Ernest Bernea — Cartea Capitanilor (1952)

Sursa: pagina Internet Archive (sau descarcă fișierul PDF)

ERNEST BERNEA CARTEA CĂPITANILOR COLECŢIA „OMUL N O U“ 19 5 2 r u n n ii ii ii n ii ii îi 11 ii ii ti 11 ii ii u ii ii ti ii ii ii n ii ii ii ii ii ti 11 n n u ii ii ii u ii 11 n ii n ii u ii ii n ti it u ii ii ii ti ti ii ii ii ii ii i n n ii ii ii ii ii ii L, Ernest Bernea CARTEA CĂPITANILOR Colecţia ‘‘'O mul Nou” 19 5 2 n n ii ii n ii ti n ii ii ii ii ii ii ii ii ii ii ii ii ti ii ti ii ii it u n ii it ii n ii ii ii ii ii ii I! fl It II II II II II ti 11 II II II II II II II II II It II II II II II tl II II II II II II II II II II -II CĂPITANII IN DESTINUL KO&JESC Neamul românesc a cunoscut toate durerile în decursul veacurilor. încercări grele s'au ivit în răscrucile'istoriei sale. Nedreptatea,lipsa, munca fără rod,irau apăsat umerii şi sufletul. Trecutul său este o istorie de apăsări nemeritate. Neamul nostru ţine mult la trecutul său,la trecutul - tra diţie, cugetul şi fapta strămoşilor, dar nu despre aceasta e vorba aci,ci de o istorie a suferinţelor nemoritate pe care le"a purtat cu resemnare şi credinţă. La început, condiţiile istorice ale neamului româneoo au fost cu totul neprielnice unei creşteri, organice, fireşti. Plămada originară s'a păstrat, dar istoria neamului s'a oprit în loc. Atunci s'a închis în sine şi a grăit numai cu Dumnezeu. A ve¬ nit apoi o nouă - epocă, epoca eroică, acooa a mari¬ lor voovozi creştini. Soarta s'a arătat mai blândă cu preţul unor mari jertfo în3ă. Dela Mircoa până la Ştefan şi Mihai, românii au încorcat să doschidă noui porţi istoriei. Neamul românesc a încercat în acooa vreme să dovină un noam croator do istorie,A pornit la faptă cu fruntea luminată do crodinţă şi bogată în gânduri indrăsnoţo. Un noam do mari şi destoinici conducători domnoşti, un popor tânăr şi bărbat,au străbătut vromea cu tăria faptoi şi cre¬ dinţei lor. ^ Frumuseţea gândului şi faptoi romaneşti, după Mihai arhangholul fulgerător al istorioi noastro,a scântoiat do cat o va ori mai târziu antr'un Ma tei Basarab sau Brancovoanu, pontru a se stingo o dată cu acest neam do ctitori, ai Ba3arabilor.Co a mai urmat,so ştie .După stingoroa neamului domnosc, atât în Moldova cât şi în Tara Românească, a vonit 4 rândul bocrilor, rândul color co trebuia ră stea cop poporului, să-l povăţuiască şi să-I îr„drtm°ze pe oalea < . b? - ruin t â i» Vreme de două veacuri, boerii s*au înstrăinat de "ţară şi de neam, s 1 ;.u alungat, s‘ u omorît între ei până ce aproape li 3'a stins sămânţa. In lupta aceasta dintre ei a lucrat mâna vrăjmaşe a străinilor, pentru împlinirea poftelor lor. ^i’aşa duşmanul din afară al neamului 1 —aaius la viaţă pe cel dinlăuntru,duşmanul de noam străin l-a crescut pe acela de un sânge şi de o credinţă pentruca să‘se împlinească sfârşitul Românilor,du¬ pă dorinţa şi nevoile celor din'afară. Două veacuri de înstrăinare, de durere închisă fără nici o rază do lumină dătătoare de nădejde.Se înstrăinase mintea şi portul, so înstrăinase bogă¬ ţia, se pierduseră bunele deprindori şi obiceiuri alo neamului. Poporul nu mai avea - de mult un domn al său,din sângele şi sufletul său, caro să sufere cu el laolaltă şi să ridice spada pentru dreptatea lui. Neamul nu mai avea nici conducători boereşti de suflet taro şi încorcată omenie. Nu mai ora n£- 11100 j in ţară care să-l înţeleagă şi’ să-l îndrumezo Românii ramaseră singuri, fără domn şi fără boeri înţelopţi şi iubitori, rămaseră părăsiţi şi uitaţi în propria lor casă. Acoastă viaţă dureroasă i-a făcut să so închi¬ dă în'oi însuşi să părăsească cele luheşti,’ treoă- toaro, să 30 plece cu gândul mai mult, către lumea valorilor eterne, către lumina întăritoare a cre¬ dinţe i^Pr in acoastă ronunţaro totală,a putut Româ¬ nul să dăinue ca neam în faţa tuturor•suferinţelor şi nedreptăţilor venito din partoa vrăjmaşilor‘din afară şi mişeilor dinlăuntru .Prin tăria şi c’urăţo- nin crodinţoi şi-a păstrat grăuntolo do aur al i- nimoi dornică de viaţă nouă şi tot prin oa a biru¬ it mal târziu. So spuno: când un neam nu mai aro conducători, disparo.In adovăr istoria no-a dat multo oxomplo do acost fol.Când Românii şi-au pierdut domnii şi când s’a risipit sau înstrăinat clasa conducătoaro 5 încercările grele ale istoriei nu i-a pierdut în negură .Rămaşi singuri la răspântii s'a ridicat din ei unul .S'a ridicat de jos din mulţime, s'a ales din popor câte un om, âte un |ăran simplu, curat, întreg .A crescut stâncos, 3 'a Înălţat cu toată pu¬ terea cmenioi lui până la locul de conducător şi coîiiandant al norodului. Aşa 'au apărut căpitanii in istoria noastră naţională .Aşa au apărut Hor ia. Tu- der şi Iancu. Toţi trei au fost oameni din popor, cu carte sau fără carte, dar oameni din popor,ţă¬ rani; Toţi trei s'au ridicat aprigi,iluminaţi şi mari,în momentele de desnădejde ale neamului româ¬ nesc pentru a tăia drum nou m istorie şi a împli¬ ni porunci de mai sus decât acelea ale căror oameni sau aşezăminte. Ce îi uneşte şi ce îi aşează laolaltă pe a- ceşti trei mari Căpitani ai ist or ie i ^Românilor? De sigur ei au avut trăsături comune,atât ca însuşiri sufleteşti cât şi ca stare socială, uneori chiar şi ca temperament. Dar nu atât ceOace au avut ase¬ mănător din firea lor,ca indivizi,îi apropie şi ne face să-i privim laolaltă. Ii înţelegem mai bine dacă îi privim în legătura cu colectivitatea din care făceau parte şi vremurile în care au apărut, ceeace înseamnă, în legătură cu destinul"istoriei al neamului. Norodul pe care l-au condus, îi defi¬ neau; de aci şi-au tras înţelesul şi făptura .Momen tul istoric şi fapta pe care au fost sortiţi să o împlinească,ni-i arată în adevăratele lor chipuri. Toţi trei au fost de jos, din poporul pe caro l’“ău. condus. Ei au croscut tari din viaţa şi truda pământului românesc-Au apărut ca nişte forţo dense, strânse prin vreme. Coi trei căpitani s'au ridicat din-popor şi prin elj l-au condus, şi s'au lăsat conduşi de credinţele şi nădejdile lui, toţi trei ă u simţit că au datoria în faţa lui Dumnoaeu şi a neamului să lupte pentru deschiderea unui drum nou de vaţă. Căpitanii au luptat, au suferit şi au jertfit 6 totul, pontru acelaş gând şi în acolaş fel .Apari ţia lor xn istoria Romanilor şi rostul lor în des¬ tinul acostui noam, alcătuosc un capitol do viaţă acarto.Este o lume deosebită a lor. Acoşti oameni aleşi, s'au ridicat împotriva duşmanilor din -ţară şi din. afară, s'au ridicat '"pentru intocmiroa patrioi" şi pontru "câştigaron drepturilor".Da,s’au ridicat să facă droptato sin¬ guri dacă altcum nu le vonisoj droptato pontru ţă¬ rani şi pontru noam. Pontru acoasta au luptat şi s'au jertfit cei trei mari căpitani ai neamului nostru. Ei nu au luptat pontru "egalitate* ci pen¬ tru drepta te .Gat do epic şi legendar a fost momen¬ tul când Jăranii panduri, dornici do o nouă viaţă, au jurat in- faţa lui Dumnezeu şi a lui Tudor, în Poiana Podeşului,că ?unt gata să moară p entru "do¬ bândirea dreptăţilor" şi ridicarea neamul vii din o- bidă. Toţi trei au înţolea până la sfârşit, cu toate ostenelile lor, că dreptatea nu le poate veni dela oameni.Numai Dumnezeu este drept.Stiindu-se curaţi în îndemnurile Ier şi buni apărători ai neamului, ei au pornit lupta de îndreptare, încredinţaţi de nevoia acestei lupte şi de scopul ei înalt, deoa¬ rece prin ea şi jertfele pe care le cerea, se Îm¬ plineau legi cu mult mai grele decât o simplă vre¬ re omenească .Ei au îndrăsnit cu cugetul şi cu fap¬ ta pentrucă simţeau că din tot ceoaco porniseră,so împlineau porunci do Sus. Căpitanii au fost oamoni bogaţi la suflet, cu multe însuşiri şi cu multe rosturi în viaţă. A- coşti oameni tomători do Dumnezeu şi - cu voinţa do granit,păstrători ai-bunelor rânducli, n'au cunos¬ cut decât dragostea şi munca pontru cole obşteşti. Ei au fost căpitani în înţelesul do căpetenii 1 ) adică îndrumători şi conducători ai poporului în toate împrojurăriio vioţii, nu numai în luptele cu armolo. Acoasta no-o arată însuşi fapte]o isto¬ rico şi chipul în caro so oglindesc oi în mintea 7 ţăranului nostru. Horia, Tudor, lancu, au fost mari căpitani do arme, cunoscători ai luptolor,viteji,notomători do moarto. Eu au trăit v. \ţă aspră de înaltă-viziune a co. landantului adovărat. Dar acoastă xnsuşiro so împletea şi se complecta cu altoie nu mai puţin însemnato. Ei au fost conducători politici,inspira tori de credinţă,administratori de bunuri obşteşti şi ceoaco le dădea mare preţ în vromo de paco, îm- părţitori de dreptate. Căpitanii nu erau "numiţi" în aceste locuri,nu îndeplineau funcţiunile întăriţi de cineVa, ci de prestigiul lor în faţa poporului, caro venea la oi xn orice împrejurare, încrezători şi mulţumiţi de judecata şi do fapta lor. Dacă poate fi vorba do o întărire, apoi aceasta nu venea decât dela neamul întreg,ale cărui dureri şi năzuinţe căpitanii le- au întrupat•întotdeauna deplin. Marii căpitani ai Românilor au fost înainte mergători ai istoriei acestui neam. Ei au purces la faptă cu credinţă şi cuget dornic do intocmiro nouă a ţării .Ei au fost mari xntemoctori. Cei mişei i-au urît, iar coi cu mintea scurtă nu i-au înţeles.I-au nedreptăţit,i-au supus chinu¬ rilor şi i-au osândit, gândind că in acest fel se vor închide zările noi, că lucrurile vor merge mai departe-după trebuinţele lor nedemne şi urîte. S'au înşelat. Căpitanii sunt oameni împotriva cărora nu se poate lupta pentrucă ei sunt înfăptu¬ itorii unui destin istoric.Ei înving şi dincolo de moarto.Coi ce i-au chinuit au cunoscut întunericul des al condamnării eterne. Căpitanului închinare HOKIA Vioria Neamul românesc a avut un destin dureros.-Su¬ ferinţa nu l-a ocolit ci dimpotrivă 'l-a plămădit şi l-a crescut .Cei cari ne-au apăsat şi nedreptă¬ ţit au crezut că ne poartă în acest fel pe drumul pieirei.Suferinţa nu-ne-a fost insă leagăn de moar te, ci ne-a întărit şi îndemnat către mai bine; Cu cât ne-am adâncit în umbrele durerii şi ale tăce¬ rii cu atât am cresout mai plini în comorile mari ale istoriei naţionale. Românii de peste munţi s'au arătat nesdrunoi- naţi în-gândul de a merge pe această cale.Răbdarea tăcută şi lupta necurmată le-aunfost'chipurile vi¬ eţii, pe care o simţeau în crezul lor,învingând ve- curile'. 0 taină istorioă îi înconjoară pe aceşti oameni,’ ca pe întreg neamul românesc de altfel, când privim’ trecutul atât de greu şi nedrept; Un suflet maro,o credinţă do nostrămutat,trebue să fi stat la temelia vioţii lor pontru ca să fi putut străbate până-la lumina vromurilor do astăzi.înce¬ puturile liniştite ale Românilor pe aceste locuri, au fost urmate do aproape o mio db ani do stăpâni¬ re "străină şi doci’db luptă oontinuă.Ei au trăit o vreme do libertate, ou voevozii şi onezii lor, ou pământul "Şi aşezămintele lor naţionale. In a doua jumătate a veacului al XlV-loa, Românii do paste munţi au avut de suferit o seamă do schimbări,dău¬ nătoare atât din punct de vodere sooial cât şi na¬ ţional-.0 politică maghiară interesată a destrămat, în bionă porto organizaţiile noastre politice natu¬ rale "de po acolo locuri, şi anume: regii Ungariei făceau nenumărate daruri conducătorilor voevodate- lor .Pg acoastă calo oi năzuiau cătro o dosnaţiona¬ lizare a păturoi do sus, româneşti, cooace s'a şi 14 întâmplat pe la sfârşitul-veacului al XlV-lea, fi¬ indcă nouile posesiuni şi privilegii ati adus în viaţa acestora şi o nouă faţă religioasă, catoli¬ cismul i Contopiţi în masa nobililor magh iar i voe- voaii şi conducătorii românil-or au pierdut încetul cu încetul şi legăturile fireşti cu poporul,cu ţă¬ ranii neamului lor. Cat este de adevărat această asimilare ne-o dovedeşte faptul că în repetate rânduri găsim în istoria Ungariei şi Transilvaniei, nobili şi con¬ ducători din neamul romanesc aşa cum au fost: Ioan Corvin, Regele Matia Corvin, Nicolae Olahul,Barto- lomoi Dragfi,Ştefan Uailatu şi mulţi alţii mai pu¬ ţin însemnaţi 1). 