Dimineata Copiilor/Dimineata Copiilor, 1925 (Anul 2, nr. 47-98) 820 pag/DimineataCopiilor_1925-1669230514__pages151-200

DIMINEAȚA COPIILOR» 


РАД. 5 


Călătoriile unchiului meu 


419) 
19. – Roma şi minunile е! 


M'am rezomat de un stâlp şi am închis ochii, 
pan ca să mă reculeg mai bine şi să văd mai 

murit cu ochii minfel. Іп închipuirea mea vedeam 
acum са într'o panoramă Roma dela începuturile 
ei аза de modeste si de umile, până când a ajuns 
să stăpânească lumea şi să facă să tremure la auzul 
numelui ei, popoarele din cele trei continente vechi. 


Ce fusese Roma la început? Un biet sat de păs- 


tori. 
Şi cum, prin ce minune a izbutit ca după o tre- 
cere de vreme, nu tocmai lungă, să întemeieze cea 
mai mare şi mai puternică împărăție din timpurile 
vechi, să су 2022 atâtea ţări şi popoare şi să dea 
naştere popoarelor francez, italian, român, spaniol 
şi portughez, adică popoarelor cari au fost și sunt 
A ; zilele noastre în fruntea civilizaţiei şi progresu- 


Să deschidem ochii si să privim, căci minunea 
о vedem aci în jurul nostru, în mulțimea de ruine 
şi de pietre cari sunt o mărturie a neintrecutei vi- 
tejii şi a stăruinţei şi neînfrântei voinfi a poporului 
toman. 

Si îmi amintesc де o vreme când vechea Romă 
ale cărei armate fuseseră nimicite, era în marea 
primejdie de a fi luată de duşmani şi distrusă din 
temelie. 

Era intr'o vreme când vestitul general cartaginez 
Anibal, trecând peste munţii Alpi cei acoperiţi cu 
zăpadă, năvălise în Italia, prăpădise oștile romane 
ce s'au încumetat să i se împotrivească și se apro- 
piase de Roma, unde aproape nu rămăsese bărbaţi 
În stare să se lupte. 

Şi s'a strâns Senatul roman ca să hotărască ce-i 
de făcut. Si iată, e adus bătrânul senator Apiu 
Claudiu care îşi pierduse vederea. Isi pierduse si 
Sănătatea şi vederea, dar nu-şi pierduse mândria 
de roman şi neclintita încredere în soarta cea bună 
a Romei. S'a ridicat şi el — par'că îl vedeam acum 
înfăşurat іп toga-i albă — şi a spus cu glas ho- 
tărât: „Anibal şi oastea sa să părăsească întâiu 
pământul Italiei şi după aceea vom putea vorbi 
despre încheierea păcii”. 

Da, era un fel de lege a vecihlor romani, ca să 
nu încheie pace decât după ce îl băteau pe duşman 
și-l rápuneau la pământ, iar сі să пи ceară pace, 
când erau învinşi. 

Şi tot aci, în Forul în care mă găseam, un Muciu 
Scaevola şi-a pus. singur în foc mâna care greşise 
ținta şi a lăsat-o să ardă, fără ca el să dea un 
ра; sau să scoată mâcar un оба! de durere, 


(Urmare) 


de N. BATZARIA 


Forul! O, dacă ar vorbi pietrele dintr'insul, ele 
ne-ar spune povestea cea mai frumoasă şi mai аде 
vărată ce а fost vreodată. Ne-ar vorbi de atâtea 
fapte vitejesti, de atâtea pilde de jertfire pentru 
patrie, de o mărire şi strălucire care n'a fost şi nt 
va fi întrecută. 

Binecuvântat fii tu, Romulus, lângă al cărui тог“ 
mânt stau acum plin de smerenie, cu sufletul бі 
cu mintea transportându-mă în vremile de mult a- 
puse! 

Bine cuvantati fiți voi regi si consuli si se- 
natori şi împărați şi voi neinfránfi ostași ai Romeil 
Aţi biruit o lume întreagă, iar după ce ati biruit-o, 
aţi civilizat-o, i-afi făcut drumuri solide, i-ati dat 
legi înțelepte, ар răspândit asupra ei binefacerile 
păcii romane si i-ati dat limba cea mai frumoasă din 
câte s'au vorbit vreodată pe pământ. 

Iară пој, urmașii voştri, noi cari vá purtăm nu- 
те:е, avem marea datorie de a vă semăna cât mai 
muit şi de a fi demni de vol. 

Profesorul nostru ne spune mereu: „Aici a fost 
templu: Vestelelor, acolo se întrunea Senatul, a- 
ceasta este statuia...”, dar nu mai termin, dacă aşi 
sta să înşir tot ce am văzut în For. De altfel, 
condei: este neputincios să dea o imagine cât de 
palidă a acestor amintiri şi ruine sfinte cari trebugsc 
văzute şi cercetate. 

De aceea, să-l urmăm pe profesorul nostru саге 
ne zice: „Acum, haideţi să ne urcăm pe Capitoliu, 
căci vremea trece”. 

Ne despárjim cu greu de For şi la fiecare doi, 
trei paşi întoarcem capul şi ne mai uităm odată. 

Profesorul nostru are însă mereu de spus: „Iată, 
închisoarea Mamertină, vestită în vechime. 

In această închisoare au fost închişi între alţii 
regele Jugurta, acela din vechia Numidie, adică din 
Algeria de astăzi, şi mai târziu sfântul apostol 
Pavel. Vedeţi, aicea este ип puț. Se zice că sfântul 
apostol a izbutit să-l convertească la creştinism 
pe paznicul închisoarei şi Га botezat cu ара din 
риќи acesta”. 

Ne-am urcat pe Capitoliu încet şi tácufi. Aveam 
par'că grijea să nu le turburăm liniştea celor 04 
dormeau acolo de atâtea şi atâtea veacuri. 

Profesorul nostru care observă aceasta, пе 2194 
zâmbind: 

„Dacă ar fi fost noapte şi am fi trăit în timpurile 
vechi, s'ar fi putut zice de voi că sunteţi galii cari 
au vrut să pătrundă noaptea in Capitoliu, dar au 
fost zăriţi si denunfa[i de gâștele sacre cari au 
scăpat-o Roma dela peire. 

Cand ne-am urcat pe dealul Copitoliulul am fost 


РАС. 


izbit de vederea а doi lupi cari erau închişi іпіго 
cuşcă cu gratii de fier. „Lupii aceştia, ne explică 
profesorul nostru, sunt ţinuţi ca amintire că Romu- 
lus şi Remus, întemeietorii Romei, fuseseră alăp- 
tati de o lupoaică... Iată-o şi vestita stâncă Tarpeia 
din vârful căreia erau asvârliți cei condamnaţi la 
moarte şi trădătorii de patrie... Mă întrebaţi ce-i 
dealul din faţă pe care se văd atâtea ruine? E mun- 
tele Palatin, vestitul munte Palatin din istoria Ro- 
mei. Hai să facem o plimbare şi pe dânsul, căci, 
din nenorocire, timpul nu ne îngădue să ne oprim 
mai mult şi să cercetăm fiecare lucru mai cu dea- 
mánuntul. Ştiţi că mâine după amiazi trebue să 
părăsim Roma”. 

Am fost şi pe muntele Palatin. Printre alte lu- 
cruri, ceeace mi-a lăsat o impresie adâncă, a fost 
o casă romană, veche de mai bine de două mii de 
ani şi rămasă neatinsă. Se făcuseră săpături şi se 
dăduse peste această casă care era acoperită cu 
pământ. Proprietăreasa ei era una Livia şi de aceea 
îi zice domus Liviae (casa Liviei). Este numai par- 
ter, are patru încăperi, iar la intrare stă săpat în 
piatră: „cave canem", adică: „fereşte-te de câine!” 
ceeace înseamnă că şi pe vremea vechilor romani 
câinii nu erau mai puţin răi decât în zilele noastre. 

Şi mai sunt atâtea şi atâtea de văzut! Profesorul 
nostru este însă neîndurăt. Vrea ca іпіго zi şi ju- 
mătate cât stăm Ја. Roma să ne arate în Тида о 
parte din ceeace este mai însemnat şi nu înţelege să 
se abată dela programul ce şi-a făcut. 

* Luafi-và rămas bun, пе zise el, dela Roma cea 
veche, cáci acum ne уош duce la Roma crestiná, cer- 
cetând două din cele mai frumoase, mai bogate si 
mai însemnate biserici din lume”. 


Coborám Palatinul, trecem din nou prin mijlocul 
Forului, ne oprim puţin în Таја ruinelor Coliseului, 
un fel de circ clădit în amfiteatru şi unde ега 
loc pentru mai bine de 80 de mii de spectatori, după 
aceea trecem din nou pe la coloana lui Traian şi 
prin piaţa Veneţiei, ne ducem la o biserică vestită 
în lumea întreagă. Este biserica Sfântul Petru. 

Văzută de afară, nu-ţi face cine ştie ce impresie 
şi mai ales nici nu bănuieşti cât este de mare. 
Când intri însă într'însa, rămâi uimit. Uimit şi de 
mărimea ei neobişnuită, dar şi de bogăţiile dintr'insa. 

Aproape de sfântul altar principal este mormân- 
ful sfântului apostol Petru. Am zis sfântul altar 
„рмпара!", de oarece biserica este aşa de mare, 
că se slujeşte în acelaş timp în vreo 16 locuri 
diferite. Şi se slujeşte în toate limbile şi de către 
preoţi veniţi din toate continentele. Aşa, trăgând 
cu urechea, am auzit slujindu-se în limbile arabă, 
greacă, slavă, şi... ceeace mi-a produs şi mirare şi 
o deosebită plăcere, şi în limba română. 

Când am intrat noi în biserică, nu era multă 
lume, Profesorul nostru ne-a spus însă cá аг în- 


„DIMINEAȚA COPIILOR» 


căpea într'însa peste 70 de mii de oameni, atâta 
este ea de mare. | 

Nu mai vorbesc де dumnezeiasca frumuseţe а pic- 
turilor şi sculpturilor din biserica Sfântului Petru, 

Este de ajuns să spun că autorii lor sunt un pictor 
ca Rafael, un sculptor ca Michel Angelo. 

Dar păcat că vremea trece aşa de iute şi că pro- 
fesorul nostru este аза de grăbit. Ifi trebue zile în- 
tregi, ca să рой vedea bine toate frumuseţile şi 
bogăţiile din această biserică de care sunt aşa de 
mulţumit că am avut prilejul să o vizitez. 

Profesorul ne zoreşte. Plecăm dela Sfântul Petru 


şi ne ducem la o altă biserică: San Pietro nei Vin- ' 


coli. Acolo am văzut o statue care este una din 
cele mai frumoase statui de pe pământ. 

Să-l ascultăm însă pe profesorul nostru care ne 
explică ce este ea: „Statuia aceasta, ne spune el, 
reprezintă pe proorocul Moise. Autorul ei este ge- 
nialul sculptor Michel Angelo. După ce a terminat-o, 
s'a uitat la dânsa şi sa mirat că nu vorbeşte, aşa 
de desăvârşită o făcuse, cum, de altfel, o vedeţi. 
„Parla dunque!" (ci vorbeşte odată), îi grăi Michel 
Angelo rástit. Si cum, fireşte, statuia nu răspundea, 
Michel Angelo s'a înfuriat şi, nedându-şi seama 
de ce face, a izbit-o cu dalta, rupându-i piciorul. 
Aceasta e cauza pentru care piciorul lui Moise е 
rupt şi prins cu un cerc de fier”. 

Incepură să se lase umbrele serii când поі еѕеаш 
din frumoasa biserică San Pietro nei Vincoli. 

„Şi acum, ne zise profesorul nostru, să vedem 
şi ceva din Roma de astăzi”. 

Ne-am plimbat puţin pe strada principală care 
se numeşte Corso şi după aceia am eşit afară la 
Pincio, acolo unde locuitorii Romei se duc să rese ' 
pire un aer mai curat şi mai sănătos. 

A doua zi am şi pornit-o de vreme, ca să mer- 
gem sà vizităm vestitele Catacombe. 

Am eşit din Roma, am mers pe şoseaua numită 
Via Appia, am văzut capela ridicată la locul unde, 
după tradiție, Iisus Hristos îi s'a arătat Sfântului 
Petru, care fugea din Roma ca să scape de persecu- 
Ше păgânilor. 

„Quo vadis, Domine?” (Incotro mergi, Doamne?) 
Га întrebat Sfântul Petru pe Iisus Hristos. 

— De oarece „apostolilor mei li-e frică, merg 
la Roma ca în locul lor să fiu răstignit pentru a 
doua oară. 

Sfântul Petru se ruşină de cuvintele acestea de 
mustrare, se întoarse îndărăt la Roma şi primi acolo 
moartea de martir. 

(Va urma) 
—— —— по. 
Се iau cu cinci lei, de mănânc, beau 
Şi pun şi căciulă 'n cap dacă vreau? 
"грага a72uadad ) 
Trimisă ae Qigi- Târgovişte). 
——— k= n 


„DIMINEAȚA COPI?" ^n" 


PAG. % 


Un păzitor sírasnic 


„Tică dragă, îi zise maică-sa, eu mă duc puţin 
până undeva. Ці las aicea coșul cu оца, ca să-l 
păzeşti. Dar deschide-ţi bine ochii şi fii cu bägare 
de seamă: Să nu laşi pe nici una din lighioanele 
tale să se apropie de coş”. 


Maica lui Таса se duse la treaba ce avea. Tică 
se aşeză lângă coşul cu ouă, unde dădură năvală 
toți prietenii lui. Griveiu, Miţu-Miţişor, Moţăţica, 
rate, уасШЦа Joiana, toţi şi toate veniră să-i dea 
lui Tică bună ziua. y 


Insă, pe când Tică îl mângâia pe Griveiu, ce 
făcea neastámpáratul de Miţu-Miţişor? Se urca ре 
со5 şi gata-gata să sară într'insul, de mar fi lăsat 
un ou sănătos. 

Speriat de nenorocirea ce se putea întâmpla, Tică 
îl goni de acolo pe Mifu-Mifisor, mai goni şi ре 
Griveiu şi găinile şi rațele si se aşeză el pe mar- 


ginea cogului, însă ştiţi cum? Incet si cu toată bä- 
garea de seamă, ca să nu cumva să spargă ouăle. 

Mitu-Mitisor se supără însă foc cá nu fu lăsat 
să se joace în voe. La rândul său Griveiu începu 
şi el să latre ca unul scos din minţi. Găinile, rațele 
începură, fiecare în limba lor, să cotcodăcească şi 
să măcăie, Nici Joiana nu se lăsă mai pre ios, 


ci se căznea să acopere cu mugetul ei glasui ce- 
lorlalte lighioane. 


Era un concert să-ţi astupi urechile şi să-ţi іс! 
lumea în cap. Şi atunci se întâmplă о mare пепо“ 
rocire: Ticá alunecă şi buf! in mijlocul ouàlelor. 


„Аојец, ' mámico!” strigă bietul Таса, (= ~ 
Griveiu, Mifu-Mifisor şi өзіме па та pula 


de bucurie. | IP |> 


„Aoleu, таписо!" strigă din nou Tică. In sfârşit 
auzi şi maică-sa şi mătuşe-sa şi il scoaseră din 
coşul în care nu rămăsese un singur, ou nespart 

—nY=<kk- n " 


La cârciumă 

А. (către un amic al său) „Ultima dată când 
am esit cu bicicleta, та apucă o он durere 
de cap. 

Mă dau jos în Таја unei farmacii, ca să эй 9 
antiperină. Cum am eşit pe stradă dispáruse.... 

— Ce, durerea de сар? - 

— Nu, bicicleta. 

Trimisă de Coca Pepovici-Brila 


и 


„DIMINEAȚA СОРОК" ) 


Deslegătorii табиног cu premii din No. 52 


Au deslegat 2 jocuri din No. 52 
armâtorii din 


CAPITALA: RA Beno; Ioan 
Simionescu; Mihail A. Radu; Margot 
D. Ştelänescu; Hornştein; Іопеѕси F. 
Maria; Savu N. loan; Vasilescu N. 
Elena; Tili şi Eduard Goldenberg; Va- 
silescu N, Virgil G.; Horovitz Gher- 
son; Lucie Herşcovicl; Ecaterina Mo- 
tel; lonescu G. Elvira; Jacques Silber- 
man; Каштап Neuman; Bercovici D. 
Leon; Fiorin 1. Roşu; Leandru Scăr- 
lătescu; Constantinescu Ştefan;. Opri- 
бал St. Nicolae; Ap! “ап, d 
Welssman; Corneliu F, ы re 
Bt. Mihălcescu; Moga N. LN Jenny 
Spireamui; Jacques şi Lucia Lobel; Тео- 
dorescu Elena; Adriana şi Jeana Drá- 

lenescu; Moscovici Carol; Ferester 

rederica; Mihăilă N. Voicu; Mun- 
teanu A. Adrian; Ana Avramescu; E- 
Јела Avramescu; Mişu lancu; Cristescu 
zuanoll; Miotica Secărescu; Аірет 
апси; Leocadia Scărlătescu; Paul Teo- 
ru; D. 1. Damian; Petre N. Lupea; 
Oprescu Niculae; Teohari T, Buracu; 


Тозе! şi Simona Zalmanovici; Vasi 


lescu loan; Florica Chirovici; Petre 
M. Smárándescu; Jean Marcel Golden- 
m Nicolau N. Constantin; lacinte 

a; Moldoveanu I. Alexandru; 
Diam Vladimir; Vasilescu V; Vasile; 
Jacques Herşcovici; Alexandru Schmie- 
rer; Didel Ştefănescu; Otilia David; 
Опе! I. Moruzzi; Lascarache E. 14- 
A Dim, D. Alexandrestu; Кауа Сш- 


` 


IN PROVINCIB 


ALEXANDRIA: Zoe Orăscu, 
ARSACHE (visen): G. Nacu. 
ARAD: Crintea Valeru, 
ARADUL-NOU Aurel Tehişan, 
БЫН М (Dolj): Colar G: Petre, 
: Mişu Făinaru; Lonciu şi 
Moritz Brull; And, şi Osias Grut- 
berg; Samuel Ше, 
p PUZEU: Proches V, Nicolae; Mircea 
Cruţescu; lonel G. 7. Drăgoi; 10- 
55 1. Pompiliu; Тісі Râpeanu. 
BARLAD: Copelovici 0.; Ре вени, 
Romulus şi Emil Idriceanu, 
BRAŞOV: Neagoe C. Dumitru, 
BRAILA: Fredy Balter; Herşcovici 
P. Егіейегіс; Stoica D. Trandafir; Vi- 
zuroiu Gh, Ion; Gelbert I. Emil; Iancu 
Cohn; Ecaterina N. Purcáreanu; Vir- 
giliu N. Petrescu; Bălănescu D. Eu- 
gen; Fraţii G. Teodoridis; M. Horn- 
btein; Debora şi Lică Weisman; Раш 
lina Helsingher; lonel Marinis, 
„BALŞ (Romanați): Petre Согоо- 


veanu, 
BOLORAD: Neculae Grecov; Vleen- 
Ни Вијогеапи; Alexandru Огесоу« 
BUFTEA: Moscovici Elena, 
BALTENI: (ОЖ) Dumitru Nicolescu: 


BALTI: Isac Sorman; Tifman Iacob. 
SA. іш, onst, Ihorgea; Geor- 


0. Ма; tta p 
CHI INAU: бока Mihat, 
CERNAUTI: Răzuş Paul, 
CALARASI: (lalomiga) Furnică Sa- 


CARACAL: C, şi S. Ar 
CAMPENI: Chulla Aries ма 


Justin, 

CRAIOVA: Carol şi Emanoil Silber- 
man; Vila G. Popescu; Nisipeanu Tra- 
ian; Margareta Negoescu; 
слоге). Negoescu S. Stefan; Zamfi- 

Mircea; Calea Топ; Valerica 
Mihăilescu; Onaghian C, 


Gheorghe; 
Henriette Elena Belcea. 
CONSTANŢA: Oprea Otilia; Atana- 
siu G.; Stănescu I. Haralambie; Dro- 
pol Traian; Ciomu C, Nicolae, 
DEVA: Dinu Colonel на 


Israel, Pincas 5 
GHERLA: Luchian D Titus, 
GALAŢI: Cepraga Milán; Aronoyiei 

пи H. Pilzescu; Isac Fe idman; Mi- 

ra Han 
IAŞI: Mişu G. Grimberg; Mielu si 

Tuşu Colonel; Francise Vecsler; Thie- 

rer N, Savel; Victor Streit, 
MEDIAS: Sisman T. lonel. 
ORADEA-MARE: Gaby  Mihălescu, 
Ди aia Petruş P. Stănes- 


“PALAS (Constanţa): Simionieà D. 
r 

PLBNITA-DOLJ: Const 1. Marin: 
P-NEAMTZ: Sor Carol; Айшат 


PLOEŞTI: G. P. Constantinescu, I, 
I. P E залы. a еш; Bage- 


Dumitru; 


PITEŞTI: Micu Grunberg; „Florica 
Mator Alexandrescu Ion; Victor Maior 
Al, loan; Leibovici M. 'Maurioiu; Vä- 
rabiev Grigore; Lică Davidescu, 

ROŞIORI DE VEDE: C. Popescu. 

ROMAN: Moise І, Schwartzman; Gh, 
О. Costandache. 

R,-VALCEA: Arsenescu G. G.; Afro- 
dita Curcá; Ми N. Constantinescu, 

R.-SARAT: Diamancescu lulia-Dora; 
Eduard Slivinschi, 

SIGHIŞOARA: Vasiliu vU 

SLATINA: Constanţa V. Ploestea- 


пи, 
SIMERIA: Dăscălescu Gh. Anibal, 
SIGHETUL MARMAȚIEI: Дшса 
Corneliu, 
TANJA (Vaslui): Victor P. Dimi- 
ui, 


TEKIRGHIOL: УІ Bulz, 
TENCANAU (Dolj): lonescu m 

Cristea, 

TIMIŞOARA: C. 

Пе им T istor, 
T-MURES: Emilia Socol, 
TECUGI: 5 плесом Nicola | 


Pelu, 


Au deslegat 1 mt din No. 52 al 
revistei urmátorii ain 


RENTAL, 
raru gen; 

Heskia rai nd ти ră сме 
Kanner; loan Coandă; Păduraru 
N. Mihai; ы Lazarowitz; Ştefan 
Mateescu; Goldenberg Marcel; Hene 
riette Eto; Dragon Const; Ecatea 
rina Запе; lise Petrescu; Киң 
Rechenberg; Mia Conu; Cristea O, 


Vastie; Niţă А, Stoica; Sofia Schwartz 
Тозе! Froimovici; Lily Mărăşescu; Мах 
Sor; Bergher Florica; Rebeca Orn= 
Stein; Daude! Tannentzapí; Marcel 
Leubmuller; Tátoc D. Fotin; Avram 
Zomer; Focşaner Sofica; Mifescu Аце 
rel; Teodor Vasilescu; Traian Ale» 
xandru; Maria Vanda; Isac Ornstein; 
Marinescu У. Maria; Charlotte Se 
al; Buca Solomon; Сагсјод Miha; 
oan Benedict; Georgescu |, Paul; 
Pensu Iacob; Editte N. Rosenthal; 
Gustav Herscovici; Rosner 1, Aimeej 
Dumitrescu Eugen; Dida Anghelescu; 
Stea Buttunoiu; Ecaterina Copelovicii 
Toma Dumitrescu; Eugenia Spirescuí 
Stelian M. P. Luica; Stefanie şi Eli: 
варейе Daneníeld; Rebeca Bercovici; 
Ionel НоНпег; Raymond Kamerling; 
Teodorescu Т. Const.; Theodor Gol« 
denberg; Ета Daisy Негҙсоуісі; Gat: 
tenberg S. Alfons, 


DIN PROVINCIB 

ARAD: Filimon Petru, 

BARLAD: Ovidiu şi Traian Idricea 
nu; Sergiu Mihai Petru Munteanu; Vic- 
tor Ioan Вагђајаћ, 

BRAILA: Thierer Dorothea; Ema- 
noil Chirilá; Muscá C. Aurelia; A 
tolescu Lucia; Herman luster; Sch- 
pia Josefina; Herman losef; Elena 


L. Albescu, 

i аео Маш Elena; Оргап Ме- 
aniă, 

| BUZAU: Iulica Segal; Grunberg На 


m, 
BIER: Elena I. Segall. 
ACAU: Alfons Iacob; Tihan Ser- 
іш Solomon Bril; Irimescu N. Ioan; 
rumberg Најт; Теја Mihai; 
CAZACI: (Dâmboviţa) Damienescv 
Nicolae, 
CRAIOVA: Aurel Dumitrescu Goi: 
ceanu, Jean Dumitrescu Goiceanu, 
CARACAL: Апа М, Frăsineanu; Lux 
cla şi Silvia М, Vasilescu; Marga, 


(Urmează în pag. 19); 


„DIMINEAŢA COPIILOR” 


Cezar 2 Viorica С, Dumitrescu; Rá- 
ар . Constantin; Міпош G. Ste- 


CHISINAU: Pop Tiberiu, 
CERNAUŢI: Stela Bártot, 
DRAGAŞANI: Мипеш 1,8105, N. A- 


ra 
DOROHOI: Segal Samuel, 
FOCŞANI: Gheorghe A. Cutetecos; 
Oscar si Elias Тесисенти, 
«ЕЈ Zaharia 1, Angela; Marcel 


PLOEŞTI: Costică Costescu, 
MOINE ТІ: Herman Rabinoviei. 
ROMAN: Gheorghe Lazăr, 

RS VALCEA: Constanţa Herţa Lucia 


ер М, Zalotorott. 
ДАРА Sofia şi Leon Werten- 


stein. 

He ba (Fălciu): Decebal si Ve- 
tonic 
TIMI САНА: ` Lucreția Georg?vlci, 


РАО. М. 


MOŞIA ZAMFIRA: Neculae та 
ZIMNICEA: Elena Gealatu; Gh, $, 


an. 
ZLATNA: (Alba de jos) Marga 
reta I, Răscan, 
š «жж 

Au та deslegat odte trei jocuri up 
mătorii, cari insă na vor lua 
la premii, trimițându-ne — rezaitatele 
peste termenul de 10 zile. 


Silberştein; A. Tanenbaum; Alice —TARGOVISTE: Antonescu D. Di- 
M Ioséf şi S. Grunberg. mitru, Tue Alexandru 
GIURGIU: Roşescu 1, Atanasia, А тыға бсогіпоуісі; Li- Аруы» (Putna): Alex, D. Хатћ 


HUŞI: Gustav Şterman, povici М resc 
IAŞI: Oişinovici Ола; Grunberg TECUCI, 1 Ton Mi!stel DOPTEANA (Bacău): Bubi E ең 
"ARAIAN ( (Constanţa) : P wa AMT: Bulen C. Епш!; C, Pau- 


Herşcu; ІШін5 Solomo UN LUI 
а 1асор, 
VASLUI: Edwin Veclorec. SLATINA: Desvaldi A. Уго и 


BUCUREŞTI: Leo H. Steinbach: 


n 
LUGOJ: Brădiceanu C, Catus 8, 1 
ORHEI: Gheorghiu С, Boris, - 


CONCURSUL Nr. 3 


Dăm mai jos o nouă serie de jocuri distractive 
tari urmează a fi deslegate de cititori 


1) Rebus 


Se vor acorda deslegátorilor — o rin tragere 1 
sorți — zece premii de valoare 


Miss ШІ PW E 


2) Anagramá 
t. 


