VULCAN, (I.) CALAT. II (1896-1899) in SCR. IV_pypdf2

Coperta seriei: PETRE VULCĂNESCU 


ACADEMIA ROMÂNĂ 
Fundaţia Naţională pentru Știință şi Artă 
Str. Dem. I. Dobrescu, nr. 11, Bucureşti, sector 1 
Tel. 315.67.54; fax 315.67.51 


Carte apărută cu sprijinul 
MINISTERULUI CULTURII ŞI AL CULTELOR 


IOSIF VULCAN 


[Swen] 
4 


Da 


ÎNSEMNĂRI DE CĂLĂTORIE(II) 


CORESPONDENŢĂ 


Ediţie îngrijită, note şi glosar 
d 


e 
LUCIAN DRIMBA 


ACADEMIA ROMÂNĂ _ E 
FUNDAŢIA NAŢIONALĂ PENTRU ŞTIINŢĂ ŞI ARTĂ 
INSTITUTUL DE ISTORIE ŞI TEORIE LITERARĂ 
„G. CĂLINESCU“ 
Bucureşti e 2002 


o 1/Gotar 


Feer 


Redactor: DACIANA VLĂDOIU 


aD 


Acest volum continuă ediția Scrierilor lui Iosif Vulcan, 
apărută la Editura Minerva în cadrul seriei „Restitutio“: 
Vol. 1 — Poezii e Proză e Teatru, 1987 
Vol.2 — Publicistică, 1989 
Vol. 3 — Însemnări de călătorie (D), 1994 


ÎNSEMNĂRI DE CĂLĂTORIE 
| 
ISBN 973-85611-4-0 


ALTE CĂLĂTORII ŞI EXCURSII 


ÎN SATUL NATAL . 


În altă zi dis-de-dimineaţă plecai a realiza o veche dorință a mea, a 
vedea Beiușul şi frumoasele lui regiuni, pământul meu natal. Trecură 
mai şepte ani de când nu vizitasem acest azil al ştiinţelor; de atunce se 
făcură multe schimbări în viața socială-politică a românilor de acolo; 
doream dară din adâncul inimei să pot petrece câteva zile în acest orăşel 
românesc, doream să văd pe vechii mei amici şi cunoscuți şi, neputând 
rezista dorului, plecai a-l realiza. | Pipa 

Drumul către Beiuş ne conduce tot prin regiuni romantice. O pano- 
ramă după alta, care de care mai frumoasă, ne delecta cu prospectul lor 
frumos. Aerul era curat, ceriul limpede, codrii şi pădurile verzi, râurile 
şerpuiau cu murmur melancolic, paserile cântau în cor imnul lor — toate 
aceste laolaltă îmi fărmecară vederea şi îmi îmbătară auzul. Ah, fru- 
moasă e, Doamne, natura în simplicitatea sa grandioasă! 

Era dimineaţa de la 10 oare când zării satul Holod, pământul meu 
natal. O simţire dulce, suavă şi sacră cuprinse tot internul meu. Aice fui 
născut, în satul acesta petrecui anii primi ai copilăriei mele, în locurile 
aceste învăţai a rosti mai întâi numele de „mamă“ şi „tată“. Pământ sunt, 
loc sacru pentru mine, salute ţie! 

Nu peste mult ajunserăm în sat şi ne oprirăm înaintea casei parohiale. 
Ne coborârăm şi intrarăm. Mâna-mi tremura când deschisei uşa, 
inima-mi palpita răpede şi în ochii-mi se iviră doauă lacrime. Le lăsai să 
strălucească. Nu era în giurul meu nici un om din atare oraş mare ca să 
râdă de mine. 

DI paroc local dimpreună cu stimabila-i soție ne primiră cu ospita- 
litate sinceră, românească. lar eu mă pusei la fereastă şi aruncai o privire 
asupra regiunii. Jos se estindea o vale mănoasă, în mijlocul ei un râu 
răpede, turbedul Holod, mâna undele sale spumegătoare. Mai la vale 
renumita moară! — amintită de atâtea ori prin jurnale — ni spunea de 


7 


suvenirea nemuritoriului Vulcan. În depărtare codrii şi munţii maiestoşi 
„ş-ascundeau fruntea în nori“, formând o semicunună dintre cele mai 
frumoase. lară din stânga, vântul uşor ni aducea pe aripele sale accentele 
duioase ale unei doine poporale. 

După pauză de o oară continuarăm drumul către Beiuş, între regiuni 
şi mai frumoase, şi mai romantice decât pân-acuma. 

Trecură doauă oare când din depărtare zărirăm turnurile besericilor 
din Beiuş şi peste câteva minute sosirăm la locul dorit. 


FURED LA BALATON 
5 iuniu 


Sus ia munte, în pădure, la umbra unui vechi stejariu scriu aceste șire. 
În giurul meu frunzele şoptesc misterios, paserile cântă în cor, florile îşi 
dezvoaltă mirosul lor, râurelul şerpuieşte cu iuțeală, albinele culeg 
miere, iarba acopere pământul cu un tapet verde, arborii seculari își 
înclină cu supunere pietele lor vântului... 

De-a stânga în depărtare zăresc o capelă mică. Voacea melancolică a 
campanei îmi stârneşte simțăminte sublime; spiritul meu se înalță, 
zboară cătră nori şi se așează departe de pământ, departe de aceasta lume 
a intriganţilor, sus în o lume feerică, în o lume ideală... 

De-a dreapta, o cărare mică conduce la un vechi castel, a cărui ruine 
jelesc cu tristeață splendoarea lui de odinioară. Lustrul castelului nu mai 
esiste, totul este negru și trist. Unde odinioară muzica încânta cu acor- 
durile sale pe ascultători, acolo azi nu mai răsună decât plânsetul înfioră- 
toriu al vântului şuierătoriu; vechea locuinţă a nimfelor din basmele 
poporului astăzi servă drept loc de adăpost pentru liliaci şi cucuveicele... 

Timpul trece şi mistuieşte toate... 

Jos la picioarele muntelui se estinde frumosul lac Balaton, aceasta 
mare a Ungariei. Valurile lui verzi undulează încet şi sărută picioarele 
țărmului îmbălsămat de flori. Luntrile de pe lac se uțuță uşor, ca copiii în 
leagăn. Stindardul vaporului din depărtare apare ca o pasăre zburătoare — 
şi satele din coastea dealului de la țărm se reoglindează în apă într-un 
mod fantastic... 

Ah, ce frumoasă panoramă e aceasta!... 

Încântat de frumseţa acestei pozițiuni, voiam să scriu o poezie, dar în 
momentul acela pe o creangă nu departe de mine începu să cânte o 
filomelă. Cântecul ei repeţit de ecourile munţilor îmi sună ca un cântec 


8 


pd 


de sirenă. Îl ascultai cu plăcere şi tot l-aş mai asculta încă, dar iată... 
filomela a zburat... 

Și a dus cu sine şi ideile mele poetice. 

Scoasei din puzunariu poeziele lui Heine, acest copil al melancoliei, 
şi începui a le ceti. Aceste poezii corespundea atât de bine situațiunii 
mele. lată cum se începea una: 


În o grădină de-ncântat 

Îmi petreceam neconturbat; 
Flori multe-mi surâdeau plăcut 
Şi aceste foarte mi-au plăcut. 


Iar corul păsărelelor 
Cânta doiniţe de amor; 

Şi soarele lucea pompos 
Şi florile-mi râdeau voios. 


Din flori ieşea suav miros 

Şi aerul fu parfumos 

Şi toate-şi petreceau cu dor 
Şi-mi închinau splendoarea lor. 


În mijlocul floricelor 
Era un limpede izvor 
Şi-o fată ca un îngerel 
Spăla o haină dalbă-n el. 


* 


Dar ce zgomot conturbă deodată visările mele? Parcă aud trâmbița 
din ziua Judecăţii. Da, da, e sunet de trâmbiță! Dar trâmbiţele de sub 
murii lericonului n-au putut să răsune mai cumplit decât aceasta unică, 
căci voacea ei se repetă din munte-n munte şi piere în valea din 
depărtare... 

Sunetul se apropie tot mai mult de mine, iar mie îmi vine să fug şi 
îmi pare rău că am auz atât de bun, dar într-aceste iată că apare pe 
cărarea ce conduce la mine un copil de țigan, suflând din răsputeri o 
trâmbiță rea, cât mai că-i iese sufletul. ÎI rog, îl conjur să-ncete, să n-o 
mai sufle. Dar el îmi răspunde că nu poate, că aşa i s-a dat porunca, să 
meargă în toate locurile să alarmeze toată pădurea. 

— Dar pentru ce? îl întrebai uimit. 

— Pentru ca să ştie toți oaspeţii că acuş are să înceapă reprezintațiunea 
teatrală, răspunse el. Poftim la teatru, domnule, la teatru! 


— E, bine, nu-mi pasă. Cel puţin voi vedea şi teatrul şi într-însul 
publicul de aice. 

Plecai la teatru. Pe timpul anunţat pentru începerea reprezintaţiunii, 
sosii-la templul Thaliei. Acolo aştepta deja un public. După ce mai 
aşteptarăm încă vreo jumătate de oară, până ce sosiră şi actorii, cortina 
se rădică şi reprezintaţiunea începu. Se juca o comedie în un act 
intitulată: Recept în contra soacrelor. Piesa compusă cu multă 
genialitate și scrisă cu spirit abundante, neconsiderând că actorii nu și-au 
ştiut rolurile şi că toți au jucat foarte rău, fu interpretată destul de bine. 

- * 


După reprezintațiune ieșirăm la preîmblare pe promenada de pe 
marginea Balatonului. 

Dar iată acuma mi-aduc aminte că nici nu v-am spus încă unde 
suntem. 

Dar să-ncepem dinainte! 

Noi ziariştii români din Budapesta suntem neşte oameni foarte evla- 
vioşi. Noi serbăm toate sărbătorile calindariului gregorian şi iulian. În 
cele prime nu lucrăm nimica, pentru că atunce tipografiele sunt închise, 
deci în zădar am lucra, iar în cele din urmă pauzăm, pentru că atunce noi 
avem sărbători... Astfel, apoi la noi sărbătorile nu mai înceată. Ele ne 
însoțesc necontenit, întocmai ca — deficitul. 

Astăzi, când scriu aceste şire, după calindariul gregorian e prima zi 
de Rosalie, mâne dară aşişdere va fi sărbătoare. Deci doauă zile n-avem 
nimic de lucru. 


Dar a petrece în Pesta doauă zile fără de lucru nu este o plăcută. 


petrecere. Uzai dar de ocaziune şi în societatea a câţiva amici făcui o 
mică eșcursiune pân-aice la Füred lângă Balaton, care — precum cred —e 
cea mai frumoasă scaldă a Ungariei. 

Budapesta nu e departe de aice. La 6 şi jumătate plecarăm din Buda. 
La 9 sosirăm la Alba Regia toţi — flămânzi. Dar acolo apoi ne şi ospă- 
tarăm bine. Abia se opri trăsura, alergarăm toți în ospătărie. Acolo găsi- 
răm zece pocale de bere şi vro doauăzeci de franzele. Altceva nimica. 
Numaidecât ne făcurăm toți democrați; proclamarăm principiul egali- 
tății; ma merserăm şi mai departe şi enunțarăm comunismul. Ne 
împărțirăm dară frăţeşte. Din fiecare pocal băurăm câte cincizeci — şi 
fiecare franzelă se împărţi în doauăzeci şi cinci de bucăți. Eu însă fui 
mai norocos. Din graţia unei domnişoare, căpătai un pătrariu de franzelă. 
Dar nu o mâncai. O ţin de suvenire. E foarte acră. 

La 10 oare sosirăm la ultima stațiune a călătoriei noastre pe 
drumul-de-fier. De acolo până la port mai erau încă vro mie de pași. 


10 


Deodată se lăți între oaspeţi o ştire înfricoşată, că adică suntem mulţi şi 
astfel nu vom căpăta toți loc pe naie. Într-un moment toţi o tulirăm la 
fugă. Era un spectacol interesant a vedea aceasta scenă, dar a înghiți 
pulberea grozavă nu prea era plăcut. Şi dacă vă spun că pulberea era 
mare, veţi şti că au trebuit să participe la fugă dame multe — și dacă au 
fost dame multe, şi șlepurile au potut să fie — câteva. Sărmanele şlepuri! 
În câte bucăţi se mai spintecară ele! Cu ce compătimire priveam moartea 
lor. Un onorabil cetăţean gras, de profesiune neguțătoriu de porci, se 
împedecă chiar lângă mine într-un şlep şi „scoțând un nevinovat 
„Sacrrment!“, căzu la pământ. Peste el mai căzără Şi alţii, tot cu aceeaşi 
esclamaţiune, dar eu nu ştiu ce li s-a întâmplat mai departe, căci şi eu 
eram ocupat cu — fuga. 

În urmă sosirăm toți pe vapor. Dar ce minune! Toţi încăpurăm 
comod. Naia adecă e făcută pentru doauă sute de persoane şi noi eram 
cinci sute. Încă şi acum simțesc în spate reminiscinţele comodităţii. 

Niciodată n-am văzut încă cum se împachetează aringele în bute, dar 
de la comoditatea noastră vaporală încoace, am idee şi despre 
comoditatea aringelor. 

Eu ajunsei în estremul cot al vaporului şi m-aş putea lăuda că avui un 
loc foarte bun, de cumva vaporul mişcătoriu şi undularea publicului 
nu-mi aruncau din când în când în braţe pe un cuncipist de la Ministeriul 
de Finanţe şi pe un ofițeriu pensiunat. Cale ca vale de bătrânul ofițeriu, 
însă el mai avea în braţe şi un cățeluş, care... se uita urât la mine. 

În fine clopoțelul sună și a treia oară. „Hurrah!“ strigarăm noi toți, şi 
vaporul se mişcă. Dar abia înaintarăm cinci paşi, fundul ajunse pământul 
şi ne oprirăm. Oamenii mai întreprinzători și carii nu erau atât de 
împovăraţi ca mine apucară vâsle, lopeţi, pari şi alte instrumente şi 
vaporul se mişcă — îndărătu şi iarăşi furăm acolo de unde plecarăm. 
Vaporul fluieră şi plecă de nou. De astă dată înaintarăm zece paşi, apoi 
iar steterăm locului. Atunce se repeţi încă o dată operațiunea de mai 
nainte. Dar ce zic, încă o dată? Nu o dată, ci de vreo zece ori, încât trecu 
jumătate de oară până când izbutirăm a ieşi din port. 

În fine eram liber şi panorama pitorească ne recompensă pentru toate 
martiriele noastre de pân-acuma. Nu ştiu însă dacă şi acel domn se va 
simți recompensat prin frumseţa panoramei, de a cărui cilindru vântul 
se înamoră chiar în mijlocul Balatonului şi-l duse cu sine pe aripele 
sale... 

* 

După o călătorie de o oară şi jumătate sosirăm la locul dorit, unde ne 

salutară cu tunuri şi cu buchete de flori... 


11 


Și acuma, după o petrecere de opt oare în aceste scălzi romantice, mă 
preîmblu în promenadă şi aştept semnalul de plecare al vaporului. 
Dar iată, pe ceriu se ivesc nori negri... valurile Balatonului undu- 


lează tot mai înfricoşat... toți oamenii d-aice îmi spun că se apropie o 


vijelie cumplită... 

Drept încheiare numai asta mai lipsea... 

Clopoţelul vaporului sună... Plecăm şi terminăm escursiunea de-plă- 
cere... Şi încă nu mi-am făcut testamentul... La revedere, onorabile 
cetitoare, în lumea ceealaltă sau în salonul „Familiei“! 


SCALDELE DE LA SÂN-GIORGIU, LÂNGĂ NĂSĂUD 
În 12 august 


Tunurile bubuie... Şi eu scriu... conversare... 

Dar nu cumva să alunecați a crede că tunurile bubuie în apropiarea 
mea!... Ele operează departe de mine... Iar în aceste locuri, pe unde 
petrec de câteva zile, numai săgețile petulantului copil cu doauă aripe 
sunt periculoase, dar și aceste numai pentru cei ce sunt capabili a iubi... 

Tunurile bubuie... Toată lumea ceteşte numai telegrame de pe 
câmpul rezbelului... Şi eu scriu — conversare de la Sân-Giorgiu... şi am 
temeritatea d-a crede că cineva o va şi ceti... 

Zădarnică lucrare! 

Ar fi doară mai bine a preferi esemplul soților mei de călătorie şi a 
mă culca în cel pat de paie sau a mă delecta în revărsatul zorilor, decât 
gârbovit în genunche a scrie cu o bucăţică de ţeruză pe un petec de hârtie 
aceste şire! 

Dar un simțământ ce nu ştiu cum să-l numesc nu mă lasă a dormi, mă 
îmboldeşte a scrie. Deschid dară fereasta încet şi ies printr-însa în 
ambit, ca nu cumva scârțăirea uşei să deştepte din somn pe amicul meu 
dormind... Trec curtea și mă urc sus în pavilionul scaldei s-ador natura 
în majestatea sa purpurie... Ş-acolo fantazia mea se leagănă pe aripele 
plăcerilor, ea zboară departe cercând... şi eu, lipsit de dânsa, scriu... şi 
tot scriu... 

x 


Arunc privirea mea în giur de mine şi tabloul ce mi se prezintă 
farmecă ochii mei... O ghirlandă de dealuri verzi încunună această 


panoramă frumoasă şi în mijlocul acesteia îmi surâde o vale înzestrată cu 
case amicabile... cu scalde recreatoare... 


12 


Mai în jos se estinde satul Sân-Georgiu, locuit numai de români; 
acest sat formează un stafagiu frumos al tabloului... 

În vale încă e tăcere profundă şi în această tăcere şoaptele râului de 
munte răsună misterios... Păsările nu cântă încă... Zefirul rătăcește prin 
alte părţi... 

Dar iată zorile!... O roşeață fărmecătoare anunţă pe ceriu sosirea 
lor... Natura învie... Şoaptele râului nu se mai aud, căci pasările încep a 
cânta, valea se-mpoporează, dealurile răsună de cântece dulci şi armo- 
nioase... 

Salutare voauă, zorilor frumoase! 

Dar un cântec mă deşteaptă din visările mele... Mă uit într-acolo şi 
văz pe consoțul meu cum vine în sus cântând: 


Pe deluțu-ndelungat 

Fuge-un boţ de mălai cald; 
Stai, tu, mălai, nu te duce, 

Că te-om scălda-n lapte dulce 
Şi te-om unge cu smântână 
De opt ori în săptămână. 


Acest cântec prozaic parcă m-ar fi trântit din ceriu la pământ, îimi 
ruină îndată toate iluziunile mele... aripele visărilor mele se frânseră... 
şi mi-adusei aminte că sum-flămând... 


* 


Dar în loc de a vi vorbi despre foame, să vi povestesc cum ajunsei eu 
aice! 

După terminarea şedinţelor adunării generale ale „Asociaţiunii 
transilvane“, în 10 august după-miazăzi la patru oare, o parte a oaspeţilor 
fraţilor năsăudeni, adunându-ne la dl Florian, plecarăm a întreprinde o 
escursiune la scaldele de la Sân-Giorgiu. 

Era interesant a vedea acest frumos şir de trăsure înaintând cu vioi- 
ciune şi cântând voios. În trăsura primă ocupă loc dl preşedinte dimpre- 
ună cu onorabila-i familie; în cele următoare văzurăm alți bărbaţi de 
frunte cu onorabilele lor soție — şi o mulțime de juni de speranţă. 

Dar puntea de la Rebrişoara ne lipsi de conducătoriu. Acolo cara- 
vanul nostru se opri şi — coborându-ne toți — ne despărțirăm de d! preşe- 
dinte şi de onorabila-i familie, regretând că nu ne pot însoți în această 
delicioasă escursiune. 

Despărţindu-ne, plecarăm mai departe tot voioşi şi cântând. Pano- 
rame, una mai frumoasă decât alta, se deschideau vederilor noastre. 
Munţii seculari învăscuți cu arbori verzi, stâncele cumplite — şi în 


13 


mijlocul acestora, jos în vale, undele spumegânde ale Someşului ni 
ofereau cele mai admirabile prospecte de câte văzusem în viața mea. 

Nu încape în îngustul cadru al unei conversări scurte a vorbi mai pe 
larg de frumseţa acestor poziţiuni pitoreşti și poetice; însă dacă aş şi 
dispune de un spaţiu mai voluminos, peana mea n-ar fi capabilă decât a 
vi prezinta numai o debilă oglindă a celor văzute în această călătorie de 
doauă-trei ore. Eu unul voi păstra mult timp în adâncul inimei mele 
Suvenirea acestei escursiuni... 

Soarele încă nu apuse când trăsurele noastre se opriră în curtea 
scaldelor de la Sân-Giorgiu... 


* 


Scaldele de la Sân-Giorgiu se află nemijlocit lângă satul de la care îşi 
căpătară numele, formând proprietatea acestui sat. Aşadară, precum sum 
informat, e unica scaldă în toată Transilvania care se află în mână 
românească. 

Natura a esundat aice darurile sale admirabile şi nu mai lipseşte decât 
ca şi mâna omenească să vină întru ajutoriul naturei, pentru a procura 
toate comodităţile oaspeţilor carii vor a-şi recâștiga sănătatea sau a-şi 
deşerta pungile în aceste locuri. 

Un început mic s-a şi făcut... dar mai lipsesc încă multe... 


* 


Sosind la locul dorit, numaidecât merserăm la izvor şi băurăm toți 
câte un pocal, doauă de apă sărată. 
Lângă izvor deasupra se află un pavilion, unde acuma scriu aceste 
şire; eu mă urcai numaidecât aice și, ajuns sus, mă delectai în regiunea 
ce se estinde în giur de mine. Romanticitatea poziţiunii ținu legaţi mult 


timp ochii mei... și numai într-un târziu observai că pe stâlpuri sunt - 


inscripțiuni. Unele erau românește, altele franţozeşte şi nemţeşte, dar 
nici una — ungureşte. Desigur că pe unguri nu-i inspiră locurile româneşti! 

Între celelalte inscripțiuni găsii una subsemnată »Adelina Olteanu“; 
întunecimea însă nu-mi permise a o putea descifra. 

Dar ce zic? Acuma e lumină Voi decopia-o dară numaidecât. 
Onorabila doamnă ni va ierta această indiscreţiune. 

Mica poezioară, intitulată T; ransilvania, sună astfel: 


Multe țări frumoase, multe am îmblat, 
Dar ca tine dulce eu nu am aflat; 
Multe țări ferice, multe am văzut 

Şi numai tu tristă, o, vai, mi-ai părut! 


14 


Munţii-ţi lăcrimează sorginţi salutare, 
Arborii-ți suspină înclinați de vânt; 
Pasările cântă, dar a lor cântare 

Te face să cugeţi, să cauţi la pământ! 


Ţărăncuța cântă de dor tot mereu, 

Căci soțul ei geme sub jugul cel greu; 
Până şi pruncuţul în leagănul său 

Parc-ar zice: „Doamne, ce ţi-am făcut eu?“ 


Totul e durere în nobilu-ți piept, 

Frunze, flori şi petre, toate o repet... 

Când va suna însă oara de-nviere, 

Înceta-vor toate, pân’ şi-a ta durere! 
* 


După o scurtă preîmblare, ne rentoarserăm toți în sala de cură, unde 
chiar sosiseră ziuarele proaspete. Se-nţelege că nici unul n-a rămas 
dintre noi, carele să nu fie cetit telegramele cele mai noauă. 

Măcar de nu le-am fi cetit!... aa 

Vioiciunea dispăru îndată dintre noi şi toți devenirăm deodată 
serioşi... , , i 

Acele telegrame anunțau învingerea prusilor asupra francezi or... 

Mânca-te-ar amarul, politică, dar nici aice, în acest loc solitariu, nu 
putem scăpa de tine!... 

E 3 


Debelaţi ne puserăm la cină, dar telegramele cetite nimiciră spiritul 
vioi de mai-nainte al conversaţiunii noastre... Într-aceea, nici unul nu le 
credeam şi toţi eram de opiniune că acele ştiri sunt esagerate 

Acest şir de puncte mici va să zică atâta că noaptea a trecut; că unii 
au dormit bine, iar alţii toată noaptea suspinau şi visau deştepţi. i 

Dimineaţa, toată societatea noastră se adună iarăși laolaltă şi pleca- 
răm cu toate trăsurele a face o mică escursiune în scaldele din vecinătate. 

Vizitarăm Rodna Veche, biserica antică, ruinele şi catacombele de 
aice; şi încântați de cele văzute, ne rentoarserăm la Dombad, unde 
improvizarăm un banchet strălucit, la care participarăm preste treizeci de 
persoane. | a 

În fruntea mesei şedea noul vicepreşedinte al „Asociaţiunii , dl Iacob 
Bologa, şi deschise „a doaua sesiune“ a adunării generale printr-un toast 


15 


plin de spirit vivificatoriu. După acest toast urmară altele, o mulţime şi 
curgeau întocmai ca torentul ce varsă p-afară. Timpul trecea iute şi noi 
nici nu observarăm că şase oare deja trecură şi şedem încă tot la masă de 
la trei oare, în mijlocul unui entuziasm general. 

Sub decursul acestui timp muzicanţii esecutară cele mai alese piese 
naționale. 


* 


Seara ne rentoarserăm toți iarăşi la Sân-Giorgiu, ducând cu noi şi 
banda de la Dombad. Abia sosirăm, iată se ivi între noi şi banda de la 
Năsăud a grănicerilor. Şi unde cântă înschimbându-se doauă bande 
acolo trebuie să se facă cel puțin — un bal. 

Aşa se întâmplă şi aice. Mesele dispărură numaidecât şi se întinse un 
dant de veselie, care dură până târziu cu multă vivacitate... 

„În fine sosi dimineaţa. Încă o dată toți ne adunarăm laolaltă spre a 
dejuna pentru ultima oară dimpreună... După dejun ne despărțirăm 
plecând unii cătră Bistriţa, iar alții îndărătru la Năsăud... i í 

$i astfel escursiunea noastră se termină, iar noi ni luarăm rămas bun 


n la frații năsăudeni, cari ni ştiură procura atâte mominte de dulci 
plăceri... 


SUVENIRI DE LA E RĂTUŢI“ 
Oraş ca Oraviţa și om ca românul — ba! 


Am păţit-o! 

Ceea ce n-am crezut niciodată, iată s-a întâmplat! Amabile cetitoare, 
eu nu mai sum român! 

De când? 

Nu de mult. Numai de patru zile. De când, adică, am sosit aice, în 
Oraviţa, la adunarea „Societăţii pentru fond de teatru român“.! i 

Grea pedeapsă pentru mine. Dar n-am încătrău. Aceasta e soartea 
tuturor celor ce vin în acest oraş drăgălaş. Locuitorii moşteni de aice. ca 
neşte frătuți dulci, cu aşa dragoste mi-ţi-l primesc pe fiecare străin ce 
vine aice, încât nu numai îl provăd cu toate în abundanță, dar îi dau şi 
nume şi îi zic — bufan. 

Aşadară, iată-mă-s şi eu — bufan. 


Frătuţi şi bufani, din aceştia se compun locuitorii ambelor oraşe: 
Oraviţa română şi montană. 


16 


Doauă oraşe, dar amândoauă laolaltă au numai o stradă. Aceasta însă 
e atât de lungă, ca şi o poezie de ale lui Văcărescu?. Pleci dimineaţa de la 
un capăt şi flămânzeşti până la capătul celălalt. 

Fiind aice numai una stradă, nu cumva să te pună păcatele a întreba 
de oarecare orăvițean că pe care stradă șede? 

Aceasta ar fi o satiră, pentru care el se supără. Vă fac dară atenți, așa 
între patru ochi, ca nu cumva să rătăciţi. 


Dar nu numai strada, ci toate te suprind aice plăcut. 

Poziţiunea romantică, inteligința numeroasă, încântătoriul port 
poporal, ospitalitatea... 

Ah, ospitalitatea!... 

Cel ce n-are idee de ospitalitatea românească, care-ţi pândeşte toate 
aspirațiunile secrete, înainte de ale pronunţa, acela n-are decât să vină la 
Oraviţa. 

Aice apoi va vedea că în adevăr se află între nişte frătuți; și se va 
convinge de adevărul cuvintelor din toastul dlui Mangiuca că: „Oraş ca 
Oraviţa şi om ca românul — ba!“ 


Dar opregele cu chițele!... 

Duminica după-amiazăzi am fost la „joc“, care de astă dată se ținu în 
avlia bisericei. 

Am fost, am văzut şi am rămas încântat. 

Am văzut poporul danțând. 

Feciori ca brazii muntelui şi copile drăgălaşe săltau acolo cu fericire. 

Feciorii ca feciorii, dar fetele m-au suprins de tot. 

Dacă şi Sabinele au fost aşa fiinţe pitoreşti, nu mă mir că au fost 
răpite, 

Jocul, frumseța şi costumul lor pitoresc mi-au format un tablou 
încântătoriu ce nu-l voi uita niciodată. 

Şi cum mă uitam la ele, de multe ori îmi vinea să cred că unele 
dintr-însele doară nu sunt țărance, ci domnişoare în costum poporal. 

Mai ales una din ele, a doaua în horă, cea cu fulgere în ochi şi cu 
surâs pe buze, neaoşa româncuţă cu mersul ei legănat, cu... 

Ps! nu cumva să mă auză nevasta! 


Dar opregele cu chițele!... 

Am auzit mult vorbindu-se de frumseţa lor şi de artea cu care sunt 
lucrate. Am şi văzut singuratice piese pe la espoziţiuni; dar atâte, în aşa 
multe variaţiuni şi îmbrăcate de nește fiinţe viue atât de drăgălaşe, n-am 
mai avut ocaziune să admir. 


17 


La vederea lor, eram aşa de entuziasmat, încât mai că mă supărasem 
că bunul Dumnezeu nu m-a creat şi pe mine țărancă română, să fi purtat 
oprege de aceste! 


Dar aşa, opregul peste frac — nu se potriveşte. 


Dintr-un bal în altul... 

Din halul poporului, în cel al inteliginţei. 

Acesta s-a deschis seara la 9 oare în Spaţioasa sală a Otelului 
„Coroana“. 

Cununa de oaspeți adunată aici număra la vreo 500 de flori, floricele, 
florioare, din cari un cunoscut mi-a compus următorul buchet... 

Vreo 80 de părechi au jucat cadrilul. h pauză „Bătuta“ a fost bătută 
de „Căluşeriul“. 

Toast nu s-a zis şi aşa nime nu s-a urât. 

Inchei aceste suveniri schițate cu fuga, căci plecăm la Anina?. 

La revedere — de acolo. 


„DE LA SLIACI! 
Hotelul „Bellevue“ 


E des-de-dimineață. Oamenii dorm încă somnul dulce, dar natura s-a 
deşteptat. Părăsii repausul şi ieșii pe balcon, să mă delectez în revărsatul 
zorilor, în natura divină care în miliarde de forme îşi esprime semnele 
sale de viață. 

Locul unde mă aflu e nalt, pe coastea dealului. Un prospect din cele 
mai frumoase se iveşte ochilor. O panoramă romantică îşi dezvoltă 
farmecile înaintea mea. 

Dealuri umbroase formează un semicerc plăcut, înzestrat cu sate şi 
păduri. Cătră miazănoapte dealurile devin munţi, cari ş-ascund fruntea-n 
nori şi se perd în negura depărtării. 

Jos la picioarele mele se estinde o vale lungă. Ici-acolo câte un sat, 
câte o casă singură, câte o pădure răcoroasă, prin cari şerpuieşte murmu- 
rând un râu sprinten, parcă nu i-ar părea bine că a părăsit dealurile 
frumoase, unde viața e mai dulce, cursul lui mai liber şi unde-l vedeau 
aşa mulţi ochi frumoși... 

Şi în mijlocul valei, pe brațele naturei eterne vedem calea civili- 
Zațiunii, linia drumului-de-fier care trece până la munți. Calea e chiar la 
finea dealului pe care mă aflu, din care deal izvoresc renumitele băi, cari 


18 


în limba slovăcească se cheamă „Sliaci“, pentru că, precum ştiţi, aici ne 
aflăm în „ţara slovăcească“. 

Stau şi mă delectez în această privelişte încântătoare şi într-aceea din 
când în când scriu cu țeruza câteva şire pe aceasta hârtie. Şi iarăş mă las 
de scris, şi iarăşi mi-adâncesc privirea în tabloul ce mama natură l-a 
zugrăvit înaintea mea cu penelul ei atotputernic şi admirabil. 

Şi oare n-ar fi mai bine pentru mine dacă n-aş mai perde timpul cu 
scrisul, ci mi-aş face o plăcere continuă prin contemplarea acestor locuri 
frumoase? 

Desigur ar fi mult mai comod să şed şi să-mi caut de iucru. Să fac 
cum fac cei mai mulți dintre aşa-numiţii „inteliginţi“ ai noştri: să nu ieu 
condeiul în mână defel; să nu mai fac pe ziuaristul, pentru că în mijlocul 
nepăsării publicului românesc ziuaristica nu aduce nimica „pentru 
culină“; pe scurt, să devin şi eu om de „treabă“, adecă să fac treburi. 

În adevăr, onorabile cetitoare, trebuie să aibă multă tărie de suflet 
acela carele, în butul tuturor pedecelor pe cari i le pun superbia şi nepri- 
ceperea, nu se descurajează, ci rămâne pe acelaşi teren: luptându-se cu 
toate obstacolele, tare în credința învingerii sale şi sperând un viitoriu 
mai frumos. 

Cel ce la noi păşeşte pe cariera literară are s-aducă cu sine multe 
iluziuni, căci va perde multe, ş-apoi fără iluziuni activitatea-i va lâncezi 
Şi viața îi va părea prea sarbedă. Ş-atunci apoi... 

Dar iată, am ajuns prea departe cu meditaţiunile mele. Nici n-am 
băgat de seamă că într-aceste soarele s-a ivit colo de peste deal. Ce 
vedere frumoasă! Roşeaţa purpurie, care mai-nainte îmbrăcase ceriul 
într-un paliu de porfir, încetul cu încetul deveni o sclipeală aurie, care 
întrece orice splendoare, care cu razele sale ferbinţi orbește vederea. 

Şi regele luminelor, majestosul soare intră de tot în orizon cu trium- 
ful eroului fericit. 

Salute ţie, lumină etern arzătoare, simbolul deşteptării spirituale! 

Răspândeşte-ți razele în toate părțile locuite de oameni! Să nu mai fie 
întuneric nicăiri, ci în toate jocurile să domnească lumina cea dătătoare 
de viață! 

Valea pare că se deşteaptă şi ea din somn. Figure mişcătoare se 
zăresc la holdele aurie. Secerătorii se pun la lucru. Bărbaţi, tineri şi 
neveste se-nşiră la locul lor. Cântece duioase pătrunde la auzul meu. 
Durere! nu înțeleg nimica din ele. Poporul acesta e slovac. Şi eu — 
„nieznam!“ 

Iar colo de altă parte păstorii, porcarii şi ciobanii au ieşit încă mai de 
mult cu turmele lor la câmp. Dar sunt departe de mine. Numai tulnicul 
s-aude răsunând printre codri, ca un bucin de bătălie. 


19 


Nu departe de mine, pe o cărare de deal vine-n sus o nevastă, o 
țărancă aducând pe cap un ol de apă de la izvor. Ea cântă, priveşte în 
toate părțile, se mişcă uşor ca rândunica şi olul parcă e legat de capul ei 
nici nu se clăteşte. ; 

| Pe drumul de țară se ivesc neşte căruţe cari aleargă iute în toate 
direcțiunile. Nimene n-are timp să şeadă mult într-un loc. Toţi sunt foar- 
te ocupați. E vremea lucrului. 

Dar şi tăcerea din giurul meu încă începe a fi întreruptă. Oaspeţii şi 
muzicanții dorm încă. Numai personalul servitoresc se înfăţişează prin 
curți şi aleuri, dar şi acela reprezintat numai prin câțiva înşi, cari îşi 
freacă ochii de somnoroşi ce sunt. 

Insă tăcerea aceasta nu durează mult. Unul câte unul se ivesc şi oas- 
pan p-afară, semnul că ş-aice servitorii se scoală mai deodată cu domnii 
or. 

_ Apoi se fac grupe. Incep conversațiunile. „Bună dimineata!“ s-aude 
din toate părțile. Damele în toalete de dimineață se ivesc în aleul care 
duce la izvoarele feruginoase. 


Acum nici eu nu mai pot sta în locul acesta. Intru să-mi fac toaleta. 


Haidam la izvoare să bem apă rece! 


La izvoare 


sia Şi eu, sărac de mine, eram de părerea că nimica nu este mai 
frumos şi mai încântătoriu decât prospectul ce-l vedeam mai-nainte 
inaintea mea: pe când, iată, aice am o privelişte mult mai interesantă. 

Frumoasă e natura şi eu mă închin minunilor ei. Însă oricât de mult 
mă încântă ea, totuş efectul ce-l produce în mine numai acela al unui 
tablou frumos, în care penelul genial al artistului ne înfăţişează colorile 
cele mai viue şi pătrunzătoare. 
Poate fi tabloul oricât de admirabil, reprezinte el orice figură 
interesantă, totuş de la un timp oarecare ni pare rece, monoton, căci nu 
mai poate să mărească plăcerea noastră, căci nu ştie să vorbească 

Un tablou frumos a fost acela care m-a fărmecat stând pe balcon 
unul din cele mai minunate tablouri, căci l-a zugrăvit mâna cea mai 
artistică, natura creatoare; dar iată acuma ochii mei se delectează într-un 
tablou și mai frumos, căci acesta nu e monoton, căci acesta vorbeşte. 

| Mă aflu pe promenada care duce la izvoarele feruginoase şi o vedere 

din cele mai interesante se îmbie ochilor. 


| Cam la vreo două-trei sute de dame grăbesc cu pocalul în mână la 
izvoare să-şi caute de sănătate. 


20 


Poate să fie vro vedere mai interesantă decât aceasta? 

Toate sunt tinere, toate palide și toate în toalete de demineaţă. Va să 
zică ele au trei titluri ca să fie interesante. 

Aceste sunt cele mai diligente, acele cari au vinit să ţină cură, nu 
numai să-şi facă petrecere. Celelalte dorm încă, fiindcă s-au culcat târ- 
ziu, căci aseară a fost bal, unde fiecare jucăuş a avut câte patruzeci de 

jucăuşe. 

Aice adică se află vro 400 de dame şi între ele abia suntem vro 
treizeci de bărbați. Ca de curiozitate vă spun că-n etagiul întreg al 
otelului unde mă aflu în cvartir eu sum singurul bărbat. Se-nţelege, dar, 
de sine că aice preţul bărbaţilor e mare şi că-n baluri şi acela trebuie să 
joace care acasă nu se ocupă de altceva decât de inventarea cvadraturii 
cercului. 

— Ne rugăm, domnule, poftim a juca un cadril, căci ni mai lipseşte un 
vis-à-vis! aceasta e rugarea ce ţi se adresează și oricât de tare ţi-ai propus 
a nu juca, nu poţi rezista la rugarea a doi ochi. 

Dar damele aceste cari trec acuma înaintea noastră nu joacă. Ele au 
jucat destul astă-iarnă, ba doară şi prea mult. 

lată acolo blondina aceea! O cunosc dintr-un bal de astă-iarnă din 
Pesta. Ah! câtă fericire reşedea atunce pe fața ei arzândă! În giurul ei era 
un cerc de adoratori, cari toți se rugau ca la Madona de la altar şi buzele 
lor nu pronunţau decât numai aceste cuvinte: 

— Ah! numai un tur! 

Şi turul se acorda şi părechea fericită zbura ca silfidele pe aripele 
fantaziei după melodia valsului nebunatic. 

Dar acuma ea pare ca şi o regină care călătoreşte incognito. E lipsită 
de lustrul ce o încungiura în bal. Adoratorii nu-s aice. Ea se şi ureşte 
tare. Cum să nu? patru sute de dame şi numai treizeci de bărbaţi! Dacă ai 
vro douăzeci de cunoscute (și atâte poţi avea în prima săptămână) şi le 
zici: „Bună dimineața!“ nici câte o literă nu ajunge pentru una. 

Dar apoi se şi uresc toate, toate câte se află aice. Ce le pasă lor de fru- 
museţea locului, de tablourile pitoreşti ale naturei, de muzică şi de toate 
petrecerile câte li se ofer aice, dacă ele sunt aşa de multe şi bărbaţii aşa de 
puţini! N-au cu cine să converseze şi cu cine să-şi petreacă timpul. 

lată iarăşi o mare deosebire între bărbați şi femei! Bărbaţii, oricât de 
mulți să fie, şi între sine îşi află petrecere şi nu se uresc. Ma, de multe 
ori, conversaţiunea lor e foarte animată; din contră, femeile, dacă se află 
numai ele în societate, în curând se uresc, nu mai ştiu despre ce conversa 
şi petrecerea lor li se pare foarte monotoană. 

Dar ivească-se în momentul acela numai un bărbat în mijlocul lor, 
toate devin ca electrizate. Fiecare are îndată o idee noauă. Începe o 


21 


conversație vială. Fericitul bărbat abia e în stare a răspunde la atâtea 
întrebări. Şi ele toate sunt de părerea că el le petrece, pe când îi fac cea 
mai dulce petrecere. 


In adevăr, nu ştiu pentru ce nu vin mai mulți bărbaţi aice? De-ar vini, - 


ştiu că li-ar părea rău. Oricare din sexul nostru a vinit p-an timp hotărât, 
totdeuna ş-a prelungit timpul de petrecere. Nu poţi scăpa aşa ușor din 
Sliaci. Poziţiunea-i e foarte romantică şi-apoi numărul bărbaților e atât 
de mic!... | 

Dar iată, până când stau aice la poveşti, o mare parte a publicului 
frumos a defilat înaintea mea cătră izvoare. 

Să mergem şi noi într-acolo! 

Calea conduce în jos pe doauă aleuri umbroase, cari la picioarele 
dealului făţiş se concentrează într-unul care, încârnindu-se în dreapta, 
mai apoi în stânga, ne duce drept în jos la izvoarele dătătoare de putere 

Acolo deja e o viaţă veselă. Sunetul unei muzice viale pătrunde la 
auzul nostru. Publicul e împărţit la patru izvoare. Izvorul „Iosif“ este 
insă mai cercetat. Acesta e mai puternic între toate. 


Din curată simpatie nominală mă duc şi eu la acest izvor. Îmi întind 


paharul şi beu. Minunată zeamă de fier! 

Intr-aceste, în giurul meu aud conversaţiuni interesante; parte ungu- 
reşte, semnul că respectivele sunt jidance din provincie, parte franţo- 
zeşte, semnul că dânsele sunt românce de la Bucureşti, parte nemţeşte 
semnul că ele sunt unguroaice din Budapesta. 

Această combinaţiune a mea este rezultatul unei praxe îndelungate ce 
am făcut-o în călătoriile mele prin mai multe părți. 

= Cum te afli? Cum ai durmit? Până când v-aţi petrecut aseară? Aşa 
E | timpuriu te-ai sculat? iată întrebările ce le aud repețindu-se în 
io limbi ale lumei şi în feliurite tonuri, plăcute şi — mai puţin 
NI a ție lite din când în când se amestecă apoi o voace 

rbătească. Medicul director vine şi î i 
B ed ŞI întreabă pe pacientele sale despre 

Apoi se duce şi el la izvorul al doilea care se numeşte „Doroteea“ 
Acolo vedem figurele cele mai palide, cărora o totoaică le toarnă în 
pahar, pentru 3 cruceri, 50 de grame de zer. Apa minerală feru ginoasă cu 
zer, aşadară că minunată beutură trebuie să fie! 

Săracele ființe delicate cari acasă pentru toată lumea aceasta n-aţi bea 
oleacă de apă minerală cu vin, acuma o beţi cu zer! i 

E, bine, doctorul porunceşte. Şi doctorul e domnul cel mai mare la 
baie. Ce să faci? Trebuie să-l asculţi, dacă nu vei să te acuze la bărbat. 


22 


Al treile izvor, şi mai jos, numit „Lenkey“, e cel mai interesant. 
Încungiurat de un mur antic, prin care ne conduce înlăîntru o uşiţă făcută 
din stan de piatră şi înzestrat deasupra giur-împregiur cu o terasă de 
iarbă verde, ni înfăţişează o vedere plăcută ochilor. 

Acesta e locul de întâlnire a] celor mai interesante dame. Toate tinere 
şi fericite, dar palide la față, ele vreu să fie şi mai fericite, şi mai roşie la 
față şi speră că izvorul acesta va contribui cât mai mult la realizarea 
dorinţei lor. Nu este mai frumos şi mai pătrunzător decât văzând pe 
cineva pornind pe calea despre care crede că conduce la fericire. Mă 
închin lor şi le nutresc stima mea adâncă. 

Să mai mergem şi la al patrăle izvor. Cu atât mai vârtos, căci înaintea 
lui se află o formă de capelă pe care e scris: „Să ne rugăm lui Dumnezeu!“ 

Curios că muzica chiar înaintea casei lui Dumnezeu ş-a găsit locul de 
producţiune. Sau doară şi aceasta vrea să caracterizeze secolul nostru, 
unde — după zisa franceză — estremităţile se ating. 

