Revista Cinema/1990 — 1998/015-CINEMA-anul-XV-nr-7-1977

„a Cîntarea României” 


semnul sub care se desfășoară întreaga noastră creaţie cinematografică 


Cel mai exigent, 


cel mai drept 
critic 


Casa de și ler TEF 


al 
filmelor noastre: 
opinia publică 


Publicul 
nu este numai «spectatorul nostru». 
El devine 
«interlocutorul nostru» 


În trenul de noapte care mă duce la 
Cluj-Napoca. Cabina vagonului de dor- 
mit o împart cu un maior, figură tînără, 
păr albit înainte de vreme. Conversaţia 
se leagă repede, ca-n tren. li spun că 
plec la Cluj, pentru o întilnire cu specta- 
torii filmelor din cadrul Festivalului «Cin- 
tarea României». Sinteţi cineast? Eu văd 
aproape tot ce se face... Ce film frumos 
e Cursa! Nu? Da... Avem actori exce- 
lenți. Şi vreo citiva regizori foarte buni. 
Şi operatori. Cițiva sint de talie mare. 
Sint. Mă gindesc că-l cunosc de undeva 
pe maior. La scenariu stăm mai slab. 
Stăm. Dumneavoastră cu ce vă ocupați? 
Producător delegat. li explic ce Inseam- 
nă. li spun cu ce participă casa de filme 
Unu la Festiva: Trei zile și trei nopți, 
Mere roșii, Dincolo de pod Le-a văzut 
pe toate, are pentru fiecare în parte apre- 
cieri, observaţii. Are şi o propunere te- 
matică. Un film despre ostași. Dar un 
film serios, bun, nu așa ca să bitați tema. 

În sala cinematografului Republica din 
Cluj-Napoca, lume multă pentru un spec- 
tacol de ora 16. Foarte mulți tineri. Urcăm 
pe scenă. Vom fi trei vorbitori... și un 
film. La sfirșit, reprezentantul difuzării in- 
vită pe spectatorii care doresc să parti- 
cipe la o discuţie, să vină peste drum, 
la Casa de cultură. 

După spectacol, în sala care ni s-a pus 
la dispoziție, oameni de toate virstele. 
Trei zile și trei nopți a plăcut Cei cu 
părul cărunt se arată cei mai mulţumiţi. 
Le-a amintit de anii aceia. Filmul a res- 
pectat adevărurile epocii. Apoi încep re- 
gretele. Romanul «Apa» e mai bun decit 
filmul. Încerc să vorbesc despre raportul 
film-literatură, despre ce se pierde, despre 
ce se ciștigă. Da, dar personajul pe care-l 
interpretează irina Petrescu e ciuntit. Şi 
ce rol va interpreta Irina Petrescu în viitoa- 


2 


rele producţii cinematografice? De ce e 
distribuită atit de rar? Dintr-o dată, dis- 
cuția se mută spre teme mai generale. 
Se fac aprecieri despre ansamblul pro- 
ducţiei. Se critică sănătos și fără mănuși. 
Da, filme de aventuri, dar de ce atit de 
slabe? Da, comedii, dar sint puţine și, 
vai, unele foarte proaste. Da, filme și 
pentru copii, dar sint puţine și anemice. 
Actualitatea! Nu orice se filmează in 
decor de azi e actualitate. Se cam expe- 
diază problemele, vreau să spun că pro- 
blemele sint reale, dar cam superficial 
rezolvate. Şi mai sint o mulțime de pro- 
bleme. Toată lumea insistă pentru filmul 
de tineret. Şi tinerii și cei mai în virstă 
Filme de dragoste, dar nu aşa. O po- 
veste omenească de iubire! Și ce facem 
cu cei mici? Avem la Cluj-Napoca o mul 
time de grădinițe de copii, ne spune un 
director de sală. Cu aceste grădinițe avem 
contracte pentru organizarea de proiec- 
ţii, dar nu avem filme. Trebuie să repe- 
tăm filmele și copiii le știu aproape pe 
de rost. Încerc să explic: și pe plan mon- 
dial există o criză a filmului pentru copii. 
Omul nu e deloc satisfăcut. El nu vrea să 
ştie de criza mondială a filmului pentru 
copii. El are contracte cu grădinițele din 
Cluj-Napoca! 

Un festival în haine de lucru. Nu mai e 
o simplă trecere în revistă a filmelor 
create în ultimul timp. E o analiză com- 
petentă, mai aspră și mai exigentă decit 
a multor specialişti. O dezbatere respon- 
sabilă, care redimensionează raporturile 
dintre producătorii şi consumatorii de 
film. 

În gară, la intoarcere, îl revăd pe maior. 
Avem același vagon, dar cabinele sint 
diferite. Nu e nimic, vom continua discu- 
tia pe culoar. În cabină — un tinăr. Zice 


Publicarea listelor de premii acordate artiștilor 
amatori şi celor profesioniști a încheiat partea 
competitivă a primei ediţii a Festivalului naţional 


«Cîntarea României». 


Conceput ca o amplă mişcare politică și 
culturală, de stimulare a muncii şi creației întregu- 
lui popor, festivalul s-a desfășurat pe multiple 
planuri, imposibil de rezumat într-o listă de premii, 
oricît de bogată. Ne referim mai ales la numeroase- 
le şi sugestivele întilniri pe care el le-a prilejuit 
între artiştii profesioniști şi cei amatori, la dez- 
baterile angajate între creatori şi public. 


În acest sens, «Cîntarea României» îşi per- 
petuează în timp nu numai ecourile, dar și exi- 
gențele. Ea devine o preocupare permanentă, ale 


că vrea să doarmă, fiindcă miine are 
mult de alergat prin Capitală. Vrea să 
tie cu ce treburi am fost la Cluj-Napoca. 
i spun şi, brusc, are o mulțime de in- 
trebări despre cinematogratie. Mă scuz, 
îi spun că mă aşteaptă pe culoar un alt 
spectator. Vine după mine și așa zăbovim 
mult discutind despre filme, despre fil- 
mele din Festival Cine va lua premiul? 


Casa de filme Trei 


Lungul drum al filmului către viață 


cărei roade le dorim mai bogate, mai pline de stră- 
lucire, cu fiecare „nouă ediţie, 


În această perspectivă, am reţinut pentru 
numărul de față al revistei mărturiile producători- 
lor delegați care au însoţit producţiile noastre 
cinematografice pe 

«Ciîntarea României» 


drumurile festivalului 


Cine va hotăr premiile? Şi, pe neaștep- 
tate, vine cu o propunere La următorul 
festival, ar trebui ca pentru filmele care 
vor intra în faza finală să se tipărească 
buletine de vot pentru spectatori. La ieși- 
rea din sală, buletinele se vor introduce 
în urnă şi... 


Beno MEIROVICI 


= 


sau «procesul cinematografic» 
susținut în sala «Minierul» 
de un grup de elevi 


Scopul călătoriei: Gală de filme a 
Casei nr. 3, participare în cadrul Festiva- 
lului naţional «Cintarea României». 

Locuri: Mara, Iza şi Firizia, cristal tur- 
nat în silabe, parcă numele unor fete de 
voievozi intemeietori de țară, cintec în 
cintec — aurul spălat de ele de-a lungul 
mileniilor ar înconjura Maramureșul de 
trei ori, pletele lor impletite. Baia Mare, 
Desești, Hărnicești, Şugatag, Vadul Iziei, 
Sighet, Sarasău, Săpința, Remeţi, Huta, 
Certeze, Negrești, așezări străvechi, iar 
la Şurdești biserica monument, și lem- 
nul, şi sfinţii de lemn, și lemnul pictat, 
și pictura unor anonimi amintind de Giotto, 
turla de aproape 60 de metri din șiță 
tăiată cu barda, cu o singură definiție 
posibilă: Locul geometric al mileniilor 
în care dăinuie un şi o com 
știință națională La Negreşti şi in cele- 
lalte sate, porți cum nu se mai află în 
lume, noi și vechi, cu simboluri solare, 
codificate de brâncuşii maramureșeni 
după o logică a absolutului, a acelei legi 
a identității eterne care se numește popor, 
patrie. O poartă din Maramureș este la 
fel de definitivă ca și Acropole, Capela 
Sixtină, sau Ginditorul lui Michelangelo. 
Apoi Săpinţa, viața aceea a secolelor tre- 
cută în secolele de sub glie (lorga spunea 
că preţul unui pămint este acela al mor- 


ților care s-au coborit sub el), o alegorie 
tără de sfirșit, fiindcă acolo, citind inscrip- 
tiile, mi-am amintit de urna funerară a 
unui centurion de la Pontul Euxin, care 
îşi săpase singur, cu dala, epitaful, ru- 
gind pămintul unde se află să fie îngădui- 
tor cu un oștean trimis de marele (raian 
pe acele meleaguri intru cinstirea Cetăţii 
Eterne. La Săpinţa, sub pămint,; există un 
cer albastru și limpede, în care ochii 
timpului trimit către suprafață păsările 
măiestre pe care le-au visat țăranii, mi- 
nerii, oierii, poporul cel mare și fără de 
număr... În Munţii Gutiiului există o pia- 
tră și un izvor sub care se află Pintea 
Viteazul, cel care nu și-a plecat capul în 
fața nobililor, unul dintre aceia care au 
lăsat rraramureşenilor un aur mai scump 
ca aurul, ideea demnității unui popor în 
fața tuturor urgiilor. 

Oamenii și filmul: «Maramureș, țară 
veche/ Cu oameni fără pereche», iși in- 
cepea un poet, cindva, un foarte lung 
poem. Valoarea metaforică a versului e 
discutabilă, dar valoarea lui existenţială, 
de tip sociologic, aparţine evidenţei clare. 
Un film al lui Andrei Blaier, Mustrate cu 
flori de cimp, și altul al lui Savel Stiopul, 
Ultimele zile ale verii, s-au bucurat de 
participări nesperate de autori nici măcar 
în marile săli bucureştene. În plus, elevii 


| «În conducerea operei de edificare a societății socialiste multilateral dezvoltate, partidul 


nostru pune un accent deosebit pe educarea socialistă a maselor, pe însușirea concepției revolu- 
ţionare despre lume și viață și lărgirea orizontului de cunoaștere și cultură a întregului popor, 


pe formarea atitudi 


Liceului de construcţii din Baia Mare, 
conduşi de profesoara Constanţa Filip, 
au montat, după spectacolele de gală, 
un adevărat film al filmelor date. Interpre- 
tate de elevi, personajele lustratelor... 
coborau de pe pinză în stal, transformau 
în «proces» cinematografic drama eroi- 
lor. Dacă am fi putut filma acest spec- 
tacol al spectacolului, cinematografia ar 
beneficia de o peliculă mult mai autentică 
decit altele. Sala «Minierul», pentru o 
seară, a fost un platou de filmare de zile 
mari, în care s-a interpretat «ca-n viață», 
învăţăceii riglei de calcul și ai structurii 
betonului dovedindu-se interpreţi remar- 
cabili. Filmul românesc are zeci de mii 
de iubitori în tot Maramureșul și datorită 
Întreprinderii cinematografice (director 
Gavrilă Bărbuș), dar și datorită unor ade- 
văraţi propagandişti ai filmului de felul 
Olgăi Dobrai. Aceștia, nici mai mult nici 
mai puțin, ne-au întrebat ce ar trebui 
făcut ca una dintre casele noastre de 
filme să-și aibă sediul şi locurile de fil- 


Arad, 


Casa de filme Cinci 


Drobeta-Turnul Severin, 
Petroşani, lași, Tg. Mureş 


înaintate față de muncă și societate». 


Nicolae CEAUȘESCU 


(din Expunerea la Congresul Consiliilor oamenilor muncii, primul congres al clasei muncitoare — 11 iulie 1977) 


mare chiar acolo în Maramureș. Am răs- 
puns ceva în legătură cu viitorul... 

Minunat e acest Maramureş, minunate 
sint chipurile oamenilor, rostirea veche a 
limbii, exuberanţa tinerilor și virstnicilori 
Ce mari artişti au trăit și trăiesc acolo, ce 
lumină lină şi pură există acolo, cit de 
mare este sufletul oamenilor și locurilor! 
Există o seculară sete de cultură şi civi- 
lizaţie pe acele meleaguri, fiindcă există 
o civilizaţie şi o cultură multiseculare, 
fiindcă există oameni frumoși și demni, 
oameni adevăraţi. Cind un artist simte 
oboseala succesului, neliniștea metafo- 
rei sale interioare, sau cînd, pur și simplu, 
vrea să afle ceva nemaivăzut, să meargă 
în Maramureş. Va fi primit cu braţele des- 
chise, condus la izvoarele omeniei care 
dăinuie in ființe și lucruri, în izvoare și 
arbori, aşa cum au lăsat pentru eternitate 
voievozii cei de demult, ctitorii de țară și 
frumusețe... 


Marcel PĂRUȘ 


Sibiu, 


„cînd actorii coboară 
de pe pînză.. 
„cînd publicul d 


coaut 


O dată terminat, orice tiim inmagazi- 
nează în el nu numai mari cantităţi de 
muncă încordată, dar și sumedenie de 
ginduri, speranţe, neliniști care-l fac pe 
realizator să aștepte cu emoție judecata 
publicului. 

Ultima premieră a Casei de filme Cinci, 
filmul Oaspeți de seară, realizat de re- 
gizorul Gheorghe Turcu, a avut loc in 
cadrul festivităților intitulate «Primăvara 


culturală bucureşteană», sub egida Festi- 
valului național «Cîntarea României». În 
acest cadru, s-a născut ideea organizării 
unui spectacol literar-artistic care să in- 
soțească premiera de gală a filmului pe 
un itinerar care ne-a purtat de la Arad la 
Drobeta-Turnu Severin, de la Sibiu şi 
Tg. Mureș la Petroşani, lași și Paşcani. 
În fapt, a fost vorba de un recital pe care 
au acceptat să-l ofere publicului specta- 


tor actorii-interpreţi ai filmului, pe sce- 
nele teatrelor sau Caselor de cultură din 
localitățile respective, înainte sau după 
prezentarea filmului, beneficiile acestor 
recitaluri fiind depuse în contul ome- 
me 1977. 

Marea noastră satisfacție a fost însă 
mai ales să constatăm, de fiecare dată, 
la fiecare nouă intilnire între cineaști şi 
spectatori, că preferințele publicului şi 
cele ale actorilor care participau la reci- 
tal creau un climat de activă participare 
intelectuală şi de larg interes cultural. 

Cei care-l cunoșteau pe lon Caramitru 
ca un iscusit tălmăcitor al versurilor și 
prozei eminesciene, au descoperit cu 
această ocazie că se poate tace «compo- 
ziție» și recitindu-i pe Bacovia sau Ar- 
ghezi, așa după cum gravitatea şi patosul 
ideilor lui Bogza sau Nichita Stănescu 
pot face «spectacol», ca şi interpretarea 
unor versuri de Marin Sorescu sau Adrian 
Păunescu. Opțiunile poetice ale lui Ovi- 
diu luliu Moldovan ne-au condus de la 
Naso la Tagore, Radu Stanca și loan 
Alexandru, cu popasuri la Eminescu, Coş- 
buc, Blaga. O variantă pitorească a «Mio- 
riței», alături de interpretarea unor ver- 
suri de Shakespeare, Arghezi sau Labiş, 
ne-a oferit Alexandru D. Lungu. Poezii 
de Ana Blandiana și Kanyadi Sandor au 
fost recitate cu căldură de Marta Balint. 
Versuri de Magda isanos, Heine sau 
Coșbuc au fost tălmăcite cu sensibilitate 
de Paula Chiuaru. lată citeva nume și 
citeva repere importante pe un itinerar 
cultural-educativ în care valorile autoh- 
tone alternau cu cele universale, cele 
moderne cu cele clasice. Spectatorul care 
a descoperit-o în film pe Tricy Abramo- 
vici ca pe o actriță sobră şi cu un simţ 
precis al nuanţelor și-a putut face o idee 
mai cuprinzătoare despre paleta mijloa- 
celor sale de expresie urmărind-o într-un 
dans modem (pe muzică de jazz inter- 
pretată de Mahalia Jackson), recitind cu 
umor din versurile lui Sorescu sau ilus- 
trind refiecţiile despre viață, moarte și 
dragoste cuprinse în robaiurile poetului 
persan Omar Kayam. Greșit l-ar catego- 
risi cineva pe Ştefan Radot ca pe un 
actor cerebral, rece, dacă s-ar mulțumi 
cu vizionarea secvențelor sale de film, 


fără a lua cunoștință de ipostaza sa de 
actor-post sau fără a-l urmări în acel mic. 
recital actoricesc care“ constituie mono- 
logui lui Styles din piesa anti-segregaţio- 
nistă «Swizwe Banszi a murit» de Athol 
Fugard. Căldura și simplitatea expresiei 
lui Traian Stănescu și-au găsit noi va- 
lenţe artistice în calitatea sa de recitator 
al unor versuri cu adinci rezonanţe în 
conştiinţa publică. Vocea sa a vibrat cu 
aceeași emoție solemnă rostind strofe de 
Vasile Alecsandri, ca şi atunci cind — 
așa cum ne obişnuise — încheia micul 
nostru recital dind citire unor versuri 
compuse de o fată de 12 ani, Ruxandra 
Băltărețu, predate profesoarei de limba 
română de la Școala nr. 19 din București, 
doar cu citeva ore înainte de a-și pierde 
viața într-unul din blocurile prăbușite în 
seara zilei de 4 martie: ...«Visul imi fugise 
pe cine ştie ce stea din Calea Laptelui! 
Nu puteam decit să-mi las pleoapele să 
tresară hipnotic pe un fond surd/ Eram 
singură, încercam să mă caut printre 
antenele de bloc Sau mai sus in cerf Nu 
m-am regăsit nicăieri în afară de inima 
mea». 

Receptivitatea organismelor culturale 
judeţene (și în primul rind a activiştilor 
întreprinderilor cinematografice) care 
ne-au găzduit au dat măsura, la rîndul 
lor, audienței de care s-a bucurat iniția- 
tiva noastră. Atit prezența în spectacol a 
unor actori ai teatrelor locale care au 
avut amabilitatea să accepte invitația 
noastră — Liviu Rozorea (Arad), Geral- 
dina şi Radu Basarab (Sibiu), Dumitru 
Petrescu (Petroşani), Cornelia Gheor- 
ghiu (lași) — cit şi înscrierea acțiunii in 
programul unor vaste manifestări cu ca- 
racter local (Zilele culturii mehedinţene, 
Festivalul sibian «Cibinium '77», etc.) sau 
în spectacole de amploare la care işi dă- 
deau concursul formaţii prose şi 
amatoare de prestigiu (Petroșani, lași, 
Pașcani) — vorbesc de la sine despre 
inițiativele unor organizatori intreprizi care 
nu precupețesc nici un efort pentru a 
obţine un coeficient de maximă eficiență 
educativă din orice potenţial creator, în 
stare să onoreze sensurile majore ale 
Festivalului «Cintarea României». 


Cornel CRISTIAN 
3 


Cel mai exigent, cel mai drept critic 


Eroii de pe ecran 
la întîlnirea cu eroii din viață 


Că publicul nostru iubește filmul românesc ne-o dove- 
dește nu doar vertiginoasa ascensiunea cifrelor de Incasări 
ci și atenţia pasionată cu care spectatorii sînt oricind gata 
să se angajeze într-o dezbatere dedicată destinelor cinema- 
tografiei noastre. Magnetismul «acțiunilor» organizate de 
întreprinderile cinematografice din Capitală sau din județe 
nu izvorăște din idolatrie — așa cum pe alte meridiane 
mulțimile minate de simplă curiozitate se mai înghesuie să 
asiste la descinderea vedetelor din limuzine — ci dintr-un 
sentiment infinit mai profund care reflectă un salt uriaş 
al mentalității sociale și culturale, sentimentul angajării 
lucide, critice, la viața culturală a națiunii. Confruntarea 
directă dintre cineaşţi și public a încetat demult să mai fie 
un schimb banal de amabilități ca să devină terenul unor 
verificări, uneori usturătoare, alteori emoţionante, ale con- 
centrației de adevăr și talent oferite de realizatori pe centi- 
metrul pătrat de peliculă. 


Recent, la Botoșani, Comitetul județean de cultură și 
educaţie socialistă în colaborare cu Întreprinderea cinema- 
tografică județeană, a inaugurat un ciclu de «Medalioane 
cinematografice». Inițiativa, prima de acest fel pe țară, ur- 
măreşte să ofere periodic botoşănenilor retrospective ale 


EI 


creației celor mai îndrăgiți interpreți ai filmului românesc, 
şi era firesc ca seria să fie deschisă cu un medalion dedicat 
unui fiu al județului, actorul Octavian Cotescu, din a cărui 
filmografie de peste 20 de titluri au rulat succesiv vreme de 
o săptămină Dragoste lungă de o vară (1964), Dimine- 
tile unui băiat cuminte (1967), Bariera (1972), Capcana 
(1974), Operaţiunea Monstrul (1976) şi Bunicul și doi 
delincvenţi minori (1976). Cu acelaşi prilej, Octavian 
Cotescu, regizoarea Maria Callas Dinescu şi istoricul de 
film Manuela Gheorghiu au participat la mai multe întiiniri- 
dezbatere cu oameni ai muncii din diferite Intreprinderi 
botoșănene, cu UTC-işti din liceele cu profil industrial, cu 
marele public. În dulcele grai moldovenesc, pornind desigur 
de la creația invitatului de onoare, acest mare şi atit de 
mod -abia în ultimii ani a partituri pe 
măsura talentului său, discuţiile s-au angajat treptat pe 
făgașul unor probleme de interes general ale cinematogra- 
fiei noastre. 

După ce au vizionat fragmente selectate din filmele ce 
aveau să ruleze în zilele următoare, spectatori cu reală 
vocaţie de filmologi s-au adresat actorului Octavian Cote- 
scu, deputat în Marea Adunare Naţională, nu doar în cali- 
tate de artist, ci și de cetățean. 


efortul cont 


rezultatul c 


Octavian Cotescu: Mă simt de două 
ori emoționat, pentru căldura cu care m-ați 
primit în urbea unde am copilărit şi pentru 
că acum citeva minute, impreună cu dum- 
neavoastră, am revăzut unul din primele 
mele filme, Dragoste lungă de-o seară 
al lui Horea Popescu și această brutală 
confruntare cu propria mea imagine de 
acum 13 ani m-a tulburat nespus. Am sim- 
țit timpul trecind peste mine ca o ploaie 
grăbită de vară. Memoria peliculei e ne- 
cruțătoare, dar nu-i mai puțin adevărat că, 
în meseria noastră, ea reprezintă și un 
aliat, pentru că ne ajută să ne corectăm 
singuri stingăciile. 

Manuela Gheorghiu: Cu modestia lui 
binecunoscută, Octavian Cotescu pome- 
neşte doar de stingăcii şi uită să adauge că 
această suită de fragmente din filmele sale 
turnate în epoci diferite ne-a oferit exem- 
plul unei traiectorii artistice cu totul ieșite 
din comun. De la orgoliosul fecior de țăran 
din Dragoste lungă de o seară și pină 
la personajul «Bunicului» sau al maestrului 
din Gloria nu cîntă, acest admirabil actor 
al nostru şi-a cizelat migălos mijloacele de 
expresie. Şi dacă astăzi lui i se pare că în 
1964 unele gesturi sau priviri erau îngroșate 
este tocmai fiindcă maturizindu-se artisti- 
cește a ajuns la o atit de subtilă stăpinire 
a mimicii, a privirii și a intlexiunilor vocale. 
André Malraux spunea că după virsta de 
25 de ani, fiecare om este răspunzător pen- 
tru expresia chipului său. Dar un actor 
proteic, cum este Cotescu, are tot atitea 
expresii cite personaje. Şi mă întreb de ce 
între 1961 şi 1970 n-a fost distribuit decit 
în patru filme, de ce în fața talentului său 
uriaş, dovedit în teatru și televiziune, a 
primat criteriul absurd al unor anumite 
canoane de fotogenie”? De ce a stat pe tușa 
cinematografiei noastre un actor care știe 
să fie zguduitor in drame (Dimineţile 
unui băiat cuminte, Atunci i-am con- 
damnat pe toți la moarte), irezistibil în 
comedii (de la seria de TV, Tanţa şi Costel 
la Operaţiunea Monstrul), insinuant în 
personajele negative (Asediul, Puterea 
şi Adevărul, Capcana) și de o copleși- 
toare umanitate în postura de detectiv 
(Cercul magic, Bunicul şi doi delin- 
cvenţi minori)? 

Octavian Cotescu: E adevărat, succesul 
a venit pe nesimţite datorită generozității 
spectatorilor care mi-au răsplătit munca 
acumulată în ani şi ani. Cineva m-a întrebat 
adineaori dacă mai am trac. La un actor 
emoția face parte din laboratorul foarte 
intim al pulsului său interior, care nu poate 
fi explicat în cuvinte. Un confrate declara 
odată, la un congres, că ergonomișştii au 
calculat modificările fiziologice suferite de 
actori în timpul unui spectacol. Mie mi se 


4 


pare insă că nu efortul contează, ci rezul- 
tatul artistic pe care nici un aparat din lume 
nu-l poate măsura ci numai spectatorii cu 
aplauzele lor. 

Constantin Bălan, maistru șet de ate- 
lier la fabrica «Contecţia»-Botoșani: 
Octavian Cotescu e îndrăgit pentru că spre 
deosebire de alții iși trăiește rolurile. Fie- 
care cuvint rostit de el pe ecran îi izvorăşte 
parcă din suflet și-l crezi, fie că e vorba de 
un rol principal sau de o scurtă apariție. 
Caracteristic tipurilor create de el este 
omenia, Intelegerea pentru semeni. Chiar 
și personajelor negative el ştie să le dea 
un licăr de căldură, de umanitate care să 
ne facă să regretăm parcă şi mai mult că 
eroul respectiv a luat-o pe un drum greşit. 
Simţi că de la Cotescu ai multe de învățat, 
ca om. 

Costel Aelenei, mecanic de locomo- 
tivă la Remiza CFR-Botoșahi: Mai toate 
filmele in care Octavian Cotescu a jucat 
eroi contemporani ni se adresează nouă, 
tinerilor. Multe dintre ele au fost pline de 
adevăr, concludente: Dimineţile unui bå- 
iat cuminte, Bunicul și doi delincvenți 
minori — dar au existat și unele în care 
truda dv. de a da căldură şi viaţă rolurilo: 
nu era sprijinită de ceea ce se petrecea in 
restul filmului. Eraţi ca o locomotivă puter- 
nică la care s-au atașat vagoane incărcate 
numai pe jumătate. De ce se fac Incă filme 
in care viața noastră e prezentată în roz, 
aşa cum ar trebui să fie şi cum nu e intr-a- 
devăr? 


Noi nu vrem idoli, vrem mode 


Octavian Cotescu: Arta se bazează pe 
un paradox, acela al echilibrului dintre 
personajele pozitive şi negative, cind de 
fapt însăşi noţiunea de conflict presupune 
dezechilibru. Actorului li revine efortul de 
gindire, efortul artistic mai bine spus, de 
a se modela într-un personaj ale cărui 
cuvinte şi gesturi sintetizează ideea filmu- 
lui. De fapt, el este un pion pe o mare tablă 
de şah, gata oricind să fie mutat sau să 
dispară pentru ca partida să se poată des- 
fășura conform planului stabilit. Filmul, ca 
orice operă de artă, e de fapt un joc de șah 
indelung premeditat care însă, în mod obli- 
gatoriu trebuie să apară spontan. În pri- 
vința nemulțumirii dvs. e adevărat că există 
uneori o teamă a cineaștilor de a zugrăvi 
conflicte reale din viață și tendința de a 
escamota laturile intunecate ale realității, 
deși arta nu mai este eficientă dacă ne in- 
tățişează un «bine» puternic și de neinfrint 
în luptă cu un «rău» meschin și neînsemnat. 
O victorie iși are prețul în clipa cind învingi 
un adversar puternic. Trebuie să avem 
curajul să arătăm că în viață, alături de spi- 
cele de griu se incăpăținează să crească 
și ciulinii şi că datoria noastră este să ne 


Cel mai exigent și ce 


cu tiori de cîmp, Cursa și Mere roșii au 
plăcut pentru că au abordat teme noi și 
uingașe, felul cum destinul unor tineri 
poate fi zdrobit de inconştienţa cu care unii 
ințeleg să înşele increderea și dragostea 
curată, călcind în picioare sentimente ade- 
vărate. Cinematograful poate să fie de 
foarte mare ajutor in educarea tineretului, 
în condamnarea unor mentalități greșite. 
Filme ca Bunicul..., Dimineţile unui băiat 
cuminte și chiar mai vechiul Dragoste 
lungă de-o seară sint binevenite. Am ob- 
servat însă uneori această tendinţă de 
a se acorda mai multă importanţă proble- 
melor de producție, deși filmele ar trebui 
să se preocupe să ne învețe mai ales cum 
să trăim, nu exclusiv cum să muncim. 


Valeria Bălău, muncitoare la «Con- 
tecția»-Botoșani: E nevoie de mai multe 
filme dedicate vieții de familie, mai multe 
lilme de dragoste. Căsătoriile fulger, făcute 
din interes sau din superticialitate, și eșecul 
lor ar putea să fie subiectul unor drame de 
mare răsunet educativ. Există din păcate 
tineri care consideră că iubirea e ceva care 
se citeste numai In cărţi, dar nu poate îi 
trăită aevea. Vrem mai multe filme care să 
trezească sensibilitatea, respectul reciproc 
in relaţiile de prietenie şi de familie. Tine: 
si tinerele noastre ar vrea să găsească in 
tiime modele. Nu idoli, ci modele. Dar 
dacă regizorii nu izbutesc să ne emoțio- 
neze, să ne convingă, efortul lor e inutil. 
E drept că depinde foarte mult şi de felul 
in care se identifică actorii cu rolurile, de 
priza lor la public. De aceea au succes 
filmele cu Cotescu. 


Rodica Bikel, muncitoare la «Con- 
tecția»-Botoșani: Există filme pe care le 
uiţi a doua zi și altele pe care le ţii minte 
o viață pentru că te-au zguduit. Nu toţi 
regizorii noştri știu să dea dinamism intim- 
plărilor înfățișate. Dialogul e prea incărcat, 
in schimb acțiunea se resfiră fără să se 


i drept critic al filmelor lui Octavian Cotescu: 


spectaturii județului său de baștină, Botoșani. (Criticul Manuela Gheor- 
ghiu, actorul Octavian Cotescu, regizoarea Maria Callas-Dinescu și direc- 


torul întreprinderii cinematografice a județului Botoșani, Vasile Mareci) 


războim pentru a învinge forțele «răului». 
Maria Callas-Dinescu: E foarte important 
ca filmul de actualitate, proba cea mai di- 
ficilă pentru un regizor, să se elibereze de 
o prejudecată care îl frinează incă, și anume 
aceea a generalizării. Recent, un regizor 
a vrut să filmeze într-o intreprindere din 
țară, dar a fost refuzat de directorul ei cind 
acesta a aflat că in scenariu era vorba 
despre un caz negativ, pentru că nu voia 
să se strice reputaţia intreprinderii... Tot 
astfel, la nivelul scenariilor există teama 
de a duce o intimplare dramatică pină la 
capăt, pentru ca acel caz particular să nu 
capete valoare generalizatoare. Şi pentru 
că această seară este dedicată lui Octavian 
Cotescu, vreau să spun că nu aș fi putut 
concepe Bunicul... fără participarea dom- 
niei-sale şi că sper ca scenariștii să înceapă 
e scrie roluri anume pentru personalitatea 
ui. 

Tudor Vii elev la liceul agro-in- 
dustrial an IV: În ultimul timp cinemato- 
grafia noastră a inceput să-și contureze 
personalitatea şi să-și aducă o substan- 
țială contribuţie la acea carte de vizită pe 
care o reprezintă pentru un popor cultura. 
Cred că o cale spre maturizarea filmului 
românesc şi eliminarea stingăciilor incă 
vizibile, ar fi o dezbatere mai directă a 
problemelor actuale, nu numai la nivelul 
existenței profesionale, ci și personale a 
oamenilor. 

Constantin Bălan: E adevărat, Ilustrate 


vorbirea 
E aa ie a o 


Blidele de 


Recenta trecere în revistă a roadelor 
muncii cinecluburilor, prilejuită de faza 
pe țară a amplului concurs national 

întarea României», ne-a adus In fața 

hilor impresionanta creaţie a cine- 

matorilor, cei care, făcindu-și frate de 
drum din aparatul de filmat, fixează pe 
celuloid crimpeie semnificative ale reali- 
tăților Inconjurătoare, reflexul, în con- 
ştiinţe, al Inaltelor idei ce ne ordonează 
existența. Atenţi — cum se cuvine — 
nu numai la ceea ce se spune, ci şi la 
cum se spune, am consemnat cu bucu- 
rie, alături de ineditul unor imagini şi 
inghiuri tematice alături de acuitatea 

oblematicii şi prospețimea unor co- 
mentarii, a suportului verbal In genere 
Se dovedeşte Incă o dată că, în fața unui 
aparat de filmat minuit cu talent și rivnă, 
cu o pasiune ce implică şi puterea dea 
alunga tentațiile facile, cuvintele nu se 
mai prind nici ele In hora unor paşi mult 
ştiuți, lăsindu-se antrenate în jocul 


petreacă nimic. Zile fierbinți a plăcut aşa 
de mult tocmai pentru că acolo personajul 
directorului e arătat și acasă şi pe șantier, 
zbătindu-se, suferind, trăind pentru fiecare 
din uzină în parte, totul avea ritm, era capti- 
vant. De altfel, tot ce face Nicolaescu se 
vede că e făcut cu patos, cu pasiune. Viata 
în fabrică nu e plicticoasă, de ce să apară 
așa pe ecran? 


Poţi 


Maria Calias-Dinescu: Atita vreme cit 
scenariștii şi regizorii nu se vor inspira la 
fața locului, scriindu-şi scenariul acolo 
așa cum se intimplă în alte cinematografii. 
nu vom putea obține rezultatele dorite. O 
documentare de citeva zile nu ajunge. 
subiectele nu trebuiesc scrise la Bucu- 
reşti ci la fața locului, pentru o cunoaștere 
nemijlocită a realității. 


Ecaterina Amurăriței, profesoară de 
limba și literatura română: Filmele noas- 
tre de actualitate au tendința de a sublinia 
în mod fortat caracterele, deși acest ma- 
niheism le reduce veridicitatea. Pe de altă 
parte, se observă preocuparea scenaristi- 
lor de a oferi o galerie tipologică exagerat 
de bogată. S-ar putea să fie consecinta 
faptului că majoritatea ecranizează opere 
literare a căror arhitectură inițială obligă. 
De asemenea, am remarcat în ultima vreme 
apariția unor filme fără conflict, în care 
detaliile de atmosferă, de autenticitate ră- 
min valori în sine, nearticulate pe o struc- 
tură dramatică vizibilă. 


Manuela Gheorghiu: E adevărat că a 
existat cindva o teorie care susținea că in 
cadrul societății socialiste nu există con- 


spontaneități. Atunci cind nu-şi pro- 
pun să urmeze, sfielnic, modelele pro- 
tesioniștilor — chiar ale celor mai buni 
— cind nu se apropie de blocurile cuvin- 
telor ca de o cetate inexpugnabilă, cine- 
amatorii contribuie la degajarea unor 
energii no! ale limbii. Am întilnit, Intr-ur 
număr apreciabil de filme, o sinceritate 
necontratăcută a expresiei, o apropiere 
pe căi mai puţin bătătorite de acele locuri 
unde vorbele se adună în perechi și 
structuri ce devin apoi o coloană de 
susținere a filmului. Mărturisirile comen- 
tatorului care semnează și genericul 
țilmului Aurul alb al Slatinei, realizat 
de cineclubul Casei de cultură a sindi 
catelor din Slatina, sint emoționante 
pentru că nu-şi transferă «ticurile» texte- 
lor cu efecte de mult verificate. Eroul 
spune: «...am venit aici, o mină de oame- 
ni, să Invingem greul... aluminiumul 
nostru era alb şi frumos, și era mai alb 
si mai frumos decit altele, pentru că a 


flicte. Dar estetica şi artele din țara noastră 
au combătut ferm această concepţie ero- 
nată, iar documentele de partid au arătat 
că tocmai ignorarea sau subaprecierea fap- 
tului că In societatea socialistă există con- 
tradicții, duce la agravarea acestora. Nu 
trebuie să uităm nici o clipă că puterea unei 
cinematografii naționale stă in adevărul ei. 
Un film ca Puterea și Adevărul (in care 
Cotescu avea de interpretat o partitură 
extrem de dificilă prin ambiguitatea ei) nu 
trebuie să rămină unicat in istoria filmului 
românesc. Astăzi inscriem pe peliculă file 
ale istoriei contemporane care miine vor 
figura ca pagini ale epopeii naționale. 
Avem datoria să lăsăm viitorului mărturia 
epocii noastre așa cum e ea, neschemati- 
zată, nevăduvită de miezul fierbinte al ten- 
siunii cotidiene. 

