Transilvania_1941_072_009

ANUL 72 *  NOEMVRIE Nr. 9-1941 


Troiţa lui Mihai Viteazul 
ridicată de Astrozpe câmpia dela Turda 


Anul 72 Noemvrie 1941 Nr. 9 


TRANSILVANIA 


Organ al ASTREI 


DACIA LUI MIHAI VITEAZUL 


— Lectură făcută la Postul de Radio-difuziune în 23 Octomvrie 1941 — 


Sunt trei sute cincizeci de ani fără doi, de când sa urcat pe - 
tronul Ţării-Românești Domnul, căruia Destinul i-a hărăzit să înfăp- 
tuiască întâia unire politică naţională a Românilor dela Nordul Dunării, 
întruchipând, sub una și aceeași stăpânire, cele trei ţări, constituite și 
«desvoltate, în cursul veacurilor, pe teritoriul fostei Dacii: Țara-Româ- 
nească a lui Basarab-Vodă Bătrânul, Moldova lui Bogdan-Vodă Des- 
-călicătorul şi Transilvania Voevozilor noștri din vremea cuceririi ma- 
hiare. E vorba de Dacia lui Mihai Viteazul, cum i-a plăcut onoratei 
` Direcţiuni a Societăţii române de radio-difuziune să întituleze lectura 
mea de astăseară, | 

Dacia aceasta — dela 1600 — e cel mai luminos și impresionant 
moment istoric al trecutului nostru înainte de 1918. Ea este opera 
personală, dacă mă pot exprima astfel, a marelui Domn. Căci, fără a 
o fi plănuit anume, el a realizat-o totuşi. lar aceasta nu datorită unor 
împrejurări întâmplătoare şi norocoase, ci voinţei lui, ferme şi hotărite, 
de a domina evenimentele ce aveau să așeze rostul ţării sale în cadrul 
luptelor pe care Creştinătatea le purta atunci cu Impărăţia otomană, 
pentru stăvilirea dominaţiunii acesteia în Europa centrală şi înlăturarea 
ei din cea răsăriteană, 

Opt ani de zile, dela 1593 până la 1601, a stat. Mihai Viteazul, 
cu toată ardoarea sufletului său credincios și eroic, în mijlocul acestor 
lupte, fără să obosească sau descurajeze, chiar în cele mai grele şi crude 
adversităţi ale soartei, Toată acţiunea lui politică şi războinică din 
acest răstimp e inspirată de ideia creștină și a fost determinată de: 
interesele mari ale Creştinătăţii. Prin ea s'a ridicat el pe culmea cea mai 
înaltă a gloriei, după cum tot prin ea a fost aruncat în adâncul pe- 
irei, Așa fiind, o scurtă expunere a acestei acţiuni e absolut nece- 

1 


598 ` ALEX. LAPEDATU 


sară, pentru a se putea cunoaşte și înţelege mai bine împrejurările 
istorice prin care s'a ajuns la Dacia lui Mihai Viteazul. 


Politica și acţiunea războinică a lui Mihai Viteazul ne este înfă- 
țişată de el însuşi în două ample și preţioase memorii, pe care le-a 
înaintat, în timpul durerosului său refugiu la Viena și Praga — unul 
Împăratului Rudolf, altul marelui Duce Cosimo al Toscanei, Aceste 
două memorii se completează, în chip fericit, unul pe altul, Căci pe 
când în cel dintâiu se stăruește, în deosebi, cum era și firesc, asupra 
evenimentelor în legătură cu cucerirea și stăpânirea Transilvaniei și 
Moldovei, în cel din urmă se expun mai ales luptele purtate cu Turcii 
şi federaţii lor 'Tătari. Din ambele -reese, cu deplină evidenţă, că 
pivotul în jurul căruia s'a desvoltat întreaga acţiune politică şi războinică 
a lui Mihai Viteazul a fost, cum am spus, ideia creștină și interesele 
Creștinătății. 

Dovadă propriile lui mărturisiri din aceste memorii. lată bună 
oară ce scria Împăratului Rudolf: Aş fi putut rămâne liniştit și sigur 
în ţara mea, fără nici o teamă, dacă credința mea față de Creștinătate 
nu m'ar fi chemat (la luptă). Nevoind să cresc cu oștile mele puterea 
turcească, spre ruina Creștinilor, m'am raliat, din propria mea voință, 
la liga creştină (a Impăratului). — Pentru binele Creștinătăţii sunt gata. 
să pătimesc orice, lăsând în mâinile lui Dumnezeu răzbunarea durerilor 
mele. lar într'o convorbire cu Comisarii imperiali din Transilvania, 
el declara: Deşi lipsit de mijloace bănești, voiu porni la luptă, chiar 
dacă ar fi să-mi vând hainele de pe trup. Voiu sluji Impăratului şi 
Creștinătăţii până la moarte. 

Marelui Duce al Toscanei îi mărturisea dela inceput că o râvnă 
lăuntrică l-a îndemnat să îndeplinească fapte în slujba Creştinătăţii, 
care să se înalțe întru lauda lui Dumnezeu și să pună, la urmă, cu cinste, 
capăt ostenelilor sale, aducându-i un nume veșnic după moarte, 
pentru ca, la sfârşit, să închee cu aceste nespus de dureroase şi mișcă- 
toare cuvinte : Acum — adecă după cetirea memoriului — oricine poate 
vedea câtă muncă şi osteneală am pus și îndurat șapte ani dearândul 
şi câtă slujbă am făcut Cregtinătăţii. Am luat dela Turci o sută de 
tunuri şi am ocârmuit trei țări — Țara-Românească, Transilvania și 
Moldova, pe care le-am supus: Măriei Sale Împăratului. Cu două sute: 
mii de oameni de luptă, pedeștri şi călări, am fost totdeauna gata să 
slujesc Măriei Sale. Acum am ajuns la acest sfârşit, pierzând tot ce-am. 
câştigat, din zilele tinereţii până la bătrâneţe — și țări, și averi, și soție, 
şi copii. Şi dacă le-aş fi pierdut din cauza Păgânilor sau dacă mi-ar 
fi fost luate de ei, nu m'ar durea atât, cât mă doare că au fost făp- 


DACIA LUI MIHAI VITEAZUL 599 


tuite de aceia dela care nădăjduiam ajutor și razim. Dar Dumnezeu 
le vede pe toate, Că n'am cruțat nici cheltueli, nici sânge, nici pro- 
pria-mi viaţă, ci am purtat mereu războiu, cu sabia în mână însumi, 
fără să am nici fortărețe, nici castele, nici oraşe şi nici măcar o casă 
de locuinţă în care să-mi plec capul. 


E de admis deci că tot ce a gândit, tot ce a plănuit și tot ce a . 
înfăptuit Mihai Viteazul în timpul domniei sale a pornit dela ideia cre- 
ştină a epocii și a fost determinat de interesele superioare ale Cregti- 
nătății. Intr'adevăr : răscoala, violentă, dela începutul domniei, împo- 
triva Turcilor, odată cu acea a lui Aron-Vodă în Moldova, a adus, 
pentru Împărăţia otomană, pierderea marilor resurse financiare şi eco- 
nomice pe care ea le trăgea din Ţările Române, iar arderea și prădarea 
continuă și repetată, a oraşelor și cetăților turceşti de pe ambele maluri 
ale Dunării, dela vărsarea ei în Mare până sus, la Rușava (Orşova), 
împiedecarea transportului pe apă a proviziilor şi munițiilor necesare 
armatelor otomane ce luptau împotriva Creștinilor pe cursul de mijloc 
al fluviului, 

Sfărâmarea, apoi, a expedițiilor musulmane — turcești şi tătărești 
— trimise, una după alta, în cap cu acea a lui Sinan-Pașa, împo- 
triva Domnului Țării-Româneşti, să-l scoată din Scaun, au reținut ani 
de zile, în aceste părţi ale Dunării-de-Jos, oștiri de ale Sultanului, ce-ar 
fi putut fi, altfel, duse să ingroaşe rândurile trupelor locale ale Paşa- 
lelor ce luptau în Ungaria, iar incursiunile de pradă făcute în Sudul 
Dunării, până departe în. Balcani, prin mijlocul populaţiunii creştine 
de acolo, întreţineau viu duhul răzvrătirii și tendinţele de eliberare ale 
acesteia — Bulgari, Sârbi, Greci, Albanezi. 

Toate aceste lupte şi acţiuni războinice, adesea foarte grele și 
primejdioase, cum au fost acelea în care Domnul însuși era să-şi piardă 
viaţa în două rânduri, au constituit aşa dar un puternic și netăgăduit 
ajutor pe care Mihai Viteazul l-a adus, indirect, ani de zile în șir, 
oştilor creștine ce luptau, atunci, pe Sava, Drava şi la Dunărea-de- 
mijloc împotriva celor musulmane, 


Dar chiar și luptele pentru cucerirea Transilvaniei și a Moldovei 
au fost determinate de aceeași înaltă preocupare a Domnului român 
faţă de interesele Creştinătăţii — de a nu lăsa aceste ţări pe mâinile 
celor ce voiau să de stăpânească, cu învoirea și ajutorul Turcilor, sco- 
fându-le astfel din legătura lor de solidaritate cu lumea creștină, Se 
ştie doar că expediţia în Transilvania a fost provocată de politica noului 
Principe al acestei ţări, care, înţeles cu Polonii, și, prin aceştia, cu 

1 


600 ALEX. LAPEDATU 


Moldovenii, se apropiase de Turci, voind să tragă şi pe Domnul Țării- 
Românești în această alianţă. 

La impotrivirea lui, Andreiu Báthory luă hotărtrea să-l scoată 
din Scaun, făcând preparative în acest scop. Ca totdeauna însă, Mihai- 
Vodă nu-i dădu pas. Cu autorizaţia Împăratului, stăpânul de drept al 
Transilvaniei, el ridică armele impotriva Principelui uzurpator şi trădător 
al cauzei creştine, Trecu fulgerător munţii cu oștirile sale şi, la Şe- 
limbăr, lângă Sibiiu, sdrobi şi împrăștie armata lui Andreiu Báthory, 
care, căutând mântuirea, prin fugă, în Moldova, fu ucis, chiar de ai 
săi, de Secui, în munţii Ciucului. Luând astfel în stăpânire Transil- 
vania în numele Împăratului și așezându-se în Scaunul de domnie al 
Principilor ei, Mihai Viteazul readucea această țară la fireasca ei datorie 
şi misiune creştină, 

La fel, un an după aceasta, când o altă coaliție — a lui Sigismund 
Báthory, cu aceiaşi Poloni şi Moldoveni, se pregătea să-l scoată, nu 
numai din Transilvania, dar şi din ţara lui de baștină, din Ţara-Româ- 
nească, punând în locu-i pe Simeon Movilă, fratele lui Eremie-Vodă 
al Moldovei, în acelaşi scop de apropiere faţă de Turci, — Mihai Viteazul 
o apucă iarăși înainte. Căci, până a nu fi putut Polonii să intre în 
acțiune, el pătrunse cu oștile sale în Moldova, alungă de aci pe 
` Eremie Movilă şi puse stăpânire pe ţară. Tustrele aceste ţări — Tran- 
silvania, Moldova și Țara-Românească — erau acum întrunite în o 
singură stăpânire, putând constitui, nu şubreda și nesigura alianţă a 
Principilor lor cu Impăratul, dela 1594, ci un puternic front de apărare 
al Creştinătăţii la Carpaţi şi Dunăre, — bastionul de care vorbia Domnul 
român în memoriul său către Împăratul Rudolf. 

În același timp însă, întrunirea aceasta a celor trei țări sub o 
singură domnie, era, de fapt, unirea politică şi naţională a întregului 
neam românesc dela Nordul Dunării. Evident că, pentru epoca aceea, 
în care nu exista încă principiul naţional, ca factor de alcătuire al 
Statelor, faptul nu prezenta, din punct de vedere politic, însemnătatea 
pe care ar fi avut-o mai târziu, în epoca modernă a istoriei noastre. 
Totuşi, ori cum ar fi el privit şi explicat, un lucru e cert, că Românii 
care-şi vor îi dat seamă de. ceea ce se petrecea sub ochii lor, vor fi 

simţit, instinctiv măcar, însemnătatea, dacă nu sub raportul politic, cel 
puţin sub cel etnic, a unirii dela 1600. 

Măsurile pe care Mihai Viteazul le-a impus Nobilimii transilvane, 
în a treia sa dietă, dela Alba-Iulia, pentru uşurarea şi îmbunătăţirea 
soartei nefericitei iobăgimi române şi a preoțimei de lege răsăriteană, 
denotă existenţa simțământului de care vorbesc, lar ura înverșunată 
cu care Nobilimea transilvană s'a ridicat împotriva Domnului, curând 
după cucerirea Moldovei, confirmă această supoziţie. 


DACIA LUI MIHAI VITEAZUL l 60t 


Pe conflictul de ordin politic dintre Domn și supușii săi, se grefa 
deci, cel puţin pentru Nobilimea maghiară, unul de ordin naţional, 
Așa se explică cum, pentru răsturnarea lui, această nobilime ţinu să% 
tragă de partea ei o coaliţie impotriva căreia Mihai-Vodă nu mai putu 
răsbi, Căci prea erau numeroși vrăjmaşii săi și prea puternic se lega- 
seră ei împotriva lui, ca să-i fi putut răpune singur, mai ales că la 
mijloe era și țicăloasa trădare alor săi. Căci Nobilimea transilvană răs- 
vrătită, George Basta cu oștile imperiale din Ungaria superioară, Polonii, 
Moldovenii, Turcii și chiar o parte a boierilor, trădători, din Țara- 
Românească, cu taţii se înţeleșeseră şi legaseră împreună pentru 
nimicirea lui Mihai-Vodă și aşezarea în locu-i, în Transilvania, “a lui 
Sigismund Báthory, în Moldova, a lui Eremie Movilă şi în Țara-Romă- 
nească, a fratelui său Simeon. 

Când cei dintâi, Nobilimea transilvană, se declaraseră fatis răzvră- 
tită, adunându-și oștile, în aşteptarea lui Basta, în tabăra dela Turda, 
— Polonii, cu însuși Cancelarul lor Zamoischi în frunte, erau în Mol- 
dova, în drum spre Țara- Românească, iar Turcii stăteau gata să treacă 
şi ei Dunărea, Deşi invăluit și ameninţat din toate părţile, Mihai- Vodă 
- primi lupta, oricât de grea și de inegală era ea și oricât de nefiresc 
i se părea lui să se verse sânge creştinesc, nu în dauna,-ci în folosul 
Păgânilor. Şi, dacă nu s'ar fi lăsat scos, printr'a înșelătoare stratagemă, 
din poziţia de luptă pe care și-o alesese la Mirăslău, Mihai Viteazul 
m'ar fi lost, poate, învins și ar fi putut organiza în Transilvania, până 
la: lămurirea situaţiei din partea Împăratului, o rezistenţă care să-i dea . 
putinţa pregătirii unei acțiuni militare mai eficace, 

Astfel însă, răpus prin vicleşug și trădare, el trebui să păr 
sească Transilvania, îndreptându-se, în grabă, spre Ţara-Românească, 
să salveze măcar stăpânirea sa de aci. Trecând munții, luptă, ca tot- 
deauna, cu bărbăţie şi eroism, împotriva tuturor — a Polonilor, a Tur- 
cilor și chiar a propriilor sale oști trecute de partea lui Simeon Movilă. ` 
Şi deşi covârșit şi învins de atâtea forţe, Mihai-Vodă nu se lăsă des- 
curajat. Căci, cu puţina oştire ce-i mai rămăsese credincioasă, el plecă, 
între cele mai mari primejdii, cu răpunerea capului, cum se zice, prin 
mijlocul dușmanilor săi de moarte, ce-l pândeau pretutindene, la Curtea 
din Viena, să caute acolo, la picioarele tronului împărătesc, dreptatea 
şi ajutorul ce i se cuvenea pentru jertfele mari, ca şi pentru serviciile 
însemnate pe care le adusese și le făcuse Creştinătăţii, 


Norocul lui „Mihai- Vodă, dacă se mai poate vorbi de aşa ceva, fu, 
că, pentru restabilirea situaţiei schimbate în Transilvania prin realegerea 
lui Sigismund Bâthory ca principe al unei ţări ce aparținea de drept 


602 ALEX, LAPEDATU 


Împăratului, cei dela Curtea din Praga văzură că au din nou trebuinţă 
de puternicul său braţ, I se dădură deci subsidiile de lipsă să-și 
înjghebeze oștirea trebuitoare pentru redobândirea Transilvaniei. I se 
mai dădu însă, din nenorocire, în ajutor, pe cel mai inverșunat şi 
neîmpăcat adversar al său, —pe George Basta. Bătălia avu loc, se 
ştie, la Gorăslău, Oştile lui Sigismund Báthory fură bătute şi imprăștiate. 
Principele însuşi abia scăpă cu fuga în Moldova. Steaua apusă a lui Mihai 
Viteazul apărea iarăşi la orizont, Din nou Transilvania avea să intre 
sub stăpânirea sa, Crima odioasă şi mișelească de pe câmpia Turzii 
prăvăli însă în mormânt, odată cu trupul, cu frumosul trup, cum zice 
Cronica, al nefericitului Voevod, planurile pe care el le va fi avut cu 
privire la viitoarea sa politică transilvană și pe care, de bună seamă, 
acum, cu experienţa trecutului şi cu mai buna cunoștință a oamenilor 
şi împrejurărilor de acolo, le-ar fi putut mai lesne realiza, pentru ca 
istoria noastră naţională să fi luat, de atunci încă, alt curs, altă des- 
voltare, i 

Astfel s'a sfărâmat, într'o clipă, Dacia lui Mihai Viteazul, pe care, 
cum s'a arătat, fără a o fi plănuit, a realizat-o totuşi. Dar oricât de 
scurt timp a .existat ea, Dacia aceasta, dela 1600, a fost o realitate, o 
necontestată realitate a trecutului nostru.. Totul o dovedeşte. Titlul 
-oficial pe care Infăptuitorul ei şi l-a luat şi dat în hrisoavele și diplo- 
mele sale ca Domn al Țării-Românești, al Transilvaniei şi al Moldovei, 
— sigiliul domnesc ce a pus să i se facă cu aceiaşi inscripție şi cu 
stemele celor trei ţări împreunate, — ceremonialul cu care a fost primit 
şi așezat ca stăpânitor în Cetatea de Scaun a Principilor Transilvaniei, 
ceremonial, pentru cazul în speță, mai pompos chiar decât cel obișnuit 
al acestor Principi, — omagiul de supunere și devotament pe care i l-au 
prestat mai marii ţării cu toți dregătorii ei, fără deosebire, — curierii - 
şi emisarii ce străbăteau drumurile în toate părţile să ducă şi execute 
poruncile şi dispoziţiile politice şi administrative ale noului Principe, — 
Sfatul domnesc pe care acesta și-l alcătui din nobili unguri, dar şi din 
boieri ai săi, români, — jurământul de credință pe care Staturile — 
naţiunile politice ale Transilvaniei, Nobilii, Saşii şi Secuii — l-au făcut 
în dieta anume convocată în acest scop la Alba-lulia, — hotăririle luate 
de această dietă şi de alte două ce sau mai întrunit, cu privire la 
afacerile curente ale ţării şi la cele special dorite de Mihai Viteazul 
pentru îmbunătăţirea situaţiei nefericiţilor iobagi români şi a preoţilor 
lor de lege românească, hotăriri aprobate de „prea milostivul nostru 
Principe”, cum ziceau Staturile în protocoalele acestor diete, — garni- 
zonarea cetăților dinlăuntru ale ţării cu oști românești, în frunte cu 
Căpitani credincioşi Domnului, — în fine, toate celelalte acte. de suve- 


DACIA LUI MIHAI VITEAZUL 603 


ranitate pe care Mihai Viteazul le-a făcut în Transilvania între Noem- 
vrie 1599 şi Septemvrie 1600 şi despre care stau dovadă tot atâtea 
mărturii şi documente. Aceiaşi deplină suveranitate a exercitat-o el 
și în Moldova, direct sau prin ispravnicii lăsaţi să guverneze această 
țară în lipsa lui, 

Aşa fiind, nu e de mirare că strălucitele fapte de arme ale lui 
Mihai Viteazul și extraordinarele evenimente istorice la care ele au 
dat loc, au impresionat profund lumea contimporană şi au avut un 
puternic şi prelungit ecou la popoarele creştine, în deosebi la cele 
răsăritene, de sub jugul dominaţiunii turcești, care priveau pe Eroul 
român ca pe Mântuitorul lor şi în ale căror tradiţii istorice el ocupă 
până azi un important loc, 

Publicaţiuni, special editate — un fel de ziare ale timpului — me- 
mite să ducă până în cele mai depărtate colțuri ale Europei faima 
numelui şi eroismului marelui Domnitor au fost tipărite şi răspândite 
pretutindene — în Germania, în Italia, în Franţa, în Spania, însoţite 
fiind de stampe și gravuri reprezentând câmpurile de bătaie și ilustrând 
răsunătoarele lui biruinţe asupra vrăjmaşilor, — stampe şi gravuri la 
care trebue să se adaoge frumoasele albume cu reproduceri şi desenuri 
de pe trofeele câştigate în aceste biruințe. 

Artiști reputați ai vremii au ţinut să fixeze pentru posteritate, în 
tablouri, portrete, plachete și medalii, chipul măreț și impunător al lui 
Mihai Viteazul, uneori chiar în mai multe exemplare și variante. Astfel 
celebrul tablou a lui Franz Franken, în care Voevodul apare în primul 
plan al suitei Împăratului Rudolf, e cunoscut, până acum, în patru 
exemplare, în cele mai mari muzee ale Europei, — la Viena, la Pe- 
trograd (acum la Academia Română), la Avignon și la Paris, îh Louvre, 
Ce privește portretele sale, numărul și variantele lor e așa de însemnat 
că formează împreună o adevărată iconografie, după cum tipăriturile 
-contimporane privitoare la dânsul, despre care am vorbit, formează o 
întreagă bibliografie, 

Niciuna din personalităţile reprezentative ale epocii nu s'a bu- 
curat, din partea contimporanilor și a urmașilor, de o publicitate, cum 
s'ar zice astăzi, aşa de întinsă și de răsunătoare, ca acea de care s'a 
bucurat Mihai Viteazul şi n'a fost împodobită cu epitete mai măguli- 
toare, pentru orgoliul naţional al unui neam, ca acea a Voevodului 
român, comparat, în publicaţiunile mai înainte amintite şi în altele, cu 
marii eroi și legendarele figuri ale lumii și socotit vrednic, dacă i sar 
fi dat mijloace, să alunge pe Turci din Europa, să restaureze Imperiul 
Cezarilor bizantini și să se urce însuşi pe tronul lor. 


604 ALEX. LAPEDATU 


Când toate aceste preţioase resturi şi mărturii istorice au început 
a fi cercetate şi cunoscute, în prima jumătate a secolului trecut, ele 
au deșteptat, un mare interes și o mare însuilețire pentru Eroul dela 
Călugăreni și Domnul celor trei ţări române, la cărturarii vremii, 
— interes și însuileţire transformate într'un adevărat cult, atunci când, 
ce] mai talențat şi entusiast istoric din epoca Renașterii noastre naţio- 
nale, — Nicolae Bălcescu — s'a apucat să-i înalțe acel imn de slavă 
care este „Istoria Românilor sub Mihai Viteazul“, 

De atunci, figura marelui Voevod a devenit simbolul idealului 
politic şi național. al generaţiilor de mari și luminaţi patrioţi, cari 
vreme de 60 de ani, dela 1848 până la 1918, au luptat, cu însuileţire şi: 
devotament, pentru realizarea unității naționale române, — pentru recop- - 
stițuirea Daciei lui Mihai Viteazul! 

Credinţa aceasta a lor, transmisă din tenerai în generație, a 
căpătat expresie chiar şi în simţămintele celor mulţi, cari o poartă 
numai instinctiv în sufletele lor, prin versurile populare pe care ea 
le-a inspirat păstorilor noştri din Carpaţi, la vederea rândurilor de 
oști românegii, cari au trecut mereu, în cursul veacurilor, acești munți, 
să îndeplinească noi orândueli acolo şi să deștepte totodată, la cei 
de-un neam cu ele, nădejdi de-o soartă mai bună. 

O chemare în astfel de versuri populare a descoperit colegul şi 
amicul meu Ion Lupaş la adresa lui Radu-Vodă Șerban, vrednicul 
urmaș al lui Mihai Viteazul, care, continuând politica creştină a ace- 
stuia, trecu munţii, în 1603 și — la Braşov — sfărâmă oștirile lui 

` Moise Secuiul, răzvrătit, împreună cu Nobilimea maghiară, împotriva. 
Impăratului. Versurile acestea, ale unui cioban de pe lângă trecătoarea 
Rucărului şi Piatra Craiului, sunt, de sigur, în simțămintele atâtor cio- 
bani ai vremii noastre, de pe toată faţa pământului românesc, chiar 
dacă ei nu le pot exprima în forma literară a înaintașului dela 1603; 


Auleu, Măria Ta, 

Ce potop în ţara mea: 

Turcii vitele răpesc, 

Tătarii ne jefuesc, 

Vai de neamul românesc! 

Hai, Doamne, Măria Ta, 

Ştiu ascunsă cărarea: 

Printre stânci, strâmtă vâlcea 

Să nu simtă pasărea, 

Te voiu duce 'n țara mea. 

Hai, Doamne s'o stăpânești, 

De păgâni s'o izbăveşti! 
ALEX. LĂPEDATU 


ROMÂNIA LUI FERDINAND | 


— Conferinţă rostită la Radio în ziua de 30 Octomvrie 1941 — 


Dacă este vorba să alegem momentele cuiminante în istoria sbu- 
ciumată a granițelor românești, de sigur că Domnia lui Ferdinand I 
constitue, în procesul de veacuri al desvoltării și statornicirii lor, culmea. 
cea mai înaltă. Imi revine sarcina şi cinstea de a înfățișa rostul aşezării 
acestor hotare, in ceasul 'în care vitejia oștirii noastre le-a refăcut în 
parte, dând noi și puternice temeiuri nădejdilor şi năzuinţelor neamului 
de mâine şi de totdeauna. 

Granițele României Regelui Ferdinand n'au nevoie nici de a fi 
amintite, nici descrise : Desenul lor pe harta unităţii naţionale a tras 
o brazdă adâncă în mintea şi în sufletul tuturor Românilor. 

Este insă nevoie, astăzi mai mult decât ori când, să ne amintim. 
încă odată nu numai față de străini dar şi faţă de noi înşine, în ce 
împrejurări au fost trase și care le-a fost îndreptăţirea. Nevoia acestei 
lămuriri este cu atât mai simțită și mai imperioasă, cu cât stăruiesc 
încă, întreţinute de ani de zile de iscusința propagandei vrăjmaşe, 
atâtea îndoieli și nedumeriri care, de n'au slăbit credința noastră, au. 
putut totuși întuneca judecata altora, 

Ani de-a-rândul s'a părut că asemenea îndreptăţire nu-și mai 
află rostul, Situaţia țării şi a hotarelor ei era doar definită îndeajuns. 
de limpede, de tratatele existente, Ce nevoie mai era de alte argu- 
mente, de alte dovezi ? Intemeiaţi pe acest titlu juridic, cei mai mulţi 
priveau hotarul ţării, la toate marginile ei, de Apus și de Miază Noapte, 
de Răsărit și de Miază-zi, nu atât ca realizarea în timp după veacuri 
de străduințe și dæ lupte a celor mai fireşti aspirațiuni naționale nici 
măcar ca țărmurirea, în spațiu, a puterii de vieață și de expansiune 
a poporului român, ci numai ca expresiunea definitivă a unei ordine 


606 GHEORGHE I. BRĂTIANU 


«de drept internaţional, consacrată de sentinţa arbitrilor păcii de acum 
22 de ani, Uitaseră că istoria nu se oprește niciodată în loc; uitaseră 
că în jurul nostru fierbeau atâtea pofte de ură şi de răzbunare, în 
năzuințele vrăjmaşe ale altor neamuri. Dela Apus și dela Răsărit, se 
ridicau tot mai numeroase glasurile acelora care porniseră să spulbere, 
după spusa unuia din ei, „pretenţiunile istorice ale naţiunei ce se nu- 
mește din sec, al XIX-lea română“ asupra unui teritoriu căzut în 1918 
“sub stăpânirea sa, datorită unei înlănţuiri accidentale de împrejurări, 
“unice în istorie, Granițele României lui Ferdinand I, hotarele României 
Mari, care se aşezaseră pe fruntea ţării ca o cunună de biruință îm- 
pletită din jertfele atâtor răscoale şi războaie, erau doar rezultatul ne- 
firesc al unei conjoncturi nedrepte, construcția artificială a unei clipe 
„de rătăcire, în arhitectura Europei, 

Se ştie cu câtă stăruință a fost înfățișată această interpretare, 
oamenilor de răspundere şi de cuvânt, până ce o potrivire de impre- 
jurări potrivnice, cu adevărat unică în istorie, a prefăcut-o în realitatea 
ce s'a înfipt atât de dureros în trupul ţării noastre, 

E deci cu atât mai necesar de a restabili adevărul, 

Granițele României lui Ferdinand I nu sunt creaţiunea unei clipe, 
:nici rezultatul unei hotărâri nesocotite. Temeiul lor se adânceşte în 
“raţiunile însăși de existenţă ale naţiunii noastre, ca şi în trecutul nostru 
.cel mai depărtat, 

Deși împărţit între mai multe stăpâniri, poporul român a avut 
-din zilele începuturilor date instinctul, dacă nu chiar conștiința de- 
plină, a obârşiei sale comune şi a unităţii sale fireşti, ce numai în cu- 
'prinsul acestor hotare se putea desăvârși, 

Sentimentul acesta s'a desvoltat în urma neîncetatelor războaie 
pe care strămoșii noştri le-au puriat impotriva năvălitorilor din Asia, 
“Tătari sau Turci. Alţii s'au mândrit cu rostul de apărători ai Creşti- 
nătăţii la marginile de Răsărit ale Europei; Românii sau mulțumit 
-să-l întăptuiască cu sângele şi cu jertfa lor. Voevozii au întrevăzut, 
-din cele mai vechi timpuri primejdia dar și însemnătatea acestui loc 
„de straje. Ştefan cel mare scrisese doar Veneţienilor că cele două 
cetăţi ce le râvneau Turcii, Chilia şi Cetatea Albă, erau toată Moldova, 
iar Moldova cu aceste două cetăţi, un zid de apărare al Ungariei şi 
al Poloniei, La rândul său, Mihai Viteazul era să însemne, un veac și 
“jumătate mai târziu, că ara Românească și Ardealul erau una şi 
aceeaşi pavăză a Imperiului și a Creştinătăţii, 

Din scrisul și din fapta lor se desprinde conștiința unei adevărate 
misiuni istorice, ce nu se putea înfăptui deplin decât unind pentru 
„aceeași luptă toate ţinuturile locuite de Români. Când unitatea graiului 


ROMÂNIA LUI FERDINAND |! 607 


a fost şi ea recunoscută, când în şcolile umaniste ale Apusului s'a re- 
găsit firul continuității latine și al moştenirii romane, temeliile unităţii 
naţionale de mai târziu s'au găsit aşezate. Ideia acestei unităţi, ce 
trebuia să strângă sub scutul ei tot ce au cuprins hotarele Regelui 
Ferdinand s'a desvoltatdin ce în ce mai puternică și mai limpede, în ciuda 
vitregiei vremurilor. Faptele se întreceau a o desminţi şi a o fărămiţa, În 
timpuri de răstrişte au fost smulse din teritoriul principatelor noastre 
cetăţile dela Dunăre și dela Nistru, Oltenia pentru câţiva ani, pentru un 
secol şi jumătate Bucovina, pentru mai bine de un veac Basarabia, 
Şi totuşi niciodată nu s'a rostit mai limpede, decât în această epocă 
tristă a anexiunilor şi a împărţirilor, credinţa în unitatea noastră şi în 
hotarele ce erau să vie, Imaginea Daciei regăsite înscria în cercul ei 
toate graniţele pe care, cu o profetică viziune, revoluționarii români 
din 1848 le revendicau pentru o Românie Mare. În același an, un 
deputat german ridica în parlamentul din Frankfurt problema Tran- 
silvaniei, care numai în cuprinsul unui Stat ce ar uni ţinuturile româ- 
nești își putea implini întreaga menire geografică și economică. Un 
deceniu mai târziu un ambasador austriac prevăzuse primejdia; vor- 
bind de apropiata unire a Moldovei şi Munteniei, adăoga „Românii 
ar găsi atunci suzeranitatea Porții o- rușine și o nedreptate, Ar găsi 
ţara lor prea mică, ar râvni un stat independent, cuprinzând Bucovina, 
partea românească a Transilvaniei, Banatul şi poate o graniţă în Balcani”. 

