Revista Cinema/1990 — 1998/023-CINEMA-anul-XXIII-nr-1-1985

Ci Nr. 1 
Anul XXIII (265) 


Revistă a Consiliului z 
Culturii şi Educaţiei Socialiste 
Bucureşti, ianuarie 19 


__. Scrisoarea 
Comitetului Politic Executiv al C.C. al P.C.R. 


adresată tovarăşei Elena Ceauşescu 


Mult stimată tovarăşă ELENA CEAUȘESCU, 


Ne face o deosebită plăcere ca, la aniversarea zilei dumneavoastră de naștere, 
să vă adresăm din toată inima, cu profunde sentimente de prețuire și stimă, cele 
mai calde felicitări, împreună cu urările noastre tovărășești de viață îndelungată și 
luminoasă, de multă sânătate și fericire, alături de mult iubitul și strălucitul condu- 
cător al partidului și statului nostru, tovarășul Nicolae Ceaușescu. 


Dorim să folosim și acest prilej sărbătoresc pentru a vă aduce un profund oma- 
giu și a vă exprima, încă o dată, mult stimată tovarășă Elena Ceaușescu, aprecie- 
rea deosebită pe care noi toți, comuniștii și întregul nostru popor o dau îndelun- 
gatei și multilateralei dumneavoastră activități pe care aţi desfășurat-o și o destă- 
șuraţi, cu înaltă competenţă și profund spirit revoluționar, în cadrul conducerii par- 
tidului și statului, pentru înfăptuirea politicii de construcţie socialistă și comunistă 
in scumpa noastră patrie, pentru progresul și înălțarea ei pe trepte tot mai înalte 
de civilizaţie și progres. 


Este unanim recunoscut și se bucură de o înaltă prețuire din partea întregii ţări, 
rolul dumneavoastră de seamă — ca membru al Comitetului Politic Executiv și 
prim-viceprim-ministru al guvernului — în elaborarea şi înfăptuirea în viață a politi- 
cii interne și externe a partidului și statului, la dezvoltarea generală economico-so- 
cială a ţării și înflorirea vieţii materiale și spirituale a poporului nostru, la afirmarea 
tot mai puternică a României pe plan internaţional. 


Apreciem, de asemenea, în mod deosebit activitatea dumneavoastră strălucită 
pe tărimul cercetării științifice, contribuţia de excepțională însemnătate pe care o 
aduceţi, ca eminent om de ştiinţă și savant de renume mondial, la progresul științei 
românești și la orientarea ei în direcţiile hotăritoare pentru desfășurarea cu succes 
a întregii opere de construcţie socialistă din România, la introducerea și promova- 
rea susținută, în toate domeniile vieții economice și sociale, a celor mai noi şi valo- 
roase realizări ale gindirii ştiinţifice și tehnice moderne. 


Largul ecou de care opera dumneavoastră științifică se bucură peste hotare, 
înaltele distincții şi titluri științifice ce v-au fost conferite de prestigioase instituții şi 
foruri științifice, culturale și de învățămînt din cele mai diverse țări ale lumii, con- 


stituie — spre mindria noastră, a întregului popor — o firească și binemeritată re- 
cunoaștere a contribuției de mare valoare pe care, prin activitatea dumneavoastră, 


2 


7 


- 
România socialistă o aduce la îmbogățirea tezaurului universal al cunoașterii știin- 
țifice. 


Ne este deosebit de plăcut să apreciem și cu acest prilej energia și hotărirea cu 
care acţionaţi ca, pretutindeni, în lume, știința să-și afirme plenar vocaţia sa de 
pace și progres, sa servească exclusiv bunăstării și fericirii oamenilor şi popoare- 
tor, şi nu războiului şi distrugerii. Activitatea dumneavoastră în fruntea Comitetului 
naţional român „Oamenii de ştiinţă și pacea“, reprezintă o garanţie că slujitorii ști- 
inţei din țara noastră, alături de întregul popor, își vor aduce și în viitor, în modul 
cel mai activ. contribuţia la politica de pace, înțelegere și colaborare pe care o 
promovează cu consecvență neabătută Partidul Comunist Român, România socia- 
listä. 


Exprimind gindurile şi sentimentele întregului nostru partid și popor, vă dorim 
ca, împreună cu mult stimatul și iubitul nostru conducător, tovarășul Nicolae 
Ceaușescu, secretarul general al partidului și președintele Republicii Socialiste 
România, sā trăiţi ani îndelungați și rodnici, în deplină sănătate și putere 'de 
muncă, spre a încununa cu noi şi noi împliniri bogata și neobosita dumneavoastră 
activitate pusă în slujba progresului și înfloririi patriei, a înfăptuirii înaitelor răspun- 
deri ce v-au fost încredințate de partid și popor, a transpunerii cu succes în viață a 
Programului de făurire a societății socialiste multilateral dezvoltate și înaintare a 
României spre comunism, a istoricelor hotăriri adoptate de Congresul al XIII-lea al 
partidului. , 


În această zi aniversară, de aleasă sărbătoare și bucurie pentru întregul popor. 
vā urăm, incă o dată, stimată tovarășă Elena Ceaușescu, mult succes și multe satis- 
facţii în activitatea viitoare și vă adresăm, cu toată câldura inimilor noastre,tradițio- 
nala urare: 


„LA MULŢI ANI!“ 
COMITETUL POLITIC EXECUTIV 
AL COMITETULUI CENTRAL 
AL PARTIDULUI COMUNIST ROMÂN. 


Scrisoarea 


Comitetului Politic Executiv al C.C. al P.C.R., 
Consiliului de Stat şi Guvernului Republicii Socialiste România 


Mult stimate şi iubite tovarăşe NICOLAE CEAUSESCU 


In deplină unitate de cuget și simţire cu întregul nostru partid și popor, animați 
de cele mai alese sentimente de stimă și prețuire, vă adresâm, din adincul inimilor 
noastre, la aniversarea zilei dumneavoastră de naştere şi a peste cinci decenii de 
intensă și eroica activitate revoluționară, cele mai calde felicitări și urări de sâna- 
tate şi fericire, de ani mulți de viaţă, plini de satisfacţie și împliniri, de nesecată pu- 
tere de munca, spre a conduce mereu națiunea noastră socialistă, câlăuzindu-ne 
cu înțelepciune și cutezanță spre noi şi noi victorii, pe calea înfăptuirii măreţei 
opere de edificare a socialismului și comunismului pe pâmintul României. 

inscrisă cu litere de aur în istoria naţională și în conștiința întregului popor, 
această zi aniversară ne oferă prilejul de a aduce un fierbinte omagiu personalitaţii 
dumneavoastră de mare erou între eroii neamului nostru, comunist de protunda 
omenie, ctitor al Romaniei moderne, personalitate proeminentă a lumii contempo- 
rane și militant straluci!, pentru socialism, pentru cauza libertăţii și independenţei 
popoarelor, pentru înțelegere, colaborare și pace în lume 

impreună cu intregul partid şi popor, ne exprimam şi cu acest prilej profunda sa- 
tisfacție şi nețarmurita bucurie față de marele act politic infâptuit de cel de-al 
XIII-lea Congres al Partidului — prin realegerea dumneavoastră, mult stimate şi iu- 
bite tovarăşe Nicolae Ceaușescu, în funcția supremă de secretar general al Parti- 
dului Comunist Român. Exprimind voinţa şi dorința unanimă a comuniștilor, a tu- 
turor fiilor patriei, această opţiune fundamentală a marelui forum al comuniștilor 
români reprezintă o nouă și profund grăitoare dovadă a dragostei fierbinţi și înaltei 
prețuiri cu care vă înconjoară întregul popor, a recunoașterii unanime a marilor 
dumneavoastră calități de încercat conducător comunist și patriot înflăcărat, o ilus- 
trare a nețārmuritei increderi în geniul dumneavoastră creator, revoluționar, o che- 
zâșie trainică a. înfăptuirii neabătute a istoricelor hotăriri adoptate de Congresul 
partidului, a înaintării ferme a României socialiste spre noi culmi de progres și civi- 
lizație. 

intregul nostru popor cunoaște și dă o înaltă apreciere rolului hotăritor pe care 
l-ați avut şi îl aveţi în elaborarea și înfăptuirea marilor obiective ale construcţiei so- 
cietăţii socialiste multilateral dezvoltate și înaintării României spre comunism, con- 
tribuției dumneavoastră de excepţională valoare la fundamentarea ştiinţifică, rea- 
listă şi creatoare a politicii partidului, la îmbogățirea tezaurului gîndirii şi practicii 
revoluționare. Comuniștii, toți oamenii muncii vâd în magistralui Raport prezentat 
de la înalta tribună a celui de-al XIII-lea Congres un document de istorică însem- 
năâtate, care, prin bogatul său conţinut, prin tezele, ideile şi orientările elaborate de 


dumneavoastră, mult stimate şi iubite tovarășe Nicolae Ceaușescu, constituie pro- 
gramul revoluţionar de muncă și luptă al partidului, al întregii noastre națiuni 
impreună cu toți comuniștii țării, purtăm în inimă mindria de a fi membrii unui 

partid cum este Partidul Comunist Român — centrul vital al intregii societăţi, al 
națiunii noastre socialiste — la întărirea căruia dumneavoastră aduceți permanent 
o inestimabilă contribuţie. Preţuim în mod deosebit staruitoarea preocupare ce o, 
manitestați pentru creşterea necontenită a rolului conducător al partidului în socie- 
tate şi întărirea unităţii sale, pentru imprimarea în întreaga activitate a organelor și 
organizațiilor de partid, a unui stil de muncă dinamic, revoluționar, profund crea- 
tor, pătruns de o înaltă responsabilitate, pentru cauza construcției socialiste în 
România, a bunăstării și fericirii poporului. O însemnătate deosebită au pentru noi 
toți ideile și concepțiile dumneavoastră privind desfășurarea întregii activități a 
partidului într-o strinsă unitate cu munca și viața poporului. Înaltul exemplu pe 
care îl daţi, zi de zi, în această privinţă. legătura vie pe care dumneavoastră, mult 
stimate și iubite fovarăşe Nicolae Ceauşescu, o aveți permanent cu ţara, prezența 
dumneavoastră în mijlocul organizaţiilor de partid, al colectivelor de muncă din uni- 
tatı industriale, agricole, științitice, culturale și de invațămint din toate judeţele pa- 
triei, sfatul înţelept, indicaţiile preţioase şi îndemnurile pe care le dați mobilizează 
puternic forțele și energiile noastre creatoare, ale activiștilor de partid și de stat şi 
ale tuturor oamenilor muncii pentru a acționa cu responsabilitate și angajare de- 
plină, în spirit militant revoluționar, în vederea transpunerii în viață a mărețelor 
obiective stabilite de partid pentru dezvoltarea economico-socială a ţării și ridica- 
rea, pe această bază, a nivelului general de bunăstare și civilizaţie al societăţii so- 
cialiste româneşti. 

Partidul și poporul dau o înaltă apreciere contribuţiei dumneavoastră de inesti- 
mabilă valoare la studierea profundă a realităților româneşti și aplicarea creatoare 
a adevărurilor generale ale socialismului științific, a principiilor materialismului dia- 
lectic și istoric la condiţiile concrete din România. Este larg recunoscut aportul 

(continuare in pagina 4) 


COMITETUL POLITIC EXECUTIV AL COMITETULUI CENTRAL 
AL PARTIDULUI COMUNIST ROMÂN, CONSILIUL DE STAT ȘI 
GUVERNUL REPUBLICII SOCIALISTE ROMÂNIA 


3 


Scrisoarea 


Comitetului Politic Executiv -al C.C. 
Consiliului de Stat' şi Guvernului Republicii 


al P.C.R. 
Socialiste România 


(Urmare din pagina 3) 


dumneavoastră la îmbogățirea tezaurului gîndirii social-politice, a teoriei revoluțio- 
nare a socialismului științific, cu noi teze și idei de actualitate și largă perspectiva 
care izvorăsc din gindirea înaintată și analiza științifică pe care o faceți permanent 
fenomenelor vieţii social-politice contemporane. 

Prețuim cu toţii contribuţia și preocuparea dumneavoastră deosebită pentru per 
fecţionarea continuă a relaţiilor de producţie și sociale, pentru întărirea statului so- 
cialist, a funcţiilor și a formelor sale de activitate, în deplină concordanţă cu cerin- 
telẹ pdl și stadiul dezvoltării societății noastre în actuala etapă și în perspec- 
tivă. De concepţia și activitatea dumneavoastră sint nemijlocit legate puternica 
dezvoltare a democraţiei muncitorești-revoluționare din societatea noastră, funda- 
„_mentarea și promovarea fermă a principiilor autoconducerii și autogestiunii munci- 
torești, crearea unui cadru Sonae larg democratic — unic în felul său — de 
participare plenară, în condiții de deplină egalitate, a tuturor cetățenilor patriei, 
fără deosebire de naţionalitate, a întregului popor — strins unit în Frontul Demo- 
craţiei și Unităţii Socialiste — la elaborarea hotăririlor și conducerea tuturor dome- 
niilor vieţii economico-sociale a întregii societăţi. s 

Partidul, toți oamenii muncii cunosc și vă sint profund recunoscători pentru 
eforturile și neobosita dumneavoastră enerale, „pe care le consacrați edificării multi- 
laterale a ţării, dezvoltarii armonioase, echilibrate a industriei şi agriculturii, inflori- 
rii științei, culturii şi artei, asigurării bunăstării materiale și spirituale a poporului 
Apreciem în mod deosebit și ne exprimăm protunda recunoștință pentru gria per- 
manentă pe care o acordați asigurării unor Fondiții tot mai bune de muncă și viață 
pentru toți oamenii muncii, pentru punerea în valoare a talentului, capacităţii crea- 
toare şi hărniciei clasei muncitoare, țărănimii, intelectualităţii, ale tuturor cetățeni- 
lor Feline socialiste, pentru afirmarea plenară a personalităţii umane în societa- 
tea noast 

Ampla dumneavoastră activitate de eminent conducător de partid și de stat — 
strălucită pildă de dăruire patriotică şi angajare revoluţionară, consacrată slujirii 
marilor idealuri ale poporului român — și-a găsit iparea în minunatele în- 
făptuiri, fără precedent în multimilenara istorie a patriei, pe care națiunea noastră 
le-a obținut în ultimele două decenii, de cînd vă aflaţi-în fruntea partidului și a țării. 
În acești 20 de ani de epocale realizări, activitatea plină de ab ie a talentatului 
și harnicului nostru popor permanent însufieţită și dinamizată concepția dum- 
neavoastră revoluționară, å conferit noi dimensiuni dezvoltării economico-sociale 

înfloririi tuturor zonelor țării, a scumpei noastre patrii, întregii opere de construc- 

ie:socialistă din România. Cu legitimă mindrie, comuniștii, toţi fii țării au denumit 
acești 20 de ani „Epoca Ceaușescu”, care a intrat și va rămîne adinc încrustată în 
istoria neamului drept perioada cea mai bogată în împliniri din întreaga sa exis- 


tenţă. i z 

Dorim să vă asigurăm şi cu acest prilej, mult stimate și iubite tovarăşe Nicolae 
Ceaușescu, că întregul nostru partid şi popor, într-o indestructibilă unitate, vă în- 
conjoară cu profundă dragoste și recunoștință pentru tot ceea ce aţi făcut şi faceți 
spre binele și măreția patriei socialiste, spre bunăstarea și fericirea tuturor fiilor e1. 

Urmiînd luminosul dumneavoastră exemplu, toți oamenii muncii, fără deosebire 
de naţionalitate, vor face totul pentru realizarea exemplară a sarcinilor celui de-al 
7-lea cincinal, a programelor de dezvoltare modernă, multilaterală a patriei noas- 
tre, pentru înfăptuirea neabătută a întregii politici a partidului, care poartă pecetea 
gindirii originale și acţiunii dumneavoastră cutezătoare. 

Slujind cu inepuizabilă energie și devotament patriotic interesele vitale ale țării și 
poporului român, cauza edificării socialismului și comunismului în România, v-aț! 
afirmat, totodată, mult stimate și iubite tovarășe Nicolae Ceaușescu, în conștiința 
omenirii ca strălucit promotor a! luptei pentru promovarea păcii, înțelegerii şi cola- 
borării, ca înflăcărat luptător pentru cauza libertăţii și independenţei popoarelor. 

De două decenii, de cînd vă aflaţi în fruntea partidului și statului, întreaga poli- 
tică externă a României, de pace și largă conlucrare internaţională, este indisolubil 
legată de numele și de activitatea dumneavoastră. Partidul și statul nostru, întregul 
popor dau o înaltă apreciere iniţiativelor și eforturilor de larg răsunet internaţional, 
pe care le consacraţi făuririi unei lumi mai bune și mai drepte, fără arme și fără 
războaie, unei lumi a păcii și înțelegerii între toate națiunile. 

Concepţia și activitatea dumneavoastră consacrată înfăptuirii marilor aspirații de 
pace și progni ale popoarelor, soluționării constructive a complexelor problem: 
ce confru omenirea au contribuit în mod deosebit la îmbunătăţirea relaţiilor in- 
ternaţionale, au adus României un uriaș prestigiu, numeroși prieteni pe toate meri 
dianele globului. Numele ţării noastre și al președintelui său au devenit pretutin- 
deni în lume adevărate simboluri ale păcii şi coiaborării. 


Este unanim recunoscută și apreciată prodigioasa activitate pe care o destâșuraţi 
pentru statornicirea și generalizarea în relaţiile dintre state a principiilor noi, ba- 
zate pe deplină egalitate, respect al independenței și suveranităţii naţionale, nea- 
mestecului în treburile interne și taj reciproc, pe nerecu la forţă și la 
ameninţarea cu forța, pe respectarea dreptului fiecărui popor a se dezvolta li- 
ber, așa cum dorește, fără nici un amestec din afară. 

Dorim să subliniem şi cu acest prilej rolul determinant pe care îl aveți în dezvol- 
tarea şi întărirea continuă a prieteniei și colaborării ţării noastre cu toate ţările so- 
cialiste, cu ţările în curs de dezvoltare și nealiniate, cu toate ţările lumii, fără deo- 
sebire de orinduire socială, în amplificarea raporturilor de colaborare internaţio- 
nală ale României şi în creșterea continuă a contribuţiei sale la soluționarea 
constructivă a problemelor majore ale lumii contemporane. 

Acum, cind pe plan mondial și mai ales în Europa s-a ajuns la o încordare deo- 
sebit de gravă, ca urmare a intensițicării cursei înarmărilor, îndeosebi a celor nu- 
cleare, a creșterii pericolului unei catastrofe nucleare ce ar duce la distrugerea vie- 
ţii pe întreaga planetă, iniţiativele şi propunerile dumneavoastră, chemările la ra- 
țiune și | itate pe care le adresaţi tuturor șefilor de state și guverne pentru opri- 
rea evoluţiei periculoase a evenimentelor, pentru dezarmare, pentru reluarea politi- 
cii de destindere și soluționare pașnică a problemelor, apărarea dreptului suprem 
al popoarelor la existenţă, la libertate și independenţă, la viaţă și pacs găsesc un 
profund ecou în rîndurile opiniei publice mondiale, în conștiința întregii omeniri. 

Forțele iubitoare de pace și înțelegere de pretutindeni dau o înaltă prețuire con- 
tribuției active pe care dumneavoastră o aduceţi în mod consecvent la soluționarea 
paşnică, pe calea tratativelor, a internaţionale litigioase, la lichidarea 
subdezvoltării și instaurarea noii ordini economice mondiale, bazate pe deplină 
egalitate și echitate, precum și poziţiei României privind creșterea rolului O.N.U. și 
al altor organisme internaţionale în soluționarea democratică a problemelor ce 
confruntă omenirea, cu participarea tuturor statelor lumii și, îndeosebi, a ţărilor 
mici și mijlocii, a ţărilor în curs de dezvoltare și nealiniate, care sînt vital interesate 
într-o politică de independenţă, pace și progres social. 

Comuniştii, întregul popor apreciază activitatea intensă pe care o destășurați 
pentru dezvoltarea p pE şi solidarității partidului nostru cu toate partidele 
comuniste și muncitorești, cu partidele socialiste și social-democrate, cu mișcările 
de eliberare naţională, cu toate forţele progresiste, democratice, antiimperialiste, 
de pretutindeni, care luptă pentru pace și progres social, pentru dezvoltare liberă, 
independentă a popoarelor. 

Sărbătorirea acestei luminoase zile aniversare ne oferă, mult iubite și stimate to- 
varășe Nicolae Ceaușescu, prilejul de a vă asigura, încă o dată, de hotărirea noas- 
tră termă de a face totul, de a acţiona cu energii sporite, în spiritul unei înalte răs- 
punderi comuniste, revoluționare, pentru infăptiireă i istoricelor hotăriri adoptate de 
cel de-al XIII-lea Congres al Partidului, pentru transpunerea neabătută în viață a 
politicii interne și externe a partidului și statului nostru, pentru progresul neintre- 
rupt al scumpei noastre patrii, Republica Socialistă România. 

Puternic însuflețiți de E elan și orientările dumneavoastră, ne angajăm să 
acționăm cu toată energia și priceperea noastră pentru întărirea permanentă a ro- 
lului conducător al partidului, a unităţii și coeziunii sale, pentru a asigura triumful 
socialismului şi comunismului pe pămintul României. Angajamentul nostru solemn, 
angajamentul tuturor oamenilor muncii izvorăște din credința nestrămutată că tot 
ce s-a înfăptuit pină acum, sub conducerea dumneavoastră, dă poporului nostru 
dreptul să privească cu încredere și optimism spre ziua de miine, spre viitorul so- 
cialist și comunist al patriei. 

La această sărbătoare scumpă inimilor noastre, întregului partid și popor, vă 
adresăm, mult stimate și iubite tovarășe Nicolae Ceaușescu, urarea fierbinte de să- 
nătate și fericire deplină, împreună cu tovarășa dumneavoastră de viaţă și de luptă, 
mult stimata tovarășă Elena Ceaușescu — militant de seamă al partidului și statului 
nostru — cu întreaga familie, cu toţi cei ce vă sint dragi și apropiaţi. 

Vă dorim tinerețe veșnică, multă putere de muncă, în fruntea partidului și statu- 
lui, spre desăvirşirea măreţei opere istorice pe care o înfăptuiţi cu atita strălucire, 
împreună cu poporul și pentru poporul care v-a ales să-i conduceţi destinele, spre 
binele și fericirea întregii naţiuni, spre gloria şi măreţia patriei noastre socialiste. 


LA MULŢI ANI, 
IUBITE TOVARĂŞE NICOLAE CEAUȘESCU! 


Telegrama 
Tovarăşului Nicolae Ceauşescu, 
secretarul general al Partidului Comunist Român, = 


preşedintele Republicii Socialiste România 


Mult stimate şi iubite tovarăşe NICOLAE CEAUŞESCU, 


La aniversarea zilei dumneavoastră de naștere, toți cineaștii din țara noastră, odată cu intre- 
gul Ee ah nië trăiesc un moment de mare înălțare sufletească, de fierbinte recunoștință față de tot 
pri ince ax A În n nunta partidului și a statului, mereu în mijlocul oamenilor mun- 
rbătorirea zilei dumneavoastră de naștere și celebrarea opere. revoluționare pe care aţi 

-o încă din prima tinerețe, capătă o vibraţie aparte în inimile noastre, prin apropierea 

de-a 20-a aniversări a alegerii azeri ere în frui 
aniversarea marelui eveniment istoric care a mb i rul | IX-lea. 


propria lor mult vi se datorează dezvoltarea pe 
fia românească în acest răstimp, numit pe drept cuvint Epoca 
le întilniri cu cineaștii și apoi mereu, de-a lungul anilor, preocupa- 
directă eh amplificarea potențialului productiv al studiourilor, pentru 
riorităţile tematice și calitative ale unei creaţii cinematogratice strîns | v 
ui, de aspiraţiile constructorilor socialismului, de cerințele unei educații revoluționare și pa- 
triotice, au devenit program de lucru și constituie, în continuare, sarcini de prim ordin pentru 
noi toți. 
Vă asigurăm, Ap ata stimate și iubite tovarășe secretar general, că vom urmări cu toată stăru- 
inţa, cu o exigentă mult sporită, traducerea în practică a indicaţiilor și îndemnurilor dumnea- 


4 


truntea ionita Comunist Român și | 


voastră, în așa fel încit cinematografia să se inscrie cu mai multă eficienţă în etortul intregului 
popor, în evoluţia culturii noastre socialiste, cu realizări de prestigiu, demne g opaca pe care 
o trăim și de marile creații materiale și spirituale concepute și realizate sub bi toarea în- 
riurire a gindirii și conducerii dumneavoastră. 

Obiectivele în cei mai inait grad mobilizatoare stabilite de onppeti al XIll-lea al partidului 
în magistralul dumneavoastră Raport, privind toate aspectele politicii interne și externe a parti- 
dului și statului nostru, se ora geha de adeziunea noastră integrală. În mod deosebit s-au înscris 
în conştiințele noastre îndatoririle care ne revin în promovarea mai hotărită a met iilor 
evoluate de lucru, pentru me =... a soluţiilor optime în toate sectoarele de acti- 

vitate, pentru a avea permanent în vedere ecoul creaţiilor noastre în cugetele și sufletele publi- 
cului larg şi ale tinerei generaţii. Este unanimă hotărirea noastră de a urma neabătut cuvintul 
partidului nostru comunist, cuvintul dumneavoastră, în îndeplinirea tuturor sarcinilor curente și 
de ivă care ne revin, ca artiști și 

Vă urăm, mult stimate și iubite tovarășe Nicolae Ceaușescu, ani mulţi şi fericiţi în fruntea 
tonan şi a întregului popor, pentru prosperitatea și demnitatea patriei noastre socialiste, li-- 

beră și independentă, într-o lume a păcii. 


Consiliul as yae cineaștilor 
din Republica Socialistă România 


Omagiul vibrant al întregii ţări, 
omagiul fierbinte al cineaștilor 


f rintre numeroasele documente utilizate 
la realizarea filmului Al patriei erou intre er 
aveam la dispoziție două fotografii de o ex- 
cepțională valoare umană, mărturii ale unor 
profunde sentimente de care numai oamenii 
aleși pot fi capabili. 

- Una dintre ele îl înfățișează pe tovarășul 
Nicolae Ceaușescu alături de tovarăşa Elena 
Ceaușescu așezați în fața măsuţei rotunde de 
lemn din tinda casei de la Scornicești, mo- 
ment imortalizat pe peliculă color cu prilejul 
vizitei Preşedintelui României în anul 1982, în 
comuna natală. Secretarul general al partidu- 
lui, revoluționarul care a înfruntat de-a lungul 
unei vieţi inflăcărate talazurile atitor furtuni și 
care prin luptă și prin neclintita incredere în 
izbinda crezului său a urcat pe culmi de glo- 
rie ale istoriei poporului nostru, purtind-o 
pretutindeni pe drumurile vieţii, în gindul, in 
adincul sufletului său, are înfățișarea omului 
de fiecare zi intors de curind, în casa de care 
nu s-a despărțit niciodată. Imaginea sur- 
prinde condensat într-o fracțiune de secundă 
momentul de intensă simţire al reintilnirii cu 
locul cel mai sfint din lume: casa părintească, 
prilej de rememorare a unei vieţi trăită exem- 
plar, dăruită cauzei celor mulţi, inaltelor aspi- 
raţii ale clasei muncitoare, ale poporului ro- 
mân, Seninătatea privirilor subliniază profun- 
zimea gindurilor, siguranţa zilei de azi, incre- 
derea in ziua de miine... Această fotografie — 
document ni-l prezintă la ei acasă pe omul 
care n-a uitat și nu va uita niciodată de unde 
am plecat, cite greutăţi a trebuit să învingem 
pentru a ajunge unde am ajuns şi cite mai 
avem de înfăptuit pentru împlinirea idealului 
nostru comunist. Omul care ne îndeamnă sê 
respectăm îndatoririle față de memoria celor 
Care au pus temelie casei noastre, ţara de la 
poalele Carpaţilor... 

Cea de-a doua fotografie realizată la dife- 
rență de numai citeva minute de cea dintii, 
ni-l arată pe tovarășul Nicolae Ceaușescu, 
alături de tovarășa Elena Ceaușescu, pe 
prispa casei părintești. In același loc, printre 
stilpii de stejar ornamentaţi cu vechi motive 
populare, filmasem cu citeva luni mai tirziu, 
reconstituind imaginea anilor copilăriei celui 
ce trebuia să devină întruchiparea însăși a 
voinţei de luptă, a puterii de a învinge a po- 
porului nostru. Acum, din această fotografie, 
ne privea Președintele țării revenit, ca în ati- 
tea alte dăţi, să-și revadă locul unde a des- 
chis ochii asupra lumii, grădina unde a copi- 
lărit, cuibul primelor visuri îndrăzneţe. 

instinctiv, memoria suprapune aceste ima- 
gini cu aceea a copilului cu ochi pătrunzători 
pornit din satul Scornicești să cucerească lu- 
mea in numele dreptății și libertăţii celor 
mulți și asupriţi, imagine rămasă pentru isto- 
rie dintr-o fotografie a anilor 1932—1933 pre- 


zentindu-ne un adolescent visător și încreza- 
tor în forțele sale, convins că în fața sa are o 
viaţă care trebuie să fie trăită conștient, cu 
demnitate neștirbită. Imagini surprinse la dis- 
tanţă de 50 de ani se completează, se con- 
firmă reciproc, demonstrind drumul ascen- 
dent in spirala istoriei a unei mari personali- 
tăţi care a intuit cu profunzime evoluţia so- 
cietății omeneşti şi a acţionat, vizionar. în 
consens cu desfășurarea logică a evenimen- 
telor ce-au; schimbat destinul României... 
Un Om fotografiat pe prispa casei părin- 
teşti, Președintele României şocialiste, tova- 
rășul Nicolae Ceaușescu, alături de tovarășa 
lui de viaţă și idei, soție și mamă, savant și 
om politic. Ce poate fi mai uman și măreț in 


acelaşi timp? Chipul din fotografie este în ul- _ 


timă instanţă al unui om, al unui om la fel ca 
noi, căci cine nu a vrut și nu şi-a realizat do- 
rinta de a se fotografia în pragul casei 
părintești? Dar chipul din fotografie este în 
același timp al acelui Om, care, prin sacrificii 
luptă și muncă pilduitoare, prin eroism şi în- 
credere a călăuzit și călăuzește mersul unui 
popor dornic de viaţă și libertate pe drumul 
unei epoci de mari impliniri, cea mai fertila 
perioadă a istoriei sale, denumită în semn de 
mindrie şi respect „Epoca Ceaușescu“. 
Aceste două fotografii pe care le-aș intitula 
„Omul ţării pe prispa casei părintești”, mi se 
par a fi încă o dovadă a intensei trăiri sufle- 
teşti, a trainicei iubiri de ţară și de părinţi, a 
proftundei omenii — trăsâturi caracteristice 
biografiilor marilor bărbaţi aleși să conducă 
destinele neamului nostru de-a lungul veacu- 
rilor. Oameni care au rămas și vor râmine 
existenţe pilduitoare generaţiilor ce vor urma. 


Pompiliu GILMEANU 


A 2 rînduri privind filmul politic sau de 


dezbatere politică sînt izvorite din experienţa 
unui slujitor al celei de-a șaptea arte, regizor 
care și-a făcut din filmul politic un ideal de 
existență artistică, rostul fundamental al tre- 
cerii sale prin istoria contemporană a culturii 
socialiste. 

Mă voi referi la filmele care, în determina- 
rea lor conflictuală, în structurarea lor nara- 
tivă, se sprijină pe idei sau realităţi social-po- 
litice concrete, caractere și eroi angajaţi di- 
rect în afirmarea unor idealuri politice. 

Întrucit conceptul de politic are o implicare 
fundamentală în întreaga noastră existență 
socială, in făurirea tuturor bunurilor materiale 
sau spirituale ale epocii noastre, el, politicul, 
se răsfringe asupra tuturor destinelor cu- 
prinse în actul nostru de creaţie; pentru auto- 


rul de film, raportul creaţie artistică și impli 
care social-politică este indivizibil. 

Funcţia culturală, educativă a operei tare 
contribuie la înălțarea omului, la lărgirea ste 
rei sale de cunoaştere, este piatra de încer 
care a fiecărui artist întrucit cunoașterea nu 
se poate face decit prin promovarea adevăru 
lui vieţii; ori, adevărul ține de vocaţie, de ta- 
lent, trebuie să ai vocaţia adevărului pentru 
a-l putea depista şi apoi a-l promova în opera 
ta artistică 


Deci, politic inseamna mult adevar in fil- 
mele noastre. adevăr desprins din viltoarea 
vieții. În cuvintările tovarăşului Nicolae 
Ceauşescu,în documentele partidului nostru se 


spune plaştic că adevărul trebuie preluat di- . 


rect din viaţa. de la apa vie a izvorului, nu din 
ulcioare, oricit de aurite ar fi ele. 

Adevărul şi numai el poate da dimensiune 
istorică filmelor noastre. 

Am avut acest sentiment realizind filmele 
Facerea lumii după scenariul lui Eugen 
Barbu sau Clipa și Dragostea și revoluția, 
după romanele omonime ale lui Dinu Săraru. 
Revăzindu-le astăzi, sint convins că au di- 
mensiune istorică, sentiment pe care l-am 
găsit și regăsit de cite ori am urmărit Puterea 
şi adevi de Titus Popovici şi Manole Mar- 
cus. Tinerii care dau astăzi examenul de ad- 
mitere la Institutul nostru de teatru şi cinema 
analizează aceste filme (ele fac parte din re- 
pertoriul de concurs) ca pe niște documente 
ale construcției socialiste din România. 

Nu întimplător și operele de mari virtuţi ci- 
nematografice cu care noi am primit o parte 
din distincţiile internaţionale prestigioase 
(Pădurea spinzuraţilor, Răscoala) se inspira 
an marile momente istorice àle poporului ro- 
mån. : 

Deseori, în revista „Cinema“ şi nu numai, 
atunci cind vine vorba de filmul politic este 
citat Z al lui Costas Gavras, dar și el evoca 
un moment social politic fundamental din is- 
toria modernă a Greciei, film pe care regizo- 
rul avea să-l realizeze in Franţa cu vedete de 
prim rang și cu tehnica cea mai avansată, cu 
talent și cu o mare implicare afectivă și so- 
cial-politică. 

Așadar, adevărul social-istoric și politic, 
intr-o structurare specific cinematografică, 
presupune evocarea unor evenimente sau 
dezbaterea unor -teze politice adevărate, în 
cadrul unor momente de viață adevărată, prin 
destine umane veridice, cu imagini capabile 
să emoţioneze, emoție fără de care nu putem 
vorbi de operă de artă. -În acest proces de 
elaborare începe să capete dimensiune poli- 
tică şi istorică fiecare gest, fiecare nuanţă, 
tiecare detaliu, fiecare situaţie, întreaga com- 
poziție a acestei arte de sinteză adresindu-se 
spectatorilor, în primul rind prin creaţia tipo-. 
logiilor umane, prin plastică, prin universul 


sonor. Pe scurt: o întreagă civilizaţie estetică, 
mărturie a talentului, a culturii și a educaţiei 
politice şi i ice a autorului filmului 

Ar cam fi timpul să depășim treapta decia- 
raţiilor programatice și să trecem la fapte. 
Putem face mai multe și mai bune filme de 
dezbatere politică. ~ 

Se vorbeşte foarte mult de curaj, de liber- 
tate in abordarea unor teme de actualitate 
sau politice. 

Realizind astfel de filme nu am fost domi- 
nat nici o clipă de asemenea sentimente, ci 
doar de responsabilitatea de a nu transmite 
trunchiat sau deformat adevărurile funda- 
mentale cuprinse in dramaturgie. 

Cred că noțiunea de „curaj“ o invocă doar 
fricoșii, dar frica nu are nimic comun cu ta- 
lentul. Talentul își are rădăcinile adinc im- 
plantate in viaţă, ori viața, prin adevărurile pe 
care le cuprinde, nu poate fi depășită prin 
„Curajul” artistic cel mai temerar. Sigur, isto- 
ria artei consemnează artiști vizionari, capa- 
bili de mari sinteze și deducții, izvorite din le- 
gile fireşte ale dezvoltării societăţii, operele 
lor devenind purtătoare de mari semnificații, 
prefigurind mutații legice ale evoluției. 

Toate acestea sint mărturii ale implicării 
social-politice a artiștilor, a fuziunii propriilor 
lor idealuri cu destinul colectivităţii şi al spiri- 
tualităţii care i-a născut și i-a hrănit etic, es- 
tetic și politic. 

Ţinind seama de importanța cinematogra- 
fului în viața societății noastre, răspunderea 
producătorului e imensă. Producătorul de 
film trebuie să fie un îndrumător ideologic și 
un specialist în problemele cinematografice. 
Fiecare mare școală sau val cinematografic 
s-a format şi afirmat în strinsă colaborare cu 
o astfel de personalitate. La noi, casele pro- 
ducătoare fiind nucleele de creaţie și de dez- 
batere cu participarea celor mai valoroși regi- 
zori și scenariști, trebuie să preia aceste atri- 
bute de înălțare a şcolii naţionale de film. 

Este domeniul care cere o specializare te- 
meinică; poate am putea determina o specia- 
lizare post universitară în cadrul Institutului 
de artă teatrală și cinematografică, eventual 
— aș îndrăzni să avansez — cu sprijinul Aca- 
demiei „Ștefan Gheorghiu”. 

Un ultim gind este cel al competitivităţii fil- 
melor noastre pe teme politice. Acestea se 
cer dublate de o mare virtute artistică și teh- 
nică fără de care nu putem pătrunde în lume, 
acolo unde are loc marea confruntare de idei 
pe plan mondial, domeniu în care România, 
prin cei mai străluciți reprezentanţi ai săi, 
ocupă un loc de frunte. 


