pe 
Evrei, care se roagă lui lehova pentru propășirea culturii naționale- 
ungurești, 


„Asociația“ noastră întră in a doua jumătate de veac sub 
cei mai buni auguri. La conducerea ci se află deacum incolo 
cel mai chemat dintre toți oamenii noștri de carte. Dacă aduna- 
rea dela Blaj va răminea o adunare memorabilă, aceasta va fi 
Şi pentru nemerita alegere ca preşedinte al „Asociaţiei* a d-lui 
Andrei Birseanu, membru al Academiei Romine. D. Birseanu 
este cea mai senină şi mai simpatică figură dintre bărbaţii cu 
rul in viața noastră publică, şi prezența d-sale la cirma „Asociaţiei“ e 
cea mai bună garanţie că societatea—laţă de care d. Birseanu 
manilestează o rară insullețire—va lua un avint puternic şi va 
contribui cu mult mai mult ca pănă acuma la consolidarea su- 
-fletului rominesc. 


0, Sima 


MISCELLANEA 


— 


„In orbita ţărilor capitaliste"... 


In „Le Courrier Européen" din 25 Sepi. 1911 găsesc un articol 
interesant, intitulat „L"Affaire Arnold”. 

Arnold este un locotenent belgian, condamnat, la urma urmelor, 
numai la trei ani de inchisoare, deşi s'a dovedit vinovat de nenumărate 
asasinate. 

Nu ne interesează procesul ofițerului belgian, în sine. Dar inci- 
dental, judecata ne-a desvălit, cu foarte multă discrețiune de altfel, o 
stare de lucruri care în realitate nu este caracteristică numai pentru co- 
lonia belgiană, teatrul isprăvilor care au adus pe acest ofițer pe banca 
acuzaților. t 

Congo belgian formează în centrul Africei un teritoriu de aproape 
2 milioane de kilometri pătrați. Adică in această intindere, pe lingă 
„jara-mumă”, ar mai intra Franţa, Germania, Austro-Ungaria, Italia, şi 
încă ar mai prisosi un spațiu pentru mai bine de două Rominii! ŞI a- 
ceastă imensitate e locuită de vr'o douăzeci de milioane de suflete, — 
de vr'o trei ori populația Rominiei (şi a Belgiei)! 

Locotenentul Arnold avea misiunea grandioasă, împreună cu atiția 
alţii, să introducă toată această sălbătăcime in „orbita țărilor capitaliste 
înnaintate“, cum s'ar exprima d. Gherea. 

„Excesele" lui plătite cu trei ani de inchisoare, sint fără nici un. 
interes faţă de starea legală, pe fondul căreia au fost ele făptulte, şi 
despre care sentința ne vorbeşte mal mult printre rînduri. 

Cetitorul neiniţiat atlă cu uimire că bieţii negri intrind „In orbită“ 
au fost întălu şi întăiu supuşi unui „impozit în muncă“ („l'impôt en 
travail“), 

Cuvintele acestea— „impozit în muncă*—sună parcă foarte nevi- 
novat, Statul este în drept să impună dări In folosul obştiei, şi apol 
nu avem şi noi „prestaţiunile“ ? 

Dar la noi aceste prestaţiuni nu iau oamenilor decit 3—4 zile pe 
an, şi pot fi plătite şi în bani; iarin caz de neimplinire, la urma urmelor, 
contribuabilul poate cel mult fi executat cu doba în averea sa. Pe cind 
în Congo „contribuabilui* trebue să muncească aproape întreg anul 
pentru a culege, de pildă, cauciucul sau fildeşul, pentru a le transporta, 
Impacheta, etc, sau chiar pentru a supune aceste materii prime unor 
transformări, —şi nu numai în folosul Statului, direct, ci şi pentru con- 


+ VIAŢA ROMINEASCA 


cesionarii săi (reprezentanții autentici ai „capitalismului țărilor innaintate*). 
In al doilea rind, pentru a asigura... plata impozitului, „contribu- 
abilii* sint ţinuţi... In inchisoare, Aceasta pare In Congo „normal“, dar 
iațţă abuzul: „morialitatea Intre cei închişi a lost înspăimintătoare (ef- 
„frayante). Cimitirul din Budjala dovedindu-se neindestulător, alte două 
„äu fost create“... = 
Apoi, la muncă, „contribuabilii“ sînt duşi sub escortă militară, şi 


dacă încearcă să fugă—să lrusteze Staiul şi pe concesionarii săi —slat 


Impuşcaţi, pur şi simplu, fără altă formalitate. 

Dacă „contribuabilii* nu se prezintă de bună voe la vistieria, a- 
dică la puşcărie, împotriva lor se trimit expedițiuni militare, şi recalci- 
tranții sint deasemeni împuşcaţi: „Les indigènes qu'il (Arnold) faisait 
stuer ctaient seulement coupables de ne pas vouloir se mettre au fra- 
„vail du caoutchouc", Logic şi chiar legal (ta Congo nefiind contra- 
zicere între „lege“ şi „realitate“, nu există „ilegalism”): fiecare trebue 
să-şi facă „datoria călră țară”! 

Dar Arnold a intrecut orice măsură: pentruca să stimuleze „impo- 
zitul“, el supunea pe cei leneşi la tortură, care adesea pricinuia moartea. 

„Tribunalul insistă asupra faptului că prevenitul a dat ordin să fie 
„strins legaţi mal mulţi Begri-Budjs, nu pentruca să-i impiedice de a 
„fugi (aceasta Tribunalul parcă găseşte că ar fi „normal“), ci pentru 
„a-i lace să moară. Nenorociţii linţi în două, cu capul intre genunchi 
„Şi braţele lipite de corp, au fost cu desăvirşire imobilizaţi în această 
„postură, şi numai cu greutale mai puteau respira, Şi sufereau groaznic, 
„Arnold asista în persoană la ligotare, Mai mult, cind | sa spus că u- 
„nul din prizonieri a murit, el s'a dus să-i vadă cadavrul“... Dar şi pe 
ceilalți i-a lăsat să moară, e adevăral, fără să le mai inspecteze cadavrele... 

Aceasta a fost prea mult! Şi Tribunalul, recunoscind energie şi inteli- 
genţa lui Arnold, precum şi „zelul pus de el pentru implinirea impozitului" 
(textual l), găseşte că „în abuzurile săvirşite, prevenltul a căzut victimă 
„Ipertrofiei personalităţii sale, care l-a tăcut să plardă simţul realității şi 
„al raporiurilor vieţii... 

Şi pentru aceasta Arnold va sta trei ani la închisoare |... 

Ziarul adaugă: 

„Persoane numeroase au fosi autorizate să-l viziteze în inchisoare, 
„Tuturor Arnold le exprimă increderea sa în opinia publică. El este 
„considerat ca o victimă, nu ca un vinovat". 

Le Courrier Européen cere socialiștilor belgieni să facă scandal în 
Cameră, ca Arnold să fie cel puţin Poli A seră ispășirea pe- 
depsei, el va putea să-şi urmeze cariera în cadrele armatei.. 

TTA mă ara nu se va găsi nicl un „ortodox* să înllințeze şi 
in Congo un partid social-demacratic 1P... 

Proletariat? Burghezie ? Industrie europeană ? Dar n'a întrat şi 
-Congo „in orbita ţărilor capitaliste innaintate*? Dacă şi aceasta nu-i 


MISCELLANEA H7 


„Dbită* ! „„Ciţiva intelectuali, cari să fi cetit broşutile lui Dietz, se vor 
găsi ei şi pe-ac'0, iar sărmanii „contribuabili“ pot figura ca un minunat 
surogat al proletarialuiui în... articole de polemică... 

Var fi ridicoli? Vor privi însă activitatea „Sub specie aeterni”, 


„Poporunismul rusesc“ 
———————————_—___———_——— 


„Noua Revistă Romină* afirmă din nou că „d. C. Stere vrea să-şi 
„insuşească toată paternitatea și nu permite nici o rubedenie „popora: 
„nismului romin“ cu alte mişcări sociale identice de aiurea“, Råspundem 
din nou: niciodată şi nicãeri d, Stere n'a spus asemenea lucru, D-sa, 
a arătat pur şi simplu, căd, C. RM. nu ştie ce spune, cind atribue 
„Paternitatea” poporanismului romin lui A. Herzen, Spre a dovedi p 
ceastă paternitate, d. C. R-M. reproduce acum, dintr'o enciclopedie rusă, 
un articoiaş pe care, spre edificarea cetitorilor, |] reproducem şi noi 
in intregime : 


Poporanism (Narodnieestvol.— Termenul acesta wara ò semnnifivnjie 
apecială. Apărut în 1870 [Deci mai bine de 30 ani dup ce a inceput sul 
srid Hersen, N. RJ, el e introbuințgat în cole mal variate chipuri. Asa, pe 
la inceputul anilor 1881, cind a'a urmat atea polemică aprins intra jurna- 
lismul, libera! şi patriotismul de stradă, cuvintul „poporanist * caracteriza pe 
reprezentanții şovinistului brutal si pe exeitatorii instinetelor Josnica ale 
musti, Afară do ucoasta, „Poporanismul“ a fost întrebuințat şi se intrehu- 
ințesză ca sinonim al democratismulai și ui apărării intereselor poporului, 
In ultimele vremuri, în istoria literară sint grupați întrun grup annmit „le- 
letriştii poporanişti* și el cuprinde şi pe Gleb Uspenski și pe Zlatohratski, 
deşi ei sint roprezentanţii diferitelor conceptii despre viaţa poporului. De- 
namirou do _poparanint“, nici unul dintre serlitord noştri nu voes să si-o 
usuine. Unul singur, KablitJusov, n intitulat vederile sale „prinripiile papos 
ranismulai,* celiaca nu împiedică, ca mulți scriitori care au vederi foarte ä- 
poraa cu Poporanismul, să protestoxo contra namiri de pepenele iti 

oporsaismul Ful Jusov sint multe prineipii enro sa aseamănă cu manifestă- 
rile cara injosese sentiinontul eetăţenese, eum sint multe vederi cari lovese 
în Intetizonța Insăși şi mai ales în scriitori ca N, K. Mihailovrski Adica 
tocmai în acel publicist rus, care a avut een mal mare injluonjð nmupra 
ui C. Stere, în tineretile sale. N, R.) si Pipin. După mourtea lul Jusov și 
apariția nge aigilor Marxiști, torminul „poporanist* reinvia din nou, Seriitorii 
rupați în jurul rovistei „Cuvintul non“ şi n! cărpi teoretician de seamă esio 
vronțav, nu se numesc „poporaniști”, dar nici na protestoazi cind sînt nst- 
fal numiţi, 
` In înțelesul cel mai adevărat, „Poporanismul“ trebue socotit ca o ma- 
nifastațio specială n vieții noastre. Mişeuraa cea maro n inteligeuţii ruseşti, 
începută pe lu sfirsitul anului 1880 şi îneeputal lui 1840, a împărțit gindires 
socială rusă In tlouă mari grupări—oecidontaliştii şi slavofilii ;— această mis- 
care a făcut mult rău căci năseind | de partid cu ingustimea de vedere 
curaeteristică ei, a impiedicat adovărata upreciere n vieţii și gindirii ra- 
seşti. Asa, spre pildă, Bielinski s'a arătat nepăsător faţă do literatura popa 
lară rusească, numind „Apusul“ pămintul „sfintelor minuni“. In schimb sla- 
vianofilii s'an raliat formulei: „apusul e putred“, Ca excepţie au fost oumanl 
care nu s'au sfiit să eio dintr'una și dintr'altă parte celaee li se păreau lor 
adovărat. Aşa, Herzen, care èra mai bine inițiat în viaţa Apusului, x ajuns 
la concluzia că psihologia poporului rus e cu totul deosebită si foarte ori- 
ga de a altor popoare. 60 an fost epoca triumfului oceidentalisnului. 
cceselo enorme ale ştiinților naturale, cuceririle Indrăsnețe ale gindirii libare, 


43 VIAŢA ROMINEASCA 


renașterea democraţiei europene, iniroptută după insuccesele din 1548, reformele 
introduse la noi una după slta—toale acestea au pus po un al doilea pa 
calităţile nuţionale, care În prima vedere paren turbari şi bratale. Anii TO 
dimpotrivă, pun înnainte iubirea nemărginită pentru popor, în special iubirea 
pentru țăran; „nobilii pocăiți“ (după expresia însăși n lui Mihailovaki) își 
dau toată viața pentru a răscumpăra în fața țăranalui greșeala nobilimii 
intelectuale. Se începe invățarea, din multe puncte de vedere, a vieţii po- 
porului, atit din punctul de vedere teoretic, elt şi practice. Și cu cit se fn- 
vaţă mai mult această viaţă, cu atit se întărea convingerea că masa popo- 
rului pu este inertă si incoloră, ei cu o culoare foarte caracteristică și că 
eu se razimă pe baze niei de cum vrăjmașe culturii europene. 

Tosama, sugerată de faptul că reprezentanții aşa 
ofeial* vorbeau mereu în numele poporului, fu risipită şi chestia despre 
„independența“ acestei mişcări de ori ce protectorut oficiul, căpătă o nonă 
îndrumare nu lipsită de exagerări. Mişeărilo populare (in care acum erau $ò- 
cotite numai organizarea comunală, organizarea cooperntivelor şi manifes- 
tările religioase), fură socotite nu numai ca singurele manifestări demne de 
a fi luate in seamă, dar fură deadrept puse mai presus de mişcările su- 
#oteşti ale intelectualilor. Foarte caracteristică a fost noua atenţie dată po- 
porului, atit din punctul de vedere al articolelor care li sint consacrata clt 
şi din punctul de vedere al îndrumării lor. Tendința spre idealisarea popo- 
rului a fost caracterizată mai ales prin „beletristica țărănească”. Afară de 
Glieb Uspenski, taţi „beletriștii poporunişti“: Zintobrataki, Nefedov, Naumov, 
Zasodimiski şi alţii, am deseris pe țărani numai ea tipari ideale, pline de 
toate calităţile etice posibile, + 

Din punetul de vedere teoretic, coa mai caracteristică manifestare # 
fost zgomotul ridivat în jurul chestiunii despre sut”, Un articol din „Săp- 
tămina* 41575) asupra chestiunii: dece literatura rusă e in decădere, și sem- 
nat de P. ©. Cervinski, a vocat o întreagă polemică în reviste şi în ziare 
asupra temei zisului articol, în care se recomanda jiternților să învețe a & 
morali dela „tūrani* şi din „sate“, 

Curind după aceasta, un mare ajutor fn dat „satului“ de cătră serii- 
toarea Efimenko, care arăta cit de moral din multe punete de vedore e tă- 
ranul rus. Cam în grec i timp sau format și comisiani în societăţile de ge 
agrafe şi economie politică, tru studiarea obiceiurilor, lucrarea pămintu- 
lui în obstie, cooperativele şi sindicatele ţărăneşti, Imerări care aveau de scop 
să arăte anumitele caractere alo vieţii ţăranului nostru. 

N. K. Mihailovski, în lungi articole consaerate „satului“, s'a ridicat 
energie impotriva acelora care cred că în Rusia trebue „cu totul transpor- 
tată Europa“; el a arătat că legea lui Marx despre cele trei faze ale vieții 


sulul „poporanism ' 


® 


economice esto isvorită din observația vieţii europene şi nu din observație 


naturală şi istorică, şi că Rusia, în special, mulțumită unumitelor salo cali- 
tăți, ar putea să nu treacă prin faza capitalistă, In anii 40 și 90 au venit 
în ajutorul poporanismului, activitatea lui Enghelg 
portaren oamenilor la țară“ şi ideile lui Leon Tolstoi, la baza cărora stă 
principiul că ţăranul stă mai sus moraliceşte, decit clasele culte.“ 


S. Vengherov 


Aşa dar, întăiu, d. C. R-M. scrie un articol, mai mult decit a 
gresiv, spre a dovedi că d. C. Stere şi-a însuşit ideile lui Herzen, de- 
acum vro 60—70 de ani. | s'a răspuns în treacăt, dar suficient, 

Atunci d-sa caută obirşia „poporanismului romin“ în Spania şi în 
China. 1 s'a răspuns, şi la aceasta, tot în treacăt, şi iarăşi suficient. 

Acum d. C. R-M. ne oferă un articol al d-lui Vengherov, din cate 
rezultă că sint multe feluri de „poporanisme* în Rusia,—precum sint 
multe feluri şi în alte țări (d. C. R.-M., aţi văzut, l-a descoperit pănă şi 


ard, care a susținut „trans 


—— 


MISCELLANEA 449 


în China), şi că „poporanismul rusesc* s'a născut cu mult după scrie- 
tea lui Herzen („De pe celălalt țărm”), care ar fi inspirat pe d. C- Stere!.... 

Ce trebue să deducem din aceasta? 

Volu cita pe un autor, pe care d. C. R.-M. nu-l va repudia: 

„Acest autor mă sfătueşte să nu mă las înşelat de potriveli de 
„cuvinte, ci să examinez, ca un om de ştiinţă naturală, dacă, între fap- 
»tele cari se succed, există în adevăr o înrudire organică, şi să nu mă 
„pronunt decit în urmă... Poporanismul rusesc este un fapt, iar popo- 
„tanismul rominesc—un al doilea fapt; nu este de ajuns ca să ne 
„uităm la nume, şi după potriveala acestuia să conchidem că origina 
„poporanismului romin stă în ideile... Iul Herzen (care a scris innainte 
„de apariţia poporanismului in Rusia), cl trebuesc amindouă aceste fapte 
grea in parle, şi numai pe urmă încercată o înferență dela unul 
sla altul“... 