Granițele din 1919 şi 1920 nu au constituit deci nici o improvi- 
zaţie, nici câștigul unui zar aruncat în voia norocului. Ele au con- 
sfințit împlinirea unui proces natural de desvoltare, care din timpuri 
străvechi şi-a înscris concluziile în relieful însuși al pământului româ- 
nesc, aşezat parcă anume spre a aduna în jurul cetăţii de munte a 
Ardealului ramurile aceluiași popor, vorbind același grai, de-a-lungul 
văilor ce pornesc spre Tisa, Dunăre și Mare, 

Dar aceste hotare, cerute de guvernul român din primul ceas al 
războiului european din 1914, recunoscute după lungi tratative de pu- 
terile, alături de care trebuia să intrăm în războiul din 1918 — cu 
toate riscurile ce le infățişa aceea dela Răsărit pentru existența noa- 
stră însăşi — nu numai că nu depășeau marginele răspândirii noastre 
etnice, ci dimpotrivă rămâneau mult în urma lor, 

„Dacă ar fi fost vorba, spunea memoriul înfățișat Conferinţei de 
Pace la 1 Februarie 1919, de a aplica cu o rigoare absolută principiul 
grupului linguistic sau etnic, România ar fi trebuit să reclame fără 
contestaţie posibilă, unirea cu sutele de mii de Români, de limbă, 
obicei și inimă, care locuesc grupuri compacte pe țărmul stâng al Ni- 
strului şi dincolo de Bug, până la Nipru, 


608 GHEORGHE |. BRĂTIANU 


mr 5 trebuit să revendice sute de mii de Români stabiliți dincolo 
de Dunăre, in Serbia, între văile Timocului şi Moravei, mai bine de 
100.000 pe malul bulgăresc al Dunării, satele românești împrăștiate în: 
câmpia ungureașcă până la Tisa, în mai multe provincii ale imperiului: 
Țarilor şi până în depărtata Siberie. Ar fi trebuit să-și amintească ve- 
chile populaţii românești sălășluite în inima însăși a Peninsulei Balca- 
nice. Reclamând toate aceste suijete românești, ar fi putut ușor face 
abstracţie de elementele străine stabilite înlăuntrul graniţelor naturale 
ale ţării românești. 

„Dar România n'ar fi realizat decât un stat factice și împrăștiat, 
a cărui desvoltare economică ar fi întâlnit greutăți poate de netrecut 
şi a cărui constituire geografică ar fi fost izvorul unor nenumărate și. 
neşiârșite conflicte cu Statele vecine... Dar România nu cere intrarea 
în unitatea românească a tuturor acestor populaţii de dincolo de Du- 
năre, de Nisiru și de Tisa, nici chiar a acelora de care nu e despărțită 
decât de cursul unei ape. România cere numai tuturor statelor vecine 
de a arăta aceeași moderaţiune şi de a face aceleași sacrificii în in- 
teresul păcii, al liberei desvoltări a popoarelor şi al progresului eco-- 
nomic al Europei”, 

Deci nu numai tratatul în litera lui, depăşit de evenimente, dar : 
tratatul ca o concesie adusă păcii şi liniştitei desvoltări a lumii noi, - 
față de întinderea integrală a revendicărilor și realităţilor etnice ro- 
mâneşti. Acest punct de vedere prea multă vreme uitat sau nesocotit, 
constituia totuşi fundamentul întregii noastre acţiuni la conferință şi: 
temeiul cel mai sigur al hotarelor noastre. 

În lumina împrejurărilor şi mai ales a tragediilor ce au urmat la: 
două decenii dela tragerea noilor graniţe, se poate înţelege mai lămurit. 
sentimentul adânc al primului sfetnic al Regelui Intregirei, lon L C, 
Brătianu, de a nu ne înfățișa viitorimii ca profitorii unei păci impuse 
de voinţa învingătorilor, ca resemnaţi în conservarea statică a câşti- 
gurilor aduse de norocul biruinţii trecătoare, ci ca expresiunea vie, 
dinamică a aspirațiunilor de veacuri, nedeplin realizate și stânjenite 
chiar, cum a fost cazul, de autoritatea vremelnică a dictatorilor păcii. 

Nu e locul să stăruesc aci asupra împrejurărilor, în care sa 
ajuns la hotarele de atunci. Ajunge să amintesc că na fost colț al 
noilor margini de ţară pentru care să nu ti fost luptă, fie cu armele: 
împotriva comunismului vrășmaș, ce încă de atunci încerca să se re- 
verse dincolo de ţara noastră peste întregul continent, fie la masa 
verde a Conferinţei unde întâlneam laolaltă uneltirile dușmanilor și 
prea adesea lipsa de înţelegere a prietenilor. Problema graniţelor Ro- 
mâniei a fost desbătută în întregime și la fiecare hotar în parte într'o- 


ROMÂNIA LUI FERDINAND | 609 


şedinţă a Comisiunii afacerilor române, unde lon I. C. Brătianu a avut 
prilejul de a defini în toate direcţiile și în termeni ce își păstrează în- 
treaga valoare revendicările ţării sale. 

Nu putem vorbi însă de hotarele României Mari din acea vreme, 
fără a ne aminti și de conţinutul lor și de lupta dusă la aceeaşi Con- 
ferință a Păcii pentru apărarea independenţii şi autorității Statului în 
cuprinsul noilor sale graniţe. 

Se ştie doar cât s'au străduit din umbră acei care urmăreau de 
atunci să stoarcă până la istovire roadele bogate ale pământului no- 
stru, să impună ţării, după jumătate de veac de vieaţă neatârnată, 
condiţii umilitoare de subordonare şi de control. lar când însuşi Pre- 
şedintele Wilson condiţiona recunoașterea sporului de teritorii pe care 
îl. obţineam la pace, de anumite garanţii pentru minorităţi, ce ascun- 
deau în realitate alte scopuri, România lui Ferdinand Í îi răspundea 
prin reprezentantul ei: „Nu este nici un efort de făcut pentru ca să 
se recunoască drepturile minorităților... necesitatea respectului şi a 
desvoltării acestor libertăţi... Dar am moștenit o ţară independentă și 
Chiar pentru a-i întinde graniţele, nu-i putem jertfi neatârnarea”, 

Au trecut de atunci mai bine de 20 de ani. Nu voiu reface aci 
procesul acelora care au uitat atât de repede statornicele temeiuri, pe 
care a fost clădit Statul Român în limitele sale de atunci, nu voiu 
. xăsfoi pagini întunecate de tristă amintire. Rușinea lor a fost ștearsă 
din filele istoriei, de vitejia oştirilor noastre, care în vara şi toamna 
acestui an, au reluat firul întrerupt al luptei Regelui Ferdinand îm- 
potriva dușmanului de căpetenie, bolşevismul şi au ajuns spre Răsărit 
nu numai la vechile hotare dar şi-au purtat flamuri biruitoare până 
adânc în ţara vrășmaşă, 

De aceea, încheind aceste cuvinte de comemorare, să-mi fie în- 
găduit să-mi îndrept gândul spre voi, camarazii mei de arme, din răz- 
- boiul de ieri şi din acel de astăzi. Spre voi care ați sângerat în șan- 
urile din jurul Odesei, spre voi, călăreţi, tunari şi vânători care aţi 
oprit cu piepturile voastre peste Nistru şi lângă depărtata Mare de 
Azov urgia asalturilor şi aţi frânt, alături de soldații celei mai mari 
armate a vremurilor noastre şi poate a tuturor vremurilor, împotri- 
virea îndărătnică a vrăşmașilor civilizaţiei. Nu vreau să preamăresc 
isprăvile, pe care până acum două săptămâni, am avut cinstea să le 
urmăresc zi de zi sub ordinele marilor noștri comandanţi. Știu că sunteţi 
sătui de vorbe răsunătoare și că faptele voastre se aşează mult deasupra 
oricăror cuvinte de laudă. Dar am datoria de-a aduce aci o mărturie: 
Că această vitejie neîntrecută recunoscută de vrăşmași și de prieteni, 
a fost cu putinţă pentrucă ofițerii şi soldații au luptat cu privirea 


610 GHEORGHE I. BRĂTIANU 


mereu aţintită asupra României pe care au (pornit să o răzbune, 
Luptătorii noștri nu duc, ori unde i-ar purta nevoile războiului, pofte 
de cucerire și de împilare: ci văd marginele pe care le-a tras nea- 
mului nostru obârșia sa dunăreană și carpatică, ei ştiu că aceste. 
margini, ori cum ar fi ordinea nouă ce va cârmui continentul nostru, 
constitue o condiţie esenţială a păcii şi a prosperității sale, pentrucă 
reprezintă dreptatea, care nu piere. ` 
Integritate și independenţă. 
GHEORGHE | BRĂTIANU 


VALEA MURĂȘULUI PRINCIPALĂ LINIE DE CO- 
MUNICAȚII ȘI AXĂ POLITICĂ A TRANSILVANIEI 


Axă de comunicaţii. Pe cât putem urmări în trecutul istoric această 
problemă, cel puţin din vremea Romanilor, principalele drumuri treceau 
toate și prin valea Murășului. Principalul drum roman era fără îndoială 
cel care lega Ulpia Traiană din Sud de Porolissum din Nordul Daciei, 
Acest drum, începând dela Deva urca pe Murăşul mijlociu până la Feldi- 
oara-Răsboieni, de unde apoi se îndrepta spre Nord. Acest drum aves. 
. continuare și spre Murăşul inferior peste Micia și pe Murăş la deal 
până la castrul din Brâncoveneşti (Vecs), adecă până la defileul To- 
„pliței. lar din acest drum, care mergea deci prin tot cursul mijlociu al 
Murăşului, se ramiticau altele atât spre Nord cât și spre Sud de Murăş, 
Unul, probabil, dela Micia ducea la exploatările aurifere dela izvorul 
Crişului Alb, altul din Apulum (Alba-lulia) spre exploatările aurifere 
din Munţii Abrudului. Tot dela Apulum se desfăcea drumul spre Olt 
şi cel de pe Târnave. Din apropiere de Târgu-Murăș un drum trecea. 
peste Praid la Odorhei. Vedem deci, că în vremea Romanilor, valea 
Murăşului era ca o axă centrală, din care radiau spre periferii majo- 
ritatea drumurilor romane din Dacia, l 

Şi mai târziu, în vremea năvălirilor, tot valea Murăşului a oferit: 
principalul drum de scurgere al năvălitorilor, cel puţin partea mijlocie: 
din cursul lui, după cum ne arată aceasta frecvenţa neobişnuită în alte: 
regiuni ale Ardealului, de arme şi alte obiecte rămase de pe urma 
năvălirilor, găsite în această vale şi lăsate de diferiți barbari în drum. 

Probabil tot pe Murăş trecea spre Fenicia şi o porţiune a dru- 
mului protoistoric al chihlimbarului şi tot pe valea Murășului, poate 
chiar pe apa lui, se transportau în epoca de bronz și cantităţi mari din 
acest material. Lângă Târgu-Murăș s'a găsit o tonă întreagă de bronz. 


612 SABIN OPREANU 


(Téglás: Osztrák-Magyar Mon. VII, pag. 22), Aşa a fost valea Mură- 
şului un fel de bulevard al năvălitorilor peste Ardeal, până la venirea 
Ungurilor. 

Şi pentru Unguri tot valea Murăşului a fost întâiul lor drum de 
pătrundere și de cucerire în Ardeal, după cum ne dovedește aceasta 
faptul, că întâia cetate ocupată de ei în Ardeal a fost probabil Alba- 
Julia, fiind întâia amintită de cronici. 

Principalul drum de comerţ peste Ardeal în epoca Arpadinilor 
trecea tot pe valea Murășului. Pornea din Seghedin, prin Cenad, Arad, 
Lipova, Deva, Alba-lulia și mai departe spre Murăşul superior, pro- 
babil până la Reghin şi până la Cetatea Gurghiului. Din acest drum 
se ramificau în întâile veacuri ale stăpânirii ungurești alte două drumuri 
principale, care legau valea Murășului, adecă centrul Transilvaniei, cu 
voivodatele române de peste munţi. Unul ducea spre Muntenia, peste 
Sibiu și Braşov şi al doilea spre Moldova peste Frata și Bistriţa, cu o 
ramificaţie peste Cluj spre Nord-Estul Ardealului la Kassa (Dioszeghi A. : 
A Magyarországon keresztűl! vezető kereskedelmi utak az Árpádházi 


3 


királyok idejében, Cluj, 1909, pag. 36—41). Dintr'un admirabil studiu . 


citez următoarele: „Le réseau hongrois ne possédait sur la Tisa 
que deux points permanents de passage à Szeged et à Szolnok, Le 
premier de ces deux point était le plus important, car il se trouvait 
sur la principale voie du commerce qu'entretenaient avec l'Occident 
les villes de Transylvanie, Sibiu et Braşov, qui étaient d'autre part en 
étroites relations économiques avec les Pays Roumains”. (|. Moga în 
Revue de Transylvanie, t. VI. Nr. i, p. 16—17). 

Şi calea ferată de pe Murăş, plănuită încă dela 1837, era prevă- 
zută să facă legătura și cu Marea Neagră. Linia ferată Arad—Alba-lulia 
a început a se construi la 1865 şi sa inaugurat la 1868. 

Dar în veacurile trecute până la construirea căilor ferate și până 
la mecanizarea mijloacelor de transport din timpul din urmă, impor- 
tanța Mucrășului ca arteră principală de transport a fost covârșitoare 
prin plutăritul şi navigația, care se făcea încă din vremea Romanilor 
pe apa lui. Nu avem date despre navigația pe Murăş din epoca daco- 
romană, dar că Romanii coborau pe Murăş în corăbii sarea scoasă 
din salinele dela Uioara este aproape sigur. 

Avem însă dovezi, că chiar dela venirea Ungurilor în Ardeal, na- 
vigaţia pe Murăş a fost foarte activă. In primul rând coborau pe Murăş 
plute cu lemn din cursul lui superior și, probabil şi din cursul mijlociu, 
din pădurile munţilor Poiana Ruschii şi ai Zarandului. Porturi impor- 
. tante de-a-lungul Murăşului erau o mulţime. Astfel ca porturi impor- 
tante sunt amintite Josenii şi Topliţa în Giurgeu, Reghin, Murăreni 


satui: 


VALEA MURĂȘULUI PRINCIPALĂ LINIE DE COMUNICAȚII A TRANSILVANIEI 613 


(Malomialva), Luduş, Vinţul de Sus, Ocnele Murășului, Portul Mură- 
şului la Alba-Iulia şi Zamul în cursul lui mijlociu, Lipova, Aradul și 
Seghedinul Vechiu şi Nou pe cursul lui inferior. 

Plutăritul începea chiar dela izvor, Este amintit începând cu veacul 
XVII-lea. De aci porneau plute mici așa numite sferturi de plute, care 
la Topliţa erau concentrate şi legate din nou. Topliţa singură trimitea 
pe Murăş, pe la mijlocul veacului trecut, 16.000 sferturi de plută, Lo- 
cuitorii români ai Topliţei dădeau plutaşii, printre care erau și puţini 
săcui din Giurgeu. Şi din Reghin și din alte localităţi ale defileului sau 
din apropierea lui plecau tot sierturi de plute. Plutăritul pe Murăş 
era făcut la început de cătră țărani particulari, comunități şi proprie- 
ari pe propria lor socoteală în cea mai mare parte. Totuşi se pare că 
incă din veacurile trecute Armenii din Giurgeu au acaparat ei acest 
comerţ, care pe la mijlocul veacului trecut ajunsese apoi aproape în 
intregime în mâinile Saşilor din Reghin. Boner ne spune, că pe la 
1860 Reghinul era unul dintre cele mai bogate oraşe din Transilvania, 
mulțumită comerțului cu lemn plutărit. Din lemnul trimis de Sași pe 
Murăș o parte ajungea peste Seghedin, pe Tisa și pe Dunăre, până la 
Pesta și la Viena, O altă parte a lemnului cobora pe Dunăre la vale, 
până la Turnu-Severin. l l 

Sferturile şi jumătățile de plute la Murăreni erau legate în plute 
- Antregi şi predate, să fie conduse, plutaşilor români de aci. La frontiera 
veche dintre Ardeal şi Ungaria, Zamul era portul, unde se făcea re- 
vizia şi vămuirea plutelor şi dacă era cazul și schimbul plutașilor, 

Plutele duceau însă afară de lemn şi unelte, cereale și altele. 
Portul principal de încărcare a cerealelor era Ludoșul. Dela Topliţa se 
transporta şi lemn semilucrat, In Topliţa era o uzină, ce prelucra 
lemnul de construcţie al corăbiilor, care se fabricau în veacurile tre- 
cute în două şantiere, 

Un şantier de construit corăbii era la Portul Murășului de lângă 
Alba-Iulia și al doilea șantier mai vechiu era la Seghedinul Nou, în 
colţul dintre Murăş și Tisa, 

Corăbiile slujeau în primul rând la transportul sării pe Murăș şi 
pe Tisa. La început sarea era transportată cu căruțele dela ocnele din 
Turda până la Vinţul de Sus (Unirea), iar dela Praid și dela Ocna-Si- 
biului sarea se transporta până la Portul Murășului. Din aceste por- 
uri era apoi dusă cu corăbiile pe Murăş, la Seghedin, care avea mo- 
nopolul distribuiriie sării pe Câmpia Ungariei, 

Pe la sfârşitul veacului XVIII-lea, sarea cea mai multă se trans- 
porta din salinele dela Ocnele Murășului. Portul din Ocnele Mură- 
şului pe la începutul veacului trecut devenise întâiul port din valea 

i 2 


614 SABIN OPREANU 


Murăşului. Sute de corăbii aşteptau în el pe apă să plece încărcate 
cu sare din magaziile mari de pe țărmure, pline cu sarea depozitată 
din ocne, Majoritatea corăbiilor nu se oprea decât la Seghedin, unde 
cobora pe Tisa și multă sare din Maramurăș, 

Datorită aşezării lui pe Tisa, tocmai la gura Murăgului, Seghe- - 
dinul de mult, ca mărime și ca importanţă comercială, a devenit at 
doilea oraș din fosta Ungarie. Prin faptul, că burghezimea lui bogată. 
adeseori împrumuta bani Regilor Ungariei, şi-a câştigat mari privilegii 
de ordin economic şi politic. Situaţia aceasta privilegiată cu venirea 
Turcilor în Ungaria a încetat. O nouă înflorire economică a Seghedi- 
nului a început însă iar, începând cu veacul XVIII, după alungarea: 
Turcilor, 

Intâiul privilegiu de a face negoţ cu sarea pe ape a fost dat de- 
„regele Bela coloniștilor germani încă din veacul XIII, Anonymus ne 
spune, că întâiele lupte ale Ungurilor pentru cucerirea Ardealului au, 
urmărit și ajungerea la sare, care precum reiese din cele premergă- 
toare, chiar dela venirea ungurilor în Ardeal a început să fie dusă pe 
Murăş cu corăbiile. Negustorii din Seghedin aveau pentru negoţ corăbii: 
proprii. Cu ele transportau la dusul după sare în Ardeal, probabil, 
mult pește sărat, având ei şi pescării mari şi duceau cu siguranță şi: 
alte mărfuri. Seghedinul este amintit ca oraş al sării dela 1199. Marele: 
lui comerţ a condiţionat din vreme şi aşezarea unei monetării în Se- 
ghedin. 

Una, mai târziu, o găsim în alt oraș de pe Murăş, la Alba-Iulia, 
singurul oraş din Transilvania tn care în veacurile trecute aveau drept. 
să se aşeze și evreii, 

Vedem deci că, valea Murăşului n'a fost în trecut numai o axă. 
a agriculturii Transilvaniei, ci şi o axă comercială, lucru spus de atâtea 
ori de istorici şi de economişti. Márki zice, că de veacuri cel mai im- 
portant drum strategic şi de comerţ a dus din Ungaria în Ardeal pe- 
apa Murăşului. Pe bună dreptate deci a fost numit Murăşul de către 
Orbán B. regele râurilor din Transilvania. 

După ocuparea Câmpiei Panonice, de către Turci, comerțul Tran- 
silvaniei cu Apusul şi centrul Europei a părăsit axa Murășului şi s'a. 
` îndreptat prin Nordul Ardealului spre Kassa, Praga şi Leipzig. Valea. 
Murășului n'a mai ajuns la importanța avută pentru comerţ nici după 
alungarea Turcilor, Intre timp căile ferate i-au redus cu totul impor- 
tanța de odinioară pentru navigaţie. Corăbiile de odinioară au dispărut. 
cu totul dela Arad în sus după construirea căii ferate și tot mai rar 
umblau şi dela Arad în jos, iar în zilele noastre se arată câte un va- 
poraș rar de tot pe cheiul dela Arad, 


VALEA MURĂȘULUI PRINCIPALĂ LINIE DE COMUNICAȚII A TRANSILVANIEI 615 


Şi plutele s'au rărit din decadă în decadă, văzând cu ochii. Azi 
numai Românii din Filea mai sunt plutași de profesie, In trecut întreg 
plutăritul pe Murăş era făcut de Români, dar finanţat de alţii. Numai 
în cursul superior al Murăşului erau și puţini plutași săcui, iar dela 
Reghin la vale singurii plutași erau numai Românii. Mulţi dintre ei în 
același timp erau și plutaşi și negustori de lemn. Boner spune, că a 
„văzut prin anii 60 şi un preot român plutaș. Probabil şi majoritatea 
personalului de pe corăbiile de transportat sare erau tot Români, deși 
în această privință nu ştim nimic precis. 

Toate porturile de pe lângă Murăş, afară de Seghedin şi de 
Târgu-Murăş, erau locuite aproape numai de Români, cum românești 
au rămas până azi, 

Deşi 'din jumătatea a Il-a a veacului trecut Murăşul nu mai are 
pentru transporturi importanța de odinioară rămâne stabilit, că veacuri 
de-a-rândul a avut şi în această privință întâietate pentru comerțul cu 
Ungaria și cu centrul Europei. Reţinem deocamdată această constatare, 

Importanţa pe care a avut-o şi o are valea Murășului, ca axă 
economică a Transilvaniei este subliniată şi de marea densitate a po- 
pulaţiei care locuește aci. Azi în întreaga Transilvanie regiunea cea mai 
întinsă cu populaţia cea mai deasă este dată de valea Murășului, cu o 
densitate de 75—200 locuitori pe km. p. (T, Morariu: Entwicklung der 
Bevălherungsdichtigheit Siebenbiirgens, Bucureşti, 1940, p. 83—85; vezi 
şi harta dată de acelaşi autor). 


Valea Murăşului ca axă politică a Transilvaniei. Valea Murăşului 
n'a fost numai o axă economică a Transilvaniei, ci în acelag timp și 
o axă politică a Țării încă din vremuri străvechi, 

Având în vedere rodaicia ei deosebită, bogăţiile ei naturale di- 
ferite, precum şi deosebitele ei posibilităţi de comunicaţii, pe apă şi 
de-a-lungul ei, nu mai este nicio mirare că valea Murășului a fost în 
trecut şi axa politică și strategică a Transilvaniei. Organizaţii politice 
solide în Transilvania cunoaștem numai die epoca daco-romană. Este 
însă sigur, că tot spre valea Murășului au gravitat și alți stăpânitori 
înainte de această epocă. Numeroasele obiecte scitice și celtice, mai 
numeroase aici ca în alte părţi ale Ardealului, ne dovedesc că şi Sciţi 
şi Celţii, care între timp au stăpânit peste triburile geto-dace din Tran- 
silvania, tot în această vale își aveau aşezările lor principale. Astfel 
s'au găsit obiecte scitice din veacul al VIl-lea a. C, la Brâncoveneşti 
(Maros Vâcs), Vaidei (lângă Orăştie), Vinţul de Jos, Aiud şi altele 
(Téglás: Osztrák-Magyar Mon. VII; pag. 24). In Bogata de Murăş (jud. 
Turda) s'au găsit seceri de bronz şi multe unelte celte și altele. 

2 


616 SABIN: OPREANU 


Urme de cetăţi primitive, a căror epocă este incertă, se găsesc 
foarte multe pe valea Murăşului (Pasteiner: în Mon. cit. VIL, pag. 55), 
Aşa la Uioara, Feldioara, Zebernic lângă Vinţul de Jos, Orăştie, Si- 

bișel, Hia, Dobra şi altele. 
l Intru cât s'ar putea vorbi de organizații politice în epoca de 
piatră şi de bronz, întăriturile din acele epoci, cunoscute de-a-lungul 
văii Murășului, ne-ar putea dovedi importanța politică şi strategică a 
ei în acele epoci, Sunt foarte numeroase, mai cu seamă în cursul 
mijlociu al ei, astfel de întărituri. Astfel la Deva, Simeria (Uroiu), 
Geoagiu, Săcărâmb, Feldioara ; apoi la gura-văilor care urcă din spre 
Murăş spre Munţii Metaliferi, unde afară de întărituri pe sol, au fost 


întărite ca locuri de apărare şi peșterile din rocile calcaroase de pe ; 


dreapta Murășului. In multe locuri s'au găsit unelte de piatră şi de 


aramă, care se întrebuințau la minerit, de exemplu la Turdaș, jud. Hu- 


nedoara, Ciaclia, jud. Alba (Tâglas: O, c., pag. 20 şi urm.). 


Cât despre importanţa politică și strategică a văii în epoca daco- r 
romană ajunge să amintim, că cele mai multe trupe în Dacia, Ro- ; 


manii le aveau cantonate în această vale, la Apulum, Sebeş, Crişturul < 


de Murăş (trupe din Legiunea Trigemina şi Macedonica), sau în apro- 
pierea ei la Potaisa. Apulum era centrul de gravitație a întregei Dacii 
Sud-Estice numită şi Dacia Apulensis. Importanța strategică și politică 
era subliniată de drumul roman din întreg cursul mijlociu al văii, deum: 
care lega o mulțime de castre și de locuri întărite, 


: 
! 


la timpul năvălirilor această importanță n'a scăzut, Atila își avea | 
lagărul principal lângă cursul inferior al Murășului, cu siguranţă nu : 
fără să aibă nicio legătură acest fapt şi cu apa Murăşului, pe cursul : 
căreia avea popoare supuse şi stăpânite până la el de către triburi ` 


germanice, Şi comorile de aur, presupuse ca ale lui Atila, s'au găsit 
tot pe Murăş, la Periam. Tot pe Murăşul inferior s'au găsit și întă- 
rituri avare. 