Ecaterina Amurăriței: Pentru că ati 
vorbit de epopeea națională, din fișa de 
creație a actorului Octavian Cotescu reiese 
că nu a jucat in nici un film istoric. E o in- 
timplare? 

Octavian Cotescu: Ca să răspund, tre- 
buie să incerc o delimitare in ceea ce pri- 
vește stilul in filmele istorice. Ca spectator 
imi plac foarte mult filmele care apelează 
la mijloacele super-producției, filmul eroic 
cu alte cuvinte, dar ca actor nu cred că 
m-aș putea incadra într-un asemenea stil, 
nu pentru că mi-ar fi teamă să nu cad de 
pe cal... E o chestiune de temperament, 
de structură interioară. Dacă — și sint sigur 
că cinematografia noastră va ajunge şi 
acolo — vom aboşda intr-o bună zi istoria 
prin prisma mişcărilor interioare ale celor 
care au creat istoria, prin prisma conflic- 
telor, stişierilor lor intime, atunci cind apa- 
ratul de filmat va insista mai puțin pe sce- 
nele de luptă și mai mult pe chipul eroilor 
ca să le surprindă în ochi frămintarea lăun- 
trică, atunci cind vom arăta tensiunea omu- 
lui pus față in fată nu cu armatele dușmane, 
ci cu destinele unui popor, atunci voi juca 
si eu. 

Elena Brănișteanu, muncitoare la 
«Contecţia»-Botoșani: În ultimii ani am 
văzut o serie de filme românești de o deo- 
sebită calitate, tematică şi ca realizare. 
Mă bucur să văd că au apărut regizori tineri 
care ni se adresează nouă, tineretului, cu 
filme în care ne putem recunoaște. Cursa, 
Mere roșii (premiat la Festivalul «Cintarea 
României») ne-au plăcut si pentru că au 
folosit actori debutanţi sau actori mai puțin 
folosiți. Ştiu că maestrul Cotescu pe lingă 
numeroasele lui indeletniciri o are și pe 
aceea de profesor la Institutul de Artă Tea- 
trală şi Cinematografică, de aceea mă in- 
teresează părerea sa despre noua noastră 
generaţie de actori. 

Octavian Cotescu: Pentru că pedago- 
gia e una din marile mele bucurii, sint fe- 
ricit că o serie de filme pentru şi despre 
tineret au lansat mari actori: Mircea Dia- 
conu, Florin Zamfirescu, Tora Vasilescu, 
Horaţiu Mălăele. Termenul de «mare actor» 
nu se potrivește neapărat părului alb. De 
ce nu am fost noi la virsta lor pe cit de mari 
sint ei, rămine o problemă marginală. Esen- 
tial e că cinematografia noastră prin pre- 
zența unor regizori tineri şi a unor actori 
tineri, realmente extraordinari, a venit in 
intimpinarea publicului tinăr şi nu numai 
a lui. 


Dialog consemnal de 
Manuela GHEORGHIU 


fost produs de noi». Nici o vorbă despre 
mindria de a fi pionierii industriei din 
acele părţi ale țării, ci doar acel «şi era 
mai alb şi mai frumos decit celelalte» 


Am reținut, în acelaşi spirit al unei 
sincerităţi devenit criteriu riguros, alesul 
comentariu al unui film Intru totul izbutit 


E! n-a tăcut nimic să răsară soarele 
(Cineclubul Oţelul Roşu), portretul 
nui om al cărui drum nu este nici greu, 
mici uşor, este doar «al lui»; ori textul 
Cronicii de lut (Cineclubul Casei de 
cultură a sindicatelor din Cimpulung- 
Moldovenesc) inchinate celor «care fac 
blidele cele de trebuință și de podoabă 
in care noi am pus toată dragostea». 


Magda MIHĂILESCU 


A compune un documentar despre un 
cămin cultural cu rigoarea unei sonate, 
iată pe scurt performanța Adei Pistiner. 
Despre un cămin cultural, dar mai ales 
despre oamenii săi, văzuţi la cămin, dar și 
în casele lor. Cu alte cuvinte un film despre 
artiştii amatori la ei acasă. 

La ei acasă i-au mai suprins însă şi alți 
documentariști, chiar cu prilejul primei 
ediții a Festivalului «Cintarea României». 
De pildă, David Reu, într-un fel de pot- 
puriu intitulat Cintăm viața şi munca 
Din păcate, frumoasa declaraţie din titlul 
acelui documentar era contrazisă de gus- 
tul autorului, care recurgea la o colecție 
informă de ciudățenii (cintăreţi din mai 
multe fluiere deodată, dansatori în poziţii 
ostentative) și mai ales la o aglomerare de 
zimbete standard în fiecare cadru, ca ale 
unor vedete răsfățate, improprii acestei 
manifestări a genului popular autentic, 
pentru care simțul măsurii este esențial. 

Ceea ce distinge din capul locului filmul 
Adei Pistiner este tocmai înțelegerea rela- 
ției intime dintre cintare, viață și muncă, 
în care exuberanța nu este nota unică. 
Filmul său începe cu un «andante»: citeva 
cadre statice se succed lent, topindu-se 
parcă unele în altele. Două țărânci stau 
alături pe laviță şi cintă cu glas scăzut, 
numai pentru ele, repetă de fapt acasă, 
pantru o şezătoare, un cintec de-al lor. 
O fetiță le ascultă uitindu-se pe geam și, 
cu privirea ei, cintecul pare să răzbată 
afară, în spaţiul liniștit al satului. Cîntecul 
învinge distanţa, izolarea. În altă casă, un 
alt cuplu de țărănci repetă alt cintec. 
Spontaneitatea lor nu e tulburată de pre- 
zența aparatului de filmat, dovadă cite o 
privire complice și amuzată îndreptată 
spre noi de cele care se ştiu și se măr- 
turisesc filmate. Fiindcă Ada Pistiner nu 
mimează filmarea prin surprindere, nu 
elimină reacţiile stingace ale oamenilor, 
preferă să etaleze convenția, în loc s-o 
camufleze, recuperiînd-o astfel în folosul 
unei sincerităţi care este a artei. 

Cea mai elocventă în acest sens, în 
altă parte a acestui film-sonată, un «scher- 
zo», este secvența unei repetiții de teatru 

la sediul căminului cultural din sat. Nici 
textul, nici interpreţii nu sint celebri, dar 
cel mai important lucru este că nu sint 


Spontaneitatea 
probă 
a 
sincerității 


(Cadru 
din 
filmul 
Un 
de 
Ada 
Pistiner) 


documentar: artiştii amatori la ei acasă 


0 sonată pentru un cămin 


al filmelor noastre:opinia publică 


cabotini. Regizoarea întirzie în a-i urmări 
în stingăcia lor, pentru că a descoperit o 
rațiune superioară a artei amatoare: în 
spaţiul scenei, oamenii cimpului incearcă 
să refacă gesturile vieţii lor de dincolo de 
rampă, măsoară dificultăţile tentativei şi 
intuiesc pentru prima dată, dacă nu legile, 
cel puţin natura unui miracol pe care l-au 
privit pină atunci din afară. Nu rezultatul 
este acela care justifică noua preocupare, 
ci exerciţiul însuşi, după care și o renun- 
fare definitivă este prețioasă. Pentru că, 
întors modest în stal, cel care a urcat o 
dată pe scenă, o va privi mai sensibil şi 
mai atent decit înainte. 

Cineast autentic, dăruită cu precizia 
încadraturilor şi unghiulaţiei, a duratei şi 
racordurilor, a accentelor și ritmului, Ada 
Pistiner ştie să se adapteze uimitor noului 
mediu, filmează întilnirile consătenilor la 
poartă şi ştie să-i privească peste gard, 
în curte, cu aceeași naturaleță cu care se 
mişcase în Muzeul Stork, din documen- 
tarul cu același titlu sau urmărise pe 
constructorii conductei subterane, în O 
echipă de tineri. Dar, dincolo sau poate 
tocmai graţie acestei siguranţe în stăpini- 
rea mijloacelor, în fluenţa lor studiată şi 
firească, descoperim mereu cite o suges- 
tie inedită, un gind propriu. Fiecare sec- 
vență din acest film, care este și o micro- 
monografie a aşezămintului cultural să- 
tesc, depășește ilustrativul. O ședință de 
învățămint sau o dezbatere civică la cămin 
se traduc într-o analiză a condiţiei vorbi- 
torului neobișnuit cu vorbirea, un dans 
folcloric în mediul său originar prilejuieşte 
o definiție paradoxală a amatorismului: 
amatorul este adevăratul profesionist cînd 
e vorba de arta populară. 

În fine, chiar dacă am reține din acest 
scurt-metraj intitulat, ca și celelalte ale 
autoarei, cu o sobrietate programatică, 
Un cămin cultural, doar portretele de 
țărani, femei și bărbaţi, virstnici şi tineri, 
fețele acelea luminate de ingenuitate sau 
lucrate de o înțelepciune milenară, am 
găsi motive însemnate să evidențiem 
această admirabilă lucrare, consemnind, 
nu numai prin afişele din fundalul scenei 
rurale, valorile angajate în Festivalul na- 
tional «Cintarea României». 

Valerian SAVA 


o 4 


«Clarul de lună» se află pe 
platoul 3. Aici sintem în 1949, 
la sediul unei echipe de «apă- 
rători ai ordinei publice». O 
cameră mică amenajată in 
dormitor, trei paturi de fier. 
două suprapuse, în cel de 
sus «doarme» Mircea Diaconu. lon Cara- 
mitru intră în cadru cu o puşcă în mină, îl 
trezeşte pe Diaconu, îi dă pușca şi-i face 
semn să-l urmeze în linişte. Diaconu sare 
din pat, li ia pușca, se «echilibrează» după 
săritură şi rămine așa, sumar îmbrăcat 
cum se află, cu pușca in mină. «Stop! 
Era mai bine cind dormeai cu fața spre 
aparat.» — constată Mircea Mureșan, si 
se mai filmează o dată «cu faţa spre aparat». 

Scenariul îi aparţine lui Petre Sălcudeanu, 
este construit solid pe una din schemele 
filmului polițist și anume schema in care 
umorul vine des să Imblinzească suspensul 
și tensiunea. De altfel, scenariu clasic, cu 
toate elementele cunoscute: acțiune vie, 
conflicte previzibile, dar și imprevizibile, 
piste false care trec drept reale pină la 
un punct şi viceversa... 


Şi incă ceva pe deasupra 


Mircea Mureșan: Ceea ce cred eu că 
ar fi în plus ca scenariu sint unele reflecții 
despre condiția omului care tinde să iasă 
din zodia teroarei, a amenințărilor, a spai- 
mei şi care dorește să trăiască, în sfirşit, 
în linişte. Acţiunea este plasată după răz- 
boi, în anii tulburi de luptă de clasă, la stir- 
şitul unei epoci de teroare, cind oamenii 
începeau să spere într-o stare pașnică a 
lucrurilor şi a existenţei lor. Faptul că sce- 
nariul descrie un mediu țărănesc, aduce 
o notă de originalitate nu numai în destă- 
şurarea acțiunii, ci şi ca ambianţă de epocă. 
Cum este primul film polițist pe care-l 
tac — Toate pinzele sus a fost un film 
de aventuri de o anumită factură, care 
aș numi-o tingenuă» — sper ca Spaima 
sub clar de lună să fie un film bine agre- 
mentat cu toate argumentele genului: in- 
fruntări puternice, umor cit mai mult, şi 
suficient de multe «momente tari» pentru 
ca toate la un loc, să placă cit mai mult 
amatorilor de astfel de filme. Pentru că 
şi filmul polițist are spectatorii lui. Printre 
care, de altfel, mă număr şi eu. 


Patru = o echipă 


În afară de Caramitru și Diaconu, pe 
platou se mai află lon Besoiu şi, In trecere, 
pentru că filmează alături la Blaier şi Dan 
Nuţu. Ce, şi mai ales cine e fiecare? 

lon Besoiu — Coman, ofițer de secu- 
ritate, unul dintre apărătorii ordinei pu- 
blice: Coman vine să rezolve un «caz» 
într-o regiune din țară, tulburată de eveni- 
mentele anului 1948—49. Aici Intiinește o 
echipă de tineri lucrători în securitate și 
între ei se încheagă o comuniune sufle- 
tească... 
Jon Caramitmu — Achim, otițer de ca- 


7 Spaima sub clar de lună 


Pe fundalul tensionat al anului 1949, 
un film polițist 
cu patru actori de succes 


«Vom folosi toate argumen 
mente ta 


și umor, cit mai mult umo 


ări puternic 
Mircea Mureşan cu fon 


Besoiu, lon Caramitru. Mircea Diaconu și Dan Nutu) 


vieră: Asta datorită lui Coman care este 
un om de o structură anume, cu totul 
specială... 

lon Besoiu: Într-un fel, da. Personajul 
meu nu acceptă metodele de lucru învechite 
şi încearcă să-și modeleze în acest sens 
şi colectivul, mai ales pe Achim care are 
un caracter mai dificil, mai vulcanic. 


lon Caramitru: Achim nu e vulcanic, 
e mai dur. El este exponentul clasic al ace- 
lor ani şi ei duri. De altfel, foarte cinstit și 
de bună credinţă. El este mai vecbi în echipă, 
Coman apare abia după ce şetul nostru a 
fost ucis, așa că e normal ca la început 


Un pistolar ca la curte: Ferencz Bacs (stînga) 


şi trei ardeleni 


a-n filme: Mircea Diaconu, 


Ovidiu Iuliu Moldovan și Ilarion Ciobanu 


intre noi să existe un oarecare conflict 
de idei. n 

lon Besoiu: ...de metodă, pentru că 
ideiile sint aceleași. 

Mircea Diaconu — Marin, sergent în 
termen: .. 

lon Caramitru: ...șofer și plastograt de 
ocazie... 

lon Besoiu: Un băiat cu foarte mult haz, 
așa incit Diaconu nu trebuie să facă com- 
poziție, pentru că el este un băiat cu foarte 
mult haz.. 

Mircea Diaconu: De ce vorbesc ei des- 
pre mine? 

Reporter: Nu știu! 


Mircea Diaconu: Iti spun eu: pentru că 
le place personajul meu și ar fi dorit să-l 
joace. ÎI și înțeleg. Marin are intotdeauna 
ultima replică din fiecare secvenţă... 


lon Besoiu: De fapt echipa noastră este 
alcătuită din patru oameni. Al patrulea e 
Euas un tinăr țăran care colaborează cu 
noi... 

Dan Nuţu — Luca: ...in timp ce tatăl 
meu crede că «lucrez cu bandiții» şi umblă 
tot timpul cu o pușcă după mine să mă 
omoare. 

Mircea Diaconu: Interesant mi se 
pare că toți patru sintem actori la «Bu- 
landra»... ŞI cred că dacă am reuşi să 
transterăm în film prietenia noastră din 
viață, ar ieşi un lucru grozav. 

ton Besoiu: În general se lucrează fru- 
mos în echipa noastră. Avem și un debutant, 
operatorul filmului, Dan Niculescu și sin- 
tem bucuroși că mai creștem un tinăr... 


Dan Niculescu, absolvent IATC in 
1973, 25 de scurt-metraje realizate în 
sectorul utilitar, tost cameraman la «Eva- 
darea», «Alarmă în Deltă» și «Roșcova- 
nul»: Debutul acesta a venit pe neaștep- 
tate și am fost surprins, dar cred că nu m-a 
prins nepregătit profesional. Am patru ani 
de experiență care mi-au cristalizat cu- 
noştințele obținute în anii studenției şi 
Imi dau un plus de siguranță în această 
primă colaborare directă cu unul dintre 
cei mai cunoscuţi şi apreciaţi regizori. Așa 
că îndrăznesc să sper că vol reuși — că 
vom reuși să dăm un nou film plăcut și 
atrăgător. Fiind vorba de un film de aven- 
turi, mi-e greu să mă fixez la un anumit 
gen de imagine, dar caut ca fiecare secven- 
tă să se Inscrie cu specificul ei în atmosfera 
întregului și, mai ales, să reprezinte pe 
deplin concepția regizorului. Fireşte că am 
şi ambiţii personale, dar ele nu sint atit de 
importante pentru moment. Pentru mine 
acest debut este o mare piatră de incercare 
şi ceea ce mă preocupă este să-i fac față. 
Pe urmă o să mă gindesc și la mine şi la 
ceea ce voi face mai departe. 


În încăperea vecină «dormitorului» se 
atlă o masă plină cu hirtii, către care se 
îndreaptă, cu mantaua pe umeri, lon Besoiu. 

— Căţei, du-te la Jimmy — îndeamnă cu 
blindeţe vocea lui Mircea Mureşan. Căţei 
este un boxer minunat, are cei mai frumoși 
ochi de boxer din ciţi am văzut, şi cu ochii 
ăștia se uită cu oarecare reproș la stăpinul 
lui, Mircea Mureşan (probabil reproșul este 
pentru: «cățe!»), dar ascultă, se duce la 
Besoiu, care mai coboară o dată treptele, 
urmat de «căţel» care iese conştiincios 
din cadru și lasă loc actorilor să-și vadă 
de treabă. Este și el un actor versat, pentru 
că a fost eroul serialului Toate pinzele 
sus, așa incit ştie exact ce are de făcut. 
Se filmează în linişte. Nu este — nici aici! — 
o filmare spectaculoasă, dar ce film este 
tăcut numai din filmări spectaculoase! În 
schimb domnește — şi aici — atmosfera 
incordată de lucru, specifică oricărui film 
şi oricărui gen. Pentru că filmul polițist 
este un gen ușor numai pentru spectatori. 


Eva SÎRBU 


Profetul, 
aurul și 


"a. 


ardelenii 


Profetul, aurul și ardelenii este un 
primul western românesc, după 
un scenariu de Titus Popovici și in 
regia lui Dan Pita 
Acţiunea se petrece acum vreo sută de 
ani, în statul american Utah. Profetul 
(Victor Rebengiuc) este şeful unei colonii 
de mormoni şi mare explorator, are 15 soții 


şi o droaie de copii. Aurul este cel din- 
totdeauna, iar ardelenii care sint trei şi 
toți trei frați (Ilarion Ciobanu, Mircea 


Diaconu și Ovidiu luliu Moldovan) 
au emigrat în America atrași de mirajul 
lui sclipicios. 

De citeva zile, atit Profetul cit și ardelenii 
cu aurul lor cu tot se află pe platourile 
de la Buftea, de unde, se pare, se vor in- 
drepta cu paşi repezi către premiera filmu- 
lui. li vom urmări cu atentie și cu cele mai 
bune urări. 


«Este necesar să nu uităm ceea ce am scris în Programul partidului, că critica, autocritica constituie o 
formă principală de analiză a muncii, care asigură dezvoltarea dinamică a societății noastre. Fără dezvăluirea 
greșşelilor și lipsurilor, fără atitudine critică și autocritică față de acestea nu putem avea garanția că se acţionează 


pentru înlăturarea lor». 


Nicolae CEAUȘESCU 


(Din Cuvintarea la Inchiderea lucrărilor Plenarei Comitetului Central al Partidului Comunist Român 29 iunie, 1977) 


De unde vine şi încotro merge 


critica noastră cinematografică 2? 


„Sub acest titlu începem în acest număr o suită de 
articole despre problemele care se pun azi criticii cine- 
matografice, despre sarcinile care-i stau în față. La acest 
colocviu pe care îl dorim cît mai viu, mai deschis, mai 
obiectiv, mai responsabil, mai eficient este invitată să-și 
spună cuvintul întreaga suflare cineastă și cinefilă din 


tara noastră. Coloanele revistei noastre vă stau deci la 
dispozitie stimati spectatori, stimati cineaști, stimaţi co- 
legi. Singura condiție a participării la dezbatere este do- 
rinta dumneavoastră de a contribui în mod efectiv la înflo- 
rirea filmului românesc și a teoriei noastre cinemato- 
grafice în spiritul gîndirii marxist-leniniste. 


( ritica cinematografică pendulea:ă 
adeseori intre accese de megalo- 
manie şi complexe de inferioritate. 


Megalomania n-are justificare în nici o 
împrejurare. Dacă ești pauper, ifosele mă- 
resc micimea, iar dacă ești istet, micșo- 
rează mărimea. O modestie fără cenuşă-n 
cap ne stă mai bine. Cind zic modestie, mă 
gindesc de fapt la luciditate, adică la o 
stare de cunoaştere de sine, urmată de o 
altă stare pe care aş numi-o de asumare 
de sine. Să mă explic. 


Oricite speculaţii s-ar face pe seama ti- 
nereţii cinematografiei noastre, oricite a- 
necdote s-ar spune despre pantalonii ei 
scurți sau — în stirșit! — lungi, un lucru 
este indiscutabil: ne aflăm înlăuntrul unei 
arte (deci şi a unei critici) care, dacă vrea 
să recupereze, trebuie să ardă etapele. 
Literatura noastră nu poate fi închipuită 
fără Eminescu, fără Caragiale, dar cinema- 
tografia trebuie să coexiste cot la cot şi la 
aceeași cotă cu poezia, cu teatrul, deși n-a 
produs nici Luceteri, nici Nopți furtunoase. 
Putem să cităm cițiva cineaşti peste care 
a plutit sau plutește presimțirea anvergu- 
rii, dar pentru arta a șaptea, Brâncuși și 
Eneștii, Grigoreștii şi Luchienii, clasicii 
adică, se află în viitor și nu în trecut. Tre- 
buie să privim in faţă o realitate obiectivă: 
cinematografia a apărut cind marea clă- 
dire a artelor noastre se afla la etajul şapte. 
Ea trebuie să construiască, să se con- 
struiască pornind de la etajul șapte. Cum 
nu se poate înălța pe aer, trebuie să se 
înalte şi in sus spre cer și in jos spre pà- 


= az 
i 
= 2 


` 


Lupta partidului 

în ilegalitate, 

o temă inepuizabilă 
Oaspeți de scară. 
Regia Gheorghe Turcu, 
scenariul Al. Şiperco) 


mint. Cu alte cuvinte, noi trebuie să ne con- 
struim concomitent şi viitorul şi trecutul. 


€ ritica cinematografică -- asemeni 

celorlalte domenii de critică artisti- 
că — are reprezentanți şi de categorie grea 
și de categorie uşoară. Ea are, cum s-ar zice, 
față, dar nu prea are spate. N-are adică acele 
vaste procese care marchează virsta reală, 
nu cea cronologică a spiritului unei arte. 
N-are «în spate» bătălia lui Maiorescu Im- 
potriva beţiei de cuvinte, nici războiul lui 
Gherea Impotriva autonomiei esteticului, 
nici dogoarea de animator și apărător de 
specific național al unui Ibrăileanu, nici 
erudiția unui lorga, obsedat de a releva 
originalitatea culturii noastre și de a in- 
tegra istoria și cultura românească în iş- 
toria şi cultura lumii. Critica cinematogra- 
fică are înapoia sa o modestă şi uneori 
sugubeaţă revistă Cinema (Cinema-ul in- 
terbelic), dar n-are o Viaţă românească 
Are amintirea unor «sincroniști» doritori 
de a se adapta la «spiritul Europei», dar 
n-are experiența Sburătorului, nici a gre- 
șelilor lui, nici a idiosincraziei sale față de 
provincialismul cultural, față de foicloriză- 
rile cu «haiduci, hoţi de cai, bătrini sfătoşi. 
mătuşi limbute, duduci romantice». Lipsa 
acestor dispute ciarificatoare reprezintă 
pentru noi criticii, ca și pentru teoria cine- 
matogratică, un handicap imposibil de ani- 
hilat doar prin lecturi. Arderea etapelor nu 
inseamnă Insă a sări de la tabla lui Pita- 
gora la teoriile lui Euler, ci a retrâi aceste 
Mămintări ale spiritului intr-o tensiune şi 


la un ritm apt de a face posibilă recuni- 
rarea. Pentru că aici nu-i vorba de lecturi 
facultative şi de goluri de instrucţie, ci de 
problematici fundamentale, constituind 
heptele oricărei arte, mai exact spus, 
virstele fiecărei arte. Treptele pot fi sărite, 
dar virstele trebuie să fie trăite, Din această 
cauză zic că momentele evocate mai sus 
trebuie re-dezbătute in termenii proprii 
unei arte de factură nouă, în perspectiva 
clară dar plină de nuanțe a filozofiei mar- 
xiste. Pentru că polemica de la «Contem- 
poranul», acel faimos atendenţionism și 
tezism» lansat de Gherea, nu este numai 
un capitol de istoria cultur, ci un com- 
plex de probleme care se pun in 1977 cine 
matografiei noastre cu aceeași ardoare. 
dacă nu mai mare, cu care se puneau in 
1880. literaturii noastre. Aceeași nevoie o 
d azi ecranul de a deosebi tendința 

> teză, aceeași nevole de a distinge pe 


' artistul «tendenţios» de artizanul atezist», 


«indiferent cine se va urca pe tronul cio- 
plit de el». Aceeaşi nevoie o simte azi ecra- 
nul de a înțelege speciticul naţional în 
profunzime, nu prin tablouri de gen se- 
mănătoriste, nici prin shop-uri tolclorizante. 
Beneficiind de perspectiva istoriei și a unei 
ideologii care ne dă posibilitatea să vedem 
«limitele» predecesorilor, criticul cinema- 
tografic trebuie să repună în termenii spe- 
cifici unei arte care are alte mijloace, dar 
aceleaşi țeluri, frămintările lui lorga pentru 
«dezvoltarea organică a culturii noastre». 


Nu trebuie să-i imităm galofobia marelui 


istoric și nici să-i împărtăşim oroarea față 
de «desfriul» modernist şi nici alte idiosin- 
crazii, ca să înțelegem că cinematografia 
românească a acestui stirşit de veac are 
aceeași vitală sete, ca și literatura româ- 
nească de la acest inceput de veac, de a-și 
găsi matricea, de a se lega de adevăratele 
sale rădăcini. Rădăcini — nu tablouri ale- 
gorice! 

Filmul romånesc nu a avut teoreticieni 
care să susțină că «legea civilizației e imi- 
tația» (satul imită oraşul, burghezul pe gen- 
tilom, țările înapoiate — țările avansate 
etc.). N-am avut nici apostoli ai «omoge- 
nizării citadine» și nici susținători al unei 
originalități provenită din «unghiul de re- 
fractie» al ideii. Cvasi-inexistentă sub for- 
ma teoretizării explicite, imperativul așa 
numitei «acordări cu spiritul veacului» se 
pune pentru cinematografia noastră post- 
belică infinit mai presant și mai acut decit 
n perioada In care Mihai Ralea ieșea ina- 
intea gindiriștilor, strigindu-le că poporul 
n-are nevoie de profeti, ci de şosele. 

Exemplele se pot înmulți fără să schimbe 
lundamental statutul obiectiv al criticului 
de cinema. Al nostru. Dacă vrem să ținem 


S Šoe 


Curajul de 
| problen 


pasul, repet mereu aceeași idee: trebuie să 
recuperăm! Adică trebuie să ne maturizăm 
gindirea politică, artistică, filozofică. La 
asta mă gindeam cind spuneam că trebuie 
inceput cu o stare de cunoaştere de sine, 
urmată de o stare de asumare de sine. 


D ar ce inseamnă să ţii pasul? Cu 
cine să ţii pasul? 

In primul rind, cu propria ta cinemato- 
grafie. La o primă vedere, pasul acesta 
«este ținut». Atit cit permite spațiul nostru 
tipografic, cronica cinematografică a de- 
venit «o prezență» căutată, nu știu dacă 
intotdeauna urmată, dar aproape întot- 
deauna consultată. 

Cu aceeași luciditate cu care ne-am pri- 
vit condiţia istorică, putem să ne privim con- 
diția cotidiană, putem, deci, afirma că, deși 
exista, uneori, inadvertenţe, «in mare» nu 
există nici decalaje, nici rupturi, nici cas- 
cade provocate de diferențe de nivel. Ori- 
cit de excesivă şi de ranchiunoasă ar fi 
încrederea în sine a unui cineast care se 
închipuie «neinteles», oricit de agresivă ar 
fi opinia unui critic care confundă cronica 
cu pamfietul, adevărul, vizibil şi de la mică 
şi de la mare distanță, este incontestabil 
acesta: critica noastră şi cinematografia 
noastră curg, global vorbind, pe aceleaşi 
şesuri, pe aceleași dealuri. Pînă la un anu- 
mit punct, această situație e dictată de o 
anume legitate pe care nu voi osteni s-o 
reamintesc: oricit de fraterne sau de antro- 
pofage ar fi raporturile personale între 
critici și creatori, «operele» lor — vor, nu 
vor autorii — trăiesc într-o stare de conso- 
nanță spirituală. O cinematografie lilipu- 
tană nu procreează teoreticieni de talia lui 
Guliver, aşa cum gnomii esteticii dispar 
prin selecție naturală într-un climat de 
creatori cu staturi atletice. Fiecare cinema- 
tografie are critica pe care o merită. Şi 
onene: În mod global există, deci, «un 
chit». 


D ezbaterea despre critică deschisă 
în acest număr de revista noastră 
are însă, nu scopul de a constata acest 
«dat fatal» ci, dimpotrivă, are ca scop in- 
cercarea de a depăşi o astfel de «leg- 
tate». Mai ales că în artă judecăţile «in 
mod global» sint neconcludente, ba chiar 
primejdioase. Opera de artă, ca şi critica 
de artă, nu poate fi cîntărită la toptan: Ca- 
litățile — ca şi defectele artistice — nu pot 
fi considerate «în medie» şi «pe cap de 


locuitor». 
Ecaterina OPROIU 
(Continuare în pag. 10) 


y 


Din prima sa seară, acest 

festival și-a dat Sine ci 

i lității sale excepţionale. Din- 
Inema tre cele 12 filme prezentate, 
12 ar fi putut fi menționate 

in palmares. Din această pri- 

mă proiecţie au fost, de alt- 

fel şi selecţionate primele două Mari premii 
(David de Paul Driessen, Olanda, și Caste- 
lui de nisip de Co Hoedeman, Canada) și 
un premiu special al juriului, al Ill-lea (pen- 
tru că s-au dat trei premii speciale şi chiar 
acest fapt demonstrează dificila sarcină a 
juriului, de a alege pe cei mai buni dintre 
foarte buni) acordat filmului Pasărea şi 
rima de Zlatko Grgic, un regizor cu vechi 
şi admirabile state de serviciu în arta de 
senului animat. Calitatea cu totul de ex 
cepție a selecției mai probează însă un 
lucru: cantitatea de muncă depusă de or 
ganizatorii acestui festival și seriozitatea 
simţul de răspundere care i-a caracteriza! 
Aproape 60 de filme în competiție şi cam 
tot atitea în sectia informativă, la care s-au 


20 de luni 
de trudă, 
13 minute (excelente) 
de film și 


un «Mare - 
(Castelul de nisip) 


adăugat retrospectivele unor realizatori şi 
ale unor cinematografii naționale, întiinirile 
de lucru, conferințele de presă au făcut ca 
în cele cinci zile ale festivalului, munca så 
se desfăşoare cam 18 ore din 24. O echipă, 
îndelung rodată, în frunte cu directorul 
testivalului, Raymond Maillet, secondat de 
Annie Maillet și Catherine Nielsen, însufle- 
titi de pasiunea pentru cea mai strins le- 
gată de imagine, poate, artă dintre toate, 
a devenit. pentru cei ce o fac, unul din 
simbolurile afirmării lor pe plan interna- 
tional. Annecy, acest festival unic în felul 
său, care atrage din doi în doi ani mii de 
spectatori, în marea majoritate tineri, iz- 
butește nu numai să nu aibă oscilaţii de la 
o ediţie la alta, dar să evolueze în ritm alert, 
ca şi filmul de animaţie, de altfel, care a 
ajuns, din cind în cind, să poată condensa, 
în citeva secunde de proiecţie, ideea de 
bază a unui întreg sistem filozofic. Un fes- 
tival, deci, care — și propune cea mai am- 
bițioasă dintre ambiţii, aceea de a tine 
pasul, în fond şi formă, cu arta pe care o 
slujește, cu o artă deja centenară, care 
vehiculează In primul și în ultimul rind, idei 
de largă respirație. Sună cam pompos 
această afirmaţie despre o artă pe care 
marele public a cunoscut-o prin Mickey 
Mouse, Donald rățoiul şi Betty Boop. Dar 
filmul de desen animat al anilor '77 se află 
tot atit de departe de Walt Disney ca pă- 
mintul de lună. Cu precizarea că desenul 
animat «de problemă» a aterizat pe Terra, 
cu adevărat, abia în ultima vreme și cu 
deosebire în acest an de grație 1977. 


Între deznădejde și exuberanță 


După prima şi excelenta seară in care ni 
s-a tăiat răsuflarea profesională, a doua zi 
dimineaţa am întiinit un pictor-regizor ves! 
german, Helmut Zimmermann, care, spre 
deosebire de entuziasmul general al celor 
lalți, şi manifesta dezamăgirea. Intrigată, 
l-am întrebat ce nu i-a plăcut la acest star! 
atit de spectaculos optimist. Mi-a răspuns 
pesimismul. Şi avea dreptate. Majoritatea 
realizatorilor își puseseră toată măiestria 
și întreaga fantezie la bătaie ca să ne de- 
monstreze că ne aflăm pe ultimii metri, că 
mai avem doar citeva secunde (cadranul! 
unui ceas, care-și avea secundarul așeza! 
la un milimetru de cifra 12, a apărut în prim- 
planul mai multor filme), că ultimele noastre 
puteri le vom consuma, le consumăm deja. 
ca să strigăm: S.O.S.! Salvaţi pămintul 
nostru prea încercat, salvați aerul nostru 
mereu mai poluat, salvați apele noastre 
din ce în ce mai înnămolite. Salvati sufletele 
noastre deznădăiduite! Salvaţi-ne? Nu. Sal- 
vaţi-vă! Cum? Soluţii nu-mi amintesc să 
se fi oferit, în schimb am rămas cu certitu- 
dinea că «problema rămine deschisă» 
Deschisă și urgentă: citeva secunde, cîțiva 
metri, citeva guri de aer. Ni s-a spus și 
am fost convinși de un adevăr fundamen- 
tal, acela că omenirea trebuie să facă ceva: 
așa nu se mai poate. Sau dacă se mai 
poate, nu o să fie bine. 

N Castelul de nisip. Filmul canadianu- 
lui Co Hoedeman reia, într-un fel. ideea 
trudei, pe cit de amarnică pe atit de zadar- 
nică, a lui Sisif. Un personaj țişnit și «in- 
trupat» din nisip, creează, cu puteri extra- 
ordinare, şi tot din nisip, alte personaje, le 
animă, le pune să clădească, le face să se 
organizeze, le insuflă speranţa în trăinicia 
existenței lor, uitind să le avertizeze că 
viața lor se destășoară între două rafale de 
vint, pe o plajă. Poate că omisiunea lui este 
premeditată: dacă am ști că ducem o exis- 
tență efemeră — sau nu dacă am ști, pentru 
că ştim — dar dacă am trăi obsedaţi de 
ideea morții, am sfirși înainte de a începe. 
Nu e mai puțin adevărat, însă, că filmul, de 
o mare forță artistică, dincolo de ineditu! 
mijloacelor tehnice (animația nisipului). 


De la Mickey Mouse și Donald rățoiul 
a socială şi filmul politic 


la sa 


este departe de a fi tonic. Nu știu cit este 
de util să fim convinși că orice efort este 
inutil. Mai cu seamă cind această teorie — 
si aici folosesc datele pe care le-am afla! 
în legătură cu turnarea filmului — ne-o face 
un realizator care s-a incăpăținat să tru- 
dească 20 de luni (mulind păpuși din cau- 
ciuc în care a virit fire de plumb flexibile 
spre a fi suple în mişcare, ungindu-le cu 
un lichid special, călindu-le la cuptor, bă- 
gindu-le la frigider, ca, în sfirșit, să le 
treacă prin nisip), ca să prezinte un film 
de 13 minute. El, în primul rind, a trudit 
amarnic ca să ne convingă că nimic nu e 
zadarnic. Dovadă: Marele Premiu. 