Autorul citat este... însuşi d. C.R-M. din acelaşi No. al „N. R.R." 
(am inlocuit numai „liberalism* prin „poporanism”). 

Dacă d. C. R-M. ar fi procedat după reţeta dată de d-sa însuşi, 
ar fi stabilit înțelesul pe care îl dă d. Stere cuvintului „poporanism*; 
apoi ar fi căutat să arăte măsura în care a fost intluențat de literatura 


rusă (şi a fost), precum şi măsura În care a lost inliuențat (cu mult 
mai mult) de literatura apuseană, în special de critica Marxismului: şi ar 


fi lămurit şi chipul în care d. Stere işi aplică teoriile la realitatea roml- 
nească (fiind în drept, bine înțeles, să susțină, că d. Stere scrie de o 
sută de ori mal puțin inteligent decit d. C. R-M.). 

Sau, în sfirşit, dacă d-sa credea că d. Stere nu merită astfel de 
studii, putea să-l înjure—chiar aşa cum a făcut în faimoasa d-sale cri- 
fică—tără să mai invoace însă în zădar umbra lui Herzen, 

şi atunci d. C. RM. nu ar mai fi fost silit să inventeze, spre 
a ne face să vităm pe Herzen, că d. Stere „nu permite nici o rubede- 
nie poporanismulul romin cu alte mişcări sociale de aiurea“, 

Și ultim cuvint. 

In răspunsul ce-l dă d-lui A. D. Xenopol directorul „N. R. R.* 
scrie că adversarul d-sale „a imprumutat stilul d-lui Stere“... 

Acest lucru îl serie acelaşi d. C. R-M. care, din senin, a atacat 
pe d. Stere în pomenita „critică“, într'un stil pe care-l puteţi gusta oricind 
(articolul a fost scos şi In broşură);—acelaşi d, C. R-M., care, tot din 
senin, şi nu mult după apariţia tevistei sale, pe care noi o primisem cu 
„bine-ai-venit*, ne-a insultat în stil suburbian —acelaşi d, C. R.-M. care, se 
vede, intrun moment de uitare de sine, a decernut în „N. R- R“ d-lui 
C. Stere cununa de „gentleman în polemică”... 

Ca filosof, d. C. R-M. poate face reflecţiuni asupra subiectivismul= 


lui aprecierilor noastre... 


bao Ze VIAȚA FOMINEASCA 


Cel de pe urmă cuvint d-lui Rădulescu-Motru *) 


in numărul din 18 Septembrie al „Nouel Reviste Romine”, d-nul 
Rădulescu-Motru revine asupra cărţii mele /sforia Partidelor Politice 
in Rominia, D-sa însă nu răspunde prin nici un cuvint la întimpinările 
făcute de mine criticii d-sale anterioare, şi bine face, căci nu ar fi 
avut ce, De acela d-sa se pune pe alt tărim, anume că eu aşi fi pus 
in legătură partidul liberal aşa cum este azi cu acel ce apare la înce- 
put în cadrul istoriei, şi prin urmare că eu caut să fac ca să se folo- 
sească partidul liberal de azi de ideile generoase care l-au infiripat. Aşa, 
d-sa întreabă „că prin ce s'ar manifesta ideile şi faptele generoase ale 
trecutului In tendinţele partidului liberal de azi? Că ce lucru m'a putut 
îndreptăţi a pune o legătură de fifiațiune între organele de nutrițiune 
ale politicianismului actual şi între resturile de idealism ale trecutului ? 
Poate d-nul Xenopol să afirme cd partidul liberal de azi reprezintă în 
politica ţării noastre elementul înnaintat ?* 

Dar de unde ia d-nul Motru că eu m'aşi fi ocupat în cartea mer 
de partidu! libers de azi, cind en mă opresc cu expunerea la 1866, a- 
dică sint acuma aproape 50 de ani? Să aştepte d-nul Motru să ajung 
la timpul actual pentru a vedea cum va eşi partidul liberal din evoluţia 
iui, căci eu nici atunci nu votu judeca nici evenimentele, nici oamenii, 
ci numai voiy exoure ce şi pentruce s'a făcut. D-sa îşi închipue un 
duşman pe care vrea să-l sitănungă cu lancea răpezindu-se spre el cu 
calul ra ofticos, peniru a se putea lăuda cu isbinda! 

lină mată! Nu am pomenit nici un cuvint 
liberal de azi, ci m'am ocupal numai de origina lui, inapt ar pw 
mea dacă el s'a injghebat din infiltrarea ideilor liberale şi umanitare in- 
tr'o societate ruginită, nedreaptă şi barbară, Cu d-nul Rădulescu-Motru 
ră = man te discuta istorie ; d-sa o vede numai prin ochiul politi- 
ulni de numai poli 

ra ina politica nu poate da dreapta măsură a lucruri- 

Cit despre părerile de rău ale d-lui 
inţat cuvinte cam ascuţite la adresa d-sale, nâlerciă e sia i 
prinderea neplăcută de a vedea eşind din pana d-sale, pe care îl 
preţuiam ca învăţat şi chiar ca prietin, un atac aşa de personal, ca acel 
real ri rien d-sale primordială; câci deşi imi displac foarte 

e, ţin să 

rev papa Korin f spun că nu sint obicinuit a răminea dator 


P. Nicanor & Co. 


Li a 74 > 
“A Ai A. D. Xenopol ne trimete spre publienro aceste rinduri, cărora lo 


RECENZII 


D, Anghel, Fantome. Minerva, Bu- 
caresti, 

În oriee operă nouă a delicatului și 
prețlosului artist D. Anghel, găsești fru- 
musați nouă, Ineruri fine si, sub apuronța 
unui usuratee fantezist, un cuzetător 
subtil, nuanțat, îngenias si pătrunzător, 
Fiecare volum non upărul mi se pare 
întobloaunu, fără gres, caa mai dasă- 
virsită dintre toate operelo salo de pănă 
utunel si fiecare bucată din volum eo 
bucată pe care trebue să o admiri în 
intregime si apoi „să o gusti? frază 
en frază, pentruca să-i resimţi farmo- 
cul şi desăvirșirea pănă în cele mai 
miel amănanțimi, In tăcerea moartă n 
cetășii neeleia caro, singuri dintre toata 
oraşele romineşti, n ştat să inspire co- 
piilor ei amorul plin 5 durare şi pã- 
rori dle rău, cu cara vorbese întotidea- 
una despre en, In linistea Iaşilor co 
pureă dorm somnul Frumonsei din po- 
veste, ea sub bagheta magică a unul 
prestigios Merlin, o lume întrougă se 
ridică, o altă lume din viața lui de o- 
dinionră. Această lume de „Fantome“ 
e plină de un realism atit de ascuţit, 
fucit figurile din eu se desprind din 
cadrul lor cu relioiul unor ființe vii și 
aa o patere de viaţă ciudată, mal pu- 
ternică, decit realitatea, sint obsadante 
ca vedeniilo din friguri, te umnărese, 
te stăpinese și te incintă, te atrag cu 
farmecul lor primejdios de apariţii „de 
dincolo“, din ţara Himerii şi a Amin- 
trii. Co minunate sint în acest gon pa- 
ginile: „Fantomo“, „Altă poveste“, „De 
vorbă cu un afiş“ și acele javaere lu- 


crate parcă în filigram, acele poeme, 
adevărate mărgăritare literare: „Cou- 
soruleul bunicăi* gi „Havista nocturnă . 

Viziunile pline de amiănanţimi rèn- 
listo avind insă culoarea şi atmosfera 
vioţii din vis, complexitatea şi întinita 
nuanțure a cuzetării și simțirii pe care 
o răsteine, dau seriorilor lul D. Aughal 
o putere de evocare unică în ltoratura 
noastră, Cu ce aşi putea compntru stt- 
prăviroa nein 4 Tirgu-Cucului fn 
fiacäri, tabloni acela sumbru de o pu- 
tore, de un colorit, de o vivacitate ex- 
traurălnură 9... RI totusi mici viziunea 
acestei Ghehene înspăimintătoare, nici 
puterea de viață eu enre intrupează a- 
poi din cenușă tot furnicarul din Ghetto 
blestemat al Iașilor nu ur fi de ajuns 
pentru g trezi în suflet amoţia com- 
plexă și stăpinitoare a bucății „Tirgu 
Cucu“, dacă n'ar [i acon finetă şi pä- 
trumlere a firii omenești, acos filozofio 
largă și ingădaitoare, acea durere a 
milei atit de sobră in exprimare, acel 
humor si simţ înnult al comicului, care-ţi 
arată și puterea artistului şi calitatea 
eagotătorului plin de umanitate cure 
radă colțul acesta de lume. 

Portretole sale, dintre eare uneie in- 
văluite intra poezie de o transparență 
ideală, pe un fond de o senzibilitate 
delicută şi îulrinată, cum e Mama, Tata, 
etc., altele de o fantezie, de un kamor, 
de o ironie şi de o fineţă invintătoare + 
„Un om straniu“, „Mihai Kogălniceanu”, 
„Papa Weigand” şi acea setnteetoare 
şi eludată cronțiune a Himeri: „Oi 
feela”, altele mărite, exagerate, sombre 


şi enormo, caricaturi monstruoase şi 
pline de putereu udovăralui, cam e A. 
D. Holban, formează o gulerie, în care 
originala şi tranșanta personalitate a 
lui D. Anghel se desfăşoară in toată 
mlădierea şi infinita ci varietate. 

Și ce limbă! Cuvintele pare că au 
fost trecute prin focul senzibilităţii si 
miile de fațete ale cugetării sale, pan- 
tru a uloge oxpresia pură și strălaci- 
toare, diamantul din cărbuni şi din ce- 
nușă, Fraza şi-a pierdut vechea şi ri- 
gida articulație pentru n deveni acea 
formă mwlădloasă, plutitoare şi uşoară, 
care îmbracă cu atita grafio și docili- 
tate viziunile caprițloaze, uşoare și schim- 
bătoare ale acestei fantezii în voşnică 
mişcare şi neușteptate izbacniri, Intre- 
gul nostru graiu pare că a fost desfă- 
cut în elementele colo mai simple, pilit, 
slifuit, cernut și răscornut pănă ce a 
devenit aproape un te fără materiali- 
tate, pentra a se schimba spoi,— în ereu- 
setul sufletului poetului, în acel mi- 
nunat material de compoziție din ecn- 
re-și poate țese dantolole măeatrile, bă- 
tute în pietre scumpe și făuri săgețile 
do oțel atit de tari şi mlădiouse. Lim- 
ba noastră a devenit în sfirsit, In serie- 
rile lni Anghel, în stare de n roda „nu- 
anja“ în miile ei de variaţiuni, jocul 
caprițios al spiritului şi fineţa cugotării 
în toate subtilitățile ol, 

+ 


N. N, Beldiceanu. Za un han o- 
dată... Edit Cooperutivă „Poporul“, 
Bucureşti. 

Povestirile lui N. N. Beldiceanu au 
un farmec ce scapă analizei critice, a- 
cel „nu ştiu co şi nu ştiu cum* do care 
vorbeşte Eminescu şi care na se poate 
deñni. Am resimţit farmocul acesta din 
primul volum, printre scăderile şi go- 
văelile operoi sale de începător. Este 
totuşi „un moment“ pe care-l aştepţi 
In opera unal seriitor, ca să sa realizeze 
In intregime talentul său, să se afirme 
putergit Întreaga sa personalitate ; dacă 


45? VIAȚA ROMINEASCA 


„momentul“ n'a sosit încă in această 
scriere pentru d. Beldiceanu, sintem in 
dropt să-l aşteptăm cu multă încrederea 
în cele următoare. 

Beldiceanu nu e un îndrăznei, un tip 
brutal şi plin de sine însuşi, ce calcă 
in picioare pe predecesori și contimpu- 
rani, cu pretenția de a fi el creatorul 
„adevăratei urto şi estotice*, Balditen- 
nu e un slios, o fire dolientă, În caro 
evlavia pentru „cei mari“ dintre bā- 
trini şi sincera admiraţie pentru cal ta- 
lentaţi dintre tineri, reține adesoa elanul 
talentului său propriu, El e un artist 
scrupulos, un sallet conştiincios care 
se caută pe sine însuşi cu durorea in- 
doolii, urmăreşte un înnalt idea! de artă, 
cu noincredere in puterile sale, èa us 
adovărat şi nobil suflet de artist, și dis 
toate nceste însuşiri rees tăria şi si 
bieiunile operelor lui şi probabil far- 
mecul ucola despre caro vorbeam. Po- 
vestirea lui are de cele mai multe ori 
ritmul domol, lungimea şi tonul aşezat 
al basmelor noastre populare, a căror 
poezie şi-o însuteşte minunat in cres- 
tiuni ea „Gruia”, o povestire jumătate — 


legendă, jumătate realitate, un amastee 


fericit al Jocurilor fanteziei cu amă- 
runțimi din viaţa, graiul şi traiul zil- 
nic al ţăranului nostru. Aceasta nu im- 

piedică proza lui Beldiceunu să in, unde 
trebue, tonnl povestirii moderne, să fie 
puternică și nervoasă, ca în acea sciți, — 
unu din cela mai tari din volum, „Bar: 


cagiul”. Și dacă uneori inspirația lsi 


se întilneşta eu inspiraţia altor poeţi i 
scriitori, nicăiri nu poate fi vorba dè 
imitație, Beldiceana în aceste întilniri 
are nota lui proprie, plină de tinoreță | 
si noutate, In toată earten puterea lui 
de invenţiune se desfășură in imagini 
strălucitoare, in viziuni poetice, în care 
lirismul, insafloțirea se “desfă- 
şură cumpătată şi discretă. Sufletul Jui 
Beldiceanu are un sunet deosebit al lui 
propriu, care face ca ceia ce serie el 
să nu se pontă privi nici o clipă cso- 


imitație a altora, Beldiceana ştia să 
serie; nu admiri în el numai e:Htāțile 
Iui de povestitor, ci şi ştiinţa do n se 
sluji de aceste calităţi cu o artă şi 
măsnră te se desăvirșese cu fiacare 0- 
peră nouă. 

Mai cernute, mai strinse, mai sever 
coreotate în ultimele arancături de ochi 
innainte do a f date la tipar, şi scrie- 
rile lui N, N. Beldicaanu vor fi în eu- 
rind ceia ce sintem în drept să aştep 
tām dela talentul său. 

* 


H. Stahl. Bucureşti: ce se due. Ti- 
pografia „Neamul Românesc“, Yălenii- 
<lo-Munte, 

Bucarostenii nu cunosc Bucureştii! 
Tată un adevăr pe care-l descopere și-l 
argumentează cu documente fotografice 
interesante și descrieri pline de vioi- 
ciune şi colorare d. H. Stahl, în volumul 
său „Bucureştii ca se duc, Nu e vor- 
ba însă numai do Pucureștii care se 
duc, ci de multe colțuri pitoreşti, bizare 
suu curioase ale întinsai noastre Capi- 
tale Și deși opera e scrisă inegal, 
pe unele locuri cu fraze lungi, nesfirşito 
și îneureate, scriitorul întilneşte de 
multe ori imagini frumoase cure zugră- 
veso pulernie și strălucit, cuvinte do 
spirit și humor, apoi o fantezie plină 
de mişcare şi neprevăzut, caro faco loc- 
turn cărții foarte plăcută şi interesantă. 

L 8. 
Piu 

Duiliu Zamfirescu. Lydda., Seri- 
sori romane. Biblioteca pentru toţi. 

lată o operă ciudată şi hibridă, greu 
do dofinit, Un fel de roman în serisori 
și memorii, uncori psihologie, alteori 
poetie, pierdul întrun nolan de diserta- 
ţii din cele mai variate şi mni bizare. 
lată romanul: Un tinăr intolectuul, care 
câlătorea In Italia pentru studii, face 
cunoştinţă cu o tinără Englezoaică, fi- 
ea unui gazetar. Incepe so iubească 
şi se destăinneşte în serisorile pe care 
le trimetea unul bätrin prieten și pro- 
tector, Acesta fi era tată, dar din cauze, 


Şi RECENZII 453 


nu tocmai lămurite, ținuso acest lucru 
în taină. Bătrinal, care avea un sistem 
de idei preconcepate asupra vietii și 
creden că lemaia, „incarnare a senzu- 
alităţii și a egoismului*, parnlizoază 
puterea de creaţie a spiritelor supe- 
rioure, Incearcă în zădar să deschid 
ochii fiului. lubiroa esă triumtătoare, 
el se căsătoreşte la Roma cu Engle- 
zoalea. In curind, pentru economia ro- 
manului şi spre surprinderea noastră, 
moare. Bătrinul, greu lovit, ta ur- 
ma unel scrisori co o primeste dela 
nora lui, pe caro nu o cunoştea încă, 
porneşte la Roma, o în în ţară la mo- 
șia lui concentrind asupra ucestei f- 
inţe alese tost iubirea lui părintească, 
Dar moare şi dinsu, Un copil rămine 
insă in urna el și micul nopot devine 
peniru bătrin mingierea şi singurul 
scop ul vieții. 