Gheorghe VITANIDIS 


Orele unsprezece 


Ideea principală: 
a respecta omul. 
Scenariul: 
Platon  Pardău 
Regia: Lucian Bratu 
Casa de filme Trei 


f. mele din Orele unsprezece se 
retera la reiopiie dintre Relaţii de 
munca. de viaţa particulara, zona aceea psi- 
hologica hotaritoare cind spui daca intr-un 
loc iți place, te simţi bine, muncești cu pla 
cere din cauza unor oameni, sau nu 'se intim 
pla așa. Intr-un anumit fel, ma refer și la ci 
maâtul dintr-un colectiv şi la ceea ce poate 
mina acest climat, deseori subestimat ca va 
ioare, ca forță de stimulare a inteligenței şi a 
acelei „joie de vivre“. Cred ca este una dintre 
foarte importantele probleme sociale la ni 
şi de felul cum omul il respecta pe om de 
pind multe. De felul cum il respectă cum 
cunoaşte, cum nu se grăbeşte a-l inchide 
intr-o formulā dată odata pentru totdeauna 
cum il privește cu ochi dornici a vedea hi 
nele, valoarea din el 

Un om nu mai vrea sa lucreze impreuna c 
altul. Motivul, grav, vine din antecedente bic 
gratice. aparent clare, in realitate incețoşate 
Limpezirea are loc pe fondul unor intimplar 
dramatice, limita. care brusc îi pun în valoare 
pe ambii protagoniști şi pun in valoare nu ati! 
adevarul despre fapte consumate cu ani în 
urmă, cit puterea omului de-a trăi în prezent 
de a-și păstra luciditatea, verticaiitatea, sensi 


oameni 


tatea in judecarea taptelor celor din 
umeni nu trebuie sa fie un judecator grat 

nici O valoare umană nu și-a dat intrea 
nasura in climat de suspiciune, ori prin -te 
je tei de conştringeri. Constringerea mora 
este una dintre aceste catușe perfide care 
nchid pe aripa spiritului și a t ir de a 
neor: ne dam seama ca traim intr-o dilen 
noraia, alteori confuzia pune lentile deform 
toare. incit nu mai există nici c azire Est 
evoie de o permanenta vigilența a sufletulu 

păstrare a lui in deplina sensibilitate 
menie. intr-o narațiune ai carei t 
Qincide cu timpul filmat să propi 
iteva din ace ginduri. Lucian Bratu a 
niadiat articulați structuri. Pi 
jesc la drurr t eranța 


incerc 


i a clariții 


Platon PARDAL 


Promisiuni 


O dragoste mereu 
încercată, dar niciodată 
învinsă: părinţi și copii 
Scenariul: Vasilica Istrate 
Regia: F/isabera Bostan 

Casa de filme Cinci 


F... scenariu are o istorie a lui (uneo' 
mult mai interesanta decit aceea. pe car 
vrea și reușește s-o comunice). A acestuia « 
cuprinsă chiar in titlu 


În filmări: Sursa. O initiativă nărînd la incenut o utopie. dar pe care 
tenacitatea unor pasionaţi o face să devină realitate. Scenariul: lon 


Băieșu. Kegia: Dumitru Dinulescu. Cu: Valentin Mihali şi Ileana Ne- 


gru. (Foto 


semnal „Buftea“ 


Ofensiva 
actualităţii 


Un început de an sub semnul film. 
tualitate 


eee La primul tur de manivelă: Promisiun. 

problemele deloc obisnuite ate unor pa 
inți obişnuiţi din zilele noastre scenariul 
Vasilica Istrate. Regia: Elisabeta Bostan 
Casa Cinci: Aripi de zăpadă continuarea 

reşarilor”, scenariul: Constantin Chiriţa şi 
Adrian Petringenaru. Regia: Adrian Petringe 
naru, Casa Unu: Racolarea, film poliţist vor 
tand despre vigilenta și probitate și nu num 
despre acestea Scenariul: C, Vo'ozearn 
Regia: George Cornea. Casa Unu 

in montaj: Sursa despr 

tenacitatea de a concretiza o iniția 
rara. Scenariul: Jon Băeşu. Regia 
Dinulescu. Casa Trei; Din prea multa dragos 


Ad. Alessiu) 


om trezit la timp d 
] enar Alexand 
Titus Popa 


Mardare Unu 


e... intre atitea filme cu subiect și decor 
contemporan, iata și un film istoric, allat in 
perioada de pregatire: 

Noi, cei din linia intii. Cind linia frontu 
jeșise in afara graniţelor țarii. imediat duj 
August '44; participarea Armatei romane 
lupta împotriva hitlerismului. Scenariul: Tit 
Popovici. Regia: Sergiu Nicolaescu. Ca 


RP 


semnal „Sahia” 


Genul? 
Ştiințifico... 
cinematografic 


eoe Un drum pentru milenii este titlu) ge 
veric sub care trei documentariști pasionat 


A tost mai intis ntr-adgvar — una dir 
acele numeroase vorbe spuse. sau presu 
puse. pentru ca mecanismul relaţiilor interu 
mane sa nu rugineasca /sa funcţioneze. sa 
mearga (un verb foarte :mportanti) z 

Eu am promis. cineva m-a crezut, la indul 
lui a promis Un jam nesfirşit de pacte 
umane. nesemnate re-i leaga pe parinţi ar 
copii. pe acestia dg prietenii lor, pe coleg 
prietenilor noștri dg copii. pe aceștia de pre 
tenii lor, pe colegii prietenilor nostri de n 
etc. etc 

Un mecanism Mb; autoregiabil. ca un pe 
petuum mobile /Susținut de o uriasa banc 
je credit. vorbă poetului. fara termene di 
restituire a sumelor „incasate“, numita „Dra 
goste şi incredere 

Omenirea și-a dezvolta! și perfectionat 
ntr-atit acest sistem de relații benevole incit 
) zilele noastre se cunosc foarte multe telur 
ie promisiuni. Exista promisiuni de serviciu 
sau filiale. de dragoste sau de razbunare. de 
voie sau de nevoie, de ținut sau de uitat. de 
ef sau de subaltern. oferite sau smulse. obli 
Jatorii sau inutile. intimplatoare sau deci 
sv-premeditate ale mele sau ale celor 
ti espectate sau disprețuite. cu sau fa 

artori etc; etc. Şi cum la sfirsitul acestui se 

ol oamenii au inceput sa puna ordine in ir 
venţiile lor eu m-am gindit sa studiez puti 
eritoriul promisiunilor. Nu tot. Numa: 
parte, o foarte mica parte. Acea zona m 
testa rezervi promisiunilor din och: dir 
priviri 

véi spune: iata o promisiune cinematogra 

! Trebuie så va marturisesc in cadru 
atelierului de creaţie gazduit de revista C 
nema ca nu mi-a fost ușor deloc. Prima 
jificultate (depasita doar cu ajutorul califica! 
al directorului Casei de filme Cinci. Dumitri 
Fernoagă) a fost tocmai necesitatea coordo 
arii privirilor cu vorbele. Citeva personaje 
upte din viaţa. temei și bârbaţi. copii si ma 
turi. una spuneau din ochi şi alta prin vorbe 

A iubit-o sau n-a iubit-o?” „De ce vrea e 
acest copil?”. „E legal. sau nu e legal? A 
nințit eroina?” „Cind? „Atunci sau acum 
ntrebari extrem de simple. scolarești. la cars 
eroii meu nu erau capabili sa raspunda şi n 
eu nu ma simțeam in stare sa-i ajut 


- foarte clar 


Sa nu creada cineva ca e jespre ce 
ebrul divorţ dintre vorbe Li e Nu înca 
ul dat. el (eroul) a tacut (poat zambit), ea 
n-a vorbit (poate a ris) și cu toate acestea o 
vreme s-au ințeles. O clipa 
mea fiecaruia dintre noi 

fi trebuit un ocean de vorbe 
plice. Ta-sa inteleaga acea clipa 

a eroii meny puteau sa accepte 
sera s victimele unui accident ca legile 
scrise Și nescruse, recomanda n circulația 
bera a sentimentelor sa conduci (5i sa te 
“onduci) pina la evitarea oricarui pericoi 
Jar ce fel de eroi sint aceia care nu trec prin 
pericole?! 

Am fost gata sa renunţ. sa trec pe terenul 
promisiunilor ferme; acolo unde totul este 
a promis ca o ia de nevasta și a 
luat-o. iar daca nu i-a promis, ea nu mai are 
dreptul la pretenţii! 

Dar prietena mea, regizoarea Elisabeta 
Bostan apucase sa promita echipei ei credin- 

oase. spectatonior e: statornic: sies a va 
tace un film cu acest titlu 

A tost o vorba, una din cele numeroase 
dar au fost şi niște intimplari aute: e. lapte 
diverse. neverosimil de des intiinite Daca nu 
m-as teme de biogralii mei. aş declara cinstit 
a am trait povestea acestui film chiar eu. de 
mai multe or; Eu. cind aveam 14 anı, apoi la 
18 ani la 20, la 25 (o vreme am amonit) ap 
a 30: mi s-a intimplat sa cred în promisiu 
nespuse SI Sa ma imel. si Sā in 
sel 

Şi: pentru ca mi-a parut rau si pentru ca am 
tiat ca şi alții au pațit la fel. m-am hotarit sa 

riu un scenariu (dupa cum se știe acesta e 
joar promisiunea unui film!) prin care sa le 
spun fetelor şi baietilor. parinților și copiilor 
ca în dragoste a nu promite, a nu te angaja 
nseamna un certiticat de imaturitate morala 
ineori cu consecințe nebanuite 

S-a mai spus asta? Se va mai spune! Regi 
oarea Elisabeta Bostan. operatorul lon Mari- 
nescu, pictorița de costume Nelly Merola. 
scenogratul Dumitru Georgescu, impreuna 
cu actori! (cautaţi in aceste zile), o vor spune 
jin nou. Altfel! Mult mai frumos. De asta sint 
sgura 


sub nl elese 


Vasilica ISTRATE 


In motaj: Acasă“. Nu putea lipsi din povestea unui tînăr venit de la 
țară pe şantier, o poveste de dragoste. Scenariul: Dumitru Carabăj 
Regia: Constantin Vaeni. Cu Oana Pelea şi Serban Ionescu. 


i ape Mai 
nare—Marea Neagra. „Geneza J 
tir prag“ şi „26 mai 1984" denume 
simfonii geogratice'. O 
lecție de geografie „pe viu 
iocument vorbind fara emtazå, dar cu pre 
tund patetism despre mareția vremurilor şi: 
1menilor de azi. Imaginea — intrunind vir 
iți de excepție — grupeaza un manunchi 
»peratori a căror retină a fost prima pelicu 
re a înregistrat magnificile momente 
eroism românesc contemporan: Eugen Lup 
Birsan, Emil Nastovici, lon Popa, Ghec 

he Dumitru. Montajul: Ştefan Vuţă. Muzi: 
adu Zamfirescu, Teodor Mitache. 


pele acestei 


esionanta 


eee Apilarnil! — Aliment? Medicament 
Aflate in faza de laborator, doua filme 
Jimpiei Daicoviciu popularizează prin im: 
yni graitoare aceste produs creat de ap 
ultorul Nicolae Ilieşiu — urmărindu-i drum 
spre zonele de cercetare și experimentare cl 
nica. Imaginea: Vasile Maânastireanu, care 
semnat de curind ca operator şi pelicula Cu 
cuteni (regia Olimpia Daicoviciu) 


Lidia POPIȚA 


semnal, Animafilm“ 


Năstrusnice 
„de ce?“-uri 


ee. Aparatul de fiimat (scenariul si regia 
seorge Sibianu; 

in anul in care se sarbatoreşte cea de-a 
90-a aniversare a cinematogratului. regizorul 
;eorge Sibianu dedica unul dintre episoa- 
gele serialului Vreau să știu, aparatului de fil- 
nat. Despre cum funcționează acesta, Copiii 
vor atia o multime de lămuriri de la Ştie Tot 
micul vrajitor care le raspunde la cele mai 
nastrușnice „de ce?'-uri 

eee Stejarul din Borzești (scenariul și re- 
gia: Mihai Şurubaru) 

Una dintre cele mai cunoscute legende 
sespre Ștefan cel Mare, un episod din copila- 
na celui ma: mare domnitor moldovean. Po- 
vestea admirabile: pnetenii dintre un fiu de 
iomn și un fiu de razeș este plasata pe fun- 
jalul unor spectaculoase scene de batalie 
jar șa al unor lirice descrieri de natura 


Dana. Duma 


Buletin 
de Bolentin 


Tinereţea 
ca stare de fapt 
şi ca mobil comic 
Scenariul: 
Frani Munteanu 
Regia: Virgil Calotescu 
Casa de filme Patru 


R adu' 


Silvia! 

— Ce-i cu tine aici? 

La post, medic veterinar 

— De ce nu mi-ai spus ca esti medic vete- 
rinar? 

Ba ţi-am spus la primarie. oficial. de 
fața cu socrii 
Am crezut ca glumesti 

Nu. Radu (Mircea Diaconul n-a glumit în 
prima serie Buletin de București. Veţi reve- 
dea secvenţa cu pricina in pregenericul seriei 
a doua. Buletin de Bolentin. Aceiaşi realiza- 
tori principali: Francisc Munteanu scena- 
riul, Virgi) Calotescu regia. În cele din 
urma, Radu a tos! nevoit sa paraseasca „inte. 
rimatul“. şofer de taxi. şi sa-și! ia in primire 
repartiia la Bolentin, unde. sa vezi coinci- 
denta. o gasește inginer agronom pe Silvia 
(Catrinel Dumitrescu) fosta lui soție, care 
sperase sa obțina buletin si repartiție de Bu 
curesti printr-o casatorie „de forma 

Ţi-a fost dor de mine? 
De zece mii de lei? 
Escrocule! 

Acum te recunosc! 

Ne atiam așadar la Bolentin, in camera Sil 
viei. Pentru contormitate pe platoul doi din 
Buftea. Printre bocaniturile ce vin din decorul 
alaturat, incerc sa prind repetiţia cadrului ce 
urmeaza sa se filmeze și: explicaţiile sceno- 
gratului Dodu Balaşoiu' „Am construit apar- 
tamentul Silviei pe platou. pentru ca e mai 
avantajos din punct de vedere economic si 


Îi veţi vedea 


Ci: Galin: „Cind scriu despre mine 
ca-mi plac anemonele sau macii. pot sa fiu 
crezuta. Cind scriu despre mine ca ştiu sa 
merg pe sirma peste o prapastie. pot sa fiu 
crezuta Cind scriu despre mine — ceva 
orice lumea ma crede. pentru ca de multe 
ori sintem superoameni-pentru cei care ne 
iubesc şi ne aşteapta Cind trebuie sa spur 
ceva despre un rol, ce-aș fi vrut sa fie el. sa 
cum 'este, sau cum l-am facut, riscul e muh 
prea mare. zic eu. Acolo nu poţi sa visezi ca 
ai fi vrut, cå ai fi putut. cå ar fi... acolo este 
sau nu este. Ce-i place Lilianei Paduraru din 
Sezonul pescârușilor e ceea ce se vede ca 
place, daca se vede Ce este ea. este cit am 
reuşit eu sa fac. Atit. Ea va fi tinara ṣi ferme 
câtoare poate. ea va fi credința in adevar și 
forța nebanuita in cea de-a doua virsta 
poate. Asta se va vedea cind „se va vedea 
filmul. Un singur amanunt: machiaj nu a exis 
tat. deși am avut o machieuza minunata 
Violeta Marinescu. Ea imi spunea atit „acum 
eşti in partea de tinereţe. nu trebuie sa-ţi fac 
nimic special” Sau. „acum eşti tu. asa ca 
acum. așa ca e simplu”. Asta e Liliana Padu 


O compoziţie fără machiaj 
() pe rformanță? ( men 
IN Sezor r r 


& 
bA 


E 


mai profesional. La nevoie, putem darima ur 
perete... Virgii Calotescu e un regizor recep 
tiv la sugestii şi se adapteaza imprejurarilor 
nu se cramponeaza niciodata de o solutie 
prestabilita Se vede ca are ala documen 
tarului 
Aparatul a fost montat pe travelling boc 
niturile au mai incetat la rugamintea Samar 
the: (numele cu care e strigata in echipa se 
cretara de platou). Catrinel Dumitrescu nu 
mai spune replicile in monolog pentru ca in 
tre timp a sosit şi Mircea Diaconu de la repe 
titia de la teatrul Nottara, n-a gasit ușor tax 
in cele din urma l-a lua! un Soter care l-ar: 
cunoscut. vazuse omul Buletin de București 
la sa vada batrnul marinar zice reg 


Bolentin... stația terminus? / 
şi Mircea Diacor 


pe ecrane în '85. 


raru (așa se cheama personajul din filmul lui 
Nicolae Opritescu) k 


Ca Diplan: Cu rolul tatalui dir 
serialul de televiziune Eroii nu au viretă, ar 
inaugurat o noua virsta de personaje in „fil 


mografia personala”. cum se spune. Tot.un 
tata ințelegator. cu mari disponibilitati sufle 
testi. interpretez in Declaraţie de dragoste 
Probabil regizorul Nicolae Corjos a vazut sí 
rialul şi de aceea m-a şi distribuit. In scena 
riul lui George Şovu. personajul! e investit c 
datele unui tata obisnuit. așa cum sint majo 
ritatea cel puţin așa cred eu — in juru! 
nostru. Pasionat de meserie — inginer pe un 
șantier — tatal din film îşi gasește timp ș 
pentru discuţii cu fiul sau. dovedind ințele 
gere pentru problemele deloc simple ale ado 
lescentului. aflat nu doar la virsta primei iu 
biri. dar și la virsta primelor decizii impor 
$ iante, asumate pe cont propriu. Așadar, per 
sonajul meu fara nume. ar putea fi nu doar 
„n tata, ci Tatal. in accepţia generica a unu 
"ersonaj contemporan din filmele noastre 


Nici în film nu I 
cind copiii 
u ŞI Con 


ajung la 


orul si trece la aparat tocmai in moment. 
ind cineva incepuse sa-! explice Ni 
nerge asa cu nici un chip Totul e posibil 
spune calm „batrinul marinar” si dupa citeva 
momente. operatorul Valentin Ducaru. intr-c 
poziie imposibila intins pe jos. intr-o rina 
u aparatul instalat broasca” in deschizatura 
usii imortalizeaza momentul. „Ti-a fost dor 
je mine? 

Replicile par șterse, obisnuite, dar noi ce 
care asistam ia filmare. abia ne stapinim r 
sul. Mircea Diaconu. cu mirarea lui serioasa 
are şi atunci cind tace un detonator comic ct 
simţi ca va intra in acțiune. Sincer amuzat de 
situaţia in care e pus cu fosta? actuala? vii 
toarea? lu! soție. el se afla in camera de al! 


lentin) 


În ce rol? 


Impreuna cu personajul ziaristului — se- 
cundar. ceea ce nu inseamna ne-important - 
din filmul lui Sergiu Nicolaescu Ziua Z, per 
sonajul tatalui din Declaraţie de dragoste 
marcheaza primele mele indraznesc sa 
sper nu şi Singurele — apariţii pe ecran in 
85. an pe care il doresc rodnic intregii noas 
tre cinematogratii 


A Mărculescu: Dupa lulia din Su- 
rorile, o alta doctorița. tot chirurg. in Decla 
rajie de dr: filmul lui Nicolae Coric 

(scenariul: George Şovu). O vedem şi la sp 

tal — un medic cu prestanţa. care-s: iubeste 
profesia şi o practica cu abnegaţie — dar « 
urmarim mai ales acasa. fiind mama eroului 
principal. adolescentul aflat la prima dra- 
goste. intrebari. ginduri. discuţii. dorința ca 
el. baiatul, sa fie fericit Dar cum înțeleg unii 
parimi fericirea copiilor? Mama face tot ce 
poate pentru a-i determina pe baiat sa ur 
meze medicina și sa-şi gaseasca o logodnica 
pe potriva asipraţiilor ei. Raţiuni materiale 
contra raţiuni sentimentale? Se poate realiza 
un vis prin constringere? Şi unde este limita 


e uşor părinţilor, 
virsta imei iubi 
in Declaraţie 


turi. unde a fost expediat ca chiriaş. |și des- 
tace geamantanul. scoate plasa de handbal 
echipamentul... (pentru cei interesat: de bio- 
gratiile actorilor noștri. Mircea Diaconu e un 
jucator autentic de handbal. a jucat in echipa 
liceului sportiv din Cimpulung Muscel.) 

— „Aveţi grija. copii. anunţa regizorul. as- 
ta-i singura dubla! trebuie sa mearga uns 
De ce? Cadrul e lung. aparatul il urmareste 
pe Mircea Diaconu aranjindu-și noua locu 

wa unde. la un moment dat. atinge o perna 
jin care ies fulgii. Cum sa-i adun: pe urma 
pentru „duble? 

Motor! Radu face totul cu dichis. ajunge si 
a momentul dificil. fulgii zboara in toate par 
tile şi brusc. privirile îi sint atrase acum de un 

blou de familie: parinţii Silviei cind erau ti 
veri (vi-i amintiţi din seria intii? Draga Oltea 
"u-Matei si Octavian Cotescu!) Radu smulge 
tabloul din perete şi ciocaneşte in wa 
camere: vecine 

— Ce mai e? (uşa 
- la-ţ: parintii inapo! 
toasa! 
Te rog sa nu-ți baţi joc. E; te-au iubit 

Nu. n-a fost o singura dubla. Mircea Dia 

onu pare inepuizabil. De fiecare data ga- 
seste o nuanţa. un accent. o privire pe care 
nu le dezvaluise in timpul repetitiei 

— Cum e seria a doua fața de prima? 

Mircea Diaconu E a doua 

Catrine! Dumitrescu in sena a doua 
toti au devenit spirituali 

Valentin Ducaru. „Nu pot face compara- 
ţia. eu n-am lucrat la seria inti 

Virgil Calotescu. —.Ma: buna, cum altfel? 
tai sa-ţi spun ce se intimpla mai departe 
atrinel (Silvia) va zidi usa dintre cele doua 
amere. şi-i vin parințui, şi 
Nu vreau sa știu ce se intimpla mai de- 
arte. Cred ca unul din elementele indispen- 
abile comediei e surpriza. Singurul lucru pe 
are mai vreau sa”! știu şi-l aftu imediat e dis- 
tribuţia. In alte roluri: Rodica Mandache. Ma 
ana Cercel. Radu Gheorghe. Costel Con 
stantin. Vasile Niulescu, irina Loghin. Ma 
rana Calotescu şi Vasile Murariu 


intredeschisa) 
Sa-i stapinesti sana- 


Se aud bocaniturile din decorunie de ala 
iri. Prin aer plutesc inca fulgii din perna pe 
are a aranjat-o Diaconu. reflectoarele s-au 
shins, travellingul si-a mutat locul. se prega- 
teste un alt cadru. E pauza. Cum e sena a 
joua a fiimulu: Buletin de București? (va- 
nanta de titlu: „Unde ești. unde esti. buletin 
de Bucuresti?) „Extra-or-di-na-ra! Asa sint 
toate comediile in timpul filmarilor si ma: ales 

in pauze! 
Roxana PANĂ 


Foto: Victor STROE 


pina la care parinti au dreptul 
sestinul copiior? Intrebari pe care filmui le 
resupune. rolui meu le implica. (chiar daca 
ineor: tacit! şi la care ma gindesc si dupa ce 
a stins ecoul filmaru Cind te reæntinesti cu 
in (WEgizor cu care ai mai lucrat Si cu care 
te-ai inţeles foarte bine. cum e Nicolae Cor 
jos. sau cind filmezi prima oara cu un opera- 
tor ca Doru Mitran. un rol la inceput de an 
w poate fi decit o bucurie 


sa hotarasca 


D.. Vişan: .Pentru ca in anul 1985 

daca lucrurile se petrec normal. aş zice voi 
apare in film doar in Sezonul pescăruşilor 
regia Nicolae Opriescu). las filmul sa vor 
beasca in locui meu. nu cumva vorbind e 
despre mine sa gresesc. doamne fereşte fa 
cindu-ma măi deştept decit sint. N-ar fi 
exclus şi m-a bucura ca in 1985 sa apara pe 
ecrane si un film IATC—insomnie pe care 
t-a pune oricind în rindul colaborarilor mele 
je calitate Valoarea nu e in legatura cu 
anii. Dar un tinar regizor are nevoie de un 
timp de practica pentru a acumula o expe- 
nenţa și a-şi verifica posibilitaţile. Cu Insom- 
nie am intilnit un regizor aspirant, „neinse- 
riat". care confirma regula prin excepție Qy 
vocaţie. matur in gindire și acțiune. cu intui- 
ta filmului -si o calitate esențiala pentru un 
regizor de film: bunul simţ. Cu siguranța vom 
mai vorbi despre el Numele lur Nicolae Ca- 


fil 


Hmoția actorului 
pentru regizorul 
rel Visan in 


consacrat 
debutant 


de la cronica de premieră 


la perspectiva critică 


Tandem în fertilul deceniu 


A 


| n anul în care au implinit un deceniu de la 
debutul lor în tandem cu dublul lung" metraj 
Nunta de piatră—Duhul aurului (1973—1974) 
Mircea Veroiu şi Dan Piţa s-au prezentat in 
fața publicului in aceeași ordine in care sem- 
nau cele patru episoade autonome ale dublu- 
lui lor film de acum zece ani (Feteleaga — La 
o nuntă; Mirza-Lada): in primavara trecuta — 
Mircea Veroiu cu Să mori rănit din dragoste 
de viaţă, in toamna — Dan Pita cu Dreptate 
in lanțuri. E ca și cum s-ar fi înțeles și in anul 
aniversar. dupa o rațiune în continuare se- 
creta — oricum, inca necomentată de critica 
— cine să deschida și cine sa incheie de 
monstrația, de data aceasta cu producţii in- 
dependente şi premierele distanţate la citeva 
luni, totuși solidare și afine. 

in dorita devenire a cinematografului romă 
nesc ca școală naționala de arta. experiența 
închisă și deschisă intre aceste titluri este 
fără indoiala, dintre cele mai consistente şi 
reprezentative, inegala și uneori contrariata 
cu aceeași evidența. dar cu toata certitudinea 
pusă. prin noile realizari, sub semnul unei 
exemplare puteri regeneratoare a vocației ar- 
tistice. O vocaţie adusă in avanscena odata 
cu fluxul fara precedent al productivităţii stu- 
diourilor din primii ani '70. care depășea prin 
salt platonul a 20 de premiere anual: 17 in 
1974, 24 in 1975. 

Punctele de virt pe care Să mori rânit din 
dragoste de viaţă și Dreptate in lanțuri le-au 
fixat în ansamblul premierelor anului 1984 
erau intr-un fel de așteptat, după culminaţiile 
precedente ale fiimogratiilor celor doi: Sfimi- 
tul W de Mircea Veroiu și Concurs de 
Dan Pa. Cu toate rezervele posibile, acestea 
au insemnat ieşirea decisă, și parcă în con- 
sens, în orizontul unei contemporaneităţi te- 
matice interesate de o dezbatere morala 
efectiva, prin perceperea unei tipologii pe cit 
de apropiată. pe atit de autentica. cu tenta- 
tiva, incontestabil dificilă. de a descifra, 
într-un context social concludent. din per- 
specliva tinerei neraţii, modele umane de 
tip nou. Era platforma unei depline maturitaţi 
care nu putea să nu-și dea roadele in conti- 
nuare. Deși, atit Să mori... cit și Dreptate... 
prin intoarcerea la filmul de epocă și de gen, 
parcă la fel de concertată ca şi avansul pre- 
cedent, reintroduceau în cugetul nostru critic 
acel suspens cu care şefii de promoție de la 
cumpăna anilor '60—'70 ne obișnuisera, prin 
jocul uneori capricios al șanselor asumate 

Debutind la cota maxima a valorii, Dan Pila 
şi Mircea Veroiu pusesera în dedicația dublu- 
iul lor film 1973—1974 numele lui Victor luliu, 
declarindu-și astfel o filiație și inscriindu-se 
implicit pe o linie de unire care pornește din 
Noaptea furtunoasă, a lui Jean Georgescu și 
continuă, peste decenii. cu alte ecranizări 
precum Moara cu noroc de Victor lliu și Pā- 
durea spinzuraţilor de Liviu Ciulei, pina la 
propriile lor adaptari ale schițelor lui lon 
Agarbiceanu. Îndata după debutul în tandem, 
lucrind separat, Mircea Veroiu se precipitase 
însă in policier-ul Șapte zile, se hazardase 
apoi in neomitologicul Hyperion, pentru a se 
regăsi in mai mare măsură de-abia prin reve 
nirea, in 1976, la ecranizarea clasicilor, cu 
Dincolo de pod. in timp ce Dan Piţa a aparut 
în ciștig de cauză. cu un plus de paciența şi 
un singur film, Filip cel bun — reper în tenta- 
tivele noastre cinematografice de a surprinde 
fizionomia eroului tinar şi a face totodata o 
secţiune prin societatea contemporana. Dar 
el a părasit imediat direcţia. spre a-și reinti?ni 
companionul de şcoală, în zona știuta a etra- 
nfZarilor din clasici, in același an 1976, cu 
Tănase Scatiu. 


Piusul de mijloace din noile ecranizari (ar- 
hitectura romanesca a naraţiunii, trecerea de 
la alb negru la color) amplifica strâlucirea or 
chestrației cu desfâșurări inedite (cum ar fi 
simbioza între stilizarea hieratica și inseriile 
filmului de acțiune ori ale policierului. in €a- 
zul lui Veroiu, sau tentaţia unei somptuozitaţi 
baroce, in lucrarea lui. Piţa). fară ca toate 
acestea să dea totdeauna discursului un plus 
de densitate. dacă avem reprospectiv în ve- 
dere reperele iniţiale ale adaptărilor din Agir- 
biceanu. 

Pius care. nu-i mai puţin adevarat, nu se 
poate pretinde a îi obligatoriu un criteriu de 
judecata, pentru că, s-a spus. in arta numai 
mediocritatea „face progrese”, marile talente 
caută mereu să adauge noi probe ale unei 
vocaţii afirmate din capul locului. Firești. 
poate. in succesiunea rapidă a „valurilor: 
unei producţii cinematogratice de anvergură 
— cum a început sa fie cea româneasca (in 
istoria cinematogratului, cinci ani pot cu- 
prinde apariția, culminaţia și sfirșitul unui in- 
treg curent. odată cu ale corifeilor lor) — un 
hiatus sau o pierdere a inițiativei interveni- 
seră, totuși. pentru cei doi autori. Cursa spre 
prezent. care ar fi insemnat ieșirea filmului 
românesc, prin virturile sale, din dependența 
față de literatura clasica, cursă promisa m 
1975—1976. prin citeva fiime semnate de Mir- 


Două filme care îmbogăţesc tipologia eroică 
a cinematografului românesc: 


Să mori rănit din dragoste de viață 
și Dreptate în lanțuri 


cea Daneliuc (Gursa), Alexandru Tatos (Mere 
roșii) şi singularul Filip cel bun al lui Dan 
Pia, i-a luat parcă prin surprindere pe com- 
ponenţii fostului tandem. Nou! elan tematic a 
tost susținut prompt de Dinu Tânase (Mi 
caș la deschidere), din nou Mircea Daneliuc 
(Proba de microton) și Alexandru Tatos 
(Casa dintre cimpuri), apoi losit Demian (O 
lacrimă de fată) și alţii, cu o anume consec- 
vența din partea unora. in filmele urmatoare. 
În schimb. Dan Piţa şi Mircea Veroiu scad 
tocmai acum ritmul prezenţei pe platouri sau 
evoluează in spaţii tematice divergente fața 
de „curentul” care se schița primul inițiaza 
westernul „à ia roumaine”. cu Pruncul, petro- 
lui și ardelenii, iar al doilea atinge punctul de 
al aderenţei la materia scenaristica prin 
nia și se va ralia altminteri savuroaselor 
aventuri transoceanice ale ardelenilor, cu o 
grațioasă virtuozitate cvasi-parodica: Artista, 
dolarii și ardelenii. 

Nu vom epuiza lista titlurilor notabile. nici 
nu vom insista asupra părerilor imparțite des- 
pre Între oglinzi paralele de Mircea Veroiu 
(dupa Camil Petrescu). Bietul loanide de Dan 
Pia (dupa George. Calinescu) ș.a.m.d. Sint 
tiime care au întreținut credința autorilor și 
spectatorilor lor în cinema ca act de arta și 
educație. racordat direct la criteriile supe- 
rioare ale culturii naţionale. Fara a mai vorbi 


de faptul cà, lucrind continuu (Mircea Veroiu * 


izbutește chiar performanța a doua pelicule 
intr-un an — Semnul Șarpelui și Așteplind un 
tren, 1982), ei iși „fac mina” constant — lucru 
vital în aceasta profesie atit de dependenta 
de tehnicitatea platoului de filmare. beneficiu 
al unei epoci de productivitate ridicata. dupa 
cum se vede. uneori, din partea celor mai 
buni realizatori. Dar masura întreagă a ga 


b. EE 
Dialog al generațiilor: 


Eugenia Bosînceanu, 


virste artistice a lui Dan Piţa ṣì Mircea Veroiu 
o dau de-abia Concurs (1982) și. respectiv 
Sfirșitul nopții (1983). 

Avansul este. in aceste filme, atit de decis 
și deci inevitabil riscat pe unele porţiuni. 
poate și datorita startului intirziat spre actua- 
litate. însoțit de o revedere integrala a propri- 
ilor mijloace, cu implicarea unor noi formule 
(filmul parabola, in Concurs) și recuperarea 
altora (lecţia neinvațata la timp a neorealis- 
mului, în Sfiritul nopții), inci! tandemul de- 
zunit preia cu succes inițiativa. de data 
aceasta pe teritoriul tematicii prezentului și al 
scenariilor originale. O iniţiativa și un grad 
de angajare in fortissimo, care se vor perpe- 
tua și in filmele de gen (nouă schimbare de 
direcţie) cu care cei doi işi vor celebra im 
1984 — fara a o declara și fară a se observa 
dealtminteri. in cronicile curente — fertilul 
deceniu. 

Printre multele racorduri și rime care tunc- 
țineaza intre Să mori rânit din dragoste de 
viaţă şi Dreptate in lanțuri este în primul rind 
etortul similar de reconsiderare a tipologiei 
eroice a trecutului apropiat sau indepartat. ce 
a preocupat intens, inca de la inceputuri. 
noul cinema românesc. În speța. militanții 
comuniști din anii ilegalitaţii. in primul film şi 
justiţiarii legendari din baladele folclorice. în 
al doilea. 

Rapelul tradiţiei sau ce! puţin ai uzanțelor 
anterioare este cit se poate de explicit în fil- 
mul lui Mircea Veroiu. Regizorul îl distribuie, 
intr-un rol de plan doi. dar cu funcţie esen- 
talá, pe Andrei Codarcea. actorul care era. 
cu decenii în urma, efigia insași a eroului po- 
zitiv, incepind cu rolurile deținute in primele 
»vocari ale luptei revoluționare. Mitrea Cocor 
11952) și Nepoţii gornistului (1953). Dupa o 


Claudiu Bleonţ 


Mariana Buruiană, în Să mori rânit din dragoste de viață 


de Mircea 


Drama unei lumi 


scindate: 
și Maria Istodor, în Dreptate 


Veroiu 


iuliu Moldovan 
de Dan Piţa 


Ovidiu 
în lanţuri 


a Pi 
pas 


din nou despre 
filmele românești ale anului 1984 


lungă eclipsa. actorul reapare acum intr-o 
asemenea partitura. intruchipind pe impor- 
tantul activist de partid Neagoe, cel eliberat 
din detenţie in finalul filmului, Beneficiind de 
reflexele meditaţiei pe care timpul le-a aşezat 
pe faţa şi pe fruntea sa. altadata fara riduri, 
Andrei Codarcea a râmas același ṣi e totuși 
altul. imperceptibile modificari ne fac sa citim 
pe fața supta și in ochii-i ardenţi credinţa du- 
blată de un plus de înțelepciune. rictusul 
mușcâtor al gurii s-a temperat, dantura nu se 
mai dezvâluie invariabil optimista, o unda de 
umor şi chiar autoironie lumineaza astazi 
acest chip şi-i conferă o noblețe care este a 
istoriei superior asumate de un talent care 
poate se ignora in adevăratele lui virtualităţi. 

Efectul aceste: reapariţii modificate este 
dublu. Pe de o parte. se reabilitează. prin må- 
sură şi ton, patetismul eroic, inclusiv ca o re- 
cunoaștere, prin citat sau parafraza. a validi- 
tâţii unui travaliu al inaintașilor. dacă n-au 
excelat in interpretari originale. ei nu s-au in- 
şelat în alegerea tipajelor actoricești de acum 
peste treizeci de ani. ce exprimau temeinicia 
luptei proletare. Pe de altá parte. prin acest 
rapel de fundal, se relieteaza mai puternic 
noutatea pe care o aduc tinerii eroi din prim 
plan, cei doi uteciști prieteni, care-l vor eli- 
bera pe Neagoe din lagar — Horaţiu și Sarca, 
interpretati de Claudiu Bleont și Gheorghe 
Visu. Aceștia sint un fel de efigii la antipozi. 
ca expresii, prin fizionomie, sensibilitate şi 
stil, ale modului cum ințelegem astăzi noțiu- 
nile de eroism și erou, cei doi tineri actori fi- 
ind tot ce poate fi mai departat de maniheis- 
mele portretului robot, ale tipicului și ale fru- 
museții standard. Nu se poate imagina o so- 
luție mai fericita pentru scoaterea din 
schema și uniformitate a unei teme şi a unei 
tipologii. valorindu-i in același timp trecutul 
Şi devenirea. intr-o multitudine de planuri. cu 
un dinamism, o culoare şi un farmec atit de 
indelung așteptate sa apara și sa se consacre 
in producţiile de acest tip. 


