Tehnium/1998/9803

nr. 3/98 



Revistă lunară pentru electronişti 



-. ■■■ A 


• Comunicaţii radio-pachet 
de amatori 

% 

• Incinte acustice 
(portret de familie) 

• Efecte acustice 

• Linie de amplificare pentru toate 
benzile de radioamatori 

• Amplificator liniar SSB 

• Generatorul de precizie pentru 
form e de undă ICL8038 (III) 

• Stabiffijbrul de tenşjune TL783C 

* \\ 

• Funcţionarea şi depanarea 

videooasetofoanelor (V) 

• Amplificatoare pentru semnale 
bioenergetice 

• Electronică şi PC (I) 



























































ÎMPREUNĂ, SPRE MILENIUL III! 


în ultimii ani revista TEHNIUM - seria nouă, 
şi-a schimbat (în bine, sperăm noi) nu numai 
aspectul grafic dar şi, ceea ce este mai important, 
conţinutul! 

Ne-am propus atunci, la preluarea revistei, 
o revigorare a acesteia şi o aducere a conţinutului 
său la “cerinţele zilei”. Ne apropiem rapid de 
mileniul III (au rămas mai puţin de trei ani) şi lumea 
s-a schimbat, a evoluat, s-a modernizat. în aceeaşi 
măsură, dacă nu chiar într-una mai mare, au 
evoluat şi cititorii noştri. Noi sperăm - cu multă 
îndreptăţire - că cititorii noştri sunt cu ADEVĂRAT 
mult mai inteligenţi (şi vorbim aici de o inteligenţă 
instruită) decât ai celorlalte publicaţii. 

Evident că nu vom putea mulţumi niciodată 
toate gusturile, important este să le satisfacem pe 
cele mai multe. Ne-am consultat cu cititorii noştri 
atât prin scrisorile primite, cât şi printr-un sondaj 
de opinie publică. Opiniile acestora ne-au interesat 
şi am ţinut cont de ele. 

Am reluat răspunsurile prin POŞTA 
REDACŢIEI şi încercăm şi prin alte mijloace să 
fim alături de cititorii noştri (din ce în ce mai 
numeroşi). 

Revista TEHNIUM are astăzi, de departe, 
cel mai mare tiraj la difuzarea cu bucata, dar şi în 
ceea ce priveşte abonamentele dintre toate 
revistele tehnice din ţara noastră. 

Revista TEHNIUM a încercat să ridice 
ştacheta calităţii şi să fie la nivelul revistelor similare 
din ţările puternic industrializate. Multe dintre 
aprecierile dumneavoastră, stimaţi cititori, ne fac 
să credem că suntem pe drumul cel bun. 

Revistă de mare tradiţie (primul număr a 
apărut în 1970), revista TEHNIUM a încercat, în 
ciuda unor numeroase dificultăţi financiare, 
specifice perioadei de tranziţie pe care o 
parcurgem, să apară ritmic, în condiţii grafice 


corespunzătoare şi să respecte nivelul tehnic al 
cerinţelor cititorilor săi. 

în ultimii ani revista TEHNIUM s-a fixat la 
formatul editorial pe care îl aveţi în mână şi la un 
număr de 11 apariţii anual (număr dublu în perioada 
de vară, lunile iulie-august), iar în ceea ce priveşte 
ritmicitatea apariţiei credem că am demonstrat o 
maximă seriozitate şi respect pentru cititorii noştri. 

Conţinutul revistei - lucrul cel mai important 
- nu a fost nici el lăsat la voia întâmplării (articolele 
care “pică” ocazional în redacţie). S-au urmărit 
câteva linii directoare, articole în serie, cu tematică 
unitară. Amintim aici serialul de depanare TV color 
şi pe cel al videocasetofoai.elor, miniserialul de 
efecte sonore şi procesare a sunetului, cel privind 
generatoarele de funcţii, ca şi cel referitor la elec¬ 
tronică şi calculatoare personale. 