Ce e drept, eu încă n-am văzut deschisă biserica aceasta. Aud că nu 
mai sâmbătă dimineaţa se deschide, iară eu sosesc totdeuna sâmbătă 
seara. Mai aud că pe când publicul ar intra, biserica e închisă, şi pe când 
biserica e deschisă, publicul tocmai face cură sau doarme. Va să zică 
deviza „Să ne rugăm lui Dumnezeu!“ ş-aice rămâne numai o vorbă 
frumoasă ca multe alte devize pompoase din zilele noastre. 

Dar nici izvorul dinaintea capelei nu se bucură de un public aşa de 
frumos ca celelalte. „Adam“ — numele acestui izvor — nu prea atrage pe 
Eve. Aice vedem mai ales bărbaţi şi vro câteva dame mai înaintate în 
vârstă, cari vin să melancolizeze p-aice despre fericirea lui moş Adam, 
carele a avut nu numai un rai, dar încă şi o Evă. Mulţi holtei tomnatici de 
acuma nu sunt aşa de buni ca Adam: ei n-au câte o Evă, prin urmare nu 
pot avea nici rai. 

Aşa e. Căsătoriile în zilele noastre se cam răresc. Oare ce poate fi 
cauza? Aceea că — după fraza nemțească — mai demult căsătoriile se 
încheiau în ceriu, iar acuma se fac pe pământ. Interese materiale, zestre, 
Geschäft — şi iluziunile s-au dus, s-au stins cu totul... 

Dar iată, muzica încetă. Publicul de la izvoare se răreşte. Una câte 
una, frumoasele paciente se duc în sus pe aleul umbros să facă scaldă. 
Iată şi soarele s-a ivit de dincolo peste munţi. Haidam şi noi în sala de 
cură! Frumoasa mea cetitoare, dă-mi braţul să te conduc! 


Împărţitorul de epistole 


... Dar iată, parcă s-aude ceva zgomot de acolo mai în sus. Ah! aşa e! 
Oare ce poate să fie? Ne apropiem mai tare şi în adevăr nu ne-am înşelat 
în presupunerea noastră. 


23 


Colo sus la sala de cură vedem un tumult mare. O mulţime de dame 
s-au adunat la un loc şi mai aleargă acolo din toate părțile. 
Pe feţele tuturora vedem zugrăvită bucuria cea mai mare. O bucurie 


care însă nu cutează să erumpă, căci nu e încă sigură. Numai în mo- 


mentul viitoriu se va adeveri, dacă aceea va rămânea ceea ce este acuma 
sau se va preface în întristare? 

Da! căci momentul ce are să urmeze acuma e decisiv. Acesta va 
hotărî destinul lor pe o zi, până mâne pe astă vreme. 

Atunci apoi iarăşi se va face în locul acesta îmbulzeala de acuma. 
Iarăşi vor veni damele din toate părțile. Vor încungiura pe acest biet 
bătrân. O să privească la el cu iubire. O să-l întrebe cu plăcere. Şi o să 
glumească cu dânsul cu bucurie. 

Ştiţi pentru ce? Pentru că dânsul e oaspele cel mai plăcut al damelor 
cari petrec aice. 

Zău! Vedeţi dară că soarta lui este vrednică de invidiat şi el este un 
om foarte fericit! 

Cum să nu fie fericit, când nu numai că atâte dame frumoase îl 
întâmpină cu simpatia lor, dar când încă el le fericeşte pe toate. 

Aşa e! Bătrânul acesta, în giurul căruia s-au adunat aceste dame 
toate, este o mare și foarte interesantă aparință pe aleurile şi prin hote- 
lurile din Sliaci. 

El este — împărţitoriul de epistole. 

Când figura lui se ivește printre arbori, vinind de cătră poştă și 
aducând epistole pentru oaspeții din această baie, nu mai rămâne o 
persoană care să nu întrerupă ocupaţiunea sa din acel moment şi să nu 
alerge la el spre a-l întreba dacă i-a adus ceva. 

Este de tot interesant acest moment! Dame tinere, neveste frumoase 
cari petrec aice ca-ntr-un esiliu, departe de scumpii lor bărbaţi, iată, ele 
sunt primele persoane cari fug la el ca nişte gazele. 

Oh! cu câtă temere mestecată cu bucurie întreabă fiecare că oare are 
epistolă? S-ar bucura, dar nu cutează, căci se teme că bătrânul va 
răspunde negativ. 

Şi până când bătrânul caută printre scrisori, inima ei trece prin toate 
fazele unei neliniştiri. Şi când el în fine scoate epistola oftată, bucuria şi 
fericirea inundă sufletul ei şi, frângând sigilul, aleargă departe s-o poată 


ceti îndată, fiecare literă de sute de ori şi să înveţe de-a rostul tot . 


cuprinsul ei. 

Dar dacă bătrânul răspunde că de astă dată nu i-a adus, faţa ei devine 
şi mai palidă şi parcă inima-i ar fi încetat să bată, abia răsuflă sub 
impresiunea acestei loviri aspre a sorții. 


24 


Însă ea nu crede. Bărbatul ei o iubeşte, cum nu mai iubeşte alt bărbat 
pe soția sa; el n-are fericire mai mare decât când îi scrie (aşa i-a scris în 
rândul trecut); el desigur i-a scris şi de astă dată, însă bătrânul n-a băgat 
bine de seamă când a căutat printre scrisori. Epistola aşteptată trebuie să 
fie acolo. 

Și bătrânul e silit să-i arete pe rând toate. Să le vază dânsa bine şi să 
se convingă. O! ea va găsi-o mai uşor, căci ea cunoaşte foarte bine 
scrisoarea bărbatului ei, ar recunoaşte-o dintre mii de scrisori. O va găsi 
şi acuma, căci epistola lui trebuie să fie la bătrânul. 

Şi caută, tot caută, la început iute și cu foc, mai apoi, când vede că 
numai puţine mai sunt, mai încetişor şi în urmă de tot încet. Numai 
puţină speranță mai are încă. Abia mai sunt trei epistole. Cea dântâi nu-i 
a ei. Nici a doaua. 

Vai! numai una mai este! 

Cu mâna tremurândă o ridică. Ceteşte adresa. Literile joacă înaintea 
ei. Ochii-i parcă i s-au păinginit. Nu poate să cetească. Sau mai bine, nu 
poate să cetească ceea ce ar vrea. Nu-i adresată dânsei. O scapă din 
mână și se departă, cu speranța frântă şi cu săgeata neliniştii în inimă. 

Și aleargă şi ea printre alee. Acolo e o generală cetire. Câte dame 
tinere au primit epistolă, toate sunt acolo, toate cetesc, unele lin, altele — 
însoţite de amicele sau rudele lor — cu voace înaltă. 

Curioasă este inima femeiască. Ea nu se mulţumeşte că se simte feri- 
cită; mai voieşte ca şi alţii să ştie asta. 

Pentru ce? Pentru că într-un sens oarecare toate femeile sunt cochete. 
Dar între cochetării încă e mare deosebire. Unele sunt de desprețuit, 
altele foarte amabile. Cea mai amabilă e sigur aceea care cochetează cu 
fericirea ei. l 

lată aceste dame tinere! Oricât de modeste ar fi, totuşi în momentul 
acesta cochetează şi ele! 

Cea mai plăcută cochetărie a femeilor este aceea când ele se pot 
lăuda înaintea celor de un sex cu ele că sunt iubite, că posed amorul unui 
bărbat. Şi cu cât amorul acesta este mai mare, mai evident, cu atâta şi 
fericirea lor este mai estravagantă şi, prin urmare, şi cochetăria lor mai 
deplină. 

Astfel şi aceste dame tinere cetesc epistolele lor cu un fel de ostenta- 
țiune cochetă. Ele se laudă prin cetirea lor că ce bărbați buni au, cât de 
mult le iubesc, mai în toate zilele le scriu şi-şi esprimă de nou amorul lor. 

Ah! ce fericire binecuvântată este aceasta! 

Cât de mult compătimesc ele pe celelalte, cărora astăzi împărțitoriul 
de epistole nu li-a făcut asemene bucurie! 

Şi cât de adânc se-ntristă aceste! 


25 


Oare pentru ce n-a scris el? Doară e bolnav? Ah! Doamne! El bolnav 
şi dânsa departe! Cum nu poate fi lângă el să-i aline durerile, să-l 


grijească în suferinţele sale! Oare n-ar fi bine să plece îndată acasă, să 


vază de sănătatea lui?! Şi ea numaidecât îşi face planul de călătorie. O 
soție fidelă şi iubitoare, care a jurat înaintea altarului a nu părăsi pe 
bărbatul ei nici în rău, nici în bine, nu poate să petreacă la baie, pe când 
bărbatul ei acasă, în depărtare mare, zace bolnav şi doară se luptă chiar 
cu chinurile morții!... 

Și doauă lacrime urmează acestei meditaţiuni. 

Dar nu, nu! El nu este bolnav, sau nu tocmai aşa periculos. Chiar.ieri 
a scris că e sănătos. i iti 

Pentru ce n-a scris dară?... Ah! desigur el nu simte aşa precum a 
scris. Nu o iubeşte așa precum spun epistolele lui. Amorul lui începe a se 
răci. Pentru aceasta o negligeă într-atâta. Da, da! De o-ar iubi şi acuma 
aşa de ferbinte ca pân-acuma, i-ar scrie în toate zilele. Dar el tace! Nu o 
mai iubeşte!... 

Şi de astă dată nu doauă, ci un mo de kome urmează gândurilor 
sale triste. 

Însă inima ei iubitoare totusi nu se împacă cu aceasta idee. Este 
nedrept a-l acuza aşa iute. Trebuie să mai aştepte o zi, doauă. Poate că 
astăzi a fost ocupat cu afaceri grabnice. Sau doară poşta a greşit! O! 
poştele aceste la noi sunt foarte di a Desigur poşta e de vină! 
Numai poşta! 

Și ea se mângăie. Mai vin şi alte amice şi cunoscute, cari asemene n-au 
primit azi, ma unele nici ieri, epistolă de-acasă. Soarta lor o linişteşte şi pe 
ea. Este atât de mângăios a avea soți în durere, zice latinul. 

Dar iată, împărţitoriul ceteşte şi numele meu. Ah! şi eu am o epistolă. 
O fiinţă delicată de lângă mine mă şi întreabă îndată cu curiozitate: „De 
unde?“ 

Şi eu desfac epistola şi cetesc: 

„Domnule redactor! Am onoare a-ţi trămite dezlegarea ghiciturei 
numerice...“ 

Destul, destul! 


Despre multe de toate 
Mai ieu încă o dată condeiul în mână să scriu de-aice ş-apoi: Adio, 
Sliaciu! 
Aerul se răcoreşte, florile se veştezesc, cântul păsărilor înceată şi 


frunzele gălbenite cad jos. 


26 


Este prea trist tabloul acesta! 

Public tot mai petrece p-aice destul de numeros. Dar acuma toți 
conversează despre plecarea lor, despre călătoria ce vor să facă 
pân-acasă. Oh! cu câtă plăcere vorbesc tinerele neveste despre momentul 
când vor revedea pe bărbaţii lor! Ce dulce are să fie clipita primei 
sărutări după o despărțire de 5-6 săptămâni! 

Buchetele în mânile damelor tot se înmulțesc. Grădinariul e foarte 
galant. În ziua când are să plece vro damă, el o suprinde cu un buchet 
frumos. Dar apoi nici dama nu poate lăsa nerecompensată galanteria 
grădinariului. Onorariul pentru un buchet e 1 fl.[orin]. Prin urmare, nu 
cred ca grădinariul să se supere tare când cineva se duce de aice acasă, 

Asta e deosebirea cea mai mare între el şi între directorul băilor. 
Directorul așteaptă sosirea, grădinariul — plecarea oaspeților. 

Dacă aruncăm o privire asupra publicului care se mai află aice, 
vedem că deja au trecut multe buchete, căci multe din cunoscutele 
noastre nu mai petrec în acest loc romantic. 

Contesa Victor Károlyi — căci, ca democrați ce suntem, după moda 
generală, trebuie să începem de la contese — nu se mai află la Sliaci. Ea 
s-a dus de vro doauă săptămâni. De atunce a intrat o linişte în viața 
socială de aice. Până ce contesa petrecea la Sliaci, mai în toată ziua era 
bal, acuş sub un titlu, acuş sub altul. Dar acuma nu este cine să fie mama 
balului, sau zicând mai bine: fiindcă sunt prea multe cari ar voi să fie, 
nici bal nu se poate ţinea. 

Dar încă bine. Cel puţin putem dormi în linişte şi nu trebuie să 
ascultăm toată noaptea muzica şi Strigis e de „Hogy volt“? după „cear- 
daş“ ale tinerimei ungureşti. 

Iată s-a dus şi căpitanul cel interesant. Pentru ce a fost căpitanul 
interesant? La asta se poate răspunde în doauă feluri. Damele ar zice: 
„Pentru că el a fost un bărbat foarte plăcut“. Însă bărbaţii zic că el numai 
pentru aceea a fost interesant, căci are o nevastă frumoasă. 

Care parte va fi avut drept, nu vreu să dezbat acuma. Dar dacă 
bărbaţii ar câştiga procesul, s-ar adeveri de nou că sunt mulți bărbaţi cari 
numai prin soțiile lor au valoare în viaţa socială. 

Dar de aceea chiar îmi pare rău că acea damă tânără, brunetă pe care 
tot publicul o numea „vântul modei“ nu se mai află în mijlocul nostru. 
Era o adevărată desfătare a vedea toaletele ei. Îţi părea că este o per- 
soană din piesele lui Sardou, d.e. din Familia Benoiton. Nu o întrecea 
nici dama aceea care în corso la Budapesta, în toate serile, atrage 
atențiunea publicului ce se preîmblă sau ia înghețată înaintea Hotelului 
„Hungaria“. Tot ce se poate întipui curios, bizar, estravagant şi escentric 
se afla ca într-un buchet în toaletele acestei dame tinere. Celebrul 


27 


caricaturist Hogart ş-ar fi găsit într-însa un model demn de penelul său 


dibaci. 
Apoi nici cele doauă brunete din România încă nu sunt aice. Când 


voiau să-și împărtășească vrun secret, ca să nu le înțeleagă nime, 


conversau româneşte. Şi eu de la masa vecină le auzeam și eram atât de 
indiscret încât îmi plăcea să le ascult, căci — ce de drept — vorbeau 
frumos româneşte. Să mi se ierte acest păcat! Nu eu sum de vină, ci 
limba română, care sună aşa de-ncântătoriu de pe buzele femeiești. 

Şi jidanca cea bogată care, deşi a avut toaletele cele mai scumpe, 
totuș n-a ştiut să joace rolul de adevărată „doamnă“ — a plecat şi ea. Era 
comic a o vedea cum apărea în mijlocul societății tot în toaletă noauă şi 
c-o privire care parcă zicea: „Priviţi la mine şi mă admiraţi!“ Până la 
miazăzi se îmbrăca de trei ori. După-amiazăzi — n-am putut număra. 

S-a dus şi bietul profesor de astronomie. Sărmanul, el a vinit să se 
cureze, să se mai odihnească aice. N-a ştiut că la Sliaci un bărbat numai 
odihnă nu poate să aibă. Ştiinţa lui astronomică nu-i aşa de periculoasă 
ca și aceea în care acuma s-a cufundat. Stelele sunt departe şi oricât de 
mult lucesc, totuş rămân reci. Va să zică acele nu ard aşa ca doi ochi de 
femeie. Şi ochi de aceştia au fost mulţi la Sliaci. 

Astfel nu ne putem mira că di profesor, în loc de odihnă, s-a aflat în o 
neliniște continuă, care nici noaptea nu-l lăsa să doarmă. 

El nu numai că n-a dat pace astronomiei, ci încă aice a descoperit 
doauă stele, ivite — să vorbim în limbajul înamoraţilor — pe ceriul fericirii 
sale. : 

Ce a trebuit să fie „ceriul“ acela, las la fantazia d-voastre a ghici. 

Dintre cei înamoraţi, numai o domnişoară a mai rămas cu noi. Ea 
încă s-ar fi dus bucuros, însă tot nu s-a vindecat încă, apoi cura-i face 
foarte bine şi medicul n-o lasă încă acasă. 

— N-o lasă zău inima ei, reflectă de lângă mine o nevastă picantă, 
pentru că e înamorată... 

Eram p-aici să spun numele fericitului Adonis. Şi ştiu că v-aţi fi 
mirat. Dar atât de indiscret totuş nu voi fi. 

Ea gândeşte că nimene nu ştie. Pe când tot publicul despre amorul ei 
conversa de multe ori. N-ai ce face. Oamenii nicăiri nu pot trăi, fără a 
cârti pe alţii. 

Iată şi io, în loc de a scrie un adio cumsecade, la despărțirea mea din 
aceste locuri romantice, vin a face ciorobor. 

Dar asta încă reoglindează viața socială din băile de la noi. În zilele 
prime oaspeţii păstrează cea mai mare etichetă; dar apoi nu peste mult se 
încep cârtirile. 


28 


Aşa şi eu! Am scris trei epistole din Sliaciu. Nici într-una n-am 
criticat pe nimene. Şi iată în a patra — trebui să fac — ciorobor. 

Nu voi continua dară... 

Adio, Sliaci! 

Şi plec. Dar grădinariul fuge după mine strigând aceste vorbe: 

— Domnule! Iată un buchet pentru doamna... 

— Mulțam d-tale! Ţine de la mine drept suvenire această bancnotă! 

Mână, cocieriu! 

Adio, Sliaciu! 


TREI ZILE ÎN BLAŞ 


Ba nu tocmai trei zile, căci sosii vineri după-miazăzi şi de acolo 
plecai luni înainte de miazăzi. Dar în fine, timpul nu importă mult, destul 
că am fost la Blaş, unde încă nu fusesem niciodată şi unde doream atât 
de mult să merg. Adunarea „Societăţii pentru fond de teatru român“! 
mi-a procurat această plăcere. 

Este de prisos s-o spun că nu numai un interes ordinar, ci totodată şi 
un simțământ al stimei mă atrăgea la acel focat al culturei naționale care 
prin şcolile sale de mult şi-a înscris numele în cartea nemuririi la români. 

Nu pot să intru niciodată neemoţionat într-un loc istoric, unde ştiu că 
s-a petrecut vrun act național; astfel tresării şi în momentul când pentru 
prima oară zării Blaşul... 

Mititel şi retras cu modestie în mijlocul unei cunune de dealuri, ceea 
ce arată mai întâi călătorului sunt şcolile sale cari dominează asupra 
tuturor edificiilor din giurul lor. Parcă vedeam un băiat diliginte care s-a 
retras de zgomotul cel mare spre a studia în linişte. 

Am auzit de multe ori că Blaşul e numai un sătuț mitutel. Ce e drept, 
nici nu-i mare, căci are numai vro 160 de numere, dar e destul de fru- 
moşel. Are o piață care desigur emulează cu multe altele din Transil- 
vania; stradele-i puţine sunt regulate și edificiile mai mărişoare încă nu-i 
lipsesc. lar dame frumoase — are în abundență. 

Ceea ce atrage mai întâi privirea, îndată ce sosim în piaţă, este 
aşa-numita „mănăstire“, în care însă numai ca de sămânță se mai află 
câte un călugăr, care însă împlineşte o misiune mai sublimă, căci a 
devenit templul muzelor. 


29 


Mănăstirea e cu un etagiu, are forma de U, iar în mijlocul ei se află 
biserica cu două turnuri, catedrala mitropolitană. În această biserică s-a 
celebrat la 3/15 mai 1848 renumita misă, iar de pe treptele ei tot în acea 
zi cuvântară tribunii poporului însetat de dreptate. 

În ambele aripi ale mănăstirei se află şcolile: de o parte gimnaziul, de 
alta seminariul teologic, iar în mijloc locuințele unor profesori. 

Tot în acest edificiu este muzeul şi tipografia, care s-a renovat şi care 
face mărişor comerciu de cărți, însă ar putea să facă şi mai mare. 

Și ca să revin la şcoale, voi observa aice că numărul şcolarilor află- 
tori acuma în Blaș se urcă la 600, din cari prin mărinimia Esc [elenței] 
sale părintelui mitropolit 200 de înşi capătă pâne. Frumos număr! Care 
inimă română ar putea rămânea rece văzând înaintea sa atâția studenți 
români?! 

Protectorul lor, Esc [elența] sa mitropolitul, nu şede departe de 
gimnaziu. Din piață întorcându-ne spre dreapta dăm îndată de reşedinţa 
mitropolitană. Aceasta se află în fostul castel al lui Apaffy, odinioară 
principe al Transilvaniei. 

Castelul, situat romantic pe coasta unei movile, ofere un prospect 
frumos şi, încungiurat de un parc bine îngrijit, este totodată cel mai 
plăcut loc de petrecere și de preumblare. 

Se pare însă că acolo oamenii n-au mult timp de petrecere, căci lucrul 
e mult şi diligința ce conduce toate e neobosită. Dar nu vreu să fac 
elogiuri, ca nu cumva cineva să mă esplice fals. Voi însemna numai atâta 
despre Esc [elența] sa mitropolitul Vancea că de curând a cumpărat 
pentru arhidieceza sa un dominiu nou, în preţ de vro şeptezeci de mii de 
florini. Faptul acesta e mai elocinte decât cuvintele cele mai înflorilate. 

D-nii canonici şed toți în giurul piaței. La cel dântâi la care mă simții 
îndatorat a face vizita fu părintele filologiei române, r[everenjd[i]s[imul) 
dlomn] canonic Cipariu. Dacă Blașul n-ar avea nimic prețios în sine, 
dacă n-ar avea trecutul său glorios în istoria culturei noastre naţionale, 
totuş numai pentru că acest mare învăţat al nostru şede într-însul ar 
merita ca cei ce se abat pe acea linie a calei ferate să se oprească acolo 
spre a-l vedea. 

Eu în ziua primă nu fui norocos, căci îl găsii bolnav, a doaua zi însă 
mă primi vesel, cu afabilitatea-i îndătinată şi vioiciunea conversațiunii 
sale şi focul din ochii săi atestau de un spirit încă juvenil al venerabilelui 
octogenar. Mi-a spus că în vara trecută a bolit mult, căci n-a putut 
întrebuința băile din Buda cari totdeuna i-au făcut bine. 


Parcele să-i toarcă îndelungat firul vieţii scumpe pentru națiunea 
română! 


30 


Se-nţelege că ne duserăm a vedea și Câmpul Libertăţii, unde în 1848 
cele patruzeci de mii de români ținură memorabila adunare şi unde 
Bărnuţiu formulă programa naţiunii române, programă din care atât de 
puţin s-a realizat pân-acuma. 

Ne oprirăm la monumentul din mijlocul ei, de unde vorbiră oratorii; 
însă starea în care se află acela nu prea stârneşte iluziuni. Jumătate din el 
zace frânt, iar partea ce a mai rămas neatinsă, azi-mâne va fi subminată 
de valurile Târnavei, al cărei curs se apropie din ce în ce mai mult de 
monument spre a-l distruge. Parcă şi elementele ar fi jurat nimicirea lui. 

Ceea ce m-a suprins mult în Blaş este lipsa totală a negustorilor 
români. Auzisem mai demult un proverb care zicea: 


Blaş, picior de rai, 
Şapte greci pe un mălai. 


Atunci dară negustorii erau încă toţi creştini; acuma însă s-a schimbat 
roata sorții. Jidanii s-au încuibat şi acolo, încât proverbul s-ar putea 
moderniza astfel: 

Blaş, picior de rai, 
Şepte jidovi p-un mălai! 


Cu acea deosebire însă că cuvântul „mălai“ ar trebui substituit prin 
alt cuvânt mai corespunzător bogăției negustorilor moderni. | 

Ceea ce asemene pare că lipseşte Blaşului este viața socială. 
Inteliginţa, ce e drept, e numeroasă, dar aceasta se compune mai ales din 
preoţime, cea mai mare parte necăsătorită. Însă, însurați şi celibi, nu prea 
pot participa la petreceri publice, căci — cel puţin profesorilor — nu li e 
permis a merge la otel. Asta s-a şi văzut, cu durere, la balul ce s-a 
arangiat cu ocaziunea adunării noastre. 

Însă, doară ca să se repareze şi această scădere, în a doaua seară a 
adunării, în ajunul plecării noastre, dnii canonici şi profesori deteră un 
banchet în sala de prânzit a seminariului. 

Am asistat la multe bancheturi ale diverselor adunări generale, am 
văzut multe mai mari, însă nici unul care să fie reieşit mai bine. De 
aceea mi-a părut rău că raportorul „Familiei“, în pripa momentului, n-a 
fost în stare a schița mai pe larg acest banchet. A reveni acuma ar fi un 
anacronism. 

Nu pot însă uita amabilul toast al venerabilului canonic bătrân, de 76 
ani, rțeverenjdţi]sfimul) domn Papfalvi, carele încheie cu aceste vorbe: 

— Şi dacă veţi mai veni la Blaş cu adunarea şi nu mă veţi găsi acasă 
să mă iertaţi! | 

. În altă zi, apoi, ne luarăm rămas bun şi plecarăm în diverse 
direcţiuni. 


31 


PEȘTEREA MEZIADULUI 


În munţii Beiuşului 


Să scriu sau ba? 

Mă tem să scriu, căci ştiu bine că o astfel de schiță nu poate să fie 
decât un prea palid răsunet al unor mominte plăcute. 

Şi totuş trebuie să scriu. Am promis aceasta. Vorba dată e sântă şi 
culegătorul de litere cere manuscript pentru „Salon“. 


E 3 


Am fost de multe ori prin părțile Beiuşului, unde mă atrag suveniri 
dulci, niciodată însă n-am avut ocaziune să fiu putut face vro escursiune 
în munţii romantici, cari, ca o ghirlandă admirabilă, încadrează pano- 
rama pitorească de acolo. 

Și mi-a părut rău de aceasta, căci din mulţi auzisem făcându-se 
elogiuri vederilor frumoase ce ofer acei munți; dar totodată îmi părea și 
cam greu a spune că eu, fiul acestui comitat, născut aproape de Beiuş, 
n-am făcut încă nici un paș dincolo de Beiuş, unde se începe catena 
munților. 

E, bine, nu-i mirare! Eu absentai mulți ani d-aice şi mergeam la 
Beiuş totdeauna numai pe timp scurt. Dar mi-am propus a suplini în 
viitor ceea ce n-am putut în trecut şi zilele trecute am şi început a-mi 
realiza propusul. Am făcut prima escursiune; prima, căci cine merge o 
dată la Beiuș trebuie să meargă şi mai de multe ori, ospitalitatea şi 
amicia ce te-ntâmpină acolo nu te lasă acasă până ce nu promiţi că vei 
reveni cât mai curând. 

Am fost la Beiuş. De astă dată, însă, am făcut şi o escursiune până la 
munții lui, căci în munți nici de astă dată n-am fost, ci numai la deal, 

Și ce am profitat? 

Că n-am ce mă ruşina așa tare, pentru că nu cunosc munții Beiuşului, 
căci nici beiuşenii cari locuiesc acolo nu-i prea cunosc. Cel puţin socie- 
tatea cu care făceam escursiunea la peșterea Meziadului se compunea în 
mare parte din dame și bărbaţi cari niciodată n-au fost încă acolo. 


* 


Şi era o frumuşică societatea aceasta. Tocmai 9 trăsure. Terminalul 
de plecare s-a fixat de seară pe dimineaţa la 5 oare. Dar apoi trecură 
doară şi şepte când pornirăm. 

Cauza întârziării? 

Negalanţii ziceau că „damele“; faptul încă e că unii „domni“ ajunseră 
la locul escursiunii numai după ce toţi sosirăm acolo de mult. 


32 


Calea ce duce din Beiuş la peştera Meziadului e una dintre cele mai 
romantice. La început, urcându-se la biserica gr.-orientală, conduce pe 
platoul unui deal, de unde ochii iubitori de prospecte frumoase îşi găsesc 
cele mai pitorești sujete. De-a stânga, nişte păduri umbroase, ce ascund 
în sânul lor sate numeroase; de-a dreapta, o vale admirabilă, presărată cu 
coline verzi, păduri răcoroase, părâuri cristaline, sate mărunte şi holde 
frumoase, de unde răsună armonios cântecul secerătorilor. Şi întreagă 
această panoramă admirabilă, ca tabloui în o cadră impozantă, se 
împresora de dealurile şi munții gigantici cari se-nălțau în depărtare... 

În fine, calea se coboară. Sosim la satul Meziad. Un sat lung, cu o 
singură stradă, ocupată şi aceasta de râul ce curge prin sat şi peste care 
trebuie să trecem şi de zece ori... 

De aici-ncolo apoi, aşa-zicând, nici nu mai esiste drum, sau cel puţin 
nu pentru căruţe de construcțiune mai „domnească“. P-acolo se comu- 
nică numai cu carăle de boi, cari poartă jos piatra în cuptoarele de var, 
sau — călare. 

Înaintăm tot lângă râu, acuş îl trecem şi iar intrăm în el, până ce în 
urmă dealurile într-atâta se strâmtoresc, încât abia rămâne atâta loc între 
ele, pe unde să fugă râul lovindu-se din piatră-n piatră şi de-aci-ncolo nu 
mai este altă cale decât alvia râului. 

Şi totuş, cei mai mulţi ne coborârăm, preferind a merge pe jos, sărind 
de pe stâncă pe stâncă, decât să ne scuture atât de tare trăsura, pe care în 
multe locuri o țineau doi-trei înşi pentru ca să nu se răstoarne. 

Comoţiunea lungă ne încălzi pe toţi şi aşteptăm cu dor momentul să 
sosim la locul fixat. 

— Departe-i încă peşterea, moşule? întrebai pe un plugar bătrân, 
carele mergea lângă noi elastic ca un copil. 

— Nu-i tare departe, răspunse el. 

Dar răspunsul acesta mă cam descuragiă, căci cunosc măsura mun- 
tenilor. Când ei zic „numai o aruncătură“, va să zică cel puţin o oară; dar 
apoi când îți răspunde că „nu-i tare departe“, poți să înţelegi cale de o zi! 

Însă de astă dată moșul nu măsura cu măsura lor, căci suindu-ne tot 
mai sus şi mai făcând vro doauă cotituri, iată zărirăm sus pe deal poarta 
peşterei. Erau 11 oare trecute. 

Câţiva din societate erau deja acolo şi unul de sus ne salută cu 
cântecul glumeţ: 


— Am peşti! 

La ce, ca un eco, altul din peştere răspunse: 
— Am raci! 

Apoi continuară în cor: 


33 


Şi-am un galben, dar nu-i bun, 
au Nu-l pot bea cu mândra-n drum; 
detii Vai de vin, ETEN 

Vai de pelin, 

Vai de omul cel:străin; 

Că trăieşte cu suspin, 

In loc de-apă, bea tot vin! 


Şi astfel petrecuți de cântecul vesel ne urcarăm şi noi la gura peşterei, 
partea care a fost cea mai grea în toată escursiunea noastră, căci în lipsa 
totală de orice cărare, trebuia să ne urcăm cu mare greutate şi la arşița 
ferbinte a soarelui, de pe stâncă pe stâncă, până ce în fine — iată-ne sus! 

* 


O boare rece ne loveşte când ajungem la gura peşterii. Grăbim să ne 
scutim de ea, căci eşofaţi ce suntem, poate să devină periculoasă. Ne 
aşezăm lângă gura peşterii sub ceriul liber, la soare să ne răcorim şi [să] 
ne delectăm în truda acelora cari se urcă în sus după noi... 

Peste câteva minute se anunță un eveniment mare: „masa e 
aşternută“. Intrăm în gura peşterii. Şi numai atunce uzăm de ocaziune ca 
să admirăm portalul grandios al peşterii. Ca cineva să-şi facă o idee 
despre el, însemn că e de 36 urme nalt şi de 48 lat. 

Intrând, ne aflăm într-un impozant vestibul, uităm masa aşternută, 
n-auzim vocea ospitalităţii, ci admirăm. gigantica creațiune a naturei, 
care ar putea să emuleze cu interiorul oricărei biserici. 

Insă în urmă totuşi ne așezăm la masa așternută pe pământ, adecă 
numai voim să ne aşezăm, căci o voce stentorică strigă că a sosit berea, 
ne grupăm dară toți în giurul butoiului, aşteptând momentul dulce să ne 
Sstâmpărăm setea. SiS catei - 

Şi iată... tocmai când steteam gata cu pocalele-n mână să le umplem, 
se făcu descoperirea că cepul a rămas- jos la vale şi că, prin urmare, nu 
putem bea. Un râs cam de silă bucuros încunună această descoperire 
dezamăgitoare şi până când un băiat se repezi a ne aduce scula trebuin- 
cioasă, ne puserăm la cele fripturi. gustoase, -pe cari ospitalitatea ni le 
aduse de-acasă din Beiuş. 

Sosi apoi şi cepul şi când se desfundă butoiul, vioiciunea fu generală, 
care se mai mări şi prin vinul cu apă acră răcorit în izvor. Nu este oare 
de prisos să însemn că s-a zis și toasturi?. |. 

, . 

Dar acum la drum, în peştere! 

Intreagă societatea, cu luminări în mână, pornirăm în interiorul 
peşterii, cântând cu veselie. Dar cântul numaidecât încetă, căci minunile 


34 


naturei ne închiseră gurile, spre a nu scoate alte vorbe, decât escla- 
mațiuni de admirare. 

Nu e scopul acestor şire, căci nu mă simt competent în materie, să vi 
prezinte un studiu al acestei peșteri. Cei ce se ocupă de asemenea lucruri 
pot găsi descrierea ei în opul profesorului Schmidt! despre munții 
Bihariei, op tipărit la Viena în 1863 în limba germană, după care un- 
domn profesor ni-a promis şi noauă un studiu specific. 

Nu voi vorbi, dară, despre acele nenumărate căi, spelunce, cori- 
doare, etage, izvoare, câte se află în această peştere, una din cele mai 
renumite câte esist; voi însemna totuş că admirabila formaţiune de 
stalactite şi stalagmite suprind şi te-nuimesc. Numai puţină fantasie şi 
vezi înainte-ți tot felul de figure: oameni, animale, lucruri de arhitec- 
tură, biserici, amvonuri, trepte, piramide, obeliscuri şi Dumnezeu mai 
ştie ce? 

Toate aceste figure albe şi cenuşie, sclipind în întunericul vecinic al 
peşterii, reflectându-se la lucoarea luminelor pe păreţii decorați cu 
milioane de arabescuri fantastice, înfățișează un tablou feeric, ce ni 
revoacă în memorie poveştile auzite în copilărie. l 

Dar, ce e drept, toate aceste plăceri le şi plătim destul de scump. 
Pământul peşterii, pe care călcăm, e gronțuros, păşim de pe piatră pe 
piatră, de multe ori dăm de tină, acuş ne suim şi în unele locuri deasupra 
picură pe noi... ORN 

Însă cine ar considera aceste, când ochii-i au o desfătare cerească?... 
Nu observarăm nici noi cum trecu aşa iute o oară şi jumătate, de când ne 
aflăm în interiorul peşterii; şi de cumva oboseala nu ne făcea atenţi, 
desigur nu ieşeam încă. 


+ 


Ieşind în gura peşterii, nişte mâni de zâne ne suprinseră iarăș cu masa 
încărcată, căci de mult nu mâncasem. Şi, ca petrecerea să fie completă, 
iată că sosi şi muzica din Beiuş şi danţul se-ncepu cu „Ardeleana“, după 
care urmară altele, încă şi „quadrille“. Nu ştiu dacă s-a mai jucat acest 
joc în locul acela?! 

Doară numai moşul Lancu ar şti spune aceasta. El a văzut petre- 
cându-se multe în locurile aceste. A cunoscut şi pe fericitul episcop 
»Vălcan“ şi de-atunce e tot şumar în dominiul episcopesc. Şi acuma a 
fost de față la petrecerea noastră... 

Dar timpul înainta şi ne făcea atenţi să ne gătăm de drum. Pornirăm 
dară iute şi, după o zi petrecută atât de frumos, ne rentoarserăm la Beiuş. 


35 


PĂDUREA NEAGRĂ 


În Biharia 


Comitatul Biharia, sau mai bine „ţara Bihorului“, este plină de fru- 
museţi naturale. Mai ales partea ei de cătră Transilvania ofere călătorilor 
desfătarea cea mai plăcută. Însă şi vin să o vază mulți străini, căci cei de 
acasă nu-şi prea dau osteneala a o cunoaşte mai de aproape. Dar asta e o 
regulă generală, ceea ce avem nu ne mai interesează aşa tare, ci nizuim a 
vedea altele. Oamenii de p-aice se duc în ţări străine să vază pe acolo 
regiuni frumoase şi nu-şi aduc aminte că ceea ce caută cu atâta trudă în 
străinătate găsesc atât de uşor aice, acasă la ei. 

Căci, în adevăr, cel ce vrea să vază locuri romantice, văi frumoase, 
păduri seculare, munţi gigantici, stânce admirabile, cascade surprin- 
zătoare, panorame pitoreşti, prospecte încântătoare, n-are să se oste- 
nească până la Elveţia, căci toate le are în abundanță aice în comitatul 
său, la depărtare numai de câteva ore. 


Oriîncătrău ieşi din Oradea Mare cătră Transilvania, pretotindene . 


ochii rămân fărmecaţi și încântați. De apuci drumul spre Tinca, valea 
Crişului Negru îţi ofere pozițiunile cele mai drăgălaşe; la Tinca te 
aşteaptă nişte băi unde dai de un public frumos de dame; mai apoi te 
cheamă munţii Belului cu fabrica lor de sticle şi cu nenumăratele sale 
frumuseți pitoreşti. - 

De mergi spre Beiuş, iarăşi te întâmpină în cale nişte băi! şi de acolo 
calea te conduce prin regiunile cele mai pitoreşti, până ce ajungi la Beiuş 
ce este încungiurat de munți ca tabloul într-o cadră strălucită. 

Şi dacă îţi îndrepți drumul spre Cluş, linia ferată îţi dă ocaziunea să te 
delectezi în valea Crişului Repede, o vale ce te suprinde cu mulţimea 
poziţiunilor sale vrednice de penelul artistului şi, ajuns între stânci, 
admiri natura ce chiar în drum ţi-a aşezat o răcoritoare cascadă? şi te 
închini geniului omenesc care p-acolo şi-a croit cale pentru civilizațiune. 

Şi în urmă, dacă porneşti spre luncă, spre părțile Marghitei, o vale 
drăgălaşă te primeşte în brațele sale şi te conduce iarăş la munți, iarăşi la 
locuri de desfătare, unde ochii întineresc, spiritul se-nalţă şi întreaga 
noastră ființă se simte transportată în lume ideală... 

Şi toate aceste părți sunt locuite de români, pretotindene poți să 
mergi cu limba română; oriunde văile răsună de doine române şi ecoul 
din munți repetă bucinul ciobanilor români. Iată motivul duplu pentru 
care îmi place să părăsesc din când în când oraşul, ca să ies în acei munți 
liberi unde corpul şi spiritul se recreează dimpreună. 


36 


Zilele trecute iarăşi avui ocaziunea a face o asemenea escursiune. O 
mică societate, la care luai şi eu parte, şi-a ales de escursiune unul din 
aceste puncte şi anume o parte din valea Crişului Repede. Numai o parte 
sau doar nici atâta, căci adevărata țintă a escursiunii noastre n-a fost 
această vale, ci un deal din dreapta ei, dealul numit Pădurea Neagră. 

Până la Aleşd puteam să întrebuințăm calea ferată, căci calea spre 
Pădurea Neagră duce pe acolo; dar considerând că de la gară până la 
oraş ai să mergi mai o oară, şi temându-ne că nici la gară nici în oraş nu 
vom găsi trăsure, aflarăm mai cu scop să mergem pe calea ferată, ci să 
facem toată escursiunea aceasta cu trăsura. Astfel este şi mai romantică, 
şi mai plăcută. 

Plecarăm dimineaţa la 6 şi jumătate. (Se-nţelege că de seară plecarea 
s-a fixat pe 5 oare.) După o călătorie prea interesantă în frumoasa vale a 
Crişului Repede, la 10 oare sosirăm la Aleşd. Acolo un dejun frugal şi 
drumul — în sus. E 

Calea spre Pădurea Neagră este îndată din Aleșd și abia înaintezi un 
kilometru, te urci, eşti închis între dealuri şi nu mai vezi Aleşdul, nici 
frumoasa vale a Crişului Repede. Dar în loc de aceasta vedere pitorească 
suntem recompensați de ajuns. Aice parcă suntem în altă lume, totul este 
nou şi surprinzător. Jra 

În loc de valea largă în care călătorirăm până la Aieşd, de aci-ncolo 
ne adâncim din ce în ce între doauă braţe de dealuri cari se-nalță cu 
repeziciune, atrăgând atențiunea de amândouă părțile drumului, unde 
mai zărim câte-un pământişor de arat, câte un prunet încărcat cu prune, 
mai iată și un sat, Peștişul”, împrăştiat pe nu ştiu câte dealuri, apoi 
d-aici-ncolo numai păsările şi animalele de codru. 

Trecem şi pe lângă o fabrică de firezat care stagnează, doară ca să 
admire și dânsa pozițiunea romantică în care a fost clădită, formând 
frontiscipiul uşei dealurilor şi delectându-se la vederea frumoasei văi ce 
se-ntinde înaintea sa. 

De-aci-ncolo ne urcăm şi mai tare, căci propriaminte numai acolo 
sosirăm la dealul cel mare. Calea făcută cu multă măiestrie şi cu multe 
spese conduce pe coasta dealului şi, făcând zigzaguri, se-nalță tot mai 
sus. În stânga noastră se rădică păretele de stâncă, din care dinamitul a 
rupt locul unde s-a făcut drumul pe care ne urcăm; la dreapta noastră [se] 
cască o prăpastie din ce în ce mai înspăimântătoare, al cărei fund însă 
numai ici-acolo se vede, căci desimea arborilor îi ține umbră eternă, dar 
susurul unui râu sprinten lovindu-se din piatră în piatră ni spune de 


* În text: Pesteşul (n.ed.). 


37 


adâncimea cumplită. Faţă de noi stă dealul, parcă ar voi să ne oprească 
în loc. 


Dar în deșert. Calea serpentină învinge şi greutăţile unui suiş greu. 


Facem la zigzaguri şi la fiecare cotitură ni se deschide câte un tablou - 


nou. Încântaţi, respirăm cu plăcere aerul sănătos de munte, admirăm 
gigantica operă a naturei şi într-aceste ne tot urcăm. Suntem în fundul 
codrului. Nu vedem decât ceriul şi îngusta panoramă ce ni ofere câte o 
cotitură. Dar iată se făcu lumină! Sosim la un punct admirabil. Ce 
prospect sublim! 

Prin desimea crengilor, deasupra coroanei arborilor seculari dirr vale, 
peste vârfurile dealurilor de mai jos, ca printr-un ochean ni se prezintă în 
depărtare o privelişte grandioasă. Un tablou de coloare vânătă-violetă stă 
în o impozantă cadră de munți înaintea ochilor noștri. E valea Crişului 
Repede, pe unde trecurăm, cu râurile sale fugătoare, cu satele-i dese, cu 
pădurile-i întunecoase şi cu dealurile sale îmbrăţişătoare. 

Dar farmecul durează numai un moment. Panorama se-nchide şi 
iarăş nu vedem afară din cercul în care ne aflăm; numai ici-acolo zărim 
jos, în adânca prăpastie, drumul pe care venirăm înainte de câteva 
minute. Ne aflăm foarte sus și totuş ne mai urcăm. Iată acolo sus şi calea 
pe unde avea să trecem. Ne-nfiorăm când o zărim. Ah! nue cu putință să 
mergem pe acolo. Hai să ne coborâm, că ne vom răsturna! Dar n-aveţi 
frică, iată o noauă cotitură şi am ajuns la locul înspăimântat. 

Şi totuş nu suntem încă în vârf. Nu mai vedem decât vârfurile 
arborilor. Nu mai auzim nici susurul râului, parcă l-am perdut şi-a căutat 
şi acela un coborâş mai uşor. Numai freamătul uşor al frunzelor ni 
anunță că aici aerul începe a fi mai liber, că e un vânt uşor; destul se 
răreşte, vedem şi seninul cerului, iată-ne sus în vârf! 

Cum să nu ţinem pauză?! O căsulie de păstor se afla tocmai în vârful 
muntelui şi un copilaş gras ne salută din fereastă. Un izvor abundent ni 
ofere productul cristalin. Un prospect admirabil, o vale lungă împresu- 
rată cu brădet ni atrage atenţiunea ochilor. Cum să nu stăm locului?! 

Un cioban, copil al codrilor, stătea adâncit în gânduri şi, rezemat pe 
ciomagul său, privea cu mirare societatea noastră veselă. 

Un glumeț dintre noi îl întrebă: 

— Departe-i încă locul acela? 

— Care loc? răspunse el întrebând. 

— Unde ne ducem noi. 

— Dar eu nu ştiu unde vă duceţi. 

Un râs general fu răsplata acestei glume şi ciobanul începu să râdă şi 
el cu noi de distragerea prefăcută a întrebătorului, carele parcă nici nu-și 


38 


aducea aminte că poate să fie cineva p-acolo care să nu știe că noi ne 
ducem să vedem fabrica de sticle din Pădurea Neagră. 

Sub impresiunea acestei ilarități ni continuarăm calea. Cât ne suirăm 
dincoace, atâta ne coborârăm dincolo, desfătându-ne în nişte panorame 
doară și mai frumoase; şi la doauă oare şi jumătate sosirăm la ținta 
călătoriei noastre, la fabrica de sticle. 