Ungurii în Ardeal pe Murăş au început prima organizare po- 
litică a lor, după ce au sdrobit Voivodatul mai vechiu cu capitala 
la Alba-Iulia. Şi ei tot din Alba-lulia au făcut capitala stăpânirii 
lor în Ardeal. Întâiul judeţ care apare în Ardeal este jud. Alba 
la 1175 (Pesti F.: Az eltünt regi vârmegyek, Bpest 1880, I. p. 18, citat 


ma oii E pita 


de I. Moga în Transilvania, Anul 1923, 72, Nr. 3, p. 194. Cetatea din ! 
Alba-lulia este cu mult anterioară venirii Ungurilor, Voevozii şi prin- ` 
cipii ardeleni suzerani ai ungurilor, ai turcilor sau ai habsburgilor, - 
veacuri de-arândul în Alba-lulia şi-au avut reședința. Intre timp re- ` 


şedinţa princiară a fost şi prin alte oraşe de pe lângă Murăş, în 


| Aiud, Jernut, Târgu-Murăş, sau la Turda, nu departe de Murăş. 


VALEA MURĂȘULUI PRINCIPALĂ LINIE DE COMUNICAŢII A TRANSILVANIEI 647. 


Numai cine era stăpânul cetăţii Alba-lulia,-era adevăratul stăpân 
și al văii Murășului și al întregului Ardeal, Noii cuceritori ai Ardea- 
lului toți aveau ca ideal intrarea triumfală prin porţile cetăţii Alba- 
Iulia. Intâiul realizator vremelnic al idealului românesc, Mihai Viteazul, 
după lupta victorioasă dela Șelimbăr, intră aclamat de mulțimile Ro- 
mânilor localnici în Alba-lulia. 

Din Alba-lulia şi-au întins principii ardeleni pe Murăş la vale 
stăpânirea până la Tisa zice istoriograful ungur Márki. Și tot el zice 
pe bună dreptate în alt loc (Mon. VIL, pag. 514: l 

„Ar trebui să scriem istoria Ardealului, dacă am vrea să po- 
vestim istoria Alba-luliei, Cetatea ei... a fost totdeuna cheia stăpânirii 
“Transilvaniei. Regii, Voevozii şi Principii în primul rând aci au făcut 
aşezăminte; dușmanii când au năvălit, aci sau grăbit..." i 

Asemenea unei acropole clasice stă cetatea Alba-lulia, care de 
acum înainte va fi pentru vecie locul de incoronare al Regilor României, 

Dar acropole de acestea sunt multe de-a-lungul văii Murășului, 
Astfel găsim cetăţi sau ruine de cetăţi medievale la Tărgu-Murăș, 
Gurghiu, Deva, Şoimuş, Lipova, Arad şi altele. l 

Nobilii și elita aristocrațimii ardelene la rândul lor tot în valea 
Murășului îşi aveau domeniile cele mai de preţ și castelele cele mai 
luxoase, de multe ori întărite ca cetăţile. Un element nelipsit al pei- 
sagiului uman murășean sunt peste tot aceste castele, cu parcurile lor 
pitoreşti, cu piscine şi cu grădini întinse. Sunt frumoase aceste castele, 
dar poporul băştinaș nu le-a putut îndrăgi niciodată. In ochii Româ- 
nilor au fost totdeuna un simbol al oprimării cu întreg cortegiul lor 
de stăpâni trufaşi şi de curteni şi vătăşei străini. Prea adeseori stă- 
pânii castelelor au fost de origină români de exemplu Bânii, Nopcea, 
Kendefi, Huniade şi alţii, Români, însă complet asimilați cu vremea de 
către unguri. l 

Multe castele boereşti dăinuiesc și azi. Aproape fiecare sat de 
pe ţărmurii Murășului posedă câte unul, însă cele mai multe sunt: 
aproape de ruină. 

Revoluţiile țărănești ale iobagilor ardeleni toate au trecut cu 
focul lor curăţitor și pe valea Murășului. Dozsa a trecut ca un 
vârtej, ca să se frângă tocmai în Banat, revoluţia lui Horia sa 
sdrobit și ea sub zidurile cetăţii Deva, iar revoluţia biruitoare a lui 
Avram Iancu a început din valea Murăşului, a sbiciuit violent cursul 
mijlociu al ei şi s'ă retras să birue în” cetatea Munţilor Apuseni. ŞI 
era firesc ca revoluțiile să tindă spre valea bogată a Murăşului, bo- 
găţii însă ale căror roade le primea în hambare numai o clasă supra- 
pusă de străini cu oamenii lor de casă tot străini şi ei. 


618 SABIN OPREANU 


Şi ca drum de oşti valea Murășului a avut importanță mai mare, 
ca alte văi ale Ardealului. Cetățile Lipovei și Șoimuşului erau in- 
tâile care închideau intrarea în Ardeal pe Murăș, în vreme ce a Ara- 
dului slujea tocmai contrariul, A Devei şi Alba-luliei. opuneau ultima - 
rezistenţă în faţa năvălitorului, înainte de a deveni acesta stăpân pe 
Ardeal. 

Cele mai sirașnice lupte s'au dat în Valea Murășului în veacul 
XV-lea între oştile lui Ion Huniade şi ale Turcilor, Pe câmpul Pânii la - 
Vinerea au fost sdrobiţi Turcii de oștile conduse de Paul Chinezul, 
Generalul lui Huniade. Huniade însuşi i-a sdrobit la Sântimbru, mai 
sus de Alba-lulia. In 1600 la Mirislău pe Murăş a fost lupta dintre 
oștile ungaro-austriace şi cele ale lui Mihai Viteazul, după ce acesta 
din urmă intrase triumfător în Alba-Iulia. 

SABIN OPREANU 


LA CENTENARUL LUI HERBART 


— Câteva cuvinte despre marele pedagog german şi influența lui la 
Românii din Transilvania — 


În anul acesta se împlinește un secol dela moartea marelui pe- 
-dagog şi filosof german Johann Fried. Herbart (1776—1841). 
Numele lui este bine cunoscut în lumea noastră pedagogică. Cine dintre 
învățătorii noştri, bătrâni sau tineri, chiar din satul cel mai ferit al 
„Ardealului, nu este familiarizat cu termenii: „metoda herbartiană“, 
„şcoala herbartiană“, „treptele formale ale lui Herbart”. - 

Publicaţiile noastre pedagogice dela siârşitul veacului trecut şi 
«dela începutul veacului nostru, cum sunt: Organul pedagogic al lui 
L Popescu, Foaia pedagogică a lui Barcianu, Vatra şcolară a lui P. 
'Şpan, și altele, se ingrijesc cu prisosință de acest lucru. Ele în mare 
măsură nu fac altceva decât adâncesc şi desvoltă principiile şcoalei 
'herbartiene, expunându-le în limba română la înţelesul dăscălimei 
noastre și publicând sistematic o mulțime de lecţii model elaborate 
după metoda herbartiană. 

Drept aceea acum, când toată lumea pedagogică sărbătoreşte 
memoria deschizătorului de drumuri noui în domeniul educaţiei, se 
cuvine să evocăm şi noi viaţa și opera acestui luceafăr al pedagogiei 
moderne, care şi-a revărsat lumina sa călăuzitoare şi asupra pedagogiei 
românești în general și asupra celei din Ardeal în special. 

Johann Friedr. Herbart s'a născut la 4 Mai 1776 în orășelul din 
Prusia, Oldenburg, dintr'o familie de magistrat, El se bucură de o 
-educație îngrijită din partea mamei sale, o femeie cu distinse calităţi 
sufleteşti. Cele dintâi studii şi le făcu în oraşul natal, la un liceu 
condus de bunicul său, Avea o memorie foarte fidelă; un discurs 
-odată auzit, îl putea copia din memorie. Încă în liceu se ocupa te- 
meinic cu filosofia lui Kant și Wolff și la vârsta numai de 14 ani scrie 
un studiu despre libertatea omenească, atrăgând atenţia dascălilor săi. 


620 Dr. NIC. TERCHILĂ 


După terminarea, liceului pleacă împreună cu mama sa la lena, 
unde, înscriindu-se la Universitate, devine elevul lui Fichte, face cu- 
noștință cu Schiller, Schelling și cu alţi bărbaţi distinși ai vremii, 
aderenţi ai idealismului german. Ca student de asemenea se distinge 
prin spiritul său pătrunzător, expunâud magistrului său nedumeririle 
sale fundamentale faţă de idealismul speculativ, 

Evoluţia sa spirituală a fost lină şi constantă. În anul 1794 primi 
invitația guvernatorului din Berna, v. Steiger de a face educaţia celor 
trei copii ai săi, Aici își câștigă frumoase experiențe pedagogice, de- 
care se foloseşte la alcătuirea concepţiei sale. De acum accentuiază 
importanța individualității elevului pentru educaţie; stăruie pentru 
deșteptarea interesului multilateral și pentru o dragoste adevărată între: 
elev şi educator. 

În Elveţia a făcut cunoștință cu marele pedagog H. Pestalozzi, 
vizitându-i şcoala din Burgdorf în anul 1798. Din Elveţia trecu la 
Halle pe urmă la Brema, unde rămase doi ani. În o lucrare critică 
asupra cărţii lui Pestalozzi: „Cum îşi învață Getruda copiii” formulează. 
principiul, că educaţia voinţei trebue să se facă indirect prin învăţă- 
mânt; iar în conferințele ţinute la muzeul din localitate își expune 
principiile pedagogice aplicate în casa von Steiger. 

În anul 1802 îşi ia docenţa la Universitatea din Göttingen, iar 
în 1809 devine titularul catedrei lui Kant în Königsberg. În 1833 este 
rechemat la Göttingen unde practică profesura până la moartea sa 
întâmplată în 11 August 1841, 
| Operile lui complete au apărut în mai multe ediţii, în 13 volume, 
editate de Hartenstein şi Kehrbach, 

Din vastul și greoiul său sistem filosofic, vom încerca să des- 
prindem — pe cât se poate de scurt, — care este doctrina sa în: 
metafizică, psihologie, etică şi religie ca să putem pătrunde mai uşor 
concepţia lui pedagogică, 

În metafizică susţine că lumea văzută și nevăzută este zidită din 
„Reale“, pe care le numeşte ocazional „Monade supranaturale”. Însă 
nu le atribuie evoluţie autonomă, așa cum face Leibnitz cu monadele 
sale. Aceste „Reale“ sunt calificativ simple, în esenţa lor însă nu le: 
putem cunoaște, Numai raporturile lor sunt perceptibile. Realele sunt 
neschimbabile, nespaţiale şi eterne, se mișcă în linie dreaptă şi simetric: 
într'un „spaţiu inteligibil“ (spre deosebire de „spaţiul fenomenal! ce 
există în conştiinţa noastră). 

Realele tind să se păstreze neschimbate în mijlocul schimbării 
perpetue, Negând Herbart realităţii orice schimbare și evoluție, în: 
metafizica lui se dovedeşte ca un dușman al idealismului speculativ.. 


ks LA CENTENARUL LUI HERBART 62t 


În “psihologia lui Herbart sufletul este o „Reală“, o ființă simplă,. 
absolută, de substanţă spirituală, Scopul ei unic este acela de a-și. 
păstra neschimbată ființa sa absolută în mijlocul tuturor schimbărilor.. 

Felul său de a se păstra este — reprezentarea, 

Reprezentările nu sunt, dar devin puteri sufleteşti. Jocul lor se: 
desfășoară pe „scena“ conștiinței noastre psihice, împiedecându-se sau 
promovându-se reciproc. Reprezentarea care domină scena conștiinței, 
stăpânește și conduce întreaga noastră vieaţă sufletească, prin urmare- 
voinţa și sentimentul deopotrivă. Jocul acesta al reprezentărilor este: 
pur mecanic și ca atare poate fi calculat și dirijat cu o preciziune ma- 
tematică. 

O reprezentare rămâne în conștiință, până ce o alta îi ia locul; 
iar trecând dincolo de „Pragul conştiinţei“, nu dispare, nici nu este 
pierdută, aşteaptă în inconștient şi se luptă până ce va reuși să pă- 
trundă din nou pe scena luminoasă a conștiinței, Această luptă de a. 
apare în lumină nu se face la voia întâmplării şi fără nicio lege. Există 
o statică a spiritului, când reprezentările sunt oprite de a reveni în 
conştient, și o dinamică a spiritului, când circumstanţele le dă liber- 
tatea să apară în conștiința individului. 

Acest schimb se datorește reprezentărilor ce se ajută reciproc 
pentru a ajunge sau a rămâne în conștiință. După Herbart reprezen- 
tările se combină, se atașează, dând naștere la fuziune. Cele nepotri- 
vite se întunecă, dând naștere la complexiuni, 

Fuziunea sau complexiunea reprezentărilor explică toate feno- 
menele sufletești ca: abstracţiunea, judecata, raţionamentul, memoria. 
şi imaginaţia, chiar și sentimentul, dorinţele și voliţiile, Astfel senti- 
- mentul de plăcere este rezultatul unirii între două reprezentări, iar cel 
de neplăcere rezultă din contrastul sau antagonismul lor. Reprezen- 
tarea dominantă, cu ajutorul sentimentului promovează sau împiedică. 
faptul voluntar. 

In psihologia lui Herbart un capitol de o importanță deosebită 
pentru pedagogie este apercepția, adică acel proces psihologic prin care- 
reprezentările sau cunoştinţele noi sunt asimilate, apercepute de către 
cele vechi. Pe apercepţie se bazează interesul pedagogic, atențiunea, înțe- 
legerea, etc. Drept aceea ea este „piatra cea din capul unghiului“ în peda- 
gogia herbartiană. Scopul său în teoria cunoaşterii este distincția clară 
a noțiunilor şi prgcizarea raporturilor acestora. Importanța deosebită. 
ce o atribue Herbart acestui proces rezultă din faptul că el defineşte 
filosofia ca „studiu al noţiunilor“. De aceea chemarea ei este în primul 
rând să lămurească şi să precizeze noțiunile şi să cerceteze combi-- 
narea lor pentru formarea judecăților și a raționamentelor. 


622 Dr. NIC. TERCHILĂ 


| Etica este acea parte a filosofiei care se ocupă cu normele de: 
apreciere ale faptelor omeneşti. Norma generală pentru eprecierea unei; 
fapte este — în etica lui Herbart — plăcerea sau neplăcerea, bazată ; 
pe o „evidenţă apriorică“. O faptă bună o aprobăm pentrucă ne place, | 
o faptă rea o reprobăm pentrucă nu ne place, Această „evidenţă aprio-: i 
ică“ ne duce la piatra de încercare a valorii faptelor noastre, anume : 
la legea morală. Astfel o faptă ne place atunci când este în conformi- . 
tate cu legea morală şi ne displace când e în conflict cu aceasta, E 

Stâlpii de reazim ai legii morale sunt cele cinci idei morale: ; 

1. Libertatea internă. 

2. Perfecţiunea. 

3. Bunăvoinţa. 

4 Dreptatea. 

5; Recompensa. 

Aceste idei numai unite pot da o directivă voinţei. Ele alcătuiesc! j 
“temelia eticei individuale. Dar Herbart se ocupă și de etica socială pe * 
care o bazează pe alte cinci idei morale deduse din cele de mai sus. 

In legătură organică cu morala se află în cugetarea lui Herbart - 
religia. Ea inspiră omului nădejde că stă danăle sale morale vor fi în- . 
coronate cu succes, 3 

Contemplarea naturii şi mai ales a lumii organice, minunata ei i 
finalitate conduce pe om în mod firesc la Dumnezeu, iar atributele Lui ! 
morale, cum sunt: sfințenia, dragostea, dreptatea le consideră Herbart 1 
<a absolut necesare pentru conştiinţa religioasă. Insă nu admite ca filo- ; 
sofia să dovedească pe cale rațională existența lui Dumnezeu, sau să ! 
“justifice în mod speculativ dogme. i 

După părerea lui Herbart însă nu există o ştiinţă despre obiec- ! 
“tele credinţei religioase. Încercările speculațiilor metafizice duc mai . 
mult la rezultate nesigure, nicidecum la o convingere practică nece- ` 
sară pentru îndrumarea vieţii noastre religioase. Credinţa religioasă nici ` 
:n'are nevoie de argumente. Ideea de Dumnezeu trăiește şi se impune prin | 
frumuseţea sa internă şi prin valoarea sa practică. Ea află un sprijin 
practic în contemplarea estetică-teleologică a naturii. l 

Pedagogia are misiunea să apropie tineretul de idealul moral, 
“Scopul său şi-l formulează cu ajutorul eticei. Acesta este: caracterul : 
moral, exprimat de Herbart în mod original prin cuvintele: „Die Cha- 
rakterstărke des Sittlichen“, Acest scop trebue să-l servească învăță- . 
mântul. Drept aceea pedagogia lui Herbart pretinde un învățământ 
educativ. a 
Cum a reuşit Herbart în pedagogia sa să unească într un întreg - 
armonic aceste două noțiuni „învățământ“ şi „educaţie“ — realităţi . 


LA CENTENĂRUL LUI HERBART 623 


disparate până la el şi adeseori chiar și după el — ne răspunde psi- 
hologia și etica lui, cei doi stâlpi, pe care se sprijineşte ştiinţa despre 
educaţie, 

Psihologia și etica lui Herbart ne dovedesc — precum am văzut 
— că întreaga vieaţă sufletească a omului este condusă de reprezen- 
tări. Prin urmare pedagogia îşi va putea ajunge scopul său, va putea 
forma caractere morale, dacă învățământul va împărtăşi elevilor repre- 
zentări clare. Din pricina aceasta studiază Herbart cu multă temeinicie 
procesul psihologic al formării reprezentărilor, ca apoi ţinând seamă 
de legile sufletului, să-l poată dirija — cum credea el — „cu exactitate 
matematică”, 

Calea ce duce la dobândirea de reprezentări clare pleacă dela ex- 
perienţa câștigată din lumea concretă, care înaintând dela o treaptă la 
alta (de aici numirea de trepte formale), se înalță spre lumea noțiu- 
ilor abstracte, ca să coboare din nou la lumea concretă. 

In „Școala herbartiană” s'a făcut mult caz de aceste „trepte for- 
male“, câtă vreme Herbart n'a urmărit altceva decât să descrie un 
proces psihologic, să descrie calea practicată de intregul învățământ 
şi înainte şi după el. Numărul şi numirea acestor „trepte“ variază la 
urmaşii lui Herbart. Cea mai cunoscută este numirea dată de Wilhelm 
Rein şi anume: 1, Pregătirea cu anunţarea țintei; 2. Predarea; 3, Aso- 
cierea; 4. Sistematizarea; 5. Aplicarea, 

Herbart însă n'a cerut niciodată ca fiecare lecţie să treacă prin 
aceste cinci forme, din care ar rezulta o fărămiţare nepedagogică și o. 
intelectualizare nepsihologică, greșală în care cad mulți herbartieni 
prea zeloşi, 

In orice caz ele trebuesc aplicate unde e posibil și totdeauna cu 
tactul pedagogic cuvenit. Ca o urmare a acestora Herbart fixează cele 
trei metode de învățământ: analitic, descriptiv și sintetic, 

Cheia reușitei oricărui învățământ este interesul, care ocupă un 
Joc de frunte în pedagogia lui Herbart. Interesul trebue să fie multilateral, 
pentrucă activitatea spiritului uman este multilaterală, Învăţământul care 
reuşeşte să trezească interesul elevilor, cucereşte atențiunea acestora, 
deschizând larg drumul spre sufletul lor primitor pentru a-l cuceri. 

Pentru întocmirea planului de învăţământ în vederea scopului 
final, care este formarea caracterului moral, Herbart stabilește prin- 
cipiul treptelor cultural-istorice şi principiul concentrațiunii. 

Aceste principii ale lui Herbart formează obiect de vie discuţie 
între pedagogi şi anume între elevii lui pe de o parte şi între cateheţi 
pe de altă parte, cari în „Istoria împărăției lui Dumnezeu”, scoasă la 
suprafață de Herbart, şi așezată în centrul învățământului întreg, văd 


624 Dr.. NIC. TERCHILĂ 


un triumf al Religiunii asupra celorlalte obiecte de învățământ, susţi- 
nute de pedagogii profani, pentru cari Religiunea, ca obiect de învă- 
țământ, era ceva secundar sau chiar de prisos, 5 

Din această discuție rezultă o vastă literatură pedagogică, ce 
alcătuieşte temelia pedagogiei științifice moderne. i 

Precum am văzut L Fr. Herbart creiază bazele unei pedagogii 
ştiinţifice, a acelei pedagogii pe care o desvoltă apoi urmaşii săi: Ziller, 
O. Strâmpell, L Stoy, Th. Vaiiz, O. Willmann şi W. Rein, cari alcă- 
tuiesc cunoscuta „şcoală herbartiană“. Abia prin munca stăruitoare şi 
rodnică a acestor elevi ai săi ajunge Herbart cunoscut în lumea peda-: 
gogică, pentrucă el, din cauza expunerii greoaie a ideilor sale, devine: 
accesibil, cât trăiește, numai unui cerc foarte restrâns de specialiști, 

Ca orice gânditor mare, așa și Herbart şi-a avut criticii lui. 
Aceștia afirmă că psihologia sa nu este pur empirică, cum ar pretinde: 
o pedagogie strict ştiinţifică dorită de el; ea se bazează pe o meta- 
" fizică, foarte mult discutată, în centrul căreia stă „Reala“ despre ființa 
căreia nu putem şti nimic, Și sufletul ne este prezentat ca o „Reală”. 

Această psihologie sufere și de intelectualismul veacului său, 
admițând ca singură activitate a sufletului pe cea intelectuală, și anume 
„reprezentarea“, iar sentimentul şi voinţa sunt reduse la simple modi- 
ficaţii sau derivate ale reprezentărilor, 

Etica lui este intelectualistă,. de aceea rămâne prea rece și prea 
străină față de frământările vieţii omeneşti, păstrându-se la o înălţime 
abstractă în care nu poate pătrunde căldura vieţii. 

Dar cu toate criticile cari i s'au adus şi i se aduc, doctrina pe- 
dagogică a lui Herbart este cea mai răspândită în domeniul educa- 
ţiunii.. Pedagogia lui şi mai ales literatura pedagogică a „şcoalei her- 
bartiene“ a fost un izvor de autoritate nediscutată pentru pedagogii 
noştrii ardeleni, cari făcându-şi studiile în Germania, au aflat la elevii 
lui Herbart temelia cea mai adecvată pentru o pedagogie ştiinţifică ce 
avea să se desvolte sud scutul Bisericii, O pedagogie care are de scop 
suprem formarea caracterului religios-moral, iar ca material de con- 
centraţiune „Împărăţia lui Dumnezeu” era parcă anume creată pentru 
şcoala noastră confesională din Ardeal, 

Pedagogia românească din Ardeal ajunge în contact nemijlocit cu 
şcoala herbartiană din Germania, datorită strădaniilor marelui Mitro- 
polit Andrei Șaguna, de a-și forma buni profesori de pedagogie, Intre 
cei dintâi tineri trimişi de Şaguna la studii în străinătate, a fost și 
loan Popescu, care, ajungând la Leipzig, devine un elev distins al 
marelui pedagog Tuiscon Ziller. Vrednicul profesor dela Institutul 
pedagogico-teologic Andreian, prin monumentalele sale lucrări: Organul? 


LA CENTENARUL LUI HERBART 625 


pedagogic şi Psihologia empirică, este cel dintâi semănător al ideilor 
herbartiene în şcoala românească din Ardeal. 

Spaţiul nu-mi permite să mă opresc la toţi pedagogii noştri her- 
bartieni, dintre cari mai amintesc aici pe: 1. Ştefan Velovan, 
2. Dr. Danil Popovici-Barcianu, 3. Dr. Petru Şpan, 
4. Dr. Vasile Stan, 5. Dr. loan Stroia, 6. Dr. Petru Pipoş, 
7. Dr. Vasile Bologa, 8. Dr. Petru Barbu. 

Lecţiile lor practice ţinute în spiritul şcoalei herbartiene stăruie: 
încă vii în memoria vrednicei noastre dăscălimi şi preoțimi, care a 
rămas toată vieaţa ei fidelă celor învăţate în „Seminar“, iar prin acti- 
vitatea lor, duhul lui Herbart continuă a trăi şi azi în școlile noastre 
mai viu chiar decât la el acasă, în Germania. 

Meritul nediscutat al pedagogilor noştrii herbartieni, — cari 
aproape toţi au fost preoţi și au crescut şi. lucrat sub aripa ocroti- 
toare a Bisericii mame, — a fost introducerea unui spirit științific în 
pedagogia românească din Ardeal; desvoltarea științelor auxiliare ale 
pedagogiei; întrebuinţarea rezultatelor acestor științe ca bază a peda- 
gogiei în şcolile noastre din Ardeal; aplicarea celor mai moderne prin- 
cipii didactice şi metodice în toate ramurile învățământului primar și 
secundar; apariţia numeroaselor manuale de școală întocmite după 
cerinţele unei pedagogii ştiinţifice ; zidirea localurilor de școală şi în- 
zestrarea lor cu materia] didactic conform cerinţelor pedagogice mo- 
derne ; formarea unui corp didactic bine pregătit şi selecționat, pregă- 
tirea căruia nu înceta deodată cu pregătirea lui școlară, ci continua 
printr'o rodnică activitate științifică, publicată in cărţi de valoare și 
prin reviste pedagogice, întemeiate și conduse cu multă pricepere și 
vastă cunoștință profesională de acești mari dascăli ai neamului robit. 

Ei au creiat prin condei și mai ales prin grai viu acea atmosferă 
de spiritualitate pedagogică, ce era absolut necesară unei dăscălimi - 
care avea o misiune pe cât de grea, pe atât de sfântă: „libertate prin 


cultură” 
-Dr. NIC. TERCHILĂ 

NOTA REDACŢIEI: Centenarul lui Herbart a fost cinstit la Sibiu printr'un 
festival organizat în ziua de 16 XI. în sala festivă a Prefecturi județului, de cătră 
Academia Teologică Andreiană şi Şcoala Normală „Andrei Șaguna” cu secţiile ei de 
băieţi şi fete, adecă de acele institute unde trăieşte vie memoria marelui -pedagog 
german şi a elevilor lui ardeleni. Cu acest prilej păr. profesor Dr. N. Terchilă a citit 
expunerea de mai sus, gare este un rezumat al unui Studiu mai desvoltat: Herbart 
zi herbartienii români din Ardeal, publicat de d-sa în Anuarul XVII (1940—1941) al 
Academiei Teologice Andreiane ortodoxe Române din Sibiu. Trimitem deci la acest 
studiu pe cei ce doresc să cunoască mai de aproape această problemă. 


CONSERVAREA, RESTAURAREA BISERICILOR DE į 
LEMN ȘI EDIFICAREA BISERICILOR NOUI ÎN. 
JUD. HUNEDOARA 


Conservarea, restaurarea bisericilor de lemn și zidirea bisericilor | 
noui sunt probleme de o neliniştitoare actualitate, Bisericile de lemn : 
dispar mereu. În jud. Hunedoara, în comunele Vaţa de sus, Târnava : 
de Criş, Birtin, Buceş-Vulcan, Burjuc, Făgeţel, Tămăşeşti, Groş, Cerbăl, | 
Alun, Vălar, Cernișoara-Floreasa, Iscroni, Petros s'au edificat ori se i 
edifică biserici noui, deci 14 biserici aşteaptă demolarea. În alte comune . 
vechile biserici de lemn fiind în rea stare au fost restaurate și mo-: 
dernizate atât de greșit, încât nu mai prezintă vre-un interes (la Vorţa, ! 
Căinelul de sus, Coşeşti, Panc-Sălişte, Ulm, Arănieş). ' 

S'au clădit apoi în anii din urmă biserici de lemn noui fără vreo. 
valoare artistică de ex. Valea mare, Vălar, Cernișoara-Floreasa, Lun- 
cani (vale), Ribicioara de sus, ori altele noui de lemn în alt stil: de 
ex, Visca, Băgara, Groș, Poeniţa Voinii, care nu au nicio legătură cu 
vechiul stil al bisericilor de lemn. În alte cazuri s'au introdus modifi- 
cări greșite la stilul vechiu, de ex. la Luncani bârne orizontale la turn, 
la Brădet turn de piatră, la Luncşoara acoperirea pereţilor cu scânduri 
verticale, la Ferigi a fațadei la vest, La acestea se adaugă coifurile de 
tinichea, ţigle la acoperiș ori turn, tencuirea, ferestrile mari, dispariția 
arcadelor turnului, înlocuindu-se cu ferestre, acoperirea cu şindrilă a 
peretelui ori boltei. 