0 soartă asemănătoare au avut cânezii (Chenezii) cari au luat şi ei drumul pă¬ răsirii părinţilor şi vieţii naţionale pentru a se pierde în apele străinismului .Dar nu toţi; numai o parto. Mulţi dintre oi au rămas la locurile lor in orănduolile ţăranilor romani,unde însă nu au putut să-şi păstreze starea lor do conducători şi nici măcar de oameni liberi ci laolaltă cu ţăranii au căzut în starea de iobăgie. Acolo unde însă acesto schimbări istorico au adus dureri crâncene a fost în pătura ţărănească. In adevăr,coi plocaţi»în cooaco îi priveşte, nu au avut do suferit. Cei rămaşi au trebuit îndelung să lupte şi să sufero, cauza lor devenind o cauză naţională. In vechile lor organizaţii ţăranii erau luptători şi muncitori liberi, dar odată cu înstrăinarea păturoi conducătoare,satelo şi moşiile lor au fost trocuto nobililor unguri şi bisericilor catolice cari ă" voau novoo do noi averi. In acest fol ţăranii,cari singuri roprezentau olomontul românesc,din milita¬ ri şi oamoniilibori au ajuns iobagi, fără avere personală, fără dropturi şi fără consideraţio din i) Nicolao Donnuşianu : Revoluţia lui Horia înTran silvania şi Ungaria: Bucure şti, Carol G-oobl. 1834 pag. 58-59. 15 partea celorlalte neamuri trensilvane. Noile orân- dueli erau străine,noile legi apăsătoare - şi ceea ce le făcea mai grele - cei ce le aplicau nu mai erau Români. Cat de neomenoasă devenise starea ţă¬ ranilor noştri din „rdeal ne-o arată Nic. Densuşi- anu în neîntrecuta sa operă asupra revoluţiei lui Horiaî "Ţăranul nu era decât un sclav, fără drepturi- politice şi civile,condamnat chiar prin lege ca el niciodată să nu mai poată scutura jugul iobăgiei- doclarat incapabil de a putea câştig?, avere,lipsit de libertate personală şi lipsit chiar do dreptul do a se putea apăra în contra duşmanului său, pe care nu putea să-l cheme în judecată 2). Starea do iobagi 1 © aducea o indoită robie fa¬ ţă do nobilii maghiari. Pe deoparte o robie econo¬ mică; trebuind să întreţină garnizoanele de gra¬ niţă,?» toţi dregătorii statului cari nu aveau loa fă hotărîtă şi pe stăpânii teritoriali po moşia cărora locuiau, iar po de alta o robie juridică, deoarece erau judecaţi după voo şi interes şi de sepri condamnaţi la moarto dc către boor,fără altă putere judecătorească legală.Dar suforinţolo ce lo îndurau Românii în Ardeal nu vonoau atat de mult din faptul că orau iobagi fiindcă însuşi această starp socială decurgea din alta şi anume aceea do roman. Ungurii aveau dispreţ pentru roii" gia şi limba românească. Prigoanele împotriva pre¬ oţilor şi a luptătorilor pentru credinţa strămo¬ şilor, prădare^ bisericilor, nu a încetinit veacuri doorândul. Intre naţiile Ardealului, Românii erau consideraţi ca oamoni fără patrie,oameni fără oon- ştiinţă naţională,Românii erau un neam do oamoni = sortiţi să trăiască treptele do jos ale vieţii. Desigur,această stare nu a putut rămâne fără 2 ) NIOOLiAE DI 2 N 3 USIANU: Op .Cit .pag.63. a se vedoa în acoastă privinţă şi descrierea lui Gheorgho Ba- riţiu: Părţi alese din Istoria Transilvaniei, voi. I.pag.475. 16 consecinţe. începând din veacul al XIV pană în al XVIII Transilvania a fost locul a nenunărate revo¬ luţii, la. început cu un caracter mai mult social, - iar către sfârşit cu un caracter tot mai pronunţat naţional. Astfel în anii 1437 Şi 1514 au fost nu¬ mai răscoale ţărăneşti, ale iobagilor împotriva domnilor fără deosebire de neam. Aceste mişcări au avut deci mai mult un caracter social. La 1599 Şi 1784 lucrurile simt schimbate. Caracterul naţional al acestor revoluţii este de - netăgăduit. Lupta Românilor pentru libertatea şi bună stare este în aceste dăţi o luptă naţională. Cuprinderea Ardealului de către Mihai Viteijsul a însemnat pen¬ tru Românii de pe aceste locuri o izbândă a nea¬ mului, căci ei simţeau legătura de sânge şi credin¬ ţă cu voevodul şi poporul din principate. In ceea* ce priveşte mişcarea lui Horia, poate fi socotită ca prima încercare de reacţiune locală cu conso- cinţe naţionale. Moţii au fost aceia care au în¬ trupat peste munţi energia noastră naţională. Românii din Munţii Apuseni au fost cei din ur¬ mă intre fraţii lor de neam, cari şi-au pierdut drepturile şi libertatea. Iobăgia lor era de dată recentă. "Ei fuseseră pururi ţărani ai coroanei îndatoraţi numai cu dări uşoare, în natură" j) Cu timpul însă şi cu deosebire în veacul "luminilor" sub domnia "dreaptă* a Măriei Tereza şi.aceea "li¬ berală" a fiului său Iosif al. II-lea, Romanii.din Munţii. Apuseni au mers tot mai adâno pe drumul şerbiei,împinşi de puterea nedreptăţită a feudali¬ tăţii raogheare. Iată ouvintele unui cercetător al istoriei Ardealului: ■"..Locuitorii din Munţii Apuseni şi-au păstrat până în secolul al XVIII-lea calitatea de ţărani liberi, scutiţi de îndatoririle iobagilor. Dreptul do folosinţă a pădurilor şi păşunilor lo-a dat pu¬ tinţa unui trai mai bun decât al iobagilor. Rolati va lor bună stare încopuse dola o vreme a fi ca 3 ) A.D.Xonopol: Isoria Românilor: Voi. X,pag.248 17 un ghimpe în ochii dregătorilor străini cari cu a j ut or ui stăpânirii austriece isbutiră a face să fie declarat domeniu al statului întreg teritoriul Munţilor Apuseni "dome: ui Zlatnei”.Starea ţărani¬ lor din munţi fu redusă cu timpul aproape la acee¬ aşi treaptă cu a iobagilor,devenind tot mai anevoe do suportat din cauza nesfârşitelor asupriri ce îngrămădeau asupra lor,dregătorii domeniului" 4). întăriţi tot mai mult in părorea că numai lor lise cuvin drepturi şi privilogi în organizaţia statului, nobilii unguri au căutat să piardă orico urmă de libortato şi bună stare la aceia cari orau oameni ai pământului şi so hrănoau cu ol.Aceşti domni nu îşi urmăreau docât intorosolo lor fără nici o umbră do grijă-,fără nici o milă pentru via¬ ţa acelora prin cari trăiau 5 )* Si această poftă do oprimaro creştea cu atât mai mult cu cât croş- toa dorinţa ungurilor do a fi singuri stăpâni pe acoste 'locuri po cari simţeau că nu le aparţin. Românii, neamul originar, cu rădăcini putornico în pământul Ardoalului trebuiau cu orice preţ dosfi - inţaţi. A Vromoa judecăţii nu a întârziat 3 ă vină.Suflo- tul noamului ora proa însetat. Da, către sfârşitul acolui vbao de suforinţo nodroptăţito s'a dosprins col dintâi drum către lumină şi mangăoro. S’a des¬ chis drum nou, tot din acele locuri în caro umbla încă duhul unor-t impuri do tărie, din acolo locuri undo trăiau Românii cu conştiinţa do stăpâni. In Munţii Apusoni, din rioamul Moţilor,s'a ridicat ool dintâi braţ pentru droptato, coa dintâi frunte oă- tro lumină.Si acosta a fost Horia. 4) Ion Lupaş Răscoala ţăranilor din Transilvania în anul 1784 .Astra,Cluj 1934J pag.6o-6l despre do- cadonţa v socială şi economică a Moţilor,vezi şi Ion I.Ionică: Horia "Randulala" voi .1,pag. 285 - 89 . 5 ) Despre dropturilo luate şi nouilo obligaţii alo Romanilor din "Munţii Apusoni din acea vreme a so vedea: Nic.Dcsuşianu: op.cit.pag. 86 - 87 . Horia: un ora de stâncă şi un nume de legendă. Cine era şi de unde venea acest ora? Pe numele său ade¬ vărat se chema Vasile Nicola Ursu şi era din satul A$bac. Ursu era un nume adăugat de părinţi după o- biceiul locului,pentru că le murise cel dintâi co¬ pil. Se dă acest nume la cel de al doilea să nu mai moară, 3 ăcrească puternic şi sănătos ca ursul. Horia,numele istoric de mai târziu este de origine populară. I l-au dat Moţii 3 ăi pentru pricepe- roa şi dragostea co o avea să "horească” adică să cânte; la Românii de pe Crişuri "horă înseamnă o melodie duioasă,o doină” 6 ) După'părinţi acest.maro căpitan a fost un om sărac şi, fără avere a rămas întreaga sa viaţă. Nu pentrucă ar fi fost un om lipsit de râvnă şi de pricepere,ci pentrucă. sufletul său năzuia în altă parte, cătro viaţa aceea caro l-a dăruit istoriei neamului. Doşi 3 ărao,Horia ora sufleteşte bine do¬ tat. Iată, cum îl descrie Nic. Desuşianu în clasica sa operă: ”...Cu o intoligonţă frumoasă, eloquovontă,vio infăţişcaro simpatică,constant şi rezolut cu inami oii ţăranilor,înavuţit totodată cu multe cunoştin¬ ţe practice câştigato în viaţa 3 a agitată şi în călătoriile salo la Viena, Horia stăpânea po ioba¬ gii din comurolo lîâu Maro,Câmponi şi Bistra şi ca popularitatoa lui încă do po la 1782 păroa poricu- loasă funcţionarilor dcmoniului" 7)• Grijile ţăranilor nevoiaşi .dovoniscră alo sa¬ lo. Trăia mai mult novoilo altora docât po alo lui personalei Ţăranii avusoră adesea prilojul să-T cunoască, şi do acooa îl căutau să-l apere când era 6 ) Nic .Donsuşianu op .cit .pag. 1 “}Q 7) Nic. Donsuşianu op .cit .pag. ? 19 în împrejurări grele. Se spune chiar că Horia de¬ venise înainte de revoluţie, un apărător nelipsit în judecătoriile comunale din Munţii Abrudului. In acest fel el devenise un om bine cunoscut pe întreg ţinutul. Ţăranii îl ascultau căci îl ştiau drept şi cu judecată. Darurile,de judecat şi vorbire nu numai că l-au făcut plăcut poporului dar pe această cale el a isbutit să facă să nască la ţăranii iobagi simţământul dreptăţii şi al dem¬ nităţii. Ani de-arândul el a lucrat in acest sens, desigur fără "program" ci dând oamenii mai slabi şi nepricepuţi după firea sa tare şi înţeleaptă.In faţa Ungurilor asupritori el s'a ridicat şi a lup¬ tat. Ceilalţi n'au făcut docât să urmeze exemplul vieţii salo, întrucât s'au regăsit în el, care în¬ trupa deplin fiinţa şi novoilo neamului. Faţă de ceilalţi doi fruntaşi ai răscoalei. Cloşca şi Crişan, Horia aducoa însuşiri doosebito do conducător. In afară do faptul că înainte de a porni mişcaroa, ol fusose acela care luptase atât pe teren politic cât şi educătiv,aşa cum am arătat mai sus, în vremea răscoalei,în momontolo colo mai încurcate,tot ol ora acela care purta sarcina groa a conducerii întrogii mişcări. Ochii tuturor,chiar şi a lui Cloşca erau continuu îndreptaţi cutro a- cost om "născut pentru aomnio". Deaceia l-au numit Căpitanul cel Mare sau Crăişorul. ^Cloşca era un om plin de credinţă,fanatic. Vi¬ oi, indrăsneţ şi cu încredoro multă xn viitor. După felul cum-era descris de cercetători,după faptele sale. Cloşca era unul din ţăranii noştri luminaţi cu ion suflet de aleasa omenie şi frumoasă ţinută. Firea lui ni se înfăţişează într'o puternică con¬ tradicţie cu apriga moarte ce a suferit-o. Cloş- cuţ,cum îi spunea Horia,era unbun frate de cruce. 