Revista Cinema/1977 — 1989/022-CINEMA-anul-XXII-nr-2-1984

‚ro 


igitala 


d 


In 
Q 
oO 
42 


IO 


://bibl 


ittps 


Vin de cápátii pentru oamenii de artă 
$i cultură, izvor de înțelepte orientări pentru 
creatorii de bunuri spirituale de azi și dreaptă 
învățătură generaţiilor ce ne urmează, volu- 
mul „Artă și literatură“ reunind gindirea De: 
ticä a tovarășului Nicolae Ceauşescu 
acest complex manie, evidenţiază haps o 
dată a conducătoru- 
ne și culti- 


logice, 
tive, reprezintă o eh sinteză a îndem- 
nurilor ce au stat în centrul atenţiei secreta- 
rului general al partidului cu prilejul Consfa- 
bed de lucru, cuvintărilor și hotaririlor de 


partid. 

E suficient să reamintim că într-un interval 
de numai 4 ani, și anume la Congresul al 
XII-lea, la Congresul educaţiei politice şi cul- 
turii socialiste, la Plenara Comitetului Central 


Constätuirea de la Mangalia din august 1983, 
secretarul general al partidului a directionat 

cu spirit vizionar și claritate căile de dezvol- 
aca ale culturii şi artei socialiste, profund 
realist-umaniste în conţinut și novatoare în 
tormă, iar prin iniţierea și ctitorirea amplei 
manifestări de masă, Festivalul rs ora al 


igurat rgă participare a talentelor 
existente în toate mediile și colectivele de oa- 
meni ai muncii, crescind astfel rolul educativ 
al actului cultural-artistic. 
Ca realizator de filme inspirate din viata 
României contemporane, cuvintele „Să re- 
realitatea, dar 


i ut ca 
un — pentru întreaga mea activitate 
creatoa 
Fiesso cuvînt al tovarăşului Nicolae 


D. 1965, arta și literatura română 
— eliberate de atitea prejudecăți înhi- 
batoare care actionasera nefericit sub 
masca unor lozinci generale cuceri- 
toare si cu speranţă imbráfisate, dar, la 
rindul lor, golite de adevărul vieţii spa 
care ar fi trebuit să-l reprezinte şi 
apere — s-au dezvoltat inspirat într-un 
climat din ce în ce mai ozonat spiritual 
şi au evoluat în consens cu legitatile 
esteticii autentic comuniste. Legi care 
oferă creatorului șansa vitală de a lupta 
împotriva uniformizării si sablonului, 
construind în libertatea alegerii mijloa- 
celor o operă a cărei rațiune este îmbo- 
gatirea și desăvirșirea personalităţii 
umane. 

lată și contextul în care filmului ro- 
mânesc i s-a cerut și i se cere cu obsti- 
nație să fie partizanul declarat și sluji- 
torul convingător al procesului genera- 
tor declanșat de revoluția socialistă, 
proces el însuși de o complexitate și di- 
versitate fără egal în istorie și capabil! 
să conducă la o adevărată renaştere ar- 


0 artă realistă, revoluţionară, 
patriotică 


Principiul fundamental 
al diversităţii şi caracterul 
hotăritor al răspunderii 


Ceauşescu e un gind director menit să ridice 
valoarea creaţiei spirituale românești, asigu- 
rindu-i un loc pe măsură în concertul artei și 
culturii universale. 

A cum este cunoscut, are puterea 
igura realitatea, de a comunica cu 
sinceritate adevăruri care, deși specifice unui 
anumit loc, pot rezista timpului devenind uni- 
versal valabile. și prin capacitatea lor de se- 
— E — bate la poarta imparatiei 

jemaiväzute, nemaiauzite, nemai- 
Feiner fapis, părăsind parcă realul in fa- 
Let regnen) 


voarea 
Pare paradoxal faptul cà un realizator de 
filme inspirate pe ramă ae viaja socialistă 
oltini cuvintul fantastic de real... Aparent 

ai, fiindcă realitatea A arikan o reali- 
eu la indemina oricárui privitor obiectiv, ne 
apare, incepind cu aproape două decenii in 
urmă, fantastică prin ritmul ei deosebit de 
dezvoltare, prin calităţile uriașe și talentul 
constructiv al poporului, talent valorificat 
într-un timp record. 

Tara, vast șantier în- permanentă dezvol- 
tare, se expune privirilor chiar începind de 
lingă casă, de pe stradă, din localitatea în 
care vietuim, cu toate innoirile sale. Orașul 
are toate, absolut toate atributele civilizației 
moderne; casa din sat nu se poate concepe 
fără aragaz sau televizor, pămintul se disci- 
plinează sub rigurosul marș al mașinilor agri- 
cole, văcarii dau concursuri de specialiști, 
ciobanii cutreieră munţii cu aulomașini Aro, 
lumina fulgeră de sub betonul plantat sub 
briul apelor, iar oamenii, în primul rînd, oa- 
menii au gindul, sufletul și multumirea crea- 
torului care clădește ceva nemaiclădit. 

În fața acestei realităţi, oricît de sceptic ai 
fi nu poti să nu exclami: Fantastic! Fiindcă, 
aici, la noi, Cates este egal cu o realitate 
pe car des inea artistică n-o poate ocoli, 
n-o ifica, ci doar sugera printr-o 
sinteză Pe erick în care talentul realizatorului 
întilnește creaţia cotidiană a unui întreg po- 
por. Sintem datori acestei realități cu filme 
incă nefacute, cu imnuri încă necintate, cu 
omagii încă nespuse, ce trebuie aduse po 
porului și conducătorului sau, tovarășii 


tistică. Preocuparea consecventă și me- 

reu stimulatoare a Partidului nostru Co- 

munist pentru progresul artei filmului 

s-a întemeiat în ultimele două decenii 

pe ardenta queen n pr filozofice ale 
ni 


argumenta libertatea de creație a artis- 
spațiul socialist: 
in mod 


tului în 


mai diferite ca formă, conținutul de idei 


i 
: 
H 
: 
3 
i 


T 
S53 
& 
g 
8 
1 
i 
à 


i 
lj 
| 


care concură | a le 


artă, pentru vocaţia ei fericit modela- 


Nicolae Ceaușescu, ginditorul, inițiatorul, în- 
drumătorul a tot ceea ce vedem și trăim azi, 
pregătind ziua de miine. 

Realitatea românească a ultimilor două de- 
cenii e un izvor de apă vie, izvor inspirator 
către care ne îndeamnă secretarul general al 
— sursă autentică. ce ne poate feri 


Dec aniem filmelor noastre nu trebuie să 
conceapă viata ca pe o sferă perfect rotunda, 
fiindcă realitatea își are convulsiile ei in drum 
spre mai bine, confruntări și infruntari, rämi- 
neri în urmă, eforturi fără glorie, izbinzi de 
moment, dar toate — și acest lucru este cel 
mai important — nu sint dominanta vieţii 
noastre. Lupta omului cu sine aduce în prim 
plan izbinda de gind și sentiment, poate 
uneori modestă dar care, nedespărțită de-a 


^ 


l. orientările date de secretarul. general al 
partidului, tovarășul Nicolae p pri- 
vind caracterul realist și umanist al artei, am 
găsit întotdeauna îndemnul de a fi contempo- 
rani cu epoca noastră. 

$i nu aflăm oare în acest îndemn însăși 
moralitatea artei noastre socialiste? În toate 
timpurile, marii artiști au fost implicaţi în pro- 
blemele ii lor. Şi cred că adevărații ar- 
tiști au exprimat întotdeauna această reali- 
tate, adică problemele epocii lor, căci nu a 
existat timp istoric fără probleme. Ei, artiștii, 
au exprimat însă epoca nu cu răutate, nu in- 
negrind-o, ci privind-o cu înțelegere, incer- 
cind să-i deslugeascä sensurile sau să-i mo- 
difice nonsensurile cu căldură, cu 
Cu participare. Şi aceasta pentru că artistul 
este și el răspunzător față de faptele timpului 
său și nu se erija în judecătorul lor ca 
$i cind nu ar fi facind si el parte din ele. Con- 
ditia primordială a dialogului artistului cu lu- 
mea mi se- pare astfel a fi sinceritatea. 

Oglindirea realităţii trebuie să treacă prin 
același filtru al opțiunilor noastre sincere căci 
numai așa vom putea transforma multumirile 
$i chiar nemulțumirile noastre, intr-un auten- 
tic_act de creaţie. 

Desigur, drumurile artei nu — simple. in 
actul creator nu se reflectä doar experiența 


toare a spiritualității comuniste, secre 


tarul general al partidului, tovarășul 
n-a încetat să su- 
blinieze, în fiecare intervenție dedicată 


universului cultural, faptul că în centrul 
atenţiei creatorilor se cuvine să se afle 
ambiția nobilă de a fi intelesi de cei cä- 
rora li se adresează, de a fi intelesi, fi- 
reste, în contextul presupus de semnele 
artei — ele însele în continuu progres și 
cerind progresul cititorului și spectato- 
rului — dar intelesi cu limpezime. 
„Dar — spune secretarul general al 


partidului — preocupindu-ne de 
această de exprimare cine- 


pornim în 
pues SORA WU re pere a 
eine — cu care — cm 
pe care propunem. a- 
cem ca oamenii cărora ne adresám să 
ne înțeleagă cit mai bine." 

O astfel de platformă teoretică, acre- 
ditind și consacrind libertatea de crea- 
tie în spaţiul nobilei răspunderi pentru 
destinul operei de artă și mai ales pen- 
tru destinul ei într-o societate care și-a 
propus deliberat desăvirşirea ideii de li- 
bertate socială si politică și de asumare 
a destinului propriu in fata istoriei, des- 
chide cineastilor noștri perspectiva 
demnităţii faptului de cultură major, 
care nu poate fi decit liber atunci cînd 
artistul și-a asumat răspunderea de a 
sta cu fruntea sus în fata timpului său 
și a viitorului. 


Dinu SĂRARU 


https://biblioteca-digitala.ro 


Implicare și 
faţă de prezent 


altuia, constituie tabloul generic al umanis- 
mului socialist ce caracterizează societatea 
noastră, implicit arta filmului. Omul societății 
socialiste, modelul artei noastre, este eroul 
care aduce cu el toată moștenirea din gene- 
ratii: muncitor, patriot, revoluționar, devotat 
țării şi istoriei sale, mereu animat de gindul si 
sentimentul de ospitalitate, de libertate, dem- 
nitate și independenţă, de dragostea de pace, 
prietenie și colaborare cu toate popoarele lu- 
mii. lată de ce realizatorul de filme de azi, ar- 
tist patriot, militant comunist, cu dragoste de 
neam și țară, isi ia drept carte de tii in- 
vätätura celuia care, cu nobleţe, dorește ca 
arta si cultura románeascá sá se ridice la ni- 
velul marilor realizàri si izbinzi ale minunatu- 
lui popor care l-a născut. 

. Virgil CALOTESCU 


sinceritate 


socială a timpului ci si talentul și sensibilita- 
tea fiecărui artist. De aci se naște și diversita- 
tea de stiluri, de maniere artistice, la care s-a 
referit adesea secretarul general al partidului 
nostru in intilnirile cu creatorii. Se spune ca 
toamna are zeci de nuanțe. Dacă natura isi 
permite o asemenea diversitate, arta care 
este reflectarea vieţii și deci a naturii nu 
poate fi mai săracă. 

„Avem nevole de o literatură și de o artă 
care să redea cit mai colorat și mai divers din 
punct de vedere artistic realitatea 

construct: socialis- 


augescu. t 

Am recitit cu mult interes această apreciere 
în volumul recent publicat de Editura Poli- 
tică, „Artă și literatură“, și mi-am dat din nou 
seama cit de pertinent este exprimată aici 
menirea artistului și a artei sale. 

Pentru a îndeplini această nobilă misiune. 
artistul trebuie să se angajeze cu sinceritate 
in contemporaneitate Ca dovadă am răspuns 
șieu prezent la solicitarile vremii mele 
convins fiind însă ca pina acum nu am epui- 
zal nici unu la sută din ceea se așteaptă de la 
noi. 


lon BESOIU 


D.. lungul celor aproape 20 de ani 
de cînd se află în fruntea partidului si a 
țării, „în repetate prilejuri tovarășul 
a formulat orientări 
$i teze de profundă sorginte umanistă, 
revoluționară, cu privire la misiunea ar- 
tei și literaturii în opera de edificare a 
noii conştiinţe. Recentul volum „Artă şi 
x în colecţia „Din mon inier, 
tipărit la Editura politicá, irae 
într-o sinteză impresionantă, aceste 
teze și orientări de o deosebită valoare 
teoretică, punind în lumină o gindire 
clarvăzătoare, de generoase deschideri, 
cuprinzind concepția secretarului Kader‘ 
ral al partidului cu privire la rolul si 
funcțiile literaturii și artei în societatea 
socialistă, la caracterul revoluționar an- 
gajat al acestora, la democraţia culturii 
ca parte integrantă a democraţiei socia- 
liste, la specificul naţional în artă și lite- 
ratură ori la funcțiile criticii literar-artis- 
tice și teoriei estetice în orientarea acti- 
vitátii de creaţie. Un capitol se ocupă 
de răspunderile instituţiilor culturale și 
uniunilor de creaţie în afirmarea unei 
arte de valoare, organic implicate în 
realităţile ţării; altul se referă la criteriile 
ce trebuie să guverneze arta noastră în 
confruntările de idei din lumea contem- 
porană — toate constituindu-se într-un 
autentic sistem teoretic de o deosebită 
însemnătate pentru activitatea noastră. 
Din multitudinea sensurilor degajate 
din cuprinsul acestui nou volum vom 
releva doar citeva, cu conștiința că o 
permanentă adincire în conținutul vast 
al concepţiei secretarului neral al 
partidului cu privire la rolul literaturii si 


„În lume E Hela 
sînt ţări cu orinduiri Sate 
= sociale‘ diferite — - 

$i vor continua 
să” existe 
“multă vreme. 
Trebuie 
să găsim 
calea conviefuirii 
paşnice, 
a conlucrării 
pe baza principiilor 
de egalitate, 
de respect, 
„al independenţei 
şi suveranității 
naţionale, 
al neamestecului 
-În treburile interne, 
al renunțării — - 
la forță — 
şi la ameninţarea - 
cu forta".^ 


Nicolae CEAUSESCU 


ráspunzind indemnurilor sale inflácárate 


E i : x SEE em ope | functie de structurile particularitàtile 
Permanent si veritabil reper d cu MATE M piss Ar 
A .. u a turii, a acestei diversitati de tre- 
de conștiință | „Ca si în trecut, | bule si rezulte din adeziunea con- 
şi m viitor bazată i înaintată x fi- 
nu voi precupeti lozofia materiaitmulul dialect gi MAS 
E nici un efort 1 proton: Cu CAD ia Somit AE 
. Se cuvi f i superioare, i în devenirea aflä în cuprinsul ope- 
spiritul dialectic, ştiinţific, în care sint | litátilor și sine ni s pentru A vorn " ee be al 
abordate complexele probleme ale cul- | rane, umanismul traditional. Din acest cauza socialismului. partidului răspunsuri și de 
turii, conștiința că aceasta are menirea | unghi de vedere, problemele multiple ^a : tidul gS indiscutabilă fecunditate. $i aceasta, 
de a fi pusă in slujba unor țeluri a căror | ale creației vor fi abordate cu o mereu | ~ servi partidul — pentru că, inditerent de problema abor- 
mitul. dn con Sennen. dilată. Eu atentă preocupare faţă de complexita- ‘si mai ~ | dată, sint avute în vedere tradiţiile cul- 
deosebit her gegen e pers ere are are gg tea Sage iz "ind "n 
vit căreia nu trebuie acceptată „inciina- | tice, simplificatoare care au afectat pro- p ^ es Y înaintași; şi totodată datorită faptului că 
mo IM in ida asedii: dupli. oare rper ecce ai oe ad ies. servi poporul, PM EUN EN Cum Me 
materiale’, ci pusă pe prim plan preo" rii şi artei este deosebit de nuanțată, fi- interesele sale supreme | tui din unghiul unei existente demne, a 
cuparea pentru „ridicarea conștiinței ni ie di trăiri cu adevărat Astfel 
, eredi. grece caen qii A de bunăstare, " ‘sr umi omenesti. 
— P mate- — ineficienfa imixtiunilor de = " de fericire, e peer pe Kg ple peor pam cu 
teze se desfășoară intreaga gindire teo- ritual de independență, "de a fi nist i, tru. 
pentru crearea climatului spiritual, de ependență, | parte de a fi nişte supracameni, intru- 
retică privitoare la misiunea literaturii şi | convingeri şi idealuri asumate, care să 2 = ide Ut tide chipează în faptele şi viata tor, in modul 
artei, menite să aibă un rol activ şi ho- | conducă la angajarea organică a omu- pore ce e pace . p ceap MERE Opou cu oaae 
tăritor în dezvoltarea conștiinței socia- | lui de artă în sensul edificării unor - nn if... ^] ta acele care dau noblețe și 
liste, in formarea şi afirmarea trásáturi- | opere cu adevărat reprezentative pentru p TT D I E sens ființei umane. 
peer EA e peine ion cei pe aga "i aco e. lată de ce pentru fiecare creator, noul 
COMER (ioci. SOEP să Se e de M NR Re us a M ; edu Reste. ct rat : 
manifeste, în condi de Semnitate si i- | asemenea orentir. In diee oca, | Nicolae CEAUSESCU | biemetor anei și teratur, constituie 
bertate, ca o personalitate puternică, | referindu-se ia libertatea la ” eo CE ee un veritabil şi permanent reper de con- 
multilaterală. Umanismul în numele cá- | procesul de creaţie, tovarășul e : , vot eee ştiinţă 
ruia își construieşte corpusul de idei vi- SS oe Gen ane ai | 3 x MUS cm d 2 
zionare secretarul general al partidului | unei şi arte de o mare diversi- Nicolae DRAGOŞ 
3 


https://biblioteca-digitala.ro i 


Avancronica unui film despre sportivi si 
sportivitate, film care nu s-a realizat inc 


M... Mukescu, care a marcat de 
ouă ori în poarta campionilor europeni de ia 
SV. Hamburg şi portarul Moraru. care l-a 
anihilat pe temutul Schatzschneider și l-a tä- 
cut să nu înscrie niciodată în dublul meci cu 
Dinamo București — Mulţescu și Moraru se 
alla în fata noastră în mărime naturala, gata 
sa ne vorbească despre viata sportivă. Noi cu 
gindul la un film care să-l egaleze pe al hıl 
Lindsay Anderson, ei cu amintirea acelui 3:0 
în fata deţinătorilor trofeului european — si 
unii şi alţii in perspectiva intilnirii, în sfertu- 
rile de finală, cu Dinamo Minsk. Interviul nos- 
tru, luat cu mult înainte, va apare în ajunul 
acestei noi încercări, care desigur ne va pa- 
siona pe toţi, chiar pe unul ca subsemnatul, 
care țin de la distanță cu Politehnica lași, 
fiu-meu de 10 ani fiind singurul dinamovist 
din familie, dar ce dinamovist! („Dinamo Bu- 
curești/Campioana ţării esti") 

— Cind ali apărut dumneavoastră, foarte 
cinematogratici, in lumina reflectoarelor, in 
seara primului meci cu Hamburgul, pe sta- 
dionul „23 August“ — nu mai fusesem de 
vreo două decenii pe un stadion, m-a corupt 
fiu-meu, de aceea e prezent aici, el stie totul 
despre dumnevoastră; inainte de a vă cos- 
tuma pentru meci, inainte de a ieși la incal- 
zire, ati vrut să vedeţi cum se prezintă gazo- 
nul și care e atmostera. Erati in haine de 
oraș, toată echipa — niște civili ca noi, parca 
detagati de ceea ce avea să urmeze. Era un 
contrast extraordinar, o mare secvenţă de 
film, între gestica dumneavoastră degajata 
aproape flegmatica și stadionul deja electri 
zat, exploziv — prin urale și petarde. Ce gin 
deai atunci? La ce vă așteptați? 


Dumitru Moraru: Doream din tot sufletul 
toţi, să ciștigăm, dar mie cel putin nu-mi tre- 
cea prin minte să batem cu 3-0 sau să elimi 
nam Hamburgul. 

— Nu vă puteaţi imagina așa ceva. 

D.M.: Sigur ca nu. Speram să ciştigăm me 
ciul cu 1-0, cu 2-1, fiind la noi acasă, dar nici 


nu-mi puneam problema să-i eliminam. pe | 


campionii Europei. 

Gheorghe Mulţescu: Visam, visam să-i eli 
minam... 

D.M.: Dar ca un om cu capul pe umeri, nu 
puteai să întirzii prea mult în acest vis. 

— Deci jucătorul de cimp poate să viseze, 
portarul e mai realist 

D.M.: Asta-i viata portarului. Difera un pic 
de a jucătorilor de cimp, prin postul pe care 
il are si prin unicitatea lui. Ai un sentiment al 
răspunderii care le întrece pe toate. 

G.M: După portar, nu mai e decit plasa 

D.M.: Nu te mai salvează nimeni, in timp ce 
de la extrema stingă pina la portar sint alli 
zece care pot să repare o greșeală. 

G.M.: Pentru portar nu există cale de mij- 
loc — „ori-ori“. Totul e transant si imediat în- 
scris acolo, sus, pe tabela scorului. 

— $i cum s-a intimplat, totuși, miracolui 
acelui 3-0? 

G.M: Să ştii că s-a combinat fizicul cu 
spiritul, cu meciul acela. 

— Publicul a contribuit la victorie? 

G.M: Sigur, fantastic! Pentru mine a fost 
de necrezut, nu credeam că publicul o să 
aibă atita căldură pentru Dinamo, o echipă 
care, asta e părerea mea, nu e atit de iubită 
dt ar merita rezultatele ei. Mă întreb, daca 
s-ar putea reda într-un film ce a fost atunci 
pe stadion, pentru că televiziunea nu poate 
decit în mică măsură să pătrundă în intimita- 
tea unui asemenea spectacol. În seara aceea 
a fost o dezlántuire fantastică, am simţit cà 
zeci de mii de oameni tin la noi nu pentru ca 
sint „microbiști”, ci pentru că aga vor ei in 
momentul acela și pentru că noi i-am facul, 
cu tot ce-am putut noi, să țină cu noi. Tolut 
era sincer, si de o parte si de alta, și urarile, 
și dăruirea. E un mare lucru să simţi asa 
ceva, rar lucru, să tina oamenii cu tine sincer, 
fiindcă mai sint uneori și momente false în 
această relație. 


Secvența unui miracol 


— Afi spus că „așa au vrut ei“ — spectato- 
rii, dar gi că „i-aţi t" să țină cu dumnea- 
voastră. Fiindcă miracolul n-a inceput chiar 
cu primele minute ale meciului, care au fost 


dezbaterile revistei „Cinema“ 


mai slabe. Scintela aţi aprins-o dumneavoas- 
tră, Dumitru Moraru, cind afi apărat incredibili 
primul șut al teribilului Schatzschneider. 

Gheorghe Mulţescu: Într-adevăr, atunci am 
simţit pentru prima dată publicul integral de 
partea noastră, cind a scos Tete acel șut (in 
paranteză fie spus, așa-i spunem lui Moraru 
între intimi). Ştiţi cum a reacţionat atunci pu- 
blicul? lar mă gindesc că numai un mare re- 
gizor ar putea să redea o astfel de reacţie in- 
timă și spectaculoasă în același timp. A oftat, 
ca $i cum. ar fi scăpat de ceva foarte greu. 

— Parcă l-ați hipnotizat pe acel Schat- 
zschnelder, incit, cu toate că a fost lăsat ne- 
marcat minute in sir, a tras pe alături al doi- 
lea șut, după care Inamicul numărul unu n-a 
mai facut nimic $i tot stadionul a fost al dum- 
neavoastră, lar dumneavoastră aţi devenit de 
nerecunoscut, Dinamo era parcă altă echipă, 
vapa şi ea de public. 

umitru Moraru: Contează, într-adevăr, 
mult, ambianța, atmosfera, cum contează 
pentru niște actori, ca să fac și eu o compa- 
ratie, dacă joacă cu sala goală sau dimpo- 
trivă. Contează cînd simţi ca 80 000 de spec- 
tatori te poartă parcă pe braţe, de crezi că ar 
fi în stare să marcheze ei golul. La început, 
lumea a fost îndoită, ca să vorbim drept și, 
"bineinteles, multi, poate jumătate, veniseră sa 
vadă mai ales pe S.V. Hamburg. lar dacă 
maica Schatzschneider, meciul lua o tur- 
nura... 3 

G.M.: Fotbalul de astăzi ține uneori de o 
secundă, de un amănunt, care pot decide tot 
restul, 

— Dar acest „rest“ e totul. Ce-ar fi fost 
meciul de care vorbim dacă nu venea golul 
dumneavoastră, al doilea din suită, dar 
primul care ne-a demonstrat că ne-am putea 
califica? 

G.M.: A fost, într-adevăr, un gol bun, pen- 
tru că important și frumos e ceea ce depă- 
seste strictul necesar, atunci cind nu urmă- 
rești doar victoria. 

— Cum a demonstrat-o și celălalt gol, tot 
al doilea din suita noastră, pe care l-ați mar- 
cat pe stadionul din Hamburg, un gol, ca să 
zic așa, suplimentar și „gratuit“, după ce cali- 
ficarea era obținută. Cum se simte un sportiv 
după o asemenea performanţă, de pildă după 
acel 3-0 de la București? 


Montaj paralei despre fericire 


Gheorghe Mulţescu: Asa de banale au fost 
orele de după meciul acela, încit n-ar crede 
nimeni: — Cum, după ce-ai cîștigat cu 3-0 in 
fata celor mai buni din Europa, ar fi trebuit 
să faci o sărbătorire!... 

— n-a fost? ` 

G.M.: Am plecat acasă cu maşina unui 

prieten, cu soția. Pe drum, am avut o stare 
foarte neplăcută, aproape de lesin, după 
efortul pe care l-am făcut. Am ajuns acasă, 
m-am întins în pat, n-am bäut decit un pahar 
. de citronadá, ca să-mi treacă starea de voma 
$i cred cá pe la 10 jumătate am adormit. Asta 
a fost tot! 

— Eraţi într-un contrast violent cu orașul, 
care ex de bucurie, pe toate străzile, de la 
stadion pind in centru, toată lumea scanda, 
cinta. Dumneavoastră sufereaji — iată o su- 
gestie de montaj paraleli foarte elocventă, 
intr-un film care nu s-a tăcut încă. Dar pentru 
dumneavoastră, Dumitru Moraru, cum a fost? 

Dumitru Moraru: Totdeauna cind stai 
acolo, 90 de minute în groapa cu lei, asta 
după 2-3 sau după 4 zile de cantonament, 
după tensiunea jocului, după meci, vrei să 


Avanpremieră: Amurgul fintinilor. 


Fotbalul 
e un spectacol, 
un joc, 
dar si 
un fenomen social 
si de psihologie 
a maselor 


Contează 
cînd simţi că 
80 000 de spectatori 


te poartă parcă 
pe braţe, 
de crezi 
că ar fi în stare 
să marcheze ei golul 


Fericirea 
nu e spectacol. 
Dar cit durează 
fericirea 
unui fotbalist 


fugi din agiomeratie, să te duci să stai liniștit 
în casa, undeva, să nu mai auzi nimic. Asa 
am făcut şi eu: am plecat acasă si am incer 
cat s-adorm. 


— N-aji văzut, n-aţi auzit ce-a fost dupa 
mecit? 


D.M.: Nu, pentru mine cel putin, totul se 
terminase o datá cu meciul. De-abia a doua 
zi, a treia zi, am prins ecourile. 

G.M.: Totuși, oricit de rău mă simțeam, in 
drum spre casă, în acel semileșin, simțeam 
fericirea celor de pe străzi, care cumva ne-a 
contopit pe toti in acea seară. Aveam o stare 
de visare cu ochii deschiși, e-adevarat, des- 
chişi numai pe jumătate, din cauza extenuă- 


Regia Virgil Calotescu. Scenariul: 


Radu Aneste Petrescu si Mihai Vigolu. Într-un sat din Bărăgan in anii secetei 
din 46.. Cu: Mircea Diaconu și elevul Robert iordache 


„cu Steaua, 
 fiu-meu era in lacrimi. Prea mare a f. 


3 
bd 


a 


rii, dar cu o mulțumire sufleteasca care per 
tru mine insemna totul. 

— Dumneavoastră, care visaseti la victorie 
şi la calificare inainte de meci, vă intorceati 
acum într-un vis adevărat, un vis ceva mai 
dur decit cel dinainte... 

G.M.: Dar și mai dulce. Nu mai era nevoie 
să MOI momentul cu șampanie, cu 
surle... 

— Fericirea nu e spectacol. Dar cit du- 
rează fericirea unui fotbalist? Pentru că la 
două zile după ce aţi tăcut 3-0 cu Hambur- 
gui, Steaua a dispus la exact același scor de 
dumneavoastră, in cuplajul bucureștean de 
pe același stadion, la care publicul s-a com- 
portat cu totul altfel decit cu două zile 
inainte. De data asta nu mai e montaj paralel, 
ci şoc prin succesiunea secventelor. 

G.M.: Asta a fost marea dramă! Lumea e 
dornică de surpriză, de senzațional, de nou. 

— Gloria e schimbătoare, in sport. 

G.M.: Nu schimbătoare, efemeră. Daca noi 
am învins pe cei mai buni din Europa — și 
publicul trecuse masiv de partea noastră 
de-abia cind isi dăduse seama cà putem să-i 
oferim această mare supriză — peste două 
zile, aproape tot stadionul voia încă una: ca 
ra să învingă pe învingătorii Hamburgu- 
ui! 


Între pasiune și fanatism 


— Dumneavoastră găsiți o scuză publicu- 
lui, dar Măria Sa Publicul nu mi-a plăcut de- 
loc la meciul cu Steaua, deși nu sint dinamo- 
vist sau de-abia atunci am devenit, nu la me- 
ciul cu Hamburgul, cind afi triumfat, ci la cel 
cind afi fost nedreptatiti — 

ver- 
satilitatea publicului, fara nici un motiv, din 
momentul cind v-aţi tăcut apariţia la Incàl- 
zire, la numai două zile după marele triumt, 
care-i fericise pe toti! 


Dumitru Moraru: Publicul n-a avut nici un 
fel de scuză. 


Gheorghe Mulţescu: N-a avut, într-adevăr, 
nici o scuză pentru modul cum ne-a primit — 
trebuia să ne intimpine cel putin decent — 
dar pe urmă, că a dorit să ne bată Steaua, 
găsesc că e normal. Fotbalul e spectacol, e 
joc și mai ales un fenomen social, de psiho- 
logie a masei. 


— ȘI, in acest context, care e diferența 
dintre pasiune si fanatism? Dumneavoastrà 
nne pe teren, vorbe de multe ori dure- 
roase 


G.M.:Auzim, vedem și le filtrám, cum pu- 
tem. Unele trec, nu ne ating, altele nu trec şi 
le prelucrăm mental, în rapiditatea fazei și a 
meciului. 