Aceasta se află într-o vale încungiurată giur-împregiur de dealuri, 
unde lucrătorii, toți aduşi de prin alte țări, formară o colonie, un sat, care 
se numeşte Pădurea Neagră şi în care. se află şi poştă şi un otel cu un 
etagiu. | 

După ce ne aşezarăm şi ne stâmpărarăm puţintel foamea, pornirăm să 
vizităm stabilimentele. Spre norocirea noastră, unul din noi mai fusese 
acolo şi astfel avurăm un cicerone bun, care ne şi conduse în toate 
locurile unde se lucra. | 

Graba cea mai mare însă ni fu că cumpărarăm nişte suveniri, o mul- 
time de pocale, toate asemenea, în cari ne gravarăm cinstitele nume. 
Apoi merserăm a vedea şteampurile cari fac din pietri fărina cea mai 
fină, tocilele cari pregătesc pocalele şi buteliele cele tăiate ŞI, în fine, 
impozantul local unde se suflă sticla. Între toate, acesta face impresiunea 
cea mai vie. Când intrarăm, tocmai nu se lucra, adică nu se sufla, ci 
numai se ferbea materialul. Dar ni se spuse că seara după 9 oare suflarea 
va începe. - i : Say | 

Aşteptarăm cu nerăbdare momentul acela. Înainte de zece oare ni se 
anunță că lucrul are să-nceapă. Grăbirăm toţi acolo. Lucrătorii, toți nişte 
oameni palizi, se adunară mai întâi înaintea icoanei sânte, îngenuncheară 
cu pietate şi rostiră o rugăciune în limba: slavă, căci toți sunt boemi, 
moravi etc. Apoi se apucară de lucru. l 

La cuptorul cel mare, în care se încălzește cu gaz, se aflau zece oale, 
la fiecare oală se postă un lucrător, un ajutor şi un copil care avea să 
poarte la răcoritoare obiectele de sticlă ce se vor găti. Era un ce grozav 
pentru ochi a privi în acel foc cumplit, dar încă a sta aproape de el, cum 
stăteau lucrătorii! Însă lor nici că le păsa, scoteau materialul cu o rudă, îl 
învârteau, suflau în el prin acea rudă, îl puneau în formă şi pocalul sau 

orice capătă forma necesară, apoi intră în mâna ajutorului carele îi făcea 
cele din urmă poleiri şi obiectul era gata, pruncul îl ducea în fugă în 
răcoritor, în fugă, căci pe când el se rentorcea, iarăşi trebuia să țină for- 
ma şi aşa, tot în fugă, lucrul înainta de minune. | 

Unul dintre lucrători ni oferi că, dacă voim, putem şi noi sufla ceva şi 
damele numaidecât şi suflară mai toate pe rând câte un bocal de apă. În 
câteva secunde bocalul fu gata şi bucuria fu deplină. Putere-ai s-aduci 
de-acolo suvenire mai plăcută?! 


39 


Era foarte interesant a privi acest lucru diligent. Umblam pe rând la 
fiecare şi ne uitam cum unul făcea pocale, altul butelie, al treile sticle de 
lampă, al patrăle iegi de castraveți, al cincile de oțet şi aşa mai departe. 


Şi într-aceste, ei mai aveau timp să şi converseze şi să înjure pe pruncii 


cari întârziau. 

— Dar până când va dura lucrul acesta? 

— Până mâne după-amiazăzi la patru oare. Materialul, care în oale se 
ferbe timp de 18 ore, se lucrează prin suflare 16 ore. 

A sufla 16 oare incontinuu la iegi, în căldură atât de infernală, la 
lumină atât de orbitoare, încât în tot localul nu ardea nici o lumină, ci era 
luminat de focul acesta, nu-i glumă. 

Era o oară după miezul nopții când noi, în fine, obosiţi trupește, dar 
nu şi de ochi, ne duserăm să ne culcăm. 

Dimineaţa, cum ne scularăm, alergarăm iarăş acolo şi bieții oameni 
tot mai lucrau. Dar pe atunce aveau mii de obiecte gata. Trebuie să 
grăbească. Plata nu e tocmai mare. Pentru o iagă de castraveți ei capătă 
cinci cruceri; dar câte se sparg până ce nimeresc una bună! Fabrica vinde 
pe an obiecte în preţ de 100.000 florini. Ea aparține „Societăţii de credit 
ipotecar“. 

În fine, obosiţi de atâta vedere, ne rentoarserăm la otel şi, după un 
prânz comun, pornirăm cătră casă, unde sosirăm seara la zece oare. Dar 
suvenirea acelei nopți va rămâne neştearsă în memoria noastră. 


ESCURSIUNE LA RĂȘINARI 
Epilog la adunarea din Sibii 


Adunarea „Societăţii pentru crearea unui fond de teatru român“! s-a 
încheiat; petrecerile sociale aranjate cu astă ocaziune au trecut, oaspeţii 
adunați din diverse părți s-au depărtat, dar noi, câțiva înşi, tot mai 
petreceam la Sibii, căci ne reținea amicia sinceră, nu ne lăsa ospitalitatea 
afabilă şi — după aceste zile frumoase — ni era grea despărţirea. 

Căci în adevăr frumoase zile au fost acele. Impresiunea lor dulce a 
lăsat urmă neştearsă în toți cei ce luarăm parte. Suvenirea lor va deştepta 
în noi totdeauna simțăminte de plăcere. 

Dar acele zile încântătoare avură şi un epilog. Şi epilogul acesta fu 
atât de bine combinat, atât de drăgălaş, atât de potrivit întregului, încât 
mai frumos abia se putea încorona o adunare frumoasă. 

A patra zi adecă s-a propus a se face o escursiune la Răşinari. 


40 


De mult și multe auzisem despre acest sat românesc, de aceea cu 
mare plăcere luai parte la această interesantă escursiune. 

Societatea, în patru caleşti elegante, de cari la birjari numai în Sibii 
văzui, porni la doauă oare după-miazăzi, de la amicul nostru Parteniu 
Cosma, carele dimpreună cu d! Visarion Roman arangiaseră toate. 

Ca escursiunea noastră să fie mai interesantă, luarăm drumul spre 
comuna Cisnădie. O vale frumoasă era terenul pe care înaintam, înzes- 
trată de-a dreapta cu păduri umbroase, iar în stânga se-nălţau nişte 
movile, cari în depărtare se-ncununau de munţi acoperiți de neauă. 
Dincolo de munţi, la depărtare de 2-3 oare, se afla România. 

În apropiarea noastră tot locuri istorice. Iată acolo comuna Şelimber, 
unde Mihai Viteazul a bătut pe Sigismund Bâthory, prin care şi-a cucerit 
Ardealul. De atunce, la aniversarea bătăliei, preotul săsesc de acolo în 
fiecare an ţine credincioşilor săi o predică despre însemnătatea acelei 
zile. lată acolo și movila unde, conform tradițiunii, după bătălie toți 
morții s-au înmormântat dimpreună. Mulți viteji dorm acolo somnul 
etern și mulți duşmani în viaţă se împăcară, în acel loc, în coşciugul 
comun. Şi nimeni nu le-a rădicat vrun monument, numai brazda pluga- 
rului le-nalță țărâna... 

Şi iată că ne urcarăm pe un platou înalt. O vedere frumoasă ni se 
ofere jos la vale; la picioarele dealurilor, e un sat, dar frumos, încât am 
presupune că e oraş, de cumva nu ni s-ar spune că e sat. Da, e Cisnădie, 
locuită de saşi, industriaşi cari se ocupă cu spălarea lânei. Ce păcat că nu 
e românesc! 

Părăsim acest sat-oraş şi în scurt timp sosim la gura dealurilor. Acolo 
se-nalță satul Cisnădioara, asemenea săsesc, dar mai sărac decât cel de 
mai-nainte. 

La intrarea în el, de-a stânga e stâncă şi pe aceasta nişte ruine atrag 
atențiunea noastră. Toţi tineri, cu inspiraţiune viuă, cum să nu ne fi urcat 
dară şi noi în vârful acestei stânce? Ne deterăm jos din trăsure şi conduşi 
de păzitoriul acestei cetățuie, păzitoriu care pe sine se numea Asinus, ne 
suirăm cu plăcere. 

Și nu în zădar, căci de acolo ochii iubitori de prospecte frumoase 
avură un câmp întins de desfătare. Asinus ne şi povesti legenda acestei 
cetăţuie, dar fiindcă relatarea lui nicidecât nu mi se păru autentică, nu o 
voi reproduce. Faptul e că sus se află o biserică veche, încungiurată de 
muri și că în giurul bisericei se pot vedea multe ruine. Despre pietrile 
rotunde, acel păzitor ni povesti că în timpurile vechi nici un mire nu s-a 
putut însura până ce n-a cărat sus pe stânca aceea câte o piatră rotundă 
de acele cari au forma unui glonţiu. 


41 


EA murii au o ușă cu-ncuietoare. Între muri se află un câne care 
eşte biserica, în care saşii din Cisnădioara îsi păs i 
l tr 
a ŞI păstrează obiectele lor 
| Mai aruncând o privire din acea înălțime, ne coborârăm la trăsure şi 
ni continuarăm calea. De acolo până la Răşinari, calea e din cele mai 
Ekaa tot între arbori şi tot coborându-ne, până ce, iată, zărirăm o 
ii sui Acolo e Răşinari. Peste câteva minute sosirăm la locul dorit 
ia vă dau idee despre Răşinari? Un sat cam de şase mii locuitori 
F cai văruite frumos şi acoperite cu ţigle, stradele pardosite pe 
t i e iampe, nişte biserici admirabil de frumoase o şcoală cu etagiu 
nişte oameni curați şi inteligenţi, care toți mâni = i 
; i sunt ro — i 
fotografică a Rășinarilor! ice se E 
Ce fericiți am fi noi dacă fiecare sat românesc ar avea aspectul 


mară o „horă“ și danţară cântând. Admirabi 
S . Admirabil tablou! Inte i 
acuma tremură de plăcere când mi-l Tevoc în memorie iii 
Insă, durere! nu putu să dureze timp îndelungat. Noi aveam să ple- 


si ne rentoarserăm la Sibii şi de acolo la gară. Tocmai la timpul 
îi ci iată clopoţelul a sunat şi a doaua oară. „Einsteigen!“ 

NP aa pi bucurie mai rămâneam câteva minute! Iată la gară toți 

ți şi prietenii noştri cu onorabilele lor consoarte! Doară au voit 


42 


să ni facă mai grea despărțirea! Nu ştim care mână s-o sărutăm mai întâi 


și pe care amic să-l îmbrăţişăm mai cu drag?! Clopoţelul sună şi a treia 
oară! Nenduratul conductor ne urcă în cupeu. Locomotivul fluieră, 
batistele flutură, lacrimele lucesc în ochi şi — visul frumos a dispărut. 
Pornim! 

Noi, cei din cupeu, vorbitori pân-atunce, devenirăm muţi; dar în 
internul fiecăruia suvenirile vorbeau în ton dulce şi ademenitor... 

Câteva stațiuni mai merserăm dimpreună. Apoi ne despărţirăm și noi, 
şi în urmă rămăsei singur. Şi atunci, privind prin fereastra cupeului în 
noaptea ce se-ntindea-n giur de mine, îmi revocai în memorie acea seară 
încântătoare şi, sub impresiunea acestei reamintiri, improvizai palidele 
strofe, pe cari le public în nr. 1 prezinte? şi pe cari îmi ieu voia a le 
dedica drept suvenire amabilelor dame şi iubiţilor mei confraţi, cu cari 
_petrecui acea seară neuitată. 


ÎN SATUL FEMEILOR FRUMOASE 
Sălişte, lângă Sibii 


Ce este mai plăcut decât a petrece între femei frumoase? Farmecul 
lor grațios atrage chiar şi pe omul cel mai rece. Cine nu s-ar dori dară în 
societatea lor? Filosofii cei mai mari recunoscură că între toate tezele de 
studiat cea mai minunată este — frumseţea femeiască. 

Unul din cei ce studiază cu multă plăcere aceasta teză, am primit dară 
cu cea mai mare bucurie invitarea pe timpul petrecerii mele la espoziţia 
din Sibii ca să fac parte din o societate ce va întreprinde o escursiune în 
o comună care — afară de alte calități eminente ale sale — e vestită şi 
pentru frumseţea femeilor sale. 

Este însemnat deja în fruntea acestei schiţe că acea comună se nu- 
meşte Sălişte; şirele anterioare dară nu mai conţin nici o enigmă în 
privința localităţii. 

E, bine, nu este necesar să vă spun că simţeam impresiunea cea mai 
plăcută în momentul plecării noastre. Am umblat prin multe părţi ale 
Transilvaniei, am admirat nenumărate pozițiuni romantice, am fost 
încântat în multe locuri de frumuseți femeieşti și de costumuri; însă, 
după asigurarea primită, toate aceste aveam să le văd în Sălişte întrunite 
la un loc şi urcate la gradul cel mai înalt al măsurei estetice. 

Era o frumoasă dimineaţă de duminecă. Noi, afară de una damă, toţi 
bărbaţi, pornirăm cu veselie la aceasta desfătare delicioasă şi abia 
observam regiunea romantică prin care treceam. l 


43 


acestor dealuri, ca regele pe tron, se-nălța în 

pa SE ae mare în giur de sine şi văzând de amaa E 
E el dee împărțiți în doauă țări... Î one 
i fie Pon „se prefac in şes, spre a se urca iarăşi d-a form: 
pia capitale a ealuri ŞI munți... La spate vedeam Sibiiul cu fo ao 
e meo sat Fei e de în sis drumul Fă drunn 
cenă lui Si gismund Báthory. 2 fintes oea a te bini Aap 


ve E : 
js iu - după călătorie de trei oare — comuna Sălişte 
) ISerici, a treia în deal i 
i ii arsa » case frumoase, iată ce putem deosebi 
În scurt timp cale i 
a se-ncovoaie, părăsim d 

ctg Şi care conduce la Alba Iulia şi în câteva pa paz a me 
În primă, în stânga, un ol cu apă rece pus 
să-şi stâmpere setea. O datină, aceas 


oi te : 
nu deterăm prilej celui ce a pus olul în fereastră ca să-şi 
-şi 


iaţă, î a oa 
piaţ care se află in apropierea nemijlocită a Otelului E Mase “i 


m ă . . . «e 


paşul semnele de civilizaţiune: case frumoase, curate, strade pardosite, 
lampe, îmbrăcăminte făcute cu gust etc. . 

Toate aceste ne delectau nespus de plăcut. Totuşi, s-o spunem verde, 
mai era ceva ce pe noi unii — interesaţi de studii estetice — ne desfăta și 
mai mult: frumseţea țărancelor. 

Ceea ce ni se spunea din Sibii, aice se adeveri în faptă. Sălişte e un 
cuib de femei frumoase. La fiecare casă, două-trei, care de care mai 
frumoasă. Nişte figure clasice, demne deopotrivă de penelul pictorului şi 
de dalta sculptorului. Cine le vede le admiră şi omu! cel mai prozaic se 
inspiră de idei înalte. 

Şi ce joc al sorții! Aceste femei frumoase, menite d-a îndulci viața 
unui bărbat, în mare parte nu pot să îndeplinească aceasta misiune sântă. 
Bărbaţii lor sunt mai toţi oieri şi ca atari petrec la oi în depărtare mare, 
peste graniță, până prin Dobrogea, de unde nu se rentorc decât la doi-trei 
ani. Bărbaţii prin Dobrogea la oi, femeile acasă la război, aceasta e 
soartea locuitorilor din Sălişte, Şi până când bărbaţii p-acolo îşi câștigă 
parale şi se rentorc cu punga plină, femeile, ducând o viaţă morală, prin 

industria lor de casă gătesc o mulțime de obiecte ce se vând cu preț bun. 

Din acest mod al traiului rezultă dară că în Sălişte sunt multe femei şi 
puţini bărbaţi. Bieţele femei abia au cu cine juca la petreceri. Va să zică 
preţul bărbaților acolo e mare... l 

După ce făcurăm câteva vizite pe la unii membri ai inteliginței şi 
fruntaşi ai poporului, ne întrunirăm la Otelul „Ungaria“, la un banchet cu 
care ne onoră inteliginţa locală. 

Petrecerea fu foarte veselă. Doauă din cele mai frumoase săliştene, 
Boniţa şi Măiţa, fine ale ospătarului, serveau la masă. Dar apoi şi 
deveniră ţinta tuturor complimentelor şi glumelor drăgălaşe. 

Încă nu terminarăm prânzul, când de sub fereastă, în piață, începu să 
sune muzica şi poporul se adună la joc, la horă. Un timp ascultarăm toți 
cu paciință toastele, dar apoi sărirăm la fereşti să vedem danţul. 

Ce tablou fermecător! Imi părea că sum în Italia! (Unde încă niciodată 
n-am fost!) Costumul femeilor îmi reamintea pe cel de acolo! Dar 
frumseţea lor? Părea că văd un cor de zâne. Văzut-am și în alte locuri 

singuratice țărance frumoase, dar atât de multe într-un loc, niciodată. 

Mai toate sunt băle, nalte şi au un costum foarte simplu, dar cu gust 
de model. Pe cap văl de borangic fin, cu vergi albe; la gât mărgele, 
salbă; cămaşă de pânză, cusută pe mâneci cu altiță şi cu ciocănele; piep- 
tare de miel, desfundat; şurț de lână, frumos brodat cu mătăsărie, la trup 
legate cu brâu (baier), ciorapi şi păpuci. 

Este caracteristic că fetele poartă şurțe vărgate, dar apoi mai târziu, 
după ce se mărită, îmbracă şurțe negre. Doară pentru ca să jelească pe 
bărbaţii lor din Dobrogea! 


45 


: Fecioare şi flăcăi, neveste şi voinici danțau acol 
Ştiţi ce danțau? „Romana“. Şi trebuie să constat c 
multe baluri ale inteliginței. 

Tineri cari se aflau în societatea no 
mec, nu se putură conteni, ci se duseră 
in Joc cu câte o neaoșă româncuţă, , 


o jos cu însufleţire. 
ă mai bine decât în 


astră, impresionați de atâta far- 
ŞI èi Jos între popor şi luară parte 
„cu obrazi furaţi din soare“, dar 


popor îşi petreceau dimpreună. 
Ce păcat că din asemen 


, vals şi toate 
ini voinic lua ła 
I jucătoare vâr -ți era drag să-i priveşti. 

Erau sprinteni voinici, mlădioşi şi viguroşi, isteţi A ia în 
Conversațiune. În pauză ei îşi făceau țigarete şi fu 


Pe cale mi-am zis: 
cala petrecurăm escelent, văzurăm ceea ce nu v 

mea! îmi î i 
ca. Dar ce rău îmi pare că în asta zi n-am văzut în giur de mine şi 


câțiva duşmani ai națiunii mele, cari 
at L r ele, ne tot hulesc po . 
li-aş fi zis: «Vedeți de ce e capabil poporul sep leul KESE SRS 


oi uita toată viața 


CÂTEVA OARE ÎN ROMÂNIA 
Escursiune din Sibii la Câineni 


Suveniri multe. Spaţiu îngust. 
ca să atingem toate. Vom încerca. 
Precum se ştie, în programa festivi 
una din zile şi o escursiune la Turnu 


Va trebui, dară, să ne scurtăm vorba 


> 


tăților din Sibii s-a anunțat pentru 
Roşu. Am citit cu multă plăcere 


46 


ageasta,:căci; sum mare:amator.de: asemene :escurşiuni.:A m aşteptit şi 
aceasta bucusos:de!a lua; parte, crezând eă:xoi putea face partie. îi Vro 
societate numeroasă; ceea:ce'sigur măreşte veselia; Dat ce:să iezi; Său 
mai bine ce să nu vezijiaceea era societatea mare. O singură trăsiră:și în 
ea noi-patru înşi, iată tot-din:ce:se compuliea întreagă societate. =: 
„E, bină, cu:toate aceste noi:pormirăm; căcibperam a :găsi la locul: de 
eseursiune şi pealţii;-precum:se-vorbea încă:de seară. Nici:prin gând.nu 
ne trecea că, zău, pe acolo nu vom afla pe nimene, căci arangiarea în asta 
privință-a lipsit cu desăvârşire: i ibni says bare pyth s Mi 

Bine dispuşi ce eram, înaintat cântând și abia la depărtâte de ö'oară 
ne şi opriiăm:să-ne veselim.: Pentru: scopul: acesta :aveani:tot: felii de 
mijloace'bune: fripturi reci şi:vin, de cari îngrijise arângiatoral nostru. 
<: Mâiicatăm cu apetit, dar când veni rândul să bem; urma pedeca: Noi 
aveam în trăsură un butoiaş de vin şi păhare; dat n-avea nici cep; nici 
trăgătoare. :A. ridica butoiul și a -berdim enhu era An tohonănță cu 
puterile noastre. Eram p-aici să desperăm, când înilivăda in 'aprâpiare 
zărirăm nişte trestii. Iute tăiarăm: câteva fire şi... învepurăni á ne veseli. 

Tocmai atunci:apăru de pe şosea de către Sibii 0.birjă. Sigurcă vor fi 
nişte domni şi:damie cari asemene voiesc s facă o eseursiune'la Turnu 
Roşu, ne ziceam noi.'În:scurt timp âp6i.GunGsctirămi că în acea:trăsură 
şede poetul Sion cu familia sa.s-:: > „sii BS inu biele 

Ne bucuram mult de aceasta sporire, dar iluziunea noastră dispăru 
degrabă, căci poetul nostru-mi spuse că iu Turiu-Roşti:eăte țiăta călă- 
toriei sale, ci pe-acolo numai se rentoar€e în 'România'be la Râmnic[ul) 
Vâlcea şi de acolo la Piteşti și Bucureşti iri: iti 

Cel puţin ne făcurăm, dară, plăcerea :d-a-t oferi nu üh pocal, ci o 
trestie. Luă dar şi poetul academic trestia:şi bău ct ëd vin: O scenă destul 
de interesantă aceasta spre a o însemna între stivenirile: noastre. Şi 
pornirăm mai departe. PT, oda TS A păa n 

Terenul pe care înaintam era şes. De-a stânga se 'nălțau nişte dealuri 
sterpe, iar la dreapta, în depărtare mai mare, se-ntindeâ brâul de dealuri 
umbroase, cu sate frumoase sub ele, înapoia noastră sate române și 
mestecate cu saşi, iar înainte-ne se năl fâtiiic Surul, scătițându-se până 
la noi prin dealuri şi coline frumoase. “i a, ale Sha see 

Nu peste mult sosirăm la Tălmaciu, ini sât frumos, unde panorama se 
schimbă, devine mai variată, până ce; iată, ajungem la Boiţa, cea de pe 
urmă comună la graniță. © o= SSeS G i EMI = 9 

Păcat că nu dispuneam de timp mai îndefunigăt să fiu putut vizita cu 
de-amănuntul acest sat frumos: Răşiilări: Sălişte şi Boiţa, iată cele trei 
mărgăritare române ale Sibiiului. Trei săte românești cari emulează în 
cultură. Ca în cele două, despre cari vorbisem de altă dată, așa şi în Boiţa 


îi d 


47 


De aici înce 
i pe pasul Tu 
dealuri, unde în unele părţi Dea i eat 


Tot desfătându ne 
A -ne astfel, sosir. irabi 
Eram la graniță, Acolo ni se dete pisne admirabila vale a Lotrioarei. 


se deschiseră și t 
: recurăm în teritori 
granița română, Un cum er toriul neutral. În câteva 


— Eu am fost, răs 
1 toSt, răspunse cel 
~ Să trăieşti! fi ziserăm sa dacie 


Apoi trecur i P 
libere... Am singura poartă şi ne aflarăm pe pământul României 
1€1 


l Zidirile române de la 
ocuința căpitanului, a Vameșului, la care d] 


ti tânără, ni deschise o odaie se 
aritean și ne servi „mastică“, Gustarăm; era u 


48 


leşirăm şi noi şi unii ne cumpărarăm tutun, care este mai scump decât la 
noi; iar alții se duseră la oficiul poştal ca să trămită acasă câte o cartă de 
corespundință „din România“. Făcurăm apoi cunoștința cu dl căpitan de la 
granița română, Mihail Mateescu, care ne invită în mod ospital la sine şi ne 
arătă armătura celor trei sute de curcani cari stau sub comanda D-sale, din 
cari însă în fiecare săptămână numai câte 25 se află sub arme şi astfel statul 
numai atâța ţine. Armele toate sunt după sistemul cel mai nou. Asemenea 
ne arătă şi uniformele feciorilor. Privirăm toate, ma şi încercarăm câte o 
căciulă de Mihai, cum ni s-ar şedea de am fi şi noi curcani. 

Într-aceste, societatea noastră se spori. Mai vini o trăsură, nu tocmai 
de la Sibii, dar cu dorinţa d-a face şi cei ce se aflau în ea vro escursiune. 
Mai vini încă şi a treia trăsură. Şase muzicanți din banda de la Abrud. 
Fireşte că nu ezitarăm mult, ci pornirăm a ne căuta un loc de petrecere în 
pădure. 

DI căpitan, rugat de noi, primi ospitalitatea noastră. D-sa ne conduse 
la o luncă frumoasă, unde trecurăm pe lângă un izvor însămnat cu o 
piatră pe care se află următoarea inscripțiune: „1877. Memoriei lui loan 
Brătiano. Vrangali.“ Ne aşezarăm apoi în acea luncă frumoasă şi la 
sunetul muzicei ne ospătarăm frățeşte şi cu veselie. Aici nu mai băurăm 
cu trestia, căci de la birt căpătarăm un trăgaci. Se înțelege că ziserăm şi 
toasturi şi că primul s-a închinat în sănătatea regelui României. 

Pe când ne petreceam mai bine, apăru iarăși trăsura dlui Sion. 
Numaidecât se dete comandă ţiganilor să cânte Mult e dulce și frumoasă 
limba ce vorbim! Şi când trăsura ajunse în dreptul nostru, toată socie- 
tatea sări în picioare de pe pajiştea verde şi salută cu vivate pe poetul 
care se depărtă de la noi. | | 

Dar noi mai rămaserăm. Şi fiindcă ne petreceam atât de bine (s-a şi 
danţat „Căluşerui“), deciserăm să eternizăm aceasta petrecere şi deterăm 
luncei în care ne aflam numele de „Lunca libertății“. 

Însă oricât de bine ne petreceam, totuş voirăm să vedem şi un sat din 
asta parte a României. Plecarăm dară. Pe cale, în vârful dealului, un 
monument ne atrase atențiunea. Cu multă trudă ne urcarăm pân-acolo. 
Era un monument rădicat la 1717 de Carol VI întru onoara lui Eugen de 
Savoia, carele a învins acolo pe turci. 

În zece minute ajunserăm în satul Câineni, situat pe malul de 
dincoace al Oltului, pe un şes, care acolo se lărgeşte puţintel. Satul ni se 
părea sărac. Dincolo de Olt, asemene e un sat cu numele Câineni, dar 
n-avurăm timp a trece dincolo. Ca totuş să nu ducem somnul Câinenilor, 
mai şezurăm şi la ei la un scaun de odihnă, apoi, fiindcă se întuneca, 
plecarăm cătră Sibii, unde sosirăm la o oară şi jumătate după miezul 


nopții. 
49 


Ziua aceasta trecu iute, dar ne imprimă suveniri dulci Şi aceste le 
dătorim dlui Ulain, care a aranjat aceasta frumoasă escursiune. 


LA SINAIA 


Frumoasele sărbători de la Braşov au trecut, imprimându-ne suveniri 


neşterse. Numai un dor mai aveam: d-a merge la Sinaia. O încheiere mai - 


nimerită a zilelor de plăceri nici că se putea întipui. Aceasta escursiume 
avea să fie ceea ce este la sfârşitul unei piese: tabloul feeric. 

Era duminică demineaţa la 6 oare când societatea din care făceam 
Parte se-ntruni la gara Braşovului. F ireşte că toţi ne aflam sub. impre- 
siunea unei presimţiri dulci, care ne promitea desfătarea cea mai înaltă. 
Eu mai trecusem pe la Sinaia, mergând la Bucureşti şi vinind, niciodată 
însă nu mă oprii acolo; tot ce Cunoşteam din ea era partea ce se vede de 
la gară; dar tocmai aceasta vedere admirabilă îmi deşteptă și mai mult 
dorința d-a cunoaşte toate frumuseţile acestei locuinţe de plăceri, despre 
care auzisem şi cetisem atâte laude şi cuvinte de entuziasm. 

În fine trenul porni. În dreapta şi în stânga ni se ofereau vederile cele 
mai frumoase, dar nu ne interesam de ele, Noi ne aşteptam la un ce mai 
frumos şi desconsideram ceea ce vedeam în giurul nostru. Astfel ajun- 
serăm la stațiunea primă, Dârste. 

De acolo terenul începe să se ridice. Locomotivul apucă să fume mai 
greu. Ne urcam la deal. De ambele părți se părândau panoramele cele 
mai ademenitoare. Dealuri cu păduri verzi, mai apoi munţi pleşuvi, colo 
în depărtare Bucegiul cu fruntea sa căruntă; de altă parte, văi umbroase, 
presărate cu sate, coline udate de râuri cristaline. 

Dar iată o cotitură ne-a închis vederea de mai-nainte. Nu mai Zărim 
satele, văile au dispărut; ba şi dealurile Ş-au schimbat îmbrăcămintea de 
stejar, brazi purure verzi ne-mbălsămează aerul; numai Bucegiul, regele 
munților, a rămas fidel şi parcă veghează de noi, cari ne urcăm tot mai 
sus. 

Calea se-ncovoaie pe vale-n Sus, Încungiură dealuri, trece prin 
tuneluri, dintre cari unul e de 942 metri lung; noi fugim de la o fereastă 
la alta să vedem schimbarea tablourilor din ce în ce mai frumoase şi iată 
că deodată pe vârful unui deal zărim prima sentinelă română, un curcan 
cu pușca la umăr. Suntem la graniță. 

Peste câteva momente sosim la Predeal. Punctul cel mai nalt al liniei 
ferate ce trece Carpaţii. Staţia internațională între Ardeal şi România. Ni 
se vizitează [sic!] pasapoartele şi se caută geamantanele dacă nu conțin 


50 


` 


irău la 
CE CAL A m a i Aa piata) o pcumbl pe 
pic saga a ARAE mai mur cer, E (pere E 
N RS E plop able în si aE 
Pe e a aud a am Eat dica Ene 
isi a de tie de oară, trenul pomi şi, RRON SE a 
îi S ias ra e pie pri ut admirabil: eram la 
di în vârful Carpaţilor uriaşi, în mij locul codrilor e Rea 
stâncelor izbite de see PRA a Si stiu 
„act en m ni e pini si pamai dă cc 
dăm seama de cele ce vedem. Ne aflăm într- n în pei 
i scalda picioarele în râul Prahova ce spumegā la vale. Fără voinţă ni 
se-mprospătează în memorie şirele din cântecul: 


.................. 
......... 


Prahova plângea la vale, 
Vulturii țipa pe stânci. 


La dreapta, pe coasta dealului şi pe pir era aa SR 
A ; : irabile. ho 
ice, se-nalţă surprinzător niște vile admira! ile, 
cula pa Unele mai cochete, gătite după td lei i 
surâd ademenitor; altele, mai pa bl ne Cerci gu ; 
i i ieții. 

i iarăşi altele corespund numai trebuințe orv M i 
d Tna la gară, pe un platou înalt, ni se impune vederii pal aparea 
Otel „Caraiman“, numit astfel după muntele cu acelaşi nume, ce-ş 

-n nori la dreapta noastră. PE A CA 
i în sus zărim mănăstirea, unde tocmai se fine a Ai 
urcăm şi noi acolo. În frunte fâlfăie tricolorul român. a poan ies A 
tirii e un post de gardă; deasupra porții din afară ea sa E iaca 
regelui, dinlăuntru al reginei. Regele şi regina au reşe 
în mănăstire. | f | Sasa 

j “Intră în biserica mică. Acolo găsim ma ce ir fb seu; 
asemenea erau prezenţi. Suveranii steteau în jos de i cinei arda 

regina într-un scaun de onoare, iar regele jos pe pia nf puiet Îi 

pământ, două perine pentru îngenunchiare, una mai naita p 


51 


jattăcrizaiomiă ă peritru gel: Regina era în costuri național, care îi. 


şedea: foarte: bi inâ 


militar. 
“EA Fiat văzul ipăq egina) ba Chiat-am: 


zA Datu či ; a 
MAE DE aturiţi Ssătere divă nis atit? în acest interval,;cetii-de visa J 


orien Maj Tăstateă] sze: Bifetimia vdezi na; aşte 


amna a Tëstatei] sae -aşteptam s-o.văd şi de astă n. 
apaid: Însa gasii Ub PRI sanatoasa, cu îi iei e a 

rii Te; RSA Ga 
» Cuprinsă de' pietate sântă, ; 


Și 
an aurul i et iți peiit pop6pirt 4 căru 
Ad urul, je Lo de riveaii éi oi 
adofată, ii „privepin eiioțiărraţi: Velea 
Carmen Sylva, ca 
Saci sE sale a c 
RE tobă ala, cane 


i regină este, eu şi cei 


de gingas cuoca 
poeta urcată 


POREN 
n daămele 'sale de onoare, asemene în 


generalul Theodori, mai mujti ofiteri înalți şi alții. zi uda, 


La sfârşitul serviciului divin, întâi fe; 


ya dess e 
ume nouă, plină de farmec, căci „dacă stai mult lângă Peleş prea 


ca de stătut ce stai să uiţi lu Ada 

: , $ 1 tumeapauzi cutotul deslucit cântări 
Sein e le din când în când-o-zână; care, plutind pe o fi îi i nel 
cascad k e eleşului la vałeyalunecă din treaptă-n treaptă a 
ete apei şi priveşte cu ochi Yoioşi:la:lume. Dar nu poate : 4 3 Au 


52 


E în mână mänuşile. Regele îi uniformă de. 


decât acela care s-a născut pe la toacă și n-a avut niciodat vrun cuget rău 
în sufletul lui. 

Şi astfel fiinţa care „n-a avut niciodată vreun cuget rău“ a văzut zâna, 
a ascultat poveştile ei şi ni le-a spus nouă. Astfel viniră-n lume „poveş- 
tile Peleşului“, cari ne poartă pe Vârful cu Dor, ne spun întâmplarea 
Furnicei, ne povestesc de Piatra Arsă, Jipii, Caraimanul, Peştera 
Ialomiței, Omul, Valea Cerbului, Cetatea Babei, Ceahlăul, Valea Rea. 
Tot munţi şi văi din giurul Sinaiei. | 

Castelul, care coastă pân-acuma vro trei milioane de franci, încă nu e 
gata cu totul, dar se vede că are să fie un cap-de-operă arhitectonică. 
Regina petrece deja mult într-însul, acolo şi dejună. Chiar şi când îl 
admiram noi, sosi Maj [estatea] sa în trăsură uşoară, având lângă sine o 
damă de onoare, iar o domnişoară şedea pe capră lângă vizitiu... 

Nefiind permis să vizităm interiorul strălucit al castelului, plecarăm 
să vedem punctele mai interesante ale Sinaiei, apoi coborârăm la vale; la 
mănăstire ne oprirăm, căci chiar se schimbau posturile de pază. Soldaţii 
se coborâră din baracele lor de pe deal, cu muzica în frunte și, cântând 
imnul român, se făcură schimbările. ET 

Dinaintea mănăstirii, ochiul iubitor de privelişti frumoase are desfă- 
tarea cea mai plăcută. De aici vezi cele mai multe clădiri. Punctul cel 
mai impozant se ofere jos la picioare, unde se răsfață Otelul „Caraiman“; 
înaintea acestuia se întinde o pagişte mare, în mijlocul acesteia un lac în 
care cade torentul unei fântâni săritoare. | 

Mai sus, altă fântână săritoare, iar în stânga zărim un chioșc, unde 
după-miazăzi cântă muzica militară, pe când lumea se-nşiră la o horă, la 
care iau parte toţi: dame, domni şi popor, | 

Tot la stânga se află două locale publice: casina şi stabilimentul de 
băi, foarte elegant, curat şi după cerinţele cele mai nouă. 

În estrema stângă se vede vila prinţului Dimitrie Ghica, lângă aceea 
un atelier fotografic, mai spre noi nişte bazare, jos la picioare câteva 
oteluri, unde se vând covoare şi costume naţionale, şi în dreapta noastră 
o grupă mare de vile, oteluri şi clădiri publice şi private... 

Ne coborârăm şi făcurăm o preumblare lungă printre aceste zidiri 
frumoase, unde furnică lume multă, venită şi de la Bucureşti cu trenuri 
de plăcere. Dintre vile, mai remarcabile sunt a lui Florescu, Cantacuzen, 
Duca etc. Este admirabil ce frumuseți a creat mâna omenească aici, unde 
înainte cu câțiva ani nu esista decât mănăstirea sus. S-au cheltuit mili- 
oane şi tot mai are să se cheltuiască, pentru că nu e totul sfârșit; vilele 
sunt gata, dar cele mai multe n-au încă parcurile şi grădinele arangiate. 


* Poveştile Peleşului de Carmen Sylva, pag. 5, 6. (n.a.). 


53 


Sinaia are să devină din an în an mai frumoasă şi desigur va fi unul din 
cele mai încântătoare locuri de plăceri în Europa... 

La dejun ne duserăm în Otelul „Caraiman“, unde pe terasă se afla un 
public ales şi cânta o muzică română. Abia căpătarăm loc la o măsuţă. 
De-aici în sus spre munți se ofere o vedere din cele mai pitorești... 

După-miazăzi la patru oare începu să cânte în chioșc muzica militară. 
Lumea se-adună din toate părțile la plimbare. Aici văzurăm costumul 
naţional reprezintat în sute de nuanţe, căci mai toate damele purtau cos- 
tum național. Cele mai multe erau din România, dar văzurăm câteva şi 
din Transilvania, cari formau o variaţiune foarte drăgălaşă în concertul 
general. 

Alta vedere interesantă era uniforma ofițerilor, care asemene atrăgea 
mult atențiunea, mai ales a celora care o vedeau pentru prima oară. 

„Hora“ de asta dată nu s-a jucat. Astfel am fost lipsiţi d-a vedea 
aceasta espresiune democratică a petrecerilor din Sinaia. 

Muzica cânta încă în chioşc când se dete signalul de plecare spre 
București. Având şi eu acolo afacere, grăbii la gară şi peste zece minute 
părăsirăm Sinaia, dar suvenirea ei nu ni se va șterge niciodată. 


LA CAPĂTUL LUMII 


În sfârşit am ajuns şi acolo, unde niciodată n-am crezut să ajung. Am 
fost la capătul lumii. Aşa zău, nu glumesc, am fost chiar acolo. 

D-voastre surâdeţi şi clătinați din cap, dând astfel espresiune îndoielii 
că ar esista undeva vrun capăt al lumii. 

Da, vă pricep. Şi eu eram de părerea aceasta şi credeam că vorba 
aceasta nu e decât o invenţiune a cutărui Păcală de cătană cu obşti, care a 
umblat multă lume şi-mpărăţie, ş-apoi, rentors acasă în satul său, 
povesteşte în şezători că el a umblat așa de departe, încât a ajuns până la 
capătul lumii, acolo s-a lungit pe o stâncă și ş-a legănat picioarele în 
văzduhul prăpastiei cre se-ntindea înaintea lui. 

Acuma, însă, cred că şi lumea are capăt. Am fost şi eu acolo. L-am 
văzut. 

Şi trebuie să vă spun din capul locului că a merge pân-acolo este o 
adevărată plăcere, mai ales dacă te poți duce cu o societate atât de 
plăcută ca și mine şi că acolo găseşti desfătarea cea mai înaltă. 

Dar ca nimene să n-alunece a presupune că fac numai glumă, vin a vă 
descoperi unde se află capătul lumii. Dincolo de Beiuş, la depărtare cam 
de trei oare, unde zace orășelul muntean Băița. Iată o descoperire mare. 


54 


Nici eu n-am ştiut aceasta până ce n-am ajuns acolo. Şi cum am 
ajuns? Din întâmplare. Încheiându-se adunarea din Beiuş a Societăţii 
pentru înființarea unei şcoli române de fete în Oradea Mare, câțiva înşi 
formarăm o mică societate spre a face escursiune la unul din punctele 
cele mai interesante din giurul Beiuşului. 

Alegerea era cam grea, căci părțile Beiuşului ofere atâte locuri de 
plăcere, încât turistul se află în mare-ncurcătură voind să prefere 
oarecare din ele. Munţi, văi şi peşteri ne invită să admirăm farmecile lor, 
căci Beiuşul are o situaţiune din cele mai plăcute. Pe un şes spălat de 
Crişul Negru şi de alte râuri, încungiurat de dealuri şi munți, tot omul îşi 
poate găsi acolo ceea ce îi place mai mult. | 

Noi ne-am ales Băița, ca apoi de acolo să facem o altă escursiune 
până la Portale şi doară până la originea Crişului. | | 

Era după o noapte de bal, când societatea noastră în 6 trăsuri porni la 
aceasta cale de desfătare. Dar fiindcă era după un bal care finu până 
dimineaţa la 5 oare, terminul nostru de plecare fixat pe 6 oare se amână 
până la 10. Era mare greutate s-aduni pe bărbaţi; damele toate se gătară 
la moment, ba îngrijiră şi de ale merindei. | 

Timpuriu sau târziu, destul că plecarăm veseli. Aveam mai multe 
motive d-a fi veseli: suvenirile unui bal frumos, societatea drăgălaşe şi 
impresiunea ce ni înfățoşa tabloul care se prezinta vederilor noastre. 

La spate, Beiuşul; în fața noastră un semicerc de munţi, care închide 
în sine o vale întinsă pe care înaintam. Colo-n cele dealuri din stânga 
s-ascunde peşterea Meziadului, una din cele mai frumoase peşteri 
europene, despre care am scris şi eu în foaia aceasta la 1880; mai încolo 
minunata Stâna de Vale, loc de cură climatică ce are un viitor mare; în 
sus Petroasa cu pozițiunile sale romantice, apoi în depărtare munții nalți, 
umbroşi sau pleşuvi, cu mii de frumuseți ascunse, dintre cari fălosul 
Bihor îşi înalță fruntea, privind galeş la Găina ce se ridică lângă el. Un 
impozant tablou, ce nu se poate nici schița cu un condei de foiletonist. 

Şi pe când noi admiram aceste frumuseți, fără să ştim ne urcam tot 
mai sus cu şoseaua bine întreţinută și iată că sosirăm la comuna Rieni. 
Aici ţinurăm o pauză scurtă şi-apoi continuarăm calea pe un platou mai 
nalt având în stânga o vale presărată cu sate, unde curge Crişul Negru. 

De aici călătoria devine din ce în ce mai romantică. La comuna Ştei, 
părăsim şoseaua ce duce spre Vașcău“ şi, trecând o colină, ne coborâm în 
valea în care se află comunele Câmpanii de Jos, Câmpanii de Sus, 
Fânaţa. Aici este şi o peştere interesantă, dar noi nu ne oprim, ci 
înaintăm, tot la țărmurea râului în sus, la picioarele dealului ce închide 


” În text: Vaşcou (n.ed.). 


55 


vederea noastră şi n-avem să ne dele î ii şi 
ctăm decât în nucii şi ciresii 
ofer umbra lor la tot momentul. ez aia 
In sfârşit, încă o cotitură şi iată-ne-s la Băiţă. Ne aflăm în o strâm- 
toare de dealuri, unde câteva luni nici razele soarelui nu pătrund. De aici 


declarând că ei sunt satisfăcuţi cu cele văzute pân-acuma. Dar majori- 


tatea era de altă părere şi în sc i i i î 
al p ş urt timp pornirăm toţi pedestru în sus spre 


i panoramă nouă, una mai frumoasă decât alta, încât nici nu puteam 
admirăm de ajuns una când ni se prezinta alta. O vale dumnezeiască 


ip ea, lângă topitoare, unde se scoate din petri argintul, arama şi 
Plumbul; apoi deterăm pe altă cale mai ingustă în stânga ce duce în sus 


câte un țipăt lin se aude. 


: Era aproape şase oare când sosirăm la Portale, în limba poporului: 
eşterea Coşului. O uimire generală ne produse aceasta minune a 


întocmai ca scena unui teatru. Hala su eri 
7 À . oară e d aş i 
paşi afundă şi deasupra e deschisă. i © 2I paşi largā şi 31 


56 


Când plouă şi apa se adună pe munți sau când zăpada se topeşte pe 
piscuri primăvara, pe aceasta gură a munților se varsă jos la vale un 
torent înspăimântător. Atunci, oh! atunci se joacă pe aceasta scenă cea 
mai înfricoșată dramă, la care însă nu pot asista oameni, ci numai stânci, 
copaci şi dealuri, ființe d-o forță egală cu ceea ce a compus această 
dramă teribilă: natura. 

Când noi ne aflam acolo, tocmai erau ferii, nu se reprezinta nici o 
astfel de dramă; vorbind în limba prozaică, era secetă şi apa abia se 
scurgea. ; 

Durere, noi nu puteam să studiem timp mai îndelungat aceste crea- 
țiuni gigantice ale naturei, căci se întuneca şi nu puteam hazarda 
scoborâșul la întuneric. Cântarăm dar un cântec românesc şi pornirăm în 
jos, renunțând şi d-a merge la izvorul Crişului. ` 

leşind din desiş, se ivi luna dintre nori. Lumina ei melancolică ne 
înfățoşa panoramele într-un colorit de noapte, da aripi fantaziei noastre, 
iar celor înamorați — nu era mirare dacă se aflau între noi şi de aceia - le 
fermeca şi mai mult vederea... 