E Pasărea și rima sau lăcomia și pros- 
tia în ofensivă. O zburătoare, pe cit de 
bătrină pe atit de idioată, furioasă că n-o 
mai țin puterile să se inalte spre cer, se 
răzbună pe o rimă pentru care pămintul 
nu are nici secrete și nici oprelişti. O viață 
trăită sus, foarte sus, chiar pe culmi, de 
către un prost, poate fi perfect inutilă, în 
timp ce o existență dusă pe pămint poate 
fi plină de învătăminte. O fabulă cu morala 
simplă și clară, dar o fabulă de-a-ndoase- 
lea: nu tot ce pare a îi pasăre simbolizează 
zborul, şi nu tot ce este rimă se comportă 
ca un vierme. O satiră cu tăișul puternic și 
desenul delicat, care i-a adus autorului ei. 
iugoslavul Zlatko Grgic, un foarte merita! 
Premiu special al iuriului. 


© David este tot înfruntarea dintre deș- 
leptăciune și prostie. O intruntare care, 
spre consolarea tuturor, în film se termină 
cu înfringerea celui puternic, a celui mare. 
a celui prost. Cu o mică rezervă însă: per- 
sonajul principal nu apare niciodată, Şi 
atunci se naşte întrebarea: nu cumva, timp 
de 8 minute şi 45 secunde, am fost hrăniti 
cu iluzii şi viața nu e chiar ca-n filme? 
Filmul olandezului Paul Driessen a luat 
si el Marele premiu. 

Cu David, urmat chiar în aceeași seară 
de Fantabiblical («Fantezie pe teme bibli- 
ce») al italianului Guido Manuli, a inceput 
seria filmelor pe teme mitologice și biblice. 
Printr-o stranie coincidenţă, un mare nu- 
măr de realizatori și-au ascuţit anul acesta 
simțul critic la adresa contemporanilor, 
conspectind biblia şi şi-au reimprospătat 
umorul, actualizind legendele mitologice. 


N icar și înțeleptii este unul dintre 
cele mai strălucite exemple de asemenea 
interpretări. În zumzetul neintrerupt al dis- 
putelor dintre filozofi, bietul Icar încearcă 
să dea din aripi. Dar bruiajul este atit de 
puternic, încît temerarul zburător nu poate 
străpunge «zidul sunetului» ca să se înalțe. 
Mai ales că zgomotul înțelepților, care par 
a fi foarte concentrați pe ideile lor abstracte. 
în realitate are ca scop tocmai să-l Impie- 
dice pe acest ins oarecare, pe acest ne- 
poftit, pe acest nefilozof să facă altceva 
decit propovăduiesc ei, să gindească altfel 
decit îi indică ei. De pildă, să zboare în 
loc să se tirască. Icar, evident, cade întru 
satisfacția întregului sobor. Consolati, în 
stirşit liniștiți, întelepții îşi reiau meditaţia. 
Cind, ce să vezi, un alt nepoftit, la fel de 
nefilozot ca şi primul, tiptil-tiptil se dă de-o 
parte, Îşi potrivește bratele și... lritaţi, fi- 
lozofii își reiau, mai abitir, disputele lo! 
cele mai zgomotoase pe ideile lor cele ma: 
înăltătoare. Acest minunat imn închina! 


etei de cunoaștere și dorinţei de.libertate, 
semnat de sovieticul Feodor Hitruk, a luat 
Premiul filmului pentru tineret. 


ptățiți, apreciati și aplaudati 


Ca în orice festival, au existat și filme 
toarte bune, unele chiar excelente, care nu 


Un pamflet impotriva 
violenţei 


Un imn închinat libertăţii şi 
«Premiul Filmului pentru 
tineret» Joa nţelepi 


O fabulă de-a-ndoaselea şi 
Premiul special al juriului 
Pasărea 


au fost menționate în palmares. De data 
asta, mai mult ca alteori, omisiunea poate 
fi oarecum justificată de nivelul general 
foarte ridicat al întregii selecţii. Totuși 
patru producții ar fi fost de dorit, după 
părerea mea, să fie recompensate: He, te! 
de Peter Szoboszlay (Ungaria), Poveste 
cu perle de ishu Patel (Canada), Geneză 
de Mihai Bădică (România) şi Manga de 
Yoji Kuri (Japonia). 


m He, te! (sau, într-o traducere adapta- 
tă, «Bă, tu de colo!»). Cineva strigă: He, te! 
Și atunci vedem un om cu umerii căzuţi, cu 
capul plecat, care se strecoară pe lingă 
ziduri, intră în casă, baricadează ușa, se 
ghemuiește într-un colț și tremură. Tre- 
mură de frică: se teme de dulapul din dreap- 
ta, de patul din stinga, de masa de la mijloc. 
Pereţii îl înspăimintă, aerul îl sufocă. Pînă 
cind, cu ochii țintă la un scaun aflat în 
lata lui, îl vine o idee, Işi îndreaptă umerii, 
isi înalță capul, își ridică ochii şi șoptește: 


He, te! Şoapta se transformă în vorbă. 
vorba în strigăt, strigătul în urlet şi... scau- 
nul se face mic, se strecoară pe lingă zi- 
duri, se chirceşte într-un colț, unde începe 
să tremure. Şi tremură pînă dispare. He, te! 
ţipă din nou omul și dispar, pe rind, toate 
obiectele din jur, dispar pereții, dispare 
casa, strada, lumea. Omul e puternic, 
omul nu se mai teme (se tem alţii), dar 
omul a rămas singur. N-are importanță — 
își zice — și mai urlă o dată: He, te! Tero- 
rizatul se transformase în terorist, iar te- 
roristul, minat de patima distrugerii, se 
autodesființase. Ultimul cadru a fost o 
pată albă. 

Un zgudulitor pamflet împotriva teroarei 
și a violenței, un cumplit avertisment dat 
celor pentru care a trăi nu înseamnă altceva 
decit a stăpini. Celor care nu realizează 
că doar a domina înseamnă, de fapt, a eșua. 


N Poveste cu perle este, și el, istoria 
unui «supraom». Supravieţuirea noastră, 
ca ființe umane, o datorăm instinctului de 
combativitate, luptei veşnice pentru un 
mai bine. Dar, se întreabă autorul filmului, 
nu cumva acest instinct — foarte pozitiv — 
al omului de a se zbate ca să progreseze. 
aceste instinct prost canalizat, Îl va duce pe 
om la autodistrugere? Perlele, animate cu 
măiestria proprie școlii lui McLaren, se 
alcătuiesc, la sfirsit, într-un mare și viu 
colorat semn de întrebare. 


E Geneza. Un omuleț rătăcește prin 
pustiu, se apără de vint, construindu-şi un 
adăpost, găseşte o floare, o îngrijește, o 
apără, dar floarea moare. Şi tot așa, pină 
cind omulețul nostru va descoperi alți 
omuleţi cu care, impreună și cot la cot, vor 
îngriji alte flori şi le vor apăra, ca ele să nu 
mai moară niciodată. O idee pe cit de pro- 
fundă pe atit de poetică, care a descrețit 
puțin frunțile și a înseninat atmosfera fes- 
tivalului. Filmul lui Mihai Bădică, lucrat, cu 
multă abilitate, într-o tehnică nouă, cea a 
animației în plastilină, a tost ca o boare 
pentru publicul din sală, care i-a mulțumit 
autorului cu ropote de aplauze. De altfel! 
Geneză a fost, pină in ultima clipă, un 
concurent de temut al filmului Metamor- 
foza d-lui Samsa, inspirat de «Metamo' 
foza» lui Kafka, al Carolinei Leat, S.U.A.. 
pentru Premiul criticii. Din păcate Insă, 
chiar şi la critică au invins deznădejdea și 
cosmarul. 

E Manga. Se pare că acest ingenios film 
alcătuit din scheciuri, avind ca obiect sa- 
tirizarea lumii contemporane şi fiind, ca 
realizare artistică și tehnică, pe cele mai 
inalte culmi ale animației, nu a luat premiu 
pentru că aparținea unui veteran (japonezul 
Yoji Kuri) care nu ar mai fi avut nevoie de 
nici o consacrare (!?!) 


- 

Un festival de ținută, deci, dedicat unei 
arte preocupate de marile probleme ale 
omenirii, pe teme adinc înfipte în actuali- 
tate, de unde şi viziunea foarte sumbră, 
uneori, a multor realizatori de pe străine 
meleaguri. Un festival care, anul acesta, a 
tăcut şi mai evidente nu numai talentul 
unor animatori, dar și desprinderea unor 
cinematografii din contextul general. Este 
cazul Canadei (care a şi luat Premiul 
pentru cea mai bună selecție națională), 
Ungariei, lugoslaviei. Aceste țări reușesc, 
în momentul de față, să dea nu numai 
mari realizatori, dar și mari școli. În aceste 
țări există — mă refer la Canada şi la lu- 
goslavia — festivaluri internaționale de ani- 
maţie care constituie un stimulent de seamă, 
în primul rind pentru gazde. 

are, alături de Ottawa, Zagreb și An- 
necy, nu şi-ar putea relua locul și festiva- 
lul internațional de animaţie de la Mamaia? 


Rodica LIPATTI 


internațional al filmului 


] zoarea mu 
ezentat la cor 
pentru copii şi tineret», a primit un 3 
Filmul Ma-ma a fost distins cu premiul specia! al juriului se 
neret pentru 1 


uteste de alte comen- 


Un film în trei versiun 
(română-rusă-engleză), 
Deci un film pentru care 


de 


s bal semnat 


Alexandre 
rian Pittis 


Creangă 
farmec 


şi ritm modern in rolul 


papagalului») 


(Ludmila Gurcenko, 


Vladimir Boiarski) 


10 


a, document so | 


A 


Succesul 


„Rădăcinilor* 
sau lupta impotriva sclaviei 
(în editii vechi şi moderne) 


Un serial de televiziune, Roots, adică Rădăcini, după ro- 
manul cu același nume de Alex Haley, a provocat, în Statele 
Unite și în alte citeva țări occidentale, un interes inexplicabil, 
după unii, care au căutat să-l judece doar după canoane estetice. 
În acest serial, cu multă strădanie, răbdare și pasiune, autorul, 
un scriitor negru american, îşi caută obirşia africană, mergind 
în urmă pe firul a şapte generaţii. Ce anume ar explica această 
furie cu care a fost îmbrățișată apariția cărții? Ce poate explica 
această ancestromanie care i-a cuprins pe mulţi dintre cititorii 
şi telespectatorii negri din SUA? De ce această emoție în masă 
care a dat naștere unui adevărat miracol editorial și televiziv? 
— se întreabă comentatorii. 

În primul rind —răspund apărătorii serialului (8 ore de proiec- 
ţie) și ai romanului (peste 400 de pagini) — Rădăcini are darul 
de a trezi în spectatorul şi cititorul negru (în primul rind) con- 
știința trecutului său, a unei istorii probată de fapte și docu- 
mente, a unor tradiţii a căror origină şi permanenţă pot fi depis- 
tate coborind din generaţie în generaţie și din kilometru în kilo- 
metru spre locurile de origină. 

Succesul filmului şi al romanului — spun fără rezerve apără- 
torii —este conferit mai ales de capacitatea lor de a trezi con- 
ştiinţa de sine a unei mari colectivităţi de culoare, considerată 
pină acum «fără identitate de culoare». 

De ce părăsește o bună parte din public exigenţa faţă de pro- 
ducția literară spre a saluta, fără rezerve, un roman şi un serial 
TV care sint, de fapt, o conștiincioasă consemnare făcută de 

un sociolog dublat de un etnolog, totul pe fundalul unei dorințe 
personale de a afla cit mai mult cu putință despre proprii lui 


înaintași, despre condiţia de existență a primilor negri aduși 
ca sclavi în acea lume denumită «nouă», dar atit de anacronică 
în obiceiuri și concepții? 

Un singur răspuns la toate intrebările: 

Publicul cititor şi spectator trăiește într-adevăr la ora în care 
se pare că o problemă socială — problema desființării inegali- 
tăţii sociale, problema șanselor egale a tuturor oamenilor, in- 
diferent de origină — depășește in ochii lui, ca importanţă, 
orice problemă de ordin estetic. Privit din acest unghi, Rădăcini 
s-ar înscrie ca o dovadă a direcţiei spre care se îndreaptă acum 
interesul marelui public de pe marea planetă. 

Două secole separă deci pe Alex Haley de străbunul său 
Kunta Kinte, un negru din Gambia, vinat de negustorii de sclavi 
pe cind ieșise din satul lui de pe lingă Djuffuré cel de astăzi, ca 
să taie un copac din lemnul căruia miinile lui pricepute ciopleau 
lucruri minunate. S-a trezit legat, apoi pus în lanțuri alături de 
alți tineri vinaţi ca și el, și azvirliți după aceea în cala navei 
«Lord Liooner». 

Aşa s-a născut romanul «Rădăcini» (din care vă oferim citeva 
tragmente), roman care este, de fapt, o reconstituire a vieţii 
unor dezrădăcinaţi din pămintul Africii spre a fi transferați ca 
sclavi pe pămintul «Noii lumi». 

Lui Alex Haly i-au trebuit aproape zece ani şi multe mii de 
kilometri parcurși pe trei continente pentru a scrie această 
odisee a unui tinăr negru de 16 ani, marcat pe viaţă cu fierul 
roşu cu inițialele «L.L», inițialele navei ce avea să-l ducă pentru 
totdeauna spre alte țărmuri, într-o călătorie a suferințelor de 
nedescris, a umilinţelor și disperării. 


e RE e IRI RP E = 


«Să fi innebunit oare Kunta? Se trezise 
dintr-o dată gol pușcă, cu lanţuri de mlin: 
şi de picioare, înghesuit între alții, Intr-o 
atmosferă în care duhorile insuportabile se 
amestecau cu bezna înfricoșătoare în care 
un concert al oamenilor care urlau saw 
suspinau sau spuneau rugăciuni sau vomi- 
tau, era ceva greu de închipuit. Kunta Insuși 
era plin pe piept şi pe tot trupul de propriile 
lui vomitări, şi întregul său trup nu era decit 
mărturia unei suferințe — atitea avusese 
el de îndurat în ultimele patru zile. Dar 
lucrul cel mai dureros era locul dintre umeri 
unde i se implintaseră cu fierul roșu ini- 
țialele «L.L.». 

Simţi la un moment dat corpul păros al 
unui şobolan ștergindu-i obrazul, în timp 
ce pe lingă buze îi flutura un gindac. Cuprins 
de scirbă, Kunta plezni cu putere din maxi- 
lare și șobolanul fugi. Se încolăci și mai 
mult, apoi se zbătu în stinga și-n dreapta, 
încercînd să scape de fiarele care-i înțepe- 


De unde vine 
şi unde merge 


critica cinematografică? 


(Urmare din pag. ?) 


Așezindu-ne la aceeași masă, creatori 
şi critici, aș vrea să începem să gindim şi 
să ne autogindim şi unii şi ceilalţi, nu în 
spiritul hărțuielilor lui: ba tu! ba tu!, ci în 
spiritul celui mai minunat stil de a porni la 
drum, în spiritul lui Pascal care spunea: 
cind mă compar sint mulțumit, cind mă 
analizez mă detest! 

În meseria noastră, detestarea apare a- 
desea, dar așa cum se ştie, aproape nicio- 
dată în sensul detestării propriilor defecte. 

În mod intenţionat nu am început această 
captatio benevolentiae, aşa cum se tace 
îndeobşte, arătindu-ne «părțile pozitive», 
«realizările obținute» etc. Colegii mei, cri- 
tici, nu mi-o vor lua în nume de rău şi nu 
o vor considera autoflagelare sau «lipsă 
de solidaritate de breaslă». De la dialogul 
cu publicul devenit vital şi sfirşind cu re- 
centele volume apărute, aproape toate, de 
bună ținută, critica cinematografică are la 


neau gleznele. Pe dată, se auziră gemetele 
si strigătele de furie ale celor de care se alla 
inlănțuit. Giflind și horcăind și simţindu-s: 
vecinul al cărui chip nu- vedea, căzu pină la 
urmă sfirșit de putere. O amețeală î cuprinse 
pe Kunta care nu se putu stăpini să nu vo- 
mite iarăşi. Din stomacul lui gol nu ma: 
ieșea de astă dată decit un lichid amar care 
se furişa prin colțul gurii. În cli; aceea 
Kunta nu dorea decit să moară. fsi spuse 
totuşi că trebuie să-şi păstreze puterile și 
mintea limpede. După un timp, dindu-și 
seama că îşi putea controla mişcările, In- 
cepu să pipăle cu grijă încheietura mlini 
stingi şi pe cea a piciorului strivite în fiare, 
dar erau atit de strinse că la cea mai mică 
mișcare Îl durea și simțea umărul, braţul s: 
piciorul celui de alături. Căută să se ridice 
puțin, dar se lovi cu capul de un tavan de 
lemn. Abia de era loc să stea întins pe spa 
te. Înapoia capului, un alt perete de lemn 
«Sint prins în capcană ca un leopard» — 


această oră un activ remarcabil. Nu impăr- 
tășesc deci ideea masochistă de a ne as- 
cunde meritele, dar în momentul de față 
mi se pare infinit mai urgent şi mai necesar 
să vorbim nu despre ce am făcut, ci despre 
ceea ce nu am făcut încă sau am făcut 
prost sau nu destul de bine. 

În primul rind, mi se pare necesar să vor- 
bim despre o anumită aplatizare a judecă- 
ților noastre de valoare, care bagă în oala 
aceloraşi adjective inexpresive și talentul 
de mare gabarit și lipsa totală de talent 
(n-am citit — o spun autocritic! — nicio- 
dată, în nici o cronică aceste vorbe cinstite, 
gindite de toţi, dar nepuse pe hirtie de nici 
un critic: «tovarășul X nu are talent»). Aici 
nu este numai o problemă de strimbă jus- 
tiție individuală. Aici, în acest defect, este 
implicat un interes mai larg. Prin acumulare 
se deformează nu numai judecata asupra 
unui om, ci tabloul general al unei cinema- 
tografii. Dispare scara de valori. Dispare 
relieful. Teama, reticența (sau poate por- 
nirea) de a nu spune că piscul e pisc, şi 
valea-i vale, reduce peisajul cinematogra- 
fiei noastre la un șes vălurit. Ori cronicarul 
nu e numai judecătorul politic, ideologic. 
estetic al unui film, ci şi cartogratul unei 
arte. 


iși zise». 

Kunta Kinte a trecut de la disperare la 
furie, de la dorința de a muri la aceea dea 
se răzbuna. Nu mai știa de multe zile cînd 
„ste noapte şi cind este ziuă. Nu apucase 
incă să deslușească chipul unuia din cei cu 
care Împărțea acest calvar, acest iad al 
descompunerii. 

«Mușcăturile şi Ințepăturile erau de ne 
indurat. În starea de mizerie şi de murdărie 
in care se afla, puricii şi păduchii de corp se 
inmulțiseră cu miile. Toată hruba asta părea 
năpădită de ei. În locurile de pe trup acope- 
rite de păr se adunau cei mai mulți. Pe burtă 
și la subțiori tinărul simțea parcă jăratic. Se 
incovoia cum putea ca să se scarpine. Din 
cind în cind li treceau prin cap idei de luptă 

au de evadare, după care Ii podideau la- 
rimile, apoi îl cuprindea minia şi trebuia să 
lupte cu sine ca să se stăpinească. Lucrul 
cel mai greu de îndurat era imobilitatea 
asta; şi-ar fi mușcat cătușele. Trebuia însă 


A 


l n legătură cu handicapul pomenit 
la inceputul acestor rinduri, este 
poate necesar de discutat despre un anu- 
mit strat de cultură (în alte meserii, dar 
şi la noi, stratul se numește «pregătire»). 
Fără să intre în mod direct în compoziţia 
edificiului, pe acest strat se clădeşte orice 
lucrare de creație sau de critică. El îi de- 
termină eficacitatea discursului și valoa- 
rea stilului. Este cazul, cred, să discutăm 
cu intransigenţă şi mai ales cu autointransi- 
gență, cit de culte sint și filmele noastre și 
analizele lor și cind pronunt cuvintul cult, 
mă refer, bineînțeles, la o idee nouă asupra 
culturii. În trecutul nu prea îndepărtat, 
un cineast se considera cult dacă nu era 
străin de teoria kinoglaz-ului și de opi- 
niile iui Balasz asupra gros-planului. Nu 
spun că zona unor asemenea cunoștințe 
este secundară şi că necunoașterea ei nu 
dă autorului sau comentatorului un aer de 
nechemat, un aer cu atit mai jenant cu cit se 
întimplă, adeseori, să fie însoţit nu de 
jena necunoaşterii ci, dimpotrivă, de o 
mindră și prezumţioasă Imbățoșare. Cînd 
zic cult, mă refer însă nu numai la aşa-zisa 
cultură de specialitate, ci la o cultură depă- 
șind elementele stricte ale protesiunii, la 


Toată America vorbeşte despre ei: 
Madge 


Sinclair (Bell) şi John 


Amos (Kunta) 


capacitatea generală a creatorului, capaci- 
tatea filozofică și politică de a înțelege 
lumea din care vine și în care se întoarce. 
Ajungind aici, critica talentului, a talentului 
în stare pură, devine in continuare sine qua 
non, dar insuficientă. Exceptind ţările abia 
trezite din somnuri milenare, pe toate fe- 
liile efervescente ale planetei, cinemato- 
grafia a incetat aproape brusc, aproape 
spectaculos, să fie numai o problemă de 
talent. Talentul este subințeles. La marile 
festivaluri ale lumii, ca şi la marile colocvii 
internaţionale ale criticii, fie că e vorba de 
hieratismul lui Bresson sau de militantis- 
mul lui Rosi, filmul este, în primul rind, 
în al doilea şi al treilea rind, «o problemă 
de idei». Ce idei aduce? Ce ideologii vehi- 
culează? Ce realități reflectă? Ce realități 
evită? Ce realităţi deformează? Ce realităţi 
impinge Inainte sau inapoi? 


Aceasta este perspectiva în care am vrea 
să încadrăm discuţia despre critica cine- 
matografică. Spectacolului ciondănelilor 
noastre, mai mult sau mai puţin picante. 
am vrea să-i opunem spectacolul ideilor 
noastre (concomitent originale şi respon- 
sabile), curajul unei intransigențe in care 
necruțarea Incepe de la tine și cu tine. 


să-şi ocupe gindurile ca și mlinile ca să nu 
înnebunească, așa cum părea că se intim- 
plase cu alţii, ale căror strigăte si răgete 
umpleau cala navei». 

Așa au trecut cincisprezece zile. Nu-și 
putea lua gindul de la satul lui, acum cine 
ştie cit de departe, de la ai lui, de la cimpu- 
rile pline de ierburi şi flori, de la pădurile în 
care-i plăcea adesea să se piardă. ŞI se 
trezea În această văgăună plină de duhoare, 
cu brațele şi gleznele singerinde din pricina 
cătuşelor şi a știchiuirilor de bici cu care era 
trezit spre a i se Impinge cu forța pe git o 
clisă de mălai amestecat cu ulei rinced de 
palmier. 

Într-o zi... 

«Șfichiurile de bici îi minau către un loc 
unde se mai aflau vreo zece oameni, în 
lanţuri şi ei, peste care se aruncau găleți cu 
apă de mare scoasă peste bordul navei, 
După aceea, cu toate strigătele de durere, 
oamenii erau frecaţi cu niște perii cu miner 
lung. Kunta începu și el să geamă şi să 
zbiere din pricina apei sărate care-i pirjo- 
lea rănile provocate de cătuşe și de bici, ca 
şi pecetea dintre umeri pusă cu fierul roșu. 


Un cineast numit Moravia 


Alberto Moravia a realizat de curind 
un foarte lung documentar despre 
Africa (cinci serii de cite o oră) destinat 
televiziunii. Scriitorul şi-a luat ca opera 
tor un tinăr cineast, un fost elev de-a! 
lui Zeffirelli, Andrea Andermann, iar 
itinerarul african le-a fost sugerat de o 
altă glorie a scrisului, Andre Gide, după 
faimoasa lui călătorie între anii 1925 şi 
1926 de la ocean in Congo, de la Braza- 
ville în Camerun și Ciad, străbătind de 
multe ori porțiuni ale deșertului Saharei. 

Toată lumea a așteptat cu vie curiozi- 
tate periplul african al lui Moravia şi 
reacțiile au fost spontane: «Comenta- 


Dar cind au inceput să-l frece cu peria ca 
să dea jos de pe el toate murdăriile, durerea 
deveni de nesuportat, căci perii pătrundeau 
in rănile lăsate de bici, smulgeau pielea și 
lăsau În urma lor doar carne vie. La picioare 
apa era un amestec de murdărie şi de singe. 
Apoi, fură cu toţii împinși spre mijlocul pun- 
tii unde s-au prăbuşit unii lingă alții. Kunta 
deschise ochii ca să privească spectacolul 
paznicilor care se mișcau printre ei de 
colo-colo ca niște cimpanzei, trăgind de 
nişte fringhii spre a desfăşura deasupra ca- 
petelor lor o cirpă albă cit toate zilele. CR de 
cumplită era situaţia în care se afla Kunta 
nu putu totuşi să-și impiedice fericirea de a 
gusta iarăși căldura soarelui şi simţi o 
nespusă uşurare că ieşise o clipă din hruba 
plină de orduri a navei». 

A urmat debarcarea în Maryland, pe 
atunci Incă o colonie englezească. Apoi o 
scenă pe care Kunta Kinte n-avea s-o uite 
şi pe care a transmis-o și urmașilor lui, 
repetată din gură în gură, ca pe o pagină de 
istorie ce nu trebuie uitată de toţi cei de la 
Diuffure şi pînă la urmașii lor de astăzi din 
Virginia: vinzarea, cercetarea amănunțită 
pină în cele mai intime locuri a celui ce avea 
să devină sclav pe plantație, trebuind să 
muncească de cind se crăpa de ziuă și 
mult după ce soarele se ducea spre apus, 
devenind fie căruțaș, fie sluinic în curte. 
potcovar, argat sau rindaș. Oricum, o făp- 
tură care de acum Înainte avea să locuiască 
o viață întreagă Într-o colibă sărăcăcioasă 
aflată într-un anume loc, dincolo de care 


nu era îngăduit să iasă decit dacă stăpinul 
îl trimetea la vreo treabă sau îl lua pe capra 
trăsurii ca vizitiu. 

Între truda zilnică, nostalgia sfişietoare 
din clipele de răgaz cind gindul îi zbura 
departe, spre zări tot mai incețoșate pen- 
tru el, aveau să se scurgă mulți ani din 
viaţa lui Kunta Kinte. 

Se gindea uneori la o tinără adusă ca și 
el aici. Ar fi vrut să se Insoare, dar i se 
intimpla s-o audă vorbind fără sfirșit. O gă- 
sea prea zgomotoasă, prea vorbăreaţă pen- 
tru firea lui inchisă, timidă și retrasă. 

Într-o zi se ivi Bell, negresă ca și el, 
parcă ceva mai în virstă, care avea să-i 
povestească despre stăpinul lor, doctorul 
Waller, despre familia acestuia ca şi despre 
inaintașii lor ce veniseră aici din Anglia. 
Zilele atit de lungi și atit de mohorite ince- 
peau acum să capete o licărire. Kunta 
începea să simtă nevoia de a o vedea mai 
des pe Bell. Ea îi aducea puţină alinare și 
linişte, ceva de la un suflet nemingliat la 
celălalt. Beli era bucătăreasă. Kunta i-a 
cioplit cu acea Indeminare moștenită de lê 
strămoși, o piuliță pentru măcinat porumb, 


riul — s-a spus — este pe alocuri re- 
marcabil, pe alocuri dominat de efu- 
ziuni lirice nepotrivite; in general, filmul 
este auster și la limita plictiselii». Ad- 
mirația tuturor însă este nedisimulată 
in privința imaginii realizată de Ander- 
mann, care s-a bucurat, acum zece ani, 
de o mare prețuire pentru un alt film, 
un documentar despre inundaţiile de 
la Florența. 

Operatorul este preocupat acum, 
după cum spun comentatorii filmului, 
să rețină pe peliculă caractere impresio- 
nante, chipuri expresive ca niște to- 
tem-uri. 


pe care i-a strecurat-o timid pe pragul 
bucătăriei și a fugit Inainte ca Bell să fi dat 
cu ochii de ea. Au trecut zile în care nu s-au 
văzut, apoi Într-o seară s-au plimbat din- 
colo de ogrăzile lor pierdute Intre noapte și 
prerie. Timpul trecea de parcă nimeni n-ar 
ți avut grija să-l măsoare. Un sclav oricum 
n-avea de ce să-l măsoare. Se apropia o 
sărbătoare căreia albii îi ziceau «crăciun». 
Bel! i-a pregătit şi ea o surpriză lui Kunta 
Kinte. 

«Bell i-a întins un dar. O pereche de cio- 
rapi de lină tricotați, unul din ciorapi nici 
măcar nu fusese terminat. Au rămas aşa 
privindu-se în ochi, atit de uimiţi că nu-şi 
găseau cuvinte. Dinspre bucătărie veneau 
mirosuri ademenitoare, dar Kunta se simţea 
cuprins de un sentiment ciudat, în timp ce 
Bell stătea nemișcată în fața lui. Deodată 
Bel! l-a luat mina, cu un gest a stins cele 
două luminări de pe masă, iar Kunta se 
simţi ca o frunză purtată de vint în vreme ce 
trecea pragul camerei. S-au cuprins în 
braţe. Şi pentru Kunta, care număra acum 
39 de ploi, era pentru prima oară că simţea 
lingă el o femeie». 

Aşa s-a Infiripat pe noul continent familia 
gambianului Kunta Kinte, strămoș Indepăr- 
tat al lui Alex Haley, autorul romanului și a! 
serialului de televiziune «Rădăcini», care — 
după cum spune săptăminalul american 
«Time» — a întrecut astăzi succesul ce 
părea inegalabi! al romanului și filmului 
«Pe aripile vintului». 


La închiderea editiei: 


La Festivalul internațional 
al filmului 
de la Moscova. 
actorul Anza Pellea 
a fost distins cu 
nă 
nä 
pentru rolul 
interpreta 


filmul © 
(regia Sergiu Nicolaescu). 


Redacția revistei 
„CINEMA“ v-a pregătit 
pentru vacanţă un 
„MAGAZIN ESTIVAL“ 
Sperăm 

ca lectura lui să fie 

nu numai instructivă, 


ci și antrenanță 


299 Filmele anului 999 Con- 
fesiunile actorilor preferați 
999 Tarzan redivivus 999 O 
iubire «cu năbădăi»: film-lite- 
ratură 999 Revista «CINEMA» 
la Hollywood, printre super- 
staruri 999 etc., etc. 


9 Ultima oră: 


După şapte ani, Love Story are o continuare: Oliver's Story. 
„Şi alte articole, informaţii, comentarii, desene, caricaturi, foto- 
grafii de pe platouri și din filme, de la noi și din toate punctele 


cardinale. 


telex Buftea 


Sezonul cald 
e fierbinte 


099 in piczent colectivul studioului 
de la Buftea este angrenat cu toate for- 
tele la realizarea filmelor din planul de 
producţie pe anul 1977. Pină în luna 
iulie, s-au terminat trei filme, iar alte 
șase filme pentru marele ecran și un 
serial pentru televiziune sint in faza de 
montaj-sonorizare şi de finisare. 
Cincisprezece filme ale anului în curs 
se află in plină perioadă de filmare. 
Sezonul fierbinte este arzător pentru 
colectivul de la Buftea. Echipele de 
filmare sint răspindite in toate punctele 
cardinale, la munte și la mare, în nordul 
țării, ca şi în extremitatea sa sudică. 
099 Echipa filmului Drum cu in- 
toarcere de Alexandru Tatos, cu un 
scenariu de lon Băieşu a terminat filmă- 
rile la Sibiu. Multe scene spectaculoase 
și dramatice ale filmului s-au bucurat 
de concursul entuziast al unui mare 
număr de tineri de naţionalitate română 
şi germană din Sibiu, care au constituit 
o figuraţie plină de vivacitate și culoare. 
999 Personalitatea bogată in semnifica 
ţii a marelui domnitor român Vlad Tepes 
— evocată cu multă consideraţie de 


aventura scenariului 
Motive tehnice 


Secventa reprezintă o incăierare teri- 
bilă intre haiduci și poteră, era secventa 
«de virf» a filmului, momentul cel ma; 
spectaculos, cel mai dramatic, cel ma: 
incărcat de tensiune, care ar fi trebui! 
să țină citeva minute publicul cu sufletul! 
la gură. Cei doisprezece haiduci primiră 
patru flinte ghintuite, care nu mai tră- 
seseră nici un foc de aproximativ un 
secol și iumătate, și opt pistoale cu 
teavă lungă, din care trei, se pare, că-și 
mai făceau din cind în cind datoria, in 
condiţii de presiune și umezeală atmos- 
ferică relativ normale. Pentru cei două- 
zeci şi cinci de poterași nu se găsiseră 
in magazia de recuzite a studioului 
decit cinci bucăţi puști din primul război 
mondial, șase pistoale de cow-boy și 
un obuzier de 100 mm., pe care regizorul 
îl refuză cu o inexplicabilă indignare 

Cind se auzi cuvintul «motor», cele 
două cete se năpustiră una asupra 
celeilalte, luară foc două pistoale și o 
pușcă și căzură impușcaţi, așa cum se 
stabilise dinainte, cinci jandarmi şi doi 
haiduci. Regizorul declară că nu e bine, 
că, altfel spus, nu pot fi impuscati șapte 
oameni din trei focuri, ceea ce este, in 
general, conform adevărului istoric, așa 
că se ordonă reluarea filmării, luindu-se 
totodată hotărirea ințeleaptă ca «mortii» 
să nu mai intre în cadru, spre a se eco- 
nomisi in acest fel armamentul valid. 


istorici şi de poporul nostru, dar uneori 
prezentată in mod deformat în străină- 
tate — este transpusă in film de regi- 
zorul Doru Năstase. Scenariul este sem- 
nat de Mircea Mohor. În rolul titular: 
Ştefan Sileanu. Echipa de filmare, folo- 
sind pentru Inceput decorurile castelu- 
lui de la Hunedoara, a pornit cu mult 
curaj, depășind numeroase dificultăți 
tehnice, la realizarea acestei pelicule 
pe care o dorim de înaltă ținută artistică 
şi de larg ecou educativ. 99e În orașul 
Dorohoi a avut loc primul tur de manivelă 
la filmul Cronica unor împărați des- 
culți de Mircea Veroiu. Filmul este 
dedicat evenimentelor tragice ale anu- 
lui 1907, realizindu-se după un scenariu 
de Al. Ivan Ghilia și avind in distribuție 
pe Mihai Mereuţă, Mircea Albulescu, 
Silvia Popovici, Viorel Comăneci, Adina 
Popescu, Florin Zamfirescu și alții. 090 
Au inceput filmările și la comedia Eu, 
tu şi Ovidiu. În sfirşit, o nouă comedie 
care va fi semnată de Geo Saizescu. 
O comedie de actualitate, cu un scenariu 
de Al. Struțeanu, Beno Meirovici și 
Geo Saizescu. În distribuție: Florin Pier- 
sic, Sebastian Papaiani, Violeta Andrei, 
Rodica Popescu, Dem Rădulescu, 
leana Stana Ionescu, Vasilica Tasta- 
man, Aurel Cioranu, Cosma Braşo- 
veanu şi alții. 


Boris FELTEV 


Se strigă din nou «motor», cei două- 
zeci de soldați rămași se repeziră la 
atac asupra celor șase haiduci rămași, 
luară foc doar două arme, ceea ce dădu 
un aspect cam anemic măcelului, căci 
iar căzură șapte victime secrete, de data 
asta, de numai două impușcături. Regi- 
zorul avea fața violetă, vocea răgușită 
și tonusul vital sensibil diminuat. Re- 
scrise pe loc secvența, în sensul că 
șeful haiducilor şi şeful poterei urmau 
să decidă, printr-un duel bărbătesc, 
soarta bătăliei. Cei doi norocoși luară 
singurele arme aflate in funcțiune şi, la 
cuvintul «motor», se declanșă duelul. 
Dar nu și impuşcăturile. Ambele arme 
refuzau să tragă. Recuziterul explică, 
perfect științific, că totul se datorește 
unui nor de ploaie care se ivise la 
orizont. Regizorul ascultă explicația cu 
un calm desăvirşit, apoi indreptă pisto- 
lul asupra recuziterului. Pistolul, fi- 
reşte, nu trase. 

cele din urmă, regizorul renunţă de 
bună voie la momentul cel mai specta- 
culos, cel mai dramatic, cel mai Incărcat 
de tensiune al filmului, moment ce ar 
fi trebuit să țină citeva minute publicul 
cu sufletul la gură. 

