Emanoil Bucuța — Pietre de vad — vol.IV (1944)

6 TK. EMANOIL BUCUŢA 


PIETRE DE VAD 


kkKk* 


BUCUREŞTI 
EDITURA CASEI ŞCOALELOR 
ŞI A CULTURII POPORULUI 


— ae 


PIETRE DE VAD 


i 
z s 
3 
N 
— 
b 
oj 
. 
T 
- 
Li 
.” i 
r A iis j - 
` 
' 
p J T 
Li 
e . 
y » 
Li . 


—_ — _— _—> 


EMANOIL BUCUŢA 


£ aj 


PIETRE DE VAD 


XXX 


Biblioteca Pocum-atară 


Piatra Neamt 
Regiunea Bacau 


BUCUREŞTI 
EDITURA CASEI ȘCOALELOR 
ŞI A CULTURII POPORULUI 


Emanoil Bucuţa: Pietre de Vad, IV Plansa I 


Pârcălabul de G. Löwendal Colecjia Casa Şcoalelor 


saţațnoas no) pihalo JPpHINOȚ 0) Ap ÎOUOI0A PIITISRULRIN 


Plan:a 


Pietre 


Emanoil Nucuta 


PĂMÂNT ŞI OAMENI DELA NOI 


MIORIȚA 


Se împlinesc o sută de ani de când a fost descoperit, 
pe drumurile ciobănești ale Sovejei din Vrancea, cântecul 
bătrânesc cel mai frumos al poeziei noastre populare, 
Mioriţa. Nici zecile de variante culese de atunci în toate 
părţile țării, nici studiile de tot felul ieșite din nenumărate 
condeie nau izbutit să acopere strălucirea ei curată și 
aproape ieratică. A auzit-o întâia oară acel boier basara- 
bean bolnav de piept, Alecu Russo, care a trecut-o lui 
Vasile Alecsandri. Poetul, spre lauda lui, şi-a dat numai- 
decât seama de ce comoară fusese învrednicit și a adus-o 
la cunoştinţa lumii încă din 1850, prin ziarul Bucovina. 
Studiul de care a însoţit-o era destul de pătrunzător ca 
să pună pe cale pe cercetătorii de mai târziu, mult mai 
pregătiți decât el, cum a fost Ovid Densuşianu. Cred 
acum, după ce am citit din nou cele două volume ale 
acestuia despre « Vieața păstorească în Poezia noastră 
populară», că lucrarea n'a fost gândită decât ca o intro- 
ducere la Mioriţa. Punerea în lumină a folklorului român 
ca a folklorului unui popor de păstori, ducea spre această 
încheiere firească, a ciobanului care vorbeşte despre 
moarte cu o oaie năzdrăvană. De jur împrejur se înălțau 
munţii cu vârfurile în nori. Turme de oi gomănând din 
tălăngi, coborau pe văi. Se duceau ca să nu se mai întoarcă, 
împreună cu datinele și cântecele lor, spre câmpiile cuce- 
rite de plug și de altă înțelegere a vieţii. Rămasul bun dela 
ceea ce înfățișau ele, îl întrupau în acest cântec din urmă, 
ca un suspin veșnic, și se pierdeau pentru totdeauna. 


7 


Cronicarul, venit din Haţeg, din satul Demsuș, parcă 
anume ca să nu lipsească dela marea destrămare și so 
însemne, a scris, nu numai cu știință, dar și cu duioșie 
această carte, una dintre cele mai bogate în gânduri ale 
sale. Printre păcurarii și vătafii de stâni, cari se risipeau, 
erau atâţia dintre ai lui. Așternea întrun fel pe hârtie și 
propria istorie. De aceea este poate atât de neiertător în 
unele pagini, cu alții care se amestecă, îndrugând păreri 
fără rost într'o pricină atât de adânc a lui și a unor puteri 
fără milă. Sunt și lacrimi între aceste consideraţii de filo- 
logie şi de folklor comparat. Cronicarul stă şi scrie în 
jetul de piatră al Transilvaniei. a 

« Poezii populare ale Românilor», culegerea atât de 
lăudată și atât de hulită a lui Vasile Alecsandri, începe cu 
Mioriţa, care este ca un luceafăr de dimineață în căile 
neamului nostru. Fa dădea la iveală acele puteri de vis 
şi de simţire, care duceau la Eminescu și la cântăreții 
tainelor sufletești și nu la editor însuși și la poezia lui de 
soare și de lume. Fusese alcătuită cu 3—400 de ani înainte, 
ca şi Miu Copilu, sau Cobiu, cântecul bătrânesc de vitejie, 
peste care cântă, pe sub bolți de pădure, toate cavalele 
trecutului; cum crede Iorga, punându-l în legătură cu 
năvălirea dela 1610 a lui Gabriel Bathory împotriva lui 
Radu Șerban. Aceasta, în schimb, este cea mai bună 
urzeală de vers alecsandrină poate a întregului nostru 
folklor. Vremea aceea de după Mihai Viteazul a stârnit 
valuri, în jurul celui mai îndrăsneț și furtunos Domn al 
istoriei românești, care au pus în mișcare dela o margine 
la alta, tot poporul carpatic, trezit pe. neașteptate între 
hotarele aceleeaşi ţări. Izvoarele poeziei au început și ele 
să curgă și au ajuns, cum au putut, strecurându-se printre 
ani, până la noi. Mioriţa este și ea de atunci. 

Este o întâmplare de viață păstorească de totdeauna 
şi prin aceasta desprinsă de timp, dacă mar avea oarecare 
trăsături care-i dau deodată o vârstă şi o pornesc pe dru- 
muri cu un act de naștere între rânduri. Întâlnirea între 
cei trei ciobani, unul Moldovean, unul Ungurean şi unul 
Vrâncean, nu se putea face decât atunci când turmele 


8 


nu rămâneau în munții lor, ci pribegeau, de toamna până 
primăvara, spre baltă și spre Mare, mai cu seamă spre 
Miazăzi și spre Răşărit. Marea transhumanță românească 
a bătut și căi apusene, spre Marea Adriatică, și semnele 
trecerii ei sunt vădite, dar la ieșirea din Evul Mediu se 
oprise în acele părți. li rămăseseră deschise numai căile 
spre noi, unde în loc să se piardă ca o apă în nisipuri 
străine, întărea și dădea un nou avânt oamenilor de ţară 
printre cari trecea. Când ne-am strâns la noi acasă, de pe 
aria mult mai largă de închegare a neamului românesc, 
ne-am întâlnit cu toții în această căldare de munţi și de 
plaiuri, în care plimbările de anotimp ale ciobanilor, 
fuseseră ca o lopăţică de amestecat fiertura, ca să nu iasă 
cu grunji sau să se lipească de fund. Mioriţa a călcat și ea 
un asemenea drum al sării sau al untului și drumul ei ar 
putea fi urmărit pe hartă. Sunt oameni de știință cari l-au 
tras cu grijă, pentrucă rămăsese același, ca al păsărilor 
călătoare în văzduh, de atunci și până în zilele noastre, 
când li s'a închis oilor și acest zăvor spre Răsărit. Trans- 
humanţa a încetat sub ochii noștri. Mioriţa a fost un dar 
al ei. Fluierul pus la cheotoarea stânei, așa cum a dorit 
ciobanul acestei transhumanţe, înainte să moară, ca să 
sufle în el vântul și să-l audă turma, îl auzim și noi din 
atund de veacuri: 


* 


Fl/uieraş de os, 
Mault zice duios. 


Cineva, mi se pare d-l Caracostea, care a supus Miorița 
unor cercetări de-o viață și nici astăzi duse la capăt, de 
mare migală în amănunt și de cutezătoare presupuneri 
ca orizont, crede a fi descoperit o nepotrivire între înce- 
putul cântecului, plin de pasul oilor pornite la vale, şi 
între dorinţa ciobanului să fie îngropat în dosul stânii. 
Ar fi de o parte stâna călătoare a transhumanței, şi de 
cealaltă, stâna așezată, a bacilor nemișcători. S'ar putea 
ca Alecsandri, care punea uneori dela el și era un restau- 
rator întregind unde dădea de lipsuri sau de ncfrumuseţi 


9 


și nu un păstrător, însemnând, ca folkloriștii de acum, 
neschimbat, să fi dus el la această părelnică tulburare. 
Pentrucă altminteri, tot înţelesul este limpede. Ciobani, 
adunaţi din trei unghiuri de pământ și care se pregătesc 
de plecare, sunt ciobani ai transhumanței. Toate oile 
dinăuntru, împreună cu Mioriţa, sunt oi de drum lung. 
La fel a privit și Lucian Blaga, atunci când a găsit, 
mult mai încoace, pentru tiparul românesc de înțelegere 
a lumii, formula lui chee, Spaţiul mioritic. Era un suflet 
făcut pe înălțimi, dar care s'a mișcat în voie până departe, 
ca să se întindă și să se aşeze pretutindeni. Mioriţa s'a 
făcut în scrisul lui, care caută să deschidă oriunde se 
îndreaptă, zări noui, o mielușea mistică, dătătoare de 
lozinci de simţire. Un snop de lumină îi cade pe creștet. 
Sub pasul ei cu copite de aur totul se face deal și vale, 
cum se face şi sub pasul şi sub gândul nostru. Lucian 
Blaga trebue să fi cetit pe Ovid Densuşianu. Nimeni n'a 
cântat între noi mai înalt lauda vieţii păstoreşti. Același 
om, doctor în filologie dela Paris, și credincios. al celei 
mai noui poezii dela toate popoarele, putea să se facă 
totodată, trecând numai dintro sală de curs într'alta, 
propovăduitorul celui mai adânc țărănism. N'a dat numele 
muntelui Vârful cu Dor țăranul ardelean care a cântat 
această minunată doină, amintită de marele profesor? 


Măi bădiță pană verde, 

Rău mă tem că eu te-oi pierde, 
Că te-am mai pierdut odată 

Si te-am cătat lumea toată, 
Sus la vârful muntelui, 

La Curțile Dorulu. 


Au fost însă între noi și oameni cari au crezut că 
Mioriţa a venit în literatura noastră dintr'alt timp și 
dintralte locuri. Urmând păreri ştiinţifice ale vremii, 
tânărul Alexandru Odobescu, întrun studiu tipărit în 
Revista Română, din 1861, Răsunete ale Pindului în 
Carpaţi, nu s'a sfiit să vadă în mândra crăiasă, a lumii 


10 


mireasă, pe Zeița Iadului Persefona, iar în ciobanul care 
Sa însurat cu ea, pe Adonis. Cântecul nostru bătrânesc 
ar fi fost un cântec popular elen, călătorit dela poalele 
Olimpului până în munţii Vrancei. Noroc numai de o 
«viclenie neașteptată și cursă a soartei», cum îi zice 
Odobescu însuși, care a răsturnat toată această ipoteză 
iscusită. Autorul își rezemase spusele și pe aflarea în 
versurile Mioriţei a unor cuvinte dela Miazăzi de Dunăre, 
ortoman, lae, bucălae. Ele însemnau pentru el ca o pecete, 
care nu se putuse șterge, a locului de obârşie. S'a întâm- 
plat însă ca tipograful dela 1850 să culeagă în loc de bu- 
călae, cum este versul în adevăr, bulucae, prin trecerea 
celor două litere una în locul alteia. Luând acest cuvânt 
drept bun, focosul om de știință a răscolit prin cronicari, 
mai ales prin cei moldoveni, unde a dat de zicerile: buluc 
și a se buluci și «știm», desvolta el încântat mai departe, 
«că aceste ziceri luate din limba turcească, însemnează: 
grămadă, a grămădi. Mioriţa lae poate dar fi pentru cei 
ce făcură mai întinse împrumuturi dela Turci, o mioriţă 
înfățișând « o mare grămadă », adică « o mioriţă lânoasă» 
sau « grăsulie». Cu această « mioriță grăsulie» nu se 
putea să nu cadă şi întreaga ipoteză. Odobescu a fost cel 
dintâi care s?o vadă şi s"0 recunoască, printr'o notă pusă 
la acelaşi studiu, tipărit întocmai, în Albumul Macedo- 
Român, din anul 1887, adică după 26 de ani dela întâia 
tipărire: «Intro comică rătăcite ne-a încurcat pe noi 
tipograful ieșean, care a publicat mai întâiu cântecele 
poporane adunate de d-l Vasile Alecsandri. Am râs îm- 
preună cu hohote, când maestrul culegător al baladelor 
naţionale ne-a spus că cuvântul bulucae, pe care noi 
ne-am muncit a-l explica prin vorba turcească buluc, 
era o simplă greșeală de tipar. In manuscrisul d-lui 
Alecsandri fusese scris bucălae, iar zeţatul a intervertit 
literele c şi |. Deci toată a noastră clădire etimologică se 
surpă din temelii și, cât despre noi, venim acum cu 
umilință a ne recunoaște vinovat, în cazul de faţă, de a 
fi cercat să facem un zadarnic buluc de erudiție deșartă. 
lerte-ni-se însă păcatul, deoarece îl mărturisim ». Mioriţa 


11 


a putut să facă şi asemenea necazuri unor oameni cari erau 
atât de detreabă, cum era Odobescu. Ea a rămas o făptură 
dela noi şi nimeni n'a mai crezut întro călătorie a ei din 
Grecia. Cu atât mai puţin când Teodor Speranţia a vrut 
ceva mai de curând so aducă din Egipt și dintre zeii cu 
cap de animale ai vechilor dinastii. Păţania lui Odobescu 
ne învățase minte. Ne-a fost frică să-i mai dăm crezământ. 

Mioriţa are un început liniștit, care înșeală. Parcă at 
fi vorba de o poveste bogată în întâmplări, care-și zu- 
grăveşte întâiu cadrul și eroii, munţii în fund, pentrucă 
turmele au şi ajuns pe un picior de plaiu, cu oița bârsană 
pe margini, fără astâmpăr și behăitoare, și cei trei ciobani. 
Faptul stă ca o amenințare deasupra capetelor încă dela 
întâile versuri. Baciul Ungurean și cu cel Vrâncean au 
să-l omoare pe cel Moldovean la apus de soare. Este după 
Sfântă Maria Mare şi zilele sunt scurte. Ziua de astăzi se 
face tot mai scurtă cu cât toată această lume coboară, 
pentrucă umbra vine mai repede în vale. Toate aleargă 
spre moarte. Intâmplările presimţite însă nu se petrec. 
Oita năsdrăvană se trage de o parte și dă de gol stăpânului 
ei toată urzeala. Este plină de hotărîre. Il îndeamnă să se 
apare, acum că ştie. Să aducă lângă el câinele cel mai 
bărbat. Aici este culmea cântecului bătrânesc. Ciobanul 
ascultă și se supune sorții fără nicio împotrivire. Dacă 
Mioriţa a vorbit, înseamnă că lucrurile sunt dinainte 
hotărîte, acolo unde nimeni nu poate aduce vreo schim- 
bare. El îşi pune la cale, fără să se zdrobească și să se 
plângă, îngropăciunea. Vrea să rămână aproape de oi 
şi să-și audă câinii. Fluierul să-i mai cânte, în care să 
sufle vântul. Este marea lui dragoste, care-i umple viaţa. 
După ce i-a purtat de grijă, se gândeşte la mama cu brâul, 
de lână, care l-a născut şi s'ar putea prăpădi de durere, 
aflând. Ei să-i spuie că s'a însurat cu o fată de Craiu. 
Fata de Craiu e Mireasa lumii, Moartea. Dar să nu-i dea 
niciun amănunt, din care bătrâna ageră și bănuitoare, ar 
putea ghici. Mioriţa se uită în ochii lui și ascultă. Nu se 
mai răscoală. S'a pătruns şi ca că așa trebue să fie. Sunt 
faţă în față, două suflete împăcate cu soarta. lar povestirea 


12 


nu mai înaintează. De unde se petrecea în afară, s'a tras 
înăuntru și se păstrează nemișcată. Timpul nu mai curge, 
nici el, pentrucă timpul dinăuntru nu se mai măsoară 
cu mersul soarelui. Această oprire în loc a întregii fiinţe, 
pe muchia de trecere dintre două lumi, face marea fru- 
musețe a Mioriţei lui Alecsandri, și numai a lui. Cântecul 
bătrânesc s’a sfârșit înainte să se desvolte. Urmează doina, 
cate poate fi mereu luată dela capăt. Ne cuprinde o mâhnire 
lină, care ne lasă să gândim. N'avem de ce plânge, pentrucă 
nimic nu Sa întâmplat şi poate nare să se întâmple 
niciodată. 

Aceasta l-a făcut să creadă chiar pe Alecsandri că 
Mioriţa, așa cum o avea, nu era întreagă. A căutat o 
urmare. Mânaţi de bănuiala lui sau simțind aceeași lipsă, 
alții, după el, sau gândit la un ciclu mioritic. Poetul 
bucovinean Bumbac a încercat să facă el ceea ce nu 
făcuse sau nu trimisese până la noi poezia populară. Alte 
variante şi-au luat singure această sarcină și au căzut 
numai sub ea. Cât de groasă este una din ele, în care 
omorul s'a săvârşit, mama blesteamă pe cei doi ucigași, 
iar aceștia « nepăsători își bat joc de femeie». Ne în- 
toarcem faţa dela ea și intrăm din nou în Mioriţa noastră, 
ca în munte și în linişte. Poienele fumegă în jurul stânei, 
care a fost strânsă și luată. Nu se vede văpaia de lumină 
a soarelui. Numai iarba se încreţeşte, ţiuie și se face cenușe. 
I-au dat foc la plecare ciobanii, ca să îngrașe locul pentru 
la anul. Se duc până la baltă, dar vin îndărăt la Sfântu? 
Gheorghe. Dorința din urmă a ciobanului Moldovean, 
poate fi oricând împlinită. El are să rămână fără nimeni 
în singurătate, numai până la primăvară. După ce se va 
subția zăpada oile vor sui din nou coasta și vor călca, 
aşa cum și-a dorit, pe deasupra lui. Câinii vor lătra. 
Fluierul va fluiera. Toate vor fi așa cum şi le-a orânduit. 
Fumul se bulbucă alb și se ridică din zece locuri, ca un 
fum de tămâie. Nu este nicio nepotrivire între vechii 
oieri ai transhumanței și ciobanii Mioriţei. Ovid Densu- 
şianu a avut dreptate. Profesorii știu mai mult decât 
ucenicii lor. De o a doua Mioriţă nu e nevoie. N'ar fi 


13 


în stare niciuna să ajungă în frumuseţe pe cea dintâiu. 

Cântărețul care a cântat-o întâia oară, trebue să fi fost 
un Moldovean. Nimeni nu mai poate să întrevadă astăzi 
ceea ce a fost ea la izvor. Poezia populară se plimbă, ca 
pietrele întrun pârâu, şi ca pietrele se rotunjește și se 
schimbă, cu cât înaintează, până ajunge nisipul mărunt 
al culegerilor folklorice. Limba nu rămâne nici ea, cum 
Sar întâmpla dacă poezia ar fi scrisă și învățată de fiecare 
rând de oameni pe dinafară, în alcătuirea ei cea dintâiu. 
Atunci s'ar învechi și nar mai umbla. Intre cei cari o 
primesc sunt mijlocitorii, cari o păstrează cât mai aproape 
de ceea ce a fost, și sunt cântăreții, cari o fac de fiecare 
dată a doua oară. Limba este cea vorbită astăzi, în care se 
toarnă necontenit cântecul. Tocmai pentrucă este spus 
şi face parte din viața de toate zilele, nu poate să se În- 
carce de nimic arhaic. Vasile Alecsandri când a primit 
Mioriţa dela Alecu Russo şi, prin el, dela răzeșii și oierii 
din Putna, s'a purtat cu ea la fel ca vechiul cântăreț 
popular: a pus-o în limbă așa cum o scria el atunci. 
Miorița ware de ce să fie un cântec propriu, ca să arate 
la înfățișare întru totul asemenea cu poeziile lui. Cântecul 
popular este ca o tulpină cate se păstrează mereu aceeași, 
deşi se înnoieşte în fiecare an cu alte frunze. Mioriţa o 
avem în limba lui Alecsandri dela 1850, cu această deose- 
bire faţă de trecut că ea n'are să poată să se mai mlădieze 
după prefacerile vremii, odată ce s'a împietrit în scris. 
Cercetătorii mau uitat să caute în cele 123 de versuri, 
câte are cântecul, ce era al poetului fără nume și ce era al 
celuilalt. Au crezut că l-au prins pe cel nou, dar mai mult 
cu bucăţi întregi, cum este vestita prozopopee a nunții, 
folosită de el de două ori, când la început trebue să fi 
fost folosită numai odată. Cuvinte sau întorsături, care 
să nu stea alături unele de altele, mau găsit. Cântărețul 
avusese grijă, înainte să dea îndărăt lumii acest frumos 
vas, să-i umple găurile şi să-i aştearnă pe deasupra smalțul 
alecsandrin. 

Nunta din Mioriţa nu este, cum s'ar putea crede, o 
nuntă creştină, cum nici nu este decât o nuntă închipuită. 


14 


Ceilalţi, fie turma, fie mama bătrână, nu trebue să afle, ca 
să nu li se rupă inima, ce s'a întâmplat cu ciobanul, care 
a pierit într’o bună zi. Era un flăcău tânăr și frumos. 
Ce putea să i se întâmple mai firesc decât să se însoare? 


lar tu de omor 
Să nu le spui lor, 
Să le spui curat 
Că mam însurat. 


Nunta aceasta, cunoaște toate rânduelile ortodoxe și le 
împlineşte întocmai. Numai că în ţarcul mărginit al vieţii 
omenești, aici a năvălit deodată, în loc de o fată pe potriva 
unui flăcău, din vreun sat din vale, Mireasa lumii, în loc 
de nuni, care să ţie cununa, soarele și luna, în loc de nuntași, 
brazii şi păltinașii, de preoţi, munţii mari, de lăutari miile 
de păsări, de lumânări, stelele. Este o revărsare a cerului 
pe pământ, în care bietul om se pierde. El nici nu se 
ascunde că moare, îndărătul unui asemenea basm cosmic, 
de care nimeni nu se putea lăsa amăgit. Povestește pe din 
două, închipuire şi adevăr, ca să facă descoperirea dela 
urmă, sau chiar din cursul vorbei, mai puţin dureroasă. 
Se zugrăvește singur, ca și cum ar face-o un străin, dar 
cu înduioșare, înainte să se sfârșească: 


Mândru ciobănel 
Tras printr un inel, 
Fetisoara lui 
Sbuma laptelui; 
Mastăcioara lui 
Spicul grâului; 
Perişorul lui 
Pana corbului ; 
Ochişorii lui 
Mura câmpului. 
Toată firea stă însuflețită împrejurul lui, nu ca să-l 
scape, ci ca să-l ajute să cruțe o mare durere celorlalți. 


Este o bunătate, este o blândețe și este o milă, care îmbibă 
tot folklorul nostru și-l deosebesc numaidecât de folklorul 


15 


vecinilor, cu răsbunările sălbatice şi cu hazul de suferința 
altuia crâncen. Niciodată nu se vede mai limpede deose- 
birea decât la motivele împrumutate, care trebue să 
treacă întâiu prin această prefacere, ca să fie însușite. Cred 
că este o dovadă, nu atât a unei bunătăţi, blândeţi și mile 
înăscute la poporul român, cât a unei creștinizări înaintea 
celorlalți. In ei a trăit mai departe, câteva secole încă, 
bucuria de viaţă fără nicio îngrădire, în pofte deslănţuite, 
pe când noi ne-am supus mult mai de vreme și ne-am 
făcut o a doua fire, îndemnurilor de iubire a aproapelui 
şi de înfrânare. 

George Vâlsan se hotărise în timpul din urmă să caute 
în basme urme ale unei geografii româneşti și dăduse de 
ştiri destul de neaşteptate şi care ne scăpaseră, sute de ani, 
nouă, nespecialiștilor. Sar putea face același lucru, cu 
texte foarte vechi de folklor, ca să se afle întâile așezăminte 
ale vieţii noastre sufleteşti şi naționale, și între ele crești- 
nismul ar trebui așezat la locul de frunte. Am privit 
totdeauna Mioriţa, în afară de frumuseţile ci literare, ca o 
mare poemă creștină populară. Aceasta cu totul fără legă- 
tură cu vorba scăpată folkloristului bucovinean Marian, 
şi care mavea niciun reazem, că ciobanul sortit să fie ucis 
ar putea fi Isus Christos, şi mama care-l caută și-l plânge, 
Maica Domnului. Creștină, pentru această împăcare dela 
urmă, față de toţi, prieteni sau dușmani. Păgânismul ei, 
dacă are vreunul, este numai de ramă și de podoabă. 

Dar să nu uităm că Mioriţa este întradevăr un cântec 
şi că nu ne e îngăduit să zicem că o cunoaștem destul 
numai pentrucă i-am ciocănit vers de vers și am făcut 
tot felul de apropieri mai mult sau mai puţin isteţe, între 
ea și lume. De aceea n'am cetit-o numai, ci i-am ascultat, 
în mai multe locuri și aproape de fiecare dată altfel, 
viersul legănat și plângător, din diblă și cobză. Uneori 
câte o coardă era de sfoară și şedeam la un foc de stână. 
Cântecul venea de departe, ca o vorbă dintro gură știrbă. 
In fumul și scânteile care se amestecau cu stelele, Mioriţa, 
cu toate făpturile şi întâmplările pe care le cuprinde, 
încerca să învie înaintea noastră. Era ca în pânza lui 


16 


Grigorescu, care ar putea să aibă acest nume, cu ciobă- 
nelul tras printrun inel, venind pe un drum de dealuri, între 
dulăi și mioare. Era ca la fântâna de piatră a Miliţei 
Pătrașcu, din capul șoselei Kiselev dela București, cu 
turmele începutului istoriei româneşti oprite să se adape 
și care în nopțile cu lună trebue să pornească, sunând din 
tălăngi, la munte. Poezie, știință, pictură, sculptură, mu- 
zică se înviorează la arătarea lor. 

Tiberiu Brediceanu are armonizate cinci din aceste 
melodii. Una se cântă cu capul pe vioară, cu ochii închiși, 
ca să nu se vadă că au plâns. Este o mânpâere bemolizată 
și ieșită din desnădejde. Cea de a doua este subțire și 
mai mult lăuntrică. Dă de veste cu o notă înaltă venirea 
oilor, gata să se șteargă, atunci când se apropie, în pasul 
şi tălăngile lor. A treia este un acord liniștit, de note 
grave, abia suspinător, ca o tovărășie pe cale, care nu ia 
parte, şi cu atât mai dureros, pentrucă în loc de o suferință, 
calcă alături mereu două. A patra începe cu o mare încre- 
dere și se avântă într'o povestire, care însă nu vrea să 
vie. Cântecul cade curând ca o supunere în faţa lucrurilor 
care nu se pot ocoli. Parcă l-ar zice ciobanul Moldovean. 
Cea de-a cincea este o melodie lungă, plângătoare, care 
porneşte și nu poate să meargă mai departe. O cântă sub 
streașina stânei, seara, Mioriţa însăși. 

Să ne lăsăm furați de unul din aceste cântece, printre 
notele căruia ajung până la noi și cuvintele, îmbrăcate ca 
în veșihinte de argint, și să trăim câteva clipe în alte 
vremuri. Sunt plăsmuirile neamului nostru, cele mai 
adânci şi mai dragi. Altele multe, care s'au risipit, stau 
îndărătul lor și freamătă odată cu ele. 


17 


CASA VĂCĂREŞTILOR 


Aproape la porţile Târgoviștei, cu munţii cari se 
înalță, caturi, caturi, în zare, pe jumătate în drumul 
oamenilor şi pe jumătate în singurătate, când locuință 
de viață şi când numai popas de odihnă și de petreceri 
se întâlnește şi astăzi, și nu se mai întâlnește, casa Văcă- 
reştilor. Este şi ea un basm al trecutului, între zidurile 
căreia te opreşti și te îndoieşti că au fost vreodată. Ca 
să le vezi mai bine, trebue să închizi ochii, și ca să le 
înţelegi, să asculți glasurile de demult. O adevărată pă- 
dure de ulmi și de frasini o ascund dela drum. Numai 
la Castelul dela Mogoşoaia al strălucitului Vodă Con- 
stantin Brâncoveanu, care şi-a pierdut capul împreună 
cu un cumnat al lui Văcăresc la Constantinopol, am mai 
văzut asemenea frumuseţe de copaci, înalți până la cer, 
parcă anume nu numai ca să împodobească, dar şi ca 
să apere. Alte frunzişuri adună vânturile, ca nişte nă- 
voade întinse în văzduh; acestea aduc linişte și sunt ca 
o sită care le cerne și le subție. De cealaltă parte, vederea 
se deschide. Lunca Dâmboviţei, care curge în fund sub 
malul drept, este o curată prăbușitură. Marginea curții 
boiereşti seamănă cu o prispă la jo şi poate la 100 de 
metri deasupra câmpului. Ochiul se plimbă neîmpiedecat 
peste o vale largă de kilometri. Priveliştea s'a făcut de- 
luroasă. Nimeni nu se aştepta să fie atât de vecină de 
locul neted pe care este așezată moșia şi conacul. Este 
marele farmec, acest joc de-a v'aţi ascunselea, al casei 
Văcăreştilor. Ea este pentru toată lumea cu latura dela 


18 


drum, rece și măreață și este numai pentru câţiva, cei 
dragi, cu fața spre vale. Trece pe acolo și acum, sub di- 
ferite chipuri, ca o ceață cu stele pe umeri, când ca 
Enăchiță Văcărescu și când ca Elena Văcărescu, poetul 
dela 1780 și poeta dela 1900, acel vestit Rapsod al Dâm- 
boviţei, care este sufletul care cântă al neamului românesc. 
Intr'alte părți, în Moldova sau în Transilvania, el îm- 
prumută trăsături, ca să se facă mai tainic sau mai fioros, 
după firea locurilor; aici rămâne limpede și luminos şi 
este mereu el însuși. Cântecul anacreontic, versul italian 
și Stanța legănată franțuzească n'au fost decât rame, de 
scoici, de oglinzi sau de catifea, în care i-a plăcut să se 
arate. Casa Văcăreștilor, ca nicio altă casă românească, 
este o casă a poeziei. Poezia noastră are vârsta și sti- 
lurile ei. 

Când am auzit vorbindu-se mai cald de Elena Vă- 
cărescu, eram la Bucura Dumbravă. Era:o îndrăgostită 
a Rapsodului Dâmboviţei, pe care, mi-era rușine să o 
spui, nici nu-l cetisem. Mi-am zis întâiu ca mângâiere, 
că întrun mediu de scriitori bilingvi sau scriind de-a- 
dreptul și poate și cetind, cu precădere, întraltă limbă, 
puteau să pară fireşti asemenea judecăţi. Intre noi, cari 
eram oamenii pământului, n'aveau ce să caute. Pentru 
noi literatura nu lucra cu isvoade, care puteau fi împru- 
mutate de oriunde și chiar din averea de baștină, ci cu 
vorbe, numai ale noastre. Oricât de veche ar fi fost, 
ele căpătau o lumină și un înțeles altul, după fiorul de 
viață pe care îl făcea să treacă prin acele vorbe scrii- 
torul. Ce aveam să facem cu sufletul nostru întrun 
graiu străin? Carmen Sylva era de părerea Bucurei. Mă 
gândeam la legătura care fusese între cele două femei 
și mă convingea și mai puțin. Literatură de curte, îmi 
ziceam și mă hotăram și mai îndărătnic să nu cetesc. 
Dar gândul ma urmărit. Pe Elena Văcărescu n'aveam 
unde să o văd, pentrucă stătea tot timpul la Paris. 
O cunoșteam însă cum arată și mă trezeam câteodată 
alături de ea. Parohia mea a fost mulţi ani Biserica Amzei 
din Bucureşti. La câte o sărbătoare când venea în țară, 


2 19 


intra să se roage acolo. O priveam cum se ţinea dreaptă, 
cât ţinea slujba. Acestea se petreceau acum mai bine de 
o treime de secol. O ştiam foarte mioapă și nu mă te- 
meam. Vedea ca sfintele de pe pereţi sau ca Maica Dom- 
nului: pe toţi credincioşii împreună, dar pe niciunul în 
parte. Imi venise gândul nebun să-i cer să-mi cetească 
ca însăși Rapsodul Dâmboviţei, pentrucă singur nu vream. 
Fireşte că să gândești o asemenea năsdrăvănie, este mult 
mai ușor decât să o împlinești. Am căutat-o apoi la 
Paris şi am stat în legătură cu Basil Munteanu pe atunci 
secretarul ci, fără să îndrăsnesc să spuiu de ce. Mai târziu 
Sa nimerit să ajung secretarul comitetului Premiul Fe- 
mina român, care avea ca președintă pe Regina Maria, 
dar ca înființătoare pe Elena Văcărescu. Ne-am scris, 
dar niciun cuvânt din parte-mi despre Rapsodul Dâm- 
boviţei. Nu pot zice că nu-l cunosc, dar nu l-am cetit 
nici până astăzi. Aştept. Când am văzut-o mult mai încoace, 
a fost în această casă a Văcăreștilor, de pe valea Dâm- 
boviţei de sus. Ea mi-a arătat-o întâiu, încăpere cu în- 
căpere, atât pe cea nouă, întrun stil neo-clasic, precât 
şi pe cea veche, numai o ruină plină de glasuri și păstrată 
ca un strămoș, lângă cealaltă. Cea nouă este bătrână de 
vreo optzeci de ani, cea veche s'ar putea să fie dela 1584. 
Bolţile şi cărămizile ei subțiri seamănă cu bolțile și că- 
rămizile Palatului Domnesc dela Târgoviștea vecină, 
pradă și el neiertătoarei vremi. Poate că întro cameră 
de acolo, care trebue să fi fost camera lui de lucru, stă 
şi astăzi, între douăsprezece lumânări aprinse în sfeşnice 
de argint, și scrie, aşa cum avea obiceiul, fie că era zi, 
fie că era noapte, Iancu Văcărescu, alt poet, poate cel 
mai de seamă Între toţi ai acestui neam dăruit, El dădea 
acest răspuns, celor cari se mirau, că destul are să fie 
întunerecul de pe lumea cealaltă ca să se înconjoare de 
lumină aici pe pământ. Nu este singur în această cameră 
crescută cu ierburi de paragină. Stau pe aproape oaspeții 
casei lui, Cârlova, cântătorul ruinelor Târgoviștei, Ion 
Heliade Rădulescu, marele ocrotit, Grigore Alexandrescu, 
poetul epistolelor şi al poeziilor filosofice și alți scriitori 


20 


ale căror trăsături nu le mai deosebesc și au trăit până 
la 1863, an când a intrat, în întunerecul de care se temea, 
și gazda. Poate că tot în acel an s'a clădit casa de astăzi, 
după plecarea celuilalt stăpân. A fost și el un rapsod al 
Dâmboviţei. Elena Văcărescu îmi spunea versurile lui, 
numai două strofe, din cele multe ale Primăverii amo- 
rului. Le învăţasem pe toate cu mulți ani în urmă și 
eram față de ea ca Alexandrescu față de Iancu Văcărescu, 
după cum ştim din scrisorile lui Jon Ghica, atunci când 
îi recita versuri din Anacreon: la orice strofă s'ar fi oprit, 
celălalt putea să le zică pe dinafară mai departe: 

Se întinde o câmpie 

De sub poale de Carpaţi, 

Câmp deschis de vitejie 

La Românii lăudați; 


Surpâturi sunt de o parte, 
De-un oraş ce a domnit; 
O gâriită "ncoaci desparte 
Un crâng foarte ”nveselit. 


Gândiţi-vă că a fost scrisă la 1819! Gârliţa curge 
și acum în josul prispei, înaltă cât un deal, și cântă și 
sclipește pe sub sălcii și arini. Are apa așa de rece, că 
nu crește niciun pește în ea. Se cheamă Fântâna Cioarei, 
iese din niște pereți de humă din moșia Văcăreștilor și 
trebue să îngroașe mai jos undele Dâmboviţei. Am băut 
și eu din ea, cum trebue să fi băut şi înaintașii. In umbra 
din sufragerie apa lumina în pahar și deasupra ei se auzea 
ca un cântec de lăutari. Intârziam să o beau, cu vorbă 
că era prea rece, dar în adevăr ca s'ascult și mai înainte 
acel cântec | 

De nicăieri nu vine până la noi atâta viață româ- 
mească decât poate din casa Goleştilor de pe Argeş, dar 
de acolo nu totdeauna și nu cu atâta zâmbet și voie bună. 
Dincolo era un adăpost de boier de ţară, care dăduse 
ochi deodată cu Europa și suspina să o aducă între noi 
cu tot ce avea înaintat: reformator și om politic. Era 


21 


o casă a prozei şi a faptei. La începuturile ei se văd! 
Tudor Vladimirescu şi Gheorghe Lazăr și, în al doilea 
rând de oameni, Principele Carol la întâia lui călătorie 
prin România cea nouă. Dincoace era o casă a poeziei 
și a visului. Schimbări trebuiau făcute, dar mai ales în 
suflete. Văcăreştii, doi, trei, patru la rând, sunt diplomaţi, 
grămătici și poeţi. Vorbesc unii din ei câte douăsprezece 
limbi. Sunt înconjurați ca de o curte de scriitori ai în- 
chipuirii. Au ei înșiși o viaţă de strălucire lumească și 
de întâmplări neaşteptate, care nu sunt legate de înțe- 
lepciune și de chibzuinţă, ci de bucurie de traiu întreg 
și de frumuseţe. Cei dintâiu, Goleștii, stau pe o linie 
care brăzdează istoria noastră dela Răsărit la Apus, libe- 
rală și rapând-o cu trecutul, iar cei de al doilea, Văcă- 
reştii, pe o linie dela Miazăzi la Miazănoapte, conser- 
vatoare şi cu rădăcini în tot ce aveam mai al nostru. 
Unii au biruit în cele din urmă, dându-ne o ţară de noui 
aşezăminte şi cu înfățișarea care ia ochii, pe care i-0 
cunoaştem, fiii ei de astăzi, iar ceilalți au fost covârşiți 
și lăsați îndărăt, dar pierzându-se în adânc şi hrănind 
izvoarele cele nevăzute ale acestui neam. De o parte 
sunt bunurile care se războiesc şi poartă greul clipei, 
iar de alta agonisita din care iei fără să socotești, ca dintr'o 
ladă plină de galbeni. Intro casă vezi foarte bine aşezată 
în viitor o şcoală de gospodărie model, cum este mi se 
pare gândul Goleștilor cari au mai rămas, pe când în 
cealaltă se va deschide, sub supravegherea Academiei 
Române, atunci când moştenitoarele unei vițe atât de 
îndepărtate şi de sclipitoare, Elena Văcărescu și sora ei 
doamna Caribol, nu vor mai fi, o colonie de artiști. 
Pe Argeş totul a fost restaurat, cum îi stă bine uneia 
din tradiţii, pe când pe Dâmboviţa, casa cea dela început 
măreață și ruinată ca un palat domnesc stă alături şi 
se uită cu ochii hrubelor ei, încărcaţi de istorie, la clă- 
direa secolului al XIX-lea, cum i se potriveşte celei- 
lalte tradiţii. 

Alecu Văcărescu, fiu al lui Enăchiţă Văcărescu, și 
poet şi cl, a fost răpit dintre ai lui nu se ştie de cine și 


22 


—. — 


nimeni nu i-a mai dat de urmă. Iancu Văcărescu 9a 
căsătorit când avea 40 de ani cu o Cantacuzino-Paşcanu 
de 12 ani, pe care a trimis-o numaidecât, ca să crească 
și să-și facă școala, la Livorno în Italia, cu o întreagă 
suită, o femeie din casă, o bucătăreasă, o conducătoare 
de gospodărie. In seara zilei de 30 August 1842, Gri- 
gore Alexandrescu, întorcându-se dela mănăstirile oltene, 
îl zărea amestecat în mulțimea ce privea cu gurile căs- 
cate o păcătoasă luminaţie și părând a alerga după vreun 
vers pierdut sau după vreo copiliță de 16 anișori. Poetul 
se gândea poate la căsătoria lui, care trebue să fi rămas 
de pomină. Puțin lipsise ca să fie Domn în locul lui 
Gheorghe Bibescu. Mai aproape de noi o fată din aceeași 
casă era să ajungă pe tronul României. I se jurase pe o 
statuie a Maicii Domnului că, sau are să fie luată în că- 
sătorie. sau cel care făcea jurământul avea să rămână 
neînsurat toată viaţa. Jurământul a fost ţinut numai 
dintro parte. La începuturile acestei familii și al casei 
de cărămidă a Văcăreștilor se găseşte acel Pătrașcu, bo- 
tezat de tatăl lui Mihai Viteazul și care omorîse atâţia 
Turci în lupte câte zile în calendar, așa că își putea 
închina sabia tuturor sfinților. Este în această mărturisire 
vitejie şi este şi glumă, ca întrun Cyrano de Bergerac 
valah. 

Oamenii, cari porneau dela asemenea isprăvi, erau 
meniţi să ajungă nu în scaune domnești, ci, la fel cu 
contemporanul lor francez, la poezie. Elena Văcărescu, 
cea din urmă poetă din acest neam, după ce a scris în 
tinerețe Rapsodul Dâmboviţei, ca o luare de legătură și 
coborîre până la poporul din care se trage, prin astfel 
de mădulare de legendă, stă înconjurată astăzi de cărți, 
într'o biată .odăiță dela Cannes, din sudul Franţei, și 
scrie la o viață a lui Enăchiţă Văcărescu, de rândul 
acesta cu o luare de legătură și coborîre până la casa de 
unde a plecat. Are să fie ca un capac de marmură frumos 
cioplit, de sarcofag de Renaștere, pe care are să-l tragă 
deasupra a sute de ani de viaţă. Pătraşcu Văcărescu 
cel de odinioară are să stea la capăt rezemat în sabia 


23 


lui, care tăiase 365 de păgâni, dacă nu vor fi fost chiar 
366, ca să se potrivească și anului bisext! Putem să 
spunem și noi ceea ce spusese Miron Costin pentru 
Moldova lui: Au fost și oameni în Muntenia noastră | 

Când am mai fost în casa Văcăreștilor, acum 10 ani, 
scoteam « Boabe de grâu» şi doream să-mi scrie pentru 
revistă chiar Elena Văcărescu un studiu despre ea. Aproape 
nu credeam, vorbindu-i, că am so conving și poate 
nici mam convins-o eu, ci numai acea răscolire împreună 
prin odăi şi prin amintiri, care au căpătat în cele din 
urmă întrupare. Nu bănuiam că aveam să am și cu și 
o altfel de parte, de-a-dreptul materială, care are să iasă 
ca o batjocură a părerilor mele despre amestecul unei 
limbi străine în treburile sufleteşti ale neamului nosttu. 
Studiul, care este o strălucită poemă în proză, cum nimeni 
altul nu l-ar fi putut scrie, a fost redactat în limba fran- 
ceză şi a fost să-l traduc eu în românește. El trebue 
căutat acolo, întrun număr din anul 1933. Vorbele pe 
care le spuiu cu astăzi, sunt numai ca O aniversare la 
Io ani a acestei schițe de monografie a unei case vechi 
boiereşti, vrednică să fie luată ca pildă, atât prin credință 
în trecut și în izvoarele de unde ne-am făcut loc în lume 
cât şi prin meșteșug de prezentare, de orice altă mono- 
grafie înrudită. Nu se poate cita din ea; este și prea scurtă 
ca să fie rupt ceva și arătat fără ce are împrejur: dar 
ascultați începutul. Este o datorie faţă de sufletul Văcă- 
reştilor, ca o piatră de pisanie: « Dintre toate locurile 
unde au viețuit poeţi, Văcăreștii din Dâmboviţa duc 
mai mult cu ei semnul unei ursite și vraja unei amintiti. 

Familia din care scobor eu, a fost familia intelectuală 
cu deosebire a României de odinioară. Veac de veac, 
Văcăreştii şi-au trecut unul altuia făclia unei minunate 
culturi şi a unei neobosite sâvne pentru treburile sufle- 
tului. Ei înălțau ca o cetate în pașii Domnitorilor fa- 
narioţi, făloşi de pregătirea minţii lor, dovada lucrătoare 
şi vie a puterii unei gândiri care, la aceşti boieri băștinași 
din moși-strămoși și iubitori de țară cu aprindere, măr- 
turisea puterea ncînfrântă a rasei față de străinul dușman. 


24 


Rar să se mai găsească o privelişte care să răspundă în 
aceeaşi măsură ca Văcăreștii la chemarea între noi a 
acestor feţe înalte. Ele gătesc zarea literaturii și a istoriei 
cu o gingășie tot așa de sigură ca și coastele îmbrăcate 
în lumină și decorul cu linii virgiliene în care s'a scurs 
un mare număr din zilele lor». 

Pe un loc dăruit la 1726 de un Constantin Văcărescu 
Domnului lui, Nicolae Mavrocordat, acesta a ridicat una 
din cele mai puternice și mai frumoase mănăstiri din 
preajma Bucureştilor, prin care numele familiei a ajuns 
popular. Dar acest Văcărești de împrumut nu trebue 
să-l facă uitat pe celălalt, pe cel adevărat. El ar putea 
să se schimbe întrun loc de hagealâc pentru iubitorii 
de timpuri duse și întrun popas dintâiu pentru înţe- 
legerea Târgoviștei. Nu era numai o casă de moșie, la 
deal și departe de oameni, ci mai mult o casă de Curte 
domnească la doi pași de Domn și de grijile Domniei. 
O călăuză a vechii cetăți de scaun, cu urmele care s'au 
mai păstrat, ar trebui să o cuprindă și pe ea. Lunca Vă- 
căreştilor nu este întru nimic mai prejos de lunca Mir- 
ceştilor, ci aș zice, din potrivă, casa în istoria Țării Ro- 
mânești și lunca în istoria minţii și poeziei noastre. 
Acolo ar trebui, într?o înviere de vreme care s'ar putea 
chema Tablouri vii sub cerul liber în Parcul dela Văcărești 
și sar schița de un regisor după una din Scrisorile lui 
Jon Ghica, să se cetească într'o seară, cu lumânări în 
sfeşnice de argint pe verandă, Rapsodul Dâmboviţei. 
Cetirea ar putea să o facă Elena Văcărescu însăși, care 
iară nare să audă de această dorință a noastră, pentrucă, 
de unde se află, cuvântul de aici nu o poate ajunge. 
Rapsodul Dâmboviţei nare o așezare în timp. Este cân- 
tărețul nostru popular, care şi-a ales, ca melcul găoacea 
lui de sidef, casa Văcăreștilor ca așezământ și iese din 
ea în soare, din sută în sută de ani, tot cu altă înfățișare, 
ca să ne îmbete şi să ne împrospăteze sufletul. L-am 
văzut şi ieri, în lumina aurie a acestui început de toamnă, 
când m'am dus din nou pe acele Jocuri iubite, ca să-l caut. 


Pf > n bF s z 


Biblioteca Oocumentari 


ROMÂNIA LA NICULAE IORGA 


Incep să fie mai puțini Românii cari știu decât cei 
cati nu știu, ca oameni foști de față, cu o mirare și o 
însuflețire în creștere, ce-au însemnat cărțile venite una 
peste alta, numaidecât după anul 1900, ale lui Niculae 
Iorga despre Românii și pământul românesc liber sau 
supus altora, cum însuși le arăta cuprinsul în prefața 
la Drumuri și oraşe din România, urmate foarte curând 
de Sate și mănăstiri din România, de Neamul românesc 
în Bucovina, de Neamul românesc în Basarabia şi de 
Sate și preoţi din Ardeal. A fost ca o luare de pânză de 
pe ochii unui neam întreg. 'Trebue să fie un om de-atunci, 
cât ei mai sunt, cari să ne vorbească, nu un cercetător 
de bibliotecă, luând un volum vechiu de pe rafturi, 
de-acum 40 de ani, ca și cum ar ft și cu aceeași lipsă 
de fior, din zilele cronicarilor, de-acum 250. Parcă secolul 
cel nou el însuși ne aducea, venind între noi, acest dar 
neașteptat. Luam cunoștință deodată, de unde ne so- 
coteam înainte destul de învăţaţi, ca să nu mai cercetăm, 
de ceea ce eram întradevăr. S'a făcut în acei ani o nă- 
prasnică lucrare de descoperire, care a avut nebănuite 
urmări. Lupta cea din urmă și care a fost în sfârșit în- 
cununată de izbândă, pentru Unirea tuturor Românilor, 
începuse, fără să ne dăm seama. Noi, de astăzi, privind 
îndărăt, o deosebim limpede. lată până aici pregătirile 
și iată și izbucnirea de foc și de sânge ! Intre aceste pre- 
gătiri, însemnările de drum pe la toți Românii, ale lui 
Niculae Iorga, au avut un rost covârșitor. Au fost ca 


26 


o ridicare de plan de moșie, cu toată zestrea de pe ea, 
cu pietrele de hotar și cu hrisoavele de drepturi, înainte 
să ne înfățişăm la marele proces al istoriei. Este și ceea 
ce le păstrează o alcătuire și un înțeles aparte alături 
de toate Româniile pitoreşti și de alte monografii de 
cunoaștere a țării, publicate înainte sau după ele. 
Mi-am adunat amintirile, fiind un om din acea vreme, 
şi am cetit încă odată acele o mie și câteva sute de pagini, 
ca să mi le împrospătez și să le aud cu glasul lor de astăzi 
și mă încumet so spuiu că părerea pe care o purtam de 
mult cu mine, fără să-i fi văzut mai de aproape temeiurile, 
este cea dreaptă. Am fost în cele mai multe locuri pe 
care le-a călcat Iorga şi am mai fost și în unele, pe unde 
el ma dat. Am făcut până şi un drum ca al lui cu sania 
pe Dunărea îngheţată, dela Brăila la Măcin, care i se 
părea un lucru de minune. A vrut să urce pe la Durău 
muntele cel sfânt al Moldovei, Ceahlăul și l-a urcat în 
aceeaşi zi, dus şi întors. A umblat pe plute pe Bistriţa. 
A rătăcit pe la Cernauca și Toporăuți, prin rutenime, 
în căutarea răzeşilor şi mazililor înecaţi și pierduţi. A 
trecut cu iarna în spate, dela Sanțu în Maramureș, în 
căruță, peste munte și nu pe calea de ocol, pe la capătul 
țării, cu trenul. Băieţii cari-l priveau tras de cai, de sub 
porțile înalte de gorun, erau acum gospodari în putere 
și mă duceau ei de pe capră, când am bătut la rândul 
meu același drum. Am poposit și eu prin satele din jurul 
Băii Mari. l-am luat urma prin Banatul de şes și prin 
Banatul de munte. Am străbătut Basarabia, cu mai pu- 
ţină grabă şi teamă decât el, pentrucă stăpânirea țaristă 
se sfărâmase. Țara veche, cel puţin, am cărărit-o dela 
Apus la Răsărit și dela Miazănoapte la Miazăzi, în ne- 
numărate călătorii, cu sute și poate mii de nopţi petrecute 
afară, pe apă sau pe vârfuri. Am cetit ce-au scris alții, 
am cetit tot cu atâta iubire câtă băgare de seamă, făcând 
pentru aceasta uneori hărţi şi itinerarii, mari zugravi ai 
frumuseţii pământului românesc, dela Grigore Alexan- 
drescu la Nicolae Bălcescu și dela Odobescu la Vla- 
huţă. De atâtea ori s'a nimerit să fiu cu Iorga pe aceleași 


27 


locuri, drumeţ și el, drumeț și eu, însoțiți de întâm- 
plare. 

Plecasem odată dela Văleni împreună. Valea Telea- 
jenului, cu măguri cu pâlcuri de copaci sau cu vii, de o 
parte, șicu deschideri de plaiuri, cu acoperișuri de țiglă 
şi olane roșii deasupra prunilor, fără trup de casă văzut 
dedesubt, ca și cum ar fi stat de-a-dreptul pe ei, de cea- 
laltă parte, ne întovărășea și ne împingea la visare. Dar 
cu Iorga alături nu se putea visa. Mintea lui neastâmpărată, 
ținută necontenit în mișcare de tot ceea ce prindeau 
simţurile, n'o îngăduia. Vorbea el și voia să vorbeşti 
şi tu. Erai atunci și tu o priveliște, în care el răscolea, 
ca şi în cealaltă, ca să nu-i rămână nimic ascuns, să cu- 
leagă ce-l putea ispiti și să arunce restul. M'am mirat 
totdeauna, atât înaintea pompelor cu aburi cât și a tur- 
binelor şi a morilor care întrebuințează căderile de apă, 
în vâjâitul şi în spumele acestui cărbune alb, cum se 
poate ca aceeași apă să nu mai aibă, după munca făcută, 
deși rămâne pentru ochi cu totul asemănătoare cu cea- 
laltă, nicio putere? Lângă marele meu tovarăș de drum 
înțelegeam. Sorbea tot din tine. Nu mergeam nici acum 
cu trenul, ci cu alt vehicul, nu atât pentrucă sar vedea 
din el altceva la dreapta și la stânga, ci ca să putem opri 
sau abate, după chef. Un om trecea. Opream ca să-i 
vorbim. O turlă de biserică se deslușea pe negândite. 
Abăteam ca s*o găsim. li căutam pisania, care era o 
pagină din istorie și o adevărată cheie pentru vreme și 
pentru ţinut, mânuită de un asemenea meșter. Incercam 
zugrăveala și fresca. Răscoleam pe polițele tetrapodului 
după cărţile cu chirilică şi cu anii, la locul de arătate a 
tiparului, dela nașterea lumii. li aduceam ţărani, ca să 
stea de vorbă cu ei. După două, trei cuvinte, oamenii 
se deschideau. Işi spuneau nevoile sau râdeau cu hohote 
la glumele lui. Era un fermecător, dar ca să scoată cât 
mai mult dela ceilalți. | 

Iorga vedea altfel decât vedem noi pământul românesc 
şi pe locuitorii lui. El avea pentru toate ochiul istoricului. 
Tara nu era o întindere oarecare, cu formații geografice 


28 


——/ —_ 


deosebite sau cu odihne de frumuseţe, ci un număr de 
văi, pe care de aceea, pentrucă numai ele au ființă, stră- 
moșii le-au populat, le-au cuprins într'o organizaţie po- 
litică și le-au făcut popasuri de aflare și de cucerire trep- 
tată a țării celei mari. Vale cu vale, așa străbate și el 
România, făcând-o astfel parcă a doua oară. Locul este 
mereu împletit cu omul. Fiecare colț este însuflețit. Ne 
vorbește deopotrivă, dar ne vorbeşte numai nouă, pen- 
trucă este un aluat făcut pe din două, din rocă şi din 
viață omenească a alor noștri. Călătorul este un mij- 
Jocitor între noi și ceea ce ne înconjoară și trebue lä- 
mutit, tocmai pentrucă este o închegare de văzute și 
de nevăzute. Istoria veche o fac monumentele de demult, 
şi, la Români, mai cu seamă bisericile. Drumul cel dintâiu 
va fi la ele. Iorga le caută pretutindeni și stă lângă zi- 
durile lor, fie că sunt clădiri strălucite sau numai grămezi 
de moloz, cu o evlavie, care nu este a credinței, țâșnită 
ca o flacără în faţa lui Dumnezeu, ci a trecutului și a 
omului, gâlgâind ca un șipot ferit pentru popoarele în- 
setate. De acolo se poate lua încredere pentru o mai 
departe viețuire, oricât împrejurările ar fi de vrăjmaşe. 
Istoria nescrisă o alcătuesc oamenii, cu ființa și cu da- 
tinile lor, trecute dela unii la alţii, din timpuri fără aducere 
aminte. Acești oameni, la Români, sunt ţăranii. Ei sunt 
neamul, fără nicio întrerupere, de când suntem pomeniti 
şi mai dinainte și până astăzi. Tot binele și toată nă- 
dejdea sunt în ei. Ţăranii nu pot fi răi și nu pot greși. 
Jorga se opreşte înaintea lor ca înaintea vieţii Însăși, 
care este vrednică, numai ea, de toate închinările și de 
toate jertfele. Auziţi-l ca într'o odă etnică: « Popor curat 
și mândru, cu inima deschisă și bună, popor evlavios 
şi darnic, popor de muncă și de cuvânt, mlădiță puternică 
a vechilor ostaşi — neamurile nu te vor sfărâma lesne !». 

Ca să se înțeleagă mai bine, cum a ajuns istoricul 
la o asemenea convingere și cum şi-a întrupat-o în vo- 
lumele lui de însemnări de călătorie, trebue să se ce- 
tească nu numai aceste Însemnări, dar paginile fremătă- 
toare în legătură cu ele, din cea mai îndrăsneaţă și neîn- 


29 


durată autobiografie pe care o are literatura românească, 
«O viață de om, așa cum a fost». Tânărul om de știință 
trăise ani de zile în străinătate, în căutare lacomă de cu- 
noștințe și de metode de lucru. Deși ramura pentru care 
se pregătea era istoria universală, din întâile timpuri 
ţara l-a câștigat. A răscolit toate arhivele după docu- 
mente românești, necunoscute până la el. România a 
descoperit-o propriu vorbind, peste hotare și a purtat-o 
cu el în caete nesfârșite de copii, franceze și italiene, 
germane și polone. Intors acasă și cuibărit întrun rost 
universitar, cu lecţii și publicații legate în anii dela în- 
ceput de catedră, văzduhul acesta românesc plin de mi- 
resmele istoriei proprii și de svonurile faptelor de azi, 
l-a îmbrățișat și l-a supus. Când a pornit să cunoască 
ţara, a fost ca pentru o așezare în cadrul ei veșnic a tot 
ceea ce adunasc și bănuia numai nelămurit. O afla pentru 
el și o afla în același timp și pentru ceilalți. Amănuntele 
le-am fi putut şti mai bine de atâtea ori noi decât cerce- 
tătorul însuși, care era destul de grăbit, din dorința să 
nu lase nimic nescormonit şi cu temerea că sarcina era 
prea mare, dar firul prin care le ţinea toate și lumina 
în care le punea, erau numai ale lui. Neamul i s'a arătat 
înainte mai larg decât vremelnicile granițe și l-a urmărit 
oriunde se găsea, înlocuind chiar pe drum ţara cu neamul, 
până când aceeași țară avea să poată fi tot una cu neamul. 
Orice piedecă din calea acestui vis trebuia izbită fără 
milă, puteri din afară sau puteri dinăuntru, state hră- 
păreţe sau clasă înaltă înstrăinată şi politicieni orbi. 

In cele din urmă, rodul acestor călătorii, începute 
pașnic şi pentru curmarea unei răceli, care nu voia să 
i se mai vindece prin mijloacele obișnuite, a fost niște 
cărți de luptă. In fiecare pagină scânteiază fulgerul lung 
încremenit, de care vorbește Eminescu. Doina marelui 
poet, cu ura străinilor ruinători şi cu ajutorul cerut lui 
Ştefan-Vodă, adică istoriei și purtătorilor ei, țăranii, se 
desfăşoară încă odată înaintea noastră, în lungi propo- 
ziţii de proză. Nu mai vorbește un om, oricât de înzestrat 
ar fi el, ci o ţară întreagă, întrebată în toate ungherele 


30 


ei, astăzi și totdeauna. Răspunsul este un glas de vijelie, 
care crapă catapetezmele și mătură zidurile temniţelor 
seculare, de nedreptăţi naţionale sau sociale. Omul de 
cercetare, când se ridică în toată înălțimea lui dela masa 
de scris, se face prooroc și revoluţionar. Are de aceea 
hazul ei osteneala, pe care și-o dă Iorga, în aceeași auto- 
biografie, să arate că el n'a fost niciodată luptător. Aceasta 
tocmai în volumul al doilea, care se cheamă: Luptă! 
Dar dacă i-am lua coiful de luptător, sub care s'a sbătut 
o viaţă întreagă în mijlocul lumii și la urmă s'a prăbușit, 
ce i-ar mai rămâne? Opera curat ştiinţifică, de care se 
simțea poate cu fățărnicie îndepărtat, prin această ca- 
racterizare, cum i se părea, de aceea, îndoielnică? Acea 
operă începe însă ea însăşi, destui de cu tâlc pentru om, 
cu un erou și cu un episod de cruciadă, Philippe de 
Mezi res ! Lupta îl ţinea viu și-i înmulțea puterile. Noi, 
cari îl ştim din tinerețe şi i-am ascultat cursurile și con- 
ferințele, parcă îl vedem de fiecare dată făcându-și loc 
prin mulțimea amănuntelor și pierzând pe drum tragerea 
de inimă să meargă mai departe, până găsea deodată o 
pricină de răsvtătire și un argument polemic, pentru ca 
numaidecât să se învioreze și să ia sala cu el. Firea lui 
a fost dela început de luptător, şi a rămas. 

Este ciudat că Iorga, poate tocmai din pricina bunei 
primiri, pe care cărţile lui de călătorie la neamul românesc 
le-a avut, la toate ca înrâurire în adânc și la altele în forma 
unor noui ediții, n'a simțit că ele oglindeau, mai pu- 
ternic decât orice document, o stare de suflet și că trebue, 
prin urmare, păstrate în înfățișarea dela început. La unele 
până şi titlul a fost schimbat, sub care, ca sub un veșmânt 
de împrumut, nu le mai cunoaștem. Drumuri şi oraşe 
din România şi Sate și mănăstiri din România Sau 
pierdut în cele două volume, scoase în ediția cea mai 
nouă în 1939: România cum era până la 1918. Autorul 
a pus tot felul de întregiri, care trebuiau, în gândul lui, 
să ajute cartea să ție pas cu vremea. Este ca și cum ar 
fi aruncat o haină făcută la un războiu de ţesut, pe un 
trup îmbrăcat într’o armură de oţel, bătută cu ciocanele. 


31 


Noi, când vrem să găsim din nou vremea aceea de eroism, 
care le-a văzut născându-se și a căpătat dela ele hrană 
și imbold, le deschidem pe celelalte. Până și micile 
greșeli din ele sunt ca un semn, nu de neștiință, de care 
nici dușmanii nu s'ar înghesui să-l învinuiască, de teamă, 
chiar când ar fi universitari, să nu se facă de râs, ci de 
iuţeala și de vălmășagul de linie de luptă al scrisului 
de atunci. Luate aceste greșeli, cartea mai mult pierde 
decât câștigă. Spune Iorga, de pildă, în volumul Basa- 
rabiei, că se îndreaptă spre Cetatea Albă, unde n'a ajuns, 
şi că ea ar fi așezată pe malul stâng al Nistrului. Un băiat 
de școală primară este în stare să răspundă, fără șovăială, 
pe care mal al Nistrului se află Cetatea Albă, sau poate 
Chiar că nici nu este pe Nistru, ci pe Liman, dar numai 
Iorga era în măsură, dintre toți Românii trăitori la 1905, 
când ea a apărut, să scrie cartea. Dar la Chișinău, când 
arată că acolo a fost omorît întrun duel Pușchin, care 
a mai trăit aproape 15 ani după ce a părăsit pentru tot- 
deauna oraşul? 

Ceea ce face farmecul acestor cărți de călătorie este 
amestecul de observaţie și de analiză, toate faptele care 
vin ca nişte stoluri de păsări din cele patru zări, și chenarul 
de poezie, care le încondeiază ca un răsărit de soare. 
Cetitorul nare răgazul să obosească. Ele sunt cărți scrise 
nu povestite, rude bune ca meşteşug de condeiu, cu cea 
mai frumos clădită și scrisă lucrare a lui Iorga, Istoria 
literaturii române în secolul al XVIII-lea, cele două vo- 
lume respinse dela premiu de Academia Română și tipă- 
tite numaidecât cu cheltuiala Principelui Alexandru Ca- 
limah. Atâtea cărţi de mai târziu, chiar mult mai lucrate, 
dar pentrucă au fost la început vorbite sau dictate, nu 
mai cunosc străvezimea și liniștea din aceste pagini. 
Descrieri, de dragul descrierilor, nu se întâlnesc, ci numai 
scurte vederi luminate de o imagine sau de o tr=sărire 
lirică, Se văd însă de obiceiu liniile mari și trăsăturile 
care fac simțită o privelişte sau aduc aproape un întreg 
ţinut. Ni se pun sub ochi mai puţin acuarele, cu ale lor 
culori fragede, dar fără adâncime, şi mai mult gravuri 


32 


N —— 


desenate pe plăci de aramă și pline de viaţă. Câte odată 
rândul se umple de lacrimi, însă nu de lacrimi plânse 
elegiace, ci de lacrimi de piatră din cronici. Mai vă aduceţi 
aminte de cuvintele dela Hotin din 1905? « Eu nu chem 
trecutul și nu-l mai aştept în viitor. Ştiu că au murit 
Pârcălabii lui Ștefan, că e sub lespedea dela Pobrata 
Petre-Vodă Rareş, care a înfruntat cu Hotinul său pu- 
terea Polonilor și ar fi voit să ascundă aici nenorocirea 
din 1538; n'am uitat că s'au risipit de mult rămășițele 
lui Bogdan-Vodă Lăpușneanu, căruia i-a plăcut mult de 
Hotin şi a plecat deseori de aici după fetele frumoase 
div Polonia, înainte de a muri ca tânăr pribeag cu mințile 
pierdute. Nu mai caut cu gândul nici locul unde, în sân- 
geroasa înfrângere a Turcilor de către Sobieski la 1673, 
au stătut corturile Domnilor noștri care trădară trecând 
la creștini: Ştefan Petriceicu Moldoveanul și Grigorașcu 
din neamul de Arnăuţi al Ghiculeştilor. O îndoită pân- 
gărire a trecut pe aici, a Turcilor și a Evreilor. Locul 
pe care stă Cetatea e robit la străini. Şi tocmai un elegant 
ofițer plimblă pe ziduri niște doamne foarte bucuroase 
de curtea ce li se face. Dar mă plec jos şi ridic o fărâmă 
de piatră neagră, pe care o ascund de întrebările lui 
Şimen și, ducând-o acasă, la Românii liberi, voi păstra-o 
ca pe o moaște din oasele sfinților». Este aici îmbinarea 
cunoscută de ironie şi de avânt, de documentare bogată 
şi de apropieri neașteptate, care este tot lorga. Şi este 
spaima că s'ar putea ca Basarabia, care se pierdea 
zi cu zi de o sută de ani în apele rusești, să nu se mai 
întoarcă și Moldova lui, pentrucă lorga a fost toată 
viaţa un mare Moldovean, să rămână pentru totdeauna 
ciuntită şi dată îndărăt dela brâul de cetăți și hotarul 
dela 1400. 

Ceea ce fice însă puterea, învățătura și înfățișarea 
nouă, care ne-au uimit și ne-au câștigat pe vremuri, a 
acestor cărți și are să alcătuiască și pe viitor dreptul la 
o cetire și mai departe a lor, este darul, întradevăr fără 
pereche, de pătrundere a faptului de astăzi cu faptul de 
ieri, de povestire a vieţii de acum în legătură neîntreruptă 


5 33 


cu viaţa de altădată, de înmulțire a oamenilor din timpul 
de față cu toţi oamenii cari au fost. Problemele se pă- 
strează și ele neschimbate. Pământul, odată al nostru, 
dela munte sau dela mare, rămâne acelaşi și al acelorași, 
oricâte hotare s'ar încerca să tragă prin el neprietenii. 
Aceasta parcă nu este numai istorie, adică înșirare de 
întâmplări pe același fir, dar colorate tot altfel de vremuri, 
ci este istorie și ceva mai mult. Neamul de oameni, pri- 
menit în întregime cu fiecare generaţie și care-și zideşte 
ca o vatră de așezare veşnică din toate zămislirile minţii 
și deprinderile căpătate într”o cuibărire zi de zi în colțul 
lui de lume, nu este numai o închegare istorică, ci este 
o închegare culturală. Sabia trece prin flacără fără s'o 
taie, oricât i-ar fi tăișul de ascuţit și toanele istoriei se 
abat peste un asemenea neam fără să-l sguduie și cu atât 
mai puţin să-l dărâme. Intra în această aflare de noi 
înşine atâta din înțelepciunea populară, câtă intra și 
doctrină nouă, care-l luminase deodată la lecțiile dela 
Lipsca ale lui Lamprecht, la o dată când ele nu ajunseseră 
încă ştiute și îmbrățișate. In aceasta stătea deosebirea 
cea mare și pe care parcă nici Iorga pe atunci n'o vedea 
destul, între el şi toţi istoricii, mai de demult sau din 
preajmă, ai istoriei Românilor, unii de diznensii pentru 
mulți mai mari decât ale lui, ca Hajdeu și Xenopol, ca 
să nu vorbim de Ion Bogdan și Onciul. Noi simţeam 
deosebirea, dar no puteam formula. Ea ne chema și ne 
îngrămădea împrejurul omului, mai mult poate decât 
însușirile strălucitoare și neistovite, de retorică profetică, 
Simţeam în ceea ce aducea el o putere tainică, pe care 
deocamdată nu ne-o puteam lămuri. Nu era a lui, ci își 
făcea numai loc prin el, ca o lumină printr'o perdea, 
revărsându-se peste ceilalți şi dând în același timp o 
ființă desenelor minunate din urzeala ei. Acea putere este 
de faţă şi în aceste cărţi, cu tot clocotul de credință și 
de patimă, care fură cu sine, şi acele însușiri, de scris 
iute și sclipitor, sunt şi ele aici, una, cea dintâiu, fiind 
a noastră şi numai zăgăzuită și îndreptată către noi de 
istoric, iar celelalte, numai ale lui. 


34 


Ce înseamnă, luate de acest șuvoiu, micile soăpări sau 
greșeli de date, de citate și de fapte, pe care arhivarii 
mărunți ai istoriei le descopăr și 1 le aruncă plini de o 
mulțumire rea, în cârcă? Șivoiul își taie făgaș prin lo- 
curile sterpe, înviorând și duce nepăsător cu el toată 
pleava strânsă pe drum sau tulbureala făcută de propriile 
ochiuri, sorburi și vârtejuri. Recetiţi numai o singură 
pagină, nu de text anume, ci dintro prefață a lui Iorga, 
aceea de pildă, pusă la Istoria Românilor, în zo volume. 
Sunt atâţia speriaţi înaintea acestui monument ridicat 
neamului românesc și cari nau să intre niciodată. Dar 
dela întâile rânduri ale acelei Prefaţe, îți dai șeama că 
acela care a scris-o, vede născându-se și pierind popoa- 
rele, pătrunde în firea lor ascunsă, le înţelege năzuințele 
cele mai alese, este un istoric și frământă viaţă. Ceilalţi 
sunt autori de scrieri și chiar de manuale istorice, care 
frământă numai cărți. Insemnările de călătorie ale lui 
Jorga poartă pecetea întreagă a acestui fel și acestei 
puteri de înțelegere și de zugrăvire. Prin ea ne-au cu- 
cerit, pe noi şi vremea, atunci când au apărut. Ne în- 
toarcem la ele mișcaţi, pentru tot ce au însemnat în acei 
ani şi face încă să tremure în piepturi. Aşa am auzit 
odată, întrun Muzeu de:arme, cu care se făcuseră cruciatele, 
armuri întregi de oameni și platoșe de cai zăngănind prin 
toate aleile și firidele, la un cutremur de căruțe grele 
de afară. Părea că toți cavalerii de altădată au intrat în 
îmbrăcămintea lor de fier și pleacă la o chemare pe care 
numai ei o aud. Mai erau în lume și alte cruciate, care 
nu puteau fi slujite decât de luptătorii încercaţi de odi- 
nioară. 


ge , 35 


TINEREȚEA GEOGRAFIEI 


Nu știu dacă vreun scriitor român a apucat să-și 
tipărească el însuși operele complete. Aceasta ar fi fost, 
pentru scriitor un semn de stăpânire a tuturor mijloacelor 
lui şi de încredere nesdruncinată în sine, care sunt destul 
de rare la toate popoarele, iar, pentru ţară, un semn de 
intrare, după anii sbuciumaţi, plini de neașteptat, ai crea- 
tiei într'o vreme mai așezată culturală. Incercările puse 
la cale mai de mult de Socec, de Minerva și de Cartea 
Românească priveau pe clasici și mau fost urmărite în 
cazul niciunuia până la capăt. Oricum ar fifost însă, erau 
altceva. Autorul singur, ajuns pe această culme, este în 
stare să dea o rotunjime din urmă, să grupeze altfel, să 
taie ceea ce i se pare că a fost numai schiță, desăvârșită 
abia mai târziu întraltă lucrare, și să ajute prin întregiri 
scoase din hârtii păstrate până atunci în saltar sau anume 
făcute, să se descopere linia numai a lui pe care s'a mișcat 
și va putea fi totdeauna găsit. Mai ales această operă de 
întregire nu poate fi întreprinsă mai târziu de nimeni 
altul, oricât ar fi editorii şi glosatorii de ageri și de harnici. 
Editorul și glosatorul sunt datori să se ţie în întâiul rând 
de text și de cronologie. Autorul poate să lege întrun 
tot, ceea ce altminteri ar fi rămas cuceririle lui pas cu 
pas, răslețe şi întâmplătoare, cu planuri schimbate pe 
drum, după toanele și cu mirările creşterii. 

Mă gândeam la toate acestea și mă pătrundeam de 
temeiul lor cetind întâiul volum de Opere complete pe 
care le-a început d-l Simion Mehedinţi la Fundaţia regală 


36 


pentru literatură și artă. El este o introducere în geografie. 
Aceasta a treia știință, cea din urmă venită, deşi trebuia 
să fie cea dintâiu, pe care s'a rezemat cunoaşterea de noi 
și sa zidit România ca Stat, se află înaintea noastră în 
contururi de lumină. A fost la început știința trecutului, 
istoria, a urmat de aproape ştiinţa limbii, filologia, şi le 
trece acum alături, știința pământului, geografia. Celelalte 
erau ştiinţe ale tuturor și călcau hotarele fără să le vadă. 
Adunau din toate părţile și duceau mai departe. Vorbeau 
cu un glas în afară de loc şi de timp. Acolo ne pierdeam 
între străini, mai pregătiți și abia având ochi să ne vadă. 
Aici eram la noi acasă. Toate ne vorbeau numai nouă. 
Ştiinţa se făcea numai cu gând și cu pământ de-al nostru. 
Ne prelungea pe not peste plaiuri și peste secole. 

Ceva din aceşti fiori tinerești de zori ai culturii, îi 
simţeam și eu, când, student începător, mă așezam pentru 
întâia oară întro bancă a sălii dela facultatea de litere din 
Bucureşti, unde se ţineau lecţiile de geografie. Colegii mei 
îmi erau necunoscuţi. Mă uitam la ei pe furiș ca la o 
ceată de drumeţi, cu care porneam la un drum lung, până 
când a intrat profesorul. Profesorul era d-l Mehedinți, cu 
pasul lui măsurat și înfipt, care mergea printre noi, dar 
nici cu noi, nici pentru noi, ci către un rost de viaţă. 
Deasupra, într’o altă sală, vorbea Maiorescu. In același 
rând, lângă scară, trebuia să mă duc la Ovid Densușanu, 
pentru un șir de lecţii, care îmi luase ca o pânză de pe ochi. 
Iorga făcea istoria universală, amestecând mereu România 
în ea ca sarea în bucate. Pompiliu Eliade amintea uneori 
pe clasicii și romanticii Franţei de-a-valma cu clasicii și 
romanticii moldovalahi, cari se strecuraseră în grădinile 
literaturii duşi puţin de mână de ceilalți. Știind pe oameni, 
că cei mai mulţi nu se au bine între ei, intram dela unul la 
altul ferindu-mă. Pe unii îi ascultam fără să-i scriu în 
carnetul de frecvenţă, ca să nu-i pun să stea alături în el 
şi să mă privească, atunci când li-l deschideam înainte 
pentru vreo semnătură. Li ascultam pe toți cu atâta tragere 
de inimă, care trebue să se fi văzut în ochii mei aprinși, 
totdeauna în același loc din sală, cași cum nici n'aș mai fi 


37 


plecat de acolo dela o lecţie la alta, încât mi se părea că 
fiecare avea dreptul la ființa mea întreagă, și numai pentru 
sine. Şi iată că astăzi toţi acești deschizători de calc sufle- 
telor însetate de adevărul pe care să-l ia din anii de studii 
tovarăş de-a-pururi, ne-au părăsit la popasuri deosebite, 
mai liniștit sau mai prăpăstios, și singur Simion Mehe- 
dinţi ne-a mai rămas. El ni se arată, nouă, care i-am văzut 
împreună oricât de mari ar fi fost neînțelegerile dintre ei, 
înconjurat încă de ceilalți și ca înfățişător al acelei vremi, 
trecute fără întoarcere. Este ca o verigă lucrată de ciobanii 
Vtancii, ea însăși ținut de legătură, ca să lege acele ce au 
fost de cele ce trebue să vie. Este un om vechiu, om dela 
munte, în vestmintele lui de academician purtător al celor 
mai îndrăsneţe gânduri, credincios datinelor, urând risipa, 
atât de bunuri pământeşti, muncite cu greu, cât și de vorbe, 
supravegheat în toate, anevoie de mulțumit, tăios în 
judecata despre semeni, avântându-se cu frână și mai mult 
ascuns. Este mai ales un muncitor fără preget şi îndărătnic, 
atât de convins încât a făcut chiar din viață o școală a 
muncii, un fel de moștenire de înțelepciune bătrânească, 
adusă de acasă dela Soveja, dar încătărămată bine în 
coordonate geografice și în doctrină socială. Dacă era 
cineva în ştiinţa şi în viaţa culturală românească parcă 
anume făcut să-și strângă în opere complete ca în niște 
hambare de belşug tot ceea ce semănase şi secerase pe 
atâtea ogoare, era Simion Mehedinţi. Intâiul volum din 
cele 14 făgăduite a ieșit zilele acestea. Să fim încredințați 
că viitoarele vor urma şi ele. Hotărîrile au fost luate şi, ca 
la otice gospodar chibzuit, afară dacă Dumnezeu nu se 
pune împotrivă, au să fie aduse la îndeplinire întocmai. 

Cred că am ascultat din gura însăși a scriitorului, cele 
mai multe din capitolele acestei cărți. Ea este, în acest 
înţeles, o carte vorbită și nu o carte scrisă. Păstrează de 
aceea, cel puţin pentru noi cari am fost acolo, căldura 
dintre rânduri pe care condeiul mai curând o scoate ca o 
rămăşiţă a clipei şi ca un prilej de învechire. Dar în 
Simion Mehedinţi sunt trei oameni, nu numai doi ca în 
Goethe, care se ajută pe rând și se împiedecă, literatul care 


38 


a fost poate la început, oratorul, venit numaidecât pe 
urmele lui, și cercetătorul, unul poleind o pagină în sin- 
gurătate, celălalt făurind formule izbitoare care să sgudue 
un auditor amestecat, și acesta căutând fără să izbutească, 
tulburat de prezența necontenită a celorlalți doi, să se 
facă nevăzut din material și să nu se simtă în turnarea lui 
în tipare obiective. 

Cu Simion Mehedinţi începe geografia universitară 
românească și prelegerea cea dintâi, disertaţia inaugurală, 
cum îi zice acest volum, și ţinută în secolul celălalt, era 
firesc să trateze despre « Obiectul Geografiei » și să fie în 
cursul anilor, luată și reluată, cu mici desăvârșiri de fiecare 
dată. O citesc și parcă o aud, într'una din aceste reluări, 
la întâia mea lecţie de geografie, de acum sunt treizeci și 
cinci de ani. Profesorul avea atunci îndărătul lui cam tot 
atâţia ani câţi au trecut de atunci până astăzi. Stăpânea 
unealta lui de cugetare şi de rostire ca un maiestru. Nu 
se uita în sală decât rar și, când se întorcea la noi, cași 
cum nu ne-ar fi știut acolo şi ne descoperea din întâmplare, 
ne lua ochii fulgerarea ochelarilor mici și nsastâmpărați. 
[| doream să se aşeze iarăşi pieziș vorbind mai mult către 
peretele din față, altui auditor, numai închipuit; îl urmă- 
ream mai bine așa. Era nu numai o lecţie cu noui cuno- 
ştințe, ci tot atât o probă de dicțiune și un alaiu ca de 
mare paradă a unei limbi străvezii și scânteietoare, geograf, 
dar şi orator, pe alocurea chiar retor, și poet. Mirarea 
dintâi s'a păstrat până acum, întreagă, ceea ce înseamnă 
că era cea adevărată. 

J] văd mereu cu tăietura de statură și de frază din acei 
ani depărtați. Aceste cuvinte pe care le transcriu din 
capitolul de deschidere al părții întâia a întâiului volum 
de opere complete, Preliminări metodologice, trebue să 
fi fost aceleași și le aud cum stau aplecat pe pagină, 
rostite mai răspicat de un glas care nu e al meu: « Defi- 
niții verbale ca acestea: Antropologia este ştiinţa omului, 
Geografia este știința pământului și altele de acest gen 
nu dau o idee despre științele respective decât acelora 
care o au mai dinainte printr'o privire analitică a fenome- 


39 


nelor ce formează obiectul acelor științe. Este necesar prin 
urmare să arătăm dela început într’o repede ochire sfera 
fenomenelor geografice pentru a înlesni acea privire 
generală, din care să iasă o definiție lămurită. Aceasta este 
cu atât mai necesar cu cât în literatura geografică contem- 
porană, chiar și problema definiției ştiinţei noastre pre- 
zintă oarecare nesiguranță ». 

lată și un alt citat, acesta polemic, atât de aproape de 
firea autorului, care e un luptător înțelegând să ducă până 
la capăt unele păreri, chiar când ar avea munţi de argu- 
mente împotrivă, Și ași zice, mai ales și tocmai atunci. 
Cred că am dreptul să spun că nu cunosc un mai bun 
creştin decât d-l Simion Mehedinţi, el însuși, ca atâţia 
dintre noi, os de preot și, ca om politic de credințe con- 
servatoare, având în program apărarea și creşterea bise- 
ricii strămoşeşti. Ascultaţi însă ce se întâmplă când pă- 
mântul, ca obiect al geografiei, pare nedreptăţit. Parcă 
am ceti, nu din Renan, care cel puţin zâmbește de toate, 
ci de-a-dreptul din Nietzsche, care fulgeră și trăsnește 
împotriva creştinismului: « Socotim însă de pe acum că 
una din cele mai grele învinuiri ce i se va putea aduce va fi 
şi aceasta: Creștinismul ca religie locală, născută în sărăcia 
pustiei, a osândit pe Aricnii din fericita Europă să privească 
frumuseţea naturii cu ochii nomadului din pustia Siriei, 
Palestinei, Arabiei și 'Thebaidei, adică cu ochii unui 
hămesit mâncător de lăcuste, veșnic chinuit de foame și 
de sete. Renan, istoricul atât de cunoscut al civilizației 
semite, povesteşte undeva că sub arhontatul lui Dionysodor 
un jidănaș urât, «un laid petit juif», venit din Siria, s'a 
suit pe Acropole, a străbătut coloanele și a cetit inscrip- 
tiile, după obiceiul evreesc, deandaratele, apoi, închizând 
ochii asupra frumuseţilor artei eline, a crezut că a găsit 
acolo altarul unui Dumnezeu care ar fi Dumnezeul necu- 
noscut. Intâmplarea aceasta simbolizează însăși întâm- 
plarea culturii noastre europene, interpretată anapoda de 
niște semiţi lipsiţi de simţul estetic, atât de fin în lumea 
greco-romană». Poate că e strălucit ca dialectică, dar în 
amănunt și pentru Renan, care o știa prea bine, Apostolul 


i 


40 


Pavel nu avea de ce să citească, more hebraico, dela 
dreapta la stânga, inscripțiile elinești, când el era om de 
cultură greacă, așa cum era atunci toată Asia Mică și 
Siria, iar, în deobște, creştinismul avea în sine putinţa 
unei drepte înțelegeri și preamăriti a pământului, ca 
făptură a degetelor lui Dumnezeu, altminteri decât pă- 
gânismul greco-roman, cu îndumnezeirea a tot ce cădea 
sub simțuri și, tocmai prin aceasta, cu înstrăinarea de 
ceea ce însemna întradevăr, pipăit și omenesc. 

Prin aceste 280 de pagini nu intrăm, așa dar, în Geo- 
grafie. Sunt tot felul de întrebări de pregătire, pe care 
poate că şi le-a pus, înainte să se hotărască să meargă, 
însuși autorul. E ca o curăţire de teren şi ca o filozofie 
a acestei discipline de observare a naturii. Ele puteau fi 
aşezate tot așa de bine la încheerea celor șapte sau opt 
volume care au să cuprindă cercetările propriu zise geo- 
grafice şi etnografice. Presupun, de altminteri, cunoscute 
toate datele problemei, ţinute în luminile schimbătoare 
ale unui dialectician înăscut. Din punctul de vedere însă 
al trezirii interesului pentru ceea ce urmează sunt cum nu 
se poate mai la locul lor. Sunt ca o pildă de Laokoon al 
lui Lessing, dacă Laokoon ar fi vorbit nu numai de 
graniţele artelor, dar și de ale științelor, de o știință care 
se face sub ochii noștri ca scutul lui Ahile din Iliada. Cel 
mai plin de îndoieli este la întâii pași geograful însuși, 
care luptă din greu să se convingă și ne convinge treptat 
și pe noi, că totuși geografia este o știință. Hamlet umple 
toată tragedia lui Shakespeare de marea întrebare pe care 
i-o pune capului lui Yorrik: a fi sau a nu fi? Omul de 
știință, în loc de țeasta unui actor de bâlciu, are în mână 
planeta însăşi, Terra, cu continentele, oceanele și lumina 
ei împrumutată şi trece prin toate aceste pagini, între- 
bându-se la fel: este sau nu este Geografia o ştiinţă? Totul 
se clatină, dar își recapătă la urmă siguranța. Parcă ne-ar 
privi pe fiecare. Răsuflăm ușşurați. 

Inainte, puţin ne păsa de Eterogeneitatea celor patru 
sfere sau nici nu ştiam de ele, treceam pe lângă Nesigu- 
ranța limitelor geografiei și evoluţia literaturii geografice, 


414 


fără să ne optim, credeam că e un lucru care poate încălzi 
numai pe oamenii de meserie Limita geografiei față de 
ştiinţele vecine, ne îngrijam prea puţin sau nicidecum 
de Locul geografiei în clasificarea ştiinţelor și diviziunile 
geografiei și chiar de Locul omului în geografie și Antro- 
pogeografia. Eram la fel față de Antropogeografie și 
întemeietorul ei, Friedrich Ratzel, Pământul ca operă a 
voinţei omeneşti și Pământul, casa de educaţie a nea- 
mului omenesc, după vorba, rămasă îndărăt astăzi, a lui 
Carl Ritter, care a avut ca elev pe Regele Carol 1. 

Celelalte cinci capitole ale volumului, sunând atât de 
străin de gândurile de toată ziua ale unui om de carte, 
Legătura dintre istorie și geografie sau Geografia ca disci- 
plină universitară, Alte definiţii ale geografiei, Strabo, 
Ritter, Humboldt şi Richthofen sau mai ales Geografia 
comparată după Carl Ritter și Peschel. Altă metodă, 
omologia funcţională şi în sfârșit Metoda și Metodica, nu 
deșteptau în minte niciun. răsunet de îmbiere și de apro- 
piere. 

Citiţi-le însă la Simion Mehedinţi ! Este ca un roman 
cosmic plin de neprevăzut și de priveliști la răspântii, 
care te farmecă şi-ţi dau încredere în puterea minții ome- 
neşti şi în rosturile stăruinţii până la urmă, chiar pe un 
drum pierdut. 


42 


BOTANICA ȘI NICULAE GRIGORESCU 


Sunt cărți care te învaţă și adaogă la ce ştiai, știința 
lor. Ele îţi cresc sufletul. Și sunt cărți care îţi deşteaptă 
gândurile şi te fac să iei cunoștință de tine, fără să pună 
parcă altceva dela ele. Dau glas numai sufletului. Cele 
dintâiu sunt ale tututor, pe când celelalte numai ale tale. 
Pe unele le vezi desprinse de tine, iar pe cele de al doilea 
numai într’o singură făptură cu ce ţi-ai închipuit tot- 
deauna că ești. De o parte, adică, așa cum credeam, cărțile 
de ştiinţă și de partea cealaltă cărțile de literatură. Uitam 
acele cărţi fericite, care au din amândouă: te călăuzesc 
în lumea de afară şi-ţi descopăr pe cea dinăuntru. Una 
din asemenea cărţi mi-a fost pusă în mână zilele acestea 
și, pentrucă nu se mișcă, atât prin cuprins cât și prin 
loc de unde a ieșit, decât întrun cerc strimt și mai mult 
ascuns, mă simt dator s'o aduc la cunoștință. Nu se 
poate, cetind-o, să nu se bucure la fel şi alții, sau, dacă 
nu vot ajunge până la ca, să nu aibă ca o mulțumire aflând 
că are undeva ființă. 

Cartea face parte din Memoriile Secţiei Ştiinţifice a 
Academiei Române, se cheamă « Inceputurile Ştiinţei în 
România: Botanica», şi are ca autor pe profesorul Traian 
Săvulescu, membru al acestui înalt așezământ. Este o 
lucrare de toată încrederea, a unui specialist îndrăgostit 
de tamura lui. Este mult, este tot ce trebue, dar nu este 
numai atât. Oricine poate s'o bănuie, întâlnind pe nea- 
şteptate, la sfârşitul Introducerii aceste rânduri, care nu 
sunt numai ale unui om de știință. Vorbește omul din 


43 


specialist, după ce și-a lăsat uneltele de cercetare și sa 
îndreptat iară, la încheierea unui capitol, către fereastra 
plină de soare, şi răspunde numaidecât omul din noi: 
« Nu ni se va lua însă în nume de rău dacă, cu toată 
grija permanentă pentru prezentarea exactă și critică a 
materialului privitor la trecutul botanicei la Români, 
n'am potolit bătăile inimei noastre, ci, cu surdina pe 
coarde, le-am lăsat să mărturisească tot respectul, în- 
treaga admirație și recunoștință față de măreaţa operă a 
înaintaşilor». Gândiţi-vă că întâiul capitol se intitulează: 
Marele precursor al botanicei în România: Țăranul. Ne 
aducem aminte fără să vrem de un al doilea Alexandru 
Odobescu, intrând nu din literatură în știință, în veșminte 
strălucite, ci făcându-și drum din mediul aspru al stu- 
diului, numai linii, fără podoabă, în viață și în artă, 
din ierbarul cu flori presate în livada încărcată de colori 
şi miresme. Cartea trebue cetită cu altă luare aminte. 
Printre faptele bibliografice vor fi ca nişte avuzuri de 
popas şi de răcoare. Nu se cade să le pierdem. 
Inceputurile botanicei în România, cate începuturi se 
întind, de altminteri până aproape în zilele noastre, la 
anul 1900, ar trebui răsfoite, nu într'o odaie de lucru, 
ci într'o grădină și, mai bine, într'o grădină botanică. 
Atunci toți botaniștii înșirați pe aceste pagini, s'at desface 
aevea din ele și ar trece printre răzoare sau pe după 
crânguri. l-am vedea așa cum au fost, cu patima lor 
fără margini pentru această știință plăcută, scientia ama- 
bilis, cum i-a zis Linné, și ne-am simţi deodată aproape 
de ei şi de lucrul pe care-l fac. Mă gândesc nu la vreo 
grădină măreață, cum ar fi Grădina Botanică din București, 
pe unde au sădit copacii bătrâni de astăzi, cu nume dela 
noi sau din alte părți şi au aşezat sera, care este pământul 
în mic pus și înverzit sub sticlă, Dimitrie Brândză, Di 
mitrie Grecescu şi Mihail Vlădescu. In singurătatea ei, 
care începuse să fie paragină, dela marginea orașului, 
aşa cum arăta acum un sfert de secol, era mai primitoare 
decât acum, când a ajuns un loc de plimbare, ca un Ciș- 
migiu oarecare, cu restaurant cu terasă și cu înghesuială 


44 


—— a 


pe alei de popor fără treabă. Ştiam când se, deschide 
ca niște candele tot altfel colorate, fiecare floare, la ră- 
stimpuri deosebite și am fi fost amărâţi un an întreg: 
să fi scăpat vreuna. Eram câţiva, oaspeţii ei de pe acea 
vreme și aproape ne cunoșteam. Cartea mar mai vorbi 
în parcul spilcuit de astăzi, dar mă gândesc la o grădină 
botanică mai mică, unde mai poți să visezi, cum ar fi 
grădina făcută sau sporită la Blaj, pentru vechile lui 
școli, de Alexandru Borza, pe când era profesor de 
științe naturale acolo, înainte de războiul întregirii. Dela 
Blaj omul s'a mutat apoi la Cluj și a dat o nouă viaţă, 
ca un îngtășământ bun adus din altă parte, grădinii bo- 
tanice din capitala Ardealului. Când a trebuit să plece 
şi din Cluj, cum a trebuit să plece pentru o vreme în- 
treaga ţară, a poposit în Timişoara, ca să se apuce de 
isprăvi asemănătoare. În grădina botanică de pe Târnave, 
cu piatra din Câmpia libertăţii, zărită prin frunziș, cartea 
ar prinde glas. Ne-ar veni înainte, dela Rodna lui și 
Moş Florian Porcius, marele botanist, neîncovoiat de cei 
go de ani pe care-i avea în 1906, când a părăsit această 
lume de flori. Ne-ar veni Benkö, mai puţin sfios pe aici 
decât într'alt colț de Românie, preotul calvin secuiu dela 
1783, care a tipărit cel dintâiu catalog de plante, Nomina 
vegetabilium, cu 620 de numiri românești, cam cu această 
înfățișare: Barbu capri, Lapte kineluj, Jarbe grâsze de 
predine. Şi ar veni mai ales Timoteiu Cipariu, marele 
canonic, în Blaj la el acasă, cu Vocabulariu de numele 
plantelor transilvane, românescu-latinescu (după sistemul 
lui Linné), nemţescu și ungurescu, dela 1847. (Acest Vo- 
cabulariu nu cra al lui Cipariu, cum arată d-l Traian Să- 
vulescu, și nici al lui Bariț, cum arătase mai de mult Panţu, 
ci o copie, cu mici schimbări, după Sasul Sigerus, 1791). 

In muzeul acelorași școli sunt trecute pe foi încăpă- 
toare toate frunzele și florile din Transilvania, pe care 
le amintește poezia populară. Blajul și-a câștigat și și-a 
păstrat faima unui oraș de carte, mai mult muncitor 
dârz, fără gust și răgaz pentru frumuseţile trecătoare ale 
pământului, dar n'am văzut, cum mi se pare mie, nicăiri 


45 


un semn al unei mai adânci poezii decât între zidurile 
lui, în acest muzeu şi în acest repertoriu. Este poate 
numai o poezie de oameni învăţaţi, dar de cea adevărată. 
Păcat că n'a ştiut-o sau ma socotit-o trebuincius de 
amintit d-l Traian Săvulescu, pentrucă i-ar fi găsit 
alte cuvinte de împărtășire, mai vrednice de un asemenea 
gând duios. Ar fi îndemnat poate și la o publicare a 
acestui manuscris prețios și necunoscut, așa cum sunt 
prea slab s?o fac eu. Știința botanicei niciodată nu mi s'a 
arătat mai zâmbitoare și mai aproape de om, nu numai 
în publicaţii dela noi, dar nici în publicații străine, decât 
în aceste foi. Tiparul ar fi totdeauna mai neputincios 
decât ele, pentrucă în el n'ar fi vorba decât de niște re- 
produceri colorate de frunze și flori, pe când în manuscris, 
care este un ierbar, acele frunze și flori sunt aevea. In 
schimb, ar fi o împletire, cum nu se poate închipui alta 
mai neașteptată și mai nesilită, de știință și artă. Țăranul, 
pe care autorului i-a plăcut să-l pună la obârșia acestei 
științe, ar fi adus şi el, martor și părtaş în mijlocul nostru, 
nu numai cu numele dat florilor, dar şi cu vorbele măe- 
strite şi cu viersul de care le-a însoţit pentru toate tim- 
purile. Iată câteva pilde, pe care le-am copiat într'alți 
ani din acel ierbar iscusit: 


Calapăr = Tanaretum balsamita. 
Frunzişoară calapăr, 
de-o lună mă cere-un vår. 


Cuvintele se înşiră, ca o lămurire, sub o frunză de calapăr. 


Cânepă = cannabis sativa. 
Bade pentru dumneata, 
Mă topesc ca cânepa. 
Scrisul, la fel, este sub un moț de cânepă. 


Iorgovan = Syringa vulgaris. 
Frunză verde Iorgovan, 
Am un bade Belintan. 


Am căutat cântecul de față, din care aceste două 
versuri sunt numai un crâmpeiu, în Monografia muzicală 


46 


a comunei Belinţ din Banat, în cele go de melodii cu 
texte culese, notate și explicate de Sabin Drăgoi, apărută 
numai de câteva zile în Melos, culegere de studii muzicale, 
scoasă de Georgescu-Breazul, și nu l-am găsit. El este 
astăzi numai o dovadă, cu miros de floare de câmp, a 
unei bogății de cântece de folklor, care s'a pierdut, din 
pricini arătate în amănunt de Sabin Drăgoi în lucrarea 
lui. Ca o altă floare presată, de aceeași vârstă cu floarea 
adevărată de alături, ea, însă altminteri decât aceasta, care 
se poate întâlni aidoma pe toate câmpurile, nu se mai 
poate întâlni decât aici. Una este făptura lui Dumnezeu, 
fără moarte, iar cealaltă numai a omului și murind, ca 
şi el, de moartea uitării. Botanica a ţinut-o până la noi. 

Pe la 1869 se înființase la București o societate cu 
trei membri, cum ni se spune la pagina 34 a acestei 
cărţi. Se chema trinitatea vremelnică, iar alcătuitorii ei 
erau Nicolae Grigorescu, pictorul, doctorul Bernat, bal- 
neologul geolog, și Dimitrie Grecescu, botanistul. Se în- 
soțiseră ca să facă la olaltă drumuri, unul pentru flori 
şi priveliști, altul pentru roci și ape minerale și cel din 
urmă pentru buruieni, cu pensula şi colorile, cu ciocanul 
de ciocănit pietre şi cu o cutie de adunat plante. Cei 
cari ne-au vorbit mai târziu de vestitul chervan, poate 
din jurul anului 1900, în care urmau să plece alți trei 
prieteni, același Nicolae Grigorescu, Vlahuţă și Dela- 
vrancea, în lungul şi în latul țării, mau știut să ne spună 
de întâia trinitate vremelnică. Aceasta era numai a doua. 
Gândul trebue să fi fost al lui Grigorescu. Îndată ce vechii 
prieteni se duc sau obosesc, artistul caută alţii. Este bine 
să cunoaștem acest episod din istoria botanicei, și pentru 
istoria artelor. Niciunul din biografii lui Grigorescu, nici 
chiar Virgil Ciofec, atât de migălos în descrierea vieţii 
pictorului, n’a pus alături cele două trinități, cu tre- 
buința lor de prietenie şi de muncă împreună. Legătura 
cu Grecescu trebue să fi fost mai de mult, pentrucă pe 
pânza In pădurea dela Fontainebleau, din colecția Zam- 
baccian, și care a fost lucrată în 1865, cu patru ani adică 
înainte, se vede foarte limpede, pe sub stejarii stufoși, 


47 


omul cu o cutie de păstrat flori. Nu poate să fie decât 
Dimitrie Grecescu. Aici, cel de al treilea este o doamnă 
cu umbreluță ridicată sus în calea soarelui, poate ca să 
umbrească și pe tovarășul mai înalt dela dreapta, și cu 
volănașe multe de tiul alb' târîte prin iarbă, cum era 
moda timpului. Era ca o pregătire a întâiei trinități cu 
statute, de după aceea. Grecescu, în haină albă de pânză, cu 
pantaloni negri și cu pălărie de paie cu margini mari, 
se duce încolo și este văzut din spate. Il vom vedea 
curând şi din faţă. 

N'am controlat niciodată, cum nu controlezi anume 
lucruri dragi, de teamă să nu afli că nu erau așa cum 
le-ai purtat în minte, dacă întradevăr Dimitrie Grecescu 
a locuit până la urmă pe fosta stradă Verde a tinereții 
noastre, vecin cu Spiru Haret1). Pe acolo dădeam însă 
cu fiorul că trec pe la poarta marelui botanist, a cărui 
faimă pătrunsese până la noi, şi că l-ași putea. întâlni. 
Mi se pare că l-am și văzut odată, mic, îndesat și cu o 
redingotă lungă, neagră. Nu mai avea pasul sprinten al 
drumeţului. In curticica din faţa casei n'avea decât tran- 
dafiri. Nu știam că scosese Conspectul Florei României, 
în 1898, lucrare cu care are să rămână în știință, și nici 
că fusese tovarășul de drumuri al lui Grigorescu, dar 
mi-era drag fără pricină. Trec și acum pe dinaintea ace- 
Ieiaşi case și mă gândesc la el cu aceeaşi căldură în inimă. 
Cartea domnului Săvulescu mă luminează de ce. De 
aceea sunt necăţit mai ales că în textul ei se arată cum 
Grecescu a închis ochii la 2 Septemvrie 1909, pe când 
sub portretul lui tot acolo, că a trăit între anii 1841—1910. 
Este ca și cum ar fi murit de două ori | Aşi fi iertat greșala 
oriunde, numai privindu-l pe el, nu. Şi-mi umblă prin 
gând că pe casa vecinului lui, Spiru Haret, matemati- 
cianul, s'a așezat astăzi o placă de bronz, pe când pe a 
lui, dintele botanist, profesorul de universitate, membrul 
Academiei Române și prietenul lui Grigorescu, nimic 
decât amintirea nesigură a unuia ca mine ! Văd tot acum 


1) Stricată până în temelie de un bombardament. 


48 


că articolele de dușmănie împotriva « Sămănătorului », 
revistă începută de Vlahuță, prieten cum nu se poate 
mai apropiat, că a doua zi după moartea lui Grigo- 
tescu, în primăvara, cred, a lui 1907, tipărise un necrolog 
de Murgoci, unde se vorbea de ogoare violete, — ne- 
crolog şi articole mi-aduc aminte să le fi cetit chiar atunci 
— erau lipsite de orice îndreptăţire. Las că Murgoci 
scria frumos, dar se uita că tovarășul de lucru al picto- 
rului fusese un geolog, doctorul Bernat. El se simţise 
dela început mai înrudit cu oamenii de știință, care, ca 
și el, numai că prin alte unelte, cercetau pământul cu 
tainele și frumuseţile lui, decât de literați. Murgoci aler- 
gase acolo, ca un trimis de breaslă, cum vin, ca să poarte 
targa pe umeri la o înmormântare, bărbaţii cei mai strâns 
legaţi de cel care ne-a lăsat. Grecescu trebue să fi fost 
şi el pe aproape. Literaţii n'aveau dreptul să se supere. 

« Inceputurile Ştiinţei în România: Botanica», are și 
16 ilustraţii, dela chipuri de botaniști și scriitori despre 
vegetaţia românească, începând cu Constantin Stolnicul 
Cantacuzino şi până la hărţile cele mai vechi ale pămân- 
tutilor noastre, aceea a aceluiași Stolnic, a lui Dimitrie 
Cantemir, Ţara Românească și Moldova, şi a lui Proco- 
pianu-Procopovici, din 1902, Harta de vegetație a Ro- 
mâniei în hotarele ei bio și etnografice, cu tot Ardealul, 
Basarabia şi Bucovina, părţi în acel an, din alte țări. 
Florile, ca și oamenii cari cresc împreună cu ele, nu se 
opresc în hotarele politice. Flori și oameni se întind 
până le ajung pe celelalte. Inșir între aceste ilustrații și 
cinci desene în creion, de Grigorescu, pe care le am. 
Le-ar fi stat bine între celelalte și ar fi făcut parte din 
ele. Sunt schițe dintro plimbare pe Vârful cu Dor, pe 
care le păstrez cu iubire între cartoane, de unde le-a scos 
după mulţi ani, această carte. 

Iată-l pe doctorul Grecescu, gata de urcuș, cu pan- 
taloni scurţi și cu cisme, cu nelipsitul băț în mână și 
cutia de flori la şold. Se uită cum suie la munte o ceată 
de călări în depărtare, poate excursionişti, dar mai de- 
grabă o stână, cu ciobani pe picioare în mijlocul turmei 


4 ' 49 


şi cu ciobani pe măgăruși în urmă. Intralt desen se văd 
cei doi alpiniști rostogolindu-se pe un povârniș, în rac- 
curci-uri sălbatece. Au alunecat și cad la vale, mai iute 
decât au venit. In tabloul al treilea, Grecescu în profi, 
cu pântecele cam la vedere, s'a oprit în mijlocul unei 
poene pline de flori și priveşte la ele. Are într'o mână 
băţul şi pe cealaltă, dinspre noi, o ţine la spate, pe sub 
haină, întrun act de meditaţie, parcă anume ca să-și 
arate vesta şi rotunzimile puternice, din faţă și din spate. 
Scrie dedesubt, chiar de mâna lui Grigorescu: « Aici să 
facem și puţină herborisație». Bucata a patra îl caracte- 
rizează atât pe Grecescu, care calcă anevoie din piatră 
în piatră, ținându-și cumpăna cum poate, cât și pe Gri- 
gorescu, care, mai subțire și mai ușor, îl aşteaptă ajuns 
înainte, pe o şea de munte. Legenda de dedesubt sună: 
« Acum să mai mergem și pe jos». A cincea îi prinde 
pe cei doi trântiţi pe iarbă la mâncare, cu plosca și sticla 
în întâiul plan și cu piscurile Bucegilor în al doilea. A 
șasea și cea, din urmă este o adevărată apoteoză de ex- 
cursionișşti bine trăiţi. Sub a cincea scrie de aceeași mână: 
« Dejunul sub Vârful cu Dorul», iar sub a şasea: « După 
dejun. Pe Vârful cu Dorul». Şuviţe de nori se întind 
dela o margine la alta a cerului. Printre ele își face loc, 
în picioare, când văzut și când acoperit de ceață, Gri- 
gorescu. Are brațele deschise, întrunul cu bățul și în 
celălalt cu pălăria, cu patru fire de păr sburlite în cap şi 
cu cioc. Zice el ceva, dar nu se aude. Trebue să vâjâie 
vântul. La picioarele lui, șade jos, cu pălăria pusă, un 
fel de căciulă înaltă, Grecescu. Se uită printr'o sticlă de 
vin ca printr'up ochian, pe care se cetește bine: Vin 
unguresc, undeva în vale. In razele care pleacă din fundul 
sticlei, se deosebește capul încomat al unui leu. Nori îl 
acopăr și pe tovarășul de drum şi de petrecere. Nu sunt 
numai nori de aburi, dar și nori, mă tem, de băuturi 
alcoolice. 

Este aici un Grigorescu desenator umoristic, plin de 
haz, de care criticii şi istoricii de artă mau ştiut sau n'au 
vrut să scrie, ca şi cum l-ar coborî. Acest creion nespus 


50 


de subțire, cu toate nuanțele râsului între linii, trebue 
pus în lumină puternică, mai ales că din el se străvede 
un alt Grigorescu, nu numai cu înzestrare plastică, dar 
şi de o mare agerime a minţii. Această istorie în şase 
figuri este ca o parodie înainte mergătoare, numai de noi 
cei de acum, văzută şi înțeleasă, a marei pânze romantice 
Vârful cu Dor, zugrăvită mai târziu de elevul lui Gri- 
gotescu, G. D. Mirea. Atunci când aceste desene se vor 
tipări, oricine va vedea apropierea și se va bucura de ea, 
ca de un răcoritor sufletesc. S'ar putea ca ele să apară 
într’o retipărire a înseși Inceputurilor d-lui Traian Să- 
vulescu. Nu-i vor fi recunoscători numai oamenii de 
ştiinţă, dar și noi ceilalți și între noi, mai cu seamă oamenii 
de artă. Ele încap foarte bine în botanică, din care se 
înalță, ca meșterul Nicu în aceste pagini, cu brațele 
pline de flori. 


FILOZOFUL DELA BUTOIEȘII 


Am văzut zilele acestea cum o carte de știință, scrisă 
cu toată îndepărtarea de ce este vremelnic a omului de 
cercetare, se poate schimba întro carte de amintiri. Nu 
este vorba numai de întâmplări proprii, aurite de trecut, 
şi care îţi lasă moi braţele cu volumul în poală, ca să visezi, 
dar şi de lupta pentru adevăr așa cum s'a deslănțuit 
altădată, puncte de vedere vechi, date la o parte, și puncte 
de vedere noui, ridicate peste celelalte. Printre ele descoperi 
şi convingeri care fuseseră ale tale și le iei ca să le păstrezi 
între alte lucruri scumpe şi moarte, ca un vas de aur 
îatâlnit în săpături. Cartea se chiamă « Lecţii de logică» 
şi este scrisă de d-l Rădulescu-Motru, care ne-a fost la 
atâţia profesor și întrupează o jumătate de secol de silințe 


în toate ramurile, pentru o viaţă culturală românească . 


mai bogată și mai înaltă. Incepe să facă parte din istorie 
şi până şi zâmbetul lui a toate înţelegător la 75 de ani, 
să aibă ceva de bronz. A ieșit din cercul nostru. Lângă 
el simțim că rămânem îndărăt. Noi ne frământăm încă să 
ne închegăm, pe când înțeleptul și-a căpătat o față care 
este și se va păstra în toate timpurile numai a lui. 

Imi vine în minte statuia lui Perseu, celui cu pumnul 
înfipt în pletele Gorgonei, din faţa vestitului foișor 
al Florenței, La Loggia dei Lanzi. Sabia, care-i mai tre- 
mură încă de iuțeala lovitorilor, s'a liniștit întrunul din 
braţe. Dincolo, în braţul celălalt, capul îngrozitor, dar 
acum fără putere, se mai sbârlește odată. Eroul, în toată 
puterea lui de bărbat și cu aripi în păr, se mai uită şi el 


52 


p" a 


odată la ochii cari făceau de piatră și ţine monstrul 
departe în lături, cu stânga. Poate că este prea scurt şi 
îndesat, sau lasă numai această părere, pentrucă prea sunt 
îngrămădite în partea de deasupra mijlocului, mişcări şi 
lucruri. Ca şi cum ar fi apăsat de ele, este ca un om în 
mers, care vine mereu spre noi și are să treacă și dincolo 
fără să ne ajungă vreodată. Este un făptuitor la cap-tul 
unei grele munci, care a scăpat omenirea și a Împins-o 
cu un pas în lumină. Işi arată tuturor isprava, nu pentru 
o prețuire, de care nu-i pasă, ci ca O încredințare că și-a 
împlinit însărcinarea şi că oamenii mau de ce să se mai 
sperie. S'a descoperit de curând că solnițarul acela de 
geniu, Benvenuto Cellini, ar A făcut din Perseu un cap 
cu două feţe: una este obrazul lui și alta, ascunsă în părul 
din creştet, este chipul sculptorului însuși. M'am învârtit 
și eu împrejurul statuei, ca să văd această ciudățenie, 
dar mie sculptorul ma vrut să mi se arate. 

Criticii de artă mi-aduc aminte că au fost furioși de o 
asemenea blestemăţie, poate și pentrucă nu dăduseră de 
ea decât la 400 de ani de când şugubăţul le-o trecuse pe 
sub nas. N'ar fi îngăduit ca un artist să facă râs cu propria 
lui operă ! Am cetit faptul, care pe atunci era nou, precum 
și această supărare a oamenilor de meserie, întrun număr 
din frumoasa revistă forentină « Marzocco», la puțin 
timp după încheierea războiului din 1914. Ca şi cum orice 
artist mare nu și-ar pune la fel propriul chip în opera pe 
care o scoate fremătătoare de viață din mâinile lui! 
Cellini a făcut-o în glumă, cum îi ședea lui bine, şi este 
certat; ceilalți o fac în felul lor şi sunt înălțăți în slavă. 
Opera își duce cu ea creatorul. Se ştie acest adevăr pentru 
artă. Pentru marile personalități el are aceeași putere ori 
în ce domeniu ar lucra ele. Cetesc aceste « Lecţii de 
logică», unde nu sunt decât expunerile și înlănţuirile cele 
mai obiective cu putință şi îl întâlnesc pe autorul lor la 
fiecare pagină. Sunt numai nişte lecţii, 41 la nymăr, 
făcute unui auditor universitar, nu este căutarea însăși, 
când prin îndoieli și când prin strigăte de biruinţă, ci 
înşirarea liniștită a unor rezultate ajunse. De pretutindeni 


53 


îți sună însă ca niște mărturisiri de credință. Filosofia 
aceasta rece este o filosofie trăită. Il ai pe om mereu di- 
nainte. 

Ceea ce m'a izbit de când l-am cunoscut pe d-l Rădu- 
lescu-Mottu, în anii mei de universitate, cu Titu Maiorescu 
şi Coco Demetrescu la catedrele de filosofie, cu Onciul și 
Iorga la catedrele de istorie, și cu Ovid Densușianu și 
Pompiliu Eliade la catedrele de litere, într’o vecinătate, 
prin urmare, destul de temută, a fost această însușire de 
cap gânditor, dela întâile vorbe. Cap gânditor nu înseamnă 
numaidecât filozof, ci este mai mult și este mai puțin. 
Este o trebuinţă şi, ca răspuns, o putință de găsire de 
înțeles oricărui fapt, oricât de mărunt, care intră în raza 
minții. Nu sistemul care caută, ca lanţul o verigă, să prindă 
faptul şi să crească astfel cu ajutorul lui, te oprea, ci lucrul 
însuși al facultăţilor intelectuale puse în mișcare. Ceilalţi 
aveau o siguranţă în păreri și o strălucire dialectică de care 
rămâneai vrăjit, dar și speriat. Dincoace erai ca în făuriștea 
lui Vulcan. Vedeai cum se naște cugetarea, cu toate greu- 
tăţile şi pulberea ei și cu toate mirările de pe drum. Iţi 
dădeai seama ce silințe ţi se cer, dar te lăsai furat şi te 
trezeai amestecat în treabă cu marele lucrător, de fire 
zeiască, alături. Zeul acesta însuși era un fierar mai voinic 
decât alții, avându-și cuptoarele prin peșterile pline de 
foc ale muntelui Etna. Intrai în bătaia în măsură a cioca- 
nelor, din care nu mai puteai ieși. 

* Am fost un student oarecare, urmărindu-mi de 
aproape profesorii, fără să mă leg de vreunul din ei, 
până când m'am găsit într'o bună zi în ceea ce s'a numit 
grupul dela Ideea Europeană. Am fost acolo, chiar 
înaintea altora, și am lucrat pentru înjghebarea lui. In 
fruntea acestui grup se afla însă d-l Rădulescu-Motru ! 
Era ceva de spus, a doua zi după războiu, unei lumi fără 
altă călăuză şi noi credeam, și o credea în întâiul rând 
conducătorul nostru sufletesc, eram în stare s'o facem. 
Acest gând ne-a adunat împreună şi ne-a mişcat condeiele. 
Ideea Europeană, ca nume și ca program, este a profeso- 
rului. Trebuia chemată la viață, într”o alcătuire potrivită 


54 


împrejurărilor, Noua Revistă Română. Naționalismul ne 
dusese la unire; europenismul era chemat să ne întoarcă 
între popoarele din Apus și la preocupări care nu erau 
numai ale noastre. Secretar de redacție din naștere, colegul 
nostru, Beldie, s'a aşternut pe lucru. Ne trebuia nouă, 
nu ne trebuia o revistă, dar el fără ea nu putea trăi. De 
mine a dat întro însemnare de ziar. Ea n'avea decât foarte 
puţin cu literatura şi încă mai puţin cu europenismul. 
Făcusem un cerc, « Drumeţii», și jucasem cu ei un joc 
sfânt în versuri, scris de mine, Invierea. Ziarul a avut o 
dare de seamă. Beldie, cu acea dare de seamă în mână, 
mi-a dat de urmă. 

Așa am ajuns să-l cunosc pe d-l Rădulescu-Motru nu 
numai ca profesor, dela depărtarea. catedrei, ci ca scriitor 
și ca om. Am înţeles atâtea lucruri ncînțelese şi pot să 
vorbesc astăzi, după ce mi-am cercetat și iar mi-am 
cercetat observaţiile, ani după ani, nu numai cu neșovăirea 
în judecată de aici, dar și cu duioşie. Foile dela « Lecţii 
de logică» se întorc una câte una și, ca niște ilustraţii ale 
acestui text abstract, amintitrile vin dela sine, în care 
autorul trăeşte împreună cu întâmplări din viaţa mea, 
şi ne luminează pe amândoi și o întreagă epocă, pentrucă 
omul n’a trăit niciodată singur. Acel cap gânditor dela 
început l-am întâlnit și mai departe. Mam dumirit însă 
de ceva care-mi scăpase. El avea nevoie nu atât de cuno- 
ştinţe de carte, pe care de altminteri le stăpânea până în 
amănunt şi le împrospăta fără încetare, ci de viața de 
astăzi și de tot ce ea aducea nebănuit și colorat, Problemele 
ştiinţei îl frământau, fără îndoială, dar problemele vieții 
tot atât. Cele dintâi nu erau decât un ajutor pentru desle- 
garea celor de al doilea. De aici legătura cu partidele 
politice și de aici asemenea publicaţii, în care urmărea 
timpul de faţă, altele decât revistele de filozofie, și cum 
era și Ideea Europeană. De multe ori am crezut pe d-l 
Rădulescu-Motru un mare gazetar. 

Dacă acest cuvânt poate să sperie, deși el nu înseamnă 
decât cea din urmă treaptă pe care o calcă știința vie, în 
drumul ei de împlinire, un fel de Zarathustra coborit în 


55 


văi ca să-și împărtășească ceea ce a gândit în singurătate, 
iată altul mai liniștit și mai convingător; un memorialist, 
fireşte, un memorialist filozof, așa cum trebue subînţeles 
un mare gazetar, din aceeași tagmă aproape de stele. 
Scriitorul și-a închis în volume, într’o viată de om, tot 
ceea ce au deșteptat ca ecou în el cărți și oameni. Puterea 
gânditoare proprie a ales, a luminat cu un înțeles propriu 
şi a găsit o rostire, care nu mai este a niciunui cugetător 
român din zilele noastre. Mă pătrund cu adevărată desfă- 
tare de limpeziciunea  neasemănată a acestor « Lecţii de 
logică». Toate se văd aproape și fără nicio taină, ca 
prundișul unei ape foarte adânci, dar străvezii. Intinzi 
mâna, amăgit, şi abia atunci îți dai seama că fundul este 
fără ființă de departe, într’o lume a adevărurilor curățate 
de orice zgură. Propoziția pare nicio podoabă decât 
tăietura ei sigură. Poezia este lăuntrică și nevăzută, ca o 
mireasmă. Nu vezi nici dialectică năvalnică şi cu atât mai 
puțin retorism, ci o curgere lină, undă de undă și vale 
de vale. 

In afară de cărțile pe care le gândește sau le lucrează, 
d-l Rădulescu Motru scrie la nişte Memorii propriu zise. 
Ele ar trebui, în întâiul rând, să aducă îndreptări și po- 
trivire cu părerile de astăzi judecăților din trecut. Este ca 
ua fel de mărturisire a acelei trebuinţe, mai poruncitoare 
decât oricare alta în filozof, de aflare în timpul de față și, 
de aceea, de înoire necontenită. Și este, totodată, o mărtu- 
risire ocolită că întâile lucrări, care sunt scoase din mediul 
lor şi aduse întinerite înaintea noastră, maveau, pentru 
acea vreme, decât tot un caracter de memorii. In al doilea 
rând, ele sunt menite să cuprindă ceea ce este al zilei 
şi întâmplat pentru întâia oară. L-am rugat să ne citească 
din acele Memorii şi l-am ascultat mișcat, nu numai 
pentru acea luptă cu timpul, care înseamnă tinerețe 
veşnică şi nemurire, dar pentru dorința fără milă de cetire 
în sine și de înălțare. Dealurile dela Butoieşti, locul pă- 
tintesc din Mehedinţi unde îşi petrece zilele între cărți 
ŞI scris Și între niște îndeletniciri foarte vechi ale oame- 
nilor pământului, se acopereau de argint, care era întâia 


50 


brumă a toamnei. O mare seninătate se lăsa între noi, 
din cer sau din acele pagini. Ne vorbea un înțelept al 
țării. 

« Lecţii de logică» apar numai acum, dar sunt de 
mult și se încadrează, mai ales alături de psihologie, cu 
trăsături de tratat, în opera filozofică a gânditorului. Ca 
atare, lucrarea trebue cercetată de un istoric al disciplinei, 
care s'o aşeze la locul ei în bibliografia problemei și să 
pună în lumină ceea ce aduce nou și înseamnă un pas mai 
departe în scrierile de până astăzi de specialitate ale auto- 
rului. Ea urmează, în desvoltarea filozofiei românești, 
de-a-dreptul Logicei lui Maiorescu, nu îndreptând-o și îm- 
bogăţind-o, ci întorcând-o la alte izvoare și schimtându-i 
punctele cardinale. Este o carte de gândire, cu caracter 
ştiinţific și nu un manual de compilație și cu rosturi 
didactice. Este bine că d-l Rădulescu-Motru în loc $o 
aducă la zi, a lăsat-o în forma de închegare a întâiei 
redactări, dela 1914—15, ca un fel de fir mai vechiu care 
leagă între ele celelalte lucrări ieșite după aceea. Ea sună 
ca un cântec, dela întâia până la cea din urmă pagină, 
închinat ştiinţei și experimentului. Aristotel abia se mai 
zăreşte în fund, pe când în întâiul plan se deosebesc, tot 
mai numeroase și mai active, aparatele unui laborator de 
psihologie. Mintea omenească a fost supusă și ea, ca orice 
fenomen și mărime, la operaţii de înregistrări și măsură- 
toare. 

Lecţiile de față sunt un curs de universitate făcut la 
Bucureşti în jurul începutului de secol, la rugămintea sau 
din însărcinarea lui Titu Maiorescu, într'o vreme când 
acesta nu voia sau nu putea să-l ţie. Mi-am dorit, cetin- 
du-le, eu care am ascultat pe bătrânul titular al catedrei, 
să le ascult și pe ele, la rând. Ce mirare trebue să fi umplut 
pe ascultătorii de atunci, cari au avut acest noroc rar, 
aproape două logici înlăturându-se una pe alta ! Aceeași 
mirare, dar cu alte răsfrângeri trebue să fi umplut pe 
bătrânul titular însuși, care, aflând ce se petrecuse un an 
întreg, a înștiințat pe înlocuitorul lui că îi mulţumeşte, 
dar înțelege, începând cu anul universitar viitor, să-și 


57 


reia cursul! Lecţiile de logică dela 1goo, sau aproape 
stau acum Înaintea noastră, în redactarea dela 1914—1915 
şi sunt întradevăr ca un semn de răscruce. De aici de 
unde ne găsim ajunși, ne dăm seama că nu începea atunci 
numai un secol astronomic pentru noi, dar și un secol 
spiritual. Pe acea vreme nimeni nu ştia, decât poate acest 
tânăr profesor de filozofie, care își povestea, fără flacără, 
cum îi este firea, rodul nopților de studii și de meditaţie. 
Sute de ochi se uitau din bănci la el și nu vedeau ce solie 
nouă aducea. Asemănau numai cu desăvârșirea clasică d< 
mişcări și de dicţiune a celuilalt împărtășirea aceasta 
liniştită profesorală și erau cu atât mai împiedecaţi să se 
dumirească. 

Dar în afară de această lature de literatură științifică 
şi care priveşte pe specialiști, cartea are şi o latură care este 
a noastră a tututor. Am simţit-o adâncindu -mă în cetirea 
ei și întârziind la atâtea capitole. Acel cap gânditor, care 
este pretutindeni de faţă, căutând în același timp în negura 
problemelor pentru sine și pentru alții, fără să se vadă 
nici pe el nici pe ceilalţi, ci numai problemele, te învaţă 
sau te îndeamnă să gândești și tu, chiar când gândeşti 
altfel. Este capul gânditor, care m'a isbit dela întâia mea 
lecţie studenţească de psihologie şi mă însoţeşte neîntre- 
rupt în amintire. Ce mai înseamnă că sunt sau nu sunt de 
aceeaşi părere cu el? Părerile sunt felurite şi de atâtea 
ori întâmplătoare, pe când minunea însăși a gândirii și 
apropierea de ea rămân fără asemănare. Atunci când a 
ieşit o altă logică, mai acum un an, în care se spunea, 
nu din neştiință, ci din iubire pentru autor, că atâtea 
lucruri ea le aducea întâia oară, şi în deosebi acea în- 
toarcere la alte izvoare, profesorul s'a crezut dator să 
îndrepte o greşală și şi-a publicat acest manuscris. Da- 
torim legăturii lui cu viața și cu actualitatea, și acest 
volum, gândit ca în afară de viață şi de actualitate. 
Filozoful dela Butoieşti priveşte vremea și rămâne, din 
singurătatea lui, în miezul ei. 


58 


daa ——a 


GURA MOTRU 


De pe pintenul de loc, pe care a fost zidită în alte 
secole Mănăstirea dela Gura Motrului, se văd, când te 
aşezi cu soarele spre Apus, luncile celor două râuri de 
sub ea, unul acesta, cu încolăcituri de aproape de vărsare 
şi dătător de nume sfântului lăcaș, iar al doilea Jiul 
însuși. Jiul este adevăratul râu al Olteniei, care ţine ca 
o cusătură argintată cele. două jumătăți ale ei, pe când 
Oltul este numai o apă de margine. Aici trebue să fi 
stat de atâtea ori, în cei aproape 25 de ani cât a fost 
egumen al acestei chinovii, Eufrosin Poteca, Arhiman- 
dritul. Avea o vedere mai frumoasă și altă liniște decât 
dela fereastra odăii lui dela Mitropolia din București, 
după care suspina, pentrucă a rămas până la urmă mai 
mult om de carte decât de rânduieli călugărești. Berzele 
cele două, care se rotesc deasupra mea, tot mai sus şi mai 
sus în senin, poate că se roteau și atunci deasupra lui, parcă 
anume ca să-i ţie de urât în singurătate sau să-i vorbească 
de lungi călătorii. Mi-aduc aminte de ce scria el în în- 
semnările dintre 1846—1851, tipărite pentru întâia oară 
acum câţiva ani de d-l Ion Vârtosu și unde se vede 
că se încerca, în 1850, prin luarea vetrelor mănăstirești, 
ca o întâie secularizare: « Intiaceastă iarnă, la mezatul 
moșiilor mănăstirești, ni s'au luat și vetrele mănăstirilor, 
pentru care am suferit necaz și durere, în disputa ce am 
avut cu Măria Sa Voevod și cu fratele său, Dumnealui 
lancul Bibescu, fiind mare logofăt al credinței. Dum- 
nezeu să-l ierte, că întradevăr nu știa ce face! El se 


59 


amăgise de către arendași că, de le va da și vetrele mănă- 
stirilor, vor dobândi mii de galbeni. Sfat perfid! Ceea 
ce visau revoluționarii, să împartă proprietățile altora ! 
Aşa le-au dat toate ale tuturor, fără condiții, deși pentru 
vii se strigase că rămân pe seama mănăstirilor. Dar însă 
Măria sa Voevod, în cinstea boierilor, făcuse cunoscut 
prin grai tuturor egumenilor că vetrele vor rămâne tot 
pe seama mănăstirilor, după dispoziţia Regulamentului. 
Apoi sa chibzuit de a făcut un scăzământ pentru mănă- 
stirile de întâia mână câte lei cincisprezecemii, pentru la 
cele de a doua mână câte douăsprezecemii și la celelalte 
câte opt mii, la care au alăturat și mănăstirea noastră, de 
este de a doilea mână, zicând că pe la noi nu vin călători, 
fiind locul dosnic». Drumul dela Severin la Craiova trece 
mai pe la Miazănoapte, pe celălalt mal al Motrului 
și dă până astăzi tărie acestei retrageri, căreia oamenii 
de lume ai Stăpânirii de pe acea vreme îi ziceau loc 
dosnic. Dar dacă nu se abăteau pe la ea oameni cati 
să lase bani, se puteau abate, cu atât mai uşor, îngeri 
cari să lase sfinţenie. 

Astăzi Mănăstirea dela Gura Motrului este pustie. 
Numai acei îngeri mai fac liturghie, dar nu pentru urechi 
omeneşti, când soarele intră pe ferestre, suluri, suluri 
şi pare un fum luminos de tămâie. Zadarnic s'a luptat 
marele egumen, care ar fi trebuit să fie episcop și poate 
Mitropolit, să-i păstreze vatra, moara şi viile. Viaţa nu 
i-a putut-o păstra. Pisaniile singure, într'o scriere veche, 
neciteață, mai spun călătorului, venit anume s'o caute, 
cine şi cu ce gânduri a ridicat această casă de rugăciune 
și a înconjurat-o cu ziduri, aici, la o întâlnire de ape, 
în chiar inima Olteniei. Piatra de mormânt a lui Eu- 
frosin Poteca, înconjurată şi ea de un gard de fier, stă în 
curte, la latura din dreapta a bisericii. Numai cuvintele 
lui Eliade, cioplite acolo, vorbesc ziua și noaptea, despre 
ce a visat și a făcut omul pe care îl acopere. Cutia can- 
delei este goală. Nicio floare nu arată apropierea vreunei 
mâini iubitoare. Sunt două uitări, puse una lângă alta. 
Ştim însă două aşezăminte care au să descopere în cele 


60 


din urmă acest colt de frumuseţe și de evlavie și să-l 
cheme din nou la viață. Este averea lor, ținută ascunsă 
şi în aşteptare. Intâia, Comisia Monumentelor Istorice, 
are în seama ei trecutul țării, aşa cum s'a păstrat mai 
ales în vechile zidiri. Dacă are să poposească într'o zi 
pe acest plaiu, toate au să se schimbe. Ne doare dela 
intrare, de poartă. Poarta cea de demult, cu cele două 
aripi scoase cine știe de când, din țâțâni și lipite fiecare 
de peretele din partea ci, al clopotniței, nu mai are decât 
până la jumătate îmbrăcămintea de fier, de sub care, ca 
un ostaş în zale, apăra cuprinsul sfânt. Ar putea să piardă, 
prin nesupraveghere, și cealaltă jumătate. Cuele se pot 
scoate și chingile de fier sunt scumpe şi ispitesc. Poarta 
arată şi așa ca o ruină nefolositoare. De aici ar trebui 
poate început. Să se așeze întâiu poarta Mănăstirii în 
țâțânile ruginite. Cine pătrunde în curte, să trebuiască 
să întoarcă în broască o cheie din alte vremuri! Chiar 
dacă mar bate încă în înălțime clopotele și nu sar în- 
drepta femeile cu marame până în pământ pe drumul 
crescut cu iarbă spre Sfânta Mănăstire, ea ar fi ca învio- 
rată. Celelalte ar urma și ele încet, încet. După poartă, 
zidurile de împrejmuire surpate și peste care a trebuit 
să sărim ca să ajungem înăuntru. După zidurile de îm- 
prejmuire, biserica dela mijloc, de sub cele trei turle 
văzute de departe. Stricăciunile cutremurului nu pat să 
fe atât de mari. In schimb, zgâriitorii pereţilor își în- 
desesc semnăturile peste fețele sfinţilor și pridvorul și-a 
pierdut aproape înfăţişarea colorată, de curcubeu prin care 
plutesc locuitorii înaripați ai cerului, în drumul lor dintre 

ământ şi locuința statornică dela picioarele de argint 
ale Domnului. Nu mai au, încă de astăzi, pe unde să 
vie până la noi. 

Al doilea aşezământ este Mitropolia Olteniei, nou 
înființată și atât de dornică să dea strălucire vieţii bi- 
sericești de acasă. In clădirea pe care i-ar încredinţa-o 
gata să primească pe purtătorii rugăciunilor Comisia Mo- 
numentelor Istorice, ea ar trebui să trimită un urmaș lui 
Eufrosin Poteca. Are multe și pline de faimă mănăstiri 


61 


în întreaga eparhie, pe toate văile și plaiurile, ca o țară 
de descălecare. De n'ași aminti decât Cozia, cu Mircea 
cel Mare în veşminte lipite de trup de cruciat, și Hurezu, 
cu tot neamul Brâncovenesc înșirat pe pereți, ca o apă- 
rare a celui mai mare domn ieșit din mijlocul lui, apă- 
tare dovedită în cele de pe urmă zadarnică; și de n'ași 
aminti, pentru bătrâneţe, decât Tismana lui Nicodim și 
pentru lumina minții, Govora dela răspântie. In acestea 
şi în atâtea altele viața călugărească ma suferit nicio 
întrerupere. La unele iconostase candelele ard, fără să se 
fi stins niciodată de mai bine de şoo de ani. Cântecele 
liturgice deşteaptă pe sub bolți alte cântece, tot atât de 
vechi, ale sutelor și miilor de părinți, care se adună 
nevăzuţi lângă cei de astăzi, ca să alcătuiască o singură 
ceată, prea măritoare în limba noastră a Celui fără de 
început, în corul uriaş al'tuturor limbilor creștine și de 
aceeași vârstă cu ele. Ar avea atâtea pricini de iertare 
pentru paraginea în care n'a dus ea, ci a moștenit, mănă- 
stirea mai umilă dela Gura Motrului. Dacă pe la acea 
Mănăstire, ca printro voie de sus, ca s'o scoată din în- 
tunerec și 90 aşeze în rând cu cele mai mândte, mar 
fi trecut Eufrosin Poteca | Mintea aceasta cuprinzătoare, 
făcută să lumineze o întreagă vreme ! El cere o altă luare 
aminte dela moștenitorii trecerii lui prin pământul, care 
nu era a lui, al Olteniei. Mitropolia Olteniei este datoare 
să-i găsească un urmaș vrednic și să-l trimită să deschidă 
această mănăstire, pe care el a ţinut-o un sfert de secol 
în lumină. De atunci, de când a intrat în pământ, aşteaptă 
ca fapta lui să nu se piardă și lucrul început odată, cu 
întreaga binecuvântare, să fie dus cu inimă, cu aceeași 
inimă pe care a pus-o el, mai departe. Nu se poate ca 
această așteptare să nu fie simțită, în jurul bisericii, astăzi 
după zăvoare ruginite, de marele ierarh, care ar trece 
toate cele trei poduri şovăitoare dintre Mănăstirea dela 
Guta Motrului și lume. Ar fi cea mai tare biruință, de 
când a primit cârja arhierească, învierea vieții monahale 
de acolo. Ar avea în istorie pe Eufrosin Poteca de-a- 
dreapta lui, iar împrejur pe toți oamenii de carte ai țării. 


62 


Satul Gura Motrului, abia la o fugă de cal de Mănă- 
stire, stă, la acest sfârșit de Aprilie, încărcat de flori, 
de pruni și de meri, ca un pridvor gătit de serbare. El 
a crescut, pregătindu-se parcă de o zi, care nu vrea să 
vie. Case mari îl împodobesc. Pe culme se întinde o 
școală cât o cetate. Ascultă toate după o bătaie de clopot. 
Dar Invierea a venit, a trecut a doua înviere, pentru 
care am alergat și noi pe aceste locuri iubite, și bătaia 
de clopot n'a vrut să sune. Ele ascultă mai departe. 
Școala este bătrână de 1șo de ani. A plecat din Mănă- 
stire, ca un copil al ei, ţinând pe genunchi Psaltichia. 
Eufrosin Poteca i-a purtat de grije încă de când Gene- 
ralul Kiselev l-a pornit, ca să-și ispăşească îndrăsnelile 
de cugetare, pe drumurile Olteniei, cât mai departe de 
Bucureşti, unde fierbea viaţa cea nouă şi omul era chemat 
să însemne ceva. A ajutat-o cu sfatul și cu banul, în viață 
şi după moarte. Vestitul lui testament, prin care-și lăsa 
averea pentru școli, n’a uitat-o nici pe ea. Până astăzi 
se îndreaptă spre acest sat de dealuri, în a cărui pază a 
rămas mormântul lui Eufrosin Poteca, ajutoare pentru 
cărți sau pentru hrana copiilor săraci și cari vin, prin 
Casa Şcoalelor, dela el. Intrăm prin sălile încăpătoare 
şi curate, ca și cum am fi trimișii lui și am fi poposit 
aici ca să ni se arate ce sa ales din purtarea-i de grijă 
şi cum merge această gospodărie de cunoștințe şi de 
bune îndrumări. Invățătoarea ne duce prin toate părțile, 
prin clase, prin ateliere, prin magazii, pe la bucătărie, 
prin grădină. Pretutindeni ne întâmpină aceeaşi rânduială 
și iubire, de avutul de lucruri și de avutul de suflete, 
dat în seamă. Eufrosin Poteca ar fi avut de ce să fie mul- 
tumit. Ochii lui ageri mar fi descoperit nimic de dojană. 
Fiind vorba de el, văzând starea celorlalte, ar fi uitat 
sau at fi iertat că băieţii și fetele nu sunt îndreptați cu 
bucheţele de flori, la anumite zile, — şi una ar trebui 
să fie la începutul primăverii, când toată firea se deşteaptă, 
ca acuma, — spre un mormânt acoperit cu o lespede de 
marmoră adusă de aiurea, din curtea Mănăstirii. Ar trebui 
să fie mormântul şcolii, pe care nici să nu dea voie să-l 


63 


îngrijească alţii. Astăzi, îl îngrijește mai mult Dumnezeu, 
spălându-l cu ploile lui și îmbrăcându-l în nopţile senine 
în g'ulgiurile aurite ale lunii pline. 

Sat vecin cu satul Gura Motrului, este Butoieștii, 
care se oprește la marginea pădurii prin care apuci spre 
Mănăstire, se întinde de o parte şi de alta a șoselii, scăl- 
dându-se uneori în Motru, şi se cațără pe dealuri, printre 
podgorii pe o lungimede 6-— kilometri, La poalele unui 
asemenea deal, săltată destul deasupra luncii, ca să îmbră- 
ţişeze într'o largă vedere una din cele mai bogate pri- 
velişti, se află casa de ţară a d-lui Rădulescu-Motru. 
In mintea noastră ea face parte din vatra şi mal cu seamă 
din lumea Mănăstirii Gura Motrului. De aici abia o 
înţelegi cu adevărat. Este casa în care se păstrează mai 
curată amintirea lui Eufrosin Poteca. Fără să-l fi putut 
cunoaşte cu ochii trupului, pentrucă s'a născut abia la 
10 ani după moartea egumenului, d-l Rădulescu-Motru 
l-a cunoscut mai bine decât oricare dintre noi, cu 
ochii minţii. Tatăl d-sale a fost nu numai diacul și 
tovarășul nedespărțit din anii din urmă al lui Poteca, 
dar și copilul sufletesc. I-a închis pleoapele, l-a îngropat 
aici pe aproape şi i-a ţinut cuvântarea de înmormântare 
după datina primită dela învățător, urmând, acesta, pe 
marii predicatori ai Franţei, unde își făcuse şcoala. Dar 
nu numai atât. A căutat să-l urmeze în viață și a rămas 
în toate un Eufrosin Poteca mai mic. Intelepciunea, pe 
care o primise dela el, a trecut-o fiului. Fiul, la rândul 
„lui, ne-o trece, fără să-și dea seama, nouă. Firul, început 
atunci, pe la 1840, în anul lui Grigore Alexandrescu, 
nu s'a rupt nici astăzi. In biuroul Academiciannlui, care 
dă în pridvorul cu stâlpi, de unde se vede toată valea 
Motrului, stau alături în cadre, Eufrosin Egumenul și 
Radu Popescu, diacul lui. Legătura, care a fost, se pă- 
strează nesmintită. Cei doi mai iau parte și acum, prin 
locurile care le,intră în casă și prin vorba care le sună 
în urechi, la viaţa de odinioară. Omul care stă îndoit 
la masă și care a albit și el de ani, îi duce mai departe 
şi scrie acolo până târziu cugetări de ale lor. Când zice 


64 


câteodată, în mijlocul vorbei, «al bătrân», bătrân astăzi 
el însuși şi înțelegând pe tată-său, simţi că în unele pri- 
vinţe, cele de temei, nimic nu s'a schimbat de o sută 
de ani încoace şi că oamenii casei își trec liniștiți din 
mână în mână tot ce au, pământuri și gânduri. Tatăl 
trăește încă în fiu, fiul în părinte, iar în amândoi Eu- 
frosin Poteca. Mănăstirea Gura Motrului trăește şi ea 
odată, de zid, acolo unde a fost ridicată de Preda Brân- 
coveanu la 1653, pe locul unei alte clădiri mai vechi, și 
trăeşte a doua oară, ca o vedenie nemișcată de lumină, 
aici, în zarea acestui pridvor pe stâlpi, în aerul albastru. 

Inţelepciunea este una singură, oricâte i-ar fi izvoarele, 
aşa precum una este marea, oricâte ar fi și ori de unde 
i-ar veni râurile, mai mult ca să-și găsească un sălaș în 
ea decât ca s*o hrănească și s'o împrospăteze. Marea este 
mai veche decât ele. Inţelepciunea înseamnă răspunsul la 
întrebările pe care fiecare le aduce și le poartă cu sbucium 
în lume. Ea este o împăcare. Învățătura nu seamănă una 
cu cealaltă şi nici nu trebue să semene. Ea este făcută 
ca să meargă și să caute, să tăgăduiască și să răstoarne. 
Ea este o luptă care nu-și află niciodată linişte. Cealaltă 
a ajuns, pe când ea merge încă. Eufrosin Poteca ne dă 
pilda unei asemenea înțelepciuni. Frământările lui erau 
de viață, nu erau de suflet. Inţelepciunea aceasta a ză- 
mislit alături o altă înțelepciune. ‘Țăranul din Prahova 
Sa întâlnit cu ţăranul din Mehedinţi și i-a împărtășit 
acest adevăr. Biserica i-a călăuzit pe amândoi, fără să-i 
poată cuprinde în întregime. Românismul lor era mai 
vechiu și mai larg și a dat pe dinafară. Mănăstirea cea 
cu trei turle împodobește și dă un înțeles nou acestei 
văi, cu zări fără sfârşit, cu ape curgătoare, cu păduri 
și cu păsări, dar nu este decât o parte a ei. Legătura 
dintre fire și om nicăiri nu se vede mai limpede, cu tre- 
cerile și cu moştenirile dela una la altul și dela el la ea, 
decât aici. In curtea lui, acolo unde ea începe să suie și 
aproape de gard, Radu Popescu a sădit un plop, în ziua 
de 12 Februarie 1868, adică în ziua când s'a întors dela 
botezul fiului, cu pruncul în braţe, ca amintire. Fiul este 


65 


filozoful nostru. El priveşte ca la un frate la plopul care 
s'a tot înălțat, a întrecut casa și pomii dimprejur și prinde l 
cel dintâiu lumina soarelui, ca so dea de veste celorlalți. 
Au amândoi 75 de ani și se înţeleg. Ințeleptul, de câte 
ori iese pe prispă, îi aruncă o privire de bună aflare, iar 
plopul se umple deodată de un freamăt fără vânt, în 


toate frunzele lui. 


66 


CĂLĂTORUL TITU MAIORESCU 


Sunt scriitori, mi se pare că pe unul îl chiamă Xavier 
de Maistre, care au scris un volum întreg, ajuns clasic, 
numai cu ce le-a dat călătoria împrejurul odăii lor. Şi 
sunt alții, cari au colindat pământul, fără să lase mai 
mult decât două, trei pagini, de care își cer și de acestea 
iertare. Li se pare că fac literatură. Cetiţi, ca să vă convin- 
geţi, Însemnările zilnice ale lui Titu Maiorescu, și, ca un 
fel de comentar la ele, dinainte să fi ştiut că sunt, scrisorile 
lui Duiliu Zamfirescu, schimbate cu marele critic. Titu 
Maiorescu iubea călătoria. De câte ori avea timp liber 
pleca, în vacanța de Crăciun, de Paști, de vară. Felul de 
vreme nu-l speria, nici depărtarea. Intrun an era la 
Florenţa, în cel următor la Capul Nord. A fost poate 
întâiul Român, care a ajuns, înainte de răsturnările care 
au deschis hotarele Sfintei Rusii și i-au amestecat noroa- 
dele, la Novorosisk. Răsfoiţi însă în opera lui. Trebue să 
ghiciţi sau să ştiţi din alte părți că atâtea din lucrurile și 
locurile despre care vorbeşte, le-a văzut cu ochii, chiar 
dacă sunt dela capătul pământului. Și nu numai că le-a 
văzut întâmplător, pentrucă s'au găsit în cale, dar a 
pornit de acasă anume și numai ca să dea de ele. Ii plăcea 
să împărtășească și pe alții de acele frumuseți. Lua cu el 
nu. numai pe soție, ci prieteni și ocrotiţi. Se întâlnea cu ei, 
prin scrisori și telegrame, la te miri ce răspântie de 
Europă. El se ţinea totdeauna de itinerar, cu aceeași 
punctualitate care i-a făcut faima. Ceilalţi o mai scrânteau 
şi o mai amânau pe la anul, care, firește, nu mai venea 
niciodată. Lui Duiliu Zamfirescu i sa întâmplat de atâtea 


67 


5* 


ori, în cei peste 25 de ani de prietenie. Ştia numai să facă 
haz de Baedekerul lui Tita Maiorescu. Duiliu Zamfirescu 
călătorea, dar numai Titu Maiorescu era un călător. 
Drumul trebuia dinainte studiat cu grijă. Il avea întâiu 
la el pe birou, acasă, sub acea lampă care se aprindea dela 
s dimineaţa. Deschidea atlasuri, cetea autori, consulta 
călăuze, căuta prin mersul trenurilor, întreba de preţuri. 
Rezultatul acestor cercetări îndelungi erau câteva rânduri 
pe o foaie de hârtie, care ni s'au păstrat În Insemnările zil- 
nice sau în scrisorile către prieteni. Era vestitul şi batjoco- 
ritul Baedeker, cu plecarea și sosirea trenurilor, cu staţiile 
mai însemnate, cu zilele sau orele petrecute în fiecare locali- 
tate, cu ce era vrednic de văzut, cu prețul biletelor. Atât ni 
Sa păstrat dela unul din cei mai adevăraţi călători pe care 
i-am avut, nu numai mâncători hai-hui de kilometri, 
deși putea mult mai mult, putea tot ce trebue unui po- 
vestitor de drumuri lungi. Scrisoarea dela Cauterets din Pi- 
tinei, către Duiliu Zamfirescu, colorată, străvezie, ascuţită, 
cu lume care se mișcă, nu cu lume care stă, este o dovadă. 

Mă întreba cineva, cate n'a apucat pe Titu Maiorescu, 
el însuși om de catedră, dar aplecat să creadă bârfeala 
ieftină, tocmai pentrucă mare înainte, ca să judece, 
volume grele de filosofie, cărți făcute din alte cărți, cum 
se fac astăzi și nu făcuse sufletul Junimii, dacă a fost o 
mărime adevărată. Lectiile lui se pare să fi fost mai mult 
oratorie universitară, potrivită să uimească şi nu să înveţe. 
El îmi vorbea, dar nu mă grăbeam să răspund. Inviau, 
în schimb, în amintire, cu Freamătul şi neastâmpărul de 
atunci, sălile pline de studenți, nu numai candidaţi de 
examen, seniori de mulţi ani, profesori ei înșiși sau mari 
magistrați. Veneau după farmecul de demult şi ca să nu 
le scape în cei din urmă ani de profesorat. Sălile acelea 
nu miaţeau. Mă mai simt odată, furnică în acel furnicar, 
făcându-mă mic, nu numai ca să încap eu, dar ca să 
încapă și ceilalți. Nu vream să scăpăm nimic. Mi se părea 
că prind mai bine, dacă prindem în același timp mai mulți, 
ca dintt'un izvor prea bogat, care te satură mai repede 
dacă bei odată cu alţii. Avea darul rar să răscolească. În ce 


68 


mă priveşte, știu că a fost singurul profesor, care nu ră- 
mânea profesor numai în sala de clasă, ci mă întovărășea 
şi după aceea. De câte ori nu m'am plimbat pe sub globu- 
rile electrice de pe bulevard, pe când pe partea cealaltă 
Eliade, Gheorghe Lazăr și Mihai Viteazul între ei, se 
înfundau în noapte cu șube de zăpadă pe umeri, pentrucă 
nu-mi dădea pace un cuvânt al lui Titu Maiorescu. Văd 
încă fulgii mari, venind de nu știu unde, prinzând ființă 
când intrau în lumină, și stingându-se și nemai fiind din 
nou nimic, după ce ieșeau. Gândurile mele erau la fel. 
Lumina care le dădea un trup și un înțeles, lumina rece 
și abstractă, ca și ele, era omul de adineauri. Imi trebuia, 
ca să pot vedea în mine. Poate că aceasta, după părerea 
profesorilor de acum, e mai puţin decât un caet cu notițe 
dela curs luat acasă, dar mie mi-ajungea. 

«E acolo la Aberdeen . . . la, un oraș la mare scoţian, 
cum sunt cele mai multe. Când am ajuns era pe seară. 
O pâclă mergea cu noi pe bulevard. Credeam că e fum 
dela coșul de tren, care ne adusese, și era abur ridicat din 
mare». Vorbea cu mișcări de sprâncene și refăcea scena, 
uitându-se la cineva din mulțime. Ochii cari-i urmăreau 
ochii lui se opreau la o doamnă măreaţă, tot așa de albă 
ca şi el și care-l asculta fără să clintească. Era doamna 
Ana Maiorescu, nelipsită dela prelegeri, și cu care se vedea 
că fusese împreună. N’a fost decât o trăsătură în treacăt 
cu care își înnoia cele spuse. Nu mai ţiu minte cu ce prilej 
a fost rostită. 'Trebue să fi fost la o lecţie de istoria filo- 
sofiei moderne. Se dusese până în acea lume aspră nordică 
anume ca să dea de urmele lui Carlyle. Aici, în aceste 
expuneri mai mult reci, printre date biografice şi caracte- 
rizări de concepții, își strecura, ca o înviorare, amintirile 
de călătorie. Jurnalul de drum de aici nu mai avea uscă- 
ciunea de Baedeker din Insemnările zilnice sau din scrisori. 
Eu ştiu atât că dela acea lecție până astăzi cuvântul tren se 
însoţeşte la mine cu Aberdeen. Dacă ași povesti-o unui 
străin poate că mar privi lung și s'ar îndoi de sănătatea 
mea mintală. Mi-aduc aminte că în întâiul meu an de 
facultate, d-l Motru începuse cu destulă șovăială, ceea ce 


69 


ar fi putut să se cheme pentru acea vreme, întâile încercări 
de psihologie experimentală. Ni se dădeau serii de cuvinte, 
la care urma să trecem alături întâiul cuvânt al nostru 
care ne venea în cap. Cred că erau exerciţii de asociaţii 
de idei. Nu l-am scormonit niciodată după aceea pe pro- 
fesorul meu de psihologie, care mai târziu ma cinstit 
cu prietenia lui, ca să aflu, ce zisese despre studentul 
trăsnit, care în dreptul cuvântului tren de pe o asemenea 
listă, scrisese Aberdeen? Il socotise poate un necuviincios 
şi trecuse mai departe. Asociaţia nu putuse să fie reală. 
Ea a fost atunci și a rămas, cu toți cei 30 și mai bine de 
ani, dintre întâmplările vieţii mele de studenţie și zilele 
de acum, deopotrivă de firească și de vie. Dacă aș mai 
avea în mână acea listă cu aceleași cuvinte, din banca a 
doua sau a treia din fund a sălii numărul XVIII, din vechiul 
palat al Universității din Bucureşti, unde-și făcea pe acea 
vreme lecţiile d-l Rădulescu-Motru, m'aș mai uita o clipă 
pe fereastră, ca să văd pâcla albă de deasupra trăsurii în 
care-și făcea acum o jumătate de secol intrarea în orașul 
scoţian Titu Maiorescu, și aş scrie și astăzi, tot aşa de 
sigur și dela sine înţeles, în dreptul cuvântului tren cu- 
vântul Aberdeen. 

Altădată, la o lecţie de logică, poate despre reprezen- 
tări, Titu Maiorescu ne-a adus o exemplificare neașteptată. 
Era luată din Brătescu Voinești. Bătrânului nu-i plăcea 
când un scriitor făcut de Junimea și tipărit de Convorbiri, 
trecea sau colabora numai, la altă revistă. In afară putea 
să nu se vadă și legăturile să se păstreze aceleași, dar rana 
fusese făcută și ea sângera sub armură. In 1906 năvălise 
în piaţa literară « Viaţa românească». Scriitorii cunoscuți, 
chiar dacă nu aveau programul ei politic şi social, erau 
măguliți și atraşi, după formula găsită mai târziu de Gala 
Galaction: Pentru slavă şi pentru bani. Slavă mulți găsi- 
seră la Convorbiri Literare, dar bani mai puţin. « Viaţa 
românească » le făgăduia pe amândouă și, dacă nu le putea 
da totdeauna şi pe una şi pe cealaltă, pe cea de-a doua o 
dădea însă în tot cazul. Era departe vremea când Titu 
Maiorescu îi scria lui Duiliu Zamfirescu, foarte grăbit 


70 


din Roma lui, să-și schimbe în bani romanele, care înce- 
puseră să se ceară, că el în această materie e un adevărat 
agrammatos. Socec îi tipărește lucrările și nici autorul 
nu plăteşte nimic, dar nici editorul autorului. De aceea, 
îl ruga, cu mult adevăr, dar și cu destulă ironie, să se 
îndzepte pentru asemenea treabă către altul mai priceput. 
Preţuirea față de scriitor și-o păstra însă, orice sar fi 
petrecut, neschimbată. Același lucru cu Brătescu Voinești. 
Ne vorbea de Pană Trăsnea Sfântul. Povestea cu vorbele 
lui încântarea Elizei la întâia ei călătorie în străinătate. 
Nu era închipuire pentru Titu Maiorescu, care luase în 
Elveţia și în Italia pe scriitor, şi-i ascultase aceeaşi mirare, 
simțită însă de el însuși și nu de eroinele povestirilor lui. 
« Ah Triestul!.... Să vezi, mamă — Triestul e aşezat 
pe marginea mării, dar pe margine de tot, și e așezat pe 
un deal para fi pe trepte . . . Şi sus pe deal, e o biserică,— 
San Giusto, aşa-i zice. — Biserica nu e frumoasă, dat e 
de preţ, că e foarte veche . ... Dar să te uiţi de acolo peste 
mare, şi să nu mai uiţi toată viaţa | Noi ne-am urcat pe la 
zece dimineaţa, Să fi văzut încoace în partea stângă... 
Cum se zice acolo, nene? — Capo d'Istria. — In spre 
Capo d'Istria, marea, de soarele care bătea într'însa, parcă 
era o tavă mare de argint... și cu cât te uitai mai spre 
dreapta, cu atât se făcea mai albastră». De aici Titu 
Maiorescu cita, fără să aibă vreo carte cu el. Ii plăcuse 
atât încât învățase pasagiul pe dinafară. Când amintea 
de inel, întindea și mâna, și noi, sub farmec, ne uitam la 
degetul lui ca şi cum inelul ar fi trebuit să se afle acolo. 
« Marea se făcea albastră, știi, cum e peruzeaua». Dar 
artistul, lămurea Maiorescu, nu se oprește aici. E frumos, 
dar nu e destul. Nu se vede. El trebue să facă văzut. 
Cuvântul trebue să fie astfel încadrat încât să se umple 
deodată de lumină. «A, uite așa, şi arăta un inel cu o 
peruzea mare, cumpărat din Viena tocmai în amintirea 
albastrului mării». Vrăjitorul izbutise. Vedeam și noi 
aevea, în mijlocul sălii, nu mai știu bine, marea albastră 
ca peruzeaua sau peruzeaua albastră ca marea. Dar lucrul 
de care eram pătrunși și pe care îl luam cu noi era legătura 


74 


cu acel cer italic a profesorului. Simţeam că el fusese pe 
acolo înaintea lui Pană Trăsnea și privise de pe o înălțime 
cu chiparoși tot acel noian de apă. Călătorul umplea 
lecţia de proprii întâmplări și făcea din vis aevea. In 
asemenea împrejurări anii de călătorie se adunau împrejurul 
lui şi-i dădeau o vioiciune şi o putere de descriere, care, 
fără ei, mar fi avut de unde să vie.-Plecai dela lecţie, fără 
să-ți dai seama cum, și certându-te ca de o distracţie 
neîngăduită, cu dor de ducă. Dacă ai fi ascultat de întâia 
pornire te-ai fi urcat în întâiul tren și ai fi plecat, oriunde. 