Seara la noauă sosirăm la Băița, obosiţi, dar încântați. Mai petrecu- 
răm acolo vro două oare, apoi pornirăm cătră casă şi, dup-o frumoasă 
călătorie nocturnă, la 3 oare după miezul nopții sosirăm la Beiuş, 
aducând suveniri plăcute din capătul lumii. 


SUVENIRI BUCUREŞTENE 


Impresiuni generale 


De treisprezece ani nu fusesem la Bucureşti. Tocmai de atâţia ani 
duceam dorul revederii. În sfârşit, dorul meu s-a realizat. Primăvara 
trecută mi-a adus aceasta plăcere. M-am dus. Cum nu te-ai duce, când ai 
ajuns aşa aproape!? Dimineaţa la 4 oare pleci din Oradea Mare şi seara 
la 10 '/, soseşti în Capitala României. 

Fireşte că acest zbor se face cu trenul accelerat şi nu cu acela care 
comunică de aici spre Seghedin şi care merge mai atât de încet ca şi 
progresul nostru cultural. 

Pe acesta se zice că s-a întâmplat şi următoarea istorie hazlie: 

Sosind trenul de la Oradea spre Seghedin, conductorul ceru biletele 
pasagerilor. Un domn îi dete un bilet de băiat. Conductorul îi făcu 
observaţiunea că biletul acela nu este pentru om mare. 


57 


— Ai dreptate, îi răspunse domnul. Biletul acesta este pentru copil, 
dar când am plecat eu din Orade eram încă copil, de atunci însă am 
îmbătrânit... 

Va să zică m-am dus. Dar călătoria aceasta o faci cu atâta grabă, încât 
abia îți rămâne timp să-ți dai seamă de impresiunile făcute. Numai con- 
versațiunea pasagerilor îţi indică unde eşti: dacă auzi vorbindu-se ungu- 
reşte, poți fi sigur că te afli printre românii din Ungaria; dacă conversa- 
țiunea trece în idiomul nemțesc, îți revoci în memorie că te afli în 


Ardealul românesc; şi dacă auzi multă vorbă franţozească, nu mai încape 


îndoială că ai trecut granița şi eşti în România... 

Dar nici nu mă interesam mult de cele ce vedeam, căci gândul meu 
zbura departe, era deja acolo unde eu numai seara sosii. 

Un amic mă aşteptă la gară şi peste câteva minute birjarul ne 
transportă repede printre nişte strade iluminate în centrul oraşului. Îndată 
aceasta intrare îmi oferi prilejul să văd că Bucureştii au făcut un mare 
progres de când n-am mai fost acolo. Mai mult, încă, mă convinsei în 
dimineața următoare, când luai ulițele de-a rândul şi făcui o revistă 
generală. 

Mai întâi o luai pe Podul Mogoşoaii. Înainte cu treisprezece ani a fost 
Strada cea mai frumoasă a Bucureştilor. Şi acuma ține cont la aceasta 
numire. Cu tot dreptul, căci a progresat cu timpul, s-a împodobit cu 
multe de toate, cu clădiri frumoase, prăvălii elegante Şi cu trotoare de 
asfalt. Ba şi numele şi l-a schimbat. Acuma se numeşte „Calea Victo- 
riei“, Aceasta stradă a fost martoră intrării triumfale a armatei române 
după luptele pentru independenţă la Plevna. De aici numele ei. 

Multe case noauă, mari şi frumoase s-au înălțat, de atunci, aici; dar 
îndeosebi otelurile grandioase te surprind. Iată lângă noi, vis-à-vis de 
Zlătari, unde înainte cu treisprezece ani se pitula un han murdar, acum 
ne surâde cochet splendidul „Hotel de France“, cu fasada în patru părţi, 
producând proprietarilor parale din toate laturile. Mai încolo, „Otelul 
Bulevard“ ne invită să-i admirăm luxul şi confortul orăşenesc; dar 
n-avem timp, căci bulevardul pe care încă nu-l văzusem ne atrage 
atențiunea. 

Partea din jos de Calea Victoriei se numește Bulevardul Elisabeta şi 
se va întinde pân-afară spre Cotroceni, unde se află palatul de vară al 
regelui. Dar încă nu s-au făcut toate espropiările. Ne surprinde însă 
plăcut că grădina Cişmegiu s-a lățit pân” la bulevard. 

Partea de sus se numeşte Bulevardul Academiei. Privind spre 
dreapta, vis-à-vis de noi se nalță frumosul palat al Universităţii, unde se 
adăposteşte şi Academia Română. Salutăm cu plăcere palatul muzelor şi 
ne-ndreptăm spre parcul dinaintea lui. Aici găsim iarăși suprinderi: două 


58 


statue, a lui Mihai Viteazul și a lui Heliade Rădulescu. Stăm la fiecare şi 
ne facem observațiunile. Statua lui Mihai Viteazul ne înfățoşează pe 
marele erou călare, ținând în mână crucea, iar la pedestal se află două 
tunuri cucerite la Plevna. Statua lu Heliade reprezintă pe nemuritoriul 
reformator ţinând o cuvântare. Nici una din statue nu ne mulțămeşte 
deplin: a lui Mihai e prea mică, iar a lui Heliade, înfățoşându-ni-l cu 
corpul plecat spre nainte, nu se pare destul de plastică. | 
Dar iată tramvaiul. Iarăşi un ce nou! Ne urcăm în el şi nu ne dăm jos 
decât în Teatrul cel „Mare“. De când l-am văzut, şi acesta s-a făcut 
„Naţional“. Cel puţin aşa stă scris în frunte... = 
Trecem mai în dreapta şi în scurt timp sosim la palatul regal. Tocmai 
se mărește, i se clădeşte o aripă nouă, care are să fie a reginei. Palatul 
acesta şi aşa va fi numai interimal, se va face altul cu totul nou şi În loc 
mai potrivit. Acest loc, după părerea mea, ar fi Dealul Mitropoliei; dar 
nu cred să întrebe cineva svatul meu, nici nu-l spun dară. 5 
În sus de palatul regal, iarăşi un otel nou ni se impune vederii, „Otelul 
Imperial“ al lui Labes. Grandios! Decorat pompos. Pretotindene ele- 
ganță şi lux. E i 
Ci iată colo-n dreapta o grădină publică, îngrădită cu gratii de fier. Şi 
aceasta e nouă! Înainte cu treisprezece ani acolo era biserică. Numai 
numele i s-a păstrat. Şi astăzi i se zice „La episcopie“. Dar într-însa altă 
lume se plimbă şi cu alte gânduri. | 
Luăm o birjă, facem o cursă la Şosea. Am vinit prea timpuriu. Lumea 
vine mai târziu, după-miazăzi pe la 5-6 ore. O să vinim atunci. Dar totuş 
stăm niţel. A! ce mari au crescut arborii de atunci! , | 
Ne rentoarcem pe alte strade. Pretotindeni înnoiri, pretotindeni 
progres. Nu e stradă în care să nu se clădească în mai multe locuri. 
Sosim la Dâmboviţa şi ne dăm jos. 
Aici schimbarea e uriaşă. Murdarul şi neregulatul râu e regulat. Cu 
cheltuieli enorme s-au espropriat o mulţime de clădiri şi s-au făcut un 
curs mai drept râului, despre care nu ştiu cum a putut să cânte poetul: 


Dâmboviţă apă dulce 
Cine-o bea nu se mai duce! . 


Un amic, pe care cetitorii „Familiei“ îl cunosc bine din locul acesta, 
mi-a explicat planurile cari au să se traducă în realitate pe ambele 
maluri. Şi atunci, când acele se vor realiza, Bucureștii vor dobândi multe 
frumuseți. 

Una să acele este deja gata: Biserica domniţei Bălașa, clădită lângă 
Spitalul Brâncovenesc, în a cărui curte se ridică statua domniţei Bălașa, 
fiica principelui Brâncoveanu, care a întemeiat acest spital, una din 
adevăratele mândrii ale Bucureştilor. Biserica domniţei Bălaşa merită a 


59 


fi vizitată de tot călătorul care se duce la Bucureşti. Stilul oriental, 
impodobit cu lux, va atrage totdeauna interesarea. 
Toate aceste le vizitarăm numai în fugă, rezervându-ne pentru altă 


ocaziune unele studii mai afunzite, căci deja simțeam că ne-am ostenit. - 


Şi fiindcă și d-voastre, amabile cetitoare şi iubiţi cetitori, aţi obosit 
alergând cu mine, poftim cu noi în o restâuraţiune! 

Și fiindcă suntem la Bucureşti, să ţinem şi noi obiceiul țării, să 
mâncăm bucate româneşti! Daţi-mi voie dar să vă conduc în Strada 
Covaci, vis-à-vis de redacția „României libere“, la restaurantul Iordachi 
Ionescu, unde mă conduseră şi pe mine amicii mei! - 

lată tarifa, sau, precum i se zice acolo, „profesiunea de credintă“. 
Poftim, alegeţi! lie e e i 

I. Supe: Ciorbă de miel, de perişgare, de crap, de mânătărci şi de 
zarzavat. s îsi ra 

II. Mâncări: lahnie de crap, de fasole, de mânătărci, de caracatiță 
turcească; capama de limbă; ciulama de, pui, de rănichi, de ciuperci; 
tuslama de burtă, pacea de picioare de vițel, ghiveci la cuptor, musaca de 
pătlăgele vinete, ostropelă de pui, plăcintă de drob, pui cu conopidă, 
sărmăluţe cu iaurt. i: aa 

HUI. Fripturi: Fleică de- vacă, caracută friptă, salam prăjit. 


IV. Prăjituri şi altele: lofca de brânză, caimac proaspăt, iaurt de 
casă.. 


... Poftă bună! 


O SĂPTĂMÂNĂ ÎN BĂNAT 
(Bocşa Montană, Bocșa Română, Dognecea, Ticvaniu Mare, Oraviţa, Marila, 
portul, jocul, corul plugarilor, Marcoveţ,.Kudritz, Vârșeț, concluziune) 


Uzând de adunarea din Bocşa-Montană a „Societăţii pentru fond de 
teatru român“), făcui o scurtă escursiune prin Bănat, în părțile Oraviţei, 
pe unde n-am fost de unsprezece ani şi de unde atunci mi-am adus 
suveniri plăcute. a 

Asemenea suveniri duceam şi la Bocşa Montană, unde prietenia şi 
ospitalitatea ne-a produs momente neuitate. Bocşa Montană, orăşel în 
comitatul Caraş-Severin, este un emporiu al Societăţii căilor ferate 
austro-ungare, care totdeauna întâmpină cu afabilitate pe cei ce se duc 
acolo. Ea şi pe timpul adunării noastre a pus la dispoziţiunea întregului 


60 


public românesc un tren gratuit, cu care făcurăm escursiunea până la 
Ocna de Fier. 

Elementul precumpănitor aici este cel german, de aceea se şi numește 
Deutsch-Bogschan; dar şi familiile germane luară parte la festivitățile 
noastre sociale, la reprezentațiunea teatrală şi mai cu seamă la bal. 

Poporaţiunea română locuieşte în Bocşa Română, vecinătate ime- 
diată; asemenea şi satele din giur mai toate sunt curat româneşti. 

Bocșa Montană e centrul unui district. Aici se află judecătoria şi 
pretura cercuală. Situată între dealuri, ea are o poziţie romantică, în care 
şuieratul locomotivelor şi susurul râului Bârzava emulează necontenit, 
stricând şi curățind aerul. Strada principală ne surprinde cu mai multe 
case mari şi frumoase şi cu un otel cu etagiu, „La cerbul de aur“, con- 
struit după planul arhitectului român dl Diaconovici. În etagiul acestui 
otel se află şi o sală spațioasă pentru baluri şi alte întruniri; jos e 
cafeneaua şi casina română, unde am văzut toate ziarele noastre. Ceea ce 
mai trebuie să notez este muzica escelentă, care cântă cu multă simțire şi 
ştie multe piese româneşti. 

Încheindu-se toate festivitățile, arangiate cu zel neobosit de comitetul 
de primire, în frunte cu dnii Iuliu Petricu, loan Budinţan, Mihai Rusu, 
dr. Corneliu Diaconovici, Aurel Diacon, loan Marcu şi alţii, plecarea 
noastră se fixă pe dimineața următoare; dar ospitalitatea ne zădărnici 
hotărârea. Preşedintele comitetului de primire, dl Iuliu Petricu ne pofii la 
masa sa, dimpreună cu alţi amici ai săi veniţi din alte părți. Primirăm cu 
condiţiunea ca după-miazăzi la 3 să putem porni. Ni s-a promis că vom 
putea. Şi rezultatul? O masă ospitală, afabilitate de model din partea 
doamnei şi a întregei familii, societate plăcută, toasturi; după-masă un 
concert improvizat de cătră dşoarele din casă, cea mai mare cu violina, 
cele mai mici acompaniând cu pianul; şi o ploaie uşoară care mijgăia 
afară; toate ne îndemnau să mai amânăm plecarea şi tot amânând-o, 
pornirăm tocmai la patru oare dimineaţa. 

Ploaia încetase, ceriul era senin, plin de stele, când porniră cele două 
trăsuri din cari se compunea societatea noastră. leşind din Bocşa Montană, 
intri îndată în comuna Vasiova şi din aceea în Bocşa Română, situată 
tocmai la intrarea unui defileu în dealuri şi d-acolo-n munţi. De 
aici-nainte începe un şes spre Timişoara şi Torontal, părțile cele mai 
roditoare ale Bănatului. Bocşa Română are înfățișare de orăşel, căci 
posede strade regulate şi case frumușele, îndeosebi biserica ofere o 
vedere mulțămitoare. Aici se face şi alegere de deputat pentru dietă; 
unde şi la alegerea trecută a fost o luptă mare între candidaţii dnii 
Coriolan Bredicean şi Tisza László. 


61 


Calea noastră ne conducea în stânga spre dealuri, unde naintam pe o 
şosea serpentină şi bine întreţinută de cătră Societatea calei ferate, care 
primeşte de la stat despăgubiri pentr-aceasta. Urcându-ne tot în sus, apoi 
coborând la vale, după ce făcurăm o partie romantică, încă înainte de 
șapte ore zărirăm în vale comuna Dognecea, situată în zigzaguri, de 
ambele părți ale râului ce curge la vale. 

Satul aparține societăţii numite, care are şi aici stabilimente Şi O 
mulțime de lucrători şi funcționari, cari locuiesc în casele frumoase ale 
societății, dând aceste satului un aspect de civilizațiune. Lucrătorii şi 
funcţionarii sunt români, nemți şi boemi. Primarul e un român zelos, 
care şi pentru fondul teatrului a făcut o colectă cu rezultat bun. 

După un dejun oferit de dl loan Popovici, amploiat al călei ferate, ne 
continuarăm călătoria. De-aci-ncolo dealurile descreşteau și-n urmă 
înaintam p-un șes înzestrat cu sate şi spălat de râuri cristaline, în cari 
țărance române lau haine și cântau doine de jale. 

Ajunserăm la Ticvaniul Mare, unul din cele mai frumoase şi mai 
bogate sate româneşti din Bănat. Inima-ți râdea de bucurie văzând casele 
care de care mai mare şi mai curată, dar toate acoperite cu cărămizi sau 
cel puțin cu şindile; curțile lor cu grajduri mari şi cu vite frumoase şi-n 
sfârşit poporul în oale curate, mulţămit şi plin de viață. Simţeam un 
bold care mă îndemna să strâng fiecăruia mâna şi să-l felicitez, zicându-i 
cu mândrie: „Aşa să fie pretotindene poporul meu românesc!“ 

Intr-una din zilele următoare mai făcui o escursiune în comuna 
aceasta şi cercetai pe r[e]v[erendi]s[imul] domn] protopop Dimitrie 
Rusu şi pe comerciantul dl Toma Stanca, români neaoşi, cari mă 
informară despre comuna lor. Și pe când părintele protopop îmi vorbea 
cu entuziasm despre Ticvaniul Mare, dl Stanca îi obiectă: »Dar părinte, 
d-ta spui tot de cele frumoase, pe când noi avem şi slăbiciuni!“ Fireşte 
că vor fi având, dar a le recunoaşte încă este virtute. Am văzut că au o 
biserică frumoasă, şcoală de model şi mi s-a spus că, mai an, murind un 
poporean a lăsat bisericei și şcoalei 10.000 fi[orini). 

De-aici încolo un aleu de plopi încadrează drumul mai până la 
Cacova, ținta călătoriei noastre în ziua aceea. 

Când sosirăm erau unsprezece ore şi tocmai zi de târg. Dar târgul se 
spărsese. Regretai că târgoveţii s-au împrăștiat, căci astfel nu putui să 
văd portul poporului din giur, dar mai târziu fui recompensat deplin! 

Cacova este un sat nu mai puţin frumos decât Ticvaniul Mare; are 
nişte strade şi mai regulate, case frumoase şi mari, acoperite cu cărămizi 
sau șindile, vro două edificii domneşti şi o şcoală frumoasă. Situată pe 
coasta unui deal, vârful acestuia ne ofere vederea cea mai pitorească. Jos 
se-ntinde o vale frumoasă, în care se răsfață râul Caraş, mânând o 


62 


mulțime de mori; față de noi se-nalță munți, în fruntea lor cu Semenicul, 
muntele cel mai nalt în Banat, despre care poporul povesteşte o mulţime 
de tradiţiuni; la picioarele dealurilor ne surâd satele înflorite Ticvaniui 
Mic, Rachitova, mai încolo zărim gara Oraviţei p-o dâlmă ce ne-ascunde 
oraşul, în dreapta Broşteni, mai încoace Greovaţ şi cu totul în dreapta 
vederea se perde în dealurile ce se-ntind până la Biserica Albă şi spre 
Dunăre. 

În ziua următoare vizitai şcoala; ieșii mulțămit, căci aflai un edificiu 
mare, localuri spațioase şi luminoase, rechizite şcolare, învăţăcei de 
ambele sexe în număr mare şi învățători harnici. In clasele superioare, 
zelosul învățător, dl Traian Linţa, a improvizat şi un mic esamen. 

A treia zi făcurăm o escursiune la Marilla, care este un loc de cură 
climatică între munţii din sus de Oraviţa. Trecurăm Greovaţul, 
oprindu-ne câteva momente la notarul comunei, di Alesiu Popovici, apoi 
prin Oraviţa lungă, care a înaintat mult de când am văzut-o, ne urcarăm 
drept la Marilla. , 

O şosea bine făcută şi bine conservată duce sus în munţi, urcându-se 
tot la malul unui pârâu care clocoteşte spumegând la vale. Tablourile 
cele mai pitoreşti se impun vederii la fiecare moment, privind în jos, 
înainte şi-napoi. Dar timpul nu era favorabil, căci se lăsase.o negură, 
încât nu puteai vedea la douăzeci de paşi. Nu trecu mult şi ajunserăm în 
brădet şi, dând p-o cale laterală, tot între brazi, ne coborârăm într-o vale 
strâmtă. Aceasta se numeşte Marilla. 

Numirea nu este nouă, căci i-a dat-o poporul de mult. Dar stabili- 
mentul de cură s-a făcut numai în anii trecuți. Un otel cu două etagiuri 
este menit pentru oaspeţi, tot în acela se află şi băile, precum şi sala de 
inhalaţiune. Mai este o casă particulară, iar altele se vor clădi în anul 
viitor. Înaintea otelului se întinde o pajişte îngustă şi giur-împregiur un 
brădet frumos şi des, în care sunt făcute căi de preumblare... Este un loc 
foarte frumos, care vara în căldură mare a şi început să atragă multă 
lume mai ales din Bănat. Acuma nu mai era nimene, căci sezonul se 
încheiase. Stabilimentul s-a făcut de cătră o societate de acționari, iar 
acuma se află supt direcțiunea medicului dr. Hoffmann din comitatul 
Torontal; de aceea o mare parte a oaspeţilor se recrutează de acolo, de 

aceea o promenadă poartă numele comitelui suprem din acel comitat. 
Cât ține sezonul, se instalează aici un oficiu de poştă şi de telegrafie. 
Totul mi-a făcut o impresiune bună, căci nevinind cu pretenţiuni mari 
am fost mulțămit de ceea ce-am aflat. Păcat numai că izvoarele nu se 
află jos, ci apa se derivă pe o țeve de fier, din depărtare. 

Petrecând vro două ore aici, ne rentoarserăm la Oraviţa, spre a face 
câteva vizite. Oraviţa posede mărişoară inteligență română; dar timpul 


63 


scurt de care dispuneam nu ne-a dat voie să cercetăm decât familiile 
Mangiuca, Muntean, Lepa, Miescu şi Ghidiu. „Familia“ are şi doi cola- 
boratori acolo, pe dnii Mangiuca şi Trăila, pe cari îndeosebi doream să-i 
revăz. Dl Mangiuca lucrează la o operă mai mare, iar amicul Trăila mi-a 
promis că-n iarna aceasta va scrie ceva pentru foaia noastră. În aceste 
societăți petrecând timpul bine, era întuneric când pornirăm din Oraviţa 
şi se făcu noapte pe când sosirăm iarăși la Cacova. 

Ziua următoare fiind duminică, în biserică avui prilej s-aud corul 
vocal al plugarilor de acolo, care supt conducerea învățătorului Linţa 
esecută cântările cu esactitate lăudabilă, cântând aceeaş misă care se 
cântă şi în catedrala din Oradea Mare. 

După biserică ne duserăm să studiăm interiorul caselor plugăreşti. 
Era o adevărată bucurie a le vedea. Pe unde intram, găseam odăi podite, 
canapea şi masă cu scaune, şifoane, paturi cu acoperitoare şi fereşti mari 
cu perdele şi când ni se deschideau şifoanele, de-acolo, ca din cutia 
Pandorei ieşea o comoară de costumuri naționale, lucrate toate de 
nevasta din casă. În multe părți am văzut costumul nostru poporal, dar 
aşa lux ca aici n-am observat nicăiri. Chiţelele vechi, cari înainte cu 
unsprezece ani ne încântară la Oraviţa, acuma nu mai sunt modie; acuma 
se poartă, fireşte că numai în sărbători, catrințe mari de catifea neagră, 
pe cari se brodează cu fire de aur şi de mărgele. 

Este admirabil acest lucru al lor şi ca artă, şi ca un ce migălos. Nime 
nu le-a învățat, ele moştenesc istețimea şi arta, care este o însuşire a rasei 
noastre. Dacă ele văd undeva o figură, o ştiu imita îndată; la una am 
găsit nişte modele din Bazar, ce le-a primit de la cutare doamnă. Acest 
lux, fireşte, este foarte costisitor, dar ele jertfesc bucuros oricât, numai să 
poată avea mai frumoase foale decât celelalte şi de multe ori chiar şi fără 
ştirea bărbatului cumpără fire şi mărgele. Un astfel de costum se poate 
trimite la orice espoziţiune; dl advocat şi notar comunal Timotei Miclea 
a şi trimis la Espoziţiunea din Paris, de unde a obţinut diplomă cu men- 
țiune onorabilă. 

Nemaipurtându-se chiţelele, ţărancele le vând cu preț bagatel. Acuma 
în saloane este moda d-a acoperi mobila cu chițele românești. Din 
Cacova şi din giurul acela s-au cumpărat pentru saloanele aristocrației 
din Bucureşti şi din alte părți multe sute de acele... 

Într-aceste, pe prânz şi după-prânz, viniră mai mulți amici din Oraviţa, 
între cari, cu consortele său, şi o gentilă ardeleancă, doamna Muntean 
născută Eugenia d” Aldulean, oaspeţi din Greovaţ, preoțimea din locali- 
tate şi cu toţii formarăm o societate veselă la casa ospitală a dlui Timotei 
Miclea şi a soaței sale născută Emilia Popovici. 


64 


Ca desfătarea noastră să fie şi mai mare, se improviză şi un joc 
poporal, la care țărancele se prezintară în cel mai frumos costum al lor. 
Era un tablou prea frumos! Şi dacă regretam ceva, era că nu-l vedeau 
nişte străini cari nu ne cunosc şi cari nici idee n-au de clasicitatea popo- 
rului nostru. Plăcere şi un fel de fală se reflecta pe feţele tuturor privi- 
torilor. Mişcat de entuziasm, însuş stăpânul casei sări în Joc, învârtind cu 
foc deodată două din cele mai frumoase țărance. 

Într-aceste se făcu seară şi pe când oaspeţii erau să se depărteze, iarăş 
o surprindere plăcută! Corui vocal al plugarilor din localitate, supt 
conducerea învățătorului numit, intonă un cântec în cvartet frumos; apoi 
al doile, al treilea, al patrălea etc., încât erau de ajuns pentru un concert 
întreg. Desteritatea şi preciziunea cu care fură cântate toate piesele, Şi 
mai ales cele românești, au surprins pe toţi; iar Hora Sinaiei a produs aşa 
de mare plăcere, încât corul fu poftit s-o repeteze. Cei de faţă is 
esprimarăm toți plăcerea, felicitând poporul şi pe bravul învățător. . 

După o zi atât de frumoasă, ne culcarăm târziu, dar nu erau încă două 
după miezul nopții când ne şi scularăm să plecăm cu trăsura la Vârşeţ, 
ca, cu trenul de la 6 dimineaţa, să putem porni cătră casă. 

O călătorie din cele mai bizare. Ceriul era stelos, dar luna nu se arăta. 
Vedeam şi nu prea. Ştiam numai că ne tot urcăm pe deal şi ne tot cobo- 
râm la vale. Erau trei oare când sosirăm la Marcoveţ, comună română, 
frumoasă şi mare. Din toată fereasta vedeam lumină şi-n fiecare casă 
femeile lucrau la masă. | 

De-aici merserăm la Kudritz, un frumos orăşel nemţesc. Şi pe când 
vărsau zorile, ne aflam la gara de la Vârșeț, de unde peste un pătrar de 
oară pornirăm la Timişoara. SI 

Urcându-mă-n vagon, începui a medita asupra celor esperiate în timp 
d-o săptămână. Multe suveniri frumoase îmi îmbogăţeau memoria, dar 
bucuria mea cea mai mare era că am văzut sate româneşti frumoase şi 
popor românesc sârguincios şi-n bună stare materială..; 


SUVENIRI DIN BĂNAT 


Iarăşi am fost prin Bănat. Şi de câte ori mă duc p-acolo, totdeauna 
mi-aduc suveniri plăcute. Ş-acuma revinii ca albina când se rentoarce de 
pe câmpul cu flori. Şi fiindcă plăcerea ți-i mai mare dacă o poți spune Şi 
altora, dați-mi voie să vă povestesc şi dv. câteva din suvenirile mele. 

Prilejul d-a revedea Bănatul mi se oferi prin adunarea din e 
„Societăţii pentru fond de teatru român“ , societate care prin adunări e 
sale generale mi-a imprimat în memorie multe momente neuitate. 


65 


De asta dată pornii cu bucurie duplă, căci aveam să revăd vechi 
cunoscuți și amici, cari au mai invitat şi primit o dată adunarea generală a 
Societăţii noastre; încă de atunci mi-a rămas în memorie ospitalitatea şi 


zelul cu care furăm întâmpinați. Dar totodată eram și curios de rezultatul - 


comparaţiunii între atunci şi acuma, de eventuala deosebire între adu- 
narea aceea şi aceasta, dar mai cu seamă de progresul ce desigur aveam 
să găsesc. : 

De la prima noastră adunare din Oravița au trecut treisprezece ani. 


De atunci bărbații încărunțiră, tinerii ajunseră bărbați și o nouă 


generațiune intră în urma lor. 

Nu vreau să zic că bărbații (de-acuma-s treisprezece ani) îmbătrâniră, 
căci s-ar mânia, ba mi-aş atrage şi supărarea doamnelor, dar să mă ierte a 
constata că nu dânşii arangiară aceasta adunare, căci unii din ei au murit, 
alții s-au mutat de acolo și cei ce au rămas par obosiţi. A arangiat-o 
tinerimea, de-acuma-s treisprezece ani, ajutată de generaţiunea cea mai 
nouă, având şi sprijinul unora din bătrâni. Aşa se schimbă rolurile. 
Fiecare generaţiune este depozitara generațiunii de mai-nainte; ea 
continuează lucrarea aceleia și-i esecutează intenţiunile pe cari aceea 
încă nu le-a putut realiza. Generaţiunea viitoare totdeauna este mai noro- 
coasă decât cea actuală, căci ea găseşte un material pregătit; dar totodată 
are şi ea datoria să lucreze pentru viitor. 

Actuala generaţiune din părțile Oraviţei a moştenit de la înaintaşii ei 
un factor de frunte pentru dezvoltarea culturală: nişte învăţători harnici. 
Ea lasă drept moştenire corurile vocale din popor. Iată progresul ei. 

Inainte cu treisprezece ani adunarea noastră s-a putut ținea într-un 
salon al casinei române; acuma nu ne-ncăpea nici sala cea mare a 
Otelului „Corona“. Atunci nici vorbă nu s-a făcut de concert, căci n-au 
fost puteri muzicale, n-a esistat nici un cor vocal; acuma se prezintară 
atâtea puteri, încât se puteau arangea şi zece concerte; nu numai Oraviţa, 
dar toate satele din giur au câte un cor, ba într-unul sunt două. Adunarea 
de-atunci a fost mai cu seamă a clasei inteligente; iar cea de acuma 
deveni o adevărată serbare poporală. Iată suvenirea mea cea mai plăcută. 

Poporul care produce atâta artă e capabil de multă cultură; națiunea 
care posede astfel de popor are viitor. 


k 


Cu aceasta impresiune părăsii Oravița, să fac un mic studiu prin 
satele din giur. Timpul ploios mă-mpiedecă să-mi pot realiza intențiunea 
aşa precum doream, dar totuș sunt mulțămit. Vizitai câteva sate, cercetai 
pe unii cărturari, intrai prin casele oamenilor din popor, asistai la petre- 
cerile lor, le văzui jocul, le admirai portul și mă desfătai la cântecele lor. 


66 


Valea Caraşului, care se-ntinde la poalele munților în ai căror sân 
s-ascunde Oraviţa, este o vale presărată cu multe sate frumoase, toate 
româneşti. De pe dealul Cacovei vezi toată valea aceasta, udată de râul 
Caraş, de unde-şi are şi numele. Mai mare bucurie ai însă dacă intri în 
sate. Toate sunt regulate, stradele late şi oable, casele nalte şi acoperite 
cu cărămizi. 

Poporul e sprinten, dibaci, iute la vorbă şi ager la minte, de te sur- 
prinde cu conversaţiunea sa. Cărăuşul care a vinit de la sat după noi ştia 
toată politica ţării şi mi-a vorbit de Istóczy. 

Femeile sunt istețe, cât n-au păreche. Lucrul lor de mână a fost distins şi 
la Espoziţiunea din Paris, după cum probează cele două diplome ce văzui. 
Ele au nişte costume, cât să le mânci cu ochii. Dar moda, aceasta filoxeră a 
pungei bărbăteşti, le-a copleşit şi pe ele. Originalul poporal piere din an în 
an, în locul lui se-ncuibează forma măiestrită, ce aduce un lux înspăimân- 
tător. Aşa ceva nu s-a mai pomenit în poporul nostru. Ele nu mai lucrează 
decât pe catifea, cu fire de aur, dar bogat, bogat. 

Într-aceea, bărbaţii lor îşi scot perii prin căciulă. Abia au ce mânca, 
dar nevestele lor se duc la joc în catifea strălucită. Adevărată sărăcie 
lucie. 

Ce să le faci? Aşa învaţă ei din clasa noastră inteligentă. 

Nu-i vorbă, mai sunt încă destui oameni bogaţi, dar cel mai bogat are 
să fie desigur farmacistul, care tocmai acuma s-a așezat la Cacova. Cât îi 
vor plăti ţărancele noastre pentru sulimane! 


* 


La sate tocmai era vreme de lucru. Se culegea cucuruzul. Dar se 
făcea un lucru şi mai mare. Oamenii fierbeau ceva în căldări mari. 

Oprii trăsura să văd ce-i. 

— Frigem căta răchie, să trăiască domnul cu sănătate! 

În al doilea sat aceeaşi vedere. 

— Ce lucraţi? îi întrebai. 

— Facem câta truşie, domnule! 

Privii întrebător spre soţul meu de călătorie. 

— „Câta truşie“ înseamnează „puţin lecvar“, grăbi acela să-mi dezlege 
enigma. 

Mai încolo întălnirăm un car care aducea ceva, dar fiind acoperit, nu 
puteam vedea ce. 

— Ce-aduci, omule? 

— Câta pesec, răspunse el. 

Iarăşi mă uitai spre vecinul meu. El grăbi să esplice: 


— Câta pesec, va să zică: oleacă de ţârfă. 


67 


Merserăm cât merserăm, iarăş întâlnirăm un car. 
— Ce-aduci, bade? îl întrebai. 
— Câta liucliuc, să trăiască domnul, răspunse omul. 


Nu mă mai putui stăpâni. Liucliucul mă scoase din țițini şi începuia 


râde cu hohote. 

— Măi frate, zisei vecinului, dar liucliucul acesta ce bidigănie să fie? 

— Liucliuc înseamnează strugurii pisaţi pentru stors. 

— Acesta va fi frate dulce cu handaburcii din Marămureş, unde 
reposatul Mihalca — cu ocaziunea adunării pentru teatru — ni-a vorbit de 
mâzga banilor. l - 

Acuma soțul meu se uită la mine întrebător. Îi esplicai că-n Marămureş 
„handaburcii“ sunt „cartofii“, iar „mâzga banilor“ însemnează „intere- 
sele banilor“. 

Nu mai întrebai pe nimene. Nu-mi păsa ori câta făcea, ori câta 
aducea. Îmi era de ajuns atâta învățătură p-o zi. Dar pe cale mai văzui în 
multe locuri că se făcea trușie. Soţul meu îmi spuse că acesta e acuma 
lucrul de frunte; că p-acolo se face atâta truşie, încât se transportează şi 
în străinătate. Mai multă se face în comuna Ticvanul Mare. 

Dimineaţa mă pomenii şi eu c-un ciubăraș de truşie. Un stimător mă 
cinsti cu el. Onorar literar! 

La Şoncuţa mi s-a dat mămăligă! Din Bănat capăt truşie! Tot n-am să 
mor de foame! 


* 


Odată, mergând într-un sat, de cătră seară cărăuşul mă rugă să ne 
rentoarcem acasă. 

— De ce grăbeșşti? îl întrebai. 

— Sunt corist, domnule, răspunse el, dar cuvântul „corist“ îl pronunță 
cu o fală deosebită. 

— Ş-apoi? 

— Deseară vom ţinea probă, că mâine trebuie să cântăm în biserică. 

Văzând râvna lui cea mare, pornirăm numaidecât. 

Făcui aceasta şi din considerațiunea ca conducătorul corului să poată 
instrui cât de bine. Aceşti conducători merită recunoştinţă şi sprijin. 
Tocmai în seara precedentă auzirăm producțiunea corului mixt din 
Cacova, sub conducerea escelentului învățător Traian Linţa şi avui 
ocaziunea a-i apreţia sirguința şi zelul. 

Pe cale zisei coristului meu: 

— Îmi pare că la Oraviţa n-aţi cântat tocmai bine. 

— Basiştii au stricat tot, domnule. Ne-am dus ca la ospăț ş-au beut 
prea multă răchie. 


68 


— Dar tu ce eşti? 

— Tenorist, să trăiască domnul cu sănătate! 

Şi cuvântul „tenorist“ iarăș îl rosti cu o fală, parc-ar fi zis că-i „chinez“ 
în sat. 

Ajungând în sat, ne salută un bărbat. Dar cărăuşul meu îi primi salu- 
tarea numai ca din spatele calului. Eram curios să ştiu cauza şi-l întrebai: 

— Dar nu cunoşti pe omul acesta? 

— Cum focul nu l-oi cunoaște! Că-i din satul nost. 

— Aşadară, ești supărat pe el? 

- Ba. 

— Doară ț-a înşelat drăguţa? 

Cărăuşul meu se-ntoarse mirat spre mine şi, arătând spre om, zise 
ca-n batjocură: 

— El? Un plugar. 

— Dar tu ce eşti? 

Flăcăul dete zbici cailor şi-ntorcându-se cătră mine răspunse c-o voce 
în care era și indignaţiune şi un simţ de superioritate: 

— Eu sunt corist. 


* 


Din părţile Oraviţei pornirăm la Biserica Albă, unde afabilitatea dnei 
şi dlui Roşu ne invită încă pe timpul festivităților trecute. 

Cărăuşul iarăş fu Iosa, cel cu politica şi cu Istóczy-n cap, care ne 
vorbea şi ne cânta toate cântecele naționale. Timpul era plăcut, călușeii 
zborau cu trăsura grea şi Iosa cânta: Drum bun, drum bun! 

Trecurăm Varadia frumoasă, unde două confesiune române emulează 
în bine şi frumos, unde văzui firma de comercianți români şi unde este 
un popor de bună stare materială. Lăsarăm Mercina, iarăş un frumos sat 
românesc. Ajunserăm la Vraniu, unde găsirăm o şcoală cu etagiu, cu 
inscripțiunea „Şcoală română gr.[eco]-or [todoxă]“, casa comunală 
asemenea cu etagiu; în urmă sosirăm la satul sârbesc „Cruşița“. Încă un 
deal şi de-acolo aveam să vedem Biserica Albă. 

Dar caii erau sătui de-atâta alergare. Mergeau din ce în ce mai greu 
şi-n cele din urmă steteră locului. Acuma du-te dacă poți. Cărăuşul nu 
mai cânta. Cu atât mai mult plesnea cu sbiciul. Degeaba! Caii nici nu se 
mişcau. Bietul Iosa! Îi era ruşine grozav! El, om de frunte, care cunoaşte 
politica şi ştie cine-i Istóczy, să pățească aşa ruşine! Atâta încă nu era 
destul, dar un sârb care trecu p-acolo îi strigă să nu mâie aşa tare. Auzi 
acolo, să-l batjocurească un sârb! 

Ne deterăm jos, apoi iar ne urcarăm şi tot aşa, când lângă trăsură, când 
în ea, cu chiu şi cu vai în urmă sosirăm în vârful dealului, obosiţi şi frânți. 


69 


Dar cum sosirăm acolo, uitarăm toate necazurile: prospectul admira- 
bil care ni se oferi tocmai de la vamă ne stinse la moment toate senti- 
mentele de oboseală şi de neplăceri; rămaserăm uimiţi de acest tablou 
frumos. 

Jos la picioarele noastre zăcea orașul Biserica Albă, dinapoia ei se 
răsfăța o vale gigantică, încadrată de dincolo cu dealuri şi munţi, în a 
căror umbre se ascundeau sate şi cătuni şi din cari ieşeau păraie ce 
spălau valea frumoasă... În stânga, munții dedeau mână cu dealurile 
Oraviţei, în dreapta se-ntindeau până la Baziaș şi acolo în ceața depăr- 
tării sclipeau undele impozante ale Dunărei majestoase, indicându-ne 
malurile Serbiei. 

Incîntaţi ne coborârăm la vale-n oraş printre viile de ambele părți, 
unde tocmai începeau culesul cu zgomotul său vesel; şi peste jumătate 
de oră ne aflăm în ospitala familie a dlui avocat I. M. Roşu. Restul zilei 
îl petrecurăm vizitând frumuseţile orașului. Biserica Albă e un oraş 
german, cu numeroşi sârbi şi cu mai puţini români, cari însă se ştiu bine 
afirma. Are vro 9000 de locuitori, piață frumoasă, strade regulate, multe 
clădiri militare mari, un teatru de diletanţi german, unde joacă şi dile- 
tanții români, câteva parcuri bine îngrijite, o alee lungă, un local frumos 
pentru dare la semn, lângă ea o vilă pitorească şi-n sfârşit o pădurice 
umbroasă... 

Seara se-ntruni o societate elegantă, în care stăpânii casei emulau 
întru a face oaspeţilor o petrecere cât de neuitată; se-mproviză și un 
concert, dna Roşu ne făcu plăcere prin cântul său din pian, iar dşoara 
Truxes ne-ncântă cu vocea sa impozantă, acompaniată pe pian de o 
damicelă graţioasă, sora dnei Roşu; ba prin telefon ascultarăm şi un 
cântec din depărtare... Şi-n după-miaza următoare, după o zi atât de 
plăcută, pornirăm cu trenul spre Timişoara, trimițând un ultim adio 
tuturor amicilor şi cunoscuţilor din Bănat! 


STÂNA DE VALE 
În munţii Bihorului 


Şi eu m-am născut în Arcadia... Ba, numai locuiesc acolo, căci vila 
din a cărei terasă scriu aceste şire se numeşte „Arcadia“. Nu Ştiu cine i-a 
dat numele acesta, dar pot să constatez cu plăcere că a avut dreptate. O 
vale pitorească se răsfață înaintea mea şi giur-împregiur munţi acoperiţi 
cu brazi formează cadrele tabloului fermecător. Privirea mea rătăcindă 
planează beată de plăceri asupra miilor de nuanţe verzi ale codrului şi, 


70 


respirând cu sete aerul plin de oxigen, cu adânc devotament îmi ridic 
ochii spre Vârful Poienii, care se-nalță mai sus, dintre munții din giurul 
meu şi, ca şi când ar şti că înaintea lui Dumnezeu numai cu capul gol se 
cuvine să te înfățoşezi, cu frunte pleşuvă laudă pe Atotputernicul. 

La poalele terasei clocoteşte un sprinten râu de munte. Valurile lui” 
turbate se izbesc sălbatic din piatră în piatră şi, frânte, aleargă mai 
departe între munți, unde păstrăvii pistriți îşi au cuiburile prin crepăturile 
stâncelor. Deasupra apei, crengile brazilor fac cunună şi-n umbra lor 
iarba buiacă ajunge până-n brâu şi din covorul verde o ghirlandă de 
„Nu-mă-uita“ vânete şi roze îşi scot capetele drăgălaşe. 

Lângă mine, şi dincoace şi dincolo, îmi surâd cochet nişte vile plă- 
cute. De-a stânga, vila „Döry“, făcută-n anul acesta, dincolo „Rezi- 
denţia“, mai încolo vila „Margareta“ și alte căsuțe; sus pe coaste, 
smerită-n evlavie se ascunde între brazi capela frumoșşică; de-a dreapta 
mea văd vila „Aurora“, ca Venus ridicându-se din valuri, căci încă nu-i 
cu totul îmbrăcată; mai încolo, ascunse-n desișul de brazi, mă-nvită băile 
încălzite şi deasupra lor duşurile reci, cari abia au 7-8 graduri. 

Dincolo de râu, de sub dealul din dreapta, izbucneşte izvorul „Pavel“. 
Aşa l-a numit opiniunea publică, punând deasupra-i și o tablă comemo- 
rativă, dar modestul prelat” îndată ce a văzut-o a şi ordonat să se depăr- 
teze. Din izvorul acesta se bea mai mult, apa are 5 graduri R. 

Mai încoace, pe coasta aceluiaș deal, dominează vila „Siberia“, numită 
astfel pentru că acolo e mai rece. Delectându-se apoi în o vale admira- 
bilă, ce desparte dealul acesta de altul, la stânga zărim localul pentru 
popice, de unde şi-n momentul acesta nişte vesele râsete femeiești 
străbat la mine; jos la picioarele dealului al doilea se află restauraţiunea 
cu două sale spaţioase şi cu o terasă ce parcă ne invită, lângă ea un local 
deschis pentru jucători de cărţi; de-aice se rădică-n sus pe coastă un şir 
de căsuțe pentru turişti, fiecare casă e separată şi are numai o odaie, nişte 
locuinţe foarte plăcute; mai la stânga, ochiul se afundă-n rariştea unei 
văi lungi şi pe dealul din stânga estremă zărim Ierusalimul cu locuinţe 
menite pentru israeliți, în care însă şed tot creştinii; mai în jos, tocmai 
lângă promenada de frunte, se pregăteşte un salon de conversaţiune şi de 
pian. 

Acesta e aspectul minunatei văi, unde noi, la înălțime de 1063 metri 
deasupra mării, petrecem vara. Suntem vro 80-100 de înşi, căci cam pe 
atâţia îi încap 40-45 de odăi câte îi stau publicului la dispoziţie; dar 
numărul total al oaspeţilor de pân-acuma s-a urcat peste 300. Timpul 


-Ín text: ei (n.ed.). 
” Este vorba despre episcopul Mihail Pavel (n.ed.). 


71 


până la mijlocul lunei trecute, ca pratotindene în țară, mai mult a fost 
rece, barometrul a scăzut la 8-7 graduri, ba şi mai jos, ceea ce e cam 
mult pentru cei ce-şi caută răcoreală de vară; dar şi aceasta şi-a avut 
partea interesantă, căci oamenii viniţi aici de la puste pot să spună acum 
p-acasă că ei în luna lui iulie au șezut la sobă-ncălzită, c-au umblat prin 
nori şi că norii au plutit sub ei. 

Acuma însă panorama neguroasă a dispărut. Aproape de trei săp- 
tămâni avem tot zile frumoase. Barometrul la umbră s-a urcat la 22 
graduri, iar la soare la 27. Se şi adună oaspeţii din toate părţile. 
Se-nţelege că uzăm de prilejul favorabil, pentru ca să petrecem timpul 
cât de plăcut. 