— Am im că, sub semnul sportivită- 
tii, multe lucruri socotite tabu în alte domenii, 
dumneavoastră le trataţi fără dramatizări: de 
pildă, critica publicului sau noțiunea de elită 
— aţi intrat „În elita fotbalului european", se 
scrie In presă. În acest sens, v-aș intreba 
dacă există și o tristețe a sportivului, dacă, 
atunci cind esti fluierat de tot stadionul, 
apare un fel drama a neinjelesulul? 


G.M.: Cred ca da, e o lege a sportivitatii 
sá-[i asumi această dramă, să fii deasupra ei. 
Deși, dacă mă gindesc mai bine, e chiar o 
lege a firi, nu numai conduita unui sportiv 
sau a unui artist: a fi uneori neînțeles și a-ţi 
vedea totuși de treabă. 


D.M.: Dar bine ar fi dacă „Măria Sa Pub- 
"cul", cum spuneţi dumneavoastră, nu s-ar li- 
mita la pofta de spectacol și la ceea ce aude 
vorbindu-se, ici-colo. Un film adevărat ne-ar 
ajuta mult în acest sens. În deplasările noas- 
tre, am văzut uneori filme foarte bune, cu 
sportivi, cu fotbaliști. Cind am jucat în Spa- 
nia, cu Barcelona, pe toate ecranele din oraş 
rula Numărul 10, inspirat din viata lui Cruyff. 
Dar oare Dobrin sau altul de la noi si în ge- 
neral „viața sportivă“, cum s-a intitulat un 
film englezesc, n-ar oferi destule subiecte 
sau măcar secvențe pentru filme? Pentru 
filme adevărate, dramatice nu cum s-au făcut 
citeva, care nu mi-au placut. Fiindca lumea 
ne consideră niște „fotbalişti“ și atit. Se zice 
că prea avem de toate, dar nu se știe ce efor- 
turi trebuie să facă un fotbalist, nu se știe un 
lucru elementar, de pildă nu se ştie că fotba- 
listul e exact ca un muncitor, care, daca lip- 
sește sau întirzie, nu cistiga, e amendat sau i 
se desface contractul, respectiv este scos din 
viata sportivă. 


Talent + Muncă + Caracter 


Gheorghe Mulţescu: E chiar mai drastic 
decit într-o întreprindere oarecare. Poţi să 
muncești toată saptamina, să te antrenezi cu 
disperare, dar se întimplă ca cealaltă echipă 
să fie mai bună. Si să te bată duminica. Nu 
s-a ales nimic din toată săptămina. De aceea 
un om care vrea să reușească în fotbal, as- 
tazi, pe lingă talent, munca si caracter... În 
primul rind îi trebuie talent, fiindcă sint şi 
unii care au ajuns în fotbal din întîmplare, de 
nevoie sau pentru că i-a prins valul. Deci ta- 
lent şi muncă, dar şi tărie de caracter, pentru 
că altfel nu poti să reziști la multele lucruri 
care nu sint plăcute in această ocupaţie. 

— a spus de citeva ori „astăzi“. E o deo- 

intre fotbalul de azi și cel de altădată? 

Dumitru Moraru: A crescut mult numărul 
de antrenamente pe săptămină, fata de acum 
zece ani, de pildă, si în general au crescut 
volumul de efort, dificultatea pregătirii si a 
meciurilor. 


G.M.: Pina acum citiva ani fotbalul era o 
ocupaţie plăcută, un joc, o joacă. Azi ai toata 
săptămina ocupată, în afară de luni, dacă se 
joacă duminica, dar și lunea iti este blocată 
pe jumătate, cu refacerea... 

— Vorbiti in termeni clinici. Ce sint aceste 
„recuperări“ care durează uneori, după acci- 
dentări, săptămini în şir sau chiar luni, ca în 
cazul lui Nemjeanu al meu, de la lași, care-şi 
tăcuse atit de frumos debutul la Dinamo, in 
toamnă, printre golgeteri, apoi a dispărut. 


D.M.: Pentru că nu era obișnuit cu efortul 
antrenamentelor pe care le facem noi. La 
lași, făcea 2-3 antrenamente pe săptămină, 
dădea două goluri și era împărat. Dar are o 
fibră musculară nelucrată și n-a rezistat, a 
cedat odată, apoi iarăși. 

G.M.: Adaptarea la condiţiile noi ale fotba 
tului de azi e capitală... 

— .. Cind vii în Capitală. 

G.M.: Si cînd ieși in lume. 


Titulari, rezerve și o șansă din zece 


— Dar rivalitatea sportivă cum f io- 

nează? piji 

he Mulţescu: E normal să existe, 
atita timp cît există titulari și rezerve. Toți vor 
să iasă la rampă, toţi vor să joace, dar un lot 
e gos din 20-22 de jucátori, iar pe teren 
ies 5 

— Uneori și dumneavoastră sinteti rezerve, 
in echipa națională „nici unul, nici altul n-aţi 
jucat, de pildă, cu Cehoslovacia. 

Dumitru Moraru: Există pe undeva si ne- 
dreptati în sport. În meciul cu Italia, la Bucu- 
resti, eu am stat în poartă și am apărat, cind 
am bătut campioana mondială cu 1-0. În me- 
ciul următor, am fost însă scos din echipă, 
fără nici un motiv. Mi s-a luat șansa. | s-a dat 
șansa lui Lung, care a apărat într-adevăr 
bine, jos pălăria, nu pot să zic nimic, în așa 
fel incit, pina la urmă, Lucescu, antrenorul, 
poate să spună că dreptatea a fost de partea 
lui. Dar a fost ca și cum, dacă Mulţescu a 
marcat două goluri în poarta Hamburgului, a 
doua zi ar fi fost trecut în rezervă. 


G.M.: Và dati seama ce e în sufletul unui 
totbalist care nu joacă și, în același timp, do- 
reste victoria echipei nationale in care altci- 
neva este in locul său. Să vrei ca acela să 
joace bine, știind că este în dezavantajul tău. 
Așa mi s-a intimplat mie, în meciul cu Cehos- 
lovacia, cind am plecat cu ideea cà am să 
joc, dar s-a preconizat altă formulă, datorită 
terenului, datorită condiţiilor atmosferice și 
altor considerente. Simfeam sau știam, cu 
şapte zile înainte, că n-am să joc. Și era în 
mine o luptă extraordinară, ca să nu arat ce 
simt sau știu, să continui să mă pregătesc, ca 
gi cum totul ar fi fost normal, pina în ultima 
zi, cind se anunța formaţia. Mai ales că erau 
lingă mine jucători mai tineri, care poate as- 
teptau un exemplu de la unul mai experimen- 
tat. 

— Se spune că mingea e rotundă și nimic 
nu e sigur in fotbal, e-adevärat? 

D.M.: De cele mai multe ori, dacă esti bine 
pregătit, n-ai cum să pierzi sau in 90% din 
cazuri știi dinainte pe ce contezi. Fotbalul nu 
e numai joc, e şi calcul, dar sint și greșeli de 
calcul și există şi nesansa sau marea șansă. 

— Puteţi prevedea ce s-ar intimpla dacă aţi 
mai juca cu Hamburgui? 


D.M.: Dacă mai jucäm de 10 ori, de 8 ori ne 
bat ei, facem poate un meci nul si o data ii 
esie 

— nou excelafi prin realism, îi lăsaţi pe 
alții să viseze. Vă mulțumim si vă dorim suc- 
ces! Hai, Dinamo! București 


Valerian SAVA 


Personajul exemplar 
epoca de omenie a înfloririi lui 


O termenul de „erou“, prefe- 
rîndu-l pe cel de „personaj“, numai da- 
torită faptului că exemplul cu care în- 
cep, tinerii pe care i-am intilnit pe un 
șantier şi, despre care mai tirziu am 
scris, refuzau să fie consideraţi eroi și 
nici nu le trecea prin minte că ar putea 
constitui un model social. Ei îşi duceau 
viata, isi făceau meseria, intrau în con- 
fruntarile pe care acestea le presupun 
ajungind și la soluţii, dar și la stări con- 
flictuale. Nu se străduiau pentru a fi 
model, adica nici nu le trecea prin 
minte că ar putea fi așa ceva și, tocmai 
prin asta, aș indrázni eu să spun: erau. 
Voiau să facă treabă și să aibă rezul- 
tate, nu să facă treabă model sau să 
aibă rezultate model și, iarăși aș în- 
drăzni să spun că, tocmai prin asta, pot 
constitui un model. Exact așa cum îl 
constituie orice om care muncește nor- 
mal; pentru că, numai de domeniul ab- 
surdului ar fi situaţia în care, imbracin- 
du-si halatul sau salopeta, omul și-ar 
spune „acum mă duc la locul meu de 
lucru si încep să muncesc eroic“ sau 
cea în care soldatul s-ar încuraja cu 
gindul: „sînt superior dușmanului pen- 
tru că eu lupt eroic”. 

Personajele mele, deci, nu au muncit 
eroic ci, doar, aflindu-se la un punct de 
lucru destul de dificil, intrind în contra- 
dictie cu un sistem defectuos de apro- 
vizionare cu materiale, s-au chinuit sa 
găsească o soluție. Gásitá si propusă, 
soluția lor — care, de fapt, era o ratio- 
nalizare firească pentru niște minţi mo- 
derne obișnuite să îmbine meseria cu 
iniţiativa — întimpină dificultăţi pentru 
că elimina din circuit vreo două servicii 
ce fiintau în birocraţia șantierului. lar 
cei lezati țineau cu dinţii de „piinea“ 
lor, care era destul de albă, pentru că 
la manevrarea materialelor se mai pot 
face si unele învirteli. Intrigati de tără- 
gănelile și ezitările de la conducerea 
șantierului, într-un gest tineresc, care 
presupunea și coeficientul său de risc 
și de nechibzuială, ei nu și-au mai luat 
alt aliat decit încrederea în intenţia lor 
buna gi, trecînd peste anumite preve- 
deri rutiniere, fortind lucrurile adică, 
sau chiar brutalizindu-le, şi-au pus în 
aplicare sistemul ajungind la rezultatele 
dorite. Rezultatele însă încep a se ob- 
serva mai tirziu, în vreme ce actul de 
indisciplină fata de acele prevederi 
care, oricît de rutiniere ar fi, sint preve- 
derile în vigoare, trebuia sancţionat. Si, 
astfel, ei au devenit niște indivizi intraţi 
în conflict cu normele de activitate ale 
întreprinderii lor, care i-a judecat aspru. 
S-a făcut caz, au fost dati exemplu ne- 
gativ, dar n-au avut cum să fie sanctio- 
nati cu un transfer de pedeapsă, pentru 
că punct de lucru mai greu decit al lor 
nu exista. Şi, astfel, după ce incidentul 


a fost uitat iar rezultatele au început să 
iasă la iveală, şantierul și-a văzut fru- 
mos rotunjite cifrele de plan. Deodată, 
incriminatii deveniră eroi, aceeași biro- 
cratie, care-și are și părţile ei benigne, 
consemnind contribuţia lor. Au fost 
menționați si evidentiati; s-a propus 
chiar popularizarea lor la televiziune, 
tocmai pentru că șantierul avea nevoie 
să arate că posedă, cum am spune noi, 
si personaje model. 

Aici însă s-a declanșat adevăratul 
conflict: căutaţi spre a fi făcuţi eroi de 
reportaj, tinerii refuzară să apară alături 
de acei oameni din conducerea șantie- 
rului care, în gestul lor, nu văzuseră 
mai înainte decit un act de indisciplină. 


Personaj exemplar? 
Dar ce exemplu 
poate fi mai elocvent 


decît un om 
care nu se consideră 


exemplar? 


„Bine, dar vă facem eroi, insistaseră 
aceia. La care răspunsul ce respingea 
ideea de compromis și împăcare ven 
din firescul unei atitudini de bun simţ: 
„dar noi n-am vrut să fim eroil“. De 
fapt, nu erau niște eroi, tot așa cum nu 
fuseseră nici niște indisciplinati. In 
existența ei neproductivă însă, birocra- 
tia rămîne adeseori uimită și chiar ne- 
dumerită de faptele care au produs 
ceva concret și, atunci, fie într-o direc- 
tie, fie într-alta, ea le vede la modul 
exagerat tocmai pentru că e lipsită de 
măsura adevărată a muncii și a rezulta- 
telor ei. 

Din pricina aceasta afirm că nu în 
cele relatate pina aici rezidă conflictul, 
ci el izbucnește de-abia acum, cind ta- 
berele s-au definit și o privire superfi- 
cială ar putea considera lucrurile limpe- 
zite. Logica și, mai ales, imperativele 
vieţii ne spun că tocmai pentru că s-au 
limpezit, și-au definit poziţiile, aceste 
tabere — tabere de natură morală — bi- 
neînțeles, trebuie să lämureascä,lucru- 
rile pină la capăt: care pe care. 


Aici, într-un asemenea moment al 
„acţiunii“, îmi face plăcere să-mi amin- 
tesc un alt personaj real cu care, de 
cînd l-am cunoscut, m-am simţit deose- 
bit de legat sufletește. Voi relata o sin- 
gură întîmplare care-l caracterizează: 
trimis să ia măsuri disciplinare la un 
combinat unde lucrurile mergeau prost, 
el s-a întors la Judeţ cu o serie de pro- 
puneri de promovare. Desigur că a de- 
rutat, dacă nu a făcut chiar să fie privit 
cu suspiciune: el fusese trimis să pe- 
depsească. A fost ceva mai greu pină 
cind s-a înțeles concepția lui: pedepsi- 
rea e o treabă ușoară; pe ei îl interesa 
cu cine duce înainte combinatul și pe 
cine se bazează ca să rezolve proble- 
mele deloc ușoare cu care producția lui 
se confruntă. 

S-a luat hotărîrea (nu știu dacă nu 
avea și un oarecare caracter de pe- 
deapsă) de a fi trimis acolo, ca să lu- 
creze direct cu cei a căror promovare o 
propunea. A fost trimis pentru un an şi 
a rămas nouă. Nu pentru că i-ar fi tre- 
buit atit de mult ca să redreseze pro- 
ductia; aceasta a făcut-o în primii doi 
ani. Între timp însă, în contactul cu 
populația, au început să-l framinte tot 
felul de probleme sociale si de, exis- 
tenta si a promovat alti oameni“cu care 
s-a ajutat facind un oras frumos in jurul 
combinatului. Dar nici asta n-a durat 
mai mult de cinci ani; pe urmă, a rămas 
pentru că și-a dat seama cum se poate 
dezvolta combinatul punind în valoare 
toată priceperea și iniţiativa atitor cadre 
care se formaseră. lar, în timp ce 
acesta și-a mărit și diversificat din nou 
producţia și uzinele, orașul a continuat 
să capete noi dimensiuni, noi atribute 
de civilizaţie, adevărate cercuri de co- 
pac ale edificării socialiste. 

Şi asta numai datorită faptului că, tri- 
mis să pedepsească, el s-a întors 
cindva cu o listă de oameni care tre- 
buiau promovați, încurajați. Pentru cá, 
stia el bine: dacă-i promovezi și-i incu- ; 
rajezi pe cei capabili, ceilalți sint pe- 
oe de la sine, prin eliminarea so- 
cialä. 

Decit sä fac teorie despre personajul 
model, aș fi tentat să mai relatez alte 
asemenea întîmplări reportericești. Mà 
opresc însă deocamdată aici, fiindcă 
meseriașul din mine simte o tentafie:.sä 
luăm acest al doilea personaj nemodel 
și să-l amestecăm în acţiune alături de 
personajele nemodel dinainte. 

Nu se poate să nu se feasä un con- 
flict din care reies cel putin cîțiva eroi. 

Cu ajutorul unui regizor care nu se 
vrea neapărat model estetizant sau mo- 
del de văzut realitatea prin fitile, reies 
în mod sigur citiva eroi exemplari. Dar 
ies și fulgii din cealaltă categorie de 
personaje: categoria cu care aceștia se 


confruntă. > 
Corneliu LEU 


Avanpremieră: Să mori rănit din dragoste de viata. 


Regia Mircea Veroiu. Scenariul: Anghel Mora. Trei fotografii dintr-un dosar de politie al anului 1935, trei tineri urma- 
rti pentru activitate revoluționară. Trei dintre eroii principali ai filmului. Interpreţi: Gheorghe Visu, Mariana Buruiană, 


Claudiu Bleont. 


Inainte La primul tur 
de „motor!“ de manivelă 


aspunde Hec M or. Tinos Med 
r i pustiul de mine. 
— Răzvan Baciu, asta știu. Dar in film cum te 
cheamă? — Tic! Cine să fiu!? imi amendează 
el prompt ignoranta. Prima zi de filmare la 1 e 
germ Je Se de (o peines ce ani Părintele ciresarilor — scriitorul Const n Chiriţă — participă la cea 
oil pacat ardao d Mage rm ut dtl mai recentă „ediţie“ cinematografică a cărţii (alături de interpreţii prin- 
- cipali Alina Croitoru, Alexandru Rotaru yi Gabriel Sirbu) 


Post scriptum 


scenograful Cristian Niculescu și operatorul 
ion Dobre aranjează spațiul de joc — „acasă 
la Ursu” — actorii sint pregătiți pentru cadru 
pe două scaune așezate simetric, cu aceleași 
reacţii, în mină cu aceeași oglindă parcă, doi 


După citeva zile de filmare in Bucuresti, 
echipa cireșarilor - cu cort, cu barcă și căţel 
- s-a mutat la Tirgu Jiu, urmind şirul intim- 
plărilor descrise pentru multe ii de 


i 
É 
fi 
i 
i 
N 
5 


spatele aparatului de filmat, douăzeci de oa- 
meni maturi privim la Tic, la Moș Timofte 


MIELE 
H 
ir 
| 
| 


bocanci, te ridici, (i-i scoţi și acum ii arunci 
pe fereastră, intelegi?', descompune regizo- 
clas coset OU CUN Det UI co ne: 
buie să facă. Mama lui Ursu, actrița Victoria 
Dobre îmi povestește cum s-a specializat în 
ultima vreme în roluri de mamă. — ,Baftà!" 
— „Să fie" — „Succes!“ isi urează membrii 
echipei. Se trage primul cadru al filmului 
mu pote oe Doch apes i $i vocea ( 
a 'oritei Dobre. doua dubia! 
cere Încă o Ceilalţi cireșari sint: Maria — Alina Dumi- 
ae on ae Gabriel Saba sa | toscu, Dan — Alexandru Rotaru, Lucia — 


Alina Croitoru, Victor — Horaţiu Medvesan. 
La capitolul prieteni și dușmani apar: Petră- 
chescu — lon Marinescu, Bărbosu — Petre 
Gheorghiu-Dolj, inginerul Florescu 
Nicolae Dinică si multi alții 


Petringenaru 
telegere pentru actorii-copii. 
Ne mutam (cu aparate, proiectoare și căţel) Marina ROMAN 


Ti 
i 
Li 
$ 
8 
3 


li 
ft 
if 


am 
eu in h meu cu studentii 
IATC. ÎI vedeam la filmări 

gindea unghiul optim care să 


se: 


5 


$ 


i 


n 


$ 
i 
g 


E plător numai „pentru că așa 
autoritate, de prestanta, sparge bine". Simteam că lucra în 


pentru ecran (rar, dar evident în 
aceeași zonă) în cei 30 de ani de 
meserie. Bunica din filmul lui 
Nicu Stan e o bunică modernă, 
aleargă (în adidași!) pe terenul de 
sport cu nepotul ei, o bunică cu 
"az, deși ceea ce se intimplà in 


i 


4 
i 


rească, s-o conducă spre impac- 
tul cu spectatorul. Si asta cred că 
înseamnă ceva mai mult decit 
profesionalism..." 


— Cind và ginditi la viitorul film, ce ima- filmă 
gine sau moment vă apare mai inti? In filmări 
Avanpremieră: Ul Şir lon Popescu Gopo Scenariul: 5 si Radu 

Ce fel de suflet au roboții? În fotografie: regizorul împreună cu zi Nu se poate trăi fără 


interpretul principal Radu Buznea şi cu... Galax adevăr! otografie de lucru cu regizorul şi 


Foto: Victor STROE 


demnitate. Aș fi foarte bucuros dacă la in- 

cheierea vizionării filmului, pe care îl ii 

nez ca o oglindă minunată, in care se impli- 
portretul 


emoție, 
ele însele in metafore expresive ale unui timp 
trăit. Poematică, structura filmului cores- 
punde, după inia mea, realităţii scrierii cu 
eroism și iu a unei opere nepieritoare, 
a con- 


implinirle de după Congresul al IX-lea ai 
partidului, înfățișate de asemenea în mod sin- 


ument de gonştiintă, înlăuntrul căruia me- 
al evenimentelor politice incar- 


conducător, tovarășul PNICOLAE 
CEAUȘESCU, ne-am croit o casă a patriei pe 
măsura vrerilor și puterilor noastre. 

— Concret, cum este structurat scenariul? 
Citeva repere fundamentale? 

— Negindind, cum vä spuneam, in mod 
strict cronologic narațiunea acestui film, am 
apelat la citeva repere selectate din timpul di- 
namic al acestor 40 de ani, ce vor deveni, în 
fapt, coloane de susținere, metafore ale fil- 
mului. De pildă, la un moment dat, la incepu- 
tul filmului, spectatorul se va intilni cu prima 
demonstraţie de la 23 August 1945, iar în fi- 


nare a prezentului, se va Ingemana cu mesa- 
jul uman, sugerind în fapt că toţi cei care, ur- 
mind Partidul, au contribuit la Maaron 


L à sieși si lumii 
ca o tara liberă și independentă, nu ca pe o 
biografie a istoriei acestui timp, urmind cro- 


sim cu toţii, fară orgolii dar cu mindrie și 


eran EAM A, da, ONE MM - ct 
5 . v.: ine de două luni. Fi ial 
Filmul filmărilor We nie umi Pena ate pe Bde Ne. 
lor şi-a schimbat reședința, a intrat pe pla- 
tourile de la Buftea, adap 


Dan Mironescu - cealaltă echipă - aproape 
în același timp fizic. Nu e incomod? 
<i să nu văd materialul colegului 
. Ca să nu mă influențeze. După cum 
sti. “la Lumini şi umbre am lucrat impreună 
cu Andrei Blaier, fiecare insă cu bucata lui 
la sfirşit, materialul montat avea aceeași fiu- 
ok rec ee Acolo era vorba și de 


a wre 
serialul de faf. apar obs interpreți 
$i mulți copii. O dilicukato in plus? 


nitor mari, ale comuniștilor. Mi-ar place ca 
scenaristul Francisc Munteanu să-și urmá- 
rească eroii și după evenimentele de la 23 
pues aceleasi personaje, la maturitate, cu 
altă răsucire de destin. 

Filmarea s-a terminat. Echipa se depla- 
sează in linişte spre microbuzele de Bucu- 
resti. Fetița cu ochi albaștri și zîmbet cald, 
Rodica Horobet, e zgircită la vorbă. O întreb 
dacă se aștepta să aleasă ca „principală“. 
Fireşte cá nu. Dar dorința de a deveni actriţă 


O stradă liniștită, în pantă. Intră în cadru 
Bogdan (George Oancea) imbräcat elegant, 
moda anilor '40. Asa scrie in scenariu. Si 
chiar așa începe primul cadru, din prima zi 
de filmare, a echipei condusä de regizorul 
Dan Mironescu. „Strada liniștită“ este plasată 
în cartierul Rahova din București. Se face în- 
călzirea. Operatorul Adrian Drăgușin, anu 
los, se „consultă cu regizorul ii 


epocă, Dan Mironescu? 
— Mai intii o precizare. Fata de pe Strada 
Fiorilor este un serial de televiziune, scris de 


Eu rn numai sase dintre ele. 

izorului Mihai Constantinescu. De 

[men nteanu sint atagat sentimental. 

Nu poți să nu-l iubești, cunoscindu-l. E un 
om deosebit. 

— Povestea filmului într-o sae fraza! 

premergă- 


poate fi fetal ey I ajunge she con- 
lescenta. Pe Pie "sati cu e rolu Romantism revoluţionar in vara anului 1944. Un serial TV 

lui principal, am ales-o împreună cu Miha u Maria Rotaru, Gheorghe Dini ristina L inu si Dorel Vişan 
Constantinescu din 1500 de copii. Mai ec: 
zul să spun că un film cu copii este din sta! 
un film dificil? 

— Există și alte dificultăţi? 

— Lucrăm paralel două echipe. Cu aceiași 
actori, în același timp. Prioritatea o dau de 
corurile și... timpul. Aş dori ca acest film cu 
copii să fie văzut de spectatorii de toate vir 
stele. Dar în primul rind aș dori să trezim in 
conștiința tinerilor de azi romantismul revoiu 
tionar necesar acțiunilor vieții noastre de fie- 
care zi. 


1 avut-o? „Nu pot să răspund. E un gind as- 
cuns al meu". 

Din distribuția serialului: Gheorghe Dinică, 
Cristina Deleanu, Dorel Vișan, Valentin Uri- 
tescu, Constantin Diplan, Boris Ciornei, Dodi 
Caian Rusu, Alexandru Manolescu. 


se poate urmări prin ferestruica încăperii 
dintr-un alt decor, bucătăria unei gospodării 
nevolage. Din bucătărie dai direct într-un hol 
imene cu bibliotecă şi mobilă somptuoasă... 

„În acest decor se vor filma 1000 de 
metri“ ne asigură regizorul Mihai Constant; 
nescu. 


— Filmati în același decor cu regizorul Rada PREJBEANU 


Avanpremieră. O comedie satirică 


bertati cu o minciună pe care ar urma s-o ti- | la o distribuție cu vedete; tin la o distribuție semnată Titus Popovi (sce paca si 
rascà după el tot restul vieții. 


ag he qp a vietii à de adevăr? | Care să folosească filmului. Si cred cá am ga- AeA KY pearance M ıl lui Bac 


— Fiecare experienţă este unică, rețete de "u: Enikö 
viaţă nu există... Să spunem cá ar fi vorba găsite, 

despre nevoia de adevăr la acest tinar. lar 
dacă se creează posibilitatea ca spectatorul 
să mediteze asupra gestului pe care-l face ti- 
nărul nostru, și să tragă singur conciuziile 
pentru sine, inseamnă că filmul își atinge 


Scenariul cu titlul de mai sus,semnat de Si- 
mion Gäl și Radu Gurău, a intrat în filmări 
peer care i-a acordat creditul sáu este 
Lucian Bratu. Pe ce bază şi-a făcut alegerea? 


— Posibilitatea de a putea aduce la mine 
la “felul cum gindesc, o problemă a zilelor 


lui, 

general, distribuția cuprinde 

nn appcege. Dok 
ipal 


„În rind cu lumea (scenariul si regia: Dinu 
Serbescu) 
C tor al premiului de animație la ediția 


princi este un 
t alegerea unui ac- 
tor mai puțin folosit, deci mai puțin tocit in 
uri. Pe de altā parte, pentru mine 


rențe de „film de acțiune si suspans“, främin- 


uman valabil, credibil care, sigur, se 
poate obține şi cu actori consacrați, dar și cu 
ie mi: i în acest film avem ac- 


ae din citeva pilule satirice, pelicula vi- 
zează un peisaj moral despre care nu se 
poate discuta decit pe tonul sarcasmului. 


sint... Nu fin la o distribuţie fara vedete, nici 


https://biblioteca-digitala.ro 


U. film cu (și despre șantier), care face 
săli pline și după premieră, este, fără doar și 
poate, un succes. Un film despre construcția 
unei hidrocentrale, unde se vorbește despre 
„infiltraţiile din casa vanelor", despre „neo- 
mogenitatea solului“ și despre „transforma- 
rea cămășuielii de beton în sită” (chestiuni 
de specialitate, „omogene“ story-ului, accesi- 
bile oricărui spectator) este oricum un punct 
cîştigat în bătălia „filmului de actualitate”. 