In acest roman, in care situaţiile sint 
în mare parte combinate și artificiale, 
se găsesc unele frumuseți de detaliu 
încintătoare. D. Zamfirescu dovedeşte 
aici ca şi în „Viața la țară“ orară in- 
tuifio a sufletului femenin și Ägura gra- 
tionsă şi suuvă a Lydiei e zugrăvită 
cu o incontestabilă măostria, 

Bătrinul, cărola viaţa-i spulberă sis- 
temele, e redat da asemeni cu multă 
pătrumlere şi durerea lui, la moartea 
fiului, trăeşte în pagini duioase. 

Ruinele gramdiouse ale Romei şi poi- 
sujele ituliona sint desenate c'o adevă- 
rată virtuozitate nrtistică intr'un stil 
totdeauna elegunt. 

Dar, probabil, d. ZamBrosea prețueste 
mai malt decit descrierile şi unulizele, 
disertaţiile savante şi atit de variate 
care ulcătuose mai bine de trei sfer- 
tari din opera sa. In ele, firă multă 
pretenţie şi poză, d. Zamfirescu ceartă 
pe Taine că n’a seris în de ajuns a- 
supra lui Shelley (lucra pe care la 
mni făcut şi Bourget), discută cu Leo- 
pardi asupra pesimismului, ca Mill m- 
supra dropturilor femeii, polomizează 
cu Brunetitra asupra raportului dintre 


g VIAŢA ROMINEASCA 


-e — ———— 


morală şi artă, comentează din punet 
do vedere lierar și Blologie, ba eblar 
trağace citeva pagini din Banchetul 
lni Platon, rezolvă probleme de asiro- 
nomie, ilustrindu-le cu figuri geome- 
trico în text, și nu neglijeau, nici 
viața practică pentru tare dă rețete 
de felul ueestela: „Ca să ajunyi la 
vre-o ispravă în politică, se cere: 
a) să nu fi fănut niciodată prostii, b) 
să si snu să-ți agoniseşti stare, ©) să 
nu fii insurat şi d) s cunoşti pe os- 
meui şi sufletele lor“, 

Mai amuzante sint însă escursiile 
d-lui Zamăreseu în domeniul metafizi- 
cei, pontru caro d-a piro a aves o 
predilectie deosebită, Iu pagini intor- 
minubile şi cu urgumente de un elir- 
obscur nu totdeauna necesibil priviri- 
lar profane, acest seriltor posodlut de 
demonul metafizicei desvoltă cu gra- 
vitate sistemul lui Spinoza, „carea an- 
ticipat. teoria energotică“, şi răstoarnă 
eu o lovitură usvară apriorismul kan- 
tinn şi ancele infame idei trasoedentale 
care nu făcut pănă şi pe Wundt (căci 
şi pe acesta îl cunoaşte d. Zamfirescu) 
să se ralleze la teoria animismului, Des- 
pre aptitudinile sale filozofica ne pa- 
tom face o idep din următorul pasaj 
original şi de o romareabilă subtilitate: 

„Soarta cumanilor esta comună mus 
mai in ceis co nu pot face și este in- 
dividaaiä in ceia ce pot face, Darne- 
fericirea nonstră nu provine mai niei- 
oänată iin cela cena putem face ci din 
coin ce putom face. Soarte comună 
tutoror muritorilor esto de a muri, Din 
aceasta nu derivă mici o nefericire în 
individ, fiindcă moarten este singura 
cauză cure își poartă electal in sine. 
Souriu individuală esto de a trăi și, 
prin înmulțirea indivizilor, se obtine 
multiplicitatea soartei, care, unică fn 
negatiune, devina plurimă în afâmnaţiune, 
Dar soarta flecăruia nu numai că nu 
atirnă do soarta loricită a altuiu, ci 
este cu atit mai fromoasă, cu cit aal- 
tuia este mui aurită“. 


Pentru a ilustra ideile sale, d. Zam- 
firescu introbuințează adesea imagini și 
comparații ingenioase: „Pentru un om 
caro iubeşte, cure e întreg și sănătos, 
punteren emoţionantă a unel sărutări 
este tot aşa de mure ca și acela n i- i 
nul ghebos pe cure femeia iubită îl în. 
sală. Dar la col dintălu, quantumal u- 
moţionant ve risipește în implinirea se- 
tului insusi, pe cind la cel de al dul 
lan ei ia formula mecanică a forje 
(masa înmulțită eu viteza) şi devine ca 
atit mai violent şi mal crud, cu eit 
osto müi ware și cade de mai sus". 

Aducindu-şi aminte poate da Carlylo, 
do Sartor Resartus, d-s introduce u- 
neori în expunerea ideilor şi o notă 
umoriatică : 

„Atunei firoşte so naşte întrobures: 
dacă realitutea lucrurilor este intelec 
tul nostru omenesc, valoarea roaliāgi 
osto Ractuantă, după onm BHuctuantă 
este roprezontățiunea oi in intelect 
Prin vemure, cu Intelectul nostro suli 


stituit realităţii, esto real cola cene 


paro nouă real, ise mi tein co esti 
real in sire. Ducind tooria ceva mai 
departe, un nebun nu mai esto nobus 
cind vede un rocostire pe nasul veti- 
nului, ei este bun întru atit, întru cit 
asta îi osto rovelat Jui da roprezonts- 
țiuneu sa internă. Dar nu. O resli- 
tate în sino există; on no oste dove- 
dită dn însăși necesitatea fucultăților 
nouastro do a pinili prin relaţiuni, si 
cum stiinta are de scop de n gisi toc- 
moi morelutivul real absolut, orico &- 


Este poate eazul de a spune cu 
nul din eroii d-lui Zamfiroscu: „Nu 
lători noaptea şi na cânta sistemo că 
dui în gropi" Nu e desigur dnt orb- 
cui să cugete şi eu atit mal pulin a 
cestul distins dar atit do puțin inteles- 
tual seriitor, ȘI e păcat că alipite 
talà de simţ autoeritie l-a făcut ca În 
acest roman si se dea în spectacol, e 
pulziud tot bagajul său de erudiție și 


RECENZI t5 


toate resursele inteligenței sale, pentru 
a innèca o ercație vin într'un amestet 
compozit și berac de proudo-asbstrac- 
ţii moarte, comieo-disleaetiv cito-odată, 
do cele mai multe ori indigèst. In m- 
eest fol n nimicit etectul unei opere 
vars ar fi putut fi frumoasă și în care 
simţi palpitind pe alocuri ceva din po- 
ezia adevărată n vieţii, 
0. B. 
șî 

HL de Brandis. Commen? choisir nos 
lectures. Un vol. 298 pag. Paris, Sehlal- 
cler Frères, 3.50. 

Problema ulogerii cărților pe care 
treime să le ceteuseă cineva, pentru a 
ajunge la o cultură generală mulțiărmi- 
toare, $ preocupat adesea spiritele cele 
mai dewsobite, S'au seris numeroase lu- 
ertri, în care se propun cărțile socotite 
er abeolut indispensabile, sau făcut de 
câtră stare şi reviste multe şi variate 
anchete, eerindu-ae personalităţilor cè- 
lor mai Însemnuto nio timpului să n- 
losgă zece, douăzeci, o sută, ori mai 
multe cărți po care cred că trobuo mi- 
mai decit să le canoască orice om cult, 

Intotdeauna însă părerile au fost aşa 
de deosebite, innit e grou de nădăj- 
duit că se va putea vro-odată stabili 
asupra acestei chestiuni un acord, dacă 
nu unanim, vei pafin buzatpe o majo- 
ritate lotăritoare, 

Și nicl n'ar putea fi nitfol Alagerea 
aceasta atirnă uşa do strins de firen, 
da educaţia, de inelinaţiila şi prooou- 
pările celui ce-o tace, încit, după cum 
e ouri greu să se găsească două par- 
sonare care să se asomone și ca înfâți- 
gare fizică şi ca structură Bufletonscă, 
tot asn va fi de grea să se pāsonscă 
doi oumeni care să aibă aceleași pre- 
forinți în această materie. Căci na poate 
fi vorba d-cit de preferință nici. A- 
proape fatal, francesu! Auguste Comte, 
în cele 150 de volume din a sa „Bibli: 
otecă pozitivistă“, va recomanda, pen- 
tru literatură, nouă vseriitori franceji 
şi numat cite aul, treburi cel mult 


gapin germuni, spanioli, italieni ori ea- 
gleji—lupă eum, din contra, englezul 
John Tubbock în „Cele mai bune 100 
de cărți“, po care le recomandă oetito- 
rilor, va atoge, numai pentru literatura 
propriu zisă, freizeci yi unu scriitori 
engleji și numai cite unul, rei ori 
cinei italiani, ormani ori franeeji. Și 
dacă ne miräm că Sehillor, de pildă, nu-i 
trecat pe lista lul Auguste Comte, nu n» 
vem tot atita drept să ne mirăm că pealni 
John Lubbock nu figurează La Fontaine ? 
E foarte explicabil Iueru cn lni John 
Labbork să isẹ pară că dintre autorii pe 
cure trebne să-i catenacă un om eult nu 
poate lipsi „părintele litoraturii engle- 
zo", Chaucer; e mai puţin explicabil 
vă în o listă de t00 de cărți gâsesto 
loe lui Lytton („Cale din nrmă zile nle 
Pompeiului“), pecind Balzac nu-i tro- 
cut niel cu unul din romanele sale; si 
tot aşa- de puţin explicabilă absenta 
lui Fictor Hugo åo pe lista lui Lubboek. 
Dar varv e mai puţin de mirat că Au- 
guste Comte nu prea recomandă în 1854 
pe Thackeray și po Dickens, cind „Vanl- 
ty Fair“ al colui dintăiu apărune în IHS, 
jar „Pickwick Papers” al celui de-al 
doilea văzuse lumina tipueului încă dela 
1590? 

In altă ordine de idei apoi, va fi 
fonrte grou unni istorie să nu aleugă 
mai ales cărți de istorio, unui filozof 
să nu proţueancă în deosebi cărţile dea 
filozofie, unui naturalist să nu doa mai 
maro însemnătate cărților de ştlinți. 
Chiar cind sar sili să-și stăpinoaseă in 
mod conștient această pornire fireasă, 
el na va reuși decit foarte puţin. 

Astfel din acest pamet do vælero, 
intre lucrarea lui Henri Mazel, apărată 
acum cîțiva ani sub titlul de „Ce qu'il 
înut lire dans sa vie“, şi între lucrarea 
de faţă este o prăpastie: pe cind Mn- 
zel urmăreşto cultura literară și dă o 
bogată listă do autori în vederea acestei 
cultari, H. de Brandis din contra soe 
coate că s'a dat pres mare însemnătate 
pănă acum culturii literare în detri- 


4:6 VIAŢA ROMINEASCA 


.- 


montul celei ptiinpiñco, și în lista pe 
cura o alcătueşto ol face să predomine 
cărţile do știință, indicind numai oare- 
care cărți literare, mal mult pentru re- 
eronțiu cotitorului, și dindu-le așa de 
puțină atenţie, incit pune pe seama lui 
Verlaine volumul de poezii „Fleurs du 
Mal“ al lui Baudelaire, 

Şi cind cineva întră in specialitatea 
lui, eu grou romunță ln unolo Inerări, 
care în fond na nu insemnătatea pe 
euro speriulistul lo atribus. Mă gin- 
dese la operele care nu reprezentat 
intr'un moment dat un pas înnalnte în 
vre-o direcție a preocupărilor spiritu- 
lui omenesc, dar pe cure lucrări mairo- 
conte, mai complocte, ori cu o nouă 
explicare a lucrurilor, le-au făcut inu- 
tile. Astfel do lucrări nu mul au acum 
interes decit din punetal de vedere ul 
istoricului ştiinţei respective, uşa că cel 
co urmăreşte o cultură generală se ponte 
lipsi de ola, “Totuşi speclalistul nu poate 
ronunța ln ale. Ce Interes ura azi ne- 
specialistul să cateaseă, de pildă, Chimia 
lui Lavoisier din 1864, ori Teoria fung- 
țiunilor n lai Lagrange din 1847, pe 
care le pana H. de Brandis în tista sa? 

Apoi sint şi prejudicii caro joacă un 
rol foarte dăunător la alcătuiraa unai 
liste a cărţilor ce trobuase eetite. Cine 
ar indrăzni să nu pue pe Homor in- 
treg; pe Virgilias, pe Ovidius şi chiar 
pe Tacitus In lista su? Cina, dacă e 
francez, va ronunța la Montaigne, ori 
Bossuet, dacă e onglez la Dryden ori 
Wordsworth, dacă o italien la Ariosto 
ori Alfieri? Dar atunci lista devine e- 
normă, 

Și dacă, dorind să ai o cultură gt 
nërală multämitosre, voi cuta să coteşti 
tot ce {i se arată cu indispensabil, —nici- 
odată nu vei putea ajunge la aces eul- 
tură generală. Timpul restrins al unei 
vieţi omeneşti nu ti-ar îngădui-o, 

Nu um socotit numărul volumelor şi 
al paginilor, dar așa pe de-asupra ju- 
decim, sẹ poate spune că cu greu 
ar putea cineva nutisface—dacă ar pu- 


- 


ton !—fie cerințele lui H. Mazol, ño ale 
lai H. de Brandis, ca să se poată sọ- 
coti un om cult. 

Așa că, în definitiv, alegerea cârţi- 
lor de cetit trebue să şi-o facă ficare 
pentru sine; nimeni n'o poata face pen- 
tru altul ori pentru alții, 

Dar atunei la ce servesc astfel da 
alegeri, şi deel lucrări cu nevasta n lui 
H. de Brandis ? 

Ca un simplu guide; oa nu poate de- 
cit să-ţi arăte; tu singur trebue să-ţi 
alegi. 

Și din ncest punet de vedere luera- 
ron lui H. de Brandis e utilă, ea ori- 
cure altă lucrare de acest fel. 

In orica enz, en e făcută in apirit 
modern, ure o Introducere care merită 
să fio ċotită, şi vreo citeva capitole 
folositoare asupra felului cum să ne 
aleătuim o bibilotecă, cum să no for- 
măm o opinie proprie în chestiunile 
discutate şi să judecăm imparțiul In- 
cerurile, 


+s 


Lucien Hubert. Politique extérieure. 
Paris, 1911, Fålix Alcan, 3.50. 

Dacă titlul volumului acestuia e cata 
gonoral şi vaz, subtitlurile lui anunță 
o mulțime de lucruri foarte intere- 
sante în sine și cu totul de setuali- 
tute: „tinăra Tureie“, „Pronta și Ma- 
rocni", „Franța și Gormania”, ete... Cum 
să roziști tentatiei? 

Il comanzi dar îndată, şi de-ubia 
după ce ai intrat In cotirea lui vezi 
că el e departe de a răspunde grahel 
cu care ni cântat să ţi-l procuri, 

Nu e pentru întăia oară cînd, după 
entirea unei cărți franceze, trebne să 
constat, nu fără părere de răn, că nu 
pierdoam mult ducă m'ași fi cetit-o. Dar 
cartea aceasta a lui Lucien Hubort are 
asa de mult nerul că e făcută pur și 
simplu pentra a specula asupra netus- 
Htăţii palpitaite a subtitiurilor, Inett 
Imerul devine iritant. 


RECENZII E37 


Ce cuprinde volumul „Politique ex- 
têrieure* ? 

Primul articol no dă o repede schi- 
ture n încercărilor de reformă din st- 
tolul al XIX-lea în Tureia, ò carnete- 
rizare a revoluției din 19083 şi o ladi- 
cajie asupra tendințelor actuale ale 
politicii naţionale turce,—totul în mai 
puţin de patruzeci de pagini, färä do- 
cumentare, fără udincirea lucrurilor, 
éa un articol seris în fugă, după im- 
presiile unor lecturi recente. 

ȘI doară eapitolul despre „tinăru 
Tareia* e seris anume pentru acest vo- 
lum, e chiar singurul scris anume... 

Restul sint: fragmente de discursari, 
fragmente de conierențe, fragmente 
de manifeste, fragmente din cursul li- 
ber ținut la Facultatea de Litere, ba 
chiar și o parte dia introducerea vo- 
lamului „L'Effort allemand* si autorn- 
lni, 

Pentru co dar mlunarea necasta de 
fragmente ? Pentru ce scoaterea lor tn- 
trun volum, cind ele nu sint în majo- 


ritate decit expuneri sumare de situs- 
tii politice, fäeate în Parlament, pen- 
tru oameni care cunose imprejurările 
de care-i vorba, şi asupra cărora au- 
torul nn simte deci nevoia să doeu- 
menteza ? 

Curtea nu aro nici prefaţă, nici 1n- 
troducere în care să se justifice apa- 
riția ei sub forma aceasta curioasă. 
Rămine dar ca fiecare să şi-o explice 
cum vu voi, 

Nu e intenția moa să rezumoz aici 
cuprinsul diferitelor fragmente din care 
s'a uleătult acest volum, dasi nu voiu 
nega că sint în el multe observații 
interesante, 

Cum însă cartea aro mai mult ae- 
rul că tindo să ne dea părerile auto- 
ralui asupra unor anumite probleme 
politice, decit să na instruiască ṣi să 
ne documenteze asupra lor, rindurile 
de fată vor pune în măsură să știe lu 
ce au a se aștepta pe acei din coti- 
tori pe care subtitlurile insidiçase ale 
volumulni iar indemna să și-l procure. 