Fara a remarca macar reapariia lui Andrei 
Codarcea şi efectele scontate de regizor. cro- 
nicile de premieră au semnalat, pe buna 
dreptate. funcționalitatea altor citate — admi- 
rabil puse în valoare de Mircea Veroiu. prin 
echivalarea unor tehnici ale atit de discutatei 
„intertextualitaţi” — cum ar fi inserarea su- 
biectului de jurnal din 1934 cu funerariile lui 
I.G. Duca sau o scenă cu Marlene Dietrich 
din Dezonorata de Sternberg. Dar referința 
explicita. prin citat și paratraza. la datele fil- 
mogratiei naționale este la rindu-i, in Să mori 
rânit din dragoste de viaţă, cu atit mai edifi- 
catoare. Ea nu se reduce, dealtfel, la un deta- 
liu de distribuţie, ci incepe cu insâși alegerea 
scenariului semnat de tinărul" Anghel! Mora 
(numele scriitoricesc al regizorului Mihai Dia- 
conescu). continuă cu adaptarea scenaristică 
a subiectului și e incununata de viziunea re- 
gizorala aplicata tuturor registrelor filmului. 
la care s-ar cuveni så revenim. Acţiunile in- 
sele care constituie osatura filmului par pre- 
luate din vechile noastre pelicule despre 
lupta ilegala (o acțiune de sabotaj. o râspin- 
dire de manifeste, o evadare), dar ele sint 
scoase, ca și tipologia eroilor, in lumina unei 
noi sensibilități care, tara a priva evocarea de 
vigoare și directeţe ideatica. apropie filmul lui 
Mircea Veroiu de structura unui poem 
eroic-elegiac 


incă mai temerară și incârcată de suspense 
a fost descinderea lui Dan Piţa in zona atra- 
gâtoare. dar şi lunecoasă a filmului „de ac- 
țiune“. a filmului de aventuri. a filmului cu 
haiduci. Lunecoasa nu prin predestinare. ci 
prin practica frecventei cedari pe o panta 
a facilități, lar dacă Dan Pia nu nu- 
mai cà s-a sustras cu brio, cum era de aștep- 
tat, acestei lunecari. dar a făcut din Dreptate 
in lanţuri o lucrare de mare ambiţie, e in vir- 
tutea aceleiași capacități de a se raporta 
creativ la suportul unei experiențe care, indi- 
ferent de variațiile ei. capătă valoarea unei 
tradiții proprii a cinematogratului românesc 
şi se cere cunoscută, în ansamblu și în deta- 
liu, pentru a putea fi depașita. 


„A lua drept coordonate intr-un articol des 
pie I. Barbu pe Conachi, Bolintineanu, Anton 

ann, pare un lucru scandalos și jignitor. Un 
poet român se compară numai cu poeţi dina- 
fara, cu Edgar Poe. Mallarme. Paul Valery. Şi 
totuşi. metoda legitima e cea dintii” se plin- 
gea George Calinescu, numai cu 50 de ani in 
urma, de o situaţie care ar trebui să dea de 
gindit cineaștilor ce-și ignor înaintaṣii, cole- 
gii şi poate și propria filmografie. „Oricit ar 
ține seama de univers, o adevărată critică iși 
stabilește scara de valori în cuprinsul literatu- 
rii sale (asta inseamna tradiţie)”. mai spunea 
același.” 


Valerian SAVA 


“=G. Călinescu: „Istoria literaturii române 
de la origini pina în prezent“, Ed. Fundațiilor. 
București, 1941. p. 6-7. 


D. obicei, trecerea unui actor dintr-o vir- 


stă artistică in alta se intimplă in taină, intr-o 


mișcare secretă insesizabilă. Ovidiu lulu 
si pragul” aŭt de „la ve- 
dere“, atit de sub ochii noștri incit trebuia să 
fim orbi sau total i ca să nu observăm. 
Două roluri intr-un an, 


Primul răspuns pe care-l capăt este generat 
„Eu cred cå drumul unui artist este lung și 
artistul trebuie sa lie constient de acest lu- 
cru. Cred ca arta, in general, trebuie gindita 
"într-o certă finalitate, dar intr-o lunga per- 
spectiva.” Abia după această introducere vine 
şi răspunsul direct: 
- — Așa este. În ultimul an — sau in cei pa- 
tru ani de cind noi n-am mai stat de vorba — 
in mine s-a produs o schimbare. Dar trebuie 
să ştii ca la aceasta schimbare eu am lucrat 
douazeci de ani şi ceva. Tot ce am facut — 
bun, neutru. mediocru. submediocru. cu in- 
„trezăriri. cu speranțe din partea mea şi a al- 
tora de a ati misterul meseriei. sacralita- 
tea. cu incercarile mele de depasire a unei 
pertecțiuni pur tehnice. toate aceste acumu- 
lâri. din aproape in aproape. puteau să duca 
la aceea ce constaţi ca schimbare a starii 
mele de actor. Dar eu nu ştiu. nu-mi dau 
seama daca ea s-a produs cu adevarat. Poate 
ca eu inca aștept sa se produca. Şi nu este 
un răspuns abil sau diplomatic. Nu cochetez 
cu ideea, și ea valabila. cum ca numai nemul- 
țumirea de sine a unui artist conduce la per- 
fecțiune... Nu. Pur şi simplu, așa cred... Ştiu 
ca am ratat foarte multe roluri. am avut multe 
eșecuri, şi în teatru şi in film, dar fiecare a la- 
sat ceva în mine. O umbra. O urma. O iluzie. 
O deziluzie. O neimplinire... Toate acestea au 
intrat in computerul meu sufletesc și. propa- 
bil, s-au decantat. Am 42 de ani. fac film de 
13 şi anul asta am implinit, ca sa zic așa. 40 
de filme. Asta inseamnă, in medie. 3 filme pe 
an. O munca extraordinara. dacă stai sa te 
gindești. Am investit foarte multa truda in fie- 
care rol, incepind cu cel mai prost și sfirşind 
cu cel mai bun-sau care este considerat ce! 
mai bun. Ma refer la Pantelimon şi la Horea. 
roluri pe care le-am iubit și care certifica 
sensul profesiei mele. Dar vreau sa știi ca 
efortul și dorinţa și aspirația mea de implinire 
au fost aceleasi pentru fiecare film şi pentru 


„fiecare rol. Chinul meu a fost același. Şi am 


facut foarte multe filme de care cel mai jenat 
eram eu. în seara premierei. Nu vreau sa le 


numesc, pentru ca nu-mi place sa-mi jignesc 


colegii regizori.. 7 
— lartă-mi brutalitatea intrebārit de ce 
le-ai tăcut? 


— In primul rind, nu aveam de unde sa 
ştiu ca vor fi slabe: Deși am o intuitie care 
functioneaza destul de bine. nu pot şi nu 
vreau sa ma las în voia ei. Sint şi am fost in- 
totdeauna deschis tuturor celor care mi-au 
propus un lucru și mi s-a părut că nu am 
dreptul sa refuz nimanui-creditul de început. 

' Poate din pudoare. poate dintr-o educaţie 
desueta, dintr-un fair play poate. mi s-a parut 
ca nu am dreptul sa zic: nu. Și am avut şi 
surprize. Pronosticul meu era sumbru iar re- 
zultatul il contrazicea... În al doilea rind. 
chiar cred ca un artist trebuie så aiba şi eṣe- 
curi. Cred in eficienţa eșecului. În puterea lui 


stimuldtoare. Cred in eficiența deziluziei “+ 


"cred in eficienţa insuccesului la un moment 
dat. Pe mine. cel puţin. insuccesul ma incita. 
mă stirnește, ma obliga sa gasesc soluții nes- 
perațe. Dar. evident. este cu mult mai placut 
să te intilnești cu roluri sigure. care te duc 
catre un succes sigur. Şi, in aceasta privința, 


este adevarat. anul care a trecut a fost foarte ` 


neros pentru mine. Şi nu ma refer numai la 
«nţilnirile absolut minunate pe care mi le-a 
prilejuit cinematograful, ci şi la ceea ce s-a 
intimplat cu mine în teatru. Intiinirea cu Cai, 
gula. cu Malvolio din A douăsprezecea 
noapte, cu Despot Voda. lar daca anul a fost 
generos. daca a fost un an al miracolelor in 
Cariera mea. iți dai seama ca acum. obligaţia 
mea este nu doar sa ma menţin la cota gene- 
"rozităţii lui. dar și sa o depașesc. Pentru cå, 
daca este greu sa debutezi bine. daca este 
greu sa te menţii. cel mai greu este sa te au- 
todepașești 

— Pentru că vorbeai de intilniri fericite in 
tiim: care au fost ele? 

— Fiecare intilnire a lost importantă și 
"i-am acordat tot respectul cuvenit. M-am în- 
teles foarte bine aproape cu toți regizorii cu 
„care am lucrat. 

— lartă-mă, care este secretul bunei ințele- 
geri cu „aproape toată lumea"? 

„_— In primul rind, sint un om de o anumita 
civilitate. Am, structural, în mine, respectul 
pentru orice artist. Pentru orice om. Consider 
că o colaborare artistică nu este posibilă in 
absenţa stimei reciproce. O colaborarea ar- 
tistică mai înseamnă și tandreţe şi iubire, dar 
la iubire se ajunge mei greu... În al doilea 
rind, la mine funcţionează şi o tehnică a pro- 
fesiei care iți dă o anume elasticitate in dialo- 
gui pe care-l porţi cu artişti: de condiţii dife- 
rite şi de calibre diferite. Sigur că am, ca tot 
omul, oamenii mei „de sufiet' care mi-au 
marcat evoluţia cinematogratică — și cred cå 
abia acum iţi răspund la intrebarea despre in- 
tilnirile fericite. Din motive sentimentale, pen- 
tru că sint un sentimental, am sa-i numesc pe 
cei doi buni prieteni Piţa şi Veroiu. intrarea 
mea în cinematografie li se datorește, pentru 
ca la ora la care ei m-au atras în fascinația 
lor pentru cinematograf, eu nu știam ce in- 
seamnaă filmul, nu ma interesa şi, ca tot ce nu 


te interesează, nu-l intelegeam. Dar, pe tim- 
put acela, noi nu eram incă prieteni. așa incit 
recunoştinţa mea se adresează regizorilor.. 
Al treilea nume pe care vreau să-l spun este 
Titus Popovici cu care am facut multe filme 
— şi filme de referință — incepind cu Actorul 
şi sălbaticii care mi-a oferit șansa unui ro! 
spectaculos, de mare succes. dar şi şansa 
unei mari prietenii, artistică la inceput, pe 
u:mă şi civila, cu un om extraordinar. cu un 
artist unic care se numea Toma Caragiu... 


— Este a doua oară cind opui termenul: ci- 
vii celui de: artist. Prima oară l-am omis cre- 
zind că este intimplător. Dacă revii, inseamnă 
că are un sens anume. Care? 


constat valabilitatea acestor „invaţâturi” şi să 
le înțeleg Ceea ce poate să-şi permita un om 
care practica orice alta profesie, artistul nu 
poate sa-şi permita. Acest „amanunt de 
comportament etic, social. moral este foarte 
important. Nu-ţi poţi permite sa fii lipsit de 
conștiința faptului că tot ce faci tu este jude- 
cat în alt fel, și cintarit cu alte greutăți. Aşa 
incit, eu. civil ma simt numai aici, la mine 
acasă, cind ascult muzică, citesc, ma reculeg. 
cind sint singur. în afara oricui. cu mii 


ine in- 
sumi. Cind nu mă simt privit. Deși, uneori 
nici cu mine insumi nu mă mai simt singur... 


— Ceea ce spui trimite la ideea că actorul 
nu este cineva ci reprezintă ceva. 


= În Institut. cind ni se spunea că trebuie 
sa fim extrem de atenţi cu viața noastra part- 
“ulară pentru că. într-o oglinda de vizavi 
care este conștiința celorlalți, ea capată alte 
sensuri, pasibile de :nterpretari neașteptate 
mi se parea că ma aflu în faţa uñor „jocuri di- 
dactice". Ei, nu! În timp, chiar am inceput s3 


— EI chiar reprezinta! Reprezintă un model 
“e existența umană. Daca propune transfigu- 
rari de esențe umane, este obligat sa traiasca 
«onform cu ceea ce propune. Asta implica un 
regim de viață de o austeritate extraordinara. 
O autocenzură permanentă; o infringere a 
micilor porniri omeneşti, dar neconforme cu 


Un film 
şi două „piscuri de aur“ 


Actrița Tora Vasilescu, regizorul Con- 
stantin Vaeni si premiile lor „L'Acceno 
d'oro” — pentru interpretare feminina si 
pentru regia filmulu: imposibila iubire. 
Două piscuri de aur intr-un singur festi- 
val — al filmului neorealist şi de avan- 
gardă de la Avellino — Italia. . 

in numărul viitor, interviu cu laureați: 
noştri. 


PI 


modelul propus. Exista patru categorii 
ciale care se intilnesc in aceeași indatorire 

a fi „exemplu” medicii. activisti. soldații si 
actorii. 

— După ce ai publicului două ima- 
gini de mare á, una legendară, alta isto- 
rică cum crezi că se va intimpla intoarcerea 
in prezent? Cum va fi infinirea cu un perso- 
naj al timpului nostru? Š 

— Ími pui intrebarea chiar în momentul in 
care eu traversez o dificultate de acest gen 
Am doua propuneri de film pentru lunile care 
urmeaza, doua scenarii de actualitate Nu 


- ştiu ce am sa fac... Mi-e foarte greu sa refuz 


“şi în același timp. ştiu ca trebuie sa pastrez in 
conștiința publicului şi chiar in propria con- 
ştiinţa o anume imagine. o anume cota a pro- 
fesiei mele. Dar știu şi ca trebuie sa-mi exer- 
cit profesia. trebuie sa ramin in lumea filmu- 
lui, pentru a-mi pastra condiţia tehnica. Nu 
pot sa spun nici cum și nici ce am sa fac 
dupa Pantelimon şi Horea. Aceste doua roluri 
ma obliga iar daca nu. va trebui, in orice caz. 
sa ramin cel puţin la o cota a bunului simţ, a 
decenței. a discreţiei. Sint dispus chiar sa in- 
tru în anonimat — pe care-l consider mai no- 
bil decit o spectaculozitate degradanta din 
punct de vedere artistic. Poţi sa fii sigură 
insa. ca n-ai sa ma vezi jucind fotbal pe sta- 
dionul unui oraș de provincie. ca sa-mi „con- 
serv popularitatea”. . Eu ţi-am inţeles intreba- 
rea.. Este adevarat. un personaj ca Horea. 
sau acest tip de personaj istoric. e in mine. e 
pe sufletul meu. Dar: daca miine ar intra în 
producţie un scenariu de actualitate scris de 
Titus Popovici care, dupa parerea mea. e un 
scenarist de talie internationala sau un sce- 


nariu dupa un roman de Buzura și daca el ar 


fi realizat de unul din regizorii mei de suflet 
— de Pita. Veroiu. Blaier, Muresan — nu 
mi-ar fi greu deloc sa trec în pielea unui per-, 
sonaj al zilelor noastre. De ce sa-mi fie greu? 
Sint un om care traiește in 1985, aici, și tot 
ce se intimpla in jurul meu. in viața noastra, 
rezoneaza in mine firesc şi puternic. Particip, 
ca toata lumea. la o existența normala și... ci- 
vila deci, n-as face altceva decit sa devin 
ecoul acestei existente pe care o duc. 
— Dar dacă n-ai fi dependeni, dacă ai pu- 
tea să creezi un personaj al timpului nostru 
cum ar arăta ei? Ca actor, presupun că ştii 


"destul de multe despre personajele ii 


— Uite, iți spun un lucru pe care nu l-am 
spus niciodata. M-am gindit demult. dar n-am 
avut destul curaj sau poate n-am destul ta- 
lent. sa scriu un scenariu. Nu må gindeam 
sa-mi scriu un personaj. Un rol. Ar putea sa-l 


-joace oricare coleg de-al meu... in fond. la 


cta maculatura se scrie in materie de scena- 
rii. cred ca aș fi fost scuzabil in ochii mul- 
tora. În ochii mei n-aș fi fost scuzabil. Dar lu- 
crul pe care aş vrea sa-l fac. rolul pe care aṣ- 
tept sa-l intilnesc şi care ramine mereu din- 
colo de ceea ce mi se propune, este un tip 
de personaj foare complex. foarte nuanţat. 
foarte „amestecat' Așa cum sintem. noi. 
acum. Pentru ca, in ciuda a ceea ce ne pro- 
pun scenariștii, noi demult nu mai sintem atit 
de clar buni sau atit de clar rai, pozitivi sau 

ivi. Fiia umana traverseaza stari atit 
de multiple. diferite. complicate. contradicto- 
rii. inconsecvente. 
intr-o zi luind cinci decizii care se bat cap în 
cap. Sau traind nu cinci, zece stari care se 
anuleaza reciproc. Deci, cum pot sa-mi do- 
resc sa joc un personaj strict pozitiv sau 
strict negativ? De ce sa nu luam oamenii așa 
cum sint? Şi buni. şi rai? Omul este facut 
dintr-o mie de ape. dintr-o mie de nuanţe im- 
previzibile. Ceea ce nu inseamna câ una o 
anuleaza pe cealalta ci cà toate la un loc. fac 


adevarata. credibila fiinţa umana. Personajele 


noastre de film sint de fapt de hirtie. N-au 
viaţa. De asta şi filmele arata cum arata. 
— Numai de asta? 


— Ei. cauza este mai adinca. E adevarat 
Cauza, cred eu, este o proasta int e șia 
ideii de actualitate și a ideii de politic. Am 
sa-ţi dau un exemplu mai la indemina mie. 
Sint un mare iubitor de poezie şi-mi place sa 
recit, așa ca sint un colaborator, ca sa zic 
aṣa. programat al recitalurilor de poezie şi 
raspund intotdeauna cu conștiința misiunii 


nobile ce ne revine ca actori. Pentru ca avem : 
O mare poezie. Niciodata nu am simţit ca pu- + 


blicul vibreaza mai puternic şi este tulburat și 
atins de valoarea unui sens ca în faţa unui 
poem patriotic cum ar fi. Scrisoarea a treia“ 
de Eminescu. Numai ca. foarte adesea. în nu- 
mele ideii de patriotism. la noi se scrie foarte 
multa maculatura. Şi, evident. in fața unei 
maculaturi care umbreşte și ofenseaza atit 
“ideea de patriotism, cit şi pe aceea de poezie, 
nici eu. nici publicul, nu ne putem emoționa. 
Acest lucru se intimpla și cu filmele noastre. 
Din pacate. şi în poezie și în film, „viciul: 
fucncționeaza ta fel. Vad regizori care ies in 
premiera cu filme slabe, au cronici proaste, 
sint sancţionaţi de public iar peste o luna 
aflu ca regizorul cu pricina este in producţie 
cu alt film... Eu sint actor. Eu nu pot decit. la 
nevoie. sa refuz un scenariu care mi se pare 
prost. lar dacă îl refuz eu. il primește altci- 
neva. Pentru ca, repet, sintem actori și tre- 
buie sa ne exercităm profesia. Soarta filmului 
românesc nu Ar în menuo Paget. & 
— Cred că nu-ți « tapt, 
te-ai maturizat in ultima vreme. Tinârul ușor 
„duhul biindeţit nu 


Eu însumi ma surprind 


Eva SIRBU 
Foto: Victor STROE 


Pi 


în premieră 


D. recentul Zbor periculos, un alt tra- 
seu-metaforā incearcă să stabileasca niște 
corespondențe între pasionaţii vitezei — de 
astă dată la sol — şi o anume experienţa sa 
lutară pe care o ciștigă alergatorul la sfirșitul 
unei curse cu peripeții. Nimic nou sub soare 
câlatoria ca forma de inițiere e o tema cla 
sică, frecvent reluată de cinematograf cu c- 
teva succese și la noi acasă. semnate: Mircea 
Daneliuc, Dan Piţa, Dinu Tanase. Mircea Dra- 
gan a urcat și el un drum al „ (pe un 
scenariu de Nicolae Ţic) cu reușite in portre- 
tizarea pe itinerar dramatic ale unor victime 
ale grevelor de la Lupeni '33. Acum traseul e 
modern și agreabil, proba de viteza a unui 
bolid, producție autohtona intr-o competiție 
internaţională, e asigurată — scenaristic — 
de o ziaristă, Melania Chiriacescu, într-un de- 
but promiţător. Ea concepe o poveste cvasi 
sentimentală, cvasi automobilistica scrisă 
alert. cu datele unei schițe pe care, de pildă. 
un Lelouch ar fi developat-o cu aplombul şi 
spectaculozitatea, cu nervul și culoarea ce 
i-au adus succesul cunoscut. Mai sobri, auto- 
rii noștri insistă pe latura moral-educativă a 
întimplărilor,cu o tată care după un eșec șco- 
lar (nu reușește la Politehnică) şi dupa alte 
două sentimentale (sugerate discret) iși ia 
soarta în miini și — ajutată de oameni de 
bine — se antrenează temeinic la poligonul 
de autoturisme. pentru cursa cea mare. La 
propriu şi la figurat. Pentru ca în acest per- 
manent raliu al vieţii „important e sa treci li- 
nia de sosire" — ne asigură simpaticul Con- 
stantin Diplan pe post experimentat pilot 
și el ghinionist în raliul cu pricina. dar care 
nu dezarmează. De ciștigat, ciștigă cel care 
nu abandonează. Merge pina la capăt chiar 
atunci cind accidentele nu-l ocolesc. 

Sigur că există multe naivitâţi în filmul coe 
chipierilor noștri. Nici scenarista n-a mers 
mai departe in prima sa cursă dramaturgica, 


în premieră 


7 + Tal cu poze aburite sepia. 
mașini şi boruri tip 1920, umbrelele și marge- 
lele strabunicii (era o vreme cind se numeau 
ale bunicii), ritm de tango, refren de romanţa. 
locomotiva scoasa de la muzeu. pufaitul şi 
țignalui ce te fac să-ți imaginezi vagoanele 
ințesate cu „marineri“ și „mamiţe”. în sfiit. 
cel care a reușit să păstreze proaspăt „paitu- 
mul de gramofon şi dantela veche”, filmul 
mut. nu chiar mut atunci cind e acompaniat 
cu plictis profesional de pianista cu mânuși 
fără ceges.. şi Cișmigiul... şi Capşa... la ce 
fac apei toate acestea, daca nu la ceea ce 
Marquez numea (intr-una din joile acestei 
ierni, pentru noi). „nostalgia nostalgiei“? Ge 
legătura „posi fi între Marquez și Mitică Po- 
pescu? Cel puţin una, data de vecinătatea 
sau succesiunea „receptării informaţiei” in 
contextul cultural. Context în care spectato- 
rul premierei cinematogralice bucureștene 
Mitică Popescu nu poate face abstracţie de 
muzicalul „Mitică Popescu", un succes al ac- 
tualei stagiuni de la Teatrul Mic. 

„E cert cå azi se subliniază mai bine în film 
decit pe scenă“ nota Camil Petrescu in 1956, 
numind teatrul „o artă săracă, idealistă”, lip- 
sită de „acuratețea“ filmului. Dar a stat pro- 
babil in destinul lui Mitica Popescu, irecupe- 
rabilul visător, idealist, să râmină mai adeva- 
rat, tot pe scena, in plină convenţie. și in 
acest an '85. cind trâiește o noua tinerețe 
Caci filmului Mitică Popescu, trebuie s-o 
spunem de la incepul — „0 cronica de com- 
plezenţă nu folosește niciodată la nimic“-spu 
nea același Camil Petrescu — îi. lipsește 
exact personajul acela cuceritor. în care au- 
torul sáu vedea un posibil portret dintr-o ti- 
pologie națională... „așa cum Dupont este ti- 
pul franțuzului, Smith al americanului...” Se 
știe, nemulţumit de „miticismul” acreditat de 
Caragiale. Camil Petrescu invita la o privire 
dincolo de fiecâreala și fanfaronada 
celebrului „amic”. Or, azi, Mitică Popescu nu 
mai trebuie re-considerat. El e indragit de la 
1928 trecute fix incoace, ca „un fanfaron de 
ispravă”, cum il portretiza (ca de obicei suc- 
cint şi expresiv) Călinescu. Azi, marea majo- 
ritate a spectatorilor știu, și dacă nu știu îşi 
dau seama imediat. că suta pe care Mitică o 
cere colegilor — „am randevu cu © gama și 
nu vreau sa o di — trebuie sà acopere o 
cheltuială urgenta in bugetul sora-sii, vâduva 
Așa incit. privirea pe care de această data 
autorii filmului (scenaristul, la rindu-i drama- 
turg, Dumitru Solomon și regizorul Manole 
Marcus) ne invită sa o aruncam dincolo-de 
generozitatea şi frumoasele sentimente ale 
„miticismului” este o privire tandră-ironica 
asupra epocii. 

Povestea ca atare, angrenajul anecdotic, cu 
tot qui-pro-quo-ul final, chiar dacă are citeva 


Raliul 


nici regizorul n-a susținut-o cu destulă con- 
vingere. n-a găsit formulei „retrospective in 
timpul curselor cu obstacole” adincime psi- 
hologică, alta decit o ilustrare lejeră a micilor 


crochiuri de povestire: indrăgostirea rapida a 
fetei (in citeva imagini). de un don Juan de 
Popa Nan. o prima vacanţă terminată cu o 
primă dezamăgire. o alta experienţa cu un 


Fair plav-ul se învaţă nu numai pe terenul de sport 
(Diana Gheorghian și Fugen Ungureanu) 


Mitică Popescu 


(fireşti) rotte schimbate sau adâugite de la 
piesă la film. râmine aceeași, funcționează ca 
o convenție acceptata. aproape ca un libret. 
mai ales pentru cei care au vazut spectacolul 
teatral. incitantă pentru spectatorul de film ar 
fi fost deci. pe lingă accentele noi, virtuozita- 
tea interpretărilor. Nu întimplător afişele Tea- 
trului Mic anunţă cu litere de-o șchioapa. nu- 
mele interpretului. În șirul interpretărilor de 
referință (inaugurate de Mișu Fotino la pre- 
miera din 1928, continuate de Nicki Atanasiu 
la reluarea piesei cu mare succes în 1945), 
actorul Mitică Popescu inscrie una din per- 
formanţele sale, care ar fi fost singură sufi- 
cientă pentru a justifica montarea. in-absenţa 
unei personalități actoricești de forţa — te- 
merară și aproape de neinţeles distribuirea 
unui debutant: Mircea Jida,in rolul titular — 
regizorul Manole Marcus își concentrează 
forțele şi atenţia asupra halou-lui „retro“. At- 
mosfera se impune ca adevaratul perso- 
naj-cheie al filmului. Principiul care functio- 
nează este cel al fotografiei. Judecat în sine, 
de foarte multe ori cadrul (in secvențele 
„tren“ „fabrică“, „dejunul pe iarbă”, „fanlara”. 
„budoarul patroanei”) conține toate datele — 
de la ecleraj la mizanscenă, la culoare și su- 
net — pentru un agreabil film dedus din 


O privire „retro“, un 


piesa lui Camil Petrescu. Distribuţia e și ea 
gods în funcţie de „portretele de epoca 

izionomiile actorilor compun, într-adevar. 
mai ales in fotografiile sepia ale genericului,o 
posibilă lume a filmului. in aceasta lume. 
scenaristul (preluind ingenios sugestii ale 
piesei) accentueaza contrapunctul social al 
naivilor sentimentali — „copii mari” — Mitica 
Popescu şi Georgeta Demetriad, lârgește stera 
„ipocriilor eleganţi”. a „prostiei așezate” „Ca- 
pata astfel o pondere mai mare Bernigra- 
deanu. afaceristul veros (Constantin Dinu- 
lescu, intr-una din cele mai convingátoare 
partituri ale filmului), alāturi de Moncea — 
personaj nou. perfect plauzibil (Mircea Belu), 
mai puţin directorul bâncii ramas doar cu 
funcția administrativă (Eugen Popescu). O 
lume tranzacţională, lipsita de scrupule, cå- 
reia i se opune utopic (dar de ce atit de in- 
crincenat?) subsecretarul de stat. invalid de 
razboi (Remus Margineanu), amicul Golden- 
berg (Tudorei Filimon, cu o exactă intuiție a 
rolului, dar fară pregnanţa cu care ne obișnu- 
ise). sau intr-o puţin cam forțată sugestie. 
„Simpatizantul socialist” Mitica Popestu. 
ipostaza în care il vede mai curind interpretul 
sau este cea de indragostit timid. cam stin- 
gher atunci cind i se cere să aiba aplomb. În 


ton de tandră ironie 


(Mircea Jida, Lucia Boga şi Micaela Caracay în Mitică Popescu) 


escrocaș gata så vire credula in incurcaturi 
cu legea. un deus ex machina in robå, (ba 
nu, in taior sport, suporter ṣi ea pe pista de 
alergare), plin de solicitudine, ca dealtminteri 
intreaga echipă de la moderna uzină mo- 
ral-recuperatoare. etc. etc 

Cu mai multă aplecare spre interioritatea 
cursei și cu mai mult nerv, dinamism în latura 
ei exterioară, autorii şi-ar fi asigurat un finiş 
mai spectaculos. Oricum, Mircea Drâgan reu- 
şește să-și destâșoare raliul alegoric pe o 
rută cotidiană normală, tară retorisme și arti- 
ficiozităţi dintre acelea care reduc. de obicei, 
bunele intenţii ale unor filme contemporane 
pină sub linia de admitere in concurs. Și-a 
asigurat și un coechipier incercat in per- 
soana operatorului lon Marinescu (autorul in- 
spiratelor panoramice din Viașinii) urmarind 
de astădată într-un ritm mai vioi sinuosa 
cursă cu obstacole pe traseul ei natural și 
spiritual acicidentat X 

În prim plan, cu înțelegere pentru virsta 
limpezirilor repezi, ades brutale. portretul 
unui caracter modern: o fetișcana bâiețoasă. 
hotărită, ce nu se pierde cu firea, interpelind 
viața cu energie şi curaj. O tinară — după på- 
rerea mea, bine distribuită (Diana Gheor- 
ghian) — Care chiar și fâră nervul reclamat 
de text,indreaptă spre spectatori o privire al- 
bastră. limpede. directa, fără fasoanele ince- 
pătorilor în faţa aparatului. Insoțind-o cind cu 
tandrețea momentelor lirice. cind cu vioiciu- 
nea pasiunii sale automobilistice, muzica lui 
Florin Bogardo iese ciștigătoare in competi- 
ție. În roiuri de mai mică întindere, dar cu 
umor rotunjite. „mama“ (Lucia Mureșan) și 
tatal (jucat de Mircea Başta). Un montaj po- 
trivit marul şi stilului filmării e semnat: Ro- 
dica Falcoianu. 


Alice MĂNOIU 


Producţie a Casei de filme Trei. Scenariul Melania 
Chiriacescu- Constantiniu. Regia: Mircea Drăgan 
Decorurt loana Cantuniari-Marcu. Costume: lon Ne 
gelcu Muzica: Florin Bogardo Imaginea lon Mari- 
nescu. Cu Diana Gheorghian. Constantin Diplan. 
tefan Sileanu. Mircea Basta. Monica Ghiuqa. Lucia 
luresan. Eugen Ungureanu, Adrian Paduraru. Ge 
orga Oancea. Razvan Popa Film realizat in studiou- 
rile Centrului de Producţie Cinematografică „Bucu- 
rat. 


genere. in transferul de la piesa la film. s-au 
mai pierdut din nuanțele de pontretizare, lu- 
mea funcționarilor de la banca de pilda. vie. 
colorata. cu putere de sugestie a timpului is- 
toric în piesa. devine pe ecran o masă 
amortă, cu reacții în grup (se detașează prin 
etortul de a-și individualiza personajul Julieta 
Szonyi). Lipsita și ea de unele necesare ac- 
cente, (obrăznicia lui Mitica fața de Valde- 
zeanu — posibil rival; insolenţa fața de pa- 
troană şi biografia acesteia; acele mici jocuri 
ale d tei şi intimplarii de la serata), ca și 
de acele infinitezimale reacţii ce marchează 
trecerile de la o stare la alta (nu intimplátor 
Cami! Petrescu indica patru adjective pentru 
o singură replica: „indignala, calda. pasio- 
nată, trasnită”) povestea de dragoste ne con- 
vinge mai mult din privirile celor doi inter- 
preţi — din nou principiul fotografiei. privirile 
ianguroase ale Georgetei Demetriad (Micaela 
Caracaș) și vinovat-smerite ale lui Mitică. 

„Găselniţa” muzicalului de la „Mic”, un sa- 
vuros Gavroche bucureștean. interpretat cu 
vervă de Anda Câlugâreanu (aproape câ:i 
simţim lipsa în film) ține de o rezolvare pur 
scenică. „Gaseiniţa” filmului o constituie re- 
veriile lui Mitica Popescu — vedenii à la Billy 
mincinosul — tratate in stilul filmului mut, 
excelentă invenţie scenaristica, justificata de 
o paranteză a lui Camil Petrescu: „Mitică, pe 
terenul! lui, unde victoria e ușoară, in lumea 
proiectelor”. Acestea sint și momentele cu 
cel mai mult haz. Contam pe umorul lui Ma- 
nole Marcus atunci cind ne gindim că „ma- 
rele mut” a pierdut in persoana dumisale un 
topisor cu aplicație. 

lustrația muzicala de mare efect (Ileana 
Popovici). ca şi decorul lui Nicolae Şchiopu 
(pina şi zidurile caselor sint alese cu un ochi 
sigur și bun cunoscător al epocii, pentru a nu 
mai vorbi de interioare), ca și imaginea. me- 
reu cu atmosferă — Alexandru Intorsureanu 
şi Liviu Pojoni — contribuie la crearea pe 
ecran a acelei „intimităţi sentimentale a epo- 
cii pe care o invoca dramaturgul intr-una 
din descrierile de ambianța. Discordante ni 
s-au pârut costumele (Cristina Paunescu). 
Într-o societate în care se punea mare pret 


(Continuare în pag. 23) 


Roxana PANĂ 


$ 


O producție a Casei de fiime Patru. Scenariuk Dumi- 
tru Solomon. inspirat de piesa „Mitica Popescu” de 
Camii Pelrescu Regia Manole Marcus Costume: 
Cristina Paunescu. Decorurile: Nicolae Schiopu 
Montajut Adriana Ionescu. Sunetut ing Bujor Suru 
i Alexandru Intorsureanu. Liviu Pojoni. Cu 
Micaela Caracaș. Mircea Jida. Remus Margineanu. 


„Costantin Dinulescu. Tudorel Filimon, Emilia Do- 


brin-Besoiu. Julieta Szonyi. Mircea Belu. George 
Paul Avram, Eugen Popescu şi copilul Tica Popes- 
cu. Film realizat in studiourile Centrului de producție 
Cinematografică „Bucureștii. 


în premieră 


R ecunosc, eu n-am fost cireșar. Şi n-am 
citit din cele cinci volume decit pe primul, 
„Cavalerii florii de cireş”, imprumutat de la o 
cireșăriță, care, cu mîndrie, și-a înscris nu- 
mele pe pagina de gardă. O carte „flendu- 
rit“, cum frumos spunea fostul cireşar Ni- 
chita Stănescu, cu paginile îngălbenite, obo- 
site, subțiate la „colțul cu întorsul“, o carte 
trăită, trecută prin multe miini, semn că s-a 
lipit de multe inimi. Ce e clar, e clar: născo- 
cind „Cireșarii“, Constantin Chiriţa a făcut 
copiilor de acum peste 30 de ani un dar dr 
care se bucură și copii din zilele noastre. Er: 
normal ca el, darul, să ajungă pe ecran. Era 
normal şi ca după vreo 12 ani de la serialu! 
TV semnat de Andrei Blaier, cineva să se gin» 
dească la o versiune pentru marele ecran 

Acel cineva, numit Adrian Petringenaru - 

fost cireșar convins, deci sentimental legat 
de „operă” — a pornit de la ideea câ cireşarii 
anului 1984 ar fi mai puţin interesaţi de ima- 
ginea foştilor cireşari şi mai interesaţi de pro- 
pria imagine. Ideea este mărturisită de la în- 
ceputul începutului. tinerii interpreți sînt pre- 
zentaţi cu numele personal, dar cu prenu- 
mele eroilor cunoscuţi, mai puţin Ursu-care, 
nu se știe de ce, a rămas Teodor Teodoru. 
așa cum l-a botezat scriitorul. ideea nu este 
rea numai cå: ceea ce se vede pe ecran sint, 
firesc, tot isprăvile vechilor cireșari. S-a ajuns 
asttel la un fel de imprumut de isprăvi, dacă 
se poate spune aşa, care poate trimite la gin- 
dul frumos și generos al unei întilniri întru 
copilărie dincolo de timp, dar şi la acela cum 
că cireșarii de azi nu ar avea isprăvile lor 
„proprii şi personale“. Ceea ce cu siguranţa 
nu este adevărat, adevărat fiind doar ca noi 
isprăvi nu au fost scrise încă nici macar de 
Constantin Chiriţă... 