Pe mine mau purtat ostașii 
In vremurile ce-au apus, 

Mă întindeaa cu dibücie 

Si п dusmani moarte ea am dus 


II. 


Nu sunt nică pasăre си pene, 

Nici gâză, nici alt dobitoc, 

Tăesc prin bălți cât иик, în viață 
Si mă ?пгоҙевс de-s vus la foc. 


III. 
De mult, doar eu eram la modă, 
SPn drum та іпійіпеаі ades, 
'Acum mă "nlocuegte trenul, 
Si-automobilu! mai ales. 


Să se spună ce este greşit în desenul de mai sus. 


Explicaţie, “Cuvintele dintr'o тент sunt 


тезш din «йн Шеге а Se pune în vedere cititorilor, că răspunsurile tres 


buie să ne sosească cel mai târziu peste 10 (ФЕСЕ) 
ZILE dela apariţia numărului de |94, 
4 


| 


жй 


m 


~ 


ia rr CIR u; 
у “ле 


РАД. N: 


PREMIILE NOASTRE 


lată lista celor zece premianfi prin tragere le 
sorţi, esifi dintre deslegătorii. tuturor jocurilor. dit: 
No. 52 al revistei, precum şi premiile ce li se 
acordă: vob. i 

Câte un volum „Bucuria Copiilor”, 1 volum ,,Қе- 
gele Râului de aur" şi: 1 volum „Biblioteca Di- 
mineața”. 

1) Gheorghe Dumitrescu (Bucureşti). 

2) Candid Muslea (Braşov). 

5) Sabine Buiculescu (Galaţi). 

4) Ovidiu Magda (Cluj). 

5) Lazăr Wasserman (Iaşi). 

Câte I volum „Almanahul Şcolarilor” si 2 vo- 
ште „Biblioteca Dimineaţa”, : 2 

1) Sita Schiffman (R. Sărat). 

2) G. N. Enciulescu (Oltenita). 

3) Mircea David (Timişoara). 

4) Nathalie Dumitrescu (Bucureşti). 

5) Tiberiu Dan (Sighişoara). 

Concurenţii vor trimite adresa la redacţia re- 
fistei, pentru a li se expedia premiile. 

—[ ob 


De vorbă cu cititorii 


L. 1. S.-Ploeşti.—„Pozna lui Gică“. Chiar primul vers 
„Strigă micul Gică“ sună urât. Ре urmă ai versuri cu 
umpluturi („Ei si asta îmi spui tu mie“) sau. (.Тгети- 
rând speriat de frică“ (21)). Nu te grăbi să scrii şi mai 
ба, seamă nu te grăbi să ceri publicarea încercărilor де 
incepător. 

Râspuns imediat. — Repetăm că e absolut inutil să 
пі se scrie că se cere un răspuns imediat pentru bucă- 
Ше in proză sau în versuri ce ni se trimit. Răspuns nu 
se va da decât fiecăruia când tí vine rândul. Celor cari 
nu-şi dau numele întreg și adresa nu li se dă nici un 
răspuns. 


A apărut Preţul curent al 
vechei case Frledmann, Bu- 
cureşti, Mircea Vodă 9 şi se tri- 
mite gratuit. 

Caut reprezentanţi serioşi. cu ga- 

3 rantie în oraşele din provincie. 
Cumpăr mărti actuale. 


Un vis... 
Ат visat-o ре mămica, 
Cu-n pachet de ciocolată, 
De la fabrica „Зисћага", 
. Fiindcá-i cea mai minunată. 


„DIMINEAŢA COPIILOR“ 


E No. 


CUPON 
DE PREMII 


4 


„DIMINEAȚA COPIILOR» 


Uosta Redactie 


М. C. 1.-Buzău.—lţi vom publica două glume. 

D. A,„-Chişinău.—„Căsuţa părintească“. E frumos din 
partea d-tale cá o iubeşti, numai că dragostea aceasta 
trebue exprimată într'o formă mai frumoasă. 

М. Gr.-Loco. — „Lupta cu Indienii” lasă de dorit са 
expunere. Pe lângă aceasta ai scris pe toate feţele hârtiei, 

L. M.-Loco.—.Sáracii*. O expunere cu prea multe a- 
mănunte inutile. 

M. Gl.-1agi. — „Hoţul şi ursul”. Incepi аза: „Doi ţi 
gani şi-au propus de a merge”, ceeace nu merge de loc. 

Lică B. — Ці mulţumim pentru dragostea се o arăţi 
revistei în poezia „Dimineaţa Copiilor“. 

N. G. M.-R. Sărat, — „Suflet de erou" nu e o schiţă 
scrisă întrun stil pentru copii. 

М. 8.- Dorohoi, — „Carol. la telefon“. Nu ni-e cu pu- 
tintá să reproducem desenele. 

E, Bl.-Ciuf.—Se vede са nu eşti Român, Sileste-te să 
înveţi bine limba română. 

E. F.-Buşteni.— „In ajunul Crăciunului”. Sentimente 
frumoase, dar nu tocmai reuşit exprimate. 

M. S,-Báriad.— „Peisaj de iarnă“, E o poezie prea li- 
terară pentru revista noastră. Şi dacă ai ști câte plân- 
geri primim că publicăm atâtea poezii ! 


М. Gh. D.-Bárlad. — „Haplea primar”. Intri їп атй- 
nunte nefolositoare. „Mâncă, se odihni“ etc. Să-l lăsăm 
pe Moş Nae să ne povestească despre Haplea. 

Мат. Tel.-Huși. — „Morarul şi fiul său“ este tn româ= 
neşte si chiar într'o formă foarte frumoasă, аза cá nu 
e nici о nevoe de а o traduce din nemteste. 

М. Gr.-Loco. — „Nicoară figurant". Те sfátuim să te 
laşi de astfel de bucăţi. ч 

S. M. Ar.-Pilești. — Cele două bucăţi „сотісе" sea-. 
mănă a traducere, dar pm reuşită. 

K. L. М- acău. — N'am dat de veste de atâtea ori 
să nu se scrie pe ambele feţe ale ћагЏе 7 ` 

Sol. Вт.-Ваці. — „Sâmburele* Po fi asvârlit Nicuşor, 
iri d-ta te-ai grăbit să copiezi bucata dintr'o carte de 
citire. 

C. P.'Pleni[a. — Regretám, dar „Povestea“ d-tale nu 
povesteşte nimic. 

L. D.-Loco.—Nu e tocmai rol de „Haplea“ în bucata 
„Haplea si Papagalul”. Cât despre coltui lui Haplea, el 
există: e pagina în versuri şi ilustrată. 

А. M-Loco. — „Filozofia lui Nicu“. In strofa II-a 
„fatic” si „dac'ar fi så zic“, îi strică efectul. ` 

T. МІһ.-ВгйИа. — „24 Ianuarie“. Repetăm că poezii 

„patriotice reușite sunt cele mai grele de făcut. 

Ad. Vas,-Călărași.— „Supărarea păpuşei“. Să mai creşti 
domnişoară şi pe urmă să faci versuri. 

R. B. M.-Bârlad (nu Bărlad).—Zici că bucata , Mága- 
rul lui Ali* e o prellucrare, dar nu o putem publica, 
pentru cá nu spui din ce limbá si dupá care autor, 

Sab. Bár.-Craiova. — „Ziua Eroilor”. Ai sentimente 
frumoase, dar esti încă prea tânăr, pentru са să le poţi 
exprima îutr'o formă frumoasă. 

um, Nic.-Bráita.— Eşti încă mic pentru a scrie bu- 
cáti spre publicare. 

N. Har.-Loco. — „Maimuţa si contesa“. N'am spus de 
atâtea, ori să nu ni se trimită traduceri din cărţile de 
şcoală ? > ; : ‹ 


_ Atelierele ,ADEVERUL: S. A. 


"meme 


¿sa e 


тел ес 


~ По о око Khu uw mre mmm тус" 
- —P 5 w y JE зі й w. PF ` ` 
as маған ата ҮТ Рр "тәг Я " у 


DIMINEATA 
ыс БОР ОР 


REVISTĂ SAPTAMÂNALA 
Олвестоп: М. BATZARIA 


Aoleu! gâsca vrea să-mi la pusca! 


PAG. 2 === .IIMINEATA COPIILOR” 


lată lista marilor premii ce acordă 
„Dimineaţa Copiilor“ abonaților бі ci- 
titorilor : | : 


1.—Un premiu іп numerar de Lei 5000. 
"Ри ” ”U n » » . 

$.— n » » » 4%. 1000. 

4.— ” ” ” ” о” “500. 

5.—Un costum de haine marinar, дира măsura 
dela magazinul ,,Carmen-Sulva", str. Lipscani No. 68. 

6.—Una frumoasă госта, după măsură, de la 
magazinul „Ruleta” piața Sft, Gheorghe, 

7.—UN PIGMIFON cu trei plăci (şase cântece) 
cei mai mic gramofon pentru copii, 

8.—UN CINEMATOGRAF cu trei filme, 

9.—UNA GARNITURA cu uneite de traforaj, — 
Toate aceste 3 premii sunt furnizate de casa „О- 
deon”, Calea Victoriei 79. Bucureşti, 

10—17,— OPT PREMII, pentru 8 câştigători, 
constând fiecare din câte o colecţie complectá No. 
1—52 (Anul 1) „Dimineața Copiilor” legată in 
pânză cu o frumoasă copertă în culori. 

18.—UNA МАРА imitație piele, pentru purtat cărţi. 

19.—UNA CUTIE AQUARELE 12 tuburi si o 
peasulá, 

20.—UNA МАРА de birou, imitație piele, format 
тіс fantesie. Toate aceste trei premii sunt furni- 
za de către cunoscuta librărie А. Stănciulescu, 
B-dul Elisabeta, 5. 

214—22—23.—TREI PREMII constând fiecare în 
câ.e patru intrări gratuite, pentru 2 persoane, la 4 
programe diferite, la cinematografele din capitală 
sau provincie, 

24—27.—РАТЕЏ PREMII constând fiecare іп 
саге trei intrări gratuite la trei programe diferite — 2 
persoane — la cinematografele din Capitală sau 
provincie. 

28 —32.--СІМСІ PREMII constând fiecare în câte 
2 intrări gratuite, 2 persoane, la două programe di- 
teriie, la cinematografele din Capitală sau provincie. 

$5—142.— ZECE PREMII, fiecare premiu con- 
stând în câte un asortiment de: 

1) Una sticlă originală cu excelenta apă de co- 
lonie parfumată „Botot-Paris”, conţinând : kgr. 

2) Una sticlă apă de gură ,Botot", Paris. 

3) Una cutie praf de dinţi specială pentru copii. 

Aceste premii sunt furnizate de către concesionarul 
vasei ,Botot" din Paris, d-l B. Lax, str. Otete- 
lişanu, 7, ' 

45--45.--ТКЕІ PREMII, 3 jocuri Stroja, prime'e 
focuri românești; distracţia cea mai plăcută pentru 
mic şi mare, 

Fiecare joc este compus dintr'o cutie frumoasă cu 
101 piese cari constitue 6 jocuri diferite. Aceste jo- 
curi sunt furnizate де către „Cultura Naţională” 
Bucureşti, Sir. Paris No. 1. 

46—50.—CINCI PREMII constând fiecare din câte 


o colecţie de 4 volume scrieri alese pentru tineret. 
51—55.—CINCI PREMII cons:ánd fiecare din 
câte un abonament gratuit pe timp de un an la „Di- 
mineaţa Copiilor”, 
56--60.--СІМСІ PREmI! constând fiecare din 
câte un abonament gratuit pe timp de 6 luni la 
„Dimineaţa Copiilor”. 
61—70 — ZECE PREMII — zece cutii mari 
fiecare conţinând un asortiment de pachete din 
delicioasa ciocolată „SUCHARD”, 


Ce vor să stie cititorii 


Ce este papyrus? 


De papyrus am pomenit în numărul 55, când 
am vorbit despre bib.joteca dela Alexandria (Egipt). 
Papyrus este о piantă care creşte in mlaștinile E- 
giptului, Abisiniei, precum şi în partea de miazăzi 
a Italiei. Rădăcina papyrusului este gustoasă, si 
în vechime Egiptenii se hrăneau cu dânsa. Cât 
despre trunchiu, el creşte la o înălţime de doi 
până la doi metri şi jumătate, fără frunze şi se 
termină printr'o umbrelă lată şi foarte elegantă. 

Hârtia pe care scriau oamenii din antichitate se 
făcea din trunchiul papyrusului. Trunchiul era tăiat 
іп felii subțiri cari se puneau unele peste altele 
impletindu-le şi încrucişându-le, După aceea, totul 
era bătut, netezit şi lustruit, Ca să-l ferească de 
umezeală sau de molii ,papyrusul astfel pregătit 
era scufundat іп uieiu de cedru, 

Cei vechi fabricau din papyrus foi foarte mari 
de hârtie pe care scriau, făcând dintr'inse:e suluri 
lungi până la 14 metri, dar a căror lâţime пи 
trecea de cel mult 25 de centimetri. 


Câteva lămuriri 


поје „Ridichea lui Dedu Ivan”, „№Миѕайгі 
din oală” şi „Сеја trei capre”, п'ац fost luale din 
пісі o carte românească de copii, сі au fost traduse 
de subsemnatul direct din limba rusă, aceste po- 
veşti fiind poveşti populare ruseşti. Dacă mai există 
în traducere rorâ-ă, cititorii n'au decât să com- 
pare ambele texte şi vor vedea deosebirea. 

Dacă punem în revistă bucăţi si pentru copiii 
mici, este întâiu, pentrucá trebuie să ne gândim şi 
la dânşii, iar al doilea, pentrucá astfel де bu- 
сай pot fi citite cu interes şi folos şi de către 
copiii mari. Fie siguri însă cititorii că vom da bu- 
сёй cari să-i mulţumească pe toţi — bine înţeles 
pe toți cei buni, modeşti şi ascultători de indru- 
mările ce li se dau. 

Cu ocaziunea aceasta repetăm rugămintea са сі- 
titorii să nu fie şi colaboratori. Nu avem nevoie 
de colaborare fie originală, Це traduceri. 

N. Batzaria 


ме” 


„DIMINEAȚA COPIILOR” 


IMINENTE сова 1L OD 


REDACȚIA ŞI ADMINISTRAŢIA : 
BUCUREŞTI. - STRADA SĂRINDAR 9-11 BUCUREȘTI — TELEFON 6167 


ABONAMENTE: UN AN 150 LEI 
ŞASE LUNI 80 , 
15 MARTIE 1925 


UN NUMAR 4 LEI 
IN STRĂINATATE DUBLU 
Manuscrisele nepublicate nu se inapoiază 


Led —À 
ЕР 


Chifibus с Cu țiganii 


Biata bătrâna mama lui Chiţibuş când a чар 
ге măgar s'a fost repezit la el să-l ia de gât, să-l 
sürute crezând că e biet măgăruşul ei; dar când 
"а spus Chiţibuş că ăsta nu e măgarul ci lupul, 
Ya speriat biata bătrână şi s'a dat indărăt, 

— Сит se poate, тата, să fie lup, сл văd că 
e măgar ca toţi măgarii? 

— Hei, mamă, zice Chiţibuş, de lup e lup el, 
dar nevoia Га făcut să fie măgar, 

Şi 4Chiţibuş îi povesteşte bătrânii ce s'a Intămplat 
tu lupul, cum a fugit şi cum a ajuns de Га prefăcut 
în măgar, că altfel nu era chip să meargă pe drum 

— Dar acum lupul şi-a luat pedeapsa, nu trebue 
să ne mai fie necaz pe el; e şi el acuma o vietate 
ca toate vietàtile, fáptura lui Dumnezeu, бі trebue 
să ne fie milă de el, 

— Vai, săracul de dânsul, zice bătrâna; i-o fi 
4oame? i-o fi see? Ce mănâncă el? 

— Păi ca orice măgar, mănâncă fân. 

= “Atunci să-i dăm fân. 54-1 ducem colo іп 
grajd să mănânce cât i-o plăcea, 

L'au dus deci în grajd, unde şedea altádatá mă- 
garul celălalt, adevăratul măgar şi el 52 aşeză la 
mâncat fân cu toată pofta. Şi bătrânul i-a pus si 
apă a.ăturea intr'o găleată să aibă să bea. După 
aceea Chijibus vorbeşte către bătrân: 


— Dragă tată, te rog să fii aşa de bun să dai 
veste în sat ca să vină aicea toţi fruntaşii satului, 
И boierul moşiei şi poliţaiul, şi căpitanul, mai ma- 
reie ogtirei de aici precum şi preoţii, că ‘т să 
le arăt ce am adus aci, 

бі când au venit toţi şi erau de Таја acolo, Chi- 
fibus a făcut semn spre сеје două lăzi cu lucruri 


de Th.D Speranţia ` 


scumpe, lăzile s'au deschis бі tot ce сга în elg, 


toate odoarele și lucrurile scumpe s'au in'ins indată 


şi s'au aşezat la rând, parte pe jos, parte — 
pe gard şi strá'uceau de-ţi luau vederea, 

Şi lumea se uita plină de mirare si nu se -— 
sátura de uitat Ја atâta frumusete si strălucire, ^ 


PAG. 4 


Şi veniseră oameni nu numai cei chemaţi, ci mul- 
fime altă de lume care auzise $1 care aste-ta cu 
nerăbdare să vază aşa lucruri scumpe si minuttate. 

lar când era toată lumea adunată, Chiţibuş sburá 
de se aşeză sus, pe straşina casei, deasupra usei, 
de unde cu glas puternic ca un om mare şi voinic 
începu să vorbească lumii cam аза: 

„Cinstiţi părinţi şi oameni buni 

„Toate odoarele astea scumpe şi frumoase саге 
Је vedeţi aci, le-am căpătat prin voia lui Du:nnezeu 


şi prin bunătatea Maicii Domnuiui. Trebue dar pe | 


de o parte să mulţumim lui Dumnezeu, iar pe de 
altă parte să facem аза ca toată lumea 54 se folo- 
seascá de ele cât mai mult şi cât mai bine. 

„De aceia întâiu vom împodobi icoana Maicei 
Domnului. П.уот pune o coroană de аш si cu 


pietre scumpe şi vom îmbrăca toată icoana în aur. 

Apoi vom înfrumuseţa biserica. 

О vom ситан, o vom polei, vom aşterne în ea 
covoare scumpe, îi vom face scări de marmoră şi 
curtea i-o vom împodobi cu pomi, cu flori şi cu 
drumuri şi cărări acoperite cu petriş mărunt ca 
mărgăritarul. Biserica trebue să fie cel mai frumos 
locaş pentru că e casa lui Dumnezeu şi adăpostul 
cel mai pacinic şi mai neturburat al sufletului. 

„După ce vom isprăvi cu sfânta biserică, apoi 
vom căuta să facem un spital mare pentru bolnavi 
precum si un azil pentru bătrâni şi bătrâne, care 
nu mai pot munci şi mau cu ce trăi. Omul câte 
sănătos şi în putere e dator să muncească pentru 
ca să aibă cu ce trăi şi să ajute şi pe alţii; iară dacă 
e bolnav său bătrân atunci trebuie să fie ajutat 
de ceila'ţi, precum a ajutat şi el când a putut. Unii 
ajută pe alţii, aşa trăeşte lumea; dacă nu s'ar ajuta 
war putea să trăiască. 

„După ce vom asigura pe bolnavi şi pe bătrâni 
apoi vom face şcoli pentru copii şi pentru tineret, 
ca toată lumea să înveţe să aibă un meşteşug, o 
ştiirță cu саге să poată trăi. 

„Iară la urmă vom căuta să facem şi localuri 
frumoase în care oamenii să poată petrece ascultând 
muzică, privind la teatru, la dansuri şi la alte lu- 
cruri atrăgătoare şi folositoare. 

„Aşa vom face cinstiți părinţi şi cinstiţi oameni. 
buni. Acuma mergeţi sănătoşi”. . 

Lumea incepe să plece. 

Dar în Шар ce vorbea Chifibus care vedea toate 
vedea ce se făcea acolo de-o parte, 


„DIMINEAȚA COPIILOR” 


Un băiat de ţigan, o figancá befivá s! un ţigan 
Беју, s'apucará de furaseră nişte lucruri de cele 


scumpe, le dosiseră, le-au fost băgat în sân şi acuma 
se grübeau s'o şteargă repede să se ducă de-acolo. 

— -Ascultaţi "oameni buni, zice Chiţibuş, să știți 
că nu trebuie să se atingă nimeni de lucrurile astea 
scumpe, că ele sunt ale Maicei Domnului şi cine 
nu ascultă se arde. Care a luat ceva deci, să pună 
repede la loc. A luat cineva ceva? Răspundeţi. 

— Nu, nu, zice toată lumea. Nu, răspund şi ţie 
ganii. 

— Bine, zice Chifibus şi face си mâna un semn 
către ţigani. 

La semnul lui Cihţibuş, lucrurile scumpe furate 
incepurá să se infierbinte şi incep să-i frigá la sân, 
iar ţiganii de-ocamdatá vor să rabde, apoi incep 
să сат ridice din câte un picior, încep să strige: 
hau! haul.. şi vor s'o rupă de fugă, dar nu pot 
fugi căci ii arde; încep atunci să joace şi oamenii se 
strâng împrejurul lor, se uită la ei şi гай! 

— Ce và uitaţi aga? strigă ţiganii, dar atunci 


deodată lucrurile scumpe se luminează ca nişte lu- 


mânări şi se văd în sân Ја ei. | 
(Va urma) Th. 


K 
D. Sperantia 


t 


,DIMINEAT A COPIILOR? 


Sfârsit de vacaniă 


О păpuşe mare 
(бана de bal) 
Trec cocorii vestitori 
Cá-s aproape zilele 
Cànd intoarse-acasá iar 
Ме-ог iubi copilele... 
О păpuşe mică 
(Imbrăcată іп госһі{а de lâna). 
Toată vara m'au lăsat 
Іп flanelá, relele! 

О păpuşică de porțelan 
(dintr'un leagăn cu perdele lăsate) 
Toată vara nu mi-au tras 
De pe ochi perdelelel... 


Un motan de carton ` 


Părăsit am stat în coş 


Mai să-mi blestem zilele. 

O carte cu chipuri 
De la premii stau ş'aştept 
Ca să-mi taie filelel... 

O maimuţă de pâslă 
Ce-ar fi fost dacă ne lua 
Şi pe noi în cufere? 

O paiață 
Doar si noi suntem ин 


МИА 
пена ИРМ dí 
МИ li: ¿is wata m 


Care pot să suferel... 
Motanul 

Ah şi cum se lăfăiau 

Intr'un coş găleţile! 
Матија 

Се obrasnice sclipeau 

Grebla si lopeţilel... 

Un măgăruş de lemn 
Cât ai fi-de bleg si tot 


„Te revolfi gândindu-tb... 


O pisicufà de porțelan 
Să vezi mingea cea de са! 
Cu dispreţ privindu-te! 
O broască festoasă din grădină 
Ah, de le-aţi putea vedea 
In ce hal sunt bietele 
Jucării care au plecat 
In voiaj cu fetelel... 


Mingea-i spartă, cercul rupt, 
Fără fund găleţile, 

Şiirbe greblele si berci 
Sapa si lopeţile. 

De la ele să 'nvefi ` 

Cum dor suferinfele, 

Voi ce-n рата doar sunteţi 


„Semeni cu ființele... 


Elena 


PAG. 5 


Farago 


E ық e z, 


PAG. 6 


„DIMINEAȚA COPIILOR 


Ureosina Taro 


— POVESTE JAPONEZĂ — 


A fost odată ca nici odată. 

„A fost odată un tânăr pescar pe care-l chema 
Uraşina-Tara Іпіго zi pe când trecea el pe malul 
mărei, dete peste nişte copii саге se jucau cu o 
broască mică țestoasă. Copiii făceau mare haz de 
pa chinuind-o fără nici o milă. Văzând aceasta el, 
саге era un om bun şi milostiv din fire, i s^ făcu 
milă de 66. 


drumul în mare, 

Indatá са se făcu nevăzută în adâncimea apei. 

Peste câteva zile рг când trecea el pe acolo, deo- 
dată îi ieşi în cale o broască ţestoasă, aşa de 
mare cum nu mai văzuse el nici odată. Aceasta se 
apropie încetişor şi îi mulţumi foarte mult pentru 
că altădată scăpase o broască ţestoasă dela moarte. 
Drept răsplată pentru această faptă stăpâna lor îm- 
páráteasa apelor, ca mulțumire îl pofteste la palatul 
ei numit Riugu. 

Taro primi cu bucurie invitaţia împărătesei, 

Insă până acolo era cale lungă si greu de străbătut 
pentru el —, de aceea broasca îl luă pe spinarea ei. 

Broasca intră în apă şi se scufundă numai decât. 

S:rübüturá ei cale lungă şi neumblatá, — treceau 
prin locuri minunate, mergeau pe fundul mărei, prin 
păduri roşii de mărgean, pretutindeni erau scoici 
strălucitoare се poartă mărgăritarele cele curate şi 
abẹ, apoi ajungeau în ţinuturi cu ierburi înalte 
са de mătase printre care rătăceau zglobii răcuşori 
бі broaşte țestoase, Peşti си solzi ca de argint — 
ànotau voioşi în apa albăstruie. 

Merseră ei aşa până се deterá си ochii de minu- 
nea minuni:or. In faţa lor se înălța тагеј un palat, 
cu totul de mărgean. Inăuntru pretutindeni strălu- 
«ea o lumină de-fi lua ochii. 

Atâta bogăţie şi frumusețe nu mai văzuse el. Nici 
nu-i venea să creadă cá e adevărat ceeace vedea, i 
Se părea că e mai mult un vis si se temea să nu 


de Yasuhara Aoky 


se trezească din somn şi atunci să dispară şi visul 
minunat, | 

Acesta ега pa'atul fermecat а! împărătesei apelor, 

Aci fu primit cu mare bucurie chiar de impárá- 
teasă, 

Мита! decât îl ро?и la o masă mare și bogată 
cum nu mai fusese alta. Toate vietățile din apă erau 
de față la această masă; = mâncările şi băuturile 
isvorau necontenit. Peşti de tot felul defilau încete 
în fața mesei în semn de mare sărbătoare. 

Era o masă — împărătească, 

El se simțea foarte fericit și se mira cât de 
tepede treceau ceasurile, Prima zi sfârşi în реге. 
ceri. A doua zi fură petreceri şi mai felurite, a treia 
zi tot așa, a patra, a cincea... 

Intr'o zi Taro, ceru stăpânei voie să-i dea drumul 
acasă căci i se făcuse dor de casă, de părinţii şi 
de prietenii lui, . 

Atunci cu toată părerea de rău împărăteasa 8 
dădu voie să plece. La plecare са îi dărui о сина 
frumoasă ca amintire, şi-i spuse să по deschid? 
nici odată, 

El plecă pe spinarea unei broaște tot cum venisa 

Intr'o clipă ajunse de unde plecase, 

Dar pe cine să mai găsească acolo? 