Intraltă parte din același Pană Trăsnea Sfântul se 
întâlneşte o jumătate de pagină, de unde cred că iese la 
iveală, nu atât sau nu numai părerile scriitorului despre 
drumul în lumea largă. Aceleași adevăruri le-a auzit și 
le-a vorbit cu altcineva. Cine ar încerca vreodată un 
studiu asupra lui Titu Maiorescu, nu critic, nici orator 
sau om politic, ci drumeţ, îndrăgostit de această formă de 
liberare, ar trebui neapărat să se oprească la pasagiul 
următor: « O, neuitata lui călătorie cu Eliza. A fost un 
vis încântător și plin de vrajă | Căci, în afară de farmecul 
obișnuit al tuturor călătoriilor» (de aici parcă ascultăm 
propriile cuvinte ale lui Maiorescu), « făcute (eu cred că 
nu făcute», ele, călătoriile, ci făcut, adică farmecul, făcut, 
alcătuit din. Trebue să fie o greșeală de tipar consacrată 
prin repetarea în atâtea ediții), în afară de farmecul 
obișnuit al tuturor călătoriilor, făcut, pe lângă frumuseţea 
lucrurilor de văzut, din lipsa de prefăcută dragoste cu 
care te întâmpină în țara ta atâţia care abia te cunosc, 
din lipsa grijii celor ce ai de făcut pe mâine și din împre- 
jurarea că, necunoscând pe nimeni, îi iei drept aceia ce ți 
se înfăţişează, fără a-ţi amări inima cu gândul că n'ar fi 
vrednici să fie ceea ce sunt, — călătoria lui mai era înfru- 
museţată prin nedeslipita prezenţă a celei mai vrednice de 
iubit femei, prin gingăşia ei, prin ochii ei, ah, și mai cu 
seamă prin glasul ei». Mai era vorba aici de Eliza Moldo- 
vanu, soția lui Pană 'Trăsnea Sfântul, sau de Ana Maiorescu, 
tovarăşa de drum a acestor tineri, duși de Titu Maiorescu 
în streinătate, ca să li se deschidă ochii la lumina Apusului? 


72 


Cu asemenea gânduri trec prin volumele de Însemnări 
zilnice şi de scrisori, ca într'o călătorie în care aș avea 
alături pe Titu Maiorescu. La ele se adaogă și atâtea 
amintiri, care sunt numai ale mele, și din care acest chip 
al său se cioplește și mai limpede. A vrut întâmplarea, 
sau poate nu numai întâmplarea, decât pentru oamenii 
grăbiţi, care nu deosebesc anumite legături mult mai 
adânci, ca unul din cuvintele lui din urmă, cuvânt de 
intrare în istorie, să fie luat din aceeași lume a călătoriilor. 
Era Prim Ministru și cu sarcina temută să păstreze Ro- 
mâniei în războiul balcanic locul care i se cuvenea. Toate 
țările din Peninsulă se măreau și, chiar prin aceasta și 
fără să se fi făcut vinovată de ceva, țara noastră scădea. 
Aveam un bătrân înţelept la cârmă, care nu se putea 
gândi la cuceriri, dar cu atât mai firesc la aşezări în vechi 
drepturi. Era luător aminte la tot ce se întâmpla, pentru ca 
să se amestece la timpul potrivit. Adversarii politici l-au 
învinuit, după ce rămăsese în așteptare câtă vreme cele 
trei țări se bătuseră, până când au biruit mai mult decât 
visaseră vreodată, că, din greșeala lui, România a pierdut 
trenul. Moşul a dat atunci taberii de dincolo și țării 
vestitul răspuns: Trenul României n’a sosit încă. Și pri- 
lejul a venit, cum nu se putea mai prielnic și foarte curând, 
când biruitorii, neînvoindu-se la împărţire, s'au încăierat. 
România s'a sporit cu un pământ care de mai multă vreme 
trebuise să fie al ei și unde se mai auzea încă în valuri şi 
în pietrele de cetăţi, glasul strămoșilor. Pentru întâia oară 
după secole, un filozof ne mărise moșia. Parcă văd unul 
din acele planuri de călătorie, cu arătarea ceasurilor de 

lecare și de sosire, care ne-au rămas dela Maiorescu. 
Un fel de zâmbet se întinde peste fapta cea mai strălucită 
a vieţii lui politice. Lucrurile au ieșit la urmă așa cum le 
potrivise. O făcuse o viaţă întreagă și nu putea să dea 
greș tocmai acum. L-a ajutat acel Baedeker, pentru care 
se încumetau, cu destulă teamă, să-l ia puţin în pleasnă 
prietenii mai tineri. Prevedere şi cumpătare e și sfatul de 
astăzi, moștenit dela el și dela toată înţelepciunea înainta- 
șilor. Ele au să ne aducă la sfârșit aceeași răsplată. 


73 


O NOUĂ ISTORIE A ROMÂNILOR 


Am ascultat zilele acestea glasul Transilvaniei. Era 
întro carte şi într’altă limbă decât limba noastră. Nu vă 
lăsaţi înșelaţi de titlul nevinovat şi prea cuprinzător, Zur 
Geschichte der Rumänen, un fel de contribuţii la Istoria 
Românilor. Nicio pagină nu e străină de Transilvania. 
Părintele Lupaş a făcut aici ca o întâie schiță, la început 
pentru străinătate, a unei noui istorii a Românilor. Poate 
că are să fie odată, după atâtea studii de amănunt şi mono- 
grafii de sine stătătoare, cu întregirile pe care le vor 
aduce anii, lucrarea de căpetenie și cu care va rămâne 
în ştiinţă acest cronicar de școală mare al Românilor 
transilvăneni. E o Istorie a Românilor, nu cum suntem 
noi deptrinşi, priviţi din Țara Românească sau din Mol- 
dova, cu ştiri foarte rare despre cei de peste munți, 
socotiți, datorită împrejurărilor politice, ca Români fără 
istorie. In felul acesta, întunerecul care îi acoperea era 
întrerupt numai când și când de raze plecate dela noi. 
Un singur fir în viaţa lor politică nu se putea descoperi. 
Ajunseserăm să credem, chiar după Unire, că, pentru 
secolele trecute, Românii transilvăneni nu puteau să facă 
decât cercetări de cultură populară, din care să reiasă 
legătura din toate vremurile cu ceilalți Români și ființa 
lor aceeași. Părintele Lupaș, întâiu ca Român transil- 
vănean, rănit în mândria lui de fiu al țării descălecărilor, 
ţinută pe o treaptă atât de joasă, și apoi ca om de ştiinţă, 
căruia documentele îi spuneau altceva, a pus pe hârtie 
un altfel de condeiu, un condeiu de aramă și de luptă, 
ca în zilele marilor tăgăduieli. Transilvania românească 
fără istorie? Cine cutează s*o mai arate? Ea e mai veche 


74 


decât aceea a Principatelor dunărene și tot aşa de fără 
întrerupere ca a lor. Sa desvoltat alături și de atâtea ori 
a hotărît-o, în așa măsură, cum n'a izbutit istoria celorlalți 
Români s*o înrâurească pe a Românilor transilvăneni. 
Cartea de faţă aduce temeiuri pentru această îndoită pă- 
rere. Cele mai multe din capitolele ei nu sunt altceva 
decât capitolele unei Istorii a Transilvaniei, a Transil- 
vaniei românești, urmărite aproape an cu an. Niciodată 
până la părintele Lupaș nu s'a făcut o încercare atât de 
îndrăsneață. Partea a doua, după clădirea unui singur 
monument din atâtea mădulare risipite, a venit dela sine. 
Și ne cuprinde ca o bănuială că, dacă dovada are să se 
poată face până la urmă convingătoare, Istoria tuturor 
Românilor are să trebuiască să fie scrisă din nou. Ele- 
mentul apusean are să se împletească atunci cu cel răsă- 
ritean, precumpănitor până astăzi. Amestecul cu viața 
ungurească rămâne fără nicio însemnătate, de afară și în 
aşteptare să fie măcinat și deființat, ca și amestecul, la cei- 
lalţi Români, cu viața slavă sau cu viața turcească. Fluviul 
era românesc. Afluenții, cu ape altfel colorate, s'au vărsat 
şi sau pierdut în el. Ce afluenți vreodată au crezut că 
pot ridica drepturi de stăpânire asupra fluviului părinte? 

Nu știu dacă din cele 33 de capitole, câte alcătuiesc 
volumul acesta puternic, de 6oo de pagini, frumos tipărit 
de Krafft și Drotleff dela Sibiu, este vreunul care să fi 
fost scris în româneşte. Ele au fost rostite unul la o 
Universitate germană, altul la altă universitate germană, 
dela Berlin la Viena, dela München la Tübingen și dela 
Lipsca la Praga, la Universitatea slovacă dela Bratislava 
sau la Congresul internaţional de istorie dela Ziirich. 
Cele mai multe au încă în ele căldura vorbei și freamătul 
unei săli de ascultători. Nu cetim, ci ascultăm și noi. 
Atâtea fapte noui își fac loc din mulţimea faptelor cuno- 
scute. Ele înviorează un răstimp, dar urmăresc mai mult 
să dea la iveală o legătură care, până la această carte, 
scăpa. E bine că o asemenea înlănțuire a fost purtată, ca un 
proces istoric, în fața străinătăţii. Nu e o acţiune de pro- 
pagandă, ci o acţiune de comunicare academică. Sunt 


1 


și în epocile istorice, ca pe hărţile geografice, pete albe, 
care trebue înlăturate prin osteneala tuturor specialiștilor, 
în numele aceleiași științe care e a tututor. Istoria Ro- 
mânilor — şi această istorie în deosebi a Românilor tran- 
silvăneni, — este a noastră și ne e scumpă mai presus 
de orice, dar este şi a Europei, cu a cărei istorie se gă- 
sește împletită. Iată că cercetătorul nostru a dus-o fără 
teamă în faţa Europei, care să afle astfel de-a-dreptul 
rodul cercetărilor lui şi în același timp să judece. Nu 
şi-a ales un auditor întâmplător, ca să-i povestească un 
basm frumos, ci o adunare de cunoscători și de colegi, 
pentru care orice afirmaţie trebuia să aibă îndărătul ei 
un document. Incheieri de ordin practic, dar care ar fi 
putut jigni pe unul sau pe altul, n'a tras. Și e mai cuminte 
că nu le-a tras! Ele însoțesc toată această expunere și 
vorbesc singure, fără nicio silință, pentrucă ies din fapte. 
Cine a văzut năvălind, sus de pe calul alb, pe Mihai Vi- 
teazul în mijlocul istoriei vremii lui, printre împărați și 
alianţe contradictorii, ca purtător al idealului unirii celor 
trei țări românești, și n'a rămas înfiorat, fie că era de ai 
noştri, fie că era străin? Oricine a înțeles că aceasta a 
rămas o lozincă de viață și de moarte pentru un întreg 
neam şi nu valuri trecătoare pot să-l abată dela aducerea ` 
ei la îndeplinire. Ce înseamnă că neamul trebue uneori 
să tacă, atunci când el merge neoprit mereu întracolo? 
Capitolul cu Mihai Viteazul stă în carte, ca un miez de 
flacără către care toate celelalte se îndreaptă, venind pe 
căi tainice din trecut și dela care toate cele următoare 
pleacă spre viitor, călăuzite deopotrivă de aceeași flacără. 
Orb cine nu vede şi încearcă să se aşeze de-a-curmezișul | 
La fel când Niculae Iorga, înainte să fi sctis Istoria Ro- 
mânilor în românește, a publicat la Gotha, în 1905, 
întro colecţie universală, Geschichte des rumänischen 
Volkes, el îşi supunea părerea unității istoriei poporului 
român, ori în ce formă politică ar fi trăit, întâi judecății 
Europei. Europa i-a dat atunci dreptate și, după acea 
judecată a oamenilor de știință, a urmat întregirea țării. 
Aceeaşi Europă de oameni de știință va da dreptate 


76 


astăzi Părintelui Lupaș și după această a doua judecată 
va urma ceea ce trebue să urmeze. Pentrucă la Tribunalul 
istoriei, altfel decât la atâtea tribunale omeneşti, nu se 
poate judeca, în aceeaşi pricină, în două feluri. 

Pe părintele Lupaș l-am văzut vorbind în multe 
locuri și în multe înfățișări, ca să nu mi-l închipuiu cu- 
vântând și dela marile catedre și tribune ale Apusului 
pentru adevărurile de viață ale unei științe și ale unui 
popor, cu aceeași convingere liniștită și fără nicio re- 
torică. Il ştiu dela sala de curs, ca profesor, îl știu dela 
amvon, ca preot, îl ştiu dela Parlament, ca om politic, 
îl știu dela Academia Română, ca academician. În toate 
părțile aduce dela început o mare bogăţie de fapte. L-am 
dorit de atâtea ori cu mai multă strălucire, ieşind din 
făgaș, lăsat în voia improvizației, Mi-ar fi plăcut poate 
mai mult, dar mi-ar fi dat mai puţină încredere. Inveţi 
totdeauna dela acest om mai mult mic de stat, numai 
ochi, care parcă vor să vadă totul, alergător pe oriunde 
ar putea să facă ceva, punându-se la îndemână fără preget, 
lucrând el însuși și împingând pe alţii la lucru. Fiinţa 
lui adună împreună trei întrupări, care sunt nedespărțite 
și dau o înfățișare care-i numai a părintelui Lupaș oricărui 
cuvânt, oricărui rând și oricărei fapte, aceea de istoric, 
aceea de român şi aceea de creştin. De pe fiecare pagină 
din această carte îşi fac loc, dacă eşti cu luare aminte, 
iubirea de știință, iubirea de ţară și iubirea de biserică, 
și încă nu de orice biserică, ci numai de biserica 
răsăriteană ortodoxă. Gândurile sunt aproape prea mari 
și pierd din ceea ce e viaţă de toate zilele, în care intră 
atâta fulg și praf. Trebue să se facă ascultat acest om 
între străini şi cu cât e mai puţin cunoscut, cu atât mai 
multă încordare, pentrucă duce cu sine ceva de așezământ 
și deslipit de clipă. In faţa lui simți că mai de ce să te 
supraveghezi, pentrucă vorbeşte în numele unor puteri 
mai mari, cărora le-a jurat credință și pe care nu le poate 
înşela. Nu vine cu însușirile omenești, pe care le pune 
înainte ca să te fure, ci cu însușirile lucrurilor, care se 
desvoltă dela sine și câştigă. Trebue să fac însă o îndreptare, 


77 


ca să fiu mai bine înţeles şi mai ales ca să se simtă mai 
uşor de ce Părintele Lupaş găsește dincolo de hotare o 
ascultare sigură. Spuneam că este în toate ale sale și tot 
odată istoric, Român și creștin. Dar Români mai pot fi 
şi alții; Părintele Lupaș este Român numai întru cât este 
Transilvănean, este cel mai Transilvănean dintre Tran- 
silvăneni. Când deschide gura ca să vorbească despre 
Transilvania, aş vrea să văd pe cel care s'ar hotărî să i 
se ridice împotrivă și să pună la îndoială cele spuse. 
Convingerea se face credință și mireanul, pe care îl pre- 
supuneam, se îmbracă înaintea noastră cu veșminte mo- 
nahale, în veșmintele de acasă, cu tiv de lumină. Dacă 
ești însuţi 'Transilvănean, te deslipești de ceilalți și te 
alături de el, iar, dacă eşti străin, rămâi fără glas în fața 
unei asemenca apariții. 

Intâia oară când am tresărit înaintea Părintelui Lupaș, 
pentrucă ni se arăta cu o față care ni sa părut nouă, 
a fost acum câţiva ani, la Cluj. Era acolo, în strada Ni- 
culae Iorga, la casa cu numărul 11, Institutul de Istorie 
Naţională Regele Ferdinand. De câte ori mă duceam prin 
capitala Transilvaniei, dădeam şi pe la Institut. Intâlneam 
pe unul din directori, sau pe d-l Alexandru Lapedatu 
sau pe Părintele Lupaș şi pe colaboratorii lor. Vorbeam 
despre vreun nou document și de cele mai multe ori mă 
aşezam numai la o masă lungă de lucru câteva clipe, 
cu o carte deschisă înainte şi în care nu ceteam. Vream 
să mă pătrund de duhul din acea casă a Transilvaniei. 
In biroul directorului, parcă o văd și astăzi, pe peretele 
din dreapta, cum intrai, era o pânză monumentală, pic- 
tată de nu ştiu cine. Trebue să fi fost o scenă de după 
Unire, din Săliște. Oamenii erau de acolo, mulţi ca un 
alaiu de prasnic de sărbătoare. Mergând purtat de «i, 
pe deasupra capetelor, în odăjdii de mătase vişinie și de 
aur, cu crucea în mână, se ducea, către o ţintă văzută numai 
de el, un preot. La început am crezut că era numai un 
preot oarecare dintrun tablou, care se gândea să fie 
simbolic, Era Părintele Lupaș, pe când mai slujea ca 
protopop în cel mai frumos sat al Mărginenilor şi În- 


78 


tâmplarea fusese o întâmplare aevea. El era pe acea 
pânză preotul călăuză de popor, care-l scotea din legendă 
și din folklor și-l aducea în istorie. Işi schimbase numai 
veșmântul, nu menirea, mutându-se la acel biurou în- 
cărcat de hârtii, dindărătul căruia îmi vorbea. Trebuia 
să apere cu alte arme, cu armele științei, ceea ce câștigase 
dincolo cu puterile credinței. 

A doua oară, eram la o adunare generală a Astrei, 
în Sfântu Gheorghe din Trei Scaune, la granița secuimei. 
Şedinţele se încheiaseră și comitetul, împreună cu noi 
oaspeţii, primeam, de pe un podiu înalt și încăpător, 
așezat în mijlocul pieții, defilarea conductului etnografic. 
De-a-dreapta erau satele din jos, locuite numai de Români, 
iar de-a-stânga satele care nu mai vorbeau românește, 
dar din tot aşa de buni Români ca și ceilalți, cum ne 
încredințam din spusele lor, din nume și din credinţă, 
care era ortodoxă, între catolicii cu paraclise ale Sfântului 
Anton din Padova pe înălțimi. Un membru din comitet 
trebuia să le ţie o cuvântare. Atunci Părintele Lupaş s'a 
desfăcut dintre noi, a făcut un pas până la marginea 
podiului și a început să vorbească oamenilor cari s'au 
strâns mai bine unul într'altul, și-au ridicat capetele şi o 
jumătate de ceas n'au mai știut de ei. Nu era un cărturar 
care le spunea una și alta, ci un preot, de pe ale cărui 
buze cădeau cuvinte binecuvântate. După ce a isprăvit, 
s'a îndreptat către cealaltă margine a podiului și a în- 
ceput să vorbească, tot așa de curgător și de blând, dar de 
rândul acesta în ungurește. Am văzut pe câte o femeie șter- 
gându-și repede o lacrimă cu capătul cârpei din cap. Cred 
că nu-și ștergea numai lacrima ei, dar și lacrimile mele. 

Știința Transilvaniei are ceva călugăresc în ea, jertfă 
și patimă. Teologi și călugări au fost cei mai de seamă 
înfățişători ai ei, dela filologii și istoricii dintâi, Samuil 
Clain și Gheorghe Şincai, până la cei mai apropiaţi de 
noi, Timoteiu Cipariu și Augustin Bunea, iar la științele 
naturale Alexandru Borza. Intre ei se înșiră și Părintele 
Lupaș, ortodox în fața uniţilor. O lumină plutește peste 
toți, care e dela Dumnezeu, nu e dela oameni. De aceea, 


79 


poate, capitolul cel mai adânc din noua istorie a Ro- 
mânilor, scrisă pentru străinătate, e acela care privește 
biserica. Niculae Iorga, atunci, în 1902, când călătorise 
pe la Românii de peste munți, ca să-i cunoască nu din 
cărţi, ci din viață, ne-a dat acea carte, care a fost nu numai 
de însemnări de drum, ci de mărturisiri istorice: Sate 
și preoţi din Ardeal. In acest așezământ și în acești oameni 
găsise păstrat și călăuzit neamul lui de sub stăpânire 
străină. Mai târziu el însuși se întorsese puţin dela acest 
ţărănism, când se descoperise la biserica domnească dela 
Argeş, ascuns sub o lespede, Basarab cel dela 1330, 
îmbrăcat în aur, dar nu ca un rege barbar, ci ca un prinț 
și cavaler drept credincios Întru toate asemenea suvera- 
nilor din cele mai strălucite case domnitoare ale Europei. 
Părintele Lupaș ne arată şi el în viața Transilvaniei nu 
numai sate şi preoţi, care rămân puterea de sub orizontul 
istoriei, ci voevozi și prinți de sânge românesc și mari 
probleme europene. Din cartea sa vedem mai limpede 
decât de oriunde că Românii fac parte din istoria Re- 
formei. Ea ne-a dat limba românească în biserică şi prin 
aceasta, în scris, ajutând astfel la zămislirea limbii lite- 
rare, Huss, Luther și Calvin în aceeași măsură. Unirea 
cu Roma sau «aşa zisa Unire», cum îi place Părintelui 
Lupaș, ortodox până la urmă, să-i zică, ne-a dat la rândul 
și, conștiința obârșiei latine, nu numai ca o convingete 
etiinţifică, dar ca un crez popular, ceea ce a putut să ne 
hotărască istoria. N’au fost decât, şi una și alta, împros- 
pătări apusene, care nu ne puteau veni decât prin Tran- 
silvăneni, aşezaţi la poarta acestui Apus. Dar dă încredere 
şi e frumos că tocmai un istoric, preot ortodox, aduce 
o asemenea recunoaștere, care e, firește, mai curând de 
fapte decât de vorbe, rămase ele, și cum era de așteptat, 
mai mult ferite și înconjurătoare. 

Pentru asemenea şi multe alte însușiri, am avea însă 
dreptul la o tălmăcire în limba noastră a acestei cărţi, 
care-şi face drumul sortit prin țările de limbă sau de 
înțelegere germană. Este o carte a Transilvaniei şi suflet 
din sufletul nostru. ` 


80 


S 


Planșa 7 


Emanoil Bucuţa: Pietre de Vad, IV 


=. 


“AI "O 01044 


10ppSaIpopA [e 


yerd ImMHooA 


Planșa 8 


Vad, I] 


Pi 


Emanoil Bucuţa 


10|PS9I1POPA edu 


ngat ' a L 070] PIURULON mman) Sunnor E Bé q vst 


Planșa 


Emanoil Bucuja 


Emanoil Bucuţa: Pietre de Vad, IV 


Planşa 10 


N, Grigorescu : Pe Vârful cu Dor I (N. Gri 


gorescu şi dr. D. Grecescu) 


(desen în creion) 


(402249 ug uas2p) II 100 nd [NICA Əd ` 11952403449 'N 


Planşa Irr 


Emanoil Bucuţa: Pietre de Vad, IV 


Planşa 12 


Emanoil Bucuța: Pietre de Vad, IV 


(403249 ug uasap) 


(4 arjestzoqzaq gund wəvej ps Pyy +) 
III 100 n mpg əd | n952408149 "N 


iu 


r 
` 


«sol əd 1$ məəm em gs ‘mny y) . 
(407243 ug wasap) AI I0q nd MRYA Ə Å NISILOBUD 'N 


Planșa 13 


Emanoil Bucuţa: Pietre de Vad, IV 


Planșa 14 


Emanoil Bucuţa: Pietre de Vad, IV 


($ mzoa-n-mjspa qng ‘munfad +) 
A 100 H MHRA Əd ` n959403449 “N 


(t Inzod-no-iniea 24») 
(401349 u3 u2sap) IA 10q n mMRYA Əd + 1952403409 'N 


Planșa 15 


Emanoil Bucuţa: Pietre de Vad, IV 


Planşa 16 


Emanoil Bucuţa: Pietre de Vad, IV 


(uoş249 uj wasap) 


(nəsəvə19 ‘qa ‘Ip 'nosaroĝuog *N ‘saueraeja nqieg) 
əpmy gnou O gzeəm3neur ‘pjeopmuop ej nysa ‘nagoud un pupo ’ n3s52408140 N 


roo ra a ie Tera 


SUB MUNŢII FĂGĂRAȘULUI 


Am văzut vara aceasta, întrun sat de sub munții 
Făgăraşului, una dintre cele mai mișcătoare șezători cultu- 
rale, din câte mi-a fost dat și poate are să-mi mai fie dat 
să văd vreodată. Era cu aceiași oameni pe cari îi cunoșteam 
de ani de zile. Cu săteanul voinic, strâns bine în șerpat, 
din fundul sălii, fusesem cu sacul după păstrăvi, pe vale 
în sus, cât ţine o lună plină într'o noapte de August. 
Femeia de colo, cu pieptar de catifea peste ilea cusută cu 
negru și cu pălăria de paie peste cârpa de boreasă, se 
ridicase ieri din holdă, când treceam cu trăsura la mână- 
stire, şi se bucurase că m'am întors la ei. Tăia la cânepă, 
mănușe cu mănușe şi îndoită de şale ceasuri întregi. 
Flăcăul de alături îmi aruncase din pom mere văratice. 
Satul, care este Sâmbăta de Sus, era covârşit de trecutul 
lui prea mare. Ori ce ar fi făcut nu putea să mai ajungă 
numele și faptele pe care le aducea cu sine dintralte secole. 
Se găseau la câte o casă Pravile şi alte cărți scrise cu literă 
bătrână, unde nici istorici ca Iorga nu putuseră ceti și 
fuseseră ajutați de vreun cârsnic de biserică, de după 
ochelarii trecuți cu sfoară peste urechi și cu sticla groasă 
dintraltă vreme. Când te uitai prin ci la o pagină de tipar 
te dădeai speriat îndărăt. Pagina nu mai era acoperită de 
litere mărunte, ci de cărăbuși mari aşezaţi unul lângă 
altul, cari, sub ochelarii clătinați, porneau să meargă. 
Acele cărți aveau scrise de șapte ori, în șapte locuri 
deosebite, și scrise de mâna însăși a lui Constantin Vodă 
Brâncoveanu, dinainte de 1700, cuvinte de danie către 


81 


biserica zidită de el de aici. Câte un călugăr tânăr, care vrea 
să se rupă de lume, își sapă tocmai acum o peșteră în 
munte, mânat poate în taină de amintirea Domnului prea 
creştin, descăpățânat cu toți ai lui în vestita cetate dela 
marea necredincioșilor, Satul parcă nu mai este decât 
un păstrător al acestor amintiri. 

Astăzi este zi de sărbătoare, cea mai mare zi de sărbă- 
toare a toamnei. S'a dat deslegare de joc. In mijlocul curții 
căminului un toboșar și un clarinetist își încearcă uneltele, 
la început încet și cu note înăbușite. Trebue să fie însă 
prin case urechi la pândă, pentrucă deodată încep să se 
adune flăcăi și fete. Flăcăii vin de-a-dreptul, pe când fetele 
bat marginile, se ţin câte două, trei de mijloc și vorbesc 
de sub pălării, cu feţele ascunse, ca şi cum nu le-ar privi. 
Joacă întâi flăcăii jocul lor. Se mişcă în jurul lăutarilor, 
în cerc, şi joacă nu toți odată, ci cu întreruperi. Este 
fiecare ca un instrument într orchestră simfonică, în 
care motivul este luat pe rând dela unul la altul, îl primește, 
îl desvoltă şi îl lasă să treacă mai departe. După socoteli, 
care sunt numai ale lor, muzicanții schimbă cântecul. 
Flăcăii își strică rândurile şi se amestecă. Nu chiamă din 
gură și nici nu fac vreun semn cu mâna. Trebue să aibă 
ei alte mijloace de înţelegere. Fata fiecăruia se desprinde 
de tovatăşa ei sau pleacă dela gard și vine lângă jucătorul 
cate o așteaptă și o învârtește odată, ca O bunăziua mută 
sau ca o luare în stăpânire. Cântecul se iuțeşte și se face 
sgomotos. O nouă viață a năvălit în unelte și în oameni. 
Catrinţele cu flori și cămășile cu o mie de crețuri se rotesc 
departe de trupuri, ca nişte discuri cu alb şi negru. S'ar 
părea că joacă băiatul și fata împreună şi nu joacă, dacă 
te uiţi bine, decât fata. Flăcăul o ajută numai, ca aracul 
vrejul de viţă de vie. Este jocul fetelor după jocul flăcăilor. 
Jocul se desfășoară înainte, figură după figură, care este 
tot alt cântec. Nu sunt mai multe jocuri, care s'ar putea 
schimba sau ar putea lipsi din șir, după bunul plac al jucă- 
torilor, ci un singur joc jucat dela început până la sfârșit. 
Aceasta îi dă o linişte şi o neclătinare, care nu se lasă 
turburate de svăpăiala şi felurimea paşilor. 


82 


Peste noi fac rotocoale mari în cer berzele satului. 
Aproape fiecare casă îşi are cuibul ei, din vreascuri. 
Toată lunca, din munte până la Olt și dincolo, este plină 
de ele. Le ştiu şi locul de adunare, în valea dintre Olteț 
şi Drăguş. In pomii de acolo, unii goi de frunze și înră- 
muraţi ca nişte cuiere, se lasă cu zecile și cu sutele din toate 
părțile Ţării Oltului. Parcă nu mai sunt păsările cu pi- 
cioroange, care caută locurile umede şi vânează mai mult 
de unul singur. Se lasă când ziua se îngână cu seara și 
departe spre Apus, unde se ghicesc în zare munţii Sebe- 
șului, cerul este ca miezul de caise coapte. Le știam în 
aer și le știam în baltă; pe crăci parcă nu. Stau multe, 
nu una lângă alta, ci caturi, una deasupra și alta dedesubt. 
Au isprăvit pe astăzi cu strânsul broaștelor și al șoriceilor. 
Au un sfat al lor de câteva clipe în tăcere. Câte o întârziată 
vine și ea între celelalte, cu aripile desfăcute fără să bată 
și cu picioarele întinse în jos, ca să se așeze pe locul ales. 
Nu se vede din nimic în ce fel se înțeleg și nici care din 
ele dă semnalul plecării, dar se ridică aproape toate în 
același timp, se cârduesc în stoluri și pornesc, un stol 
într'o parte și alt stol în altă parte. Astăzi așa și mâine 
la fel. Poate pun la cale întoarcerea către țările de Miazăzi, 
poate vor să se simtă numai iară laolaltă, după ce în cursul 
zilei rămân risipite. Un stol a luat-o peste Drăguș spre 
Lisa, altul peste Dumbravă spre Sâmbăta de Jos, unul 
spre Viştele amândouă, și altul spre satul nostru. M'am 
nimerit şi mă uit la joc lângă un sătean, care are o legătură 
mai strânsă cu berzele. Il prind uitându-se după ele şi 
nu mă pot ţinea să nu-i vorbesc. El se sfieşte întâiu ca de 
un lucru de rușine, dar apoi se îndeamnă. Cunoşteam 
povestea din alte guri și voiam so aud şi dintra lui. 
Parcă sunt în poezia lui Schiller, Cocorii lui Ibykus, Die 
Kraniche des Ibykus. 

— Poate să fie, zice el, și barza mea între berzele de 
sus. Ai zice că mă cunoaște. Când vine acasă și sunt în 
curte, sboară mai pe jos, de mă freacă aproape cu penele pe 
cap. A venit acum câţiva ani un domn dela Castel la mine 
(în Sâmbăta de Sus este un Cămin de odihnă al artiştilor 


83 


şi scriitorilor, într’o clădire măreață rămasă dela Brânco- 
veni şi care se chiamă Castelul Brâncoveanu). Mi-a spus 
că este pictor și că ar vrea să zugrăvească o barză. Se dusese 
pe la mai multe gospodării cu berze, dar îi plăcuse mai 
mult barza de pe casa mea. Era și mândră barza mea, 
cum stătea întrun picior pe marginea coșului și se uita 
peste acoperișuri. Nu știu cum își împărțea treaba cu 
bărbatul, că el era mai mult plecat, iar ca, când îţi ridicai 
ochii, la locul ei. — Să-mi împrumuţi câteva zile barza, 
până o fac, şi pe urmă ţi-o dau cum mi-ai dat-o, mă îmbie 
domnul dela Castel. Mi s'a părut dintru întâi că-și râde 
de mine. Era să-i răspund și eu în râs: —Ia-o, domnule ! 
El pe semne că era om priceput la dal de astea, pentrucă 
nu sa mulțumit numai cu vorbe, ci a scos şi mi-a întins 
şi un puma de bani. Mam ispitit şi am zis, fără să mă 
gândesc: — Bine, domnule. El mi-a lăsat banii și a plecat. 
Târgul era făcut şi nu-mi mai rămânea decât să mă supuiu. 
Dat cum să iau eu barza și s'o duc în vecini? O știam 
acolo, pe ea sau pe altele, de când eram mic. Nimeni nu 
se pândise să pună mâna pe vreuna sau chiar să-i aducă 
vreun rău. Berzele sunt păsările lui Dumnezeu şi norocul 
casei. Intâiu mam gândit să mă feresc de copii și de ne- 
vastă. Apoi m'am socotit cum să ajung până sus și so 
prind fără sgomot și fără stricăciune. Eram în casa mea 
ca un tâlhar. Nu mai vorbeam cu nimeni. Mi-era frică 
să mă uit în ochii cuiva ca să nu mă ghicească, iar, când 
clămpănea barza, în vorba ei cu puii, tresăream ca și cum 
mar fi prins şi mar fi pârit la lume. 

După ce m'am întors în așternut toată noaptea, m'am 
suit a doua zi, înainte să se lumineze, pe coș, şi am ieşit 
deodată până la mijloc deasupra cuibului. Barza era acolo. 
S’a uitat la mine, fără să se sperie. Dacă nu mi-ar fi fost 
ruşine, maş fi tras îndărăt fără nicio ispravă și mi-aş 
f cătat de treabă. Acum nu se mai putea. O tăcusem, © 
făcusem. Am cuprins-o pe după aripi, m'am ferit de cioc 
să nu mă izbească, și m'am coborit, ajutându-mă numai 
cu un braţ, pe coş în jos. Mă cam umplusem de funingine, 
dar am alergat aşa cum mă găseam, ca nu cumva să mă 


84 


—— A 


zărească vreunul din ai mei, și am lăsat-o paznicului dela 
Castel. Să nu mai trimeată după mine ca so iau, că mă 
fac de râs în tot satul, ci să-i dea drumul, după ce or găta, 
şi vine ea singură la pui. A fost mai ușor de făcut nebunia, 
decât de răbdat. Până seara nevasta băgase de seamă că 
barza nu eta. Barza cealaltă venea cu de mâncare, lucrurile 
erau ca înainte, numai că ea a simţit, poate ca mamă la 
altă mamă. — Ce-o fi bărbate? îmi tot bătea ca capul, în 
seara aceea, a doua zi. S'a bolnăvit pe undeva și nu poate 
să se întoarcă? A prins-o cineva? Cine ar fi blestematul 
care să puie mâna pe o barză? Și cum să nu vie ca 2ltmin- 
teri la cuib, ori pe unde s'ar afla? Eu tăceam, dar numai 
sufletul meu știa ce se petrece cu mine. Trecuseră trei, 
trecuseră patru zile. De ce nu-i dădea drumul oare 
domnul? Nam putut să mă mai tiu. M'am dus pe la 
Castel. Pictorul o ţinea pe fereastră şi el zugrăvea la altă 
barză pe o pânză, atât de asemenea încât să te înșeli, 
care era barza mea și care a lui? M'am oprit și cu să mă 
uit. Dacă nu-i plăcea cum stătea, se scula, o mișca din loc 
și o așeza cum vrea el. Barza nu zicea nimic şi rămânea 
aşa cum o pusese. Voia s*o mai ţie alte trei, patru zile. 
El nu știa ce era la mine acasă. Nevasta mă tem că mă cam 
bănuia. li ajunsese ceva la urechi, mă întreba de funinginea 
de atunci, de pe haine. Nimeni nu ştie cum a fugit în noaptea 
aceea barza dela Castel. Am văzut-o şi cu, cum au văzut-o 
şi nevasta și copiii, a doua zi, pe marginea cuibului. Eu 
cred că a pus-o cineva tot cu mâna acolo. Numai hainele 
mele erau puțin mai umplute de funingine decât înainte. 

Jocul se juca mai departe în curte, dar, la ceasul când 
începe la radio programul de Duminică a] satului, oamenii 
Sau strecurat unul câte unul în sală. Se așezau bărbaţii în 
față şi femeile îndărăt, ca la biserică. Se uitau la cutia 
aceea neînțeleasă, care desființează depărtarea și aducea 
până în mijlocul lor vorbă și cântec de pe cine ştie unde, 
şi aşteptau. Noi, care aveam să le mai spunem sau să le 
cetim câte ceva, domnii satului, preotul, învățătorul, 
primarul, notarul, vreun oaspe, ne ridicaserăm pe scenă, 
care avea înălțime deasupra podelii cam cât un copil de 


85 


şase, șapte ani. Douăzeci, douăzeci şi cinci de băieți şi 
fete, pe lângă această vârstă, cei mai mulți cu ochi 
albaştri și plete bălaie, se rezemaseră la rând, în picioare, . 
de marginea scenei, și țineau capetele cu bărbia înfiptă 
în scânduri și cu ochii înălțați la noi. Unele fete aveau 
flori de grădină în păr. Nu se putea să nu te gândeşti la 
cei doi îngeri, pe cari Rafael i-a zugrăvit la laturea de jos 
a Madonei Sixtine, cu ochii la ceea ce se petrece în cer, 
deși ei rămân dincoace de Maica Domnului, cu Pruncul 
și cu cei doi sfinți, arătați de pictor lumii pe norii cerului, 
în fundul tabloului. La fel i-a văzut și el, opriţi, pe când 
lucra, ca să se uite, şi i-a pus pe pânză, unde la început 
nu se gândise să-i aibă. Programul se desfăşoară liniştit, 
cu cântece, cu povești, cu vorbe mai înalte pentru suflet, 
până când ca un freamăt a intrat în popor. Treceau niște 
căruţe pe drum. Puteau să fie și altele, dar el simţea că 
sunt ele, cele așteptate. Poate că le însoțeau și unele 
chiote. Am ieşit cu toţii, plini încă de cântec și de vorbe, 
ca de niște flori în păr, și am umplut din gard în gard 
și am închis șoseaua, tot satul cât se afla acolo, şi mai 
alergase din alte unghiuri. Plecau flăcăii, cei din căruță 
şi cei cari jucaseră în curte și ne ascultaseră în sală, plecau 
flăcăii Sâmbetei de Sus, moșia lui Constantin Vodă 
Brâncoveanu, pe front, la războiul cu păgânii. Unii aveau 
părinți, surori și frați în lumea din drum, câte unul, mai 
grăbit, nevastă tânără. Poate că luarea de rămas bun, 
cu lacrimile ei se făcuse mai de vreme, și într'altă parte. 
Nu știu şi n'am vrut să întreb. Dar aici era ca o arătate 
veselă, în faţa satului, fără durere şi numai cu frumusețea 
şi însuflețirea care trebuiau să-i însoţească pe O cale poate 
de sânge. Ei se duceau înainte cântând, fără să-și întoarcă 
niciunul capul, ținându-se pe după mijloc, iar noi îi 
priveam, cu fețe luminate și fără să ne mişcăm din loc. 
Dindărătul nostru se uitau după ei şi munții, cu câte un 
nor subţire pe creste, ca o mână albă pusă streaşină la ochi. 


86 


TRANSILVANIA PE DRUMURI 


Intro zi din vara acestui an, în gara așezată în mijlocul 
orașului dintrun colț de Bucovină, un vagon cu ceva 
scris cu tibișirul pe tablă s'a desprins din trenul de că- 
lători, care nu merge mai departe, și a rămas pe linie, 
A rămas astăzi, mâine, poimâine. Lume, tineri mai cu 
seamă, venea până la el şi-i dădea târcoale. Dacă aș fi 
fost căminarul Gheorghieș Eminovici şi aş fi avut băiat 
pe Eminescu Mihai, poetul de mai târziu, care a fugit 
odată de acasă, ispitit de asemenea chervane cu artiști, 
trase pe vremea lui de cai de drum lung și astăzi de 
aburi, mi-aş fi păzit cu patru ochi copilul. Simţeam și 
eu, om acum mai mult bătrân, ca o chemare să las tot 
şi să plec împreună cu ei. Băiatul meu, nu eu pe el, ci 
el pe mine, trebuia să mă păzească de vreo greșală. Va- 
gonul aducea, de rândul acesta, nu iubirea și aventura, 
cu câteva decoruri şi lăzi de costume, ci pe scriitorii și 
gânditorii Transilvaniei, cari veneau în țara lui Dragoș 
ca să-și spună versurile şi gândurile, întrun turneu de 
şezători prin aceste părți de Miazănoapte, puse din vechi 
vremuri la răspântia seminţiilor și în calea furtunilor. 
Era o Transilvanie pe drumuri. Alergau toți $o asculte. 
Aducea lacrimi și nu bucurie, dar uneori plânsul e mai 
întăritor şi mai ales mai trebuincios decât valurile de 
hohote de râs. Orașul era parcă numai o poiană îngustă, 
pe care pădurile de brazi o deschiseseră ca să primească 
pe acești pribegi şi aveau s'o închidă fără urmă a doua 
zi, păstrând doar freamătul glasului lor. Treceam și 


87 


noi mai grăbiţi pe uliţi și alergau și plutele mai repede 
pe vale, lovindu-și butucii, din care, din unii, aveau să 
se înalțe catarge de corabie. Ne dădeam seama de ce 
ne aşteaptă. Pădurile ne înconjurau posomorite. 

Mai spre Miazăzi şi umblând cu Bistriţa, mă urcasem 
pe Rarău şi pe Pietrele Doamnei. Ajunsesem pe seară 
şi nu voisem, oricât de mare mi-era dorința, să mă duc 
pe sub cei doi colți de piatră, ca să mă bucur de vedere, 
la acea oră mai mult înceţoșată și stinsă. Am dormit 
sub stele şi am așteptat răsăritul de vară dela patru di- 
mineaţa. Colţii de piatră s'au făcut ei cei dintâiu, la În- 
ceput trandafirii și apoi roşii. Parcă din vârful lor, ca din 
două creioane de uriaș, curgea coloarea care îmbujora 
cerul şi rând pe rând toate piscurile dimprejur. Intreaga 
Transilvanie umplea zarea cu munţi şi cu dealuri albastre, 
care se luminau și se apropiau treptat, din fund de locuri 
şi din fund de vremuri. Cu cât se ridica ziua, se arginta 
și ea și se pierdea depărtându-se. Fusesem acolo lə ora 
când pământurile se mișcă și se caută. Aceeași frământate 
trebue să fie pe sus și acum, când cântăreții de-acolo, 
rupţi de-acasă, îşi plâng durerile în lume. Ochii sufle- 
tului văd această vecinătate tainică și scântee de încre- 
dere. Prin depărtările lungi şi prin trecătorile grele, dar 
depărtările niciodată atât de lungi și trecătorile atât de 
grele, ca să-l poată, împiedeca, vine și Goga, făptuaă de 
ceață între celelalte cețuri, ca să fie de faţă. Tinerii cari-și 
cetesc versurile lor, cu pletele aruncate mereu pe spate, 
nu ştiu că aceste versuri se cutremură şi ard de patima 
lui. El este între ei, pe scenă, le întoarce foile şi le adân- 
ceşte, cu ecouri din altă lume, spusele. A ieşit din furtună 
şi se pricepe s”o stârnească din nou, la trebuință. 

Mai încoace şi de partea cealaltă, am umblat pe So- 
meşul Repede în sus, până la Șanţu, cel din urmă sat 
năsăudean, cu biserica lui Popa Grapini, zugtăvită de 
Smigelschi. Am crezut şi atunci, când am intrat întâia 
oară în cuprinsul ei, făcut să încapă o țară și nu un biet 
sat de munte, sau pe însuși Dumnezeu, în veșminte albe 
tesute din fulgere, când mai coboară câte odată între 


88 


credincioșii cățărați «pe aceste înălțimi cu casele lor de 
grinzi, ca să fie mai aproape de el, că acei patru Evan- 
gheliști, cunoscuţi mai bine de toți din tovarășii aidoma 
al catedralei mitropolitane dela Sibiu, sunt atât de mari 
și de fioroși anume ca să poată răzbate ceea ce au de spus 
pfin atâta punere împotrivă și răutate. De aceea le aud 
și astăzi glasul de trâmbiţă și de bucium. 'Ţărușii unor 
hotare, care oricând se pot muta, nu-l împiedecă. Am 
urcat și mai sus de Șanţu, pe acolo pe unde casele nu 
mai pot să vie, izvoarele nu cutează să mai ajungă și 
culmea ea însăși se oprește, ca să coboare, după un popas 
la soare, cu flori tari și fluturi mici cafenii, tocmai în 
acest orășel, unde stă pe linie vagonul cu poeții Tran- 
silvaniei. Din acele locuri, trebue să se fi strecurat până 
la noi, printre flori și fluturi cafenii, celălalt mare cân- 
tăreț, dela el din sat, dela Hordou, atât de vecin, Coșbuc. 
Este și el în paginile altor cântăreți din această sală, care 
cred deopotrivă că își cântă numai rodul nopţilor pe- 
trecute de ei la masa de scris, când cântă, în același timp, 
vuetul de răscoală și de răzbunare al acestui prooroc al 
sufletului Transilvaniei, care nu poate fi tăiat în două. 
Istoria n'a făurit încă un tăiș, în viața ei de mii de ani, 
pentru o asemenea sabie, în stare să facă o asemenea 
ispravă. Sufletul rămâne și mai departe unul singur. Bate 
din aripi împrejurul nostru în această sală, plină numai 
de localnici, dar și de plutași şi de oameni de singurătate, 
ieşiţi din bârlogul lor ca să fie martori. 

-Şezătoarea are trei părți, care se îmbină strâns. Este 
întâi o parte de cântec. Nu e cântec din toate unghiurile 
şi cântat de oricine, ci cântec din Ardeal, cântat de Ar- 
deleni. Trebuia poate ascultat, aşa cum l-am ascultat eu, 
scufundat în scaun și cu ochii închiși. Venea atunci de 
departe și nu era legat de oamenii de astăzi. Era cântecul 
în care m'am trezit și eu la viață și toți ai mei, un suspin, 
de jale mai des, de dragoste câteodată și de mângâiere 
totdeauna. Nu plângi, simțindu-l cum îți trece pe la 
urechi. Au plâns atâţia, făcându-l, încât nu mai cere 
lacrimi, ci numai mâini întinse, ca să le găsești şi să le 


89 


apuci pe ale înaintaşilor. Te crezi întrun şir de cățărători 
pe niște înălțimi prăpăstioase. Suntem toţi legaţi cu o 
funie. Dacă scapă unul în vreo râpă, îl ţin ceilalţi, îl pun 
din nou pe picioare și pornesc mai departe peste stânci 
și peste secole. Vântul de pe vârfuri trebue să fâşie îm- 
prejurul lor, când ca o apă lină şi când ca un puhoiu 
turbat, cum fâșie și bubuie şi aceste cântece de cor mixt. 
Dacă vânturile acelea de sus poartă, ca în mitologii și 
legende, guri de fete, care platesc şi cântă, ele, acele 
fete, trebue să semene cu aceste coriste, pe care le zăresc 
din când în când, la deschiderea câte o clipă a pleoapelor. 
Sunt așezate într”o jumătate de cerc pe două-trei rânduri. 
Fote, catrințe și ii din țara aceea dragă, dela Olt şi Mureş 
până la cele trei Crișuri și Someşuri îmbracă trupurile 
tinere. Nu e un cot strâns, repede și învățat în două- 
trei probe, ci Transilvania însăși, în portul ei multicolor 
și meşteșugit cântând ca acasă și fără putință de greșală 
şi de intrări ne la timp, deoarece cântecul ea l-a făcut, 
nici nu se mai ţine minte când și n'are cum să-l greșească. 
Dau ajutor Bănăţeni, cu cântece sau cu oameni. Bucovina 
dela celălalt capăt al Românismului, e mai pregătită decât 
orice alt pământ strămoșesc să-i înțeleagă. La cele două 
granițe ale neamului nostru, una spre Apus şi cealaltă 
spre Răsărit, au fost împlântaţi acești cântăreţi, cântă- 
rețul Bănăţean și cântărețul Bucovinean. Stupca și amin- 
tirea lui Ciprian Porumbescu sunt destul de aproape. 

O altă parte a fost acoperită de cuvânt. Am auzit 
și cuvântări în care clocotea, ca în cratere, lava aprinsă, 
patima abia încătușată a acestor zile de cumpănă. Ele 
erau de aşteptat, dar mau hotărît înţelesul serii. Mi-a 
fost dat, în schimb, să aud una din cele mai paşnice Și 
mai convingătoare conferinţe, unde ușor ne-am fi putut 
închipui, că și partea cealaltă, care trebuia să afle chiar 
dela noi, partea duşmană, ce păreri avem şi ce așteptări, 
putea să fie de faţă și să asculte din fundul sălii. Pe d-l 
Ghiţă Pop îl ştiu de mulți ani, i-am cetit articolele de 
gazetă, l-am ascultat în adunări ale Astrei, l-am urmărit 
în puţina acţiune politică publică pe care a putut so 


90 


aibă. Nu e o fire de luptător, deși s'a trezit în mijlocul 
luptei, acolo unde loviturile erau mai neiertătoare, pen- 
trucă împiejurările îl aruncaseră în învălmășeală. Nu 
m'așteptam la izbucniri și revărsări, care să ne sguduie 
și să ne ia cu ele. Aveam odată pe cineva cu această 
putere, dar l-am pierdut, ucis de nişte netrebnici. Vorbea 
blând, cu argumente aproape numai juridice, cu ceva 
străvechiu în ele și cu miros de levănţică, acest nou 
Ghiţă Pop, rătăcitor pe pământurile lui Ștefan-Vodă, 
atât de focos și el în zilele lui, ca să ne aducă și să ne pă- 
streze în minte cea mai mare poruncă a istoriei româneşti. 
Dacă lumea se face și Dumnezeu o păstrează pentru cei 
blânzi, putem fi liniștiți. Transilvania n'a avut decât un 
vis urit, care i s'a dat de puteri mai mari decât noi, ca 
să nu se sumețească și să-și aducă aminte că primejdiile 
nu trec niciodată pentru totdeauna. Il aud încă vorbind, 
în limba noastră cea de atunci seara și în toate limbile 
pe care mai marii pământului le vorbesc în jurul meselor 
diplomatice, unde se hotărăsc soarta și hotarele lumii. 
Nu se poate o mărturisire de credință a unui întreg popor 
spusă mai din suflet, dar și mai răspicat, fără putință de 
abatere sau de tocmeală. 

Dar ceea ce a făcut strălucirea șezătorii şi a fost rostul 
ei, a rămas apariția scriitorilor tineri ai Transilvaniei. 
Am văzut oameni plângând pe furiș, chiar înainte să 
fi scos vreunul o vorbă din gură și, parcă, mi-aduc aminte 
că m'am uitat pe întunerec împrejur și eu, ca să-i des- 
copăt şi să-mi fie mai puţin rușine de propriile lacrimi. 
Era această moşie a întâilor strămoși, încălcată încă dela 
început aproape fără întrerupere, care se desfăcea din 
neguri și vorbea prin cei mai fragezi și mai înzestrați 
ai ei, cu glasuri de argint, asemănătoare cu glasurile 
heruvimilor. Nu erau numai niște poeţi, cari, fiind la 
întâii lor ani; nici nu s'au lămurit destul, sortiți să meargă 
departe și să ardă mai târziu ca nişte stele pe cerul lite- 
raturii române, sau să se oprească și să se răstoarne în 
uitare, aducând aminte uneori de marile modele sau numai 
de cele cu vâlvă, scriitori Ardeleni și aceștia sau din 


91 


alte părţi ale hărții Româneşti. Erau toţi, rapsozii unui 
pământ, plini în întâiul rând de duhul lui. Nu-i mai 
ascultam pe ei, așa cum îi ştiam din antologie și din re- 
viste, tipărite de ceastă parte de o anumită linie, sau tipărite 
la Cluj de trei ani încoace: îl ascultam pe el. Era ua suflet 
de demult și din alte fire decât suntem urziți noi, care 
găsea, tocmai el, îndureratul, în spovedania durerii lui, 
fiorii cei tari, de bărbăție şi de încredere. Era Iieșşiu, 
erau Ilea și Bocşa, era Moruțan și era Lucian Valea, era 
Copilu Chiatră, erau ei și alții şi nu erau ei. Era Transil- 
vania însăși, astăzi pe drumuri și cântându-și durerea, 
ca o căruță de Moţ, cu un lampaș la osie și cu un coviltir 
de vreme rea, sub care, în loc să adăpostească vase și 
ciubare, ar adăposti comorile neamului românesc luate 
de-acasă de două mii de ani şi plimbate pe la toți, mai 
scumpe și mai dăinuitoare decât dacat fi de aur şi de 
pietre scumpe. Avuţiile lui Decebal, afundate în albia 
Streiului, dacă ar fi desgropate și plimbate prin țară, 
mar fi mai prețioase și nu ne-ar cutremuta mai mult. 


92 


OAMENI VECHI 


Dacă am fi serviciul de primire al Academiei, pe unde 
trec toate tipăriturile din România şi capătă o însemnare 
întro condică, foaia aceasta din Bistrița năsăudeană, pe 
nume « Săptămâna», care are numai patru păginuțe, de 
formatul gazetelor pentru popor din Transilvania de acum 
5o ani, Sar înşira la rând cu celelalte și n'ar face nimănui 
nici cald nici rece. Dar suntem numai un biet suflet de 
om, legat de lume și de valurile ei. Ne oprim și o întoarcem 
pe toate părțile. Prin foi vedem ca printr'o ochiană, 
privelişti adânci, cunoscute și oameni de departe, uitaţi. 
Pe locurile de unde îşi culege ea ştirile, am fost nu de mult 
ca la noi acasă. O întrebăm cu iubire despre toate, de 
vreme ce nu mai putem ajunge pe acolo de unde ne vine. 

Ar trebui să ne facă cineva o date de seamă, pe care 
să o avem în fiecare an, despre ceca ce se mai tipăreşte 
în Transilvania cealaltă, în Crișana, în părțile ungurene 
şi în Maramureş, arătându-ne, când se poate, și răspândirea 
şi tirajul. Pe lângă foi periodice și cărți de școală sau 
catehisme, sunt calendare și cărți de literatură. Zarea de 
Miazănoapte a românismului se umple ca o noapte de 
vară de flacările albastre ale licuricilor tiparului. De acolo 
de unde ne-au sosit şi s'au plimbat la tot neamul româ- 
nesc cele mai vechi manuscrise în limba noastră şi s'au 
ivit unii din cei mai puternici scriitori pe cari i-am avut, 
de naş aduce aminte decât de Andrei Mureșanu și George 
Coşbuc, iată că nici astăzi condeiul nostru nu stă. Oradea 
Mare străluceşte la un capăt și strălucește mai încoace 


93 


Clujul, care ne-a trimis de curând un academician. Nu 
ştiu de ce Bistriţa, dela. cestălalt capăt, îmi vorbește 
mai mult. 

Pe vremuri ne venea de aici, din Năsăudul vecin, 
« Arhivele Someşene ». Era o revistă plină de documente 
despre viaţa din acel colț de țară. Se deschideau nu numai 
cu o evlavie de învăţat, în căutare de lămuriri de tot felul, 
dar şi cu un fior de om al pământului. Pe orice brazdă 
călcai, ea vorbea. Şi te îmbăta ca de o răcoare de munte 
şi te înconjura ca de un foşnet de frunze de codru grăni- 
ceresc, să răsfoieşti pagini dela acești Români de margine, 
aşezaţi în drumul răutăţilor şi pe la cari năvăleau altădată 
'Tătarii. Ştiam acolo trei bătrâni de încredere cari ne puteau 
fi şi părinţi. Ii întâlnisem și într'alte părți, dar nicăieri nu 
puteau fi mai bine înţeleși decât pe acele plaiuri. Parcă 
straiele domnești, în care toți ne pierdem, le cădeau și 
stăteau în fața noastră în straiele negre lipite de trup ale 
satelor someşene, cu care au bătut atâtea bătălii și au să 
rămână în istorie. Unul din ei, Maior, nu mai este, dar 
se păstrează și aşteaptă ceilalți doi, Şotropa şi uliu Moisil. 

Ii văd prin foile « Săptămânii» ca printr'o sticlă stră- 
vezie, aşa cum i-am văzut în orășelul care ne sună tot așa 
de apropiat ca Blajul, numai că el mai aspru, mai ales 
dacă se accentuează pe silaba a doua și nu pe cea din urmă, 
mai aspru şi mai tunător, ca un cuvânt de adunare şi de 
luptă. Erau toți trei ca niște stâlpi întârziați ai unei noui 
școli latiniste, de pe vremea când ea era mai mult o cre- 
dință decât un sistem de cunoștințe. O păstrau ca O armă 
de apărare, de care noi, mai tinerii, ne îngăduiam să zâmbim, 
și iată că ei au avut dreptate: mau nici astăzi un mijloc 
mai bun de supraviețuire, în singurătatea etnică în care 
Sau trezit deodată aruncaţi. 

Suntem pe pridvorul larg al casei bătrâneşti: pe care 
Maior, om cu stare, o avea în inima târgului. Ne aplecăm 
peste o cutie de preţ pe 'care gazda ne-o deschisese Înainte. 
Se înşiră înăuntru bănuți de argint şi de aur ai vremii 
vechi şi uneori câte ua galben ca de salbă cu nume de 
rege macedonean dela anul 300. Au trecut toți prin 


94 


mâinile strămoșilor și, dacă ar putea vorbi, cu capetele lor 
hotărâte sau cu triremele date la apă, care își ridică pe 
rând vâslele, toate tainele acestui Răsărit, clocite zadarnic 
de istorici, s'ar deslega fără nicio greutate. Maior poate 
să le audă acel glas, pentrucă prea se luminează la fată 
când le petrece prin degetele subțiate de bătrânețe. După 
cum scriitorii noștri de demult începeau istoria Românilor 
cu istoria Romei la fel și el, trebue să se găsească astăzi 
prin infernul păgân, cu zeii și eroii, cari știu să spună despre 
întâia descălecare italiană în podișul Transilvaniei și la 
Dunărea de jos, rămânând ca abea mai târziu să ajungă pe 
lumea cealaltă, mai măruntă, creştină, cu Dumnezeu 
Tatăl şi cu Sfântul Petru, un romanizat mai de dincoace. 
Cu acei bănuți el parcă voia să ne răscumpere, dacă s'ar 
mai fi ivit vreodată dintrun întuneric de secol, vreo poftă 
uitată asupra pământului nostru. Ar fi păcat să se fi pierdut 
odată cu pierderea omului. Cine îi strânsese parcă cetise 
viitorul. Ei ne mai trebue. 

Pe Iuliu Moisil, cel mai înalt și mai colțuros din neamul 
lui sub pălăria cu margini mari, ochelarii cu sticlă de uriaș 
și un picior stricat îl am înaintea mea ca pe un Onciul, care 
nu vrea să se strecoare prin lume, drept și subțire, făcut 
să încapă prin orice deschizătură, ci tăindu-și loc bolo- 
vănos şi silind pe ceilalți să se dea la o parte din drum. 
Cred că mai supraveghea pe atunci colecția de diapozitive 
culturale, care n'a mai înaintat dela el, a Casei Școalelor 
și băciuia peste tot felul de unelte de cultură în adăpostul 
lui de funcționar dela Casa Macca, cea cu ferestre albastre, 
dintrun colț liniștit de cartier diplomatic al Bucureștilor. 
Nam să uit ciuda pe care a avut-o pe mine că, lucrând el la 
un fel de lexicon al Românilor transilvăneni, cu un nume 
oarecare, trecuţi în România înainte de unirea cea mare, 
pentru monografia Transilvaniei redactată sub suprave- 
gherea mea la împlinirea a zece ani dela adunarea dela 
Alba-lulia, i-am ascuns că eram și eu transilvănean. 
Glumeam spunându-i că împrumutasem astfel mai mare 
tărie tezei lui dacă dovedeam că la nenumăratele nume 
înșirate de el se mai puteau adăuga oricând şi altele, 


95 


lăsate la întâia redactare pe dinafară. Dar omul au ştia 
să râdă și a rămas nemângâiat. Pe urmă sa retras în 
Năsăudul lui în sfârşit liberat. Mi-arată în liceul zidit de 
grăniceri pentru copiii lor vestita arhivă a orașului 
Bistriţa, plină de veşti pentru noi și pe care o mutase acolo, 
ca pe cea mai de seamă mândrie a vieții lui. Nu vream 
să-l amărăsc şi să-i spun că eram de altă părere când mă 
uitam mișcat la actele cu peceţi vechi de cinci și de șase 
sute de ani, care ne aminteau ca niște băștinași puternici 
și la noi acasă pe acele locuri. Nu cred ca nouii stăpâni să fi 
respectat hotărîrea lui Iuliu Moisil. 

Numai pe Şotropa nu-l cunoșteam din cei trei, pe 
pătrânul nostru Șotropa de care tremură Europa, cum 
glumesc prietenii, un om care e plândeţea însăși. Intro 
vară când umblam prin Năsăud, căutând umbra, am auzit 
pe cineva de lângă mine zicând: Uite pe Şotropa ! M'am 
întors. Tocmai trecea drumul, folosind un băț, bătrânelul 
roşcovan și cu o mustață albă, tunsă, pe umerii căruia se 
sprijineau mai cu seamă « Arhivele Someşene». L-am 
văzut după un timp și la mine, în odata de lucru din Bucu- 
reşti, şubrezit mai mult decât de ani, de necazurile cari îi 
trecuseră peste cap. Trecuseză și peste capul unui întreg 
neam și ar fi putut să le înfrunte cu mai mare cerbicic, 
dar acum nu mai avea « Arhivele» lui dragi prin care 
să-şi ușureze sufletul. Venea să mă întrebe pe mine. Ce 
puteam eu să-i răspund? Venea dus aproape de braț de 
fica lui, ca Oedip de Antigona, și deodată el, cel din 
urmă cunoscut, mi-a fost mai drag decât ceilalți doi. Il 
privesc de aici ca pe un fel de părinte al acestei « Săptămâni » 
dela Bistriţa, scoasă de mulți ani și acum în urmă de preotul 


Joan Costan, și al oricărei publicaţii someșene viitoare. 
Din focul lui au luat și vor lua flacăra, ca s’o ducă până la 
sălaşele cele mai depărtate din munte. Ele nu sunt numai 
o trăistuţă de vești și de sfaturi, ci o solie de limbă și 
de suflet. 

Părintele loan Costan este o întrupare a tinereţii și 
încrederii vesele, care ne-au uimit totdeauna la Ardeleni. 


Este ca un joc de al lor, repezit și chiuit. Il mai Joacă 


96 


odată, cașicum nimic nu s'a schimbat, şi ies să se dea pe 
mâna jandarmului, care-i așteaptă la poartă. Mi-aduc 
aminte de el de pe şoseaua dela Nepos. Lucraserăm 
împreună în echipa studenţească dela Șanţu, cel din urmă 
sat de pe Someș, pus la întretăierea a trei țări româneşti, 
Transilvania, Bucovina și Moldova, ca un « Bucuros de 
oaspeți» bărbătesc. Il aleseserăm tocmai pe el pentrucă 
nu se putea închipui ceva mai nordic, mai neamestecat 
și mai transilvănean. Erau alături de noi, de aceeași părere, 
nu numai oameni de știință băștinași, dar și sociologi ca 
americanul Moseley, câștigat mai ales acolo, şi nu cu 
vorba, ci cu stări pe care le judeca singur, pentru români- 
tatea și făptura dintro singură bucată a Transilvaniei. 
El va putea să-și rostească vreodată cuvântul obiectiv de 
om de cercetare și știm, toți câți l-am cunoscut, că acel 
cuvânt nu va fi decât acesta. Costan, teolog proaspăt în 
acei ani, ne pregătea prilejuri să cunoaştem mai bine 
locurile și mai cu seamă oamenii de pe Someșul de Sus. 
Așa ne-a dus odată la o serbare de vară a câmpului, de pe 
niște plaiuri, de unde ne veniseră Andrei Mureşanu, 
George Coșbuc și Liviu Rebreanu și era menită să ne 
vie astăzi această « Săptămână», care este pentru noi o 
săptămână de lacrimi. Omul se amesteca în alaiul de cai, 
cu panglici și cu ciucuri la coamă și la coadă, care ne 
întâmpinase și ne însoțea, înaintea și îndărătul vehiculului 
care ne adusese; cânta cu cântăreții şi juca cu jucătorii. 
Când a trebuit a luat cuvântul ca să ne ureze bun venit. 
Oamenii mai în vârstă şi cu rosturi mai mari în ţinut îi 
lăsaseră lui această întâietate, ca celui mai arătos și mai 
năvalnic. Tot el a pus atunci să se joace jocul cel mai 
frumos, pe care l-am văzut vreodată, nu numai pentru 
pași și figuri, dar și pentru mândreţea de linii și trăsături a 
fetelor alese. Era jocul cununii de grâu. Fetele î își împrej- 
muesc tot capul cu o cunună mare de spice, nu ca o tavă 
pe creștet, ci ca un disc pe la frunte, tâmple şi ceafă, și pe 
care trebue să-l ţie cu amândouă mâinile, ridicând braţele. 
Sânii se înalță și mânecele dela iile înflorate cad. Insoţi- 
toarzle zeițelor Flora și Pomona trebue să fi jucat la 


97 


început acest joc, nu joc de femei, ci joc de fecioare 
preotese, închinare la soare și laudă a grâului hrănitor. 
Se învârtesc uşor în cântecul fluerului şi femeile de pe 
margini aruncă pe ele apă din căni și doniţe. Jucătoarele 
joacă netulburate mai departe, cașicum ar juca în cer și 
le-ar fi apucat o ploaie străvezie. Până la urmă hainele li 
se lipesc de trup şi nici Victoria din Samotracia n'are un 
avânt mai curat şi mai înalt decât aceste fete de sat nă- 
săudean. 

Toată acea muncă ştiinţifică și serbare de vară s'au 
risipit și loan Costan nu mai are astăzi în faţă decât 
nişte coloane de pagini de ziar. Lumea despre care scriu 
este aceeaşi, poate mai mărită și mai gânditoare. Numărul 
pe care îl am în mână cere caractere de cremene, preamă- 
reşte credința, dă câteva povestiri duioase şi un chiot 
peste hău de două strofe, aduce un fel de cazanie a unui 
text din Matei, spune ceva despre comisia administratoate 
a fondurilor grănicerești, îl arată pe episcopul Rusu, în 
mijlocul copiilor din Cicârlău. Pentru noi, care am fost 
atunci şi alte dăți acolo, nu sunt numai niște ştiri oarecare 
ale unei vieți de toate zilele, ci însăși acea lume forfoti- 
toare şi frumoasă, care umple satele şi drumurile și iese 
cu cununi de grâu înaintea noastră. Și-a ales ca să ne 
vorbească din depărtarea lor geografică și din singurătatea 
etnică acest tulnic de lemn din pădurile pe care le are 
dela Maria Terezia și le are dela străbuni. Ascultăm și 
gândul nostru călătorește. Scrie și călăuzește scrisul un 
preot tânăr, ca în versurile Răsunetului lui Andrei Mu- 
reșanu, care îşi cunoştea şi oamenii și nevoile, odată ce se 
trăgea de acolo. Scrisul nu are numai ceva de ziar, dar 
are şi ceva de Evanghelie. Viaţa Românilor transilvăneni 
Sa strâns din nou în jurul bisericii. Nu-i mai apără oamenii, 
astăzi mai tari şi mâine mai slabi, ci Domnul. Putem 
avea încredere. 


98 


ROMÂNIA IN CHIPURI 


Muzeul satului din Bucureşti a fost gândul unui so- 
ciolog și lucrul de șantier al unui artist care făcuse până 
atunci pictură, teatru, roman, regisură de scenă, dar nu 
visase că putea să fie și arhitect. Oamenii alergau prina 
toată țara ca să descopere cele mai bune gospodării în 
care să oglindească un ţinut. După unele se făceau fo- 
tografii și planuri. Altele erau descheiate bucată cu bu- 
cată și pornite cu zeci de căruțe pe văi râpoase și dela 
întâia gară cu trenul, spre marele oraș de departe. O 
biserică a plecat întreagă tocmai din codrii Maramure- 
șului şi a umblat clătinându-se cu înaltul ei turn de lemn, 
ca într'o legendă romantică, până pe un tăpşan de pe 
malul Colentinei. Ea stă acum acolo și se priveşte în 
apă fără preotul și tămâia de acasă și fără oamenii mai cu 
seamă, cari urcau pe muntele unde fusese cioplită din 
bardă și era căutată la câte o zi mare de Isusul țăranilor, 
cu un alaiu de îngeri, îmbrăcaţi ca pruncii din pământul 
lui Dragoş. Mi-aduc aminte că am luat şi eu o casă, 
cu prispă, cu scară acoperită, de pe râul Doamnei din 
Muscel, de unde începe, dintre livezi de pruni, drumul 
la munte. O femeie parcă toarce mereu sus lângă stâlp 
şi leagănă cu piciorul o copaie cu un copil, așa cum am 
văzut-o la ea la sat. Oile se învălmășesc behăind pe șosea 
către stânele de pe înălțimi. Țăpinarii şi bilarii, cu pi- 
cioare lungi, ca să poată sări din trunchiu în trunchiu 
de brad pe pârâul repede, își fac loc printre ele, pentrucă 
au același drum până la pădurea în tăiere de pe coastă. 


99 


ze 


Unul din ei cântă cu faţa încolo și e însuși folklorul 
călător. 

Mam dus zilele din urmă în acest Muzeu uitat al 
satului. Când am închis poarta îndărătul meu și m'am 
trezit, pe neașteptate, alături de forfota Bucureştiului, în 
liniştea veche a vieții dela țară, unde ni sa plămădit și 
ni se păstrează neamul, m'am simțit și eu numai un 
mădular al acestui neam, nu de aici sau de dincolo, ci 
de pretutindeni și nu de azi sau de ieri, ci de totdeauna. 
Eram locuitorul tuturor acestor sate risipite pe ulițele 
care se deschideau înaintea mea. Ca zâna din poveste, 
care strânge palatul cu grădinile și bogăţiile lui, întrun 
măr, cineva adunase țara întreagă în acest muzeu. Era 
țara care a fost și trebue să fie, nu aceea trunchiată de 
acum. Biserica din Dragomirești şedea în fund, păzind 
toată mulţimea de acoperișuri de şindrilă, de olane, de 
ţiglă, de -paie și de stuf, dela un capăt la altul al lumii 
româneşti. Parcă presimţise vremurile și se smulsese din 
locurile bătrâne maramureșene, înainte ca ele să cadă 
din nou pe mâini străine. Venise între noi ca să ne aducă 
aminte şi să aștepte. Nu e rușine să îngenunchi înaintea 
ei, în praful drumului, mai ales că nu te vede nimeni, 
şi să plângi ceea ce a fost. Iată casa dela Şanţu, cel din 
urmă sat dela granița înaltă dintre Transilvania, Buco- 
vina şi Moldova, casă în care am intrat și se găsește 
astăzi şi aici, în ţara liberă, şi se găsește şi dincolo, în 
țara măvălită. Țara trebue să fie deprinsă. Biserica din 
Rodna, cea de demult, pe după care caii dela căruță 
treceau zbârliți și sforăind, când coteau spre Șanţu, ca 
şi cum ar fi mirosit pe tăciunarii stepei de acum 400 de 
ani, stă și în zilele noastre arsă și ruină încă de atunci. 
Locurile nu se miră, dar noi, uitând istoria, ne gândeam 
că le-am pus în sfârșit la adăpost de întoarcerile și de 
cruzimile ei. Istoria a fost încă odată mai tare, istoria, 
adică trecutul şi blestemul. Trebue să căutăm descânte- 
cele cele tari, ca să-i stricăm potrivelile. Mai la o parte, 
cum e şi pe hartă, se ridică, din goruni întregi, casa din 


Țara Oașului. Mai văd Moişenii în soare, dintro vară 


100 


de curând. Ce va fi acum pe acolo? Veneticii, cari sunt 
stăpâni în vale, nici mau ajuns până la ei. Avem să-i 
găsim tot așa de sprinteni şi de veseli, pe plaiurile pă- 
duroase pe care stau dela începutul lumii. 

Ca un sol dela acești oameni, deschide flăcăul ouășan, 
cu pălărie cu pană, cu trăistuță cusută cu roșu de gât 
şi cu şerpar lat de piele, frumoasa carte a d-lui Bădăuţă, 
« România la lucru». Este ca o carte portocalie a nea- 
mului românesc, judecând după coperta ei bogată în 
această coloare. Este mai mult un album decât o carte, 
pentrucă textul este puţin și multe imaginile. Este o to- 
varășe de drum prin locuri pe unde ai fost, și nu un prilej 
de gândire și un izvor de documentare. Este ca o cutie 
de aduceri aminte. Atâtea vederi dinăuntru îmi sunt cu- 
noscute, și aproape. Ele mau adus la Muzeul satului. 
« România la lucru» este ca o călăuză ilustrată prin el, 
mult mai arătoasă decât toate prospectele publicate până 
acum, în zilele de strălucire ale acestui așezământ. Te 
duce, dintro dorință să te amesteci în lumea pe care ai 
întâlnit-o pe foile ei, la poarta care deschide acel muzeu. 
Acolo abia își capătă tot înțelesul. D-l Bădăuță este un 
mare călător, pe care însărcinările deosebite avute dela 
serviciile noastre de propagandă, l-au purtat prin multe 
țări. Europa ware nicio taină pentru d-sa, cum se şi 
cade de altminteri unui funcţionar înalt al Ministerului 
Propagandei. Expoziţiile noastre în străinătate au în acest 
om alergător, un fel de comisar perpetuu şi un maestru 
de ceremonie încercat. L-am văzut şi eu, ba am putut 
Chiar să-i fiu alături la câteva din aceste examene pe 
care România e pusă uneori să le dea înaintea străinătăţii, 
și ştiu ce spui. Dar materialul cel mai de seamă, pe care 
și l-a încropit de atâţia ani singur, cu o mare dragoste, 
sunt aceste fotografii adunate printr”o răscolire a țării 
dela o margine la alta. Literatul Bădăuţă, secretar de 
redacţie, în anii lui tineri, al unei reviste, cu alte zări 
deschise parcă înainte, ucenic fotograf ! Părea o glumă, 
dar numai până s'a putut convinge fiecare de ce poate 
face încrederea într'o nouă stea și stăruința. Fotografiile 


101 


acelea au ajuns la urmă ca o întrupare a țării şi cel mai 
bine primit mijloc de cunoaștere a ei. Dovada o are orti- 
cine răsfoieşte această « Românie la lucru». In ea sunt 
puse împreună, în jurul unei idei, abia o mică parte din 
acele fotografii, precum o altă mică parte se întâlneşte 
în jurul altei idei, în altă carte album, « Munții României», 
ieşită şi aceasta de curând, din aceleaşi zăcăminte și da- 
torită aceluiaşi. Avem în față un adevărat artist al camerei 
obscure şi, în același timp, unul din cei mai isteţi între- 
buințători ai produselor ei, care scoate din ele lucruri 
întradevăr neașteptate. Este o istorie scrisă a României 
pe care o scriu din praf de cronici istoricii. Dar este și 
o istorie văzută a ei, cu toți munții și apele, cu toate 
monumentele și cu toţi oamenii, urzită din soare și pe 
care a întocmit-o d-l Bădăuţă şi ne-o ţine la îndemână 
în asemenea albume de fotografii sau în nesfârșita fo- 
totecă, înființată de d-sa, dela Direcția Propagandei. Nu 
ne mai putem lipsi de una, cum nu ne mai putem lipsi 
de cealaltă. 

Unele din vederile « României la lucru» sunt luate 
de-a-dreptul din Muzeul satului, întărind şi mai mult 
părerea că este vorba de un fel de călăuză a lui. Satul 
românesc a fost înviat aici, în marginea Bucureștiului, 
nu numai ca o îngrămădire de case fără viață, ci ca niște 
gospodării cu toată zestrea de închegări de muncă. Se 
găseau în șuri şi în odăi toate uneltele, dela plug și 
căruță până la fierăstraie lungi de pădure şi la năvoade 
de Dunăre, care înconjură pe Român, oti în ce parte de 
tară trăieşte. Se găsea chiar ceva mai mult, meseriași 
țărani, olarul din Vâlcea, care scotea strachini și ulcele 
dela discul lui şi le vindea la trecători, sau cojocarul 
din Drăguș, care făcea și el un aliş veriş destul de bun. 
Istoricul fotograf a venit pe urmele lor și ne-a dat aceste 
minunate documente. Poarta cea mare din Maramureș, 
cu lanţ de lemn și cu uşa ogivală, pe care se intră în 
Muzeu, îşi înalță înaintea noastră, până la cer, creasta 
dinţată. Pagina este ca o idilă de Coşbuc, dela el de acasă, 
din Hordou sau din vecini. Mai încolo, coase O femeie 


102 


lângă acea cruce prăpăstioasă din curtea casei aduse dela 
Moișeni. Copacii cari se văd în fund nu sunt plopi rotaţi 
din Transilvania, ci plopi din lunca dulce a Colentinei. 
Pagina este ca o elegie de Goga, prin care trec răbuf- 
nituri de tunet depărtat. 

Alte vederi sunt din campaniile de descoperire a unei 
noui Românii, întreprinse în forma echipelor studențești 
ale Seminarului de Sociologie din Bucureşti sau ale 
Fundaţiei Culturale, care se cheamă astăzi a Regelui 
Mihai. Mă aplec mișcat peste tot ce intră în aceste scoarțe, 
de pildă, din satul Drăguș, din Ţara Oltului. Transilvania 
ne întâmpină cu alcătuirile ei politice de țări păstrate 
ca nume de ţinuturi până astăzi, un fel de provincii na- 
turale, tăiate din ţara mai mare, pe când Ţara Româ- 
nească, a Românilor de dincoace de munți, n'a cunoscut 
decât văile, tot pământul cuprins între cumpăna apelor, 
cele dintâi închise de bună voie în sine, pe când cele- 
lalte lăsate mereu deschise, curgând cu râul şi urmărindu-l 
până la vărsare, cu toți oamenii lor în mers, unele de 
apărare şi altele de cucerire. Am fost şi eu cu acele echipe 
studențești în Drăguș, ca și în multe alte părți, pe care 
« România la lucru» le ştie mai puţin. Din lucrul acestor 
echipe, de altminteri, a ieşit și Muzeul satului. Am fost 
şi eu cu driganele, cu bivoliţele, la culesul grâului din 
luncă şi cu oamenii cari asvârl grăbiţi snopii în car, 
pentrucă amenință ploaia cu apă multă a unei zile de 
vată, am stat nu odată de vorbă. Pe valea Sâmbetei am 
mers de nenumărate ori. La claca de tors a femeilor am 
intrat şi eu, purtând într'o mână lămpașul. Este drept. 


că fotografiile acestea au fost făcute de altul, -dar se 


înșiră lângă celelalte fără să bage de seamă decât un ochiu 
dedat sau un om ca mine, care a fost față la făurirea lor. 
Cele trei secerătoare cu flori la pălărie și cu obrazul plin 
de râs, le-am văzut și acum câteva zile când am fost 
în sat, dar nu mai semănau cu tinereţea frumoasă şi fără 
griji din această carte. Erau niște borese muncite, care 
își supravegheau copiii pe uliţă, mai, mai să le ajungă 
pe ele, așa cum arătau atunci. Femeile cu o legătură de 


103 


spice pe cap buhoasă asiatică, pe care « România la lucru » 
le descopere ca Podoabe de spice din județul Năsăud, 
alcătuitorul albumului nu le-a văzut, pentrucă nu făcea 
parte în acei ani din frăția noastră, dar în fața mea stau 
vii ca pe vremuri. Era în Rebra, înaintea școlii. Pe atunci 
era România şi pe acolo, cum nu mai este decât la noi 
astăzi. Rebra.a dat numele lui Rebreanu. Era tocmai 
o serbare a încheierii secerişului, la care fuseserăm chemați. 
In fruntea serbării se dădea în vânt, ca să iasă toate bine 
pentru domnii din ţară aflați în marginea drumului, 
un falnic de Român, teolog şi învățător crud, Costan, 
cred, pe nume. Zilele trecute a trebuit să vie în București, 
ca să ne mai vadă odată, ca preot dintro ţară străină. 
Dar oamenii și datinele noastre vechi, aceste femei, care 
cântau și se învârteau cu spicele în cap, urmând credinţe 
ale strămoşilor plugari, au rămas pe loc. Zeii păgâni îi 
cunoşteau şi-i puneau să-i preamărească în acest fel, 
pentrucă le binecuvântaseră ogoarele, și Dumnezeul creștin 
unit este astăzi cu ei. li privim și avem încredere. Năsăudul 
este prea românesc, pentru ca să mai poată fi şi altceva. 
Toate celelalte încercări sunt opintiri în deşert. Ne-o 
spune şi acest album care n'a fost alcătuit numai pentru 
noi, odată ce lămuririle din introducere se dau în trei 
limbi, română, germană şi italiană, iar cele de sub fo- 
tografii chiar în patru, pe lângă română, în engleză, fran- 
ceză şi germană. Cartea se vede că a fost tipărită în două 
timpuri deosebite, ceea ce înseamnă că rostul ei nu este 
numai pentru ziua de astăzi, ci pentru toate timpurile. 
Singura schimbare de care a fost nevoie, în zecile de 
pagini de mare format ale textului şi în cele aproape 
două sute de planșe — și aceasta este cea mai bună do- 
vadă a rostului aceluia statornic — a fost o ştersătură de 
text, o errată de nimic, sub întâia planșă. « România la 
lucru» va vorbi prin urmare și străinătății acelaşi graiu, 
care nouă ne sună atât de cunoscut și dela sine înțeles, 
unitatea neamului și prin ea a ţării românești, oricare 
ar fi necazurile de graniţă ale întâmplării. Ele sunt numai 
ca norii lungi pe șesuri din Sonetul lui Eminescu: Tre- 


104 


cut-au anii ca nori lungi pe șesuri. Ii aduce un vânt 
și vântul următor îi spulberă, de nu le mai rămâne nici 
urma. Se poate face și istorie în fotografii. D-l Bădăuţă 
a izbutit să fie un asemenea istoric. De aceea cartea poate, 
ca și omul, să treacă hotarul şi să ne apere şi acolo ființa. 

« România la lucru » a fost pusă la cale, încă de acum 
6—7 ani, când România a fost chemată să ia parte: la 
expoziţiile internaționale din 1937 dela Paris și 1939 dela 
Washington. Autorul a fost amestecat pe atunci ca Se- 
cretar general al comitetului de organizare, în amândouă 
aceste întreprinderi, cărora le-a dat, sub o strălucită con- 
ducere, toată munca și priceperea lui. Acestei munci şi 
priceperi anonime, volumul de față trebuia să-i aducă o 
încununare personală. Împrejurările și în deosebi greu- 
tatea execuției unei lucrări de artă, au împiedecat ieșirea 
ci la vreme. Trebue să fim însă cu atât mai mulțumitori 
că o avem în mână astăzi, când nu numai desfătarea 
pentru ochi, dar serviciile naţionale pe care i le cerem, 
sunt mult mai mari și de altă însemnătate, pentru noi 
o mângâiere în restriște, iar pentru ceilalți o armă de 
luptă. Legătura cu acele expoziții o făceau pe semne 
cele 16 planșe dela început, care lipsesc și nici n'aveau 
ce să mai caute, făcând ca « România la lucru» să în- 
ceapă cu planșa a 17-a. Autorul n’a crezut că trebue s?o 
mai spună și îi luăm noi locul, ca să dumirim pe ceti- 
torul mai băgător de seamă, care sar opri înaintea acestui 
gol și nu l-ar înţelege. Pe lângă acea ştersătură de text, 
această mică operaţie de îndepărtare a unui prolog ajuns 
de prisos, sunt singurele legături cu trecutul. 

Două treimi din carte îmbrățișează toate îndeletni- 
cirile satului, care sunt de astăzi, dar sunt și de folklor. 
Munca ogoarelor, creşterea vitelor, olăritul, pădurea, mo- 
rile, cânepa, lâna. Rândul întâiu din lămuririle la munca 
lânei, trebuia poate schimbat, ca să nu aibă îndoitul în- 
țeles pe care-l are acum. Traducătorii în nemţeşte și ita- 
lieneşte au prins ca și noi foarte ușor înţelesul adevărat 
și au făcut singuri acordul cel bun, și a fost o fericire! 
Zice textul românesc: « Producţia lânei stă în strânsă 


105 


legătură cu creşterea oilor, cate stau la baza vieţii națio- 
nale româneşti». Cum să stea oile la baza vieții naţionale 
româneşti? Stă poate lupoaica, pentrucă este numai un 
simbol, la baza vieții naţionale latine, dar oaia la a noastră? 
In nemţeşte este bine: Die Wollproduktion steht in 
enger Verbindung zur Schafzucht, welche (adică Die 
Schafzucht, creşterea oilor) Die Grundlage des Rumi- 
nischen nationalen Lebens darstellt. Iar în italienește: La 
produzione della lana è strettamente legata allallevamento 
delle pecore è sta alla base della vita nazionale romena. 
Ca să redea întocmai înțelesul românesc, ar fi trebuit să 
zică: La produzione della lana è strettamente legata 
alPallevamento delle pecore che stanno alla base della 
vita nazionale romena. Bine că n'a zis! Cealaltă treime 
cuprinde toate formele muncii industriale, care ne ridică 
şi ne aşează în rândul marilor popoare ale economiei 
mondiale. Intorci foile, grele de fabrici și de lupta Ro- 
mânului cu minereurile de tot felul, dela şteampurile 
aceleaşi de pe vremea Romanilor, din care Moţii culeg 
aurul, până la sondele de petrol și la coșurile uzinelor 
dela Reşiţa. In toate aceste fabrici nu se lucrează numai 
mărfuri, oricât de scumpe, ci în acelaşi timp și mai scump 
decât toate, viitorul României. Trebue să fim recunos- 
cători d-lui Bădăuţă că ne aduce, în niște vederi nevi- 
novate, acest gând de cutremur. 


106 


.—— Cp a 


—— 


DE PESTE NISTRU P 


Acum, când bat drumurile Moldovei de peste Nistru, 
mi se pare că nu fac decât cercetez dacă harta lucrată de 
mine, curând după ce ne-am așezat în acest pământ, este 
său nu este de încredere. Valea se apropie de Tighina 
întro cotitură largă parcă numai ca să primească podul, 
şi se duce apoi pe ici, încolo. Mergem bine înăuntrul 
unui podiș mănos până să dăm de niște case care ar vorbi 
de vecinătatea unui oraș. Le lăsăm și pe ele și înaintăm 
mai departe. Atunci Tiraspolul, capitală întro vreme a 
republicei moldovenești, nu este, cum știusem noi, la apă, 
ci adânc în șes? Greșisem, însemnându-l unde l-am în- 
semnat? Astăzi, Transnistria este o parte de ţară, cu hărți 
pe care le întâlneşti în toate locurile. Te oprești în fața 
lor pe pereţi sau te apleci pe mese, unde stau sub sticlă. 
Atunci, acum doi ani, era altfel. Pe hărțile noastre vechi 
ținutul dintre Nistru și Bug abia avea câteva nume. 
Orașele și satele, unele le mai cunoşteam, dar altele se 
ascundeau în veştmânt rusesc. Nu găseam sub el numele 
adevărat moldovenesc. Pe tot acest cuprins, pe de altă 
parte, se deschideau sute de școli românești. Nu puteam 
nici să le trimitem dela București harta României, pe care 
învățătorii și școlarii tocmai ce-i privea mai cu seamă, 
locurile de acasă, nu le descopereau, și nici să le lăsăm 
hărțile de altădată rusești, unde noi eram numai o coloare 
de margine între alte optzeci, câte ieşiseră la o socoteală 
limbile și republicile acestor State Unite, puse împreună 
cu sabia și cu japca, ale Eurasiei. Asemenea hărți se mai 


107 


văd la Odessa, chiar în instituții publice, făcute înainte de 
1940 și cu Basarabia încă de pe acea vreme tăgăduită și 
lipită prin linii de un corp străin. Că le mai îngăduim sub 
ochii noștri, când chiar prăvăliile mândrului oraș au căpătat 
firme cu text românesc alături de celălalt text, aceasta este 
altceva, dar arată şi mai sgomotos, ce-ar fi însemnat să fi 
rămas în clase, la sate, pentru învățătura și mai departe 
a copiilor de Moldoveni, ajunși, ca sub Duca-Vodă, pe la 
1680, şi mai bine decât sub el, una cu fraţii lor de dincoace 
de Nistru. 

Tocmai se lucrau hărţi noui ale României. Cele vreo 
2000 de sate din Basarabia și Bucovina, state un an sub 
cutropire streină, și le pierduseră pe toate arse su făcute 
preș la intrarea şcolilor. N'aveam un număr vechi atât de 
mare ca să le înlocuim dintrodată. La fel se prăpădiseră 
sutele de mii de cărţi românești din biblioteci. De aceea, 
întâia poruncă pentru Casa Școalelor, după ce țara isbutise 
să se întregească deocamdată la Răsărit, a fost să dea 
acestor mii de școli chipul văzut al României și limba 
ca un fagure de miere a celor mai buni scriitori ai ei. 
Niciodată, parcă nici după 1918, aşezământul nostru n'a 
avut o activitate editorială mai întinsă și mai însuflețită. 
Fusese ca o rupere de zăgaz în mijlocul liniștei şi încercam 
şi noi, în ce ne privea, să-l umplem și să-l apărăm mai 
bine decât ieri, cu bunuri sufletești. Alţii, cei cari nu știau 
ce ştiam noi, au judecat toată această activitate editorială 
poate numai ca ò aflare în treabă, atunci când silințele 
ar fi trebuit îndreptate în întregime în altă parte. Printre 
vagoanele cu soldați şi muniții, care băteau zi şi noapte 
căile Nistrului, se strecurau însă tot mai dese vagoanele 
cu cărţi şi hărţi. Golurile au fost încetul cu încetul acope- 
rite. Am trecut şi mai încolo peste Nistru, unde chiar 
vecinul, care nu ne fusese niciodată prieten, a găsit destui 
Români ca să facă din ei un stătuleț aparte în conglome- 
ratul de republici sovietice. Puneam stăpânire pe ceva ce 
el însuşi recunoscuse că era de altă ființă decât pământurile 
şi oamenii dimprejur. Când era vorba de hărţi, lucrul 
se atăta prea grabnic pentru ca să mai putem întrebuința 


108 


—— 


mijloacele obișnuite. Am chemat într’o zi pe d-l Smochină 
la mine, de loc din Mahalaua Dubăsarilor și cunoscător 
„ca nimeni altul al întregii Transnistrii, și ne-am apucat 
să ticluim împreună ceea ce ne trebuia. Ne înconjuraserăm, 
fireşte, de harta Marelui Stat Major rus și de harta fostei 
Republici moldovenești, dar ne-am ajutat mai ales cu 
știința locurilor acestui membru de onoare al Academiei 
Române. N'aveam o planșetă sau o masă atât de mare 
și atunci am așternut foile pe podele și ne-am întins și 
noi pe jos, peste ele. Așa sa făcut în câteva ceasuri întâia 
hartă pentru școli a Transnistriei. Ea are toate numirile, 
nu în forma pe care o cunoaște și astăzi administraţia, 
ci așa cum le folosesc Moldovenii localnici. Este o Trans- 
nistrie țărănească, în veștmântul ei vechi, de sute de ani. 

Astăzi străbat toată acea întindere, cu harta în mână, 
întrebând și punând alături. Tiraspolul părea rupt de 
râpa Nistrului și așezat sus pe podiş, numai pentrucă 
fluviul îl întâlnea mai de vale, la alt capăt al potcoavei în 
care intrasem. Nu greșisem. Uite oameni arşi de soare, 
cari se întorc dela plajă ! Toate orașele dela mare până aici 
au nume care amintesc pe vechii locuitori, dinainte să se 
reverse popoarele Asiei, să înece și să plece. Odessa 
vorbește de colonia elinească așa chemată, Ovidiopol, de 
locul de exil al lui Ovidiu, pe care Rușii îl credeau pe 
malul Limanului, Tiraspol este așezarea de, pe Tyras, 
numele din geografia Greco-Romană al Nistrului. Când 
s'au înfipt, ca să nu se mai retragă, pe aceste locuri, în 
1791, stăpânii de ieri erau destul de noui. Petru cel Mare 
făcuse, cu optzeci de ani înainte, numai o expediţie de 
încercare, zădărnicită de o neașteptată înfrângere. Se reze- 
mase pe Dimitrie Cantemir, care i-a împărtășit soarta și 
s'a despărțit astfel pentru totdeauna de ţara lui și a stră- 
moşilor. Noi eram aici mai de mult decât ceilalți. Am 
înainte o sală din Muzeul de Arheologie dela Odessa. 
Este întradevăr înfiorătoare față de celelalte, de secția 
egipteană, cu mumiile ei, de secția preistorică, cu gorganele 
şi cu scheletele sgârcite, de săpăturile dela Olbia și dela 
Petreni, cu o lume desgropată din măruntaiele pământului, 


109 


pe care o cunoaştem. Ea se prelungește în Dobrogea 
noastră şi pe Dunăre, dând la iveală aceleași mărturii de 
viaţă, Aici a fost adăpostit şi bourul Moldovei, stema lui 
Ștefan cel Mare de deasupra porții de intrare dela Cetatea 
Albă, până când a putut fi în sfârșit ridicat și Întors acasă, 
abia anul trecut. N’am să uit niciodată fața schimbată de 
bucurie a profesorului Radu Vulpe, când a intrat la mine, 
în odaia de lucru dela Casa Şcoalelor, ca să-mi spună că 
acel minunat cap de zimbru a fost adus și că se află în 
Bucureşti. Fusese însărcinat, împreună cu alți arheologi 
din ţară să ridice din acest muzeu arheologic al Odessei 
tot ce era al nostru și se găsea acolo fără drept. Mă nu- 
măram printre cei cari suspinaserăm după această bucată 
de sculptură minunat stilizată și mă întrebasem acum 
câţiva ani, dacă puteam trage nădejde să o mai avem 
vreodată. Mi se făcuse bucuria so aflu printre cei dintâi. 
Lăsaţi însă și sălile unde au fost adunate armele Societăţii 
de Istorie şi de Antichităţi, întemeietoarea acestor cerce 
tări ştiinţifice, care au dus la Muzeul de astăzi: printre 
întemeictori stă la locul de cinste principele moldovean 
Alexandru Sturza. Pe un covor negru, cu izvoade aidoma 
cu ale covoarelor moldovenești, dar pe care Directorul 
Muzeului îl crede ucrainian, privește peste oameni și peste 
vremuri Puşchin, al doilea mare poet exilat pe acest țărm 
sălbatec. Lăsaţi și atelierul şi sala de depozit, unde zac 
mai ales vase sfărâmate de Naukratis și de Fikellura, ca la 
Histria noastră, şi meşteri Încearcă, umplând cu ipsos 
locurile goale, să le facă ceea ce au fost odată. Zadarnică 
osteneală | Vasul rămâne numai o cârpeală, ca nişte țări 
lovite de istorie şi pe care oamenii de stat caută, ajutându-se 
cu armate și tratate, să le reclădească. Opriţi-vă în sala 
Polovţilor sau a Cumanilor. Parcă toate celelalte săli au 
fost aşezate numai ca să facă înțeleasă pe aceasta. Toate se 
învârtesc împrejurul ei ca împrejurul unui miezdeîntuneric. 

Se întind, în lungul pereţilor, nişte statui posomorite. 
Au fost tăiate dintro piatră de margine de stepă, verde 
întunecată. Sunt regi fără nume sau sunt făpturi de credință 
păgână şi de vis hiperboreal, sunt și una şi alta, nu ştiu. 


110 


peup 


Ce știu este că sunt îngrozitoare, gata să pornească, mute 
și neoprite, și să sdrobească totul sub pasul lor de cremene. 
Poate că au fost odată chipuri, care au avut asemănare cu 
cineva de pe pământ. Le-ai fi putut vorbi, jertfi și îmbuna. 
Astăzi nu mai seamănă cu nimeni și nu mai sunt decât 
nişte puteri tainice ale singurătăţii fără margini. De acolo, 
scuturându-și de pe umeri stratul de pulbere în care le-a 
căutat târnăcopul iscusit al arheologului, pot să plece 
spre Miazăzi, ca un viscol. Au plecat și altădată și am 
fost la două degete de pieire. Directorul Muzeului ne 
lămureşte și mai departe, cu același glas netulburat, despre 
locurile unde au fost găsite, despre părțile simbolice de 
îmbrăcăminte. El nu vede ce vedem noi, tot acest blestem 
al unei lumi care se pune pe neaşteptate în mișcare spre 
mările calde și ispita milenară a civilizaţiei Soarelui. Dacă 
am putea numai să ne uităm dela o parte la această re- 
vărsate, cate vine la aceleași răstimpuri, și dacă n'am fi 
aşezaţi chiar în drumul ei! Cavalerii aceștia Polovţi sau 
Cumani se cheamă, ca pietrele din Bucegi, scobite în tot 
felul de bătaia vântului și care privesc în zare de pe 
înălțimi, ca un popor de uriași: babe. Babele verzi umplu 
Muzeul de arheologie din Odessa. Ar trebui zăvorite în 
el, ca să nu mai iasă și să-și deschidă cale peste neamurile 
pe care Dumnezeu le-a cuibărit în faţa lor. Numele pe 
care îl poartă vine de departe și pare izvor în femeile 
bătrâne și în bunicele noastre sprijinite în toiag, încărcate 
"de amintiri și de iubire, ca o îngrăditură de trecut în jurul 
oamenilor. Este un nume de distrugere și de moarte, trimis 
între noi de Asia fără început și fără sfârșit. 

Am urcat în susul Nistrului până la Râmnița, ca să 
mă simt înconjurat de ai mei, păstraţi pe acolo mai feriți 
de şuvoaiele istoriei. Din spre Răsărit se desfăşoară ogoare 
și iar ogoare. Cât bate ochiul case nu se văd. Câmpul 
înalt se prăbușește pe alocuri și scoate la iveală albia 
sgronțuroasă de piatră de var pe care şade tot acest pământ. 
Drumul, ţinut pe culme, nu ne lasă să descoperim satele, 
care sunt așezate la apă, dedesuptul nostru. Numai din 
când în când fluviul se arată spre Apus și dincolo de el 


114 


Basarabia. Printre rămășițele de Codru scânteiază acope- 
rişul vreunei mânăstiri. Te ajunge până aici o undă de 
pace și de rugăciune. 'Ți-e teamă să asculți de partea 
ceastălaltă, de unde poate nu vin ţârâit de greeri și glas 
de burueni de stepă, ci tropot depărtat de cavalcade ale 
primejdiei. Câte un Moldovean iese la marginea șoselei 
şi se uită după noi cu mâna streașină la ochi. Pe aceste 
Jocuri a trecut o echipă de culegători de folklor, cari s'au 
trezit cufundaţi ca întrun val, căzut la adânc, de viață 
de demult românească. Am cetit și eu câteva cântece. 
Sunt lucruri proaspete şi tari, care la noi Sau pierdut. 
Alţi culegători de melodii au umblat cu aparatele lor 
ciudate printre aceşti oameni și au luat pe suluri cerate 
suspinul de dragoste al fetelor şi isbucnirile de vitejie ale 
Aăcăilor. Burada bătrânul, călătorul pe la toţi Românii 
și pătruns și pe aceste locuri, unde îndemna cu scripca 
lui la destăinuiri, Sar minuna, dacă ar mai fi printre noi, 
la câte comori sa dat de urmă. Numele lui nu se păstrează 
decât în titlul bibliotecii dela Tiraspol a Institutului 
Transnistrian, care a fost mutat la Odessa și îşi împarte 
astăzi în cele patru unghiuri, averea. Este pe drumuri și 
pe aici, așa cum a fost toată viața. Pe aproape sar putea 
întâlni alti Români, aduși din Cuban și Transcaucazia, de 
pe înălțimile verzi, cu șipote la tot pasul, pe unde își 
păşteau turmele. Trebuie să se facă din oameni de munte 
oameni de şes. Cazanul cel mare al Rusiei a fost răsturnat 
de războiu de pe pirostii, unde, sub jar care s'a chemat 
odată ideia ortodoxă, mai târziu ideia panslavă și acum 
ideia sovietică, fierbeau atâtea popoare, şi popoarele s'au 
desfăcut unele de altele şi au plecat care încotro. 

Am venit în Râmniţa ca să aud unul din cele mai bune 
coruri ale Transnistriei. In timpul verii s'au adunat şi 
anul acesta, cum s'au adunat şi anul trecut, sute de învă- 
ţători și învăţătoare dela școlile noastre dintre Nistru și 
Bug, în două serii, una de Iulie și alta de August, pentru 
cursuri de o lună, la Odessa ca la Dubăsari, la Râmnița 
ca la Ananiev. Am fost martor la câteva. Nu se făcea 
numai carte grăbită românească, ci o gospodărie În toate 


112 


ramurile ei, de oameni de școală şi de îndrumători de 
tineret, într'o țară care până ieri fusese fără Dumnezeu. 
N'am să uit niciodată o dimineață dela Tiraspol, dinainte 
să se scoale rândunicile. Programul începea de vreme. 
Eram găzduit într'o odaie care dădea în curtea pătrată, 
mare cât o arie, a liceului Duca Vodă. Ferestrele erau 
adânci ca de cetate și cu obloane încuiate. Am crăpat unul, 
numai cât să lase puţină lumină înăuntru şi să pot privi 
la ce începea să se petreacă dincolo. Tineri și tinere ieșeau 
din dormitoare și se așezau întrun colț. Câte un nou venit 
îşi încerca oasele la un fus de fier. Vorbeau numai în 
șoaptă, dar nu ca să nu trezească pe cineva din somn, 
pentrucă locuitorii casei erau ei și ci erau toți de faţă. 
Ceilalți erau prea puţini și prea duceau aceeași viaţă, ca 
să se sfiască. La acel ceas se risipiseră pe la treburi. 
Uitându-mă numai la ceata lor, care creștea mereu, n'am 
băgat de seamă ce a fost că au tăcut deodată, aproape 
două sute câţi erau, ca în biserică. Au făcut un gol mic 
la mijloc și au început un cântec. Intre ei, acolo la mijloc, 
se strecurase un preot tânăr, iar cântecul era Tatăl Nostru 
prelung și cu scări, cum îl știe muzica noastră bizantină. 
Nu cred că am să mai aud vreodată un alt Tatăl Nostru, 
atât de sguduitor, nici în vreo biserică muiată în neste- 
mate, cum l-am auzit în biserica aceea cu cerul acoperă- 
mânt, din curtea liceului Duca Vodă dela Tiraspol. Era 
ca o greblă de aur care culegea din văzduh toate urletele 
care-l spurcaseră, împotriva lui Dumnezeu și a moștenirii 
strămoșilor. Dacă înconjoară vreodată îngeri cântecele 
noastre de laudă, acolo trebue să fi fost pâlcuri, pâlcuri 
nevăzute, luând fiecare notă şi purtând-o mai departe. 

Un asemenea cor am ascultat la Râmnița. El nu cânta 
cântece sfinte. Precumpăneau fetele, înşirate pe două 
rânduri lungi și cu câte un mănunchiu scurt de băieţi, 
pe patru rânduri, la cele două capete, ca niște catarame. 
Conducătorul se săltase pe un scaun, ca să fie văzut de 
toți. Mișca mâinile încet şi aproape de piept, parcă anume 
ca să nu fie zărite decât de coriști şi să rămână ascunse 
celorlalți. Dar ce puteri se deslănțuiau din acele mișcări 


» 113 


ferite şi ce vânturi de sunete ne împresurau venite din 
toate părţile ! Era ca un cântec al neamului întreg, isbucnit 
la marginea pământului nostru dela Miazănoapte şi ca o 
mărturisire de credință, mai tare decât orice scris și decât 
orice hrisov. Se auzeau deasupra Nistrului ecourile lui. 
Nu-l ascultam numai noi, ci toate popoarele dimprejur. 
Nu era numai un cântec, ci un suflet de sute și de sute 
de ani, care se făcea deodată auzit. Soarele de asfințit se 
aşternea pe apă și întindea dedesupt o podea de aur. 
Eram ca Îîntr’o cămară împărătească a neamului românesc. 
De câteori ne năvăleşte îndoiala, să ne aplecăm urechea, 
ca să deosebim prin sgomotele vieţii cântecul acela al 
Moldovenilor dela Râmniţa și să ni se întoarcă încrederea. 


114 


FETELE DIN MĂLĂIEȘTI 


Mi-aduc aminte de o glumă dintrun sat de peste 
Nistru, pe drumul cel mare dela Tiraspol la Dubăsari. 
Gluma era destul de slabă, mai mult de aflare în vorbă, 
cu niște întâlniți ai întâmplării, dar a primit numai decât 
un răspuns, care poate n'ar fi venit dacă ea ar fi fost 
mai bună și nici mar fi dus la hotărîrea de după aceea. 

Ne opriserăm în satul Mălăiești, așezare risipită pe o 
mare întindere. Casele arătau bună stare. Nu ştiu dacă 
erau la ceasul sortit, sau dacă o făceau numai pentru 
noi, dar nişte cocoși cum n'am văzut mai măreţi în altă 
parte și-au deschis niște aripi de pânze roșii de corabie 
înaintea noastră și s'au apucat să cucurigească din senin. 
Femeile îi hușuiau să tacă. Parcă ţineau locul câinilor 
din satele noastre şi de cari n'am văzut pe acolo nici 
urmă. M'am gândit la cocoșul din Creangă, cel care se 
ţine după boierul hrăpăreţ și-i cântă: « Cucurigu, boieri 
mari, dați punguţa cu doi bani!» Este un cocoș, acela, 
care ne-a venit din Rusia, cumpărat nu se mai poate 
dovedi în ce timpuri, ca marfă dela un târg de folklor. 
Nu numai că povestea lui se întâlnește aidoma la vecinul 
dela Răsărit. Uitaţi-vă mai de aproape la minunile pe 
care le săvârşeşte. Ele nu sunt minuni pe înţelesul nostru. 
Cocoșul le face pentrucă are puteri din altă lums, ca 
o făptură străină de noi şi martor al acelei lumi întârziat 
printre oameni, fără să ia parte. După ce le face, ca o 
descărcare scurtă, se întoarce nepăsător la rosturile vechi 
şi ne privește mai departe cu ochi rotunzi şi fără căldură. 


a’ 115 


Pe aici, printre acești Moldoveni din Transnistria, au 
trecut şi ei àu înlesnit trecerea, toate împrumuturile popu- 
lare dela unii la alţii şi trebue să fi trecut, deschizându-și 
cale cu pintenii lui de fier, și cocoșul lui Creangă. O mână 
de studenţi Români dela Odessa, la cari le luaserăm 
urma, dar cati ne-au scăpat, au lucrat la Mălăiești şi trebue 
să aibă în materialul lor răspunsuri și la asemenea în- 
trebări. Ii vom descoperi întrun sat vecin, la Tașlâc, şi 
vom încerca să ne uităm prin foile lor. 

Noi am făcut un popas la școală. Este o clădire cu 
trei rânduri, aşezată şi pe o înălțime, așa că se vede de 
departe. Se drege de zort. Inăuntru sunt numai schele 
şi găleți de var. 'Trebue să fie gata până la 1 Octomvtrle, 
când se deschid, în Transnistria, cursurile. Trecem din 
loc în loc și ca să urmărim și să zorim pe cât se poate 
lucrările. Lucrătorii zâmbesc și ne lasă să vorbim până 
la urmă. Sunt Moldoveni. Pricep, cum să nu priceapă 
ce le spunem! Are să fie așa cum Sau învoit. Intro 
seară uneltele risipite prin toate colțurile și care ne 
speriu, au să fie strânse. Zece femei au să spele podelele 
şi geamurile și casa are să fie ca nouă. Băncile au să fie 
aduse din curte în clase şi copiii nau decât să intre. 
Unele din aceste femei trebue să fie și cele două fete 
care se uită la noi cu băgare de seamă, rezemate în sala 
de intrare una de alta. Cea dintâi e rotundă la față, cu 
o basma gălbuie pe cap, legată sub bărbie, şi într’o rochie 
de stambă trandafirie. N?o mai văd bine de aici cum arăta, 
pentrucă mi-a acoperit-o cealaltă cu răspunsul ei. Aceasta 
e mai ascuţită, cu ochi albaştri, ca şi rochia. Are cel 
mult 17—18 ani, ca și tovarășa ei. Prea stau frumos în 
calea noastră ca să nu le vorbim ceva. Le spunem că 
toți oamenii din Mălăieşti trebue să fie moi ca şi numele 
satului lor. Fata albastră răspunde numaidecât, în cei 
mai legănat grai moldovenesc: « Este mălai moale și este 
_mălai vârtos». Fata roşie se bagă şi mai lipit în ea ŞI 
râde. Parcă ar zice că a răspuns pentru amândouă. Era 
un cuvânt sigur de sine și ştrengăresc. La joc ar îi fost 


ca o poftire de vorbă mai departe şi de plimbare pe sub 


116 


plopi. Noi ne uităm mișcaţi și tăcem. Fetele tac și ele 
şi se uită ca și până acum la forfota stârnită de aceşti 
oameni veniți dela Odessa ca să vadă cum merge lucrul. 
Nu se mai gândesc la ce li s'a spus și au vorbit şi ele. 
Noi avem înainte Moldova aceasta depărtată care, din 
zilele Tătarilor și ale Cazacilor și poate și mai de demult, 
S'a trezit în singurătăţile de aici păzitoare la vaduri. Ea 
vorbește limpede şi şegalnic, astăzi ca atunci, fără să mai 
fi avut legături de carte sau de alt fel cu mulțimea Ro- 
mânilor rămași de ceastălaltă parte de Nistru. Trebue 
să ne întoarcem puţin ca so întâlnim. 

Ne vine în minte că noi avem o carte care este tocmai 
din anii când am fost împreună în aceeași țară, Românii 
din cele două principate și Românii din Transnistria. 
Socoteli turcești, care mau ţinut, au făcut din Duca- 
Vodă un Hatman al acestor părţi de lume. L-am văzut 
pe Domnul român, care a luat parte la asediul Vienei 
dela anul 1683, pe niște mărci poștale, cu putere de cir- 
culație numai dincolo de Nistru. Este, cum îl știm de 
pe pereţii mănăstirii Cetăţuia, cu surguciu de pietre rare 
la gugiuman şi cu giubea scumpă și grea până în pământ. 
Acolo, pe pereţi, se înșirau îndărătul lui Doamna şi cele 
cinci fete, cu pălării parcă ar fi de acum, încărcate cu 
pene albe fâlfâitoare, care se mişcă în aer și dau viață 
până la noi acestei mărețe case domneşti. Păcat că nu-l 
cunoaştem pe meșter : Sunt adevărate portrete, ceeace a ieșit 
din pensulele lui, poate cele dintâi din pictura noastră 
bisericească și nu numai, ca înainte și mult timp după 
aceea, nişte păpuși ţepene puse una lângă alta pe zid 
și trebuind să aducă aminte, cu o asemănare mai mult 
Oarecare, de ctitori. Aici este o vioiciune care nu s'a 
veştejit nici în 250 de ani. Zugrăviţii coboară între oameni 
şi se amestecă fără nicio sfială cu ei. Au pierdut din sfin- 
tenie, dar au câștigat în omenie. Sfinţii, după care tre- 
buiau făcuți, se depărtează. Nu-i nimic; ne apropiem noi. 
Ar trebui ‘înmulțiți, în mărimea din biserică, și trimiși 
la școli și în alte clădiri ale țării din Transnistria. Ar fi 
ca o întoarcere a vremurilor. Ne-am putea crede sub 


117 


aceeași stăpânire, fără întrerupere, dela acești domni 
dintâi. Cam pe atunci se lucra la cartea pentru toți 
Românii, Biblia zisă a lui Şerban Cantacuzino și tipărită 
la 1688, în Țara Românească. Textul dintâiu era poate 
al învățatului boier moldovean Nicolae Milescu, pe care 
soarta l-a dus mai târziu la curtea dela Moscova a Fa- 
rilor, ca să ajute, pierzându-se între ei, la creșterea mă- 
ririi şi strălucirii lor. Incepeam, ca toţi cei mai mici, 
prin a da și am tot dat până mai ieri. Ni s'ar cere să facem 
mereu la fel. Socotim însă că este de ajuns. Inţelegem 
să ne oprim ca să putem rămânea noi. Are să le cadă 
greu celor cari au tot primit, dar au să trebuiască să se 
deptindă. De aceea ne-am arătat deodată pe aceste locuri | 
Ele ne cunosc. Ne uităm împrejur și ne simțim acasă. 

Poate că și ceilalți ar fi de aceeași părere, numai că 
nu ca o cămăruță întro casă mare străină, ci în înțeles 
românesc: oameni de capul lor şi fără stăpân. Altminteri 
una am vorbi şi bașca ne-am înțelege, ca acel om de 
ştiinţă din Odessa care, în cele din urmă găsea fără rost 
maj zilele trecute, să ne ciocnim fără întrerupere, vecinul 
cel mare dela Răsărit şi noi, odată ce suntem de aceeaşi 
obârşie, Traci unii, la rădăcinile lor etnice, și Traci și 
ceilalți. Nu cred că alți cercetători s'ar învoi să facă o 
asemenea apropiere şi contopire cu aceeaşi ușurință. Slavii, 
în căutarea unor părinți sau strămoşi mai istorici decât 
mulțimile lor tainice, călătoare pe câmpii fără hotar, au 
folosit într”o bună zi și această deslegare. Ea este pentru 
noi tot atât de primejdioasă ca şi celelalte. Asemenea 
Traci n'am fost niciodată şi nici nu vrem să fim, dacă 
ei trebue să fie tot una cu Rușii. Prea se vede în ce scop 
a fost găsită deslegarea și unde trebue să ducă. Istoria 
Răsăritului nu sa aşezat încă. Să ne ferim ! Marii ei tic- 
luitori, ca să-i dea rotunjime, ar fi gata să-i alipească, 
dintro trăsătură de acrobat, tot ce sa desvoltat de sine 
stătător, dintmalte izvoare și după alte legi, mai pe aproape 
şi mai pe departe. Mi-aduc aminte că la intrarea în pavi- 
lionul sovietic dela Expoziţia Universală dela Paris din 
1937, era pe peretele din stânga o hartă uriașe a Uniunii 


118 


Republicilor Socialiste Sovietice, vestitul U.R.S.S., care 
s'a făcut anonim ca să poată să pătrundă pretutindeni, 
fără să trezească spaima de altădată. Cineva dădea lă- 
muriri privitorilor, în mai multe limbi europene, de 
obiceiu o femeie, cu o trestie lungă în mână cât un me- 
ridian, ca să ajungă până la capetele acestui pământ bi- 
continental. Ceea ce avea deosebit harta, era că fiecare 
republică era dintr'o rocă sau piatră prețioasă, scoasă 
din măruntaiele Rusiei, marmoră, alabastru, cu orașe de 
rubine și topaze. Basarabia noastră era și ea cioplită 
acolo dintro lespejioară verde cu vine, adusă din altă 
parte. Semănau, toate acele lespejioare care acopereau 
tot alt popor și legate împreună cu pietre scumpe, cu 
nişte capace de sarcofage, îngropând întreaga Rusie, 
dela Marea Ocoţe până la Nistru. Alte pietre pe margini 
aşteptau încă neîntrebuințate, ca să acopere noui popoare 
şi țări. Strălucea înaintea noastră de lumini mincinoase 
și ademenitoare, Rusia de totdeauna, în vestmânt de ne- 
stemate, cu alți crainici îmbrăcaţi acum în roșu, dar cu 
străvechile şi străcunoscutele lozinci. Nu înșela pe nimeni. 

Dacă limba Sfintei Scripturi, dela 1688, a lui Șerban 
Cantacuzino, este limba pe care o vorbeau cei din urmă 
stăpânitori Români ai Transnistriei, ea trebue să fie 
aceeaşi cu a acestor oameni, locuitori neclintiţi din loc 
şi păstrând-o încă în urechi din tată în fiu. Ei vorbesc 
și astăzi ca o pagină din acea carte, pentrucă nimic nu 
i-a schimbat. Ne hotărîm să le-o tipărim a doua oară, 
anume pentru ei, nu Vechiu și Nou Testament, dela 
Facere până la Apocalips, împreună, ca un drum cu 
trepte fără număr dela pământ la cer, ci numai acea 
parte care află mai mare răsunet în cugete. Cele Patru 
Evanghelii înseamnă viața şi învățătura Mântuitorului. 
Ele sunt ca o poveste minunată, cu întâmplări care nu 
sunt omenești, Regi Magi călătorind după o stea, Diavol 
care ispitește pe Fiul Omului, furtună pe mare potolită 
cu un cuvânt și făptură pământească umblând cu tălpi 
uscate pe valuri şi este ca o comoară de înțelepciune, 
mai presus de mintea noastră, cuvântarea de pe munte 


119 


și cântarea iubirii. Icoanele au ieșit de prin ascunzători. 
Duhul blândeţei a început să se arate pe ulițele pe unde 
nu călca decât duhul asprimei. Asprimea vorbea în graiul 
repezit dela Miazănoapte, fără înțeles pentru cei mai 
mulți. Blândeţea vorbeşte ca mama de acasă și aşișderea 
copiilor. Ea vorbeşte ca această carte, ciocănită cu știința 
lor de izvoare şi de limbă, de cei mai mari ierarhi și în- 
vățaţi ai noştri, dintrun secol de credință. A fost o tăl- 
măcire făcută în genunchi, ca să fie cetită la fel. Ca o 
cădelniță de argint, în care arde tămâie înaintea altarului, 
fiecare cuvânt al ci sa umplut de sfințenie, pentrucă 
prin el a trecut rugăciunea a milioane și milioane de 
guri. Altfel decât cărțile stâlcite -dela Tiraspol şi dela 
Balta, traduceri din Pușkin şi din Cehov, din Gogol și 
din Gorki și părţi din literatura românească mai nouă, 
din care să nu se audă însă chemarea aceea adâncă a 
propriului neam, puse la cale pentru ridicarea la acelaşi 
nivel de cultură generală a tuturor noroadelor din Uniune, 
de străini fără inimă şi fără condeiu, cele Patru Evanghelii 
au să fie ca un vânt proaspăt. Are să sufle şi nau să fie 
frunzișuri de copaci care să se plece şi să fremete, ci 
suflete omeneşti. Am mai fost odată increştinători ai 
acestor hotare, dela 1812 la 1837, când Gavriil Bănu- 
lescu, Mitropolitul ardelean dela Chișinău și urmașul lui 
păstoreau nu numai pământul dintre Prut şi Nistru, dar 
şi pământul dintre Nistru și Bug. 

Privesc la aceşti oameni din Mălăiești. Au prins de 
veste că am venit şi au ieșit de prin case şi ogrăzi. Nu se 
uită la noi, ca să nu se simtă stingheriţi nici ei, nici oas- 
peții şi la fel vor fi şi alte sate prin care vom mai trece. 
Se vor pune în mișcare, fără să poată spune nimeni 
pricina adevărată. Le este destul că ne-au luat în mijlocul 
lor şi că trăim câteva clipe laolaltă, ca mădulare găsite 
din nou ale unei familii împrăștiate. Dela un capăt la 
altul, Transnistria capătă deodată această clătinare de 
valuri. Nu sunt nici strigăte, nici steaguri, nici arcuri 
cu: Bine aţi venit ! ci ca o luare de cunoștință în adâncuri. 
Fata albastră şi fata trandafirie se întorc și ele între ai 


120 


lor și se pierd în mulțimea din care acum facem și noi 
parte. Nu suntem pe aceste locuri, cu toate necazurile 
pe care le-am îndurat și le vom mai avea poate de în- 
durat, printrun noroc, ci printr'o lege a istoriei. Ea 
ne-a făurit și ne-a așezat aici, la întâlnirea Apusului cu 
Răsăritul. Am risipit împărăţia turcească într'o muncă 
înceată de roadere de sute de ani, atunci când a vrut 
să ne desființeze, am dărâmat la rând Impărăţia Hab- 
sburgică, pentrucă nu înţelesese aceeași lege și ne-am 
înhăma la o sarcină la fel, dacă altă împărăție, poarte 
ea orice nume și ascundă-se sub orice vorbă mare, ar 
încerca aceeași nebunie. Suntem purtătorii unei legi isto- 
rice, mai tare decât orice potriveli vremelnice. 


121 


DELA BUG MAI DEPARTE 


A fost înt”una din zilele acestea de iarnă, cu zăpadă 
nouă, care parcă învelea lumea în giulgiu curat. Ne-am 
urcat câteva trepte întro casă din Bucureşti, cu sonerii, 
ascensoare și portari îmbrăcaţi în uniformă şi ne-am 
trezit deodată pe locuri necunoscute, la o mie de kilo- 
metri în linie dreaptă, peste ape largi și șesuri de basme 
ucrainiene. Eram între Românii de peste Bug. Cinci luni 
a lucrat o echipă de aproape zo de oameni de ştiinţă 
şi de pregătire deosebită, colindând tot pământul pe 
unde s’au aşezat, ca să-i descopere și să-i cerceteze. Acum 
a făcut aici, în sala cea mare de bibliotecă a Institutului 
Central de Statistică, o expoziţie cu ceea ce a cules mai 
de seamă şi poate să învieze înaintea noastră o fărâmă 
pierdută a neamului românesc, popasul spre soare răsare 
cel mai depărtat al lui. Mai sunt sate româneşti în această 
Rusie a celor o sută de limbi, mai mult o lume decât 
o ţară, până când fiecare limbă se va putea desface de 
celelalte, ca înainte să le înnece puhoiul și să se gospodă- 
rească de sine stătătoare, cu toţi cei cari o vorbesc. Dar 
acelea sunt sate făcute mai târziu, atât peste Nipru, cât 
şi în Caucazia sau pe Amur în Siberia, prin mutări admi- 
nisttative de populaţie. Satele de pe malul stâng al Bu- 
gului sunt dinaintea Rusiei. Rusia, despre care se vor- 
beşte astăzi de diferite organe de propagandă, ca despre 
o patrie, pe care toate popoarele ei ar trebui s'o apere 
până la moarte, era pe atunci numai o formulă politică 
de Miazănoapte. Le-au trebuit țarilor 150 de ani de 


122 


potriveli de tot felul, una mai puțin îngăduită decât cea- 
laltă, pentru ca acea formulă să ajungă până în părţile 
noastre și să ne fericească și pe noi, alături. de toți cei 
aflați în drumul ei, cu încălcări de pământuri și înstrăinări 
„de consângeni. Românii de peste Bug, la fel cu cei vecini 
din Transnistria, plecaseră din Moldova și descălecaseră 
pe aceste ogoare mănoase pe vremea 'Tătarilor, a Caza- 
cilor și a Polonezilor. Ce au făcut Rușii, de cum sau 
arătat, noi o știm prea bine. Anul 1812 și răpirea Basa- 
rabiei sunt un capitol negru în Istoria Românilor, Iar 
cei cari l-au scris, vor să ne convingă şi astăzi şi se miră 
împreună cu toți oamenii lor de știință, mobilizați în 
acest scop, și cu oștirile fără număr pe care le pun în 
linie, de ce nu ne lăsăm convinși că el a fost bine și pentru 
totdeauna scris, aşa cum a fost scris. Noroc numai că 
sunt și în istorie răspântii de dreptate. Srăm și noi, Ro- 
mânii, de câțiva ani, într'o asemenea răspântie. Pămân- 
turile noastre vechi se întorc, unul după altul, la locul lor. 

Când intrăm noi în sală, cineva vorbește, poate con- 
ducătorul expediției, în fața unei hărți uriaşe. Sunt în- 
semnate pe ea toate satele, unele din râpa Bugului și 
altele mai dinăuntru, în care trăiesc risipiţi cei 100.000 
de Români din Transbughia. Pereţii sunt acoperiţi de 
fotografii, de priveliști și de oameni. Fiecare parcă se 
apropie singură și se așează în dreptul locului de unde 
a fost luată. Printre aceste două capete de mal se vede 
dedesubt şi până departe, o apă care se încovoaie leneșe 
şi câmpia fără sfârșit din Transnistria şi dinspre Tara 
s Românească. Valea e închisă cu un perete înalt de trestii, 
pe care le îndoaie vântul. Le auzim fâşâitul. O barcă 
s'a apropiat. Sunt năvodarii râului, cari strigă ceva, la 
început fără înțeles. Urechea crede că nu trebue să as- 
culte, pentrucă tot mare să poată să înțeleagă. Până se 
deslușește că e vorbă dulce moldovenească. Pescarii sunt 
Români. Sus pe culme e Alexandrovca, sat de 3775 de 
suflete românești. Dacă luntrea luată de ape la vale, ne 
poartă în lungul malului și întrebăm ce aşezări noui ne 
întâmpină, cu case de piatră și înstărite, iată întâiu Vos- 


123 


neserscul, capitala plășii cu același nume, adăpostind o 
mie de Români şi apoi în rând, la şosea, ca mărgelele 
pe un fir, Bulgarca cu 1550, Rahova cu 826, Novogri- 
gorievca sau Tg. Frumos cu 1339, Arnautovea sau Vi- 
zirenii cu 1643, Belusovca cu 1272 de Români. Mai 
înăuntru, în uscat, mai mult ghicite decât văzute, sunt 
alte şi alte sate, Serbulovca cu 1762, Solona Mare cu 
1253, Şerban cu 1282, Mărculeasa cu 1555 de Români. 
Feţe mirate ies din fotografie și cresc. Suntem înconjurați 
de aceste sute şi sute de ființe din neamul nostru, pe cari 
aparatul le-a adus între noi aidoma, cu râsul sau cu pri- 
virea plină de gânduri, pe care nu le știm, cu jocurile 
lor la cântecul din cimpoiu sau de armonici rusești, cu 
copiii în clasă sau cu secerătoarele în lanuri. Pe niște 
sârme de telegraf, întrun cer cu noti, s'au așezat nenu- 
mărate rândunici. Vine toamna și se pregătesc de ple- 
care spre Miazăzi. Au să treacă toate pe la noi, ocolind 
apele bătute de crivăţ ale Mării Negre. Pe mese sunt 
țesături de acolo, care seamănă cu ale noastre. Câte un 
ştergar are poate colorile prea tari, care sunt împrumu- 
tate. Călcăm pe scoarțele lor. Sunt fâșii lungi, negre, 
cu înflorituri ici, colo, de roșu și albastru, ca în Basa- 
rabia, şi sunt lăicere cu vergi sau covoare aproape pă- 
trate, cu izvoade de cruci sau de flori, ca în Moldova 
de Miazănoapte și în Bucovina. Ne înţeapă un fior și 
ducem mâna la ochi. Suntem chiar între acei Români 
de departe. Ne-au deschis ușa și ne-au primit. Ne găsim 
între lucrurile lor. Le auzim lângă noi vorba și râsul. 
Copiii se înghiontesc pe mărgini şi bufnesc înfundat ca 
în Amintirile din copilărie ale lui Creangă. Nu e decât 
o singură Moldovă, din Ceahlău și până la Bug și mai 
departe. 

Dar unele din aceste făpturi, care au fost aduse până 
aici şi ne privesc din toţi pereţii, nu se mulțumesc numai 
să fie privite. Cer vreun drept al lor. Şi-au lipit ochii de 
ai noştri şi nu ne lasă. Vor să le înţelegem. Este o fată 
mai ales într’o ogradă cu de toate. Ţine un copil în braţe. 
Se simte că nu-i al ei. Nu e mamă. Il strânge și Îl ridică 


124 


- 


puţin în sus, nu cu iubire, ci cu răspundere. Parcă sunt 
toţi copiii de Moldoveni de peste Bug întrunul singur. 
Fata are un fel de legătură de turban pe cap și veșmânt 
cuviincios. Are un obraz luminos și îndrăsneț. E de a 
noastră, o cărturară. Numai picioarele îi sunt goale. Nu 
se tușinează. Are gânduri mai mari în minte, ca să se 
împiedece de asemenea nimicuri. Când am întrebat cine 
e, mi s'a spus că e învăţătoarea Serafanova. Nu fusese 
"numai o părere că era o femeie de carte. Acum încep 
să văd ce înseamnă privirea ei dreaptă și stăruitoare. 
Unul din însoțitorii mei prin expoziție și fotograful tu- 
turor acestor vederi, când bagă de seamă că întârziu în 
fața învățătoarei Serafanova, îmi întinde o bucată de 
hârtie. E scrisă numai pe o parte și cu un scris ciudat, 
de al nostru și parcă străin. Se simte îndărătul fiecărei 
litere latine slova chirilică, pe care o traduce scriitoarea 
acestei scrisori. A învățat să scrie ca noi foarte târziu, 
numai de când ne-am ivit coborând parcă dintrun basm 
în satele lor. Propoziția e și ea șovăitoare. Fiind româ- 
nească, se potriveşte dela sine cu vorba țărănească și 
cu putințele ei de rostire. In limba cealaltă, în care a 
umblat la școală, ar fi la nivelul nostru. Dar e ca și cu 
picioarele ei goale. Scrie, își dă seama că are ceva copi- 
lăresc în fiecare cuvânt, dar nu se rușinează. Scrisoarea 
nici nu e un răvaș obișnuit, ci un întreg program de 
politică a populaţiei. Cel care are scrisoarea, știe că în- 
vățătoarea Serafanova neprimind la timp răspunsul, a și 
făcut, în ce o priveşte, fapta pentru care cerea un sfat. 
A trecut Bugul dincoace și-și va fi căutând acum un 
rost singură prin Transnistria sau Basarabia. Să cetim 
însă scrisoarea, pe această hârtie săracă și mototolită. 
Trebue să fie una din cele dintâi scrise de un localnic 
în limba noastră. Ea ar trebui poate să fie păstrată sub 
sticlă, în secția manuscriselor de preţ ale Academiei Ro- 
mâne, aşa cum se păstrează la Arhivele Statului din 
Braşov scrisoarea lui Neacșu, dela 1521: «Domnul 
Econom! Mă întorc către dumneavoastră ca să-mi daţi 
atătări, din cauza aceea că foarte mulți oameni vor să 


125 


se ducă în România din bună dorință și vin și mă roagă 
pe mine ca să-i scriu pe ei, da eu iaşi scri da nu știu la 
cine să mă întorc cu această listă. Oamenii Moldoveni 
să întorc cu rugăminte şi se roagă de dumneavostră ca 
să ne scoateţi din naţia străină și să ne întâlnim cu Mol- 
dovenii și cu fraţii noştri că noi sântem aici străini de 
ai noştri fraţi și neamurile noastre sunt Moldoveni dela 
asfinţit, mă rog de dumnevostră toţi dați-mi arătări că 
în toată ziua vin oamenii și se roagă de mine ca să vă 
întreb eu pe dumnevostră. Daţi-mi răspuns. Invăţătoarea 
Serafanova ». Ca şi copilul pe care-l ridică în brațe spre 
Asfinţit, așa-i și acest cuvânt de încheiere, spus parcă 
pentru noi toţi: daţi-mi răspuns. Toţi Moldovenii de 
peste Bug sunt în aceste două mișcări, una de braţe 
ridicate spre noi și alta de cuvânt care cheamă. « Daţi-ne 
răspuns !». 

Ce răspuns le putem da lor și tuturor Românilor, 
cari sunt în împrejurări asemănătoare? Nu trebue să-l 
gândim noi, acum, acel răspuns, pentrucă ni-l dă gata 
făcut un popor, tot pe atât de gândire pe cât de faptă, 
și pe care l-au urmat în ce-i privește sub ochii noștri, pildă 
de purtare pentru el și pentru alții, Germanii. Părţile 
din acelaşi neam, care fac o singură pătură fără întreru- 
pere şi sunt împărțite între mai multe state, să alcă- 
tuiască o singură ţară, cu orice jertfe. Celelalte, care sunt 
rupte de trunchiu, sau trebue să aștepte unirea lor cu 
acel trunchiu, sau să se organizeze în grup etnic, pentru ca 
să-și apere ființa aparte. Părţile cu totul răslețe şi mai 
puţin numeroase, care s'ar pierde treptat în mulțimea 
străină dimprejur, să fie întoarse în ţara de baștină. E 
repatrierea la care se gândește învăţătoarea Serafanova, 
fără să poată să găsească numai cuvântul potrivit. Îmi 
trece prin gură bocetul, care sfâșie sufletul, al Măriuţei 
'Tâlharencu, din Alexandrovea de pe Bug: 


Mamă, mamă, măiculită, 
De ce te-ai îndurat 
Si pe copchiii îştea sărmani 


126 


I-a läpädat? 

Mândră casă pai făcut 

Får de use, får de feresti, 

Nici soarele nu te-a påli, 

Nici vântul nu te-a sbura, 

Nici ploaia nu te-a strochi! 

Da noi, mäiculită, ne-am grâmădi, 
Grămădi şi striga, 

Da’ sângură nu ne-di auzi 

Si nu te-ăi scula. 


Românii dela Bug s'au ridicat ca un ostrov în zarea 
de la Răsărit. Ei ne vorbesc de acolo și întorși către noi, 
cu acest glas. Vine peste câmpiile fără margini până la 
urechile noastre. 


127 


ROMÂNI UITAŢI 


Ar fi păcat să se creadă că volumul cel mai nou din 
« Clasicii români comentaţi », colecţie tipărită de d-l Ni- 
colae Cartojan la « Scrisul Românesc» din Craiova, este, 
ca atâtea din soaţele lui, mai mult o carte de şcoală, 
privind în deosebi pe elevii de liceu, cari se pare că trebue 
duși de mână dela rând la rând. Intâiu că textul nu este 
comentat, așa cum ameninţă titlul. Afară de două pre- 
fețe, una universitară a editorului, care s'a oprit cu O 
veche pricepere și iubire înaintea acestei cărți populare, 
și alta a culegătorului însuși de versuri din gura Ro- 
mânilor de peste Dunăre, care era dator să ne spună 
dela cine şi cum a cules, încolo nimic. Te laşi furat de 
aceste cântece bătrânești sau frânturele de dragoste, fără 
alt amestec învăţat între tine și ele. Uneori n'ai dori 
nici cuvintele din notele în josul paginei, care arată în- 
telesul în limba noastră al unor expresii prea locale sau 
în limba turcească. Ele ar face mai tainice niște poezii 
venite dintrun pământ uitat, de unde nu le aşteptam 
atât de asemenea şi atât de apropiate. Singura mulțumire 
rea, pe care o simțim atunci, este că multe din lămuriri 
au ieşit alături cu drumul. Atât este de adevărat că acești 
Olteni trebuiau lăsaţi să se rostească netulburaţi în graiul 
de acasă | 

O singură pildă. In Ilincuța Șandrului sunt aceste 
două versuri, destul de înţelese. Doi Turci caută fata şi 
pornesc pe Dunăre la ea: « Pe căic că să punea, Gujbili 
că le ?ntărea». Te pătrunde, cetindu-le, farmecul vieții 


128 


de apă, mai cu seamă dacă tu însuţi ai deslegat vreodată 
barca dela pripon, ai sărit în ea și te-ai așezat la lopeți. 
Cineva pune însă o cifră de notă la caic ȘI vezi cu mirare 
că vestitul caic ar fi un vaporaş ! La gujbe la fel: pânzăli, 
Gujba este numai un ochiu de piele sau de cânepă, trecut 
prin nişte cuie de lemn din marginea bărcii ȘI prin care 
se bagă lopata. Fără acest ochiu de piele sau de cânepă 
n'ai avea în ce $o proptești și sar plimba de colo, colo, 
când vâslești. De aici până la pânza, ducând caicul, 
care însă, după știința celui cu nota, este vaporaș, adică 
dus cu aburi, mai va. Prin urmare, « Poezii populare 
dela Românii din Valea 'Timocului» nu sunt comentate 
și, în al doilea rând, ne deschid un suflet nou, în care 
ne face bine să ne adâncim. Este o carte pentru toți și 
îmbogățește folklorul nostru cu nebănuite frumuseți. 

D-l Sandu Timoc, cel care le-a cules, nu mai este, 
ca Vâlsan și Giuglea și ca alţii dintre noi, furișaţi 
prin aceleași locuri cu îndeletniciri la fel, niște cerce- 
tători și drumeţi din alte părți, ispitiţi de noutatea şi de 
primejdia lucrului, ci un băștinaș. El nu culege numai 
din guri străine, cu uimire la fiecare pas, ci culege de 
atâtea ori din propriul suflet, ascultând nu pe altul, ci 
pe sine. Tot acest pământ, unde sa născut, cântă în ver- 
surile lui. Nu este astăzi un al doilea printre noi care să 
cunoască mai bine pe Românii din Serbia decât el. Se 
întorsese zilele trecute din Paracin, satul cel mai de 
Miazăzi, dela marginile sârbimii, dintre cele 300 de sate 
câte avem peste tot acolo și era plin de fericire ca vi- 
teazul care s'a întors de pe tărâmul celălalt între aripile 
unui vultur sau unui pelican, hrănit până să ajungă la 
lumină cu carne din carnea lui. Versurile aduse cu el 
sunt numai ca nişte nuferi deschişi pe o apă. Apa este 
mult mai cuprinzătoare și, cine a văzut-o, știe să po- 
vestească despre ea și alte minuni. După acestea le putem 
judeca pe celelalte. 

Culegătorul a avut norocul să dea în pribegiile lui, 
ca Gh. Dem. Teodorescu de lăutarul din Brăila şi Vasile 
Alecsandri de ciobanul de pe Ceahlău, păstrătorii celor 


129 


mai frumoase poezii populare ai vremii (pentru noi ei au 
rămas nişte ființe de legendă, gura fără altă făptură și 
care cântă din fundul trecutului, a neamului românesc; 
ciobanul de pe Ceahlău a fost chiar de-a“ntregul pus 
la îndoială), a avut norocul să dea de Sima Prunaru, 
de ș2 de ani, din Alexandrovăţ, judeţul Craina, Valea 
Timocului jugoslav. Ar fi fost bine, cum a înregistrat 
cu aparatul fotografic locuri şi chipuri, de unde răsună 
aceste cântece, să ni-l fi adus și pe el. Am fi avut un 
mare cântăreţ popular, așa cum arată şi cum ceilalți doi 
nu ni sau păstrat. Este ciudat că d-l Sandu n’a băgat 
de seamă că prin acest Prunaru, cele mai multe poezii 
populare sunt strânse nu dela Românii din Serbia, ci 
din Bulgaria. Nu cumva culegătorul adevărat este acelaşi 
Român case i le-a dat pe cele mărturisite ca atare și 
venind din acest ţinut din urmă? Pentrucă satul Alexan- 
drovăţ din Jugoslavia de până ieri este satul Zlocutea, 
de pe malul drept al Timocului, care a făcut parte, câ 
și Coilova, amintit tot ca vatră de folklor, din Bulgaria 
şi din mănunchiul nedespărțit de sate româneşti ale ei, 
luate de Serbia printr”o îndreptare de graniță cerută în 
1918 şi care şi-a văzut numele schimbat, ca să 1 se uite 
mai uşor această origine. Poate că este o problemă aici, 
a circulației folklorice ncîmpiedecate între toți Românii 
din dreapta Dunării, fie că sunt dintro tară, fie că sunt 
dintralta. Sima Prunaru dacă este astăzi de ş2 de ani, 
avea în 1518, când s'a trezit din supus bulgar supus 
sârb, 27 de ani. Şi nu se poate crede că slăbiciunea să 
adune în minte atâtea cântece pătrâneşti i-ar fi venit numai 
după această vârstă. 

Dar volumul d-lui Sandu 'Timoc mai aduce între noi 
şi altă problemă. 

Românii din dreapta Dunării, cei vreo jumătate de 
milion câţi sunt, au rămas mai mult decât alți Români, 
din diaspora noastră, sub orizontul istoriei, fără să putem 
zice că erau necunoscuţi. Legăturile cu ei au fost tot atât 
de strânse ca și cu Românii transilvăneni, cel puţin de 
250 de ani, din jurul păcii dela Carlovăț, de când îi putem 


130 


urmări mai bine. Au fost pierduţi însă întro numire 
generică, Români dela Sudul Dunării și prin ea, între 
Aromâni. Chiar astăzi când se zice Români din dreapta 
Dunării, se înţelege numaidecât Români macedoneni. 
Sărim peste ceilalți, ca și cum n'ar fi, cu o făptură și 
cu o stare aparte. Ei sunt oamenii dintre noi legaţi de 
valea fluviului acestuia părintesc și numai un inel de 
legătură cu Românii munteni din văile și poienele înalte 
ale Balcanului și Pindului. Intre marele grup românesc 
nord-dunărean și grupul sud-dunărean, se întinde, ca o 
punte, acest grup propriu zis dunărean. 

Aceasta este piedeca întâia, care ne-a oprit să-i des- 
coperim cu o înfățișare numai a lor: prea marea depăr- 
tare, deși vecini lipiți de noi, în care i-am proiectat. 
Dar a mai fost o piedecă tot atât de primejdioasă, atât 
pentru ai noștri, cât și pentru străini: prea marea apro- 
piere. Românii din dreapta Dunării erau și nu erau în- 
tr'altă ţară. O apă largă plutitoare mai mult leagă decât 
desparte pe locuitorii celor două maluri. Treceri mai ales 
dela ei la noi s'au întâmplat în toate vremurile şi în deosebi 
în acelea când se închega un popor. Numai de puţini 
ani, de când se tot vorbeşte de o înfrățire şi solidaritate 
a Statelor, hotarele dintre ele s'au ferecat cu o sută de 
lacăte. S'a crezut de alții și, ceea ce este mai hazliu, s'a 
crezut şi de noi, că toți acești Români sunt revărsări 
etnice din părțile noastre. N'aveam ce găsi deosebit la 
ei, odată ce nu erau alţii, ci erau tot noi. Erau un fel 
de Români plecaţi în străinătate. 

Ar trebui să spun chiar un cuvânt aspru: Să ne des- 
metecim ! Destul au stat în penumbră, fără nicio luare 
aminte lăsată asupra lor, aceşti o jumătate de milion de 
Români din dreapta Dunării: Să-i mai apropiem, pentru 
cei cari-i vedeau până acum prea departe. și să-i mai 
depărtăm, pentru ceilalți, punându-i să șadă chiar pe 
locul unde se află, cetățeni ai două țări deosebite, Serbia 
şi Bulgaria. Atunci și grija de ei făcându-se firească, se 
va face și mai ușoară. Să nu ne mai fie dat să auzim, 
spre umilința noastră, ceea ce am auzit de curând dela 


131 


9° 


titularul catedrei de limbi romanice dela Lipsca, d-l 
Martin Block, trimis de ţara lui ca să cerceteze pe teren 
problema Românilor dunăreni din Serbia veche: « Nu 
înțeleg de ce Românii vorbesc, după statisticile sârbești, 
de 250.000 de ai lor pe aceste locuti, când ei sunt 400.000. 
Cui îi lasă pe ceilalți, cari sunt aproape îndoitul celor 
oficiali? ». 

Am fost şi eu, în mai multe rânduri, la acești Români, 
la cei bulgari mai mult şi la cei sârbi mai puțin. Cei mai 
din fund ca şi cei mai din faţă, fie că ştiu, fie că nu știu 
de ţara liberă a fraţilor lor dela Miazănoapte, se cunosc 
prin amintiri, prin limbă şi obiceiuri ca Români. Ei și-au 
dat nume de cete mai mici, după cum sunt aşezaţi pe O 
vale sau pe o alcătuire de pământ ușor de deosebit, 
plaiu, câmp sau vale, dar nu și-au zis niciodată, laolaltă, 
Olteni, sau Munteni, sau Bănăţeni. Câte o undă de popu- 
laţie românească din Banat, din Oltenia şi din Muntenia 
au ajuns dincolo de Dunăre, la date și din pricini, care 
se pot urmări. Fiind mai noui decât băștinașii și mai 
sgomotoşi pentru istorie, au putut să se arate cercetă- 
torilor ca Români Olteni, Munteni sau Bănăţeni. Sunt 
şi mai mult nu sunt ceea ce spun astăzi că sunt. Băști- 
naşii, Români mai vechi decât ei, vatra care a primit 
pe nouii veniți au fost alții şi alta. Dovezile nu așteaptă 
decât să fie găsite. 

Suntem pe locuri de mare trecere a popoarelor. pä- 
rile cele mai de curând închegate se luptă să se convingă 
pe ele şi să convingă pe alţii că numai poporul lor a 
trăit în acel cuprins dela începutul vremurilor şi că numai 
el are dreptul să trăiască şi astăzi. Ceilalţi sunt venetici. 
Ei nau altceva de făcut, pentrucă de plecat nu Sa gândit 
nimeni să le dea voie, decât să se piardă în mijlocul lui. 
Dacă nu vor de voie, atunci de nevoie. De aceea sfiala 
oamenilor de ştiinţă ca să pătrundă până la ei și îmbul- 
zeala argumentelor istorice contradictorii. Românii du- 
năreni dintre Vidin şi Morava se află chiar în ţinutul 
pe unde Românii balcanici au umblat ca să ajungă ia 
Românii carpatici. Ei sunt legătura, care se păstrează, 


132 


subțiată și întreruptă pe alocuri, dintre cele două mari 
grupuri ale neamului nostru. Ne trebue şi nu-i putem 
lăsa să piară, nu numai pentrucă sunt una cu noi, dar 
pentrucă între noi mai au și acest rost, care-i numai 
al lor. 

Prin noi sau prin alții, începem să-i cunoaștem destul 
de bine. Mai deschideţi odată Scrisorile din pribegie date 
la tipar de Jon Ghica și cetiţi rândurile atât de proaspete 
ale întâiului pan-tomân, Niculaie Bălcescu, Plecase, gonit 
de revoluţia dela 1848 din București, sau mai de grabă 
de neizbânda ei, stătuse la focuri de noapte pe munţi 
între Avram Iancu și ttibunii lui, pe cari avusese, din 
ură împotriva țărilor despotice, gândul nebun să-i apropie 
de Unguri și străbătuse într”o întinsoare toată Peninsula 
Balcanică dela Panciova până la Constantinopol. Auziţi-i 
strigătul lui de mirare și de bucurie că nu întâlneşte în 
drum, prin Serbia şi Bulgaria, decât Români. Luase acest 
drum al Românilor din dreapta Dunării și trecuse dela 
ci prin marginea Aromânilor. Era un istoric, învățat să 
facă să intre în cadre largi viaţa popoarelor. Iată la 60 
de ani după aceea un geograf, pe George Vâlsan, însoţit 
de un filolog, George Giuglea, care caută pe acolo amă- 
nuntul, al conformației pământului sau al conformaţiei 
limbii ! Lucrurile şi oamenii stau întro nouă lumină. 

Românii aceștia transdanubieni rămăseseră multă vreme 
închiși în cele două tări, în care, după 1833 şi 1878, s'au 
trezit cetățeni cu alt nume. Simţeau că sunt deosebiți de 
concetăţenii lor prin regimul aparte pe care au început 
să-l aibă. Drepturile vechi se pierdeau, în ce-i privea, 
cu fiecare zi. A fost întâiu școala în limba lor, mai târziu 
biserica și la sfârșit tot ce le dădea și le păstra o înfățișare 
proprie. S'a mers atât de departe, încât li se sfâşia, când 
ieșeau pe uliţi, hainele albe, pentrucă le purtau de când 
se pomeniseră între oameni îmbrăcaţi în haine închise 
la coloare sau chiar negre. Nu li se îngăduia o asemenea 
deosebire de ceilalți. Nu mai puteau să vorbească în 
limba părintească decât pe furiș. Intre cei mai mândri 
dintre ei s'a născut atunci o dorință de împotrivire. De 


133 


pe urma acestei împotriviri au început să se ivească la 
școlile de dincoace de Dunăre, între noi, tot mai mulți 
școlari veniți din mijlocul lor. Dacă nu puteau să-și vadă 
de suflet acasă, făceau ce puteau și-și trimiteau copiii 
între fraţii liberi, ca să apere cel puţin în ei acest suflet, 

In felul acesta însă Țara Românească află pe altă cale 
mult mai vorbitoare decât a. rarelor cărți științifice, că 
undeva în apropiere mai trăiesc Români, ascunși de o 
politică internă strimtă tuturor ochilor. Ea îi primea cu 
iubire pe cei cari veneau să înveţe și să se înfrupte dela 
izvoarele noastre de cunoştinţe și de cultură. Fiecare an 
aducea noui călători mărunți de peste fluviu, împinși nu 
numai de faima bunei primiri, dar și de curentul de mirare 
şi de interes, care luase naștere pe neştiute și creştea acum 
dela sine. Se alcătuia treptat din ei o mică pătură inte- 
lectuală, care ieşea din şcolile noastre superioare şi vorbea 
cu alt glas, decât ar fi putut vorbi cel mai pregătit dintre 
noi, despre ființa și drepturile la viaţă proprie ale celor 
rămași acasă. Ei şi-au avut în cele din urmă cercul, acti- 
vitatea de organizare și de propagandă, conferințele prin 
țară și publicaţiile Jor periodice. Din necunoaşterca şi 
nedumerirea dinainte, Românii din dreapta Dunării au 
intrat în lumină. Erau de-ai noștri şi nimic nu-i mal 
putea rupe de noi. 

În străinătate, cercetători tot mai deşi, au făcut același 
lucru pentru Europa. L-au făcut chiar mai de vreme 
decât l-au făcut ai noștri. Chiar noi a trebuit, pentrucă 
străinii puteau ajunge mai lesne prin locuri închise nouă, 
să-i folosim pe ei ca izvoare de documentare. Las pe 
alţii mult mai vechi, dar mai puțin răspândiţi, şi mă 
gândesc la marele călător de după 1860, Kanitz. Nu ne era 
prieten. Era un Ovreiu unguresc și venea dela Buda- 
pesta cu toată neîncrederea şi mai mult decât atâta față 
de Români, dar era şi om de ştiinţă şi n'a putut să tacă. 
Nicăiri, întrun scriitor străin, această adevărată lume 
românească din Serbia și Bulgaria nu s'a arătat în toată 
plinătatea ei ca O priveliște de pe care se adună deodată, 
după sute de ani, ceața, ca la el. Il luăm și astăzi, atât noi 


134 


DD CI CI 
N Ca 
p 


cât şi alții, ca termen de comparaţie, când pornim cer- 
cetări proprii, ca să ne dăm seama de schimbări, în bine 
sau în rău. Aproape în zilele noastre a scris, întărindu-l 
pe Kanitz pentru Românii din Serbia, alt neprieten, pto- 
fesorul bulgar, St. Romansky. 

De câte ori s'au ivit războaie în Balcani, Românii de 
pe malul drept al Dunării au ajuns un obiect de preo- 
cupări internaționale. Erau acolo şi nu se mai putea 
trece peste ei. Cancelariile și presa din toate țările se 
opreau la acest popor necunoscut mai înainte, dar cate 
se putea să aibă dorințele și drepturile lui. Turburările 
în cele din urmă se așezau și țările unde oamenii trăiesc, 
îngrijate că ei ar putea ajunge o problemă, se gândeau 
la noui măsuri, care să-i facă să se întoarcă în anonimatul 
dinainte. Cu cât erau mai cunoscuți de opinia publică 
internațională, cu atât aveau de suferit mai mult. Una 
din aceste țări s'a gândit chiar să-și dea o lege prin care, 
atunci când i se va părea potrivit, să poată să-i mute 
la o depărtare de şo de kilometri spre Balcani și să-i rupă 
astfel pentru totdeauna de Dunăre și de noi. A ajuns 
ca o cursă de întrecere între acest crâmpeiu de popor, 
slab și singur, și între Statele din care face parte, înarmate 
cu toate mijloacele de constrângere: va putea să se pună 
la adăpost înainte să-l cuprindă apele înecului? 


135 


NICULAE POLIZU MICȘUNEȘII 


Am simţit nevoia să mai cetesc zilele acestea odată 
dialogul despre Bărbăţie al lui Platon. Căzuse din cer un 
sburător, departe în Răsărit. El, care era unul din cei 
mai buni vânători, primise într'o ciocnire cu avioane 
dușmane lovitura, care poate îl căuta de mult, și închisese 
aripile. Il cunoșteam de copil. Fusese şcolarul meu. Ii 
zicea atunci micul Nicu Polizu și astăzi nu mai € decât o 
amintire. Voiam o lămurire a purtării lui, ca să-mi indrept 
durerea, care nu putea afla mângâiere, spre plaiurile unde 
filozofii stau de vorbă despre lucruri nemuritoare. Și am 
deschis pe Laches al dumnezeiescului Platon. Mi se părea 
că suntem la o lecţie de filozofie, în odaia lui de lucru, și 
analizăm ca pe vremuri un text. El citea şi eu îl urmăream. 
[i auzeam glasul lângă mine. Inţelepciunea veche a lui 
Socrate se umplea de ironie, ca să facă înţeleasă însușirea 
aceea, care zace ascunsă în om și nu iese la iveală decât 
în faţa primejdiei. Pentru întâia oară întrun dialog so- 
cratic lumea se despărțea din el fără să fi găsit un răspuns. 
Ar fi trebuit poate ceva asemănător, pe ulița de marmoră 
din Atena acelor zile, cu fapta lui Diogene, care, ca. să 
dovedească ascultătorilor şi lui Zenon însuși că Ahile 
putea să prindă broasca şi că mișcarea există, a început 
să se plimbe tihnit prin arenă. Să fi năvălit o ceată de 
hopliţi streini peste părtaşii la acea tăiere dialectică în 
patru a firului ! Vitejii dintre ei s'ar fi desfăcut numaidecât 
de ceilalți și ar fi năvălit peste năvălitori, fără să soco- 


tească și să le pese că erau mai puţini şi mai slabi. lar 


136 


dialogul ar fi căpătat rotunjimea, care astăzi îi lipseşte. 
Citeşte mai departe, micule Polizu ! Nu suntem decât în 
1915 sau în 1916 și mai amânăm soarta care te așteaptă |. 

Incercam să facem, o deosebire între bărbăţie și vitejie. 
Mic de pe atunci şi dârz, cum a rămas până la urmă, se 
repezea în frate-său, mai mare de ani și mai împlinit, 
şi apoi se întorcea la mine. El avea păr negru și fața albă 
a unui ocheșel, iar celălalt păr bălai și obrazul mai tran- 
dafriu, de bălan. Nu făcuse mare ispravă, pentrucă 
atacatul pe neașteptate îi ţinuse piept, liniştit. Se uita 
în ochii mei și mă întreba: — Ce-am arătat eu acum: 
bărbăţie sau vitejie? Il luam de bărbie, care tremura încă 
de neastâmpăr copilăresc, îi înălțam capul spre mine şi îi 
spuneam: — Ai fost viteaz. Trebue să mai treacă până să 
fii bărbat. Bărbăţia se vede mai mult în apărare şi e tot- 
deauna legată de chibzuinţă. Ea se gândește la sfârșit şi 
poate să dea și îndărăt, dacă e nevoe. Vitejie au dovedit 
cei trei Curiaţi și cei doi Horaţi, cari au căzut; bărbăție 
numai cel din urmă Horaţ, care a câştigat. Făceam atunci 
istoria literaturii franceze clasice și învățam pe dinafară 
versuri eroice din Corneille. — Eu n'am să dau îndărăt 
niciodată. Vreau să fiu şi să rămân numai viteaz. Și mi 
se smulgea din mână și se repezea din nou în frate-său. 
Il văd, acum după ce a căzut, oprit înajntea mea și cu 
privirea parcă întrebătoare. A venit, ca odinioară, la 
profesorul lui: — Fii fără grije, micule Polizu ! N'ai dat 
niciodată îndărăt. Ai fost şi ai rămas un viteaz, cum te 
hotărai în anii fragezi. Zic şi plâng. El zâmbeșşte, îmi face 
semn și se retrage în cețurile din care s'a desprins numai 
o clipă, ca șă mă vadă și să-mi vorbească. 