2 *e lângă sentimentul dreptăţii,comun tuturor căpi¬ tanilor ,sentimentul dragostei se paro că -1 stăpâ¬ nea în maro măsură. Crişan orq un om mai tăcut şi mai aspru,dornic do luptă şi de izbândă. Unoori o.sprimoa sa dovonea 2o adevărată cruzime, asemănandu-se prin aceasta mai mult cu Tudor decât cu Hor ia «Avea educaţie milita¬ ră |i mai mult chiar: temperament de militar, ceea ce il făcea să se deosebiască mult de Cloşca. Era pe deasupra şi o fire independentă. Deşi a lucrat în bună înţelegere cu Horia,ascultând de sfaturile şi comanda acestuia, Crişan şi-a dus lupta în bună parte independent. El pornea să înfăptuiască fără multă zăbavă; pătruzător şi însetat de lucru iu¬ te isprăvit, fără să însemne lipsa de adâncime ci dimpotrivă,Crişan era un revoluţionar cu adevărat. Nu ocolea niciodată primejdia şi nici lupta pentru scopul urmărit. Mai puţin legat de Horia decât Cloşca în viaţă,în acolaş fel s'a arătat şi la mo¬ arte. Destinul său a fost deosebit: Si l-a îm¬ plinit el însuşi. In timp ce ceilalţi doi au fost omorîţi el s'a spânzurat în închisoare. Si-a făcut singur judecata. Intre aceşti doi căpitani Horia a fost totuşi "Crăişorul" "Căpitanul cel Mare".Revoluţia a rămas legată în primul rând do numele .său. El este acela caro a întrupat mai deplin momentul istoric,gândul şi fapta noamului său. Acosta,credem,este secretul legendei. Dacă Cloşca era-un frate de cruce şi un bun sfătuitor şi dacă Crişan era un deosebit căpi¬ tan do armo,Horia era un maro căpitan în înţelesul de conducător,de îndrumător în toate împrejurările vieţii,şi în timp de paoo şi în timp de luptă. Mai bănuitor decât Cloşca şi mai cumpănitor decât Cri- şon,Horia osto între ei ţăranul cu judecata puter¬ nică, cu încrodore faţă do ceeace putea pătrunde mintoa dor şi cooace putea ridica mâna sa. Paţă do ceilalţi doi camarazi de luptă, Horia era prin în¬ săşi firea lui om sortit să fio Căpitan, să condu¬ că, să poarte destinul neamului săuiEl nu putoa fa- - co altceva.Cloşca,minunatul ţăran şi om do omenie, putea fi şi un îngrijit- gospodar tar el nu; nimic altcova decât ccoaco a şi - o oi ‘ o..i de rarcruco is¬ te— ică. 21 XII După nedreptăţile făcute prin necontenita cre¬ ştere a dărilor |i pierderea drepturilor moştenite din bătrâni,^Romanii din Munţii Apuseni au făcut o seamă de plângeri la Viena. In trei rânduri s'a dus Horia la "înălţatul împărat® care în vremea a- ceia era Iosif al Il'lea fiul Mairie Tereza 8). A- cest monarh iubitor de popor îl asculta cu răbdare şi le promitea sprijinul său. Petiţiile însă le trimetea spre cercetare guvernului Ardelean. Dar conducătorii de aci nesocoteau nu numai cererile Românilor ci si pe acele ale împăratului, care pe cât 3e pare, dorea sincer o încetare a nedreptăţi¬ lor. Lucrurile rămâneau insă mai departe tot aşa procum erau. Nu rareori situaţia se înrăutăţea. Cu toate că împăratul ora un om "inaintat" în ideile sale politice, încercând să so conducă după principiul că "nu poporul pentru monarh ci monarhul, pentru popor‘'9j şi cu toate că el,după călătoriile cunoscute,în Ardeal între anii 1773 rS *3,a dat ordi¬ ne severe împotriva tuturor fără de '-agilor faţă de ţărani şi exploatatorii poporului, situaţia nu—• s'a schimbat. S'a dus Horia din nou la Viena,pentru a patra oară în anul 1784 şi a vorbit cu împăra¬ tul din nou.Lucruri sigure nu se ştie despre aceasta din urmă audienţă. Un lucru s'a limpezit insă: le¬ găturile dintre iobagi şi domni C3eace înseamnă în tre Români şi Unguri. Cei dintâi au ridicat dârji capul pentru dreptate,iar coi -go al doilea s 'au înrăit şi mai tare simţind pământul nesigur, sub picioare. Dela această dată Horia încope adevărata luptă revoluţionară şi isbăvitoare. Cu o îndeIun- 8 l Despre Horia şi Iosif II-lea, vezi Oct. Bou: Revista Fundaţiilor Legale,Hai 1935» 3) Nic.Donsuşianu : op.cit.pag.7» 22 gată răbdare el ocolise orice mijloc nepermis de lege. A cerut mereu să se facă dreptate, a umblat neobosit în patru rânduri la împăratul,a făcut tot ce i-a stat în putere să aducă binele pe cale paş¬ nică. Atvinci însă, când a văzut zădărnicia mijloa¬ celor sale, când a simţit că răul e prea adânc în oameni,a înţeles că trebue să aleagă una dinaceste două căi: renunţarea sau lupta cu lancea. Si a’â- les-o pe cea de a doua. Din acest moment Horia şi- a dat seama că "dreptatea se cucereşte; nu se ce- re". In adevăr revoluţia nu mai putea fi oprită fi¬ indcă o cereau inevitabil însăşi Împrejurările so¬ ciale şi politice din acel moment. Revolta dela Câmpeni a fost primul semn că mişcarea nu mai pu¬ tea fi oprită. Adunarea din satul Mesteacănul, co¬ mitetul Zarandului urmată de acea din satul Cure- chi a deslănţuit revoluţia. Motivul direct era o nouă nedreptate pornită" de nobilii unguri cari nu voiau cu nici vin preţ să-i lase pe ţăranii rămâni să se înscrie în regimentele grănicereşti prin ca¬ re sdăpau de iobăgie şi căpătau o seamă de drep¬ turi, după cum dăduse ordin împăratul pentru toato naţiunile Ardealului, deoarece aceasta însemna o a devorată reformă în folosul ţăranilor Romani care porniseră în număr foarte mare. Pe unguri îi păş¬ tea o mare teamă naţională prin această schimbare. La Curochi,Crisan a vorbit despre Horia şi îm¬ părat îndemnând la omor şi jaf împotriva nobililor unguri, adică împotriva acelora cari erau tiranii de veacuri ai ţăranilor. De aci mişcarea se intin¬ se în întreg comitatul Zarandului Io) caro în câ¬ teva zile a fost în întregime în stăpânirea lui Horia şi Crişan. Revoluţia s'a întins ou repezici¬ une în Abrud şi de aci mai departe in Hunedoara, în comitatele Clujului şi Sibiului. A trecut mai târziu şi în ţinutul Aradului. ţo ) .Maî .sângeroasă *a fost în comunele: Criscior, Bradu,Baia de Criş şi alte mărginaşe. 23 Revoluţia Ivii Horia a fost revoluţia ţăranilor iobagi din Munţii Apusoni. Ei s'au ridicat pentru droptate şi au cerut să fie oameni liberi, cu aco- loaşi dropturi şi datorii faţă do împărăţio oa si nobilii,să aibă pământ şi libertatea să meargă in armată. Acestoa au constituit punctolo şi oondiţi- ilo do încotaro a revoluţiei pe caro lo-a soris Horia în acol ultimatum trimis nobililor la Deva. Do aci s'a crozut că această ridicaro la luptă a Românilor din Munţii Apusoni a "avut "vin caractor social",că oamonii acoştia îi duşnănoau şi-i voiau deposedaţi pe coi avuţi,oă sentimentul profund ca¬ re i-a manat către fapta cea mare a fost un "sen¬ timent de clasă" şi deloc unul de neam; Se ştiu însă lucruri care ne arată că faptele s'au petrecut cu totul altfel. Deşi avea această faţă socială,mişcarea era cu adevărat naţională; era atât în conştiinţa căpitanilor cât şi în oon ştiinţa ţăranilor. In satul Mogoş, Cloşca şi Cri¬ şan, au spus ţăranilor răsculaţi oă "după ce vor stinge pe toti ungurii, întreg Ardealul are săfio administrat numai de funcţionari de naţionalitate română pe cari îi vor numi Horia şi Cloşca" 11)• Când Crişan formulează cereri pentru dreptatea a lor săi, spune: "Romanii să nu mai fie iobagi şi nici un Ungur să.nu mai domnească. în Transilvania" 12). In'toate împrejurările în caro osto pus să se exprime,Horia cerea libertatea ca xri trecut.Condi¬ ţia nestrămutată po caro o punea conducătorilor din comitatul Hunedoarei, porxtru a încota lupta, ora ca toţi nobilii unguri să-i depună jurământ do credinţă şi să. asculte de conducoroa Romanilor. Se ştie iarăşi că Horia şi ceilalţi comandanţi ■ voiau să întindă revoluţia peste întreg Ardealul şl să isprăvească ou toţi nobilii unguri pe cari îi omorau sau le cerea să se boteze din nou xn re¬ ligia ortodoxă română pe care cale,credeau ei, pu¬ teau fi asimilaţi. Horia voia să treacă ţara sub 11) 12) Nio «Desuşianu: op .cit.pag .149 - 5° 24 conducerea Românilor, rămânând desigur mai departe în legăturile normale cu tronul împărăţiei austri¬ aca 13 ) • Caracterul naţional al Mişcării din anul 1784 nu poate fi tăgăduit. împrejurările obiective is¬ torice, sentimentele colective cari îi stăteau la temelie ii dădeau acest caracter naţional. Iată ce spune un cercetător mai recent, al revoluţiei lui Horia: Revoluţia din toamna anului 1 784 a fost ridi¬ carea "Romanilor asupriţi,împotriva Ungurilor asu¬ pritori". A fost întâia răscoală naţională românea scă, îndreptată direct şi exclusiv împotriva ele— mentului maghiar stăpânitor-şi împilator...Stăteau faţă în faţă, urmărindu-se şi exterminându-se nu două clase şi două rase. Coştiinţa că revoluţia cu toate actele ei tragice este îndreptată 'împo¬ triva lor ca naţiune şi nu ca clasă socială, o a- veau şi ungurii 14)• Cu toate că lucrurirle a'au petrecut în acest fel,s'a ajuns totuşi la părerea că mişcarea a avut un caracter mai mult'social, sau chiar numai soci¬ al. Groşeala o mare şi decurge dintr'o neînţelege¬ re a momentului istoric mai precis dintr'o judeca¬ re a rovoluţioi prin prisma şi ideile cari au preţ în judecarea stărilor do astăzi.Ideile noastro so¬ ciale şi politice au şi ele o istorio,cu caractere deosebite pe epoci. Dacă judecăm mişcarea Moţilor do acum vin voac şi jumătate prin ideile democrati¬ co abstracte,sau prin cele saturato de marxism,de¬ sigur că ajungem la această concluzie. Nu numai că timpul şi locul-în care s'a petrecut revoluţia a- ceasta ne arată că nioi nu poate fi vorba de ace¬ ste idei oi do motive mai adânci,mai conorete şi mai vii, legate do împrejurări de viaţă trăită, nu trecută prin sita abstracţiunilor, Horia gândea din 13) Nic.Densuşianu : op.cit .pag 149-50 14) Zonovio Păciişanu : Revoluţia lui Horia.R.F. R. oct.1934>Pag* 4 Şi 6. 25 viaţă şi a pornit lupta tot din ea. El nu a avut dootrina politică,el a văzut adânc, în lucruri, a judecat pe ele şi a încercat să le schimbe spre mai mult bine pentru neamul sâu.Oamenii se simţeau tot mai mult nedreptăţiţi,deposedaţi de pasiuni,de păduri şi de munţi; Ei cereau să se împartă pămân- turile nobililor şi să se desfiinţeze iobăgia, nu pornind dela princifcLile libertăţii şi egalităţii, ci dela un principiu mai simplu: că -ţara este a lor şi pădurile sunt ale lor şi că aşa le-au moş- tenit din bătrâni. Luarea averilor de către boerii maghiari a fost o nedreptate de neiertat căci ei se simţeau cu toată fiinţa lor stăpâni îndătinaţi pe acele locuri. Iată deci,nunai cum,revoluţia aceasta poate că păta un inţoles. Eaptolo oamenilor îşi au legea lor,o logo desprinsă din viaţa şi adâncimile locu¬ lui în caro s'au împlinit. IV Răscoala a crescut şi pe undo a ajuns â făcut judecată aspră. Nemeşii plini de toarnă,o mare tea¬ mă din prosimţiroa unor vremuri do acri nu au'scă¬ pat, au făcut tot co lo-a stat în putinţă şi au ridicat armata imperială împotriva Românilor. Ţă¬ ranii înarmaţi mai mult-cu suflet decât cu oţel au luptat o vrome şi au câştigat izbânzi ' cu proţ ma¬ re. Când Horia a presimţit căderea sa şi a mişcă¬ rii nu a dat înapoi. Dacă la încoputui luptei ora uneori mai şovăolnic necunoscând limpede destinul, către sfârşit era de o încăpăţînată rezistenţă, întoarcerea nu putea încape în suflet vil său tare. El privea cu seninătate orice rău ce s'ar fi putut abate asupra-capului sau, dar se întrista amarnio atunci când îşi da seama că ridicarea sa ar fi pu¬ tut aă nu dea roadele aşteptato pentru'poporul ne¬ voiaş. El nu so ridicase pentru sine, do aceoa a 26 respins propunerile fostului său secretar de lati¬ neşte, Al.Chendi, prin care i se garanta iertarea şi libertatea dacă încetează mişcarea şi linişte¬ şte ţara. Deşi în acel moment ştia sigur ce-1 aş¬ teaptă, nu a renunţat, ci a mers până la capăt “Nu-mi' trebue milia nimănui,-a răspuns Horia lui Chendi, până ce nu vor ieşi din 'temniţele dola Galda şi dela Zlatna oamenii închişi nevinovaţi;do ani de zile şi până ce nu vom dobândi măcar uşu¬ rări de biruri-pentru nărodul nevoiaşi" 1 '}) . Si aşa a făcut .A mers mi doparto,fără urmă do şovăire. Si-a împlinit soarta cu sufletul împăcat că şi-a făcut datoria. A rămas singur până- la sfârşit, mulţumit că şi do nu a izbutit,ol'nu şi~a părăsit credinţa. A fugit în munţi cu Cloşca pen¬ tru a aştepta zile mai bune. A fost trădat pentru 300 do galbeni, de oameni din neamul său. A fost tras pe roată ce. jertfă do renaştere a ^neamului românesc, caro trebuia să croo.soă din sângele şi din sufletul său nepieritor. A fost- pedepsit xn chipul c61 mai aspru pentru “crimele şi greşolilo" salo. Groşala sa cea maro alfost că. a năzuit mai mult bine pontru neamul său, că el iobagul simplu şi■nocunoscut s'a ridicat până la cele-mai mari înălţimi alo sufletului omonosc: eroism şi jertfă. Horia a fost un om simplu, dar un maro înţo - lopt, a fost un om no însemnat, dar noasemuit do pu¬ ternic, un om taro şi întreg, un ţăran al omeniei noastre romanoştx. Cu un simţemant adanc al logoi dropte 00 trebue împlinită, cu o înorodoro nestră¬ mutată in izbânda binolui ol a primit să împlinea¬ scă, fără să mai dea înapoi, o faptă caro îl dopăşa căci era a unui neam xntrog dar caro prin el a pu¬ tut să so arate în istorie. Numele său se cerc să fie slujit. 