Mai semnalăm noile rubrici, cum ar fi 
Electronica la zi, în care am prezentat aspecte 
cu adevărat foarte moderne, sau Catalog în care 
am încercat prezentarea (cu numeroase aplicaţii 
practice) a unor circuite integrate nou apărute (care 
nu mai prezintă probleme de procurare pe piaţa 
românească). 

Revista a promovat cu consecvenţă autorii 
săi consacraţi (dintre care câţiva au depăşit cifra 
de 100 de articole publicate de-a lungul timpului 
în revista TEHNIUM, subiect asupra căruia vom 
mai reveni), dar nu a neglijat nici publicarea autorilor 
noi. Ne mândrim că, dintre aceşti debutanţi (total 
necunoscuţi cu 2-3 ani în urmă) există astăzi nume 
consacrate în electronica românească. 

Revista TEHNIUM pregăteşte şi în 
continuare surprize plăcute cititorilor săi, pe care 
speră să nu-i dezamăgească niciodată. 

Serban Naicu 
» 


Redactor şef : ing. SERBAN NAICU 


Abonamentele la revista TEHNIUM se pot contracta la toate oficiile poştale din ţară şi prin filialele 
RODIPET SA, revista figurând la poziţia 4385 din Catalogul Presei Interne. 

Periodicitate : apariţie lunară. 

Preţ abonament : 6000 lei/număr de revistă. 

<* * Materialele în vederea publicării se trimit recomandat pe adresa: Bucureşti, OP 42, CP 88. Le 
aşteptăm cu deosebit interes. Eventual, menţionaţi şi un număr de telefon la care puteţi fi contactaţi. 

• Articolele nepublicate nu se restituie. 



















ELECTRONICA LA ZI ■■■■ ---.. 

COMUNICAŢII RADIO-PACHET DE AMATORI 
dr.ing. Şerban Radu lonescu/ Y03AVO 
Cătălin lonescu/ Y03GDK 


|- 

W'WWWW 


“Radio-pachet” este un mod de 
comunicaţii digitale care leagă staţiile 
de radioamatori în mod direct sau prin 
intermediul unei reţele. El se bazează 
pe tehnologiile recente, furnizând 
comunicaţii fără erori, oferind 
posibilitatea utilizării canalului de 
comunicaţii de către mai multe staţii 
simultan, precum şi dirijarea automată 
a mesajelor prin reţeaua mondială. 

Reţele locale de “radio-pachet” 
funcţionează astăzi în toată lumea. 
Toate aceste staţii individuale şi reţele 
pot comunica între ele numai dacă 
utilizează aceleaşi standarde. 
Protocolul la nivelul legăturii de date 
AX.25 este rezultatul câtorva ani de 
preocupări pentru elaborarea unui 
standard de folosinţă mondială. 



Nivelul de legătură de date este 
nivelul doi din modelul de referinţă 
pentru interconectarea sistemelor 
deschise (OSI) adoptat de Organizaţia 
Internaţională pentru Standardizare 
(ISO). Acest model pentru dezvoltarea 
de protocoale compatibile pentru 
comunicaţia între sisteme eterogene 
(terminale, calculatoare, reţele, procese 
etc.) ierarhizează nivelurile de acţiune 
ale unei reţele astfel: 

1. nivelul fizic (physical layer) 
- asigură transportul informaţiei; 
unitatea de informaţie la acest nivel 
este bitul; furnizează procedurile şi 
funcţiile mecanice, electrice şi 
electronice pentru stabilirea, menţinerea 
şi eliberarea conexiunilor fizice între 
echipamentele terminale de prelucrare 
a datelor, echipamentele terminale ale 
circuitelor de date şi/sau centre de 
comunicaţii de date; 

2. nivelul de legătură de 
date(data link layer) - este responsabil 
de transportul fără eroare al blocurilor 
de informaţie în legăturile de date; 
unitatea de bază este cadrul; se 
împarte în două subniveluri: controlul 
acesului la mediu şi controlul logic al 
legăturii; 