Dispariţia bisericilor de lemn e o tristă realitate, Anual dispar în 
medie două biserici, într'un judeţ, vreo 40 anual, în consecinţă în 
25 ani, sunt sortite a dispărea cu totul cele vreo 1000 câte au mai rămas 
în Transilvania, dacă nu se iau măsuri serioase şi grabnice. Cu ele dispare 
şi vechea pictură și adeseori și vechile obiecte de cult, mobilierul şi 
amănuntele, Câte au dispărut fără. să ni-se fi păstrat o fotografie, un 
desen, fiind astfel pierdute pentru știință! Cauzele acestei dispariţii 


murit amana PRE "estice TE FO EE EE EEA tai ta mii Sa iiiueai 


CONSERVAREA ŞI RESTAURAREA BISERICILOR DE LEMN ÎN JUD. HUNEDOARA 627 


sunt: 1. crescând satele, ele au devenit neîncăpătoare; 2, există o 
mentalitate falsă în popor şi chiar la unii intelectuali, că ele ar însemna 
ceva inferior, o dovadă a sărăciei; 3, sătenii afirmă, că nu se mai 
găsesc bârne atât de lungi şi masive azi, nici chiar lemn pentru şindrilă. 7 
corespunzătoare, apoi generaţia de azi nici nu mai este capabilă de a 
lucra ca în vechime, a construi ceva egal, a sacrifica atâta timp pentru 
sculptura ușilor și a amănuntelor dela turn, etc. Ce e de făcut? Este: 
: o datorie a conducătorilor bisericești şi a intelectualilor a impune un. 
| respect mai mare faţă de aceste vechi comori de artă, dispreţuite de 
necunoscători și a ajuta conservarea lor, fiindcă nu în toate satele ele: 
au devenit neîncăpătoare. Comisiunea Monumentelor Istorice are da- 
toria de a le declara monumente istorice şi a îngriji conservarea lor. 
"Nu toate merită a fi păstrate, deoarece nu toate sunt opere de artă. 
ori de interes istoric, Este deci o necesitate a stabili, care din ele 
merită a fi menținute, chiar dacă s'a zidit o biserică nouă, mai încă- 
pătoare. A le declara monumente istorice nu înseamnă încă suficient, 
dacă lipsesa mijloacele de conservare, deoarece nici Comisiunea Mo- 
numentelor Istorice, nici parohia nu sunt în stare să le conserve, aceasta. 
reclamând cheltuieli prea mari, Rămâne deci să stabilim pe judeţ care 
frebuesc menținute şi conservate neapărat, iar restul va putea fi de- 
molat după ce s'au luat fotografii, și au fost reproduse desemnurile,. 
inscripțiile şi s'au salvat pentru un muzeu amănuntele: uși, uși împă- 
sătești, mobilier, obiecte de cult. Fotografiile, planșele vor fi depuse 
la Seminarul de istoria artei ori și la Comisiunea Monumentelor Isto- 
rice, ca să poată fi accesibile studiului. În jud. Hunedoara 45 pot îi 
demolate imediat ori atunci când comunele vor avea o biserică nouă, 
neprezentând nici un interes deosebit; aceste sunt: Ribicioara de sus, 
Godineşti, Dumești, Sârbi, Vulcan, Căoi, Sulighete, Bălata, Șoimuș, 
-Căinelul de jos, Bejan, Ohaba, Baștea, Fintoag, Făgețel, Coşeşti, Tă- 
măşești, Zam-sat, Cerbia, Pogănești, Ferigi, Muncelul mic, Runcul mic, 
Almașul de mic, Almașul mic de munte, Almaşul mare-Brădet, Valea. 
mare, Buneşti, Groș (veche), Ulm, Ciulpăz, Cerbăl, Socet, Runcul-mare- 
Goruia, Runcul mare-sat, Bunila, Vălar (nouă), Cernişoara-Floreasa. 
(nouă), Vadul Dobrei, Livezeni-Sălătruc, Măleia, Petrila Lunca, Dâlja 
mare, Dealul Babii, Bănița. Înafară de acestea se vor putea demola: 
şi altele care se vor stabili din caz în caz, restrângându-ne menținerea. - 
numai la cele mai reprezentative și cele mai vechi, Aceste ar fi me- 
nite să păstreze firul tradiției şi să inspire pe viitorii meşteri bărdaşi 
constructori, pictori, tâmplari şi industriaşi. 

Pentru a impiedeca restaurările, alterările, măririle contrare tra- 
diției, necorespunzătoare stilului, se impun următoarele: 1. să nu se 


"628 CORIOLAN PETREANU 


permită în viitor ca o biserică de lemn să fie acoperită cu ţiglă, tini-: 
chea, eternită, nici la turn, nici Ja acoperiş, ci cu șindrilă; 2. să se. 
impiedece ca arcadele galeriei turnului să fie înlocuite cu ferestre, cu 
-ori fără obloane; 3, să nu se permită tencuirea exterioară ori inte- . 
rioară a clădirii, deoarece aceasta, ca și tinicheaua și ţigla răpesc ca- 
racterul arhitecturii în lemn, puritatea materialului. Tencuiala în loc să 
conserve lemnul îl coace. Pentru a împiedeca pătrunderea frigului, 
interiorul se poate căptuși cu scânduri (fără însă a acoperi pictura! 
murală); 4. să se împiedece văruirea pereţilor, ușilor, ferestrelor şi 
inscripţiilor, fiindcă şi aceasta denaturează caracterul lemnului, adecă ` 
puritatea materialului şi îngreunează ori face imposibilă cetirea in- 
scripţiei și ornamenticei ; 5, să se împiedece tăierea cu scop de a mări 
-uşile și ferestrele vechi, mici ca dimensiune, deoarece acestea contribue 
la penumbra mistică, iar mărirea lor este dăunătoare pentru știință și. 
«denotă lipsă de respect faţă de munca înaintaşilor; 6. să nu se înde- 
părteze ferul şi sticla veche dela ferestre, Acolo unde numărul sufle- 
telor a crescut şi biserica a devenit neîncăpătoare, ea poatg fi mărită,: 
fără a i se schimba însă construcţia, forma, proporţia dintre turn și 
„corpul bisericii, situaţia turnului la Vest. În acest caz coiful turnului trebue 
proporționat ridicat în înălțime; de asemenea acoperișul clădirii. Ca 
“model pentru proporţii şi turn poate servi biserica din Dănulești, 
numai pentru turn și aceea din Căinelul de sus, Bunești, Băcăinţ,; 
“Găunoasa, Curechi, La repararea turnurilor să se ţină seamă de aceste! 
vechi și frumoase exemple şi să se înlocuiască figla sau tinicheaua cu; 
şindrilă, dar nu cu şindrilă de fabricaţie modernă, ci cu cele de model 
vechiu, mai groase, făcute de ţărani. Să se evite şi obiceiul rău de a 
plasa scândura toacei între arcadele turnului cu capetele ieșite, stri-| 
.cându-se astfel armonia aspectului, 

Lemnul fiind material nedurabil, nu numai şindrila, turnul, dar şi 
bârnele trebuesc înlocuite din timp în timp cu altele noui, sănătoase. 
"Orice înlocuire trebue să se facă însă fără a denatura forma și con-, 
sstrucţia veche. Mai ales turnul este reinoit de obiceiu cam tot la 30) 
ani și adeseori constatăm, cum meșterii actuali îi schimbă nu numai! 
arcadele, coiful, dar şi forma, proporţiile, şi înlocuesc scândurile din 
-jos de galerii, frumos tăiate ca o dantelă, cu simple scânduri fără nici 
un decor. Dar înlocuirile parţiale nu pot salva o biserică ale cărei 
bârne și grinzi au început să putrezească în general. Aici, în caz că 
monumentul trebue păstrat, conservatorul va recurge la mijloacele știin- 
țilice de azi, care provoacă mai întâi uscarea lemnului, scoaterea ume- 
zelii, apoi impregnarea lui, cu scopul de a-l feri în viitor de umezeală, 
Impregnarea este necesară și la monumente de lemn sănătoase pentru 


CONSERVAREA ȘI RESTAURAREA BISERICILOR DE LEMN ÎN JUD. HUNEDOARA 629 


a le feri în viitor de putrezire, Impregnarea se face prin diferite pre- 
parate chimice, cum e clorura de zinc, vitriolul din cupru, vapori de 
ulei de creosot („Tekreo“) şi gudron de huilă (de cărbuni de pământ), 
acesta din urmă este cel mai obişnuit, In Elveţia, conservarea monu- 
mentelor istorice de lemn este o preocupare continuă a Comisiunei 
Monumentelor, iar pentru conservarea caselor de locuit, tot din lemn, 
ale particularilor, există firme (de ex. E. Hiini & Co. în Zürich, Schwei- 
zerische Gesellschaft für Holzkonservierung A. G., Zofingen, W. Kum- 
mer, Wiedlisbach) cari se ocupă numai cu conservarea lemnului contra 
putrezirii şi focului, Există materiale de impregnare în special contra 
focului (de ex. Paraflam). Faţă de realizările avansate din Elveţia şi 
ţările nordice!) în privinţa conservării monumentelor de lemn în Tran- 
silvania nici stăpânirea ungurească — din motive ușor de înţeles — nici 
stăpânirea românească nu a făcut tot ce trebuia. Este o datorie a 
“Comisiunei Monumentelor Istorice a introduce și la noi impregnarea 
-contra putrezirii şi incendiului, măcar a celor mai de seamă biserici și 
“case de lemn, ca să salvăm ceea ce se mai poate. Chestiunea nu este 
atât de simplă cum s'ar crede, nu ajunge a avea reţeta lichidului de 
impregnare și a o aplica, ci e nevoie de un specialist expert, care să 
studieze monumentele noastre la faţa locului şi să dea unui conservator 
român indicaţiile necesare, cum trebue procedat. 

Aceeași atenţie trebue să o dăm şi conservării picturii murale, apoi 
a iconostaselor şi icoanelor. In unele biserici de lemn pătrunde ploaia 
şi aceasta e cauza alterării ori nimicirii, în cele mai multe cazuri pic- 
urile sunt acoperite cu un strat de fum și praf. După principiile de 
azi e recomandabil a conserva şi nu a restaura: a păstra ceea ce mai 
există şi așa cum există, nu a înfrumseţa după fantezie şi astfel a de- 
natura originalul. Se impune împiedecarea pătrunderii ploaiei şi spă- 
larea picturilor, Dar numai prin conservatori pricepuţi, nu prin artiști 
nechemaţi ; nu fiecare pictor se pricepe la asemenea lucrări. În jud, 
Hunedoara o seamă de picturi murale şi icoane vechi au fost stricate 
prin restaurarea unui oarecare măestru Franz din Toc, 

Conservarea vechilor biserici de lemn nu înseamnă să nu clădim 
biserici noui, corespunzătoare cerinţelor moderne, Avem clădiri recente, 
cari ne fac să medităm asupra problemei. Astfel sunt bisericile din 
Tămăşeşti, Alun, Burjuc, Problema care se pune aici este următoarea : 
Arhitectura bisericilor dela sate să rămână o artă a satelor, deci una 
m s 


1) Fr. Rathgen, Die Konservierung von Altertumsfanden. I. p. 133—49, 
Berlin-Leipzig, 1924. — Prof. Knuchel şi L Seger la Congresul lemnului din 
Berna, 1936. — E. Hü ni, Holzkonservierung gegen Fäulnis und Feuer. „Schweizer Holz- 
bau” Zürich-Leipzig, 1936. 

3 


630 . : CORIOLAN PETRANU 


țărănească, ori să fie opera arhitecţilor dela oraşe? Fără îndoială, 
prima ar fi de dorit, Dar dacă vrem o artă țărănească, aceasta nu în. 
bisericile de zid își va avea expresiunea cea mai potrivită, Cu grem 
ne putem închipui meșteri ţărani ardeleni ridicând biserici de piatră 
ori cărămidă în stil românesc, Planurile trebuesc concepute de arhi- 
tecţi buni cunoscători ai stilului bizantin şi românesc și la execuţie pot: 
lucra meșterii români dela sate. Care este experiența celor două de- 
cenii de arhitectură bisericească în Transilvania ? S'a edificat extraor- 
dinar de mult în cărămidă și piatră, dar impresia ce o câștigăm este, 
că au lipsit directivele necesare, bazate pe o cumpănire matură a 
problemei; se pare, că incidentalul a jucat un prea mare rol și că. 
“aprobările s'au dat cu ușurință. Clerul nostru cerea stil bizantin ori 
stil românesc, fără a fi el însuşi în clar adeseori în privinţa acestora. 
Arhitecţii, în majoritate străini, cunosc mai puţin aceste stiluri, Se: 
nasc astfel creaţiuni hibride, cari nu aparţin nici unui stil și nici feri- 
cite nu se pot numi. În bisericile ortodoxe trebue să domineze cupola. 
ori cupolele, iar nu turnul de vest, care e ceva apusean. În nouile 
biserici de zid însă turnul ori turnurile au aceiași importanţă ca şi 
cupola. A doua greşală este accentuarea înălţimii față cu lăţimea: faţă 
cu corpul bisericii turnurile ori cupolele sunt prea înalte, lipsește echi- 
librul din arta bizantină între înălțime și lăţime, între lungime și lăţime... 
Aceste două abateri se datoresc infiuinței proporţiunilor bisericilor 
săsești şi ungurești, cu turnuri de Vest înalte, Prin îndrumări hotărâte, 
grijă şi perseverenţă, neajunsurile semnalate pot fi înlăturate. Se cer 
însă arhitecţi români cunoscători ai bisericilor din Muntenia, Moldova 
şi ai vechilor tradiţii românești din Ardeal, ori planuri concepute de 
arhitecţii Comisiunii Monumentelor Istorice, execuţia rămânând pentru 
măeștrii locali. Având în vedere mijloacele reduse ale sătenilor, ne e 
teamă, că aceste biserici de zid, concepute de arhitecţii orașelor vor 
îi opere de artă cultă sărăcită, rustilicată, simplificată, deci nici veri- 
tabilă artă cultă, nici ţărănească. Ne e teamă apoi, în cazul unor pla- 
nuri model executate chiar de arhitecţi pricepuţi, că ele vor duce la 
uniformitate şi repetiţie stearpă. 

La Românii din Transilvania biserica de zid a fost întotdeauna o 
excepţie, marea majoritate formând-o cele de lemn. De ce nu ne-am 
reîntoarce la sate la această tradiție? In jud. Hunedoara, dar și în: 
altele, tradiţia lemnului se continuă şi azi, din nefericire însă modifi- 
cată, prin modernismul venit dela orașe, ucigător de sti] şi de puritate 
materială. Exemple: Ribicioara de sus 1919—24, Valea mare 1922, 
Almăşel 1928, Băgara-1930, Groş şi Luncani 1935, Cernişoara-Floreasa 
şi Vălar- Buzdular 1938, Visca şi Luncșoara 1939, 


CONSERVAREA ȘI RESTAURAREA BISERICILOR DE LEMN ÎN JUD. HUNEDOARA 631 


Dându-le exemple bune de urmat chiar din județul lor și făcând 
propaganda necesară pentru arhitectura lemnului între țărani, s'ar putea 
da o nouă desvoltare artei româneşti de a clădi în lemn. In Elveţia, 
în Oct. 1936, arhitecţi, ingineri, urbaniști, profesori, silvicultori, eco- 
nomiști uniţi au discutat într'un congres!) la Berna problema arhitec-. 
turii în lemn, au scos două volume?) și un număr special de propagandă 
din gazeta „Der Bund“, pentru intensificarea clădirii în lemn, cu scopul 
de a-i reda locul ce-l merită alături de beton și fer, arătând avantajiile 
arhitecturii în lemn, adecă: ieftinătatea materialului şi transportul lui 
uşor ; edificarea în lemn se execută mai repede, deci mai ieftin; casa 
de lemn este iarna mai caldă, așadar mai sănătoasă, reclamă mai puţin 
combustibil; vara este mai răcoroasă, nu are pereţi reci ori umezi; 
ea ocupă mai puţină suprafață edificată, deci dă mai mult spaţiu; 
plasarea ferestrelor este mai uşoară ; lemnul este un material viu, mai 
prietenos decât piatra ; durabilitatea azi este asigurată prin mijloacele 
de impregnare ; el este acomodat nu numai pentru case, biserici, dar 
şi pentru opere mai mari inginerești: uzine, poduri, hale, etc.; lemnul 
nu ruginește şi nu e alterat prin aburi chimici și săruri; lemnul e mai 
rezistent faţă de intemperii, decât păretele tencuit ; cerinţelor moderne 
de locuit se acomodează mai bine în forma planului. Deprecierea 
arhitecturii în lemn se atribue jumătăţii a doua a sec. 19. In istoria 
artei aprecierea vine din nou în al treilea deceniu al sec. nostru, 
Strzygowski are în această privință un mare merit.:) In America din 
135 milioane de locuitori, 80 milioane locuesc în case de lemn. Dacă 
în străinătate s'a revenit nu numai la aprecierea arhitecturii în lemn, 
dar la construcţiile în lemn, de ce nu s'ar reveni la noi în Transilvania 
şi azi bogată în păduri. Țăranii noștri susțin că nu mai pot găsi grinzi 
de stejar atât de lungi și masive ca şi cu secoli înainte — o chestiune 
care intră în competinţa silvicultorilor. Dacă este cazul, acest neajuns 
ar putea fi înlăturat prin înmulţirea și legarea bârnelor pentru a câștiga . 
dimensiunile dorite, — o nouă tehnică, care permite biserici de dimen- 
siuni mai mari decât în vechime. 


1) Holzkongress in Bern, „Der Bund" Berna, 28 Oct. 1936. — I. Schweizerischer 
Kongress zur Förderung der Folzverwertung, in „Neue Zürcher Zeitung", Zărich, 4 
Nov. 1936. 

3 C. A. Schmidt, Schweizer Holzbau, Zărich-Leipzig, 1936. — M. Lutz, 
100 alje Berner Holzhguser, Berna, 1936. 

3) I. Strzygowski: Dervorromanische Kirchenbau der Westslaven, „Slavia“, 
Praha, 1924, p. 392—446. — Die europäische Kunsi, „Belvedere“, VoL V., î. 26, p: 37—585. 
— Die Holzkirchen in der Umgebung von Bielitz. — Biala, Posen 1927. — Heidnisches und 
Christliches um das Jahr 1000. Wien, 1926, — Altslavische Kunst. Augsburg, 1929. 

3° 


632 CORIOLAN PETRANU 


Un al doilea soiu de biserici de lemn moderne avem la Groș 
şi Poeniţa Voinii, ambele concepute de arhitectul orășean. Elementul 
bizantin, cupola, nu lipsește, fiecare având câte două cupole, Aspectul 
general şi în raport cu mediul este favorabil, imbucurător. Costul (de 
170.000 in afară de materia!) la Groș, faţă cu bisericele de zid ce 
costau în acea vreme cam un milion, este de asemenea favorabil. Două 
lucruri sunt însă de criticat la biserica din Groşi: 1. tencuirea și 
văruirea interiorului şi ţigla la acoperiș; era de preferat blănirea cu 
scânduri, și întrebuinţarea șindrilei la acoperiş, ca să păstrăm puritatea 
materialului ; 2. cel mai mare defect este însă că ea nu e operă naţio- 
nală, nici ţărănească, cum aşteptam la sate. E operă de artă cultă a 
unui arhitect străin, care rupe cu tradiţia şi stilul vechiu căci bisericile 
de lemn românești în Transilvania nu aveau cupole și erau de plan 
longitudinal cu turn spre vest. Biserica de lemn din Grog şi Poeniţa 
Voinii introduce la noi deci un nou tip, care nu are rădăcini, pe când 
noi aşteptam o creaţie pe baza tradiţiei. 

lată câteva păreri cu privire la conservarea bisericilor şi zidirea 
de noui biserici. O serie de îndemnuri trebue să fie adresate ţăranilor 
drepteredincioşi de către preoţi. Inainte de toate respectul şi pietatea 
faţă cu bisericile de lemn, faţă de vechea pictură şi obiectele de cult.. 
Prin vorbe bune ţăranii pot fi ambiţionaţi ca să înlocuiască uşile simple : 
ale bisericilor cu altele frumos cioplite şi crestate, ca crucile din cimi- 
tirul din jurul bisericii şi cele de drumuri, acolo unde sunt simple: 
obiecte de necesitate să fie artistic lucrate, așa cum erau odinioară; 
la fel crucile de mână, sfeşnicile, -policandrele, mobilierul bisericii“ 
Femeile ar putea fi ambiţionate să doneze pentru biserici numai ștergare' 
ireproșabil artistic executate, spre a fi aşezate deasupra icoanelor de: 
pe iconostas și pereţi; la fel acoperitoarele brodate pentru altar, te-: 
trapod, strane, Cele mai vechi şi frumoase exemplare vor intra în Muzeul 
arhidiecezan. Tot aici vor intra şi vechile xilografii cari decorau pereţii! 
ori iconostasul, acestea fiind amenințate cu distrugerea, pe când la! 
muzeu sub sticlă ar mai putea fi păstrate mult timp, Ceea ce trebue: 
să dispară din bisericile noastre sunt reproducerile colorate pe hârtie 
ale icoanelor catolice, cumpărate de credincioşi la oraș ori dela comer-. 
cianţi ambulanți, şi donate bisericii, Neajunsul acesta ar putea fi înlă-; 
turat prin înființarea unui magazin de icoane, executate de artiști serioşi 
versaţi în iconografia noastră, iar după acestea să se execute repros 
duceri colorate pentru cei cu mijloace reduse. Cei mai cu dare dă 
mână să fie siătuiţi a cumpăra veritabile picturi pe lemn ori pânză 
Ia ultimii 30 ani în judeţul Hunedoara şi aiurea nu s'au mai fă 
donaţii de acest soiu. CORIOLAN PETRANU `} 


UN DASCĂL ARDELEAN UITAT: 
MOISE PANGA” 


Mai ambițios şi mai inteligent, dacă nu tot pe atât de bine pre- 
gătit, ca vicarul Năsăudului, Ion Marian, care fusese și el, pentru ut 
timp, învăţător, Moise Panga nu se va lăsa intimidat de invidiile și 
uneltirile chiar şi ale unora dintre foștii lui elevi; ba din contra, le 
va folosi pe toate, pentru a rămâne pe linia adevăraţilor deschizători 
de drumuri. Căci în activitatea lui dăscălească nu se va mulțumi numai 
indeplinind atribuţiunile impuse de regulament, completate de dispozi- 
țiunile Comisiei Școlare a regimentului II şi, ulterior, I-ul de graniţă; 
el vedea mult mai departe și înţelegerea lui pentru şcoală, ca instituție 
în serviciul neamului, era pe cât de adâncă, pe atât de clară. Un 
neastâmpăr intelectual a caracterizat toată viaţa acestui dascăl, vecin, 
prin locul de baştină, cu alt mare dascăl, Gh. Lazăr. 

Moise Panga s'a născut în Racoviţa (jud. Sibiu), fruntaşă comună 
grănicerească, lângă Avrig, la anul 1804, din părinţi ţărani cu stare 
modestă. Primele cunoştinţe de carte şi le-a început la școala din sat, 
care avea deja o vechime de aproape un sfert de veac. Din îndemnul 
dască'ului său, a fost dus la școala normală a reg tului I grăniceresc, 
din Orlat (Sibiu). Multă carte n'a prea putut învăţa aici, fiindcă înşişi 
dascălii — „dascăli de dăscălie” — nu erau nici ei, la acea dată, 
decât nişte învățători mai ageri, mai iscusiţi. Cât timp va fi învăţat la 
şcoala normală din Orlat, nu ştim. Dar putem deduce. Pentru asimilarea 
cunoștințelor ce se cerea unui învăţător, pe acea vreme, erau fixate 6, 
4 şi 2 luni, ba chiar și șase săptămâni (Sibiu). Mult încoace spre 
timpul nostru (1862), Şcoalele normale se mai numeau şi şcoale capitale: 
model, fiindcă erau aşezate în capitale de provincii (7), și esalau cu 
patru clase de gimnaziu. 


1) Din lucrarea: Contribuţia învăjătorilor din Ardeal şi Banat la cultura ro- 
mânească. 


634 NICOLAE ALBU 


Tipul de şcoală normală, pe care l-a urmat Moise Panga, am 
putea-o. asemăna, dacă nu și mai puţin, cu clasele cursului compli- 
mentar (suprapimar) al zilelor noastre. Dacă la 1862, în asemenea şcoli 
(regionale), se propunea: religia, gramatica, caligrafia, calculul, şt. na- 
turale, cunoștințe din istoria patriei (numai prin cărţile de lectură), 
cântul și desenul, natural, limba de predare: maternă,!) cu 42 de ani 
înainte de sigur materiile de învățământ vor fi fost mai puţine și can- 
titatea de cunoștințe tot pe atât de redusă. Isprăvind cursurile la 1824, 
e numit învățător pe teritoriul regimentului | grăniceresc, 


_ÎL găsim ca învăţător pe raza acestui regiment, până la 1834, 
Între timp, la 1831, Comanda regimentului satisfăcând un ordin împă- 
rătesc de a trimite, ca bursier, pe cel mai destoinic învăţător la 
cursurile pedagogice de perfecționare ce se ţineau la Lemberg, apre- 
cierile superiorilor cad asupra lui Moise Panga. La Lemberg stă un an, 
Aici, în contact cu distinși dascăli și pedagogi, în atmosfera sobră a 
acestui institut catolic, a trăit ceasuri care i-au imprimat în suflet, 
pentru tot restul vieţii, un mod de trăire severă, sinceră, justă şi totuşi 
străbătută de un cald elan, care mergea, uneori, până la desinvoltură. 
Dacă ar fi rămas numai cu cele dintâi, inregistram o inteligenţă rigidă, 
stearpă; un dascăl a cărui inimă n'ar fi cucerit pe nimeni, iar pe 
urmaşi nu i-ar fi obligat să-i reţină numele. Cât a profhtat modestul 
învăţător din Racoviţa- Sibiului, pe care o părăsește pentru multă vreme, 
e suficient să notăm că la întoarcere ştia la perfecţie germana şi utiliza ` 
binișor latina. Nu trebue să ne îndoim de cunoştinţele pedagogice și 
filosofice pe care şi le va îi câştigat. Aceasta ne-o va dovedi în curând, 

Tot la Lemberg face cunoştinţă cu un alt bărbat de inimă, trecut 
prin teologia din Blaj, loan Marian, cu al cărui nume se laudă ţara, 
Năsăudului. Şi pe dreptul. O incidență plăcută; din ea se naşte o! 
prietenie nu totdeauna destul de sinceră. Trebue să reținem un lucru:: 
s'au întâlnit doi pasionaţi ai muncii, care pentru realizarea idealurilor | 
lor, idealuri vizând numai binele neamului, nu au evitat prilejul unor ` 
ciocniri dureroase. Norocul că ele n'au depăşit măsura, spre a fi ex- 
ploatate de streini. Ua moment tragic pentru Moise Panga, când, spre 
sfârşitul vieţii, îşi dădu seama că loan Marian a deschis o pagină lu- | 
minoasă în istoria şcoalelor năsăudene, iar el, dascăl meîntrecut întru; 
ale şcoalei, rămâne o simplă figură de pedagog, cu recunoscute calități | 
şi mari virtuţi, în faţa căruia se pleca până şi Basiliu Petri, Dar atât. ` 

După terminarea cursurilor dela Lemberg, al căror beneficiar i 
serios a fost, Moise Panga s'a reîntors pentru a-şi continua munca la | 


1) Amicul Şcoalei, An. |. pag. 118. 


UN DASCĂL ARDELEAN UITAT: MOISE PANGA 635 


postul său, undeva prin apropierea Sibiului. Din 18 Ianuarie 1834, 
prin ce împrejurări, nu știm, îl vedem funcționând ca învățător la 
Şcoala normală din Năsăud. 

Atât şcoala aceasta cât și cea dela Orlat, ca și surorile lor dela: 
Panciova, Biserica Albă, Petrinia și Timişoara sau Oradea, Blaj şi Sibiu, 
s'au născut după acel regulament școlar: „Ratio educationis totiusque 
ei literariae per Regnum Ungariae et provincias eidem adnexas” (1764) 
al Mariei Terezia, Prin el se pune o bază serioasă învățământului 
prin creiarea unei școli poporale superioare, unei școli model, numită 
şcoală normală. În aceste școli se face de aici înainte adevărata pre- 
-gătire a învăţătorilor în cursuri de 6, 4 ori 2 luni. Candidaţii ascultau 
aci prelegerile (lecţii model) ale învăţătorilor normali, se deprindeau 
a obiectele prescrise pentru norme, adică în religie și în morală, în 
limba maternă, puţină cetire latinească, în caligrafie, în gramatică și 
-ortografie, în comput şi în regulele şcolare, Vedeau și învățau proce- 
ura învățătorului, pe care, câteodată, îl suplineau, 1) 

Ce l-a determinat pe Moise Panga să părăsească teritoriul regi- 
mentului | grăniceresc, căruia îi datora mult? E posibil să fi fost în- 
telegi cu loan Marian ca să lucreze împreună. Mai putem adăuga un 
alt motiv: Orlatul nu se bucura de destulă atenţie din partea coman- 
damentului militar; de aci şi cauza că pe la această școală n'a trecut 
miciun învățător de seamă, De abia cu Moise Panga și Basiliu Petri, 
din îndemnul lui David Urs de Marginea (1871) ea îşi schimbi aspectul, 
Ajuns la Năsăud, prin forța lucrurilor, e nevoit, deocamdată, să-l 
-secondeze în muncă pe loan Marian, fără a avea vreo iniţiativă. Când, 
la 1837, lon Marian, care dela 1834 era directorul școalei normale, 
«deschide un curs preparandial de şase luni pe lângă instituţia pe care 
-o conducea, Moise Panga e cel dintâi colaborator, lar în 1842, îmbol- 
năvindu-se Ion Marian, aceste. cursuri pentru candidaţii la dăscălie, 
intrară sub frumoasa și rodnica directivare a destoinicului dascăl, Moise 
Panga. Priceperea şi energia lui au găsit, în mulți, apreciere şi simpatie, 
iar în alţii au stârnit invidie, Ce-i păsa de ultimii, când din inima lui 
şi făcuse judecător? Vine anul de încruntare românească, 1848. Şcoala 
fu închisă. Elevii alături cu dascălii, chibzuiau pentru soarta neamului, 
luptând în cadrele armatei împărătești contra armatelor Kossuthiste, 
În 1849, 20 Octomvrie, baronul Woh!gemuth, guvernatorul Ardealului, 
dă ordin comisiei șgolare grănicerești din Năsăud, să deschidă numai - 
„decât toate şcoalele de pe teritoriul regimentului II grăniceresc; tot 
acel ordin dispunea ca Moise Panga şi înv. adjunct (inv. de aplicaţie) 


1) Kiss Aron, A nevelés és oktatás története 1892, pag. 113—114. 


636 NICOLAE ALBU 


Isac Născuţiu, să deschidă cursurile pentru dascăli. Lucru care s'a și 
făcut, ce e drept, cu oarecare întârziere, la 15 Dec, 1849, însă de 
astădată nu numai pentru năsăudeni, ci pentru toți candidaţii din, 
nordul Ardealului.!) 