Cireșarii ar fi, așadar, o modernizare. O 
reactualizare. Ca de obicei, într-o asemenea 
operaţiune ceva se pierde și ceva se ciștiga 
De pierdut, s-au pierdut parfumul, savoarea 
atmosfera, culoarea unei epoci care a nascut 
cireşari. De ciștigat. s-a ciștigat — vizibil — 
adeziunea unei generaţii dornica să fie cire- 
șară şi care, cu siguranța. nu va protesta nic: 
un strop, dimpotriva,va fi gata sa-și asume cu 
mindrie isprăvile de pe ecran. Pentru că iata 


în plină iarnă-iarnă, în plină vacanţă. sala 
„Patria“ s-a umplut de Victori, loneli, Lucii, 
Marii, Tici, Uşi sau Dani care ştiau pe dina- 
fară ce urmează să se intimple şi rosteau re- 
plicile cu o secunda mai devreme ca ele sa 
se auda în sala. Ce-și puteau dori mai mult 
autorii? Un film pentru copii. — pardon, pen- 
tru adolescenți — are o destinaţie atit de 
exactă incit parerea publicului matur este cu 
totul lipsită de importanța. Maturii n-au decit 
sa observe „fenomenul“ şi sa incerce sa-l in- 


țeleaga. Maturilor — dacă li se mai intimpla 
sa fie cronicari — nu le râmine decit, de 
exemplu, să-şi dea cu parerea, să spună ce 
cred. sa zicem despre interpreţi și cum au 
fost aleși ei. lar interpreţii au fost aleși bine. 
bine in sensul asemanaării cu modelele oferite 
de carte. dar bine şi pe linia intenţiilor regi- 
zorale. incepind cu piesele de rezistența. „ci- 
resarelul” Tic (Razvan Baciu) și „marele cire- 
şar“, Ursu (Gabriel Sirbu) — concurenți. la 
virste diferite. întru spontaneitate in fața apa- 


Isprăvile cireşarilor de ieri, reeditate de cireşarii de azi 
(Alina Dumitrescu, Alexandru Rotaru, Horațiu Medveşan, 
Alina Croitoru și Răzvan Baciu) 


documentarul 


„Mărie, Mărie...“ 


A trai la sat insemnează a trâi în za- 
Ade cosmică şi in conștiința unui destin 
emanat din veșnicie”. 

Fara sa-l fi citit. desigur. pe Blaga. Maria 


lu' Pascu din Biajenii de Brad trăieşte un 
destin emanat din veșnicie și se comporta ca 
și cum ar fi stapinita de sentimentul acelui 
infinit ondulat care definește românescul 
„Spaţiu mioritic”. Are treizeci și patru de ani. 
trei copii şi un barbat miner — navetist. Sin- 

ură din zori şi pina-n noapte. Maria este — 
in gospodaria ei — și bârbat, și femeie. şi 
mamă, și soţie. 

Venind de demult. din legenda și mit. moti- 
vul piinii ciștigate „cu sudoarea frunţii” iși 
alla o noua actualitate și nobleţe în filmul cu 
tonalități tulburătoare al Feliciei Cernaianu 
Maria lu’ Pascu. Puse in relaţie dramaturgica. 
„evenimenţele” care compun 2i de zi viața 

` Mariei gravitează inexorabil, supuse pe or- 
bita ciclurilor cosmice. temporale rasarit 
amiaza, apus, inserate. și naturale: primavara 
vara, toamna şi iarna. ordonind filmul într-o 
structură simfonica (scenariul: Roxana Pana. 
Felicia Cernaianu). Astfel. in cincisprezece 
minute. timpul eroinei se dilata cosmic. Ea 
ara, seamana, secera şi pune felia de piine in 
mina copilului intr-o armonioasa succesiune 
a gesturilor rituale. ca intr-un dans cu tema 
sau de inițiere sacra, în care efortul muncii 
nu mai este doar unul fizic. dur. care ade- 
seori desfigureaza şi umilește ci apare. aici 
aureolat şi innnobilat de trairi și atitudini fun- 
damentaie. 

Am putea alcatui un montaj subiectiv care 
så urmăreasca detaliu! miinilor femeii in ac- 
țiuni și atitudini codificind un alfabet. ase 
meni gesticii din teatrul clasic japonez. Ecra 
nul retinei va reţine gesturi a caror simplitate 
și măreție omenească sint rascolitoare: 
miinile care apasa coarnele plugului în 
brazda; miinile inroșite de apa rece. de 
munte. limpezind rutele. miinile tinind cu in- 
deminare secera. ascuțind coasa. mulgind 
vaca, aceleași miini mai pot şi mai știu min- 
giia obrazul şi trupul gingaş al copilului în 
scaldâtoare, miinile Mariei trecindu-i peste 
fruntea asudată, peste obrajii arşi de soare și 
vint. strabatindu-i apoi tot trupul. pina la 
glezne. indepartind firele de iarba ude, lipite 
de ploaie pe pulpe. Urmărită de aparat ca de 
un ochi indiscret, Maria este surprinsa astfe! 
într-un sublim gest incarcat de feminitate 
menit să înlăture prin el însuși tristețea, obo- 
seala, singurătatea... Este cel mai bine ales 
moment in care cintecul popular — devenit 


leit-motiv al filmului — intervine ca să preia 
în rezonanţa sonoră acordurile tăcute ale su- 
fletului: „Marie. Marie, ia sa-mi spui tu mie. 
care floare-nfloare noaptea pe racoare”... 
Ca și cum Maria şi-ar adresa sieși intrebarea, 
răspunsul și-l dă tot singura. intr-un dialog 
cu sine. peste un deal și-o vale: „Floarea cim- 
pului şi cu-a dorului, aia fioare-nfioare, noap- 
tea pe racoare." 

Semnind imaginea la fiimu! Feliciei Cer- 
naianu, Mircea Bunescu „interpreteaza” cine- 
matografic tocmai acel sentiment spațial po- 
menit mai sus. Cadrul cu orizontul înclinat. 
pe care apare. in contre-jour. ca intr-o ge- 
neza. plugul tras de o pereche de boi, urmat 
insă de o femeie (şi nu de un barbat!) apa- 
sind coarnele plugului, iar alaturi de ea, pā- 
șind cu poticniri somnoroase — copilul: tran- 
stocatorul de retragere care dezvâluie peisa- 
jul jucat în linii blinde. în mijlocul caruia in- 
florește gospodaria Mariei; carul cu boi ur- 
cind ulița satului, coborind-o apoi și, în sfir- 
şit, mirele cu mireasa, calare pe calul alb. 
aparind mereu de dupa o alta coama de deal, 
nu par a fi decit ipostaze cinematografice, de 
o maxima forța plastica. ale al aceluiași „plai“ 
românesc definit de Blaga. ca „spaţiul ritmic 
alcatuit din podiș inalt şi vale...” 

Asimilata de timpul și spaţiul sau — care 
au şi produs-o! — Maria lu Pascu (şi ca ea 
atitea altele!). se constituie in acest autentic 
„„documentar sufletesc”, ca un pivot viu. cu 
radacini adinci în vreme, menite sa susţina şi 
sa pastreze nealterate permanenţele spiritu- 
ale ale satului românesc. 

Lidia POPIȚA 


Un „documentar sufletesc”: 


ratului de filmat. primul numai sclipici dulce 
şi lipici. cel de-al doilea numai sinceritate și 
seriozitate cuceritoare — şi sfirşind cu ori- 
care. cireșarii de azi se sprijina. cu nadejde, 
pe umerii cireșarilor de ieri. Cu mici „schim- 
bări” între caractere, venite probabil din ne- 
cesitatea adaptării la modelele actuale, adică 
ia interpreți. Astfel, Maria cea visătoare (Alina 
Dumitrescu) este și ceva mai severă; Lucia 
cea tâioasa (Alina Croitoru) este și ceva mai 
romantica: Victor cel modest (Horaţiu Medve- 
şan) este şi ceva mai ferm; lonel cel fricos 
(Robert Enescu) este și ceva mai onest; Dan 
cel cu „mama dragă” (Alexandru Rotaru) este 
și ceva mai isteţ. Pentru că, de fapt, toţi își 
aduc pe ecran propria persoană, propria ado- 
lescenţa mai mult sau mai puţin marcata de 
complexele ei. Ceea ce nu e râu... Ce-ar mai 
putea să faca cronicarul? Cronicarul ar pu- 
tea, de pilda, så regrete că moș Timofte a ră- 
mas atit de firav. cind beneficia de interpreta- 
tea lui Ernest Maftei; ca Petrachescu și-a 
schimbat rolui de fals-timpit. cind beneficia 
de inteligența unui actor ca lon Marinescu; 
că unele personaje au disparut cu desavir- 
şire, cum ar fi cabanierul și soția lui cea cu 
vedenii de stafii şi parul pe moaţe. sau cuplul 
de negativi Sergiu şi Pompilică, seduși și 
abandonaţi dintru. inceput, sau cà Tombi cel 
istet. dar de cotet, a fost înlocuit -cu un 
Țombi foarte rasat și foarte dresat... Cronica- 
rul mai poate regreta, dacă ţine morţiș, și pu- 
ținătatea prim-planurilor, cu atit mai mult cu 
cit cele cite sint demonstrează că interpreții, 
faceau față”, și momentele de lincezeală ale 
muzicii și prea elegantele și imaculatele cos- 
tume ale cireșarilor., ma rog. cronicarul are 
voie sa regrete ce vrea, sau ce i se pare re- 
gretabil. dar el nu are voie sa nu asculte 
reacţia salii și nici să nu audă, la ieșire. un 
cireșar ediţie 1984 fluierind voios „Marșul ci- 
reşarilor: cintat de Mini-song. Sint două 
amanunte” care dovedesc, in primul rînd, câ 
fiimul şi-a gasit spectatorii. dar și că autorii 
cunosc foarte bine noua generație de cire- 
sari... 

Eva SIRBU 


O producţie a Casei de flime Unu. Scenariul: Con- 
stantin Chira. poge Adrian Petringenaru. Muzica: 
George Grigoriu. lon Dobre. Decoruri: 
aih. Cristian Niculescu. Costume Dorina Sortan. Su- 
netut ing. Bujor Suru. Montaj lulia Vincenz. Cu lon 
Marinescu. Petre Gheorghiu-Dolj, Ernest Maftei. 
Nicolae Dinică. interpretează copiii: Alina Dum” 
tescu. Razvan Baciu. Robert Enescu, Horaţiu Med- 
veşan. Gabriel Sirbu, Alina Croitoru. Alexandru Ro 
'aru_Fiim realizat in studiourile Centrului de Produc- 
ție Cinematogratică „București“. 


Marile filme mici 


D. la Emoţiile au crescut incoace, o sem- 
nāturá dubla — Paula și Doru Segal! — s-a 
propus. $i mai apoi s-a impus, in lumea fil- 
melor Sahiei. filme mici ca durata. dar mari 
în calitați, Titlurile pot fi simple. aproape se- 
ci: Liceenii. Examene. Şedinţa cu părinții. Ti- 
tlurile pot fi saltareț-incitante: Pentru strâne- 
poți incă ceva re București. ințelepciu- 
nea și limitele ei. Omul la cinci ani. Titlurile 
pot fi chiar şi poetice: A fost odată ca nicio- 
dată... Oricit de „vopsit ar fi gardul”, inauntru 
se afla același leopard ce-i mai zice şi inteli- 
genata de a spune în zece, ei hai, unsprezece 
minute ceea ce multe filme nu reușesc $å 
spuna nici în trei ore. De a spune cum? in 
primul find cu talent, firește. ca în arta fara 
talent geaba inteligența. Dar, dincolo de ta- 
lent, peste filmele soților Segali pluteşte me- 
reu. şi mereu altfel. o unda de umor tandru. o 
dulce ironie. care aduce realitatea în firea ei. 
adica fix la punctul de intilnire al risului cu 
plinsul, al gravitaţii cu nostimada. al prozei 
vieţii cu poezia ei. Vii, neastimparate. alune- 
coase. filmele lor intra intr-o clipita (timpul! 
timpul! Zece minute!) in dialog cu spectato- 
rul. A fost odata ca niciodata... Ce? iţi vine sa 
intrebi. dar n-apuci pentru că raspunsul a şi 
trecut: „au fost odata nişte bunici care aveau 
timp sa se gindeasca”. Ca o capcana. vine și 
imaginea: un bunic sta, e drept nu pe prispa. 
ci pe o bancă la soare. Te-ai lasat muşcat de 
banuiala ca nu despre acești bunici va fi 
vorba. dar iar n-ai timp; peste sau prin tine. 
in funcţie de atenţie. a și trecut ideea cum 
ca: „bunicii indeplinesc o muncă sociala greu 


Maria lu” Pascu de Felicia Cer- 


nâiunu 


de contabilizat“... De aici incolo, nu -ești 
spectator daca nu te lași cu sufletul deschis 
vraiște în fața „basmului“ cu bunici care se 
scoală la ora 4 dimineaţa. se cațăra veseli în 
tramvai, unde se simt tineri printre tineri.-ca 
sa ajunga din Militari în Banu Manta, de 
exemplu. inainte de 6 şi jumatate cînd tinerii 
pleaca la slujba. Acolo işi scoala nepoții, îi 
imbraca, îi duc la şcoala, îi iau de la școala 
— la 12 pe unul, la 2 pe altul — și-i duc in 
parc. unde se odihnesc şi ei puţin ce în timp 
„aia mici” pun de un fotbal mic... Sau: nu se 
scoala la 4. nu duc copiii la şcoală, dar vin sa 
stea cu ei pentru ca tinerii sa poata zburda li- 
niștiți pe cimpia muncii... Sau: nu vin de ni- 
caieri. că sint acolo, in casa, cu aspiratorul în 
priza şi rabdarea la fel, pentru ca ce îl mai 
enervează pe nepotel aspiratorul! Stau în 
casă și mai gătesc, și mai spală, şi mai cite 
ceva... Sau: nu stau in casă cu copii, dar bat 
orașul in sus şi în jos, bine echilibraţi intre 
doua sacoșe burdușite... Sau: Sau... O infi- 
nitate, de „sau“ se afla la dispoziţia bunicilor 
fara de care ce s-ar face copiii? Ce s-ar face 
nepoţii? Gata. am înţeles. se lumineaza spec- 
tatorul, este un film despre cit de importanți 
sint bunicii! Sigur — acceptă autorii. senini 
— şi ne pun sub ochi o bunică povestind. în 
lacrimi, cum, nepoțelul pleaca de la ea, toc- 
mai în Drumul Taberei, pentru ca a crescut şi 
trebuie sa mearga la școala... Dupa care. la 
fel de senini se întorc la inceputul filmului. 
culeg de acolo cea mai anti-bunica posibilă. 
aceea care spunea: „Va privește! L-aţi făcut 

sa-l creșteţi!” o duc la maternitate. îi pun ne- 
potul in brațe. o filmează și o inregistreaza. 
Ce spune ea. cea mai anti-bunică posibilă: 
„Jubitule! |! crește bunica pe el! lubitule!” Cu- 
nosc destule bunici care la momentul cu pri- 
cina ar lacrima puţin. daca privirea nu le-ar fi 
ocupata chiar in clipa imediat urmatoare cu 
imaginea unui scutec de copil pe care scrie 
frumos: Scenariul şi regia Paul și Doru Se- 
gall. O semnatura sub care dau in clocot ta- 
ientul. inteligența. umorul. tandrețea. autoiro- 
nia plus înca ceva extrem de important: daru! 
de a vorbi despre viața și ale ei făra incrince- 
nare. fara patetism, fara s-o scalde în apa de 
roze. dar şi fara s-o înece în tuș. Simplu. 
omeneşte. Aș numi acest dar — destul de rar, 
s-o recunoastem — darul de a spune vieții. pe 
nume. 


Eva SÎRBU 


ID sportului, cu luminile ṣi. umbrele 
ei, cu poezia aspra pe cure o degaja, cu fas- 
cinaţia pe care o exercitii marile ei glorii, ru 
frumuseţea și ardoarea intreceri, cu daruirea 
üe sine şi spiritul de fair play pe care este 
chemata sa-l intrucipeze, dar şi cu aranj-- 
mentele sordide de culise. cu atmostera ue 
corupție care adesea o inconjoara. cu deci 
derea, nu rareori, a celor ce au urcat cindva 
pe podiumul victoriei, a atras dintotdeauna 
nu putea sa nu atraga — prin „datele” ei, ci 
nematogratiabile prin excelența. atentia ceta 
ți filmului 


Scurtă istorie 


Regizori cunoscuţi, de ieri şi de azi, ai Hot 
lywood-ului, între care King Vidor, San 
Wood, - Raoul Walsh, Michael Curtiz. Mark 
Robson i-au investigat diteritele fațete. actor: 
de „prim rang au dat viața pe ecran uno: 
sportivi celebri. Sa-l citam pe Gary Cooper 
cure a imprumutat trăsăturile sale nobii- 
unuia din cei mai îndragiți şi bravi sportiv 
americani, jucatorul de baseball Lou Get: 
ting. care cu aceeași dirzenie aratata pe si. 
dion a luptat pina în ultimul moment impo 
tuva unei cumplite maladii (cunoscută. g» 
altfel, in literatura de specialitate sub numele 
de „boala lui Gehring“, o progresiva atroħhe 
musculara pina la paralizia totala); pe Errol 
Fiynn, care a infaţișat personalitatea plina de 
farmec a unui adevarat virtuoz al nobile 
arte” a boxului. Jim Corbett (Gentleman 
Jim); pe Burt Lancaster, care a readus in futa 
spectatorilor de azi figura stralucitului atlet 
urmaș al pieilor roșii, Jim Thorpe, pe nedre! 
deposedat de medaliile olimpice cistigate i 


Robert Redford — în ultimul său film, 


Talentu! innăscur 


atita truda (Și reabilitat abia de curind, la ani 
si ani dupa moarte). șy nu în ultimul rind, sa-l 
reamintim pe Ronald Reagan, care in Knute 
Rockne All-American (biografia unui faimos 
antrenor de fotbal american, joc atit de 
deosebit de totbalul-practicat în Europa) a in- 
terpretat o alta din tigurile legendare ale 
"sportului din S.U.A., George Gipp, poreclit 
„the Gipper“, identificindu-se atit de mult cu 
personajul întruchipat incit şi astăzi actualu- 
lui locatar al Casei Albe i se adaogă dupa 
nume porecla eroului din filmul prezentat cu 
peste patru decenii în urma... 


„Visul american” in ipostază sportivă 


Daca „the Gipper” şi ceilalți sportivi pon- 
niti au fost personaje reale, oameni care au 
trait aievea, în schimb Roy Hobbs este un 
personaj fic eroul unui roman mai vechi 
(1952) al scriitorului american Bernard Mala- 
„mud şi, fâra indoiala, printr-o operație simi- 
lära de transfer, numai că in sens invers, de 
acum înainte el se va identifica pentru totde- 
auna cu chipul lui Robert Redford. Celebrul 
actor și-a dorit mult în tinereţe så devină ju- 
câtor profesionist de baseball — in fapt s-a 
inscris în 1955 la Universitatea din Colorado 


tul tinereții perpetue 


Redford se socotește însă un „simplu“ actor-cetățean (cu soţia sa, 


X 


beneficiind de o bursa obținuta ca urmare a 
culitaţilor deosebite manifestate in acest 
sport — şi poate tocmai de aceea a acceptat 
cu bucurie sugestia tinarului regizor Barry 
Levinson (aflat la a doua sa opera cinemato- 
grafica) sa apara in rolul unui asemenea ju- 

itor in filmul The Natural (Talentul innas- 
cut), inspirat dupa romanul omonim äl! lui 
Malamud. 

Roy Hobbs, asa cum apure ei sub trasatu- 


o 


La 46 de ani, 


revine în rolul unui jucător de baseball 


Cinstea lui funciară 
ter 
decît propunerile 


a teveni „cineva“, de a se realiza în viața. de 
“a depasi, întruntind oricite greutaţi, conditia 
umila primara. lar povestea lui Roy Hobts, 
əsa cum a ştiut s-o intațișeze Redford cu rara 
sa intuiție artistica, este un exemplu tic al 


Robert Redford 


se dovedește mai p 
nică 
fabuloase ale unui 


mediu sportiv corupt 


rile lu; Redford, vine. astfel, sa intregeasca o 
larg cuprinzatoare galerie de sportivi care nu — 
au existat decit în imaginația unor scriitori şi 
cineasti — de la Velvet Brown, tinara care (in 
clasicul National Velvet) ciştiga cel mai im- 
portant premiu de echitație din S.U.A. {inter- 
pretata de Elisabeth Taylor la virsta de... 12 
ani), la neinfricatul Rocky, boxerul cu inima 
mure, creaţie. la propriu si la figurat, a lui 
Sylvester Stallone. 


Considerat ultimul mare 


Acceptind. spre satisfacția ruwnumaraţilor 
sai admiratori. rolul oferit. neuitatul interpret 
al lui Sundance Kid, a! lui Jeremiah Johnson, 
al Călărețului electric, al Marelui Gatsby și al 
utitor alţi eroi indragiţi ieșea dintr-o autoizo- 
Inre pe care și-o impusese din 1979. in acel 
„n. Redford apăruse în Brubaker și daduse ln 
iveala, în calitate de regizor, Ordinary People 
(Oameni obișnuiți), după care, în ciuda sur 
«esului de public și de stima (inclusiv atribui 
rea unui Oscar) obținut de această din urma 
peliculă — evocarea intimplarilor marunte «tin 
viaţa unei familii americane oarecare — prac- 
tic întrerupsese orice legatură directa cu 
ecranul. Departe de a-i dauna, aceasta relat: 
„elungata absenta nu a facut decit să-i mi 
vească popularitatea sporita acum şi mai 
mult, odată cu premiera noului sau film 

iucru explicabil şi prin faptul ca base- 
bult-ul este sportul național al Americii, intru- 
cmipare prin tot ceea ce reprezintă, prin enor- 
mele mijloace financiare puse în joc. prin po- 
sibilităţile nelimitate de ascensiune pe care le 
otera — jucatorii cei mai înzestrați, ca Lou 


- Gehring, cel amintit mai sus, ca Babe Ruth 


(caruia de asemenea i s-a consacrat un film 
da. succes) sau ca Joe Di Maggio (singurul 
om pe care Marilyn Monroe l-a iubit cu ade- 


urmaririi cu orice pref a unu! Asemenea vis. 


d 


a o lua de la capat 


Voin 
Baiat de'la țara dotat, parca de la natia 
este pe punctul sa joace meciul vieţii Jui 


„cazie mult visata menita sa il propulseze în 
virful piramidei sportive. cînd are o clipa de 


star al Hollywoodului, 


p 
l 
} slăbiciune şi, cu puțin inaintea intrarii pe sta- 
| dion, acceptă sa se intilneasca cu o frumoasă 
i necunoscuta. Unealtă a unui gangster, inte- 
f resat in victoria echipei adverse, aceasta il 
í impuşcă cu singe rece (glontele folosit nu 
; este insa unul obișnuit, ci... un glonte de ar- 
gint), provocindu-i o invaliditatea temporar. 
| Trebuie să mai treacă 15 ani, pentru cu. 
printr-un extraordinar efort de voinţa. luind 
| totul de la capat, să ajunga să se apropie din 
nou de apogeul carierei şi iată, povestea pare 
| a se repeta. pentru a doua oară îl pindeşte 
pericolul de a pierde totul ca urmare a urzeli- 
lor acelorași forțe oculte care nu au nimic 
de-a face cu întrecerea sportivă cinstită. Nu- 
mai ca de data aceasta își da seama-la timp 
| de primejdie și reușește sā dejoace. în ult- 
mul moment, uneltirile criminale ale gangst:- 
rilor din lumea sportului. li este de ajutor ne- 
prețuit devotamentul unei femei care-l iu- 
beşte sincer. Şi are, în acelaşi timp, — şi aici 
povestea capată dimensiunile unui mit — un 
reazem de nădejde in măciuca din lemn („ba 
| tătorul“) cu care izbeşte mingea, măciucă pe 
i care singur şi-a meșterit-o. copil fiind, din 
copacul sub care tatal sâu a murit lovit de 
traznet. Aidoma sabiei magice Excalibur a in- 
vicibilului rege Arthur, această bucată de 


virat Și care, la rindul lui, a iubit-o cu adeva- 
ra! pe nefericita actrița). fiind socotiți verita- 
bili eroi naţionali — a insaşi esenței „visului 
a erican”. Adica a acelei dorințe îndirjte de 


cu un imens talent pentru baseball, Hobbs 


| 


i 


. 
$ 


| 
Li 


t 
) 


| 


f 
Hi 
K 
4 
| 


Y 


Pi, 


man =e me 


itfnn pare a fi inzestrata cu puten fermecate: 
atunci cind posesorul ei .reuşeste o lovituri 
decisiva, fulgere și traznete încep sa braz- 
dese cerul... Ca și in cazul gientelui dè á 
gint, intenţiile mitice sint vadite 


Simplitatea actorului-cetāț 


Considerat el însuşi un mit. ultimul mare 
star al Hollywood-ului, Redford este opusul 
acestei noțiuni, nu are nimic comun cu ceea 
ce se cheama o vedeta, Actorul a carui filmo- 
gratie cuprinde citeva din cele ma mati 
succese ale ultimilor 15 ani, Butch Cassidy și 
Sundance Kid, Cacialmaua (The Sting). Anii 
cei mai frumoși (The Way We Were) Candi- 
datul (The Candidate), Toţi oamenii preşe- 
dintelui (Al The President's Men) Marele 
Gatsby (The Great Gatsby) este un singura- 
tic. un om care taieste retras, evitind cu grija 
vetlectoare!. publicitatii. Modest, poate fi vazut 
adesea lăcindu-si singur cumparâturile şi, 
deşi figureaza pe ksta celor mai eleganţi bar- 
bati din America, se simte cel mai bine într-o 
preche de blue jeans decoloraţi și o camașa 
d': cow-boy, ascunzindu-şi privirile in spatele 
unor ochelari de aviator. Cea mai mare parte 
4 timpului şi-o petrece alaturi de soția sa, 
Lola. cu care este casatorit de 26 de ani, şi 
üe cei trei copii ai lor, dintre care cel mai 
mare, o fata, (Shauna) are 23 de ani. la pro- 
prietatea sa, situata în munții statului Utah şi 
botezata „simbolic cu numele eroului care i-a 
adus celebritatea: Sundance 

Animat de un pronunțat simț civic, prbiec- 
teaza să inființeze aici un centru cultural-ar- 
tistic în jurul institutului cinemtogratic creat 
din dorința de a da posibilitate tinerilor ci- 
neaști care nu dispun de mijloace financiare 
şa realizeze filme cu bugete nu prea mari. 
pentru orice cineast „n nuce“ a fi admis in 
institutul lui Redford este o mare cinste și un 
adevarat privilegiu. lubitor al naturii — ca şi 
Jeremiah Jones — a inițiat pe linga universi- 
taţile din Washington și Idaho un program de 
studii şi cercetari ecologice. Spirit protunui 
democratic, nu este cauza generoasa, de h 
miscarea antinucleară pina ia cea in favoare: 
drepturilor civile, pe care să nu o îmbrațişeze 
$ sa nu o sprijine. 


Cucerirea Everestului: 
ai mult decit un simbol... 


` Viaţa in aer liber pe care o duce, pasiunea 
tu care practică diverse sporturi (automoti- 
lismul și. mai ales, schiul de performanța, 
marea lui plăcere fiind sa coboare vijelios 
pantele abrupte tractat de un elicopter) i-au 
pastrat tinerețea, pårind cu 10—15 ani mai ti- 
naf- decit cei 46 ciţi are. Înca din copilarie 
visa, plin de cutezanța. sa fie primul om care 
va cuceri Everestul. Este adevarat. celebru! 
Edmund Hilary i-a luat-o inainte. pe vremea 
und „Ordinary Bob” (Bob cel simplu, cum i 
© spune pe platourile de filmare) avea doar 
15 ani, dar în iarna anului 1982, impreună cu 
un grup de prieteni, a organizat în mare taină 
(uceeaşi grijă de a evita publicitatea!) o expe- 
"e în Himalaya şi în sfirsit și-a putut vedea 
visul cu ochii... - A 
Condiţia sa fizica i-a permis sa facă faţă cu 
brio rigorilor impuse de rolul din The Natu- 
ral: pentru a se pregăti in vederea acestui rol 
s-a antrenat zi de zi, timp de doua luni, cu ju- 
catori semi-prolesionişti de baseball! care 
aveau cam jumatate din virsta lui. Redtorri 
s-a dovedit. astfel, din nou, a ti un perfectio 
nist. performanța lui putind fi asemuită cu 
cea a lui Robert de Niro. care pentru a intra 
in pielea unui alt personaj — real însa — tot 
din lumea sportului, fostui campion de box 
Jack La Motta, „Taurul furios“ (Raging Bull). 
acesta fiind și titlul filmului respectiv, a ac- 
ceptat să se ingraşe cu nu mai puţin de 24 
kilograme : 


Lola) Nostalgia prieteniei 


Dupa o carieră de 22 de ani, răstimp in 
cure a turnat 24 de pelicule, Redford nu da 
ici cel mai mic semn de oboseala, în ciuda 
multiplelor sale preocupari artistice și extra- 
artistice, prind a fi descoperit secretul veşni- 
cei tinereţi. În prezent. este angrenat, sub o 
forma sau alta, în nu mai puțin de șase filme. 
printre care o satiră la adresa noii drepte (la 
al cărei scenariu lucrează impreună cu Garry 
Irugeau, autorul celui mai gustat serial de 
benzi desenate cu caracter politic — „Doo- 
nesbury“), un western în regia lui Thomas 
Mc Guane și o evocare a vieții patriotului ir- 
landez Michael Collins. Mai presus de orice, 
Redford vrea să mai facă neapărat. un film 
impreună cu bunul său prieten Paul New- 
man, alaturi de care a aparut în Butch Cas- 
sidy şi Sundance Kid și in Cacialmaua. 

„Trebuie negreșit să realizam acest proiect. 
Altfel am să ajung prea bâtrin pentru el. Pur 
şi simplu întinerește pe zi ce trece“, a decla- 
rat, într-un recent interviu Redford, referin- 
du-se la prietenul sau. Evident, o glumă sau 
o mică cochetărie. În orice caz, cuvintele i se 
potrivesc ca o mânușă în primul rind lui in- 
suşi. Actorului-cetățean al carui „talent in- 
nascut”, de o perpetuă și nealterată prospe- 
lime, sporeşte mereu printr-o necurmata 
truda artistică. 


Romulus CĂPLESCU 


sul e cinematograf 


Ana Pavlova: 


A. vazut Ana Pavlova de doua ori, cu 
placere, deși fiimul e lung. și reconstituie 
biografia ilustrei dansatoare; din copilarie 
pina la moarte, fără prea multa invenție dra- 
matică. lunecind peste momentele mai deli- 
cate sau pur Și simplu obscure ale unei vieti 
agitate. Atracția a biruit chiar și o anume 
pornire a regizorului impotriva lui Diaghilev 
caruia i se face un portret șarja!. de natura so 
deranjeze. cind în cauză e însuși geniul bale- 
tului rusesc. yi 

Mi-am pusyprin urmare, intrebarea: ce m-a 
ciştigat in aceasta producţie de fast, lux şi 
montare vàdite? lata formulate succint, con- 
cluziile la care am ajuns: 


1. Dansul este cinematograf în stare pura, 
fiindca ofera practic un spectacol vizual, ba- 
zat exclusiv pe mişcare, iar aceasta din urm: 
de o tactura aparte, privilegiata. Valery o nu- 
mea „O stare care nu se poate prelungi, care 
se transportă inatară sau departe de noi in- 
şine şi in cate ceea ce e :nstabil'ne susține, 
pe cind ceea ce e stabil nu figureaza aici de- 
cît prin accident”. Dansul „ne da ideea unei 
alte existenţe, cuprinzind în întregime mo- 
mente dintre cele mai rare ale vieții noastre. 
o existență alcatuită toata din valori-limită a 
tacultaţilor cu care sintem înzestrați. Ma gin- 
„desc la ceea ce se numește vulgar inspiraţie. 
Nimic mai puțin probabit — explica in comti- 
nuare Valery -- ca vorbirea să articuleze ast- 
fe! semnele sonore ale limbajului, incit fie- 
rare să cucereasca și sa vrajeasca spiritul 
prin imaginile ṣi ideile trezite de ele. Numai 
in clipele foarte rare ale inspirației se pe- 
trece aşa ceva. Dansul este insași aceasta 
vorbire. privilegiata.” 

Cind într-un film mişcarea de pe ecran are 
o armonie interioară perfecta, avem impresia 
ca totul se supune unei secrete coregrafii. Ca 
sint altceva scurt metrajele lui Charlot, decit 
niște splendide balete comice? lancso a ìm- 
nins ideea identificarii cinematografului cu 
dansul la un punem absolut, insuportabil. 


Regizorul sovietic Emil Loteanu a avut din 
capul locului in„mina un atu serios, atunci 
cind a pornit sa filmeze viața Anei Pavlova. 
“ea mai mare balerina pe care a cunoscut-o 
inceputul secolului nostru. | se oferea astfel 
prilejul så aduca publicului inaintea ochilor 
„Fulgii de zapada”, pe „Giselle' şi indeosebi 
„Moartea lebedei'. Daca execuţia dansurilor 
amintite va sugera macar ceea ce lumea spu 
nea acum şaptezeci de ani: „Ana Pavlova si 
Miracolul”, pasărea alba murind pe scena în 
fiecare seară, ca să învie seara urmatoare, o 
bună parte a succesului era asigurata. Si 
atu-ul, Galina Beliaeva i! joaca bine, aşa se 
intimpla! 


secvența criticului 


Marynia: 


De la roman 
la fotoroma 


=, am inceput să țin această rubrica, 
mi-am imaginat câ in orice, sau aproape in 
orice, film voi putea găsi un amânunt cine- 
matogratic demn de a fi subliniat (un cadru. 
un racord, o mișcare de aparat, construcția 
unei secvenţe, rolul dramatic al unui obiect 
etc) şi pe care poate că spectatorul, prins de 
acţiune, nu l-a observat. Ei bine, nu. Multe, 
prea multe filme nu se lasă disecate astfel. 
Chiar și unele ale căror date iniţiale sint deo- 
sebit de promițătoare. De exemplu Marynia. 

Un roman de dragoste scris de Sienkiewicz 
— deci o posibilă baza dramaturgică solida. 
Un regizor cu experiență — Jan Rybkowski, 
veteran al cinematografului polonez. Un ope- 
rator talentat — Marek Nowicki, care 20 de 
ani a cochetat cu regia (scurtmetraje, filme 


cine-univers 


Răspuns în 4 puncte la 
întrebare 

„de ce am revăzut acest 
film?“ 


2. Baletul cheamă imediat in mintea noas- 
vă o viața opulenta. plina de distincţie şi 
străiucire. El se destașoara deobicei in faţa 
unor unitorme sclipitoare, umeri albi pudrați 


Baletul, marele 


(Galina Beliaeva 


TV). iar în 1983 a debutat în iungmetrajul de 
ficțiune. Cu toata aceasta reunire de forțe. 
Marynia nu este un film, ci doar un totoro- 
man care înșira. principalele momente ale 
conflictului. ilustrindu-le cu imagini aproape 
statice. în care personajele, surprinse de re- 
gula in pian mediu sau american, işi dau cu- 
minţi replica. Lipsesc doar acele balonaşe ce 
ies din gura eroilor și în care se inscrie dialo- 
gul. Montajul nu este aici nici „foarfece poe- 
tic“ cum ar zice Bela Balasz, nici „mijloc for- 
mativ” cum ar zice Rudolph Arnhein. ci pur şi 
simplu o operaţie de alaturare a unor tablouri 
vivante. Ce e drept, tablouri compuse îngrijit 
şi cu gust. echilibrate adesea în jurul unui 
element de decor sau de recuzita. Astfel un 
jilt roşu fixeaza mijlocul cadrului in timp ce 
in jur se agită cei ce așteapta naşterea copi- 
lului. Sau o sticlă de şampanie plasată in 
prim plan stabilește un fe! de ax al imaginii 
ce desparte cele două personaje care sârba- 
toresc evenimentul. 

Este puţin, mult prea puţin pentru ca Mar- 
ynia să devina un film. Un insert final ne in- 
formeaza că pelicula a fost croită dintr-un se- 
nal TV. Asta explică unele izbitoare lipse de 
racord: Marynia pleacă la plimbare îmbrăcat 
in rochie roz, pe cimp o prinde ploaia 
aleargă spre casă unde ajunge plouată, evi- 
dent. dar într-o rochie bej. lar Stach care a 
insoţit-o teafār și nevâtâmat se întoarce cu 
mina dreaptă bandajata (?!). Sint testele pe 
care le joacă o comprimare forţată. Pe seama 
ei însă nu se poate pune şi restul păcatelore 
acestui fotoroman copertat de două stopcu- 
dre foarte romantice ale eroinei. 


Cristina CORCIOVESCU 


care se expun mindri din decolteuri îndraz- 
neţe. tracuri negre cu plastroane scrobite im- 
pecabil. Felix Aderca și-a intitulat o carte, 
„„Feeria baletelor“. nu fară fost. Exista nein- 


personaj. 
în Ana Pavlova) 


camera-stilou 


Marco Polo: 


Serialul 
atacă 


3 
E.. pentru prima oara cind imaginea 
unui serial de televiziune îmi stirneşte intere- 
sul, ba cred ca uneori invidia. Poliţiste sau 
nu. serialele sint plictisitoare prin diluția in- 
formaţiei ce ar trebui sa capteze spectatorul 
cil și prin monotonia formei, prin imaginea 
„de serviciu”. £ 
Privind Marco Polo, aceasta imensa prest: 
pe, îmi arhintesc de supraproducțiile de acum 
ciev: decenii şi ma bucur de certa evoluție a 
„Cinematograticului” în viaţa oamenilor. Cit 
erau de sarace, chinuit filmate şi nesigure în 
miza, „bunicuţele” pe ecran lat, viu colorate, 
lungi ae 120 minute, cape costau cu zece ce 
milioane și pentu care se filmau cite doi, Irei 
ani. 


in stare 


pură? 