3. - nivelul de reţea (network altul), cu ajutorul unui algoritm de 
layer) - răspunde de dirijarea pachetelor direcţionare; conţine un control al 
de date care trec prin interiorul unui fluxului pentru a evita pierderea de date 
sistem (de exemplu, de la un nod la şi suprasolicitarea unor trasee; 



TEHNIUM • Nr. 3/1998 


1 









































































































ELECTRONICA LA ZI 


necesită un sistem de adresare pentru 
dirijarea pachetelor; 

4. nivelul de transport 
(transport layer) - răspunde de controlul 
transportului informaţiilor dintr-un punct 
în altul prin reţea; defineşte şi respectă 
o anumită calitate a serviciului; reface 
mesajele care au fost împărţite în mai 
multe bucăţi pentru a uşura transportul; 


Prima ediţie a protocolului AX 25 
(versiunea 2.0) a fost pubiica*.= ce 
ARRL în 1984. în forma sa c' g -= â 
secţiunile mari din specificaţi ; ie _ =j 
fost organizate şi chiar numerota:e 
similar cu cele din recomandarea X 25 
elaborată de CCITTÎn 1976 (modificai 
ulterior în 1980, 1984 şi 1988) pentru 
comunicaţiile de date în reţelele puci ce 



5. nivelul de sesiune (session 
layer) - răspunde de punerea la punct 
şi controlul dialogului dintre procese 
aflate la distanţă cu scopul de a activa 
şi sincroniza anumite evenimente; 

6. nivelul de prezentare 
(presentation layer) - răspunde de 
prezentarea datelor schimbate între 
aplicaţii, compatibilitatea între 
echipamentele racordate la reţea şi 
sintaxa datelor; 

7. nivelul aplicaţiilor 

(application layer) - răspunde de 
semantica informaţiei şi completează 
acea parte a sintaxei de care are nevoie 
nivelul de prezentare; oferă servicii 
procesului de aplicaţie care este sursa 
sau destinaţia finală a informaţiei; 
conţine porţiunile care comunică ale 
proceselor de aplicaţie, cât şi 
protocoalele prin care ele comunică 
(procesele de aplicaţie sunt autonome 
şi se află în afara modelului OSI). 



cu comutare de pachete. La baza 
acestei recomandări au stat 
protocoalele hard SDLC (Synchronous 
Data Link Control - IBM) şi HDLC (High 
level Data Link Control - ISO). 

în afara câtorva cerinţe de 
interfaţă în sensul înspre şi dinspre alte 
niveluri protocolul AX.25 nu este 
destinat să introducă reguli la vreun alt 



nivel. El este gândit să ofere un 
mecanism de transport sigur al datelor 
între două puncte terminale, 
independent de prezenţa sau absenţa 
oricărui alt nivel superior. AX.25 ia în 
consideraţie particularităţile ambianţei 
de lucru a staţiilor de radioamatori, un 
bun exemplu fiind introducerea la acest 
nivel a staţiilor repetoare (digipitere) 
Repetoarele extind. curş= simplu raza 
de acţiune a stat i or de rad>oa~a'.: ,r ' 
fără a impune însă n.d un control a; 
traficulu Des roi ud ere a :or a acest 
nivel nu implică func: spec fice 


nivelului de reţea, se anticipează că 
numărul staţiilor repetoare se va reduce 
pe măsură ce se va dezvolta autenticul 
nivel de reţea. 

în general, cele mai multe 
protocoale la nivelul de legătură de date 
presupun existenţa unui dispozitiv 
primar (sau “maşter") care este 
conectat la unul sau mai multe 
dispozitive secundare (sau “slave”), 
-cest mod de lucru asimetric nefiind 
însă practic în mediul 
rad -camatoricesc, AX.25 presupune că 
arcele capete ale legăturii sunt de 
aceeaşi categorie (este vorba de 
importanţă, nu de autorizare sau 
ierarhizare sportivă!). Acordând legăturii 
un caracter simetric se deschide calea 
conectăr unei staţii la ea însăşi 
(autoconectare), stabilirea mai multor 
conectări la nivel de legătură de date 
pe un dispozitiv sau conectarea unei 
staţii individuale la un controlor 
multiport. 