1°)) Liviu Robreanu : Crăişorulî Cartea Romanească 1929,P^g.243 TUDOB Jjudor Anul 1821 este o răscruce istorioă în viata noastră naţională. Rxptolo politico potroouto în acest an, au avut însemnate urmări în desvoltarea noastră de mai târziu, atât db însemnate încât pu- tem spune că acosta osto momentul istoric caro a făcut începutul României moderne şi contomporano. Voacul al XIX~lea,atât de bogat în lupte şi reali¬ zări naţionale, încopo cu această dată pentru a se încheia la 1918 când se sfârşeşte un mare gând ro¬ mânesc prin înfăptuirea lui. Revoluţia munteană dela 1821 nu a fost ceva neaşteptat ceva care ar fi răsărit deodată, fără legătură cu alte fapte. Această mişcare a avut ră¬ dăcini adânci. După epoca eroioă a lui Mircea şi Ştefan şi după încercarea de mare mândrie şi re* naştere a virtuţilor noastre do luptă a lui Mihai, Principatele româno au mers tot mai adânc pe caloa decadenţei. Neamul întreg ajunsese să lupte şi să muncească numai, pentru *oăpătuiroa legiunilor do Domni" cum spunoa Xanopol,ce trocoau prin tronuri¬ le româneşti. Domnia turcoască aducea cele moi va¬ riate forme do asuprire. Cea din urmă înfăţişare a irQnenţoi turooşti la noi a fost grecismul. Dacă până in voacul al XVII Grecii au avut un rost mai întâi religios,apoi cultural, dela această dată po calea fanarului şi a putorii pe care o aveau la Constantinopol oi au coborît către însăşi tomolia vieţii noastre de stat prin acapararea economiei şi politicei naţibnalo.Dacă turcii oxorcitau o in- fluonţş din afară pană la această epocă, do aci în 3o nainte prin Greci atrunismul se înfige în însăşi inima ţării. Deşi uneori 3Ub aspectul artistic şi cultural Principatele păreau într'un moment înflo¬ ritor, în adâncimilo vieţii naţionale atât oconomi- a cat şi şituaţia politică şi morală se găseau în una din cele mai dureroase stări. înstrăinarea clasei conducătoare, în frunte cu Domnuj- i arii, crease an de an o stare socială rea, de-continuă şi aprigă asuprire a populaţiei băşti¬ naşe, cu deosebire ţăranilor. Dar, jugul apăsător âl boorilor pământeni înstrăinaţi, îl simţiseră Româ¬ nii^ înainte de 1821. Dovadă sunt repetatele revol¬ te înainte şi după 18oo până la 1821, când se miş¬ cau mereu satele în judeţele Gorj. Vâlcea şi Roma- naţi,pentru oăpătarea droptăţii.U Ca aceste nemulţumiri isvorîtc din nedreptate şi suferinţă îndelungă, au putut să strângă inimi* le romanoşti laolaltă şi să lo pornească spre în¬ făptuirea unui gând comun nu este do miroro.Dar po lângă toate împroj urările din'auntru şi din afară, trebuo să legăm direct,această mişcare de prezenţa conducătorului ei. Tudor Vladimirescu,ţăranul sor¬ tit să aducă lumina prin jertfa vieţii sale. -II La începutul veacului XIX-lea românesc, vreme de renaştere naţională,stă deci Tudor Vladimirescu Acest deschizător de drumuri, puternic şi' sim¬ plu, fiu de moş nean din părţile Mehedinţilor, s‘a a~ 1 ) Cu deosebire în anul 1819 în Muntenia erau dese seninele unei revoluţii-. S'au răsvrătit satele: Lar' ga, Stăneşti şi Aninişul din Jud. Go_j. La fol. sk întâmplat cu: Islazul,Racoviţa, Răcovicioara,Mol-~ dovenii şi Verdea din Jud. Demaraţi. rătat a fi deosebit în toate faptele vieţii sale. încă din oopilărie apărea tuturor un om cu totul neobişnuit. Aşa ne mărturisesc documentele privi¬ toare la timpul pe care el l-a petrecut la moşia Glogovenilor,unde a căpătat cele dintâi cunoştinţe de carte şi unde s'a deprins a cunoaşte şi îmbla cu oamenii. Tudor a fost un'adevărat luptător. In răsboi sau în vreme de linişte,el s t a ridicat prin curaj şi destoinicie. La Rahova şi Fetislam împotriva turcilor; sau ca vătaf în muntele de sus al Mehe < - dinţilor,comis sau sluger,apărea acelaş om întreg, încât atrăgea pe deoparte dragostea acelora pe cari îi slujea, pe de alta duşmănia celor amonin- ţaţi. Boorii dola Bucureşti, po cari adosoa îi vo¬ dca cu ocazia treburilor co le avea pentru ţăranii săi şi cari îl chemau mai întotdeauna pontru înţo- logori şi orânduoli obşteşti, îi purtau maro înto¬ rc s spro a-1 folosi la novoo,dar îl şi urau căci lo ora toarnă do dârzonia şi cinstoa lui, co lo vo- nea ca o nocontonită ocară şi ameninţare. Dar Tudor nu ora numai un buh militar şi un bun conducător în troburile obşteşti. Inn vrGmea când ora la curtea boorului Nicolao Glogovoanu, cu caro copilărise şi învăţase carte,ol s'a arătat că e şi un pricoput neguţător şi bun gospodar. In vrdmoa aceia Oltonia fiind un pământ do maro legă¬ tură comercială întro Banat, Ardoal şi Tara Roma¬ nească, Tudor a făcut negoţ po o scară întinsă. In acost fol, do şi pornit în viaţă sărac, deşi prădat şi ars în repotato rânduri de turci, cari treceau morou Dunăroa pentru a jefui, Tudor ora unul din fruntaşii gospodari ai ţinutului. Neastâmpărul lui do'om harnic şi indrăsncfţ,dia“ gostod ăa pontru popor şi logătura strânsă,diroctă du nevoilo lui, priotonia cu boorul Glogovoanu şi opiscopul Ilarion al Argoşului, îl făcoau să. fio protu.t ihdoni prozont: La Bucuroşti, la Graiovajla Jiu şi Mohodinţi,ca şi post© graniţă în Ardoal pâ¬ nă la Buda-Posta şi V^ona. Dar mai ales Oltonia o- 32 ra ca o ţesătură a drumurilor pe cari el le făcea zilnic. Dacă chipul său aspru şi adânc nu era în tot locul cunoscut, numele său era însă po buzoi© tuturor,mari şi mici, boori şi ţărani, prieteni şi duşmani. Astfol creştea tot mai puternic,mai iubit şi mai temut^în sufletele contemporanilor săi,prin deosebitele însuşiri ce le avea ca om sortit să pornească odată la ridicarea şi îndreptarea unei naţii. Tudor era setos do dreptato şi de bună rându - ială,lucru pe caro ni -1 dovodosc nu numai cele ră- maso scrise-dola ol, dar însăşi rovoluţia purtată do braţul său pontru a aduco puţina lumină în bor- doolo sărqco şi triste alo ţăranilor, deschizând sufletele cârmuitorilor către o mai apropiată dra¬ goste do noam. Tudor ora domn-şi mândru. El tindea cătro mai bine nu cerşind milă şi nici plecând ca¬ pul, ci luptând dârz,căpătând binele pe calea drop¬ taţi!. Faţă do boorii înstrăinaţi ol suforoa dc mândria omului întreg ce ştie preţui metalul bun şi caro ocoleşte minciuna în toate chipurile ei.O dată aflându- 3 c în casa unui prioten al său,Gărda- roanu,so preuribla fără astâmpăr. La întrebarea ce-- stuia că do co nu sc aşează po un scaun,cl îi răs- pundo că s'ar putea să intre în casă "vreun ticălos de ciocoi" şi nu vrea să sc scoale în picioaro în faţa lui. Agerimea de minte, cinstea desăvârşită şi mân¬ dria 'lui Tudor erau însă complectate şi do alte însuşioi din cari vinele i-au fost deadreptul dăuhă toare.Era iuto,era cutozăbor,dar era şi foarte crud în setea lui de dreptate şi de luptă făţişe. Epis¬ copul Harioh,'prietenul şi sfătuitorul său,îl cer¬ ta adesea că-şi lasă inima purtată către cruzimi, ceeace numai bine nu-i putea aduce. Dovadă stau pedepsele cu moartea date acelora 'care nu se supu¬ neau cuvântului său,sau erau prinşL,lucrând necin¬ stit. Odată prinzând 14 sârbi spionând, pe şapte din oi i-a omorît singur, iar ceilalţi au scăpat 33 mulţumită^boerului Columbeanu asupra căruia era să se verse întreaga mânie, aşa după cum însuşi Tudor i-o mărturiseşte mai târziu. Născutei trăit printre ţăranii plaiurilor Ol¬ tene, el a încercat toate durerile neamului acesta sărac şi răbdător,a îndurat nedreptăţile, şi-a în¬ chis revoltele zilnice în suflet laolaltă cu ţăra nii săi simpli şi buni. Tudor nu s'a lăsat purtat de mândrie deşartă şi la orice chemare sau cinste boerească ce i se arăta,s*a păstrat mereu curat şi dârz pe drumul lui,folosind aceste situaţii şi le¬ găturile alese,pentru împlinirea gândului său care creştea tot mai mult, odată cu vira împotriva acelo¬ ra care i^au chinuit părinţii şi fraţii de neam. Suferinţa încercată şi aceea pe care a văzut-o îm prejurul său, a făcut să crească în sufletul ace¬ stui ţăran şi om întreg,nevoia do a se ridica pen¬ tru a face * dreptate poporului şi înălţa patri a po calea'răscoalei,împlinind astfel o mare înda¬ torire faţă de naţio. Tudor credea intr'o voinţă-de dicolodo gan - dul . şi făptura luij care îi dădea această sarcină de a îndrepta ţara şi aduce binele obştesc. Astfol mărturiseşte el în scrisoarea de aspră mustraro trimisă clucerului C“tin Balet sau în aceea de pa¬ triotica învăţătură făcută* către vornicul Nioolae Văcărescu. La fel mărturişoşte Tudor oătre marii boerx ai dîVanului cari îl'învinuiau că el supără odihna locuitorilor ţării şi-i îndeamnă la ridioa- rea împotriva legilor. Neamul i~a dat lui această putere şi sarcina,de a o conduce la isbăvire* "Si ştiindu-mă norodul pe mine-din alte vremi, că' svjnt un adevărat fiu al patriei, mele,cu silni¬ cie m*au luat de a le fi şi la această vreme,ahi- vernisitor pontru binele şi folosul tuturor" 2). 2) C.D.Aricesou : Acte justificative la Istoria ro- voluţioi romane de la 1821 pag. 52 . 34 III Care era gândul călăuzitor al lui Tudor'şi cun a lucrat el în această împrejurare'Istorică atât de prielnică unei revoluţii şi totuşi atât de grea pentru îndeplinirea unei adevărate renaşteri naţi - onale? In cele trei proclamaţii către popor, in arzu¬ rile către Toartă şi scrisorile către boeri, în deosebi in cele dela început, Tudor înfăţişează starea rea economică în care se. sbat ţăranii şi suferinţele pe care le indura românii în propria lor casă. Vina acestei stări o poartă numai condu¬ cătorii,adică domnii şi boerii.Domnul fiind străin şi deci fără vre - o legătură de sânge sau de spirit cu aceia pe care e pus să-I conducă, îi asupreşte direct sau indirect prin dregătorii săi,străini şi ei în cea mai mare parte. Boerii români cari ‘•dela o vreme din pricina unirii lor cu coi după vremi trimişi Domni* J >), nu erau mai buni. înstrăinaţi prin legăturile noi pe cari lo făceau şi alunecaţi pe calea plăcerilor şi dorinţei de bogăţie căpăta¬ tă în orico chip, boerii nu-şi îndeplineau datori a de părin+eşti îndrumători ai poporului, din murea şi agoniseala cărora creau. Gândul lui Tudor era, prin urmare,ridicaroa poporului asuprit, şi Înlătu¬ rarea :străinilor în frunte cu Domnitorul,cari erau stăpânii de fapt ai |ării. Aceştia erau vrăşmaşii adevăraţi ai naţiei împreună cu boerii - pământeni plecaţi lor,aceştia erau şi vrăşmaşii săi,care era căpitan şi conducător al luptei pentru câştigarea dreptăţilor şi întocmirea cea nouă a patriei. Aşa a pornit Tudor - să cheme poporul alături de el,ca împreună să. poată alege pe adevăraţii condu- 3) C.D«Aricescu : Acte justificative, pag. 122-pro- clomaţia II t6 Martie 1821. 35 cători-şi părinţi ai naţiei,pentru îndreptarea re¬ lelor şi buna aşezare a ţării româneşti: •'Veniţi dar, fraţilor, cu toţii; ca cu răul să pierdea po cei răi,ca 3 ă ne fie nouă bino şi să se aloagă din căpeteniile voastre care pot să fie bu¬ ni: aceia sânt ai noştri şi - cu noi dimpreună vor lucra binele, ca să le fie şi lor bine, precum ne sânt făgăduiţi».:, să^veniţi unde veţi afla că se află Adunarea cea orânduită pentru binele şi folo¬ sul a toată Tara» şi ceoace vă va povăţui mai marii adunării.aceia să urmaţi; şi unde vă vor che ma ei acolo să mergeţi,ca no ajunge fraţilor,atâta vreme de când lacrimile noastre nu s'au mai us¬ cat" 9). Gândul adânc frământat şi cuvântul mereu repe¬ tat al Domnului Tudor,s'a răspândit de a cuprins întregul neam romanesc.ca ceva poruncit din adân¬ curile istoriei noastre naţionale. Dela început Tudor a inţoles însă'care esto drumul bun pentru, isbăvirea naţiei şi a lucrat după nevoia împlinirii acestui gând până la sacri¬ ficiul vieţii sale. Dela început el a înţeles că mişcarea lui nu are nimic comun cu acooa a Greci¬ lor, deşi aceasta nu ora pe deplin mărturisită. Mai tarziu,într'o scrisoare,spune că prin el "ţara îşi caută dreptăţile-cele robite do fanarioţi". 