“joios o proiecție euforica a universului în 
spectacolul lor. Dacă cinematograful vine să 
“satisfaca frustrările noastre şi sa le daruie 
compensații imaginare. lumea baletului ji 
permite sa o faca exemplar. Emil Loteanu + 
ințeles „iaraşi foarte bine aceasta. Graţia, fru- 
museţea, eleganța tau o infațişare nepamin- 
teana pentru fetiţa Anna Pavlova care con- 
templa vrājitā pe micile balerine ale Şcohi 
imperiale, exersind, Nu se poate desprinde 
din loc, a ramas înmarmurita in strada, fără 
să mai simta ca ninge, abundent și e gata să 
îghețe, ca vinzâtoarea de chibrituri a lui An- 
dersen. „Am vazut ingerași adevăraţi” — atita 
“are inca putere sa spuna, cind patrunde cu 
priviri pierdute in subsolul intunecos şi 
umed, unde mama ei și alte femei spala rule, 

O buna intuiție regizorală speculeaza pe 
aceeași linie diverse imagini feerice: o scenă 
care evoca la dolce vita petersburgheză 
înainte de revoluție, chetiii in sânii, desfăcin- 
duşi blanurile scumpe și bind sampanie 
noapte: in z ipada. sub cerul Qeros si bur ca 
sticla. un admirator îi oteră Anei Pavlova c 
sală de exersare; incaperea imensă e de o lu- 
m:nozitate și eleganța ireale; tot ce are mai 
select Parisul, traind magia baletelor rusești 
9 intinsa gradină de lalele florile preferate al 
reginei dansului, etc. 


3. Gioria a purtat-o pe Ana Pavlova prin 
numeroase locuri ale lumii unde a cules ova- 
lule publicului în delir. incă o ocazie pentru 
camera de filmat sa satisfacă gustul nostru 
de varietate şi chiar exotism. Triumtalele tur- 
nee ale divinei dansatoare ce poarta de ia 
Petrograd. la Paris, la Londra, la New York, 
in Mexic. Unele episoade, ca de pilda acelea 
cind faimosul balet voiajează în plin război 
civil prin republica sud-americană cu un tren 
special, pe acoperişul câruia veghează pro- 
tectori peoni înarmați, sînt memorabile. Așa e 
și turneul londonez unde într-o sală de mu- 
sic-hali, balerineie Paviovei repeta printre sal- 
timbanci şi clovni. Filmul are culoare și regi 
zorul sâu a arătat încă din Şatra că stie cum 
sa umble cu ea. 


4. În stirşit, feeria este realizată pe destula 
țesatura realistă ca sa fie convingătoare. In- 
terpreta principala a fost foarte bine aleasa, 
are ceva' din figura Paviovei, care — ne 
spune biograful ei. Svetlov — semăna cu o 
mica spanioloaica, aeriana și candidă, gra- 
Hoasa şi fragilă, ca un porțelan de Sèvres 
Capul lui Diaghilev e iarași reușit, daca n-ar 
ti mimica prea vulgară pentru un om extrern 
de fin, cu un gust infailibil in pictura, muzica, 
literatura, pe lingă coregrafie. Oare moder- 
nismul sau exploziv continua să supere anu- 
mite spirite incuiate? Remarcabila e și apari- 
ţia fugară dar halucinanta a posedatului de 
dans, Nijinski. Filmul atinge asttel o intreagă 
mitologie și fantomele ei. Tablioni, Petipa, 
Fokin, Saint—Saens, trezite la viaţa. pe rind, 
in hora lor subjugātoare. 


Ov. S. CROHMĂLNICEANU 


Setialeje de azi de telui acestuia sint un do- 
meniu în cire sigur apanya televiziuni à W- 
semnat ceva bun pentru cinematograf. 
Echipa realizatorilor pare afi intr-un conti- - 
nuu concurs (maraton pe o asemenea lun- 
gime de film) în dorința de a ne spune cit 
mai mult despre epoca. popoare, Iradiţii şi 
idei. despre detalii sau mari unsambhyi whi- 
tectonice, despre dans sau apusuri de soare 
în deşert, intr-un limbaj artistic cinematogra- 
fic foarte modern. Actorii nu sint staruri şi in 
mod sigur nu vor deveni staruri de serial fi- 
indca staruri devin celelalte elemente ale ca- 
dlui și nu interpreţii, care nu tac altceva 
decit sa ne plimbe prin lume. Cromatica şi 
lumina se învâtuie una pe cealalta fiind cu to- 
tul distincte în traiectoria aventurii umane de 
la Veneţia în deșert, sau din munţi pină la 
apusurile de soare de la curtea hanului Cu- 
blai. De la lumina realistă a decorurilor vene- 
tiene, la interioarele orașului sarazinilor, ce 
amintesc de platourile ce 'se iluminau prin 
acoperiş de sticla de la inceputul 
cinematografului, pina la lumina filtrata de 
mitusea decorurilor translucide, operatorul 
ne rastața cu fantezia eclerajului. 

importanța care este acordata imaginii şi 
fosta acesteia, fapt neobisnuit pentru un se- 
fìal, cau filmului un profil. foarte personal, 
AÑ de multe secvențe filmate ta ora aBusului 
sali rasaritului (știut fiind ca sint cele'mai dì- 
ficiie si min costisitoare), trecerile de la apus 
la noapte in interiorul unei secvente, cit şi 
miscarile de aparat minuţios elaborate şi 
compuse în cadru. dau filmului prin imagine 
o ţinuta artistica deosebita. [i 


Florin MIHĂILESCU 


(Albert 


Sir este mare pe scenă 
Cabinierul este mare în culise 
Finney și Tom Courtenay) 


Privind înapoi cu mihnire... 
(Jeremy Irons) 


D acă ar fi sa extrag unele constatari des- 
pre filmul englez. dupa grupajul de şase filme 
prezentate la Bucureşti câtre sfirșitul anului 
ar trebui să spun în primul rind cå doua filme 
tributare, într-un fel, teatrului, (adica vechii, 
istoricei conexiuni a filmului cu literatura 
scenei) ofera şi astăzi naraţiuni cinematogra- 
fice de o anumita amploare și profunzime a 
observaţiei. de o anumită subtilitate in nuan- 
tarea caracterologica și în redarea misterului 
uman. Textul de sorginte teatrala folosit de 
film ofera ocazia unei exprimări ample și in- 
telectuale, ignorind parca şi experiențele și 
valurile şi chiar timpul (adica cele 9 decenii 
de istorie a filmului). Fara falsa pudoare și 
fara complexe. avem în fața filme tradiţionale 
conservatoare. sau. daca aceste noțiuni ar 
avea un ecou mai mult sociologic. atunci ar fi 
mai nimerit să spunem cå atit Cabinierul cit 
şi Trădare au dimensiune clasică 

Filmul a tost — de cum a inceput så vor- 


„beasca — mereu tributar teatrului şi literaturii 


dar şi tot mai mult industriei și mass-mediei. 
Mereu obligat așadar față de cineva dar cau- 
tindu-şi febril propria lui identitate. filmul. in 
mod paradoxal, n-a fost niciodata mai origi- 
nal, mai el insuși, mai puţin indatorat cuiva 
decit in ipostaza lui muta și în prezența pe 
platoul de filmare a unui englez numit Cha- 
plin. Dar aceasta epoca atit de muta și atit de 
sonora a trecut („dacă ar fi sa revina — spu- 
nea odata Trutfaut — mulţi regizori de astazi 
ar trebui sa-și caute alte meserii“). Astazi sin- 
tem in plin sonor şi color și ecran de mai 
multe formate. sintem in plina era electro- 
nica. televiziunea e inca regina (deși o te- 
leasta, o franțuzoaica Christine Ockrent, e de 
parere, dimpotriva, ca ea ar fi murit), iar fil- 
mul un fel de supus al ei, etc. Numai ca 
atunci cind vrea så fie cu adevarat artă. filmul 
pare sa uite şi de televiziune, şi de mass-me- 
dia. şi de efecte electronice. şi de modalita- 
tile oferite de computere, ca sa redescopere 
un univers vast. surprinzator. captivant şi pe- 
ren: universul uman. Marile spirite au desco- 
perit cite un pisc in nesfirşitul teritoriu al 
umanităţii și umanismului, dar mereu pot fi 
descoperite altele sau doar redescoperite al- 
tele dé aceeași imensa emoție a inalțarii spre 
lumina spiritu ui sau a prăbuşiru in haul dez 
nadejdii. Ca în Cabinierul, je exemplu La 


- origine. o piesa de teatru de Ronald Har- 


wood. Un actor mai degraba de moda veche 
inconjurat — pentru ca povestea este plasata 
pe fundalul celui de-al doilea razboi mondial 
iar barbaţi! apți sa poarte arme lipsesc pentru 
teatru — inconjurat deci de actori batrini, de 
foste glorii și de femei. strabate orașele și 
oraşelele Angliei cu un repertoriu shakespea- 
rean, Alta dramaturgie decit a lui Will, trupa 
aceasta nu pare sa cunoasca. lar din operele 
shakespeare-iene nu poarta cu sine decit pie- 
sele in care rolul principal ii convine ṣefului 
trupei, lui „Sir”. cum ii spun toți. Şi lui îi con- 
vine fie Othello. fie Macbeth. fie Lear. Asta 
seara. adica in seara spectacolului din film. 
se joaca „Regele Lear”. dar Sir este în viața 
de toate zilele o ființa halucinanta şi haluci:- 
nata. Confunda piesele și personajele. așa 
cum confunda strada cu scena și indentitatea 
proprie cu aceea a personajelor in care se 
transpune. Contuzie tragi-comica. dar ea este 
marturia unui destin ca ṣi a unei vocaţii şi a 
prețului ce trebuie platit pentru ea. Nu poți fi 
mare doar timp de trei ore cit ține un specta- 
col, vrei sa prelungești starea. Și chiar daca 
intreaga lume e o scena. cum o vedea Sha- 
kespeare, lumea nu este o scena de teatru ci 
una a existenței. Pe scena se vad şi eroii şi fi- 
guranţii. În viața proeminenţele sint rare. lu 
minile ce cad asupra oamenilor sint palide 


Zilele filmului bulgar 


O atragâtoare schița de portret a unei ci 
nematografii ambiţioase și originale compun 
peliculele prezentate în cadrul „Zilelor filmu 
lui bulgar” la București, Drobeta-Turnu Seve- 
fnn și Galaţi. Selecţia a urmărit o spectacu- 
loasă trecere de la un gen la altul (de la 
dramă la comedie, de la aventură la dezbate- 
rea de actualitate, de la parodia polițistă la 
ecranizare) dar și etalarea unei remarcabile 
diversităţi stilistice. Insuşirea comună a celor 
şapte producţii alese din recolta ultimilor doi 
ani: profesionalismul. 

Cu ştiinţa suspansului psihologic, regizorul 
ivan Dobcev evocă un episod din rezistența 
antifascistă in Povestea unei orchestre. in 
mediul pitoresc al unui cabaret, unde ecou 
rile războiului se aud mai stins, o intimplare 
dramatică, uciderea unui procuror fascist. 
face ca istoria så navâlească peste aceasta 
lume a divertismentului, pecetluind grav con- 
științele artiștilor și instrumentiștilor care as- 
cund cu mari riscuri un partizan. O subtila 
compoziţie a coloanei sonore sugerează mu- 
tația psihologică, muzica dar şi oamenii trec 
de la minor la major. Pasiunea cineaștilor 
bulgari de a aborda curajos problemele actu- 
alitaţii se reconfirmă in Barajul (regia Emil 
Tanev), fiim din categoria pe care ne-am 
obişnuit s-o numim „dezbatere morala” și 


care reușește sa implice spectatorul în 
aprinsa polemică a celor doi protagonişti cu 
munci de raspundere pe un șantier, — și în 
Orchestra fără nume (regia Liudmi! Kirkov), c 
peliculă cu multă muzica şi cu mulți tineri ce 
incearcă, fiecare în felul său, să se afirme 
Autenticitatea ambianţelor și a personajelor 
acuitatea observaţiei şi un anume suflu re 
portericesc sint trăsături comune acestor 
două realizări care reușesc o incitantă pu- 
nere în pagină cinematografică a problemelor 
realităţii cotidiene. 


Un film care onorează o ci 


Cum sună „Big-Ben“-ul? 


ritmul existenţial este altul şi nimic nu pare a 
ieși din comun. De aceea gestul amplu ṣi pa- 
tetic care este mare pe scenă, folosit în ca- 
drul cotidian pare deplasat şi grotesc. Sir din 
piesa trăiește cind cu-disperare. cind cu me- 
galomanie, cind ignorind-o. drama descaliți- 
carii lui din cotidian. disperarea căderii în 
anacronism. în neinţel e, in dezacordul ce 
se insinueaza intre el și restul trupei, intre el 
şi restul lumii. Este. cum spunea Diderot, 
unul dintre paradoxurile comediantului. Un 
singur suflet intelege și mareția și primejdia 
decaderii din înaltul viziunii sale a acestui 
personaj care, pe scena ca și in viața, con- 
funda hcţiunea cu realitatea: Cabinierul, un 
anonim pentru cei din stai. Dar anonimul 
este in felul lui un suflet al artei, al teatrului, 
un alter ego al! interpretului și chiar trimisul 
lui Shakespeare în sala de teatru din tavanul 
careia curge moloz cind. pe aproape. cad 
bombele nemţești. Publicul insa nu fuge din 
sală pentru ca-l ţine pironit în scaun verbul 
bardului de la Stratford, așa cum il poarta 
spre sala Sir (Albert Finney), verb însa ce i-a 
fost suflat din culise de anonimul Cabinier. 
Mare in scena. dominator fața de parteneri, 
ca şi fața de spectatori, Sir este. in culise. o 
ființa fragila. tematoare. În filmul lui Peter 
Yates ca și în piesa lui Harwood. Sir este de 
fapt o lume. un personaj in care se dizolva o 
intreaga umanitate cu tot ce are ea pur şi im- 
pur. mareţ şi marunt, cutezator şi temator. 
sublim și derizoriu. II putem ințelege pe 
Gombrowicz cind spunea ca o viaţa intreaga 
nu i-a ajuns ca sa-l citeasca şi reciteasca, 
mereu. pe Shakespeare și numai pe Shakes- 
peare. Nu este doar o afirmaţie originala ci 
expresia unei credințe intr-o opera care in- 
chide în ea o arta și o filozofie. Ceea ce Sir 
nu ne comunica in aceasta poveste despre o 
trupa shakespeareana ce trăiește un destin 
shakespearean. comunica tocmai Cabinierul 
lui Tom Courtenay. El are vocaţia anonimatu 
kü, tebrilitatea culiselor din teatru ca şi dir 
viata. Dar pentru Cabinierul iu: Tom Coune- 
nay vocația culisei nu inseamna deloc un joc 
frivol al alternanței de rautaţi și flaterie. ci o 
continua și disperata strădanie de a le ține in 
șah. Sir este mare în scena. Cabinierul este 
mare în culise. Și amindoi dau o imagine a 
lumii. Pe asemenea partitura. celor doi inter- 
preţi nu le ramine decit sa dea un recital ac- 
toricesc. Şi l-au dat. Peter Yates imi pare un 
regizor preocupat şi priceput în a conduce 
actorii şi, realizind o povestire care este din 
timp in timp teatru în film. și apoi devine film 
despre teatru. el a asigurat o regie plina de 
discreție 


Cu Trădare-film realizat în 1982 de David 
jones tot pe baza unei piese de teatru, res 
crisă ca scenariu de dramaturgul insuşi (Ha- 
rold Pinter) — lucrurile stau oarecum diferit, 
sì diferența o confera în primul rind valoarea 
scriiturii teatralo-cinematogratice. Mai precis 
subtilitatea. inteligența şi inspiraţia lui Pinter. 
acea incontundabilă tuşa pinterescă „A Pin- 
ter“ Touch aş spune. Anatomia unei erori 
banale, reconstituirea unei dragoste vinovate. 
extraconjugale. refacerea traşeului a ceea ce 
se cheamă „a avea o legatura”. Legatura ce 
sacrițică o prietenie între doi barbaţi, pe care 
ambii o credeau profunda și sincera. Dar este 
ea oare? Pinter face retrospectiva acestei 
evadări sentimentale a unei femei care acasa 
duce viața-de familie, de soție şi mama. re 
zervindu-şi în program — ca pentru orice alta 
activitate — un spaţiu al sacrificării devota 
mentului conjugal. Inițiativa în aventura afec 
tivă o are prietenul soțului ei şi pe masura ce 
legătura se invechește afecțiunea se tran; 
sformă în otişnuința, incep sa apara întrebări 
pe care constiinta ultragiata le pune singură 


Întilnirile pierd orice aură de aventură şi ca- 
pătă in schimb un aer de rutina, de ceva ce 
se transformă în piatra pe' suflet. Explicaţiile 
şi deznodamintul vin de la o scena de viața 
privită parca de departe, din stradă, prin fe- 
reastra unui apartament de unde oaspeţii 
abia au plecat iar soţia intoarsa de la uşa pri 
mește o palma de la soțul ei, o palma care 
face sa demareze totul 


Pinter face o incursiune într-un univers ba- 
nal. Nu universul propriu-zis ci incursiunea 
autorului iese din comun prin subtilitate, simţ 
al echilibrului și discreție prin inteligența şi, 
mai ales, printr-o unda de ingaduinţa fara ac- 
ceptare. Singurul gest mai tare este acea 
palma care declanșează intreaga retrospec- 
tiva. Dar nu faptul îl intereseaza pe autor ci 
ultragiul adus prieteniei. Aceasta este miza 
povestirii. Tonul este civilizat dar implacabil 
şi singura sancţiune ar fi aceea care vine din- 
launtrul conştiințelor: mustrarea de sine. 
Trio-ul pinterian își parcurge partitura intr-a- 
devăr cu o abilitate de formație camerală, cu 
interpreţi de virtuozitate — Jeremy lronş 
(fostul personaj proustian din O dragoste a 
lui Swann), alternind aici sentimentul de vi- 
novaţie. de resemnare, cu tentația capricului, 
o partitură pe lamă de cuţit, admirabil par- 
cursa actoriceşte, Patricia Hodge este pur si 
simplu remarcabila prin subtilele ei treceri de 
la sentiment la examenul lucid de sine, iar 
Ren Kingsley (fostul interpret al lui Gandhi) 
demonstreaza la rindul sau un joc inteligent 
si de o mare concentrare expresiva. Filmul 
acesta imi evoca un altul care ar putea fi so- 
cotit drept precursor. Scurtă intilnire. Poate 
ca nu atit acel film cit atmostera Noel Co- 
ward-iana se regaseşte pe undeva, dar Pinter 
ii confera o dimensiune care il caracterizeaza 
reducind şi aici, ca în toata dramaturgia sa, 
recursu! la un anume lirism cu inclinaţii spre 
dulceag. preferind dimpotriva o luciditate de- 
voratoare şi angoasanta. Regizorul David Jo- 
nes a imprimat discursului cinematografic 
țluiditatea ceruta de o nuanţare complicata 
ştiind în acelaşi timp sa lase toată libertatea 
dialogului sclipitor care domină fiecare ca- 
dru. Filmul lui Jones — şi mă grâbesc sa 
adaug al lui Pinter — ca şi Cabinierul lui Ya- 
tes nu sint privite, probabil ca mari filme. Eu 
le gasesc a fi o expresie elocventă a une! 
şcoli (un Oxford, ca să invoc numele une: 
şcolii de care a auzit toată lumea și pe care 
probabil Pinter a și urmat-o. Şi daca n-a ur 
mat-o, atunci aș numi-o un Oxford cinemato 
grafic) 


Am mai vazut alte patru filme în cadrul Zi 
leilor filmului britanic între care Tarzan-Grey- 
stoke (a 47-a transpunere cinematografica) 
ce, trebuie sa marturisesc, m-a lasat mut. Și 
cite citisem despre el! Ca ar fi, de pilda, o 
investigare a feței nevăzute a establis- 
hment-ului britanic. Un Tarzan care devine 
lord pleaca din junglă şi ajunge în Scoţia şi 
apoi leapada smokingul ca să porneasca ina- 
poi după maimuțe... Povestea ca povestea, 
(este pe cit se pare mai aproape de op-ul ini- 
tial), dar alunecarea intr-un kitsch atit de 
costisitor m-a lasat perplex. Dar så trecem... 
Celelalte filme ca Vacanţa, Mingiieri și lacrimi 
or Fata lui Gregory cred ca se inscriu in acea 
producție medie care întreține fluxul unei ci- 
nematografii ca şi suflul ei şi in care evident 
este mai ales profesionalismul, fară de care 
un regizor nu ajunge să comande „motor! 


Mircea ALEXANDRESCU 


e 


` 0 voce inconfundabilă 


Comedia a fost reprezentată în selecție de 
Domn pentru o zi (regia Nikolai Valev), istori 
sind in gaguri ingenioase povestea unui pa 
gubos simpatic ce visează in anii '30 sa emi 
greze in America şi Succes, inspectore (regia 
Petr Donev), o inteligentă parodie a clişeelor 
genului poliţist, cu citate omagiale sau demo- 
'atoare din cunoscute filme de suspans. Cele 
două pelicule destinate copiilor poartă sem- 
nătura aceleiaşi autoare, Mariana Evstatieva. 
Apelind la un erou de legendă, voievodul Ban 
Batil, Arma misterioasă reconstituie specta- 


matografie: Domn pentru o zi 


culos ambianța veacului al paisprezecelea, 
cadrul unor aventuri cu dueluri, cavalcade, 
rapiri şi misiuni primejdioase, ca aceea incre- 
dințatā personajului principal de a afla de la 
inamicii bizantini secretul prafului de puşca 
intr-un alt registru, Sus în cireş este o incur 
siune în lumea celor mici, cu farmecul irezis- 
tibil al naivităţii dar şi cu probleme destul de 
serioase ca să-i pună pe ginduri pe maturi. 
Micile ipocrizii și inconsecvențe ale celor 
mari sint judecate și sancţionate de protago- 
nistul de-o șchioapă, un bâiat care-refuză să 
devină copil-minune pentru a satisface orgo- 
liul părinţilor, refugiindu-se atunci cind nu 
este înțeles „sus în cireș“. Pentru delicata 
analiza a sufletului infantil, filmul a fost râs- 
platit cu unul dintre premiile Festivalului na- 
tional de la Varna din noiembrie trecut. 
Calitatea peliculelor prezentate în cadrul 
Zilelor...” datorează desigur muit abilității re- 
uizorale dar și protesionalismului unor actori 
u remarcabilă personalitate cinematografică: 
Plamena Gheţova din Povestea unei orches- 
tre, Tudor Kolev din Domn pentru o zi, Ghe- 
orghe Gheorghiev-Gheţ și Ivan Ivanov din 
Barajul, Veiko Kanev din Succes, inspectore. 
Cinematografia bulgară este făra doar şi 
poate o voce inconfundabilă în concertul fil- 
mului european. 


Dana DUMA 


pe ecrane 


Intrarea în basm 


Obiecte fermecate 


i mr-un perimetru nu doar geografic. care ni 
i-a dat pe cei doi Grimm, frații copilariei 
noastre, intrarea in basm e plauzibila 
aproape necondiționat. 

lată circumstanțele propuse spectatorului 
în cazul de față. Cind? În zilele noastre. 
Unde? Pe o șosea câtre Berlin. Cum? Pe 
spatele... cailor-putere ai unei motociclete 
albe. Premisele sint pe deplin acceptabile 
mai cu seama cind eroii — un cuplu de in- 
dragostiţi — n-au depaşit cu prea mult anii 
tuturor candorilor. 

Deloc accidental, dupa cum ni se suge- 
rează, cei doi patrund in universul, liber de 
timp şi de spaţiu, guvernat de legile magiei. 
intr-un moment de rascruce al existenţei lor: 
ajunul casatoriei. simbolic hotar catre un nou 
început de viaţă. Ei sint supuşi (se supun) 
unui necesar „ritual al iniţierii”. cu şi prin 
obiectele vrajite, devenite instrumente de cu 
noaştere a binelui și a râului, a celorlalţi şi, in 
ultima instanţa, a propriei ființe. in acest con 
text, personajele clasice ale basmului func 
țonează ca „material de studiu“: cei „buni“ și 
oprimaţi (croitorii inimoși) şi opresorii cei 
rai” (familia aristocrată, regele, curtenii) pe 


de alta parte. Fara excepţie, ei toţi sint argu- 
mente vii în sprijinul unei învățături cardinale 
pentru noii discipoli ai neguţătorului de „lu- 
cruri fermecate“ sau, altfel spus, de înțelep- 
ciune. Adevărata vrajă se află ascunsă (daca 
se află) în fiecare dintre noi, magia obiectelor 
constă în a o revela, atunci cind ea exista 
Este, poate, după ieșirea din poveste, unica 
amintire păstrată de fată și de băiat, care nu 
vor înțelege niciodata cum se face că doi vin- 
zâtori simpatici dintr-un supermarket berlinez 
îi trimit cu gindul la croitorașii-cei-isteţi ai 
unui basm de demult! 

Dedicindu-şi efortul spectatorilor foarte ti- 
neri, autorii s-au lasat minaţi atit de nostal- 
gice „amintiri din copilărie”, cit şi de tentația 
exploatarii (discutabilă aici) a fotogeniei 
aventurilor fantastice care fac substanţa ori- 
carei povești ce-și merita numele. intr-o to- 
nalitate cind lirica, cind satirica. filmul com- 
bina „recuzita magică’ a măcar o duzină de 
scrieri celebre: Flautul și Oglinda fermecate. 
Cizmele-de-șapte-poşte, Sabia vrajita, Caciu 
la-care-te-tace-nevăzut, Covorul fermecat 
etc. și chiar daca mai puţin covingator cine 
matogratic, el poate capata in ochii micilor 
„devoratori” de basme farmecul unei cripto 
gratii sui-generis. 


M. MITRAN 


Kanio a Maono din R.D.G. Scenariuk Chris- 
tei H Rainer Hausdori, dupa Samuil 
Marak. Cu Blanche Kommereii. Gunter Sonneson. 


l Tragicul 
prin masca comicului 


Cum am declanşat 
cel de-al doilea 
război mondial 


ovial, dispus să spună, în orice impreju- 
rare, adevărul şi sa facă haz de necaz, cu 


Cum debutează anul? 


epoleţi de ofițer dar strâin de orice forma a 
disciplinei cazone. in plin război. Frank trece 
drept un bufon-nebun. E! spune cu bonomie 
şi cu umor — și de ce trebui neapărat tonul 
grav? — adevăruri de multe ori tulburătoare, 
dar care nu sint luate în serios. Pentru ca 
cine poate lua în serios, într-o lume a raz- 
boiului cu destine deviate in suspiciune şi 
ură, un om pașnic și cumsecade. un „ne- 
bun”? Neconcordanţa eroului cu vremurile și. 
în particular, ruptura permanentă dintre in- 
tenţiile lui şi modul în care acestea se impli- 
nesc sint sursa comicului în filmul lui Tade- 
usz Chmielewski. 

Un renghi jucat cu nevinovăție naziștilor 
declanșează cele mai neașteptate încurcături 
şi, chiar — dupa părerea onestului Frank-cel 
de-al doilea razboi mondial. Cu sentimentul 
imensei culpe, tinarul face eforturi disperate 
să-se reabiliteze. Deși bine intenţionat, orice 
acţiune a sa are insa un efect contrar. Urma- 
rit de nemți, Frank sapa cu harnicie o galerie 
subterană, dar nu nimerește la camarazii sai 
polonezi ci in armata iugoslavă. Călatoria 
prin labirint a inceput. Frank traversează răz- 
boiul prin toate armele și toate armatele. Și 
cu cit se zbate mai tare să se reintoarca la ai 
sāi, cu atit curenţi potrivnici îl depârteaza de 
țintă. Hazardul lucrează însă in favoarea lui 
Frank. Tinărul „face razboiul” fără nici o zgi- 
rietură, scapa chiar și din fața plutonului de 
execuţie, se descurcă și iese cu un profit din 
orice incurcătură. Arma lui este buna cre- 
dință; reversul ei, şiretenia. Frank e un fel de 
Păcală isteţ, şiret. comunicativ, stidind con- 
venţiile, un om liber. Adica un „inapt“, o mica 
impuritate care deregleaza mașinăria infer- 
nala. 


Simbolic hotar 
către un nou 
început de viață 
(Obiecte fermecate) 


Trecerea fortuita a simpaticului oter prin 
toate armatele beligerante le prilejuiește ci 
neaștilor tot atitea amuzante portrete închise 
in rama ticurilor sau trasaturilor specitice 
fiecăreia. Gimnastica de dimineaţa a ostașilor 
sirbi este sirba cu batista alba; mindria și 
preocuparea de câpetenie a maiorului fran- 
cez este rafinata bucătărie franțuzeascā; din 
atenansele companiei italiene nu lipsesc ba- 
rul și bordelul, iar pentru englezi nici un eve- 
niment de pe front nu poate amina ceaiul de 
la ora cinci. Diapazonul cineaștilor se întinde 
de la absurd la comicul burlesc. Dar hohotul 
de ris iți lasă un nod în git. Fiecare secvenţa 
conţine o fârima din tragicul cotidian. Purta- 
torul de mesaj este bonomul (personaj nime- 
rit aici dintr-o altá piesa!), cu candoarea lui 
umoristică, cu isprăvi rizibile, permanent în 
defensivă și totuși, invingindu-şi adversarii 
prin propriile lor arme. Prin Frank (Marian 
Kociniak) vorbește natura, instinctul de con- 
servare și nevoia de libertate. De la sine, e! 
este elementul de contrast cu lumea beli- 
coasa, ridiculă și ridiculizată de un om care 
vede în toți ceilalţi cinstea și bunătatea. 

» 


Alina POPOVICI 


P ie a studiourilor poloneze. Scenariul și re- 
gi Tadeusz Chmielewski după o nuvela de Kazi 
rmerr Slawinski. 4 Jerzy Stamick: Muzica: 
Jerzy Mataskiewicz Cu Marian Kociniák, Wirgiliusz 
Gryn. Emi Karewicz. Joanna Jedryka 


Împotriva rutinei * 


Confidenţe 


E... tonul anunţat, de jurnal intim. a! 
unei tinere parizience dintr-un fobourg. ton 
lejer-confesiv, nu lipsit de reflecții amare, pe 
an ce trece tot mai amare. asupra vieţii une: 
familii numeroase in care tatal vede doar par- 
tea hazlie a lucrurilor, în timp ce mama, cu 
grijile ei, dramatizeaza, în timp ce fetele 
ajung la virsta critică etc. etc. Casa cu trei 


fete plus un ciine — Popeye — el singur 
ajuns vedeta de film (citat vizual din Lelouch: 
Un bărbat și o femeie) dintre sentimentalele 
surori visind fiecare o altfel de glorie. Fio- 
rence — pioria strălucită și amagitoare -a 
ecranului, Pierreta o altă glorie. mai banala, 
dar nu lipsita de micile ei drame cotidiene, 
gloria materna. şi Brigitte — cea cu jurnalul 
— ne prea ştiind bine ce vrea. In nici un caz 
compromisul unui mariaj oarecare. sau o ìu- 
bire eșuată intr-o casnicie cu țipete şi certuri, 
ca a părinţilor şi surorilor. Ea. mai curajoasa. 
incearcă independenţa și reușește. Oare? Fi- 
nal deschis, ca Moscova nu crede in lacrimi, 
fiim cu care aceste confidențe franceze aduc 
pe ici-colo. ca schițarea a unor destine, fie- 
care semi-eșuate ori semi-realizate, încit nu 
mai ştii care a reușit și care s-a incurcat în 
propriul haţiș de iluzii. convenţii. O felie de 
viață, mai lejer amuzantă decit a autorilor 
moscoviți. oscilind intre comedie şi melo- 
dramă, dar cu aceeași tandră apiecare spre 
micul mare univers al tinereţii increzatoare, al 
maturității din cind în cind razvrâtite impo- 
triva împotmolirii în rutină (mama fetelor lasa 
totul baltă dar se intoarce curind; „de ce s-o 
fi întors?“ se tot întreabă soțul și nu de cea 
plecat la un moment dat). Cam multe inci- 
dente pentru un singur film-fatalmente gu- 
cind la superticialitate. Dar chiar așa, à „vol 
d' oiseau", lumea privită cu ochi de copil la 
inceput. apoi din ce in ce mai realist, mai 
nostalgic, (de la fraza-cheie ce revine pe ace- 
lași leit motiv muzical: „Pe atunci pina și vii- 
torul ni se părea luminos” și pina la refre- 
nul-conciuzie resemnată: „Fericirea nu-i decit 
un vis“) aceasta viața, deci. e gazduita cu 
fină îngaduinţă intr-un periplu ai virstelor tre- 
catoare ca și bucuriile ori necazurile ei. $an- 
sonetă tipică, iți vine să spui acestui nostal- 
gic „air de Paris”, În lacrimile finale ale ter- 
mecâtoarei independente care e aceasta 
bravă copilă, Brigitte, eu våd sclipind ceva 
din ironia lui Becaud: „Eh. bonjour. bonjour 
ia vie! Comment ca va? Je m habitue!” 


Alice MÂNOIU 


Pi ie a studiourilor franceze. Scenariul: Jacques 
Lourcelles. Pascal Thomas. Regia Pasca! Thomas 
Muzica Vladimir Cosma. Cu Daniel Ceccaldi. Hendri 
Crémieux., Michel Galabru. Jacques Francois. Anne 
Caudry. 


Comedie de situații 


Micul dejun în pat 


i itlul nu indică, aşa cum s-ar putea crede 
capriciul unui copil răâsfățat, ci cadoul pe 
„are doi adolescenţi îl fac mamei, de ziua ei 

situaţie răsturnată, așa cum se cuvine într-o 
comedie de situaţii. Urmind aceeași logica. 
nu he mai mirâm că aceşti copii vor să-şi mā- 
rite mama. lar cel mai asiduu dintre admira- 
tori, cu cele mai mari șanse la mina ei, se do- 
vedește a fi fostul soţ! Cum divorțul a avut 
loc cu ani în urmă, copiii nu-şi recunosc din 
prima clipă tatăl, situaţie nu tocmai vesela 
dacă stăm să ne gindim puţin dar care de- 
clanșează o suită de qui pro quo-uri, pentru 
că filmul iși propune (și parţial reușește) sà 
fie o comedie ce nu îngăduie nici o umbră, 
nici un răgaz. Decorul montan — hibernal, o 
colorată stațiune de schi, muzica antrenantă, 
numerele de patinaj artistic și de distracţii în 
grup, gen „varietăți la Friederichstadtpalast" 
sint tot atitea atuuri pe care a mizat regizorul 
(intre altele și distribuirea cunoscutei actrițe 
Micaela Kreissler în rolul mamei) 

-O comedie cu un acuzat aer de convenție, 
jẹ amuzament obligatoriu ia stirșit de såpta- 
mina. Un ton obstinat voios, sprinţar de la in- 
ceput pînă la sfirșit, ne face să ne intrebam 
dacă nu cumva un dram de tristețe e necesar 
oricârei comedii (adevărate). 


R. PANAIT 
Producţie a studiourilor din R.D.G. Scenariut K/aus 


Tudyka. R Eberhard Schaler. | Woit- 
gang Pietsch. Cu Micaela Kreissier, Petra Siroiwa- 


srewicz, Hegen Trot, Viola Schweizer. Gunter Schu- 


bert. Herbert Kofer. 


Un celibatar dispus 
să abdice (Herbert Köfer 
în Micul dejun in pat) 


Premiile 
Asociației cineaştilor 
pentru filmele de scurt 
pe anul 1983 


metraj 


Premiul special al juriului — ex aequo — 
Pantelie Tuțuleasa pentru filmul „România, 
Ceaușescu, Pace“; Virgil Calotescu pentru 
„Omagiu” 

e Marele premiu — /on Popescu Gopo 
pentru filmul „Tu“ și pentru întreaga contri- 
buţie la înnoirea artei a 7-a bis 

© Premiul pentru fiim documentar — Sa- 
bina Pop pentru filmul „loane, cum e în con- 
strucţii?” 

e Premiul scurt cu actori — 
Tereza Barta pentru filmul „Vară scurtă” 

e Premiul pentru film de artă sau etnotol- 
clor —Ștelan Gladin pentru filmul „Un om 
pentru sat”. 

e Premiul tru fiim științific — /on Bos- 
tan pentru filmul „Pretutindeni freamăt de 


aripi 

e Premiul pentru fiim-reportaj - Titus Me- 
saros pentru filmul „Într-o grădină incintă- 
toare” i 

e Premiul pentru idee de fiim sau scenariu 
— Paula și Doru Segal pentru filmul „Înţelep- 
ciunea şi limitele ei” ` 

e Premiul prima — Ovidiu Bose 
Paștina pentru filmele: „Mai mulţi vinovaţi și 
o victimă” și „Oameni care povestesc“ 

e Premiul pentru — @x aego — 
Emil Nastovici pentru imaginea filmelor. „Mai 
mulţi vinovați şi o victimă” și „Oameni care 
povestesc”: Dumitru Gheorghe pentru imagi- 
nea filmului „Unul dintre noi". 

e Premiul pentru fiim de ie — Radu 
igaszag pentru filmul „Fotografii de familie“ 

© Premiul pentru plastica de animaţie — 
lon Truică pentru filmul „Hiroshima” 

e Premiul pentru le — Victor Anto- 
nescu pentru filmul „Somn agitat” 


Ing. Aurel Mişcă pentru contribuţia artis- 
tică la realizarea coloanei sonore a filmelor 
din concurs și pentru îndelungata activitate 
în domeniul filmelor de scurt metraj. Nicolae 
Cabel pentru filmul „George Bacovia — Poe- 
mul de miine“; Alexandru Stark pentru filmul 
„Creatorul și ej sa — Fănuș Neagu”, Ima- 
ginea, Victor Prunaru; Alexandru Sirbu pen- 
tru filmul „Erotocritul; Liliana Petringenaru 
pentru filmele „Apa. această necunoscută” și 
„Coconii de mătase“; Ioana Holban pentru 
filmul „Acasă la mine“; Clemansa Sion pen- 
tru filmul „A trăi"; Călin Giurgiu pentru cali- 
tea, animației la filmele „A trăi” şi „Anotim- 
purile”. 