1. Structura unei staţii de 
amator pentru lucrul radio-pachet 

Diversele variante posibile 
pentru structura unei asemenea staţii 
se pot identifica, fiecare în parte, în 
esenţă, cu schema bloc din figura 1. 

Bl este notaţia generică pentru 
blocul informatic. El poate fi un PC 
(Personal Computer), un HC (Home 
Computer) sau chiar un simplu terminal, 
şi este elementul aflat în contact 
nemijlocit cu utilizatorul radioamator. 
Blocul informatic este conectat prin 
intermediul unei interfeţe I, mai mult sau 
mai puţin specializată, cu staţia de 
emisie-recepţie Tx/Rx. 

Rolul interfeţei I poate fi jucat, 
în cel mai bun caz, de un controlor de 
nod terminal TNC (Terminal Node 
Controler) care conţine în principal un 
modem şi un controlor de protocol 
specializat. Acesta asigură şi 
gestiunea legăturii de date, fiind dotat 
cu “inteligenţă proprie” şi putând 
funcţiona independent, în absenta 
blocului informatic (cum ar fi TNC-ul 
unei staţii repetor sau nod de reţea). 

Coborând pe scara complexităţii. 



2 


TEHNIUM • Nr. 3/1998 






























































ELECTRONICA LA ZI 




interfaţa poate fi redusă numai la un 
modem, rolul implementării protocolului 
revenind în exclusivitate programelor 
existente în Bl. Acestă variantă este 
foarte atractivă în special pentru lucrul 
în regim portabil sau mobil, când se 
poate apela la soluţii constructive 
extreme, de includere a modemului în 


de o parte, prin faptul că ea permite 
realizarea unor modemuri mai simple 
şi mai fiabile decât cele pentru alte 
tipuri de modulaţii, şi, pe de altă parte, 
prin avantajele bine cunoscute pe care 
le oferă semnalele modulate în 
frecvenţă. Se pot enumera aici: 
rezistenţa sporită la perturbaţii; 


uşurinţă cu care se pot realiza legături 
radio directe (fără repetori) la mare 
distanţă. Posibilitatea aceasta are la 
bază mecanismele specifice propagării 
undelor electromagnetice prin reflexie 
ionosferică, datorită gradelor diferite de 
ionizare a straturilor atmosferei terestre. 

Inconstanţa parametrilor 



calculatorul (un Laptop) sau cu staţia 
de emisie-recepţie. Nu este nevoie nici 
de o sursă de alimentare separată 
pentru interfaţă, întrucât datorită 
consumului redus ea se poate alimenta 
direct din calculator. In figura 2 este 
prezentată schema electrică de 
principiu a unei astfel de intefeţe pentru 
legături radio-pachet în benzile VHF şi 
UHF. 

Schema are ca element central 
circuitul integrat modem FSK de 
1200biţi/s tip MCI45450 (Motorola), 
destinat aplicaţiilor conform cu 
standardele BELL 202 şi CCITT V.23. 
Interfaţa este conectată la calculator 
printr-o linie serială RS232, conform 
cerinţelor programului BAYCOM ce o 
exploatează. Mergând mai departe pe 
linia simplificării interfeţei şi preluării în 
măsură mai mare a funcţiilor nivelului 
fizic de către calculator, se ajunge ca 
ea să fie reprezentată de un simplu 
formator de semnal logic la recepţie şi 
de un filtru trece-jos pasiv RC la emisie. 
Un astfel de exemplu îl constituie 
schema propusă de RT4UZ, reprodusă 
în figura 3. Principalul dezavantaj al 
soluţiilor de acest tip îl constituie faptul 
că pentru a funcţiona satisfăcător 
pretind ca la intrarea lor să fie asigurat 
un raport semnal/zgomot bun. 