Părinţii, fraţii şi surorile lui muriseră de mult 
şi toţi prietenii lui dispăruseră de mult de pe faţa 
pământului. Durerea lui fu nemărginită. Da supărare 
el uiiă ceea ce-i spusese împărăteasa şi deschise 
cutia pe care i-o dăduse la plecare, 

Ce să vadă atunci? 

Cum ridică capacul, un fum alb ușor aproape 
nevăzut — ieşi din cutia cea frumoasă si într'o 
clipă el îmbătrâni rău de tot si muri numai decât. 

lar eu încălecai ро gea şi vă spusei аза. 

Yasuharu Aoky 


- 


„DIMINEAȚA COPIILOR» 


Când ajungi prea mare, 
Ор езі de ingámfare 


Un pustnic care trecea şi drept un făcător de mi- 
nuni, pe când isi făcea rugăciunea la umbra unui 
tamarind, văzu căzând la picioarele sale, ceva care 
venea de sus din văzduh. Era un şoarece scăpat 
din ghiare!e unui uliu. Bietul şoarece era pe ju- 
mătate mort şi sângele îi curgea din mai multe 
răni. 

Pustnicul îl luă, îi spălă rănile, îl îngriji şi în 
scurtă vreme îl făcu bine de tot. 

Şoricelul, recunoscător, prinse atâta dragoste de 
binefácütorul sáu, că nu se mai despărţea de dânsul, 

Intr'una din zile, iată insă că un cotoiu negru, esit 
ca din pământ, se apropie pe furiș de şoarece şi 
era cât p'aci să-i facă de petrecanie. Pustnicul cu 
puterea sa magică, îl prefácu pe şoricel într'un 
cotoiu mult mai mare, aşa în cât celălalt cotoiu 
se sperie şi o rupse la îugă. 

Aşa dar, şoarecele devenise acum un cotoiu me- 
mai pomenit de mare. Nu trecu însă mult la mij- 
loc şi un câine, un dulău de te apucă groaza ui- 
jându-te la dânsul, se repezi asupra cotoiului no 
stru si era gata-gata să-i sfágie, dacă nu-l vedea 
pustnicul care îl schimbă pe cotoiu într'un dulău. 

Mai târziu, ca să-l scape de o altă primejdie, 
0 prefácu într'un taur, apoi într'un rinocer şi 19 
sfârşit într'un elefant, 

Se poate oare un noroc mài mare, decât să a- 
jungi un coscogemite elefant, dintr'un şoarece? 

Ce a urmat insá, nu e de loc imbucurátor. Soa- 
recele era recunoscător şi trăia modest sub pri- 
virile binefăcătorului sáu. Elefantul însă uitándu-gi 
origina, se gândea numai la puterea sa. devenind 


foarte mândru şi mai cu seamă foarte crud. 53. 
bătea câmpiile, prăpădind toate ogoarele. 

Biejii ţărani nu mai puteau de ciudă. „Сит se 
poate, se váetau ei, să ne facă atâta tău unul саге в 
fost un şoarece scăpat dela moarte de sfintul nostru 
pustnic? Nu e altceva de făcut decât să-l отогат!" 

— А, îşi zise la rândul său elefantul, trebue să-l 
отог pe pustnic pentru ca să nu mai alle lumea că 
eu mă cobor dinir'un şoarece. | 

Si înaintă spre pustnic са să-l omoare. Pustnicul 
insă despre care am spus că avea o mate putere 
magică, îi ghici gândul, Ar fi putut să-l ucidă mai 
de grabă el pe nerecünoscütorul elefant, a vrà 
insă mai bine să-l pedepsească intr'altfel. Anume, 
il stropi cu câteva picături de apă fermecată şi 


cât ai сірі din ochi, elefantul cel mare si pu- 
ternic se prefácu (іп nou într'un ззагесе, 


Prelucrare din italieneste де Marin Oprean" 
— — kx 


Ce-am ajuns eu Mog Martin? 
Merg în cârji айа mă fin, 
Sunt bătrân şi сип picior 
Cer ротапа tutulor, 
Dragi copii, să nu fugiți, 
Ci cun ban mă mila 

— h e 


2: 


еы 


=т=т cc tau сала саћа 
--- AQ! -> 5 ыы оу меко тайын ари NUS NN. Y У“ 7 "Үүт. 
—— rr "m ттүү TS у он у 


7 


PAG. 3. „DIMINEAȚA COPIILOR” 


Leul şi capra PUII LUI NEGRILA 


Capra, biata, cum păştea, 


; Negtilă pe care acum îl cunoaştem destul de bine, 
Io sal petuo se duse intr'o zi la târgul din Negrestii de Jos, 
Care-i strigă: „Те "omor ca sá cumpere ouá. Negustorul, tot un smolit ca el, 


ii vàndu un созшеј întreg, jurándu-se că sunt proa- 
spete de incá le simfi 
căldura din găină si aga 
gustoase, cum nu mai gă- 
sesti altele. . 

Negrilă îl crezu pe ne- 
gustor, plăti pentru ele 
atât cât îi ceru şi, pu- i 
nând coşul pe cap, aşa 
cum e obiceiul în tara ; 


Capra-i zice: ,Ncetigor, ` Negrilor, o porni indárát 
„Nu mă las aşa uşor, spre satul său. 

Eu sunt slabă, tu eşti leu, А Pe drum râdea şi era 
Insă mare-i Dumnezeu, foarte vesel. „Stăpână- 
Am şi coarne ascuţite ; mea, îşi vorbea singur, 
Şi de trântă pregătite” va fi aşa de mulţumită că 
lacă lupta se porneşte, poate imi. sporeşte -leafa 


şi până la cinci lei pe 
lună. O, ce bucurie pe 
mine!” 

О rață care zbura pe 
acolo, văzând coşul cu 
ouă, se gândi că ar face 
bine, dacă ar sta să le 
clocească. Se opri aşa 


шет spumegá, răgeşte, 


А dar, din.zbor şi se aşeză 
M Ғғ қа” EE иа, ре cogulef аза de încet, 
El 7 жедің fă > în cât Negrilă nici nu 
д ior до x simţi сећа şi ісі văzu 
Jos ж + за P inainte de drum, tot fá- 
gură toa Hs ga, cându-şi planuri si gân- 
заг MALE M. dindu-se cât de mulfu- 
Două vârfuri са să "трипда. 


mită va fi stăpână-sa că-i 
aduce ouă aşa de proa- 
spete. 

Negrilă îşi vorbea sin- 
gur, iar raja ii dedea 
inainte cu clocitul. La in- 
trarea în sat rata, nu 
ştiu cum făcu, cá se miş- 
că puţin. Abia atunci sim- 
ti Negrilă că se petrecuse 
ceva іп coguleful cu ouă. 


Şi pe capră s'o străpungă. 


insă capra mi-o ster ; Mirat de aceasta, îl luă 

Şi fugind aşa Aaa de pe cap, când... ce să-i 

„Pune-ţi, dragă, pofta "n сш vadă ochii? Incălzite şi \ d 
Ba si minte "n cap să-ţi pui, clocite de rață, toate ouăle făcuseră pui si încă 
Capre când mai întâlneşti, ce pui? Nici pui de găină, nici pui de rață. 

Tu din drum să te feresti. Pui de viperă, precum vedeţi înşivă. Văzu atuna 
Altfel este rău de tine bietul Negrilă cá păcătosul acela de negustor îl inge- 


Şi te faci doar de ruşine”, lase, vânzând i ouă de şarpe in loc de ouă de găină, 


«+ 


„DIMINEATA СОР! ОП” 


DESTEPTUL 


„Маризог“, îi zice Haplea, 
„La Басап dă fuga drep!, 
Du-te cumpără chibrituri, 
Însă fii băiat deştept 


У — 


ME H; cdi 
„Bun e ăsta, 
„O, ce flacăra făcut! 
Ba și ăsta, ba si ala, 
Bravo mie-s priceput |!“ 


7. „la trei ouă și le fierbe 
Trei minute, nu uita, 
Vreau să fie mai zemoase, 
= Lasă, mamă, vei vedea. 


“ 1 . Í 
in Қана ы түп 
mt ege. ^ bon e Dies 


PAG. 0 


|o | 
= | 


· HAPLISOR 


әй 


де МО5 МАБ 


а кз: apa ; 
- „Vezi са toate за se-aprindă, 
De-s stricate, nu lua!“ 


— Ínieles-am, taică dragă, 
Cât їі seamân,vei vedea. 


plizor in 
Cu chibrituri cumpărate” 
Tot le freacă de cutie, 


6. Mai târziu, cam ре l'amiaza, 
Frosa i zice: „Hăplișor! 
„Nu mi-e bine, sunt bolnavă, 
Dâ-mi o тапа de-ajutor. 


5. Pân'acasă toate-s gata, 
Ма iăsat un bát întreg. 
„Mă 'ntrecusi", îi zice Haplea, 
„Eşti de zece ori mai bleg.“ 


3 Când !е-адисе-5 tari ca piatra, 
„Ce-ai făcut cu-aceste оџа ?" 
Ntreabà Frosa, iar báiatul: 
„Trei ori trei fac tocmai паша, 


— Aouleu, се mai одгаја! 
Zece Haplea la un loc. 


ттт Ет = 


РАС. 10 


—— cR 


„DIMINEAȚA COPIILORA 


Un mâncător de oámeni care ajunge mare împărat 


La Nord-Estul Australiei sunt o mare mulţime de 


insule, in număr de câteva mii, şi cari sunt cunos- 


cute sub numele de insulele Solomon, 
Insulele acestea sunt locuite de sie e pă cari 


sunt oamenii cei mai inapoia[i şi mai cruzi de pe 
fața pământului. Până mai acum câţiva ani, negrii 
aceştia se mâncau între dânşii. Nici acum nu le-a 
pierit pofta de carne de от, numai că autorităţile 
engleze cari ocupă insulele Solomon nu le dau voe, 

Intr'una din aceste insule, numită Vela-Lavela, 
şi-a început scurta, dar glorioasa șa domnie ne- 
grul Gau, poreclit de Englezi „Napoleon al insu- 
lelor Solomon". 

Gau era un negru foarte deştept şi încă din cea 
mai fragedá tinerețe nu se gândea decât la mijloa- 
cele prin cari ar putea să devină stăpânul între- 
gului grup de insule. 

Şi nu doar că se impunea prin cine ştie ce înfă- 
țişare. Din potrivă. Era тіс de statură, ре când 
ceilalți compatrioți ai săi erau mari şi voinici. In 
afară de aceasta, Gau se mai născuse şi șchiop. 

Era însă deștept si siret. Mai întâiu îi făcu ре cei 
din jurul său să creadă că el este un vrăjitor. 

Din pricina aceasta, n'avea nici douăzeci de ani, 
că fu ales ca şet de tribul său. 

In insula Vela-Lavela mai erau însă trei şefi, 
Gau îl atacă rând pe rând, îi făcu prizonieri şi îi 
mâncă fără multă zăbavă 


După această ispravă Gau începu să năvălească 
asupra celorlalte insule. Işi făcu o armată de vreo 
mie de negri, bine înţeles cu toţii mari miáncátori 
de oameni, şi porni în „expediţiile” sale. Pe duş- 
manii cári îi prindea, ii dedea soldaţilor săi ca 
să-i mănânce, 

Атђ ов din cale afară, vru să aibă şi o flotă. 
In curând îşi construi una de vreo 150 de bărci, 

In chipul acesta Gau cucerise mai bine de ји« 
mătate din insulele Solomon şi se pregătea să le cuy 


cerească şi pe cellae, când visul sáu fu nimicit 
cu desăvârşire. Un vas de războiu englez intră în 
portul capitalei lui Gay $i in mai puţin de zece 
minute tunurile acestui vas prefácurü in ţăndări şi 
trimiseră în fundul mărei întreaga flotă a lui Gau. 
Nu numai atât. Englezii debarcară şi ridicară 
înaintea palatului lui Gau trei spânzurători, des- 
tinate negrilor сагі ar mânca pe semenii lor. 
Gau se supuse Englezilor cari ii lăsară oarecare 
putere în insulă. Le aduse însă şi servicii, umă- 
rind si denunfánd pe cei се nu s'au lepădat de 
ticălosul obiceiu de a mânca oameni. Cu toate spân- 
zurătorile şi celelalte măsuri ale Englezilor, prin- 
tre negrii din insulele Solomon mâncătorii de oa- 
meni mau dispărul încă cu desăvârşire, aşa că o 
călătorie prin locurile acelea nu este tocmai lip- 
sită de pericole. 
Prelucrare ds Vlal Nidoar? 


RE "w 
M 42 


mars 


QDIMINEATA COPIILOR" 


PAG. 11, 


Cálátoriile unchiului meu 


(20 è (Urmare) 


20. — Catacombele. — Vaticanul. -- 
Piecarea dela Roma. 


Până să ajungem la Catacombe, am întâlnit o 
mbilțime de țărani cari se duceau la Roma. Mărtu- 
risesc că vederea acestor țărani mi-a produs oare- 
саге dezamăgire. Cum şi gânduri şi suflet îmi erau 
pline де viața шта din timpurile» vechi, má aş- 
teptam са si pe ţăranii din jurul Romei să nu-i văd 
îmbrăcaţi altfel decât în portul vechilor Romani, 
cu tunică şi togă albă, ` 

In loc de asa ceva, vedeam țărani îmbrăcaţi а» 
proape ca şi oamenii dela oraş din zilele noastre. 

Таја -пе, în sfârşit, la Catacombe, Mulţi cari, poate, 
mau auzit de ele mă vor întreba: „Ce sunt şi 
cum sunt Catacombele?” Veţi sti пита! decât, 

Intrăm intr'un fel de curte sau mai bine zis un 
câmp îngrădit. Mai mulţi călugări catolici din ог» 
dinul numit al „Trapiştilot” stau gata să servească 
drept călăuză celor cari vin să viziteze Catacombele. 

Călugării trapfsti ne dau fiecăruia câte o lumânare, 
aprindem lumânările acestea, са să ne lumineze dru» 
mul şi după aceea пе coborâm, ţinându-ne după unul 
din călugări care ега să fie cáláuza noasiră. 

Parcă aud voci cari mă întreabă: „Dar unde vă 
coborâţi”. In pământ, la Catacombe, de oarece Ça- 
tacombele nu sunt altceva decât cimitire sub pă- 


„mânt. Da, primii creștini din timpurile vechi erau 


nevoiţi să ascundă cât mai bine locurile unde isi 
îngropeau pe morţii lor. De cine să le ascundă? De 
păgâni, adică de'aceia dintre compatrioţii lor cari 
nu îmbrăţişaseră încă creştinizmul şi cari ii perse- 
cutau rău de tot pe biefii creştini. 

Au fost împotriva vechilor creştini prigoniri aşa 
de crunte, máceluri asa de barbare, încât este о 
mare şi adevărată minune că religia creştină n'a pie- 
rit, ci, din potrivă, а esit biruitoare, cucerind cea 
mai таге parte din pământ şi făcând să dispară 
religia păgână си zeii falşi şi inchipui[i în cari cre- 
deau Romanii şi celelalte popoare din vremi'e vechi. 

Insă, dela întemeierea religiei creştine au tre- 
buit să treacă multe sute de ani, să moară de 
moartea de martiri sute şi sute de mii de creştini, 
până ce religia aceasta a biruit. 

In vremile acelea de restriște şi necazuri, cre- 
ştinii nu aveau voie să aibă biserici, se rugau în 
ascuns lui Dumnezeu şi își ascundeau şi locurile 
de înmormântare, De aceea, ei au săpat în pământ 
galerii, nişte coridoare lungi şi înguste. De o parte 
şi de alta, pe pereţii coridoarelor acestora sunt 
săpate un #21 de firide în cari erau depuse ră- 
mágijle pământeşti ale celor încetați din viaţă, Fi- 


de N. EATZARIA 


rida aceasta, care era deci un mormânt, se as- 


tupa cu zidărie sau câte odată cu o placă de mar- 


moră, 

Numărul creştinilor înmu'ţindu-se, se înmulţea şi 
numărul coridoarelor subterane. In afară de a- 
ceasta, din distanță în distanță coridoarele s2 lăr- 
geau şi în locul acela se ridica un aitar unde sç 
făcea slujba. 

Acestea sunt Catacombele în cari intrăm acum. 
Simţi mai întâiu o răcoare cu atât mai plăcută, 
cu cât afară e о căldură nesuferitá, dar mai білі 
şi un fel de teamă — teama de necunoscut. 

Coborâm mai multe trepte până се дат де co- 
ridoarele de cari am vorbit ceva mai sus. E о ră 
coare umedă, iar lumina slabă а ита îărilor noastre 
nu reuşeşte să împrăştie întunerecul. Călugărul саге 
пе serveş'e drept cáláuzá ne dă mereu exblicaţii, 
zicându-ne: „Aicea e, sau a fost mormântul cu- 
tărui martir, dincoace fusese mormântul cutărui 
sfânt; iată, асі ега o capelă”, 

Numărul coridoarelor sporeşte, Si înaintea поа- 
віта si la dreapta si la stânga se fac mereu altele. 
Dacă m'am avea călăuză, nu ne-at fi cu putință să 
găsim drumul de esire. 

.. Dar să-l auzim pe călugărul care povesteşte 
de îngrozitoarele, însă înălțătoareie vremuri cânc 
creştinii primeau cu zâmbetul pe buze şi Си cchii 
îndreptați spre cer, moartea de martiri, , Se i tâmpla 
ne spune el, ca păgânii, în timpul persecuțiilor, së 
năvălească în Catacombe, măcelătindu-i pè taţi cre- 
ştinii pe cari îi găseau acolo. Ba făceau si altfel: 
închideau şi astupau toate супе din Caiacsmbe, 
аза са qei din lăuntru piereau murind de foame şi 
de sete. Erau vremuri când toţi creştinii din Roma 
până la cel din urmă, erau, fie măcelăriți, fie a- 
runcaji ca pradă fiarelor sălbatice. Păgânii își fre- 
cau mâinile de bucurie şi ziceau: „S'a sfârşit си ei 
n'a mai rămas nici unul!” 

„Мезриза li era însă mirarea si nemărginită 1 
era furia, când peste puţine zile aflau că iat s'ai 
ivit creştini şi că numărul lor este chiar mai mar: 
decât mái înainte. Ce vreţi? Din sângele martiriict 
rüsáreau alţi creşiini tot аза de hotăriţi să moară” 

Când am ieşit din Catacombe, parcă eram cu toti: 
altfel de от — un om hotărit să moară рели ‹ 
credinţă şi un ideal. Cercetarea Catacombel:r а fos 
lecţia cea mai frumoasă, cea mai folositoare ‘di 
сагасјег şi de tărie sufletească, 

Şi cum treceam brusc dela lucruri din vremi pest: 
cati S'au aşternut atâtea veacuri la lucruri de astăzi 

După ce am ieşit din Catacombe, ştiţi .се ат 5% 
intáiu si îniâiu? Аш mâncat ciocolată! Cioco 


w 


г. 


PAG. 12 == „DIMINEATA COPIILOR” 


aceasta o făceau chiar călugării trapişti si tot ei 
о vindeau. 


„Acum, hai să o pornim voiniceşte şi să mergem 
să cercetăm ceva din Vatican”, ne spuse profe- 
sorul nostru, 

Şi pe şoseaua prăfuită şi arsă de un soare a- 
fară din cale zelos, am pornit-o apostoleşte. Ca să 
ne шаце curajul şi să ne ајаје ambiția, profesorul 
nostru ne zicea: „Parcă afi fi vechii soldati ai Ro- 
mei, vestiţii si nebiruiţii legionari, aşa de bine mer- 
дей şi aşa de tare apăsaţi”. 

Era însă aşa de cald, în cât pentru ziua aceea 
aş fi renunţat bucuros de a semăna cu legionarii 
romani şi aş fi fost încântat să mă fi putut în- 
toarce la Roma, altfel decât făcând pe jos un drum 
care numai scurt nu ега. Dar fiindcă зе hotărise 
aşa, să zicem „Doamne ajută” şi să mergem. 

In sfârşit, am ajuns, aprinşi la faţă şi transpirafi. 
Pe strada din Таја unei porţi mari stă de gardă 
un soldat italian. Nu prea înţelegi сат ce păzeşte 
el acolo. Iată însă că chiar lângă poarta cea mare 
vedem un grup de vreo patru-cinci oameni, îmbră- 
cati aşa cum vezi la teatru că se îmbrăcau oamenii 
acum trei, patru sute de ani şi ţinând іп mână fie- 
care dintr'înşii câte о balebardă, adică о suliță 
lungă ce are la vârf un topor. 

„Cine sunt aceştia şi dece sunt îmbrăcaţi aşa ca 
de carnaval?” l-am întrebat noi pe profesorul nostru. 


— Aceştia sunt soldaţi din garda Papei, пе lă- 
muri el. Uniforma in care sunt îmbrăcaţi este de un 
model desemnat acum mai bine de patru sute de 
ani de către vestitul sculptor Michel Angelo, de 
care ati văzut ieri statuia reprezintând pe Moise. Aci 
începe Vaticanul care este reşedinţa Papei. Vaticanul 
cu grădinile întinse, cu biserica, palatul în care 
locueşte Papa, cu muzeu, bibliotecă şi celelalte clă- 
diri se socoteşte ca un fel de stat a parte şi în 
care nu se amestecă guvernul italian. Şeful acestui 
stat care este Papa, are şi o mică armată, compusă 
din câteva sute de soldaţi purtând uniforma ce o 
vedeţi. Decât, hai să vizităm picturile din Vatican”. 

Am vizitat şi am admirat cele mai frumoase tab- 
louri de pictură din lume. Dacă m'aţi întreba însă 
despre fiecare în parte sau despre câteva din cele 
mai însemnate, mărturisesc că nu vă pot de nicio 
lámurire, Am văzut dintr'odată aşa de multe, în cât 
când am ieşit din Vatican, aproape атејіѕет. 

Ifi trebuie luni de zile, ca să pofi vedea si cer- 
ceta pe îndelete comorile de artă, amintirile isto- 
псе, şi incomparabilele frumuseți de cari este plină 
Roma. lar noi n'am stat acolo nici măcar două zile. 

Ei, dar se putea oare, să părăsim Roma, fără 
să vedem măcar râul Tibru, vechiul, vestitul râu 
Tibru, acela în care fuseseră aruncaţi Romulus şi 
Remus? 


L-am văzut. Hm, de, ce să spui? Adică, la drept 


vorbind mă aşteptam să văd ceva mai mare şi în 
deosebi ceva mai frumos, Tibrul însă nu e ип râu 
mare, iar apa lui, de o culoare gălbuie, numai lim- 
pede nu este. Totuşi, sunt foarte mulţumit că l-am 
văzut. 

„Băieţi”, ne zise protesorul, „hai să trecem şi pe 
la Quirinal şi după aceea ne abatem реја otel şi de 
acolo la gară”. 

Quirinalul, spun aceasta celor cari nu ştiu sau 
au uitat, este una din cele şapte coline pe саге 
fusese clădită Roma cea veche. Astăzi însă când 
zici că te duci la Quirinal, nu înţelegi numai decât 
colina cu acest nume, ci frumosul, superbul palat 
regal italian, un palat împodobit cu picturi şi scul- 
pturi cari sunt adevărate capo-d'opere şi în dosul 
căruia se găsesc grădini întinse, 

Şi acum, пе luăm rămas bun dela tine, veche, 
eternă cetate a Romei! A fost pentru mine una din 
cele mai mari fericiri din маја aceea cá ат putut 
să te vizitez, fie şi numai pentru o vreme de două 
zile. Iar cei ce vor citi rândurile de față, să-şi în- 


semne toate frumuseţile pe cari le-am atins doar іп. 


treacăt şi atunci când vor avea putinţa, să vie si 
să te cerceteze mai pe îndelete. Fie incredinfafi 
că nu o să le pară rău de drumul întreprins şi de 
cheltuiala făcută. 


lată-ne din nou în vagoane. Un ultim semnal si | 


trenul porneşte, ducându-ne din nou la Neapole, 
în al cărui port aşteaptă vaporul nostru cu care 
plecasem dela Alger. 


Сапа să ne apropiem de Neapole, profesorul no- | 


stru, arătând cu mâna spre partea dreaptă, ne zise: 
„lată în direcţia aceasta se găseşte vechea cetate 


Pompei, aceea care fusese acoperită de cenușa vul- · 


canului Vezuviu şi care a fost acum scoasă din nou 


la iveală, aşa că avem ocazie să vedem şi străzi şi : 
case şi toate lucrurile аза cum au fost acum două : 


mii de ani. Păcat însă că nu ne putem opri să o 
о vizitám". 

Мат vizitat cetatea Pompei şi nici Vezuviul si 
nici Neapole. Dela gară ne-am dus direct la vapor 
care a ridicat ancora şi a pornit-o spre Franţa. 

După un drum de vreo două zile şi ceva, am 


intrat în portul Marsilia care este cel mai mare şi ' 


mai însemnat port al Franţei. La Marsilia deci am 
călcat pentru întâia oară pe adevăratul 
francez. 

Ne-am urcat in tren şi ne-am dus cu toţii irm 
preună până la gara marelui oraş Lyon. Acolo ne 
am despărţit, adică grupul întreg şi-a continuat dru- 
mul spre Paris, dar eu cu prietenut meu care mă 
invitase la Grenoble, am mers întâiu în oraşul a- 
cesta de unde după zece zile ne-am Н dus şi noi 
la Paris, ca să ne întâlnim din nou cu ceilalţi ca- 


marazi de şcoală. 
Уа urma) 


—- — | — ——À 


pământ : 


na 3 EL A. 
DET A E ; А 


ч 


т=з" — AN — z 
we C Ux v" | š сег „т АРДЫ 


„DIMINEAȚA COPIILOR” 


* w 1 
= — pp? 
ла š " i 


PAG. 13 


In luptă cu fiarele sălbatice 


O noapte îngrozitoare în Mexic 


Acum câţiva ani, — povesteşte un călător fran- 
cez — călătoream în Mexic, ducându-mă călare, de 
oarece trenul nu exista încă, dela Aguasca!ientes la 
oraşul Tepic. Luasem cu mine ca servitori şi călăuze 
doi indieni cari arătau a fi oameni cum se cade. 
Mi am schimbat însă părerea cea bună, când am 
văzut cu ce ochi lacomi se uită la punga mea cu 
bani atunci când plăteam costul mesei la cârciuma 
la care ne oprisem. 

Pe inserate, după ce am străbătut o pădure mică, 
am ajuns la ţărmul râului „Rio Grande”. 

„Senior, îmi ziseră indienii, e prea târziu ca să 
căutăm locul pe unde putem trece călări prin apa 
râului. De aceea, va trebui să ne culcăm aicea”. 

Am aprins mai întâiu un foc таге, ca să înde- 
părtăm fiarele sălbatice ale căror urlete se auzeau 
destul de lămurit şi după ce am luat şi masa de 
seară, ne-am înfăşurat fiecare într'o pătură, pre- 
gătindu-ne să dormim. Ат adormit, dar am fost 
trezit în mod brusc de urlete îngrozitoare. 