5 ).Plini de incredere-faţă de ceoace reprezenta el,s»a împo trivit eteriştilor cari sosiţi la Bucureşti,căutau să atragă ţara de partea lor,pentru a le ajuta îm¬ potriva Turcilor. Cu acest prilej, în glasul lui Tudor vorbeşte întreaga mândrie şi conştiinţă na¬ ţională .El nu voia să mai lase ţara pentru folosul 4- D.Aricescu: Acte justificative,pag.28-din proola ro^-ţia (22 Ianuarie 1821). 5) Emil Vârtosul: Tudor VJadimirescu, pag.1o2,Glose Ehpte şi Documente noi 1927 • Scrisoarea către Al. Filiposcu. 36 stăpânirilor aşa cum fusese multă vreme in urmă: "Eu sunt mai bucuros să pier cu cinste în casa mea decât să umblu prin păduri după pohtele şi planurile fanarioţilor" 6). 0 atitudine darză şi făţişe, continua Tudor să păstreze şi in convorbirea pe care a avut-o cu I- p.iilânii la Colervtina, de unde conducătorul eteriei îi urmărea toate mişcările .El îi arată'cât de deo¬ sebite, ba chiar potrivnice, le sunt scopurile de” oarece el o r a sc’ilat eă scape ţara do’ străini şi că în această împrejurare îl povăţuieşte să'treacă Dunărea'cât mai repede pentru a se măsura acolo cu Turcii şi câştiga libertatea Grecilox': "...In Grecia este locul Grecilor şi in Tara Românească este locul Românilor. Două săbii nu în cap într’o teacă; cărbunarul nu poate sta la un loc cu înălbitorul. Nu putem porunci amândoi în acelaş loc" ~j ). Aşa a vorbit cugetul curat româno 3C al lui Tu¬ dor in faţa unor semne făţarnice pe cari poporul nu putea să le înţeleagă «Aşa a repetat el dela în¬ ceputul mişcării pe care o conducea,ca să ăudă'toa te zările româneşti şi să întărească inimile ţăra¬ nilor săi pentru lupta naţională pe care o aveau de dus laolaltă. Tudor, omul dreptăţii şi al bunei rândueli, nu voia să treacă drept un stricător de oameni şi de legi.Gândul lui se’ sprijinea pe legile veşnice ale lumii, fapta lui se îndrepta spre aşezarea firea¬ scă a Tării .El nu era omul răsvrătirii neîntemeia¬ te, ci.al ridicării împotriva răului care -numai stârpit poate face loo binelui. Binele şi răul nu 6) Emil -Vârtosul : Tudor~Vladimireseu-,pag. 1 o2,scri¬ soare căţro Ai.Filiposcu. 7 ) C'. D» Aricescu: Istoria -Revoluţiei Român» de Ia 1321,pag.2o4-2o5*(după mărturisirile contemporani¬ lor) . 37 pot sălăşlui laolaltă; lumina şi întunericul nu pot stăpâni împreună. De aceea spunea el către po¬ por: ■Tână nu vine iarna primăvara nu se face «A vrut Dumnezeu să facă lumină; aceea s f a făcut după ce a lipsit întunerecul*8). Dacă ceeace face este rău şi nu este primit de stăpânul şi judecătorul nostru al tuturora,atunci spune ol: "stricătorii şi făcătorii de rău,bun lucru fac înaintea lui Dumnezeu? Că bun este Dunnezeu şi că să no asemănăm poruncilor lui trebue să facem bi~ no; iar aceasta nu se face până nu va troco răul"9 Cât de necurat ii este gândul ce îl poartă şi cât do dreaptă fapta care o implinoşţo în faţa istoriei, numai judecăţii celei mari şi adevărate le poate spune: "ci de va fi Dumnczou viu va vedea şi va-judooa"1o). , ... . Aşa ora şi cugetul lui Tudor când s a ridicat pentru ţară şi-droptato. Dar nu numai atât. Fapta lui, pe care o ştia -pornită mmai pontru a aduoo puţin bine neamului şi ţării salo, Tudor şi-o în¬ dreptăţea şi după droptolo oranduoli omeneşti. EL spune dola început: "Nici o pravilă nu oproşte do a întâmpina răul cu răul" 11). ... Pentru a face ca ridicarea lui să pricinuiască şi să fie o adevărată ridicare a naţiei,m cea din urmă proclamaţie dată către locuitorii din Bucu- 8) C.D .Aricescu: Acte justificative...pag.28.- din Proclamaţia X (22 Ianuarie 182l)• 9) C.D .Aricescu: Acte justificative..«pag.27 c ^ n Proclamaţia I. ... 1 o) C .D .Ar ice seu: Acte j ustif icat ive.. .Rig. 5 4 • Tu ~ dor către Divan* 11) c *D«Aricoacu: Acte justificative.. .pag.27. dxn Proclamaţia X. 38 reşti, Tudor îi iartă pe toţi acei care.au greşit dar cari voesc de aci înainte să lucreze pentru binele obştesc şi îi cheamă să lucreze laolaltă. De aceea spune el: "...ou cale am socotit’să vă vestesc mai în" tai,că din partea norodului; uitare de istov celor n'Q.i nainte lucrate şi să vă chem pe toţi ca să vă uniţi cu norodul şi să lucraţi cu toţii dimpreună obştească fericire,făr*decare norocire în parte nu poate fi" 12). Această înclinare a lui Tudor de a intra cu f apta^sa.cat mai mult sub ascultarea legii,l~a fă¬ cut că - deşi era atât de pornit împotriva boeri- lor pământoni cari n'au păstrat curat rostul lor de conducători ai norodului - să facă legământul cu boorii şi să recunoască "vremelnica stăpânire a ţării» 13),pentru ca prin ea să lucreze pentru bi¬ nele obştesc, după cum arată dreptele pravile.Pen¬ tru aceasta se leagă prin jurământ: ®...unindu-vă cu toţii cei înfrăţiţi la bunele cugetări ce între toţi se vor chibzuispre binele, folosul, nebântuirca paşnicei şi liniştitei petre¬ ceri a patriei, voi fi silitor şi săvârşitor din parte-mi spre orice bună pornire" 14). La-fel se poartă Tudor şi cu boerii refugiaţi la Braşov. După ce le întăreşte din nou că nu va părăsi lupta decât odată ou 'ridicarea drepturilor şi ridicarea patriei,îi roagă să lucreze cu el îm~ pneună pentru binele naţional 15). Părerea că revoluţia lui Tudor a fost la înce- 12) C.D«Arioescu : Acte~justificative... pag. 128-9 Din Proclamaţia III. 13) Bnil Vartosu O p.cit.pag.81. 14) Emil Vartoşu 0p.cit.pag.82. 15) Emil Vartosu ’0p.cit.pag.96 39 put socială şi apoi naţională, pe care a rostit-o un mare istoric şi un filosof român l6),ni se pare lipsit de temei şi mai ales părerea sa că Tudor nu ar fi avut o bună înţelegere a evenimentelor lft- sându-se purtat oarecum de ele 17)* Revoluţia lui Tudor a fost dela început cu a- mândouă aceste caractere: sooială şi naţională totodată. Suferinţa şi nedreptatea ce venea din partea boerilor, pe care a văzut-o şi trăit-o de copil,nu se putea ca Tudor să nu fi văzut-o că era legată do "rumânie", că boerii cei mari erau în¬ străinaţi şi străini pe de-a'ntrogul. Chiar dacă la început revoluţia ar fi avut mai mult un carac¬ ter social, acest caracter ora mai mult tactic, în folul exterior cum se arăta,lucru caro este do alt fol uşor do înţolos când privim situaţia oxtornă po caro Tudor o cumpănoa cu maro băgaro do soamă. Ideoa naţională nu i-a lipsit acostoi mişcări ni¬ ciodată. Că la încoput nu a fost făţiş împotriva Greci¬ lor şi că înainte do a so ridica lo-ar fi dat cu¬ vânt do logământ prin căpitanul Iordache (cooaco nu so ştio sigur), aceasta so înţelege prin încre¬ derea pe care o avoa Tudor în Ruşi, susţinătorii "cu cuvântul" ai etoriştilor. Se poate că mintea ageră a ţăranului "domn" să fi încolţit şi alte gânduri mai îndrăsnoţo, să fi fost şi o altă socoteală decât aceea pe care a ară tat-o şi anume: cu ajutorul Ruşilor pe care ii ve¬ dea mai puternici decât pe Turci, să scape ţara şi de Greci şi de Turci. Ruşii însă erau legaţi prin tratate internaţionale; ei nu puteau să dea făţiş ajutor eteriştilor, ci îi înconjurau nunai în as¬ cuns şi aceasta nu de dragul lor, ci pentru a le pune piedici în cale,Turcilor. încă dela începutul mişcării, din momentul cel 16) A.D.Xonopol : Istoria Românilor: Voi.X.pag.68 17) A.D.Xenopol: Istoria Partidelor Politico,pag 53- 4o dinţa iu proclamaţii dată către popor,Tudor a înţo¬ lea că ajutorul Ruşilor nu va voni şi că această vest o nu o st o decât o laudă deşartă a lui Ipai _an~ ti. Aoost lucru l*a ştiut sigur, mai târziu, dola con.jJ.liol rusosc Pini,prin Al.Eilipescu-Vulpodin acoastă proclamaţie şi din celo următoare,adâncând cuvintele putem înţelege împotriva cui era ol şi cât do hotărît pornea să tae drumul drept şi să cureţe răul din rădăcinile lui, adică domniilo fa~ nariote, cu toţi boerii înstrăinaţi cari au jefuit ţăranii “lăsându-i mai goi decât morţii din mor- mânturi* 18) împotriva acestora s'a ridicat Tudor. Boerilor iubitori de ţară şi do neam nu are a le face rău cu nimic şi nici nu o împotriva Turcilor faţă de cari se recunoaşte legat şi supus.O dovadă obiectivă că Tudor'a fost Împotriva Grecilor dola xncoputul mişcării, 03to că oadată cu cuvântul tri mis ţării el a trimis act şi cătro Poartă să nu i se ia în nume do rău ridicarea, pontruoă este în¬ dreptată numai împotriva boorilor înstrăinaţi şi a domnilor groci caro au jofuit ţara de voacuri. Ifi cooaco privcşto înţelegerea politică a lui Tudor, nu numai că a ştiut ce vrea în toate noile împrejurări alo vremii şi că a avut un simţ poli¬ tic doosobit,dar s'a ridicat cu gândul şi cu fapta de-asupra tuturor contomporanilor săi,caro nu l~au înţolea,devenind astfel un îndrumător şi un simbol al românismului. In ol trăia adânc conştiinţa urni întrog neam, conştiinţa limpede a faptei izbăvi- toaro a neamului po caro era dator să-l slujească. Vornicul Kicolae Văcăroiscu pe care l-a aflat por¬ nit împotriva sa pontru a~l da peirii şi a opri ridicarea norodului,ol îi vorbcşto astfol: *Proa bine ştiu că D-ta oşti foarto înţolopt şi născut din neam slăvit şi iubitor do patrie şi părinţii D-talo niciodată nu s'au ridicat cu arme 18)C.D.Aricoscu: Acte Justificative. • .pag.48.Tudor cătro Clucorul C-tin Ralot. 41 de moarte împotriva patriei" 19)* Perspectiva istorică,înţelegerea evenimentelor în acoastă perspectivă nu i~a lipsit. Aceasta ne - o dovedoşte felul cura a voit el să desfăşoare fapte¬ le şi 3ă orienteze întreaga revoluţie; de aci a docars şi tactica pe caro a întrebuinţat-o. Geoaco a dat însă o nouă lumină gândului şi faptei poli¬ tico a lui Tudor şi l-a arătat un adovărat înain¬ taş, a fost conştiinţa unităţii românismului în forma oi superioară .El a voit ca mişcarea sa să nu fio ceva regional,caro să intorosoze numai o parte a acestui noam, ci a voit-o ca o troziro pentru toţi aceia caro au o limbă şi sunt do acolaşi noam şi cari sunt supuşi aceloraşi dureri .Tudor s'a ri¬ dicat până la conştiinţa românismului întrog. El a văzut Moldova ducând acoiaşi soartă cu a Muntonioi şi a voit-o alături do ol,nădăjduind în acost fol intr'o izbândă doplină a românismuluiAstfol ajun¬ ge să coară boorilor prin mitropolitul Dionisio şi Vistiernicul Al. Filiposcu, să prindă legături cu boorii moldoveni şi să lo coară să lucroze împreu¬ nă: “...cu dinadins trobuinţa urmează să avoţi co¬ respondenţe cu Dumnoalor boeri moldoveni,* ca unii ce sunt de un neam, do o logo şi 3ub acooaş stăpa- niro şi ocrotiţi do acooaş putoro* 2o). In adevăr dintre celelalte provincii româneşti Moldova lupta în sensul vederilor şi interesului său, deoarece suferea şi ea de pe urma domniilor fanariote şi a tuturor străinilor balcanici şi a” siatici. Ea. cerea la fel “domn oblăduitor pământului din însuşi neamul moldovenesc" 21). 19) C.D.Aricescu: Acte Justificative...pag.75• 20) Emil Vârtosu: op .cit.pag.103. 