Premiile 
Asociaţiei cineaştilor 
pentru filmele artistice 

de lung metraj 


pe anul 19 

Marele premiu — „Sfirşitul nopții” de Mir- 
cea Veroiu 

e Premiul i al juriului — „Pe malul 
ri i Dunării albastre” de Malvina Urșianu 

e Premiul tru scenariu — Malvina Ur- 
șianu pentru scenariul filmului „Pe malul 
sting al Dunării albastre”. D.R. Popescu pen- 
tru scenariul filmului „Fructe de padure" 

e Premiul pentru regie — /osi/ Demian 
pentru filmele „Lovind o pasăre de pradă” și 
„Baloane de curcubeu" 

© Premiul pentru imagine — Vlad Pâunes- 
ar pentru imaginea tilmului „Întoarcerea din 
iad“ 

e Premiul pentru interpretare feminină — 
Gina Patrichi pentru personajul Zaza din fil- 
mul „Pe malui ui A al Dunării albastre” 

© Premiul pentru interpretare masculină — 
Mircea Diaconu pentru rolurile din filmele 
„Sfirşitul nopții” şi „Buletin de București“ 

e Premiul pentru decoruri — Radu Corcio- 
va pentru decorurile realizate la filmul „În- 
toarcerea din iad" 

e Premiul pentru costume — Desdemona 
Lozinshi pentru costumele realizate la filmul, 
„Întoarcerea din iad“ 

e Premiul pentru muzică — Cornel Țăranu 
pentru muzica filmului „Intoarcerea din iad” 

e Premiul opera prima — Corne! Diaconu 
pentru filmul „Escapada“ 

e Premiul pentru coloana sonoră — Cami! 
Silviu pentru filmele „Întoarcerea din iad“ și 
„Misterele Bucureștilor" 

© Premiul pentru montaj — Cristina lones- 


cu pentru filmele „Mult mai de preţ e iubirea” 
-"si Intoarcerea din iad" 


e Premiul penru critică — /oana Creanga 
pentru articolele publicate în revistele „Ro- 
mânia literară” ţi „Tribuna României". 


Diplome de onoare 


Mircea Radu lacoban pentru cea mai bună 


„idee de film inspirată din actualitate, în fiimul 


„Escapada“; Magda Catone pentru persona- 
jele create în filmele „Sfimșitul nopții”, „Ba- 
loane de curcubeu" și „Es da“; Ana Cion- 
tea pentru personajul creat în filmul „Intoar- 
cerea din iad“; lon Fiscuteanu pentru perso- 
najul creat în filmul „Fructe de pâdure“; Va- 
sile Luca pentru coloana sonoră a filmului 
„Lovind o pasăre de pradă; 


Filmul, 


document al epocii 


în curînd, 
pe ecrane? 


Blestemul 
cifrei de afaceri 


Sa zicem așa: luam o strimba — precum in 
geometrie. o dreaptă — caci numai din situa- 
ti strimbe pot ieși scenarii valabile. Avem un 
tata şi un fiu. Tatal este un excelent actor de 
cinema la Paris, o celebritate mondială, un 
barbat superb, un vis al adolescentelor pla- 
netare dar şi un om de afaceri bogat, avizat, 
care joaca foarte bine și in lumea finanţelor, 
investind în parfumuri, în cosmetică, în in- 
dustria bijuteriilor. etc. Fiul lui, al cârui nume 
are exact inițialele tatalui, sa zicem A.D,, este 
un tinär la 20 de ani, frumos și el de pica, fa- 
cindu-şi de cãp și trăind cum îl trage un cap 
nu prea bogat, zice-se, la minte. Fiul nu are 
aplecare nici spre studiu, nici spre studii, nici 
spre soşu, nici spre negru; capul îl taie sa se 
apuce a tăia stofe, piele și alte materii prime 
pentru imbracămintea junilor. Pe toate mano- 
perele sale, fiul pune inițialele devenite fai- 
moase in filmele și afacerile tatalui: A.D. 
N-are avere, dar are un nume. Sint locuri pe 
lume, unde cu puţin cap se poate cladi multa 
avere. Numai cå fiul e autor și al altor mano- 
pere, cum ar fi aceea a furtului unei mașini 
cu mina armata. Arestare, judecare, inchi- 
soare cu suspendare. Presa simte subiectul, 
face ochii şi obiectivele mari. Tatal se duce 
sa-și vada fiul dupa gratii. Va fi acuzat de fiu 
ca vrea sa-şi faca astfel publicitate. Tatal se 
va apara' „de trei ori am fost la el. la vorbitor, 
ferindu-ma de orice fotograf". replica, sa re 
cunoaștem, nu chiar de film indian. Scena şi 
mai tare — aceea a mamei și a fiului, to! la 
vorbitor, sub ochii marelui actor care a jucal 
in rolurile multor delicvenţi şi polițiști dar ni- 
ciodata un tată cu fiul inchis: „Mama lui plin- 
gea în fața geamului, A fost o încercare pe 
care am suportat-o fără sa cricnesc”. Tată! 
alege psihologia personajelor care stau 
lemne şi austere sub loviturile sorții. Nu se 
va duce la premiera propriului sau film, adică 
nu va participa la lansarea publicitara a pro- 
dusului său. Nu mulţi pot pricepe un aseme- 
nea sacrificiu... Mai mult. Seara va sta singur 


1985: 90 de ani 
de cinema 


Cinefilia, ca text 


În 1985. cinematograful împlinește 90 de 
ani de la inventarea lui. Rubrica noastra so- 
cotește ca nimic nu e mai potrivit pentru 
prima luna a unui asemenea an omagial decit 


Revista pariziană „Première“ omagiind 
memoria lui 


„Truffaut, cel mult iubit” 


a 

"Scenă tandră, i 
cu 18 ani în urmă, “ oo 
cînd nici fiul 

şi nici tatăl 

nu visau 

ce se va întimpla 
între ei, Delonii... 


acasa, în timp ce 70 de Invitaţi ai săi îl as- 
teapta intr-unul din marile restaurante ale 
oraşului. Un prieten va citi, acolo. un mesaj 
de scuze din partea lui. Scenele deșirante se 
îndesesc: la ieşirea din inchisoare. vara. — 
trebuie sa precizăm ca tatal s-a lamurit ce e 
cu baiatul din clipa cind l-a vazut plecind de 
ta proces, aruncindu-se intr-un Mercedes 500 
Care „credeți-mă. nu era al meu“ — actorul 
fată şi mare om de afaceri se ntiinește cu fiul 
(alta scena demna de un Dalias Curopean) şi îi 
propune frumos să devină salariat, bine retri- 


acest text superb al lui Truffaut; e un text 
care dă oricarei zile de cinefilie o dimensiune 
sârbatoreasca de an nou. Duceţi-va in 85 la 
cinema cu aceste idei limpezi și subtile ale 
lui Trutfaut 

„Cinema-ul a fost, in adolescența mea 
un fel de refugiu; din aceasta cauza, îi port o 
dragoste aproape religioasa... Eu cred, de 
pilda. cu toata convi „că în istoria An- 
gliei din secolul XX,Charlie Chaplin e mai im- 
portant decit Winston Churchill 

Fac filme pentru a-mi face bine și. cind sint 
reușite. ele pot face eventual bine și altora 
ceea ce este idealul, caci egoismul şi narci- 
sismul proprii creaţiei sint un motiv de invi- 
novăţire şi ingrijorare pentru creator 

N-am niciodata impresia ca trebuie sa caut 
o idee de film fiindca de fiecare data cind 
aleg un subiect. indepartez alte doua sau trei 
Viaţa este scurta. Prea scurtă. in alegerea 
mea. resping comediile pure, caci viața nu 
este chiar vesela. refuz dramele pure caci 
viața nu e atit de tragica, refuz poveștile cu 
gangsteri caci nu-mi plac oamenii aceștia, in- 
departez poveştile cu poliţişti: din aceleaşi 
motive. Ma straduiesc sa nu filmez nici va 
poare, nici cavalcade, câci mă tem de ele, și 
nici oameni in uniforma fiindca ma plictisesc, 
Nu arat mai niciodată oameni care inoata 
schiaza sau dansează, fiindca nu știu sa inot 
sa dansez. să schiez și nu înțeleg nimic din 
sport. Astfel. procedind prin eliminare. lucrez 
cu ceea ce ramine: poveștile de dragoste și 
cele cu copii. Daca un regizor se poate com- 
para cu un câpitan de vas care se scufunda. 
atunci eu aleg expresia binecunoscuta: „Mai 
infi femeile și copiii!” 

Nu trebuie ascuns ca acel care turnează un 
fiim se comporta ca un copil in jocurile lui de 
constructor: ei se izoleaza de lume și con- 
struiește o alta. potrivită dorințelor lui. Cind 
un regizor, inconjurat de 30 de persoane, di- 
rijeaza filmarea unei mașini urmarita de alta, 
sau un om intrind grăbit intr-un ascensor sau 
doi indragostiţi apropriindu-și feţele, ei e un 
copi! şi, chiar daca face un fiim adult,ei este 
însufiețit în timpul lucrului de spiritul copila- 
riei pe care nu l-a pierdut. probabil. nicio- 
dată. Dealtfel. conceperea. realizarea şi fini- 
sarea unui film durează in general 9 luni. O 
comparaţie cu aducerea pe lume a unui copil 
se impune: accept ca aceasta comparaţie e 
facilă pina la a deveni un clișeu, totuși sint 
convins de adevarul acestui clișeu. cel puţin 
în ce mă privește fac filme pentru a incerca 
emoțiile maternității si ale plenitudinii ei” 


buit în societatea lui, încredințindu-i respor 
sabilitatea sectorului „tineret“. Juniorul îl re 

tuza pe senior: el vrea să fie creator indepen 
dent, de modă. Pentru o discuţie între artişt 

replica asta cu independenţa e mortală. Ea s€ 
va întruchipa intr-o firma pentru confecţii de 
imbrăcâminte purtind aceleași iniţiale A.D 
care închid în ele, ca intr-un film al lui Orson 
Welles, drama. Conflictul freudian se imbraca 
intr-un război financiar: societatea fiului abu 
zează comercial de prestigiul iniţialelor tatà- 
lui si al societăţii lui. Fiul loveşte în cifra de 


agenda 
cu gaguri, 
oameni replici 


e Woody Allen continuă să creadă tare ca 
fierul în următoarea idee: „Cind filmele euro- 
pene sint proaste. ele sint mai rele decit cele 
americane — dar cind sint bune, sint mai 
bune decit cele mai bune filme americane, 
© Gârard Oury, regizorul francez cu cele 
mai mari succese de public, a fost intervievat 
de fiica sa. scenarista Danièle Thompson. Un 
schimb de replici 
„— Jules Renard spunea „sint momente 
cind totul reușește — nu trebuie să te sperii 
asta va trece”. Ultimele tale filme au avut 
succes. Ce crezi despre această maxima? 
Aș răspunde printr-o alta maxima; o 
doamna mi-a zis intr-o zi: „N-am ratat nici un 


O fată 
de Hemingway 


mindră că și-a 


itaceri a tatalui. N-or fi atrizi, dar avizi, da 
Citra de afaceri e azi, pe multe meleaguri, su 
perioara ca importanţa oricarui sentiment. ir 
toamna lui '83. societatea pe acţiuni a tatâlu: 
da deci în judecata firma fiului, conform legi 
lor. leşim din psihologie in hula furtunilor 
dintre capitaluri; incepe, totodata, hulirea re 
ciproca între tată și fiu. Presa celor ce-au in 
vestit sub inițialele fiului moralizeaza tatăl ca- 
re-și da în judecată baiatul... Urit, urit, foarte 
urit. Tatăl — care. ce-i drept, a tacut și a în- 
ghiţit — iese din rezerva sa și intoarce foaia 
Sa nu mi se vinda mie fabule despre tatal 
nedemn şi rau la suflet. Eu n-am lansat nici 
un proces împotriva fiului meu. Societatea al 
arei acţionar sint și care deține marca AD 
a acţionat in justiție avind licența mondiala 
exclusivă şi fiind silită sa ia masurile nece- 
sare in caz de agresiune comercială ex 
terna Actorul trece la confesiunea pate- 
tică: „Doua luni am încercat să-i explic ca 
m-a injunghiat în spate. l-am spus ca știu tot 
despre societatea lui, despre consilierii şi 
asociaţii ei. l-am spus că e manipulat, că nu 
s-a investit întimplător în el şi nu intr-un Du- 
pont oarecare... M-a privit ca iluminat şi mi-a 
raspuns de față cu martori: „O, papa, daca 
înțeleg bine. tu vrei så mă ocrotești de mine 
insumi?" Pe moment am crezut ca a înțeles 
Aveam lacrimi în ochi. 8 zile mai tirziu. totul 
era uitat, a năvălit in birourile mele şi a insul 
tat pe toată lumea” 


Multe domnișoare ar fi vrut sa-l vada desi 
gur pe Zorro in rol de tată cu lacrimi in ochi 
in fața unui fiu afurisit care-i maninca sufle- 
tul. ca să nu spunem averea. Dar de ce sa 
n-o spunem? Aceasta ar fi chiar tema filmu- 
lui: cum se confunda sufletul cu averea. ce 
va face banul din om... Poveste dintre acelea 
eterne. de mare randament artistic și cifra 
inalta de afaceri, din care desigur poate sa 
iasă, ca din orice, o manoperă sau o capodo- 
perà. Noi, care nu am folosit niciodata partu- 
murile A.D.. mult ne-am mira. totuși. sa n-o 
vedem adusă pe ecran. fie cu banii unei firme 
de pantofi, fie cu ai unei societaţi de paste 
fainoase. Oricum, din scenariul pe care il 
amirosim la orizont. n-ar trebui sa lipseasca 
intrebarea cea mai buna, dupa gustul nostru. 
din cite au fost puse in aceasta afacere in 
care nimeni nu știe precis granița dintre pa- 
tetism. indiscreţie. rapacitate şi scandal. Tatal 
Zorro-astru a fost intrebat de-a dreptul 

„— Dar dacă la nașterea lui, l-aţi fi botezat 
nu cu A ci cu G, Gregory. de pilda — n-aţi fi 
avut mai puţine probleme?" 

După tehnica hollywoodiana. ar fi un mo- 
ment scurt de humor trăznit care face totde- 
auna bine intre atitea strigăte. imprecaţii 
ameninţări, lacrimi şi prea puţine ṣoapte. 


fiim al dumneavoastră”. l-am replicat „Aţi 
avut mai mult noroc decit mine" 

© Ciaudia Cardinale: „Chipul une: temei ii 
povestește viaţa” 

e Celebrul documentarist francez Frederic 
Rossif socotește giştele drept pasarile cele 
mai inteligente. iar elefanții dotați cu o hiper 
sensibilitate: „i-am vazut plingind linga un 

e Mariei s-a căsătorit cu un 
patron de restaurant, Steve Crisman. „Pot sa 
apar ca demodata dar sint convinsa câ ne-am 
căsătorit pentru toata viața. Sint mindra ca 
mă numesc Crisman. În citeva luni am trecut 
prin atitea certuri și dispute, incit pot spune 
că n-am luat cu ușurâtate aceasta decizie: 

© Kate daca cineva iși mai amin- 
tește de ea dintr-un serial englez TV unde 
era o „dama cu camelii' nemaipomenita. s-a 
hotarit sa renunţe la cascadori in timpul unei 
scene de mare amploare explozivă la filmul 
„Eleni”, regizat in Spania de Nicholas Gage 
Intr-o secvența de bombardament. fiimata de 
15 ori, actrița a simulat salturile printre ex- 
piozii cu atita veridicitate incit. epuizata, ore 
intregi, nu și-a putut reveni 


schimbat numele 


Crisman.. 


Da rasă 


cronica 
ficţiunii 


Ultima întîlnire 
de gradul Spielberg: 
aceea dintre 
` Dante și Columbus 


La sfirșitul anului 1984 lumea cinematogra- 
fului s-a îmi tit cu o noua populație, de 
mai avea nevoie, şi mai avea. Pe lingă nea- 
murile de şoricei, râțuște, ciini, pisici. cai și 
atitea alte lighioane, necunoscute chiar Arcii 
pierdute. au apărut gremlinii. Cine? Gremli- 
nii „Gremlins” in limba piloților americani 
din cel de-a! doilea razboi mondial erau un 
soi de paraziți mici de tot. pe seama carora 
aviatorii puneau multe din necazurile tehnice 
ale aparatelor lor. 40 de ani mai tirziu. la ora 
„razboiului stelelor“. Gremlinii — cum nu de- 
aeey se numește filmul cu care sosesc pe 

erra — sint niște monstrișori. corcituri de 
ursuleti cu urechi lungi de liliac. rai și ai dra- 
cului, ingrozitori in fapte dar dotați și cu un 
humor ce te ține la graniţa afurisità dintre ris 


depoziții 


Serioasele observaţii 
ale unui regizor 
care se ocupă 
cu comicul 


„Unui neiniţiat îi sare în ochi ca regizorul 
de film e un om fara tact, care enerveaza pe 
ceilalţi, singurul care nu face nimic cu miinile 
lui. Rămine un mister: de ce toți de pe platou 
„il suporta pe acest imposibil circotaș și scan 
dalagiu?" 

Aceasta mucalită formulare aparţine celui 
mai bun regizor sovietic de comedii, Elda 
Riazanov, autorul sclipicitoarei Gări pentru 
doi, cea mai recenta realizare dintr-un șir ca 
racterizat de acuitatea vervei și consistente 
unui ritm indrăcit, adica de cele mai pline ca- 
litați ale genului. Riazanov are de ce să fie 
atit de autoironic descriindu-se ca un impost- 
bil: el e un regizor de maxima seriozitate în 
munca sa, in creaţia sa de .„neseriozităţi”, 
cum i se mai zice cu un nume râu, come- 
diei... O seamă din observaţiile lui facute pe 
viu, pe platou, în plin proces artistic, denota 
un spirit ascuţit și patetic. o poftă epidemica 
de lucru, un excelent diagnostician în proble- 
mele meseriei. El nu se numară printre regi- 
zorii care arboreaza un chip metafizic, un ton 
oracular pentru a-și ocroti mistere multe și 
idei puţine; fară pretenţii de alfa, abisul şi 
omega, cu o exactitate taios surizatoare, Ria- 
zanov ne aduce la orizontul unde meseria, ta- 
lentul și cruzimile nesiguranţei de sine se 
transforma in credinţă și inspiraţie de artist 
Merită să-i ascultăm citeva reflecţii: 

„Precum la pictor, pensula, precum la scul- 
ptor — dalta, unealta regizorului sint oame- 
nii" 

„Dacă nu știi să filmezi un cadru, nu te as- 
cunde de colaboratori, nu te învalui în ceața, 
nu lua o mutră enigmatică, din acelea caçe 
spun multe și nimic; n-o sā iasă nimic bun 
Mai bine recunoaște deschis câ deocamdată 
nu ştii...” 

„E râu cind regizorul nu ştie nimic, cînd nu 
cunoaşte epoca, epica. Dar e și mai râu cind 
ştie prea mult, şi această „știința” incepe sa 
precumpaneasca asupra sensului.” 

„Am bagat de seama ca pentru mine e inte 
resant sa filmez ceea ce nu știu cum sa regi 
zez” Í 

„A gindi e principala ocupație a regizorului. 
Dar in timpul filmarilor nu e intotdeauna timp 


și frică. De inventat i-a inventa! un fost stu 
dent al Universităţii din New York. numit - 

nici mai mult, nici mai puțin. — Chris Colum 

bus. El i-a dat un sinopsis cui altuia decit lu 
Steve Spielberg, inventatorul lui E.T., regizo 

rul plin de bani și de idei copilârești. marele 
matematician al succeselor care trucheaza 
tehnica in basm și spaţiul cosmic în „Aven- 
turile submarinului Dox”. ale arcii pierdute şi 
alte intilniri de gradul 3.4. 14. dupa numarul 
tramvaiului său numit dorință. Lui Spielberg 
extratereștii aştia oribili și veseli i-au suris 
cum nu se poate mai galeș și a hotarit sa in- 
vestească in ei, incredințind scenariul unui: 
colaborator al sau numit Joe Dante, incit pu- 
tem spune ca Spielberg a mediat și o intilnire 
intre Cristophor Columb și Dante. Acesta — 
om la 36 de ani. unul din acei tipi care a lu 

crat parca de cind s-a nascut la Hollywood 
hrânit numai cu pelicula și acetonā, cu 'ci- 
nema in loc de piine — susține ca iniţial 
gremlinii erau și mai rai. mincind ciinii oame- 
nilor şi mușcind pe toți bipezii. nelasind in 

tregi decit hamburgerii unui restaurant. Fil- 
mul i-a mai imblinzit,dar nu cine știe ce. Sca 
paţi într-un orășel american care aduce cu 
toate orâșelele liniștite și banale ale filmelor 
clasice — ei încep. într-o pasnica noapte de 
crăciun, så distruga realitatea. cam asta fiin- 
du-le misia. Intre doua devastari, ei vad în ci- 
nemaul orașului „Alba ca Zapada” a lui Dis- 
ney şi le place. desigur, la nebunie. Spielberg 
descifrează, dealtfel, in destinul și acţiunea 
lor „o emanaţie a inconstientului lui Disney 
tata! nostru, al tuturor, maestrul în arta crea- 
țiunii”. Critica vede altceva: „Gremlinii amin 
tesc de micuțul nostru frate care iţi face zil 
nic figuri de-i vine sa te spinzuri”. Criticii 
mai culi citesc o polemica violenta și ha- 
zoasă cu un întreg univers psihologic. imagi- 
nar și filmic a! Americii liniștite, muncite din- 
totdeauna de coşmarurile unui! mister Hyde 51 
mister Jeckyll: „in spatele Gremlinilor. Spiel- 
berg. duios şi visâtor. şi geniul lui rau. pe 


pentru asta... Dacă un regizor poate și filma 

ı gindi — directorul de producţie nu trebuie 
a se necajeașca..." x 

„Un rol e necesar sa fie pregatit cu grija şi 
ultura. Dar cele mai importante pentru reu- 
ita sint stralucirile improvizaţiei în .duble' 
pe care nici eu şi nici actorul nu le banuiam, 

„La montaj. regizorul vine epuizat la maxi- 
mum. Filmul e înca departe. Cel mai chinui- 
tor va fi actul renunțării la un cadru, la o 
scena. Caci fiecare episod a fost ca purtat în 
pintec, e copilul lui, indelung dadacit, costind 
enorm de. mulți nervi şi. desigur, bani 
Dintr-odata reiese că scena cu care te-ai 
mindrit zile întregi. treneaza, frineaza. Impo- 
triva acestei iubiri părintești, exista o singura 
soluție: sa priveşti propriul material ca pe un 
dușman personal.” 

„Ultima faza — prezentarea filmului. Să-i 
urâm regizorului succes! Dar nici asta nu e 
uşor. Se pretind tact și rabdare; o raportare 
lucida la sine; o putere de a raspunde orija- 
rei critici inteligente; o forța de infrinare a 
entimentelor pentru a nu trinti ușile şi a nu 
njura în fața unei judecăţi imperative şi in- 

>mpetente; ideea hotarită de a accepta mici 
pierderi pentru a păstra, integru, esenţialut; 
'emnitatea de a suporta un perdat chiar dacă 
e nedrept. Dar cel mai important e curajul de 
ı refuza destigurarea filmului tău”. 

„Arta nu cred că trebuie să apeleze la con- 
tiința unui om necinstit, nici la omenia unui 

rocrat, nici la raţiunile unui timpit; ea se 


Ludmila 
a unică 


drept numitul Dante, ne cheama sa rāstur- 
nâm clepsidra și sa-l descoperim pe Hyde in 
acest doctor Jeckil al buneistari americane, 
gremlinii nu-rastoarna valorile dar le intorc 
pur și simplu ca pe o clatita”. (Louis Marco- 
relles) 

Lâsindu-i de o parte pe psihiatri. sa vedem 
ce spun copiit mărișori, căci la urma urmei și 
din nu prea complicate motive. ei sint tereş- 
trii ge care-i cauta cu asiduitate. scornelile 
lui Spielberg. Columbus și Dante. Întilnirile 
or fi ele de gradul 3 dar incasarile trebuie sa 
fie de ordinul milioanelor. nu? Gremlinii plac 
celor intre 12 și 15 ani. Într-un eșantion de 23 
de elevi. 18 au declarat câ ar revedea cu en- 
tuziasm filmul — 5 au regretat timpul pierdut 
cu aiureala asta. Citeva opinii: „Mi-a fos! 
frica. La E.T. doar am plins. Aici am murit de 
teama. dar am leșinat de ris. „Ei nu sin! 
monștri. ci mai degraba creaturi oribile dar 
inteligente. Cu cit sint mai cruzi, cu atit ne 
evocă atitudinile noastre“. „Ei sint dupa chi- 
pul lumii: oamenii au ceva foarte trumos cu 
care fabrica raul. „Privești povestea, îi știi 
sfirşitul. totul e bine cind se sfirşește cu bine 
lipsesc insă emoţiile profunde și plinsul lor — 
n-ai decit acţiune. acţiune. inceput și sfirșit.” 
Un baiat foarte lucid, a fost concis: „Ca și cu 
E.T., 0 sa intilnim gremlinii peste tot. pe șb- 
sete și ascuţitori.” Așa a și fost: papuşi care 
au luat chipul unor ursuleți cu urechi de li- 
liac, ambalate in cutii transparente. au fost 
fabricate in Malayezia și au invadat piețele 
jucariilor cu ocazia sarbatorilor de iarna 
Conform sfaturilor existente şi in fiim, o eti- 
cheta recomanda cumparatorilor ca papuşile 
sa fie ținute la intuneric. pazite de orice ume- 
“eala și „chiar daca pling şi cer“. sa nu le dea 
mmic de mincare dupa miezul nopții. caci 
altfel pier... Cit despre regizorul Dante, sa 
spunem ca el e de următoarea parere: „Mi-ar 
place sa fac filmele bune de altadata. inainte 
ca ele sa devina tot atit de proaste ca ace 
lea... 


adresează omului inteligent și cumsecadt 
dotat cu simţul humorului“. 

Pentru ințelegerea felului cum lucreaza 
Riazanov o referință de greutate este aceasta 
opinie a lui Nikita Mihalkov, celebrul regizor 
actor, neuitatul personaj din Gară pentru doi, 
virtul cel mai ascuţit al triunghiului tormat cu 
Ludmila Gurcenko şi Oleg Bazilaşvili: 

„E foarte important sa menţii o atmosfera 
corespunzatoare pe platou, în special pentru 
regizorii care. ca Riazanov, nu prea indra- 
gesc perioadele de gestație, de lectura la 
masa și repetițiile. Pentru ei. o mare impor 
tanţa o au minutele de filmare. Prin severitate 
şt pedantism, poţi usca seva muncii; dupa 
cum exista și pericolul unei ușurataţi minci- 
noase al unei fraternitaţi de tipul „trasului de 
Ştreturi”. Riazanov are un talent deosebit de a 
alege linia de conduita justa, astfel ca nimeni 
să nu se simta incorsetat și tâţi sa se vada 
mobilizați într-o munca creatoare 


Rubrica 


„Filmul, document al epocii”, 
documentul sursă a filmului 
este realizata de Radu COSAȘU 


Gurcenko — 
ă a unei „Gări pentru doi“ 


Spielberg lucrind vepheat 
de înaripatul său consilier terestru 


+ 
` 


James Dean, într-unul din gesturile lui 
inconfundabile, alături de Pier Angeli 


A fotografia 


lui ianuarie 


1985 
„Sedan 


Dacă așa vor fetele... 


O eleva. Mihaela Negoescu (str. Rombului 
27, București) ne-a scris, săraca!, din sep- 
tembrie '84; „Cred cà nu exista prieten, coleg 
de-al meu căruia sa nu-i fi spus: „— Te rog, 
Mi dau pe Alain Delon, pe Roger Moore, pe 
oricine vrei, dar da-mi-l pe James Dean!" — 
şi uneori am reușit, dar de cele mai multe 
ori... nimic. Nici Alain Delon, nici Pierre Brice 
nu-s de aruncat, dar cu James Dean e alt- 
ceva. Nu credeţi că i-ar sta foarte bine lu! 
James Dean, alaturi de Alan Delon? 

lata. e plâcut să răspunzi, „da” unei aseme 
nea intrebări,fie şi cu o anumită intirziere. to 
tuși nu mai departe de primele zile ale unui 
An Nou. 


„O tinără cu personalitate 

și mare sensibilitate” este 

caracterizată de comentatori 
actrița sovietică Elena Tiplakova 


3 Marie-mediteraneana 


Marie-José Nat joacă mai mult pe 
scena teatrului decit în film și îi tace o 
mare plăcere rolul din piesa de la teatrul 
„Edouard VII“, „Desirée“ de Sacha Gu- 
itry; unde îl are ca partener pe 
Jean-Claude Brialy. Pentru teatru, de 
fapt, a plecat la virsta de 15 ani din -Cor- 
sica natală ca să vină pe continent şi să 
urmeze cursurile conservatorului de artă 
dramatică. A urcat mai intii pe scena tea- 
trului dar a sosit repede și filmul. Are trei 
copii — cel mai mare, student, în virstă 
de 19 ani,unul mijlociu de 11 ani iar cel 
mai mic are 9 ani. Şi nu de puţine ori Ma- 
rie-Jos6 Nat poate fi auzită spunind: „Sint 
o mamă corsicană şi mă mindresc cu 
za Copiii sint trecutul, prezentul și vii- 
torul”. 

Marie-José Nat are la activ 30 de filme 
dar cind este intrebată despre activitatea 
ei primul gind se indreaptă spre teatru. 
„Unii cred — spunea ea — că-mi irosesc 
cariera, dar eu nu vreau decit să fac și 
ceva pentru sufletul meu“. 


Pisicile lui Solomon 


O distribuţie cu cure se merge la sigur 
— Richard Chamberlain, Telly Savalas și 
Edward Fox — şi-a asigurat realizatorul 
englez J.L. Thomson pentru filmul său 
turnat in Zimbabwe. intitulat Pisicile lui 
Solomon. 


Razboiul din casă 


Acesta este titlul unui film sovietic rea- 
lizat după o povestire a scriitorului Bruno 
Saulits. Este vorba despre conflictu! din- 
tre doi frați profund deosebiți ca păreri, 


Anthony Perkins în regia lui 


Russell, într-o poveste de groa 
Crime pasionale 


conflict care atinge proporții tragice. Ac- 
unea filmului se petrece în anii imediat 
următori celui de-ai doilea război mon- 
dial, în Lituania. Regia este semnată de 


Piesa de teatru a lui Peter Shafter 


(aflată şi în repertoriul teatrelor noastre 
unde a cunoscut și cunoaște un succes 


deosebit) a fost transpusă pe peliculă — 
dar într-o adaptare pentru ecran și nu în 
spectacol filmat — de Milos Forman. O 
parte din exterioare au fost filmate la 
Praga, pe locurile unde a păşit cîndva ti- 
„nărul Mozart. Există și funcţionează ca și 
atunci, sala care a găzduit una din pre- 
mierele mondiale ale unei opere mozar- 
tiene iar la Loretta orga face și astăzi sa 
răsune muzica lui Mozart. 

„Se vorbește mai mult în această piesă 
despre Salieri dar muzica lui Mozart se 
aude puternic“ — scrie despre film ci- 
neastul, scriitorul şi ziaristul Alexandre 
Astruc. Şi tot el spune mai departe: 
„Există în filmul Amadeus o scenă su- 
blimă. Pe jumătate căzut in agonie, epui- 
zat de repetițiile la „Flautuşi fermecat”, 
Mozart îi dictează lui Salieri ultimele mă- 
suri ale Recviem-ului care va fi și cintecul 
său funerar. E în pragul morţii, dar geniul 
său a rămas intact. Lungit pe pat, orches- 
Mrează cu o voce foarte slabă făcindu-l pe 
Salieri să treacă prin toate stările, uluit de 
noutatea și bogăţia partiturii, el abia pu- 
tind să urmărească această voce care 
parcă vorbeşte de dincolo. Îndată ce dic- 
tează ultimele măsuri, Mozart se cufundă 
în somnul de pe urmă. Viaţa sa de muri- 


Sean Connery declară mereu 


turnat în Franţa un film biogratic despre 
scriitoarea Katherine Mansfield. Filmul se 
intitulează direct Mansfield. Distribuţia 
este surprinzâtoare: în rolul scriitoare: 


apare actrița de origine engleză dar care . 


„trăiește la Paris, Jane Birkin iar partene- 
rul ei este octogenarul John Gielgud. 


SESSIES 


Povestirea atit de colorata şi densa a 
lui Ernest Hemingway a fost ecranizată 
de regizorul american James Golfore In 
rolui principal feminin apare Jane Sey- 
mour (atit de prețuita în filmul Undeva. 
cindva, aflat şi pe ecranele noastre). 

Papa Hem — se ṣile — n-a prea avut 
noroc cu cinematograful. Nici „Adio, 
arme“, nicl „Cui îi bate ceasul“, nici „Bă- 
trinul și marea“, nici „Insula în derivă“ 
n-au fost mari succese cinematografice. 
Şi ageasta in ciuda unei mari afinități a 
scriitorului cu cinematograful și a unor 
prietenii cu interpreţi dintre cei mai mari 
pe care i-a cunoscut 'ecranul, dacă ar fi 

„să-i pomenim doar pe Spencer Tracy și 
Gary. Cooper. 3 

Despre Fiesta primele comentarii sint 

destul de conventionale. Unele spun de 
_exomplu ca filmul nu respectă spiritul 
narățiunii lui Hemingway, altete că „regi- 


zorui Goldfore s-a dovedit un respec- 


tuos al literaturii lui Hemingway“. Ce s-ar 
putea înțelege din asemenea păreri? 


Un trio rar intilnit ; 


ia sfirşitul lui 1984 s-au incheiat in Me- 
xic tiimarile la o'pelicula de televiziune în 
care „vedeta gazdă" este Mireille Mat- 


a 


„25 


și solemn că nu mai vrea 


James Bond, dar intotdeauna il convinge ceva sau cineva să 


roz 


tor ia sfirșit iar viaţa de glorie postuma 
poate acum să înceapă. 

Ceea ce este admirabil în filmul lui For- 
man — scrie Astruc — e faptul că ne face 
palpabil un subiect atit de abstract. Milos 
Forman nu s-a înșelat: el dă amploare 
topi ai mizanscenei pentru a ne face 
mai sensibil adevăratul lui gind. Vorbind 
despre un geniu, el o face cu nesfirșit 
tact, fără efecte romantice sau tremo- 
louri, dar emoția care se degajă este de 
asemenea proporții încît de cum se 
aprinde lumina avem lacrimi în ochi. 
Acest film frumos atinge sublimul și ne 
poartă cu el. Milos Forman a știut sâ-și 
aleagă nişte actori prodigioşi — de fapt 
niște necunoscuți — Murray Abraham 
care în film, este Salieri și Tom Hulce. 
care realizează personajul lui Mozart, un 
Mozart dezinvolt și. stăpinit de geniu. Fil- 
mul este uluitor tocmai prin paradoxul. 
lui: acest băieţandru care se ține după 
fete este același care a compus „Don 
Juan”... 


m biogratic 


Regizorul neozeelandez John Reid a 


pară 


hieu, iar partenerii ei Placido Dominge și 
Julio !glesias În programele de revelion 
filmul s-a afiat la ioc de frunte 


Încă una din giorille Hollywoodului s-a 
stins. Janet Gaynor. Era un fel ce amin- 
tire vie a anilor giorioşi ai cetății filmului 
unde venise cind nu împlinise 20 de ani 
În 1927, Murnau a distribuit-o în Sunrise 


(Aurora) şi este prima interpreta care a fi- 


gurat pe lista laureatelor premiului Oscar. 
O alta peliculă memorabila pentru Janet 
Gaynor a fost S-a născut o stea (din 
1937). Ultimul ei film a fost realizat in 
1959 şi purta. titlul Bernardine. Dupa 
această data. Janet Gaynor a aparut doar 
la televiziune. Pe scena teatrului, pe 
Broadway. a putut fi vazută inca in 1980 
în rolul batrinei din piesa „Harold și 
Maud“, Janet Gaynor awua 78 de ani, 


Filmul italian la Nisa 


A inceput să facă tradiţie, festivatul fil- 
mului italian de la Nisa. În decembrie 


lura imternulă este filmul 


in care triumfă Véronique Jeannot, 


actrița lansată de Alain Delon 


1984 a ajuns ia a sasea ediție iar ediția 
din acest an a tost pusa sub numele ma- 
relui disparut Luchino Visconti, carui i 
s-a dedicat o retrospectiva şi un sim - 
zion. De mare apreciere s-au bucurat 
două dintre ultimele sale filme — Grup 
de familie intr-un interior si Inocentul, 
Gar — se precizeaza — şi celelalte opere 
ale kú Visconti! au fost revazuta cu emoție 
şi nostalgie. 

Ca oaspeţi de onoare ai festivalului ita- 
lian din sudul Franţei au fost Alain Delon. 
Helmut Berger, Charlotte Rampling, An- 
nie Girardot, Marcello Mastroianni. toți 
actori care au evoluat sub bagheta vis- 
contiana. S-au mai aflat in salile de 
proiecţie și operatori care au colaborat 
cu regizorul italian. 2 


Titlul filmului realizat de Miklos lancso 
este imprumutat de la numele uneia din- 
ve cele mai populare formaţii de muzica 

beat din Ungaria și a fost realizat pen- 
tru televiziune lancso a filmat de fapt un 
concert care s-a ținut in marea sala a 
sporturilor de la Budapesta, dupa care a 
organizat o serie de discuţii cu fiecare 
dintre membrii grupului. Aceste interviuri 
sint realizate insa de scriitorul! Gyula Her- 
nadi 


„Moartea unul comis volajor' pe 
ecran 


Piesa lu: Arthur Miller, care s-a jucat pf 
mai toate manie scene ale lumii, va apare 
intr-o nouă versiune cinematogratica 
semnată de astadata de Sidney Lume! 
Filmul tace parte dintr-o producţie de te- 
leviziune a rețelei CBS din America care 
sti propus ecranizarea pieselor impor 
tante ale dramaturgiei americane, 


Film pentru copii 


Ingmar Bergman își intrerupe din nou 
refugiul în teatru pentru a lucra la prega- 
vrea unui film pentru copii, dupa o carte 
+ scriitoarei Astrid Lindgren intitulata 
Lotte din Krachmachergasse." 