Ziua ne preumblăm în pădurea de brazi. Avem teren destul, căci în 
giurul acesta se află treisprezece mii de iughere de asemenea păduri. Ne 
ducem la Izvorul Minunilor, care la înălțime de 1135 metri izbucneşte 
din o prea pitorească grupă de stânci; fugind în jos, valurile sale spu- 
moase albe se frâng pe mușchiul verde şi dau apă abundantă duşului 
Hercules, pe care numai cei mai tari cutează să-l întrebuințeze. Izvorul 
acesta e originea râului lad, care-n sus de Bratca se varsă-n Crişul 
Repede. Poporul îi atribuie putere d-a face minuni prin vindecare, 
de-aice-şi are numele; şi din depărtări mari vine să se scalde-n apa ei de 
4 graduri R. 

O preumblare niţel mai lungă ne conduce la Izvorul Eremitului, care 
la înălțimea de 1190 metri iese din două guri ale unei stânci şi ofere apă 
de 4 !/, graduri R. Ciobanii povestesc o legendă romantică despre 
izvorul acesta, în care au rol zânele, feţii-frumoşi, craii şi păstorii cari au 
şezut odinioară pe piscurile şi văile munţilor din împregiurime. Am s-o 
povestesc odată. 

Una din cele mai interesante preumblări se ofere pe malul râului între 
doi munți, până la moara cu firez” şi mai în jos până la Cârligata, unde-n 
adâncimea unei văi formate de trei munți uriaşi, râul se-mpreună cu altul 
și fuge clocotind spre a face zigzaguri printre stânci, unde societatea de 
multe ori îşi petrece prinzând păstrăvi. Pe țărmurile lui, fiecare cotitură 
deschide un tablou nou, ce ne ţine ochii legaţi şi nu ne pasă că izvoarele 
ce ies din muşchiul verde ne udă picioarele. 

Escursiune şi mai frumoasă se poate face sus la Custure. Acolo, 
începând de la muntele Boiţa (1352 m.) şi până la Poiana, de pe un şir de 
piscuri stâncoase, avem prospecte cari ne frapează. Vedem valea 
Beiuşului în toată frumuseţa. sa; prăpastiile înfiorătoare la picioarele 

> 

” Moară cu firez = joagăr (n.ed.). 


72 


noastre, văile ce ies din munți, formând fiecare albia a câte unui părâu, 
mai încolo şesui împistriţat cu sate şi-n depărtare o ghirlandă de munți, 
cari de dincolo cobor în comitatul Arad. Și dacă ochii noştri s-au saturat 
de plăceri, culegem zmeură, căpşune sau fragi, cari tocmai acuma se coc. 
Preumblări tot atât de frumoase se fac la stânga văii, în sus de Izvorul 
Minunilor, pe un deal umbros, din care ieşim pe un platou care se nu- 
meşte Aria Vulturului şi de unde se ivesc piscurile munţilor mai 
depărtaţi, cari nu se văd de jos din vale. 
Dar societatea arareori se mulţămeşte numai cu aceasta perspectivă, 
ci trece-n sus, prin o tânără pădure de brazi, la Muncei, care se află la o 
nălțime de 1414 metri. De acolo ne întâmpină o privelişte şi mai 
frumoasă. Văi afunde, în ale căror abisuri întunecoase şerpuiesc părâuri 
clocotitoare şi munţi înalți ale căror vârfuri sunt lipsite de vegetaţie ni se 
impun vederii. Prospectul cel mai atrăgător ni-l ofere Valea Drăganului, 
romantică şi impozantă, cu miile sale de cotituri, cari toate par nişte 
cuiburi de zâne, în dos cu muntele Boţeasa, cu piscurile ei de stânci 
î cari se urcă la 1792 metri. _ 
BRE iata cea mai frumoasă este la Vârful Poienii. Insăş calea 
pân-acolo e plină de frumuseți; cu cât ne urcăm mai sus, cu atât ni se 
ivesc mai multe panorame răpitoare, dar perspectiva cea mai măreaţă o 
avem din vârf, din o nălțime de 1627 metri. Priveliştea cea mai atrăgă- 
toare este valea Crişului Negru, care începe de la Vaşcău şi pe la Beiuş 
se-ntinde vederii până cam la Tinca, pe când în stânga ochii zăresc 
munţii Beliului, mai la mijloc Salonta şi la dreapta Oradea Mare. Un 
tablou în adevăr înuimitor, în care dealurile negre şi văile lucii, păraiele 
şerpuitoare şi satele staţionare formează nişte contraste frapante, isa 
străluceşte orăşelul Beiuş, cu turnurile sale şi cu pomposul său edi a 
gimnazial; pe când mai încolo, cam la mijlocul tabloului, Piatra Petrani or 
se-nalță ca o santinelă care pururea veghează. Tabloul se-ncadrează prin o 
catenă de munți, cari din ce în ce se rădică şi se pierd în zarea depărtată, 
Întorcându-ne în stânga, o prăpastie înfiorătoare cască la picioarele 
noastre, de-acolo omul mare apare ca un băiet mic. Dincolo își înalță 
fruntea superbă o stâncă negrită de vijelii; e bătrânul Bohodei, ce pi 
1656 metri; pe coasta ei înceată orice vegetaţie, dar cel ce-i urcă vâr 
rămâne încântat de panorama ce i se deschide. E 
În valea de dincolo se află Fântâna Rece, izvorul Drăganului; iar de 
pe dealul din dosul ei zărim Cornu Munților, cu 1654 m., Cârligata, cu 
1693 m. şi Briteiul, cu 1758 m. La dreapta, munții se tot înalță, parcă 
ating cerul; sunt piscurile cele mai înalte ale Bihorului, Măgura şi Găina, 
în frunte cu Cucurbăta, care, la înălțime de 1849 m., mai totdeauna e 
acoperită de nori. 


73 


Căpitanul-inginer care lucrează-n Vârful Poienii ne pune la dispoziţie 
ocheanul militar ș-acela ne-nfățoşează Vulcanul de la Abrud, Pleşul din 
părțile arădane şi Vlădeasa de cătră Huedin, cu piscul ei de 1820 metri. 

Încântaţi de aceasta privelişte feerică, ne-ntoarcem şi zărim o vale 
mare şi adâncă, încadrată giur-împregiur de munţi nalți și acoperiţi de 
păduri de fagi şi brazi, cari țin valei o umbră-ntunecoasă, din care nişte 
căsulii de lemne îşi deschid capetele, ca fetele de după perdea. E Stâna 
de Vale, acest cuib de rai, descoperit de ciobani şi pus la dispoziția 
publicului de binecuvântata mână a episcopului Mihail Pavel. 

Stâna de Vale nu este încă o baie gata, ci un loc de cură climatică în 
stadiul pregătirii. Dar natura a înzestrat-o abundant cu o mulţime de 
frumuseți, cari ne fac să uităm lipsele ce-ntâmpinăm. Poziţiunea, aerul şi 
apa de-aici întrec pe ale multor băi renumite. Ea are un viitor strălucit. 

E spre seară când sosim din escursiunea noastră. Soarele tocmai 
apune și razele sale din urmă, străcurându-se printre crengile din culmea 
Boiţei, se frâng pe fruntea pleşuvă a Poienei. Publicul se preumblă pe 
promenada cea mare. Dar, iată, bace Toni trage clopoțelul. E semnalul 
cinei. Toţi intră, se aşează la mese şi banda lui Pricolici din Beiuş începe 
să cânte. 

După cină urmează diverse petreceri. S-au aranjat și câteva serate 
muzicale şi de joc. Timbrul traiului de-aici este cordialitatea. Esemplul 
ni-l dă însuşi Prea) s[finția]sa episcopul Pavel, a cărui afabilitate 
captivează pe toți. Una din figurele cele mai simpatice este septagenarul 
Teodor Köváry', care toate verile le petrece aici şi-n toate duminecile şi 
sărbătorile ține liturghie. Iar canonicul Şarcadi, prin atenţiunea sa față de 
toți, ş-a dobândit stima tuturora. 

Publicul se compune mai ales din părțile bihorene, îndeosebi de pe la 
Oradea și Beiuş; dar sunt oaspeţi şi din depărtări mai mari.[...]” 


CASTELUL PELEŞ 


Suveniri de la Sinaia 


S-a scris atât de Sinaia, locuința de vară a curţii regale române şi a 
societății înalte din România; eu însumi am întreținut în mai multe 
rânduri pe cetitorii acestei foi cu suvenirile şi impresiunile mele de 
acolo, cu toate aceste mai sunt de povestit alte şi alte amănunte, amintiri 
mai nouă, pe care le aducem din vizitele noastre următoare, căci Sinaia, 
e e 

” Urmează numele câtorva dintre cei prezenţi (n.ed.). 


74 


întocmai ca o fecioară tânără, din an în an devine mai frumoasă. Inainte 
de asta cu cincisprezece-douăzeci de ani, numai o simplă mănăstire, 
unde trăiau câțiva pustnici pe la cari din când în când se abăteau nişte 
călători, acuma Sinaia este un oraş splendid, compus din vile elegante, 
regulat prin un bulevard şi prin strade oable, peste care lumina electrică 
revarsă o lucoare feerică. Însă farmecul cel mai încântător ni-l ofere 
egal, numit Castelul Peleş. n 
gin citi n-am stat la Sinaia și numai din fereasta cupeului priveam 
progresul care se manifesta din ce în ce mai mult. Anul acesta însă au 
întocmisem astfel lucrurile, să pot petrece ş-acolo câteva ore, sprea Ea 
o plimbare prin oraş şi să mă reped la Castelul Peleş, pe care încă nu- 
ieni la mărețul Otel „Caraiman“, percursei Bulevardul Ghica, 
ce taie în două cuibul de plăceri numit Sinaia, şi mă desfătam în 
admirabilele vile care se răsfățau în dreapta şi-n stânga, provocându-mă 
cochet să aleg pe cea mai frumoasă. Sforțare zădarnică! Am putea numi 
câteva din cele mai frumoase; însă a da vruneia SA întâietății, 
ețiare atât de grabnică, e peste putință. 
S întrebarea deisi şi o luai în sus spre Castelul sis O 
şosea bine întreținută conduce la locul ascuns de lume, unde pp ă 
castelul regal. Situat p-o colină cu pagişte verde, la poalele Bucegiu i 
uriaş şi aproape vecinic acoperit de zăpadă, la umbră de i PE 
surat de păduri străvechi şi de munți cari închid vederea, caste is hf 
poziţie din cele mai Aia ce se poi sei ta numaidec 
lui a contribuit şi gustul poetei- ; a 
g gi led de lumea din afară, la freamătul lin al codrilor, privind 
cum „se avântă clocotind un părâu de munte atât de sălbatic şi de 
năvalnic, încât parcă-n răsfățarea lui ar voi să cutriere lumea eo „un 
suflet poetic primeşte impresiuni pe care apoi le destăinuieşte lumei. 
„E un voinic minunat Peleş, scrie Carmen Sylva, cu părul creţ şi cu 
adânci ochi albaştri şi e atât de voios şi de tare, fiindcă s-a născut în 
adâncimile unui munte uriaş. Se zice că vine dintr-un lac ip 
care-i ascuns în fundul pământului şi-n care șed zânele apelor. Şi dac á 
stai mult lângă Peleş, aşa de mult ca de stătut ce stai să uiţi ii Sud 
cu totul desluşit cântările zânelor. Chiar se iveşte din când în ru ir 
zână, care, plutind pe o frunză mare şi lată de-a lungul Peleşu ui la dat 
alunecă din treaptă-n treaptă peste cascadele apei şi priveşte T a 
voioşi la lume. Dar nu poate să o vază A re pita născut p 
i n-a avut niciodată vrun cuget rău în su ANR 
iz d s-au născut Poveştile Peleşului, care tâlcuiesc tradiţiunile: Mite 
cu Dor, Furnica, Piatra Arsă, Jipii, Caraimanul, Peşterea Ialomiţei, A 
Valea Cerbului, Cetatea Babei, Ceahlăul şi Valea Rea... 


75 


Esteriorul castelului seamănă unei cetățui de cavaleri din evul de 
mijloc, în a cărei faţă numai dorobanţul în opinci ne revoacă în memorie 
actualitatea. Turnurile Țuţuiate, coridoarele arcuite şi fereştile cu sticlă 


colorată ne atrag atențiunea de la fântâna săritoare dinaintea edificiului ` 


şi ne invită să intrăm. 


Curtea nu vinise încă la Sinaia. Un bilet de la casa regală din 
Bucureşti, care ni se liberă prin mijlocirea dlui Ştefan Fălcoianu, şef al 
Statului Major și membru al Academiei Române, numaidecât ne des- 
chise uşile. Dl castelan Jambot, cu toate că tocmai se făceau multe 
reparaturi și pregătiri pentru instalarea curții, ne conduse cu cea mai 
îndatorătoare afabilitate prin toate despărțămintele, saloanele şi odăile, 
dându-ne pretotindeni informaţiuni interesante. 

Ce-am văzut? Dar cine ar fi în stare a descrie? Dacă esteriorul cas- 
telului ne-a încântat, interiorul ne-a frapat, ne-a uimit. La atâta frumuseţe 
nu ne aşteptasem. Tot ce produce luxul modern şi tot ce cultivă astăzi 
gustul bun se află aici combinat în o armonie rafinată. Jumătatea de oră 
ce petrecurăm în acel cuib feeric ne păru în urmă ca o poveste frumoasă 
din lumea în care zânele şi feții-frumoşi îşi clădesc palatele de aur, 
împodobite cu pietri scumpe. 

Îndată ia urcarea pe trepte-n etagiu ne surprinde arangiamentul vână- 
toresc, ceea ce pare a indica menirea castelului. Întâi dăm în despăr- 
țământul regelui, apoi în al reginei. Suntem introduși în cabinetul de 
lucru, în salonul de convorbire cu miniștrii, vedem elegantele saloane de 

primire şi de conversaţiune, prânzitoarele cu tot felul de confort, biblio- 
teca pentru oaspeţi, saloanele acestora, unde au fost primiţi şi răposatul 


aminte un salon TOCOCO; dar şi mai mult escelează salonul turcesc, un 
adevărat cap-de-operă în felul său, în care tot mobiliarul, păreţii, 
plafonul şi padimentul e învescut cu o admirabilă brodărie de mână. 
Numai după multă trăgănare ne puturăm despărţi de acest salon. - 

La depărtământul reginei, în trei odăi intrarea nu-i permisă; dar prin 
uşa întredeschisă puturăm zări masa de Scris şi un stelagiu pentru desemn. 


76 


Printre celelalte opere de pictură sunt remarcabile nişte frescouri n 
unei artiste franceze, la care aceasta lucrase un an de zile, şi bine E 
olei al lui V. Alecsandri, pentru care regina avea stimă sabii i ; în 
însăş i-a ilustrat printr-un tablou renumitul pastel Concertu în lun 

Merită o deosebită atenţiune şi salonul de theă cu măsuța ia . 
anume pentru figurele ceştelor. Asemenea e interesantă şi aa i 
zică, cu admirabilul pian al reginei, care însăş eo pianistă a en s 
mult petrecurăm însă în sala de teatru, în care încap opizeci de ESI ii 
şi are o scenă frumoşică. Aici, la o iluminațiune briliantă, sei — a 
nişte piese scurte ori dau concerte, la care câteodată ii aid Ază şi reg 
şi la care se invită societatea naltă care petrece vara la Sinaia... De 

Când ieşirăm, tot ce văzurăm ne părea un vis frumos, care a zbu 
atât de iute!... 


DE LA BUCUREŞTI LA IAȘI 
Suveniri de călătorie 


Voind să-mi dau seama de suvenirile petrecerii mele din PES “i 
România, în primul plan mi se impune călătoria îi cut e 
Bucureşti la Iaşi, ca să asist la înmormântarea lui Adamac i. Jai 

Niciodată n-am fost în a doua Capitală a României, de Da pi z 
cu plăcere şi mai mare onorifica paie d aia Academiei ş 

i 35 minute pornirăm cu trenul acc 
Eoo de la Ata şi până la laşi este una din cele mai e 
din câte are România; ea traversează o mare parte a ţării, de la Fig i 
până spre Prut la marginea Basarabiei, adică aproape toată să > K 
aceea vorba de obşte zice „trenul din Moldova“. Atinge oraşele eu şti, 
Buzău, Râmnicul Sărat, Focşani, Mărăşeşti, Adjud, Bacău, i za 
Paşcani; trece pe la Mirceşti, Ruginoasa, Târgu Frumos H EES b a 
dimineaţa la 10 şi 45 minute. O distanță de 13 ore şi e 2 : 
atâta ca de la Cluş până la Bucureşti . Prea destulă spre a putea face niş 

i interesante. o. , 
E A, trenul comunicând noaptea, mai bine de ep 
vederilor se perde. Ce-i dreptul, aceasta perdere se întregeşte li ie 
cere, căci atunci pornind seara din laşi, dimineața vedem ta i 
acelea pe unde trecurăm noaptea. Astfel din acestea două fragmente aş 


” Atâta era atunci, dar la sfârşitul lunei trecute, deschizându-se linia Vastui-laşi, 
distanţa dintre Iaşi şi Bucureşti s-a scurtat cu 2 ore (n.a.). 


77 


putea. combina un fir întreg;:dar. nu voi’ face, căci totdeauna prima im- 
presiune emai plăcută. sai i i 

-ii.. Şi dacă -ziua' călătoria e mai- interesarită, noaptea e mai mistică. 
Înâintând. prinriocuri necunoscute, juminile şi umbrele, ce parcă fug pe 
lângă:noi,; ne-Stârnesc fantazia şi: aceasta. ne. zugrăvește nişte tablouri 
ademenitoare; care: în cele mai-multe cazuri întrec realitatea... 
irf În întunericul nopții, schinteile ce-mprăşca locomotivul păreau un 
foc:de artificiu, care dedea un aspect argințiu valurilor Dâmboviţei line 
şi Prahovei:tulbure ce. fuge clocotini din Carpaţi la vale... 

„Luminile multe anunţă din depărtare orașul şi gara Ploieşti. Zgomot 
mare ne întâmpină,-e-lume- multă, aisi: se încrucişează trenurile, auzi 
vorbindu-se în o mulțime de limbi; o'pălăgie haotică, din care din când 
în când răsună fluierul locomotivului... 

Ceea ce pentru noi are interesul cel mai mare la gara Ploieşti este că 
aici se află şi eminentul critic d] Gherea, căci D-sa este arendătorul res- 
taurantului de la gară; lată esemplul cei mai potrivit d-a putea uni este- 
tica cu proza vieţii. Şi sunt.convins.că proza-aceasta produce mai mare 
vinit decât lucrările literare, cu toate că dl Gherea e unul din prea puţinii 
scriitori români a căror lucrări în acelaşi an s-au tras în două ediţiuni. 
7 (CE învățătură pot să-şi 5coată din aceasta scriitorii români? Să deschidă 
câte tin birt, dâă vor'să trăiască? Nu tocrnai ăceasta, ci numai atâta că cel 
ce vrea să se ocupe de literătură ihamie’ de toate are să-şi asigure traiul 
vieții. Vorba dlui Hasdeu: ;Suñtem o ndțiuneicopil“, prin urmare, cultura 
noăstră se află încă în leâgăn, masele noăstre încă nu pricep importanța 
literaturei, de aceea mi sunt sprijiriii scriitorii. DI Gherea a ştiut aceasta, de 
aceea ~ voirid să trăiască pentiu literatūrā — thai întâi ş-a asigurat esistenţa, 
s-a făcut birtaş. O satiră mai amară încă nimefie n-a făcut indolenței româ- 


neşti decât Disa. Istoriă literaturei noas Te Va vesti tuturor generațiunilor că 
pentru ca să poată trăi, a trebuit să 
¿305 


cel Mai éminent critic al epoceinoastfe, 
ție răstăuraritul de fă gara Ploieşti: = 
=> După'sosirea trenului, alergai Să Văd pe di'Gherea, însă nu era acolo; 
mă întorsei dară necăjit că nici ăcuiiiă nu puţui să-i fac cunoştinţa. Şi, 
cufuindăt îi îneditațiuni, nu mă trezii decât alizind conductorul strigând: 


Unirii: 


„„ Vin” Ja:Mileov cu grăbire 
Să-l:secăm dintr-o:sorbire, 


78 


Ca să treacă drumul mare 
Peste-a noastre vechi hotare. 


Şi să vadă sfântul soare, 
Într-o zi de sărbătoare, 
Hora noastră cea frățească 
Pe câmpia românească! 


Trecem în Moldova. Întâia oară mă aflam în ţara lui Ștefan cel Mare. 
Şi nu ştiu cum, deodată mă cuprinse o simţire stranie: duioşia şi entu- 
ziasmul se perândau în sufletul meu. Eram duios, căci mi-aduceam 
aminte faptele glorioase de care ne vorbesc cronicele vechi; simţeam 
entuziasm, căci patriotismul ardent a adus tot trecutul acestei țări jertfă 
Unirii Principatelor. Este un fapt epocal aceasta Unire, şi dacă ea s-a 
făcut atât de repede, atât de spontaneu, cu atâta abnegaţiune, meritul este 
al moldovenilor, cari au desconsiderat toate perderile locale, numai ca să 
se poată realiza cât mai curând acest vis frumos şi vechi... | 

Dar iată zorile au sosit. Firmamentul se luminează din ce în ce mai 
mult. Orizontul apare în contururi mari. În depărtare zărim o cunună de 
dealuri, la poalele lor sate şi cătunuri, ici-acolo pe drumuri nişte cară 
ţărăneşti. S-a făcut ziuă. 

Cu atenție încordată priveam ţinutul pe unde treceam. Părea că sunt 


l pe câmpia Ardealului, colnice şi dealuri fără păduri ne-mpresurau din 


toate părțile. Satele păreau sărăcăcioase şi mici. Pământul bun. 

Dimineaţa la 6 ajunserăm la Bacău, orăşel cu poziţie frumoasă, unde 
se află un gimnaziu şi alte institute de cultură. În părțile acelea sunt 
resfiraţi prin sate ceangăii, cari ş-au conservat limba lor. | 

La depărtare abia de o oră e orașul Roman, reşedinţă de episcop, care 
actualminte este Pr[ea]s[finția]s[a] părintele Melchisedec, distinsul 
membru al Academiei Române, care însă, durere, boleşte de timp înde- 
lung. Oraşul Roman are un trecut strălucit. Pe timpul domnilor 
Moldovei, zidurile sale au văzut îndeplinindu-se printre ele multe fapte 
naționale de mare însemnătate. Unii din domnii țării au petrecut acolo 
adeseori, săvârşind acte importante. Dar pe lângă partea sa glorioasă, 
istoria oraşului are şi pagine de jale, căci tot acolo s-au vărsat şi mult 
sânge nevinovat. La Roman a ucis Ştefan Vodă cel Tânăr pe hatmanul 
Arbure, pentr-un prepus lipsit de bază. Astăzi, din gloria veche şi din 
jalea de odinioară n-a rămas decât amintirea lor. Orașul e un loc pacinic, 
unde numai pe timpul alegerilor se simte oareșcare viață. , | 

La Pașcani e altă lume. Asta e stație mai mare, de unde linia se bi- 
furcă spre Botoşani-Cernăuţi. La gară ne-ntâmpină o mulţime de 
oameni. Aici observăm întâia oară înmulțirea elementului ovreiesc, chiar 


79 


și hamalii sunt mai cu seamă ovrei. Iar în oraș ei formează un contingent 
considerabil. 


Sunt şi armeni o mulţime, cari vorbesc o românească proprie, ocu- | 


pându-se toți de interese materiale. Unii sunt de pe la Botoşani, alții de 
pe la laşi, căci partea aceasta a țării pare mai ospitalieră pentru străini. 

Nu pot să zic că am dus prea plăcute impresiuni de aici, căci am 
văzut elementul româneasc prea copleşit în țara sa; dar un gând 
mă-nsenină, gândul că-n curând aveam să văd Mirceştii... 

Mirceştii! Nume pronunțat cu pietate de tot românul interesat de 
cultura sa! Mirceştii! Cuvânt în veci neperitor în istoria literaturei noas- 
tre! Căci aici a trăit, aici a cântat, aici a murit Vasile Alecsandri, cel mai 
mare poet al nostru! 

De câte ori m-am dorit, aici, să aduc bardului naţional tributul oma- 
giului meu în tuşculanul său! Cât de fericit aş fi fost să-l fi putut vedea 
cel puţin o dată în sanctuarul său dedicat muzelor! 

Şi iată, acuma, când în sfârşit aveam să-mi văd realizată dorința d-a fi 
la Mirceşti, în locul bucuriei, o durere nemărginită cuprindea sufletul 
meu, căci acela pentru care doream să vin aici nu mai este. 

Cu toate aceste, un simțământ de fericire mă cutremură când zării 
Mirceştii. Aici a trăit dară el! De aici a răspândit în lume nemuritoarele 
sale lucrări! Simțim un fel de mândrie evlavioasă când vedem locul de 
odihnă vecinică'al oamenilor noştri mari. - 

Satul, la dreapta liniei ferate, destul de simplu, e situat p-o colină, la 
a cărei poale curge Siretul, iar dincolo lunca, nemuritoarea luncă din 
Mirceşti, cântată de poet atât de mult şi cu atâta căldură! Un tablou 
pitoresc, un adevărat cuib poetic. 

Căutai să văd casa poetului, însă arborii mi-o ascundeau invidios; 
astfel, trenul stând abia cinci minute, fui silit a mă mulțumi numai cu 
priveliştea generală. 

Satul nu se vedea tot, dar jos la poale valea Siretului oferea o pano- 
ramă foarte întinsă şi variată, care se perdea în zarea depărtării. 

Privind-o, mi-am zis: De câte ori va fi rătăcit poetul prin lanul şi 
iarba verde de acolo, încântat de frumuseţile naturei, pe când gândurile 
sale alergau departe cu valurile Siretului! 

Insuși ni-o spune aceasta în pastelul Malul Siretului: 


Eu mă duc în faptul zilei, mă aşez pe malu-i verde 
Şi privesc cum apa curge și la cotiri ea se perde, 
Cum se schimbă-n vălurele pe prundişul lunecos, 
Cum adoarme la bulboace, săpând malul năsipos. 


Când o salcie pletoasă lin pe baltă se coboară, 
Când o mreană saltă-n aer după-o viespe sprintinioară, 


80 


Când sălbaticele rațe se abat din zborul lor, 
Bătând apa-ntunecată de un nour trecător. 


Şi gândirea mea furată se tot duce-ncet la vale, 
Cu cel râu care-n veci curge, făr-a se opri din cale... 


Și pe când privirea mea se desfăta în valea atât de ademenitoare, 
umbra tainică a luncii de peste râu mă invita să-mi pierd gândurile în 
misteriile labirintului ei. Cu admiraţiune îmi întorceam ochii spre ea, 
căci această luncă a fost locul de predilecţiune al bardului nostru, aceasta 
i-a inspirat atâte mărgăritare literare, dintre care relevăm, îndeosebi, 
Concertul în luncă, aceasta e pădurița pe care a eternizat-o prin poezia 
Lunca din Mirceşti, unde zice: 


Luncă, luncă, dragă luncă! rai frumos al ţării mele, 
Mândră-n soare, dulce-n umbră, tainică la foc de stele! 
Ca grădinile Armidei, ai un farmec răpitor 

Şi Siretul te încinge cu-al său brâţ dezmierdător. 


Umbra ta răcoritoare, adormindă, parfumată, 
Stă aproape de lumină, prin poiene tupilată; 
Ca o nimfă pânditoare de sub arbori înfloriţi, 
Ea la sânul ei atrage călătorii fericiţi. 


Şi-i încântă și-i îmbată şi-i aduce la uitare, 
Prin o magică plăcere de parfum şi de cântare; 
Căci în tine, luncă dragă, tot ce are suflet, grai, 
Tot şopteşte de iubire în frumoasa luna mai. 


Până când eu meditam astfel, trenul zbură departe; Mirceştii dispă- 
rură și sosirăm la Ruginoasa, care atrage atenţiunea din cauza că a fost 
moşia răposatului Domn al României, Alesandru loan Cuza. Acum şede 
acolo văduva lui, Doamna Elena, cunoscută prin dărnicia sa filantropică. 

Încă câteva staţii şi pe la 11 din zi sosirăm la Iaşi. 


DOUĂ ZILE LA IAŞI 


Suveniri de călătorie 


Impresiunea din momentul sosirii a fost foarte plăcută. Ca poziţie, 
Iaşul este admirabil. Pe coasta finală a unui deal împresurat de-o vale 
largă, fosta Capitală a Moldovei ofere o vedere foarte pitorească, din 


81 


care bisericile şi zidurile moderne se ridică anunțând tuturora credință şi 
progres în viitor. 

Urcând sus în oraş pe o stradă curată şi bine pavoazată, surprinderea 
ne întâmpină pretotindene, căci găsim un oraş mult mai frumos decât cât 
ni-l întipuiam. Dl Nicolae Ionescu, cu o amabilitate îndatoritoare, îmi 
atrăgea atenţiunea la feluritele clădiri istorice și culturale, dându-mi 
informaţiuni relative şi la planurile ce au să se esecuteze în viitor. 
Ilustrul orator şi distins membru al Academiei Române, născut la 
Roman, a petrecut o mare parte a vieţii sale ca profesor universitar la 
lași; de aceea îl leagă multe reminiscenţe de acest oraș, la foarte multe 
acte publice a luat însuș parte, iar pe altele le-a privit cu interesare; de 
aceea se consideră iașan şi vorbeşte cu mult entuziasm de acest oraş. 

Delegaţi din partea Academiei, dimpreună cu dl Sturdza, întâi înde- 
plinirăm primele funcțiuni privitoare la misiunea noastră. De la gară ne 
duserăm drept la casa răposatului Adamachi. Aceasta ne dete prilejul să 
percurgem partea cea mai frumoasă a Iaşului. Strada Lăpușneanu, la cap 
cu elegantul Otel „Traian“, cu casele sale făcute în stil modern, cu 
comerciul său mare şi cu pardoseala sa de asfalt ne face impresiunea 
unui oraş care înaintează. Iar Strada Carol, care duce sus le Copou, cu 
vederile sale minunate asupra văilor și munţilor, cu casele sale în stil de 
vile, ne stârneşte esclamaţiuni de plăcere. 

Pe strada aceasta era şi casa răposatului Adamachi. O clădire boie- 
rească în mijlocul unei grădini. Însă dânsul prea era cruţător, ţinea casa 
în condițiuni foarte economice. Etagiul nu se putea întrebuința defel, 
căci pe timpul rezbelului Tuso-româno-turcesc, dânsul strică scara şi 
scoase podelele de sus, numai ca să nu i se poată pune soldaţi în cvartir. 
Acuma Academia are să cheltuiască o sumă considerabilă, dacă vrea să 
restaureze casa. 

Testamentul lui, trebuie s-o mărturisesc, n-a făcut bună impresiune la 
laşi. Toţi se aşteptau să lase cea mai mare parte a averii sale oraşului 
natal, Iaşi; în special se credea că universitatea de acolo are să-l moşte- 
nească. Însă dezamăgirea a fost mare, căci el n-a lăsat universităţii decât 
numai biblioteca sa. Se zice că şi asta e de valoare; dar universitatea din 
Iaşi n-a prețuit-o mult, căci la înmormântare nimene n-a pronunțat vreun 
discurs în numele ei, cu toate că în program se fixase un punct pentru 
acesta. 


* 


Timpul liber l-am întrebuințat pentru a cunoaşte oraşul şi spre a face 
câteva vizite. DI Nicolae Ionescu, a cărui amabilitate m-a captivat îndată 
la sosire, a ținut să-mi facă neuitate zilele petrecute la Iaşi, m-a condus 


82 


pretotindenea şi mi-a arătat tot ce-a fost de văzut, făcându-mi totodată şi 
istoricul multor edificii publice. _ o. 

Poporațiunea Iaşului se urcă la 90.000. Se zice că ovreii fac majori- 
tatea. Şi dacă cu toate aceste nu ei dirigează destinele politice, cauza este 
că n-au drepturi politice. Dar comerciul este în mânile lor. O privire 
asupra inscripţiunii prăvăliilor numaidecât ne convinge despre asta. Când 
ovreii au sărbătoare, un şir de prăvălii rămân închise de-a lungul 
stradelor. Ceea ce priveşte înfăţişarea fizică a ovreilor este foarte favora- 
bilă, nu-i prea cunoşti şi-ţi vorbesc o românească curată. lar cât atinge 
ovreicele, acele, hotărât, sunt de o frumuseţe frapantă. Şi dacă ovreii n-au 
drepturi, ovreicele — multe din ele — se pot făli cu niște cuceriri mari. 

Aceste apreţiări însă privesc numai ovreimea din centrul oraşului, iar 
nu ceea ce am văzut în mahalaua spre cimiterul „Eternitatea“, unde nu-i 
decât murdărie în toată privinţa; uiţi că eşti în țara românească şi-ţi pare 
că petreci în suburbiul Katonavâăros al Orăzii Mari. | | 

Mulțimea ovreilor în aceste părți a țării se esplică prin faptul că 
suntem la granița Rusiei şi că traiul p-aici este mai ieftin. | 

Însă dacă accentuăm mulțimea lor, trebuie să constatăm şi faptul că 
mulţi din ei s-au românizat. Astăzi România are ovrei pe toate terenele, 
cari îi fac servicii bune. 

Literatura, artele, pictura şi poezia, filologia şi teatrul, toate au la 
români adepți şi dintre ovrei. Numai de aceea nu cităm nume, căci lista 
făcută în pripă ar fi defectuoasă. AI 

Chiar şi la laşi sunt câţiva ovrei de frunte, cari cu toată activitatea lor 
aparțin neamului românesc. 

E adevărat că ei se răspândesc şi ocupă teren. Multe case române au 
ajuns în mânile lor. Dar cauza este şi aceea că Iaşul, încetând a fi 
Capitală, elementele mai înalte române se concentrează la Bucureşti. 
Viaţa din Iași încetul cu încetul se stinge şi drept amintiri a vremilor 
măreţe din trecut n-au mai rămas decât unele case boiereşti, care jelesc 
deşerte şi părăsite mărirea de odinioară. 

* 


Spre a mai împrospăta memoria străbunilor şi a unor epoce strălucite, 
generațiunea actuală a așezat pe unele piețe publice statuie de ale figu- 
relor istorice. 

Sunt cu toate, mi se pare, 3-4. Între ele cea mai impozantă e statua 
ecvestră a lui Ștefan cel Mare, prima statuă care s-a ridicat la laşi. Ne 
aducem aminte de discuţiunea ce a deşteptat atunci întrebarea dacă 
Ştefan a avut sau ba barbă. Artistul se pare că n-a ţinut cont de nici una 
din părerile emise, căci a făcut pe eroul moldovean după cum i-a vinit 
mai bine la socoteală. 


83 


Statua lui Miron Costin, cu cele două basoreliefuri, făcută la iniția- 
tiva şi la neobosita Stăruință a lui V. A. Urechiă, publicată şi-n foaia 
noastră, pare mai reuşită. 


Statua lui George Asachi, care îl reprezintă şezând, ar avea un aspect ` 


mai bun de cumva ar sta pe un pedestal mai nalt. Dar astfel, prea aproape 
de noi, nu ne inspiră simțământul măririi. 

Ar mai fi să amintesc bustul lui Grigore Ghica Vodă; dar acesta mi-a 
făcut impresiunea că un domn care moare pentru perderea unei părţi din 
țară sa ar merita o statuă cumsecade, căci asemenea domni au devenit 
foarte rari în timpurile mai nouă. - 

Monumentul artistic cel mai de frunte al Iaşului este renumita Biseri- 
că Trei Ierarhi, despre care s-a scris atât de mult în presa noastră perio- 
dică. Aceasta podoabă a Moldovei tocmai se renovează spre a i se 
restitui valoarea artistică de mai nainte. Din nenorocire, fiind chiar 
închisă, n-am putut să-i văd interiorul, unde se lucrează. 

Catedrala mitropolitană este una din bisericile cele mai mari din ţara 
românească, unde bisericele de regulă nu prea sunt mari. Iconostasul e 
foarte frumos. În aceasta biserică zac şi osemintele mitropolitului 
Beniamin, care a zidit biserica. 

Mai sunt de însemnat câteva edificii publice, printre care ocupă loc 
de frunte școalele nouă; dar universitatea, cu o mulţime de profesori 
distinşi, nu prea e încăpătoare. Aici, în laboratorul de fizică, am găsit 
multe fete. 

Universitatea va căpăta un edificiu nou în Strada Carol, spre Copou, 
cu o privelişte care dominează împregiurimea. 


* 


Una din suvenirile mele cele mai plăcute este cunoștința ce am făcut 
doamnei Matilda Poni n. Cugler, escelenta noastră poetă, a cărei liră a 
fermecat atâte inimi. l 

La prima vedere constatai numaidecât că portretul publicat în 
„Familia“ nu-i este favorabil defel, ceea ce rar li se întâmplă damelor, 
faţă de care fotografii sunt totdeauna galanți. Portretul din nr. acesta al 
foii noastre fiind mai nou va fi doară mai bun. Nu cutez să spun aceasta 
hotărât, căci de multe ori am păţit că tocmai portretele acele au reuşit 

„mai rău, la cari am ținut mai mult. 

Deşi nu ne-am văzut niciodată, poeta m-a întâmpinat cu vorbele: 

— Ne cunoaştem de mult! 

Se-nţelege. A căror nume apare tipărit atât de des, cari se ocupă cu 
literatura se cunosc îndată unii pe alţii, ba se şi apreţiază; atâta e toată 
răsplata lor, căci, zău, publicul nu-i apreţiază. 


84 


Aceasta cunoştinţă e însă numai spirituală şi cu cât ne-ncântă sd 
mult talentul cuiva, cu atât mai tare dorim să cunoaştem şi persoana a 
ărei spirit ne-a făcut atâte plăceri. i | | 
° oa de aceasta întâmpinare afabilă şi de cuvintele pline de 
dragoste ale consortelui d-sale, di Petru Poni, colegul meu de la Aca- 
demie, nu ne mai simțeam străin și dimpreună cu dl Nicolae Ionescu, 
? $ . py . 
care mă conduse și aici, înfirarăm o conversație ca între vechi cunoscuți. 
Şi când ne depărtarăm, adusei cu mine impresiunea că am i 
cunoştinţa unei poete care totodată este o fericită consoartă şi o bun 
mamă. 


Stima ce-i păstram deveni şi mai mare. 
* 


Înainte d-a porni din laşi, făcui o plimbare cu trăsura sus la Copou, 
i ii î i tenii la Şosea. 

unde ieşenii merg întocmai ca bucureş | 

Pica nu sosise încă cu totul. Natura nu era dezvoltată, căci 

pământul abia dezgheță, ba-n vale omătul încă sclipea netopit. Lume nu 

ea era. A 

ai Dar priveliştea mă recompensă pentru toate lipsele. Jos pe pe ge 

deam Iaşul încungiurat d-o vale, dincolo se răsfăța o ghirlandă de sa uri 

cu vii şi-n zarea depărtării, dincolo de Prut, se rădicau munții Basara 

Deodată parcă m-ar fi atins un vând rece dintr-acolo şi parcă-aş fi 
auzit cântecul: 


Muscăleşte-oi învăța | 
Când eu limba mi-oi tăia... 


Dar era numai întipuire. Îmi părea că aud gemetul e 
Basarabia, pe cari guvernul rusesc vrea să-i stingă cu de-a ini A 
nu vreu să se facă ruşi o dată cu capul, cu toate că până şi prin bi ia 
se impune limba rusească şi peste graniţe nu li se poate trece nici 
românească... 

Revoltat, spusei birjarului să mâie la gară... 


ESCURSIUNE LA MOARA DRACULUI 
Cataractă în Munţii Bihariei 


Munţii Bihariei sunt bogați în locuri frumoase. Atât zi $ 
artistul, precum şi omul de ştiinţe poate să-și afle aici o Sue sia 
puncte de admirat şi de studiat. Cu toate aceste lumea ee 
cunoaşte, căci căile de comunicațiune practicabile lipsind aproap 


85 


pet e foarte mic numărul acelora cari, încălziți de focul entu- 
ee dr ele ii ŞI particularitățile naturei, desconsideră 
rile Şi greutăţile și-o jeu călare și pe j in mii i 
JOS, prin mii de pedici 
obositoare, numai ca să poată vedea ori studia cutare şi cutare i 
raritate a firei. dt dc 


Lumea ştiinţifică îşi are pân-acuma t i iuni 
imea şt - oate infi i i 
Schmid! intitulată Die biharer Gebierge Spa raba 


mă cari au umblat pe-aici după el, au descoperit şi alte locuri admi- 
rabile, dintre care cea mai de frunte este peşterea de la Măgur i 
peşterea arhiducelui Iosif, umblată şi studiată mai î de Meine 
Hazay, dimpreună cu dnii Teodor Bulcu şi Al. K. Nagy 
Intre turiştii mai noi, cari cutrieră aceşti munți, locul de frunte îl 


ocupă di Iuliu Czârân, proprietar din i 
petrece toate verile la Stâna de Vale, d e mal abat 


a făcut o cale pe spezele 'sale şi i 
; € e şi care s-a inaugurat într- in zi 
ultime ale lui august trecut. iulia aa 


* 


iii a în razele soarelui dătător de viață. Termometrul 
mai două graduri de căldură. Cam rece. d 
dură. ar temperatura 
ne me că peste zi are să fie timp frumos şi fără plose digi 
E, să fi fost cât de rece, cine simţea? Bucuria generală ne încălzea 
pe toți, căci ne aflam în momentele d-a începe o excursiune care ne 


să facem o partie călare, sus la 


alale PEA l unde plecam. Apoi, noi 
ceialalți, cu î í ; u pie - Apoi, no 
pe i, cuprinși d-o veselie generală și aclamați de publicul care rămase 


86 


În scurtă vreme urcarăm la deal, pe lângă Izvorul Minunilor, prin 
aromatica pădure de brazi şi peste jumătate de oră ajunserăm la rariştea 
căreia poporul i-a dat numele poetic de „Aria Vulturului“. Aici ochilor li 
se deschide o vedere asupra dealurilor din stânga; dar noi nici nu ne 
oprim, trecem o nouă pădure de brazi şi suntem la Muncei. 

Munceii, după cum arată şi numele, sunt un şir de munţi mici, care 
coboară de la munţii mari şi formează o ghirlandă cu multe puncte mai 
nalte, toate cu numiri deosebite, de unde ni se ofer panoramele cele mai 
frumoase, la care să te tot uiţi. 

La dreapta se-nalță Vârful Poienii, cu fruntea sa pleşuvă (1627 
metri), un favorit loc de escursiune al oaspeţilor din Stâna de Vale, cu o 
panoramă admirabilă, care încântă pe toți. Dincolo de el, posomorâtul 
Bohodei, Briţei şi-n negura depărtării Cornu Munţilor. 

Mai încoaci Gruieşul şi-n fruntea lui înfricoşată Boţasa (1792 metri) 
cu cele trei piscuri urieşe, care se razemă pe nişte columne negre; iar în 
stânga Micăul cu pădurile sale umbroase, mai aproape vârfurile Munceilor, 
Piatra Calului, Valea Chenţului şi-n depărtare conturele întunecoase ale 
Vlădesei... 

Jos, înaintea noastră, la poalele Boţasei, se-ntinde tainica vale a 
Drăganului, ale cărei farmeci ne-ncântă vederea şi ne-mbată sufletul. 
Freamătul lin al frunzelor, susurul misterios al râului şi întunecimea care 
se revarsă asupra văii întregi ne inspiră o melancolie ce ne-nalță în 
lumea ideală. Simțim un dor nemărginit de-a descinde, la vale, să vedem 
ce frumuseți sunt acolo? 

Şi ne coborâm de pe cai, căci dăm la vale, numai damele nu vreau, 
ele-nfruntă orice pericol, de dragul călăritului. Pădurea de fagi prin care 
trecem ne ofere noi impresiuni plăcute. Sunt multe aceste, căci scoborâșul e 
lung. În sfârşit, un estraordinar miros de brazi ne-ntâmpină, suntem jos, 
trecem Drăganul şi ne aşezăm vesel pe malul de dincolo, la umbra 
răcoritoare a brazilor şi-ntindem un dejun vial, căci era aproape la 10 ore. 

Eram într-o afunziune de unde nu vedeam decât cerul şi munții ce 
ne-mpresurau în apropierea noastră. Tăcere adâncă domnea pretotindene 
şi numai clocotirea Drăganului ne întrerupea visările. Și în tăcerea 
aceasta, deodată, ca prin farmec, de după o tufă de lângă noi se intonă 
Hora Codrului; erau muzicanţii din Stâna de Vale care veniră să ne facă 
aceasta surprindere delicioasă. 


* 


Animaţi cu dispoziţiuni vesele, peste o oră urcarăm caii şi pornirăm 
sus pe munte. Era o creangă a Boţasei pe care înaintam; jos brazi, apoi 
fagi şi mai în sus iarăși brazi ne apărau de soare. Dar suişul era atât de 


87 


țepiş, încât ne umplea mila de bieţii cai cari, printre rădăcinele arborilor - 


şi printre stânci, alegeau cu multă băgare de seamă locul unde puteau 
călca. La dreptul vorbind, purtau grijă şi de noi, ca nu cumva să se 


poticnească şi să cază, căci pe terenul acela căderea putea fi foarte ` 


primejdioasă. Deci, după un arcuş cam de jumătate de oră, cei mai mulți 
ne deterăm jos şi continuarăm astfel suirea uşoară prin râsete şi glume. 