Un scenariu care nu preia conflictul șablon 
dintre specialistul tinär, cam impulsiv și seful 
(mal virstnic) obtuz, cantonat în inerție, con- 
lict consumat de obicei în ședințe intermina- 
bile, un scenariu care vorbește despre oa- 
meni și nu despre probleme de producție 
(fără a le escamota însă), înseamnă un film 
inspirat nu din alte filme contigui, ci din rea- 
litate. Bun cunoscător al publicului (cum a 
dovedit-o nu o dată, și recent în scenariul la 
Buletin de ti), Francisc Munteanu 
(aici regizor şi scenarist) nu precupeteste ni- 
mic din armele verificate: actori cu priză la 
public, nu doar în rolurile principale, ci si in 
cele de plan doi (cu drepturi egale am putea 
cita toată distribuția, începind cu Mircea Dia 
conu, Stela Popescu, Jean Constantin...) ac 
trite frumoase, pline de șarm, muzică ușoară 
— un posibil șlagăr — și altă armă irefutabila 
— copiii, unul mai drägälas ca altul, între ei 
o fermecătoare fetiță de-o șchioapă, imi 
tind-o pe... Corina Chiriac. Publicul reactio- 
neazà prompt (efectul scontat) și este meritul 
regizorului de a fi făcut ca toate aceste atuuri 
să nu rămină simple ingrediente, dar nici să 
nu eclipseze miezul povestii, ci să se aşeze 


În prim-planul șantierului: un director, perso- 
naj model (Gheorghe Cozorici în rolul 


principal și Cristina Deleanu) 


Cupa de cristal 


La a XV-a ediţie a „Cupei de cristal“ juriul 
a atribuit următoarele premii pe anul 1983 


e Film documentar 

Premiul special al juriului 

România, Ceaușescu, Pace — regia: Pante- 
lie Tutuleasa, imaginea: Gheorghe Dumitru 
Al patriei erou eroi — regia: Pompiliu 
Gilmeanu, imaginea: Petre C. eorghe 

Premiul | 

Pe unde am fost și am colindat — regia: 
Laurenţiu Damian; imaginea: Mircea Bunescu 

Premiul II 

George Bacovia (Poemul de miine) — re- 
gia: Nicolae Cabel; imaginea: Romeo Chiriac 

Premiul I 

Căutătorii de aur — regia: Copel Moscu; 
imaginea: Otto Urbanschi; 

imaginea: lon Birsan 

Nu există pâminturi rele — Regia Erwin 
Szekier, imaginea lon Birsan 

Menţiuni AR i 

njelepciunea $i : regia și imagi- 
nea: Paula și Doru Segall 

Sfirşit de veac in sunet și imagine — regia: 
Mirel lliesiu; imaginea: Cristian Perianu 

Dacă n-ar fi dragoste — regia: loana Hol- 
ban, imaginea: Sorin Popescu 

Cumpăna — regia: Emil Zlotea, imaginea: 
Florin Grigore. 

pee specială pentru montaj 
^ lunea $i limitele ei — Mariana An- 
rut; 


Románia, Ceaugescu, Pace — Livia lo- 
nescu 


Un petic de cer 


firesc, În textura filmului. Francisc Munteanu 
uzează de toate armele (nu lipsesc decit ciinii 
din „arsenalul“ ştiut) conștient de dificultatea 
demersului asumat: a face film despre șantier 
(antrenant și nu plicticos), dar mai ales a 
face film despre un erou eminamente pozitiv 
(deși pleonastică, expresia circulă), nu e un 
lucru ușor. Căci miezul despre care vorbeam 
este portretul acestui erou al timpurilor noas- 
tre, directorul grupului de șantiere al viitoarei 
hidrocentrale (un om obisnuit?). Un portre! 
al cărui grund îl pregăteşte genericul filmului 
o mină oprește deșteptătorul (ora 6), răsu- 
ceste butonul tranzistorului, ia prima ţigară 
din pachetul de pe noptieră, papucii, ibricul 
cu cafea, geamul deschis, obrazul săpuni! 
pentru ras, cafeaua, planșeta de lucru cu un 
proiect pe ea, fotografia unei femei tinere cu 
privirea inváluitoare, ochelarii, și în timp ce-s: 
aprinde a doua țigară, descoperim în plan în- 
treg personajul ale cărui gesturi reflexe ale 
dimineţii le-am urmărit pină acum doar in 
planuri detalii, în prim-planuri amorsate, in 


| gros-planuri. Genericul rámine și momentul 


de cinema pur (imaginea: Valentin Ducaru) 
pentru că ceea ce urmează — ziua, zilele 
acestui om (de dimineaţă pină seara tirziu pe 
șantier) — cedează din specificul cinemato- 
grafic în favoarea unei construcţii de tip lite 
rar, convenţionale, care, în ciuda abilități: 
montajului, a aplombului interpretilor, a agre 
mentului muzical, lasă sa se simtă confeci 
(de replica, personaj sau situaţie). Tehnica 
naraţiunii mizează pe un previzibil al situații 
lor ce dau satisfacție spectatorului (idila inc: 
nerului stagiar cu educatoarea de la cami 

rezultatul anchetei comisiei de la Centrală, 


favorabi! directorului), dar uneori aceasta 
tehnică joacă și feste (noaptea petrecută pe 
aeroport, e adevărat, conduce dramaturgic la 
momentul de tristețe și singurătate al soților, 
dar e o stare creată artificial, un simplu tele- 
fon ar fi putut-o anula). La întîlnirea dintre un 
personaj viabil, cum e directorul (convingă- 
tor, deși cam monocord în reacţii, Gheorghe 
Cozorici) cu celelalte personaje, unele dintre 
ele șarjate, construite pe cite o stereotipie 
(dorința de a se mărita a secretarei — Stela 
Popescu —, obsesia filozofică a șoferului „ce 
este fericirea?' — Jean Constantin — can- 
doarea educatoarei — Diana Lupescu) se 
produce o devitalizare a poveștii, instaurind o 
perspectivă mai degrabă convențională asu- 
pra lucrurilor. Cu alte cuvinte, deși decorul 
(Dodu Bălășoiu) și costumele (Lidia Luludis) 
au acuratețe, deși povestirea e fluentă si rit- 
mul antrenant, spectacolul cinematografic (în 
sensul cel mai propriu al sintagmei) nu dă în 
întregime senzaţia de concret existenţial viu, 
suprinzător. Lipsește acuitatea radiogratică a 
mediului investigat (sau, dacă vreţi, profunzi- 
mea). infuzia de realitate pe care o dau locu- 
rile de filmare (Belazurile și Kamazurile des- 
cärcind arocamente la temelia viitorului ba- 
raj, galeriile, centrala subterană, mașina de 
forat ghidată cu laser) nu e suficientă. Pentru 
că mizanscena se simte (cel mai evident, în 
secvența de la Bicaz), șantierul părind de 
cele mai multe ori fundalul poveștii care 
au adus-o actorii cu ei de la București. Punc- 
tul în car se realizează totuși aderenţa, 
punctul de incidență, rămine personajul di- 
rectorului. Într-adevăr atașant, personajul cu- 
cerește prin simplitatea reactiilor, prin 


cronica muzicii de film 


Functionalitate muzicală 


A opta pentru sonoritatile muzicii 
ușoare — al cărei specialist este, fără în- 
doialä, Temistocle Popa, semnatari! par 
titurii filmului lui Francisc Munteanu, Un 
petic de cer — inseamna a opla pentru 
accesibilitate, ba chiar pentru o „accesi- 
bilizare" prin intermediul muzicii, o cres- 
tere a capacităţii sale de atracţie pentru 
spectator. Nu, nu este aici nici o neincre- 
dere în puterea de comunicare a continu- 
tului propriu-zis al filmului, ci doar o do- 
rintà de a da multdiscutatei teme a „șan- 
tierului“ (de data aceasta hidroenergetic) 
aura de umanitate firească. Muzica 
ușoară aduce, de asemenea, ritmicitatea 
pregnantă asociată vieți trepidante, anu- 
mite efecte de tip electronic, cu mare și 
constantă putere sugestivă (limitată însă 
la nişte imagini preconcepute, de fapt); si 
aduce, fără îndoială, în filmul de fata, o 
funcționalitate necesară și în orice caz nu 
doar servilă sau aservită, muzica curgind 
vizibil legată de dramaturgia peliculei, dar 
şi cu un arc evolutiv al său personal. 

Structura muzicală propriu-zisă — si as 
numi-o relativ independentă, pentru că își 
are originea in conținutul, în tematica 
electivă a filmului și nu se naște doar ca 
un susținător al imaginii, se alcătuiește 


- ediţia a XV-a 


Mentiune specială pentru imagine: „George 
Ba — Romeo Chiriac 

Menfiune specială pentru aranjamentul 
Fre Într-o grădină Incintátoare — Andrei 

retz 

Diplomă „In memoriam" Nunta pe Valea 
Carasovel — regia: Slavomir Popovici 


© Flim științific 

Premiul I 

Pretutindeni freamăt de aripi — regia și 
imaginea: lon Bostan 

Premiul 1I 

Preludiu — regia: Paula Popescu-Doreanu, 
imaginea: Horia Bolboceanu 

Premiul Ill 

Sensibilitatea plantelor — regia: Mircea Po- 
pescu; imaginea: Laurenţiu Mărculescu 

Mențiuni 

Apa, această necunoscută — regia: Liliana 
Petringenaru, imaginea: Kiamil M. Kiamil 

le Ponorului — regia: Doru Cheșu; 

imaginea: Dan Berlogea 

Mentiune specială 

Preludiu — montaj: Jeana Crăciun 

Argintul, elementul 47 — imaginea Lauren- 
tiu Marculescu 

Știința și religia despre sfirgitul lumii — co- 
loana sonoră: Radu Zamfirescu 


e Film publicitar 

Premiul 1 

A opta şansă — Apilarnii — regia: Olga 
Zissu; imaginea: Gheorghe Dumitru, N. Opri- 
san, T. Lazăr, C. Covacs 


din două sfere distincte, caracterizate 
prin ritmuri și mijloace instrumentale de- 
osebite net.. Deși departajarea se face 
prea categoric (in genul ,alb" contra „ne- 
gru", al bunilor contra răilor), ea este to- 
tuşi expresia tensiunii dintre viața perso- 
nală a eroilor — în mod special a directo- 
rului Borza — și cerințele, epuizante si 
complicate ale muncii pe șantier. Şi:dacă 
această tensiune, conflict chiar (necesar 
însă) a fost nucleul generator al concep- 
tiei muzicale a filmului, forma sa mare 
este complet „mulatä“ pe structura peli- 
culei, urmărind exact succesiunea sec- 
ventelor, sărind cu mai multă sau mai pu- 
tina graţie dintr-o lume sonoră într-alta. 

Sigur că lumile acestea sint caracteri- 
zate tipologic foarte clar de către compo- 
zitor, prea clar chiar, spunem. Sfera co- 
mună a muzicii „șantierului“ imprimă o 
evoluție in arc a intensității si freneziei 
muzicale, mai precis ritmice, ajungind la 
un „disco“ îndrăcit, dar nu totdeauna jus- 
tificat de ceea ce se petrece pe ecran. 
Însă, pe linia bună a unităţii coloanei so- 
nore (pe care o tot remarcăm, din feri- 
cire, în filmele noastre, măcar în stadiul 
de intenţie), plamada alcatuită din muzica 
şi zgomote este omogenă, remarcabilă 


Premiul special al juriului 
„Arpimex — regia: loan Victor Stanciu; ima- 
ginea: Al. Întorsureanu și Mihail Popescu 


Premiul Ill 

Un mic tezaur — regia: loana Holban; ima- 
ginea: Sorin Popescu 

Menţiuni speciale :Arplmex — pentru mon- 
taj: Adina Georgescu-Obrocea; pentru CO- 
loana sonora: Nicolae Ciolcä 

© Flim de protecţia muncii 

Premiul I 

Oameni care povestesc — regia: Ovidiu 
Bose Paștina; imaginea: Emil Nastovici 

Premiul Ii 

Accident în pădure — regia: Florica Hol- 
ban; imaginea: Emil Nastovici 

Premiul Ill r 

Montorii — regia: Radu Guräu; imaginea 
Aurel Tripon 

După 10 ani — regia: Ilarion Ciobanu; ima- 
ginea: Grigore Corpacescu 

Mentiune speciala b 

Căderile — regia: Haralambie Boroș, imagi- 
nea: Mihai Popescu 


e Filme de circulație 

Premiul | 

Din nou despre atenție — regia: Mihai Du 
mitriu 


€ Flim didactic 
otal qi b în soluții posse ia: Mi 
aze in a — regia: Mir- 

cea Bleu, imaginea: Dragoș Ittu și Liviu 
Georgescu 

Premiul II 

Spune-mi cu cine te imprietenesti — regia 
Mihai Diaconescu; imaginea; Relu Morariu 


https://biblioteca-digitala.ro 


rectitudinea sa, prin obsesia unei anume sta- 
tornicii etice. li ghicim o căldură disimulata 
într-un aer sever, neiertător fata de tot ceea 
ce se cheamă impostura, lene, capatuiala De 
fapt, nu e nici aspru, nici blind, ci drept. Inte- 
legem că autoritatea și-a ciștigat-o în timp și 
nu datorită funcţiei, ci prin tenace muncă și 
pricepere. Un director care știe că șantierul 
formează oameni și caractere. „În sarcina 
mea „nu intră numai executarea hidrocentra- 
lei. Eu am zece mii de oameni pe care-i duc 
după mine de pe un șantier pe altul. Am 
peste o mie de copii care s-au născut în 
aceste colonii". Vorbindu-i fiecăruia pe limba 
lui, fără să-și piardă din colțoșenie, alergind 
de la birou la căminul de copii, de aici la ba- 
raj, de acolo la centrala subterană, apoi la 
spital să vadă un accidentat, din nou la cen- 
trală, căutind soluţii pentru neprevăzutul cu 
care se confruntă zilnic- („Eu nu vreau să ies 
basma curată. Vreau ca această hidrocentrală 
să funcţioneze”), și la capătul acestei încor- 
dări zilnice (mascată de o calmă stăpinire de 
sine) singurătatea din baracă, un telefon so- 
tiei la București („Cit e ceasul? Unu? lar- 
tă-mă, n-am observat! Noapte buna!"). „Ava- 
tarurile" eroului nostru: rosturile simple, cu- 
rajul de fiecare zi. Ce-o fi in sufletul acestui 
om de acţiune? e o întrebare care rămine in 
suspensie, ca și senzaţia unui prea plin al 
acestei lumi ce se lasă anevoie explorată în 
potenţialul ei, lumea șantierului, unde deo- 
camdată s-a forat doar în partea vizibilă a 
icebergului. E un inceput bun 


. Roxana PANĂ 


Producţie a Casei de filme Cinci. Scenariul și regia: 
Francisc Munteanu. imaginea: Valentin Ducaru. - 
corurile: arh. Dodu Bălășoiu. Costumele: Lidia Lulu- 
dis Muzica: Temistocle Popa. Cu: Gheorghe Cozo- 
rici, Ovidiu Iuliu Moldovan, Gheorghe Dinică, Jean 
Constantin, Stela Popescu, Mircea Diaconu. Diana 
Lupescu, Constantin Diplan, lon Marinescu, Cristina 
Deleanu, Enikö Szilágyi, Sebastian Papaiani și Amza 
Pellea. Film realizat in studiourile Centrului de pro- 
ductie cinemafograficá „București. 


chiar in unele momente, cind un element 
îndeobște numit „zgomot“ (ca de exem- 
plu motorul unei basculante) devine ele- 
ment de punctare ritmică, element de 
percuție aproape, integrat fără cusur 
intr-o muzică trepidantă, scrisă parcă 
special ca să-l îmbrace. 

Pe de altă parte, sfera „vieții perso- 
nale“, cea psihologică deci, va fi la polul 
opus șantierului, atit ca scriitură, cit si 
timbral. Cite un singur instrument (chi- 
tară, pian marimbafon), tratate undeva, la 
jumătatea drumului între muzica ușoară 
şi cea clasică, ceea ce mi se pare o solu- 
tie destul de ingenioasă, gindite aparent 
improvizatoric și evident, emanind o 
imensă singurătate, caracteristica princi- 
pală a vieţii „eroilor“ cu pricina. Legătura 
dintre lumi? Există în două feluri: teore- 
tic, prin cintecul „Un petic de cer", mai 
precis prin faptul ca este cîntat atit ca un 
„motto“ de câtre Mirabela Dauer pe ge- 
nericul initial, cit și cu roi de muzica de 
cadru, de către fetița excelent aleasă, la 
serbarea căminului. Și practic, singura le- 
gătură muzicală efectivă, născută din uni- 
rea celor două lumi, are loc în secvența 
vizitei la Bicaz, cind aflăm deci că scopul 
(hidrocentrala terminată, operă de artă) a 
scuzat mijloacele (singurătatea). Final 
frumos, poate prea frumos, cu șampanie 
și familii reunite: dar necesar și, pină la 
urmă, firesc. Un fel de a înţelege, muzi- 
cal, o apoteoză a zilelor noastre. 


Dana CAMIL 


Premiul I 

Prelucrări neconvenţionale — regia: Doina 
Maximilian, imaginea: Nicolae Turcilä, Dra- 
gos Ittu. 

Menţiuni 

Raportul dintre perceptiv și rațional în cu- 
noaștere — regia: Florin Grigore, imaginea: 
Dragos. ittu; 

ii curaj și incongtienjá — regia: Victor 
Antonescu, imaginea: Relu Morariu 

ionarea jor — regia: Liliana 

Petringenaru; imaginea: Kiamil M. Kiamil 


Filme de animatie 

Filme pentru copii 

Premiul I 

Anotimpul fericirii — regia: Olimp Vărăș- 


„teanu 


Premiul îi 
> mea — regia: Tatiana Apahideanu 
albastră — regia: L. Cazacu 

Premiul IH 

Un vinător de temut — regia: Isabela Petra- 
sincu 

Mentiune specială pentru scenogratie. 
Taifunul — Lajos Nagy 

Mentiune specială pentru grafică: Poves- 
tea micului cuc — Liana Petrutiu 


e Filme pentru adulți 

Premiul I 

Monolog — regia: Szilagyi Zoltan 

Premiul It 

Fotografii de familie — regia: Radu igazsag 

Premiul I 

Hiroşima — regia: lon Truicà 

Mentiune specială pentru grafică si anima- 
tie: Încurcă-lume — Zeno Bogdănescu 

Mentiune specială pentru coloana sonoră: 
Statuia — Octavian și Erika Nemescu 


buclucas 


Un postas... 


@ 
o» 
p 
> 
€ 
@ 
Q 
© 
oo 


ronica personajului secundar 


" 
- 


á 


in premier 


Mirum 


. Numai că aici a cam uitat măsura. 


Fi 
i or 


[pru iiem 
hn Fun 


38 


sl aa ili 


RUHE 
an 


| 


ilin hia 


TEH ti ipm 


| 8t 


p 


T5 


abierto pi 


Wi 


intre generaţii 


^ 


LESEN iji TI 


Stafeta talentelor 


rien Un iden cedente ar vá- 
dana satului oscilind între doi „prea cuceri- 


Í 


lili iEn Sh D 

IE 

bli Hm hilo i “line 

ai "i di» 1 ei : iu Jb $ sess 

poi pl 
TTE 

js tam 

i ii i u 

i ; rib hi 

| 


TEES 


dini irs 
hi i i i i 


erau germani), neintrecutul meşter 


Bie: ae hp peter seen i, Constantin 
n 
tare 
de 
de 
sofisticat. 
care i 
€ 
din acest film 
jumátate de 
pe Tanase 
pe 
spre 
disperat 
En paricipind ia 
$i neaoș, alături 
| rie 
de 
sa imagine A 
a econ 
talentul 


10 


f ilmografia regizorului, constind din 15 


In reluare 


Regizorii 
noştri 
sau 
filmul nostru 
în 


“| filmografii 


filme de lungmetraj realizate de la terminarea 
IATC pină în prezent, adică cel puțin un film 
la 2 ani, îl inscrie pe Andrei Blaier in media 
bună a productivităţii, raportată atit la cine- 
matografia noastră cit si la producţia interna- 
tionala, 

m Se poate observa cá, pe măsura acumu- 
larii experientei si a maturizarii sale artistice, 
productivitatea lui Andrei Blaier cep: În in- 
tervalul dintre Totul pentru fotbal și Întuneri- 
cul alb, regizorul a realizat binecunoscutul 
serial de televiziune Lumini și umbre de 33 
de episoade (la primele 17 episoade coregi- 
zor fiind Mihai Constantinescu, iar la ultimele 
16, Mircea Mureșan). 

m Succesul de casă al filmelor sale se în- 
scrie în mod constant la peste un milion de 
spectatori, unele filme fiind foarte aproape de 
2 milioane sau chiar depășind ușor acest ba- 
rem. Trebuie notat că Întunericul alb se afla 
încă în rețeaua de difuzare și în următoarele 
luni va depăși cu siguranţă milionul de spec- 
tatori. 

m În majoritatea filmelor sale, subiectele 
sint extrase din actualitatea imediată: mai în- 
tii coautor, apoi autor complet al scenariilor 
unora din filmeie sale, Andrei Blaier se in- 
clude astfel în categoria.regizorilor care fac 
film de autor. 

= in filmele lui Andrei Blaier şi-au facut 
debutul cinematografic Victor Rebengiuc, 
Stefan Miháilescu-Bráila, Valeria Seciu, astăzi 
actori consacraţi ai ecranului românesc. În 
plus, băieţelul din Ora H este regizorul de azi 
Constantin eni. Coregizind filmul Urgia, 
Blaier a contribuit la lansarea în regia de film 
a lui losif Demian. 


m Pe lingă filmele de lungmetraj si in afara 


de serialul tv Lumini și umbre, Andrei Blaier 
+ realizat si serialul Cireșarii, inspirat de pri- 
nele două volume ale romanului lui Constan- 
tin Chiriţă; serialul are 12 episoade, iar An- 
drei Blaier apare şi ca actor. 

Tot pentru televiziune a realizat spectaco- 
lele de teatru: „Autostop“, „Vilegiaturiștii” si 

Discurs pentru o floare". 

= La teatrul Bulandra a montat piesa „Pri- 
veste înapoi cu minie". 

= În cadrul secţiei de comenzi a studioului 
București, Blaier a realizat peste 30 de scurt- 
metraje documentare, publicitare, documen- 
tar-artistice, toate după scenarii proprii. 

w Este coscenarist al filmului Despre o 
anume fericire, primul film de lungmetraj re- 
gizat de - Mihai Constantinescu. 

® De-a lungul anilor, Andrei Blaier a publi- 
cat numeroase articole legate de fenomenul 
cinematografic la noi sau în lume. 

Totodată Blaier desfășoară o susținută ac- 
tivitate cultural-socialá: este consilier al Co- 
mitetului de Cultură și Educaţie Socialistă al 
Municipiului București pentru problemele Ci- 
nematografiei și secretar al secţiei de regie 
din cadrul ACIN-ului. 

A realizat și un spectacol festiv: de 23 Au- 
gust, la Constanţa. 

s Unele din filmele lui Blaier au participat 
la diferite competiții internationale de presti- 
qiu. Diminetile unui băiat cuminte a fost dis- 
tins cu premiul „Condurul de aur“ la Festiva- 
lu! de la Gottwaldow și invitat la Festivalul 
pentru tineret de la Cannes. Același film, im- 
preună cu Apoi s-a născut a partici- 
pat la festivalurile internaţionale de la Mon- 
treal, Chicago, Melbourne, Sidney. 


profesiunea de spectator 


P... cel mai reuşit final pentru stress-ul 
numit vacanța este o secvența cu Chariie 
Chaplin. Un film intreg ar fi un adevarat re- 
gal, dar de unde sa faci rost de el? Noroc de 
unele duminici tv. cind vreo citeva minute îi 
poti urmari, cum spunea cu incintare bunica 
pe .afurisitul de Şarlo", ea gindindu-se, îi 
reşte, numai la traznaile din perioada marelui 
mut, înainte și dupa primul razboi, cind ea 
infașurata in fustele ei lungi si crete, parul 
lins pe crestet, despartit de carare la mijloc si 
adunat într-un virtej întunecat, pe ceafa, 
bluze inchise in copci pina sub barbie, man- 
sete inguste de dantela ieftina si botine inalte 
incheiate crucis cu lungi sireturi negre, vedea 
noutatile cinematografice in baraca lui Ca- 
pra, unde se gasea si un pian mecanic, ala- 
turi de gratarul cu mititei 

De obicei, vacanţa este un film mediocru 
Cel mult, unul cu un bun scenariu, eventual 
„subiect de zile mari, incaput pe mina unui 
regizor fara talent. E drept, exista rar'si va- 
cante care sint mari filme ratate. Asa ca. 
fuga, inapoi la Charlot. Este o fugă pe dos, 
fiindca Charlot este mereu inainte. Nu l-a 
ajuns nimeni. E greu de crezut ca îl va in- 
trece careva vreodata. Geniul lui este din 
specia anonimilor care au facut mulțimea sa 
rida inca de pe vremea cind „ea“ se zgribulea 
în peștera. Risul a facut sa se netezeasca oa- 
recum adincitura dintre sprincenele fiarei, 
Si-i cadà cu citeva zeci de mii de ani mai de- 
vreme parul de pe trup, fruntea, si ea, mai 
inalfindu-se cu vreo citiva milimetri. Cunos- 
cuta fiind furia autoritatilor naziste împotriva 
lui Chaplin, dupa Dictatorul, este de presu- 
pus cà bestia din fruntea turmei originare a 
2drobit destule capete de „comici“ inainte ca 
puterea risului sa devina un bun comun, o 
trasatura” a umanizarii... 

Daca se poate spune ca Mozart conţine 


toata muzica, Ch.Ch. include la rindul sau 
„toata comedia. Comicul sau este pur, de 
parte de orice convenţie. De la improvizații: 
de început si pina la marile filme prea bine 
cunoscute,arta lui Chaplin cuprinde toate nu 
antele posibile: de la risul gros, violent, com 
media dell'arte, pina la surisul grav. ecou dir 
idincul suferinţei cehoviene. Exista mari ar 
"isti pe care de multe ori nu-i simţi „alatur: 

Vreau sa spun, omul comun, omul cel de 
toate zilele, cel mai important capital cu atita 
ușurința zilnic risipit pe mapamond, omi: 
obișnuit adica, nu-l simte linga el. Egoism 

specific il rupe nu o data pe artist, subiect d 

ficil, de obiectul sau. Asta s-ar putea oar: 

cum înțelege. Cel putin la cei importan! 

Chaplin insă face parte din specia rara a ge 
niilor accesibile, Din stirpea celor care, fü 
cind mulțimea sa rida in piața publica, reu 
seau sa spuna adevarul și sa si ramina teferi 
Este o mare bucurie sa te gindesti la Chaplin 
EI poate fi duios, sarcastic, necrutator. Nicio- 
data- cinic. A avut o viata lunga. A știut să-și 
pastreze gloria cucerita foarte devreme. A lu- 
at-o cu el în eternitate. A lasat o familie nu- 
meroasa, nu prea unita, urmaşii toţi purtind 
însa imprimat, in oasele feței mai ales, tiparul 
tatalui. Vazuti in jurul mesei, într-o fotografie, 
asemanarea este așa de izbitoare, incit ai im- 
presia ca Charlot a pus la cale o farsa. Imi 
vine. în minte o secvența, între atitea magis- 
trale, Chaplin ceasornicar. inaintea inventarii 
desenului animat, Ch. Ch. ne convinge ca în 
cinematograf totul este posibil. Ca si in viata, 
de altfel. Amintiti-va cum „transforma“ el un 
ceas adus la reparat, intr-o cutie de conserve 
plina cu un milion de rotite, suruburi, arcuri 
Este, fara indoiala, o imagine a timpului facut 
praf și pulbere nu numai in fizica, dar si în li- 
teratura secolului al XX-lea. Oricum, risul 
oxigeneaza spiritul. Risul este mai incomod 


" ilustrate cu flori de cimp a primit mai 
multe premii ACIN (Oscarul românesc pe 
anul 1975): pentru regie — A. Biaier, pentru 
interpretare masculina — Gh. Dinică; pentru 
interpretare feminină — Draga Olteanu și 
pentru costume — lleana Oroveanu. f 

= În anul 1976 filmul Prin cenușa Imperiu- 
lui a fost o prezenţă remarcată la Festivalul 
international de la Karlovy-Vary (i s-a atribuit 
lui Gheorghe Dinică, premiul pentru cea mai 


fiunea Federaţiei Internationale a Cineclubu- 
rilor). 

Tot în 1976, Prin cenușa imperiului a primit 
Marele Premiu (ex-aequo) al ACIN şi premiul 
pentru cea mai bună muzică (Radu Şerban) 

= In curind va avea loc premiera ultimei 
sale realizări Rideţi ca-n viata. La ora de faţa. 
Andrei Blaier se află in producție cu un nou 
tilm după scenariul lui loan Grigorescu Fapt 


bună interpretare masculină iar filmului men 


interpreţii 


ri , 
Scenariul prac pal 


Titlul fhilmutin 


Nicuja Tanase 


Ora H (coregie) 
Andrei Blaier 


Silvia Popovici 


Lazăr Vrabie 
Andrei Codarcea 


Francisc Munteanu; 
Andrei Blaier 


Mingea (coregie) 


lon Manta 
Victor Rebengiuc 


Francisc Munteanu; 
Titus Popovici 


Furtuna (cofegie) 


C. Sweteanu 


A fost prietenul meu Dumitru Carabăţ 
Şt. Ciubotăraşu 


Mircea Mohor 


divers (titlul este provizoriu). 
Mihai DUTA 


Anul Nr. de 
premierei spectatori 


1957 1.103.000 


1959 1.279.000 
1960 2.175.000 


1963 1.321.000 


Casa neterminată Valeria Seciu 1964 1.154.000 


Irina Petrescu 
lon Caramitru 


Diminefile unui Andrei Blaier 


băiat cuminte 


Ilarion Ciobanu 


Apoi s-a născut 
Margareta Pogonat 


legenda 


Marion Ciobanu, 
Cornel Patrichi, 
Cornel Coman 


Pădurea pierdută Mihnea Gheorghiu 


Andrei Blaier Gh. Dinică. Draga 
Oheamı, Carmen Galin 
Elena Albu 


Ilustrate cu flori 
de cimp 


Andrei Blaier, 
romanul „Jocul cu 
moartea” de Zaharia 
Stancu 


după Gh Dinică, G. Üseciuc. 
Irina Petrescu 


Gh Dinică, Silvia 
Popovici, Il. Ciobanu 


Trepte spre cer Andrei Blaier 


FI. N. Năstase Gh. Cozorici, 


Urgia (coregie) 
" r IL Ciobanu 


losif Demian 

Totul poentru fotbal MA. lacoban Sebastian Papaiani, 
P. Gheorghiu, 
Paul Lavric 


Andrei Blaier Emanoil Petru, 
Carmen Galin, 


Silvia Ghelan 


Întunericul alb 


Gh. Dinică 
Il. Ciobanu 


Rideti ca-n viaţă Andre: Blaier 


1.498.000 


1964 


1969 1.039.000 


1.636.000 


1.893.000 


1.964.000 


197811) 1.146.000 


197841) 1.261.000 


197811) 2.378.000 


în curs de 
prezentare 


Amintiri din vacanţă 


decit falsa seriozitate. Mult mai aproape de 
adevar. Este, in sfirsit, mai onest (si mai efi 
cient) decit, sa zicem, miriitul grandilocvent 
mereu in cautarea .seriosului® incordat care 
face, fara ca nimeni sa zimbeasca, din cra- 
vata un fel de stindard. Fiindca nu exista 
grav” Si „serios“ in stare pura. Numai cine 
te să rida cunoaște cu adevarat sensul la 


crimei 
din „fondul 


Sentința? Nu! Doar un mesaj preluat 
Charlie, o amintire de vacanta 


George BALAITA 


Clanul Chaplin: asemănarea dintre ei este atit de izbitoare 
încît ai impresia că Charlot a pus la cale o farsă 


https://biblioteca-digitala.ro — . 


A m văzut-o cu două seri înainte, pe scena 
Nationalului, în spectacolul „Între patru 
ochi“. Am încă imaginea acelei furii dezlántu- 
ite cu chipul desfigurat de ura, de durere, de 
silă. Am încă ecoul acelor stări de exces și 
exasperare neputincioasă. Persoana care îmi 
stă înainte este o femeie calmă, așezată, cu 
frumusețea sobră, cu gesturile reținute. Putin 
crispată. Putin „în gardă“. Putin temătoare. 
dem abil, răsfoind niște hirtii. S-a pregà- 
ti 


— Ce aveţi acolo? V-aţi pregătit? 


— A, nu! Mi-am notat niște idei. Eu nu sint 
o spontană. Nu fac parte din categoria acelor 
spirite elevate, strălucitoare, în stare să ras- 
pundă oricind și cu eleganţă la orice între- 
bare. Mie mi-e greu. in general, nimic nu-mi 
merge ușor. 


— Poate ati notat și cite ceva despre ince- 
putul dumneavoastră ca actriță de*film... 
ui oT an iii pita nO a 

— Nu, nu, sint numai niște idei despre me- 


seria noastră... 
. 


— Atunci am să vă rog să refacem acum, 
impreună, filmografia dumneavoastră. Ce va 
amintiţi. În linii mari. 