Aşa au aflat spectatorii cum trăiau 
haiducii, cum frigeau berbecul, cum se 
ascundeau prin codri urmăriți de la o 
distanță respectuoasă de poteră, care 
insă nu-i ataca, din motive numai de 
ei știute... 


Dumitru SOLOMON 


© 


Harababura 
şi convulsiile 
unel 

societăți 
așa-zise 
hiperoivilizate 


Să ai o voce de aur ca a Lizei 
Minnelli, dar să joci într-un film 
mut! 
De 
Burt Reynolds a schimbat şaua pen- 


tru 


12 


frişcă și Colt-ul pentru gag 


Numele lui Mel Brooks a urcat pe firma- 
mentul hollywoodian după o lungă, foarte 
lungă pregătire de artilerie. Și, de fapt, nici 
nu se știe dacă Brooks spera să spargă 
firmamentul cetății filmului, pentru că astăzi, 
vorbind despre sine, pare cind dornic să 
arboreze o modestie nestirşită, cind de-a 
dreptul inconștient de poziția pe care o 
ocupă. Probabil însă că Brooks nu este nici 
modest, nici inconștient. Un lucru e sigur 
din întreaga lui biografie: de cite ori a 
încercat altceva decit exprimarea în come- 
die nu i-au ieșit decit lucruri comune și 
chiar banale. În schimb, atracția către genul 
comic a simţit-o, cum singur mărturiseşte, 
de cind a început să vadă filme. ȘI văzin- 
du-le, nu numai că-i plăceau, ba chiar și-a 
fixat foarte repede preferințele și «legile», 
imuabile după el, pentru tot ceea ce ar fi 
sortit ecranului. «Mi-a plăcut de cind mă 
ştiu filmul mut. N-am răbdare pentru dialog 
în cinema. Locul dialogului e pe scenă. În 
film e nevoie de acțiune» 

După Incercări Intr-adevăr «ca-n filme» 
şi care coboară pină în anii adolescenții cind 
Brooks îşi punea problema de ce să se 
apuce în viaţă și a bătut la destule uși, mai 
mult sau mai puțin prietenoase, în timpul 
serviciului militar i-a venit ideea să incerce 


Comedie mută '77 


În cărțile mele vorbesc ade- 
sea de un curios fenomen pe 
care Îl numesc iuţirea de 
sine. Trupul e o mașină și 
j ca orice mașinărie se iuțește 
l! sau încetinește. Din această 
iuțire au izvorit valori pozitive, 
cum este poezia, cu metrica și ritmurile 
ei; sau comedia muzicală, unde totul este 
cint, dans şi monolog recitativ. Dar iuţirea 
poate produce şi dezastre. Exemplu: viata 
agitată, zăpăcită, repezită, imbulzită dir 
unele societăți ce se presupun ultra 
civilizate. Este o iuțire fără conținut, căci 
operează asupra conduitelor celor ma in- 
sipide si neinsemnate. Aşa ceva a vrut 
să zugrăvească Mel Brooks, regizorul azi 
foarte la modă, în S.U.A. și alurea. De 
pildă, eroul vrea să bea. Înșfacă sticla de 
whiski şi vrea s-o ducă la gură. Dar bunul 
său prieten, adevărat înger păzitor, știe că 
dacă iar se apucă de băutură, își distruge 
cariera. De aceea îl apucă de încheietura 
miinii și dă s-i tragă braţul în jos, cu 
cu tot. Dar bețivul se opune și trage în 
spre gură. Cele două forțe fac cuplu la 
nivelul gurii, unde vedem o sticlă, perpen 
dicular lipită de orificiul bucal al băutoru- 
lui şi prelungită cu întregul trup al ingeru- 
lui păzitor, făcind o impecabilă gimnastică 
planșă. Poziţie orizontală de arhanghel 
zburător, perfect fidelă imaginei pe care 
ne-o facem despre arhangheli şi îngeri 
păzitori. Nu este ficțiune onirică. Imaginea 
e perfect realistă, căci în stadiul în care se 
găsesc azi ştiinţele gimnasticii, un acrobat 
poate foarte bine să facă o planşă corectă, 
chiar dacă se ține numai într-o singură 
mină. Figura e materialmente posibilă. Este 
paroxismul unei funcțiuni de înfruntare a 
două forțe mușchiulare opuse. Alt exemplu 
cind eroii «o fac lată» ducind o funcțiune 
dincolo de iuteala ei normală. Se știe ce e o 
plecăciune, o ploconeală, amestec de res- 
pect şi lingușire. Eroii noştri nu se multu- 
mesc să aplece numai partea de susa 
corpului. Etalează pe podea întregul trup 
şi, de acolo, incepe o serie nedefinită de 
fiotări, de lăsări în mlini şi ridicări, pentru 
a se replonija iară. 

Sau: Paul Newman fuge nebunește pe 
un bolid fulgerător. În drum pocnește o 
mașină de «student driver», automobil- 
școală, cu două volane și două seturi de 
manete. Bolidul îl pleznește drept în centru. 
Ce face mașina cu două comenzi? Desigur, 
se va despica drept în două, fiecare șofer 
conducindu-și jumătatea sa. Sau: la tangou, 
partenera este adeseori frintă din şale și 
aruncată pe spate, ținută de talie și prolec- 
tată în afară. Dar pentru a marcabine 
coregrafica zvicnire, capul dansatoarei, la 


sfirsitul parabolei, va întilni suprafața unei 
mese și va produce un zgomot puternic, 
care va marca sonor figura de dans. După o 
serie de figuri, balerina pleacă, orizontală, 
dusă pe braţe de trei adoratori, ca la funeralii 
de druid pe scut. Şi ca să pară încă mai 
verosimul, în dreptul unei uși, capul druidei 
se pocnește de perete. În lipsă de deces 
complet, un mic leşin tot e ceva. 

La un moment dat, cei trei prieteni sint 
in aulomobilui lor decapotat. Brusc, se 
opresc. Au văzut ceva senzațional. Atenţia 
lor încordată se exprimă lungind giturile. 
Dar nu numai ei. Automobilul însuşi se 
ridică pe labele dindărăt și stă așa, fix, 
lungind gitul. Ficțiune? Nu. Figura există 
Un motociclist se poate perfect ține numai 
pe roata dinapoi. Cu atit mai posibil pe douà, 
pe partea posterioară a unui automob 

lată și o iuțire paradoxală. Proiecția 
filmului trebuie să Inceapă. Sala e ticsită 
Dar bobinele au fost furate și eroii noştri 
pleacă să le recupereze. Vedeta feminină 
va avea sarcina să- țină pe spectatori cu 
vorba. Adică cu picioarele, şoldurile, tre 
molo de sini, arcuiri șerpești din şale. 
Publicul aplaudă frenetic. Dar după repet: 
rea de 200 de ori a aceloraşi figuri, conti- 
nuă să aplaude,dar fiasc, linced, bleg. 

Pină azi, așezarea pe scaun consistă 
din așezarea şezutei pe şezămint. Eroii 
noştri Însă merg pină la ultimele posibilități. 
Vor inversa operația. În fond, scaunul e 
o unealtă cu care ne prelucrăm părțile zise 
moi ale trupului. E deci natural să așezăm 
unealta pe locul interesat Vom potrivi 
suprafata plană și orizontală a scaunului 
pe rotondităţile oe două ori curbe ale aṣa- 
zisului dos. Ca un plasture pe o rană. 

Filmul incepe. Regizorul il prezinta. Ima 
ginea e un cerc, iar în centrul cercului figura 
regizorului care întoarce capul riglind în 
stii de leu Metro Goldwin. 

La ședința Consiliului de administraţie, 
președintele ordonă sancţionarea mem- 
brilor care au greșit. Secretarul său cirpești 
cite o palmă, pe rind, tuturor participanților 
Toţi primesc pedeapsa. afară de ultimul 
care o inapoiază gidelui. Acesta, la urma 
toarea aplicare de sancliuni, deleaga pt 
vecin să execute el operaţia. Rezultatu 
e că toți membrii cirpesc pe toți membrii, 
și nu o dată, ci mereu, că doară cu toții 
erau egal de vinovaţi. Şi așa mai departe 
În cursul unei singure vizionări am reținut 
vreo cincizeci de asemenea iuțiri tuncțio- 
nale. Filmul e o capodoperă. Nu se poate 
exprima mai bine şi picta mai realist hara- 
babura, bramburiseala, convulsiile traiului 
în unele societăţi hipercivilizate de pe globul 
nostru rătăcitor și adeseori rătăcit 

D.I. SUCHIANU 


Profetul veseliei mute 


Comicul 
sau 
caricatura 
absurdului 
și a mecanismelor 
unui sistem 


să-și distreze camarazii. Şi se pare că 
aceștia s-au și distrat. Apoi, după război, 
prin anii '50, s-a alăturat cu chiu cu vai 
unui grup care lucra pentru un fel de serial 
de televiziune (devenit în scurtă vreme 
foarte cunoscut), Revista revistelor, inspi- 
rată de problemele la ordinea zilei, jucată, 
cintată și cu «va urma». Aici, l-a întiinit pe 
Neil Simon, principalul inspirator al acestei 
producții de televiziune și l-a mai întilni! 


și pe Woody Allen, pe atunci doar co-sce 
narist. Brooks a devenit şi el co-scenaris! 
(el care susține că nu crede în textul spus, 
în orice formă, în film.) În acest serial revuis 
tic de televiziune — iși aduce aminte Mel 
Brooks — existau două feluri de a satir 
za, de a parodia și comenta evenimentele 
culturale, sociale, etc. Unul era «parodia cu 
simpatie», pentru că «noi de fapt iubeam 
ceea ce parodiam. De exemplu pe Tashiro 
Mitune în Rashomon sau Hoţii de bici- 
ciete al lui De Sica, devenit în versiunea 
noastră «Hoţii de Buick-uri», sau wester- 
nurile și filmele de groază cu care am cres- 
cut noi, ca cineaști. Dar existau şi lucruri 
pe care le satirizam cu tot nădutul: toate 
aspectele care ni se păreau nouă că sint 
anti-umane în lumea noastră». 

După mai multe filme de un succes va 
riabil făcute de Brooks, se impun Blazing 
Saddles, o parodie de western sugerată 
de Gene Wilder (care de altfel interpretează 
rolul principal) și apoi o parodie după fil- 


Pentru Paul Newman acest film a 

fost ultima experiență cinematogra- 

fică înainte de a deveni, «pe viață» 
şofer de curse 


nes Caan, um actor bun în orice, 
Chiar cînd se face că vorbește 


mele de groază, Tinărul Frankenstein, 
despre care realizatorului îi place să amin. 
tească ori de cite ori e întrebat, o mică in- 
timplare petrecută cu Gene Hackman. Mulţi 
i-au spus lui Brooks cind s-a gindit la 
Hackman ca interpret al rolului unui orb 
din acest film, că actorul va retuza. Cind a 
aflat însă de o asemenea propunere, Hack- 
man a dat buzna pe platouri și n-a întrebat 
decit pentru cit timp e reținut la acest 
film. Patru zile — i s-a răspuns. ŞI a inceput 
să lucreze de la 6 dimineața pină la 9 seara, 
minut de minut; muncă extenuantă care 
părea să-l surprindă teribil de mult pe 
Hackman, venit să incerce şi comedia cu 
gindul c-o să aibă un moment de relaxare 
«După patru zile de filmare — spune Brooks 
— după patru zile de muncă titanică, am 
scos patru minute de comedie. Dar patru 
minute de aur. O scenă comică de dimen- 
sluni clasice». A urmat Filmul mut, despre 
care vorbeşte acum toată lumea și care 
pare, în sfirşit, să aducă în actualitate pă- 
rerile de la Inceputuri ale lui Brooks în 
privința dialogului. MAL 


Producție a studiourilor americane. Regia: Mei Brooks. Scenariul: Mel Brooks, Ron Clark, Rudy 
de Luca, Barry Levinson. imaginea: Paul Lehman. Cu: Mel Brooks, Bernadette 
Peters, Paul Newman, Liza Minnelil, Ann Bancroft, Burt Reynolds, 


Zilele filmului indian 


Folclor, muzică, 


poezie, dans 


In cursul unei săptămini am putut vedea 
cinci filme care exprimau atit ceea ce este 
insolit (pentru noi) In sufletul indian, cit 
şi trăsături care dovedesc că și această 
Indie participă la problemele care ne fră- 
mintă azi pe toți. E curios de observat cum 
la acest popor blind şi milostiv, care nu 
ucide nici măcar o giză căci e fiinţă vie — 
e, zic, curios, la nişte oameni așa de buni 
ce feroce poate fi la ei sentimentul de stă- 
pin nu pe lucruri, ci mai ales pe flinte ome- 
nești. Sentiment izvorit din tradiția multimi- 
lenară a castelor, a stăpinitorilor și a supu- 
şilor, pe care viața modernă a Indiei de azi 
incearcă şi reuşeşte cu greu să-l înlăture. 
Cu prilejul acestei gale am asistat la efortul 
pe care cinematografia naţională indiană 
Îl face cu mijloacele artel, întru înnoirea 
concepţiilor pentru progresul social, ară- 
tind consecințele distrugătoare ale unei 
mentalități anacronice, spre a putea astfel 
mai bine să le combată. 

În filmul Trenul de Benares (prezentat 
în seara de gală) eroul e un tinăr plin de 
„poezie, care găsește o femeie încă și mai 
idealistă, pe care o iubeşte și este iubit de 
ea. Se potrivesc sufletește, In toate cele. 
Dar nimic nu se va intimpla. Căci tatăl tină- 
rului îl va Insura la iuțeală cu o slută bogată 
şi pisăloagă. El acceptă. Dar nu încercînd 
să reziste sau să păcălească sau să lupte 
minat de un contra-sentiment de proprietar 
— asupra iubitei adevărate, pentru a o 
poseda mai departe, ci potrivit unui antic 
cult domestic, unde tatăl e marele, unicul 
stăpin peste suflete. Tatăl are voie să facă 
cu și din fiu-său tot ce i-ar trăzni prin cap. 
Care fiu, în povestea aceea, nici măcar nu 
se miră! Înghite fără vorbă. 

În filmul Devotamentul.o fată frumoasă 
şi orfană este îndrăgostită de un medic 
care o iubeşte tot atit de tare. Dar, vai, nu 
se pot căsători, căci ea trebuie să îngrijeas- 
că de trei fraţi ai ei, un băiat și două fete. 
Nu-i poate trăda măritindu-se (zice ea cu 
cea mai sinceră ipocrizie). Trebuie să aștep- 
te pină cind se va elibera (alt cuvint folosit 
fraudulos), adică pină cind cei trei fraţi nu 
vor mai avea nevoie de dinsa. lar domnul 
doctor găsește foarte natural să aștepte. 
Cit? Zece ani? Douăzeci de ani? Falsitatea 
va ieși la iveală mai ales cind aflăm că cei 
trei frățiori, de îndată ce au crescut, nu ştiu 
cum să scape mai repede de acea tutelă 
care, sub vorbe tandre, îi transformase în 
nişte pseudo-sclavi. Ei vor spune acestei 
pseudo-mame cuvinte tari, prin care vor 
numi pe numele cel adevărat (adică: egoism 
de proprietar) pretinsul ei sublim devota- 
ment. Cit despre doctorul cel iubit și iubi- 
tor, el acceptă, fără nici o Impotrivire, să 
aștepte douăzeci de ani. O dată implinit 
sorocul, el este gata să se Insoare cu subli- 
ma eroină. Părinţii doctorului gindesc şi 
ei cam tot aşa. Sint contra acelui mariaj 
atita vreme cit fata, în loc să fie proprie- 
tatea exclusivă a soțului, persistă să rămină 
proprietară personală pe cei trei frați. Și 
tot așa, cind fata se liberează, adică atunci 
cind scapă de cei trei frați care vor și ei 
înşişi aşa de tare să scape de ea, atunci 
familia doctorului va fi sută la sută de acord 
cu mariajul. ŞI peste astea toate se va aṣ- 
terne un happy-end gigantic și general, 
care nouă ne va părea poate artificial, dar 
care nu e, căci se află în perfect acord cu o 
mentalitate care presupune amestec de 
bunătate, supunere, biindeţe, adăpostind 
Incă același sentiment de proprietar. 

În toate această lume găsim totusi un 
personaj protund stimabi! pentru efortul iu 
de înnoire: este fata cea iubită (din primul 
film). Ea practică față de iubitul ei acel 
sentiment foarte Inalt, foarte nobil, foarte 
evoluat pe care Anatole France îl botezase 
zicind: «je le méprise tendrement» —«īl 
disprețuiesc cu tandrete» — «il acuz cu 
Induioşare», adică încercînd să !l schimbe. 

Filmul de inchidere, Al treilea pămint, 
în care eroul e ilustrat de Raj Kapoor, e 
povestea prieteniei drăgăstoase dintre un 
căruțaş şi o dansatoare-cintăreaţă, amindoi 
loviți de același flagel: sărăcia proletarului, 
nenorocire care îi uneşte, dar tot așa, în 
eternitate, căci în timpul concret ei își vor 
lua fiecare calea deosebită, e! muncind 
„din greu, ea Infruntind obrăznicia bogaţilor 
care confundă talentul de actriță cu mese- 


-ria de prostituată. 


În primele două filme, artista (Raakhee) 
este de o frumusețe fizică şi de un talent 
actoricesc remarcabile. În cel de al treilea, 
eroina se cheamă Waheeda Rehman și 
cintă şi dansează ca mesageră pertectă a 
întregei zestre de folclor muzical, poetic şi 
coregrafic al acestui vechi şi mare popor. 


D.L SUCHIANU 


Peste noapt 

de două ori 
premiul Oscar: 
pentru scenariu 
şi pentru 
interpretare 
(Sylvester Stallon 


Sylvester Stallone — nume 
necunoscut cu șase luni în 
urmă, face acum parte din 
plutonul primilor condeieri 
și al superstarurilor holly- 
woodiene. Un prim scenariu: 
Rocky — și Stallone își impune semnătu- 
ra obținind Oscarul pentru cel mai bun 
film al acestui an. lată-ne spectatorii uneia 
dintre acele cariere-bombă din care mito- 
logia filmului și-a extras de la începuturi 
legendele. Mai întîi publicul a alergat să 
vadă filmul pentru că acest necunoscut 
a făcut K.O. producătorii dintr-o primă 
rundă, plasindu-le un scenariu și pe el 
ca interpret într-un rol potrivit pentru un 
Brando. Au urmat elogiile criticii aduse 
sensibilităţii și talentului acestui alt tinăr 
american de origine italiană care, înainte 
de a deveni om de cinema, se exersase 
în cele mai diferite profesii printre care 
și boxul, din lumea căruia s-a inspirat 
pentru acest debut-fulger. (Este greu să 
nu deschidem aici o paranteză și să amin- 
tim de cită infuzie de talent, importat din 
îndepărtata peninsulă, s-a bucurat cine- 
matograful american de la Frank Capra 
la Martin Scorsese, pină la Stallone). În 
fine, au urmat cele trei Oscaruri care au 
scos din anonimat pe acest soldat care 


Luptător in bilciuri, zidar de ocazie, 
plasator in sălile de cinema, boxer ama- 
tor, actor amator — sint numai citeva 
dintre sursele de ciştig practicate de 
Sylvester Stallone, pină la 30 de ani. 
Cu un tată de profesie gimnast şi o 
mamă ce se ocupa cu «prezicerea» 
viitorului celor creduli ce nu se zgir- 
ceau la un dolar în plus, și care pină 
în cele din urmă divorțează, Stallone nu 
are o educaţie prea aleasă. Colindind 
din oraş în oraş, mutindu-se din școală 
in școală, viața lui nu face excepţie de 
la biografia comună pentru milioane de 
tineri din ţara sa, porniţi la intimplare 
in căutarea norocului într-o societate 
care nu le oferă nici un fel de stabilitate. 
£ „Cum a sărit acest băiat ca atiția alții, 
dintr-o dată, pe orbita succesului? 

Sătul de mizerie și de atitea incerti- 
tudini, Stallone iși propune, la sfaturile 
mamei, să-şi incerce norocul într-o ca- 
rieră literară! De ce literară? Nu căutaţi 
un răspuns logic. 

Asa se face că, inarmat cu un condei 
— ceea ce să recunoaștem e destul de 
paşnic pentru niște locuri unde multi 
preferă pistolul de calibrul 38. se in- 
stalează la Hollywood si isi petrece nop- 


purta în ranița sa bastonul de mareșal. 

Cine este Rocky? 

Rocky este şi el tot un tinăr american, 
italian de origine, care a cochetat și el 
cu ringul. Boxer de talent, dar nu din 
pasiune, el căuta intre cordoanele ringu- 
lui un mijloc de a escalada bariere so- 
ciale, de a sparge izolarea imigrantului, 
de a-și oferi oportunități materiale. Este 
evident, destinul cvasi-autobiografic al 
personajului lui Stallone din care se de- 


- duce şi asemănarea caracterelor. Autor 


şi erou par a fi fost obsedaţi de «șansa» 
ieşirii din anonimat — ce reprezenta sin- 
gura cale a ieșirii din mediul marginal în 
care s-au născut, mediul celor amenin- 
taţi la tot pasul să sporească fie tabăra 
delincvenţilor și a drogaţilor, fie cea a 
şomerilor, sau — cu puțin noroc — să 
trudească pentru o existență modestă 
lipsită de orice fel de perspectivă. Aflat 
și el la marginea ratării, Rocky se hotă- 
răște să accepte «șansa» de a intilni pe 
ring campionul mondial. Înfruntarea are 


loc în final. Acesta ar fi story-ul. Deci 


un film cu și despre box. Ce ar fi putut 
aduce nou, pentru a justifica un astfel de 
succes, după atitea altele dedicate acestei 
teme, dacă nu ar fi decit să amintim de 
Cineva acolo sus mă iubeşte sau mai 


tile — tot pașnic, zgiriind hirtia Sotia 
sa, ziua cheineriță la un drug-store, 
bate, tot nopțile la mașină, manuscri- 
sele, care merg însă rind pe rind la coş. 

Pină într-o zi cind.. a fost odată, 
așa cum se spune acum, cind legenda 
a înflorit, Stallone vede un afiş cu idolul 
tinereții sale, boxerul Rocky Marciano. 
„Zis și făcut. Adică văzut şi făcut. Trei 
nopți albe și povestea vietii unui boxer 
e gata. Doi producători în căutare de o 
lovitură (Robert Chartofi și Irwing 
Winckler) I acceptă și-i propun pe loc 
o sumă foarte importantă. Spre stupoa- 
rea lor, Stallone, care pină nu demult 
cîştiga doar 37 dolari pe săptămină, 
refuză: «Vind scenariul numai cu con- 
diția să interpretez eu rolul principal». 
Răspunsul său categoric Işi face efec- 
tul. Stallone obţine rolul și dreptul de 
a coregrafia scenele de box. Actul intii 
al poveștii filmului se incheie astfel cu 
lupul mincat de oaie. Actul doi începe 
după premiera filmului. Succesul este 
aproape instantaneu. fh primele şase 


Un film 

bombă 

lansat 

de un anonim 
devenit celebru 
peste noapte. 
Care-i secretul 
acestui fulminant 
succes? 


recentul Paradis? Am văzut filmul, măr- 
turisesc, cu o mare curiozitate. Realiza- 
rea este, desigur, impecabilă: simțul rea- 
lităţii este impins pină în cele mai mici 
detalii, reconstituirea fără menajamente 
a lumii mărunte, sfișiată de ambiţii și do- 
rinți rămase mereu fără acoperire este 
de o veridicitate captivantă; interpretarea 
actoricească este demnă de școala unui 
Elia Kazan. Dar cite filme cu aceeași 
acoperire artistică nu ne-au oferit tinerii 
regizori americani? De unde acest suc- 
ces nemăsurat pentru Rocky? Căutind 
răspunsul la această intrebare,gindul m-a 
dus către un film diferit dar cu o expe- 
nenţă similară: Love Story. Cu cîțiva ani 
în urmă, critica americană considera acea 
banal poveste de dragoste, acea «Damă 
cu camelii» a anilor '70: «filmul majorită- 
in tăcute», iar succesul său mondial ne 
este încă proaspăt în amintire. Cheia 
acelui succes a fost limpede, ei a dat 
unui public saturat de producţii violente 
şi pornografice — promisiunea dragostei 
pure, a sentimentului capabil să întringă 
prejudecățile de clasă, disprețuind dola- 
rul, pledind pentru o viață simplă, fireas- 
că, în doi. Rocky, în cu totul alt cadru, 
reinnoieşte și el o speranță. Speranţa 
ieşirii din anonimat pe care chiar dacă 
o întăptuiește cu pumnul, o face cu sufle- 
tul necorupt de violența din jur. Chiar 
dacă eroul face parte. după atributele 
sale exterioare, din galeria durilor, el 
râmine un candid, un sentimental, iși 
permile să fie tandru și totuşi reuşeşte. 
Stallone, cu privirea sa în stil italian, 
languros-melancolică, are răgazul într-o 
lume ce gonește numai după bani, să 
ocrotească păsărele, clini sau copii și 
să se indrăgostească ca un timid. lar 
într-o lume a sportului vindut profituri- 
lor, în care sportivii sint tratați asemeni 
unor roboți — el, însinguratul alergător 
de cursă lungă, rămine un visător. Un 
visător care are forța să ciștige o bătălie 
morală. El dă «majorităţii tăcute» spe- 
ranța că poţi să fii nimeni şi Într-o zi să 
devii, prin tine însuţi şi fără să calci pe 
căi greşite, cineva. Rocky şi Stallone, 
personaj și autor, au trăit această expe- 
riență. Succesul lor se datorează doar în 
parte filmului ca atare. El se datorează 
în primul rind unei stări de spirit care a 
devenit pentru mulți dintre compatrioții 
săi o necesitate vitală. 


Adina DARIAN 


luni de exploatare, încasările se ridică 
la 35 milioane dolari, iar portretul «ne- 
cunoscutului» este făcut astfel: «Are 
bicepşii lui Victor Mature, gura lui Rock 
Hudson, mersul lui Robert Mitchum», 
deşi gurile rele adaugă «Are o privire 
de cocker». Pină la consacrarea celor 
trei Oscaruri (pentru cel mai bun film 
al anului, pentru regie, pentru montaj), 
Stallone primeşte premiul criticii din 
Los Angeles «Globul de aur». lar acum 
studiourile «Universal» încep filmările 
- la viața lui Edgar Poe după «un scenariu 
Stallone» şi la Paznic personal după 
un scenariu original al aceluiași autor. 
Este imposibil și dealtfel inutil să extra- 
gem din această ascensiune vertigi- 
noasă şi singulară o morală generali- 
zatoare, totusi cazul lui Stallone do- 
vedește că intr-o lume care creează 
fascinația gloriei, inghiţind şi strivind 
ca un imens malaxor cohortele de can- 
didaţi la celebritate, din cind în cind — 
tocmai pentru a aţița și mai mult com- 
petiția — există si cite un lup mincat de 


i lite 
Producţie a studiourilor americane. Regia: John G. Aviilsen Scenariul: Sylvester Stalone 
Imaginea: James Crabe. Cu: Sylvester Stallone, Talia Shire, Burt Young, Cari Weathers, Burgess 


Meredith, Jimmy Cambina. 


G 


© Să ridem cu 


Maiakovski... 


„„sau elogiul satirei 
care taie ca să vindece 


Serghei lutkevici, regizorul sovietic care 
şi-a făcut o faimă internaţională cu două 
filme atit de diferite ca temă şi mijloace de 
abordare: Othello și Lenin în Polonia s-: 
consacrat in ultimii ani unei maniere dife 
rite de lucru şi anume reprezentarea stili- 
zată a realității. El a inaugurat acest gen 
cu Baia. Luindu-și drept colaboratori doi 
tineri desenatori de animație, lutkevici le-a 
comandat toată suita de decoruri în alb- 
negru-gri și intr-o viziune cit mai picturală; 
pe acest fundal, eroii din piesa lui Maia- 
kovski evoluind in vestimentaţie color, pă- 
reau niște personaje animate, subiecți și 
implicit comentatori ai intrigii. În Subiect 
pentru o schiță, lutkevici ducea mai de- 
parte experimentul său artistic. Vă mai 
amintiți de acea zi din viața lui Cehov, 
ziua premierei «Pescărușului» din care lut- 
kevici face o zi examen a conștiinței auto- 
rului, dar și a operei sale? Într-un decor 
de asemeni stilizat, povestea piesei «Pes- 
căruşul», şi nu piesa propriu-zisă, dă un 
ton particular filmului biogratic, dublu re- 
velator pentru viață şi operă 

Acum, în Să ridem cu Maiakovski (noi 
am putea adăuga și cu lutkevici) regizorul 
reia relația autor-operă şi operă-epocă 
(momentul cind a fost creată şi perioada 
cind continuă să fie citită de generațiile 
următoare) prin intermediul piesei «Plos- 
nita». Maiakovski fără de care în primii ani 
ai revoluției nu Iti puteai imagina străzile 
Moscovei, el «cel mai înalt, cel mai lat in 
spate, cel mai frumos, cel mai viu»... a 
ajuns azi să fie «făcut» în şcoli, iar mosco- 
viţii trec pe strada sau coboară la stația de 
metrou ce-i poartă numele, îi admiră sta- 
tuia ce dă numele pieții — tot așa cum 
Maiakovski trecea odinioară pe strada Sa- 
dovaia spre teatrul «Tim». Personajele sale 
au însuflețit revoluția, dar cum s-au intil- 
nit ele cu viitorul? se întreabă lutkevici. 
Prisipkin este astfel proiectat în viitor, in- 
tr-un viitor socialist ca şi în cel al lumii ca- 
pitaliste. Cum vor arăta atunci ploşnițele? 
Anacronicile deprinderi vor fi din nou 
prinse in insectare? lutkevici preia tonul 
maiakovskian pentru a continua neiertă- 
toarea sa satiră la adresa unora dintre con- 
temporanii săi. O preia în stilul cupletelor, 
al pamfletelor, al afişelor, servindu-se rind 
pe rind de desene animate, de păpuși ani- 
mate, de actori adevăraţi caricaturizați, cu 
toţii comentaţi de un prezentator care se 
bucură de autoritatea de a fi fost confrate 
şi contemporan cu Maiakovski: dramaturgul 
Aleksei Kapler. El prezintă pe autorul «Plos- 
niţei» aşa cum l-a cunoscut şi personajele 
sale așa cum au ajuns. Asistăm de fapt la 
«o zi din viața eroilor lui Maiakovski», o zi 
care fără nici un paradox corespunde insă 
celor trei timpi: trecut, prezent şi viitor. 


Producţie a studiourilor sovietice «Mosfilm». 
Regia și scenariul: Serghei lutkevici, Anatoli 
Karanovici — pe motive din piesa «Ploșnițan şi sce- 
năriul «Uită căminul de V. Maiakovski. imaginea: 
luri Neiman. Cu: Leonid Bronovroi, Galina Volcek, 
lia Savvina, luri Cernov, T. Soroi. 


Furnicarul. 


„„„sau povestea 
unui fals-refugiu monahal 


Zoltan Fabri, regizorul maghiar care și-a 
inceput o prestigioasă carieră odată cu 
Călușeii, prezentat la Cannes în 1956, a 
semnat de atunci o suită de filme prin care 
a investigat neobosit natura umană pro- 
iectată pe fundalul realităților social-poli- 
tice din țara sa. Fie că a abordat teme din 
trecut sau din prezent, Fabri le raporta 
intotdeauna la experienţa şi criteriile ac- 
tualității. Astfel stind lucrurile, mi s-a părut 
surprinzător să-l intilnim acum cu aparatul 
de filmat intre zidurile unei mânăstiri, în 
zilele antebelice. Ce punct de atracţie pu- 
tea găsi acest febril regizor, într-o izolare 
monahală? Întrebarea işi găseşte însă trep- 
tat și firesc răspunsul. Fabri nu se depăr- 
tează de crezul său artistic. Acest grup 
social aparte, separat aproape ermetic de 
lume — nu și de viciile ei, oferă regizorului 
un teren de investigație generalizatoare 
pentru relaţiile dintre semenii săi dintr-o 
lume acum apusă. Castele sociale, avidi- 
tatea banului, vanitatea ierarhiilor funcțio- 
nează cu precizie de ceasornic și aici între 
zidurile mânăstirii unde viața nu concordă 
cituşi de puţin cu precepte enunțate in 
cărţile sfinte care cer să nu minţi, să nu 
furi, să nu ucizi. Între pereții curați şi fru- 
mos boltiți ai mânăstirii, se urzesc intrigi 


şi se sfărimă destine. Invesmintate în straie 
negre, ascunzindu-şi parcă păcatele de 
lumina soarelui, maicile, cu fețele impietrite 
ca și statuile sfinţilor cărora li se inchină 
în așa fel incit nu poți ghici cine cui se 
roagă, cine pe cine slujeşte — ascund du- 
rere şi resemnare sau avide pofte de bunuri 
lumești. Aici, ca şi în lumea de afară, spu- 
ne regizorul, cei ce rămin fideli lor inşile și 
idealurilor pure se vor lovi de inerţii retro- 
grade. Desigur infringerea lor va fi vre 
melnică, gindesc elevele găzduite aici atunci 
cind închid în subsolul mânăstirii proiec- 
tele inovatoare ale unei maici luptătoare 
acum înlăturată, care incercase să moder- 
nizeze și să elibereze femeia dindu-i drept 
la o învățătură ştiinţifică, laică. Proiectele 
vor fi găsite aici, peste ani, de o altă des- 
chizătoare de drum — așa speră ele elevele, 
constrinse acum să respecte rigori mona 
hale, în timp ce rid gălăgios in soare cu 
gindul la logodnicii ce le așteaptă şi la 
promisiunea unei vieți normale. 

lată-l deci pe Zoltan Fabri autorul unui 
nou eseu cinematografic fără să se abată 
de pe drumul său de pină acum scoțind 
la lumină chiar din unghere ce se feresc 
de ea, adevărul. Pentru că el se dorește 
un căutător neobosit al acestei prețioase 


ri. 
ii Simona DARIE 


Producție a studiourilor din R.P. Ungară Re- 
gia: Zoltan Fabri. Scenariut Endre llles, Zoltan 
Fabri. imaginea: György llles. Cu: Mari Töröcsik, 
Eva Vass, Margit Makay, György Andai, Era Pap. 
Noemi Apor, Magda Kohut, istran Patho. 


O călugăriță laică 
röcsik în Furnicarul) 


Orfana... 


„„sau o strălucită 
anti-melodramă 


O nuvelă care l-a consacrat între cele 
două războaie, pe autorul ei Moricz Zsig- 
mond şi datorită stilului febril reportericesc 
în care-şi transcria o experiență de viață: 
întiinirea cu o fată crescută la asistenta 
socială care-i povesteşte scriitorului dra- 
matica ei biografie. Un film care nu ecra- 
nizează decit două fragmente din biografia 
literară, în rest lasă loc larg ficţiunii şi fan- 
teziei regizorale. O impietate? De ce s-o 
numim astfel dacă rezultatul e o operă 
inspirată şi originală de sine stătătoare în 
măsura în care-și reconstruiește universul 
ei de imagini pe stilpii de rezistență ai ca- 
racterului și semnificației personajului ini- 
tial, dar în condiţiile noi imaginate filmic de 
coautorul operei. De părintele adoptiv al 
«Orfanei». Spre deosebire de eșecurile 
peregrinărilor eroinei, din film, de la un 
părinte adoptiv la altul, «peregrinarea artis- 
tică» Ti priește personajului. Un lanț fatal, 
un carusel dramatic, mină acest copil foarte 
sensibil către înțelegerea timpurie și crudă 
a existenţei, grăbindu-i sfirșitul — un sfîrșit 
inexistent în carte dar reclamat de film. 
Drept consecință a absurdității relațiilor 
umane din acea vreme, a răutății, ipocriziei, 
cupidității, la care e supusă orfana de clte 
ori incearcă un nou refugiu familial. Existau 
multe tentaţii spre o tratare melodramatică, 
evitate însă cu gust sigur şi inteligență 
artistică de către un regizor(Laszlo Ranody) 
pentru care universul copilăriei nu este 
deloc iluzia paradisului terestru. Singura 
bucurie transmisă cu frenezie şi senzuali- 
tate de imaginea aparținind poetului-opera- 
tor Sandor Sara, e fuga fetiţei, goală în 
cimp, după vaca pe care o îngrijeşte cu tan-* 
drețe. Prietena ei, Borișca În spre final, 
într-un grajd părăsit, fetița de opt ani care 
a suferit cit pentru 80 de ani, stă ghemuită 
şi mingiie în neștire o pasăre moartă. Ochii 
senzaţionalei mici interprete (Zsuza Czin- 
koczi) aleasă dintre mii de copii, te obse- 
dează multă vreme: sclipirea lor mindră și 


isteață de la început e Intunecată treptat 
de o imensă, copleșitoare resemnare. Dar 
resemnarea ei solicită în noi un strigăt de 
protest. Fără lacrimi şi vorbe. Strălucită 


antimelodramă. 
Alice MĂNOIU 


P'oducţie a studiourilor ungare. Regia: Laszlo 
Ranody. Scenariul: Judit Elek, Laszlo Ranody, după 
nuvela de Zsigmond Moricz. imaginea: Sandor 
Sara. Muzica: Rudolf Maros. Cu: Zsuzsa Czinkoczi, 
Anna Nagy, Sandor Horvath, Josef Bihari, Adam 
Szirtes, Mariann Moor. 