Am sărit in picioare, am căutat puşca, ea dis- 
păruse însă, ca şi punga mea de bani. 


РУДА pe 


` 
T 1, Мене o! ww va ss 2 
— „е5 5, 


а/. 
UI] “>? 

ДО и сар; ЕД “ғ 

~ ~ INA И ж SI 


Bineînţeles, imi fuseseră luate de cei doi indieni 
cari, după ce au stins focul, fugeau în goana cailor. 


lată insă cá doi јадиагі, esind din pădure, se 
repezirá asupra lor şi fâră să le dea răgaz să se 


servească de arme, le înfipseră colții în trupurile 
lor. 

Auzeam acum ţipetele nenorociţilor indieni, cari 
má furaseră si mă părăsiseră. Cât despre mine, 
mi-am încălecat calul şi am încercat să fug dealun- 
аш țărmului. Insă, alţi doi jaguari, atraşi de mi- 
rosul de sânge, eşiră la rândul lor din pădure şi 
îmi tăiară drumul. 

Nu puteam să mă lupt cu dânşii, neavând altă 
armă decât un pumnal mexican. Am dat pinteni 
calului şi m'am îndreptat spre fluviu, care era destul 
de adânc şi avea o lăţime de peste cinci sute de 
metri. 

Viteazul meu cal intră în apă şi începu să în- 
noate. 

Nu inaintasem пісі cincizeci de metri, când... o 
grozăvie! Cei doi jaguari se aruncaseră şi ei în 
apă şi ne urmăreau. Ва unul dintr'inşii se apropia 
din ce în ce mai mult. Am căutat atunci să întorc 
calul, pentru ca să pot înfrunta jaguarul. 

Acesta însă mi-o luă înainte, muşcând calul de 
aiciorul drept dindărăt. Văzând aceasta, mam in- 
tors singur pe şea şi am scos pumnalul din teacă, 
ținându-l gata să-l împlânt în corpul bestiei. Din 
fericire am izbutit să-l înfig până la plăsele în 
partea inimei jaguarului tocmai în clipa când acesta 
se pregătea să sară asupra mea. Jaguarul dete un 
ultim ráget şi se rostogoli în apă, nu însă fără să 
mă' zgârie rău pe braţul stâng. 

Mai erau vreo două sute de metri până la fár- 
mul celălalt. Calul meu, slăbit de sângele ce-i curgea 
din rană, înota foarte încet, aşa că al doilea jaguar 
ne ajunse în curând şi îl muşcă pe calul meu aşa 
de rău la piept, încât bietul animal îşi dete сез 
din urmă suflare. 

Eu mergeam înainte, inotánd cât puteam mai re« 
pede. 

Jaguarul însă, lăsă calul şi veni drept asupra 
mea, 

Atunci intrebuinfai о siretenie pe care o тудјазет 
dela indigenii din Mexic. М'ат scufundat in apă 
şi când am putut zări că jaguarul se găsea tocmai 
deasupra mea, am esit din nou şi i-am împlântat 
si lui pumnalul in partea inimei, tot аза cum fácusem 
cu celálalt. 

In sfársit, má credeam scápat de orice primejdie 
şi cu toată durerea ce o simţeam la braţ unde та 
zgâriase cel dintâiu jaguar, mi-am făcut curagiu şi 
am înotat până la țărm. Insă, când să ies din ара 
fluviului, simt că am călcat pe ceva care s'a mişcat. 
Wam dat la o parte, când, ce văd? Un crocodil 
enorm! Cálcasem ре el şi il trezisem din somn. 


«сан РУМ ` ` 


фана. хай 


Am rupt-o la fugă cât та ţineau picioarele, dar 
nici crocodilul пи та slăbea, ci mă ajunse in curând, 

In disperare am pus mâna pe un bolovan şi Гат 
isvârlit asupra crocodilului. Norocul meu a vrut ca 
să- d izbesc in cap, sá- -i sparg feasta şi să-l las mort 
pe loc. 


După aceea, toată noaptea am umblat, mergând 
drept înaintea mea. In zori de zi însă puterile mau 
părăsit și am căzut leşinat la pământ. 

Când mi-am venit în fire eram іп odaia unei саг 
ішпе, unde am căpătat o îngrijire destul de bună 
si unde au venit mai târziu prietenii mei din Теріс 
rari m'au luat de acolo, 

Am trecut prin multe in viaţă, dar nu voi uita 
nici odată ingrozitoarea noapte din Мехје, 

Prelucrare de Vasile Stănoia 


NOTA. — Jaguarul este un fel de leopard сага 
frăeşte in Атепса де Sud. 


——— cFF 


Hăplişor întră cel din urmă m clasă, 
Profesorul: — „Юе ce n'ai venit mai de vreme, 
ştrengarule!” 
Hăplişor: — „А avut tata treabă cu mine", 
Profesorul: — „Şi anume ce treabă?” 
Hăplişor: — „M'a bătut!” 
Trimisă de Eliza Dragu-Arad 


Beos 
із clasă 


Profesorul: Care sunt cele patru puncte cardi- 

aale? 
Elevul: Cele patru puncte cardinale sunt trei: 
Nordul şi Sudul, | 
Trimisă de Eugeniu C-tinesca-Oltenita ^ 


Nu ultatl că revista e făcută să Пе 
scrisă de oameni mari şi сипа de copii, 
lar nu scrisă de copii si citită de оа- 
meni mari, 


* 
, 


y) ss „ч. o MESRINE 7 У ғ ў Ф. 77%, 


„DIMINEAȚA COPIILCR" ` 


Бирагатеа lui Dristor 


„Ce o fi? — Răducu, еше cel mic, stă deo- 
parte. Dristor este supărat foarte rău. Uite, cum 
stă cu botul pe labe şi cu ochii in jos. Trebuie 
că i s'a întâmplat ceva! 

— „Се nu ştii ce-a făcut Dristor, care s'a cam 
înrăutățit, zice micul Ninel. Stai, să-ţi spui eu, 
Venturo! 

„Să vezi, domnul Dristor, a apucat de urecha 
pe Gufi-guif, purcelul şi l-a muşcat de ureche până 
i-a dat sângele. Şi tipa sărmanul de durere! 

„Dar Ana l-a bătut pe Dristor, de l-a învăţat 
minte, că nu este frumos să fii răutăcios, ci trebuie 
să dai şi celui mai mic să mănânce, 

„Na, că Dristorache a fost pedepsit, după fantă 
şi răsplată, 

— „Aşa, dragă Ninel, zise Ventura, de acum să 
nu ne mai certăm nici noi, niciodată. Eu am să-ţi 
dau şi ţie jumătate din ceiace voiu avea” 

Cei doi frăţiori se îmbrăţişară drágástos; jar tä- 
ticu şi mămica din odaia alăturată, văzuseră toată 
întâmplarea, 51 numai puteau de bucurie. 

M. 1. Dumitrescu-Mya 


„Scuzaţi, domnule E Mea di nu vam vits а 


mproeaţi înaintea meal" 


Gluma. 


Ciocolata nu-i о glumă, 

Dar să ştii s'o nimerestll 
Dacă nu-i ,Suchard", ci alta, 
Vezi să nu te păcăleşti. 


Vind un asortiment си 200 mărci s ráine cu 60 lei 
соп папа mărci buropene, Coionii şi diterite a.te 
continente. 

Vând 60 mărci străine fine cu 10 lei. 

neo sosit rzviste de mărci cu adresa pentru făcu, 
sc 

Vând en asortiment de 4 reviste dif-rite cu 20 lei 


ZURL B-dul Maria 5 Bucureşti. 


„DIMINEAȚA COPIILOR 


ту вовововевовововев ово овово ново ево овововкововкевговјогково 


DISTRACTIVA 


OCRA AO cioc) 0.0) 96) 096) o AARONON ANICA 


EB. PA GIN A 


GHICITOARE 


de Tcpologeanu 

Intr'o seará intrá in cárciuma unui hangiu trei 
călători cerând ceva de ale mâncării, Fiind târziu 
пи a avut се să le dea de mâncare, dar 12-8 spus са, 
de voesc să mai aştepte, le poate fierbe ceva ouă. 
Călătorii primiră bucuros. Până să fiarbă hangiul 
ouăle, ei intrară într'o cămară alături şi fiind cam 
obosiţi de drum, prinseră a dormi câteştrei. Han- 
giul fierbând ouăle le aduse in camera lor şi a 
sculat pe unul din călători, Acesta nevoind a strica 
somnul tovarágilor lui — a împărţit ouăle in trei 
părţi egale, a mâncat partea lui şi s'a culcat. Ceva 
mai târziu se scoală unul din cei doi adormi[i dela 
început — văzând ouăle şi neştiind ce făcuse cel 
dintâiu — împarte ouăle care le găseşte іп far- 
furie în trei părţi egale — mănâncă partea lui şi 
se culcă ca şi cel dintâiu. Peste puţin timp s'a sculat 
şi cel de al treilea — acesta neștiind nici el da cele 
ce făcuseră tovarăşii lui — ia ouăle care le găseşte, 
le imparte si el іп trei părţi egale — mânâncă 
partea lui şi se culcă. La ziuă s'au sculat tus trei 
deodată şi văzând ouăle rămase, s'au făcut toți 
a nu şti nimic — au împărţit ouăle ce le-au mai 
găsit pe farfurie in trei părţi egale şi а mâncat fie- 
care partea lui. 

Să se afle câte ouă au mâncat fiecare, ţinând 
socoteală că fiecare din ei а mâncat numai оца 
întregi şi câte ouă le-a adus hangiul, toate la un 
foc fiind mai puţine de 100. 

Uomunicată de C. Precupescu-Buzău 

(După „Posta ţăranulu.*) ; 


lluzie optică 


“(с 


( 


. 
* 
. 
. 
0 
LĂ 
Li 
, 
' 
` 
' 
. 
П 


А 
ajutorul рең sa 


[A 


РАС. n 


© 


poate obține o foarte reusilă si frumoasă ilu- 
siune oplică. 

Pentru a explica cititorilor chipul în care 
trebue să lucreze, vom lua de exemplu pri- 
mul desen. 


Acesta se tae jos şi se indoae de-a lungul li- 
niei punctate О—0. Apoi, luând o bucată de 
carton, mare cât jumătatea desenului, adică 
având dimensiunile АООВ, se lipesc cele 
două părţi ale figurii pe el, astfel ca păsărica 
să vină pe о faţă, iar colivia pe fata cealaltă 
a eartonului. 


Se leagă apoi câte o aţă de cele două măr- 
gini din mijlocul cartonului, precum se vede 
în figura де mai sus şi luând capetele dela ale 
între degele, le răsucim, dând o mişcare de 
rotație cartonului. 

Rezultatul va fi că vom vedea păsărica 
stând în colivie. — — 

Intr'un număr viitor vom da alte două de- 
зепе de acest fel. 


e РА 


PAG. 163 


De vorbă cu cititorii 


L. D. T.t.— „Haplea pompier". Ce te-ai apucat să ne 
trimeli desene copiate dintr'un vechiu număr al unei 
reviste de copii ? 

P. 1. N.eLoc9.— „Pe aicea nu se trece? şi _Crăciunul 
în tranșee sunt poezii slabe şi cu multe lipsuri, ba chiar 
cu neiertate greșeli de construcţie, ca „ei se târăște” (în 
loc де „se târăsc”), „cu trupul lor scrie” (în loc de 
.scriu*) etc. Află că poeziile patriotice sunt printre сеје 
mai grele de făcut, iar d-ta esti. încă prea tânăr. A le 
publica nu înseamnă a te încuraja, ci a-ţi face un rău 
serviciu. 

©. Vas,-Roman:—Nu e destul să crezi d-ta însuţi că 
bucata d-tale e foarte frumoasă”, Ba chiar ar trebui 
să fii mai modest ca începător. De altfel, nu avem ne- 
voe de bucăţi lungi, spaţiul lipsindu-ne pentru a le pu- 
tea publica. 

H. M.-Bacáu.—Trimiteti suma şi adresa exactă și vă 
vom satisface cererea. 

Astr. P.-Bolgrad.— Te rugăm să ne trimiti textul ru- 
sesc după care ai rezumat povestea „Fata de impárat'. 
Voim să comparăm știind si noi rusește. 

В. M. I „Focşani, — „Oglinda lui Haplea“. Chiar în 
versul. al 2-lea ai o umplutură: „Haplea..., el a cumpă- 
гаї". Si la fel este mai în toate strofele. Dece să-l în- 


'curcám pe Mos Nae care n'a dat încă de fundul sacului 


şi de care cititorii sunt mulţumiţi? 
—— ово 


Mintea fără învăţătură e bobul de grâu, plin, 
aruncat pe piatră. 


Ziarul unui motan 


Editura Ancora, рар. 152, pret 35 lei 

„Ziarul unui motan” este titlul unei lucrări a- 
părute de curând şi datorită valoroasei scriitoare 
şi distinsei noastre colaboratoare, doamna Elena 
Farago. Tipărită pe hârtie bună şi cu toată îngri- 
jirea şi frumos ilustrată, noua lucrare a d-nei Fa- 
rago este destinată copiilor pe cari autoarea îi cu- 
noaşte аза de bine si mai cu seamă ii iubeşte aşa 
de mult. Cartea se citeşte uşor, cu plăcere şi cu 
un interes care sporeşte cu fiecare pagină. Aşa fiind, 
o recomandăm călduros cititorilor noştri. 


II! Copii 111 
Cele mai frumoase haine pentru báeti se găsesc la 


AK 
Magazinul КА Ј 2. is дама 


Anuntám pe iubiții noştri cititori că la marile premii 
publicate în pagina, doua a revistei mai adéusám 
10 CUTI! MARI cu delicioasa ciocolata Suchard — 
fiecare cutie conţinând câte un asortiment de dhierite 
pachete. 


“DIMINEAŢA COPIILOR“ 


DE PRENT No. 


= „DIMINEAȚA, COPIILOR” 


ома Reach 


N. С. М-Визди. — „Se duc cocoarele“. Te felicităm 
pentru scrisul atât de ingrijit, dar poezia se adresează 
unui public mai măricel decît cititorii noştri. In afară 
de aceasta, avem aşa de multe poezii! 

3 C. 1.-Craiova.—"*Càntul iernei“ nu e pentru o revistă 
е copii. 

М. C. H.-Loco. — „Dece dușmăneşte câinele“...? e о 
bucată bine cunoscută. 

T. Sp. — „Lumea si Muza“, nici de copiat n'ai reuşit 
s'o copiezi bine. 

D. А. L.-Loco. — „O inimă milostivá"* e o întâmplare 
obişnuită. 

. $.-T. Frumos. —„О frumoasă zi de Februarie“ este 
o simplă descriere fără vreun subiect care să prezinte 
un interes, 

E. Gh.-Botogani. — Poezia „Vrăbiuţa” slăbuţă şi cu 
multe umpluturi. De ex.: „Intre ele colo jos", „A prins 
A Таша în gură', iar „Văzu се se реітеситӣ`, nu merge 

e loc. 

Kul. Veac.-Basarabia.— „Domnul Hapiea”. Nu putem 
face un „Domn şi incă .nebiruit" dintr'un om vesel, 
dar. modest, cum e Haplea. 

L. Puj.-Loco. — Copiii de clasa a treia primară sunt 
prea mici pentru a fi scriitori. 

T. Pan-Brdila.—,Micul orfan” nu este de loc poezie, 

Aur-Brdila. — ,Epigramá". Dacă a greşit prietenul 
d-tale nu înseamnă că trebue să-l supărăm mereu. 

N. С. Mat. — „Povestea unei privighetoare“ e scrisă 
într'un sti! prea fucürcat cu figuri si descrieri. Nu copiii, 
dar nici oamenii mari nu gustă acest gen de scriere. 

St. 1. C.-Câmpina. — Ці publicăm numai „Га tablă“. 

N. An.-Iagi.—.Cum s'a păcălit Mitică”. Nu e tocmai 
spiritual povestită. qu. 

С. B.— „Dor de ducă“ e o poezie destul de drăguță, 
dar nu e pentru copii, cari preleră bucăţile povestind 
un fapt, nu exprimând sentimente si impresii personale. 

Eug. Sp.-Loco. — Manuscrisele nepubl'cate nu se îna- 
poiază. Este prea de vreme pentru vârsta d-tale să faci 
povești originale. Saradá cu pronume .fran(uzesti^ nu 
merge. 

F. T.—.,G^nduri de toamnă“. Viaţa nu e deloc tristă, 
mai cu seamá pentru tineret. 

V. Gh.-Ploeşii.— Povestea cu gástele cu un picior şi cu 
două picioare e foate cunoscută. ,Tiganul popă“ nu 
merge pentru motivul cá nu avem voe să luăm peste 
picior lucruri sfinte. 4 ç і 

D. А, I.-Loco.— ,Orfana", Să-i mai lăsăm în pace ре 
bietii orfani si să căutăm alte subiecte. 

Ct. L.-lagi. — „Ba stai іп". Acelaş subiect îl găsim 
foarte frumos tratat în anecdotele d-lui Th. Speranţia. 

S. D-Loco.—.Nelu" e o bucată cu tendinţi de litera- 
tură pură, cu descrieri şi impresii, aşa că nu merge pen- 
tru o revistă de copii. 

N. C. M.-Buzdu.--.Pátania unui elefant”. Credem са 
ai fi reusit-o mai bine în proză. 


Vă inselati crezând cá а vi-se publica 
lucruri slabe înseamnă a vă încuraja. 
inseamnă alt-ceva: A УА INSELA. 
p- ЕЕСАЕСЕЕСЕЕЕЕЕЕААЄЫИИ_ЬЬЬЬС 

Atelierele , ADEVERUL" S A. 


DIMINEATA 
"'CODIILOR 


REVISTA SAPTAMANALA 
DIRECTOR; М, BATZARIA 


„Prieteni, e o jucărie, nu cájel:s adevărat?“ PREŢUL 4 LEI 


PAG, 2 === Im ara DIMINEATA COPIILOR» 


Сит за пе римат 


Există în Anglia o Societate de politețe, ai că- 
rei membri sunt copiii săraci $i bogaţi, Aceştia 
trebuie să plătească іп fiecare ап, câte 3 lei si 
în afară de aceasta să iscălească că se angajează 
ва urmeze regulamentul societăţii. 

Fiecare membru primeşte un carnet care poartă 
n Таја următoarea inscripţiune: , Ceeace fie nu-ţi 


place, altuia nu face". Inăuntru se poate citi ug- . 


mătoarele reguli de purtare. 

1) Reguli de purtare acasă: 1) Ajută-ţi părinţii 
atât cât рој. 2) Fii bun cu frații si surorile tale. 
5) Nu îi egoist; imparte cu ceilalţi, tot ce ai. 

2) Purtarea la şcoală. 4) Fii respectuos си pro- 
fesorii tăi. 6) Execută regulamentul şcolii. 6) Nu 
copia compoziţiile camarazilor tăi. 7) Nu sgâria 
tabla şi banca cu briceagul. 8) Nu lăsa niciodată 
ca un altul să fie pedepsit în locul tău, pentrucă 
aceasta este cea mai urită faptă. 9) Nu fi pâritor. 

5) Сат să te porți în recreafil. 10) Nu căuta 
„otive de ceartă. 11) Nu-ţi bate joc de camarazii 
tăi şi nu le spune porecle ofensatoare. 12) Nu 
spune camarazilor tăi grosolănii. 

4) Cum să te porți pe stradă: 15) Când vei în- 
tâlni un cunoscut ce trebuie să-l respecţi, salută-l 
ingriijt şi priveşte-l liber şi modest. 14) Nu în- 
ghesui trecătorii. 15) Să nu măzgăleşti cu creta 
zidurile şi gardurile. 16) Să nu aluneci ca pe ghiafá 
pe trotuar şi nu arunca cojile fructelor ce mă- 
nânci, pe stradă. 


5) Сит să te porți la masă: 18) Nu duce cuțitul 


la gură. 19) Gândeşte-te şi la ceeace doresc alţii, 
nu numai ceeace-ţi place ţie. 20) Nu fi lacom. 21) 
Nu vorbi cu gura plină. 22) Nu-ţi pune coatele 
pe masă. 23) Buna cuviinţă ne sfătueşte că un 
copil nu trebuie niciodată să fie obraznic cu ori 
şi cine ar fi, fie mai tânăr sau mai bătrân, sărac 
or bogat, să fie îndatoritor cu persoanele mai în 
vârstă ca dânsul, de a le face mici servicii, ca: 
` să le deschidă poarta inaintea lor, de a le aduce 
pălăria, bastonul, un scaun, într'un cuvânt, să-i scu- 
sească de orice mică oboseală. 24) Când un su- 
perior te opreşte ca să-ţi vorbească, nu te acoperi 
decât atunci când îţi spune el să-ţi pui pălăria 
pe cap. 25) Ascultá cu atenţiune şi nu întrerupe 
pe cel care-ţi vorbeşte. 26) Când stai în picioare, 
nu e frumos să te strâmbi, să încrucișezi picioarele 
sau să te rezemi pe o mobilă sau de un perete, 
28) Stai drept şi priveşte drept în faţă pe cel ce-ţi 
vorbeşte. 29) Răspunde си voce limpede şi nu uita 
să adaugi: „Domnule”, „доатпа", „domnişoară”, 
Sau, după: „da, nu, mulţumesc”, să adaugi: „mă 
rog”. 

Acestea sunt principalele reguli pe care copiii 


se obligă prin scris să le observe şi cari sunt citite 
în fiecare săptămână, cu vocea tare, la adunarea 
membrilor societăți, 

Şi, pentrucă voi, cititorii noştri, să le ştiţi, in 
„Dimineaţa Copiilor” să le citiți şi recitifi şi cât 
mai bine să le folosiţi. 
Traducere de L E, 
— NO Ж ED m 


iz sui în cursa 


арыш ( 
După Krilov 


Un urs căzu in cursă. Văzând câinii şi puștile 
indreptate spre el, ii s'a făcut dor де маја şi 
crezu că va scăpa luând pe vânător cu vorba. 

„Prietene, ii zise ursul, се rău ţi-am făcut cá 
vrei să mă omori? Urşii nu-s de loc răi. Eu iti 
pot dovedi de pildă că sunt singura fiară care nu 
mănâncă oameni morţi”. 

— Foarte adevărat, îi răspunse vânătorul, laud 
stima ta pentru morţi; totuşi ori de câte ori aveai 
ocazie, nu-i сгијаі pe cei vii. Ar fi deci, mai bine să 
mănânci morţii, lăsând pe cei vii in расе, ' 

Tania M. F.-Bacău 
——cv — — — 

Profesorul. — Dece se invárteste pământul? Să 
spue Popescu, 

Popescu (care a fost neatent în timpul explicaţii) 
— Pentrucă bate vântul. 

Trimisă де Dima I. loan-Brăila 


Zilele acestea сегејі la chioşcuri şi la librării 


„Regele Râului de Aur“ 


prima povestire din Biblioteca „Tineretul“ Po» 
vestirea aceasta, de o admirabilă frumuseţe, este 
scrisă de John Ruskin, unul din cei mai mari 
scriitori ai Angliei şi e tradusă în româneşte de 

· N. Batzaria, directorul revistei „Dimineaţa 
Copiilor“ si al Bibliotecii „Tineretul“. 

Preţul unui exemplar în 36 pagini, format mare, 
cu o frumoasă copertă în culori, cu desene în text 
şi tipărit си ingriijre, este de 5 lei. 


Citiţi cu toţii „Regele Râului de Aur“. 


Vind un asortiment cu 200 бе егу) cu 60 lei 
conținând mărci kuropene, Colonii şi diterite alte 
continente. 

Vand 60 mărci străine fine cu 110 iei. 

ди sosit reviste de mărci cu adrese pentru făcu, 
schimb, 
Vând cu asortiment де 4 reviste diferite cu 20 lei 


ZURI, B-dul Maria 5 București. 


Citiţi „SUFLETE DE VITEJI” 


D 


„DIMINEAȚA COPIILOR" 


Ç 


- - - 


DiMiuNERTR CORLLOR 


REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA : 
BUCUREŞTI. — STRADA SÁRINDAR 9-11 BUCUREŞTI. — TELEFON 6167 


ABONAMENTE: UN AN 150 LEI 
ŞASE LUNI 80 , 
29 MARTIE 1925 


еш 


UN NUMAR 4 LEI 
IN STRAINATATE DUBLU 
Manuscrisele nepublicate nu se inapoinzá 


Domnița din fundul màre: 


== LEGEN DA — 


` Domnița din fundul mărei îşi lua ceaiul de dimi- 
песаја си moşu-său, care era stăpânul şi împăratul 
tutulor întinderilor si al tutulor ме ог ce tră- 
esc în apa şi în fundul mărilor şi oceanelor. 
Frumoasă ега domnifa, frumoasă cum nu-i gá- 
sesti perechea. Ochi aşa de strălucitori, obraji aşa 
de îragezi şi păr аза de mătăsos са al ei nu mai 
vezi la alta din semenele еі, Cât despre guriţă, 
era o întreagă poezie, Şi ce albi, ce mici si ce fru- 


де А1:-наһа 


meşi erau dinții domnifei! Păcat numai, de о ти 
de ori păcat са nu era făcută în întregime aşa cum 
sunt făcuţi toți oamenii, 

Domnița din fundul mărei era din neamul sè- 
renelor, adică jumătate от şi jumătate peşte. Până 
la mijloc avea trup de om, dela mijloc, în jos era 
са un peşte şi trupul ei se termina printr'o coadă 
de peşte. 

Asa era făcută Domnița din fundul mărei. Si ve- 
deti că şi moşu-so împăratul nu era făcut într'alt 
а Erau doar amândoi din acelaş neam а! sire- 
пејог. 

Luau acum ceaiul de dimineaţă, un ceai făcut: 
din ierburi si flori ce cresc în fundul mărei. In loc 
de pâine sau prăjituri, așa cum obişnuim noi og- 
menii de pe pământ, domniţa şi cu moşu-so mâncau 
steluțe albe şi covrigei pe cari îi culegeau pe ra- 
murile unor pomi cum n'am văzut noi vreodată. 

Domnița din fundul márei era acum în vârsta 
de măritat, Insă, în afară de moşu-so, ea încă nu 
văzuse alt chip de om. Cât despre oamenii si îlă- 
căii ce trăesc pe pământ, nu avea nici о ійсіс, 

Ba nici nu luase încă de veste că există astfel 
de oameni. Moşu-so nu-i vorbise niciodată despre 
oameni şi despre lucrurile ce sunt aicea sus pe 
pământ şi nu-i dăduse voe să iasă şi ea la supra- 
Таја apei şi să vadă се mai este pe lumea aceasta 
mare şi întinsă. Toată lumea Domniței erau peştii 
şi scoicile din fundul márei, 

Dar pe când ea şi moșu-so împăratul îşi luau 
ceaiul de dimineaţă, iată cá veni inotánd bătrânul 
peste cu solzi de aur si cu coada acoperitá de perle 
fine şi diamante strălucitoare. Şi bătrânul peşie 
deschise gura şi cuvântă precum urmează; : 

„Acum câteva sute де ani trăia tot aici în fundul 
mărei o Domniţă din neamul sirenelor. Semăna cu 
Domnița noastră de acum са două picături de apă, 
Şi ajunsese şi ea — aşa cum a ajuns Domnița 


PAG. 1 


Boastrá de azi — la vârsta de măritat, dar în fundul 
tutulor mărilor şi al oceanelor nu s'a găsit un 
Жасап care să fie vrednic de dânsa, 

„Şi veni la dânsa un peşte făcut aşa cum sunt 
еп, dar căruia îi plăcea să cerceteze suprafaţa а- 
pelor şi să se apropie cât mai mult de pământ, şi 
fi povesti cá a zărit el aproape de ţărmul mărei 


un cioban tânăr şi aşa de chipeş, de jurai că e Făt- - 


Frumos şi nu altul. Şi peştele îi mai spuse Dom- 
miţei cá ciobănaşul acesta cânta aşa de fermecător 
din fluer, cá nu te mai săturai ascultându-l”, 


))) 


— Si e făcut са поі, adică aşa cum suntem fă- 
ФИН moşu-mio şi eu? întrebă Domnița. 