Deţine această calitate, prin care a avut o influenţă binefăcătoare: 
asupra viitorilor învățători, până la 1856, când, în sfârşit, intrigăriile: 
adversarilor, din gura cărora se puteau auzi aprecieri jignitoare la. 
adresa omului cu o voință inflexibilă și viață austeră, i-au adus taani 
ferarea, în aceeași calitate, la şcoala normală din Orlat, Insistăm asupra, 
sarcinei ce-i revenea ca dascăl la o asemenea şcoală. Candidaţii, 
— puţini câţi veneau la asemenea cursuri — erau foarte slab pregătiți.. 
Mai aveau pretenţia să înveţe, să deprindă o metodă de predare aj 
cunoștințelor — pe care de cele mai multe ori nu le stăpâneau nici; 
ei — copiilor din școlile sătești. Avea dreptul să se tângue un inte-: 
lectual — fie că-l chema chiar și Moise Panga: „Ni se rupe inima când 
vedem că cei mai mulţi învăţători ai Şcoalelor comunale necunoscând. 
niciun metod de a învăţa şi a creşte pe tinerime, aduc în stare și pe! 
copii şi pe părinţi ca să privească şcoala ca o temniţă și învățătura 
de pedeapsă, şi pentru a nu pierde mica leată ce li se dă, adună: 
copiii în şcoală spre a face larmă și gălăgie ca să se pară trecătorilor: 
că ei sunt de față şi că copiii învaţă“.?) 

Abia după plecarea de pe meleagurile Năsăudului, i se arată: 
recunoștință. Astfel, citim în „Amicul Şcoalei“ (lan, 1862) într'o cores- 
pondenţă din Năsăud: „Publicul nostru va şti că aici s'au ţinut pre~, 
legeri p+dagcgice și sub fericitul Ion Marian și sub bravul şi adevă- 
ralul învățător şi director Moise Panga, din an în an”, 

Prezenţa sa la Şcoala normală grănicerească din Orlat, îl apropie 
de cercurile intelectualilor din Sibiu, Leagă prietenii rodnice, cum e cea 
cu Visarion Roman şi I. V. Rusu, care vor dura toată vieața. Dim 
creștetul celor aproape patruzeci de ani de activitate, în care a încercat 
alâtea mijloace pentru a schimba școala și învățătorul român, îşi 
putea lua hbertatea de a spune lucrurile pe nume. Vedea situaţia mizeră] 
a învățătorului, lipsa de interes a Românului faţă de școală, decădere 
şcoalelor dela Năsăud şi Orlat; copiii aduși cu jandarmii la școală 
lipsa de pregătire a învățătorului, precum şi irealitatea învăţământului 
din şcoala poporală; inutilitatea învăţăturii unor lucruri și omitere 
practicului în şcoală.5) 


1) Virgil Şotropa şi Nic. Drăgan, Istoria Şcoalelor năsăudene, pag. 153, 
2) Telegraful Român, An. L, Nr. 8. 
3) Amicul Şcoalei, An, 1l, Nr. 31. 


UN DASCĂL ARDELEAN UITAT: MOISE PANGA | 637 


Inţeles cu Visarion Roman, directorul, editorul și redactorul 
primei publicaţii româneşti de pedagogie, „Amicul Şcoalei“, începe o. 
“campanie de luminare a situaţiei şcoalei poporale (primare) româneşti. 
Consecvent primelor manifestări în vieaţa publică, nu va face concesii 
neadevărului, chiar și atunci când spusele lui atingeau o tagmă. Astfel, 
într'un articol întitulat „Cauzele pentru care se retrag copiii dela școală, 
căşunate prin docenţi“, loveşte în plin. Le înșiră pe toate: a) Propu- 
nerea neplăcută copiilor; b) tratarea nedreaptă (părtinirea şcolarilor: 
cu părinţi săraci sau bogaţi); c) pedepse nedrepte și nepotrivite gre- 
şelelor făcute; d) ocuparea copiilor cu lucruri la dânsul (să-i curețe 
grajdul, să i taie lemne, să-i legene copilul, etc); d) neregulata venire: 
în şcoală a docentului (invățătorului), 

“Dar pedagogul era dublat de un om; de câte ori semnala un 
rău, o meteahnă, propunea și remediul, Pentru cele de mai sus, îi 
recomanda docentului : a) Disciplină : ordine în toate; ascultare şi su- 
punere; mai multă sârguință; b) Indrumare : lucru de bunăvoe, since- 
ritate și adevăr; c) Omenie: scrupulozitate (rușine), înfrățire şi pace 
„unii cu alții; d) Infăţişare: curăţenia corpului, a îmbrăcămintei și a 
lucrurilor, spre bunăvoe și veselie, care numai printr'o propunere: 
vioaie, pătrunzătoare, se poate obţine.!) 

Visarion Roman, care fusese scurtă vreme (doi ani) învăţător, 
înţelegea străduinţele şi sbaterile prietenului său. De altfel, revista sa, 
mAmicul Şcoalei”, vroia să răspundă unei aspre necesități: aceleia de 
organ de îndrumare, cum nu era nici unul la noi, pentru dascălii școa- 
lelor româneşti din cuprinsul Ardealului şi al Banatului. De aceea. 
probabil la îndemnul directorului revistei sau a altor intelectuali, de a 
fixa, a da o fizionomie clară școalei poporale, rostului ei, dar mai cu 
seamă a preciza relaţia dintre viaţa naţiunei şi a şcoalei coordonatele 
vieţii sătești şi poziţia învățătorului în cadrele acesteia, aşa cum se 
prezentau în a doua jumătate a sec. XIX-lea, publică acel faimos. 
„Program“, care a fost socotit atunci și un rechizitoriu al vieţii ro- - 
mânești, atacând, deopotrivă, pe dascălul sârguincios dar slab pregătit,. 
ca şi pe cel bine pregătit — relativ —, dar leneș, desinteresat sau 
chiulangiu; n'au scăpat acestei critici obiective nici „superiorii“, în 
sarcina cărora cădea grija învățământului, 

Moise Panga n'a scris mult; ba a scris chiar puţin, Însă, a gândit. 
mult asupra celor scrise, La el, scrisul pornea dintr'o arzătoare dorință. 
condiţionată de imprejurări, „Program"-ul, scris la Orlat, întemeiat pe 


1) Ibidem, An. Îl, Nr. 46. 
2} Amicul Şcoalei, An. V, Ne. 19. 


%38 NICOLAE ALBU 


date și fapte binecunoscute, avu un rost aproape decisiv asupra r 
organizării învățământului sătesc, cât și în rândurile învățătorimii. 


Pentrucă multe din problemele pe care a vrut să le rezolve 
Moise Panga la 1864, din păcate, n'au pierdut mult din actualitate, 
-nimic mai potrivit decât să-l reproducem, săvârșind, prin aceasta, 
.act de recunoștinţi, păstrându-i gândurile : 


Program 


1. Care este scopul școalelor poporale și cine este mai întâi in- 
datorat cu creşterea — educaţia — tinerimei cei crude ? 


2. Ce se pretinde dela docenţii (învățătorii) școalelor poporale ? 


3, Care sunt cauzele de nu-și dau românii ţărani copiii de bună 
woie la școală ? 


4. Cum s'ar putea delătura aceste împedecări ? 

5, Dela ce (cine) atârnă un progres îmbucurător în şcoalele 
-amintite ? 

6, Ce opiniune se face în public despre o şcoală unde se între- 
“buinţează pedepse dese, mai ales corporale ? 


Răspunsuri: 


1. a) Scopul principal al școalei poporale este, de a forma din 
-invăţăcei oameni deștepţi, de omenie, cu frica de Dumnezeu, şi de 
a-i înzestra cu ştiinţele necesare pentru chemarea lor viitoare, adică 
membri folositori statului (societăţii); căci dela gradul de cultură mai 
înaltă sau mai de jos depinde şi prosperarea dânșilor, pentrucă cu cât 
posedă ţăranii științe teoretice şi practice mai multe, cu atât mai mult 
“sporeşte şi starea materială a dânşilor, aflându-se în poziţiune favo- 
rabilă cu științele câştigate în şcoală și în praxă, de a sili pământul 
'printr'o lucrare raţională, spre producere mai mare, cu mai multă 
însemânțare ca acelor care nu se abat dela obiceiurile lor cele ruginite, . 
„adică îndătinaţi ; b) creşterea şi formarea copiilor este dată însuşi de 
Dumnezeu în mâna părinţilor, dar parte, ca cei mai mulți, nu posed 
-calitățile recerute spre aceasta, parte cei mai mulți, nu au nici voie, 
nici aplicare spre această sfântă datorie, nici chiar mijloacele necesare ; 
alţii sunt cuprinși cu ocupaţiuni felurite pentru susținerea familiei; 
pentru aceea se află în fiecare din satele cultivate, osebite institute de 
«creștere şi de învățământ, la care se socot și școalele poporale, In 
toate aceste școli să se așeze bărbaţi examinaţi și experţi, cărora se 
încredinţează scopul acesta ponderos pentru societatea omenească, 


UN DASCĂL ARDELEAN UITAT: MOISE PANGA 639 


2. a) Docentul unei şcoli poporale să aibă o vorbire bună, lim- 
pede, înţelegătoare şi un corp sănătos; defecte corporale bătătoare în 
ochi, d. e. guşat, chior și mai încolo, îl fac de râs în faţa copiilor; 
b) el să fie un om cu minte sănătoasă, ca uşor să poată descâlci un 
lucru; c) să fie temător de Dumnezeu, o adevărată oglindă pentru 
învăţăcei în vorbirile și purtările sale; d) obiectele de învățământ, care 
trebue să le propună, să le priceapă bine, căci, ce nu ştii, nu poţi 
învăța pe altul; e) despre religie să poseadă atâtea cunoștințe cât e 
necesar, ca aşa de bine să-și îndrepteze inima lui după acelea, încât 
şi pentru învățăceii lui să fie demn de imitat; f) să fie înzestrat cu 
ştiinţe pedagogice, fără de care propunerea sa nu poate fi încoronată 
de succes, căci numai orbecăie și cade de greutate; g) să fie omul 
păcii şi al dragostei; să nu se amestece în treburile comunei neînvitat 
de antistie (conducători), iscându-se de multe ori partide ce îl pot 
periclita, ba chiar şi depărta de postul ocupat, şi de ar corespunde 
pe deplin chemării sale; h) orele de curs să le respecte cu acuratețe, 
deprinzând pe învăţăcei în acel timp scump, neîntrerupt, printr'o pro- 
punere plăcută; se mai pretinde ca el să fie cel dintâi în școală, pri- 
veghind astfel peste învăţăcei și delăturând astfel orice neplăceri care 
se nasc între şcolari în absența dânsului; la fel, în timpul orelor de 
curs să nu se depărteze fără vreo cauză excepţională, precum ar fi 
un morb, un roiu eșit, și altele asemenea, cu temeiu scuzătoriu. (Insă, 
durere, sunt și docenţi fără conştiinţă și fără frica de Dumnezeu, de 
se depărtează de şcoală în timpul orelor, numai din dulce farniente, 
stând pe stradă în poveşti cu cei ce trec pe dinaintea școalei, punând 
în timpul depărtării sale pe un școlar mai de frunte să continue şi să 
susțină tăcerea, apoi intrând docentele iarăşi, i se denunţă tocmai cei 
mai nevinovaţi ca turburători de linişte şi ascultare; necuviințe de 
„acestea, se pot delătura, firește, numai printr'o supraveghere corespun- 
zătoare disciplinei şcolare, prin deasa cercetare, fără de veste, a școalei, 
din partea directorului — parohului — și a insp. şcolar, mai încolo, prin 
amploiaţii şi antistii comunei, pătrunşi de propăşirea şi binele naţiunei 
române); i) ca să poată susţine disciplina, docentele trebue să aibă 
vaza cuvenită inaintea învăţăceilor ; însă, aceasta nu și-o poate câştiga 
printr'o tratare neplăcută, b. oară, printr'o furie înspăimântătoare, o 
asprime nesuferibilă, răzimându-se numai pe pedepse mai ales corpo- . 
rale — cele mai dejositoare mijloace de a stărui cu acelea după un . 
progres îndestulător —, ci prin ştiinţele. sale, prin însușirile cele morale 
şi nobile, prin purtarea consecventă faţă de elevi: nu, azi petreci cu 
dânşii în glume și voe bună, apoi 2—3 zile în sbierături şi ameninţări 
cu pedepse aspre ; j) el să nu fie nici prea lin, nici prea aspru, ci să 


640 NICOLAE ALBU 


păzească calea mijlocie care duce mai sigur la scop; el să fie un tat 
adevărat al învățăceilor săi, convingându-i prin fapte despre ţinuta s 
părintească, d. e. a îi de faţă la petrecerile lor, a se slobozi cu dânși 
după împrejurări, la convorbiri amicale, pe cel morbos a-l cerceta 
a-l mângăia, a da, după putinţă, ajutor celor orfani, etc. Erorile făcut 
să nu le treacă cu vederea, dar să facă și o diferenţă, o apreciere 
între ele și apoi să aplice, dacă e cazul, pepepse. 

3. a) Intunerecul şi orbia cea bătătoare la ochi care domneșt 
peste cea mai mare parte dintre țăranii români, nefiind astfel în star 
a putea preţui și deci prefera binele care revine din frecventarea școa: 
lelor amintite; pe mulţi ţărani îi auzi zicând: „doar n'o să fac pop 
din copilul meu” — neluând în consideraţiune aplicarea conlocuitorilo 
sași, de-a-și da copiii la școală fără multă presiune — cu excepţiuni 
puţine — cari (saşii) nu urmăresc să-și facă din copiii lor popi, c 
oameni buni şi deştepţi, să nu-i poarte nimeni de nas, ca pe români 
înapoiaţi în cultură, hâțâindu-i nişte notari și amploiaţi neromâni dup 
placul lor, zicând la toate „da“. Când se aduce acestor ţărani orbecaţi 
aminte de școală, parcă i-ai fi opărit cu apă fiartă; unii socotesc um“ 
blarea copiilor la şcoală ca un ce nesuferibil, scuzându-se încă uniti 
şi cu aceea că au mai avut înainte cu vr'o câţiva ani 1 sau 2 copii 
la școală; b) în multe şcoale lipsa de progres a şcolarilor care umblă 
2, 3, 4 ani la şcoală și nu știu scrie nici ceti şi socoti, se datorește 
docentului, care nefiind apt, a ocupat postul cu calculul de a servi 
numai atâta timp şcoala, până ce va scăpa de miliție (înv, erau scutiţi 
de serviciul militar). Părinţii acestor copii urăsc şcoala şi îndeamnă și) 
pe ţăranii din alte sate să nu-și dea copiii ia școală, că mănâncă 
pânea în zadar; c) se întâmplă de orânduiesc conducătorii comunei 
numai pe copiii părinților săraci la şcoală, exprimându-se că unii c 
aceștia tot nu au ce lucra acasă, şi pot şedea cu dascălul în școală 
iar copiii celor cu stare materială sunt scutiți de frecventarea școalei, 
De ce fel de idei și opiniuni seci şi scâlceiate sunt unii atari condu 
cători? Adecă iubesc întunerecul şi fug de lumină. De aci urmează 
că preotul are sfânta datorie de a scoate pe toți copiii din protocoiul 
botezaţilor, dela 6—12 ani şi a provoca pe cond. comunei spre con- 
strângerea părinţilor respectivi de a-și trimite copiii la școală; d) despre. 
foștii grăniceri (Românii de pe teritoriul regimentelor grănicereșii), s'a 
observat şi dovedit că ei sunt dedaţi a-şi trimite copiii la școală numai 
pe cale dictatorică, 

4, a) Lipsa de fonduri: datorită lipsei de fonduri, de subsistenţă,] 
școalele şi în general învățământul, se găsesc în stare foarte rea. Pânăj 
când docenţii comunali nu vor fi dotați cât de cât, cel puţin ca să 


CB 


UN DASCĂL ARDELEAN UITAT: MOISE PANGA 64i 


poată duce de azi pe mâne, de pe o zi pe alta mai binișor, ca să nu 
| fie siliți a lăsa școala și a ținea de coarnele plugului, dacă vor ca să 
' nu piară de foame, până atunci nu putem avea docenţi calificați, 
pentrucă nici nu pot, ba nici nu simt voia să mai cetească câte ceva, 

'5. a) Dela docenţi cu șt. pedagogice, diligenţi, pătrunşi de zelul 
înaintării culturii naţiunii române, provăzuţi au lefuri potrivite ostene- 
lilor lor, ca astfel să-și poată procura cărți de lectură, mai ales șco- 
fastice, şi mai ales de a se putea abona la gazetele române, punându-se 
în stare de a putea înainta cu spiritul timpului prezent(e); b) dela 
păşirea treptată, adecă dela lucruri cunoscute la cele necunoscute (de 
ex, dela adaţiune — adunare — la subtragere — scădere —); dela 
lucruri simple la cele compuse; c) dela împărţirea orelor de învățământ, 
Aşa d. e. obiecte care pretind o opintire mai mare a spiritului, să se 
destineze ore înainte de amiază; după un obiect greu, să urmeze unul 
mai ușor (d. e. după gramatică, să urmeze cetitul sau scrisul frumos); 
a propune un obiect mai mult de o oră şi cu clase mici, desgustă şi 
întrerupe atenţiunea, pentrucă înşişi celor ieşiţi din etatea tinereţii încă 
le place schimbarea în deprinderile felurite, dar apoi şcolarii care sunt 
plini de vieaţă, să nu urască o continuare îndelungată cu propunerea 
unuia şi același obiect ? 

6, a) Despre o şcoală unde se întrebuințează pedepse corporale 
prea deseori, nu putem avea nicio opiniune bună; despre docentele 
unei atari școli, nici așa, tocmai în sec. XIX, sec, luminării și al eli- 
berării popoarelor! Aşadar, docenţii școalei poporale române să se 
reţină, în cât permit împrejurările dela pedepse aspre, căci mai ales 
cele trupeşti, întrebuințate pentru toate greșelile fac pe școlari mai apoi 
nepăsători de bătaie și în loc de îndreptare, să-i scadă și să-i înrădă- 
cineze reavoința și împotrivirea perpetuă spre toate lucrurile bune. 

Orlat, 28 Iunie 1864 l 

ss. Panga 
docente suprem 


Răspunzând celor cinci întrebări, Moise Panga, a pus la 'dispo- 
| ziția oricărui dascăl și om de școală, mijloace practice, uzând, fără 
termeni, de psihologie şi pedologie, pentru a oferi un curs metodologic, 
in sensul de astăzi, al materiilor de învățământ, Se poate constata, 
prin urmare, că acest „docente suprem” avea nu numai intuiţia ade- 
văratei școale primare, dar şi cunoştinţe vaste în domeniul pedagogiei, 
pe care le întrebuința cu mult bun simţ şi căutată măsură, 

Din cele expuse, am făcut cunoştinţă cu concepțiile pedagogului 
Moise Panga. El nu s'a oprit aici. După cum era şi firesc, urmă, ca o 


642 NICOLAE ALBU 


schițare, i-am zice noi, programa analitică a școalei pe care o vedeai 
Moise Panga. A fost şi ea publicată!) și făcută cunoscută cetitoriloră 
săptămânalului lui V. Roman. Spre a completă prezentarea acestă 
distins învățător înainte mergător pe drumul bătătorit al școalei rurales 
numai din întâmplare de câte un dascăl de talia lui, lăsăm să urmezet 
şi partea ultimă, poate tot atât de importantă: „Ce trebue să se înveţeă 
în şcoala poporală” — obiectele de învățământ. 

Răspuns: 

1. Religiunea ; 2. Cetirea; 3. Scrisul frumos şi în dictat; 4, Gra-f 
matica într’ așa măsură, încât, ieșind din școala de repetiţiune să fie 
în stare a-și compune gândurile sale într'o epistolă batăr într'atât, încât: 
greşelile cele mai bătătoare la ochi să fie delăturate. Regulele grama-j 
ticale să nu le înveţe băieţii de rost din carte, întrebându-i apoi iarăși€ 
docentele cu cartea în mână; aceasta este pentru copii un lucru me- 
canic și o tortură, de unde și ura de şcoală, Regulele gramaticale sunt; 
baza ocupaţiunilor în scris și a unui concept cât de simplu; 5, Soco-! 
teala cu cifre şi fără de ele, adecă, după unii, în scris gi mentală.i 
Socoteala fără de cifre e, omului de rând, ca pâinea cea de toateji 
zilele; 6. Geografia patriei, pe scurt; 7. Istoria naturală; despre cele: 
trei împărăţii (regnuri) a productelor create de Dumnezeu, precum: 
animale, plante şi minerale; 8. Fisica, iarăşi numai strict populară: 
despre aer, nori, curcubeu, ploaie, ș. a.; 9. Istoria patriei, întru ase- 
menea înțeles; 10. Pomologia şi grădinăritul, economia câmpului, cre-! 
şterea vitelor (de rasă). Acest obiect pretinde cea mai mare teajune | 
căci e baza stării materiale celei bune, Deci, fiecare comună să pre- 
vadă şcoala cu o grădină de pomi, unde să conducă docentul pe şco- | 
lari şi școlăriţe spre câștigarea a tot felul de cunoștințe despre pomii 
şi legume; 11. Cântări religioase şi naţionale, d. e, „Deşteaptă-te Ro- i 
mâne“ ș. a. 

k 


Religia s'o predea preotul, cel puțin două ore pe săptămână, 
Cauza cea adevărată a păcatelor celor multe a oamenilor neculți și 
neumblați la școală în tinerețe, este nepătrunderea inimii învățăturilor 
religioase încă în fragedele tinerețe ; și fiindcă se învață cele religioase 
numai de rost, fără explicare, ieșind din școală, se dau cu totul uitării; 3 
abia îi rămâne, în memorie, rugăciunile obişnuite; și aşa, fiind lipsit șî 
de o bază fundamentală a învățăturilor religioase, comite tot felul de 
păcate, mai ales sudălmi grele, pizmă, răzbunare și nerespectarea bu- { 
nului străin ; necurăţenia morală și altele, Se poate afirma cu tot dreptul, j 
că cercetând numai biserica în Dumineci și în sărbători, de a asculta 


1) Amicul Şcoalei, An. V. Nr. 19 — dată în Orlat, 24 Iulie 1864. 


k 
4 
E 
; 
a 
Š 
p 
| 


UN DASCĂL ARDELEAN UITAT: MOISE PANGA 643: 


“sk Liturgie, după datină, nu e de ajuns dacă nu-și îndreaptă vieaţa sa 
după învăţăturile auzite acolo: adică, înainte de amiază a fost în Casa 
; . Domnului, iar spre seară mână vitele în bucatele (sămănăturile) şi fâ- 


națele altora, măcar că a dus şi jertfă pentru sf. Liturgie, el este de: 
opiniune deșartă: că Cel Atotputinte îi trece cu vederea păcatul, pentru: | 


fertila adusă“, 


A stat neclintit, cu toate lipsurile și dificultăţile, în slujba școalei,. 
şi, prin ea, a neamului. Târziu de tot, i-a fost apreciată munca, Astfel, 
Comitetul „Astrei”, într'o şedinţă din 1867, îi aduce elogii, totodată. 
cooptându-l între membrii de onoare ai Asociaţiunii, 


NICOLAE ALBU 


INVĂȚĂMÂNTUL ROMÂNESC 
IN REPUBLICA MOLDOVENEASCĂ 


Republica Moldovenească întemeiată în 1924 in cadrul Untunifi 
Republicilor Socialiste Sovietice, înglobând o comunitate națională aproape! 
omogenă de câteva sute de mil de suflete, pe malul stâng al Nistrului, į 
din dreptul Mogbhilăului până la Tiraspol, lar spre Răsărit, peste Baltâi 
şi Ananiev, cu o însemnată prelungire la Sud de valea Codima, pânăi 
aproape de Bug, — deși n'a cuprins pe toţi „moldovenii“ destul de! 
numeroşi şi de compecļi și dincolo de Bug în regiunea râurilor Înguli 
şi Inguleţul, până la Nipru, și indiferent de rolul „magaetic“ cu care aj 
fost creiată, mai mult pentru Românii de dincoace de Nistru, — aavuti 
totuşi, prin adoptarea limbii „moldovenești“ ca limbă oficială a statului! 
şi a învățământului, o însemnată contribuţie la conservarea ființei noas i 
stre naţionale în teritoriile de dincolo de Nistru, Am subliniat inten- 
Honat cuvintele „ființa noastră naţională” pentru a face dela început o 
netă distincție între fiinfă și conștiință naţională, despre aceasta din urmăli 
neputând fi vorba în niciun fel de măsură. :] 

Învăţământul în limba națională a fost organizat, după modelul ini 
tregului învățământ din Uniunea Sovietică, în două tipuri de şcoală, 
„înşepătoare” și „nljlogie”, Şcoalele sătești „inșepătoare“ constitulau indi 
vățământul obiigator de 7 anl, corespunzător îavățământului primar dela; 
noi, dar echivalând cu absolvirea cursului înfertor secundar (gimnaziul) i 
În târgurile mai mari și în orașe funcționau școale asemănătoare, dar! 
cu 10 clase, numite „aljloşii”, Ultimele trel clase ale acestor şcoale, aj 
8-a, a 9-a şi a 10-a ar putea fi comparate, din punct de vedere ak 
menirii lor şi al obiectelor de studii, cu ciclul superior al liceelor isa j 
stre, şi dădeau dreptul absolvenţilor la înscrierea în „institutele“ de în=j 
vățământ superior din întreg cuprinsul Uniunii Sovietice, Ua astfel de: à 
institut de grad superior în limba moldovenească a fost, spre exemplu;] 


ÎNVĂŢĂMÂNTUL ROMÂNESC ÎN REPUBLICA MOLDOVENEASCĂ . 643 


„lnstitutul Pedagogic” din Tiraspol, menit să pregătească profesori pentru 
şcoalele „nijloşii“ moldovenești, . 

Pentru fixarea unel limbi oficiale „moldovenești“, a une! grafii şi 
` ortografii proprii, am putea spune, respeciând proporţiile, că Republica 
Moldovenească a trecut prin frământări oarecum asemănătoare acelora 
prin care ne-au făcut să trecem filologii noştri din secolul trecut. S'a 
oscilat multă vreme între grafia chirilică şi cea latină, adoptându-se în 
ele din urmă grafia latină şi ortografia română, peatru a fi din nou 
înlocuită oficial, în ultima vreme, cu cea chirilică, În ceea ce priveşte 
Hmba, cărturarii „moldoveni“ prea „locali“ s'au aşezat de-a-curmezişul 
adoptării limbil româneşti din ţară, pe motiv că nu e limba firească a 
poporului moldovenesc, fiind prea împănată cu neologisme, S'a eliminat 
deci tot ce părea „străin“ s'a recurs la formarea de cuvinte nof, com- 
puse în genul lui Aron Pumnul (cuvântelnic = dicţionar, forma învoel- 
nică a verbului = optativ), la o grafie exagerat fonetică (pestotlocu în- 
floresc jişinii, şireşii, etc.) care a dus până la suprimarea articotului 
hotărit masculin, lăsând cuvintele ciuntite, numai cu vocala de legătură 
u în coadă (Și stejaru și ulmu și plopu şi salşia şi fagu și brada 
cresc la noi în pădure) şi la o sintaxă proprie moldovenilor, cu aspe- 
rități de mult netezite in limba noastră literară (Asupra globului pă- 
mântesc şede steaua roşie; era sfârşitul maiului dar zile calde încă 
mai era; cum văzduhul răzbate în plămâni, etc,), Pentru completarea 
lipsurilor lexicului s'a făcut loc, într'o proporție exagerată, termenilor 
rusești în circulaţie la „moldovenii“ de peste Nistru (poezd = tren, 
parahod = vapor, etc.) şi celor mai extravagante neologisme trecute îu 
limba moldovenească prin intermediul celei ruse pede avtobus, so- 
{ialism, ete.), $} 

La Odessa, Tiraspol, Balta, s'au tipărit numeroase cărți moldove- 
nești, atât cu grafia chirilică cât şi cu cea latină, manuale şcolare, cărţi 
literare, traduceri, etc, cu un tiraj destul de variat, care se ridica uneori 
dela 2000 până la 65.000 exemplare, 

Anexarea Basarabiei şi a Bucovinei de Nord în 1940 de către 
Uniunea Sovietică n'a dus la incorporarea acestor teritorii direct Re- 
publicii Moldoveneşti. Nordul Bucovinei, judeţul Hotin şi sudul Basa- 
rablei au fost alipite Republicii Ucrainiene și numal centrul Basarabiei 
a constituit un stat comun cu fosta Republică Moldovenească. 