M 


Aa arn am~ 


REVISTA REVISTELOR 


Convorbiri Literare (Septombrioh 

Băspunzind ln o notiță u noastră 
dipirun număr mui vechia, relativă ln 
Memnon al lui C. Nogruszi, pe cure l-u 
tipărit astă primăvară în «C. Ls —d, 
Lovinesvu dovedaşta că nu e lipsit de 
oarecare iulămiuare In strutegia ti- 
terură, 

Noi inm fòst dovedit pe larg, cu 
multe axemple, că nu stă în tormani toc- 
mai buni cu gramallea, cu fonetica şi cu 
problema limbii literare, Aceastu, ba- 
sali pe consideruţiile co le ficos d-es tn 
întroducerea la textul lui Momnon.—D. 
Lovinescu însă na räspunde nimic la 
tonte acestea. Dar—si aici o strategia 
—d-sa răspunde Ja alte lucruri: 

1) Daa afirmă că l-am A învinuit 
că, în travserierea lui Motmnon, n 
schimbat fonetinmel din manuseris, 
literarizindu-l, Do fapt insă, nol nu 
numai că nu bam adus nici o in- 
vinuire, dar l-am şi aprobat pentru n- 
coastă literurizare. Aya dar, d. Lovi- 
nesen şi-a pus toată nădejdea în lip- 
sa do atenție sau în lipsa de memo- 
rin a cetitarilor săi, 

2) D-na ride cu mare poftă de afirmi- 
rea noastră că Memnon e un „arhiim- 
portant monument de limbă“, Si do- 
vedeșie că na avom dreptate. Argu- 
mentele d-sale sînt: 1) jimba menuseri- 
sului e dela 1838, numai cu trei ani mai 
voche de primele sorieri tipărite ale 
lui C. Negruzzi, așa dar nu e, din 
punctul de vedere al discuţiei, decit o 
mică oporă ra toate celelalte ale lni 
C. Nogruzzi; 2) avem modolr de lim- 


bă si mai vache în Albina Romina 
că şi Curierul Romineae 7 3) ivem, | 
neoastă dată (1539), o bogată literatură 
tipărită. Prin urmare, vrea să spună 
d, Lovineseu, clud ui mii de mii de. 
puii do limbă a vromii aceleia, © 
însemnătate mai pot avoa cole 30 
pagini nlo lui Momnon Y 
Acum să vedem strategia d-lui Lu 
vineseu, D-n face cu o indărătnică 
disereţie asupra unui lucru, Și anumas 
limba lui Momnon nu e limba ecelo 
laite -opere alo lui Negrazzi, nici a 
Vinci Romineşsti, nică n, Curierulai 
minese, nici a bogatei litaratari tipi- 
rito po-atunti (ori mai înnainte, ori mal 
pe urmă) —pentrucă si celelalte op 
ale lui ©, Negruzzi, şi Curierul, și 
bina; și toată literatura cealaltă t 
rită, sint serise în limba literară a 
mii. Manuserisele lui Memnon insă sint 
scrise in limba vês, pe cure o r \ 
clasa culti din laşi. Mostre de 
tă limbă sint foarte rare. De awit 
Memnon este un „arhiimportant monn- 
ment de limbă”, Mostrele de natura s- 
epasta nu ne satisfac numai o euri- 
zitate, legitimă bine înțeles, aceias do 4 
afla cum vorbeau elasele culte din Mol- 
dova pela 1890 (eăci nu vorbena sid 
ca țăranii, nici ea Iesenii do azi), cine 
mai arată și distanța dintre limba cea 
vorbeau şi dintre aceia pe caro O 
scriau Moldovenii po-atunel, A 
In notița noastră, în care „răspute | 
de* d, Lovinesea, nol um spus pola 
toate aceste lucruri, D. Lovinesen insă 
nu le diseută, Se face că nulea ce 


a 


REVISTA REVISTELOR 


tit. Bi repetă din nou cela ce spusese 
în introduceren criticată de noi. A- 
vensta o strategia d-lui Lovinescu, 
care, şi aici, vrea să sa folosească de 
lipea do atenție şi do memorie a cati- 
tnrilor  săl—precum și de eventuala 
lor ignorare a problomoi limbii ti- 
terure. 

Pe eine interesoază mai du-aproape 
psieologia d-lui Lovinescu şi a intre- 
gii sperii pe care d-su o caractorizeu- 
ză, să cotească Viata Romimeami, 
lunie, 1911, paginu 465,si Comrorbiri 
Literare, Septembrie, 1911, pagina 1061, 
„Şİ apol să admira sumeţia cu care 
4. Lovineseu no face pè noi Incepi- 
tori în wie filologiei“, Adică d-sa, omal 
îmbătrinit în filologia romină t 

D, Lovinosta ine asa de mult să 
aibă un trecut în această filologie, in- 
cit, într'un usticol despre d, Ortiz, din 
aceluşi număr de pe Septembrie ul „C. 
L.*, d-sa se pronumārā prinire acela 
„ca ne ocupăm mai demult cu carco 
tări de literatură nsțlonală*,—nu numai 
do dol ani, ea d. Remiro Ortiz.. 

Cu toate acestoa nu sfat mai mult 
le doi uni dọcind Eliade Răduloseu | 
“ua arătat în vis d-lui Lovinescu, con- 
jurindu-l aă se ocupe eu „cercetări do li- 
toratară naţională“, în urma cărui ovoni» 
miat, d-s Wa upueat, In wdovrăr, sire- 
xumeze, amplifteindu-ie totuşi, artico- 
ielo d-lui Boudau-Duică despre Gri- 
gore Alexandrescu, 

3i a propos. Murit-a onre d. Bog- 
Åan-DPuicä? ȘI murit-a fără tostıməpt 
in regală? Căci, iată, clirononii se 
bat dela moştenire, In uceluşi articol 
dezpra d. Ortiz, d. Lovineseu susţine 
că „descoperirea“ d-lui Ortiz, cum că 
„Potopul“ lul Negruzzi e o traducere 
după Gessner, n făcut-o și d-sa Intr'un 
volum inedit încă. Dar „Nona Revistă 
itomină”, undo serie d, Ortiz, veghiază, 
Și „Nona Revistă Romină“ îl ia pe d: 
Lovinesea subtire de tot cu „dosrope- 
riroa* „inedită“ —Va să zică luptă in 
regulă... dela mostenirea d-lui Bogdan- 


49 


— 


Duică. In adevăr, scola care a făcut 
„descoperireu* asta mare esto d, 
Duică, şi cein ce este uluitor in 
tot procesul neesta de mostenire este 
cà d. Lovinescu Insusi spune În arti- 
colul său că desvtoperires e a d-lui 
Duiră ! 

Dar iuorul e aşa de extraordinar, in- 
cit, noinerezătosl ia puterea noasiră de 
interpretare, punem în fața cotitorilor 
nostri însuşi toxlul d-lui L.ovinoseu; 

„D. Bogdsn-Duică într'ua articol din 
„Courorbiri (XXXV, p. 171), arătase 
„că Potopul lui Negri e mui mult 
„dacii o imitație, ci |ncest cs e al d-lui 
„Lotineseu) aproape thiar o traducere 
„a unei poeali a lui Gessner, intitulată - 
„Ein Gemide ans der Sündfiut. D. 
„l. N. Apontolescu în L'Influence des 
„romantiques sur la poirie roumaine 
„ip. 165) susino însă că Negroszi nn 
„tunosiea pe Gessner, și că poeria 
„ia Potopul a o imitație după poemul 
„La déluge si Ini Alred de Vigny, 
„caro la rindol lul poste să sè fi ins- 
„pirat după Gossner. (Bravo d-lui A- 
postoleste 1), 

„D, Ramiro Ortiz, rotaind părerea 
„il-Iui Bogdan-Daică, o doveteste biru- 
„itor, prin proba punerii pe două co- 
„loane. Foozin lui Negruzzi o doei o 
„imitatio şi o traducero a poemului Ini 
„Gossner, și nu a lui Vigny: dealtmin- 
„tūri aceasta o înckeerea là caro am 
„ajuns şi ou în volumul mon încă ino- 
„dit asupra lui Negruzzi“. 

Aşteptăm să vodem eine va răminas 
stăpin pe „lescoperira”, Probabil eñ d. 
Lovinescu, tărula, pe elt se vode, d. Dui- 
că i sa dur danio. 

Luceafărul (Septembrie) Aflăm din 
revista sibiiană că d, O. Densuşianu 
vrea să no facă un proces la fol en 
neela pe care-l fute „Noun Revistă 
Romină* d-lui Lovineseo, N'am putut 
găsi revista d-lui Densuşianu, În esre 
no iavinuostò de doturnare de „dleseo- 
periri”, dar diu cole spuse de „Lutea- 
färui* vedem că d. Deusaşiunu își re- 


40 VIAȚA ROMINEASCA 
erai SI Ea ELEG A 


vaudică paternitatea „descoperirii“ că 

înnainte de d, Maiorescu au mal lup- 

tut şi alții în Moldova impotriva lati. 
niștilor, lrunțuziţilor şi imitatorilor.— 

Dacă d. Densuşianu ține să se creadă că 

numai d-sa posedă Dacia Literară, Pro- 

păşireu, Rominia Literară, Revista Ro- 
mină, Albina Pindului, Foaia Societăţii 

Literare, ete., în eare oricine ponto con- 

stata faptul că Iatiniştii şi franțuziti au 

fost eriticaţi înnuinte de d, Maiorescu, 

ji concedem acoasta d-lui Densusianu, li 

lăsăm această „doscoperire“—san, mal 

bine zis, i-am lăsa-o, mai ales că nue 
cine ştio co merit a găsi înte'o revistă 
scrieri de acelaşi gen casi într'o altă re- 
vistă—a găsi în Rominia Literară din 
1555, orl în Foaia Societăţii din 1863, 
seriori în genul celor din Convorbiri 
Literare din 1867 ete... 

Dar este şi nici un... Bogdan-Duleă, 
ba încă mal mulţi, 

Se veda că unicul oxemplar al Ro- 
miniei Litorare (revista critică eea mal 
însemnată înnainte de Convorbiri), tanna- 
inte de a Ë proprietatea d-lui Densu- 
siana, a fost proprietatea ini V, A. U- 
revhia, căci lată ce spunea delunetal 
istorie niti, în Taşi, in 1890, ln desve- 
lirea statuei lui Asaki, unde um asistat 
eu toții, împreună cn d. Ovid Densu- 
pianu: 

„Iașii se pot lăuda că uu dat In se- 
„colul acesta în diferite rinduri sānā- 
„toasă direețiune cultivării limbii ro- 
minine. Cine a uitat reacţiunea salutură 
„contra stileirii limbii, sub pretext de 
„puriñeare, reacțiune care-și avu eub 
„minaţia iu Bomînia Literară a nema- 
„ritorulul Vasile Alcesandri, reacţiane 
„care apoi fu urmirită cu atita tărie 
„5i știință de uşa numita “lirecția nouă 
sete.” („Gheorghe Asuki“, Bucureşti, 
1550. Pagina 30), 

Și se mai vede că unicul exemplar al 
Albinei Pindulul şi acela nl Foai Socie- 
tăţii Literare (şi acela ul prefeţei volumu- 
lni de poezii populare al lui G. Dem. 

Teodorescu), înnainte de a îi proprie- 


itani 


tatea d-lui Densuşianu, œ fost proprie- 
tatea d-lui N. Pătrageu, eare, în yolu- 
mul său din 1894 despre Vasile Alec- 
sandri, pe care l-am cetit eu toţii, tm- 
preună cu d. O. Densaşianu, zice: 
„Alecu Russo a fost adovăratul en- 
„legător conştient al poeziei populare, 
„Intors dela stodii şi intrat în soeie- 
„tatea romină, atit de Impestrițată In 
„singe, moravuri și deprinderi, în limbă 
„și sentimente, fu impresionat de n- 
„censtă privelişte a societăţii. Căuta pe 
„Romin şi nu-l afla nicăiri. „Undo să 
„Răsim rominismul, geniul acestel ţeri“, 
„striga el cu nolinistea unei minți pro- 
„Văzătoare şi a unei inimi patriotice, 
„In dorinţa-i arzătoare căuta fără pre- 
„Bet rominismul în jurul lui, in salonne, 
„În strade... Cind într'o zi, într'un inr- 
„maroc, deto în sfirşit de cela ce voia 
„el, adică de lumea nenoşă rominească. 
„Atunci „viul, zice diusul,,.* (Şi d. Pi- 
traşeu citează frumoasa pagină din Po- 
ezia Populară a lui usso, în cure e vor- 
ba de înstrăinarea sufletului rominesc, 
a literaturii romine, de naționalizarea 
inspirației şi n formei prin literatura 
poporului, ete.), 

Aga dar, exemplarele unice ale d-lui 
Densușianu apartinind mai înnainte al- 
tort, „descoperirea“ vechilor reviste 
(eăei la asta se roduce „descoperirea“ In 
litigia) se pierde in noaptea timpurilor... 

Dar chiar dacă unieele exemplare 
n'ar fi aparținut altora, mai Innainta 
do d. Densuşianu, tot am fi aflat da- 
spre vechea şcoală critică mai innalute 
de ilustrul artieol al d-lui Densuşianu 
din 1900—căci d. Chendi şi d-ra Car- 
calechi nu avat grija să publice în 1904 
scrisorile lui Alocsandri, unde am ce- 
tit cu toții fruze ca acestea ule lui A- 
lecsandri 


„luată, inbite Domnule Negruzzi, răs- 
„puntul moa la propunerea ce-mi fa- 
steji doe n fi colaboratorul Convorbi- 
„rilor Literare, Această publicare fiind 
„sora Romîniei Literare, ete“ (Pagina 
28). 


REVISTA REVISTELOR 46t 


«lubite Domnule Negruzzi. Am pri- coperit* „descoperirile“ din Urechia, 
„mit volumul Convarbirilor Literare Pătraşcu, Alecsandri, Maiorescu, ete,-— 
„pe anul al I-lea și mă grăbese a-ti fie, ti concedom, căci pe nol nu ne-a into- 
„serie, pentru a-ţi trimete mulțurmirile  resat să „descoperim America pentru n 
„mele. Acest volum, împreună cu fra-  patrusprezecon oară, ei să arătăm rolul 
„tele lui mni mare: No. I, au luat loo criticii incultura unui popor; să tratăm 
„în biblioteca mea, alături eu Pomînia problema întroducerii și asimilării eulta- 
„literară și asteuptă pe ceilalţi frați, rii străine; să arătăm lipsa de temeau a 
„care so vor naşte In viitor“ (pag, 44).  xenofobismalui reacționar; să dovodim 

Ba incă aiurea (pag. 36), directorul (în celecitova pagini, singurele cito am 
Romîniei Literare, Alecsandri, repro-  consaerut locului ca ocupă Junimea în 
şează, în 1868, Convorhirilor că nu critica moldovenească) că Junimea a 
se foreae destul de „olucubrăciunile* fost condiționată și influențată de pre- 
si „aborăciunile* strieătorilor de limbă.  decesorii ci; să arătăm ce a preocu- 

Dar ducă po lingă umicele exemplare pat pe vechea critică moldovenească 
ale revistelor, d. Densuşianu ar fi as- şi co pe Junimea; să arătăm axomănă- 
cuns în beciurile sale şi aerisorilo lui rile șideosobirilo dintre vechea şcoală 

Alocssndri, tot no-ur fi rămas Crificele $i Junimea; să găsim cauzele pentru 

d-lui Maiorescu, cure zice in vol. I, care se deosebesc acesto două școli 

pag, 301, (ediția Socec) că „direcția critice; să arătăm factorii vulturii mol- 
nouă“ începe cu Alecsandri la 1560, iar  dovenești şi ai colei muntoneşti; să gä- 
in vol. II, pag. 356, că: sim cauzele pentru caro apara în Mol- 

nV- Alecsandri prin scrieri şi sfaturi dova şi nu aiurea spiritul critic; să n- 

„Orale, ne-a întărit in tondența de a rătăm fizionomia fiecărui critic; să ară- 

„ne emaneipa limba din pedantismul  tăm că tonte manifestările intelectuale 

„fiiologilor şi de a o primi aşa cum nle acestor critici an ca principiu go- 

„iese ea un izvor limpede din mintea  neritor atitudinea lor față cu proble- 

„poporului“. mele puse de momentul istorie și de 

lar dacă tonte aceste izvoare ar fi fost psicologia categorioi sociale ce o re- 
desființate de d. O. Densușianu, încă um prezentau; să urmărim evoluția erftleif 
fi avut la îndămină bogata eriticăa lui  post-junimiste, a lui Eminescu și a so- 

C. Negruzzi care a spus, po scurt, tofeo  cialistilor; să cercotăm spiritul eritie 

a spus mai pe urmă Junimea, uşa că in Muntenia; să arătăm corelația dintre 

am patut să-l caracterizăm, intr'an lung problemele linguistico, literare și cole 

studiu, ca „primul junimist* romin. Iar politice; să întrodacom o nouă con- 
serierile lui C. Negruzzi, (Proză și Toa-  ceplie în istoria literară (fapt recuna- 
tru), le avem în ediția Socec, încă din sent de d, Bogdan-Daică între dare 
1873—ediție care n'a putut f ascunsă de samă mai mult nefavorabilă), ete, 
in bhrubele d-lni O. Densușianu, ete, ate., (Vezi volumul d-lni Ibrâi- 
Și, tot in ediţia Socer, şi-a publicat leann: „Spiritul eritie în culture romi- 
critica sn (Proză și Teatru 1875, 1876) nească*). 
şi V. Alecsandri, căruia iam consacrat Prin urmare tot lucruri deosebite de u- 
un articol şi mai lung, În care l-am mils constatare a faptului că Junimea a 
caracterizat ea un „junimist patruzeci- avut predecesorit), constatare făcută de 
optist*, Și aici cele cinci volume ra 
rca de por pe a seris doud lungi articole, en să dis- 
trugă volumul d-lui Ibrăileanu; așa 
Dur, încă odată, dacă dlui Densu- ge deosebite, incit d. Xenopol a adus 
gianu ji face mare plăcere să fi „des- elogii uutorului pentra „pătrunderea 


*) Asa de deosebite, incit d, Iorga 


tii 


Urechia, do Alocaandri, de d. Maiorescu 
insuşi şi dè ..pplagistorul* lor d. 0, 
Donsușianu (cuvintul e al d-sale și, pe 
tema pe care se pune d-ta, e plagiator, 
căci n'a spus alta gi niei mai mult de- 
cit predecesorii săi, —bine ințelea, alară 
de tonul d-sale acru, cind nu vrea să 
recunoască că Junimea a sdas în ori- 
tică puncto nonă de volere și cind 
neagă d-lui Maioresea bunul gust Jito- 
rar), 
5 


Şi acum citeva rindari pentru estl- 
torii noștri— căci en d, Densusianu am 
isprăvit. 