— Nu, îi întoarse peştele vorba, pentrucă şi par- 
tea de jos a trupului e făcută la fel ca partea de sus. 

„Din clipa aceea gândul Domniței era la ciobá- 
naşul cel chipes si care ‘cânta aga de frumos din 
fluer. lar într'o noapte, ре când moşu-so dormea 
dus, Domnița care trăia acum câteva sute de ani, 
îşi părăsi culcusul din fundul mărei, eşi la supra- 
Таја, se apropie de țărm şi státu la pândă іп aş- 
teptarea tânărului şi frumosului păstor, 

„Păstorul se ivi odată cu zorile zilei. Scoase 
îluerul dela brâu şi cântă un cântec în cinstea şi 
slava soarelui care tocmai atunci răsărea. Dar nici 
Domnița care îl îndrăgi îndată pe cioban, nu se 
lăsă mai pre jos. Си glasul ei neintrecut, aşa 
cum il au toate sirenele, incepu un cántec cum 
nici cele mai măiestre păsări ale cerului mar pu- 
tea să-l cânte. Ciobanul scápá îluerul din mână şi 
gümase mut şi inmármurit de admiraţie. Domnița il 


iii nd ial tdi . ăi inline one еден 
Ukam wama 22014 mi SA гв зе а ли. таша 2 Сл maru amana CO REP RAE r BERII 


„DIMINEAȚA COPIILOR 


poftea şi-l imbia să vie la dânsa. Ciobanul se duse. 
De atunci nu se mai auzi nimic nici de dânsul, nici 
de frumoasa Domniţă”. 

Aşa povesti peştele cu solzii de aur si cu coada 
acoperită cu perle fine şi diamante sclipitoare. 


Domnița însă îl întrebă: „Паг astăzi nu mai sunt ' 


păstori tineri cari umblă pe la ţărmul mărei?” 

— Da, mai sunt, chiar ieri am văzut unul care... 
insă bătrânul împărat se încruntă şi-i strigă răs- 
tit: „Taci şi du-te de aici!” 

Domnița din fundul mărei nu mai avea acum 
astâmpăr. Şi după cum făcuse Domnița care trăise 
cu, câteva sute de ani înaintea ei, aşa şi făcu ea. 
Intr'o noapte îşi părăsi culcuşul din fundul mărei, 
se apropie де țărm şi il aşteptă pe ciobanul cel 
tânăr. 

Ciobănaşul cântă frumos din fluer, iar Domnița 
cântă dumnezeieşte din gură. Ciobanul însă nu se 
luă дира dânsa şi nu intră în apa mărei. Văzând 
aceasta, Domnița esi ea din apă, se duse drept la 
cioban şi-l cuprinse în braţele sale. Dar chiar în 
clipa aceea, ciobanul închise ochii şi muri, parcă 
Far fi trăznit cineva. 

Nici Domnița din fundul márei mavu o soartă mal 
bună. Vru să se desfacă de tânărul şi nenorocitul 
cioban, dar nu-i fu cu putință. Simfi că braţe si 
trup ii se infepenirá. Nu după mult şi ea şi ciobanul 
fură prefăcuţi în două stânci cari se ţin îmbrăţişate, 

Vroiţi să le vedeţi? Colo, unde marea e intotdea- 
una neliniştită si unde..., dar mai bine mă opresc 
aci, cáci drumul рапа acolo e lung, lung de tot sí 
nici lesne de gásit nu este. 

Ali-Baba 


—— — oui Ie ——— 


Supărare... 


Suspină Lucişor, suspină 

Si lacrimi grele-i curg pe-obraz.. 
Ce-o doare? Oare ce necaz 
I-umbreşte-a ochilor lumindP... 


Ontreb: „Ce-ai surioară mică? 
Te-a supărat cumva păpuşa? 

Sau тата?... Eu?... Sau poate tusa*.. 
Dece nu vrei să-mi spui nimică?”., 


Si Lucisor, plângând mi-arată 
Сазша ei din prag de casă, 
Ce, adineauri sta frumoasă 
Si-acuma о văd dărâmată... 


Și... habar mare că pricina 
Pisica fuse, баРо vina!... 
Toma Rădulescu Ghena 
— yC =s 


РАД. 8 


„DIMINEAȚA COPIILOR” = 
TITEIAN 


In anul 1477 s'a născut la Veneţia 
un copil care avea să ajungă mai târ- 
ziu unul dintre cei mai mari pictori 
ai omenirii. 

Si în adevăr са дира се învăţă dela 
mai mulţi meşteri artişti arta de a 
zugrăvi pe pânză fiinţe pline de viaţă, 
Titian (Tiziano Vecellio) ajunse răs- 
făţatul tutulor capetelor încoronate de 
pe vremea sa. Chiar Papa Leon Х, 
ținea să-l aibă la curtea sa, la Roma. 

Titian trăia mai bucuros în Veneţia 
sa, unde se născuse şi crescuse. Şi 
desi a fost dus în triumf la Roma, 
el nu rămase acolo decât un an, după 
care se întoarse în scumpa sa ţară. 
Mai toate Muzeele din lume au câte 
una sau mai multe din lucrările acestui 
pictor măestru. Tablourile sale sunt de 
un colorit şi un desen pe care puţini 
din pictorii cei mari ai omenirii Pau 
putut ajunge. 

A trăit înconjurat de glorie şi bucu- 
rându-se de prietenia tuturor marilor 
seniori, până în anul 1576; când Ciu- 
ma se abătu asupra Veneţiei şi fu silit 
să se refugieze la Cadora. 

Іп numărul de Таја publicăm şi noi 
un desen făcut după un vestit tablou 
al său şi care înfăţişează fiica nobilu- 
lui Robert Strozzi 


M. I. 

COPA: E primăvară 
Aseară din grădină, Cántaji copii, e Primăvară 
Doi copilaşi priveau, . Si tot văzduhul e vrájit 
Spre cerul plin de stele Cocoarele venit-au iară 
Sin taină isi sopteau: In spre pământul mult dorit. 
„Tu ştii ce-a zis bunicul? 
Acolo sus în cer, Şi iarăşi cântă ciocárlia, 
Tot omu-si are steaua Codrii bătrâni răsună iară 
Și stelele când pier Atât de mare-i veselia, 
Și spre pământ din slavă Сатай copii, e Primăvarâ: 
Cad iute, tu să ştii: Alexandru P. Popescu 
Un om ға dus din lume, —— =Í IA, 
Sa dus dintre cei vii!” La tablă Unu: leneş 
lar celălalt pe gânduri, — Dece nu ne spui lecţia? vorbestel 
Incet, аза a spus: S'a adresat domn” profesor lui Graur, 
„Dar dacă steaua cade, El a răspuns pe scurt: — Fiindcă tata 
Se urcă omul sus?” Mi-a dat un sfat: „Tăcerea e de аш”. 

F. Voicu-Ploesti St. a. C 


о —— —— —— — DOC AD —— —— 


РАД. 5 


„де 224 ет — — bw 


„DIMINEAȚA COPIILOR» 


LA LOCURILE SFINTE 


-JAFA — IERUSALIMUL 


IERUSALIMUL DE ASTĂZI (Vedere generaiă) 


Cum mergem la Locurile Sfinte? Să ne închipuim 
că pornim dela Bucureşti. Luăm trenul până la Con- 
stanja, iar de acolo cu vaporul prin Marea Nea- 
gră, prin Bosfor, Dardanele, dealungul coastei A- 
siei Mici până ce vaporul ne duce la portul Pa- 
lestinei, care este Јаја. Vaporul nu se poate alipi 
de țărm din cauza stâncilor. De aceea, se opreşte 
la o distanţă oarecare, unde intrăm în bărci cari 
ne duc la țărm. 

Si iată-ne cá acum cálcám pe pământul Locu- 
rilor Sfinte. š 

Јаја, astăzi un port cu peste 70 de mii de locui- 
tori si unde e sgomot mult si se aud vorbindu-se 
о mulţime de limbi, se numea în vechime /оре. Асі 
sfân.ul apostol Petru a făcut o mare minune, în- 
viind din morţi pe femeia Talita, care era cunoscută 
prin faptele sale cele bune şi prin nenumărate mi- 
lostenii. In jurul lafei astăzi sunt grădini cu pomi 
roditori şi tot acolo cresc vestitele şi foarte gus- 
toasele portocale, 

Пеја lafa la Ierusalim mergem cu trenul în vreo 
R ore străbătând câmpia cunoscută în vechime sub 


numele de câmpia Saronului, Cu cât te apropii de - 
Verusalim, cu atâta te simţi mai mişcat. Acolo este 


locul unde Mântuitorul lumei a pătimit atâtea şi 
acolo este sfântul său Mormânt. 

Când intri în gara lerusalimului, esti mai întâiu 
zăpăcit de sgomotul asurzitor al hamalilor, al іп- 
ісгрге ог: dela oteluri, al birjarilor, etc. Suntem іп 
Orient unde oamenii vorbesc mult, ţipă, fac gesturi, 
se aprind, se agită pentruca în schimb să lucreze 
mai puţin. 

Noi însă nu ne vom lăsa impresionați de gálágia 
din jurul nostru, ci, după ce ne vom duce la un otel 
şi ne vom odihni noaptea aceea, a doua zi vom 
merge să cercetăm şi 54 ne închinăm cu toată cu- 
cernicia la Sfântul Mormânt al Domnului nostru 
lisus Hristos. 

Să facem întâi drumul patimilor, 

lată ce este drumul acesta: După ce Mântuito- 
rul a fost osândit la moarte prin rástignire pe cruce, 
i-s'a dat să-şi poarte singur crucea şi să o ducă până 
la dealul” Golgota unde urma să Не răstignit. Şi 
crucea era grea, iar Mântuitorul slăbit. De aceea, in 
drum s'a văzut nevoit să facă mai multe popasuri. 
Astăzi se ştie pe unde a fost dus până la Golgota 
Fiul lui Dumnezeu şi în ce loc s'a oprit ca să mai 
ràsufle | 


„DIMINEAŢA COPIILOR ==ssaaa=sA a -á[á n s РАО. #, 


scripție, arătând care anume popas este. ——— 


La fiecare din popasurile acestea stă câte o іп. DEDU IVAN SI MOS MARTIN 


Sá facem dar si noi drumul patimilor. Cu noi, 
înaintea noastră si în urma noastră vor fi sute 
şi sute de pelerini veniţi, ca şi noi, din ţări de- 
pártate, са să cerceteze Locurile sfinte şi să se în- 
chine la Mormântul Domnului. 

După popasul al noulea, dai într'o piaţă mare. 
In jurul pieţii acesteia este Biserica înălțată de- 
asupra Mormântului lui lisus Hristos. De aceea 
şi numele ei este Biserica S/ântului Mormânt. Bi- 
serica este mare, uriaşe, având mai multe capele si 
altare. Dacă n'ai o călăuză te pofi rătăci intr'insa. 
Ne pare rău cá spaţiul nu ne permite să dám о 
descriere a acestei Biserici, cea mai sfântă din cele 
mai sfinte biserici ale lumei creştine. Spunem în 
grabă că fiecare din multele capele ce cuprinde 
Biserica este clădită pe locul unde Mântuitorul a 
pá'imit câte ceva in cele din urmă ceasuri ale vieţii 
Sale pământești. 

Dacă ne urcăm pe Golgota, adică ре locul cal- 
varului este şi acolo o capelă cu două altare unde 
lumânările ard neîntrerupt şi ziua şi noaptea. As- 
tăzi Golgota nu mai este un deal descoperit, ci este 
cuprins şi el în clădirea marei Biserici a Sfântului 
Mormânt. Mai spunem că cea dintâiu Biserică a 
Sfântului Mormânt а fost clădită de Sfânta Elena, 
mama împăratului Constantin cel Mare. Era о bi- 
serică măreaţă a cărei clădire a durat vreo zece ani. 
Mai târziu însă а fost dărâmată de Persi, aşa că bi- 
serica de astăzi, clădită tot pe acelaş loc, e си to- 
tul alta. 

Şi câte nu mai'sunt de văzut la Ierusalim! Dacă 
eşim bunăoară, din Ierusalim prin Poarta Muceni- 
cului Ștefan şi mergem un drum de câteva minute, 
ajungem la biserica Maicii Domnului, clădită acolo 
unde fusese înmormântată sfânta Fecioară mai îna- 
inte de a se urca la ceruri. 

Si iată Muntele Măslinilor de unde se vede tot Ie- 
rusalimul şi iată la poalele lui grădina Getsemani 
unde Mântuitorul a suferit atâta şi unde a fost 
trădat de Iuda Iscariotul. 

Da, mai sunt multe de vázut la Ierusalim, dar 
timpul si spaţiul nu ne îngădue. De aceea, s'o 
pornim acum spre Betleem. 

N. B. 
—— — ocn z—0——— 

— „Dece după ce mâncăm peşte, bem apă multă?” 

— „Pentruca să aibă peştele unde să stea, căci 
el e făcut în apă, 

... 

Sărăcilă se îmbracă odată, cu nişte haine noi. 
»Mái.., zice vecinul său văzându-l, de unde ai 
tu hainele astea aşa de frumoase?” 

— „Le-am cumpărat!” 

= „Da bani de unde ai avut?” 

| „l-am ситрйагаї!...” 

Trimise de Muscă C. Aureliu-Brüile 


Dedu Ivan se întorcea 
dela marele bâlciu din 
oraşul Nijni-Iva-g-rod, 
unde se dusese să şi сите 
pere o căciulă nouă. Cu 
căciula pe cap şi cu bă- 
ful în mână, Dedu Ivan 
mergea mândru şi vesel 
pe drumul pustiu, 52 gân- 
dea cum toţi din sat vor 
rămânea cu gurile căs- 
cate, uitându-se la fru- 
moasa sa căciulă. 

Deoda:ă Dedu Ivan a- 
ude îndărătul său nişte 
mormăituri răguşite cari 
îl făcură să se întoarcă, 
Se întoarse, rămase însă 
încremenit văzând la câţi 
va paşi de dânsul un urs 
care nu venea cu gândul 
să-i dea numai bună ziua 
şi după aceea să-şi cau- 
te de drum. 

Văzând са паге înco- 
tro, Dedu Ivan căută să- 
şi strângă din nou tot 
curajul. Apucă din nou bă- 
{ш pe care il scăpase 
din mână în primele mo- 
mente şi cu el îi trase 
una tare de tot în capul 
lui Moş Martin. 

Capul era însă mult 
mai tare decât băţul care 
se rupse în două. 


Lui Dedu Ivan nu-i 
rămase acum altceva 
decât să o şteargă la 
sănătoasa — ceeace şi 
făcu. Ursul îl gonea 
din urmă şi, ajungân- 
du-l, îi dete jos cu o 
loviturá de labá fru- 
moasa lui cáciulá, 


Dedu Ivan se opri din 


fugă şi rămase uimit de 
cele ce văzu. Ursul lin- 
gea căciula, o strângea 
în labe şi plângea pe 
dânsa, 

Căciula lui Dedu Ivan 
era făcută dig pielea ta- 
{йш lui Mos Martin. 


РАД. 8 


Scrisoarea lui Sosoiu către Mitu Mitigar 


Dragă Mifu Miţişor, 

Zău de tine că mi-e dor, 

Dar nu pot veni la voi, 

Căci sunt тата de pisoi. 

Тісі născut-am — ştii cum sunt? 
Cum nu-s alţii pe pământ. 

Unu-i negru, báefas, 

Să-l tot pupi de drăgălaş, 
Ceilalţi doi sunt două Теје, 
Ппа-і neaură si cu pete 


Şi pe bot şi pe spinare. 

lar а doua știi cum este? 
Ca o zână din poveste. 

Neam de tigru, tot vărgată, 

Şi си coada 'ncárligatá. 

Văd de-acum că mulţi cotoi 
Au să vie de la noi 

Să se roage: „Miau, miau, miau!” 
De nevastă să le-o dau. 

Zău sunt fericită mamă! 

Vrei să ştii şi cum îi cheamă? 
Pusidor l-am botezat 

Pe drágujul de băiat, 

Fata 'ntáia-i Миса! 


„DIMINEAȚA COPIILOR 


Să-mi trăiască frumuşica! 
lar mai micul meu odor 


Este Tigru Tigrisor. 

De deochi să nu le Не, 

Nu mai pot de bucurie! 

Eu aci scrisoarea 'nchei, 

Miţişor, tu dacă vrei, 

Pe la mine să poftesti, 

Ca să-i vezi şi să-i priveşii. 

Te aştept cu mare dor 

Şi te pup pe botişor, 

Eu Sosciu Sosolici 

De neam mare 'ntre pisici. 
Traducere din limba pisiceascá de Mos Nae 

——oeo s 


Ghicitori dela Românii din Macedonia 


Zece surori cu câte о tavă pe сар. | 
(22294) 


Un butoiaş си două feluri де vin. 


' KER 


Şade ре о moviliţă, ţipă şi strigă. ° 
AA *(zmodunD) 


Mănâncă toată ziua carne şi noaptea stă cu gura 
căscată, : 


(m9 


, "(212240) 
) шө... 
О ghiulea cu şapte găuri. 
| (игу) 
... 
Două lipitori ре о moviliţă. 
(ajaua2ug4dS) 


Trimise de Victoria Mihail-Loco 
— cp [ho 
O doamnă vede la un colţ де stradă un cerşetor 
care prin diferite semne arăta că e mut şi cerea 
de pomană. Doamna i-a dat câţiva lei şi Га întrebat 
cu milă: decât timp e mut. 
— „Аһ! doamnă, răspunse cerşetorul, sunt doi 
ani de când mi-am pierdut vocea”. 
Trimisă de Marieta Theodoridis-Brăila 
— Ís 


Tn ferm n q — ~ — — 
w " —" " ECT WE IUE IET 
| 


„DIMINEATA COPI'LOR" — ——— d PAG. 9 
CÂND E HAPLEA SUPARAT de MOŞ NAE 2 
= 


У. 


1 Pe măgarul său călare 2. „Bucuros de oaspeți, nene ?" 


3. Trec cinci zile-acum e vremea, 
Pleacă Haplea din Háplogti — Frate Hapleo, bun sosit! Ca să plece musafirul. 
$i se duce drum departe n mi-! pupă, 'mbrățişează. — Ar fi stat el маја 'ntreagă, 
“La cumătrul din Prostesti. аде Haplea mulțumit. Џ 


ns'ajunge chilipirul. 


Dar ја grajd când merge Hapleaf. „Stai că-l prind", își zice dânsul6. „Am să fac, о, Doamne, Doamne 

Nu-i măgarul, a pierit. Ese 'n sat și strigă tare: O să fie lată râu 

Peste noapte, cum se vede, „Dacă hoțul nuel aduce, Dacă nu-mi găsiţi măgarul. 

Vre-un hot l-a sterpelit. E.prápád şi groază mare." Ат sà fac ca tatàl meu“. 
—— IA II >, T 2 


E ТЕЗЕ Ба ЕУ = 
7. Speriat de-ameninţțare, 8. „Te-am iertat”, îi zice Haplea. о _ се «taceam ? făceam ca ta 
Uite-l hoțul rusinat 11 intreabă-acum tálharul : Сапа măgarul i-au turat, 
Cum aduce pe-Urechilă „Ce vroiai să faci, mài Hapleo. Neavând altul a pornit-o 
Şi să-l ierte s'a rugat. „Dacă n'aduceam măgarul?" 


Фа venit pe ios in sat. 


РАС. 10 


Vânzătoarea de Поп şi Primăvara 


O femeie se ducea odată dela oraş la ţară, ca 
să-şi viziteze pe fratele său. Isi îmbrăcă hainele 
de sărbătoare şi o porni la drum. Insă, abia esise 
din oras, cá fu întâmpinată de Primăvara care 
plângea amar. 


„Dece plângi, frumoasa mea?” o întrebă femeia 
minunându-se de frumuseţea Primăverei şi de im- 
brăcămintea. ei. 541 cum era îmbrăcată Primăvara 
căreia nu-i găseşti perechea în frumuseţe? Rochia 
ei era făcută din flori albe, avea o cămaşă de 
ghiocei, ciorapi de floare de poem şi pantofiori 
de micsunele. 

„Plâng, zise Primăvara, răspunzând întrebărei ce-i 
făcuse femeia, că nu pot intra în oraş. Ştiu că mulţi 
copii se vor bucura văzându-mi florile, Insă, nu 
pot trăi în oraş, deoarece acolo sunt numai case 
şi străzi, dar nu e nici o floare şi nici о livede". 

Ai dreptate, frumoasa mea, îi întări femeia vorba. 
Dar eu din parte-mi sunt bucuroasă să-ți dau o 
mână de ajutor, dacă vrei să-mi азсш sfatul. 

— Nu înţeleg ce vrei să spui, îi zise Primăvara. 

— lată ce: Imi dai un coş plin din florile tale 


pe cari eu le duc în oraş şi le vând. La toţi 
câţi le plac florile, le povestesc cá eşti aicea şi Hi 
aştepţi la intrarea în oraş, са să vie oamenii să 

te cheme, 

Vei vedea ce mulțime mare va veni în ziua de 
Duminică, numai са să te vadă şi să-ţi admire fru- 
musetea”, 

— Te-ai gândit foarte bine, grăi Primăvara care 
газе de bucurie şi-i dete vânzătoarei de flori un 


tr' fel: 


— —— I sF ar rs > 


„DIMINEAȚA COPIILOR” 


coş plin cu ghiocei şi micşunele, ca prim salut pen= 
tru locuitorii din oraş. „Пира ce vinzi florile a- 
cestea, vino din nou să-ţi dau şi altele. Te aştept 
chiar în locul acesta”. 

Vânzătoarea de flori se duse cu florile la o- 
ras şi le agezá înaintea unei case mari, pe unde 
trecea multă lume. Locuitorii orașului, cum văzură 
florile, se şi duseră şi le cumpărară, 

Florăreasa era foarte mulțumită că făcuse o vân- 
zare aşa de bună. Dar şi cei се cumpâraseră flo- 
rile erau încântați de parfumul lor cel fin, 

Mai mult decât toţi, Primăvara fu aceea care avu 
cea mai mare bucurie, deoarece văzu că lumea o 
iubeşte cu tot dinadinsul. Veselă si fericită, juca 
şi sărea prin livezi şi prin păduri. Şi din locul 
unde piciorul îi atingea pământul, tăsăreau ghio- 
cei, micșunele, catifelufe, si alte multe flori fru- 
moase. lar în ziua de Duminică, zi in care lo- 
cuitorii din oraş eşiră afară, se minunară cu toţii 
de nespusa frumusețe а Primăverei şi о saluiară 
cântându-i un cântec de bucurie, 

Din limba germană 
а ГІсс-оз------ 


Cu sau fără umbrelă? 


După Legouve 


Un oarecare, când vroia .să iasă din casă, o in- 
trebă pe nevastă-sa, zicându-i: , Mario, cum mă 
sfătuești: să iau, ori să nu iau umbrela? 

— Fă cum pofteşti, ii răspunse nevasta. 

— Dar crezi că va ploua? 

— De unde vrei să ştiu eu? 

— Ştii ce, nevasto: o iau! 

— Faci foarte bine, dragă bárbate. 

— Dar dacă nu plouă, mă va incurca. 

— Dacă пи plouă, по lua. 

— Dar dacă plouă şi sunt fără umbrelă, vui fi 
udat până la piele. 

— Dacă crezi că plouă, ia-o! 

-- Nevasto, dar ştii că eşti nesuferită? la-o, пФ 
lua! Ce ісі de vorbă e aceasta? Vreau să ştiu în- 
crezi tu că e bine s'o iau? 

— Da! 

— In cazul acesta, o iau... Totuşi, barometrul s'a 
urcat de azi dimineaţă, cerul s'a înseninat şi dacă 
timpul se deschide de tot, nu-mi va fi gândul la 
umbrelă şi o voi pierde. Hotárit, по iau! 

Pleacă, dar când să iasă, o vede umbrela în 
cuier, Atunci îşi schimbă din nou gândul şi o ia, 
Când a ieșit însă în curte, i s'a părut că sa în- 
seninat de tot. „Мо mai iau!" îşi zise el din nou, 
O lăsă portarului şi eşi fără umbrelă, pentru ca 
mai târziu să vie ud leoarcă de ploaia ce-l apu- 
case pe drum. 


ww MA e 


#DIMINEATA COPIILOR” 
Călătoriile 

(22 | 

22. – Cartagina. In munţii Algeriei 


Unul după altul treceau, zburau anii de şcoală. 
Acum simt o părere de rău şi o adevărată mâhnire 
că au trecut aşa de repede şi că vremea cea mai 
frumczză din viaja mea s'a dus, fără speranţa de a 
se întoarce. Când eram însă pe băncile şcoalei, 
mi-se părea că zilele trec așa de încet, în cât nu 
mai ştiam cum să le împing. 

Eram foarte nerăbdător atunci când aveam o în- 
treagă viaţă înaintea mea sau mai bine zis când 
viaja abia începea pentru mine. 

Dar aga e vârsta copilăriei. O vârstă, de altfel, 
fericită, numai cá cei ce o au, nu-şi dau seamă 
de fericirea aceasta. După се trece, oftám după 
dânsa, dar oftatul şi regretele noastre nu folosesc 
la nimic: o zi trecută nu se mai întoarce. Din 
vremea aceea fericită nu ne rămâne altceva decât 
o frumoasă amintire care este ca un punct luminos 
în toată viaţa noastră. 

.. Si aşa cum spun, unul după altul treceau, 
zburau anii de şcoală. In tot timpul acesta în Franţa 
зац în vreo altă ţară din Europa nu ne-au mai 
dus. In schimb, fiecare vacanţă a fost întrebuințată 
са să cercetăm si să cunoaştem mai bine Algeria 
şi provincia dela răsăritul Algeriei, anume Tunisul 
care deasemenea aparţine Franţei. In apropiere de 
Tunis se găsea una din cele mai vestite cetăţi din 
vechime. Este puternica şi mai ales foarte bogata 
Cartagina, cetatea care a purtat atâtea războaie crân- 
cene cu Romanii şi din sânul căreia a eşit unul din 
cei mai mari generali ai lumei şi anume Anibal 
care cât p'aci să cucerească Roma şi să distrugă 
pentru totdeauna puterea romană. 


lar la locul unde fusese Catargina pe саге, pre- 
cum se ştie, Romanii au distrus-o din temelie şi 
au tras cu plugul peste ruinele ei, profesorul nostru 
de Istorie ne povestea legenda intemeierei Carta- 
ginei. 