Mînie rece 


„„„sau cînd umbra 
unei muște are efectul 
unei eclipse de soare 


Există filme care-și parcurg viaţa lor ecra- 
nistică (iertare pentru violentarea lingvis- 
tică) doar ca revelator al unor stări de lu- 
cruri. Şi cînd spun doar, marchez o dis- 
proporție între sfera problemelor abordate 
şi cea a mijloacelor artistice folosite. 

Există aici, în această Minie rece (care 
in engleză se încălzeşte, pentru că filmul 
se cheamă «Fighting Mad», adică: «Luptind 
pină la disperare») există, spun, cam tot 
ce scutură societatea de peste ocean în 
acest moment şi, într-un fel sau altul, apare 
neintrerupt pe pagina intii a cotidienelor: 
cupiditatea nestăvilită a trusturilor căreia 
simplul cetățean (şi Incă fermier înrădăcinat 
în pămîntul lui, cu mica lui crescătorie de 
cai, cu viața lui aspră, dar onestă, dusă 
după legi scrise şi nescrise) s-ar părea 
că nu se poate, ba chiar nu-i este permis 
să i se impotrivească; există în acest film 
crima, suprimarea insului ce s-ar incumeta 
să stea în calea expansiunii cavalerilor 
industriei, există violența parcă fără motiv, 
la fiecare colț al străzii, ca și violența cu 
premeditare; există violul, există presiunea 
psihologică a celui tare asupra celui consi- 
derat slab doar pentru că este mai puțin 
avut, şi în definitiv, pentru că e numai fer- 
mier, există o forță publică ce nu prea are 
în realitate forța să intervină cu eficiență, 
ci doar ca să constate ce s-a întimplat; 
există crima ecologică a celor care mutilea- 
ză natura pentru că şi ea, în concepția lor, 
le-ar sta în cale, și mai există, ca o oază, 
dacă nu ca un memento, o mică așezare: 
citeva case de fermieri care înțeleg să se 
apere în faţa tăvălugului trustman-ilor. În 
sfirşit, mai apare un fel de justiţiar pe cont 
propriu, un tinăr (Peter Fonda) care pără- 
sește oraşul ca să-și reia viața de acasă, 
de la țară, dezamăgit de existența între 
zidurile de beton și dezamăgit și de citadini 
(un tînăr a cărui deviză e înscrisă pe tini- 
cheaua numărului mașinii, «lasă benzina 
şı incalecă pe cal», un fel de nou Thoreau, 
acel profet avant-la-lettre al ecologilor de 
astăzi). 

În fata atitor intenții şi atitor probleme, 
sigur că povestea imaginată aici avea să se 
arate foarte repede neîncăpătoare, iar gră- 
bita succesiune de întimplări să ducă spre 
un la fel de grăbit, să-i spunem pe nume, 
schematism (pentru că e boală universală). 
Întimplare după intimplare (și nu asta ar fi 
de acuzat) dar toate la paroxism, fără tre- 
ceri şi nuanțe, fără gradație (și chiar fără 
motivaţie), o cavalcadă şi uneori un balet 
de bătăi, urmăriri, explozii, împuşcături 
(ecologul nostru folosește chiar și arcul 
care, în foarte scurtul lui timp liber, îi este 


sport favorit).Şi, ca In Cehov, dacă apare 
o puşcă pe un perete e sigur că se și în- 
timplă ceva cu ea pină la finalul piesei 
larcul de aici, deloc arhaic, joacă un rol 
dramatic, devine chiar cheia suspensului). 
Sigur, filmul sugerează un climat, foloseste 
date ale unei realităţi dar le foloseşte grosso 
modo. Premizele lui sint, cum s-ar spune, 
valabile, dar autorii vor să vorbească de 
prea multe lucruri deodată, la scară natu- 
rală. Treptat însă totul se reduce, poate 
inconștient, la proporţiile unei machete 
peste care umbra unei muşte are efectul 
unei eclipse de soare. 


Mircea ALEXANDRESCU 


Producţie a studiourilor americane. Regia și 
scenariul: Jonathan Demme, imaginea: Michae! 
Watkins. Cu: Peter Fonda, Lynn Lowry, John 
Doucette, Philip Carey, Scott Gien, Harry Northup 


ul de grație 
1573... 


„„„Sau 0 epopee 
în cadrul unui foarte 
bun film istoric 


Amplu poem epic, filmul regizorului iu- 
goslav Vatroslav Mimica evocă un insem- 
nat eveniment istoric; răscoala țărănească 
din Slovenia din anul de grație 1573. În 
plină Renaștere, epocă luminată de min- 
tile umaniştilor ce slăvesc forțele prome- 
teice ale omului, omul-şerb trăiește coș- 
maruri cu adevărat medievale. Umilit, dis- 
prețuit, martirizat, țăranul nu are dreptul 
de a-și alege propriul destin, el trăiește 
numai pentru a sluji pe nobil. Cortegii de 
mutilați rătăcesc prin sate arătind cit de 
scump au plătit nesupunerea. Un țăran 
este sfișiat de ciinii seniorului plecat să 
vineze orice, fie și un om. Toate acestea și 
alte singeroase abuzuri ii imping pe țărani 
la revoltă. Coloanele inarmate cu turci se 
îndreaptă spre Zagreb, unde vor să fău- 
rească o lume în care toți să fie egali 
«pentru că toți ne-am născut egali». Înfo- 
metata armată este insă infrintă de nobilii 
in armuri. Conducătorul revoltei, Matiia 
Gubec este martirizat asemeni ţăranului 
român răsculat la inceputul aceluiaşi veac 
Gheorghe Doja, o coroană și un tron in- 
roșit îi curmă viața. 


Dimensionat grandios, filmul are cadența 
epopeică demnă de momentul istoric pe 
care-l evocă. Scenele de luptă sint poten- 
tate dramatic de o excelentă coloană so- 
noră. Scenografia reconstituie cu minu- 
țioasă grijă atmosfera epocii, iar imaginea 
compune cadre spectaculoase în care to- 
nurile de culoare se infruntă. Cadrele sint 
dominate de roșul singeriu al cerului pre- 
vestind sthimbări in alcătuirea lumii. Asis- 
tăm la un foarte bun film istoric și un spec- 
tacol cinematografic de ținută. 


Dana DUMA 


Producţie a studiourilor iugoslave. Un fiim 
de: Vatroslav Mimica. Cu: Fabijan Sovagovic, Bata 
Zivojinovic. 


Aşteptarea 


Două actrițe excepționale, Mari T& 
röcsik şi Maia Komorowska, stau prin- 
se în filmul lui Gyöngyösi, ca două 
gize somptuoase într-un chihlimbar 
îngheţat. 

Căutările estetice, remarcabile pe 
plan vizual, sint, din păcate, lipsite de 
temperatură afectivă sau ideatică, de 
acea vitalitate a simbolului, fără de 
care cea mai distinsă caligrafie nu 
poate aspira la literatură. 

Nici caracterul pretextual al temei, 
nici anumite incoherențe sau incon- 
gruențe temporale nu supără atit cit 
ostentația mijloacelor, obligate să se 
hrănească din sine, pentru sine, ame- 
nințate de epuizare. 

Două femei, două cariatide impre- 
sionante, susțin, totuşi, destul de ṣu- 
breda alcătuire a unei opere inegale, cu 
intenţii contradictorii, în care domi- 
nantă rămine virtuozitatea camerei de 
filmat 


Am fi nedrepți dacă n-am semnala 
singura alianță expresivă, de indiscu- 
tabilă valoare, şi anume aceea dintre 
trăirea în ireal a eroinei principale și 
aerul ireal care plutește peste întreaga 
peliculă. 

Numai că, dacă vagabondajul prin 
complicatele culuare ale memoriei sau 
prin sălile luxuriante şi încețoșate ale 
visului se legitimează perfect în crea- 
ţia lui Alain Resnais, Anul trecut la 
Marienbad, acestea sint mult mai 
puțin adecvate în filmul lui Gyöngyösi 
care indică (sau sugerează) repere 
istorice, ideologice, coordonate mo- 
rale, ba chiar în unele momente, datele 
unei dezbateri vag polemice. 

E ca şi cum un artist al modei ar 
compune o ținută de mare frumuseţe, 
minuțios lucrată, fără a avea în vedere 
cărei ceremonii sau împrejurări îi e 
destinată: unei premiere la Operâ? 
unei excursii? unui alai funebru? unei 
veri toride? unei ierni friguroase? 

Evident, fără angajare, fără lucidi- 
tatea unui scop, fără pledoarie afec- 
tivă, toate anotimpurile sînt friguroase. 


a CASSIA 


prezențe româneşti peste hotare 


N Filmul Mere roșii al regizorului 
Alexandru Tatos (după un scenariu de 
ion Băieşu) a luat premiul Ii la Festivalul 
internaţional (Forum) de la Lublin (Polonia). 
Anul acesta, această competiție cinema- 
tografică s-a desfășurat sub deviza: «Omul 
şi munca». 


N La tradiționalul Festival de artă și 
cultură «Portocala de aum de la Antalya 
(Turcia), filmul românesc Patima a fost 
distins cu trofeul «Portocala de argint». 


W Juriul Festivalului cinematografic umo- 
ristic şi satiric de la Gabrovo (R.P. Bulgaria) 
a decernat premiul |! filmului D'ale orga- 
nigramei (scenariul şi regia Matty Aslan). 


Un stimulent serios... pentru umorul de 
calitate! 


W-La cea de a X-a ediţie a Festivalului 
internaţional al filmului de la Moscova, 
actorul Amza Pellea a fost distins cu 
Premiul pentru cea mai bună interpre- 
tare masculină pentru rolul interpretat in 
țilmul Osinda (regia Sergiu Nicolaescu). 


W Elisabeta Bostan, 'egizoarea musica 
lului «Ma-Ma», prezentat la concurs la 
secția «Filme pentru copii şi tineret», a pri- 
mit un Premiu special al juriului iar filmul 
Ma-Ma a fost distins cu premiul special 
al juriului secţiei pentru copii și tineret 
pentru «cel mai bun film muzical și cea 
mai călduroasă audienţă la public». 

. 


Patima de Draga Olteanu şi George Comea 
trofeul «Portocala de argint» | premiul Il 
la Antalyafla Gabrovo 


Premiul II 

pentru Mere roșii ` 

(regia Alexa 
lexandru 

'Tatos, scenariul 

Ion Băieșu) 


asociaţia cineaștilor 


Cenaclurile pe baze noi 


999 ideile directoare ale recentei plena- 
re a C.C. al P.C.R., cuvintarea rostită la 
plenară de secretarul genera! al partidului, 
tovarășul Nicolae Ceauşescu, au stat la 
baza dezbaterilor care au avut loc la sediul 
Asociaţiei cineaștilor, cu prilejul încheierii 
anului de învățămînt politic. Au luat cuvin- 
tul Mircea Alexandrescu, Ovidiu Georges- 
cu, Geta-Doina Tarnavschi, Gheorghe Na- 
ghi, Gheorghe Turcu, Malvina Urșianu, 
Valerian Sava, Sergiu Nicolaescu, lon Po- 
pescu lGopo, Manole Marcus, Lucian Mar- 
dare, Nicolae Ţic. 999 Una dintre temele 
dezbătute a fost aceea a organizării pe baze 
noi a activității cenaclurilor Asociaţiei, în 
vederea dezvoltării spiritului critic, a spori- 
rii contribuţiei colective a cadrelor de spe- 
cialitate la promovarea valorilor autentice, 
la înlăturarea deficienţelor care se manifes- 
tă în creaţia și producţia cinematogratică. 
999 La Casa de cultură a sindicatelor din 
Piteşti, criticul Florian Potra a vorbit iubito- 
rilor filmului din acest oraș despre «Geo- 
gratia foamei și filmul sud-american». 999 
Sub egida Uniunii artiștilor plastici şi a 
Asociaţiei cineașştilor, regizorul Bob Căli- 
nescu a organizat la Herculane o expoziție 
de măști. eee Cu prilejul Festivalului inter- 
naţional al filmului de animație, la Annecy 
— Franţa, s-a întrunit Consiliul de adminis- 
traţie ASIFA. lon Popescu Gopo a fost 
reales membru al consiliului. La festival 
au asistat, de asemenea, Lucia Olteanu, 
Rodica Lipatti şi George Sibianu. 999 La 
Festivalul internaţional! al filmului de la 
Moscova au fost prezentate în concurs fil- 
mele de lung-metraj Osinda și Ma-Ma. 
Din delegaţia cinematografiei noastre au 
făcut parte directorul general adjunct al 
Centralei România-Film, Constantin Pivni- 
ceru, regizoarea Elisabeta Bostan, actorii 
Aimee lacobescu și George Mihăiţă, sce- 
naristul-inginer de sunet Anușavan Sala- 
manian, operatorii Alexandru David și lon 
Marinescu, criticii Eva Sirbu şi Ana Halasz, 
documentariștii Mirel Ilieşiu şi Jean Petro- 
vici, autorul de filme de animaţie Eduard 
Sasu. Regizorul lon Popescu Gopo, pre 
şedintele Asociaţiei cineaștilor din Româ- 
nia-este membru al juriului pentru filmele 
de ficţiune de lung-metraj, iar regizorii Mir- 
cea Moldovan şi Gheorghe Naghi fac parte 
din delegația trimisă la festival de Aso- 
ciația cineașştilor. 99e Monteuza Iolanda 
Mintulescu a reprezentat în acest an Aso- 
ciația noastră la festivalul internațional al 
filmelor de Cruce Roșie şi medico-sanitare 
de la Varna. 


Ovidiu GEORGESCU 


cineclub 


Bun venit Cocora ! 


Familia mare a cinecluburilor, peste 
400, s-a imbogățit de curind cu incă un 
— cum să-i spun, frate, fiu? — numit 
Cocora. Cocora, de la cocor, un cocor 
găsit acum 250 de ani de niște ciobani, 
undeva, în Bărăgan și care a dat numele 
său de pasăre așezării care s-a format 
atunci, pe locul acela. Cocora, azi co- 
mună mare — peste 6000 de suflete — 
cu case frumoase, cu 18 km. de trotuare, 
cu 30 de telefoane și un plan de termo- 
ficare realizabil pină în 1980, comună 
cu oameni harnici și un primar doldora 
de planuri şi visuri pentru comuna lui, 
Elefterescu pe numele său, «tovarășul 
Elefterescu», cum e strigat din toate 
părțile, Cocora asta cu intățișare și 
date de «erou pozitiv», a fost, la un 
moment dat, «platou de filmare». Așa 
a inceput totul: doi cineamatori Cornel 
Militaru și Anton Rogoz, de la cineclu- 
bul «Hermes», au venit la Cocora să 
tacă un film dedicat răscoalei țărănești 
din 1907: «Neuitatul an». L-au făcut si 
au obținut cu el premiul Il! la categoria 
film jucat, în marea competiție «Cinta- 
rea României». Dar, cineaşti vechi şi 
pasionaţi, Cornel Militaru şi Anton Ro- 
goz nu s-au mulțumit doar să-și facă 
meseria, să filmeze «la fața locului», 
cu oameni ai locului — și ce actori 
minunați au descoperit ei in acești 
oameni numiți loana Niţă, Constantin 
Barna sau Virgil Elefterescu, și ce 
«copii minune» în Viorel Dragomir și 
Dan Lefter — ci s-au apucat așa, din 
mers, să-i inițieze pe cocoreni in tainele 
meseriei lor. Cocorenii, oameni lumi- 
nați, deschişi deopotrivă progresului 
tehnic — trotuarele, telefoanele, termo- 
ficarea — și progresului spiritual, au 
priceput atit de repede și atit de bine, 
încit au hotărit: vom avea și noi un cine- 
club la Cocora. Şi il au. Noul, proaspătul 
şi precis ambițiosul cineclub Cocora, 
s-a născut în ziua de 7 iunie in prezenta 
unui «grup de specialişti», Alecu Croi- 
toru, Călin Căliman, Aurel Mişcă și 
subsemnata, și a fost botezat de către 
Președintele Asociaţiei Cineaștilor, lon 
Popescu Gopo, cu numele comunei, 
cu numele unei pasări călătoare. Se 
cuvine să-i urăm: bun venit. Şi pentru 
că e pasăre, și pentru că e cocor, zbor 
inalt, şi multe călătorii minunate. În 
lumea filmului. > 


Eva SÎRBU 


m La Festivalul internaţional ştiinţifico- 
tantastic de la Triest (2—9 iulie), cinemato- 
gralia românească a participat cu filmul lui 
lon Popescu Gopo, Comedie fantastică 

m Cursa regizorului Mircea Daneliuc... 
continuă în luna iulie pină la Kozalin 
(R.P. Polonă) unde va lua parte la Festivalul 
tinerilor realizatori (30 iulie — 7 august). 

E Povestea dragostei (lon Popescu 
Gopo), Legenda ciocirliei (Aurel Miheles) 
și filmele de animaţie Clopoțelui de argint 
(Laurenţiu Sirbu) şi Pădurea lui lon (Adri- 
an Petringenaru) vor reprezenta țara noas- 
tră la Festivalul internațional al filmului de 
lung şi scurt-metraj care se va desfășura la 
Odensee (Danemarca) între 31 iulie — 7 
august. 

N Cu prilejul Festivalului internaţional al 
filmului de la Montreal (19—28 august) va fi 
prezentat și filmul românesc Osinda, reali- 
zat de Sergiu Nicolaescu, după opera 
scriitorului Victor lon Popa. 


ale organigramei de Matty Aslan: 


telex Sahia 


Fideli pasiunilor 


Redactorii grupelor de creaţie ale 
studioului «Alexandru Sahia» ne co- 
munică 999 Viorel Bindea: Apa şi 
lumina este titlul documentarului sem- 
nat de Gheorghe Horvath (imaginea: 
Romeo Chiriac), dedicat salbei de hidro- 
centrale de pe Argeş și celorlalte con- 
strucţii socialiste din județ care con- 
tinuă legendara tradiţie a celor «nouă 
meşteri mari» „Nici piine fără muncă 
este ideea susținută de Erich Nuss- 
baum (regia și scenariul) în filmul cu 
același titlu (imaginea: Horia Bolbo- 
ceanu). Filmările au loc la Timişoara, 
la Uzina mecanică şi la școala ei pro- 
fesională, unde se pregătesc în acest 
cincinal 15 000 de elevi, muncitori cali- 
ficaţi şi tehnicieni. Se află în copie 
standard filmul lui Alexandru Drăgu- 
lescu, Vorbim aceeași limbă, turnat 
în comuna Socol-Banat, unde trăiesc 
şi muncesc Împreună români, sirbi, 
germani şi alte naţionalităţi. 000 Ma- 
rion Ciobanu: Mirel Ilieșiu, nedespăr- 
titul său operator Doru Segal (însoțit 
de debutantul Cristian Perianu) și (co- 
laborare de mult așteptată) scriitorul 
Radu Cosaşu semnează Împreună măr- 
turia cinematografică a celei mai mari 
nave construită vreodată în ţara 
noastră,  petrolierul «independența» 
(155 000 Tdw). Filmul se numește Drum 
bun. 900 În Pechea în mers este 
vorba de cunoscuta cooperativă din 
judeţul Galaţi, condusă de lon Negoiţă, 
Erou al Muncii Socialiste. Filmul, cum 
o arată și titlul, nu e realizat cu o toca 
zie» anumită, ci este doar una din nu- 
meroasele întoarceri ale documentariş- 
tilor noștri în acest sat exemplar. Noii 
descinşi sint Florica Holban (regia și 
scenariul) şi Sorin Popescu-Holban (i 
magine). Tot Florica Holban, trecind 
de la sat la oraș și din Moldova în 
Oltenia, realizează la Craiova un docu- 
mentar intitulat Elevul uzinei (imagi- 
nea lon Birsan), de data aceasta, un 
portret al unui Erou al Muncii Socialiste, 
Dinu Paul, de la Electroputere. Scena- 
riul este scris în colaborare cu binecu- 
noscuta redactoare de fiim ştiinţilic, 
loana Popescu, care de altfel este ol- 
teancă 999 loana Popescu: În cola- 
borare româno-olandeză, se realizează 
de către partea română, documentarul 
Rinul își caută drumul spre mare 
(regia şi imaginea: lon Bostan) și de 
către partea olandeză Delta Dunării 
(regia Jan Wiegel). Oraşul cel mare 


Participarea ţării noastre la schimbul 
internaţional de filme a fost marcată in 
ultima perioadă de o intensă activitale 
desfăşurată în domeniul exportului de Cen- 
trala Româniatilm: Cuibul salamandre- 
lor în U.R.S.S., R.P. Bulgaria, R.P, Polonă; 
Tănase Scatiu în R.D.G. şi R.P. Bulgaria, 
Accident şi Bunicul și doi delincvenți 
minori în R.D.G.; Prin cenușa imperiului 
în R.P. Ungară, Pintea şi Serenadă pen- 
tru etajul XII în R.P. Bulgaria. Ca urmare a 
contractului încheiat cu firma americană 
«international Film Exchange Ltd.» au luat 
drumul Statelor Unite filmele românești 
Duminică la ora 6, Dimineţile unui băiat 
cuminte, Valurile Dunării, Canarul şi 
viscolul Paralel cu filmele artistice de 
lung-metraj, un număr important de pro- 
ducții ale studiourilor «Al. Sahia» și «Anima- 
film» au fost exportate în R.P. Ungară, 
R.D.6G., U.R.S.S., R.P. Bulgaria, S.U.A. etc. 

Numeroși telespectatori... 

W ...din Europa vor putea vedea, în cu- 
rind, o serie de filme românești, ca rezultat 
al tratativelor duse și contractelor încheiate 
de Româniatilm cu diferite companii de 
televiziune. La B.B.C. va fi prezentat filmul 
Alarmă în Deltă (Gh. Naghi), televiziunea 
norvegiană va difuza filmele de scurt-metraj 
Parada cifrelor, Prietena noastră Mi- 
haela, Clătite cu surprize, Histria, He- 
vacleea și Lebedele, iar telespectatorii 
elveţieni vor vedea Formica tot formica, 
Salut formica, Cintece românești de 
altădată, Prinţul fericit, Fetiţa cu chi- 
brituri. 

IN Canalele de televiziune din Franţa, 
Belgia, Elveţia, Luxemburg, Monte Carlo, 
Canada vor prezenta o selecţie Animafilm, 
alcătuită din Clătite cu surprize, Uriașul 
cel mititei, Vînător fără vinat, Baloane 
vrăjite, Pe urma urmei. 

E Un lot de 20 de filme de scurt-metraj 
de la studiourile «Animafilm» şi «Al. Sahia» 
a fost recent achiziționat de companii 
vest-germană de televiziune N.D.R. din 
Hamburg. 


AL. RAZDOLESCU 


este cartierul Steagul Roșu din Braşov 
în 1977, la care Alexandru Sirbu s-a 
intors după ma: mulți ani, realizind o 
continuare la Reportaj la Steagul 
Roşu (1956) și Pe urmele unui repor- 
taj (1966). Documentariştii noştri sint 
fideli pasiunilor lor. 


posibilități posibile 


Sic-sic 


Filip Iorgulescu (Filipache îi zicea 
tanti Elena-bucătăreasa care îi dădea 
mereu prăjituri cu vişine aduse de 
acasă întrucit baza nu repartiza vişine 
pentru colectivități) avea opt ani și 
iusese dat la «Casa copilului» numărul 
3 din Oraşul C...iţa. Filip lorgulescu nu 
era orfan. Dimpotrivă! Dar după proce- 
sul de divorţ, instanța s-a trezit că nici 
unul din părinţi nu vrea să- ia. Se pusese 
problema frigiderului («Fram»), a tele- 
vizorului («Opera»), a bibliotecii («Bo- 
nanţa»), dar a lui Filip nu se pusese. 
Aşa a ajuns Filip lorgulescu la «Casa 
copilului». 

n vacanța de iarnă a anului 197..., 
toți copiii fuseseră luaţi pentru zece 
zile, care de mame, care de taţi, care de 
mame şi de taţi impreună, care de 
bunici, care de mătuși. Toţi afară de 
Filip pe care nu l-a luat nici mama, nici 
tata. Bunici — așa s-a nimerit — n-avea, 
«i matușile nu-l recunoșteau ca făcind 
parte din familie intrucit, «tovarășe, noi 
de la bun început n-am fost de acord cu 
căsătoria asta de nivel variat — ei teh- 
nician dentar și ea de-abia infirmieră, 
dar nu umană, ci la vite, ceea ce, n-avem 
dreptate? e cu totul altceva». 

Îi caut pentru filmare pe cei doi părinți 
ai lui Filip în orășelul în care se găseau 
(Dinică Iorgulescu s-a mutat după di- 
vort la iubirea lui hotăritoare — așa 
mi-a prezentat-o — din orașul F). Mama 
îmi declară: «Am crezut că l-a luat 
tat-su! Eu l-am luat odată, acum doi ani. 
Ce adică, n-are tată?» lar tată! imi spune: 
«lo-te domnule, am uitat de el». 

La «Casa Copilului», Filip alerga pe 
coridoare, prin camere, prin sufragerie, 
se mai ducea prin bucătărie, pe la 
căsuţa paznicului, mai deschidea poarta 
dinspre stradă și cînd vedea un băiețel 
sau o fetiță de virsta lui de la blocurile 
tip OD de vizavi, le striga vesel: «Sic-sic, 
că eu sint singur în toată casa asta 
marel» Şi era vesel cind striga. Pentru 
că Filip înțelegea greutățile celor mari. 


Alexandru STARK 


Un film mai vechi al lui Truffaut, Bani de buzunar — cea mai candidă 
ilustrare a severei sale porunci: să mu lași uritul să pătrundă în film! 


carnet 
de lucru 


Delon, nerăbdătorul 


© Alain Delon lucrează intens la rolul 
«Omului grăbit», eroul unui roman celebru 
scris cindva de Paul Morand, «scriitorul 
trenurilor de lux şi al diplomaților distinși»... 
Rol de adincime psihologică, departe de 
lumile precedente ale actorului, tipul unui 
bărbat egolatru, vital, nerăbdător, gata să 
sacrifice prietenii și amoruri pentru a-și 
afirma personalitatea — scenariul nu se ştie 
însă dacă va respecta finalul scriitorului, 
o moarte ca toate morțile, de inimă. Ceea 
ce-i sigur — după spusele intimilor lui 
Delon — se reduce la următoarea aprecie- 
re: «omul grăbit» ai lui Morand e exact 
Alain Delon. După acest film psihologic 
— imediat un film de acţiune pură: Moartea 
am nenorocit... Delon nu are timp, e 
grăbit. 


Brando, inflexibilul 


€ Marlon Brando cedează toate dreptu- 
rile sale de actor la filmul Superman (o 
sumă de 21 milioane franci) pentru reali- 
zarea unui telefoileton consacrat istoriei 
pieilor roșii, a căror cauză o apără neclintit. 


Ideea presantă 


Poveste bună de pus pe piață pentru 
filmul despre Pele, semnat de celebrul 
documenta francez Francois Reichen- 
bach. Se zice că regizorul pleca de la Paris 
spre America de Sud; el era deja în avion, 
gata de zbor, cina deodată li mai veni o 
idee pentru mixajul filmului sáu, atiat pe 
masa de montaj la Paris; el sări de pe scaun, 
sări din avion, anunțind stewardesa sidera- 
dn se intoarce mline, să-i păstreze baga- 
iele 


A-ți iubi munca mai mult 
decit pe tine însuţi 


Francois Truffaut este unul dintre regi- 
zorii ale căror cuvinte (nu numai filme) 
sint așteptate și căutate de bunii cinefili. 
Truttaut — în ceea ce spune — are aceeași 
inteligență tandră ca în filmele sale. Nu e 
rău, nu e mordant, nu e cinic, nu străluceşte 
prin paradoxuri, e echilibrat între senti- 
ment și rațiune, deloc subjugat de moda 
zilei care le ocolește alternativ, ba uneori 
şi simultan. lată citeva idei din ultimul său 
interviu acordat revistei «Paris Match»: 

«— În universităţile americane, Truffaut 
este studiat ca Balzac în Franţa. Totuşi 
preferaţi să lucraţi în Franţa. De ce? Din 
modestie? 

— Nu, dar trebuie să faci ceea ce ştii să 
faci. Ştiu să fac filme franceze, cu caractere 
franceze, cu sentimente franceze și, de- 
sigur, n-aş izbuti să fac la fel de bine filme 
americane... 

— Aţi ajuns să posedaţi pe deplin mij- 
loacele artei dumneavoastră? 

— Din păcate, nu sint sigur. Aș dori-o. 
Simt că am făcut unele progrese, dar pro- 
grese mici în raport cu ceea ce vreau să 
realizez. Cind începi de foarte tinăr să faci 
meseria asta, e greu să fñ într-un acord 
deplin cu un public care, în principiu, este 
mai virstnic decit tine. Cind ești un bătrin 
meseriaş, iar e greu să stabilești un contact 
bun, fiindcă vezi lucrurile cam prea simbolic. 

— Vă e teamă că aţi ajuns un bătrin 
regizor (Truffaut are 45 de ani - n.r.)? 

— Nu, dar nu știi niciodată cum vei îm- 
bătrini. Să îmbătrineşti ca Buñuel e bine, 
dar nu e dat tuturor să fie bătrin ca Buñuel. 

— Vă puneţi prestigiul «la bătaie», cu 
fiecare film? 

— Nu e o problemă de notorietate. Fac 
parte dintre oamenii care iubesc munca mai 
mult decit pe ei înşişi, problema notorietății 
nu mă preocupă prea mult. Mi-e teamă doar 

să nu mă trădez pe mine însumi, să nu las 
cumva ca urttul să pătrundă în film, să nu 
ratez față de proiectul inițial». 


De la Zorro la un rol contemporan: Omu! grăbit. Actorul care nu-și 
exprimă toate virtuțile, se usucă — susține Delon 


Vittorio Gassman, un truditor al 
artei: «Dacă nu munciţi, nu aveți 
de ce să vă dați cu părerea»... 


actorii 
vremii noastre 


Truda şi sărbătoarea 


Timp de șapte zile, stind în teatru 24 ore 
din 24, Vittorio Gassman a repetat o expe- 
rienţă artistică de puternic ecou în urmă 
cu doi ani. Atunci susținuse un recital de 
poezie, intitulat «Mutatul», o primă tenta- 
tivă pentru a-și stabili un inventar, un inven- 
tar al mijloacelor sale de actor față în față 
cu marele public. Acum — în imensul 
teatru roman «Tenda» — Gassman joacă 
«7 zile la licitație», piesă fără autor, un 
montaj de texte de la Kafka și Dostoievski 
pină la Becket și Al. Dumas, agrementat cu 
clovnerii, bancuri, proiecții de filme și chiar 
vinzări la licitație. Decorul e o altă «nebu- 
me», un talcioc de obiecte utile și inutile, 
dulapuri, mașini de scris, tone de papetărie, 
păpuși oloage şi ciunge, manechine, toate 
necesare lui Gassman «pentru a se deba- 
rasa de mecanismele repertoriului teatral, 
după 34 de ani de carieră scenică». În 
mijlocul acestui decor, actorul iși așteaptă 
toată ziua spectatorii — și, el, într-adevăr, 
vin, intrind în dialog cu eroul, polemizind 
cu el, el la rindul lui demontindu-și jocul în 
fata lor şi răspunzindu-le nu odată tăios. 
Seara, vin spectatori normali. În cursul 
zilei — elevi cu profesori îndrăgostiți de 
teatru, studenţi contestatari care se pun 
în gură cu Gassman pe toate problemele, 
de la selecția naturală pînă la destinul artei. 
Gassman nu tace, nu înghite. El le-a spus-o 
răspicat: «Niciodată nu vă veţi putea expri- 
ma, dacă nu munciţii» Oricum experiența- 
place: «E o sărbătoare, o chermeză, un 
prilej de a vedea oameni, de a vorbi, dea 
dărima acest zid de singurătate şi incomu- 
nicabilitate care ne caracterizează epoca. 
Teatrul are o latură terapeutică...» Cinema- 
tograful? «În cinema am făcut de multe 
ori pe prostul... apreciază Gassman. Mi 
s-au propus nenumărate spanacuri. Pro- 
blema în cinema e o anume lipsă de liber- 
tate; depinzi de o grămadă de oameni, de 
producători, de regizori, de un public al 
cărui gust se schimbă. ȘI pe urmă, teatrul 
se poate face din nimic. E deajuns să te 
aşezi un metru mai sus şi să spui ceva...» 
Dezabuzare anti-cinematografică? Poate. 
Dar cei care-l cunosc știu că așa cum a 
jurat de atitea ori că se va debarasa de tea- 
tru şi nu s-a debarasat, tot așa va face și 
cu filmul. «Gassman e fantastic indrăgostit 
de meseria sa, fiindu-i indiferent unde o 
iubeşte, pe scenă sau pe pinză...» scria 
odată Monicelli. 


Rubrica 
«Filmul, document al epocii — 
Documentul, sursă a filmului» 
este realizată 
de Radu COSAȘU 


tunelul 
timpului 


Ce s-a intimplat 
cu Joan Crawford? 


Cum se intimplă nu odată, dispariţia unui 
star Imparte lumea admiratorilor în două: 
1) cei care se uită cu melancolie la cel ce-a 
fost; 2) cei care privesc rece și critic. 
Unii analizează lucid, alții narează duios. 
Unii socotesc, alții scotocesc. Puţini fac 
«sinteza»... În privința lui Joan Crawford, 
concurentă a «Divinei» Garbo, oricum «Re- 
gină» în jungla hollywoodiană, Ingenua de 
mult visată, se constată că ea încă mai 
primea cam la 10000 de scrisori pe lună, 
de la admiratori; că ea și-a păstrat exem- 
plar ținuta, demnitatea — evitind depresiu- 
nile altor «colege», concesiile artistice, 
scandalurile; că a condus cu o mină de 
fier societatea Pepsi-Cola, moştenită de 
la ultimul ei soț, întreprindere clasată a 
83-a pe lista primelor 500 de mari întreprin- 
deri americane; că a fost prima femeie 
președintă a unui consiliu administrativ; 
că a băut enorm de multă Pepsi-Cola, pen- 
tru fotografi și publicitate, dar a știut ce 
tace şi bine a tăcut; că deviza ei: «Curaj, 
optimism» a fost preluată și de președintele 
Carter, că ingenua a devenit cu vremea 
sofisticată. Ba chiar cinică Dar şi tragică. 
Că rolul ei în Ce s-a intimplat cu Baby 
Jane? a fost într-adevăr încoronarea unei 
cariere strălucite. Dar că «mitul Joan Craw- 
ford» ascundea o femeie de oțel! Și, în 
sfirşit, după citiva intimi, că s-ar fi sinucis. 
Din singurătate. Din frică. Că s-ar lucra 
deja la un film: «Ce s-a intimplat cu...?» 


Lucille Le Sueur, la ora mitului 
Joan Crawford... 