Apoi ne suirăm iarăşi călare și ne urmarăm. drumul tot în sus pe 
costişa dealului, de unde ni se ofereau vederile cele mai pitoreşti spre 
munții și văile din dreapta noastră. Şi cum ne desfătarăm, deodată un 
țipăt femeiesc cutremură aerul. Ne uitarăm într-acolo şi vedem calul 
domnişoarei dinaintea mea sărind ca turbat şi la moment ea cade jos. În 
aceeaş clipă şi calul meu începe a sforăi; își bagă capul în pământ, dă cu 
picioarele dindărăpt; eu țin frânele din toate puterile să n-o păţesc ca 
domnişoara, dar în zădar, fără să ştiu cum, dodată m-am aflat jos pe 
pământ; căzând, un picior mi s-a acăţat în scăriță şi astfel ajunsei de 
jumătate sub cal, care n-avea stare defel. Ceialalți săriră iute de pe cai şi 
alergară la noi; dar pe când sosiră, amândoi eram în picioare, asigu- 
rându-i că nu ni s-a frânt nimica, ceea ce pe calea plină de stânci col- 
țuroase a fost o adevărată minune. 

Această întâmplare ne-a cam tăiat pofta de călărit şi fiindcă nu era 
departe nici locul până unde puteam merge călare, ne continuarăm calea 
pe jos. Întâi însă constatarăm cu mândrie că nu noi — domnişoara şi eu — 
am fost cauza căderii, ci cuibul de viespi pe lângă care treceam și la care 
toți caii conduşi după noi au sărit ca turbaţi. Numai Înalt] Pr[ea] 
S[finţia] sa părintele episcop nu-şi perdu curajul şi merse tot călare... 

În sfârşit ajunserăm la locul de unde se desparte calea ce prietenul 
nostru di Czârân a construit până la Moara Dracului. Aceasta conduce pe 
coasta din stânga dealului, coborând în jos, în o strâmtoare împresurată 
de stânci şi oferindu-ne în multe locuri un cules de zmeure. 

` Şi cum coboram, se auzea din ce în ce mai tare un murmur, care la 
început părea freamătul pădurilor bătute de vânturi, mai apoi clocotul 
unui râu straşnic şi-n cele din urmă conducătorul ne spunea: 

— Auziţi Moara Dracului! 

Într-aceste, lumina tot pierzând din puterea sa, un semiîntuneric 
începea să stăpânească toată valea devinind tot mai adânc, încât îţi părea 
că soarele a asfinţit ş-a sosit seara. Cu toate aceste, era tocmai la 
miazăzi, dar razele soarelui încă n-au putut pătrunde până jos... 

Aceasta întunecime neobicinuită, în mi ijlocul unei surpături de munți 
uriași, în care parcă totul era mort şi numai căderea unei cataracte 
întrerupea liniştea vecinică, făcea o impresie fioroasă. Nu degeaba îi zice 
poporul Moara Dracului, aici e locașul Satanei. 


_88 


Ajunserăm în fundul văii. Acolo zărirăm prima cădere a apei, care 
însă nu ne făcu nici o impresiune, căci era mică. Conducătorul nostru, 
voind să ne păcălească, ne spuse că am sosit. Atâta tot? ne ziceam unii. 
Asta n-a meritat să ne ostenim pân-aici. El se prefăcu supărat că nu 
aprețuim după merit frumuseţile naturii şi ne invită mai sus, de unde 
cataracta se va vedea mai frumos. Şi trecând apa, urcarăm dincolo în sus, 
pe căi serpentine, conduse prin nişte stânci, dar întocmite foarte bine cu 
muşchi, încât ne părea că pășim tot pe covoare de Smirna. Și tot urcând, 
zărirăm nişte căderi a apei din ce în ce mai frumoase, până când ajun- 
serăm la una mai mărişoară, care ne opri în loc să ne delectăm. | 

Dar conducătorul ne invită şi mai sus, tot amăgindu-ne: Încă trei 

i încă două, încă una... ! 
Eil din za părți tot se înălțau, eram între două ziduri colo- 
sale. Cuprins d-o uimire estraordinară, îmi aruncai privirea sus spre 
stâncile cari se ridicau deasupra mea şi nu ştiam să admir frumuseţea lor 
pitorească ori să mă-ngrozesc de poziţia primejdioasă, căci ele se uitau 
în sus spre cer drept ca păretele. Viaţa noastră atârna de la o simplă 
întâmplare: dacă un păstoraş sau vro capră de sus prăvălea jos vro bucată 
de stâncă oricât de mică, căderea ei din înălțimea aceea ne prăpădea la 

. Era un ce grozav de frumos. ge 
SS amane în admirațiunile mele fioroase, deodată mă trezi amicul 
Czárán, care, întorcându-mă în dreapta, îmi zise: 
— Priveşte acolo! . 
Şi parcă nici n-ar putea fi un ce mai frumos decât stâncile la care mă 
uitam, mă-ntorsei cu părere de rău că de ce mă conturbă în visările mele 

i privii într-acolo... a 
j Tae condeiul stă să-mi cadă din mână simțindu-şi slăbiciunea, 
căci ceea ce văzui în momentul acesta, tabloul care se desfăşura naintea 
ochilor a fost atât de surprinzător, grandios şi pitoresc, încât numai un 
penel dibaci ar putea să reprezinte fidel şi cu succes... 

* 


Din o înălțime înspăimântătoare, dintre nişte stânci negre, în mijlocul 
unei surpături de munți, se prăbuşea jos în prăpastia adâncă un fir de 
argint care-n căderea sa.tremurândă vărsa schintei ce luminau împre- 
juri Osomorâtă. i 
Ilea cumplită producea un murmur misterios, care făcea o zisa 
straşnică în această tăinicie tăcută a codrilor seculari. Şi ceea ce da 
acestui tablou un colorit îndeosebi minunat era gigantica neagră cadră a 
stâncilor din ambele părți. 


89 


Iată cataracta Moara Dracului care se vărsa jos din înălțime de 20-25 
de metri, formând întâi două căderi mai mari ş-apoi picând într-un 
bazen, de unde se rostogolea jos la vale, zărobindu-se de stânci şi făcând 
alte multe căderi mai mici printre pietrele acoperite cu muşchi. 

O vedere care frapează și încântă, căci avem în fața noastră una din 
cele mai admirabile cataracte... 

Surprinderea aceasta majestoasă îmi făcu o impresiune inesprimabilă, 
care se manifestă numaidecât printr-o putere elementară. Sării de gâtul 
fratelui Czărân şi, aclamându-l cu entuziasm, îl sărutai plin de fericire... 
O! de-aş putea eu descrie bucuria ce simţeam în momentul acela! 

Stăteam înmărmurit şi-mi părea că văd o scenă divină cu decorațiuni 
create de Atotputernicul... 

Dar conducătorul ne pofti tot mai sus. Îl urmarăm sub farmecul unei 
impresiuni cereşti. Şi în câteva minute eram sus la bazenul cataractei. 

Ne aşezarăm pe stânci şi pe banca improvizată, iar ochii noştri îmbă- 
taţi de frumusețea multă rătăceau împovărați de plăceri. 

Era o emoție estraordinară care ne cuprinde pe toți; o simţire, când 
ochii privesc, imaginaţiunea s-aprinde, dar gura nu e-n stare să tâlcuiască 
ceea ce ne pătrunde. În mijlocul tăcerii generale s-auzea numai clocotul 
vecinic al apei căzânde, care izbită de stânci se sfărma-n spume de 
mărgăritare şi al cărei murmur sălbatic ținea în necontenită vibraţie 
ecourile munților... 

Admirând aceasta minune a naturei, îmi părea că sunt transportat 
într-o altă lume, în o sferă frumoasă şi groaznică deodată; gândeam că 
văd Infernul lui Dante şi mă aflu în palatul Satanei. 

Stâncile negre, cari se-nalță-n sus drept, sunt pereţii acestui palat 
uriaş, scutind comoara neprețuită din mijlocul lor. Se văd şi columnele 
colosale care dau zidirii stilul arhitectonic. Fereştile uriaşe ne invită să 
privim prin ele panorama codrilor. Balconul crâncen, din care o parte s-a 
dărâmat, pare a servi la spectacole mari Maj[estății] sale satanice. Iar 

jos, padimentul de mozaic e tivit cu muşchi verzi şi moi. La intrare, două 
stânci colosale de ambele părţi sunt stâlpii portali şi deasupra lor zărim 
emblemele diabolice. 

Şi-n mijlocul palatului, într-o cavernă ce-ţi pare lucrată de măeştri 
renumiţi, frumoasa cataractă, ca o fântână săritoare, îndulcește at- 
mosfera, făcând să se vadă-n spumele sale o ploaie de diamante prin care 
transpiră blândul curcubeu... 

Ce grozav poate să fie aicea când vijelia, ca o fiară dezlănţuită, 
aleargă cu furie din piscurile Boţasei; când fulgerele varsă lumină-n 
întunericul! vecinic al pădurilor şi văilor nepătrunse de razele soarelui; 
când tunetele cutremură pământul, despică creierul munților şi prăbuşesc 


90 


bolovani şi petri mari la vale, zguduind firmamentul ce erumpe-n ecouri 
plângătoare, iar fiarele sălbatice cu frica-n spate s-ascund în vizuinele 
lor... Atunci e aici balul Satanei! 

Şi parcă văd viind Mama Pădurii cu ielele și celelalte zâne rele. 
Pricolicii se prefac în oameni şi le joacă. Iată şi bălaurii cu fetele 
de-mpărat pe care le răpiseră. Vârcolacii dirijează lumina lunii şi 
şolomonarii le fac muzica prin nori. | | 

Apoi tabloul acesta fantastic pare că deodată piere. Castelul satanic 
se preface într-un templu; din fruntea templului anină-n jos o candelă 
vecinic arzândă, răspândindu-şi lumina în întunericul nopților seculare, 
inspirând credință şi tărie în mijlocul morţii eterne şi prevestind triumful 
neperitor al libertăţii... E cataracta ce aleargă luminând, răspândind viață 


şi învingând toate pedecile. 
* 


Multă vreme steterăm locului admirând minunata cataractă, căci 
frumuseţile ei nu ne mai lăsau să plecăm. N) i 

În sfârşit ne despărțirăm, dar cu inima duioasă privind tot îndărăt, 
până când o scăparăm din vedere. Ne coborârăm în Valea Drăganului, 
unde întocmirăm un prânz vesel de inaugurare, căci am fost prima 
societate cu dame care vizitarăm Moara Dracului. a. | 

Şi seara ne-am întors la Stâna de Vale cu suvenirea unei zile neuitate. 


CARANTINĂ LA PREDEAL 


N-am jefuit, n-am falsificat, n-am săvârşit nici o crimă şi totuș sunt 
prinsonier. Sub fereasta mea se plimbă un soldat cu puşca-n mână şi 
nu-mi dă voie să ies din curte. Doamne sfinte, ce-am făcut? Jur că n-am 
alt păcat decât că am comis o — tragedie. Şi, iată, Nemesea’ mă şi pedep- 
seşte: cea dintâie persoană ce cade jertfă sunt eu. Am plecat să asist la 
prima reprezentație?; dar la gara Predeal fui oprit să fac carantină. 

Ştiam încă de-acasă la ce aveam să mă aştept aicea; cu toate acestea, 
când mi se comunică oficial că trebuie să stau locului cinci zile, mă 
trecură nişte fiori. - | 

Cinci zile la Predeal! Un sătuț de munte, care abia de câțiva ani 
începe a se edifica, sporindu-se din cele două-trei case şi birturi, care se 
aşezară în apropierea clădirilor de vamă, fără d-a putea oferi un confort 
cât de cât şi cu atât mai puțin d-a ne putea pune în perspectivă nişte 
distracțiuni. Îmi părea că mă aflu în ajunul unei vecinicii de plictiseală. 


91 


Şi totuş o veselie generală se răsfăța pe feţele tuturora. Glumele şi 
vorbele cu spirit zburau ca nişte schintei. Toţi călătorii făceau haz de 
situaţiunea curioasă în care ne aflam şi care oferea momente foarte 
comice prin formalitățile de dezinfectare la care furăm supuşi rând pe 
rând, după ce mai întâi plătirăm taxa, căci cel dintâi lucru ce trebuie să 
faci este să plăteşti. 

Apoi fuserăm duşi la cvartire. Cei mai mulţi câte patru, cinci în o 
odaie; eu prin un special favor, căpătai singur una, În o casă țărănească, 
dar la depărtare de un pătrar de kilometru. 

Aşezat acolo, mai întâi făcui cunoștința terenului și a casnicilor. Odaia 
mea avea o înfăţoșare destul de amicabilă, căci cele trei fereşti revărsau 
în ea lumină abundantă. În mijloc o măsuţă la una din fereşti, acoperită 
c-un măsai alb şi înzestrată cu nişte păhărele menite pentru zile de 
veselie; două scaune, un credenţ, două lăzi lungi, toate de brad, iată tot 
mobiliarul. Căci cele două paturi nu se puteau înşira între mobile, 
lipsindu-le tocmai partea organică: lemnul; ele se răzămau numai pe nişte 
trunchiuri acoperite cu scânduri. Pe păreți câteva poze, suveniri de la 
„boierii“ cari petrecuseră vara aici la munți. lată şi portretul unui lucrător 
italian! A fost al doilea bărbat al stăpânei casei; cel dintâi, un român, nu 
ş-a lăsat poza, căci pe vremurile acele arta fotografierii nu a fost atât de 
răspândită. A lăsat însă doi băieţi şi o fată, cari fac bucuria văduvei. 

Casa avea două odăi, pe care le despărţea tinda. În odaia cealaltă 
făceau carantina două femei: una mai în etate, alta tânără, amândouă încă 

domnişoare. Cea mai în etate era engleză şi mergea să facă pe dama de 
companie în o familie din România. Cealaltă se-ntorcea de la Bombay, 
unde se dusese ca să-nveţe perfect limba engleză. Aşa mi-a spus. 

Engleza făcea o impresiune foarte hazlie. Avea o înfățoşare de rigoare, 
cu nişte maniere convenţionale ş-o atitudine pretențioasă şi ceremonioasă, 
care îţi scoteau surâsul pe buze. Fără ştirea ei, ne-a făcut multe momente 
vesele. Toată ziua își dregea toaleta sau îşi spăla, gugulea ori săruta 
cățeluşul, un dobitoc scâmav şi chior de ambii ochi. Când sosii, fiind seară, 

ea tocmai îl culca-n pat și-i cânta un cântec de leagăn... 
Ceea ce mai deosebea pe aceste două femei era temperamentul lor cu 


focuri strașnice; iar românca nu putea suferi căldura mare şi de aceea tot 
deschidea fereştile să vie aer proaspăt. Aceste deosebiri le făceau multe 
zizanii, de cari râdeam cu haz... 

Luându-mi primele informaţiuni, mi se făcu propunerea că dacă vreu 
să-mi comandez ceva de mâncat, birtașul din apropiere îmi stă Ja 
dispoziţie. Numaidecât şi comandai; dar o pății, căci bucatele erau gătite 
Cu unsoare de vită şi amirosau a său. Incapabi! d-a mânca ceva, țăranca” 


92 


îmi oferi mămăliguță, struguri şi cafea turcească... Aşa îmi trecu prima 
tină. e 
i ae ieşii, fui frapat de tabloul frumos, în al cărui mijloc 
mă aflam, căci, sosind seara, nu-l putusem vedea. Panorama F se 
desfăşura înaintea ochilor mei era una din cele mai romantice. Măa ti 
în o vale brăzdată d-o gârlă, păzită din ambele laturi prin nişte e) i 
acoperite de păduri cu brazi, pe când înaintea mea orizonul era înc Î e 
piscurile acoperite de zăpadă ale Bucegiului. Vârful cel mai nalt se 
numea Caraimanul, regele munţilor din împregiurirne, impunând respect 
cu fruntea sa albă; de-a dreapta, Valea Cerbului, cu custurele sale pri- 
mejdioase; în stânga, Coştila, apoi se coborau la vale Jipii Mari Şi api 
Mici, pe când Furnica blândă se perdea în zarea depărtării. Şi parc 
deodată vedeam petrecându-se înaintea mea poveştile Peleşului, pe dă 
măestra fantazie a Carmen Sylvei le-a scos din neagra vecinicie: zâne i. 
feţii-frumoşi, bălaurii, năzdrăvanii şi toate fe mitologiei poporale 
înaintea mea, formând un cortegiu feeric... - f 
i ra mea mă trezi glasul sentinelei care mă pofti să mă-ntorc 
în curte, căci tot privind panorama, am ajuns în mijlocul stradei, pt 
nu-mi era permis să ies. Căprarul i-a T ordin a ne lase pe nime afară, 
veni medicul. Şi căprarul e om mare. aaa 
arts asteptat dar medicul, ni aşteptat o oră, două însă n-a mai Mali 
Fiindcă aveam treabă la gară, trimisei un bilet la dânsul şi peste c n 
minute vini un sanitar anunțându-mă că pot să nae Si — însoți 
ânsul. Cu el am și umblat apoi toată ziua pretotin : 
ii Ci ENOS EA văd că engleza gătită frumos porneşte F 
cățelul în brațe la plimbare. Şi nu peste mult aud un zgomot de la el A 
Se amestecau două limbi străine. Privesc într-acolo şi văd că Se ta se 
sfădea cu soldatul, care nu voia s-o lase să iese. Dar ce sfadă! 7 ai 
nu ştia româneşte, iar soldatul — fireşte — n-avea nici idee de = i 
engleză. Cu toate aceste se certau grozav. Și curios! Se Sin aie . 
spunea în englezeşte că trebuie să ducă acuma cățelul la ri are; i. 
soldatul îi răspundea româneşte că nu-i slobod să iasă şi, ca să fie E e 
mai bine, se puse în uşa uliței şi opri ieşirea. Degeaba se rupa d, a 
degeaba țipa, soldatul rămânea nenduplecat. Căprarul i-a i ona Bi 
Engleza s-a rentors necăjită, bolborosind nişte cuvinte, esigur : ; 
grele la adresa României, care nu dă voie fiicei Albionului ca > -şi 
plimbe cățeluşul... Şi eu râdeam cu hohot, ascuns de după perdea, 
â îl plimbă prin curte... PE 
i roada APEK binişor. Deodată aud nişte esclamaţiuni de 
bucurie: „lată Mândrica! Vine Mândrica!“ Era țăranca şi fiul ei, ri 
aclamau cu fericire. les să văd cine produce aceasta impresiune de 


93 


entuziasm. Şi văd intrând o junincă frumoasă. Feciorul îi sare de gru- 
mazi, o netezeşte, îi şopteşte vorbe gingașe; țăranca o priveşte cu drag, o 
prinde de corn şi-i dă ceva să mănânce. Şi amândoi o petrec în grajd, 
mădărind-o: „Mândrică! Mândrică!“ 


Aceasta scenă idilică îmi făcu o impresiune plină de duioşie. Ce ` 


oameni fericiţi, cărora o junincă poate să le aducă bucurie atât de mare! 

Şi se făcu noapte. Ziua timpul era foarte frumos şi cald; dar cum 
însera, se răcea iute și peste noapte era frig. Sentinela avea blană, dar tot 
zgriburea. Ne era milă de bietul soldat, care din cauza noastră sufere 
frigul acesta. - 

— Am şi eu un fecior soldat, îmi spunea țăranca. Săracul, oare unde 
radbă el acuma frigul şi foamea? 

Şi două lacrimi i se iviră-n ochi. Le şterse iute şi, deschizând uşa, 
pofti soldatul să intre să se mai încălzească şi-i dete jumătate din 
mâncarea ei, să nu flămânzească. 

Şi-ntrebă dacă n-a vinit colonelul, căci ea are să meargă la el să-l 
roage pentru băiat. Mai spunea c-a auzit pe cineva vinind de-acolo unde 
e fiul ei; prin acela îi va trimite o scrisoare. M-a rugat să-i fac hârtia 
aceea; mi-a spus ce să-i scriu: că-i e drag de el, că-i duce dorul, că moare 
după el, că e sănătoasă şi că Mândrica a crescut mare. 

M-am retras în odaia mea ş-am început a scrie; ş-am vărsat în acea 
scrisoare tot focul unei dragoste de mamă, așa cum m-a încălzit odi- 
nioară şi pe mine; şi până când o compuneam, în tindă era tăcere adâncă, 
ea n-a dat voie nimănuia să vorbească, să nu mă tulbure nimene şi să pot 
lucra în linişte. 

Şi când i-o cetii, ochii-i vărsau schintei, îmi apucă mâna, o sărută şi 
simţii că două lacrime îmi ard degetele. Mă-ntorsei repede să nu-mi vază 
faţa, căci îmi simţeam ochii umezi. 

Un vuiet înfricoşat întrerupse duioşia aceasta. Voci nearticulate, 
țipete răgușite s-auziră deodată din odaia cealaltă. În primul moment 
gândeam c-au călcat hoţii casa și prind a jefui pe colegele din carantină! 
Soldatul apucă iute puşca şi curse întru ajutor. 

ntr-aceste, engleza sări afară pe uşe, într-un elegant négligé ca 
scoasă din minți, cu fața desperată și cu părul undulat pe spate, strigând 
în nemţeşte că se îneacă de căldură. Şi pe când ea țipa, cățeluşul — 
spăriat de starea afară din fire a stăpânei sale — bătea înfricoșat. Iar 
dinapoia ei românca îmbrobojită într-un palton râdea ca un demonaş. 

Numaidecât înțeleserăm cauza catastrofei. Feciorul a făcut un foc atât 
de mare, încât acela scoase şi pe engleza din țâțâni. A deschis uşa şi 


fereştile ş-a ieşit în curte, luându-și în brațe cățelușul, ca nu cumva să 
răcească în curentul din odaie... 


94 


Sărmana engleză! toată noaptea n-a dormit. Şi dimineața a pornit. 
Ne-a părut rău că s-a dus, căci de cine aveam să râdem de-acuma-nainte? 

Ca să mă mai mângăi, am pornit la plimbare; acum fără sanitar, căci i 
s-a urât şi lui şi mi-a dat voie să ies şi singur. Am făcut vizită în o carantină 
mai mare să văd confortul de acolo. Într-o sală găsii unsprezece paturi. 

Asta însă n-a alterat veselia generală. O mare societate tocmai făcea 
escursiune la munți, cu asistență militară. lar restauranții nu mai puteau 
de bucurie. Atâţia „musafiri“ n-au mai avut ei niciodată. A şi spus unul 
că ar fi bine dacă aceasta carantină ar mai ţinea vro trei luni, iar zilele 
să se urce la 11. 

Mă dusei şi-n baraca țăranilor. Aceasta era cea mai interesantă. Toate 
naţiile lui Dumnezeu le văzui reprezentate: români, unguri, bulgari, 
greci, sârbi, italieni, carintiani, sloveni, jidani etc. şi un turc. 

— Ce mai faceți? întrebai pe un român din Săcele. 

— Da tocmai vrem să ne alegem primar pe turcul acesta, răspunse el 
glumeţ. Va fi cel mai bun, că nu ştie vorbi cu nimene. 

Sosind acasă, ţăranca mă întâmpină surâzând: 

— Nu vei să fii nănaş? 

— La cine? | 

— O femeie din carantină a născut tocmai acuma un băiat... 

Ce fel! ne-am sporit! Aşadară, eu pot să pornesc, fără să scază numărul. 

Medicul însă n-a vrut să priceapă gluma mea şi nu mă lasă. Trebuie 
să stau până dimineaţa. | 

A sosit şi aceea. Sanitarul îmi aduce certificatul de următorul cuprins: 

„DI Iosif Vulcan, venind din Oradea Mare, a făcut 5 zile carantină la 
Predeal, înregistrat la nr. 627. Directorul carantinei dr. Manolescu, polițai 
G.C. 23/10 (L.S.)* 

Sunt liber. Adio! Însă de câte ori voi trece pe la Predeal, totdeauna 
voi privi cu drag căsuţa unde am găsit o fericire atât de mare! 


LA MĂGURELE. INSTITUTUL BOTANIC LA COTROCENI 


Astăzi după-miazăzi Academia Română a făcut o frumoasă şi prea 
interesantă escursiune la Măgurele, spre a vedea noul institut de fete 
„Oteteleşanu“, care se va deschide la toamnă sub auspiciile Academiei 
Române. 

Comuna Măgurele e situată la 7 kilometri de Bucureşti. Şoseaua 
districtuală ne-a pus la destul de grea încercare birjele, un biet țăran s-a 
şi răsturnat în şanţ ferind din cale; mai sufla şi un vânt straşnic care 
ne-aducea un nor de praf în ochi, va să zică escursiunea avea unele părți 


95 


neplăcute, dar ce-mi păsa? Mă interesa mult regiunea pe unde treceam, 
țăranii şi portul lor, pământul şi calitatea lui, obiceiurile, istoria din 
partea locului, despre cari grație amabilităţii dlui dr. Gr. G. Tocilescu, cu 
care eram împreună, primii cele mai interesante informațiuni. 


Castelul Oteteleșanu din marginea comunei Măgurele dominează 


toată împregiurimea aceea. Acest castel a fost transformat de dl I. 
Kalinderu într-un institut de fete, pentru care scop îşi lăsase loan 
Oteteleșanu toată averea sa. Astfel locul de petrecere al răposatului boier 
şi al prietenilor săi va devini în viitor un locaş de muncă serioasă, unde 
se vor creşte viitoarele mame române. A 

Castelul-institut e impozant, are două etaje cu o mulțime de încăperi 
mari şi mai mici, cu două turnuri, de unde ţi se ofere vederea cea mai 
frumoasă asupra câmpiei nesfârșite şi cu o verendă foarte mare asupra 
parcului din dosul castelului. 

În fruntea edificiului, tricolorul naţional vesteşte triumful culturei ro- 
mâne, sus pe frontispiciu se află inscripţiunea „Institutul Ion Oteteleşanu“, 
iar mai jos, deasupra etagiului prim, se indică simbolul „Labor et honor“. 

Domnul I. Kalinderu, care a condus toate lucrările de transformare şi 
care pune atâta stăruinţă ca ele să se poată termina cu succes, ne-a arătat 
tot arangiamentul din fir în păr, dându-ne cu multă complezență toate 
informaţiunile şi esplicațiunile. Din toate am putut constata că noul 
institut va fi la nivelul cerințelor pedagogice moderne, un fel de azil mai 
mic, care va adăposti 70-75 de fete, cu deosebirea că, crescându-le şi 
măritându-le, le va da şi câte o zestrișoară. 

După ce vizitarăm toate, ne puserăm la masă, unde — fireşte — s-au 
pronunțat şi câteva toasturi. Primul a fost rostit de dl D. A. Sturdza, 
secretarul general al Academiei, în sănătatea dlui Kalinderu, care 
la rândul său a închinat în onoarea colegilor săi academicieni, dl 


Vinc[cenţiu] Babeş a vorbit ca membru de dincolo, în sfârşit a salutat 
institutul dl V. A. Urechiă. 


De acolo, întreaga societate . cu impresiunea cea mai bună s-a întors 
la Bucureşti, oprindu-se întâi la Cotroceni, la Institutul Botanic, condus 
de d! dr. Brândza, sub ale cărui auspicii s-a şi înfiinţat. 

Am mai vorbit în coloanele „Familiei“ despre acest institut, acuma-s 
doi ani, în suvenirile mele bucureștene. Am esprimat încă atunci admira- 
țiunea mea şi am adus tributul stimei pentru distinsul nostru botanist, dl 
Brândza, care l-a ştiut întocmi atât de bie şi atât de strălucit. 

Institutul acesta, înființat de câțiva ani, este o podoabă a capitalei 
Bucureşti, o fală a României, unde cu mândrie putem să ducem pe orice 
învățat străin. Şi ce mare mi-a fost mirarea aflând că colegii noştri 
bucureşteni, afară de dl Urechiă, încă nu-l văzuseră. 


96 


DI Brândza cu amabilitatea-i obicinuită ne-a condus, dimpreună cu 
asistenții săi, prin toate salele, dându-ne esplicaţiuni şi făcând în urmă 
arătări cu lumina electrică. Atâte frumuseți, splendoarea celor două sale 
mari, arangiamentul cu gust şi bogăţia colecțiunilor a frapat şi încântat 
pe toţi. Numai unul a rămas din ce în ce mai trist, dl. Gr. G. Tocilescu, 
care în calitatea sa de director al muzeului suspina mereu că de ce nu 
poate avea şi D-sa un muzeu atât de frumos. Ne-a şi promis că va stărui 
să-l facă în cinci ani. T 

Deocamdată Bucureştii au trei aşezăminte culturale de cari în multe 
capitale nu găseşti şi pe care trebuie să le vezi, dacă ţii să se crează că ai 
fost aici. Dacă ești preot, du-te la Biserica Domnița Bălașa; dacă eşti om 
de litere sau artist, vizitează Ateneul; iar dacă eşti om de ştiinţă, ieşi la 

ceni în Institutul Botanic. A 
dres la deal, din poarta principală ai o privire admirabilă asupra 
oraşului cu miile sale de edificii deasupra cărora se nalță falnic Ateneul; 
iar jos la picioarele sale se-ntinde-n vale grădina botanică, cu mulțimea 

lantaţiuni. 
j oid nostru s-a terminat în camera de recepțiune, unde apoi 
s-au destupat sticle de şampanie. DI Brândza, în entuziasmul său lesne 
de priceput, a ridicat un toast pentru foştii miniştri de Culte, dnii Sturdza 
şi Maiorescu, cari au dat fondurile ca să se poată ridica acest maiestuos 
templu al ştiinţei; dl Sturdza a răspuns, închinând păharul în sănătatea 
dlui Brândza, iar di Negruzzi pentru dna Brândza. , 

Şi drept suvenire a acestei vizite, ne înscriserăm toți numele în cartea 
vizitătorilor, deschizând o pagină anume cu inscripțiunea: „Academia 
Română recunoscătoare, 10 aprilie 1894“. Au fost de față: vicepre- 
şedinţii Negruzzi, Urechiă cu doamna şi Brândza cu doamna, secretarul 
general D. A. Sturdza, membri: din secțiunea literară Caragiani, Ollănescu, 
Roman cu doamna, Tocilescu şi scriitorul acestor rânduri; din secțiunea 
istorică Vinc [enţiu] Babeş, Kalinderu și N. Ionescu; din secţiunea 
ştiinţelor Victor Babeş şi Poni. l DON 

Apoi fiind seară, ne-am rentors în oraş, aducând cu noi suveniri neuitate. 


VĂLCELE 


Geamantanul îmi era aproape gata pentru Stâna de Vale când mi-a 
vinit ideea să fiu de astă dată infidel frumoasei văi din munții Beiușului, 
unde am petrecut atâtea zile neuitate, şi să apuc drumul spre Transil- 
vania, ca să-mi fac vacanțele redacţionale la umbra aromoasă a brazilor 
de la Tuşnad, despre care auzisem multe bune şi frumoase. 


97 


Doritor d-a-mi înmulți plăcerile, nu luai linia dreaptă, ce făcui un mic 


încungiur pe la Vălcele şi Malnaş. Astfel avui prilejul a vedea una după 


alta trei staţiuni balneare. Rândurile acestea sunt menite a prezinta o dare - 


de seamă despre impresiunile şi suvenirile mele. 


Pornit din mijlocul arșiţei dogoritoare, pe linia Orade-Braşov, în sus ` 


pe valea romantică și răcoroasă a Crişului Repede, după o noapte lungă 
am părăsit calea ferată la Feldioara, de unde o trăsură cu trei cai în o oră 
şi jumătate ne-a repezit la Vălcele. 

Era dimineaţa la şepte. Aerul proaspăt, mirosul florilor de câmp, 
holdele încă nesecerate şi Oltul ce şerpuia acuş în dreapta, acuş-în 
stânga, în zigzaguri neregulate, ne făceau impresiunea cea mai plăcută 
după căldura obositoare, care numai înspre dimineață scăpătase. 

Punctul cel mai interesant al călătoriei de la Feldioara şi până la 
Vălcele se iveşte îndată la început. Acesta e însuş orăşelul Feldioara, 
care, situat în vârful unei coline, în nemijlocita apropiere a unei cetăţui 
în ruine, ofere, ca poziţie, o vedere foarte pitorească. 

Orăşelul are înfăţoşarea orașelor săseşti: antică şi curată; pe strade şi 
la birturi nu vezi oameni tândălind, căci toţi îşi caută de lucru. 

Apoi urmează valea Oltului, frumoasă şi roditoare. Trecem rîul 
tulbure, dăm în stânga, urcăm niţel şi atingem satul Arapatac, locuit de 
români şi secui; iată-ne pe pământul secuiesc, numai la Vălcele mai sunt 
români. Suntem în comitatul Trei Scaune. 


Dimineaţa la opt şi jumătate, când am intrat pe aleul lung al Vălcelelor, 
lumea adunată acolo își făcea cura de dimineaţă, bând apă şi plimbân- 
du-se-n aleu la sunetele muzicei ce cânta. 

Abia intrarăm, aproape din toate casele ne ieşiră nişte servitori 
români, oferindu-ne odăi. Într-aceea, mă uitam în dreapta și stânga să 
văd progresul ce s-a făcut de zece, doisprezece ani, de când am mai 
umblat aici. Puțin, foarte puţin. Abia două-trei vile nouă. Încolo nişte 
cârpituri, case vechi şi umede, care primejduiesc mult efectul ce produc 
escelentele izvoare minerale. 

Am auzit vorbindu-se mult de Vălcele, unde în deceniile trecute s-a 
adunat public mare, compus mai cu seamă din români de peste Carpaţi 
(cari p-aicea toți trec de boieri) şi totdeauna mi-am întipuit c-aice trebuie 
să fie un rai de frumusețe, în care ochii, spiritul şi fizicul nostru deo- 
potrivă îşi pot găsi plăcerile. Dar întocmai ca şi când am vinit întiia oară, 
astfel şi acuma m-a surprins desăvârşita lipsă aproape a tot ce priveşte 
arangiamentul modern al unor băi. Şi nu mă pot mira destul că în atâția 
ani de sezoane strălucite, când s-au cheltuit şi risipit aici mii şi mii de 


98 


florini, proprietarii nu s-au crezut datori să facă ceva şi pentru public, iar 
vizitatorii s-au mulțumit cu nişte conforturi atât de primitive. 

Încungiurate de nişte dealuri, în o vale stearpă şi lipsită de umbră, 
băile aceste nu-ți ofer un adăpost de dogoreala soarelui. Înaintaşii nu 
s-au gândit să creeze o pădure bine îngrijită; totul ce s-a făcut în asta 
privinţă nu datează decât numai de câţiva ani. , 

Aleul din mijlocul băilor, însă, cu cele 3-4 cărări umbroase, e frumos. 
Aici, dimineața de la 7-8 şi seara de la 5-7, vezi plimbându-se tot pu- 
blicul, făcându-şi cura şi ascultând muzica ce cântă în mijlocul prome- 
nadei şi piese româneşti. A 

Se vorbea în toate trei limbile Ardealului, mai mult se auzea însă cea 
românească. Erau mulţi din România, dar între ei nici o celebritate, mai 
cu seamă comercianţi (între ei mulţi evrei) şi câţiva funcţionari şi 
profesori. EEN PE 

În restaurante, lista de bucate asemenea e tipărită în toate trei limbile 
şi poți să capeți și bucate gătite româneşte. In restaurantul din frunte am 
văzut deoparte portretul părechei noastre domnitoare, iar de alta, al 
regelui Carol şi al reginei Elisabeta. Se vede că este ceva și mai mare 
decât şovinismul, acesta e dorui d-a câştiga parale. _ 

Poporul din Vălcele vorbeşte și româneşte şi ungureşte; dar românii 
din satele vecine, prin secuime, ş-au uitat limba. La băile reci, băieşul, 
un om zdravăn, mi-a spus că şi dânsul e român, dar nu ştie româneşte şi 
că-n satul lui nime nu mai vorbeşte limba asta. 

În contrast cu lipsele de confort, izvoarele minerale din Vălcele sunt 
din cele mai excelente şi vindecă cu mare succes boalele de stomac. De 
când căile de comunicaţiune s-au uşorat şi de când politica s-a încuibat 
şi în băi, numărul vizitatorilor devine din an în an mai mic. 


MALNAȘ 


Cea mai mare parte a cetitorilor noştri va ceti cu mirare acest cuvânt, 
căci niciodată nu l-au auzit. Grăbesc, dar, a-i lămuri din capul locului că 
Malnaşul este o baie în Transilvania, între Vălcele şi Tuşnad. Dacă pozi- 
ţia geografică nu i-ar fi indicat locul acesta, nici eu n-aș fi avut onoarea 
să-i fac cunoştinţa; dar fiindcă aveam să merg din Vălcele la Tuşnad, nu 
puteam să nu mă opresc şi la băile acestea. Şi nu-mi pare rău, căci după 
ce am văzut Malnaşul, am mai multă consideraţie pentru Văicele, care în 
proporţie cu Malnașul apare un stabiliment balnear de prima ordine. 


99 


Era dimineaţa între şese şi şapte când părăsirăm murdarul otel-restau- 
rant din Vălcele, făcând votul a nu ne mai întoarce acolo, de cumva 
soarta ne va mai abate la renumitele izvoare minerale din Vălcele. 


Trăsura înainta repede pe şoseaua bine întreţinută, tot între nişte . 


dealuri acoperite cu păduri umbroase, oferind vederi frumoase care se 
schimbau la fiecare cotitură și deschizând alte şi alte tablouri nouă. 

Cam la depărtare de o oră zărirăm oraşul -Sepsi-St.George, care 
domină toată împregiurimea. Intrând, oraşul ne-a surprins cu mulțimea 
de edificii mari. Loc de frunte al comitatului Trei Scaune, S. S. George 
este unu! din oraşele mai mari ale secuilor; aice au ei un muzeu şi un 
gimnaziu ce poartă numele lui Mik6, unul din fruntaşii lor, care a murit 
înainte de vro douăzeci de ani. Oraşul are o piață mare, încadrată cu mai 
multe edificii înalte, printre cari cele mai principale sunt ale autorităților 
publice. Printre firmele negustoreşti, am văzut multe armeneşti. Este şi o 
tipografie, unde apare un ziar politic, mi se pare de patru ori pe săptă- 
mână. ; 

De aci-ncolo am trecut prin mai multe comune secuiești, unele mai 
mari, altele mai sărăcăcioase. Şi iată iarăşi apăru Oltul, deschizându-ne o 
vale foarte largă, acoperită de grâne încă nesecerate; pe când de ambele 
părţi poalele dealurilor erau garnisite cu sate din cari străluceau alb 
turnurile bisericelor. l 

Ascuns într-o afundătură, se pituleşte la umbră satul Bodoc, cu 
izvorul său de apă minerală mult anunțată sub numele Matilda“. Cu 
plăcere am ținut o mică pauză, gustând apa răcoritoare. 

Apoi ne continuarăm drumul urcând şi coborând, în urmă apăru la 
stânga, jos în vale, la adăpostul unui deal, în mijlocul unei pădurițe, 
Malnaşul, ținta cea mai apropiată a călătoriei noastre. 

Infăţişarea simplă a băilor ne face impresiunea din capul locului ca să 
renunțăm la orice pretensiuni de confort. Casele de lemn sunt toate vechi 
şi de o construcțiune cât se poate de modestă. Am văzut însă şi două vile 
nouă, cari tind a satisface dorințe mai moderne. 

Vizitatorii se compun mai cu seamă din poporaţiunea agricolă, care 
întrebuințează cu multă plăcere îndeosebi baia de abure într-un podrum. 

Văzând multă lume acolo, am mers să văd şi eu ce-i. Coborându-mă 
pe trepte, am văzut că apa ferbinte clocoteşte dintr-un izvor, revărsând în 
giurul ei o căldură ameţitoare. Femeile ce steteau în preajma izvorului 
clocotitor, căci erau toate femei, îmbrăcate ca totdauna, asudau grozav şi 
se văicăreau ce bine le prieşte. E 

Una m-a poftit mai aproape de izvor să văd ce minune vindecătoare 
izbucneşte de acolo; dar i-am mulțumit, asigurând-o că sunt convins, 
fără s-am trebuință d-a mă duce mai aproape. Şi am ieşit. 


100 


O mică plimbare în aleul din mijlocul băilor m-a convins că și clasa 
inteligentă € reprezintată, mai cu seamă femei am văzut multe, ceea 
ce-mi arăta că Malnaşul e indicat mai cu seamă pentru femei. | 

Singuraticele băi au numiri impozante. Aşa am văzut inscripțiunile: 
„Hercules“, „Neptun“ etc. Ce-i dreptul, aceste numiri sunt în dizarmonie 
desăvârşită cu modestele stabilimente în cari sunt instalate băile indicate; 
de cumva, însă, izvoarele în adevăr au puteri herculeane şi neptunice, 
atunci cine se mai interesează de înfățoşarea lor esterioară?! Trebuie să 
fie aşa, căci de n-ar fi, nu mi-aş putea întipui cum se află oameni cari vin 
până chiar şi din depărtări mari a petrece câteva săptămâni aici, unde 
nici natura nu le ofere nişte poziţii pitoreşti, nici mâna omenească nu s-a 
prea crezut îndatorată să facă ceva ca să le mai treacă de urât. , 

Am cetit multe tânguiri că lumea a început să neglige băile din țară şi 
se duce în străinătate. Dar bine, când nu-ți poți satisface nici cele mai 
elementare trebuinţe, cine poate să pretindă să-ți prăpădești paralele în 
astfel de localuri, şi primitive, şi scumpe? Şi să nu te duci acolo unde — 
pentru aceleaşi parale — găsești deplină recreaţie, mai ales acuma, când 
călătoriile au devinit atât de ieftine! Aici frazele patriotice nu ajută la 
nimic. Tot omul va merge acolo unde, afară de cură, va putea avea şi 
oareşcare confort şi distracție; iar vizitatorii băilor indigene „vor tot ` 
scădea şi nu se vor compune decât din oamenii din partea locului, cărora 
felurite motive nu le dau mâna să se poată duce în alte locuri. 

Aceste idei îmi trecură prin minte, plimbându-mă în aleul scurt al 
Malnaşului, unde am văzut femeile petrecându-şi timpul -cu legatul de 
ciorapi. Grozavă plictiseală să nu-ți găseşti la o baie altă distracție decât 
aceasta. Mi s-a făcut milă de ele. i 

Şi totuş, sunt convins că, dacă s-or întoarce acasă, au să povestească 
tuturora minuni despre timpul petrecut atât de bine la Mainaș... | 

În sala de lectură am văzut lipită pe părete lista oaspeţilor. Mi s-a 
părut curios că înaintea unor nume era trasă câte o cruce. Desi gur, aceş- 
tia vor fi notabilitățile, îmi ziceam. Prinsei dar a ceti să văd cine sunt? 
Ce dezamăgire! Erau mai cu seamă nume evreieşti. Studiând mai cu 
de-amănuntul, aflai că crucea dinaintea numelor arată că persoanele 
însemnate sunt din România. La băile din Transilvania, oaspeţii de peste 
Carpaţi sunt un element foarte important; de aceea li s-a însemnat şi aici 

numele cu cruce. În timpul din urmă, însă, elementul acesta a scăzut 
aproape cu desăvârşire. Nu mai vin „boierii“, ba nu prea mai vin nici alţi 
români, ci numai evreii... Ei 

Printre ziare, n-am găsit nici unul românesc. Se vede că românii află- 
tori aici nu simt dorul lecturei româneşti, ori au singuri ziare românești 
abonate. 


101 


Părăsind Malnaşul, am dus c 


| l u mine sin i i iî 
timpul nostru mai sunt femei c e 


are ele înseși îşi fac Ciorapii. 


BRAZII DE LA TUȘNAD 


Inainte de a pleca la băile de la T 
prietenii şi cunoscuții mei cari au m 
căci în loc d-a mă lămuri, dânşii mi 
încât, în cele din urmă, nu mai ști 


Unul îmi z: : 
nul îmi zicea că mi-am ales un loc foarte bun, frumos şi 
bd 


» alții afirmau că e rece, posomorât şi 
ra p-aici să-mi 
ia, » in urma urmelor totuş am plecat ze dia F ai, aA 

De la Maln 
Dealurile de ambele părți se apropi 
torează şi, în scurtă vreme aj 


102 


Trăsuri împănate cu crengi de brad vin de acolo spre noi, cu cai cu 
clopotele, iar în trăsuri persoane vesele, toate par ca anunțând că suntem 
aproape de Tuşnad. 

Şi, continuându-ne calea pe şoseaua tăiată în coasta dealului, în 
mijlocul pădurilor de mesteacăn, iată zărim primul brad. Îl salutăm cu 
bucurie, căci el ne spune că suntem la ţinta călătoriei noastre. 

Apoi brazii se tot sporesc; în aceeaş măsură creşte şi bucuria noastră. 
În sfârşit ne aflăm în o curată pădure de brazi. Privirea noastră se 
desfătează în admirabilul aleu prin care înaintăm; respirăm cu plăcere 
aerul dătător de viaţă şi aruncăm priviri încântate spre prăpastia ce 
desparte dealul nostru de celălalt şi din fundul căreia străbate la noi 
mugetul Oltului furios, ce-şi rupe cale prin această strâmtoare ca un 
beliduce victorios. inspirați parcă de această poziţie pitorească, caii merg 
mai repede şi peste câteva momente sosim la Tuşnad. 