— Si în linii mari si în linii mici, ea încape 
în puţine rînduri. Citeva filme de scurtmetraj 
— nici nu-mi mai amintesc titlurile — un film 
făcut pe timpul cind încă nu eram studentă, 
Cordovanii, făcut de un regizor pe care lu- 
mea l-a uitat, Constantin Neag și filmat de Al. 
Întorsureanu. Jucam împreună cu Amza Pel- 
lea, Draga Olteanu, Matei Alexandru. O dis- 
tributie foarte frumoasă. Nici din ea nu mai 
sintem toți... Aș putea spune că acela a fost 
începutul chiar dacă eu încă nici nu intrasem 
la institut. Aveam 16 ani, eram total incon- 
ştientă, drept care foarte degajată în fata 
aparatului. Nu intelegeam mai nimic din lu- 
crurile care tin de tehnică, nu eram terorizata 
de cum cade lumina, de unghi — o fi el favo- 
rabil, n-o fi? — de nimic din tot ce-am învățat 
mai tirziu i îmi aduce acum multe necazuri... 
Deci, vanii. Tin minte că am plecat de 
la filmare să dau examen la Institut. Foarte 
frumoase timpuri... După vreo zece ani, am 
mai filmat în cele două coproductii, Serbările 
galante și Bătălia pentru Roma, iar ta scurt 
timp Ceaţa. Intiinirea cu Mircea Veroiu mai 
apoi la Hyperion — o colaborare sper reușită, 
după care Alo, aterizează străbunica de 
Nicolae Corjos și atit de discutatul și disputa- 
tul Cine lubește și lasă de Gheorghe Turcu, 
două filme la care am muncit cu mare plă- 
cere si în condiții dintre cele mai civilizate. 


— Într-un interviu, pe care l-aţi dat ia ince- 
putul filmărilor, vorbeafi foarte frumos despre 
— dumneavoastră din „Cine iubește 
și ove 


— Nici acum n-am nimic să-i reproșez. 
După părerea mea însă, el a fost mai intere- 
sant la lectură decit realizat. Sugera mai 
mult. Ce s-a întimplat nu ştiu, dar, la un mo- 
ment dat, după ce filmasem' foarte mult, 
mi-am dat seama că personajului îi lipsește 
ceva. O anume ironie, poate; autoironie, 
poate o anume nebunie a stărilor, o mişcare 
interioară mai vie și mai exteriorizată. Există 
însă la noi spaima de teatralizare. Tot ce este 
mişcare mai amplă, sentiment exprimat mai 
puternic este socotit teatral. După mine însă 
nu există teatral și neteatral. Un actor joacă 
bine sau prost. Cu atit mai mult cu cit, la noi, 
toți sîntem actori de teatru, iar după mine, 
cea mai importantă lecţie pentru actori ră- 
mine teatrul. Scena. lertati-ma, vorbim de 
film şi eu mă întorc la teatru. Poate sint su- 
biectivă. Teatrul este marea mea dragoste. 
Sigur și pentru că dragostea numită film nu 
mi s-a oferit. Ceva nu merge în relația mea 
cu filmul. Nu acuz pe nimeni, nu mă absolv 
nici pe mine, s-ar putea ca vina să fie a mea, 
redau o stare de fapt, un adevăr. lar adevărul 
este că n-am făcut nici măcar un film pe ma- 
sura pieselor pe care le-am jucat. 


— Tocmai volam să vă intreb dacă rolurile 
dumneavoastră vă reprezintă. Mă tem că va 
trebui să renunţ la intrebare... 


— De ce să renuntati? Am să vă răspund 


că mi-am iubit toate eroinele, că toate au ; 


avut cite ceva din mine, pentru că în toate 
am pus cite ceva din mine, că mi-au fost 
foarte aproape, temperamental.Nu pot spune 
că mi s-au oferit partituri străine de mine. Nu 
asta este problema. Problema este că eu nu 
am avut niciodată cu un personaj de film 
senzația de mulțumire pe care am avut-o pe 
scenă cu oricare dintre personajele mele. 
Deși, dacă ar fi să mă iau după unele cronici, 
ar trebui să fiu mulțumită. Dacă ar fi să citez 
vorbele mult iubitului D.I. Suchianu care m-a 
numit „zeița delicatetii", care m-a făcut „tul-- 
burátoare.." etc. etc., ar trebui să încep sa 
cred despre mine niște lucruri minunate. Si- 
gur că mi-ar face plăcere să fie așa, imi este 
însă greu să cred că este asa. Si n-o spun 
din cochetărie. Poate, din pudoare. 


— Este un angrenaj foarte complicat, 
foarte stufos nu numai administrativ ci si 
conceptual, şi poate de aceea foarte greu de 
stăpinit. Brâncuși spunea: „Nu este greu sa 
faci un lucru, este greu să te pui în starea de 
a-l face". Ei, această stare de a-l face, filmu! 
ti-o oferă foarte rar. Şi foarte anevoios. E! 
funcţionează ca o instituţie artizanală. Pina 
cînd se adună toţi factorii, pina se desävir- 
șește concepția, pina se adună echipa, pina 
mașinistul, pină electricianul... Totul depinde 
de atitea lucruri, si de atitia oameni, că între 
toate actorul se pierde. De multe ori, orice 
este mai important decit actorul. Si asta este 
foarte grav. Cu atit mai mult cu cit actorul 
este cel care se vede, în el se aruncă säge- 
tile, el rămine pe peliculă. Şi tu, ca regizor, si 
tu ca operator, tot prin el te vezi. N-ar fi nor- 
mal să i se creeze acestui mesager al autori- 
lor starea necesară implinirii rolului?... Cu ani 
în urmă am făcut, împreună cu Miriam Rădu- 
canu, un spectacol de poezie, muzică si 
dans. Chiar așa se chema. Trei ani a ţinut afi- 
sul Teatrului National, am fost cu el și la 
Mannheim si ne-am bucurat de mare succes 
Pregătirea acelui recital a durat nouă luni de 
zile. Niciodată filmul nu-și va permite luxu! 
unei asemenea perioade de gestație. Dar nici 
nu-i cere nimeni chiar atit. Ar fi de-ajuns 
dacă pe spaţiul lui modest ar fi în stare să-i 
ofere și actorului climatul necesar. Dar nu 
este. Asta e păcatul filmului; reproșul pe care 
i-l pot aduce, și el vine, într-adevăr, din par 
tea unui om care-l iubește, nu din partea unui 
om care il urăște pentru că n-a jucat cinci 


cronica 
animației 


Constatam nu demult că reprezentan- 
tele artei a opta sint în plină formă. Cu 
riscul de a fi bănuită de feminism, dar din 
dorința de a tine pasul cu noutatea, revin 
la ideea de animaţie feminină. Termenul 
este foarte potrivit filmelor semnate de 
Tatiana Apahideanu care, după premiera 
peliculei sale, Ţara mea, consolidează 
poziția realizatoarelor noastre pe tärimul 
cinematografului animat. Autoarei i-au 
fost recunoscute întotdeauna citeva insu- 
şiri: gratia, duiosia, tandretea lată citeva 
calități pe care fanaticii gagului le-ar pu- 
tea considera ca inamice ale specificului 
genului. Prejudecätile de acest tip sint 
contrazise de multă vreme chiar și de 
creaţia disneyana. În cazul Tatianei Apa- 
hideanu, preferința pentru tonul duios nu 
a amortit instinctul metamorfozarii spec- 
taculoase şi nu a anihilat ambitia ingenio- 
zităţii. Regizoarea şi-a mobilizat inspirat 
fantezia, incercind expresivitatea unor 
materiale noi, obiecte banale devenite 
personaje savuroase în M năzdră- 
vane sau Feta de turtă dulce. intelegind 
apoi nevoia realizării unor episoade de 
serial, în care intențiile didactice să nu 
umbrească farmecul poveștii, ea reușește 
să-și pună amprenta personală și în ca- 
drul producţiei așa-zisă de serie (Avionul 
de hirtie, Vintul, Fotografii bu e). 
Marea pofta de a-și improspäta mijloa- 
cele se vede însă în filmul de autor recent 
prezentat publicului, Tara mea, un poem 
in care vibrația formelor şi culorilor vor- 
bește despre sentimentul celei mai mari 
iubiri, cea faţă de pămintul natal. 

Declarația de dragoste nu are gesturi 
ample și nici tremolouri de efect căutat. 
Realizatoarea mizează pe o linie drama- 
turgică de inspirată simplitate. Harta sen- 
timentală a meleagurilor noastre este de- 
senată de un copil care tine un fel de jur- 
nal în imagini al călătoriilor sale prin tara. 
Peisajele montane sau marine, acuarelele 
ce descriu exuberanta sau măreţia naturii 
comunică nu numai admirația micului 
protagonist în fata locurilor văzute ci şi 


Adela Mărculescu: 


„Trebuie 


să ai încredere 
în tine, 
ca să poți 
avea încredere 
în 
ceea ce faci “ 


zeci de roluri. De fapt, n-are nici o impor- 
tanta cite roluri joci într-o viata, ci cite roluri 
intime Nu cit, ci cum ai tăcut, asta con- 
tează. 


—— Înţeleg că de acest „cum” este răspun- 
zător nu doar eub e oa care-! minu- 
iesc. Regizorul, in primu calităţi tre- 
TRE PORE ES QE tte 
oferi actorului climatul necesar? Starea de 
care vorbeaji? 


— Inteligență. Cultură. Sensibilitate. Putere 
de a-și comunica ideile. Puterea de a face 
din actor un partener de creaţie. Și, mai ales, 
multă personalitate. Actorul simte nevoia 
unei personalități de care să se imbibe, de ci- 
neva în care să creadă. O personalitate încăr- 
cată de emoție, de forță. 


— Dar actorul nu are şi el un rol in „incäl- 
zirea“ climatului artistic? În general, in ce 
aseară poate influenţa actorul mediul in care 
ex 


— Există un binom: epocă-artist. Ele se 
condiționează, se stimulează reciproc sau 
chiar se anulează reciproc. Există epoci care 
creează anume tipuri de artiști, care conditio- 
neazä și favorizează dezvoltarea unui anume 
gen de artist. Cum, de asemenea, consider 
ca pot exista artişti care, prin creaţia lor, 
construiesc climatul spiritual al unei epoci și 


- 0 hartă a sentimentelor 


afecțiunea fata de oamenii pe care ii intil- 
nește. Impresia de sinceritate este sporită 
de cite un amănunt care poartă pecetea 
virstei candorii, ca de pildă apariţia unor 
munţi pierduţi în ceturi în chip de mos- 
negi care fumează din pipă. Imaginile se 
metamorfozează armonios unele în altele, 
mulțumită unei animații de zile mari, și 
întregesc senzația de echilibru al ansam- 
blului. Moderne, fără ostentatie, grafica si 
decorul sint concepute cu remarcabilă 
acuratețe. Tatiana Apahideanu datorează 
acest succes incontestabilei sale maturi- 
tati profesionale, dar și curajului de a ra- 
mine feminină. 


Dana DUMA 


Un poem de dragoste 
‘Tara mea de Tatiana Apahideanu) 


https://biblioteca-digitala.ro 


o caracterizează. Concluzia este logică, nu? 
în anumite perioade istorice, epoca creeaza 
artistul de care are nevoie şi, de cele mai 
multe ori, pe care-l! merită. lar alteori, artisti 
deosebit de înzestrați sau deosebit de nein- 
zestrafi pot inspira sau inriuri o epocă. Totul 
este ca echilibrul binomului epoca-artist să 
fie respectat si atunci cazurile de „malforma- 
ţii” sint mai rare. La urma urmei, ideea că pu- 
blic și artist se condiționează reciproc nu 
este deloc lipsită de sens. Condiţia esenţială 
este insă ca, şi de o parte si de cealaltă, sa 
existe respect si buna-cuviinta. 


 — Puneţi mult pret pe buna-cuviință... 


— Foarte mult. Profesorul nostru, Al. Finti 
înainte de a ne învăţa actoria, ne-a învăţat ce 
e buna-cuviinţă, onestitatea, respectul pentru 
semenii noştri și discretia. Avea oroare de 
birfe, de vulgaritate, de amestecul în vieţile 
oamenilor. La 16 ani nu înţelegem noi prea 
bine despre ce este vorba, dar, pe măsură 
ce-a trecut timpul, am realizat cită dreptate 
avea profesorul nostru. Trăim într-un mediu 
vulnerabil, viețile noastre sint „la vedere". 


— Ce v-a atras in meseria asta? 
= Meseria, 


— $i la inceput, cind nu ştiaţi nimic despre 
ea? 


— Atunci imi plăcea pur și simplu. Era ten- 
tant, era formidabil să fiu pe scenă, să știu că 
mă văd. Actorul este un exhibitionist ca 
structură. Pe urmă, cind a început greul și 
am văzut cit e de greu, am fost teribil de in- 
dirjită pe meserie. Doream cu tot dinadinsul 
s-o fac. Am muncit ca o nebună, cu tenaci- 
tata, cu incapatinare, cu foarte multă încăpă- 
finare. 


— S-a intimplat vreodată să vă regretafi 
alegerea? 


— Cind am spus așa ceva, să știți că am 
cochetat. Toţi o spunem la un moment sau 
altul al carierei noastre. După cum toți ne 
plingem că ne e greu şi ne place să ne plin- 
gem — ceea ce nu înseamnă că nu e greu, 
este! Dar noi avem și o voluptate a greului 
meseriei. Histrionici cum sintem, ne plingem. 
Dar ia să ne elibereze cineva de „povara“ 
asta! Adevărul este că în meseria noastră, pe 
măsură ce capeti experienţă, lucrurile se 
complică. Cu cit ştii mai mult, cu atit este 
mai greu. Pentru că devii mai conștient, mai 
exigent cu tine însuţi și nu mai ești dispus să 
accepti orice. Sau accepti orice, dar nu ori- 
cum. 


— Eu v-aș răspunde tot cu o întrebare. De 
ce, avind atitia regizori talentaţi, atitia actori 
talentaţi, atitia operatori talentați, atitia scrii- 
tori mari nu reușim ca opera finită să fie de 
valoarea, de profunzimea si de pregnanta fie- 
cărui factor luat in parte? Daţi-mi voie să và 
răspund cu această întrebare, la care, firește, 
nu aştept un răspuns de la dumneavoastră. 
Dar la întrebarea asta poate ar trebui să se 
gindească cineva 


— În eral, pentru că viata te obli 
adesea Ey reținut, să fii rezervat, să ştii r^ 
te stăpinești. Apoi, pentru că eu cred că fata 
de semenii noștri trebuie să fim atenţi, griju- 
lii, trebuie să ne căutăm cuvintele. Lecţia ma- 
estrului Finti, v-am spus... 


— V-aţi schimbat mult? Vreau să spun, 
mate none care „ne obligă“ v-a schimbat 
mul 


_— Cred că da. Adică, mi-ar place să cred 
că da, și în bine. În general, nu sint multu- 
mită de mine, n-am fost şi n-am să fiu nicio- 
dată. Problemă de structură intimă. Sint o fi- 
intá nemulțumită de mine, nelinistita, uneori 
poate prea prudentă, mereu mi-e teamă să 
nu greşesc, am oroare de ridicol. Asta sint. 
Dar despre „cum sint eu“ nu mai vreau să 
vorbesc. Anumite lucruri poate că nici nu tre- 
buie să le spun, altele poate nu vreau să le 
spun... Ce vreau să spun însă este că trebuie 
să ai încredere in tine ca să poti avea incre- 
dere în ceea ce faci. Fără această premisă nu 
poti porni în viata. 


5, Bunt douk ore de vorbe stel i ta de 
gardă“ ca nceput. ce apăraţi 
atita strägnicie? De cine? = 


— Poate cä in primul rind de mine. Dar 
poate că nici asta nu trebuie spus... 


— Nu-mi rămine decit să vă mulțumesc 
pentru ce afi spus. 


Eva SIRBU 


i 


nier 
si: 
$8 


i 
i 


" 
in 


pp 


T 


programe i r 
cit cel al festivalului londonez, prezintă riscul 


emat aic vertir o tata, 


13238 
is 


i 


Sugestie 
pentru UNESCO: 
Un an al filmului 

si o zi 
— 28 decembrie — 

cind in toate 

cinematografele 
din lume 
intrarea 


cinematografic la 
sistemu! social-politic generator. Cinemato- 


Vitalitatea 
unei arte 
pe care multi 
o consideră 
în criză 


Judy Garland, cintárea(a, a dat pentru prima dată dimensiunea ta- 
lentului ei de tragediană in S-a ndscut o stea in regia lui George Cukor 


https://biblioteca-digitala.ro 


c e, de piraterie cu 
videocasetele, de pervertirea S ames public 
prin subproduse comerciale, de standardiza- 
rea limbajului etc. Realizatorii din tari in curs 
de dezvoltare, din așa-numita lume a treia, în 
special cei din țările Africii și ale Americii La- 
tine, exprimind o justificata revoltă de domi- 
natia exercitată de către Societăţile multina- 
tionale din țările mari producätoare de filme, 
cereau sprijinul realizatorilor de pretutindeni în 
efortul lor de a se emancipa din postura de 
cinematografii dominate. 

Trebuie notat că au existat și consensuri 
ca în ideea că popoarele au dreptul lor inalie- 
nabil la propria expresie 


spectatorului. Adunarea 
ie către UNESCO, 


" cu scopul de a se atrage 
'oblemelor la zi ale celei mai 


arte. 

n acel an, ziua aniversării nașterii cinema- 
tografului, 28 decembrie, intrarea în sălile de 
Euren ven unde intrau Dr. Dieci MNIE 
ita. 


„documentelor de 
solemn: „Opera de creație trebuie 
a AUS fundamentală eg 
‚cao a regi 
zorilor de film din lumea intreaga. ^. 


Mircea MUREȘAN 


LE 


af 


Sta 


dson, la ultimul film semnat de Jo 
singer, Un englez în străinătate, cu 
tes), “alte 28 din producţia {a 


251 


i 


HH 
d 
Ir 


| 
i 


H 


R.P.D. Coreeană 


S... apune repede in decembrie, aș: 
ca ne grabim pe ulițele satului chinezesc s. 
prindem într-o lumină încă bună şi satul ja 
ponez. Erau foarte multe de vizitat la Stu 
dioul cinematografic central din Pyongyang 
dar platourile exterioare trebuiau vazute la 
lumina zilei. Aflate pe o colină din incinta 
vastului exterior (1 000 hectare). strazile co 
reene, chineze, japoneze, europene, minuțios 
reconstituite cu clădiri de tot felul, se odih- 
neau între două filmări. Jos, în vale. şi un sat 
vechi coreean, în stadiu de finisare scenogra- 
fica. Aici pe deal, dincolo de faţade, inte- 
rioare ca la carte. Liniştea e intrerupta doar 
de exclamaţiile noastre admirative. Dam un 
colt si — un strigăt. Pe românește „iesiti din 
cadru! Ne retragem in fuga si revenim cu 
rioși, dar acum cu pasul sigur al unora „din 
bransa", ca să asistam la filmarea unui incen 
diu... 

La cel mai mare studiou cinematografic al 
Republicii Populare Democrate Coreene, ac- 
tivitatea se desfasoara non-stop: se reali- 
zeazà 35—40 de filme anual. Construcţia a 
inceput in 1947 iar primul film nord-coreean 
— Pămintul natal — a fost produs in 1949. 
Strins legată de istoria țării, istoria studioului 
cuprinde în paginile sale și viata de război 
distrugerile, dar mai ales prefacerile, moder- 
nizarea ce caracterizează viața de azi a Co- 
reei. Cele patru mari platouri, din care trei 
deplin automatizate, aparatura modernă cu 
care sint utilate montajul, filmările combi- 
nate, ton-studioul ofera posibilitatea ca 8 sau 
9 echipe să lucreze simultan. Nimeni nu 
pierde timpul — pare a fi o deviză (deşi nes- 
crisă) căci, iată, se lucrează la comedia Ră- 
sună motorul. Prima bobina o descoperim la 
mixaj, a doua se afla in masa de montaj, iar a 
treia tocmai „se trage“. Stam şi noi. Cum cu 
riozitatea este reciprocă, pină se potrivesc lu 
minile, facem cunoștință: în rolul principal 
negativ — artistul poporului Kim Se Yong; in 
rolul principal pozitiv — tinarul artist emerit 
Kim Son Nam, care isi aminteşte cu plăcere 
de vizita sa în România, cu ocazia prezentarii 
fiimului Steaua Coreei, retras cu modestie 
intr-un cok, regizorul Chong Kon Cho. Fil 
marea se reia, ne scuzam că i-am deranjat sı 


Hollywood 


Una e să joci 
un rol de bogătaș, 
alta e să trăieşti 

la Hollywood 
cînd nu faci parte 

dintre stele 


«1 ennctolati 


de interese 


niei și mai exi 


Fiecare premieră 
cinematografică 
e o sărbătoare 
urmărită 
prin televiziune 
de întreaga ţară 


plecâm, petrecuţi de un sonor si românesc 
la revedere!” 

O discuţie de doua ore cu conducerea stu- 
dioului ne întărește ideile formate în timpul 
vizitei. În afara dorinței de a fi la zi în dome 
niul tehnicii, colegii noștri asiatici sint preo- 

upati de perspectivă. Si gindesc ca atare 
Minunatele exterioare au fost construite aici 
pentru a preveni enormele cheltuieli produse 
de deplasările in provincie; cresa a fost orga 
nizată pentru ca actrițele sa poată participa 
la filmări, nestinjenite de grija copilului de 
acasă. Sau: în ultima vreme, datorită unui 
scenarist deosebit de ingenios, celalalt stu- 
diou de filme de ficţiune, denumit „8 Februa- 
rie", a realizat o serie de producţii de mare 
succes. În consecință, cele 5 grupe de crea- 
tie din studioul central se străduiesc și ele sa 
sporească atractivitatea propriilor scenarii 
Cineaștii nord-coreeni sint convinși cà astfel, 
impactul filmelor asupra publicului, cu alte 
cuvinte, forța lor educativă, va crește. Se 
pune un mare accent in tara prietena pe rolul 
politico-propagandistic și educativ al cinema- 
tografului. Cele 200 de filme realizate anual 
incluzind aici si scurtmetrajele documentare 
tiintifice și de animaţie) vizează toate acelaș: 
cop. Premiera unui film de ficțiune este aic 
' manifestare de nemaiintilnità amploare. Ci 
"eaștii relateaza despre munca lor, invitaţii 
iin fabrica, satul sau unitatea militara a car: 
viata i-a inspirat pe scenariști — iau și ei cu 


C. excepția studiourilor Walt Disney 
care intră intr-o categorie aparte, industria 
americană este dominată de 


facă și ele un locşor 
şi profitabil) sub soarele generos al Califor- 
citeva duzini de producători 
i, în multe cazuri marile starur 


Ed Asner, președintele sindicatului actorilor de film din S.U.A. In- 
comodati de vederile sale democratice, patronii reţelei de televiziune 


C.B.S. au hotărit suspendarea serialului Low 


ziarist cu spirit civic, 


al cărui erou, un 
interpretat de Asner 


x " 


vintul si isi spun parerea; orchestre si solist 
vocali interpreteaza cintece din filmul respe 
tiv (nu există film nord-coreean fara cintece 
Aceasta gala este transmisa prin rețeaua c: 
eleviziune şi astfel întreaga țară participa 
‘a, Dealtfel, după premiera, orice film est 
mediat inclus în programul Televiziunii, este 
proiectat în marile fabrici și uzine, in case de 
ultura etc., efectele propagandistice fiind te 
ıl urmărit, iar nu încasările. inexistentă in 

‚oreea ideea de concurenţă cinema-tv. Mo 
lernizare si perspectiva — două principii a 

aror susținere nu ar fi posibilă fara imensa 
grija manifestatà de conducerea de partid s 
de stat față de cinematografie. De la invata 
mintul cinematografic (un institut care prega 
teste pentru toate profesiunile: regizori, sce 
naristi, actori, scenografi, operatori, tehn 

ieni de sunet, monteuri) la cele trei studiour: 
două pentru lungmetraje, unul pentru scurt 
metraje); de la vasta rețea de difuzare (dotat; 

! cu caravane pentru micile așezări indepar 
tate, dar la care trebuie adăugată și rețeaua 
ie televiziune: zilnic un film — si aflam ca 
productiile romanesti se bucura de mare suc 
ces), la Institutul de cercetare științifică a fil 
mului şi pina la „ultima etapā“ — arhiva. 
peste tot am intilnit dovezile grăitoare ale 
unei. politici culturale ce i-a acordat artei a 
saptea intiietatea. 

De fapt, o vizită la Arhiva cinematografica 
de stat a R.P.D. Coreene ar fi fost suficienta 
pentru edificare. La numai 11 ani de exis- 
tenfa, aceasta instituție se plasează printre 
cele mai bine dotate la nivel mondial. Moder- 
nitate: cele trei corpuri ale Arhivei, construite 
intr-un timp record, dispun de un utilaj sofis- 
ticat destinat conservării si prelucrarii filme- 
lor și de un colectiv de specialiști de înalta 
clasa. Perspectiva: vastele relaţii internatio- 
nale ale instituției au permis arhiviștilor să se 
jocumenteze şi să opteze. Si au optat mereu 
pentru cele mai bune soluţii, deseri originale, 
tund conștienți de valoarea muncii lor și vā- 
"ind în perspectivă. 

Chiar în decembrie, lipsit de belșugul de 
"iori din timpul anului, peisajul coreean ra 

"ine unul stenic. Cele 1 000 de figuri de pia 
va ale muntelui Kimgansan se detaseaza 
parcà mai semet pe cerul de cristal, iar lacul 


În linii generale, activitatea companiilor 
amintite a rămas aceeași ca și acum şa 
nat fice și i a 
distribuirea (difuzarea) acestora in re 
Încolo însă, s-au produs schimbări radi 
cale, studiourile de astăzi nemaifiind cele de 
ieri. Costurile tot mai ridicate de producţie 


Se spune despre Katharine 
că este un talent 
dar şi o conștiință 


Ross 


" y 


samilpo, unde un zeu a adästat trei zile, 
eindurindu-se să mai plece, a căpătat parca 
) aura de mister. Minunata in Coreea aceasta 
mpletire de legendă și modernitate, de isto- 
ie şi de perspectivă. Si totuși, prin noianui 
ie impresii inca vii, răzbate mai puternic în 
telicatefea sa, sentimentul prieteniei. Poate 
a această prietenie, această extraordinara 
aldura pe care am simtit-o peste tot pe unde 
ne-au purtat paşii in acest sfirsit de an trecut 
petrecut la capătul unui alt continent, este 
pina la urmă, cea mai frumoasa amintire. 


Aura PURAN 


Un film și un interpret cunoscuţi 
si în România: Sy a Core 
cu Kim Son Nam 


Hi: 


TIT 


or care vede nu 
studioul, ci si lumea in care 
(Dustin Hoffman) 


Cineclub '84 
Cluj-Napoca 


Racordul 
la real 


f înă a observa stilul întregului, se impune 
amănuntul: la „Artis“ a apărut un orar, cu zile 
$i ore precise de funcționare. Anul trecut, în 
același loc, cineclubul de la Casa studenţilor 
din Cluj-Napoca, pe ușă se rasfata un afiș in- 
vitind, generos, tinerii clujeni la preselecția 
pentru cursurile de pregătire a cineamatori- 
lor. Cu alte cuvinte, sintem acum, în ciuda 
coincidentei de date și aproape de ore, în alt 
timp, unul exact, bine exploatat, cu punctua- 
litate și măsură. N-am vrea „să forfäm faptele 
înspre simbol“ — cum ar spune inginerul Va- 
lentin Grancea, conducătorul cineclubului 
dar, dacă în acest an s-a precizat ceva în ac- 
tivitatea cineamatorilor clujeni este tocmai 
dorința de adaptare la concret, la real si 
exact. „Un alt raport fata de simbol; să re- 
zulte din fapte — asta căutăm acum“. Stilul 
nou nu s-a născut din complicate opțiuni es- 
tetice ci este tocmai rezultatul unor necesităţi 
înțelese, impuse de experiența ‚concretă. În 
treacăt fie spus, ceea ce apare ca rezolvare, 
uneori grăbită, într-un film de ficțiune, aici 
chiar s-a petrecut în adevăr, modificind com- 
ponenta cineclubului: niște studenti cineama- 
tori au terminat facultatea și s-au prezentat la 
post, cineva a primit noi răspunderi profesio- 
nale și nu mai are vreme, cineva s-a cäsäto- 
rit... Amatorii de film care anul trecut veni- 
seră în număr mare la cineclub pentru prese- 
fectie, nu s-au dovedit și indeajuns de dotati 
pe cit erau de dornici să întărească rîndurile 
slujitorilor artei a șaptea. „Cel mai clar ver- 
dict l-a dat pelicula, spune Valentin Grancea. 
Mai bineezis, gos rirea ei. Nu prea mai 
avem film pentru orice încercare, chiar fără 
sorți de finalizare directă. Economia peliculei 
cerne talentele”. Din această riguroasă selec- 
tie, grupul de cineamatori de la „Artis“ s-a 
imbogatit cu citeva speranțe certe: Balog 
Edith, studentă în anul III la institutul de arte 
plastice „lon Andreescu“, tînărul Alexandru 
Uiuiu, student la filozofie, Nemes Tibor, de- 
corator la Teatrul maghiar din Cluj-Napoca. 
„Alexandru (studentul de la filozofie) e o spe- 
ranta nu pe 4 ani, cit ar activa în cineclub, ci 
pe 8 — sint sigur că va merge la IATC — e 
făcut pentru asta“ — precizează conducăto- 
rul. cineclubului. 

E interesant că anul acesta nu „fizicienii“ 
studenti sint ciștigătorii premiilor la festivalu- 
rile de cineamatori din cadrul ediției actuale 
a Cintarii României, ci „filozofii“ — tot stu- 
denfi. Primii au adus „Artis-ului distincti 
pentru ,experiment". Silvia Cotofana, stu- 
dentă la filozofie, a primit la FACS — de la 
Brașov — premiul de debut cu un ciné-vérité. 
Tot acolo fotoreporterul Nicu Dragoș, care 
conduce și cercul foto al Casei de cultură a 
studenţilor, a luat locul trei pe ţară, cu un 
film-reportaj despre ansamblurile folclorice 
studenţeşti. Ascensiune, a treia peliculă reali- 
zată anul acesta de cinematori, este un film 
turistic. 

Alb-negru, 7 minute, scenariul și regia 
semnate de Silvia Creţulescu Cotofanä, ima- 

inea Dorel Ciocan, Nu ! Sesiune a 
ost filmat la un cămin de fete din Complexul 
studenţesc „Hajdeu“ și are aplomb și haz, ca- 
litàti proprii unui cineamator implicat în su- 
biect pină la cunoașterea amănuntelor expre- 
sive. „Dar cum putem noi viziona cu precă- 
dere filmele de scurtmetraj românești — ne 
întreabă ea. Ce se aude cu cinemateca itine- 
rantă propusă de cititori în revista Cinema? 
— Cineamatorii vor să fie documentati. Re- 
portajul folcloric Evoluţia, alb negru, 11', s-a 
impus prin promptitudine: 6 zile de filmare la 
Festivalul de folclor al ansamblurilor studen- 
testi desfășurat la Tg. Mureș și în nici două 
săptămini filmul întreg montat, mixat „co- 
pie-standard“ putea fi proiectat spectatorilor. 
Comentariul aduce date interesante despre 
căutarea studenţilor dansatori, interesați să 
redea întreaga strălucire autentică a jocului 
românesc străvechi. Ziduri și un film 
de autor, semnat de Viorel Sinulov, peliculă 
alb-negru cu durată de 3 minute, este un ex- 
periment rafinat, folosind și animația, desen 
peliculă. O noutate, aici, la „Artis“, dar nu 
una exclusivă: în stilul „fair-play“ care-i ca- 
racterizează, cineamatorii et iz spun că în 
acest domeniu cei mai buni sint arădenii, vezi 
Emanuiel Tet. „Poem dinamic“ — „celebru 
printre noi, cineamatorii"... 