Această legendă glăsueşte în felul următor: Pe 
coasta Siriei şi nu departe de graniţele nordice ale 
Palestinei se găsea cetatea Tir, întemeiată de un 
popor numit Fenicienii. Tirul există şi în zilele 
noastre cu numele de Sur, numai că e foarte de- 
parte de a semăna cu vechiul Tir în ceeace priveşte 
bogăţia şi puterea. 

Surul de astăzi este un port mic şi sărac, pe 
când în timpurile vechi Tirul era unul din cele mai 
însemnate porturi ale lumei. 

Să mai spunem, spre lauda lor, că Fenicienii 
sunt cei dintâi cari au găsit cum se face sticla, 
cum se face purpura $i — ceeace este lucrul cel 


(Urmare) 


SAG. 17. 


unchiului meu 


de N. BATZARIA 


mai însemnat — tot ei au dat popoarelor din Eu- 
ropa alfabetul. Ba chiar cuvântul „alfabet” este de 
origină feniciană. Aceşiia sunt Fenicienii din Tir 
сагі, pe lângă aceasta, mai erau cei mai iscusiţi ne- 
gustori din vremurile vechi, 4 

Іп Tirul acesta domnea о dată regele Mutto care 
lăsă la moartea sa doi copii: un băiat anume Pig- 
malion si o tată, vestita Didona, precum vom vedea 
numai decât. Tronul fu ocupat de Pigmalion, ре 
când Didona, o prințesă de o frumusețe rară, se 
mărită după marele preot din Tir, om cu multă 
trecere şi care poseda comori de o bogăţie cum 
nu se mai văzuse. Regele Pigmalion, vrând să pună 
el stăpânire pe comorile acestea, il omori ре bár- 
batul sorei sale. 

Atunci Didona fugi din Tir împreună cu mai 
multe familii din cele mai bune, reuşind totdeodată 
să ia cu dânsa şi comorile bărbatului său. 

După се fugarii, conduşi de Didona, se opriră 
puţin în insula Cipru de unde răpiră cincizeci de 
fete tinere, merseră mai departe şi debarcară pe 
coasta de Nord a Africei. Aci Didona le ceru in- 
digenilor să-i dea atâta pământ cât poate cuprinde 
o piele de bou. Indigenii consimfirá cu plăcere si 
şi râseră chiar de Didona care nu putea clădi măcar 
o casă pe cât pământ ceruse. Se văzu însă numai 
decât că frumoasa, dar şireata Didona ştia bine 
ce spune. 

Anume, ea porunci să se ia о piele de bou cât 
mai mare şi să o taie în curele cât mai subțiri 
cu putinţă. 

: Cu aceste curele, subţiri ca о ай, Didona im- 
prejmui o întindere de pământ care ajungea să se 
clădească pe dânsul o cetate destul de mare. 

Şi аза ша fiinţă cetatea Cartagina а cărei primă 
regină fu, bine înţeles după legendă, însăşi inte- 
meietoarea ei Didona, 

Mai sunt multe legende despre Didona. După 
una din cele mai vechi legende, un puternic rege 
vecin ar fi cerut-o în căsătorie, amenințând, la 
caz de пи consimie, cu măcelărirea tutulor Fe- 
nicienilor ce veniră cu dânsa. Didona însă nu-l 
iubea de loc pe regele acesta. Pe de altă parte, 
ținea să-şi scape poporul. Ce făcu ea? li tri- 
mise regelui vorbă că primeşte să se mărite după 
dânsul, dar când sosi ziua de nuntă, se urcă pe 
un rug pregătit din ordinul său şi îşi dete singură 
moartea, străpungându-se cu un pumnal. 

Oricare ar Н îost sfârşitul Didonei, fapt este 
că cetatea întemeiată de dânsa deveni mare, bogată 
şi foarte puternică. Romanii cu cari s'a bătut si 
de către cari а înst învinsă si dună aceea distrusă 


1 


din temelie, erau mult mai săraci decât Cartaginezii. 
Dar Romanii se duceau la războiu şi se băteau 
ei singuri, pe când Cartaginezii stăteau acasă şi 
trimiteau în locul lor soldaţi cu plată luaţi dintre 
popoarele străine. De aceea Romanii trebuiau să 
învingă. Unde mai pui іпсара пагеа şi vitejia: fără 
seamán a Romanilor? 

Totuşi, purtarea dela sfârşit a Cartaginezilor i-a 
spălat de multe păcate. Iată, vestitul general ro- 
man Scipion, supranumit Africanul, ocupase, după 
lupte grele şi mari pierderi în oameni, oraşul si 
pusese mâna si pe fortăreață. Populaţia, іп număr 
de vreo 50 de mii de toate vârstele şi sexele, se 
predase Romanilor. Numai nouă sute de Cartaginezi 
se închiseseră în templul lui Esculap, hotăriţi să 
moară, dar să nu cadă în mâinile învingătorilor. 

In fruntea acestor oameni curagioşi se găsea co- 
mandantul cartaginez Asdrubal care îşi avea pe lângă 
el soția cu cei doi copii. 

Cartaginezii aceştia erau istoviţi de foame şi de 
sete; totuşi, au rezistat mai multe zile, respingând 
toate asalturile Romanilor. Dar iată că în ultimul 
moment Asdrubal, cuprins de o neinfeleasá slăbiciune, 
ese singur si pe furiş din templu şi ţinând în mână 
o ramură de măslin, înaintează spre lagărul roman. 
Cei din templu văzură în fapta lui un act de trădare. 

Şi ce făcură? Deteră singuri foc templului, iar 
femeia lui Asdrubal, îmbrăcată în haine de sărbă- 
toare şi ţinând de mână pe cei doi copii, se aruncă 
de bună voe în flăcări, blestemând pe bărbatul său 
şi pe Romani. 

Toţi ceilalți războinici cartaginezi imitară exem- 
plul acestei femei aşa de curagioase. 

Se dete după aceea foc Cartaginei şi focul arse 
fără întrerupere şapte zile şi şapte nopți. Iar ce mai 
rămăsese în picioare, fu dărâmat şi făcut una cu 
pământul din ordinul Senatului roman. Nimeni nu 
mai avea voe să clădească ceva pe ruinele Carta- 
ginei. Locul acela a fost blestemat si închinat zeilor 
din iad. 

Aşa a luat sfârşit cetatea cea bogată ale cărei 
corăbii cutreerau toate mările şi aşa a luat sfârşit 
puterea poporului cartaginez. Din cetate şi popor 
wau rămas astăzi decât o simplă amintire. 

..Dar văd că, fără să vreau şi. aproape fără să-mi 
dau seama, am umplut pagini întregi din caetul 
meu си reîmprospătarea faptelor istorice în legătură 
cu soarta Cartaginei. 

E угсшса să ne întoarcem în Algeria. In anii 
în cari am fost elev la şcoala militară am călătorit, 
sub conducerea profesorilor noştri, în tot cuprinsul 
Algeriei. Se impunea să cunoaştem de mai înainte 
о ţară unde am fi servit ca ofiţeri. In al doilea rând, 
în timpul verei ne duceam pentru două luni în ți- 
nuturile muntoase, ca să scăpăm de nesuferita căl- 
dură dela Alger. 

Voi fi, poate întrebat: dar sunt munţi іп Algeria? 


Fireşte cá sunt şi unii dintr'ingii au o înălţime de 
peste două mii de metri. 

Sunt munţi, sunt şi mai multe râuri. Unul din 
râurile acestea — Şeletul — are o lungime де 
vreo 700 de chilometri. Numai să te fereşti de a 
sta în regiunea unde aceste râuri se varsă în Marea 
Mediterană, căci partea aceea e un cuib de friguri 
palustre de cari nu te pofi scăpa toată viaja. La 
Sudul Algeriei, acolo unde începe marele, nesfâr- 
şitul pustiu al Saharei, sunt şi altfel de râuri, nu- 
mite în limba locului Ued. Sunt râuri cari pier 
în nisip, precum sunt altele cari curg sub pământ. 
De ele însă, ca şi de foarte interesanta parte de 
Sud a Algeriei are să Не vorba într'un capitol vii- 
tor. Deocamdată să vorbim de partea cea mai 10- 
cuită a Algeriei cu pământ roditor şi cu o climă ce 
poate îi suportată. Dar să te ferească Dumnezeu să 
te apuce vara şi vântul cald numit siroco într'una 
din văile joase şi până la cari nu ajunge vântul 
răcoritor ce suflă din spre mare. Stai ca într'un 
adevărat cuptor care e mereu încins. 

In schimb, pe înălţimi, în regiunea numită „/лаї- 
tele Platouri”, lunile de vară sunt o adevărată des- 
fătare, mai cu seamă dacă..., dar este oare bine să 
aştern pe hârtie unele impresiuni şi amintiri pe cari 
de atâţia ani le port ascunse în partea cea mai 
tăinuită a minţii şi a inimei mele? Ei da, pentru 
că nu o fac cu vreun gând rău. 

Şi aşa, ne dusesem într'o vară la munte spre 
granița Marocului şi nu departe de Ksar-ul (satul) 
peste care era mai mare bătrânul şi înțeleptul Sidi- 
Glafar. 

Si avea Sidi-Giafar turme de oi, cirezi de boi 
si erghelii de cai. Fárá doar si poate insá cá cea 
mai mare bogăţie, comoara cea mai prețioasă a sa 
era Semsa. Semsa, fiica unicá a lui Sidi-Giafar, era 
fata cea mai mândră şi mai frumoasă din toată 
regiunea munfilor si chiar din intreaga Algerie. Sem- 
sa nu fugea, nu se ferea de noi, elevii scoalei mi- 
litare, şi nici nu se supăra, când căutam să intrăm 
în vorbă cu dânsa. Ba încă în orele ei libere — 
şi avea destule ore libere — Ѕетѕа consimfea să 
ne fie un fel de profesoară de limba arabă pe care 
о тудјат în cărţi, dar nu o puteam vorbi. 

Şeimsa, însă, care pe lângă cea mai frumoasă, era 
şi cea mai deşteaptă fată din întregul neam al Ca- 
bililor, observă în curând că scriitorul acestor rân- 
duri urmărea cu cea mai mare atenţie lecţiile ei, 
îi sorbea cuvintele şi căuta să fie mereu pe lângă 
dânsa. 

Şi Semsa nu se supără de această atenţie deo» 
sebită. Ba chiar se simţi măgulită constatând că 
atât de sârguitorul ei elev reuşise ca în foarte 
scurtă vreme să poată vorbi în graiul ei. Iar în 
ziua când află cá acest elev venea dintr'o ţară 
peste care erau stăpâni oameni de aceiaşi religie 
cu religia ei, Şemsa se simţi mai aproape de dânsul, 

(Va urma) 


О 


„DIMINEAȚA COPIILOR” = 


piticii din munte 


cupă Gottfried Keller 
— Priviţi numai, ce frumos curcubeu şi ce frumos 

străluce!” Си aceste cuvinte deşteaptă mama pe 

copilaşii, cari priveau cu ochi uimiţi frumuseţea 


М c м арарет. узлглагу unan a Bord магла алалла) 

— „Е frumos basmul, copii”, reluă mama, pri- 
vind cu dragoste la iubiții copilaşi, „şi dacă ar fi 
adevărat...” 

— Ce basm, ce basm? întrebară copiii. 

— Dar, basmul piticilor din munte. Voi таў 
auzit pe moş Nichifor spunându-vă despre omu- 
lefii, cari sapă toată ziua in munte, са să scoată 
aur? Sunt bătrâni, cu părul albit de vreme; căci 
sute de ani au trecut peste dânşii, cocoşându-i şi 
| : făcându-i aproape nemuritori. Trăiesc cam vre-o mie 

de ani piticii aceştia şi nu suni mai mari ca degetul 
cel mijlociu dela mâna voastră. Sunt foarte în- 
telepti, totuş, nu se pot împotrivi soartei. Când 
un neam де pitici bagă de seamă că neamul lor 
este în primejdie de a pieri dintr'o parte de ţară 
sau că puterea lor scade, se aleg câteva sute de o- 
muleţi şi pornesc, unde? Pornesc să-şi petreacă ul- 
tima zi sub un curcubeu, acolo, în peştera, care se 
află sub razele lui, într'o sală fermecată. Incă dis- 
de-dimineafá, au gătit multe feluri de bucate şi au 
acoperit mesele lor cu fefe {езше din fire de pă- 
ianjen. Apoi au pus castroanele de supá, nu mai 
mari са un Бапцј de 25 bani, si in ele ciorba şi 
supa cea mai bună ce за gătit vreodată. Spre a- 
miazi, se întovărăşesc zece pitici, călări pe melci de 
copaci, înarmaţi cu foarfecile racilor fierţi, iar са 
platoşe şi zale, cojile racilor. Piticii aceştia merg 
în fruntea convoiului de pitici. 

La masă, după ce s'a mâncat supa, vine o mâncare 
gustoasă de orez, garnisitá cu ficaji prăjiţi; după 
aceasta vin Неја bune de vitel. Іп cupe mari de ju- 
mătăţi de piersici coapte se toarnă vinul ce l-au 
pus la păstrare, de când se născuseră. Sunt veseli, 
capul li se infierbántá; dar e ultima masă, е ulti- 
mul vin, pe care-l beau, După ce au băut şi mâncat 


a 22 


PAG. 15 


până la asfinţii, зе ridică, isi strâng mâinile cu 
tristeţă şi îşi spun unul altuia, încet: 

„Să-ţi Не de bine”. Apoi ies cu toţii din sala 
fermecată şi-şi caută fiecare gaura, în care-şi va 
dormi somnul cel de veci. O singură femeie ră- 
mâne să spele vasele de aur şi să le adune într'un 
sac, împreună cu bogăţiile, împreună cu celelalte 
podoabe ale piticilor, ea e cea mai tânără, nici trei 
sute de ani nu are. Această femeiuşcă are o datorie 
sfântă; trebuie să ducă comoara din sac la un alt 
popor de pitici, unde să se păstreze în veacuri 
amintirea celor ce au pierit. 


Prelucrare de Oscar D. ioan Stoenesci 
—— c > —-—— 


Biserica iui Petru Rareş din Baia 


А fost zidită de Domnul Rareş în anul 1532, 
urmând pilda pe care i-o dase tatăl său, Marele 
Ștefan. Este împodobită cu foarte frumoase zugră- 
veli, atât în lăuntrul ei cât şi în afară. Căzută în 
ruine ea іш restaurată de Dina Lucsija Palade, 
aşa că astăzi arată aşa cum este făcută în desenul 
nostru, 

—— =Í 

Deprinderile rele sunt mai tari decât însușirile 

bune, 


PAG 14 


" сс 


МА 


2 PAG 


DID 


Destegările 


Nr. 56 
Rebus 


Când pisica nu-i acasă, şoarecii joacă pe masă. 


"ata 
Anagrama 


Arc — Rac = Car. 


“% h, "a" 
Desen greşit ' 


Steagul fâlfâie în direcție contrarie сејеја în саг 


ate vântul. 


Nr. 57 
Ghicitoare 


Hangiul a adus 81 ouă. 


Primul a mâncat odată 27 ouă, apoi 8; total 
ouă. Al doilea a mâncat 18 ouă, apoi 8; total 
ouă. Altreilea a mâncat 12 ouă, apoi 8; total 20 оца. 


Nr. 58 
Poezia încurcată 
Haplea are azi 5 lel 
Hapleo ce să faci cu ei? 
Se gândeşte se sucește 
Până сет sfârşit găseşte, 


Mă duc la chioșc ca să-mi cumpăr 
Dimineaţa; n'am astâmpăr 
Ca să-mi văd chipul în ea 


Stând pe-o pagină colea, 


jocurilor din numerile 
56, 57 şi 58 


+ 


58 
26 


ps 4 сө: 
KA 
у 


Problema interesantă 
Vor vinde portocalele mai urite, cu prețul de 


„DIMINEAȚA COPIILOR 


VA |- 


Су 


В 


ө 
m 


sena, 


7 bucăți la 5 lei, iar pe cele mai frumoase, си 


15 lei bucata. 


Prima femee va lua: 5 lei pe 7 portocale şi 
45 lei pe celelalte 5, în total 50 lei. 

Cea de-a doua, va lua de 4x5 lei pe 28 por- 
tocale, adică 20 lei si 30 lei pe celelalte două fru- 
moase in total 50 lei. 


lar cea de-a treia, de 7Xx5=35 lei, 49 
portocale şi 15 lei pe cea din urmă, în total, 
iarăşi 50 lei. ~ 

... 
Ghicitoare 
(Calendarul). 


E мэ == 


Deslegătorii jocurilor cu premii din No. 56 


Au deslegat toate cele 3 Jocuri 
din No. 56 al revistei, următorii: 


| CAPITALA: ` 

/ Nedelcu M. Ioan; Alexandru Petres- 
cu; Sofia Nauman; Ionescu-Sisesti 
Dan; Singher Sara; Tilly şi Edouard 
Goldenberg; Ernest Luca; Grau Matei; 
Faer Stella; Elvira Ionescu; Păduraru 
Eugen; Păduraru N Eliza;. Lulu Grün- 
berg; Isac Ornstein; Păduraru N. Mi- 
hal; Găinaru Dorina; Loria Maior Crise 
tea; A Netler; S. Rosenthal; Petrescu 
L. Gheorghe; Paulina Leibovici; Ilariu 
Patraulea; Carol Weissman; Onică 1. 
Moruzzi; Lefter L Niculae; Mandy 
Grünberg; lacinte I. Elena; Rosenblatt 
Silviu; Gartenberg Alfons; Clara Fin- 


` Mezin; 


kelstein; Fredy Bürer; Antonia Резас; 
Hansi Wancăta; Cecilie Bürer; Annie 
Wancăta; Walter Carol; Popovici Dan 
Lizica Winkler; Margareta 
Weinberg; Bernard Finkelstein; Iarca 
Constantin; Popescu Ioana; Savu Ioan; 
Livia Silberstein; Isac si Solomon 
Fruchtman; Daysy Herşcovici; Mări- 
oara Tudoran; pre Alexandru; 
Stoica C. Lucia; Nichifor Vasile; Mo- 
nicu Birnberg; Tudoran Ilie; Ella 
Weinberg; Márgáritescu Milan; Foc- 
şaner Sofica; Fate Mărgărit; Constan- 
tinescu Stefan; L. Hauster; Jacques Sil- 
berman; Jeana N. Teodorescu; Ana 
Dumitrescu; Prunescu Cecilia; Rebeca 
Ornstein; Gherea onstantin; Florica 
Mihăilescu; Gheorghe Simu; Iosif Wein 


ştein; Atanasi Zarafi; Natalia Іолевсиҙ 
Petrescu Ioan; Moga N. Aurel; Marie 
nescu Maria; Stefan I. Patagiu; Petre 
Zugravu; Jenică Spirescu; Herman Leia 
bovici; Ioan D. Тогсеапи; Виса Solo- 
mon; Nicolae D. Torceanu; Traian Ie 
Torceanu; Andreescu Iosef; Constan= 
tinescu Gheorghe; Caraiani C. Ioan; 
Andrian Săulescu; Nelly şi Aurel Pâr- 
călăbescu; Goldenberg Beno; Leono- 
vici Nicolae; Nicolescu Dumitru; Ste- 
fania Niculescu; Mirea Alina; Ana Ex 
Movilian; Medianu Petre; Ana Nico- 
lau; Peligrad Romulus; Tina Reghen- 
streif; Erna Herşcovici; Alexandru 
Cerban; David Iosif; Belina Braun: 
ştein; Vasilescu Vasile; ме Ше; 
Moldoveanu Ofelia: Farca A. Mircea: 


м 


` „DIMINEAȚA COPIILOR» 


Dinora Ardan; Margot Fain; Cuşnu- 
riuc V. Mihai; Jeana Michelsohn; La- 
zär D. Lucian; Marcel Simsa; Con- 
stantinescu Nicolae; Petre N. Lupia; 
Florica Chirovici; Қапег Corneliu; Ru- 
bens Ehrlich; Sebastian Iuster; Bog- 

Dumitrescu; Paraschiva Ваз; 
Catalin Georgescu; Silvia şi Harrietta 
Blechman; Beno Blasbalg; Alex Kest- 
ler; Mărioara ТаПал; Sai Ion; Stein- 
berg Yveite; Melania şi Charlotte Stán 
culescu; A. Mateescu; Ionescu Grigore; 
Dumitru Damian; Zlate Топ; Louis şi Ro 
bert Copelman; Inocenţiu Rabatschi; 
Traian Naumescu; Ruben C. Emil; Do- 
та Flachs; Florea В. F.; Isi Siegler 
Buracu Teohari; Казеја Schwartz; Za- 
harescu Dan; Maria Hoffman; Stefá- 
mescu Costică; Madelon  Sideropol; 
Florin I. Rosiu; Рефгезси Ioan; Urlă- 
genu Teodor; N. Sillescu; Georgescu 
Julietta; Costel Cojan; Elisabetta Те- 
nenbaum; Elba Saul; Казеја Hoffman; 
Selmar M. Terusi; Teodor David; Lo- 
custeanu Dan; Vasile Báijátescu; Sán- 
dulescu Ioan; Paul Copelovici; Stelian 
Scorfescu; Lenuţa Schuster; Negroi 2. 
Я.; Ionel C. Petrescu; Adrian Petres- 
cu; Tixi Petrescu; Clara  Leibovici; 
Mircea Herdan; Isidor Sibalis; Ale- 
xandru Porn; Niculae Niculescu; E- 
mil Glasberg; Adania Alfous; Апа Мі- 
culescu; Costin Marinescu; Sami Herş» 
covici; Dumitrescu Ştefania; Const, Si- 
mionecu; Vasilescu Virgil Gheorghe; 
Mircea Cochinos; Celestino Santanela; 
Ion Vasilescu; Rodica Zamfirescu; Y- 
vone Pantazescu; Horowitz Gherson; 
S. şi A. Сајшезси; Grossman Fernand 
Alexandru Stoica; Ioan V. Manea; 
Georgeta Ionescu; Vasilescu Elena; Sa- 
muel Paul; Elena Samuel; L. Popescu; 
Munteanu Adrian; Panait Рагаѕси; 
Carniol Iosef; Mirescu Vladimir; Pui- 
ca Dumitrescu; Blum Laura; L. Seh- 
wartz; Netty Iungblatt; Aurel Ionescu; 
Ştefănescu Marin; Ştefănescu Aurel; 
Dumitru Louis; Corneliu Stoenescu; 
Georgescu Constantin; Iacob Assael; 
Maer Fanny; M. Blumenthal; Mano- 
lescu Petre; Ileana Zissu; Froimovici 
Henriette; Brull Rasela; Melania şi 
Nicolita Bon; Marietta Feder; Iancu 
Leon; Poenaru Elena; P. S. Săndu- 
lescu; Oprişan Niculae; Valeriu şi 
Mimi Georgescu; Taller Florica; Mi- 
my si Frosica Longhin; Ceanga Aure- 
lian; România Teodorescu; Etelca Sa- 
muel; Temi Steinberg; loan Bagdat; 
Natalie Dumitrescu; Teodor Golden- 
berg; Avram Zommer; Jenny Dumi- 
trescu; Elena Teodorescu; Aimé I. Ros- 
ner; Gustav Herşcovici; Renée Wein- 
berg; Carmina Pencas; Marta Coma- 
па; Dobrescu Dumitru; Georgeta Pe- 
trescu; Rusu Vasile; Constantinescu Lu» 
cia; Margot D. Ştefănescu; Mi<coloa- 
uu. Gheorghe; Ghiţă Vasile. + 


——r 


/ 


PROVINCIE 


ALBA-IULIA: Elenufa Bassarabescu; 
: ARSACHI (VLASCA): Gheorahe V, 


acu; 
ARAD: Marcu Manasie; 
BRAILA: Brondelo Amelia; Agăr I. 


Simion; Spiridon Vultepsis; Carol Gla- 


ser; Marie Hoffman; Lilly Stefan Sta- 
mate; Eleiterache V. Telenti; Mihail 
Vultepsis; Breazu Gheorghe; Rusco» 
vici Apostol; Bálánescu Eugeniu; E- 
lena Albescu; Таза Dobrușin; Eugenia 
Stranscki; Ana si Licu Anagnastopol; 
Elise Cerna; Tudorel Ionescu; Aurelia 
Negulescu; Georgel Тозе де; Vizuroiu 
G. Топ; Iancu Cohn; Ghelberg Emil; 
Nicolae Rădulescu; Mironescu Irina; 
Izescu Alexandru; Nelly Bratu; Dima 
I. Ioan; Orenştein Haim; Cristu si 
Constantin Teodoris; Nicolae Cristo- 
for; Nicolae si Ionel Мапца; Eugeniu 
I. Radian; Lascar I. Solomon; Frie- 
дегісі Herscovici; 

BASCOV (ARGEŞ): Marin Ion; 

BAZARGIC: Gheorghe Betcof; 

BOTOŞANI: Const. Urmă, Ionel A- 
xente; Ráduslávescu Alexandru; Iuliu 
Drimer; Aurel Brumárescu; Garbis А- 
rachelian; Mendel Drimer; M. Alte- 


геѕси; 

BIVOLARI (IAŞI): Gheras Ion; Gh. 
Lamatic; Calancea Costache; Baba Mi- 
hai; Suditu Vasile; Ilie Dumitru; 

BAILE MONTEORU: Crantea Gheor 


ghe; 

BOLGRAD: Leonid Bagrov; Bujo- 
reanu Vicenfius; Nicolae Grecov; 

BRAŞOV: Gh. Ledvinca; Adina Pul- 
pas; Fang Colacea; Buzorel Bàditoiu; 
Cojocaru Petra; Gică Bádifolu; Va- 
leria Mitrea; Ciurea V, Elena; Ania 
Bella; lonel Murăroiu; 

BARLAD: Nicolae Colonel Mirones- 
cu; Carol Vainer; M. Wasserman; 

BALTENI (OLT): Dumitru Nicoles- 
cu; Badea Puiulescu; 

BALTI: Zapelev Vasile; D. Oighen- 
stein; B. Galibin; Оба Galaţan; Coz- 
ma Nicolae; Iacob Тірлал; S. Brei- 


man; 
BUCECEA: Sami Bercovici; 
BACAU: Grigoriu Teodor; Munteanu 
Const.; Heinrich Herşcovici; Teja Mi- 
hai; Gică Almoş; Ionel Grigoriu; 
Tulescu Mariana; Tihan Sergiu; Man- 
tel Mano; Avram I. Alfred; 
BUZAU: Marinescu Corneliu; = 
fănescu Const.; Alexandru Comşa; Рго- 
ches V. Niculae; Aleonţe I. Gheor- 
ghe; Constantinescu Elena, Constan- 
inescu Petre, Constantinescu Ana; Теф 
dorescu Grigore; Eugenia Pavelescu; 
Payelescu Traian; Mateescu Titus; Gi- 
el Popescu; Marioara Ştefănescu; Va- 
riu heorghe Drăgoi; Ursea Stefan; 
BISTRET (DOLJ): Mihăilă Anas- 


rasia; 
BAICAI: Aurel şi Emilia Cojan 
CRAIOVA: Corneliu Pujureanu; Cor- 
nelia Teodorescu; Mielu C. T. Teo- 


5240. 15 


dorescu; Gădăr S, Dumitru; Calea 
Ioan; Villa G. Popescu; Mărioara Şte- 
fánescu; Florian Radu si Florian Sere 
ban; Chirescu D. Aurel; Mimiea Pe- 
са; Aurel Damitescu-Caician; Jean 
Dumitrescu-Goician; Victoria Dumitres- 
cu; Bárbolanu. Nicolae; Mircea Rádu- 
lescu; Eleo Rădulescu; Titi Dumitres- 
cu; S. Ion; Atanasiu Constantin; Ва- 
laban lon; Stefánescu Mihai; Pisos- 
chi Dumitru; Mircea Zamiire-cu; Jeana 
Rotaru; Ştefănescu Radu; . Valerica 
ihăilesou; Váduvescu Marin; Moho- 
ra Alexandru; Bădescu Gheorghe; Sto- 
fănescu Nicolae; Топ Bârdan; Мила 
Constantin; Georgescu Corneliu; Gică 
Ionescu; Mihăilă Nicolae; Ştefănescu 
Dochia; Diaconescu Paul; Pârvulescu 
Gh.; Ştefan Ambrozi; Panaghianu Gh, 
Cazangiu Dumitru; Dimoviceanu Jea- 
na; Pàraschivu А:апазіс; Grigore Co- 
ráciu; Mărioara şi Paul Saiveter; Pe- 
trescu H. Constantin; Zell Carol; C. 
Iliescu; Carol şi Emanuel Liberman; 
Агісезси Gheorghe; Diaconescu loan; 
Dianu I. Traian; Iliescu loan; Flo 
rea Firulescu; Jean Săchter. 
CORABIA: Alecu Velea 
CAMPINA: С. N. Călescu; Scarlat 
V. D.; Grigorescu Dinu; Mina Sabe 
tay; Mariana Gh. Chintel; 
CURTEA DE ARGEŞ:: Coca Feld: 


ştein; 

CLUJ: Marie Stănescu; Sotropa Va: 
leriu; Magda Ovidiu; Tomas Horaţiu 
Gogu Mihăilescu, 

CHISINAU: Mircea Russ; Dutcov 
schi V.; Bodis I. Caminer. 