21) V.A.Ureche: Istoria Românilor XHI,pag.1o2 42 IV. Si Tudor a luptat, a stăpânit şi a căzut aşa după cum simţea el şi mărturisea mai înainte: "de când m'am născut în cămaşa morţii m'am îmbrăcat. Lupta făjişe şi nevoia de a străbate dârz dru¬ mul sortit pană la capăt,l-a răspuns. Intre duşmă¬ nia lui Ipsilanti,invidia boarilor şi neîncrederea Tur oilor, - fapta şi viaţa lui Tudor nu putea să aibă alt sfârşit decât pe acela caro l-a avut. Ip3ilonti, căpetenia otoriştilor, din momentul când a văzut că Tudor nu merge laolaltă cu el şi nici nu se lasă să fio o unoaltă în mainilo lui pentrucă ţara să moargă cu el, a luptat dosnic cât a putut pontru fărâmiţaroa mişcării românoşti şi aceasta pe două căi:în primul rând desbinându-1 de boeri care se legaseră prin jurământ’ faţă do Tudor că—1 vor ajuta la ridicarea patriei şi în al doilea rană, cunoscută fiind cinstea şi cruzimea lui Tu— dor, îndemnând tot mai mult la jafuri pe panduri pentru ca să dea prilej Căpitanului lor să-i omoa¬ re şi astfel să dea naştere la nemulţumiri chiar în rândurile propriilor săi ostaşi. Boorii nu i-au fost niciodată po de-a'ntregul credincioşi deşi mulţi doreau înlăturarea regimu¬ lui fanariot şi se chemau naţionalişti. Aceşti Bo¬ eri cari la sosirea lui Tudor la Bucureşti scrise¬ seră Turcilor că "pornirea Dumnealui Sluger Tudor nu este rea şi vătămătoare",1a 1 Aprilie scriu tot către Poartă că oi nu sunt alături de Tudor şi că toate colo spuse în . urmă nu sunt adevărate, că au semnat 3iliţi.Era,după cât se pare, teama şi invi¬ dia că într'o zi Tudor va fi domn al Tării cooace nu putea sufori "bărbilo" 22),mai ales că la mulţi dintre ei le. surâdoa o eventuală domnio. In acest 22) V.A.Ureche: Istoria Românilor XIII,pag.1o2 43 fel cu toată sfărţ&rea depusă pentru a-şi câştiga încrederea Turcilor prin legăturile pe care le păstra^cu Paşii de pe Dunăre, încredere de care a— vea atâta nevoie pentru a izbândi şi pe care mroai boerii puteau să i-o capete, Tudor nu a isbutit şi a fost socotit de către Turci, un răsvrătitor de felul lui Ipsilanti. Ce putea face în această împrejurare atât do grea,fără nici un adevărat prieten şi sfătuitor, înconjurat numai de duşmani şi trădători? A mers pană la capăt,adică până acolo până unde-era ferit de a se închina altuia decât neamului şi patriei sale. Aşa a căzut omul cu tărie de piatră, ţăranul tăcut şi crunt, care a voit mai mult binele neamu- lui său părăsit .El a luptat cu* toate puterile sa învingă greutăţile până la sfârşit."Si,deşi’ un în- drăsneţ,el n'a fost un nerăbdător, un pripit,ci pâ¬ nă la capăt a judecat toate cu multă! cuminţenie rece,cu multă înţelepciune do om matur, deprins'cu binole şi cu răul în viaţă .A. chibzuit,a socotit, a potrivit - nu^fără izbândă de multe ori. A dovedit că ştie să cântărească oamnoii şi lucrurile, câ prevede primejdia şi so poate feri,că nu calcă de¬ cât undo o sigur oă va întâlni pământ statornic" 23).Contemporanii nu l-au înţolos. Boorii cari pu¬ teau să—1 ajuto cinstit, cum cerca întroaga lui • făptură, nu i-au prins adâncul gândurilor salo maai şi curato,nu a avut nici o vedere largă asupra si tuajioi sociale şi istorice naţionale. Hu au putut ei înţelege ceeace mintea limpodo do ţăran ilumi¬ nat a lui Tudor a descifrat în cartea vromii.Nu au putut aduna singuri nimic, în mintoa lor, până ce jertfa lui Tudor s’a coborît ca o lumină nouă pes¬ te sufletele acolor cari mai păstrau încă în ini¬ ma lor vin grăunte de înţelepciune şi dragoste de ţară. Dacă Tudor a murit părăsit do toţi ai săi, nu a 23) N. Iov ga : Domnul Tudor din Vladimiri 19o6. pag 1 ol . 44 avut o moarte zadarnică. Nu, căci sunt morţi care laaă vie în urmă fapta lor şi ă căror putere creş¬ te şi se răspândeşte peste veacuri. Aşa a fost Tu~ dor: ceeace a început el în viaţă, prin moartea sa s'a înfăptuit dela sine. Ridicarea şi moartea lui a trezit pe cei rătăciri şi pierduţi pentru binolo acestei naţii. Aşa au inceput,încă din vremea lui, să ajungă cărturarii boeri la gândul ridicării şi unirii tuturor Românilor 24) . De aceoa a însemnat cu deosebire, momentul istoric al deşteptării con¬ ştiinţei naţionale .El a ridicat element vil românesc pe primul plan şi a semănat în sufletul urmaşilor săi conştiinţa şi mândria românească. Si dacă în "Valahia" românismul s'a ridicat şi s'a înfăptuit înaintea celorlalte provincii pe cari şi lo~a a- propiat vina câte una,nu osto o întâmplare fără le¬ gătură cu acest răscolitor do suflete şi îndrumă¬ tor do neam. Noi ne vom lumina mereu la flacăra faptei sa¬ le .Săoi în Tudor,omul caro prin legătura sa diroc- tă cu pământul şi cu viaţa'românească crescută din adâncuri pe aceste locuri,s'a manifestat voinţa dârză şi limpede a unui neam care cerea intrarea din nou în drepturile lui isterice do netăgăduit. Tudor a fost omul care,în vremea lui a întruchipat conştiinţa şi virtutea romanoască adevărată, rămâ¬ nând astfel peste veacuri un ctitor şi oblăduitor al sufletului nostru naţional. 24) Emil Vârtosul: 1821- Date şi Fapte Noi-1932. I A N C U ^ancu In curaţii iatoriei naţionale, viaţa ro ma n i i or de peate munţi a avut un îndoit caracter. Unul de îndelungă răbdare şi atăruinţa in a păatra ceeace le era propriu,iar al doilea de lupta dârză şi as¬ pră pentru a câştiga trecutul pierdut şi a creşte mereu reînoită din trunchiul tradiţiei de po acos- te locuri. Si unul şi celălalt fol al vioţii lor a sprijinit viaţa naţională, păstrând sau înaintând, după semnul vremurilor, cari li a*au arătat când mai întunecate când mai limpezi. lână la revoluţia lui Horia, Bomânii ardoIoni şi-au purtat viaţa închişi in oi însăşi, tari în suferinţă .Dela aooastă dată şi prin acost om, lumi¬ na de hotar istoric s*a doschis coa'do a doua opo- că a istorioi lor, coa activă, purtătoare do lupto şi izbânzi po drumul câştigării libortăţii naţio¬ nale. Veacul trecut',cum era şi firesc, având exem¬ plul faptei lui Horiaîn urma şi îndemnul năzuin¬ ţelor vre m i i înainte, a fost un veac necontonit frământat. Atât rezistenţa din opooile liniştite cât şi lupta în colo de răspântie,au fapte alo poporului, alo ţăranilor înăspriţi do o viaţă naţională vi- trogă.Cu multă vreme în urmă Bomânii do pesto mun¬ ţi ft* au mai avut o clasă de conduoători din neamul lor , _ o -clasă do vechi boori cu tradiţie şi autori¬ tate. Din vromea-color dintâi înjghebări do stat românesc po aceste locuri, prirrtr' o intorosată po¬ litică- socială şi religioasă a maghiarilor, clasa conducătoare a Homânilor a fost asimilată adică ungUrizată .Ţăranii, rănaşi singuri în faţa unei pu- tornico nobilimi feudale ungureşti, au sărăcit şi au căzut treptat din drepturile lor istorice. După 48 trecere de vreme, pentru aceşti nedrepţi şi hrăpă¬ reţi străini conlocuitori. Romanul şerb ajunsese o stare firească, nu numai de fapt dar şi de drept. Cei cari au rezistat mai mult şi şi-au păstrat stare de ţărani liberi au fost Românii din Munţii Apuseni.In veacul al XVI II-a insă au fost mistuiţi şi ei în cea mai mare parte sub apăsarea neîndrep tăţită a unei politici străine,de desfiinţare,când teritoriul Munţilor Apuseni a fost declarat ol statului 1). 0 singură cale le mai rămânea de luat; aceea pe care au şi mers: lupta dată cu-preţul vieţii. Rămaşi singuri ei au avut tăria să-şi facă drepta- te singuri şi să tae drum în istorie pentru între¬ gul neam. Tăran intre ţărani, Horia şi Iancul au purtat cu ei destinul unui neam intreg,Cu toate că in veacul trecut se poate vorbi despre marele rol pe care l _ a avut '* inteligenţa * în trezirea conşti¬ inţei naţionale şi conducerea.în luptă, aşa cum ne arată şi d. Iorga 2) această nouă categorie de oa¬ meni,acei preoţi,profesori şi prefecţi cari au în¬ drumat gândul şi fapta poporului romanesc'din Ar¬ deal la 1848 au fost toţi oameni dela ţară, ţărani cu ştiinţă de carto, dar toţi fii direcţi, ne prefă¬ cuţi, ai poporului de iobagi. După revoluţia lui•Horia,până la anul 1848,ro¬ mânii din Transilvania,am încercat în repetate ran duri să se organizeze pentru a câştiga drepturile sociale şi naţionale de care celelalte neamuri transilvane ‘ se bucurau. Ei rămâneau însă mereu îri aceiaşi stare de iobagi şi ca neam, mereu îri afara legilor şi constituţiei după care se conducea a- ccot ţinut. Românii erau singurul popor din Ardeal căruia nu-i ora îngăduit să-şi spună durerile şi fr) Ion Lupaş : Răscoalâ~Tăranilor din Transilvania la anul 1784. Cluj 1934,pag.6o.vezi $i. Cap.I.Horia din acest volum. 2■ *jergaî Histoiro deş Roumains d e Trans ylvanio ei. de Xougrio .Bucureşti 191 6,t,II,pag.27p • 49 cu atât mai puţin, să lucreze în sensul unei bune- stări.Ei trebuia să-şi poarte suferinţa soartei de a ferma pe acest pământ un trunchi deosebit ca stare socială, ca neam şi credinţă. Stările nu mai puteau însă dura în acest fel; atunci când peste întreaga Europă se produceau fră mantări cari deschideau un nou drum pentru naţiuni le supuse,deci şi pentru românii din Transilvania. Ungurii îşi dădeau seama de un lucru: orice refor¬ mă liberală şi democratică, dat fiind numărul lor mic, ii puneau intr’o situaţie de minoritate. Dacă această situaţie numerică nu avea însemnătate în- tr'o organizaţie feudală,într'una liberală era de- adreptul dăunătoare. Deaceea conducătorii unguri, prevăzători,în cea dintâi jumătate a veacului tre¬ cut, începând de'pe la I830, s’au grăbit să facă o seamă de reforme, ca să mai poată salva ceeace le mai dădea răgaz vremea. Problema era: cum să dea o unitate, cât de aparentă,popoarelor cc locuiau la¬ olaltă în Ardeal.Ei se gândeau cu deosebire la Ro¬ mani, cari erau atât de deosebiţi ca făptură morală şi fizică şi totodată formau un neam puternic prin nunărul lor mare şi prin credinţa lor nestrămutată In - anul I838 cei doi mari oameni politici ma¬ chiori, Szechenyi şi Kossuth, au lucrat in acest sens,adică-pentru câştigarea unei aparente unităţi maghiare pe aceste locuri. Rasa şi religia fiind prea anevoie de schimbat, s*au gândit la limbă,ca un promiţător început. Ei au cerut cu acest scop des¬ fiinţarea iobăgiei pentru Români, cu condiţia însă ca aceştia să primească limba maghiară pretutinde¬ ni: în biserică,în şcoală,in administraţie .Pe dea¬ supra le cereau să fie pentru unirea Ardealului cu Ungaria.Iată un însemnat punct de program al libe¬ ralilor maghiari . Intre conducătorii politici despre care am vor bit mai sus,era o identitate de program,dar nu era 3) A.D.Xenopol: Istoria Românilor în Dacia Traia- nă. Voi.XII,pag•1o~14. 5o însă una de metodă.Szechenyi era un adept al moto*' delor încete şi prudente, Kossuth figura expresivă a temperamentului violent şi încrezător al poporu¬ lui maghiar,era mult mai radical încercând 3ă se im pună cu forţa pentru realizări imediate.Metoda lui Kos suth răspunzând deplin caracter ului neamului său a prins mai mult. Numai că drumul spre izbândă le-a fost în acest fel mai greu.Cum era şi firesc, în atmosfera vremii de înălţare a ideii de liber¬ tate şi dreptate, s'a ridicat deodată o puternică reacţiune împotriva tendinţelor neîntemeiate şi me todelor aspre ale raaghearilor.Toate neamurile con¬ vieţuitoare au reacţionat,dar cu deosebire Românii a căror soartă era mai mult ameninţată. In Ardeal contele Wesselenyi a încercat să meargă pe drumul tras de Kos suth, bănuind că Komânii vor ceda uşor unei desnaţionalizări,prin răsplata ce li se promitea,adică desfiinţarea iobăgiei,Soco teala a fost greşită căci această acţiune a grăbit redeşteptarea naţională a Românilor,cari în loc să se laso purtaţi de promisiuni deşarte s'au prins mai adânc in trupul părinţilor lor şi au năzuit şi mai mult oătre viaţa liberă şi demnă .Pană in stra¬ turile cele mai de jos ale ţărănimi i , neamul s'a înfiorat la gândul cu-şi vr. pierde credinţa şi lim ba 4) După această înfiorare a unui suflet care se simto l ’în preajma primejdiei s'a născut gândul lup¬ tei pentru apărare. Simţământul unei suferinţe ne¬ drepte în trecut şi nevoia de a trăi mai puternic in viitor, i-a făcut pe aceşti ţărani de omenie sa pornească la faptă, să asculte îndrumările acelora care erau in fruntea lor şi pe cari ii simţeau cât de mult sunt din trupul şi din duhul lor. In adevăr,fiii acestor ţărani, tineri intelec¬ tuali Români răspândiţi prin oraşele de graniţă a- le Transilvaniei, cari aveau simţământul adânc al 4) Gh.Bariţiu: Părţi alese din Istoria Transilva- nioie po două sute do ani în urmă, voi.I.pag.^98»SI biu 189o. 51 datoriei faţă de neam şi înţelegerea cuvenită faţă de cursul vremurilor,au îndrumat poporul către ţin ta sa de preţ şi l-a însufleţit cu duhul încrede¬ rii şi al luptei purtătoare de izbândă. Adunarea- populară de pe Câmpia Libertăţii,a fost semnul u- nui început de măi ţâre. In această adunare de pro¬ test s a manifestat o puternică conştiinţă şi vo¬ inţă naţională, lucru nebănuit în bună parte de Un¬ guri, cari vedeau în Români un popor de sclavi, în¬ tunecaţi la minte,lipsiţi de darul sfânt al înţele S® ri l idealurilor de libertate naţională. Adunarea dela Blaj a avut o măreţie neobişnui¬ tă atât prin nunărul mare a celor oare au luat par §i A Prin sufletul de viaţă nouă oare o domi- . . 