Sporirea de t&itoriu a Republicii Moldovenești aducea cu sine 
probleme nol și în materie de tavăţământ, limbă și grafie, Un foarte 


1) Toate citatele sunt extrase din manualul de „Limba moldovenească“ pentru 
„clasu a patrulea“ de M. Oprea, Chişinău 1940. 
4 


a.. sacaos o. TRAIAN MARCU 


mare număr de paai „moldoveni“ foşti până atunci elevi al invšță-. 
mântului românesc, care nu cunoşteau alfabetul chirilic, aveau nevole 
de manuale tipărite cu litere latine, Tipogratiile din Chişinău care avean 
literele necesare n'au întârziat să le imprime în grabă, „până la toce- 
putul lui Septemvrie 1940, Totuși intrebuinţarea lor n'a fost generală: 
nici în aceste teritorii noi ale Republicii Moldoveneşti. Ele apar sporadic 
în anumite regiuni, alături de cele imprimate cu chirilice. Pe de altă. 
parte presa oficială care trebuia să se adreseze marilor masse ale noului 
„popor sovietic” nu putea primi inovațiile gramaticilor, care ar fl pus în 
încurcătură pe cititor. De aceea, cu toate că adoptă alfabetul chirilic, 
înli tură exe gerările fonetice ale gramaticilor, neologismele în formă ru- 
sească, asperițăţile sintactice, conservă articolul hotărit masculin, eliminat. 
de manualele şcolare, se descătuşează de toate canoanele oficiale şi 
păstrează in linii generale limba literară românească, necesară înțele- 
gerii celor obişnuiţi cu ea. (Ex.: Moldova Socialistă organ al comite- 
tului central, al comitetului orăşenesc ghin Chişinău, P. C, ghin Mol- 
dova şi al Sovetului Suprem al R. S. S Moldoveneşti), Gramaticit 
„moldoveni“ care încercaseră să abată limba dela matca ef se găseaa 
deci, după douăzeci de ani de străduinţe zadarnice, din nou în fafa. 
aceloraşi probleme nerezolvite, 

Oprindu-ne asupra manualelor şcolare în ceea ce privește termi- 
nologia lor ştiinţifică şi cuprinsul lor, trebue făcute unele constatări, 

„În adoptarea terminologiei ştiinţifice n'a prezidat o concepție unl- 
tară. Uneori s'a incercat a se da valoare de circulaţie științifică unor 
cuvinte populare, de ex.: vieaţa crescăturilor (plantelor), vieaţa jivinelor 
(animalelor) suflarea (respiraţia), înfoarşerea (inversiunea), alteori s'au 
adoptat întocmai neologismele din limba română: mamifere, amfibii, 
schelet, adverb, numeral, cardinal, ordinal, etc., alteori s'au trecut neo- 
logismele prin pronunția rusă şi au fost adoptate cu fonetismul particular 
respectiv: alfavit, orfografie, musculii, etc., lar câteodată s'au adoptat 
termenii ştiinţifici ruşi meniti să înlocuiască neologismele : propozițiunea 
glavnică (principală), etc, 

În privinţa cuprinsului manualelor, principiul călăuzitor în învă- 
tarea tuturor materiilor era subordonarea întregului sistem de cunoștințe: 
concepției politice a statului, Ne-o spune lămurit în concluzia introdu- 
cerii manualului de „Ştiinţele Naturale” pentru şcoalele „inşepătoare“, 
autorul C, A, Tetiurev, când, după ce expune programul materiei ce 
se va învăţa în cursul anului şcolar, încheie: „Toate aestea noi trebue 
să le învăţăm pentru ca drept să înfelejem natura ; să ne învăţăm a în- 
stăpâni natura şi s'o folosim pe dânsa în zidirea noastră soțialistă, 
Toate aestea ştiinţe nouă ne trebuesc pentru ca să stăm ziditori activi şi 


INVĂŢĂMANTUL ROMÂNESC ÎN REPUBLICA MOLDOVENEASCĂ (7 


conștienți a obştii noastre soțialiste“ . Spre acelaşi fel converg toate” 
- eforturile școalei pria tot cuprinsul manualelor pornind dela cl, I ince= 
pătoare, cu bucăţi alese, citate și imagini din vieaţa oamenilor politie 
ai regimului, şi toată literatura bibliotecilor şcolare și publice, °= 47 
Luând in specială considerare manualele moildvenești, vedem că 
ele se mulţumesc a fi simple prelucrări sau traduceri ale manualelor 
ruse sau ucrainene, Ele n'au nimic care să lege pe şcolar nici măcar 
de comunitatea spirituală a „moldovenilor“, prin povestiri luate din. 
vieafa lor sau prin cunoaşterea literaturii lor poporane, Ca traduceri ele: 
sunt servile şi lipsite nu numai de talent ci şi de un elementar simț 
estetic, când e vorba de transpunerea pe „moldoveneşte“ a unei opere 
lterare rusești, Iată spre exemplu o strofă dintr'o „carte de şitire* de 
clasa Il-a, tradusă din poetul ucrainian Şevcenco, mort la sfârşitul + vea- 


cului trecut: 
De-oi muri, pe o mojilă 


Mă 'ngropaţi pe mine, 
In câmpia "'ntinsă larg — 
A drajii Ucrainei. 
Ca ogoarele lărjite 
Dnepru cât se troje 
Să le văd eu şi s'aud eu 
Cât de tare roje...“ 
sau acest fragment din poemul Povestea despre an pescar şi un peştizor. 
de Pușchin: | 
„Când se roagă peşiişoru de aur, 
Cu glas omenesc grăeşte el: 
Drumu dă-ni, bătrâne, nie în mare, 
o plată scumpă i-oi da eu pentru mine, 
M'oi răsplăti cu şe numa-i dori.“ 
S'a minunat bătrinu, s'a spăriet : 
a pescărit el triizăşi şi trii de ani 
şi n'a auzit ca peştele să vorbească, 
I-a dat drumu peştişorului de aur 
Şi i-a zis lui miîngiitor: l aa e 
„Dumnăzău cu tine, peştişor de aurt l 
Plata ta nie nu-mi mai trebue, 
Dugte în marea albastră, 
Şi te primblă, unde dragă-ţi este,“ i 
ori insfârşit acest capitolaş de proză tradus din Maxim Gorki; ia 
„Noaptea era întunecoasă, pe şeri se mişca sloiari groazd de. 
nouri flocoşi. Marea era lină, neagră şi deasă ca oloii, E sülla că 
+ 


648 Pia TRAIAN MARCU 


ah arbmat sărat şi jilav şi suna mângăios, plioscăindu-se de borturile 

vaselor, de mal, aghe-aghe legănind luntrea lui Celcaş. Pe întinderea - 
depărtată dela mal se ridica de pe mare schelete negre a vaselor, 

înşilegind în şeri macitele lor ascuţite (infingâad în cer catargele lor 

ăscuţite) cu fonaruri de felurite culori pe vârfuri. Marea oglinde lumi- 

nile fonarelor şi era instelată cu o mulțime de pete galbene, Ele tre- 

mura frumos pe urşunicu lui moale, mato-negru, care se clătina așa de 

lin şi puternic. Marea dorne cu un somn sănătos şi puternic a lucră- 

torului care s'a obosit tare decuzi.“ 


În fafa acestor adevărate monstruozităţi care nu pot deștepta în 
sufletul copilului gustul pentru frumos, nu e de mirare dacă manualele 
şcolare şi bibliotecile şcolare sau publice nu vor să cunoască de loc 
literatura românească, poporană sau cultă. latr'un singur manual am 
găsit această scurtă variantă a Mioriţel, intitulată Cântecu vechi şiobănesc, 
în care se pare că folkloristul de cucazle a stricat intenționat până şi 
muzicalitatea ritmului, pe lâagă abolirea oricărei punctuaţii : 


— Frunză verde de trii flori 
Şiobănaş dela miori 

moartea unde ţi-a fost să mori 
— sus în vârfu nucului (sic |) 
în bătaia vântului 

la șetina bradului 

— de şe moarte ai murit 

— de un trăsnit când a trăsnit 
— d'apui şine te-a jelit 

— păsările — au şirichit 

— de scăldat şine te-a scăldat 
— ploile când au plouat 

— de păzit şine te-a păzit 

— luna, când a răsărit 

— lumnarea şine fi-a pus 

— soarele când a fost sus 

— de 'ngropat şine te-a 'ngropat 
— frii brazde mari s'au răsturnat 
— flueraşu unde l-ai pus 

— în cranga bradului sus 

şi când vântu a sufla 

flueraşu a cînta 

oile s'or bucura 

şi pe mine m'or căta.“ 


ÎNVĂȚĂMÂNTUL ROMÂNESC IN REPUBLICA MOLDOVENEASCĂ 64 


Nicăiri aici o amintire de un Creangă, Cotiite san Alecsandri, 
sau măcar despre noțiunea de român ori aproplerea dintre „moldovean“ 
şi român. Totul era clădit pe concepția unul neam complect deosebit, 
care n'are nimic cu România, despre care nu se făcea nici o amintire, 
Singurii poeţi „moldoveni“ ai manualelor ca şi ai bibliotecilor publica 
sunt N. Ţurcan, autor al unor versuri ca acestea: 


IARNA 


Peste dealuri grebănoase, 
peste cîmpu dizgolit 

cu cojoaşele nifoase 

iarna albă a venit: 

o perină arjintie 

pimprejur s'a 'ntins pe jos, 
peste sate și cîmpie 

astă noapte a nins vârtos," 


sau L. Cornfeld, autorul mai multor volume de poezii „moldovenești“ 
şi creator al unor valori estetice ca cele de mai jos, reproduse din 
volumul Versuri cîntătoare (Balta, 1935): 


NISTRU 


„Cite veacuri, Nistre, 
lti ştiai cărarea, 

Iji duceai tu, Nistre, 
Spuma în spinare 

Și urmai tu, Nistre, 
Pină 'n Neagra Mare. 


Revărsai tu, Nistre, 
Apele albastre, 
Innecai tu, Nistre, 
Satele sihastre.“ etc, 


In schimb literatura rusă, ucranlană sau chlar şi poloneză, în tra- 
ducere „moldovenească” se bucura de mare favoare în bibiiotecile şco- 
lare, ca și în manuale, Operele, frumos imprimate, dar tot atât de 
neîndemânatec traduse, ale lui Tolstoi, Korolenko sau Miczkiewicz se 
găsesc la îndemâna tuturor copiilor, 

Indepărtarea voltă dela ideia comunităţii naţionale a „moldove- 
venilor“ cu populația din România era urmărită metodic, dar cu.o stân- 
găcle care desavantaja în primul rând însăși ideia de propagandă 
sovietică, pentrucă procedând în sens invers, dela concepţia identităţii 


` 


630 TRAIAN MARCU 


naționale, atracția exercitată spre apus de Republica Moldovenească 
ar fi avut, poate, mal mulți sorţi de izbândă. Tot atât de mult a dăunat 
însă procedeul şi intereselor noastre naţionale, căci ne găsim astăzi în 
fața une! foarte numeroase populaţii româneşti, răspândită până departe 
în Ucraina, care, deși vorbeşte aceeași limbă cu nol, e lipsită cu desă- 
vârşire de orice sentiment de solidaritate cu poporul româna și de orice 
identitate cu aspiraţiile noastre, Fondul de vieață comună al trecutului, 
cultul tradiţiilor şi al portului, legătura sufletească a credinţei, s'au șters 
fără urmă, graţie acestei educaţii particulare, făcâad loc unei indiferențe 
care adoarme chiar și instinctul oricărei legături de sânge, 

Marele rol al învăţământului românesc, pe care statul nostru trebuie 
să-l organizeze acolo, constă pria urmare tocmai în găsirea celor mai 
potrivite metode pentru reeducarea fa spirit național şi redeşteptarea 
la o conştiinţă şi viaţă naţională a acestei populaţii, problemă care cere 
din partea dirigultorilor şcoalei noastre o foarte atentă şi foarte infe- 
leaptă deslegare, pentruca nu cumva o pripeală, care n'ar ține seama 
de realitățile actuale şi de condiţiile psihologice speciale ale locului, să 
adâncească o prăpastie la care au săpat până acum atâtea vitregii ale 


timpurilor. 
TRAIAN MARCU 


` CRONICI 


ION COSTESCU ȘI MUZICA NOASTRĂ CORALĂ © i i 


Dela Ismail, din Basarabia, cu un scurt popas în Tulcea, ne-a 
venit pe vremuri un om, care a crezut adânc până la capătul zilelor 
dul, că poate prin cântec să schimbe fața neamului nostru. Dia aceleaşi 
locuri plecase alt inchinător al aceluiaşi crez, Gavril Muzicescu. El a 

utut să străbată mal uşor şi să se apropie mai mult de ceea ce visase, 
{on Costescu, maestrul nostru de acum 30—40 de ani, dela Liceul ` 
Sf. Sava şi Lazăr, sa izbit de alte greutăii, Compozitor a fost şi el, cu 
bucăţi clocotitoare şi ascuţite ca şi firea lui; conducător de cor bise=: 
ricesc, încercâadu-și propria-i liturghie, a izbutit să lucreze câţiva aal;: 
alcătuitor al unei soctetăţi Filarmonice, întâi din băeţi de școală şi apoi 
din studenţi și oameni mari, care să-i ducă mai departe gândurile şi 
să | le împlinească, a ajuns chiar dela inceput. Ii văd incă- to picioate 
Aoaintea mea, cu tovarășii de atunci pe lângă mine, strâns tot pri- 
wirea sură, Așteptam să dea semoul să incepem vreun imn sau reun 
Somnoroase păsărele, cu fâşiit de frunze sau cădere de ape în noapte. 
Pentrucă el, nu dădea drumul, cu mișcarea repezită a braţului, unut 
cântec oarecare, ci unei rugăciuni, care să lege pe oameni şi să-l facă - 
mai buni, Privirea | se aurea treptat, ca de un lăuntric soare, și se lăsa 
«dus de melodie, impreună cu noi. Mi-aduc aminte că tatâla oară când 
am fost la Lipsca, până intr'atât mă urmăreau spusele lui, tocât căutari `. 
„acea barcă pe apă, poate pe râul Elster, de unde ascultase pe câmp 
un câotec zia de toţi: cei şase locuitori ai el și-i venise credinţa, pe cart 
o aduse şi în ţară şi ne-o trecea nouă, că muzica e una dia marile 
puteri ale omenirei, Pe acea vreme am putut auzi corurile din Ardeal, - 
la Arenele Romane, în anul Expoziţiei dia 1906, Pentru -el şi pentra 
anol, feciorii și fetel€ îmbrăcate în vestmintele vechi de o mie de anl 
ale neamului nostru de peste munţi şi care-i cântau cântecele născute 
şi cuibărite prin sate fără nume, erau solii unui suflet, Sufletul acelaş 
se lumina deodată și în nol, ia chemarea lor și ne umplea ochii de 
lacrimi, Uairea Românilor se făcuse acolo prin muzică, 


632 EMANOIL BUCUȚA 


Ion Costescu îl cunoscuse pe Slavici, care era pe atunci Director. 
al şcoalei dela Măgurele, Scriitorul ardelean trecuse prin atâtea până 
poposise în acest rost de linişte. Se învățase să privească la ale lumit 
cu impăcarea culva care a început să se desfacă de cele vremelnice.. 
De muzică, ştia atât cât luase cu el de acasă, din Şiria lui, Basara- - 
beanul acesta înfocat izbutise însă să-l mişte până în singurătatea în ` 
care sta zăvorit. Se învolse să se facă, împreună cu fetele lui, corurt | 
mixte și rămânea ceasuri întregi în scaun, în sala cea mare a repetiţiilor,. 
ca să ne asculte, Il prindeam bătând, fără să-şi dea seama, măsura, 
cu degetele foarte ingălbenite de tutun, Ne chema și la el, în ctitoria - 
academiei de lângă Sabar, Acolo am auzit întâia oară, dela Slavici, 
care a scris-o mai târziu şi în Amintirile despre Eminescu, și plim- 
bându-ne pe marginea lacului din parcul şcolii, că ne aflam pe locurile 
unde s'a scris Scrisoarea a IV-a, Câte unul din noi se trăgea la o parte. 
-de cellalţi şi stătea sub balcoanele cu vergi ae fier, îngânând versurile: 
cele mai romantice din literatura română. Lebedele leseau pe luciul 
verde şi pluteau tăcute şi albe, ca sub ochii poetului, Trebuia să fugă . 
repede la chemarea lui Costescu, care voia să mal zicem odată un câoatec, 
înainte de plecare, 

De aceea vorba de mai târziu, cu alt Ion, acesta lugojan și cap 
de coruri bănățene, dela alt hotar al românismului, Ion Vidu, ca să se 
adune în fiecare an, tot în alt oraş, cele mai bune coruri din ţară, în 
amintirea zilelor din Arenele Romane şi pentru pătrunderea muzicei în 
popor, se făcea tot în numele lui Ion Costescu. Fusese un vis al lul, 
care putea să ajungă la sfârşit aevea, cu toate că în altă înfăţişare decât - 
o văzuse el. Corurile și societăţile de alt neam din Transilvania se 
adunau într'o mare adunare populară în fiecare an. Fuseseră chiar 
pe acea vreme vreo 600 la Cluj, Ele aveau rostul să ţie laolaltă 
şi să apere pe fiii acelulaş popor, Deși, în timpul trecut socletă- 
tățile noastre corale nu erau privite ca societăți culturale, singurele iogă- 
duite de lege, şi nu primeau de aceea încuviințare, noi, în marea 
dragoste de muzică, le lăsam să se desvolte în voe şi să pue la 
cale asemenea manifestări colective, Trebuia însă ca Românii, el, 
care începuseră, să se poarte la fel și să cheme pe cântăreți din toate 
unghiurile, 

Ion Costescu nu mai era printre nol, atunci când unul din gân- 
durile care-l munciseră se apropia de punere in faptă, Ii văzusem cu 
un an înainte în căsuţa lui dintr'un fund de curte, Era acum la pensie: 
şi Găsea răgazul şi pentru alte griji Muncitorimea era frământată pe 
atunci de tot felul de vânturi, mai cu seamă dela Răsărit. la mahalaua 
de margine pe unde locula şi iînălțasem şi not smeul și ne jucasem de-a 
uliul şi porumbeii, până noaptea târziu în zilele calde de vară, uceolct 
£ băeţi din fabrici stăteau pe la coițuri sau făceau laţuri de prins câinii, 
S'a gândit, privindu-i din poartă, că ar fi mai bive să-i cheme la el 
şi să-i înveţe să cânte, Dragostea lui de muzică era așa de tare și de 
molipsitoare, încât a izbutit şi acest lucru de necrezut. Am cântat și eu 
cu aceşti băeţi, adunaţi din ateliere şi uzine, şi cari se deprinseseră. 


să deschidă la acelaşi ceas poarta verde și căptușită cu tablă, pentru ca 


niciun ochiu străin să nu poată privi înăuntru, 


ION COSTESCU Şi MUZICA NOASTRĂ CORALĂ 653 


A fost întâiul alcătultor de coruri muncitorești, cu mult înainte 
să se hotărească cel datori s'o facă, Dar într'o bună zi el sa sfârșit, 
în odaia cu tavanul scund, unde fremăta atâta dor de bine şi pornire: 
de faptă, şi toate aceste inceputuri s'au oprit acolo unde le lăsase: 
Numai Institutul Filarmonie Universitar a mers mal departe și-i păstrează 
numele şi programul, El este o fundaţie pe care o gospodăreşte, cu: 
milioanele lăsate de acest om sărac, dar strângător şi fără milă faţă de 
sine însuși, ca o furnică, Administraţia Casei Școalelor și a Culturii: 
Poporului. Om de şcoală, loa Costescu şi-a incredintat, înainte să plece 
dintre noi, averea şi idealul, unui așezământ şcolar. Membrii Institutului 
îi duc mai departe sufletul și când se adună și cântă, în casa unde a 
trăit și a visat Basarabeanul acesta îmbătat de muzică, nu se poate ca 
el să nu vie de pe unde sălășluesc sufletele frumoase ca al lui și să. 
nu se amestece printre el, 

Hotărtrea aceea, pe care o luam cu lon Vidu, ca toate societăţile- 
corale să se adune în flecare an, pentru o mare serbare a cântecului: 
românesc, nu s'a putut împlini, Ar fi fost o incununare a vieţii de: 
fierbere și de jertfă pentru acest gând, a lui [on Costescu, Eram ca în 
amintirile lut din tinerețe pe o apă, ca atunci, la Lipsca, dar acum pe: 
Dunăre, în Cazane, Se cânta pe punte, dar nu se auzeau decât pădurile: 
de pe un mal și de pe celălait, Fiuviul se munceşte să-și rupă cale 
prin piatră, departe de orice ochiu, Era o călătorie de rămas bun al 
celui mai bun dintre nol. Ion Vidu se lăsa dus de-a-lungul Banatului 
drag. Se cânta „Lugojana”. I s'a cântat pentru cea din urmă oară. 
Curând s'a dus să se întâlnească, fără ca nimeni dintre nol să se ft 
așteptat, cu lon Costescu şi cu lon Slavici, ca să stea poate pe acolo: 
de vorbă despre lucrurile pe care oamenii nu le isprăvesc niciodată. 
pe pământ, 

EMANOIL BUCUȚA 


MIHAI BENIUC: CÂNTECE NOI 


Deşi apărute la scurt timp după Cântece de pierzanie, „Cântecele: 
noi“ ale d-lui Mihai Beniuc, nu reeditează totuși decât parţial, spiritul: 
poetic al volumului de debut. E drept că încă din acel volum se putea. 
remarca pe alocuri, o ușoară tendință de lăuntricizare în mersul liric: 
al poetului, dar nu e cu toate acestea mai puţin drept că aderarea 
activă a poetului la lume și vieață, energetismul său adeseori grandi- 
locvent, volubilitatea sa socială — caracteristicile Cântecelor de pierzanie- 
— estompau cu stricteţe aproape toate mișcările intimiste, de întoar- 
cere în sine, de interiorizare, care apăreau şi așa rar in acele rânduri, 
dar care aveau, la scurt timp, să apară ca dominante în cea de a doua 
culegere — aș fi tentat să spun „reculegere“ — a poetului: Cântece: 
noi. Într'adevăr „reculegere“, pentrucă dacă în primul volum facem 
cunoștință cu un temperament neastâmpărat, pasionat, efervescent, în 
cel de al doilea ne e dat să cunoaştem, deşi repet la scurt timp, © 
individualitate maturizată, deja calmată, așezată în albie şi. oarecum 
întoarsă spre domestic, spre lăuntric, spre intim. Impresia unei recu- 
legeri după luptă, a unei reculegeri de sine după o agitată aventură. 


654 RADU STANCA 


spirituală, este determinantă pentru tot acest al doilea volum poetic, 
-Astfel încât ceea ce apărea numai sporadic în Cântece de pierzanie, 
devine în Cântece noi ton dominant, silind atmosfera acelui volum 
iniţial să se furişeze în secundul, numai rareori şi pe alocuri, ca o 
uşoară mișcare spre 'exterior a unui poet revenit la matcă, recules, 
Poezia extranee din Cântece de pierzanie este înlocuită de o poezie 
intranee -~ dacă am putea propune atari termeni — în Cântece noi, 
Poetul deși continuă să fie frământat, chinuit de probleme, nu mai 
participă la ele activ, ci oarecum invers, le priveşte doar, din perspec- 
tiva timpului istoric, brumându:se astfel de o uşoară melancolie a re- 
miniscenţei : 

„Câte lupte am pierdut în vieaţă 

Câte vieți am doborit în luptă 

Mărturie inima-mi de ghiață 

Și această veche lance ruptă“. 

(„La drum“) 


Tot mai rare sunt accentele don'quichoteşti ale „Cântecelor de 
pierzanie“, tot mai dese în schimb subunierile unei geografii interioare 
spre care poetul se îndreaptă cu o curiositate crescândă, curiositate 
dublată de ineditul tardivei autoregăsiri, al târziei redescoperiri de sine, 
În Cântece de pierzanie poetul vorbea despre sine rar, sau când vorbea 
se plasa tr'o relație, fie cu natura, fie cu oamenii, fie cu Dumnezeu, 
Aveam de a face deci, cu o poezie de contact. În Cântece noi ambii 
termeni ai polarităţii sunt deținuți de poet, nu unul singur, În Cântece 
noi poetul vorbește exclusiv despre sine, despre sine în relaţie cu 
sine. Avem de a face cu ceea ce am denumatt a fi poezia intranee, 
poezia intimă, domestică, poezia fără contact. Fapt care atrage după 
sine o serie de consecinţe, consecinţe determinative şi pline de con- 
ţinut diferenţial. Ceea ce era nihilism activ în primul volum, devine în 
cel de al doilea depresiune interioară. Ceea ce era luptă, devine în- 
trebare lăuntrică, accentuată tendință de meditare. Poezia masivă a 
“Cântecelor de pierzanie se schimbă în Cântece noi cu una miniaturală, 
nu rareori intimistă, romanţioasă, poezie de amănunt muzical, Profe- 
tică, ea devine psalmodială. Piină cu aluviuni sociale, ea se umple cu 
semn ficaţii de biografie întâmplătoare. Copleșită de muzica lumilor în 
scurgere, vibrează ușor de muzica flautului interior. Şi tot acest proces, 
nu este cum vom vedea decât o simplă urmare a unei deplasări de 
„aparatură psihologică, a unei inversări de perspectivă, 

Când in Cântece de pierzanie, poetul lua contact cu lumea dată, 
toate mişcările sale lirice se restrângeau asupra acestei lumi. Lumea 
«era văzută în cutare fel, lumea era tratată în cutare mod, lumea aţâţa 
spre cutare gest. În sinea sa poetul era un subiect resfrânt spre obiect; 
În Cântece noi însă poetul îşi devine sieşi obiect, Şi ceea ce era 
pentru primul caz desgust de vieaţă de pildă, devine pentru al doilea 
desgust de sine însuşi — adică depresiune interioară. lar consecința 
este poezia fără contact, poezia pierdută în ea însăşi, față de poezia 
«cu obiect, cu contact, Poezia intranee deci. 


MIHAI BENIUC: CÂNTECE NOI f „2655 


Răsfoind rândurile. primului volum poetic al d-lui Beniuc am 
conchis că aparatura psihologică specifică d-sale, este caracterizată 
printr'o atitudine demonică, sceptic-demonică în faţa lumii și vieții, 
Evident, acest demonic, acest melfistofelic, din Cântece de pierzanie se ` 
regăsește şi în al doilea volum poetic al d-lui Beniuc. Pentrucă el este 
trăsătura de atmosferă, proprie acestei poezii. Pentrucă el este ceea ce 
e dat caracteristic, esenţial, dat la care e reductibilă o întreagă mani- 
festare poetică. lar când spuneam că Cântecele noi au o parte în care 
reeditează Cântecele de pierzanie la această aparatură psihologică ne 
refeream. În ce constă ea? latr'un anumit comportament satiric — vom 
răspunde — într'un anumit fel de a privi lucrurile în derâdere, o anu- 
mită conștiință a gratuităţii dogmelor, a inuilității agitaţiilor, care se 
fereşte însă:să cadă într'un negativism de necrofor bacovian. Dar nici 
nu se poate ridica la un nivel de luminozitate Jăuntrică, planând în 
continuu în dosul lucrărilor d-lui Beniuc, şi dându-le prin aceasta tocmai 
caracterul şi proprietatea lor specifică. Adeseori acest ton satiric, care 
ni se pare fundamental pentru structura poetului și orientarea sa, este 
insesizabil în termeni. Dar el persistă ca o obsesie în muzica poemului, 
în construcția lui tematică, în ecourile pe care le trezește în urechi, 
lar dacă în Cântece de pierzanie acest „satirism” poetic — nu departe 
de Eminescu pe alocuri — se evidenția faţă de lumea şi vieaţa care-l 
înconjurau pe poet, în Cântece noi, acest ton dominant se. colorează 
faţă de sine însuşi chiar. O umbră de ironie vâslește pe buzele poetului 
şi atunci când discriminează ambianța lumii date şi şi atunci când se 
examinează pe el însuși. O ciudată, o mefistofelică luciditate critică nu 
dispare nici chiar atunci când poetul se aruncă în braţele celui mai 
fervent entuziasm, entuziasmul revoltei inspiratului, Dar pe când în 
Cântece de pierzanie poetul ironiza, satiriza —. adeseori poate invo- 
luntar — lumea, în Cântece noi se ceartă pe sine însuşi, Pântrucă sa 
regăsit pe sine însuși. Poate intermediar, nu pentru mult timp, dar su- 
ficient pentru ca să se amărască o clipă cu propria-i prezenţă. | 

Această atitudine fundamentală, satirică, cum am numit-o şi căreia 
de sigur îi conferim alte semnificații decât acelea care se înțeleg 
didactic în satiră, dă naştere după cum este luată, în fața lumii sau 
faţă de sine însuși, tot altor și altor note caracteristice, note care deşi 
pornesc dela acelaşi temei iniţial, duc la atmostere poetice diferite, 
Atitudinea satirică, acel gust amar pe care ţi-l lasă în suflet lectura 
poemelor d-lui Beniuc, nu reeditează atunci decât parţial în Cântece 
noi spiritul Cântecelor de pierzanie. l i 

Printre datele caracteristice „Cântecelor noi“, date născute din 
aparatura psihică amintită mai sus remarcăm: „panta rei“-smul viziunii 
interioare, adică aceea conştiinţă lirică a scurgeri tale inevitabile în 
meant, acea conştiinţă a consecvenţei destinului care te lovește cu sine 
insuşi, a inutilităţii agitaţiilor tale: - i x S 

` „Mai departe voiu pleca și eu - : 
no, ~ dJatro zi tăcută 'nasfinfit, ` 
` + -Numai râul curge-vă mereu -- 
- Murmurând în matcă liniştit“ e 
vue Piy ii Dea en (Râai“) i 


656 RADU STANCA 


Conştiință atât de vie în atmosfera întreagă a Cântecelor noi; 
desgustul interior, fenomen caracteristic aproape in generalitatea ei, 
poeziei române tinere, la d-l Beniuc, temeinic şi justificat: 


„Dar nu ştiu cum azi vinul a devenit sălciu 
Sătul de mine insumi, un altul vreau să fiu” 
(„Versuri de toamnă târzie“); 


tristefea şi melancolia autumnală, o creaţie specifică viziunilor ne- 
gative : 

„Mâhnirile se lasă pe sufletul meu iar 

Ca negura de toamnă pe câmpul solitar“ 


şi care augmentează acel gust amar de care vorbiam; sentimen- 
talismul maladiv cu tonul său întotdeauna accedic şi kvresc 


„De-acum tinerețea-i doar în amintiri 
Ce v'aţi ales, trecutele mele iubiri“ 
(„De-acum tinereţea“) ; 


obsesia ideii de sfârşit de moarte, de final a tuturor lucrurilor şi. 
faptelor înconjurătoare, etc., etc, 


De sigur toate aceste caracteristici amintite mai sus, au un rob 
specific nu numai pentru poezia d-lui Beniuc, ci pentru întreaga poezie 
denumită de noi intranee, La d-l Beniuc însă ele se originahzează, se 
colorează diferenţial prin perspectiva în care sunt privite: perspectiva. 
satirică. Această perspectivă le dă nuanța lor autentică, astfel încât se 
poate vorbi despre un „stil“ al poeziei d-lui Beniuc. Stil care nu se 
găseşte încă în toată plenitudinea sa, dar care a realizat de pe acum: 
lucruri magistrale, cum este acea „Perspectivă”, din păcate prea lungă 
pentru a putea fi citată aici. Credem că pe drumul acestei „Pers- 
pective“ d-l Beniuc, va putea creia mari și întru totul caracteristice 
lucrări, 

Desgustul interior, pantareismul liric, obsesia ideii de sfârşit sau. 
sentimentalismul maladiv, toate acestea îmbrăţişate în atmosfera a ceea 
ce am numit satiricul d-lui Beniuc, sunt totuşi numai câteva din 
aspectele poetice ale Cântecelor noi. Alături de ele se inlănţuesc multe: 
altele, feţe care nu pot încăpea în ramele unei simple recenzii, și care 
își au locul într'un studiu mai vast, Acest studiu s'ar putea lăuda şi 


cu întâietatea sa. 
RADU STANCA 


MUZEUL JUDEŢULUI HUNEDOARA DIN DEVA”) 


Intre Muzeele regionale din ţara noastră, Muzeul judeţului Hune-- 
doara deţine un loc de frunte. El a luat hinţă, din inițiativa Societăţii 
de istorie a judeţului Hunedoara, la 1880. In 1898 este încadrat ln- 
spectoratului General al Muzeelor, dar abia la 1921 se reglementează. 