Joan Crawford, la ora doamnei 
Steele, președinta societății «Pepsi- 
Cola: «Mitul s-a dovedit o femeie 

de oţel» (Ziarele) 


filmele 
din viată 


Punk-ii sau alţi „îngeri 
cu fete murdare“ 


Ce vor «punk»-ii? Sau, mai intii, ce-ar 
insemna pe românește «punk»?. La 
bază, cuvintul e englez, din secolul XV, 
desemnind prostituata. Tradus din argo- 
ul modem american, ar fi «nenorociţii», 
dacă nu chiar «impuţițiia. Al doilea 
înțeles pare a fi mai aproape de adevăr. 
«Punk»-ii arată ca nişte nenorociţi, în 
haine ponosite (dar nu murdare, ce-i 
drept...), triste, urite, cu fețe livide, far- 
date gros, ochi încercănaţi, dinții mur- 
dari (idee-«punkx «nu mă spă nicio- 
dată pe dinți, de aceea ei sint verzi»), 
şarjind la maximum blazarea, plictisul 
(altă idee-apunkx «e foarte excitant să 
ai la 16 ani un aer obosit»), dezgustul 
EI nu mai au nimic comun cu bluzoanele 
negre, cu hippy-șii, nici cu rockers-ii, 
nici cu «bătrinii de 25 de ani», nici cu 
drogații, nici cu obsedații sexual. Toate 
acestea sint depășite, anacronice — 
«generația celor de 25 de ani e prea 
moale, «punk»-ul promite o nouă vita- 
litate». 

Cam asta ar vrea «punk»-ul: o nouă 
vitalitate. În muzica lor, al cărei «șef 
de bandă» e Johnny Rotten (Rotten = 
putred) cu grupul său Sex Pistols, 
noua vitalitate sună aşa «Sint un ante- 
crist, sint un anarhist, nu ştiu ce vreau, 
dar știu cum o să stau». Sau: «N-am 
nici o religie, nu am niciun vis, daţi-ne 


cronica 
anchetelor 


ame 
Spectatorul bulgar 


după ce a văzut 
un film... 


Din nou o foarte interesantă anchetă 
«ocialo-estetică în revista «Filmul bul- 
gam (nr. 3/77) pe tema: «Ce dorinti 


Enea după vizionarea unui 
film?» Intrebare-cheie, la care răs- 
punsurile de bază sint: 
să aduc ceva nou în 
viața mea 
să mă gindesc 
să imit eroul, în viața 


— 32,1% 
— 192% 


— 35% 
nici o dorință deosebită — 6,3% 
fără răspuns — 284% 


mica 
publicitate 


Lume, lume, 
veniți sa ma vedeţi ! 


Ce gindește Muhammad Ali despre lil- 
mul care povestește cariera lui Cassius 
Clay, intitulat: Campionul lui Allah sau 
Cel Mai Mare? 

Muhammad Ali spune așa: «Un miliard 
de spectatori, o treime din populația lumii, 
a văzut meciul meu cu Frazier, la Manilla. 
Dacă doar 20% din telespectatorii amatori 
de box vor veni să vadă filmul vieții mele, 
va fi o lovitură! Voi bate chiar și recordul 
de incasări al Dinţilor mării!» Şi după 
acest strigăt tipic pentru cel care nu su- 
portă recordurile altora, o inflexiune du- 
ioasă, de «tată»: «Nu pentru mine „mă 
omor” așa, cu banii —ci pentru bucăţica 
asta de om, numită Hanna». Hanna e al 
cincilea copil al lui Muhammad Ali, in virstă 
de 6 luni. Reflecţia minunată a tatălui: «E 
fetiță — ea nu va boxa niciodată!» 


Johnny Rotten, Johnny cel 

Putred și ai săi: «Noi sintem 

putreziciunea societăţii capi- 

taliste» ...Așa e! Băieții nu 
par demagogi 


multă bere și lăsaţi-ne să urlăm». Asta 
se cintă pe scenă, cu o halbă în mină, 
cu o mutră cit mai disprețuitoare, plină 
de ură și urit, în fața unei săli care — de 
vitală ce e-abia aplaudă, fiindcă «punk» 
ul prea moare de plictiseală ca să mai 
şi aplaude. Muzical — criticii susţin că 
muzica «punk» este mediocră, sărăcă- 
cioasă și, în plus, plagiată. Comercial — 
«punk»-ul şi-a făcut, mai ales în Anglia, 
prăvălioare cu scară şi dever, cum ar fi 
chiar aceea a impresarului lui Johnny 
cel Putred unde, sub o enormă foto- 
grafie a orașului Dresda, în ruine 
după groaznicul bombardament din 1945 


Frapează, într-adevăr, cum remarcă 
și comentatorul revistei, contradicţia 
dintre marele procent de «fără răs- 
puns» şi micul număr al celor care 
«n-au nici o dorință deosebită». Expli- 
caţia ar fi caracterul șocant și intim 
al întrebării care ar fi inhibat mulți 
«subiecţi». 


Defalcate pe grupuri sociale, de 
virstă şi de studii, răspunsurile aduc 
citeva cifre pline de conținut Astfel, 
«dorința de a aduce ceva nou în viaţă, 
după ce ai văzut un film» — e împărtă- 
şită de muncitori (33,2%), cadre supe- 
rioare (32,3%), studenţi (21,6%) școlari 
(28,4%), în timp ce cei mai pasivi sint 
agricultorii (24,4%), pensionarii și gos- 
podinele casnice (20,9%). Aceeaşi do- 
rință se manifestă puternic la specta- 
tori între 19 și 50 de ani, dar procente 
mari de refractari la această chemare 
se numără printre cei mai tineri (cei 
între 15 şi 18 ani — 27,4%) și la cei de 
peste 50 (22,6%) care socotesc, pro- 
babil, că nu mai au ce schimba la 
virsta asta.... 


omul işi poate cumpăra cele citeva 
zdrențe necesare definirii sale: «Noi 
sintem eleganții anului 2000 — scrie 
într-o carte a «mișcării» — înalți, reci, 
palizi, cu buzele livide și strînse (cu 
dinţi, poate, de vampiri), dormind goi 
sub capele noastre dar cu tubul de gaz 
totodeauna la îndemină»... Ca expresie 
a vitalităţii, e atit de clar incit nici o vir- 
gulă nu mai trebuie, în plus... Din punct 
de vedere social «apunk»-ii se recrutează, 
în Anglia mal cu seamă, din rindurile 
adolescenților lumpen-proletari, tineri 
şomeri dezgustaţi de viața la patroni, 
repede, foarte repede descurajaţi de 
eșecurile şi ele repede venite, băieţi şi 
fete fără nici o perspectivă, pentru care 
nici drogul nu mai e o soluţie. Lumpenii 
se intilnesc cu micile vinzătoare şi 
coafeze — care aduc arta machierii 
feții cu cele mai abracadabrante figuri, 
unele-și Ințeapă obrajii, pleoapele, pen- 
tru a fi cit mai «punk»... — și bandele, 
astfel constituite, o fac lată în garaje şi 
gări, dind iama în frigiderele pline cu 
sticle de bere. În Franţa — unde feno- 
menul e marginal, fără amploarea en- 
gleză, «noi sintem marginalii margina- 
lilor, dar nu în afara societății ci putre- 
ziciunea ei din interior», cum o explică 
un punk mai intelectual... — în Franţa, 
printre «nenorociți» mai apar și liceeni 
Împietriți în plictis, ba chiar și cîțiva 
tineri din marea burghezie care «nu 
prea ştiu să se «imbrace» şi atunci, de 
departe, ei pot fi remarcaţi ca «punk-ii 
de lux». Un sociolog analizind atent 
fenomenul acesta de mizerabilism şi 
cretinizare conştientă, a concluzionat 
prin următoarea întrebare: «În Europa, 
3 000 000 de șomeri au sub 25. de ani. 
Dacă «punk»-itudinea, Iîmpuţiciunea 
asta, înseamnă cu totul altceva decit 
arată ?» 


Incitaţia la reflecţie domină virstele 
dintre 19 și 24 de ani, un public instruit 
superior (cadrele superioare — 36,5%, 
studenții, 31,3%) însă e prea puţin 
marcată la cti între 15 și 18 ani care se 
duc la cinema în deosebi pentru a se 
distra.. Aceiași «puşti» sînt cei care 
dau în schimb cel mai înalt procentaj 
de spectatori care vor să imite «inte- 
rior» eroul pozitiv (29,5%). Din nou cei 
mai virstnici, cei care au văzut prea 
multe să se mai lase «duși» de un film, 
sînt cei mai refractari la «modele» 
(3,79%). Dar și mai interesant este că 
această dorință de modelare intimă nu 
e împărtășită nici de cei cu studii mai 
îndelungate: «imitaţia interioară» sca- 
de pe măsură ce creşte nivelul de 
instruire»... lar cea «exterioară» atrage 
în deosebi pe cei cu o instruire prima- 
ră şi secundară. În acel procent de 
3,5% al celor care «vor să semene, 
fizic, cu eroul», se detectează școlari, 
(9,2%), studenţi (5,3%), virsta: 15—24 de 
ani. La celelalte grupuri de spectatori, 
această dorință superficială este prac- 
tic inexistentă! 


Marele absent de la palmaresul Festivalului de la Cannes, dar și marele 


succes de public al stagiunii franceze: 


xiul mov de Yves Boisset, sau 


povestea dramatică și sentimentală a unor refugiați din societatea de 
consum. Refugiaţi în tăcerile verzi ale Irlandei (Charlote Rampling și 
Philippe Noiret) 


Autobuzul rușinii 


Bay Okane este numele unui actor 
renumit in Turcia. Renumit la trecut, 
pentru că, atunci cind succesul a inceput 
să-l părăsească, el s-a instalat în Elveţia 
si a devenit dentist. După un timp, 
viscindu-și toate economiile, s-a aven- 
turat In realizarea unui film, Autobuzul, 
unde sinceritatea tonului, veridicitatea 
atmosferei şi forța satirei au reușit să 
echivaleze in ochii criticii deficiențele 
tehnice și dramaturgice ale povestirii. 
Eroii săi sint, ca și el, emigranţi. Doar 
că,ceva mai puțin norocoşi. Introduşi 
fraudulos în Suedia, fără pașapoarte, 
emigranții se adăpostesc în autobuzul 
dărăpănat cu care au venit. les doar 
noaptea, pe furiș, pentru a lua contact 
cu lumea de beton şi sticlă, ce părea 
atit de promițătoare văzută de departe. 
Mirarea, frica, mai tirziu moartea pen- 
tru doi dintre ei — acestea vor fi reve- 
lațiile acestei lumi mult visate, În jurul 


infestat de pornografie degradantă. Du- 
pă cum scrie Michel Grisolia în «Nouvel 
Observateur», «acest autobuz al fu- 
șinii, zgilţiitor şi imobil în același timp, 
ajunge la stirșit de cursă in cimitirul 
accesoriilor unde Il va intovărăşi curind 
si societatea occidentală. Strident şi 
lără concesii, claxonul «autobuzului» 
va răsuna multă vreme in urechile noas- 
tre: vacarmul lui are tonul adevărului». 
Actorul ajuns dentist s-a improvizat 
in cineast pentru a descrie o stare de 
spirit pe care o cunoaște bine: aceea 
de emigrant. 


Poveşti de speriat copiii 


Succesul Exorcizatei nu a dus numai 
la a doua serie a peripețiilor fetiţei «cu 
dracul într-insa» A dus şi la tot soiul 
de alte elucubraţii cinematografice, in 
speranța că frica (eventuală) a specta- 
torilor va face săli pline (şi case de 
bani pline). Ceea ce e mai trist e că 
nume de prestigiu sint amestecate in 


lor, atmosfera coruptă a unui liberalism aceste indigeste poveşti cu reincarnări, 


Jack Nicholson este considerat astăzi marele actor al Americii. Reputa- 

ţia și-a stabilit-o în filme pe teme contemporane. Dar nici un mare actor 

nu-și refuză examenul într-un rol de epocă oferit de Arthur Penn: Mean- 

drele fluviului Missouri, unde va avea de înfruntat noutatea genului și 
pe Marlon Brando, ca adversar 


diavoli, monştri și alte înfricoșătoare in- 
venţii. Regizorul Robert Wise (West 
Side Story, Sunetul muzicii) po- 
vestește în Audrey Rose o intimplare 
cu sufletul unei fetițe moarte într-un 
accident de maşină, și «regăzduit» in- 
tr-un nou-născut, care suferă din fra- 
gedă pruncie de cumplite coşmaruri; 


actrița Julie Christie participă la un 


tiim ca Săminţa diavolului, unde dă 
naştere, grație unui robot, unui copil 
identic cu cel pierdut cu ani în urmă, 
din cauza unei leucemii. Deservind arta 
şi chiar comerțul cinematografic, ase- 


menea filme prezintă — după cum scria 


un critic american — «cel mai bun argu- 
ment impotriva reincarnării: cine şi-ar 
dori o a doua viaţă plină de astfel de 
filme?» 


Un pamflet anticarie c 


Regizorul polonez Andrzej Jerzy Pio- 
trowski a semnat cu filmul Contraţii 
o virulentă punere în discuție a unor 
oameni pentru care viața se confundă 
cu cariera. lar cariera este ceva ce se 
construieşte din aranjament în aranja- 
ment, din relație de interes in relaţie 
de interes şi din compromis în compro- 
mis fără preget, fără răgaz, fără obo- 
seală şi, bineinteles, fără scrupule. Con- 
frații — spune regizorul — este un film 
despre arivism cu consecințele sale 
nocive atit asupra celui în cauză, cit 
si asupra acelora asupra cărora se răs- 
lringe. 


rtret de grup cu o doamnă 


«Profitaţi de război... Pacea va fi 
cumplită!» — acest paradox cinic la 
prima vedere exprimă o realitate isto- 
rică precisă: Germania primelor zile 
de pace, ieșind din coșmarul nazist, 
se trezea la realitatea ruinelor şi morţii, 
a amintirilor insuportabile, a prezentu- 
lui demolat. Romancierul Heinrich Bōll, 
căruia traza ii apartine. a primit pentru 
cartea sa Portret de grup cu o doamnă 
premiul Nobel. Filmui german cu acelaşi 
titlu, realizat de Aleksandar Petrović 
(Am întilnit țigani fericiți), a fost 
prezentat la Cannes. Este povestea și 
destinul unei femei (Romy Schneider). 
care işi pierde pe parcursul războiului. 
iubitul, prietenul, familia, tot ce are pe 
lume. În primăvara lui '45 lucrează in- 
tr-un cimitir în cadrul unei intreprinderi 
producătoare de coroane mortuare — 
astfel de ateliere făceau afaceri de aur 
in acele zile — şi acolo cunoaște un 
prizonier de război sovietic, pus şi el 
să lucreze la coroane. Se iubesc, se 
agaţă unul de celălalt, supraviețuitori 
intr-o lume a morții, dar catastrofa ulti- 
melor ore de război îi va despărți pen- 
tru totdeauna. Anii trec și o regăsim, 
prin 1965, cind şi-a organizat acasă un 
tel de cămin pentru primirea muncitori- 
lor emigranţi turci, disperaţi de mizerie 
si singurătate In ţară străină. Între milă 
si resemnare, intre eșec şi speranțe 
spulberate, viața femeii işi deapănă 
anotimpurile. Doar pe mormintul prie- 
teniei ei din vremea războiului, tranda- 
firi roşii infloresc misterios, în plină 
iarnă, deasupra zăpezii. În ei trăieşte 
mai mult regretul decit speranța. 


Unde cade accentul? 


Treizeci de studenţi, în pragul exa- 
menului de diplomă, hotărăsc să nu 
se despartă după repartiție, să alcă- 
tuiască o comunitate de profesori model 
care să fie un exemplu viu al normelor 
de viață socialistă. inițiatorul acestei 
idei și acțiuni se dezice insă în ultimul 
moment, alegind formula mult mai a- 
vantajoasă a unui post obținut prin 
intervenții. Deznodămintul acestei si- 
tuații — și în același timp inceputul 
filmului maghiar Împușcătura de Peter 
Bacso, are forma unui fapt divers dra- 
matic: o colegă, din grup, îl împușcă 
pe «dezertor» (impuşcătura are, bine- 
ințeles, şi un sens metaforic). Pentru 
că a părăsit-o pe ea. Ancheta are, 
dincolo de implicaţiile morale și sociale, 
datele definitorii ale unui portret socio- 
logic. O clipă de pasiune necontrolată 
şi la iveală ies toate elementele tărimului 
mereu necunoscut, mereu surprinzător 
— viața, sufletul şi mintea celor tineri. 
Tot portretul unui tinâr, şi el profesor 
proaspăt absolvent, a incercat să schi- 
teze regizorul Ferenc Kardos în filmul 
Accentul. Un profesor poposeşte in- 
tr-un liniștit orăşel de provincie unde 
nimic sau aproape nimic nu se in- 
timplă, unde întimplările cele mai mă- 
runte au dimensiuni de eveniment. Pri- 
ma integrare a tinărului în viața co- 
munității are loc cu ocazia defilării de 
1 Mai, cind, dintr-o formaţie de elevi. 
alcătuind cu trupurile lor literele unei 
lozinci, lipseşte cel ce este accentul: 
va fi inlocuit de tinărul profesor care 
se vrea trup și suflet integrat în viata 
orașului. Dar orașul, cu ierarhiile sale 


bine stabilite, cu invidiile sale mocnite, 
cu zvonurile şi miturile sale nu-l! acceptă 
ușor pe tinărul entuziast, ba chiar vor 
fi unii care vor fi fericiți contemplind 
eșecul acestui activist prea activ pen- 
tru anumite rutine bine impămintenite. 
Tinărul va pleca, dar nu va accepta să 
se vrea «accentul». 


Portretul tuturor revenirilor 


Bărbaţii au plecat să-și ciștige viața 
în uzinele marilor orașe, pe șantiere, 
în combinate. Copiii s-au dus și ei să 
nan sau să muncească, departe de 
sat. În casele pustii, pe ulițele tăcutc 
au rămas femeile. Schimbările ce se 
petrec incet-incet, mutaţiile operate de 
timp, le-au văduvit într-un fel de o 
anume esenţă a existențelor lor de altă- 
dată, de sacra realitate şi fericire a că- 
minului, a muncii pămintului, în ritmul 
anotimpurilor. Dar singurătatea lor nu 
inseamnă lamentaţie, ci tenacitate. Sa- 
tul, cu nucleul astfel schimbat, işi con- 
tinuă existența şi rămine pentru cei 


Actrița (minunată) jucind rolul ac- 
triţei în acea neuitată baladă asupra 
începuturilor cinematografului la în- 
ceputurile revoluției sovietice, Sclava 
iubirii — Elena Solovei, interpre- 
tează un rol principal în drama 
Concert pentru două viori, medita- 
ție contemporană de data asta, tot 


asupra artei și artiştilor 


plecaţi un port al tuturor revenirilor, 
un port al stabilității și certitudinii. Fără 
a ti un manifest feminist, filmul bulgar 
Matriarhat al regizorului Ludmil Kir- 
kov işi centrează atenţia pe existența 
unei adevărate noi categorii sociale, 
într-un moment in care însăși existența 
satului pare pusă în discuţie. Profun- 
zimea abordării conferă filmului im- 
portanța unui document atit sociologic, 
cit şi istoric. 


Cei care au vrut să-l răpească pe 
Chu n 

Peripeţiile — dezastruoase, colosale, 
tragice sau derizorii — ale ultimului 
război mondial, revin pe scară mare in 
atenția cineaştilor. Astfel regizorul Ri- 
chard Attenborough, în fruntea unei 
divizii de staruri, pregăteşte lansarea 
pe piață a ecranizări ultimei cărți sem- 
nate de Cornelius Ryan — Un pod 
prea departe. Un alt film, semnat de 
un veteran hollywoodian, John Sturges 
(Marea evadare, Cei 7 magnifici) 
propune un episod mai puțin notoriu 
decit bătălia de la Arnhem, dar cu va- 
lențe de aventură și acțiune cinemato- 
grafică, demne de luat in seamă: este 
vorba de tentativa, in 1943, a unui co- 
mando nazist parașutat în Anglia de 
a-l 'răpi pe Winston Churchill. Vulturul 
a aterizat este relatarea peripețiilor 
acestui comando. Michel Caine, Do- 
nald Sutherland, Robert Duvall şi Do- 
nald Pleasance sint printre interpreti: 
principali. Regizorul Sam Peckinpah 
a făcut o pauză in fresca western, care-i 
Implinește cariera, pentru un alt soi 
de infruntare şi duel: intre doi gradati, 
unul al armatei, unul din SS. Acţiunea 
se petrece pe frontul antisovietic, în 
iarna grea a lui '43, in plină retragere a 


Shelley Duvall, descoperirea lui Altman (în regia căruia a turnat șase 
filme, ultimul fiind Trei femei), a obținut la Cannes 1977 premiul pentru 
cea mai bună interpretare feminină. Duvall este tot ce poate fi mai anti- 
vedetă hollywoodiană: nu prea frumoasă, nu prea ostentativă, deloc 


sigură pe ea. În 


schimb, inteligentă, sensibilă și preocupată să ştie ce 


vrea, să se afirme filmul în care joacă. După premiul de la Cannes, s-ar 
părea că o așteaptă Oscur-ul 


armatei germane, James Cobum și 
Maximilian Schell sint protagoniștii 
Crucii de fier, unde, intr-un decor de 
zăpezi, noroi şi moarte, realizatorul po- 
vestește soarta tragică a unor oameni 
prinşi in capcana războiului. 


Citeva filme realizate de cineaștii cehi 

se opresc asupra virstei tinere Incercind 
să-i descitreze delicatele meandre. În 
Jakub de Otta Koval, băieţelul reintors 
acasă după mai mulți ani de internat, 
află la un moment dat că tatăl său mult 
iubit nu lipsise, pentru că a fost deta- 
şat cu serviciul in Africa, ci pentru 
că a ispășit o pedeapsă in inchisoare. 
Karel Kachyna (Voi sări din nou peste 
băltoace, O căruță pentru Viena) nu 
este la prima incercare (reușită) de a 
povesti adolescenţa: filmul său, Moar- 
tea unei muște este istoria unei prime 
iubiri, din acele prime iubiri lipsite mai 
totdeauna de viitor, dar lăsind în inimi 
cele mai frumoase amintiri. Tot o primă 
iubire constituie şi povestea filmului 
lui Dușan Hanak, Vise în roz: un tinăr 
poștaş intilneşte în peregrinările sale 
pe bicicletă. cu tolba de scrisori în spate, 
o frumoasă țigancă. i 

Între iluzii şi realitate, intre idealurile 
romantice și realizările practice, aceste 


Cum poate 
scăpa 

o actriță 

de tirania 
unei etichete 
de «zîmbet 
publicitar» ? 
Venind 

în Europa 

a să-și încerce 
talentul 
actoricesc, 
pare a spune 
Raquel Welch 
tare s-a cantonat 
pe vechiul 
continent. 

pă două filme 
care au 
încurajat-o — 
Petrecerea 
sălbatică 

şi 

Ambulanţa 

cu riscuri — 
a și 

început 

n al treilea 
film 

european 
alături 
Belmondo 


filme povestesc un timp al vieții, cind 
tinerii, abia ieşiţi din copilărie, cred cu 
putere, in fericire 


9 Gérard Depardieu, după succesele 
consecutive din Ultima femeie, Baroc- 
co, Roger la Cannesși Camionul (pre- 
zentat şi la Cannes) a şi inceput filmă- 
rile la Noaptea toate pisicile sint 
cenușii de Gerard Zingg. Este o po- 
veste à la Alice în țara minunilor, cu 
un gentlemen britanic, ale cărui povești 
pentru nepoțica lui, poveşti cu un per- 
sonaj fascinant, cavaler şi brigand, stir- 
şesc prin a prinde viaţă și personajul 
chiar apare. Ficțiunea şi realitatea se 
amestecă. 

e Regizorul Michel Drach a recurs 
la Marie José Nat pentru rolul principal 
în filmul Trecutul simplu cu Victor 
Lanoux. Este, ca și în filmul O atit de 
lungă absenţă povestea tentativei unui 
bărbat de a reconstitui trecutul soției 
sale, devenită amnezică, în urma unui 
accident. 

@ François Reichenbach, omul filme- 
lor-document, al filmelor-portret, a por- 
nit la «drum» cu trei proiecte la care 
tine în egală măsură O viaţă a lui Pele, 
pe fundalul unei Brazilii a tuturor con- 
trastelor; o Pasiune a stintului loan 
de Johann Sebastian Bach, unde ima- 
gini de actualitate vor servi drept co- 
mentariu vizual al capodoperei cintate 
de o corală de copii și, în stirşit, Orașul 
de cupă, documentar despre Houston, 
Texas. k 

@ Regizoarea Liliana Cavani va relua 
pe ecran (intr-o a patra versiune in pro- 
ducția franceză) povestea dramatică și 
poetică inspirată de opera lui Wedekind, 
«Cutia Pandorei», punere in discuție 
la cea mai înaltă tensiune a destinului 
unei temei Intr-o lume în care ea este 
considerată obiect. După Asta Nielsen 
(1919), Louise Brooks (1928), Nadia 
Tiller (1961), filmul lui Pabst, Lulu, ră- 
mine cel mai notoriu în istoriile filmu- 
lui. Romy Schneider va da chip, în 1977, 
celebrei eroine. 


Dracul işi bate ne 


Regizorul maghiar Ferenc Andras 
pare să fie un adevărat continuator al 


stilului de cinema satiric şi intimist, 


tandru şi sarcastic în acelașitimp. Filmul 
său Dracul îşi bate nevasta şi își 
„mărită tata povestește o zi de sărbă- 
toare la țară, în plină lună august. La 


poarta unei gospodării se oprește un § 


Mercedes. Fiica țăranilor, ajunsă secre- 
tară la Budapesta, și-a invitat şeful. 
Acesta a venit cu soția și cu fata. Se 
pregăteşte un prinz Impărătesc. E însă 
cald, foarte cald, mincarea e multă, 
foarte multă, le cade greu oaspeților. 
Mai tirziu, o vizită la cimitir e întreruptă 
de o aversă Atmosfera cordială, fră- 
tească se Inăcrește puţin, dar toți se 
prefac a se simţi minunat. Spre seară, 
AADA O în nepal apă dragi EN 
Regizorul a inlocuit acțiunea propriu- 
zisă cu o suită de portrete, cu o ava- 
lanșă de notații și detalii de comporta- 
ment, punind față-n față două medii 
sociale, ale căror slăbiciuni reciproce 
se reliefează prin contrast. Critica l-a 


numit pe Andras un pictor vivace şi 
critic al cotidianului. 


Alte «Mere roșii» 


Bătălia dusă de un medic Impotriva 
conformismului birocratic al conduce- 
rii unul spital de provincie, unde pa 
siunea, devotamentul şi dăruirea unui 
confrate sint privite ca tot atitea ofense 
grave aduse unul grup de doctori re- 
fugiaţi într-o rutină călduță și primei- 
dioasă, în acelaşi timp, deoarece la 
mijloc se află vieți omeneşti. Acesta 
este filmul bulgar Chirurgii al regizoarei 
Ivanca Grabceva, pe un scenariu de 
Gheorghi Danilov. Un film-dezbatere, 
amintindu-ne prin structura sa drama- 
tică — şi chiar narativă — de acel in- 
teresanț Mere roșii al lui Alexandru 
Tatos. În filmul bulgar, conflictul final 
este prilejuit de un accident Intr-o mină. 
Trebuie salvaţi oamenii. Dar în lipsa 
medicului-șet, nimeni nu-şi asumă vreo 
responsabilitate. O va face eroul prin- 


cipal, sfirşind prin a ciștiga ambele 
lupte: şi cea Împotriva morţii şi cea Im- 
potriva celor ce abdicaseră de la idea- 
lurile meseriei lor. 


Stirşitul renegaților 


Acţiunea se petrece in 1949. O bandă 
de renegați, păstrind «nostalgia» ocupa- 
tiei naziste, s-a cuibărit in anii de după 
război în munții Tatra de unde coboară 
pentru a incendia și distruge tot ce se 
poate incendia şi distruge prin sate și 
oraşe, omorind oameni nevinovați și 
prelungind astfel, intr-un mod dement, 
oroarea războiului. Un agent a! securită- 
tii poloneze este strecurat în rindurile 
bandei. El organizează «transterul» lor 
spre vestul Poloniei, unde autoritățile 
le-au intins o cursă, pentru a-i anihila. 
fără ca asta să insemne o nouă baie 
de singe. Acesta este filmul O viaţă 
scurtă semnat de Zbigniew Kuzminski. 
cotat ca un adevărat specialist al filme- 
lor de război şi acțiune. 


Scriitorii şi cinematograful ' 
E] 


0 controversă literatură-film 


Un recent (și excelent) număr triplu (189/190/191) 

_al revistei «Secolul XX» pune la îndemina cititorului 

"român pe lingă cîteva studii și exegeze de calitate și 

unele texte pînă astăzi netraduse la noi, din opera 

lui Malraux. Printre ele și traducerea «Neocriticii», 

eseul pe care Malraux l-a destinat drept postfață 
uneia dintre ultimele sale cărţi, «Etre et dire». 


Apariția în românește a consideratii- 
lor malraux-lene cu privire la raporturile 
dintre literatură şi cinematografie — 

-sonsideraţii cuprinse in eseul amintit 
= — constituie, nu exagerăm, un eveni- 
ment pentru cei pasionaţi de problemele 
de teorie și cultură cinematografică. 

Am avut de nenumărate ori prilejul 

să ne referim în aceste coloane la con- 
troversata chestiune a ecranizărilor (mo- 
dalitatea concretă, practică dacă vreți, 
in care se exprimă pentru cei mai mulți 
relația literatură-film) fără speranța că 
o schimbare esenţială s-ar putea pro- 
duce (ecranizări s-au făcut şi se vor 
mai face mereu, așa cum se vor face 
mereu și filme de divertisment fără pre- 
tentii). dar cu convingerea că numai o 
negare categorică a statutului ancilar al 
artei cinematografice, numai luarea în 
considerare a universului propriu al 
acestei arte — nu mai bun. nu mai rău, 
ci altul decit cel al literaturii — poate 
deschide calea spre intăptuiri majore, 
la noi și pretutindeni. ` 

Dar, să-l lăsăm mai bine să vorbească 
pe Malraux: «Cind un film făcut după o 
capodoperă figurează printre filmele de 
mare succes, editorii populari nu publică 
acea capodoperă, ci un roman «adaptat 
după film», o poveste a filmului fidelă 
valorilor sale sentimentale, etice, pro- 
priei sale naraţiuni....» Vocabularul nos- 
tru sugerează că Stendhal şi specialistul 
romanului-film extras din «Minăstirea 

„ din Parma» au relatat amindoi povestea 
lui Fabrice şi a Sanseverinei, primul cu 
un plus de talent. Or, nu sintem deloc 
siguri că un cineast abil, Hitchcock de 
pildă, n-ar povesti intimplările lui Fabri- 
ce mai bine decit Stendhal, dată fiind 
evidenta superioritate narativă a imagi- 
nilor... Geniul lui Stendhal nu este na- 
rativ propriu-zis. Totuşi, la Dostoievski 
sau la Victor Hugo,geniul se decantează 
cind un artificiu îl eliberează de povesti- 
re. Bineinteles, nimeni nu poate despărți 
«Crimă şi pedeapsă» de Raskolnikov 
(dar cinematograful ni-l arată periodic 
pe Raskolnikov tără Dostoievski). Dife- 
rența dintre capodoperă şi romanul-film 
nu este de grad, ci de natură. lar «paleta» 
autorului nu supraviețuiește Incarnării 
personajelor sale. á 

Cea a Sanseverinei de către Maria 
Casares, a lui Fabrice del Dongo de 
către Gérard Philipe, precizează modul 
în care transformarea personajelor și 
metamorfoza pe care o impune timpul 
sint asemănătoare şi ireductibil diferite. 
Să facă dintr-un Fabrice 1840 un Fabrice 
1975 cu ajutorul costumelor din 1820 
este lucru obișnuit Intr-un film. Să luăm 
seama totuși: el nu transformă pe Fabri- 
„ce al lui Stendhal, ci pe un Fabrice redus 
la biografia sa. Nu există identitate între 
roman și film, ci între intimplarea pe 
care pare s-o povestească romanul și 
cea pe care o povestește filmul. Or. așa 
cum un personaj românesc nu poate îi 
redus la biografia sa, un roman nu se 

limitează la intriga lui. Filmul a încercat 


să găsească echivalenţe tuturor elemen- 
telor cărții, chiar intrigii. Aceste ele- 
mente reunite nu fac din film un echiva- 
lent al romanului; ele rămin separate, la 
o distanță egală cu cea care desparte 
romanul de viață. 

Nu e greu să înțelegem, meditind 
asupra adevărurilor expuse mai sus că, 
deși nu se poate vorbi despre o deose- 
bire de calitate (pentru că e vorba de o 
deosebire de esenţă) între un roman şi 
filmul realizat după el, calea ecranizării 
marilor opere literare (așa cum am mai 
arătat a porni de la romane de duzină 
prin folosirea dezinvoltă a unei intrigi 
convenabile nu ridică asemenea proble- 
me) nu este o cale de perspectivă, frinea- 
ză şi nu eliberează forțele creatoare ale 
cineastului. x 4 

Continulndu-și demonstraţia, Malraux 
mai precizează: «Filme condamnate, cu 
scadenţă mai mult sau mai puţin lungă: 
cele două Karamazov, Moby Dick, filme- 
le după Balzac, după Victor Hugo. 
Uneori s-au adaptat romane de valoare 
cu o respectuoasă fidelitate. Ce-i lipse- 
şte celei mai bune Anna Karenina fil- 
mate în comparație cu romanul? Tolstoi. 
Cum să-i aplicăm epigratul: «Eu mi-am 
rezervat răzbunarea, spuse Domnul»? 
Imaginile emoţionante ale unei poveşti 
de dragoste nu sint suficiente pentru 
a-l conferi sunetul eternității (Adevăra- 
tul Tolstoi este ceea ce nu se poate 
transpune după ce totul a fost transpusi. 
Anna Karenina este indisociabilă... 
Superioritatea evidentă a romanului lui 
Tolstoi fată de filmul Ini Clarence Brown, 
interpretat de Greta Garbo,nu este sta- 
bilită de o doctrină, ci de consensul 
care organizează bibliotecile Pleiadei 
sau Clasicii de buzunar. Romanul lui 
Tolstoi este înrudit cu cel al lui Stendhal, 
al lui Flaubert, mai mult decit cu filmul 
care poartă numele eroinei sale. ȘI 
această rudenie va deveni manifestă 
cind, peste cincizeci sau o sută de ani, 
romanul, încetind să mai fie genul major, 
îşi va pierde supremaţia grație căreia 
celelalte genuri gravitează în jurul lui, 
așa cum au gravitat în jurul tragediei. 

“Paratrazindu-l pe Malraux, am putea 
spune că Rebecca sau Păsările lui 
Hitchcock sint mai profund înrudite cu 
Cele 39 de trepte sau cu oricare alt 
film hitchcockian decit cu romanele lui 
Daphne du Maurier, după care au fost 
«ecranizate». Aşa după cum povestirea 
unui film, chiar, sau mai ales dacă e 
vorba de o capodoperă (Potemkin sau 
Goana după aur sau La dolce vita 
etc.) nu va îi niciodată literatură majoră, 
nici ecranizarea unui roman celebru nu 
va duce la un film de primă importanţă. 
Calea regală a cinematografiei (ca să 
folosim un termen malraux-lan) este 
cea care merge de la burlesc la neorea- 
lism, de la Eisenstein la Vertov la come- 


dia dinamitardă a ultimilor ani, calea Ẹ 


universului filmic și nu a celui literar. 
H. DONA 


Acești tineri mintoşi 


Într-o frumoasă simbătă de după a- 
miază, la o emisiune de tineret cu o fer- 
mecătoare gazdă, pentru ca atmosfera, 
nu-i așa, să fie mai destinsă, s-a făcut 
si un concurs fulger, absolut benevol, 
al cărui subiect era cultura generală. 
Cinci tineri frumoși, cu fețe deştepte 
s-au Intrecut cu bunăvoință. Ei ştiau tot 
felul de lucruri, cum ar fi bunăoară nu- 
mele peşterii Altamira, animalele amfibii 
şi «Hora din Aninoasa» a lui Theodor 
Aman. Unde s-a încurcat toată lumea? 
La acrostih. S-a citit o poezie suavă 
pentru clasa a treia primară, care era 
un acrostih. Din cinci, doar doi au re- 
cunoscut vechiul procedeu literar, ele- 
gant și desuet, avind farmecul lui puțin 
gratuit, numai bun pentru elevii de 
liceu care trebuiau cu orice chip să 
comunice Leliei dintr-a șaptea B că e 
cea mai frumoasă fată din școală. Cine 
să fie de vină pentru această cvasi- 
completă ignoranță asupra acrostihu- 
lui? Poate el însuși. La urma urmei, 
cine mai scrie acrostihuri? Te pome- 
nești că la liceele avansate și speciali- 
zate, amorul se comunică prin compu- 
ter; in limbaj cifrat. Asta trebuie să fie, 
în nici un caz alt motiv. Adică, nici nu 
ne trece prin minte că acești tineri 
frumoşi cu feţe deștepte nu se preocupă, 
nu vibrează la poezie, la literatură în 
general, precis prezentatorul a făcut o 
suavă glumă literară. 