Impresiunea e foarte plăcută. Trei-patru rânduri de vile, situate pe 
coasta dealului; din ele, o lume elegantă ne întâmpină vederea. La pri- 

mul moment, numaidecât primim convingerea că aici mâna omenească a 
lucrat mult pentru ca vizitatorilor să le facă plăcută petrecerea. 

. Era tocmai timpul mesei şi muzica cânta la restaurantul principal, 
într-un local deschis și acoperit, menit pentru promenadă în timp de 
ploaie. Toate mesele ocupate, publicul conversa vesel. O privire numai- 
decât ne convinse că damele sunt mai multe... 

Ni s-a spus că atâta lume nici de zece ani n-a fost la Tuşnad. Odăi nu 
se mai puteau căpăta şi din cauza aceasta mulți au fost siliți să se 
rentoarcă. Noi am fost mai norocoşi şi întâmplarea ne-a instalat tocmai 
în vila dlui Diamandi Manole, a căreia curte însăş este un mic boschet de 
brazi. 

După-masă, haid” la pădure! Imediat la marginea vilelor începe un 
superb aleu de brazi. Cum intri, îndată simţi mirosul brazilor, un miros 
pe care la Stâna de Vale nu l-am observat. Arşiţa soarelui, care pe vre- 
mea acea ofilea câmpiile, se răsfrângea printre crengi şi tempera aerul 
răcoros al umbrei ce ne împresore. Pe cărările bine îngrijite lumea 
undula în toate părţile, ocupând toate băncile; iar pe promenada din 
mijloc alergau jucându-se o sumedenie de copii. 

La cinci ceasuri începe să cânte muzica înaintea chioşcului din pădure. 
Chioşcul este o cunstrucțiune de lemn, un şopron improvizat; în frunte, 
arendatorul evreu i-a pus şi următoarea inscripţiune românească; „Cel mai 
bunul cafea turceaşte“. Intrarăm şi cerurăm, dar ni s-a zis că nu este. 

Într-aceste, lumea s-a adunat toată şi aleul principal a oferit o vedere 
din cele mai frumoase. Dame tinere şi elegante se plimbau la sunetul 
muzicei, însoţite de domni. O adevărată espoziţie de toalete. Râsetele şi 


103 


glumele, mestecate cu strigătele copiilor, umpleau pădurea făcând o 
impresiune plăcută. 


Conversaţia se întreținea mai cu seamă în româneşte, căci majoritat 


publicului era din România; cu toate aceste muzica nu cânta nici o piesă 


românească, iar în cabinetul de lectură era un Singur ziar românesc. 
Conversaţia românească m-a convins numaidecât că dânşii sunt evrei, 
căci la băile din străinătate numai ei vorbesc româneşte; iar românii, 
îndeosebi damele, se servesc tot de limba franceză. Iată şi cuvântul 
pentru care se face aşa. Evreii vorbesc româneşte pentru ca lumea străină 


să nu ştie că ei sunt evrei; iar românii, ori mai bine româncele îndrugă 


franțuzească să apară mai culte. 
Afară de evrei, am văzut numai puține familii române din țară; de la 
noi și mai puţine. Din boierii de odinioară, cari au lăsat aice multe 


parale, nu mai vine nime. Câte un deputat ori senator, vrun profesor, 
restul nişte oameni de afaceri, atâta tot. 


O altă petrecere a publicului şi îndeosebi a tinerimei este jos pe lac, | 


unde se dau cu luntrea la sunetul muzicei care cântă acolo de două ori pe 
săptămână, de la orele cinci dup-miazăzi. De aici ți se ofere priveliștea 
cea mai frumoasă, un adevărat tablou romantic. i 

De-a dreapta, nişte munți ce ascund razele soarelui şi fac umbră; la 
adăpostul acestora, Oltul ce fuge murmurând; în faţa noastră, lacul şi, 
de-a stânga-n sus, munții în a căror coaste inferioare se pitulesc printre 
brazi vilele ce formează staţiunea balneară Tuşnad. 

Publicul vine cu plăcere la lac, căci de aici poate avea vederile cele 
mai pitoreşti. O dată s-a aranjat şi o emulare cu luntriţele, seara, la 
lumina lampioanelor, care a atras lume multă. Păcat că trebuie să te 
cobori acolo pe nişte cărări rău îngrijite şi conduse prin locuri murdare. 

O altă parte frumoasă este parcul Stănescu, făcut cu cheltuiala dlui 
Tache Stănescu, comerciant în Braşov, care la intrare are una din cele 
mai ademenitoare vile. În mijlocul parcului, o piatră comemorativă ves- 
teşte că regularea acestui cuib de rai se datoreşte D-sale. 

Trecând umbroasa pădure de brad, de aici ajungi la izvorul principal 
de borviz, care însă e atât de sărac, încât îl păzeşte un jandarm, ca nu 
cumva cineva să-l soarbă dintr-o înghițitură și Tuşnadul, lipsit de 
izvoare, să rămână fără apă. 

De aici iarăşi ai o privelişte mare asupra văii Oltului. Dar mai mult te 
atrage stâna de capre din apropiere, unde seara, de la 6-7, mulţi vin să 
bea lapte de capră. Am privit de multe ori ac 


104 


Proprietarul caprelor, nevasta şi oamenii lui erau psd care dea 
româneşte; consumenții la rândul lor ceia si oua a Ma 
Înțelegerea se făcea dar mai cu seamă prin semne. is bibi arad 
incidente hazlie. Mai comic a aa ra dara i-am auzit a 

i în România, cu vorba „Ma A AR 
Pale pen se află în munții din otelu de să 7 
ofer privelişti romantice. Mulți se duc în jos pe Valea ee m să a PS 
pe vechea șosea, care astăzi e un aleu de brazi de rară rumuseţ 7 it 
munte, la depărtare de două ore pe jos este un ochi de mare, sită sie 
St. Ana; dincolo de munți, sia F PAES trăsura, sunt 
cioasă, cunoscute sub numele üdös . 
a la Lacul St. Anae anevoioasă, căci drumul e pad 
însuş, în vârful muntelui, în o afunzime, este vrednic i ha r 
legenda din descrierea maghiară este numai fantazia autorului, 
ici î or. 
A rpie a stabiliment de băi, care acuma începe să se ada 
iască. Grotele varsă cu atâta tărie emanaţiunea pucioasă, încât tre ke s l 
bagi bine de seamă ca să nu amețești şi să adormi pe T 
înființat o fabrică ce prepară acid carbonic Şi, condensat în vas bus 
se transportează mai cu seamă în România. Pentru vizitatori n sl 
un otel-restaurant de gust modern, de unde este o vedere mi 
asupra văii spre Kezdi-Oşorhei şi spre Munţii Făgărașului. E E 
În rezumat, Tuşnadul este un loc de cură climatică plăcut. a în ai 
de 650 metri dasupra mării, aerul e temperat, are însă defectu că, i k 
într-o trecătoare strâmtă, este prea espus curentului de vânturi. s i 
defect este lipsa apei de beut, iar ceea ce priveşte izvoarele iale să N 
sunt atât de slabe şi atât de sărăcăcioase, încât n-avem ce vorbi sală 
ele. Al treile defect e lipsa otelelor cu odăi de închiriat; tea m P 
decât unul şi vizitatorii sunt lăsați la discreţiunea a er or Veta 
particulare, cari nu le dau decât ad E E şi de mu 
estrema necesitate a celor viniți la . i 
inc toate lipsele aceste, aproape chiar şi bucatele pa 
reatauranturi, când intrăm în pădurea de brazi ce ieri sri î 
cuibușor drăguţ. Nu este mare aceasta pădure, însă iat et x E 
ce umple aerul cu ozon, îi dă un farmec pe care în multe p 
aie, i plecat de la Tuşnad spre a face o escursiune şi la Sinaia, 
numai pădurea am regretat-o și i-am zis: 


” Büdös (magh.) = puturos (n. ed.). 
105 


Pădure de la Tușnad, 
Rămâi cu Dumnezeu; 
Eu plec, dar las în tine 
De-a pururi dorul meu! 


NOA 


De la Tuşnad am făcut o escursiune la Sinaia, căci a trece pe la 


Braşov şi a nu te abate și la Sinaia este o greşeală cu care n-ai să te lauzi. - 


Cu cât vezi mai mult acest paradis pământesc, cu atâta mai multe frumu- 
seți găseşti în el, cari te atrag, nu te lasă şi te recheamă din depărtare. 
Impresiunea aceasta e foarte naturală, căci Sinaia tot progresează şi 
astfel din an în an devine mai frumoasă. 

Dar înainte de a ne face plăcerea aceasta, ne-am oprit la Brașov, care, 
după părerea mea, ca poziţiune e cel mai frumos oraş din toată 
Transilvania. 

De astă dată, însă, nu Braşovul ni-a fost punctul atracţiunii, ci o 
staţiune de cură climatică din apropierea lui. În hotarul Braşovului, 
aproape de satul Dârşte, la trupina Carpaţilor, în umbra unei păduri de 
brazi a început să se aşeze un sat nou, mai bine un cătun. Frumuseţea 
locului, pădurea umbroasă, apa escelentă şi aerul plin de ozon au atras 
luarea-aminte a clasei inteligente; astfel s-a conceput ideea d-a înființa 
acolo un eremitagiu climatic. S-au clădit câteva vile, s-au tăiat drumuri 
în pădure şi astăzi braşovenii au un nou loc de escursiune de toată 
frumuseţea, care în felul său întrece toate locurile de predilecţiune ale 
lumei culte de acolo. 

Românii numeau cătunul de lângă pădure Satu Nou; din „Nou“, saşii 
au făcut „Noa“ şi astfel locul acela acuma poartă numele Noa. 

Un tânăr de pe tramvai ne-a dat aceasta esplicaţiune, supărat 
oareşcum că saşii au schimonosit cuvântul românesc şi din Nou au urzit 
Noa. Admit că l-au schimbat, dar sunt de părerea că aceasta nu s-a făcut 
în detrimentul limbei românești. Ba cel puţin eu unul îmi ieu voia amă 
scrie între cei ce vor fi susținând că Noa, pe care eu o rostesc „Noua“, cu 
articol, îmi sună mai frumos decât vagul Nou. Iar ca numire pentru un 
loc de petrecere şi desfătare se potriveşte de minune şi-i indică un 
farmec plin de tinerețe. 

Am auzit multe laude despre Noa; am fost, dar, foarte curios s-o văd. 
Tramvaiul, care duce de la gară pân-acolo, pornind îndată după sosirea 


106 


trenului cu care vinirăm de cătră Tuşnad, ne luarăm rămas bun de la 
cunoscuții noştri din băi cari plecau spre România şi ne urcarăm. 
Calea e din cele mai pitoreşti. In fața noastră se înalţă m 
irlandă de munți, a căror vârfuri se perdeau în nori. J os, într-o afunc g 
tură se ascundea Braşovul, lăsând cochet să se vadă din când în cân 
rintre arbori câte o parte a frumseţilor sale ademenitoare. ee cl 
nl de vară îşi scoteau capetele prin rariştea verde şi cântece vesele 
străbăteau la auzul nostru din aleele codrilor seculari. te legi o 
vilagietură care deschide ochii-n patru şi încântă sentimente x ai 
O cotitură a drumului deodată ne închide tabloul acesta. um 
vedem Braşovul. Fabrici și stabilimente de industrie şi comerciu a 
perândă pe sub dealuri, la dreapta noastră; din ele auzim E 
muncii, semnul vieții şi a prosperării. pă le X casă particulară, 
ine îngrijită, cu paturi de flori şi cu copii zbur CAN 
ce php niste sate frumoase, iar mai la vale o câmpie mare, Țara 
Bârsei, încadrată şi aceea cu munți înalți, ce par nişte sentinele în veci 
pore ‘halta Honterus, unde se dau jos saşii ca să aducă tributul 
stimei lor nemuritorului bărbat al lor, în a cărui onoare s-a dat acelui e 
numele „Honterus“. Şi nu peste mult sosim la o haltă nouă, care poart: 
i ipţiunea „Noa“, ţinta escursiunii noastre. , A 
a ei d-a ri au tânărul de care mai vorbii ne ela 
să vizităm „Fântâna lotrilor“ şi pentru mâncare să ne ducem la Eliseu. Îi 
i i pornirăm... | 
e gi îi atei noastră. Ea sta ascunsă într-un desiş eh A 
trupina unor munți al căror rege este căruntul Bucegi, ce vede we ji 
două țări şi-n ele acelaş popor. O frumoasă pădure de brazi : in i 
arbori nişte vile cu vârfuri strălucite ne frapa vederile. Dar pân-aco 
i încă o cale de câteva minute... | 
pore ne desfătăm în priveliştea ce ni se prezintă. Trecem o 
gârlă ce fuge turbat, şi la stânga noastră vedem o casă, şi rai 
grădină drăgălașă, îngrădită de un boschet umbros, care se sca a 
undele cristaline ale gârlei. În fruntea casei cetim iati la i d, a 
Alexi“. Şi numaidecât ne zicem că desigur nu din literatură ş-a Far 
La dreapta se întinde un gard de scânduri și pe acesta sea şi : E 
afişe, unul lângă altul, de la haltă şi până la Noa. Dar a. să dim 
anunță că la Eliseu se află cele mai bune mâncări şi beuturi. 
reclam straşnic ar fi făcut onoare şi unui restaurant a dia 
În sfârşit sosirăm. Iată Noa în deplina sa frumusețe. O admira l s 
pădure de brazi, nişte vile drăguțe, diverse grupe de societăți, pe pais i 
din mijloc o mulțime de copii, iată tabloul ce ni se prezintă. În toate 


107 


părţile un ce plăcut, atrăgător şi nou; numai afişele restaurantului Eliseu 
erau vecinic aceleaşi şi nu mai încetau. Ne-am şi propus să nu ne ducem 
acolo; căci unde eşti poftit cu atâta Stăruință, de acolo trebuie să fugi. 

O surprindere plăcută mi-a făcut întâlnirea cu dl I. Bianu, simpaticul 
nostru prieten de la Academie, care a petrecut vara cu familia aici, 
dimpreună cu mai multe familii din România. Noa a început a fi un 
favorit loc de vilagietură a celor de dincolo, cărora nu le place zgomotul 
mare, ci vreu să petreacă sezonul cald în linişte, între brazi, în aer 
sănătos. În vara aceasta, precum ni s-a spus, au mai fost la Noa şi dnii 
Gogu Cantacuzino de la „Voința națională“, Vintilă Rosetti, N. Xenopol 
şi alţii cu familiile lor. 

Braşovenii ies şi ei cu plăcere la Noa, unde petrec vesel. De două ori 
pe săptămână cântă muzica militară; atunci mai cu seamă se adună lume 
multă şi pădurile răsună de cântece și de râsete. 

Conform poveței tânărului din tramvai, numaidecât întrebarăm de 
„Fântâna lotrilor“. O fetiţă ne-a condus acolo; am beut din izvor — după 
trei săptămâni de zile — primul pocal de apă bună. Şi pornirăm să vedem 
tot ce-i de văzut. 

Am umblat toată pădurea, am trecut în revistă vilele, am vizitat și 
băile reci şi toate ne-a făcut impresiunea cea mai plăcută. Am găsit şi un 
restaurant, dar fiindcă nu vedeam în el nici un musafir, nu ne-a vinit să 
rămânem acolo, ci tot ne-am întors la Eliseu, în Satu Nou, unde n-am 
voit să mergem. 

Acolo am găsit o mică societate şi... Dar nu vreu să fac reclam 
Eliseului. Destul îşi face el... 

A fost târziu când am vinit iar la gară şi am descălecat la otelul de 
acolo. Numaidecât ne-am culcat, căci trenul spre Sinaia plecând dimi- 
neaţa la cinci, aveam să ne sculăm de timpuriu. 

Dar abia aţipirăm, auzirăm din coridor nişte paşi greoi, apoi o conver- 
saţie veselă şi-n ton nalt, care în liniştea nopții se auzea şi mai tare. 

Nu peste mult, ușa camerei vecine s-a deschis și câteva persoane 
intrară cu zgomot mare, fără să le pase că alături de ei pot să doarmă 
nişte călători doritori de odihnă. O fi fost şi ei drumari cari au sosit cu 
trenul şi aveau să plece dimineaţa. Ei însă o fi dormind pe drum, căci nu 
le era somn deloc. 

În loc de a se culca, s-au pus să joace cărți. Și cum jucau, izbeau 
masa cu pumnul întruna. Într-aceea, conversau cu ton înalt, din când în 
când fluierau şi în cele din urmă au început să cânte nişte cuplete. 

Pace să dormi. 

Văzând că nu mai încetează, am început a tuşi ca să observe că nu 
Sunt singuri în otel. Nici că le păsa. Atunci m-am sculat şi am bătut încet 


108 


la uşa care ne despărțea, rugându-i să mai contenească. Dar s-au supărat 
şi mi-au răspuns că pot să facă ce le place în odaia lor. 
— Aice noi plătim, încheie unul din ei. . E | 

Apoi continuară și mai a dracului, bătând masa, cântând, fluierând şi 

râzând de gluma ce fac. | Ă | 

De la o vreme însă i-a apucat şi pe ei somnul. Au încetat și s-au culcat. 

Ce folos! Ne-au spăriat somnul. Degeaba închideam ochii, nu mai 

uteam dormi. | i 
R În fereşti se iviră primele raze ale aurorei. M-am sculat ş-am început 
a mă îmbrăca, cu gândul că acuma vine rândul meu de a le face o noapte 
neuitată. 

Întâi scăpai un papuc, apoi altul; după aceea răstorn un scaun, mă 
supăr şi trântesc niște înjurături cu ton înalt. Apoi încep a mă preumbla, 
dar cu niște paşi încât se cutremură pădimentul. Și deodată bag de seamă 
că oamenii mei de dincolo, cari adormiseră, s-au trezit. 

— Ce dracu? întrebă unul. 

— Tocmai m-am visat cu un cutremur de pământ, răspunse celălalt. 

Eu, fără să-mi pese de mirarea lor, începui a fluiera, mai apoi apucai 
a cânta, de nu mai puteam. 

Odată unul bătu la uşe. | 

— Cine mă conturbă? întrebai eu. 

— Domnule, se auzi o voce de dincolo, lasă-ne să dormim. 

— Poftim. 

— Dar încetează... | E 

— În odaia mea pot să fac ce-mi palce. Aice eu plătesc, terminai eu. 

Şi drept probă începui să cânt „Doamne, strigat-am“ pe un glas care 
nu sămăna cu nici unul din cele cunoscute; o compoziție improvizată cu 
intenţia să strig cât mai tare. d i SA | 

Într-aceste, se făcu dimineaţă. Se auzi şuieratul trenului și grăbirăm 
să ne urcăm spre Sinaia. 


SINAIA 


Mai frumos n-am fi putut încheia escursiunile din vara aceasta, decât 
făcând în urmă o vizită la Sinaia. A fost parcă actul final al unei piese 
care se termină cu o feerie strălucită. Ă _ 

Trenul pornind dimineaţa la cinci, natura împresura încă cu văl 
atmosfera prin care străbăteau razele soarelui ce răsărea de peste Sul 
Țara Bârsei, cu frumoasele sale sate din ce în ce mai luminate, părea u 


109 


furnicar, în care mii de braţe lucrătoare ieșiră la câmp: în faţa noas 
munții negri-albaştri formau parcă un mur gigantic, în frunte ci 
Bucegiul, vecinică sentinelă a naturei. 


N-am să-i fac istoricul, ceea ce aş putea prea uşor servindu-mă de 
lucrarea dlui G. G. Gălătescu, intitulată Sinaia, apărută tocmai acuma 
Se ştie de obşte că schimbarea aceasta mare, avântul colosal ce a luat 
Sinaia se datoreşte regelui Carol şi reginei Elisabeta, cari în 1871 
vizitând aceste locuri au rămas încântați de frumuseţea lor şi au decis 
să-şi facă aici reşedinţa lor de vară. Până să se termine castelul, suveranii 
au stat câteva veri în mănăstirea transformată spre acest scop 


110 


Între-aceste, Eforia spitalelor, autorizată de corpurile legiuitoare, a 


l vândut locuri de vile în vatra mănăstirei; încetul cu încetul, acele au 


început să se ridice, înmulțindu-se din an în an, încât este un oraş 
organizat în toată regula, cu primar în frunte. Aici petrece vara Curtea 
din București, aice vin miniştri țării şi cei străini, cea mai mare parte din 
Jumea cultă și bogată din țară, crema societății române care nu se duce să 
facă băi în străinătate. 

Era dimineaţa la şapte. Prin aleele umbroase numai câteva persoane, 

promenada dinaintea casinei aproape nime, chioscul de muzică gol, 
bazarele numai atunci se deschideau; numai stropitul fântânei săritoare 
fâşăia în liniştea generală. Lumea nu s-a sculat, ori cel puţin n-a ieşit încă. 

La câţiva paşi de mine, doi unguri priveau Sinaia, încântați de frumu- 
seţile ei. Şi, desigur, crezând că nime nu-i înțelege, vorbeau entuziasmați de 
cele ce vedeau. „Aşa ceva, zise unul, nu este la noi în țară“. 

Într-aceste, clopotele de la mănăstire au început să sune. Ne-am dus 
sus să asistăm la serviciul divin şi să ascultăm corul. Până a se începe 
liturghia, am ieşit pe balconul mănăstirei şi ne-am delectat în admirabila 
panoramă ce se ofere de acolo, reprezintând toată Sinaia dimpreună cu 
munţii din împregiurime, cari o împresoară ca şi o cadră strălucită. 

Biserica e mică, cum sunt toate în România, dar frumoasă. La ser- 
viciul divin a celebrat părintele stariț Nifon, om tânăr, ieşit de la 
Universitatea din Cernăuţi; corul a cântat excelent. Lume a fost multă, 
prin care am văzut pe dl prim-ministru L. Catargiu şi pe alți bărbaţi 


„cunoscuţi, precum şi dame din societatea naltă. 


Făcurăm apoi o plimbare pe Strada Carmen Sylva, în sus spre 
castelul regal, şi nu peste mult ajunserăm [în] pădurea de brazi, udată de 
râul Peleş, care fuge turbat în jos la vale, spumegând de furie că mânile 
omeneşti i-au făcut atâtea pedeci, formând cataracte artificiale şi un lac 
pentru desfătarea lebedelor. 

Aerul pătruns în mirosul brazilor, murmurul râului sălbatic, uriaşii 
munţi cari se ridicau în fața noastră, razele soarelui ce străbăteau prin 
crengile pădurei întunecoase ne făceau o impresiune foarte atrăgătoare, 
Şi dând niţel la stânga, pe platoul unei rarişte verzi, la poalele Bucegiului 
negru, în umbra pădurilor, zărim castelul regal, cu multele sale turnuri, 
numit Castelul Peleş. 

Închis de lumea din afară prin o cotitură a muntelui și luminat de 
razele soarelui cari se resfrângeau în vârfurile castelului, acesta părea un 
castel fermecat al poveştilor. Când l-am văzut ultima oară, primăvara 
abia sosise, natura încă nu s-a trezit din somnul ei de iarnă, castelul era 

lipsit pe din afară de acea decoraţiune de flori, care acuma îi făcea un 
colorit atât de gingaş şi poetic. 


111 


Urcarăm pe admirabila estradă dinaintea castelului şi lăsam privirea 
noastră să se desfeteze în giganticul tablou care se prezintă vederii 
noastre. Incungiurat din toate părţile de munți înalți, castelul avea înfăţi- 


şarea unui cuib de zâne. O poziţie din cele mai pitoreşti ce se pot întipui. . 


Şi numai într-un târziu ne-a vinit gândul să dăm atenţie şi decora- 
țiunii de flori, dintre cari țâşneşte şi o fântână săritoare şi să admirăm 
arta grădinarului care a aranjat aceste tapete, ghirlande și buchete, cari 
înfăţişau nişte covoare tesute cu mii de colori, ori atârnau de la un stâlp 
la altul, ori surâdeau din impozantele vase de majolica. 

Am fi stat încă mult locului, desfătându-ne în frumuseţile ce ni se 
ofereau, dar muzica ce se auzea din vale ne invita într-acolo. Parcul era 
plin de lume, dar grosul publicului se plimba în aleul dinaintea casinului, 
ascultând muzica militară care cânta din pavilion, iar alţii şedeau pe 
terasa cafenelei și de-a lungul promenadei, formând diverse societăți la 
nişte mesuţe, unde se serveau beuturi obicinuite înainte de dejun. 

- Luarăm şi noi loc, privind lumea elegantă care defila înaintea noastră 
în sus şi-n jos. Dame din societatea naltă, bărbaţi distinşi, civili şi mili- 
tari, publicul Sinaiei şi cei veniţi cu trenul de plăcere pentru ziua aceea 
îşi făceau preumblarea de „dimineață“. Multe graţii, multe toalete fru- 
moase şi îndeobşte o conversaţie veselă. Ceea ce ne-a Surprins mult a 
fost că limba franceză s-a auzit puţin. Nu ştiu fost-a aceasta numai o 
întâmplare sau înadins. Un prieten afirmă că în adevăr aceasta e o 
reformă în societatea din Bucureşti. O să vedem. 

La orele douăsprezece muzica a încetat şi publicul s-a dus la dejun. 
Când am intrat în sala de mâncare a Otelului „Caraiman“, aproape toate 
locurile erau ocupate și numai prin grația dlui „țal“ am putut căpăta o 
măsuţă. Dejunul a fost escelent, serviciul elegant şi prompt, plata mode- 
rată. Deşi sala era plină, nici un zgomot. În timpul dejunului s-a prezintat 
şi O tarafă de lăutari italieni şi unul din ei a cântat frumos nişte romanțe. 

După dejun ne-am dus să facem o plimbare prin Sinaia. Mulțimea 
vilelor şi frumuseţea particulară a fiecăreia au făcut ca timpul să ne 
treacă repede. O adevărată plăcere artistică ce te încântă şi te 
încatenează. Progresul e mare. O mulțime de vile nouă, din ce în ce mai 
frumoase și toate împreserate pe parcuri. 

Seara la cinci, muzica militară iarăş a început să cânte în parc. În scurt 
timp s-a adunat şi publicul. Acum însă tabloul a avut un colorit nou: 
mulţimea de copii cari se jucau pe iarba verde într-un loc anume destinat 
pentru ei. Erau interesante şi costumele doicelor, îmbrăcate cu o mantea 
lungă și largă, pe cap o maşnă, atârnând până jos două panglice late. 

La şapte, muzica a încetat şi lumea s-a dus la masă. După-masă 
parcul şi toată Sinaia avea o privelişte minunată: lumina electrică răs- 


112 


pândea asupra întregului un farmec admirabil. Vilele, arborii şi mănăs- 
tirea de sus pluteau parcă în o atmosferă fantastică. DR | 

Luarăm o birjă şi iute sus spre castelul regal. O privelişte feerică! 
Castelul iluminat a giorno strălucea într-o pompă orbitoare. Brazii încântați 
şopteau misterios. Peleşul plângea clocotind că nu putea sta locului. Iar 
bătrânul Bucegi veghea fericit că poate să admire atâta frumuseţe... 

Însă trenul porneşte. Iute la gară! Şi plecarăm. Dar toată noaptea 
vedeam tabloul pe care-l părăsirăm atât de repede. 


ÎN ȚARA FĂGĂRAȘULUI 


Încă nici nu mi-am încheiat suvenirile şi impresiunile din Germania 
nord-ostică și iată am să conduc pe cetitorii mei în altă parte. Nu eu sunt 
cauza acestei întreruperi, ci ospitalitatea românească din Țara Făgăra- 
şului, care nu ne-a lăsat să ne întoarcem de la adunarea din Făgăraş 
numai cu impresiunile de acolo, ci a ţinut să ne mai încălzească inimele 
şi la focul dragostei lor frăţeşti. a i 

Primirăm două invitațiuni: una la Voila, alta la Zărneşti. Prima, din 
partea unui proprietar-țăran; a doua de la o familie din elita societăţii 
române. Amândouă ne-au făcut bucurie, căci ni se oferea prilejul a 
cunoaşte estremele pături ale vieţii româneşti din părțile acelea. Şi 
fiindcă cea dintâi era mai aproape, ne-am dus mai întâi acolo. | 

Şedeam încă la masa elegantă a părintelui protopresbiter luliu Dan 
şi a stimabilei doamne soţii n. Maria Foica, desfătându-ne în plăcutele 
melodii cântate din gură şi cu violina de muzica lui Russu, când se dete 
signalul de plecare la Voila. Dispoziţia vială a societăţii, din care făceau 
parte şi mai multe dame frumoase şi vesele, întâmpină cu oareşcare 
trăgăneală signalul, căci toţi voiau să mai stea. Rămâneam şi eu bucuros, 
dar mă chema o datorie: aveam să verificăm procesul-verbal. Grozav, 
când pentru aşa ceva trebuie să părăseşti o societate atât de interesantă. 
Ce-i dreptul, ş-aicea asistam la un proces-verbal, dar acesta era mai greu 
de verificat, căci — am spus-o — se aflau dame vesele în societate. 

În sfârşit plecarăm toți. Vro patru-cinci trăsuri, mi se pat p 
plimbare foarte animată pe un şes mare. De-a dreapta, o ghirlandă de 
dealuri, de sub cari ne surâdeau nişte sate frumoase, cu turnuri pe e 
frângeau cele din urmă raze ale soarelui ce apunea; la poalele da ni id 
fugea Oltul, clocotind parcă de mânie la vederea celor ce se a e re 
malurile lui. La stânga se înălțau falnicii munți ai Făgăraşului, 


113 


vârfurile ascunse-n nori, martori atâtor vremuri de glorie de altădată. . 
Mai la vale calea ferată, ca simbol al civilizațiunii cosmopolite, care 
amorțeşte toate popoarele cari nu îngrijesc de progresul lor. Şi înaintea 
noastră sate, prin cari trecem repede, căci soarele sfințește şi întunericul ` 
ne-mpresoară. 

Într-aceste sosim. Suntem la Voila. Un sat frumos. Ne oprim în strada 
principală. Stăpânul casei, dl George Vasu, ne-ntâmpină cu toată familia 
cu multă dragoste, şi în câteva clipe întreaga societate se află ca acasă. O 
masă lungă se aşterne numaidecât, câtă vreme noi ne desfătăm în aran- - 
giamentul interesant, iar un cor improvizat cântă nişte doine frumoaşe. 
Apoi [cu] cea mai sinceră ospitalitate ne invită la masă Şi d-aici-ncolo tot 
voie bună şi veselie. 

Când ne scularăm și ieşirăm la stradă să ne urcăm în trăsuri, toată 
societatea a cântat întâi Deşteaptă-te, române! Aşa ne luarăm rămas bun 
de la Voila. 

La întoarcere, pe drum, în singurătatea serii întunecoase, îmi părea că 
aud accentele unei cântări. Ascult de unde vine. Cânta birjarul. Dar ce? 
Ah! Cânta şi el Deşteaptă-te, române! 

Cu dispoziţia cea mai veselă sosirăm la Făgăraş... 

A doua zi, cam aceeaş societate, compusă din oaspeţii veniţi de la 
Braşov, pornirăm la Zărneşti, unde ne invitase d! şi dna Iancu Meţian. O 
escursiune din cele mai plăcute și pentru mine de-un interes special 
subiectiv, 

Toate trăsurile s-au întrunit dimineaţa la 7 la casa dnei văd. Zinca 
Roman, a cărei ospitalitate mi-a făcut zile Reuitate şi a cărei atenție 
îndatoritoare, dimpreună cu dna Maria Dan au îngrijit abundant şi de 
merinde pe drum. Ne luarăm rămas bun şi plecarăm veseli. 

La început părea că vrea să ploaie. Cerul era posomorât şi o bură 
deasă plană asupra noastră, din care se străcura umezeală neplăcută. 
Încetul cu încetul, însă, norii se risipiră, cerul se însenină şi în fața 
noastră apărură munții, din cari se ridicau nori de aburi, ca fumul de 
tămâie ce se-nalță din altar spre cer. 

La Șercaia deterăm în dreapta din drumul Braşovului şi nu peste mult 
sosirăm la Vad, o mare Şi frumoasă comună românească, ce face impre- 
siune bună. De aici terenul se schimbă. Şesul de mai-nainte dispare. 
Coline şi văi se perândă. Iar în dreapta noastră se apropie din ce în ce 
mai mult munții, a căror înălțime se coboară până jos, la noi. Sosim la al 
doilea sat, Ohaba, prin care trece o gârlă, în care nişte țărance sufulcate 
lau, cântând. Privim cu plăcere casele nouă, cari toate poartă în frunte 
numele stăpânului şi al stăpânei, nume neaoșe românești, cele mai multe 
cu neputinţă de-a se traduce. Pe mine însă mă cuprinde şi o emoție 


114 


specială, căci ne apropiem de locul originar al familiei mele, despre ul 
răposatul meu părinte mi-a vorbit de nenumărate ori, unde însă eu înc 
ici n-am fost. | 
ea din Ohaba, iată că zărirăm, la umbra arborilor, printre 
două dealuri mici sclipind primele case din Şinca Veche, locul meu 
dorit, satul natal al părintelui şi protopărinților mei. Bucurie şi jale m-a 
cuprins deodată; bucurie, că pot să văd în sfârşit vatra familiei, şi jale că 
nu mai putem fi toți împreună aici. Cătun, sat ori oraş, pentru ne 
Jocul naşterii sau originei sale are un farmec subiectiv, care, oricât e 
modest să fie locul acela, i-l înfățoşează cu un fel de nimb. Cu Ba mai 
multă plăcere, pot să zic mândrie, am simțit aflând că Şinca Veche e o 
comună mare şi frumoasă; iar set am văzut şcoala nouă şi impozantă, 
imţit inima mea palpitând de fericire. | 
stia oprit Manea Cale şi însoțit de dnii dr. Iancu Meţian (căruia 
îi sunt foarte îndatorat că, prin invitaţiunea sa la casa ospitală, mi-a dat 
ocaziune să văd satul acesta), profesorul Vasile Goldiş, redactorul 
Grigore Maior şi de alți membri ai societății, intrarăm în şcoală. 
Vizitarăm toate clasele unde învățătorii, surprinşi, ţineau prelegeri cu 
ii şi am rămas mulțumiți. SP 
iii cei din sale, di Vasile Goldiş se apropiă de un băiat din banca 
primă şi-l întrebă cum îl cheamă? : 
— Samuil, răspunse acela. 
— Ce fel de Samuil? întrebă de nou dânsul. 
— Samuil Vulcan, răspunse băiatul. | | 
D} Goldiş se uită la mine, parcă voia să citească pe fața mea impre- 
siunea. Eram foarte plăcut surprins. Căutam membri din familia mea şi, 
iată, primul pe care îl întâlnesc poartă tocmai numele pentru mine sfânt 
relui episcop. PI f 
= "n văţătorii îmi deteră apoi informaţiuni despre familiile seal 
adăugând că tocmai vis-à-vis de şcoală locuiesc câteva. Numaidec t 
m-am dus, cu domnii cari mă însoțeau, să le cercetez. Am găsit numai pe 
unul acasă, ceialalți erau duşi la lucrul orez a fa semăna atât de 
atul meu părinte, încât rămăsei frapat. 
sg tea şi la at unde s-a născut tatăl meu. Când am trecut 
pragul, două lacremi îmi inundară fața; am lăsat să curgă, nu le-am şters. 
Mă simţeam atât de fericit în momentul acela! | p 
Nu găsirăm pe nimeni acasă. Desigur nici casa nu mai e aceeaş. Cu 
toate acestea mă simțeam transformat cu totul. După ce ieşirăm, m-am 
rentors. Simpaticul meu tovarăș, di Goldiş, m-a întrebat că de ce m-am 
dus napoi? Poate am uitat ceva acolo? Da, da. Nu i-am spus că stie 
întors numai să mai văd o dată — poate cea din urmă oară — locul acela şi 


115 


să-i implor binecuvântarea lui Dumnezeu... Repede mi-am şters lacre- 


mile şi am grăbit la societatea veselă, cerând iertare pentru atâta 
întârziere, precum rog şi pe stimaţii cetitori să mă scuze pentru aceste 
rânduri patetice. 

Şi pornirăm cu toții. Dar nu ne-am dus departe. Dincolo de sat, cam 
la mijloc între comunele Şinca Veche şi Şinca Nouă, ne oprirăm în 
pădure la pârâul Strâmba şi, la umbra unui mesteacăn ce-şi înclina 
crengile în pârâu, ne aşezarăm pe iarba verde. 

O parte a societăţii, dame şi domni, apuca să facă cura Kneipp în apa 
rece; alta arangea merindele şi alții se puseră să stârnească un foc mare, 
la care să frigă nişte mușchi şi alții destupară sticlele, semnalul la care 
toată societatea se adună. Numai kneippiştii erau zăpăciţi, căci nu-şi 
aflau ghetele, pe cari unii glumeţi şi mai cu seamă unele poznaşe le-au 
ascuns. Dar în cele din urmă ghetele ca prin minune s-au găsit şi 
societatea a devenit completă. 

Într-aceste, sosi şi părintele cu dascălul din Şinca Nouă, aducând o 
desagă de păstrăvi, comandaţi înainte de părintele prot. Iuliu Dan, care 
ne însoţi din Făgăraş cu doi tineri. Numaidecât se şi aflară meşteri cari îi 
ştiură frige escelent şi d-aici-ncolo — ce mai chef şi veselie! Nu cred să fi 
rămas nime care să nu fi zis câte un toast. Desigur nu ne-ar fi fost de 
ajuns nici zece stenografi! Tot ce regretam era că nime n-avea un aparat 
fotografic, să fi eternizat scena aceasta. 

nică ceva a mai produs regrete. Anunţarea celei din urmă sticle. Dar 
avea și regretul acesta o parte bună, căci cel puţin ne făcea atenţi c-a 
sosit vremea să plecăm. 

Asta se esecută mai greu decât descălecarea la sosire. Însă cu chiu cu 
vai tot o puserăm la cale. Şi plecarăm. 

În Şinca Nouă poposirăm niţel la preotul, apoi drumul ca fumul! 

De aici calea devinea din ce în ce mai romantică. Treceam ca printr-o 
strâmtoare, căci din ambele părţi se ridicau nişte munți înalţi, cari la 
fiecare cotitură ne ofereau fel de fel de partii pitoreşti. Mirosul pădurilor 
de brazi, printre cari îşi scotea capul câte o poiană verde, se mesteca cu 
al fânului de curând cosit, pe care fete sprintene îl adunau laolaltă pentru 
noapte, căci umbrele se lungeau şi razele soarelui nu se mai reflectau 
decât de pe singuraticele case ce, la depărtări mari una de alta, 
încununau vârfurile... 

Încă o cotitură şi în mijlocul acestui codru dăm de viaţă, sosim în 
comuna Poiana Mărului. Vedem poiana, dar degeaba căutăm mărul. În 
locul acestuia, însă, o sumedenie de oameni la birt. Era tocmai vremea 


când toți vin jos din munți să-şi facă o zi bună. Câteodată apoi ziua 
aceasta ține şi — trei. 


116 


De-aci-ncolo partia devine și mai interesantă. Urcăm un i 
de unde ni se arată o panoramă frumoasă. Giur-împregiur tot pă m și 
brazi. Uzăm şi noi de situaţia asta şi ne-mpănăm şi noi şi ital sate | 
cu crengi de brazi. Aşa ne coborâm la Tohanul Vechi şi de a 
O Melsi, cari au sosit niţel mai degrabă, ne primesc cu 

i] mare afabilitate. 
dai a descălecăm, câțiva ne ducem să vedem oraşul, ot 
situație admirabilă la umbra muntelui ce poartă numele alea abea 
Am vizitat şcoala mare, cu etagiu, care mi-a făcut multă bucu K Aa 
dus să văd şi monumentul lui Aldulian, mort în Budapesta, pe câ ai 
şi eu acolo, şi am cetit cu pi Abt rit pini va îşi plâng 
ui, pe care şi dânsa l-a urma su 
iile la Sa d-lui Iancu Mețian, unde petrecurăm o cata 
veselă şi neuitată, cu care apoi încheiarăm serbările sociale shi T 
incidentul adunării generale a „Societății pentru fond de teatru r : A 
Cu duioşie ne despărțirăm de aceasta gentilă familie, pram i E 
făgărăşanii cari au avut amabilitatea d-a ne petrece iii şi A isa) 
zece, la lumina lunei, plecarăm la Braşov, unde sosirăm dup 


nopții... 


LA BRAŞOV ŞI LA SINAIA 


Totdauna m-am dus cu plăcere la Braşov, căci este unul din cele ud 
tari centre culturale româneşti. De când însă sediul „Societăţii m y 
crearea unui fond de teatru român“ s-a strămutat acolo, mă n = ia l 
jumătate braşovean şi astfel nu numai simt o atragere mai P 
poziția ce am onoarea să ocup la acea societate chiar îmi is pa 
să vizitez cât de des oraşul acesta, spre a-mi lua partea din con 

1a: . . 3 
San dintre Oradea Mare şi Braşov, ce-i erp n e 
ce nu facem bucuros când stăruim pentru un ideal! Un i ge ti 
teatrul românesc, un ideal frumos şi ademenitor, un ideal care te 

iți i şi distanțe. 
le sare d aproape treizeci de ani, fără ni lt e 
speranța succesului în viitor, am dat schinteia mea la focu Sata 
cum să nu alerg cu cea mai mare bucurie la postul meu a IE 
ideea considerată mulți ani drept utopie a ajuns să atingă preaj 
realizării?! 


117 


De câte ori mă duc la Braşov și ţinem cu distinşii mei colegi din 
comitet câte o şedinţă, în care discutăm şi constatăm progresul Societăţii - 
noastre, îmi pare că punem câte o cărămidă în temelia măreţului templu ` 


al Thaliei Române şi totdauna mă despart cu mulțumire că ne-am făcut :; 


datoria. 


Şedinţa din duminica trecută mi-a oferit şi un delicios prilej de 
amintiri vechi şi de impresiuni nouă. 


Ştim că ziua aceasta a fost o mare sărbătoare a bisericei gr.-or. | 


române, serbarea aniversării a 25-a de la moartea arhiepiscopului şi 


mitropolitului Andrei baron de Șaguna, marele regenerator al bisericei 
sale. 


Nicăiri, afară de Sibiu şi Rășinari, ziua aceasta nu s-ar fi putu serba . 


cu mai multă îndreptățire decât la Brașov, căci locul acesta totdauna a 
fost mărgăritarul şi fala arhidiecezei sibiiane, pentru care nemuritorul 
arhiepiscop şi mitropolit a avut o deosebită iubire şi mândrie părintească. 
Desigur nicăiri nici nu s-a serbat mai frumos. 

Când am intrat în spaţioasa Biserică Sf. Nicolae înțesată de lume, 
domni şi dame, şi când am zărit tinerimea şcolară, o pădure pe care abia 
o încăpea locașul lui Dumnezeu şi în fruntea ei impozantul corp 
profesoral: simțeam trecându-mi prin vâne un fior de negrăită bucurie, 
un sentiment de încuragiare, de mândrie şi de fericire. Îmi părea că văd o 
fortăreață a existenţei noastre, plină cu putere de viață, întărită cu armele 
luminei, care ne asigurează cultura națională şi ne proroceşte un frumos 
viitor al idiomului nostru. 

Şi câtă vreme serviciul dumnezeiesc urma cu solenitate, gândurile 
mele se adânceau în trecut. Îmi revocam în memorie că au trecut 36 de 
ani de când am fost întâia oară în aceasta biserică. Atunci asemenea era 
o sărbătoare mare, adunarea generală a „Asociaţiunii Transilvane“, prima 
adunare după constituanta din Sibii, împreună cu o expoziție naţională. 
Entuziasmul cu care toată suflarea românească a întâmpinat înființarea 
„Asociaţiunii“, de la care s-a aşteptat reformarea vieţii noastre intelec- 
tuale, a întrunit la adunarea generală din Braşov, în 1862, lume foarte 
multă. Deşi pe timpul acela în Transilvania nu existau căi ferate, iar în 
Ungaria şi Banat numai puține, n-a rămas nici un ținut care să nu se fi 
reprezintat; fruntaşii din toate părţile se credeau datori a se înfățoşa, căci, 
deşi nu existau drumuri-de-fier, era — ceea ce astăzi nu prea este — 
entuziasmul, care nu-i lăsa acasă, ci îi mâna acolo unde se lucra pentru 
cultura națională, pentru afirmarea naționalității noastre. 