Intru preamărirea acestor căzuți pentru țară, cu mii 
de martori împrejur, cari cântă înăbușit, și cu urne, care 
trimit în aer limbi de foc şi nori de tămâie, noi am avut 
un ncîntrecut panegirist. Memorialele lui, în care s'a 

ăstrat duhul elegiac al războiului trecut, au rămas fără 
pereche în literatura română. E vorba de Vasile Pârvan. 
Mângâia nu prin dulceaţă, ci prin înălțimea la care se 
pricepea să ridice întâmplarea, legată pentru totdeauna 


487 


de om, a plecării de pe pământ. La glasul lui acoperit, de 
preot al morţii, ea se făcea o apoteoză. Erai chemat ca 
să vezi trecerea din lumea de aici, lungă numai cât o 
părere, în lumea de dincolo, fără granițe și fără desamă- 
giri. Te simţeai până la urmă împăcat cu tine și ceilalți, 
că toţi cei dragi au avut parte de un asemenea sfârșit. 
Erai scos din tine, unde te afundai într'o suferință numai 
a ta și fără margini, și dat îndărăt obștei, care împarte 
între o mie și ușurează tot ce te apasă. Venea din păgâ- 
nătatea clasică și vorbea în numele stăpânirii de sine și al 
bărbăţiei. Te mirai că întrebuințează limba noastră proastă 
și nu se rostește în latina celor vechi, de o răceală și mă- 
reție și ele de piatră. Propoziția avea tot felul de cadențe, 
însemnate în textul tipărit cu accente, care făceau desnă- 
dejdea tipografului. Era textul unei partituri a alei, care 
trebuia cântată aşa cum o gândise ticluitorul ei, ca să 
poată îmblânzi întradevăr. Eu l-am auzit cetindu-se pe 
Vasile Pârvan. Se supraveghia şi nu scăpa nimic din 
ceea ce trebuia arătat sau spus, nu dintro deșertăciune 
sau dintrun joc de teatru, ci pentrucă era pătruns de o 
mare menire. Avea atunci mai curând ceva de preot. El 
Sar fi potrivit ca nimeni altul pentru aceste vremuri pline 
de rămas bun la tot pasul și de trâmbițe de luptă. Ne-a 
lăsat însă de mulţi ani. Glasul de preamărire a tăcut. A 
fost cântărețul bărbăţiei, din pragul unei țări noui. 

Iorga, în schimb, era patima și lipsa de stăpânire 
însăşi. lorga era cântărețul vitejiei, al avântului care nu 
se uită la piedici și se sfărâmă ca într’o ploaie de stele, 
Ştia să răscolească în noi tot ce ne leagă de viață și să 
facă să suspine și să fiarbă un întreg popor, în fața pierde- 
rilor care nu pot şi nu trebue să fie ocolite. Omul nu 
mângâia, ci smulgea din loc şi ducea înainte. Pentru el 
morţii făceau încă parte, cât mai ţinea lupta, dintre cei 
vii şi-i purta de umăr între ceilalți, ca să fie de ajutor şi să 
se mai îmbete şi ei odată de învălmășeală și de biruință. 
Nimeni nu era în stare ca el să deschidă sufletele, ca să 
plângă şi să se bucure. Am fost de față la atâtea din 
prilejurile când istoria cerea un cuvânt care să le păstreze. 


138 


Iorga trăia din plin cu acel prilej și găsea fără nicio silință 
cuvântul aşteptat. El era mai cu seamă orator, vorbind 
fără pregătire, glasul cald și puternic al clipei. Nu voia să 
domolească şi să facă să se uite, ci să rupă rănile şi să facă 
să curgă lacrimi. Romantismul cel mai deslănţuit punea 
stăpânire pe oameni. Voibitorul se svârcolea înaintea lor 
şi striga şi plângea cu ei. Ochii mari se luminau de fulgere 
și se întunecau de dispreț și ură. Barba, parcă intra în 
ea furtuna. In această ridicare de neamuri, când ai noștri 
Sau trezit amestecați în cele mai mari fapte de arme și pe 
locuri dela marginea pământului, Iorga ne-ar fi trebuit 
mai mult decât niciodată. Iată că ne-a plecat și el la netimp. 
Cum să-i mai sărbătorim pe cei vrednici duși dintre noi? 
Dela Vasile Pârvan avem cuvintele de piatră de pe 
Arcul de Triumf din Bucureşti; dela Niculae Iorga atâtea 
pagini vorbite și fremătătoare. Dar ei, mintea care să 
le gândească mai departe și gura care să cutremure, nu 
mai sunt. 

Aş vrea să spun despre Nicu Polizu Micșuneşti tot 
ce i se cuvine, lui şi atâtor tovarăşi mai tineri, cari-l 
înconjoară și astăzi zâmbind, cum zâmbeau în viaţă. 
Imi dau seama cât e de greu, în lipsa celor chemaţi, dar 
am să-l las să vorbească pe el şi să ascult și eu de alături. 

Işi trăise copilăria sburdalnică și fericită și învățase 
caste despărţit în două de războiul celălalt. N'avusese de 
ce să se simtă umilit ca noi, cari rămăseserăm în Bucureşti. 
La Maxutul lui, lângă Hârlău, pe pământurile strămoșești, 
era în umbra lui Ștefan cel Mare şi a înaintaşilor mai 
apropiaţi, deopotrivă de mândri. Avea lecţia de fiecare zi 
a pildei lor. Știu acolo un chioșc, la capătul unei creste 
şi deasupra văii Bahluiului, de unde toată Moldova se 
deschide. Il văd încă, sub acoperișul unde am stat alături 
şi am vorbit de un plan de vânătoare a doua zi sau de 
trecerea prin zare a cronicarilor, cu mantia lor de istorie. 
Pe aproape erau Prigorenii, tot pe un dâmb ca. acela pe 
care ne aflam noi, şi urmele caselor celui mai cald și colorat 
povestitor din trecut al Ron ânilor de pretutindeni, Ion 
Neculce. Acolo i s'a găsit în normânt inelul cu pecete 


139 


care se păstrează la Târgu Frumos, unde l-am tias și 
eu, cu fior, pe deget. 

Nicu Polizu era numai vesel și îndrăgostit de viaţă. 
Mă urmărea poate cu o ureche hai hue. N'avea nevoie de 
acele îndemnuri de pedagog, băgător de seamă să stre- 
coare învăţătura fără ca ucenicul să prindă de veste. Când 
a bătut ceasul, el s'a smuls dela sine din veselia şi din 
dragostea lui de viață, şi a fost în întâile rânduri, ca să-și 
apere țara, care-i vorbise. Era țara aceasta, a casei lui, 
care-și putea urmări spița până în secolele de demult, și a 
pământului, cu ogoare și sate, pe care îl avea înaintea 
ochilor în fiecare zi, din chioşcul pus parcă dinadins pe 
acea înălțime, ca să aducă aminte. Sub haina de inginer, 
plin de meseria lui, și sub costumul de sportiv, ager la 
privire şi iute de picior, aştepta viteazul. Viteazul s'a 
desbrăcat de cele vremelnice și din întâile zile și-a luat 
sborul. El sboară încă, plecat cu o însărcinare de încredere 
și plină de primejdie. N’a căzut, lovit de glonț și părăsit 
de aparatul căruia i se dădea fără teamă. Aleargă prin 
lume și printre noi numai o vorbă fără rost. Atât că 
ţinta care i s”a dat e foarte departe și din această călătorie 
mare să se mai întoarcă niciodată. Noi, cati-l iubim, şi 
ţara, care i-a cerut, pentrucă-l cunoştea, jertfa cea mare, 
îl ştim că e acolo și că își îndeplineşte mai înainte datoria. 
E. mereu în cerul pe unde se deprinsese să meargă mai 
bine decât pe pământul tare. E cu noi, fără să-l mai 
aşteptăm. 

Când l-am văzut cea din urmă dată, cu puţine zile 
înainte să plece în sborul cel lung, era la el acasă, între 
toți ai lui. Se adunaseră nu numai părinții, tatăl, care 
gândeşte ca Nicu Filipescu și are și mersul lui, mama 
moldoveanca plină de bunătate ȘI de iubire de oameni, 
alte rude, dar și noi, profesorul, care înfățișa acolo toată 
lumea streină și anii de studiu de mult trecuţi, și băiatul 
acestuia, cu care învățase să sboare pe același aerodrom. 
Era ca o legătură, care se păstra, dela tată la fiu, și o tra- 
diție de învățătură în același cerc. Nu aveam de unde să 
mă dumiresc pe atunci că era o adunare de rămas bun. 


140 


Oameni, cari foarte rat, unii pentru întâia oară, se găsiseră, 
împreună, acum eram aici în jurul unuia singur. Acel unul 
singur se pregătea de plecare și nimeni dintre noi nu știa 
decât Cel care ne adusese laolaltă. Nicu Polizu, în uniforma 
de ofițer pilot, vânătă ca bolta când începe să se înopteze, 
cădea uneori pe gânduri. Se uita fără să vadă. Tăia salonul 
de-a-curmezișul dela un colț la altul. Avea ceva. Când îl 
întrebam, râdea. Ce să aibă? Şi se pornea pe povestit 
anecdote și amintiri dela școala de pilotaj cu camaradul lui, 
sau întâmplări hazlii cu lumea cealaltă. Oricât ne-am 
'osteni, nu mai putem să punem împreună adunarea aceea, 
dar nimeni nu va uita-o. Viteazul simţea ceea ce nimeni 
dintre ceilalți, nici cei legaţi prin sânge, nu simțeau. Nu-i 
părea rău şi nu înțelegea să se oprească. Făcea parte 
dintro escadrilă de legătură între Marea Azov și țară. 
A cerut chiar de a doua zi, împotriva părerii superiorilor, 
să fie trimis mai adânc pe front. Era ca un fel de înfruntare 
a utsitei, care începuse să-i dea de veste. Acele rămâneri 
pe gânduri erau un semn. 

Când ne va cuprinde dorul să-l vedem pe Nicu Polizu 
Micşuneşti, aviatorul erou, avem un loc unde el trebue să 
se întoarcă la anumite ceasuri de seară. Avem chioșcul 
dela Maxut, din satul cu nume ciudat, dintre parcul dela 
Dumbrăveni, unde cei din urmă dintre marii Ghiculești 
găzduiau pe poeți, lė ascultau versurile acolo făcute și 
ridicau, în paşii lot, ca să se simtă la îndemână, bustul 
celui mai adânc dintre ei, Mihai Eminescu, şi dintre 
Târgul Hârlău, atât de strâns împletit cu istoria cea mai 
strălucită a Moldovei. Vom sta în el, cu această Ţară a 
Moldovei înainte, cu văi și cu dealuri, care încep să se 
piardă în ceață, ca o chemare din amintire și din trecut, 
și nu ca o priveliște aevea. Va fi cea mai întinsă singurătate 
cu putință. O stea se va aprinde mare ca un foc de păstor 
în depărtări. Atunci îl vom simți lângă noi. Nu ne vom 
mișca spre el, pentrucă ştim că nu ma: e din lumea celor 
văzute, nici nu vom vorbi, pentrucă nu ne mai poate 
răspunde. Vom sta acolo tăcuţi, încinși de un fior, la 
început de spaimă și apoi de fericire, pe măsură ce neîn- 


141 


ţelesul se va face înţeles. De jur împrejur, în mii de făpturi 
de abur numai ghicite, se vor strânge treptat, ca să-i 
tie şi ca să-și ţie tovărășie toți tinerii, căzuți ca și el, din 
plin avânt, pentru ca acest pământ al Moldovei și pământul 
întregului neam românesc să se păstreze și mai departe 
neciuntit, ca o veche și sfântă moștenire. Vom rămâne îm- 
preună cu ei până când noaptea ne va înneca pe toți și cei 
vii vor fi amestecați și una cu ceilalți, pe o înălțime de veghe 
și de strajă. Lângă noi se va ridica atunci, ca din apele 
istoriei, Țara însăși şi va sta, cu puţină pulbere de lumină 
pe umeri și cu cronicarii alături, văzută numai de alaiul 
acesta de umbre. Dar cronicarii se vor apuca să scrie în 
foile lor nume şi fapte, bătrâneşte și cu dichis. Picături 
de rouă se aleg din răcoare şi ne cad pe mână. Poate că 
sunt prea fierbinţi, dat de vină e seara aceasta, când ele, în 
loc să cadă din cer, vin din inimă. 


142 


STRĂBĂTÂND ROMÂNIA 
PRIVELIȘTI INSUFLEŢITE 


Trăim în cel mai mic dintre continente, dacă lăsăm 
de o parte Australia, cea din urmă venită şi o lume aparte 
între insulele ei pacifice. Populaţia lui este deasă. Legă- 
turile dela un Stat la altul sunt multe şi ușoare. În ciuda 
neînțelegerilor, care uneori isbucnesc vulcanic, a început 
de mai multă vreme să se închege o conștiință euro- 
peană. În anumite zile se aude chiar vorbindu-se în nu- 
mele Europei. Ne simțim din ce în ce mai mult într'o 
comunitate destul de strânsă economică și culturală. De 
aceea, când băgăm de seamă că o ţară din această comu- 
nitate, chiar de margine, până unde svonul marilor 
ciocniri de idei şi de interese pătrunde mai târziu, este 
mai puţin cunoscută în structura fizică sau în oamenii 
și idealurile pe care le urmărește, ni se pare, întâiu, că 
este poate din vina ei, pentrucă a nesocotit să intre în 
curentul general de circulaţie, și al doilea, că are o datorie 
să înlăture cât mai repede o asemenea stare, păgubitoare 
atât sieşi cât şi celorlalți. Dorinţa de căpetenie a unor 
oameni sortiţi să trăiască împreună, este să se ştie unul 
pe altul. Cei mai de pe delături trebue să iasă și ei la față 
și să spună cine sunt și ce-i cer vieții. Altfel s'ar putea 
să fie nedreptățiți şi să ajungă la gândul că dacă, este 
să mai aibă dreptatea, de care s'au trezit lipsiţi, nu le 
mai rămâne decât, împotriva tuturor, să și-o facă singuri. 
La fel ajunge Michael Kohlhaas în puternica povestire 
a lui Heinrich von Kleist, să dea foc la mai multe țări 


143 


şi să piară la urmă și el, pentrucă nu găsise nicăieri 
ascultare. 

Ştiu o ţară în Răsărit, care este ţara mea, unde răsună 
de multe ori această plângere: străinătatea nu ne cunoaşte ! 
Străinătatea, adică vecinii mai apropiați sau mai depărtați, 
trăitori alături şi în același timp cu noi, pe o bucată 
de pământ tot mai îngustă, cu cât ne facem mai mulți 
și mijloacele de legătură între locuitorii lui mai repezi. 
Dacă această străinătate, luată de grijile proprii nu poate 
totdeauna să ne caute ea pe noi sau ne vede numai în 
treacăt, ne putem duce noi la ea s'o lămurim. Vom fi 
un glas al țării noastre, rătăcitor prin lume și care cere 
ascultare. El va vorbi despre locuri frumoase, fluvii 
bogate în apă şi late cât o Mare interioară, munți plini 
de zăpezi și de legende, câmpii nesfârşite pe care vara 
tremură apa morţilor, cu vedenii de alt tărâm, va vorbi 
și despre oameni mai ales, desvoltați într'alte împre- 
jurări, ca într'o răspântie şi un rezumat de istorie, cu 
catedrale gotice la Apus, cu biserici cu turle aurite și 
în chip de ceapă ale creştinismului vechiu rusesc, la 
Răsărit, cu minarete subțiri mahomedate, de unde și 
astăzi muezinul mai cântă lauda Profetului, la Miazăzi 
și cu biserici bizantine în toate colțurile, câte două și 
câte 300 întrun singur oraș, în care se păstrează o în- 
treagă împărăție risipită, ridicată de Constantin cel Mare 
la poarta Asiei. 

Zugrăvirea cu iubire a acestor frumuseți de acasă 
va deştepta în ascultătorul de departe iubirea adâncă și 
religioasă pe care o ase el însuşi pentru propriul pământ. 
Poate că peste imaginile străine evocate în sală el va 
aşterne amintiri de drumuri făcute, o stâncă pe care s'a 
oprit de curând, o potecă de pădure cu păsări de pri- 
măvară, o zare albăstrie de mare, şi se va umple de fior 
pentru țara cealaltă, pentrucă a pus în ea fără să-și dea 
seama țara sa. Istoria celorlalți, cu izbucnirile ei puter- 
nice de orgă, de care se sguduie lumea, va face să iasă 
din foi de cronici călăreţii îmbrăcați în fier și izbirile cu 
popoare vrăjmașe, în curs de secole şi cu primejdia de 


144 


MI "op ooa IMINI0W-eIns) eoInspurw 


Planşa 17 


Emanoil Bucuţa: Pietre de Vad, IV 


Planșa 18 


Emanoil Bucuţa: Pietre de Vad, IV 


vining “uz ma otot 


vining "uz “aT oo] 115 womg 


upp mMIozotki 


Planşa 19 


Pietre de Vad, IV 


Emanoil Bucuţa: 


Emanoil Bucuţa: Pietre de Vad, IV Planșa 20 


pa 


Scoarţă olteneasci 


Emanoil Bucuţa: Pietre de Vad, IV Planşa 21 


E 


„e > 
Pi 


Altă scoarță oltenească 


de Vad, IV 


il Denta: Pietre 


at iai te 


sila 


isi Wa E my 


$ 


EN : 
V Dieta A 


A EN a 


Emanoil Bucuța: Pictre de Vad, IV 


Valea Jiului 


Emanoil Bucuţa: Pietre de Vad, IV Planşa 24 


Foto J. Pircher 


Sălişteancă la războiul de țesut 


atâtea ori a desființării propriului popor și la lacrima 
vorbitorului pentru durerile alor lui, va avea și el o 
lacrimă, pentru tot ceea ce a fost și s'a încheiat cu bine 
în propriul trecut. Omenia lor se va amesteca. Nu va 
fi vorba de un pământ străin, care nu privește, ci de 
propriul pământ și nici de un alt popor, ci de poporul 
din care a ieşit însuși. Nu este decât un singur pământ 
şi nu este decât un singur popor: acelea pe care le iubim 
și toate iubirile se întâlnesc, în cele din urmă, într'una 
singură. O patrie înțelege totdeauna o altă patrie. De 
aceea am adus patria mea, cu ce are ca mai bun, ca să 
vorbească, fără amestec din afară, altei patrii. 

Poporul român și țările pe care le-a înființat din Evul 
Mediu până la România de astăzi, au fost cunoscute 
rând pe rând, ca alcătuiri politice din munți sau dela 
Dunărea de Jos şi dela gurile Dunării. Amândouă pă- 
terile sunt întemeiate, numai că ele se potriveau cu două 
stadii deosebite de desvoltare, unul păstoresc, legat mai 
ales de plaiurile înalte cu iarbă şi altul, mai târziu, plu- 
găresc și care a trebuit să caute șesurile întinse, ducând 
până la largul fluviu şi până la Mare. Cel dintâiu a avut 
ca vatră de închegare Transilvania, ca o cetate de munţi, 
iar cel de al doilea, pământurile de dincoace de acei 
munţi, cu dealuri și câmpii, până la Nistru, de o parte, în 
fostul Principat al Moldovei și până în Valea Dunării, 
pe o lungime de aproape o mie de kilometri, de cea- 
altă parte, în fostul Prineipat al Țării Româneşti, 

Aşa cum oricine priveşte o hartă fizică a Podișului 
Transilvan, vede cu mirare cum multele râuri ies prin 
tot atâtea trecători tăiate adânc în piatră, atât pe la Apus 
cât şi pe la Răsărit, pe la Miazăzi și pe la Miazănoapte, 
ca dintr'un vas prea plin și rodesc pământurile dimptrejur, 
când nu le zidesc de-a-dreptul, prin pietrişul și aluviu- 
nile pe care le aduc și le-au așezat încă din timpurile 
geologice, el ar vedea cu și mai mare mirare, dacă ar 
privi prin secole o hartă vie, cum la fel oamenii de acolo 
au roit spre toate zările, înființând pe unde au poposit 
stări de cultură și State. Păstorii valahi au străbătut cu 


145 


10 


turmele şi cu civilizația lor carpatică, din Alpii Tran- 
silvanici în Munţii Beschizi și Sudeți, unde s'au oprit 
şi au fost încetul cu încetul. desnaţionalizaţi. Satele lor 
se deosebesc însă şi acum dintre celelalte, prin port, prin 
cuvinte stranii în limbă numai ale lot şi printr'o fire, 
care nu este a locurilor, ci a neamului de departe, înaintat 
până în miezul Europei, dar neputând să păstreze le- 
pătura cu acești fii ai lui și pierzându-i. In Muzeul etno- 
grafic din Briinn era o secţie întreagă valahă, cu întâiul 
plug de fier, râșniță de grâne şi alte unelte aduse de acești 
strămoşi ai noştri pentru întâia oară în niște părți de 
lume, care nu le cunoscuseră înainte de venirea lor. 
Alte cete călătoreau spre marea mai caldă a Adriaticei, 
unde, ca urme înghiţite treptat și întâlnite astăzi numai 
în arhive, sunt Morlachii sau Valahii cei negri, iar ca 
frântură de popor, iubită mai ales de filologi, pentrucă 
are în graiul romanic unele trăsături proprii, sunt Românii 
din Istria, trăitori pe stâncăriile dindărătul Abazziei, în 
câteva sate din noua Italie. Spre soare răsare, Românii 
au trecut marile ape ale stepei, Nistrul, Bugul şi uneori 
Niprul, pe la vestitele praguri, unde au dat nu numai 
cazaci de rând, dar și hatmani şi au fost găsiţi acum, după 
atâtea sute de ani de înstrăinare, în mintenele lor lungi 
de oameni de munte, fără nicio schimbare, ca şi cum 
ar fi sosit ieri în această Rusie închisă. Erau pe acele 
locuri dinaintea ei. La Miazăzi, în Peninsula Balcanică, 
mai locuiesc și în zilele noastre Aromânii, cari au făcut 
odată o singură pătură cu fraţii lor din Podișul Tran- 
silvan și din lunca Dunării, până unde ajungeau trecând 
prin văile Vardarului și ale Moravei. Sute de mii de 
Români, 450.000, câți i-a numărat de curând un om 
de știință german, trimis anume ca să-și dea seama și 
să informeze dacă există această problemă, s'au păstrat 
pe drumurile lor vechi de-a-lungul Serbiei și acopăr o 
parte din această țară. Sunt ca podurile de uscat din 
hărţile geologice, care ne-au mai rămas din continente 
scufundate. Toate popoarele slave sau grecești, din pe 
ninsulă și până în munţii Dalmatici, zic pe limba lor 


146 


la păstor vlac, adică român, până într'atât prezența lui 
a fost de covârșitoare între ele. 

Suntem în vremurile transhumanței, ale pribegiei cu 
oile dela munte la mare și la văile cele largi și apărate 
de vânturi, văile fără iarnă, cum le-au zis Românii lo- 
curilor din Dobrogea de Miazăzi, dintre Turtucaia și 
Balcic. Ea a ținut în mișcare tot poporul românesc, i-a 
dat aceeași limbă, fără dialecte, pe o întindere de peste 
300.000 de kilometri pătrați și l-a înzestrat cu o artă 
ţărănească, făcută din cântece de dor sau de vitejie, din 
lucrul la războiul de țesut și din cusături, din smalțuri 
și din crestături în lemn, fără pereche. Noi moștenim. 
numai o parte din ce a fost atunci și ieşim cu toate acestea 
în calea lumii ca un Impărat în veşminte de legendă. 
Este o istorie fără nume, dinainte să avem o istorie ŞI 
legată mai cu seamă de Transilvania. Când au fost să 
se înființeze întâile țări românești, Voevozii lor au plecat 
din aceleași părți şi au bătut și ei, acum înconjurați de 
oameni călări cu arcuri și cu suliți, drumurile pe care 
„le călcau păcurarii transhumanței. Negru-Vodă a pornit 
din Țara Oltului şi a pus temeliile Țării Româneşti sau 
Munteniei, adică țara de munți, ceea ce îi arată obârşia, 
pentrucă la urmă a ajuns să aibă mai multe dealuri şi 
şesuri. Aceasta se întâmpia la începutul secolului al XIV-lea. 
Istoria nouă l-a așezat iar în drepturile lui, după ce istoria 
mai veche îl înlăturase ca o făptură de poveste. Dragoş- 
Vodă a pornit din plaiurile înalte ale Maramureșului și 
a făcut Moldova. Amândouă țările româneşti, care prin 
unirea lor în anul 1859 au dat România, au fost, prin 
începuturi, niște alcătuiri politice transilvănene. Cum îşi 
puteau ele uita și cine le-ar putea vreodată cere să uite 
locul lor de naștere şi pe ai lor rămași dincolo de munţi 
sub stăpânirea sau înrâurirea, prin norocul năvălirilor 
biruitoare, a Statului unguresc, înființat la anul x000 de 
Ştefan cel Sfânt? La întâiul prilej fericit unirea cu Tran- 
silvania s'a făcut dela sine, ca o dorință de secole a în- 
tregului neam românesc, tare acum de 18 milioane de 
suflete și mai numeros decât toate popoarele vecine, afară 


147 


10° 


de Ruși, cari se apropiaseră treptat din cucerire în cu- 
cerire de hotarele noastre și le încălcaseră, mai mult ca 
un popor din alt continent şi alcătuind el însuși, cu 
atâta mulțime de noroade, de limbi și de religii, un con- 
tinent aparte. 

Strimtoraţi dela o vreme de coloniștii secui și unguri 
şi conlocuind cu coloniștii Saşi, aduși de Regii Ungariei, 
acum 800 de ani, Românii din Transilvania au început 
de pe atunci lupta ca să-și păstreze ființa proprie, pe 
toate căile pe care un popor, oricât de prigonit, le are 
la îndemână sau şi le născocește anume. Căile acestea 
ies din voința de viață pe care nimic n'o poate înăbuși. 
Ea înfrânge în cele din urmă voința de putere a celorlalți. 
Istoria Românilor ma fost decât ciocnirea, în cursul vre- 
murilor, dintre aceste două voințe. Iată pe întâii Români 
care se arată în istorie, făpturi pe jumătate de închi- 
puire și pe jumătate de adevăr, în versurile din Cântul 
Niebelungilor. Veneau alături de Germani și de alte 
popoare din Răsărit ca să fie de faţă la nunta Krimhildei 
cu Attila. Cântărețul dela 1200 prelucra cicluri vechi de 
poeme ale lui Siegfried și el n-a întâlnit și pe noi, încă 
la începutul Evului Mediu, la anul 450. Valahii aceia cu 
coifuri și cu scuturi ușoare erau Români din Transilvania. 
„Le auzim și astăzi chiuiturile de atunci, cu care dădeau 
de veste lumii că se născuse un popor pe aceste locuri: 


Von Roussen und vom Griechen rit? da manch stolzer Held; 
Der Pol'n und Walachen schritt eben durch das Feld 

Di Schaar der guten Rosse, die sie mit Kräften ritten, 

Sie zeigten sonder Scheuen cin jeder seiner Heimat Sitten. 


Da war der Herzog Ramung aus der Walachen Land; 
Mit siebenhundert Mannen kam er vor sie gerannt; 

Den wilden Văseln ähnlich sah man einher sie fabren; 
Auch Gibeche den Fürst kam mit seinen stolzen Reiters charen. 


Când au venit Ungurii i-au găsit aici. Cronicarul cel 
mai de seamă al lor, Notarius Anonymus, povesteşte în 


148 


latineasca timpului luptele pe care au trebuit să le dea 
împotriva năvălitorilor Voevozii Români. Ei erau mai 
puţin pregătiți de războiu decât bandele stepei şi au 
căzut într'o stare de robie care a ţinut, sub tot felul de 
regimuri politice mai mult sau mai puţin ungurești, 900 
de ani. Când în sfârșit această stare de robie a căzut, 
Transilvania era tot aşa de românească, spre mirarea chiar 
şi a țărilor românești cu care sa unit, ca la început. 
Pierderile de populaţie în tot acest lung răstimp nu 
fuseseră prea grele, pentrucă ceea ce se desnaționalizase 
dintre Români, îmbogățind nobilimea și dând uncori 
oameni mari de cultură, guvernatori ai Statului și Regi 
Ungariei, desnaţionalizaseră şi Românii la rândul lor, Și 
poate în număr și mai mate, dintre coloniștii aduşi în 
mijlocul lor tocmai cu un scop contrariu. Români! tran- 
silvăneni, în același timp când erau priviţi, ei băștinașii, 
ca venetici și nu erau primiţi între cele trei naţiuni legale, 
toate de coloniști și cu anul cunoscut al intrării în tară, 
îşi alcătuiau o limbă scrisă, în traducerea în româneşte, 
pe care au dat-o unei părți din Sfânta Scriptură, prin 
vreo chinovie din munții Maramureșului. Se întâmpla 
aceasta prin secolul al XV-lea și erau întâile texte ro- 
mâneşti, despre care mai mult se știe decât le avem. Cu 
ele intram în mișcarea europeană de pregătire a reformei. 
Poate că această punere a cărților sfinte pe limba vo:bită 
se făcea sub înrâurirea husită. Husiţi fugiţi din Boemia, 
au ajuns până în Moldova, unde li s'a dat loc de așezare 
și sunt, se crede, întemeietorii unui oraș care le-a păstrat 
până astăzi numele: Huşii. Tot în Transilvania sau ti- 
părit cele dintâiu cărți românești în secolul al XVI-lea. 
Până atunci, începând dela 1508, cărțile care se tipăreau 
în Țările Românești libere erau în limba slavonă, privită 
alături de limbile greacă și latină, ca limbă sfântă şi pă- 
trunsă ca atare și în cancelarii, precum în același timp 
în Europa domnea limba latină, în paguba limbilor na- 
ţionale. Şi precum toate aceste limbi au împrumutat, din 
conviețuirea cu latina, multe cuvinte dela ea, un lucru 
asemenea s'a întâmplat și cu slavonismele din limba 


149 


/ 


română. Altminteri, graiul l-am primit dela Romani, 
limba românească este o limbă neolatină, cu toate îm- 
prumuturile din dreapta și din stânga și tiparele de gân- 
dire, ca o albie în care aceste împrumuturi au trebuit 
să intre şi să se supună legilor ei, în întregime și ele 
ale aceluiași idiom imperial. Suntem moștenitorii și re- 
prezentanţii latinităţii în Răsărit, înconjurați și bătuţi ca 
de valuri, de trei părţi de Slavi și de cealaltă de Unguri. 
Toţi vor să acopere, ca într'o a doua năvălire, după ce 
prin cea dintâiu au acoperit Roma şi au acoperit Bizanțul, 
şi această rămășiță târzie. Noi ne-am menţinut atâtea 
secole și stăruim încă pentrucă ne simțim şi această me- 
nire. Cu poporul român ar pieri nu numai un popor 
oarecare, ca un val pe marea istoriei căreia i-ar urma 
alte valuti, ci postul cel mai depărtat al amintirii romane. 
Când ni sar tăgădui toate celelalte drepturi acesta ne 
rămâne şi trebue apărat nu numai de noi, dar de orice 
popor de cultură al lumii. 

O altă cetate, după aceea a limbii, în care Românii 
din Transilvania sau închis şi s'au împotrivit cu izbândă 
până la capăt, a fost biserica. Suntem un popor ortodox, 
legat strâns de biserica răsăriteană. Biserica a putut să 
nu tie niciodată seama de hotare și să fie aceeași, ca dogmă 
şi organizate, atât în țările libere cât şi în Transilvania. 
Preoții şi cărţile sfinte se mișcau fără piedecă la unii 
Români şi la ceilalți. Eram în credință un singur popor, 
cum eram în limbă, înainte să fim și din punct de vedere 
politic. Pentru cine ar vrea să înţeleagă dintrodată sufletul 
creştin al Românilor din Transilvania, nu i-ar trebui 
nici cărți învăţate, nici amestecul între oamenii locului, 
ci să vadă câteva biserici de lemn, răspândite pe tot 
cuprinsul țării, din Maramureș până în Bihor şi vechi 
de sute de ani. Poate că un chip la fel a avut înaintea 
ochilor şi arhitectul întâiei catedrale gotice. Toate au 
un turn ascuţit şi avântat, un fel de catarg pentru cruce 
al acestei corăbii sfinte, purtată ușor, de pe înălțimile 
unde de obiceiu sunt așezate, ca de o apă, de razele 
Soarelui şi de norii călători. Un pridvor închis, cu stâlpi 


150 


și arcade, primește pe credincioși, care se pierd unul 
câte unul în veșmintele lor colorate, pe uşa de grinzi 
întunecată și tainică. Este ca o rugăciune în singurătate, 
cioplită cu barda din pădure și care ar putea să se acopere 
de frunze, de atâta evlavie, ca toiagul lui Tannhäuser 
ŞI să se facă din nou pădure. Este, în același timp, un 
capitol de istorie a artelor, cu bucăţi de o frumuseţe 
sigură și înaltă. El îmbracă întrun pergament de sfin- 
tenie și de românism tot trupul Transilvaniei. 

Dar, când primejdia a fost prea mare și nădejde în- 
tr’alt loc parcă nu mai era, după ce Românii transilvăneni 
ţinuseră piept propagandei calvine, care: i-ar fi aruncat 
în brațele Ungurilor, și propagandei luterane, care i-ar 
fi dus alături de Sași, o parte din ei mau pregetat să se 
unească pe la 1700 cu biserica romano-catolică. Unirea 
era cu atât mai ușoară cu cât ea ducea la Roma, pe dru- 
murile strămoșilor. Inconjuraţi, prin voia istoriei, de 
popoare de alt neam, era ca o întoarcere la obârşie și 
ca la un sân cald. Unirea celor două biserici se făcea 
apoi, odată cu venirea în aceste părți a stăpânirii Impă- 
ratului roman de origine germanică, în care se întrupa 
pentru Românii necăjiţi transilvăneni Împăratul din bas- 
mele lor, care este puternic și drept, și Impăratul părinte 
Traian. « Drăguţul de Impărat», nume fără nume, pe 
care-l dădeau Împăratului dela Viena, însemna pentru 
ei o asemenea contopire. De aceea, încă dela Mihai Vi- 
teazul, Domnul care a izbutit la 1600 să facă pentru 
întâia oară, cu sabia, un singur mănunchiu din toţi Ro-- 
mânii, la Horia, tăsculatul social dela 1784, și la Avram 
Iancu, răsculatul național dela 1848, oricât împărații i-au 
înșelat şi i-au părăsit, credința față de ei au păstrat-o 
nesdruncinată. Era credința față de un simbol și de un 
trecut de două ori milenar. 

Din legătura cu școlile romane și cu școlile românești 
înființate ca o urmare a unirii bisericeşti, la Blaj, reşe- 
dința episcopilor uniți, Mica Romă cum i s'a zis, şi-a 
luat naştere ceea ce noi numim școala latinistă, de filo- 
logie şi de istorie, dar cu hotărîtoare răsfrângeri politice. 


151 


Ea a dat neamului românesc, risipit sub mai multe stă- 
pâniri şi în căutarea unui suflet unic, un principiu de 
cristalizare. Reprezentanţii ei, călugări și oameni de știință 
eroici, au tăiat un nou drum acestui neam şi au fost 
începătorii unui destin istoric. Ei păreau că nu spun 
mare lucru atunci când arătau că Românii sunt urmașii 
Romanilor și că sunt mai presus de celelalte popoare 
între care trăiau. Așa ar fi fost dacă un asemenea adevăr, 
pe care nici nu fuseseră ei cei dintâiu între Români să-l 
rostească, at fi rămas ca mai înainte în cronici și între 
câţiva oameni învățați. De rândul acesta adevărul a 
coborât între cei mulţi, a intrat în toate colibele și s'a 
schimbat vreme de un secol într”o uriașă putere, în stare 
să cutremure Statele bătrâne și să le dărâme. Născută 
în Transilvania, şcoala latinistă a trecut la toți Românii, 
cu învățătura şi cu toţi profesorii ardeleni, cari o purtau 
cu ei, şi a fost ca o nouă revărsare roditoare, după atâtea 
altele, din aceeaşi cetate de munţi. 

Din această desvoltare, mai sbuciumată sau mai li- 
niştită, prin care milioanele de Români transilvăneni își 
făureau încet, sub orizontul istoriei, însuşit cu sila de 
alţii, toate formele unei vieţi libere, ei izbucneau uneori 
cu foc și cu sabie. Era ca o mărturisire, din secol în secol, 
a trebuinţei din adâncuri și a dreptului la această viață 
liberă. Intărirea culturală şi economică ducea dela sine 
la organizarea politică. Ea s'a arătat, Întâiu, dibuind ca un 
om care iese din întuneric la lumiră, în trăsnete revolu- 
tionare, pentru ca să se așeze mai târziu temeinic În grupări 
şi în partide de caracter politic. Era cea din urmă cetate 
de apărare, care s'a făcut în secolul nostru şi o cetate de 
atac şi a spulberat formaţia de Stat medievală şi nefirească, 
în care o jumătate dintrun popor al Europei, plin de 
atât de strălucite tradiţii, se găsea fără voia lui cuprins. 
Niciodată el mar putea fi întors în aceeași stare decât ca 
să se întoarcă aceeaşi frământare și, după noui dureri 
pentru sine şi pentru alţii, cu o ţintă şi un sfârșit asemănă- 
toare. Răscoalele cele mai de seamă au pornit și una și 
alta din Munţii Apuseni, cea dintâiu a lui Horia, ţără- 


152 


nească, a iobagilor împotriva « domnilor», şi schimbată 
numaidecât într’o ridicare populară a Românilor împotriva 
Ungurilor, și cea de a doua a lui Avram Iancu, care a 
urmărit de-a-dreptul scoaterea Transilvaniei de sub Unguri 
şi prefacerea ei întrun principat, în care Românii să 
precumpănească şi politic, așa cum precumpăneau nu- 
meric. Românii transilvăneni intrau deodată în politica 
internațională. Dar aceasta este istorie contimporană și 
în ea nu ne simțim căderea să ne amestecăm. 

Iată Transilvania românească, unde călătorul întâlnește 
la tot pasul locuri vrednice de văzut, atât prin frumuseţe 
cât şi prin amintirea faptelor petrecute acolo ! Puţine țări 
sunt în lume care să se poată în această privință măsura 
cu ea. Trebue făcută însă mai înainte această plimbare în 
trecut și în viață, pentru ca priveliștea să nu fie numai 
de pământ, cu cele trei dimensii, ale tuturor lucrurilor 
văzute, ci să fie şi de suflet, cu adâncimi nesfârșite. Măreţ 
este muntele transilvănean şi mângâietoare văile însemnate 
cu sălcii și arini argintii de-a-curmezișul pământurilor! 
Dar poate tot atât de vechi pe cât este muntele şi tot de 
atunci pe aici de când sunt văile, este omul. El, cu traiul 
lui, oricât s'ar arăta de mărunt și de trecător față de for- 
maţiile geografice între care este așezat și se mișcă, le dă 
un nou înțeles. Locurile vorbesc prin glasul lui, o limbă 
pe care niciun loc de aiurea nu ştie s*o vorbească. Abia 
atunci ele capătă o ființă proprie, ca o vioară când artistul 
se hotărăște să cânte pe ea. Se poate foarte ușor închipui 
un colț de lume undeva într'alt continent, în aceeaşi 
zonă temperată, asemănător cu un colț dela noi, până la 
amestec, Să intrăm în Transilvania pe la Apus, prin Poarta 
de Fier, pe unde au intrat acum 18 secole şi mai bine 
oștile lui Traian, ca să facă din Dacia o provincie romană. 
Parcă am mai trecut printr”o vale caa Streiului, tăindu-și 
cale prin stânci aproape negre? Munţii semeţi şi goi dela 
dreapta noastră se înalță până în cer şi ne însoțesc. Străinul 
i-at putea însă pune alături cu munţii dela el. Este o 
răcoare de culmi singuratice, cu miros de flori de plaiu. 
Inchidem ochii și ne simțim ca desfăcuți de pământ, 


153 


întrun ţinut oarecare, de unde se fac norii şi pornesc 
isvoarele. Dar dacă îl descoperim pe seamănul nostru de 
aici, pe pădureanul înalt și osos, cu ființa și faptele lui 
legate numai de această brazdă, parcă ne cade o pânză de 
pe ochi. Ceea ce ni se părea adineauri de pretutindeni, 
este numai de aici. Ne întâmpină Sarmisegetuza, cu ruinele 
de temple și de circuri. Pietrele din albia Streiului sunt 
poate negre pentrucă au ars şi ele odată cu cetatea în care 
Dacii şi-au apărat cu desnădejde și zardarnic neatârnatea. 
Satele de sub muntele Retezat, cum este Clopotiva, clădite 
cu piatră luată din aşezarea romană de alături, sunt și 
ele bătrâne, cu femei şi cu bărbaţi în șube largi, în pulpare 
de lână și cu opinci de fier, așa cum se văd la Roma pe 
Coloana Traiană. La o parte de drum este satul Demsuș, 
unde se găseşte cea mai veche biserică din Transilvania. 
Biserica Neagră, catedrala ridicată de Saşi la Brașov, 
în care poate să încapă, ca în catedralele gotice apusenc, 
un întreg popor, este de numai decât după 1300. Catedrala 
Sf. Mihai, făcută în același timp și în aceleași proporții 
de Unguri la Cluj, este cam tot de atunci. Biserica româ- 
nească dela Demsuş este dela anul 100. A fost la început 
o capiște păgână și prin tavanul deschis ieșea fumul 
animalelor jertfite zeului. Plăci cu inscripții latine se văd 
şi astăzi pe pereţi. Am fost noi, Românii, în acea biserică 
rând pe rând păgâni și creştini. Satul, care a crescut în 
umbra ei, ne-a dat pe cel mai mare filolog pe care l-am 
avut, Ovid Densuşianu. Știind toate acestea şi altele, 
călătorul vede altfel. Priveliştea s'a însufleţit. Omul o 
acopere, în vremelnicia lui ca în nişte veștminte, pe care 
le schimbă după vremuri, şi o apropie de alți oameni. 
Cine vrea să vadă o primăvară la deal, care să-l facă 
să uite toate primăverile de până atunci şi să nu-și mai 
dorească altele, să vie întro zi de Mai la Sibiu, dar să nu 
întârzie în el, cu toate că de pe balconul hotelului îl 
întâmpină cel mai înalt vârf din Carpaţii noştri, de un 
vânăt fumuriu în cerul plin de soare, ŞI rândunicile 
lucrează deasupra capului la cuiburile de sub streașină, 
ca o solie de viață nouă. Mii și mii de aceste aripate 


154 


ascuţite taie văzduhul țipând parcă să li se facă loc, 
pentru aceeași muncă de mici zidari. Sibiul este oraşul 
rândunicilor. Să nu cerceteze nici Muzeul Asociaţiei, care 
este cea mai puternică organizare culturală a Românilor 
transilvăneni, nu de azi, de ieri, ci de 8o de ani. Are- să 
dea acolo de colecţii etnografice, pe care numai 0 ţară 
de țărani le poate avea, dar pe care le întâlneşti mai bine 
pe toate drumurile, purtate în schimb de trupuri tinere 
şi frumoase. Să lase și Muzeul Brukenthal, atât de mândru 
de pinacoteca baronului sas, fost guvernator al țării, și să 
apuce mai de grabă prin Dumbravă, cu pomi frunzoși 
de demult, către satele de Mărgineni de sub munte. Cel 
dintâiu este Răşinariul. Din el a icşit unul din cei mai 
puternici poeți al Românilor, Octavian Goga, iar într'o 
capelă tot aici, căutată de oameni de aproape și de departe, 
ca un loc de pelerinaj, se găseşte mormântul lui Andrei 
Șaguna, Mitropolitul ortodox care a domnit ca un Rege 
neîncoronat peste Transilvănenii lui, în anii cei mai hotă- 
rîtori ai istoriei lor, din secolul al XIX-lea. Octavian Goga 
primise lira lui din mâinile bardului naţional al Transil- 
vaniei, Andrei Mureşanu, care a cântat imnul de ridicare 
a unui neam întreg, rămas ca o Marsilieză românească, un 
bun al tuturor și tot atât de viu și astăzi printre noi, 
Deşteaptă-te Române, dela 1848. El venea „din părțile 
»  Năsăudene și Maramureșene, care cu toată această lume 
curat românească și cu amintirile de domni întemeietori 
și de scriitori ctistalini în cerul nostru ca niște stele, de 
doi ani nu mai fac parte din România. Numai lira aceea 
trece delapoet la poet, astăzi unul din Miazănoapte şi 
mâine altul din Miazăzi, ca să cânte acelaşi cântec de 
chemare. Cel mai mare poet al Transilvaniei, George . 
Coșbuc, este din aceleași părți înstrăinate, şi cel mai de 
seamă romancier român din zilele noastre, tradus aproape 
în toate limbile europene, Liviu Rebreanu, deopotrivă. 
Numai lira lui Andrei Mureşanu și Octavian Goga frea-. 
mătă din coardele de aramă și cântă mai departe. 
Răşinarul aduce aminte ca într'un fulger toate aceste 
fapte. Dar să ne întoarcem. Pe ulițele lui, în această zi 


155 


„ 


de început de Mai când ne-am hotărât să-l călcăm, mai 
sunt turme de oi, atât de dese că abia pot trece printre 
case. Sunt cele rămase îndărăt, pentrucă pe cele multe 
le-au pornit dela Sfântu Gheorghe. Printre ele, cu bățul 
cu cârlig în mână și cu traista de cale lungă pe umăr se 
zdrobește împingându-le spre coastă un cioban, care parcă 
e ciobanul Mioriţei. Femei dela ferestre îl privesc torcând 
lână ca în balade. Câini flocoși hămăie pe de lături. Măgarul 
își leagănă samarul încărcat cu toate uneltele stânei și cu 
un miel fătat de curând și prea șubred ca să meargă pe 
picioarele lui. Toate oile sunt albe, pentrucă și îmbrăcă- 
mintea oamenilor făcută toată de mână, la războaiele de 
ţesut din fiecare casă şi prin piuele de postav mișcate cu 
apă, este dela cap și până la picioare de aceeaşi coloate. 
Pleacă primăvara la munte! Stâna românească nu în- 
seamnă numai o întreprindere primitivă de prelucrare a 
laptelui, ci a fost o vatră de folklor și un sâmbure de în- 
chegare de ţară. De aceea ne mișcă atât și rămânem toți 
gânditori la marginea drumului, când trece turma sunând 
din tălăngi la munte. Este un alaiu și un cântec de naștere 
a unui popor. Mioriţa este cântecul bătrânesc pe care 
poezia populară l-a turnat în tipare fără moarte, plin de 
o înţelepciune a vieţii și de o strălucire de podoabe sti- 
listice, cum puţine îi pot sta alături în literatura aceasta 
anonimă a lumii. L-a cântat și îl cântă un întreg popor 
ca o întrupare a României și a culturii pastorale închegată 
pe înălțimi, cu vedere largă şi aer tare. Această Românie 
și cultură pastorală sunt un dar al Transilvaniei. Aici ne 
simțim mai aproape de ea. 

Dincolo de culmile care închid poenile Mărginenilor, 
cu livezi nesfârșşite în floare, ca nişte policandre aprinse 
unul lângă altul, albe și trandafirii sub zidul verde întu- 
necat al brazilor, este cealaltă Românie, cu șesuri liniștite 
și cu sutele de mii de pluguri pe ogoare. Oamenii au fost 
mai cuseamă plugari și au desvoltat o altă ţară și o altă 
cultură, acestea agricole. Cântăreții populari au făcut 
pentru ele un cântec deosebit, care stă alături de Mioriţa ca 
o întrupare la rândul ei a acestei Românii, lucrând ca 


156 


Adam, după căderea în păcat, în sudoarea frunţii pământul 
hrănitor. Este cântecul grâului, care se spune la Anul Nou, 
când flăcăii umblă cu Pluguşorul, chiuind și trosnind din 
bice cu sfârcuri de mătase pe lângă boii înjugați în juguri 
cu flori. Vine vara în ţară, cu holdele de aur ! Urările de 
viață lungă se fac aruncând un pumn de boabe de grâu 
în calea trecătorilor. Cine îl ascultă, acest Cântec al grâului, 
în versurile lui luminoase şi săltărețe, cu iubirea de câmp 
și de îndeletnicirile legate de el, cu lumea fericită dinăuntru 
ca o azimă caldă, își aduce fără voie aminte de Homer. 
Cele două popoare au trăit odată ca vecini și şi-au împru- 
mutat lucruri de folosință și zei. Dionysos face parte mai 
mult din Olimpul trac decât din Olimpul elenic. Intre 
aceste cântece fără vârstă, ca și poporul care le-a avut cu 
el și le are, prin orice întâmplări, al Mioriţei și al Grâ- 
ului, Românii se duc înainte în istorie spre scopurile 
necunoscute ale destinului lor. 

Cele două Românii au între ele, dela un capăt la altul, 
șirul munților Carpaţi. El a putut fi privit ca hotar între 
ţări străine numai de popoare venite din altă parte și 
care n'aveau o legătură de temelie cu acest pământ. Ele 
au și încercat și izbutit să-l facă timp de secole un asemenea 
hotar, atât de nefiresc însă pentru toți cei cari erau de 
aici sau voiau să înțeleagă adevărul nemeșteșugit încât el a 
trebuit să cadă. De o lature și de cealaltă a trăit, de când 
se pomenește, același neam de oameni. Muntele a fost 
locuinţa lor. Din el au roit spre toate zările. Inălțimile 
acestea de 2.000 și 2.500 de metri nu trebue judecate numai 
cu harta dinainte, cu păienjenișul cotelor de nivel, care 
se îngrămădesc de spaimă una în alta, la marginea marilor 
râpi. Nimeni nu poate zice că a cunoscut şi mai ales că 
a înțeles Țara Românească dacă n’a făcut cel puţin un 
drum la munte, două zile pe cărări de piatră și în singu- 
rătatea norilor, cu sacul în spate. Carpaţii, cari, ieşind 
din Dunăre s'au îndoit scurt ca un braţ, ca să cuprindă 
și să apere un întreg popor, înainte să porneăscă de rândul 
acesta într'o îndoitură moale de boltă şi să se risipească 
în Europa, sunt între noi niște munți făcuți pentru om. 


157 


Ei mau prăpăstiile şi sălbăticimile, care înHoară și țin 
departe, ale altor încreţiri stâncoase ale scoarței. Poduri 
liniștite şi întinse, acoperite cu o iarbă fragedă și tot- 
deauna nouă, domnesc pe sus ca niște livezi ale Domnului, 
lăsate să crească pe acolo pentru turmele de oițe ale ce- 
rului. Nicăieri nu ești atât de singur ca să m'auzi talanga 
Mioriţei şi să nu simţi pe vâlcele de jur împrejur prezența 
ascunsă a locuitorilor acestor paragini, cari sunt ciobanii, 
cei dela începutul lumii. Munţii au fost între noi numai 
ca un gard, cu șuştare și cu găleți de lapte înfipte la uscat 
în pari, care desparte, în gospodăria românească, ţarcul 
de oi şi de vite, cu grajdurile și cu căpiţele de fân, de 
curtea cu pluguri și căruţe, a muncii câmpului. 

In schimb, pe toate culmile? întrun loc suind și 
întPaltul coborînd împreună cu ele, se deșiră ca un fir 
de lumină care nu este de șanț de hotar, care desparte, 
ci de urmă de cusătută, care leagă. Suntem pe o cumpănă. 
nu de ape, ci de istorie. De o parte, spre Miazănoapte de 
Carpaţi, se întinde România apuseană, supusă înrâuririlor 
de tot felul ale Apusului, mai aspră, mai chibzuită, mai 
statornică; limba este mai grea, jocul mai repezit, ca O 
explozie după o lungă întrerupere, privirea mai dârză, 
fapta mai neînduplecată; pentru Românul ardelean viața 
este grea şi bucuria, care încununează niște silințe, un 
dar de sus, care nu ţine şi de care trebue să fim recunoscă- 
tori. De cealaltă parte, spre Miazăzi de Carpaţi, este 
România răsăriteană, supusă înrâuririlor de tot felul ale 
Răsăritului, mai blândă, mai ușoară, mai schimbăcioasă; 
limba este mai deslegată, jocul mai lin, nu câte doi, ci 
de obiceiu horă, privirea mai senină, fapta mai omenoasă; 
pentru Românul de dincoace de munți viața este O desfă- 
tare şi bucuria, care o însoțește, ceva dela sine înțeles, și care 
mare de ce să înceteze decât din vina celui cu pricina. 
La unul se simte deasupra capului tavanul posomorit 
de grinzi al casei zidite pe piatră ca o cetate, sau al stânei, 
pe când la celălalt, cerul fără nimic şi stelele. Grija şi pre- 
vederea stau față în față cu nepăsarea și cu norocul. 
România apuseană, adică Transilvania, cu prelungirile ei 


158 


Banatul, Crişana și Maramureșul, a rămas totdeauna în 
legătură, fie de-a-dreptul, fie prin toată viaţa de Stat și 
culturală ungurească și austriacă, pe tot întinsul ei, cu 
moștenirea latină a Romei; de aceea, între altele, și unirea 
cu biserica romano-catolică, oricât ar fi de cunoscute 
temeiurile politice, dintro parte, și de oportunitate na- 
țională și socială, de cealaltă, nu putea să fie decât un 
fenomen ardelean. El se așeza pe aceeași linie latină și 
war fi fost niciodată cu putință în Ţările Româneşti dela 
Miazăzi. Acestea s'au desvoltat la umbra Sfintei Sofa şi 
a Bizanțului. Când trecerea dela biserica patriarhală orto- 
doxă s'a făcut prin biserica slavonă sau greacă, ele au 
primit fără cârtire această legătură, cu toate urmările ei. 
Când cele două Românii s'au strâns întruna singură, 
acest crâmpeiu de latinitate răsăriteană s'a găsit adăpostind 
în el, singur pe tot pământul, pentrucă celelalte țări 
neolatine erau moştenitoarele numai ale Romei, ceea ce 
s'a păstrat pe locurile noastre din Imperiul Roman, unul 
și nedespărțit, dinainte de Honoriu și Arcadiu și de anul 
395. România întregită a înmănunchiat în ea, târziu după 
ce ele încetaseră să mai fiinţeze, cele două imperii romane, 
întâlnite încă odată între hotarele ei, la marginile lumii 
vechi. Deosebirile de fire și de purtare dintre cele două 
ramuri ale Românilor nu pot fi pentru nimeni un prilej de 
ceartă. În ele se văd până astăzi cele două strălucite obârșii, 
cu însușirile și cu lipsurile lor. 

Domnitorii, din casa Mușatinilor și a Basarabilor, cari 
au înființat cele două "Ţări Românești libere, pe apele 
moldovene și în valea Dunării, au pornit numaidecât să 
cuprindă pământurile până unde poporul românesc se 
întindea din vechi și locuieşte neschimbat până astăzi. 
Cele câteva prefirări streine, ca și cele din Transilvania, 
nu i-au luat nici înfăţişarea proprie, nici drepturile. La 
1400 Moldova şedea pe Nistru și privea și dincolo în 
stepa tătărască, iar Ţara Românească ajunsese la Mare, 
în părțile de Miazăzi stăpânind Silistra, ca o cheie a 
fluviului, și Balcicul, fostul Dionysopolis, închinat zeului 
trac al strugurilor şi al bucuriei de viață, ca o prispă 


159 


înaltă deasupra valurilor, iar la Miazănoapte tot pământul 
din lungul Dunării până la Chilia și la Cetatea Albă, 
numit de atunci şi numai el, Basarabia, adică țara Basara- 
bilor. Moldova dintre Prut și Nistru a luat abia mai 
târziu acest nume, când Rușii la 1812, tăind-o din trupul 
cel mare al țării, au fost în căutarea unui nume al locului, 
care să-i dea pentru toate timpurile o făptură aparte. 
Pentru ei era încă un popas în drumul nebun spre Con- 
stantinopol și de aceea încăpățânarea să mo lase din mână, 
chiar când au lăsat de voie, de nevoie, să se desfacă din 
conglomeratul Statului lor alte State marginale. Călătorul 
care vrea să cunoască România aceasta, desvoltată, dacă 
nu totdeauna deplin neatârnată din punct de vedere po- 
litic, dar liberă din punct de vedere sufletesc, ar fi mai 
potrivit să pornească anume de pe acele plaiuri de unde 
au pornit și domnii de demult în căutarea unei coroane 
pentru toți Românii. Ar cunoaşte astfel țara și oamenii, 
în acelaşi timp, și nu numai pe cei de acum, ci de 
totdeauna. 

La poalele munților Bucovinei, începând cu oraşul 
Rădăuţi şi cu biserica lui din secolul al XIV-lea, o ade- 
vărată necropolă de domni întemeietori, se întâlnesc, 
zidite destul de aproape una de alta, ca și cum îngerii, 
ca să treacă din clopotniță în clopotniță, să nu-și oste- 
nească aripile, cele mai frumoase mânăstiri ale României. 
Unele sunt așezate în marginea satelor, fără nicio îngră- 
ditură, pe care au pierdut-o de răutatea vremurilor, ca 
Voronețul şi Gura Humorului, dar altele aduc aminte 
că au fost în trecut nişte cetăți ale lui Christos, gata la 
nevoie să tragă, de după zidurile înalte și turnurile dela 
colțuri, cu arcul sau cu sâneaţa, cum sunt Putna, Suceviţa 
sau Vatra Moldoviței şi Dragomirna. Apele cu nume 
istorice trec şopotind pe sub ele. Brazii se clatină încet 
alături, pierzând peste acoperișurile de șindrilă nu numai 
ace de-cătină, dar și legende vechi, cu vânători de zimbri, 
cu Cazaci cari le jefuiau de acoperișul de plumb, ca să 
facă din el gloanţe și cu călugări fără nume, scriitori de 
cronici prin chiliile de piatră, pe ale căror foi fața, alt- 


160 


minteri pierdută, a țării de altădată, s'a păstrat luminoasă 
ca faţa lui lisus pe năframa Sfintei Veronica. Au crescut 
toate ca nişte flori de stâncă și de cărămidă din pământul 
zâmbitor al Bucovinei. Lângă ele se înțelege nu numai 
țara, cu asemenea răspântii de încântare spre munți și 
spre pădurile bătrâne ca vremea, dar și ortodoxia şi 
sufletul oamenilor. Dumnezeu și Sfinții, Vechiul şi Noul 
Testament n'au mai încăput înăuntru, pe pereți și pe bolți 
şi sau revărsat pe toți pereții de afară. Zugravi meșteri 
ai frescei și al căror meșteșug de colori aprinse de apă, 
care se păstrează în tencuiala proaspătă, secole și secole, 
neslăbită în bătaia ploii și a zăpezii, s'a pierdut, au făcut 
din aceste mănăstiri nişte galerii sfinte cu mai multe 
caturi, de unde toată populația cerului, cu Dumnezeu- 
Tatăl în frunte și în veşminte de lumină supraomenești, 
priveşte în lume. Când se adună la hramuri satele în 
cojoacele lor mărețe, cu chenare negre de lână de oaie 
și cu tot felul de râuri cusute pe piept, sau cu fotele 
vărgate și cu un colț prins în brâu, pentru ca piciorul 
femeilor să se miște nestingherit și să arate linia trupului, 
este un amestec atunci Între toată această mulțime fre- 
mătătoare și sfinții cari împresoară mânăstirea de jur- 
împrejur. Românul a văzut totdeauna pe Dumnezeu cum e 
aici, aproape și putând să-l întâlnească şi să stea de vorbă 
oricând, ca în basme, pe căile pământului, sau ca la loca- 
șurile sfinte bucovinene, la îndemână, pe la ferestrele cu 
pervaz de piatră cioplită cu flori, sau prin iarbă. N’a fost 
un Dumnezeu care pedepseşte, ascuns în norii văzduhului, 
ca în Vechiul Testament, și nici un Dumnezeu pierdut 
în cărți tainice, scrise în limbi sfinte moarte, după ce 
sau încumetat să cuprindă în ele pe cel necuprins și 
până la care nu pot să pătrundă decât preoții, teologii 
ecumenici și tâlcuitorii Evangheliei, ca să le spună 
Cuvântul. Evanghelia s'a împletit cu viața de toate 
zilele și Dumnezeu s'a plimbat printre oameni. Cerul 
ortodox român s'a omenit puțin și pământul sa îndum- 
nezeit şi el puţin, apropiind nemărginitele depărtări. Este 
graiul pe care-l vorbesc drumețului mânăstirile din Bu- 


161 


11 


covina, care parcă s'au oprit din drumul lor printre mu- 
ritori, una la un popas și alta la altul și nau apucat să 
plece mai departe, pentrucă Dumnezeu, luat cu vorba 
de aceşti pământeni limbă dulce, a uitat să le dea des-. 
legare. Clădirile au adesea ferestre cu ogive, turnul se 
înalță subțire şi din părți se proptesc în ziduri contraforți. 
Un vânt apusean și catolic a bătut până la aceste grădini 
drept credincioase şi şi-a însemnat trecerea cu trăsături 
de artă gotică. Este ca o tabără întărită de mânăstiri, 
care avea pe însuși Dumnezeu ca pârcălab şi trebuia să 
apere şi șă binecuvinteze Moldova. 

La alte poale de munţi, la celălalt capăt a' țărilor 
româneşti, se ridică o a doua tabără de mânăstiri, cu 
totul schimbată la înfățișare, dar pe acelaşi drum al des- 
călecării, ca şi cum pământul pe care l-au călcat întâi 
călăreţi, ca să le dea un scaun domnesc Românilor, s'ar 
fi sfințit și ar fi trebuit acoperit de case de rugăciune. 
Cea mai vestită din aceste mânăstiri este aceea dela Curtea 
de Argeș, care a intrat de mulți ani nu numai în istoria 
artelor, dar şi în cântecul popular. Neagoe Basarab, care 
a zidit-o la 1517, cu turle răsucite, cu ocnițe cu împle- 
tituri arabe pe sub streșini și cu găteli de aur şi de smalțuri 
verzi, a vrut să facă cel mai frumos și mai bogat locaş 
dumnezeesc din întreg Răsăritul. Gavriil Diacul, care a 
fost față la sfințire, povestește: « Biserica lui Neagoe nu 
e așa de mare ca biserica lui Solomon, nici ca biserica 
Sfânta Sofia, făcută de Împăratul Justinian, iar ca fru- 
musețe este mai presus decât acelea». Totul este un bi- 
zantin târziu, o artă încărcată, mândră și obosită. Nu se 
mai simte nimic din tinerețea şi frăgezimea țărănească 
a mânăstirilor moldoveneşti. Aici credincioşii sunt im- 
bräcați şi ei în odăjdii grele poleite și pasul lor umblă 
pe lespezi de marmoră. Ceea ce rămâne minunat și Orice 
privitor prinde dela întâia ochire, este liniștea, nu știu 
din ce ieşită, pe care o răspândește împrejur măreaţa 
clădire. Trebue să fie o cumpănire a liniilor și acea strân- 
pere în sine a tuturor planurilor și firidelor, rând pe rând 
pline de lumină şi de întunerec. Este o mişcare împie- 


162 


trită, ca la Mare, clătinarea de unde pe loc. Vii repede 
până la ea, dornic s*o vezi mai curând şi deodată pasul 
ți se încetinează. Vorbeai tare și, fără să vrei, taci. Biserica 
stă înaintea ta, pornită toată spre Răsărit, ca întrun 
sbor încremenit. Pădurile și munţii sau tras îndărăt 
parcă anume ca să-i facă loc. Nu bate vânt, nu pătrunde 
sgomot. Ea rămâne acolo, gătită ca o mireasă, singură 
și în așteptare. Te opreşti locului și o priveşti cu fior. 
Este mai presus de faima ei. 

In același orășel dintre dealuri se găseşte Biserica 
Domnească dela 1350, din cărămidă subțire, care se vede, 
şi cu O singură turlă mai mult turtită. Este întrun alt 
stil bizantin, nu care se înalță ca o rugăciune, ci care se 
bolteşte ca o cădere pe gânduri și o stare față în faţă 
cu Domnul. Pereţii sunt îmbrăcaţi în fresce fără număr. 
Niciun petec de zid n'a rămas nezugrăvit. Alaiul de regi 
magi, cu mantale înstelate, care merg în căutarea Maichii 
Domnului, încărcaţi de toate darurile pământului, este 
ce a fost visat vreodată mai aerian şi mai tainic. O lumină 
albastră te întâmpină din altar, unde ai pătruns ca să-i 
cauţi și trebue să-ți pui mâna la ochi, ca și cum ai fi 
intrat, fără să bagi de seamă, în cer. Ei sunt steaua care 
s'a oprit deasupra staulului dela Bethleem, coborită între 
oameni, și steaua, care caută locul, sunt acești călători, 
umblând prin cerul de seară cu tălpi de lumină. Sub o 
lespede din podeaua acestei biserici, neînsemnată cu 
nimic, tocmai ca să nu fie cunoscută și lăsată numai în 
pază din călugăr în călugăr sute de ani, s'a descoperit 
trupul celui mai vechiu Domn al Țării Româneşti. Zăcea 
acolo, cu coroana de aur pe fruntea înaltă de os. Domnea 
şi mai departe de sub pământ. Ne crezuserăm până la 
el o ţară de țărani, abia coborîți din strâmtori de munte 
pe cai mărunți și cu şuba de vreme rea pe umeri şi iată 
că seniorul acesta îmbrăcat în aur ieșea din groapa lui 
zidită ca să ne vorbească de o curte şi de purtări întru 
totul asemănătoare cu ale curților apusene. Istoria noastră 
dela început capătă un nou înțeles. Dincolo, peste Olt, 
la mânăstirea Cozia, Mircea cel Mare, Domnul dela 


163 


11* 


1400, se vede pe peretele ctitorilor în haine strânse pe 
trup, de cruciat. Sabia lui este sabia cavalerilor. Vântul 
i-a umflat puţin mantaua căptușită cu mătase roșie. Nu 
este un vânt obişnuit de vale de râu, ci vânt de istorie, 
care ne duce pe căile Europei, de-a-valma cu principii 
şi cu regii. Cântă limpede trâmbițe cu stegulețe fâlfâi- 
toare la țeavă. A pornit un neam în lume în acel amurg 
de Ev Mediu și înaintează pe același drum şi astăzi. 
Numai voevozii din frunte se schimbau, la câte o răs- 
pântie de secole, cu noui lozinci de viață. Era la 1300 
un Basarab întemeietor, la 1400 Mircea, care-și rotun- 
jeşte și își aşează moşia, la 1500 Ștefan cel Mare, atletul 
lui Christos, după cuvântul Papei, la 1600 Mihai Viteazul 
care-și pune scaunul de reședință la Alba-Iulia transil- 
văneană, de unde să vadă pe toți Românii, iar la 1700, 
Brâncoveanu, Domn mai mult decât de sabie, de cărți 
şi de frumoase clădiri. Mânăstirea lui cea mai de laudă este 
tot pe aici pe aproape, Hurezul, cu stâlpi răsuciți și cu 
dantele de piatră, cum sunt, Govora, cu vechia ei tipografie, 
Mânăstirea dintrun lemn, cea plină de evlavie, Bistrița, 
ca o cetate, Arnota în păduri înalte, la o parte de lume. 

Dar să părăsim munţii şi depresiunile subcarpatice pe 
care au trăit şi sau înmulţit Românii înainte să facă din 
câmpii ogoare roditoare şi să ajungem la Dunăre. Nicio 
călătorie nu este mai odihnitoare decât o plutire de câteva 
zile pe apele ci, întrun vapor alb. Pe punte este răcoare, 
chiar când bate soarele. Priveliştile se schimbă necontenit. 
La cotituri, ceea ce ai avut adineori îndărăt, îţi iese încă 
odată în faţă şi ți se arată acum de-a-dreapta și acum de-a- 
stânga, ameţind ca o vedenie, care se joacă astfel cu noi. 
In Cazane, malurile, care se fac de sute de metri înăl- 
time şi se îmbracă în codri neumblaţi, este cel de o parte 
Carpatul și cel de celaltă Balcanul. Fluviul se îngustează 
la câteva zeci de metri şi curge repede şi vijelios. Eşti 
întrun gang de cremene, piln de cotituri şi fără ieşire. 
Aici este adevărata trecere din Apus în Răsărit. Dunărea 
trebue să-și spargă drum ca să meargă mai departe. Când 
este crescută, la pherdapuri se poate da de-a-dreptul 


164 


ptin mijlocul ei, pentrucă stâncile sunt acoperite şi ne- 
primejdioase, dar la ape scăzute, colții ies deasupra şi 
undele se rup în ele și fac spume, ca lâna întrun datac 
uriaș. Vaporul se strecoară atunci pe apele mai liniștite 
și sigure ale unui canal. La ieșirea din Porțile de Fier, 
cum se cheamă aceste chei, unul dintre cele mai frumoase 
monumente ale naturii, întâmpină oraşul Turnul Severin 
cu un picior al podului pe care Apolodor, arhitectul 
din Damasc, l-a clădit dintrun mal într’altul pentru oștile 
lui Traian. Pe el a venit acum 1800 de ani și ceva Roma 
la noi. Piciorul acesta de pod înfipt la o margine de 
țară, își are tâlcul lui. România a fost sortită să fie un 
pământ de trecere și toate noroadele Răsăritului au venit 
pe aici, fie că se îndreptau spre Bizanţ, fie că luau drumul 
mai lung al Romei. Noi le priveam ducându-se. Unii 
ne lăsau ca amintire vreun cuvânt în limbă sau vreun 
tezaur în pământ. Cloşca cu Pui, o zestre lucrată cu mare 
artă, de ibrice și de talere de masă de aur, a fost îngropată 
de Goţii cari fugeau dinaintea Hunilor în nişte măguri 
din Buzău. Ea se află astăzi la Moscova, unde am dus-o 
În timpul trecutului războiu, ca să fie la adăpost și paz- 
nicii și-au însușit-o. Dușmanii de pe vremuri au ajuns-o 
dindărăt și EEE A au pus mâna pe ea pentru totdeauna. 
Dar găinușele acestea chiar când sunt de aur, ştiu să scape 
şi să-și găsească întâii stăpâni. Adică până vom putea-o din 
nou aduce la locul unde regele germanic de odinioară s'a 
gândit s'o lase. Aceiaşi Goţi şi-au scris întâia 'carte şi în- 
tâiul text într'o limbă germanică, traducerea Bibliei de Epi- 
scopul lor arian Ulfilas, prin părțile noastre, pe la Dunăre, 
la Silistra. Acest codex argenteus cât s’a mai păstrat, vreo 
treime din cele 330 de foi ale lui, a ajuns în cea mai mare 
parte într'o bibliotecă din Uppsala. Dar, după părerea 
marelui nostru istoric Nicolae Iorga, la plecarea dintre 
Români, ei ar fi luat şi felul nostru de ţesut geometric 
şi l-au dus în noua țară, Suedia, unde asemănarea de 
coloare și de desen a acestor țesături isbește pe oricine. 
Ceea ce însă mate pereche poate în lume și în tot 
cazul în Europa și trebue neapărat văzut, este cel mai 


165 


de seamă dar al Dunării, Delta, raiul păsărilor, al peștilor ——. 
şi al stufului. Primăvara, când înfrunzesc sălciile cu ver- 
dele fraged, toate lacurile sunt pline şi încep să vie, 
bătând din aripi mari, pelicanii cu gușa cât un năvod 
şi Aamingii cu picioarele lungi, este numai bine de plecat 
cu o barcă pe gârle și pe canaluri. Satele sunt în apă 
şi pescarii vâslesc pe alte gârle şi canaluri, cântând. 
Cântecul li se aude de aici, fără să-i vedem pe oameni și 
este ca un cântec, alături de al cucilor şi al privigheto- 
rilor, pe care-l scoate balta şi îl scot locuitorii ei de 
altădată, necunoscuţi și ascunși. Nicăieri singurătatea nu 
este mai netulburată şi nu împacă mai deplin, deși lo- 
curile forfotă de viaţă și desișurile au toate pas şi glas. 
Dacă ne apropiem de braţul Sulina, care este ţinut navi- 
gabil cu drage apocaliptice, câte un vapor de larg, în 
drum spre portul de grâne al Brăilei, la încărcare și de 
aceea cu tot pântecele gol, săltat roşu peste ape, umple 
toată zarea. Barca noastră se sbate nebunește, ridicată 
de unda făcută de transatlantic, şi nu ştim cùm să ne 
întoarcem mai repede în liniştea și la îndepărtarea de 
cele omenești de mai înainte. Delta este o lume aparte 
şi își are marii ei îndrăgostiți. 

Alături de România pastorală, de România agricolă 
şi conviețuind cu ele, se urzește treptat România indu- 
Strială. Aceasta nu înseamnă că at fi fost o vreme sau că ate 
să fie, când toţi Românii fără deosebire, au fost păstori 
sau plugari, sau să fie lucrători de fabrică. Este vorba 
numai de îndeletnicirea precumpănitoare a unei vremi 
și care îşi pune pecetea ei neştearsă pe acea vreme, pă- 
trunzând nu numai în felul de muncă, dar și în suflete. 
Industria nu înseamnă numai folosirea blândă a bunu- 
rilor firii, legată şi supusă toanelor ei, pășune sau ogoare, 
cu un creștin răsleț ici după turme și cu altul colo pe 
un câmp, apăsând pe coarnele plugului, ci înseamnă 
lupta cu firea și smulgerea și prefacerea bunurilor ei, 
cu ajutorul maşinilor și împotriva oricui. Un duh nou, 
de întreprindere și de încredere, cuprinde oamenii. Si- 
rena uzinelor ştie să-i adune în rânduri dese și să-i pună 


166 


II a a a i i a i. 
a a a iiieaiiii d — = 


la treabă altfel decât cornul de dimineață al strămoșilor, 
păstraţi încă între noi prin îndeletnicirile pe care le-au 
avut și le mai deprindem și astăzi. Cine vrea să vadă 
această Românie nouă la lucru, să intre cu aceşti ochi 
în Bucureștiul de un milion de locuitori, în Ploeștiul 
industriei petrolifere, în Brașovul desvoltat de noi dela 
Unire întro metropolă de industrii. Poduri de fier se 
întind peste Dunăre, porturi dau îndărăt valurile mării, 
tuneluri sfredelesc munții, râuri întregi sunt stăvilite ca 
să aducă, prin uzine puternice hidroelectrice, lumină și 
putere motrice unei jumătăți de țară. 

Aveam până foarte de curând dreptul să vorbim de 
o Românie dela. Reșița Banatului până la Cuhea Mara- 
mureșului și dela Cernăuţi Bucovinei până la Vâlcovul 
Basarabiei, dela Isaccea până la Balcicul Dobrogei și dela 
Calafatul oltean până la Broştenii moldovenești. In pă- 
mânturile încălcate la 1940 la Răsărit am putut să intrăm 
cu sabia și să le întoarcem. Pentru ele se potriveşte cu- 
vântul marelui Domn român dela 1540, Petru Rareş, 
scos din scaun de Turci și cuvânt care s'a împlinit, dacă 
nu pentru el, pentru urmași și pentru ţară: « Vom fi 
ce am fost și mai mult decât atât !», pentrucă am pătruns 
pe urmele satelor de Moldoveni, cuibărite acolo într'alte 
secole, până adânc în stepele căzăceşti. Cercetaţi aceste 
locuri, pe care se rezemau atunci hotarele unui neam 
și veţi vedea că între ele sunt așezări ciobănești şi plu- 
găreşti ale trecutului și sunt așezări înghesuite industriale, 
stăpânite de coșuri de fabrici și de fum de lucru de zi 
și de noapte. Este la un loc România de astăzi, care 
atât pentru frumuseţile firii, de pământ cu toate ţinu- 
turile geografice cu putință, munte și mare, șes şi dealuri, 
cât și pentru problemele omului, răspântie unde se în- 
tâlnesc Răsăritul și Apusul, religiile, formulele de artă şi 
interesele economice și politice, ducând casă împreună, 
deși cele mai deosebite, este vrednică să fie cunoscută. 

Eu am încercat să fiu numai unul din multele glasuri 
ale acestui adevăr. 


167 


PĂMÂNT ŞI OAMENI DIN ALTE 
PĂRȚI 


BIBLIOTECA PUBLICĂ DIN ODESSA 


Urc încet, cat după cat, în biblioteca cea mare din 
Odessa. Vreau să găsesc, între cele două milioane de vo- 
lume ale ei, raftul unde Dimitrie Cantemir, Domnul prea 
învăţat al Moldovei, așteaptă pe cetitorul care să-l ceară 
și să-l scoată din nou în lume. Astăzi acest cetitor am să 
fiu eu. Un om îmbrăcat întrun halat a'băstriu parcă mă 
urmărește, Il întâlnesc pretutindeni în casa cărților, îmi 
face loc pe scară, îl văd privindu-mă nemișcat dintrun 
fund de sală a depozitului. Ar putea să fie duhul acestei 
biblioteci, care se înființa pe vremea când Rușii se în- 
dreptaseră din nou spre noi și spre Peninsula Balcanică, 
în războiul încheiat cu pacea dela Adrianopol. A trecut 
cu câţiva ani peste secol. Nu este decât un aducător de 
cărți, bătrân între bătrâni, unul din puţinii rămași. Se 
simte și el ca o copertă veche de pergament, cusută cu 
sfoară tare, dar nu la una din cărţile pe care le plimbă 
de sus, jos, de sute și de mii de oti, ci la însuși acest 
aşezământ. Ar dormi noaptea înăuntru, ca un câine cre- 
dincios, ca să-l păzească. Bibliotecarii și bibliotecărițele, 
care l-au apucat însă aici, pot să fie oameni pregătiţi și 
de treabă, dar mare destulă încredere. Il înțeleg și-i 
zâmbesc de câte ori îmi iese din nou înainte. El se fereşte. 
Nu ştie de ce vreau să-i câștig bunăvoința. Se uită pe un 
buletin de cerere și se pierde repede într'o uliţă dintre 
rafturi. Îmi dau seama că nu este decât un tertip şi că nu 
mă lasă din ochi. Are să mă întâmpine iară la celălalt cat. 

In unele locuri văd cărți noui. Când scot una, descopăr 
că este românească și tipărită anul acesta sau anul trecut. 


171 


Fişierul însuşi a căpătat o secție proaspătă, care crește 
mereu. Sunt sute și sute de volume, din toate ramurile 
cunoştinţelor omenești, dar nu știu de ce mai ales filo- 
sofie, care alcătuiesc împreună secţia românească a Bi- 
pliotecii municipale din Odessa. Dau de scriitorii noștri 
clasici, cu o uimire plăcută. Iată pe Costache Negruzzi, 
căruia îi stă mai cu seamă bine în orașul lui Pușkin. 
Parcă ar fi doi prieteni, care se întâlnesc după o lungă 
despărţire. Alexandru Odobescu, aici în marginea Ucrainei, 
parcă venit ca să-și lărgească descrierea lui a Bărăganului 
sau ca să dea de urmele unui alt Tezaur dela Pietroasa, 
purtat în carele grele cu aur pe căpestre, ale popoarelor 
călătoare. Duiliu Zamfirescu parcă înaintat până în acest 
Răsărit ca să-şi ducă la capăt studiul despre Tolstoi, rămas 
neisprăvit după ce a ţâșnit din el Viaţa la "Țară. Eminescu, 
întru totul vrednic să stea alături de cei mai mari cântăreți 
ai acestor pământuri, ca un luceafăr răsărit între Carpaţi 
şi Dunăre, cu scânteieri fără moarte. Stau toţi unul lângă 
altul, sosiți odată cu noi ca tovarăși nedespărțiți. Neamul 
românesc începe să-şi ducă în frunte pe cugetătorii și pe 
marii strungari ai limbii. Cele mai strălucite biblioteci 
îşi deschid porţile ca să-i primească. Este ca un răspuns 
la rătăcirea care se pregătea prin editurile de Stat dela 
Tiraspol şi dela Balta, o altă limbă literară şi un alt alfabet 
pentru Moldovenii rămași sau ajunși din nou sub stăpâ- 
nirea poporului în mers dintre Europa şi Asia. Cetim și 
nu ne vine să credem toate acele cărţi, reviste şi ziare 
pentru milioanele de Români de dincolo de Prut și Su- 
ceava, tipărite cu o chirilică rusească și cu o limbă înapoiată 
cel puţin cu o sută de ani. Folosindu-se basmul, care este 
o glumă ştiinţifică, dar cu îngrozitoare urmări practice, 
că Moldovenii ar fi una şi Românii alta, s'a lucrat și cu 
noi cum s'a lucrat cu Osseţii şi Kirghizii. Nu s'a ținut 
seamă de literatura noastră religioasă, istorică şi frumoasă, 
tot aşa de veche și de lustruită de marii artiști ai condeiului 
ca şi cea rusească, şi oameni fără nicio chemare au fost 
puşi să ne facă și nouă o aşa zisă limbă scrisă. Oameni de 
ştiinţă sau scriitori, pătrunși de numele lor, ar fi stat la 


172 


îndoială sau star fi împotrivit, dacă ar fi fost în stare. 
Intemmeietorii acestei noui limbi româneşti nici nu erau 
cei mai mulți de neamul nostru și învăţaseră moldovenește 
culegând ouă sau nuci, pentru micul negoţ, din satele 
dela Nistru, de dincolo sau de dincoace, ale Moldovenilor. 
Marii noştri scriitori s'au arătat acum, ca un răsărit de 
soare, ca să curețe negurile de mai demult. Tot ce s'a 
tipărit pentru, Moldoveni înainte de 1941 sa pierdut cu 
ruşine în această revărsare proaspătă de valori europene. 
Biblioteca cea mare din Odessa le-a făcut numaidecât 
loc lângă cele mai de preț cărți ale ei, nu de silă, ci 
la cerere. Era ca o recunoaştere a greșelii dinainte şi 
o deschidere de cale de pătrundere celor în drept. Iată 
numai cine putea vorbi în numele scrisului și gândirii 
româneşti | 

Toată mica tipăritură a bibliotecii, și mai cu seamă 
buletinele de cerere de cărți și regulamentul pentru ceti- 
tori, a trebuit să fie făcută în două limbi. In afară de alte 
pricini, Biblioteca municipală din Odessa, așa cum o dă 
de gol numele, este o bibliotecă pentru toţi şi cetitorii 
Români trebuiau ajutați. Faci pe jumătate haz, dar nu se 
poate să nu fii și mișcat cetind lămuririle de pe cartoane, 
cu destule stângăcii, dar și cu o mare năzuință să se facă 
înțelese. Limba însă este a noastră cea de totdeauna și în 
starea de astăzi, pricepută de aproape douăzeci de milioane 
de oameni, și așa cum începuse so însemne în scrisorile 
lui încă dela 1521 boierul Neacșu dela Câmpulungul lui 
Neagoe Basarab. După ce a intrat odată cu această înfă- 
țișare în ținuturile de margine de aici, sa prăbușit cealaltă, 
în nefrescul ei, pentru toate vremurile. N?a fost numai o 
biruință de ordin militar, cu steagurile românești purtate 
până departe la soare răsare, dar și o biruință de ordin 
literar, cu cărţile noastre aduse până în aceste locuri. Iată 
textul unui buletin de cerere. Intâiu vine cel românesc și 
apoi cel rusesc. Nu transcriem decât pe al nostru: « Re- 
gulele bibliotecii voiu îndeplini. Ma oblig sa platesc in 
fiecare luna pentru folosiera cartilor cate 2 M., iar ca 
garantie voiu depune 3 M. In caz de nerestituirea a cartilor 


173 


in timpul fixat voiu plati de fiecare carte intarzita cate $ 
Pf. pe si drept amenda ». Se vede că semnele de întunecare 
sau ascuţire a unor litere românești lipseau, când s'a tras 
în întâia ediţie acest carton, tipografiei municipale. De 
atunci tipografia municipală din Odessa s'a mai îmbogăţit și 
funcţionarii conducători ai bibliotecii au mai învăţat ro- 
mâneşte. A doua ediție ar putea ieşi îndreptată. Dacă nu 
de alta, cel puţin ca să se ştie în sfârșit, chiar în părțile 
unde se încerca o nouă limbă pentru Români, care este, 
fără greşeală, limba noastră cea adevărată. 

Urc mereu până ajung în cele din urmă. Aici este colțul 
Cantemireştilor, al lui Dimitrie tatăl şi al lui Antioh fiul, 
un fel de întemeietor al poeziei moderne rusești. Unul este 
trecut la istorie și alte îndeletniciri înrudite, iar celălalt 
la literatură. Ar fi trebuit poate să îmbogățim bibliografia 
fostului membru al Academiei dela Berlin, cu toate lu- 
crările lui avute la îndemână şi în deosebi cu cele tipărite 
la noi, fie de el, fie despre el. Văd, în schimb, descrierea 
Moldovei dela 1825, din sfânta mânăstire a Neamțului, 
cu slove negre și roșii, Scrisoarea Moldovei, cum au 
tălmăcit oamenii de atunci Descriptio Moldaviae. Imi uit 
de mine cetind întâile pagini, rezemat de raftul de stejar. 
Inconjurat de atâta străinătate, rândurile sună mai plin 
şi mai băştinaş. Am fi vrut să găsim printre stampe vreun 
portret vechiu și necunoscut de al lui Dimitrie Cantemir 
și mai ales un portret al femeii aceleea tainice, Maria, 
fiica lui, adevărata! oștenitoare a tatălui, înviată pentru 
întâia oară între noi în frumoasa povestire a domnişoarei 
Lucia Borş, care caută și ea prin rafturi'alături de mine. Ni 
se aduce portretul de academician și de boier al reformei lui 
Petru cel Mare, ras, cu valuri de perucă pudrată pe umeri 
şi cu buzduganul în mână. Seamănă aidoma cu înfățișarea 
zâmbitoare de om sortit unei morți timpurii a lui Antioh 
Cantemir, unul dintre întâii ambasadori ai nouei Rusii ia 
Londra şi Paris, prieten cu Enciclopediștii şi mai -om 
înaintat, el, odraslă de Moldovean, decât înoitorii cei 
mai îndrăsneţi ai puternicei ţări boreale de atunci. Am 
fost şi noi la așezarea temeliei acestui Stat. Faima lui 


174 


Niculae Milescu, marele gânditor ortodox şi călător în 
China, abia apusese într'o lumină de apoteoză. Antioh 
şi Matia Cantemir, copii de moldovean şi de domniță 
munteancă, erau de-a-dreptul Români, formaţie de moldo- 
valahi de mai târziu. Incă de pe acea vreme și în fiinţa lor, 
unii din cei mai de vază cetățeni, răsădiți din mijlocul 
nostru, ai Rusiei, acea despărțire disprețuitoare și inte- 
resată, făcută de Uniunea Republicilor Socialiste Sovietice, 
nu mai avea rost. Potemkin poate fi văzut și el, ca un pro- 
test, în Muzeul istoric apropiat, unde a fost mutată 
statuia, cu toate podoabele ei, a Caterinei a doua. Este 
în picioare, în toată făptura lui de uriaș, prin care i-a 
plăcut nu numai ca general marei ţarițe de sânge german. 
Are o lunetă în mână, care i-a arătat nu numai realități 
ale câmpului de luptă, dar și realităţi ale istoriei țărilor 
românești nord-dunărene. Incepea să se vorbească la 
Sfântul Petersburg, în anii când fierbea în cealaltă monar- 
hie, apuseană, răscoala lui Horia, despre un Regat al 
Daciei. Că acest regat, care era regatul nostru, al Munte- 
nilor și Moldovenilor, găsiți de aceeași obârşie daco- 
romană, mar fi avut nimic mai bun de făcut, după părerea 
întemeietorilor, decât să se alipească marei împărății 
ortodoxe, aceasta este altceva. Faptul rămâne de netă- 
găduit şi el este dintr'un secol în care Rusia învăţa și 
știa mai multă istorie decât astăzi, când umblă după o 
lărgire cât mai întinsă a hotarelor. Generalul Kisselev, 
la aproape o jumătate de secol după aceea, nu căuta, 
guvernând de-a-valma,cu Regulamentul Organic, Moldova 
şi Tara Românească, decât să învieze aceeaşi formulă 
politică. Rușii și-au uitat propria lor istorie atunci când 
Sau trezit să ne tăgăduiască aceeași obârşie și dreptul să 
alcătuim alături de ei un singur Stat. Biblioteca aceasta 
măreaţă, care e a lor, nu a noastră, ne înconjoară de dovezi 
pentru punctul românesc de vedere. Să-l afle dela ei, 
nu dela noi. Cine o dorește cu adevărat mare decât să 
întregească un astfel de buletin de cerere bilingv. Aducă- 
torul de cărți în halatul lui albăstriu are să alerge pe scări, 
prin depozitul de două milioane de volume, şi să scoată 


175 


tot ce-i pofteşte inima. Are să mă dea şi pe mine la o 
parte, ca să ducă jos, în sala de lectură, un braţ din lucrările 
lui Dimitrie Cantemir, privit încet, încet ca un cronicar 
a] lui Petru cel Mare. Are să pară și mai mult decât acum, 
când îmi urmăreşte cu luare aminte paşii, duhul însuși 
al acestei case a cărților. 

I-ar sta cum nu se poate mai bine, în această casă a 
cărților şi mai cu seamă în marea sală de lectură cu 400 de 
locuri şi cu busturile, pe ciubucul dela tavan, ale lui 
Puşkin și Tolstoi, Turgheniev şi Dostoievsky, Ostrovski 
și Saltâcov, Gogol şi Cehov, unei expoziții a cărții româ- 
neşti de astăzi. Trecem prin încăperi și coridoare, pu- 
nând-o la cale, cu directoarea Bibliotecii municipale din 
Odessa, d-na 'Tunieva,, Ea singură are meritul înființării 
secției românești de aici, pe când noi numai pe acela că 
am înţeles-o şi am ajutat-o. A venit și la București, ca să 
ne cerceteze bibliotecile şi' a colindat pin locurile fru- 
moase ale țării, mai ales din munți, ca să ne cunoască mai 
bine. Era ca un in folio de piatră şi de brazi, de ape repezi 
şi de sate pe coaste, care i se deschisese deodată înainte. 
I-a întors foaie cu foaie şi s'a pătruns de el, ca o biblio- 
tecară. Ar avea foarte bine loc 2.000 de volume din toate 
ramurile, care să arate scrisul nostru, deopotrivă de creator 
şi de vioiu. In această săptămână a cărții românești ar 
putea fi chemaţi câțiva bibliograf din România, care să 
ţie expuneri scurte despre starea tiparului la noi, şi doi, 
trei scriitori de seamă, care să cetească din opera lor, 
Mihail Sadoveanu sau Ionel Teodoreanu, dintre Moldo- 
veni, și Brătescu Voineşti sau Liviu Rebreanu, dintre 
ceilalţi. Bibliotecara ar putea să facă un salut în românește, 
pe care a început s?o rupă, acestui oaspe rar şi să vorbească 
mai departe în rusește ascultătorilor streini. Ar putea-o 
astfel urmări, de pe soclurile lor, și marii scriitori ai 
Rusiei din acest secol şi jumătate de luptă pentru idei și 
pentru frumos, Tolstoi, dindărătul sprâncenelor lui grele 
de prooroc, și Pușkin, plin de anul svăpăiat al şederii lui 
la Chişinău și de cântecul limbii de acolo; care-i mai sună 
în urechi. 


176 


Biblioteca municipală din Odessa este o clădire monu- 
mentală, cu fațadă clasică. Aduce la aceste țărmuri, atât 
de aproape de ale Ifigeniei din Taurida, cu oarecare po- 
poare pe atunci mâncătoare de oameni, o zare de ape 
mediteraneene. Treci prin sălile ei cu o adevărată bucurie 
a minţii. Este un loc de linişte și de gândire. Am căutat 
în grădinile dindărătul bibliotecii acel copac sfânt din 
Japonia, de care ea este mândră. Parcă se ascundea, 
pentrucă n'am dat de el. Este din familia Gingi.oaceelor și 
cineva ne strecura în mână, la ieşire, câteva crăcuţe cu 
frunze catifelate stranii. Era ca o solie dintro altă lume 
și ne-am dus pe bulevardele largi, înfiorați de amintirea 
acestui copac sfânt care n'a vrut să se arate. 


~ 177 


COOK DESCOPERITORUL 


Pe la anul 1740, într?o zi de vară, un băiat stătea cu 
picioarele în apă, la una din coastele Angliei. In zare 
trecea o fregată, cu toate pânzele deschise. Pescăruși o 
înconjurau țipând, ca şi cum S'ar fi ridicat de pe catargele 
și vergelele ei. Acolo era numai un sat de pescari și n'avea 
cum să tragă. Dar băiatul o aștepta. Iraintase în mare, 
fără să-şi dea seama, ca și cum ar fi putut să-i iasă în 
întâmpinare. Lua atunci o mare hotărire. Să fie căpi- 
tanul unui asemenea vas şi să plece cu el în lumea largă, 
aşa cum plecaseră vestiţii descopetritori, despre cari cetise 
în cărți. Era al nouălea copil dintro casă de plugari 
săraci și ajutase, până la 13 ani, pe tată-său la lucrul 
câmpului. Işi rupsese umerii cărând la sacii de cartofi. 
Venise pe aici ca să câştige mai mult. Ucenicise la un 
negustor de care nu se putea lega. Seara, în loc să se 
culce, se strecura până la malul mării, ca să se uite la 
apă şi la cer. Ştia că stelele sunt ca niște semne fără greş 
puse de Dumnezeu în drumurile mișcătoare ale marti- 
marilor. Le iubea. Vedea oameni pe uliţi cari aveau 
ochiane şi parohul dădea lecţii de astronomie nautică, la 
cine vrea să ia. La cine vrea să ia și se găseau câțiva 
șilingi. El îşi întorcea buzunarele pe dos, dar nu cădea 
nimic din ele. N’avea decât numele lui, cu care plecase, 
singură zestre, de acasă. Il şoptea și acum, pe gânduri: 
James Cook. Inchidea ochii şi-l auzea în afară de el, 
cum îl prindeau valurile, îl luau vânturile şi dădea ocol 
pământului: James Cook! James Cook! 


178 


Se ridica din ape înaintea lui insula unde aruncase 
ancora, ca întâiul călător alb, în acele singurătăți ale 
Oceanului Pacific, Roggeveen Olandezul, înconjurat deo- 
dată de sute și de sute de pirogi indiene. Era întâia zi 
de Paşti, o Duminecă de 6 Aprilie 1722. Oamenii ieşisetă 
toți pe punte. Se așteptau să audă clopotele Invierii. Se 
luau în braţe și tâdeau fără pricină. Era un popas cu un 
munte înalt, pe care li-l scosese în căile lor pustii Paştele. 
l-au zis Insula Paștelui. Când s'au uitat însă mai bine 
la coastele ei, s'au îngrozit și s'au băgat unii în alții, 
căutând parcă apărare. Nişte făpturi de piatră uriașe, 
jumătate intrate în pământ, ca și cum ar fi fost prea 
grele ca să le ţie, priveau nemişcate întinderile ȘI-A 
priveau $i pe ei. Coboriseră de pe înălțimi fără număr. 
Aveau să calce și să sdrobească cele trei corăbii, pe care 
plutiseră încoace, și. pe ei, cei 223 dela cârme și dela 
pânze. Acum parcă le auzeau pasul. N'aveau glas decât 
un murmur, Însăși suflarea vântului. Erau zeii și idolii 
acestor locuri, tăiați pe măsura altor oameni, de pe o 
lume care nu seamănă cu a noastră. Erau 555 de sfinxi 
de 20 și 25 de metri, ciopliți nu se ştie de cine și în tot 
cazul nu de cele câteva mii de ființe aşezate în apropiere 
și neputincioase ca și ei, călătorii veniţi de departe. Aici 
trebuia să fie numai un crâmpeiu de continent scufundat, 
cu popoare întregi de asemenea făpturi de piatră uriașe. 
Stăteau de pază la intrarea oceanului. Uciseseră pe Ma- 
gellan și aşteptau și pe alţii, pentru o soartă la fel. Poate 
și pe el, James Cook, atunci când avea să ajungă pe 
acolo. 

Băiatul acesta de 13 ani avea să fie al patrulea și cel 
din urmă descoperitor de lumi noui, după Italienii, Por- 
tughezii și Spaniolii, Cristofor Columb, Vasco de Gama 
şi Magellan, un Englez, în sfârşit, ca o mărturisire a tim- 
purilor care se schimbau. Vikingii cei roșii cari, la fel 
cu Polinezienii, străbătuseră, fără să lase urme, atâtea 
mări, căpătau acum un nume. James Cook, până să 
calce, ca voluntar în războiul împotriva Franței din 1755, 
pe vasul cu nu știu câte tunuri, Eagle, Vulturul, făcuse 


1.19 


12° 


şapte ani treabă câinească de marinar pe o corabie de 
cărbuni pentru aprovizionarea Londrei şi ajunsese până 
în Norvegia, prin fiordurile de unde ieșiseră întâi des- 
coperitori ai Americii, dela cari, în călătoria lui în Islanda, 
i-a învăţat poate şi Columb drumurile. Tot acolo în- 
tâlnise întâia oară munții de ghiață plutitori ai Polului 
Nord, Fusese ca 0 școală pentru ceilalți munți de ghiață 
plutitori dela celălalt pol, printre cari avea să fie trimis 
ca să găsească acea Terra Australis incognita, conti- 
nentul de Miazăzi necunoscut. El l-a împins cu piscul 
corăbiilor lui tot mai îndărăt, în Oceanul Inghețat, până 
a arătat că n’a avut niciodată ființă. Ceilalți descoperitori 
au dat de pământuri care rămăseseră mii de ani ascunse 
Europenilor. James Cook a sfârâmat În țăndări un con- 
tinent întreg, de care nu se știa decât din hărțile cosmo- 
grafilor, încă dela Ptolemeu şi dinainte, din izvoare de 
unde le-a cules şi el. Cu James Cook se încheie călăto- 
riile de descoperiri. Nu mai erau minuni de aflat. Mai 
rămăseseră pe glob câteva pete albe. Incep, în schimb, 
călătoriile de cercetare. Ele se mai fac și astăzi. 

James Cook a fost dela început nu numai un marinar 
şi un soldat, deosebiți amândoi, dar şi un om de ştiinţă. 
De când era pescar și cârmaciu, à luat lecţii de mate- 
matică, de topografie şi de astronomie. Dus de războiu 
și de ocrotitorii pe cari și-i câștigase prin pricepere şi 
hărnicie, pe ţărmii fluviului Sfântul Laurenţiu și ai 
Insulei "Ţara Nouă, a făcut ridicări de plan care sunt 
întrebuințate până în zilele noastre. Harta lor a fost 
tipărită la Londra, în 8 foi, între 1776—1778. Atunci 
autorul avea o faimă fără pereche, dar lucrările erau mai 
vechi și prin ele ajunsese să facă isprăvile care-i aduseseră 
atâta faimă. Suntem în secolul Enciclopediei, și James 
Cook se desvoltase în umbra ei. In August 1766 fusese 
la Capul Ray ca să urmărească o eclipsă de soare. Ra- 
portul pe care l-a scris despre acest fenomen, l-a: pus 
în legătură cu Societatea Regală dela Londra. Când, 
peste 2 ani, guvernul a hotărît să organizeze, prin acea 
societate, o expediţie care să urmărească, în mările au- 


180 


WU] 


strale, trecerea planetei Venus prin dreptul soarelui, nu- 
mele lui James Cook a venit pe toate buzele. Numit 
locotenent la comanda vasului Endeavour, Silinţa, de 
370 de tone, cu 8o de oameni la bord și pregătit pentru 
o lipsă de 18 luni, el pornea din portul Plymouth, din 
colțul cel mai de Apus al Angliei, de unde pleacă și astăzi 
vapoarele spre Cap, la 26 August 1768. La 20 Mai același 
an, tocmai în timpul lucrărilor de pregătire, sosise, 
dintro călătorie în jurul pământului, exploratorul englez 
Walkis, care a dat sfatul ca trecerea lui Venus să se ur- 
mărească din insula Tahiti, descoperită de el. Intracolo 
şi-a deschis corabia pânzele. 

Viaţa de descoperitor a lui James Cook începuse. 
Avea 40 de âni și se găsea în stăpânirea unor însușiri 
și mijloace, care nu erau decât să se desvolte, în cei 
peste 1o ani cât a colindat toate mările și oceanele pă- 
mântului. Avea sarcina să călăuzească mănunchiul de 
specialişti, încredințați lui, până la locul și îndărăt, de 
unde se puteau mai bine face observaţiile astronomice 
pentru care treceau Ecuatorul și se duceau la antipozi. 
Avea ca tovarăși pe astronomul Charles Green, pe me- 
dicul suedez Solander, elev al lui Linné și profesor la 
British Museum și pe Joseph Banks, căzut la slăbiciunea 
botanicei. Doi pictori, unul de vederi şi de oameni, iar 
celălalt de subiecte științifice, țineau locul fotografilor de 
astăzi, cel dintâiu Buchan și cel de al doilea Sidney 
Parkinson. Erau o corabie de oameni de știință, o aca- 
demie cu pânze. Soarta lui James Cook a schimbat-o 
într'o strălucită expediţie de explorare de ape și de pă- 
mânturi necunoscute, Ea a fost numai ca o pregătire 
pentru celelalte două călătorii, care au luminat pentru 
totdeauna Pacificul dela un capăt la altul și au dus o 
nouă ţară de coloniști, cea mai mare, în acele paragini 
de apă. În timpul care le mai rămânea, după împlinirea 
scopului de căpetenie, Endeavour şi oamenii ei puteau 
să facă și unele cercetări. Le-au făcut atât de bine, încât 
trecerea lui Venus, ca un disc negru prin fața soarelui, 
pe o zi senină, la 3 Iunie 1769, între orele 9,20 dim. şi 


181 


3,10 după amiază, n'a însemnat decât un simplu episod. 
Temeiul a fost ceea ce a urmat. Noua Olandă, cu margini 
turburi, a ajuns un continent, Australia. 

Cine urmăreşte pe o hartă cele trei călătorii în jurul 
pământului, ale lui James Cook, cea din urmă întreruptă 
în insula Haway la 14 Februarie 1779 de o moarte nă- 
prasnică, le vede pe toate rotindu-se aproape ca loc de 
ajungere și de plecare, pe lângă Noua Zelandă. Dacă 
ar fi fost să-i păstreze vreun pământ numele, ea ar fi 
fost cea mai nimerită. E drept că strâmtoarea, de el 
găsită şi umblată întâiu dintre insula de Miazănoapte a 
marelui arhipelag, Auckland, și insula de Miazăzi se chiamă 
Cook. Pe aproape sunt golful şi capul Palliser în amin- 
tirea comandantului pe care l-a avut pe vasul Eagle, 
când a pornit ca voluntar în războiul din Canada cu 
Francezii. Alte numiri, cum e müntele Egmont, sunt 
date de el atunci. Muntele cel mai înalt al insulei celei 
mari, de 3768 m, pe sub care James Cook a trecut, când a 
făcut înconjurul Nouei Zelande, a fost botezat mai 
târziu cu numele lui. Pe vârf i s'a așezat un monument 
măreț. Steagul pe care l-a înfipt în acei ani depărtați 
pe o înălțime, ca mărturisire că a pus stăpânire pe acele 
locuri în numele Regelui George III, fâlfâie și astăzi, 
dar parcă tot n'ajunge. Cook avea dreptul în acest unghiu 
şi răspântie de oceane, cu deosebire iubită, la mai mult. 
Acolo şi-a frecat întâia oară nasul de nasul locuitorilor 
maori, ceea ce e semn de prietenie și de pace, prietenia 
și pacea lui cu oamenii Pacificului. Rândurile, jumătate 
de glumă și jumătate de duioşie, care povestesc, atât 
în descrierile de călătorie, cât mai ales în volumul lui 
George Forster, toate acele întâlniri, sunt dintre cele 
mai frumoase ale nesfârşitului și mereu schimbătorului 
drum. Cook ar fi avut dreptul la mai mult. 

Noua Zelandă era mai înainte foarte puţin cunoscută. 
Se credea că în părţile de Miazăzi ea se leagă de legen- 
darul continent austral, iar la Apus de viitoarea Australie. 
James Cook i-a dat ocol și a despărţit-o de amândouă 
aceste pământuri, întorcând-o pentru totdeauna la alcă- 


182 


tuirea ei de astăzi. Vorbele pe care le-a spus atunci s'au 
împlinit întocmai: « Dacă Europenii înființează o colonie 
în această țară, au să aibă nevoie numai de puţină grije 
și muncă pentru ca să facă să crească în ea tot ce le 
trebue». Băștinașii i-au plăcut în deosebi. Ei ziceau că 
vin dintr'o țară care se chema Hawaiki, poate din părțile 
insulelor Samoa. Dela Tahiti până în Noua Zelandă se 
vorbea, în tot cazul, aceeaşi limbă. Tahitianul, pe care-l 
luaseră cu ei și l-au pierdut de friguri abia la Batavia, 
se înțelegea foarte ușor cu localnicii. Din cercetarea lor 
se vede mai cu seamă că James Cook a fost un premer- 
gător și într'altă ramură. In descrierile de călătorie de 
până la el se amintea, fireşte și de oamenii întâlniți precum 
şi de animale și plante și de înfățișarea locurilor, ca de 
orice noutăți şi ciudățenii. El începe să facă și altceva, 
întârzie la obiceiuri, caută lămuriri, hotărnicește grupuri 
de popoare, se opreşte la om în sine, face adică etno- 
grafie. Este întâiul etnograf printre marii călători de 
până atunci. Din Noua Zelandă a ajuns în Australia, 
dând Angliei un nou continent. Locul unde a tras, Botany 
Bay, lângă Sidney de mai târziu, este până la noi cel 
mai bun golf al Australiei. A trecut în lungul coastei 
de corali cu mari primejdii, pe lângă Noua Guinee mai 
departe. 

Când a intrat întrun port de acasă, la 11 Iunie 1771, 
după 3 ani de rătăciri, James Cook a intrat în același 
timp și în istoria descoperirilor. Anglia își căpăta prin 
el un loc, nu în cucerirea uscatului, pe care-l lăsa altora, 
ci în cucerirea mărilor, de care acesta atârna. Ea a înțeles 
să-și folosească în noui întreprinderi omul care se do- 
vedise chemat pentru ele. Intrebarea, care se făcea și 
mai grabnică după întoarcerea chiar de pe acele locuri 
a lui Cook, era aceeași: are sau nare ființă continentul 
austral? Cook a fost ales ca să dea răspunsul. La 13 Iulie 
1772, două corăbii plecau din același port, Plymouth, 
în căutarea acelui răspuns. La bordul vasului care ducea 
pe Cook, Resolution, Hotărîrea, de 460 de tone, urcau, 
între alți oameni de știință, și cei doi Forsteri. George, 


183 


redactorul strălucit al celei de a doua călătorii, mavea 
decât 18 ani. Nu ştiu altă carte, scrisă cu mai multă 
bogăţie de fapte și mai îmbictor farmec, din câte cărți 
de călătorie avem, decât a lui. N’o ajung, prin această 
îmbinare, nici Chauteaubriand sau Bernardin de Saint 
Pierre, adânciţi în marea poezie primitivă, nici Alexander 
von Humboldt, în Priveliştile lui din natură, ca o intro- 
ducere la cosmos, un fel de nouă Summa a științelor. 
Este ca o epopee în proză, a unei lumi mai aproape de 
stările Raiului decât ale pământului. Trebue cetită nea- 
părat de oricine vrea să înțeleagă nu numai pe Cook, 
dar și secolul şi puterile care-l chemau. Este ca Luziadele 
lui Camoens pentru Vasco de Gama. 

Drumul nu mai era cel obișnuit pe la capul Horn, 
ci pe la Capul Bunei Speranţe şi mereu spre Răsărit între 
50? şi 600 latitudine sudică printre ghețarii călători, mii 
și mii de kilometri, 170 de zile fără să vadă uscat. Dela 
apele fosforescente din clima caldă, care privite cu lentila, 
se dovedesc populate de milioane de vietăţi, ca o pulbere 
de licurici, până la pânzele colorate de auroră boreală 
și la soarele de Miazănoapte, acești întâi drumeţi polari 
au avut parte de toate minunățiile. Nimeni până la ei 
nu mai bătuse anume și pe asemenea depărtare aceleași 
paragini. In cețurile călătoriei, Cook a pierdut al doilea 
vas care-l însoțea, Adventure, de 330 de tone, sub co- 
manda lui Tobias Furneaux, care fusese al doilea loco- 
tenent în expediția lui Wallis. Nu l-a mai întâlnit decât 
la Tahiti, ca să-l piardă din nou, în timpul unei furtuni 
de 7 zile în apropiere de Strâmtoarea lui Cook și să nu-l 
mai vadă decât acasă. Intre Africa și Noua Zelandă, de 
continent austral nici vorbă. Pornind în cei doi ani ur- 
mători dela Noua Zelandă, James Cook a făcut două 
călătorii în cerc, unul mai mic pe la Tahiti și insulele 
Societăţii şi al doilea mai mare, care l-a dus în Ianuarie 
1774 până la 71070” latitudine sudică, la insula Paștelui, 
cu lumea ei de piatră, insulele Marchize, iar Tahiti, de 
unde, adânc spre Apus, la Nouile Hebride şi Noua Cale- 
donie. Oceanul Pacific din emisferul austral era într’a- 


184 


devăr o întindere de apă neîntreruptă pe mii de kilo- 
metri de niciun uscat. Drumul spre casă, aproape de 
paralela 6o nu l-a întâlnit nici el. Cook bănuia că ar fi 
un continent polar, de unde veneau ghețurile, dar el 
era altceva și avea să fie cercetat abia în secolul nostru. 
Cetiţi însă pe George Forster, căutarea aceasta fără preget 
a unui uscat, cate nu vrea să se arate! Este omenirea 
însăși, luminându-și cu un felinar toate colțurile, rând 
pe rând, ale locuinței care i-a fost hărăzită. 

Intoarcerea din a doua călătorie s'a făcut la 29 Iulie 
1775, după 3 ani și 18 zile. Numaidecât au început pre- 
gătirile pentru cea de a treia. Trebuia încercată trecerea 
pe la Miazănoapte, din Anglia în China, folosind apele 
Oceanului Inghețat. Nimeni nu era mai potrivit pentru 
această expediţie îndrăsneață decât James Cook. La r2 
Iulie 1776 vasul Resolution își deschidea pânzele spre 
Miazăzi, urmat la 19 zile de Discovery sub comanda 
locotenentului Clerke. Descoperitorul pornise în cău- 
tarea celei din urmă descoperiri, care era moartea în | 
insulele Hawai. Ia aceeași cale de pe care se întorsese, 
pe la Capul Bunei Speranţe, pe la Insulele Prințului 
Eduard și ale Nemângâierii şi apoi în lungul Oceanului 
în vederea Tasmaniei, de care nu și-a dat seama dacă 
este o insulă de sine stătătoare sau un cap al Australiei, 
și până la Noua Zelandă. Forster, tatăl, în a doua călă- 
torie, fusese de părere că pământul Nouei Olande este 
un nou continent și că ar fi mai nimerit să se cheme 
Australia. Părerea lui a precumpănit. Din Noua Zelandă, 
Cook se îndreaptă spre vechile cunoștințe, Tonga și 
Tahiti, scotocind după insule noui în acel furnicar poli- 
nezian. Era ca un rămas bun. La Crăciunul 1777 întâl- 
neşte, după ce trece Ecuatorul, o insulă pe care o numeşte 
cu numele sărbătoarei. Pluteşte mereu spre Miazănoapte, 
urmând aproape meridianul şi deodată zarea, la 18 Ia- 
nuarie 1778, se boboroşează de munţii uneia din insulele 
Hawai, botezate de el atunci Arhipelagul Sandwich. 

Pleacă mai departe la 27 Februarie. Se apropie de 
coasta Californiei. Negustoreşte cu Pieile Roșii, cari 


185 


sunt nişte hoţi mai primejdioşi decât popoarele din emi- 
sferul austral al Pacificului. Pe când un grup de al lor 
stă de vorbă şi se tocmește cu echipajul la un capăt al 
corăbiei, alt grup, la celălalt capăt, scoate de zor cuiele 
și fuge cu ele. Negustoresc toţi cu blăni de vidră de Cam- 
ciatca, cu veşminte de cânepă, arcuri și lănci, undițe, 
chipuri de lemn cioplite, săculețe de praf roșu, găteli în 
fier sau aramă de nas şi capete şi braţe afumate de oameni, 
ca o pastramă care ar fi trebuit să le fie foarte plăcută 
Englezilor. Dă ocol Alascei, trece prin strâmtoarea 
Bering și înaintează pentru împlinirea marei sarcini care 
l-a adus. Dar la 17 August 1778 se găsește în fața unui 
câmp de ghiață, la 70°41 latitudine nordică, prin care 
încearcă zadarnic, timp de o lună, să afle o trecere. La 
26 Octomvrie face cale îndărăt ca să poposească în in- 
sulele Sandwich şi să le cerceteze în lunile de iarnă. 
Cele din urmă rânduri în Jurnalul lui de bord, care se 
păstrează la British Museum și a dat 9 volume de tipat, 
sunt dela 6 Ianuarie 1779 şi sună ca un cântec de încre- 
dere şi de biruință. Intrase în al ş-lea an de viață: 
« Mulțumită acestei neizbânzi, am putut să vedem din 
nou Insulele Sandwich şi să ne îmbogățim călătoria cu 
o descoperire care, cu toate că cea din urmă, pare, în 
multe privințe, cea mai de seamă făcută vreodată de 
Europeni, pe toată întinderea Oceanului Pacific». 

In seara de 14 Februarie James Cook era ucis de 
Hawaieni, într’o ciocnire neașteptată. Fusese sărbătorit 
ca un zeu al insulei și se plimbase printre oameni cu O 
stofă roşie pe umeri, ca idolii şi zeii lor, azi, mâine, săp- 
tămâni. Un localnic, Rono, își ucisese din gelozie, mai 
de mult, nevasta, dar avusese atâta părere de rău, încât 
nu-și mai venise în fire și plecase pe o pirogă, spunând 
că avea să se întoarcă într'o zi pe o insulă plutitoare, 
cu nuci de cocos, câini şi ziare pe bord. Preoţii îl făcu- 
seră sfânt. Acum sfântul venise din nou între ai lui, 
așa cum făgăduise. La 4 Februarie corăbiile ridicaseră 
ancora, dar, descoperind unele stricăciuni, au amânat 
plecarea. Băștinașii, nu se știe de ce, se făcuseră dușmănoşi. 


186 


Nu voiau să lase pe marinari să-și adune provizia de apă 
dulce. Le-au furat o barcă în noaptea de 14 Februarie. 
Cook s'a gândit să pună mâna pe Rege ca ostatec, până 
vor înapoia barca şi a coborât pe uscat. In învălmășeala 
care s'a născut, a căzut doborit de mulțime. Trupul lui 
a fost făcut bucăţi și risipit ca talisman în toată insula. 
După lungi tocmeli, locotenentul Clerke, care luase co- 
manda, a putut să mai aibă capul și cele două braţe. 
Era tot ce rămăsese din cuceritorul Pacificului. Expe- 
diția a plecat în Camciatca la strâmtoarea Bering, pe 
drumul pe care l-ar fi făcut și el, dar n'a izbutit să treacă. 
Clerke a murit de tuberculoză la 22 August, de 38 de 
ani. Corăbiile au ancorat pe Tamisa la 1 Octomvtie 
1780. James Cook nu mai era cu ele. Işi ducea mai de- 
parte viața de zeu, pe insulele descoperite de el, în 
lumea de ape a Oceanului celui Mare. 


187 


VIAŢA LUI GOETHE 


Dacă ar cuteza cineva să întrebe, în numele cărui secol, 
al XVIII-lea sau al XIX-lea, a venit să vorbească lumii 
Johann Wolfgang Goethe, mă tem că n'a fi nimeni să 
răspundă. Nimeni decât el însuși. A fost o coardă, care 
a cântat mai frumos și mai adânc decât alte coarde, iar 
cântecul nu cunoaște îngrăditura secolelor, şi a fost o 
minte, care a vrut să cuprindă în ea omul întreg și visurile 
lui, iar mintea mare ce face cu timpul. Goethe a răspuns 
în istoria vieții lui, dar nu-l credem destul. Taina rămâne . 
aceasta. Când spune ceva prin gura lui Faust, omenirea 
ascultă și astăzi cu aceeași băgare de seamă. Este ea de 
totdeauna, care iubeşte, sufere şi luptă. Când suspină 
strofa scurtă a Regelui din Tule plângem fiecare cu e, 
iubirea care sa dus, înghițită de ani sau de alte puteri, ca 
potirul regal de valuri. Este pe rând al nostru, trăeşte 
cu noi, iar noi călătorim cu secolele, dela unul la altul, 
şi mai departe. Ne ducem zeii cu noi şi de aceea zeii n'au 
vârstă. Imbătrânim numai noi, care ne schimbăm la fiecare 
popas, tot alţii și alţii, şi nu ei, purtaţi pe umerii noştri, 
şi cari se păstrează aceiași. lată de ce suntem porniţi să 
uităm și de Goethe, nu atât că s'a ivit pe pământ întrun 
timp anume, cât mai ales că și l-a însușit și l-a înfățișat, că 
a fost, chiar când creştea și se făcea mai mare decât el, 
omul acelui timp. | 

Prin 1808 Goethe se apropia de 6o de ani. Mutise 
Schiller şi se oprise în floare primăvara literaturii germane, 
pe care amândoi o pregătiseră. Ieşise atunci partea I din 


188 


Faust, ca un rămas bun dela tinereţe, cu iubirea firii 
deslănțuite și a catedralelor gotice. A doua parte din Faust 
trebuia să fie o construcție păgână clasică. Işi pierduse 
tocmai mama, care-i dăduse firea veselă și plăcerea să 
spună povești. Trecutul se umplea tot de mai multe fiinţe 
iubite, care-l priveau de acolo cu duioşie. Lucra la o 
nouă ediţie a operelor, care-l întorcea deopotrivă spre cele 
de altădată. Atunci i-a venit gândul, dela sine, adică din 
toate aceste fapte și altele, sau la cererea unor prieteni, 
cum se vede din prefața la autobiografie, să-și scrie istoria 
vieții. A început-o la 1811, avea gata 3 părți în 1814; cea 
din urmă, a patra, nu s'a tipărit decât în 1832, anul morţii. 
Nu mai era pentru el, ci pentru viitorime. Cele 6oo de 
pagini de text îl urmăreau dela naştere până la porţile 
Weimarului, ceea ce înseamnă dela 1749 până la 1775, 
în pragul bărbăţiei, cu fiinţa deplin închegată. Ea ieşea 
râurând din plin secol al XVIII-lea, cu pornirea lui, 
de o parte enciclopedistă, de îmbrățișare a tuturor celor 
știute, și de găsire, pe de altă parte, a unui duh nou, 
care să le pătrundă și să le învioreze. Se pregătea revoluţia 
omului, după care trebuia să urmeze revoluția societăţii. 
Goethe își înalță glasul lui din mijlocul acestei lumi, care 
în același timp cutremură și mângâie. După Ev Mediu şi 
după Renaștere, Europa urca o nouă treaptă. Goethe stă 
pe această treaptă și nu poate fi înţeles în afară de ea. 
El este omul autobiografiei lui, care este din secolul al 
XVIII-lea. 

Inceputul ei este măreț. Nu trebue să ne înșele zâmbetul, 
care mai mult se simte printre rânduri, ca o pulbere menită 
să mai slăbească atâta strălucire. Un astrolog ne duce la 
marginea pământului, ca să ne arate, plimbându-ne printre 
stele, că s'a născut un prunc minunat. Astrologul e pruncul 
însuși, la vârsta înţelepciunii, și zâmbetul este tot al lui. 
Ascultaţi-l: « Am venit pe lume în Francfurt de pe Main, 
la 28 August 1749, la amiază, când bătea 12. Stelele erau 
bune. Soarele se afla în zodia fecioarei şi era în ziua aceea 
în culmea cerului. Jupiter și Venus îl priveau cu prietenie, 
iar Mercur nu cu răutate. Saturn și Marte rămâneau 


189 


nepăsători: numai luna, care atunci se făcea plină, își 
întărea văpaia de sub zare, cu atât mai mult cu cât intrase 
în ora ei planetară». Până n’a trecut acea oră, copilul 
n’a putut să se nască. Şi când s'a născut, era mai mult 
mort decât viu, din neîndemânarea moașei. Această 
întâmplare a îndemnat pe bunică-său, al cărui nume l-a 
luat, Johann Wolfgang Textor, șoltuz al orașului împără- 
tesc, să facă o Şcoală de moaşe, așa că din venirea lui pe 
lume și încă din întâia zi, au tras foloase toți concetățenii 
cari l-au urmat și au putut să aibă astfel o naștere mai 
uşoară. | Mi-aduc aminte că ştiam odinioară pe dinafară 
acest început și-l spuneam tare, numai pentru mine, ca 
un descântec. In Germania trebue să fie lucru obișnuit: 
« Am 28. August 1749, mittags mit dem Glockenschlag 12, 
kam ich im Frankfurt am Main auf die Welt». Este un 
rând care se poate scrie în piatră. 

Se desfăşoară acum povestirea, din fapte mărunte, a 
unei yieți peste care toți ne aplecăm alături de povestitor. 
Goethe este şi aici, ca în toată opera, legat cu o mie de 
fire de ceea ce se petrece, pentrucă el nu scrie niciodată 
decât despre întâmplări ale lui, şi în acelaşi timp desprins 
și străin; pentrucă nu scrie decât ca să ajungă la o împăcare 
cu sine şi cu lumea. Intro pagină din partea a doua, a 
autobiografiei, la 200 de pagini, dela întâile rânduri, se 
întâlneşte, mai mult ascunsă decât la vedere, această 
mărturisire, care parcă ar fi scăpat în treacăt și este, când 
colo, un crez şi o lozincă de viaţă şi de artă. Ea ne ajută 
să înţelegem și această autobiografie însăși: « “ot ce se 
cunoaşte de mine nu sunt decât crâmpeie ale unei mari 
spovedanii, pe care cărticica de faţă este o încercare în- 
drăsneaţă so facă întreagă». Dar spovedania atâta câtă 
fusese făcută până în ziua când s'a hotărât să-i acopere 
golurile, era înjghebată din cântece, din povestiri şi din 
piese de teatru. Prin urmare, nici compoziţia pe care o 
dădea ca întregire, avea să aibă altă trăsătură. Faptele 
aveau să fie lucruri trăite, pe când prelucrarea lor și înfă- 
țişarea stilistică aveau să se supună unor legi proprii. 
care sunt ale artei scrisului şi nu ale adevărului uscat, 


190 


De aceea și vestitul subtitlu al volumului Din viaţa mea: 
Inchipuire și adevăr. El a ajuns singur să deosebească 
autobiografia lui Goethe de alte autobiografii, și a dat 
naștere la nesfârșite discuţii. Ca orice operă de artă, ea 
este mai adevărată decât adevărul, dar nu este nici tot 
adevărul, nici numai adevărul. Biografii lui Goethe au 
trebuit să facă, toți, cale întoarsă, Şi să alcătuiască din nou, 
din alte izvoare, viaţa întâilor 25 de ani ai scriitorului. 
Singură, aceasta din urmă, încheia, din bucăţi puse cap la 
cap, cu grije, ca fărâmele adunate cu mâna ei de zână, 
trupul lui Făt Frumos, ciopârțit de vreun smeu, a doua, 
aceea lăsată de poet, aducea numai ea apa vie, care-l 
făcea să se miște pe viteaz și să pornească după noui 
isprăvi. Punându-le alături, avem de învăţat nu numai 
mici amănunte, lăsate de o parte sau altfel înfăţişate de 
autobiograf, ci chiar ceea ce înseamnă miezul artei lui. 
Tot ce, este mai mult este această artă. In autobiografia 
lui Goethe nu este nici numai închipuire, nici numai 
adevăr, ci amândouă împreună, întrepătrunzându-se ȘI 
prin aceasta una singură, alcătuire nouă, făcută în cuptoa- 
rele lui, la călduri înalte, de scriitor. 

Când a fost vorba să se apuce de scris, Gocthe a crezut 
că este mai bine înainte, deși nimic nu părea mai ușor, 
fiind la mijloc numai o spovedanie, și încă și aceea în- 
cercată de atâtea ori în alte tipare, să-și deprindă mâna, 
și a tradus din italienește viața lui Benvenutto Cellini. Ni- 
mic nu era: mai deosebit decât val-vârtejul nebunesc de 
pățanii al marelui aur făurar, care nu căuta liniștea, ci 
sbuciumul, pus lângă trebuința de cumpănă și de senin 
de dincoace. Şi cu toate acestea încercarea a izbutit. 
Lucrarea a fost dusă la capăt cu o sârguință și o ştiinţă 
a formei, care priveau numai pe jumătate originalul italian. 
Scriitorul vedea în aluatul străin pe care-l frământa în 
mâini, ceea ce îl urmărea și căuta în el, propriile destăinuiri. 
Lăsa pe Cellini să povestească mai departe în legea lui 
și își auzea tot mai limpede, cu cât traducerea înainta, 
glasul propriu, cu desăvârşire altul. Este bătător la ochi 
pentru oricine cum, de pildă, toată viaţa Italianului se 


194 


aduna ca întrun singur loc şi o culme, în noaptea îngro- 
zitoare, care trebuia să facă din el un artist atât pentru 
ceilalți cât și pentru el însuși, sau să-l lase și mai încolo 
un meşteşugar de mărunțişuri, a turnătii statuii lui Perseu, 
cel de dinaintea Loggiei dei Lanzi dela Florenţa. Turnase 
bronzul şi a căzut bolnav de oboseală, dar bronzul nu 
prindea, şi atunci s'a târît mai mult decât a mess și i-a 
aruncat pe gâtul răsuflătoarei, pe unde răbufneau aburii 
roşii, toate farfuriile, paharele și tacâmurile de cositor 
pe care le avea. Apoi s'a prăbușit ca mort până a doua 
zi. A doua zi Perseu a ieşit din lutul răcit cu coiful înaripat 
şi cu capul meduzei la capătul brațului. Povestirea se 
isprăveşte curând și ea. Nu mai avea cu ce se hrăni după 
o asemenea ispravă. Viața lui trecuse întradevăr, cu 
lucruri mari și cu lucruri mici, și se pierduse în opera de 
artă. Nu mai trăia decât această operă. La Goethe viața 
rămâne până la urmă mai de seamă decât opera, pentrucă 
viaţa a fost ridicată la înţelesul de operă însăși. Din 
cercetarea istoriei medievale a oraşului Frankfurt și din 
tot ce îl înconjoară, acolo la Strassburg și la Wetzlar, cu 
“arhive de demult, catedrala lui Erwin de Steinbach și 
mesele unde oaspeţii, și el între ei, se purtau după codul 
cavalerilor, sa închegat încet Götz von Berlichingen. El 
se desprinde însă fără sgomot, ca o poamă de pe cracă, 
şi rămâne locului. Goethe merge mai departe fără să 
stăruie. Din năzuința către o viață după poruncile firii, 
aşa cum o sfătuiau împreună Homer şi Jean Jacques 
Rousseau, şi din suferințele proprii de dragoste a ieşit, 
ca un şivoiu de patimă și de desnădejde, Werther, care cu 
jacheta lui albastră şi cu jiletca și pantalonii strânși pe 
picior şi scurți galbeni, a umplut deodată literatura ger- 
mană și a înconjurat de o vâlvă numele lui Goethe, pe 
care n'a mai cunoscut-o în aceeaşi măsură a doua oară. 
Scriitorul întârzie la împrejurările din care s'a ales ro- 
manul, și nu la el, și-și vede de drum fără să pară. Pentru 
Egmont face această pregătire, care este ca un adevărat 
prolog în cer, pentrucă descopere toată ființa lăuntrică a 
omului și a scriitorului și legătura ei cu puterile de taină 


192 


de deasupra lui, dar lucrarea în sine nu-l oprește mai mult 
decât celelalte: « S'a văzut pe larg, în cursul acestei desfă- 
șurări biografice, cum copilul, băiatul, tânărul, au căutat 
să se apropie pe diferite căi de ceea ce se află dincolo de 
simțurile noastre, la început privind cu înduioșaie la o 
ieligie a firii, apoi poposind cu iubire la una pozitivă, 
după aceea, încercându-și, prin retragerea în sine însuși, 
puterile proprii și în sfârșit lăsându-se cu bucurie credinţei 
tuturor. Când s'a mișcat încoace și încolo, a scotocit și s'a 
uitat împrejur, prin locurile dintre aceste ţinuturi, a 
întâlnit multe care nu făceau parte din „niciuna dintre 
ele și a crezut că se pătrunde treptat de adevărul că este 
mai bine să-ţi întorci gândul dela cele uriașe și necuprinse. 

A crezut că descopere în firea, cu viață și fără viaţă, 
însufiețită și neînsufleţită, ceva care nu se vădeşte decât 
în contraziceri și nu poate de aceea'să încapă în niciun 
înțeles și cu atât mai puţin întrun cuvânt. Nu era dumne- 
zeesc, pentrucă arăta fără noimă; nici omenesc, pentrucă 
n'avea minte; nici diavolesc, pentrucă era binefăcător; 
nici îngeresc, pentrucă lăsa uneori să se vadă bucurie de 
răul altuia; semăna cu întâmplarea, pentrucă nu dădea de 
gol nicio urmare; aducea cu pronia cerească, pentrucă lăsa 
să se bănuie o legătură. Tot ce ne mărginește pe noi, el 
îl străbătea ; părea să se joace în voie cu părțile alcătuitoare 
ale ființei noastre; strângea timpul și întindea spațiul. 
Părea că se simte la larg numai între cele cu neputinţă 
și că aruncă dela el cu dispreț pe cele cu putință. 

Această făptură, care părea că pătrunde între toate 
celelalte ca să le despartă sau să le lege, am numit-o de- 
monică, după pilda celor vechi, care băgaseră de seamă 
ceva așișderea. Am căutat să scap de această făptură 
înfricoşată, ascunzându-mă, după obiceiul meu, îndă- 
tătul unei imagini». Parcă vorbeşte Diotima din Mantinea, 
întrun dialog socratic. Imagina, după care se apără 
Goethe, este Egmont. Drama istorică în sine nu-l ţine 
pe loc. Trece. Benvenuto Cellini, cu marele rug pentru 
Perseu, făcut așa ca să-l vadă toată lumea, nu l-a cucerit 
şi nu l-a abătut dela ceea ce însemna la el mai mult decât 


193 


13 


un procedeu stilistic, un fel de înțelegere altul, a omului 
între semeni şi mai cu seamă între puterile care-i mișcă, 

Goethe priveşte lumea în deobște, în care s'au desvoltat 
întâii lui ani, cu observaţia ascuţită că multe din amintirile 
noastre din copilărie nu sunt amintirile chiar ale întâmplă- 
rilor, ci ale vorbei de atâtea ori auzită, a celor mai mari, 
martori la ele, ca o împletire de vieţi și de înrâuriri, 
adesea hotăritoare pentru omul de mai târziu. In jurul 
luminiţei lui, și luminând acel trecut, zărește pe soră-sa 
Cornelia, vede pe părinţi, casa în care se cuibăreau ca 
într?o cetate, orașul cu uliți întortochiate, primăria istorică, 
obiceiurile de sărbători, câmpia de dincolo de ziduri, 
svonurile de descălecări împărătești și odată pe împăratul 
apostolic el însuși. Cutremurul dela Lisabona din 1755 
n’a sguduit numai marele port portughez, dar și închi- 
puirea lui fragedă, care l-a păstrat până acum. Stampele 
de pe pereţi și din cartoane, aduse de tată-său din Italia, 
duc spre studiile de artă și spre călătoria înnoitoare dela 
1786, care-i împarte viața şi opera în două. Lecţiile de 
religie îl fac să se gândească la un alt Dumnezeu, nu de 
litere şi de ritual, ci de daruri ale pământului, din care 
ridică un altar, unde se închină. Te temi să nu te miști și 
aici între adevăr şi închipuire: tot felul de lucruri și de 
întâmplări de atunci, care ajung la omul mare gusturi şi 
credinţe, dacă nu cumva aceste gusturi şi credinţe nu sunt 
întoarse cu bună ştiinţă și așezate în trecut, pentrucă 
trebue să fi avut o rădăcină și rădăcina nu se putea să fi 
luat decât această înfățișare | De atunci este admiraţia 
pentru Frideric cel Mare, care a dat eroul de care avea 
nevoie Germania, risipită într'o sută de stătulețe, de atunci 
legătura cu teatrul, întâile încercări literare în proză şi în 
versuri şi întâia iubire. Numele fetei este Gretchen şi 
aduce numaidecât aminte de Margareta din Faust, în care 
S'au împletit însă alte iubiri. Scăparea este o fugă, plecarea 
la studii, la Universitatea din Lipsca. De câte ori a dat 
de o încurcătură de inimă la fel, mijlocul a fost același. 
De Friederike Brion a lăsat Strassburgul, de Lotte 
Wetzlarul, de Lili Frankfurtul, de d-na von Stein Wei- 


194 


p pua an 


marul. Pe unde trece și se așează, oameni, locuri și stări 
de 'suflet se luminează ca de o lumină dinăuntru și rămân 
aprinse pentru toate timpurile. « Din viața mea» cuprinde 
unele din cele mai pătrunzătoare portrete de contimporani, 
din toate ramurile, și analize de curente de idei și de 
curente literare, de o bogăţie de documentare și de o 
adâncime de vederi, fără pereche. Printre toți și toate, 
ca un țurțure dintr'o boltă de peșteră, crescând din 
musteala pământului, adună şi se desvoltă omul Goethe. 
El este mic într'o lume mare, dar, când trebue, o podoabă 
şi un stâlp al ei, ridicat încet din mulțimea celorlalți. Iată 
şi părerea lui despre acest scris, în care el rămâne, dela 
început până la sfârșit, eroul: « Aceasta pare să fie sarcina 
de căpetenie a biografiei, să zugrăvească pe om în împre- 
jurările vremii lui și să arate întru cât întregul i se pune 
de-a-curmezișul, întru cât îl ajută, în ce fel îşi urzește de 
aici o părere despre lume și despre om și, cum, dacă este 
artist, poet, scriitor, o răsfrânge apoi în afară. Dar pentru 
aceasta se cere ceva care abia se poate ajunge, ca insul 
să se cunoască pe sine și să cunoască secolul, pe sine, 
întru cât prin toate schimbările sa păstrat acelaşi, secolul, 
care ca atare smulge cu sine, îi hotărăşte un rost și îl 
ciopleşte atât pe cine vrea cât și pe cine nu vrea, aşa încât 
se poate prea bine zice de fiecare că, după cum s'a născut 
cu 10 ani mai de vreme sau mai târziu, a ajuns, în ce 
priveşte pregătirea și înrâurirea în afară, cu desăvârșire 
altul». 

Dela Goethe încoace autobiografiile s'au scris altfel 
decât se scriau până la el. Omul tăia brazdă în toate 
genurile prin care se rostea și lua pe ceilalți cu sine. Dacă 
s'a putut zice până și de Bismarck, marele cancelar, că fără 
Goethe și-ar fi scris memoriile lui politice altfel ! Se în- 
tâlnesc în aceste pagini alături, cu firide făcute pentru mai 
târziu anume pentru ei, Carlyle și Hippolyte Taine, adică 
teoria eroilor și teoria mediului și în același timp o tre- 
buinţă și o bănuială a omului că lucrul care ni se pare la 
început cu neputinţă ne poate ferici şi pe noi, de vreme 
ce Goethe l-a avut în cap și l-a întrupat în viața și în 

195 


13% 


această operă a lui, unde ea se oglindește, senină și sigură 
de sine. Nici numai noi, nici numai lumea, duși și ducând 
totodată, nu ființe robite vieţii, ci oameni în care toate 
nepotrivirile se împacă, Prometeu deslegat de pe stâncă 
şi primit între zei. 

Nu știu, acum, după ce am închis încă odată cartea pe 
care am cetit-o de atâtea ori, dacă idila dela Sesenheim, 
din casa de lângă Rin a pastorului Brion, cu grădina ci 
plină de vântul a două țări șia două culturi, nu este 
întâmplarea de răspântie a acestei autobiografii. Se dădea 
atunci în tânărul de 21 de ani o grea luptă. Era Frankfurtan, 
aproape la o poartă a Franţei. Invăţase franțuzește dela 
ofițerii şi oamenii de teatru, învățase chiar să-și cunoască 
inima tot dela ei, în anii din războiul de șapte ani, când 
trupele regelui din rococo ţinuseră sub ocupație orașul 
lui de naştere. Trăise câtva timp în Leipzig, micul Paris, 
şi se întorsese de acolo cu întâile lui încercări de scenă 
scrise în alecsandrini. Venise de rândul acesta, luat fără 
voie parcă pe un povârniș înflorit, pe pământ francez 
și la o universitate mai mult a poporului francez. Datorită 
lui Herder, poeziei populare, lui Shakespeare, lui Erwin 
de Steinbach, arhitectul medieval al catedralei, panteistului 
Spinoza, în locul lui Voltaire fără Dumnezeu, demonis- 
mului lui şi mai ales Friederikei, Goethe s'a depărtat 
pentru totdeauna de sufletul francez și s'a făcut German 
şi numai German, poate cel mai mare German al tuturor 
timpurilor, nu undeva în mijlocul Germaniei, ci aici, la 
marginea ei. Ne mișcăm între făpturi din Faust. Margareta 
își împleteşte coadele bălaie şi cântă la oglindă, înainte să 
se culce, Regele din Tule. A fost o făptură aevea, dar se 
schimbă înaintea noastră și ia făptură de legendă. Poate 
că în această fată germană de țară este însăși Germania, 
casa parohială cam ruinată, pentru care pastorul ajutat şi 
de Goethe făcea mereu planuri de înnoire, fără să se îndure 
să le împlinească, pentrucă s’ar fi pierdut ce avea ea mai 
frumos, duioşia vechimei şi zidurile vii, pământul german 
însuși, din ce în ce mai poruncitor. Trăim şi noi într'o 
lume îndoită, de închipuire şi de adevăr. Nu ne mai doare 


196 


nici seninătatea acea crudă a tânărului poet, câștigată și cu 
dureri proprii, găsind însă împăcare într'o nouă operă 
poetică, dar și cu sdrobirea inimii celorlalti, rămaşi fără 
mângâiere. Portretul acesta de mozaic se face bucată cu 
bucată, din pietricele de marmoră italiană, din chihlimbar 
german, din aur de peste mări, dar fiecare piatră este un 
suflet de om și mai ales de femeie. Zâmbește pentrucă i s'a 
dat această dorită menire, portretul merge mai departe, 
lumea se îmbogățește, dar cu câtă suferință! Șantierul 
de pe care urmărim această creştere este însăşi autobio- 
grafia. Suntem martori la felul cum se caută şi se închiagă 
un mare om, ca să ni se dea, la urmă, cu uneltele și cu 
flacăra ochilor, nouă. 


197 


WERTHER 


Poate pentrucă Werther este mai mult romanul tine- 
reții decât romanul iubirii, a sguduit cu atâta putere 
lumea când s'a arătat, nu ca o stea lângă altele, licărind 
la un loc ştiut, ci ca o cometă care se avântă din adân- 
curile cerului și chiamă toate privirile. Cetiţi-l încă odată, 
cu pază, ca să nu fiţi furaţi de farmecul lui și să vă puteţi 
păstra judecata liberă. Tânărul acesta ne vine înainte în 
jachetă albastră și cu vestă de piele și pantaloni galbeni, 
așa cum a intrat în literatura lumii. Ține pe Homer în 
mână. Ii place singurătatea. Ii este dragă firea, o fântână 
ca în biblie, unde se întâlnesc patriarhii și femeile lor, 
florile, copiii. Nu ştie ce vrea. Se caută. S'a desfăcut 
de oameni şi locuiește la țară, tocmai ca să nu se lase 
abătut de nimicurile traiului împreună şi să stea față în 
față cu viaţa adevărată. Este o taină tot ce-l înconjoară 
și este o taină el însuși. Il vedem trecând pe marginea 
câmpului. Clocoteşte în el dorul să se cunoască pe sine 
și să cunoască pe alții. Ii trebue o întâie faptă, în care 
amândouă aceste stări să se sălășluiască și să se lumineze 
deodată. Să trăiască din plin, ca pentru veșnicie în această 
faptă şi să pornească mai departe spre alte isprăvi, după 
ce a primit răspunsul și are deslegarea. Când l-am vedea 
ieşit la celălalt țărm, ar fi bărbat. Am apropia însă pleoa- 
pele, ca să-l avem în amintire mereu pe cel dintâiu. 
Werther n’a mai ieşit la țărmul de dincolo. N'a mai putut 
să se desprindă de iubire, către care mergea cu ochii 
închişi. Dându-și moartea atunci, el a rămas pentru tot- 
deauna tânăr. 


198 


Aduceţi-vă aminte de acele cuvinte pe care, chiar 
dela întâile pagini, le spune servitoarea, lui Werther, 
care a bătut pentru întâia oară la poarta Lottei. Sunt 
obișnuite și nu sunt, cum sunt toate întâmplările acestei 
cărți. Ele dau de veste că puterea, care are să hotărască 
soarta oamenilor din coperţile ei, este îndărătul scenei, 
gata să intre: « Domnișoara Lottişor are să vie numai- 
decât». Mamsell Lottchen wiirde gleich kommen. Oas- 
pele nerăbdător n'a mai așteptat, a pătruns în curte, a 
urcat scara și a deschis ușa. Romanul lui Werther și al 
Lottei a început. Această logodnică de 18 ani, cu rochia 
înfoiată a vremii și cu pieptarul care lasă pieptul destul 
de descoperit, taie în picioare din pâinea mare neagră 
felii pe potriva celor şase fraţi și surori, dela 2—11 ani, 
agățați de poalele ei. Este ca o vedere nemeșteșugită 
și gospodărească dintrun Homer de astăzi. Povestirea 
este la fel, de toate zilele și negătită, dar peste care se 
adună din cele patru unghiuri fulgerele, ca să ardă și 
să facă cenușe. Toate înșelările de sine și svârcolirile 
n'ajută la nimic. Femeia este făgăduită altuia. Iubirea, 
care se înfiripă negândită, mare ieșire. Este numai un 
episod în romanul tinereții, cu sfârșit de moarte. 

A fost scris în patru săptămâni, în primăvara anului 
1774. Era şi o primăvară a literaturii germane, scurtă 
şi viforoasă, așa cum sună și numele mișcării care o 
înfățișa, Sturm und Drang.« Suferințele tânărului Werther », 
Die Leiden des jungen Werther's, au fost privite numai 
decât ca însuși glasul acelei vremi. Niciodată n'a cunoscut 
Goethe o faimă asemănătoare. "Ţările germane nu l-au 
mai încăput. Micul roman a ajuns foarte curând o carte 
a Europei. Unele țări, ca Danemarca, i-au oprit intrarea, 
ca o carte primejdioasă. Indemna la sinucidere și atâţia 
nenorociţi din dragoste, ca Werther, au crezut că trebue 
să sfârșească la fel. Poetul scria şi tipărea pe socoteala 
lui, ca un tânăr cu mijloace și mândru ce era, încă de 
zece ani. Anul celălalt, în vârstă numai de 24 de ani, 
dăduse pe Götz von Berlichingen. Werther este întâia 
catte pe care i-o scoate o firmă de editură. Era întâiul 


199 


pas de scriitor, după toate datinile, pe care-l făcea în 
literatură. Era şi ca o culme și în același timp un rămas 
bun dela o întreagă viață. Tinereţea lui, destul de sbu- 
ciumată, se încheia cu Werther. Era cântecul din urmă 
şi măreț al acestei tinereţi. In anul celălalt, în 1775, se 
aşeza la Weimar. Weimar însemnează pentru Goethe o 
tăspântie. Singura dată când a mai cetit romanul, în 
1776, nu l-a înţeles. Toate i se păreau ciudate şi n'ar 
fi zis că sunt scrise de el, cum i-a mărturisit prietenei 
lui de atunci, d-nei Charlotte von Stein. 

În convorbirea cu Eckermann dela 2 Ianuarie 1824, 
unde Goethe este adus să vorbească despre Werther, 
păsim cea mai izbutită caracterizare a lui. « Am pus în 
discuție, zice Eckermann, dacă marea înrâurire pe care 
a avut-o Werther la apariţie, stătea într'adevăr în legă- 
tură cu timpul.» «Nu pot, zisei, să mă recunosc de 
partea acestei păreri răspândite peste tot. Werther a făcut 
epocă pentrucă a apărut și nu pentrucă a apărut într”o 
anumită vreme. Se găseşte în orice timp atâta suferință 
nemărturisită, atâta ascunsă neliniște și urit de viață și 
la unii oameni atâtea nemulțumiri cu lumea, atâtea ciocniri 
între firea lor și aşezămintele sociale, încât Werther ar 
face epocă şi dacă ar apărea astăzi». « Ai foarte mare 
dreptate, răspunse Goethe și de aceea cartea lucrează 
și astăzi asupra unei anumite vârste tinere, ca odinioară. 
Tot de aceea n'aș fi avut nevoie să-mi scot propria stare 
turbure de tinereţe din înrâuriri obşteşti ale vremii mele 
sau din cetirea unor autori englezi. Erau mai de grabă 
împrejurări individuale foarte apropiate care mă zoreau 
şi mă puneau la lucru și care m'au dus în acea stare de 
suflet de unde a ţâșnit Werther. Trăisem, iubisem şi 
suferisem foarte mult ! Aceasta a fost. 

« Mult desbătuta vreme a lui Werther face parte, 
dacă te uiţi mai de aproape, nu din mersul culturii ome- 
nești, ci din mersul vieții fiecăruia, care, înzestrat cu un 
spirit liber dela naştere, trebue să înveţe să se potrivească 
şi să se deprindă cu tiparele strimte ale unei lumi îmbă- 
trânite. Fericire înăbușită, lucru oprit în drum, dorințe 


200 


neîmplinite, nu sunt păcate ale unui timp anumit, ci 
ale fiecărui om, și rău ar mai fi dacă n'ar avea oricare 
dintre noi, cel puțin odată în viață, o epocă în care 
Werther să i se pară ca scris pentru el». 

In autobiografia lui Goethe se poate urmări, în schimb, 
dar cu băgarea de seamă pe care o cere această împletire 
de închipuire și adevăr, cum s'a născut Werther. Cu- 
noscuse în anul 1772, când se dusese la Wetzlar, după 
practică juridică, din Mai până în Septemvrie, pe Char- 
lotte Buff, logodnica lui Johann Christian Kestner, un 
foarte cum se cade funcționar al Legaţiei din Braun- 
schweig, și s'a îndrăgostit de ea. Femeia avea firea veselă 
și nevinovată din roman, deși în ea, după felul scriito- 
tului, s'au amestecat și alte făpturi femeiești. In același 
oraș trăia un tânăr, foarte liniştit şi la locul lui, funcționar 
şi el de legatie și fiul unui savant, Jerusalem. Se purta 
cu jachetă albastră și vestă de piele și pantaloni galbeni. 
Aproape îl uitase, când peste doi ani, a auzit că s'a si- 
nucis pentrucă se îndrăgostise de o femeie măritată. 
Atunci toată această parte din viaţa lui împreună cu 
alte întâmplări mai dincoace asemănătoare, au intrat în 
fierbere. Le avea la îndemână și le purta cu el neînche- 
gate, până l-a hotărît sinuciderea lui Jerusalem. Werther 
a fost Jerusalem, care-i dăduse și un sfârșit pe care 
înainte nu-l vedea, Charlotte a rămas Lotte, iar Kestner 
s'a făcut Albert. Faptele se ţin atât de aproape de bio- 
grafia lui, încât până și ziua de naştere a lui Werther, 
când primește daruri, este ziua de naştere a lui Goethe, 
28 August. Scriitorul își dă o adevărată osteneală ca să 
iasă la iveală și pune trăsături după trăsături, care să-l 
descopere. Romanul este liric. El ar fi putut să fie scris 
şi în versuri. 

Goethe a ales dinadins forma romanului în scrisori, 
ca să păstreze mai bine prospețimea de mărturisire, pe 
care se gândise să i-o dea. Avea înainte vestitul roman 
al vremii, la Nouvelle Heloise, de Jean Jacques Rousseau, 
vechiu pe atunci abia de zece ani și care umpluse de nişte 
zori de preromantism cerul literar al Europei. In faţa 


201 


scrisorilor, care se schimbă între cei doi îndrăgostiți 
francezi, cu desvoltări calde, dar trecute prin niște clase 
de retorică, se deşirau dincoace scrisorile unuia singur, 
pline numai de suflet și disprețuitoare de orice sfială şi 
_tegulă. Scrisorile lui Werther nici nu erau trimise femeii 
iubite, ci unui prieten. Acesta își ia el asupră-şi, atunci 
când Werther tace, să umple golurile și să povestească 
noaptea îngrozitoare a pistoalelor. El ne-a păstrat și 
traducerile din Ossian. Va fiavut grijă ca exemplarul 
din Emilia Galotti lui Lessing, lăsat deschis pe masă, 
să nu se piardă. Werther ceruse să fie îngropat între doi 
tei, la o parte, în cimitir, pentru ca drept credincioșii, 
la coborârea lor în pământ, să nu se sperie de vecină- 
tatea cuiva care-și ridicase singur zilele. Teiul romantic, 
îmbrățișat de școala literară a tinerilor dela 1800, cari 
începuseră atunci să judece pe Goethe ca pe un bătrân, 
închide astfel, ca două braţe verzi, romanul lui Werther. 
Goethe purta cu sine toate școalele. El era toată lite- 
ratura germană. 

Dacă sa spus de Goethe și au spus-o nu numai alții, 
dar şi el, că făpturile femeiești din literatura lui epică 
și dramatică i-au izbutit mai bine decât făpturile băr- 
băteşti, stau foarte la îndoială dacă aceeaşi constatare 
sar mai potrivi şi cu Werther. Werther este, întâiu, mai 
bogat și luminat din mai multe laturi. Este legat cu 
lumea şi de dorinţele ei. După ce piere, trăiește înainte, 
prin aceste rosturi numai ale lui şi pe care alţii le iau 
şi le poartă mai departe. Iubirea crește în el treptat, 
până când îl sfărâmă. Putea s*o mute, ca pe o pasăre, 
pe altă cracă şi s?o înveţe să se mângâie și să uite. A vrut 
so oprească pe loc, în toată puterea ei, şi să înlăture 
trupul, care putea so ducă în viaţă la creşteri sau la 
scăderi. Iubirea este ca un fund de flacără, pe care silueta 
lui se desenează neagră și sigură. Nu poți să-l părăsești 
şi să nu suferi cu el. Iubirea lui este tinerețea, care are 
odată în fiecare din noi 22 de ani și prin aceasta se amestecă 
până la nedeosebire cu a noastră. Ea nu se chiamă la 
ceilalți altfel, ci numai Lotte își schimbă numele şi în- 


202 
> 


fățișarea. Limba, în care este scris Werther, fragedă, 
străvezie şi avântată, mare pereche nici în literatura lui 
Goethe. Ea este întreagă a eroului povestirii și-l înso- 
ţeşte pretutindeni, adâncindu-i mai bine trăsăturile. Când 
trece în mâinile altuia, a povestitorului din roman, și 
încearcă să se facă epică, nu-i mai seamănă. Werther 
S'a strecurat și a ieşit dintre noi. Romanul s'a sfârșit. 

Din toţi cetitorii lui Werther, cari sunt nenumărați 
și în aceeași măsură femei și bărbați, femeile pentru el 
şi bărbaţii pentru Lotte, cel mai ciudat dintre toți ră- 
mâne până astăzi Napoleon. Il avusese cu el în campania 
din Egipt şi îl cetise nu odată, nu de două, ci de șapte 
ori. Ii cunoștea părţile slabe sau socotite de el ca atare 
și le-a atătat autorului, când l-a întâlnit la congresul 
dela Erfurt, în 1808. Goethe a înconjurat de oarecare 
taină această convorbire, privitoare la Werther. A po- 
vestit-o într'o schiță din Octomvrie acel an, în « Anale 
sau caete zilnice și anuale», Annalen oder Tag- und 
Jahres Hefte. Când a întrebat mai târziu stăruitorul de 
Eckermann amănunte, a zâmbit și n'a vrut să spuie. Atunci 
Napoleon era îngropat de trei ani în insula Sfânta Elena, 
iar scriitorul avea 75. Zic Analele: 

« Împăratul şade la o masă mare rotundă şi ia O gu- 
stare, la dreapta lui stă puţin departe de masă Talleytand, 
iat la stânga, destul de aproape, Daru, cu care vorbeşte 
în chestia contribuţiilor. 

Impăratul îmi face semn să mă apropiu. 

___ Rămân în picioare în faţa lui la o depărtare cuviin- 
Cioasă. ' 

După ce mă priveşte cu luare aminte, zice: « vous 
êtes un homme». Mă înclin. 

Intreabă: — Câţi ani aveți? 

— Şaizeci. 

— V’ați păstrat bine. 

Ați scris tragedii? 

Am răspuns numai ce trebuia. 

Atunci a luat cuvântul Daru, care, ca să măgulească 
întrun fel pe Germani, cărora avea să le facă atâta rău, 


203 


a spus un cuvânt despre literatura germană, așa cum 
era la el acasă și în literatura latină şi însuşi editor al 
lui Horaţiu. 

A vorbit despre mine, cam cum vor fi vorbit ocro- 
titorii mei din Berlin; cel puţin am recunoscut felul lor 
de gândire şi părerea lor. 

Adăogă apoi că am tradus și din franțuzește și anume 
pe Mahomet al lui Voltaire. 

Impăratul zise: « Nu este o piesă bună» și arătă în 
amănunt cât de nepotrivit este ca un cuceritor al lumii 
să se zugrăvească pe sine însuși atât de neprielnic. 

Aduse apoi vorba de Werther, pe care trebue să-l 
fi cercetat de-a fir a păr. După diferite observaţii foarte 
nimerite, aminti de un anumit loc și zise: De ce ați 
făcut aceasta? Nu este firesc, ceea ce desvoltă pe larg 
şi cu desăvârșire întemeiat. 

Il ascultai cu o față voioasă și-i răspunsei cu un zâmbet 
mulțumit că pu știu să-mi mai fi făcut cineva aceeași 
mustrare; dar o găsesc întru totul întemeiată şi mărtu- 
risesc fără înconţur că la locul acesta se poate arăta ceva 
ce nu-i adevărat. Numai că, adăogai, i-ar fi poate în- 
găduit artistului să se folosească de un meșteșug anevoie 
de descoperit, pentru ca să scoată anume efecte pe care 
nu le-ar fi putut ajunge pe o cale la îndemână și firească. 

Impăratul păru mulțumit cu aceasta . . .». 

Eckermann în convorbirile lui ciocăneşte în același 
loc, dar fără izbândă: « Adusei aminte de convorbirea 
cu Napoleon, pe care o cunosc din Schița care se găsește 
între hârtiile lui netipărite și pe care l-am rugat de multe 
ori să o ducă mai departe. Napoleon, zisei, vorbeşte 
despre un pasaj, care, după părerea lui, nu poate să ţie 
piept unei cercetări agere, ceea îi recunoaşteţi. Mult aș 
vrea să știu la ce pasaj sa gândit? — Ghicis zise Goethe 
cu un surâs tainic. Mi se pare să fie, zisei eu, acolo unde 
Lotte trimite lui Werther pistoalele, fără să spună un 
cuvânt lui Albert și fără să-i împărtășească presimțirile 
și temerile ei. Este adevărat că v'aţi dat toate ostenelile 
din lume ca să motivaţi această tăcere, dar se pare că 


204 


toate cad față de trebuința grabnică, atunci când era 
vorba de viaţa prietenului. — Observaţia dumitale, ce-i 
dreptul nu e rea. Dar dacă Napoleon s'a gândit la 
acest loc sau la altul, mi se pare mai bine să nu dau de 
gol. Și, cum am spus, observaţia dumitale este tot atât 
de întemeiată ca a lui». 

Am scos și am tălmăcit aceste rânduri din lucrări 
mai greu de avut la îndemână, pentrucă ele pun într’o 
lumină neașteptată această cărticică de tinereţe, de iu- 
bire și de moarte, care abia trece de o sută de pagini. 
Ele vorbeau și marelui Napoleon, cum i-ar fi putut vorbi 
și René de Chateaubriand și Adolphe al lui Benjamin Con- 
stant, care mat fi fost fără Werthe , dacă cei doi nu s'ar fi 
numărat printre ideologii și exilații regimului. Cineva a 
amintit de titanismul lui Werther, deşi pare straniu să 
se lege acest cuvânt de un învins. Dar dacă titanic este 
ceea ce întrece puterile unui om obișnuit, Werther, care 
a fost purtătorul unei patimi fără margini, are dreptul 
la acest nume. Napoleon simţea trebuința unei curți de 
titani. Werther era la această curte la el acasă și un bine 
venit. Cu toate că venea din secolul enciclopedist şi a 
patronat stilul « Empire», învietorul imperiului roman 
al lui Carol cel Mare era un romantic. El a fost pentru 
noua literatură franceză ceea ce fusese pentru cea ger- 
mană Frideric cel Mare; îi dăduse un erou. Chiar slă- 
biciunea pentru Werther, care arată spre o nouă vreme, 
era o dovadă. 