2. Tehnici de modulaţie 
folosite în comunicaţiile radio-pachet 
decimatori 

O mare parte din sistemele de 
comunicaţii digitale profesionale 
folosesc tehnici de modulaţie în 
frecvenţă cu fază continuă. Interesul 
deosebit acordat de-a lungul timpului 
acestui tip de modulaţie se explică, pe 

TEHNIUM • Nn 3/1998 


de recepţie pentru anihilarea variaţiilor 
atenuării introduse de canalul de 
comunicaţie; puterea constantă la 
emisie indiferent de variaţiile 
semnalului modulator, consecinţa fiind 
posibilitatea folosirii unor etaje finale 
amplificatoare de putere eficiente. în 
plus, în cazul acestui tip de semnale 
se poate utiliza la recepţie demodularea 
necoerentă, eliminându-se deci 
sistemele complicate de refacere a 
purtătoarei. 

Totuşi, extinderea sistemelor cu 
modulaţie în frecvenţă în cazul 



Figura 8 

aplicaţiilor care pretind viteze mari de 
transmitere a datelor este blocată de 
eficienţa comparativ redusă în 
utilizarea benzii de frecvenţă alocate. 
Comunicaţiile radio-pachet de amatori 
nu au ajuns însă, încă, în această 
situaţie, şi de aceea utilizează pentru 
transmiterea pachetelor prin canalul de 
comunicaţie semnale modulate în 
frecvenţă. 

2.1. Emisiuni radio-pachet în 
unde scurte 

Atracţia exercitată de domeniul 
undelor scurte asupra radioamatorilor 
are ca principală motivaţie relativa 


reflectante are ca prim efect limitativ 
asupra aplicaţiilor ce utilizează 
propagarea undelor scurte prezenţa unui 
fadding pronunţat. în condiţii defadding, 
amplitudinea semnalului poate varia cu 
factori de zeci şi chiar sute, cu intervale 
de timp între minime sau maxime 
succesive cuprinse între câteva zecimi 
de secundă şi câteva zeci de secunde. 

Principala cauză a fadding-ului 
în unde scurte o constituie interferenţa 
diverselor componente ale undei, care 
parcurg căi diferite până la punctul de 
recepţie (fadding de interfaţă). Fie că 
diferenţele de drum apar din reflexii 
multiple, ca în figura 4, ori datorită 
înălţimilor diferite ale punctelor de 
reflexie pentru unda ordinară şi cea 
extraordinară ce apar din cea incidenţă 
sub acţiunea câmpului magnetic al 
pământului (care modifică şi planul de 
polarizare), cum este descris în figura 
5, sau datorită neregularităţilor 
inevitabile şi fluctuante care fac ca 
procesul de reflexie să fie însoţit şi de 
fenomene de difuzie, prin care undele 
care se întorc din ionosferă apar ca un 
mănunchi de unde elementare cuprinse 
într-un con cu deschidere de 1^5, cum 
sugerează figura 5, ele se traduc prin 
defazaje dependente de frecvenţă care 
imprimă acestui tip de fadding un 
caracter selectiv. Cu cât banda de 
frecvenţă ocupată de semnalul 
transmis este mai largă, cu atât 
efectele fadding-uiui selectiv sunt mai 
greu de compensat la punctul de 
recepţie. 