Nu este sdovărat cum am admis prin.. 
ipoteză, că în tara rominească există 
numai cite un singur oxemplar din Ro- 


minis literară şi celolalta reviste vechi - 


gi că aceste unice oxomptare zac în 
tainițele d-lui Donsuşiuna, Există foarta 
multe alte exemplare. Anticarul Kap- 
permann și anticarul Daraseh un făcut 
mare haz de huzlia pretenție a d-lui 
Densuşianu, căci oi au vindut o mulţime 
de exemplare din acela vechi reviste 
și mal an încă de vinzare, ȘI au fë- 
ot haz şi luneţionarii dela Bibiloteca 
fin laşi și mall particulari din ø- 
rașul nostru. ȘI, dacă ni so permite 
această mărturisire, am zimbit şi noi, 
caream lucrat la dicţionarul d-lui Phi- 
lippide și cure,mai tonainte ca d, O. 
Densușianu să încă pa istoricul litarar, 
um eatit, în ultima) doceniu al framo- 
sului veac a! 19-lea, aproape toată li- 
tortura veche rominească, pe tare 
am stoso in fişe, —cetire, care a dat 
putinţa unnia dintre noi să consacrezè 
cliva ani studialui evoluției criticii 
moldoveneşti, studiu a cărui publi- 
caro era să nib loc în 1905, în re- 
vista d-lai Găvănoseul „Cultura Ro- 


«ritică“ şi pentru „eminenta lui calitate 
de-a te face să pindeşti“ ; ; aşa de dep- 
sebite, incit d, Bogdan-Daică a güsit 
in acelaşi volum donă Aa gage despre 
Asaki şi Caragislo, a Si Aao, 

sint setari emiri fara cu: 
noaştorea ricoperea acestor doi 
seriitori. F 


___ VIAȚA ROMINEASCA 


mină”, unde n și fost anunțat sub titlul 
de „Cultura moldovenouseă-“, şi care, 
din anumite cnuze, n's văzut lumina zi- 
lei decit în 1905, ciat n inceput a se 
tipări in Curenta) Now și apoi, Incon- 
tinaare, în Viaţa Rominenscă, 

Uitam un lucru, „luzonfărul“ spune 
că între „Viaţa Rominenscă" și revista 
d-lui Densuşianu se dă o luptă surdă 
iu privinţa „primilor junimisti*— ir 
putea „Lueeafărul* să ne aršto din 
partea „Vieţii Romtnesti* o singură 
fraz, n singură aluzie în acoustă pri- 
vință, în ultimii patra ani? 

Noua Revistă Romină (Septembrie) 

În discuția asupra istoriei vechiului 
partid liberal {1821—1866}, d. Motru a 
fost hătut rnşinoa,  Răspunziad la în- 
timpinarea d-lui Xenopol din No. trevat 
ul revistei noastre, eminantul filozof dela 
PBarnreşti preferă s'o rupă de fugă, după 
cunoscutul ndagin că acest cunoacut 
sport, dacă e rusinos, e totuşi foarte 
sănătos, În adevăr, filozoful îmonres- 
tean uruneă pesto bord toste teorelele 
co sustinuso acam donă luni în privința 
vechiului partid liberal, singire! Me 
cara se ocupă istoriou? Xenopol în car- 
tea sa, Totuși, însă, ca să facă divar 
siune pentru galerie, d, Motru il... sp- 
mează pe d. Xenopol să-l răspundă 
dn sau nu, dacă actualul partid libe- 
rul a mai păstrat idealismul si relor- 
mismul vechiului partid liberal — a 
căzni oxistonță filozoful o nega acum 
două luni! !—parcă răspunsul, afirmativ 
sau negativ al d-lui Xenopol ta acest 
interview ar putea infirma san confirma 
constatârile istoricului Xenopol despra 
partida! liberal dintre 1821—1566 !! 

NA ERr NE eee 


Dar interviewerul, grăbit, nu mai 
nstoaptă răspuns la întrebările ca pune 
d-lui Xenopol, și răspunde fnsaşi că 
actaalul partid liberal nu mai este cs 
col vechiu, pontrucã... e identic cu tt- 
lelaite partide de azi. 

Acum să na închipuim că partidul 
actual liberal n'ur fi avat onoarea să fie 
taxat de câătră partidul d-lui Motru es 
„socialist“, din caaza Legii Tonmale- 


lor Agricole, u Casei Rurale şi telor- 
alte „subverzivităţi”, Să ne inchi- 
puim că, în adovär, partidul liberal 
actnul o identie en celelalte. Aceasta 
ar însemna tă partida! liberal s'a schim- 
Wat? N’'ar putea insemna că sun sehim- 
bat celdalte ? 

Apoi dacă Bourbonii, Hohenzollarnii 
si Habsburgi, au fost nevoiti să devină 
„liberali*, nn cumva gai conserratorii 
nosiri am lăsat-o mai slab, ca să nu 
monră ? 

Dar aceasi transformare, această 
capitulare esta un fenomen cunoscut 
şi răssunoseut, 

La noi a fost rocunonrul de mult, 
lată, de pildă, ce spunea Odobescu în 
1579 (Serieri, I, 465, oil. Sococ): 

„Necurmat în fruntea ideilor natto- 
„tnle delu 1545, partida liberală a a- 
„vut fericireu de a vedea chiar po vrij- 
„mașii ideilor vi trocind po tărimul na- 
„onul, în împrojurările grele, -si pti- 
„tind realizu astfel progresele sa care 
„ne bucurăm, 

„Ea a intins totdeauna ehlar adver- 
„sarilor săi punten do trecare pe tări- 
„ma! naţional și, cind pu a îzbmtit de 
„il atrage, i-a redus cel popin la th- 
„cere, la neputinţă... ete 

wAstiai, ln 1537, la 1859, la 18568, 
„ebinr oameni din roi direct interesati 
„la menţinerea regimului vechiu eu pri- 
„vilegiile şi nedreptăţile lui fură tiriţi 
„de curenta! ideilor semocratica, re- 
„prezentate de partida națională libe- 
„Fală, și se uniră, sau cel puţin na come 
„bătură pentru moment acela idel; își 
„inlrinară  resimiimentele,  remasoră 
„marturi nepăsători sau cel puțin nmi- 
„narà pontra epoto mai puţin agitate, 
„mai potin primejdionse, mulțămiroa 
„patimelor lor porsonale și da partidă“, 

Aceste admirabile cuvinte exprimă 
poriect, de altfel, şi situaţia politică 
din anii 1907—1910, cind celelalte par- 
tide „tirite, cum zice Odobescu, de eu- 
rentul ideilor democratice, reprezantute 
de partida naţională liberală“, „işi înfri- 
nară, mäcar în parte, resimțimintele* 


e i 


REVISTA RESVISTELOR 


bă 


şi „putimelo lor personale și de partidă *, 
şi Lu posibil să li so simulză oarecare 
concesii (armele din legile „sabvorsive* 
propuse de fostul guvern liboral). 

«Co să faci însă cu un flozoi, caro 
confundă pe cel caro morge înnainte 
cu cel care vina în urmă „tirit! 

Degeaba a telegrafiat odată Caragiale 
unui prieten ul său: „Caută filozof Bu- 
caresti”. In Bucureşti nn există filozot,,, 

P. & D. Motra, origina! cum e, vor- 
beşte și de „liberalii dela bänci*, parcă 
În „bănei* n'ar li reprezentata toate 
„partidele“, în cure d-sa își în ro 
sodința pa rind, Eugeniu Curada însusi 
n fost insnliat, și de oumeni de ò et to- 
tul altă trampă decit d, Motru, (A fast 
ingaltat do Insuși Eminos=a), Si cin! a 
murit, csi caro ban insultat, ban aria 
prinosu! lar de admirația pentru eoi- 
tribația lui atit de însemnată la eomso- 
Hdaran economică a țării. 

Dacă d. Motru ar avea simț istorio 
măcar cit un prăunte do mister, ar 
pricepe această peoblamă aitfol dorit 
cu psirologia unui mic comereinul. 

Partidul liberal a organizat Rominla 
modernă : ola creat clasa care Tor- 
meszi suportul societăţii moderne, trur- 
għozia; ilin burghozia aceasta liberală 
s'a soloectat o falangā de apecialiști 
în finanțe. Acesti specialişti an ereat 
acolo instituţii de erodit burgheze, si 
le-au crent în contra aristocraliei, cure, 
ori nu avea încredere, ori chiar eru 
potrivnică acestor instituții, menite să 
valorifice solul, materina primă și mun- 
ca romiptasoã și să croeze autonomias 
economică n ţării, fără care indepen- 
dentau ei politică nu e doelt un cuvint 
gol, 

Dacă d. Moteu ar fi cotit cu atentie 
carton l-lui Xenopol, ar A pricepat care 
a fost tendina. partidului naţional si 
ar Ñ înțeles că ncast partid național 
trebula numaidecìt să zidenscă, ulătu- 
rea eu clădirea nouă politică, si pe 
cea economică, 

Viata economică și autonomia tep- 
nomică, viața politică și autonomia po- 


404 VIAŢA ROMINEASCA 


litieă, vinţa naţională şi autonomia nu- 
ționnlă, viața culturală şi uatonomia 
calturată (scăparea de imitația servilă s 
culturii străine) au fost patru mari nă- 
ruinţi ale generaţiilor trocate, Pentru 
clasele dominante, aceste idealuri au fost 
realizate măcar în mică parte. Ridica- 
ren clustlor de jos, ca să se impârtă- 
şeancă şi ele de aceste uchiziţii, este 
datoria generaţiei actuale și a color 
următoare. Partidul liberul actual, prin 
legile din ultimii ani, arată că înțelege 
momentul istorie, în care trăim, 

Versuri. A apărut în laşi o revistă 
dostinată oxcluziv versurilor-—şi anumo 
color „moderna“, Vorsificutorul „mo- 
dern“, cum se ştie, ține să exprime în 
cuvinte neobişnuite senzaţii neobisnu- 
ite. Dar în publicația esan, suflete 
foarte obişnuite se silose din răsputeri 
să iasă din fägaşul foarte comun, pe 
cure le-a sortit natura să meargă. 0 
singură excepție face d. Raşcu, cure, 
pe cit se vede, caută să-și chinalnseă 
un suflet nelipsit de delicateță și o 
invenţie verbală, nolipsită și ea de 
resurse şi de fnaţă. 

L» Xouvelie Reyne (Septem- 
brie, 1911). 

Intr'un articol intitulat Naţionaliştii 
italieni şi Tripolitana, articol apărut 
tunainte de inceperea răshoiului din- 
tre Italia şi Turcia, R. Raqusni sem- 
nala sgitațiu pe care nuţionaliştii ita- 
lieni o făceau pentru a împinge Italia 
ln o acţiune militară contra Tureilor, 
pentru Tripolitana, şi arāta hotârirea 
fermà a ministrului de externe italian, 
San Giuliano, de a nu intreprinde o 
asiful de acţiune, ci dea câutu—de 
acord cu opinia publică generală ita- 
liana—o soluție pașnică a neințelege- 
rilor, Din nefericire, astăzi stim că 
prevederile lui R. Ruqneni nu s'an 
renlizat. 

Sub titlul de Puterea rusă, Jacgues 
Dangny publică o parte din conclu- 
ziile cărții sale ce va apărea în curind 
asupra Rusiei. In acest fragment gä- 


sim afirmaţia că proporţia elemenle- 
lor ne-ruse din Imperiul moseovit (Po- 
loni, Finlandeji, Armeni, Tatari, ete.) 
doscrozle merev, paciod singur ele- 
mentul rus eregte, cum și speranța că 
cel mult poste o jumâtale do vese 
toate naţiunile străine din Rusia vor 
f asimilate şi că dela maărea Baltică 
şi până la lacul Baikal nu va mai fi 
deci! un singur popor: Ruşii, Deoure 
ce curtea lui Jacques Daugoy încă nu | 
a apărul, nu putem şti pa ce-şi ba- 
vează afirmarea şi speranțele acestea, 
Ele insă ni se pur extraordinare faga 
de tendințele separatiste lot mai pro- 
nuntate re so manifesta la diferitele 
naţionalităţi ne-ruse din Lnperiul a- 
rilor, 

Mercure de France (Seplem 
brie, 1911). 

Corporaţia in Roma veche do Paul 
Louis e o sehiţare a istoriei asocia. 
{iilor muncitoare şi o caracterizare a 
aceslor asocialii in lumea romană, Pa- 
tru stat formele sub earo asociaţiile 
se prezintă in cursul vieții poporului 
roman : la inceput ele sint instituții 
aecesorii ale cultului religios, apoi fune~ 
ționează ca societăţi mutaale, după s- 
ceia capătă oarecare rol în luptele po- 
litice, şi în cele din urma devio unul 
din ruajele cele mni insemnate ale 
prodarerii, un auxiliar al statului, Po 
trivit cu aceste aspecto sub care 
poraţiile se prezintă In evoluţia lor, 
ele sint lolerale cu oarecare noineres 
dere la început, combătule cu inver 
şunare mai apoi, pentru a fi luate în 
cele din urma sub prolecția statului, 
care caută să lo doa o cit mai mare 
desroltare şi să se loloseaseă de ele 
pentru nevoile sale. Aceste faze di- 
ferite prin care corporaţiile trer, sint 
în legătură eu expansiunea romană și 
cu selăvia, Cita vreme Roma nui 
intinsese dominația prea mult şi nu 
reerutase priu lupte victorioase o mure 
mulțime de selavi, lucrul manual era 
exercitat de ectățeni, care formau a- 


REVISTA REVISTELOR 465 


soriaţii cu caracter religios ; cind Roma 
devine släpinā şi în afară de Italia 
si posedă o mare cantitate do sclavi, 
munca manuulă ajunge daspreţuită şi 
nu mal poate fi exercitată de cetățeni, 
ci eade in minile selavilor, In curind 
insă numărul selavilor se imputinează, 
Roma nu mai are unde purta răsboaa 
viriorlouse, iar nevoile statului eres- 
ciad meren, clasa muncitorilor liberi 
apare din nou şi statul e nevoit să 
ajute şi si favorizeze asociaţiile mun- 
citoare. El lo acordă oarecare avan- 
taje, dar le și impune îndatoriri nu- 
meroase ; asociația profesionala devine 
a celulă a societăţii in serviciul stu- 
tului; în sinni acestei asociaţii veti- 
tanul a lipsit de orice libertate, e si- 
lit la muncea forţată; ba chiar aso- 
viațiile devin un fel de easte : ful ire- 
buc săi urmeze meseria tatălui său, 
In schimb asociaţiile se bucură de 
scutiri de impozite, de funcțiuni mu- 
nicipale neretribuite, de taxe de cor- 
sumaţie, ele, ori chiar primesc din 
partea statului subvenţii şi indemni- 
zări pentru serviciile pe care sint da- 
toare să le facă slutului. Organizarea 
corporațiilor nu era uniformă, ci varia 
după natara profesiunilor, iar animă 
rul asociațiilor era destul de insem- 
nat, Ele nu sămănau cu sindicatelo 
moderne, ci mai curind eu eorporațiile 
din evul-medin, căci pecind sindica- 
tele de azi luplà contra statului ca 
reprezentant al claselor dominante, 
eorporațiile vechi erau nişte organe 
ajutătoare ale statului. 

Revue des Denx Mondes.{Sep- 
tembrie). 