Mi-aduc aminte că mai de mult, şi n'am putut să 
aflu dacă a fost numai o anecdotă sau un fapt petrecut, 
O gazetă sau un alt așezământ din Germania, a pus la 
cale o cercetare despre cea mai cunoscută poezie ger- 
mană, Răspunsuri, nici vorbă, au venit nenumărate și 
din cele mai deosebite, lucruri cuminţi sau trăsnăi. Cel 
mai de mirare dintre toate a fost și a rămas însă acesta: 
« Cântecul clopotului», Das Lied von der Glocke de 
Goethe. Marea poezie a lui Schiller pătrunsese mai adânc 
în sufletul popular, dar numele olimpianului era, în 
schimb, mai în gura tuturor. I se puteau pune în seamă 


205 


şi creaţii care nu erau ale lui, pe când cele proprii, cu o 
zare mai largă decât hotarele limbii și neamului german, 
stăteau acoperite de celelalte, mai strict naţionale. Dacă 
sar întreba și acum, nu cu această primejdie, ca să se 
amestece oamenii şi operele, ce cărţi, anume de Goethe 
sunt mai iubite, nu stau la îndoială să cred că răspunsurile 
cele mai multe s'ar opri la Faust și la Suferințele tână- 
tului Werther. Omul care iese din sine, ca să deschidă 
o cale de mângâiere și de mântuire lumii, și seamănul 
lui, care se întoarce în sine ca să arate pe om lui însuși, 
dincolo iubirea, numai o lumină pe drum, cu trecere 
dela o femeie la alta, dela Margareta la Elena, dincoace 
femeia una singură și numai ea, aerul și rostul vieţii, 
care, când i se iau, viaţa se stinge. 


ROMÂNII ŞI STRĂINĂTATEA 


Face bine să poţi ceti într’o revistă streină un studiu 
cum este acela al d-lui Joan Moga,-conferenţiar de istorie 
la Universitatea din Cluj, mutată vremelnic la Sibiu, 
Românii transilvăneni în documentele ungurești ale 
Evului Mediu, Die Românen Siebenbiirgens in den un- 
gatischen Urkunden des Mittelalters. Revista se chiamă 
Buletinul trimestrial dela Lipsca al Sudestului Europei, 
Leipziger Vierteljahrsschrift für Südosteuropa. Lipsca este 
strâns legată de viața noastră încă din vremuri mai 
vechi și ne-a dat nu numai mărfuri de tot felul, dar și 
cuvinte, cum este numele târguclei, lipscănie, și al celui 
care o mânuiește, lipscan. Strada Lipscani a rămas până 
astăzi cea mai comercială stradă din București. Mai târziu, 
spre școlile ei înalte, s'au îndreptat tinerii noștri, cari 
urmăreau o pregătire deosebită comercială, deşi de acolo 
ne-au venit și filosofi şi sociologi. Filologii au avut 
Seminarul lui Weigand, de unde am primit atâţia tehnicieni 
ai limbii, pe care-i mai avem, pe unii în Universitate și în 
Academia Română, și am primit atâtea lucrări ale profe- 
sorului, despre noi de aici și despre Românii balcanici. 
Un fel de Weigand mai tânăr, dar cu legături mai mult 
cu Ungurii, pe când celălalt le-a avut mai mult 
cu Bulgarii, făgădueşte să ajungă și d-l Georg Stadtmiiller, 
redactorul acestui Buletin în numele Institutului Sud-Est 
european de pe lângă Universitatea din Lipsca. 

Vecinii noștri, dela Arad până în marginea Săcelelor, 
pun la cale cercetări despre Transilvania și în deosebi 


207 


despre Români, care ne-ar putea folosi şi nouă, ieșind din 
arhive altminteri pentru noi închise, dacă ele mar fi, așa 
cum dovedeşte d-l loan Moga în acest studiu că sunt, 
cu scăpări de nebăgare de seamă și cu răstălmăciri însu- 
flate de împrejurările politice. Lupta se dă în jurul tezei 
continuității româneşti. Românii nar fi băștinași în Tran- 
silvania, ci veniţi în urma poporului originar din Asia, 
care a luat-o în stăpânire. Este o adevărată desfătare 
intelectuală să urmăreşti cum omul de știință român 
răstoarnă cu liniște orice argument împotrivă, pe care 
tabăra neprietenilor se grăbeşte să-l dea la iveală. 

Aci nu este, încă dela Rösler încoace, numai punerea 
faţă în faţă a două ipoteze, care se păstrează în cărți de 
specialitate, fiecare cu partizanii ei, oameni de catedră sau 
de cercetare liberă. In orice țară din lume și în orice 
ramură de știință se poate întâlni aceeași stare și ea n'a 
tulburat nicăieri pacea lumii. Dincoace, ipotezele științifice 
sunt teze politice. Dacă se dovedeşte, pentru un popor, 
că istoria hui începe în același pământ cu o sută de ani mai 
târziu decât a celuilalt, poporul dintâiu trebue să curețe 
locul sau să trăiască, fără niciun drept şi lăsându-se cu 
timpul desnaţionalizat, sub cel de al doilea. Europa nici 
nu ştie încă limpede temeiul acestor controverse, vezi 
Doamne istorice, pentrucă ar avea de ce petrece. Dar 
atunci dacă, primind drept bune aceste străduinţe ale 
științei de Stat dintro țară care a fost făcută în cancelarii 
și de aceea crede și: astăzi numai în ele și în diplomele 
date de ele, popoarele, să zicem germanice şi slave, 
aşezate mult înainte pe aceleași locuri unde s'a cuibărit cu 
sabia poporul mai nou cu pricina, s'ar trezi astăzi, întă- 
râtate de asemenea teorii, să-i ceară același lucru? 

Lupta pe care o dă d-l Ioan Moga este o luptă de două 
ori ademenitoare. Ea se dă între oameni de aceeași pre- 
gătire ştiinţifică. Unii din cercetători, astăzi de cetăţenie 
streină, au fost până la 1940, cetăţeni români și au învăţat 
dela aceieași profesori de istorie ai Universității din Cluj 
dela care a învăţat şi d-l Ioan Moga. Se cunosc foarte bine 
şi nu-și măsoară pentru întâia oară puterile. Omul nostru 


208 


Planșa 25 


Fietre de Vad, IV 


Emanoil Bucu ţa 


tmnérm se Hiunut wp PAI] Mər’ 


= 


'L ‘N '0 0107 mnseze3e nýjung 


Planşa 26 


Vad, IV 


Pietre de 


Emanoil Bucuţa: 


Iimanoil Bucuţa: Picire de 


Vad, IV 


Planșa 27 


Puşcariu 


Fot 


Muntele Gaura din Bucegi 


Emanoil Bucuţa: Pietre d Vad, I} Planşa 25 


Foto J- Fischer 


Iarnă sub Piscul Blii 


Emanoil Bucuța: Pietre de Vad, IV Planșa 29 


Iarnă în pădurile Bucegilor Folo C. Tadeu 


Emanoil Bucuţa: Pietre de Vad, IV Planşa 30 


A cgoiu 


Emanoil Bucuţa: Pietre de Vad, IV Planşa 31 


Cheile Turzii Foto O. N. T. 


Tmanoil Bucuţa: Pietre de Vad, IV Planşa 32 


Cheile Bicazului 


Emanoil Bucuţa: Pietre de Vad, IV Planșa 33 


Cheile Bicazului 


Emanoil 


Bucuţa: Pietre de Vad, IV 


Valea Stănișoarei 


Planșa 34 


Foto J. Fischer 


ccm a 


- 


își apără mai departe, ca Mircea lui Eminescu, sărăcia și 
nevoile și neamul și ma încercat nici de poveste să scrie 
o Istorie a Ungurilor, în care să le arate, mai bine decât un 
istoric al lor, cine sunt și ce au de făcut. Foștii studenți, 
astăzi străini, ai Universităţii Regele Ferdinand I tocmai 
acest lucru au crezut că trebue să-l încerce și au scris o 
Istorie a Românilor, nu numai pentru Unguri, dar și 
pentru Europa, de vreme ce au tipărit-o și în limba 
germană. Noi n'am avea încă o lucrare de sinteză, pe care 
ne-au dat-o ei, în anul dela Domnul 1942. Dar lupta 
mai este ademenitoare pentrucă se dă în cuprinsul științei 
vecine, cu elemente care sunt numai ale ei, și ea este 
înfrântă la ea acasă, cum orice om nepărtinitor poate să-și 
dea, dela întâile ciocniri, seama. Ungurii sunt gata să 
părăsească pe Notarul anonim, întâiul lor cronicar, tocmai 
pentrucă după mărturisirile lui cu neputinţă de răsturnat, 
Românii se găseau în Transilvania înaintea venirii pe 
aceste locuri a coboritorilor din Arpad. 

Leipziger Vierteljahrsschrift für Siid-Osteuropa are 
un glas care se aude până departe. Ne face bine că, mai 
ales astăzi, a strigat în lume aceste adevăruri, cu care ne-am 
născut și care ne sunt scumpe ca viața. 


Intre revistele germane ieșite în vremea din urmă, 
ca să dea literatură, dar mai cu seamă articole de lămurire 
a altei lumi care parcă ar vrea să se nască și știri dela 
toate popoarele, trebue neapărat pusă și « Literatură 
europeană», Europäische Literatur, din Berlin. Am înaintea 
mea numărul 8, pe Decemvrie. Celelalte 7 dinainte trebue 
să semene ca înfățișare și în cuprins, cu acesta și cele 
viitoare deopotrivă. Se poate vorbi de unul ca de toate. 

Este un număr închinat Dunării, fluviul neamurilor. 
Au scris despre ea un german din Linz, Franz Tumler, 
amintiri dintro vreme mai fericită, de ceasuri de şcoală 
petrecute pe furiș la apă. La o trecere înnot dincolo, luat 
de cursul repede dela mijloc, şi la care nu se aştepta 
înnotătorul, a auzit, ca întro poezie de Schiller, ca în 
Scufundătorul lui, dar nu cu groaza dramatică din cuno- 


I4 209 


scuta baladă, ci cu fiorul mai liniştit şi mai adânc al trecă- 
torului cu ochii deschişi prin viață, glasul marelui fluviu, 
un freamăt făcut de unde şi de pietrișul de pe fund. 
Glasul acela dela Linz, care-și mai aduce aminte de munte 
şi de izvoarele cu albie scurtă năvălind din toate părțile 
în albia tot mai largă, este altul decât glasul Dunării 
dela noi. Aici, pe firul apei este numai un clocot, în care 
se sparg mici ochiuri şi vârtejuri. Fluviul nu mai aduce 
aminte de nimic. Trece mai departe, cântându-și numai 
sieși un cântec de drum. Este împletit, ca un otgon prin 
care Europa se leagă de mare, din atâtea părae și văi, 
unele mai puternice decât el, încât le-a pierdut de mult 
socoteala. Este acum mai mult decât o apă curgătoare, O 
Mare interioară, care se mișcă încet spre Răsărit, dar nu 
cum se mișcă fluviile pe un plan înclinat, ci cum se mișcă 
mările, la vânturile cele dintro singură parte ale văzdu- 
hului şi la rotirea împrejurul stelelor a globului. 

Despre Dunărea ungurească a scris un ungur conti- 
nental, din Pusta, care îl face să vadă în Tisa râul național, 
Lărinc Szabo. Sunt în mare parte pagini de ziar intim, 
cu o plutire din alți ani pe fluviul monoton, pentrucă este 
o apă de şes și de revărsări în voe, fără eroism, la o poruncă 
venită din susul văii, dintro albie aproape fără maluri și 
peste locuri tot așa de netede și de liniștite. Fluviul este 
numai ca o legătură la gâtul Ungariei, ca să aibă de ce 
atârna galbenul scump și care numai el are preţ, al Buda- 
pestei. El capătă oarecare drept la viață parcă numai 
pentrucă i-a fost dat să curgă pe sub podurile Capitalei. 
Este ca în Constituţia țării vecine, unde coroana Sfântului 
Ştefan, nu Regele, întrupează Statul. Ea poate să stea și 
mai departe în odaia de oţel din Palatul dela Buda fără 
un creştet pe care să se aşeze, și în așteptarea celui vrednic. 
Ar putea să aştepte și o mie de ani. Dunărea, la fel cu acest 
Rege, capătă un rost numai dacă udă băierile de aur ale 
acelei coroane. 

Dunărea românească intră vâjâind prin Cazane, ca Și 
cum i-ar fi izvorul acolo, şi se face o apă a noastră, pe O 
lungime de o mie de kilometri, căreia noi îi ținem tovărășie 


210 


până la Mare și îi culcăm sub cap cele trei braţe ale Deltei, 
înainte să se piardă în somnul verde al valurilor. La noi 
este fluviul părinte, pe ale cărui maluri s'a închegat un 
popor. Trece măreț și parcă el aduce viața și face ano- 
timpurile. Când nu-i ajunge propria albie se întinde în 
lacuri nesfârșite și dormită pe sub stufuri și sălcii, păzit 
de neamuri întregi de păsări înpiciorongate și sburând lin 
cu aripi largi ca niște pânze deschise de barcă, fără cântec 
și fără țipăt, ca să nu-l deștepte. Locurile și oamenii de 
aici ar fi altfel fără el. Strămoșii noștri i se închinau ca 
unui zeu. Ceva din părerile acelea de demult s'a păstrat 
până astăzi. Dunărea nu este pentru noi numai un drum 
comercial, ci o putere de descântec. A intrat în folklor 
și sa făcut suflet, cu alte averi ale sufletului românesc. 
Paginile scrise de Român au, alături de celelalte, și 
acest suflu ieratic. 


Atâţia dintre noi au rămas față de Italia la dragostea 
lui Badea Cârțan, ceva care vine din fund de secole și 
nu poate fi pus la îndoială de nicio întâmplare. Coloana 
lui Traian e ca un mare I de piatră, fără care nu s'ar putea. 
scrie pentru noi numele țării. De aceea ni se pare că 
Italia noastră nu seamănă cu Italia niciunui alt popor, 
precum și că niciun alt popor n’a cunoscut-o mai de mult 
şi înainte de poporul român, odată ce el a cunoscut-o 
dela naștere. Când mi s'a spus de conducătorul unui 
așezământ de cultură italiană din București, că poporul 
italian a avut legături mai vechi cu alte popoare din 
Răsărit şi vecine cu noi, am crezut, cu această judecată 
ciobănească, sigură de sine, de Badea Cârțan, că mi-a 
fost dat să aud o adevărată erezie. 

Nu este de mirare atunci că ne mișcă atât de deosebit 
numărul din revista « Romana», făcută la Roma și tipărită 
la Florența de Vallecchi, în care se urmărește cum sa 
oglindit în cultura și uneori în istoria Românilor, Italia 
şi cultura ei. Intoarcem cu fiecare pagină lucruri știute, dar 
cât de grea este pagina și câte glasuri deşteaptă ! Ne pare 
aproape rău că istoria noastră nu mai începe, ca în zilele 


244 


149 


şcoalei ardelene odată cu întemeierea Romei. Lupoaica, 
aşezată ca un dar al acestei Rome, pe piața pătrată din 
Cluj, avea acolo și alt înțeles. Nici cronicarii moldoveni, 
cati au scris cei dintâi că dela Râm ne tragem, nici cro- 
nicarul muntean, Stolnicul Constantin Cantacuzino, care 
a învăţat la școli înalte italiene, n'au făcut, nici pe departe, 
atât pentru legătura dintre Italia și Români, cât au făcut 
Ardelenii secolului al XVIII-lea, răsăriți atunci din toată 
Transilvania, din Maramureş până în Făgăraş, și dela 
Oradea până în marginea Banatului, ca să schimbe această 
mărturisire întrun crez. Badea Cârțan nu era decât un 
ucenic întârziat a] lor, așa cum noi suntem și am rămas, 
cu toată cartea noastră, ucenici ai acestui cioban călător. 
Lupoaica dela Cluj era un monument ridicat de Italia școlii 
ardelene. Nimic nu este în stare să dărâme acest adevăr. 

Numărul de curând apărut din revista « Romana», 
închinat României, are două contribuţii, care-i dau o 
noutate neașteptată. Colaboratorii obișnuiți, atât Români 
cât şi Italieni, stăpâni netăgăduiți ai problemei, sunt ŞI 
între copertele acestei publicaţii, ca niște oameni de casă, 
cu prezența dela sine înțeleasă. Te miră nu că îi întâlneşti, 
ci dacă ar lipsi. Sunt mai mult ca o chezășie pentru ceea 
ce ni se dă în afară de ei. Este însă măreață și nouă această 
înşirare de scriitori români, dela Dinicu Golescu şi Iancu 
Văcărescu, prin Simion Bărnuţiu și Ion Codru Drăgu- 
şanu, până la Duiliu Zamfirescu și Octavian Goga, cu 
rânduri de proză şi de versuri, în traducere, din ei, în 
care au căutat să înțeleagă şi să preamărească Italia. 
Niciodată nu ne-am fi închipuit că numărul lor a fost 
atât de mare și atât de strălucit. Ei sunt ca stâlpii unui 
portic de marmoră, prin care se poate trece cu ușurință 
dela un popor la altul. 

A doua contribuţie este o punere în lumină a ceea ce 
a însemnat pentru cunoașterea Italiei noui între Români 
„Ramiro Ortiz. Niciodată mare să se vorbească destul 
despre viaţa și opera lui între noi. L-am privit atâția 
ani, cât a trăit aici, ca pe unul de ai noștri, cu o îndoită 
cetăţenie firească, putând să se așeze deopotrivă atât în 


212 


——— e 


———— 


Italia care l-a născut, cât şi în România care l-a iubit, 
pentrucă nimeni n'a lucrat până la el cu aceeaşi râvnă 
la apropierea sufletească dintre cele două țări. Când s'a 
hotărît să plece, a plecat înainte de marile prăbușiri din 
Europa, aşa încât amintirea lui ne-a rămas legată de acele 
timpuri fericite și fără nicio umbră. Am fost la Cluj 
împreună cu el la deschiderea Universităţii Regelui In- 
tregitor Ferdinand I și la desvelirea acelui monument de 
bronz pentru școala ardeleană, Lupoaica veșnică, de care 
Ramiro Ortiz se simţea, ca italian, atât de mândru. Lu- 
poaica nu era făcută de noi, ci fusese trimisă de Italia. 
Niciodată n'am iubit-o mai mult. 


Cine a fost într'una din serile acestea la teatrul pe 
care l-a făcut din nimic Victor Ion Popa pentru mun- 
citori și a ascultat cele trei acte de Luis Fernandez de 
Sevilla și Rafael Sepulveda, ale « Măicuţei», trebue să 
se fi simțit, deodată, ca mine, în Spania. In singurul 
decor, care privea liniştit şi secular din fundul sălei la 
trecerea oamenilor și a faptelor lor, ieri cavaleri luptători 
pentru cruce și astăzi fete zglobii candidate de măritiş 
întrun orfelinat catolic, țara aceasta ciudată dela capătul 
Europei era mereu de față. Am auzit-o și la București, 
în scriitori mai mari și în timpuri mai liniștite, fie de-a- 
dreptul, în mărețul Calderon și în Judecătorul lui dela 
Zalamea sau în fremătătorul Lope de Vega și în Ţă- 
răncuța isteață și străbătătoare, fie prin alţii, în versurile 
lui Victor Hugo, din Hernani, sau ale lui Schiller, din 
Don Carlos, dar nu semăna. Era poate mai mult din 
vina noastră, a ascultătorilor, decât a unor străluciți 
artiști și cunoscători ai sufletului omenesc. Aveam Spa- 
nioli în faţa noastră și întâmplări spaniole, dar nu Spania. 
Piesa aceasta, cu o viață măruntă de astăzi, izbutea dela 
întâia deschidere în lături a cortinei, ceea ce dincolo 
rămânea numai ca o bănuială, chiar când ea se lăsa grea 
peste cel din urmă act. Atunci puteam să cunoaștem un 
dramaturg. De rândul acesta ni se înlesnea să cunoaștem 
un popor. 


213 


+ 


Ascultam cuvântul pe care cineva îl spunea înainte 
să înceapă spectacolul. Seara era pusă la cale de o so- 
cietate de apropiere româno-spaniolă. Şirul întâiu de 
scaune era plin de miniștri, ca trimiși ai statelor, iar 
şirul al doilea, de oameni de cercetare și de scriitori, ca 
trimiși ai gândului. La intrare se înjghebase o expoziție 
a cărţii și a publicaţiilor de literatură şi de știință, cu su- 
biecte dintro limbă sau din alta. Niciodată, din vremu- 
rile eroice ale idealului pan-latin, de acum o jumătate 
de secol și mai bine, nu se mai adusese între noi atâta 
viață iberică. Ne întâlneam din nou, după o lungă ră- 
tăcire, şi a unora și a celorlalţi, prin alte părți. Vorbitorul 
spunea mai departe de tot ceea ce ne leagă, rod al unor 
nesfârșite străduințe. Nume mari veneau în mijlocul 
nostru, ca descântate dintrun trecut care părea pentru 
totdeauna închis. Glasul lui se împletea, pentru mine, 
cu alt glas, deopotrivă de scump, al lui Vasile Pârvan 
făcând acum douăzeci și cinci de ani cea mai frumoasă 
cuvântare, închinată lui vreodată, împăratului spaniol, 
Traian. Făptura înaltă şi luătoare aminte, a celui care a 
împletit, nu atât două neamuri ca să dea unul singur 
nou, ci două suflete, al lumii răsăritene cu al lumii apu- 
sene, ca să zămislească un alt suflet, al nostru, în care 
clocotesc până astăzi aceste două obârșii, trebue să fi 
fost şi el martor. Asculta ce zicea Pârvan: « Pentru brâul 
de argint al Dunării lupta acum un spaniol, cu fire tânără, 
cu credință proaspătă, cu speranță nepusă la încercare; 
lupta, ca în vremile bătrâne, ale alcătuirii Italiei, când 
tăria romană se oțelea mai mult prin înfrângeri decât 
prin biruințe, cu voința hotărîtă de a împlini cele fixate 
de Roma eternă, fie chiar şi după un secol de lupte și 
un ocean de sânge». Impăratul murise departe de Italia, 
la Selinunt în Cilicia și cenușa lui purtată în trireme de 
aramă pe Mediterana albastră, fusese aşezată la picioa- 
rele coloanei, pe care trebuia să se păstreze cioplită în 
piatră istoria războiului dintre Daci și Romani și în fund, 
în cețurile viitorului, nepătrunse încă de contemporani, 
istoria poporului român. Am făcut de-atunci o singură 


214 


ființă. La nașterea noastră stă un Spaniol. Deopotrivă 
ca în epopeia lui Virgil, în care Enea pleacă din Răsărit, 
cu bătrânul Anchize pe umeri și cu amintirea căderii 
Troiei, ca să înfiinţeze, după multe rătăciri, Roma, Traja- 
nida noastră 'ar trebui să înceapă cu ieșirea din Spania a 
omului sortit să ne fie părinte, până la poposirea lui pe 
aceste țărmuri. Parcă ar fi o bătrână legendă şi este un 
adevăr istoric, pe care îl învaţă copiii în școală. Venim 
dela marginea pământului, de-acolo de unde Finisterrae 
sunt capuri bătute de Atlantic. Nu intră bine în Europa 
decât cine intră prin Spania. La ieșire, tot ea este ade- 
vărata poartă. De aceea, la orice zi a Spaniei printre 
Români, Traian se desface din analele latine sau din 
înthinarea lui Pârvan și vine să facă legătura, ca o ca- 
taramă de aur. Este între noi și acum. Vorbitorul din 
faţa cortinei își urmăreşte textul frumos în foile de hârtie 
și nu-l vede. Dar noi, ceilalți, cari ascultăm cu ochii 
mari deschişi, îl vedem. 

Dacă s'au ivit, dintro trebuință firească, societăți 
româno-germane,româno-italiene, româno finlandeze, des- 
voltate unele în adevărate institute ştiinţifice, pentru cu- 
noaşterea unor țări, pe care le ştiam şi pe unele ni le 
simţeam aproape mai de mult, numai că nu în împre- 
juzările, înnoitoare și pentru ele, ale războiului, o societate 
româno-spaniolă era cum nu se poate mai binevenită. 
Ea nu este o alcătuire a unui serviciu de propagandă, 
ci un fel de chemare la datorie. Câţiva vechi cercetători 
și îndrăgostiţi ai Spaniei au crezut că o asemenea punere 
împreună nu mai trebue amânată și într'o bună zi au 
îndrăznit. « Măicuţa » lui Luis Fernandes şi Rafaèl Se- 
pulveda înseamnă întâia lor ieșire mai sgomotoasă în 
lume. Este ca un cap de alaiu, cu steaguri și cu muzici, 
aşa cum obișnuiesc în această țară cu viață afară, în 
soate, și care dă numai de veste ceea ce se așteaptă și are 
să vie de-acum încolo. Alături de italienizanţii și lucrul 
iscusinţei lor pentru descoperirea între Români a unei 
Italii, care să nu fie numai un pământ de turism, ci O 
vatră de cultură, vom avea de azi înainte și spanioli- 


zanții noştri, tot atât de dragi, dacă nu mai mult, tocmai 
pentrucă s'au lăsat mai grei până să se arate şi suntem 
mai dornici de darurile pe care ni le făgăduiesc. Propa- 
ganda înseamnă punere în lumină, atâta vreme cât are 
putere un cuvânt dat. Când acel cuvânt se schimbă, 
dintro pricină sau alta, obiectul preamărit adineaori, 
cade în întunerec. Legătura noastră cu sufletul Spaniei 
şi cu zămislirile lui nu este din rândul acestor treburi 
publice și trecătoare. Ea este mai adâncă și statornică. 
lată de ce cred că ar fi o preșală să se pună şi societatea 
româno-spaniolă între faptele de propagandă ale tim- 
pului din urmă, de mare folos, dar cu o altă înfăţişare 
şi cu alte scopuri. Ea este o faptă de iubire, față de o 
ţară şi un popor, de care ne leagă sângele și istoria, 
adică valori fără veștejire. Lucrul pe care va isbuti să-l 
săvârşească, ne priveşte pe toți şi nu numai astăzi, ci 
totdeauna. 

Acel singur decor, pe care l-a găsit Victor Ion Popa 
pentru toate cele trei acte ale micii comedii altoite pe 
o tragedie, se potrivea și pentru mai mult decât o ridi- 
care de cortină. Fundul întreg era, pe din două, o mare 
frescă cu sfinți și cu îngeri, triunghiulară, ca așezată 
întro ogivă și plină de înălțare prin vârful ascuţit, iar 
în cealaltă jumătate, un perete de sticlă, cu desene de 
vitralii, prin care se vedea dincolo viaţa de umbre a 
personajelor, unele intrate pe scenă, dar altele rămase 
pentru totdeauna ascunse. Urmăream frământarea mă- 
tuntă din întâiul plan și nu înțelegeam, la început, de 
unde le vine unor întâmplări obișnuite atâta adâncime. 
Peretele acela era Spania însăși, care se păstra neîncetat 
de față şi umplea de mireasma ei totul, intriga din 
« Măicuţa » şi sufletul nostru. Este o ţară de credință 
fierbinte, turnată în paraclise și în catedrale sau în re- 
vărsările mistice ale unei Tereza din Avila şi este o ţară 
de strălucite amintiri istorice, care se amestecă în viața 
de toate zilele și o înalță. Maicele Domnului în catifea 
albastră şi cu luna la picioare ale lui Murillo și Isușii 
descărnaţi şi lungi, în pânze purpurii, ai lui Greco se 


216 


ÎN E 


învălmășesc înaintea noastră cu infantele și cu lăncierii 
lui Velasquez și cu generalii sau răsvrătiții lui Goya. 
Are să trebuiască să ne întoarcem la lumea latină din 
care facem parte, mai ales după desamăgirile cele mai 
proaspete, pe care le-am avut dela vecinii noștri. Sau 
repezit toți să ne împartă pământul ca jidovii și păgânii 
hlamida lui Iisus la sorţi. Intro vreme care preamăreşte 
nu numai neamul, dar și rasa și spiţele de neam, ca o 
unitate mai mare și mai puternică, vom fi îndreptaţi să 
ne căutăm cu altă râvnă decât în evul romantic, pe cei 
de aceeași obârşie, cioburile sfărâmate, din care suntem 
şi noi un ciob, ale Imperiului roman şi ale limbii lui, 
întinse dela un capăt la altul al lumii vechi ca limba lui 
Dumnezeu. Atunci vom sta față în față și cu Spania, 
ruda mai mare, care ne-a dat întemeetorul. De când 
ne-am despărțit, ea și-a împlinit alte meniri în Apus, să 
lupte cu continentele negre dela porţile ei şi să descopere 
pentru omenire continentele noui de dincolo de Ocean, 
ca un popor ales, căruia i s'a hărăzit să lărgească pă- 
mântul și să-i dea din nou chipul de bulz rotund așezat 
printre stele. Noi am avut, în răstimp, durerile, bucuriile 
și menirea noastră, spre Răsărit. Mă uit la jocul nevinovat 
de pe scenă și mi se pare că este întâia treaptă pe acel 
drum de întâlnire cu strămoșii şi cu strălucita noastră 
familie latină. Indărătul peretelui de sticlă se mișcă umbre. 
Poate că nu este numai trecutul acolo, dar și zilele cu 
soare pe care le aşteptăm. 


217 


ARTA CĂRȚII ȘI ARTE PLASTICE 


CULTURA ROMÂNEASCĂ SUB CAROL I 


Toţi Românii cari sunt astăzi de cincizeci de ani și au 
trecut încet din secolul celălalt în secolul de acum, mau 
nevoie să caute în cărți ca să-și împrospăteze fața de 
medalie a Regelui Carol I. Nu este un Rege de legendă 
și nici un Rege uitat. Ne mişcăm încă printre așezăminte 
făcute sau sporite de El, care nu sunt decât amintiri 
pipăite ale omului. A. trebuit închipuirea unui artist venit 
de departe și care poate atunci ne-a călcat pentru întâia 
oară ţara, ca să ridice peste capetele noastre monumentul 
măreț, de condotier mândru de puterea lui, din Piaţa 
Palatului Regal. Noi l-am văzut cu ochii noștri pe munci- 
torul de fiecare zi, sub coroana de oţel. Arăta altfel. Era 
ca un gospodar dintr'un pământ de margine, amenințat 
de neprevăzute năvăliri, cu sapa întrľo mână şi cu sabia 
în cealaltă. Așa a lucrat, cu puţine clipe de răgaz, aproape 
cincizeci de ani, mai mult decât cea mai lungă domnie 
a unui Domn român. Dincoace a fost ca o luptă de 
întrecere, între calul lui Meştrovici, cu musculatură de 
Renaștere italiană, când cavalerii mai purtau armură, și 
calul aurit al lui Fremiet dela Iaşi, ducând un Ștefan cel 
Mare uşor, în pas de paradă. Trebue să rămânem la Regele 
Carol I pe care l-am apucat și îl știm noi. 

El pornea încoace atunci, în 1866, cu oarecare asprime 
de soldat sau de călugăr. Colindase înainte pământuri 
umblate sau neumblate, de vreme ce ajunsese până la 
marginea deşertului algerian. Nu fusese zadarnic elevul 
marelui geograf Karl Ritter și nu este de aceea de mirare 


221 


că una din asociaţiile de ştiinţă, în sânul căreia se simţea 
mai bine, era Societatea regală română de geografie, 
înființată de el. Ceea ce se știe mai putin este însemnarea 
cu data de 13 August 1868 din Memoriile Regelui Carol I 
al României de un martor ocular. « Atlasul comandat la 
Paris pe cheltuiala Prințului (30.000 de franci) pentru 
şcolile românești sosește și-i face multă bucurie, deoarece 
e cel dintâiu care s'a publicat pentru România și în limba 
românească. Prinţul îl trimite să se împărțească pe la 
școlile din Capitală și județe». E ca și cum pentru întâia 
oară, prin el, noul Domn, Ţara Românească lua cunoștință 
de cuprinsul şi de granițele ei. Ar trebui poate desgropat 
odată acel Atlas, pe care nimeni nu l-a văzut, nici măcar 
în publicațiile aniversării de o sută de ani dela naștere. 
Nu se poate să lipsească din biblioteca Societății geografice. 
Dacă nu izbutea ceea ce se hotărise să încerce, tânărul 
Principe de Hohenzollern, întâmpinat de toate părțile 
cu dușmănie și trebuind să călătorească pe Dunăre cu 
nume strein și ochelari albaștri ca să nu fie cumva recu- 
noscut, drumul lui de acum putea fi privit ca încă o 
excursie de cunoaștere la un popor depărtat, din părțile 
turcești. Era o lume nouă lumea în care intra. 
Cuvintele, pe care le-a rostit în sala tronului din fostul 
Palat Regal din “București, la puţine zile după sosire, 
la 22 Mai 1866, le cetim astăzi aproape cu înduioșare, deși 
aveau un înțeles atât de temut. Le rostea unei delegaţii de 
ofițeri, care-i ceruse să scoată din armată pe camarazii 
amestecați în revoluția dela 11 Februarie. Inţelegea să nu 
bage politica în armată și sfârșea astfel: « Nu uitaţi că 
am venit ca să creez un viitor și nu ca să-mi întemeez 
activitatea pe un trecut pe care nu-l cunosc, și nici nu 
vreau să-l cunosc». Acest trecut, care avea o mie și avea 
două mii de ani, îl înconjura însă de toate părțile și a 
pornit chiar de-a doua zi să-l cuceerească, fără să prindă 
el de veste. Eram noi, în acel trecut, poporul vechiu cu 
toată istoria și cu tot sufletul lui. Puteam să avem așeză- 
minte care erau rele. Puteam să nu le avem pe altele, fără 
de care nu am fi fost lăsaţi să ne desvoltăm. Ele se aflau 


222 


acum toate în mâna acestui om priceput și hotărît, cum 
era mândreţea de bărbat pe care de aceea îl chemase și-l 
aşezase cu încredere nemărginită în fruntea ci ţara. 
Domnitorul a știut să se miște printre partidele politice, 
atât de neastâmpărate, a înjghebat o armată care ne-a 
dat Neatârnarea, a stat de vorbă cum trebuia cu celelalte 
state şi ne-a făcut din nimic o mare politică externă, a 
întins pod peste Dunăre şi a săpat porturi în mare, a 
construit căi ferate și a adus fabrica între plugari. Acesta 
era viitorul de care vorbea. Omul încoronat şi-a împlinit 
făgăduiala. Trecutul, care era toată cultura noastră, popu- 
lară și cărtutărească, dela limbă și obiceiuri până la literatură 
și mânăstiri lucrate ca un giuvaer, nu putea fi schimbat din 
afară. El curgea în albia lui după legi proprii. Câştiga 
şi ducea cu sine chiar pe împotrivitori. L-a câștigat cu 
timpul și l-a dus şi pe Regele Carol I. El a cârmuit spre 
marele nostru folos şi luminează în istorie pentrucă s'a 
rezimat pe acel trecut. Domnia Lui nu înseamnă numai un 
veac de aur politic, ci înseamnă, poate în și mai mare 
măsură, un veac de aur cultural. Atâtea reforme cerute 
atunci s'au vestejit și au căzut, dar Eminescu n'are să se 
vestejească şi n'are să cadă. 

Ce păcat că Memoriile Regelui Carol I, scrise de el și 
numai ajutat de Mite Kremnitz, s'au oprit la 1881 ! Mai 
cetesc odată cu acest prilej, volumul al X-lea din Istoria 
Românilor de Nicolae Iorga, unde se găsește, de puțini 
cunoscut, cel mai frumos și mai bun portret al Suveranului. 
E istorie făcută de un istoric, văzând prin pulberea faptelor 
liniile de lumină ale desvoltării unui popor, şi nu istorie 
de catedră. Ea este un adevărat monument pe care marele 
om şi l-a ridicat singur, cu puţin înainte să fie smuls 
silnic dintre noi. Este ca un cântec, pe care numai el 
putea să-l cânte cu atâta bogăție, uluitoare pentru multe 
urechi, neamului lui. In partea I-a a acestui volum, care 
se chiamă Intregitorii, Iorga folosește ca izvor de fiecare 
rând, fireşte cu lămuririle critice trebuitoare, Memoriile 
Regelui. E Istoria Regelui Carol I făcută de el însuși, 
sub privirea băgătoare de seamă și uneori îndreptătoare 


223 


a puternicului istoric. Insemnările de după 1881, privit ca 
un an de culme și de popas, când coroana de Rege a 
coborit ca o răsplată pe tâmplele omului care se ostenise 
cu osteneli neînchipuit, timp de 1ș ani, s?o aibă, ar 
fi fost și ele,.dar Carol I n'a mai vrut sau n'a mai găsit 
răgazul să le redacteze și să le publice. Memoriile sunt, 
nici vorbă, o istorie politică, dar din ele nu lipsesc la 
tot pasul nici preocupările sau inițiativele culturale. Le-am 
fi cules mai cu drag dela autorul lor însuși. Așa, descoperim 
numai începutul celor mai multe, pe care însă Regele le-a 
urmărit și le-a crescut o viață întreagă. 

In fața României politice se ridica în 1866, tot așa de 
poruncitoare ca ea, România culturală. Una era înfățișată 
de partide, de legislație și de Camerele aleşilor naţiunii, 
iar cealaltă de ceea ce este astăzi Academia Română și era 
atunci numai Societatea Literară. In ce privește România 
politică ea se dovedea destul de șubredă. Iată ce găsesc 
în Memorii la 30 Ianuarie 1867. Această Românie nu putea 
să se nască. I se potrivea și ei vestitul vers al lui Virgil, 
de care strămoșilor nu le era rușine: Tantae molis erat 
Romanam condere gentem. Atât de anevoe era să se nască 
gintea romană: « Deoarece reprezentantul francez, d-l 
d'Avril, la primirea pentru felicitările-de Anul Nou a 
întrebuințat expresia România în loc de Principatele Unite, 
Prinţul a pus să se sondeze la Berlin dacă guvernul 
Prusian n'ar fi dispus să urmeze acest exemplu. D-l de 
Thiele a fost de părere că guvernul prusian trebue să 
se păzească de a arăta față de Prinţul Carol o prevenire pe 
care celelalte Puteri at putea-o bănui din consideraţii de 
înrudire». De departe trebuia s?o începem | 
„& Societatea Literară era cam la fel. Inființată încă de 
Locotenența Domnească, ea nu se adunase până la 1 
August 1867. In acea zi Regele are următoarea însemnare, 
care ar fi putut să fie şi un articol scurt de enciclopedie, 
atât de bine sunt prinse scopurile și problemele, culturale 
și politice, ale viitoarei Academii Române. La urmă se 
aude ca un suspin de părere de rău că n'a putut să fie de 
față la această întâie adunare: « Se ţine la București ședința 


224 


—_—_ _———— 


- — e 


de deschidere a Societății Literare. Scopul ei este mai ales 
să stabilească o gramatică și un dicționar etimologic 
românesc, spre a uni cel puțin pe tărâmul intelectual 
diferitele crâmpeie ale națiunii române, care trăesc răs- 
pândite în Ungaria, Transilvania, Bucovina, Basarabia şi 
Macedonia. Deschiderea acestei Societăţi, convocată de 
luni de zile și în care sunt reprezentați Românii din toate 
țările, cu merite pe tărâmul limbii și al literaturii, se face 
în mijlocul unei mari interesări din partea tuturor claselor 
societății. Miniștrii participă şi ei, se cântă cântece patrio- 
tice şi se țin cuvântări pentru apoteozarea frumoasei limbi 
româneşti, nctăgăduită dovadă a nobilei descendenţe a 
poporului. Prinţul e împiedecat de criza ministerială de a 
participa la solemnitatea deschiderii». Peste 2—3 zile, la 
4 August, « Prinţul primeşte Societatea Literară la Cotro- 
ceni într'o audiență mai lungă şi-l exprimă viul interes ce 
poartă scopurilor și năzuințelor ei. Afirmă mai ales im- 
portanţa unei ortografii și gramatici române, adoptată de 
toți». A doua zi, la ș August, «în chioșcul umbros al 
Parcului dela Cotroceni, Prinţul dă Societăţii literare un 
prânz care devine foarte animat». Peste alte câteva zile, 
la 27 August din nou « Prințul primește Societatea Literară 
care-i prezintă statutele și-L roagă să primească președinția 
de onoare». La 15 Septemvrie « Prinţul asistă în sala 
Ateneului (care nu era cea de astăzi) la ședința de închidere 
a Societății Literare şi e proclamat președinte de onoare». 
Se năştea astfel Academia Română, cu amestecul, care nu 
era numai de Cap de Stat și a rămas viu până la urmă, al 
Regelui Carol, El însuși un foarte isteț scriitor politic, 
dacă este să-l judecăm după Memorii, după corespondența 
diplomatică și după nenumăratele şi temeinicile cuvântări 
și proclamații, și uneori cercetător de-a-dreptul. Cel care 
a făcut atâta istorie, aici, în Răsăritul Europei, a încercat 
odată să şi scrie istorie și a isbutit neașteptat de bine. 
Atunci s'a gândit tot la Academia Română şi într'o ședință 
a ei a cetit acea mișcătoare comunicare, pentrucă aducea 
aminte, după șoo de ani, de strămoșul dela 1396 care 
luptase în părțile noastre, pentru creștinătate şi pentru noi 


225 


alături de Mircea cel Bătrân, întâiul Zollern ivit la Dunăre. 
Pe calea bătută de el, urmașul târziu venea cu acest 
pergament de ctitor în mână ca un alt cruciat oprit la 
acest hotar al primeţdiilor. A fost ca o cuvântare de pri- 
mire în Academie. Dimitrie Cantemir și alți domni învă- 
țaţi trebue să se fi găsit şi ei într’o prezență de umbre, care 
n'avea nevoie de podele sub paşii lor, deasupra strălucitei 
asistenţe. : 

Dar ceea ce rămâne mai cu seamă mișcător este lupta 
pentru limba românească dusă de acest Principe de 
obârşie și de învățătură germană, care n'a ajuns niciodată 

„s*o vorbească, oricât silință și-a dat, ca unul dintre noi. 
Ce nume mai potrivit s'ar putea găsi pentru acea stăruință 
de nimic slăbită, nici de trăsnăile latiniste ale oamenilor, 
nici de oprirea la început de drum a celui mai îndrăsneţ 
filolog și istoric pe care îl aveam, ca să căpătăm în sfârșit 
Dicţionarul Limbii atât de dorit? Regele Carol I ajunsese 
să-l socotească drept o întregire a domniei lui și ne-a 
părăsit cu părerea de rău că nu l-a putut vedea cu ochii. 
Propunerea acelui Magnum Ethymologicum Romaniae 
în sânul Academiei, a fost una din marile bucurii ale vieții 
acesteea, cu puține bucurii altele decât în faptă şi în tăcere. 
Este o moștenire pe care ne-a lăsat-o. Indemnuri publice, 
planuri de lucru, bani din caseta particulară, nimic n'a 
lăsat de o parte. Filologii au fost mai tari decât voința 
regală, deprinsă ca totul să i se plece. Totul, afară de fi- 
lologi. Dicţionarul nu-l avem nici astăzi și nu-l vom avea, 
așa cum se lucrează, încă mulți ani. Dar atunci, când îl 
vom avea, cel cu mai multe drepturi asupra lui, să nu 
se uite, va fi tot Regele Carol I. Sau împlinit abia acum 
75 de ani dela întâia ședință a Academiei Române și de 
când Regii României, pe urmele întâiului mădular al 
dinastiei, sunt preşedinţii ei de onoare. Marele Rege ar fi 
vrednic de o amintire sărbătorească a acestui fapt. 

In jurul Academiei Române, unde se întâlneau cele 
mai de seamă minţi ale neamului românesc, se desvolta 
în voie viața sufletească, de creaţie literară, artistică și 
științifică, a vremii. Regii pot întemeia sau ajuta aşezăminte, 


226 


dar nu pot face să se nască înzestrări. Trebue să le fim 
recunoscători dacă îngrijesc de pregătirea împrejurărilor 
prielnice, care parcă chiamă, din taina neprevăzutului, ele 
pe urmă acele înzestrări. Domnia lui Carol I s'a trezit 
deodată împodobită, ca o boltă de cer, cu cele mai mari 
și mai scăpărătoare stele. Nu vedem bine legătura dintre 
cele două puteri, una lumească și cealaltă numai duh, 
uneori negândindu-se nici s'o bage de seamă pe cea 
dintâiu că are ființă, dar acea legătură trebue să fie. Iată-l 
pe Eminescu, el singur în stare, cu versurile lui adânci și 
cu sufletul clocotitor, să umple o domnie. Incercările, care 
mau lipsit, mai ales prin Carmen Sylva, să fie atras la 
Curte, ca Regele poeţilor, Alecsandri, care-și avea odaia 
lui la Castelul Peleș, mau izbutit. Omul era prea singuratic 
și închis în gândurile lui, ca într'un palat propriu și între 
curteni făcuți de el, ca să primească. lată-l pe Maiorescu, 
îndrumătorul în critică, mintea limpede și tăioasă, filo- 
soful care a lărgit ţara cu sabia, ca în visurile lui Platon, 
cu oameni de gândire puși în fruntea treburilor publice, 
de atâtea ori la dreapta Regelui și când și când printre 
nemulțumiți, urmărindu-l dela o parte cu ochi răi. In 
jurul lui este o întreagă școală, a Junimii. Convorbirile 
literare au început să iasă la 1 Martie 1867. El înseamnă 
îndreptarea spre cultura germană, care ne-a venit prin 
Ardeleni,dar a fost întărită de aflarea atâta timp în scaunul 
tării a Regelui Carol I. Jată-l pe Caragiale, cu condeiul 
ascuțit şi neiertător, care ne-a convins, cu un meșteșug 
fără pereche, să râdem de noi înșine, pe Ion Creangă, 
bogat și sfătos cât toate Poveştile la un loc, pe Bogdan 
Petriceicu Hasdeu, polihistorul și magul, pe Iorga proo- 
rocul, învietor al tradiționalismului luptător, literar şi 
politic, pe Babeş, un Pasteur român, pe Antipa, hidro- 
biologul și cunoscător ca nimeni altul al Dunării și al 
Mării Negre, pe Mehedinţi, geograful filosof și artist. Și 
câți mai sunt ! Nici Regele Carol nu-i știe pe toți. El îi 
priveşte și-și dă seama că dacă domnia lui luminează 
de jur împrejur și dincolo de timp, este prin razele lor. 
Le zâmbeşte și duce, după obiceiu, un deget la chipiu. 

227 


15° 


Regele Carol I a fost un mare drumeţ. Pe unele din 
aceste drumuri, cele la munte și pe plaiuri, și-a descoperit 
un nou rost vieţii. Regele, care a fost ziditor politic de 
Stat, s'a făcut și un arhitect de palate și de biserici și un 
ocrotitor, fără să se gândească, de arte şi de artiști. După 
plimbarea într’o trăsură cu opt cai de poştă la mânăstirea 
Sinaia, la 24 Iulie 1866, i-a venit poate întâia oară gândul 
să-și ridice în acea linişte și răcoare o casă de odihnă de 
vară, care s'a făcut mai târziu Castelul Peleș. Castelul a 
ajuns, încet, încet, cu meşteri pietrari, meșteri fierari, 
meșteri lemnari, meşteri sticlari şi meșteri grădinari, o 
carte de piatră a istoriei artelor. Regele zidar n'a pus 
numai la cale lucrările și le-a supraveghiat, dar a pus și 
mâna. O colecție de pictură cu vestiţii El Greco şi cu alte 
nume mari ale artei plastice a acoperit pereții și i-a schimbat 
în pereți de muzeu, cel mai bogat din ţară. La 2 Octomvrie 
același an, era la Curtea de Argeș. Ascultaţi ce spun 
Memoriile. Este ca o presimţire: « Pe la amiazi Prințul 
sosește la ținta călătoriei, unde zace lângă Argeș, în ade- 
vărată uitare de lume, un mic giuvaer al arhitecturii, 
Biserica episcopală a Curţii de Argeş. Ea a fost clădită 
la 1518 de către piosul Prinţ Neagoe Basarab. Stilul e 
bizantin, dar în bogăţia particularităților lui plină de 
farmec, dovedeşte influența multor altor stiluri, mai ales 
pa celui arab. Din nenorocire însă această minunată 
clădire se află într’o stare tristă, interiorul e distrus de 
foc, trăsnetul a izbit unul din turnuri şi un zid a fost 
ştirbit de un cutremur de pământ». Nu vedeți pe arhi- 
tectul francez Le Comte du Noiiy, apropiindu-se ca să 
ridice din nou Mânăstirea Meșterului Manole, din smalțuri 
verzi şi acoperișuri de aur? Trei Ierarhii şi Sfântul Nicolae 
domnesc din Iaşi, Mitropolia din Târgovişte, Sfântul 
Dumitru şi Sfânta Treime din Craiova au trecut prin 
aceleaşi schimbări, certate de istorici, care voiau ca vechile 
clădiri să fie numai apărate de stricăciune și nu înnoite 
şi înfrumusețate. Regele Carol I gândea altfel și-și dorea 
o ţară nouă, chiar şi în zestrea ei de demult. Ingerul morții 
îi alesese încă de atunci un loc la picioarele legendei în 


228 


Mânăstirea lui Neagoe. In jurul Regelui creştea, din 
mijlocul țăranilor lui catifelați, Grigorescu, își mişca arcușul 
dumnezeesc Enescu, sculpta Paciurea, descoperea casa 
românească Mincu, făcea teatru de mare artă Nottara. 
Carmen Sylva alături scria versuri ŞI proză, picta evan- 
ghelii, cosea şerveţele cu mărgăritare de Potire de Sfinte 
Daruri, cânta la pian, se îmbrăca în cele mai mândre ii 
şi fote ale țării. Toate intrau în același alaiu și treceau pe 
dinaintea Regelui, care le urmărea cu ochi ageri. El știa 
din ce este făcută mărirea adevărată a stăpânirilor. 


229 


SINAIA DE ALTĂDATĂ 


Ştiam de mulți ani că în, muzeul dela mânăstirea 
Sinaia se găsește un portret al lui Eufrosin Poteca. Stătea 
acolo din timpurile copilăriei, cânâ orășelul de sub 
Vârful cu Dor era ca un basm frumos, care ni se po- 
vestea în fiecare vară. Am fost de nenumărate ori înăuntru, 
din 1905, de când aceste odăi de arhendaric, locuite de 
prinți, se schimbaseră în ceea ce sunt astăzi, casă cu 
lucruri vechi arătată de un călugăr tot aşa de vechiu 
oaspeţilor, bucată parcă el însuși de muzeu, desfăcută 
când și când dintre celelalte, numai ca să împlinească 
această menire și întoarsă după aceea la loc, într'o lungă 
nemișcare. Nu-l văzusem niciodată acel portret, fie că 
se ascundea el, fie că eu, luat de altele, îl uitam. Poate, 
îmi vine gândul acum, când stau în sfârșit înaintea lui, 
că trebuia să mă arăt întâiu vrednic, după o călătorie 
prin viață de aproape patruzeci de ani, în care răstimp 
de multe ori am fost sortit să dau ochi, dela Nucșoara, 
locul de naştere, până la Gura Motru, locul de egumenie, 
cu amintirea lui Eufrosin Poteca. Eu crezusem că se 
păstrează aici o înfățișare de tinereţe, focoasă și înfiptă, 
aşa cum se bănuie ușor din faptele și din scrisul lui, 
de pe când era profesor la Sfântul Sava. El este însă tot 
cel pe care-l știm, cu pletele și cu barba albă şi mă pri- 
veşte cu aceeași lumină în toată fața. Venise pe căi mi- 
nunate, la cea mai vestită mânăstire dela el din judeţ, 
deşi n'avusese nicio legătură cu plaiurile bucegene. Pă- 
tintele lui păzise potecile, de unde-i venea și numele, 


230 


ca vameş al domniei, de cealaltă parte de munţi, pe la 
izvoarele Teleajenului. 

Imi pare bine că l-am căutat și l-am descoperit, nu 
băiețeşte cum pornisem altădată, ci cu tot dichisul și 
smerenia. M'am dus întâiu pe ulița de pe Furnica, de 
unde ascultam cu Bucura Dumbravă clopotele din turnul 
dela intrarea Mânăstirii, care fusese, în secolele de sin- 
gutătate, o poartă de cetate, dar mai târziu, după înnoire, 
rămăsese numai ca o podoabă, fără nici ușori de uși. 
Dela ea auzisem pentru întâia oară de Eufrosin Poteca. 
Il întâlnise prin documente, cercetând pentru romanele 
ci, Haiducul, Pandurul și mai ales pentru cel de al treilea, 
pe care n ivem să-l mai cetim niciodată, Sarea Pământului. 
Era gata, bun de dat la tipar și l-a luat cu ea în cer. Ci- 
neva i l-a pus, din greșală, pe foc. Şi scriitoarea n'a mai 
găsit puterea în ea să-l scrie a doua oară. Mă tem că 
nici ma mai simţit îndemn, credincioasă cum era în 
puterile ascunse care duc viaţa omului și care, prin 
urmare, hotărîseră, în preștiința lor, așa. Cine, cunoscând 
aceste lucruri, ar fi destul de semeț ca să le îndrepte? 
Bucura Dumbravă zâmbea când îi aminteai de romanul 
ei pierdut și schimba vorba. Ea era încredințată că Eu- 
frosin Poteca ajunsese prin sttăinătăți, unde petrecuse 
la şcoli înalte din Italia și din Franţa, membru al unei 
societăţi teosofice. Numai atunci se putea înţelege pur- 
tarea lui și puterea pe care o avea asupra oamenilor. 
Nu-mi spunea mai mult. Parcă o ştia pe alte căi și n'avea 
voie să se destăinuiască. De atunci Eufrosin Poteca a 
rămas pentru mine înfășurat întrun fel de taină și legat 
pentru totdeauna de ființa Bucurei Dumbravă. Această 
taină a lucrat atât de mult în mine încât să cred, până 
acum, că, dacă portretul lui Eufrosin Poteca a ajuns la 
Sinaia, unde n’avea ce să caute și a ajuns în chipul puțin 
obișnuit, pe care îl voiu povesti, a fost numai ca să se afle 
în preajma Bucurei Dumbravă. 

Un lucru îţi rămâne în amintire, nu așa cum l-ai văzut 
întâiu, ci atunci când te-a izbit destul de puternic pentru 
ca să se însemne în minte și să se păstreze. Vorbeam 


231 


de Bucegi, care sunt pentru mine tot una cu munţii. 
Când zic munte, mi se arată numai decât înaintea ochilor 
şirul Bucegilor, în soare, cu niște noruleţi albi pe creste, 
neînțeleși la acea vârstă, așa cum i-am văzut întâia oară 
la șase ani, din tren, la intrarea în Sinaia. Mai târziu 
am aflat dela ai mei că nu atunci trecusem pentru întâia 
oară pe acolo, dacă dinainte să am anul călătorisem pe 
aceeași vale a Prahovei, spre Transilvania neamului meu, 
aproape regulat în fiecare vară. Dar abia atunci i-am 
descoperit și numai de-atunci începe și amintirea mea, 
cate nu e în stare să pătrundă mai îndărăt, la adevăratele 
întâie întipăriri. Acelaşi lucru cu Eufrosin Poteca. El a 
început să-mi fie drag și să facă parte din mine, până 
într'atât, încât să fiu convins că dela Bucura Dumbravă 
am auzit vorbindu-se de acest om minunat, de când 
această femeie tot atât de minunată i-a rostit numele 
înaintea mea și l-a îmbrăcat în înțelesul pe care i-l dădea 
ea. Fufrosinii Poteci pe cari-i știam din școală și-i auzisem 
dela d-l Rădulescu-Motru, fiu sufletesc al marelui egumen, 
chiar pe locurile unde trăise, pe drumul la mânăstirea 
Gura Motru și între zidurile ei părăginite, fuseseră aco- 
periţi şi se pierduseră. Ştiu că a fost alt fel, cum știu și 
de munţii Bucegi, dar amintirea mea despre Eufrosin 
Poteca, orice-aş face, nu începe decât dela Bucura Dum- 
bravă. Inainte se mişca împrejurul meu și nu-l vedeam. 
Ea i-a dat o nouă făptură și mi l-a descoperit, fără pu- 
tință de uitare. 

Au fost numai vorbe, spuse mai mult cu o gu-ă de 
mag. lată în schimb lucruri, dintro scrisoare pe care 
o am mai dincoace dela d-l Rădulescu-Motru: « Unul 
din regretele mele, de care nu mă pot de loc consola, 
este că n'am notat amintirile despre Eufrosin Poteca, 
pe care mi le povestea tată-meu. Ceva mai trist: nici 
nu-l provocam pe tată-meu să-mi povestească. Ce-am 
apucat dela el, este pe întâmplare și totdeauna din ini- 
țiativa lui tată-meu. Probabil că la aceasta să fi contribuit 
şi subestimarea pe care eu, în tinerețe, o dam gândi- 
torilor teologi. Pe vremea mea stăpânea nefericita teorie 


232 


pozitivistă a celor trei faze în evoluția civilizației: teo- 
logică, metafizică, pozitivă ! Nu făcea să-ți pierzi vremea 
cu un teolog. Acum regret mult. Tatăl meu îmi povestea 
mult despre trinitatea Lazăr-Eliade-Eufrosin. Gramatica, 
pe care a publicat-o Heliade, pare să fi fost începută 
de Eufrosin și după plecarea acestuia la Paris, de Heliade 
continuată numai. 'Tată-meu pretindea chiar că gramatica 
întreagă a fost a lui Eufrosin. Lucrul nu e de mirare, 
întru cât Eufrosin se ocupase de gramatică la învăţarea 
limbii grecești, pe care o cunoștea bine». 

Mam urcat, după aceea, pe drumul de sub brazi, 
cu trepte și pietruit cu piatră rotundă de pârlă, care duce 
din şoseaua Furnica în curtea mânăstirii. Am întrebat 
la o chilie din curtea bisericii celei noui, de stareţ. Am 
fost îndreptaţi în curtea bisericii celei vechi, a Spătarului 
Mihail Cantacuzino, cu chenarul de poartă așa de ciudat, 
cu chipuri cioplite italienește. Moise și Aron, dacă ei 
sunt, de-a stânga și de-a dreapta intrării, s'au păstrat 
întregi, dar vreun călugăr mai habotnic a spart feţele 
îngerilor dela picioarele lor. Nu cred să mai avem o 
lucrare de sculptură bisericească atât de străină de da- 
tinile noastre răsăritene şi, dacă anevoie se poate închipui 
că a fost lucrată în Italia și adusă gata în Ţara Româ- 
nească, trebue să fi ieșit din. dalta meșterilor chemaţi de 
Constantin Brâneoveanu pentru Palatul dela Mogoșoaia 
şi alte clădiri domnești. Am întrebat și aici de stareţ 
şi un bătrân mi-a răspuns de deasupra mea, din foişor, 
parcă vorbea din cer. Printre vorbele lui cânta din pă- 
durea vecină o privighetoare. Vorbele erau ca un text 
sub portativ și era o mirare că se auzeau deosebit, cu- 
vinte şi muzică. Așa trebue să fie în cer. Bătrânul acela 
era starețul. Nu s'a dat jos, ci ne-a îndreptat la călugărul 
Nicodim, care are cheia dela muzeu și vechimea lui de 
48 de ani de monahism la mânăstire, ca să ne deschidă 
uşile și comorile amintirii. Așa am ajuns înaintea portre- 
tului pictat în uleiu al lui Eufrosin Poteca. Mi-era ca o 
veche cunoștință. L-am luat din perete, unde e așezat 
prea sus, și l-am privit de aproape. E acolo la loc frumos 


233 


şi în picioarele drumeţilor. Ar trebui căutat mai des. 
Luăm cu el în mână o parte din istoria secolului celui 
mai însemnat dela Descălecare: Se numără şi el între 
acești noui descălecători, ca un ostaș al gândului. 

Mam trezit de acolo pe drumuri crescute cu iarbă 
şi pe cărări întortochiate, pe unde nu mai fusesem din 
copilărie. Pornisem după cuvântul Părintelui Nicodim, 
să caut pe pictorul care făcuse portretul și pe care-l 
cunoșteam numai din auzite, Luncan, directorul de pe 
vremuri al școlii primare din Sinaia. Cum ajunsese la 
gândul să zugrăvească pe Eufrosin Poteca şi să-l dăruiască 
Muzeului mânăstirii, deschis la doi pași de casele Bucurei 
Dumbravă? Mergem printre tufe de liliac înflorit, trecut 
la noi de mai bine de o lună. Salcâmii grei de floare 
îmbată cu mireasma lor. Parcă timpul pe aici, la goo de 
metri înălțime, s'a oprit pe loc și primăvara e veşnică. 
Mă gândeam urcând la mal, prin atâta frumuseţe şi fără 
să-mi dau seama de ce, la vechiul târg flamand Bruges- 
la-morte. Sinaia e moartă și ea. Sa născut dintr'un vis 
de artă a Regelui Caro! I și nu izbutește, după mutarea 
lui pe celălalt tărâm, să mai găsească viaţa de odinioară. 
Casele, care se ridicau pe întrecute, când eram eu copil, 
cu balcoane și frontoane de lemn lucrat ca în Elveţia 
sau în Suabia renană, sunt pustii. Nimeni nu mai pri- 
vește de după ferestre. Viţa sălbatecă și iedera au înnecat 
aceste ferestre. Câte o statuie de bronz, un copil gras gol 
cu 0 scoică în cap, ca un tas de strâns apa, abia se mai 
vede din buruienile, pe care de mulți ani nu le mai co- 
sește niciun grădinar. Proprietarii parcă s'au stins fără 
moștenitori. Niciun vlăstar de-al lor n'a venit să le ia 
locul și să-i ducă mai departe. Te taie un fior de pustie- 
tate. Să nu se dea deodată toate ușile acestea de perete, 
cu canaturi putrede și cu țâțâni ruginite și să iasă de după 
ele anii de demult, închiși pentru totdeauna înăuntru și 
pe cari i-ai apucat și tu, atunci când erau vii, sgomotoși 
şi veseli! Şi toate casele, în care au stat până acum, să 
nu se prăbușească în același timp, cu vuiet și să acopere 
toată valea | Ar rămâne ca înainte, numai munții, singuri 


234 


și îngrădind cu piscurile lor, cerul lui Dumnezeu, Lo- 
curile acestea n’au fost făcute pentru om. 

Răspunzând acestui gând, iată-mă așezat întrun foișor 
înalt, deasupra văiei Cășăriei, cu vârfuri de brazi bătrâni, 
pe cari îi poţi mângâia cu palma. Sunt în casa d-lui 
Luncan, care a fost zidită cu spatele la drumurile umblate, 
ca un rămas bun. Suntem amândoi din alte zile, din zi- 
lele bune ale Sinaiei, care nu mai sunt decât amintire, 
cum suntem și noi. Am ieșit și unul și altul din ele ca 
la un cuvânt de vrajă. Nimic nu ne mai leagă de cele 
dimprejur, nu pentrucă noi am murit, ci pentrucă Sinaia 
noastră e moartă. Nu vorbim de cea de astăzi, care nu 
mai este, ci de cea de odinioară. Când a venit aici din 
Moldova, unde era institutor, aducea cu sine și o stampă 
cu portretul lui Eufrosin Poteca. O avusese dela Epis- 
copia Dunării de Jos, ca să facă la nevoie după ea o 
lucrare de probă şi să capete autorizație să zugrăvească 
biserici. Era şi pictor fără școală. Ii puseseră creionul 
și pensula în mână, dragostea de natură și religia fru- 
mosului. Lucrează și acum, după ce a ieșit la pensie și 
ochii au început să-l lase, iar mâna să-i tremure, lucrează: 
cu aceeași râvnă. Il tot bate gândul unei expoziții la 
Bucureşti. Imi arată priveliști, flori, capete de expresie, 
compoziții istorice. Are îndrăsneala colorii. Se apropie 
de orice subiect. Sunt pânze, la care te-ai mai întoarce, 
să le mai vezi. Dar n'am urcat până aici ca să mă las 
încântat de atelierul unui pictor, oricât de harnic sau de 
înzestrat s'ar nimeri să fie, ci ca să aflu tot ce se poate 
afla de portretul lui Eufrosin Poteca și să mă liniștesc. 

Intro bună zi, după ce se așezase cu temeiu la școala 
cea nouă, unde începuse să facă, împreună cu Gheorghe 
Mugur, institutor tot acolo, apostolatul iubit de Spiru 
Haret şi-a adus aminte de stampa pe care o luase dela 
Ga'aţi. Nu mai visa să zugrăvească biserici. Eufrosin 
Poteca nu mai era doar un fel de iarbă a fiarelor, ca să-i 
deschidă ușile unui locaș dumnezeesc și să-l ajute la un 
câștig mai ușor. L-a zugrăvit cu evlavie ca pe un sfânt. 
Aşa l-ar fi făcut pe unul din evangheliști. Ii vestea și 


235 


lui o altă lume, înaintea căreia rămânea pe gânduri. Și 
l-a ţinut în casă ca pe o icoană, până când s'a înființat 
de Prea Sfinţitul Nifon Muzeul dela mânăstire. Atunci 
s'a hotărît să înzestreze şi el cu ceva noul aşezământ, 
de care se simţea legat, a luat pe Eufrosin Poteca din 
cuiu și l-a plimbat prin toată Sinaia până a ajuns înaintea 
chiliei starețului. Era o zi ca aceasta, cu liliac şi salcâm 
înflorit pe drum și cu cântec de privighetori în pădure. 
Starețul a ieșit în pridvor, i-a ascultat dorința și i-a dat 
binecuvântarea. Așa a intrat Eufrosin Poteca, neștiut de 
nimeni, în muzeul din munte, unde am venit, după 
atâţia ani, să-l caut eu. Nu era o lucrare de documentare, 
cum mă aşteptam, ci o lucrare de iubire, ceea ce, întrun 
fel, e mai mult. Maş întoarce înaintea lui, ca să-mi fac, 
nevăzut de martori, o cruce. 

Apune soarele, când plec dela bătrânul Luncan. Cobor 
pe șosea, printre case fără oameni și mă uit câteodată 
îndărăt. Peste toată valea, muntele, care începe să se 
învineţească, e aproape amenințător. Gazda mea îmi face 
semn. Nu știu dacă e el sau nu e cumva Sinaia de altă- 
dată, care a ieșit o clipă din uitare și zâmbeşte unui om 
al ei, din timpurile de strălucire, când steagul dela Ca- 
stelul Peleș, de de-asupra turnului cu ceasornicul, fâl- 
fâia peste întreg orășelul. Port cu mine, smulsă trecu- 
tului, istoria unui portret, care, puţin dacă mai trecea, 
Sar fi pierdut, odată cu oamenii urzitori ai ei. Seara se 
lasă repede de pe culmi. 


236 


NICULAE IORGA, INTEMEETOR DE MUZEE 


La școala dela Fontenay-aux-Roses, înființată de Ni- 


„ culae Iorga și care îl va avea totdeauna în frunte, pen- 


trucă urmașul lui se gândește s'o mute la Paris și să-i 
dea, astfel, cu altă vatră și altă înfățișare, se mai găsea 
până acum câţiva ani, când am văzut-o din nou, la locul 
ştiut, în sala din fund folosită ca atelier, o pânză cât un 
perete de biserică și pictată ca acei pereți. Unul din pic- 
torii trecători pe la acea școală cu mireasmă de trandafiri, 
îşi încercase acolo nu numai pensula, dar și ceea ce i se 
părea că simte înaintea marelui om, care veghea nea- 
dormit, de departe sau de aproape, la bunul nume al 
acelui așezământ. Era un portret al lui Niculae Iorga, 
în mantia de brocard înflorit a unui ctitor domnesc. Nu 
ştiu să fi ajuns până la noi decât ca fund de fotografie, 
făcută în aceeași sală, cu un rând sau altul de membri 
ai şcolii, ca semn de aducere aminte la despărțire. Așa 
parcă l-am întâlnit întrun volum de Mélanges, publicația 
Școlii române dela Fontenay-aux-Roses. 

Poate că a stat și el, când mavea pe nimeni alături, 
aşa cum am stat eu, cu gânduri mai mult mâhnite, față 
în față cu acea icoană. Omul începea să se desfacă de 
pământ. N’avea arătarea lui năvalnică şi plină de viaţă. 
Arta bizantină îl prinsese în canoanele ei și-i dăduse 
nemișcarea de linii a sfințeniei. Aur cădea de peste tot 
și înăbușea orice era vremelnic. În tovărășia bogată, în 
cate fusese așezat, amintea de Brâncoveanu dela Hurez, 
cu tot neamul Basarabilor îndărătul lui. Cine își putea 


237 


închipui atunci că era să aibă o soartă aproape mai de 
groază, pentrucă aveau să i-o pregătească, nu străini şi 
păgâni, decât a nefericitului Domn? Artistul parcă pre- 
simţise sfârşitul. Era ceva în jurul capetelor, ca pâcla 
pe care o face lumina prea puternică și cum trebue să 
fie trecutul când arta vrea să-l prindă de-a-dreptul și 
nu în răsfrângeri și subînţelesuri. Intre noi şi acea lume 
nu mai era nicio legătură. Fusese ridicată încet și trecută 
între lucrurile fără veştejire. Era în Maiu. Rândunicile, 
care-şi aveau cuiburile sub streșini, sburau ţipând prin 
golul ușei mari deschise. Era casa lor, casa rândunicilor. 
Noi, oamenii, eram de prisos. Puteam să ne strângem 
buclucurile și să plecăm. Ne păzeau, ele, visul, la care 
ciopliserăm. 

Am crezut că nicăieri acel perete de ctitor n'ar fi fost 
mai la locul lui, ca să ne păstreze pe Niculae Iorga, decât 
în palatul Muzeului de Artă Bisericească din Bucureşti. 
A fost o faptă a lui, acest Muzeu, în care se înșiră, cu 
priviri lungi de Maica Domnului și cu'săbii de arhangheli, 
cu potire de argint și cu cărți vechi scrise tainic, se în- 
șiră cu chivote strălucitoare și cu uși împărătești, pe 
unde se intră în cer, ceea ce istoricul căutase în viața 
tuturor popoarelor și în întâiul rând în viața poporului 
propriu, nu fapte de hrisoave, praf și pulbere, ci fapte 
de cultură tot așa de vii astăzi, după trecere de secole, 
ca în clipa când au fost zămislite. Sunt sigur că era și 
Muzeul pe care-l iubea mai mult. A vrut să-l ducă și la 
Văleni, ca să-l aibă lângă el, pe locurile unde lucra şi 
atunci a înfiinţat acolo Muzeul de lucruri bisericești din 
curtea Bisericii Sfântului Filip. Intâiul așezământ pe care 
îl arăta cu iubire oaspeţilor, străini sau băștinași, era 
acesta. Cruci grele de fier, luate de pe turla vreunei 
biserici dărâmate, stăteau răzemate de pereți. Icoane, la 
fel. Uneori erau lucruri mai mult de odinioară decât de 
artă. Singur printre ele, poate te-ai fi îndoit. Dar pă- 
zitorul, în care intrase duhul lor, era acolo. Nici nu te 
lăsa să vii fără el, de teamă, să nu i le judeci, să le iei 
şi să le ciocănești fără evlavie, să le descoperi poate 


238 


—— a —- -——-—_— — — O OCO—_ 


lipsuri, pentrucă nu le auzeai glasul. Glasul acela îl 
auzeai deodată aproape. Nici nu mai voiai să te întorci 
şi să-l vezi pe purtătorul lui. Era glasul, fără trup, al 
lucrurilor și al trecutului întrupat în ele. Te lăsai furat 
de el. 

Inainte de Niculae Iorga, Muzeul de Artă Biseri- 
cească era numai o secţie a Muzeului de Antichități. 
Praful, care se lăsa pe pietrele romane sau grecești din 
Palatul Universităţii din Bucureşti, se lăsa și pe colec- 
tiile noastre sfinte. El le-a despărțit și le-a trimis în două 
clădiri deosebite. Atâţia au murmurat, dar despărțirea 
şa arătat de a doua zi folositoare. Casa Kreţulescu din 
marginea Cișmigiului, cu plopi cari ajung până la tur- 
nuzile ei cu securi în vârf, pare o mânăstire puţin mai 
ciudată decât mânăstirile noastre şi se potrivește minunat, 
cel puţin ca așezare, dacă nu ca împărțire înăuntru, cu 
menirea de acum, dată de Niculae Iorga. Prin pomii 
bătrâni se văd sclipind apele lacului, ca ale unui iaz, cu 
peștele de posturi lungi ale călugărilor. Din coteţele de 
dedesubt ies păunii albaștri, care-și deschid coada plină 
de ochi. Porumbeii gunguresc toată ziua. Mierlele cântă 
în ferestre. La toate ceasurile slujbei clopotele bat din 
două părți deodată, dela Schitu Măgureanu, din faţă, și 
dela Popa Tatu și Cuibul cu Barză, din coastă. In întu- 
nerecul şi răcoarea odăilor se deosebesc frescele proas- 
pete dela Curtea de Argeş și licăririle de pietre scumpe 
ale odoarelor așezate la adăpost. Toţi Mitropoliţii de 
pe vremuri se deslipesc încet din pereţi, zeci şi sute și 
încep să cădelnițeze fără să mai rostească niciun cuvânt. 
Un cântec înăbușit, cu note înalte, răspunde la o liturghie, 
pe care no auzim. Au venit toți, de pe unde se aflau 
ascunși, la bătaia clopotelor. Pe ei îi chemau. 

In casa Kreţulescu din București, Niculae Iorga se 
simțea de două ori la el. Altă casă de ţară, un fel de 
conac domnesc de moșie, alaceleeași boieroaice, se înălța 
la o fugă de cal de Vălenii lui. Il putea vedea dela marginea 
orășelului, aşezat în locul cel mai ridicat al văii, deasupra 
Drajnei. Nuci rotați și de vârste de pustnici îi dădeau 


239 


f 


umbră. Lumini se plimbau noaptea îndărătul ferestrelor, 
ca nişte semnale. De câte ori am fost acolo, în acea gos- 
podărie ţinută cu mare iubire, casa din Bucureşti mi-a 
venit în minte, ca și cum vădzuhul ar fi adus-o aproape. 
Are și ea ceva mânăstiresc, depărtare de lume, pace și 
singurătate, „glas de ape și de păduri. Niciodată n'am 
fost mai mult cu mine decât pe aleile casei acesteia dela 
Drajna. Mă deștepta din gânduri numai clopotele sgo- 
motoase dela gâtul cailor, cari urcau la mal trăsurile de 
Văleni. Se îndreptau spre Chiojd sau Ogretin. Intr'una 
din ele am văzut și pe Iorga. Se ducea la Nucşoara, la 
biserica de pe râpi a lui Eufrosin Poteca, în căutare de 
cărți vechi. Era cel mai harnic și mai priceput colecționar 
al Muzeului, care ar putea să-i poarte odată numele. 
Această casă de aici, dela sat, pe la poarta de cetate a 
căreia trecea mereu, l-a dus mai târziu la Palatul din 
oraş, unde, când a avut puterea și împotriva voinței 
tuturor, a aşezat, cu toate comorile lui, Muzeul de Artă 
Bisericească din România, cel mai bogat și mai netă- 
găduit pe care-l are ţara. Ceilalți nu înțelegeau ce-l îm- 
pingea cu atâta încăpățânare. El avea înaintea ochilor 
Casa Kreţulescu dela Drajna și se simţea aici, în perechea 
ei dela Bucureşti, mai puţin străin decât în oricare alta. 
Era ca un metoc al ei. 

Multe cărţi ale lui Iorga sunt ca nişte publicaţii ale 
acestui muzeu. Cele mai frumoase volume din punct de 
vedere grafic, pe care le-a scos el vreodată, sunt « Les 
Arts mineurs en Roumanie», unul în 1934 despre icoane, 
atgintărie și miniaturi, cu 207 figuri, între care 26 de 
planșe în colori, și celălalt în 1936 despre sculptură în 
lemn și țesături, cu alte rog figuri și 4 planşe în colori. 
Sunt pagini mari și odihnitoare, de unde te întâmpină 
pe neașteptate vreo Coborîre de pe cruce în colori mo- 
horâte sau niște sfinți schimnici la porţile cerului. Cartea 
este o adevărată biserică în care ai pătruns fără să bagi 
de seamă și ilustrațiile, nişte icoane de catapeteasmă. 
Iti vine so cetești în genunchi. O tipărea la Imprimeria 
Naţională, cu artiştii pe cari această tipografie îi mai 


240 


are încă, în același timp când scria la Istoria Românilor 


în zece volume, un fel de Biblie românească și moște- 
nirea lui istorică lăsată cu mare grabă, ca și cum ar fi 
știut ce-l așteaptă, neamului lui. Este piatra de mormânt 
cioplită cu chipurile și întâmplările mari ale istoriei noastre, 
pe care și-a tras-o deasupra, când a fost silit să intre 
înainte de vreme în pământul rupt tocmai atunci în 
bucăţi, ca să-l facă la loc și să-l ţie, împreună cu alte 
puteri din adâncuri și așișderea lui. Dar, la o mai de aproape 
privire, materialul celor două volume e cules din Muzeul 
de Artă Bisericească sau din izvoarele de unde se adapă 
sikel., 

Foarte înrudite cu ele sunt cele două volume-album, 
cel dintâiu cu portretele domnilor români, tipărit la 
Krafft şi Drotleff în 1930 şi celălalt cu portretele Doam- 
nelor române, tipărit la Stroilă în 1937. Toţi pereţii de 
ctitori ai mânăstirilor noastre, dela Basarabă cel Bătrân 
dela 1330, luat din Biserica Domnească dela Argeș, până 
la Doamna Zoe Ghica dela mânăstirea Frumoasa de 
lângă Iași, se înșiră întrun alaiu strălucit, în haine de 
luptă sau în veșminte de primire, într'o amăgire, jumă- 
tate de chipuri de zugravi necunoscuţi și jumătate de 
făpturi aevea, cu viața şi cu lumea de atunci. Stăm și-i 
privim cum trec, noi de aici, din cartea lui Iorga, iar ei, 
din aerul subţire de pe tărâmul celălalt, pe care nu-l 
pot răsufla oamenii. Intorc foaie după foaie și dau de 
domni pe cari-i cunosc din altă parte și-i văd în fiecare 
zi. Casa Şcoalelor are din anii ei buni niște copii făcute 
în mărimea originală, după foarte mulți domni munteni 
și moldoveni, de pictori începători. Primeau dela insti- 
tuţie ajutoare de studiu, care semănau cu niște burse și 
aveau această îndatorire la urmă, să lucreze câte un ctitor 
domnesc și să-l trimită la colecţie. Unii din pictorii în- 
cepători de pe acea vreme au ajuns maeștri ai artei pla- 
stice românești, aşa încât numele lor care la început 
stătea sfios pe o pânză cu cei mai mari stăpânitori de 
ţară, îi împrumută astăzi un nou preţ. Cine trece prin 
sălile Casei Școalelor, trece de-o-parte și de alta printre 


16 241 


domnii şi domnițele de demult, cu biserici pe braţe și 
copii la picioare. Mircea dela Cozia, cu ochii scoși, așa 
cum l-au batjocorit păgânii și nu mai poate fi văzut, 
pentrucă pe peretele mânăstirii a fost dres, Ștefan cel 
Mare dela Voroneţ, care trebue să fi fost lucrat cu lu- 
mânări aprinse, pentrucă în colțul lui e totdeauna în- 
tunerec și zadarnic m'am ostenit să-l deosebesc de fie- 
care dată când am fost, Mihai Viteazul dela Biserica 
Mihai-Vodă dela București, purtând chivotul împreună 
cu Doamna Stana și foarte depărtat de războinicul obișnuit, 
cu barda ridicată în mâna stângă, Duca-Vodă, întâiul 
Hatman al Cazacilor peste Transnistria și Transbughia, 
unde noi ajunseserăm înaintea Rușilor, destul de proaspeţi 
pe aceste locuri, înconjurat de domnițele lui, care fâlfâie 
necontenit din penele albe dela pălării. Iorga le privise 
și el ca și noi, fără alt gând, atât cât avusese deosebite 
însărcinări dela Casa Şcoalelor și trecuse pe dinaintea 
lor. Când era Ministru al Instrucţiei și Președinte al Con- 
siliului de Miniştri și a mai trecut odată, le-a văzut cu 
alți ochi. Toate aceste pânze, de mare valoare istorică, 
maveau ce să caute aici și trebuiau numai decât trimise 
la Muzeul de Artă Bisericească. Domnii urmau să-și ia 
soţiil=, domnișorii și domniţele, să-și ia bisericile și 
unii şi pe Iisus și Maica Domnului, cărora li le închi- 
naseră şi zug-avul le făcuse şi lor loc, între stele, pe același. 
perete şi să treacă drumul din strada General Berthelot 
în strada Știrbey-Vodă. Desnădăjduit, un vechiu func- 
ţionar, directorul Văleanu, sinucis bietul mai târziu, fără 
vreo vină şi care se nimerise să fie nepotul fostului ad- 
ministrator, Mihai Popescu, înființătorul acestei galerii 
domnești, se apucase, ca să păstreze tradiția, să dea să 
se facă în pripă copii după copii. Copiile numărul 1, 
cele vechi, aveau să-i rămână şi mai departe Casei Școa- 
lelor, iar copiile numărul doi, să asculte de poruncă și 
să plece unde li se atătase. In cele din urmă copiile nu- 
mărul 2 mau avut de ce să fie făcute. Guvernul Jorga 
Sa retras curând și titularul lui întors la preşedinţia 
Comisiei Monumentelor Istorice, a uitat să le mai ceară. 


242 


lar la Casa Şcoalelor putem trece și acum în fiecare zi, 
urmăriți pe săli de domnii și doamnele a șase sute de ani 
de istorie. Cele două volume de portrete domnești fac 
și ele parte dintrun fel de publicaţii ale Muzeului de 
Artă Bisericească. Vizitatorii lui ar trebui să le găsească 
la intrare, împreună cu catalogul. 

Monumentele istorice, care cad în grija Comisiei, al 
cărei președinte a fost mulți ani Niculae Iorga, sunt 
aproape toate biserici și mânăstiri. Monumentele antice, 
care numără şi pe cele preistorice și nu sepot închipui 
fără casmaua săpătorului, monumente vii unele și monu- 
mente moarte altele, așa cum se zice limbi vii și limbi 
moarte, au un rost aparte. Celelalte, împreună cu tot 
ceea ce cuprind, arhitectură, pictură, sculptură, țesătură, 
tipografie, sunt în același timp monumente de artă bise- 
ricească și, în acest înțeles, numai niște secţii locale ale 
Muzeului. Secţia centrală este alcătuită din fărâme culese 
dela secţiile locale, fie prin desființare, fie prin dij- 
muire. In organizarea de astăzi, Muzeul de Artă Bi- 
sericească este o unealtă de lucru a Comisiei Monumen- 
telor, pe când, din cele ce s'au văzut, Comisia ar trebui 
parcă să fie un organ al Muzeului. Acest adevăr a ieşit 
la iveală atunci când Niculae Iorga a făcut, ca Ministru, 
întâia Lege a Muzeelor pe care am avut-o. Este drept 
că ea n'a luat ființă pentrucă nu s'a aplicat nicio singură 
zi, ca și Legea Bibliotecilor, cu care a ieșit odată, în Aprilie 
1932. Dar aceasta este altceva. Gândul era bun și la el 
va trebui să ne întoarcem cât mai curând. De altminteri, 
dacă Legea Bibliotecilor și a Muzeelor nu sa pus în apli- 
care, ea nici nu s'a abrogat. Oricând ar putea, cu oarecare 
îmbunătățiri, să dea naştere la o stare nouă, după care 
atâția și de atâta vreme suspinăm. Acea lege prevedea, 
între altele, un Consiliu al Muzeelor, care avea ca pre- 
ședinte de drept pe președintele Comisiei Monumentelor 
Istorice. In felul acesta, pentrucă peste Muzee nu se 
putea să stea decât un muzeolog și odată ce era desemnat 
dinainte ca atare, fără alegere, Comisia Monumentelor 
Istorice alcătuia o singură ființă cu Muzeul de Artă 

243 


16* 


Bisericească, dela care se putea zice că primea căderea 
și dreptul să prezideze un Consiliu al Muzeelor. Dacă 
nu Muzeul ar fi stat pe lângă Comisia Monumentelor 
Istorice, ca astăzi, ci Comisia ar fi stat pe lângă Muzeu, 
atunci directorul Muzeului, om de tehnică muzeală și 
nu președintele Comisiei, mare istoric, ar fi urmat să 
stea în fruntea Consiliului Muzeelor, de atâtea feluri și 
trecând peste marginile istoriei. Lucrul, dacă nu . pare 
tuturor deopotrivă de limpede, capătă la mine această 
înfăţişare, puţin silită, mai mult ca să arăt cât se greșea 
cerându-se ca Muzeul de Artă Bisericească să nu atârne 
de Comisia Monumentelor Istorice. Jorga a văzut mai 
bine şi l-a desfăcut dintro formaţie de sine stătătoare, 
aducându-l Comisiei. ~ 
Am fost zilele trecute pe la Mânăstirea lui Matei 
Basarab dela Strehaia. Atât la uşe, în boltitura groasă a 
intrării, cât şi pe peretele din pronaos al ctitorilor, se 
văd răsături mari. Iorga 2 trecut pe aici cu oameni de 
știință străini, cărora a vrut să le facă dovada că sub 
pictura de astăzi se găseşte alta, mai veche și mai bună 
şi a pus pe specialistul însoțitor să curețe o parte din 
tencuială. Simţim și noi încă odată mirarea pe care trebue : 
$o fi simţit acei oameni, atunci când au început să iasă 
din perete pe măsură ce sfinții de afară: cădeau, ca un 
alt strat de credință, o artă mai caldă și mai adâncă. 
Cine ştie când se va mai opri cineva, cu aceeași pricepere 
şi putere, ca să ia acest veșmânt mai ieftin, aruncat peste 
veșmântul sfânt de dedesubt, care, el, trebuia în mintea 
ctitorului, să îmbrace pentru totdeauna trupul locașului? 
Am văzut Biserica Domnească din Curtea de Argeș, 
despovărată în sfârșit de tot ceea ce-i ascundea, ca un 
mușchiu crescut pe de-asupra, făptura dela început. Prid- 
voare, turle mai dincoace, sau dus. Pictura mai nouă 
a fost spălată și pictura dela 1350 şi-a arătat încet-încet 
colorile proaspete. Intemeietorul "Țării Românești a ieșit 
de sub lespezi cu coroana pe cap şi cu cingătoarea de 
aut acolo unde-i fusese mijlocul subțire de cavaler. De 
ea atârnase sabia cu care a înfrânt la Posada pe soldații 


244 


lui Carol Robert, cum se arată în Cronica cu ilustrații 
dela Viena, Chronicon pictum vindobonense. La o mică 
depărtare se ridică mândră biserica Mânăstirii lui Neagoe, 
dar nu așa cum o zidise și o împodobise Domnul, ci 
aşa cum, după ce o dărâmase până în temelii, a zidit-o 
din nou, cât mai aproape de ce fusese sau i s'a părut că 
a fost, arhitectul restaurator Lecomte du Noiiy. Stau 
față în față două păreri despre păstrarea monumentelor 
istorice. Iorga a fost totdeauna pentru a doua și a lui 
Sa adeverit în cele din urmă mai bună și a biruit. 

M'am învârtit și eu în jurul bisericii Doamnei din 
Calea Victoriei din București, Doamna lui Șerban Can- 
tacuzino. Era o biserică în pământ, ascunsă într'un fund 
de gang și apăsată de casele mari dimprețur. Aceasta 
de mulţi ani și până de curând. Părea osândită dărâmării, 
ca să lase liber locul, cum fusese până la 1896 Biserica 
de peste drum a Sărindarului, mult mai arătoasă și mai 
păstrată decât ea. Ca să facă o fântână pentru venirea 
Impăratului Franz Iosif la București, Primăria de atunci 
n’a găsit nimic mai bun decât s'o dea târnăcopului. Un 
arhitect al Comisiei Monumentelor Istorice, om de studii 
și de artă, a făcut, în schimb, din Biserica Doamnei, 
vechiul giuvaer arhitectonic pe care îl dorise și-l avusese 
ctitora ei din secolul al XVII-lea. Un pridvor pe stâlpi, 
cu lespezi înflorate, s'a deslușit din îmbâcseala adausu- 
rilor. S’a săpat după pardoseala de atunci și, ca să intrăm, 
astăzi coborâm câteva trepte. Scufundându-ne până la 
ea, biserica s'a înălțat. 

Am stat minunat înaintea Bisericii lui Ştefan cel Mare 
din Hârlău. Dacă arăta așa, în zilele marelui Domn, 
cum arată acum, arăta frumos. Turla se rezema subțire 
și uşoară pe acoperișul cu coamă. Ocniţe și firide îmbo- 
găţesc și înmulțesc zidurile. Farfurioare și discuri de 
smalţ verde și albastru fac un brâu pe la ciubucul de sus 
și parcă sunt capetele de smarald ale unor cuie care ţin 
toată această schelărie de piatră. Pe aproape trebue să 
fi fost Palatul Domnesc. O femeie tânără îmbrăcată în 
port de ţară a stat locului și se uită la ea, poate pentrucă 


245 


mă uit cu, la sfânta clădire scoasă de aceeași grije din 
paragină. Poate e Răreșoaia, care a dat lui Ștefan cel 
Mare pe Petru Măjerul, domnul de mai târziu al Mol- 
dovei, nu numai prin dreptul nașterii, dar pentrucă era 
vrednic. Moldova mai poate să dea şi astăzi oameni. 

Președintele Comisiei Monumentelor Istorice și înte- 
meietorul Muzeului de Artă Bisericească este pretutindeni 
de față, de ani de zile, în toate aceste prefaceri, tipăriri 
de cărți, puneri la cale administrative şi deșteptări ale 
iubirii pentru trecut. Aleargă, se sbate, ceartă, pune el 
însuși mâna, spune câte un cuvânt care merge la inimă 
şi rămâne. Niculae Iorga nu poate fi înțeles, oricât de 
scânteietoare i-ar fi celelalte îndeletniciri, fără această 
sarcină de gospodar și de muncitor printre ruine. Acolo 
îl vom întâlni totdeauna, chiar dacă în alte părți făptura 
lui va începe să pălească. Este locul unde trebue adusă 
pânza uitată dela Fontenay-aux-Roses. Duce pe braţe, 
nu vreun chivot de argint, ci tot ce neamul românesc 
a făurit de seamă şi Niculae Iorga, din viața lui, i-a 
dat viaţă a doua oară. 


246 


aaas a a ĖS —— 


UN VOIEVOD FILOZOF 


Cartea cea mai nouă pe care a tipărit-o Academia 
Română, « Învățăturile lui Neagoe Basarab», Domnul 
bisericii lui Manole dela Argeș, deşteaptă multe amintiri 
Oamenii de ştiinţă au s?o îmbrăţișeze cu sete. Au mai dat 
lupte în jurul ei şi sunt gata să le ia dela capăt, cei cari au 
rămas printre noi sau moștenitorii lor. Ce: din urmă, pe 
cari i-am apucat și i-am auzit rând pe rând, au fost Niculae 
Iorga de o parte, încredințat și aducând puternice dovezi 
istorice că aceste învățături ale bunului și credinciosului 
Domn al "Țării Româneşti, Neagoe Basarab Voievod către 
fiul său Teodosie, date pentru întâia oară la lumină după 
un manuscris românesc dela 1654, de loan, eclesiarhul 
Curţii în Bucureşti la 1843, au fost scrise întradevăr şi 
atunci de tatăl încoronat pentru coconul sortit să-i urmeze 
în scaun și, de cealaltă parte, Demostene Russo, învățatul 
bizantinolog, părtaş al altei păreri. Ar fi, după el, vorba 
de o punere împreună târzie, la un secol şi jumătate după 
plecarea dintre cei vii a închipuitului autor domnesc, de 
mâna unui călugăr la el acasă în ști nța bisericească. Mă 
îndoiesc dacă se va mai putea face vreodată lumină în 
această pricină acoperită de ceţurile istoriei. Manuscrisele 
care s'au păstrat, românești, slavon și grec, sunt astăzi 
toate înaintea noastră și, oricât ar fi de ciocănite, nu vor 
fi în stare să mărturisească altceva decât au mărturisit până 
acum. Atâţia dintre noi vo: crede și mai departe, lăsând 
pe oamenii de știință împărțiți pentru totdeauna în tabere, 
că învăţăturile sunt ale lui Neagoe. Voievodul, care a 


247 


N 


ocrotit pe întâiul nostru lucrător tipograf, monahul 
muntenegrean Macarie, și a ridicat cea mai strălucită 
biserică domnească, era destoinic să înjghebeze și o ase- 
menea carte. Poporul trebuie să afle în sfârșit acest adevăr 
și să și-l însușească. El ar fi un izvor de încredere și de 
putere. Mâna, care a așezat pe hârtie în gătita chirilică a 
vremii roadele unei vechi înțelepciuni, s'a făcut de mult 
pulbere, domnișorul, care n'a mai avut parte s'o folosească 
aşa cum i-o pregătise părintele, pentrucă s'a stins la 
Constantinopol fără să domnească, de-o-potrivă, dar Învă- 
țăturile, ajunse după 400 de ani carte populară, pot să 
capete un nou rost. Prin ele vorbeşte gura strămoșilor, 
care ne însoțesc pas cu pas pe un drum plin de uimiri. 
Ceea ce își trec din mână în mână oamenii de cercetare 
poate fi foarte prețios pentru știință, dar ceea ce își, 
împrumută din secol în secol popoarele este de un preț 
neasemănat mai mare pentru viață. 

Cartea scoasă de Academia Română este datorită 
d-lui Vasile Grecu, profesor la Universitatea din Bucu- 
rești, şi aduce, puse față în faţă, textul grecesc al Invăţă- 
turilor, descoperit mai demult la mânăstirea Sfântului 
Dionisie, dela muntele Athos, la 1895, dar nereprodus 
până astăzi, şi traducerea lui în întregime. Punerea în 
românește a fost făcută nu numai cu pricepere, dar cu 
adevărată evlavie, în limba cărților bisericeşti, care trebue 
să fi fost și limba Curţii dela Argeș în acele depărtate 
secole. Inchizi ochii şi ţi se pare că îl auzi șoptind pe însuși 
bunul şi credinciosul Neagoe la o fereastră cu chenar de 
piatră a casei domneşti. Ştim cum se vorbea atunci din 
cea mai bătrână scrisoare românească pe care O avem. 
O scria acel Neacșu din Câmpulung negustorilor din 
Brașov, negustorilor sași de acolo, care se vede că ne 
cunoşteau graiul, ca să le dea pe ascuns de veste mișcările 
Turcilor dela Dunăre. Era un fel de spion pe care îl aveau 
şi-l plăteau la Curtea Domnului muntean. Cancelaria 
Domnească și biserica puteau să întrebuințeze limba 
slavonă, pentru care aveau dascăli și dieci din Balcani, 
dar limba ţării era aceasta. Neacșu ne-o spune în treacăt 


248 


fără să se gândească, și sute de mii și milioane freamătă 
a înțelegere împrejurul lui până la marginile pământului 
românesc și mai departe, pe unde trăiesc în acele timpuri 
Românii. Acel freamăt trece și prin aceste învățături oricât 
oamenii de ştiinţă ne arată că au fost scrise în limba 
cancelariei și a bisericii. Domnul vorbea însă românește 
cu ai săi. Putea să le scrie în scrisul de Curte, dar de vorbit, 
nu poate fi nicio îndoială. Le vorbea în limba casei. Stăruiu, 
poate mai mult decât s'ar cuveni, în lucruri cunoscute 
nouă tuturor atât de bine, pentrucă foarte de curând ne-a 
fost dat să auzim, dela un loc atât de înalt pe cât de pri- 
mejdios, că poporul românesc ar fi alcătuit din două 
pături, una mai subțire, de cărturari şi de locuitori de 
orașe, plină de erezia obârşiei latine, și alta groasă ţără- 
nească, aceasta slavă. N’ar trebui, aceasta din urmă, decât 
să fie desfăcută, prin vreun mijloc sau altul, de cea dintâi, 
ca să-și aștepte în linişte soarta. Asemenea basme istorice 
filologice, care, la fel cu basmul folklorului, pornesc mai 
cu seamă din Răsărit, sunt, firește, fără niciun temei pentru 
orice om de astăzi, stăpân pe abecedar și de bună credinţă, 
dar ele îndrăsnesc să se strecoare în învălmășeală, ca doar, 
doar, or rămâne amestecate cu celelalte și nedescoperite 
până la timpul potrivit. 

Ce ar trebui să zicem atunci noi, despre Rusia, bună- 
oară, un adevărat turn Babel de popoare, adunate de unde 
Sa nimerit, cu un strat finez destul de gros chiar pentru 
Ruși, şi pentru care, ca să poată. fi ţinute împreună, s'a 
născocit, ca idee de unificare, când ortodoxismul, ca 
moștenire bizantină, împotriva Tătarilor și Turcilor, când 
ţarismul, ca moştenire imperială romană față de Europa 
și de Asia și când sovietismul, ca moștenire marxisă, 
pentru întreaga lume? 

Ortodoxismul şi ţarismul s'au dus, sovietismul se 
clatină; se va mai găsi vreo ideie de unificare pentru 
popoarele Rusiei? In ce ne privește, singur Neacșu, cu 
răvașul lui în limba românească aidoma la 1521 cu limba 
românească de astăzi, face de ocară și spulberă aceste 
vorbe de clacă panslavă. Tocmai pătura orășenească a 


249 


suferit tot felul de înrâutriri, de port, de gând și de limbă, 
pe când pătura țărănească s'a păstrat neschimbată, româ- 
ncască de când se pomenește, de pe Coloana Traiană, și 
românească și în zilele noastre, spălând și aducând îndărăt 
în apele ei, de câte ori a trebuit, cealaltă pătură. Tot ce a 
fost și mai este străin se topeşte fără putere în ea. Vorba 
lui Alecsandri, dintr'o scrisoare trimeasă lui Papadopol 
Calimach la 6 Mai 1888 și pe care o iau din viața lui 
Vasile Alecsandri de d-na Elena Rădulescu Pogoneanu: 
« Tot sper că Dumnezeu nu ne va lăsa, după atâtea lupte 
prin care am trecut; mai mult, am convingerea că oricine 
se leagă sau se va lega de România nu va avea bun sfârşit ». 

lată însă câteva rânduri din vestita Scrisoare către 
oasele mamei sale Neaga și ale fiilor săi Petru și loan și ale 
fiicei sale Anghelina, și cuvânt de plângere asupra lor, 
din învățăturile tâlmăcite de d-l Vasile Grecu. Ele sunt 
o probă, cum avem puţine, de sguduitoare cuvântare de 
moarte. Asupra ei se îngrămădesc mai cuseamă luptătorii, 
unii ca să arate că numai un fiu putea să găsească asemenea 
cuvinte și ceilalți ca să scoată la iveală tot felul de nepo- 
triveli, de care Neagoe nu sar fi făcut vinovat. Intre altele 
d-l Grecu răstoarnă cu ajutorul textului grecesc, o parte 
din nepotriveli şi ne întărește astfel și mai mult în părerea 
că ne aflăm înaintea unei cărți a Domnului dela 1520. 
Trebue să-i fim recunoscători și pentru această întărire. 
Rândurile vor sluji de asemenea ca probă de limbă, în care 
a fost făcută traducerea: « Deci dară, prea Cuvioase Mi- 
tropolite și Prea cinstiți Igumeni și diaconi și voi toți 
mireni, popor creștin al Domnului, care întotdeauna ri- 
dicați laudă Domnului, care de nu sar despărţi niciodată 
de voi, ascultaţi-mă prea puţin și pe mine, vrednicul de 
milă şi să nu vă fie greu cuvântul meu! Căci din inimă 
mi-e dor să spun câteva cuvinte către oasele maicii mele. 
De aceea iertați-mă și fiți-mi îngăduitori, părinților şi 
fraților, căci fără de iertăciunea voastră nu putem grăi. 

Așa dară, o maica mea și născătoarea mea am luat 
iertăciune dela părinții și fraţii mei. Vreau a începe însă 
cu multe lacrimi și suspine a grăi către tine; și ascultă, 


250 


—— —— 


maica mea, deoarece îndrăsnesc să grăiesc către oasele 
tale ce'e ostenite ! O maica prea dulce, din toată inima 
mea roaba lui Dumnezeu Neago, câte încercări mai în- 
durat din pricina mea însărcinată și împovărată cu trupul 
meu, zi şi noapte, cu ostencală și anevoie umblând, 
până ce a venit porunca lui Dumnezeu ca eu să mă nasc 
din tine. Mai întâiu, deci o maica mea, din aceasta ai luat 
asupra-ţi pentru mine multă ostencală, câtă osteneală eu 
nu sunt în stare să o număr după vrednicie pè care ai 
tăbdat-o pentru mine. Ştiam că numai albina asemeneași 
se osteneşte aşa, deoarece ea din flori culegând dulceaţă, 
nu se mai satură de osteneală cu toată plăcerea; și așa mi 
sa părut această sburătoare drept mult ostenitoare și 
plină de muncă. Dar știu că ea ziua se ostenește cu toată 
silinţa fără de săturare, iar noaptea se odihneşte. Iar tu, 
prea dulcea mea maică, te-am cunoscut mai mult luând 
asupră-ţi pentru mine o osteneală fără margini, căci albina 
noaptea se odihneşte și se linişteşte; aşijderea și celelalte 
sburătoare ale cerului și peştii mării. Toate acestea în 
timpul nopţii se liniştesc și se odihnesc. Dar tu, prea 
dulcea mea maică, nici noaptea, nici ziua nu aveai odihnă, 
nici nu te săturai de muncă și osteneală pentru mine. De 
aceea, maica mea prea dulce, când a' venit timpul să 
dobândeşti odihnă din osteneala pentru mine, atunci eu 
intrai în dragoste întru inima ta și de atunci te-a cuprins 
muncă și osteneală mare și mai multă, deoarece cu eram 
comoara ta și lumina ochilor tăi mai mult decât soarele. 
Şi altă lumină nu credeai să o aibi a ta, decât pe mine, 
și nici altă viață mai dragă a inimii tale. 

De aceea, „prea dulcea mea maică, nici inima ta, nici 
ochii tăi nu s'au săturat cu totul de dorul tău către mine 
până la sfârșitul tău, la care nici atunci nu m'am aflat eu, 
nenorocitul, ca măcar atunci săturarea ochilor tăi să gă- 
sească de dorul tău înfocat către mine, privindu-mă în 
acel neîndurat ceas, și inima ta să ia știre și eu, fiul tău, să 
iau binecuvântare și iertăciune. Dar se pare că, deoarece 
nu te iubeam din toată inima mea, de aceea n'am fost 
învrednicit să mă aflu la mutarea ta din viaţă, ca întru 


251 


vederea ta către mine să se îndulcească inima ta, după ce 
în timpul vieții tale întregi dragostea ta nu s'a săturat 
de mine şi în timpul suflării tale celei din urmă iarăși te-ai 
aprins pentru mine și ochii tăi nu s'au săturat». 

Și cuvântarea urmează, ca un prohod mirean, în care 
în loc să plângă mama, plânge fiul, cu încetineală, ca să 
ţie cât mai mult, ca întrun lung priveghiu. Cine a avut 
o mamă și a pierdut-o, își simte la aceste cuvinte omenia 
din el înfiorată și lăcrămând. La fel sunt și celelalte învă- 
țături, legate întrun fel sau altul de omul de totdeauna și 
păstrându-se până astăzi deopotrivă de viu. Ceea ce le 
îndepărtează puţin și le desface de fiecare din noi, ca să fie 
ale tuturor, este aflarea de față, necontenit în fund, a 
cărților sfinte: Este rama de sfințenie, scânteiând și parcă 
bătută cu stele, în care stau înaintea noastră. Dar este 
păcat că d-l Grecu a lăsat să scape și vorbe sau rostiri, 
în toată această frumuseță veche care ne ridică dela 
pământ, mai obișnuite în scrisul nesupravegheat și tre- 
cător de toate zilele sau în ciocnirile voite de modernisme 
şi de forme din cronici dela unii scriitori mai ales teologi. 
Mă gândesc la împletirea din două fire a stilului rafinat 
al lui Galaction, care sa făcut doctor la Cernăuţi, și la 
„apărarea neologismului pe care o întrupează în teorie 
şi în faptă un Lecca Morariu. Nu cumva este o trăsătură a 
Bucovinei, de unde ne vine și d-l Vasile Grecu, pe această 
poartă spre Apus a neamului românesc? De pildă: să se 
aranjeze aşezarea pocalelor de argint și dacă toţi vor lăuda 
acel sfat şi-l vor aproba; și nimică nu omiteți pe care le-a 
anuntat stăpânul; să nu neglijäm să ne întărim în harul 
Domnului; zortificarea trupului înviere se face a sufle- 
tului; suferința diso/ă patimile; somnul cela mult face 
cugetarea obez. In cartea populară care ar putea ieși din 
punerea alături a celor mai bune texte din cele trei limbi, 
asemenea vorbe sau rostiri ar trebui cu mare băgare de 
seamă înlăturate. 

Aduceţi-vă aminte de fresca de pe peretele ctitorilor 
dela Biserica lui Manole. Atâta măreție bizantină nau mai 
cunoscut nici Domnii cei mai făloși ai istoriei noastre, 


252 


nici Mircea la Cozia, Ștefan cel Mare la Voroneţ, Vasile 
Lupu la Trei Ierarhi, Şerban Cantacuzino la Cotroceni 
sau Constantin Brâncoveanu la Hurez. Este în veșmintele 
grele de aur, dar nu este numai în veșminte. Este în 
biserica împărătească purtată de mâinile cu degete subțiri 
ale lui Neagoe și ale Despinei, și lucrată mai mare și 
mai cu migală decât altele, dar nu este numai în biserică. 
Este în părul lung şi făcut inele pe umeri, dar nu este 
numai în păr. Este în cei trei coconi de-a-stânga, acoperind 
picioarele Domnului, și în cele trei Domniţe de-a-dreapta, 
ascunzând picioarele Doamnei, urcând și coborînd, după 
vârstă, în cele două părți ca într'o scară a vieții, dar nu 
este numai în cei trei coconi și în cele trei domniţe. 
Trebue să cânte și nu-i vedem clopoțeii din ciocul po- 
rumbeilor de aur de sub streșini. Trebue să sune cântecele 
vlădicilor dinăuntru, feriți de toți ochii. Trebue să șop- 
tească Domnul cuvinte din cartea de Invăţături, în care 
ne uităm noi urmărindu-l, cum a pus pentru fiul său, în 
același chip, Impăratul Constantin VII Porfirogenetul dela 
9;0. Cartea aceasta nevăzută plutește peste toate. Voievo- 
dul nu este numai un stăpânitor de ţară, dar și un filozof. 
Dă învățături pentru tot poporul și pentru toate secolele. 
Să ne plecăm genunchii ! 


253 


STURZA SCHEILANU 


A trăit din vechi vremuri la Moldova o viță de boieri, 
venită odată cu Bogdan-Vodă din părțile Maramureșului 
şi având nume încă de acasă Sturza. Pentru faptele de 
vitejie pe care le-a împlinit în atâtea secole a fost înze- 
strată cu multe pământuri. Unul era pe lângă târgul 
„Scheia, unde Ștefan cel Mare a frânt grumazul lui Hroiot 
Ungurul şi al cetelor lui de pradă, și altul alături de el, 
la Miclăușeni. Sturzeșştii dintr'o casă și-au zis Scheianu, 
iar ceilalți Miclăușanu. Mari dregători au ieşit dintre ei 
sau rudele lor și, dacă a trebuit, chiar Domni. În anii 
mai apropiaţi de noi, când tăzboaie se purtau mai puține 
și, mai abitir decât putere de braţ, se cerea agerime de 
minte, aceiaşi oameni vrednici s'au găsit înscriși între 
cei 7 stâlpi ai țării, cum povestește în amintirile lui marele 
cronicar al boierimii şi pregătitor al luării moșiilor lor, 
Radu Rosetti: Arin femei au dat pe întâia Doamnă a 
Românilor, cari se hotărâseră să nu mai fie ca până atunci, 
unii Moldoveni, iar alții Munteni şi erau să dea pe întâia 
crăiasă a celei mai noui țări din Peninsula Balcanică, de 
unde veneau Arnăuţii și cavașii împărăției Turcești și 
uneori câte un Skanderbeg sau Ali Pașa. 

“Sună ca o pagină de cronică, așa cum le plăcea să 
le adune în bibliotecile lor, sau ca niște rânduri scrise 
tot de altă mână, din condica scheiană, moștenită ca o 
carte de familie din tată în fiu. Astăzi ştim că înrudirea 
dintre conții transilvăneni Turzo și Sturzeşti a fost numai 
o genealogic închipuită, pentru trebuinţa de mărire a 


254 


Da. E — ..._....———— a mdi 


Dumneaei Visternicesei Elena Sturza și că n'are de ce 
să ne oprească mai mult. A fost o poveste dela 1840, 
când istoriografia noastră încă la începuturile ei, își putea 
îngădui asemenea alunecări. Dar ar fi fost cu atât mai 
frumos, pentru taina lucrului, să fi putut fi cum n’a fost. 

Dintre toți Sturzeștii, cunoscuți prin alte isprăvi, 
Dimitrie cu tată Constantin, Sturza Scheianu are să ră- 
mână în istoria lor și a noastră ca un mare iubitor de 
cărți. Faima celuilalt Dimitrie, cu tată Alexandru, Sturza, 
cam de aceeași vârstă și din ramura a doua, zis de toată 
lumea mai mult Mitiţă, nu-l poate de aceea întuneca. 
Era un boier de ţară, vânător şi bun călăreț la el acasă, 
stând cu o pălărie mare în grădină, cu o carte înainte, 
gospodar cât se cere și om politic tot așa, întâiu pentru 
păstrarea unei datini între ai lui și apoi, când au urmat 
însărcinări e la bănci și la așezăminte de credit, poate 
numai pentru găsirea unor venituri, care nu mai curgeau 
din izvoarele lor fireşti. Atâtea din ele luaseră drumul 
vânzătorilor de cărți rare şi de documente. La ceea ce 
apucase la părinţi și la unchi, oameni cu studii prin Ger- 
mania și ocrotitori de scriitori și de artiști, se adăogise 
o slăbiciune nouă. Ea l-a legat toată viața de biblioteca 
lui, la început la Scheia, unde se născuse. și-și trăise anii 
cei mai fericiți, și apoi la București. Scheia s'a vândut 
şi a scăpat astfel din mâinile vechi ca nişte hrisoave de 
descălecare, ale Sturzeștilor, în 1889. A fost un om care 
se ținea mai cu drag departe și nu iubea sgomotul din 
jurul numelui și faptelor proprii. Amestecat între atâtea 
vlăstare pline de strălucire ale neamului sturzesc, ar fi 
rămas uitat, datorită acestei fiti, până să ne întrebăm 
dacă a trăit întradevăr. Această soartă l-a urmărit până 
la capăt. Atunci când Academia Română l-a smuls oarecum 
din singurătatea învățată și a luat hotărîrea, în aceeaș zi 
în care Ion Bianu a adus la cunoștință, în ședința dela 
13 Februarie 1920, încetarea lui din viață, să i se scrie 
o biografie, hotărîrea a rămas neîmplinită, în procesele 
verbale ale înaltului așezământ. D-l Constantin Moisil 
n’a aflat de această însărcinare decât acum, după atâța 


255 


ani, pentrucă ne-am gândit noi să punem să se răsco- 
lească prin hârtii. Ceea ce s'ar fi făcut cu ușurință atunci, 
poate că mare să se mai facă niciodată. Izvoarele cele 
mai multe nu mai sunt, martorii vii ai acestei biografii, 
iar lumea din acea vreme s'a prăbușit fără întoarcere. 
Era un înfăţişător curat al boierimii de odinioară, care 
a murit în același an când a plecat și el dintre noi. Se 
începuseră marile împroprietăriri. Omul a fost mai tare 
«decât semenii lui şi a izbutit să se păstreze în aceeași 
umbră în care îi plăcuse :ă trăiască. A rămas fără bio- 
grafie, până întratât încât să ni se pară o călcare de voință 
din urmă această punere laolaltă a câtorva lămuriri 
despre cine a fost şi ce a ajuns, prin fapta lui, să însemne 
pe pământ. 

Cel mai frumos portret al lui Dimitrie Sturza Scheianu 
se găsește întrun volum, cred că în cel dintâiu din 
« Oameni cari au fo t», al lui Niculae Iorga. E ca o mască 
pe care artistul o pune pe obrazul cald încă și păstrându-i 
parcă acea căldură, al unui mort scump, ca să se facă 
după ea mai târziu statuia la care are dreptul. Chiar 
dacă urmașii nu se mai gândesc după aceea la statuie, 
masca nu-și păstrează mai puțin întreaga însemnătate şi 
trăieşte mai departe prin sine. Portretul are aproape 
aceleaşi trăsături, în afară de arta de caracterizare şi de 
fiorul de revoltă proprii numai autorului, cu micile noastre 
însemnări, strânse din alte locuri, ca o dovadă tocmai 
de puţinătatea faptelor şi de lipsa de taină a acestei vieți: 
« Un boier din alte vremuri: Dimitrie Sturza Scheianu ». 
(E ciudat că Iorga, înșelat de ortografia dz, Sturdza, pe 
care şi-a însuşit-o nu știu de când familia, scrie la fel 
și numele lui Dimitrie Constantin. Acesta are însă grijă 
să-şi însemne numele pe cărți cu scrisul bătrânesc, z 
curat: Ex libris Demetrii C. Sturza. Pecetea are de jur- 
împrejur Bibliotheca Sceensis, iar la mijloc un disc des- 
părţit în două: în stânga o cruce pe cate se înfăşoară un 
şarpe încoronat, în dreapta un leu în pic oare din profil, 
iar deasupra o coroană cu cinci crini). Scrie Iorga: « Bă- 
trânul Dimitrie Sturdza Scheianu s'a stins în casa ulti- 


256 


mului său adăpost la București. Acest nume, identic, 
afară de adaosul care arată moșia lui de odinioară, cu 
al unui cunoscut om de Stat, vărul său, nu spune nimic 
celor cari n'au pătruns în lunga existență, de o nobilă 
râvnă pentru cultură, a celui care, de mult dispărut din 
viața socială, își află astăzi încetarea suferințelor. Aceia 
pe cari împrejurările i-au pus în atingere cu acest mare 
om de treabă, care a fost și unul din cei mai de seamă 
— deși din cei mai modești — cărturari ai țării, ştiu însă 
că el a prezentat într'o formă deosebit de simpatică pe 
boierul român, mai precis pe boierul moldovean de 
viţă veche, așa cum el era în altă vreme decât a noastră. 
Fiul unuia din stâlpii țării în vremea sa, purtător al unui 
nume ilustru, posesorul unei mari averi şi, pe lângă 
toate aceste daruri ale norocului, și împodobit cu o bogată 
cultură foarte variată, el și-a pus ca scop de căpetenie 
al vieţii, —într'o țară unde şi atunci putinţa unei stră- 
lucite cariere, chiar și fără un deosebit talent și mai ales 
fără prea multă muncă, scormonea pe atâția dela ocu- 
paţiile folositoare naţiei, — să adune întro imensă biblio- 
tecă tot ce putea servi ca să lumineze trecutul nostru. 
Cu nesfârşită răbdare, cu o cunoștință adâncă a istoriei, 
cu un simţ fin în alegere, el n'a pregetat să-și sacrifice 
pentru această unică ţintă întâiu veniturile sale, apoi și 
capitalul, până ce și în urma altor împrejurări nenorocite, 
din ceea ce avuse odinioară, i-a rămas atâta cu cât 
să-și asigure la bătrâneţe, adăogindu-se, măcar un timp, 
şi cuvenitul ajutor de aiurea, traiul cel mai modest. Am 
văzut cândva frumoasa și larga lui casă, din satul, odi- 
nioară un oraș, legat și de lupte în epoca glorioasă a 
vechei noastre Domnii». Și mai departe, unde e vorba 
de părerea de istoric, mai pregătit decât oricine să judece, 
despre biblioteca lui ajunsă la 1884 în proprietatea Aca- 
demiei Române: «Condițiile în care ele (cărțile) au 
putut întregi colecţiile instituţiei, fac cea mai mare onoare 
acestui boier de viță curată. Se poate spune că fără cu- 
prinsul prețios al « Bibliotecii scheiene» lucrul tuturor 
istoricilor cari s'au străduit de câteva decenii ca să dea 


257 


istoriei naţionale o mai mare siguranță și amploare, ar 
fi fost esenţial împiedecat. O recunoștință nesfârșită se 
datorește lui, care, fără nicio pretenţie, a făcut acest 
lucru în adevăr mare». Avem aici părerea unui cunos- 
cător netăgăduit. Am vrut, de aceea pe el și nu pe altul, 
să-l pun să aşeze în adevărata lumină fapta prin care 
Dimitrie Sturza Scheianu întră în istoria culturii românești. 
Doi Sturzești au avut o parte mai mare la înființarea și 
îmbogățirea celei mai preţioase biblioteci pe care o are 
neamul românesc; ea nu se poate închipui fără munca 
de multe feluri a celui dintâiu și fără acest dar, aproape 
ca o temelie, al celui de al doilea. Nu e de mirare atunci 
că Ion Bianu, bibliotecarul, ţinea în biuroul lui cărțile 
lui Scheianu și peste ele portretul marelui boier, ca o 
mărturie de fiecare clipă a jertfei și iubirii dela început, 
pe care se înălțase Academia Română. 

Sunt de aceea poate mai mișcătoare astăzi decât la 
data când au fost rostite, cuvintele din Raportul Secre- 
tarului General al Academici din 1885, care se întâmpla 
să fie celălalt Dimitrie Sturdza, vărul miclăușan cu mult 
mai mare suprafață și râvnă politică decât vărul scheian: 
« Am avut fericirea a primi în luna Iulie a anului trecut 
în localul nostru prețioasa bibliotecă pe care Camera a 
cumpărat-o pentru Academie dela d-l Sturdza dela Scheia. 
Această bibliotecă compusă din 7487 volume, fără a so- 
coti dubletele, este un adevărat tezaur pentru studiile 
noastre istorice. Ea a fost formată în mai multe zecimi 
de ani şi îndreptată în special asupra istoriei Românilor. 
Posedăm întrînsa o mulțime de publicaţiuni din cele mai 
rare şi mai preţioase pentru istoria noastră; vom aminti 
numai o colecţiune foarte bogată de ediţiuni vechi a 
cronicarilor şi istoricilor poloni. Cu această bibliotecă 
am mai primit și 143 volume manuscrise; o prețioasă 
colecțiune de documente originale române și transilvane 
din secolele XV—XVIII și mai multe monede românești ». 
Cine răsfoieşte condica inventar a acelei biblioteci, pe o 
masă de studii a Academiei Române în localul ei stră- 
lucit de astăzi, bagă de seamă întorcând încet foile pline 


258 ' 


iei ————— 


fiecare de cărți de întâia însemnătate, că dimensiile ei 
nau scăzut față de dimensiile atât de mărite ale cadrului 
nou în care a fost de curând așezată. La fiecare carte 
răspunde ca un ecou lung din fundul timpurilor, în care 
neamul românesc s'a închegat și a crescut. Păcat că 
nimeni nu sa gândit să transcrie, pentru o folosință 
obișnuită şi măcinătoare, acea condică, făcând și atâtea 
îndreptări, cu fiecare volum în mână. Sunt în ea greșeli 
de copiere supărătoare. Numărul operelor 7236, în care 
intră și atâtea lucrări noui dăruite de Scheianu după 
1885, nu se potriveşte cu numărul operelor, 7487, trecute 
în actul de donație al Camerei. Ar fi trebuit să se facă 
o încheiere, cu semnături și peceți, acolo unde se oprea 
inventarul vechiu și de unde începeau creşterile cele 
noui. Acum, între cărți de Gheorghe Asachi, Pedagogul, 
comedie vodevil a lui A. de Coţebue, prelucrată pentru 
teatrul național, Eșii 1839, dela No. 3853, și Reglement 
militar pentru slujba frontului de infanterie, Eșii 1847, 
dela No. 3854—56, se găseşte, parcă de același autor, 
Voyage en divers Etats d'Europe et d Asie, Paris, 1693, 
dela No. 3857. Sunt scăpări care sar în ochi și nu pot 
înșela pe niciun cercetător priceput, dar nu sunt mai 
puțin scăpări. 

Intre manuscrise s'a găsit și Psaltirea scheiană, cum 
se vede din nume, ajunsă la Scheia dela Gheorghe Asachi 
și care a fost la 1889 tipărită de Ion Bianu, într'o ediție 
care face tot pe atât cinste științei cât și tiparului românesc. 
Se aduce astfel un început legământului, amintit și în 
scrisoarea de donație a văduvei marelui bibliofil, că lu- 
crările manuscrise vor fi date cât mai curând tiparului. 
Cred că s'a rămas numai la acel început. Bibliografia 
cărților străine atingătoare de ţinuturile și neamul ro- 
mânesc și Indicele cronologic și analitic (regeste) al 
tuturor documentelor românești publicate prin reviste și 
ziare, sunt la îndemâna tuturor în nenumăratele cutii 
din secţia de manuscrise a Academiei Române. Pe atâtea 
din ele stă așternut praful de 25 de ani. Toate sunt lucrări 
de migală și de iubire ale lui Sturza Scheianu. Am scos 


259 


fişe din acele cutii, cu scrisul de mâna lui, mare și lim- 
pede. E un scris ca o mărturisire, la care ajungi să te 
uiţi la urmă fără să mai cauţi să pricepi textul, ca să 
pătrunzi până la om, document mai însemnat de atâtea 
ori decât dovada istorică trecută pe bucata de carton. 
Il vezi îndoit pe masă, cu ochelarii sub fruntea bătrână, 
luând din cărți şi punând în foile lui, ca un cronicar 
de altădată, uitat şi uitându-şi de vreme. Ceea ce te miră 
deodată în legătură cu Psaltirea scheiană, e că Sturza 
celălalt, miclăușanul și Secretarul perpetuu al Academiei 
Române, cumpăra din banii lui și dăruia colecţiilor ei, 
cam în același timp, celălalt manuscris de preț, Psaltirea 
voroneţiană. Parcă era o luare la întrecere în cele bune 
între cele două ramuri ale aceleiași case boierești, care 
se lupta să scape de pieire și să aducă îndărăt trecutul 
între noi. 

E atunci cu atât mai ciudat când deschizi o mare 
planşă genealogică, pe care Academia o are, întinsă cât 
o hartă a Continentelor, dintro donaţie a lui Șerban 
Cantacuzino. E lucrată în 1904 la Paris, nimeni nu știe 
să spună din a cui însărcinare. Ar trebui cercetat de 
cineva, cât se mai poate afla. Se mai lucra la ceva la fel 
în zilele Domnitorului Mihail Sturza. E un arbore ge- 
nealogic al familiei Sturza, fiecare la locul lui cu înaintași 
şi următori. Stă în el și Dimitrie, fiul lui Constantin 
Sturza Scheianu, alături de atâtea surori, mai ales. Se 
văd şi copiii, două fete, răposate însă amândouă la acea 
dată. Acolo unde se arată anul nașterii, deși omul pe 
acea vreme se afla în viață și alți ani, mult mai depărtați, 
se întâlnesc pentru vlăstare mai puţin cunoscute, de 
fiecare dată, fără greş, în dreptul tocmai al lui ne e dat 
să cetim 18... Parcă nu e întâmplare, ci un făcut. Prințul 
acesta măreț şi filotim era sortit să nu se aleagă, prin 
nicio dată, din mulțimea contimporanilor. Născut în 1800 
şi ceva ! Aceasta o spun și o tipăresc, nu străini, ci chiar 
ai lui, pe cari îi vedea poate în fiecare zi ! Aici este ceva 
mai mult decât întâmplare și seamănă aidoma cu uitarea, 
din partea Academiei Române, să mai facă o biobrafie, 


260 


pe care ea însăși o hotăriîse. Trebuia să rămână numai 
fapta omului și omul să se piardă în ea. Adevăratul lui 
an de naştere este 1884, când a dăruit Academiei biblioteca 
cea fără asemănare. 

Strânsese peceţi domnești în fotografii limpezi de pe 
unde le putuse descoperi, unele din lacre ascunse, pe la 
tăzeşi temători și privindu-le, așa cum spânzurau în le- 
gături de mătase de hrisoave de demult, ca niște ciucuri 
de odăjdii. Se pot vedea și ele în culegeri și mape ale 
Academiei. Adunase nenumărate izvoare despre ceea ce 
s'a numit mai târziu chestia țărănească şi le-a trecut ca 
să le prelucreze și să le publice, fără niciun drept de pro- 
prietate literară, lui Radu Rosetti. Ele trebue să-și fi 
avut partea lor la cercetarea problemei și la atâtea soluţii 
legislative, după răscoalele țărănești din 1907. Dacă a 
fost ales: membru onorar al Academiei Române tocmai 
în acel an, era o alegere cu tâlc. Altă faptă de seamă 
a lui, pe care o împlinise în chip firesc, își găsea în ea 
singura răsplată. Erau altfel de date biografice, care 
n'aveau nevoie să treacă pe la Oficiile de stare civilă. Erau 
ca nişte raze, dela un izvor de lumină osândit să rămână 
veșnic sub orizont. Ele bucură și folosesc pe toți, dar 
izvorul de lumină n/are să-i vadă piciodată și nici ei pe el. 

lar când toate celelalte lămuriri se ascund și tac, 
din cărţi sau dela cei cari l-au mai apucat, îţi face bine să te 
urci în depozitul Academiei Române și să-l descoperi în 
ceea ce i-a fost mai scump și mai aproape de suflet: 
biblioteca lui. Ea stă acolo pe rafturi, mii şi mii de vo- 
lume, în singurătatea răcoroasă și umbrită a încăperii 
de beton, dela etajul al treilea la dreapta, cum îi știu locul 
custozii și bibliotecarii. Scoţi întâia carte. Iese greu, 
pentrucă volumele sunt așezate strâns, dar ţie ţi se pare 
că cineva le ține şi nu se îndură să le lase. E un Omer 
măreț, cu scrisul ca o cusătură, elenic. Bagi de seamă 
că te înconjoară toată literatura clasică, în ce are ea mai 
ales. Oamenii etau încă din vremea, nu numai când se 
învățau limbile clasice, dar se și vorbeau şi se scriau 
în clasă sau în casă. Scoţi altă carte și alta și alta. Sunt 


261 


cercetări de istorie și cercetări de limbă, în limba noastră 
și în toate limbile pământului, în chirilică, în gotică, în 
sanscrită, în cuneiformă. Legături moi sau aspre, de 
piele și de pergament, de lemn și de fier, aurite, ca un 
veşmânt de preot egiptean, sau negre, ca o armură de 
cavaler întors din cruciate, îți înfioară degetele. Uneori 
nimerești la cărți neaşteptate de economie politică și de 
agronomie. Institutul de cercetări agronomice ar putea 
să răscolească această secție ca să arate pregătirea biblio- 
grafică a unui mare proprietar, care a strâns material 
pentru expropriere și s'a lăsat el însuși expropriat, pre- 
gătirea în științele gospodăriei pământului, din a doua 
jumătate a secolului al XIX-lea. Plopi și plute mari 
tremură din frunze la toate ferestrele. La această înălțime 
ajung numai coroanele și vârfurile lor. Unde te întorci sunt 
aceleași ramuri grele, în care vântul pune o viaţă tai- 
nică, privită prin sticlă dela această liniște. Parcă noi 
toți şi toate aceste cărți, îmbrăţișaţi cum ne trezim de 
toate părțile de verdeață mișcătoare, suntem întrun pom 
uriaș departe de pământ, cum l-ar închipui un basm ştiin- 
tific de cărturari bătrâni, pentru ceasurile lor de odihnă 
şi de vis. 

Deschid, pe furiș, o hârtie unde mi-am însemnat un 
pasagiu din scrisoarea de mulțumire către Academia Ro- 
mână a lui Dimitrie Constantin Sturza Scheianu când 
a fost ales membru onorar. Era suferind și nu putea să 
vie la ședință, dacă nu cumva, ca om retras ce era, nu se 
sfiise: « O credință adâncă şi statornică a întregii mele 
vieți a fost și este că viața omenească, atât cea indivi- 
duală cât mai ales cea socială și cetățenească, trebue să 
se întemeieze în desvoltarea ei pe cunoștința și pe dreapta 
înțelegere a trecutului. Această credință moștenită dela 
părinţii mei ma îmboldit a aduna tot ce poate vorbi 
inimii și minţii noastre despre trecutul neamului nostru ». 
Omul, care ma scris nimic, dar a ajutat pe atâţia să scrie, 
ne-a dat aici o lozincă de viață. Mi se pare că no cetesc 
eu, ci o cetește altcineva de lângă mine, cu un glas de 
departe, pe care eu numai îl ascult. 


262 


DUILIU ZAMFIRESCU IN SCRISORI 


Când întâmplarea, care uneori este atât de bună cu 
omul încât, cum crede credinciosul, ea nu poate fi o 
potriveală oarbă, dacă întradevăr este îngăduit să se vor- 
bească de potriveală oarbă pe o lume stăpânită de legi, 
mi-a pus în mână scrisorile trimise de Duiliu Zamfirescu 
lui Titu Maiorescu, mi-am dat seama că scriitorul 
abia cu ele şi atunci se deschide vremii lui. În acea legă- 
tură de hârtii din toate ţările Europei, cu scriitura dreaptă 
şi îngrijită, era ca un codicil de testament literar, care 
schimba uneori cu desăvârşire prevederile cele mari, făcute 
pentru noi toţi. Ele fuseseră înseilate în grabă, pe câte 
un colț de masă, fără nicio pază de sine și de ceilalți, numai 
pentru cineva. Erau o spovedanie alcătuită din crâmpeie 
neaşteptate, a unui om de obiceiu supraveghiat şi care 
în arta lui nu înțelegea să dea decât viaţă prelucrată. 
Viaţa de toate zilele, viața vie, semăna cu florile câmpului 
fragede, strălucite, ţinute proaspete de rouă, dar care fac 
parte din clipă și supuse veștejirii. Arta scoate din viață 
numai ceea ce are veşnic și dăinuie cu atât mai mult cu 
cât Sa priceput sau s'a putut hotărî să ia mai puţin, 
pentrucă deloc nu se poate, fiind ea însăși o zămislire a 
unei ființe trecătoare, din ceea ce este trecător, De aceea 
ne putem închipui foarte ușor pe Duiliu Zamfirescu, 
apucându-se de scris, ca pe un Buffon din istoria anecdotică 
a literaturii franceze, care se îmbrăca întâi ca de o audienţă 
la Rege, cu haina de mătase cu coadă și cu dantele de Gand 
sau de Valenciennes la piept şi la mâneci. In aceste scrisori 


263 


este altfel. Artistul este și om. Se apropie și se amestecă 
deodată cu noi. Este mai viu decât înainte, pentrucă arta, 
tocmai ca fiind sau năzuind să fie din rândul celor veşnice, 
ne-ar rămâne în cele din urmă streină, dacă war duce în ea, 
ca să ne vorbească și să ne cheme, bucăți de viață. Cea 
mai adevărată formulă pentru ceea ce este arta se păstrează 
tot aceea a lui Goethe, deopotrivă și puternic poet liric 
şi poet epic, poet dramatic și poet didactic, și care credea 
că i se potrivește numai lui: Crâmpeie ale unei mari spo- 
vedanii. Se „găseşte mi se pare în autobiografia lui, care 
spune prin titlu același lucru: Poezie și adevăr, adică felul 
cum viața intră în altceva și se face artă și arta mergând 
mai departe se face din nou viață. Abia acum, după ce 
avem și corespondenţa, putem zice că avem un Duiliu 
Zamfirescu întreg. O ediție de opere complete nu se mai 
poate lipsi de cele două sau trei volume de scrisori. Ar fi 
scriitorul, viaţă şi operă, luminate de el însuși. 

Vorbeam de o întâmplare, care a fost mai mult decât 
întâmplare, căderea în mâinile mele a celei mai prețioase 
corespondențe a lui Duiliu Zamfirescu, aceea cu Titu 
Maiorescu. A adus-o între noi, ca dintrun naufragiu, 
întâia călătorie spre ţară, după marele războiu din 1918, 
a fiicei lui Maiorescu, d-na Livia Dymsza. O ţinuse între 
hârtii vechi, de atâtea ori în primejdie să se piardă. Era 
ca o ducere până la capăt a unui simț de ordine, care nu 
putea fi pedepsit, când acela care-l avusese și-l lăsase 
moștenire singurei urmașe, nu mai putea fi întâlnit între 
noi. Atâtea documente, despre el și despre alţii, ies și 
astăzi, în volume de Insemnări zilnice şi în volume de 
corespondență, și parcă au să iasă totdeauna, din acel 
simț de păstrare și de dare mai departe. Este un fel de 
Corpus, în care intră nu numai opera lui Titu Maiorescu 
însuși, dar şi scrisul tuturor celor aflați în vreo legătură 
cu el. Nicăieri nu se vede mai bine că Țara Românească 
n'a avut, timp de ṣo de ani, o oglindă unde să se răsfrânpă 
mai larg și mai felurit, cu toţi oamenii ei de seamă și 
problemele de viață, ca puiul acesta de craiovean prin 
naștere, transilvănean şi poate şi aromân prin obârşie și 


264 


european prin pregătire și cugetare. Nicio foaie și niciun 
rând nu lipsesc din cele 197 de bilete, scrisori, telegrame 
şi orice fel de scris schimbat între cei doi scriitori, aşezate 
după dată şi cu însemnări de recunoaștere pe colț, când 
era nevoie, de mâna lui Maiorescu. Aşteptau legate în 
patru cu o panglică, voia întâmplării. Nu însemnase nimic, 
nu vremea trecută, dar că oamenii nu se mai avuseseră bine 
la urmă și nici că de năprasnă gospodăria lui Maiorescu, 
după cea mai înaltă încununare pe care ar fi putut-o avea 
o făptură și o minte omenească, se risipise. Casa din strada 
Mercur numărul 1 din București, către care alergaseră 
toate aceste scrisori, din țară și din străinătate mai cu seamă, 
fusese părăsită încă din viață, parcă odată cu întreg 
trecutul, de proprietarul ei. Scrisorile însă își așteptau 
vremea. 

D-na Dymsza a dat acel pachet de scrisori, fiind și eu 
de față, lui Ștefan Neniţescu, pe care-l preţuia ca scriitor, 
dar îl iubea mai ales ca pe un fiu. Incăpuseră pe mâini 
cum nu se poate mai bune, numai că aceeași soartă, de 
mers pe o muchie de cuţit, le urmărea și mai departe, 
Tânărul poet pleca pentru mai mulți ani pe aceleași 
drumuri italiene pe care le bătuseră încoa scrisorile. 
Drumurile lui prin lumea largă nu s'au încheiat, începute 
atunci, nici până acum. In tot acest timp, scrisorile lui 
Duiliu Zamfirescu, dacă nu sar fi rătăcit, cum sau rătăcit 
atâtea hârtii și cărți ale pribeagului pornit în cele patru 
vânturi după înțelepciune, ar fi așteptat pe un fund de ladă, 
nedeschise de nimeni. Nu știu dacă el însuși, amânându-le 
cetirea pentru zile mai bune, apucase să le deschidă pe 
toate. Eu, când le-am desfăcut, curând după aceea, din 
legătura lor, păreau neatinse de multă vreme de mâini 
omenești. Duiliu Zamfirescu era încă în viaţă. Il întâlneam 
pe la unele seri ale Junimii, care se țineau azi la câte un 
vechiu Junimist și mâine la altul. Era primit ca o sărbă- 
toare, poate mai mult decât însemna ca scriitor și ca om 
politic, prin ceea ce arăta ca om. Legăturile cu Titu 
Maiorescu fuseseră de două ori rupte, prin episodul ne- 
norocit din 1913 și prin moarte; legăturile cu Junimea, 


265 


care nu însemna însă decât un fel de altar de închinare 
pentru amintirea lui, se păstrau. Nimeni nu S'ar fi așteptat 
din partea cuiva, atât de nemlădios când era vorba de 
purtarea în societate, cum era Duiliu Zamfirescu. De aci 
mirarea şi graba Junimiştilore mai noui sau mai vechi, 
de pe la 1920, să fie martori la aceste ședințe. Semănau, 
întraltă privință, cu şedinţele de odinioară, la care se 
arăta Vasile Alecsandri. Gazdele, înfățișătoare ale lui 
Maiorescu, înaintea înălțimii de vedeti a celui jignit, care 
iettase, se credeau datoare să ierte și ele, ceea ce ar fi 
avut de iertat. Parcă Maiorescu se afla și el între noi și 
asculta, mișcând din sprâncene, versurile autocratului. 
Pătrunseserăm cu toții în lumea mai bună, unde micile 
mizerii omeneşti nu mai sunt luate în seamă. 

Ştefan Neniţescu plecând, mi-a lăsat mie scrisorile, 
care începeau să aibă, unele din ele, cincizeci de ani. 
Mam bucurat, nu numai că le-am avut, dar că le-am avut 
atunci, când scriitorul lor trecând prin ele, putea să le mai 
învioreze de întreaga viaţă. Le citeam și mi se părea că le 
cetesc împreună cu el și că depănăm unul și altul, cu dreptul 
la intimitate pe care mi-l dădeau deodată, ceea ce fusese 
numai al lui. Intâia carte de literatură română cultă, pe 
care o cetisem, fusese Viaţa la Ţară, departe, în anii 
copilăriei. Numai de o carte îmi mai aduceam aminte 
dinaintea ei, de Poveştile și Amintirile lui Creangă, dar ele 
mi s'au părut totdeauna că fac parte dintraltă literatură 
română, populară, primitivă sau clasică, sau nu știu cum 
să-i zic mai bine. Vedeam de aici cum s'a născut întâiul 
gând al cărții-minune, apărute, după Convorbiri Literare, 
în Biblioteca pentru Toți la Miller, pe la 1898, și curând 
apoi şi caldă încă, cetită cu lăcomie de mine. Duiliu 
Zamfirescu era pe acea vreme la Bruxelles, mai mult 
amărît de o mutare vremelnică, în rosturile lui diplomatice, 
dela Roma în capitala Belgiei. Atunci i s'a arătat în minte 
acea Sașa, care a fost făptura lui de femeie, şi nu numai a 
lui, în tot scrisul nostru, cea mai gingașe și mai adâncă, 
poate ca o vedenie de miraj, mutată între noi dintr'alte 
literaturi sau dintr'o brazdă deschisă întro stare de vis 


266 


———— 


la marginea sufletului românesc și închisă numaidecât 
după aceea, mutată pe undele fierbinți ale unei clipe de 
inspiraţie. Trebuia să se cheme « Pe arătură». Ii plăcea, 
pentru teoriile lui estetice, de desfacere de contingent, să 
scrie romanul țării departe de țară şi sufletele cele mai 
aeriene într'o luptă grea și zgronțuroasă cu ogorul; 
« romanul meu Pe grâzară sau altfel», cum scrie în scri- 
soarea dela 22 Februarie 1893, « în care voi să încerc a 
arăta geniul românesc sub toate formele lui, la boier și la 
țăran, la femeie și bărbat, la cei dintâiu fără nicio tradițiune, 
fără gust, fără disciplină, la cei de al doilea de asemenea 
fără gust şi fără disciplină, dar cu o violentă năzuință de 
formă națională, având ca inspirație morală un realism 
trist, o viaţă uniformă, dar senină a muncitorului de 
pământ». Dacă un asemenea roman, cate e mai mult o 
poemă în proză a unui rapsod al pământului și sufletului 
românesc, poate să țâșnească din asemenea uscate preo- 
cupări, literatura este față de materialul pe care îl pre- 
lucrează, într'adevăr ca o fântână arteziană, fără moarte, 
plină de răcoare și născătoare în jurul ei de grădini arabe. 
Nu suntem deprinși cu sărbătorirea faptelor mari din viața 
noastră sufletească. Abia prindem de veste când un scriitor 
sau un artist, care a făcut să ne vedem altfel, pe noi şi 
lumea, împlinește, de pildă, cincizeci de ani, ca să ne 
hotărîm la un popas de preamărire, nu atât pentru el, 
mai mult stingherit și rușinat de asemenea prilejuri, cât 
pentru această cultură românească și pentru credința, de 
care are nevoie, că merge înainte și merge bine. Altmin- 
teri ar trebui să sărbătorim anul acesta cei şo de ani de 
când s'a născut Viaţa la ţară. Ar fi vrednică. Atâtea stele 
din cununa pe care i-am pune-o pe frunte, le-am culege 
din această corespondență. 

Când m'am hotărît, după 15 ani de șovăieli și căutări, 
să dau la lumină scrisorile care mi se încredințaseră, aveam, 
în sfârşit, rodul acelor căutări. Descoperisem cea mai mare 
parte, atâta cât se mai putea avea din scrisorile lui Titu 
Maiorescu trimise lui Duiliu Zamfirescu .Călătoriseră și 
ele, ca un blestem, tot atât de mult și fuseseră la un pas 


267 


de pieire ca și celelalte. Mi-a răspuns că le are şi binevoește 
să mi le pună la îndemână, pentru ca astfel corespondența, 
care este totdeauna un dialog, să-și facă auzite amândouă 
glasurile, mi-a răspuns tocmai dela Rio de Janeiro, pe 
unde diplomaticea pe atunci, pe urmele părintelui, băiatul 
cel mare al lui Duiliu Zamfirescu. Scrisorile luaseră parte 
şi ele la războiu, unde unele căzuseră. Nu cred să li se mai 
dea de urmă vreodată. D-l Alexandru Duiliu Zamfirescu 
nare astfel numai meritul, pentru istoria literaturii ro- 
mâne, că ne-a dat un mănunchiu de documente maio- 
resciene, dar că a făcut cu putință publicarea acestor 
mărturisiri, rămase dela cineva care-i era scump și care 
așteptau, poate fără rost, o asemenea întregire, mergând, 
în așteptare, spre cine ştie ce primejdie de distrugere. 
Volumul « Duiliu Zamfirescu și Titu Maiorescu în scrisori 
(1884—191 3)», apărut în Biblioteca Documentară a Fun- 
dației Regale Pentru Literatură şi Artă în anul 19 37, după 
ce în anul dinainte materialul se tipărise în mai multe 
numere din Revista Fundațiilor Regale, a fost pentru 
mine și ca o deslegare de o mare sarcină. La puţin timp 
după aceea, d-l Ilie 'Torouţiu a putut să publice în volumul 
VI din Colecţia de Studii şi Documente literare, care este 
întâiul nostru Corpus Epistolarum, fără pereche nu numai 
ca noutate, dar și ca însemnătate documentară vie, Scri- 
sorile lui Duiliu Zamfirescu din arhiva Nicolae Petrașcu. 
Ele sunt cam din același timp și aproape în același număr. 
Scrisorile către Iacob Negruzzi și Scrisorile către alte fețe 
ale vremii, ieșite tot acolo, înseamnă, cu adausurile necu- 
noscute sau netipărite încă, atât cele de oarecare răceală 
scriitoriceşti, cât și cele mai apropiate dinăuntrul familiei, 
cele două sau trei volume de corespondență care ar trebui 
să fie alipite neapărat în întâia ediţie de opere complete a 
autorului. Dacă hărnicia și dragostea de subiect a d-nei 
Mariana Rarincescu Zamfirescu Sar uni cu îndrăsneala, să 
pătrundă în cele nepătrunse, ca rudă, și cu spiritul de 
întreprindere al d-lui Marin Simionescu Râmniceanu, 
lucrul ar fi foarte ușor cu putință. Ar fi păcat să fie 
amânat. 


268 


Din toată această corespondență, ceea ce are să rămână 
până la urmă caracteristic, pentru scriitorul nostru, și 
poate fără asemănare nici în viitor, pentru alți scriitori, 
are să fie tovărășia Duiliu Zamfirescu-Titu Maiorescu și 
tovărăşia Duiliu Zamfirescu-Nicolae Pătrașcu. Intrebuin- 
țăm cuvântul tovărășie numai în lipsa altuia mai bun, 
şi ca să nu zicem: complexul Duiliu Zamfirescu-Titu 
Maiorescu și complexul Duiliu Zamfirescu-Nicolae Pă- 
trașcu. Fiecare în parte nu ne-ar fi luminat destul. Duiliu 
Zamfirescu se păstrează, fireşte, același, atât în scrisorile 
către unul cât și în scrisorile către celălalt, așa cum este 
o poartă care se mișcă pe aceleași țâțâni și cu figurile 
turnate în bronz ca podoabă pe ambele părți aceleași, dar 
odată pe față, șlefuite, şi altădată pe dos, haotice și mai 
aproape de forma dintâiu. Maiorescu este omul cu opt- 
sprezece ani mai în vârstă, doctrinarul unei îndreptări 
literare și spirituale, marele om de Stat, observatorul ager 
și necruţător. Duiliu Zamfirescu scoate la iveală înaintea. 
lui tot ce are mai bun. Este sigur că nu poate să dea mai 
mult, ca încordare de minte, ca dorință de înțelegere, ca 
meșteșug de condeiu decât ce a dat aici. Nu este un examen, 
sau numai un examen față de un strein, ceea ce trece în 
aceste pagini, ci propria lui viaţă, pentru el însuși, în 
toate încheieturile ei, înfrumusețată puțin din prea mare 
iubire şi oarecare înduioșare sttunită. Stau alături şi se 
uită amândoi, ca la ceva deopotrivă în afară de ci, atât 
criticul cât şi poetul, și știutori și unul și altul de această 
desdoire. Când ctiticul a pierdut tragerea de inimă și s'a 
întors încolo, priveliștea s'a oprit pentru totdeauna. 
Petrașcu era de aceiași ani, ba mi se pare cu unul mai 
tânăr, colegi de al doilea de scris, de carieră și de societate. 
Duiliu Zamfirescu avea dreptul să se socoată mai mult 
decât el şi să-i arate o prietenie binevoitoare. Se deschidea 
față de el aproape ștrengărește. Ceea ce dincolo era numai 
pază în judecata unei scrieri, a unui fapt sau a unui om, 
dincoace era o adevărată deslănțuire de bacanală. Duiliu 
mândru până la îmbățoşare și care se făcuse diplomat 
parcă numai ca să rămână firesc, pentrucă numai în 


269 


diplomaţie îmbățoșarea s'ar crede că face parte din atri- 
buţiile funcţiei, așa cum se arăta mai adesea față de Maio- 
rescu, era destul să se întoarcă la Petrașcu, pentru ca să 
fie numai o ființă ca noi sau mai puţin și decât atâta. 
Sunt scrisori aproape din aceeași zi şi cu același cuprins, 
una a lui Titu Maiorescu şi alta a lui Nicolae Pătraşcu, 
şi ele trebue urmărite în deosebi pentru descoperirea 
acestui Duiliu, nu cu două suflete, ci cu două feluri de 
rostire a lui între străini. Nicăieri nu este mai om decât 
în scrisorile de al doilea. Aici ar fi gata, nu numai din 
făţărnicie, ca să se ridice în ochii celorlalți, ci din umilinţă, 
ca să se coboare și în ai lui, să-și mărturisească orice păcat. 
Veţi întâlni la acest om de lume îmbrăcat totdeauna fără 
cusur și la acest scriitor cu pana înmuiată în azurul de 
deasupra capului lui Jupiter, de o parte cele mai iscusite 
întorsături de frază şi trăsături ale unei poezii 'serafice, 
iar de cealaltă grosolănii caragialești și pe alocuri chiar 
înjurături surugieşti sau ca la ușa cortului, în cuvinte fără 
perdea. Maiorescu îi trebuia, cum îi trebuia și Petrașcu. 
Este ca un fel de Faust-Mefistofeles și Faust-Wagner, 
cu înălțarea la Goethe a unuia şi cu scăderea celuilalt. 
Ne trebue și nouă, pentru o înţelegere abia atunci deplină, 
amândoi, idealism şi realism, meditaţie în meandre și 
dinamism practic, maturitate fără tinereţe și tinereţe fără 
bătrâneţe. Citatele ar fi nenumărate. lată numai unul, de 
filozofie veselă-mâhnită, ca între prieteni la bune și la rele. 
Este dela Roma, din 27 Ianuarie 1899: « Trebue să mă 
hotărăsc tot eu să-ţi scriu, că parcă ţi s'a ruginit peana, 
mânce-o-ar cucul. Deși nu am nici eu cuvânt de a fi 
vesel, totuşi oarecare seninătate mă ţine drept; văd cum 
curge pustia de viață la vale, ca tot ce este element 
nestatornic și fugar. Am împlinit 40 de ani, au mai crescut 
perii albi, dar încolo tot cum mă știi. Mă uit la copii 
lung, mai aprind o ciubeică și vremea trece». 

Dacă împrejurările nu l-ar fi ţinut pe Duiliu Zamfirescu 
aproape 20 de ani prin țări străine, corespondența aceasta, 
plină de ştiri despre el şi despre lume, nu sar fi născut. 
Omul ar fi avut deschisă o fereastră mai puţin ca să-i 


270 


buestreze și să-şi arate arta. Ea nu este numai o îmbogăţire 

de operă cu încă 4—5oo de pagini, ci o adevărată luminare 

a acestei opere din toate părțile. Duiliu Zamfirescu însuși 

nu-și putea da seama, pe când o făcea, că avea un asemenea 

rost, nu de lucrare alături, ci de lucrare înăuntru, în ceea ce 
„ne-a lăsat. \ 


| 
p 
privim în viață și scriitorul o cale tot aşa, ca să-și îm- 


271 


IMPOTRIVA LUI GRIGORE URECHE 
Noi dela Râm ne tragem 


Intre atâţia scriitori, în cari se vede lumea sau se 
văd ei înşişi, literatura română are și un scriitor al bu- 
nătăţii, De o jumătate de secol el poartă între noi acest 
crez artistic, fără ca semenii să-i fi făcut totdeauna drep- 
tate. Unii i-au cerut mai mult meșteșug în scris, fără 
să-și dea seama că l-ar fi schimbat întrun condeiu în- 
tre alte condeie, căutător numai de o faimă proprie, iar 
alţii, mai mare felurime de gânduri, fără să vrea să vadă 
că am fi avut astfel în el numai un nou înseilător de an- 
chete sociale. Parcă n'a fost numai întâmplare că sin- 
gurul roman pe care l-a pus pe hârtie l-a pierdut în ma- 
nuscris și nu l-a mai început a doua oară. E vorba de 
d-l Ion Alexandru Brătescu-Voinești. Cetind zilele acestea. 
încă odată corespondența dintre Duiliu Zamfirescu și 
Titu Maiorescu, l-am întâlnit pentru întâia oară, amintit 
cam tainic, numai cu iniţiale, în scrisoarea din Roma, 
dela 21 Octomvrie 1890. E vreme de când a început 
să scrie și să fie prețuit: «Cine e L.A. B. cu scrisorile 
gäsite? Autorul nu-i destul de naiv pentru cele ce spune 
Toni, dar are croială de scriitor și trebuie cultivat». 
Văzuse acele scrisori găsite în « Convorbiri Literare » 
din acel an. La trei ani după aceea, într'o scrisoare din 
Bruxelles, unde lucra la « Viaţa de ţară», Duiliu Zam- 
firescu se oprește din nou la Brătescu-Voinești, la 11 
Octomvrie 1893. Cetise numărul din « Convorbiri» pe 
Octomvrie, cum spune el, din scoarță în scoarță: « No- 


212 


| 


Emanoil Bucuţa: Pietre de Vad, IV 


Mânăstirea Cornet 


Planşa 35 


Foto Val. Puşcariu 


Emanoil Bucuţa; Pietre de Vad, IV Planşa 36 


Mânăstirea Turnu şi muntele Cozia Foto J. Fischer 


Emanoil Bucuţa: Pietre de Vad, IV Planşa 37 


——— o  ————— 


Ghețarul Scărişoara din Munţii Apu:eni Foto J. Fischer 


Emanoil Bucuţa: Pietre de Vad, IV 


Zi de sărbătoare în satul Jina 


Foto Val. 


Planşa 38 


Puşcariu 


DS 
— 


Emanoil Bucuţa: Pietre de Vad, IV 


Tlanşa 39 


Casa lui Avram Iancu din Vidra de sus 


Emanoil Bucuţa: Pietre de Vad IV Planşa 40 


Canal în Vâlcovy 


vela d-lui Brătescu e bună. Limba cântă de armonică 
ce e. Impresia mea cea din urmă e că pare scrisă de un 
scriitor bătrân, sigur de sine, care se păzeşte de exa- 
gerări, ține fraza într'o tonalitate simplă, sentimentală 
cu măsură. Dacă aș avea ceva de zis, ar fi tocmai în 
această privință: prea multă dulceaţă. Trăsnea e prea 
cumsecade. O pereche de palme enorme pe obrajii de- 
licaţi ai d-rei Lola ar mulțumi pe multă lume. Bunătatea 
încântătoare a protagonistului are nevoie de un cadru 
mai mare, un roman întreg și de un caracter antitetic 
alături». Cuvântul fusese încă de pe atunci rostit. Age- 
rimea lui Duiliu Zamfirescu, în descoperirea și caracte- 
tizarea scriitorilor se adevereşte și de această dată. Bră- 
tescu-Voinești era un scriitor al bunătăţii. Nici numai 
iscusință de pană și nici numai material de observaţie, 
ci amândouă împletite întro faptă de iubire și de milă. 
In Lumea Dreptăţii nu este altceva, cum nu sunt Microbul, 
Pană Trăsnea Sfântul, Niculăiţă Minciună, Moartea lui 
Castor și Puiul. 