* Cu prilejul publicării volumului al Il-lea din Sargetia, Buletinul Muzeului 
Deva, 1941. 


MUZEUL JUDEŢULUI HUNEDOARA DIN DEVA 651 


postul de director în cadrul bugetului Ministerului de Interne. Doi ani 
după înfiinţare, la 1882, se organ'zează primele două secţii cea arheo- 
logică şi cea etnografică. Astăzi mărit şi imbogăţit cu un mare număr 
de piese, ach ziționate bună parte după 1919, Muzeul are pe lângă 
secţiile amintite şi una de ştiinţe naturale, o arhivă şi o b.bliotecă, 

Materialul acestor secţii este achiziţionat exclusiv din judeţul 
Hunedoara. 

Dintre secțiile amintite, mai bogată este cea arheologică împărțită 
în două: preistorică și arheologică romană. O colecţie numismatică 
bine pusă la punct completează această secţie. 

Secţia etnografică adăpostește produsele artei țărănești, iar o co- 
lecţie fotografică întregeşte în mod fericit lipsa pieselor care nu pot fi 
adăpostite ori aduse în acest Muzeu. Arta b.sericească bine reprezen- 
tată prin icoanele de lemn alcătueşte, împreună cu picturi ce repre- 
zintă foşti demnitari ai ținutului, colecţia de tablouri, | 

Ştiinţele naturale: geologia și zoologia cuprinde material variat 
din acest bogat judeţ. O colecţie ornitologică dă ori cui o icoană fidelă 
asupra păsărilor din regiune. 

Arhiva, bogată pentru un Muzeu regional, cuprinde 3000 docu- 
TEN privitoare, în cea mai mare parte, la răscoala ţărănească a lui 

oria. 
Biblioteca de specialitate este alcătuită din 6000 volume. 

Pâaă acum trei ani, Muzeul era adăpostit într'o clădire bună, 
dar nu pe deplin corespunzătoare cerințelor muzeale. Revine în între- 
gime harnicului şi neobositului director Oct. Floca, meritul instalării 
Muzeului în Castelul Bethien — Magna Curia — cel mai vechi monu- 
ment al Devei, clădit la anul 1621 de Gavril Bethlen. Clădirea potri- 
vită şi relativ bine împărţită pentru un Muzeu, prin frumuseţea ei 
proprie împreunată cu vechimea anilor, produce o plăcută impresie 
asupra vizitatorilor. Parterul este în cea mai mare parte ocupat de 
Lapidariul roman, alcătuit din piesele aflate la Sarmizegetusa și Micia, 
şi împărţit în săli pe categorii de monumente bine aranjate. O altă 
parte din parter este destinată să adăpostească depozitul arheologic, 
organizat şi aranjat tot de actualul director încă de pe când se găsea 
în vechiul local. Acest depozit, care nu este destinat vizitatorilor, este 
de nepreţuit pentru arheologii ce vizitează Muzeul şi care aici au 
posibilitatea de a examina întreg materialul aflat în diferitele staţiuni 
arheologice. Etajul cuprinde sălile de expoziţie pentru piesele mărunte 
din toate secţiile. Tot aici sunt plasate biroul, biblioteca şi arhiva. Un 
laborator necesar pentru conservarea şi reconstituirea diferitelor piese 
completează utilajul ştiinţific al acestei instituţii. 

„Ori ce societate care dispare lasă în ruinele ei urma vizibilă a 
gândirilor ei celor mai adânci”, spune undeva marele învăţat francez 
C. Jullian, „iar istoficul va putea lesne să găsească această urmă, 
dacă știe să reflecteze înaintea acestor ruine“... Este o observaţie 
făcută de un adânc cunoscător al vremilor trecute, Revine deci isto- 
ricului, arheologului, de a descifra şi a face cunoscute rezultatele cer- 
cetărilor lui. Nu se mai poate concepe astăzi istorie fără această dis- 


658 A MARIUS MOGA 


ciplină, fără arheologie. Chiar pentru timpurile mai noi aportul arheo- 
logiei în cunoaşterea unor probleme este de neprețuit, 

Rostul acestei discipline a fost înțeles pe deplin de Universitatea 
Daciei superioare încă dela început. Tânăra școală arheologică şi-a 
început activitatea în primii ani după Unire, prin cei doi conducători 
ai ei Profesorii D. M. Teodorescu, astăzi pensionat, şi C. Daicoviciu, 
chiar în această regiune a județului Hunedoara. Cetățile dace și 
Sarmizegetusa romană au fost obiectivul unor cercetări îndelungate, 
iar rezultatele obţinute aici sunt de o mare valoare pentru istoria 
pământului românesc, Când în 1929 Institutul de Studii Clasice al 
acestei Universităţi își desăvârșește organizarea, aflăm catedra și 
Muzeul arheologic încadrat în acest Institut. Incă dela început condu- 
cătorii acestei școli arheologice au avut grija de a se înconjura cu ele- 
mente tinere pe care să le introducă teoretic şi practic în tainele și 
cunoaşterea acestei discipline. Unul dintre primii elevi, apoi membru 
al Institutului și deci şi al şcoalei de arheologie a fost și actualul 
director al Muzeului din Deva, d-l Oct. Floca. Meritele şi priceperea 
arătată în această disciplină l-au făcut Membru al Şcoalei Române din 
Roma, iar Academia Română ia acordat premiul „Vasile Pârvan“ pentru 
cercetări arheologice, Doctor în arheologie, neobosit cercetător pe teren, 
bun organizator a reușit prin munca ce o depune să ridice acest 
Muzeu în primele rânduri ale instituţiilor similare. : 

Activitatea Muzeului nu se reduce însă numai la atât. Rezultatele 
obținute prin cercetările întreprinse sunt strânse și publicate intr'un 
buletin ce poartă numele vechiu al râului Strei: Sargetia. De curând 
a apărut la Deva volumul al II-lea din acest buletin, cuprinzând ulti- 
mele cercetări arheologice din judeţul Hunedoara. Directorul Muzeului, 
d-] Oct, Floca publică în primele 116 pagini un studiu privitor la 
Sistemele de înmormântare din Dacia superioară romană. După o în- 
troducere scurtă dar bine pusă la punct, absolut necesară, dată fiind 
importanţa studiului, autorul procedează la împărţirea mormintelor 
grupându-le în cinci tipuri pe baza materialului din care au fost con- 
struite, descriind în cadrul fiecărui tip mormintele cunoscute. Este o 
descriere clară, bogată în amănunte, fără ca prin aceasta să încarce 
capitolul. Numeroase clișee ilustrează descrierea, făcând-o ușor de înțeles: 
chiar și pentru nespecialişti. Urmează capitolul ce cuprinde considera- 
țiunile arheologice şi istorice asupra tipurilor de morminte, capitol 
documentat și ocupându-se de toate problemele ce pot fi puse în 
această privinţă. 

Pentru noi este deosebit de important ultimul capitol al mor- 
mintelor neromane dela, Zlatna (jud. Aiba) și Cașolţi (jud. Sibiu), datând 
din timpul stăpânirii romane, Importanţa lor deosebită pentru istoria 
pământului nostru mă face să dau aci câteva din constatările d-lui 
Floca. Mormintele acestei grupe au următoarele caracteristici: sunt 
tumulare, orientate aproape constant Est-Vest, mortul fiind incinerat 
înainte de înmormântare, iar inventarul constând din obiecte dacice, 
autohtone şi romane. Toate aceste caractere duc pe autor la concluzia 
că, deși făcute în timpul stăpânirii romane, mormintele dela Zlatna și 
Caşolţi au la bază tradiţii,. obiceiuri şi credinţe religioase care nu sunt 


MUZEUL JUDEŢULUI HUNEDOARA DIN DEVA 659. 


cele romane, ci aparţin populaţiei autohtone, rămase în vechile ei așe- 
zări şi după ocupaţia romană, 

Se desprinde din aceste noi dovezi arheologice, în mod clar, exi- 
stenţa unei populaţii dacice după cucerire, contrar părerilor exprimate: 
de cei ce susțineau că populaţia băștinașă ar fi fost exterminată de 
învingători. | 

D-l Prof, C. Daicoviciu publică sub titlul Templul Maurilor din 
Micia rezultatele obţinute la ultimele cercetări executate în aşezarea 
romană Micia (Veţel, jud. Hunedoara), așezare ce a mai fost exploatată 
tot de d-sa. Existenţa unei trupe auxiliare formate din o seminţie maură 
din Africa în acest loc a fost dovedită mai de mult, Noile cercetări au 
avut darul de a aduce la lumină un templu al zeilor Mauri, singurul 
cunoscut până astăzi. Templul simplu, neavând nimic „original“, după 
cum accentuează d-l Prof. Daicoviciu, a servit ca locaș de închinare 
și pentru alte divinități romane. 

Urme romane în regiunea cetăților dace din Munţii Hunedoarei - 
este articolul următor al d-lui M. Macrea. Pornind dela un monument 
publicat în volumul l-iu al Buletinului Sargetia, de d-l Al. Ferenczi, 
monument aflat la Grădiştea Muncelului şi considerat de Al, Ferenczi 
ca o lucrare dacă, d-l Macrea combate cu dovezi neindoelnice con- 
cluzia greșită a acestuia ca apoi să ne dea o enumerare a descope- 
ririlor romane din preajma cetăților dacice. Bazat pe aceste dovezi, . 
autorul ajunge la concluzia că şi după distrugerea cetăților. dace Ro- 
manii nu au lăsat cu totul în părăsire ținutul muntos. 

Buletinul se încheie cu un articol al autorului rândurilor de faţă: 
„Cercetări şi comentarii privitoare la localizarea Sarmisegetusei“. Am 
arătat aci, pe baza cercetărilor întreprinse, netemeinicia localizării Sar- 
misegetuzei dace și apoi a celei romane lângă satul Subcetate (jud. 
Hunedoara), localizare făcută de d-l C. Zagoriţ,. 


Toate articolele au şi câte un rezumat în limba germană. 

Sargetia, Buletinul Muzeului județului Hunedoara, frumos tipărit. 
și bine ilustrat, poate sta alături de orice publicaţie similară din ţară 
şi face cinste instituţiei şi directorului sub a cărui îngrijire apare. 

Care este rostul acestor Muzee regionale? Care este contribuţia 
lor la cunoașterea istoriei acelei regiuni ? 

Frumosul ţinut al Hunedoarei este judeţul în care avem atestate 
din plin toate epocile preistorice și istorice întrun număr foarte mare: 
de localităţi. În faţa unui nnmăr de descoperiri atât de impunător, fi- 
reşte că primul rost al Muzeului regional este de a achiziţiona toate: 
piesele noi pentru a nu cădea în mâna diferiților colecționari și a nu. 
deveni astfel greu accesibile specialiştilor. De această însărcinare ce-i 
revine, Muzeul din Deva s'a achitat întotdeauna în chip fericit, datorită 
deplasărilor continue pe teren făcute de d-l Floca, 

Muzeul regional are însă și un rost cultural, un rost educator. 
Niciunde mai bine ca într'o instituţie de acest fel, nu poate marele 
public să cunoască trecutul istoric al regiunei. Sarcina specialistului 
muzeolog este de a aranja cât mai limpede, cât mai instructiv mate- 
riulul ce-i stă la îndemână. 


Gl MARIUS MOGA 


Monumentele istorice, ruinele vechilor aşezări scoase la lumină 
de specialişti, trebue conservate şi într'o mare măsură, cel puțin pentru 
judeţul Hunedoara, această îndatorire revine tot Muzeului. Acestui 
Muzeu şi directorului îi este încredinţată paza și conservarea ruinelor 
„așezărilor dace şi romane de pe cuprinsul judeţului. Tot sub supra- 
vegherea Direcţiunii Muzeului din Deva se află şi Muzeul Sarmisege- 
tusa, întemeiat din iniţiativa şi sub conducerea d-lui Prof. C. Daicoviciu 
“pentru a adăposti chiar acolo, în vecinătatea cetăţii desvelite, toate 
-obiectele rezultate din cei 15 ani de cercetări, 


Aceasta este în puține cuvinte activitatea ce o desfăşoară cel mai 
„activ Muzeu regional dela noi, care datorită muncii depuse de direc- 
“torul Oct. Floca s'a făcut apreciat şi în străinătate, 

Contribuţia adusă de acest aşezământ cultural la cunoașterea tre- 
-cutului nostru poate servi de exemplu pentru toate celelalte Muzee 


regionale, | 
| MARIUS MOGA 


CONTRIBUȚII LA PLĂMADA PATRIOTISMULUI OSTĂȘESC 


„Luptă Craio pentru Țară 
„Că eu duc vieaţa amară 
„Luptă dragă până la sânge 
„Duşmanu să-l poţi învinge.“ 
N Evodia Stelia. 


Imi aduc aminte de poeţii anonimi ai poporului nostru, cum veneau 
„odinioară dela plug sau dela coasă, coborându-se dela Curmătură spre 
Buciumi, cântând doine cu versuri improvizate și păstrate din gură în 
“gură, din tată în fiu, prin multe generaţii. Pe același juni ai satului 
parcă îl văd pe ecranul amintirilor mele, cum se jau „de după cap“ 
An sărbători, după ce s'a isprăvit jocul, colea, când bate zlua în seară, 
luând satul în lung şi lat, stâad pe la răscruci de străzi în roată, văr- 
“sându-şi pe tot drumul dorul și jalea inimei lor în cântece alese, ŞI, 
fără să vreau, din firul amintirilor mele, nu pot uita nici „nălmitoarele” 
lui Taica Iosif Ciolan. Sunt chipeșe la faţă, cu umblet săltăreţ, pline 
-de vieaţă, vin toate în vole bună, dela săpat sau dela strânsul fânului 
spre casă, cu sapa sau grebla pe umeri, chiotind, sau cântând, Cântecul 
lor e împletit cu cele mai dulci melodii, iar versurile pline de far- 
mecul poetelor anonime, aşa des întâlnite la satele, care au fost ferite de 
influența „binefăcătoare“ a orașelor, Din tabloul acesta, nu pot să lip- 
sească, nici anumite părţi din iomormântările aceluiaș sat, pe care-l 
“preamărim toți deopotrivă, șirul lung al femeilor care „petrec“ mortul 
la morminţi, sau „se cântă după el“, Și la aceste obiceluri străbune 
de tot, câte o femele mai răsărită și mai sprintenă, compune textul 
melodiilor cântate, îmbinat din întâmplările vieţii familiare ale mortului, 
Din acest caleidoscop al vieţii sătești și altele, care se ascund în vieaţa 
“tainică a satului şi izbucnesc din când în când, a răsărit Evodia Stelia, 
E țărancă chipeşă și sprintenă la minte, din comuna Gârbovăţ, jud, 
“Caraş, Ea este prototipul cântăreţei dela sat, care și-a zidit cântecul 
pe temelia de veacuri a multor poeţi și compozitori necunoscuţi, ŞI, 


CONTRIBUȚII LA PLĂMADA PATRIOTISMULUI OSTĂȘESC 66i 


findcă războlul este un fenomen de mare actualitate, care preocupă 
deopotrivă pe conducătorii naţiunilor şi pe conduşi, ea își ţese cântecul 
arhaic pe acest fenomen șocial, picurând în el sentimente religioase, 
naţionale şi patriotice de o rară slnceritate și intensitate, 

In aceleaşi versuri, își brodezză și iubirea intre soţ, soţie și copii, 
O cântă cu mult sentiment în versuri, abdicând de ea, dacă Dumnezeu 
şi Țara, o cer, 


Să-i dăm cuvântul poetei, să spună ta poezie, apoi în proză soțului 
el, care este pe frontul rusesc.!) 


„Craio dragă, de aş putea, 

O pasăre maș face 

Ca să trec în Rusia 

Aş zbura încet şi amar 

Ca să trec peste hotar 

Să mă duc la al meu bărbat 

Că e foarte îndepărtat 

ge pă văd unde a ajuns 

n slujbă unde la pus 

Eu am înţe es aşa 

Că eşti la Odesa 

je dat puşcă şi grănade 
ușmanu să-l poţi bate 

Luptă Craio pentru Ţară 

Că eu duc viaţa amară 

Luptă dragă până la sânge 

Duşmanu să-l poţi învinge 

lar dragă când vei vedea 

Că vieaţa îţi va lua 

Să mi trmiţi pi o păsărică 

Să mi spună mie aşa: 

Nu mai ai ce aștepta 

Să mi spună că ai murit 

Și de vii te ai despărţit.“ 


Dar femela năcăjită, după ce sboară cu gândul la bărbatal el până: 
pe meleagurile Odesel, și după ce îl încurajează, cum numal o Româacă 
adevărată poate s'o facă, dându'i și sfaturi pentru ultimul drum din 
vieață, își aduce aminte că se apropie larna cu frigul ei obicinult și na 
ştie ce se va face cu copiii mititei, Dar nu descurajează, Se va des- 
curca ea cumva, Țara însă trebue apărată și iarăși un nou îndemn la 
luptă, la vitejie, insă la luptă cavalerească, omenoasă cu cel cu arme 
în mână, ba merge mal departe, îl îndeamnă să ţină cu Neamul său, 
că îl va ajuta şi Dumnezeu, iar dacă o fi să meargă pe jos, să nu facă 
la nimeni! rău, De bună seamă, aci femeia se gândește la populaţia 
de acolo, la cel neinarmaţi. lată această partie a poeziei împletită cu 
un sentiment patriotic și creștiesc çare poate să țâșnească numai din 
suflete alese : 

„Craio dragă ciom făcea 
Când frigul se va punia 
Copilaşii îs micucei 
Mor de frig vaigi de ei 
Că al meu bărbat 

Fără casă mo lăsat 


i) Poezia este publicată cu ortografia autoarei. 


662 A ata Be = AIE RUSMIR 


Şi la război a plecat 

Că Ţara lo chemat 

Să se ducă la duşman 

Să nu-şi facă al său plan 
Duşmanii când îi vei vedea 
Tu să lupţi cum vei putea 
Ca să-ţi aperi Țara ta 

Tu să lupţi cu bărbăţie 
Să arăţi o vitejie 

Că-ţi ajută Dumnezeu 
Dacă ţii cu Neamul tău 
Dar una te rog frumos 
Cât o să mergi pe jos 

Să nu faci la nime rău 
Că te bate Dumnezeu 

Tu să te gândeşti acasă 
Că ai copii gi nevastă.“ 


Sbuclumul sufletesc, jalea adâncă, şi fiecare clipă din vieata el, 
chiar somoul este destinat pentru cel plecat de acasă la front, Așa sunt 
toate mamele, toate soțiile, toţi copiii, gândul lor mereu se îndreaptă 
către acela care a plecat dintre el, Nu toţi însă pot să-şi aştearnă gân- 
durile pe hârtie ca Evodia Stelia. Ingrijorarea este mare, dar ce să 
facă? Se tmpacă cu soartea și le pune ca tot Românul, toate în sar- 
cina ursitei și-l roagă pe Crala să nu le poarte grija celor de acasă, 
doar numai să le scrie carte şi s'o trimită prin foc și apă, să le scrie 
cât e viu, căci după ce a murit și aşa nu mai scrie nimic, 


„Craio seara când mă culc 
Cu gândul plec și mă duc 
Mă gândesc mereu mereu 
Cum mo ursit Dumnezeu 
Să fiu dusă în sate streine 
(E măritată din satul Rudăria 
în sat strein, comuna Gârbovăţ) 
Să n'am milă dela nime 
Dela tine am avut 

Dar acuma s'o pierdut 
Dar iar mă gândesc așa 
Că ești dus în Rusia 

Eşti departe şi nu poţi 
La noi să te mai socoţi 
Dragă grija noastră o lasă 
Nu te mai gândi acasă 

Că de geaba te frămânți 
Că nu poţi să ne ajuţi 
Numai una fă cum ştii 
Barem carte să ne scrii 
So trimiţi prin foc şi pară 
Căi scrisă diu altă fară 
So trimiţi prin foc şi apă 
Căi cu sânge picurată 
Scrie Craio ca să ştiu 
Câtă vreme tu eşti viu 

Că după ce ai murit 
Atunci nu mai scrii nimic,“ 


Dar Evodia, pe lângă toate că nu vrea să le poarte Craia de arii 
celor de acasă, totuși ține foarte mult să se știe că dorul și jalea ţi 
storc: multe lacrimi ziua şi noaptea: 


CONTRIBUŢII LA PLĂMADA PATRIOTISMULUI OSTĂŞESC 663 


„De când Craio ai plecat 
Căpătâiu lam udat : 
Câte lacrimi am vărsat 
Un copil aş fi scăldat 

Că ziua eu fac ce fac 
Dar în noapte nu mă bag 
Eu când văd seara că vine 
Parcăi moartea lângă mine 
Şi încep să plâng amar 
Dară toates în zadar 

Că al meu bărbat . 

E prea tare îndepărtat 

Nu mă aude nu mă vede 
Dunărea nu mio mai crede 
într'o noapte te-am visat 
Că de tot te-ai liberat 

lar când mam sculat 

Eu de tine am aflat 

Am aflat şi am înțeles 

Că departe ești trămes 
lar când la loc ai ajuns 
Inima mea mia spus 

Şi iarăși am pro visat 

Că la cine am plecat 

Şi mergând am întrebat 
Unde stă al meu bărbat 
După multe rugăminte 

Mă intâinii Craio cu cine 
lar când m'am pomenit 
Am văzut că-i numai vis.“ 


ŞI acum urmează partea ultimă a poeziei, explicaţia Evodlel Stella 
şi anume: pentruce a scris aşa cu foc şi atâta jale și cu lacrimi de 
suspinare, A scris așa, pentrucă s'a întâmplat ceva neobicinuit în de- 
părtare ,,, a trăznit, 


„Craio tu te vei mira 

De ce am scris cartea aşa 
Cartea Craio eu am scris 
Tot cu lacrime de plâns 
Eu am scris cu suspinare 
Co trăznit în depărtare.“ 


Evodiei Stelia totuși îi e teamă că soțul ei se întristează pentru 
faptul că a scris așa și de aceea îi mai scrie și în proză. Dăm această 
scrisoare plină de sfaturi înțelepte, încurajări, sentimente rel'gioase și 
patriotice, ca un exemplu clasic al mentalităţii sătenilor noștri din Banat 
şi de pretutindeni din Țara noastră, despre felul cum știu el să îmbăr- 
băteze pe luptătorii care apără hotarele Ţării. Sunt prea puţine cărţile 
poștale sau scrisorile trecute prin mâna cenzurei și trimise celor plecaţi 
de acasă, din care să nu emane ca o aromă alinătoare, credinţă tare 
în Dumnezeu, simţul patriotic şi dragostea de Neam, 

„Dragă Crato, „te rog să nu te întristezi de ce am scris până alci, 
Ştiu că te pătrunge, dar eu m'am vărsat focu, Apol Craio, să nu te 
năcăjeşti că noi suntem vii şi nu te mai îngriji de noi, că Dumnezeu 
se îngrijeşte el nu lasă pe af săi niciodată, numai să fim credincioşi“, 

mIntăreştete, înbărbăteazăte, nu te înfricoşa și nu te slăbi ca să 
nu pieri înainte de vreme, Gândeştete că mulţi or fi ca tine şi Dum- 

ză | 5 


664 ILIE RUSMIR 


nezeu io ferit de moarte și chiar dia; fi să mori, rău să nufi pară 
cai jertfit vieaţa pentru neam şi peritru Țară, Să te rogi la Dumnezeu. 
şi pe nol ne încredinţează fa gnja lul că pe altu noli nu mai avem, 
Încă odată, rog nu te slăbi, Roagăte lut Dumnezeu ca el poate să te: 
ajute şi să te mângăle îni toate năcazurile, Raâbdă toate până la sfârșit. 
şi vei primi cununa din ihâua luf Isus, dar numai să stai lângă el, Eu 
mă frământ mult cu gândul, dar iar mă gândesc, fie în vota lul chiar: 
de nu niam mai vedea alci, tot am credinţa că odată în cer ne întâlnim. 
toți unde nu mal e durere nici suspinare”, 

Şi parcă Evodia Stella ar fl avut o presimţire că scrisoarea el va. 
trece prin multe mâini și o vor ceti mulți, o roagă deci, să nu se 
oprească la vimeni, ci să ajuhgă până la bărbatul ei, soldat Stela Crala. 
din Reg. Grăniceri, 

lată șirele cu care își inchele scrisoarea: 

„Doresc ca această carte să te afle viu şi sănătos, Sănătate dela. 
mine a ta nevastă care te dorește, 

Dute carte și grăbeşte și lu Crala îi povesteşte, Eu te rog cartlo: 
aşa, să străbaţi cum vei putea, Multe mâini te vor lua ca să te cetească, 
roagăte să nu te oprească, să te duci mereu, mereu, până la bărbatul 


meu — Evodia”, ; 
Š ILIE RUSMIR: 


ÎNSEMNĂRI 


INTOARCEREA IN PATRIE 


O parte din regimentele care au sân- 
gerat pentru reintregirea hotarului dela 
Răsărit s'au întors în patrie. Am asistat 
şi eu la drumul triumfal prin Sibiu 
al unuia din ele. Ce chipuri de flăcăi, 
vrednice de a fi săpate pe o coloană 
asemenea aceleia care înfruntă de 2000 
de ani veacurile la Roma, mărturie a 
încleştării eroice din care s'a plămâdit 
neamul nostru | S'au intors de pe câmpul 
de luptă mai bărbaţi, cu o siguranţă 
mai maăre în priviri şi mișcări, cu piep- 
tuti mai largi şi cii braţe mai oţelite, 
Ofițeri şi trupă imbrăcau aceeași haină 
aspră de campanie, Feţele unora şi alë 
altoră erau brăzdate de aceleași incet- 
cări, bătute de aceleâşi vânturi, arse da 


acelaşi soare al stepăi cerești. Asptă - 


ştOală a războiului a nivelat distanțele, 
a apropiat pe om de òm. Ce departe 
suntem de armata de acum câţiva ani, cu 
uniformele ei de operetă Í Sunt soldaţii 
tare ne trebue, suprema nădejde â aca- 
stui ceas mare al istoriei. Privindu-i cutn 
tiec, în carele lor de luptă, cu biaţele iñ- 
ctemenite pe ařme, râspunzând doar čt 
schițarea unui zâmbet la ploaia de flori 
şi de urale care cădeâ asupră lor, o 
mare linişte mi s'a aşezat în suflet, 
Sâ o ştie toţi: Oastea aceasta atât de 
tiânădră şi atât de bărbată e gata så se 
ia da piept şi cu puterile iadului pentru 
dreptate | 
lon Breazu 


NICOLAE BUTA 


O moarte fulgerătoare a doborit, în 
floarea vârstei, pe unul din cei mai aprigi 
gazetari ardeleni. Au trecut câteva luni 
de când cuvântul lui dë foe ui tai 
putea să vadă lumina zilei. Cai tare îi 
cuiioşteaiă însă ştiam că Nicolae Buta 
aşteaptă numâl iiionientul pentru ta 
să și-l reverse mai clocotitor de cât ori- 
cărid, exaltând inimile şi voinţele pentru 
fiârea reparaţie. Moartea ni Î-ă răpit 
insă atunci câid aveam mai niultă nevoe 
de energia lui neiniricată. 