Ciné-vérité, reportaj folcloric, film turistic. 
Pentru cineamatorii de la „Artis“ trei modali- 
tati de expresie mai putin folosite în activita- 
tea trecută. O singură peliculă de ficțiune la 
care lucrează Valentin Grancea, scenariul, re- 
„gia, imaginea, cu o echipă de colaboratori în 
majoritate noi, din care urmărim citeva sec- 
vente „de lucru”, filmate la leagănul de copii 
nr. 3 din oraș. Ca proiect, un film despre un 
coleg de serviciu, fizician, cu care lucrează la 
o temă de biologie, cercetată si cu ajutorul 
aparatului de filmat. 

Cu un orar exact, cu peliculă zgircit gospo- 
dărită și multă grijă în selectarea adevăratelor 
talente, cineclubul Casei studenților din 
Cluj-Napoca face racordul la real. 


Tita CHIPER 


14 


Festivalui internaţional al filmului 
pentru copii și tineret — Tomar 
Portugalia) 


Din cele 42 de filme de lung și scurt metraj 
inscrise în concurs rerezentind... 23 de țari, 
cinematografia noastra a obţinut doua din- 
tre cele șapte premii și menţiuni decernate 
de juriul internațional: 

Medalia de argint „Tabuleiro” pentru filmu! 
Acţiunea Zuzuc in regia lui Gheorghe Nag! 
după un scenariu de Aurora Icsari si Mihu 
Opris. 

Mentiunea specială a juriului pentru plas 
tica și poezia expresiei artistice a fost aco: 
dat filmului de animaţie Baladă pentru o mar 
gică albastră dupa un scenariu de Lucia Ol- 
teanu in regia Lüminitei Cazacu 


Deși aflat doar la a cincea ediție (23—29 
ianuarie), Festivalul filmului pentru copii si ti- 
neret de la Tomar s-a impus printre cele mai 
prestigioase pe aceasta tema. Cinematografia 
noastră s-a aflat printre sustinatoarele festi- 
valului participind in 1982 cu Fata Morgana 
de Elefterie Voiculescu (Fata morgana caruia 
i s-a acordat atunci, la cea de-a treia ediție a 
Festivalului, Premiul special al tineretului) și 
in 1983 cu Maria Mirabela de lon Popescu 
Gopo. 

in semn de preţuire pentru cinematogratia 
noastră, in acest an organizatorii au cooptat 


(Urmare din pag. 13) 


imensă cavernă, adevărată peșteră a lui Ali 
Baba (locul este ținut secret), se află depozi- 
tate copii ale aproape tuturor filmelor reali- 
zate de MGM, ceea ce reprezintă o valoare 
inestimabilă; în același timp trebuie spus că 
MGM rămine, totuși, activă, dar într-un do- 
meniu care nu are nimic de-a face cu cea de 
a şaptea artă, şi anume industria hotelurilor 
şi a... cazinourilor. 


Cind cetatea filmului devine o simplă 


arenă a gigantiior industriali 


in ceea ce privește producţia propriu-zisa 
de filme, MGM a fost, ca să spunem lucruri- 
lor pe nume, înghițită de UA, si aceasta a 
fost, la rindul ei, practic absorbită de gigantul 
industrial Transamerica corporation, cu rami- 
ficatii în cele mai felurite sectoare ale econo- 
miei, producția de filme reprezentind doar o 
particica din imensa sa activitate. Același lu- 
cru s-a întîmplat cu studiourile Paramount, 
care s-au transformat într-un simplu apen- 
dice al unui alt „conglomerat“ industrial, Gult 
+ Western, ale cărui interese se află în dome- 
niul exploatărilor petroliere. Compania War- 
ner a devenit ea insási un conglomerat, ex- 
Kabels activitatea in multiple sfere, de Ja 
editarea in tiraje de milioane de exemplare a 
cărților de buzunar („paperbacks“) la produc- 
tia deosebit de rentabilă de discuri şi aceea 
(și mai rentabilă) de videocasete și jocuri 
electronice. De altfel unul din „gigantii“ in- 
dustriali de videocasete și jocuri electronice, 
firma MCA, şi-a anexat pur şi simplu cea mai 
veche dintre companiile cinematografice, stu- 
diourile , Columbia și th Cen- 
tury-Fox fiind, de asemenea, legate, la rindul 
lor, prin mii de fire de alte companii și între- 
prinderi industriale-mamut. 

În tine, în ultimul timp mai ales, toate ma- 
rile studiouri își îndreaptă atenţia în măsură 
sporită spre televiziunea prin cablu, respectiv 
acele posturi TV care transmit numai un anu- 
mit gen de programe, in cazul de fata filme și 
nimic altceva decit filme, 24 de ore din 24. În 
plus, să nu uităm că de mai multă vreme 
oe „inamici“ s-au impacat!), platourile de 
ilmare ale marilor studiouri sint larg utilizate 
pentru turnarea serialelor TV sau a filmelor 
special destinate micului ecran. 

Alianţa dintre diferitele mass-media — film, 
televiziune, discuri, videocasete, cărţi, si din- 
tre acestea și alte sectoare industriale — face 
ca producția cinematografică dintr-o indus- 
trie iniţial „uşoară“ (cum o denumea sociolo- 
gul francez Edgar Morin), să devină tot mai 
mult „grea“, în sensul — si impletirii 
unor mijloace financiare și tehnice imense si 
din cele mai diversiticate. Goana dupa profit 
se intensifică la maxim și, în aceste condiții, 
cu atit mai vizibil re contrastul dintre o 
mină de magnați ai filmului si uriașa masă de 
angajaţi, inclusiv actori, care lucrează pentru 
marile studiouri 


Acum 50 de ani, pe Bulevardul Crepus- 


cululul 


Pentru apararea intereselor acestora, inca 
în urmă cu o jumătate de secol (1933), cînd 
procesul amintit era în fazele de început, lua 
naștere sindicatul actorilor de film americani, 
US Screen Actors’ Guild, sau, pe scurt, SAG, 


Două premii internaţionale 
pentru cineaștii noștri 


prezențe româneşti peste hotare 


in juriu pe regizoarea Elisabeta Bostan, cea 
mai indreptátita sa-și spuna cuvintul, ca jurat, 
intr-o asemenea competiţie. Cu acelaşi prilej 
s-a organizat si o retrospectivă a filmelor Eli- 
sabetei Bostan: Mama, Veronica, Saltimban- 
cii, Naica pleacă la Bucuresti, Naica si pes- 
tele, Naica și veverița, Naica $i barza. O a 
doua retrospectiva a fost dedicata in zilele 
aceluiaşi festival filmului de animaţie roma- 
nesc. Pe afiș: Grădiniţa și Fereastra de Lau- 
rentiu Sirbu; Bună dimineaţa, poveste, Cine a 
pierdut o girafä de Luminiţa Cazacu — Lec- 
tura de Victor Antonescu, Licuriciul supărat 
de Flori Liceica, Pălăria de Lucian Profiresca 
Un tren magic de Isabela Petrasincu. Cursa 

cu obstacole de Ana Maria Buzea 
Regizorii Gheorghe Naghi si Luminiţa Ca- 
zacu au participat la colocviile organizate de 
festival pe tema filmului de copii si tineret 
x 


. Filmostav — Bombay (India). 

Ca in fiecare an, India inițiază intilnirile ci- 
nematografice internatinale alternind festiva- 
lurile competitive de là Delhi cu cele necorn- 
petitive si itinerante. In acest ianuarie (3—17) 
a fost rindul Bombay-ului să găzduiască intil- 
nirea Filmostav. Cinematografia noastră a 
fost prezentă cu Intoarcerea din iad a lui 
Nicolae Mărgineanu. 


. 
Din nou animaţie — Stuttgart {R.F.G.) 
Monolog, filmul lui Zoltan Szilagyi, a fost 

invitat de organizatorii Festivalului internatio- 

nal de animație de la Stuttgart (30 ianuarie — 


cu sediul pe faimosul Sunset Boulevard, Bu- 
levardul Crepusculului, din Hollywood. Sigur, 
vedetele, starurile, primesc onorarii, uneori 
fabuloase. Acestea sint însă, evident, excepții 
şi nu interesele unor asemenea actori a fost 
şi este chemat sindicatul să le apere. 

Contrar legendei, străzile Hollywood-ului 
nu sint pavate cu aur, cel putin în ce privește 
imensa majoritate a actorilor. Din cei 51 000 
de membri, cit numără sindicatul, doar zece 
la sută cîştigă mai mult de 5 000 de dolari pe 
an. Statisticile SAG arată că, indiferent de ce 
moment, 75 la sută din numărul de membrii 
sint fără angajament. „Nu știu cum aș scoa- 
te-o la capăt fără ajutorul sindicatului“, 
spune una din multele aspirante la gloria, 
mai mult sau mai putin efemeră a ecranului, 
care bat zadarnic saptamini și luni în sir la 
porţile studiourilor. Sindicatul a fost creat nu 
pentru a ajuta pe staruri, ci pe oamenii în si- 
tuafia mea". 


Grevă: cuvint care incepe 


să fle declinat și la Hollywood 


Într-adevăr, sindicatul a fost înființat, în iu- 
lie 1933 (ultimul an al marii depresiunii), în 
condiţiile cind, printr-o decizie cu totul arbi- 
trară, studiourile au anunţat reducerea cu 50 
la sută a salariilor tuturor actorilor aflați sub 
contract. S-au alăturat imediat sindicatului 
nume vestite ca Spencer Tracy, Gary 
Cooper, Paul Muni, James Cagney, Frederic 
March, Groucho Marx, Boris Karloff. Screen 
Actors' Guild a căpătat, astfel, greutate, încă 
de la începuturile sale. Pentru prima oară, 
actorii dispuneau de un organism care să îi 
reprezinte și, în caz de nevoie, să se opună 
bunului plac al marilor studiouri. Este adeva- 
rat, a trebuit să treacă patru ani pina cind 
acestea să recunoască sindicatul şi să trateze 
cu ei. Dar pe măsură ce isi lárgea rîndurile 
(astăzi nimeni nu poate juca în vreun film 
dacă nu este membru al sindicatului), SAG a 
devenit o forță de care atotputernicele stu- 
diouri nu pot să nu țină seama. De două ori 
în istoria Hollywood-ului activitatea uzinei de 
vise a fost paralizată ca urmare a unor greve 
initiate de sindicat. 

n 1960, la capătul unei întreruperi a lucru- 
lui de șase säptämini, actorii au cîştigat drep- 
tul să primească o parte din sumele (consi- 
derabile) incasate de studiouri de pe urma 
prezentării vechilor lor filme la televiziune. 
Președinte pe atunci al sindicatului, cel care 
a condus la succes această acțiune, era Ro- 
nald Regan, la vremea aceea un actor cunos- 
cut, fără a fi celebru. Spre sfirșitul anilor '40, 
mai fusese, de altfel, o data președinte al 
SAG (,rol“ pe care l-au mai „interpretat“ si 
alți cunoscuţi actori ca James Cagney, Wal- 
ter Pidgeon, Eddie Cantor s.a.) $i el märturi- 
sește că experiența dobindită în această cali- 
tate l-a ajutat foarte mult în cariera sa poli- 
tică și că, fără această experienţă, nu ar fi re- 
ușit, poate, să devină guvernator al Califor- 
niei, funcţie ce avea să-i deschidă, apoi, dru- 
mul spre Casa Albă. 

A doua mare grevă a avut loc în 1980 și ea 
a durat 13 săptămini. Între timp, la Hol- 
lywood se petrecuseră marile mutații amintite 
şi lupta a fost mult mai grea: de data aceasta 
ea s-a dat în jurul revendicării ca actorii să-şi 
primească drepturile cuvenite de pe urma di- 
fuzării pe videocasete a filmelor în care apar. 


https://biblioteca-digitala.ro 


4 tebruarie) să participe în competiție. Pina 
in prezent filmele lui Zoltan Szilagyi Nodul 
gordian si Arena au fost recompensate cu 
cinci premii internaționale 


MIKELDI 10 


GRAN PREMIO DEL FESTIVAL 
DE BILBAO 


„TEMA 13: BATRINETE- 


MILBOKO NAZIDARITAO ZINEMA LABUR 
ATA OOKUMENTALAREN 73. LEMARETA 


2% GERTAMLN INTERNACIONAL OF CINE 
DOCUMENTAL Y COPTOMETAAJL DE BILBAO 


Dupa ce am anunțat Marele premiu obti- 
nut, în decembrie trecut, de filmul lui Cornel 
Diaconu — Tema 13: Batrinefea la Festivalul 
international al filmului documentar și de 
scurtmetraj de la Bilbao (Spania), ne face 
placere să reproducem afișul editat de orga- 
nizatori cu acel prilej. 


Printre cei mai activi participanţi la noua ac- 
liune a SAG, organizator al pichetelor de 
greviști și al demonstrațiilor de stradă, s-a 
numărat un actor care se ilustrase nu în fil- 
mele pentru marele ecran, ci în cele pentru 
micul ecran, Ed Asner. Pentru rolul important 
jucat în succesul grevei, a fost ales preșe- 
dinte al sindicatului, funcţie pe care o deține 
și astăzi. 


Un om curajos, pe micul ecran, 


ca și In viață 


Fara a avea nimic comun cu infatisarea 
„clasică“ a unui star, om mai degrabă masiv, 
corpolent (a fost, între altele, în tinerețe, șo- 
fer de taxi şi muncitor siderurgist), și-a ciști- 
gat o reputaţie solidă ca actor de compoziţie 
primind, pentru rolurile interpretate în mai 
multe seriale TV (Om bogat, om sărac, Rădă- 
cinile etc.) nu mai putin de șapte premii 
Emmy (corespunzind cu premiile Oscar pen- 
tru marele ecran). Odată ales preşedinte, ac- 
tivitatea sa artistică a trecut pe planul doi. În 
cursul verii trecute a negociat — în circum- 
stante nu tocmai ușoare — timp de șase săp- 
tamini, termenii noului contract colectiv pen- 
tru actori, izbutind să obțină condiţii imbunä- 
tatite de munca și salarizare pentru masa ac- 
torilor mărunți. 

Asner nu se limitează însă numai la reven- 
dicările de ordin economic, el dorește ca 
SAG (care, în trecut, a acceptat cu pasivitate 
campania de calomniere declanșată de comi- 
sia pentru activitățile antiamericane împotriva 
„celor 10 de la Hollywood") să fie o prezență 
activă în rindurile mişcării pacifiste și pentru 
drepturile civile din S.U.A. Asner s-a pronun- 
fat, astfel, deschis, în sprijinul eliminării ori- 
căror discriminări fata de populaţia de cu- 
loare (inclusiv, firește, actorii) si, mai ales, 
s-a numărat printre animatorii (alături de 
Paul Newman, Jane Fonda, Dustin Hoffman 
și alţii) campaniei de sensibilizare a opiniei 
publice fata de primejdiile incomensurabile 
ale unui conflict nuclear, așa cum au fost în- 
gu de zguduitorul film-document A doua 


Ce-i drept, reacţia celor care nu privesc cu 
ochi buni asemenea tendințe de „politizare“ a 
SAG nu a intirziat să apară. La începutul lunii 
mai, studiourile de, televiziune CBS au sus- 
pendat brusc. serialul Lou Grant, al cărui pro- 
tagonist era Asner (interpretind rolul unui cu- 
rajos gazetar cu opinii democratice, rol atit 
de apropiat, cum se vede, de cel pe care il 
„joacă“ în viata de toate zilele) si l-au „invi- 
tat” să evacueze în decurs de 48 de ore bi- 
roul de lucru; în cadrul sindicatului, s-au fă- 
cut auzite voci care cer demisia lui Asner, 
corul nemultumitilor fiind condus de unul din 
elementele cele mai conservatoare ale Hol- 
lywood-ului, actorul Chariton Heston, la un 
moment dat și el președinte al SAG. Ca și 
Lou Grant, ziaristul neînfricat căruia timp de 
cinci ani i-a dat viata pe micul ecran, Asner 
nu se arată însă intimidat. Recent, el și-a 
anunţat intenţia de a candida pentru un nou 
termen de trei ani, în noiembrie 1984, cind 
expiră mandatul. : 

„Ceea ce noi actorii dorim, declară el, este 
să participăm echitabil la beneficiile obținute 
de pe urma unui produs care, fără aportul 
nostru, nu ar putea exista. În ceea ce privește 
opiniile mele (politice N.R.), nu am de gind 
să má las redus la tăcere“. 

Fără îndoială, marile campanii au in fata lor 
un interlocutor nu prea comod. 


14 


De la cronica de premieră 
la perspectiva critică 


Stic de absolvenţi ai institutului nostru 

de specialitate — regizori si operatori de film 
au cunoscut de-a lungul timpului şi cu- 

nosc in continuare, mai mult sau mai putin t; 
resc, o miscare de flux si reflux valoric 

Primele promoţii, de la inceputul anilor '50, 
n-au stralucit, absolvenții şi-au dedicat mult 
timp secundariatului, au fost lansați in pro 
ductia autonoma de lungmetraje mult mai tir 
ziu, cu un decalaj de peste un deceniu, iar 
rezultatele s-au situat atunci, in cel mai bun 
caz, la nivelul mediu, De-abia la mijlocul de 
ceniului șase se infiripa ceea ce ar fi urmat 
sa fie primul nostru nou val, prin lulian Mihu 
si Manole Marcus, şefi de promoție in 1955. 
cu lucrarea lor de diploma comuna, scurtme- 
trajul La mare, difuzat in circuitul public al 
cinematografelor in 1956; apoi, in anul urma- 
tor, prin alt tandem — Sinisa Ivetici şi Andrei 
Blaier — al caror film de absolventa, de data 
aceasta un lungmetraj, Ora H, vede și el lu- 
mina ecranului în 1957. Sint experienţe uni- 
cat in relaţiile dintre institut, studiourile de la 
Buftea si Direcţia difuzarii filmelor, in valorifi- 
carea pentru publicul larg a lucrarilor studen- 
testi 

Integrarea in productie a acestor serii s-a 
desfasurat insa si ea cu mari intirzieri sau 
producţia insasi a fost extrem. de dificultu- 
oasa. Primul lungmetraj al lui lulian Mihu si 
Manole Marcus, semnat şi el in tandem, 3 ra- 
mas în stadiu de fucru mai mult de trei am si 
a avut premiera in 1959: Viața nu iarta. Alţi 
absolvenți din jurul anului 1955, precum Mir 
cea Saucan, Mircea Mureşan sau Malvina Ur- 
şianu semneaza ca autori de-abia dupa 1960 
sau chiar dupa 1965 


Fluxul valoric al seriilor din 1955—1956 î 
fost dealtminteri urmat nu de un simplu re- 
flux, ci de întreruperea la sfirsitul aceluiaș: 
deceniu a cursurilor de regie-film de la insti- 
tutul de arta teatrala si cinematografica, in 
trerupere ale carei consecințe negative, im- 
plicit pentru competiţia de care aveau nevoie 
cei sus pomeniti, nu pot fi comentate pe 
scurt. Este una dintre explicaţiile care se pot 
da faptului ca deceniului șapte, mai ales în a 
doua $a jumatate, pina în 1970 inclusiv, sta 
sub semnul a doi regizori de teatru convertiți 
la film: Liviu Ciulei și Lucian Pintilie 

Reluate catre mijlocul anilor '60, cursurile 
de specialitate de la IATC n-au produs nici 
ele imediat mari revelații, cum nu produse- 
sera nici cele din primii ani '50. Al doilea val 
s-a afirmat concludent de-abia cu incepere 
din 1971, cind recentii absolvenţi Dan Pita si 
Mircea Veroiu, in fruntea unui intreg „team 
aduc în rețeaua cinematografica documenta- 
rul de lungmetraj Apa ca un bivo! negru, fil- 
mat in timpul inundaţiilor, iar apoi întreprind. 
tot în tandem, dublul film Nunta de pia- 
tra-Duhul aurului (1973— 1974) 

Lucrul regizoral in grup sau in cuplu (au 
mai fost si alte formaţii) pare sa perpetueze o 
anume incertitudine. dar cu Dan Pita si Mir 
cea Veroiu apare un element nou, într-un cli 
mat mai propice afirmarii personalităților. E: 
realizează şi semneaza separat parti distincte 
în dublul lor film, compus din patru lucrari 
omogenizate tematic în virtutea sursei literar: 
si a spaţiilor de filmare sugerate de prozele 
lui lon Agarbiceanu. Nou este si ritmul de tu 
cru in care absolvenţii sint acum angajaţi 
dupa Nunta de piaträ-Duhul aurului (desi 
acesta cunoscuse o odisee similara cu Viaţa 
nu iartă): Mircea Veroiu are premiera cu cel 
dintii film semnat autonom în chiar anul cind 
Nunta de piatră este lansat in dituzare — 
Şapte zile (1973), iar Dan Pita in anul urma- 
tor premierei cu Duhul aurului — Filip cel 
bun (1975). Prin acest ultim film și prin debu- 
tul, în același an, al absolventului Mircea Da- 
neliuc (Cursa), se masoara anvergura acestui 
nou val, care reușește ceea ce nu izbutisera 
seriile precedente: orientarea atenției spre 
prezent, inversarea raportului valoric dintre 
ecranizările clasice si filmele de actualitate in 
lavoarea acestora din urmă, 

Dar, începind din acest moment, pare sa se 
producă un nou reflux al debuturilor, de data 
aceasta poate firesc, cum se întimplă ciclic in 
orice mişcare artistică. Clasele de regie-fi 
de la IATC nu vor mai oferi curind posibilita- 
tea unor lansări regizorale de talia celor de 


mai sus. Cele mai puternice manifestari de 
personalitate, imediat urmatoare, în a doua 
parte a anilor '70, aparţin fie unor debutanţi 
deja afirmati in regia de teatru (se repetă oa- 
recum situaţia din anii '60) — Alexandru Ta- 
tos, Alexa Visarion — fie unor foști operatori 
sau documentaristi — losif Demian, Ada Pis- 
tiner, Dinu Tanase. Cotele cele mai coborite 
le înregistrează tocmai debutantii cu diploma 
de regizor de film — Dan Mironescu (Jache- 
tele galbene), Nicolae Opritescu (Vis de ianu- 
arie) — rezultate care par să justifice o mai 
veche mefientä fata de debuturi, pentru că 
debutantii propriu-ziși sint absolvenţii res- 
pectivei secţii, nu ceilalţi, care aveau la activ 
debutul artistic în teatru sau operatorie (dis- 
cutâm aici numai în perspectiva filmelor de 
ficțiune). Cit de firesc sau fatal a fost acel re- 
flux al claselor de regie, care ar fi, din nou, 
implicaţiile lui formative pentru ansamblul fil- 
mului romanesc si cum am putea formula 


Fascinatia 
a lumii industriale si 
dar si ambitia 


rigori si expresi 


in filmele noilor si 


cauzele ascendentului calitativ al unor promo- 
tii de operatori. un ascendent remarcat si cO- 
mentat în presă, cu prilejul festivalurilor inst 
tutului din acei ani, toate acestea râmin de 
discutat. Intreruperea pentru un timp, de data 
aceasta, a numitelor festivaluri de toamna ale 
filmelor studentesti era si ea un semn. far o 
măsură exactă a efectului in timp al acelui 
reflux am avut-o anul trecut, cind nici con 
centrarea a trei lungmetraje de debut pe par- 
cursul cîtorva luni, apartinind lui loan Carma- 
zan, Cornel Diaconu şi Dan Marcoci, n-a reu- 
sit să “învingă forţa inertialä, parca legică, a 
acestei retrageri a apelor. 

Încă din 1981, cind se reiau festivalurile de 
toamnă de la IATC, o dată cu instalarea nou- 
lui rector, Octavian Cotescu, se ivise însă la 
orizont ceea ce ni se pare că va fi al treiiea 
val regizoral al noului cinema românesc. 

Laurenţiu Damian cu Ciné-vérité si Ovidiu 
Bose Pastina cu Arta apărării individuale, 
bine puşi în lumină, în fruntea palmaresului 
de către juriul prezidat de Andrei Blaier, în 
cheie institutul la nivelul la care se produse- 
seră, în vremea lor, lulian Mihu și Manole 
Marcus, Dan Pita (Viaţa in roz) și Mircea Ve- 
roiu (Cercul). Și acum sint tot doi șefi de 
promoție, iesiti din aceeași clasă (prof. Elisa- 
beta Bostan), absolvenţi care, la incadrarea 
în studio, nu mai realizează filme in tandem 
dar optează, totuşi împreună, pentru o noua 
direcţie a acestei incadrări: Studioul de filme 
documentare „Alexandru Sahia". După cit se 
pare. nu pentru că ar dori să se consacre ge 
nului, ci pentru că aici pot să producă mai 
repede autonom scurtmetraje, cu șansa de a 
intra preliminar, pe această cale, în circuitul 
difuzării filmelor, fără o prea lungă perioada 
de asistentie sau secundariat la Buftea şi fara 
riscul ca lucrările lor să aștepte atit de mult 
sau să fie lipsite de perspectivă în acest sens, 
cum e cazul unor scurtmetraje de ficţiune, 
mai greu sau imposibil de asamblat intr-un 
program (ceea ce s-a omis din calcul la reali 
zarea scurtmetrajelor cu actori, dintre care 
cel mai bun e Tema 13-bătrinețea de Corne! 
Diaconu, este tocmai finalitatea practica 
şansa de lansare în circuitul public). 


Între real şi imaginar: „Frumos e în septembrie la Vene 
de Nicolae Caranfil, cu Dorina Lazăr 


(Al treilea val ) 


Din nou despre filmele 1.A.T.C. 
si filmele de debut 


In perspectiva unor lungmetraje de fic 
tiune, Laurenţiu Damian si Ovidiu Bose Pas 
tina produc, deci, documentare. Ceea ce 
dacă perspectiva e limpede, intră în cea ma: 
normală ordine a unei formaţii artistice în ci 
nema, în virtutea unei filogenii căreia genera 
fille precedente de la Buftea i s-au sustra 
oarecum în bloc, nu fără consecinţe (excep 
tia Apa ca un bivol negru a fost impusă d: 
evenimente, nu programatică). Laurenţiu Da 
mian debutează preliminar cu Pe unde-am 
fost si-am colindat (premiul Asociaţiei ci 
neaștilor „Opera prima” — 1982), un repor 
taj-eseu pe un mare santier national in cau 
tare de minereuri, iar Ovidiu Bose Pastina isi 
incepe filmografia de cineast angajat cu doua 
pelicule utilitare de protectia muncii, oare- 
cum in acelasi mediu social (Combinatul mi- 
nier Ploiești): Mai mulți vinovaţi si o victimă, 
Oameni care povestesc. Amindoi practică un 
documentar— confesiune, anunţat încă din ti- 


realului, 

a lumii şantierelor, 
unei maxime 

vitáti artistice 
viitorilor debutanţi 


tlu, o confesiune atit a oamenilor aflaţi în fata 
aparatului de filmat. cit şi a autorilor înşişi 
care „au fost şi-au colindat” prin tara, incar- 
cindu-se de impresii puternice, într-o incur- 
siune preparatorie pentru alte viitoare elabo- 
rari. Acest caracter prospectiv şi eseistic e 
mai evident la Laurenţiu Damian, în timp ce 
Ovidiu Bose Pastina se arată şi se vrea, inca 
din acest stadiu, riguros elaborat. 

Dilemă veșnică in cinema, de la Lumie- 
re-Méliés citire, dar totdeauna cînd aceasta 
dilemă se reanimă, cind nici unui din terme- 
nii binomului nu este neglijat, e un semn de 
vitalitate pentru scoala de film in cauză. Mai 
ales că ambii noştri debutanţi in devenire tra- 
duc — am zice fară precedent — o adevărată 
fascinatie pe care peisajul uman și contextul 
social al lumii industriale şi al lumii șantieru- 
lui o exercită asupra lor. Paradoxal, dincolo 
de ambiția manifesta a elaborărilor definitorii, 
tocmai cazurile dramatice si fotogenia dra- 
matică a spaţiilor pe care Ovidiu se Paş- 
tina le investigheaza spre a realiza cele două 
filme de protecţia muncii fac să iradieze mai 
puternic aceasta fascinatie a realului, atit de 
concludent adusă de autor in factura imagi- 
nilor, în expresivitatea locurilor de filmare, în 
ritmul, pendulările si leit-motivele mișcărilor 
de aparat care se apropie, se îndepărtează și 
revin la locurile, la victimele și la vinovatii cu 
pricina. Luate ca atare, nimic nu pare a ne 
spune că aceste secvențe „simple“, utilitare, 
de protecția muncii n-ar face parte dintr-un 
film mare, nu numai prin metraj. Este dis- 
tanta pe care talentul autentic o parcurge tot 
deauna între punctul de plecare (prilej, su- 
biect, specie) și anvergura actului artistic 


Ceea ce ne tace sa avansam astazi ipoteza 
unui nou flux valoric al seriilor de absolvent 
ai IATC-ului este ca evidentierile festivalului 
din 1981 și începutul (inca lent si oarecum 
marginal) al afirmarii absolvenţilor de atunci 
în fata publicului au fost urmate de perfor’ 
mantele noii ediţii a numitului festival bienal 
din noiembrie 1983. 4 

Juriul prezidat de același Andrei Blaier 3 
atribuit de astadata Marele premiu ex-aequo 


Competiţia fără spectacol: 


ubsolventului Mihai Diaconescu pentru Aur 
cit un nasture pe piept si Premiu de frumuse- 
te si studentului din anul IV, Nicolae Caranfil, 
entru Frumos e in septembrie la . Venetia. 
Toate trei, filme „de platou“, ca si cistigatorul 
premiului special al juriului, Solo pentru sax, 
a cărui regie e semnată, din nou simptoma- 
tic, de doi operatori: Radu Nicoară si Relu 
Moraru. Premiul pentru regie nu a fost acor- 
lat, nu numai in virtutea celor trei filme ale 
secţiei de regie care şi-au atribuit la egalitate 
Marele premiu, ci și pentru ca, in ansamblu, 
vechiul decalaj persistă. Caci, iata, in schimb, 
iu patruns masiv in palmares, alli operatori 
nu doar cistigatorii premiului pentru imagine 
(Cristian Comeaga si Gabriel Kossuth), ci si 
»peratori-autori, unii chiar cu filme din anul 
! in linia ciné-verité-ului sau în continuarea 
n Conversatie pe punct de Horia Lapte 
Nunta la fotograf de Dan Nanoveanu, Ziua 
primului avans de Florin Tolas. 