Cine cunoaște pe scriitor nu numai din cărți, dar și 
din viață, mai ştie însă ceva, că bunătatea lui e bătă- 
ioasă. Despre om stai la îndoială, când ai avut prilej 
să-l vezi pe amândouă părțile, ce este mai mare sau ce 
este mai cu seamă, ticluitor de povestiri scrise sau ticlui-. 
luitor de taclale vorbite, până te apucă ziua? In privința 
aceasta scriitorul bunătăţii din literatura română are 
multe asemănări cu scriitorul răutăţii, Caragiale. Cea mai 
bună operă a lor nu se găseşte în ceea ce au tipărit, ci 
în ceea ce au risipit din belșug în întâlniri prietenești 
De atâtea ori mi-a părut rău că n'am însemnat, după 
o despărțire de Brătescu-Voinești, tot ce-mi fusese dat 
să ascult în cele două, trei sau mai multe ceasuri de 
convorbire, mai mult de unul singur, anecdote, amintiri, 
răsvtătire în faţa nedreptăţilor vieţii, de-a-valma. Dar far- 
mecul se trăește, nu se descrie. Poţi să desenezi geometria 
de izvoade a unor aripi de fluture, dar, dacă ţi-a plăcut 
întradevăr acea pâlpâire catifelată de pulberi colorate, 
rupi desenul, după ce l-ai făcut gata. Prea sunt departe 


18 2743 


unul de altul, cu cât sunt mai asemănătoare. Mă tem 
că puținătatea producţiei lui Brătescu-Voineşti se lămu- 
reşte în același fel, a lui ca și a lui Caragiale. Vorbesc 
amândoi cu o artă nesfârșită şi orice scriere e numai o 
transcriere, care majunge decât foarte rar să se ridice 
la înălțimea întâiei creaţii. Scriitorul aruncă nemulțumit 
condeiul, ca o unealtă neputincioasă și vorbește mai de- 
parte. lată arta în care nu poate fi întrecut! De ce să 
întârzie în arta cealaltă? Din aceste nepotriviri, între 
ceea ce vrea și ceea ce împlineşte, dintre ceea ce așteaptă 
dela viață şi ceea ce-i dă ea, iese desamăgirea înăuntru 
şi cârtirea în afară, a oricărei firi mai simțitoare. La 
ceilalți, izbânzile acopăr și înăbușe această stare. De aceea 
Ion Alexandru Brătescu-Voineşti a purtat totdeauna în 
lume o bunătate bătăioasă. Ea era atât de gingașe și de 
firavă, încât cerea arme grele ca să fie apărată. Și tot de 
aceea acest om, care ţi s’ar părea că trebue să fie serafic, 
fierbe de câte ori îl întâlneşti, de o furie sau de alta, 
puse toate în serviciul binelui. E un dialectician și po- 
lemist paşnic, fără nevoie de câmp de luptă și de sgomot 
ca să isbucnească. Cartea lui cea din urmă, care a ieșit 
la Cartea Românească, « Originea neamului românesc şi 
a limbii noastre», face parte din această a doua trebuință. 
Nu e vis de singurătate, literatură, ci amestec în val- 
vârtejul zilei, să-i zicem sociologie. Când valurile sunt 
mici, de pahar de apă, ele nu se încheagă întrun corp 
de doctrină, dar când se ridică până la cer și sguduie 
pământul, ies cărți ca acestea, «In slujba păcii», după 
războiul cel mare, și «Originile», în timpul războiului 
de acum. Omul e prea legat de vremea lui, care sună 
și răsună în el și-l împinge să-și spună părerea, ca să 
tacă. Din volumul întâiu, unde stă spusă răspicat, se 
poate urmări foarte ușor acea latură a personalității lui 
Brătescu-Voineşti, căreia i-am zis bunătate bătăioasă. Vo- 
lumul e strângerea în mănunchiu a unor scrisori închi- 
puite, pe care adică scriitorul și le-a scris lui însuşi. As- 
cultaţi ce se găsește întruna din ele: « Nu mă miră deloc 
că sufletul dumitale se sbate ca un steag în vijelie, cum 


274 


zici, căci numai un suflet de rând, capabil să se obiș- 
nuiască cu orice ticăloșie, poate rămâne nepăsător, văzând 
cea mai. de seamă parte a omenirii recăzută în sălbăticie. 
Eu, care odinioară, când te vedeam indignat de câte o 
faptă a altora sau a dumitale însuți, îţi ziceam: păstrează-ţi 
indignarea pentru prilejuri mai mari, acum îţi aprob 
toată revolta şi-ţi urez din fundul inimii să nu ţi-o ri- 
sipeşti în blesteme care nu slujesc la nimic, ci să ţi-o 
prefaci întrun lucru folositor, scriind cartea pe care o 
visezi, asupra pricinilor şi mijloacelor de înlăturare a 
răsboaielor și pe care, așa s?o intitulezi: « In slujba păcii». 

Sunt niște preţioase rânduri de autobiografie spirituală, 
însă ale unui scriitor, nu ale unui cugetător. Ele rămân 
adevărate numai pentru clipa când au fost scrise şi nu 
pentru toate timpurile. Sunt ale omului simțitor, care 
se schimbă necontenit, și nu ale minţii reci, care are un 
drum ca al razei de soare. De aceea noua carte nu e 
ca un capitol de încheiere a cărții de demult, ci de atâtea 
ori o dărâmă. Războiul nu mai e în toate cazurile rău, 
așa cum judeca atunci, cu argumente de biolog, ci poate 
fi, cum judecă azi ca Român, o fericire, mai ales făcut 
alături de Axă: « Graţie bunăvoinţei lui Dumnezeu, con- 
ducerea țării noastre a încăput în mâinile unui om în- 
ţelept, care, alăturând puterile noastre de puterile Axei, 
ne-a dat prilejul ca, luptând pentru apărarea drepturilor 
noastre, să apărăm în același timp și civilizația omenirii, 
împotriva celei mai înfiorătoare primejdii de care a fost 
amenințată vreodată». Nu e nicio contrazicere, ci sunt 
numai alte scântei pe același fir al simțirii proprii, când 
aleargă pe el același curent electric al sbuciumului omenesc. 
E numai ca o dată de calendar pusă în cuprinsul unor 
preocupări cu totul de alt fel, nu de istorie de azi, în care 
se poate deosebi mai anevoie, ci de istorie mai veche 
și de proto-istorie, în care închipuirea își deschide, fără 
nicio sfială, aripile. 

« In slujba păcii» aducea multe pagini de adevărată 
literatură, poate cele mai bune pagini brătesc-voineştene 
pe care le avem și purta în frunte și un moto: Dacă 


275 


18* 


te-ai hotărît să spui adevărul, pregătește-te de suferință. 
Era o cugetare, care nu putea să iasă decât din acel condeiu 
și înfrumuseța o întreagă părere despre lume şi viață. 
Mi-aduc aminte însă că multă bătaie de cap mi-a 
mai dat acest motto. D-l Ion- Alexandru Brătescu- 
Voineşti ca și d-l Simion Mehedinţi și Vlahuţă sunt autori 
foarte iubiți de școli. Invăţătorii le cetesc aproape cu 
evlavie cărţile și sar mărturisi mulţumiţi numai cu ele, 
unele pentru proza literară, altele pentru proza ştiinţifică 
și celelalte pentru poezie. Când a fost să aleagă învățături 
şi îndemnuri pentru şcolari, tipărite apoi pe cartoane şi 
spânzurate pe pereți, ca să le aibă mereu înaintea ochilor, 
de unde erau să le ia decât din scriitorii iubiți? Nu se 
putea o alegere mai nimerită. Inchipuiţi-vă însă ce înțe- 
lepciune obosită, de împăcare cu soarta și de lume de 
nedreptăţi, înseamnă o asemenea cugetare pentru vârsta 
fragedă și pe care trebuia so vadă în fiecare zi, timp de 
ani de zile, sub icoane şi s”o înveţe pe dinafară ca o cre- 
dință şi ca un îndreptar de viață: Dacă te-ai hotărît 
să spui adevărul, pregăteşte-te de suferință! Mai laudă 
adevărul mai presus de toate, când ek are, prevăzute 
dinainte, asemenea urmări! Când adevărul trebue să-ţi 
umple totdeauna sufletul și e ca lumina lumii, de ce să fie 
neapărat izvor de suferință? Invăţătorii nu înțelegeau de ce 
putea să fie rea o cugetare, care sclipea ca o piatră rată și, pe 
deasupra, era pusă în fruntea cărţii lui de unul din cei 
mai mari scriitori români! Unii, mai pedagogi, au în- 
teles. Cartea le-a rămas și pe drept cuvânt, tot atât de 
dragă, dar cartonul a părăsit clasa și a poposit, ca la un 
loc unde străluceşte de o strălucire nouă, pe unul din 
pereţii camerei lor de locuinţă. Iatralte clase el se mai 
poate vedea şi astăzi. Trecem pe-acolo, fără să ne uităm, 
cu teama ca vreun copil mai isteţ să nu pună una din 
acele întrebări care încurcă pe cei mari. 

« Origina neamului românesc și a limbii noastre», 
noua carte de gândire a d-lui Brătescu-Voinești, este 
toată în această pagină: « Noi Românii, greșim când pre- 
tindem că suntem #rmaşii Romei şi că neamul nostru 


276 


dăinuieşte aici de 2000 de ani. Noi suntem urmașii Traco- 
geto-dacilor. Neamul nostru dăinuiește în ținuturile în 
care se găsește azi, nu de 2000 de ani, ci din vremea 
neoliticului. Geto-dacii nau avut limbă specială și proprie, 
care ar fi pierit și ar fi fost înlocuită de limba Romanilor. 
Asemănarea limbii noastre cu limba latină nu se dato- 
reşte oștilor sau coloniștilor romani, ci faptului că atât 
Romanii cât şi Românii suntem descendenţii Traco-geto- 
dacilor, cari vorbeau latinește. Noi nu suntem #eo-/atini, 
ci protolatini. Afirmația că a pierit limba geto-dacă și căa 
fost înlocuită cu limba Romanilor e o erezie. N’a pierit 
nimic. Limba geto-dacilor, dusă de emigranţi spre Apus 
și ajunsă în Italia, a devenit mai întâiu, limba clasică 
latină, care era forma literară a limbii Geto-dacilor, dar 
mai târziu a devenit limba Italienilor de azi. Aceeași 
limbă a Geto-dacilor, ajunsă în Franţa, a devenit la în- 
ceput limba Galilor, iar cu vremea limba franceză. Ajunsă 
în Spania a devenit limba Iberilor, iar cu timpul limba 
spaniolă; ajunsă în Portugalia, a devenit limba portu- 
gheză. Iar aceeași limbă vorbită de Geto-dacii rămași 
pe loc, a devenit cu vremea limba noastră românească ». 
E frumos, pentrucă e straniu și neașteptat, dar ar fi şi 
mai frumos dacă ar fi mărturisirile unui erou de povestire 
a bunătății, cum ne-a deprins d-l Brătescu-Voineşti şi 
care ar avea de suferit de pe urma acestor păreri. Așa, 
ne mulțumim să cetim, cu dreptul pe care i-l dau cărțile 
de literatură, aceste ipoteze duioase, socotite de autorul 
lor ipoteze eroice. Intru cât am fi Traci, noi ziceam până 
acum romanizați, cred că împăcarea se poate face foarte 
uşor. Am auzit-o, ca student, dela Niculae Iorga și e 
drept că-mi părea rău. Din școala dinainte venisem cu 
convingerea că am fi Romani, dacă nu cu totul și cu 
totul, cu un mic amestec, așa cum în limba, de origine 
romană, erau oarecare necurăţenii slave, ungurești, turcești, 
franțuzești, nemţești. Vasile Pârvan se adâncise pe aceeași 
cale, atât de mult încât elevii lui să-l socotească drept 
înainte mergător. Treaba cu limba e ceva mai grea. 
Filologii mau să dea îndărăt niciodată. Ascultaţi și ce 


277 


spune, în prefața la cel mai nou dicționar al limbii ro- 
mânești, tipărit în 1939, d-l August Scriban: « Deci noi, 
Romanii lui Traian, am suferit influența pronunțării și 
a felului de viaţă a autohtonilor, adică a Dacilor. Când 
te uiţi la casa de bârne a muntenilor și la îmbrăcămintea 
lor, e imposibil să nu recunoști tablourile de pe columna 
lui Traian. Dar ce erau Dacii și după ce criterii îi vom 
aprecia? Fără îndoială, după limbă. In acest caz, un 
nume ca Sarmisegetuza pare mai de grabă germanic, căci 
husa at putea fi goticul sau dacicul husa, actualul german 
haus, casă, compus ca şi Mühlhausen, Schaffhausen, Son- 
ferhausen ş. a. Apoi, Andrada, fica lui Decebal, poartă 
un nume terminat cam ca germanul Conrada, iar Bu- 
rebista ar putea fi compus din bar, care seamănă cu numele 
poporului germanic al Børilor (la izvoarele Oderului, 
vecini cu Carpii — în Moravia) şi Anarţii (în Maramureș), 
căci erau Germani. Acest bar ar putea corespunde cu 
actualul german Bauer, ţăran, iar bista, după observa- 
ţiunea lui Iorga, ar avea aceeași terminațiune ca Ariovist, 
şeful Germanilor în Galia în timpul lui Cezar. Deci 
Burebista ar fi «regele ţăranilor» (compară cu numele 
Burilor, Olandezi din Africa). Pe lângă acestea, nume- 
roasele numiri în -ava (nu dava), ca Pelendava (cam actuala 
Craiovă) seamănă cu numirile germane în za şi slave 
în ava sau ova, ca Glogsva de azi, în judeţul Mehedinți, 
ca Glogau în Silezia, la Slavi Glogova, care înseamnă, 
«cornet, desiş de corni», sau ca Spandau față de Span- 
dava. Bazat pe acestea, aș crede că Dacii au fost Germani ». 

Când un filolog de meserie, doctor dela Halle în 
ştiinţa limbilor, poate arunca în treacăt asemenea ipoteze, 
ca și cum ştiinţa românească ar fi vraiște (vraişte, cel puţin 
așa se învăţa pe vremea mea, vezi Simion Mândrescu, vine 
dela frei stehen şi e de origine germanică, dar nu credem 
că chiar dela Daci), de ce ne-am mai mira că un scriitor, 
care spune singur că nu numai n’a avut legături, ca noi, 
cu istoria, arheologia şi filologia, dar nici nu le-a putut 
înțelege sau suferi, ceea ce e același lucru, dă la iveală 
asemenea păreri de minune? 


275 


In schimb ce mișcătoare sunt portretele unor oameni, 
cari au pătimit pentru credința lor, Niculae Densușianu 
și Generalul Portocală, ce potrivit, parcă anume scris, 
pentru o carte înaltă de cetire, acel crâmpeiu din bio- 
grafia lui Darwin, cu deșteptarea în el a menirii ştiinţi- 
fice şi ce înfiorător aproape, acel pescuit la care autorul 
a fost ajuns, privind la sfoara undiței, de lumina ade- 
vărului, fără vreo altă documentare ! Face bine și dă 
putere această religie a unui românism integral, mai ales 
când este împărtășită într'o lúmbă atât de frumoasă. 
Cred însă că dacă Iorga ar mai fi trăit,Brătescu-Voineşti 
n'ar mai fi scos această carte, menită să răstoarne Istoria 
Românilor, cel puţin aceea a începuturilor. Era un istoric 
pe care știu că îl preamărea şi cam de aceeaşi vârstă. Ar fi 
fost față de el ca noi:la spovedanie. Unui preot tânăr 
nu ne simțim îndemnați să ne mărtutisim, pe când 
celuilalt îi spunem tot şi-i urmăm, ca un lucru dela sine 
înțeles, canoanele, atâtea mătănii și atâtea zile de post. 
Istoricii de acum pot fi mari, dar sunt încă prea cruzi, 
pentru un om trecut de 7o de ani. 

Și astfel am putut lua cunoștință de « Originea 
neamului românesc şi a limbii noastre» ! 


279 


CARTEA LITERARĂ 


Lauda cărţii literare a făcut-o între noi, nu vreun critic 
sau istoric literar, cu privirea înceţoșată de mulțimea 
foilor cetite, ci poetul însuși care la anul 1870 se așeza în 
fruntea scriitorilor țării lui, ca să rămână până astăzi în 
acelaşi loc, Mihai Eminescu. Aduceţi-vă numai aminte 
de începutul Epigonilor ! Oamenii cari hotărau atunci la 
Convorbiri Literare, unde studentul dela Viena își trimi- 
sese versurile ca să fie tipărite, Titu Maiorescu și Iacob 
Negruzzi, aveau îndoieli despre aşezarea pe scara mărimilor 
a celor dintâi mânuitori de condeiu români, așa cum o 
făcuse Eminescu. Eminescu și-a apărat părerile până la 
urmă. Noi şi toată literatura română suntem acum, după 
atâta trecere de vreme, alături de el, care întrupa însufle- 
țirea cu aripile deschise, și nu alături de ceilalți, câri erau 
însăși chibzuinţa şi măsura. Versurile, de aceea, din vestita 
poezie le ştim pe dinafară. Când este vorba să caracterizăm 
pe vreunul din cei amintiți în ele, nu ne ducem la vreo 
carte învățată, ci îl caracterizăm fără șovăială aşa cum l-a 
fost caracterizat de-a-pururi atunci oda fără asemănare. 
Sihleanu este liră de argint, Donici cuib de înțelepciune, 
Pann finul Pepelei, cel isteţ ca un proverb, Alexandrescu 
stinge sfânta candelă a sperării şi descifrează eternitatea 
din ruina unui an, care este poezia lui Anul 1840, Mu- 
reşan scutură lanţul cu a lui voce ruginită, Negruzzi șterge 
colbul de pe cronice bătrâne şi acel rege al poeziei, veşnic 
tânăr şi ferice, veselul Alecsandri, râde printre lacrimi 
când o cântă pe Dridri. Poeți şi prozatori se înșirau unul 


280 


lângă altul; Munteni, Moldoveni, Basarabeni și Transil- 
văneni, nimeni nu era uitat. Literatura română venea la o 
chemare prin cei mai puternici rapsozi și barzi ai săi. 
Scrisul avea nume scriptură, ca în cărțile sfinte: Când 
privesc zilele de aur a sctipturilor române. 

Sa împlinit abia un secol de când avem cartea literară 
propriu-zisă. Ceea ce fusese înainte nu semăna decât cu 
O căutare și pregătire și nu izbutea să se desfacă de cartea 
populară, de cartea de ştiinţă sau de cartea sfântă. Scrii- 
torul român care vorbea despre bucuriile sau despre 
durerile lui unui popor întreg și năzuia să-l înțeleagă pe 
el înțelegându-se pe sine, nu este mai de mult. In Dacia 
Literară, revista lui Kogălniceanu, apărea în același timp, 
în 1840, Alexandru Lăpușneanu al lui Costache Negruzzi 
şi Anul 1840 al lui Grigore Alecsandrescu şi tot acolo se 
întâlneau întâia oară numele lui Vasile Alecsandri şi al 
lui Nicolae Bălcescu. In 1843 răsuna de pe Catedra Aca- 
demiei Mihăilene acel Cuvânt pentru deschiderea cursului 
de istorie națională, care cuprinde unele din cele mai 
frumoase și mai avântate pagini de proză românească. 
Era o vreme când învățam pe de rost la școală părți 
însemnate din el. Pe atunci se făcea retorică în cl. V-a de 
liceu și, pe lângă discursurile pe care trebuia să le ticluim 
singuri, știam să spunem, cu un glas potrivit după împre- 
jurări, diplomatic înaintea unei curți domneşti, parla- 
mentar Înaintea unei adunări legislative, sau de panegiric 
Înaintea unui mormânt regesc deschis, crâmpeie din marii 
oratori ai țării sau ai străinătăţii. Inceputul dela Cuvântul 
lui Kogălniceanu se numără printre acele crâmpeie și pot 
să mi-l amintesc și astăzi fără nicio silință: « Domnilor ! 
după priveliștea lumii, după minunile naturii, nimică nu 
este mai interesant, mai măreț, mai vrednic de luarea 
noastră aminte decât Istoria. Istoria, Domnilor mei, după 
zicerea autorilor celor mai vestiți, este adevărata povestire 
și înfățișare a întâmplărilor neamului omenesc; Ea este 
rezultatul vrâstelor și al experienței». Am fi datori să 
sărbătorim această dată, acum, când ea se întoarce a suta 
oară. Programul de țară nouă de aici era scris în buchile 


281 


chirilice ale trecutului. Trebuia scuturată şi o asemenea 
cătușe înainte ca un neam întreg să-și ia drumul cel 
adevărat, din care nicio putere de pe lume nu mai era în 
stare să-l întoarcă. Acea primăvară politică era — și mai 
mult decât ea — şi o primăvară literară. Una era înainte 
mergătoarea celeilalte. Scriitorii se făceau, ca în timpurile 
străvechi, călăuze ale mulţiimi. Am sărbători astfel două 
date întruna singură. 

Am descoperit cu mulți ani în urmă, cred că era la 
sfârșitul secolului trecut, o mică bibliotecă, așa cum am 
vrea să se afle și acum în cât mai multe case, şi care m'au 
ajutat să mă pătrund mai bine decât atâtea lecții de după 
aceea, de însemnătatea cărții literare. Era o bibliotecă 
neaşteptată într’o locuinţă umilă. Văd încă şi dulapul unde 
era cuibărită, nu un dulap închis, ci un fel de cutie neagră 
cu două rafturi, aşezată la perete deasupra unei mese. 
Proprietarul ei și-o înjghebase el singur, din ce auzise pe 
unul sau pe altul și cetise prin ziare. O cumpărase din 
banii lui puţini şi era mai mândru de ea decât de tot ce 
avea între cei patru pereţi. Când mi-a fost dat mai târziu 
să lucrez în cetăţile de cărți ale marilor țări de cultură, 
la Bibliothèque Nationale din Paris, în British Museum 
dela Londra sau în Staasbibliothek din Berlin, amintirea 
acelei biblioteci din copilărie, a unui biet om dintro 
stradă de margine de București, m'a urmărit totdeauna. 
Nu vedeam și nu înţelegeam biblioteca cea mare decât 
prin ea. Acolo cetisem întâile cărți. Era la un început de 
drum, pe care aveam să merg o viaţă întreagă. De câte ori 
intram pe el, gândul mă purta îndărăt. De mult cărțile 
acelei biblioteci sau risipit, după ce omul care o avea 
ma mai fost, şi nu ştiu prin ce noroc am izbutit să ajung în 
stăpânirea câtorva bucăți din ea. Le păstrez cu grije, la o 
parte de celelalte cărți ale mele, și le deschid numai la 
zile mari. Dragostea întâiului lor proprietar a trecut asupra 
mea, mai adăogindu-se și tot ceea ce mă leagă pe mine de 
aceste rămășițe și îmi vorbește numai mie. Din acea biblio- 
tecă am cetit întâia oară pe Ion Creangă. Era o ediție 
frumoasă, pe hârtie groasă și cu un autograf, al cunoscutei 


282 ' 


prefețe. Când aud astăzi, chiar pe mari scriitori foarte 
apropiați de înzestratul Humuleștean, că scrisul lui ar fi 
prea artistic şi nu poate fi gustat de cei mulți, mă văd pe 
mine cel de atunci, un pui de om, care-l citeam şi iar îl 
ceteant. Pe adevăratul Creangă în acei ani l-am înţeles, 
pe un mal de Prahovă, care mi se părea Ozana cea limpede 
şi şoptitoare. Il citeam tare și făceam haz de isprăvile lui 
minunate. Imi fusese împrumutat pe vară ca să pot să-l 
iau cu mine. A fost și întâia mea carte împrumutată. 
Când trecea /pe la capătul poienii Moș Tănase, un bătrân 
lemnar în cioareci, cu un buștean întreg pe umăr, ținut nu 
cu mâna, ci de toporul înfipt în el, cum cobora din munte, 
dela pădure, îl întrebam ca dela mine, unde umblă așa 
teleleu Tănase, şi nu-mi dădeam decât pe jumătate seama 
că nu-l întrebam cu vorbele mele, ci cu vorbele lui Creangă 
din Ivan „Turbincă. Alături de Ion Creangă stăteau pe 
aceeași poliţă două volume din Divina Commedia. Până 
astăzi nu mă pot apăra de bănuiala că autorul lor n'a fost 
un călugăr, focosul ghibelin florentin, pentrucă numai- 
decât după copertă venea chipul lui Dante cu floare în 
mână și cu glugă în cap. Traducerea era de Maria P. Chițu, 
căreia nu mă pot desbăra să-i zic mereu Maria P. Chitiu, 
pentrucă așa stătea scris acolo, dintro vreme când orto- 
grafia noastră nu cunoștea pe t cu sedilă pentru ţ, ci 
numai pe ti. Eu trecusem peste acea vreme și în nevino- 
văția mea luam drept bun ceea ce aveam sub ochi. Pe 
fiecare pagină textul românesc tradus era deasupra, iar 
terzinele italienești dedesupt. Ştiu multe versuri din 
Infernul și din Purgatoriul pe dinafară, dar nu învăţate 
mai dincoace, în anii de studiu, ci atunci, când nu înțele- 
geam decât anevoie ce vor să zică, punând alături și tot 
ciocănind cele două texte. Când zic și astăzi versurile dela 
început ale Infernului: « Nel mezzo del cammin di nostre 
vita, Mi ritrovai per una selva oscura, Che la diritta via 
era smarrita», mă umplu de fiorul de taină din acele 
depărtate zile. Trebue să fi fost cuvinte ale acelui călugăr 
cu nasul puţin adus, cu buza de jos mai groasă şi cu bărbia 
scoasă în afară, de pe copertă. Amândouă volumele mi-au 


283 


rămas şi oricine își poate închipui de ce am tresărit atunci 
când, la zeci de ani după aceea, Ramiro Ortiz a venit întro 
zi la mine, pe când mai era profesor de italiană la Univer- 
sitatea din Bucureşti, ca să-mi propună să-i întregesc 
versurile lipsă dela traducerea lui Coșbuc a Divinei Com- 
medii, pe care el o edita, și să-i fac și corecturile. Parcă 
aşi fi fost dus de mână de Maria P. Chitiu ! Erau în aceeaşi 
bibliotecă și cărți tipărite în chirilică. Intâia mea carte de 
George Sand, dintro vreme când mauzisem nimic nici 
despre ea nici despre literatura franceză, a fost Lelia. 
Deprinsesem chirilica înainte să ajung să mă descurc în 
alfabetul latin, pentrucă mamă-mea, la plecarea din Tran- 
silvania, luase cu ea un catechism cu buchi vechi tipărit 
la Sibiu şi mă învățase să cetesc în el, ca să pot să-i zic 
în fiecare seară două-trei pagini atât pentru sufletul ei, 
cât și, aşa cum îmi dau seama abia astăzi, pentru sufletul 
meu, deoarece poate eu dela mine nu mași fi îndemnat. 
lată de ce George Sand a păstrat în ochii mei o oarecare 
sfinţenie. Intâlnind aceleași buchi în Catechismul lui 
Șaguna și în foile tipărite în tipografia lui Eliad din ro- 
manul franțuzesc, începeam să le amestec, dar nu întâm- 
plările lumești, de iubire romantică, fără înțeles pentru 
mine la acea vârstă, se răsfrângeau asupra cărții sfinte, ci 
întrebările şi răspunsurile dreptei credințe se strecurau 
dincolo. Şi alte cărți asemenea, mai obișnuite sau mai 
ciudate, mi-au trecut prin mâini, cetite și răscitite, din 
acea bibliotecă de casă. Din 80—100 câte vor fi fost, cele 
mai multe erau de literatură. Puţine erau de istorie sau de 
ştiinţă popularizată. Mi-aduc aminte de Războiul ruso- 
româno-ture dela 1877 de Colonelul Văcărescu, de un 
manual de filosofie al lui Leonardescu, urmașul lui 
Maiorescu la catedra de filozofie dela Iaşi, şi de un tratat 
de fiziognomie al lui Lavater. Nu-mi mai dau seama ce-am 
înțeles din ele, pentrucă de cetit le-am cetit pe toate. 
Lavater ma făcut să mă apropiu de Goethe, pe care îl 
ia mereu ca pildă de genialitate, şi o cât de mică parte la 
îndreptarea mea spre filologia și literatura germană trebue 
să i-o datorez bunului elvețian, adică acelei bibliotecuţe, 


284 


în care-și găsise, prin te miri ce întâmplare, şi el un loc. 
Nu mai amintesc decât în treacăt și de Convorbirile eco- 
nomice ale lui Ion Ghica, pe care eu le-am socotit încă 
de atunci numai ca o scrisoare mai lungă între celelalte 
scrisori ale lui. 

Cartea literară este mai ispititoare decât toate celelalte 
cărți. In ea nu sunt cunoștințe, care se însușesc anevoic, 
ci viaţă, care priveşte pe toți. Fiecare poate să treacă prin 
aceleași întâmplări și simţirea lui se ascute de toate aceste 
întâmplări prin care mare să treacă niciodată, întâmplări 
de împrumut. Suntem făpturi de închipuire și închipuirea 
ne câştigă îndată ce prinde să ia ființă. Scriitorii de lite- 
tatută sunt tovarășii de fiecare clipă ai omenirii ca s?0 
mângâie de urâtul vieţii, în care pun mișcare și coloare, 
când îi lipsesc, și ca să o umple de dor de faptă, când își 
uită că legea ei este lupta pentru mai mult și pentru mai 
bine. Cartea literară se încheagă încet din ceea ce lumea 
pune înaintea scriitorilor şi pare astfel că naduce nimic 
nou. Atât numai că de a doua zi, dacă a izbutit să zguduie 
și să-și găsească un drum la suflete, trăeşte ca o altă lume, 
a gândului, alături şi de-a-valma cu lumea trupurilor, pe 
care o înmulțește. Ca niște albine, plecate dimineața după 
făinița florilor și ajunse la miere lucrată gata de alții, 
scriitorii ei înşişi se pot înșela sau cred că-și fac sarcina mai 
ușoară, ducându-se de-a-dreptul la această carte în loc 
să coboare chiar în mijlocul oamenilor. Este atunci cartea 
care dă naștere altor cărți, toată literatura de imitare sau 
de altoire. Dar mai de obiceiu se lasă înrâuriţi cetitorii. 
Un Cervantes, un Shakespeare, un Goethe ţin secole sub 
puterea lor. Don Quichote umblă printre noi şi se face 
alți Don Quichoţi, răsfrângeri din ce în ce mai spălăcite 
ale întâiului erou, care n’a avut niciodată ființă, şi aceasta 
nu numai în Spania, ci la popoarele cele mai deosebite, 
până unde vraja ciudatului hidalgo pătrunde. Hamlet, cu 
descumpănirea și izbucnirile lui, pleacă pe drumurile 
pământului, azi aici, mâine dincolo, și stăruie altminteri 
decât oamenii vii, tocmai pentrucă este fără moarte. Faust 
nu mai trăiește într'un singur exemplar și între scoarțele 


285 


unei cărţi, ci se amestecă între noi și se face un semănător 
de ursite străine, între inși care fuseseră născuți pentru 
altceva. Iliada a făcut pe Alexandru cel Mare și viața 
lui Alexandru cel Mare de Quintus Curtius, pe Carol 
“XII. Kalevala, epopeea finlandeză, a făcut o ţară. Cartea 
literară este un izvor de putere și de înnoire, care curge 
printre oameni, țâșnit nu din stâncă, ci din mintea dăruită 
şi iscoditoare. Săltați pe o anumită treaptă de cultură, 
nu putem să mai trăim fără el. 

Am fost și noi martori, în lumea românească, ai unei 
înrâuriri asemenea, care a privit nu un singur literat sau 
o singură şcoală de scriitori, ci o întreagă societate. 
Fenomenul a pierdut poate din vioiciune și din întindere, 
dar n’a încetat. Eminescianismul n'a ieșit din legătura 
cu omul însuși și din felul lui de viaţă, ci din scrierile „care 
puteau să pară atunci, la apariţie, numai ale unui cerc 
restrâns, şi care naveau de ce să se reverse în afară și 
să-și pună pecetea pe o vreme întreagă. El este și rămâne 
o pildă de ceea ce poate să însemne o carte literară pentru 
un popor, atât prin valorile individuale, de făurire a unui 
ideal de frumos, cât și prin valorile sociale, de făurire a 
unui ideal de viață. Eminescu ne-a adus pe deasupra 
dovada, mai limpede poate cu el decât cu alți scriitori, 
înțeleși în fel deosebit de un nou rând de oameni decât 
fuseseră înțeleşi înainte, a unei schimbări și călătorii prin 
secole de înrâurire. A fost întâiu poetul pe care îl știm, 
mâhnit fără vindecare, trăind pe o lume, nu de soare, ci 
de lună, călcând printre noi din vers în vers, adânc şi 
mângâios, ca un luceafăr prin văzduh, spre tatăl a toate, 
care dă şi ia nemurirea. Ne-am lăsat împresuraţi de cân- 
tecul lui, care ne-a pătruns în cele din urmă și ne-a făcur 
asemenea lui. Am plâns atâţia ani împreună cu el, de dureri 
care nu erau ale noastre. Limba noastră s'a subțiat şi a 
luat colorile curcubeului, ca să se apropie de limba lui și 
să îmbrace deodată aceleaşi simţiri. A fost Eminescul 
Junimei şi al Convorbirilor, arătat noroadelor şi dus de 
mână, când trebuia, de Titu Maiorescu. Dar a fost pro- 
zatorul, pe care-l știam mai puțin și îl păstra mai cu seamă 


286 


ziarul Timpul, cu partea de doctrină şi de polemică natio- 
nalistă. Acesta era un luptător neînduplecat, cu propoziţia 
iute şi tăioasă ca o sabie. Avea un crez vijelios, care-i 
venea de departe din trecut. Se simţea cu el ca un diac 
al lui Ștefan cel Mare sau al lui Mircea dela Cozia, lăsând, 
după trebuință, condeiul pentru armele de luptă, sau 
făcându-și atunci, din același condeiu, armă de luptă. 
Nu mai era visătorul din singurătate, ci omul care avea 
nevoie de mulţime ca $o biciuie şi s*o ducă. Ne părăseam 
pacea căminului sau a stării mulțumite cu sine şi speriate 
de orice tulburare cu putință şi ne aruncam în vâltoare. 
Eram ca ucenicul venit la urmă, care luminat năpraznic 
de adevăr, își lasă toată averea săracilor și urmează pe 
Domnul. A fost Eminescul profetic al Semănătorului şi al 
lui Niculae Iorga, pe care l-a făcut, pe această cale, după 
chipul şi asemănarea lui. Trecerea s'a întâmplat aproape 
sub ochii noștri, dela o înfățișare la cealaltă, dela omul fără 
granițe al florii albastre şi al lui Schopenhauer la Românul 
îndurerat și trăind numai pentru ai lui. Aceeaşi carte 
literară cetită printre rânduri putea să aibă aceste două 
înțelesuri, ridicându-se ca o lozincă între ceilalți, după 
timpuri. Abia în zilele noastre începem să avem un 
Eminescu întreg și să-l simțim lucrând asupra noastră 
fără zbucium şi fără opriri de vreun fel. Convorbirile 
Literare s'au contopit în sfârşit cu Semănătorul și sunt o 
singură apă, din care-și potoleşte setea tot neamul, ne- 
mângâiere și zidire nouă, versuri și proză, operă una şi 
nedespărțită. Nu mai avem nevoie de mijlocitori de niciun 
fel, între el şi noi. Cei care-și mai iau osteneala, ca să se 
afle în treabă și să-și dea, în lipsă de altul, un rost, mai- 
muțăresc, fără haz. 

Cartea este graiu închegat și graiul, suflet care se 
întrupează. După cum lucrează pictura cu linii și coloti, 
sculptura cu piatră sau altă materie tare, arhitectura cu 
cărămidă sau înlocuitoarele ei, muzica cu sunete și jocul 
cu mișcare, la fel literatura, lucrează cu vorbe. Este de 
aceea, arta, nu cea mai populară, o întrec în aceasta toate 
celelalte, dar cea mai omenească și mai naţională. In 


287 


niciuna din celelalte omul nu se rostește cu mijloace, pe 
care nare de ce să le împrumute nimănui, nici timpului, 
nici spaţiului, ci numai lui însuşi. Au fost scriitori cari 
mau ştiut nici să scrie. Homer, de pildă, navea cum, 
pentrucă era orb şi trebuia să fi urzit Iliada în gând, în 
marea făurişte dinăuntrul lui, înainte să piardă lumina 
ochilor; cel puţin așa simbolul marelui poet, trecând și 
cântându-și versurile fără vedere, prin orașele Asiei Mici, 
îşi capătă tot înțelesul care s'a căutat să i se dea. Despre 
Wolfram von Eschenbach, cântărețul cavaler, se crede 
că nu deprinsese îndemânarea, vrednică de oameni 
din alte stări mai prejos, a scrisului și că şi-a dictat dumne- 
zeescul Parsifal unui scutier cu știință de carte. Tocmai 
de aceea însă, în nicio artă omul nu se găseşte pe sine, 
mai deplin și mai curat, decât în carte, şi nu în orice carte, 
ci în cartea cărților, care este cartea literară născută numai 
din jocul cuvintelor și din potrivelile fără nicio constrân- 
gere din afară, ale fanteziei. Celelalte feluri de cărți sunt 
împlinirea unui scop, urmărit în arhive sau în experienţe 
controlabile; singură cartea literară iese fără niciun scop, 
ca o rază dela soare și ca o apă năvălind pe o albie și 
ascultând numai de legi proprii. Cartea literară este prie- 
tenul omului, în care el își descopere şi-şi duce cu sine 
sufletul, cu dorurile şi năzuinţele lui. N?are o ființă aparte, 
cum au alte opere de artă, afară de muzică, legată însă 
prea mult de instrument sau de execuţie ca să capete 
ființă, ci este în mâna fiecăruia aceeaşi, fără pereche în 
cuprins, ca un bun individual, înmulțită la nesfârșit 
în formă şi putând să fie în același timp a tuturor. Nu este 
vorba în ea numai de nedeslușite suspine, ca O amintire 
din altă lume pe unde omul a fost la el acasă altădată și 
care îşi găsesc o mulțumire tot atât de nedesluşită în cele- 
lalte înjehebări de artă, ci de o rostire limpede, în graiul 
nostru de toate zilele și dela făpturi la fel de pământești ŞI 
de vii ca noi. Dacă umbra este proiectarea trupului nostru 
aşezat în dreptul unui izvor de lumină, cartea literară este 
proiectarea sufletului, pus deodată în bătaia de fiori a unei 
mari simţiri. Este nedespărțită de omul de gând, cum este 


288 


nedespărțită cea dintâiu de omul de carne, afară dacă, 
prin cine ştie ce blestem de Peter Schlemiehl, omul fără 
umbră, ne trezim scoși din ceea ce este firesc și în deobște. 

Cartea literară fiind, pe de altă parte, o construcţie în 
care pietre sunt cuvintele și cuvintele unei anumite 
limbi, ea este opera națională cu deosebire. O traducere 
rămâne faţă de original totdeauna numai ca o copie care 
nu-l răsfrânge în întregime, nici chiar atunci când jude- 
cătorii ar socoti că traducerea a întrecut acel original. Este 
tocmai ce spunem noi, că o asemenea copie poate să fie 
mai bună sau mai slabă decât originalul dela temelie, 
dar în niciun caz același lucru. In toate creaţiile unui 
popor adie ceva care-i numai al lui, dar în niciuna atât 
de fraged și de fățiș ca în cartea literară. Ea este adevărata 
vatră la care se așază și-și cântă firea fără asemănare a 
unui neam. O întâlnim, această fire, credincioasă acolo. 
Ne lasă să o privim și chiar să o cercetăm în voie. Este 
locul unde, ca dintrun fierbător al unui alambic, trec 
vorbele cele curate, așa cum se aleg prin secole, ca să 
strălucească, fiind mereu aceleași, de noutate și de viaţă. 
Limba trăește în gura celor care o vorbesc, dar se păstrează 
Și se sprintenește, pentru ca să întâmpine gata cu tiparele ei 
de aur viitorul în mers, în cartea literară. Și dacă limba 
caracterizează mai bine decât orice altceva un popor în 
putințele lui de rostire, de astăzi și de totdeauna, cartea 
literară, în care ea intră şi se desvoltă până la marginile 
putinţei și dincolo, îi poate lua oricând locul ca să vor- 
bească mai răspicat şi mai trainic decât ea. 


289 


19 


CĂRŢI POPULARE 


Cine cetește Insemnările zilnice ale lui Titu Maio- 
rescu, întâlneşte printre scriitorii cari veneau la şedinţele 
Junimii din București un nume uitat astăzi cu totul: 
Grigore Jipescu. Poate că a năzuit să ajungă un Creangă 
al Munteniei, poate altceva. Este dela Vălenii de Munte 
și cu el orăşelul de pe Teleajen se arată pentru întâia 
oară în literatură. Rămâne lucru de mirare că Niculae 
Iorga n’a făcut și cu el ce-a făcut cu atâţia scriitori uitaţi: 
să-i tipărească paginile pline de o iubire de țărani, cum 
nu se cunoscuse încă la noi și pe deasupra scrise întocmai 
cum se vorbea în orășelul lui de baştină. L-a lăsat de o 
parte poate anume pentrucă se rătăcise prin cercul dela 
Junimea, dar încolo era vrednic, mai vrednic decât mulți 
alții cari sau bucurat înaintea marelui om de altă pre- 
tuire. Cartea pe care a tipărit-o în 1881 în Bucureşti, 
la tipografia Alessandru Grecescu din Piaţa Teatrului, 
se chiamă « Opincaru, cum este și cum trebue să hie să- 
teanu, scriere în limba ţăranului muntean >». Este o carte 
spusă, nu scrisă și care caută să se ţie cât mai aproape 
de limba vorbită. Ea se îndreaptă chiar către un țăran, 
Moţăilă, numit așa pentrucă nu se hotărăște să se tre- 
zească şi să scoată din munca şi din însuşirile lui, ceea 
ce astăzi foloseşte altora. Este un fel de Deşteaptă-te, 
ţărane, numai pentru el, după ce Andrei Mureşanu cântase 
Deşteaptă-te, Române, pentru tot omul din Ţara Ro- 
mânească de-a-valma. Am cetit atâtea din paginile cărții 
cu o adevărată încântare, Creangă era mai artist şi a 
ştiut să se desfacă de vreme. Jipescu a fost prea legat de 


290 


ea și, ca un gânditor social ce era, a rămas încurcat în 
problemele acelor zile. Altfel am fi avut o carte pentru 
sate tot aşa de trainică pe cât este cu toată opera lui 
Creangă, una plină de îndrumări, cu un neîntrecut me- 
șteşug de vorbă dela suflet la suflet, și cealalcă, așa cum 
o știm, nu arătând ceea ce ar trebui să fie viaţa, ci zu- 
grăvind însăși această viaţă, ca o bucurie a ființei, în 
Amintiri din copilărie, cu întâmplări proprii din lumea 
unde trăise, iar în Povestiri, cu făpturi dintro lume mai 
bună și năzdrăvană. Poate că în cei doi scriitori, unul 
mai puţin norocos decât altul, se oglindesc și cele două 
firi destul de deosebite, ale Muntenilor și Moldovenilor, 
unii trăind în zi și dând oameni de faptă și ceilalți trăind 
în veac și dând oameni de gândire şi de poezie. 

Mă simt ispitit să-l las chiar pe Jipescu să vorbească, 
în rândurile lui atât de frumoase despre cântecul românesc. 
Exemplarul pe care l-am avut în mână, este al unui 
filolog, subliniat aproape în întregime cu creioane colo- 
rate deosebite, după cum era vorba de cuvinte rare sau 
de forme gramaticale necunoscute, Veţi vedea în.ă că 
Opincaru este ceva mai mult şi că ne mai poate încălzi 
și pe noi, nu numai pe făcătorii de gramatici și de dic- 
ționare. Este ca o altă prefață a lui Vasile Alecsandri 
la poeziile lui populare, dar de rândul acesta scrisă nu 
de un boier moldovean, ci de un țăran muntean. 

« Păstrează şi adună-le, neică Moţăilă, cântecele de 
țară. Cântarea e arătârea simțirii și dorului inimii omului. 
Cine mare inimă și dor nu cântă, ori cântă fără foc. 
Ghiersul e trimis sufletului cântătorului ca să spuie în- 
conjurătorilor patimile, nevoile, durerea și veselia sa. 
Toţi cântătorii sunt pașnici, voioși şi înţelepţi. Rar și 
mai deloc nu s'a auzit să fie din ei ucigași și nelegiuiţi. 
Cântecele noastre acopăr în ele traiuri, vieţi de iubire, 
de amar sau de nevoi. Limba cântecelor sătești e limpede, 
vânătoasă sau curgătoare, curată şi înţeleasă; ele ne arată 
firea noastră; ele sunt semnul cel mai viu despre înce- 
putul și despre neamul nostru. Când ar pieri numele 
naţiei, i-ar rămâne cântecul spre mângâierea poporului 

291 


19* 


robit. Românul cântă din gură, din vioară, din foaie, 
din bucium și din fluier, din caval, din buhai, din cimpoiu, 
din drâng, din tilincă. Nu-şi tăgăduiește nici răii, bine- 
făcătorii ori binevoitorii lui, în cântecele sale. Domnii, 
popii, mândrele, ţiganii, vânzători, faptele, războaiele, 
haiducii, avuţii, săracii, iubirea, străinul, tot e lăudat şi 
afundat în cântările țărănești. Vitejia, dreptatea, înțelep- 
ciunea, desnădejdea nu sunt ocolite ori uitate în cântecul 
opincăresc. In ele Românul este îndrăsncţ, răbdător, 
vioiu ori posomorit, după cum îl duce inima, capul și 
nefericirea. Cântecele noastre sunt icoana vie a nației și 
a veacului în care se făcură. Timpurile noastre trecute 
sunt întipărite pe chipul cântărilor; Maia, ca să ştii cum 
ai fost şi ce comoară neprețuită găsești în ele, strân gându-le 
fă-le teanc, tipăreşte-le și ţine-le ca pe moaște. C'aşa 
făcu şi domnu Vasile Licsăndri, privighetoarea Româ- 
nului, a cu glas desmierdător, care cântă de vreo 30 de 
ani şi mai bine, pe Român și bunurile lui. Când eram 
flăcău — ba Cai zice — cântam și eu vreo câteva cântece: 
de dor, bătrâneşti, Săbărelul, Oltul, Jianul, şapte fete, 
nevasta care iubeşte, Ghiţă Cătănuţă, frunzuliță lemn de 
sus, nu mai pot de ostenit, foaie verde de dudău, nani- 
nani, sub poale de codru verde, este bine nu e bine, 
frunzuliță izmă creață, Bujorul, teişorul, urîta satului, 
doina, păunașul, cosașul, ucigă-te crucea drace, munte- 
nescul, foc la mine, foc la tine, pasăre galbină n cioc, 
plăiaşul, cuculețul, lunca ţipă, lunca sbiară, Șerban, plinu-s, 
plinu-s de dușmani și alte multe şi mărunte! Cine în- 
credințează” şi adevereşte că vreo însuflețire de nevino- 
văţie și de dor va mai prăsi aceiaşi cântăreți mari, ghiersari 
ca în apusele veacuri? Cine știe dacă idolii sufletului ro- 
mânului, ce i-au fost atât de dragi, or mai îndemna pe 
cineva să mai cânte în viitorime, cu atâta semeţie drgălașc, 
tot cu astă nesăturată dorire? Cântecele de țară, pâstrate ma: 
mult la umbra bradului de munte, arată grecoteiului și altor 
străini că n’a pierit Românul și că cu inima tare ca a goru- 
nului uriaş şi-a ţinut viața până azi. Ce să fie altceva cânte- 
cul, dacă nu măduva, inima dorurilor? Când ai răgaz pune, 


292 


fine și băieții și fetele și femeia și baba să cânte. Cân- 
taţi vouă și Domnului de sus. Cântaţi cântare veche și 
nouă. Cântarea lungește, posăcia scurtează zilele Româ- 
nului şi nu-l face la vorbă de parcă orăcăie taurul, ci-i 
înmoaie glasul. Cântă și apoi ce-o da teiul și bradul!» 

La Jipescu, se vede, cântecul popular nu este numai 
textul, adunat de culegători, așa cum a fost adunat și dres 
de Vasile Alecsandri, fără să se gândească să ne dea, fie 
şi numai de mirare, o singură melodie, ci este cuvânt 
împreună cu cântare. Face parte din viața satului și nu 
este numai o podoabă a lui Nu pot să uit de acei țărani 
dela noi plecați în Cadrilater, cari nu se puteau așeza 
în niciun loc și uneori se întorceau acasă pentrucă nu 
găseau acolo horă și nu dădeau de lăutari. 


Acum, când mai ales după trebuința înzestrării dela 
început cu cărți a bibliotecilor de ţară din Basarabia, 
unde în anul de cotropire bolșevică fuseseră nimicite 
cele vechi, sau din Transnistria, unde nu fuseseră nicio- 
dată, afară de unele broșuri cu versuri populare și pagini 
de Creangă, în așa zisul graiu moldovenesc, singurul 
îngăduit, pentrucă limba română era privită ca străină 
şi dușmană, am fost puși în fața unei porunci noui, 
am ajuns pe neaşteptate să ne întrebăm care ar fi, nu atât 
o bibliotecă întreagă populară, cât cele trei, patru cărți 
reprezentative româneşti de dat neapărat în mâna oricui 
cetitor de felul acesta, cunoscător de graiu, dar necu- 
noscător încă, prin voia împrejurărilor, de scris de al 
nostru? Ni s'a părut că ele nu pot fi decât acestea și ele 
au și fost trimise în mi! și zeci de mii de exemplare la 
tipar și, dela tipar, cu vagoanele peste Prut și Nistru, 
ca să stingă setea de cet't a oamenilor. Iată-le că, scoase 
din mulțimea celorlalte, ele au pe acel hotar îndoitul 
rost să fie dascăli de limbă, așa cum s'a putut desvolta în 
voie la ea acasă, și vistieri de suflete, pentru toate bunurile 
făurite între noi ca să fie ale întregului neam românesc. 

Intâia carte, care este a noastră a tuturor şi vorbește 
pe înțelesul oricăruia dintre noi, ori sub ce stăpânire ar 


293 


d 


f trăit, sunt Poeziile populare ale Românilor, așa cum 
le avem dela Vasile Alecsandri. Alte cărți de literatură 
populară au avut poate un loc mai mare, fie în soarta 
unor popoare, cum a fost Kalevala finlandeză, de acum 
o sută de ani, în jurul căreia s'a închegat un Stat, sau 
baladele sârbești ale lui Vuk Karagici, care au desco- 
perit Europei, şi sieși poporului sârb, un drept la viață 
proprie, abia bănuit înainte, și au avut un loc mai mare, 
fie în soarta unor literaturi culte, cum au fost volumul 
de versuri din popor Des Knaben Wunderhorn, al lui 
Arnim şi Brentano, apărut în 1806, şi cele două volume 
de poveşti, Kinder- und Hausmärchen ale fraţilor Grimm 
dela 1812. Poeziile noastre populare au adus în ele dovezi 
ale vieţii sufletești dela toți Românii într'o vreme când 
ei nu erau închegaţi într’o singură lespede decât în ase- 
menea zămisliri şi s'au împletit încă de atunci cu toată 
desvoltarea literară românească, până în așa. măsură încât 
opera multor scriitori nu s'ar putea închipui fără. Până 
astăzi și totdeauna ne vom întâlni acolo cu ceea ce ne 
oglindește mai deplin și ne leagă impreună mai strâns. 
Este întâia carte pe cate trebue s'o deschidem. A lucrat 
mai puţin sgomotos decât alte semene ale ei din alte 
părţi, dar nu mai puţin adânc. Ne întovărășeşte și astăzi 
cu aceeași credință, ca să ne mângâie și să ne înalțe, pe 
toţi fără deosebire, cărturari sau lumea cea multă, şi pe 
orice drumuri am umbla, de durere sau de bucurie. 

A doua carte este atât de aproape de cea dintâi, 
încât ne mirăm uneori că poartă o semnătură și nu ne 
vine, deopotrivă, ca un dar al aceleeaşi mulţimi, fără 
vârstă şi fără nume, mărgăritare rotunjite pe fundul mă- 
rilor ci. Este vorba de Poveştile și de Amintirile lui Ion 
Creangă. Ele cuprind, ca putere de rostire, firească și nu 
prelucrată, şi ca înţelepciune bătrânească, de cele mai 
multe ori hazlie, semn parcă nu că viața n'ar trebui 
înțeleasă ca o sarcină plină de răspunderi, dar că aceea 
aflată în mâna noastră nu este vrednică de mai mult 
faţă de cealaltă hotărîtă fără noi, cuprind împreună o 
comoară literară fără pereche. Dovadă drumul însuși pe 


294 


care și l-a tăiat singură în lume. Cercul dela Junimea 
făcea haz de câteori se arăta la ședințele ei acest Popă 
Smântână, cu o snoavă sau cu câteva pagini buchisite 
cu migală; Emipescu îl privea ca pe un frate, rămas în 
curăţenia de viață veche, din care el plecase; oamenii 
de școală, printre cari s'a găsit amestecat, au crezut că 
pot să-l folosească dela o vreme în manuale didactice, 
mai tăindu-l sau îndreptându-l pe ici-colo. Și deodată, 
pentru cine urmărea numai această ţinere deasupra ne- 
voiei a unei faime literare, mereu în primejdie să se piardă, 
Creangă a năvălit cu un capitol al lui în istoria literaturii 
române și a început să fie tradus, rând pe rând, în toate 
limbile Europei, cu mult înaintea scriitorilor, cari so- 
coteau că ei puteau vorbi mai bine decât oricine, în tot 
cazul decât acest diacon răspopit, rămas țăran în toată 
gândirea și deprinderile lui, în numele poporului ro- 
mânesc. El este însă, mai mult decât toți ceilalți acest 
popor, cu toată bucuria de viață și cu toată agerimea, 
ca so întoarcă pe toate părțile și so cunoască în ființa 
ei adevărată ! Ne găsim pe noi în el, mai curați pentrucă 
ne trece chipul prin cleștarul unei înzestrări cu totul 
rare, şi de aceea ni-e drag și îl punem la locul de frunte. 
Cartea lui Creangă este o carte fără bătrânețe. 

A treia carte este o lucrare pe care oamenii de știință 
ar fi porniţi so aşeze între contribuţiile de specialitate. 
Mă gândesc la Istoria Românilor sub Mihai-Vodă Vi- 
teazul de Niculae Bălcescu. Nu este o carte de an, ci 
este o carte de secol. Mergeam de 5o de ani sprea ea, 
atunci când a fost scrisă, de un om care punea înăuntru 
o viață viforoasă și făcută numai din jertfă pentru înăl- 
tarea unui neam pândit de toate primejdiile și am mers 
în căile ei încă ṣo de ani după aceea. Nu era numai o 
evanghelie a Unirii tuturor Românilor, cu o colindare 
și întârziere îndrăgostită pe la toţi ai noștri, ori de ce 
hotar s'ar fi găsit închiși, cu o zugrăvire răscolitoare de 
inimi a firii și a pământului lor —aduceţi-vă aminte 
numai de Ardeal și de paginile de marmoră și de foc 
închinate lui — și cu o preamărire, Vie pentru toate tim- 


295 


purile, a fiinţei noastre politice una şi nedespărțită. Istoria 
Românilor sub Mihai-Vodă Viteazul este o carte a Unirii, 
venită de demult, ca un suspin spre întrupare al unui 
neam întreg și a noastră și astăzi și a noastră și mâine, 
ca o mărturisire de neînduplecare și de avânt, în ciuda 
tuturor cumpenelor. Dar nu este numai o carte a Unirii. 
In ea se întâlnesc, pline de aceeași însuflețire, ca o po- 
muncă de a cărei împlinire atârnă rostul oricărei uniri, 
visurile de dreptate socială, după dreptatea naţională, și 
de înflorire spirituală, după înflorirea politică, scumpe 
fiecăruia dintre noi, acum ca totdeauna. Scrisul el însuși 
nu este un scris de știință, plin de praf de arhivă, ci cald, 
colorat şi aproape Sfântă Scriptură. Cartea în care se află 
trecute faptele neamului românesc, este pentru Niculae 
Bălcescu, o carte sfântă. Ea poate fi pusă în toate mâinile. 
Trebue cetită cu râvnă, pentru ca cetitorul să ajungă 
până la zăcămintele ei ascunse de credință și de putere. 

A patra carte reprezentativă le cuprinde, cu toată 
grădina fermecată închisă între zidurile ei, pe toate ce- 
lelalte trei și le aduce înaintea noastră într”o făptură nouă. 
Poezie a poporului este și clocotește în ca, simț de mi- 
nune și veșnicie țărănească, deopotrivă, fulgere ale isto- 
riei și iubire vulcanică de neam, în aceeași măsură. Este 
vorba de poeziile lui Mihai Eminescu. Ce vorbe nu 
ni sar părea zadarnice, cheltuite spre lauda lor? Sar 
putea să se nască întrunii îndoială numai pentru îndrăs- 
neala să se facă din aceste poeme, de suferință și de adân- 
cire în sine, până la rădăcinile ființei, o carte pentru toți, 
o carte, adică de bucurie şi de încredere. Cei mulți, când 
își fac ceva al lor şi mai ales o carte, cum ar f} Cele patru 
Evanghelii, cu făptura de cutremur și cu loviturile pe 
care le primește dela întâia pășire în lume și până la 
ieşirea cu silnicie din ea, a Fiului Omului, descopăr tot- 
deauna, peste amănuntele cu alt înțeles sau fără niciunul 
pentru ei, miezul ascuns, aşezat acolo, departe de toți 
ochii, parcă anume pentru cei mulți. Au ajuns şi Poeziile 
lui Eminescu pe treapta de unde pot fi văzute şi însușite 
de toți Românii. 


296 


SCOARȚE OLTENEȘTI ȘI HĂRȚI 
ETNOGRAFICE 


A ieșit zilele acestea o carte, care întâiu și ca puţine 
altele, are un drept la prețuire chiar în afară de cuprins. 
Ea este în sine o lucrare de artă. Planșele în colori, literele, 
hârtia, legătura, formatul, fac împreună un singur și 
strălucit întreg. Aici a fost de față un artist al cărții, 
pentru care scrisul pus la îndemână de autor n'a însemnat 
decât un prilej. El l-a îmbrăcat întrun veșmânt grafic 
fără nimic stereotip. Avem înainte un volum cum n'a 
mai fost și n'are să mai fie altul. Tiparul, când urmărește 
și ajunge asemenea scopuri, nu mai este întradevăr 
meșteșug, ci artă grafică. Te miri aproape dacă întâlneşti 
un al doilea exemplar întru totul la fel cu cel dintâiu. Le 
pui alături și le cercetezi neîncrezător. Te întrebi care e 
originalul şi care copia, ca în faţa unei imagini răsfrânte 
în apă. Ai uitat că numai modelul este fără pereche și 
că după el s'au tras o mie de unități, fiecare întrupându-l 
fără nicio schimbare și bucurându-se de aceea între cele- 
lalte de unicitatea lui. 

Cartea se chiamă «Covorul oltenesc», a fost scrisă 
de d-l Alexandru Tzigara-Samurcaș și tipărită de « Scrisul 
românesc» dela Craiova. 'Te plimbi mai mult prin foile 
ei, ca printr'o expoziție de scoarțe și de lăicere, decât le 
cefeşti. Când te apleci peste foaie descoperi că ea este 
urzeala unui războiu de țesut, prin care trece spornică 
suveica sau bate ciocănașul țesătoarei, iar literele, în loc 


297 


să fie de cerneală, sunt de lână colorată. Frunzișuri de 
pădure și flori de ghiveciu sau de grădină freamătă sau 
își ridică potirele fără miros. E mărgăritărel alb și des, 
și sunt coprine văzute, din faţă, lalele care se înalță una 
peste cealaltă și nalbe întinse în lături. Păuni cu coada 
albastră stau printre ele. Alte orti, fără teamă că le calcă, 
oltence în ii lipite pe trup și în zăvelci scurte joacă tot 
acolo, la un cântec de diblă și de cobză nevăzute, și care 
străbate până la noi. Dar după un covor vine altul. 
Toată Oltenia trece pe dinaintea noastră. 

Scriitorul întruneşte în el cele două însușiri care fac 
înțeleasă înfăţişarea cu totul deosebită a cărții. N’a fost 
numai ani de zile, prin alegerea fericită a Regelui Carol 1, 
bibliotecarul uneia dintre cele mai îngrijite biblioteci din 
țară: Biblioteca Fundaţiei Universitare Carol I, unde 
mii şi mii dintre noi, timp de o jumătate de secol am 
cetit sub supravegherea lui, mai mult simțită decât 
văzută. Cartea care ne venea în mână fusese aleasă de el. 
Dacă am fi cercetat cine îi dăduse legătura frumoasă, 
ca să fie, în același timp, și apărare de stricăciune și podoabă, 
drumul ne-ar fi dus în același birou al directorului. De 
acolo se puteau avea și exemplarele rare, adunate, prin 
cumpărări sau prin daruri, ca un fel de tezaur, care deo- 
sebea Biblioteca Fundaţiei de alte biblioteci, pentrucă 
altminteri inventarul obișnuit ar putea să fie la toate 
acelaşi. Acest tezaur a fost organizat treptat într”o colecţie 
bibliolă. Ea a dus la înființarea unei societăți românești 
bibliofile, cu sediul la Fundaţie. I-am văzut la anumite zile 
ale cărţii, expoziţia ei. Unele tipărituri, ca volumul come- 
motativ de 40 ani al aşezământului, sau mai dinainte 
Les tapis roumains, publicate la Paris în 1928, și catalogul 
expozițiilor dela Bruxelles şi Geneva, au fost un fel de 
publicaţii ale acestei societăţi. « Covorul oltenesc» se 
aşează astăzi alături de ele. 

Aproape tot de atunci, din 1906, d-l Tzigara-Samurcaș 
este directorul Muzeului de Artă Naţională Carol I. 
Această însărcinare, în afară de gustul propriu și de ce 
învățase dela dascăli străini, dar mai ales dela Alexandru 


298 


Odobescu, l-a ajutat să cunoască, în cele mai ferite de 
năvala secolului cotloane de artă populară ale țării, mi- 
nunate izvoade și lucrări. Cine va apuca deschiderea poate 
mai apropiată decât ne temem, noi cari o așteptăm din 
1912, a marelui Muzeu din palatul lui de pe șoseaua 
Kisselev din Bucureşti, ridicat ca un fagure de cărămidă 
și de piatră de aceeași albină, se va convinge dela întâii 
„paşi prin săli de acest adevăr. Noi, ceilalţi, care cunoaștem 
omul și lucrul mâinilor lui din ce a făcut până acum, nu 
mai avem nevoie de această întărire și încununare. Il 
ştim isteț, răscolitor, învățând pe ceilalți și mai ales 
învățând singur, fără întrerupere, și de o tinereţe, de aceea 
gata să o ia de fiecare dată dela capăt și care nu se socotește 
cu numărul anilor. Muzeul are aceeași alcătuire. El nu 
pare isprăvit niciodată, nu atât în clădire cât în colecţii, 
și de fiecare dată întâmpină cu o pricină de uimire. Cine 
a mai văzut cele câteva păpuşi etnografice ale lui Strâm- 
bulescu, din care trebuia să ia naştere muzeul nostru și 
să se descurce noul director, în înțelesul acesta și cel 
dintâiu, ca începător al unui lucru nou, are de ce să se 
mire. Muzeul n'a urmărit, chiar dela înființare, să fie un 
Muzeu etnografic. Numele o arată cum nu se poate mai 
limpede, cum arată și lipsa de rost a învinuirii nepriete- 
nilor, pentrucă omul, și prin el și instituția, a isbutit să-și 
facă destui, în atâţia ani de stăruință pe poziţie şi de lupte. 
Obiectele trebue să fie nu atât deosebitoare de ţinuturi și 
de locuitorii lor, fără să ţie seamă de felul cum sunt 
lucrate, ci să fie frumoase și să lămurească despre simţul 
de artă românesc. Ţinuturi și locuitori, cu mai mică 
înzestrare, care n’au ajuns să mulțumească acest punct de 
vedere, vor rămâne fără vorbă pe dinafară sau vor fi 
lăsați celorlalte Muzee etnografice propriu zise. 

Este ceva care în folklor ar semăna cu Poeziile populare 
ale lui Vasile Alecsandri, atât de iubite de noi toți și privite 
cu ncîncredere numai de specialiști, alături de colecţiile 
obișnuite, adesea cu versuri și cu episoade sălbatece, 
adunate după toate regulele ştiinţei. D-l Alexandru Tzi- 
gara-Samurcaș este un etnograf alecsandrin. 


299 


Am avut şi eu norocul să fiu la întâia ieșire în public 
a noului covor oltenesc, făcută acum câțiva ani, în locuința 
sa, de d-na Aretia Tătărescu. Scoarţe galbene sau cără- 
mizii cu câteva flori numai în mijloc luminau încăperile 
largi sau se întindeau ca'niște lăicere și velințe pe divane 
încăpătoare. Din candelabre mari atârnate în tavanele 
căptuşite cu lemn, cădea pe ele o lumină liniștită. Era peste 
tot o pace de mânăstire bogată sau de palat domnesc. 
Printre noi era şi d-l Tzigara Samurcaș. Putea prețui 
mai mult decât noi ceea ce gazda ne arăta și ne zugrăvea, 
atât în gândul urmărit cât și în împlinire. Eu mă mutasem 
cu mintea la acel început din 1900, care a ţinut până la 
190j, tot în 'Târgu-Jiului de unde ne venea această În- 
cercare, mai puţin de înnoire cât de întindere și de potrivire 
cu timpurile a țesăturilor oltenești. 

A fost atunci, acolo la Școala de Meserii, o adunare de 
oameni în jurul năsăudeanului Iuliu Moisil, a unor 
meşteri de pricepere și de inimă, care au căutat și ei, 
nu atât să înnoiască pe cât să păstreze și să întindă artele 
noastre populare. Lucrul lor s'a risipit, dar nu înainte să 
dea roade şi să tragă o brazdă, și al lui Schmidt Faur și al.lui 
Wirstl şi al lui Beneș ceramistul și al lui Piekarski desena- 
torul, întâlniți mai târziu ca artiști și profesori la locuri de 
frunte în viaţa culturală românească. Ceea ce au visat 
şi au încercat ei au luat ca să ducă mai departe, în același 
loc şi poate fără să-i cunoască — parcă trebue să ştie un 
seceriș bun dintrun pământ negru de secerișul dinaintea 
lui | — femeile gorjene. "Țesutul scoarțelor este artă mai 
cu seamă femeiască, de ele născocită și de ele dusă pe 
culmi. Luau astfel în seamă un bun al lor, ca să-l apere 
de pierdere şi de corcire şi să-i deschidă toate gos- 
podăriile. 4 Ă 

Scoarța cea nouă nu mai avea însă nimic țărănesc, 
decât întâiul izvod şi mireasma. Ea trebuia schimbată în 
aşa fel încât să poată intra în casa de astăzi, și nu dela țară, 
ci dela oraş, bucată de mobilă între alte bucăţi de mobilă, 
în camere de lucru sau de primire, cu birouri monumen- 
tale și picturi pe pereţi și porţelanuri, de Sèvres, de 


300 


Meissen sau de Copenhaga, pe poliți de mahon, la aceeași 
înălțime cu ele și fără să tipe, și nu în odăi etnografice, care 
răcesc locuinţa şi o fac secție de muzeu. Era vorba de o 
folosire și nu de o ducere mai departe a scoarței oltenești. 
Scoarța oltenească, la fel cu scoarțele din alte părți, are 
să meargă pe căile proprii atât cât are să rămână artă 
țărănească și bogăție etnografică a ţării, şi nu pe căile 
încercate cu alte scopuri, vrednice de laudă, de Liga 
națională a femeilor gorjene. Ceea ce vor ele cu atât 
de strălucite pilde este mai mult şi este mai puţin decât 
scoarța țărănească. Este ca ?n poezie un Ce te legeni 
codrule, de Mihai Eminescu, față de versurile populare 
aproape cu același cuprins, altceva mai înalt, dar altceva. 
Poezia populară, dacă mai are în ea puteri de înnoire, nici 
nare să ţie seamă de creația eminesciană, în care noi 
simțim mai bine decât în cântecele vechi bătrânești, viața 
și arta adevărată a neamului românesc. Nu s'ar putea 
de aceea zice: Evoluarea cântecului popular, înşirând 
alături ceea ce a urzit poporul pentru el şi punând ca o 
culme și ca un început de nou drum, Ce te legeni, codrule, 
al marelui poet. Cum cred că nici în frumoasa carte a d-lui 
Tzigara-Samurcaş, care de altminteri își zice pe coperta 
de afară « Covorul oltenesc», iar pe coperta dinăuntru 
cu totul altfel: « Evoluarea scoarțelor oltenești», încât 
suntem încurcaţi și nu știm ce nume să-i dăm cu ade- 
vărat, nu se poate vorbi de o evoluţie. Covorul fe- 
meilor gorjene, însufiețite de iubirea de cele vechi ale 
noastre și de gustul ales al d-nei Aretia Tătărescu, este 
altceva decât scoarța oltenească propriu zisă și fiecare își 
va putea avea evoluția proprie, fără să se poată înnoda 
una celeilalte. 

Cartea întreagă este ca o introducere pusă acestei 
încercări dela Târgu-Jiu, atât de falnice cum sunt toate 
faptele Oltenilor, şi nimeni nu era mai potrivit să o scrie 
decât directorul Muzeului de artă naţională, unde obiectele 
sunt ca niște idei mame platoniciene, după care, cât mai 
aproape, dar niciodată întocmai, trebue să se alcătuiască 
toată lumea văzută. Noua scoarță oltenească este ca o 


301 


bunelor izvoade. 

Alta este problema tradiţiei, care se poate împietri pe 
loc şi este folosită atunci de diferite iniţiative culturale, ca 
model pentru o multiplicare fără viața dela început, sau 
care găsește în sine însăși puteri de înnoire și își adaugă, 
după legi necunoscute, noui și noui cuceriri. Dar aici am 


pildă binevenită de ceea ce poate să dea: întrebuințarea 
fi în ştiinţa etnografiei și arta naţională este altceva. 


302 


ROMÂNIA ETNOGRAFICĂ 


Vă aduceți aminte de cuvintele prin care începe, în 
Cartea întâiu Istoria Românilor sub Mihai Vodă Viteazul, 
de Nicolae Bălcescu: « Deschid sfânta carte unde se află 
înscrisă gloria României, ca să pun înaintea ochilor fiilor 
ei câteva pagine din viața eroică a părinților lor». Cine 
poate ceti fără fior, chiar acum, la nouăzeci de ani de când 
au fost scrise, pentru alți oameni și alte vremuri, mai 
nenorocite decât cele de astăzi ale neamului românesc, 
aceste cuvinte aproape religioase 

Mi le-am adus aminte, și cred că mulţi şi le vor aduce 
ca mine aminte, deschizând Harta etnică a României, 
lucrată de d-l Vintilă Mihăilescu după recensământul 
populaţiei din 1930. A apărut de curând, frumos colorată, 
în Buletinul Societăţii Regale Române de Geografie, pe 
anul 1941, care iese în anul următor. Câte priceperi și 
câte bunevoinţe s'au adunat împreună atunci, ca să se 
facă pentru întâia oară în țara mărită numărătoarea oame- 
nilor și a avuţiilor ei! Unii mai simţitori la cunoștințele 
istorice, credeam că este ceva ca numărătoarea romană, 
tăgăduită de altminteri de criticii biblici, care a dus pe 
Iosif şi Maria la Betleem și a născut pe Mântuitorul lumii. 
România făcută cu sabia se făcea acum încă odată, după 
zece ani de fierbere și de potriveală, cu ființe omeneşti 
descoperite fiecare la locul lor de agenţii recenzori, ca 
pietricelele dintr'un mozaic, redând la un loc trupul țării. 
Sau pus, de aceea, la îndemâna d-lui Sabin Mănuilă, 
care primise pe umeri această sarcină aproape supraome- 


ê 303 


nească, oameni de ştiinţă, scriitori, artiști, afară de socio- 
logi, de economiști și de statisticieni. Ni s'a dat fiecăruia 
în seamă supravegherea operaţiilor în câte un sector, de 
unde ne trăgeam sau pe care-l cunoșteam mai bine, și ne-am 
risipit însuflețiți, dela satele maramureşene din valea 
Tisei până la granița Cadrilaterului. 

Mă văd încă umblând pe vechea graniță bulgară, prin 
așezările româneşti, turcești sau bulgărești dintre Balcic 
şi Turtucaia, pe drumuri atât de dragi și atât de des 
umblate. Era o iarnă cu zăpadă puţină. Alergam cu 
mașina sau cu sania, după locuri, mai la vedere sau mai 
la dos şi râpoase. Intram prin gospodării, primiţi în acea 
singurătate cu bucurie, ca nişte Moși-Crăciuni întârziaţi. 
Era cea din urmă zi a anului. 

Imi găsesc din nou călătoria, în date statistice, urmă- 
tind-o cu degetul pe această hartă etnică. Aici era hanul 
la răspântie din Stejarul, dincolo școala din Acadânlar, 
cu niște omuleţi cu căciuli dintro oaie și cu mâinile în 
buzunare, ca niște gospodari bătrâni, veniţi să-și spună 
și ei cuvântul întro treabă a satului. Multe s'au schimbat 
de atunci, pe aici şi prin alte părţi, pe unde harta pe care 
o am înaintea ochilor, cu Românii numărați de noi unul 
câte unul, nu se mai întinde astăzi. Dar aplecându-mă 
peste ea, cuvintele lui Bălcescu din Istoria Românilor sub 
Mihai Vodă Viteazul, se aud aproape, ca un șopot de 
izvor. Este ca un glas de jale, precum este şi ca un glas 
de încredere. Au fost așa la 1852, când au fost scrise, şi 
sunt la fel la 1042, când vin din trecut ca să ne vorbească 
de cele care trebue să se împlinească, oricât împrejurările, 


ca atunci, ar părea de împotrivă. , 


304 


COLINDE 


Suntem țara colindelor. Ele ies de pe unde erau 
ascunse tot anul și năvălesc în mijlocul nostru, care le-am 
uitat, în zilele când pământul se amestecă deodată cu 
cerul, soarele se oprește pe loc, îngerii pot fi întâlniți 
pe drum și Iisus se naște întrun staul de vite. Răsună 
din toate părțile întovărăşind acest alaiu sfânt ȘI se pierd 
împreună cu el, la o răspântie. Celălalt timp nu trăim 
decât cu svonul lor în urechi. Fulgii de zăpadă se lasă 
ca o pânză între ele și le acopăr. Cântă și mai departe 
din fundul anotimpurilor albe. Au legănat copilăria nea- 
mului nostru și se întorc și astăzi ca o amintire, care ne 
face să cădem pe gânduri. Nu știm cine sunt cântăreții 
cari le-au cântat întâiu. Unele melodii sunt aproape bi- 
sericești, dar altele nau cu ele nimic. Nu sunt de cele 
călătoare și întâlnite și la popoare vecine, ci au ieşit 
chiar din sufletul nostru dela început, ca tăşina din brazi. 
G. Breazul când și-a cules cele 300 de colinde ale lui din 
toate părțile pământului românesc, le-a aşezat nu numai 
pe notele muzicale moderne, dar și pe glasurile muzicii 
de strană. Toţi cântăreții de biserică ai trecutului se 
înșiră parcă în rânduri nenumărate pe foile cărții şi cântă 
de acolo ca un cântec al unei credinţe, cu crai îmbrăcaţi 
în aur și cu păstori cu paie în păr, aceste colinde. Cele 
303 colinde ale lui Sabin Drăgoi seamănă și nu seamănă 
cu ele. Vin mai mult dintre oameni și datini și sunt 
din isvorul celălalt, dacă nu chiar păgân, al mulţimii fără 
așezăminte nici îngrădiri din afară. Ciobani în sarici mi- 


305 


ţoase şi băieţi de stână le strigă în singurătate și aburul 
gurii lor la frig, le împresoară ca întrun cearcăn de sfințenie. 
Stelele sclipesc în cerul senin, înțelegătoare. 

M'am dus să le ascult pe cele dintâiu, cântate de glasuri 
nevinovate de copii. Era în Școala domnească dela Co- 
troceni, înființată de Doamna Elena Cuza. Fiecare fată 
din cor era un zurgălău de argint. Afară se lăsa repede, 
din pomii închiciuraţi puţin şi din cerul cu ceață, seara 
timpurie de Decemvrie. Pe la ferestre poate pleca urechea 
femeia lui Dumnezeu care zidise aceste săli încăpătoare 
pentru orfanele ei și şade acum turnată în bronz la ușa 
cea mare. Nimeni nu se mai gândea la ea. Ea nu suferea 
de această uitare. Nu mai era un nume, ci aceea ce Își 
dorise, un aşezământ şi nu mai era O faţă de om, ci O 
vatră caldă. Pe umeri avea o părere de zăpadă. Era ca 
o manta în care cerul, pentru serbările lui, o înfășurase. 
Serbarea de aici putea să înceapă. Nevăzută de ceilalți, 
această Doamnă a durerilor vedea tot. Toţi zurgălăii de 
argint sunau, cu intrări sau cu creşteri meșteșugite. Dacă 
te uitai cu băgare de seamă, vedeai capete de fete, cu 
păr negru sau cu păr bălaiu, cu ochi căprii sau cu ochi 
albaştri. Dacă mai clipeai odată, ca întrun somn care 
te purta departe, în locul lor nu mai era decât ca un nor 
alb. Aşa e marea pânză cu Madona Sixtină a lui Rafael, 
dela Dresda. Maica Domnului se înalță între cei doi 
sfinți, cu Pruncul în brațe, întrun vânt care îi umflă 
veşmântul și e altminteri singură pe acest prag al cerului, 
numai cu privirea speriată, pentrucă vede dinainte ceea 
ce noi nu vedem şi trebue să se întâmple. Scriptura 
avea să se împlinească. Indărătul ei tremură ca niște 
unde de lumină, de care, numai dacă te apropii bine îţi 
dai seama că sunt îngeri fără număr, bătând din aripioare 
de mătase. E atunci ca un foşnet, pe care urechea în 
sfârşit îl prinde şi pânza se face muzicală. Sunt aceeași 
zurpălăi de argint care sună şi acum. 

Fetiţele nu cântau decât colinde. Când se întrerupeau 
câteodată, o stea, cu multe cornuri și cu O Naştere pe 
cercul luminat din mijloc, ieşea nu se ştie de unde, clă- 


306 


tinându-se peste capete. Era dusă de trei ciobănei, doi 
cu căciuli albe în cap și al treilea numai cu părul pieptănat 
cu grije. Incepea întâiu unul din ei, cu glasul gros şi 
rar, venind parcă de foarte departe. Spunea cine i-a trimis 
şi ce aduc. Atunci al doilea povestea cu glas înalt cân- 
tecul stelei. Nu era o stea ca toate stelele, coborită pe 
pământ pentru jocul copiilor, ci steaua Evangheliei, care 
adevereşte că Maica Preacurata a născut pe Mesia. Lu- 
minile ardeau mai tare. lia cusută cu râuri albastre de 
pe umărul unui cântăreț aducea cu o fâşie de cer, în care 
îngerul venit de sus se înfăşurase repede, ca să poată sta, 
fără să îi otbească, înaintea oamenilor. Pentrucă ciobăneii 
nu mai erau ciobănei și fetele nu mai erau colege de clasă 
cu toate fetele care umpleau sala şi încărcau ferestrele 
lăsate deschise ca să poată să vadă și din celelalte săli tot 
acest popor de scolărițe. Oamenii mari aşezaţi pe scaune 
în întâile rânduri, puteau zâmbi şi căuta unul la altul, fără 
să dea crezământ. Ei erau străinii în această adunare copilă- 
rească. Dar copiii, cari erau numai ochi, credeau. Datina 
pentru ei prindea ființă. Toate erau adevărate, cele care se 
vedeau și altele nevăzute, Steaua pleca încet și colindele se 
auzeau din nou. Erau unele lungi și sfătoase și erau altele 
săltăreţe şi pe mai multe rânduri. Când tăceau, în fundul 
sălii se dădea la o parte o pânză și un moş îmbrăcat 
de vreme geroasă intra. Colindele erau ca nişte descântece, 
care aduceau în lume oameni și întâmplări din poveştile 
bunicii. Moş Crăciun se arătase și el. Cel mult aşteptat 
era Între el. 

Ca să ascult colindele celelalte, plecate din izvorul 
lumesc, m'am dus la seara de colinde a Societății Carmen. 
Ea a rămas credincioasă unei porunci primită încă dela 
întemeetor, Chiriac. Plecat pentru totdeauna dintre noi, 
el se întoarce și e viu ca atunci când îl vedeam cu toții, 
mic şi sprinten, făcând cu o mişcare de vargă o orgă 
vie din corul lui, tocmai cu ajutorul colindelor pe care 
le-a cules și în care a crezut. In fiecare săptămână de Moș 
Ajun societatea își uită de numele ei latinesc, pentru 
atâţia o taină și adus poate din Franţa, dela studiile la 


307 


20* 


Schola Cantorum, și cântă o seară întreagă numai colinde. 
Membrele corului nu mai sunt îmbrăcate astăzi în ii și 
fote strălucitoare, ca să aducă aminte fiecare de un cântec 
popular și de locul de unde el a pornit, ci sunt țara însăși, 
care-şi cântă cântecele ca pentru ea și la ea acasă. Nu 
mai e vorba de niciun fel de vinovăţie, ci peste tot de 
o mare artă. Bucăţile sunt armonizate cu toate putinţele 
pe care le cuprindeau. Ele se împletesc după izvodul 
propriu zis, îl strigă tare sau îl şoptesc, îl mai zic odată 
sau îl întrerup scurt. Cântăreţii sunt coriști cu școală, 
cari nu ne mai fac să ne gândim la păstorii din Noaptea 
Sfântă cu glasurile mai mult răgușite. Din rândurile lor 
se desprinde câte o mare soprană, sau un bariton, pentru 
un solo. Corul de pe margini cu isonul lui, nu mai e 
atunci decât un martor de frumuseţe, ascultând și el 
la cântecul pe care l-a scăpat din mână și l-a lăsat altora. 
Am vrea ca toate aceste cântece, care se isprăvesc prea 
repede, să fie legate împreună ca într'o rapsodie și să 
ne legene cu întâmplările lor din alte vremuri. Colindele 
ţărăneşti se schimbă într'o asemenea prelucrare în iz- 
bucniri de artă înaltă. 

Mă uit în sala rotundă a Ateneului, la lumea care ascultă 
împreună cu noi. Cei mai mulţi sunt aceiași cu anii. 
Se caută din ochi, cum îi caut și eu pe ceilalți şi își surâd 
ca nişte vechi cunoscuţi. Mă prind uitându-mă şi după 
altcineva, pe care nu-l mai pot întâlni. La una din cele 
din urmă şedinţe de acestea, de cântece de sărbători 
din vremurile bune, s'a ivit şi un oaspe neașteptat. Ve- 


nise singur, sau îl chemase cineva şi era aici mai mult 
pentru el sau numai ca să facă plăcere unei rude sau 
unui prieten? Era Niculae lorga. Ochii lui mari alergau 
în toate părțile. Poate că tot acest neastâmpăr, din care 
ieşeau atâtea pagini frumoase şi cuvinte care-ţi mergeau 
la inimă, îl împiedeca să se poată pierde în muzica de sub- 
jugare a unui concert. Dar colindele îi vorbeau. Desco- 
perea în ele o bucurie de viaţă și o înduioșare înaintea 
puterilor mai mari decât cele omeneşti, pe cate le cu- 
noştea din folklorul vorbit. Era un alt graiu decât cu- 


308 


vântul, al sufletului unui popor. Graiul acesta îl făcea 
să freamăte. Corul Carmen parcă simțea și se întrecea, 
Işi pusese în cap să-l câștige. Urmărim și acum aceeași 
revărsare dulce de sunete și ne uităm, fără să vrem, la 
locul unde-l vedem mereu, stând și bucurându-se pe 
acel om în multe înzestrat și mai cu seamă în iubirea de 
ţară și de toate cele bune ale ei, că este privit de atâta 
lume, care crede în el. Seara de colinde s'a isprăvit, 
acoperită de un Bună Dimineaţa la Moş Ajun, care cu- 
tremură bolțile. El dă ia oparte gândurile mâhnite, ca o 
perdea de pe o fereastră. Dincolo e viaţa care curge 
neoprită și nepăstrând din tot ce trece decât cele vred- 
nice, faptele marilor oameni cari au fost şi un pumn de 
colinde. Suntem țara colindelor. 


: 309 


MUZEUL DOBROGEI 


Când sa făcut Muzeul din Constanţa, pe la 1928, el 
a fost gândit ca un Muzeu al Dobrogei. In afară de 
lucruri din săpături, pentru vremea veche, strânsese 
porturi de sate şi începuturile unei secţii etnografice, ca 
şi colecţii de științe naturale și dovezi ale muncii de astăzi. 
Indărătul lui, înviorându-l, stătea cercul de cercetători 
în toate ramurile atât băștinași cât şi străini de locuri, 
dela Analele Dobrogei. Revista aceasta a răscolit ani 
de zile, mai adânc decât arheologii, în tot trecutul pă- 
mântului nostru dela Mare. Poate Însă că fapta ei cea mai 
măreaţă a fost partea, hotăritoare, pe care a luat-o la sărbă- 
torirea a ṣo de ani dela alipire. De acolo a ieșit și Muzeul 
din Constanţa. El a fost privit dela început ca o încercare, 
din cele menite să rămână și a doua zi după strângerea 
steagurilor şi a tribunelor de oaspeţi şi de cuvântări 
oficiale. Inzestrarea se putea face numaidecât cu lucruri 
aduse sau dăruite de pretutindeni cu acel prilej. Amândouă 
gândurile Sau împlinit întocmai. Volumul festiv tipărit 
atunci, o adevărată enciclopedie dobrogeană, a fost ca 
întâiul anuar al Muzeului. Nu se putea să se nască 
aşezământ sub o zodie mai bună. El făcea din ma- 
rele oraş comercial, care-l adăpostea, un centru de 
cultură. 

Din toate desgropările începute mai de mult, încă 
dela Adamclisi legat de numele lui Tocilescu, până la 


310 


cetăţile lui Pârvan și ale şcolii lui, o lume nouă a ieșit 
la lumină, îmbogățind pe neașteptate această parte de 
țară lăsată în paragină de o mie de ani. Elenii, poposiţi 
pe triremele lor roșii la țărmul nostru, cu zei și cu mărfuri 
mediteraneene, au fost din nou locuitori alături de ceilalți, 
ai Mării Negre româneşti. Cine rătăceşte pe ulițele Histriei 
şi se urcă pe zidurile ei, nu se poate să nu aibă această 
părere. Oamenii de demult sunt acolo, în isprăvile minţii 
și mâinilor lor. Ei trebue să iasă noaptea pe lună sau 
când nu e nimeni prin apropiere şi să vorbească despre 
ceea ce îi încălzea odată. Numai arheologul îi poate ur- 
mări și asculta. O bibliotecă întreagă s'a tipărit în cursul 
anilor, cu rezultatul acestor cercetări. Dar mai mult 
decât o asemenea bibliotecă este orașul însuși, scos la 
iveală de sub umpluturile care-l înnecaseră. El vorbește cu 
alt glas şi alt fior trecătorilor. Este în făptura lui de acum 
un muzeu întins pe hectare, nu numai cu lespezi de 
clădiri și de ziduri de apărare, dar și cu statui și cu 
inscripții. 

' Drept o altă secţie a aceluiași Muzeu al Dobrogei, 
care nare de ce să se găsească nici întrun singur loc 
şi nici întro singură casă, trebue socotite Institutele 
hidrobiologice ale ei, unul pentru Dunăre la Tulcea și 
altul pentru Mare la Mamaia, înființate amândouă de d-l 
Grigore Antipa. Alt Institut hidrobiologic universitar, 
înființat de profesorul Borcea, lucrează la Agigea. Viaţa 
de apă, ascunsă de obiceiu ochiului, nu privește numai 
pe omul de știință. Peștele, felurile, călătoriile și înmul- 
ţirea lui, hotărăște de rosturile unei întregi populații 
legată de el. Indărătul Institutelor de hidrobiologie se 
aşează toţi pescarii noștri. Alcătuirea apei, căldura și 
iuțeala ei, se descopăr din experiențe de laborator și 
din măsurători în larg ale oamenilor anume pregătiți să 
le facă, dar folosesc celorlalți și înseamnă elemente ale 
bogăției naţionale. Când Institutul mai are, pe lângă 
eprubetele şi cuptoarele lui, un aquarium cu vietăţi ale 
adâncului, sau o colecţie de păsări împăiate, din baltă 
sau dela Mare, el se schimbă și întrun muzeu pro- 


311 


priu zis. Vedem fără greutate, cu ajutorul lui, într’o lume 
căreia îi place să se păstreze închisă în sine și tainică. 

Dar mai este o secție de muzeu al Dobrogei, care 
se găseşte în toate pinacotecile României și în atâtea 
case de oameni de gust. Dobrogea, cu viața de aer 
liber şi cu soarele ci, a dat pictorilor noștri nu numai 
subiecte, ca marinele lui Steriadi, Deltele lui Bunescu 
și Dunările și Bălţile lui Ştefan Popescu, dar un nou 
stil. 'Trebuc să fie cel puţin o mie de pânze și de desene, 
care o ţin mereu vie printre noi. E vorba de o nouă 
şcoală a colotii, care face ca în arta plastică românească 
să se amintească totdeauna, de pildă de Balcic și de soa- 
rele lui, cum se amintește în arta franceză de Barbizon. 
Cel puţin o mie de locuri sunt, dela un capăt la altul 
al ţării, unde casele, ulițele, tipurile exotice și marea 
Balcicului şi a întregei Coaste de Argint, alcătuesc un 
fel de colț de cult și de încântare estetică. Istoria picturii 
la noi, care rămâne una din artele cele mai vii și purtată 
de atâtea nume mari, nu s’ar putea scrie fără acest capitol 
forfotitor de tinerețe și de bucurie creatoare. La un 
simplu cuvânt rostit cu autoritate cele mai frumoase 
lucrări sar îndrepta spre oricare oraș al Dobrogei, ca 
un stol mare de pescăruși, ca să dea naștere la o stră- 
lucită secţie plastică a unui muzeu. 


Aflăm din publicaţii germane că a luat ființă de curând 
la Bazargic numit acum Dobrici, un Institut al Dobrogei, 
hotărît în Congresul Dobrogei ţinut la 3 şi 6 Octomvrie 
şi câre a avut dela înființare 33 de membri ordinari, 
între cari se numără şi emigranți și refugiaţi, afară de 
membri de onoare dintre profesori, oameni de știință, 
scriitori, gazetari și oameni politici. Dobrogea întreagă 
se ridică deodată înaintea noastsă, ca o vedenie din mare, 
cu secţiile ei de muzeu de mult puse la un loc şi cu ase- 
menea institute, ieșite din trebuința de cercetare și de 
înţelegere. S'au făcut la noi și le fac și alţii, din aceeași 
dorinţă, să ia parte la luminarea acestui pământ, bătrân 
de ani și prin roce și ape, și prin istorie, dela Geţii cei 


312 


dintâiu și dela Ovidiu, strămoșul, care l-a cântat întâia 
oară în versurile de marmoră ale limbii latine, și ni l-a 
trecut nouă ca o moștenire nu numai de ogoare, dar și 
de suflet, până în zilele noastre. Dobrogea e descoperită 
pretutindeni înăuntrul hotarelor și peste ele, drept un 
obiect de studiu și cercetată ca atare. Oamenii noștri de 
ştiinţă, de tehnică și de artă, pot fi mulțumiți de silințele 
lor, deschizătoare de cale. 


313 


CĂRȚI ȘI REVISTE 


Latinii ne-au lăsat acest cuvânt: cărțile își au soarta 
lor. Mă gândesc la el în legătură cu povestirea de călă- 
torie a lui Ion Codru Drăguşanu, Peregrinul transilvan, 
tipărită la 1865 la Sibiu și numaidecât dată uitării. N’a 
cercetat nimeni prin condicile lui Filtzsch, editorul de 
atunci, dacă vor mai fi pe undeva acele condici, pentrucă 
firma s'a pierdut, care a fost tirajul cărţii. Chiar dacă 
n'a fost decât de şoo de exemplare, unde sunt? Dacă 
Sar aduna, prin chemare de trâmbiţe, toate câte s'au 
mai păstrat, nu știu dacă s'ar aduna cu toatele 25, atât 
dela biblioteci cât și dela particulari. Familia însăși, 
d-na I. Turcu, mare decât un singur exemplar, pe 
care-l ţine, fireşte, cu sfințenie. Biblioteca Academiei 
Române nu l-a avut până în 1910, când însă cartea s'a 
născut a doua oară prin ediția tipărită la Văleni, în acel 
an, de Niculae Iorga. 

Este ciudat însuşi felul cum acesta a descoperit pe 
scriitorul ardelean. N’a lipsit mult ca, după ce l-a în- 
tâlnit deodată ca o făptură de mirare în căile lui, să-l 
scape din nou și de rândul acesta pentru totdeauna. 
lată cum am auzit că s'au petrecut lucrurile, din gura 
cuiva care a fost întâiul martor şi singurul în stare să 
le ştie. Dacă este o întâmplare menită să facă înțeles și 
între noi acel vestit cuvânt al Latinilor despre soarta 
cărţilor, mi se pare că este aceea pe care am s'o arăt. 

Prin anul 1goș Niculae Jorga străbătea Transilvania 
vale cu vale, și aproape sat cu sat, pentru cărțile lui, 
care au adus întâia oară înaintea ochilor noștri neamul 


314 


românesc întreg, așa cum se afla pe acea vreme. Era 
ca o pregătire a Unirii, care parcă nu putea să vie fără 
această lucrare de început. Intro zi de vară a ajuns și 
în satul Drăguș, venind cu trăsura din Viştea de Jos, 
însoţit de preotul român de acolo. Ne îndoim că înso- 
ţitorul s'a priceput să-i arate toate acele locuri legate de 
scriitor, pădurea dela Dumbravă, în întâiul rând, care 
se întinde spre Sâmbăta de Jos, vadul peste Olt și înăl- 
timile pe unde, de-o-parte, băiatul dela 1835 s?a urcat ca 
să-și ia rămas bun dela ţară, și de alta, a pornit cu dăsagii 
pe umeri, într'o lume necunoscută. Atunci Ion Cod-u 
Drăgușanu ar fi stat cu scrisul lui, înaintea unui călător 
mai mare decât el, pornit după alte căutări și găsindu-l 
însă pe el. Intâiul drum pe care Niculae Iorga l-a făcut 
a fost la biserică, la cele două biserici ortodoxe, pentrucă 
biserica de lemn veche nu se risipise încă. Ea a ființat 
și am mai văzut-o cu toții până când expediția mono- 
grafică de mai anii trecuţi, a studenţilor sociologi din 
Bucureşti, a desfăcut-o în bucăţi pentru mai bună pă- 
strate. Umbla după cărți de demult şi după însemnările 
cate at fi putut să fi fost făcute pe ele. Nu s'a gândit 
să răsfoiască în condica de nașteri a satului, după rubrica 
unde era trecut cel mai însemnat fiu al ei, la ọ Noemvrie 
1817. Dovadă că nu-l vedea în însemnătatea de mai 
târziu și nici nu visa că are să-i tipărească opera și să-i 
scrie viața, cel puţin cât încape într'o prefață mai amă- 
nunţită. Altfel ar fi luat aceste date, care i-au lipsit dincolo, 
împreună cu toate acele încheieri care se trag din ele. 
Scriitorul uitat, parcă izbutise să-și aducă biograful și 
editorul până la el în sat, dar nu izbutea, acum avându-l 
acolo, să i se descopere. Rămânea și mai departe o făp- 
tură de ceață prin care ochiul trecea fără să se oprească. 

Atunci notarul din Drăguş, care mai trăiește şi astăzi, 
Vasile Jurcovan, rudă cu Ion Codru Drăgușanu, și mi-a 
povestit aceste și alte lucruri din trecut, l-a dus cu sine 
acasă și i-a arătat ce cărţi vechi avea și el şi mai cu seamă 
volumul apărut la Filtzsch la 1865, Peregrinul transilvan. 
Niculae Iorga îl vedea pentru întâia oară. Il răsfoia cu 


315 


un adevărat neastâmpăr și parcă supărat. Cum de ră- 
măsese- ascuns mai înainte? Umbra scriitorului, dacă-l 
urmărea prin toate rătăcirile lui, prin ulițele și casele 
Drăgușului, trebue să se fi liniştit. Se dăduse în seama 
acelui Român care era mai în stare decât oricare altul, 
să-l facă să prindă trup și să se miște în lume. Dar soarta 
cărții nu se împlinise. Niculae Iorga a plecat în grabă 
la Făgăraș, urmărit de jandarmi, şi a uitat sau nu s'a gândit 
să ia cu el pe Peregrinul transilvan. Ion Codru Drăgușanu 
și-a mai îmbrăcat pentru câțiva ani veşmântul de uitare. 

In rgro studia la București un Sofonea din Drăguș, 
care-l asculta şi pe Iorga. I-a vorbit despre satul lui și 
mai ales despre Jon Codru Drăguşanu. Așa i-a venit 
marelui cărturar gândul și hotărîrea să tipărească o nouă 
ediţie, puţin înnoită, a scriitorului din Drăguș. Este și 
anul când a ieşit ediţia a doua a Peregrinului transilvan, 
cu titlu schimbat, ca să nu se sperie poporenii. Sofonea 
a trebuit să se ducă anume la Drăguş şi să ia, în acest 
scop, exemplarul lui Vasile Jurcovan, care nu l-a mai 
văzut de-atunci. Acel exemplar, trimis parcă de sat și 
de Ion Codru Drăgușanu el însuși, a fost începutul celei 
de a doua vieți a scriitorului și operei. Se întâmplă ca 
acest Sofonea să fie din neamul preotului dela 1817, care 
se chema tot Sofonea și a dat întâia binecuvântare prun- 
cului care vedea lumina. Tot un Sofonea trebuia să fie 
de față şi la această a doua intrare a lui în lume. După 
a treia ediție din 1923, dela Casa Școalelor, care oglin- 
dește în întregime ediția lui Niculae Iorga, din 1510, 
zilele trecute a ieșit o a patra ediţie îngrijită de d-l Şerban 
Cioculescu și care încearcă o întoarcere măcar până la 
jumătate de cale, spre întâia ediţie dela 1865. Şi astfel 
Peregrinul Transilvan este mai viu astăzi, după $c de 
ani, decât în anul când a apărut. Latinii aveau dreptate 
cu vorba lor: cărțile își au și ele soarta lor. 


Lisimachul de aur, banul frumos grecesc, din înce- 
putul de muzeu dela Bolgradul Basarabiei, dă un oarecare 


fior. Parcă ar fi fost plătit pentru vreun lucru în acele 


316 


vremuri bătrâne, pe care oricând s'ar putea ivi cineva 
ca să-l ceată. Era dinainte să fi venit pe aici Tătarii și 
să se fi strecurat pe urma lor Rușii. Poate că Ostrogoţii 
și Hunii, Avarii și Ungurii, Pecenegii și Bulgarii au 
pornit din stepe încoace anume ca să-l caute. Acum l-a 
desgropat din marginea Valului lui Traian un om de 
ai noștri și l-a adus în acest muzeu făcut de noi. Farmecul 
s'a deslegat. Ce n'au fost în stare, pentrucă nu le fusese 
dat, celelalte popoare, a fost în stare al nostru. Lisimachul 
a ieșit de sub țărână și și-a găsit în sfârșit stăpânul așteptat. 
Il pun aproape cu teamă în cutia lui. Cutia, împreună cu 
dulăpiorul de sticlă unde e așezată, se umple de o lumină 
galbenă. Dacă ajungeţi, ca mine, până la Bolgrad, nu 
uitaţi să vă duceți la casa unde e păzit banul de aur, 
frumos ca un ban de zei. Cine-l are, are şi întreg pământul 
în care a stat două mii de ani îngropat. O gardă de viteji 
stă pe departe împrejurul lui și-l apără. Dacă unul cade, 
altul îi ia numaidecât locul. Nici Sfântul Graal n'a fost 
mai bine veghiat. 

Bolgradul este așezat îndărătul unei încrețituri de 
pământ, la coada lacului Ialpug. Din sus vederea este 
închisă, dar din jos răsar apele verzi și albastre, care 
se duc printre maluri înalte, până la Dunăre. Tot orășelul 
acesta de ro.ooo de suflete ar trebui să se așeze în zilele 
senine pe această coastă și să privească spre miazăzi, 
de unde a venit acum un secol și mai bine. Poate să so- 
sească într'o bună zi de acolo vreo luntre de chemare. 
Pescarii trec, duşi de pânză. Vreun pescăruș, cu al său 
cuib departe pe vreo insulă pietroasă, se sbate țipând 
până în aceste locuri uscate și străine. Biserica măreaţă, 
cu stâlpi și frontoane antice, stă în mijlocul orașului ca 
o greutate pusă pe un hrisov de împroprietărire. Hri- 
sovul purta stema cu doi vulturi, care și-au luat sborul. 
Planul clădirii a sosit dela Petersburg şi mare nicio le- 
gătură, nici cu neamul, nici cu partea de ţară unde a fost 
trimis. Intru înăuntru. O pictură prea mare și bogată 
apasă pe credincios. Este lumească, așa cum este pictura 
sfântă italiană şi mai mult decât ea. Iisus, Atotputernicul, 


317 


din tavan, care închipuie totdeauna pacea lui Dumnezeu 
din cer, desfăcut de tot ce e trecător, stă aici rezemat 
întro cruce uriașe, cu o față de furtună şi atât de aproape 
de bietul om de dedesubt, încât acesta se îndoaie sau fuge 
speriat. Mai multe femei rămân afară, pe pridvoarele aco- 
perite și pline de aer și nu intră. Sunt ca niște păsări 
poposite pe strașini. Doi sfinți necunoscuţi stăpânesc 
toată corabia din fața ușilor împărăteşti și parcă ţin locul 
celor patru evangheliști, vestitori ai cuvântului. Sunt 
Metodiu și Ciril, apostolii Slavilor. Biserica nu mai este 
o biserică ecumenică, ci o biserică națională. Sfinţii de 
pe pereți vorbesc, dar nu se aud. Ne silim să-i ascultăm, 
dar rămânem săraci de adevărul mântuitor. 

Am fost în schimb la o bibliotecă vrednică să fie 
cercetată. Sfinții ei mireni sunt scriitorii, cari căptușesc 
pălimarul de sus, despărțitor între cele două caturi ale 
sălii. Toată literatura română, cu cele mai iubite feţe, 
întâmpină dela intrare. Niciodată n'am crezut-o atât de 
puternică. Este ca o gardă pusă de pază la cele mai de 
preț bunuri sufletești, pe care neamul nostru le-a plă- 
mădit, cu pământ și cu stele,în cursul secolelor. De jur- 
împrejurul mesei celei lungi dela mijloc şi pe scaune 
sau locuri ale întâmplării, în vreun colț sau după sobă, 
cetește mai cu seamă tineret. Este ca o năvală și luare 
în stăpânire făcută în tăcere. Ochii cari se ridică de pe 
foi sunt încărcați de lumină, ca de o miere a sufletului. 
Pasul ţi se face şi ţie aerian, ca să nu tulburi. Te așezi 
între ceilalți, deși veniseși cu alte gânduri, și te trezeşti 
cetind în rând cu ei. Numai la biblioteca populară a 
Universităţii din Cluj am mai simţit, între cetitorii ei 
mărunți, aceeași evlavie pe care o simt aici, în biblioteca 
populară a orașului Bolgrad. Pe uliți suflă fără încetare 
vântul stepei. Coroana copacilor ca şi coamele cailor 
sunt aplecate înainte. Este un cântec de plecare și de 
pribegie, pe care îl cântă tot văzduhul. Numai o rază 
scăpată din nori cade dreaptă şi nu se lasă clătinată de 
mişcarea şi de forfota dimprejur. Aerul trece prin ea 
nesimţit și se duce mai departe, colorat numai cât în- 


318 


târzie o miime de clipă în fâșia ei argintată, după care 
se revarsă şi se pierde în golul fără coloare. Acea rază 
parcă o cunoaştem. In căldura ei ni-e bine. 


Poate că n'aţi fost ca mine spre Fierbinţi și spre 
Prahova, prin pădurea tăcută de sute și sute de mii de 
stejari, a străvechei Vlăsii. Atâta s'a mai păstrat din 
codrul românesc de odinioară, în care ne vine din adânc 
de vremuri, nu numai amintirea ființei, cu acest nume 
al altei limbi, pentrucă Vlăsia înseamnă Vlahia, dar și 
înfățișarea, mai târziu cu totul schimbată, de mâna omului 
sau de călătoria soarelui, a pământului nostru. 

Pârtii nesfârșite, în linie dreaptă, tăiate de pădutari 
pentru aer şi pentru pază, se deschideau deodată ca nişte 
drumuri împărăteşti. Când mă apuca noaptea pe ele, 
cerul se aprindea deasupra cu puzderia lui de stele, 
tăiat și el dintro pârtie dreaptă, între coroanele copa- 
cilor, ca o cale a laptelui sistematizată. Incepeau privi- 
ghetorile. 

De atunci am umblat p-in pădurile de sălcii umflate 
de apă și întrun veşnic freamăt, ca şi cum mar sta în- 
fipte în pământ, ci sar ridica din fluviu şi ar fi purtate 
de el, de pe malurile Dunării și din Deltă, și m'am stre- 
curat, ferindu-mă de cleiul lor mirositor, piin aleile pitici 
de jneapăn dela 2000 de metri, am sărit din buștean în 
buștean, pornite pe râurile de munte către joagăre și 
m'am trezit și eu făcând cuiburi pe coaste și sădind 
puieţi pe locuri desgolite, dar nicăiri n'am simţit pădurea 
ca în această Vlăsie, care parcă este toată Ţara Româ- 
nească și a pătruns cu proverbul ei în limbă, ca o pildă 
de semeție şi de libertate. Acolo ar trebui poate cetite 
cărţi, cum este noul volum scos de Societatea Progresul 
Silvic şi de Institutul de Cercetări şi ezperimentări fo- 
restiere, Fconomie forestieră generală, de d-l Ilie De- 
metrescu, doctor în pădurărie. S'ar simți atunci că nu 
este vorba în el de o rece prezentare tehnică, plină de 
termeni respingători și de coloane de cifre, ci de o știință 
verde și veselă, care vrea să răspândească nu nuai dreapta 


319 


cunoaștere, dar și iubirea pădurii. Cartea aceasta nu este 
singura, scrisă și tipărită cu același gând. Acești specialiști 
ai codrului sunt în același timp oameni de știință și oameni 
de poezie. Cântecul lor de frunză verde, în lungul și 
în latul tării, este apărarea și preamărirea copacului. După 
ei, pământul ar trebui acoperit numai cu dumbrăvi 
sfinte, ca în vremurile păgâne ale închinătorilor la acest 
copac, sau în vremurile mai de dincoace ale $mpărți- 
torilor de dreptate sub frunzișul lui și legați printrun 
fir nevăzut de cei dintâiu. Face bine o asemenea râvnă. 
Foaia de hârtie tipărită se încălzește sub degete și se 
face altfel înţeleasă. Nimeni parcă nu ţine mai mult la 
obiectul cercetării lui decât acești silvici. 

« Progresul silvic» este o societate alcătuită din in- 
gineri forestieri, pentru ocrotirea, ca toate cele asemă- 
nătoate ei, a intereselor profesionale. Spre deosebire însă 
de alte societăţi cu același scop, ea nu se oprește la 
oamenii cari o alcătuiesc, ci pătrunde până la problema 
care-i face cu putinţă și-i adună. De aceea la locul întâiu 
al preocupărilor stă pădurea și abia la locul al doilea 
tehnicienii ei cu grijile lor, de încadrare, de aprovizio- 
nare cu alimente şi de petrecere, spirituală sau socială. 
Am fost şi eu, nu odată, la conferințe sau la consfătuiri 
în sala de adunări a Palatului Societății, cu statuia lui 
Tache Ionescu în ferestre, a omului care În afară de acti- 
vitatea advocățească și politică, a iubit într’atât pădurea 
şi muntele, încât a lăsat să fie îngropat sub brazii întu- 
necaţi ai mânăstirii Sinaia şi a dat numele lui unei poteci 
de piatră spre Bucşoiu. Este, fără să se fi gândit, nici el 
nici ei, omul acestor ingineri și stă în fereastra lor la 
locul lui. Institutul de cercetări în schimb și așa cum îl arată 
numele, este o prelungire și o creștere a facultăţii de sil- 
vicultură, adăpostită acum de Politehnica din București. 
Fu o ştiu de când mavea această titulatură măreață și 
de cutremur. Ne duceam, ca să ne întâlnim colegii sau 
prietenii, acum treizeci şi mai bine de ani, când eram 
şi noi studenţi, în pădurea Brăneştilor, la casa albă cu 
internat, săli de curs, răzoare de trandafiri și pârtii lumi- 


320 


noase de vlăsie, numite cu nume de mari silvicultori 
“români; mai văd în amintire o scândurică scrisă verde: 
Aleea Grunau. Ne duceam uneori pe jos, până intram 
în răcoarea și umbra copacilor. Lacul dela mânăstirea 
Pasărea era jumătate în pădure. Ne înfrumuseţam viața 
pentru o clipă cu această sihăstrie de tinereţe și de voie 
bună. Astăzi locurile s'au mai părăginit și casa de pe 
vremuri, mai bătrână de toată bătrânețea noastră, adă- 
postește o școală de brigadieri, pe când școala înaltă de 
altădată învață între blocurile și asfaltul Bucureştiului. 
Nu mai miroase în clasele ei a frunză nouă și nu mai 
intră pe geamurile deschise cântecul de cintizoi și de 
mierle. Dar societate și Institut de cercetări se unesc 
adeseori, ca în cartea care-mi dă prilejul să le amintesc 
pe ele și marea lor dragoste, pădurea, pentru o asemenea 
lucrare de trezire a omului pădurii din noi, Românii. 
Pădurea face parte din istoria noastră mai mult poate 
decât din istoria oricărui alt popor european și trebue 
să ne înduioșem de ea, ca de un leagăn. Cântărețul popular 
a ştiut aceasta, când şi-a împodobit toate cântecele cu 
frunză verde și a împins pe Eminescu, în Călin și în 
alte poezii, să ne înconjure de păduri de aramă și de 
argint. 


321 


POPA DRAGSIN 


Sau împlinit de curând 75 de ani de când Popa Dragsin 
bănăţeanul a intrat în istorie. După o viață, pe care i-o 
cunoaștem puțin, la 1867 omul s'a arătat în haine preoțești 
la Blaj, vorbind în numele Românilor din Bulgaria și 
cerându-i Mitropolitului biserică pentru ei. Timp de 15 
ani zvârcolirile lui ca să-și împlinească în sfârșit gândul 
se pot urmări, aproape pas cu pas, în arhivele dela Blaj 
și dela Oradea. Din părțile cele mai întunecate ale pă- 
mânturilor locuite de Români a ţâşnit cu el o lumină 
neașteptată. Oamenii de acolo au avut pentru întâia oară 
un sol, care să se rostească în numele lor, în trei țări 
deodată. Am prins astfel şi noi de veste că sunt și dorința 
cea mai fierbinte a sufletelor lor. Inţelegeau, așa singuri 
şi uitaţi cum trăiau între Turci și Bulgari, să-și apere mai 
cu seamă fiinţa. Erau fiii bisericii drept credinc oase de 
când se pomeniseră, Izbutiseră să-şi facă în satele bogate 
biserici de piatră. Aveau preoți, uneori trecuți de peste 
Dunăre, din Oltenia. Dar simțeau primejdia mereu de față 
şi care în cele din urmă i-a copleșit. Biserica bulgărească 
era şi ea ortodoxă şi sar fi putut să le ceară sau să-i silească 
în vreun fel, nu numai să intre în alcătuirea ei, dar să-i 
primească şi toate orânduelile. In întâiul rând limba slavă 
veche, în care n’ar mai fi înțeles pe Dumnezeu. Atunci le-a 
venit acest gând, de mântuire cum li se părea, le-a venit 
sau l-au primit dela acel tainic Popă Dragsin, care nici 
astăzi nu știm cum a poposit pe acele locuri, să intre în 
cealaltă biserică românească, în biserica unită cu Roma, 


322 


e 


ca să aibă o alcătuire aparte și la adăpost de amestecul 
străin. De unde înainte își duceau zilele neştiuți de nimeni, 
întrun cot de Dunăre, iată-i pătrunși, deși numai scurtă 
vreme, cât l-au avut în frunte pe Popa Dragsin, în marea 
frăție românească și cu două mari probleme deodată, una 
sufletească și cealaltă politică. Incercarea n’a izbutit şi 
cei 50.000 de Români din județul Vidinului sunt astăzi 
tocmai cum se temeau că au să ajungă, moșii și părinții 
lor dela 1867. Cu atât mai mult amintirea lui Popa Dragsin 
trebue să ne fie scumpă, care a văzut răul şi a propus și o 
scăpare. Să ștergem, cel puțin la atât de lungi răstimpuri, 
praful care s'a așezat pe numele lui. 

L-am descoperit pe călugărul cel minunat acum 
douăzeci de ani în Kanitz. Făceam pe atunci dese drumuri 
dincolo de Dunăre și căutam prin călătorii mai vechi 
lămuriri despre locuri și despre oameni. Paginile acestuia, 
în deosebi despre Serbia, cu știri care începeau la 1859 
și s'au încheiat la 1904, cu moartea cercetătorului, erau 
cunoscute și la noi. Mulţi Români vor fi cetit numele lui 
Popa Dragsin, care acolo se arată întâia oară, dar nu sau 
oprit la el. Eu am făcut altfel, pentrucă străbătând cu 
cartea în mână aceleași locuti am fost împins, altminteri 
decât dacă ași fi cetit-o într?o bibliotecă din Bucureşti, să mă 
iau pe urma fiecărui lucru. Pe aceleași uliti pe care trecuse 
Popa Dragsin, cu antetiul ros pe margini de atâta du-te 
vino pe la Bucureşti, pe la Blaj, Oradea şi Viena, treceam 
acum și eu. Casele de aici erau și în zilele lui. In biserica 
din Cetate dela Vidin, a Sfintei Paraschiva, zidită de Matei 
Basarab, trebue să fi fost și el cum am fost și eu. Ochii 
sfinților erau găuriți și pe acea vreme, cum rămăseseră 
găuriţi, de aceiași păgâni, până la mine. Mai erau bătrâni 
cari-l văzuseră. Am stat cu ei de vorbă. Mi-au arătat 
vatra bisericuţei lui de lemn, în afară de ziduri. Făptura 
omului se apropia și prindea încet viață. Ceea ce mai 
rămânea în umbră, trebuia răscolit pe la curţile episcopeşti 
și mitropolitane pe unde umblase. Și așa m'am trezit 
bătând aceleași drumuri pe care le bătuse el și întrebând, 
când nu mai erau ființe vii să răspundă, hârtii de demult 


323 


21° 


şi arhive. Fusese între noi, cari am avut atât de puţini 
apostoli, apostolul dârz al unui crez parcă peste puterea 
de înțelegere a acestui țăran bănăţean, negustor un timp 
în tinerețile lui și, când şi-a pierdut soția, umplut deodată 
de duhul Domnului şi juruit bisericii. Secolul a avut 
prelați români mai mari decât el, dar n'a cunoscut altul 
pus în împrejurări mai ciudate şi cu rosturi aproape 
diplomatice, pe care s'a luptat să le împlinească până la 
urmă, împotriva tuturor, a capilor lui ierarhici ca şi a 
capilor politici străini, din țara de împrumut, unde se 
așezasc. 

Dar mam simţit îndemnat să-l cercetez mai de aproape 
de unde era numai o schiță strâmbă, pe Popa Dragsin, și 
pentrucă scriitorul care l-a zugrăvit, l-a urât fără pricină. 
A avut poate parte la căderea lui. Am crezut că trebue 
să-i iau apărarea şi no puteam face mai bine decât arătân- 
du-i lumii fața cea adevărată. A apărut zilele acestea un 
număr din revista 'Timocul, scoasă de urmașii celor pe 
cari i-a dăscălit şi i-a câştigat de parte-i Dragsin. Neputând 
lupta acasă, unde nu li se îngăduie nicio faptă care le-ar 
păstra sufletul aparte, mulți din tinerii români vidineni 
au trecut Dunărea la noi și au urmat cele mai înalte şcoli, 
anume ca să se bucure, însetaţi și lacomi, de toate bunurile 
sufleteşti în limba lor, oprită dincolo. Aceiași tineri şi-au 
înjghebat această publicaţie ca să ne facă ei cunoscută 
obştea din care au trebuit să se rupă și ca să-i apere, cu 
arma uneori prea slabă și întârzietoare a condeiului, dreptul 
la o viaţă proprie. Multe documente preţioase ne-au fost 
împărtășite prin paginile ei. În numătul din urmă cineva 
încearcă să scrie mai în amănunt tocmai despre Kanitz 
şi despre felul cum a cercetat în deosebi pe Românii 
din Serbia şi din Bulgaria. Aşi fi vrut să se fi dat şi de 

firul acelei, dacă nu uri, lipse de iubire, pe care o scoate la 
iveală Kanitz ori de câte ori întâlneşte în cale pe ai noștri. 
Nimic nu-i place la noi, și mai cu seamă că trăim dincolo 
de Dunăre şi rupem unitatea, pe care ar fi dorit-o neîntre- 
ruptă, a Slavilor balcanici, lui dragi. Kanitz scrie în limba 
germană, dar, dacă mar fi chiar din Budapesta, unde însă 


324 


s'a născut, are legături foarte strânse cu ea și ne judecă 
așa cum eram judecaţi acolo. Ascultaţi cum scrie despre 
Popa Dragsin, înălțându-l însă în ochii noștri până unde 
noi singuri nu ne-am fi închipuit niciodată că avea 
dreptul: « Se ştie că încă de multă vreme politica de Stat 
maghiară luptă cu putere în Banat și Transilvania împo- 
triva acelei propagande care năzueşte la unirea tuturor 
Românilor întrun mare imperiu daco-român. Zisul Popă 
Dragsin se silea pe la 1860, nu din proprie pornire, ci sub 
egida oficială a de curând răposatului episcop unit de 
Oradea Mare, 'Pop Szilagyi, să atragă pe Valahii așezați 
între Dunăre și Timoc, în șivoiul mișcării naţionale mari 
româneşti». Aceasta în volumul al doilea din luctarea 
Bulgaria dunăreană, Donau-Bulgarien, apărută în 1877. 
Va să zică acesta era Popa Dragsin ! Noi n'avem, în tot 
cazul, acelecași pricini de nemulțumite față de idealul 
lui de acum 75 de ani, pe care le avea Kanitz. Dar tocmai 
de aceea trebue să deschidem ochii ori- de câte ori el 
vorbeşte despre noi. Nu vorbeşte un prieten. 

Aşa cum se pomeneşte de Popa Averchie, când se 
vorbește de Românii macedoneni și de întâile lor legături 
cu ţara, se va pomeni totdeauna de Popa Dragsin, când 
se va vorbi de Românii din Bulgaria. Era ca o mișcare 
nestăpânită, care a cutremurat, cam în aceeași vreme, tot 
neamul românesc, ori pe unde se afla aşezat. Unirea, sub 
Cuza Vodă, a Muntenilor şi Moldovenilor, a arătat 
deodată cu putință ceea ce fusese înainte numai visul unor 
cărturari. Intro parte întrun chip și întraltă parte în- 
tr'altul, aceeași dorință își făcea loc. Kanitz, în dușmănia 
lui strimtă, vedea bine. Un popor sfărâmat în bucăţi se 
simțea unul singur și se punea în mișcare ca să fie iată 
ceea ce fusese odată. Anul 1848, care ne amesteca într’o 
fierbere care nu era numai a noastră, a avut mai puţin 
răsunet. El urmărea mai mult o dreptate socială decât una 
naţională. Anul 1859 a fost numai al nostru. El ne-a 
răscolit până în adânc și cu urmări care sau simțit abia 
la Unirea cea mare, o treaptă mai sus, firească a Unirii 
dintâiu. Un om al acestei Uniri este și Popa Dragsin. Cel 


325 


puţin la 75 de ani de când a ridicat pentru întâ'a oară 
glasul, dint”un colț pe care îl credeam mut, să-i facem 
dreptate și să-i dăm un loc în marea generație. Este al 
nostru al tuturor, dar este mai cu seamă al Românilor 
între cari i s’a desvelit menirea fără asemănare. Istoria lor 
e fără nume și fără cronici. Iată cu Popa Dragsin și nume 
şi cronică | les și ei, avându-l alături, din ceață şi din 
anonimat și se înșiră lângă ceilalți Români mai fericiți. 
Să se recunoască în el, astăzi când îl chemăm între noi, 
și să se simtă mai tari pentrucă l-au avut. Popa Dragsin 
îi ocrotește de departe. 


326 ù 


EUFROSIN POTECA 


Nu sunt decât două, trei zile de când ne-am adunat 
în odaia de lucru a d-lui Rădulescu Motru, ca să ni se 
cetească nişte. pagini din 1828 și 1829 ale lui Eufrosin 
Poteca. Omul a fost în afară de ce știam dinainte despre 
el, un ascuţit observator atât al celor ce se petrec în sine 
cât şi în lume. Puţine vremi sunt în istoria Românilor atât 
de hotăritoare ca acelea cuprinse în aceste pagini, cu chi- 
rilica mare și citeață a profesorului călugăr dela Sfântu 
Sava. Dacă anul 1830 e o răspântie în soarta Principatelor, 
aici se vede din ce frământări a ieșit acel an. Credeam că 
toate sunt cunoscute și iată că mai pot fi manusctise, 
uitate în săltare, din care oamenii și împrejurările de atunci 
se arată cu fețe noui sau cu o vioiciune neașteptată. 
Istoricii pragmatici, atât de siguri de ei, poate că n'au 
multe de schimbat, nici după aflarea unor asemenea 
izvoare, în redactările ajunse de mulţi ani la oarecare 
nemișcare, Istoricii culturali se apleacă peste aceste fapte, 
cu mirare mereu nouă. Aproape toate trebue privite, cu 
ajutorul lor, altfel. Eufrosin Poteca ne înlesneşte să stră- 
batem în miezul lucrurilor și să ne dăm seama, care erau 
adevăratele puteri ale prefacerii. 

In întâiul rând se așează cunoștințele îndrăsneţe, ieșite 
din urmarea la şcolile înalte ale străinătăţii sau din cuge- 
tare proprie, cu ochii la stările din țară. Ele caută să-și 
deschidă cale prin moștenirea trecutului. Școala dela 
Sfântu Sava, prin care trecuse Gheorghe Lazăr, și profe- 
sorii adunaţi în jurul ei, au o parte vădită la ceea ce se 


327 


pregăteşte. Cuvântul pe care îl rostea Eufrosin Poteca, 
din însărcinare, la anumite zile mari, în fața Domnului, 
a Mitropolitului şi a boierilor, era o adevărată desfășurare 
de program de înnoiri, vrednice să stea alături de programul 
de lucru al unor țări mult mai înaintate. Jurnalul desvălue 
ce lupte se dădeau uneori de înăbușire a acestui glas 
primejdios. Boierii mai luminaţi din divan îl aleseseră 
anume pe Poteca și-l îndemnau să iasă din tipic, de dragul 
unei înviorări. Aceasta încă de pe vremea când Gheorghe 
Lazăr se găsea în fruntea școlii și a profesorilor, astfel că 
nu el înfățișa la Curte pasul înainte și rostirea răspicată 
a celor mai temute adevăruri. Lupta de idei între lumea 
veche şi lumea nouă e fără milă, dintro parte și din 
cealaltă. De nicăieri ca nu se vede mai bine decât din 
tablourile de moravuri ale acestui jurnal, scris ca o mărtu- 
risire duhovnicească, nu pentru alții, ci numai pentru cel 
care se mărturiseşte. Il răsfoim astăzi, la o sută și mai bine 
de ani, de când a fost aşternut pe hârtie, cu oarecare 
sfială. Ne ridicăm ochii şi la portretul din perete al Arhi- 
mandritului dela Motru. El cum ar fi privit fapta noastră? 
Acest amestec, făcut cu oricâtă prețuire şi pază, în ce-a 
avut viaţa lui mai ascuns şi mai propriu? 

In al doilea rând vine înrâurirea de-a-dreptul, și care 
maşteaptă să se întindă treptat, ci grăbeşte trecerile și 
dărâmările, a marilor țări dela Răsărit şi dela Apus. Rusia 
năvăleşte peste noi și în Austria ne ducem singuri. Cum 
putea Țara Românească să se închidă multă vreme acestei 
înrâuriri? Scrisul lui Poteca se face dramatic, atunci când 
urmăreşte apropierea oștilor ruseşti de Bucureştiul îne- 
bunit de ameninţarea turcească dela Dunăre, și se face 
tăios şi satiric, atunci când lucrurile se liniștesc și oamenii 
mau de ce să se mai teamă. Paginile sunt de cronică. Este 
peste tot o zugrăvire largă a întâmplărilor, dar este şi O 
zugrăvire a răsfrângerii lor în suflete. Propoziția e scurtă 
și cu miez, cuvintele curate, gândul fără șovăire. Sunt 
locuri care ar trebui să vadă neapărat lumina tiparului, 
nu numai pentru documentul de viață pe care îl cuprind, 
dat pentru știința compoziţiei şi buna întrebuințare a 


328 


cuvintelor însăși, dintro vreme când n'aveam încă lite- 
tatură de gândire. Asemenea destăinuiri nu pot să rămână 
ale unuia singur. Lumea are dreptate împotriva lui Poteca. 
Ea rupe, fără să stea la gânduri, peceţile. 

Apucarea țării de Ruși, cum zice el în loc de ocupare, 
îl face să se ducă la Pesta, ca să tipărească traducerea din 
Heineccius, în timp cât școlile rămân închise de teama 
holerei. Il ajutase să plece, între alții, chiar Banul Grigore 
Brâncoveanu, autorul traducerii în grecește, după care îşi 
lucrase Poteca traducerea în românește. Povestea călătoriei 
dela Sibiu până în capitala Ungariei, cu toate popasurile 
de pe drum, la Români cu nume sau la școli românești, 
este o bucată care mar trebui să stea sub chee. Viaţa la 
Pesta, pe de altă parte, cu munca și petrecerile ei, cu 
amănuntele despre Românii Macedoneni și ceilalți, dela 
Gabrovschi, ruda lui Șaguna, până la Toma Bojincă, 
aproape sigur același cu Damaschin de mai târziu, cu 
pecetea germană pe care o are orașul și cu obiceiurile 
destul de slobode, este plină de interes autobiografic și 
cultural. Jurnalul ne arată un Poteca scriitor, până acum 
necunoscut. Cuvintele lui au ceva voit retoric, iar tra- 
ducerile oglindesc pe alții, nu pe el. Aici se dă la iveală 
pentru Întâia oară, un om nou, mai artist ca mânuitor 
de condeiu și mai larg și mai bun ca inimă, decât ne-am 
fi putut aştepta. E întâiul jurnal din literatura noastră. 

Eufrosin Poteca a fost un nedreptăţit. Tipărirea acestui 
text, cu lăsarea la o parte a numai ceea ce este prea al 
lui și cu un adaus poate al însemnărilor din colecţia 
Gaster și al câtorva prefețe și cuvinte de zile mari, l-ar 
pune într'o lumină adevărată. Ar câștiga “el, dar am 
câștiga și noi. Secolul eroic al istoriei noastre l-ar avea 
ca într'o ramă de aur și în drumurile prin trecut ne-am 
opri cu iubire înaintea lui. 


329 


GEORGE VALSAN 


« Pământul românesc și frumusețile lui» este o carte 
pe care ne-a dăruit-o geograful și poetul Vâlsan, ca 
niște fărâmături dela masa lui de om de știință și de 
sctiitor. A trebuit s0 punem noi împreună târziu, după 
ce el ne părăsise pentru o lume mai bună. Scrisese odată 
o pagină și altădată alta, fără să mai gândească după 
aceea la ele. Pe unele i le cerusem chiar eu, când credeam, 
în revistele pe care le scoteam, că Dunărea de Jos trebue 
apărată, nu numai cu arma, dat și cu condeiul. Zâmbise 
şi se supusese, căutând prin însemnările lui de om în- 
vățat. Mai întreba și, după ce scrisese articolul, în care-și 
făcea loc pentru întâia oară o problemă, dacă trebue 
să-l dea la tipar. Ii plăceau lucrurile care se legau între 
ele ca să facă la urmă un mare tot. Ce puteau să însemne 
aceste contribuţii ale întâmplării? Răspunsul, care l-ar 
împăca şi pe el, ar fi tocmai această carte, ieșită din nou 
zilele acestea, după ce, în cei doi ani dinainte, ediţia 
I-a a avut timp să fie isprăvită până la cel din urmă exem- 
plar. Niciuna din lucrările lui, pusă la cale şi trimisă în 
lume cu mult mai mare încredere în sine, nu se bucurase 
de o asemenea soartă. Lămurirea, de aici, de unde ne 
găsim noi astăzi, este ușor de dat. 

O ţară doreşte să ia cunoștință de sine atunci când 
i se pare că a ajuns peto culme. Privirea fericită i se ro- 
teşte de jur-împrejur. « România Pitorească» a lui Vlahuță 
a răspuns la noi acestei cerințe. Poctul a pornit dela un 
capăt şi a mers încet, privind și întrebând până la celălalt 


330 


capăt al pământului românesc. L-a zugrăvit cu iubire. 
Poate că i se părea scriind că îl încheagă a doua oară. 
L-a văzut frumos și în straie de sărbătoare. Suspinele 
de mai bine, care se aud printre rânduri, pe unde în- 
tâlnea suferința, erau mai mult potriveală de colori, una 
tare lângă alta slabă a zugravului. Altminteri, cartea este 
o preamărire. Dacă închizi ochii după ce ai cetit-o, mai 
auzi încă o vreme ca un cântec de goarne al unui alaiu 
domnesc. De aceea poate « România pitorească» s?a în- 
vechit. Ea prea oglindea o stare de atunci, care trebuia 
oprită pe loc, în paginile ei. Țara a mers după aceea. 
De a doua zi s'a făcut altfel. Nu mai putem s?o căutăm 
acolo, unde nu mai întâlnim decât răsfrângerea de o 
clipă a trecutului. Gândul cel dintâiu al « României Pi- 
torești » a fost al Casei Școalelor. Ea a îndemnat și a legat 
ptintr'un contract pe Vlahuţă s?o scrie, cu toate că sin- 
gura lucrare pe care i-a tipărit-o a fost întâia Mono- 
grafie a unui artist scoasă la noi, acel « Grigorescu» 
monumental, apărut cu puţin înainte de războiul cel mare. 

O ţară mai dorește să ia cunoștință de sine atunci 
când se simte în ajunul unor mari prefaceri. Vrea să-și 
dea seama de ce este, ca să poată să se încordeze la munca 
cea grea. Soarbe putere din această descoperire pas cu 
pas, a ceea ce are și înseamnă. Volumele de călătorie 
ale lui Niculae Iorga au avut la vremea lor acest rost. 
Ele veneau aproape odată cu volumul de apoteoză al 
lui Vlahuță, pentrucă atât de vecine au fost în istoria 
noastră culmile cu prăpăstiile. Nu mai era vorba în ele 
numai de pământul, ci de neamul românesc. Hotarele 
acolo au fost întâiu încălcate și spre Apus și spre Răsărit, 
ca de un înainte mergător, pe urmele căruia trebuiau să 
pornească oștirile și purtătorii de stâlpi ai unor noui 
și mai drepte granițe. Ştiam și înainte de cărțile de drum 
ale lui Iorga, de Românii din Transilvania, ştiam de Bu- 
covineni și știam de Basarabeni, dar din ele i-am cu- 
noscut întâiu și ne-am făcut una cu ei. Marele istoric a 
trecut prin zidul care credeam că ne desparte pentru 
totdeauna și el s'a arătat deodată tuturor ochilor numai 


331 


ca o ceaţă fără ființă. N'aveam decât să îndrăsnim și 
noi şi zidul avea să se destrame deopotrivă. România 
era adusă înaintea noastră în făptura ei viitoare. Cartea era 
de prooroc, dar a intrat în istorie și ni se pare astăzi bă- 
trână de toate întâmplările fără asemănare trecute peste ea. 

A venit apoi scrisul plin de fapte al lui Ion Simio- 
nescu, în care ţara cea nouă, ieșită din visurile croni- 
carilor și din sângele alor noștri, a fost umblată cu o 
uimire mereu nouă, dela munte la mare, și dela orașele 
sgomotoase până la cătunele pierdute. Era ca un in- 
ventar, mai mult de gospodărie decât de frumusețe. In- 
drăgostitul de drum ştia să zugrăvească, dar omul de 
știință nu se mulțumea numai cu atât. După poet și 
istoric, îşi făcea loc de rândul acesta geograful. Printre 
forfota uluitoare a faptelor, se arătau legile statornice. 
Provinciile naturale, Dobrogea, înaintată în pământurile 
noastre cu cingătoarea ei de Dunăre și Mare Neagră, 
Moldova întreagă, dela Ceremuș până la marginea po- 
dișului Podoliei şi dela Nistru până la Ceahlău, 'Transil- 
vania, ca o cetate de munţi, cu împletirea de Apus și 
Răsărit, de gotic şi de bizantin, Ţara Românească, loc 
şi suflet de șesuri, Banatul ca un unghiu de lume, se 
înşiră una după alta, cu trăsăturile proprii și mândre 
de viaţa care le umple. Din nou se aude ca un cântec 
de încredere. Legătura cu Vlahuţă se face dela sine, cu 
toate că penele sunt atât de deosebite. Imprejurările erau 
însă aproape aceleași. România, în noua ei alcătuire, era 
dornică să se cunoască. Işi găsise cântăreţul. 

Atunci a început să-și scrie micile studii, care păreau 
odihna unui cercetător de specialitate, Vâlsan. Nu se 
desvoltau în întindere, ci în adâncime. Și nimeni n'ar 
fi putut ghici că sunt parte dintro mare descriere a țării. 
Ţara se simţea însă fremătând în fiecare dintre ele. Ea 
era marele tot, pe care omul de ştiinţă îl purta cu sine 
în orice fel de cercetare și-l făcea la loc, fără să arate 
că o urmăreşte, din toate contribuţiile întâmplătoare, 
cerute dintrun colț sau din altul. Când le-am pus la 
olaltă în « Pământul românesc și frumuseţile lui», această 


332 


rotunjire s'a petrecut fără vreun amestec din afară. Nu 
mai era o Românie poetică, așa ca la Vlahuţă, nici o 
Românie istorică, aşa ca la Iorga, nici o Românie geo- 
grafică, așa ca la Simionescu. Erau toate aceste Românii 
împreună, dar cu una necunoscută alături, ieşită din ele, 
o Românie antropogeografică. Visasem de atâtea ori, 
cetind Germania lui Friedrich Ratzel, care nu e o carte 
ușoară, dar e o carte fără moarte pentru poporul unde 
s'a ivit, la ceva asemănător pentru noi, niște pagini de 
iubire sprijinită pe cunoștința despre legătura fără putință 
de desfacere, dintre om și pământ. Vâlsan ar fi fost poate 
singurul dintre noi, care avea și pregătirea și mai ales 
înzestrarea pentru o asemenea sarcină. 

Cine cetește « Pământul românesc și frumusețile lui», 
nu mai vrea să se plimbe pe fiecare vale și să se oprească 
înaintea fiecărei vetre omenești. El străbate dintrodată 
cu ochii minții, toată aria românească, însemnată ca 
atare, nu de linii convenţionale, pe care istoria îi place 
să le miște, urmărind un joc numai de ea cunoscut, 
ca figurile unui șah, ci de viaţa unui popor. El sa așezat 
din vechi vremuri pe locurile lui ca întrun cadru firesc 
şi năzuiește veşnic într'acolo, oricare i-ar fi piedecile 
întâmplătoare. Dacă sunt neamuri străine, care se îm- 
potrivesc, neamurile se rod și pleacă. Dacă sunt secole 
de aşteptare, secolele trec. Privită în această lumină 
România, din anii ei de zămislire şi până în zilele de acum, 
se arată cu o nouă față. O înțelegem aproape ca un fe- 
nomen natural, cum înțelegem Dunărea, dacă ne aşezăm 
pe malul ei și o privim tăindu-și albia prin împingerea 
dindărăt a mulțimii de apă peste stânci și peste lunci și 
cum înțelegem Carpaţii, care s'au încrețit odată la mar- 
ginea mărilor și țin astăzi uscatul de o parte și de alta. 
Țara nu ne mai scapă, dusă de legi care întrec agerimea 
noastră, ci este într'adevăr o locuință a omului, unde 
ne mișcăm între cunoscuţi și ne chivernisim fără grabă. 
Ochii, cari văd așa, ni i-a împrumutat Vâlsan. 

Când se oprește la frumusețea unui loc, ea se colo- 
rează de o revărsare de curcubeuri, pentrucă e urmărită 


333 


în toate înfăţişerile. Locul nu se mai uită niciodată și 
naşte mereu dorința să fie căutat. Mulți scriitori, în versuri 
și în proză, au cântat, de pildă, Coasta de Argint și schela 
mai mult de frumuseţe decât de grâne, a Balcicului. 
Vâlsan a scris despre acel ţinut minunat, cu soare și cu 
vegetaţie de Miazăzi, numai 20 de pagini. Nu sunt nici 
versuri, nici proză poetică, ci o analiză, aproape dure- 
roasă prin adâncire şi stăruință, a ceea ce înseamnă acest 
pământ şi ivirea din nou a Românilor la țărmul lui. 
Sunt poate unele din cele mai frumoase pagini ale scri- 
sului nostru mai nou, atât prin bogăţie de nuanțe, cât 
și prin for stăpânit, dar fără întrerupere de faţă. Po- 
doaba nu vine de afară, ci creşte din adânc și ne încon- 
joară pe neaşteptate din toate părțile. Ştiinţa se face 
străvezie și tare ca un cristal bun. Ne place pentrucă 
ne convinge. Poetul din Vâlsan se temea să alerge la 
mijloacele poeziei, care îi fermecase tinerețea, ca să miște, 
ci se menținea cu voință între constatările și adevărurile 
lui abstracte. Emoţia pe care o deștepta în noi, era inte- 
lectuală şi scăpăra din materiale și argumente adunate și 
legate între ele cu grije. 

Volumul acesta a putut să iasă datorită Casei Şcoa- 
lelor, care l-a încheiat din bucăţi, i-a dat un titlu la care 
autorul nu se putuse gândi și l-a trimis în lume. Ceea 
ce urmărise cu 40 de ani mai înainte, când a pus pe Vla- 
huţă să scrie România Pitorească, a ajuns acum. Tara 
Românească s'a ridicat ca din ape și în toată măreția ei 
liniştită din scrisul ca trecut prin toate cumpenele, al 
lui Vâlsan. Este o Ţară Românească veşnică, la care 
toţi Românii își ridică privirile umede. Incercările de 
astăzi sunt numai un nor care-i umbrește fruntea. Omul 
de ştiinţă ne arată că făptura ei nu poate suferi nicio 
ştirbire din asemenea întâmplări. El ne dăruiește această 
carte, la 7 ani după ce ne-a părăsit, ca să ne fie de ajutor 
în furtună. Era un suflet frumos şi fiecare pagină îl răs- 
frânge cu credință. « Pământul Românesc și frumuseţile 
lui» este o cetire pentru zilele de astăzi. Ne-a pregătit-o 
cineva care vedea departe. 


334 


ETHNOS 


O revistă, care are nume « Ethnos», ne vine dela 
Focșani. In paginile ci ea poartă un îndoit program, 
cate trebue să ne-o facă de două ori dragă. Trebue să 
ai poate în minte orașul de zămislire, cu livezile lui mari 
printre clopotniţe şi cu ulițele liniștite, pe unde parcă 
nu trec oameni, ci întâmplări vechi, ca so înţelegi și 
s'o primeşti mai bine. Este o altă față a lui. 

Focșanilor le place să-și zică până astăzi orașul Unirii. 
El a fost cel dintâiu care a ridicat steagul acesta în mijlocul 
chiar al pământurilor româneşti, la cusătura dintre Mun- 
tenia și Moldova şi în zarea atât a Transilvaniei cât și 
a Basarabiei. Unirile mai mari și mai neașteptate de mai 
târziu, ar fi trebuit să-și aducă aminte de acest drept 
la recunoștință. Ele şi-au împodobit numai locurile unde 
și-au văzut visul cu ochii și nu s'au mai gândit la orașul 
simbolic de pe Milcov. Focșani” s'a simţit ocolit și uitat, 
Trăia dintro măreție din care timpul îi tot lua în fiecare 
zi. Şi-o strângea ca o manta pe umeri și pe lângă sine 
şi nu se învoia $°% piardă. El trimitea atunci, dintre zidurile 
lui sau din satele de pe măguri, oameni fruntași în cul- 
tura românească, un Duiliu Zamfirescu şi un Mehedinti. 
Acesta din urmă își mărturisea legăturile cu plaiul de 
unde plecase, luându-și cel de al doilea nume, literar, 
chiar de acolo. Liceul, cu profesorii lui, se făceau apă- 
rătorii acestei tradiţii. Provincialismul sau regionalismul 


335 


Focşanilor e mai mult decât atât. Este în istoria noastră 
un început de drum, ca o piatră dela care se, socotesc, 
prin învoiala tuturor, depărtările. Ethnos se crede o 
revistă provincială, în care ar bate viața locală și nu 
este. Ar fi, în acest înţeles, să se micșoreze. Ea stă lângă 
băţul aceluiași steag al unirii, care a început să se aurească 
de vreme şi cheâmă împrejurul lui. 

Dovadă cel de al doilea scop al publicaţiei, pe care-l 
strigă în lume numele puţin răgușit, elenic. E o publi- 
cație de graiu, studiu și creaţie românească. Acgastă cre- 
dință în popor şi în izvoarele lui de viață este veche. Ne 
simțim bine lângă ea ca lângă o vatră caldă. Poate că 
sa întâmplat însă și cu această credință, în năvala pe 
care am dat-o ca să cucerim alături de ceilalți cele mai 
noui bunuri sufleteşti ale unei omeniri în mers, ceea ce 
Sa întâmplat cu Focșanii, între orașele istorice ale țării. 
A fost privită încet ca o urmă dintr'o vreme tămasă 
îndărăt, la care te mai uiţi și de care te mai înduioșezi 
numai când ştii că nu te vede nimeni. Focșanii și tradi- 
ţionalismul s'au întâlnit atunci ca două mărimi care-și 
pierduseră rostul strălucit de altădată. Ele sau unit și 
au dat, sub purtarea de grije a d-lui lon Diaconu, una 
din publicaţiile de care, atât prin cuprins cât şi prin 
înfăţişare, putem fi mândri. Sau strâns în aceleași scoarțe, 
nu numai nume de seamă ale gândirii și scrisului ro- 
mânesc de astăzi, dar preocupările cele mai poruncitoare 
ale clipei, unele politice cum e România lui Ferdinand 
I, cu granițele ţării cioplite în diamant, de d-l George 
Brătianu, altele etnopsihologice, ca fragmentul din Etnicul 
Românesc de d-l Rădulescu-Motru, altele literare, ca 
observaţiile sfătoase în jurul limbii celei noui dela 1900 
încoace, ale lui Mihail Sadoveanu, altele memorialiste, ca 
însemnările de o neașteptată frăgezime ale lui Ion Ba- 
sarabescu, altele folklorice, ca ale lui Petru Iroaie şi Ion 
Diaconu însuşi. Peste toate se înalță, ca niște vârfuri 
din Vrancea, văzute dela marginea acestui oraș al Unirii, 
meditaţiile d-lui Simion Mehedinţi, cu ceva din înțe- 
lepciunea proverbelor şi cu ceva din patima psalmilor 


336 


Planșa 41 


Emanoil Bucuţa: Pietre de Vad, IV 


Direcţia Culturii din Odessa 


Emanoil Bucuţa: Pietre de Vad, IV Planşa 47 


„MOLVA.. 


= CRRIUL = 


Imprimeriile Guvernământului Transnistriei şi redacția ziarului Molva 
(Graiul) din Odessa 


essapO uIP nipysroAmu e 
RISeAUEIIOI gmn ap e14oa3 1$ IBHISIUSULI LI, P31e33013) nızuəd JPRISI2ATU) [nyninsuţ 


ss Eszi 


Planşa 43 


Emanoil Bucuța: Pieire de Vad, IV 


Planşa 44 


Emanoil Bucuţa: Pietre de Vad, IV 


T 


ess9pO ttip səmgurór 3437 ap opozo mə ðP 


me an pat er 


TR 
+ 


ȘI Ti 


Eii 


ess2pO UIP 3197 3p mina epdeg 


Planşa 45 


Emanoil Bucuţa: Pieire de Vad, IV 


Planşa 46 


Emanoil Bucuţa: Pietre de Vad, IV 


E ta anej onuN 
Èa ‘g 5 P 
Lai ` h 
Eii “A V a -$ 
i 7 J . 
Lu V " 
Pi 


4 EZINIS NIPuUexo[V ) essapO UMP DS2UgUIoI MƏT 


By Top e pe 


BSH] 


— es m 


E EEIN 


{ p 


45 
i se 
DE ui 
"Ji mi 
moga w m 


ESSƏPO UIP aăooayIy ap maznw up «əƏqeg » 


Planșa 47 


Emanoil Bucuța: Pietre de Vad, IV 


Emanoil Bucuţa: Pietre de Vad, IV 


Planșa 48 


« Babe » din Muzeul de Arheologie din Odessa 


ae i ai ai” 


Emanoil Bucuţa: Pietre de Vad, IV Planșa 49 


Babe » din Muzeul de Arheologie din Odessa 


Emanoil Bucuţa: Pietre de Vad IV Planşa 50 


« Babă » din Muzeul de Arheologie din Odessa 


Planşa 5I 


Emanoil Bucuţa: Pietre de Vad, IV 


(Pb61—1b61) poseauguroa arjernstarmpe qns essapO UP eredprunur e92NoNdIa epp Higo 3n132 ap mpmg 


0022—72 "ORNuHAW "TO "au a T eA pas 
aa ee e O peă pay 9IHUYOL măi | ca a i e 
injnjeuoqe tinieuuaş 
*wubododu aehiv> a qHər s 'bu q n esoree "n eag 
HOJIHHY ƏHNLTOEIVOU EC OIKBJINƏMI ALPOHNELUĂ IIOLÄEBQO Aae F Te. da 
"915UvOU:98 SI0ĂCIQO nyaronvgug evnaedyj n coma | i | ia 
"epuotue jdaip șs ad “d G oje> giz i 
"IPJU| 3129 33293) ap Nejd nfoa rex] pndwj) ui soție» e ealn zsg 
-1)5543u 9p Zed uj 'W € dundap noa ailuzieă eo avi ' W g ale> s SE a uam 
J0[H4e2 e13]50[0j nnuad Punţ aimda!ţ u) dsalețd es Bigo ew 
‘undapui moa nNONqgI 212[n3ay i = Lwa aa 
eee ae e coate e a ia eo dh, A sl 
enuap! ap my E E e e | e al aaa 
á men aade YEAMENON 9 
eso1py mita | miine O aie adi ai a 
ai e a ai au A E iontoged əx G a EI a a 
Paunjsajord 
opere e lim «i E iii mina oii N 
aeneuoneN 


mmm | seanna enas e -s 


bunarmod Yo] 'e 
19aiseu PEG 


dn coasa aosaeeeaueaen aceea saa ss -ce saaneaeeosoosegea issa oi Bei see cat TTA u sn z Rg 3 z mg 
2jăuinucid aa | Wvateiuh =a IVHYIEVH n 4OLaY as 
=e A IE A Ii €XINUDRd EI a i za 
Aauwny Zg | imimeuoaqe ia = lilävo E a 

să 33 | emeus! 5 3 | MULS 1năoinv | se 

> Eu zi la] 

ua, O SN z z - 


Planşa 52 


Emanoil! Bucuţa: Pietre de Vad, IV 


407S2N 4L 0704 


SBINUIEJEW UIP ENIeOd 


în ele, din studiul: Care e menirea literaturii române? 
Versurile lui Ion Pillat se aud în fund ca un clopot de 
mânăstire. Ne înconjoară o Românie de totdeauna, în 
care ni bine şi am vrea să trăim până la sfârşitul vre- 
murilor. Ne vrăjesc fluerele de cioban ale traditiei. Mioriţa 
trece pe un drum de margine, în puţină pulbere, către 
munţii albaştri. 


a 337 


INCEPUTURILE MOLDOVEI 


Orașul Siret a fost odată reşedinţă domnească și un fel 
de poartă pe care intrau în țara Moldovei, foarte de curând 
încropită, călugări încinși cu funie peste rasa cu glugă 
sau fraţi drumeţi trimiși de Roma la aceste graniți tătărăști, 
pentru câștigarea oamenilor la dreapta credință a Apusului. 
Sunt lucruri tare vechi, pe care de obiceiu le uităm din 
şcoală și le lăsăm după aceea numai în seama specialiștilor. 
Iată însă că ele se întorc uneori în mijlocul nostru, ca și 
cum ar fi întâmplări de astăzi. Trecutul secular parcă nu e 
numai al ţării și privind-o, ci al fiecăruia dintre noi. 

Eram de curând întrun oraş de pe valea Bistriţei, 
între cărturari ai locului. Vorbeau cu aprindere despre 
treburi care nu stăteau în nicio legătură cu biata noastră 
vreme pândită de năpăști. Fuseseră, adică, omoriţi, pe la 
începutul anului 1378, doi călugări franciscani, li se ştie 
şi numele, Luca și Valentin, pe undeva prin apropiere. 
Fuseseră omoriți de poporul barbar de acolo, care se 
închina la arbori, barbari qui arborem adorant. Intre- 
barea, pe care și-o puneau acei cărturari şi credeau că au 
deslegat-o cu tot felul de cunoștințe de folklor, era dacă 
nu cumva acel popor nu fusese poporul nostru. Auzeam 
versuri de cântece bătrânești sau de descântece, începând 
cu vestitul frunză-verde, care-l arătau pe Român destul 
de legat de pădure, încât să facă pe nişte străini în trecere 
să-l creadă închinător la copaci. Poate că cei doi oameni 
sfinţi, îngropaţi ca mucenici, în mânăstirea franciscană 
din Siret, încercaseră să abată pe strămoșii noștri dela 


338 


eresuzile lot şi, găsindu-i în toane rele, își pierduseră 
viața. Pentru credința lor totdeauna oamenii, atât cei 
luminaţi cât și cei cari locuiau atunci poenile din jurul 
oraşului de scaun al lui Petru Mușat, sunt gata să verse 
sânge. Tocmai a ieşit o carte, scrisă de diaconul Gheorghe 
Moisescu, « Catolicismul în Moldova până la sfârșitul 
veacului XIV », şi pe ea apucaseră $o cetească şi s?o des- 
coasă, cu o adevărată râvnă de Moldoveni îndrăgostiţi de 
ale lor, cărturarii mei. Ii ascultam fără să-i înțeleg destul, 
Eu cartea mo cetisem încă. M'am gândit s'o fac, îndată ce 
m'am întors acasă, și astăzi le dau dreptate, Foile acelea 
nu sunt pagini de carte, ci bucăți de viață. Inceputurile 
istoriei noastre se luminează de o lumină care iese pe 
ușa bisericii și se revarsă în lume. In pașii acestor monahi, 
trecuți în scrisorile latinești păstrate până la noi ca măr- 
turie, ne mișcăm cu grijă şi ajungem împreună cu ei, 
deodată, în mijlocul alor noștri. Veştile dinăuntru nu se 
aud. Suntem un neam care am tăcut o mie de ani. Trebue 
să-i ascultăm vorbind despre noi pe ceilalți. Aici vorbesc 
limpede și răsunător. Se scurg prin curmăturile munţilor 
cetele lui Dragoș, dau îndărăt ca niște ape nehrănite de 
noui viituri Tătarii, se apropie dela Apus Ungurii, se lasă 
din Miazănoapte Polonezii, și printre ei călugărașii își fac 
loc și înalță clopotniţe, unii la Milcovia, între Cumani, 
poate vatra cetăţii Crăciuna de mai târziu, și alții la Siret 
şi la Baia, care au același nume ca orașele românești de 
astăzi. Poporul mut dimprejur îi vede venind, dar nu-i 
urmează. El rămâne până la sfârșit un fiu al bisericii 
Răsăritului, chiar când domnii lui, ca să-și scape domnia, 
trec împreună cu toată curtea în tabăra cealaltă. Se încredea 
În episcopii băștinași, cari de multe ori nici nu știau să 
cetească, și nu se încredea în acești venetici, cari puteau 
vorbi în numele Romei, dar vorbeau ungureşte și leşeşte 
şi erau, adesea fără*să-și dea seama, uneltele celor două 
țări cotropitoare. Ceva tainic se punea la cale în aceste 
părţi, alcătuirea unei țări noui, și toate puterile ostășești 
şi sufletești alergau de pe unde se găseau ca să fie față şi să 
hotărască în folosul lor. 


2ce 339 


Cartea este scrisă de un om al bisericii și de un om al 
cercetării ştiinţifice. Fiecare cuvânt are îndărătul lui zece 
autori cari încredințează că e adevărat. Biblioteci întregi 
au fost răscolite, pentru ca niciun fapt să nu scape. Izvoare 
puţin cunoscute, din limbi care, cu toată vecinătatea, cum 
e limba polonă, ne-au rămas închise, au fost întrebuințate 
din belşug. Diaconul Moisescu a întârziat, pentru aceasta, 
ca Miron Costin, prin universitățile Poloniei, după cum 
a căutat să-și culeagă învățătura ortodoxă de pe unde 
a lăsat-o apostolul între apostoli, Pavel, la Atena, în limba 
Evangheliilor. Putem avea încredere. In scrisul acesta, care 
nu se făleşte şi face dela întâile rânduri mărturisiri de sme- 
renie, este tot ce se ştie în zilele noastre despre problemă, 
şi ceva mai mult. Un capitol de istorie bisericească se 
desvoltă treptat și se face un capitol al descălicatului celui 
dintâiu al Moldovei. Ni se pare, duși de aceste documente 
și de tălmăcirea lor, că vedem mai bine prin ceața secolelor. 
Simţim la tot pasul că a fost ceva care ne-a ținut, autorul 
ar fi pornit să-i zică, şi prin creşterea și prin haina lui, 
puterea dumnezeească, iar noi îi zicem, poate numai cu 
alte cuvinte, dar încolo același lucru, puterea unui popor 
care vrea să trăiască şi arde, odată aprins, fără să-i pese 
de vânturi, ca o făclie, aici la marginea lumii vechi. 
« Catolicismul în Moldova până la sfârșitul veacului XIV » 
nu vrea să dovedească nimic, decât să pună împreună 
nişte știri, de cele mai multe ori, cum spune singur autorul, 
moştenite dela alţii, dar deschide o cale, pe care ni-e 
aproape frică să mergem. Ea duce acolo de unde nimeni 
până acum nu sa mai întors, la problema originilor, care 
pot să fie, ca rostire, numai ale întâilor State românești, și 
sunt în adevăr ale poporului nostru, o încercare ca să se 
dea graiu unui Ev Mediu, care până astăzi n'a vrut să 
vorbească. 


340 


ORGANE DE MUNCĂ 


Am fost și eu la începuturile unei societăţi, care-şi 
găsea înțelesul în încrederea fără margini în știință, ceea ce 
însemna, științe biologice și experimentale, a secolului 
trecut. Mă gândesc la « Prietenii științei». Astăzi mai 
trăeşte numai secția ei olteană, dar cu o stăruință şi cu 
forme de manifestare, care-i dau un rost aparte. Dacă ar fi 
să se înființeze vreodată o universitate craioveană, cum 
s'au auzit de atâtea ori glasuri, ea ar trebui să pornească, 
cel puțin ca să nu fie un așezământ cultural adus gata 
de afară și lipsit de rădăcini, dela ceea ce fac de mulţi ani 
« Prietenii științei ». Societatea este și așa un fel de Uni- 
versitate liberă, cu conferințe care cu timpul au tras dâră 
şi s'au schimbat în obiceiu. De aici până la ideea de 
prelegere şi chiar de curs nu e departe. N'am să uit 
niciodată pe omul care a pus temelia întregii alcătuiri, 
doctorul Laugier. Mă văd încă în odaia lui de lucru, 
plină de cărți, împreună cu d-l Rădulescu-Motru. Socie- 
tatea era la întâii pași. Avea nevoie de îndrumări și mai 
ales de cuvinte de îmbărbătare. Doctorul era un om de 
convingeri și un om de organizare și lucrul gândit de el 
începea să meargă. Ne povestea cum vedea ziua de mâine 
şi se înfierbânta. Căpătam și noi încredere alături de el. 
Filozoful însuși căuta, pentru conferința lui, partea care 
făcea trecerea spre disciplinele pozitive. Conferințele 
pornite atunci s'au ţinut fără întrerupere până astăzi. 
Ciclul de anul acesta a fost deschis Duminica trecută. 
Doctorul Laugier putea să plece dintre noi. Lucrul însu- 


341 


fleţirii şi priceperii lui se păstrează și crește. Omul trăiește 
în el și va fi de față atât cât acel lucru se va menţine şi va 
rodi. Din aceleași gânduri și dintre aceiași oameni a ieşit 
mai târziu și frumoasa revistă « Arhivele Olteniei», care 
nu e o întâmplare că se găseşte condusă de președintele 
Societăţii « Prietenii Științei», d-l C. Fortunescu. Indrep- 
tarea spre istorie și spre științele spiritului se făcuse treptat. 
Ea era a României de atunci şi « Prietenii științei» cu tot 
numele și cu toată tradiția lor, nu puteau să scape de 
înrâurire. Ca un semn văzut al acestei schimbări, în fruntea 
societății a venit, după un om de știință biologică, ua om 
de ştiinţă literară. 