Raphael Georges Lévy serie un lung 
studiu asupra vietii şi activitații lui 
Levasseur. Fiu al unui bijutier, su 
păseul la 1828 la Paris, A invatat la 
Collège Bourbon, a iutrut in geoala 
normală in 1845. Numit profesor in 
provincie, g'a trecut doctoratul in 1854 
şi in 1861 a fost mutat la liceul Na- 

poleon din Paris, La 1863 i s'a Inere- 
dințat cursul de istoria doctrinelor €- 


conomice la Collège de France. La 
1876 această catedră a fosi transfor- 
mată intr'una de geografie, istorie şi 
statistică economică şi Levasseur a 
ocupat-o palruzeei și trei de ani. Ul- 
limul său curs l-a făcut cu puţin in- 
naintea morţii şi in lunga lui curieră 
nu l-a intrerupt niciodată. A mai dat 
lecţii de geografie şi statistica la şroala 
do ştiinți poliliee croata de Boutmy 
la 18it şi de economie politica şi le- 
gislațic industrială In conservatorul de 
arte şi meserii. Dela 1865 făcea parte 
din arademia de știinli morale şi po- 
litice şi din nenumârale corpuri sa- 
vante sirăine, Ca geograf, e unul din 
din cei care au contribuit mai mult 
la raspindirea gustului geografiei în 
Franţa prin numeroasele sale Inerări, 
Ca istorie, u seris o lueraro clasică a- 
supra sistemului lui Law la 1954. A- 
pai trei opere capilule: „Istoria ela- 
selor muncitoare în Franţa dela Iuliu 
Casar până la Revoluţie, „Intoria m- 
cestor eluze şi a industriei dela 175% 
la 4870" şi in anul 1907 „Chestiunea 
uvrieră şi industrială in Pranţa wab 
Republica a Nba”, 

in studiul istorici, Levasseur a fost 
totdeauna atras de soarta ciasulor de 
jos, n căror sfortare colectivă şi nelin- 
cotată uzigură viaţa societăţilor. 

Uitima sa operă, aproape sfirzilă, a 
fost o istorie a comerţului. 

In domeniile variate ale statistivei, 
demografiei, economiei politice şi a- 
gronomiei, activitatea lvi a fost extra- 
ordinară. Ca om, era simplo, bup, 
generos. 

Respectul de cure se bucura ra ii- 
nanim şi riua în care a implinit opt- 
zeci de ani a fost sărbatorită la College 
de France de colegii, amicii, numo- 
rogii «ai elevi şi reprezentanții şeoli- 
lor în rare profesa. Acest statistician, 
geograf, economist, eare urmårea stu- 
diul faptelor a fost şi un moralist, 
Meditaţiile pe care lo provoacă miste- 
sul soartei Îl atrăgeau și testamentul 
pe cure l-a lăsat mărturiseşte credința 

10 


töö VIAȚA RONINEASCA 


lui spiritualisiă, care separă partea 
omenească a religiilor de esența lor 
superioară. Levasseur a fost unul din 
exemplarele cele mai reusite ale sa- 
vantului modern şi existenţa lui lini- 
tita a foat consacrată numai muncii 
şi apr adevărului. 
umenis du Progr 
(Septembrie, 1911). pg 
Numărul de faţă al revistei e cou- 
saerat în mare parle feminismului, 
asupra căruia sint nu mai puţin de 
trei articole: Fernand Mazade in ar- 
tieolul său Drepturile politice ale 
Tomeil susține meeste drepturi şi in- 
läturā citeva din argumentele ce se 
aduc do obicein in contra lor; dr. Ma- 
deleine Pelletier în Feminismul la Ca- 
mera deputaţilor istoriseşte eu multa 
vervă şi ironie greutățile pe care de- 
legația femenistelor din Paris le-a 
Mutunpinat, mai ales din partea depu- 
taţilor iunaintaţi, socialişti şi radicali, 
cărora le-a corat a propune un a- 
mendameni pentru acordarea dreptu- 
rilor politice la femei, şi cum delegația 
celor trei femei, intre care şi antoa- 
rea, nu a găsil, pentru amendamentul 
lor, decit sprijinul unui deputat.. re 
acționar; iar Jda Templie=, in Femi- 
nistele franceze şi mișcarea Anti- 
parlamentară, plecind dela ideia că 
parlamentarismul e decăzut din pri- 
cină că no mai e un instrument de 
luptă al unei clase, ei un mijloe de 
guveruare, caută să arăle că prin a- 
corilarea drepturilor politica În femel 
ară n bigog zan parlamentului, 
ebdo S 
tombrie). oyei i 
Firmin Roz serie un studiu intere- 
sant asupra metamorfozelor lui Don 
Juan eu prilejul upariţiei operei lui 
Bévolto: „Legonda Ini Don Juan şi 
evoluția ei în jiteratură“. Aceasta le- 
gendă a aparut din intimplare în 
Spaniu secolului al XVIL Innainte de 
această epocă tipul lui Don Juan nu 
era posibil. Libertinajul, cuvint care 
se raporta atit ia inteligența, cit şi la 


cc [ 


moravuri, e o revolta a individului 
Impotriva constringerilor religioase şi 
sociale şi ca să apara tipul libertinu- 
lui trebuiau două condiţii: coneeplia 
creştină a pacatului şi individualismul 
modern. Et nu putea să apara desit 
intra societate eare nu admite unele 
licenți, dar nici nu are destulă forţa 
să le impiedice. Aceste condiţii au 
fost realizate în secolul al XVil-lea 
în Spania şi mai ules în Andaluzia, 
provincie in eare sentimentul religios 
intens nu excludea apetiturile violente 
şi aventurile stranii. Călugărul Tirso 
da Molnia în „EI Burlador de Sevilla 
y convidado de piedra“ a vrut să do- 
nunțe un râu. Peniru el, Dan Jian 
să o ser. primejdioasă, un ugent de 
Drupţie care ameninţă societal 
legile, dogmele, reprezentind ste 
amorului liber impotriva celui leginit, 
a liberei gindiri impotriva disciplinii 
şi a eredinții Seriitorul spaniol a 
vrul să dea prin opera sa o leclia re- 
ligioasă impotriva conrupției care re- 
vultase din cucerirea Amorieel şi im- 
bogäļirea repede a regatului şi poate 
şi din spiritul de independenţă deg- 
teptat de Reformă. Legenda lui Don 
Juan a venit in Franţa prin Italia, des- 
poiata insă de caracterul ai religios, 
In comedia vestită a lui Molière ea 
capătă un aspect mai uman, mai unè- 
versal şi adevărul său psihologie de- 
vine mai profund, Mares ocupație a 
lui Don Juan e cucerirea femeei, le- 
gea sa e plăcerea, idealul său iafide- 
litatea. Libertinajul său moral e agra- 
vat eu eel intoloctoal în care-si gi- 
seşte principiul și joalifiearea, Don 
Junan nu ține seamă de religie ṣi de 
morală, creindu-şi singur rogule de 
conduita. Egoism feroce, iubire de 
sine, dispreţ de alţii, inta toats filo- 
zofia sa, Cu toate că era atras de f- 
pranj nuturii, Molière n'a fost indul- 
gent pentru acest personaj. irit 
de echilibru, de ordine, ie 
tradiției, caracteristic secolului a! XVII 
trăia într'insul şi Molidre condamaă în 


acest fanfaron si rebel, un individua- 
jism primejdios societății. Penlru se- 
colul al XVIII-lea Don Juan nu mai 
æ interesant decit prin perversitate, 
devenind iu romanul lui Laclos un 
diletant al viciului. Reapare insa odată 
eu romantismul, tot atit de schimbat, 
cu şi societatea imsăşi. Ordinea veche 
a disparut şi cei earo nu se acomodau 
eu dinsa numai au novoa de revoltă. 
Rebolul de alta dala numai e decit 
un suflet neliniștit, avid şi tulburat. 
Intr'o societate dezorganizată, în care 
individul e considerat in ol însuşi şi 
pentru el însuşi, individualismul Iu- 
cetează de a mai fi un seandal, Don 
Juan e reabilitat, considerat ca ovie- 
lima a prejudecaţilor strimte și a for- 
telor care constriug expanziuneu eului. 
Jn opera lui Byron, libertinajul lui 
Don Junu nu e nici neregulă, nici in- 
subarntonare, ei independența mindră 
a ubui sulet liber. În acea a lui Mus- 
set, lipsa lui de cnnstanța devine o 
sursă poetică fără hotar in căutarea 
frumusetii. După Don Juan-ul deprnvul 
al epocii elasice şi acel visâlor, sen- 
timenta! şi exaltat al romantismului, 
epoca noastră, sgitula de preocupări 
sociale şi de planuri de viitor, cunoa- 
şte un Don Juan supraum şi nietz- 
acheecan. 

Peciad Don Junn-ul tradiţional Sa- 
criñca totul iubirii, Don Juan-ul englez 
din opera lui Bernard Shaw e un an- 
glo- axon, stâpin pe el, hotarit să nu 
eheltulasea In voluptăţi zadarnice in- 
tensitataa vieţii. Departe de a glori- 
îlca femeia, eroul sän Tanner, in „Man 
and supermann”, vede in ea un ob- 
stacol la desvoltarea geniului masculin 
şi a puterii lui crealoare. 

Nuova Antologia (Augusl. 1911). 
Giulis Bertoni: „Poezia Gollarzilor”. 

Mai intăiu, ce inseamnă Goliard şi 
poezia goliardică ? Din evul mediu 
nea rămas un număr lusemnut de 
versuri latine, după aecenl şi cu rimă, 
cu conținut satirie, indreptate mai a- 
Jes contra clericilor şi bisericii, pro- 


REVISTA REVISTELOR tr 


cun şi eu conţinut par lirie, săvind 
vinul, femeia, dragostea. Parte sint 
atribuite unui personaj misterios „Go- 
lia“, parte s'au păstrat supt numele 
unni „Archipoeta* şi a unuia „Prima: 
tul*. Despre aceste două din urmă 
denumiri so şiio sigur că erau două 
pseudonime: supt cel dinlăiu se astun- 
dea un poet german din diocesa Co- 
luniei, care a seris intre anii 1162-— 
1165, sub cel de-al doilea Ugo de Or- 
lama, care a lrăitl pe lu sfirşilul 
ser, XI, 
Cole mai multe din aceste poezii 
„goliardice” s'au pastrat tără nume 
de autor, dar doi din cei mai insem- 
nsți poeți ai acestei direcţii literare 
se cunosc: Walter de Chàtillon, care 
a scris o poemă faimoasă „Alexan- 
dreida* pe la 1180, și Walter Map, care 
pe la 1198 a fost arehidiaecon la Ox- 
ford. Cea mai insemnata colecţia de 
versuri pgoliardice e păstrată in ms. 
din Miachen, cunoscut sub numele de 
Carmina Burana., Invâţaţii nici până 
azi nu-s înțuleşi asupra condiției reale 
a Goliavzilur şi asupra motivului de- 
numirii lor. Contra părerii tradiţio- 
nale că aceşti poeţi erau nişte clerici 
voganţi din evul mediu sa ridicat 
Novati, arâtind că Goliarzii, după cum 
se vede din documente, erau conside- 
rali de contemporanii lor mult infe- 
riori studenţilor şi elericilor. In urmă 
Samtangelo a incercat să susţia că Go- 
liarzil au fost numai nişte simpli 
„jonglears* şi nici nu orau că poeții 
poeziilor recitate. Bertoni iu prezentul 
articol susţine vechea părere, expli- 
emd-o în modal urmator; In ovul me- 
din clericii erau de doua categorii: 
„regulari“ şi „seculuri“. Cei din urmă 
aveau mult mai puţine îndatoriri şi 
erau mult mai liberi. Ei călătoreau 
din unirersitate în universitate, căutind 
să clşlige, in diferite feluri, ceva pe 
linga venitul lor de clerici. Vagabon- 
dajul earo îi depărta de supraveghe- 
rea şefilor lor, favoriza conrupția mo- 
ravorilor şi incurind autoritățile +- 


465 VIAȚA ROMINEASCA 
tie Cut y Et E insa juzi o ia e 


closiastiee se văzură silite a lua o 
sumi de măsuri rontra lor, pedepsin 
du-i in felurite chipuri, pănă ln ex- 
eluderea din ordinul clerical, Odată 
excluşi, ca să poată trai, ei devenira 
„jongleurii* clasei culte, cintindu - şi 
poeziile lor latina satirice, fAră a se 
mai teme de biserică, cure li exrlasese 
din sinul ei. Ei fură numiţi Goliarzi. 
Documentele timpului arată neindael- 
nie că Goliarzii era o clasă de clerici, 
excluşi de biserică şi dueind o viața 
liberă, Do unde le vine această denu- 
mire? Dela gula, la caro s'au gindit 
mulți, nu poate veni, căci atunci de- 
numirea ar îi sunat gr. goulard şi ital, 
golardo, nu goliard şi goliarda. Ber- 
toni crode eñ e derivat din „Golia* 
care a fost o porecla dala lui Ablard 
de câtră numeroșii sai vrăjmaşi. Msi 
lirziu, cind legătura intre Abélard şi 
numele de Golia a fost uilulă, Golia 
deveni un personaj legendar, atribuin- 
du-i-se, in deriziuue, demnitatea de e- 
piseop al purtizanilor săi. 
Rivista d'italin (August 1911). 
V. Giuffride-Ruggeri : „Omul mou- 
sterlan şi Ipoteza punantropoidă“, 
Cunoseutal antropolog din Breslau 77, 
Kiaaisth a deveni! în timpurile unl- 
time un apărător fervent al ipotezei 
poliganiste, in ce priveşte originea 
genului umam, După el, la inceput a 
exista! o grupă de primale, numite 
de el „propilhocanihropi*, care aveau 
ca viitorul om o usemânnre mai mare 
decil cu orice alto primate care e- 
xială astăzi, Aceşii propilhecanihrupi 
presupuşi, au dat naştere la diversa 
grupe: una ar fi de rasa de Nenn- 
deriha! şi gorila, alta rasa Aurig- 
nacinnă şi orangulanul, oa treia rasă 
ar fi fost impreună cu șimpanzeul şi 
în sfirşit o a patra impreuna cu gibo- 
wml. Aceste rase oineneşti samănă una 
cu alta, dar în trecul diversitatea tre- 
bue să fi fost mult mai mare. Astfel 
genul uman devenit unul prin conver- 
Beulă, ar fi avut origini diferite ; o 
parle a venit din Africa (rasa Nean- 


derthal), o parte din Asia (rasa Aurig- 
nasiani). Loagănul celorlalte două nu 
so ponte preciza, în orice caz nu e 
Amerita. Acest nou poligauism e, cum 
se vede, cu totul diferit de acol sas- 
ținut altădată, intrucit el nu nesgà 
Marea asemäpare intre rasele oma- 
nești, pe care se sprijină monageniştii, 
dur erede că ureustă usemănare se 
prste expliea prin convergență. Togi 
antropolagii en nume insă au respins 
ipoteza lui Klantsel, nepulind admite 
vă rourergența poale avea asemenea 
importanţă, Astfel sa pronunțat gi F. 
V. Lusohan la congresul naturalistilor 
germani din Salzburg şi Keith, eunos- 
cutul conservator al „Museum of Sar- 
geons" dio Londra, eare deride cu 
mult bumor această ipoleză „panan- 
hropaida*, cum o numeşte el, după 
eare palru rase de bază s'ar fi divi- 
zal fiecare in doua: un an!rupoid, „o 
experiență nereușită a omului defini. 
tiv“, şi o rasa omeneasci—ax perienla 
reuşita, Dar un argument in contra s- 
costei ipoteze, caro nu a fost udus de- 
alții și pe care-l aduce autorul aces- 
tui articol, e următorul : 

Klantseh se sarvesta în sprijinul te. 
oriei sule de o reconstituire 1n gipsa 
craniului dela Neanderthal, Aceat era- 
niu Insă, găsit la 1857, eaşi celelalta 
douä găsite mai tirziu in grota dela 
Spy, o lipsit complert de porţiunea 
faciala. Kiaatseh a procedat in recons- 
tituirea sa cu totul arbitrar şi jn dut 
o faţă cu desăvitgire bestială, aproape 
usemenėn cu acon a gorilei. La 3 
Avgust 1908 insă s'a găsit in Franța, 
la La Chupelle-unx-Sainta, un sehelet 
aparținind aceleiaşi rase, cu fața foarte 
bine conservats. Restaurarea facuta 
de Boule, cunosentul puleontolog dela 
Muzeul din Paris, precum şi studiul 
lui în colaborare eu R. Anthony, au 
arătat ră reconstituirea Jui Kiaatach e 
cu desåvirşiro falşi şi prin urmare cu 
ea cade şi cel mai important argu- 
ment al ipulezei sale, 

Dentsche Rundschau (Aogust, 


REVISTA REVISTELOR 45) 