Într-o altă ordine de idei, în cu totul 
altă ordine de idei, într-o altă simbătă 
după amiază, l-am văzut pe micul ecran 
pe Tudor Vornicu. Îţi venea dintr-odată, 
cu acel condamnabil familiarism care 
ne cuprinde pe noi, telespectatorii, cînd 
ne vedem vechile cunoștințe (la urma 
urmei, nu ne intră în casă seară de 
seară, chiar nepoftite ?!) — să- întrebăm 
pe Tudor Vornicu: unde ai fost, dom- 
nule, pină acum? E greu de imaginat 
un «om de televiziune» mai complet ca 
Tudor Vornicu. Degajat, fără stridente, 
un profesionist fără ostentaţie, reluin- 
du-și firesc locul ca și cind nu l-ar fi 
părăsit nici o clipă, Tudor Vornicu 
pare decis să facă din simbăta noastră 
şi estivală și festivală ceea ce trebuie ea 
să fie: un maraton TV deconectant, 
dar de calitate, cu numerele echili- 
brate, cu sport și muzică, cu teatru şi 
glume, tot susținut în gama cea mai 
potrivită și pe cit posibil, în premieră. 
Să sperăm că Tudor Vornicu nu ne va 
face iar surpriza unei te miri cît de lungi 
absenţe. După cum, iarăși, să sperăm 
că revenirea lui este un inceput: «ne e 
dor și de alte revederi». 


Smaranda JELESCU 


Au si cei mici 
„telecinemateca“ lor 


O categorie de public aparte a micului 
ecran o constituie copiii și tineretul. 
Sint printre cei mai fideli consumatori 
ai programelor de televiziune. Mulţi 
dintre tineri au crescut cu ochii pe tele- 
vizor şi nu se pot despărți de virtuțile 
acestei invenţii diabolice. De aceea 
emisiunile dedicate lor nu trebuie să-i 
dezamăgească. Apariţia în program a 
Antologiei filmului pentru copii şi 
tineret a însemnat un adevărat eveni- 
ment, un plăcut cadou oferit acestor 
cuminţi telespectatori. De la cei ce abia 
buchisesc literele alfabetului pină la cei 
ajunşi la virsta lecturii pasionante a lui 
Jules Verne, toți au apreciat iniţiativa 
şi pentru toți Antologia se configu- 
rează chiar și ca un posibil mod de 
educare cinematografică, nu numai ca 
un plăcut moment de destindere. 


Cind vine ora transmiterii ei, străzile 
se mai yolesc de copii, mingiile se 
odihnesc. Antologia a devenit un fel 
de Telecinematecă a celor ce n-au 
apucat epoca divelor sau epoca stepu- 
lui; n-are ea Încă un generic aşa cum 
este cel al suratei sale virstnice, n-are 
încă un prefațator aşa cum mai are din 
cind în cind surata sa, dar are în schimb 
portrete pină acum bine definite. 

A fost mai intii Tarzan. Puţini mai 
erau cei care credeau că Johnny Weis- 


smüller poate şi astăzi — cind au apărut 
seriale cu Kojak — să cîştige partizani 
Infocati. În ciuda puerilelor povestioare 
cu temple pline de bogății nemaiintii- 
nite, Tarzan a cucerit publicul tinăr. A 
fost luat drept un erou dintr-un basm 
cu elefanţi şi ținuturi misterioase, pu- 
blicul acceptind clasica convenţie că 
binele învinge întotdeauna răul și că 
Tarzan este un super-erou ce merită 
să fie integrat în jocul de fiecare zi. Şi de 
atunci se aud în spaţiile de joacă, prin- 
tre blocuri, strigătele celui ce stăpinea 
tainele junglei. 

Shirley Temple a fost și ea repede 
acceptată ca o fetiţă extraordinară, fer- 
mecătoare, pe care bunicii noştri și-au 
dorit-o drept model de nepoată, iar 
nepoții lor și-au vrut-o astăzi parteneră 
de şotii. Le-a fost străină însă Sonja 
Henie. Ne-am temut atunci că Antolo- 
gia se va îndepărta de menirea ei iniția- 
lă. Salturile pe gheaţă ale micutei pati- 
natoare petrecute pe fundalul unor si- 
ropoase poveşti de dragoste, din care 
nu puteau lipsi telefoanele albe, n-au 
stirnit pasiuni admirative în rindul tine 
rilor. Cei mai virstnici poate au fost 
încintaţi că revederea cu Sonia le amin- 
tește de tinerețea lor, dar cei cărora le 
este destinată Antologia, s-au simțit 
străini de lumea din «Valea Soarelui». 

Au venit pe urmă Stan și Bran, 
adică Laurel și Hardy și toată suflarea 
e mulțumită. Ințeleaptă alegere a celor 
doi comici drept personaje seriale ale 
unei Antologii pentru copii și tine- 
ret; merită aplaudată. Cele două figuri 
de legendă ale burlescului se dovedesc 
a fi irezistibile vedete comice. Prin ei 
Antologia iși deschide noi perspec- 
tive și totodată își onorează pe deplin 
statutul. Ea Incepe să devină o serioasă 
concurență a «Telecinematecii» ce a 
obosit, puţin, în ultimul timp. 


Ileana LUCACIU 


Prinţ şi cerșetor? 


Motivul dublului — doi oameni cu 
infățișare identică — este foarte vechi 


în artă; în ciuda unui grad de verosimi- 


Spectacolul idei 


Mi s-a părut că dintre toate spectaco- 
lele teatrale prezentate în ultima vreme 
pe micile ecrane — deşi au fost premiere 
deosebit de interesante, ca Moartea 
unui comis voiajor cu Octavian Co- 
tescu în rolul titular, jucat strălucitor 
odinioară de Jules Cazaban, sau ca 
Despot Vodă, o montare solidă, cu 
prețioase insemne patriotice — mi s-a 
părut, spun, că evenimentul teatral nu- 
mărul unu al lunii trecute a fost tele- 
recitalul Ginei Patrichi Fireşte, e 
riscant să facem comparații între genuri 
atit de diverse, între un spectacol cu 
date «clasice» și un «montaj de roluri», 
cum a fost amintitul recital, dar ideea 
de a aduce în prim-plan portretul unei 
actrițe de o asemenea forță expresivă 
şi — în general —ideea de a aduce 
în prim-plan biografii artistice exempla- 
re ale scenei și ecranului românesc, mi 
se pare un tele-scop în sine. 

Nu este pentru prima oară cind micul 
ecran are o asemenea inițiativă; am mai 
văzut la televiziune citeva profiluri mar- 
cante de actori — cu luni şi ani în 
urmă — sporadice însă. Preocuparea 
pentru acest gen de telerecitaluri n-a 
fost consecventă. Ştiu că, dintr-un mo- 
tiv tragic, independent de voinţa reali- 
zatorilor, a omului in general, telereci- 
talul unui mare actor, Toma Caragiu, 
de care nu vom obosi să ne aducem 
aminte cu neostenită prețuire, a rămas 
neterminat, atit cit apucase să-i vadă 
pe peliculă Alexandru Bocăneţ, de 
care nu vom obosi să ne aducem aminte 
cu neostenită prețuire. Acum, după ce 
am văzut, nu demult, telerecitalu! Ginei 
Patrichi, unul din cele mai izbutite mon- 
taje realizate vreodată în acest «serial» 
de profiluri, cu episoade cam disper- 
sate, mi-am dat seama mai bine ca ori- 
cind că ar fi mare păcat ca telerecita- 
lurile să nu devină o permanenţă, să 
nu-și ciștige o periodicitate, mai ales 
pentru că micile și marile ecrane au avut 
mereu, au și vor avea mari îndatoriri 
morale față de excelenții noștri actori. 
Şi ar mai fi un motiv esenţial: pentru că 
timpul trece astăzi foarte repede, mult 
prea repede, mai repede ca altădată, 
pentru mulți dintre mulții noștri mari 
actori... 

Să revenim insă, la telerecitalul Ginei 
Patrichi, care ne-a prilejuit, de fapt, 
aceste consideraţii. A fost o mare seară 
de artă. Datorată, firește, în primul rind 
actriței, multiplelor fețe ale unui talent 
viguros şi original, ale unui tempera- 
ment artistic fierbinte. De la «Clipe de 


litate aproape de zero. el a făcut o mare 
carieră — și mai cu seamă in comedie. 
Gemenii i-au dat o justificare biologică, 
naturală, pe care publicul a acceptat-o 
de dragul aventurilor posibile, mult mai 
mult decit pentru că devenise mai cre- 
dibil; cu un bun simt terestru, trebuie să 
recunoaștem că măcar intimii reușesc 
să descopere deosebirile toarte mici 
ce, totuși. există intre frații gemeni. 
Încurcăturile născute de un astfel de 
«capriciu al naturii» se pot ține lant — 
şi mi se pare ciudat că arta n-a speculat 
şi posibilitatea patetică a dublului: a- 
ceea de a-ti simți periclitată identitatea. 
În fond. dublul nu păcăleste lumea, ci 
se păcăleşte pe sine, fără voia sa Tema 
dublului deschide mari perspective fa- 
bulosului sau fantasticului. Chiar co- 
mediile cu gemeni — cele latine, elisa- 
bethane sau reluări moderne, imping 
actiunea, foarte verosimilă, spre fabulos 
şi stupetacție. Edgar Poe in William 
Wilson (a fost ecranizată şi această 
nuvelă) imbină dublul cu contrariul, 
după imaginația sa romantico-tantas- 
tică. 

Pozitivul Mark Twain construieşte în 
«basmul» Prinţ și cerşetor o parabolă, 
punind motivul in slujba unor semnifi- 
cații foarte democratice. Puțin se sin- 
chisește el de neverosimil — şi, la 
urma urmelor, nici noi, spectatorii, nu 
ne sinchisim. Ne place ideea, ne place 
experiența — tocmai pentru că e impo- 
sibilă: sintem pradă ironiei lui Twain 
care, deși nu pare la lectură, este unul 
din cei mai filmici autori din trecut. 
Rămine să ne gindim: ce e mai uşor? 
Să fii un bun rege după ce ai fost un 
prost cerșetor, sau să fii un bun cerșe- 
tor după ce ai fost un prost rege? 

De fapt morala parabolei e alta: e 
mult mai bună o lume fără regi şi fără 
cerşetori. 


Gelu IONESCU 


filme pe micul ecran 


e incolțit (Edward Dmytrik, 1947). 
Un tilm de bună meserie, cu psihologi 


care, fără a fi simpliste, sint totuşi lip- 


în tele-recital 


viață» la «Pescărușul», de la «D-ale 
carnavalului» la «interviu» trecind prin 
escala cinematografică a «Trecătoare- 
lor iubiri», portretul actriței şi-a consti- 
tuit complexitatea «din mers». A fost 
ca o flacără albă, și fiecare clipă de 
rol, fiecare pescăruș de rol au fost 
parcă o ardere incandescentă. Cred că 
reușita acestei seri rare de artă s-a 
datorat, deopotrivă, celor doi comenta- 
tori ai telerecitalului, Liviu Ciulei şi 
Ecaterina Oproiu, care au mers direct, 
fără ocolișuri, spre esențe, spre parti- 
cularitățile definitorii ale actriţei, re- 
parcurgind etapele unui drum artistic 
prodigios; la rindu-i, regizorul Con- 
stantin Dicu a fost permanent preocupat 
de adevărul artistic și uman al portre- 
tului scris pe peliculă. 

În ultimă — si, de fapt. primă — in- 
stanță, telerecitalul Ginei Patrichi a 
fost un reprezentativ spectacol de idei, 
la care au contribuit, în consens, toți 
realizatorii, actrița şi regizorul, ca și 
regizorul «Clipelor de viață» şi autoarea 
«interviului». (Măcar într-o paranteză, 
pentru că a venit vorba despre inter- 
viuri, țin să semnalez o excelentă discu- 
ție recentă purtată în cadrul unei emi- 
siuni mereu de ținută, «Meridiane cul- 
turale». între reportera Marilena Rotaru 
şi scriitorul Alexandru Balaci: de ase- 
menea, un spectaculos dialog de idei). 
Pentru a încheia, dacă mai este nevoie 
de o încheiere: spectacolul ideii a 
fost, este și va fi un telescop primordial, 
În oricare anotimp al micului ecran. 


Călin CĂLIMAN 


Ca un pescăruș în zbor: 
a Patrichi în telerecital 


site de «mister» şi previzibile în evoluție 
(clasicismul hollywood-ian!), cu o epică 
expusă la rindu-i după canoanele ace- 
luiaşi clasicism. Decupaj al ideilor și 
imaginilor clar, tăietură dreaptă, pe cea 
mai scurtă linie; complexitate nu tocmai 
reală, însă bine simulată. Asta din punct 
de vedere formal. În conținut însă, filmul 
avansează idei importante avind din 
păcate, încă, o serie de corespondențe 
reale în unele părți ale lumii: referirea 
filmului la pericolul reinvierii nazismu- 
lui, a ciumei brune e resimțită azi de 
spectator ca o temă de actualitate. Un 
film vechi de atiția ani resimţit ca un film 
de actualitate — iată nu o ironie a soartei, 
ci un avertisment, avertismentul unei 
opere care a strigat la vremea ei și strigă 
şi acum, cu aceeași minie, celor care, 
aiurea, visează să bată din nou sinistrul 
«pas de giscăx: înapoi în peșteră! 

@ Leui în iarnă (Anthony Harvey, 
1968). lată un fiim departe de a fi o 
capodoperă dar care e în stare, totuși, 
să țină cu sufletul la gură pină şi pe 
cinefilul cu cel mai «rău» și necruţător 
ochi. Asta pentru că în rolurile principa- 
le joacă un actor de geniu — Peter 
O'Toole — și o extraordinară actriță 
numită Katharine Hepburn. Nefiind a- 
şadar mare lucru de spus din punct 
de vedere cinematografic despre o peli- 
culă cuminte, mai aproape, în multe 
porțiuni, de teatrul filmat, rămine de 
constatat incă o dată (și acesta e lucrul 
principal) insolita dialectică a raportu- 
rilor regizor-actori. cazul de față, 
absenţa regiei (în sensul creator al ter- 
menului) nu deteriorează filmul, susți- 
nut finalmente de o interpretare care 
face din el un regal. 

@ Ciclul Stan și Bran (excelentă 
idee de a prezenta, într-un fel de serial, 
citeva din filmele de neuitat ale celor 
doi). Relaţia Laurei — Hardy sau Stan — 
Bran, cum doriţi, apare — dacă izbutim 
să lăsăm măcar pentru o clipă risul 
deoparte — dintre cele mai profunde 
și expresive. Cu ochiul liber se observă 
că mai niciodată (ca personaje) cei 
doi nu greşesc împreună, armonios, 
ci pe rind (mai vizibil Stan), fiecare 
urmind a suporta eroarea celuilalt. Cu 
ochiul minţii vom observa că de aici, 
din această idee simplă în aparenţă, vine 
o tensiune cu totul specială care — 
artisticeşte vorbind — mişcă opera, o 
impinge Înainte, î dă viabilitate şi logică 
interioară, Laurel și Hardy gafind si- 
multan reprezintă un lucru posibil, dar 
ideea apare complet nesărată. Ne-armo- 
nia ca principiu creator, iată fundamen- 
tul filmelor celor doi (speculat ulterior, 
pină la dimensiuni neliniștitoare în ab- 
surdul lor, de frații Marx). ŞI încă o 
observaţie: ca și alți mari comici din 
perioada burlescului sau din perioada 
modernă și contemporană, Laurel și 
Hardy nu au lucrat cu regizori de proe- 
minență, dimpotrivă (atunci cind nu 
şi-au realizat singuri filmele) au jucat 
în pelicule semnate de nume oarecare. 
Se pare, așadar, că o mare personalitate 
comică işi ajunge sieşi. Nu mai e nevoie 
de regie, care se retrage umilită, cău- 
tindu-și alte tărimuri... 

@ Poveste din cartierul de vest 
(Robert Wise, 1961). întiinirea cu a- 
ceastă capodoperă a musicalului este, 
fără Indolală, o sărbătoare a privirii şi 
o bucurie a auzului. Genul ca atare 
(musicalul, adică) mi s-a părut intot- 
deauna dintre cele mai interesante prin 
contrastul aproape straniu între carac- 
terul său cu desăvirșire convențional și 
succesul de care se bucură la public 
această puternică, apăsată, ostentativă 
chiar, convenție. Spectatorul sanctio- 
nează cu asprime (pină la refuz) o- 
biectiva convenție în plan artistic a unor 
opere din alte genuri atunci cind ele 
nu izbutesc a-i da desăvirşita iluzie a 
realului apa cum este ei, în schimb 
acceptă fără rezerve și cu evidentă 
plăcere convenția musicalului, care îi 
dă iluzia realului așa cum ar putea fi 
el. De meditat... 


şi 

@ Fecioara (Luis Biinuel, 1959). Un 
film puțin semnificativ al marelui re- 
gizor. 

© Misiunea specială a lui David 
March (Walter Grauman, 1971). Banal. 

@ Toamna Cheyenilor (John Ford, 
1964). Un Ford, orice s-ar spune, cam 
obosit. 

@ Acest fel de dragoste (Alberto 
Bevilacqua, 1972). Mari actori (Ugo Tog- 
nazzi, Jean Seberg, Fernando Rey) în. 
tr-o peliculă fără virtuți deosebite. 

@ Nici un moment de plictiseală 
(Jerry Paris, 1971). Amuzantă parodie 
de «policier». Edward G. Robinson era 
din nou aici (ca şi in Toamna Cheye- 
nilor). 

e Ultimul act (Carlo Lizzani, 1974), 
Reconstituire plauzibilă a unor momente 
politice de la stfirşitul celui de al doilea 
război mondial. 

Aurel BĂDESCU 


15 ani de cinematecă în România 


Trei obsesii, trei 


© Gertrud (Carl Dreyer, 1964). 


După loana d'Arc din nou o admirabilă 
«lecție-Dreyem: Gertrud. Consecințele 
dramatice ale intoleranţei religioase, filo- 
zofice sau politice din operele maestrului 
(incepind cu Pagini din cartea lui Sa- 
tan, trecind prin Ziua miniei, loana, 
Ordet) sint urmărite acum în planul mai 
restrins al vieţii cuplului. «Modernă, liberă, 
absolută» numește Dreyer eroina piesei 
lui Soderberg care i-a inspirat filmul — 
Gertrud refuză egoist să-și împartă intiie- 
tatea in inima bărbatului, cu profesia lui. 
Criză curentă în multe din subiectele ulti- 
melor decenii, insolită în acest film doar 
prin puterea de pătrundere psihologică, 
dincolo de întimplări, întîmplări din care 
regizorul știe să vadă ca eroul din Pasărea 
albastră, «sufletul lucrurilor». lată-i con- 
fesiunea: «Ceea ce caut in filmele mele, 
ceea ce vreau să obțin, este de a pătrunde 
pină la gindurile profunde ale actorilor 
mei, prin intermediul expresiilor lor celor 
mai subtile. Pentru că aceste expresii 
dezvăluie caracterul personajelor, senti- 
mentele lor inconștiente, secretele care 
sălăjlulesc in profunzimea sufletului lor. 
Ceea ce mă interesează inainte de toate 
este aceasta și nu tehnica cinematogra- 


stiluri, trei titani 


tului. Gertrud este un film pe care l-am 
tăcut cu sufletul». 

@ Păsările (Alfred Hitchcock, 1963). 

Mai modest desigur, dar purtind pece- 
tea de geniu al suspensului, filmul (cate- 
goria B pentru maestru ) copleșeşte prin 
tehnica creării — cadru cu cadru —a 
progresiei geometrice în care se reali- 
zează psihoza colectivă. De la Fritz Lang 
(Furie, 1936) la Hitchcock, semnificațiile 
sociale ar părea că pălesc în această 
evoluție a suspensului, şi dacă n-am fi 
avut dovezile altor creatori ai cinematogra- 
fului psihozelor sociale contemporane, 
am zice că nu-i nimic nou sub soarele 
ultimelor decenii. Poate doar halucinantul 
asediu al păsărilor, filmat de Hitchcock 
într-o insulă cu milioane de exemplare 
zburătoare. 

€ Prietenele (Michelangelo Antonio- 
ni, 1955). 

Început de drum, revelator pentru ceea 
ce va deveni obsesia creaţiei antonionie 
ne: eroii în căutarea absolutului —absolu- 
tul în dragoste, la femeie, în profesie la 
bărbat — și amărăciunea — disperată la 
prima categorie, resemnată la cea de a 
doua —de a nu putea «sparge propria 
singurătate», de a nu «realiza comunica- 
rea cu ceilalți»: Adică exact cuvintele 


Fritz Lang: de la supraoameni 
la omul pur și simplu 


«Fiindcă filmul mut e bazat pe acţiune — 
spunea Fritz Lang — am făcut în acea 
epocă, citeva filme de mare spectacol, ca 
Nibelungii, veche saga nordică, Metropo- 
lis, o vedere a lumii de miine, Femeia în 
lună, primul film de science-fiction. Ase- 
menea poveşti fuseseră un fel de grandi- 
locvenţă vizuală». Personajele lor nu-s oa- 
meni, ci supraoameni. Ei nu numai că se 
împacă bine cu filmul mut, dar chiar îl 
preferă. Vorbele din filmul mut sint acele 
vorbe albe pe ecranul imens și gol şi negru. 
Li se zice «titluri», scurte ca o comandă și 
pline ca o carte întreagă. Filmele sint po- 
runci, Şi zeii nu vorbesc. Poruncesc. Eroii 
din saga scandinavă, eroina miraculoasei 
călătorii în lună, turma de roboți din metro- 
politanele «lumii viitoare» sint personaje 
de mitologie. lată de ce se potrivesc cu 
filmul mut. Chiar și Moartea obosită e un 
film mitologic, un film de «mare spectacol». 
Ba chiar și M (Mörder — Blestematul). Şi 
el este un fel de supra-om, chiar dacă 
(sau tocmai pentru că) e subuman și pentru 
că anomalia lui biologică îi dă ceva extra- 
natural. 

Filme de «mare spectacol?» Să nu uităm 
că Fritz Lang studiase arhitectura. Toate 
aceste filme din prima lui perioadă sînt mai 
cu seamă arhitecturale. Chiar şi M. Halele 
Zepelinului erau spaţiul arhitectural ideal 
pentru vastele adunări generale ale cerşe- 
torilor, pungașilor, vagabonzilor şi uciga- 
şilor. De aceea Lang fusese mirat cind 
gerantul localului refuza să i-l închirieze, 
«L-am într : de ce? Mi-a răspuns pe un 
ton sibilin: tii bine de ce. Ştii bine că nu 
trebuie să faci filmul ăstal» Exasperat, 
Lang îl apucă de reverele vestonului. Şi 
simte ceva dur. Era insigna de membru al 
partidului nazist (1931). Titlul filmului, la 
început, fusese «Asasinii sînt printre noi». 
Cum? — se miră nazistul aflind că e vorba 
de un ucigaș de copii mici. Noi crezusem 
că în film e vorba de noi; că titlul e o aluzie 
la noil» 

Priveliștea din Germania hitleristă îl im- 
pinsese pe Lang la subiecte terifiante, cu 
monştri mari și mici. O lume de infern, cu 
viciu cronic, cu inflație dementă, cu prosti- 
tuție de toate virstele și sexele și mai ales 
cu delincvenţă generală și cotidiană. lar pe 
deasupra, monstrul cel mai mare, cel mai 
terifiant, un coșmar care încă nu avea un 
nume propriu, căci Hitler pe atunci nu era 
singurul aventurier de acest soi. Au mai 
fost citiva. Hitler doar a cîştigat o partidă 
pe care mai mulţi o vinau. lar doctorul 
Mabuse, incă din 1922, personifica pe 
viitorul Führer din 1933. Lang o spune lim- 
pede: «Acest film a fost conceput pentru a 
denunța metodele teroriste de tip hitlerist. 
Mabuse zicea că populaţia trebuie speriată, 
înspăimintată In așa grad, incit, pierzind 
orice încredere în vreo apărare din partea 
statului, să ne cheme pe noi în ajutor». 

Şi n-a fost o profeție care să se fi întins 
numai din 1922 pină în 1933. Mergea mult 
mai departe. Azi, în 1977, în țările capita- 
liste există grupări fasciste (unele chiar Își 


zic, pe sleau, hitleriste!) care intretin in 
oraşe o delincvenţă generală, pentru ca lu- 
mea innebunită de frică să admită, să ceară 
o guvernare de mină forte, un absolutism 
total şi orb. 

Fugit de hitlerism în Statele Unite, ca- 
riera even a lui Lang se schimbă. 
Spre realism. |! ajută la asta apariția vorbi- 
torului. Filmul mut nu-l mai obligă la po- 
veşti cu supraoameni. De la primul său 
film, Fury (o poveste de linşaj), el învată 
deja lecţia. O primeşte de la un modest 
producător M.G.M.: «La început — poves- 
tește el — voiam ca personajul incarnat 
de Spencer Tracy să fie un avocat, adică 
un om cultivat, un om mai subțire. Produ- 
cătorul acela mi-a explicat atunci ceva ce 
ar fi trebuit să știu demult. Anume că tot 
ce se Intimplă în lume, i se întimplă lui 
Joe, omul de rind, adică mie, dumitale, 
nouă tuturora. În tilmele americane, el este 
eroul. Diferenţă radicală față de cinemato- 
graful german. Doctorul Mabuse era un 
supraom». 

n filmele sale americane, Lang este con- 
testatar în sensul că nu dă soluţii, dar pro- 
testează şi semnalează. El Il pune pe acel 
«om oarecare» în fata marii probleme a vi- 
novăţiei. O vinovăție dublă, care la început 
nu e a lui și pe urmă duce la una care e, 
categoric a lui. Lumea, zice Lang, e plină 
de reguli nedrepte. Așa de nedrepte, încit 
împinge pe omul cel mai drept să le calce, 
devenind deci delincvent adevărat. Trei 
filme special de bune ilustrează acest 
curios proces: Fury, We live only once 
(Trăim numai o dată) și Beyond a reaso- 
nable doubt (Dincolo de o rezonabilă în- 
doială). În primul, un om de o pertectă 
inocentă este învinuit de kidnapaj şi popu- 
lația vrea să-l linșeze. Tot filmul e descrip- 
tia, cu sute de detalii sugestive, a acelei 
stări colective. Învinuitul scapă, dar, în- 
nebunit, se va răzbuna. Cum? Probabil 
ucigind la rindu-i. În cel de al doilea film, 
un condamnat nevinovat. Înainte de a fi 
dus la scaunul electric e vizitat de preot 
Ca să poată evada il ucide. În primul film, 
eroul ucide într-un fel de calitate de justi- 
tiar, de răzbunător. În cel de al doilea film, 
el e oarecum în legitimă-apărare. Autorita- 
tea publică, condamnindu-l pe nedrept, 
comitea un asasinat 

Contribuţia artistică a lui Lang în perioada 
lui americană e mai bună decit cea ger- 
mană. Este ideea vinovăţiei mixte, a unei 
alianțe indisolubile de falsă culpabilitate 
şi vinovăție adevărată. ideie totdeauna ge- 
neroasă şi severă, indulgentă și implaca- 
bilă. lar întruchiparea ei în povești atit de 
diferite poartă un nume bine cunoscut. Se 
cheamă «artă». Sau mai exact «mare artă». 
Căci Lang o avea pe cea «mică», adică 
măiestria profesională. 

Au rămas de la Fritz Lang mai multe 
scenarii excelente, depuse la societatea 
scriitorilor din America. Două din ele: 
Miine... crimă! si Ucigaşul de săptămina 
viitoare au fost chiar publicate. 


D.I. SUCHIANU 


F Ti ni r apă + 
-. siB- > T S, 


4 


Cine mai poate spune că «westernul azi» (titlul noului ciclu al Cinema- 

tecii) e un gen dur, eminamente bărbătesc, cînd capul bandei a devenit 

o Ea irezistibilă, minuind cu atita grație pistolul? (Claudia Cardinale 
în Incendiatoarele ) 


confesiunii lui Cesare Pavese din nuvela 
Tra donne sole devenită filmul Le ami- 
che (Prietenele) și din jurnalul marelui 
scriitor, de gindirea căruia se resimte 
întreaga operă a lui Antonioni. Film impor- 
tant mai mult prin ceea ce anunţă ca preo- 


cupări ulterioare («un cinematograf al 
comportamentului și al interiorității», cum 
îl numeşte Valcroze) decit prin ceea ce 
reprezintă el ca valoare în istoria filmului. 


Alice MÂNOIU 


Flaherty-poet 


Bunul simţ al lucrurilor elementare 


O biografie tipic americană, de «self- 
made-man» caracterizează viața, dar 
si opera aceluia care a fost Robert 
Flaherty, un adevărat «picaro» al fil- 
mulu: documentar, triplu laureat al lesti- 
valului internaţional de la Veneţia, omul 
căruia istoria cinematografului li dato- 
rează capodopera, incă fără egal, a 
genului «non-fictiune» Nanuk (1922). 

Miner, vinător solitar prin pădurile 
fără stirşit ale Canadei, căutător de aur 
In Alaska, însoțitor al expedițiilor nord- 
americane ale lui Sir William Mackenzie, 
Flaherty aduce In filmul documentar un 
anume specific simţ al spaţiului poetic 
in care se mişcă, precum în străvechi 
ritualuri, un singur personaj, reluat me- 
reu în circumstanţe şi la meridiane dife- 
rite: omul solitar sau, mai simplu, omul 
esențial, redus in mod simbolic la indivi- 
dualitatea sa de ființă-unicat, aflat într-o 
fabuloasă relație cosmică, mitologică, 
cu mediul său naturali, cu cadrul sublim 
și dramatic al existenţei sale cotidiene. 

Nicicind în istoria filmului documen- 
tar nu a existat o atit de elocventă reduc- 
ție a personalității umane la trăsăturile 
sale strict definitorii, precum în Nanuk, 


ÎN 
În memoria unor actori dispăruți 
Cinemateca prezintă 
cîteva filme cu Rosalind Russell 
(aici în Femei alături 


Omul din Aran, Moana ori Poveste 
din Louisiana. Nicicind gestul, pri- 
virea, zimbetul ori lacrima umană nu 
au atins atita puritate, atita genuină 
expresivitate precum în aceste poeme 
vizuale dedicate măreției Fiinţei umane. 
Un cinematograf al elementelor (ploa- 
ia, zăpada, apa, focul, vintul, furtuna, 
ghețurile, etc.) şi un cinematograf al 
mișcării, ca materializare a ceea ce e 
viu, a existenţei insăși, aceasta este arta 
lui Flaherty, artistul reintors, asemeni 
lui Rousseau, la imaginea existenţei 
«primare», nu «primitive» — a omului 
despuiat de binefacerile civilizaţiei, 
trăind pentru a supraviețui, supravie- 
țuind din instinctul innăscut al vietii, 
asemeni oricărei fiinţe vii, inzestrat însă 
cu conștiința morală a unicităţii sale. 
Reprivite astăzi, cu ochii spectatorului 
obişnuit cu o anume «luxuriantă» ima- 
gistică a cinematografului contemporan, 
filmele lui Flaherty sint asemeni unei 
oaze de simplitate și căldură umană 
intr-un pustiu al imaginaţiei excesive, ` 
care incepe să piardă simțul, bunul 

simț al lucrurilor elementare. 
Petre RADO 


de Jom Crawford și Norma Shearer) 


— lată, Mar- 

gareta Pogona se 
implinesc 20 de ani de 

cind aţi debutat cu rolul 

” principal a «Pasărea furtu- 


P — Din 14 filme, după cite știu, în mai 
mult de jumătate erați vioara intii. Cre- 
ție, hai să-i zicem pre- 

a primului plan? 
— Cu. siguranță că nu. Venim în artă 
tiecarg, cu zestrea noastră naturală și spi- 
rituală pe care o îmbogățim, dacă avem 


şansa de a întiini la timp oamenii care să-| 


ne deschidă ochii asupra unor- lucruri 
esenţiale despre viață și meserie. Şansa 
mea s-a numit Alexandru Finţi, el m-a în- 
vățat, încă din institut, să-mi fie stfintă 
scena. Să oficiez în ea, de fiecare dată, 
cu emoție. Să n-o trădez nici cind în sală 
sint numai cinci spectatori. Să-mi constru- 
lesc singură rolul, cu migală și rigoare, și 
să-i propun regizorului o variantă a mea, 
o construcţie bine închegată a prea ded d 
` — Într-adevăr, personajele interpre- 
tate. de dumneavoastră se definesc prin- 
tr-o construcție, o arhitectură cu care 
poți uneori să nu fii de acord, dar ea 
îți impune. Începind cu «Meandre» — 
o femeie care se caută, încercînd să 
se determine în funcție de oameni, de 
obiecte, de evenimente și ajungind la 
opusul ei, Maria Sorescu din «Orașul 
văzut de sus», sau activista din «Zes- 
trea», care și-au găsit un drum foarte 
precis, poate prea precis demonstrat, 
riscind uneori liniaritatea. 

— În toate aceste roluri am luptat — 
pentru că e realmente o luptă practică şi de 
principii — ca să afirm personalitatea femeii 
de azi, pl ea de convențiile vechi, 
de barierele rigide care-i închideau cindva 
drumurile sociale. O femeie stăpină pe 
viața şi pe actele ei — şi de aici poate o 
anume rigoare, liniaritatea de care vorbiți — 
o femeie cu o inteligenţă și o logică — da, 
o logică, pe care mai devreme sau mai tir- 
ziu vor trebui s-o recunoască și partenerii 
noștri de viaţă. Şi nu numai în vorbe. To- 
poiniță din Orașul..., om practic și logic, 
trebuia învins pe propriul lui teren, prin 
argumente raționale, nu sentimentale. 

— De aici şi succesul acestei sec- 
vențe concepută de dumneavoastră și 
de George Constantin cu multă aae 
şi rigoare profesională. 

— Fără rigoare nu iese nimic bi 
odată. Pentru mine fuşereala e ca un bolo- 
van care-mi atirnă de git. Nu mă lasă să 
înot. Eu trebuie să-mi cunosc în detaliu 
fiecare secvenţă, nu să mă las la capriciile 
improvizaţiei. De aceea prefer. filmul 
nuit celui de televiziune. La televiziune în- 
registrările grăbite, procesul tehnic acce- 
lerat te pot duce la compromisuri artistice. 

ării) „cinematograf, după cit stiu, 
condiţiile nu-s tocmai ideal: 


— Depinde și de raporturile pe care ştii 


să le stabileşti cu echipa. Pentru Drum în 


penumbră nu găsisem de la început for- 
mula optimă de colaborare. Într-o noapte 
de frămintare i-am scris regizorului o scri- 
soare lungă în care-l spuneam tot ce nu 
apucasem la filmare. De atunci am începu! 
o bună conlucrare în trei (cu regizorul 
Lucian Bratu și cu partenerul meu, Cornel 
Coman); în fiecare seară discutam pină 
cădeam de acord, în amănunt, ce vom filma 


și cum vom filma a doua zi. Sint însă regi- 
zori dominați de orgolii mărunte, care tac 
crize de autoritate în fața echipei şi împing 
adevărata ambiţie, cea artistică, la perife- 
ria fia -preocupënior, Alții îți povestesc cu 
cit de minunat va fi filmu! lor, dar 
când încep să-l tipărească,abdică de la tot, 
nu mai au nici un fel de exigenţă și apoi 
dau vina pe condiţii. Dar condiţiite, noi le 
creăm, Incepind cu prima greș de ac- 
ceptare a unui scenariu netinis-+ plnă la 
concesiile de distribuție etc. i 
— Uneori regizorul incearcă diverse 
modalități, nu poate fi sigur de la în- 


ceput, de o anume soluție, de un anume 


interpret.. 