Incepând din Viena şi Pesta, până la Lugoş, Caransebeş, Ruşava şi de 
acolo până la Năsăud, din Orade şi Arad până la Reghin, de la Haţeg şi 
până-n Maramureș, ba şi de peste Carpaţi, mulți viniră să asiste la 


118 


aceasta primă serbare a culturei naționale. Bucuria, însufleţirea şi — pot 
să zic — fericirea au fost înălțătoare. ie 
Subsemnatul, pe vremea aceea colaborator la „Concordia din Pesta, 
lângă răposatul Alexandru Roman, am călătorit din Pesta la Arad Dă 
calea ferată de acolo până la Braşov trei zile cu diligența. Am pa a 
Braşov în ajunul adunării, sara la 9, când publicul românesc icea 
conduct de făclii în onoarea preşedintelui Şaguna. Alergai acolo, căci era 
primul conduct de făclii românesc ce văzusem. Regretatul Nicolae Pop; 
atunci absolvent de clasa opta a gimnaziului, unde mai târziu devenise 
profesor şi director, tocmai îşi ținea cuvântarea, la care Şaguna a răspuns 
în mij ntuziasmului obştei. i 
dă a pia tot publicul apei la serviciul dumnezeiesc. Mi-aduc 
aminte şi acuma de momentul când un prieten mi-a spus care din cei 
prezenţi este Barițiu, Andrei şi Iacob Mureşianu, Cipariu, Puşcariu, 
Sion, Laurian, Odobescu şi alţii. Mă uitam la ei ca la nişte sfinţi şi aci 
apoi numai cu sfială m-apropiai de ei a începător fără nume, îns 
vnă d-a mă dedica cu totul literaturei. 
: Deu au trecut mulți ani; din bărbații cari au făcut decoarea 
acelei adunări numai puțini mai trăiesc. Acum în biserica aceasta nu mai 
revăd pe nici unul. Alte figuri le-au luat locul. O pleiadă de tineri au 
intrat în urma bătrânilor, deschizând orizonturi nouă. Programul se poate 
vedea şi în biserica aceasta. Serviciul dumnezeiesc în o limbă şi penon 
tare de model; două coruri escelente, unul al tinerimei şcolare şi a tul a 
Reuniunii române de muzică; un cantor în za nas, adevărat artist, 
i î it un public distins, numai din partea locului. i l 
i spell pitică că tânărul de la 1862 am ajuns, între cei ce 
astăzi mă împresorau, unul din bătrânii actuali; cu toate acestea, cu 
bucurie ieşii, căci vedeam citise a urmează şi trebuie să simți o 
ire văzând progresul neamului tău... 
drop de rani, nu m-am putut răbda să nu mă duc n 
pe câteva ore şi la Sinaia, unde speram să întâlnesc şi câțiva prieteni de 
i ee actul merită să faci aceasta escursiune, căci ori de câte ori îl 
vezi, totdauna îți ofere vederi nouă şi interesante. Prima surprindere te 
întâmpină la gara Predeal, unde pe vârfurile din dreapta s-au clădit a 
15-20 de vile frumoase. De aci încolo, pe la toate staţiile dai de multe 
vile nouă, încât dacă zelul de clădire va progresa astfel, se poate pre- 
vedea încă de acuma că peste 10-15 ani toată linia aceasta a Carpați x 
va fi înzestrată cu vile, care parcă vor forma un oraş lung şi nesfârşit de 
oase şi cochete... S o. 
ga ea E Sinaia, vremea era de ploaie şi munții din te I 
ascunși în nori. Oricât de posomorât s-ar părea tabloul acesta, el n-a fost 


119 


lipsit de frumuseți, căci norii călători prezintau Sinaia ca printr-un 
caleidoscop. 


O luai spre calea Carmen Sylva, ce duce sus la palatul regal, căci, după 


părerea mea, vederile ce poți avea de acolo în jos sunt cele mai frumoase ce . 


există la Sinaia, dacă nu te urci sus la munții ce-o împresoară. 

De multe ori m-am desfătat în acest tablou fermecător, de multe ori 
am admirat acest cap-de-operă al naturei şi totdauna am găsit poziţii 
nouă, puncte minunate pe care parcă nu le mai văzusem pân-atuncea. De 
asta dată impresiunea devenea şi mai adâncă prin faptul că mă aflam 
singur-singurel în acest sanctuar al naturei. De altă dată uruitul trăsurelgr, 
conversaţia plimbătorilor şi râsetul vesel al copiilor zglobii îţi atrag câte 
o parte a atenţiunii şi astfel nu te poți delecta de-ntregul în poziţiile pito- 
reşti; acuma însă nu mă derangea nimeni, puteam deci să sorb cu pri- 
virea după plac, să-mi închin întreaga admiraţiune acestor văi prăpăs- 
tioase, munți urieşi, păduri umbroase şi păraie clocotitoare... 

Din ce în ce mai încântat, ascultând din stânga ropotul Peleșului şi 
din dreapta freamătul brazilor, am ajuns pe platoul deasupra căruia se 
ridică feericul cuib poetic numit Castelul Peleş. 

Jos la vale iarba, de curând cosită şi pusă-n furcituri, răspândea un 
miros plăcut; sus pe terasa dinaintea castelului, vazele mari cu ghirlande 
de flori şi înaintea lor fântâna săritoare prezintă o vedere ademenitoare şi 
pornii în sus... Í 

Sunete de muzică s-auzeau din castel. Grăbii într-acolo. O fereastă a 
aripei drepte era deschisă. Acorduri de pian întrerupeau tăcerea mare. La 
pian, precum mi s-a spus, cânta însăș regina Elisabeta, mult admirata 
Carmen Sylva. Pretextând că privesc grupele grădinarului, mă plimbai mai 
de multe ori sub fereastă, ascultând pianul fermecător şi admirând tabloul 
ce mă împresora. Şi totul: valea de jos cu pădurile de brazi, cu păraiele 
şerpuitoare şi cu munții din față; Bucegiul de la spate, cu fruntea înnorată; 
castelul regal şi cântecul sirenic al pianului îmi păreau un vis, un admirabil 
vis poetic, de care ştie să compună numai Meşterul cel mare, natura... 

Făcui o plimbare apoi prin alee şi pe bulevard. Sinaia ş-a făcut 
găteala şi e ca mireasa care îşi aşteaptă mirele, publicul. 


EPILOGUL ADUNĂRII DIN ȘIMLEU 


Frumoasele serbări de la Șimleu nu s-ar fi putut încheia mai vrednic 
decât cu escursiunea ce făcurăm în urmă prin Sălaş. Un epilog acesta cu 
o mulțime de impresiuni neuitate, datorit gentilei atențiuni a dlui George 
Pop de Băseşti, care ne-a făcut plăcerea să poftească la moşia sa o 


120 


măricică societate compusă din membrii comitetului dimpreună cu 
damele şi din alte persoane, mare parte cunoscute în viața noastră 
intelectuală. 

Timpul plecării s-a fixat pe sâmbătă, 3 august, dimineaţa la 7. Dar, 
cum focul puteam să-l esecutăm întocmai, după ce din bal aproape la 3 
ore ne rentoarserăm? Accentuez acest motiv de întârziare, ca nu cumva 
cineva să alunece a crede că damele au fost cauza că nu plecarăm decât 
la orele 9. a Se | 

Cu greu ne despărțirăm de ospitalii noştri frații şimleuani și în special 
de amabila familie Cosma, care ne-a îndatorat atât de mult, de la care 
plecarăm şi unde a ţinut a vini să-şi ia rămas bun şi venerabilul părinte 
Barbolovici, bătrânul cu inimă tânără, care ne-a lăsat tuturora o amintire 
prea plăcută. | 

Societatea împreună cu afabilul nostru invitator, căruia pe-acolo toată 
lumea îi zicea „badea George“, se compunea din următoarele persoane: 
dl Virgil Oniţiu cu doamna şi domnişoara Valeria Branişte, dşoara Elena 
Simţion („Elena din Ardeal“), dnii Vasile Goldiş, dr. Elie Dăianu, dr. 
Valeriu Branişte, profesorul Precup din Blaş, adv. Emeric Pop din Cluj, 
dr. Sigismund Pop, escelentul pianist Const. Iuga, tânărul componist, 
scriitorul acestor rânduri cu soţia. 

În cele din urmă ne urcarăm în trăsuri. A fost un incident foarte 
hazliu că escelenţii noștri amici, dnii Vasile Goldiş şi dr. Elie Dăianu, 
ajunseră în o trăsură. DI Goldiş spunea cu seriozitatea unui umor 
irezistibil, în mijlocul unei ilarități generale, că nu poate să călătorească 
în o trăsură cu dl Dăianu, căci, dacă l-or şti arădanii, au să-l scoată dintre 
ei. Am izbutit, însă, să-l înduplec, spunând cu aceeaş seriozitate că eu 
am şi trimis la „Familia“ descrierea acestei escursiuni în care am zis că 
dânşii au călătorit împreună. Amabil ca totdauna, n-a voit să mă com- 
promită în fața publicului cetitor, deci s-a supus. | AI 

Incidentul acesta ne-a înveselit duioşia momentului de despărțire şi 
plecarăm veseli, cinci trăsuri, în cap cu cea cu patru cai înaintaşi ai lui 
badea George. O 

În curând dispăru Şimleul, loc de dulci amintiri pentru noi şi înain- 
tam pe frumoasa vale a Crasnei. O panoramă încântătoare se desfăşura 
înaintea ochilor noştri prin valea încadrată de ghirlanda de dealuri şi de 
munți. Apoi o cârmirăm în stânga şi urcarăm niște serpentine până-n 
vârf. Acolo poposirăm câteva momente spre a ne desfăta în priveliștea 
admirabilă a văii presărate cu sate frumoșele, în fund cu Măgura, 
deasupra căreia se ridică Meseşul impozant, dominând toată regiunea. 
Cu drag ne comunicam impresiile. Numai tânărul nostru compozitor 

Iuga sta la o parte pe gânduri şi scriind într-un carnet. Însemna cele din 
urmă note muzicale ale unui Rămas bun de la Șimleu. 


121 


Luarăm de nou locurile noastre în trăsuri şi coborârăm spre valea de: 
dincolo, unde ne întâmpinau alte vederi interesante. Nu peste mult.: 
sosirăm la Guruslău, loc memorabil în istoria românilor. Badea George, 


opri trăsurile şi toţi ne deterăm jos. 


Cuprinşi de sentimentul evlaviei, călcam pe pământ, căci ne era prea 
sfânt locul unde ne aflam. Aici s-a petrecut unul din cele mai strălucite : 
acte ale vitejiei româneşti, aici a avut Mihai Viteazul glorioasa bătălie cu : 
Sigismud Báthory, aici a creat el una din paginele mai de fală ale istoriei |. 
naţionale. Ne părea că vedeam figura viteazului domn român, călare în | 


capul oștirii sale, ținând cu Stânga sabia învingătoare şi îndemnându-şi 


ostașii să-şi dea viața pentru steagul lor. Parcă auzeam strigătele de- 


„hurraah“ ale soldaţilor cari săreau în foc, parcă simțeam pământul 
cutropindu-se de copitele cailor năvalnici, parcă ne umpleau de duioșie 
cele din urmă răcnete sfăşietoare ale murinzilor şi ne-nălțau sufletul 
aclamările de bucurie ale triumfătorilor. O Simţire aceasta care te ridică 
din mizeriile lumii reale şi te înalță în sferele fericirii visate. 

Treziţi din visul acesta, priveam în giur de noi să ne dăm seama de 
topografia locului unde ne aflam şi ascultam cu cea mai mare 
luare-aminte informaţiile ce ne da stimatul nostru conducător. 

Guruslău, care a dat numele renumitei bătălii victorioase a lui Mihai 
Viteazul, este o mică comună românească, situată pe-o movilă de unde 
apucă o vale care devine din ce în ce mai largă. Aici s-a dat crâncena 
bătălie. 

Cu ce plăcere aș descri-o! Lacom deschid Istoria lui Mihai Viteazul de 
istoricul-poet Nicolae Bălcescu şi citesc că marele act războinic de la 
Guruslău s-a petrecut în 3 august 1601. Ce coincidență admirabilă! Noi am 
fost la Guruslău în 3 august 1901, tocmai la aniversarea a trei sute de ani. 

Din nenorocire, manuscriptul lui Nicolae Bălcescu se întrerupe şi nu 
mai avem din condeiul lui istoricul acestei bătălii. 

A. I. Odobescu, care din însărcinarea Academiei Române a suprave- 
gheat publicarea /storiei lui Mihai Viteazul de Nicolae Bălcescu, scrie în 
nota de la sfârşitul manuscriptului publicat: „Ziua vestită de la Guruslău 
era destinată de Bălcescu să fie punctul luminos al acestei ultime cărți a 
operei sale, precum ea părea a fi şi un nou luceafăr de glorie pentru 
domnia românească a lui Mihai“. 

Cu părere de rău închid cartea care se întrerupe tocmai acolo unde 
avea să devină mai prețioasă pentru noi, parcă şi destinul ar fi intervenit 

să nu se mai vorbească de gloria noastră trecută... 

E, bine, dincolo de dealurile cari ne închideau valea, ochii noștri 
spirituali vedeau o urmă şi mai veche a măririi străbune. Acolo se află 
Moigrad, vechiul Porolyssum al romanilor, unde s-au găsit o mulțime de 


122 


tichități şi obiecte de artă. Dl George Pop de Băseşti are de acolo o 
Sri de inel în care e sculptat admirabil vulturul roman. 
i iuni adânci ăm mai departe... 
Cu impresiuni adânci plecar. 
Era la miazăză când sosirăm la Bocşa Română. Nu ne ducea drumul 
acolo, dar „badea George“ se credea dator a face cu noi această abatere 
de vro 10-12 kilometri, ca să ne conducă la mormântul lui Bărnuţ. i, 
Descălecarăm la preotul, părintele Joan Îlieş, unde am fost primiţi cu 
toată căldura. Acoio găsirăm şi pe dşoarele Raţiu şi SA li precum şi 
iva tineri i le-am uitat numele. 
tiva tineri, cari mă vor scuza că itat nume | 
SI Numaidecât ne duserăm în țintirimul bisericii din apropiere, unde 3 
află mormântul. Ne bucuram că-l puteam vedea, dar ne și temeam pă 
vom găsi neglijat şi părăsit, cum sunt şi alte morminte de-ale fruntaşi si 
noştri. Însă temerea noastră a fost zădarnică. Mormântul lui Aa î 
înălța fainic, curat şi bine îngrijit. Pe monument două cununi, tar e a 
putut fi puse de ocaziune; dar mormântul, încadrat cu iarbă ver e, și 
sădit cu flori cari au crescut acolo. Asta proba învederat că mormân! 
este îngrijit regulat. a | ăi 
Cut al cui e meritul acesta. Verosimil al doamnei preotese; desi 
gur, însă, şi părintele Ilieş, ca om tânăr, are parte din cultul a 
ține să nu se stingă făclia pietății. Cu mulțumire le ERE a : 
recunoştinţei, căci îndeplinesc un act național care inspiră mândr 
toate inimele româneşti. TA . l 
Aici este poate cel mai potrivit prilej să relevez spiritul PEEK 
național al clerului român din Sălaj, care la toate stăruințele iz 
propăşire stă în fruntea poporului şi care şi la adunarea noastr 
i intat într- tât de mare. 
imleu s-a prezintat într-un număr a! 
i În tăcere împresurarăm mormântul şi descoperindu-ne capetele x 
fruntea lui, am pronunțat în numele Societății câteva cuvinte de ici i 
memoriei marelui bărbat. Apoi ne-am rupt câte-o floare de pe morm 
drept suvenire. a it, , 
Maa făcut în Budapesta sub îngrijirea dlui George Pop de 
i, e di i de obelisc. 
Băseşti, e din marmore şi are formă CR E 
în frunte sus e sculptat un vultur roman, sub care se ana na 
tiunea: „În memoria lui Simeon Bărnuţiu n.1808, 21 iulie; ł > 
16 mai. — Fiii Sălajului“. | ae Pi 
În dreapta: „Poporul român ţine minte de binefaceri şi nedreptate : 
La stânga: „Libertate, frățietate, egalitate, naţionalitate“. 
Iar în dos: „Blaşiă 1848, 15 maiù“. f | Ş 
Monumentul acesta a fost rădicat în 1889, cu ocaziunea aniversării a 
25-a a morţii lui Bărnuţ, cu mare solemnitate, luând parte mii de oameni. 


123 


Câtă vreme noi îndeplineam actul acesta al pietăţii, se adună și 
poporul din sat. Cătarăm să găsim vrun tip cu trăsăturile marcante ale 
fizionomiei lui Bărnuţ; găsirăm o bătrână care semăna leit. Era în adevăr 
din familia lui. 

Intrarăm în bisericuța de lemn, unde se păstrează ca nişte relicvii 
sfinte cordelele cu inscripțiuni de pe cununile de la inaugurarea monu- 
mentului. Privindu-le, parcă ceteam biografia marelui nostru martir 
idealist, care a apărut la Blaş ca un meteor, luminând toate minţile şi 
închegând pentru totdeauna credeul esistenţei noastre naționale; apoi a 
dispărut fără să-şi vază visul cu ochii şi fără să mai aibă altă dorință 
decât să moară în satul naşterii sale. Nici aceasta nu i s-a dat. Bolnav de 
moarte, simțindu-şi sfârșitul vieţii, ş-a mai recules o dată toate puterile şi 
a plecat din depărtare să mai sărute o dată țărâna părinților săi şi să-şi 
dea cea din urmă răsuflare în locul unde s-a născut. Istovit de greul 
străinătăţii, cu corpul încovoiat de dureri, își târa fericit restul zilelor 
sale, căci avea speranţa să moară acasă. Şi cum se apropia de satul natal, 
parcă se întărea, căpăta puteri nouă şi răsufla parcă plin de viaţă. Aceasta 
însă n-a fost decât o amăgire dureroasă, o ultimă licărire a puterii vitale. 
Moartea crudă i-a stins viața pe drum. Şi numai trupul rece şi mort a fost 
adus acasă la Bocșa Română. 

leşind din biserică, ni s-a prezintat un tânăr cleric de la Gherla, cu 
numele Ioan Pereni, care ne-a spus că, aflând de venirea noastră, a 
improvizat o odă memoriei lui Bărnuţ şi ne-a cerut voie s-o prezinte. 
Acordându-i-o cu plăcere, dânsul a declamat cu foc lucrarea sa scrisă cu 
multă simţire. 

Apoi ne-am întors la casa parohială, unde ne aştepta masa aşternută 
şi unde închinarăm în sănătatea celor ce îngrijesc mormântul lui Bărnuţ. 

Trecură trei ore când plecarăm la Băseşti, ținta extremă a escursiunii 
noastre. 

Abia ieşirăm din sat, firmamentul se-ntunecă din toate părțile şi în 
scurtă vreme urmă o ploaie torențială: era cât p-aci să devenim nişte 
români plouați. Ploaia însă ne făcu mai mult haz decât neplăcere şi, după 
ce conteni, oprirăm trăsurile în vârful unui deal spre a ne povesti 
feluritele incidente petrecute. 

De aci-ncolo numai un dor mai aveam toţi, să sosim cât mai curând 
la Băseşti, căci drumul începea a ne părea cam lung şi eram obosiţi. 
Badea George ne tot spunea că nu mai e departe și iarăş mai trecea câte 
un Ceas, mergând tot pe valea gârlei Sălaj, dar nu mai soseam. 

În sfârșit iată Cehul Silvaniei. Încă un deal şi peste o jumătate de oră 
ne coborâm în Valea Băseştilor. E vremea, căci se-ntunecă. Intrăm în 
sat, care ne face impresiune bună, căci vedem case mari, curate şi-n curți 


124 


vite multe şi frumoase. Traversăm satul, lăsând la stânga biserica de pe 
deal cu casele dimpregiur, urcăm dealul celalalt, cocieşul plesneşte din 
bici fălos şi cei patru cai țanţoşi zboară cu noi prin parcul ce împrejmuie 
până sus pe movilă o casă-caste] lucind de lumini; celelalte trăsuri, după 
noi cu ropot mare. Stimatul meu amic, iubitul badea George al tuturora, 
sare elastic din trăsură să dea mâna damelor cari se coboară; câtă vreme 
de pe treptele scării ne întâmpină gentila sa fiică, dna Elena, măritată 
Hossu-Longin, salutându-ne grațios cu vorbele: „Bine ați venit! Ă 
Din momentul acela toți ne simţim ca acasă. Primiţi cu atâta 
dragoste, intrăm cu bucurie, strângem cu afecțiune mâna ospitalierului 
stăpân şi aducem omagele noastre amabilei doamne fiice. A 
Să vă spun cum am petrecut la Băseşti? Dar eu nu m-am dus să-mi 
petrec ci să mă odihnesc. Am pățit-o însă. Seara primă, masă lungă şi 
nesfârşită, până la orele 2 din noapte. Pe la 11 mi-am dat demisia. 
Degeaba. Nu s-a primit. A doua zi, dejun în parc de la 8 până la 10. La 
miazăzi, masă cu lăutari. După-masă te culci pe pajiştea verde cu gândul 
să dormi, dar badea George trimite lăutarii să-ţi cânte la ureche. Apoi 
cavalcadă generală. Elena din Ardeal urcând Pegasul. Eram să mă avânt 
şi eu, dar iubitul meu coleg-preşedinte Oniţiu m-a făcut atent că e mult 
mai sigur a rămânea pe pământ. Astfel secretarul Goldiș a luat premiul. 
După aceste, ieşirăm la o măierişte. Turma de purcei şi stava de mânzi 
au să ne pomenească. Dacă stăpânul lor acolo nu ne-a putut ospăta, le-a 
făcut lor o zi neuitată. În onoarea noastră, purceii au fost lăsaţi pe 
miriştea cea mai bună; iar mânzii s-au mânat la porşorii de ovăz, s-aibă 
şi ei un banchet. Şi cum lăudam mânzii, ne-a oferit fiecăruia unul; 
n-aveam decât să-l încălecăm. | i 
Seara iarăşi masă lungă. Flămânzi nu suntem deloc, plăcinta româ- 
nească însă ne escită sentimentul mândriei naționale şi vrem să ne | 
arătăm buni români. Escesul de zel, mai înflăcărat prin vinul de la 
Bădăcin, ne prăpădeşte: Victima primă e amicul nostru Oniţiu, care se 
face nevăzut. Apoi dispare altul şi iar altul şi tot aşa. În cele din urmă mă 
scol şi eu să văd ce-i şi nu mai rămân locului decât bunii prieteni Goldiş 
şi Dăianu. at | 
leşind în parc, întâlnesc nişte figure desperate. Erau amicii noştri 
dispăruți de la masă. Nu vorbeau nimic, numai suspinau. Din când în 
când s-auzea câte o esclamaţie: „Nu mai pot!“ i eta 
Esclamaţia aceasta, ca signatura cea mai pregnantă a situațiunii, ne-a 
întrunit pe toți la un loc. Constatarăm în unanimitate că nu mai suntem 
capabili pici de mâncare, nici de beutură și că, în fața primejdiei 
ospitaliere care ne ameninţă, n-aveam altă mântuință decât să fugim. 


125 


Făcurăm dar o conjurațiune că ła dimineaţă să plecăm toți cărora ni e 
dragă viaţa. 


In ziua următoare, badea George ne aştepta vesel cu un nou program; . 


noi însă i-am mulțumit, scuzându-ne că nu suntem de fier. Şi luându-ne 
rămas bun de la stimabila dnă fiică, plecarăm cu trenul şi trecurăm 
frumoasa vale a Someşului, până la Cluş, unde ne-am despărțit cu 
impresiunea unor zile neuitate, în cari am văzut regiuni frumoase, locuri 
istorice, monumente naţionale, am făcut cunoştinţe preţioase, ne-am 
bucurat de ospitalități amabile, ne-am însufleţit de entuziasmul cu care 


steagul nostru a fost salutat, şi uitarăm că auneori era să ne topim de 
căldura tropicală. 


ESCURSIUNE LA CONSTANȚA 


Dumineca trecută, câțiva membri ai Academiei Române făcurăm 
o delicioasă escursiune la Constanța. Eram şese inşi și anume d-nii 
P. Poni, At. Marienescu, A. Naum, Gr. G. Tocilescu, dr. V. Babeş şi 
scriitorul acestor rânduri, dimpreună cu dl I. Bianu, membru cores- 
pondent şi bibliotecar-arhivar al Academiei. Va să zică o bună societate. 
Se-nţelege, dar, că petrecerea a fost escelentă. 

Timpul plecării, dimineaţa la 6 1/3, pentru un bucureştean, unde nu ne 
culcăm înainte de 12, era cam nepotrivită. Ne şi temeam că nu ne vom 
putea aduna toți. Dar să vezi minune! Eram aproape toți de față. Venise 
şi Babeş. Numai Tocilescu mai lipsea. Eram desperaţi. Cum să mergem 
noi la Constanţa, unde sunt şi antichităţi de văzut, dacă nu vine neo- 
bositul nostru arheolog? Tocmai eram să plecăm, când iată apăru şi 
simpatica lui figură! P-aici să-l ridicăm în aer de bucurie. 

Colegul nostru Saligny, autorul podului peste Dunăre, regretă că nu 
ne poate însoţi. Avu însă amabilitatea d-a vini la gară, urându-ne bună 
petrecere şi recomandându-ne în locul său pe dl Casimir, subdirector al 
serviciului hidraulic și al porturilor, care conduse apoi într-un fel foarte 
Îndatoritor toată escursiunea. 

Un vagon ni se puse la dispoziţie, în care ne aşezarăm vesel şi 
plecarăm. În scurt timp dispărură şi ultimele conture ale Bucureştilor şi 
nu peste mult ne aflam în mijlocul Bărăganului, o câmpie unde nu este 
apă, ici-acolo câte un cătun şi nu vedeam alte paseri decât cioare. Cu 
toate aceste, vegetațiunea era verde, holdele frumoase. 

La unsprezece sosirăm la Feteşti. Acolo ne aştepta un dejun. Acesta 


se cam prelungi. Dar conductorul amabil nu porni trenul până ce nu ne 
scularăm. 


126 


De-aci-ncolo începe partea mai interesantă a drumului. Colegii mei 
deveniră şi ei mai atenţi faţă de regiunea ce traversam. Marinescu nu mai 
discuta cu Tocilescu limba celtică. Babeş a pus jos ziarul umoristic 
francez. Naum nu-şi tocmea cravata. Toţi priveam pe fereşti panorama 

zvălea înaintea ochilor. 

K nesfârşit părea încadrat în zarea depăntării de nişte dealuri. Era 
Dobrogea şi, mai la dreapta, Bulgaria. Şi iată că deodată o colosală vale 
se deschise vederii. Era valea Dunării. O apă imensă, compusă din o 
mulţime de bălți, lucea înaintea noastră. Erau esundările Dunărei. Şi 
trenu! parcă se surupă în o prăpastie înfricoşată. Un Zid de pământ se 
ridică în stânga, iar la dreapta se resfiră satul Feteşti. Un mare fluviu 
curgea sub ziduri, izbindu-se în ele. E Borcea, creanga Dunărei, care i 
desparte de matcă la Călărași, spre a se împreuna mai jos iarăşi. ia 
cutrieră cu zgomot podul de fier. Şi de aci o vale nesfârşită de bălți, 
peste cari conduc viaducte. Sunt şi două staţii. i 

Şi cum ne uităm, iată că se ivește ca un bălaur al poveştilor mândra 

Dunăre. Valurile-i arginţii sclipesc la lumina soarelui. Toţi suntem la 
, mirăm. | 
i ar viaduct de peste 900 de metri, apoi intrăm pe pod, uriaşa 
creaţiune a geniului românesc, după planurile distinsului nostru acade- 
mician d! Saligny şi esecutat sub conducerea inginerilor români. Un 
sentiment de mândrie naţională ne cutrieră. Ne simțim fericiţi că românii 
abili a esecuta o astfel de operă. , 
ú pe de pod trenul opreşte. Suntem în Dobrogea. E stația Cernavodă. 

Sărim iute jos şi alergăm la minunata construcție s-o aci 
de-aproape. Nu întâia oară o văzui acuma. Totuşi simţeam o plăcere 
nespusă, parcă n-aş mai fi văzut-o. Mă uitam ca la un altar. 

DI Casimir ne dete cele mai amănunțite informaţiuni. Podul e de 740 
metri. S-a făcut în 5 ani. Când stai la intrarea porții şi priveşti înăuntru, 
îți pare o boltitură de fier ce parcă nu mai are sfârşit. în frunte poartă 
inscripţiunea: „Podul regelui Carol I“. Ceea ce-i dă o înfăţişare impo- 
zantă sunt cei doi dorobanţi giganți de bronz, cari cu puşca-n mână 

ele laturi. A ai 
ei sa calea ne duce prin o vale stearpă. Nicăiri nici o holdă. 
Număi bălți şi-n ele mii de rațe sălbatice şi cocostârgi. Ici-colo câte un 
sat turcesc şi tătăresc. Şi ne credem liniștiți că putem odihni. 

Însă când mă credeam mai în pace, pe la Medgidia, colegul nostru 
Tocilescu strigă: „lată valul lui Traian!“ Şi ne arătă movila i su 
lungea în direcțiunea în care mergeam, fiind în unele locuri y iate i 
oameni moderni pentru ca să-şi facă trecători. Priveam ei şi-apo 
ne întorceam în alte părți, dar el nu-şi mai lua privirile de pe val şi ne tot 
chema atenţiunea într-acolo. 


127 


Şi cum tot priveam astfel, iată că în orizonul din dreapta apăru o vedere 
străină, la început obscură, apoi mai desluşită, o albastrime nesfârşită, care 
împreuna cerul cu pământul. Era marea. Sosirăm la Constanţa. 


De la gară este o privire admirabilă asupra mării. Când te uiţi, îţi pare ` 


că vezi un vis frumos. Jos, portul. Încolo, largul mării, din care numai 
ici-colo apărea câte o barcă sau luntre cu pânză. Zgomotul de la gară, 
limbile multe te dezmeticesc din visul acesta. Sunt domni cari ne 
primesc, hamalii tătari cari se ofer. Şi pornim la port. 

Pe tot drumul pân-acolo privirile noastre studiau lacom oraşul. De 


patru ani, când am fost pentru prima oară acolo, Constanţa a făcut mari | 


progrese. Am găsit multe edificii monumentale nouă şi o viață mai 
românească. Dar plăcerea cea mai surprinzătoare, priveliştea cea mai 
pitorească ni se oferi de jos din port. De acolo ni se prezintă toată 
Constanţa, ca o mireasă frumos gătită, având drept salbă marea imensă, 
care-şi sfărma valurile în miriade de schintei. Oraşul se întinde în mare 
îndrăzneţ şi clădirile sale impozante privesc cochet în oglinda mării. La 
marginea extremă, grandiosul Otel „xCarol“, cu ademenitoarea-i terasă 
spre mare. Mai încolo, majestoasa catedrală, cu vestitele sale icoane 
sfinte de-o frumuseţe orbitoare. Şi în giurul lor mulţimea de clădiri 
publice şi particulare, prefectura, primăria, şcolile, din cari notăm şcoala 
musulmană, vilele luxoase cari îşi întind picioarele în valuri şi, în sfârşit, 
ca tabloul să fie complet, moscheea turcească, unde hodja se urcă în 
coridor ca să-şi pronunţe rugăciunea cătră Allah. 

Fiind duminică, în port nu se lucra. Dar dl Zahariade, şeful lucrărilor 
portului Constanţa, prin o extremă amabilitate, dete ordin să ni se arate 
câteva operaţiuni. Maşinele se puseră-n mişcare și văzurăm cum ele 
ridicau blocul de piatră de treizeci de mii de kilograme, aşezându-l pe un 
vagon de povară spre a-l duce la locul unde se construieşte digul mare, o 
nouă limbă de pământ în mare, spre a forma un nou port mai mare, ca să 
încapă mulțimea de corăbii ce vin din toată lumea. 

Apoi ne aşezarăm pe un vaporaş şi ne duserăm la digul cel mare, 
unde s-a pus în mişcare uriaşa mașinărie numită „Titanul“, care aşază în 
mare enormele blocuri. Ni se arătă cum două șlepuri încărcate cu piatră 
Tăsturnară într-un moment în mare toată povara lor. Dar operațiunea cea 


oameni, cufundătorul fu îmbrăcat înaintea noastră, apoi se cufundă în 
mare, având aninată de brâu o frânghie, iar de la cap se-ntindea sus o 


128 


De aici pornirăm să facem o plimbare pe mare. Vaporaşul nostru 
legănat de valuri făcea câteodată nişte mişcări amenințătoare. Amicul 
nostru Marienescu strigă: „Destul! Să ne întoarcem!“ Dar noi îl încura- 
geam să nu se teamă. În urma noastră vine un remorcher şi, dacă ne vom 
îneca, acela ne va scoate. Când el auzi că vaporul mai mare, care ne 
urmăreşte, vine pentru siguranța noastră, se spăriă şi mai mult. Va să 
zică tot este pericol. Îl îmbrăţoşai cu dragoste, zicându-i: „Nu te teme, 
frate. Aice sunt eu.“ (Parcă eu aveam mai mult curagiu.) Dar o barcă cu 
pânză, plină de copii, cu vâslaşi asemenea copii, care se legăna în 
orizont pe valuri, risipi frica tuturora. Numai colegul Naum zgriburea de 
frig. Sufla un vânt rece. Noi toți aveam haine de iarnă. Işi adusese şi el 
paltonul, de iarnă; dar — voind să pară mai chipeş — îl lăsase în cancelaria 
portului. În sfârşit, ne rentoarserăm şi debarcarăm. | 

De aici am fost conduși pe vaporul „Regele Carol“, cel mai mare 
vapor românesc. Mare şi elegant. Vizitarăm tot, până şi cabinele regale. 
Apoi furăm poftiți la ceai în salonul de mâncare, unde ne mai odihnirăm. 
Apoi la iniţiativa colegului nostru Tocilescu, plecarăm să vedem 
săpăturile ce a întreprins. Am văzut lucruri admirabile, nişte pietri minu- 
nate sculptate, de pe timpul romanilor, rămăşiţele vrunui templu roman. 
Sub impresiunea esplicaţiunii sale competente, renvia înaintea noastră 
gloria antică. Entuziasmat de admiraţiunea noastră, dânsul ne pofti să 
mergem a vedea şi templul lui Neptun. Urcarăm nişte dealuri obositoare, 
cutrierarăm mai multe strade şi nu mai soseam. Obosit afară din cale, îmi 
vinea să acuz pe marele împărat Traian de ce ne-a adus aice, căci dacă 
nu ne aducea, entuziastul nostru arheolog Tocilescu nu ne purta pe atâte 
dealuri şi strade. Şi nu-l puteam îndupleca să mai lase şi pentru altă dată. 
(Când eu nu mai eram aici.) Şi fiindcă nu izbutii, am fost nevoit să-mi 
dau dimisia din societate, care rând pe rând se împuţina şi ea. Cum o fi 
templul lui Neptun, nu ştiu, nici nu-mi pasă. Aveam eu lucru mai 
important: să cumpăr ilustrate locale, căci bontonul modern cere ca unde 
ajungi numaidecât să trimiţi p-acasă la cunoscuți cărți poştale ilustrate. 

Seara la 7 !/, ne întrunirăm la masă, care ni s-a dat în splendida sală 
de mâncare a vaporului „Principesa Maria“. O dulce aducere aminte 
pentru mine, căci cu acelaşi vapor călătorisem la Constantinopol 
acuma-s patru ani. Aici eram mai mulţi decât la escursiunile arheologice. 
Afară de colegii academicieni, era de față dl prefect Chintescu, dnii 
Casimir şi Zahariade, despre cari vorbisem; dl Iorgulescu, căpitanul 
vaporului „Principesa Maria“, d! Murguleţ, inspectorul vapoarelor, ir 
Sturdza, ofițer, fiul dlui prim-ministru, dnii dr. Tălăşescu, ai 
portului, dr. Păcurar, medicul vapoarelor, inginerii dnii Georgescu ş 


129 


Publischi, Petru Vulcan, şef de birou la prefectură, şi alții, — cu toţii 24 
persoane. l 


Societatea de elită, sala feeric luminată, bucatele escelente şi vinul | 


admirabil, având drept muzică valurile mării cari mugeau în giur de noi, 
făcură asupra tuturora o impresiune înălțătoare. Nu este dar mirare că la 
şampanie s-a făcut o erupțiune vulcanică, în forma unui toast ce m-am 
crezut dator a-l pronunţa. Numai signalul acesta i-a trebuit elocventului 
nostru Tocilescu, ca să rostească o serie de toaste pline de avânt. A 
vorbit şi prefectul, precum şi amicul nostru Bianu. Entuziasmul devenise 
atât de mare, încât şi seriosul nostru romanist Marienescu rosti un toast 
pentru marina română. Cafea neagră ni se servi sus în fumator, lângă 
salonul de muzică, un salon în stil rococo, în adevăr splendid. 

În cele din urmă, momentul despărțirii sosi. Ne luarăm rămas bun şi 
ne rentoarserăm la otel. Era la unsprezece. Deschisei fereasta. La dreapta 
mea lumina farului, călăuza corăbierilor. În fața mea se impunea Marea 
Neagră, impozantă, uriaşă, nesfârşită. Era linişte, nu se auzea decât 
clocotul valurilor şi mugirea lor când se izbeau de stânci. Stam încotit de 
fereastră şi ascultam aceasta simfonie grandioasă. Şi nu observam că 
timpul trece, trebuie să mă culc. Cine ar putea durmi, ascultând o astfel 
de serenadă?.. 


Dimineaţa pieca napoi la București. 


ESCURSIUNE LA CURTEA DE ARGEŞ 


| Una din suvenirile cele mai plăcute ce am să duc cu mine acasă din 
timpul petrecerii la sesiunea generală a Academiei Române este 
escursiunea făcută ieri, duminecă, la Curtea de Argeş. 

Am cetit atât de mult despre biserica de acolo, că de mulţi ani aveam 
dorința cea mai ardentă să văd aceasta minune arhitectonică a României. 
Niciodată însă dorința mea nu s-a putut realiza pân-acuma. Acum am 
fost şi acolo, şi de atunci mă simt încântat de nişte impresiuni pe cari 
n-am să le uit niciodată. 

Escursiunea s-a aranjat pentru membrii de peste hotară, dintre cari 
luarăm parte: S. FI. Marian, I. M. Moldovan, |. Teclu cu d- -şoara fiică şi 
scriitorul acestor rânduri. 

Pregătiți la o zi frumoasă, dimineaţa la 7 !/, ne întrunirăm vesel la 
gară, unde ne întâmpină d! Sterian, funcţionar la Ministerul de Culte, 


care ne pofii într-un vagon anume rezervat pentru noi, însoțindu-ne şi în 
escursiune. 


130 


Într-aceste, însă, nori grei acoperiră orizontul şi nu peste mult începu 
să ningă ca iarna. S-a pus întrebarea dacă n-ar fi mai bine să amânăm 
escursiunea pentru altă dată când timpul va fi mai potrivit, pentru ca la 
lumina soarelui renumita biserică să ne apară în toată splendoarea sa. 
Însă cel mai în vârstă dintre noi, pururi tânărul nostru coleg de la Blaj, dl 
I. M. Moldovan, s-a opus cu toată vânjoşia unui ardelean, spunând că 
timpul până la miazăzi se poate schimba. Ne supuserăm cu plăcere şi ne 
urcarăm în tren şi plecarăm. 

Priveliştea era cât se poate de iernatică. Un linţoliu alb acoperea toată 
regiunea. Şi tot ningea, ca la Crăciun. 

Tabloul acesta iernatic însă nu ne descuragea deloc. Conversaţia 
veselă ne făcea să uităm vremea de afară. 

La prima staţie, Chitila, o luarăm pe linia Craiova-Vârciorova, pe 
unde încă nu umblasem. Și cum treceam pe lângă sate, făceam compa- 
raţie între cele de pe linia Bucureşti-Predeal; mi se părea că aici satele 
sunt mai frumoase, mai bine aranjate şi mai bogate. Case bine construite, 
garduri şi strade, toate arătau o bunăstare materială mai favorabilă decât 
pe la Ploieşti şi mai cu seamă pe linia spre Moldova. 

De-a stânga şi de-a dreapta noastră moșii boiereşti, cu castele. La 
stația Ghergani ni se impune vederii castelul răposatului Ion Ghica, 
marele fiu al țării sale, care a lăsat un nume nemuritor pe mai multe 
terene ale culturei româneşti. Prieten intim al lui Alecsandri, scrierile 
sale vor fi totdauna cetite cu mare interes, căci revarsă lumină asupra 
epocei în care a trăit. Trecând în faţa casei unde ş-a petrecut cei din urmă 
ani ai vieții şi unde azi îl jeleşte respectabila văduvă, ne-am închinat cu 
evlavie memoriei sale. 

Şi iată că cerul începe a se însenina. Fulgii de zăpadă se răresc. 
Orizontul se luminează. Şi la lumina aceasta ni se deschide o vedere 
nouă. De-a dreapta noastră un şir de dealuri acoperite de vii, iar la stânga 
o câmpie mănoasă şi în multe locuri acoperite cu semănătură verde. 

Interesarea ni se atrage mai mult în dreapta, la vii, cari au în vale câte 
o colină frumoasă, care aice se numeşte „carmă“. Tabloul acesta ține 
mult, trecem tot la poalele viilor, cari ne face cea mai bună impresiune. 

Pe colina unui deal apare Florica, despre care am cetit atât de mult. În 
faţa noastră zărim cuibul vulturului românesc, Ion Brătianu, casa unde 
s-au născut atâtea idei mari pentru afirmarea existenţei naționale. 

Mai sus pe deal ni se impune vederii mormântul marelui bărbat, unde 
stimătorii şi aderenţii lui fac peregrinagiu în fiecare an să-i aducă tributul 
recunoştinței. 

Privim cu devoțiune tabloul acesta care ne deşteaptă în memorie mari 
momente din istoria modernă a României şi salutăm cu bucurie razele 


131 


soarelui cari străbat prin fereastra noastră, încântați de tabloul primă- 
văratic care se desfăşură înaintea noastră. 
Sub impresiunea aceasta ne continuăm călătoria, trecând pe lângă 


sate frumoşele şi moşii boiereşti binişor îngrijite. La 11 ore sosirăm la ` 


Piteşti, care ne făcu impresiunea cea mai bună, căci are strade regulate, 
case mari şi curate, precum şi biserici cu un exterior modern. 


Trenul pauzând 17 minute, luarăm în grabă dejunul şi plecarăm mai 
departe. 


Era tocmai unu când sosirăm la Curtea de Argeş. Staţia e situată jos. 


la vale; oraşul lui Negru Vodă p-o coastă ne face impresiunea unui 
orăşel de munte. Dar vestita biserică nu se vede de jos. 

Ne urcarăm repede în birje, traversarăm oraşul, unde tinerimea din 
popor îşi petrecea pe stradă și ne duserăm d-a dreptul la mănăstire. 

Încă nu ieşirăm bine din orăşel, când ne apăru pe pajiştea din poala 
dealurilor un splendid templu, renumita biserică episcopească. Surprinși 
de splendoarea care se mărea prin reflectarea razelor de soare asupra 
strălucitelor decoraţiuni, tresărirăm de emoțiune. Ne aflam în faţa unei 
comori arhitectonice care cu tot dreptul formează o glorie a țării româ- 
neşti. 

Într-aceste sosirăm. Arhimandritul şi protopopul ne aşteptau în 
poartă. Ne primiră cu multă dragoste şi ne anunțară că episcopul se află 
în biserică. Noi însă nu ne puturăm opri să nu admirăm întâi exteriorul 
bisericei. 

Stilul ei este de obşte cunoscut, căci s-a reprodus în multe exemplare 
prin broșuri şi prin reviste ilustrate. Dar aceste publicaţiuni ne dau numai 
o slabă oglindă a frumuseţei sale. Bogăția, splendoarea, aş putea zice 
luxul în care se prezintă toate turnurile, toți păreţii, toate figurele 
arhitectonice, te uimesc, căci întrec orice închipuire. 

Cuprinşi de emoţiune sărbătorească, intrarăm în biserică, unde Pr [ea] 
S[finția] sa episcopul Timuş al Argeșului ne primi cu o afabilitate plină 
de dragoste. Pr [ea] S[finția] sa este unul din tinerii episcopi ai României, 
cu care făcusem cunoștință mai de mult la Bucureşti. Ne conduse prin 
toate părţile bisericei, atragându-ne atenţiunea asupra obiectelor mai 
importante. 

Într-aceste, sosi și dl ministru Take Ionescu cu doamna şi cu alte 
persoane, cu cari împreună vizitarăm toate părțile bisericei, începând de 
la intrare şi până-n altar. 

A descrie tot ceea ce am văzut şi admirat, mi-ar trebui nu numai să 
fac studii lungi şi amănunțite, dar totodată să reproduc prin nişte ilus- 
traţii fidele pompa orbitoare. A descrie ceea ce vezi aici e peste putinţă. 
Păreţii, cupoalele, columnele, icoanele şi mulțimea de obiecte de artă ne 


132 


fac să credem că ne aflăm în muzeul cel mai strălucit. Văzând aceasta 
bogăţie de minuni artistice, înţelegem cum renovarea a costat două 
milioane de lei. | | căi 

Din sumedenia de obiecte de artă voi releva numai admirabila 
Evanghelie scrisă de regina Elisabeta, la care Maj[estatea] sa a lucrat 
patru ani de zile. as i 

Cu mare greutate ne puturăm despărți de aceste minuni. Apoi tre- 
curăm în biserica nouă și de acolo în castelul regal, unde vizitarăm toate 
apartamentele. În urmă ne urcarăm în camera de lucru a reginei, aranjată 
cu simple mobile ţărăneşti, o nouă dovadă a Maj[estății] sale pentru 
țărănime. A a 

Cu impresiuni de naltă fericire mulțumirăm În[alt] Pr[ea) s[finției] 
sale episcopului şi celorlalți preoți pentru primirea călduroasă. Şi 
luându-ne rămas bun de la dl ministru şi dna, cari plecară mai departe, 
ne rentoarserăm la gară. | | ni 

Peste câteva minute plecarăm napoi la Bucureşti, unde sosirăm seara 
la 9, după o zi atât de neuitată.