Festivalul de la Londra 


La sfirşitu! anului trecut å avut loc pe 
malurile Tamisei, la Londra. cea de a 
XXVII-a ediţie a festivalului cinematogra- 
fig, inaugurata de filmul englezesc. dar 
realizat de americanul Steven Spielberg 
şi intitulat Grellin. Deschiderea care a în- 
semnat și o privire asupra filmului englez 
la ora actuală a fost facută de catre mi- 
nistrul artelor. care — aşa cum relateaza 
ziarul „Observer“ — a dovedit un real! 
interes şi pricepere in ale cinematogra- 
fiei. Prima observaţie a demnitarului en- 
glez a fost constatarea dispariţiei unui 
mare număr de sali de cinema construite 
între cele doua razboaie. Prilejydeaseme- 
nea,de a se sublinia in ce masura arhitec- 
tura salii de cinema s-a schimbat de 
atunci şi pina astazi. O alta incursiune a 
fost făcută în ce priveşte schimbarile de 
mentalitate ale spectatorului de cinema- 
tografziar cu privire la actuala stare de lu- 
cruri din industria filmului britanic — făra 
a se spune lucrurilor chiar pe nume — 
s-a afirmat totuşi ca se asista la o renaș- 


tere a cinematogräfie t leviziun 
1ceasta in nr n remar 
il în producția giot a ca. tonul 
smploarea şi profunzimea multor filme 
r marele ecran ar indiu nceput 
èi perioade remarcabile n vi 
englez 
Filmele evidenļiat cu prilerul 


e ne rete: t € 
regia lu x Cal 
care ev 1 cu multa acuitate 
tate situația din | Hoteli New 
Hampshire realizat de 
dupa romanul lui Jot 
ve un comentator 
fara reticenţa, ca este 
rior'). Dragostele Mariei in 
marcă jocul subtil şi emoțior 
pima unor critici Nastassie 
ențianindu-se chiar parere a 
care joaca Nast 
iata foarte t 


Pelicule, prolecte, premii pe 1985 


e Franco Zuttirelli care p îi prins 
gust pontu upgra himota a s a va 
leria susticana de Masca “pectacoi fil 

pt. In distribu je pé 
io Domingo 
edora Barbieri 


sumele 
succes de public 


j iy emite Levi de-aur peniru 
intreaga sa cariera de cineas! La editia 
din acest arf a Mostrei venepen:” prese- 

te al junulu: va fi Krzys Zanussi 

recent ne-a vizitat la Bucureștii si 
cutie avuta cu el o publican-m-mitorul 
mår 


e Pentru ca tol.am pomenit di 
publicitar al lui Fellini, vom mai n 
despre acela ai unui alt uriaş al cinema 
togrutului mondial, Orson Well 

sa-şi „pastreze mina”, a realiza 
rte amuzanta — cum se spune pei: 

a de scurt metraj despre vinurile din 

ilitornia, (Pastorel Teodofeanu ar fi in 

„diat-o). Orson Welles şi-a intrerupt 
„ceasta activitate publicitara cind i s-a 
ferit ocazia sa realizeze un filin? artistic 
intitulat Kraddie Will Rock a carui ver 
siune teatrală a realizat-o în 1936.la New 
York., Atunci, el interpreta rolul principi 
Astazi rolul i-a fost incredința lui Rupert 
Everett 


e Francis Ford Coppoia uste curs 
realizare a filmului sau Peggy Sue se ma 
rită. in care rolul principal îl deţine 
intre cele mai prețuite tinere a! 
imenicane, Debra Winger. Evident, și t 
mul de fața este piin de probleme penin 
producator. Coppola fiind cel de-al tre: 
lea invitat sa preia regia lui deoarece pre 
edenții doi regizori au cedat contractul! 
'nvocind „diticilele condiții de colaborare 

inara actrița 


ainte de accidentul cardiac — Johnny Hallyday jucînd în film, 
şi încă in regia lui Jean-Luc Godard, în Derecri 


Mac 
cheroni t ) ree 
sar v je anı intr 
Napo! ympie 3 Filmul 
gata pent estiv | 1 Cannes di 
luna 


e in studicu l de 
lywood a luat sfir unei 
veşti de dragoste care se intitulează 
Sa te indrăgostești și este realizat de 
Gosbat. Protagoniştii sint doi actori 
mare calibru de pe platourile americane 
Ei se numesc Meryi Streep si Robert de 
Niro 

e Primul film din producția italiana pe 
1985 care işi anunţa premiera este reali 
zat de Damiano Damiani și se intituleaza 
Reţeaua Pizza. Este bineințeles o poveste 
despre Mafia, cu ramificaţiile ei new yor 
keze 


è in primele zile ale lunii ianuarie, Fe- 
derico Fellini a inceput filmarile la Ginger 
şi Fred, o poveste la care ținea mult. Dis- 
tribuția are in frunte pe Giulietta. Masina 

Marcello Mastroianni. Pină sa inceapa 
insa acest film de ficțiune. marele F.F. a 
realizat un film reclamă pentru „Campari 
care incepe așa: „Este o bautura despre 
care toata lumea știe ce e, ṣi Nnu e nevoie 
s-o mai spun şi eu”. Pentru anul în curs 
Federico bn: se mai! vede menționat in 
calendar data de 6 septembrie. odata 
cu inchiderea Festivalului de la Veneţia 
cind directorul acestuia. Gian Luigi 


CETT 


EEEE y? 
SAI 


După ealiz um do an 
Gandhi, iar anul care a tracut a obținut 
acest film citeva Oscarun, realizatorul 
englez Richard Attenborough fost inv 
tat la începutul lui ianuarie in Amer 
pentru a filma un musical. A Chorous Li- 
ne se va numi și va fi un remake. Atten 
borough şi-a anunțat int 
va chema pe platoul de fi 
tou se va afia la New York 
ders și Michaeli Douglas Pe linga ei,alte 
citeva roluri ma t norma trupa 
de balet 


Televiziunea austriaca a pus in lucru 
ing serial inchinat personalitaţii | 
Petru cel Mare şi epocii lui. Serialul v 
face apel la cîțiva realizatori și, in mo 
specialyla două nume actoricești de rezo 
nanțá: Laurence Olivier şi Maximilian 
Schell 


incă o comedie 


Realizatorul sovietic, Eldar Sengelua 
turneaza in prezent la Tibilisi o comedie 
intitulata Muntele albastru. Personajul 
principal este acela al unui tinar scriitor 


4 vu de patriarh 
oriental. Altii filmeaza, el oficiaza 
Unii îşi etaleaza calitațile incepind 
cu viteza de turnare. Gu ritm in 
care voltijeaza de la cadru la iru 
El nu vrea sa bată recorðuri, nu tine 
sa fie un om al secolului pent A 
i sh sa se grabeasca spectaculos 
Nu. El repeta doua zile c secvenţa 
1 treia — trezit cu noaptea in cap 
sta pe platou cit sta și soarele pe 
cer pentru ca sa fixeze momentul pe 
pelicula. Totul este pregatit de luni 
de zile. Costumele au fost desenate 
de el, croitoresele au trebuit sa lu 
creze trei luni la un kimono pentru 
RAN (adica Haos) filmul a carui rea- 
lizare este urmarita de numeroși co 
respondenţi de presa din Anglia 
Franța şi America, pe linga cei-de 
prin partea locului. Unii dintre zia- 
risti sint foarte inflacaraţi în relata- 
rile lor şi vorbesc despre RAN cu 
despre un „Rege Lear” nipon. Este 
intr-adevar vorba despre o transpu 
nere a temelor shakespeareanului 
Lear în povestea batrinului șogun 
chimonji care, proclamindu-i” prea 
devreme pe cei trei fii ai sai drept 
moştenitori, dezlanţuie totodata și 
lupta pentru succesiune. Semnalui 
insa ii da tinara şi atit de frumoasa 
Kaede, soția fiului cel mic al şogu- 
nului. Şi cind o femeie atit de fru- 
moasa aprinde o asemenea lupta 
ceasta devine un adevarat macel 
Atmosfera în care lucreaza Kuro 
sawa nu este aceea a unui platou de 
filmare oarecare. La poalele munte 
lui Fuji-Yama, care se inalta. ca o 
efigie, apar castele-fortareţe, lucrate 
cu grija pentru cel mai mic amanunt 
pe care septuagenarul Kurosawa a 
ținut'sa-l verițice pentru ca maestrul 
Akira vrea ca el sa apara nu ca or 
nament ci ca ry 11 une: vre! 
in care pur ji Ziarist 


amenii erat remarca 


a şt Lear al lui Shakespeare, 


șogun-ul Ikimonji 
interpretat de Tatsua Nakadai 
trăiește tragedia luptelor fratrici 


bili decit ce: de astazi. mai com 
plecti Şi prnvindu-si cetatile reir 
ite pentru o filmare, adauga Ui 
tațti-va ce moștenire ne-au lasa! şi 
faceţi singuri comparaţia”. Este fri; 
toata lumea așteapta tacuta și con 
centrata. Doua zile de repetiţii in 
care actorii lui preferați Tatsua Na 
kadai care este şogunui Ichimonji şi 
actrița Mieko Harada care este ti 
nara si frumoasa nora a batrinului 
joaca cu aceeași intensitate fie 
care reluare,de parca aparatul de fil 
mat ar înregistra totul. Se dezlanțuie 
și cumplita batale. La capatul aces- 
tei fantastice şarje cavalerești, Iki 
monji va înnebuni şi apoi va muri 
Abia in a treia zi se filmeaza si ceea 
ce fusese fixat în repetiții este redat 
cu sfințenie. Pe nimeni nu surprinde 
migala maestrului de 74 de ani care 
filmează un cadru aici, la poalele 
muntelui Fuji-Yama, iar contraplanul 
tr-un alt loc, situat la 200 km de 
partare. 

Kurosawa face parte din familia 
ciganţilor — Welles, Bergman, Fel- 
lini. El nu filmeaza. el spune cu aju 
torul imaginilor, o poveste japoneza 
care europeanului îi evoca „Regele 
Lear al lui Shakespeare. 'Traieşte 
cufundat în propriile lui ginduri, îi 
lasa pe gazetari sa-și faca meseria 
in timp ce el face arta. || lasa pe 
Chris Marker sa faca un lung metraj 
documentar intitulat Filmindu-l pe 
Kurosawa filmind și cind seara, la 
capatul unei zile care a fost mai de- 
graba o zi de lupta decit de filmare 
este intrebat despre filmul pe care il 
va face, și care iȘa-i spun ziaristii 
francezi va deschide probabil edi 
tia 1985 a Fesțivalului de la Cannes 
batrinul Kurosawa. fara tristeți cabo 
tine, fara strategii de propaganda 

>merciala. raspund upå o lunga 

ere Este h Mim pe rare îl 


Mircea ALEXANDRESCU 


Mărul discordiei 
este nora sogunului 
(interpretată 
de Mieko Ilarada) 


Impăcarea contrariilor 


P.. ca cea dintii trăsătură pe care am 
putea-o asocia filmelor lui Lucian Bratu. mai 
inainte de altele, pipăibile, ca sa zic așa, cu 
ochiul liber, este echilibrul. Un anumit echili- 
bru, aş adăuga imediat, ca să nu tac cumva 
greșeala de a aplica prea repede o etichetă 
De lipit, etichetele se lipesc intotdeauna 
foarte ușor, numai cind vrem să le dezlipim 
lasă urme. Precizarea este cu atit mai nece- 
sară, cu cit echilibrul izvorăşte la fel de con- 
fortabil şi dintr-o seninătate olimpiană, nepa- 
sâtoare mai bine zis, ca şi dintr-o tensiune 
supravegheată, dintr-o încordare mereu resi- 
pită în ultimul moment. Să revedem, așadar, 
filmele lui Lucian Bratu, toate filmele lui, din 
unghiul acesta de observaţie, și ne vom da 
imediat seama ce specie de echilibru se des- 
prinde din ele. Poate fi. de pildă, „drumul în 
penumbră” parcurs de Margareta Pogonat o 
formă a nepăsării sau cel puţin a detașării 
calme? Simpla enunţare a ipotezei este sufi- 
cientá, cred, pentru a înțelege că nici cea mai 
mică apropiere nu este posibilă. Sau, încâ o 
dată de pildă, drama, micile drame încercate 
de Angela-Dorina Lazar pot fi, chiar și numai 
pentru o clipă, suprapuse vreunei seninătâți 
dinainte stabilite? După cite știm cu toții 
dramele sint făcute pentru a fi trăite, la pro- 
priu, traversate de la un capăt la altul și toc- 
mai prin asta depășite. Rezultă de aici ca 
echilibrul lui Lucian Bratu nu este un dat, un 
punct de plecare, ci mai curind unul de so- 
sire, de fiecare dată pus in competiţie ca un 
trofeu: un ciștig, așadar, insă unul care, ca 
toate ciștigurile autentice, nu se obține. făra 
îndoieli, fără renunţări, fără sacrificii chiar 

Dacă ne-am întreba acum de unde totuşi 
acest echilibru, la urma urmei atit de greu de 
obţinut ca și de păstrat, un prim răspuns po- 
sibil ar fi acela că ar putea fi un imprumut, 
un transfer din. pictură. Mai inainte de a fi re- 
gizor, Lucian Bratu a fost pictor, o artă pe 
care a trădat-o — dacă trădare se poate numi 
— pentru o rudă bună a imaginii. a celei de 
pe peliculă. Nu cunosc, ce-i drept, pictura pe 
care a practicat-o regizorul de astazi, dar aș 
pune mina în foc că nu făcea prea des apel 
la culori de siestă ca bleu-cielul sau 
roz-bombonul. Asta pentru că și astăzi, dupa 
ce a schimbat pinza cu ecranul, se vede lim- 
pede că nuanțele sale preferate sint alb-n+- 
grul. Alb-negrul este, ca dovadă, și pelicula 
pe care iși desenează cel mai recent film, 
Acordaţi circumstanțe atenunate? Să fie oare 
intimplâtoare această preferinţă, mai degrabă 
paradoxală pentru un ochi de pictor? La 
prima vedere s-ar putea zice da, insă dela a 
doua vedere încolo lucrurile se complică pu- 
țin. S-ar părea că alb-negrul este tocmai nu- 
anța care sugerează cel mai bine tensiunea şi 
îincordarea, camutlate sub echilibrul aparent 


în reluare: 


regizorii 
noștri 


în date și în cifre 


Mircea 
[D]aneliuc: 


Echilibrul acestui regizor este 
și punctul de plecare şi punctul de sosire. 
De fiecare dată în competiţie, 
răsplătit cu un trofeu 


lucian Bratu,in dreapta, în timpul filmărilor la 
Mireasa din tren 


Pe alb-negru, ca sa râminem în continuare la 
exemplul ultimului film, Atanasiu, judecătorul 
interpretat de Cornel Revent, iși dezvăluie 
mai convingător o severitate care nu-i decît 
exemplară corectitudine: pe alb nearu să vad 
mai bine şi frămintările launtrice ale lui Gheac- 
ghe Dănilă, care are de ales între a-și recu- 
noaște vina sau a trăi cu minciuna printre sē- 
meni, pe alb-negru se pare că se şi aude mai 


Lai 


i n peisajul cinematografiei noastre, Mircea 
Daneliuc ocupă locul sáu aparte. loc cucerit 
atit in fața criticii de specialitate, cit și a pu- 
blicului spectator. În producția studiourilor 
de pretutindeni sint numeroase filmele care 
puteau fi realizate și de alţi regizori: filmele 
lui Daneliuc sint dintre acelea. puține. care 
puteau fi facute numai de cei care le-au sem- 
nat. 

Cu excepția Cursei, Mircea Danelic este şi 
coautor sau chiar autor al scenariilor. astfel 
că filmografia sa este alcătuita din creaţii „de 
autor”. in mod deosebit. Proba de microton, 
in care interpreteaza şi rolul principal, îl re- 
comandă drept „autor total”, caz (nu foarte 
frecvent in cinematografia internaţionala) 
comparabil, ca så luam exemple mai recente. 
cu un Vasili Sukșin in cinematografia sovie- 
tica sau Jean Yanne in cea franceza (aceasta 
din urma — ne permitem s-o spunem — lao 
tensiune mai coborită). 

Probabil cå dupa studiile de filologie și o 
scurta „practică in producţie“ ca profesor de 
limba franceza, Mircea Daneliuc s-ar fi mani- 
festat oricum in domeniul creaţiei artistice, 
ca scriitor de exemplu, dar chemarea sa câ- 
tre arta cinematografica l-a determinat så 
studieze ulterior IATC-ul pentru a deveni re- 
gizor de film. 

Şase titluri de lung metraj compun o filmo- 
grafie consistenta pentru 10 ani de activitate 
pe platourile cinematografiei. Între Ediţie 
specială și Proba de microfon a fost prezent 
şi pe scena teatrala: la Teatrul Mic a montat 
„Emigranţii” de-Siavomir Mrozek, spectacol 
ce a ţinut afișul mai mult de doua stagiuni. 

Sint de remarcat, totodată. contribuţiile 
sale actoricești in filmele proprii: Cursa, Edi- 
ție specială, Croaziera, Gi precum şi 
din peliculele Al stol de Timotei 
Ursu, Casa dintre cimpuri de Al. Tatos. Galax 
de lon Popescu Gopo. În Proba de microfon 
cred ca interpretul-regizor a creat unul dintre 
personajele memorabile -ale ecranului romă- 
nesc. 

Succesul de public. succes ce se înscrie in 
categoria „peste un. milion de spectatori”. 
este aproape egal în toate cazurile și el a fost 
obținut la mai toate filmele. nu imediat dupa 
premiera, ci într-o confruntare de mai lunga 
durata. De exemplu. Vinătoare de vulpi şi 
Croaziera au „prins“ în rețea mai bine la a 
doua difuzare decit la prima lansare. 


dramatic, mai reverberat, de pildă, strigătul 
lui Valentin Uritescu la proces — şi este sin- 
gura dată cînd se strigă în acest film. Aşadar. 
situaţiile sint prin excelență dramatice, chinu- 
itoare, dilematice — un proces are intotde- 
auna o doză de neliniște — Și cu toate astea 
impresia de ansamblu rămine aceea de echi- 
Ibru, de soliditate. Atunci de unde senzaţia 
asta, dacă nici pelicula n-o degajă și nici ve- 


Li ` 

Se poate spune cå lucrările autorului în 
discuţie au fost bine primite de public. care 
merge în sala de spectacol nu numai pentru 
a se distra, ci in primul rind pentru a parti- 
cipa la receptarea actului artistic. imbogăţin- 
duşi astfel propriul univers spiritual. lar 
acest public. spre lauda difuzarii noastre şi a 
climatului cultural general. a devenit, cu anii 
din ce in ce mai numeros. Dovada că ultimul 
sau film, care solicita in mod deosebit o pat 
ticipare avizata și invingerea unor dificultați 
ale recepției, inclusiv o educaţie în spirit cri 
tic, a luat incă de la premieră un start foarte 
bun. Datele din tabelul alăturat, in virtutea 
duratei operaţiilor statistice, sint cele acumu- 
late pina la 31 octombrie 1984. iar in cazul 
filmului Glissando reflecta difuzarea lui nu- 


Filmul Scenariu 


chile indeletniciri artistice n-o marturisesc? 
Sincer să fiu, pur și simplu nu știu. 

Daca vreau cu tot dinadinsul să găsesc un 
răspuns, poate că secretul s-ar afla în simpli- 
tatea personajelor cu care colaborează Lu- 
cian Bratu. O anumită simplitate. precizarea 
este din nou necesară, pentru că noțiunea nu 
exclude nicidecum profunzimea. La fel, nici 
cotidianul, un element cu care regizorul ope- 
rează de obicei, nu înlătură şi „nici nu anu- 
leaza spectaculosul. Există chiar un specta- 
culos al cotidianului, tot așa cum există, cu 
siguranţă, o profunzime a simplitâţii sau, 
dupa cum am vazut, o tensiune a echilibrului. 
Unitatea contrariilor nu-i doar o sintagmă ab- 
stracta de domeniul filozotiei, ci chiar o com- 
ponentă a vieţii noastre cea de toate zilele. O 
cit de fugară trecere în revistă a personajelor 
create de Lucian Bratu ne va convinge re- 
pede cit adevăr încape în afirmaţiile facute. 
Femeile din Drum in penumbră, Angela 
merge mai departe, Orașul văzut de sus, sau 
barbaţii din Circumstanțe atenuante, Tudor, 
Orele unsprezece — filmul la care lucrează 
icum — sint cu toții, fără excepție. oameni 
simpli, pe care-i întilnim la fiecare pas în ju- 
rul nostru; sint cu toţii, fară excepţie. oameni 
ai zilelor noastre — și bineinţeles că l-am in- 
clus aici și pe Tudor. Sint îndeplinite astfel 
toate condiţiile pentru ca filmul însuși să se 
alinieze temeinic undeva, mai la coada pluto- 
nului. Şi cu toate astea, rezultatul îl vede și 
spectatorul, cu ochii sái mai întii, iar mai tîr- 
ziu e confirmat de premiile dobindite de rea- 
lizator de-a lungul anilor. la Mamaia, la Bue- 
nos Aires, la Cork — în Irlanda, la Costinești. 
Și atunci, nu-i firesc să te tot intrebi — pină 
la istovire — unde se ascunde atit de indarât- 
nic secretul unei asemenea performanțe? Nu- 
mai că, din clipa asta, răspunsul este parcă şi 
mai greu de găsit. 

Pina într-o altă clipa, cind începi să desco- 
peri că mai există o ultimă portiță. chiar dacă 
nici asta nu duce prea departe. Secretul nici 
nu trebuie pesemne câutat numai în pictură 
sau numai în film, ci și în alta parte. Cine-l 
cunoaște pe Lucian Bratu ştie foarte bine că 
omul însuși lasă impresia de calm şi stabili- 
tate, numai la suprafață însă, tot aşa cum un 
isberg nu dăzvâluie la vedere decit o parte 
jin masivitatea sa, restul aflindu-se undeva, 
sub ape, la adincimi nici de el bănuite. De 
'semenea, ceea ce se remarcă in primul rind 
n atitudinea sa este aceeași simplitate, ace- 
»aşi discreţie vecină cu banalul, pentru ca 
mai tirziu să se ghicească și profunzimea, 
uneori abia după ce ii vezi fiimele. Numai în 
felul acesta, prin imprumuturi reciproce, por- 
tretul artistului şi al operei sale devine mai 
clar, numai că nici așa nu devine complet. 
Sa-i acordâm atunci lui Lucian Bratu circum- 
stanțe atenuante, pentru motivul că face fil- 
mele după chipul şi asemânarea lui? Cred ca 
și de data asta circumstanţele sint mai curind 
agravante. 


Dumitru MATALA 


mai în București, pe o durată de cinci sâptă- 
mini de la data premierei (25 septembrie). 

De reținut este. de asemenea, faptul cå fil- 
mele lui Daneliuc se afla permanent in circui- 
tul de difuzare din țară. acumulind în fiecare 
pă alte mii de spectatori. 

n străinătate, in specia! Cursa, Ediţie 
ciată, Proba de microfon au fost e i 
toate țarile socialiste europene și au fost in- 
cluse in numeroase selecţii cu care s-au or- 
ganizat manifestări în multe ţări ale lumii, 
printre care Italia și Franța. Croaziera a fost 
proiectat în cadrul Festivalului filmului romă- 
nesc organizat la Toronto, iar Proba de mi- 
crofon la Festivalul internaţional de la Los 


Angeles. 
> Mihai DUTA 


Anul 


premierei Spectatori 


Interpreţi 


Timotei Ursu, dupa 
o idee de Petru 
Vintilă 


Mircea Albulescu, 1.687.000 
Tora Vasilescu, 
Constantin Diplan, 


Olga Bucătaru, 


1975 


Beno Meirovici, 
Mircea Daneliuc 


Ştefan iordache. 
loana Craciun, 
Costel Constantin, 
Mircea Albulescu 


Mircea Daneliuc 


Mircea Daneliuc, 
Tora Vasilescu, 
Gina Patrichi 


Dinu Săraru. 
Mircea Daneliuc 


Mitica Popescu, 
Valeria Seciu, 
Mircea Daneliuc 


Mircea Daneliuc 


Tora Vasilescu, 
nise Albani, 
aria Gligor, 
Mircea Daneliuc 


Glissando 
(2 serii) 


Mircea Daneliuc 
dupa nuvela „Omul 
din vis” de Cezar 
Petrescu 


1984 
primele 
5 sâptă- 
mini. în 

București 


tefan Iordache. 
ora Vasilescu, 
lon Fiscuteanu 


note de 


regizor 


„Aventura fericită“ 
Georgescu 


a lui Jean 


S PRI delicata. termecatoarea traiec- 
torie a acestui film. dar şi fermitatea şi sucu- 
lența sa matură. mesajul său sincer şi gene- 
ros şi nu ma pot impiedica sa vad o silueta 
subțire şi firava de tinar abia pași! de pragul 
celor 30 de ani ce definesc majoratul unui ar- 
tist: regizorul de atunci al acestui tim. O silu- 
etă firavă dar o linie dirza. tenace cum ne-o 
redă o fotografie „de platou”. imi imaginez 
silueta aceasta delicata. dar cu priviri devora- 
toare, strabâtind străzile Parisului ce pentru 
un om singur şi fară mijloace pot fi af! de 
severe. de anonime.. „Un binar actor de ci 
nema român” — cum il recomanda pe Jean 
Georgescu, în 1931. un ziar parizian — își ga 
sea calea intre zimbete şi rictusuri. între pro 
misiuni şi speranțe. intre celebritat: ṣi velei- 
taţi. între tentația retectoarelor şi a grimei și 
cea a camerei și a pelicule: Care a fost oare 
Golgota celor patru an: de căutare de încer- 
cări, de tatonari? Cite nopti smguratice bå- 
tind pasul pe pavajul mirosma a ratare. cite 
scări în spirală pina la o mansarda . mereu 
alta, cite mese aminate pentru a avea un ul- 
tim „s0u'”, banuțul salvator în clipa bătaliei 
decisive... Care se reia mereu ṣi mereu... Pina 
la victoria acestui fiim Fericita aventură. Pri- 
mul film artistic de lung metraj tacut de un 
român în afara țări: — mindrie pentru talen- 
tele ţării. dar și primul fim cu actori realizat 
de tinârul ce-și descoperea un talent și mai 
mult incă: o vocaţie. Caci acest fim are o flu- 
enţă filmică și o formulare stibstca frapante. 
Victorie acest film prin tinta exacta a temati- 
cii umaniste: prevenitor al holocaustului ce 
avea să cuprinda curind lumea [_Vouă, celor 
ce râmineți. şansă” e repăca finalā) al reac- 
tiei hippy-ste şi chiar a ecologstilor de azi; 


victorie şi distribuţia impecabilă ce unea o 
vedetă hollywoodiană: Tania Fedor. un socie 
tar al Comediei Franceze: Alcover, o ce- 
lebritate pariziană de music hal: Randool 
(pastorul, atit de reușit), un comic populist 
Carette și lansind o debutanta. Ginette Le- 
clercs, ce avea să facă apoi epocă dupa Ne- 
vasta brutarului a lui Pagnol în cuplu cu 
Raimu. Victorie şi costumele de excepție. de- 
corurile ce poartă amprenta regizorului cum 
ìl știm: mișcările fine de aparat. unghiulaţ:a 
de o adresa și o discreţie ce tradau pe viito- 
rul maestru. victorie. în fine. atmosfera şi 
briana secvenţelor de pur cinema (sa amin- 
tim numai câsâtoria și parașularea). Lasam 
exegeza filmului, totuși. filmologilor. in 
aceste note semnalind doar. un film ce nu e 
mai prejos de concurența filmelor franceze 
celebre ale anilor 1934—36:Atalanta de Vigo 
Toni de Renoir. Romanul unui trișor de Gu- 
itry, Angėle de Pagnol. Frumoasa echipă de 
Duvivier. Poate ca trebuia sa existe acest 
drum predestinat. de la succesul parizian din 
1935 pină la notorietatea româneasca de azi 
spre a se adeveri incă o data ca filmul, ca 
orice artă. iși alegea talentele cu aceeași 
foame, de oriunde ar îi venit ele. Și apoi 
această victorie a unui tinar artist într-o lume 
străină, adesea ostila, un meteque, quoi!, ple- 
cat practic de la zero și urcind spre aspre ba- 
tâlii de fiecare clipa, treapta cu treapta, atit in 
stima breslei — un film costă ceva, nu? — cit 
și în misterele profesiei. nu seamâna atitor 
alte ascensiuni câtre piscurile artelor ce 
aveau så ciopleasca marmurile atitor celebre 
etigii? 

ilmul acesta are 50 de ani și e un film ý 
năr. Spectatorii, in majoritate tineri. ai aceste 


ecran și literatură 


„Cutele și sub-cutele unui roman“ 


F.. de alte specii literare, romanul pre- 
zintă cel puţin un avantaj atunci cind se pune 
problema unei ada cinematografice: can- 
titatea de material disponibil. Cel ce reali- 
zează versiunea fiimică a cărţii trebuie să știe 
în primul rind să renunțe la fapte și situaţii 
din text, şi abia în al doilea rind să le păs- 
treze. Acţiunea sa este, în principal, una de 
eliminare a tot ceea ce ar supraincărca fil- 
mul, sau l-ar lungi peste baremul său de du- 
rată (îndeobște o oră şi treizeci—patruzeci de 
minute). Ceea ce râmine este ceva vechi și 
nou totodată. o osatură din segmente cunos- 
cuteimbinate prin legături noi, peste care se 
așează „carnea“ invenţiei vizuale. Așa stind 
lucrurile, este evident că în cazul prozei 
şcurte, conținind de obicei un singur fapt sau 
moment de viață, se va proceda invers, dila- 
tindu-se materialul pină la necesitățile unui 
fiim de lung metraj. Ceea ce presupune desi- 
gur un mult mai mare efort de imaginaţie, cit 
şi un plus de răspundere asumată fața de 
sursa literară. De unde și avantajul romanu- 
lui. Şi totuși 


Selectarea materialului inseamna păstrarea 
ca atare a unor momente/acţiuni esenţiale, 
neapărat necesare ființei cărţii (din nici o ver- 
siune cinematografică a romanului „Mizerabi- 
lii" nu poate lipsi furtul sfeșnicelor de către 
Jean Valjean, intrucit acesta este gestul de- 
clanşator al cotiturii ce se produce în viața 
eroului). Unele fragmente se recomandă sin 
gure ca „necinematografice” (cum ar fi, tot în 
„Mizerabilii“, capitolele — pline, altfel, de ir 
teres — dedicate argoului sau canalizării Pa 
risului), în timp ce altele pot fi prezente in 
fiim condensate intr-o singură frază, mentio 
nată pentru lâmurirea altor lucruri). De tapt 
aici începe greul, de la fragmentele sau situa 
ţiile cărora li se va acorda o altă greutate de 
cit în text. Aici hotăritoare devin cultura și 
sensibilitatea cineastului, capacitatea sa de a 
aderenţă la lumea și la adevărul cărții, astfel 
incit modificările pe care le săvirșește să se 
integreze armonios în structura generală, să 
para a aparține operei literare. 

Un exemplu fericit în această direcție îl 
constituie scenariul scris de Titus Popovici 


stop cadru 


De două ori „The End“ 
sau 12 oameni păcăliţi 


M.. calitate a filmului și marea inspi- 
ratie a 'lui Otto Preminger, spunea — justifi- 
cat Uar restrictiv — critica vremii (1959), ar fi 
distribuirea lui James Stewart în rolul avoca- 
tului apărării. Dar Anatomia unei crime nu 
vine în fața spectatorului de astăzi numai cu 
o cupa VORI pentru interpretarea masculina 
obținută la Bienala de la Veneția; vine, in pri- 
mul rind, cu o propunere — lectura circularà 
a textului. lar treaba noastră-a celor care pri- 
vind ni s-ar părea prea lung procesul. prea 
statică acţiunea, prea cunoscute relaţiile și 
prea ştiute tipurile, este să incercâm să citim 
acest fiim și de la-dreapta la stinga. Cum? 
Regizorul pare să ne propună doua finaluri 
Primul constituit de secvența în care cei 
„doisprezece oameni” sint chemaţi să pro- 
nune verdictul și declară: „not guilty”. Aici 
s-ar incheia povestea: intr-un -mic orâșei din 


Michigan, locotenentul Manion este acuzat 
de uciderea proprietarului unui bar. Motiva- 
ia? Acesta i-ar fi violat soția. Rolul lui James 
tewart este de a-i motiva motivaţia, şi. fi- 
rește, de a-i obține achitarea. Şi reușește 
după ce străbate un drum lung și ingust cit 
muchia cuţitului, pentru că în afară de crima. 
nimic nu e sigur — nici că soţia lui Manion a 
- fost violată, nici că declaraţiile martorilor 
spun adevărul, nici că tribunalul ar fi obiec- 
tiv. Anatomia unei crime este un magistral 
exercițiu de judecată, printr-o dezvoltare a 
epicului, organizată pe trei niveluri: a) anec- 
dotic (viata .secretă” a cuplului Lee Remick 
ten Gazzară), b) morali (avocatul James 
Stewart şi opusul sau Arthur OConneli „re- 
găsiţi” doar muncind cot la cot) și c) meto 
dologic (mizanscena lui Preminger enunțind 
chiar principiul albului cu negrul. prin susți- 
nerea permanenta a ambiguităţii). Un exerci- 


4 


P 
O 


Primul regizor român turnind un 


distribuție strălucită (Jean 


Georgescu 


+ 


lung metraj pe platouri străine, cu 0 
repetind cu Tania Fedor și 


François Roset) 


ser. de cinematecă, l-au gustat ca atare. Fil- 
mul acesta e franțuzesc şi e al unui român. 
Dar e și românesc a! unor francezi. Gioconda 
a fost pictată și în Italia și in Franța... E o pic- 
tură italiană, franceză...? E o pictură a lui Le- 
onardo, iar Leonardo e al Italiei. Aşa acest 
jilm, e a lui Jean Georgescu, iar ei este ge- 
niul fostru. În clipa cind tinarul firav „met- 
teur en scene” a spus primul „moteuri”, se 
aventura în una dintre cele mai cumplite în- 
deleiniciri. Pentru el L'heureuse aventure 


d 


Jean Gabin pe vremea realismu- 

lui poctic francez (aici alături de 

Marlene Dietrich, în Mw 

Roumuanuc) cînd Prévert îl nu- 

mea „un gentelmen clisabetan al 
periteriei” 


țiu de judecata incheiat cu o aparentă glumă: 
dînd vine sa-și ridice onorariul. avocatul con- 
stată ca Manion și soția sa au parăsit orașul. 
tăsindu-i in schimb o scrisoare prin care îl in- 
tormează că s-au aflat sub imperiul unui „im- 
puls irezistibil” (sintagma. pe care și-a bazat 
Stewart pledoaria). După care urmeaza sec- 
venţa finală, secvență care ne trimite inapoi 
sā reanalizâm faptele şi relațiile dintre perso- 
naje: Stewart și O'Connell se plimbă, se 
amuză de mesajul lâsat de ciudatul cuplu 
ajung în fața unei lăzi de gunoi detaliile 
careia insistă aparatul de filmat. Spectatoru! 
este obligat aproape să-i inventarieze conți 
nutuk ziare, cutii de conserve pentru ciini 
(și-ți aduci aminte cit de dragâlaș era cățelul 
lui Lee Remick), iar deasupra, la indemina 
eroilor, o sticlă goală de whisky şi o sanda ce 
probabil aparținuse cindva unei elegante 
doamne... Cei doi privesc și, intr-un gest co- 
mun și complice, O'Connell ridica sticla 

oală, iar celâlait pantotul desperecheat 

cest ultim cadru pune o altă lumină pe film 
sau, mai exact luminează o zonă abil ascunsa 
(după rețeta polițistă: cu cit mai „la vedere”. 
cu aft se observă mai greu) de Preminger și 
pe care el a pâstrat-o ca surpriză doar pentru 
cei care işi amintesc că secretara lui Stewart 
era mai mult decit profesional! implicată în re- 
zolvarea cazului, câ Lee Remick pe tot par- 
cursul procesului (chiar cind părea induioşa- 
tor de neajutorata) a știut ce face și, nu în ul- 
timul find. că în „codul manierelor elegante“ 
exista un amendament prin care unei femei îi 


avea să fie chiar inceputul unei fericite aven- 
turi... Fericita, prin confirmarea mereu repe- 
tată a acelei vocaţii intrezărite atunci, in '35... 
aventură, prin lungul șir de încercări pe care 
protesia le rezerva celor aleși... 

Imi vin în minte cuvintele lui Joseph Con- 
rad: 

„Credeam cå incepe aventura, și era insâși 


viața” 
Save! STIOPUL 


dupa romanul lui Liviu Rebreanu „Padurea . 
spinzuraților”. Episodul refiectorului — pe 
același plan cu altele în text — este dilatat și 
exploatat la maximum în film, formează un 
fel de punct dramatic central. Prezenţă deve- 
nità necesară pentru Bologa, reflectorul ac- 
ționează ca un fel de catalizator al zbuciumu- 
lui sufletesc prin care trece ofițerul român. 
Simpatizind instinctiv aceasta apariţie fulgu- 
ranta, albă și rece, care-i invadează camera, 
Bologa se teme să nu o piardă, drept care iși 
manifestă bucuria pentru faptul că artileria 
austro-ungară nu reușește să o anihileze. 
Treptat însă, el resimte prezenţa refiectorului 
ca pe un reproș pentru starea sa de pasivi- 
tate și, printr-o reacţie paradoxală (ce nu 
există in carte) intreprinde o incursiune cu 
un tun tras de cai și astfel îl distruge. Simpla 
moarte a refiectorului descrisă de Liviu Re- 
breanu devine deci, în viziunea lui Titus Po- 
povici, un fel de execuţie, comparabilă cu 
cele două care deschid și inchid filmul. 