In acelaşi timp la Sibiu se încep conferințele Despăr- 
țământului local al Astrei. Astăzi oraşul e o cetate acade- 
mică şi oratoria de catedră ca şi oratoria de tribună, fac 
parte din chipurile ei obișnuite de rostire. Chiar lăsând 
la o parte Extensiunea universitară, organizată pentru 
întâia oară pe când Universitatea era în reședința ei 
firească, dela Cluj, şi care însemna un număr de conferințe 
de popularizare ţinute de profesori în diferite centre ale 
Transilvaniei, Sibiul s'a schimbat întrun oraș de prelegeri. 
Fiecare zi își are conferința ei. Pe tablele negre de pe străzi 
şi în vitrinele marilor cafenele și-au făcut loc un nou fel 
de afișe, la care lumea se opreşte interesată. Ascultătotii nu 
lipsesc. Se părea, în asemenea împrejurări, că Astra cu 
conferințele ei obișnuite, urcând spre un trecut îndepărtat 
și pe care le puneau la cale și le supravegheau pe timpul 
îndoitului lor secretariat, 'Tăslăuanu şi Goga, trebuiau 
să se mute pe alte plaiuri. Astra însă a stăruit și bine a 
făcut. Prin ea vorbeşte, nu vreo proaspătă capacitate 
academică, ci însuși glasul, puţin cam tăgușit al Transil- 
vaniei, pentrucă a chemat fără odihnă pe toate câmpurile 
de luptă ale unui neam. Ceilalți cuvântează dintrun prisos 
şi dintro bucurie; ea strigă dintro lipsă și dintr'un năduf. 
N’a ajuns încă la împlinire. Este pe drum și caută. Anul 
acesta, de pildă, cercetează problema, care s a păstrat tot 
aşa de nouă, a Românilor rămaşi în afară de hotare. Iară 
sunt milioane, după ce izbutiserăm, prin pregătire în- 


342 


ceată și prin lupte năpraznice, să-i aducem aproape pe 
toţi la vatra cea caldă a mamei lor. Va trebui so luăm dela 
capăt | Germanii își făcuseră încă dela 1o Ianuarie 1917 
un Institut al Germanilo din străinătate, care în anii 
din urmă a avut ca director un sibian pe d-l Richard Csaki. 
Acum câteva luni i-au sărbătorit 25 de ani de viață. 
Va fi nevoie să urmăm aceeași cale și să înființăm cât mai 
repede un Institut asemănător. Astra ar fi cea mai chemată 
să-l ceară. Cel dintâiu a avut urmările firești care se văd: 
strângerea tuturor Germanilor întrun singur mănunchiu. 
Dacă mai rămân insule răslețe, plecate de bună voie din 
trunchiul de acasă, ele păstrează legătura cu el, și sunt 
apărate sufletește de o pierdere între popoarele unde sau 
așezat. Nu e nicio piedică pentru o purtare la fel din partea 
noastră, afară de marginile propriei vrednicii. Astra își 
are cuvântul de spus. Conferinţele ei sunt binevenite şi 
le încununează pe celelalte cu acest nimb de românism 
și de vitejie. 

„In altă parte a ţării, la Cernăuţi, lucrează cu mijloace 
înrudite, care îmbină greutatea răspunderii universitare 
cu vioiciunea societăţilor culturale, Institutul de folklor 
și de limbă al d- lui Leca Morariu. Conferinţele lui se 
întind dela comunicările cu subiect de seminar până la 
marile cuvântări programatice. ÎInsemnau altădată, în 
oraşul cu populaţie amestecată, în cate alte limbi erau 
aproape mai îndrăsneţe decât a noastră, ca un post înalt 
de pază, bătut de valuri vrăşmașe. Acum, întro lume nouă, 
Institutul Cernăuţi se simte şi el înviorat. Din falnica 
universitate, cinstită de atâtea nume mari, n'au rămas 
decât Facultatea de teologie și Politehnica, venită din 
altă parte. Strălucirea, pentru toate manifestările spirituale, 
a unei Facultăţi de litere, a pălit. Locul ei l-a luat Insti- 
tutul d-lui Leca Morariu. Cernăuţul românesc, mai ro- 
mânesc astăzi decât a fost poate în toată istoria lui, vor- 
beşte prin el. Până în jos la Iași și la Chişinău, sfârtecat fără 
milă de războiu, nu mai e oraş moldovenesc mai sigur de 
ceca ce face şi mai în stare să iasă în lume ca un sol al 
Moldovei. Adevăratul moldovenism, îmblânzit la el acasă, 


343 


încet-încet, de Unire, parcă s'a adăpostit în Bucovina. 
Ea e mult mai crâncenă pentru anumite valori crezute * 
numai ale Românilor dintre Nistru și Ceahlău, decât 
Moldovenii înşişi. Acest moldovenism e întrupat astăzi 
ca în puţini în Leca Morariu și, prin el, în Cernăuţi. 
Omul nu e de acolo, ci din spre Mitocul Dragomirnei şi 
Pătrăuții Sucevei, dar a făcut în acest oraș, de când l-a 
căbeat, un loc de mărturisire a unui nou crez. Făt Frumos, 
revista lui, care, după nume, trebuia să fie de folklor, iese _ 
din 1926 cu acest program. Programul a căpătat o nouă 
întărire, urcând dela Ion Creangă, poporul neprefăcut, 
la Mihai Eminescu, neamul subţiat, care a fost și el 
cernăuțean, şi a dat numele celei de a doua reviste, organ 
tot atât de eminescologie cât de luptă moldovenească. 
Institutul Cernăuţi se bucură, prin urmare, deopotrivă de 
această îndoită însușire, să fie o chilie de miere adevărată 
în fagurele universitar românesc şi să aibă la ușile lui 
această albină cu acul gata. 


344 


PERICLE PAPAHAGI ȘI CARAGIALE 


Vă aduceţi aminte de începutul anecdotei orientale 
a lui Caragiale, Pastramă trufanda: «In portul Kavalei, 
de pe coastele Arhipelagului — până nu se pomenea de 
vase cu aburi, — într’o dimineață se pregătea o corabie 
mare, încărcată cu mărfuri și cu mulți călători, să por- 
nească spre coastele de Răsărit, la Iafa, în Asia Mică». 
Acestea se petreceau poate pe la anul 1908, adică nu în- 
tâmplarea, ci așternerea ei pe hârtie de scriitor, pentrucă 
bucata a fost tipărită întâia oară în « Universul» la 13 
Aprilie 1909. Tot cam de atunci este Kir Ianulea, nuvela 
luată după Belfegor al lui Machiavelli, dar care se des- 
fășoară toată întrun București de Anton Pann și de 
lume balcanică. Abu Hassan, pe care nici n’a apucat să-l 
dea la tipar singur, pentrucă l-a ajuns mai înainte moartea, 
este şi el din aceiași ani. Era ca o întoarcere și o adâncire 
a lui Caragiale, între ai lui, de unde și de când ne venise, 
iar aceasta tocmai spre sfârşitul vieţii. Până la acea dată 
nu întârziase nici prin acele locuti și nici prin acele timpuri. 
Aşa făceau unii mari seniori și boieri, când îmbătrâneau 
și se strângeau de pe drumuri, înainte să-l înceapă pe 
cel mai lung și pe cel din urmă, ridicau câte un palat 
strălucit, nu ca să mai locuiască în el, ci ca să le păstreze 
numele. 

Ceea ce este mișcător într'o privință și hazliu în- 
tralta, este că această balcanizare a marelui scriitor se 
făcea nu acasă, pe malurile Dâmboviţei, ci în Germania 
şi la Berlin, unde se adăpostise de câțiva ani, ca să-și 


345 


mănânce multele moșteniri întro lume mai subțire. Nici 

“Paul Zarifopol, nici alţi « doctori», între cari se mișca 
el atunci, pentru alte ramuri de ştiinţe, sociologul de 
astăzi Gusti și pentru ramura de-a-dreptul literară Horia 
Petra Petrescu, nu ne-au lămurit cu niciun cuvânt despre 
o asemenea schimbare. Prea erau aproape de lumină și 
se găseau chiar în inelul verde al lui Saturn, care îngulera 
planeta neastâmpărată și sclipitoare. Scrisorile și bile- 
telele nenumărate din acel timp, strânse în volumul de 
corespondență al ediției complete Caragiale și trimise” 
mai ales lui Zarifopol, vorbesc despre tot ce se poate 
închipui, numai despre aceasta nu. Noi, cari știm, des- 
coperim, ce e dreptul, printre rânduri, tot ce ne trebue. 
Ceea ce nu vedeau oamenii de atunci acolo, vedem noi 
astăzi de-aici. Caragiale se dusese la Berlin ca să se plimbe 
pe cheiul vechiu al portului Kavala, așteptând plecarea 
corăbiei cu lusuf, care, în călătorie spre Iafa, a mâncat, 
în loc de pastramă de oaie trufanda, cum credea el, carne 
de jidan. Era în acele părți nou venit, pentrucă altminteri 
isteţ și scormonitor cum fusese ticluit, ar fi aflat, întrebând 
pe unul și pe altul, că Iafa nu era în Asia Mică, așa cum 
o scrie, ci la apele cele albastre ale lui Saladin. Doctorii 
cari-l înconjurau, mau mai apucat să-l îndrepteze, pe 
acest autodidact atât de mândru de știința lui. 

Are să-mi pară totdeauna rău că n'am îndemnat 
destul pe Pericle Papahagi, pe care l-am pierdut zilele 
trecute, să facă o cărticică din amintirile lui dela Lipsca, 
de elev al lui Weigand. Imi povestea în treacăt, azi una, 
mâine alta, cu felul repezit de Român macedonean, care 
nu se simte bine cu limba noastră carpatică în gură și 
parcă nu știe cum să se scape mai curând de ea, ca să 
vorbească în dialect, ca în munţii Pindului. Eram pe 
malul Dunării, la Silistra, unde a fost mulţi ani director 
de liceu. Corăbii plecau de sub ochii noştri, cu pânzele 
umflate, ca în Kavala, corabia lui Iusuf. Imi povestea 
încă odată acea întâmplare hazlie, așa cum i-o povestise 
în oraşul german lui Caragiale. Scriitorul venea deseori 
din Wilmersdorf la Lipsca, unde avea prieteni și pe 


346 ie 


Zarifopol în întâiul rând. Venea să asculte vreun concert 
și mai cu seamă pe Beethoven, la Gewandhaus. Uneori 
trăgea de-a-dreptul la Weigand, pentru cele două, trei 
zile, pe care le petrecea acolo. Fie în casa filologului, fie 
la cafenea, unde lua cu el pe băieți, studenți români 
pentru doctorat, ca să le dea o bere şi să se ţie de taclale, 
îi punea să povestească. Descoperise la Macedoneni anec- 
dota orientală, plimbându-se ca un pendul de ceasornic 
între O mie şi una de nopţi și Isprăvile lui Nastratin 
Hogea. Ii plăcea minunea din ele, dar îi plăcea şi cuvântul 
pipărat. Nu se sătura să-i descoasă și să mai ceară. Ve- 
nise să asculte pe Beethoven şi asculta glasul și păța- 
niile fără pereche de-acasă, din locurile depărtate și de 
poveste de unde într’alt secol îi pornise neamul. 
Macedonenii aceștia lipscani sunt de vină că marele 
Caragiale a făcut, aproape de al șaizecilea an al vieţii 
lui, cale întoarsă și a început să scrie bucăți neașteptate 
și ca subiect și ca spirit. Dacă nu se prăpădea înainte 
de vreme, el ar fi mers mai departe și ar mai fi scos din 
sac ceea ce adunase în acei ani dela Lipsca. In nota pe 
care a pus-o în volumul de Schițe nouă la Pastramă tru- 
fanda, spune altceva. Ascultaţi-l! Ascultaţi-l și nu-l 
credeți. « De demult, din copilărie, ştiam povestea asta 
dela Kir Ștefan, staroste de bărbieri pe vremuri în Ploiești; 
bulgar de viţă, om umblat și deștept, care cunoștea 
bine felurite limbi orientale şi povestea românește foarte 
frumos. Târziu încoace, am mai găsit-o, altfel dată, în 
Le sottisier de Nasr-Eddin-Hodjia, bouffon de Tamerlan, 
suivi d'autres facéties turques, traduits sur des manu- 
scrits inédits par J. A. Decourdemanche, Bruxelles, chez 
Gay et Douce, 1878. In colecția aceasta franceză se 
găsesc aproape toate Năzdrăvăniile lui Nastratin-Hogea, 
ale neprețuitului Anton Pann, între cari povestea noastră 
nu se află. Noi am dat-o aci, pe cât ne-am putut aminti, 
cam în felul cum am fost auzit-o, povestită cu mult 
mai mult haz, dela răposatul Kir Ştefan ». Citatele acestea 
după toate rânduielile sunt puse la îndemână și învățate 
dela doctorii între cari se învârtea. Le făcea cu atâta 


347 


grijă şi ca să-și bată joc de ei, ca un om ca toți oamenii 
când sar îmbrăca întro robă de judecător sau într'o 
uniformă de general și ar încerca să îi maimuțărească 
pe aceștia. Textul, chiar dacă acel staroste de bărbieri 
ploieşteni a avut într'adevăr ființă, i l-a adus aminte 
Pericle Papahagi. Acum 35 de ani el era un nimeni, 
gura anonimă a poporului Şi putea trece neamintit. 
Astăzi suntem datori să-i facem dreptate și să-l strecurăm 
pe această ușiţă în biografia lui Caragiale. In lumea unde 
Sau întâlnit amândoi abia de câteva zile, unul trebue 
să fi luat dela capăt povestirile dela Lipsca, iar celălalt 
să le însemne cu marele lui meșteșug de caligraf, pentru 
o literatură scrisă cu litere de stele și care nu mai ajunge 
până la noi. 

Am fost de multe ori pe un loc, eu și Pericle Papa- 
hagi. Viaţa lui este istoria celor mai înzestrați Mace- 
doneni dintre noi, oameni cu altă înfățișare și cu altă 
stăruință, în orice îndeletnicire sar găsi, negustori de 
caşcaval sau mari filologi și istorici, decât le întâlnim 
la ceilalți Români. Nicăiri nu credeam însă că îl înțeleg 
mai bine, pentrucă îşi arăta mai neascunsă și mai pu- 
ternică firea decât în Dobrogea Nouă. El și atâția de-ai 
lui şi-au lăsat alte rosturi și au trecut Dunărea, nu ca 
întrun pământ nou pe care trebuiau să se deprindă a-l 
iubi cu o iubire nouă, ci ca în pământul de-acasă părăsit 
pentru totdeauna și dăruit lor încă odată în marginea 
ţării. Cei cari le luaseră acel pământ în altă parte și de 
unde îi sileau, întrun fel sau altul, să plece, li-l lăsau 
pe acesta aici, anume ca să-și oprească și să-și așeze pri- 
begia. Dobrogea Nouă era o Mică Macedonie, tot ce 
le mai rămăsese dintrun strălucit trecut, care îmbrăcase 
ca pe o icoană, în argint, Macedonia cea mare, strămo- 
şească, lăsată acum pe alte mâini. Cu această năzuință 
şi iubire au umplut satele și oraşele dobrogene sau le-au 
înființat. Unii dintre ei, când au fost puși din nou pe 
drumuri şi din aceste sălașuri dela Dunăre și dela Mare, 
mau mai avut puterea să mai aştepte până la o zi a drep- 
tăţii. Ceva sa rupt în pieptul lor. Au trecut îndărăt 


348 > 


fluviul numai ca să nu le rămână oasele în pământ străin, 
dar, cum-au ajuns în locurile de dincoace, au mutit. 
Intre aceşti morți ai nouei pribegii a neamului lor, trebue 
numărat şi Pericle Papahagi. 

Se înconjurase la Silistra, în curtea cea largă a liceului, 
de pietre romane, care prin săpăturile lui ieşiseră din nou 
la iveală. Avea dreptul să se socotească la adăpost după 
acest zid. Din toate etimologiile lui era mai mândru de 
aceea a Dunării. Ajunsese la ea fără să cunoască pe aceea 
asemănătoare a lui Puşchilă. Era isteață și uşoară ca 
oul lui Columb. De aceea noi făceam puțin haz. Şi anul 
și altul din cei doi filologi dovediseră că numele apei 
celei mari pe care se aşezaseră Românii, era românesc 
şi fusese făcut din două cuvinte, Duna şi rea, lipite cu 
timpul împreună ca să dea numele mai cuprinzător de 
astăzi, ca o nouă albie săpată lui de noi. O privea puţin 
ca a sa, această Dunăre, pe care o botezase din nou, de 
unde, până la el, socoteam toți că ne venise odată cu 
numele. Işi adunase cu timpul o bogăţie de monede, 
din câți bani călătoriseră sau fuseseră bătuți pe aceste 
locuri și prin schelele elinești ale Mării Negre, din cea 
mai veche vechime. După ce isprăveam de vorbit şi de 
pus la cale în Dristorul lui Mircea cel Bătrân, în care 
se mai opreau în zilele lui galioane bizantine cu piept 
de aramă, mă ducea vrând, nevrând la el acasă. Trebuia 
să-mi arate neapărat colecția numismatică. O sporise cu 
piese noui. Ii înşira pătărania fiecăreia, cum îi dăduse 
de urmă și cum putuse, săpând singur, plătind bani buni 
sau dând în schimb valori de alt fel, să și-o însușească, 
Era îndrăgostit de ea. Avea patima zpârcitului, care 
strânge comori numai pentru sine, dar e ispitit să le 
descopere din când în când și altora ca să se bucure, 
din mirarea și pizma acestora, de două ori de ele. Scotea 
întâiu talanții grei de aur, Filipii înfășurați aparte și 
strălucitori ca și cum ar fi ieșit ieri din turnătorii. Imi 
cetea scrisul. Imi spunea povestea capului de rege sau 
de împărat cu barbă aproape asiriană sau cu față rasă 
și cărare pe frunte. Un zeu cu pălărie înaripată sau o 


349 


corabie cu vântrele deschise purta parcă acest ban pe 
căi tainice, dela vremuri și popoare moarte la alte vremuri 
şi popoare. Apoi venea rândul bănuţilor de argint și 
al bănuţilor de aramă. Fiecare își avea numărul și istoria 
lui întrun caet inventar. Se însera și nu mai isprăveam. 
El stătea aplecat peste săltărașe și cutioare, ajutându-și 
ochiul cu o lupă mare de Polifem, ca un argintar și tur- 
nător de bani al antichității, care-și cerceta monetele 
acum aduse din stanțe și tipare. Bombănea ceva fără 
înțeles. Le bătea, ca să le asculte sunetul. 

Intro bună zi a trebuit să-și ia pe umeri toată acea 
avuţie, ca Enea din Troia pe tatăl lui Anchise și să plece. 
Mica Macedonie s'a risipit în cele patru vânturi ca și 
Macedonia Mare. Sate s'au prăbușit pe urmele lui, ca 
Frăşarii dela porţile Silistrei, biserici clădite din piatră 
și după desenul bisericilor lui Ştefan cel Mare, ca aceea 
dela Regina Maria de deasupra Balcicului, au rămas de 
izbelişte în mijlocul câmpurilor. Pericle Papahagi și-a 
săpat un mormânt și s'a culcat în el. Banii păgâni câți 
i-au mai rămas și i-a pus alături, ca să aibă cu ce plăti 
la ziua întoarcerilor, pământul în care s'a gândit să se 
odihnească și să facă în același timp ca un gorgan sin- 
guratic, de pază la granițele cele primejduite. Încă un 
Macedonean, din cei mari, s'a dus dintre noi. 


350 


ROBERTO FAVA 


Adâncind cartea d-lui Braharu « Chestiunea Româ- 
nilor în Italia în timpul Memorandului», pe care a tipă- 
rit-o de curând în biblioteca lui Institutul de Istorie 
națională dela Cluj, m'am gândit la sala « Reduta» din 
acel oraș, unde ar fi trebuit cetit cu glas tare cel puțin 
un capitol. Era vrednic ziaristul Roberto Fava, care acum 
O jumătate de secol se găsea acolo, venit anume din 
Italia, ca să fie față la vestitul proces al Memorandului 
şi să apere pe Români şi pricina lor. Toată cartea, de 
altminteri, nu este decât o aducere din nou în amintire, 
împreună cu faptele de atunci, a acestui mare Italian 
aproape uitat. 

Sala forfotă de lume. Pe podiul, pe care am ascultat 
pe atâţia conferenţiari sau vorbitori Români la ședințele 
Extensiunii universitare sau la întrunirile partidelor po- 
litice, intră încet curtea maghiară de judecată, hotărîtă 
dinainte să osândească. Se face liniște. Deoparte sunt 
Oamenii cari au pătruns în istorie cu numele de Me- 
morandiști. In fruntea lor se găsește Ioan Raţiu, cu pri- 
virea ascuțită și cu obrazul parcă tăiat în piatră. Alături 
îi stă Popa Lucaci, cu ochii mari și cu buza cărnoasă, 
de om bun, la el acasă, şi de mare orator de tribună sau 
de amvon, așa cum l-am cunoscut atât în viață cât și 
pe soclul statuiei de bronz de pe piața Sătmarului. La 
masa ziariştilor a început să-și facă însemnări un om mai 
mult mic de statură, dar cu o frunte înaltă şi cu o gură, 


351 


care ia parte, mişcându-și buzele, fără să zică nimic. 
Toate vorbele nespuse le aşterne iute pe hârtie. Mai 
cere câteva foi, după ce le-a isprăvit pe ale lui, redacto- 
rului « Tribunei» dela Sibiu, care şade alături de el. 
Este Roberto Fava din Parma, prietenul nostru. Gân- 
deşte poate cuvintele pe care le va rosti în curând la 
București, după ce grozăvia osândei la 28 de ani și 7 
luni a membrilor comitetului național de la 25 Mai 1894, 
s'a întâmplat, pentru vina nemai auzită că a înaintat un 
Memoriu cu plângerile poporului român din 'Transil- 
vania, Împăratului, pe care acesta nici nu l-a deschis, 
ci l-a dat, aşa cum îl primise, guvernului dela Buda- 
pesta, care nici el nu l-a desfăcut, ci l-a trimis la Arhive, 
unde a fost găsit de Români, când au ocupat Capitala 
Ungariei, în același plic nedeslipit. Vina, dacă ar fi fost 
una, se afla în acel plic, dar plicul n'a fost niciodată 
deschis. Zice Fava: « Se aşteaptă mai presus de toate 
dela poporul Italian să îndeplinească față de Români 
datoriile de rudenie și de mare dragoste. Poporul italian 
este cu voi şi va dovedi-o în zilele acestea cu neîndoioase 
manifestații de simpatie. Să vie momentul luptei supreme 
şi el nu va șovăi, să ofere braţul său fraţilor români». 
Sau aproape cu aceleași cuvinte, într'o broșură în limba 
italiană, tipărită la Parma, în același an, 1894: « Oricâtă 
silință, oricâte apucături şi măsuri polițienești at făuri 
guvernele maghiare, cauza românească va afla totdeauna 
sprijin şi apărare la poporul italian; şi dacă va veni o 
zi în care frații Români să aibă nevoie de brațul nostru, 
noi vom răspunde la apel şi ne vom bate cu entusiasm 
alături de ei în bătălia libertăţii și a dreptului istoric». 
Qualunque sia Popera, qualunque siano le arti dei go- 
verni e delle polizie, la causa romena trovera sempre 
appoggio e difesa nel popolo italiano. Este o adevărată 
lozincă şi ni-e drag s”o rostim și astăzi ca atunci, pentrucă 
tăscoleşte în noi toată iubirea pe care o păstrăm poporului 
frate italian. 

Lucrarea d-lui Braharu învie în mijlocul grijilor de 
astăzi întâmplările de acum şo de ani. Ea face cu putință 


352 


L maia, a S 


să însoțim în drumul la Viena pe Memorandiști, în pri- 
măvara anului 1894, şi să ne umplem încă odată de cre- 
dinţa și de neînduplecarea lor sfântă față de drepturile 
noastre. Înseamnă cea mai frumoasă amintire, într’o 
vreme care nu este de sărbătoriri, ci de încordări şi de 
așteptare. 


353 


23 


MUZEE ŞI COLECŢII ROMÂNEȘTI 


Dacă sar fi putut ca Legea Muzeelor din 1932 să 
ajungă faptă, am fi avut astăzi cel puţin un inventar al 
acestor aşezăminte de cultură din România. Fără ea, acest 
inventar aşteaptă încă. Afară de studii rare şi de încercări 
de cataloage descriptive ale unor muzee mai bine orga- 
nizate sau mai norocoase, nici omul de știință nici publicul 
obişnuit nu găsesc un izvor de lămurire la îndemână. 
Muzeele româneşti sunt aproape în totalitatea lor niște 
muzee mute. Când nu sunt de faţă directorul sau un 
custode mai desgheţat, fie şi cu înfățișarea unui om de 
serviciu, cercetătorul sau vizitatorul care trec pe dinaintea 
vitrinelor sau a obiectelor expuse, trebue să se multu- 
mească numai cu ceea ce spun ele. Este prea puţin. Vorba, 
atât de nedreaptă, că România n'ar avea muzee, a ieșit și 
dintro asemenea lipsă de monografii și de cataloage. 

O revistă de cultură, cum a fost « Boabe de Grâu», 
a simţit dela întâile numere că se află înaintea unui gol 
dintre cele mai supărătoare şi, în cei cinci ani de apariție, 
n'a făcut decât să lucreze la înlăturarea lui. Până acum 
mavem alt loc unde să ae întâmpine atâta material de 
informaţie și atâţia muzeologi şi cunoscători în ramu-ă ca 
în paginile ci. « Boabe de Grâu» se pot mai cu seamă făli 
că, dintrun articol cerut în acest scop şi care nu s'a tipărit 
niciodată, autorul, d-l Victor Brătulescu, a întocmit, prin 
adausuri şi adânciri, una din cele mai bune Monografii- 
catalog de muzeu dela noi. Mi se pare că ea a adus auto- 


354 


rului și titlul de doctor. Este o mare cinste, nu numai 
pentru omul de ştiinţă, dar și pentru gen, trecut de obiceiu 
între cele umile. Directorii de Muzee pot să ia aminte, 
atât cei cari nu sunt încă doctori cât și ceilalți. 

Cum era de așteptat, Bucureștii adună laolaltă cele mai 
multe și mai caracteristice muzee ale țării. Se găsesc între 
ele muzee și colecţii de artă plastică, Pinacoteca Statului 
cu colecţii de întregire alături, ca Muzeul Simu, Muzeul 
Kalinderu, Muzeul Toma Stelian, având secții alcătuite 
de gustul și pe cheltuiala unor particulari, sau Muzeul 
Aman, care păstrează chiar un atelier și casa unui mare 
artist, în mediul unde a visat și a lucrat el. Pe lângă aceste 
organizări oficiale, lăsate în seama unor directori, cari 
sunt de cele mai multe ori niște specialiști, plini tot de 
atâta pricepere câtă le este râvna pentru așezământul și 
arta lor, se pot cerceta, întrun fel sau altul şi fac în tot 
cazul parte din patrimoniul de arte plastice românesc, 
destul de multe colecții particulare, de n'ași numi decât 
două, una la fel de cunoscută în țară și în străinătate, prin 
expozițiile internaționale, unde și-a trimis bucăţile mai 
deosebite, colecția Zambaccian, și cealaltă, mai mult bucu- 
reşteană, Colecţia Nicolae Ionescu. Dacă la ceea ce au 
Bucureştii se adaugă bogăţia de pictură şi de sculptură a 
altor orașe, Muzeul Brukenthal dela Sibiu, de pildă, măreț 
în toâte secţiile lui, cu un caracter de Muzeu general, 
sau Pinacoteca del Iaşi, Muzeul Aman dela Craiova. 
Muzeele Regionale dela Timişoara și Alba Iulia, f-umoasa 
colecție Virgil Cioflec de pe lângă Universitatea din Cluj, 
începuturile de artă mai mult locală ale Despărțământului 
Brașov al Astrei și Fundaţia tot de acolo, Alexiu, din 
Liceul Andrei Şaguna, fără să mai amintim de atâtea 
altele mai la a parte de marea circulație, fie că sunt o 
colecție regală, fie că sunt una particulară, România se 
arată ca o ţară bine împodobită și cu o viață artistică 
plină de putere. La o concentrare şi reorganizare, tot- 
deauna cu putință, am putea avea foarte ușor o Pinacotecă 
de artă naţională și o Pinacotecă de artă străină, de valoare, 
una şi cealaltă europeană. 


355 


238 


Numaidecât alături de ele trebue așezate Muzeele 
noastre de artă populară. Cel mai de seamă și la care 
trecerea aceasta se simte mai vădit este Muzeul de artă 
naţională din Bucureşti. El îşi are rădăcinile în domnia 
Regelui Carol I şi-i poartă numele. Este cel mai frumos 
muzeu etnografic românesc, deși este mai mult şi mai 
puţin decât atât. Nu s'ar putea zice că el stă, față de un 
adevărat muzeu etnografic, la fel cum stau Poeziile 
populare ale Românilor în culegerea lui Vasile Alecsandri 
faţă de adevăratele poezii populare, pentrucă mare nimic 
îndreptat, dar nu este nici departe. Indărătul lui se află 
toată creaţia populară, de unde știința etnografiei poate să 
aleagă tot ce este caracteristic. Muzeul de artă națională 
a ales numai ce era frumos. După cum casa lui Mogoş 
sau cutare scoarță are un nume şi un an cunoscut, te 
simţi îndemnat, trecând printre produsele strălucite ale 
acestei arte colective și anonime, să întrebi la fiecare 
lucru în parte de cine anume a fost ticluit. Ca izvor de 
plecare, te întâmpină încă dela intrare ceramica dela 
Cucuteni. Orizontul muzeului se lărgeşte deodată și iese 
din istorie. Muzeu etnografic propriu zis poate să fie 
numit, în schimb, fostul Muzeu al Ardealului, care nu 
ştim cum se mai chiamă astăzi și este alipit la catedra de 
etnografie dela Universitatea din Cluj, mutată şi ea la Sibiu. 
Muzeul îşi avea la Cluj ca o întregire, care îl scotea dintre 
zidurile lui şi îl întorcea în viață, Parcul dela Hoia, cu 
începuturile de muzeu în aer liber, case și stâne, coastă şi 
vale, cu oi şi cu porturi plimbate printre oameni de țărani 
aevea. Alături de el se găsesc, așezate din nou, colecţiile 
etnografice ale Astrei și în Palatul Brukenthal, colecţiile 
etnografice săseşti. La Cernăuţi se înjghebează. unul în 
Muzeul regional, iar la Iaşi pe lângă noua catedră de etno- 
grafic. Vrednice de văzut sunt colecţiile de etnografie 
locală din Muzeele dela Rădăuți și Câmpulungul Buco- 
vinei. 

Se înșiră la rând, ca mai aproape de muzeele de arte 
plastice culte şi de muzeele de artă populară și etnografice, 
muzeele de istorie și în deosebi muzeele de antichităţi şi 


356 


muzeele medievale, de artă bisericească. Cele dintâi nu se 
mulțumesc numai cu sălile și curțile unde au fost aduse 
roadele de piatră, de bronz și de aur ale săpăturilor, ci se 
revarsă peste ţară, ca să intre sub pământ și să dea astfel 
la iveală lumea ascunsă acolo de secolele cate au trecut. 
in Constanţa întâlneşti, la un colț de stradă, după ce ai 
lăsat Muzeul Dobrogei cu așa zisul mormânt al lui Ovidiu 
și alte rămășițe romane, o parte a vechiului Tomis, des- 
gropat și îngrădit cu grijă, pentru ca trecătorul să-și dea 
seama cum a fost odată cetatea. Cel puţin Muzeul dela 
Histria este chiar în inima portului grecesc de odinioară, 
cae te înconţură de pretutindeni, cu tot ce cuprindea 
atunci, case, băi, temple și cheiuri cu belciuguri de fier 
pentru legat corăbiile, numai fără oameni și fără Mare, 
și unii și alta retrase și înnisipate pentru totdeauna. Muzeul 
dela Porţile de Fier este înăuntrul Drubetei Traiane şi 
deasupra colțurilor de picioare ale Podului lui Apolodor. 
Muzeul dela Sarmisegetuza este o casă de pază, cu câteva 
obiecte de artă mai rare, între templele de Augustali și 
circurile cu amfiteatru ale Ulpiei Traiane, ieșite toate de 
sub grohotișul Streiului și de sub livezile de pruni, la 
chemarea târnăcopului arheolog. Muzeul de antichităţi 
din Bucureşti are în apropiere lespezile dela Tropaeum 
Trajani, care s'au lăsat, fără vreo altă îndreptăţire, Mu- 
zeului Militar din Dealul Filaretului. Preistoria dela 
Muzeul Municipal din Bucureşti și dela Muzeul din Piatra 
Neamţ, cu olăria lui fără pereche, deschid o privire 
neașteptată către strămoșii dela obârșiile fără nume. Un 
loc aparte trebue păstrat Muzeului de artă bisericească din 
București. Șase secole de viață românească sunt adă- 
postite acolo, dela întâile mânăstiri oltene, cu lucrări în 
piatră, în aur, în mătase și în colori, până la cărțile în care 
limba noastră s'a rostit pentru întâia oară cu tăietura şi cu 
sonoritatea proprie. Este o istorie vie a poporului nostru 
acest muzeu, prin care, când treci, auzi istoria vorbind, 
între pământ și cer. Colecţia de icoane a Comisiei Monu- 
mentelor istorice este numai ca o prelungire a lui, dar 
prelungire tainică și-măreață sunt chiar vechile mânăstiri, 


357 


nişte adevărate muzee mai mult decât case de rugăciune, 
Bistriţa nemţeană a lui Alecsandru cel Bun, Secu și Neamţu 
cu odoarele lor, Voroneţul îmbrăcat în odăjdii calde de 
fresce multicolore, ca un preot de piatră, Putna lui Ștefan 
cel Mare, Vatra Moldoviței cu smalţuri verzi a lui Rareș, 
Suceviţa albastră a Movileștilor, Curtea de Argeş de aur 
a lui Neagoe, Hurezul cu sculpturi păgânești al lui Con- 
stantin Brâncoveanu. La fel sunt, dar dintro altă lume, 
colecţiile bise iceşti ale Muzeelor săsești din Brașov ŞI 
Sibiu, care au alături, ca un izvor şi ca o prelungire, 
Biserica Neagră, cu statuile de sfinți de sub acopetiș, 
scăpate numai prin înălțimea lor de furia distrugătoa `œ 
luterană, şi biserica orășenească de dincolo, înoită cu 
totul, afară de linia arhitectonică medievală, în stil reformat. 
Cetăți româneşti, mai mult în risipă și burguri germanice, 
unele păstrate aidoma, trebue puse tot aici, ca niște secții 
ale unui mare muzeu medieval. Turnul din Sighișoara este 
astăzi el însuşi un Muzeu, pentru toată viața săsească 
dimprejur, și înfioară altminteri decât orice altă clădire 
care sar fi ales în acest scop, dacă nu mai arătoasă, mai 
bine ticluită din punct de vedere muzeal. Aceeași părere 
o capeţi când te ridici dela Muzeul din Deva, cu șerpii 
lui cu coamă şi cu rezultatele de săpături dela așezările 
romane, la cetatea din vârful muntelui, care stăpânește 
oraşul. Ea este astăzi vraiște şi când te cațări pe ziduri vezi 
până departe, prin deschizăturile de ferestre lipsă, câmpia 
Mureșului sau Retezatul. Prin pădure se strecoară aceleași 
năpârci cu coamă. Atâtea lucruri ar sta mai bine între 
pereţii dreși și daţi unui asemenea rost al cetăţii părăsite 
decât jos în vale. 

Al treilea fel de muzeu şi colecții românești sunt cele 
științifice. Deși mai târziu venit, dar nu știu dacă nu trebue 
pus în fruntea lor, ca număr și valoare de bucăţi și ca 
organizare și conducere, Muzeul de Istorie Naturală 
Grigore Antipa din București. El are o putere de înnoire 
înăuntru şi o putere de atracţie în afară, care-i dau fără 
putinţă de tăgăduire, acest drept. Se apropie, de altminteri, 
de o jumătate de secol. Ceea ce este mai minunat, este că 


358 


a 


a ieşit din priceperea şi râvna pentru știință a unui singur 
om, pe când celelalte sunt rodul unei societăți științifice, 
atât colecțiile dela Iași cât și colecţiile săsești dela Brașov 
și Sibiu. Este în același timp, un muzeu internaţional, cu 
un serviciu de piese de schimb cu toată lumea și cercetat, 
de aceea, nu numai de oamenii de știință dela noi, ci de 
pretutindeni. El se ajută și astăzi, pentru studii și împros- 
pătare, cu laboratoare și staţii hidrobiologice, cum sunt 
cele dela Tulcea, pentru Dunăre, și Mamaia, pentru Mare. 
Trebue văzute și ele, după cunoașterea așezământului 
central, tocmai pentru mai buna lui înțelegere. După 
bogăția de viață din toate părțile pământului, așezată 
pe grupuri și în diorame, ca să stea înaintea noastră în 
mediul firesc, iată și bogăţia de viață numai din țară ! 
Diorama nu mai e nevoie să fie pusă la un loc și zugrăvită, 
pentrucă înconţură la o deschidere de ușe sau de fereastră, 
cu pădurea de stuf sau cu zarea albastră a Mării, aşa cum 
a fost urzită dintru început de puterile cosmice. Peștele 
mustăcios din aquatium, cu solzii sclipitori, poate să 
treacă și să se amestece fără să băgăm de seamă nici noi 
nici el, între cârdurile de pești de afară și unul din acest 
cârd să cotească într'acoace și să-i ia locul. Păsările împă- 
jate din vitrine parcă au poposit numai acolo şi seamănă 
aidoma cu pescărușii și califarii iuți care sboară țipând 
peste case. Muzee mai mici, dar care nau de ce să se 
sfiască alături de mândria lor din Capitala României, mă 
gândesc să amintesc pe cel dela Timişoara, ispravă și el 
a unui pătimaș, și poate și colecţia, care întrece colecţiile 
obișnuite școlare, a Liceului Unit de băieți din Beiuș. In 
muzeele generale se găsesc în sfârșit totdeauna secții de 
ştiinţe, nu numai biologice, dar și geologice și tehnice, 
cum sunt cele dela Blaj, Muzeul Bibicescu dela Turnu- 
Severin, Paşa dela Galaţi și Ciurea dela Fălticeni. 

Şi nu ştiu dacă, încheiând, nu trebue să puiu între 
Muzee și o instituţie ca Academia Română, cu secțiile 
ci de manuscrise, de cărți, de stampe și de monete ieşite 
şi acestea dintr'un teasc, așa cum ies foile tipărite, Academia 
Română şi marile biblioteci de Stat dela Iași, Sibiu și 


359 


Cernăuţi. Dacă ele întrebuințează, până la măcinare, nu 
numai manuscrisele, după care a fost nevoie să se lucreze 
în cele din urmă copii fotografice, dar mai ales exemplarul 
obligatoriu din toate tipăriturile, încredințat lor spre 
păstrare și cu alte scopuri, este o vină. Colecţiile cele mai 
multe ar trebui înșirate ca în muzee, cu arătarea alături: 
nu. atingeţi obiectele ! Ne găsim pe sălile unui muzeu al 
culturii omenești sau românești scrise. Dacă nu ne mirăm 
de sălile cu hieroglife şi cuneiforme în stânci de pe valea 
Nilului sau în cărămizi de pe văile Tigrului și Eufratului, 
dela Luvru sau dela British Museum, de ce ne-am mira 
de rafturile dela Academia Română? 

Niciodată ca astăzi nu simțim mai adânc legătura noa- 
stră cu frumuseţile și lucrurile de preț adăpostite în toate 
muzeele țării, pentrucă până astăzi le știam acolo, ca 
întrun loc dela sine înțeles, şi ne îngăduiam, chiar prin 
aceasta, să le uităm și să nu le mai căutăm cu anii, tot ce a 
oprit din valurile vremii un popor întreg întro viață 
multi milenară. Astăzi este altfel. Cele mai multe din 
aceste frumuseti și lucruri de preţ au trebuit să se ascundă 
de primejdia războiului aproape nimicitor. Muzeele sunt 
goale. Trecem prin ele înfioraţi. Dacă sufletul care le 
umplea nu s’ar mai întoarce? Parcă am pierde, nu atât 
frumuseți și lucruri de preț, care s'ar putea înlocui, ci 
însăși ființa noastră, pe care o închiseserăm în ele. 


360 


COLECŢIONARUL CARE A INCĂRUNŢIT 


Este într'o zi de toamnă bucureșteană. Soarele „se 

` strecoară pieziș pe ferestre, dar are ceva din aurul și 
mireasma de pară pergamută. O gazdă de artă ne-a 
primit în casa lui, plină de tablouri, de desene și de cărți 
rare, case ar putea să fie o podoabă a orașului, şi ne arată 
fiecare lucru în parte, cu iubire. El ia câte o ramă în 
mână sau o așează într'o lumină mai bună și se uită 
la noi. Așteaptă cuvântul de încântare și de înțelegere. 
Sunt bucăți cu nume: de cutremur, fără pereche prin 
pinacotecile și galeriile noastre și după care batem, ca 
să le întâlnim, străinătățile. Intr'alte țări ele ar fi adă- 
postite în cămări de siguranţă, ca Jan van Eyck-ul din 
Muzeul Brukenthal dela Sibiu, pe care dacă pui mâna 
zbârnâie soneriile de alarmă prin tot palatul. Unii cu- 
noscători care le-au văzut, cuprinși ca de o spaimă sfântă, 
mau vrut să creadă și, fără să cerceteze, le-au pecetluit 
de copii sau de falsuri. Atâtea sunt însă dela început 
și vădit adevărate. Stai înaintea lor ca înaintea unei 
minuni. Acest Holbein trebue văzut mai de aproape, 
acest Clouet nu poate fi dat chiar atât de ușor la o parte, 
acest Delacroix vibrează de linii și de colori cunoscute, 
acești Constable, Lawrence, Reynolds, Gainsborough, 
întind deasupra noastră ca un cer englezesc, de care 
în pictură am rămas mai mult străini. Era între ei și un 
El Greco, înstrăinat fără voia proprietarului. Sunt tot 
acolo mari Italieni, mari Francezi, mari Spanioli. Un 
Tolstoi, mai tânăr decât moșneagul pe care-l avem în 


361 


ochi, ne urmăreşte prin sală, nu atât pentrucă este Tolstoi 
cât pentrucă a ieșit din mâna lui Riepin. 

Mă uit la acest om, pe care anii l-au albit și plin numaj 
de patima lui, cu alte gânduri decât poate și le închipuie 
el. Il știu din secolul celălalt. Eram un elev începător 
al școlii din groapă, pe atunci Liceul și astăzi Colegiul 
Naţional Sf. Sava. Profesorul de limba română mi-a 
rămas în cap. Era un om mic de stat, cu mișcări puţine, 
parcă numai cu rostul să poarte o monumentală barbă 
neagră. Făceam gramatică multă, privită ca un schelet 
al limbii, fără care limba sar prăbuși. Pătrundeam în 
tainele ei. O vedeam cum se face și se încheie bucată 
cu bucată. Notele erau mici și drămuite cu răceală. Nu ne 
lega dragoste de profesorul, care era mai mult printre 
noi decât pe catedră, dar îl ascultam cu încordare. Pe 
acea vreme nu-mi puteam da seama că tocmai acea în- 
cordare împiedeca să se nască dragostea şi era mal rară 
și mai puternică decât ea. Cunoştința se desfăcea de cel 
care ne-o dădea și trăia prin sine. Fapta însușirii nu 
mai era, ca la vârsta noastră, o faptă de dragoste, încăl- 
zindu-ne şi sbuciumându-ne, ci o faptă de cunoaştere, 
liniștită și rece. Profesorul se putea retrage, după ce ea 
se întâmplase, ca un seil la haină și ca o schelă la o clă- 
dire, fără să lase urmă. N'avea şi marătă nicio dorință 
să se amestece și mai târziu în viața noastră, ca o amin- 
tire din copilărie. Mai târziu l-am cunoscut pe Suchianu, 
care ma învăţat altceva, nu încheieturile limbii, pe care 
o poți desface după voie, ca să-i vezi și să-i deprinzi 
meșteșugul, ci viața ei, cu puterile de îmbrăţișare și de 
răsfrângere a oricărui gând și a oricărei frumuseți. Mi-a 
ajuns până astăzi ce am aflat dela acești doi și nici nu mai 
era altceva de aflat. 

O vreme l-am pierdut pe omul meu, nu ca făptură 
pământeană, ci ca legătură sufletească. Părăsise liceul 
nostru. Poate că nu era numai o capacitate didactică, 
dar și una administrativă. Ajunsese director general al 
învățământului secundar în Minister și apoi directorul 
altui liceu din Bucureşti. Intre școlari își făcuse o faimă 


362 


de asprime fără să i se facă și una de rău, cu toate că, 
de obiceiu, între ei, ele se amestecă. Eu începeam, cu 
trecerea anilor, să pătrund pricina. O simţisem încă din 
anii când lucraserăm împreună. Nu era profesorul Nicolae 
Jonescu, la care pot duce atâtea lucruri, o lecție bine 
fäcută, un răspuns fericit, o întâmplare din viață, un 
zâmbet, ci profesorul, nu reguli de gramatică înviorate 
de exemple din literatură, ci limba românească însăși, 
desbrăcată de orice alt farmec de împrumut decât tine- 
rețea ei veşnică. 

Spuneai, ca s'o auzi mereu lângă tine, cu ochii închiși, 
numai vorbe fără înţeles. Ea era de totdeauna, pe când 
înţelesul ar fi fost de astăzi și trecător. Il întâlneam, în 
schimb, mai des acum, când se înstrăinase, decât atunci 
când era al nostru, în drumurile mele, cu același mers 
fără grabă şi cu aceeași privire învățată să vadă îndărătul 
lucrurilor. Era ca un martor pe unde forfotea lume mai 
multă, fără 'să ia parte la forfota ci. Barba îl însoțea pre- 
tutindeni ca un semn de recunoaștere, dar parcă și cu 
rostul să lase cât mai puţin văzut din obraz, un fel de 
fereastră pe care te uiţi în suflet. De aceea ajunsese să 
i se zică, fără urmă de gluma pusă în porecle, Ionescu- 
barbă. Ne-am fi supărat să-l fi amintit cineva altfel. Bar- 
barossa, cogeamite împărat, n'a intrat cu acest nume în 
istorie, și cine râde? 

El nu se făcuse mai lumet umblând, cum umbla, 
printre oameni, ci își începuse numai a doua lui viață. 
Atunci nu ştiam și-am rămas multă vreme nedumetit. 
Nu se potrivea nici cu firea, nici cu rostul pe care i-l 
dădeam. Mă feream să-i caut în ochii, tot așa de cef- 
cetători sub ochelari, dar fără să îmbie la răspuns. II 
ocoleam. Nu-i mai dădeam bună ziua. Trebue că mă 
uitase de atunci, și de ce să-l silesc să-și chinuie aducerea 
aminte cu mine? In barba neagră și lucioasă de altădată 
s'au ales mai târziu fuioarele albe. La sfârșit au fost ca 
nişte țurțuri lipiți unul de altul de o streaşină înaltă, 
care era bătrânețea venită peste noapte. Omul umbla 
mereu. Nu găsise ceea ce căuta. Lăsase cuvântul și limba 


363 


pentru înţelegerea lumii și se întorsese spre coloare și 
pictură. Poate că era chiar ceva mai mult. Din preocu- 
pările de limbă și scris ftămăsese cu slăbiciunea pentru 
cartea veche și bibliofilă. In celălalt domeniu era aceeași 
pornire, nu pentru viața cate se trăește de-a-valma, cu 
bune și rele, frumoase și urite, ci pentru viața trăită 
şi din care s'a ales de sita secolelor și de cei mai înzestrați 
ceea ce este trainic și dumnezeesc. Studiul făcuse loc 
artei şi valorile care se făuresc sub ochii noștri, valorilor 
închegate. Nu fusese o toană, ci o altă părere despre 
lume. Omul ajunsese un colecționar, cu toate că pentru 
ceilalți nici pregătirea, nici gustul nu-l îndreptaseră și, 
cum ziceau ei, nu-l îndreptățeau într'acolo. Mersul lui 
în măsură și neîntrerupt printre noi era o expediție neo- 
bişnuită în căutarea frumosului. Iarna vieții îl apucase 
pe drum. Mai avea de umblat. 

Suntem la el în casă, o casă pusă la îndemână de o 
parohie, anume în acest scop, ca să-și adăpostească vre- 
melnic bogăţia aceasta fără preţ. Sala cea mare, încăpă- 
toare cât sala din mijloc a muzeului Simu din București, 
sau a muzeului Aman dela Craiova, este încărcată de 
pânze și de cărţi. Cele dintâiu stau pe pereţi în mai multe 
rânduri şi stau pe jos, rezemate de rafturi câte cinci-șase 
una peste alta, ca ramele la încadrator. Sunt sute și sute 
de bucăţi. Cele de al doilea sunt pe polițe, culcate sau 
în picioare, după mărime. Trebue să fie pe undeva și 
un catalog, dar catalogul lor viu, care le schimbă locul 
când vrea, este omul acesta atât de asemănător cu un 
om de acum patruzeci de ani. Atunci a început, mânat 
din alt drum mai strâmt pe această cale aproape tainică, de 
o întâmplare. Imi fac o desfătare să-i cer ceva de-aici și 
ceva de dincolo, ca să văd cum le descopere de ușor 
și cum le scoate pe toate cele în legătură. Pe unele s'a 
așternut praful. Le șterge cu mâna, ca pe un copil pe 
haine, când pleacă la şcoală şi-l vezi numai în curte că 
ieşise neperiat. Le zice numaidecât pe nume. Unele sunt 
tăieturi, furate din cine știe ce muzeu străin și ajunse 
fâșii, fâşii pe piaţa internațională. Nu mai au semnătură, 


364 


dar se cunosc după alte semne de ce artist și din ce şcoală 
vin. Bucata aceasta, de apostol plin de focul credinţei, 
cu capul întors puţin îndărăt și de coloratură roșie-că- 
rămizie, trebue să fie un Ribera. Poate că asemenea apro- 
pieri repezi, dar sprijinite pe dovezi luate din cărți, din felul 
cumpărării, sau de punere alături de alte opere de același, 
au speriat pe unii, ca să fugă şi să răspândească vorbe. 

E] și-ar dori, firește, o altă clădire, mai potrivită. Ar 
face pentru ea o nouă alegere și o altă aşezare, înlăturând 
tot ce nu este de valoare muzeală şi sigur. Astăzi recu- 
noaşte singur că are mai mult un depozit decât o co- 
lecţie de astă și o arată altora ca atare, pe când câțiva 
din ei, mai mofturoși și deprinși cu altă prezentare, 
răsftâng buza și pleacă fără să mai judece temeiul. Te- 
meiul însă, spre paguba lor, este vrednic de toată luarea 
aminte și dă de gol, la cel care l-a pus împreună, nu 
numai o râvnă şi o pricepere, dar și un noroc fără pereche. 
A fost destul voința acestui pătimaș în Domnul pentru 
ca toate aceste frumuseți, călătoare prin lume, una la 
Apus şi alta la Răsărit, să se întoarcă din risipa lor și să 
ne bucure pe toţi deopotrivă, oprite întrun monument 
pe care îl vede cu ochii minții, mai mult al viitorului 
decât al timpului de faţă. N'ar trebui decât ca un Minister 
sau un Municipiu, care au mijloacele, să dea clădirea 
potrivită și colecția s'ar schimba, fără nicio altă sarcină, 
întrun Muzeu pentru toţi, iar colecționarul, care începe 
să lupte gâfâind cu anii, mereu cu acest vis înaintea 
ochilor, întrun conservator şi custode ideal. Ministerul 
sau Municipiul, deși poftite să se încredinţeze, mau luat 
nicio hotărire și toată această comoară rămâne în calea 
furilor şi a stricăciunilor, sau poate și la izbucnirea de 
desnădejde pentru atâta nepăsare, care ar putea-o risipi 
din nou, prin vânzare, în toate vânturile. Cumpărătorii 
nu lipsesc. Unii dau târcoale de pe acun la ce-i mai bun. 
Vremurile sunt grele și omul, cel mai bogat poate, din 
România, nu este decât un biet pensionar. 

Uit acum de tot ce mă înconjoară şi urmăresc numai 
pe fostul meu profesor. Este cu atât mai ușor, cu cât, 


365 


furat de ceea ce înseamnă pentru el colecția aceasta, 
care începe să se înnece în umbră, nici nu mă mai vede. 
Parcă nu mi-ar vorbi mie, ci ar da socoteală unuia mai 
mare, de ce a făcut cu cei patruzeci de ani lăsaţi în seamă 
pentru această ispravă. Este neobosit. Este catalogul viu 
despre care am vorbit. Dacă ar scrie cele ce le spune, 
ar icși o carte cum n'avem și nu se găsește nici într'alte 
țări cu mai mulți întrupători de asemenea nebunie sfântă. 
Fiecare bucată are istoria ei, de când a ieșit din pensula 
pictosului până a ajuns în această odai:, din care de mult 
soarele de toamnă, cu lumina aurie și mircasma de pară 
pergamută, s'a retras în paraginile vinete ale cerului. 
Omul este o adevărată bibliotecă de ştiri din istoria 
măruntă a artelor şi de amintiri de lucruri trăite, unele 
vesele și altele care sfâșie inima. Mă gândesc la cât ar 
câştiga, dacă ficcare tablou şi desen ar avea alături nu 
numai autorul, titlul și anul facerii, dar și această istorie 
anecdotică a unei, de cele mai multe ori, minunate călă- 
torii pe pământ. Istoria ar fi adesea tot aşa de prețioasă 
cât şi lucrarea de artă. Sunt biografii de artiști români 
cari i au fost prieteni și pe care nimeni nu le cunoaște. 
Sunt artişti, pentru cari ar trebui pregătit alt loc în istoria 
artei românești. Bucăţile doveditoare, înmănunchiate cu 
acest gând, se află împrejurul nostru Așa este cu neno- 
rocitul de Vâlsan sau Marinescu pe numele lui de acasă, 
amestecat întrun scandal artistic și scufundat în el, deși 
fără vină. 
Avea o îndemânare, care a fost folosită de alţii, ca 
să vândă unor amatori, schimbând numai semnătura, 
tablouri de Grigorescu, care să nu fie de Grigorescu. 
Uite aici, înșirate pe lângă pereți, priveliști, pe care unii 
cunoscători le-au crezut de Andreescu. Le-au și cum 
părat ca atare, ceea ce le putea dărâma nu numai punga, 
pe care o poţi umple la loc, dar și faima de expert, pe 
care, după asemenea încercări, no mai capeţi îndărăt. 
Au alergat la această sală îngrămădită și au ieşit uimiți. 
Vâlsan avea dreptul la o expoziţie postumă și la o rea- 
bilitare. Ea va veni poate, pusă la cale și făcută de alții, 


366 


dar în niciun caz fără bucăţile de probă strânse de acest 
colecționar, la care atâţia alţii din puţinii pe cari îi avem, 
sau învățat să privească de sus. Vorba șoarecului sau 
leului din La Fontaine: Adesea ai nevoie de-un mai mic 
decât tine, On a souvent besoin d'un plus petit que soi. 
Dar când am văzut, la etaj, odaia de culcare a aceluiași 
colecționar, care, ca să le păzească mai bine sau mai de 
grabă ca să nu se despartă nici în somn de ele, doarme 
cu cele mai prețioase și strălucite bucăţi ale colecţiei? 
Suntem vechi de zile şi am văzut atâtea, este al vârstei 
noastre să nu ne mai lăsăm mișcați de orice arătare amă- 
gitoare a lumii acesteia, dar cine mar putea ţine de rău, 
dacă nu mă ţin nici eu, după atâtea zile dela întâmplare, 
că abia am fost în stare să-mi ascund prin colțuri lacri- 
mile? Casa aceasta de frumuseţe și de viață are să-mi 
rămână pentru totdeauna scumpă, ca și omul care a 
înjghebat-o, pentru tot ce mi-a arătat și pentru aceste 
lacrimi. 


367 


JEAN STERIADI 


In cel puţin patru săli mari din București, timp de 
aproape opt luni pe an, pictorii români trec, între pânzele 
şi desenele lor, pe dinaintea ochilor mirați. Oamenii vin, 
de fiecare dată, unii lacomi și alții sfioşi, ca să-și înnoiască 
dela ei merindea de frumos. Avem câteva muzee de arte 
plastice, cum avem şi o schiță de pinacotecă națională, 
dar creşterea artistică a lumii românești se face mai cu 
seamă aici. Arta nu este ca dincolo, desfăcută de viaţă și de 
mult încheiată, ca o înşirare de valori istorice și pedago - 
gice; ea parcă se închiagă abia acum și numai pentru noi. 
Colorile sunt încă umede. Pomii foşnesc. Umbrele de nori 
de pe canaluri se plimbă și acopăr când o parte de prive- 
lişte, când alta. Portretele își au modelele în sală, de unde 
ar putea să urce în rame, iar imaginile lor să se amestece 
între privitori. Pictorul este și el de faţă. Dă o lămurire. 
Râde întrun grup. Viaţa se face artă și arta viață în 
mijlocul nostru. Niciodată n'am crezut că le înțelegem 
mai bine pe amândouă. Ne simţim limpeziţi şi înălțaţi, 
cu tot mâlul din suflet căzut la fund. Aceasta e desfătarea 
şi e şcoala expozițiilor de astă. 'Trebue de aceea, să le în- 
tâmpinăm ca atare și să ne lăsăm în voia înrâuririi lor bine- 
făcătoare. 

A ieşit zilele acestea o monografie cu reproduceri 
îngrijit făcute, care vrea să ţie locul, pentru cei rămași 
departe de asemenea manifestări sau aplecați către studiu, 
aşezării la rând în cea mai bună lumină a bucăţilor de 
natură mai adevărate decât natura. Aduce pe unul din 


368 


[i 


maeştri, artist cu nume făcut şi care deşteaptă numaidecât 
în minte un stil al său. Este vorba de Jean Steriadi, nu toată 
viața și nici toată opera, ci numai desenul, întrun veş- 
mânt însă, care este strălucit. D-l George Oprescu a scris 
o prefață. Sunt câteva pagini de dialog socratic, între un 
vorbitor care e autorul, uşor de urmărit într'o erudiție 
bogată atât de nume proprii cât și de păreri și directive, 
şi între alt vorbitor, care suntem noi toți, plini fiecare de 
obiecțiile lui și mult mai anevoie de cuprins. Este mai 
mult o apărare, care se schimbă treptat întro laudă a 
desenului. Cine-și mai aduce aminte de o pagină a lui Ana- 
tole France, unde aproape se cântă răsfrângerea pe cer de 
iarnă a unui pom lipsit de frunzele, care-i ascundeau 
înainte făptura subțire, ca o rochie cu volane un trup 
frumos? Dar peste scrisul d-lui George Oprescu şi peste 
așezarea grafică a d-lui Cristea Guguianu, dela Galeria 
Artiștilor Români, editoarea acestei monografii, se des- 
voltă în voe și umple orizontul Jean Steriadi însuși. 
Zadarnic se așează întrun colț, încovoiat puţin și cu 
capul între umerii mari, ca la o expoziţie din sala Dalles 
unde ar avea doi pereţi acoperiți de pânzele lui, corăbii 
vechi ancorate întrun port de legendă sau pajişti cu mult 
verde, ca să nu fie astfel văzut de cei cari intră. Este el, 
cum îl cunoaștem, din cele două litografii dela început, 
trase în presa de mână, un Luchian în jeţul lui de suferință, 
ca o închinare tovarăşului de breaslă fără noroc, aerian și 
gata să se despartă de pământ, și un Zambaccian, prea 
greu și negru în schimb, mai mândru parcă de judecata 
proprie fără greş decât de lucrarea pe care o ţine pe ge- 
nunchi. Este un condeiu ascuţit și ușor care, dintrun 
păenjeniș de linii amăgitoare şi fără niciun înțeles, desprinde 
deodată un chip cunoscut. Este ca într”o apă clătinată, 
care, pe măsură ce se așează, oplindeşte aidoma lumea de 
deasupra. Așa ni se arată George Enescu, furat de cântec, 
întins înainte, parcă ar asculta o solie de sus pe care n'ar 
face decât s*o dea mai departe, dintr”o vioară spiritualizată 
până la fior şi la suspin, așa Anastase Simu, rând pe rând 
ursuz și repezit, cu un întreg Muzeu îndărătul lui, și așa 


24 3 309 


Medrea sau Pallady, unul statuar ca un cap clasic privind 
o horă de fauni și altul închis în sine și plin de umbre, 
ca un turn ciuntit de Notre Dame de Paris pe o zi de 
ploaie. Câteodată este câte un întreg port de Olanda, cu 
remorchere şi vase de pescari legănate puţin de vântul 
de dimineață. Apele, sbârlite şi ele ca o blană, de aceeași 
suflare, când aici şi când dincolo, fugind spre larg și 
întorcându-se, ies din pătratul de hârtie și se revarsă peste 
zăgazul lui. Două fete cântă la pian, băgătoare de seamă și 
scrobite ca întrun alt pământ, în casa unui lord de ţară, 
în care ne-am uita pe fereastra lăsată deschisă. Este ca un 
interior și un alb și negru de Whistler. Bunica dela 
Louvru stă în odaia de alături, cu rochie neagră de taffetas 
și cu boneţică albă. Ascultă, fără să pară, la cântecul lor. 
Dragele de ele ! O pisică se întinde peste toate, leneşe ca o 
greutate de pus pe hârtie. 'Toarce ca întrun basm, pe când 
condeiul desenatorului aleargă înainte și scoate din același 
păienjeniș de linii alte şi alte făpturi. Ne credeam într'o 
lume aevea, pe unde am trecut şi noi odată și eram numai 
în atelierul unui artist, care le face şi le desface toate după 
o toană. Toana se chiamă vis de artă. Totul este agerime 
de ochiu care nu se teme să meargă până la caricatură. 
Frăgezimea vederii și ştiinţa compoziţiei trebue căutate, și 
una şi alta, în altă parte. Atelierul mai are şi sala cu geamuri 
mari și cu șaluri şi arme, în care n'am pătruns. Desena- 
torul este linie şi inteligență, dar pictorul este coloare 
şi extaz. Steriadi este amândouă. v 

Lui i-a plăcut să se autoportretizeze întro cafenea, 
cu tacul în mână, îndărătul unui biliard. Se uită jalnic la 
noi şi pâcâie dintro ţigară groasă de foi, care este mai 
mult scrum decât tutun. Nu poate să scape. Este prins 
bine pe un carton din această monografie. Partenerul lui, 
de partea de dincoace, din spre noi, a biliardului, are o 
mişcare largă de braţe, parcă ar da o cortină la o parte ŞI 
at face o prezentare. Eu aşi fi ales un alt moment și o altă 
ipostază. Dacă era vorba de o trăsătură de umor, trebuia 
mers până la capăt şi aleasă cea mai dureroasă. L-am 
văzut așa foarte de curând, la o deschidere de Salon Oficial. 


370 


Jean Steriadi era în juriu se trezise cu sarcina, atât de râvnită 
de alții, să rostească obișnuitul cuvânt inaugural. Il rostea 
pentrucă n'avea încotro, dar l-ași fi dorit păstrat de pro- 
priul condeiu între aceste foi. Iti venea în minte fără să 
vrei întrebarea de demult a lui Molière: Ce dracu-a avut 
să caute pe acea galeră? Era roșu și plictisit, cu ochelarii 
pe nas și înconjurat, dar văzute numai de noi, de toate 
pânzele cu moi colori de ideal, pe care le-a zugrăvit, de 
toate desenele, acestea și altele necunoscute, și mai ales 
de roțile acelei mori aduse din Olanda care se învârtea 
peste capul lui și-i răvășea părul. A fost născut și s'a 
pregătit ca să fie acel cavaler al idealului și nu era de 
mirare că toată opera de atunci venea, de pe unde se 
găsea risipită, ca să-l vadă oficializat și lXudând, mai cu 
seamă, ce nu credea. Mai are un desen de făcut. Este acesta. 
Spiritual cum este, ni-l va da și pe el. Monografia se va 
îmbogăţi cu încă o foaie, cea mai prețioasă, artistul di- 
rector de Muzeu al unui colecţionar, care a avut cu totul 
alte însușiri decât acelea ale unui om de gust plastic, 
membru în comisii, expert. Cu o singură trăsătură de 
pensulă, Jean Steriadi poate însă să le șteargă pe toate și 
să scoată din neființă, acoperindu-le, una din vedeniile lui 
de soare. Desenul ne duce la pictură. Muzeele din 
Bucureşti sunt deschise. Să-l căutăm. 

Eu am să-l văd totdeauna pe un drum alb la Balcic, 
pe întâia prispă, de unde se arăta, peste acoperișuri, marea. - 
Picta la o răspântie, sub casa mea. Era într'o vară nu prea 
de mult. Se apropia şi se depărta de pânză. Schimba o 
pensulă mai groasă cu una mai subțire. Mi-aduceam aminte 
de bucățile de el, de pe aceleași locuri și care-mi plăcuseră 
mai mult. Era întâiu o vedere peste coamele de olane 
bătrâne ale morii dela Palatul Regal. Niciodată n'am 
întâlnit, într'o potriveală mai caldă și mai catifelată, roșul 
aprins cu albastrul adânc. In aceste două colori puse alături 
era tot Balcicul, ca o melodie întrun instrument numai cu 
două coarde. Şi pe urmă trebue să aveți cei mai mulți 
în minte mahoana aceea smolită, cu un chenar de coloti 
luminoase, scoasă cu pieptul înalt pe uscat. Nu mai știu 


371 


24* 


dacă se vedea lângă ea marea, pentrucă nu trebuia. Marea 
o ducea cu ea, întreagă, o ducea cu valurile şi cu depăr- 
tarea, cu cântecul vâslaşilor şi cu întâia stea a serii. Atunci 
mi-am dat seama că Steriadi este cel mai ma 'e poet liric 
al paletei, pe care îl avem. Alții pot să fie mai puternici 
şi mai avântaţi, să aibă o coloare mai concentrată și un 
desen mai tăios, care intră în inima lucrurilor. Dar care 
altul leagănă sufletul ca el? Care umple de liniștea și de 
farmecul lui? 

Am coborit fără să mă simtă până în spatele lui și l-am 
privit lucrând. Punea o coloare întrun loc şi alta tocmai 
în celălalt capăt, fără nicio legătură. Printre casa, la umbra 
căreia se aşezase, şi dealul dela dreapta noastră, se vedea 
malul cu plopi şi cu viță de vie și capurile și golfulețele 
intrând unul în altul și tot mai slăbite de o påclă albastră, 
până la Ecrene. Erau locuri căzute în paragină încă dela 
Elenii de demult, și pe care le-a zămislit a doua oară 
sufletul românesc, dându-le din viața și din iubirea lui 
de frumos. Steriadi nu picta al nu ştiu câtelea motiv de 
Balcic, ci împlinea această faptă de credință. Priveliştea 
dinaintea noastră se apropia şi se așeza pe pânză. Trăsă- 
turile, care păreau fără legătură, se uneau şi dădeau a doua 
oară acel colț dumnezeesc de lume. Pictorul s'a oprit 
şi Sa mai uitat odată, ștergând pensulele, la ceea ce avea 
înaintea ochilor și la ceea ce lucrase. Așa am să-l văd 
totdeauna pe Steriadi, și-l văd și acum, răsfoindu-şi albumul 
acesta ceruliu, cu nun.ele mare și negru în frunte, întrun 
Balcic fără moarte şi în rama lui de safir și de aur. 


372 


ȘTEFAN POPESCU 


Sunt mulți cunoscători între noi cari cred și se ostenesc 
să-i facă să creadă şi pe ceilalți, că dintre toate artele, pictura 
stă în România de astăzi la locul de frunte. Avem pictori 
mari, cari ies unul din altul, fără să se asemene, dat fără 
să rupă firul. In jurul lor roiesc și se desvoltă şcoli î întregi. 
Bogăția și bucuria de creație, nicăieri nu sunt mai vădite. 
Am ajuns la un fel de vedere a lumii, care este numai 
al nostru. Soarele a căpătat pe paletele românești o na- 
ționalitate. Noi o băgam mai puţin de seamă. Străinii au 
fost cei dintâiu să ne-o spună și am deschis ochii mari. 
Am început să cercetăm expoziţiile și muzeele de pictură. 
Deschiderea Salonului Oficial de arte- plastice face mai 
multă vâlvă la București decât orice premieră de teatru, 
ca să nu mai amintesc de orice apariţie de carte, fie şi 
de scriitorii cei mai iubiți de public. Sunt pânze de 
artişti băștinași, cari se cumpără cu milioane. Să ai un 
Luchian sau un Andreescu, un Pătrașcu sau un Pallady, 
te aşează în rândul fericiților şi-ţi dă numaidecât un loc 
aparte în societate. Am văzut oameni rămaşi întrun 
adevărat extaz înaintea unui tablou lumesc, aşa cum nu 
i-am văzut în fața unei icoane, chiar făcătoare de minuni 
și dăruită țării de Paleologi dela Bizanţ. Când am vrut 
să dau un înțeles mai adânc Poeziilor populare ale lui 
Alecsandri, a căror tipărire mi-a fost dată mie în grijă, 
mi sa părut că în niciun alt chip no puteam face mai 
bine decât împodobindu-le, ici, colo, cu reproduceri 
după Grigorescu. Iată ia lui ciobänaş, venind la 


373 


vale, cu un câine înainte și cu oile alături. Cerul dealu- 
rilor noastre îl înconjura. Mireasma florilor, pe care le 
călca, umplea paginile. Era ca o Mioriţă, luată vorbei 
şi cântecului și încredințată colorilor. O înţelegeam mai 
bine, oglindită deodată în două arte și parcă mai ușor 
și mai deplin în arta pentru ochi decât în arta pentru 
urechi. Alecsandri și Grigorescu trăiseră în aceeași vreme 
și simţiseră la fel. Oricât de deosebite le fuseseră ro- 
stuzile, condeiul unuia și pensula celuilalt fuseseră pline 
de aceeași lumină și bucurie de viaţă. Acum, când trebue 
să iasă o ediţie a poeziilor lui Eminescu pentru popor 
și a fost vorba de întrebuințat mijloace asemănătoare, 
pentru ca fiecare bucată să aibă un răsunet nou, alegerea 
a căzut dela început pe Andreescu. Pictorul suferea de 
aceeași nemângâiere și a văcuit și a murit aproape ca 
poetul. Opera lo: se cheamă și se întregeşte. Veţi privi 
în curând o copertă neașteptată, cu pajul lui Andreescu, 
în hăinuțe de mătase și cu panglici de copil șăgalnic, 
pe un fond albastru tare și tremurător, cum trebue să 
fie văzduhul acolo unde stau atârnate stelele și care 
este Pajul din « Luceafărul». Versurile nemuritoare se 
pierd în colorile amestecate de pensulă, ca să se ridice 
înaintea noastră într’o îndoită făptură. Nu ştiu dacă Gri- 
gorescu cetise Mioriţa, dar profesorul de desen dela 
Buzău nici nu bănuia existenţa « Luceafărului», care a 
apărut numai la un an după plecarea lui atât de timpurie 
de pe pământ și, cu toate acestea, nimeni nu l-a prins 
mai bine, nu atât sau nu numai în subiect, ci în stare 
de suflet. Pictura este destul de puternică, pentru ca să 
pătrundă în poezie și să ne ajute ca să-i găsim înțele- 
surile ascunse. e 

Ca o mărturisire a acestui adevăr, au început să iasă 
tot mai multe monografiile de artă. Cea mai cunoscută 
are 30 de ani vechime. A scris-o Vlahuţă despre Gri- 
gorescu, încercând mai puţin prin analiză şi caracterizări, 
pentru care mavea pregătire, cât prin descriere caldă să 
ni-l aducă aproape. A fost ca a doua Românie Pito- 
rească, cea dintâiu luată de-a-dreptul după țară, așa cum 


374 


se: desvăluia călătorului simţitor, iar cealaltă, după cel 
mai bun zugrav al ei, urmărit în fiecare lucrare și urmărit 
deopot-ivă în viață. L-a dus mai departe pe întemeie- 
torul semănătorismului, care privea în pictor nu numai 
pe artist, dar și pe un mare întrupător al mișcării, un 
alt semănătorist judecător sigur de artă, Virgil Cioflec, 
în cele două cărți despre Grigorescu și Luchian. Cea 
mai nouă monografie de acest fel este de ieri. Prilejul 
l-a dat Pictorul Ştefan Popescu, iar textul, d-l George 
Oprescu, criticul nostru de catedră. Este, în întâiul rând 
și ceea ce o deosebește de tot ce s'a tipărit până acum 
la noi, un număr dintr'o colecție. Colecţia a început cu 
Ressu și a utmat cu Stetiadi. Sunt, așa dar, dovezi că 
are să meargă mai departe. Ceea ce se făcea mai înainte 
întâmplător, are să se facă de azi încolo după un plan 
de lucru larg. Dar s'a putut ajunge chiar la îngrădiri 
de bunăvoie, care îngăduie o adâncire negândită a cer- 
cetării. Această colecție, de pildă, nu îmbrățișează opera 
întreagă a unui artist, în care ușor se poate pierde cineva, 
ci numai o parte, bine legată în sine. Este o colecţie 
a maeștrilor desenului. Pentru cei mai de seamă coloriști, 
pe cari îi avem, nu ni se dau decât bucăți în alb şi negru. 
Desenul stă la începutul și se întâlneşte și la sfârşitul 
picturii. Coloarea este ca o înflorire scurtă la mijloc. 
Desenul se poate reproduce, fără nicio greutate. Lito- 
grafuile, inciziile pe aramă și xilografiile se trag și așa, 
prin firea lor, în mai multe exemplare, pe când o pânză 
€ singură și jocul însuși al luminii, în toate colorile curcu- 
beului, care nu poate fi niciodată înmulțită prin mijloace 
tehnice. Pentru oamenii de artă, cari văd aşa, şi cei mai 
mulți văd așa, până şi reproducerile Alinari, ajunse la 
o culme de asemănare, sunt o barbarie. Colecţia noastră 
nu poate fi lovită de această învinuire. Ea cuprinde 
numai desene. 

Ştefan Popescu este un liric. Desenul ca și pictura 
lui sunt o artă de plin aer. Precumpănește, de aceea, 
priveliștea. Chiar dacă tabloul e un mănunchiu de flori, 
ele parcă sunt văzute de aproape și mărite, ca părți dintr'un 


375 


întreg mereu de față. Vestitele lui sălcii din baltă, cu 
trunchiul boboroșat și crăcile sburlite, chiar când sunt, 
ca de cele mai multe ori, una singură, aceasta le închipuie 
pe toate celelalte. Ele nu se pot desface din cadrul cel 
mare. Pictorul nu gândește, ci răsfrânge, aproape fără 
amestec. O poezie dulce se lasă peste toate. Treci printr”o 
lume de mătase și de catifea. Este o lume mai mult de 
basm, de aceeași urzeală, urzeala basmului prin care 
treci fără să te împiedeci de ceva tare. Dacă vrei oameni 
de pe pământ și probleme ale colorii, trebue să te duci 
în altă parte. Pictorul a ajuns la cumpănă și la împăcare. 
Nu vă lăsați amăgiţi de ploaia care cade piezișe și grea 
peste o livadă cu plopi mari dela Florica. Nu vă așteptați 
la trăsnete și la schimbări năprasnice de decor. Ploaia 
de aici, ca în Parcul dela Marly al lui Ludovic al XIV-lea, 
nu udă. 

Are să mă urmărească totdeauna, din lucrările lui, 
una mai ales. O văd, cu ochii minţii, la marginea zării, 
ori de câte ori un străin îi spune numele, fie ca să-l laude, 
fie ca să nu. Ar putea să fie măreaţă și nu este. Nu este 
decât liniştitoare și nesfârșită. Trebue să fie din balta 
Brăilei. Apa Dunării sau a unui braţ al ei curge pe la 
mijloc într’o şuviță dreaptă, în aceeași linie cu rama. 
In fund, se vede o verdeață, care se topește puţin de de- 
părtare și mai mult de o cădere a serii abia bănuită. Mai 
este lumină în aer, dar soarele a asfinţit. In față sunt sălcii 
și plopi monumentali, acoperind o jumătate din vedere 
şi lăsând liberă cealaltă jumătate, ca să se poată des- 
fășura în voie alaiul de bărci cu pânze, care trece, ca în 
somn, fără să se miște. Pânzele sunt umflate, una este 
portocalie, alta este albastră şi așa mai încolo. Trebue 
să fie pânze în toate colorile pământului, pentrucă nu 
sunt numai cele care au ajuns în dreptul nostru, ci atâtea 
altele, nenumărate, îndreptându-se încet spre noi și, deo- 
camdată, în afară de raza ochiului. Este un tablou al 
apei, poate unul dintre cele mai bune, sau nu bune, vor- 
bitoare din câte am văzut. Este apa însăși odată. Dar, 
ca un motiv pe care orhestra îl ia şi îl reia, trecându-l 


376 


pe rând altui și altui instrument, lângă apă sunt sălciile 
și plopii, dar nu pentru ei, ci ca să se oglindească în unde 
și să le facă mai bine văzute. Este apa a doua oară. Băr- 
cile, care plutesc în șir, nu sunt încărcate decât de vânt 
şi poate de seară, nau viaţa lor și înseamnă apa a treia 
oară, paşii ei neauziți, care calcă pe dinaintea noastră 
și se duc fără popas. Nu este însă un desen, ci o pânză 
în uleiu, ceea ce nu împiedecă s”o văd și aici, în această 
lume mai rece și mai nemișcată de alb și negru. Este 
pentru mine întreg Ştefan Popescu. 

De câte ori dau prin Ploești, mă abat şi pe la Liceul 
Sfinții Petru și Pavel. Cred că pictorul a învăţat acolo, 
dar nu din această pricină o fac. Se găsește în cancelarie 
o pânză de dimensii mari, întro cadră utiașe, cum nu 
se mai lucrează astăzi nici pentru palate regale. Este un 
Murillo, cu doi băieți oacheși și desculți de ai lui. Este, 
fireşte, o copie. Murillo rămâne catifelat și dulce, chiar 
când scena ar trebui să fie realistă și aspră sau de-a- 
dreptul umoristică. N'aveţi să vă gândiţi decât la ceilalți 
băieţi, cari-și caută în sân, dintro altă pânză. Până adi- 
neaori trebue să se fi scărpinat, dar acum și-au băgat 
repede mâna pe gura cămășii și urmăresc înăuntru ceva 
tainic. Pânza de pe peretele cancelariei liceului din Ploeşti 
a izbutit să fie și mai dulce decât originalul. Copietorul 
a fost Ștefan Popescu tânăr, când își făcea o parte din 
şcoală pe la München. El spunea de atunci, pentru crice 
cunoscător, ce cale avea să apuce. Pe acea vreme coloarea 
lui fundamentală era galbenul luminos de coaje de lămâie, 
care s'a făcut galben-roșu de lut mai târziu și este astăzi 
un albastru care merge spre verde. Ni sa părut că acea 
copie mărturiseşte mai mult despre firea adevărată și 
neschimbată a artistului, pe care ela adus-o cu sine, 
decât orice lucrare proprie, chiar din vremea de stră- 
lucire și de încredere. Copia nare semnătură și directorul 
mar dori nimic mai fierbinte decât să-l cheme odată pe 
pictor și să-l pună să semneze. Parcă mar fi mai de preţ 
semnătura de astăzi, fără scris, şi care se găseşte în fiecare 
trăsătură de pensulă și dă de gol numaidecât pe artist ! 


377 


Cele vreo 35 de desene reproduse în monografie, 
cuprind o lume. Prin această lume, care este a lui Ștefan 
Popescu, se străvede și lumea care este a noastră și a 
urmașilor. Nu se poate să nu le rămână tuturor dragă 
și să nu intre în zestrea de artă a ţării. Meşteșugul este 
sigur și de atâtea ori propriu, de găsire nu numai a liniei 
și a petei care cheamă din amintire sau scoate din nimic 
o priveliște, dar a forului avut de artist atunci și închegat 
pentru totdeauna într”o mișcare de creion sau o trăsătură 
neagră de pensulă. Sufletul este fără zguduiri. Ele nu 
pătrund în artă în niciun fel. Un romantism, care a pă- 
tăsit marile întrebări, ca să păstreze subiectele şi dorul 
de altceva decât ce face viața de toate zilele, se lasă 
liniștit peste toate şi umple și netezește întreruperile și 
adâncurile. Alături de Ștefan Popescu, în opera lui, nu 
de colorist, ci de desenator, ești ca lângă un tovarăș de 
drumeţie, care ştie să te ducă prin locuri frumoase, dar 
ştie și să tacă. El le lasă pe ele să vorbească și întoarce 
numai rareori capul la tine și zâmbește. In ce privește 
pe atâţia alți pictori, am dorit să-i văd la lucru, în fața 
modelului, fie că era un golf de mare la Balcic, fie că 
erau trei mere și o tingitică de aramă pe o măsuţă de 
atelier. Din fiecare trăsătură se alegea arta, care are alt 
graiu atunci, când se face, decât la urmă, când este de- 
plină, mândră și închisă în sine, înaintea privitorului. 
Arta aceea, numai a artistului, care este căutare și durere, 
în clipele ei de zămislire, şi este numai formulă întrupată, 
mai fericit sau mai puţin fericit, în pânza sau în cartonul 
gata de expus sau de vânzare. Pe Ștefan Popescu n'am 
dorit niciodată să-l văd lucrând. El mi sa părut că este 
un artist, care nu luptă, ci se dă liniştit şi firesc, o apă fru- 
moasă și moale, caresadună în ea frumuseți şi moliciuni şi de 
aceea de nimic nu se sperie decât de mișcarea care tulbură, 
şi nu un pârâu vijelios mapându-și calea, neașteptat la 
orice cotitură şi umplând de cântec tot muntele. Este, prin 
subiecte şi tratare, pictorul nostru romantic. A fost și 
Delacroix! Numai că Ştefan Popescu este dintro vreme 
târzie, când revoluțiile în artă poartă numele altor curente. 


378 


Vorbeam de pictură și desen, care pătrund astăzi în 
domeniul de astă multiplicată și la îndemâna tuturor, 
al cărții, nu ca artă a lustraţiei, adică o încercare de trans- 
scriere a unei pagini de text cu mijloace plastice și prin 
aceasta o artă aplicată, ci ca atare și în sine, pentrucă 
atât pictura şi desenul, cât și cartea mau ştiut mai înainte 
una de altele și s'au întâlnit gata făcute, numai prin 
înrudire și ca să-și sporească viața prin suprapunere. 
Bolintineanu se potrivea cu Aman, Alecsandri cu Gri- 
gotescu, Eminescu şi el cu Andreescu. A ieșit acum 
câțiva ani o carte de versuri, aproape patriarhale, deşi 
fremătau de viață de astăzi, în format mare de artă. 
Din loc în loc plopi rotați umbreau paginile. Erau plopii 
lui Ştefan Popescu. In crăcile lor versurile se făceau 
păsări și-și cântau cântecele, care erau şi ele, ca și crăcile, 
creații romantice. Rar s'au găsit mai bine și ei singuri, 
nu prin punere alături de afară, doi artiști. Volumul era 
Florica de Ion Pillat. Cetiţi o poemă de Ion Pillat ca 
să intrați numaidecât în lumea de colori și de linii a lui 
Ștefan Popescu. Staţi înaintea unui desen de Ştefan Po- 
pescu, unui desen sau unei mari compoziţii în coloare, 
ca să vi se lumineze de toate luminile, pe care le ascunde 
în ea, poezia lui Ion Pillat. 


379 


OLGA GRECEANU 


Avem între noi o mare călătoare, pe care cei mai mulți 
mo cunosc, deși ea se mărturiseşte, în felul călătorilor, cu 
fiecare nouă faptă. Nu este vorba de o cățărătoare pe 
înălțimi, de unde se întoarce cu âmintirea singurătăţii și 
cu un mănunchiu de flori de munte. Nu este nicio înconţu- 
rătoare a pământului sau o iscoditoare de țări tainice, de 
ispahanuri îngropate sub ruine istorice și sub trandafiri, 
de unde să ne vie ca de pe altă lume de minune. Călătoarea, 
despre care vreau să spuiu câteva cuvinte, călătorește ca 
să-și decopere sufletul și te miri uneori de ce se mișcă din 
„loc în loc; pentrucă ar putea să facă tot atât de bine ca 
faimosul scriitor francez, învățat la școală, călătorii în 
jurul odăii ei. Nu vă lăsaţi amăgiţi de înfățișarea pe care 
o au cărţile acestei femei. Cea dintâi este de-a-dreptul o 
călăuză prin Bucureşti, scrisă în franțuzește, poate din 
gândul să fie de ajutor streinilor, așa cum i-au fost ei de 
atâtea ori cu volumașele lor de lămurire printr'un oraș 
sau printr”o ţară. I-am cetit şi eu această carte și am aflat 
pe fiecare pagină, cu lucruri cunoscute de mine tot atât 
de bine, rostul ascuns al plimbării prin trecutul și zilele de 
astăzi ale celui mai mare oraș românesc. Olga. Greceanu 
iubea Bucureştii şi-l străbătea în toate colțurile ca să şi-l 
arate întâi sie şi numai apoi celorlalți. Fapta ei era o faptă 
de iubire. Această îngrămădire de case și de uliți, de biserici 
și de grădini, avea un glas, adânc și mângâ.ietor, pe care 
scriitoarea îl auzea și voia să ni-l facă auzit şi nouă. Era 
o înviere, nu în linie şi în coloare, ci în duh. Cetatea 


380 


Dâmboviţei creștea din pământ înaintea noastră ca un 
chivot de aur, pe care meșterița evlavioasă îl ştergea cu o 
piele de căprioară ca să-l facă să strălucească în lumină, 
cu toate turlele, cu toate ferestrele și cu toate secolele. 
Inainte credeam numai că-l știm; acum începeam să-l 
înțelegem. Mi-aduc aminte că, atunci când am văzut o 
pictură făcută de Olga Greceanu, pe pereţii unei case din 
București, poate la Bisetica Antim, a Mitropolitului artist 
din vremea lui Constantin Brâncoveanu, în sala de ședințe 
a Sfântului Sinod — dacă n'a fost în altă parte şi mintea 
nu mă mai ajută —m'am gândit fără să vreau la lucrarea 
dela Pantheon-a marelui pictor francez Puvis de Chavan- 
nes şi la sârguința lui iscusită să crească frumuseţea mai 
veche a metropolei franceze cu alte frumuseți. Acele 
istorii de sfinți ale pictoriţei românce, puse la un loc 
aproape de taină, unde numai puţini le văd, erau ca un 
veşmânt colorat aruncat pe umerii orașului. Il înălțau 
prin podoabă şi prin sfințenie. Ii dădeau un nou capitol 
în călăuza pe care călătoarea o însemna în rânduri scrise 
cu litere mari și drepte, femeiești, pe foile ei într'altă 
limbă. 

O altă carte a d-nei Olga Greceanu a fost zugrăvirea 
unui hagialâc la locurile sfinte. Cunoaştem mirarea boie- 
rilor noștri de demult, care ajungeau mânaţi de credință 
până acolo unde a trăit și a pătimit Isus. Un Spătarul 
Mihail Cantacuzino a adus cu el amintirea mânăstirii de pe 
Muntele din Pustie al 'Tablelot Legii și, când a fost să 
ridice la întoarcere un locaș de închinare, l-a aşezat tot 
la un loc ferit şi înalt și i-a dat același nume. Chiru Nanov, 
când s'a hotărît aproap: în zilele noastre, să bată aceleași 
cărări de apă, a făcut o dare de seamă din care n’a uitat 
nimic, nici chiar fiorul de evlavie. Gala Galaction și-a 
- căutat sufletul în Pământul Făgăduinţei, suflet rănit de 
toate pietrele drumului și a scris unelc, dacă nu din cele 
mai frumoase, din cele mai mișcate pagini ale lui, dăruite, 
ca un al pattulea Rege mag, pruncului Dumnezeesc. Erau 
prea lumești de gătite, dar anume ca să fie mai scumpe 
și darul, mai vrednic de dăruitul cel fără de asemănare. 


381 


Gala Galaction, care ne-a dat ca un alt Nicolae Milescu, 
nişte alte Sfinte Scripturi româneşti, a rămas totdeauna 
aproape de scriitorul păgân Anatole France și nu uită din 
bucăţile lui mai cu seamă pe Paiaţa Maichii Domnului, 
Le Jongleur de Notre Dame. Se sfiește să se roage tare 
ca fariseii și alege mai curând acestălalt chip, de umilință 
şi de lacrimi. Marcu Beza a scobit prin arhive, biblioteci şi 
muzee creştine, până în cămările de unde filologul Tis- 
chendorf a luat cu japca pentru 'Ţarii Rusiei manuscrisul 
sinaiot al Bibliei, după Evanghelii, cruci, odăjdii și săbii, 
trimise de Voievozii munteni și moldoveni, monahilor 
răsăriteni și ni le-a adus îndărăt pe care a putut. Ca Domnii 
binecredincioşi a clădit acolo biserici, la Ierusalim și la 
Iordan, unde Ion Inaintemergătorul și-a căpătat numele 
de Botezătorul. O cruce de aur românească s'a săltat în 
acel cer îndepărtat în care s'a aprins, în zilele lui Irod 
steaua Nașterii, şi ochiul în durere, îndreptat spre acele 
părţi o vede luminând. Olga Greceanu a fost întâia femeie 
dintre noi, înzestrată cu un condeiu de scriitoare, care 
a plecat alături de cruciații gândului ei, ca să vadă, pentru 
sine și mai ales pentru alţii, Cetatea Sfântă. Este o cercetă- 
toare ortodoxă, care le trece toate prin mână. O ascultăm 
și auzim răsunetul pașilor ei pe ulițele pietruite, pe unde 
a fost marele templu sau au fost măslinii din Grădina 
Getsemani. Le câştigăm toate acestea a doua oară, cu 
sufletul, care le umplea atunci. Călătoarea se strecoară 
printre elc fără grabă, ca so putem urma. Nu sunt simţite, 
ca la ceilalți, după o mie și novăsute de ani, ci tocmai când 
se întâmplau. Ca într’o frescă de a ei, întâmplările sunt 
așezate rânduri, rânduri, dar petrecându-se în același 
timp, ca o miniatură care nu vrea să se supună legilor 
perspectivei. Suntem şi noi alături de femeie printre 
oamenii și lucrurile de pe vremuri. Ni se pare că auzim 
o poveste, dar știm că facem parte și noi din poveste și că 
fără noi ea n'ar avea ființă. 

Zilele acestea d-na Olga Greceanu a mai tipărit o carte. 
Poate a vrut cu ea să se depărteze de noi sau poate a 
urmărit numai să ne depărteze de atâtea care ne înconjoară 


382 


și ne închid zarea ca un zid de temniță. Este vorba de o 
nouă călătorie, în țara artei, cu oglinda ei nemincinoasă, 
în care se resfrânge lumea. Nu i-a ajuns că a ales ca să se 
rostească limba franceză. Parcă ar vorbi altora ȘI noi stăm 
pe de lături numai ca să-i facem un alai, care nu înțelege, 
dar care priveşte cu ochi drepți înainte și dă glas mai 
tare celor spuse: Femei pictoriţe de odinioară, Femmes 
peintres d'autrefois. Pictoriţele nu sunt de cele care au 
zugrăvit oameni vechi și biserici de lemn din Maramureş, 
sau au fost bătute de vânt, cu pânza de pe umeri umflată 
ca două aripi pe fundul albastru de Mare de Balcic. Nu 
se scrie despre pământul nostru de frumuseţe șI nici 
despre graniţele cele adevărate ale tării, în această carte 
măreaţă. De mult n'a mai ieșit în tiparul dela noi, un 
volum atât de bogat și de împodobit. « Scrisul Românesc », 
tipografia dela Craiova, a pus pe meşterii cei mai buni, 
a căutat litera cea mai odihnitoare, a ales hârtia gtea şi 
sigură ca o foaie de pergament, a făcut adevărate gravuri 
pe plăci, ca să ne dea la urmă mai mult un album cu 
ilustraţii decât o carte de text și întrun format mare, de 
monografie de artă. Totul a fost parcă anume gândit ca să 
ne smulgă din împrejurările obișnuite. Este ca o faptă de 
milă, a unei femei, care-i numai mângâieri și pace. Ne ia șI ne 
duce într”o lume unde domnește numai frumosulși pe locuri 
unde nimic de acasă nare să ne întâmpine. Cu un nume 
ne adâncim în antichitatea elenică și cu altul în antichi- 
tatea romană, în Renaștere, dar nu mai încoace de 1750. 
Feţe uitate ies din trecut și se întorc fără sgomot în el, 
după ce lumina s'a oprit câteva clipe asupra lor. Autoarea 
le spune ca un descântec numai de ele auzit, în urechi, 
şi făptura artistelor de altă dată prinde ființă, își mişcă 
foile largi și fâșiitoare de mătase și găseşte un zâmbet Şi 
pentru noi. Cele mai multe au un autoportret, care stă 
deodată, în ramă aurită, înaintea noastră. Altele au o 
biografie, care de cele mai multe ori nu este fericită. 
Olga Greceanu le privește pe toate cu duioșie. Ea le-a 
scos din uitare. Sunt ale ei. Cartea se face o galerie și la 
margine stau la rând, 20—30 de femei, cu o mână cu 


383 


degete lungi și cu inele preţioase, rezemate de un pălimar 
îmbrăcat în catifea roşie. Poate a fost mai mult femeia, 
care le-a căutat și a fost încântată că le poate pune alături 
de pictorii bărbaţi, şi poate a fost artista mai mult, dornică 
să sporească numărul tovarășilor de breaslă. 

Ceea ce dă un farmec deosebit acestei cărți este înfă- 
țişarea ei de carte de călătorie. Chiar de născut s'a născut 
pe drum. N’am să povestesc însă cu vorbele mele o 
asemenea ciudățenie, ci am să rup un crâmpeiu din 
prefaţă, care spune totul și mai mult decât atât, de vreme 
ce alături de eroinele acestor pagini are să se arate și 
autoarea, limpezindu-se încet din cețuri, ca o privelişte 
din depărtare. Limba, fireşte, are să fie a noastră, mai 
puţin ascuţită și luminoasă decât cea franceză, dar cu atât 
mai caldă şi mai apropiată. Dintr'o lucrare a tuturor, 
făcută din studii şi din meditaţie, aceleași pentru toți și 
pentru timpuri fără zdruncin, ea ace să se schimbe într'o 
lucrare a noastră, care plânge tocmai pentrucă este În- 
rămată, ca piatra unui inel, întrun cearcăn de cumpene 
și de mâhnire. Fiecare vorbă este întovărășită între noi, 
în toți aceşti ani, de un suspin, până când cele smulse 
cu sila nu ne vot fi date îndărăt şi zecile de mii de morți 
nu vor putea afla liniște prin această întoarcere a lucrurilor 
în aşezarea dela început. Iată acel crâmpeiu de prefaţă: 
« Nu ştiam nici eu de ființa tuturor acestor femei, până în 
1922, când soarta s'a amestecat ca să mă împingă la un 
atare prisos de lucru, care nu dăduse nici măcar pe lângă 
programul visului meu. Soarta, ca să se facă ascultată, a 
trimis pe neașteptate, la sfârșitul lunii Iulie acel an, o 
ploaie apocaliptică peste oraşul Liège, pe când mă găseam 
la colţul străzii Pont d'Avroy, deloc pregătită să primesc 
această udătură de vară. 

Printrun noroc, destul de obișnuit când nu ceri 
dela viaţă decât puţin lucru, am aflat un bun și grabnic 
adăpost în prăvălia unui anticar, unde m'am pus să cer- 
cetez cuprinsul unui carton: cromolitografii, stampe, 
reproduceri în negru, gravuri desprinse din cărți vechi. 
Dintre atâtea hârțoage fără preţ, ochii îmi căzură pe o 


384 


reproducere în colori în bunul stil vechiu flamand, pe 
semne vreo foaie de sine stătătoare rătăcită dintro carte 
de mare format și care purta următoarea însemnare cu 
litere sepia: « Pictură de Margareta Van Eyck în colecția 
d-lui Quedeville ». 

Acesta a fost totul, dar a fost hotăritor. Şi când soarele 
răsfrânt întrun ochiu de geam dela ferestra negustorului mă 
făcu să cred că era vorba de o flacără, mă dumirii în clipa de 
după aceea că flacăra era în mine și că n'aveam să mai am 
parte de liniște până când n'aveam să înviez pe această mân- 
dră necunoscută». Din artistă în artistă descoperită la fel, 
a ieșit în câțiva ani de căutări ¿i de alergătură, dela un ca- 
păt lə altul al Europei și chiar în America, această carte. 

Nu vreau să înșir pe rând, începând cu Timareta dela 
470 înzinte de Christos, cea dintâiu şi fără biografie, 
pierdută într'o mulțime strălucită în care deosebim pe 
Herodot, părintele istoriei, dar fără un cuvânt pentru ca, 
pe Socrate umblând desculț între tinerii Atenei, pe Mil- 
tiade și Pericle; abia se arată o clipă și piere într’o însem-. 
nare a lui Pliniu cel Tânăr despre Diana ei în Templul dela 
Efes, unde trebue să fi ars de focul aprins de nebunul de 
faimă Erostrat; cum nu vreau să întârziez la Helena, din 
timpul lui Alexandru cel Mare, autoarea frescei « Lupta 
dela Arbeles » între vestitul Rege al Macedoniei și Darius, 
Regele Perșilor, păstrată numai înt”un mozaic dela 
Pompei; nici la sfânta Odila, patroana Alsaciei şi iconara 
de Evanghelii și alte cărți sfinte, trăind pe la anul 700; 
nici chiar la Margareta Van Eyck, sora dela 1400 a marelui 
Jan Van Eyck, de care una din cele mai bune pânze se poate 
vedea la Muzeul Brukenthal din Sibiu; nici la Lievina 
Bennings sau Sofonisba Anguisciola, Lavinia Fontana 
sau Marieta Robusta Tintoretto dintre 1497 şi 1626. Ce 
să mai amintesc pe Elisabeth Sirani din Bologna, imita- 
toarea lui Guido Reni, pe Justine Van Dyck, fata neno- 
rocită a strălucitului pictor de Regi, sau pe Elisabeth 
Sophie Cheron, care s'a născut sub Regele Soare și poate 
fi judecată în frumuseţea ei de femeie şi în meșteșugul de 
artistă din autoportretul dela Luvru? Trebue să cetească 


385 


25 


cineva portretele sau medalioanele, după știrile mai multe 
sau mai puţine avute la îndemână, pe care le-a lucrat, 
cu o iubire de femeie și de artistă, d-na Olga Greceanu. 
Cartea nici nu este nici n'a năzuit să fie o lucrare de știință, 
ci o lucrare de iubire, ceea ce a izbutit cu prisosinţă. 
Chiar când artista, întâlnită cu altă faimă în vreun Vasari 
al istoriei picturii, trebuia să scadă la o mai de aproape 
cercetare și la starea faţă în față cu opera însăși, femeia se 
ridică din vremea ei, tainică și plină de o viață nebănuită. 
Cele mai multe din pictorițele, care alcătuiesc, împreună 
cu biografia sau cu reproducerile după ce s'a mai păstrat din 
visul lor de artă, cuprinsul acestei cărți, au fost scăpate 
dela o uitare pentru totdeauna. Autoarea le-a fost o soră 
bună, care le-a întins de pe țărmul ei o mână de scăpare, 
din apele fără întoarcere ale istoriei sau ale vieţii, care nu 
izbuteşte să se facă istorie. Stă acum între ele și ni le arată, 
cu o trăsătură de caracterizare pentru fiecare. Păcat că nu 
Sau putut avea și câteva reproduceri colorate după ce era 
mai puternic. Reproducerea neagră după un tablou este ca o 
radiografie. Cine este dornic să aibă viața însăși, nu numai 
răsfrângerea ei, trebue să ceară însă imaginea în colori. 

Fiecare viață de artistă este încheiată la d-na Greceanu 
din două părți: întâia, la început, o schiță de reconstrucție, 
cât mai obiectivă, cu date răscolite prin cărți sau puse 
înainte de întâmplare; și a doua parte, nişte însemnări de 
călătorie. Orașe streine, cu nume de toată ziua sau cu 
nume de mirare, se înfig deodată în pagină, cu muzeele 
sau cu bisericile lor, unde așteptau, uneori de sute de ani, 
în umbră, ca să fie descoperite, pictorițele de odinioară. 
Două-trei rânduri zugrăvesc un loc. Biografa noastră 
este o scriitoare. Din degetele ei picură viaţă. Ca dintr'un 
perete, acoperit de fumul secolelor, la apropierea mește- 
riţei, fețe necunoscute se aleg din fum și stau zâmbitoare 
înaintea noastră. Este una dintre cele mai frumoase cărți 
de călătorie pe care le avem, pentrucă nu este un ierbar de 
privelişti sau o peșteră a lui Platon, numai cu oglindire de 
făpturi vii, ci face din ţinuturi scufundate în ceață locuri 
umblate, și din umbre oameni. 


386 


GEORGE ALEXANDRU MATEI 


Ne-a venit știre dela cineva de-al nostru a cărui 
urmă o pierdusem. E vorba de pictorul George Ale- 
xandru Matei, dela Sibiu, rătăcit de mulți ani prin cele 
țări. El face parte dintre Românii cari sau dăruit străi- 
nătății, smulși de-acasă de propria lor înzestrare, mai 
căutată acolo decât la noi, smulși ca de un cal cu aripi. 
Când vom avea răgazul să ne căutăm pe toți acești ai 
noștri prin cele maj depărtate colțuri de lume, George 
Alexandru Matei va sta printre cei din întâile rânduri, 
cu pensula lui măiestrită în mână și cu ochii spre ţară. 
Acum încearcă să se întoarcă la vatră. A plecat din Atena, 
unde se așezase de mai mulți ani. Dorul de Germania, 
care-l crescuse și-l ajutase să se rostească în toate ramu- 
rile artei lui, dela frescă până la împodobirea de coperte 
de cărți și la toate formele de artă grafică, l-a cuprins 
deodată și când oștirile germane sau arătat în Grecia, 
după multe secole, ca Faust dus de Mefistofeles ca să 
găsească pe Helena, a făcut cu ele drumul îndărăt. Astăzi 
este la Berlin și se gândește, după 30 de ani de pribegie 
și de minunată soartă, să vie de unde a plecat. Nu ştiu 
de ce, nu cred. Fiecare din noi avem o stea, de sub a 
cărei putere nu suntem în stare, oricât ne-am sbate, să 
scăpăm. George Alexandru Matei s'a născut să fie că- 
lător. Viaţa pentru el a fost și mă tem că va tămâne 
un drum. 

L-am cunoscut prin 1925 la Lipsca, unde mă dusesem 
să văd Expoziţia internațională a cărții și l-am căutat 


387 


25* 


la Academia de Arte Grafice, la care era profesor. Am 
rămas de-atunci în legătură, cu întreruperile pricinuite 
de neastâmpărul și de neașezarea lui întrun singur loc. 
L-am urmărit însă totdeauna. Am vorbit despre el de 
câte ori a fost un prilej. Fusese uitat și l-am adus din 
nou între noi. Întâiul român care scrisese despre Matei, 
a fost Tăslăuanu, în Luceafărul, la 1913. Erau aproape 
cu anii, de vreme ce pictorul se apropie de al 6-lea de- 
ceniu, dar cronicarul de demult nu l-a mai aşteptat ca 
să-l vadă întors. Trecutul, cu publicaţiile și cu oamenii 
lui din România, sa făcut el însuşi o poveste. Ar fi vorba 
de coborât din această poveste în viața aevea. 

Intre atâtea publicații venite din Germania la înce- 
putul anului 1930, una trebuia să ne fie cu deosebire 
dragă. Nu era vreo carte de literatură şi nici de ştiinţă; 
era chiar așa de puţin carte că n'avea niciun rând tipărit. 
Era însă opera unui român, a cărui urcare în vază printre 
nouii conaţionali, în țara care a descoperit tiparul și se 
află şi astăzi în fruntea lui, seamănă cu o istorie minu- 
nată. Publicaţia era un Calendar de perete, iar Românul 
ilustrator, George Alexandru Matei. 

George Alexandru Matei s'a născut şi şi-a făcut 
băieţia în Sibiu. Plecat la școli în străinătate, a avut 
câţiva ani de aventură, după care s'a așezat în Germania 
şi a ajuns profesor la Academia de Arte Grafice din 
Lipsca. De un an locuia vremelnic la Berlin. Expoziţii 
de pictură şi de arte grafice îi țineau mereu în circulație 
numele. 

Acum câtva timp am crezut că va fi cu putință să-l 
legăm din nou de ţară. Trebuia să se încerce Înființarea 
unei şcoli de tipografie, școală de artă cum o gândeam 
noi, nu şcoală profesională, pe care a înjghebat-o în cele 
din urmă Ministerul Muncii. Am fost de părere atunci 
că avem nevoie mai mult decât de lucrători obişnuiţi, 
pe care-i pot pregăti și mai departe atelierele particu- 
lare, de artiști grafici şi de elemente de iniţiativă, iar 
în al doilea rând că organizatorul unui asemenea așe- 
zământ trebue să fie o competență necontestată. Am 


368 


rostit numele lui Matei. Toată lumea l-a întâmpinat cu 
bucurie. I-am scris, omul a primit, mi-a trimis un plan 
de organizare, dar mai târziu din acest gând nu s'a putut 
închega nimic. Puteri ale întunerecului s'au sculat şi l-au 
zădărnicit. Vom vedea altădată dacă lucrul încercat cândva 
nu se va putea relua cu mai mult noroc. 

Calendarul, de care e vorba, e un calendar obișnuit, 
cu foi zilnice, aşezate însă pe un carton foarte mare cu 
12 foi lunare. Fiecare foaie are un desen cu motivul 
lunii. Desenele sunt de Matei. Editorul e Tipografia 
Spamer din Lipsca. Cine cunoaște pe pictor din alte 
lucrări, îl regăseşte, cu modernismul lui subțire şi în- 
drăsneț, cu fantezia și tehnica nesfârşită. Cine nu-l cu- 
noaște, are toată uimirea unei opere de artă pusă în ser- 
viciul unei întreprinderi comerciale dintre cele mai efe- 
mere: reclama. Contrastul acesta între mijloc și scop e 
cu totul al vremii. Artistul e pus să ridice, prin atingerea 
mâinilor lui dăruite, și cel mai umil fragment de lume. 

Prin 1931 şi la 18 ani după ce sa despărțit de ţară, 
George Alexandru Matei, Georg Alexander Mathey, cum 
îl cundaște Germania, s'a întors printre noi. S’a întors 
numai pentru câteva zile și în treacăt spre mările grecești, 
dar bucuria lui ca și a noastră n'a fost mai puțină decât 
dacă s'ar fi întâmplat pentru totdeauna. 

Timpul nu e al nostru; inima da. Şi ea a bătut viforos 
de toate bătăile revederii. 

Matei e un Sibian, de dinaintea unirii cu ţara şi care 
prin 1913 îndrăsnea să deschidă o expoziţie de pictură 
la București și să aibă aproape un număr închinat lui, 
din « Luceafărul». De atunci el a plecat după un noroc 
mai mare prin pământurile nordice, unde învățase și 
unde a rămas. Din când în când ne veneau vești de acolo 
şi de fiecare dată aceste veşti îl arătau crescut în ochii 
oamenilor. 

Puţini dintre noi cari și-l mai aduceau aminte îl ur- 
măreau cu drag și căutau mijloace să rămână în legătură. 
Ieri era profesor la Academia de Arte Grafice din Lipsca. 
Poate că Molin dela Craiova i-a fost elev și sigur Marvan 


389 


tânărul. Fiul depărtat începea să dea îndărăt din roadele 
muncii lui, părinţilor. Mi-aduc aminte totdeauna mișcat 
de căldura glasului și de focul privirii cu care-mi vorbea 
în sălile înalte ale Şcoalei din orașul cărții despre elevii 
lui Români. In ei el vedea mai mult decât niște învățăcei 
obişnuiţi, cu stângăcia și entuiasmele lor. Țara părăsită 
se întorcea în acei tineri și-l privea. 

Atunci, în 1931, Matei era la Berlin artist liber și 
poate un profesor de mâine al Academiei din Capitala 
Germaniei. Aici şi-a descoperit înzestrarea, a avut mă- 
gulitoare prietenii şi a primit cele mai sgomotoase re- 
cunoașteri. Lipsca începuse să i se pară înfundată și pro- 
vincială, nu atât pentrucă ar fi întradevăr, cât pentrucă 
această ispită, ridicată la orizont, îl chema. Acum era 
în hotarele ei, pierdut între atâţia, înaintea chevaletului. 
Lucra cu patima tinereţii şi cu încrederea tot a ei, știa 
că într”o zi crainicii cari vestesc biruința, au să i se oprească 
la porţi și să bată cu toiegele lor de aur. 

Tatăl lui Matei era Macedonean și de aceea era po- 
reclit « Grecul». Atât unul cât și altul din părinți odihnesc 
sub pietre de mormânt în cimitirul unei biserici din 
Sibiu. Intâiul drum al pribeagului a fost acolo, ca să le 
acopere de flori, de toate florile pe care atâția ani nu-l 
îngăduiseră să le aducă. Soarta a vrut ca soția lui, găsită 
în aceeași străinătate, să fie o grecoaică, artistă ca și el, 
deși în altă artă. Era ca o legătură cu începuturile nea- 
mului, rupte odinioară de strămoși, așa cum a fost dus 
să le rupă și el mai târziu pe ale lui. Despre arta lui Matei 
e mai greu să ne încredințăm, pentrucă pinacoteca româ- 
nească nu l-a descoperit și cărți cu coperta desenată de 
pensula lui subțire mi se pare că n'avem decât « Tătă- 
toaica» lui Oscar Walter Cisek, în limba și la o editură 
germană. Câţi răsfoind-o întro librărie bucureșteană au 
știut că potriveala colorilor și tăictura fantezistă a lite- 
relor sunt de Matei şi câți dintre aceștia și l-ar fi putut 
închipui pe om, așa cum l-am văzut noi în zilele acelea, 
puternic, plin de viață, dornic de senzaţii și lacom de cât 
mai multă prietenie? A fost mai uşor să aflăm câtă stă- 


390 


pânire a artei ei are d-na Matei, care a cântat pentru 
câteva sute de mii de ascultători la postul de radio din 
București. Am știut atunci anume cine e, prin ce legături 
mai strânse se ținea de noi și ce ființă, care trebue să 
ne fie dragă, oaspe în acele zile de bucurie în casa noasttă, 
stătea și asculta nevăzut de-a-dreapta, următindu-i sprin- 
tenele și sonorele degete. 

Când George Alexandru Matei a împlinit ṣo de ani, 
prin 1934, am sctis câteva rânduri și am dat şi reproduceri 
după cele mai noui lucrări, în revista pe care o scoteam 
pe vremuri « Boabe de Grâu ». Credeam că aveam dreptul 
să așez ca titlu peste acele câteva rânduri: Un artist 
român la Atena. Pe urmă m'am răsgândit. George Ale- 
xandru Matei, despre care vream să scriu cu prilejul îm- 
plinirii de către artist a vârstei de ṣo de ani, era mai mult 
şi era mai puţin decât atât. 

Răsfoiam frumoasa plachetă a lui René Reyle, publi- 
cată în capitala Greciei în nemţește: Pictorul George 
Alexandru Matei (Der Maler Georg Alexander Mathey) 
şi mă încerca o părere de rău. Era vorba în ea despre 
întâia impresie pe care pictorul a făcut-o asupra scrii- 
torului, despre oyiginea și despre arta lui, dela începuturi 
până la lucrările mai noui ateniene, dar nici măcar din 
greșală n'am întâlnit cuvântul «român ». La sfârșit e o listă 
a operelor pictorului și o bibliografie a studiilor scrise 
despre el. Operele se găsesc în proprietatea Ministerului 
de Culte al Prusiei, a colecţiilor de Stat din Berlin, Dresda, 
Wiesbaden și Plauen, a Cabinetului de gravuri din Lipsca, 
a Manufacturii de gobelinuri din München, în Casa 
d'Italia din Atena, dar nimic în mâini românești Nimeni 
nu s'a gândit dela noi și încă mai puțin o pinacotecă de 
artă modernă, să aibă o lucrare a unui artist plecat din 
România și ajuns la mare faimă în străinătate. Când am 
încercat să facem, scriitori și critici de artă, o legătură 
cu acest fiu uitat al țării, era puţin cam târziu. Noi aveam 
abia rostul să ciocănim în inima lui și să ascultăm dacă-și 
mai aduce aminte, și ea a dat pe dinafară numai simțiri 
de acasă. Omul ne era încă foarte aproape, deși în douăzeci 


391 


și mai bine de ani limba-începea să-i șovăie, iar întreaga 
făptură căpătase o înfăţişare tăioasă, germanică. Dar din 
bibliografia, care avea poate această scuză că nu dădea 
decât scrieri de sine stătătoare, broșuri și plachete, putea 
să nu lipsească cel puțin studiul foarte amănunțit al lui 
Oscar Walter Cisek din « Gândirea», 

Ascultaţi cum îl introduce biograful său: « Mathey 
s'a născut în provincia romană Dacia și, oricât de para- 
doxal ar părea, el e prin aceasta un european apusean 
(Dacia n'a fost niciodată în Apusul Europei, decât poate 
când e privită dela Atena). El însuși e în inima lui pătruns 
de acest lucru, dovadă că, nu fără mândrie, a pus în fres- 
cele pe care le-a zugrăvit în Casa d'Italia, lângă numele 
său, calificativul « Cibinensis», adică, zicem noi, din 
orașul de pe valea Cibinului. 

Matei e sibian, de unde a plecat înainte de războiul 
din 1914 în Austria și Germania, ca să ajungă până la 
rostul universitar destul de strălucit de profesor la Aca- 
demia de Arte Grafice din Lipsca. El crede că se trage 
dintr'o familie grecească din Sibiu, dar Grecii din Sibiu 
sunt ca și Bulgarii din Brașov, aromâni călători din alte 
veacuri spre Transilvania. Astăzi Matei e căsătorit cu o 
pianistă greacă și prin ea se făcuse locuitor al Atenei, 
unde i se părea, după cum îmi scria, că și-a găsit patria 
sufletului şi are să rămână pentru totdeauna. Grecul din 
el credea poate că prin potriveli ale vechilor zei se pu- 
tuse în sfârșit întoarce acasă, Ulise modern, rătăcit prin 
cețurile Nordului. 

Ceea ce rămâne artistic, nu numai documentar ade- 
vărat, e că arta lui sub soarele sudic și în preajma Eladei 
de demult s'a împrospătat deodată. Pictorul, care-și lăsa 
cu anii colorile ca să facă mai mult grafică şi artă deco- 
rativă, S'a deșteptat cu toată puterea și s'a așezat, înviorat 
şi eroic, în fața vieţii. Viaţa, darnică faţă de cei cari O 
iubesc întradevăr și exclusiv, l-a acoperit de răsplăți. 
Ar trebui să puteţi privi ca mine pe această « Tânără 
greacă» înaltă, subţire, cu privirea de dincolo de timp 
şi cu nasul statuilor de marmoră găsite în temple; Grupul 


392 


din Casa d'Italia, treimea clasică odihnitaore, cu cădere 
de veșminte pline de lumină, cu amfore ca nişte scuturi, 
cu coșuri de poame şi cu snopi ca niște podoabe de fru- 
museţe. E un soare nou și o altă înțelegere a omului 
și a mediului. Prin pânze cântă un cântec îmbătat de 
tinerețe. Artistul s'a descoperit pe sine, adică o altă 
expresie. 

Orice ar face însă, George Alexandru Matei e de 
ai noştri. Nu se putea să n’o amintim, mai ales în acea 
zi, la şo de ani de când Sibiul l-a văzut născându-se 
și când i-am adus, de fiecare an, o floare de pe plaiurile 
lui vesele. 

Azi se pregătește să se întoarcă. Intrarea și-o va face 
cu o expoziţie, în care ni se va arăta deodată şi întreg, 
străin și mirat el, și puţin străini și mirați și noi, dar 
legaţi, peste ani și întâmplări, de același fior, ca de un 
curcubeu peste adâncuri. Placa de marmoră roșie de 
acum aproape un secol, scrisă în trei limbi, nemţește, 
românește şi grecește şi zidită îndărătul altarului, afară 
în Biserica-din-groapă dela Sibiu, unde a slujit alt « Grec», 
Şaguna, ca și Hagi Pop, marele negustor și ziditorul ei, 
va arde în aceste nopți de primăvară de o lumină lini- 
ştită. Brândușele, chemate de căldură, își fac loc albastre 
prin frunza de anul trecut. Mierlele și sturzii cântă ne- 
văzuţi în pini. Acolo tot neamul cel vechiu al Mateilor 
simte că fiinţa lor, care părea oprită în loc și încheiată 
prin această înstrăinare, trăieşte mai departe. Nu vine 
îndărăt numai un călător oarecare, ci o rază din cear- 
cănul de văpaie, care încinge tâmplele ţării. Am fi fost 
mai săraci fără el. 


393 


PICTORUL LOVENDAL 


Mi-aduc aminte că pe vremuri erau mulți între noi 
cari nu înțelegeau, în ce stă frumusețea Balcicului? Se 
duseseră anume acolo şi nu văzuseră decât căldură de 
cuptor, praf și muște. Noaptea nu te puteai odihni, apa 
de băut era sălcie și plaja n'avea nisip. Cu alții nu știu ce 
s'a întâmplat, dar dintre cei cari au putut să fie ispitiți 
într’o expoziţie de pictură cu bucăţi din orășelul minunat, 
destui au mai călătorit încă odată până la Coasta de Argint, 
înciudaţi de deosebirea dintre lumea de pe pânză și lumea 
lor, adică a micilor neajunsuri aduse cu ei. Văd cu ochii 
minţii, pentrucă altfel nu se mai poate astăzi, câte o casă 
la malul mării, zidită în noul stil al Balcicului, cu trandafiri 
apățători pe terase și cu migdali în curte, și care era chiar 
a acestor neînțelegători din întâia clipă. Fuseseră câștigați. 
Arta le deschisese inima. Pictorii sunt fiii luminii. Lumina 
îi furase pentru totdeauna. 

Mă gândeam la aceste întâmplări de demult, când rătă- 
ceam zilele trecute printr'o expoziţie de pictură din Bucu- 
rești. E deschisă de o săptămână, dar mare de ce să se 
mai închidă vreodată. Ea descopere un pământ care nu 
ne e numai drag, ne e și sfânt. Dacă în legătură cu unul, 
când îi rostim numele, se ridică înaintea noastră din cețurile 
istoriei Mircea cel Mare dela 1400, în veșmânt de cruciat, 
în legătură cu cestălalt acopere zarea de Miazănoapte alaiul 
celor mai falnici Domni ai Moldovei. Ştefan cel Mare iese 
în întâmpinare din Putna lui, înconjurat de buciume de 


394 


argint. Toată poezia de care e înfășurată Moldova vine 
parcă din acest colț al furtunilor, care a fost Bucovina. 

Avem astăzi un pictor al Bucovinei, așa cum am avut 
nenumărați pictori ai Balcicului, atât de plini de el încât 
să-l zidească din nou ca un oraș de artă și să-l facă scump 
unei ţări întregi. Nu mai avem soarele de dincolo, dar 
avem în schimb aerul limpede, nu pete de coloare și 
revărsare de lumini ca printr'o ridicare de stăvilare, ci linii 
sigure și un desen, care a fost înaintea colorii și a Dunia 
și are să rămână şi după ele. In locul Mării cu valuri sunt 
munții cu brazi. Nu misticism, ci logică. Cele două pro- 
vincii plastice, care numai în preună pot să aducă liniștea, 
pe când altminteri, cât sufletul o are numai pe una, 
oricât de desăvârșită ar fi ea, n'are astâmpăr și caută 
mereu. La o școală a colorii, care este în istovyia picturii 
v omânești Balcicul, poate să-i urmeze o școală a dese- 
nului, care este Bucovina, această silva major bucovina 
dicta, cum stă cu un nume al ei, partea noastră din Mol- 
dova de Sus, în tratatul dela 19 Martie 1412, dintre Impă- 
ratul Sigismund și Regele Poloniei Vladislav. Tot în 
acei ani intră Dobrogea în istoria Românilor. lată că 
aceste două provincii de margine ale ţării se apropie din 
nou, întrun alt înțeles, pe care strămoșii, la vremea lor, 
nu-l puteau întrevedea. Bucovina ne va fi de două ori 
dragă, pe lângă dreptul ei vechiu la dragoste, prin arta 
căreia atunci îi va da naștere. 

Eram acum câteva zile într'o casă din Cernăuţi, plină 
de bucovinis n. Pe pereţi steteau printre pânze de pictori 
ai Bucovinei, unul mai de mult, din vremea eroică, Bu- 
cevschi, mare meșter la el acasă și peste hotare, cu por- 
tretele lui grele de gânduri și în colori catifelate și cu 
pictura bisericească, mai aproape de visurile de artă ale | 
Renașterii decât de uscăciunea bizantină a frescelor din 
mânăstirile bucovinene, și altul din zilele noastre, Cârdei, 
cu tufănele în vase ascunse ca după o pâclă, care le slăbea 
coloarea, și cu un râu al Sucevei aurit de seară, care curgea 
încet încoace, ieșea din ramă și se revărsa peste noi și 
peste toată vremea de acum. Inceputurile sunt, de care 


395 


ne putem mândri. Inceputurile, dar mai ales lumea fără 
de asemănare de acolo, nu atât pe drumurile mari, pe unde 
trec toți, cât prin cotloane ferite, pe la Câmpulungenii și 
Dornenii, cavaleri ai muntelui, și pe la frații lor de pe 
alte văi. Ea n'aşteaptă decât ochiul şi pensula artistului, 
ca să-și taie cale până la noi, și să ne uimească și împrospă- 
teze, cu comorile pe care le păstrează din timpuri uitate 
pentru această zi a marei descoperiri. De aceea, când se 
destăinuiește cuiva și-l farmecă, e în toată ființa şi pentru 
totdeauna. 

Așa a păţit pictorul Lăwendal, un pribeag înzestrat, 
care a poposit în Bucovina și a făcut acum o expoziție 
numai cu un mănunchiu din cele ce-a găsit pe niște cărări 
de frumuseţe, vechi ca basmul și ca legenda. Vedeţi pe 
Pârcălabii, pe cântăreții de strană și pe păzitorii de vamă, 
cu pletele lor albe, ca un disc de lumină dela capete de 
sfinți | Sunt cei din urmă bătrâni ai Bucovinei. Admi- 
nistraţia le-a trimis foarfece obligatorii ca să-şi tundă 
capetele chilug, din consideraţii igienice şi uniformiza- 
toare. O întreagă istorie se duce cu ei. Se uită la noi, cu 
priviri albastre din alte secole. Lâwendal i-a scăpat de 
pieire şi i-a adus, cu descântecul lui de artist, până în 
mijlocul nostru. E o nouă descălecare, nu de vitejie, cum 
au fost cele de odinioară, ci de artă, din ţara descălecărilor. 
Străinul a fost izbit deodată de ceea ce e al pământului și 
al oamenilor de acolo, și a strigat-o, cu o însuflețire 
nestăpânită, în cele patru unghiuri. Aceasta este o Buco- 
vină pe care o cunoșteam, dar mo priviserăm până în 
adâncuri, cu ochii lui plastici. S'au coborit de pe pereţii 
mânăstirilor de acum sunt patru sute de ani toate făpturile 
celor două testamente, regi și prooroci, apostoli și sfinți, 
arhangheli şi îngeri, lucraţi atunci de țărani din satele 
vecine și întru totul asemenea țăranilor de astăzi, şi s'au 
amestecat cu noi. Bucovina s'a umplut întreagă de oameni 
vechi. Trecutul se varsă în vremea de acum și este una 
cu ea. Viaţa nu mai are vârstă. Fresca este plină de 
oameni vii și oamenii vii au colori şi smalţ fără bătrânețe 
de frescă. Löwendal, cu ochii lui ageri, supraveghiază 


396 


toată această lume, pe care a deșteptat-o din somn cu viață 
ruptă din viața lui, și o plimbă prin țară. El n'a fost al 
Bucovinei şi iată că acum, prin darul cufundării în ea, 
Bucovina este a lui. 

Mă dădusem jos acum câţiva ani de pe o plută pe 
Ceremuş. Ceremuşul este un fel de Bistriţă a Bucovinei, 
închisă la fel între munţi, cu aceleași cotituri vijelioase şi cu 
aceeași poezie a singurătăţii, cu aceeași, dacă nu mai mare, 
pentrucă drumeţii sunt foarte rari. Pe unde ajunsesem 
eu nu dăduse, dela Unire, niciun Român din ţară și foarte 
puţini din vale. Veneam încet pe jos, pe valea Putilei, și 
am intrat pentru odihnă și pentru gustare, la un han de pe 
şosea. Hangiul nu era nici de neamul nici de credința 
noastră. Făcea de toate, nu numai cârciumărit, dar și 
negustorie de lemne și alte îndeletniciri abia bănuite. 
Mereu intrau oameni ca să-l întrebe sau să-i împrumute 
și să-i plătească ceva. Nimic nu se mişca pe vale fără el. 
L-am agrăit me nemţeşte, pentrucă limba noastră no 
vorbea, de ce nu învață românește? Este dintr'o seminție 
deşteaptă, care își dă seama că împrejurările s'au schimbat 
şi că trebue să-și însușească noul fel de înțelegere cu 
oamenii al Statului. Mă gândesc deodată, parcă fără nicio 
legătură, la răspunsul lui, când trec dela unul la altul 
pe dinaintea tablourilor lui Lăwendal. Sunt fiecare un 
crâmpeiu dintro lume ascunsă și care, ca o icoană dintro 
tâmplă aurită, nu s'a mișcat dela loc de vreme uitată. 
Țupânul dela hanul de pe valea Putilei, dintre Huţuli și 
mai aproape de hotarul Poloniei decât de miezul românesc 
bucovinean, mi-a răspuns fără nicio pornire, cu o înțe- 
lepciune întradevăr de altă seminție, că limbile nu se) 
învață, afară de oamenii de carte, decât ca să fie vorbite, 
iar Români până la el nu pătrund decât când și când, și 
atunci știu, ca şi mine, şi altă limbă. 

Ne mișcăm prea puţin, mai ales în Bucovina, care are 
plaiurile și văile ei la o parte de oameni. Artistul acesta, 
care a străbătut pretutindeni cu pânzele și cutia lui de 
colori, aduce aminte și de o datorie. Sufletul locului, căutat 
de el întâiu, cu sârguință și patimă şi adus apoi la cuno- 


397 


ştință cu un chiot de bucurie, trebue trimis, pe o cale 
sau alta, până la marginile pământului bucovinean. Prea 
am deosebit cu țarcuri marea unitate a Bucovinei, lăsând 
pe unii să creadă că ne dăm îndărăt dela orice amestec 
și că s'ar putea odată chiar despărți de ceilalți. Iată acest 
suflet înaintea noastră, mărturisit nu de noi, care am 
putea fi îndemnați de alte dureri, să-l vedem și acolo unde 
nu mai este, ci de un străin, care l-a întâlnit pe toate 
cărările. Trebue să-l purtăm pretutindeni, ca să-și intre 
din nou în vechile drepturi. Provinciile naturale și istorice, 
şi care au ajuns istorice, adică loc de viață și desvoltare 
a acelorași oameni, în măsura în care aveau trăsături 
firești asemănătoare, nu se taie niciodată în două. O jumă- 
tate cere mereu cealaltă jumătate. Aceasta se potrivește 
pentru noi Românii la toate hotarele, în Apus și în Răsărit, 
la Miazăzi și la Miazonoapte unde am fost convinși sau 
siliți să lăsăm dintr'al nostru pentru împăcarea altora și 
liniştea lumii. Nu s'a împăcat nimeni și lumea nu s'a 
liniștit. Când am lăsat să se rupă din trupul țării Bucovina 
de Miazănoapte, de a doua zi Rușii, așezați pe râul Su- 
ceava, au început să vorbească și de Bucovina pe care o 
mai păstraserăm. Întâia jumătate, pe care ajunseseră să o 
aibă, voia și cealaltă jumătate. Îndată ce am fost în stare 
am pus să lucreze această lege în folosul propriu, cu atât 
mai ușor cu cât era vorba de un pământ care a fost mereu 
al nostru, până n'a fost încălcat vremelnic de vecini, și 
Bucovina a fost din nou una și nedespărțită, şi cum nici 
nu se poate închipui că ar putea să fie altminteri. Orice 
altă formulă politică este împotriva nu numai a dreptului, 
dar și a firii, și nu poate să ţie decât atât cât ţine puterea 
care a născocit-o. Rușii se pregăteau să meargă mai 
departe și, cu toată făloșia lor, au trebuit să facă la urmă 
cale întoarsă. Legea a lucrat și ei au fost înfrânți. Și cât 
păreau de temuţi și de așezați de-a-pururi în hotarele pe 
care singuri și le tăiaseră în carnea și în sufletul nostru ! 
Expoziţia L&wendal dă și aceste gânduri neașteptate, 
Una din pânzele ei ne arată în tonalități galbene, 
mânăstirea Horecea. Este de pe Prut, dela marginea 


398 


Cernăuţilor, și a stat sub stăpânirea streină de un an, în 
mijlocul pământurilor tăgăduite. O hartă nouă a Bucovinei, 
aşa cum era la 1774, și făcută anume ca să fie de ajutor 
dorințelor de răpire ale Austriei, a fost descoperită de 
foarte curând în Biblioteca de Stat dela Berlin. Ea este 
întreagă, Bucovina noastră de atunci și de astăzi, recu- 
noscută ca atare chiar de cel care ne-o lua. Când a trebuit 
s'o lase, a lăsat-o la fel, fără nicio creștere, dar şi fără nicio 
scădere, vechiului proprietar, care nu suferise decât o 
întrerupere de drept de stăpânire, nu o pierdere a acestui 
drept. Poftele celelalte, lipsite de orice temei, Sau ivit mai 
târziu. Hărțile acestea vorbesc și astăzi un graiu pe care 
nimeni nu-l poate înăbuși. Ele ies din biblioteci şi din alte 
locuri ascunse, ca martore la judecata istoriei. Dacă sabia 
le taie, ca să le facă să tacă, se lipesc dela sine din nou și 
vorbesc înainte nestingherite același graiu. Mânăstirea 
Horecea a fost zidită pe la 1760 de un Arhimandrit Arte- 
mon, care o mai egumenea și în anul când au venit 
Austriacii. Am căutat, în ziduri vreo pisanie, care lipseşte, 
în cărțile liturgice, care s'au mai păstrat. Cea mai veche 
este din 1762. Nimeni n'are să se poată lăuda că a găsit 
mai mult. In acel an nenorocit, 1775, când noua stăpânire, 
care pe deasupra mai era şi papistașe, s'a aşezat aici și a 
cerut călugărilor să dea în primire mânăstirea cu tot al 
ei, starețul, împreună cu ai lui, a încărcat în.care ce avea 
mai de preț, și în întâiul rând hrisoavele sfântului locaș, 
şi a trecut peste noapte Prutul. Trecea poate în Basarabia, 
mai aproape, şi care rămânea românească. Dar carul cu 
hrisoavele s'a răsturnat în valuri. Era ca şi cum hrisoavele 
nu voiau să părăsească, ele, dacă oamenii plecau, locurile 
unde fuseseră scrise. Și au așteptat până când oamenii 
s'au Întors, au așteptat adânc, în apele râului, acoperite de 
mâl, ca de o zidire a lui Dumnezeu, de unde m'aveau de ce 
să mai iasă la iveală. Ele au chemat îndărăt pe oameni și 
îi țin, acum și de-a-pururi. 

Imi trece prin cap, descoperind toată această frumuseţe 
în pânzele lui Lăwendal sau în amintiri proprii, a unui 
pământ trăit mai mult neștiut, drama lui Hebbel, Gyges 


399 


und sein Ring, Gyges și inelul lui. Poate că s'a jucat 
chiar pe scena teatrului din Cernăuţi, astăzi închis pentru 
paguba vieții româneşti de acolo, și pe dinaintea căruia 
îmi port pașii. Candaules era un rege din Lidia care avea 
o femeie nespus de frumoasă, Regina Rhodope. Fru- 
museţea aceasta, numai a lui, nu-i ajungea. Vrea so arate 
cel puţin unui al doilea, ca să audă din gura acestuia 
aceeași uimire. Când păstorul Gyges a poposit la curtea 
lui și a aflat că are un inel, care face nevăzut, a crezut că 
şi-a găsit omul. Dar Rhodope, simțind, în curăţenia ei, 
că în odăile unde se închidea ca să se dea odihnei o privea 
un bărbat fără trup, a căzut la bănuială, a făcut cercetări 
şi a pus chiar pe Gyges să-i ucidă soțul, pe care-l iubea. 

Pe pânzele lui L&wendal strălucește Bucovina în toată 
frumuseţea ei. Poate că pictorul însuși este atât de sbu- 
ciumat de ani de zile, pentnucă această țară mânăstirească 
și singuratică se răsbună de o asemenea dare în vileag unei 
lumi întregi. Lumea nu se mai gândește la jertfa artistului, 
ci se bucură de tainele pe care jertfa lui le-a făcut astăzi 
un bun al tuturor. Se uită la lucrul mâinilor lui și nu-l 
mai vede, pentrucă vede prin el numai țara de departe, 
de mânăstiri şi de singurătate. 


400 


Emanoil Bucuţa: Pietre de Vad, IV Planşa 53 


Negustor de mărunțișuri în «talciocul» din Odessa 


Emanoil Bucuţa: Pietre de Vad, IV Planşa 54 


a 


«'Talciocul») din Odessa 


Emanoil Bucuţa: Pietre de Vad, IV Planşa 55 


«Talcioculy din Odessa 


Emanoil Bucuţa: Pietre de Vad, IV Planşa 56 


« Talciocul» din Odessa 


Emanoil Bucuţa: Pietre de Vad, IV Planşa 57 


Studenţi moldoveni în faţa Facultăţii de Litere din Odessa 


Planşa 58 


Emanoil Bucuţa: Pietre de Vad, IV 


| A 


(a 


5 


Vý 
` 


niversitatea din Odessa 


Grup de studenţi moldoveni dela U 


Emanoil Bucuţa: Pietre de 


Vad, IV 


Planșa 59 


Școala primară din Mălăești-Tiraspol (10 clase) 


Planşa 6o 


Emanoil Bucuţa: Pietre de Vad, IV 


"toq no mp pned no (peseqngq *pul) ețruSo) mP CIN ENUDIN 


PiruSo) up gugagq gsep 


Planșa 6r 


Emanoil Bucuța: Pietre de Vad, IV 


Emanoil Bucuţa: Pieire de Vad, IV Planşa 62 


Grup de studenţi transnistrieni la masă pe prispa casei unui sătean 
din Buturi (jud. Dubasari) 


Emanoil Bucuţa:” Pietre de Vad, IV Planşa 63 


Chip de bătrână moldoveancă de peste Nistru 


Emanoil Bucuţa: Pietre de Vad, IV Planşa 64 


Fete torcând, din Mălăeşti (jud 'Tiraspol) 


Planşa 65 


Emanoil Bucuţa: Pietre de Vad, IV 


d. Dubasari 


âc ju 


A 


Fanfara satului Taşi 


Emanoil Bucuţa: Pietre de Vad, IV Planșa 66 


Hora în satul Taşlâc pe malul Nistrului 


Emanoil Bucuţa: Pietre de Vad IV Planşa 67 


Hora în satul Tașlâc 


Emanoil Bucuţa: Pietre de Vad, IV Planşa 68 


Gospodari moldoveni din satul Buturi 


COLOANA TRAIANA 


Sunt unele gânduri atât de legate de noi încât, chiar 
dacă le ascundem după altele şi le dăm uitării, când nu 
ne aşteptăm, se întorc. Atunci ele se răzbună de toată 
acea tăcere în care au fost ținute și umplu și luminează 
întreg sufletul, ca și cum ar fi numai al lot ȘI n'ar mai 
vrea să facă loc și altora. Zilele trecute profesorul Lugli 
dela Roma vorbea la Academia Română. Nu era o con- 
ferință şi nici măcar o lecție, ci o scurtă comunicare. 
Abia începuse şi ne așezaserăm în scaune ca 30 urmărim, 
în limba, poate, cea mai frumoasă din lume. ȘI S'a şi oprit. 
Mi-am zis mai târziu că era numai o solie pentru cei cari 
avuseseră urechi s*o audă, o solie a Romei de demult. 
A sunat şi s'a dus. Profesorul Lugli vorbea despre Co- 
loana Traiană şi rosturile pe care le-a avut în vechime, 
cel din urmă, de păstrătoare a cenușei marelui Impărat, 
pentru noi nici mare nici mic, singurul împărat, împă- 
ratul tată, ieșit din istorie şi intrat în basmele poporului 
român. Poporul l-a adus fără nume până în timpul nostru 
și Îl poartă credincios mai departe, dăruindu-l copiilor 
și nemuritor ca și ei. Noi îl mai amintim numai la zile 
mari. Singurele monumente publice, după ştiinţa mea, 
pe care i le-am închinat, sunt bustul de bronz din Parcul 
ceasornicului dela Brăila, prea mare pentru soclul scurt, 
şi Traianul lui Costin Petrescu din Marea Frescă dela 
Ateneul din Bucureşti, care începe cu el, aşa cum începe 
şi istoria noastră. Stă acolo deasupra capetelor, cu san- 


401 


26 


dale roşii, care atrag privirile la ele, poate ca să le vedem 
cum calcă pământul Daciei. Ne aducem aminte de unul 
dintre cei dintâi scriitori români cari au scris despre el, 
cu atâta înduioşare, mai mult țărănească și cum mau 
cuprins alte pagini până astăzi. E vorba de Ion Codru 
Drăpuşanu, care se urca înfiorat în Coloana Traiană, ca 
întrun ochian de piatră, de unde se puteau vedea, nu 
ca prin cel de cleştar stelele, ci strămoșii. Era în anul 
1839. S'a uitat de sus peste tot Capitoliul, care arăta 
altfel atunci decât astăzi şi, când a venit timpul să co- 
boare iară pe pământ, a aruncat o privire împrejur, ca 
să nu-l zărească cineva şi a sărutat repede statuia de dea- 
supra. Umbla vorba că numai capul era al Apostolului 
și că trupul rămăsese același de când fusese ridicat acolo, 
al Impăratului părinte. Nu ştiu să-i fi adus alt Român 
şi alt om chiar, o închinare mai nevinovată şi mai adâncă. 

«In acest for măreț, edificat de Traian, după ce s'a 
transportat o parte a Muntelui Quirinal, stau încă bazele 
şi trunchiurile din colonada bisericii acestui erou divi- 
nizat, nu de mult descoperite, și în mijlocul forului e 
o columnă magnifică de marmoră albă, care oarecând 
suporta chipul Impăratului Traian, expus adoraţiei uni- 
versale. Azi, spre același scop, se află statuia Apostolului 
Sânt-Paul (!). 

Columna Traiană e toată, întreagă și memorabilă, 
prin proporţii, formă și sculpturi. Toată viaţa militară 
a divului Trajan e descrisă triumfal, din baze până în 
capitel, pe o cale șerpuită, în basoreliefuri de câte trei 
palme. Două mii și cinci sute de figuri umane, nici una 
ca cealaltă, afară de cai, căruţe, mașini de războiu, arme, 
stindarde şi altele, se află în jurul columnei. Varietatea 
lor te pune în mirare și uimire. Sunt înfățoşate mai cu 
seamă ambe răsboaiele purtate în contra Dacilor, ante- 
cesorii noştri, ale căror figuri şi îmbrăcăminte par a fi 
ale 'Ţuţuienilor transilvani din zilele noastre. 

Ne suirăm 185 trepte tăiate în marmoră pe dinăuntrul 
coloanei, ce formează o scară spirală, puţin luminată prin 
lucarnele ici-colo tăiate până deasupra. 


402 


Afasem dela Ciceronele nostru — e adevăr, sau nu, 
nu garantez — cum că statuia lui Sânt-Paul pe Columnă 
ar fi tot cea antică, a lui Traian, numai capul i sar fi 
schimbat. Așa, coborând de pe Columnă, —ierte-mă 
Dumnezeu și Sfântul Său Apostol! — cu cea mai adâncă 
pietate și religiozitate sărutai poalele idolului păgân, ce 
înfățoșa chipul celui mai bun principe roman din evul 
de aur al Imperiului Universal». 

Nu i-am tălmăcit lui Traian în româneşte cel puţin 
O carte cum e aceea a lui Paribeni, Optimus Princeps. 
De câte ori am cetit-o, am pus fără să vreau întâia pagină 
pe limba noastră. Era limba pe care el a împlântat-o pe 
plaiurile Daciei și a stropit-o cu sânge, ca să prindă mai 
bine. Suna parcă mai frumos și mai plin în ea decât în 
italiană. Un istoric și un arheolog din școala lui Pârvan, 
cum ar fi Daicoviciu sau Radu Vulpe, ar putea, ca la 
un canon scump, să se încingă pentru această treabă. 
Ea ne-ar dărui pe Traian a doua oară. In mijlocul acestei 
cărți, ca în Forul lui Traian și ca în Roma stă Coloana 
Traiană, lucrare puternică a unui Michel Angelo antic 
anonim, cum l-a înălțat deodată între academicienii 
români, caracterizarea îndrăsneață a Profesorului Lugli. 
Un gând vechiu al nostru e această coloană, actul de 
naştere în piatră al poporului român, așa cum alt popor 
nu se poate lăuda că-l are. Cele nouă Minerve aurite, 
care păzesc dintre două făclii aprinse, fiecare, în cupola 
sălii de şedinţe a Academiei Române, ascultă și ele. Au 
mai auzit această muzică. Trebue so cântăm noi, urmașii, 
până la urmă, Un străin a venit de departe ca să ne-o 
aducă aminte și să pună din nou în mișcare organele 
oprite. 

Când au descoperit-o întâia oară acea coloană Românii, 
Inochentie Micu Klein, al cărui sfert de mileniu dela 
naștere a fost sărbătorit de curând la Blaj și toți tovarășii 
și ucenicii lui, ea ne-a dat școala latinistă. Era ca un 
bucium de piatră, în care se apucase să sufle cineva, 
poate gura istoriei, și toți fiii Romei de pe malurile 
Dunării de Jos și din munții Daciei și-au ascuţit urechile. 

403 


26* 


Un neam întreg şi-a adus aminte. La chemarea acelui 
bucium s'a făcut România de astăzi. Recunoscători, 
atâţia oameni de știință și de inimă Sau gândit atunci, 
cum era neastâmpăratul Ureche, istoricul, să mute acea 
coloană în țară, dacă nu în aceeași marmoră de Paros, 
în care a fost cioplită de artiștii de demult, într'o piatră 
de împrumut. O copie a ei ar fi stat în miezul Bucure- 
ştiului ca o piatră miliară, dela care porneau drumurile 
noastre în lume. Lucrul nu sa putut face în acei ani, 
dar el a rămas ca o datorie care ne va mustra meicu, 
până nu va fi împlinită. Alţii s'au încercat să-l reînvie. 
Se vede că timpul nu venise, pentrucă nici ei n'au izbutit. 
Se părea chiar că însăși icoana Romei slăbea. Decebal, 
care nu putuse să învingă pe Traian în viață, Îndă- 
rătnic așa cum îl ştim şi neînduplecat, se hotărise să-l 
învingă după moarte și s'a sculat a treia oară, cu toate 
secolele trecute de atunci, în ajutor. S'a născut între noi 
dacismul, venit mai mult, de rândul acesta, din filozofie 
decât din istorie. Eram urmașii Dacilor, nu ai Romanilor. 
Aproape să ni se ceară să ne umplem pentru ei de aceeași 
ură, de care fuseseră plini ceilalți. O undă de misticism 
cobora din Miazănoapte şi din Răsărit şi înneca icoana 
de lumină şi de linii sigure mediteraneene şi latine. La- 
tinismul ne făurise Statul pe când tracismul amenința 
să-l destrame și l-a și dus pe marginea prăpastiei. Ca şi 
cum această luptă, între cele două izvoare din care ne 
tragem, ar avea vreun rost! Suntem ca niște copii cari 
ne-am da când cu un părinte și când cu celălalt și astăzi 
am fi de partea tatălui, iar mâine de a mamei, sfâșiindu-ne. 

Mai târziu, când sa înființat Şcoala Română dela 
Roma, toţi câți aveam acest gând, am crezut că ne-am 
apropiat de schimbarea lui în faptă. Unii dintre noi s'au 
pus în legătură cu specialiști, cari să afle câți metri cubi 
de piatră ar trebui şi cât timp cioplitorilor, ca să facă 
aidoma pentru România Coloana Traiană. Fireşte că, 
aducând-o la Bucureşti, aveam să-i așezăm în vârf nu 
pe Sfântul Petru, patronul Romei catolice, ci pe Traian 
însuși, aşa cum fusese la început. Ne mândream că a 


404 


noastră, copia, avea să fie prin aceasta mai adevărată 
decât cea adevărată. Pentru copie în sine am întâmpinat 
o împotrivire neașteptată. Oamenii de știință ai pietrei 
desgropate, priveau ca o glumă aducerea unui monument 
zidit ca să rămână veșnic pe locul unde fusese ridicat, 
sub un alt cer și între alți oameni. Dacă e vorba de act 
de naştere, după legile tuturor ţărilor, mau preț decât 
dacă sunt originale. Altceva trebuia să facem. Să căpătăm 
o copie de ghips, pe care s*o așezăm culcată și bucăți- 
bucăți întrun muzeu, unde să poată fi văzută de aproape 
de vizitatorii duminicali și studiată de studenții dela 
istorie și dela arheologie. Se părea că o asemenea copie 
se mai găsea una la Vatican, din două câte fuseseră trase 
odată pentru un împărat catolic vecin. Acolo trebuia 
să ne îndreptăm. Ca și cum noi acest lucru îl urmăream, 
treabă de profesori, să punem la îndemâna copiilor de 
școală material didactic | Să aşezăm ca pe o masă de ope- 
rație acea minune de coloană, înaltă de 38 de metri ȘI 
înaintea căreia, când ieși de pe orice stradă și ţi se arată 
pe neașteptate în Roma cea veche, scoasă de sub ruine 
și moloz de Mussolini, îţi vine să cazi în genunchi, ca 
un hagiu pornit de departe, cu vedenia ei în suflet ŞI 
ajuns în sfârșit la locul sfânt. Făcusem și eu haz de Badea. 
Cârţan și făcusem haz, chiar cu el, când ne călca acum 
40 de ani, pe la liceul Sfântu Sava, cel întemeiat de 
Gheorghe Lazăr, vecinul lui de-acasă, dela Avrig, de 
toana care l-a apucat, nu atât să se ducă pe jos, în sarica 
de cioban până la orașul împărătesc, dar să se culce în- 
velit în aceeași sarică, la picioarele coloanei, ca un Dac 
din Carpaţi. Era întradevăr un Dac din Carpaţi, de 
astăzi, în carne și oase, bălan şi cu ochii albaştri, cum 
ședea înaintea noastră, sau era un Dac de-atunci, înviat 
și coborit o clipă dintre ceilalți Daci de pe coloană? 
Era unul sau altul, carabinierele italian tot l-a arestat 
și, înțelegând că e un zăpăcit de daco-roman, l-a dus 
la Legația țării lui, unde a dat de Duiliu Zamfirescu, 
care l-a scăpat de urmărire și l-a chemat în casă și în 
literatură, prin frumoasa schiță ieșită din acest episod. 


"405 


Dacă eşti la Roma nu mai faci haz de întâmplare. Te 
duci până aproape de piciorul Coloanei, cum am făcut cu, 
te rezemi de vergelele de fier ale gardului de împrej- 
muire, care în zilele lui Badea Cârțan lipsea, şi te sileşti 
să-ţi trimiți îndărăt lacrimile. Acolo era o credinţă și 
un crez, care te năpădesc năpraznic și pe tine şi nu pti- 
lejul unui catren umoristic de George Ranetti. Noi vrem 
să aducem în ţară însăși această credință şi acest crez 
cioplit în piatră. Să cânte acest bucium de piatră, cu 
nemai pomenite crestături, să cânte ziua și noaptea, pe 
soare sau pe viscol, de Roma lui Traian și de nașterea, 
în secolele de demult, a unui popor nou. Să ne lege, 
peste depărtări și duşmănii, de vatra de unde am plecat 
sau a plecat porunca să luăm ființă şi să păstrăm, odată 
cu noi, la marginile lumii cunoscute, amintirea acestei 
mari obârşii și sufletul nostru latin. Ne împresoară alte 
popoare, care fac parte din mari comunități şi se reazimă 
pe ele, ca să se desvolte fără piedeci și uneori să cotro- 
pească. Noi suntem Între ele singuri și răsleți. Trebue 
să căutăm pe ai noștri, ca să nu mai fim singuri și răsleți. 
Coloana lui Traian ar fi la București destul de înaltă 
ca să se vadă în toată lumea latină. Monumentul ne trebue 
cu rostul lui de monument, monument în piaţă în văzul 
şi în pasul oamenilor şi nu o planşe sau un bloc de studiu 
într’o odaie, sub lupa de unul singur a vreunui savant 
pleşuv. Din mijlocul acestor cercetători dela Şcoala Ro- 
mână din Roma de pe vremuri, ne-a venit numai un 
cap, fireşte ca reproducere fotografică, al unui dac măreț, 
cu părul și cu barba cârlionțate. Ni se spunea câ e de 
pe coloană şi că în el se descoperise Regele Decebal. 
L-am văzut întrun perete din camera de lucru dela 
Florica a lui Ionel Brătianu. Se încercaseră să-l convingă 
pe marele om că e chipul lui aidoma şi că, prin urmare, 
se putea să fie și un coboritor sau, pentrucă la asemenea 
vorbe ctitorul de nouă ţară își avea zâmbetul lui, că e 
turnat cel puţin după cele mai bune tipare. Incă odată, 
nouă ne trebuia altceva și vechea mișcare a stăruit, chiar 
după asemenea neînțelegere. 


406 


Când arhitectul Duiliu Marcu, care făcea parte din 
cercul nostru, a lucrat în ghips planul de sistematizare 
a Bucureştiului, el cel dintâiu a adus coloana visată în 
mijlocul nostru. Am privit-o cu toţii pe placa albă pusă 
pe podele întrun pavilion din Parcul Carol. Erau acolo, 
întrun păienjeniş iubit, străzile și clădirile copilăriei 
noastre, fără care ne-am risipi şi ne-am pierde, ca un 
lichid scăpat din vasul scump unde am fost dela înce- 
putul vieţii aşezaţi. În piața încăpătoare a Victoriei se 
ridica, pe locul pe care toată lumea îl ştia o mare răs- 
pântie goală, o coloană tainică. Noi, cari o ghiciserăm, 
ne duceam în fiecare zi s*o vedem. După ce au aflat și 
ceilalți, făceau același lucru. Ni se părea că vechiul gând 
s'a împlinit sau că nimic nu-l mai poate împiedeca. Până 
când, într'o zi, ni s'a spus că propunerea n'avea niciun 
sorț de izbândă. Gândul se găsise învechit. Ne-am spus 
versurile lui Dante din vestitul Cânt al III-lea din Infern: 
« Vuolsi cosi cola dove si puote Ciò che si vuole, e più 
non dimandare», așa se vrea acolo unde se poate ce se 
vrea şi nu întreba mai departe. Ne-am supus, dar mai 
neascultători decât Caronul mitologiei, -căruia Virgil, că- 
lăuza lui Dante, îi rostise cuvintele, tainice ca un des- 
cântec, n'am încetat o clipă să ne întrebăm. Invechit un 
gând, gândul obârșiei noastre latine, nu numai dreptul 
istoric al poporului român pe aceste pământuri tăgăduite 
de toți veneticii, dar singurul mijloc de deosebire şi 
astăzi între ceilalți, tiparul de cugetare și sufletul care ne 
umple? Când a zis întâia oară cronicarul moldovean: 
« Noi dela Râm ne tragem !» istoria noastră și-a luat 
alt curs, cursul adevărat, Răsăritul și Balcanul slav au 
sărit din țâţâni și am fost noi de totdeauna. Lupoaica 
de bronz cu cei doi gemeni, pe care ne-a trimis-o Italia 
ca s'o aşezăm în numele Romei, ca nişte stâlpi de hotar, 
dela Bucureşti până la Timișoara şi până la Cluj, era 
bună, dar Coloana Traiană ar fi și mai bună. Cea dintâiu 
vorbea de orașul veşnic, cea de a doua ar vorbi de Ro- 
mânia și de legăturile ei de copil de bătrâneţe cu marii 
părinți. 


407 


Profesorul Lugli, care a fost mulți ani secretarul 
Şcolii Române dela Roma şi ne cunoaște foarte bine, 
vorbea înainte în mijlocul Academicienilor luători aminte 
şi al publicului dela tribune, alergat să asculte muzica 
limbii italiene ca un sbor de porumbei în jurul Coloanei 
Traiane. Noi eram pe jumătate în sală și pe jumătate 
pe drumuri în căutarea unui loc, unde vestita coloană 
să fie așezată atunci când, tot dela Ancona pornind, ca 
marele Împărat, va merge după o mie opt sute și atâţia de 
ani, spre Dacia. Dacă Palatul Invalizilor se va ridica în 
măreția în care îl vedem, el va fi pentru toţi şi o casă a 
vitejiei româneşti. Această vitejie a început să facă să 
se vorbească despre ea, atunci când a fost trecută, cu 
un scris mult mai citeţ și mai trainic decât cel din condeiu, 
din ciocan și daltă, pe trupul, înfrigurat de faptele pe 
care le primea, al acestei coloane. Niciun loc mar fi mai 
potrivit pentru ea decât piața din fața Palatului Inva- 
lizilor. Cartea despre Războiul Dacic al lui Traian s'a 
pierdut, cenuşa lui s'a risipit, dar Coloana le ține astăzi 
loc la amândouă. Am avea aici un colț al Romei, către 
care toți Românii s’ar îndrepta ca spre un loc de hagialâc. 


408 


TURNUL DIN SIGHIȘOARA 


In turnul cel mare din Sighișoara, prins în zidurile me- 
dievale care urcă pe culmi și coboară prin văi, înconjurând 
orașul cel vechi, se găsește un ceasornic. Așa mi-am în- 
chipuit întotdeauna, cu mintea mea de copil, ceasornicul 
pe care-l asculta Ștefan ce' Mare la Cetatea Neamţului, 
în balada lui Bolintineanu: « Un orologiu sună noaptea 
jumătate: La castel în poartă oare cine bate?» O spuneam 
pe dinafară, la vreo serbare de școală primară, și închideam 
ochii ca să-l văd, acel măsurător de vreme, ascuns în 
întuneric, deasupra noastră. Când am stat, la mulți ani după 
aceea, în fața turnului dela Sighișoara și am ridicat de o 
dată capul, auzind pentru întâia oară bătăile de aramă 
ale ceasornicului din înălțime, mi s'a părut că am descoperit 
în sfârșit orologiul pe care îl căutam. Era, de altminteri, 
cam din aceiași ani. In firida lui dela streaşină, la câteva 
zeci de metri peste noi, se cuibăreşte sub cadran o întreagă 
poveste care încearcă să facă văzut timpul fără trup, și 
altfel decât prin mișcarea rotundă a unor limbi de argint. 
Un ceasornicar, în hainele colorate ale secolului care l-a 
turnat în bronz, mare aproape cât unul dintre noi, bate, 
acolo sus, cu un ciocan într'o tobă făcută din acelaşi metal 
ca și el, sferturile, jumătățile, orele, astăzi, mâine, de sute 
de ani şi alte sute de ani. Unii din porumbieii așezați pe 
metereze sboară speriaţi ca și cum ar fi acele sferturi, ju- 
mătăţi și ore, care fac aripi şi plutesc peste cetate şi peste 
lume; alţii se apropie şi ciugulesc ceva fără teamă chiar din 
șorțul ceasornicarului, vreo grăunță adusă de vânt sau 


409 


boabe de timp şi de veșniciel La acel semn, un întreg 
alaiu colorat iese dintro cămăruţă de alături, trece pe o 
cărare pe care o calcă fără să o bătătorească, pe călcâie 
aeriene de clipe, și intră la loc, până îl scoate din nou, 
cu bătaia lui nemiloasă, ceasornicarul necontenit de veghe. 
Am fost până la el, îndărătul cămăruţei, unde zilele cu 
nume romane și cu izvoade de zodiac pe creștet, așteaptă 
chemarea. Cerul e aproape, iar dedesupt, prăpastia pă- 
mântului. Te simţi al optulea, în acel alaiu al săptămânii 
și, la gândul să-ţi iei locul în rând și să pleci cu ele pe mar- 
ginea zidului, întinzi mâna, ca să te apuci de orice, și 
închizi ochii, ca să nu mai vezi și să scapi de ameteala 
care ţi-a împăinjenit vederile. Pasnicul de lângă tine se 
apleacă el și vrei să tipi, crezând că are tocmai acest gând 
de nebunie, dar omul se mulțumește numai să împingă, 
pentrucă mașinăria a cam obosit, cu mâna, toată această 
jucărie a văzduhului. Ceasornicarul de bronz bate sub 
tine sferturile, jumătăţile și orele. Te uiţi cum se pun 
în mișcare dedesubt, pârghiile, roţile dințate și ciocanele 
peste care, ca apa unui râu de munte peste o roată de 
moară, curge, nevăzut și neauzit, timpul. i se pare că 
înţelegi ncînţelesul și te uiţi într’altă parte. Mai bine să 
nu știi, să fii deopotrivă cu ceilalți, care nici nu bănuie 
că este undeva și mărunțește fără încetare viața, acest 
ceasornic înspăimântător. 