Nu regasim. la nivelul noilor șefi de promo 
IH regizorale frenezia observatiei incisive din 
Cine-verite-ul lui Laurenţiu Damian, s-ar zice 
că ea a lost lasata primilor ani de exercițiu, 
in timp ce pe ultima turnanta a cursei și pe li- 
ma de sosire, toti cistigatorii il urmeaza pe 
proximul lor. inaintas, Ovidiu Bose Pastina 
elaborindu-si discursul cu o maxima concen- 
trare de spirit si a mijloacelor filmice de ex- 
presie. Altfel concurentii nu rezista (omisiu- 
nile palmaresului o demonstreaza), nu rezista 
unei competiții in care conteaza din ce in ce 
mai mult elocinta ideii, dusa pina la un fel de 
neo-tezism şi cultura imaginii, care nu se 
teme de calofilie. Dar numai o circumspectie 
provinciala ne-ar face sa vedem în aceste tra- 
saturi un defect. ele sint semnele unei virste 
artistice ardente, excesele unor cautari va- 
lide, care isi așteaptă resorbtia in alte cautari, 
minate din urma de suflul tonic al seriilor 
inca mai tinere si avind înainte confruntarile 
decisive, deschiderile necesare ale debutului 
propriu-zis 

Deocamdata, in acest moment tensionat. 
care precede lansarea pe orbita, asistam la 
discursuri de interior. Pina intr-acolo “incit 
Mihai Diaconescu, in Aur cit un nasture pe 
piept, are ambiția de a nu vedea ce se intim- 
pla pe stadionul unde se desfasoara actiu- 
nea, decit prin intermediul monitoarelor-tele- 
vizor, din cabina de la vestiare in care cei doi 
campioni internaţionali îşi urmeaza surda lor 
dispută lar Nicolae Caranfil face din aceast: 
.vedere" intermediată ideea artistica a filmu- 
lu! sau Frumos e in septembrie la Venetia, in 
care literatura lui Teodor Mazilu inspira un 
fel de reverie bovarica, tratata cu tehnicile lui 
Aiain Resnais. Scriitura laureatului absolvent 
Mihai Diaconescu contează pe impactul idea- 
tic imediat: nervoasă, supralicitind ritmica 
montajului si poliritmia frazelor sale, cu o 
aplecare aparte spre semantica detaliului, dar 
anuntind de pe acum unele leit-motive dra- 
matice, cum ar fi cel al tandemului amical 
sau al competiţiei in doi, care structureaza şi 
Premiu de frumusețe. Laureatul inca student, 
Nicolae Caranfil, iubeşte parafraza, ambigui- 
tatea dintre real si imaginar, un dramatism 
secret al parodiei distilate, aproape tandre, în 
care, vorba lui Roland Barthes, „fragilitatea 
artistului” cauta „subtilizarea sensului” 

Avem, in fond, din nou, doi regizori la start, 
favoriti ai talentului si ai vocației lor — dealt- 
fel singurii regizori din palmaresul recentului 
festival. Spre deosebire de toate formaţiile 
precedente de șefi de promoție, aceştia nu 
provin insa din aceeaşi clasa, nici din acelaşi 
an de studiu, si e cert ca nu vor realiza nicio- 
data filme in tandem, nici nu vor opta proba- 
bil pentru același tip de incadrare in studio 
Vrem sa vedem aici semnul unui spor de per- 
sonalitate şi dispariția vechilor retineri în afir- 
marea originala a fiecaruia. Tot atit de certa 
e însa, la ambii, in perspectiva viitoarelor 
deschideri tematice și estetice, o cultura 3 
imaginii și o cultura in general care o depa 
seste din scoala pe cea scolara. Mihai Diaco- 
nescu si Nicolae Caranfil sint intr-un fel au- 
todidacti, primul afirmat ca scriitor, aseme- 
nea apropiatului predecesor Laurenţiu Da 
mian (iata inca un fenomen nou), amindoi 
avind cinemateca drept zestre de capătii 

Asteptam debuturile 


Valerian SAVA 


„Aur cit un nasture pe piept“ 


de Mihai Diaconescu, cu Dan Bădărău si Helmuth Iacobi 


Filmul, document al epocii 


| cronica = : A / cinemateca 
sentimenta personală 


Gind Disney 
a văzut idei... 


Seratele şi emisiunile muzicale ale lui losif 
Sava, Dumitru Moroşanu și Marianti Banu 


ghetei, stăpinii marilor ansambluri sonore, au 
drept de a juca roluri la fel de importante 
prin simbolistica şi semnificaţia lor ca atitia 


O personalitate puternică a artei 
muzicale: dirijorul japonez 
Seiji Ozawa 


„Un film bun trebuie să aibă happy-end!“ 
— şi, dacă e asa, iată finalul ultimei 


curierul 
rubricii 


„happy-end“, cum se mai spune, 
inginerului .happy-end"-urile intirzie sau nu mai apar 
rubrica noastră i Eg deloc în unele filme. În al doilea rind, in reali- 
film bun?“ Printre primele în ianuarie, iată pe 
strada Bur- 


Partenera lui Belmondo in cel mai re- 
cent film al său, Marginalu! — o ac- 
agenda cu triță braziliană. Carlos Sotomayor. 


replici,gaguri care așteaptă să ajungă în centrul lu- 
mii cinematografice 


si subiecte 


€ La atita timp după asasinarea lui John 
Lennon. Paul McCartney continua sa fie nel 
nistit 5i ia masuri severe de pază: ei şi-a ba- 
ricadat locuinţa londoneză, a pus la feresti 
un sistem antiglont, s-a dotat cu uși blindate, 
cu un circuit video de supraveghere ultraper- 
fectionat și — fiindcă nu-i destul, probabil — 
a construit o ieșire secretă din casă, la caz 
de asalt din partea „fanilor“ prea nebuni... 

* Debutind ca actor in faimosul serial de 
televiziune Dinastia — Henry Kissinger a luat 
in seamă, dar si în cont, propunerea lui 
Sylvester Stallone de a juca un secretar de 
stat, în Rocky IV. 

e Tatăl lui Sean Connery e irlandez, 
mama, Euphamia, e scoțiană. Băiatul și-a cis- 
tigat existenţa de fa 8 ani. in timpul razboiu- 
lui, fa 14 ani, ef s-a angajat in Marina 
britanică: „Acolo mi-am tatuat brațul drept. 
Textele tatuajului sint: „Mama si tata", „Sco- 
tia pentru eternitate“. 

* Omagiu public amintirii lui Tino Rossi: 
unul din cunoscuţii artisti comici, Thierry le 
Luron, celebru pentru calitatea imitatilor 
sale, și-a schimbat programul după decesul 
cintaretului: „Cu toate ca Tino face parte din 
patrimoniul nostru cultural, ar fi indecent sa 
continui at imita“. 

© Philipe Noiret despre felul sáu de a fi: 
„Am oroare de raporturile false. imi place 
onestitatea... Tutuiesc foarte rar și greu oa- 
menii. Doar dacă-i cunosc de multa vreme. 
Tin la oamenii care au respect pentru ceilalți. 
Care ştiu să-i privească si sa-i asculte“. 


a-digitala.ro 


Documentul, sursă a filmului 


eroi aduși de cinema în atenţia lumii: reporte- 
rii, fotografii, prezentatorii sau, dacă vă mai 
aduceţi aminte, incineratorii... Seiji Ozawa a 
început deci „să lucreze“ în noi, în imaginaţia 
noastră plină de alămuri, viori și timpane, a 
început să joace în multe din amintirile și 
sansonurile noastre de gest și de Kagemusha 
— cu gestica lui pe cit de năpraznică pe atit 
de delicată — și nu e de mirare că tot ce 
allăm despre el intră într-un scenariu în care” 
amintirile se deschid, ca hai-ku-rile, spre sen- 
sul totdeauna poetic al vieții. 

Tatăl, de pildă, budhist în credință, mama 
— creștină. Soția — pe jumătate rusoaicá. Au 
fost acasă patru fraţi care, de mici, cintau, „și 
astăzi cînd ne adunăm în jurul mamei, refa- 
cem cvartetul nostru: doi tenori, un bas, un 
bariton (eu). Păcat că n-am fost mai mulți”. 
Primul instrument văzut în casă: un acor- 
deon. Pianul a venit mai tirziu: „un obiect in- 
solit, în epoca aceea, într-un interior japo- 
nez“. De la șapte ani, studiază pianul, în cea 
mai bună școală din Tokio. Se visează un vir- 
tuoz al claviaturii. La 16 ani, jucind rugby!, 
două degete îi sint frinte și după șase luni în 
care nu mai poate cinta — azi rostește cu 
groază: „Șase luni fără de muzică” — se de- 
dică studiului altui instrument: orchestra. Ma- 
estrul sau, Hideo Saito, un violoncelist ex- 
ceptional, cu studii in Germania, care îl în- 
vata tehnica dirijatului și îi relevă creaţia lui 
Brahms, Mozart, Schumann, Mendelsohn, 
Bach, „tot ce știa“, îl îndeamnă presant să se 
Pertectionecs: La 24 de ani, in 1959, Ozawa, 
narmat doar cu o baghetă, convinge un fa- 
bricant japonez de scutere, să ii incredinteze 
un exemplar de mașină căreia să-i facă el re- 
clamă în Europa. În Europa, unde? În Franţa. 
În Franța, dar unde? La Besancon — orașul 
unde are loc anual faimosul concurs pentru 
tinerii dirijori; cucerește primul loc și se bu- 
cură imediat de elogiile celebrului Charles 
Munch, dirijorul prestigioasei orchestre din 
Boston. Va trece să ucenicească pe lingă trei 
maeștri ai vremii: cu Munch („care mi-era ca 
un tata“), cu Leonard Bernstein („adevăratul 
geniu"... — deși azi, în Bucuresti, se aud, la 
adresa lui, după serialul Beethoven, multe 
miriituri, dar Ozawa e de altă părere) si cu 
Karajan („Saito mi-a dat baza, Karajan-linia"). 
De zece ani dirijor al orchestrei lui Munch 
din Boston (auzi altă poveste, care pusă 
într-un scenariu ar suna idilic și „melo“) 
Ozawa e iubit de milioane de melomani, aș- 
teptat de orice orchestră a lumii. E un artist 
cu farmec în sens magic, apărut din clipa 
cînd ridică bacheta: „index trezind imperios 
alămurile, mina stingă mingiietoare de de 
parte a corzilor, ritm infailibil a! dreptei, cor- 
pul străbătut de muzică, dirijind ca un dansa- 
tor; dar un dansator care precede notele, 
creindu-le...", așa îl descrie un critic în cel 
mai scenaristic stil european. Seiji Ozawa se 
exprima despre sine mai stapinit, mai drama- 
tic, cu acel virf de oțel al umorului japonez: 
„Am o viaţă foarte bogată. Dar foarte dificila 
Trebuie să studiez. Tot timpul. Tot timpul. Nu 
știu mare lucru. Muzica e un mister atit de 
profund... Am multe de învățat pina voi 
ajunge să mor. Ar fi bine să mai trăiesc multa 
vreme." 


De ce iubește actorul 
de cinema...teatrul? 


E de sperat că a trecut vremea cînd 
cititorii unei reviste de cinema erau mi- 
rati că în coloanele ei se putea aduce 
un elogiu teatrului. S-au clarificat, de-a 
lungul timpului, destule probleme este- 
tice pentru a se înțelege că scena și 
ecranul nu se exclud, nu se războiesc, 
și nu fac din specificul lor apăsat și ri- 
guros, o incompatibilitate. Sfirsitul anu- 
lui 1983 a relevat chiar un fenomen so- 
cotit reconfortant de unii sociologi ai 
artelor: faptul ca intr-o epoca in care 
dominante sint televiziunea, ecranele 
uriașe, transmisiile prin satelit, industria 
video și audio-video — interesul pentru 
teatru, cea mai veche formă de specta- 


col, nu a scăzut cu nimic. La New York,. 


pe Broadway, starurile Hollywoodului 
sint capetele de afiș ale teatrelor: An- 
thony Quinn și Al Pacino succed lui Ri- 


Suse tău aluneca de pe umir ca o rochie de api 
(Taşcu Gheorghiu despre Marilyn Monroe) 


chard Burton, Elizabethei Taylor și Kat- 
harinei Hepburn La Moscova, Smoktu- 
novski face din fiecare apariție pe 
scenă un eveniment artistic, Mas- 
troianni s-a decis să joace la Paris, nu 
pe un platou ci într-o sală, Parisul fiind, 
după toate dovezile, locul unde acest 
tranzit de la cinema la teatru este cel 
mai frecvent pe continentul european. 
Poate şi din cauza recunoscutelor slă- 
biciuni ale cinema-ului francez — de 
mult timp ieșit din rîndurile marilor pu- 
teri ale celei de-a șaptea arte — cert 
este că numeroși actori s-au aruncat în 
acea aventură spaţială căreia nu-i tre- 
buie-conform expresiei lui Cocteau — 
decit o scindurä pe care să puna picio- 
rul. Jean Marais si Jean Pierre Cassel, 
Claude Rich, Depardieu (in „Tartutte”!) 
sint exemplele cele mai notorii dintre 
actori, ca la capitolul „comediennes“ sa 
se înregistreze două performante în 
același rol (al „Domnisoarei lulia" de 
Strindberg, piesă solicitind un extraor- 
dinar efort artistic, nu o bagatelä, nu o 
frivolitate, ...) izbutite de Isabelle Adjani 
si Fanny Ardant: aceasta din urmä, 
dupä succesul ultimului Truffaut ‚Mai 
ales duminica, care a relevat-o criticii si 
publicului ca una din cele mai serioase 
$i mature valori, a înlocuit-o pe Adjani, 
„Zbrobită de rol", acceptind imediat 
propunerea lui Jean Claude Brialy, şi el 
om de cinema dar și de teatru: 

„— Să nu mi se spună că am fost cu- 
rajoasă intrind atit de repede în acest 
rol, după puţine repetiții și după atitea 
vorbe prin ziare. N-a fost nici un curaj 
din partea mea. Am sărit pe acest rol, 


https://biblioteca-digitala.ro 


am zis da, tară să reflectez. Brialy mi-a 
spus: „fii atentă, gindeste-te bine!" Nu 
mai că eu nu voiam să mă gindesc. in 
clipa cînd îmi vorbea, eu simţeam in 
cap si pe piele rolul domnișoarei lulia. 
Probabil că asta înseamnă să fii artistă, 
probabil că aveam nevoie de acest rol. 
Ceea ce este extraordinar în teatru, tine 
de faptul că în două ore trăiești o viaţă. 
Poate că nu există formulă mai simplă 
și mai banală, dar acesta e adevărul 
despre teatru. În cinema, pe o durată 
de două sau trei luni, se așteaptă de la 
tine să ai momente puternice, dar frac- 
tionate, tot timpul întrerupte, pe care 
doar regizorul și o echipă tehnică llu- 
mină, montaj) le pot sintetiza și stăpini. 
În teatru, mă eliberez. li compar de- 
seori pe actori cu personajele din ro- 


manele rusești care, într-un tren, isi po-' 


vestesc toată viața unor necunoscuți. 
Pentru mine, teatrul este cumva acest 
compartiment de tren în care îmi po- 
vestesc viata necunoscutilor. Fiindcă 
toti marii autori au exprimat universa- 
lul, ei au fost siliţi să dezvăluie ceea ce 
e în mine si mulțumită lor mă pot incre- 
dința unei confesii. Fascinatia care ii 
împinge pe actorii și actrițele de ci- 
nema să revină la scenă, cred că se ex- 
plică prin dorința de a fi iubiţi. Din ne- 
cesitatea de a o simţi fizic. Nu există 
nici un punct comun între a juca pentru 
un regizor, pentru „o cameră“ a cîtorva 
tehnicieni — și serile în care 700 de oa- 
meni vin să te asculte. Şi noi ascultăm 
cum ne ascultă ei, știind că mai există 
o zi si mîine, cînd ne putem ameliora. 
Aceasta e plăcerea teatrului“. 


cinefilia 
ca text 


Un poet român 
despre M.M. 


Într-una din cele mai importante apariţii 
editoriale ale anului trecut — „Avangarda li- 
terară românească“, antologie de Marin 
Mincu (editura Minerva), găsim cu cea mai 
bucuroasă suprindere un poem, inedit pină în 
'83, intitulat „Marilyn Monroe“, semnat de o 
personalitate de frunte a poeziei noastre mo- 
derne, regretatul Tașcu Gheorghiu, traducă- 
torul de înaltă expresivitate a „Ghepardului“ 
lui Lampedusa: 


surisul tău era o armură pe care curge vinul 
sau rochia de mireasă sfisiata de galopul de 
atunci 

carele din arenă îl arătau mulțimilor în delir 
ca o rodie singerind 


surisul tău strălucea în banul din mina orbu- 
lui 

cind duceai ca un fulger paharul la buze 
eram undeva pe aproape ca un ciorap cenu- 


siu 

prin jarul tigarilor singerind 

surisul tău aluneca de pe umăr ca o rochie 
de apă : 
eram o oglindá prin care te inmiai serpui- 
toare 

sau un val pe care te inälfai o clipă 

un val ca o timplá singerind 


acum printre palorile mov ale obrazului ili 
caut surisul 

ca într-o zăpadă sania rătăcită 

sau ca o haită de ciini gonind în lunci 
© ciută singerind 


cînd vei lua jarul fumegind de pe gură 

și o clipă mina ta va fi o luntre urcind un va! 
surisul tău va pluti într-un teatru incendiat 
cu spectatorii singerind în staluri 
(acoperită de pătura aspră, pe targa de ls 
morgă, o $uvitä, 

doar, flutura, de platină, în vintul unor zori de 
lacrimi). 


: Rubrica 
Filmul, document al epocii — 
Documentul, sursá a filmului» 
este realizată 
de Radu Cosașu 


Fanny Ardant: 


convingerea că arta e o confesiune 


l eigh) si 
(si actori) 


O'Hara (Vivien 
Gable): personaje 


Scarlett 
( Clark 


Pe aripile vintu 


S. implinesc 45 de ani de cind acest film 
bintuie prin lume, 45 de ani non-stop 


falsă şi urechile blegi. (Pentru gros planuri i 
se lipeau cu leucoplast). Nici chiar Gable 
nu-l vrea pe Gable Se teme de rol. Dar so- 
crul lui Szeinick, Louis Mayer, marele boss 
al MGM-ului, care il „achiziţionase in exclu 
sivitate sub contract pe „The ", decide 


Julie 


Rhett Butler 
vedete but: 


Pentru Meianie este aleasă Olivia de Havi! 
land, iar pentru Ashley, Leslie Howard. În de 
cembrie 1938, după doi ani de „prospectari 
se à la Los Angeles, scena incendiului 
Atiantei. În „rolul“ Scariettei, o duzină de 
dubluri care joacă... umbra ei. În mulțimea de 
gură-cască adunată ia fata locului, o tînără fi- 
ravă, cu ochi mari verzi, privește hi a 
este ‘oaica Vivien Leigh, aflată pentru 
citeva la Hollywood, în vizită la logodni- 
cul ei, Laurence Olivier. Ea va fi Scariett 
O'Hara. Timp de 25 de ani dupa aceea, Vi- 
vien Leigh va primi scrisori purtind doar 
această adresă: Scarlett, 2 
Filmul. În februarie 1940, Pe vintului 
obtine 10 Oscaruri. Ín 6 luni, 25 milioane 


Mary 


se deschide cu un film vechi de 
aproape 30 de ani, lucrat f. mă cu fo 
togramă pentru a fi „mi şi înfățișa! 
pe ecran panoramic, stereo si în culori: Pe 
aripile vintului. Dintre toti cei care au contri 
buit la taima lui, doar unul va asista la aceasta 
a doua premiera, ceilalţi au dispărut în de- 
cursul anilor: autoarea cărții in 1949, caicata 
de un taxi, Szelnick, producătorul, in 1965, 
Clark Gable în 1960, Leslie Howard în 1942, 
iar Vivien , in 1967. Pe podiumul de la 
Cannes, în 1 nu va urca, așadar, decit 
Olivia de Havilland. Din 1940 şi pină azi, suc- 
cesul extraordinar al acestui film n-a scăzut 
nici o clipă în intensitate. Şi s-ar putea ca el 
să ramina filmul cel mai iubit de pubic din 
toata istoria cinematografului mondial. 


Rodica LIPATTI 


de 
superproductii. Dintre ele musical fost în 
acei ani cel mai popular. Un indiciu cit se 
poate de concludent ai ascensiunii sale este 


premiilor 
Artă și Ştiinţă a filmului american, doar șapte 
musicaluri au fost premiate, în anii '60 șase 
musicaluri s-au impus pe primele locuri din 
palmares 


Primul pas către decada de aur a musicalu- 
lui îl făcuseră Gene Kelly si Vincente Minnelli 
la începutul anilor '50 încă înainte de a bene- 
ficia de ecranul cine- sau panoramic, cu a 
ior Un american ta Paris, cind au scos spec 
tacolul cintat şi dansat de pe orbita fastului 


https://biblioteca-digitala.ro 


Andrews a obţinut Oscarul cu rolul ei de de- 
Poppins (aici în Suneru 


Muz 


Goldwyn Mayer. Dar odată cu debutul anilor 
un alt musical face nu un pas, ci un ade- 
noua viziune a genului: West 

Side Story. Povestea veche de secole a lui 
Romeo şi a Julietei sale este nu numai adap- 
tată meridianului american ca ritm dar și ca 
fundal politic, rivalitatea dintre cele două fa- 
milii veroneze devenind acum o rivalitate de 
rasă dintre clanul yankeilor și al portoricani- 
lor. De astă dată spectacolul e cu adevărat 
scos în stradă, și nu în străzile unui Paris ele- 
gant și poetic, ci în cele ale unui New York 
läturalnic, ba chiar sordid. Acum se dansează 
și se cinta în blugi și cămăși cadrilate, in 
curți dosnice printre lăzi de gunoi. West Side 
e recompensat cu Oscarul pentru cea 

mai bună producţie a anului 1961. orul 
acestui spectacol, care rästurnase ca 
noane ale show-ului hollywoodian, se numea 


Robert Wise și, i lucra de 20 de ani ca re- 
gizor, gloria de a fi fost monteurul lui Orson 
Welles la Citizen 


Reţeta era oarecum asemănătoare: 1. O 
dragoste romantică (între un căpitan văduv 3 


problemele fierbinţi ale epocii (belice): capi 
tanul era un declarat antinazist şi reușește sa 
părăsească Austria — e drept, cintind și dan- 
sind — chiar înainte de anexarea ei de către 
Reich-ul hitlerist; 3. Sintem din nou în plein 
air de astă dată din preajma Dunării albastre 
și pe lingă casele secularului Salzburg. Ír 
plus, faţă de musicalul precedent, Wise ak 


drews; partener, un traditional (ca înfățișare) 
dar debutant june-prim: Cristopher Plummer. 

În ciuda rezervelor și ironiilor multor critici 
fata de naivitatile filmului („Cei alergici la ca- 
lugarite cintárete si la siropoasa inocenta a 
copiilor să se abţină” (John Gillett) Sunetul 
muzicii ia cu asalt icul de toate virstele, 
de pe toate meridianele și escaladează 
box-office-ul pina pe primul loc! 

La aproape 20 de ani de la premieră, publi- 
cul nu s-a dezis de alegerea de atunci. În to- 
purile de la începutul anilor '80: Sunetul mu- 
zicii ocupa locul opt. Victoria asupra Aripilor 
vintului (in aceleași topuri pe locul 11) părea 
definitivă. Şi totuși la acest succes se impune 
un post scriptum. In ultimul an, economiștii 
au recalculat încasările raportindu-le la 
așa-numită valoare constantă a dolarului şi 
au ajuns la concluzia ca, tinind seama de de- 
valorizarea puterii dolarului anilor '70—'80 
faţă de cea a anilor '30—'40, Pe aripile vintu- 
iui ar lea fi din nou considerat pe primul 
loc al lor, nu numai înaintea Sunetu- 
ful muzicii, ci chiar a unor recente supersuc- 
cese ca E.T. și Războiul stelelor. Să deducem 
de aici că nu numai roata succesului se învir- 
tește ci şi cea a dolarului. 


U. tinăr revine în satul său dupa cinci 
ani de inchisoare făcuţi pe nedrept. Pentru 
el, viața nu se poate reașeza în locașul ei fi- 
resc atita timp cit, in fata consätenilor, el este 
un. criminal. Si astfel, căsnicie, liniște, feri- 
cire, toate vor fi aminate pină la descoperirea 
adevăratului vinovat. 

Anchetă de unul singur? Oarecum. Dramă 
în mediu rural? Da, dar nu numai atit. În po- 
vestea scrisă de el însuşi, regizorul Wiad- 
yslaw Siesicki a introdus — în egală măsură 
— o imagine a satului polonez de astăzi, cu 
preocupările sale cotidiene (excelentă sec- 
venta trezirii de dimineaţă pentru o obișnuită 
zi de muncă), cu tipologia sa (numeroase 
personaje, toate credibile, desi lapidar creio- 
nate) cu obiceiurile sale influențate de ecou- 
rile orașului. Mai mult, regizorul face uz de 
evidenta sa cultură cinematografică pentru 
a-i întinde spectatorului mici capcane, făcin- 
du-| să creadă pret de o clipă că are de-a 
tace cu ceva deja văzut. Filmul debutează cu 
un western (vestea intoarcerii lui Zdzicho se 
raspindeste ca Angeru creind panică in 
sat) — dar nici de așa ceva; se insta- 
leazá o atmosferă de film polițist — dar nu e 
nici asta; la un moment dat se pare cà ne 
aflăm într-o comen satirică — și iarăși 
ne-am păcălit. Însuși titiul Cintece pe rouă 
sugerind idilismul vieţii ia țară ne ingealà. 
Atunci? 

Atunci este vorba de povestea, aparent 
simplă, a luptei unui om pentru dreptul la fe- 
ricire. An $i moartea sint componen- 
tele dramatice ale acestei lupte, dozată cu un 
firesc ce constituie, poate, virtutea majoră a 
acestui film: de la firescul reacțiilor individu- 
ale la naturaletea gestului muncii și pina la 
dialogul foarte „de acolo“. Secventele mane- 


vrării FUNDE amin split apă, apoi tre- 
cerea lor prin le uriașului stávilar sint 
strábátute de ul autenticului. Imaginea 


pune in valoare poezia pádurii regásite, fru- 
musetea dealurilor cu pante line, culorile 
schimbătoare ale apei in amurg, nepäsarea 
marilor copaci zăcind ca nişte uriașe reptile 
la soare. interpreţii, în marea lor majoritate ti- 
neri, își realizează rolurile i linie a 
firescului. Distribuţia este insă dominată de 
Ryszarda Hanin, care în rolul mamei lui Zdzi- 
cho reuşeşte să creeze un personaj cu putere 
de simbol. 


Aura PURAN 


Producţie a studiourilor poloneze. Scenariul și re 
gia: Wiadysiaw Slesicki. imaginea: Andrzej Ramiu. 
Jerzy Matuszkiowicz Cu: Krystyna Wachet: 
ko-Zaloska, Maciej Góraj Sylwester Maciejowski. 
Tadeusz Horwath, Rysarda Hanin 


continuau sa faca o coada de zile mari 
Dovedeau însă de astadata fler: JP. Man- 


hette. autorul din care Alain Delon a scos 
scenariul tiimulm sau. se numară azi, impre- 
una cu Jean Vautrin, JP Bastide şi încă ah 


Indrägostit 
la proprie dorintä 


citiva, printre romancierii care au dat un sufiu 
nou genului poliţist in Franța. Fundalul social 
capata la ei tot mai multă greutate, activitatea 
criminală și lupta împotriva ei tinzind câtre o 
descriere de moravuri. Titlul filmului, în origi- 
nal, spune de altfel ceva despre aceasta și ar 
suna tradus aproximativ: „Cam cit face pielea 
unui polițist” (ultimul cuvint, .flic" avind o 
notă pronunțat dispretuitoare, în franceză). E 
chiar fondul intregii povești; eroul principal 
Choucas-Alain Delon, detectiv particular, 


U siropoase și de aceea suferă 
n film de un farmec special poveștile "€ 
Fara sa fie ceea ce se înțelege printr-un feste „dindu-se in » fiind ridi 
„film de neuitat” e totuși un film care se tine Să-i i 
minte. Fara să renunțe vreo clipă la tonul de şi 


invaluitoare si sprintenă toleranţă, e totuși un | 9, NU 
film aspru. Fara să pară ceea ce se cheama chiar dacă le-a văzut, n-are timp de ele pen- 


greu” drept. tru că rămine singură cu doi copii pe cap și | după ce a fost dat afară din rîndurile agenți- 
arde ddlicatete, à ned Su Tecunos. | nu vrea să accepte asta. Nici el n-a văzut fe- jor autorității e folosit ca momeală nah 
cut grad de periculozitate: zona adevărurilor | ll In care-si părăsește iubitele Clark Gable și | niște criminali periculoși și foarte bine orga- 
incomode, zona întrebărilor insolubile, zona | Cind pleacă de nu o face pentru Myrna | nizati, fiind lăsat sa creadă ca urmărește o 


afacere banală, să găsească o fată disparută 
de acasă. Aranjamentul le permite citorva co- 
misari sa-si îndeplinească sarcinile și sa se 
facă remarcati fara riscuri. 'Nu ezită, așadar, 
să puna la bătaie pielea unui agent de rind și 
„fival” pe deasupra. 

Printre itele complicate ale intrigii cu cada- 
vre, răpiri şi urmariri automobilistice specta- 
culoase prin Paris, avem prilejul să aruncâm 
9 ochire asupra anumitor apucaturi caracte- 
ristice pentru o ordine în care cei mici trag 

.ponosul și doar citiva mari, folosul. 