CILIBIA (Buzáu): Eceterina Geor 
g 


escu. 
CEADAR LUNGA: S. Şichman; M 
Cupperman. 

CORABIA (Romanați); I. Dumitra- 


che. 
CARACAL: Marga, Viorica s! Cezar 
Dumitrescu; Margareta Dumitrescu. 
CONSTANŢA: Prodan Octavian; 
Mitrea Petre; Duce Elefterie; Golden- 
berg Iancu; Melinte D. Pericle; Fran- 
gopol Nicolae; Const. Borleanu; Stă- 
nescu Haralambie; Ciomu C. Nicolae; 
Mitică D. Pascu; Lupescu Petre; Pă- 
válutá Elena; Vâjea У. Aneta; Virgi 
Bulz; 35050 Dumitru; Tita Anastase; 
Cucu Gheorghe; Weisenberg Avram; 
Prodan Nicolae; Mariana şi Costin, Bä- 
descu; Zoica şi Maşu Lupescu; Mag- 
dalena Botea; Vasiliu Ioana; Micu С; 
Otilia Sachetti; Râpeanu R. Ioan; Flo- 
пса L; Fritz Schróder; Atanasiu Ма- 
nole; Nee Al-xandru; Moise Cio dsteln; 
Victoria Bădulescu; Atanasiu Ql; 
CETATE (Dolj: Popescu Gheorghe, 
CERNAUTI: Eugenia L. Bulmera. 
CIOCANESTI (Шоу): Const, D:ago: 
mirescu. 


In numărul viitor vom continua pu 
blicarea cititorilor cari au  deslega. 
toate 3 jocurile. 2 jocuri şi 1 joc, du 
No, 56 al revistei. | 


2% A 


РАО. 16. === == „DIMINEATA COPIILOR” 


De vorbă cu cititorii 


-V, P. Vr.— Basmul „A fost odată“ se vede cá nu e un 
basm popular. In afară de aceasta găsim cá е cam lung 
şi cá e forţată nota stilului hterar. Dacă ai vrea să-l 
scrii mai scurt şi mai simplu, trimite-l. у 

lar cine е Mos Nae. - Si alţi cititori пе intreabă cine 
este Moş Nae? Faptul cá nu' semnează cu numefe lui 
adevărat înseamnă că nu vrea să fie cunoscut. De alt- 
fel, numele n'are cine ştie ce importanţă. Important e 
cum scrie. 

Lămurim că „Dimineaţa Copiilor“ nu este o revistă 
Iterară si nici o revistă care să publice orice încercări 
ale începătorilor. Scopul ei este să dea copiilor si tine- 
retului o lecturá și plăcută dar și folositoare. De aceea 
bucăţile sunt alese cu ingrijire după un anumit program. 
Colaborarea începătorilor nu face decât să пе încurce 
j să пе răpească o vreme pe care voim -să о întrebu- 
nfám mai cu folos. Avem bucăţi originale alese, iar 
traducerile sunt făcute direct din limbile respective şi 
de câtre scriitori încercaţi. 1 

De aceea, prietenii revistei să fle numai cititori, nu şi 
colaboratori. 

P. У. V. — Brăila — Ti-am fi scris, dar nu avem 
adresa d-tale.. Ce înţelegi prin „adaptare“ la bucata 
Fraţilor Grimm şi cum este titlul ei în limba germană ? 

V. Gr.-Pitegti.— Ne-ai trimis bucăţi traduse din lim- 
pile franceză german şi greacă. Cunosti d-ta toate lim- 
pile acestea Те rugăm să ne dai titlurile originale, các; 
întâmplarea face că şi noi cunoaştem aceleiași limbi, 
Abonamentul la revista rămâne, incă puţină vreme 

Jas. , 
$2. AL Sillescu e rugat să treacă intr'o zi, între orele 
6-6! d. ре la Redacţie. 

Gh. У. N.-Vlagca— Rugăm mai puţină colaborare. 
Bucata în versuri „Poveste“ lasă de dorit ca rimă (în 
strofa a 2-a nu rimează nici un vers), ca număr de 
silabe şi accent rimic. 


 ——wa—r Frrmr rm —— 

Dacă doriţi ca revista să Не mereu 
bună, de ce пе cereţi să vă publicăm în- 
cercări slabe? 


о condiţie 


Ciocolata mă încântă, 
Mai mult de cât o jucărie, 
Insă numai „Suchard”, 
Căci bună trebue să fie. 


ІІІ Copia 111 
Cele mai frumoase haine pentru báeti se găsesc la 


Magazinul LA JAK 
Strada Selari 


Táiati si păstraţi cu îngrijire acest cupon. 
„DIMINEAȚA COPIILOR“ E 


СИРОМ 


DE PREMII No. / 


^. 


Ad. Hob.-Galaji.—Bucata „Fără сар“ s'a publicat de 
mult în revista noastră, 

D. T. 1L-R. Sárat.—,Micul ţăran loren". Ат scris de 
nenumărate ori să nu ni se trimită traduceri din căr- 
tile de școală. 

а. Bak — Poezia ,Primávara" e slabă si nu aduce nici 
o notă nouă. 

M. BL-Loco.— In poezia „In patrie“ scri. „unde mur- 
mură un murmurător izvor. Aşa ceva nu merge de loc. 
„Cine este regele?" s'a publicat de mult în revistă. Ne 
trimifi prea multă materie, iar noi avem şi altceva де 
făcut decât să citim toată ziua manuscrise. 

Aur. I. Cor.-Iagi.— Vrei să fii colaborator si nici nu 
citeşti revista. Altfel ai fi văzut cá în n-rul 35 (p. 12) 
este publicată „Povestea unui papagal“. 

В. C-er.-Chișinău.—Invaţă întâi româneşte si pe urmă 
să traduci din rusește. Să nu mai scrii; „Două pietre 
zăceau... Unul . (Un piatră?) 

21. M S.-Pietrogani. — „ого! soldatului“. Noi am au- 
zit-o intr'o formà mai frumoasă. 

T. Gr.-Loco.—„Dominoul infometat". Şi începi frazele 
cu EN (de mai multe ori) şi ai tradus dintr'o carte de 
şcoală. 

El. Gol.-Loco.—Sunt bucăţi cunoscute. Mulţumim pen- 
tru urări. 

N. Al. M.-Episcopia. — ,Orfanul*. Regretăm că n'ai 
reușit cu prima bucată, Să lasám subiecte cu Мер! _or- 
fani". Mai intrebuintezi un stil înflorit care nu e pen- 
tru copii. 

Gh. V. L.-Roman. — Eşti prea mic pentru ca să serii? 
bucát, de publicat. Acum învaţă, citește si creşte. 

Sol. C. Iaşi—Zici cá esti intra treia secundaiă si nu 
ştii cum se scrie cuvântul „ghicitoare“, ci scrii (şi chiar 
de două ori) „gicitoare?* 

Aur. Mar.-Loco.— Poezia „De Paşti“ se va publica în 
număiul de Paşti al revistei, 

А. P. P.-Loco. — Poezia .Sfárgit de basm“ se adre- 
sează, prin forma ei, altui public decât copii. Incearcá 
să colaborezi la reviste literare, 

M. P. Ap.-Brdila.— De preoţi şi în genere de slujitorii 
bisericii se vorbeşte cu respect, iar nu cum scrii d-ta. 

У. Мит.“ Timişoara.— „Bătrânul“. Eşti prea mic pen- 
tru a face versuri reuşite. In afară de aceasta, ce să fa- 
cem cu atâtea versuri ? 

St. At-Loco.— Mulţumim pentru urări, dar făceai mai 
bine dacă nu copiai bucata „Esop si obraznicui". 

Il. Ud.-T.-Jiu. — ti publicăm gluma şi ghicitorile, 
dar cu povestea merge mai greu. Când vei creşte mai 
mare, vei putea să scrii și poveşti frumoase. 

Fl. 1.-Погоћоћ —Un elev de cursul inferior nu poate 
reuşi poveşti lungi, pentru cari se сеге si un dar spe- 
cial, însă si experienţa vârstei. 

Le.Ka-Bràila.— „Legenda gamei“ a fost de mult pu- 
blicatá în revista noastra. 

1. B.-Craiova.—Din poezia „Primăvara“ strofa а 4-а 
e mai bună. 

1. N. V.— Poeziile „Seara” şi „România“ sunt foarte 
slabe. Dacă le publicăm, cititorii au dreptul să se plângă 
si. de noi şi de d-ta. 

Zis. J.-Loco — Cele două anecdote sunt luate dintr'o 
carte de şcoală si nu sunt bine traduse. 
=== 


Atelierele „ADEVERUL“ 5. A. 


—— 


-- ы ys 7 w > а тт г T* 


д prr ATA 


REVISTĂ SAPTAMÂNALĂ 
DinEcToR; N. BATZARIA 


Вғсавсг.- Acieu, cum mai simt că a venit primăvara! ; PRETUL 4 LEI 


piu. Mri —————————— 


CUM ЗА NE ЈИСАМ 
Micul ceasornicar 


Aurel are o singură dorinţă: să aibă un ceas! 
Desigur că sar scula la timp dimineața, dacar 
avea el ceasul lui propriu! Dar Aurel e încă mic 
Бі copiii mici n'au ceas. Totuşi un prieten mai mare 
l-a învăţat cum să-şi facă unul — cine vrea, poate 
за facă la fel. Să vedeţi cum: 


Luaţi o сшица rotundă (cum se găsesc la far- 
macie), гирей marginea in aşa fel, încât vă ră- 
mâne numai fundul, din care mai tăiaţi puţintel de 
jur împrejur, astfel ca сігсопѓегіпја Ші să fie ceva 


mai mică. Acesta уа fi cadranul. Deci să insemnám 
cifrele pe el, având grijă să fie la distanță egală, 
după cum vă arată desenul А. La mijloc facem 
o găurică. Apoi tăem dintr'o bucăţică de carton 
două bucățele de câte un centimetru lungime şi 
У ст. lăţime, ascuţit la vârf şi alta, tot ascuţită la 
vârf, de vreo trei cm. lungime, după cum уо arată 
decenul B. Facem in marginea cutiei, jos, două 
găuri la o distanţă mică, una de alta, în care vârim 
cele două bucățele de carton, picioarele. In fundul 
cutiei, ceva mai sus de mijloc facem о gaură, prin 
care vârim piciorul lung, astfel са ceasornicul no- 
stru să stea pe masă, Vârfurile le indoim niţel, o- 
dată petrecute prin gaură, са să stea mai bine, 
apoi mai facem şi la marginea de sus două găurele 
mici, prin care petrecem o bucăţică de sârmă, sau 
hârtie lucioasă dela şocolată (staniol) invártitá ca 
o stoară: va fi mânetul. Prin gaura de mijloc а 
cadrăhiilui petrecem cele două arătătoare ale cea- 
sornicului, făcute din sârmă sau staniol. Apoi 
umple сибифа cu vatá sau cárpe, sau hârtii, prë- 
sám cadranul deasupra şi — gata ceéasornicul. 
N mei mai îndemnâtiateci pot face atătătoarele 
mai lungi, si, făcând o mn іп mijlocul cutiei, la 
fund, să pelreacá atătătoarele, printre vată, şi p 
această gsurü. Invártindu-le cu ó bucăţică de stä 
niol vor "ауса ud fel de resort: Învârtindu-l, ага- 
toarele se mişcă — alminteri, trebuiesc invártite 
mâna, chiar ele, pe cadran. 


„DIMINEAȚA COPIILOR? 


Aurel era grozav de mândru de ceasul lui — 
şi dacă пи vă dati la o раме de puţină muncă, 
şi voi vă veţi putea mândri cu acelaş ceasornic fru- 
mos, cum vi-l arată desenul С. 

Invelind cutia cu staniol peste tot, el pare chiar 
de argint. j 

Vă doresc, să nu varate decât ceasuri fericite, 

Тиса 
———a. — m 


Lilly!... 


Ştiţi cine este Lilly? . - 

E! he! heil, Una-i Lilly. Si cum nu ştiţi cine 
este Lilly? Lilly este pisicufa noastră cea scumpă 
şi ftumoasă!... Culoarea blanei sale éste gris-in- 
chis, şi seamănă foarte bine cu ий castor. 

Când se joacă Lilly cu Wc fi-e mai mare 
dragul s'o priveşti. O ia în lübufele ei catifelate, 
o aruncá 'n sus, о prinde şi iat o aruncă, 

Când prinde vre-un şoricel, vine numai decât 
la mine şi mi-l arată, se joacă cu el şi la шета 
îi mănâncă numai capul, 

Lilly; pot spune cá este şi foarte inteligentă. 
Când mă vede puţin tristă, nu se mai joacă mici, 
o secundă, Vine lângă mine şi stă оге întregi. 

Când о strig: Lilii..! De unde ar fi, intro 
clipă o vezi că apare. 

Aceasta este Lilly pisicuja noastră cea frumoasă 
Aş scri mai mult despre Lilly, dar este foarte ne- 
astâmpărată, şi nu mă lasă ш pace, | 

Are chef de јоаса...,.! 

Dacă nu credeţi, iubiţi cititori, рони 80 ves 
деј | 

' Clémence N. Vasilianu:Loco 


intre țăran $i orágan 
— De mam fi noi agricultorii, cari lucrăm pă- 
mântul pentru са să crească grâul, ce ай mânca 

voi dela oraş? 
— Ei, asta-i! Am mânca pâine dela brutărie, 
жж 


—— 


In tren 

Țăranul. — Doamne, Doamne! numai de mar 
avea azi loc o ciocnire de tren. 

Conductorul. — De ce te temi? 

Țăranul. — Apoi, uite, d-le! Ат си mine ип 


coș ріп cu ouă. _ _ m ( 
Trimise de Coca Popóvici-Brülla 


La $cóala 
Ionescu venind târziu, intră sfios in clasă. Рго« 
fesorul И oprește şi-l întreabă: 
а, ТТК ce-di mâncat aseară де тега! аза 
. lonescu. — Aseară! am mâncat... o bătaie. 
Trimisa de izu Beldner-Focsani 


„DIMINEAȚA COPIILOR” 


REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA : 
BUCUREȘTI. — STRADA SÁRINDAR 9-11 BUCUREȘTI. — TELEFON 6167 


ABONAMENTE: UN AN 150 LEI 
ŞASE LUNI SO , 
5 APRILIE 1925 


UN NUMAR 4 LEI 
IN STRAINATATE DUBLU 
Manuscrisele nepublicate nu se înapoiază 


LA LOCURILE SEINTE 


Betleemul — Biserica Naşterii Domnului 


Dela Ierusalim la Betleem este o depărtare de 
8 kilometri. Cele două oraşe sunt legate între dân- 
sele printr'o şosea bine întreţinută, aşa că se poate 
merge foarte bine cu trăsura sau cu automobilul. 
E mai bine însă să mergem pe jos, căci п'ауст 
de umblat nici măcar două ore întregi. Locurile 
Sfinte trebue să fie cercetate cu deamánuntul şi 
e bine ca vizitarea lor să fie însoțită şi de oarecare 

oboseală trupească. 

' бі pentru ce mergem la Betleem? Ce este de 
văzut acolo? 

La Betleem avem de văzut locul unde s'a născut 
Domnul Iisus Hristos. Ştim din Istoria Noului Tes- 
tament, cum s'a întâmplat naşterea din Sfânta Fe- 
cioară a fiului lui Dumnezeu. Ne spune doar isto- 
ria aceasta, са părinţii lui lisus, anume Sfânta Fe- 
cioară Maria şi Sfântul şi de trei ori fericitul 
Iosif, s'au dus dela Nazaret din Galileia la Bet- 
Іеет, oraşul in care se născuse vestitul rege Da- 
vid, pentru numărătoarea populaţiei, aşa după cum 
poruncise împăratul roman. 

Şi negăsind vre-o casă unde să stea, Iosif şi 
Maica Domnului au căutat adăpost într'un staul 
de vite, care staul se găsea într'o peşteră.. 

Şi. în staulul acesta s'a născut Mântuitorul lu- 
mei, pentru ca să se împlinească cele spuse cu 
multe sute de ani mai înainte de către prooroci. 

La staulul acesta au venit să se închine păstorii 
din jurul Betleemului şi cărora un înger al Dom- 
nului le-a dat vestea cea mare şi bucuroasă. Şi 
tot acolo au venit să se plece си toată smerenia 
şi călăuziţi de o stea, cei trei magi dela Răsărit 
cari au adus tămâie, smirnă şi alte daruri pre- 
fioase. 

E însă întrebarea: se stie unde a fost peştera 
şi staulul în care s'a născut Mântuitorul? Fireşte 
că da. lată, dacă, după ce am intrat în Betleem, 
mai mergem puţin pe drumul nostru, ajungem la 


o biserică înnăuntrul şi în jurul căreia vom vedea 
întotdeauna o mare mulțime de oameni veniţi — 
mulţi dintr'înşii din ţări foarte depărtate — ca să 
o cerceteze şi mai cu seamă să se închine. Aceasta 
este Biserica Nagterei Domnului, una din cele mai 
vechi, dar totdeodată din cele mai тагеје si mai 
sfinte biserici din lume. 


= ANDI шша: 


== 


Biserica Naşterii Domnului dela Betleem 


In adevăr, sunt mai bine de 1600 de ani de când 
este clădit acest locaş aşa de sfânt de către impá- 
răteasa Elena, mama lui Constantin cel Mare. Bises 
rica aceasta este clădită tocmai deasupra. peşterei 
în care era staulul de vite unde Maica Domnului 1-8 
născut pe lisus Hristos. 

Cuprinşi de duhul smereniei, să intrăm іп aa 
ceastă biserică, Mai întâi observăm că de jur-impresi 


— — K 


РАД. 4 


jurul ei sunt grădini cari împiedică за fie văzută 
de afară. 

Şi mai are două particularităţi. Intâia că intrarea 
ве face printr'o use aşa de joasă, că trebuie să 
te pleci bine ca să poţi intra. A doua este că bi- 
Berica m'are boltă, ci acoperişul ei este de lemn de 
сейги, 

Vom mai fi, poate, întrebaţi dar а cui este astăzi 
Biserica Naşterei Domnului dela Betleem? Cu alte 
cuvinte este ea o biserică ortodoxă, catolică, pro- 
festantá sau ce este? 

latá si ráspunsul: cláditá in forma unei cruci, 
precii au partea ei superioară şi braţul drept (deci 
сеа mai mare parte), Armenii au braţul stâng, iar 
la peșterea nașterei slujesc preoţii catolici. 

Şi acum să intrăm intr'insa. După ce intrăm în- 
Рип vestibul întunecos, dăm de acolo într'o sală 
си colonaie, о sală foarte mare şi frumoasă. Din sala 
aceasta intrăm printr'o use dela stânga în biserica 
propriu zisă în care vedem trei altare mari. Cel 
mai mare e altarul dela mijloc care aparţine gre- 
cilor, ca şi altarul din dreapta. La cel din stânga 
slujesc preoţii armeni. 

Peştera Nagterei se găseşte sub altarul princi- 
pal. Ne coborim până la ea pe o scară de piatră şi 
pătrundem în această peştere care are o suprafață 
de vreo 40 de metri pătraţi, plini de ‘smerenie, dar 
şi iluminaţi de fericirea că ne-a fost dat să vedem 
locul unde s'a născut Domnul nostru lisus Hristos. 
lată o stea de argint cu inscripţia în limba latină 
„Ніс de Virgine Maria Jesus Christus natus est”. 
(Aci s'a născut lisus Hristos din Fecioara Maria). 

Dacă, după ce am cercetat Biserica Naşterei şi 
ne-am închinat intr'insa, dám о raită prin ora- 
pul Betleem — un oraş cu vreo 12 mii de locuitori — 
vedem о lume veselă, vorbáreafá, cu femei cari au 
un port foarte interesant. Limba care se vorbeşte 
mai mult astăzi este limba arabă, iar ca religie 
majoritatea locuitorilor din Betleem sunt creştini, 
după care vin mahomedanii şi evreii. es 


Bunica povesteste... 


Matiidel 


Cu ochii duşi în zare, cu glasul stins, subțire, 
Bunica povesteşte перо оғ sglobii; 

$i glasul ei са apa, îi poartă în neştire 
Prin lumea de mătase, cu „Ре{йї? aurii.. 


Bunica povesteşte, sub liliacu "n floare... 
Vrăjiți de-o „Cosinseană” nepotii—au împietrit— 
Sorbind din zări de aur parjum de sărbătoare 
In timp cen sbor 'de basme—bunica a pierit... 
Const. Goran 


= „DIMINFAȚA COPIILOR” 


Pichi.Pichi nu e mulțumit 
Pichi-Pichi, soricelul care, precum ştim cu toţii, 
este tobă de carte, şi-a pus ochelarii şi citeşte, 


Citeşte, însă nu e mulţumit. Strâmbă într'una din 
botişorul său ascuțit şi zice: , Ce făpturi mai sunt 
şi. oamenii! Se laudă cu învăţătura şi nu văd nici 
lucrurile cele mai simple. Uite ce năzdrăvănii scrie 
în cartea aceasta: cică pisica este un animal blând, 
drăguţ, delicat şi căruia ii place muit jocul. 

„Cum şi ce fel sunt pisicile, să ne întrebe pe 
noi şoarecii, căci noi le cunoaştem mai bine. Ştiţi 
ce sunt pisicile? Diavolii făcuți de Dumnezeul şoa- 
recilor atunci când se supărase pe noi, pentru mul- 
tele 51 grelele noastre păcate. 

„Da, oamenii scriu că pisica e blândă şi de- 
licatá. Iari să se schimbe ei pentru o zi două în 
şoareci şi să vadă ei cât este de blândă şi de- 
licată. Dacă există pe pământ fiinţe blânde, de- 
licate şi mai cu seamă frumoase, acelea suntem 
noi, şoarecii. Nimeni nu ne ajunge pe noi în fru- 
museţe, dar oamenii nu ştiu să deosibească ceeace 
este frumos de ceeace nu este”. 

—— — фос EI — 


TARANUL SI SARPELE 


Dupà Krilov 


Сапа vrei 58 ји stimat de оатет, 
Alege-ți cu socoteală cunoştinţele şi amicii, 

Un ţăran se imprieteni cu un şarpe. De atunci 
l-au părăsit vechii săi prieteni, cari nu vroiau să 
dea pe la dânsul. 

— „Dumnezeule, se rugă ţăranul, de ce m'afi 
párásit? Oare nu v'am cinstit? Ori vi v'a urif 
la mine?" 

— Nu, cumetre, ii se răspunse. Suntem mulfu- 
mi[i de tine, niciodatá nu ne-ai supárat cu ceva, 
dar spune-mi ce mulţumire putem avea la tine, 
când trebue să ne pázim să nu fim înţepaţi de 


prietenul tău? 
Tania M. F.-Bacáu 
—— 00 ее 


- “ 


= 


„DIMINEAȚA COPIILOR 


RUBENS (ierre Dal) 


Sa născut la 20 Iuni. 
1577 dintr'o ilustră fami 
lie de nobili flamanzi. 
După ce-şi făcu, în mod 
strălucit, studiile, el ple- 
că la Roma pentru a ad- 
mira şi studia operile 
pictorilor renumiţi ai Ita- 
liei. Intors în ţara sa el 
dădu la iveală mai multe 
tablouri de compoziție 
care se pot admira şi azi 
prin marile muzee din tà- 
rile din Apus. Mai târ- 
ziu făcu o călătorie în 
Franța, unde fusese che- 
mat. Aci fu primit de 
Ducele Albert de Flan- 
dra care-l numi pictorul 
său oficial. După ce de- 
coră o parte din Gale- 
ria Luxemburgului, el i- 
lustră cu 21 de toblouri 
viața Mariei de Medicis. 
Ruben a murit la a- 
nul 1640. Desenul alătu- 
rat este făcut după un 
vestit tablou al său. 
Mario Iorda 


PAG. 5 


S'a dus iarna... 


Sa dus iarna cea регоазд 
5: acuma, dragi copii, 
Flori. presară primăva 
Prin păduri şi pe câmpil. 


Brebenei şi viorele 

Se ivesc de sub jrunzig. 
Râul, unda lină-și poartă, 
Resfirată pe prundiș. 


Roiul tânăr de albine, 
Sboară printre flori de teiu 
Licuricii ?n iarbă moale 
Strülucesc са mici scântei. 


Cântă cucul sus pe cracă, 
Mierla şueră "n zăvoiu, 
Micuța privighetoare 
Imnuri cântă pentru vol 


lată berze, rândunele, 
Mierle. cocostárci. cocori, 


Ce din sbor se lasă п baltă, 
„Pe sub straşini, pe sub flori... 