In „cutele și sub-cutele unui roman” — 
după expresia lui Liviu Ciulei — zac în stare 
latentă asemenea posibilități cinematografice, 
care nu așteaptă decit un ochi pricepul de ci- 
neast care să le dea viață pe ecran. În exem- 
plul de mai sus, intervenţia în materia epică a 
lost binevenită pentru câ exaltă sobru, fără 
excese, trezirea unei conștiințe care înţelege 
apartenenţa sa la acest popor. Şi tocmai pen- 
tru câ făcea acest lucru, „noutatea“ s-a inca- 
drat pertect în opera cinematografica, în ar 
monie cu spiritul operei literare. 


Aura PURAN 


este permis să aprindă ţigara unui bărbat. 
Cherchez la femme, ne sugerează maliţios și 
tandru, Otto Preminger. 


Marina ROMAN—JUC 


Cardinale la virsta primului bal 
din Cher lui Lampedusa — 
isconti 


0 cinematografie harnic 


L. Varna. intr-un „post-sezon” cu amintiri 
autumnale, s-a desfasura! cea de a 18-a edi- 
ție a Festivalului filmului bulgar, la care au 
participat 24 de lung-metraje. cele mai bune 
din ultimii doi ani. produse în studiourile ci- 
nematograțice şi la televiziune. Palmaresul a 
tost — pe buna dreptate — bogat. „Trandaţi- 
rul de aur” a revenit filmului istoric Boris | de 
Borislav Şaraliev. Cu doua premii speciale au 
tost distinse filmele Intertocutor la cerere de 
Hristo Hotov şi Salvarea de Borislav Puncev 
Au fost acordate trei premii | filmelor. Echili- 
bru de Liudmi! Kirkov. Riul de aur de Ivanka 
Grbceva. De cind te aștept de Anna Petrova 
Premii de regie au primit Nikola Korabov 
(pentru Destinul) și Veselin Branev (pentru 
Hotel Central), premiul de scenariu — scrii- 
toarea Svoboda Bicivarova (pentru tilmele de 
„televiziune Nu ştiu, n-am auzit, n-am văzut 5: 
Farmec ), premii de imagine — ope- 
ratorii Radoslav Spasov (pentru Dosarul nr. 
295/1913) și latek Todorov (pentru Hotel 
Central). Premiile de interpretare au revenit 
actriţelor Iren Krivosieva (În numele 

lui, Hotel Central) și Katia Todorova (De cind 


te, siap; actorilor Gheorghi Gheor-. 


hiev-Ghet (Barajul) și Liuben Ciatalov (Mica 

). Au fost acordate şi doua premii de 

debut: regizorilor Emil Tanev (Barajul) şi Di- 
mitr Avramov (Mica Sodomă). Premiul criticii 
a fost atribuit filmului Uitaţi această intimpla- 
re de Krasimir Spasov. iar premiul publicului 
— filmului Boris |. Au mai fost incluse in pal- 
mares și alte premii. ale unor uniuni de crea- 
ție, ministere și asociaţii obștești. Dar ce ne-a 
sp festivalul dincolo de acest palmares bo- 
gat! - 
Ne-a spus multe... În primul rind ne-au 
atras, prin densitatea problematicii de viaţa 
prin acuitatea dezbaterii morale. filmele de 
actualitate prezente in programul festivalului 
In Uitaţi această inti , acţiunea — inspi- 
rata de o piesa de Gheorghi Danilov — se 
petrece intr-un orașel de provincie. unde un 
tinar judecator de instrucție. incercind sa 
depisteze cauzele pensionarii premature a 
antecesorului sâu, descopera o serie intreaga 
de abateri de ia normele eticii şi echitaţii so- 
cialiste de care se facusera vinovaţi citiva 
dintre oficialii urbei .Inculpat” moraj in Ba- 
rajul este directorul unui mare șantier. con- 
structor prin vocaţie. care a lasat in urma lui 
. impunatoare edificii socialiste. ridicate cu da- 
ruire de sine şi cu truda. dar care, „in intere- 
sul muncii colective”. a savirşit abateri de la 
normele legale in vigoare (cointeresindu-i pe 
şoferii șantierului prin salarii supradimensio- 
nate). drept pentru care tinarul director ecoo- 
mic a! şantierului, intransigent și impenetra- 
bil. nu pregeta sa-l defere justiției. dezbate- 
rea morala este apriga, și filmul nu se stieṣte 
sa puna în discuţie o intrebare „fara ras- 
puns“: oare societatea noua nu a nascut oa- 
meni care nu mai incap. pur şi simplu. în li- 
tera unor paragrafe de legi? In sfirșit — pen- 


la start 


făcut saltul 
certitudine” 
Mocu în 


Incă din institut 
la „promisiune 


w 


Un palmares bogat al unei competiții 
bogate în filme de actualitate 


tru a ne referi doar la cele mai bune. trei. 
filme de actualitate — in Echilibru, un scena- 
rist și un regizor de fiim ințeleg. pe parcursul 
turnarii unui film. ca viaţa. cu problemele e: 
cotidiene. cu relaţiile complexe dintre oa- 
meni, este cu totul altfel decit o spuneau ei 
pe ecran. fapt care le determina indoieli și 
nelinti. o anume deregiare a „echilibrului“ 
interior, şi. nu în ultimul rind. un sentiment al 
zadarniciei. Trei filme de actualitate: trei des- 
chideri. din perspective diferite. asupra uni- 
versului de viața. de fapta. gind și simtire al 
unor oameni din zilele noastre. trei marturii 
privind importanța pe care o acorda cineaștii 
bulgari. astazi. rosturilor 'social-educative. cu- 
rative. ale cinematografului, in procesul de 
construire al unei societaţi care refuza com- 
promisuri și anacronisme, mentalitati depa- 
şite. 

Am simit, apoi. în filmele prezentate la 
Varna. o preocupare distincta. soldata — nu 
o data — cu rezultate mai mult decit merito- 
rii. pentru calitatea artistica a operelor cine- 


„Unde vă ascundeţi? 


parte de a fi 


matografice. Doua sint filmele care. in 
aceasta ordine de idei, s-au impus cu preca- 
dere (dar preocuparea de care vorbim este 
cvasi-generală). Unul este Hotel Centrat o 
poveste de viaţa din Bulgaria anilor '30. des- 
tașurata in „spaţiul inchis” al unui loc de tre- 
cere şi de intilnire a unor oameni feluriţi, po- 
vestea unei fete pe care viaţa o impinge spre 
grave compromisuri existențiale. dar.care va 
gasi puterea sa-și reciștige demnitatea, sa-și 
regaseasca fiorul aspirațiilor. sint puţine fil- 
mele „cinematecii personale” care au mate- 
rializat în imagini. cu o asemenea finețe si 
discreţie. sentimente umane. care au știut sa 
învaluie povestirea propriuzisa — la rindul ei 
frumoasa şi convingatoare — cu abur de po- 
ezie. cu carate de trairi sufletești autentice. 
Un a! doilea film reprezentativ pentru calita- 
tea faptului de arta“ este Destinul. De data 
aceasta ne aflam intr-un spaţiu mitic. care ar 
putea fi — de ce nu? — spaţiul in care s-a 
petrecut odata „basmul“ cu Orfeu şi Euridice: 
povestea de legendă a filmului are resorturi 


bi O poveste 

` din Bulgaria 
„anilor 130, 

„un. film de aşezat 

= „Cinemateca 
persana“ U Central 


3 


erciții filmate“ 


filmele studenților de la I.A.T.C. 


sînt, de fapt, 


ați 


l .A.T.C. prezinta.. 

„Cîteva seri în cadrul galelor „Amfiteatru“ 
de la Craiova. Pe un ecran cit un tub de tele- 
vizor, în biziitul aparatelor de proiecţie porta- 
bile ce de multe ori acoperă coloana sonora 
originala, in pofida deci a unui echipament 
tehnic improvizat, studenţii craioveni iau con- 
tact pentru prima dată cu ceea ce le este pre- 

ntat drept „exerciţiu de exame'“. O selec- 
te întinsă pe mai bine de cincisprezece ani, 
de la lucrari de diplomă semnate Daneliuc, 
Piţa, Vaeni, la cele mai recente „platouri“ de 
anul Ill. După proiecţie, prima intrebare adre- 
sată delegaţiei de studenţi este „De ce nu 
știm nimic'de voi?’ Răspunsurile plonjează în 
explicaţii labirintice. Și intrebarea staruie, 
adincind problema prin cele mai neașteptate 
argumente: 

„Sintem la curent cu filme „de școală“ ce. 
în mod teoretic. ne-ar sta mult mai puţin la 
indemină, cum ar fi Compresorul și vioara de 
Tarkovski, sau Concursul lui Milos Forman. 
De ce nu putem fi suporterii propriilor noas- 
tre „echipe“? 

Timid, se încearcă o explicație: nu. nu n-ar 
fi vorba de o tactica de „v-aţi ascunselea“ în 
fața publicului, ci de o legitima discreţie vi- 
zavi de pelicule-studiu, de tatonări artistice 
mai mult sau mai puțin reuşite, de crochiur: 
pentru o viitoare opera. La prima vedere. 


primele filme a 
la start 


unor cineaști 


intr-adevar, aşa ar sta lucrurile. La o a doua, 
insa, argumentul se prăbușește cu zgomot. 
Pentru că este fascinanta confruntarea, peste 
ani, a unei filmografii consacrate, cu acel 
unic moment al startului concretizat -intr-un 
modest şi inedit „film de autor”. Pentru ca. 
de asemenea. e „pasionant şi *generos să in- 
vesteşti incredere intr-o personalitate pe 
punctul de a decola, fără sa ai garânţia deve- 
nirii ei, urmârind-o insă atent, de-a lungul 
anilor. pe măsură ce iți confirmă sau infirma 
așteptările. Este acesta, dupa parerea mea, 
un mod de a face educaţie estetică, implicin- 
du-l pe spectator nu numai in acţiunea unui 
film ci şi în necunoscuta unui destin; cu sigu- 
ranță că va urmări traiectoria acestui destin 
cu pasiunea şi consecvenţa cu care înghite 
un serial de simbătă seara. 

„Unde và ascundeţi?” întreabă studenţii din 
Craiova, nerăbdători, din acest moment, sa 
cunoască episodul următor, unde se ascund 
Bose Ovidiu Paştina, Laurenţiu Damian. 
Adrian Sirbu și atiţia alţii?... Arhiva IATC, ca 
orice arhiva de film, conţine, pe lingă vrafuri 
de filme îinmormintate şi materiale „de stu- 
diu“ — și pelicule de excepție. Acestea insa 
nu apar regulat. nu toți şefii de promoţie lasa 
în urma lor cite un film memorabil. Există o. 
discontinuitate frapanta chiar în selecția 
acestei gale — unui prim val al „generaţiei 


„portret 


ă ȘI serioasă 


pasionale. cu iubiri patimaşe și iubiri serene, 
cu razbunari feroce ṣi impacari neputin- 
cioase. „jocul soartei”. pe care-l descompune 


+ in imagini antologice filmul. se desfasoara in 


oameni şi dincolo de oameni, zapezile nesfir- 
site prelungesc trama spre infinituri. iar ritua- 
lurile vieţii — nunta nașterea. moartea — 
confera naraţiunii radacini ancestrale Deloc 
intimplator. autorii acestor doua filme. Vese- 
lin Branev şi — respectiv — Nikola Korabov . 
au dobindit la Varna Premiul de regie: filmele ` 
lor au rigoarea unor mari creaţii cinemato- 
grafice 

Impresionanta a fost, in multe dintre recen- 
tele filme bulgare, și capacitatea de prospec- 
tare a psihologiilor umane în situaţii-limita 
intertocutor la cerere este, daca vreţi sa ac- 
ceptai ideea. o variantă a „morții unui artist” 
pe care o înfățișa în urma cu ani Horia Lovi- 
nescu: un mare artist se afla în fața unui sfir- - 
şit implacabil (doctorii i-au diagnosticat can- 
cerul), dar gasește forța sa-și invinga spai- 
mele şi să-și traiasca demn, fiind de mare to- 
los semenilor, ultimele luni de viața. Oameni 
lu apus de viaţa sint și eroii filmelor Riul de 
aur și De cind te aştept, filme care denota o 
sensibilitate feminina (ambele aparţin unor 
regizoare), nu ocolesc melodrama, dar care 
pun lumini veridice pe chipul unor oameni 
aflați în pragul „marii treceri”. Remarcabil, în 
aceeași ordine de idei a prospecţiei psiho- - 
logice aprofundate, este portretul lui Boris | - 
din filmul cu acelaşi nume (consacrat istoriei 
„reștinizarii bulgarilor), personaj ale carui 


“drame, foarte omeneşti prin definiţie. se fac 


puternic simţite pe ecran. Sa notam doar în 
treacât („reparind” astfel şi o omisiune a ju- 
riului) reușita indiscutabila a regizorului Ni- 
kolai Volev pe teritoriile comediei. in Domn 
pentru o zi, unde. cu sprijinul unui actor 
foarte popular. Tudor Kolev, izbutește un 
„de zile mari” al unui personaj care. 
cumulează insușirile dintotdeauna ale „pagu- 
bosului”. Ar fi și alte revelații de notat, dupa 
cum ar fi de consemnat și citeva filme care 
ne-au spus mai puţin (Domnișoarei și parte- 
nerilor ei, Singele acesta trebuia vărsat, Mica 

ă, Lebedele negre etc.) Dar în in- 
cheierea acestor scurte insemnari prefer sa 
vorbesc, cit de succint. despre cițiva actori. 
Despre Iren Krivoșieva, in primul rind, cea 
din Hotel Central, cu un farmec al simplitații 
gxpreaive greu de prins în cuvinte, dar „to: 

Despre rolurile principale jucate de Va- 
Sa Mihailov {in interlocutor la cerere), Filip 
Trifunov (in Uitaţi această intimplare), lavor 
Milușev (in rolul poetului lavorov din Dosarul 
205/1913) şi Ştefan Danailov (în Boris |)... 
Despre o „actrița care vine”: Boriana Pun- 
ceva (tot din Hotel Central)... Oricum. Festi- 
valul filmului bulgar de la Varna ne-a spus 
mult, mai multe decit au încâput în aceste 
rinduri, despre o cinematografie harnică și 
serioasa. 


Călin CĂLIMAN 


'70" îi urmează o lunga eclipsă, inviorată doar 
sporadic de cite un salt izolat şi lipsit de con- 
secințe (A fost odată un moș și o babă de 
Doina Maximilian, sau Invitaţii trebuie ono- 
raţi, de Adrian Sirbu) dupa care, fara avertis- 
ment, un „nou val” surprinzator, de data 
aceasta prin diversitate tematica şi stilistica, 
prin organicitate a discursului, prin perfor- 
manțe şi virtuozitaţi: Pentru prietenul absent, 
Arta apărării individuale, Cine-verite, Premiul 
de frumusețe, Anti-interviu, Solo pentru sax, 
Frumos e in septembrie la Veneţia. Proba, 
Aur cit un nasture pe piept, Insomnie, într-un 
interval de numai patru ani. Sa fim bine înţe- 
leşi: nu vorbim despre capodopere. nu pre- 
tindem Palme d'Or-uri pentru aceste filme, 
sint filme imperfecte. uneori teribiliste, alteori 
nelinalizate; sint insa filme ce înviorează, at- 
mosfera. ce rup cu o intreagă orientare nete- 
ricita spre un simbolism infantil şi chinuit, 
spre obsesie şi static, impunind în schimb o 
direcție realistă, construind personajul, rit- 
mul, spectacolul de bună calitate. Nu este 
oare important cà, tocmai in această pe- 
roadă, sub îndrumarea profesoarei Elisabeta 
Bostan, se realizează în Institut un lung me- 
traj artistic, un film de scheciuri inspirat de 
teatrul scurt al lui Teodor Mazilu — Romane 
de amor? a 

- Chiar dacă nu sint reuşite infailibile, aceste 
filme sint însă departe de a fi „exerciţii fil- 
mate”, „experimente de clasă”, „lucrări de la- 
borator”. În contextul cinematografiei noas- 
tre, sint filme de discutat. Și trebuie discu- 
tate, deoarece e cert cà de la ele Şi, în acelaşi 
timp de la noi. de la această „generaţie '80" 
e-şi arată deocamdată filmele de examen 
prin săli improvizate, vor porni urmatoarele 
destine-serial, fie cu învingători, fie cu in- 
vinşi. Nu trebuie pierdut „primul episod”. Și, 
in această idee, inițiem în numerele viitoare 
ile revistei un ciclu de articole ce vor pre- 
zenta personalităţi la start? precum și filmele 
cu care iau startul. 

„Unde vă ascundeţi?” ni se pare o intre- 
bare simptomatică şi de aceea dorim să-i răs- 
pundem. 


Nicolae CARANFIL 


Spectatori, nu fiți numai spectatori! 


Filmul românesc 


Glissando 


Precum montajul timulu lui Daneliuc — 
iată, violent, abrupt, expresiv, un _montaj” al 
scrisorilor primite la Glissando, un pro şi 
contra pasionant, semn că nimeni - de la en- 
tuziasm la reluz - n-a râmas indiferent în lata 
operei: 

e „Vă scriu nu din motive exhibiționiste ci 
pentru a mulțumi pe această cale lui Mircea 
Daneliuc pentru recentul lui him. tulburatorul 
Glissando. Må inclin în faţa acestui regizor, 
creator cu mult respect de sine, orgolios în 
sensul bun al cuvintului, care nu face conce- 
sii comodităţii spectatorilor. Fiimu! este con- 


struit pe un interesant paralešism- degringo- 
lada unui individ (Teodorescu) şi degnngo- 
lada unei intregi societat sf intr-o fază 
propice instaurării unui sistem de tip fascist. 
Alienării individului îi corespunde alienarea 
societăţii... Realitatea se ogimdește deformat 
(dar înfricoşător de adevarat) în conştiinţa 
bolnavă, scindată, a erou» principal. Ficţiu 
nea o ia inaintea rea Visul, coşmaru 


arata ceea ce pe plan real este cenzurat de 
erou, ceea ce nu vrea sè vada Glissando 
este un film de fina anasza psihopatologică, 
un angajat şi angajant Sim fu- 
mul, fobia de alb au ro 
dorescu, dar sint şi amers 
în alegoria politica 
condus, făra ruptur 
nuează in real și-l inw 
filtrează în social. f 
de influenţele, de 
filmul lui Daneliuc Sint iucrun nesemnilica- 
tive în cazul unui regz o puternica per- 
sonalitate. Glissand un fim important, 
un film politic, re -un limbaj cinema- 
togratic perfect st Personal, prefer unuj 
film corect — un fim ambițios, 
chiar şi ratat. De veroiu, de Alexa 
Visarion, Dem (ML. Ștetă- 
nescu - Sos. Pante»mo D4, ap. 176. 
București). 

e „Glissando reps 
portanta creație se 
Daneliuc. Filmul m 
ceput pina la sfirsa. cu 
xima tensiune şi de 
este poate un 
experienţă reuşita 

e „Viziunea 
foarte personaia 
tăpinita, dar re 


4 


citatele din 


cea mai im- 
a lui Mircea 
dat de la in- 
mentele lui de ma- 
aparent. Deşi nu 
asså“, cred ca este o 
(Dan Oprişan - Birlad). 
euc este, fara discuţie, 
lui de a crea nes- 
tor eforturi ramine 
psesc dozarea ne- 
un-cahtaţi. virtuale, po- 
xe la resorturile de ex- 
e nu te petrece la ieşirea 
= ales, o senzaţie de 
laudabile ale regizoru- 
lui şi exprimar artistica; de aici impresia 
acuta cå mesajul sau e ma! mult strident de 
cit semnificativ. filmul insuşi mai degraba os- 
tentativ decit rewelatoriu. Joaca pe doua pla- 
nuri (cei f şi cel realist) nu duce ni- 
câieri şi u seama, nu conduce spre 
acea concluzie estetica importantă. Multe din 
aceste defecte lin, cred, de o neinspirată gre- 
fare a unui fantastic obosit de recuzita 
îi nt, cezarpetrescian) pe o viziune 
originală care ar fi meritat, altfel. toată aten- 
ţia. Daneliuc-o demonstreaza și prin această 
incercare eşuată — e un regizor (unul dintre 
puținii. sa fie clar!) capabili sa construiască 
utopii neliniștitoare. Cu două condiţii: să nu 
cedeze tentației de a face exerciţii în aer pur; 
så aiba flerul alegerii materialului potrivit. 
Faţa de reușite ca Ediție specială şi Proba de 
microfon, Glissando reprezintă o alunecare 
în artificios și prețiozitate”. (Alexandru Şer- 
ban - Intrarea Armașului nr. 3, București). 

e „N-am påțit pină acum. de cind vad cu 
filme, ce am pâţit la acest Glissando pe care 
eu poate că nu l-aș fi vazut daca nu ma duy- 
ceau niște prieteni. intii ca n-am înțeles 
multe lucruri, iar din cele înțelese n-am nici o 
siguranţa ca am facut-o bine. Apoi am vrut 
să plec, să las descifrarea pe seama unora cu 
răbdare mai multă, însa n-am putut caci m-a 
cuprins o stare anxioasa (cum se spune 
acum) şi m-am blocat în scaun: nu gindeam 
nimic, priveam numai și mi se furnica pielea 
pe mine. Oare ce sa fie acest lucru? (NR; 
Noi n-am simţit așa ceva, și nu va putem ex- 
plica asemenea probleme medicale...) (Ale- 
xandru Petrușa - sir. Cablului nr. 6. Bucu- 


resti) 


tențarea da 
presie. Nici o im 
de la acest f 
ruptură intre 


e „Glissando e superb — asta e tot ce aș 
putea eu să spun despre el. Am convingerea 
ca acest film constituie un inceput de mare 
forță a cinematografiei românești, capabila 
sa-si transmita imaginile. conştiințelor noas- 
te Mircea Daneliuc a reușit sa ne provoace 
corstiințele.” (Adriana - Buzau) 

è „Filmul e cu totul deconcertant și, desi- 
pur prea stufos. O revelație actoricească: lon 

*scuteanu” (Alexandru Jurcan - str. Princi- 
pala 14. loc. Ciucea) 

è _Deși am auzit opinii care acuzau filmul 
de lipsă de unitate şi ca uneori „merge in 
goi”. actele neavind in spatele lor suportul 


gindului precis, eu cred, dimpotrivă. cå Glis 
sando e o opera perfect unitara și coerenta 
in care toate actele. majoritatea absurde. se 
supun ideii centrale. conturind imaginea unei 
lumi aflate in deruta. Personal, consider acest 
film la nivelul virturilor cinematografiilor 
mondiale. asemănările in expresia artistică cu 
alți „mari“ absolut exterioare. ele topindu-se 
într-o sinteză creatoare ce poartă marca pro- 
tundei originalități”. (Adriana Pascu - Com- 
plexul studențesc Grozăvești, bloc B, cam 
507, pa independenței 204. București) 

e ....Tragind o linie. adunind și scâzind 
mă gindeam: Daneliuc in acest film „pacatu- 
iește” din dorinţa de a da prea mult. Cit mai 
mult. Mi se parea cå intuiesc dorinţa lui de a 
arăta cit de multe ştie; teama ca nu cumva sa 
fie acuzat câ nu știe destul. Cred ca voi 
re-revedea Glissando. În mod sigur." (M. Lè- 
zărescu - str. Simonide 12, București). 


rografii la cererea 


è „Cu acest ultim film. Daneliuc dorește så 
iasa din tiparele și etichetele in care fusese 
fixat. acel Daneliuc reporter frenetic. explo- 
ziv, stredelitor. devine mai reflexiv. mai ela- 
borat, mai studiat. in fruntea unei echipe de 
fiimare pe care nu o pot cita decit la superla- 
tiv, în întregime. Daneliuc valorifica la maxi- 
mum, uneori exagerat, experiențe filmice asi- 
milate in stil creator. Rezultatul este in mod 
cert un film unic în cinematografica noastra 
El ştie ca artistul „are datoria sa ia atitudine. 
fața de marile fenomene ale epocii lui" iar 
cind el combate ideologia care a dus la proli- 
ferarea ciumei brune. procedează fără false 
pudori, cu o seriozitate extrema, cu o vitali- 
tate intelectuală și morală proprii. marilor 
creatori. Dar. deși apreciez aces! efort inte- 
lectual şi profesional, nu pot să scriu câ fil- 
mul mi-a placut. Este un film curajos, plin de 
miezuri și citate culturale, un film angajat în 
plina forța. care muta niște borne cam înțe- 
penite, ale cinematografiei noastre. dar nu 
este filmul care sâ-mi placă, tinind seamă de 
rosturile pe care le caut eu intr-un film. Da- 
neliuc. ca şi alți regizori ai noștri de frunte, 
își exercita profesionalismul pe teme care se 


cinema 


București, uarie 1985 


Ecaterina Oproiu 


CUILOTU i „Si 
a cititoarelor: Christopher Reeve!)in Sz 


dezvoltă intotdeauna din dezvaluirea râului. a 
sferelor negative, inciziile provocind alături 
de speranţa vindecării şi o anume teamă o 
anume disperare. Foarte sincer. mi-aș dori ca 
acești regizori să foloseasca marile lor capa- 
cități creatoare şi in filme artistice mai lim- 
pezi, ca o apă mare și adinca, mai increza- 
joare in om. in puterea și neg, pe sa.“ 
(Florin Octavian Molnar - Aleea Zarandului 
nr. 4, bi. 467. ap. 32. București). 


Dialog intre cititori 


Din Mariţeia Mică, Kolea Kureliuk ne trans- 
mite citeva obiecţii la afirmațiile unor cititori 
privitoare la filmul Dreptate in lanțuri: 


corect, 


rman) 


mai 


„Ruxandra Gabriela Constantinescu a cam 
sarit peste cal cu laudele. ca så nu mai vor- 
besc de tov. Pavel Rotundeanu Ferghete care 
prea se autoextăziază. iar Corina Arcan 
ajunge pina la Ivanhoe și Robin Hood! Bizar!” 

n aceeași scrisoare, corespondentul nos- 
tru socotește „Marco Polo ca un serial tan- 
tastic de bun“, după cum gasește o expresie 
fericită și pentru filmul Emisia continuă al lui 
Dinu Tanase: „Mie filmul mi-a mers la inimă, 
exceptind secvențele filmate cu incetinitorul." 
Nu credem câ este ceva bizar daca vom 
spune cå și Pavel Rotundeanu Ferghete — 
cel „combâtut' — consideră „Marco Polo un 
serial suculent, făcindu-ma să regret ca n-a- 
vem și noi unul despre Badea Cirţan”, iar un 
conjudeţean, Nicolae D. Amariei, are ace- 
leași vorbe bune despre.Emisia continuă 
„Filmul a debutat lent dar a avut un final plin 
de acţiune. de un rar dramatism, cel mai mult 
impresionindu-mă patriotismul căpitanului“. 
Numai că. in replică, la o scrisoare mai veche 
a aceluiași Nicolae D. ei (vezi Cinema 
11/84) privitoare la filmul Salutari de la Agi- 
gea, am primit o foarte interesanta corespon- 
dență de la Adrian Parachiv, din București: 


Omagiul vibrant 
al 
întregii țări 


„in primul rind. vreau să vă spun că am 
fòst decepționat de ceea ce am vazut in acest 
fiim. Va spun acest lucru pentru că sint unul 
din sutele de mii de tineri care au pus umărul 
la realizarea acestei construcţii, am muncit şi 
trait o perioada pe acest șantier, am avut ne- 
cazuri şi bucurii. am simţit într-adevăr ce in- 
seamnaă să fii util țării în care te-ai născut. Se 
vorbește foarte mult in ultimul timp despre 
adevărul personajelor din filmele românești. 
ori acest adevar, in filmul de mai sus, este 
pus pe ultimul plan. Nu vreau să. credeți că 
aș fi o persoana care nu înțelege că orice lu- 
cru care se vrea durabil cere o jertfă (e un 
cuvint prea mare?). dar ceea ce prezintă fil- 
mul este prea departe de realitate. Nu voi 
enumera aici neajunsurile intimpinate acolo, 
dar in film viața prea e prezentată in roz: 
daca filmul vroia, într-adevăr, sa. prezinte 
fapte şi tineri reali, de ce nu s-au ales ca per- 
sonaje tineri care au participat efectiv la 
munca pentru realizarea Canalului?. Pe aceș- 
ta sa-i fi intrebat regizorii ce simt și ce cred, 
ce idealuri au. ce sacrificii au facut venind 
aici să muncească. În Salutari de la Agigea 
sint prezentaţi niște tineri foarte fotogenici, și 
cam atit. Singurul lucru care.nu a putut fi 
„evitat a fost dragostea, iubirea. prietenia 
oamenilor. Poate credeți că imi pare râu câ 
am fost acolo? Vă inșelaţi! Deoarece eu nu 
regret nimic în viață, pentruca orice bucurie 
sau tristețe inseamnă pentru mine o nouă ex- 
periența, ceva care te câlește și te ajută să te 
pregatești pentru ceea ce se cheama „școala 
vieţii”. M-am hotarit greu să scriu aceste ñn- 
duri. dar din respect pentru adevar şi pentru 
colegii cu care am muncit trei luni pe acest 
santier. am facut-o și o spun deschis: Salu- 
tari de la Agigea nu este ceea ce așteptam." 


Fraza lunii 


„Citim cu interes pagina: „Cititori, nu fiti 
numai cititori”. cum spunea un bâtrinei odata 
în frumosul parc ieşean Copou deoarece iși 
uitase acasă ochelarii”. („Cercul de prieteni 
ai filmului” de la nu ni se scrie care școală 
din lași, în numele căruia semnează Claudia 
Cobzaru). 


Rubrica „Spectatori, nu fiti numai spectatori!” 
este realizată de Radu COSAȘU 


Mitică Popescu 


(Urmare din pag 10) 


pe eleganța. pe acel ṣic ce a readus in actua- 
litate moda „retro“, costumele sint inexpre- 
sive, forţat fanteziste. uneori de-a dreptul 
urite. (cum e cel al Soniei. salvat doar de 
prezenţa interpretei Lucia Boga) și nu par a 
ţine seama de masurile interpreților. Trecem 
peste faptul că tergalul incă nu se inventase 
sau peste palariile de pai ale doamnelor de la 
Capșa in plina iarna. Paradoxal. cel mai cre- 
dibil moment actoricesc din fiim calchiază 
cel mai convențional moment din piesă (au- 
tentica. Emilia Dobrin Besoiu în rolul sorei lui 
Mitica Popescu). Spunem paradoxal. pentru 
cå pornind de la- piesa „Mitica Popescu". 
unde cum nota o distinsă cronicara de teatru, 
Alice Voinescu. la premiera din 45: „Nimic, 
in fond, nu e verosimi! și totuși totul pare 
adevărat (...) Intriga e fantezistā, aproape im- 
posibilă și totuși situaţiile sint veridice”, fil- 
mul trebuia în primul și ultimul rind sa aducă 
viaţă; iluzia credibilitaţii; in nici un caz teatra- 
litate şi convenţie acolo unde se cuvenea sa 
opereze detaliul. sugestia cinematografică 
ntre puslamalele cu suflet mare din istoria 
filmului, cele care știu ce inseamnă eroismul 
unui suris, care ingemaneaza intr-o aceeași 
respirație sublimul și ridicolul, pe strada visa- — 
torilor autoironici. unde se vede în zare Char- 
lot departindu-se cu mersu-i legânat. Mitica 
Popescu a tăcut un pas timid, mult prea timid 
pentru a i se inregistra prezenţa. Virtual, pu- 
tea fi de acolo. R. P. 


f CINEMA, 

Piaţa Scinteii nr. 1, București 41017 
Exemplarul 8 lei 

— 


„Cititorii din străinătate se pot abona prin 
„Rompresfilatelia“ — sectorul export-im- 
port presă P.O. Box 12-201., telex 10376 
presfir București — Calea Griviței nr 
64—66" 

Prezentarea artistică: 

Anamaria Smigelschi 


Prezentarea graficà 
loana Statie 


Tiparul executat la 
„Combinatul poligrafic 
«Casa Scinteii» — Bucureşti 


23 


l n prim pianul anului 85. tinerii Tinerii, ca 
subiect de meditaţie pentru prezentul 5i ma 
ales pentru viitorul planetei Pamin! Tinereţea 
ca speranţa, ca premisa a dezvoltarii și a pa- 
cu 

titi ca tinara generație cuprinde astazi 900 
de milioane şi se prevede ca in jurul anului 
2000 sa atinga 1 miliard 200 milioane? 

Ştii ca in pragul mileniului trei — au stabi- 
lit sociologi! viitorului — peste 83% din tine- 
retuli lumii va trai in țarile in curs de dezvol 
tare? Se spune intemeiat ca actuala ti- 
nara generație este cea ma: educata și cea 
ma: instruita din intreaga istorie a omenirii 
Ştiţi ca la ora actuala exista in lume 820 m 
lioane de analfabeti. cei mai mulți fiind cop 


„fără ei este 
Anda One 


greu 


gene 


a. anes SCU, 


şi tineri? 

Sint aceste cifre nu doar simple informat 
nenite a ingroşa statisticile ci date esențiale 
pentru a intelege importanţa și oportunitatea 
propunerii României. inițiativa adoptata la 
Adunarea Generala a ONU din 17 decembrie 
1979. prin care anu! 1985 a fost decretat Anul 
internațional! al Tineretului (AIT) sub deviza 
Participare, Dezvoltare. Pace. Tre: cuvinte ce 
cuprind — sintetic şi sugestiv aspiratiile t 
nerei generații contemporane. dorinta de a se 
sti implicata responsabil in dezbaterea S: so 
luționarea problemelor vitale ale timpulu 
noștru 

In acest an 85. cind se âniwerseaza şi patru 
ecenii de la crearea Organizaţie: Naţiunilor 
Unite. amplul program AIT se constituie 


din 


aţii de 
Marina 


Or 


act 


Xí 


ori... 
Procopie) 


! mai eticient mijloc de a polariza s: sens 
za Opinia publica mondiala in legatura c 


Oblematıca tineretului cunoașterea karz 
exacta a tineretului lumi a perspecti 
MUNCII Şi wetu saie. a probiemeilor c 
oniru pe pian nalor 


Tinerii şi fimul, 
reasca de termeni. de la care porn 
"mula o multitudine de probleme. ge 


ulti 


zentaţu 


iata asadar o alaturare 


O rezonanţa 


res general speciala an 
acesta 

Tinereţea ca sinonim al arne: revo 
nare Romantism revoluționar perso 


model la fata locului". „Ce asteapta 
la filmul românesc Educaţia 
obiectiv central al filmelor noastre 
nostri actori despre eroii tinen dn timele 
noastre”. „Tinarul comunist. model de viata 
erou de film“. „Viaţa si munca timeretulu:-d 
rectie vitala a filmului românesc”. sint doar 
de 


tuners de 


citeva din anchetele și mesele rotunde 
tiate de revista Cinema” in ultimu a 
bateri pe care ne propunem sa le continuam 
anul acesta. largind aria investigate 
trebarilor dar și a subiecţilor ncercnd sa 
rcumscriem. cit mai exact, a 
propusa 
n discuție deci filmul cu, despre. şi ponin 
tineri. O formula consacrata. atotcug 
te Filme pentru tineri s-au tacut 
ranța mai multe (si mai bune) in 
cru constatat si la cele doua fest 


profi! distinct, al tineretului şi al îi 
u copii. de la Costinesti și respec 
Neamţ. E cunoscut cel ma! trecver 


a intrebarea: „liime pentru tineret 
fim bun! Prepoziţia „pentru“ nu ne ajuta 
sa delimitam un teritoriu specific N 
Aproape ca nu exista film de aciua! 
fie si cu” tineri Ramine. aa 
punc! fierbinte: filmul despre tine 
care surprind (Sau ar trebui s-o fac 
= specifice ale tinerei noastre 
oblematizarea eroului tinar t 
mele cistiguri ce s-au impus c 
m& in filmele anilor 70 şi 80 a 
tul (ma; mult sau mai puțin w 
ngere a autenticitații Filip cei bun. Mere 
roșii. E atit de aproape fericirea, larba verde 
de acasă, Mijlocaș la deschidere, Proba de 
microton, Casa dintre ci ri, Secvere. O 
lacrima de fală, Sarai nvingătorul. Con 
curs. Sfirmitul nopții, 
Netamuig tii. Piciu, pe mc Pescâruşilor — t 
ce pot trasa o filmografie nu o 
alor tinere. Ci Şi a cineastilor tin >) 
perator. scenograti. actori). Sint aces 
sa maonitate. filmele „noului va! de 
Lipsa de prejudecaţi. un refuz al ies 
al viziunii convenționale. a 
nnoirea de mijloace, inve 
medii. tipuri de personaje r 
cinematograliate” pina acum 
ca ultimele esaloane de cineast s 
aiba un nt hotaritor de spus la cap 
tineri”. Capitol deschis. la 
sa recunozstem ma! sint multe de tacu 
datele semnificative de la 


ecertele 


nsemnari. nu putem sa nu 
ca m economia romaneas: 
peste 3 milioane de tiner 


ponia find de peste 40% a 

n ramurile e: ce virf ayungind pina la 80% 
de care trebuie nu doar sa tina 
să dea seamă fiimu! românesc 
adevara! de actualitate. pentru 
a propus. Şi asa 
pontretul une 
i timp isto 


CINEMA 


Foto: Victor STROE 


„Federaţiei Internaţionale 
FIPRESCI) 


Juriul 
a Presei Cinematografice” 
a decernat 
prestigiosul sau premiu 
filmului Concurs de Dan Piţa 
Presa indiana 
a elogiat pe larg 
filmul românesc 
preciind că i s-ar fi cuvenit 
şi „Premiul! pentru cea mai bună regie' 
Despre 
acest succes 
mai pe larg, in numarul viitor