Talentul regizorului, identic cu producäto- 
rul, scenaristul și interpretul principal e de a 
nu se insista. Un spirit alert, foarte franțuzesc 
mişca filmul acesta. Ce trebuie să nu vadă 
rämine treaba noastră. grija regizorului e ca 
ritmul. acţiuni sa nu treneze nici o clipă si : irezist 
penele ast cîştige plinea, într sai Ca Stilul eroului e irezistibil 
sudoarea trunții, miinilor şi a picioareior sale (Alain Delon in Afa 
mai ales. Prin urmare, il vedem mereu pe 
drumuri calarind o motocicleta, conducind o 
lancia sport gri, intrind și ieșind din diverse 
imobile in nelipsitii sai tenisi, fara de care ar 
face, sigur, batături. Stilul eroului e irezistibil, 


problemelor fundamentale, Or, E. frumos | LOY $i nici pentru Ingrid Bergman, ci pur 
exclama un poet, se știe „ci reu intrà 

nişte "probleme. Tundameniale în Spit“ | reconfortant să vezi o familie care, trăind in 
acest caz, greu de imaginat o problema, daca 
se poate spune așa, „mai fundamentală“: pro- certindu-se așa cum știe fiecare din noi că se 
blema fericirii (personala): Scenariul își simburele u 

asumä misiunea a demonstra că accesul qe 
la astă vorbă mare — fericire! — e posibil in | 9rave ca și familiile anticilor regi la K 
orice condiții, ba mai mult, e o simplă ches- Dan STOICA 
tiune de voinţă, pos dorinţă, de erg 
de au ie, psihoterapie. Fericirea se Producţie a studiourilor ungare. Scenariul ja: 
aflà in noi sau nu se aflà deloc! O misiune, | Asia Tar. ae n eas tri Ce 
veţi spune, care frizeaza utopia? Şi totuși fil- | Judit Pogâny. Robert Koltai. 

mul e absolut convingător. Senzatia de ade- 

var tine, evident, în mare măsură şi de fineţea 

regiei si de calitatea deosebită a interpretilor 

— Evghenia Glusenko si Oleg lankovski. Dar 

ea, senzaţia de adevär. se datorează in primul 

rind scenariului. Schema indragostirii dintre 

un fost sportiv acrit şi betivit și o bibliotecara 

durdulie și ingenua se transforma într-o mult 

mai amplă poveste despre demnitate, despre ' 
lupta cu mediocritatea şi mediocrizarea, lupta 
cu insingurarea, aviditatea de a gasi ceva 
bun în celălalt ca o condiţie a supraviețuirii, 


Foarte frantuzeasca e si forma de minie ti- 
ala a eroului. Ca să-i aplice o pedeapsă us 


iubi i libertati > u, nu este vorba despre un basm cu | comportament foarte dur, însoțit de niște pri- | 'urätoare comisarului care l-a folosit drept 
Pácarea Cu sine, despre scoala Sufermiei ca | fata cea bună si fata cea rea, desi tot ele sint | viri mirate, candide, infantile, pe o fata pa- | MOmMeală, găsește mijlocul cel mai nimerit: îi 
o alfabetizare in materie de bucurie de a trai, | eroinele — este vorba despre o poveste azi- | lida, impasibila pk a near in casă și in pri- 

şi despre alte asemenea probleme fundamen. | lelor noastre. Fata cea rea isi abandonează Prin ce s-ar mai distinge acest tip nou de | Tu find ponelanurile. ler 
tale, pe care e o bucurie să le vezi .intrind" | băiatul abia născut la Casa copilului („Am | film poliţist? Răspunsul e din nou: rapiditate, er he a de eh peria Spatii 
in film, nu sub formă de bolovani teoreti- | dreptul să fiu fericitàl") si pleacă să-şi „re- | dar acum extinsă și asupra gindirü: Choucas, | "70 nS] Pett velie ade teu ca 
co-demonstrativi, ci sub forma de artă cine- | fac" viața, o viaţă începută de la 20 de ani | ca si asociatul sau (un fost inspector ieșit la | -3 ERES ; ge 

matografica. Si aici ar trebui cäutatä, poate, | din refaceri si prefaceri. Fata cea bună nu | pensie). rationeaza cu o viteză fantastică. O paguba on iranti 
explicația hotăritului succes de public... pue m j| că noul născut este ast- | simplă asociere de nume le spune dintr-o Ov.S. CROHMÄLNICEANU 
Tot scenariul e construit cu un exemplar condamnat la privatiunea de afectiune, şi-l data totul. Ei consultă un carnet si se opresc 

simt al măsurii si cu un stralucitor bun simţ. | Infiazä, pierzind, ea, logodnicul, pus pe par- | fulgerător asupra unei adrese-cheie. Acolo =m , ; 
a Cine s a că bunul simţ este filozofia în. | venire şi speriat de răspunderea unui copil | unde Hercule Poirot muncește saptamini in- Dan ee eid onoir, SEE DIE 
säsi? În orice caz nu un cineast („Ti-ai luat o povară prea grea” — „Care po- | tregi „micile sale celule cenușii”, ca să-și ex- | „ancherie. Regis: Alain Delon. imaginea Jean Tour 
3 MAE ñ iubesc”). Si cum sentimentele tin | plice o situaţie enigmatică, eroii nostri merg mer. Cu: Alain Delon, Anne Parillaud, Michel Au 


la sigur in citeva secunde. Deducţiile -com- 
plicate si indelungi au dispărut; protagonis 
par inzestrati cu creiere electronice. à şi 
adorabila secretară a detectivului deprinde, 
după oarecare dificultate, acest mod de gin- 
dire fulger și, dacă nu un singur cuvint, 
două-trei o fac si pe ea sa înțeleagă comple! 
misterul. 

Astfel filmul constă aproape integral din 
acțiune. Nu există timp de interogatorii si 
mai putin, de conversații. Lucrurile impor- 
tante se aflà intrind pur si simplu in gura lu- 
pului, iar cind cineva trebuie tras de limbà 
există mijloace coercitive care să-l facă ime- 
diat vorbäret; un ciocan, de exemplu, aplicat 


asupra incheieturilor. 
De unde atita pătrundere? Au devenit oare 
noii detectivi privati niște mutanti dotati cu o 


Eugenia VODA Jair, Daniel Ceccaldi, Jean-Pierre Darras. 


Producţie a studioului „Lenlilm". Scenariul 
ghe; Mikaelian, Alexandr Vasinski Regia: Serg 
Mikaelian. imaginea: Serghei Astahov. Cu: Oleg ləri 
kovski, Evghenia Glusenko, Vsevolod Silovsk: 


Relatii de familie 


5 


superinteligentà și facultăţi de comunicare | i 

D telepatice? ia nu 

aca vreți să vedeţi un „Doi pe un balan- Nu! Explicaţia rezida tot într-o „socializare“ | așa cà 
soar" mai crud, mai lucid si avind, in schim- a crimei. Varietatea cazurilor a ajuns foarte | lor, Fără 
bul melodramei la care renunţă, o cantitate redusă; delictele și felul cum se savirsesc ele | cu forță, 
de adevăr de viață mult sporită, cantitate in- sint arhicunoscute. Nimeni nu mai lucrează | de film 
comodă tă, iritantă, dar nu mai putin nici in acest domeniu de unul singur. Exista | insă, 
reală, mergeţi să vedeţi pelicula aceasta. Fil- o mașinarie a gangsterismului si, pentru spe- 

suporta sa fie povestit, in cialiștii în materie, o singură indicatie trimite 
schimb, să fie văzut cu folos și plăcere, mai instantaneu la modelul ei de funcționare. O 
ales de cei care gusta c ca adresa, un numar de telefon, o firma sint 


adesea suficiente; totul se afla clasat in do- 


vire atit de caida, franca și dăruită incit Aici se manifesta superioritate: 
încărca fiecare replică cu o semnificaţie to- pra ului privat. EJ aleargă să afle niște 
tala, chiar dacă spune doar: „Ţi-e foame? ki luci pe care ea le stie dinainte. Faptele 
pregătesc indată masa." senzaţionale devin astfel în realitate banale, 
Simona DARIE | fiindcă sint reductibile la o veritabilă mitolo- 
je a activitații criminalistice pe care o cre- 
ează repetițiile, schemele, sterotipiile. Ele 
sint, în ultima instanță, grăitoare si demne de 
nteres, întrucit comunică efectiv ceva din fi- 
zionomia secretă a unei lumi. 

Retinem apoi şi o formă specială de umor. 
De la Chandler, genul polițist l-a practicat cu 
predilecție, chiar pina la disoluția lui. Umorul 
câutat înadins e mortal însă pentru filmul po- 
litist, fiindcă anulează credibilitatea situațiilor 
și așa ieșite din comun, transformind totul 
într-o parodie. E un fel de estetizare cu 
afecte sterilizante; am avut o dovadă recentă 
intr-o producție germană. ieșită din'scoala lui 
Fassbinder, Kamikaze; ironia şi chiar sar 
casmul dezabuzat iau aici locul umorului 
El ramine din fericire doar ceea ce in- 


Fericirea se află in noi 
sau nu se află deloc 
(Evghenia Glusenko 
si Oleg lankovski 
in Indrägostit 

la propria dorinţă) 


Producţie 4 studiourilor Mostiim. Scenariul: Marina 

Septunova. Regia: Alexei Poliakov. imaginea: Ale 

xandir Frabov, Muzica: Alexandr Fliarkovski Cu: Ma 
a Stanh, Elizaveta Solodova, Andrei Miaksin 


i 


Afacerea Pigot 


RA red a studiourilor din nr UR. 
nea: Gyula Bornyi. Cu: tran Bujtor, „Say yn 
Laszio Manhidy, Gyula Bodrogi, Maeveczky. 
à Hinze. 


A... Pigot a avut o audienţă extraor 
dinarà la publicul bucureștean. Pina si in 
seara cu burnita rece, cind m-am dus sa våd 
filmul, cei ingrijorati ca nu cumva să-l piarcà 


asa cum declară — „dans le merdrier" — 
pina la git. 


i 


https://biblioteca-digitala.ro 


Cîntecul 
e viaţa mea 


V... unui musical sint cintecele, si dacá 
ar fi numai ele, ar fi de ajuns pentru a spune 
că filmul acesta trăiește, respiră prin toti porii 
ecranului lat și color. Contrar schemelor cu- 
noscute ale genului, canavaua nu e de mu- 
cava, nu e doar pretext. E, ca să spunem așa, 
o infuzie de viață adevărată, viața unui star al 
-estradei, Svobodina e numele ei, nume sim- 
bolic pentru întrebările ce le lansează filmul: 
cit își mai aparține un cintaret asaltat de tur- 
nee, de admiratori, de impresari, de glorie? 
Cită libertate de gind, de acţiune îi mai ră- 
mine Svobodinei? Mai ales în momentele în 
care medicii îi recomandă repaus total, alt- 
minteri existind pericolul să-și piardă vocea. 
„N-am impus niciodată nimănui nimic. Vreau 
doar să trăiesc după voia mea.“ Și ea hota- 
räste, în pofida extenuării, a sănătății tot mai 
precare: „A cinta înseamnă pentru mine a 
respira”. 

Nu lipsesc ingredientele „clasice“: mașini 
vechi, tocuri de. filmare pitorești (iarna pe 
malul mării, într-o ina spălată la service, 
în pasaje subterane filmate à la tunelul tim- 

lui, într-un ascensor cu pereții de sticlă 
intr-o pivniță amenajată „disco“, pe scena 
unui festival international de muzică ușoară), 
o de dragoste și replici cu haz; (de 
pildă: „Geniul, dacă n-ar avea un tip descur- 
caret lingă el, ar fi o nulitate”). 

Dintre lucrurile de finețe ale acestui film 
(deloc oarecare în perimetrul genului): mo- 
mentul de singurătate, solilocviul cintäretei 
de muzică ușoară se desfășoară pe un fundal 
sonor de muzică simfonică. Lucruri mai rare 
în musicaluri: finalul (deloc „fericit“) si versu- 
rile cintecelor (con-substantiale poveștii) „Sa 
ai dreptate şi totuși să gresesti"; „Căderea se 
poate. transforma în zbor“... 


Spectacolul, ca metaforă a vieţii 


Cînd căderea se transformă în zbor 
(Sofia Rotaru în Cîntecul e viața mea) 


gala filmului indian 


Jucătorii de şah 


R ay nu este mai puţin reprezentativ pen 
tru India decit a fost Dreyer pentru Dane- 
marca, sau cit este Rocha pentru Brazilia”, 
nota un critic francez. În 1955, un grafician 
din Bengal s-a apucat, pe cont propriu, cu 
mijloace dintre cele mai modeste, să facă un 
film: Pather Panchali — lupta pentru supra: 
vietuire într-o lume a sărăciei si mizeriei. A 
lucrat la ef doi ani și jumătate. Filmul a obti- 
nut 11 premii internaţionale, dintre care, pri- 


mul, la Cannes! Autorul, Satyajit Ray, a pärä- . 


sit domeniul publicității unde lucra, iar filmul 
a devenit primul dintr-o trilogie care a circu- 
lat mult pe ecranele lumii (Aparajito, cel 
de-al doilea — Leul desAur la Venetia în 
1957). După 20 de ani (și cam tot atitea 
filme) Ray a făcut acest Jucătorii de șah, fil- 
mul prezentat în spectacol de gală la sfirșitul 
lunii ianuarie la București. 

În absenţa certitudinii, spectatorul mai cir- 
cumspect va exclama: „interesant!“ Spectato- 
rul obișnuit cu producția de serie a unei ci- 
nematografii cu un flux anual impresionant 


O faţă mai putin cunoscută a filmului 
indian (regizorul Satyajit Ray si acto- 
rul Amjad Khan în timpul filmărilor 


la Jucătorii de sah) 


(de ordinul sutelor de filme), spectatorul fil- 

melor gen Lanţul amintirilor se va întreba 
unde e povestea de dragoste cu lacrimi si 
cintece, unde-i melodrama cu happy-end și 
dans? Satyajit Ray — și Mirnal Sen — pentru 
a nu-i numi decit pe cei care s-au impus in 
festivalurile internationale, înseamnă cealaltă 
faţă a filmului indian, înseamnă avangarda 
(deși Ray e deja un clasic), înseamnă cine- 
matograful vazut nu atit ca produs comercial, 
cit ca arta care se respecta, care e da 
seama de cultura nationala, pe oricare din 
meridianele globului. 

Jucătorii de șah e un film istoric, povestit 
într-o manieră originală în care reconstituirea 
epocii nu exclude desenul animat, caricatura, 
comentariul acid. Ne aflăm în Lucknow, la ju- 
mătatea secolului trecut, unde suveranul bas- 
tinaș (iubitor de poezie, dans și cîntec, el în- 
‚sugi poet şi compozitor) își petrece viata tih- 
nită pină într-o zi, cînd o expansionistă com- 
panie engleză îi cere să abdice. La capătul 
unor indelungi si ineficiente tratative, in care 
fiecare din parti e surdă la argumentele celei- 
lalte, suveranul care nu înțelege nici de ce i 
s-a dat coroana gi nici de ce i se ia acum 

(intr-una din cele mai impresionante secvenfe,) 
iși scoate coroana de pe cap ,,luati-ol", refu- 
zind orice fel de tratat oral sau scris. Cu alte 
cuvinte, „faceţi ce vreți, dar fără mine". Pasi- 
vitate? Fatalism? Demnitate? Constiinta cur- 
gerii inexorabile a vieţii cu ciclurile ei? Räs- 
punsul atotcuprinzător s-ar putea găsi în po- 
vestea celor doi impatimiti jucători de șah, 
curteni de un calm imperturbabi! la auzul 
veștilor rele, care-și petrec zilele fumind „ho- 
oka“, aplecati deasupra tablei de sah. Monta- 
ju! paralel, incáperea rezidentului englez (Ri- 
chard Attenborough), unde evenimentele se 
precipită, şi încăperile nobiliare, unde timpul 
parcă s-a oprit în loc deasupra tablei de șah, 
e de natură a irita orice european cu nervii 
tari. De ce nu întreprind nimic? De ce nu duc 
măcar tratative? De ce se ordonă dezarmarea 
oștenilor? Şi englezii vin... în șir indian... cu 
bagajele încărcate pe cămile și elefanţi, cu 
uniformele lor roșii cu fireturi... Cei doi nobili 
îi privesc la apusul soarelui, din curtea unui 
țăran, unde și-au întins sahul, pregătiți pen- 
tru o nouă partidă. În zimbetul lor enigmatic 
și seren se poate bănui nu numai împăcarea 
filozofică cu soarta, scepticismul in fata în- 
noirilor, ci și credința mai veche în vremelni- 
cia tuturor lucrărilor lumești, cărora întotde- 
auna lucrările spiritului le sint superioare. De 


https://biblioteca-digitala.ro 


ce n-ar fi mai cu folos o bătălie pe tabla de 


| șah, pe care o stăpinești si o determini, din 


care poți trage invätäminte pentru urmatoa- 
rele bătălii, nepricinuind nici un rău nimănui, 
decit o bătălie adevărată, unde te simți pion 


pe o imensă tablă de sah, ale cărei legi iti ra-, 


min de neinteles și în care „mat'-ul este o 
chestiune de forță, oricit ai vrea să-i opui 
strategia unei ,rocade". Căutătorul desăvirși- 
rii — spun vechii înţelepţi — va căuta să o 
descopere înăuntrul ființei, in propria lume 
nterioară și nu în afara ei, pentru că în ma- 
rea legătură dintre lucruri, nu e deosebire în- 
tre mic şi mare, între univers și picătura de 
rouă, un atom fiind în stăpinirea a tot atitea 
taine, cit și lumea întreagă. Așa par să gin- 
dească curtenii din Lucknow, cel putin așa 
acţionează (sau mai exact nu reacționează in 
fata pericolului iminent). Regizorul vrea însă 
— şi reușește — să spună mult mai mult. 
Cele două tabere din care una va fi învingă- 
toare (vremelnic, a dovedit istoria) nu fac nici 
un pas spre a se cunoaște reciproc. Două 
spiritualitäti profund diferite, două structuri 
mentale ordonate de o altă privire asupra lu- 
mii, cu legi și coduri morale aproape incom- 
patibile. „Ne-am dezvoltat urmind linii deose- 
bite, dar aceasta nu e o pricină ca unii să nu 
întregească pe ceilalți. Voi ati dobindit putere 
in paguba liniștei, noi am făcut o armonie 
care e slabă impotriva atacurilor” (ne-am în- 
găduit a cita din „Cartea ceaiului“). În recon- 
stituirea epocii, pe care regizorul simţim că o 
face scrupulos, intră și o undă de nostalgie a 
vremurilor în care tradiția era limbaj curent 
(incadraturile amintind uneori în culoare, lu- 
mină, atmosferă, de caligrafia vechilor minia- 
turi indiene), dar și un ton caustic. S-ar putea 
ca acesta să disimuleze o incercare de a ex- 
plica „cum a fost cu putinta?... la ce-a dus 
atita resemnare?" după cum s-ar putea ca 
ironia să fie uneori autoironie; umorul — zim- 
betul filozofiei. Folosim optativul, pentru cá 
în scriitura lui Satyajit Ray ne scapă cu sigu- 
ranță destule semnificaţii, precum în sec- 
venta dansului, a cărui expresivitate nu o 
percepem decit în armonia de suprafaţă, nefi- 
ind familiarizați cu o tradiţie ce a încărcat 
de-a lungul secolelor fiecare gest (nu numai 
al miinii, ci si al fiecărui deget) transformin- 
du-i în simbol. 

În absența tuturor cheilor, calea cea mai 
accesibilă rămîne trama filmului, ideile, cite 
se pot desprinde la o primă vizionare (este 
ştiut cit de inselátoare poate fi simplitatea 
unei parabole), dimensiunea ontologică nefi- 
ind pentru noi mai putin însemnată decit cea 
estetică, În cea mai bună tradiţie a lui Tagore 
(pe care Ray l-a cunoscut personal şi la a că- 
rui „Universitate din pădure“ a făcut o parte 
din studii), filmul acesta, ca de altfel și toate 
celelalte. ale regizorului, aspiră la universali- 
tate într-o operă impregnată de tradiţia cultu- 
rii naționale.. Filme la care Satyajit Ray sem- 
nează uneori scenariul (sau adaptarea), re- 
gia, camera și muzica. Cu adevărat un autor 
total. 


Roxana PANĂ 


Dar toate acestea ar rămine ,truvaiuri" ale 
unui izor (și co-scenarist) iscusit cum e 
acest Alexandr Stefanovici dacă n-ar fi harul 
interpretilor Mihai Boiarski, Rolan Bikov, și 
mai ales Sofia Rotaru. Har cinematografic şi 
mai. ales muzicali. 

R. PANAIT 


Producţie a studioului Mostilm. Un film de Afexendr 
tetanovici. Cu: Sofia Rotaru, Mihail Boiarski, Rolan 
^ov, Viaceslav Spesivfev, Ivan Kainin. 


Glume pe gheață 


Spectacol 
la comandă 


U n slapstik pe gheaţă — nici Keystone-ul 
n-a apucat să filmeze așa ceva. Cascadă co- 
mică, urmăriri și gaguri burlesti (doar tarta 
cu frişcă e lipsă la apel), cu clovni nástrus- 
nici făcînd tumbe pe patine — performanță in 
primul rind tehnică și abia apoi performanţă 
de fantezie — mai putin dezinvoltă, e drept, 
dar fantezie a spectacolului de revistă, cu 
furtunoasele dansuri cazace, pentru că (uita- 
sem să vă spun) feeria comic-dansată se des- 
fágoará cind pe un fundal de masiv muntos 
din Kazahstan, cind în Alma-Ata modernă 
unde se pregătește premiera. De fapt, filmul 
e o colaborare între două studiouri aflate la o 
mare distanță geografică — cele din Kazah- 
stan şi Barrandow Regizorul însă (Zdenek 
Podskalsky) reduce cu grație distanțele 5i 
apropie cu dezinvoltură feeria de burlesc 
amintindu-ne că în urmă cu citva timp ne mai 
surprinsese cu o insolită apropiere de genuri: 
comedie-politista de situaţii, altoità pe un fi- 
lon de poezie și fior liric, intitulată bizar: Ac- 


fulgerul circular. 
m EM Alice MÁNOIU 


Coproductie a studiourilor cehoslovace Barrandov si 

$ studrourdor Alma-Ata din Kazahstan. Un film de 

Zdenek Podskalsky. Cu: Roza Rymbaieva, Oldrich 

Modes Jiri Labur, Dochan Joljaksynov, Dimach Ak 
mov. 


Zimbete insirate... 


D. motive cu totul personale mi-a 
venit in minte un concept filozofico-so- 
cial de cea mai mare importanţă și care 
s-ar putea denumi multumirea de sine, 
popular: scroafa în copac. De prisos sa 
încercaţi să intelegeti despre cine vor- 
besc, sa dati fuga si să-i spuneţi, iar din- 
sul sau dinsa fara a ma mai citi sa ma fu- 
gareasca prin Capitală. De prisos, pentru 
că nu vorbesc deloc despre cineva 
anume ci despre foarte multă lume, căci 
o simplă formulare ca cea amintită nu 
poate deveni concept decit după un mare 
număr de adepti conștienți say nu. Reve- 
nind, multumirea de sine apare la virste 
fragede, chiar in facultatea de teatru 
(care nu e acelasi lucru cu facultatea de 
a juca teatru pe care nu o are toată lu- 
mea) si se manifestà in moduri amu- 
zant-pubere, urmind fireşte o dulce impa- 
care cu ele, azi-miine, pinà se normali- 
zeazà in: ,vino sà má vezi in Romeo, mi-a 
ieșit foarte bine". După aceea, viata te in- 
depărtează de Romeo, ba chiar de Bucu- 
resti uneori, dar, intorcindu-te, te așezi în 
dulcele concept. Te imbraci bine, mergi 
la premiere, ai păreri oportufie, prieteni 
cu care te inchizi într-o seară și lumea 
toată-i un nimic în afară de cei din seara 
ta, daca saluti ești salutat, te vede altul și 
se stie cà te salufi cu cutare personaj im- 
portant. Prin sfinta trecere de vreme și 
datorită științei de a nu observa, cînd în- 
curci lumea, se poate ajunge foarte de- 
parte. Am cunoscut pe cineva care stia 
un singur lucru și mi-l spunea mereu în 
taină: „Bă, in viata trebuie să fii mereu 
acolo!” A fost şi n-a dus-o râu deloc. De 
“aceea mă și dezic astăzi de tot ceea ce 
visam despre dreptatea artistică, despre _ 
adevărul care iese la iveală, căci mai este 
și altul care nu iese la iveală, iveala fiind 
deja cu scaunele ocupate. Răsfoiesc zim 
betele insirate pe reviste, subtitrarije 
senzationale, coicaind de elogii, iar eu 
ştiind care sint cei ce au fost mereu 
acolo, regret din inimă că încă n-a fost 
nimeni condamnat pentru daune aduse 
culturii, îmi dau seama că n-am să fac ni- 
mic in viata si deschid fereastra ca fiica 
mea să se joace cu afară. 

Mircea DIACONU 


musicalul, un basm pe note 


U na din observaţiile lui Viadimir Propp în 
cugetările sale despre basm, anume aceea că 
toate poveștile încep printr-o specie sau alta 
de carenta/ insuficiență/ lipsă — se potri- 
vește foarte bine, zic eu, genului cinemato- 
grafic denumit „musical“. Cu alte cuvinte, în 
basm, punctul de pornire il constituie răpirea 
de câtre zmeu a fiicei împăratului ori secatui- 
rea izvorului de către un balaur sau șterpeli- 
rea merelor de aur (de nu se știe cine...). Or, 
startul în narațiunea cinematografică de tip 
„musical“ este dat în aceleași condiţii: ceva 
lipsește și anume ceva esenţial. La fel ca bas- 
mul, filmul va relata lupta pentru umplerea 
golului, pentru eliminarea carentei, pentru ie- 
$irea din starea de privatiune. 

Si cum orice afirmaţie trebuie, iarăși, zic 
eu, argumentată, haideţi să verificam impre- 
ună, dacă într-adevăr regula lui Propp se 
aplică la „musical“, și in ce măsură. Nu 
înainte de a aminti un detaliu de ordin istoric, 
faptul că primul film musical — Cintăreţul de 
Jazz (1927) — își baza povestea pe conflictul 
tată-fiu, în care autoritarismul primului se 
opune afirmării talentului celuilalt, privindu-l 
de implinirea firească. Dar să ne mărginim la 
genul „musical“, luind drept mostre filme din 
repertoriul curent al Cinematecii. 

n cele trei pelicule denumite Parada auru- 
lui — 1933, apoi Parada 1935 — și 1936, deo- 
sebite doar prin numerele coregrafice sem- 
nate de Busby Berkeley se pornește mereu la 
fel: un grup de fete talentate si fără bani 
caută soți bogaţi care să le ' secta- 
colul. (De altfel titlul original este Gold dig- 

ers — nici mai mult, nici mai putin decit 
ăutătoarele de aur!). Copiii in luptă cu viata 
începe cu o dublă carenta: ascensiunea ful- 
gurantä a filmului sonor ka privat de specta- 
tori pe artiștii traditionalulul vodevil, si aces- 


note de 


M. întreb de unde farmecul ac 
aparte. inváluitor al unui film „mut“ .? a 
aceasta de dupa-amiaza e aproape plina sii 

liniștea aceea pulsind de trairi aud torcind 
motorul ce-mi zvirle pe pinza obsesia lui Dre 
yer... Pasiunea lui Cari Theodor Dreyer (Pati 
mile loanei d'Arc?-La passion de Jeanne 
d'Arc).— Increderea ca măsura a raportului 
între om şi om..., relația între individ şi o cre 
dinta... sacrificiul ca dimensiune a umanu- 
lui... Desigur, oricare formulă exprima. de 
fapt. umanismul lui Dreyer ca obsesie crea- 
toare... a unui artist... Oare nu aici. în gindu- 
rile “acestea strabatute de esențe ale unei 
opere stă misterul „marelui mut“? Gindim 
cu cuvinte atunci cind conceptualizam... Aici, 
imaginile. in liniște, fara determinari verbale. 
mă lasă sa-mi aleg propriile ginduri... In pro- 
prii cuvinte... Despre obsesia lui Dreyer... Ce 
jubilatie a eu-lui nostru! Ce ledie pentru un 
„sonor! lar imaginile acestea nu sint oare 
altă obsesie a lui Dreyer, obsesia formei în 
stare să exprime umanismul conceptual? 
„Cuvintul ce-i exprima adevărul?” Prim-pla- 
nul aproape permanent... pina la satietate! Un 
sens al artei e. desigur. cunoașterea de sine 
a omului... Aici, într-un film, Dreyer are pa- 
siune de entomolog. De la Griffith care in- 
drăznise sa decapiteze chipuri și sa le puna 
sub lupa obiectivului trecuseră citiva ani, dar 
de la Crucișătorul Potemkin care-l! zguduise 
pe Dreyer abia doi, şi iata, aici, patimirile 
Jeannei d'Arc sint exclusiv chipuri! Introdu: 


medalionul lunii 


D.. nu as sti că iubirea i se cuvine, pe 
bună dreptate, as spune că Nikita Mihalkov 
este un rasfatat al publicului. Un regizor pur- 
tat pe braţe. Desigur, cînd ești Lelouch și o 
pornești la drum cu un bărbat, o femeie, un 
ciine tărcat, o melodie, apoi cu un alt bărbat, 
altă femeie și așa mai departe, 'cind desco- 
peri cit de profitabilă este starea de „victima 
a mitului imaginii, este ușor să sucesti cap! 
spectatorilor. Dar cind ai, drept arme, do: 

două-trei întrebări fundamentale și drept p: 
văză cultura în interiorul căreia te-ai forma: 
succesul unanim, al tuturor spectatorilor, a 
tuturor criticilor este aproape neliniștitor. Ce 
se întimplă aici, care este misterul acestui ci- 
neast, care la virsta cind alții abia băteau la 
porţile iei, impunea lumii sintagma „un 
film de..."? Îmi aduc aminte cà în urmă cu 
ani, cind am văzut la televizor intiiul film de 
Nikita Mihalkov, Atacul trenului cu aur, co- 
mentind descoperirea cu amicul Radu Co- 
sașu, ne-am dat seama, ca niște scottfitzge- 
raldieni fără lecuire că, din acea zi, viata 
noastră de cinefili și-a mai adăugat o obse- 
sie. Au urmat Sclava iubirii (1975), Piesă ne- 
terminată pentru planinä mecanică (1976), 
Cinci seri (1979), Citeva zile din viaja lui 
Oblomov (1980), Rubedenille (1982), creaţii 
cu un registru tematic în aparenţă foarte dife- 


tia suferă cumplit. Tinăra generaţie de acto 
ri-cintareti-dansatori este nemulțumită, pen- 
tru că nu se poate afirma din lipsă de bani și 
de relaţii sus-puse. Si unii și alții se vor face 
luntre și punte poniu a suplini „lipsurile“ de 
mai sus (filmul îi va urmări de fapt pe tineri). 
Şi Dulcea Charity suferă: îi lipsește dragostea 
cea mare, dragostea adevărată, și de aceea 
caută... Pictorul din Un american la Paris mai 
intii nu-și poate vinde tablourile. Cind, in 
fine, găsește un suflet caritabil care să-l sub- 
ventioneze, abia descoperă că ducea de fapt 
ui de dragoste. Si o va câuta... Mai pro- 
zaici, șapte frati pădurari cred că singurul lu- 
cru ce le lipsește ca să se considere oameni 
sint... nevestele, dar, vai! deficitară le era si 
educaţia. Comedia Şapte mirese pentru șapte 
fraţi povestește cum se străduiesc băieţii să 
le obțină pe toate. În My fair lady, descoperi- 
rea stării sale de insuficiență culturală este 
ceea ce o determină pe Eliza să se lanseze in 
aventura educaţională. : 
Din aceste exemple, care cred cà au fost 
convingătoare, se desprind si niște observaţii 
a) În „musical“ omul poate fi „în suferință“ 
de orice: de bunuri materiale (de obicei 
bani), dar și de informaţie, de cultură, de dra- 
oste; b) Uneori carenta este colectivă (vez: 
arada aurului) sau la nivel de citeva per 
soane (vezi Șapte mirese...). Alteori, după în 
lăturarea primei, evidente insuficiente 
eroul descoperă că îndărătul acesteia exista 
alta, ceva mai greu de combătut, fiind de fac- 
tură superioară (pentru că, după satisfacerea 
nevoilor materiale, vine rindul celor spiritu- 
ale). Astfel acţiunea filmului este relansată; c) 
conștient de „lipsa” ce îl împiedică să se rea- 
lizeze, eroul are o atitudine activă, și în acest 
sens usicalurile^ sint realmente pildui- 
toare. Întregul potential fizic și intelectual 
este azvirlit în luptă, ca si întreg talentul (de 


regizor 


fie printr-un travelling descriptiv, fie printr-un 
plan de ansambliu fix, dar cu trimiteri in adin- 
ami, prim-planurile se succed intr-o fluenta 
pe care am fi tentaţi s-o numim muzicală, ca 
andantele sostenuto dintr-o messă (oare nu 
Dreyer fäcuse studii muzicale?). Daca n-am 
discerne fluxul afit de specific al unui film, al 
unui adevărat film. Vibraţia pleoapelor, a bu- 
zelor. a nărilor, a unei pupile... trăirea unei 
zturcitun, respiraţia unui por... Dreyer nu-și 
machiase actorii... totul se leagă în curgerea 
aceea care ne transmite doar pasiunea lui 
Dreyer... Un film... despre om. Cruzimea ana- 
litica, curiozitatea aproape științifică in a 
apropia misterul chipului omenesc! Orgoliul 
filmului, a fi. în fine sesamul acestui mister... 
Aici, in acest film „mut“ chipul se exprimă 
plenar pină la tragismul manifest al condiţiei 
umane... Expresionist, desigur... manierist 
chiar... Dar Leonardo nu pictase o viață doar 
chipuri? Cu aceeași obsesie a unui adevar? 
„Cina cea de taină“... chipuri... „Madona și 
pruncul la scaldă“, chipuri... Privind „Gio- 
conda", vedem o femeie sau obsesia unui ar 
tist în a surprinde, cu manierismul sau renas- 
centist, misterul ființei umane?... lar acest ex- 
presionism de apogeu, aici, la Dreyer, nueo 
renaștere in această arta abia născută ce 
creștea într-un an cit altele în secole? Chipu- 
rile acestea, emanatie a umanismului altei re- 
naşteri, nu strigau cerind o voce? Era și sfir- 
șitul „marelui mut" care spusese totul... Si nu 
e oare cel mai nobil act al unei arte tocmai 
innoirea ei? Cind obsesia devine safietate. ? 


rit, posibil însă de reunit în aceeași matcă a 
unei tulburătoare tensiuni interogative. Daca 
în opera unor cineasti ca Wajda, Miklos 
lancso, Tarkovski, Malvina Ursianu, aflam 
imaginea pateticä a intilnirii omului cu istoria 
în momentele ei cruciale, în filmele lui Mihal- 
lov ne întimpină confruntarea individului cu 
istoria insinuată în viața cotidiană, cu acea 


el nu se duce niciodată lipsă în „musicaluri“!) 
— căci în aceste povești din vremea noastră, 
personajele nu mai pot fi ajutate nici de zine, 
nici de gize. 