Ştiţi voi c'armonia-aceasta, 
A creat-o Dumnezeu? ` 
Dacă știți, atunci se cade 
е Са să-l prea-măriți mereu. 
Maica Smara 
——a 38660--—-—=—= 


Меси. — „Zău mămico, d-na noastră nu prea 
ştie multă carte. Eri zicea că una şi cu trei fac 
patru şi azi ne pomeneşte că două şi cu două 
fac patru. 

ser 

= Ştii să под, Victore? 

— Cum de nu. 

— Dar unde ai învăţat? 

— In apă. 

96 

— Să vedem Nicuşor: dacă tata şi mama ІН dau 
fiecare câte o prăjitură, câte o să ai? 

— О să ат... о să am.. încă nu destule. 

Trimise се Elena Hopárteanu-Loco | 
— 7 ___ SL 


РАЈ. 0 —— = —— „DIMINEAȚA COPIILORA 


E < ¿£ < cum? 


— — Din englezeste de LERO 


Intr'un parc unde băieţii patinau, aveau şi un vor găsi ceeace căutau, au cumpărat mai multe 
locgor retras unde se adunau să se odihnească, и рипаћ, 


езге lată cum: À 


tr'una din zile, Georgel zise: 

== Am să vă povestesc o poveste despre dol 
Ьйг pe cari ii _cunoașteţi cu toţii, Ceilalţi ascul- 
tară, 


dată cum: 


ЕТ mâncat alunele cu Moe şi-au өрісі “ 
fectul, Dar n'au simţit nici о schimbare іп mina 
tea lor. 

„Mai mergând el tot aşa, | au întâlnit un vânzător 


Aceşti doi Бен au auzit de la cineva, că dacă 
vor mânca sâmburii ştiinţei, vor cunoaşte toată în- 
vățătura. Şi atunci şi-au zis: „Ii vom găsi”, şi 
vom afla astfel toate secretele ştiinţei, iat, oamenii 
învăţaţi vor asculta şi părerea noastră, 


lată cuma |, 


* După ce-au mâncat si castanele, s'au simfit ne 
plini, dar nu şi mai învățați. 

Trecând apoi pe la о cofetărie, ei s'au gândit 
la о gustoasă înghețată de vişine. Au comandat 


Cu acest gând, cei doi báeji au pornit să gä- dar şi au înghiţit-o tacticos, cu cele două lingurife. 
sească sâmburii căutaţi. După puţină umblare, au 


întâlnit un vânzător de alune. Bucuroşi cá în alune dată cum à 


no. 


De data asta au simțit cam altfel. Dar tot, nu- 
mai іп ,stomacurile" lor. „Prea mulţi sâmburi!” 
şi-au zis ei atunci şi au înţeles că nu e tocmai 
uşor să găsească un drum spre învățătură. Au aflat 
totuşi un drum scurt spre casă şi au pornit-o. 


Iată cum: 


Bucuria spulberată 


Un arab se rătăcise în pustiu. Două zile nu găsise 
nimic să mănânce şi să bea. Era în mare primejdie 
să moară de foame şi de sete. 

In sfârşit descoperi un isvor. Alături găsi un 
вас mic. El ridică sacul şi zise: „Dumnezeu fie 
Slăvit că poate înnăuntru o fi smochine sau nuci”. 
Іп această speranţă deschise sacul. Conţinutul sacului 
insă, il făcu să exclame: Ah!l.. e plin numai cu 


galbeni ! 
Din nemteste de Constantinescu C. D-tru 


PAG. Ћ 


De ce au mâncat broasca? 


rì ——— --- 


Doi ţărani se întorceau dela târg. Unul dintr'înşi 
ducea о vacă pe care o cumpărase chiar in ziu 
aceea. Țăranul acesta vede pe drum o broască aş 
de urâtă şi de desgustătoare, că ţi se făcea та 
numai uitându-te la dânsa. 

„Ei prietene, îi zise el tovarăşului sáu de drum; 
dacă рой mânca această broască aşa vie cum este, 
îți dáruesc vaca”, 

Țăranul celălalt se uită la broască — e scârboasăş 
se uită la vacă — e frumoasă: „O mănânc!” газе 
punse el, după се se gândi puţin. 

O ridică de jos, o duse la gură, îi rupse capul 


cu dinţii si îl şi înghiţi, fárá să-l mai mestece,j 

I s'a făcut însă аза de rău, că i s'au ráscolit toate 
тајеје intr'insul. 

Stăpânul vacii se uita trist la vacă, pe care cres 
dea са о pierduse, căci îşi închipuia că celălalt o 
va mânca toată broasca. De aceea, nu-i fu mică 
mirarea şi mai ales bucuria când auzi că tovarășul 


de drum ii zise: „Ascultă, prietene, vezi cá am 
câştigat prinsoarea, pentru cá acum mi-e uşor :54 
mărânc ce a mai rămas din broască. Vaca va îi, 
prin urmare, a mea. Insă mi-e milă de tine. De 
aceea, mănâncă tu restul btoaştei si eu din par- 
te-mi nu-ți mai cer vaca”. 

Ce credeţi că făcu stăpânul vacii? Nici n'aşteptă 
să-i mai zică odată, ci, de dragul vacii, se grăbi să 
o dea broasca pe gât. 

Merseră după aceea tăcuţi o bună bucată da 
drum, când țăranul care mâncase întâiu din broască, 
rupse tăcerea şi zise: „Dar de ce am mâncat noi 
broasca cea scârboasă ?” 

De ce? Ghiciji şi d-voastră, iubiţi cititori... 

O — 
La şcoală 


Profesorul: Popescu Ioan! 

Popescu: Prezent. 

Profesorul: leşi la lecţie. 

Popescu Ioan iese la tablă. O pauză măricică, ta 
care timp Popescu Ioan n'a spus nimic, 

Profesorul: Ei, ştii ceva? 

Popescu: Ştiu. 

Profesorul: Ce ştii? 

Popescu: Ştiu că пи ştiu lecţia, 


Trimisă de Muscă С, Aurelia Reala | 
—k= , 


www ои а ww 


k 


PAG. 8 


Mil Miţişor răspunde li Sosoiu Sosoliei 


p 


Tu Sosoiu Sosolict, 
Giuvaer între pisici, 
Dragă, află cam primii 
Scrisorica-(i şi-am citit 
Vestea mare si frumoasă, 
Că eşti mamă norocoasă, 
Puişorii să-ți trăiască, 

'N sănătate să "nfloreascá ! 
Ма ştii cât îmi pare rău, 
Că пи pot veni şi eu, 
Să-i sărut, imbrüfigez 


22 din gură să-ți urez, 
Sunt bolnav şi zac în pat 
Si-am să На chiar operat 
Drept la coadă, care-i ruptă 
intro sângeroasă luptă 

Си Dorel cel blestemat, 

Ce de coadă та muşcat, 
Dar nici eu пи тат lăsat, 
Оспіш pân па i-am crüpat. 


Pr» —— Ir; 


DIMINEAȚA COPIII 27” 


Өйт ce ghiara-mi та ѕітій 
Si'n ruşine та fugit. 
La spital acum - pornesc, 
Zece zile :zübovesc, | : 
11 Dup aceea, scump 50507, 
Ca un glonte viu la voi 
Si fi-aduc un $огісеі, /) 


Ştii, mai fraged, mititel. ^ 
Asa dar, la revedere, Ф Фф 
'N bucurie şi plăcere. =- 
Scriu eu Mifu Мог, 

-2-, 


Се de tine mi-este dor. 


Traducere din limba pisiceascá de Moş Nae 
Ce LG ——— 


Cum Dorel a prins un lup 


„Şedeam”, пе spune Dorel, „lângă cuşca mea 
de care eram legat, când, ce să văd? Un lup, mare 
cât trei ca mine, sărise gardul şi mergea drept 
spre farcul unde erau închise oile. 

„Ştiţi ce-am făcut? Intâi m'am repezit іп раг- 
tea din spre care venea lupul, după aceea am în- 
ceput să mă învârtesc în jurul lui şi al cuştii mele. 
Lupul nu înţelegea şi, crezând că fac aşa de frică, 
râdea şi făcea haz pe socoteala mea. 

„Nu mai râse însă, când se văzu legat buştean 
de cușcă cu lanţul meu. Маги atunci cât sunt eu 


de deştept, iar el cât este de prost, dar era prea 
târziu. De scăpat, nu mai era chip să scape. 

„Bine înţeles, n'am stat aşa toată ziua. Am lătrat 
cât mă ţineau puterile şi am chemat pe stăpânii 
' mei. Veniră şi le fu foarte lesne să pună mâna pa 
jupânul lup şi să-l omoare”, 


K Ym 


„DIMINEAȚA CO” IDR PAG 9 


се MOS NAE 


2 2. 


„Ai trei haine, —'n fiecare 3. Pe tabelă Hăplizor 


. „leşi la tablă, Hăplişor,” 


Zice domnu 'nvățător Se găsesc trei buzunare, Scrie, șterge tot de zor, 
„Ca să-mi faci o socoteală, Cât fac toate? De 'nmulţeşti, Inmuijsste, scade-adună, 
Dacă poti fár'de greșeală. Foarte lesne nimeresti." Dară suma nu e bună, 


s 


xcd 3 


а — _ k. a repne nee 
&. „Grea problemă, vai de mine 5 „Hai curaj, mái Hápligor!" 6. „Am trei haine — buzunare 
Ма fácui, văd, de ruşine!" Zice domnu 'nváfátor, "Tot atâtea 'n fiecare 
larási scrie, iarăși şterge, „Căci nu-i greu ca să găsești, Oh, acum e те! uşor!” 


Dar de geaba, tot ru merge. 


27% 


Trei си trei dacă 'nmulfesti." 


У ту | АТА SUL r АЕ 
` 4 P ИТ. "oL ”- 


Zice singur Hápligor. 


182; 


t larâşi 


е! S'a văzut 


terge, socotește, 8 „Sunt trei haine, `n tiecare, 


5 9 - Nouă hain 
Inc'odatá doar greșeşte Dacă sunt trei buzunare, Ca din Haplea ești náscut. 
Dar in fine-a nimerit! Trei cu trei eu Inmuttesc, - De-sr fi (ајса n'ar găsi, 
Strigá-acuma mulţumit Мома haine ЇЙ gâsesc.” барје zila de-ar munci 


A Ж 2 "у DP. d 


- — сыс - 


PAG. 10 


Cum а 1054 biruit Diavolul 


In timpurile vechi, trăia un om bogat, care avea 
mulți sclavi, turme de oi şi de alte vite. Sclavii 
erau foarte mulţumiţi de stăpânul lor şi îl lău- 
dau mult. — „Ми este pe lume, ziceau ei, un 
stăpân mai bun decât al nostru. Ne imbracă şi 
ne hrăneşte bine, nu ne dă de lucru peste pu- 


(66 


terile noastre; пи e са alţi stăpâni, cari chinuesc 
pe sclavii lor şi-i pedepsesc fără milă. Al nostru 
пе doreşte numai binele, aşa са nici nu пе trebuie 
altă маја". 

Aceste cuvinte fură auzite de diavol, care nu 
mai putea de ciudă, că robii trăesc în înţelegere 
cu stăpânul lor. Ucigă-l crucea, puse stăpânire pe 
unul din aceşti sclavi, anume Aleb, şi-i рогипсі 
să-i răsvrătească pe ceilalţi. 

Odată, când sclavii se odihneau şi lăudau pe 
stăpânul lor, Aleb se ridică şi zise: ,,Degeaba lău- 
daţi voi, fraţilor, bunătatea stăpânului nostru. Dacă 
vom sluji bine diavolului şi el se va face bun. 
Noi suntem credincioşi stăpânului nostru și facem 
toate după placul lui. Dar dacă vom încerca să-l 
supárüm, пе va răsplăti tot cu rău”. Si începură 
ceilalți robi să se certe cu Aleb. Şi făcură între 
dânşii о prinsoare. Ајеђ făgăduia să-l supere pe 
stăpân. In caz dacă va reuși, toţi robii trebuiau 
să-i dea hainele lor de sărbătoare și să-l осго- 
teascá de stăpânul lor. Altfel, Aleb trebuia să dea 


" hainele lui de sărbătoare. 


Dimineaţa următoare, stăpânul veni în curie cu 
musafiri ca să le arate oile şi berbecii. Aleb făcu 


„DIMINEAȚA COPIILOR» 


din ochi un semn robilor: „Uitaţi-vă, acum voit 
supăra pe stăpânul nostru!” Toţi robii se adu- 
nară lângă poartă, iar diavolul se urcă întrun co- 
pac să vadă cum îi va sluji lucrătorul său. 
Stăpânul se plimbă prin curte şi arătă musa- 
firilor turma de oi şi berbeci. Apoi zise: „Toţi 
berbecii sunt de o rasă bună, însă cel cu coar- 


‘nele răsucite imi este mai scump decât ochii”. Опе 


se împrăştiară însă prin curte şi musafirii nu pu- 
феаи să vadă care este berbecul cel scump. Atunci 
stăpânul zise lui Aleb: „Те rog, fii bun, amice 
şi prinde-mi încet ре berbecele cu coarnele rä- 
sucițe”. Când auzi asta, Aleb se aruncă ca un leu 
în mijlocul turmei şi prinse pe berbec de părul 
cel stufos. Apoi cu cealaltă mână apucă piciorul 
stâng de dinapoi al berbecului si in faţa stăpâ- 
nului îl rupse mai jos de genunchiu. 

Musafirii şi sclavii scoaseră un strigăt, iar dia- 
volul se bucură, văzând ce bine sa puriat Aleb. 
Stăpânul se făcu mai negru decât noaptea, încruntă 
sprâncenele şi lăsă capul în jos. Musafitii aşteptau 
în tăcere să vadă ce se va întâmpla. Stăpânul în- 
пайа capul si se uită in cer, fruntea ii se în- 
senină, apoi zâmbi şi zise lui Aleb: — „О, Aleb, 
Шер! Siăpânul tău ţi-a poruncit să mă superi, dar 


stăpânul meu e mai tare decât а! tău şi nu m'al 
supărat pe mine, ci am să supăr eu pe stăpânul 
tău. Să ştii, Aleb, că nu-ţi dau nici o pedeapsă 
şi acum, іп faţa musafirilor, te las liber. Pleacă 
unde vrei si іа-Н şi hainele de sărbătoare”. Zi- 
când aceste cuvinte, stăpânul se întoarse acasă cu 
musafirii, iar diavolul scrâşni din dinţi, căzu de 
pe copac şi plesni în mii de bucăţi. 

Din ruseste de Mira Han-Galaţi 


„DIMINEAȚA COPIILOR» 


ода Th 


Călătoriile unchiului meu 


(23: (Urmare) 


23. — De vorbă си Semsa- Sunt ofiţeri 


Incă două veri la rând ne-am dus la munte în 
spre granița Marocului si nu departe de Кзаг-ш 
(satul) peste care era mai mare bătrânul şi infelep- 
tul Sidi-Giafar, ceeace înseamnă mai ales са încă 
două veri am avut prilej să iau lecţii de conver- 
sajie arabă dela Semsa şi să o văd în toate zilele 
pe această mândră şi frumoasă fată algeriană. Re- 
cunosc că progresele mele în limba arabă au fost 
foarte simfitoare, au fost însă vrednice de uimire 
progresele săvârşite de Зетза în învăţarea limbei 
franceze. Bine înţeles, пат nici un merit eu саге 
i-am fost şi elev la limba arabă, dar şi profesor 
de limba franceză. Tot meritul revine Semsei, in- 
teligenjei sale scăpărătoare şi voinţei sale de fier. 

Aşa era această fată care locuia într'un cort şi 
care nu văzuse nici un oras, nici o linie ferată şi 
nimic din ceeace se numeşte progresele lumei civili- 
zate. 

Fată a munţilor din cari nu сузе, Semsa era si 
de o strălucitoare irumuseje, dar şi de о inteli- 
genţă demnă de admirat. Până пи făcusem bine 
cunoştinţa, avea despre lume, pământ şi lucrurile 
de pe dânsul nişte idei pe cari nu le au nici copiii 
cei mici. Işi închipuia, în naivitatea ei, că pămân- 
tul se sfârşeşte nu departe de munţii pe cari îi 
cutreiera, mă întreba chiar dacă си m'am dus până 
la capătul pământului sau dacă l-am zărit acest 
capăt din vârful vreunui munte. Când i-am spus 
însă că pământul este rotund şi că, prin urmate, 
mare nici un fel de capăt şi că dacă mergi me- 
reu drept înaintea ta, sfârşeşti prin a sosi tot la 
locul de unde ai plecat, Зетза a crezut că îmi bat 
joc de dânsa şi cât p'aci să se supere şi să numai 
vie la întâlnirile, adică la lecţiile noastre. 

„Ми mi-a spus mie tata, îmi zicea ea, că la cartea 
noastră cea sfântă stă scris că pământul este ca 
о tipsie mare, foarte mare şi că e rezimat pe nişte 
stâlpi foarte groși?” 

— Dar pe ce stau stâlpii aceştia? am întrebat-o 
eu la rândul meu. 

— Stau pe... stau pe... şi nu găsea nici ea, care 
пісі nu se gândise la o astiel de întrebare, pe ce 
stau stâlpii ei cei grosi. De aceea, căzu pe gânduri 
şi mă întrebă din nou: „Dar l-ai văzut d-ta pămân- 
tul că este rotund? 

— Nu, zic eu, nu l-am văzut şi nici nu există 
vreun om care să-l îi văzut cum este, de oarece nu 
атс cum să-lputem vedea. Oricât de sus ne-am ri- 
dica. în aer (Semsa nici n'auzise de invenţia ba- 
loanelor, şi aeroplanelor), totuşi inültimea va fi prea 


de N. BATZARIA 


mică, vom fi adică prea aproape de pământ pena 
tru ca să-i putem vedea forma. Insă, dacă ar fi 
fost, bunăoară, oameni în lună, de acolo l-ar fi үйе 
zut pământul rotund, aşa cum o vedem noi luna, 
numai că pământul fiind de 48 de ori mai mare de- 
cât luna, cei din lună l-ar fi văzut mult mai marg 
şi mult mai frumos de cum vedem noi luna. 

Observàm cá Semsa mă ascultă cu toată atenția, 
ceeace mă măgulea şi-mi producea о nespusá plă- 
cere, : ! 
Am ţinut atunci, іп vanitatea mea, să-i arăt cá 
cu, cât eram de tânăr, dar sunt un cărturar tobă de 
carte. De aceea am continuat cu savantele (71) mele 
explicaţii în aceiaşi chestiune, zicându-i: · „„Faptul 
de care am pomenit mai sus şi anume că cei ce 
au făcut ocolul pământului s'au întors tot la locul 
de unde porniseră, este o dovadă ce nu poate fi 
răsturnată, că pământul e rotund şi nu este alt= 
fel. Incă o dovadă — şi aceasta destul de impor= 
antă — o găsim atunci când avem eclipsă de lună, 
când adică umbra pământului întunecă faţa lunei 
Ei bine, umbra aceasta este rotundă, având prin 
urmare, forma pământului”, | 

Асї Зетза îmi tăie vorba, observându-mi că suni 
în mare greşeală şi rátácire, atunci când îmi închipui 
că eclipsa de lună se produce prin umbra pămân= 
tului sau prin vreo altă umbră. 

„Nu е, îmi zise ea, nici o umbră care să acopere 
sau să întunece Таја lunei, ci ceeace voi creştinii 
numiţi eclipsă de lună, se produce cu totul din alte 
motive. Anume, o întreagă ceată de draci, várco- 
laci şi vampiri se repede asupra lunei, ca să g 
sfâşie şi să o mănânce, 

„De aceea, când se întunecă luna, oamenii noştri 
trag cu puştile de-i sperie pe vârcolaci şi pe vam- 
piri şi o scapă pe biata lună. Nu faceţi tot аза şi voi 
creştinii 2"? 

N'am putut să-mi stăpânesc râsul la auzul unor 
astfel de prápástii. Ce vârcolaci, ce vampiri şi cum 
să o mănânce ei luna? ,„Ѕетѕа, i-am zis eu, după 
ce m'am potolit, la noi creştinii nu se trage nici o puşcă 
atunci când se intunecá luna, репігиса nimeni nu 
crede în astfel de prăpăstii. Unde i-ai găsit d-ta pe : 
vârcolaci şi pe vampiri са să-i trimiţi în lună? 
Şi ce gură, ce dinţi şi ce stomah trebuie să aibă 
vârcolacii şi vampirii d-tale, ca să poată mânca 
о coşcogemite lună? Apoi crezi că luna е lucru 
care se mănâncă? Este ea de zahăr, de ciocolată 
sau де ce е?” | 

— Dar ştii d-ta din ce e făcută luna? mă întrebă 
la rândul ei Şemsa care părea cam jignită de modul 
meu de a vorbi, 


PAG. 12 


— Fireşte că ştiu, i-am răspuns eu. Luna е 
făcută din aceleiaşi materii şi substanţe ca şi pă- 
mântul, adică din pământ, nisip, pietre, etc. Şi 
acolo sunt şesuri, munți — mai ales munţi —, nu 
e însă apă şi nici aer. De aceea nu există .пісі un 
arbore, nici o floare, nu creşte nici un fir de iarbă 
şi nu este nici o ființă. Toată luna nu este decât 
un pustiu mut şi gol cu desăvârşire. Să poftească 
acum dracii, vârcolacii şi toți vampirii cu toate 
neamurile lor şi să o mănânce, dacă le dă mâna! 

— Multe mai ştii şi d-ta, imi zise Şemsa aproape 
în ciudă, 

— Din potrivă, ştiu prea puţine, i-am întors eu 
vorba, numai са imi dau silinţa са tot ce învăţ, 
să le învăţ cu temeiu, să le pătrund bine şi să 
fie lucruri adevărate — mai ales lucruri adevărate, 
iar nu o îngrămădeală de superstiții şi de cre- 
dinfe greşite. 

In ziua aceea despărțirea de Şemsa a fost destul 
de rece. Adică, ea făcea pe supărata,. си. toate cá 
nu-i -greşisem cu ceva. Јидесан şi d-voastră: ce 
eram eu de vină că pământul e rotund şi că nici un 
fel de draci şi vârcolaci nu se duc să o mănânce 
luna, atunci când ii se întunecă fața? 

A doua zi însă Şemsa s'a întors nu supărată, 
ci pocăită. „Imi recunosc greşeala mea şi іші re- 
cunosc şi ignoranja mea, іші zise. M'am gândit 
peste noapte şi am înţeles că ai avut dreptate şi 
că tot ce şiiu eu este greşit şi, deci, egal cu ni- 
mic. De azi încolo imi vei fi, însă, profesor de 
limbă franceză, dar imi vei explica şi tot ce este 
sus pe cer. De asemenea, imi vei vorbi şi despre 
alte ţări şi popoare ce mai sunt pe pământ şi imi 
vei povesti impresiile şi amintirile din călătoriile 
tale. Vrei? îmi zise ea întinzându-mi mâna şi pri- 
vindu-mă ţintă cu ochii săi atât de frumoşi”. 

Fireşte că m'am grăbit să-i strâng mâna, să-i 
spun că primesc, dar totdeodată şi să-i declar că 
eu însumi ştiu prea puţin, pentruca să pot învăţa 
cu folos pe alţii. 

Сапа la sfârşitul vacanței, a trebuit ca noi elevii 
şcoalei militare să luăm înapoi drumul spre Alger, 
nu ştiu dacă Şemsa devenise mai învățată. Ceeace 
ştiu însă e că pentru mine despărţirea de dânsa era 
mai grea decât altădată şi că dacă în momentul 
p:ecürei ochii Semsei erau umezi, din ai mei curgeau 
şiroaie de lacrimi. 

De atunci şi până astăzi când aştern pe hârtie 
rândurile de faţă, au trecut câţiva ani. Pe Ѕетѕа 
n'am mai văzut-o şi e slabă de tot nădejdea de a o 
mai vedea vreodată. Păstrez însă despre dânsa a- 
mintirea cea mai dulce şi mai prețioasă şi mai 
păstiez cu toată grijea câteva scrisori scrise de 
лла ei. In scrisoarea sa din urmă. Semsa imi 
vestea că peste o lună se mărită după..., dar la ce 
bun să scriu numele unui om pentru care — nu 
„ai ştiu din ce motive — пап пісі un fel de 
sinpatie si de prietenie? 


„DIMINEAȚA COPIILOR» 


De atunci numai am пісі o veste despre dânsa, 
Sa măritat după un Algerian, după un Cabil ne- 
cioplit, ea care spunea că doreşte să treacă la cre- 
stinizm şi să-şi lege soarta de un creştin! (Fi- 
reste, prin creştinul acesta eu mă infelegeam pe 
mine însumi). 

Dar să aruncăm asupra trecutului vălul uitărei 
şi să trecem la lucrurile din timpul de faţă. Mai 
trecură doi ani dela despărțirea de Semsa şi... nu 
mai eram elev. Aveam în buzunar diploma де ab- 
solvent a şcoalei militare din Alger, iar pe haină 
galonul de sublocotenent. Frumoasă a fost ziua în 
care am fost proclamat ofiţer şi foarte mişcătoare 
ceremonia. 

Cât de mândru mă simțeam în uniforma mea de 
de ofiţer de zuavi. Si îmi ziceam: „Џпде este Semsa 
să mă vadă şi să mă admire?” 

A doua zi, prima mea grije a fost să mă foto- 
grafiez şi să-i trimit şi ei o fotografie. Bine înţeles 
că am trimis şi acasă la mine, la părinţi, la nea- 
muri şi la prieteni. Tineam să afle şi să vadă cât 
mai multă lume că Adam, băiatul acela neastâm- 
părat, a ajuns ofiţer în armata franceză şi că — 
dacă îl ajută Dumnezeu şi norocul lui — іпіго zi 
poate că ajunge să fie şi el..., dar să nu пе grá- 
bim cu făurirea de planuri aurite pentru viitor. 

Alta era chestiunea de care deocamdată urma 
să fiu mai preocupat: ce serviciu mi se va da? 
Unde, în care parte a Algeriei voi fi trimis? 

Dacă m'ar fi întrebat pe mine, răspunsul il a- 
veam gata: Џпеат să fiu trimis în regiunea mun- 
toasă din apropierea graniței Marocului, nu de- 
parte de Ksar-ul lui Sidi-Giafar. Adică, dece să . 
nu spun lămurit? Dorinţa mea era să fiu cât mai a- 
proape de Şemsa. A fost însă altfel. Nu în re- 
giunea muntoasă, ci am fost trimis tocmai în partea 
cea mai puţin plăcută a Algeriei. Ba chiar acolo 
nici nu era Algeria, ci pustiul Sahara. 

Da, Tugurt, unde am primit poruncă să mă duc, 
este o oază la începutul marelui pustiu al Sa- 
harei. 

Bine înţeles, vestea aceasta nu mi-a plăcut. 

In acelaş timp ştiam însă că cea dintâiu da- 
torie a unui militar este să fie disciplinat, executând 
fără murmur poruncile primite. 

Aşa fiind, am luat si eu drumul care duce 14 
Tugurt. 

(Va urma) 
a u л жшж, E PRD E TA manan BEE ERE E PE Ea темама знана S 


scandal 


Un scandal grozav pe stradă, 
Doi copii se ceartă grav: 
Găsind un pachet „Зисћага", 
Sau bătut făcându-l praf. 


Arta scrisului nu se capătă decât dună 
ап! da muncă si învătătu