Un medic sas, cu un cap rotund și sburlit, de Bogdan 
Duică, a strâns o viaţă întreagă din oraș și de prin sate 
tot felul de lucruri vechi. Când nu le-a mai găsit pe pă- 
mânt, le-a scormonit în măruntaiele lui. De pe prispa 
deschisă, care dă ocol turnului de patru părţi, sus, deasupra 
lumii, însoţitorul nostru, duhul și stăpânul de astăzi al 
acestui turn şi om de știință el însuşi, ne arată peste satul 
Cornești niște măguri, unde săpăturile au dat de marea 
colecţie preistorică, văzută la intrare. Atunci locurile nu 
au fost pustii la venirea Sașilor și înainte de ei | Oaspeţii 
au coborât din căruțele lor grele, şinuite cu fier și covilti- 
rate pentru ploaie și viscol, în care străbătuseră jumătate 
de Europă, dela Rinul de jos, la un vad de oameni ! S'au 


410 i 


întărit pe un vârf, deasupra Târnavei Mari, cum apucaseră 
că făceau cavalerii şi baronii și începuseră să facă orașele 
la ei acasă, iar la poale, în jurul lor, trăiau și mai departe 
satele, de unde luau brațe de muncă ! In acele sate eram 
noi, cum suntem și acum. Avea dreptate, prin urmare, 
Românul care ne-a ieșit aseară înainte, la intrarea satului 
Cornești, ajuns să fie lipit astăzi de oraș, și ne-a spus plin 
de mândrie, când l-am întrebat unde ne aflam, că de acolo 
luase naștere Sighișoara și că satul lui e leagănul româ- 
nismului din acele părți. Ziua se îngâna cu noaptea. Il 
vedeam și nu-l vedeam. Poate că nici nu era ființă aevea 
și trecătoare, ci altceva, mai vechi și mai statornic, înrudit 
cu luceafărul care se aprinsese deasupra noastră, și ne 
învăța din alte isvoare decât din hrisoave pierdute și 
scrise de alții, fără noi. Intre alte lucruri așezate pe această 
prispă înaltă, scene din viaţa săsească, irozii, în păpuși 
îmbrăcate în straie cunoscute și după care am făcut și noi 
irozii noștri pe la începutul secolului trecut, toate în că- 
măruțe băgate în pereţi, se găsește de asemenea o foaie 
statistică a populaţiei. Ea este pe mai mulţi ani și arată, în 
coloane tot altfel colorate, neamurile dintre zidurile ora- 
şului şi creşterile și scăderile lor. Recensământul s'a oprit 
la 1gro. Putea să meargă mai departe, așa cum ceasornicul 
cetății n’a stat pe loc, în ciuda împrejurărilor schimbate. 
La şooo şi mai bine de Sași, Românii rămâneau atunci cu 
mult în urmă. După aceea ne-o mărturisește chiar înso- 
țitorul nostru, ai lui au mai dat îndărăt și abia mai trec 
de şooo, pe când ai noștri se apropie de 7.000. Stăvilarele 
Sau ridicat şi apele împiedicate au putut să curgă în voie. 
Sighișoara și acest turn se laudă că aici s'a cetit pentru 
întâia oară constituţia lui Verb&czi, care timp de mai bine 
de trei sute de ani ne-a scos din rândul popozrelor Tran- 
silvaniei şi ne-a ţinut în stare de iobăgie. Noi, atunci, la 
1500 și cât va mai fi fost, rămăseserăm, deși poporul de 
baștină, pe dinafară și ne uitam cum intră domnii pe poarta 
acestui turn ca să-şi facă legi numai pentru ei. Ceasornicul, 
care, el singur știa, de aici de sus, a bătut mai departe 
ceasurile tuturor celorlalți până a bătut și ceasul nostru. 


. 411 


Pentrucă maşinăria obosise, a trebuit, așa cum a făcut 
păzitorul adineauri, ca neamul nostru să o împingă el 
cu mâna. 

Când doctorul sas, plin de marea lui râvnă, a strâns 
destule lucruri ca să nu i le mai încapă casa şi să nu mai 
poată fi ale unuia singur, a cerut acest turn ca să facă din 
el un muzeu. E cel mai frumos muzeu pe care îl are 
România, atât prin zestre cât și prin așezare. Nu faci prin 
el numai o plimbare prin istorie, ca în alte muzee ale 
noastre, ci te afli pe neașteptate, când închizi după tine 
poarta, în valurile chiar ale acestei istorii. Când treceam 
prin cămările încărcate cu lucruri de altă dată, urcând din 
cat în cat pe scări înguste și scârțâitoare, tot mai sus, fără 
sfârşit îndărăt în timp și fără vreo pricină de oprire, mă 
simţeam ca eroul lui Eminescu din Sărmanul Dionis, mai 
ales că și viața dimprejurul meu începea, ca și a lui, 
dela 1400. Parcă ai în mână unul din felinarcle mari de fier 
care spânzură din tavan, lucru al meșterilor făurari sighi- 
şoreni din secolele de demult, şi treci cu el, luminând, din 
secol în secol. N’au stat degeaba tovarășii noștri Sași, 
cei 8oo de ani cât au trăit între noi! Turnul acesta din 
Sighișoara e poate cel mai măreț. şi mai convingător 
monument pe care l-au ridicat și îl veghează, cu 230.000 
de perechi de ochi, în părțile noastre răsăritene, dela ve- 
nirea lor și până astăzi. Dela cealaltă trecere germană am 
rămas cu minunea de artă a Cloştii cu puii de aur, lăsată ca 
un semn și ca o moștenire a regilor Goţi dela anul 400; 
dela aceasta, avem turnul cu muzeu dela Sighișoara, ca 
un semn și ca o moștenire a unui întreg popor, desfăcân- 
du-se, cu fruntea lui cu plete bălaie, din valurile Evului 
Mediu și privindu-ne, cu ochi trişti și ieșiți puţin de 
vreme, din zilele noastre de sbucium și de alte mișcări 
de noroade. 

Intre lucrările de muzeu e şi o mistrie mai nouă. Nu 
e mistria cu care sa tencuit acest turn sau pământul 
unde s'au aşezat Sașii. Franz Iosef a întrebuințat-o la 
punerea pietrii pentru monumentul unui general rus, 
căzut în lupta dela 1849, la doi paşi de aici, şi care a rămas 


412 a 


-e 


vestită tot atât pentrucă în ea s'a hotărît soarta Transilva- 
niei cât pentrucă atunci a căzut poetul Petöfi. Lupta aceea 
dela 31 Iulie nici mar trebui să se cheme dela Sighișoara, 
ci dela Albești, satul dela celălalt capăt al orașului. "Țăranii 
români din el au adunat pe morții de pe câmp în căruţe 
şi i-au aruncat într'o mare groapă fără nume, deasupra 
căreia un vultur de bronz cu o sabie în plisc sboară 
astăzi fără să se miște din loc. Printre acei morți, pentru 
o pricină care nu era a lor, mai ales când Avram Iancu 
şedea înconjurat de Moţii lui în munții Apuseni, se aflau 
şi destui Români. Monumentul știe numai de Petöfi şi 
de Ungurii căzuți acolo. O placă de bronz povesteşte 
faptul în limba maghiară. Călătorii, cari vin până în 
păduricea de pini care îl împresoară, stau înaintea lui şi 
nu înțeleg. Suntem datori să punem alături de placa 
maghiară o placă română, nu atât pentrucă un monument 
public din România pare rost și nu e îngăduit să poarte 
o inscripție numai într’o limbă străină, oricare s'ar în- 
tâmpla să fie ea, cât pentrucă el s'a ridicat şi peste trupuri 
de Români. La fel ne-am purtat cu statuia lui Matei 
Corvinul dela Cluj, care era dintrun părinte strălucit 
român și avusese în oștirile și între oamenii de seamă ai 
țării, ostași și cărturari dintre noi. El este nu numai al 
altora, dar şi al nostru. Stăm mișcaţi la marginea podișului, 
pe care s'au izbit cele două oştiri de acum o sută de ani. 
Pe de lături, până departe, în vale, se înşiră meri și pruni 
înfloriți ca niște pâlcuri de lumânări, cari se aprind în 
fiecare primăvară la capul celor călcaţi în copitele cailor 
şi rupți atunci de bombe. Mierle cântă pe aproape. Marele 
poet trebue să le asculte din liniștea fără întrerupere a 
pământului. Cântă pentru el. 

La o depărtare de nimic de aici și-a întins hotarele o 
altă țară. Peste culmea dela dreapta e satul în care am 
copilărit. Afară de groful, venit şi el pe procopseală din 
altă parte, şi de cârciumarul din boltă, om străin de 
neamul și de credința noastră și ajutorul lui, nu se afla 
pe acele locuri nimeni, de când se pomeneşte, de altă 
obârşie decât cea românească. Mi-aduc aminte de vorba 


413 


bunului meu prieten din anii tineri, țăranul din Cârţi- 
şoara, călător pe toate drumurile, parcă ar fi căutat un 
bun pierdut și găsit abia după moartea lui, Badea Cârţan. 
EI, când ajungea la Predealul de pe vremuri, dădea cu 
piciorul în opincă în țuguiul de ciment, care trăgea linia 
de hotar dela Vârciorova până la Broșteni, și zicea: 
«Cine naiba a mai văzut hotar prin mijlocul țării l». 
Credeam că Badea Cârţan sa dus, când i s'au împlinit 
zilele, la o dreaptă odihnă. lată că mormântul lui din 
cimitirul din Sinaia, unde îi fusese dat să se așeze în pă- 
mânt liber, când la el acasă mai stăpâneau veneticii, va 
trebui să fie din nou acoperit cu flori, care cheamă îndărăt 
între noi, pentru treburi ale lor rămase neisprăvite, pe 
cei morţi. Vorba lui cea veche, nu vorbă de cărturar, 
aflată în cărți, ci vorbă scoasă din rărunchii acestui neam, 
mai trebue spusă şi răspusă, în toate graiurile pământului 
până va ajunge la porţile celui prea Inalt şi unde trebue, 
ca să măture încă odată nedreptăţile istoriei. In sat, în 
Albeşti, țăranii în haine de Duminică joacă o învârtită 
pe loc, doi câte doi, în curtea cu tei de lângă școală. Printre 
ei se văd şi soldaţi, veniţi acasă de pe front, într’o voie de 
sărbători. Casa, spoită galben şi alb și cu două caturi, 
la umbra căreia se adună, e un chioșc de scrimă al foştilor 
grof, risipiţi după aceea în toată lumea. Atât și faima lor 
s'au mai păstrat de pe urma vechilor stăpâni. Alături, noi, 
am ridicat o şcoală măreață, care stă, cu cele două aripi 
ale ei, la şosea ca o casă a luminii. Oamenii își Joacă 
jocurile îndătinate și chiue chiuituri de bucurie, care pot 
să se schimbe la trebuinţă în chiuituri de luptă, în preajma 
ei. O recunosc astfel ca locul de voie bună şi de întărire. 
Ei aşteaptă, cum au mai așteptat, O împlinire care s'a mai 
împlinit. 

La acest cot de țară, Românii ortodoxi au zidit, între 
bisericile luterane, acoperite cu ţiglă bătrână și străine ŞI 
prin stilul lor gotic, o mare catedrală, care e tot pe atât 
de rugăciune și de umilinţă în fața lui Dumnezeu, pe cât 
e de mărturisire a dreptului şi a puterii unui neam. Trebuia 
să fiți ca mine, acolo, ca să sărbătoriți învierea, între 


414 


zidurile ei înalte. Noaptea era senină. Stelele de pe cer 
coborâseră parcă pe pământ în flacăra lumânărilor, care 
pâlpâiau și se mișcau încet după steagurile și prapurii de 
întâmpinare a lui lisus Biruitorul. Ingerii lui Demian, 
în culorile lor de lumină, coborîseră și ei de pe pereţi şi 
se amestecaseră cu noi. Ne înfioram nu numai de sfințenie, 
dar și de un înţeles mai adânc şi numai al nostru. Mer- 
geam cu toţii, nu numai mâna de oameni strânși în fața 
altarului, dar un neam întreg, spre biruință. Cântau 
preoții și cânta corul, cântam noi și cântau îngerii și 
sfinții. Nu se putea să nu fim ascultați. Erau cântecele 
Invierii. 


415 


e =e 


ȚĂRILE DIN ADÂNC 


Sunt acum zece ani, pe un deal de deasupra Bistriţei, 
cu numele ciudat de Butca Doamnei, ascultam o lecție 
de arheologie. O ascultam cu o ureche nesupusă. Era 
o zi frumoasă de vară. Niciun nor nu se ridica dela 
munte. Pornisem la Ceahlău şi-mi îngăduisem acest popas 
numai pentru pregătiri. Vârful cel mare al Moldovei nu 
pare prea bucuros de oaspeţi. Mai venisem și altădată 
anume pentru el şi făcusem cale întoarsă. Abia aşteptam 
să plec. Şi atunci, gazda mea de aici, m'a dus ptin ma- 
halalele mărginașe ale Pietrei, prin curţi de fabrici și 
peste un pod nesigur, pe aceste locuri înalte, în singurătate. 
Vântul îi umfla hainele lungi negre. Era un preot. Cred 
că îi ziceam Părintele Matasă. Voia să mi povestească 
despre o bogăţie necunoscută înainte a văii și a plaiu- 
rilor dimprejurul nostru. Avea acolo sus câteva săpături, 
în care descoperise lucruri ale unor oameni fără nume și 
ale unor civilizații vechi de mii de ani. Când ridica brațul 
şi arăta în dreapta și în stânga, dedesubtul și de-asupra 
pajiştei unde ne opriserăm, verde de cea mai fragedă iarbă 
pe care am văzut-o, colțuri şi răspântii cu o viaţă în 
măruntaiele lor așteptând casmaua arheologului, parcă o 
lume de: descântec şi de fa -mec ieșea de acolo și ne îm- 
presura. Invia după atâta timp a doua oară la glasul cel 
plin de o nouă credință. Eu eram cu mintea în altă parte. 
Ascultam și mai mult nu. 


416 


Omul și-a urmat de atunci chemarea luj. .Nepăsarea 
semenilor, cari nu-l înțelegeau, nu l-a slăbit. Piedecile 
de tot felul, de care s'a izbit, nu l-au făcut să dea îndărăt. 
A colindat județul și i-a întrebat pământul şi oamenii. 
Uneori era câte un plugar, care scosese cu plugul vreun 
ciob de oală colorat. Alteori era o ruptură de mal, din 
care apele crescute de primăvară aleseseră topoare de 
cremene sau brățări de aramă. Alteori era câte o cârtiță 
care scurmase în mușuroiul ei, pe lângă țărâna neagră 
a locului, o țărână roşie dând de bănuit. Şi în felul acesta 
s'a alcătuit dela sine, cu anii, o hartă a țărilor din adânc, 
peste care ţară de astăzi s'a așezat și trăeşte, uitătoare 
de atâtea ori a înaintașilor. Rămânea numai să se caute, 
la locuile acum cunoscute şi pe care preotul fără odihnă 
le ştia pe dinafară, ca să ajungă oricând la acea lume 
scufundată de secole, mută și mâhnită, sub pasul călă- 
torului. El nu s'a bizuit $0 facă singur. A chemat pe 
oamenii de ştiinţă și de meserie, cari s'au apropiat neîn- 
crezători. Unii au plecat şi nu s'au mai întors, iușinaţi 
poate în sinea lor că putuseră să dea crezământ, fie și 
numai o clipă, unui nespecialist. Alții au venit adulmecând 
în silă și s'au îndemnat să încerce, furaţi mai mult de 
râvna aproape îngerească a celui care-i adusese, decât 
de o convingere proprie. Dela întâia lovitură de casma 
comorile cele nevisate au ieșit la iveală. Oriunde se săpa, 
ele erau acolo. Parcă așteptaseră numai această luare în 
seamă, ca să dea de veste pretutindeni pe dedesubt și 
toate să fie față la întâlnire. In niciun ţinut de staţii prei- 
storice din România nu s'au găsit atâtea mărturii ale 
vieţii de altădată ca în Neamţu. 

De aceea un Muzeu întreg s'a putut înjgheba cu aceste 
mărturii, aduse și adăpostite astăzi în orașul Piatra. Ju- 
dețul atât de bogat, poartă şi icoană a Moldovei, care are 
Ceahlăul și Valea Bistriţei, are mânăstirile și-l are pe 
Creangă, plutaşii dela Dorna şi Cetatea Neamţului, s'a 
încărca. cu noui podoabe. Treci pe dinaintea lor înfiorat, 
fără să mai iei aminte la lămuririle învăţate din cărți 
ale celei mai iubitoare dintre călăuze. Pentru că îndră- 


417 


27 


gostitul de pe vremuri de cioburi, s'a făcut treptat om 
de cercetare. A lucrat alături de ceilalți întro ucenicie 
de patru ani şi le-a deprins meșteșagul. Sa înconjurat 
de cărți în limbi străine, despre antichitățile tuturor ță- 
rilor şi și le-a însușit cu pitima omului care nu mai era 
tânăr. A îndrăsnit în sfârşit să facă săpături fără niciun 
ajutor. Dulapurile acestea, șapte la rând, sunt pline, cât 
abia pot să le încapă, cu lucrurile scoase de el unul 
câte unul dela Frumușica, de care are să se vorbească 
în curând, dacă n’a început de pe acum să se vorbească, 
aşa ca de Cucuteni, pentru artă și aşa ca de Gumelnița, 
pentru caracterizarea unei epoci. Hoderiştea-Calu vine 
la rând și Izvoarele după celelalte, dar nici nu se pot 
asemăna, ele, lucrul arheologilor universitari cu lucrul 
preotului învățăcel. Il pismmuesc eu, care n'am alt amestec 
decât al drumeţului în căutare de isprăvi de tot felul 
ale țării; cum nu l-ar pismui ei, cari s'au lăsat întrecuţi 
și numai pentrucă n'au crezut? 

Ceea ce izbeşte dela început sunt vasele de lut, de 
toate chipurile cu putință. Alături de pietrar, omul străbun 
care a cioplit din cremene cu altă cremene, securi și 
vârfuri de suliță, sau chiar unelte și găteli de gospodărie 
femeiască, iată-l pe olar, aplecat peste discul lui. Din 
mâinile lui au ieşit aceste chiupuri mari de păstrare a apei 
sau a untdelemnului. Urma chingii, care ţinea capacul, 
se cunoaște bine. Unele sunt făcute- repede, numai cu 
buza rotunjită şi încolo, peste pântece, cu urmele dege- 
telor trase ca nişte izvoade decorative. Altele sunt lucrate 
cu grije şi aduc aminte de amforele și de ulcioarele, cu 
făpturi şi întâmplări de zei din Iliada, sosite pe drumuri 
tainice până la târgurile satelor de sub Carpaţi, din Elada 
care se pregătea de creaţiile clasice. Sunt vase mici cu 
o singură umflătură și sunt vase cu picior, cu două bul- 
bucături, îmbrăcate de jos până sus în desene albe şi 
roşii, de linii şi de spirale. Sunt ciubere și sunt cănuțe, 
unde s'au aflat pe fund, spre mirarea oamenilor de ştiinţă, 
grăunţe şi seminţe, cum au fost cele de cânepă, de care 
se crezuse mai înainte că nu ajunseseră până în acele 


418 


sure vremuri. Se simte pe lângă ele toate, prezența ușoară 
și străvezie a femeilor de odinioară. Lumea de atunci 
se îngrămădește în jurul lucrurilor pe care și le-a făcut, 
ca ajutor sau ca podoabă vieţii şi ne vorbeşte cu înțeles. 
Depărtarea dintre noi și ea scade deodată. Lutul s'a în- 
călzit poate, așa cum îl simţim sub degetele noastre, de 
o rază de afară, a acestei tomni târzii, dar poate s'a în- 
călzit de o mână de atunci, care a întârziat nevăzută, 
pe luciul lui. 

Pe alte rafturi, între lucrurile mai mici, se înșiră 
idolii cari ne privesc liniștiți. Sunt şi păpușele omenești, 
unele cu un cap cu trăsături ca ale noastre, strânse în 
veşminte ciudate, cu împletitură lipită de trup ca o ar- 
mură și cu salbă la gât și cingătoare la mijloc. Aşa trebue 
să fi fost şi portul, pentru totdeauna pierdut altminteri, 
al oamenilor de atunci. Dar sunt între idoli mai cu 
seamă făpturi de animale, un patruped care poate să 
fie un ursuleț, cum poate să fie întâiul câine, ȘI un șoim 
cate ascultă cu capul întins înainte, vreun sbor de pasăre, 
pe care nu-l aude decât el și fălfâie din aripi până la noi 
de zece mii de ani şi mai mult. O întreagă religie se 
întinde înaintea noastră dintro sută de figurine, care nu 
seamănă una cu alta. Mâna se teme să se apropie, ca și 
cum o putere tăinuită S'ar ascunde în ele. Au potolit 
frica de necunoscut, întrebările despre rosturile peste 
înțelegerea omului, din peșteri sau din uzinele industriale, 
și s'au păstrat singure până la noi peste pulberea lui. 
Ele sunt întregi, în fața noastră. Căutăm însă zadarnic 
o țeastă de frate de al nostru de atunci, care a priveghiat 
peste toate aceste făpturi ale închipuirii și îndemânării 
lui, pentrucă nu se află. Zeii, cari nau fost, trăesc, pe 
când oamenii, cari i-au făcut pe zei, nu mai sunt, 

Dintre oamenii și lucrurile făcute de ei, își deschid 
cale, parcă ar ieși din pădurile neumblate și din smâr- 
curile cu vietăți pierite astăzi, animale aproape apoca- 
liptice. Este un os acolo de zimbru, care îngrozește. 
Alcătuitorul Muzeului a așezat lângă el un ciolan întreg 
al unui bou de acum, care pare numai o biată miniatură. 


419 


27°’ 


Ji vezi pe semenul nostru din acele vremuri printre 
asemenea fiare, cu arme pe potriva lor, și-i auzi răcnetele 
de furie şi de spaimă, cu care se îndemna să se arunce 
asupra lor. Rafturile se cutremură și vasele de lut dârdâie 
puţin. Coarne de cerb şi de căprioară se înşiră alături. 
lar între ele, ca o odihnă și ca un răsărit de lună, colec- 
ţionarul îţi pune înainte, cu o nesfârşită băgare de seamă, 
o legătură femeiască de gât, cu mărgele de piatră sau 
de sticlă şi cu încuietori care s'ar putea să fie de aur. ` 
Firul s'a pierdut de mult, cum s'a pierdut și pieptul pe 
care stătea întins. Amintirea s'a păstrat însă întreagă și 
curată şi ne aruncă deodată în mijlocul acelei lumi de- 
părtate. Pământul duduie de pasul luptătorului bărbos și 
poate tatuat cu zimbrii desișurilor. În același timp ușa 
colibei se luminează de această arătare femeiască, purtă- 
toare a salbei, peste care stăm aplecaţi cu un început 
de ameţeălă. Se aude ca un cântec. Doare tâmplele de el. 

Județul Neamţu se pregătește să-şi sporească faimele 
de care se bucură cu încă una. Marele stăvilar dela Bicaz, 
care are să oprească şi să adâncească apele Bistriţei, ca 
să dea electricitate pentru toate satele și fabricile Mol- 
dovei, e pe cale să se ridice. Inginerii veniți pentru drumul 
de fier din coasta lui, până la Prisăcani, măsoară și se 
pun semne pe toată valea. Mânăstirea Reginei Maria, 
Maica Domnului a tuturor îndurărilor, pe care ctitorița 
încoronată o vedea în visurile ei albă pe înălțimi, are 
să fie zidită acolo unde o vedea ea. Niculae Iorga o ho- 
tărîse mai jos, dar pe acele locuri, acum, cu stăvilarul, 
are să fie fundul marelui lac. Satele din vecinătate au 
să-şi mute vetrele mai departe pe plaiu, ca să scape de 
înnec. Odată tu ele, cu satele celor vii, şi-au strâns toată 
moştenirea și au îndreptat-o spre Muzeul lor dela Piatra 
satele celor de dedesubt. Portarul, în haină lungă neagră, 
le primeşte, le face la loc din bucăţi și le trece pe rând 
înt”o mare condică, arătând ce sunt și de unde vin. 
Ca să nu se încurce nici pe viitor, le desenează alături 
întocmai. Viaţa dela Adam Babadam a acestor întinderi 
şi de care nimeni nu mai ştia, se leagă de a noastră fără 


420 


nicio întrerupere. Trecem prin mijlocul ei cu evlavie şi 
cutremur. S'a născut aici, pe nebăgate de seamă, un 
așezământ care e tot de atâta preţ cât sunt cele mai de 
preţ. bunuri ale locurilor. Neamţu are să fie odată la fel 
de mândru de Muzeul lui Preistoric, pe cât are să fie 
de stăvilarul dela Bicaz. El a pornit de pe Butca Doamnei, 
dela acele săpături sfioase de acum 1o ani și a cuprins 
acum toată zarea. În lumea de astăzi s'a amestecat lumea 
de ieri, chemată și îmblânzită de arheologul începător de 
atunci. El stă în mijlocul ei, ca s*o apere de stricăciune: 
și so înmulțească. Ii zâmbește ca la o cunoscută. 


421 


ORAŞE DE BISERICI 


De nicăieri poate Craiova nu vorbește mai bine su- 
Actului decât de pe prispa înaltă pe care e zidită biserica 
Sf. Dumitru. Locul e larg și lasă privirea şi gândul să 
alerge fără piedeci. Drept înainte se întinde până în ce- 
țurile depărtării lunca Jiului. Din loc în loc se văd, în 
această dimineaţă de toamnă cu soare vesel, pâlcuri gal- 
bene şi roşii de pomi, ca niște focuri aprinse de o oaste 
tăbărită la porțile orașului. Șuviţele de pâclă, sfâșiate 
de lumină, se plimbă şi-și schimbă înfățișarea, ca praful 
stârnit de nişte cai cari ar duce solii grăbite de colo- 
colo. Matei Basarab Domnul trebue să fie în vale cu 
ai lui. Prin poarta cu împletitură de piatră şi zidită, câtă 
s*a mai păstrat, în casa cu foișor pe stâlpi nelucraţi din 
marginea locului unde trebuiau să fie adăpostite Arhivele 
Statului, are să intre numaidecât, aplecându-se puţin sub 
căciula prea înaltă. E, cu mici prefaceri, căciula lui Mihai 
Viteazul, pe care boierii Olteni l-au privit totdeauna ca 
pe unul de al lor. Aici sunt în orașul făcut de ei. Ei sunt 
întâiu și Domnul în al doilea rând, când nu e ales ca acum 
dintre ai lor. Biserica stă cu uşile de perete şi cu preoții 
în odăjdii pe prag, așteptându-și stăpânul. Corul cântă 
puternic sub bolțile de aur: Pe Tine, Dumnezeule ! Clă- 
direa se schimbă treptat, din ce a fost la începuturile 
ei, cu fresce în caturi de meșteri dela noi, în catedrala 
lui Le Comte du Noiiy, aceeași pe dinăuntru ca Trei 


422 


lerarhii ieşeni al lui Vasile Lupu, din același timp, şi cu 
mânăstirea lui Manole, mult mai veche, dela Argeș. Arta 
bizantină, care mai câștigase trăsături dela noi, era în- 
toarsă de meșterul din Apus, la izvoare. 

Madona Dudu din vale, târnosită de curând şi-a 
acoperit, ca un răspuns, pereții de pictura tradițională 
a lui: Norocea.-Sfinții nu mai sunt ieratici, cu veșminte 
care cad în creţuri împietrite, ci tineri dela curtea Con- 
stantinopolitană, bine trăiţi și în armuri scumpe și mlă- 
dioase. Cei trei Arhangheli sunt niște ofiţeri din gardă, 
cu fețe care au stat înaintea cerurilor deschise. Ion Bo- 
tezătorul își ascunde aproape după un contrafort, făptura 
lui de deșert înegrită de posturi și de arșiţă. Iisus Panto- 
ctatorul, în loc să umple turla, se depărtează și se arată 
mai mic, dintre îngeri și curcubee. 

La doi paşi de acolo, Biserica Bibeştilor, Sfânta Treime, 
se întoarce la linia și la colorile lui Lecomte du Noiiy. 
E un loc unde poţi să te închini. Iconostasul e de lemn 
înegrit, din care icoanele scapără, ca nişte vedenii în 
veșminte purpurii și verzi. Pietrele albastre din marele 
candelabru se uită pe rând la fiecare credincios. Iisus 
Pantocratorul e din nou mare nespus și ca în Evanghelii, 
amestecat cu oamenii și vorbindu-le. Lumina de afară, 
pe care o aduce veacul, e mai puţină și mai multă lumina 
dinăuntru, pe care o aduce veșnicia. Atunci bagi de seamă 
că, oricât și-ar fi făcut alt nume, de care e mai mândră, 
Craiova e un oraș de biserici. 

Treci dintr'una într'alta, fiecare cu altă înfăţişare, ca 
-prin nişte popasuri pe un drum, pe care nu-l mai găseşti 
astăzi decât în cărțile sfinte. Sufletul se face mai bun și 
se desface de cele vremelnice. Școlile, care trec Dumi- 
neca în rânduri dese spre locașurile de rugăciune, fac 
din Cetatea Banilor, cel puțin atunci, o așezare mănă- 
stirească. Viaţa se îndreaptă pe albii adânc săpate și 
ținute mereu deschise, spre aceleași colțuri de intrare în 
sine şi de mângâiere. Așa se înțelege mai ușor și de ce 
un pictor de lume, ca Eustațiu Stoenescu, și-a închinat 
zece ani din viață ca să zugrăvească biserica Sf. Gheorghe 


423 


Nou. Nu e numai pentrucă a încheiat-o din lemn un 
alt Stoenesc la 1722. 

Uite-o cam la o parte, după ce treci Valea Vlăicii 
şi a Orbeţilor, sub cele două turle, una aproape de clo- 
potniță, scufundată puţin în acoperiș, ca trasă în jos de 
greutatea clopotelor, și cealaltă subţire și avântată, ca un 
lisus, în nopţile cu lună, umblând pe ape cu tălpile uscate. 
Pe prispa cu stâlpi deschişi, Raiul și Iadul se învălmășesc 
în colori tari, de verde şi negru. Nici îngerii nici diavolii 
nu s'au desprins încă din visul de coloare al artistului. 
Apostolii şi judecătorii înstelaţi sau așezat însă deasupra 
în jeţurile lor și au ridicat ochii la lisus. Ne strecurăm 
pe dedesubt cu încredere. Ceea ce ne întâmpină n'are 
asemănare. E mărturisirea de credință, în uriașe Cine’ 
de Taină și Răstigniri, a unui fiu risipitor, pe care pă- 
tintele l-a primit, cu dragoste şi ospeţe, după ce a colindat 
pământul în lung şi în lat și i-a cunoscut toate frumuseţile 
şi ispitele. E o izbucnire de viață în toate părțile și un 
creștinism nou care și-a desbrăcat veșmintele de lemn și 
ne îmbrățișează cu braţe calde. In mijlocul bisericii, ca 
nicăieri în altă parte, pe peretele dela Miazăzi, se ridică 
deasupra noastră și calcă prin noi, fără să ne vadă, cu 
ochii la minunea pe care numai el o știe, Ion Boteză- 
torul, vestitorul cuvântului. E aproape gol şi cu o barbă 
tânără încâlcită. Ce-i trebue mai mult ca să deschidă cale 
luminii? Dincolo, pe peretele dela Miazănoapte, e Iisus 
între suliți, în hlamida lui roșie, ca îmbrăcat în Răsărit 
de soare, pe pridvorul casei lui Pilat, arătat turbării 
populare, cu acea formulă îngrozitoare: lată-vă Omul, 
pe care noi și pictorul o rostim mai tihnit în latineşte 
Ecce homo. Sub picioarele lui aș fi vrut nu această pa- 
jişte fără rost de flori, ci podeaua de piatră romană, cu 
încheieturile ei albe fără milă, ca Imperiul. Cuvântul își 
pleacă pe un umăr capul obosit. N'am văzut încă mai 
bine dată fața omului înfrânt. Aici sunt temeliile bisericii 
creștine. Pe această risipă -a lumii vechi trebuia să se 
înalțe ea. Ingeri în rochi deschise cu flori trec dintr'un 
loc întraltul, purtaţi neaziţi de aripile lor lungi. E o 


424 


biserică feciorelnică, în care mar trebui să răsune decât 
cântece de nuntă. 

: Poate că în curând lumea, cel puțin aceea iubitoare 
de artă, nare să se ducă la Craiova decât ca să privească 
pictura aceasta neașteptată, văzută cu un ochiu de astăzi, 
şi să se amestece, ca niște suflete împietrite în rugăciune, 
printre făpturile sfinte de pe bolți și de pe pereţi. 


425 


FRESCELE DELA ARGEȘ 


Mulţi din câţi au auzit de ea cred că biata Comisie a 
Monumentelor Istorice este un organ oarecare de lucru, 
alături de atâtea altele, al Ministerului Culturii Naţionale 
şi care nu privește decât pe membrii ei și pe acel Minister. 
Mi sa întâmplat și să iau parte la ședințele Comisiei, 
atunci când ne prezida Niculae Jorga, lăsând să. curgă 
apropierile şi propunerile ca dintrun corn al belșugului, 
cum mi s'a întâmplat și să mă urc-pe schele împreună cu 
însuși președintele sau cu vreun arhitect al ci, la vreo 
biserică de 500 de ani, pentru cine ştie ce cărămidă smin- 
tită dela loc, unde o așezase atunci un meșter zidar intrat 
cu toate calfele lui în cântecele bătrâneșşti. Comisia Mo- 
numentelor Istorice este o putere, cu rădăcini foarte de- 
pătate, poate în zilele Regulamentului Organic, și care 
şi-a luat sarcina să ne păstreze trecutul nestricat. Ea luptă 
cu secolele și le birue. Dacă strămoșii mai trăiesc printre 
noi, le-o datorăm ei. Ea este istorie vie, nu de pergament 
şi de hârtie, ci de piatră. Este destul să treacă pe vreo 
culme, unde se macină o cetate din timpuri uitate, îngră- 
dită cu pustiu şi acoperită cu fulgere, ca Cetatea Neamţului 
din amintirile lui Creangă, pentru ca, la un cuvânt al ei, 
risipa să se oprească. Dacă își trăiește zilele din urmă, în 
vreun sat, la o parte de marile drumuri, o biserică în care 
de mult nu se mai slujește, ca și cum și Dumnezeu a 
părăsit-o și și-a căutat un alt adăpost, şi Comisia se arată, 
curăță spoiala de pe pisanie şi descopere un ctitor dela 
1500, biserica învie, prin mâna meșterilor, în vechia 


426 


strălucire. Comisia Monumentelor Istorice este pe din 
două în tot ce a făcut omul pe pământul românesc: o 
jumătate, timpul de faţă cu toate isprăvile lui, în seama 
Ministerelor și a așezămintelor de tot felul, iar cealaltă 
jumătate, trecutul, cu toată zestrea de frumuseţe și de 
credință în viaţă, în seama ei. Puţini o știu, dar ea merge 
în pas cu noi și primește, ca singură moștenitoare, orice 
vremea făurește vrednic să rămână. Pe celelalte le suflă 
vântul istoriei, oricâtă mincinoasă strălucire le-a încon- 
jurat la început. Ea, care nu este de astăzi, este adevăr, 
pe când lumea, în care ne mmișcăm, este părere. Bunurile 
pe care le facem noi sunt amestecate, pieritoare cele mai 
multe, pe când ale ei sunt cele care s'au ales dintre celelalte 
şi statornice. 

A ieșit zilele acestea o carte, « Frescele din Biserica lui 
Neagoe dela Argeș», care a fost înjghebată de d-l Victor 
Brătulescu, secretarul acelei Comisii, cu ajutorul colecţiilor 
ei. Este o lucrare care poate sta alături, în parte şi ca 
descoperiri, dar mai ales ca înfățișare grafică şi bogăţie 
de podoabe, cu volumul despre Biserica Domnească dela 
Argeș, înjghebat de secretarul de pe vremuri al Comisiei, 
d-l Virgil Drăghiceanu. Orice iscusită zăbavă între lu- 
crutile ei se întoarce între noi cu asemenea câștiguri 
pentru știință și pentru artă. Cea dintâi Curte voievodală 
a Domnilor "Țării Românești ne-a dat până acum aceste 
două documente ale înaltei vieţi sufleteşti care o deosebea. 
Biserica lui Neagoe ar fi chiar, după părerea d-lui Brătu- 
lescu, un fel de rămas bun dela vechia cetate de scaun 
a Domnilor, cari începeau să se mute la Târgoviște. 
Reședinţele domnești s'au plimbat, în cursul secolelor, 
dela Câmpulung și Curtea de Argeș, la Târgoviște şi 
București, dar biserica Meșterului Manole a rămas până 
astăzi fără asemănare. Banul plătit de cuviosul Neagoe 
Basarab pentru noua lui cetate de scaun, a fost şi s'a 
dovedit de aur curat. Mai mult decât o călătorie în oră- 
şelul, ajuns o necropolă de regi, cu întârziere în umbra 
măreței clădiri, ne convinge o răsfoire cu răgaz a cărţii, 
pe care o avem la îndemână. Ea ştie să vorbească mai cu 


427 


înţeles decât zidurile de astăzi. Cuvântul de deslegare a 
acestei taine ni se dă chiar dela început. 

Frescele, care stau în culori strălucite înaintea noastră, 
sunt luate nu dela Biserica lui Neagoe, ci dela Muzeul de 
Artă Bisericească din Bucureşti. Ele au fost scoase de pe 
pereţi acum 5o şi mai bine de ani, de arhitectul francez 
adus de Regele Carol ca să restaureze câteva locașuri 
dumnezecști amenințate cu ruina, Lecomte du Noiy. 
Biserica lui Manole a fost atunci dărâmată până în temelie 
și ridicată din nou. Mormintele vechi, cele din podele, 
ale Domnilor, au fost găsite şi aduse până la noi. Un singur 
mormânt, acela din zid, mormântul cântecului bătrânesc 
a] soţiei lui Manole, nu $a gândit nimeni să-l caute. El 
s’a pierdut cu acest prilej pentru totdeauna, amestecat cu 
molozul în loviturile de casma ale streinului, care n'a 
crezut în spusa legendei. D- Brătulescu a descoperit însă, 
d-sa cel dintâiu, semnătura lui Manole, care a fost meșter 
pietrar în acei ani și a cioplit toate pietrele care au acoperit 
somnul de veci al Voievodului şi casei lui. Ne aplecăm 
înfioraţi peste acele cirilice cu prescurtări care ar fi să fie 
ale numelui celui vestit. Iar dacă omul a trăit cu adevărat 
și a împletit cu dalta lui toate aceste cruci, izvoade și 
scrisuri de piatră, pe care ne purtăm mâna și le simțim 
calde parcă de o viață neașteptată, atunci a trăit și toată 
lumea legendei, care nu mai este legendă? Atunci a avut 
ființă şi soţia lui Manole și mormântul ei dindărătul unei 
lespezi din zid? Pe Neagoe îl știm, spre deosebire de alți 
domni dinaintea lui, şi cum vorbea, îl auzim tocmindu-se 
cu zidarii şi spunând o vorbă de milă și acestei femei, 
care trebue să fi fost frumoasă. Ea se ferea după ceilalți, 
fără să bănuie că avea să fie chitul de carne și de sânge 
care să ţie zidurile blestemate să se surpe mercu, până 
mavea să intre ea în ele. Domnul trebue să fi vorbit cu vot- 
bele lui Neacşu, dela 1521, care ne-a lăsat cea mai veche 
scrisoare românească p° care o avem. Se găsește și astăzi 
în arhiva orașului Brașov, unde a fost trimisă negustorilor 
sași. Limba este foarte aproape de a noastră, cum este 
aproape şi iia, care se vede cu mânecile ei cu râuri la 


428 


Doamna Ruxanda, soţia lui Radu dela Afumaţi, și fata 
Despinei și a lui Neagoe. Curtea era românească în graiu 
și în port. Slavonia din hrisoave și din biserică semăna cu 
mantaua grea de brocat ținută pe umeri. Se purta, ca o 
moștenire bizantină a stăpânitorilor de ţară, numai la 
ceasuri mari. În viața de toate zilele nu folosea la nimic 
şi era ținută în dulap. 

Pereţii bisericii lui Neagoe dela Curtea de Argeș nu 
mai sunt acoperiți cu frescele zugravului Dobromir, ci 
cu pictura murală a unui artist de astăzi. Sfinţii nu mai 
au colorile calde din vechime. Aurul de pretutindeni, care 
face şi aerul galben, le-a slăbit și pe ele. Albastrul parcă 
este încețoșat, roșul se face un roșu de seară, verdele se 
poleiește. Din această pricină poate, chipurile n'au adân- 
cime și strimtează locul și așa destul de îngust. Frescele, 
în schimb, câte au fost scoase, pentrucă multe s'au pră- 
pădit, au luat unele drumul Franţei, unde ar trebui găsite 
și răscumpărate din moștenirea lui Lecomte du Noiy, iar 
altele, drumul Muzeului de Antichități. Niculae Iorga a 
făcut din secţia lui bisericească Muzeul de sine stătător 
din Casa Creţulescu, al cărui director este d-l Victor 
Brătulescu. Le-am văzut cu toții, acele fresce, scăpate din 
prăpădul dela Curtea de Argeș. Acolo sunt înconjurate 
şi puţin pierdute în mulțimea celorlalte odoare și ico ine. 
Aici, în carte, au fost puse una după alta, în cadrul de 
lumină lucioasă al foii de hârtie cretată. Capătă ființă 
aparte. Incântă ochiul și acum, cu o bogăţie de colori 
calde și pline, nu slăbite, ci numai împăcate într”o meşte- 
şugită împerechere. Cât trebue să fi depărtat pereţii, 
bolțile și stâlpii, făcând cuprinsul deodată mai larg, nu 
numai pentru oamenii veniţi. să se închine, dar şi pentru 
sfinți, tot cerul ortodox, care trebue să se poată mișca 
liberi şi să stea neînghesuiți pe pământ! Câteodată pe 
ferestrele lăsate deschise nimerea și o rândunică, se înşela 
de cerul zugrăvit printre îngeri și năvalea nevinovată în 
el. Pentrucă Dumnezeu este bun cu vietăţile lui, făcea din 
cerul acela de pensulă un cer adevărat și rândunica trecea 
mai departe fără să dea de vreo piedică și nici să se lovească. 


429 


Iată cele mai puternice bucăţi, Ion Botezătorul, cu capul 
lui de durere, deși aduce la cunoștință vestea cea mare 
a mântuirii, pentrucă mântuirea nu este prilej de bucurie, 
ci ne cere jertfă și moarte; Arhanghelul Mihai, care este 
încrederea și este judecata însăși, aproape vesel între 
aripile portocalii (ale lui Ion Botezătorul erau cafenii și 
posomorite); Sfântul Iacov Persul, în mantaua de culoarea 
zalelor aurite, cu tichia cu fund verde şi mărgini roșii, 
ridicând peste lume crucea albă cu două braţe, ca un 
luceafăr de dimineaţă care linişteşte apele; Sfânta Ana, 
cu vestmântul verde şi galben și cu un cearcăn de sfințenie 
nespus de mare, pentrucă trebuia să ia din el și Maica 
Domnului, pe care o ţine mică pe braț, cu privirea pier- 
dută, văzând dincolo de pământ. Nu sunt nişte făpturi 
dumnezeeşti în mișcare. Sunt numai puterile nedeslăn- 
tuite, care ies din ceață pentru noi şi s'ar putea întoarce 
în ea, cu semnele, în toată arătarea lor, ale acestor puteri. 
Nu simţim teama, ci numai mirarea închinătoare. Se re- 
varsă şi peste noi și ne apropie de ei, ca întrun alaiu de 
laudă, colorile de curcubeu ale frescelor veșnic noui și vii. 
Suntem ca rândunica de adineauri şi putem trece din mila 
prea înaltă și numai o clipă, prin cerul ortodox. Tot ca 
ca ne ducem înainte ţipând de bucurie și nu ne dăm 
seama. 

Ş’a întors între noi biserica lui Neagoe cea dela început; 
a lui Lecomte du Noüy rămâne rece și streină. Legendele 
vechi au înviat şi ele odată cu ea. Căpătăm tărie și incre- 
dere privind-o. La fel ca ea, cu toată priceperea și iubirea 
cu care fusese lucrată, țara a pierdut în noaptea istoriei 
ei ceea ce pusese împreună ziua. Când ne-am zidit în 
ziduri, ca la marginea de Răsărit, pe cei mai buni ai noștri, 
clădirea nu numai că a ţinut, dar s'a împlinit și cu tot 
ceea ce pierduse de acea parte. Trebue să ne purtăm şi 
mai departe deopotrivă, pentru ca biserica lui Neagoe 
să stea înaintea noastră întreagă și strălucită, de tot 
ceea ce un neam a pus în ea, de când s'a trezit pe lume. 
Toate legendele trecutului sunt pe lângă noi ca să ne 
ajute. 


430 


CEI 12 PALADINI 


Am fost şi eu de față la acea desvelire de statui dintro 
Duminecă de sfârșit de Iunie, în cel mai frumos colţ 
al Bucureștiului. Era ca o slujbă tainică. Se auzea un cor 
care dădea răspunsurile, dar n'ai fi putut spune de unde. 
De jur împrejur ne înconjurau copacii bătrâni de sute 
de ani. Li se mişcau pe cer, în soare, frunzele altfel co- 
lorate pe-o parte și altfel pe cealaltă. Clipeai neînțelegând, 
pentrucă rând pe rând și după adiere, te găseai în fundul 
unei peșteri de argint sau în fundul unei peșteri de smarald. 
Este în prelungirea aleii trandafirilor din Cișmigiu, pe 
latura lui de Apus, o rotondă de odihnă și de verdeață. 
Un colac alb de lespezi de piatră, ca întrun for al stră- 
moşilor, o pardosește. Cobori patru, cinci trepte ca să 
ajungi acolo, închis deodată de toate părţile. Este ca o 
ieșire din lumea de fiecare zi, pentru adâncire în sine. 
A înjghebat-o fără să tac un pom sau să radă un crâng, 
meșteșugul de mare grădinar al lui Rebhuhn. O plim- 
bare în cerc prin această dumbravă linişteşte. De acum 
înainte ai s'o mergi prin privegherea fără stinghetire a 
celor 12 minți românești, a căror tovărăşie face oricărui 
Român mai dragă trecerea pe pământ. Inseamnă în val- 
vârtejul de mare oraș mai mult un adăpost de clasicism 
și de filozofie decât de poezie şi de romantism. Trebue 
să-l fi visat cu această înfățișare un obişnuit al locurilor, 
pe care-l întâlneam pe alei în ceasurile cu oameni puţini 
și la întâiul prilej și-a împlinit gândul. Mi-a părut rău 
că nu a amintit și de acest imbold, cu totul al său, la 


431 


cuvântarea de desvelire. A vrut poate să păstreze toată 
sărbătoarea într'o lumină înaltă, în care nimic personal 
să nu pătrundă. Altminteri l-am fi zărit şi mai departe 
şi pe el, când am fi trecut numai cu noi singuri prin 
această pace, în care a răsărit întro bună zi, la voia lui, 
istoria de marmoră a scrisului şi a gândirii românești 
din secolul ei de mărire. Aşa mare să fie pentru toți câţi 
am fost de faţă şi au urechi să audă sgomotul vorbei 
și la multă vreme după ce el s'a împrăștiat, decât acea 
civântare a omului, care se vedea poate de cei din apro- 
piere, dar de noi dela margine nu, și primită de aparatele 
de creştere a glasului, așezate prin pomi, umplea frun- 
zişul de mândrele ei sonorități și imagini. Frunzișul 
acela, el ne vorbea și, de câte ori vom trece pe acolo, 
în susurul lui vom auzi șoapta de nemurire a unui suflet 
cu avânt. 

Corul era poate dela biserica din mal a Schitului Mă- 
gureanu, unde am intrat într'o seară, la aprinsul lumână- 
rilor, care acolo erau becuri fără fum, electrice, ca să 
mai vedem odată picturile mari ale lui Anton Serafim. 
Serafim a fost unul din zugravii noștri de biserici dela 
jumătatea secolului trecut, pe la care a dat și meșterul 
Nicu, Grigorescu de mai târziu, înainte să ajungă la 
Barbizon și Vitré. Picturile dela Schitu Măgureanu, cele 
de pe pereţi, ca și picturile dela vechiul Visarion, astăzi 
o ruină, mau nimic bizantin și poate nici dumnezeesc. 
Te cutremură însă prin îndrăsneala compoziţiei, înaltă 
din tavan până la linia stranelor și năvălind în pronaosul 
prea mic și peste oamenii pe măsură, cu faptele și cu 
mădularele lor de uriași, pentrucă sunt copii fozite apro- 
piate după Anton van Dyck. Corul cânta dedesubt, re- 
petându-și fără să se turbure de intrarea noastră la un 
ceas atât de târziu şi de neobișnuit, cântecele liturghiei. 
Treceam prin lumina scăzută, fără să arătăm că-l vedeam, 
şi ne opream dinaintea unui episod sau altul evanghelic. 
Ni se părea că acele cântece din umbră erau pentru fie- 
care din aceste opriri și ne înfioram puţin. De ce şi-l 
alesese meşterul Serafim tocmai pe Van Dyck? Poate 


432 


pentrucă se chemau și unul și altul Anton? In tot cazul, 
când învățăcelul de zugrav, Nicu, se uita la lucrul, mai 
mult decât al maestrului, al jupânului de pe vremuri, 
pentrucă se priveau toți ca mădulare ale unei bresle, avea 
ce vedea. El avea înaintea ochilor lui ageri cartoane 
după cei mai mari pictori ai Renaşterii Aamande și europene. 

La doi pași de aci și tot în marginea Cișmigiului, l-am 
apucat pe Vlahuță când şedea în casele parohiale ale 
bisericii vecine din strada Fântânii, așa cum am pomenit-o 
noi și care și-a schimbat de multe ori numele. Era 
aproape de Casa Şcoalelor unde lucra. Curtea era largă 
și la o poartă avea un brad, cu două braţe dintro singură 
tulpină și care se depărtau numai decât ca braţele unei 
lire. Scriitorul se oprea în faţa ei și visa o clipă înainte 
să apese pe clanță. Parcă mai întârzia în lumea lui de 
visuri înainte să se piardă în lumea de griji mărunte de 
afară. Bradul se mai găseşte și astăzi, după 40 de ani, 
neschimbat pe locul vechiu, dar acum fără rost în mijlocul 
străzii, care s'a îndreptat și a scos casa la drum. Oamenii 
mai noi nu-și pot închipui cum de a ajuns acel pom răsleț 
pe o fâșie de loc, umblată de o parte şi de alta de trăsuri 
și nu-l mai văd pe poet mângâindu-l cu cele două versuri 
ale lui Alecsandri: Ca doi brazi întro tulpină, ca doi 
ochi într'o lumină. Poetul a coborit pentru cea din urmă 
oară coasta dela Schitu Măgureanu și s'a așezat în rotondă 
cu tovarășii de condeiu cam din aceeași vreme. Era un 
drum al lui de toate zilele. Nu-l mită că nu mai pleacă 
de acolo. Han sculptorul l-a prins mai mult amărît de viață, 
gteu de acel taedium vitae, de care vorbea uneori Titu 
Maiorescu, care-l priveşte mustrător din față. Piatra îşi 
are lumina ei, pe care bronzul no are și chipul, trecând 
dela un material plastic la altul, putea să capete un 
zâmbet sau, ceea ce face mai mult decât el, o seninătate, 
aşa cum Eminescu, maestrul și al lui şi mult mai 
sbuciumat, o are. 

Intro stradă vecină şi vărsându-se şi ea în Cișmigiu, 
locuia Coşbuc. L-am văzut întPo zi din 1918, pornind 
printre oamenii de pe Calea Victoriei, înalt, slab ŞI cu 


433 


28 


privirea dusă, pornind spre aceste părți. Strada Berzei, 
unde îşi avea casa, începe de aici, adică începea înainte 
să se fi desfăcut în două, Cobălcescu și Berzei. Acel 
drum el nu l-a mai făcut îndărăt, pentrucă în aceeași zi 
sa sfârşit năprasnic. Se sculase dintre prieteni, dela o 
masă, unde vorbise desp“e studiile de calendar, pe care 
se gândea să le pună în fruntea traducerii Divinei Comedii. 
Cineva adusese vorba, ca printr’o presimţire, de râul 
Salva şi de Hordou, satul dintre ţinutul năsăudean și 
Maramureş, de unde plecase. Zâmbise cu zâmbetul lui 
obosit din anii din urmă. Lumea se dărâma împrejurul 
lui. N’avea să mai ajungă niciodată, nici el, nici țara 
tomânească, prin acele plaiuri de Miazănoapte, de unde 
ne veniseră descălecătorii și cântăreții. Ţara românească 
a ajuns și are să mai ajungă pe acolo, pentrucă este la 
unul din izvoarele ei, dar Coşbuc, în ce-l privea, simţise 
mai bine. A plecat dintre ai lui, pe aceleași alei pe care 
ne aflăm noi acum și nu s'a mai întors. Capul de pe 
soclu, care parcă vede Infernul, cu părul tăvășit pe ochi, 
este aproape capul de atunci, al celei din urmă călătorii, 
în care m'am ţinut de paşii lui, fără să bănuiu că n'aveam 
să-l mai văd nici eu, nici nimeni. A avut însă și o față 
mai omenească, de cântăreț al nădejdei și al glumei. 
N’avem idile mai frumoase decât ale lui. 

Niciun scriitor ca Alecsandri nu e străin, el boier 
dela Moldova și aproape pretendent de domnie, de 
această grădină populară a Bucureștiului. Nu ştiu dacă 
lucrul sa întâmplat chiar în zilele lui, dar destul de 
demult, din secolul celălalt, pe locurile pe care ne găsim 
dintre Biserica Schitu Măgureanu și rotonda de astăzi, 
unde n'am apucat copaci și s'a putut cu atât mai ușor 
așeza gardurile de trandafiri agăţători; erau pe toată 
această întindere grădini mai mici în cuprinsul grădinii 
celei mari, cu tot felul de scene de vară. La una din ele, 
mic de tot fiind, ştiu că mi-am făcut cea dintâiu edu- 
cație dramatică. Pe sub aceste umbrare, unde ascultă 
acum şi el, un Alecsandri de marmoră din vremea mai 
târzie, cu o mască de Bismarck obosit, cânta înainte de 


434 


— — ——— a 


1900 Barbu Lăutaru, cu cobză dolofană pe braţe, cu 
anteriu până în pământ, de.chis în față ca să se vadă brâul 
lat conabiu și cu mustață mare căzută, se văeta Parapo- 
nisitul, în haine de bonjurist stricate de prea multă pur- 
tare, și tropăia din niște cisme în care putea să mai intre 
fără să sufere, încă o pereche de picioare, Șoldan Vi- 
teazu. Eroii Cântecelelor de odinioară cobosiseră de pe 
scena Teatrului Naţional din Ieși și se plimbau pe scenele 
grădinilor populare din toată țara. Autorul lor îi pri- 
veşte din altă viață, pentrucă seara, când luna plină stă 
în frunziș ca un felinar aprins, vechea scenă reînviază 
ţesută din razele ei, și nu se simte poposit între necunoscuți. 
Cișmigiul este pentru el și este și pentru noi ca o grădină 
dintrun vis de noapte de vară, plin de vrăji și de năs- 
bâtii, de Shakespeare. 

Bogdan Petriceicu Hasdeu este în prelungirea Ciș- 
migiului, dincolo de Dâmboviţa, care curge prin el la 
ape mari, pe dealul Arhivelor, la Mihai-Vodă; Duiliu 
Zamfirescu la Hotel Boulevard, pe aproape; Caragiale 
pe la Teatrul Naţional sau la Fialkovski sau mai mult 
la Fialkovski, la berărie, decât la Teatrul Naţional; Emi- 
nescu la « Timpul» și la restaurantele de ziarist grăbit 
de sub Pasagiul Român. Ședeau în jurul Cișmigiului, toți 
cei 12 paladini ai literaturii române, veniţi de aproape 
sau “de departe, oameni numai de condeiu sau oameni 
de viță și de vază, așa cum șed la Platon popoarele lumii 
vechi, între cari au strălucit Helenii, ca broaștele pe țărm, 
În jurul Mediteranei. Nu se aflau aici aduși cu sila, ci 
ca la o adunare de întâlnire și de punere la cale, pe locuri 
cunoscute și dragi deopotrivă tuturor. Serbarea putea 
să meargă mai departe și corul să-și dea liniștit răspun- 
surile. Cel mai frumos alaiu de statui al României, într’o 
horă albă, ieșea din neființă și se așeza în mijlocul nostru 
pentru totdeauna. 

Nu sunt zile de veselie, ci zile de cumpănă, zilele 
pe care le trăim, așa cum le știu cronicarii și cum sau 
dus să le descopere încă odată la ei, toți cei 12, îmbră- 
cându-le în cărțile lor în straie de lumină. Numele ne 


435 


289 


erau de mult scumpe şi amintirea le-o păstram în monu- 
mente, uneori mai arătoase decât acestea, în toate cele 
patru unghiuri. Aşezarea împreună a unor oameni, cari 
în viață nu s'au avut întotdeauna bine, mai mult tul- 
bută, prin aducerea aminte de părerile, de atâte ori aspre, 
pe care unii le-au avut despre alții. Fiecare este, apoi, o 
personalitate atât de puternică încât cere singurătate și 
un colț anume pregătit pentru el, ca să te apropii și să 
te cufunzi în ceea ce n'a fost decât al lui. Cred că s'a 
căutat cu rotonda de statui a Bucureștiului, miezul vieții 
românești, de unde pornesc astăzi în toate părţile lozin- 
cile, un lucru nou și care-și va păstra tâlcul și însemnă- 
tatea chiar după ce împrejurările se vor linişti şi țara 
se va întoarce la îndeletnicirile pașnice. Când se strâng 
întrun singur mănunchiu toate puterile materiale, pe 
care şi le-a agonisit acest neam de două mii de ani și 
cei mai buni trăitori ai lui sunt chemaţi să-și dea toate 
jertfele fără deosebire, trebuia să se arate printr'un semn 
că mai este o putere, aceasta nu lumească, ci sufletească, 
nu de astăzi, ci deapururi, nu urzită pentru unul sau 
pentru câţiva, ci pentru toţi. Scriitorii, cari nu mai sunt 
între noi, clasicii și netăgăduiţii, au fost chemaţi, nu ca 
să fie încăodată lăudaţi, ci, printro mobilizare ideală, ca 
să ne apere şi să ne dea încredere. Iată-i pe marii făuritori 
de gânduri, pe străluciţii mânuitori de frumuseți în 
versuri și ?n proză, pe luceferii unui cer, peste care fur- 
tunile parcă au mânat norii cei negri ai istoriei numai 
ca să le dea şi să le păstreze o scânteere mai curată. Acel 
semn a fost făcut la timp și de cine se cuvenea, ca să 
nu se arate ca o faptă de unul singur, ci ca o faptă a 
tării. 

Rotonda aceasta de statui, deși n’are început și sfârșit 
ca oricare cerc, își are un fel de porţi ale ei, prin care 
intri: cea mai strălucită este aceea a poeziei, cu Alecsandri 
de o parte şi Eminescu de cealaltă. De acolo se face ser- 
barea desvelirii şi răsună cântările. Poarta cea mai adâncă 
este aceea a prozei, dintre Titu Maiorescu și Caragiale. 
Toţi au fost aleşi de artiști la vârste pe care nu le 


436 


înţelegi destul. De obiceiu, piatra sau bronzul păstrează 
pe creator cu chipul dela urmă, nu atât după grozăvia, 
care te înghiață, a măștii, cât după amintirea convie- 
țuitorilor, cari înțeleg să-l aibă mereu înainte așa cum 
l-au mai apucat. De multe ori l-ai vrea altfel. Ce are 
tinerețea poeziei, de pildă, care la cei vechi era un cal 
cu aripi, cu sbârcitura și uneori cu înăcreala anilor târzii ! 
Ar trebui să numeșci fiecare statuie de gânditor sau de 
poet cu lucrarea lui cea mai de seamă, în care a avut 
grijă să se toarne sau să se cioplească însuși încă din 
viață și este nimerit să se păstreze peste secole. Ce legătură 
are o astfel de imagine de fulger cu ultima fotografie? 
Asemănarea? Asemănarea cu cine? — privind îndărăt spre 
creator şi asemănarea pentru cine? — privind înainte spre 
lumea fără graniță de timp? Din punctul acesta de ve- 
dere, care nu cunoaște o singură statuie pentru un scriitor, 
ci un Goethe, care abia a sfârșit de scris Suferințele 
tânărului Werther, și altul, care tocmai a lipit în plic 
manuscrisul lui Faust partea a doua, ca să nu fie deschis 
decât după moarte, are să-mi pară totdeauna rău că n'a 
fost izbutită una din lucrările eminesciene ale lui Han. 
Era un Eminescu în picioare, cu mantie de odă în metru 
antic pe umeri și cu botfori de drum lung în picioare, 
cu carâmbi până peste genunchi și răsfrânți, cu ceva 
muschetăresc în ei. Trebuia să fie așezată în fața Uni- 
versității din Cluj. Era studentul pornit pe jos pe la toţi 
Românii, în căutarea Luceafărului. O văd încă, mereu : 
acoperită, prea mică sub zidurile și pomii monumentali. 
Intro bună zi s'a pierdut prin parc. Şi, la urmă, a trebuit 
să plecăm și noi pentru o vreme din Capitala Transil- 
vaniei. Dar ideia artistului fusese frumoasă. 

Eminescul lui Jalea dintre cei 12 paladini ai visului 
românesc a vrut și a putut să fie, nu un portret al omului, 
pe care până astăzi nu-l cunoaștem prea bine, cât o imagine 
a poetului, pe care toți o ducem cu noi și care ne câştigă 
şi aici, dela întâia privire, ca imaginea lui dela sine în- 
țeleasă. Il mai văd pe sculptor în atelier. Eminescu era 
gata, de lut încă umed și cu urmele calde încă ale dege- 


437 


telor plămăditorului. Il priveam cu fior. Asculta un glas, 
nu de afară, ci din el şi privea, peste noi, o lume pe care 
numai el o vedea şi la care lucrăm pe aceste plaiuri de 
sute de ani și lucrase și el mai mult decât toți ceilalți, 
ca să se închege. Era printre puţinii privitori și un nepot 
al lui Eminescu, având aceeași făptură și aceleași trăsături, 
pe care îți dai numai decât seama că le-ar fi avut și marele 
poet, dacă ar fi ajuns la vârsta lui. Artistul descoperea 
adâncituri la tâmple și o curbă la bărbie, care trebuiau 
neapărat puse, și-și schimba pentru o clipă oaspele în 
model. Dar capul cel tânăr și care oglindea mai mult un 
avânt către stele decât un om de pe pământ, își cerea 
drepturile lui. El a rămas și astăzi înainte mergătorul 
unei vremi, pentru care n'avea nevoie să taie cărări în 
stâncă, odată ce avea văzduhul și aripile. Se simte că 
dela Eminescu începe hora de duhuri de marmoră din 
Cișmigiu. 


438 


CULTURĂ SOCIALĂ 


ZILELE ASTREI 


Sibiul a adăpostit zilele acestea încă o adunare generală 
a Asociaţiei pentru literatura română și cultura poporului 
român. Mi se pare că a 82-a. Era ca o retragere în cetate. 
De câte ori amenințările se ridică de toate părţile, Astra 
vine aici, pe locurile unde a luat naștere, ca să găsească 
vechea încredere. Glasul de odinioară se aude din nou. 
Păcat că nu s'au păstrat în curtea marilor clădiri pe care 
le ate între strada Șaguna și Parcul orașului, cele trei 
odăițe dela început, unde își ținea birourile și dăduse 
locuință lui Gheorghe Bariț. Astăzi ne-am fi dus înaintea 
lor, ca să ne aducem aminte, şi legătura cu trecutul, 
împletitură și el, de strălucire și de negură, sar fi făcut 
mai ușor. Ne-am fi simţit pe un drum, care nu se sfârșește 
cu noi. Casele cele de demult au căzut pradă târnăcopului, 
iar Bariț a intrat sub pământ de-o jumătate de secol. Dar 
din casele de atunci au ieșit palatele de acum, şi din omul 
mai mult firav și încovoiat de muncă pentru neamul lui 
s'a desfăcut statuia de bronz din fața intrării. Aşi fi vrut 
să ne strângem la o asemenea zi, nu în sala festivă a Pre- 
fecturii, care este oricum străină, ci în sala de conferinţe 
și de serbări a Astrei. Arhitecţii trebue să știe ce spun 
când arată că este prea șubredă ca să rabde, așezată la etaj 
cum se află, apăsarea unui public de sute de inși. Ar fi 
datoria tot a lor să descopere ceva, nişte grinzi și stâlpi de 
beton, care să pună odată capăt acestei stări și să dea 
indărăt sala întrebuințării ei fireşti. Eu ştiu conferințe pe 
care le-am ascultat acolo, prin 1907, 1908. Astăzi ea nu 
poate să poarte decât bucăţile de cer și sfinții ortodocşi, 


441 


după care Smigelschi a zugrăvit pereţii catedralei metropo- 
litane de alături. Putea să fie, chiar și atâția ani, o expo- 
ziție de schițe, dar nu trebue să rămână pentru totdeauna. 
Rostul Astrei este să vorbească, așa încât să se audă 
departe. Casa ei trebue dată îndărăt cuvântului. Atunci 
gândul, care acum n'a putut să vie, al unei adunări, Înainte 
de ședință, în jurul bustului plin de soare al lui Bariț, 
aşezat în drum, i-ar fi îndreptat pe toți într'acolo. Prea a 
fost singur în acea zi, care era ziua lui! Așa, m'am mul- 
tumit numai eu și pe furiș să-i puiu câteva flori de toamnă 
la picioare. Ar fi avut dreptul cel puţin la două steaguri, 
unul de-a-dreapta și altul de-a-stânga. Fluturările lor l-ar 
fi umplut rând pe rând de lumină și de umbră și i-ar fi dat 
mișcare și viaţă. In acele steaguri toată țara ar fi fost cu el. 

S'a lucrat bine în anul care a trecut, deși a fost și el 
un an de așteptare. Un volum întreg administrativ din 
Revista « Transilvania» înșiră cu migală și cu iubire 
faptele de 365 de zile ale Despărțămintelor. Dela Brașov, 
capătul de Răsărit al acestei țări sfâșiate, până la Oraviţa 
Banatului, capătul ei de Apus, a fost întins ca un curcubeu 
de lumină peste vânzoleala celor mai negri şi mai plini 
de trăznete nori pe care i-a cunoscut istoria noastră. 
In fund se văd mişunând școlile țărănești, cu mai multe 
femei decât bărbaţi, pentrucă ei sunt chemaţi de războiu 
la alte însărcinări. Nu putem și nici nu trebue să uităm 
că ele și-au luat început în Sighetul Maramureșului, de 
unde s'au revărsat apoi peste toată Transilvania. Alcă- 
tuirile politice plecate din acest pământ al tuturor descă- 
lecărilor sau dovedit trainice și stau la temelia Statului 
de astăzi; alcătuirile culturale, iată că le seamănă. Trei 
milioane de țărani își ridică privirea către acel colț de 
Miazănoapte, care ţine, ca o pafta de munți și de ape, 
trei țări româneşti, Transilvania, Moldova și Bucovina, 
şi se găsește acum dincolo de hotar. Cred că nicio aflare 
de față la adunare mar fi fost mai bine venită decât a 
doctorului Ilea, întemeietorul acestor şcoli printre Români 
și aruncatul de împrejurări tocmăi pe la Timișoara, de unde 
ar fi nimerit să iasă cel puţin la asemenea praznice, când, 


442 


N 

dacă nu chiar numele, pe care nu l-am auzit, dar fapta lui 
răsună din toate gurile. Să nu se înceapă altminteri să se 
creadă că ar fi lucruri de demult și care s'au așezat pentru 
totdeauna. Numai ieri eram acolo, prin satele cu nume 
sfânt, cu porți mărețe de gorun la gospodării și cu biserici 
ascuţite, în care ne-am rugat și rugăciunea noastră se 
păstrează, pe înălțimi. Mulţi din oamenii de pe locuti 
trebue să facă parte și astăzi din Astra, fără să calce nicio 
opreliște nouă dela ei de acasă şi fără să mai poată să 
schimbe ceea ce au hotărît odată, așa cum nu poate să-i 
schimbe nimeni din Români în altceva. Ei au apucat să 
se înscrie, atunci când puteau s'o facă, membri pe viață 
și iau parte între noi, anul acesta ca și anul trecut și acum 
doi ani, la tot ceea ce vorbim și punem la cale. Sunt pe 
viață ai noştri și rămân. Dacă orice alte legăminte vine 
puterea și le strică, asemenea legăminte, care sunt legea 
nescrisă, mai veche și mai dăinuitoare decât cealaltă, se 
păstrează cât omul și cât omenirea. Nu înseamnă nimic 
dacă nu sunt și aevea de față. Locurile lor, ca stranele din 
biserică făcute de o familie şi însemnate cu numele ei, 
îi aşteaptă, atunci când vreo piedică îi ţine departe. 

Ştiu Astra și iau parte la lucrările ei de mai bine de 30 
de ani. Sunt și eu unul din acei membri pe viaţă. M’am 
dus, trecând granița, la ședințe fără asemănare dinainte 
de războiul întregirii. Nu erau adunările unei societăţi, 
ci adunările unui popor. Le recunoșteau ca atari și stăpâ- 
nitorii de pe vremuri ai mașinii de Stat din acele părți și, 
dacă nu șovăiau o clipă să lovească în tot ce aveam, de 
ele nu se apropiau. Omul pe care-l trimiteau să fie față, 
nu se putea ținea, în loc de o supraveghere polițienească, 
să nu spună tare, de atâtea ori, cuvinte de preţuire. 
Parlamentele au avut totdeauna vaza lor, de care mai 
puternicii decât ele au socotit că nu este cuminte să se 
împiedece, chiar când pe fiecare membru în parte îl ur- 
măreau și-l întemnițau. Astra a fost un asemenea Parla- 
ment al neamului românesc din Ardeal și s'a bucurat la 
ca acasă de trecerea mârâită de care se bucură parlamentele. 
Ea s'a născut, departe în secolul trecut, la 1861, şi a fost 


443 


o formă de organizare din țara vecină. De aceea este cu 
atât mai ciudat că această formă, care nici nu era a noastră, 
a fost sfărâmată chiar la locul de obârşie, atunci când un 
crâmpeiu din Transilvania s'a desfăcut din marea ei 
unitate. Românii de dincolo și-au pierdut Astra. Dacă 
şi-ar fi păstrat-o, sar fi mângâiat poate mai ușor, pentrucă 
Sar fi simțit mai puţin singuri. Ar fi avut cu ei Parla- 
mentul lor popular. Dar cuminţenia dinainte n'a mai 
aflat ascultare după aceea, și Parlamentul popular româ- 
nesc al celui de al doilea Ardeal a fost închis. Se va vedea 
mai târziu spre a cui pagubă. Astra a ajutat pe Români 
să trăiască într’o ţară străină. Acolo era o cetate; între noi 
este numai o podoabă. Fără ea, ei au să aibă mereu alte gân- 
duri. Poate că din punctul nostru de vedere, care este de 
neînduplecare, ar fi mai slabi dacă li s'ar da înapoi Astra. 

Sârbii au fost mai îngăduitori, în nenorocirea lor, şi 
în Banatul jugoslav lucrează astăzi o Astră locală. Am 
văzut-o la Vârşeţ și în alte locuri. Oamenii își aduceau 
aminte și se adunau numaidecât împrejurul ei. Până atunci 
nu simțeau numai durerea ruperii de frați, de care îi 
despărțea un hotar neînțeles, dar și răzvrătirea că fuseseră 
despuiaţi de un drept al lor. Urmăreau din ziare, care le 
veneau dela noi, activitatea Astrei. Se priveau și mai 
departe ca membri ai ei. A fost ca o mare ușurare când li 
s'a dat în sfârșit voie, de o guvernare mai prevăzătoare, 
so aducă din nou în mijlocul lor. Nimic din cele ce erau 
înainte nu s'a schimbat în rău pentru țara care a vrut să şi-i 
facă cetăţeni, ci dimpotrivă. Poate numai atât că, din niște 
cetățeni nemulţumiţi și cu ochii prin vecini, s'a trezit cu 
nişte cetăţeni recunoscători, deși n’a dat dela ea, ci a dat din 
al lor, și îngrijindu-se de trebuinţele sufleteşti singuri. Pu- 
tini dintre Români sunt mai neastâmpărați și mai bătăioşi 
decât Bănăţenii. Sunt caii care duc spre Apus trăsura nea- 
mului și mau răbdarea și încetineala răsăriteană a celorlalți. 
Astăzi neastâmpărul și bătăioșia, în loc să și le risipească 
într'altele, și le-au mutat în sânul Astrei. Astra merge, iar 
ţara n'are niciun bai. Nici măcar nu s'a amintit, ca să nu se 
deştepte bănuiala vreunui amestec, de ființa acestei Astre 


444 


dintralt Stat, la adunarea generală dela Sibiu de acum 
câteva zile. Ea era alături de noi, fără să-i rostim numele. 

Basarabia și Dobrogea nouă au dorit-o, curând după 
unire, pe ea și nu vreo altă societate culturală românească, 
s'o aibă pe pământul lor, vechia Astră ardeleană. Au fost 
cele două descălecări ale ei dincolo de muchia de munți 
a Transilvaniei. Stau în scaun și aştept raportul celor două 
regionale, dela Răsărit şi dela Miazăzi, pe care l-am ascultat 
de atâtea ori. Trecusem și eu pe la Chișinău și pe la Ce- 
tatea Albă, unde se restrânsese, în anii mai târzii, Astra 
Basarabeană, și fusesem amestecat în lucrul dela Bazargic, 
unde vorbisem și le căutasem de rosturi atâtora din cei 
100.000 de ai noștri, câți s'a văzut la urmă că se aşezaseră 
şi se împământeniseră pentru totdeauna pe aceste locuri 
dindărătul Dunării și Mării. Dar Basarabia a fost deodată 
înnecată de puhoaie și, după ce apele au fost gonite dincolo 
de zăgazuri, Astra se pierduse şi n'a mai ieșit la iveală, 
pe când Dobrogea nouă a fost desprinsă din trupul 
României. In averea Românilor acestora de margine, 
aruncată în care și retrasă dincoace de hotarul tras pe 
neașteptate prin mijlocul țării, se găsea și amintirea lor 
de membri ai Astrei. Nu erau șingurii Astriști pe drumuri. 
Ardealul însuși, în răstimp, se împărțise. Ştiu că aştept 
zadarnic cele două rapoarte, dar mi se pare că trebue să 
rămân și mai departe în scaun, cu ochii închiși, pentrucă 
nu se poate ca, în cele din urmă, ele să nu se audă. Astra 
stă și mai departe pe hotare, la toate patru. 

Adunarea generală se desfăşoară sărbătorește. La masa 
cea mate, îndoită ca un arc, stă la mijloc președintele. 
Este un foarte cunoscut profesor universitar dela Cluj. 
Se trage și cu rădăcinile din Ardealul care a trebuit să 
fie părăsit. N’a fost o alegere demonstrativă și după 
tăierea în două a provinciei. Omul era mai de mult şi 
dinainte ceea ce este încă astăzi. La dreapta lui ia loc 
Mitropolitul ortodox. A făcut școala în Gimnaziul grăni- 
ţăresc dela Năsăud. Este și el de acolo. Lângă Mitropolit 
s'a aşezat Rectorul Universității, care este un refugiat 
dintrun sat de dincolo de graniță. De cealaltă parte a 


445 


mesei, la stânga Președintelui, este locţiitorul de Mitro- 
polit Unit, Episcopul plecat dela Oradea. Parcă toată această 
masă, cu străluciții ei bărbați și demnitari, ar fi fost 
dinadins aleasă ca să dovedească ce vatră de viață înaltă 
românească era Ardealul celălalt. Ii priveşti, rezemaţi în 
cârji și cu bărbi albe, prezidând această adunare, care este 
la vedere numai a Românilor de dincoace și simţi că urcă 
în ochi încet lacrimile. Ardealul lipsă duce Ardealul care 
ne-a rămas ! Astra ne-a pregătit, fără să se gândească și 
numai pentrucă este plină de adevăr românesc, priveliștea 
aceasta cutremurătoare. Nici nu trebue să facem ceva 
sau să vorbim. Ajunge s'o avem în față. 

Astra schimbă în întreaga Transilvanie, cum schimbă 
și sub ochii noștri, tot ce este adevăr și bun sufletesc al 
unuia sau al câtorva în adevăr și în bun sufletesc al tuturor. 
Marii oameni de ştiinţă, scriitori și personalități sociale 
de frunte, sunt numai o chezășie. Cultura la care lucrează 
ei aici nu mai este cultură de laboratoare, de biblioteci și 
de odăi de lucru, ci cultură populară, fără nume. Poporul 
nu și-o însușește și n'o duce mai departe, prin secole și 
prin primejdii, decât pe aceasta, limba, credința, datinele, 
firea răbdătoare, vitejia morală, știința așteptării. Astra 
este cea mai puternică uzină, pe care o avem, de cultură 
populară. In aceasta zace puterea ei și nu în numărul mai 
mare sau mai mic de membri, în prilejurile de arătare în 
afară în veșmânt de sărbătoare, în programele de lucru 
mai mult sau mai puțin meșteșugite. De aceea, ori câţi 
« domni» ar scoate în întâile rânduri, societatea rămâne 
o adunare de țărani, care iese, la o chemare, fără sfârșit 
din satele noastre. Şi de aceea îmi pare rău că la această 
masă cu strălucite fețe lipsește” fața cea mai strălucită, 
aceea a unui țăran bine strâns în şerpar, cu cioareci ȘI 
cămașa trasă pe dinafară. Ceilalţi numai îl acopăr, pentrucă 
el tot se află fără întrerupere îndărătul lor, și aşi dori 
atunci să iasă din mulțime și să li se așeze alături. Ar fi 
Transilvania însăși, care stă de pază trează și deşteaptă. 
Și ar fi poate neamul nostru de pretutindeni, care i-a 
lăsat Transilvaniei această sarcină. 


446 


CLOPOTUL DELA BALACLAVA 


Eram acum câteva zile în pridvorul casei episcopeşti 
din Beiuș. Episcopia este pe aici călătoare, de când pră- 
bușirea hotarelor de Miazănoapte a luat pe Episcopul 
ortodox din Oradea Mare și l-a pornit pe drumuri. Doi 
oameni ţin cu greu în mâini un clopot de aramă, înverzit 
de vreme, și încearcă să-l facă să bată. Limba ascunsă 
în fundul lui, la început nu vrea să răspundă. Ar trebui 
poate tras de o funie, din înălțimea unui turn. Ne aplecăm 
peste el aproape cu milă. Se vede de jur-împrejur un fel 
de pisanie, cu litere subțiri, chirilice. Literele, la o mai 
băgătoare de seamă cercetare, nu sunt chirilice, ci rusești. 
Măciulia de deasupra, pe unde ar trebui să treacă o grindă 
de care clopotul să se legene, este o coroană de țarină. 
Nu înţelegem și cerem lămuriri. Atunci clopotul por- 
nește pe neașteptate să bată. Parcă ar fi vrut să ne dea 
el însuși răspunsul dorit. Are un sunet lin și depărtat. 
La o asemenea chemare trebue să alerge încoace, din 
toate unghiurile zării, nu oameni de o făptură cu noi 
și depănându-și grăbiţi picioarele, ci numai suflete, cu 
aripi neauzite. Este clopotul dela Balaclava. 

Episcopul a umblat pe urma trupelor noastre, în 
care-şi avea fiii sufleteşti, până în afundurile Răsăritului. 
Mângâia pe răniţi și cânta rugăciuni pe câmpurile de 
morţi. Acolo a făcut legământul să ridice, întors acasă, 
un adăpost orfanilor de viteji din Bihor. Am fost cu 
toţii de față la punerea pietrei de temelie, astăzi, pe un 
soare auriu de toamnă, cald și luminos ca o binecuvântare. 


447 


Alaiul de preoţi, în veșminte strălucite, cum trebue să 
se înfățișeze înaintea lui Dumnezeu, umplea străzile, din 
vârful de deal, unde a fost zidită în secolul celălalt bi- 
serica barocă ortodoxă și luminile care-i pâlpâie în fe- 
restre se amestecă noaptea cu stelele, până la locul din 
miezul orașului, unde casa cea cuprinzătoare crește zi 
cu zi de mulțimea zidarilor. Beiuşul se schimbase într”o 
cetate bisericească. Era cetatea legământului. Episcopul 
în genunchi, parcă apăsat de mantia lui vișinie cusută 
cu aur, primea deslegarea dela cel care primește și supra- 
veghează împlinirea tuturor făgăduielilor. Dar între toate 
clopotele care cutremurau văzduhul, lipsea unul, pe care 
i-ar fi plăcut cu deosebire să-l asculte atunci. La el ne 
dusese și povestea lui ne-o povestea. Suna acum de 
unul singur, ca şi cum n'ar fi vrut să se piardă între 
celelalte. 

In Crimeea Episcopul ajunsese până la înălțimile Se- 
vastopolului. Se uita la locurile unde se deslănțuise cel 
din urmă atac şi care fusese al nostru. Ochii lui rătăceau 
peste mulțimea şi învălmășala neînchipuită a armelor de 
toate felurile strânse împreună de pe toate culmile și 
vâlcelele, tunuri şi mitraliere, tancuri și sfărâmături de 
avioane, obuze și căşti. Pe acolo trecuse Dumnezeul 
războaielor, căruia i se ruga Bălcescu pentru mântuirea 
neamului lui. Intre acele lucruri de omor i s'a părut că 
deosebește dela o vreme şi ceva fără nicio legătură cu 
ele sau cu locul. Crezuse la început că se înșală și sa 
dat mai aproape. Nu, era întradevăr un clopot de care 
nimeni n’ar fi putut spune cum se găsea acolo. Fusese 
în turla vreunui paraclis dela marginea Mării, făcut și 
el zob de bombe? Era un dar al unei împărătese care, 
din colțul de odihnă cu palmieri dela Ialta, atât de 
aproape de țărmul de unde plecase, spre Moldova lui 
Ștefan cel Mare, Maria din Mangop, moștenitoarea Im- 
păraților bizantini, se gândise să facă această faptă cre- 
ştină. Acum zăcea răsturnat între sfărâmăturile pe care 
o mare luptă le lasă în urmă. Un proectil trecuse prin- 
tr'unul din pereți și tăiase în el o gaură zdrenţuită. Poate 


448 


că-l stricase pentru totdeauna sunetul. In orice stare sar 
fi aflat, Episcopul se hotărise să-l ia cu sine. Dumnezeu 
i-l scosese în cale. 

Clopotul dela Balaclava trebuia să fie adus la Beiuș, 
iar acolo înălțat întrun turnuleț, de unde un copil să-l 
sune în fiecare zi, la ceasul de sculare, la ceasul de amiază 
şi la ceasul de culcare. Copilul avea să fie un orfan al 
luptelor din Răsărit pentru apărarea țării. Locurile unde 
căzuseră însângerați părinții lor și acești părinți înșiși, în 
duh, dacă aevea nu mai era cu putință, aveau să se în- 
toarcă în bătaia clopotului de departe și să învie încă 
odată între ei. Il ascultăm deocamdată numai noi. Clă- 
direa, unde are să-și împlinească această menire, este 
alături și prinde trup încet, printre frunzișul rărit. Vine 
parcă desprinzându-se din ceţurile legământului, gata 
încoace, cum i s'a arătat întrun fulger Episcopului, 
clădită încă din acea clipă, de alți zidari decât zidarii 
noștri pământeşti. Un fior ne înțeapă și ne leagă pe toți. 
Clopotul bate acum fără întrerupere și este ca și cum l-ar 
trage, nu cei doi oameni episcopești, ca să ne mire şi 
să ne înveţe pe noi, ci doi soldaţi de pe Crișuri, cu pușca 
peste umăr, care s'ar apleca înainte și îndărăt, urmărind 
mișcarea. Și unul și altul au căzut de glonţ, iar clopotul 
sa rostogolit prin iarbă până aici și bate mai departe, 
cu aceeași limbă de adunare. 

Am plecat pe străzile Beiușului ca să caut pe acei 
orfani pe cari casa lor începuse să-i cheme. Nu este o 
zi de târg și serbarea propriu zisă sa încheiat, însă în 
toate părțile sunt oameni. Este o forfotă de vrăbii, care 
umplu pomii mai răsleți la căderea serii și ciripesc în 
razele cele din urmă ale soarelui. Imi fac loc și sunt 
sigur că am să-i găsesc prin piața largă, cu două biserici 
la capete, pe lângă prăvălii și case, prin ulițe mai ascunse. 
Mă duce nu un localnic, ci un oaspe dela Oradea, care 
a trecut cu acest prilej hotarul și a venit să fie și el de față 
și să poată povesti la întoarcere celor rămași dincolo. 
Imi povesteşte, umblând, și mie, întâmplări de acasă. 
Este o răspântie a durerii această vale a Crișului Negru, 


449 


29 


prin care apele abia se scurg, deși lunca lor este măr- 
ginită de munți înalți. Parcă nu s'ar îndura să lase plaiu- 
rile bătrâne şi să treacă la străin. Glasurile pe cate le 
poartă cu ele, la el, își pierd înțelesul. Intră ca într'o 
pânză de ceață, unde se încurcă și amuțesc. De jur-îm- 
prejurul nostru nu mai este un oraș împins cu sila mai 
aproape de graniţă și care se dă la o parte ca să ne des- 
chidă drum, ci Biho-ul întreg, însoţindu-ne și căutând 
împreună ceea ce am pornit să căutăm noi. Pasul nostru 
trezeşte ecouri. Călcăm în pas cu el. 

Ne oprim la şcoala primară. Această așezare de opt 
mii de suflete, cu şcoli înalte pline de faimă, din Ma a- 
mureş până în Banat, mare decât o singură şcoală pentru 
cei mici. Dar cei mici sunt mulţi şi ei au fost înghesuiți 
în două și în trei rânduri de clase, cu ore cu schimbul, 
de dimineaţă şi după amiază. O grădiniță cu cei mai 
fragezi s'a strecurat şi ea tot acolo. Sporește cu făpturile 
ei sprintene lumea forfotitoare a celorlalți. In cetatea cea 
mare bisericească a Beiuşului, cu greco-orientalii de o 
parte şi greco-catolicii de cealaltă, privindu-se cu luare 
aminte, ca unul să nu ia cumva înainte celui de al doilea, 
într”o întrecere de mai bine, sburdă și chicotește această 
cetate a copiilor, unde deosebirea de alături cade. Ei nu 
sunt decât copiii României şi orice altă deosebire nu se 
dă la iveală decât după ce ies dintre aceste ziduri. Acum 
se cuibăresc în bănci şi urmăresc pe oaspeţii cari au 
pătruns deodată între ei, cu ochii sclipitori. Au toți feţe 
îndrăsneţe şi deştepte. Răspunid: numai decât la ce-i în- 
trebi. După răspuns, nu se aşează, ci, întorși dela tine, se 
uită la învăţător, ca să capete dela el un semn că este 
mulţumit. De pe rafturi, din unghere, se uită cu ochi 
de flori ghivecele, care aduc în sală o margine de grădină. 

Românul dela Oradea are ochii înlăcrămaţi. L-aș în- 
demna să spună tare pricina acestor lacrimi, dar nu ştiu 
dacă se cade, nu pentru liniştea acestor suflete nevino- 
vate, ci pentru neajunsurile pe care le-ar putea avea între 
ai lui. Copiii dinaintea noastră şi copiii de unde vine 
el sunt aceiaşi, dar pe când aceştia vorbesc veseli în 


450 


limba de acasă, veche de sute și de mii de ani, limba lui 
Dumnezeu și a oamenilor cari i-au făcut şi-i tin, ceilalți 
trebue să vorbească într’o limbă învățată pe dinafară, cu 
stângăcie și cu ochi de bănuială. Abia la lecţiile de religie, 
pe care le iau dela preoţii lor, se mai pot descărca. Dacă 
oamenii au putut fi înfrânți, Dumnezeu nu sa lăsat şi 
vorbeşte și mai departe ca în Evanghelii. Aș f vrut să 
ascult aici, între aceşti copii, întâmplarea povestită pe 
drum și care-i a lor, dar nu se poate. Ei au un simț al 
nedreptății, care i-ar scoate din sărite, Il las să le spună 
alte cele, care poate îi încălzesc mai puţin şi o păstrez 
pe cealaltă numai pentru mine. Mi-o povestesc încet 
numai mie, pentrucă nicăiri nu-și are întregul înțeles 
decât aici. Fiecare din acești nevinovaţi în Domnul, cari 
umplu băncile, ar fi în stare, fără nicio silință și pregătire, 
să se poarte la fel. 

După o lecţie obișnuită de catehizare, elevii români 
ai unei școli dela Miazănoapte s'au întors mai luminaţi 
în clasă. Invăţătorul mirean al Statului sa gândit să le 
mai slăbească această lumină, care îl întărâta de două ori, 
și ca de altele sau de nici unele credincios și ca funcţionat. 
S'a pus atunci să vorbească luător în râs copiilor: — De 
unde veniţi voi? — Dela ora de religie. — Ce vă poate 
învăța pe voi acolo? Au și Românii sfinți ca noi? Ia 
spuneți-mi vreunul! Copiii simțeau batjocura, dar nu 
puteau răspunde. Se uitau unul la altul, parcă așteptând 
de undeva un ajutor. In cele din urmă, la un: — Haide! 
de ce tăceți? cel mai îndrăsneț dintre ei și-a luat inima 
în dinți și i-a răspuns: — De asta nu ne-a vorbit până 
acum domnul Preot. Dar data viitoare îl întrebăm și 
spunem. — De geaba îl mai întrebaţi, că mare ce să vă 
spună. Un sfântul Ştefan, un sfântul Ladislau, o sfântă 
Elisabeta n'aţi avut şi n'aveţi să aveţi voi niciodată. De 
aceea Dumnezeu numai pe noi ne ascultă. Voi vă rugaţi, 
dat mare cine să vă ducă vorbele voastre fără înțeles 
până la el. Atunci desnădăjduit şi tare pe ce ştia din carte 
cel mai bun dintre copii, a răspuns: « Dar sfântul Ştefan 
n'a fost Ungur !». 


451 


29% 


Preotul, la lecţia următoare de catehizare auzind ce 
se petrecuse, l-a certat pe băiat: — Cum ai putut tu să 
te semeţseşti și să vorbeşti asemenea vorbe? Pune-ţi frâu 
gurii şi fii altădată mai băgător de seamă. Dar băiatul 
nu vrea să se lase convins. El spunea și acum ceea ce 
ar fi spus și învățătorului, înaintea clasei, dacă l-ar fi 
lăsat, aşa cum își închipuise. Dacă era greşit, navea 
decât să-l îndrepte. Mama sfântului Ștefan fusese, așa 
cum învățase, o domniță constantinopolitană, iar tatăl. . . 
— Mă băiete, mă, ţine-ţi gura, că de altădată ai so 
păţeşti şi tu și au so păţească şi alții mai rău. Nu-i putea 
lui spune că adevărurile sunt de două feluri, unele care 
se pot mărturisi și altele care trebue să se ţină ascunse, 
pentrucă n'aduc decât rău şi vătămare celor cari le știu. 
L-a mângâiat pe păr pe copil şi l-ar fi sărutat, dar nici 
aceasta nu putea s'0 facă. L-a întrebat numai încă odată, 
ca o răsplată: ce urmase după cuvintele lui? — Invăţă- 
torul sa ridicat dela loc, de pe catedră și mi-a tras O 
palmă de n'am mai văzut cu ochii şi am căzut jos. — Plân- 
su-ai? — N'am plâns şi nici nu ma durut, răspundea 
pruncul, crunt şi cu îndărătnicie. Copiii ceilalți se strângeau 
împreju * și îl ascultau. Mare lucru dacă nu le părea rău 
că nu fuseseră ei în locul lui ! 

Trecem acum din clasă în clasă și spunem unora ŞI 
altora câteva vorbe, potrivite cu anii lor şi cu clipa. Ce 
ne-a adus însă, ni-e teamă să spunem. Ne gândim numai 
la o cale, cum să aflăm, fără să-i facem să sufere. O luăm 
atunci ca la pedagogie: — Să se scoale în picioare cine 
mânăncă la amiază la cantină! Se saltă repede, râzând 
de toată bucuria mesei împreună şi privindu-se unul pe 
altul ca un control, din fiecare clasă câte 8—10 băieți 
şi fete. — Să se ridice refugiații ! Acest cuvânt nenorocit 
şi fără niciun înţeles altădată, a ajuns un bun al tuturor. 
Mă speriu câţi se ridică. Uneori jumătate clasă stă în 
picioare înaintea noastră și ne priveşte cu nişte ochi cari 
sau făcut mâhniți deodată, deși adineaori, tot ei, când 
arătaseră că mănâncă la cantină, erau plini de râs şi de 
soare. Sunt ca o priveliște peste care acum luminează 


452 


soarele și acum se fugăresc norii negri de furtună. Be- 
iușul este un oraș al copiilor refugiați. Clocotesc de ei 
nu numai grădinița și școala primară, dar şi liceele de 
fete şi băieți, școala Normală de conducătoare și inter- 
natul. Indrăsnim în sfârșit să întrebăm şi întrebarea cea 
mare: — Care din voi aţi pierdut pe tatăl vostru în 
războiu? 

Nu știu, am vorbit eu, sau a sunat pe neașteptate 
peste capetele noastre Clopotul dela Balaclava? Se ridică. 
din toate părțile băieți și fete, unul de aici, doi de dincolo, 
câțiva de aproape și mulți de departe. Este ca într'o 
ameţeală a simţurilor și ce văd, îmi dau seama că nu 
este numai din școala noastră, care începe să se întunece 
de umbrele serii, ci din școlile vecine și din altele risipite 
peste tot Bihorul. Ii chiamă, nu o gură străină, de iubire 
de oameni, ci înșiși taţii lor, cari au trimis încoace clo- 
potul și-l trag în măsură, cu brațele de oase, ca să-și 
adune copiii. Sau oprit şi călugărițele din grădina inter-, 
nâtului unit, peste care cad rar frunzele veştede ale 
toamnei. Au să desfacă, dintre celelalte, pe fetele pentru 
care bate clopotul dela Balaclava și să le îndrepte, fără 
nicio părere de rău și să le însoțească până la poartă 
chiar ele, la Orfelinatul ortodox al celor căzuţi pentru 
apărarea țării. lată pe unde stăteau adăpostiţi cei pentru 
cari se clădește această mândrețe de casă! Ea are să fie 
O casă a jertfei pentru gândurile mai înalte în care credem, 
pentrucă iubirea de pământul tău și de oamenii lui este 
cea mai apropiată de iubirea de Dumnezeu. 


453 


PSIHOTEHNICĂ 


Mă oprisem acum două, trei zile înaintea unui băiat 
înalt, care rămânea nemișcat deasupra mesei lui de lucru 
şi se uita în lumină la ceva neînțeles dela locul unde mă 
găseam. Imprejur era toată forfota unei mari uzini. 
Macarale, care pot să ridice în cârligul lor de fier locomo- 
tive întregi, se mișcau zaruind pe roți prinse în șanțuri 
din perete în perete, peste o sală uriaşe plină de maşini 
şi de oameni. Pe ferestrele largi cât casa se vedea şirul 
munţilor Braşovului și între ei, mai albă decât ceilalți, 
pentrucă e în dosul soarelui, Piatra Mare. La răstimpuri 
apropiate aerul și clădirea se cutremurau de o bubuitură 
înfundată. Se încerca vreun tun pe poligonul de tragere 
al fbricei. Băiatul se uita mai departe în lumină la lucrul 
lui, fără să ia aminte la nimic altceva. Simţeai că nu-i 
păsa şi mavea suflet decât pentru ceea ce făcea atunci. 
Nu e vina mea dacă mi s'a părut că aveam acolo, în faţa 
mea și ascuns totodată de lume, Ardealul tânăr la lucru 

Altădată, de când mi-aduc aminte, pe Jocurile acestea 
care abia le încap astăzi fabricile cu mii și mii de luctători, 
așezate una lângă alta, trecea numai un tren, pufăind greu 
şi cu fum gros de Petroșani, printre câmpuri cu iarbă sau 
de cartofi. Era omnibusul, care pleca din Piaţa Sfatului şi 
ducea în Săcele. Il luam și eu, când aveam creițari, dar de 
mai multe ori mergeam pe jos, de-a-lungul șinelor. Aceasta 
era acum aproape o jumătate de secol. Din loc în loc 
stătea înfipt câte un stâlp, cu o placă de tuciu în vârf. Era 
roşie și pe ea cu litere albe scria același cuvânt, turnat şi 


454 


e 
e 


el din același tuciu: Vigyazz ! Il ceteam aici şi îl ceteam 
dincolo. Umblam până la stâlpul viitor anume ca să-l 
găsesc din nou. Ştiam că mă așteaptă în capul tuturor 
stâlpilor, cari se vedeau cât îmi ajungea ochiul. Tot 
câmpul parcă îl striga: Vigyazz, vigyazz | Era un cuvânt 
tainic pentru mine în acei ani. In satul nostru dintre Olt 
și Târnave, unde mama mă trimitea în fiecare vară, ca să 
nu pierd legătura cu ai ei, nu era niciun ungur. Aveam un 
"câine rău, legat la lanț, acasă, dincoace de munți, la care-i 
zicea Vighiaz. Numele îl ziceam în fiecare zi, dar numai 
aci îmi dădeam seama că înseamnă ceva. Atunci n'am 
întrebat pe nimeni, de rușine copilărească şi care anevoe 
mărturiseşte că nu știe ceva. De câte ori strigam Vighiaz, 
la noi în curte, și câinele venea lătrând vesel pe inel, 
vedeam placa roșie din Țara Bârsei, şi de câte ori plecam 
din nou pe jos, pe lângă șine, numai ca să întâlnesc din 
loc în loc placa roșie, între Curmătura și Dârste, cu numele 
fără înţeles, îmi sărea parcă înainte şi-mi punea labele 
pe umeri câinele nostru ciobănesc. Mai târziu am aflat. 
Câmpia striga pe toată întinderea ei: Băgaţi de seamă, 
faceți ochii în patru, veghiați! Nu era numai pentru 
trenul cu colac de tablă la coșul locomotivei, ci era pentru 
tot neamul nostru din care, ca o fărâmă pierdută, făceam 
și eu parte, și care se pusese în mers. Stâlpii cu plăci roşii 
de tuciu au căzut trosnind sub acelaşi vălătuc și pe locul 
lor s'a ridicat acest oraş de fabrici datorit braţelor și 
istețimii noastre. 

Am venit aici ca să văd cum se face îndrumarea în 
meserie a nouilor meseriași. Psihotehnia se pusese mai de 
mult la îndemâna marilor industrii, dar majunsese până 
la noi, ca știință de ajutor practic, decât în vremea din 
utmă și mai cu seamă datorită războiului. Oamenii de 
cercetare o descoperiseră la timp și o urmăriseră la ea 
acasă, în ţări străine. Erau gata să ne împărtășească și 
nouă tot ceea ce ea are bun. Noua știință presupune 
pentru fiecare ins, hotărît să intre în câmpul muncii, 
cunoaşterea lui ca ființă fizică şi ca ființă intelectuală, 
cu toate înzestrările pe care le are, așa fel încât să-l scu- 


455 


tească, pe el, de șovăiala alegerii, iar, pe Stat, de paguba 
unor cariere greșite. Psihotehnicianul, împerechiat cu un 
medic, poate, prin observaţii migăloase și prin folosirea 
unor aparate potrivite, să arate anume la ce meserie trebue 
să meargă fiecare. Ascult pe inginerul care ne călăuzește 
în această fabrică, din încăpere în încăpere, bucuros să 
ne pună înainte întreg rodul unei priceperi și unei munci 
în afară de obișnuit. Duşi de el, toate ni se par ușoare și 
cu putință. Lucrurile se leagă, nu numai cu o experiență: 
de laborator, ci cu însăşi fierberea aceasta creatoare, din 
zori până în noapte şi din noapte până în zori, care îi 
înconjură pe învățăcei și îi ia cu sine. Școala, numai prin 
locul unde e așezată, împlinește ea singură jumătate din 
sarcină. Fabrica însăși e în pavilioanele vecine. Ea rămâne 
închisă privirilor, pentrucă lucrează arme și armele se 
păstrează ca o taină de războiu. Suntem ca la niște porţi pe 
care nu pătrund decât cei vrednici. Sutele de ucenici 
printre cari ne strecurăm cu grije, ca să nu-i tulburăm 
dela lucrul lor, se pregătesc zi și noapte, se ia unul la 
întrecere cu celălalt, pentru ca să-și câștige în sfârșit acest 
drept. Nu ridică niciunul capul, când trecem. Pilesc fără 
încetare la minghine, care ţine bucata de oţel, la care 
lucrează, neclintită, ca în niște fălci de fier. Fără să se 
vadă și să se înțeleagă, toate pilele se mișcă în măsură. 
Au ceva muzical, de linişte și de înălțare. Sunt ca niște 
arcușuri de vioară, ascultând de un dirijor nevăzut. In 
mijlocul acestor lucrători mărunți, lucrători numai de 
mâine, am văzut pe băiatul acela înalt, care se uita în 
lumină nu ştiu la ce, cu atâta nepăsare de tot ce se petrecea 
împrejur și cu atâta adâncire în sine încât nu se putea să 
nu-l bagi de seamă. 

Era un copil de gospodar din părţile Blajului. Stătuse 
la sat, văzând de treburile gospodăriei lor țărănești, până 
în pragul bărbăţiei, la 19 ani. Atunci a vorbit ceva în el, 
nu ca în fecioara din Domremy, ca să se scoale și să 
pornească să scape din mâinile Englezilor pe Regele 
Franţei, ci să pună mâna pe ciocan și pe daltă şi să lucreze 
ceva. Ticluind în taină planuri şi măsuri și făcându-şi 


456 


singur uneltele a fost în stare să înjghebeze la început o 
vioară, la care se putea cânta. Dela ea a trecut la altele. 
Prietenii lui au văzut, sau minunat și au dus vorba. 
Vorba a ajuns până la un om dela ei, care era inginer în 
această fabrică și a vrut să vadă ce poate întradevăr 
băiatul din satul de departe. Băiatul a fost adus pe cheltu- 
iala fabricii, a plăcut şi a fost aşezat la o masă de lucru, 
cu o minghine și cu o pilă dinainte. Două săptămâni s'a 
luptat cu desnădejde să-și facă datoria. Meşterii treceau 
pe lângă el, se uitau și dădeau din cap. Degeaba, nu 
mergea. La capătul acestor două săptămâni cioplitorul de 
viori şi-a închinat steagul. A venit la inginerul care a 
înființat şi conduce școala și l-a rugat să-l lase să se în- 
toarcă acasă. Ori că a simţit în celălalt chemarea, care nu 
„Voia încă să iasă la iveală, ori că banii cheltuiţi cu el 
trebuiau aduși îndărăt pe altă cale, inginerul nu s'a învoit. 
Peste alte zece zile băiatul se limpezise. Nu numai că se 
trezise deodată lucrând cu râvnă, dar ceea ce începuse să 
iasă din mâinile lui întrecea tot ce meștereau alții, mult mai 
vechi în meserie decât el. In trei luni a înaintat cât tovarășii 
întrun an. Nu se uită nici în dreapta nici în stânga. 
Lucrează. Nu vorbește. Lucrează. Nu petrece cu ceilalți. 
Lucrează. Nu mă vede nici pe mine că mă uit drept la 
el. Lucrează. Potriveşte două rigle, care trebue să se 
petreacă una în alta. Se simte că lucrul pe care-l face omul 
e lucru cu temei. Il privesc, ferit, ca să nu prindă de veste, 
şi nu mă mai satur. După ce are să isprăvească anii de 
ucenicie, are să fie trimis în streinătate. El nu știe. Işi 
caută mai departe de treabă, dacă nu cumva zăreşte, 
uitându-se în lumină, la cele două buze de oţel care trebue 
să se îmbine desăvârșit, nu numai cele două buze de oţel, 
dar şi viitorul. 

Indrumarea în meserie sau orientarea profesională, 
cum i se zice după cărți, e cunoscută la noi, adică nu cu- 
noscută, ceea ce poate să fie mai vechiu, ci întrebuințată 
de mai bine de 20 de ani. O știu cum no mai știu mulţi 
astăzi, pentrucă m'am găsit amestecat în începuturile ei. 
Se înființase, în 1920, Ministerul Muncii. In fruntea lui 


457 


fusese pus omul de ispravă Trancu-lași. El mai avusese 
activitate publică și a mai fost aproape de scaunul mi- 
nisterial, dar are să rămână în istorie ca primul ministru 
al muncii, cum îi plăcea să-și zică, jumătate în glumă, 
jumătate în serios. Hotărîrea să se facă și în România un 
Minister al Muncii, a fost ca o formulă de cristalizare. 
Atâtea probleme sociale, care zăceau înainte ascunse în 
lucruri, și-au deschis cale la lumină și sau făcut servicii 
sau direcții de Minister. Salariul, contractul de muncă, 
inspecția atelierelor, greva, plasarea, ucenicia, învăță- 
mântul muncitoresc, întrebuințarea timpului liber al lucră- 
torului au alcătuit din întâile zile trupul noului departa- 
ment. Oamenii de inimă cari le aveau în seamă căutau 
să le dea cea mai bună întocmire, la înălțimea mai ales a 
timpurilor. Parcă-l văd pe cel care a plecat în acele zile 
de însufleţire în străinătate, ca să cerceteze, chiar în țările 
de naștere și în deosebi în Germania, ce era orientarea 
profesională şi cum se putea aduce în România. Era un 
medic, doctorul Burnea, om subţire, trecut prin Asigură- 
rile sociale şi acum, trezit peste noapte, psihotehnician. 
Aveam pe atunci o Direcţie a Muzeului Social, care nu 
mai e în organizarea de astăzi, și unde se socotise că era 
mai potrivit să fie aşezată noua venită. După o călătorie de 
câteva săptămâni prin streinătăți, doctorul Burnea, zâm- 
bitor ca totdeauna, cum era, ne-a adus-o într'o bună zi. 
Era deocamdată o masă electrică, plină de sârme care 
atârnau peste margini, şi de instrumente tainice, la care 
veneau acele sârme. A fost şi o zi mare, cu chemarea de 
faţă a înalţilor funcţionari, de aducere la cunoştinţă și de 
experimentare de probă. Când sârmele au fost puse la 
prize, toată masa s*a umplut de scântei și de flacări albastre 
și printre cei cari fugeau, speriați de o primejdie de alt- 
minteri fără ființă, se găsea însuşi doctorul. Mai târziu 
orientarea profesională se lua dela capăt, ca o preocupare 
acum a catedrelor de psihologie dela Universitățile noastre. 
După Ministerul Muncii se apropia de problemă și Mi- 
nisterul Culturii Naţionale. Până astăzi ea a tot înaintat 
şi a luat forme nebănuite. E vrednic să vorbească despre 


458 


un asemenea subiect cineva anume și cu altă pregătire 
decât a mea. 

Un semnal a trecut ca un fior prin toată fabrica. Nu e 
încă amiază, ci e o scurtă întrerupere de gustare. Cei 300 
de ucenici, din toţi anii, se opresc, dar fără să plece dela 
loc. Se saltă pe masa de lucru, între o minghine și alta, 
și îşi desfac dintr'o legăturică pâinea, magiunul și ce se 
mai găseşte înăuntru. Incep să mănânce încet, cu ochii 
departe. Lucrul s'a scufundat și el în uitare, cum sau 
scufundat toate celelalte. In această scufundare în uitare 
e și odihna lor, mai mult decât în starea de nemișcare a 
brațelor și în săltarea pe un colț de masă. Câte nu li se 
pot plimba pe dinaintea ochilor în acel sfert de ceas! 
Piatra Mare, care scânteiază de zăpadă proaspătă în toate 
ferestrele, are aproape de vârf o casă de adăpost. Acolo 
se duc să facă ski pe echipe. Cum sare zăpada în toate 
părțile ! Aleargă, cu genunchii puţin îndoiţi, cei mai buni 
la vale şi cotesc pe după stânci. Se aud chiuind cei cari au 
scăpat. Nu se mai opresc până la poala pădurii de brad. 
Unul din ei s'a rezemat în bețe și se uită cu un binoclu 
departe, dedesubt, în curtea fabricii. Văd pe cei cari au 
rămas la lucru și fac haz. Nu sunt decât nişte băieți în 
vacanță de iarnă. 

Inginerul care le poartă de grije îi înţelege și le zâm- 
beşte. E şi el unul din cei 250.000 de refugiați din cealaltă 
Transilvanie, pentrucă astăzi sunt două. In vinele lui s'au 
adunat nu numai puterile unei tinereți întreprinzătoare, 
dar și furia năvalnică a ruperii de cămin și a aşteptării 
unei întoarceri. Şi-a făcut din școală un crez. Nu știu 
dacă ar mai putea trăi fără ea. Vede în școală nu atât un 
mijloc de învățătură, cât un mijloc de luptă. Ne-am lăsat 
până acum înnecați de meseriașii altor neamuri. Ajunsese- 
răm să credem noi înșine că suntem mai prejos de ei. 
Trei sute de tineri stau unii lângă masa de lăcătuș, iar 
ceilalți lângă strungul, ca un cal nechezător, gata să por- 
nească, și sunt gata să pornească Și ei, ca să umple cu dorul 
lor de faptă, nu numai fabrica, ci ţara întreagă. Este 
întradevăr de ce să te înfierbânţi ! Privirea lui aleargă și 


459 


peste noi și se încenușează puțin. Putem pricepe ceea ce-l 
ţine pe el, ca la un post de comandă, în fruntea acestei 
cete harnice şi încrezătoare? Parcă nici hotarul nu mai e 
la 22 de kilometri și oamenii lui, cu uneltele în spate, 
îl străbat în toate părțile, ca să ducă pretutindeni cu ei 
binecuvântare și belşug. Același semnal înfioară fabrica. 
Băieţii au isprăvit. Sar de pe masă și sunt iar la lucru. 
Pilele înaintează şi se retrag, lustruind oţelul. Strungurile 
se învârtesc toate deodată. Macaraua cea mare și-a început 
din nou plimbarea de povară. Fabrica trăește cu toți 
oamenii ei. 

Afară e liniște. Clădirile stau în soare, fără să dea 
nimănui de bănuit ce rosturi împlinesc. Miroase a ghiocei 
şi viorele, care e poate numai un miros de primăvară și 
de frunză udă. Pădurea coboară până aproape. Numai 
tunul bubue aici mai tare şi la tăstimpuri hotărite, dar 
bubuitul lui amestecat cu priveliștea plină de lumină, 
în care munţii tremură ca o proiecţie pe o pânză și își 
pierd făptura de piatră şi de prăpăstii, e lipsit de orice 
groază. E ca și cum o ghionoaie, întoarsă odată cu vremea 
bună, şi-ar încerca numai ciocul de fier bătând în scoarța 
copacului lumii. Văzduhul gol e în aşteptare. S'ar putea 
ca nenumăratele stoluri de rândunici, ridicate de peste 
mări, să năvălească deodată în el și să-l umple. 

Intraltă curte sunt locuințele acestor măistorași. Ingi- 
nerul, care ne duce cu aceeași dragoste prin toate, crede 
că trebue să se lămurească. I s'a părut, întâiu, că ucenicii 
nu e bine să fic aşezaţi în împrejurări de viață de-a-dreptul 
strălucită, cu pereţi în faianță, cu băi de sanatoriu american, 
cu săli de mâncate cu mese de nuc. Ar fi primejdios pentru 
sănătatea lor sufletească. Trecerea dela ceea ce ar fi avut 
aici la ceea ce şi-ar fi putut înjgheba singuri pentru înte- 
meierea unei gospodării proprii, ar fi fost prea mare. Dar 
s’a mai gândit, în al doilea rând, să întrebuinţeze banii cari 
s'au dat pentru înființarea și întreținerea şcolii, mai puțin 
pentru înzestrarea cu lucruri de întrebuințare zilnică și 
mai mult pentru mașini şi unelte. Am văzut atelierul, care 
nu e lipsit de nimic și funcționează fără greș, şi văd acum 


460 


acest cămin. Am mai văzut cămine de ucenici, dela Timi- 
şoara până la Cernăuţi și dela Cluj până la București, 
Ele sunt o fală a politicii muncitoreşti din România. 
Lângă cetatea muncii, care e fabrica, se ridică deopotrivă 
de mândră și de puternică cealaltă cetate, a muncitorului, 
care e căminul. Dar n'am întâlnit încă nicăieri prietenia 
şi zâmbetul acestor pavilioane de locuit dela Braşov. Ele 
seamănă cu niște case de oraș de aer, pentru oameni dornici 
de odihnă și de împrospătare. Trebue să fie vara covoare 
de iarbă sub ferestre și înaintea ușilor; poate în răzoare 
pe care acum, în acest sfârșit de Martie, nu le deosebesc, 
se amestecă flori în toate culorile. Dar chiar dacă n'ar 
fi ele, munții se înalță de toate părțile și duc departe de 
orice grije. O undă de putere şi de credință coboară ne- 
contenit dela ei. Te trezești pizmuind pe acești tineri cari, 
la capătul zilei lor de muncă, au adăpostul ascuns de toți 
ochii, de aici. Cum ai schimba cu ei! Întri prin odăi, 
grăbit, ca și cum ai vrea să le cunoști cât mai repede, prin 
dormitoarele cu paturi albe suprapuse, prin sala de mese, 
prin repetitor, unde pe tablă se mai văd formulele de me- 
canică trase cu creta și lăsate neisprăvite, pentrucă sunase 
sirena de intrare în fabrică. Pe pereți sunt tablourile 
noastre de eroism, ca niște pagini vii de istorie ţinute 
deschise. Biblioteca, legată și în mare rânduială, stă întrun 
Colț și-și aşteaptă cetitorii. Totul e curat, îmbietor, tânăr 
și mai ales îmbibat de viață. Oamenii nu poposesc între 
aceste ziduri, aproape gâfâind dela o pauză la alta, ci 
locuiesc, sunt la ei acasă, trăiesc. Maistorul acesta bătrân 
în halat alb descheiat ca să intre vântul în el, şi cu ochelarii 
jos pe nas ca să poată privi peste ei, ne povestește cum îi 
pune să alerge pe afară, cum îi alungă la sporturi, când 
se lenevesc la vreo treabă și mar vrea so lase, cum îi 
ia părintește, chiar mai repede, când ar încerca să se pună 
de-a-curmezișul. E o mare familie în acest cămin şi în 
acest atelier, legate și întregindu-se unul pe altul. 

Aşi vrea să întreb care e dulapul cu lucrurile lui, 
locul la masă și patul unde se întinde seara și se uită în 
tavan, urmărindu-şi visurile tehnice, ale băiatului de 


461 


adineauri, luător aminte numai la lucrul pe care îl avea 
în mână şi-l privea nemișcat în lumină, dar mă sfiesc. 
Am auzit că nu-i place să vorbească. După ce i se arată 
ce are de făcut şi cum trebue înțeles un desen, se mai 
apleacă odată peste el, îl ascultă parcă ceea ce-i spune 
numai lui, nu răspunde, oricât ar fi fost cuvântarea celuilalt 
de lungă, decât un singur cuvânt: « Așa» |! şi se apucă. 
Nimic nu-l mai depărtează după aceea dela lucru și, când 
se oprește, lucrul e isprăvit aşa cum nimeni altul mar fi 
putut să-l facă mai bine. Trebue să-i fie tot atât de silă 
să-i cotrobăieşti prin viața lui. A tăiat lemn din pădure 
la el acasă, l-a pus la uscat, l-a desfăcut în fâșii subțiri 
și l-a fiert. L-a încheiat pentru întâia oară în viață ȘI a 
scos întâia vioară. Oamenii n'au avut ce să facă din ea 
şi l-au chemat în acest oraș al fierului, ca să facă în fiecare 
zi viori de oțel, cu care se cântă un cu totul alt cântec. 
Bubuitul tunului se aude încă odată, ca un accent într”o 
orchestră. El îl ascultă fără să tresară. şi potrivește mai 
departe piesele. Cu instrumentele lui trebue să ne vie 
îndărăt hotarele. 


462 


UN PREOT DE MIR 


Nu știu de ce mă gândeam, pe când isprăveam de 
cetit cartea ieșită zilele acestea din mâinile, care trebue 
să fie tot atât de obișnuite cu metaniile pe cât sunt cu 
condeiul, ale Părintelui Nicolae Popescu: « Preoţi de mir 
adormiți în Domnul», la cuvintele de școală ale unui 
profesor de altădată. Le-am ascultat pe atunci amândoi 
și poate de aceea mi-au venit în minte, dar poate să 
aibă și un tâlc mai adânc. Şcoala era Universitatea din 
București pe la 1907-—1908, iar profesorul, d-l Si- 
mion Mehedinți dela catedra de geografie. Cuvintele, cum 
credeam, le uitascm de mult, dar ele şedeau numai as- 
cunse sub ceața anilor, unde le-a luminat deodată lumina 
țâșnită din aceste pagini de cucernicie. Pe zăpezile ne- 
topite niciodată de soare din Labrador, se aşterne ʻo 
pulbere vânătă, care trebue să cadă și întralte părţi de 
pimânt, dar numai în acea singurătate și linişte se pă- 
strează şi se vede. Călătorul, care e om de știință, își dă 
seama că se află înaintea sfărâmăturilor, cernute prin 
sita subțire a văzduhului, de alte corpuri cerești. Ele 
înmulțesc, împreună cu meteoritele prăpăstioase, scoarța 
noastră pământească. Noi ne ducem mai departe viaţa 
învălmășită legată de clipă, pe când cerul coboară mereu, 
nevăzut decât pe zăpezile Labradorului, între oameni. In 
cărți, cum e aceea a Părintelui Nicolae Popescu se arată 
pe neașteptate atâtea suflete alese care, pregătite parcă 
într'o altă lume mai bună și parte din ea, se amestecă 
și trăesc între noi, fără să poată să se facă istorie. Sunt 


463 


preoţi de mir, dela preotul daco-roman, sfântul Mon- 
tanus Presbiterul dela 304 din Singidunum, adică din 
Belgradul sârbesc de astăzi, şi dela Ioan, « Prevtul» Epis- 
copiei Aromânilor, cel mai bătrân preot român, de pe 
la anul 1oșo, până la Preotul Gheorghe Șerban, dela 
Schitu Măgureanu, iubitor de podoabe în casa și în 
preajma casei Domnului și la Preotul Vasile Costandi- 
nescu, dela Biserica Negustorilor din Bucureşti, încărcat 
de amintiri ca un pom de poame, duși dintre noi unul 
în 1930 și celălalt în 1935. Istoricul îi caută cu iubire 
în vreo notă de carte învățată sau în vreun hrisov bătrân 
de hotărnicie, unde erau de sute de ani și pentru tot- 
deauna pierduţi și le dă ființă. Caută, pentru timpurile 
mai apropiate, în aducerile aminte ale oamenilor mai 
vechi sau ale sale proprii și ne umple vecinătatea, pe care 
o credeam pustie, de chipuri dragi. Nu e istorie, e mai 
mult şi mai puţin decât ea, o deprindere a mâinii sau O 
odihnă a ei pentru făcătorul de adevărată istorie, e viață, 
peste care se așează istoria. lorga a încercat să scrie 
istoria ţării şi a poporului românesc prin călătorii, cari 
l-au căutat în cursul secolelor și au însemnat ce au văzut 
vrednic la el. Preotul Nicolae Popescu lasă și el istoria 
strălucită a bisericii, cu Mitropoliţii şi faptele ei mari 
de învăţătură și de luptă, trecută în cronici, şi se întoarce 
către cei mai mărunți și mai fără glas. Iată puzderia preo- 
ţilor de mir pierdută în mulțimea credincioșilor ! Prin 
ei însă biserica se luminează pe dinăuntru și se încarcă 
de acel duh care a făcut atâtea lucruri de minune cu pu- 
tință. O înţelegem astfel mai bine. Nu erau numai ziduri 
frumos zugrăvite înaintea noastră și pravili pecetluite 
cu o cruce, puse în preajma unor înalți ierarhi, ci erau 
oameni unul lângă altul, mii și mii, cu patrafirul de argint 
după gât, ca un jug al Domnului. Fiecare trecând dela 
unul la altul, se gândește şi îşi află printre ei pe propriul 
duhovnic, viața lui și a înaintaşilor până în fundul vre- 
murilor. E ca o coborîre de pe scenă, din văzul tuturor, 
dar cu stinghereala și meşteşugul de așezare de acolo, 
între privitori și îndărăt în lume. Cred că nimănui nu 


464 


Emanoil Bucuţa: Pietre de Vad, IV 


Turnul din Sighişoara 


Planşa 69 


îi 


i 
| 


Planșa 70 


Emanoil Bucuţa: Pietre de Vad, IV 


rozeoSry3Is mung ad sp edposut no [norurrosea) 


Emanoil Bucuța: Pietre de Vad, IV Planşa 71 


Zilele Ceasornicului din turnul Sighișoarei: Luna (Luni), Mars (Marţi) 


Emanoil Bucuţa: Pietre de Vad, IV Planșa 72 


Mercurius (Miercuri), Jupiter (Joi) 


Emanoil Bucuţa: Pieire de Vad, IV Planşa 73 


Jupiter (Joi), Venus (Vineri) 


Emanoil Bucuţa: Pietre de Vad, IV Planşa 74 


sate A 
a Eng 


Venus (Vineri), Vulcanus (Sâmbătă) 


m —— pi 


Emanoil Bucuţa: Pietre de Vad, IV 


Vulcenus (Sâmbătă), Sol (Duminică) 


Planșa 75 


Emanoil Bucuţa: Pietre de Vad IV Planșa 76 


Sol (Duminică), Luna (Luni) 


i-ar fi plăcut mai mult această carte decât lui Iorga, 
Învățătorul și al părintelui Nicolae Popescu și care tocmai 
de aceea e așa de mare și neajuns până astăzi între noi, 
pentrucă niciodată de dragul istoriei, atunci când o făcea, 
nu uita viaţa. 

Ca în 32 de ocnițe stau aceste 32 de chipuri înaintea 
noastră. Sunt adevărate și scriitorul abia a îndrăsnit să 
desvolte și să se abată peste mărturiile avute. Atunci își 
cere iertare și caută să aducă dovezi. Bucăţile ar putea fi 
luate într’o carte de cetire, numai că fiecare e urmată 
de lămuriri bibliografice, de citate în multe limbi, de 
puneri alături, de copii de acte, de fragmente uitate. 
Povestitorul e un om de știință, chinuit să nu spună mai 
mult sau altfel decât găseşte întrun izvor. Nu cred să 
socotească mai mare rătăcire, pentru scriitor, și mai greu 
păcat, pentru creștin, decât o viață romanțată. Dar mă 
tem că a izbutit să scrie, fără să se gândească, unele din 
cele mai frumoase vieţi romanțate din literatura noastră, 
nu numai bisericească. Pentru ca să vă convingeți, nu 
luați o față de popă necunoscut, ci pe un Coresi, de 
pildă, care ne e tuturor destul de aproape. Coresi, dia- 
conul tipograf dela Târgovişte, nu e urmărit în linişte, 
în viața și în fapta lui, ci e înviat întrun fel de Oraţie, 
în care e adus și agrăit bătrânește, între oamenii de 
astăzi. Ascultaţi sfârşitul: « Şi, diacone Coresi, mult ai 
Iubit tu scrierea cu tipar a cărților! Avem dovada: pe 
singurul tău fiu, pe Șerban, l-ai făcut tipograf; pe mulți 
alți tineri i-ai vrăjit pentru acest meșteșug și i-ai scos 
buni ucenici. Aveai zece ucenici la Târgoviște în anul 
1558. Impânziseși Ardealul cu meșteșugul tău. La Orăştie, 
tipăresc Palia, adică cele dintâiu două cărţi ale lui Moise, 
ucenicii tăi: Șerban, fiul, şi Marian. La Brașov şi la Alba- 
Iulia, Lorinţ diacul, alt ucenic al tău după credinţa 
noastră, tipărește Octoihul și Evanghelia. Tu însuți cu 
alți ucenici lucrezi cu tiparul un Sbornic, adică Mineiu, 
la Sas-Sebeș. Cunoaștem pe ucenicul tău Tudor Diacul 
și vedem că ţi-a fost ca o mână dreaptă alt ucenic: 
Mănăilă. 


465 


Doamne, cu deadinsul te rugăm, sălășluiește în ceata 
lăudătorilor tăi sufletul robului tău Coresi diaconul, că 
mult s'a frământat pe pământ să-ți aducă laudă în limbă 
nouă, prin gura drept credinciosului popor românesc. 
Tar tu, preoțime românească, mândreşte-te cu bună drep- 
tate că unul dintrai tăi a ctitorit limba românească lite- 
rară» ! După aceste cuvinte, care pot fi de mari scriitori 
bisericeşti, învățați cu amvonul, cum ar fi la noi Sfântul 
Toan Gură de Aur, iar la catolici Bossuet, urmează numai 
decât o Notă aproape speriată. Cercetătorul are remușcări, 
Aduce controverse și le desleagă. Lasă crăpată ușa odăii 
de lucru, prin care se văd mese pline de hârtii și maldăre 
de cărți pe jos. Zice Preotul Nicolae Popescu, istoric al 
bisericii române și profesor la Facultatea de Teologie. 
Să nu fie cumva amestecat cu mânuitorii de condeiu, 
chiar teologi cu nume în literatură, dar cari lasă frâu 
liber închipuirii: « Adaog ştiinţe mai noui despre Coresi. 
Coresi este numele de botez la diaconul Coresi și nu de 
familie, cum ar părea și cum era în alte părți. Au mai 
purtat și alţii la noi acest nume de botez Coresi (Cores- 
Corisi). V. N. Iorga, Istoria Literaturii româneşti, | (Bucu- 
reşti, 1925); pp. 176—177- Cred că diaconul Coresi tipo- 
praful, este ucenicul tipografului Dimitrie, nepotul lui 
Bojidar, în Târgoviște, măcar că nu-i trecut ca atare În 
Apostolul din 1547, când nu va fi fost ajuns la întreaga 
stăpânire a meșteşugului tipografiei. Dar, oricum, nu 
poate fi ucenicul lui Oprea Logofătul, pe cuvântul că 
acesta ar fi pomenit în rândul întâiu la tipărirea Octoi- 
hului din 1557, iar Coresi în rândul al doilea. Rânduirea 
aceasta se lămureşte aşa că Oprea şi el ucenic al lui Di- 
mitrie, nepot lui Bojidar, era mai vârstnic — nici nu mal 
avem ştire despre el după anul 1557 — și că avea boieria 
de «logofăt», care se socotea deasupra unei biete dia- 
conii. Că diaconul Coresi nu era un ucenic nou în anii 
1556—1557, se vede și de acolo că în luna Iulie din anul 
1557, când începe tipărirea unui 'Triod-Penticostar în 
Târgovişte, avea ajutoare « zece ucenici ai săi». ŞI aşa 
mai departe, deoarece glosele și comentariile pentru Co- 


466 


tesi nu se opresc aici. La fel se petrece cu fiecare din cei 
32 de eroi, mai mult anonimi, până când marea amintire 
iubitoare a scriitorului bisericesc și a academicianului a 
stătut deodată înaintea lor. Indărătul fiecăruia e o mare 
legătură cu timpul sau cu un nume cu răsunet, Atmo- 
sfera din jurul lor freamătă de acest svon, care le înso- 
țeşte pasul neauzit el însuși, prin întâmplările şi oamenii 
anilor. E meșteșugul de scriitor care duce la această 
alegere dintr'o mare mulțime. Prin Popa Costandin dela 
Butoiești, care s'a făcut din pandur preot și și-a dat 
în 1850 pe fiul său Radu, tatăl d-lui Rădulescu-Motru, 
ca diac lui. Eufrosin Poteca, la Mânăstirea Motru, ne 
vorbesc marele egumen și flozoful Olteniei ; päin popa 
Todică din Valea Bistriţei ne vorbeşte nepotu-său bunul 
cărturar moldovean, pe care-l cunoaștem toți, ca Moș 
Ghiţă Kizileanu, acum în Piatra Neamţ, între hârțoage 
de preț și amintiri deopotrivă; prin preotul Dimitrie 
Chirescu din Cernavodă, încă dinaintea unirii Dobrogei 
cu Țara, ne vorbesc toți Chireştii de astăzi, compozitori 
și conducători ai corului « Carmen» sau gineri ai lui 
Nicolae Iorga; prin preotul Gheorghe Enescu din Zvo- 
riştea Dorohoiului, Gheorghe Enescu însuși, care i-a 
fost nepot; prin popa Dumitru din Dâmbovicioara de 
lângă Titu, autorul. Pe o ramură a arborelui genealogic 
întocmit pentru acest bunic, în nelipsita notă cărtură- 
rească dela sfârșitul fiecărui portret, se găsește și Niculae 
preotul, născut la ro Februarie 1881, hirotonisit diacon 
la 29 August 1908 în Biserica Mitropoliei de Arhiereul 
Nifon Ploeșteanu şi preot la 13 Decemvrie 1920 în Bi- 
serica Schitu Măgureanu de Arhiereul Platon Ploeşteanu. 
Mai departe se vede și fiul Mihai, născut la 22 Iulie 
1909, artist dramatic foarte iubit și azi călător pe scene 
străine din Germania. Sunt pagini care se încălzesc la 
fel cu aceasta de ştiri și de trăsături autobiografice. Mun- 
tenia și valea de mijloc a Dâmboviţei, cu satele dese 
dintre râuri şi dela marginea Vlăsiei, intră, cu preotul 
Nicolae Popescu, în istoria culturii românești. Cum intră 
și preoții de mir, ascunși până la el, pe după antereele 

467 


30° 


> 


şi odăjdiile înfoiate, cusute cu fir, ale marilor ierarhi, 
singurii ţinuţi în lumină şi văzuți. 

Atât mai lipseşte de altminteri acestei cărți, ca să fie 
deplină, o călăuză prin viaţa bisericească a Românilor 
din cele mai vechi timpuri până la noi, ceea ce nu în- 
seamnă viața de afară, istorică, ci viața sufletului: chipul 
chiar al celui care a gândit cartea. La fel căutăm într'o 
biserică frumos zugrăvită, între atâtea sute și mii de chipuri 
de sfinţi și de îngeri, şi chipul, în vreun colț, ferit cu toată 
smerenia pe după ceilalți, al meşterului zugrav și suntem 
încântați să-l găsim, ca în unele din bisericile Bucovinei. 
Parcă făptura acestuia, care a fost aevea și s'a mișcat 
printre noi, oamenii, € O chezășie că și celelalte făpturi, 
zugrăvite ca și el, au o fiinţă, în cer sau în altă parte, 
întru totul asemănătoare cu a lui. Aflarea unuia dintre 
noi în lumea de dincolo, mai presus de simţuri, o face 
mai apropiată şi mai crezută. 

Ca să avem acest chip dela împricinat el însuși, slabă 
nădejde. Ar ciocăni atât la el, găsindu-l de fiecare dată 
nemulțumitor, ca la fiecare lucrare, pentru care se în- 
fierbântă, adună materiale, ca pentru O piramidă sau un 
colos dela Rodos, pentru ca la urmă să rămână pătruns 
numai de zădărnicia oricărei silințe să-și ajungă visul, 
încât nu l-am vedea niciodată. Ca om de ştiinţă, amânând 
mereu să dea la lumină ceva, de teama că tot ar mai fi 
vreun document de cercetat sau o virgulă de pus, numele 
de Popa Zăbavă, pe care i-l dau cu duioşie prietenii 
şi-l are poate dela lorga, i se potriveşte foarte bine. Eu 
mi-l aduc aminte încă din anii tineri ai studenţiei. Când 
l-am văzut întâia oară, era un băiat mai mult slab, ne- 
pricios la faţă și cu semne de vărsat, cu barbă scurtă 
neagră, cu aceiași ochelari pe nas și cu niște ochi atât 
de aprinși încât simţeai în ei menirea. Nu știam că e 
teolog. Purta haine orășenești, dar stângaciu, ca ȘI cum, 
după ce pleca dintre noi, îmbrăca întors acasă pe cele 
ţărăneşti, ca să-i fie iară bine. Eram în sala secretariatului 
celui vechiu dela Facultatea de Litere şi Filozofie din 
Bucureşti. Eu abia mă înscrisesem. El căuta prin buzu- 


468 


nare și nu prea găsea niște bani de taxă de licență. Mi-a 
rămas în minte. 

A doua oară l-am văzut într'o excursie pe Dunăre 
a Seminarului de Geografie. Era diacon acum şi purta 
antereu de mătăsică. Era înconjurat de membri seniori, 
de un Vâlsan, care ducea cu el faima de poet, de un 
Constantin Brătescu, același muncitor crâncen, de un 
Emil Panaitescu, luat în pleasnă pentru un studiu istoric 
pe care îl făcuse și îl făcuse și Mihail Kogălniceanu în 
tinerețea lui berlineză, dar ținând piept tuturor. Noi, 
ucenicii, ne uitam de pe delături şi nu ne îndemnam să ne 
băgăm în horă. La Rusciuc se găsea o instalație de baie 
de vară de-a-dreptul în apă, cu o îngrăditură de pânză 
ȘI cu 0 scară care ducea de pe o podină în fluviu. Noi 
ieşiserăm și ne uscam la soare pe podină. Diaconul, mai 
lacom, nu se îndura să ne urmeze și stătea ca un înnotătot, 
numai cu capul afară, pe undele galbene. Il aud și acum 
pe Vâlsan strigând de lângă mine: uite capul pe tipsie 
de aur al Salomeei! Am izbucnit cu toții în râs, seniori 
și juniori, iar omul din Dunăre a aruncat cu apă după 
noi. Din trăsături de nimic ne apropiam. 

A treia oară l-am întâlnit la Văleni, în anul al doilea 
de funcționare a Universității Populare a lui Nicolae 
lorga. Făcea o lecţie despre cântecul, mai mult decât 
despre poezia populară, cum eram învățați mai înainte. 
Era o lecţie cu exemplificări. Intâiu am fost izbit de 
ciudățenia unui om îmbrăcat în veșminte preoțești, care 
cânta dela catedră, cu totul altceva decât irmoase şi anti- 
toane. Dar pe urmă am fost furat de cele mai frumoase 
cântece lumești pe care le-am auzit vreodată, cu un glas 
adânc și catifelat de bas. Inchideam Ochii, ca să mi-l 
închipui în altă parte decât în sala de școală primară, 
unde se ţineau pe acea vreme lecţiile, cu oameni mari 
înghesuiți în băncile copilărești, să mi-l închipui întro 
margine de pădure sau întrun lung de gârlă de șes. 
Cânta Săbărelul, o variantă, altă variantă. Niculae Iorga 
era și el de față, ca mai la toate lecțiile de atunci, când 
vorbeau Pârvan şi Bogrea și Delavrancea, și asculta. A 

eul și 


469 


doua zi ne-a călăuzit prin porumburile înalte, dela Gara 
Lipăneşti la mânăstirea Zamfira, unde făcea slujbă, ca 
să ne arate pictura lui Grigorescu. Omul creștea și-și 
lămurea înfățișarea de mai târziu. 

După aceea nu-l mai văd nici în cor la Carmen, 
cântând sub bagheta lui Chiriac la vreun concert dela 
Ateneu, între Niculae Saxu și Părintele Petrescu dela 
Visarion, când mă încercam să-i desprind numai pentru 
mine glasul dela Văleni, din împletitura corală a celorlalți; 
nu-l mai văd nici în antereu alb de arşiţă, pe la mână- 
stirile Bucovinei, cercetând ca membru al Comisiei Mo- 
numentelor Istorice, frescele albastre ale Suceviţei Movi- 
leştilor, cu Moș Ghiţă Kirileanu alături; nu-l văd nici 
ca ajutor ministerial al lui lorga în Guvernul dela 1931; 
nici ca membru al Academiei Române, nelipsit dela locul 
lui înăuntrul potcoavei, albit acum de ani şi de știință a 
cărților și a vieţii; nici prin străinătăţi, la congrese inter- 
naţionale de istorie; nici ca profesor al Marelui Voevod 
Mihai şi nu-l văd nici în alte zeci și sute de locuri și de 
prilejuri, când ne-am stat în faţă. Il văd tocmai în Bi- 
serica Boteanului, unde a fost paroh. Inăuntru e jumătate 
întunerecul sfânt al locașurilor creștine de rugăciune, cu 
lumina trecută prin ferestre înguste și colorate. Nu se 
deosebesc oameni în strane. Poate că nici nu sunt. Nici 
nu trebue să fie. Preotul vorbește din altar singur cu 
Dumnezeu, cu același glas adânc de bas, pe care-l cu- 
noștezm de mult. Dela Tetrapodul din dreapta dă răs- 
punsurile un alt glas de cântăreţ, dar un glas înalt de 
soprană. Se împletesc și se ajută cu- schimbul, ca un 
zbor negru și ca un zbor alb, sub turla Pantocratorului. 
Sunt încredinţat că dacă ar începe să cetească, at fi din 
această carte: Preoţi de mir adormiţi în Domnul, ca un 
Acatist de zile de sărbătoare al turmei duhovniceşti, care 
a ţinut sute și sute de ani pe Români în legătură cu Dum- 
nezeul cel adevărat. Toţi preoţii de demult, răposaţi în 
Domnul și amintiți sau neamintiţi de el, sunt aici, adunaţi 
împrejurul lui. Intră și el între ei și fac împreună o sin- 
gură ceată, bine privită din toate icoanele. 


470 


MEDICINĂ ȘI ARTĂ 


Are Luchian o pânză. Se scaldă întrun aer galben. 
Trebue să fie întro curte de mahala din Bucureştiul de 
acum 5o de ani. E vara bucureșteană de altă dată şi nimic 
no deşteaptă mai viu, pentru cei cari au mai apucat-o. 
Astăzi cred că e proprietatea d-lui Zambaccian. O femeie 
în cămaşe, cu un umărar scăpat pe braţ şi întro fustă de 
culoarea cireşii putrede, spală la cap un băieţaş. Ea îi 
face clăbuc în păr și el despuiat, în picioare, și întors 
deasupra unei albioare, se ţine cu amândouă mâinile de 
marginile ei. Indărătul lor, parcă pentru ca să-i ferească 
de priviri, poate dela stradă, se vede o velinţă sau o acope- 
ritoare de pat, verde și cu flori mari roșii, întinsă pe 
frânghie. E cald. Apa face bine. Trebue să fie pe la sfârșitul 
lui Junie. Ajunge până la noi un clopot de tramvai, de”pe 
când erau trase de cai și caii purtau o glugă de dril în cap. 
Toate tremură de dogoare. Apropii pleoapele şi crezi că 
cele două făpturi nu sunt nici ele decât niște izvoade din 
velință sau acoperitoare, mmișcate de o adiere și întrupate 
numai pentru o clipă. Când se va opri adierea, se vor 
întoarce și ele între florile de unde au ieșit. 

Am văzut această pânză de Luchian zilele trecute, 
într'o casă de pe tâul Leaotul. Tei târzii, cu floarea care 
dă ceaiul cel bun, spre deosebire de teii timpurii, cari-l 
dau mai gros, tremurau peste capetele noastre. Câte un 
nuc rotat vorbea de grija de livada de pomi sau de hotarul 
de moșie a oamenilor din secolul celălalt. Gârla, ieşită din 
nişte izvoare de sub deal, aduna din toate părţile fire de 


471 


apă desprinse din Prahova, și se îndrepta bulbucindu-se 
spre moară. Pe ușa morii țâșneau țipând rândunici. Işi 
aveau la grindă zeci şi zeci de cuiburi. Nu era urmă nici 
de morar nici de oamenii veniți cu sacii de porumb. Era o 
moară a rândunicilor. Pietrele, cele trei, stăteau. Coșurile, 
de deasupra lor, trei și ele, erau goale. Numai rândunicile 
se ţeseau dela lumină la îniuneric și-și căuta fiecare 
cuibul ei. Poate că era o zi de Duminică și lumea nu mai 
cra a oamenilor, ci se întorsese și era din nou numai a 
lui Dumnezeu. Se petreceau aceste lucruri în niște sate 
de sub Ploeşti. Pe ușa deschisă a unei case cu pridvor se 
vedea de afară, pe peretele din fund, pânza lui Luchian. 
Nu era chiar ea, se înţelege, ci numai o reproducere 
colorată, în mărime aproape naturală. 

Ministerul Sănătăţii s'a gândit să-și impodobească 
toate dispensarele lui cu asemenea tablouri, care să în- 
semne fiecare o învățătură. Pereţii acestor case, unde vine 
atâta suferinţă, se acoper de zâmbet. Peste vedenia de 
vară bucureşteană a lui Luchian scrie, de pildă: Curăţenia 
păstrează sănătatea. A fost nu numai un om bun, dar și un 
om de gust omul care a știut, întâiu, de această lucrare a 
marelui pictor, ascunsă într'o colecție particulară, şi a 
îndrăznit apoi, să-i dea o asemenea întrebuințare. E, la 
fel cu râul, atât de ciudat ca nume, Leaotul. De atâtea oti 
ne-am uitat la muntele Leaota, de peste 2.000 de metri, 
care se atată tainic înaintea noastră când coborim de pe 
Bucegi în valea Ialomiței. Iată-i și neașteptata formă 
masculină vrednică, alături de forma femenină, să facă 
nu numai desfătarea drumeților, dar și obiectul de .cerce- 
tare a filologilor. După cum râul Leaotul a fost abătut, o 
mică bucată, din drumul lui frumos și pus la treabă 
pentru oameni, întrun scoc de moară, aşișderea și cu 
operele noastre de artă. Luchian stă ca la el acasă pe un 
perete al dispensarului din Brazii de Jos şi întâmpină cu 
voe bună pe orice om care intră. Copiii uită de ce au venit 
şi rămân acolo, privindu-l. 

M'am găsit şi eu amestecat în începuturile igieniste ale 
Ministerului Sănătăţii. Lupta cu bolile.era bună și ca 


412 


trebuia dusă cu toate mijloacele avute la îndemână. Spi- 
talul și sanatoriul erau locurile unde se purta această 
luptă. Medicul însemna ființa de groază care înfrunta 
moartea, căutând-o în carne cu unelte tăioase sau cu 
leacuri tot atât de tele ca și ele. Dar mai bună decât lupta 
cu bolile era desființarea împrejurărilor care le dau naştere. 
Medicul se schimba în igienist și era un prieten de toată 
ziua al omului. In loc de o operaţie de pneumo-torax, el 
deschidea ferestrele și aducea în ferestre brazi de munte 
şi aer înviorător de înălțimi. Păstra sănătatea, fără să mai 
treacă prin suferință. Lucra ca un sfat de împăcare: 
îmbuna pe împricinați, fără să-i lase să mai ajungă la 
judecată. L-am cunoscut în silințele lui, ca să îndrepte 
medicina pe aceste căi, fie prin lucrări de ştiinţă, fie prin 
texte de legi, pe d-rul Iuliu Moldovan, profesorul și 
conducătorul Institutului Pasteur dela Cluj, mutat odată 
cu Universitatea, după anul de durere 1940, la Sibiu. 
Cred că a făcut școală. Avem dela el cel puţin formula 
capitalului biologic, pe care şi-a însușit-o și o poartă cu 
ea, făcând-o să pătrundă cât mai adânc, Astra din Ardeal. 
Oricât s'ar părea de straniu, când s'a înființat la noi o 
Direcţie a Educaţiei Poporului, în 1929, tocmai la 'Mi- 
nisterul Sănătăţii, se urmărea acelaşi scop, alături de apă- 
rarea capitalului uman, printr'o întindere a igienei, îmbu- 
nătățirea lui, pe plan spiritual, printr?o creştere a mulţimii, 
cu ajutorul științei, artei și literaturii, întrun nou înțeles, 
mult mai larg decât înainte. Legătura dintre un domeniu 
şi celălalt o făceau educaţia fizică și sporturile. Nu e de 
mirare că această direcție a fost făcută pentru d-rul Iuliu 
Moldovan pe când avea, ca Subsecretar de Stat, condu- 
cerea Ministerului Sănătății. Luarea de către Niculae 
Jorga a nouei direcţii, abia după un an și jumătate, dela 
Ministerul Sănătăţii şi trecerea la Ministerul Instrucţiei, 
însemna o întoarcere la vechile feluri de lucru. Părerea de 
igienă a rasei suferea întâia ei mare înfrângere și era,dacă 
nu părăsită, ţinută pe loc de tot felul de piedici chiar în 
propriul domeniu. Se pare că ea învie cu noui puteri în 
zilele noastre. D-rul George Banu scoate de ani de zile 


473 


revista lui Igiena Socială, e titularul catedrei de medicină 
socială dela Universitatea din București şi conduce Insti- 
tutul de igienă. Putem avea încredere. Dacă oamenii se 
schimbă, adevărul rămâne. El va şti să-și pregătească 
biruinţa care i se cuvine. 

Datorită acestui curent igienist a ajuns și Luchian 
la sat. Medicina crede astăzi că trebue să se ajute cu pro- 
paganda. Nu mai așteaptă să vie bolnavul s'o caute, ci 
îl caută ea pe el, și încă dinainte să i se potrivească acest 
nume. Se face din individuală socială. Medicul nu mai 
e un tehnician al bolii, ci un tehnician al sănătății. Alți 
artiști au lucrat la alte afișe. Una din bolile sociale de care 
sufere societatea modernă e obiceiul băuturii. El ne în- 
conjură de toate părţile şi ne îmbie deopotrivă. Atâţia și 
l-au însuşit și nu-și dau seama. Medicul mare cum să se 
amestece, decât târziu și uneori prea târziu, când boala 
izbucnește, fără putință să mai fie stăvilită, pentrucă nu 
iese la iveală decât după ce organismul a fost măcinat 
cu încetul. Acolo însă unde medicul nu poate să fie de 
vreun folos, e la locul lui igienistul. El atrage luarea 
aminte asupra unor urmări de neocolit, încă de când 
obiceiul băuturii e la întâile lui ieșiri în lume. Societăţile 
antialcoolice, care merg dela cele de cumpătare până la 
cele de abţinere cu totul dela orice băutură spirtoasă, 
literatura antialcoolică de tot felul, afişele antialcoolice, 
cum e acesta de pe peretele dispensarului din Brazii de 
Jos, fac parte din mijloacele lui și încearcă să o ia înaintea 
primejdiei. Statele au fost silite, ca un semn pentru toți 
cetățenii că problema există şi e grabnică, să aibă o po- 
litică a alcoolului, dela monopolul vânzării și uneori și al 
fabricării, până la prohibirea fără deosebire. Cea dintâiu 
măsură poate duce la dobândirea unor câștiguri penru 
fiscul, totdeauna în lipsă de mijloace îndestulătoare, care 
îl fac să uite scopul, mai cu seamă urmărit, de supraveghere 
şi de împuţinare a consumului, şi-l împing să întemeieze 
bugetul unei ţări, din ce în ce mai mult, tocmai pe acele 
câştiguri. Aşa s'a întâmplat cu Rusia țaristă, alcoolizatoarea 
oficială a propriilor popoare. A doua măsură poate duce 


474 


la o adevărată organizare a contravenției, până la gangste- 
rism, care a silit țări ca Statele Unite și Finlanda să des- 
ființeze o lege, altminteri cum nu se poate mai bună 
în sine. 

- Unul din cusururile propagandei de igienă socială se 
descopere și în acest afiș antialcoolic al Ministerului Sănă- 
tății. El caută să sperie punând înaintea ochilor urmările 
obiceiului băuturii când a ajuns o adevărată desfrânare, 
Noi, cari nu venim în fața lumii cu o convingere câștigată 
numai din cărţi, ci suntem înșine abstinenți și am înființat 
și condus de zeci de ani societăți antialcoolice, știm că 
e o greșală. Afișul acesta însuși, lucrat cu destul meșteșug 
de d-l Grigoriu, se chiamă: In alcool stă semnul morţii. 
E adevărat, dar înseamnă că te oprești la sfârșitul și pe 
culmea acestui sălbatec nărav. Atâţia au să privească afișul 
cu o'luare aminte cu totul desfăcută de sine, ca un lucru 
care nu-i pentru ei. Chiar atât de departe, cum se arată 
în el, sunt siguri că nu au să ajungă ! Afșul, prin urmare, 
nu-i priveşte. Și-și văd și mai înainte de plăcuta lor de- 
prindere, care însă are să-i ducă treptat dincolo. Pentru 
această plăcută deprindere, care e a tuturor, și nu pentru 
ieșirile din făgaș, care sunt numai ale câtorva, găsesc 
singure osânda, mai mult sau mai puțin fățarnică a so- 
cietății, şi înseamnă o încheiere de viață cum se cade, 
trebue folosite mijloace de combatere. Aici e rostul ade- 
văratei propagande antialcoolice, și nu numai antialcoo- 
lice, dar de orice boală socială. Un ţăran a căzut în ge- 
nunchi, ţinându-se de o sticlă mare cât el și plină de un 
rachiu verde. De partea cealaltă, ca întrun joc de-a 
vațiascunselea, se arată scheletul morţii. In fund două 
umbre se sbat dușmane și una ridică deodată cuțitul. In 
dreapta se vede o casă dărăpănată, iar în stânga mai multe 
cruci de cimitir. E prea mult. Nu izbutește să vorbească 
fiecăruia. Pe când de o boală fiecare din noi poate fi lovit 
și, de aceea, propaganda trebue să ni se potrivească în 
aceeași măsură. 

Ascult pe furiș la doftorița cea tânără, care-și face nu 
numai meseria, încercând, după puteri, să vindece racilele 


475 


aduse de fiecare caz, dar își face și apostolatul ei. Igiena 
se împletește între aceste ziduri cu medicina. Dulapurile 
sunt pline de suluri de pansamente, de vată, de sticle de 
doctorii, de cutii și de borcane. Patul de examinare stă 
gata întins. In același timp, de pe pereţi, Luchian zâm- 
beşte, cu icoana unei vieți mai fericite, un alt afiş face drag 
pe copilul de țâță sau dă alt sfat colorat. Așezată între 
aceste două porniri, trimisă Ministerului Sănătăţii, chiar 
fără să-și împrospăteze lecţiile primite dela catedră, se lasă 
luată de ele și o mână a ei tămăduește, iar alta se face 
călăuză. Bolnavul ascultă cu teţeta în poală. Se trezește 
şi el întrebând, când are să fie tencuit și înzestrat dispen- 
sarul cel nou? Dacă e adevărat că are să aibă și bae? 
Atunci au să vie cu toţii, nu numai când are să-i doară 
ceva, dar şi ca să se scalde. Dispensarul are să fie mai mult 
al sănătoșilor decât al bolnavilor. Sar putea așeza în 
curte și câteva straturi de flori. S'ar găsi chiar dintre ei să le 
plivească, să le ude şi să le poarte de grije. Dispensarul 
nu mai e un aşezământ de constrângere al unui minister, 
ci o casă a satului și pe care satul o înconţură cu iubire, 
aşa cum e biserica şi cum sunt școala și primăria. Dottorița 
vorbeşte înainte. Mângâie pe copil. Ii netezește părul pe 
frunte. Duce până la ușe pe mamă. Femeia are să mai vie, 
chiar dacă mare să mai aibă nevoie. Zâmbeşte lui Luchian. 

Afară e o frumuseţe. Ploile din urmă au făcut să ţâș- 
ncască din pământul negru un grâu cât omul. Maci mari 
cu capul aplecat de greutatea florii, parcă se plimbă pe 
câmp între albăstriţe, când începe să adie vântul și pune 
în mișcare holdele, cu valuri de lumină și de umbră. 
Cireşii sunt încărcaţi de boabe roșii. Câte o pasăre colo -ată, 
ciocănitoare sau dumbrăveancă, sboară jos, printre tulpini, 
cu bătăi iuți de aripă. Răsufli adânc pentrucă simți că 
răsufli sănătate. La școală e serbare de sfârșit de an. 
Omuleţi îmbrăcați țărăneşte și fete cu ii și fote cusute după 
albume, pentrucă portul s'a stins pe aici, spun versuri, 
fiecare absolvent câteo poezie și tot de alt autor, ceea ce 
înseamnă că toată istoria literaturii române trece ca într'un 
alaiu timp de patru ceasuri pe dinaintea noastră, dela 


416 


Vasile Militaru până la Mihai Eminescu. Din ei se alcă- 
tuiesc pe rând coruri, hore sau echipe de teatru. Pe șosea 
așteaptă trăsuri cu cai cari nechiază, sau automobilele 
oaspeţilor veniţi din altă parte. In zare se înalță coșurile 
și cazanele de limpezire ale rafineriei de petrol. Baloane 
captive de pază se leagănă încet în cer. Și ca în nişte strofe 
de poet idilic, nepăsătoare de toată această viață a celor 
mari, o cloșcă trece printr'o spărtură de gard, cloncăne şi 
se înfoiază, ca să cheme după ea și să aducă la serbare cei 
15 puișori ai ei, mici și străvezii ca niște bulgări de păpădie. 
Luchian, cu bucuria lui de colori, stă bine pe aceste locuri. 
Numai dispensarul cel nou așteaptă încă neisprăvit, în 
mijlocul unei livezi largi. Are să fie pinacoteca unde are 
să intre și să zâmbească din pereți, ca un medic de suflete 
acestor oameni, cari au să-l privească, fiți fără teamă, cu 
înțelegere, de vreme ce ei înșiși sunt nu numai privitori, 
ca noi, dar și urzitori de frumusețe, dela folklor până la 
cusăturile de pe pânză și la această îmbrăcare a pământului, 
în fiecare primăvară, cu brazde și răzoare de grâne şi de 
flori. Institutul de igienă are să acopere astfel țara întreagă, 
dacă are să-și lucreze și mai departe afişele artistice, cu 
14.000 de pinacoteci de artă modernă, câte una de fiecare 
sat și dispensar. 


477 


PE DORNA IN SUS ~ 


Nu credeam că se mai poate vorbi atât de curat și 
de frumos moldoveneşte în România de astăzi, cum mi-a 
fost dat să aud zilele trecute întrun orășel de graniță 
din Moldova de sus. De aproape o sută de ani toate 
puterile unui neam au fost la lucru ca să facă o singură 
lespede din nişte mădulare răslețe. Pentru ochii, cari văd 
pe deasupra, hotare din vremuri uitate se ptăbușesc 
peste noapte. Pentru ceilalți, cari văd peste secole, se 
găsește îndărătul acestei prăbușiri o muncă înceată și 
ascunsă, ale cărei începuturi de cele mai multe ori nici 
că se pot descoperi. Când bate ceasul, este ca o desfacere 
din schele a unui vas de Mare, care se lasă pentru întâia 
oară pe apă. Intrebaţi însă pe ingineri și pe meșteri, 
câte au trebuit împlinite ca să se poată dărâma acele 
schele ! 