Dacă exercițiul vă amuză, continuaţi să 
confruntati modelul „lipsă-luptă-anularea lip- 
sei" provenit din basm, cu ,,musicalurile" cu- 
noscute sau chiar și cu alte specii de film 
muzical, și veţi vedea că rezultatele ne in- 


Pasiunea 


Talentul actorului neprofesionist, 
dar mai ales profesia regizorului 
(Falconetti în Joana d'Arc) 


Şi oare Dreyer nu-şi cis tiga astfel titlul de no 
biete al unei arte tocmai prin aceasta obse 
sie, platind scump credinta in cinema-ul sau, 
prin patimirile sale? Patru ani de tentative 
pina să reuşească a mai realiza un film?..! 
„Geniul lui Dreyer a influențat temperamente 
atit de diferite ca Ingmar Bergman (A șaptea 
pecete), Jerzy Kawalerovicz (Sfinta loana a 


Nikita Mihalkov dincolo de zimbetul rubedeniilor 


istorie incă fără nume, asemănătoare des- 
prinderii zilei din noapte: prezentul este tul- 
bure, viitorul incert, dar presimtirea forței 
ineluctabile a acestei istorii care vine din 
urmă rea ee existentele. Personajele din 
Sciava lul nu pot trăi multă vreme la adă- 
post, mimind viata, tăvălugul evenimenteior 
le integrează în normal. Spaima de timp a lui 


„Ce pret are bunătatea?“ 
se întreabă, 

cu fiecare film al său, 
Nikita Mihalkov 

(aici, Cîteva zile 

din viaja lui Oblomov 


dreptátesc analogia. Si nu và mihniti daca 
ajungeţi la ideea de clișeu. Să-i spunem 
eventual mai elegant-stereotip — și să nu ne 
pese. lubim „musicalul”, ca și basmul, cu po- 
vestea lor mereu aceeași, nu pentru pretextul 
declanșator, ci exact pentru felul în care se 
desfășoară restul. Adică lupta. 


Aura PURAN 


lui Dreyer 


ingerilor), Jean Luc Godard (Traindu-si 
viaţa), Orson Welles (Cetăţeanul Kane)“ scrie 
în Dicţionarul Larousse, iar noi am adauga 
pe Bresson, pe Fassbinder, pe Wajda, Res- 
nais,... ca Ó înapoiere a unei datorii pe însuși 
Eisenstein in Aleksandr Newski.. etc. Ca 
draje, fraze de montaj, decoruri, viziuni (cor- 
pul care arde — bonzii din Vietnam) sint 
parcă de azi... Cind l-am cunoscut in 1955, la 
Festivalul de la Edinbourgh, Dreyer prezenta 
Ordet (Porunca) cu care avea să ia apoi 
„Leul de Aur" la Venetia. De doisprezece ani 
nu se mai auzise de el, lucrind doar docu- 
mentare obscure. Poate de aceea mi s-a pă- 
. fut un om închis in el, tăcut. Participa la fie- 
care proiecție a filmului sau stind în ultimul 
rind. La un moment dat (amintirea unui tinar 
surescitat reține realul sau o închipuire halu- 
cinanta?), la una din proiectiile filmului său 
(aproape mut, atit de puţine cuvinte si zgo- 
mote erau — cu atit mai pregnante) s-a ridi- 
cat şi a dispărut neobservat pe scenă, în spa- 
tele ecranului, pentru ca într-un moment ten- 
sıonat al dramei, sincronizind un gest — o 
cadere, să aud un zgmot mult prea natural 
dar expresiv, si peste citva timp să-l vad pe 
domnul îndesat si bonom revenind la fel de 
discret la locul său (sala nu era chiar plina) 
$i apoi, stind nemișcat, sá-si privească cu 
atenţie filmul, cu miinile încrucișate, suprave- 
yhind parcă să nu se schimbe ceva acolo, pe 
ecran... Obsesie... Pasiune... Da, a unei Arte. 


Savel ȘTIOPUL 


Piatonov (Plesä neterminată pentru planinä 

), strigătul lui disperat, la capătul 
celor 35 de ani văzuţi ca o prăbușire a tutu- 
ror punților („am 35 de ani, am 35 de ani..."), 
incäpätinarea blindá dar tenace cu care 
Oblomov refuză să se adapteze lumii noi a lui 
Stolz, trădează, în fapt, respingerea unui vii- 
tor căruia nu-i pot acorda încrederea dezle- 
gării acelei întrebări torturante: ce să tacă 
omul cu viața lui? 

Viaţa trăită zi de zi a devenit deja istorie și 
pentru Maria, tárancà plecată la oraş să-şi 
vadă rubedeniile. Ostentativa urbanizare a fii- 
cei sale, aerul extraterestru al nepoatei po- 
posită parcă, pentru scurt timp, de pe o pla- 
netă friguroasă, o descumpănesc pină la du- 
rere pe femeia care credea existența 
poartă doar numele zilei trăite, care nu știa 
că, paratrazind o celebră formulă, „istoria ne 
așteaptă la colt". S-a observat cu justete cá 
eroii lui Nikita Mihalkov sint ceea ce se 
cheamă oameni buni. Dincoto însă de zimbe- 
tul lui Oblomov, de copil cu nostalgia culcu- 
sului matern, dincolo de zelul Mariei gata sa 
impace toate generaţiile și toate contrariile, 
se înalță, ráscolitoare, întrebarea lui Mihal- 
kov, repetată de atitia alții înaintea lui: ce 
pret are bunătatea în înfruntarea cu nelertä- 
toarea care „ne așteaptă la colt?" 

Magda MIHĂILESCU 


cinerama 


după un 


z Frai. ad 


roman de Malcolm Lowry 


John Huston. dar si cu Jacqueline Bisset 


pine — cel putin asa susțin comentator 
a facut senzaţie). Criticul Bernard Ales 
> caracterizeaza succint: „Este o tinara 
foarte vioaie, spontană, fată de caracter 
şi plină de farmec”. Dacă la toate astea 
mai adăugăm că este si fiica unui actor 


ppe 

amintiți dacă nu din alte filme cel 

din remarcabilul, cu totul remarca- 
televiziune, 


La mica publicitate... 


un anunţ în '83, reținut desigur ca un 
fapt inedit (oricit de multe curiozitați ar 


„Vreau să fiu mamă! 
Si a fost (Isabella Rossellini) 


actrițe si nu oarecare: Farah Fawcett, Kay 
Jackson şi Lindsay Wagner au adresat o 
scrisoare (o jalbä cum s-ar spune) rețele- 

americane aratind ca 


Nu demult — cind numele celor trei 
străluceau pe firmamentul cinema- 


O lună de primăvară 


Noul film al tui Alan Pakula (a carui vi- 
zită la Bucuresti in 1983, urmată de o in- 
tilnire cu cineaștii români a fost reținută 
ca o remarcabilă împrejurare), noul film 

al realizatorului american, se intitu- 


eit 
L 


ii 
as 
| 


[=] 
i 


p 


Douà nume 


Primul este acela al unui actor de o ex- 
ceptionalä dimensiune: Gian Maria Vo- 
lonté (atit de schimbat din punct de ve- 
dere fizic, după cum se relate după pre 
zenta sa la Cannes, in 1983) dar și de 


Pe tirmamentul lui 1964 reapare un a 
nume actoricesc de profundă rezonanța 


sursa sau sursele ar veni și din alte parti) 
Scriitura filmelor sale trebuie să aibă cali- 


decit acest titlu nu se va sti nimic in 
decit în momentul în care filmul 


Pr 
BH. 


va fi şi de as 
Farrow (ca in trecutele filme 
ody Allen, cind interpreta era 
ton, persoana, caracterul, datele fizi 

it = itei à 

ziunea despre film a acestuia). Așa inci 
înainte ca subiectul să devină scenariu, 
certitudinea colaborării cu o anume ac- 
oe la ei de cea mai mare impor- 
anta 


8 


Pe piatourile lui '84 


Un realizator care are reputatia cà nu 
ntra pe platoul de filmare decit dacà e 


br 


Un Cassavetes al Franţei — 
Maurice Pialat şi o actriţă de 17 
ani — Sandrine Bonnaire 


Prezentind filmul noastre. 
al realizatorului francez Maurice Pialat 
comentatorul säptäminaluiui american 
Newsweek, Edward Behr, face, dacă nu 


Puloveru! galben 


Acesta este titlul filmului pentru care se 
pregătește in prezent Dustin Hoffman ca 
să lucreze unui mult discutat rea 
i anul care a trecut ci ṣi 


după cum se vede, o dimensiune vitală 
pentru cinematograf). 


Două filme 


Michelangelo Antonioni pare că a intrat 
in criză de timp. El care obișnuia să se 


Noua descoperire 


Ph 


Primul se intitulează Gloata și filmările 
acestuia au si început în Statele Unite. Va 
continuare în Statele Unite dar 


realizat în tehnică electronică. S-ar 
niciodată nu este prea tirziu 
periente. Antonioni este un ti- 


— Nu ştiu daca am adus ceva nou. 
dupa cum nici nu ştiu ce fel de actori cer 
aceste timpuri noi pe care le traim. Ma 


portretul, cel putin o schiţă a artistului in- 
susi. ÎI citam pe comentator: „Reali 
rul francez, Maurice Pialat, care are 58 de 


şes 


h 


332378 
Eus 


tre ei este chiar tatăl Suzanei. Si tocmai, 
ca $i Cassavetes, în mod invariabil ridică 
teme psihologice disputindu-se cu actorii 
și chiar cu echipa, cu scopul de a folosi 
efectul acestor dispute: „Fiecare film pe 
care il realizez, obișnuiește el să spună, 
devine la un moment dat o ceartă de fa- 
milie. Şi în mod invariabil părăsesc pla- 
toui de filmare pentru citeva zile“. În fil- 
mul acesta joacă o actriță de 17 ani, San- 
drine Bonnaire care deține rolul Suzanei. 
Bonnaire este din prima clipă credibilă în 
acest rol, al unei adolescente la care o 
anumită sensibilitate este cu mult mai 
mare decit inteligența. Și interpreta redă 
nevoia copilărească și nevinovată de dra- 
goste si neputinja ei de a se integra in 
această viata 

Ca film pe o temă a adolescenței, Dra- 
gostelor noastre constituie un contrast cu 
acest fel de filme care se făceau în Franța 
in anii '70, si care aveau o viziune opti- 
mista despre viata micii burghezii..." 


straduiesc numai să dau expresie la ceea 
ce ma emotioneaza. De altfel nu e vorba 
decit de lucruri foarte simple — dragoste, 
relaţiile dintre un barbat și o femeie, rela- 
lille dintre soți și dintre părinţi şi copii 
Eroinele pe care le-am interpretat eu — 
asta o pot spune cu fermitate — sint na- 
turi foarte combative. Isi urmăresc cu 
strasnicie telurile pe care si le-au propus. 
Interpretind asemenea personaje m-am 
străduit de fiecare data sa fiu la unison 


cu ele” 
Dedicajle prețioasă 
Numarul 1/1984 al revistei de special! 
tate „Film und Fernsehen" din R.D.G 


este inchinat uneia din figurile proemi- 
nente ale cinematogratului mondial: Luis 
Bufluel, decedat anul trecut. Regretatul 
Don Luis a reținut atenţia multor altor fi- 
guri proeminente si nu numai de cineasti. 
Astfel grupajul realizat de publicația ger- 
mană aduce la cunoștința publică sau le 
reamintește texte scrise, de pilda, de Sa- 
*doul, Franju, Pasolini, Truffaut, lutkevici, 
Jean Vigo, Saura, dar si texte sau discutii 
avute nu cu cineaști ci cu poeţi de talia 
lui Rafael Alberti sau Aragon. Scriu mai 
tinerii — Tarkovski, de exemplu, sau Jean 
Claude Brialy, dar există si texte ale „bu- 
trinilor“ Eisenstein sau Pudovkin (Am 


bii trecuţi si ei demult timp dincolo d: 
aceasta lume). Pe de altă parte, pretioasa 
colecţie de puncte de vedere pe care o 
găzduiește revista cuprinde și fragmente 
din autobiografia marelui spaniol (intitu 
ata „Ultima mea suflare; din care am pu- 
blicat si noi, atit în revista cit și Almanah, 
unele fragmente), dar si — mai ales -- un 
preţios document bunuelian „Film si poe- 
zie", 

Efortul de sintezá pe care l-a presupus 
realizarea acestui_numar închinat lui Bu- 
fuel este, dupa cum se vede, un act cul 
tural prețuit cum se cuvine. 


Tot două filme Intr-un a 


me anunţă alt renumit septuagenar, Jo 

seph Losey. La 30 ianuarie a inceput fil- 
mările la St unde dispune de o 
distribuţie feminină de zile mari: Sarah 
Miles, Diana Dors și Georgiana Hale. În- 
dată ce va încheia filmările aici, va 
schimba studioul pentru a începe, fara 
nici o întirziere, lucrul la un alt film dupa 
scenariul dramaturgului englez Harol: 
Pinter (cu care a mai colaborat la alte tre 

filme pina acum). Noul film s-ar intitul.: 
Fools of fortune (greu de tradus acest tı 

tlu fără să cunoști povestea propriu-zisă ) 


Un succes al anilor '80: filmul lui Danelia, Maratonul de toamnă. În 


rolurile principale: 


Marina Neelova şi Oleg Basilaşvili 


(din Gard peniru doi) 


Nos NS 
a 


in memoriam 


Venit de dincolo de Porţile de Fier, Slavo- 
mir Popovici a fost alături de noi 35 de ani, 
coleg și prieten, poet si cineast, vecin și 
compatriot, pasionat de lucru pina la uitarea 
de sine si discret asupra lucrului sau, 
aproape taciturn, făcindu-te să simţi totde- 
auna mult mai multe sensuri de înțeles decit 
cele spuse. nu numai pentru că ele sint intra- 
ductibile, ci pentru că istoria trăită e prea 
plină şi fascinanta spre a fi redusă la o proza 
conyersativa 

A plecat dintre no: fara să vrea observată 
aceasta plecare, el care a venit să ramina şi 
n-a vrut sa plece, a plecat pe neștiute, lăsin- 
du-ne, dupa 35 de ani, cu taina nedezlegatä a 
multora dintre gindurile și viziunile sale, cu 
secretul nedescifrat al unei camaraderii în 
care superioritatea inteligenţei și talentului 
nu era niciodată intoleranta, înțelegâtor a tot 
şi toate, plătind poate benevol și înmiit, prin 
această indatoritoare toleranţă de spirit, in- 
transigentele primei sale tinereti, rămasă ne- 
cunoscută, atit de repede și ireversibil con- 
vertită întru maturitatea trăită printre noi. 

Träitä atit de intens, nebänuit, încit și-a 
consumat o dată cu maturitatea întreaga 
viata si i-a fost dat să nu ajungă niciodată in 
pragul batrinetii, surprinzindu-ne prin dispa- 
ritia sa, cum ne-a uimit prin pasiunea gindu- 
lui si ineditul creaţiilor sale. Căci, iată, sîntem 
cu totul nepregatiti, acum, cu povara unei 
datorii neimplinite, de câtre noi, confrații sai 
întru cinema și nu numai întru cinema, dato- 
rie neimplinită nici măcar în planul minimal 
al ordonării filmografiei adunate la studioul 
bucureștean de filme documentare, căruia i 
s-a dedicat în ultimele decenii și, într-un ră- 
gaz, cu ani în urmă, la televiziune. 

Trebuie să ne impäcäm cu gindul că Slavo- 
mir Popovici a venit să rămină şi a plecat pe 
nestiute, dar rămine efectiv printre noi, nu 
doar prin amintirea noastră, ci și prin pelicu- 
lele si paginile pe care le-a lucrat, in care va 
trebui să căutăm, să descoperim şi să punem 
în lumină ceea ce am căutat mult prea rar și 
n-am luminat cu puterea cerută la timpul sau 
— să cautam nu doar documentaristul capti- 


- = 


Elegie aspră 


cinema 


Anul (XXII) 254 


Bucureşti, februarie 1984 


Redactor şef 


Ecaterina Oproiu 


Revista 
» cinema's 
la 


domnule Moore?" 


„Da' de unde — îmi răspunde — Bond e preocupa! 


de mine?* 


Cînd l-am întrebat, dacă se teme de rivalitatea lui 
Sean Connery, a pufnit în ris. „Știi ce, de cite ori dis- 
cutăm între noi despre Bond, ne prăpădim de ris. De 
fapt, alternarea asta ne. convine amindurora, pentru 
că, dacă este ales Sean, mă bucur eu de vacanţă...” 
„Dar e greu să joci în Bond?' — îl întreb. 

„Destul de greu, pentru că am imbátrinit. Dar banii 
pe care îi iau pe astfel de filme sint buni. De altfel e 
una din puținele povești cinematografice cu care 
mergi la sigur, din punctul asta de vedere, In rest..." 


Connery — un obosit 


S-a intimplat sa fie cam în același timp la Hol- 
lywood cei doi Bond: — Roger și Sean. „Acum dupa 
aproape 7 ani, cum vi se pare să fiti din nou chemat 


în James Bond?" — il întreb. 


prin lume cu filmul.“ 


ciodată să nu spui niciodată 


vat de folclorul românesc si universal, ci gin- 
ditorul artist, creatorul original, omul unic din 
aceste pagini și pelicule, dintre care nici una 
nu a fost compusă fără ca autorul de dincolo 
de eie sa nu fi avut ceva anume de spus 

Ce l-a facut pe acest fiu al altor ținuturi — 
câtre care ne întoarcem acum gindul, cum 
şi-l va fi întors şi el, mereu, pină în ultimul 
moment — ce l-a facut pe acest ardent traitor 
in contemporaneitate — așa cum au demon- 
strat-o și primele sale documentare sociale, 
Uzina si Romanje aspre — ce l-a facut să 
cerceteze cu atita dăruire și atita har, în în- 
tregi suite de filme, datinile autentice, obi- 
ceiurile nepoluate și istoria noastră, ciclul 
existenţial pe care românii l-au materializat în 
semnele, ritualurile, cîntecele și plinsetele cu 
care întovărășesc nașterea, nunta și moartea, 
cu care își cinstesc casa, munca $i prietenii? 
Să reanime pe ecran, cu o credinţă și o stră- 
lucire iradiantă, ctitoriile, obiectele de arta și 
podoabele care ne atestă trecutul si perenita- 
tea spirituală? Împătimit al cărţii, traducător, 
împreună cu Marin Sorescu, al poeziilor lui 
Vasco Popa, ce revelații ne-ar prilejui pro- 


Coperia i 
Experiența unui mare actor 
(Mircea Diaconu) 
și prospetimea 
unei tinere speranțe 
(Oana Pellea) 


N Foto: Victor STROE f 


https://biblioteca-digitala.ro 


Roger Moore — un glume} 


L-am intilnit pe Roger Moore pe un culoar, Nu se 
grabea deloc, mergea tacticos ca un englez. Şi cum 
ia ordinea zilei pare să fie iarăși nesfirsita serie de 
James Bond-uri, îl întreb: „Vă preocupă iarăși Bond 


— „Nu sint șapte, sint zece ani și nu-mi pot da 
seama cum mă simt pentru că de astă dată nu m-a 
preocupat numai rolui, ci și montajul, ba chiar și 
promovarea filmului. După cum vezi, sînt în turneu 


Îi fac complimente spunindu-i că este într-o condi- 
tie fizică excelentă „imi acorzi prea mult credit — imi 
răspunde. Fac și eu ce pot. Joc golf și-mi car singur 
bastoanele. Cind sint acasă mai și înot“. Adevărul e 
că, fără machiaj și perucă, Sean Connery arată mai 
imbatrinit si obosit, pentru că în ultimul său film Ni- 
a avut, pe cit se pare, 
foarte mult de lucru. Și s-a caznit din răsputeri să nu 
trădeze imaginea pe care publicul o are despre el. 


Corespondenta si foto de la Ray ARCO 


„Nu mă tem de 


priul sau volum de versuri, rămase în manus- 
cris, dintr-o modestie dusă pină la limita ne 
dreptăţii fata de sine însuși? 

Nu va fi cu putinţă și nicicum ușor de dat 
un răspuns complet acestor întrebări, nici de 
reconstituit ceea ce numai autorul, prin cu- 
vintul său și prin continuarea operei sale, ar 
fi putut face. Imaginaţia cercetătorului va tre- 
bui să sară peste goluri, să vadă finalizarea și 
racordurile unei opere neincheiate, ale cărei 
virtualitati au depășit sigur, totdeauna, în ci- 
nema, limitele copiei standard, deși citeva 
premii, prea puţine, au afirmat recunoașterea 
valorii excepționale a lucrărilor pe care le-a 
semnat: Semnul bradului, Semnul $arpelul, 
Semnul soarelui, Soarele negru, Cuvint cu In- 
vájáturá. Bună ca ziua, Hora, Despina 
Doamnă și Floarea lui Toma, Opreste-te, tre- 
cătorule... Este un capitol esențial din istoria 
documentarului românesc închis în aceasta 
operă, din care ne va întimpina totdeauna fi- 
gura de mucenic modern a lui Slavomir Po- 
povici, lumina surisului său fratern. 


Valerian SAVA 


CINEMA, 
Piata Scinteii nr. 1, Bucuresti 41017 


Exemplarul 8 lei 


Cititorii din străinătate se pot abona adre- 
sindu-se la ILEXIM Departamentul Export- 
Import Presă, P.O.Box 136—137 — telex 11226 
București, str. 13 Decembrie nr. 3 


Prezentarea grafică 
loana Statie 


Prezantarea artistică 
Anamaria Smigelschi 


Tiparul executat la 
Combinatul poligrafic 
«Casa Scinteii» — Bucuresti 


4M. Unde e poza mea in revistă“, 
să întrebe Roger Moore 


oore 


wi nici el de mine“, zice Connery 


în premieră 


areul de box al lui Sergiu Nicolaescu si 
loan Grigorescu (scenaristul) apare in film ca 
un loc al atracției sportive dar incetul cu în- 
cetul se metamorfozeaza in loc dramatic, me- 
ciul propriu-zis — meciul de box — capatind 
semnificația unui deznodämint, dupa o bu- 
cata de timp (pe care trebuie să o luam mai 
mult în simbolul ei şi mai putin în rigoarea ei 
istorica) 


Sergiu Nicolaescu are o reala slabiciune 
pentru personajele care marchează si lumea 
şi clipa, pentru acele personaje care isi lasa 
amprenta printr-o alură a insasi profesiei și 
modului cum o savirsesc ele polițistul — jus- 
taiar, soldatul surprins intre onoare si 
moarte, insul devorat de setea de acţiune, de 
viata trăită in marja riscului, a primejdiei, a 
cutezanfei, omul curajului și dinamismului 
care nu-și îngăduie ipostaza angoasei şi me 
ditatiei, care mai infii face si citeodata se gin- 
deste și la ceea ce a facut. Dar, mai intotde- 
auna, face aceasta după ce a savirsit cei 
pusese în gind. Personajele pe care le preia 
devin eroice (chiar daca fara panas) pentru 
ca Sergiu Nicolaescu — cel mai adesea in 
dubla ipostaza de realizator si interpret — le 
onenteaza spre acest destin dramatic. (Indi- 
ferent cum ar fi ele schifate sau profilate in 
script). Ele transgreseaza aria obisnuitului 
pentru cà de fapt obisnuitul nu este dramatic, 
el este cel mai adesea sarac in exemplaritate 
sau, mai precis spus, obișnuitul este in astep- 
tarea neobisnuitului, a faptului care devine 
excepție, poate chiar eveniment,adica fapt 
care capata o aureola, o forță si chiar o fas 
nație, o atractivitate, o charisma. dramat 
gica 


tatăl aici in Ringul, la volanul unui TIR, ru 
find cu viteza constanta in fisia nesfirsita 
autostrăzilor, rulind dupa orar, in cuplu d: 
şoferi de cursa lungă (alt personaj marcant a 
vremurilor noastre, intilnit pe toate artere! 
ce infasoara ţările și continentele), șoferul «t 
cursă lungă cu miinile pe volan și piciorul | 
acelerator, asigurind colosului pe șase 
opt roti, ritmul destinului sau. Dar imaginilu: 
noi li se alătură amintiri, hazardul isi joaca ṣi 
el rolul, si așa apare intimplarea cu filc ce 
devine povestea unei vieţi, a unei vieţi acum 
obișnuite. modestă, anonima dar care a fost 
dindva, altfel, cu totul altfel. Si din ace! „alt- 
fel" a ramas acum intipärit pe brat un numar 
matricol care ascunde un mister. incet, incet. 
mici infimplari si acumulari de rapeluri, pre- 
cum și intrigante coincidente duc la repoves- 
tirea vieţii care iese de sub valul tăcerii im- 
puse şi de sub colbul altor vremuri iar șoferul 
de astăzi, boxer al propriei supravietuiri 
intr-un trecut apropiat si intr-un lagar nazist, 
ne povestește succint, cu nerv si emoție cum 
a fost cindva. el detinutul sparing — partener 
pentru comandantul SS al lagărului. Așa isi 
joaca el viata între corzile unui ring de lagar 
al morţii. Nu uită nici pumnii mutilanti pe ca- 
re-i încasează, după cum n-a uitat nici pe cel 
care i-a administrat, nici locul și nici epoca 
Tote acestea le poartă cu el și pe el, inchise 
sub un matricol de lagar, ca un fel de me 
mentu 


Filmul care debuteaza in registrul unei na 
rațiuni cu aventuri, s-ar parca ob nuite, ca 
pata in mod gradat pondere dramatica, 
schimba aproape pe nesimţite acest registru 
ca sa transpuna intregul spectacol sportiv al 
boxului într-un fel de meci al destinelor. Tim- 
pul devine acum al aducerilor aminte, dar 
prezentul nu se șterge prin aceasta. Dimpo- 
trivà, in clipa de faţă şi in faa de astăzi a 
unei lumi se deslusesc urme ale unui trecut 
nu prea indepartat, spiritul competi ional de- 
vine just@iar iar hazardata intilnire de box 
către care soferul de astăzi se simte atm 
dintr-o tardiva 4 i mai masura 
odată puterile — devine o reinfinire cu o alta 
miza dect cea oferita de spons ec- 
tacol de reclama comerciala in care toxu 


joridà dé a 


interpreti 


Un meci de box in care K.O. înseamnă o pedeapsă car 


multá vreme 
Marin Moraru) 


dată de 
Boghita, 


(Sergiu Nicolaescu, 


Letitzia Gab 


pe autostradă 


este doar un condiment (pe finga altele cu 
multe dansatoare). Filmul se ordoneaza 
intr-un contrapunct dramatic, partida de box 
se transforma în canavaua unei scandente 
(contrapunctica alternanța dilata timpii nara- 


(„măi, Tom, ce te-ai fi făcut tu fără mine“? 
„Parasutist...”) ce trădează incapatinarea de a 
trăi, dar în prezent; Andrei u Nicola- 


Letitzia Gabrielli 


tivi — pe unii mai mult decit ar suporta con 
vertia si legile tensiunii dramatice), realizato- 
rul avind o reală dexteritate de a construi un 
suspans care adioneaza deopotrivă asupra 
nervilor şi curiozitatii spectatorului 


https://biblioteca-digitala.ro 


TT 
TR i! 
ilii 


i 


| 


și 


il 
m 
TIT 


| 


i 
i 

| 
TH