0311(1 0 ^ ara Ardealului, spuno Papiu Ilarian agitaţiuno ca aceasta nu s'a făcut,nici mai puter¬ nică, nici mai cutezătoare,nici cu mai mult spirit de pace şi libertate- 5). in fruntea acestei miş¬ cări naţionale stăteau: Saguna, Bămuţiu, CIpariu Laurian,Bariţiu,luptătorii neobosiţi ai vromii, li cari se adăogau Moldovenii Alocsandri şi Al.Ioan Cuza viitorul Domnitor al Principatolor Unite.Mult a însufleţit^ adunarea tânărul avocat Avram lancu oare venise in fruntea unei armate do Moţi.Toţi a- ooşti conducători au avut rosturilo lor insommto m adunaroa dela Blaj. Aoola însă caro a ridicat perdelele întunericului şi a tras întaia calo lu¬ minoasă a desrobirii, adioă acooa a sufletului, a fost Simeon Bărnuţiu; Adunarea dola 3 Mai 1848 o putem numi momentul Bărnuţiu. In discursul pe oare l~a ţinut,venit parcă din străfundurile unei vieţi naţionale care^se voia puternică,Bărnuţiu s'a ară¬ tat un drept înţelegător al istorici şi totodată al nevoilor imediate ale neamului său. Răspunzând Ungurilor cori le făgăduiau libertatea socială, a- dică desfiinţarea iobăgiei,fără a le da libertatea naţională,le spunea: 5) Papiu Ilar ian : Istoria Românilor din Dac-in supe riooră,vol.n.pog.2o1 " ~~- 52 "Vai de omul pe caro îl poartă altul'. Vai şi de naţiunea care nu umblă pe picioarele sale, sau nu vede decât cu ochii altei naţiuni; niciodată raza de cultură nu va pătrunde până la creerii a~ cestei’naţiuni,ci va rămâne pururea întunecată, ca orbul şi serva naţiunilor răpitoare". "Aşa estej Pară de‘ naţionalitate nu e liberta¬ te, nici lumină nicăeri,ci pretutindeni numai lanţu ri,xntunerec şi amorţireiCe este apa pentru peşte, aerul pentru sburătoare şi pentru toate vieţuitoa¬ rele; ce este lunina pentru vedere, soarele pentru creşterea plantelor, vorba pentru cugetare,aceasta este naţionalitatea pentru orice popor... Prin’ce vorbim astăzi, cu părinţii noştri cari au trăit inainte de mii de ani;prin ce ne vor cunoaşte stră nepoţii şi posteritatea peste mii de ani.Naţionali tatea e indcmnul cel mai puternic spre lucrare pentru fericirea neomului omenesc...Naţionalitatea e'libertatea noastră coa din urmă şi limanul scă¬ pării noastre viitoare" 6). Cu toate că era jurist şi filosof ca spirit, Bărnuţiu 8*a coborît în acest moment, la durerile vii şi nădejdile mari cari înfloresc în sufleto. De aci marele răsunot al cuvântării. Strălucind în logică dar şi în entuziasm,el a izbutit neîntrecut să toarne în sufleto încredere şi nădejdea. După această cuvântare 3'au răspândit Românii cu sufle¬ tul înviorat; dar cel care 3*a simţit impresionat şi a plocat cu făptura luminată a fost Avram Iancu. Pe Câmpia Libertăţii s'a îndeplinit unitatea do simţire a Românilor ardeleni. Do aci însă s'a'u desprins două căi de luptă., două mijloace prin care gândeau că-şi vor ajunge scopul şi caro au mers 6)Din discursul lud Bărnuţiu publicat la sfârşitul lucrării d-lui Petre Pandroa : Filosofia Politico- Juridică a lui S.B.Buc.1935»P a S‘2o4 Şi 214. 53 laolaltă deşi uneori cu precumpănirea uneia .Era ca lea condusă de Saguna,aceea^diplomatică şi paşnică la care se alipeau cei mai în vârstă şi calea des¬ chisă de aprigul Căpitan Avram Iancu, aceea a lup¬ tei directe cu urmele,calea puterii şi vitejiei a— şa-oum numai munteanul Bălcescu, credea că se pot câştiga izbânzile sigure. In acest fel prin Avram Iancu s'a format o-altă mentalitate în -revoluţia ardeleană dela 1348» aceea a eroismului şi biruin¬ ţei prin preţul sângelui. II. Dar cine era acest tânăr do 24 do ani în caro trobui să-şi 3prijino neamul întreaga sa nădojdo? Iancu ora fiul unui ţăran fruntaş din Vidra do Sus era un om al naturii atât prin origină cât şi prin oducaţio. Si-a început -învăţătura la Câmpeni' 7 ), a continuat-o la Zlatina şi la Cluj undo a urmat Facultatea de Drept. Toată această învăţătură nu i-a folosit însă docât ca cunoştinţe tochnico, asa cum orau legile ungureşti din aceia vreme, căci a~ dovărata sa educaţie şi omonie îi venoau din altă porte.I 3 voarolo sufletului sau le găsim în locuri- lo încărcate do frumuseţo umanizată a Munţilor A - pusoni.Numai integrat âcestoi vioţi naturale şi is torico-Iancu poate fi înţolos. Doşi nevoit să stea când la Cluj, când la Sibiu sau Orhohiu,Iancu venoa morou acasă să-şi potroacă vremea .Mai alos atunci când îl frământau gândurilo do luptă - oăci înainto do a se da în munţi se dă în sufletul lui - el se abatea pe la casa părinţi¬ lor săi ca într'un loc de regăsire. Pe deoparte îl 7 ) In ceeace privoşto folul cum a pornit la învăţă¬ tură şi cât a învăţat a se vedea: Biografia lu* 1- vram Iancu do Ioşif Storca Suluţiu extras din '^ Transilvania" 1897 » ajutau locurile a.cestea, iar pe de alia. oamenii a~ cestor locuri cu datinile şi tradiţiile lor.Trecu¬ tul, cu fapta înaintaşului său Horia,îl întărea şi îl îndemna. Exemplul vieţii acestui erou ţăran l-a crescut pe Iancu ca şi isvoarele, brazii şi munţii în mijlocul cărora se născuse.Prin legătura cu Ho- ria^el se prindea şi mai adânc în viaţa locală şi se intărea şi mai mult pentru lupta ce trebuia s'o ducă spre a o libera. Horia a fost un om de stân¬ că pe care el se sprijinea şi din plămada căruia se simţea făcut• Vorbind odată cu Vasvari, una din căpeteniile oştilor ungureşti pe care le-a învins, despre unirea Ardealului cu Ungaria, la afirmaţia acestuia că 11 ce a greşit dieta din Gluj va îndrepta cea din Pesta, dar unirea Ardealului cu ţara un¬ gurească 3e va face dacă nu altcum prin puterea armelor" 8),Iancu i-a opus răspicat: "Să nu vă împingă iadul la acest pas căci a-’ tunci v a cântat cocoşul.Să ştii că ou sunt nepo¬ tul lui Horir care a crescut în casa aceasta-unde ne aflăm noi, care a murit ca martir pe roată iar trupul i s a aruncat în toate părţile lumii. Sunt gata a-i urma lui dar unirea fără condiţie n'o primesc. K 9)• Iancu ora fiul lui Horia şi cu Horia împreună erau fiii neamului de oameni vânjoşi ai Ardealului, ai Moţilor,cari prin virtuţile lor ne-au dat învă¬ ţătură aleasă, de bărbăţie şi dragoste de neam. Moţii au o înfăţişare -sufleteqscă deosebită. Ei sunt oameni muncitori şi tăcuţi; vorbesc puţin şi lucrează mult; vorbesc atată'şi atlirici când 3 ne— voo cu adevărat,pentru a înfăptui .Pentru Moţi "di¬ stanţa dintre vorbă şi faptă o minimă; vorba din punct de vodere al* acţiunii are Iaci aproape 'a- ceoaş valoare ca şi fapta" Io). Iancu era dintre 8 şi 9) Icsif Steroa Suluţia op.cit .pag.11. io) N icoiae Bata: Avram Iancu şi epoca sa.p.23 52 aceşti ţărani. El era un adevărat om al locurilor acelea,crescut firesc din pământul şi sufletul Mo¬ ţilor .Adânc prin suferinţă,viu prin legătura sa cu viaţa şi oamenii, el s*a ridicat la luptă dintr'un puternic instinct şi .dintr’o îndreptăţită nevoe de a trăi a neamului. Nimic artificial,nimic voit din prea multă socoteală,fapta sa a purces tot dea una dintr'un ales -simţ al vieţii şi al - istoriei, din fiinţa comunităţii căreia aparţinea şi pe care o simţea cuprinsă întreagă în sufletul său. Din primii ani ai vieţii sale obşteşti Iancu s'a arătat,celor din preajma sa,ea un om dăruit cu însuşirile unui adevărat conducător• G întâmplare din care so desprindo firoa lui'Iancu şi legătura strânsă ce o avoa cu noamul său, osto acooa potro— cută în anul 1847 când dieta Transilvanioi a votat o nouă loge numită "Urbariu" prin care starea Ro¬ mânilor se înrăutăţea .Iancu.fiind de faţă la acea* stă adunare împreună cu rpietenul său Suluţiu, auzind vorbele de ură rostite de conservatorii Un¬ guri împotriva Romanilor adanc rănit in suflet i-a spus prietenului său. "Când acel nobil baron,care a vorbit ca un se¬ mizeu a zis: că nici acul pământ de trei coţi caro ne va acoperi'trupul după moarto nu este proprie¬ tatea noastră, era să mă oruno în galerie intre ei fl &-i isbesc do perete. Nu cu argumonto filosofice şi .umanitare voi putea convinge po a ooi tirani ci cu lancea lui Horia ** 11), In acelaş fel se arată Iancu în toate împrdju- rările. In acelaş chip ni-1 înfăţişează şi istori¬ cul ungur Koevari descriind stările do lucruri din vremea când s'a pus problema unirii Ardealului cu Ungaria.Intr'una din obişnuitele adunări alo tine¬ rilor, Iancu, după ce a scultat temeiurile tuturor s'a ridicat plin do hotărîroşi a spua: "Sau oman* ciparoa pentru totdeauna fără desdăunaro,sau moar- 11) Iosif Sterca Suluţiu: op.cit.pag.6 56 te" 12 ). In multe alte împrejurări,în cari ţăranul avo¬ cat trăia adânc durerea fraţilor săi şi lumina caro o simţea că trcbuo să vio, ol s'a arătat ace- laş om sortit să indropte istoria neamului său pe o altă calo.După o adunaro a conducătorilor Români ţinutei la Sibiu, la caro luase parte şi fusese in” vinuit do cei mai In vârstă că Îndeamnă poporul lă, răscoale,Iancu a mers la Bărnuţiu şi la Bariţiui cărora io-a spus: "Eu ploc în munţi,îmi adun oame¬ nii moi bine înarmaţi şi voi să-mi răsbun pontru sângole vărsat" 13 ). Era după măcelul dela Mihalţ. Cu greu a putut fi oprit pontru un momont dc a porni lupta cu ar— mole. Toate^întâmplării© do înaintea revoluţiei n’au făcut do cât să adâncească şi mai mult însuşirile salo deosebite. Făptura răsboinică a Căpitanului muntean so forma neîncetat şi răspândea tot mai multă încredere in puterile sale .Făptura cuprinză¬ toare a omului ales se desăvârşea deplin" în des—' tinvl său încărcat do lumina nodojdii şi întărit prin suferinţă. So mţelogo acum uşor că împrejurul ace st ui om in vremurile pe care le trăia a crescut repede'at¬ mosfera do vraje şi'îndemn.Nu el căuta poporul,cum au voit să -1 înfăţişeze istoricii unguri,ci acesta venea către el atras de toată făptura lui simboli¬ că.El vorbea rar şi scurt dar vorba lui ora inspi¬ rată,mergea în inima ascultătorilor pontrucă nu e- ra "vorba" oi omenie ♦ "Iancu nu a fost orator, in sensul modern par¬ lamentar, el nu ştia ce sunt rafinamentele» vor¬ bea rar către mulţime: îrisă pare că -1 vedem acum înaintea ochilor, că de câte ori lua cuvântul, in faţa Ivii jucau razele vinei inspiraţiuni misterioa¬ 13) Gheorgho Barţiu : op.cit. vol.II.pag»l65 57 se de cari nici el nu-şi putea da seama,prin urma¬ re în momentele acelea ora peste putinţă să nu ră¬ pească pe ascultători" 14). La aceste daruri interioare se adăugau şi ace¬ lea fizice.Iancu avea o înfăţişeare,plăcută,atrăgă toare, plină de energie tinerească.'îEra după cum spune Bariţiu unul din junii cei mai frumoşi ai timpului său" 15 ). Dăruit cu aceste însuşiri morale şi fizico,Ian ou a crescut uşor în conştiinţa obştească p© caro a purtat-o către datorie şi lumină. Ou al vremuri¬ lor în care a trăit; acost tânăr orou a fost o ca¬ lo prin caro noamul s'a regăsit po sine şi a întă¬ rit puterilo şi a înfăptuit după imperativele is¬ toriei naţionale. Astfel din fiu al munţilor el a devenit "Rege al Munţilor" şi maro Căpitan. III. Adunarea naţională do po câmpia Libertăţii a însemnat o răspântie a istoriei Românilor Ardele¬ ni.In această adunare cu toate oă s'a jurat crodin ţă'către Tron şi împărăţie s'a lucrat într'un spi¬ rit liberal, aşa cum ora atmosfera vremii, în cât prin cele l 6 puncte ale Memorandului s'au procla¬ mat drepturile Românilor, adică indopondonţa lor naţională şi culturală. Odată cu acost înălţător prilej, Ianou earo crescuso puternic în sine şi în faţa poporului' A“ dun&t, şi-a hotărît pentru totdeauna drumul pe oa® trebuia să meargă. Sufletul său simţea neasemuit de adânc'nevoile vremii pentru neamul său şi chipul prin care ele “puteati fi ridicate,-Cu toată tendin¬ ţa de întreaga libertate caro sb arătaso. Adunarea' nu făcoa altceva dooât să oontinui© o motodă vocho. 