1914), Friedrich v. der Leyen: „Hen- 
rik Ibsens Nach'ass*, De mulle ori 
şi-a exprimat Ibsen intenţia de a de- 
serie evoluția sa spirituală si artistică: 
din netericlre moartea l-a impiedicat 
să-și execute gindul, Edijia nordică a 
operelor sale o precedata de o seri- 
soare a poetului, In care cl roaga pu- 
blieul de n ceti deamele sale în ordi- 
mea in care nu fus! serise, nn pe si- 
rite, căci elo formează o unitate con- 
țină şi numal aşa pol ñ pricepule, 
Această unitate vola Ibsen so arate 
în bingrafla pe care aven de gind s'o 
serie, Ca o mică compensație pentru 
această biografie nescrisă, poate fi pri- 
vita publicarea operelor râmase după 
moartea lui, publicaţie îineredințală 
lui Julius Elias şi Hofdan Koht: „Hen- 
rie Ibsena nachgelassene Schriften”, în 
vier Bänden Barlin, S. Fiecher, 1903, 
Cu ajutorul acestei pubbeaļij se in- 
ceareă antorul prezentului articol 
să rāspundā la ialrebarea: în co 
sens trebuese considerate dramele 
lui Ibsen, numai ca nişte fragmente 
aje uneia și aceleiaşi lendinţi, vare 
se dezvolta in felurile şi variate ti- 
puri, dar râămine aceiaşi dela primele 
inceputuri? Un răspuns definitiv mu 
ponte fi incă dal, câci o nevoe de 
multe cereelări preliminare. De multe 
ori Ibsen aveentuoază raporturile din- 
ire diferitele sale drame, prin amă- 
nunte exterioare : apar aceleaşi nume 
de persoane, aceleaşi Intorsatari de 
fraze tipice unui personaj, ate, În eon- 
ținut iarăşi se văd numeroase polri- 
viri. Tema din „Nora“, a femeii con- 
siderală ea o jucărie, apare deja in- 
trun episod din „Liga tinerimii” ; rama 
catastrofei in „Catilina“, „Pretendenţii 
batrini“ și „linpărat si Galilceni” e a- 
eviași ; constelația din Amro: 
un bărbat intre două fevri, se repetă 
mai in toate dramele din urmă dela 
„Arhitectul Solness* până la „Cind 
noi morţii luviem* ş. o. m. d. Volu- 
mul pablica! de Elias şi Koht pune 
la indiminà toate redaclările provizo- 


rii până la mannserisul definitiv. A- 
ceste schițari şi prime redactări dan 
posibilitatea priceperii multor lucruri 
din dramele Jui Ibsen, care altfel ra- 
nin  neinţelese, Cite odata se in- 
limpla că anumite întarsături din dia- 
log, se raponria la situaţii caro au rã- 
mas numai în prima redactare, dar au 
fost iniaturate in forma definitiva. In 
aceste schiţe provizorii a» poale urmări 
eum figurile cereale de lbzen, evolu- 
iază devenind ultele. Sa pare că poe- 
tul nu se putea liborn do propriila 
sale ereații, care veşnice evoluind îi 
dan subiocte pentru drame nouă; se 
poale urmări lupta între doua forțe, 
intre schema mobila, cure prezintă 
totdeauna aceleasi constelații, rapar- 
turi şi opinii, şi între dorul după viaţă, 
după oamenii vesnice noi și reali, 
după înlimplări veguie ouă şi pre- 
zente. 

Nozialistisehe Monais-Hente 
(August, 1911). De, Ludwig Quessei: 
„Producţia soeialistă în timpul de 
faţă“, Recenlele discuţii asupra ehes- 
tiunii dacă există sau nu socialism 
municipal, care an avut joe in recen- 
tul congres al socialiștilor francezi u- 
niți, dovedese in ee măsură, zice aun- 
torul, partizanii politicii catastrofale au 
pierdut aptitodinea gindirii elare. A- 
ceastă lipsă do logică ne arată eñ par- 
tizanii acestei direelii nu mai sint in 
stare să judece imparţial fonomenele 
ueluale, de onrece ele vin în conirazi- 
cere cu teoria revoluției sociale, din 
care ei şi-au creat un idol. Orice cor- 
vetare economică eare ar linde să do- 
vedeasea inulilitatea revoluției sociale 
pentru emanciparea lucrătorilor, li se 
pare o erezie, ai cărei autori trebuese 
pedepsiţi col puţin eu exeluderea din 
partid, Din acest punet do vedere e 
caracteristică conduita grupei social- 
revoluționare franceze fată de socia. 
lismul de stat şi municipal. Existenţa 
a numeroase ulcătuiri de stat şi de co- 
mună socialiste nu se poale nega; ei 
se incearcă insă a le dezbrăca de ca- 


470 VIAŢA ROMINEASCA 


raelerul soelalist, Pentru a uvea o 
bază sigură, trebue mai întâiu stabilit 
ce caractere lrebue să indeplineasca 
un mod de producere pentru a fi ta- 
xat de socialist. După Kautsky, In co- 
menturul său ja programnl dela Er- 
furt, producția socialistă e o produc- 
ție colectivă pentra Iindestularea me- 
vailor proprii, cu alte cuvinte, ori de 
cite ori producerea bunurilor te inde- 
plineşte in proprie regie do călră eo- 
munitate şi mijloucele de producere 
sint proprietalea comunităţii, iar mun- 
ca și serviciile au es scop satis- 
facerea nevoilor comunităţii. avem 
produrţie socialistë. Dacă cu acunslă 
definiție examinam şcolile şi ayezămin- 
tele de edu-ație, vedem că cladirile şi 
tot inventariul e proprietale publică, 
serviciile sint facute de calră per- 
soane destinate acestui scop de comu- 
nitate şi platile din mijloace publice. 
Dacă pesto noapte s'ar Introna fără 
de veste rogimul sociulial, bazele in- 
vățâmintului de astăzi n'ar fi schim- 
bate, ci numai i s'ar da o dezvoltare 
mai mara şi ar f mai demoeratizal. 
Dacă examinàm căile forate şi tram- 
*nele eomunalè şi ale statului, vedem 
acelaşi lucru, Nici nici un regim so- 
cialist nu ar aven nimic nou principal 
de creat. Tot aga pentru uzinele eo. 
munale do apă, gaz şi electricitate. 
Deci pentru toti muncitorii ocupați in 
slcâtuirile socialiste de stat şi eo- 
mună, felul socialist de producere este 
un lneru da toate zilele. 

Kantsky nu neagă, cum fac colegii 
săi franceji, existența felului socialist 
de producere, dar crede că soeletalea 
actualá l-a adoptat „pentru a ocroti 
şi intari felul eupitalist de producere,” 
FI reprogeuză aleatuirilor de produ- 
cere socialistă de astazi o exploa- 
tare mai mare a lucrătorilor, E 
just că şi aici exploatare exista, de- 
oarece o parte din venit e plätitā nu 
pentru merite personale, ei pentru pro- 
prietatea capitalului și a solului. Că 
exploatarea ar Ñ mai mare, nu ejust, 


iar afirmarea eă introducerea produe- 
tiei socialiste ar intări societatea ca- 
pitalistă, o un non sens, pe care din 
fericire Il uită cind o vorba de prac- 
tica şi-l susţin numai în teorie, 
Savremenik (Agram, Septembrie). 
Cuprinde, interesant pentru noi, un 
mic studiu despre setivitatea lui Kuñac, 
„muzicolog croat, profesor, literat“, 
do curind mori, în acost an, la Agram 
in virală de 77 ani. Acest Croat face 
parte din generaţia aşa numililor „Iiri”, 
care, in inlila jumătale a veacului al 
XIX-lea, urmăreau înfăptuirea ideii 
politice de a uni pe toţi Slavii de mia- 
zâzi intrun stat unitar: Iliria, dind 
astfel numele vechiu al acestei regiuni, 
concepliei lor politice nout. Generaţia 
aceia eredea că acrastă concepţie e 
reulizabila, de aceia, Bindea Slavii dela 
sud (Sirb»-Croații, Bulgarii şi Slovenii) 
ar avea conformaţia lor sufletească, 
tendințele şi interesele—aceleași. In a- 
cest sens cugetind, Kubac sa silit să 
arate că și sufletul muzical al Slavilor 
de miuzări e identic, avind insă o in- 
dividualitate a sa proprie prin vare 
se deosebeşte do individualitatea mu- 
zicali a sufletului altor neamuri, Ca- 
raelerisliea specifică a melodiei popu- 
lare sud-slava e, după Kubac: „inter- 
valele” ei, anume „săritura la terta 
mică san secunda mărită”, care nu e 
aşa În muzica populară a altor nea- 
mori. Spre a ajunge la această con- 
cluzie—enre, de ultfol, e in acord cu 
ideia politica a „Ilirismului“—kKubae 
à călătorit mult şi n analizat melodi- 
ile populara la popoarele “germanice 
(Nemţi, Englezi, Olundezi), la cele ro- 
manice (Italieni, Francezi, Spuniuli şi 
Romîni) şi la Maghiari, toate în com- 
paruție cu melodiile populare ale Sla- 
vilor de miazăzi. $i aşa a gāsil că 
muzica sud-slavă are acea individua- 
litate proprie n sa. Cereetările-i le-a 
expus Kubat în mai multe scrieri, 
din care unele în limba eroată, iar al- 
tele în germană. Pentru cunoușterea 
originii şi naturii muzieli populare 


REVISTA REVISTELOR wil 


romineşii, ar fi, poate, interesant ea 
muzivologii noştri să se ocupe, între 
altele, eu studiul lui Kuhac despre: 
„Das türkische Element în der Volks- 
muzik der Kroaten, Serben und Bul- 
garen” („Elementul turcesc în muzica 
populară a Croaților, Sirbilor şi Bul- 
garilor“), Aceasta eu atit mai mult, 
en eit unii din muzicanţii noşiri cred 
că chiar melodia doinei romineşti e 
de natură turcească, iar nu propriu 
rominească cum pretind alţii, 

The Norih American Review 
(Septembrie, 1511). 

D. Arthur Davison Fike—,„Starea 
prezentă a poeziei“—econstuta faptul 
eà gustul pabliculni pentru poezie e 
azi, în general, mul! mai scăzut decit 
in alte epori, eu toate ră poate niri- 
odatii nu uu fost atiţia scriitori de 
versuri. Cineva ur putea găsi pricina 
în cresterea intensității vieții, n! ea- 
reia caracter praclie pare ea nu mni 
ingădua oarecare interes producţiilor 
poetice. Aceasta ipoteză explicativă 
devine şi msi plausibili daen so în in 
seamă exlrema lipsă de interes a i- 
mericanilor peniru ceia ce în genere 
se numeşte poezie. Explicaţia nu con» 
trazice niei raporturile fireşti dintro 
lucrari, nici normele logicei —tnorgia 
cheltoita in direcţia atilitara a vieţii 
nu lusă răgaz pentru preocupările po- 
etiee—dar nu e complecti. O canra a 
lipsei de interes pentru poezie e in- 
suşi earseterul poeziei do azi. Poezia, 
azi, nu-şi mai trage inspirația din is- 
yanrelo adinci ale vielii: ea despretu- 
eşte interesele mari ale vieții şi de 
aceia eu insăşi se expulzează din sfe- 
ra luminousă a ei. Poezia ignorează 
azi, eu inlenţie, ințelesurile adinci ale 
vieţii şi primeşte rolul de sport rañ- 
nat, apreciat numai de cei puțini, care 
au avut timpul să-şi subțieze gustul, 
Deviza poeziei e sa ofero un refugiu 
din invàlmäşala vieții, nu să arunce 
o lumină asupra adincurilor ei intu- 
neeațe. De acela ea nu poale i tope- 


leasă deelt de acei cu oarecare fineţă 
intelectuală şi cu un grad innalt de eul- 
tură, nu de omul cu cultură mijlocie. 
Şi atunei cind e apreciata, e apreciată 
ca atare—in sine, in cadrul teoriei arta 
pentru artă—nu pentro legăturile ei 
cu viaţa. Observațiile autorului nu ple- 
dează pentru o poezie diduetieă, din 
care cetitorul ar trage loluase pentru 
viaţa practică. Poezia didactica nici 
nu e adovărulă poezie, dupâcum nu 
è nici poezia rafinată caleulată pe è- 
fectul senzaţiilor şi pe armonia muzi- 
cală a rimei și ritmului. Elementul po- 
eziei e sentimenlui și ionâlțimea eon- 
cepţiei, nu rețelele de conduita, for- 
mulate după rogulele poeliec, ori jo- 
cul ralinat al senuzaţiilor care gidilă şi 
uțiță prin arabescul culorilor si sono- 
ritatea necentelor. Poezia adevărată 
trebue să emoţioneze, să innalțe și 
să inubileze pe om pentru riață. 

The Contemporary Review 
(Septembrie, 1911, London), 

In „După Criză“, d. Arthur Pon- 
sonby faca istoricul lungului conflict 
dintre „Camera Lorzilor” şi „Camera 
Cowmunelor* din Anglia, şi caut să 
den o interpretare istorică aşa numi- 
tului „Parlinment Bill“ caro de eu- 
rind a trecut prin Camera Lorzilor. 
Se ştia c3, confnym acestei legi, orice 
prooei de lega (bill) respins de Lorri 
se poate transforma în lege peste doi 
ani, daca Camera Comunelor o voeşte, 
— eu toată opoziţia „Camerei Lorzilor”. 
Fară ludoială eñ aceasta seuturare de 
tutela Lorzilor, numiţi a reprezentan- 
ților aleși ai poporului din „Camera 
Comunelor“ ¢ un triumf epoeal a} De- 
mosraţiei engleze. Conflictul dintre Ca- 
mera celor ce-și dobindese puterea 
prin moştenire ori prin decrel regal 
şi con a aleşilor cetățenilor datează, 
sub forma luptei de partid, delu 1883. 
Delà această dată „Camera Lorzilor” 
ajunge un fel de ertăţue a partidului 
conservator : în limpul guvernelor con- 
servaloare ea işi anihileuză de bună 


472 VIAȚA ROMINEASCA 


voe rolul ei constituțional, iar în tim- 
pul guvernelor liberale tace cca mai 
inverşunată opoziţie de partid, res- 
pingind sistematic proeetele de lege 
en caracter democratie trimise de Ca- 
mera Comunelor spro votare. Marele 
succes al Democrației nu esta decit 
un pas spre alte vietorii în viitor 
spune autorul, şi rezolvarea erizai tre- 
cute nu trebue considerată ca un Ira- 
tat de pare intre Aristocraţia şi De 


moeruția din Anglia. Progresul cere 
ca lupta să continue. Inţelesul acestei 
lupte atinge strueturu intima a socie- 
taţii engleze şi viața naţională a po- 
porului, Succesul de astazi al partitu- 
lui liberal nu poate fi interpretat decit 
cù Democraţia n dârmat incă un fort 
al privilegiilor Arisloeraţiei, dur a- 
cesta na e ultimul, şi de aceia niri 
lupta nu poste A considerată ca sfir- 
şita, 


a i 


Mișcarea intelectuală în străinătate 


FILOZOFIE. PEDAGOGIE, 


J. Rougnes de Fursoe. D Aparice, 
Puris, F. Alcan. 

E un studiu de psihologie și de pa- 
tologie în acelaşi timp: nutorul consi- 
seră uvariția ca o boală și o atudinză 
ca atare, 

Abbe Mocyuillon. L'Art d'ôtre un 
homme, Paris, Blond, 3.50. 

Cartea e serisă pentru tineri dela 18 
ani înnainte, şi c un tratat de peda- 
gogie, care tinde să formeze po viito- 
rul catăţean prin „self-education“. 

L- Picece Monismo e sciensa giuri- 
dico-sociale. Ealit. Cuvotta S. Maria Ca- 
pua Votere. 

Autorul urmbreste problema rapòrti- 
lui Intre spirit și materie dela scoala 
pitazorică până lu Robert Ardigó. 


ISTORIE, 


Baron de Mânesul, L'impératrice 
Josipăime, Paris, Calmann-Lévy, 7.50, 

Pantru n lămori viața soției Ini Na- 
poleon, autorul se serveste de multa 
documente care pănă acum nu eran u- 
noseute, așa că lucrarea lui Meneval 
luminează oarecare laturi întunecate 
până acom nle vieții dela curtea lui 
Napoleon. 

Ernest Dandet. Nouveaux Pecita 
des temps révolutionnaires. Paris, Ha- 
chette, 150. 

In această nouă serie a povestirilor 


sale istorice, autorul sa ocupă cu eve- 
nimantele dintre 1782 şi 1800, 

Dr. Panl Michaelis. Von Bismarck 
bis Bethmann. Die Politik und Kultur 
grosspreussens. Berlin und Leipzig, 
Schuster & Loeffler, 1911. 

Autorul, un însemnat luptător politie, 
discută toate chestiile politice și sotiz- 
le, ce au agitat în ultimii 230 de ani, 
viaţa Prusici. 


ŞTIINŢĂ. 


J. Andrade. Le Mowcement, Paris, 
Felix Altan, & fr. 

Autorul studiază miscarea ta mate- 
matician: conceptele geometriei, numi- 
rul și intindoren, măsura întinderii și 
timpului. 

Louis Houllevigne, Le Ciel et PAI 
moaphere, Paris, Armand Colin, 3-50, 

E mai mult o carte do popularizare : 
autorul lămureşte pentru ne-specialişti 
diferite ehestiani privitoare la preve- 
dorea timpului, sboral păsorilor, tele 
gralla fără fir, aurora polură și altele. 


SOCIOLOGIE. POLITICĂ. 


Luigi Perego. L'/dealimna etico di 
Fichte e il socialismo contemporaneo. 
Edit. F. Formiggini, Mođenn. 