— Doar cà incercările trebuie făcute 
la timp, nu dupa ce ai risipit miloane și 
fiecare greşală te costă imens. La noi se 
fac prea multe încercări costisitoare, şi pe 
plan material, şi pe plan artistic. Şi rezul- 
tatul duce la un fel de scădere a prestigiu- 
lui filmului românesc. Doar exigenia maxi- 
„mă devine factor stimulativ în creaţie, Se 

c prea multe concesii — inclusiv din par- 
tea criticii, care fiind mult prea nania 


abdică într-un fel de la datoria sa — şi aşa 


ajungem treptat ia un nivel tot mai scăzut 
"al cinematografiei naționale. Nu se poate 
să plutim mereu- la suprafața lucrurilor 
doar pentru că nu îndrăznim să spunem ade- 
vărurilor pe nume. Filantropia în artă e o 
crimă; distruge adevărata artă şi încurajea- 
ză mediocritatea. 

— Rigoare, exigenţă — iată ce ați 

pronunţat mai des, în cadrul acestei 
fiscuții, decit cuvintul talent. 

— Pentru că de talent se leagă un milion 
de lucruri. Au fost atitea cazuri de actori 


un moment dat. Ei dau vina pe şi 


care au promis mult, au avut talent, dar din 
lipsă de exigență cu ei înşişi, ori pentru 
că nu s-au cunoscut suficient, nu și-au 
cintărit lucid posibilităţile, s-au pierdut la 

şansă, dar 
vina le aparține. Cind ajungi să-ți găsești 
scuze, e rău. Meseria noastr 


cind ţi-e lumea mai dragă. Nu trebuie să-ți 


-permiţi niciodată să cobori ștacheta; să | 


nu-ţi dai voie să faci prost. inegalitatea de- | 
notă slăbiciune şi prin această poartă se 
strecoară ades compromisul, succesul fa- 
cil, eşecul. 

— Dar şi eșecul intră în fomulă. 

— Sigur că orice actor are perioade mai 
bune ori mai slabe. important e să fructifici, 
să încerci să fructifici, în limita posibilită- 
ților tale, tot ce primeşti. Eu, de pildă, nu 
refuz niciodată nimic. Nici un rol, oricit de 
neînsemnat. ÎI consider o experienţă ne- 
cesară. 

— Dar nu ştiu cum se întimplă că în 
film nu prea vi se propun roluri nein- 
semnate. Poate pentru că impuneţi re- 
gizorilor. 

- — Ştiu eu? În Gloria nu cintă, de exem- 
plu, aveam de spus doar vorbe. În 


|. filmul pe care-l lucrez acum, Regăsirea — 


doar şapte. Important e probabil cum le 
spui, Dialo opune noastre sint așa cum sint 
(cred că 


valori noi, un subtext care să dezvăluie o 
tațetă necunoscută a personalului. Dacă 
textul nu-l pot modifica, îmi concentrez 
toată atenţia pe starea interioară a perso- 
naielor, dau totul prin ochi, cu ajutorul pri- 
virilor Încerc să rostesc adevăruri mai sub- 


iesenator 


actor 
i 


DISNELe Walt 
cesenator 


| care am mai vorbit, primăria aii Osaran 


ă dacă ai 
trădat-o o singură dată, te va trăda şi ea 


eținem recordul în materie), în- | 
cerc atunci să le dau anumite nuante, 


cerc, chiar atunci cind scenariul imi í 
puține date biograiice, ca în cazul d 
văzut de sus, personaj, care rămine, 
ciuda eforturilor, mai mult o funcţie 
un Sa viu, convingător. - 

edeţi cu adevărat că 
tele rien sau rele aar, 


plu o propunere în cc 

rul, şi ea i s-a refu: 

ştiut tu cum să pui problema, nu neapărat 
că celălalt ni vut d Pentru că 
fiecare om, | 

tea lui. Ca actor ştii bine asta cînd îţi n 
struieşti "personajele; ı chiar și cele negative 
își au logica lor, unitatea „acţiunilor lor în 
vederea unui scop, chiar d ce 

este greşit. (Cum e cazul 

“Regăsirea care-şi indeamnă 
„compromis pentru a parveni 

trebuie s-o facă cu toa nvingerea 
să-şi poată convinge partenerul). În „pr y- 
fesia noastră trebuie = fii în orim rin 
"un bun psiholog. | e să știi să stabi 
ești « contactele cu personajele sau cu co 
laborato! e 


isa Elda cre Totul mb cercetat, 


gindit, discutat. Cind prezinti regizorului, 
trebuie să prezinți un rol construit cu for- 
mitate. 

— Chiar cind greșești? 

— Atunci cind îl prezinți eşti sigur că 


tu ai dreptate şi-ţi susții punctul de vedere 
prin toate argumentele. 


— Oare nu de aici, de la această si- 
guranță, incepe personalitatea unui ac- 
tor 

— Greu de definit această personalitate, 
un complex imens de date concură la ea. 
În orice caz Incepe de la siguranța și serio- 
zitatea cu care-ţi faci munca. De la pu- 
terea de. p parunas a esentțialului unui paz 
sonaj. De la gradul de inventivitate, fan- 
tezie cu care-i conduci apoi destinul. Eu 
stau şi urmăresc uluită, disperată, da, dis- 
perată | de neputinţa de a-i prevedea urmă- 
torul pas al lui Peter O'Toole. Mă strădui 
să descopăr cum şi-a construit rolul, dar 
niciodată nu-i pot ghici următoarea 'miş- 


un jucător. genial de şah, mişcarea i 


nscrisă în mo partidă clasică. În 
pră», | „mă copleșea 
ntezie comică. Avem și 
noi actori de gen 
aspirăm la filme mari, „competitive, ı care să-i 
pună în valoare, nu le mai încercăm forțele 
cu idei mari, generoase, de o valabilitate 
universală în timp, în spațiu şi dezvoltate 
“într-o structură de gindire și sensibilitate 
specific românească. Țara asta se face 
cunoscută în lume prin industria, prin eco- 
nomia ei, nu văd de ce n-ar avea şi cinen 
tograful ambiția de a duce mesajul nostru 
peste graniță. Dar ı nu în sensul í 
totogratic mărunt, Inregist râbit mo- 
mente disparate ale construcției, ci ridi- 
cindu-se la semnificaţiile largi ale proce- 
sului uluitor prin care ne construim astăzi 
valori morale şi spirituale fără precedent. 
Fără ambiţie şi seriozitate creatoare nu 


vom ridica filmul românesc la nivelul rea- . | 


lității care o trăim. 
gis Alice MĂNOIU 


DISTATC L 
pamilet 


păcat că nu mai 


ui realism 


telex Animafilm 


N-aduce anul 
ce aduce serialul 


Emanciparea femeii este, desigur, o 
temă importantă, la ordinea zilei, o temă 
pe care — nu-i așa? — n-avem cum să 
o ocolim, însă, după cum știți, nici o 
exagerare nu e bună, pentru că din 
exagerare se trece in partea cealaltă, 
cum ar veni adică, în cazul de faţă, la 
desconsiderarea, la nedreptăţirea și 
chiar la asuprirea bărbaţilor. Cum vor 
sta lucrurile cind, dintr-o exagerare 
nepermisă, vom cădea «in partea cea- 
laltă» se va vedea din filmul Emancipa- 
rea bărbaţilor pe care-l pregăteşte in 
prezent regizoarea Luminiţa Cazacu 

Incepe, bunăoară, o şedinţă. in sală 
numai bărbaţi, în prezidiu numai femei. 
Trebuie alcătuită o delegație care să 
plece în străinătate? Din intimplare, e 
alcătuită numai din femei. E nevoie de 
mai mult curaj în promovarea cadrelor 
tinere? Foarte bine, promovăm tineretul 
plin de merite. Este format numai din 
femei? Înseamnă că ele sint mai me- 
rituoase!... Decăderea in care va ajunge 
partea bărbătească nu va scăpa insă 
celor mai avansate spirite masculine ale 
timpului. În curind se vor ivi semnele 
timide ale unei mișcări masculiniste 
— care, depășind erorile inerente ori- 
cărui început, va deveni ò adevărată 
mișcare de luptă pentru egalitatea In 
drepturi a bărbatului cu femeia. ŞI 
mișcarea va lua amploare, incit pămintul 
intreg, planeta noastră a tuturor, femei 
și bărbaţi, bunul nostru cel mai de preţ 
şi singurul nostru sprijin va ajunge pe 
punctul de a sări în aer, de a dispare în 
neant. Bărbaţii, fiind un gen cu o fru- 
moasă tradiţie de luptă, vor traduce fără 
scrupul în practică binecunoscutul pro- 
verb antic: pereat mundus, fiat justitiae! 

Regizorul Mocanu, în schimb, spirit 
luminat al timpului nostru, este profund 
revoltat de soarta acelor femei, soții şi 
mame, care au în propria lor familie un 
statut de «personal casnic» cu înaltă 
calificare. 

După ce şi-au îndeplinit cele opt ore 
legale de lucru în cimpul muncii, în fața 
lor se deschide un larg cimp de activi- 
tate în sinul familiei. Spală, calcă, alear- 
gă după cumpărături, gătesc, prime- 
nesc, cirpesc, şi în general, ca să nu 
mai lungim vorba, obosesc, nu pierd 
nici un prilej de a obosi. Astfel cum să 
demonstrezi că nu s-au «masculinizat», 
că nu şi-au pierdut farmecul, că n-au 
trădat «eternul feminin»? Dacă o femeie, 
după ce a lucrat opt ore ca un bărbat, 
vine acasă și se odihnește, atunci cine 
mai are grijă de casă, cine întreține cu 
delicateţe şi tact buna dispoziţie a 
familiei făcind să meargă strună gos- 
podăria? Chiar și în condiţiile societății 
socialiste multilateral dezvoltate este 
nevoie de o soţie şi o mamă care să 
înțeleagă și să vină în întimpinarea 
exigențelor sporite ale oamenilor munc" 
din propria ei familie, fără deosebire de 
virstă. Femeia are in felul acesta prilejul 
să se realizeze şi ea pe mai multe planuri, 
de la schimbul doi la spălatul rutelor, să 
devină şi ea o personalitate multilateral 
dezvoltată. 

Dar regizorul Virgil Mocanu veghează. 
După episoadele deja realizate «Fami- 
lia», «Excursia», «Ca între vecini», el va 
continua să apere, într-un ciclu de 
filme, dreptul femeilor la odihnă cel 
puțin atunci cind sint bolnave («Familia 
are gripă»), dacă nu și în alte ocazii. 
ANIMATOR 


Matty-gag 


Daia 
FOA 
— Cum termini cu rînjetul bron- 


tozaurului, te duci să-ți plătești 
cotizaţia ACIN! 


Spectatori, nu fiţi numai spectatori! 


scrisoarea lunii 


Un stii inconfundabil, stilul lui Gopo 


«Am intrat la filmul lui Gopo, Povestea dragostei, cu speranţa de a avea con 
firmată o presupunere. Văzusem mai înainte Comedie fantastică, care, cu toate că 
invita, prin titlu, la un tilm de amuzament, nu a fost atit de... «fantastică», deoarece 
nu a reușit să smulgă spectatorilor decit citeva zimbete. Personal, am ciștigat insă 
altceva din acel film: m-am familiarizat cu viziunea cinematografică a lui Gopo, cu 
stilul său inconfundabil. Gopo a intuit clar unul din golurile existente în cinemato- 
grafia noastră și, ajutat de marile sale posibilități picturale, își lasă imaginaţia să 
zburde pe tărimuri necunoscute în filmul nostru. Povestea dragostei impresio- 
nează prin factura sa nouă, cit și prin personajele și decorurile de artizanat. Moșul, 


bătrinul acela hazliu, pleznind de sănătate, ne-a arătat că avem şi noi un actor ce-ar 


putea fi mai puternic decit Piedone, fie el și fără armă. Excelentă viziunea lui Gopo 
în construirea podului de aur. Povestea dragostei, imbinare de basm, realitate și 
dragoste, reușește să delecteze, să Incinte spectatorul; un film care se apropie 
«fantastic» de o comedie, un film în care Gopo își defineşte cu finețe stilul său uşor 


de recunoscut în fiecare cadru. 


Pe cind filmele care să se situeze și în domeniul realității cotidiene la nivelul 


originalității basmelor lui Gopo? 


Filmul r 


| Gloria nu cîntă ] 

@ «...Filmul a fost minunat O senzatie 
plăcută, recontortantă. Am plecat cu un 
sentiment tonic, de la Gloria nu cintà 
tiindu-i recunoscătoare Torei Vasilescu 
pentru personajul pur, spontan pe care 
l-a creat in acest film. Este, într-adevăr, o 
comedie. Dar o comedie care marchează 
ceva din esenţa unei poezii de Fănuș Neagu. 
Comedia nu este decit carapacea, filmul 
avind miezul unui adevăr nu tocmai comic. 
Cert este că acest miez se lasă subințeles, 
făcind loc comediei spumoase căreia îi 
datorez senzaţia recontortantă. Este o clipă 
de adevăr spus pe șleau. O clipă de copilărie 
pe care o retrăieşti din plin, o clipă asemănă- 
toare înfloririi unei flori de cactus. Un uni- 
vers de frumuseți, de cintece, de culori, 
concentrate într-o clipă. Apoi totul e pierdut. 
Filmul are momente de inteligenţă, de 
firesc, de surpriză. Dar și o clipă prețioasă 
de vis. De melancolie tăcută, caldă, adincă: 
imaginea Gloriei, în cimpul de maci. O 
clipă fluidă care lasă să se vadă adincul 
sensibilităţii lui Alexandru Bocăneț.» (T. 
Macarova — Cartier Viziru, Bloc. 27 ap. 23 — 
Brăila) 

e «...Dacă mi-a plăcut? O, dal O spun 
din toată inima — mi-a plăcut nu doar 
pentru că a jucat Toma Caragiu, actor de 
nepreţuit pentru mine, ci pentru că este 
ceva nou în cinematografia noastră. Cred, 
dacă nu mă înşeală memoria, că este prima 
încercare de music-hall la noi. Poate că 
n-a fost perfect, poate că nu s-a încadrat 
întocmai în regulile genului, dar pe mine 
ca spectator m-a dispus, m-a relaxat. Un 
film bine jucat de actorii noştri cei buni 
care stiu să facă din rolurile mici, roluri 
mai, Şi mă gindesc la Tora Vasilescu care 
ne arată că ştie să joace şi comedie, la 
talentatul Horaţiu Mălăele, excepțional do- 
tat pentru comedia de valoare. Vorbind 
de actori mari şi roluri mici, mă gindesc la 
Ileana Stana Ionescu și la Ovidiu Schuma- 
cher... După neavizata și neautorizata mea 
părere, cinematografia noastră s-a maturi- 
zat şi, în ultimul timp, dă şi lucruri bune. 
Şcoala noastră de film are atiția regizo 
buni, actori buni, operatori, decoratori, 
machiori şi chiar cascadori buni. Poate cu 
scenariștii nu stăm tocmai la loc de frunte, 
dar asta se inlimplă și la case mai mari 
Cine are ochi de văzut şi urechi de auzit să 
se ducă şi să auda un lilm românesc si 
cred că nu va regreta că a pierdut o duzină 
de pumni, o serie de impușcături şi eventual 
o ceapă... (Vasile Marilena, Ca. Griviței 
226-Bucureşti). 

e «Pentru prima dată de cind merg la 
cinematograf, nu am văzut artistul în perso- 
najul pe care-l interpreta, ci omul. Dar 
omul nu mai era... Aveam nerăbdarea in 
suflet. Nu știu dacă o să mă credeți, dar 


cinema 
Anul xv (175) 


Bucureşti 
iulie 1977 


Ecaterina Oproiu 


Mitică Stoica 
Com Călărasi 
Judetul Dolj 


am privit de citeva ori ceasul pentru a mă 
minți că pină la sfirșitul filmului mai e 
mult...» (Milena?, str. Victoriei 16 — Baia- 
Mare). 

e «Mă aşteptam, cum să vă spun? — 
la o comedie spumoasă (de cind vreau să 
văd o comedie la care să rid cu hohote), 
dar nu prea a fost aşa. Filmul acesta are 
ceva care te face să rizi cu lacrimi, să rizi şi 
să fii în același timp grozav de trist. Nu ştiu 
ce n-are și nu ştiu ce ar fi trebuit să mai 
aibă ca să aibă totul. Totuși, filmul are 
multă culoare şi cine vrea să se reîntilnească 
cu artistul acela pe care toți l-am iubit, să 
meargă la filmul acesta» (Cora Cureliuc, 
cartier Viziru — Brăila). 

@ «Nu ştiu cum să vă explic starea di 
spirit în care am urmărit imaginile. Fiecare 
vorbă parcă avea două sensuri, totul mi 
se părea fals amuzant, parcă de undeva 
mă pindea un demon necunoscut... Luind 
însă filmul aşa cum este el, incercind să 
îndepărtez orice sentimentalism, Incercind 
şi nereușind să elimin orice urmă de su- 
biectivism, ar trebui să spun așa: Gloria 
nu cintă este un film mediocru, În genul 
său (dacă s-a vrut comedie muzicală) și 
ceva mai bunișor dacă s-a vrut musical. 
Dar rețineţi, «bunișom prin iscusința an- 
samblului coregrafic, a orchestrei, prin 
minunata distribuire a culorilor și prin 
aerul de tinerețe pe care-l degajă ideea 
principală. Obiecţia îndreptăţită mi se pare 
că ține de faptul că se simte mult prea mult 
mina realizatorului de varietăți TV, la prima 
şi, vai, ultima sa incercare cinematografică 
Mult prea mult și asta a nemulțumit pe 
undeva și... ce să mai spun?, a făcut ca 
mulți să se simtă stingheriţi. deoarece știau 
că sint datori să spună lucruri bune despre 
un film care să fie prost, nu e nici bun. 
Mă simt penibil, credeți-mă, scriind această 
scrisoare, dar parcă era de datoria mea să 
spun adevărul...» (S. Nistor, str. 11 Iunie 
bloc 11, apart. — Tg. Jiu). 


ică 


ig Toate pinzele sus 3 ] 


@«Trebuie să mulțumesc celor care s-au 
gindit și la noi, cei tineri şi plini de visuri, 
trebuie să mulțumesc celor care au dat 
viată iubiților eroi care ani de-a rindul, 
au fost cu noi şi ne-au luat impreună cu 
ei spre Istanbul, spre indepărtata Țară de 
Foc. Pe puntea «Speranței» ne-am simtit 
parcă mai bine decit pe toate vapoarele 
și submarinele lui Jules Verne. Vreau să 
mulțumesc lui Mircea Mureșan pentru că 
ne-a tăcut duminicile atit de frumoase, lui 
lon Besoiu pentru că «a știut» să fie Anton 
Lupan, lui Ilarion Ciobanu și tuturor celor 
care au știut să ne facă fericiţi atitea săptă- 
mini. Sint sigură că pe Ismail nu-l va uita 
nici un tinăr. Ismail turcul n-a fost ienicer, 
a fost bucătar pe vasul «Speranța». Ce 


Cronica teleg 


Coperta I 
Trei excelenți actori de teatru şi de 
cinema. Valeria Seciu este inter- 
preta principală a filmului (în lucru) 
Riul care urcă muntele de Cristia- 
na Nicolae. lon Caramitru joacă 
m Spaima sub clar de lună (film 
in lucru) de Mircea Mureșan. Am 
fi dorit să putem cita şi ultimul film 
(în lucru) în care joacă Comei 
Comani! 


Foto:A. MIHAILOPOL 


Cititorii din străinălate se pol abona adre- 
sindu-se la ILEXIM Departamentul Export- 
Import Presă, P.O.Box 136—137 — telex 11226, 
Bucureşti, str. 13 Decembrie nr. 3 


Prezentarea artistică: 
Anamaria Smigelschi 


actor minunat e Jean Constantin! În numele 
prietenilor mei, încă o dată mulțumesc». 
(H. Rodica, str. V. I. Lenin nr. 7Jimbolia). 


e «Nu intenționez să fac o analiză a 
acestui serial. Aș dori doar să subliniez 
unele amănunte care îmi par că au scăzut 
valoarea realizării, în ciuda unei distribuții 
prestigioase. Mai intii, cred că puțini tele- 
spectatori tineri ar putea spune cu ce rezul- 
tate s-a soldat «aventura» Speranţei, ce 
anume a donat echipajul vasului marelui 
biolog Antipa, care este, la urma-urmei, 
bilanțul unei călătorii încărcate de aventură, 
cu excepția căutării lui Vaillant. «Spinul» 
apare aici, în serial, un personaj foarte 
schematic, după chipul și asemănarea unui 
haiduc acvatic care a bintuit cindva Delta 
noastră, Terente. Echipajul. alcătuit și el cu 
chiu cu vai, are pină la urmă toate atributele 
unui echipaj miraculos de sobru, plin de 
virtuți. Din cind în cind, doar Şerban (mi se 
pare) face cite o şotie, iar Ismail (excelentul 
Jean Constantin) işi pierde piciorul intr-o 
încăierare. În rest, puține aventuri, puţine, 
surprinzător de puţine pățanii. Vasul — 
care din depărtare pare doar o machetă — 
nu ne este suficient de familiar, cabinele de 
asemenea. Toate porturile unde acostează 
Speranţa seamănă ca două picături de apă. 
Unul și același colț de țară, cițiva figuranți 
care se plimbă în diferite straie, citeva 
prăvălii care-şi schimbă doar firmele. Fina- 
lul serialului — îndrăznesc să afirm — este 
total lipsit de suflu epic, de ceea ce ar fi 
fost necesar pentru a menține în sufletele 
micilor telespectatori. dorința de a revedea 
«noile aventuri» anunțate de actorul atit de 
iubit de noi, lon Besoiu.» (L. Săceanu, 
Aleea Barajul Bicaz 5 — Bucureşti). 


Filmul străin 


| in apărarea lui Alain Delon : ] 


e «Am vrut să vă scriu de mai multe ori 
dar m-am gindit că e mai bine să mă abtin. 
Dar de data asta, m-am hotărit. Ştiu că nu 
veți fi de acord. Veţi spune poate că nu e o 
problemă «de viață şi de moarte». Totuși... 
Mulţi (şi mari!) actori, români și străini, 
susțin că dorința cea mai arzătoare e aceea 
de a juca roluri cit mai diferite, roluri prin 
care să-și demonstreze întreaga forță acto- 
ricească. Mulţi actori de-ai noștri şi-au 
văzut visul implinit. Şi i-am admirat, i-am 
aplaudat, am fost mulţumiţi şi am devenit 
şi mai optimişti. Dar iată că atunci cind e 
vorba de un actor străin, lucrurile se schim- 
bă puţin. Am exemplul la îndemină. Cel în 
cauză este mult-discutatul și uneori ironi- 
zatul Alain Delon. Da, Alain Delon a fost 
și lăudat. Dar de fiecare dată vorbele despre 
talentul său erau umbrite de expresii ca: 
«fermecătorul, misteriosul bărbat cu ochi 
albaștri», «faimosul şi malițiosul său zīm- 
bet» şi multe, multe altele. Şi-atunci, de ce 
să ne mirăm că are atitea admiratoare care 
nu-i văd decit ochii sau pentru care a devenit 
doar prototipul frumuseții masculine? Sint 
convinsă că mulţi dintre dumneavoastră ii 
recunosc lui Delon şi talentul. Atunci de ce 
nui ajutați și pe oamenii obișnuiți să-l 
recunoască? ...Probabii că dacă Delon nu 
ar fi fost frumos, ar fi fost pentru critici un 
foarte mare actor, pus la loc de cinste 
alături de Gene Hackman și alţii ca el. Dar 
ce să-i faci, dacă așa a fost să fie? Cred că' 
omul de pe stradă ar trebui ajutat să înțe- 
leagă adevărul despre acest actor. Aju- ` 
taţii să vadă «chipul sufletului» fiecărui 
personaj, de la Samuraiul, fie chiar pină la 
Zorro (care, dacă nu era o capodoperă, 
merita ceva mai mult decit acel «ridicol, 
monșer», măcar pentru gindurile frumoase 
pe care le-a născut şi pentru entuziasmul 
celor mari și mici). Căci e păcat ca un 
asemenea actor să treacă pe lingă no: 
lăsindu-ne doar un chip. Haideţi să accep- 
tăm că un mare actor poate fi şi frumos!» 
(Dana G., str. Rahovei 255 — Brăila). 

N.R. Acceptăm cu mare plăcere binevenita 
dumneavoastră idee: Delon este și frumos și 
talentat, și In Samuraiul şi in Zorro, deci și 
câlare şi pe jos. 


CINEMA, 
Piata Scinteii nr. 1, Bucureşti 41017 
Exemplarul 5 lei 


Prezentarea grafica 
Joana Moise 


Tiparul executat la 
Combinatul poligrafic 
«Casa Scinteiin — Bucureşti 


A 


Robert Altman 
este unul din fa- 
voriţii lumii cinema- 
tografice în acest mo- 

ment  Subliniez «in 
acest moment», pentru că, 
în mediul lui, bursa simpa 
tiei publice este incompara- 
bil mai schimbăcioasă decit 
bursa devizelor. Suiri în unghi de 90 
de grade, urmate de bancruta popularității 
sau de lungi perioade de acalmie in care 
celebritatea se cocoşează, se chirceşte, 
se transformă în nostalgie. Altman s-a 
foit pină la 45 de ani pe la Hollywood în 
calitate de scenarist, prin Kansas City, 
în căutare de subiecte pentru documenta- 
re, la Inceput pentru documentare de for- 
mat redus. După ce și-a făcut mina, a 
atacat documentarul de lung metraj —un 
film despre idolul postbelic al Americii 
«The James Dean Story». O reușită peste 
care s-a trecut repede. A semnat seriale 
de televiziune, a cochetat cu science- 
tiction-ul in complicitatea lui James Caan, 
dar n-a putut să pertoreze buncărul ano- 
nimatului şi să prindă gloria de picior 
decit, cum spuneam, pe la 45 de ani, în 
1970, odată cu M.A.S.H. —Marele premiu 
și, Într-un fel, marea senzație a Can- 
nes-ului. Senzaţie, pentru că niciodată în 
cinematograful american nu se vorbise 
despre intervenţia militară în afara pro- 
priilor granițe cu atita «insolenţă», nicio- 
dată eroii intervenţiei nu fuseseră dezeroi- 
zați cu o atit de scrişnitoare ferocitate 
M.A.S.H.-ul a deschis larg în fața lui 
Altman porţile Cannes-ului, deci ale pieții 
cinematografice mondiale. Filmele sale 
ulterioare au figurat în aproape toate 
ediţiile şi, deşi succesul bubuitor al 
M.A.S.H.-ului nu s-a mai repetat, filmul 
său de psihanaliză hitchcockiană imagini, 
lucrat sub culorile drapelului britanic, a 
fost distins în '72 cu Premiul de interpretare 
feminină (Susannah York); Toţi sintem 
niște hoţi s-a bucurat de o atenţie mărită, 
iar Nashville a fost considerat cel mai 
bun film al anului 1975, e drept nu de juriul 
de la Cannes, ci de Asociaţia criticilor 
americani. Peste Buffalo Bill şi indienii 
să trecem cu o voce mai scăzută, pentru că, 
deși Berlinul a decorat pelicula cu Ursul 
său de aur iar Paul Newman i-a fost prota- 
gonist, filmul are un voltaj estetic incredi- 
bil de scăzut, deşi răsuflarea lui Altman 
se simte şi in subsolul acestui anti-western 
preocupat nu de epoca de glorie, ci de 
anii de declin ai faimosului cuceritor al 
vestului sălbatic, Buffalo Bill, pe numele 
său adevărat William Frederich Cody. 
După ani de glorie, după isprăvile din 
vremea goanei după aur, după războiul de 
Secesiune şi, mai ales, după expedițiile 
militare împotriva şeienilor și a indienilor 
din tribul Sioux, Buffalo Bill, prototipul 
învingătorului Noii Lumi, nu mai este decit 
un erou de circ, cu mustața în furculiță și 
plete false, un buton trist pe un armăsa' 
alb, învingind «la mica înțelegere» un uriaș 
indian, împodobit cu pene și plătit—prost! 
— ca să se lase învins. 


Prototipul idolulul a ptic 


De la tardivul sentiment de culpabiii- 
tate al Americii față de foştii băştinasi 
ajunși, prin exterminare, minoritate exo- 
tică, Altman trece la un alt complex de 
inferioritate foarte la modă în America zi- 
lor noastre: complexul față de «majori- 
tatea minoritară», ca să folosesc termenul 
cu care un sociolog american denumeşte 
populația feminină din S.U.A. 

Filmul Trei femei, prezentat anul aces- 
ta la Festival și menţionat în palmares la 
capitolul interpretare feminină, a produs, 
îmi este greu să precizez dacă o stare de 
semi-decepţie sau una de semi-entuziasm. 
Prima parte a peliculei este gindită de 
autor în spiritul necruțătoarelor sale obser- 
vații stil M.A.S.H., dar un M.A.S.H. 
într-o lume marginală, lumea unui institut 
de geriatrie, în care autorul plonjează lin, 
ca o soră de caritate care desface un 
pansament cu blindețe şi precauţie. Prin 
fața aparatului trec picioare lungi, descăr- 
nate şi coapse umflate de celulită şi 
braţe moi, bătrinești, cu pielițe tremurinde, 
stringind alte braţe,braţe rotunde, fragede, 
bronzate. Lin, cu blindețe și precauţie, 
pansamentul se desface, lăsind să apară 
plaga bătrineții: un bazin traversat de 
septuagenari și octogenari și nonogenari 
în costume de baie. Cura zilnică a unor 
pensionari ghidaţi de infirmiere june, pe 


ET ae a ea ie e m ie ie pe e a La ai 
L 4 Ky 


Minoritatea gălăgioasă şi sentimentul 
de culpabilitate 
față de majoritatea tăcută 


cit de amabile pe atit de indiferente. Cele 
trei femei ale lui Altman sint: prima: 
o fetișcană pistruiată şi sfioasă, catapul 

tată din îndepărtata fermă paternă într-un 
institut ultramodem în care toată lumea cu- 
noaște toată lumea, dar nimeni n-o cu- 
noaşte peea. A doua: o asistentă scrobită, 
epilată, machiată, dezodorizată, asepti- 
zată, manicurată, pedicurată, bronzată, 
un simbol al faimosului «american way 
of life», o creatură coborită din nenumă- 
ratele reviste care umplu capul cititoare- 
lor, așa cum se umplu plăpumile cu lină și 
pernele cu fulgi. Le umplu cu sfaturi prac- 
tice: reţete de bucătărie à la minute și 
rețete de fericire pentru un sezon amoros 
şi pentru o căsnicie eternă. A treia femeie 
este «o artistă». Pictează tot timpul. Umple 
pereții unei piscine cu înfricoşătoare si- 
luete de masculi diabolici. Pictează şi nu 
rostește nici un cuvint: Să o luăm, dacă 
vrem, ca o aluzie la o parte, o imensă parte 
a societății americane feminine care nu 
şi-a spus deocamdată cuvintul, care tace, 
dar nu o tăcere opacă, ci o tăcere acumu- 
lind minii, trasind planuri revendicative, 
pentru că această a treia femeie a filmului 
lui Altman, soție ignorată şi viitoare mamă 
«va face pină la urmă ceva», în primul rind 
va face un copil, într-o scenă atroce, 
încărcată de dure semnificaţii, căci femeia 
naște singură, ajutată doar de o prietenă 
neajutorată, naște in 1977 ca o țărancă pe 
cimpul lui 1900, dar ea, contemporana noas 
tră, naște într-un apartament cu maşină 
de spălat electrică, la citeva sute de metri 
de un spital ultradotat. 


Starea de semi-entuziasm a produs-o 
prima jumătate a acestui film, lucrată în 
spiritul noii şcoli a realismului american: 
personajele sint observate cu tandrețe, în 
gesticulația lor cotidiană, ca în Alice 
nu mai locuiește aici. Sint observate în 
conexiunea lor cu un mod de viaţă şi cu 
un sistem social, ca în faimosul Şofer 
de taxi. Sint urmărite in relaţiile lor ome- 
nești, fragile, vulnerabile, mereu schimbă- 
toare, o schimbare cu dublu sens, pentru 
că nimeni nu influenţează fără a fi la rindul 
lui influenţat: noua infirmieră, sfioasa 
provincială, cade Într-o admiraţie adoles- 
centină, frenetică, pentru colega ei atit de 
asemănătoare cu frumusețile de pe co- 
perțile magazinelor ilustrate. Juna cade 
în extaz în fața micuțului apartament, com- 
pus și el tot din fleacurile, din gadget-urile 
din reviste. Vrea să o imite pe colega mai 
mare, adică vrea și ea să semene cu un 
manechin dintr-un magazin de confecții. 
Vrea să se poarte ca idolul său, pentru că 
idolul ştie să dea «party»-uri și să pregă- 
tească tot felul de bunătăţi scoase, toate, 
din cutii de conserve. La un moment «m» 
cind gisculița începe să iasă din starea de 
cavaler servant, cind fetele schimbă rolul 
(destul de brusc, dealtfel),pășim, eu nu aș 
spune în partea a doua a filmului, ci într-un 
alt film. Aici Robert Altman schimbă stilul 
estetic şi observaţia realistă se topeste 
instantaneu într-un imaginar-coşmaresc, 


pentru că puştoaica nu intră în tiparele 
derizoriului său model, în urma, cum se 
zice, a unui proces letesc, ci în urma 
unui accident medical (vrea să se sinucidă, 
e salvată, dar cade într-o stare de amnezie 
din care se trezeşte confundindu-se cu o 
altă persoană). La sfirşitul filmului cele trei 
femei: gisculița devenită idol, fostul idol 
devenit cavaler servant al fostei gisculițe, 
și cea de a treia femeie, pictorița, soția 
ignorată, fosta viitoare mamă, deci toate 
cele «3 femei» se topesc într-una singură. 
Aparatul le vede de departe, atit de de- 
parte încit siluetele lor ajung să se con- 
funde, iar glasurile lor, la fel de nedis- 
tincte, sugerează aceeași stare de topirea 
personalității intr-o creatură care nu mai 
seamănă nici cu naiva provincială care 
vrea să cucerească lumea, nici cu femeia 
decorativă, ideal al societăţiii de plastic, 
nici cu acea femeie tristă şi tăcută, in- 
tr-o aparentă stare de somnambulism. 


Explicindu-se la o conferinţă de presă 
Robert Altman arăta că, lucrind acest film 
despre 3 temei, el nu a vrut de fapt decit să 
facă un film despre «absența» bărbatu- 
lui care este, într-adevăr, absent in toate 
cele 125 de minute ale filmului, deși, din 
cind în cînd, apare, apare la volan, apare pe 
motocicletă, apare trăgind la ţintă, apare în 
haine de cow-boy, pentru că lucrează în 
cinematografie ca dublură, apare pentru că 
este soțul viitoarei mame și viitoarea mamă 
are două prietene și prietenele, june 
fiind, din cînd în cînd, pe furiș, cind toată 
lumea din bloc doarme, merită cite o 
vizită nocturnă. Bărbatul apare deci doar 
sub forma unei carcase cu atribute mascu- 
line. Altman a vrut într-adevăr să facă un 
film despre absenţa bărbatului, mai exact 
zis despre absenţa bărbatului din viața 
femeii americane. 

intențiile regizorului au fost pe deplin 
realizate. Aşa cum se știe, filmul reprezin- 
tă întotdeauna și altceva — mai mult sau 
mai puțin decit intenţiile autorului. Din 
cauza aceasta, depăşind intenţiile regizo- 
rului, spectatorul poate considera filmul 
o replică la adresa acelor opere intitulate 
din căutarea propriei identități». Zic «o 
replică», pentru că Altman nu arată niște 
oameni care îşi caută identitatea, ci nişte 
oameni care își pierd identitatea şi pe 
aceea puţină, cit au avut-o. Cum oamenii 
lui Altman sint femei, filmul nu este o 
operă despre pierderea identității în gene- 
ral, ci despre pierderea identității feminine 
în America zilelor noastre, precizare im- 
portantă şi desigur voită, pentru că oricit 
de puțin preocupat ar fi acest important 
regizor american de emancipările femi- 
niste, artistul nu poate rămine impasibil 
în fața zbaterii curajoase, minioase, uneori 
ridicole, uneori neputincioase, a femeli 
americane de a depăşi condiția de Femeie 
mistificată. Această expresie nu este 
numai titlul unui op, devenit carte de refe- 
rință şi prezentat (exagerind firește) drept 
«cartea care a schimbat viața femeii». 
(La femme mystifite — The feminine 
mystique de Betty Friedan). Această 
expresie a devenit pentru unii o locuţiune, 
ca memento mori, iar pentru alții un 
obiect de furie, ca un batic roșu în sulița 
unui matador. 


Ecaterina OPROIU 


Nr. 7 


Anul XV (175) 


Revistă a Consiliului 
Culturii şi Educației Socialiste 
Bucureşti - iulie 1977