Ne-am întâlnit acum douzeci de ani 
pe băncile Universităţii din Cluj. Eram 
printre cei dintâi studenți ai acestei in- 
stituţii de înaltă cultură, după care atâta 
timp au dorit Românii de dincoace de 
Carpaţi. El venea dintr'un minunat sat 
din Sudul Transilvaniei (Apoldul de Jos), 
eu eram dintr'un sat, tot atât de repre» 
zentativ, din jurul Alba-luliei, Şi alături 
de noi erau sute și sute din alte sate 
şi orașe ale Ardealului nostru dtrag. 
ln fiecare colţ de pământ tomânesc este 
tâte o vrednicie care trebue recunoscută 
şi pusă în valoare. Unirea numai atunci 
este veşnică și nebiruită când se imple- 
teşte din toate aceste vrednicii. Astfel 
a înțeles şi Nicolae Buta această lege 
de fier a existenței noastre și astiel a 
contribuit la ea, începând incă de pe 
băncile. Universităţii. El ţesea în pânza 
ei firele trainice ale satului românest 
din Transilvania. Parcă:l văd și acum, 


666 ÎNSEMNĂRI 


înalt şi drept, cu:muștăcioara lui neagră, 
cu ochii lui ageri, — ce chip minunat 
de flăcău, desprins par'că dintro ba- 
ladă, pe care mi-l inchipuiam mai cu 
drag in frumosul lui port de acasă, decât 
în straiele nemţeşti. În nestârșitele noa- 
stre dișcuţii e] aducea, ca nimeni altul, 
duhul satului din care s'a desprins și 
căruia i-a rămas credincios până la 
sfârşitul vieții. Din judecata lui pătrun- 
zătoare, din povestirea lui atât de vie, 
din gluma lui nesecată, din scrisul lui 
patetic, din doinele cântate din el cu o 
duioşie atât de bărbătească se de- 
sprindea mireasma puternică şi auten- 
tică a satului său drag, cu oamenii şi 
câmpurile lui, mireasmă care ne cu- 
prindea pe toți, ori din care parte am 
fi venit. Țărâna care a luat-o pe tal- 
pele lui la Apold a purtat-o cu vred- 
nicie, mândru de ea, ca pe un talisman 
sfânt, ca pe o pavăză impotriva tuturor 
îndoielilor şi rătăcirilor, Când întâlnea 
vreun țăran rătăcit pe străzile oraşelor, 
i se lumina fața ca la vederea unui 


frate. Oricând era gata să-l apere, să-l - 


ajute, să-i deschidă casa lui şi să-l aşeze 
la loc de cinste. 


Dela satul lui s'a ridicat la in- 
treagă Transilvania şi apoi la întreg 
neamul! românesc. A vrut să-i adân- 
cească trecutul şi s'a aşternut cu sete 
la. studiul istoriei.. Îi. plăceau mai ales 
momentele. de luptă pentru libertate gi 
dreptate. .De aceea, cu toate că nu era 
decât student, a închinat o carte in- 
treagă eroului care a luptat cu. mai 
mulță vitejie. pentru aceste bunuri ne- 
prețuite, neinfricatului şi neprihănitului. 
Avram lancu.. Îmi amintesc cu cât drag 
a scris el această monografie. (premiată 
de Institutul .de Istorie Naţională din 
Cluj),: atât de caldă și atât de dreaptă, 
cum a străbătut :pas: de pas locurile pe 
unde s'a desfăşurat marea epopee dela 
1848, stând de vorbă cu Moţii, răscolind 
documentele, trăind legenda :cu toată! 
fiinţa: lui. Cartea a apărut cu prilejul: 
serbărilor centenarului lui lancu, :orga-: 


nizate de Astra în 1924. Dacă tinerimea 
din Ardeal a fost reprezentată atât de 
strălucit la aceşte serbări, faptul se da- 
torește mai ales lui Nicolae Buta. La 
mormântul Iancului dela Țebea, unde 
gorumul lui Horia îşi ridică braţele, 
glasul lui a răsunat ca o trâmbiță 
de arhanghel: inspirat,  scăpărător, 
tinereşte. Din tribuna regală îl as- 
culta Regele Ferdinand şi Regina 
Maria, lonel Brătianu, Octavian Goga, 
Vasile Goldiş și alți demnitari. Alăturea 
de ei, mulţimea, venită acolo de pe to- 
treg cuprinsul ţării, putea să vadă însă 
și un ţăran şi o ţărancă în frumosul 
port din jurul Sibiului. Erau tatăl şi 
măicuţa lui Nicolae Buta, pe care ela 
a ţinut să-i aducă la marea sărbătoare 
și să-i așeze alăturea de capetele înco- 
ronate și de cei mai aleşi oameni ai 
neamului. Aşa știa el să-şi cinstească 
părinţii. Spre deosebire de atâţia alţii 
care s'au ridicat dela sat, el nu se ru- 
şina de ei, nu îi ascundea când veneau 
să-l vadă, ci îi arăta tuturor, cu fală şi 
dragoste. 

După ce a încheiat în mod strălucit 
studiile la Universitatea din Cluj, a fost 
trimis la Roma, ca membru al Şcoalei 
Române. A petrecut acolo doi ani de 
muncă încordată prin biblioteci şi ar- 
hive. S'a întors cu o bogată colecţie de 
documente şi plin de toate frumuseţile 
taliei. Au fost cei mai plini ani din 
agitata lui vieaţă. A mai petrecut apoi 
un an la Paris. Era astfel inzestrat şi 
pregătit pentru a urca treptele celor 
mai alese situaţii. N'a avut însă parte 
de ele pentru că era o fire indepen- 
dentă, neinduplecată, care îşi punea su- 
fletul în palme şi aştepta şi dela alții 
acelaşi lucru; pentru că avea un ca- 
racter de luptător, neînfricat şi neo- 
dihnit. 

Cu acest temperament a fost ne- 
voit să intre în ziaristică şi în vieaţa 
publică, risipindu-şi zi de zi podoaba, 
lui de inteligenţă, energia lui scăpără- 
toare pentru luminarea şi. dreptatea 


ÎNSEMNĂRI 667 


celor mulți. România Nouă dela Chi- 
şinău, Patria, Ardealul Tânăr (revistă 
condusă de el) România Nouă dela Cluj, 
şi alte numeroase ziare şi reviste din 
Transilvania și din capitală sunt pline 
de articolele lui, curajoase, înflăcărate 
și luminate. Nicolae Buta face parte 
dintre puţinii care au încercat să men- 
țină faţa curată și conștiința înaltă 
şi luptătoare a acestei mari insti- 
tuţii care a fost presa Transilvaniei. 
N'a înţeles niciodată să se târguiască 
pentru convingerile lui. De aceea pe 
când altora gazetăria le aducea tot felul 
de avantajii, pe el nu l-a răsplătit decât 
cu mângăierea datoriei împlinite, cu 
dragostea şi prețuirea puţinilor, care 
l-au înţeles şi cu dușmănia neimpăcată 
a acelora pe care i-a lovit fără cruţare 
pentru păcatele lor, 

De atâtea ori, de pe patul suferinţei, 
îmi spunea că dorinţa lui cea mai vie 
este să mai meargă odată în satul co- 
pilăriei, să se urce pe dealul viilor şi 
de acolo să imbrăţişeze locurile atât de 
„ dragi, să mai soarbă odată munţii care 
străjuesc în depărtare Ardealul. Soartea 
care a fost atât de vitregă cu el nu i-a 
îngăduit nici măcar această mângăere, 
S'a întors la vatra părinţească pentru 
ca ţărâna lui să se înfrăţească cu ţă- 
râna strămoșilor, rodind îmbelşugat şi 
în viitorime, aşa cum a rodit în aleasa 
lui întrupare. 


S'a prăbușit în unul din cele mai 
tragice momente ale acestui neam, pe 
care l-a cunoscut şi l-a iubit cu toată 
puterea sufletului său bogat. De când 
am întrat în ora supremă, de câteori 
nu l-au chinuit și pe el întrebările de- 
spre soarta acestei lumi, prinsă în vâr- 
tejul celui mai cumplit războiu. 

Temperament de luptător, de ostaș ne- 
înfricat, nu aștepta decât fă ia arma și să 


plece la hotarul pângărit. N'a avut partè 


nici de această supremă satisfacție. O 
soartă blestemată îl pândea din umbră-şi-l 
lovea; fără cruţate. Acum i-a dat ultima 


lovitură. Acum însfârșit pacea s'a aşternut 
si în sufletul lui, veșnic frământat. 


Ion Breazu” 
VIRGIL ŞORTAN 


A căzut eroic pe câmpiile Ucrainei 
şi acest prieten devotat al Moților. 
Crescut în şcoala lui Amos Frâncu, 
pentru care a avut totdeauna un ade- 
vărat cult, şi-a umplut tinereţa cu un 
singur gând, cu o singură pasiune: 
dreptate pentru Moţi. Sprijinea cu ge- 
nerozitate orice încercare de a atinge 
această ţintă, fie ea venită dela ini- 
țiativa particulară, fie dela stat. Când 
s'a organizat la Cluj Comisariatul pentru 
Munţii Apuseni, sufletul lui a fost Virgil 
Şortan, secretarul general; când acum 
câţiva ani Astra a luat iniţiativa coor- 
donării tuturor eforturilor pentru studiul 
şi îndreptarea stărilor din acest ţinute 
atât de eroic, dar atât de nenorocit, ni- 
meni na sprijinit acţiunea ei cu atâta 
entuziasm ca Virgil Şortan. Numele lui: 
era cunoscut până în cele mai înde- 
părtate şi mai ascunse sate ale. Mun- 
ţilor lui dragi. De aceea la casa lui era 
un continu pelerinaj de Moţi, care ve-. 
neau să-i ceară un sprijin sau numai 
să-l cunoască și să-i arate dragostea lor. 
Oricând îl întâlneai era gata să scoată 
din buzunar una din acele scrisori, câre 
în câteva cuvinte aspre şi sărace cu- 
prind o tragedie întreagă, petrecută în: 
cine ştie ce sat uitat par'că, și de Dum- 
nezeu și de oameni. Când a fost nevoit 
să plece şi el din orașul iubit de noi 
toți, unde își făcuse rosturile, nu l-a 
lăsat inima să se depărteze prea mult 
de Moții lui dragi. A rămas deci la’ 
Turda, continuând să lupte, să insiste, 
să cergească, pentru aceia cărora soarta 
nu le-a hărăzit decât lupta și cerșitul. 
Ca orice luptător. de vocaţie: era stă- 
pânit: de o credinţă. Cu această cre- 
dinţă în suflet a căzut pe câmpiile: 
Ucrainei. E credinţa care arde în su- 
fletele tuturor Românilor, pe care jertfe- 
ca a lui nu fac: geci să o apriadă' și! 
mai: mult; : ei © FoB: 


668 ÎNSEMNĂRI 


PR. 'QAN GEORGESCU, IOSIF VULCAN, 
LA UN VEAC DELA NAŞTEREA LUL 
Biblioteca „Tribuna Ardealului“, Nr. 2. 
Kolozsvâr-Cluj, 1941, 28 p. în 16° 
__ Preţul 20 Filler. 


Ne-a: căzut abia acum în mână această 
modestă cărţulie care face parte parte 
~ din. cele câteva broşuri ce pat fi nu- 
mărate pe degetele dela o mână, apărute 
în timp de un an în orașul care, dela 
1918 încoace, a dat atâtea opere mọ- 
numentale șpiriţualităţii româneşti. Au- 
torul ei'este un bun cunoscător al vieţii 
culturale a Tragsilvaniei din a doua ju- 
mătate a sec. XIX. Cu siguranță că dacă 
altele ar fi fost imprejurăzile, ar fi cin- 
stit acest centenar cu o monografie ase- 
wmănštoare. acelora închinate de d-sa lyi 
Dr. lon Rațiu, Gheorghe Pop de Bă- 
seçti şi Dr, Aurel Mureçianu, trei con- 
temporasi ai lui Iosif Vulcan, luptători 
ca şi el pentru a da peamului “lor mai 
mult loc sub soare. Ştim că strângea cu 
hărnicie şi dragoşte material pentru a- 
ceastă monografię. Acolo unde a rămas 
a'a putut să dee insă decât aceste pa- 
gini de închinare, în care sunt prinse 
doar câteva dia momentele vieţii lui 
losif Vulcan, bogată cât zece vieţi puse 
impreună. Se amintește de descendența 
directorului Familiei din Șinca Veche, 
satul lui Şincai; de legăturiie lui cu în- 
flăcăratul şi neinfricatul Alexandru Ro- 
man; de câteva din zilele mari ale Fa- 
milei; o discuţie din 1866 între Timotei 
Cipariu şi Gh. Barițiu, privitoare la 
limba română; entuziasmul Ardelenilor 
pentru succesul lyi Vasile Alecsandri la 
Montpellier; colaborarea lui Eminescu 
la revistă în 1883, cu un frasment din 
scrisoarea acestuia în care mulţumeşte 
pentru ongraruj 4rimis „cel dimtâi pentru 
lucrări literare pe care l-am primit 
vseodată în. viaţă“; raporturile cu Titu 
Maiorescu, cu George Coșbuc, Si O. 
losif şi alţii; sărbătorirea din 1904, când 
s'au implinit 49 de ani dela întemeierea 
Familiei. Vorbesc mai muk numele, 
decât ceea ce se poate spune despre 


ele. Sunt nume care evocă un şir-inireg 
de lupte, suferințe şi victorii. pentru 
spirit şi dreptate, înscrise în patrimoniul 
nostru comun, de unde nimeni și nimic 
nu le poate şterge. 

I B. 


VERGILIU, ENEIDA, CARTEA A DOUA, 
traducere în versuri de Teodor A. 
Naum. Bucureşti, Tip. „Cultura“, 1941. 


Continuator al unei frumoase tradiţii 
de familie, d-l T. A. Naum, prof. la 
univ. Clujană, este un încercat tradu- 
cător, atât din autorii moderni, cât mai 
ales din clasicii greci și latini, făcându-i 
acceșibili, în forme poetice românești 
de ţinută aleasă, specialiştilor şi iubi- 
torilor de literatură in genere. Q ediţie 
epuizată a excelentei traduceri în metru 
modern a Bucolicelor, Idilele lui Teocrit 
în hexametri impecabili, precum şi nu- 
meroase ode din Horaţiu, în frunte cu 
solemnul „Carmen Saeculare“, și o parte 
din poeziile lui Catul, publicate în di- 
ferite reviste literare şi de specialitate, 
exemplifică aceste afirmații fugare. D-l 
Naum stăpâneşte secretul de a smulge 
intotdeauna originalului intregul lui con- 
ţinut poetic şi de a-l transpune în ver- 
suri românești de egală valoare ; tradu- 
cerile ieşite din pana-i iscusită sunt 
pagini de adevărată poezie. 

lată dece apariţia cărţii ll a Æneidei 
in traducerea în versuri a d-lui Naum 
trebue considerată ca un eveniment li- 
terar ce merită să fie subliniat. Faţă de 
traducerea în metru original a lui Coşbuc, 
această traducere se prezintă sub o formă 
nouă, acea a endecasilabului, vers cu 
care cititorul român este atât de fami- 
liarizat, dată fiind frecvenţa lui, şi care 
şi în traducerile din clasici a fost con- 
sacrat în Odiseia d-lui Murnu. De altfel, 
O împprospătare a memuritoarei epopei 
era necesară, după aproape 50 ani dela 
apariția primei ediţii a traducerii lui 
Coşbuc. Preocuparea d-lui Naum de a 
inoi veşmântul românesc al Ẹneidei este 
mai veche: D-sa încă acum 10 ani pu- 


INSEMNĂRI 669 


blica in Revista Clasică, în endecasilabi, 
începutul cărţii Vi. Apariţia, acum, a 
cărţii celei mai cunoscute din intreaga 
epopeie reprezintă ua pas mai departe 
spre realizarea ei deplină. 

la interpretarea textului latin şi în 
redarea lui în românește, d-l Naum la- 
tinistul este dublat de poetul de talent 
şi de un cunoscător al tuturor posibili- 
tăţilor de expresiune a nuanţelor celor 
mai subtile din textul original. De aceea, 
în timpul citirii versurilor curgătoare, 
scrise într'o limbă curată şi înaripată, 
pe alocuri cu miresme arhaice, nu ştii 
ce să admiri mai mult: priceperea cu 
care traducătorul a turnat textul în ti- 
pare românești sau forma elegantă şi 
muzicalitatea ansamblului. Prezentarea 
ei exterioară, precum şi reproducerile 
fotografice ale unor monumente celebre, 
inspirate din episoade de ale cărţii, sunt 
o desfătare pentru ochi. 

Dăm traducerea îndeobşte cunoscu- 
telor versuri dela începutul cărţii: 

Tăcură toți, la el cu ochii ţintă, 

Ş'atunci, din tronu-i nalt, Enea tatăl 

Urzi cuvântul: „Porunceşti, regină, 

Să-mi răscolesc cumplita mea durere, 

Să spun cum Grecii au surpat puterea 

Și 'mpărăţia cea de plâns a Troiei 

Şi jalea ce-am văzut-o şi la care 

Am fost părtaş din greu. Dar cine oare 

Dintre Dolâpi ori Mirmidoni, au cine 

Dintre ostaşii crudului Ulise 

Şi-ar stăpâni şiroaiele de lacrimi, 

Când i-ai vorbi de lucruri ca aceste ? 

Apoi şi noaptea rourată fuge 

Şi stelele-asfințind la somn ne 'mbie, 

Dar dac' așa de mare ti-i dorința 

În scurt să afli chinurile noastre 

Și sbuciumul din urmă dela Troia, 

Deși, când mi-amintesc, mi se 'nfioară 

Şi mi se dă napoi de jale gândul, 

Eu voiu începe. 

Nu putem încheia aceţte note fără a 
pune în relief semnificaţia pe care tra- 
ducătorul o dă — în prefață — acestei 
traduceri: „de a păstra în timpuri în 
care Muzele tac, legătura cu tot ceea ce 


poate aminti latinitatea“. Și, în adevăr 
acum avem, poate, mai mult ca oricând, 
nevoie să ne întoarcem la izvorul lim- 
pede al latinităţii, spre a ne feri de 
besna teoriilor obscure şi nebuloase ce 
se lasă tot mai greu pe sufletul româ- 
mesc. Acesta este motivul care ne face 
să sperăm că nu va trece mult şi d-l 
Naum ne va da o traducere integrală a 
Eneidei, în aceeaşi haină sărbătorească 
de claritate latină. (nl) 


DR. LUCIAN BOLOGA:; GEORG KER- 
SCHENSTEINER ŞI ACTUALITATEA 
IDEILOR SALE PEDAGOGICE. 
Sibiu, 1941. Tip. „Cartea Românească 
din Cluj”. Pag. 92+ IV. Lei 50, 


la literatura noastră pedagogică există 
mai multe aprecieri şi chiar studii mai 
largi asupra lui Georg Kerschensteiner. 
Ele se nizuesc, să ne familiarizeze cu 
concepţia pedagogică a acestui gânditor 
modern şi să aşeze în făgaş practic cel 
puțin o seamă din ideile lui, 

Acum, iată, d-l Dr. Lucian Bologa, 
un atât de temeinic cunoscător în ale 
Pedagogiei, ne oferă şi d-sa o lucrare 
asupra acestui pedagog german. Modestă 
ca întindere, dar plină de idei limpezi 
şi sănătoase lucrarea aceasta vine tocmai 
la bună vreme. 


Scrisă vioi lucrarea ne poartă pas cu 
pas dealungul vieţii de sbucium și de 
hărnicie a lui Georg Kerschensteiner, 
Dar expunerea firului biografic nu echi- 
valează cu o increstare de date reci, ci 
se situează pe un plan mai temeinic şi 
mai înțelegător: ea se opreşte la coti- 
turile caracteristice din vieața lui Ker- 
schensteiner, la apreciază şi le pune în 
acord deplin cu contribuţia adusă de 
ele in formarea personalităţii distinsului 
gânditor şi pedagog. Şi, într'adevăr, con- 
cepţia pedagogică a lui Kerschensteiner 
se întemeiază pe experienţe şi evenimente 
trăite intim de însuși cristalizatorul ei. 

Miezul lucrării zace însă în capitolul 
al doilea: „Concepţia pedagogică a lui 
G. Kerschensteiner”, -Fără să poposim 


670 ÎNSEMNĂRI 


la amănunte, va trebui totuşi să su- 
bliniem că aici interesul ni se concen- 
trează asupra problemelor de căpetenie 
cari formează sistemul lui Kerschen- 
steiner: Educaţia cetățenească, şcoala 
muncii şi şcoala unitară. 


Educaţia cetăţenească urmează să îl 
plaseze pe fiecare individ, printr'o pre- 
gătire serioasă, în locul cuvenit lui. Ea 
însă nu trebue confundată cu instrucția 
civică, nici cu educaţia economică sau 
tehnică şi nici chiar cu educaţia socială. 
În ultima analiză, ea are ca obiect ate- 
nuarea egoismului, „socotit ca cel mai 
puternic factor al activităţii omenești”. 
El trebue „exercitat şi călit în servicii 
practice pentru alții" (pag. 25), ca din 
aceasta să răsară bucuria de a munci 
pentru aproapele. Cu alte cuvinte, în 
locul obţinut prin atenuarea egoismului 
educaţia cetăţenească ţinteşte să aşeze 
altruismul. 


Mijlocul prin care se formează cetă- 
țeanul este Şcoala muncii. Expresia îi 
revine chiar lui Kerschensteiner. Dar 
tot el este acela care cristalizează sensul 
acestor cuvinte, arătând in ce constă 
munca pedagogică. Munca trebue chiar 
să aibă o valoare pedagogică, prin 
aceea că e pusă „cât mai mult în slujba 
unei valori obiective“ (pag. 28). Un 
accent deosebit pune Kerschensteiner 
pe „moralitatea muncii“. Elevul trebue 
să dobândească noţiunea limpede a 
muncii morale „care să asigure prospe- 
ritetea comunităţii și prin ea a indivi- 
dului“ (pag. 3i). La aceasta se poate a- 
junge mai ales prin comunităţile de 
muncă, i 

Ținând seama de caracterul diferi- 
telor şcoale, Kerschensteiner își întinde 
aprecierile sale în chip deosebit asupra 
fiecăreia din ele. Căci altă perspectivă 
găseşte munca în școala primară şi 
iarăşi alta în şcoala de ucenici, în 
gimnaziu, etc. 

Chemarea la vieaţă reală a unei școli 
unifare este o problemă de asemenea 
esenţială în concepţia pedagogică a lui 


Kerschensteiner. Prin aceasta poate fi 
determinată evoluţia normală a tână- 
rului. Căci aceasta asigură salturi ne- 
tede dela o şcoală la alta și desvoltă 
solidaritatea în faţa chemării comune a 
tuturor fiilor unei Națiuni. 


Cu privire la actualitatea concepţiei 
lui Kerschensteiner — care se tratează 
în ultimele capitole ale cărţii — trebue 
să reținem faptul următor: Kerschen- 
steiner nu este apropiat de noi prin 
împrejurarea că s'a stins abia cu câţiva 
ani înainte, ci este de actualitate prin 
aceea că ideile lui pulsează viu şi ro- 
desc în vieaţa școlară a zilelor noastre. 
Înafară de consideraţiile rasiale, cari 
sunt caracteristice noului sistem german 
de educaţie, şcoala naţional-socialistă 
se razimă din destul pe concepţia lui 
KRerschensteiner. De altfel ideile acestui 
pedagog rodesc și în alte ţări şi au 
prins rădăcini chiar la noi. 

Pentru claritatea expunerii şi cu- 
prinsul ei plin de de interes, lucrarea 
d-lui Bologa merită atenţie deosebită. 


D. Căludr 


ION MUȘLEA, „PĂNEA PRUNCILOR* 
(Bălgrad 1702). Din istoria unei cărţi 
vechi româneşti. — In „omagiu Pro- 
fesorului loan Lupaș”. București 1941, 
P. 617—631. 


Cercetările întreprinse în anii din 
urmă de cătră Biblioteca Universităţii 
din Cluj, prin directorul ei 1. Muşlea, 
de a scoate la lumină și de a intra în 
posesiunea unor cărţi vechi, au avut 
darul de a salva un număr de scrieri 
importante pentru istoria scrisului ro- 
mânesc. Una din aceste achiziţii este şi 
carţea de mai sus, pe care l. Muşlea o 
cercetează din punctul de vedere istoric, 
cu toată competința. E vorba de un 
catehism catolic tradus în româneşte cu 
care se inaugurează seria tipăriturilor 
româneşti din secolul XVII în Ardeal. 
Poartă titlul: „Pănea Pruncilor sau în- 
văţătura credinţii creştinești, strâasă in 
mică şumă, care o au scris în mici in- 


ÎNSEMNĂRI 671 


trebăciuni și răspunsuri ungurești cin- 
stitul Pater Boroneai Laslo, parohușul 
besearecii catholiceşti dela Belgrad. Şi 
s'au întors în limba românească de 
Duma lanăș dela Borbanţi. In anii 
Domlnului] 1702”. Tipăritura, pusă în 
slujba Unirii, şi importantă tocmai din 
această pricină, nu se distinge nici ca 


execuţie tipografică, nici ca limbă (im- 
pănată de cuvinte și construcţii de fac- 
tură ungurească) şi nici ca realizare 
tipografică de tipăriturile dela sfârşitul 
veacului al XVI. După Mușlea „Pănea 
Pruncilor“ a fost tipărită de tipogratul 
Mihail Istvanovici. 


P. 


BIBLIOGRAFIA TRANSILVANIEI (V) 


ANIȚEI, GHEORGHE Naționalismul 
în opera poeţilor George Coşbuc şi Oc- 
tavian Goga. Ploești, [1941]. Tip. Presa 
Noastră 80 

BIROU, VIRGIL. Năzuinţe şi realizări. 
Etape din vieaţa culturală bănăţeană. 
Timişoara, 1941. Ed. last. social Banat- 
Crișana. Tip. Cooperativa Naţională. VIII, 
102 p. 

BOGDAN, NICOLAE. Românii în se- 
colul al XV-lea. O reconstituire în linii 
largi a perioadei patriarhale a neamului, 
pe temeiul cronicei lui Wavrin, reprodusă 
aici în versiune românească, în para- 
lelă cu textul original. Bucureşti, 1941. 
Colecţia justiniană. M. O. lmpr. Nat. 
VII, 238 p., 3 tab. 

DOUĂZECI de ani de activitate româ- 
nească în Clinica medicală | din Cluj. 1919- 
1940. Sibiu, 1941. Tip. „Cartea Româ- 
nească din Cluj“. 2 f, 312 p., 1f., 1 tab. 

HOREDT, K. Eine lateinische Inschrift 
des 4, Jahrhunderts aus Siebenbürgen. 
Extras din „Anuarul lnst. de Studii Cla- 
sice al Universităţii din Cluj-Sibiu, IV, 
Sibiu, 1941. Tip. „Cartea Românească”. 
8 8 p., 1 planşe. 

LUPAŞ, IOAN. La Transilvania, Nel 
quadro geografico e nel ritmo storico 
romeno. Bucureşti, 1941. Ed. „Bucovina” 
|. E. Torouţiu, 111 p. 

LUPAȘ, LOAN). Românii dela Miază- 
noapte. Conferinţă la Radio-Bucureşti. 


Sibiu, 1941. Tipografia „Dacia Traiană" 
80 10 p. 

MIHĂESCU, LON, Originea limbii ro- 
mâne. Cu o sinteză a mărturiilor şi cer- 
cetărilor privitoare la continuitatea noa- 
stră în Dacia, Craiova, 1941. Tip. „Spe- 
ranța“ 256 p, 1f. 


MIHĂILESCU, VINTILĂ. Frontul car- 
patic apusean. Craiova, 1941. „Ramuri“. 
8 pag. 

OPRESCU, G. Carol Popp de Szath- 
mary desinator. (Analele Academiei Ro- 
mâne. Memoriile S. Literare Seria ll, 
Tomul X, Mem. 3). Bucureşti, 1941. M. 
O. şi Impr. Statului. 8° 12 p, 12 planșe. 


RADU, ANDREI. Din ţara lui Dragoş... 
Schițe. Bucureşti, 1941, Tip. „Eminescu“, 
115 p, 2f. 


SARGETIA. Buletinul Muzeului jude- 
tului Hunedoara (Acta Musei Regionalis 
Devensis). Publicat de Octavian Floca, 
Il. Deva, 1941. lmpr. Judeţului Hune- 
doara. 4 3 £, 164 p. 


SPEK, RUDOLF. Muzeul Brukenthal- 
Sibiu. Ghidul pinacotecei. Ediţia V-a. 
Sibiu, 1941. Editura Muzeului. Tip. 
„Friderikus“. 8° 34 p. 


VÂLSAN, G. Siebenbürgen im ein- 
heitlichen Rahmen des rumänischen 
Staates und Bodens. Bukarest, 1941. Die 
Dacia—Bücher. M. O. Impr. Naţ. 53 p. 
1 tab. 


TRANSILVANIA 


ORGAN AL ASTREI 
Anul 72 NOEMVRIE Nr. 9— 1941 


CUPRINSUL: 


„Alex. Lapedatu, Dacia lui Mihai Viteazul 
Gheorghe I. Brătianu, România lui Ferdinand I 
Sabin Opreanu, Valea Murășului, principală linie de comunicaţii 


şi axă politică a Transilvaniei 
Dr. Nic. Terchilă, La centenarul lui Herbart 


Coriolan Petranu, Conservarea, restaurarea bisericilor de lemn 
_şi edificarea bisericilor noi în jud. Hunedoara 

Nicolae Albu, Un dascăl Ardelean uitat: Moise Panga 

Traian Marcu, Învăţământul românesc în Republica 

- Moldovenească 
l CRONICI: 

Emanoil Bucufa, Ion Costescu şi muzica noastră corală 

Radu Stanca, ' Mihai Beniuc: Cântece noi 

Marius Moga, Muzeul judeţului Hunedoara din Deva 

Tlie Rusmir, Contribuţii la plămada patriotismului ostăşesc . 
INSEMNĂRI: 

Ion Breazu, Întoarcerea în patrie, — Nicolae Buta. — Virgil 
Şortan, — Pr. loan Georgescu, Iosif Vulcan, la un veac dela na- 


şterea lui. — nl, Vergiliu, Eneida, cartea a doua, trad. de T. A. Naum, 
— D. Călugăr, Dr. Lucian Bologa: Georg Kerschensteiner și actuali- 
tatea ideilor sale pedagogice, — P. Ion Muşlea, „Pănea Pruncilor“. 


BIBLIOGRAFIA TRANSILVANIEI (V) 


Tiparul Instit. de arte grafice „DACIA TRAIANĂ* s. a, Sibiu — 15 XL./1941—1869 
Preţul Lol 30:—