Autorul se serveste de elementele i- 
dealismului Fichteisn pentru a Înca eri- 
tica socialismului, ca doctrină materia- 
listă și deterministă. 


Schriften, Tagehueh, Seelenbeich/ R De | 


Ausicah?l herausgegeben nebat (N 


E o selecţie din serierile cunoscută 


lui socialist german. 


CRITICA LITERARĂ şi ARTISTICĂ, 


E. A. Cazals et Gustave Le Rouge. 
Les derniers jours de Paul Verlaine. 
Paris, „Mereure de Franee", 3.50. 

E povestirea adovărată a Ara să 


fericit pe care pootul l-a dus în cei 
din urmă ani ai vieţii sale, 


Ferdinand Brunetitre, Etudes sur 
le XVIILe siècle: Paris, Hachette, 3.50, 
Cuprinde citeva lucrări inedite pe 
care amicii marelni critic le-au gūsit 
între birtiile Ini şi în special un mare 
studiu, notorminat, asupen lui Voltaire. 


Jules Bertant. Voltaire. Paris, Louis 
Michand, 

Volumul face parte din colecţia „Vie 
unocdlotique ot pittoresque des grands 
Eerivaina* și dă interesanto informații 
asupre marelui seriitor. 


Joha Flaxman. Zeichnungen zu Sa- 
gen des klassischen Altertuma. Leipzig, 
Insel-Verlag. Pr, 5 mk. 

Deseuuri pe care Flaxman, un artist 
scotian contomporan eu Goethe, infta- 
ențat de ideile Iui Winekelmann, le-a 
făcut va Mustraţii la textele lui Hesiod, 
Homer, Aeschyl, 


A. Albertazzi. Torquato Tasso. Bit. 
Formiggin, Modena. 

După cunoscuta biografio a lui Solerti, 
cure după documente, distrusese toate 
olementele legendare din jurul marelui 
poet, Albertazzi arată că documentale 
W'ajung pentra a interpreta un suflat 
nga de complex ca acela al lui Tasso 


W., G. Blaikie Murdoch, The Renais- 


the Ninsties. London, The 
àre Presa, ls. 6 d 
ijro generală asupra mișcării 
ice din veacul al XIX-lea, 


E. CĂLĂTORII. 


Piton. Le Temple à Paris, Champion. 
Autorul arată că au existat in Paris 
trei stabilimente dinstincte ale acestui 
ordin, nu unul singur, cum se credea 
pănă acum. Acestea au fost: Viele Ten- 
ple, Le Temple neuf gi La Tour de 
'Tomple. 

A. Maufroid. Sous le Soleil de 
L'Inde. Paris, Plon, 8.50. 

Impresii de călătorie: Autorul a stra- 
bătut mai toată India şi a adunat multe 
observații asupra vieţii de acolo. 


LITERATURĂ, 


Pierre Fons. D'offronde au Mys- 
Hre, Paris, Lansot, 3.50. 

Un roman în care este pasă proble 
ma religioasă sub o formă en total mo- 
dernă. 

Paul Adam. Ja Ville inconnue, Pa- 
ris, Paul Ollendorii, 3.50. 

„Oraşul necunoscut“, care dă titlul 
acestui roman e: moartea, cea din urmă 
etapă n unor exploratori din Africa. 

G. Landry. Cesare Peccoria. Edit, 
Hoepli. Milano. 

Autorul a examinat toate documen- 
tele rămase pe urma marelui jurist și 
vre-o 500 do serisori inedite și a ales 
tot ce e mai potrivit pentru ai com- 
plecta biografa. 

Margarethe Windthorst. Gedichte. 
Deutacho Veriags-Austalt, Stuttgart. 

Volumul are o prefaţă do Ernst Zahn, 
în caro eunoseutul scriitor elvețian, îl 
rocomandă cu căldură, 

Mrs. Joha Lane. Zalk of the Town. 
London, John Lane, 60. 


Sint nişte schiţe şi imprealani din vi- 
uta Londrei, serise de o amoricană. 


e Sp ti 


a ersz, 


te 
e 
ză 


g 
2 
z 
G 


“9 


TABLA DE MATERIE 
Volumului XXII 
(ANUL VI, NUMERELE 7,8 şi 9) 


I.-— Literatură 


Pag. 


Agirbiceamu I. Mm ü š 


Călugăru Alice —Cintec urciorului (Versuri) . . 
Ciocirlan I.—In faţa judecății . i 3 
Codreanu M.— Olympul (Sonet) - , - 
„ —Elegie (Sonet) . 
Z Statuei lui Eminescu, — neridicată incă... 
(Sonet) z 
.— Poetul. — Doina. —Voi veniţi cu mine..— 
co Fiara sbori cu _trenul.. „— Noapte. — 
Finale.— O lacrimă.— Cintec,— Magna mors. 
(Versuri) 4 
Taină, — Lacrimi. — Sonet. — Aşteptare 
ragen). = it Salle „(După A 
Negri) (Versuri) . 


n 
E ” 


Ir 


Il 


Josif 0O. St.—Cu ochii tăi... Elegie.—De cară 
dis.—Ad mortem (Versuri) 

Minulescu I.—Glasul morilor (Versuri) 

Murnu G.—Iliada, Cintul al caii (Trad. in versuri 
după Homer) ; 

Pătrășcanu D. D.—Condica D-nei Pompiliu 

Rădulescu Dem. Mircea —Noapte (Versuri) é 

Rebreanu L,—O stringere de mină . Š i 

Roseiti Radu—O vizită la Cuhnia , è 

Sadoveanu M.—Povestea cu Pusirathe Cazacu . 

Toma A.—Eva (Versuri) x A 


23. — Documente omeneşti 


Povestea vieţii unui ţăran (Artur Gorovei) 


Un poet şun filozof (M. Sd.). . 
Arhanghelul Mihail că D, P.) ş 
Doi pictori (H) . A 


I11.—Nete pe Rap ze cărților 


H. Taine Ë Revoluția Franceză (St.) 1 
Poezii de Cincinat Grele (G. Gal) $ 
Bret Harte (Ernest Triandafil) ~ J 


1Y.—Studii. — Articole. - 
din străinătate 


„Angelescu N. l— Introducerea asigurărilor sociale 
obligatorii in Anglia 

Bărbuleseu Ilie —Din lones. balcanică (Din luptele 
dintre Sirbi ṣi Bulgari pentru Macedonia) 

Rotez I.— -Religiositatea şi iod vidualismul popii 
englez 

Carp M.—Un popor care nu vrea să moară 

R.— Scrisori din Bucovina (Criza bisericească h 

‘Rosetti Radu—Pentru adevăr şi dreptate spuns 
unei critice) . 

Sima O.—Scrisori din “Ardeal (Serbaările dela Blaj ) 

Triandafil Emii—O nouă metodă de sociologie (S, 
iey i La Mécanique Sociale“ . 

Xenopol A. — Răspuns D-lui Rădulescu-Motru 


g2 
248 
49 


Scrisori din ţările romine yi 


231 


-Andreev L și 


YV. Cronici. 


Cazacu P. dr.—Cronica medicală (Rezultatul inmul- 
pa medicilor de circumscripţii rurale in 
laşca 
Duca G. 1.—Cronica externă (Camera lorzilor a murit) 
Cronica externă (Chestia Marocului) 
Kromer E. H.—Cronica artistică (Expoziţule de artă 
din Muenchen) 
P.—Cronica artistică (Saloanele anuale din Paris) 
Sadoveanu Izabela.— Cronica literară (Israel Zangwill) 


Vi. --Miscellanea 


„Scuturăturile* ..Faclei—„Omorul ritual“... 
artistică s . $ 

In jarul grevelor din Anglia A > i 

„In orbita ţărilor capitaliste...“ — Poporanismul ru- 
sesz.—Cel de pe urmă cuvint D-lui Rădu- 
lescu-Motru . : : è 


— Critica 


Anatole France— Zorile (F.) 

Andreev Leonida—Negura (F.) 

A natole =) rance - -Poveşti de Cra: 

n (F.) 

Anghel Fantoma (E S.) 

Balzac—Gobseck (F.) 

Beidiceanu N. N.—La un han "odată... ni SJ 

Bunea Augustin dr.—Stäpinii Ţării Oltului (V. D. E 

Carlyle Thomas-—Muncă, sinceritate, tăcere (Trad. din 

en lezeşte de C. Antoniade) (C. A.) s 

De Brandis a a Comment choisir nos lectures (M, C.) 

Deledda Grassia—Cele două judecăți (F.) i 

De L'Isle Adam Villiers—Vestitorul (F) . 

Gans Henri, Laurent Charles, Picot Charles şi Raf. 
er 7 E La ponnus Pica en au 

C) 


Garşin—Rizboinl í (F) ; 

Hubr! Lucien—Politique extérieure M. C.) 

Joli Henri—L'Italie contemporaine (M. C.) . 

Kostyleff N.—La cis de la pieis experimen- 
tale (M. 


Pag. 


iv 


E rag Selma—Cintecul de nuntă (F.) 


1 


arino Moscu Constanja—Ada Lazu (C. A) 
Millerand A.—Politigue de réalisations (M. J.) 
Nansen şi Sc —Hanul de odinioară (F) 
Nietzsche Frederich—Antecristul (F.) > A 
Nisami— Visul şi realitatea (F.) 4 A > 
y entia rara (F. 

Pankhurst E. Sylvia—The Suffragette (V. M.) 
Pavelescu Cincinat—Poezii (C. A.) 
Poè Edgar—l atul de viu PA. 
Oueyrat Frederic — La curiosité (M. C.) 
Reinhard Cristina—O pagină din viaţa rominească 
o Moruzzi şi - zana (Scrisori, trad. - 
A. Sturza) (M. 
Stahl H.—Bucureştii ce se due (1. S) , 
Tolstoi L.—Cei care trăesc şi cei care mor (F.) 
5 » —Viața, religia, patria, armata, averea (F.) 
» —Stăpin şi uga (Trad. de M. Negru) (F i 
Triscà Fuck “dă ie Pflicht der caii 
ten h 
Twain Mark şi Morrow— Osinditul (F) 
fara ]. protoereu— Proverbele lui Solomon (V. D) 
rechia Nestor —Drumurile noastre (M. C.) 
Welis G. H.—Vacanțele D-lui Ledbetter (F.) 
Zamfirescu Duiliu—Lydda (Scrisori romane) (O. B) 


Revista revistelor 


Batault Georges—Problema culturii şi criza limbii 
franceze x 

Baze; E. C.—Sentimentul creştin in lirica de amor 
a trubadurilor = = 

Bertoni Giulio -— Poezia Goliarzilor . 

Bohn rongi- Concepția chimice in biologie şi 


psihologi 
Broda R.— peris a Ma entru bătrineţă in Australia 
„ Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice“ 
"Convorbiri Literare" . Š ` 


Dau, acques. —Puterea rusă 

Dean Corbett Cicely—Noua lege asupra minimului 
de salar în Anglia A 

Declavalle Albert —Principesa Clotilda ` - 

Farjenel Fernand-—Evoluţia Chinei . . 

Ponsonby Arthur — După criză 2 ; 

„ Savremenik“ 
Gothein Georg—Noua constituție a Alsaciei-Lorrenei 


Pag. 


Grilhère A.— Lourdes R i 
Henderson Archibald Berna d Schaw ca opgan 
»_ —lubirile lui Dickens . 
Hervieu Louis Paul—Sonetele lui 
ziua a Arma sar enle 
atise —Noul spirit în America 
arti se praz romantic grec ; | 
gevin 'évolution de l'es 
pp Ronia | pace et du temps a 
Laurentie François—Barbey d'Aurevilly şi d. Ernest 
illière 
Lehman Edv.—Pedagogul Negru : Booker T. Was- 
hington şi şcoala sa 
Levy Georges Raphael Viaţa şi activitatea lui Le- 
vasseur ; 
Leuthner Kari- Dărmarea unui partid despotic 
Lévy ip — Arta reclamei sub Revoluţie 
Locke — Temperamentul american 
Pelletier Madeleine dr.—Femenismul la Camera de- 
putaților . 
Monod Henri—Scerisorile lui Mérimée cătră Panizzi . 
Norero HL—AN y Sen congres internațional de filozofie 
aiia Revista inà". E . 
"aul I.ouis— Corporaţia in Roma veche. ; 
om R. Edm.—Noua lege asupra minimului de sa- 
lar in Anglia z 
Templiez Ida—Femenistele franceze şi mişcarea anti- 
parlamentară , 
Ros Firmin—Metamorfozele lui Don Juan i 
(Ouessel Lutig dr.—Producția socialistă în timpul 
e lațā 
Ra dulescu- Motru C. —Originile poporanismului 
Ragqueni R.—Votul universal în Italia : 
»_ —Naționaliştii Italieni şi Tripolitana 
Mazade Fernand — Drepturile politice ale femeii 
Salmeron y Garcia Nicolas—$Spania şi Marocul 
» — Chestia marocană şi Spania 
Fike Davison Arthur— Starea prezentă a poeziei 
Streltsow Roman—Wissarion Grigorjewitach Seling 
Tibal A.— Berlinul şi Berlinezii i 
„Viaja Socială“, 
Voivenel Paul dr—Rolul boalei in inspirația literara. 
Von der Leyen Friedrich-—Henrik Ibsens Nachlass. 
Giuffrida-Ruggeri V.—Omul mousterian p gotak 
panantropoidă r 


Shakespoire si 


VI 


1X.— Mimearen intelectuală în străimătate 158, 305, 472 


ilustraţii. 


— Cuhnia. 

— Vederi din Cuhnia, 

- Biserica romină (greco-catolică) dela Cuhnia. 

— Locul unde a fost casa lui an, întemeetorul Moldovei. 


Toader Mariş, birăul (primarele) din Cuhnia, și “gs 
-Z Femei și fete dip re i In IEI, anion în 


BIBLIOTECA 
Eh i i t] j 


= d E 


UNIV 


f 


Pentru Autori 


Se aduce la cunoștința autorilor că manuscrisele pri- 
mite la redacție nu se înnapoiază : în schimb, acei autori 
ale căror lucrări urmează să se publice în revistă, vor fi 
inştiințați, despre aceasta, cel mult intr'o lună dela data 
primirii manuscrisului, 

Odată cu trimiterea manuscrisului, autorii sint rugați 
să ne comunice și onorarul dorii ; in caz contrar, acesta 
se va fixa de câtră Direcţiunea Revistei, 


amannman E i 


Pentru tot ceea ce privește redactia : manuscrise, 
reviste, ziare, carți, ete., a se adresa la Redacţia Revis- 
tei „Vinţa Nomincască” strada Golia 52, Iaşi. 

Numai articolele ştiinţifice (stiinți naturale, fizice, 
chimice, medicale, etc.) se vor trimite d-lui Dr. A. SIÄ- 
tineanu, str. Stirbey-Vodă, 111 bis, Bucureşti. 


Pentru tot ceea ce privește administrația : cereri 
de abonament, mandate, inserare de anunciuri, etc., a 
se adresa Administraţiei revistei „Viaţa Rominească” 
strada Golia, 52. Iași. 

D-l 1. Botez va continua a reprezenta revista noas- 
tra, avind dreptul de a incasa sumele ce ni sint dato- 
rite, şi a face angajamente în privința anunciurilor. 


Persoanele, care doresc s3 se aboneze la Viaja 
Rominească, sint rugate să sc adreseze  Admnistrației 
prin mandat postal. 


Au apărut in vaitura revistei „Viaţa 
Rominească“ si se afla de vinzare la principalele li- 
i ie e Er Ahh loa aa 

brārii din țara, precum și la administralia revistei : 
cine Orreri ariei BI A Zn baz aia oi în eene LA Frica di 


|, Al Brătescu-Voineşti În Inmea dreplății, Nuvele. Un vo- 
lum, în 8%, de 290 pagini. —Preţul 2 Lei. 

A, Philippide, Sprcialistul Romin, Contribuţie la istoria cultu- 
rii romineşti din sec. al XIX-lea. Un volum, In format mare, 
de 96 pagini.— Preţul 1 Leu 50 Bani 

M. Lermontov. Demonui, Pocmă tradusă de loan R. Rădulescu, 
precedată ie o notiță privitoare la „Poetul Caucazului“. O 
placheta elegantă. pe hirtie velină, format special, de 64 pa- 
gini.— Preţul 1 Leu 

St. O. Iosif și D. Anghel. Legendu Funigeilor. Poem drama- 
tic, în trei acte. O plachetă elegantă, pe hirtie velină, format 
special, de 60 pagini.— Preţul 1 Leu 

G, Ibrăileanu. Spiritu?! critic în cultura vrominească. Un va 
lum, în 80%, de 267 papini.—Preţul 2 Leij. 

G. Ibrăileanu. Scriitori şi Curente. Un volum în 8è de 320 p 
Prețul 2 lei 

D. D. Pătrășcanu. Schițe si Amintiri, Un volum tn 8 de 292 
pagini. Prețul 2 Lei. 

A. Stavri. Luminişuri (Versuri). Pr, 2 Lei 


PREȚUL 2 LEI 


A apărut: 
Însemnările unui trecàtor 


(Crîmpee din sbuci:mările dela noi) 


DE 


Octavian Gog 


Pretul 3.50 he 
a |