Nimic nu ne-a dat mai convingător gândul că suntem 
părţi ale unui singur întreg și nu ne-a legat mai strâns, 
chiar când eram mai desbinaţi, decât limba. Ea era una 
până la marginile pământului locuit de noi, oricâte în- 
grădiri am fi ridicat prin el înşine sau ar fi ridicat stăpânii 
străini vremelnici. Dacă nu puteau umbla oamenii dela 
un capăt până la celălalt, ca să poarte cu ei acest adevăr, 
umblau foile scrise şi cărțile. Limba nu era numai un 
suflu, ci era un cheag. După o părere a unui vestit mi- 
tropolit transilvănean, cuvintele erau ca banii, cari treceau 
dela unii la alţii, pe la toţi Românii, oriunde ar fi fost 
așezați. Dar de pe atunci s'a băgat de seamă că între 


478 


aceşti bani se” găseau unii mari, primiţi deopotrivă pre- 
tutindeni, și alții mărunți, cari nu-şi aveau căutare decât în 
anumite locuri. Cărțile care trebuiau să fie ale tuturor, 
căutau să aleagă între cuvinte pe cele cu mai mate tre- 
cere și să le lase numai localnicilor pe celelalte. In felul 
acesta însă, limba românească rămânând mereu una, trăia 
peintre noi în două făpturi: o limbă a tuturor, din cărți şi 
din viața de Stat, și o limbă a fiecărui ţinut, din gura 
oamenilor, după cum sunt Olteni și Munteni, Transil- 
văneni sau Moldoveni şi cari se află toate în cealaltă, 
cu mici lăsări de o parte. Acestea puse la un loc, sunt mai 
bogate de cât cea dintâiu, dar ea este mai curată decât 
ele, de unde se îmbogățește mereu. Neamul este ca femeia 
aceasta bucovineană, care trece pe cărare, cu năframă 
pe cap, cu bondiță tivită cu lână neagră și cu catrință 
vărgată strânsă pe trup. In picioare are opinci legate 
bine, de drum lung. Trece torcând. Din caerul bogat 
al limbii ea scoate firul fără noduri, în care se îmbracă 
pe sine și toți ai săi. Dacă te uiţi pe cer numai cu ochii 
tăi, vezi frumusețea de stele care sunt pentru toți ochii, 
dar, dacă te uiţi cu sticle măritoare, mai vezi o puzderie 
de alte stele, printre care celelalte sunt numai ca niște 
făclieri la colțuri. 

Când s'a făcut unirea granițelor, unii dintre noi, 
poate cei mai temători de ceea ce fusese odată şi ca să 
nu se mai poată întoarce am crezut că trebue să se în- 
tindă această unire și mai departe și unde nu avea ce să 
caute. Pentrucă unirea însemna totuși o punere împreună 
a tot ce aveam și ne ţinuse teferi şi neclintiți prin atâtea 
furtuni, ca să se desvolte în sfârșit fără îngrădire și nu 
vreo desființare sau slăbire, printro alegere din afară a 
ceea ce părea nu știu cui, bun de păstrat sau de aruncat. 
Ascult din scaun în întunerecul unei săli de spectacol, 
cea mai frumoasă limbă moldovenească pe care mi-a 
fost dat, mie, moldovean în bună parte, so ascult vreo- 
dată și mă năvălesc fără voie aceste gânduri. Nu este 
o limbă ieşită din cronici. Este o limbă ieșită din sate, 
de pe valea Dornei, pe care plutele, câte două, trei și 


479 


patru, legate una de alta, coboară din munți, parcă ar 
aduce cu ele o nouă descălecare, din sate de pe valea 
Moldovei şi a Sucevei și până la izvoarele Siretului. Așa 
s'a vorbit şi trebue să se vorbească totdeauna în aceste 
părți. Fete, eleve ale școlii de gospodărie, joacă o piesă 
de Alecsandri, Florin şi Florica, luându-i prin aceasta, 
prin cufundarea ca într'o baie de vechime, a tot ce are 
stângaciu și începător în istoria teatrului românesc. Nu 
e mai puţin România, pentrucă e cea mai fragedă și mai 
scânteetoare Moldovă. La recitări, din Vasile Militaru și 
Mircea Demetru Rădulescu, limba se îndreaptă ca un 
soldat în front. Esţe limba pe care o vorbim toţi și care 
ne vine din şcoală și se plimbă fără piedecă prin toată 
ţara. Sunt aproape aceleași cuvinte, ca florile și pomii 
din livadă. Numai pe alocuri se vede câte o tulpiniță sau 
câte un puiu de molid necunoscut. Ele nu cresc decât 
pe aici şi deosebesc numai decât pe Românii aceștia de 
graniță, mândri de obiceiurile și legile lor, ca Vrâncenii, 
ca Oltenii şi ca Moţii, între ceilalți Români, Dorneni şi 
nimic decât Dorneni, cu alte hotare decât cele trase de 
State, tot atât Bucovineni, pe cât sunt Moldoveni și sunt 
Transilvăneni, dintre Dorna şi Bistriţa, munteni în același 
timp și oameni de apă, dând armatei cei mai ageri vâ- 
nători şi cei mai îndemânateci marinari. Să ascultăm 
dulcea limbă a Dornenilor la ei acasă și să lăsăm în ră- 
tăcirea lor pe cei cari se uită, chiar dintre Moldoveni, 
cu ochi mai mult răi la aceste moldovenisme, semne, 
vezi Doamne, numai ale unui regionalism, slavă Dom- 
nului, făcut harcea parcea de istorie. Așa au vorbit Dragoş 
și Bogdan-Vodă, cari erau tot ca acești Dorneni, când 
treceau din Maramureșul vecin, peste Prisloape şi Câr- 
libabe, dincoace, fără simţul că ar trece dintr'o țară 
întraltă ţară, ci numai dela o lature de moșie la altă 
lature, odată ce de o parte și de alta trăiau ca și astăzi 
aceiași Români; așa a vorbit Ştefan cel Mare, care n'a 
murit încă între aceşti oameni; așa a vorbit acel dulce 
Neculce, care a avut de urmaş pe Moş Creangă, de pe 
aceeaşi Bistriţă mai la vale. Vorbiţi, fetelor, ca în satele 


480 


de unde sunteți plecate și aveţi să vă întoarceți, pentrucă 
prin gurile voastre tinere, nu vă auzim numai pe voi, 
ci pe ceilalți, întemeietori de ţară și de limbă frumos 
adusă din condeiu ! Nu e aceeași limbă, a celui care a 
împins orășelul vostru în cele mai puternice focuri ale 
literaturii române, dându-i în versuri de aramă un înțeles 
de lozincă și făcându-l nemuritor ca şi ele: 


« Din Boian la Vatra Dornii 
Ne-a umplut omida cornii » ? 


Când dai seara prin parc și luna îşi face loc printre 
brazii cu trunchiuri poleite, ai vrea să-l întâlneşti la 
o răspântie pe acest uriaș, cate a pus însuși la gură, 
când a văzut că mare cine, cornul lui Ștefan cel 
Mare din «Doina» şi a sunat de toate cele trei ori 
din el, pierzându-și, e adevărat, mintea, dar mântuind 
țara. Vatra Dornei e datoare lui Eminescu această sta- 
tuie. Pământul unde sar înfige, este al Voievozilor pe 
cari i-a cântat, dăruit de ei bisericilor pentru acatiste, 
dar și pentru apărători ai pajurei ţării, ca acest nease- 
mănat poet. 

Florin și Florica își schimbă mai departe scenele și 
mai mărturiseşte ceva. Limba nu este numai o salbă de 
cuvinte în care poţi să înlocuieşti cum vrei boabele. Ea 
este și o muzică. O poţi asculta ca s”0 înţelegi și o poţi 
asculta ca să te lași pătruns de sonorităţile şi de cadenţele 
ei. Înţelesul este ca o partitură, care rămâne aceeași; dar 
cum te mângâie, te sguduie, te ascute sau te pune pe 
gânduri aceeași partitură, când este trecută prin glasul 
mai moleșit, de scripcă, în stare să se umple de toți 
fiorii sufletului, al Moldoveanului, prin glasul de trâmbiţă 
plin de asprimi și de răscoală al Transilvăneanului, prin 
glasul de caval, cu gâlgâiri de râs și de plâns, al Oltea- 
nului, prin glasul de naiu cu multe țevi, al Dobrogea- 
nului, sau prin glasul de violoncel, care cheamă după el, 
al Munteanului ! Iată ceva ce nu poate fi împrumutat 
înăuntrul graiului celui mare dela graiurile cele mici. 


4841 


31 


De aceea, în faţa lor, el are să rămână totdeauna ca un lucru 
învăţat pe dinafară şi rece. Cum cântă, în schimb, această 
limbă moldovenească, se încolăcește și trece uşoară, între 
un chiot de bucurie și un suspin ! Doinele ar trebui nu 
numai scrise în litera nedeosebitoare a alfabetului latin, 
dar ar trebui rostite fiecare, după ţinutul de unde vine, 
de un om de acolo, așa cum vorbește la el acasă. Ar 
căpăta deodată un nou farmec. Dialogurile lui Alecsandri, 
spuse ca aici, alături de catrenele lui Mircea Rădulescu, 
spuse pe de rost ca la București de aceleași fete, odată 
fără supraveghere, ca lumea de pe drum, şi altădată cu 
păgare de seamă, după altă ureche, cum poruncește limba 
literară, sunt cea mai bună dovadă. Alcătuesc un fel de 
lecţie, plină de nevinovăție, pentru această știință foarte 
veche, dela începuturile limbii vorbite și pe alături de 
care trecem de obiceiu fără să mai băgăm de seamă. 
Cine ar face un studiu asupra fiecărei ramuri din Ro- 
mânime, care trebue să aibă ființă cu o inchegare aparte, 
în ciuda neînțelegetii unor oameni de cercetare, de vreme 
ce le deosebim numaidecât ca atare și se deosebesc ele 
între ele, un Basarabean este altceva decât un Bănăţean 
și un Maramureşan decât un Muntean și-și zic pe nume 
dela întâile cuvinte, ac trebui să se oprească și la aceste 
sonorități și cadențe. Sunt prea puţin numai portul sau 
faţa, care izbesc dela întâia vedere, prea puţin și felul 
de gândire altul, aflat mai ales în folklor și obiceiuri, 
cu atât mai mult cu cât unele sunt călătoare și trec dela 
o ramură la alta. Pentru unele se dă ca lămurire mediul 
geografic altul, pentru altele mediul etnic deosebit și 
înrâuririle unor popoare străine Căutaţi, nu pentru muchi 
şi colțuri, care se văd şi pot fi amestecate dintrun loc 
întraltul, ci pentru acel nu știu ce și nu ştiu cum, care 
înconjoară ca o atmosferă proprie fiecare grup, — măsura, 
accentele şi modulaţiile limbii. In materialul, din care ar 
fi să ne facem o părere despre înfățișarea provinciilor 
româneşti, pe lângă fonografii de sate și de oameni, Mo- 
dele de cusături şi de unelte, din aţă, din lemn și din 
pământ ars, culegeri de texte, n'ar trebui să lipsească 


482 


discurile, nu atât de cântece, cât de graiu de toată ziua. 
Ele ne-ar muta deodată în acea lume, asemenea numai 
cu ea însăși, în a cărei căutare ne găseam. Dacă joacă 
şi calcă altfel un Român decât altul, după cum face parte 
dintro ţară sau alta, discul are să arate că ȘI graiul are 
un cântec numai al lui și o mişcare fără potriva mișcării 
vreunui graiu vecin. Sala aceasta a Primăriei din Vatra 
Dornei, unde își joacă pline de însufleţire teatrul lor de 
încheiere de an şcolar elevele şcoalei de gospodărie, cea 
mai înaltă în grad din oraș, ca un fel de Universitas 
Dornensis, înseamnă pentru un observator, intrat ca să 
învețe, și o sală de laborator etnic, unde se învârtesc nu 
mai puţin de cincizeci de asemenea discuri. Moldova 
vorbește cu glasul ei de totdeauna. Să iasă la iveală 
etnopsihologul cu măsurătorile și diagramele lui şi să 
mai spună că Moldoveanul nu există, ci numai un tip 
oarecare, cuprins între anumite procente, uneori în mar- 
ginea Moldovei istorice, dar de atâtea ori înnecat de alte 
elemente sau revărsându-se la rândul lui peste ! Limba 
cântă și leagănă. Poţi să închizi ochii și să simți Mol- 
dova. Cum calci în pas după o muzică, vrând-nevrând, 
ai aci Moldova în suflul și sufletul ci. 

Au început să fie mai bogate vacanțele. Parcă ne-am 
întoarce la vremurile dinaintea lui Petrache Poenaru, care 
a organizat la începutul secolului trecut, ca un gospodar, 
școala românească, pe care o înființaseră, ca nişte prooroci, 
Gheorghe Lazăr, Eliade Rădulescu și Eufrosin Poteca. 
Cine mai are tragere de inimă și răgaz să răsfoiască prin 
cele patru volume din Istoria școalelor a lui Vasile A. 
Urechiă, are să afle că Petrache Poenaru cel dintâiu a 
oprit anul școlar la Sân Pietru. Până la el școala rămânea 
deschisă toată vara. Nu se născuse degeaba în tinda 
bisericii | Dacă biserica nu se închidea niciodată, de ce 
era să se închidă școala? Mă uit la această școală de gos- 
podărie şi la directoarea ei. Ce era să ajungă până la ele 
şi mai ales până la ea, în sat la Putna de unde se trage, 
de lângă mormântul lui Ştefan, marea reformă a mun- 
teanului Petrache Poenaru? 


483 


31e 


Școala s'a mutat aici numai de șase luni, din sat 
dela Lucăceşti, din județul Suceava, fără să aibă de nici 
unele. De atunci a trebuit să se aşeze în aceste clădiri, 
ridicate cu totul cu alte rosturi, şi să dea și examenele, 
cu răspunsuri atât de desghețate, la care am fost față. 
Fetele sunt pietroase și vesele, adevărate flori de munte, 
ceea ce dovedeşte însă adăpost sănătos, bucătărie bună, 
pentrucă sunt interne, și muncă chibzuită. Directoarea a 
alergat iarna cu suman țărănesc de acasă, cu căciulă în 
cap și cu cisme în picioare, pe troene şi viscole, mânând 
ea de multe ori caii la sania cu lemne pentru clase, a 
pătruns la toate autotităţile, cerșind pentru şcoala ei, Și-a 
văzut şi de curs, de colege, de fete, din care a făcut niște 
mici privighetori, cum era şi ea, luând locul, dela războiul 
de ţesut, unde e meșteră, unei maestre de muzică, lipsă. 
Şcoala aceasta, care a dat cel mai mic număr de corijente și 
repetente, şcoală de şase luni, a găsit și timp să înființeze 
cel mai bun cămin de odihnă și cea mai căutată ospătărie 
din Vatra Dornei. Unde mai putea fi loc şi de vacanţă? 
Cine a zis că Moldovenii sunt numai vorbă lungă și 
pierde vară, din cari ies gânditorii şi poeții României? 
Că ei gândesc, Muntenii fac și Transilvănenii judecă pe 
unii şi pe alţii? Iată aici o Moldovă la treabă, Moldovă 
cu femei, ca această directoare firavă, tot pe atât de- 
şteaptă pe cât repede la ispravă | Ce-ar putea face ca 
cu mai multă carte, cu o ştiinţă mai bună, de pildă, a 
vopsirii cu anilină, pe cate o stăpânesc atâtea colege ale 
ci sărace cu duhul şi greoaie la mișcare, decât face astăzi, 
înconjurându-se de fapte şi de voie bună? Cine n'o are, 
ar trebui să şi-o caute, sau O altă Moldoveancă, dar 
care să-i semene. Serbarea de astăzi este și ea întreagă 
a acestei femei, care povesteşte la începutul programului, 
unci săli lăsate ?n întunerec, de pe podiu și înconjurată 
în cerc de eleve îmbrăcate bucovineşte, în cuvinte simple, 
dar care pot da lacrămi, povestea de luptă și de nădejdi 
a şcoalei ei. Este poate nu numai povestea şcoalei ei, 
ci a şcoalei din Bucovina și a oamenilor isteţi și Între- 
prinzători de pe aceste plaiuri. 


484 


UN OM DE ȘCOALĂ 


Umblu de mai mulți ani după un adevărat om de școală. 
Nu după învăţători sau profesori, în cari să se întrupeze 
breasla și de cari am întâlnit fiecare în amintirile noastre, 
în scrieri sau la catedră. Ei stau în pragul minţii ca nişte 
îndrumători. Pot să fie în legătură cu școala și pot să nu 
fie. Până la ei ptimeai cunoștințele fără să-ți dai seama, 
una de ici și alta de dincolo, amestecate şi întâmplătoare. 
Când se arată întâia oară învățătorul, lumea capătă un 
nou înțeles. Până atunci erai în ea şi nu te simțeai o făptură 
aparte. El, cu vorba lui și cu creta la tablă, desparte deodată 
în două ceea ce mai înainte fusese una. Eşti o ființă venită 
mai târziu și primitoare dintro zestre de bunuri agonisite 
de înaintași, văzuţi şi nevăzuţi, din zilele de astăzi şi din 
timpuri mai adânci decât amintirea. Intâia lecţie din 
alfabet te orbește cu această lumină, în care te scalzi fără 
să judeci încă. Poate că învățătorul nici nu este decât ca o 
inchegare în afară de tine a ceea ce atunci te dumireşti 
întâiu că purtai în suflet. Mama şi ai tăi care te cresc 
sunt iubirea și legătura cu viața. Invățătorul este lumina 
minţii şi o cale proprie deschisă în aceeași viață. De 
aceea ducem totdeauna cu noi aceste două amintiti, mai 
scumpe decât toate, pentrucă suntem în fața lor numai 
ca nişte martori de întii pași ai unei ființe, de care luăm 
treptat cunoștință și nu știm încă prin altceva că-i a 
noastră, părintele trupesc și părintele sufletesc. 

Dar omul de școală? Parcă ar fi acest lucru și ar fi 
altcevâ. Învățătorul, așa cum îl avem în cap şi cum îl 


485 


pricepem numaidecât, este privit dinăuntru, mergem către 
el, este numai al nostru. Celălalt este al lui şi al lumii. 
Vine către noi ca o putere neînțeleasă şi străină. Nu este 
el al nostru, ci noi suntem ai lui. Ne pune împreună, face 
din mai mulţi un întreg și scoate la urmă din toți altceva 
decât erau la venire. Credeam fiecare, amăgiți de mește- 
şugul lui, că lucrăm numai la desăvârşirea fiecăruia dintre 
noi şi ne trezim la capătul învăţăturii cu un adaos, care 
uneori este covârșitor și ne este chiar nouă mai drag 
decât ceea ce am adus de acasă. Poate atunci că este 
aceeaşi făptură, dar văzută numai din două părți, odată 
învățătorul de sine stătător și altă dată așezământul. Omul, 
de o parte, care trece ca și noi prin școală îndeplinindu-și 
sarcina, şi omul, de alta, care s'a făcut una cu școala și nu 
trăeşte decât prin ea şi pentru ea. Oricum ar fi, l-am căutat 
ca să-mi dea el însuși răspunsul şi-am crezut că l-am 
găsit în orăşelul acesta de trei granițe, unde m'am oprit 
într'o zi. 

Este ciudat că nu l-am mai văzut, acest orăşel, de mai 
bine de treizeci de ani şi a fost, această a doua poposire În 
el, ca o înnodare de fir de unde l-am lăsat, fără simţul unei 
întreruperi. Se găsea în acei ani întraltă ţară. Pe bule- 
vardul băilor şi în parc se auzea o limbă, care nu era a 
niciunui popor de pe pământ, unealtă de înțelegere luată 
de pe drum și stricată după trebuințe proprii de niște 
pribegi. Eu eram un student călător pe la toţi ai mel, 
sub orice stăpânire ar fi trăit și dornic să aflu. Mă văd 
înaintea unei table negre, cate este și acum la locul «i, 
dar de altă coloate. Cetesc pe ea ca atunci afișul unei 
trupe de teatru în trecere. Stă la intrarea parcului, în calea 
oamenilor, cu acest rost. Prin scrisul de astăzi îl deosebesc 
pe cel de altă dată. Venea întrun turneu Zaharia Bârsan, 
artist tânăr, din Transilvania şi dădea de veste onoraţilor 
vizitatori că avea să le joace o piesă. Impărăţia a căzut, 
poporul venetic a plecat. Mă frec la ochi. Ce s'a schimbat? 
Noi suntem tot aici. Dif secol în secol trece câte unul 
de-al nostru ca să vadă ce mai este și să însemne. Am 
trecut şi eu. Ce-am văzut şi am însemnat erau fapte 


486 


mărunte ale unei vieţi statornice. Faptele -aeelea nu mai 
sunt, dar viața, care era a acestor Dorneni, aceiași de când 
se pomenește, întorcându-și numai bondița după cer, 
cu fața de piele sau de aba, țesută cu toate florile câmpului, 
când e senin, și cu căptușeala miţoasă de oae sau de postav 
prost, când plouă, a rămas şi ea aceeaşi. De aceea nu simt 
întreruperea. M’am întors acasă și toate merg mai departe, 
ca totdeauna. Vatra Dornei, întemeiată de ciobani și de 
plutaşi moldoveni la niște vămi înalte, stă nemișcată de 
secole, la aceleași vămi, și înfruntă vremurile. i 

Intr’o carte tipărită la 1890 în tipografia arhiepiscopală 
dela Cernăuți, un medic, Arthur Löbel, dela Viena, dar 
care fusese pe la București, începea întâia pagină astfel. 
Cartea se chema « Apele și climatul dela Dorna în Buco- 
vina» și trebuia să fie un fel de călăuză a acestei stațiuni 
balneare de curând descoperite. Scrisul o dă de gol ca o 
traducere din nemțeşte. Inceputul ei este cu atât mai 
îndrăsneț: « Intro vale plăcută a Carpaţilor Răsăriteni, 
unde se întâlnesc și se colisionează două râuri impetuoase 
ale acestor munți și unde sub împarte frontiera politică 
o nație de aceeași limbă și religie în trei triburi, subordo- 
nându-le sub trei diferite sceptre, la confluența Dornei cu 
Bistrița și în imediată vecinătate cu România şi Transil- 
vania, se află comuna bucovineană Vatra Dornei, scurt 
zisă și Dorna». 

Am intrat în școala ei. Este vacanță şi n'am întâlnit 
nici şcolari nici învățători, în cele paisprezece clase, cu 
atelier pentru băieți și atelier pentru fete între ele. Ştiam 
că la acea oră directorul, pe care nu-l cunoșteam și care, 
de altminteri, are locuința într'altă parte pentrucă locuința 
lui a fost luată de cantina școlară, se găsea acolo. Uşa cea 
mare era deschisă; atâta semn că era înăuntru. Nu l-am 
căutat, ci ne-am dus încet din clasă în clasă. Aici nu era 
vacanță, ci numai recreaţie. Oricând cei patru sute cincizeci 
de copii puteau să năvălească pe coridoare ŞI să se furişeze 
cete cete, fiecare la sala lui. Nimic nu arăta o casă mare 
închisă, cu locuitorii plecați, și care este de două ori mai 
pustie și mai tristă. Totul era luminos și vesel. Pe o tablă 


487 


am văzut scris, cu o cretă proaspătă și caligrafic, lauda 
pădurii. Propoziția din urmă nu fusese sfârşită. Dacă te 
uitai pe fereastră, ceteai sfârșitul în brazii cari pătrundeau 
până în curte, ca niște trimiși intunecați ai codrului de pe 
mal. Școala însăși parcă era aşezată întrun runc de demult, 
făcut cu securea şi cu focul, popas la apă al acestor oameni 
de înălțimi. Plutele se dădeau mai aproape, la cotitura 
dela pod căptușită cu grinzi, ca să sară copiii din susul 
văci, cu trăistuța plină de cărți. Când am ajuns la un capăt 
al clădirii, la celălalt capăt altcineva deschidea ca și noi 
încăpere după încăpere., Era păzitorul de fiecare zi al 
acestor locuri. Directorul. Am înțeles numaidecât și apoi, 
după ce ne-a vorbit, din ce în ce mai mult, de unde venea 
duhul care cuibărea între acești pereţi. Era omul școlii 
din Bucovina. 

Nu l-am făcut noi, oamenii Unirii. El a făcut Unirea. 
Se născuse acum cincizeci şi ceva de ani întrun sat de pe 
drumul Fălticenilor. In uliţa mare era pusă vama, dincoace 
Moldoveni ai Bucovinei, păziți de vulturul cu două 
capete, și dincolo Români ai Moldovei cu cari se în- 
cuscreau. 'Tată-său era director de şcoală și, după ce I-a 
învăţat carte la el, l-a trimis mai departe, la școli mai înalte, 
la Suceava şi Cernăuţi. A făcut liceul și a ajuns student la 
drept. Avea glas și dragoste de muzică de micuţ, încă de 
acasă. Dacă era vorba de cântat, fie de unul singur, fie 
de pus la cale un cor sau o fanfară, el era totdeauna gata. 
Aşa s'a făcut că a ajuns, nici el nu-și dă bine cu mintea în 
ce fel, conducător de cor bisericesc la Mitropolie. Era 
pe vremea când ceilalți ortodoxi ai Bucovinei, strecurați 
în ţară mai cu seamă de când ea făcea parte din Impă- 
răție, care se simţea mai apărată dacă își amesteca popoa- 
rele şi le punea să se lupte între ele, îşi ridicau capul. 
Ajutaţi de stăpânire căpătau în fiecare zi un nou drept, 
care însemna un drept mai puţin pentru băștinași. Pas 
cu pas ei s'au apropiat de Mitropolie, din care voiau să 
ia deocamdată numai jumătate. Până să-și împartă moșiile 
şi pădurile lăsate bisericii de Voievozii Moldovei, de pe 
când Moldova era una, ca să se roage preoții și călugării 


488 


pentru sufletele lor și să chivernisească cele de trebuință 
sufletului Moldovenilor, cu cari le câștigaseră şi le ținuseră 
cu sabia, se mulțumeau să cânte în catedrală, cu putere 
dela ei, răspunsurile liturghiei în limbă străină. Era mica 
intrare, după care trebuiau să urmeze celelalte, după 
Mitropolitul nostru Mitropolitul lor și, în sfârșit, împăr- 
ţirea averilor. De pe atunci recensământul populaţiei, 
mânuit cu iscusință, scotea pe ai noștri mai puţini decât 
pe oaspeţii veniţi dintr'alte părți. Cel care s'a pus de-a- 
curmezișul și a început lupta n'a fost dintre oamenii 
mari, cari din cuviință și din slăbiciune dădeau mereu 
îndărăt în fața năvălitorilor, ci acest slab şi neluat în 
seamă dinaintea noastră, care nici nu știm cum s'a apucat, 
din altele și fără să se gândească, să ne spună istoria vieţii 
lui. Ceilalţi poate că nici nu au băgat de seamă și n'au 
însemnat nicăieri, nu atât acest început, cât pe începător. 
Este un bărbat mai mult mic, smead la față şi blând la 
cuvânt. Vorbeşte uitându-se departe, poate la cele ce 
s'au petrecut odinioară. Când își întoarce ochii la noi, 
ei sunt încețoșaţi de atâta depărtare. Zâmbește puţin, 
ca Și cum și-ar cere iertare, și intră în același trecut, cu 
aceeași privire a altor ani. Nu-l ascultăm numai noi, ci 
școala întreagă, într'o tăcere mărită încă de mărimea 
încăperilor goale, de ferestrele încărcate de soare ca nişte 
pomi de flori și de pereții spoiți de curând. 

Corul stă sus în cafas și conducătorul cu varga ridicată 
se uită la altar. Ușile împărătești au să se deschidă și 
liturghia bizantină să înceapă. Nimeni nu se gândea atunci 
că dintr'o slujbă bisericească are să isbucnească o bătălie 
naţională. Răspunsul însă se aude din două părți şi °n două 
graiuri deosebite. Jos la strană s'au așezat dinadins un 
pâlc de tineri, teologi de celălalt neam dela Facultate, cari 
îşi strigă, la Doamne, miluește al nostru, Gospodi, po- 
milui al lor. Nu le este de slujbă și de rugăciune, care 
ajung o batjocoră, ci de pătrunderea limbii și a drepturilor 
„lor în biserica voivodală. Preoţii cântă înainte şi răspun- 
surile vin un timp din aceleași două rânduri de guri. 
Iconostasul cu toți sfinții privește fără să clipească la 


489 


această ciocnire neașteptată, al cărei sfârșit nu se vede. 
Se pare că limba moartă, care a fost svârlită odată afară 
din biserica noastră, s'a întors. Atunci conducătorul 
corului își coboară coriștii în naos, îi așează în jurul 
stranei și, pentrucă protivnicii stărue și se înghesue, în 
loc să le dea glasul pentru vreo ectenie, le poruncește: 
Pe ei, băieți! Nici bătaia cu cârjile vlădiceşti ale mem- 
brilor Sinodului dela Niceea, pentru treburile bisericești, 
nici defenestrația dela Praga, pentru treburile lumești, 
nau avut mai repezi și mai hotărîtoaze urmări. Teologi și 
limbă de pripas au ieșit de-a-valma pe porțile cele mari și 
nau mai cutezat să vie îndărăt. Mulţi au trebuit să-și 
îngrijească vânătăile săptămâni de zile. Corul s'a întors, 
în cafas, ca şi cum nimic mar fi fost, și a dat răspunsurile 
până la sfârșit. Niciodată n'a cântat un Heruvic mai 
frumos decât atunci. Numai braţul conducătorului tre- 
mura puțin. Il întrebuințase pe semne și 1a alte treburi, 
mai grele decât mișcarea vărguţei, care slobozește armo- 
niile dumnezeești. N’a dat nimănui socoteală de ce-a 
făcut aşa, dar poate că fapta lui nebună tinerească din acea 
Duminică a scăpat Mitropolia Bucovinei. 

Il întrebăm dacă a adus aminte de această întâmpla re 
Mitropolitului de astăzi, care este un om nu numai de 
evlavie, dar şi de carte. Nu, niciodată. Suntem siguri că 
atunci unele cereri ale şcolii lui, care se împiedică altmin- 
teri pe la părinții consilieri, băgători de seamă numai la o 
cât mai economicoasă gospodărie, ar fi aflat altă ascultare. 
Școala m'are decât o curte neîncăpătoare pentru atâta 
copilăret. Hectarele, pe care le avea pentru lucru cu școlarii, 
au fost vândute în cea mai mare parte, la dorința unui 
primar atotputernic de pe vremuri, ca să se facă din ele 
loturi de casă. Dacă sub regimul școlii primare de patru 
clase, lucrul se simțea mai puţin, acum înseamnă o grea 
suferință pentru învățământ. lar de jurîmprejurul școlii 
se ?ntind strălucind de verdeață miile și miile de hectare, 
cât vezi cu ochii, livadă și pădure, ale Fondului bisericesc. - 
Infiinţarea unei dumbrăvi a eroilor, cari ar fi în întâiul 
rând o școală de iubire de țară pentru copii, trebue mereu 


490 


amânată din aceeaşi pricină. Fondul bisericesc n'a avut 
însă atunci, când străinul hrăpăreț se pregătea să se arunce 
asupra lui, mai inimos apărător decât pe acest director, 
în făptuta lui de tinerețe și de conducător de cor mittopo- 
litan dela o mie nouă sute şi ceva. Cu dragoste s'ar face 
un asemenea dar, dacă sar ști, nu lui, ci școlii, dela care 
se pregăteşte să iasă la pensie, după atâţia ani slujiți cu 
credință. Ne ascultă acum el pe noi și zâmbește. N’are 
so facă. Nimeni nu e dator recunoștință pentru o faptă 
dela sine înţeleasă. Poate că are dreptate și, în fața Scau- 
nului Prea Inalt, este, oricum, tot atâta de frumos ceea ce 
nu vrea să facă astăzi pe cât a fost ce-a făcut atunci. 

Ca să-și fie singur de ajutor, până avea să isprăvească 
Universitatea, s'a dus locţiitor de învățător la o școală 
primară. Era în locuri primejduite de ceilalți, pe cari îi 
gonise din biserică. Ii întâlnca și aici. Erau pretutindeni. 
Trebuiau loviți pretutindeni. Când a venit războiul a luptat 
ca ofițer pe front şi a înjehebat o adevărată orhestră 
militară la Viena. La încheerea păcii, îi stăteau deschise 
în Bucovina lui în sfârșit desrobită tot felul de rosturi. 
Şcolile făcute înainte și dorul de muncă pe care-l ducea în 
toată ființa, îi dădeau acest drept. Numai că atunci când 
a intrat în școala primară, care-l aştepta, și-a stat înaintea 
copiilor, așezați în bănci şi cu ochii țintă la el, nu știe ce 
Sa petrecut cu sufletul lui, dar a simțit că mare să mai 
plece de acolo. Se dusese ca să-și ia rămas bun și s'a legat 
pentru totdeauna. Pentru aceasta se născuse și fusese 
menit, de când văzuse pe tată-său învățând copiii, și 
tătăcise prin îndeletniciri care-i făgăduiseră mai mult, 
dat nu erau pentru el. Aici trebuia să rămână. S'a tras în 
părțile de unde plecase, pe la Humor, pe la Cândreni, 
prin Vatra Dornei. Au spus unii că mar fi fost învățător 
rău, Cu alții s'a mai ciocnit. I-au fost dragi copiii, de acest 
lucru singur nu se îndoește, și-a făcut tot ce-a putut și ce 
n'a putut ca să scoată din ei oameni. N’a scos poate atâția 
oameni mari de oraș, dar a scos în schimb oameni gospo- 
dari, cari se înșiră în cojoacele albe, ca niște strățeri prin 
satele dela acest hotar al Moldovei. Dacă a trebuit carte, 


491 


a dat carte. Avea de unde. Dacă a trebuit meserie, a dat 
atelier de stolerie și-a ieșit el însuși un stoler meșter ca 
oricare. Dacă a trebuit conducător de cor și șef de or- 
hestră, a dat pe cel de demult și mai bun încă. Dacă a 
trebuit director, a dat director. 

Am uitat de ce ne găsim în această clădire și nu mai 
ştim cine ne vorbeşte. Omul, care nu e nici limbă dulce 
nici arătos, ne duce din sală în sală, la catul întâiu și la 
catul al doilea, și parcă se desparte de fiecare și o închide 
pentru totdeauna îndărătul lui, ieşind cu noi alături din 
învățământul unde a intrat parcă purtat de mână de un 
arhanghel. Spune mai departe aceeași poveste a școlii 
bucovinene și merge înainte. 


492 


ȚARĂ DE ŢĂRANI 


Am văzut săptămânile trecute un sat dintr’o țară de 
țărani. Era pe un râu de munte din Bucovina și cred 
că-i zicea Cândrenii, Placa dela gară știa de Candreni, 
cu litera «a» ncîntunecată, și lumea spunea că numele 
Candrea, din care se trage, trăieşte și astăzi întrun neam 
de oameni fruntași. Bănuiu că este vorba mai mult de 
o amintire dela Austriaci, care nu erau în stare să ro- 
stească altfel și au lăsat litera «a», din vechiul Cândreni 
românesc, fără căciulă. Cu sau fără căciulă, Cândrenii 
sunt vrednici să fie văzuţi, așa cum se întind, pe nu ştiu 
câţi km tungime, la poalele muntelui Oușorul. De acolo 
de sus, din vârful ascuţit, care a făcut să i se zică aşa cum 
i se zice, trebue să se vadă toată ţara și mai ales munții 
dinspre Transilvania şi Maramureş. Cărturarii locului îl 
cred un fost vulcan, stins. Prea se înalță ca o piramidă 
egipteană, fără nicio vale sau bulbucătură, la o mie șase 
sute şi câteva zeci de metri. In loc de fum și scântei n'a 
venit peste noi, de pe vârful lui ascuțit, îmbrăcat de iarbă, 
decât o abureală de nori, care ne-a stropit destul de bine 
în trăsura noastră descoperită, de pe o şosea fără alt 
adăpost. Aceasta mare să ne împiedece să-i păstrăm o 
bună amintire, fie că este un munte de foc, fie că este 
un munte ca toţi munţii, de piatră, și să căutăm să-l mai 
vedem. 

S'ar părea că nu este chiar un lucru așa de rar să 
întâlneşti în România un sat dintro ţară de țărani, când 
până și recensământul din urmă arată că la noi 80%, din 


493 


populaţie este populaţie rurală. Vedeţi însă întâiu Cân- 
drenii și veţi înțelege fără alte lămuriri o asemenea vorbă. 
Acolo țăranul calcă întradevăr ca un stăpân al pămân- 
tului acestuia. Bondiţa și iia lui, împodobite cu flori, 
nu sunt numai un veştmânt bătrânesc, pe care orașul 
are să-l schimbe în curând, ci portul de mândrie al unui 
popor. Limba sună ca din cronici. Gospodăria este în- 
cărcată cu de toate. In purtare nu dai de nicio sfială din 
alte sate. Fiecare om știe el ce știe și nu se cutremură 
chiar din nimic. Oraşul poate să-i treacă pe alături, oricât 
de sgomotos şi de gătit. Nici nu-l vede. Işi caută fiecare 
de calea lui. Pe aceste locuri îți dai seama că satul în- 
seamnă datina și statornicia și că, de aceea, pe el poți 
să te rezemi. Când vrei să sburzi și să fii în pas cu lumea, 
poţi să te duci dincolo, unde se îngrămădesc În cer co- 
şurile de fabrici și marile magazine. Cu fiecare rând de 
oameni se preface totul, fel de muncă şi fel de viaţă, 
credinţe și obiceiuri. Aici toate aceste lucruri se socotesc, 
dimpotrivă, cu sutele și uneori cu miile de ani. Intro 
parte toate trec, pe când în cealaltă toate se păstrează. 
Te înconjoară o mare liniște. 

Ne-am oprit la școală, nu pentrucă noi înșine eram 
oameni de carte, dar pentrucă în ea se face legătura 
între nou și vechiu. Biserica rămăsese îndărăt, pe șosea. 
Adevărurile ei sunt aceleași de 1900 de ani și pot să se 
menţie aceleași încă pe atâta. Clădirea este de lemn, ca 
pădurile de jur împrejur și fără vârstă ca și ele, de înăl- 
timea celor mai înalți brazi și de lărgimea unei dumbrăvi. 
Tot satul poate să încapă înăuntru. Clopotul este așa 
de puternic, încât parcă întreaga biserică nu este decât 
o clopotniţă. Este locul de unde Dumnezeu chiamă, 
peste toată valea. Chiamă suflete. Minţile sunt dincolo, 
la școală. Câte clase sunt în această casă, cu un chenar 
alb şi altul roșu, așa de întinsă de parcă nu se mai ispră- 
veşte? Nu sunt numai clase, sunt muzee, ateliere, bucătării, 
săli de mâncare, săli de serbare. După cum în cetăţile 
de odinioară, când se apropia dușmanul, se deschideau 
porţile de fier şi puteau să-și afle scăpare vieţii toţi cei 


494 


fugiți din casele lor prea slabe, la fel cu această încăpere. 
Ea se deschide, când se arată celălalt dușman, tot atât 
de primejdios, neștiința. A fost gândită destul de mare 
ca să-i cuprindă pe toți. Nu este o clădire străină, căreia 
oamenii să-i dea ocol. A fost făcută numai din banii 
lor, fără niciun ajutor din afară, deși este o avere și 
mare poate seamăn. Oamenii o caută. O umplu și acum. 
E Duminecă. 

Suntem duși întâiu în muzeu. Pereţii sunt plini şi 
sunt pline și podelele înaintea lor cu cele mai deosebite 
lucruri. Nu este o întâmplare că dela început suntem 
purtați pe aici. Această grijă de așezare a vieții satului, 
în ce are ea mai ales din vechi vremuri și de astăzi, ne 
deschide deodată ochii. Dela roce până la animalele îm- 
păiate și dela florile câmpului până la sticlele de burcut, 
cum i se zice în aceste părți apei minerale, Cândrenii 
își desvelesc toate tainele. Sunt și țesături de borangic, 
aşa cum femeile de acum nu mai țes, deşi erau o mân- 
drețe, și sunt unelte de plugărie, înlăturate pentru tot- 
deauna de desvoltarea din secolul din urmă a agriculturii. 
Sunt cărți cu chirilice, care miros a ceară și a sfințenie. 
Sunt lacăte cu meșteșug, unele făcute de lemn și care 
stârnesc mirarea. Sunt ouă încondeiate, cu izvoade cu- 
noscute sau ciudate. Sunt baltage, cu mânerul și cu 
toporișca îmbrăcate în alamă bătută. Sunt icoane. Sunt 
arme. Poate că sunt prea amestecate și că o despărţire 
pe feluri, pe rafturi și în dulăpioare de sticlă cu inscripții, 
le-ar pune într'altă lumină. Deocamdată bine că sunt 
culese. Ele sunt graiul acestei văi și al ozmenilor înșiraţi 
pe ea din ani uitaţi, ca boabele de mătanie pe un fir. 
Il ascultăm «și ne pătrunde. 

Un mare strângător de lucruri vechi, care a bătut 
împrejurimile cât a fost director al școlii, când a plecat 
din Cândreni, a luat şi aceste lucruri cu el. La Rădăuţi, 
unde a ajuns, a deschis cu ele și cu alte câștiguri mai 
proaspete, unul din cele mai frumoase muzee pe care 
le are Bucovina și poate nu numai Bucovina. L-am cer- 
cetat și eu. Atunci nu știam că treceam pe dinaintea 


495 


isprăvilor acestor oameni, cari stau pe aproape de mine, 
ca să-mi audă părerea și să se bucure. Ei sunt hotărîți 
să ceară îndărăt unele bucăţi, care nu s'au mai putut 
descoperi întrun al doilea exemplar și, cum îl cunosc 
pe d-l Director, acum pensionar, om de inimă și drept, 
sunt siguri că au să afle ascultare. Eu mă îndoiesc, dar 
nu le mai spuiu, pentrucă știu ce înseamnă patima, aproape 
sfântă, a culegătorului muzeolog. El ar tot lua și n'ar 
da niciodată, nici chiar în schimb, dacă are mai multe 
exemplare din acelaşi obiect. Dar simţi un mic fior, când 
îi auzi pe aceşti oameni atât de bogaţi de lucrul mâinilor 
lor sau ale strămoșilor, cum luptă pentru niște bunuri, 
care până ieri sau în altă parte n'aveau sau n'au nicio 
trecere. Satul risipește, de obiceiu, cu mâini pline din 
trecutul lui, ca și cum ar vrea să se scape de el, ca de o 
povară. După aceea urmează orăşenizarea. Cândrenii cred 
altfel. 

Am mai văzut cantine şcolare bine cuibărite și gos- 
podărite şi n”aveam de ce să rămân uimit de sala de 
mâncare, anume așezată cu mese, bănci şi dulapuri în 
perete cu vase, sau cu « veselă», cum a început barbar 
să se zică, atât că fiecare tacâm, farfurie, cană, lingură 
și furculiţă, în nişte despărţituri pe potriva lor, ca niște 
cămăruţe de porumbiei, așa cum mi-au arătat oamenii 
mei de pe Dorna. Bucătăria și cămara erau la fel de în- 
zestrate. Am dat însă de altceva. Era ca o luare parte 
a satului la un nou înţeles pe care trebue să-l aibă şcoala, 
dacă ea este făcută întradevăr pentru sat și nu pentru 
Stat. Noi, fără să vrem, privim și organizăm cantina de 
pe lângă şcoala primară ca o formă de asistență- școlară. 
Se dă o gustare sau mâncare zilnic la atâţia copii lipsiți 
de mijloace. Cu cât se dă la mai mulți cu atât mai bine, 
fără să se mai ţie seama că pe această cale se face dovada 
că satul este cu atât mai păcătos şi mai fără ce-i trebue. 
Cândrenii merg spre mâncarea pentru toți copiii, dar 
nu pentrucă ar pismui această pecete de calicie, pe care 
le-ar plăcea să și-o pună singuri pe frunte. S'ar simţi 
jicniți să audă după ce îndrumări li se dă copiilor lor 


496 


hrana. Eu sunt de părerea lor și nu de părerea autori- 
tăților noastre școlare. 

Copilul învață la școală ca să trăiască mai bine în 
viață. Şcoala este o pregătire pentru această viață; 
altminteri ar fi o pierdere de vreme, aşa cum este și 
privită pe acolo pe unde își uită de acest întâiu şi cel 
din urmă scop. Mergând mai departe pe această linie, 
„ Cândrenii au ajuns să îmbrățişeze și cursul complimentar, 
cei trei ani de învățământ practic, primit cu destulă 
îndoială într’alte părți, pentrucă sau priceput să facă și 
din el o pregătire pentru viaţă. Școala trebue să înveţe 
pe copii să mănânce. Nu este chiar treaba în care tă- 
tanul, luat de griji în toiul lucrului și uitând să puie 
ceva În gură, dă prin pilda de-acasă cele mai bune în- 
drumări copiilor lui. Mâncarea își are o sfințenie a ei, 
se face cu spălare de mâini înainte, cu o rugăciune lui 
Dumnezeu, cu o bucurie și o pace, care o așează în mij- 
locul vieţii și ca partea cea mai frumoasă a ei. Cantina 
nu trebue să dea numai de mâncare copiilor săraci; ea 
aduce casa și viața de familie în cuprinsul școlii. Trebue 
să întindă masa pentru toți. Greutățile, care sunt, se pot 
înlătura față de folosul avut. Mâncarea împreună face 
parte din învățământ, tot așa ca scrisul și cetitul. Ce 
înseamnă apoi împărțirea în săraci și bogaţi a copiilor 
la o vârstă când nu știu despre asemenea deosebiri? 
Şcoala trebue să le facă, ea care e una pentru toţi? 

Ne-am dus apoi în ateliere. Țăranii înțeleg ei singuri, 
fără sfat din afară, că aici se petrec cei trei ani de învă- 
țătură ai copiilor crescuți acum mari, așa cum se petrec 
în clase cei dintâi patru ani. Fără aceste ateliere, unul 
pentru băieți, cu masă și rândele de dulgherie, cu min- 
ghine și cuptor de unelte de fier, cu strung și doage și 
cu împletitură de nuele, și altul pentru fete, cu războiu 
de țesut, cu gherghef de covoare și cu maşină de cusut, 
ei n'ar avea nicio încredere în cursul supraprimar. Intre 
ci nu s'ar putea ca învățătorul să nu facă în cei din urmă 
trei ani decât o repetiţie a celor patru ani de învățământ 
teoretic. Femeile din Cândreni sunt vestite până departe 


3 497 


pentru ştiinţa iilor şi a catrințelor. ¿Le-am văzut mai 
târziu, după biserică, așezate pe scaune în sala de serbări. 
Te credeai întrun muzeu etnografic al portului femeiesc. 
Acul în mâna lor nu mai este o unealtă de folos, ci o 
unealtă de artă. Când a venit la început o maestră de 
ţesătorie în rochie de oraș și cu unghiile făcute, dar cu 
o ştiinţă mult mai mică decât a satului, curând, curând 
a trebuit să plece. Nu mai urmau fetele la curs, oprite de 
mame. Cea următoare, mult mai deșteaptă, a priceput 
şi nu s'a crezut umilită, să înveţe ea dela femei ce știau 
ele pe deasupra şi abia apoi să le înveţe ea pe ele, ce știa 
mai mult decât satul. 

Dacă nu se uită câ şcoala are pământul ei, pe care 
băieţii deprind împreună cu agronomul, munca ogorului 
mai bine decât dela părinţi și fetele grădinăria, că doi 
boi cu o căruţă și o vacă sau două la grajd, afară de 
folosul de-a-dreptul pe care-l aduc în gospodăria acestor 
qoo de omuleţi, fac din ei cărăuși îndemânateci și lăp- 
tărese şi brânzărese pricepute, iată viaţa întreagă, trte- 
cută pe sub ochii învăţătorilor, a ţăranului de mâine. 
Şcoala nu mai este alături, ci în plină viață. Oamenii 
nu o mai ocolesc şi o bombăn, ci o cer și o umplu, ca la 
Cândreni. Cu cei trei ani astfel întrebuințaţi, o întreagă 
ramură de învățământ se desființează dela sine: şcolile 
de gospodărie. In cei trei ani de aici bine făcuţi, cu maiștri 
şi cu unelte sau material din belșug, se poate ajunge 
la mult mai mult decât în cei opt de dincolo. Să rămână 
numai pentru câţiva, după trebuinţele Statului, școală 
de maeştri și de maestre în învățământul practic al tuturor. 
Școala primară mar fi atunci numai școala pentru toți, 
dar şi şcoala despre toate, nu şcoala cărţii, ci şcoala vieţii. 
Aş zice: ca la Cândreni. Aceasta nu înseamnă că şcoala 
primară dela Cândreni ar fi chiar de astăzi ceea ce se 
chiamă cu o vorbă groaznică: școală model, ci ar fi, cu 
mici îndreptări, pe cea mai bună cale. 

Acum ne găsim în sala de serbări cu tot satul înainte, 
îmbrăcat în hainele lui de sărbătoare, ca o curte dom- 
nească. Ar trebui să le spunem ceva din ştiinţa noastră 


498 


târgoveață. Ce să le spunem, când toate cele noi și bune, 
pe care: le întâlnim deodată, în minte, le-am cules dela 
ei? Aici, învățătorii s'au făcut învățăcei, ca acea maestră 
de ţesut, încăpută între cele mai istețe femei cusătoare 
de pe toată valea Dornei. Dar tot le vom povesti ce 
înseamnă un sat într”o tară de țărani și oamenii vor pri- 
cepe că este vorba de ei. 


499 


32a 


AȘEZĂMINTE DE CULTURĂ 


Când am aflat, prin anul 1934 că sa înființat un Institut 
Român la Sofia, mulţi dintre noi nau înțeles. Ce putea să 
studieze un asemenea așezământ în Capitala Bulgariei, 
lucruri care să ne privească destul de adânc, pentru ca 
să-i dea dreptul la un atât de măreț nume? Minist rul 
Stoica, luat de o râvnă mereu tânără mersese poate prea 
departe. El nu uita nici înăuntrul Peninsulei Balcanice, 
unde-l purtaseră valurile casierii diplomatice, că era din 
satul lui Gheorghe Lazăr, întemeietorul de școală româ- 
nească. Răspunsul îl căpătăm abia astăzi, cu acest întâiu 
număr din Buletinul Institutului Român din Sofia, care 
stă deschis pe masa de lucru a tuturor cercetătorilor. Nu 
vă uitaţi la propoziţia de început a Cuvântului înainte: 
« Institutul Român din Sofia a luat ființă în anul 1934, 
ca desvoltare firească a școlii primare românești, care 
există aici din anul 1895». Un Institut, care scoate un 
asemenea Buletin de cercetări ştiinţifice, desvoltare f- 
rească a unei şcoli primare? Este vorba de un mănunchiu 
de oameni de studiu, aşezaţi în ţara vecină ca să ne lumi- 
neze cu toate documentele pe care numai ea le stăpânește, 
despre legăturile de atâtea ori seculare dintre popoarele 
român și bulgar. Fiecare pagină este ca O ferestră deschisă 
spre o priveliște uitată, care este adesea de istorie nescrisă 
şi aşteaptă numai întâia bunăvoință ca să se desprindă 
din ceţuri și să se facă o bucată de aducere aminte. Sunt 
acolo alaiuri de tarate în zare, ciobani împărăteşti cari ne 
vorbesc limba pe plaiuri, drumuri spre mările calde și spre 


'500 


( 


lumina Bizanțului, pe unde nu ne simţim străini. Povestea 
lor parcă ar fi și povestea noastră. O ascultăm pe gânduri. 
Trecutul se face mai bogat și se umple de glasuri. 

Am plecat acum câţiva ani, de pe bulevardul cel mare 
al Sofiei cu biserica Sfânta Nedelia la o răspântie, pe o 
lungă stradă cu nume de țar, ca să găsesc la capăt școala 
românească, Era adăpostită la un cat al doilea, peste nişte 
prăvălii, cu sălile de curs și cu dormitoarele ei. Cei mai 
mulţi băieți erau Macedoneni din oraș. Ei se făceau din 
an în an mai puţini, pentrucă părinţii lor, deşi buni Ro- 
mâni, dar negustori gândind la viitor, vedeau că era mai de 
folos dacă-şi dădeau copiii la şcoli bulgărești. De mult 
Bulgaria a desființat orice învățământ românesc și a înde- 
părtat limba noastră din biserici, cu toate că, dacă are un 
popor un drept la graiul propriu, este aici, unde vorbeşte 
şi se înțelege cu Dumnezeu. Școala românească dela Sofa 
este o școală a Statului Român, cu profesori și cu program 
dela noi. Absolvenţii ei nu sunt primiţi la școli mai înalte 
bulgărești și sunt siliți, sau să se oprească pe loc sau să 
treacă Dunărea în România. Atunci am amintit pentru 
întâia oară directorului de Românii bulgari din lungul 
Dunării, pe cari eu îi cunoșteam mai bine. Se numărau cu 
zecile de mii și şcoala ar fi avut între ei un izvor nesecat 
de copii. In cele din urmă s'a trecut peste greutățile care 
se puneau de-a-curmezișul, atât din partea altora cât şi 
din partea noastră. Puii de Olteni au năvălit în capitala 
Bulgariei şi școala primară s'a văzut destul de populată 
ca să dea naștere unui liceu şi amândouă Institutului 
Român de astăzi. + 

Am trecut apoi la biserica românească de peste drum. 
Pe locul ei s'au ridicat încăperile frumoase ale Institutului. 
Ceea ce în altă parte nu se mai întâlneşte, legătura de 
odinioară dintre biserică şi școală, aici s'a păstrat și dă 
încredere. Este o mică cetate spirituală românească în 
acest colț de lume, cu cele două aripi ale ei, păzite de 
ostași credincioși şi cu steagul țării fâlfâind deasupra. 
Când zidurile se umplu de cântările liturgice și vitraliile cu 
sfinți se aprind de focul lumânărilor, tot trecutul popo- 


501 


rului nostru parcă se adună de pe unde a fost risipit, ca 
să strălucească în odăjdiile lui vechi între străini. In 
catedrala mitropolitană bulgară sfinții și slujba sunt aceeași; 
în capela rusă din spatele Palatului Regal, tipicul ortodox 
neschimbat; dar când preotul român se ivește în ușile 
împărăteşti și vorbește din Sfânta Scriptură în graiul 
nostru, deosebirea se face dela sine. Inchinătorii ceilalți se 
dau unul de-a-dreapta și altul de-a-stânga și noi trecem 
cu viaţa noastră singuri înainte. Biserica, din ortodoxă 
şi răsăriteană, cu limbile ei neînțelese, slavonă sau greacă, 
sub care era să fim înnecaţi, se face românească. Locașul 
de aici Sa ridicat la dorința și cu subscrierile coloniei 
aromâneşti din Sofia, dar a stârnit dela început luarea 
aminte a Regelui Carol I. A ieşit un fel de Domnița 
„ Bălaşa, cu sticlărie de artă și cu cioplituri în lemn trimise 
din țară. Pictorul Artachino, care lucra împreună cu Lu- 
chian, a zugrăvit pereţii şi a pus deasupra noastră scenele 
sfinte cu linii şi în colori cunoscute. În asemenea vecinătăţi 
înviorătoare i-a fost sortit să se închege și să lucreze Insti- 
tutului Român din Sofia. 

Intâiul Buletin, cu cele 300 de pagini de mare format, 
îşi îndeplineşte cu prisosință făgăduelile. Poate că Prefaţa 
lui ar fi pornită să-i deschidă căi prea largi, nu ştiu ce 
împăcare între popoare, în acest Sud-Est european, care 
fierbe fără întrerupere de sute de ani și este și astăzi tot 
aşa de neașteptat şi de neliniștit ca totdeauna, sau O cola- 
borare întinsă a oamenilor de ştiinţă din mai multe țări. 
Aceste rosturi le au, cu urmări mai bune sau mai rele 
alte aşezăminte și puteri, mă gândesc numai la Institutul 
Sud-Est european din Bucureşti, înființat de lorga şi 
Pârvan, cu alte mijloace decât ale Institutului dela Sofia. 
Noroc atât că atunci când s'a trecut la faptă, lucrurile au 
ieșit mult mai bine și dovadă este aproape întreg volumul 
acesta, pe care îl putem răsfoi cu o adevărată desfătare 
sufletească. El va fi tot mai bun și mai căutat în numerele 
lui viitoare, nu în măsura în care se va risipi În probleme, 
altminteri oricât de atrăgătoare și de meșteșugit scrise, 
cum sunt unele chiar aici, dar luate din alte părți, ci în 


502 


măsura în care se va adânci în problemele locului. Pentru 
celelalte colaboratorii vor găsi alte reviste dela noi unde 
studiile lor vor sta întro tovărășie mult mai firească. 
Dacă legăturile dintre noi și poporul bulgar au fost atât 
de vechi și de strânse, o asemenea revistă, aşezată chiar 
în miezul vieții bulgărești și privind-o dinăuntru, are un 
câmp de lucru nesfârșit și numai al ei. Să rămână la el. 
Va fi și ea în câştig și noi. 

Studiul, pe care l-aș pune în mijlocul celorlalte, ca o 
lumânare aprinsă pe masă, este o contribuție de literatură 
comparată: Influențe literare românești în opera drama- 
turgului bulgar Dobri P. Voinicof. Nu este vorba numai 
de un scriitor oarecare, ci de însuși întemeietorul teatrului 
bulgar, care a trăit și a scris în România dela 1864 până la 
1877. Studiul este datorit unui tânăr cercetător, profesor 
la liceul român din Sofia, dar se pare că acum plecat de 
acolo pentru alte însărcinări la Zagreb, d-l Valeriu Che- 
laru. Aflaserăm dinainte, din încercări mai mici ale biblio- 
tecarului Academiei Române, d-l Alexandru Iordan, cine 
a fost Voinicov și de trecerea lui prin raza vieții româneşti. 
Abia astăzi însă, cu pătrunderea în adânc și cu analiza 
critică a profesorului român sofiot ne lămurim întradevăr, 
nu numai despre om, dar despre întâurirea pe care toţi 
aceşti pribegi din anii pregătirii Renașterii Bulgare, și 
între ei s'a aflat scriitori de întâia mărime ca Botev şi 
Vazov, sau scriitori și oameni de gândire politică în același 
timp, ca bătrânul Rakovski și Caravelov, au căutat-o şi 
au căpătat-o din mijlocul nostru. Dintr'o mândrie, pe 
care avem dreptul să n'o mai înțelegem, toate popoarele 
vecine, care, cum era de așteptat, ne-au împrumutat și 
nouă câte ceva, se luptă cu desnădejde ca să arate sau ca 
să nu lase să arate alții că ar fi împrumutat și ele dela noi. 
Voinicov trebuia, în piesele lui și mai cu seamă. în Civi- 
lizația tău înțeleasă, dată pentru întâia oară la Brăila și 
apoi la București, unde a jucat în bulgărește și în faţa 
Principelui Carol, să fi urmat de aproape, în țesătură şi 
în schițarea personagiilor de-a-dreptul pe Molière, iar 
în îmbogățirea limbii dramatice pe Ruși. D-l Chelaru 


503 


dovedeşte, fără putință de răsturnare, că scriitorul bulgar 
cunoştea pe Chiriţa în Iași şi tot teatrul lui Alecsandri, 
răsfrânt până la însușire de personagii, de scene și 
de expresii în opera lui. Elementele franțuzești sunt 
luate dela scriitorii români și până și atitudinea cri- 
tică, de batjocorire a franțuzomaniei şi a formelor fără 
fond. 

Studiul Preotului Dorobanţu « Insemnarea din sbor- 
nicul lovcean și aducerea moaştelor Sfintei Filofteia la 
Argeş», sună ca un crâmpeiu de carte populară, de aşezat 
alături de vieţile unor sfinți intraţi în obiceiurile noastre. 
Partea de cercetare a ceea ce se cunoaște până astăzi la noi 
și îndreptările pe care le cere o mai băgătoare de seamă 
cetire a manuscrisului slavon, înțeles greșit pe alocuri, 
pun într'o nouă lumină faptul acesta destul de încurcat, al 
aflării în acelaşi timp a unei muceniţe Filofteia la Argeș 
și a alteia la Târnova în Bulgaria, luată de acolo și adusă 
nu se ştie când în Ţara Românească. Prin întâmplările 
acelea vechi se strecoară și ființa de legendă a lui Radu 
Negru. Pe drumurile stricate de năvăliri ale Peninsulei 
Balcanice vin încoace la adăpost, nu numai oameni speriați 
cu pas mărunt, dar și sfinți și sfinte, purtate de cete înge- 
teşti. Ca prin nişte zăbrele de fier, prin rândurile de critică 
de texte şi de identificări cronologice, își fac loc raze 
împrăștiate. E păcat că autorul nu le-a strâns întrun 
mănunchiu în chiar numărul de față și vrea răgaz pentru 
un alt prilej. Atunci când toate lămuririle acestea dela 
1300 vor alcătui un tot, ar trebui cetite odată lângă racla 
sântei, în orașul și la mânăstirea lui Neagoe Basarab. 
Sfinţii trebue să aibă și ei aducere aminte și ar fi înduioșetor 
să se audă, pentru întâia oară după atâția ani, istoria 
adevărată, și acolo cu alt crezământ, a micii făcătoare de 
minuni, care ar asculta și ea și ar întări. 

Buletinul Institutului Român din Sofia mai cuprinde 
numeroase alte studii și însemnări vrednice de amintire. 
Ele înfățișază împreună și alături de acelea pe care avem 
dreptul să le așteptăm, un bogat spor de cunoaștere 
întro lume lăsată până la el mai mult în paragină. Iată 


504 


că binele poate veni și de unde îl credeam mai puţin 
cu putință. 


Casa Școalelor are, pe lângă alte rosturi, și pe acela al 
unei Case de editură. Pentru cine ar pune la îndoială 
îndreptățirea lui trebue să spunem că așezământul e dator 
să înzestreze cu cărți bibliotecile școlare, care sunt la sat 
și biblioteci pentru toți. Ele nu sunt mai puţine decât 
12 mii. Până la venirea unei legi a bibliotecilor populare, 
Casa Școaleloz caută să-i ție locul. Cărți se pot și cumpăra, 
scoase de alte edituri, dar se pot și tipări, când cel 
care le întrebuințează are nevoe de câteva sute de mii 
de exemplare pe an și cu un cuprins anume. Iată în- 
dreptăţirea ! 

lau în mână volum după volum din colecția de cărți 
populare. Nimeni nu le putea face mai bine pentrucă 
nimeni nu le simțea mai mult trebuinţa. Aici nici nu putea 
fi vorba, în cele mai multe cazuri, să se ia din altă parte. 
In altă parte nu se găseau. Bucovina și Basarabia s'au 
trezit deodată, după liberare, cu o mare cerere de cărți. 
Bibliotecile avuseseră în deosebi de suferit, sub stăpânirea 
străină, care descoperise, pentru scopuri diavolești poli- 
tice, nu numai că scriitorii cei mai de seamă, pe cari 
neamul și i-a zămislit într’o viață de mai multe secole, 
nu sunt potriviți cu un popor luminat, dar că limba ro- 
mânească e alta decât limba moldovenească. Acele bi- 
blioteci trebuiau înzestrate din nou cu milioane de cărți. 
Bibliotecile erau, în cea mai mare parte a lor, sătești. 
Cetitorii cereau cărți de tot felul, dar mai ales populare. 
Casa Şcoalelor a pus la cale o colecție întreagă de asemenea 
cărți, cele mai multe încercate de lungă vreme, cu o literă 
mai citeață și ilustrate de buni desenatori. 

Uite, de pildă, Alexandria, cu poveştile minunate care 
au încântat pe moșii şi strămoșii noștri. Din loc în loc, 
paginile sunt luminate de miniaturile în colori ale unui 
caligraf dela 1790, Nastase Negrul din Iași, care rămăse- 
seră până acum ascunse și numai la îndemâna unor rari 
cercetători în manuscrisele Academiei Române. Uite un 


505 


Ion Creangă aproape nou, Poveştile întrun volum și 
Amintirile întraltul, cu desenele pline de haz ale Ioanei 
Jargea, şi mai ales cu textul, pentru întâia oară, după 
multă vreme, scăpat de adevăratul dicționar de moldove- 
nisme, cate făcea din scriitor o apariție regională, cu 
neputinţă de înţeles altminteri. Humuleșteanul povestește 
astăzi neîmpiedecat, fără amestecul glosatorilor nepoftiți 
lucruri auzite şi trăite pe malurile Ozanei celei frumoase. 
Basarabenii şi Moldovenii de dincolo de Nistru stau 
împrejur și-l ascultă. Ei n'au nevoie să le lămurească vreun 
târgoveţ ce înseamnă cutare sau cutare cuvânt. Uite Poe- 
ziile populare ale Românilor, culese şi drese puţin de 
Vasile Alecsandri. Reproduceri din Grigorescu le împo- 
dobesc, vreun cioban cu oile, care se poate să fie ciobanul 
şi oile din Mioriţa, sau o fată zâmbitoare, legată la cap, 
care se poate să fie pricina a cinci sute de cântece de dra- 
goste din colecţie. Se vede mai cu seamă de aici cât de 
bine merg împreună cei doi poeți ai ţăranului, unul cu 
condeiul şi altul cu paleta de colori, Alecsandri și-Grigo- 
rescu. Nu mai fuseseră până acum puși laolaltă. Câştigă 
fiecare prin celălalt. Uite Poveştile basarabene ale lui 
Kirileanu, în care două folkloruri își amestecă apele, cel 
românesc vechiu de când lumea sau de când neamul și cel 
al stăpânitorilor vremelnici. Basmele Crivăţului au găsit 
această poartă deschisă pe care să intre, dar nu fără să se 
dedea cu totul după oamenii locului. Aurel Jiquidi le-a 
pus din loc în loc vederile pensulelor lui ascuţite și 
amare. 

Alte cărți, de gândire filosofică sau de critică literară, 
de viață clasică sau de istotie, de literatură sau de artă, 
antologii sau texte vechi în alte limbi și în traduceri 
comentate îmbogățesc cealaltă colecţie, a publicațiilor 
culte. Ele ar fi fost bine primite în orice împrejurări și 
sunt în deosebi astăzi, când tipăriturile se fac mai rare, 
datorită greutăților de tot felul ale clipei, și când ele sunt 
mai cerute şi au mai mare rost. Seria acestor publicații a 
început-o ca un semnal şi ca o așezare în vreme, Etnicul 
Românesc al d-lui Rădulescu-Motru. El a fost cerut 


506 


numaidecât, de şcoli liniștite, care-și văd mai departe de 
lecții în atâtea colțuri de țară, şi de luptătorii de pe front, 
pentru cercurile lor de lectură. A fost ca o izbucnire de 
dorință pretutindeni, să se descopere în meditațiile unui 
cugetătot, cine suntem şi care sunt puterile noastre, cele 
veşnice și adânci. Cărţile luptă şi ele, alături de armele de 
oţel, ca să dea încredere și noui idealuri. Prin fumul 
bătăliilor sunt ca nişte stele călăuzitoare, spre alte tărâmuri, 
mai fericite. 


507 


ŞCOLI ȚĂRĂNEȘTI 


La câteva săptămâni după ce doctorul Ilea dela Ti- 
mișoara, plin de amintirile unui lucru rodnic de ani 
de zile la Sighetul Maramureșului, și-a publicat articolul 
despre Şcolile ţărăneşti ardelene, în revista « Transil- 
vania» a Astrei, ne vine acest volum puternic, « Şcoli 
și cursuri țărănești organizate de Fundaţia Culturală Regele 
Mihai». Este vorba, mai mult decât de încercări, de în- 
temeierea unui nou fel de învățământ. El nu este de Stat 
şi mare nimic obligator. Cine l-a gândit şi l-a luat asupră-și 
au fost cele două mari aşezăminte culturale, care lucrează 
pentru sate, Astra din Transilvania și Fundația Regele 
Mihai în toată tara. Invățţământul cel nou nu cuprinde 
vârsta școlară. Este un învățământ pentru gospodari sau 
cei cari se pregătesc să fie, bărbaţi și femei. Nu este 
un învățământ, ca toate celelalte, care pregătește pentru 
viaţă, ci este un învățământ “chiar de viață. Elevul 
își mută rosturile de acasă, la cursurile scurte pentru 
câteva săptămâni şi la şcolile propriu zise pentru câțiva 
ani, între pereţii sau pe locurile şcolii și trăieşte aproape 
ca înainte sub supravegherea și îndrumarea profesorilor. 
Fiecare muncă din gospodăria lui o face și aici, ca și cum 
mar fi fost întreruptă, dar cu lămuriri și cu îndreptări, 
Ea se luminează pe dinăuntru. Este mai ușoară și mai 
cu spor. Dă o nouă încredere. Este munca strămoșilor 
lăsată moştenire din om în om, dar cu toate îmbunătă- 
ţirile pe care le pune dela ea știința, L-am văzut de atâtea 
ori, pe ascultătorul acestor lecţii, fie la o oră de clasă, 


508 


fie la câmp sau în grajd, la zarzavat sau la pomii din livadă. 
Intâiu se lasă dus, fără să creadă. I se pare că știe el mai 
bine decât sfâtuitorii lui, ce are de făcut. Intre aceste 
munci şi uneltele lor s'a născut și își petrece zilele. Şi 
deodată are ca o tresărire. Stă puţin pe loc nedumerit. 
lată că era ceva ce până atunci nu văzuse! De cutare 
lucru n'auzise niciodată. Pe altul îl strica ori de câte ori 
se apuca, abia acum își dădea seama, pentrucă îl de- 
prinsese greșit și nimeni nu-l făcea cum trebue în tot 
satul. Atunci pornește la treabă cu o adevărată furie. 
este câștigat pentru școală cu trup şi suflet. N'ar pierde 
o clipă, din zori până în noapte. El, care este învățat 
să tacă și să facă, întreabă singur, se uită la celălalt, în- 
cearcă să facă la fel. Cine a zis că țăranul se încăpăţâ- 
nează în deprinderile și îndemnările lui, bune sau rele 
şi că nimic, decât poate secolele, nu este în stare să-l 
urnească din ele? Aici nu este numai dăscălit, când îi 
intră pe o ureche și îi iese pe alta, ci vede și pune mâna. 
Se schimbă cu bucurie, ca de un straiu prea purtat. 
Şcoala țărănească a izbutit să facă această minune tocmai 
pentrucă este numai pentru țăran și pentru trebuințele 
lui. O caută, el care no privește totdeauna cu ochi 
buni pe cealaltă, nu pentrucă nu-i place învățătura, dar 
pentrucă nu i se potrivește. Se învârtește pe lângă ea cu 
neîncredere. I se pare că nu este pentru el și că băiatul 
lui ar câștiga mai mult stând acasă și ajutând la treburile 
gospodăriei. Acolo se pornește dela carte spre viață, 
cu popasuri și cu dureri de drum, care se tot lungește. 
Aici se porneşte de-a-dreptul dela viață, care-i vorbește 
cu alt glas fiecăruia și se ajunge la carte. Şcoala țără- 
nească are și lecţii teoretice, uneori destul de grele; am 
văzut țărani, chiar vârstnici și femei cu mână aspră de 
treaba dela vatră sau dela seceră, luând însemnări, după 
ce li se spunea dela catedră sau li se arăta la tablă. Mi-am 
dat seama atunci că școala lui Grundtvig și a ucenicilor 
lui putea să fie îmbrățișată nu numai la ea, în Danemarca, 
dar și pe malurile Dunării și în Carpaţi, de cei pentru 
cari fusese gândită, nu atât ca o meserie a lucrării pă- 


509 


mântului și a creşterii vitelor, cât ca o îndrumare spre o 
viață nouă, plină de un alt cuprins. Ea presupune școala 
primară şi nu o înlocuiește. Ar putea presupune și școala 
de agricultură, fără să fie mai puţin folositoare și dorită 
Ar trebui să fiţi la o asemenea școală, cum m'am întâmplat 
sau am căutat să fiu eu, în ajunul deschiderii cursurilor 
și să vedeţi pe elevii ei, oameni sdraveni și nu copii, 
flăcăi cari joacă în horă sau bărbaţi la casa lor, cu dăsagii 
pe umeri, venind în căruțe sau cu pasul de drum lung, 
din cine știe ce sat dela o poştă sau dela mai multe. Este 
în toată fiinţa lor o voie bună care te înviorează și pe 
tine. Este țara nouă, care se pregătește să iasă din ce- 
țurile de legendă ale celeilalte. Timpul merge și pentru 
satul românesc. Şcoala țărănească este ca un ceasornic 
mare, pus ca să-l măsoare, în răspântiile lumii. Pentru 
Transilvania, această școală țărănească s'a născut în Ma- 
ramureş. Am pierdut şi leagănul ei. Din aceleași văi 
înalte, cu biserici ascuţite pe măguri, de unde au plecat 
în Evul Mediu formule politice românești, cum a fost 
aceea a descălecării Moldovei prin Dragoș-Vodă, a plecat 
în zilele noastre formula de îmbunătățire a vieții țărănești. 
Ea colindă astăzi tot pământul românesc. Numai Mara- 
mureșul, de unde ne-a venit şi stătea păzită de muntenii 
măreți cu baltage în mâini, s'a prăbușit îndărătul nostru. 
Pentru ţara de dincoace de munţi școala țărănească a 
ieșit din visurile de mai bine ale Fundaţiei Culturale 
Regele Mihai, pe când avea în fruntea ei pe d-l Gusti. 
De atunci ea a mers. Toţi lucrătorii, acum vechi de 20 
de ani la acest lucru, cari ne găseam chemați să dăm 
ființă Fundaţiei şi încercaserăm această școală încă de mult, 
întro altă înfăţişare mai puţin îndrăsneaţă, ne-am pus 
împreună toată priceperea și însuflețirea ca să scoatem 
din ea tot ceea ce știam că făpăduiește și cuprinde. Răs- 
foiesc aceste aproape joo de pagini de text bătut și care 
nu este de vorbe, ci de fapte și mă umplu de bucurie, 
pentru treaba de ispravă care s'a împlinit și de înduio- 
șare pentru oamenii cari au făcut-o cu putință. Nu în- 
seamnă mare lucru că ei nu mai sunt astăzi în Fundatie, 


510 


dintro pricină sau alta, pentrucă au vrut-o înșiși sau 
pentrucă au vrut-o numai împrejurările, nici Mugur, nici 
Culea, nici doctorul Voiculescu, nici Constantin Nedelcu 
şi să zic, nici eu, alături de atâţia alții. Munca noastră 
este aici, cu sufletul nostru în ea, tânără ca tinerețea pe 
care am pus-o toată înăuntru şi pierzând-o astfel de-a- 
pururi pentru fiecare din noi. Am închinat-o satului din 
care àu ieșit sau ieșiseră ai noștri și care este menit să 
împrospăteze mereu și pe. viitor rândurile cheltuite prea 
repede ale cărturarilor și târgoveţilor. Puteam să ne 
depărtăm cu partea noastră pieritoare ca s*o punem în 
slujba altor idealuri; partea nepieritoare rămăsese îndărăt 
în această faptă, care ne ducea mai departe, cum duce 
un zid lespezile de piatră din care este ridicat. 
Volumul acesta aduce numai doi ani, 1939—1940, 
1940—1941, din viaţa şcolilor țărănești. 'Tăria acestei 
școli țărănești, atât în Transilvania cât și la noi, este că 
ea rămâne legată de alte organizații locale, care n”o lasă 
să obosească sau să se întrerupă, despărțământul Astrei 
cu cercurile lui culturale, dincolo de munţi, și căminele 
culturale dincoace. N'avem acum la îndemână numărul 
cercurilor culturale transilvănene, care nu sunt puţine, 
dar putem în schimb, să arătăm după această carte, că 
el a fost de 4570 de unități pentru căminele culturale 
ale Fundaţiei. Este un număr plin de învățăminte, dacă-l 
punem alături de cele 1ș mii de sate câte are țara. De 
fiecare trei sate, unul are cămin cultural. Ceea ce înseamnă 
că puțin mai lipsește să se întindă pretutindeni și să 
îngrijească de sufletul țăranilor, în rând cu biserica și 
cu școala și de neînchipuit fără el ca și fără ele. Nu este 
deloc de mirare atunci că rezemate pe o asemenea orga- 
nizație au putut să se deschidă, în 1938—1939, 392 de 
cursuri și de școli țărănești, cu 19.917 de ascultători și 2969 
de ascultătoare, iar în 1939—40, 365 de cursuri și de 
școli, cu 16.126 de ascultători și 3490 de ascultătoare; 
1489 de învăţători au făcut lecții și lucrări în anul I și 
1234 în al II-lea, dar și 375 și 436 de preoţi, 230 și 197 
de medici de oameni, 119 și 45 medici de vite, 211 și 176 


511 


de ingineri agronomi, 208 și go de agronomi, și așa mai 
departe. Au fost multe în Basarabia, pe care le înnecase 
puhoiul rusesc, au fost în Maramureş și în Transilvania 
aceea despre care suntem siliți să vorbim ca și cum n'ar 
face parte din trupul nostru, și au fost în Dobrogea nouă, 
pe întinderile iubite ale Caliacrei și ale Durostorului. 
Unele din ele au fost puse la loc, în pământurile care 
ni s'au întors, celelalte așteaptă. 


Viştea de Jos este un sat pe Olt, din apropiere de 
Făgăraş. De aici a plecat în lume la 1835 scriitorul Ion 
Codru Drăguşanu. Oamenii știu să arate și astăzi telul 
din curtea școlii, sub care ofițerul grăniceresc l-a certat 
atât de rău încât l-a săturat pentru totdeauna de cătănie. 
A doua zi pornea peste munte în țară, la Câmpulung. 
Regimentul de graniță al Mariei Tereza pierdea un om, 
dar literatura română câştiga un isteț mânuitor de condeiu, 
care n'avea nevoie de mai multă înzestrare, ci numai 
de mai mult noroc, pentru ca să-și aibă un loc în cele 
dintâi rânduri. Intru prin clase și dau ocol pe dinafară 
întregii clădiri. Mă aşteptam să văd un perete pe o placă 
de piatră şi pe ea amintit acest fapt. Nimeni nu s'a gândit. 
Localul de şcoală în care am intrat a fost ridicat abia 
pe la 1870. Celălalt, unde a învăţat Ion Codru și a dus 
ani de zile dorul celor de acasă, din satul dela 5—6 kil-o 
metri spre munte, Drăgușul, s'a dărâmat de bătrâneţe. O 
grămadă de cărămidă și moloz se mai vede întrun colț. 
Copiii se joacă în recreaţie, aruncând unul întraltul cu 
pietre luate de acolo și nu-și dau seama că parcă ar arunca 
atunci cu oase dintr'un mare mort. Biserica seamănă cu 
Catedrala mitropolitană din Sibiu, cu două turnuri în 
față de-a-dreapta și de-a-stânga intrării și cu o turlă 
largă şi înaltă îa mijloc, mai mult o cupolă barocă decât 
una bizantină. Două rânduri de brazi o închid întrun 
pervaz aproape negru și o înconjoară de o oarecare 
mâhnire. Această căutare a stilului bizantin monumental, 
luat dela obârşie și peste formele de trecere căpătate în 
Ţara Românească, putea să însemne în fața bisericii unite, 


512 


Planşa 77 


Aviatorul Nicu Polizu-Micşuneşti 


Emanoil Bucuța: Pietre de Vad, IV 


Emanoil Bucuţa: Pietre de Vad, IV 


Planșa 78 


Foto Ţaţu 


Rotonda din Cișmigiu a scriitorilor 


Emanoil Bucuţa: Pietre de Vad, IV Planşa 73 


Mihai Eminescu, de J. Jalea Foto Țaţu 


Planșa 8o 


Emanoil Bucuţa: Pieire de Vad, IV 


(oF61_utp mpminmərno gəpurentp) apan 3p TIUoPA Up ISMS [Hazip 


Emanoil Bucuţa: Pieire de Vad, IV 


Planșa 81 


T 


Foto 0, N 


Sală din Muzeul de Artă Religioasă din Bucureşti 


Planșa 82 


Emanoil Bucuţa: Pictre de Vad, IV 


ap, 


y Kas 
AT 
d F 


a [n a dž 


MENJS EWO, Mzn ui 


DIEIUL ƏP YLES 


Emanoil Bucuţa: Pietre de Vad, IV Planșa 83 


Foto Val. Pușcariu 
Fresce pe peretele de afară al bisericii din Porcești, judeţul Sibiu 


Emanoil Bucuţa: Pietre de Vad, IV Pianșa 84 


Cusătură românească 


Planşa 85 


Vad, IV 


Emanoil Bucuţa: Pietre d 


E 


(TUIS HOP) uepoequrez eoo 


BATA vena a 


ME 


“Stie = 


i aracă 


Emanoil Bucuța: Pietre de Vad, IV 


Planșa 86 


Foto O. N. J 


Sală din Muzeul Simu 


care se apropia de Roma până şi în arhitectură, o încer- 
care mândră de deosebire și de depărtare. Cine a stat 
înaintea bisericii dela Siseşti, zidită după pilda Sfântului 
Petru dela Roma de Popa Vasile Lucaci, încă sub Unguri 
şi ajunsă acum din nou sub ei și a pus-o în minte alături 
de catedrala mitropolitană dela Sibiu, cu amintiri de 
Sfânta Sofia dela Constantinopole, nu se poate să nu fi 
avut numaidecât acest gând. Ce e mai ciudat, e să în- 
tâlnești și aici în Viștea, ca la Făgăraș și în alte părți, 
biserici brâncovenești, din timpul lui sau făcute de Domnul 
prea creştin, astăzi luate în stăpânire de Uhniţi și pline 
de rugăciunile și de cântecele lor. Constantin Brânco- 
veanu a dus atunci, la 1700, lupta împotriva Unirii și 
bisericile care-l aveau pe el diept ctitor, cu făptura lui 
văzută sau nevăzută amestecată cu sfinții, ar fi trebuit 
lăsate ortodoxiei. Cum n'am înțeles, înțelegând altfel 
toată munca de organizare proprie a bisericii unite, ce 
a căutat să-și însușească o mânăstire ca Prislopul, în- 
fiinţată de Nicodim, călugărul venit la 1350 dela Muntele 
Athos și după cele mai curate și mai vechi datini răsă- 
ritene? M'am întrebat de câte ori am fost la această 
sihăstrie haţegană, de unde se vede Retezatul, de ce nu 
izbuteşte să trăiască de o viață adevărată, cu toată grija 
care i se arată şi desele schimbări de conducere, şi n'am 
izbutit să aflu altă deslegare, decât aceasta, a ruperii de 
tulpina ei dela început. 

Am fost zilele trecute în Viștea, pe unde drumurile 
mele mă mai purtaseră și altă dată, ca să văd la lucru 
Şcoala țărănească de acolo. In Transilvania lucrează pe 
timpul iernii două mănunchiuri de ascmenea școli: unul 
al Astrei și celălalt al Fundaţiei Culturale Regele Mihai. 
Cine trece, fără să le cunoască, prin orașele şi satele de 
dincolo de munți, în care sunt adăpostite cel puţin -o 
lună din an, scapă cea mai nouă cale de îndrumare a 
țărănimii spre o altă viață. Atât un aşezământ cât și 
celălalt ar trebui să facă din aceste școli, descoperite, 
înființate și întreţinute de ele, dacă nu un obiect de pro- 
pagandă, un izvor de încredere. N'avem atâtea, în nişte 


513 


33 


zile de sbucium și când viitorul ne rămâne zăvorit, ca 
să le ţinem ascunse. Satul în aceste școli, al căror program 
este numai el, se luminează deodată. Il vedem nu numai 
noi, cei de afară în această lumină, dar și locuitorii lui, 
cari înainte îl alcătuiau, așa cum îl primiseră dela strămoși, 
fără să-l pătrundă totdeauna decât tulbure. Ne-am văietat 
de atâtea ori că școala pentru toți e prea asemănătoare 
şi de aceea rămâne pentru unii fără destul răsunet, de 
oarece nu se găsesc ei, cu grijile lor, în ea. Au fost chiar 
pedagogi cari au îndrăsnit să spună că aceasta e pricina 
ncîmbrăţișerii, bunăoară, de către sat a școlii, cu aceeași 
râvnă cu care i-a fost dată. Iată în sfârșit o școală numai 
a lui, făcută numai din ce-i pasă ţăranului! Pe aceasta 
o caută și o vrea. Vine, ca aici la Viștea, cu merinde în 
dăsagă pentru o săptămână sau pentru mai mult și se 
duce, ca să şi-o împrospăteze, pe jos, la zece sau la douăzeci 
de kilometri, până în satul vecin, unde îşi are sălașul. 
Lucrează singur la căruțărie sau la alt meşteşug de gos- 
podărie sătească, până noaptea, în afară de orele de curs. 
Işi face caete de însemnări, pe care le ia cu el acasă şi 
în care caută la nevoie. M'am oprit, pe drumul dela 
gară în sat, la o casă de margine, mare și tăcută cât nişte 
clădiri mânăstireşti. Ca un duh al ei mă întâmpină doi 
flăcăuași, în cojocele înflorite. Tac și mă privesc. Mă 
judecă. Sunt din Corbi, un sat dintre ape. Unul e mai 
frumos decât celălalt, cel dintâiu Bărbat, ca în cronicile 
descălecării, cu nume de voevod, mai negricios şi mai 
îndesat, cu o mare putere adunată în el, și al doilea, 
Opriş, alb şi subţire ca o fată, ciobănel din Mioriţa. 
Le vorbesc de satul de pe râul Doamnei, Corbi, și cu 
adaosul lui Corbșori, de unde am pornit odată peste 
Munţii Făgăraşului, pe la Vârful Căpăţânei și Urlea, ca 
să cobor aici, în Țara Oltului. Pe același drum încolo, 
pe care am venit eu încoace, au mers în alte secole oameni 
dela ei din sat ca să se așeze între noi, cu portul de acasă, 
cu obiceiurile, cu graiul și cu numele, pe care le-au păstrat 
neschimbate până astăzi. Am cetit întro carte de curând 
ieșită, că aceşti Corbi şi Corbşori din Muscel ar fi fost 


514 


întemeiați de Mărgineni pribegi, din părțile Sibiului. 
Acesta e aproape un furt făcut în paguba Făgărăşenilor. 
După cum Rucărul lor de aici, din Ardeal, lipit de Olt, 
pe celălalt mal, drept, are legături cu Rucărul dela noi, 
la fel și Corbii. Să se ducă odată să-l vadă. Le ajung patru 
zile sau cinci, dacă vor să petreacă una între oamenii 
de acolo. Ei mă ascultă amândoi și-și saltă din când în 
când a luare aminte, șuba pe umeri. Sunt la școala țără- 
nească și le fac, fără să mă fi gândit, o lecţie de istorie 
locală. Casa aceasta mânăstirească, plină de încăperi tai- 
nice în jurul unei curți dintre ziduri, cu atelierele într’o 
parte, cu sălile de clasă, cu dormitoarele și cu lăptăria 
de cealaltă, este localul acelei şcoli. Puţină zăpadă s'a mai 
păstrat pe streașină. E ca o coloare a anotimpului, când 
ea se deschide. Iar de pe prag se văd în zare, înalți până 
în cer, toţi Munţii Făgărașului. 

La gazda mea, unde am fost dus pentru o scurtă 
odihnă, mă credeam numai într”o casă oarecare de oameni 
bucuroși de oaspeţi. Dar se vede că așa este urzită această 
Transilvanie a noastră, să aibă oriunde te întorci sau 
te aşezi, colțuri de istorie. O adevărată arhivă necunoscută 
s'a desfășurat înaintea mea. Am cetit, în foile ei trase 
la o mașină de multiplicat, Gazeta Neamului Românesc a 
Românilor Transilvăneni, retrași în Siberia și trebuind 
să călătorească împrejurul pământului ca să poată ajunge 
din nou acasă. Era în războiul celălalt, la 1919. Noi 
aveam de mult pacea, pe când ei călătoreau mereu cu 
arma gata și cu spatele la vetrele cele dragi. Rusia n'a 
ştiut să ne fie niciodată prielnică. Nu mai ţin minte cât 
au întârziat ai noştri în Ircuţc, dar le văd gazeta pe care 
au scos-o acolo, ca să le ţie de urît și ca să-i îmbărbăteze, 
bogată în ştiri și focoasă ca Neamul Românesc celălalt, 
dela Iași, avut înaintea ochilor ca îndreptar iubit} Cetesc 
tare un articol, ca şi cum aș vrea să-mi sune în urechi, 
cu glasul de atunci. Este ceva între Nicolae Iorga și 
Octavian Goga şi este ceva de cărți sfinte. Graiul nostru 
ne însoțea pe drumuri de primejdie, pe care nu mai mer- 
seseră de ai noștri decât în vremurile de demult, ca sol 


515 


339 


al Țarului dela Moscova, Marele Nicolae Milescu, iar 
mai dincoace, țăranii Moldoveni mutaţi din așezările lor 
dela Ştefan cel Mare și mai dinainte, tocmai pe malurile 
Amurului, ca să li se piardă cu încetul urma. A fost ca 
un fel de expediţie românească a celor zece mii, căreia 
nu i-a lipsit decât un Xenofon, ca să se facă istorie și 
so întreacă pe cealaltă în înţeles, așa cum a întrecut-o 
în orizonturi. Omul la care am tras, a făcut parte din 
acea expediţie și a păstrat cu evlavie, pentru vreun istoric 
a] viitorului, toate aceste însemnări și numere de gazetă, 
scrise sau înmulţite de el, cu o cerneală spălăcită ca o 
privelişte siberiană. Il acopăr de întrebări, dar nu-l ascult 
cât se cuvine. Mintea colindă singură, pe când omul 
vorbeşte, Istoria războiului unirii noastre nu s'a scris 
încă. Atâţia luptători de basm, cum sunt aceștia din 
Neamul Românesc dela Ircuţe și cum mai sunt şi alții, 
pe cari i-am văzut alergând din zece țări deodată în 
vagoane de marfă deschise și îmbrăcate cu brad, pri- 
zonierii liberaţi și voluntarii pentru desrobirea Transil- 
vaniei şi la cucerirea Budapestei, nu i-am văzut nicăiri 
zugrăviți cum aveau dreptul. A fost poate prea mult 
vorba în cărțile scrise până acum de acţiunea diplomatică 
oficială și de campania dusă după toate regulele mili- 
tare. Cealaltă mobilizare din adâncuri şi partea de minune, 
poporul tot din acele zile şi moştenirea de demult, mau 
vorbit destul. Le ascult în această casă de învățător de 
țară. El face parte din ele şi nu ştie să povestească, ci 
numai să înfioare şi să lumineze deodată, ca un fulger 
din senin. Războiul de astăzi, războiul nostru, nu este 
decât un războiu pentru “apărarea acelei Uniri, întreagă, 
aşa cum a fost făurită atunci, din visuri seculare şi din 
sânge. 

Viştea sa umplut de soare. E Duminecă și întâia zi 
de primăvară. Munţii se desfac din ceață și stau ca un 
chivot de argint, cu piscuri și tugùiuri la zarea dinspre 
Miazăzi. Şapte flăcăi se aleg din lumea strânsă din toate 
casele şi de pe toate ulițele, ca să joace pentru mine jo- 
curile care au făcut faima satului. Sunt toți voinici și 


516 ` 


sprinteni, cu bocanci cu potcoave și colți cari bat bine 
podeaua, cu cioareci de iarnă, cu cojocăle strânse pe 
trup și cu căciuli albe în cap. Se așează în cerc și la în- 
tâiul chiot de vioară își încep salturile și fuga lor măsurată. 
Palmele lovesc din sbor călcâile. Vătaful îi înferbântă 
cu strigături, din care unele sunt ticluite pe loc şi anume ` 
pentru prilej. Este partea totdeauna nouă 2 acestor că- 
lușari dela Stockholm. Romul Vuia i-a luat cu el într”o 
călătorie de propagandă în Suedia și i-a arătat acestor 
falnici urmași de Goţi, cari au locuit sute de ani prin 
părțile noastre și priveau uimiți, ca și cum și-ar fi adus 
aminte de alte timpuri. Le-au fost dragi dela început 
și i-au dăruit ia plecare cu răsplata cea mai mare. Treceau 
pe străzi în ceată sau pluteau pe multele canaluri, fără 
ca Stockholmezii să întoarcă la ei capul. Işi zâmbeau 
numai, când se întâlneau. Puteau să creadă că sunt o 
seminție de ai lor, ieșită din casele de bârne din Skansenul 
de pe Gruiu, ca să se plimbe printre oamenii de astăzi 
și să se întoarcă, la căderea serii, în bârlogul dela Muzeu, 
pentru alte câteva sute de ani. Cu mine vorbesc fără 
sfială de tot ce au văzut în țara dela Miazănoapte, ca 
de un lucru dela sine înțeles. Nu-și pierd chiar atât 
de ușor cumpătul. Eiau mândria lor de oameni de 
munte, cari privesc și ascultă, fără să se piardă. Iar când 
zâmbesc, o ţară întreagă dela Miazănoapte se luminează, 
ca şi cum ar fi pornit sloiurile sub lumina soarelui. Acum 
ne-am urcat în căruța plină de fân, pe scaunul cu leagăn 
şi pornim pe plaiu, petrecuți de chiote. Alte sate ne 
aşteaptă prin văi sau îndărătul pădurilor. Le cunoaștem 
de pe drum, după turlele bisericilor. Caii aleargă, parcă 
ar merge ca să nu mai ajungă niciodată, prin ţara fără 
popasuri, pentrucă este făcută numai din amintiri, a 
strămoșilor. Munţii se apropie și se arată tot mai pră- 
păstioși. Grăbim spre ei. Au să se deschidă poate și să 
ne cuprindă, în peșterile lor de aur și de pietre scumpe, 
căptușite cum au rămas, dela un capăt la altul al Car- 
paţilor, de comorile lui Decebal. 


517 


CU PUȘCA ȘI CU CONDEIUL 


Sunt așezat cu rosturile mele în lume ca la o strungă, 
pe unde foarte mulți trebue neapărat să treacă. N'am 
decât să întreb ca să aflu, ce se petrece la Apus şi la Răsărit, 
la Miazănoapte și la Miazăzi. In cele mai ascunse sate 
de pe coastele Munţilor Apuseni sau dela malul mării, 
de pe Nistru sau din câmpia Banatului, știu ce gândesc 
oamenii, dacă au avut porumb sau cartofi destui astă 
toamnă, dacă copiii au opincuțe ca să vie la școală, dacă 
mai merg și alții decât babele la biserică. Se găseşte o casă 
acolo, în mijlocul celorlalte, care caută cu ochii ei mati 
la tot ce se întâmplă și se pricepe să povestească. Sunt 10 
sau 12.000 de asemenea case în toată țara şi aproape 
şo.00o cei ce le gospodăresc, o școală aici și alta peste 
deal, un învățător la una și doi, trei la vecina ei, oriunde 
își poartă cineva paşii, din graniță în graniță. Când se 
mișcă ei spre noi, mânaţi de o treabă sau de alta, sunt ca o 
hartă vie a României, care se desfășoară încet și cu ne- 
sfârşite amănunte înaintea noastră. Harta aceasta vorbeşte 
şi dă de gol un suflet, pe care nu știam altfel unde să-l 
descoperim. Oamenii cred că nu ţi-au călcat pragul decât 
ca să-ți ceară niscaiva lucruri de trebuință pentru învă- 
țământ, în singurătatea unde au fost trimişi să lucreze, 
şi nici nu bănuie că lasă îndărăt mult mai mult decât iau cu 
ei. Ferestrele, prin care şcoala privește satul, sunt la noi 
în odae. N'avem decât să ne uită 

Ii cunoșteam pe învățători din timp de pace. Când 
eram obosit și simțeam că-mi pierd încrederea, plecam la 


518 


întâmplare, la vreuna din aceste școli de ţară. Uneori le 
înconjura viscolul, șuerând și cu ace de ghiață. N'am să 
uit niciodată cum am intrat într'o iarnă în școala din 
Mumcil, un cătun dintre Balcic și Teke. Ne abătuserăm din 
şoseaua cea mare cu o trăsură cu cai, ţinusetăm un drum 
negru de câmp, mai căutaserăm în dreapta și în stânga, 
dar nu-l găseam. leșiserăm până la creasta de unde se vede 
în fund Marea, ca o liniște albastră. De întrebat pe cineva, 
n'aveam pe cine și tocmai întorseserăm să plecăm, când 
am auzit niște chiote de copii. Ne-am luat după ele și am 
dat la doi paşi de un pâlc de colibe, adăpostite într”o 
scobitură. Dacă mar fi fost o așezare tătărască, am fi 
zis că sa cuibărit acolo de teama Turcilor. Poate numai 
de a vântului, care încerca să ne răstoarne și pe noi și 
spâlțâia colibele, parcă venise anume ca să le ia cu el. 
Copiii fuseseră lăsați puțin afară, între ore, cu niște căciuli 
albe dintro oaie întreagă, și izbucniseră numaidecât în 
legea lor. Ei ne “puseseră pe cale. Când ne-au zărit au 
tăcut ca la poruncă și s'au strâns împrejurul nostru. 
Speriat de tăcere, a ieșit și învățătorul, care s'a luminat tot 
atunci la faţă, bucuros de oaspeţi. N'avea decât o singură 
sală de clasă, pentru cei patru ani. Un rând de bănci era o 
clasă, alt rând altă clasă. Unii din școlari lucrau teme date, 
alţii ascultau sau dădeau răspunsuri. Cât am stat înăuntru 
s'a arătat și soarele. Cădea cu lumina lui, când pe o clasă, 
când pe cealaltă. Era ca învățătorul, care lăsa sau scotea 
din umbră, după voe, acum pe unii, acum pe alții. Tre- 
cerea lui se vedea, dela cei mai mici, încă neîmlădiați, ca 
nişte iezi zburdalnici, cu ochi de râs și de ștrengărie, și 
până la cei mari, luători aminte și simțiți la locurile lor. 
Dacă ar fi fost fiecare în încăperi deosebite, ne-am fi 
dat mai greu seama. Printre Tătărașii vechi, erau mulți 
Aromânași. Ridicau mâna smucit, ca să spună că știu, 
ca și cum ar fi aruncat cu praștia. Era o lume nouă acolo, 
la care frământa învățătorul, ca un lucru dela sine înțeles, 
până când alt vânt, mai năpraznic decât cel ridicat din 
Mare, s'a învolburat odată și a smuls școala aceea și pe 
puii de Aromâni cu ea. In școala din Mumcil, ridicată 


549 


de noi și unde nu era altă casă de zid, trebue să răsune 
astăzi o limbă străină. Hărțile pe care le aduseserăm noi, 
au căzut din pereți, împreună cu granițele pe care le 
arătau. 

Astăzi, în timp de războiu, cei mai mulți învățători 
sunt pe front. Le caut și acum școlile, ca să văd ce fac în 
lipsa lor. Scriu, de acolo, de unde sunt, şi întreabă cu 
dragoste şi cu grijă, dacă se țin cursurile, dacă vin copiii, 
dacă s'a făcut și anul acesta cantină școlară. Dau sfaturi 
învățătoarei, care le ţine locul. Uită uneori să scrie acasă, 
dar nu uită să scrie la școală. Am fost zilele trecute întrun 
sat din Transilvania. Era înainte la 400 de kilometri de 
graniță și e acum numai la 14. De pe dealul din marginea 
satului se vede în altă țară. Am ajuns dimineața după ro 
şi am intrat de-a- -dreptul î în clasă, fără să apuc să stau de 
vorbă cu cineva. Mai fusesem pe acele locuri și copiii 
mă cunoșteau. De rândul acesta m'au primit, cum mi 
s'a părut, cu oarecare răceală. M'am așezat în banca din 
fund și i-am lăsat să-și vadă mai departe de treabă. Dar 
lecţia nu voia să meargă. Invăţătoarea șovăia și ea. Copiii 
întorceau mereu capul la mine și uitau să răspundă. 
Așteptam şi nu înțelegeam. Atunci femeia s'a scuturat 
ca de-o povară, şi-a sculat clasa în picioare și i-a zis: — Să 
arătăm oaspelui nostru colțul eroilor! Fiecare școală 
primară şi-a așezat întrun perete vederi din războiu şi 
alte amintiri, care să-i vorbească despre vremea de vitejie 
şi de cumpănă de astăzi. Şcoala mea avea și ea un ase- 
menea perete, pe care îl văzusem alte dăți. Lucrurile de pe 
el se înmulțiseră însă cu două și am rămas și eu de piatră, 
ca toată clasa, înaintea lor. Intre scenele de luptă şi chi- 
purile de conducători de State sau de oști, se găsea o 
scrisoare deschisă, îmbrăcată în tricolor şi fotografia unui 
ofiţer. M?am dat aproape să le văd. Nu-mi credeam ochilor. 
In același timp, îndărătul meu a izbucnit un mare hohot 
de plâns. Nu m'am întors la el. Trebuia acum să mă țiu 
ca să nu fac la fel. Invăţătorul căzuse la un atac, undeva la 
marile ape din stepele rusești. Scrisoarea lui, în care în- 
treba de şcoală și de școlari, sosise după ce venise vestea 


520 


că nu se mai află printre cei vii. Era ca o solie din lumea 
de dincolo, de unde ar mai fi putut să fie trimise și altele. 
Cel din urmă gând al omului fusese la catedra și la copiii 
lui. Nu s'a mai ţinut lecţie în. ziua aceea, dar pricina era 
o lecție mai adâncă decât ar fi putut să fie orice lecţie 
de carte. Ne-am dus cu toții sus pe deal, casă ne uităm 
de acolo în altă țară, și ştiam, copii și oameni mari, că 
învățătorul se afla şi privea alături de noi. 

La acest loc, unde îmi petrec zilele, se prefiră fără 
întrerupere învăţători. Unii sunt, ca totdeauna, în straele 
de acasă, dar alții sunt în uniformă. Nici nu mă dumiresc 
numaidecât cine mi se opreşte înainte, bătând călcâile. 
« Am onoarea să mă prezint locotenentul Spulber Vasile, 
din regimentul opt grăniceri, compania a treia». Au uitat 
că sunt oameni ai şcolii și că vin la Ministerul lor, ca să 
facă o cerere. Odată cu haina, au luat și firea şi vorba 
soldatului. Sunt numai în treacăt aici, între plecarea și 
întoarcerea la unitate. Capătă câteva zile învoială, ca să 
se ducă la ai lor. Au pornit dela Volga, acum patru sau 
cinci zile, călătorind pe tancuri sau în trenuri încărcate. 
Au totdeauna pe cineva drag, întrun sat la celălalt capăt 
al ţării. De atâtea ori le-ar fi mai de-a-dreptul dacă n'ar 
trece prin Bucureşti. Nu pot să se ţie să nu dea întâiu pe la 
noi, ca să ia ceva pentru școală, niște tablouri de istorie 
sau de științe naturale, corpuri geometrice, hărți geogra- 
fice, cărți pentru copii și pentru sat. Nu vor să se ducă la 
școală cu mâna goală. Școala e pentru aceşti oameni, cari 
au fost în locurile unde se sparg împroșcând moarte 
granatele, ca o ființă dragă. Intâiul lor gând este la ea. 
Pe unde au fost, ori ce câte ori au intrat întrun sat, au 
alergat la școală. Știu să-mi spună, de ce au găsit acolo. 
Eu mai știu din cărți sau dela alți'oameni, trimiși anume `ò 
ca să cerceteze organizarea și înzestrarea învățământului 
din ţara duşmană, şi pot să-i întregesc sau să-i îndrept. 
Sunt însumi înconjurat de manuale aduse dela şcolile, 
mai cu seamă cele moldovenești, și de material didactic 
luat de probă de peste Nistru. Vorbim ca niște cunoscători. 
Mă uit la ei, cum stau în fața mea în haină de războiu și 


521 


se înfierbântă pentru probleme pedagogice, uită că nu 
trăiesc decât în răgazul de-o clipă dintre două lupte, și 
sunt numai oamenii meseriei și menirii lor. Imi pare rău 
că nu-i pot întrerupe ca să le strâng mâna și să le mărtu- 
risesc deodată cât îmi sunt de dragi. Mă tem că nu m'ar 
înțelege. Li sar părea, te pomenești, o dulcegărie de bipezi 
dela partea sedentară, răsfățați de belșug și de lipsă de 
mişcare. Se încarcă singuri cu pachetele pe care le primesc, 
atunci când ar putea să lase să le fie trimise cu trenul, și 
pleacă veseli, poate pe drumuri fără întoarcere. Se pregă- 
tesc să urce, ca în acel sat din Transilvania, în colțul 
eroilor, pe care și l-au înjghebat împreună cu școlarii lor. 


A ieşit în limba germană și italiană răspunsul pe care 
d-l Nistor, fostul profesor și rector al Universităţii din 
Cernăuți, l-a dat memoriului ucrainian, înaintat încă din 
Septemvrie 1941, reprezentanţilor de autorități germane 
din capitala Bucovinei. Ar trebui să traducem vorbă cu 
vorbă acest răspuns, ca să putem da o părere, atât de 
grozăvia din cererea Organizaţiei naționaliștilor ucrainieni 
din Bucovina și Basarabia, cât și de temeinicia dovezilor 
aduse împotriva. Ne vom mulțumi numai cu o fugară 
punere în lumină. 

Cunoaștem de mult, încă din zilele stăpânirii austriace, 
care ea a făcut cu putință aceste visuri nebune, planurile 
de împărțire, dacă nu de înstrăinare în întregime a 
Bucovinei. Pământul cuprins între Nistru, Ceremuș și 
Suceava ar fi o prelungire a câmpiei ucrainiene. Orice 
hartă spune altceva, celui care se pricepe so cetească, și 
mai cu seamă orice drum prin acele învzrzite ţinuturi. 
Am umblat de atâtea ori, pe toate cele trei văi, dela Vatra 
Dornei până la Câmpulungul de pe Ceremuş și dela 
Cosmeni sau Coţmani până la Siret, prin Storojineţ ȘI 
Rădăuţi, și n'am întâlnit nicăieri o asemenea legătură cu 
Galiţia vecină. Bucovina se leagă numai de Moldova, 
din care face parte. Populaţia ruteană, care s'a scurs din 
miazănoapte mulțumită stărilor din marea proprietate po- 
loneză și politicii austriace, de slăbire a unui popor din 


522 


împărăție prin altul, este de curândă vreme și primită 
ca oaspe, întrun pământ ei străin. Orașele bucovinene 
sunt înființate de Români, iat așa zisa limbă ucrainiană 
întrebuințată de Domni și de biserică, nare cu ea nimic 
și este slavona dela Curtea, atât a Ţării Românești cât și a 
Moldovei. Tot cu atâta îndreptăţire Bulgarii ne cred, în 
ceasurile lor de bunăstare, Bulgari, şi Sârbii Sârbi. Cele 
trei popoare slave ar trebui să se înțeleagă întâiu între 
ele ca să știm în sfârșit căruia din trei ar fi să-i cădem 
zestre. Nu mai vorbim de primejdia îmbucătățirii unor 
provincii, care, atât din punct de vedere geografic pe 
cât din punct de vedere istoric, alcătuiesc un tot. Jumătatea 
trecută, prin voia împrejurărilor și nu prin învoiala țării, 
uneia din părți, o cere de-a doua zi și pe cealaltă. Cei cari 
se trezesc astfel că o cer, ca să-și apere partea luată pe 
nedrept, nu sunt stăpânii adevăraţi de ieri, ci tocmai 
ceilalți. Noi, Românii, dacă socotim și Bucovina și Basa- 
tabia, împărțite la 1940 şi 1856, dar întoarse cu puterea 
în 1941, sângerăm din cinci asemenea răni, dela intrarea 
Dunării pe pământ românesc, până la țărmul mai cald al 
Mării Negre și la podișul brăzdat de văi al Transilvaniei. 
Să nu ni se vorbească de judecăţi ale lui Solomon, cu sabia 
care taie în două făpturi vii. Trebue să ne punem toate 
puterile pentru ca provinciile noastre cele mai dragi să ne 
rămână întregi. 

D-l Nistor cercetează şi respinge rând pe rând cele 12 
puncte ale Memoriului anonim, cu aceeași liniște științifică, 
de om stăpân pe dovezile lui. O singură dată supărarea 
dă pe dinafară şi înfierează, când redactorii acestor urzeli 
nu spun nici mai mult nici mai puțin decât că fruntașii 
Românilor din Bucovina și-au părăsit pe ai lor și pământul 
tării, trecând în timpul războiului din 1914 în România. 
Această plecare, nu din drepturi, ci pentru scăparea vieții, 
s'a făcut însă tocmai de răul semnătorilor acestui Memoriu 
şi al celor în numele cărora cred că vorbesc, rând pe rând 
mari Ruși sau mari Austriaci, după cum o armată sau alta 
năvălea în Bucovina, şi pârând pe Români și unora și 
altora. Trebue o îngăduință întradevăr românească pen- 


523 


tru ca asemenea memoriu să fie cu putință între noi, de 
oameni cu cari ne lovim pe stradă și au slujit la toți 
stăpânii, vânzându-i fără păsare pe fiecare. Mi-aduc aminte 
că urma acestor uneltiri am găsit-o întrun sat de pe 
Ceremuș, acum câţiva ani, și am făcut atunci haz. Recu- 
nosc în fața acestui Memoriu, că trebuia făcut altceva. 
La Recensământul trecut, populaţia huţulă de acolo, niște 
munteni de treabă, cari habar m'aveau de planurile națio- 
naliştilor ucrainieni din vale, ascultând de un cuvânt de 
ordine de peste hotare, a dat declaraţii de naționalitate 
întradevăr de haz. Agenţii recenzori erau trei: preotul, 
învățătorul și notarul. Cele scrise în dreptul fiecărui lo- 
cuitor erau părerile. lor, nu ale locuitorilor. Treimea de 
populație căzută în seama preotului s'a declarat rusă. 
Preotul, care după mărturisirea lui e Român din tată în 
fiu, dar ieșit teolog din școala ruteană, s'a trecut el însuși 
Rus. Aceasta înfățișa o propagandă politică. Treimea în- 
credințată învățătorului a ieşit ruteană. Altă propagandă 
politică. 'Treimea notarului s'a declarat huțulă. Erau adică 
un pumn de oameni lucraţi de trei propagande deosebite 
şi trași de aceea în trei părți. De s'a putea vorbi măcar 
de o mutare a acestor populaţii rutene, așa cum ne gândim 
să aducem noi în Basarabia pe Moldovenii de peste Bug, 
dar destui membri ai ei sunt Români desnaționalizați. 
Unii, ca preotul din satul de pe Ceremuș, nici nu și-au 
părăsit limba strămoșească și amintirile. 

Găsesc în versiunea germană o greșeală de traducere, 
care strică înţelesul. Zice întrun loc d-l Nistor: « In faţa 
acestei stări, cărturarii români, denunțaţi de memoriul 
din 1ș Septemvrie 1941 și puși astfel între ciocan și nico- 
vală, nu puteau să facă altceva, decât să fugă în România». 
E vorba de refugiul din 1914—1918. Versiunea italiană 
e bună și din ea luăm înțelesul cel adevărat, pentrucă 
textul românesc nu-l avem: « Dinanzi a questa situazione, 
posti fra Pincudine e il martello, che cosa avrebbero 
potuto fare gli intellettuali romeni, denunciati nel me- 
moriale di 15 Settembre 1941». In. schimb versiunea 
germană păcătueşte: « Angesichts dieser Lage konnten 


524 


die rumänischen Intellektuellen, nachdem sie durch die 
Denkschrift vom 15 September 1941 denunziert waren 
und sich jetzt gewissermassen zwischen Hammer und 
Amboss befanden, nichts anderes tun, als sich nach Ru- 
mänien zu flüchten». Adică, Komânii bucovineni, abia 
după ce fuseseră denunțați prin memoriul dela 15 Sep- 
temvrie 1941, ar fi fugit în România în 1914! A fost o 
scăpare din vedere, din distracție, a traducătorului. 

Răspunsul d-lui Nistor vine la timp şi înseamnă o 
mare faptă națională. Toți Românii stăm îndărătul lui. 
Ne-am învățat să privim Bucovina ca pământul lui Ştefan 
cel Mare şi Domnul s'ar putea, după obiceiul lui, auzind 
ce se pune la cale, să scoată sabia și să ţie scaun aspru de 
judecată. 


525 


ROMÂNII DIN STRĂINĂTATE ȘI ROMÂNII 
DIN ŢARĂ CĂLĂTORI 


Expoziţiile de artă populară românească, pe care Mi- 
nisterul Propagandei le trimite în diferite țări ale Europei, 
vorbesc despre noi prin ceea ce avem mai al nostru și 
mai puternic. "Țăranul cel vechiu al acestor plaiuri se 
arată deodată în zarea Apusului între catedrale gotice și 
palate ale Renaşterii, încărcat de toate podoabele de mi- 
nune pe care şi le-a făurit singur în timp de secole, o limbă 
de Mioriţă sau de Harap Alb, un cântec lung de frunză 
verde, o învâstită sau un joc adunat, o iie ca o pajiște 
sau un cojoc de sărbătoare, o casă a lui Mogoș, scoasă 
toată din bardă şi din cuțit, și credințe sau datine, care 
fac privirea adâncă şi fapta fără asemănare. El este pur- 
tătorul unei civilizații carpatice, care a crescut ca O 
floare din pământ, luând dimprejur lumină și umezeală, 
dar, după un tipar şi cu o mireasmă numai a ei. Statul 
este parcă numai un grădinar care o păzeşte și o arată. 
Vine lume de lume de departe, ca so vadă. 

Mi s'a părut că niciuna dintre aceste expoziții călă- 
toare n’a avut astăzi un rost mai plin de înțelesuri, decât 
aceea adăpostită la Stuttgart, în muzeul Institutului 
pentru Germanii din străinătate. Ea nu mai era acolo 
a unui Stat, ci a unui popor. Granițele, care ne mai 
despart, căzuseră. Eram toţi, ori pe unde ne aflam, o 
singură mulțime vie, ţinută împreună nu de legi, unele 
aici și altele dincolo, hotărîte de o istorie schimbătoare, 
ci de acelaşi suflet. Se făcuse în sfârşit unirea atât de 


526 


dorită, în cuprinsul unui aşezământ mai potrivit decât 
oricare altul so înțeleagă, pentrucă el însuși a ieșit din 
aceeaşi trebuință. Germanii, oriunde ar trăi în străinătate, 
fie în pământuri rămase în afară de Statul german, fie 
în ţările altora, unde au plecat de bună voie, fac parte 
din același neam și nimeni mare dreptul să-i împiedece 
să se recunoască și să se poarte ca atare. Adevărul acesta 
nu se poate tăgădui și în slujba lui a stat dela început 
Instituţia pe care am amintit-o. El nare putere numai 
pentru poporul german, ci poate fi însușit de orice popor 
în împrejurări asemănătoare. 

De aceea Institutul pentru Germanii din străinătate 
ne-a fost totdeauna drag. L-am urmărit de aproape în 
munca lui de 25 de ani. El a fost inființat la ro Ianuarie 
1917, într'o vreme de grele lupte. A trecut de atunci 
prin valurile prin care i-a fost sortit să treacă și țării, 
dar nu şi-a pierdut nicio clipă din vedere scopurile. 
Sarcina şi programul de lucru nu i-au fost de ordin politic, 
ci de ordin cultural. Trebuia, în întâiul rând, să descopere 
pe Germanii de peste hotare și să caute să intre în legături 
cu ei, ca să-i deştepte și să îi apere. In adevărata luptă 
“pe care a trebuit so ducem în România de după 1918 
și în care m'am găsit și eu uneori amestecat, pentru 
scăparea de desnaționalizare a Șvabilor sătmăreni, m'am 
întâlnit cu oameni și cu metode de lucru ale Institutului. 
Am învăţat să-l preţuiesc și să-l văd, mai ales, încă de 
pe atunci, ca o pildă de urmat. Avem și noi fraţi ai noştri 
peste toate hotarele, în primejdie să se piardă între 
străini. Astăzi avem și mai mulți. Institutul dela Stuttgart 
ne arăta ce aveam de făcut. El n'a trecut niciodată peste 
marginile pe care și le-a pus și n'a putut fi învinuit de 
iredentism sau de vreo acțiune ocultă. Ne vom tine în 
urmele lui, cu mijloace mai puţine, dar cu aceeași râvnă 
și poate cu aceleași urmări. "Țările mari de cultură găsesc 
și, prin ceea ce înseamnă în lume, fac să fie primite des- 
legări la unele stări dureroase, la care nimeni înainte 
mar fi cutezat să se gândească. Institutul pentru Ger- 
manii din străinătate este una din aceste deslegări. Vom 


527 


avea poate greutăți ca să-l punem în picioare și să-l facem 
să lucreze în anumite locuri, Institutul pentru Românii 
din străinătate. Dreptul la ființă şi la faptă al celuilalt 
ne va fi pretutindeni de ajutor. Nu vom mai fi singuri. 
Tăgăduirea noastră ar fi tăgăduirea marelui nostru 
înaintaș. Ce s'ar putea cuteza față de noi, nu se va 
putea cuteza față de el. 


Legăturile noastre cu Institutul dela Stuttgart mai: 


sunt de un fel, care ne dă dreptul să-l îmbrățişăm mai 
mult decât altora. Acum câțiva ani, când a avut să-și 
aleagă un director, el nu l-a ales de acasă sau din altă 
țară cu Germani, ci l-a luat din România. Acel director, 
prieten cu noi, funcţionează și astăzi în același loc. Este 
vorba de d-l Richard Csaky, sibianul, fiul unui custode 
vestit al Muzeului Brukenthal. Stăruitor şi cu spirit de 
organizare, înființa și conducea acum vreo zece ani un 
Oficiu cultural german pentru Sași și mai târziu pentru 
toți Germanii din România. Atunci ne-am cunoscut şi 
ma chemat să-i văd sediul ciudat, cu depozit de cine- 
matografe, de filme și de cărţi, dintro biserică luterană 
peste care cădeau, ca întro baladă, frunzele nesfârşite ale 
toamnei. Era biserica unui cimitir din Sibiu. Am pus 
unele lucruri la cale, de colaborare, pe care, de ambele 
părți, le-am împlinit și am rămas legaţi. Imi plăcea şi 
arta de pictoriță a soției lui, d-na Csaky-Kopony, care 
avusese tocmai pe acea vreme o expoziţie la București, 
destul de cercetată. După câtva timp, omul a ajuns, 
printro desvoltare şi o întrebuințare de către ai lui 
firească, secretarul partidului german din România şi 
întro bună zi a fost chemat și ne-a părăsit, director al 
Institutului pentru Germanii din străinătate. Nu ştiu 
de ce, dar mi se pare că avem oarecare drept, cel puţin 
prin această împărtăşire indirectă la conducere, să folosim 
pentru trebuinţele noastre organizaţia strălucită, pe care 
ne-o poate pune la îndemână, în traducere, acest institut 
prieten, noi înaintea oricui altcuiva. 

Câţiva dintre noi am ajuns de atunci pe la Stuttgart 
anume ca să cercetăm Institutul, întâiu în sine, pentru ceea 


528 


ce este și a izbutit să facă faptă, și apoi, cu acest gând, al 
unei răsădiri. Prea erau problemele înrudite pentru ca 
şi gândul să nu vie! In cele dih urmă sunt încredințat 
că vom poposi cu toţii la acest mal și că de dincolo ni se 
va întinde o mână binevoitoare. Germanii n'au putut 
să sărbătorească, așa cum s'ar fi cuvenit şi ar fi vrut, 
împlinirea, la ro Ianuarie 1942, în mijlocul unor lupte 
şi mai grele decât la înființare, a 25 de ani de atunci. 
Imprejurările nu îngăduiau o asemenea sărbătorire, cum 
nu îngăduiau nici altele, când toată țara este în uniformă 
şi se războiește. Numărul din revista lui, — Institutul se 
chiamă pe limba de acasă Das Deutsche Auslandinstitut, 
iar organul de publicitate, Deutschtum im Ausland, unde 
ne găsim în fiecare număr și noi, Românii, cu Germanii 
de aici și cu problemele lor, care sunt de multe ori și 
ale noastre, — numărul de revistă al comemorării aduce 
o privire din partea unor mari personalități ale zilei, 
asupra a ceea ce a fost și asupra a ceea ce trebue să fe 
acest Institut. Poate că unul din cele mai însemnate 
articole, privind viitorul, este tocmai acela al lui Richard 
Csaky, care scrie despre trebuința de cunoaștere a po- 
poarelor, mai cu seamă a celor din Răsărit, prin urmare 
și a noastră, așa ca ea să ducă la o înfățișare de muzeu 
în aer liber scandinav. Intr'un fel, expoziţia artei noastre 
populare, adăpostită în sălile Institutului, era o asemenea 
înfățișare. Mai trebuia un material anex, statistic și grafic, 
pentru ca secția românească a Institutului pentru Ger- 
manii din străinătate să fie înjghebată. A fost ca o luare 
parte a poporului român la amintirea celor 25 de ani 
de muncă rodnică. El simte că lucrul care se săvârşeşte 
acolo, atât de bine pentru Germani și în care și așa se 
găsește amestecat, prin ce-i privește pe ei, îl privește 
foarte de aproape și pe el, pentru ai lui, cei risipiţi în 
toată lumea și uneori în organizații politice care fac tot 
ce le stă în putință ca să li se șteargă urma. Un Institut 
al Românilor de peste hotare, după pilda celui german, 
ar fi poate cea mai frumoasă dovadă de stare alături, pe 
care am fi în stare s'o dăm în aceste zile de sărbătorire. Pe 


529 


34 


mulţi dintre oamenii cu o adevărată pregătire, meniţi 
să lucreze în diferitele lui secții, îi și vedem. Nu mai trebue 
decât să ne hotărîm. 

Stuttgart-ul îşi zice astăzi orașul Germanilor din 
străinătate, Stadt der Auslanddeutschen. A căpătat acest 
rost şi nume pentrucă e capitala Suabiei, iar Șvabii au 
fost Germanii cari şi-au lăsat căminele și au plecat în 
lumea largă în mai mare număr. Ce ar fi dacă am face 
și noi din Făgăraș, să zicem, un oraș al Românilor de 
peste hotare, pentrucă este așezat în mijlocul pământului 
românesc şi la marginea Ţării Oltului, care este a des- 
călecării dintâiu și a românismului celui mai curat și 
pentrucă el însuși cunoaște problema prin atâţia Români 
americani pe cari-i are? Ar fi păcat să facem numai un 
serviciu oarecare, în București, pierdut printre atâtea 
alte servicii. Un asemenea Institut are nevoie de o zare 
largă şi de puteri de adâncire în sine. Un steag nou, 
înălțat pe una din cocoașele Negoiului, ar fi acolo parcă 
anume ca să fie văzut şi de cel mai depărtat Român, 
care să aştepte în colţul lui noua solie, cu încredere. 


| 

Am cunoscut sate mai vechi sub munte, de Ungureni 
trecuţi din Transilvania și lipiţi de noul pământ ptintr'o 
viață de o sută şi de două sute de ani. Portul se păstrase 
cel de acasă, graiul în mare parte, obiceiurile deopotrivă. 
Trebuia să te uiţi cu luare aminte ca să descoperi că 
oamenii s'au legat de oamenii de aici și că și-au tocit 
din colțuri de piatră purtată de ape. Uitaseră că sunt 
transilvăneni, dar nu se credeau încă munteni. Călcau 
ca pe picioare străine. Se mutaseră în cete mari şi se 
aşezaseră la o parte de băștinași. Amestecul se făcea 
anevoie. 

Am cunoscut sate mai noui prin Bărăgan, de oameni 
coborîţi dintre ai noștri, dela deal și alţii veniți chiar 
de peste munți. Ii ispitiseră locurile largi și singurătatea. 
Ei și-au croit vetrele de sat. Ei au tras pentru întâia oară 
brazdă. Erau unul dela Apus și altul dela Răsărit. Işi 
împrumutau caii și uneltele și-și împrumutau și obiceiu- 


530 


rile. In mai puţin de o sută de ani s'a fiert în acele părți 
un alt popor, mai dârz și mai stăruitor decât fusese 
fiecare sau ai lui acasă, nici Buzoieni, nici Brăileni, nici 
Mocani, ci Bărăgăneni. Trăiseră de-a-valma și puseseră 
împreună. Nu se mai deosebea ce adusese fiecare cu sine 
Parcă fuseseră de acolo, de totdeauna. Nici n'aveai 
cu ce semeni să-i așezi alături, când ei descălecaseră în 
câmpia cu iarbă cei dintâi. 

Am cunoscut și sate care abia acum se făceau, după 
1919, în Cadrilater. Oamenii veneau și plecau mai de- 
parte. Adulmecau locurile. Nu se îndemnau să rămână. 
Răsăreau azi aici și mâine cine știe unde. Ii, plimba ca 
vântul stepei o buruiană, care nu se putea opri ca să 
prindă rădăcină. Așa era la Vânători, sat de Găgăuţi, 
crescători de tutun de deasupra graniţei bulgare. Alţii 
se așezau cu nădejde, ca Bănăţenii și Macedonenii dela 
Regina Maria, de lângă Balcic, sau ca Românii vidineni 
dela Cusuiul din Vale, de lângă Turtucaia. Işi clădeau 
case, tăiau uliți, alergau din toate unghiurile pământului: 
românesc, anume ca să se facă Dobrogeni. Se schimbau 
dela an la an. 

Acum ţara s'a pus din nou în mișcare. O sută de mii 
de Români au trebuit să plece numai din cele două judeţe 
ale Dobrogei noui și să-și caute alte sălașe. Unii s'au 
oprit pe malul Dunării, alții au pătruns înăuntru până 
la marile lacuri sau au trecut în Basarabia și au înaintat 
până în Bucovina, ispitiți de gospodăriile lăsate de Ger- 
manii plecați acasă. Durerile potrivirii cu alte plaiuri și 
cu alt fel de viață îi muncesc pe toţi. Cei cu simț negu- 
storesc s'au tras la orașe, cei cari iubeau caii s'au așezat 
în Arciz, pe drumul Cetăţii Albe, crescătorii de viță de 
vie și de bostani s'au dus prin lunci cu coastele bătute 
de soare și cu valea umedă, plugarii au ieșit pe ogoarele 
grase. Oameni de Miazăzi s'au trezit în mijlocul oamenilor 
de Miazănoapte şi cei din Apus între cei din Răsărit. Atâţia 
au pornit din Transilvania pe care am fost siliți s*o pă- 
răsim şi au venit în Transilvania noastră. Ei trăiesc într”o 
așteptare și nu se schimbă întru nimic. In orice împrumut, 


531 


34a 


de vorbă sau de port, văd mai mult decât o uitare, o 
împăcare cu soarta, care-i scoate din fire. Sunt toate 
probleme de colonizare interioară care este cea mai grea 
între celelalte. Unui sat nu-i place unde a fost așezat, 
pentrucă sunt țânțari răi de baltă şi se teme să nu se 
îmbolnăvească, altul vrea altceva, nu poate spune nici 
el ce anume și nu este la toţi decât ca o mărturisire că 
Sau rupt din împrejurările vechi și se simt singuri și 
părăsiți. 

Dar dacă aceşti desrădăcinați pierd din însușirile 
omului care a rămas la casa și între ai lui de când se 
pomeneşte, câștigă în schimb îndrăsneală şi dor de înnoire. 
Colonistul nu se mai uită îndărăt, unde nu mai are nimic. 
Incercările cele cutezătoare cu el se pot pune la cale. 
Satele făcute de el au să aibă uliți trase cu linia, pompe 
sau puțuri acoperite, tractoare, bănci și cooperative de 
desfacere, școala mai plină, biserica mai căutată. Suspinul 
după ce a fost se face un îndemn la mai mult și la mai 
bine. Colonistul e în același timp o icoană a cuceritorului, 
care pornește să cuprindă pământuri noui și se așează 
pe ele ca să le ţie și să le adaoge moşiei celei din cronici 
şi care se face tot mai strimtă. El e plugarul unei vremi 
eroice şi plugul lui trage brazdă prin istorie. Dacă su- 
fletul își pierde o parte din zestrea secolelor și a şederii 
pe loc, îşi făurește alta nouă după aceleași tipare, de 
drumuri mari și din aurul pe care i l-au adus ele. 


532 


SIBIUI. ȘI CERNĂUȚŢIUL 


Aţi fost vreodată în biserica unită din Sibiu? E în 
orașul de jos, numaidecât după ce treci Cibinul, întrun 
fund de curte întunecată de copaci cari nu-și pierd 
frunza. Peste drum e cimitirul evanghelic. Pare și ea o 
capelă de cimitir şi nu e știută decât de credincioșii ei. 
O cunosc la fel de retrasă și parcă așteptând o întâmplare 
care trebue să vie, încă din anii băieției. Atunci abia se 
înălța catedrala ortodocșilor, până la care ea n'avea de 
ce să se rușineze stând alături de biserica din groapă a 
acestora. După aceea, firește, că bietul locaș a suferit o 
scufundare. Numai așteptarea pe care o purta cu sine, 
s’a păstrat. O simt și acum, când mă aplec, fără să vreau, 
prea mult, intrând pe poartă. Se face între zidurile ei, 
într'o Duminecă de sfârșit de Septemvrie, o liturghie 
pentru Asociaţia transilvană și pentru întemeietori, ca 
de obiceiu la orice deschidere de adunare generală. Au 
venit canonici mari dela Blaj, ca să slujească. Dacă n'aţi 
putut fi la acea zi mare de faţă, hotărâți-vă să faceți odată 
acelaşi drum. Dacă nu pentru Gheorghe Barițiu și Papiu 
Ilarian, ale căror morminte sunt acolo ca -nişte peceți 
de piatră puse pe acest pământ, de unde mai erau oameni 
cari se gândeau să ne smulgă, pentru icoanele lui Smi- 
pelschi. Pictorul și-a dat toată puterea în îmnpodobirea 
Catedralei Metropolitane din orașul de sus. Cei patru 
Evangheliști din jurul turlei Pantocratorului sunt ca 
patru uriași cari dau de veste lumii că s'a născut un nou 
învățător, dar nu cu glas de blândețe, ci cu glas de fulger 


533 


şi de sabie. Cine-i ascultă, cade în genunchi, iar cine nu, 
se şterge dela fața pământului. Sunt ca nişte ciobani 
carpatici ieşiţi într'o bună zi din munţii lor. Sunt Evan- 
gheliştii neamului românesc, așa cum îi înţelege el, mai 
mult decât ai bisericii. Când îl știi pe Smigelschi, din 
autoportretul lui, cu pălărie de paie, păstrat în Muzeul 
Asociaţiei, zâmbitor şi bun, nici nu-ți vine să crezi că 
asemenea figuri de gigantomachie au ieşit din serafica 
lui paletă. Aici, la biserica unită, e Smigelschi celălalt, 
cel adevărat, cu Lisuşi cari abia ating pământul, cu cerul 
care se deschide pentru fiecare la orice răscruce de faptă 
bună, cu acea fericire de colori și de linie care e toată 
pictura lui sfântă. Biserica Unită din- Sibiu e ca o tindă 
pe unde trebue neapărat să treci pentru judecarea artei 
care face fala catedralei ortodoxe. Artistul a legat astfel 
pentru totdeauna cele două aripi confesionale ale vede- 
niei lui despre cer întrun singur avânt, una mai aspră 
şi mai muncită de 'Thebaidă și alta mai nevinovată şi 
mai dulce, de rugăciune franciscană. 

Din anul 1940 încoace adunările generale ale Astrei 
nu mai sunt decât şedinţe cu caracter administrativ. Nu 
mai fierbe Transilvania întreagă şi nu se mai pune cu 
o săptămână mai de vreme pe drumuri, în veştminte de 
sărbătoare, aşa cum o făcuse fără întrerupere 80 de ani. 
Acum vin numai câţiva domni, îmbrăcaţi în haine negre, 
întro sală închisă, cetesc nişte dări de seamă, își mul- 
țumesc unul altuia, ţin câte o cuvântare care nu se aude 
dincolo de pereți și se întorc până la anul pe la casele 
şi rosturile lor. Necunoscătorii ar putea să dea din umeri 
și să-și spună că s'a isprăvit cu Astra. Fără viața ei: de 
mari răspântii ca la o nedeie a neamului pe înălțimi, 
cu tot poporul român ardelean strâns împrejur, parcă 
şi-a pierdut menirea. Mi-am dat seama cât de greșită ar 
fi o asemenea părere, mai ales anul acesta, la Sibiu. La 
Sibiu e sediul central al Asociaţiei și acolo s'a ţinut 
adunarea generală de anul trecut, cum s'a ţinut adunarea 
de acum și se va ţinea, dacă nimic din cele așteptate nu 
se va întâmpla, şi adunarea generală de anul viitor. Des- 


534 


părțămintele vor lucra fiecare în partea lui de ţară, cu 
toate greutăţile, dar și cu toată jertfa și râvna unui atât 
de năpraznic războiu, ziarele și cărțile vor ieși purtând 
aceeași lozincă de încredere din casă în casă, cuvântările 
şi petrecerile vor chema oamenii, bibliotecile se vor des- 
chide, ajutoarele și bursele de studii se vor plăti, școlile 
țărănești vor creşte încă un număr de gospodari luminaţi. 
Acesta e corpul văzut al Astrei. El n'a slăbit întru nimic. 
L-am văzut iară, desvelit, ca la o zi de hram şi la cea din 
urmă adunare generală. Că n'au fost mulți cei adunați 
să-l privească, nici nu era chiar atâta nevoie. Era de față 
biserica și era Universitatea, poporul cu năzuințele și 
cărturarii cu deslegarea lor. Era deocamdată de ajuns. 
Tara stă de-o-parte și înțelege că trebue să se stăpânească. 
Vai, cum are să mai dea năvală, când are să i se spună 
că mare de ce să se mai stăpânească! Atunci dela sine 
zilele Astrei se vor face din nou cele vechi, așa cum 
le-am apucat și le visăm. Pentrucă alături de acest corp 
văzut al Astrei cu faptele dintr'un an, mai bune sau mai 
slabe şi cu fruntașii mai întreprinzători sau mai înceți, 
trăieşte celălalt corp nevăzut al ei, gândul pe care un neam 
întreg l-a pus în ea în anii lui de desnădejde. El era și 
acum la Sibiu alături de celălalt și fără să se amestece 
în totul. Trebue să fi plutit peste adunări în toate clipele 
de cumpănă asemănătoare. Nicăiri ca la Sibiu el nu e 
mai acasă şi nu ştie să se facă mai ascultat. Pe aceste 
locuri s*a născut și de aici își soarbe puterea. 

Am simţit tot atunci, de ce Astra e fără pereche între 
societăţile culturale românești. Binevoitori de o zi pun 
mâna pe condei şi-i arată, cu acest prilej, căile noui pe 
care ar avea să le bată, ca să-i fie mai bine ascultându-i, 
decât i-a fost, neprinzând de veste. Ea merge mai departe, 
chiar poticnindu-se, dar fără să se abată. E tăria ei și 
nu poate face altfel. Astra e o societate ieșită din sânul 
bisericii și are ceva din liniștea şi din statornicia acesteia. 
Inceperea adunărilor cu o slujbă religioasă nu e numai 
supunerea grăbită față de un obiceiu. Biserica nu e în 
afară de ea, ca la alte corporaţii şi așezăminte, ci face 


535 


parte din ea. O priveşte ca o fiică a ei. Işi deschide ușile 
când, ca acum, se deslănțuie furtunile istoriei și o adă- 
posteşte cu iubire. Catedrala se cutremură de cântecul 
preoţilor și al corului. Parcă și îngerii cu aripi așezate 
una peste alta ai adâncului cântă, uitându-și de nemiș- 
carea lor din cer, în rând cu preoţii și cu corul. In ușa 
altarului se arată, în odăjdiile lui vișinii călugărul dela 
mânăstirea lui. Brâncoveanu, pe care l-am văzut acum 
câteva zile între țăranii de sub munte, din Ţara Făgă- 
rașului, împărțindu-și mângâierile. A venit și el! Tot 
ce are arhidieceza Sibiului mai bun și mai cu ascultare 
la Scaunul Prea Inalt, a fost adus astăzi din toate părțile 
aici, pentrucă ziua Astrei e ziua ei. Mitropolitul stă în 
scaunul vlădicesc, descoperit, în lumina galbenă de sus, 
ca o undă din untdelemnul pe care păcătoasele Evan- 
gheliei îl strângeau în vase scumpe pentru Domnul. 
Intâiul Preşedinte, Mitropolitul Baron Andrei Șaguna, 
trebue să fie și el pe undeva, amestecat, în fumul de 
tămâie care tremură și destramă obrazele, cu sfinții și cu 
îngerii. Astra e o societate a bisericii. Biserica o împre- 
soară ca un zid. Ii împrumută puteri pe care, fără ea, 
nu le-ar avea, și celelalte societăţi culturale, mulțumindu-se 
uneori numai să-i copieze statutele, nau de unde să le 
cunoască și să le pună deopotrivă în slujba lor. De aceea 
întrebam, tocmai în legătură cu adunarea generală de 
anul acesta a Astrei, dacă aţi fost vreodată în biserica 
unită din Sibiu? Smigelschi de acolo, care se pregătește 
cu pasul lui ușor să pătrundă în uriașa catedrală și să-și 
schimbe și Făptura după ea, nu e numai o desfătare pentru 
ochi, dar şi un mijloc de înţelegere. Viaţa poporului, 
care dincoace de munţi a putut să iasă din biserică şi 
să ia o desvoltare proprie, acolo întârzie încă între zi- 
durile sfinte, jumătate temătoare de ce i sar putea în- 
tâmpla, rămasă deodată singură, și jumătate îndrăgostită 
pentru totdeauna de maica ei cea dulce. In luptele pe 
care a avut să le dea până astăzi, biserica a dus-o la bi- 
ruință. In luptele pe care mai are să le înfrunte, simţin- 
du-se alături de aceeași biserică, are încredere. 


%* 


536 


Am putut să iau și eu parte la nişte cursuri de biblio- 
tecari, făcute zilele trecute la Cernăuţi, în legătură cu 
un dar de cărți mai multor sate din fâşia de ţară stată 
vreme de un an sub stăpânire străină. Cartea Românească 
fusese izbită acolo cu un dispreț, care era mai greu decât 
o nimicire fățişe. Ea întrupa sufletul nostru vechiu și el 
trebuia înlăturat. Limba Academiei Române dela București 
pentru care se osteniseră cei mai buni ai neamului ro- 
mânesc întreg, un Cipariu alături de un Hasdeu și un 
Titu Maiorescu alături de un Vasile Alecsandri, trebuia 
să facă loc limbii moldovenești dela Tiraspol, ticluită 
de niște scriitorași iviți peste noapte și cari nici nu erau 
cel puţin de sângele și de legea noastră. Făcuseră oamenii 
dela Moscova o limbă scrisă pentru Chirghizi și pentru 
Calmuci. Puteau să facă una și pentru Moldoveni, cari 
îi aşteptaseră pe ei ca să descopere scrisul. O nouă lite- 
ratură urma să se tipărească în această limbă. Tipografiile 
au început să uruie zi și noapte. Tot ce au tipărit ele nu e 
bun de nimic, decât ca o ciudăţenie de muzeu bibliografic 
şi ca o pildă de erezie politică în domeniu cultural. 

Au venit învățători și preoți, bibliotecari și biblio- 
tecărițe din toate părțile Bucovinei. Flăcăoașul de aici, 
cu cojocelul cu chenar negru de oaie, a făcut 40 de kilo- 
metri pe jos, cu trăistuța pe umăr, ca să sosească cel 
dintâiu în dimineața hotărîtă. Se uită liniștit, cu ochii 
lui mari albaștri, la noi și nu pricepe, ce ispravă vrednică 
de mirare ar fi săvârșit. Pare coborit dela o stână și când 
colo el, dela întâile vorbe ale unui conferenţiar, scoate 
cu băgare de seamă un carnet și ia însemnări în rânduri 
strânse. Bucovina a cunoscut cabinetele de lectură și 
casele de cetire, unele ca o urmare a organizării cultu- 
rale austriace și altele ca o înfăţişare a celei mai noui 
deșteptări naţionale, cu rădăcinile în țara liberă. Socie- 
tatea pentru Cultură, tot atât de bătrână ca Astra, a 
crezut în acest mijloc de răspândire a cunoștințelor și a 
unui bun românism și l-a întrebuințat şi sprijinit. O 
școală de bibliotecari e ceva nou însă pe aceste locuri, 
de bibliotecari ai poporului, nu de învăţaţi, meșteri în 


537 


bibliografie. Toţi urmăresc de aceea cu luare aminte 
niște desvoltări care la început li se păreau ştiute și îi 
leagă din ce în ce mai mult, cu cât își arată partea nea- 
şteptată de organizare și de înțelesuri mai adânci. 
Cernăuţiul dă cadrul lui acestor lecţii. Soarele de 
toamnă lasă o pulbere de aur peste oraș. Mi-aduce aminte 
de poarta de intrare cu bour la mânăstirea lui Ștefan 
dela Putna, în care solzii de şindrilă ar fi plăci de aramă, 
ca atunci când zidea marele Domn și se gândea la puhoaiele 
gata de pradă ale Răsăritului. Uliţele sunt pline de for- 
fota unei lumi noui. Vadul acesta dela Prut al Domnilor 
moldoveni, în căile Tătarilor, s'a găsit deodată sporit de 
tot felul de noroade, care ca întâie faptă la venire, au 
căutat să ne înlăture. Incepuserăm să trăim tot mai strâm- 
toraţi prin mahalale. După ce scăpaserăm de întâia îm- 
părăţie turanică a Hoardei de aur, făcându-ne în valurile 
de înec stârnite de ea, cele două ţări românești ale des- 
călecărilor și ne cuibăriserăm, de bine, de rău, timp de 
sute de ani, în marginea celei de a doua împărății turanice, 
dela Stambul, așteptând și izbutind să ieşim din ca un 
singur Stat, iată că cea din urmă împărăție turanică, mo- 
ştenitoare a celorlalte şi adunând aceeași pulbere de po- 
poare dintre Europa şi Asia, s'a deslănțuit din Miază- 
noapte. Toată istoria noastră era amenințată în această 
revărsare planetară. Acum ne adunăm puterile, mai cu 
sezmă cele sufleteşti. Nu știm încă ce câștig și ce întărire 
au să-i vie neamului românesc din această a treia încer- 
care, dar avem încredere. Deocamdată, Cernăuţiul vorbeşte 
de o înnoire a oamenilor și de o luare în stăpânire, de 
către adevărații proprietari a locurilor şi a așezămintelor. 
Lumea, care aleargă pe la răspântii şi prin case, e o lume 
nouă, venită dela sate, dar venită mai ales din toate 
părţile přmântului rcmânesc și e, spre deosebire de cea 
veche, pe care vântul o adusese și vântul a spulberat-o, 
o leme a noastră. Mitropolia, cu meterezele ei roșii în 
zare, ca un iconostas rcmânesc pus pe întreg cerul de 
Miazănoapte, şi-a deschis altarele. Incepem să ne simțim 
în casa noastră, cu Dumnezeu alături. Ministerul Pro- 


538 


pagandei, Consiliul de Patronaj și Fundaţia Culturală 
Regele M hai și-au dat mână dela mână ca să umple 
această tozmnă binecuvântată cu lauda cărții. Aici, la 
marginea ţării, ea are un alt înțeles. Limba înțeleaptă 
care ne-a împodobit căminele, zămislirile cele mai alese 
ale sufletului şi biserica, adică viața de fiecare zi și viața 
de totdeauna, se înalță deodată ca un steag. Iată bunul 
pentru care am luptat! Biruinţa a fost a lui. De aceea 
făcuse 40 de kilometri pe jos, cu trăistuţa pe umăr, bi- 
bliotecarul țăran, pornit dintrun sat pierdut, care se uită la 
noi cu ochii lui mari albaștri, mulțumiți. A avut, pentru ce 
alergase și noi nu ne dădeam seama. Lecţiile de bibliote- 
cari pentru sate, dela Cernăuţi, pot să se facă mai departe. 

Aici în Piaţa Primăriei, Niculae Iorga înființase pentru 
oraș, fiind Prim-Ministru, întâia bibliotecă, după părerea 
lui, care este și părerea tuturor bibliotecarilor, nu a 
Ministerului Culturii Naţionale, ci a comunității oră- 
șeneşti însăși. Ea are datoria să mulțumească trebuința 
de cetit a cetățenilor, aşa cum îngrijește și de alte tre- 
buinţe ale lor. Imi face rău să mă duc să-i mai iau urma. 
Năvălitorii au desființat-o şi cărțile ei se împart astăzi 
între alte instituţii. Altminteri nu coboram niciodată în 
Cernăuţi fără să-mi fac loc până la rafturile ei înzestrate 
cu iubire, printre cetitorii zâmbitori cari treceau cu căr- 
tile sau revistele la subţioară. Pe piedestalul din fața 
bibliotecii unde Bucovina mulțumea soldatului de bronz 
care o liberase, se ridicase în loc trupul străin, de cercuri 
boreale, al lui Stalin. Pământul nu l-a putut răbda şi 
Bucovina se pregătește, săltându-și puțin fota neagră, să 
urce din nou pe soclul care pentru ea fusese zidit. Din- 
dărătul ferestrelor, unde își așezase biblioteca lui, Niculae 
Iorga, trebue să se uite la această schimbare. A biruit 
cartea în care a crezut și pe care a adus-o pe aici să 
lupte pentru neamul lui, chiar dacă el a trebuit să dea 
îndărăt şi să nu fie însuși de faţă la reașezarea în drepturi. 
Ne înfiorăm întârziind pe aceleași locuri și privind pe 
zidari cari-și pregătesc liniștiți uneltele, și nu știm că e 
de fiorul ochilor lui, rămași acolo de pază. 


539 


Planșa 


vvv ve 


L E 35 3 A vy o 


vovv vv vvv vyys vov vyzv VSP y 


CUPRINSUL PLANȘELOR 


. Pârcălabul, de G. Lâwendal 
. Mânăstirea Voroneț, de G. Lowendal 


Vatra Dornei 
Plută pe Dorna 


„ Bistriţa Aurie aproape de gura Dornei 

„ Oameni din Cândrenii Dornei ieşind din școală 
„ Vechiul palat al Văcăreștilor 

. Lunca Văcăreștilor 

. Casa Peştera a Touring Clubului României 


z 


. Grigorescu : Pe Vârful cu Dor I (N. Grigorescu și dr. D. Gre- 
cescu) (desen în creion) 

. Grigorescu : Pe Vârful cu Dor II (desen în creion) 

. Grigorescu : Pe Vârful cu Dor III (desen în creion) 

. Grigorescu : Pe Vârful cu Dor IV (desen în creion) 

. Grigorescu : Pe Vârful cu Dor V (desen în creion) 

. Grigorescu: Pe Vârful cu Dor VI (desen în creion) 

. Grigorescu : Când un prieten, Ministru la Comunicaţii, 


a. 


inaugurează o nouă linie (desen în creion) 


22222 2 


. Mânăstirea Gura-Motrului 

. Conacul dela Butoiești al d-lui C. Rădulescu-Motru 
. Filozoful dela Butoiești 

. Scoarţă oltenească. 

„ Scoarţă oltenească. 

. Casă oltenească, din Călimăneşti 

. Valea Jiului 

. Sălişteancă la războiul de ţesut 

. Lacul Urlea din munţii Făgăraşului 

. Munţii Făgărașului 

. Muntele Gaura din Bucegi 

. Iarnă sub Piscul Bâlii 

„ Iarnă în pădurile Bucegilor 

„ Negoiul 

„ Cheile Turzii 

. Cheile Bicazului 

„ Cheile Bicazului 

. Valea Stănişoarei 

. Mănăstirea Cornet 

„ Mânăstirea Turnu şi muntele Cozia 

. Ghețarul Scărișoara din Munţii Apuseni 
. Zi de sărbătoare în satul Jina 

. Casa lui Avram Iancu din Vidra de sus 


541 


Planșa 40 
9 4I. 
) 42. 
» 43. 
) 44 
» 45 
» 46 
» 47 
» 48 
» 49 
) 50 
» 5I 
» 52 
» 53 
» 54 
» 59; 
» 56 
» SA 
) 58 
Li 59 
» 60 
» 6I 
» 62 
» 63 
» 64 
$ 65 
v 66 
» 67 
» 68 
b 69 
Lă 70 
Dă 7I 
» 72 
» 73 
Dă 74 
Lă 75 
» 76 
Li 77 
Li 78 
) 79 
» 80 
» 81 
» 82 
» 83 
Dă 84 
» 85 
» 86 


542 


. Canal în Vâlcov 

Direcţia Culturii în Odessa 

Imprimeriile Guvernământului Transnistriei și redacția zia- 
rului Molva (Graiul) din Odessa 

Institutul Universitar pentru Cercetarea Transnistriei și 
Secţia de cultură românească a Universităţii din Odessa 

. Liceul ortodox de fete românesc din Odessa 

. Capela liceului de fete din Odessa 

„ Liceul românesc din Odessa « Alexandru Sturza » 

„« Babe » din Muzeul de Arheologie din Odessa 

. « Babe » din Muzeul de Arheologie din Odessa 

„« Babe » din Muzeul de Arheologie din Odessa 

„« Babă» din Muzeul de Arheologie din Odessa 

. Buletin de cerut cărți dela Biblioteca municipală din Odessa 

sub administrația românească (1941—1944) 
. Poartă din Maramureș. 


. Negustor de mărunţișuri în «tâlciocul» din Odessa 

„ « Talciocul y din Odessa 

. « Talciocul ) din Odessa 

„ « Talciocul » din Odessa 

. Studenţi moldoveni în fața Facultăţii de Litere din Odessa 

. Grup de studenți moldoveni dela Universitatea din Odessa 
. Şcoala primară din Mălăeșşti (jud. Tiraspol) (ro clase) 

. Nichita Meleca din Coşniţa (jud. Dubăsari) cu carul lui cu boi 
. Casă bătrână din Coșnița 

. Grup de studenţi transnistrieni la masă pe prispa casei unui 


sătean din Buturi (jud. Dubăsari) 2 


. Chip de bătrână moldoveancă de peste Nistru 
„ Fete torcând, din Mălăeşti-Tiraspol 

. Fanfara satului Tașlâc (jud. Dubăsari) 

„ Hora în satul Taşlâc pe malul Nistrului 

. Hora în satul Tașlâc 

. Gospodari moldoveni din satul Buturi 


. Turnul din Sighişoara 

. Ceasornicul cu inscripţia de pe Turnul Sighișoarei 

. Zilele Ceasornicului din Turnul Sighișoarei: Luna (Luni), 
Mars (Marţi) 

„ Mercurius (Miercuri), Jupiter (Joi) 

. Jupiter (Joi), Venus (Vineri) 

„ Venus (Vineri), Vulcanus (Sâmbătă) 

. Vulcanus (Sâmbătă), Sol (Duminică) 

. Sol (Duminică), Luna (Luni) 

. Aviatorul Nicu Polizu-Micșuneşti 

„ Rotonda din Cișmigiu a scriitorilor 

. Mihai Eminescu, de Z. Jalea 

. Muzeul bisericesc din Vălenii de Munte (dinaintea cutremu- 
ului din 1940) 

. Sală din Muzeul de Artă Religioasă din Bucureşti 

„ Sală de intrare în Muzeul Toma Stelian 

„ Fresce pe peretele de afară al bisericii din Porcești, judeţul 
Sibiu 

. Cusătură românească 

„ Colecţia Zambaccian (Pictori străini) 


. Sală din Muzeul Simu 


CUPRINSUL 


Pag. 

PĂMÂNT ŞI OAMENI DELA NOI 
Miorita TEER ee ba. ți căi Il se ea pi 7 
Casa Vicărestiler eee 3 e ni, | n a DR A a Pit. 
Romana la ieulae) Totea e e e e. cc o m. 26 
liric ICfc AMO COR aie 10 De Ec i 36 
Botanica şi Niculae Grigorescu . . n,e Lp cc... 43 
iilozoftiiăcdlela) Butoeşti e e e Ta ae ne e ee aia 2 
rra BUUS a a ed aa ra E E IERNI AR IRI 59 
Călătorul Titu Maiorescu . ........... ESL mută 67 
O nouă istorie a Românilor ........... nui ara DR A i 
Sub munţii Făgăraşului. . . . 1 s. - "i. An. AS 
Mrans ilyania pe drumuri > e. e e e e a BEATER 
Ormen sanii a ae a O IE E T N E TEA 
ROHIA IAN in chipuei wa em e e e a 00 
De pare Noise ve t a bal ce ea Rl A BINE RR IRI A a. IOR 
Fadak WEG e m e st Ata a MRI) 
i)ela Rue matăcdepatiea e e e ue e m De, e ic 
ROMAR WGA ac a n. o aa a RI N aa MR DORO cl 128 
Niculae Polizu Micșuneşti ........... AP e DID: 136 
Străbătând România. Privelişti însuflețite . . . . . . i e 

PĂMÂNT ȘI OAMENI DIN ALTE PĂRȚI 
Biblioteca publică din Odessa ............ AEP bd 171 
Coch caapai aniem A E T ET 178 
era ju Goaibg a T aA N IRI BR O III a dt aa 188 
Der aloe co i ma ni i NI ARON RE RC CRC N MR a 198 
Romani si suana ee e e e a e ee le 207 

ARTA CĂRȚII ŞI ARTE PLASTICE 

l Cultusa româneascăssubuGarol 1. . a. : ae ce e e e e ri „221 

Sinaia delaltadaiai II e n e e me el a e e Ă 230 
Niculae Iorga, întemeietor de muzee. ........ oaie d riza A 237 
Mavec OcN OS E e e Pi be a | 247 
Siria FAOn DOE a ae E E 254 
Duiliu Zamfirescu în Scrisorii. e ca e ada e e a d ate 263 
Impotriva lui Gripotes Ureche, ne e e e aan 272 
(Garteat htetarăe ADU Ea ta m e e Pi ea 280 
CA DORAE e. DP Par ah 290 
Scoarțe olteneşti/și hăsţi etnografice . . . ........,.... 297 


Pag. 

România sethogiaficăt m e 3 e cei e a 303 
Colinde € s S me: e Mpa calca că RE E E a a 305 
Muzeul Dobrogei= e au M N S a buo) 
Cărţii șisreViste, < e m e E a e EET aS aa 314 
Popa Dragsin . E aE T ENL AP a N Pa ore la 322 
Egito Poteca t, se ete a PR m a TE, Ip 4327, 
George Vâlsan . k r AT A r aa A e oo ATO 
Ethnos ng Ann o e ei ra a e II a cu MR aE 
Inceputurile Moldogei o aTe nn e a a e a BS 
Organe de luptă . . . . ; a e me A eT E 341 
Pericle Papahagi și Caragiale . . .. .. E o a LOS 
Roberto: Fava a e an a s ie ar ET e TTE 
Muzee. şi colecții românești = sd. e. 354 
” Colecţionarul care a încărunțit .... cc... 361 
ea Stemadir - Cada i SER ee E a: 368 
Ştefan Popescu. E a o a n a ea N 373 
Olga *Greceaau „m o în at e Nol cap a E. 380 
George! Alexandru, Matei e e... „387 
Pictorul Löwefndal-. „n sak e ca rm. 394 
Coloana traiană + ses am e RE ea a E E 401 
Turnul din Sighișoaga ia e e cepe a 409 
Tiile din adânc „(5 7 SRO R a PRIMA TE 416 
Orasul de- biseticis e Qa a a A Dra a 22 
Frescele dela Arpesi a e e E a a . 426 
Gei t2 paladini 4 i ce e T A Da. 431 

CULTURĂ SOCIALĂ 
Zilele Astrei ~ o u Pda ce Da ct. Dem e e A pi m 441 
Clopotele dela Balaclaga. pe n a P 447 
Psihotehnică . e; -a e a E e a e E a n. a 454 
Un „preot; dle. Delano ae paie ap E 463 
MeT: şi artă Su e a e a DR N pom e 471 
Pe Dorna iai susma S o ea e a e a E d: 478 
Ilo-omide scoală: h. ee a N NI. 485 
Țară ale SEE, mt ns ae e TEN mc E mb: LA 493 
Aşezämipte de Cultură) sur Aa a e aa. 500 
Şcoli fărănești le Fra a Pe dp ha. 508 
Cu pisce sicu condeiul Catane e NE. 518 
Românii din străinătate şi Românii din țară călători. ........ 526 
Sibiul (și GCerndapul": T Bre e În Oa, SE 533 
(AS 


C. 22.492 — M. O., Imprimeria Naţională 
Ediţia I. VI.1944. 3100 exemplare. 


r ih < 


à 


Prețul 500 lei