14 şi 13 Ghoorfdvo Bariţiu, op.cit .Voi.II.pag. 1 64 58 aceea a "cererilor'» pe cale oficială, pe care cu multă vreme în urmă o întrebuinţaseră conducătorii Romanilor şi ae dovedise fără de folos.Cu toată mă reţia şi' puterea sufletească născută pe f-âmp-ţ a ţ.î -> berţăţii,mişcarea românească, păroa lui Iancu, fără de izbândă dacă nu va merge pe calea jertfelor do sânge, dacă nu va lupta "cu lancea ca Hor ia". De aceoa el nu a stat la îndoială şi a purces la lup— tă. Noua învăţătură pe care o dădea Iăncu neamului său umilit şi frământat de nedreptate,lupta diroc^ tă pe oaloa armolor, avea pentru ol un îndoit scop şi anume. După cum privea: către Posta sau catro Viona. Printre Unguri era răspândită crodinţa că Romanii-sunt un popor prost, nepăsător, lipsit de eroism şi do orice putere do roacţiune. Istoricul Kocvari intr'un ziar revoluţionar, Fllenoer. pe caro îl scotea la Cluj, spunoa că "Maghiarii n'au a se tomo do Români in tendinţa lor de domnie,precum nu are a so teme cineva de oile lor" 16 ).Kossuth şi-a întemeiat planurile pe această părere; el a pornit o luptă do intimidare a Românilor şi a continuat alta de extorminaro a lor,fapt din caro trufia ma~ ghiara a ieşit învinsă. Nu atat incidentele dintre ţărahi şi grofi - aşa cum a fost acelea do la Mihalţ au provocat revoluţia,ci ordinul maghiar de terori zare şi tondinţa de desfiinţare a Românilor,într'o vremo când semnele se arătau cu totul altfel 17 ). -împotriva acestui fel de a fi priviţi Românii s‘a ridicat Iancu la faptă tare ă armelor.Dar pe lângă această îndroptăţixe mai era o alta şi anume: cre¬ dinţa lui în. răsplata împărătească .Austria era în acoo vreme,^la grea cumpănă istorică; ajutorul do armo al Românilor ar fi fost dintre cele m.-v» bine venito,aşa cum s’a dovodit după îndelungilo şi vi~ 16 ) Ghoorghe Bar iţiu: o o Tcit. voi .II.pop: . 1 ^8-^Q 17 ) Dospre Kossuth şi Românii Ardeleni a se vodoa în S Rognault Histoir politiquc ct sociale dos Principatuos Dannubionnos,Poris IU 55 pag.1p9. 59 tejeşte fapte ale lui Iencu şi prefecţilor săi. Împotriva Ungurilor. Pentru aceste două motive Iancu nu a mai stat pe gânduri' după Adunarea dela Blaj. El a pornit pe drum drept, făţiş şi tare aşa cum era sufletul său şi al Moţilor luptători cori doreau atât de mult să se aleagă într'un fel .Da, în Munţii Ivii Horia şi a străbunilor săi a găsit Iancu ascultare, a găsit însufleţire şi puterea de jertfă. Acolo, în Munţii Apuseni, la Abrud,la Zlatna,lq Câmpeni,în locurile tradiţionalelor lupte pentru ridicarea din durere şi umilinţă a neamului,acolo a găsit Iancu răspuns şi îndemn pentru 'a-şi putea îndeplini gândul său înfierbântat de aşteptarea unei zile de biruinţă. La îndemnul" lui Iancu şi al prefecţilor Sever, Ba- lint,' 3 viteanu,Dobra, poporul a fost organizat în Le giuni , care deşi atât de improvizate din punct de vedere technic şi material,erau atât de bine alcă¬ tuite ca stare sufletească. Preoţii, profesorii şl studenţii deveniseră comandanţi rpioepuţi; ţăranii ostaşi-neînfricaţi. Perneilo însăşi,oa eroica Pela- giă Roşu,'în vâltoarea simţămintelor naţionale şi familiare,au luptat alături de bărbaţii şi copiii lor ca semn al"unor vremuri de aleasă şi neprefă— cută omenie. Aşa s r a dus lupta graa a renaşterii poporului nostru din Ardeal. Legaţi de pământul pe care luptau şi de cre¬ dinţa strămoşească ei au învins prin tăria credin- ţiişi a morţii. Gândul de foc al lui Xanou le în¬ florise sufletele.'Aşa l-au învins pe Hatvani, pe Kemeny şi Vasvari, pe toţi tinerii revoluţionari maghiari de sub ascultarea dictatorului Kossuth 18) Armatele lor bine orânduite n'au cruţat nimic în druntul lor, n’au iertat deloc soarta grea de a fi român. Ele au răspândit moartea şi pustiul protu- 18) Peflf3.qnTnrFia luptelor a fost do scrisă amănun¬ ţit în rapoartele lui Lancu,Sever şi Balint,redac¬ tate în limba gormană do Ioan Maioroscu şi revăzu¬ te do însăşi coi trei prefocţi. răsbunat însă aceste suferinde ne drepte ale Somanxlor. * Lupta purtată ou armele de către Iancu, a fost urmarea firească a celeia purtată de oamenii gându lui,cari cu mulţi ani Înainte de 1843 încercau să caitive o ^conştiinţă românească puternică, un su¬ flet de mânerie şi tărie. Adunarea Naţională dola Blaj a xost o manifestare a acestei activităţi şi ceva mai mult: cea dintâi mare încercare de unita¬ te sufletească a mădularelor Neamului Romanesc.Dar ea a însemnat după cum am arătat şi încheerea ac- ti-itaţn de renaştere numai pe calea gândului şi cuvântului. S 'a simţit nevoia unei coborîri la fap¬ tă wde sufletul nou trebuia să fie încercat.Iancu a îndeplinit acest mare şi greu destin. El a fost' acela care a adus mai departe, deşi cu oi laolaltL* lupta in care străluciseră atât de puternic Simeon' Barnuţiu şi Saguna, folosind -urile lor ? ufl Q - teşti pe calea ce era sortită unui Căpitan. IV + x.^ AV: r. Ia f U; ° pricepere şi o bărbăţie isvorî- ta din tainele adanci ale vieţii şi istoriei loca¬ le, un, o/n„şi o-viaţă do pildă. De aceea a purtat atatea izbânzi, de aceea a căzut .cum a căzut. Ungurii asupritori au fost învinşi; au fost în vinşi adică duşmanii .Ceeace nu * putut Iancu înde¬ plini a fost învingerea prietenilor,* Austriecilor cari au foiosit^o armă pe care nu o putea mânui î minciună.Acoia împotriva cărora s'a ridicat au fost înlăturaţi iar aceia pentru cari s'a ridicat l- a u înlăturat. Abea după izbândă începe drama lui Avram Iancu După încetarea revoluţiei şi liniştirea popoa- relor din împărăţia Austriacă, Românii au pornit din nou lupta pe cale diplomatică pontru oâştiga- 61 req drepturilor. De astădată nu numai pe temeiul unor principii abstracte liberale,ci şi ca o cuve¬ nită răsplată pentru ajutorul dat împărăţiei în~ tr'o vreme de grea cumpănă. In timp ce Iancu prin faptele sale vitejeşti izbutise să dea Românilor un prestigiu şi o mândrie naţională şi să îndato¬ reze pe‘altă parte pe împărat, ţăranul mitropolit Saguna îşi reinoia puterile pentru o cât mai de¬ plină isbândă la Viena. Slăbirea Imperiului,pe de~ o parte şi faptele lui Iancu pe de alta, îi făceau pe Români să se creadă la capătul sforţărilor prin căpătarea răsplatei ce li se cuvenea. Faptele nu s'au petrecut însă după crodinţa lor fost o roîntoarcere la stărilo dinainte. No- număratelo petiţii vechi au fost roînoite"la înco- putul anului 1849,dar cu toată stăruinţa şi prioo- peroa lor, Saguna împroună cu ceilalţi" trimişi oi Românilor s’au văzut noluaţi în soamă în timp ce gxşii fără să fi ajutat împărăţia, so bucurau tot do mai mult o dropturi. Tot timpul intre, 1849 până la I 85 I a fost o încorcaro zadarnică în âcostsons. • După.luptolo cu ungurii Iancu dovoniso un ade¬ vărat părinto,un îndrumător al poporului caro vo¬ dca în ol sprijinul sigur in toato imprejurărilo grelo. Craiul Munţilor ora acum simbolul^ droptăţii şi al binelui in caro ţăranii crodoau atât do mult Fxrmocul acestui c»n, încrodoroa căpătată în -ol "la bătălii i-a făcut po aceştia să croadă oă irfăţiga- rea lui la împărat ar aduce îndeplinirea neîntâr¬ ziată a cererilor îndreptăţite ce le înaintaseră. Din acest moment Iancu a intrat pe o"cale dare nu era aceoa a sufletului său deschis şi vitaaz• Nu s'a împotrivit să so ducă să dea faţă cu împăratul pentruoă ol era col dintâi caro oredoa ne strămutat în dreptatea lui, căci nu ora un om do rând ca să nu înţoloagă sau să fie mişel. S'a dus, căci voia să-şi vadă cu ochii visul împlinit. Iancu a plecat la Viena, s'a înfăţişat împăra¬ tului şi n'a izbutit .Purtat prin capitală dela un v d o“ ^ altul,hărţuit şi desorinetat de »bună- voinţele marunxior- Iancu a simţit adâncul dureros cest? 61 ^ 0 ^^ 11 * L:Lpa:Lt de în suşirile potrivite a- cestex vieţi pe care nu^dorise niciodată să o cu- asca ş m care îl taraseră evenimentele, eroul aa simţit sdruncinat in adâncul sufletului său credincios.-La cateva zile în loc de drepturi pen¬ tru^ neamul său,cum îi fusese dat cuv£ntul,i-a fost înmanata o decoraţie pentru "meritele sale şi ser¬ viciile aduse Împărăţiei».Iancu a refuzat-o nepre- facut şi mândru: v Vam luptat pentru Tron şi Naţiune. Guvernul să mijlocească acordarea drepturilor promiso nea~ nS^I!^ 30 atUnCl VOi Primi decora ţ^* altcum A^urmat apoi disgraţia: a fost forţat să pără¬ sească Viena neîntârziat; şi Iancu s'a reîntors u- milit şi nedumerit intre ai săi. Ceeace cereau Bomanii prin cuvântul trimişilor lor,nu putea da împăratul de bună voie, niciodată. Promisiunile fuseseră făcute pentru a-i pune în coasta ungurilor. Bomanii, naţiune liberă însemna pierderea Transilvaniei. Numărul lor mare, la oare se adăugau dovezile linei conştiinţi naţionale vii date în vremea din urmă, îi făceau pe austrieci să creadă şi aci se loveau la păreri cu ungurii— că u f or se ^ ri dica un imperiu “valah* dela Mare pană la Tisa .El vedea adesea în. Iancu,un nou De— cebal al unei reînviate Dacii 2o). înfrânt în credinţa sa către împărat şi de aoi nepuţinţa de^a câştiga drepturile acelora cari plă tiseră cu- sânge această credinţă,Iancu s'a reîn¬ tors acasă in munţi.Nu mai avea ce căuta spre Vie- nu şi-şi căuta mângâierea între oamenii săi siirpLj, dar oameni. Se simţea sfârşit do zădărnicia vieţii 19) Iosif St.Sulutiu : op,cit.pag.24. 20) Vezi I.Lupaş: op.cit .pag.11 63 pe care trebuia s'o ducă de aci înainte şi frânt de durere la amintirea anilor de jertfă spre bine¬ le obştesc, bine atât de mult dorit şi meritat,dar răpit .Bănit în credinţa lui nestrămutată intr'o soartă mai blândă, înşelat în simţămaintele şi gân durile sale curate, de erou, Iancu n'a mai voit să se înfăţişeze împăratului nici când acesta a tre¬ cut prin Munţii Apuseni şi l-a chemat 21) • Pentru aceasta el,apărătorul Tronului şi al împărăţiei, a fost pălmuit, drept răsplată, în temniţa din Alba Iulia,acolo unde fusese închis şi chinuit Horia. Nedreptatea făcută neamului său, uniiinţa indu¬ rată pe toate căile, au făcut să" crească tot mai mult o negură în preajma sa.încet,incet,sufletul i s'a măcinat ca o ruină,viaţa i s'a destrămat,încât din Iancu,Căpitanul Moţilor,după anul 1852,n'a mai rămas decât*o umbră tristă şi fără de odihnă, aşa cum el înşuşi se mărturisea când cineva ii pronun¬ ţa nunele: “Eu nu mai sunt Iancu, eu sunt umbra lui*. Cu sufletul pios el umbla prin locurile undo luptase,unde se simţise puternic şi frumos. Se po¬ vesteşte că ar fi fost văzut unbland doscoperit pe Câmpia Libertăţii în semn de închinare pentru cooa ce fuseso po acosto locuri. Bătrânul său tată dân- du-şi seama cât o do sdruncinat suflotul lui Iancu l-a dus în munţi acasă «Aci el,cântând din fluor du roroa sa şi a neomului, îşi purta neastâmpărul unei vioţi sfârşite.Douăzeci do ani şi-a cântat durerea şi-a mărturisit golul sufletesc,munţilor şi brazi¬ lor. Si cu cât figura lui devenea mai stranie, ou~ 21) In legătură ou această întâmplare un bătrân po- vostoşt©: “cu împăratul a fost aşa: Iancu s'a su¬ părat rău pe el şi n'o vrut să doa faţă împreună-, împăratul zico că ar fi zis^ că Iancu e nebun, d'aia n'a venit să dea faţă amândoi.Iancu i-o spus înapoi-* mă, ou nobun, tu mincinos, tot nu no-om fi putut înţelogO şi dacă no-am fi întâlnit*. T«Mură- raşu :Viaţa şi faptolo lui A.I.Turda 1924,p-24. 64 prinsă do valul întunericului, cu atât mai mult sporea dragostea poporului pentru el, cu atât cre¬ ştea în juru-i tot mai multă legendă. Ţăranii nu mai vedeau în el un om din ai lor, ci o icoană a suferinţei lor, o fiinţă a luminii şi a dreptăţii, venită din altă lume şi reîntoarsă în ea. Pentru noi ^numele lui Avram Iancu esto intru parea unei răspântii istorice. Pomenindu - 1 alături de Horia şi Tudor sporind comoara sufletului nos¬ tru cu o nouă învăţătură pentru îndrumarea şi ere" şterea energiei naţionale CUPRINSUL Căpitanii în destinul românesc. ....... 1 Horia ..................... n Tudor...27 Ianou .. 4^ 12 4 7 )