Pentru transmisiile digitale o 
importanţă la fel de mare ca fadding-ul 
selectiv o are şi aşa numitul “ecou 

3 



















































ELECTRONICA LA ZI 



apropiat". Aceasta se datorează de fapt 
diferenţei de timp între momentele când 
ajung la antena de recepţie frontul undei 
care a suferit o singură reflexie şi al 
celei care s-a reflectat de ionosferă de 
două ori (între cele două reflexii 
ionosferice fiind plasată şi una la 
suprafaţa pământului, ca în figura 4. 
Calcule şi determinări statistice 
stabilesc gama acestei întârzieri 
relative la 0,5ms...2ms. Semnalul 
compus din cele două semnale 
decalate în timp manifestă puternice 
perturbaţii intersimbol şi incertitudine 
accentuată a momentelor tranziţiilor de 
bit, dacă perioada de semnalizare, T, 
nu este de 2-3 ori mai mare decât 
întârzierea relativă (deci minimum 
1ms-i-6ms). Efectele ecoului pot fi 
diminuate prin utilizarea unei frecvenţe 
de lucru cât mai apropiată de frecvenţa 
maxim utilizabilă (MUF- Maximum 
Usable Frequency) corespunzătoare 
momentului din zi şi poziţiei geografice, 
pentru ca undele radiate de antena 


emiţătorului aproape după verticală să 
nu fie reflectate de ionosferă, şi 
folosirea unor antene cu maximul 
caracteristicii de radiaţie plasat la 
unghiuri mici faţă de orizontală. 

Pentru a face faţă în cele mai 
multe situaţii condiţiilor adverse din 
canalul radio, în gama undelor scurte 
(deci sub 30MHz) semnalului FSK al 
emisiunilor radio-pachet i s-a stabilit o 
viteză de transmisie de 300baud 
(T=3,33ms) şi o deviaţie vârf-vârf de 
200Hz (Af=Ao)/2=100Hz). 

Deşi se poate construi un 
emiţător pentru lucrul radio-pachet în 
unde scurte, totuşi, datorită faptului că 
banda ocupată de un asemenea semnal 
este suficient de îngustă, este mult mai 
avantajoasă economic soluţia de a 
utiliza aparatura destinată traficului 
curent în fonie cu modulaţie în 
amplitudine şi bandă laterală unică. La 


baza acestei utilizări se află 
proprietatea modulaţiei în amplitudine 
cu bandă laterală unică de a aplica 
semnalului modulator o transformare 
liniară de spectru, care constă într-o 
translaţie şi, eventual, o inversare. 
Acest aspect rezultă uşor urmărind 
schema bloc simplificată a emiţător- 
receptorului cu o singură schimbare de 
frecvenţă, din figura 7. 

Valoarea frecvenţei centrale 
(purtătoarea) fc a semnalului modulat 
în frecvenţă digital, generat de 
modemul AFSK (Audio Frequency Shift 
Keing), se plasează către mijlocul 
benzii de trecere echivalentă în joasă 
frecvenţă a filtrului trece-bandă cu cuarţ 
din blocul de frecvenţă intermediară, 
uzual la 1170Hz (standard BELL 103). 
în figura 8 este redată densitatea 
spectrală de putere a semnalului AFSK 
aplicat modulatorului echilibrat. Indicele 
de modulaţie are valoarea 
rp2AfT=0,66. 


frecvenţe coborând sub 300Hz 
(mergând până la 0Hz) cât şi cele de 
peste 2400Hz vor suferi o puternică 
atenuare din partea filtrului trece-bandă 
cu cuarţ. întrucât nivelul acestor 
componente este de la început foarte 
mic în comparaţie cu al celor plasate 
în banda de trecere a filtrului, efectul 
acestei trunchieri de spectru, 
combinată cu neuniformitatea timpului 
de întârziere la limitele benzii de trecere 
a filtrului, asupra semnalului de date 
recuperat la ieşirea demodulatorului 
AFSK de la recepţie este neimportant. 
Această afirmaţie este valabilă cu 
condiţia unui acord foarte precis al 
receptorului (menţinut pe întreaga 
durată a legăturii), căci în caz contrar 
se face imediat simţit efectul negativ 
al dispariţiei altor componente 
spectrale, semnificative energetic, 
atenuate de către filtrul din calea de 


frecvenţă intermediară a receptorului, 
şi este posibil ca nici demodulatorul 
AFSK să nu mai răspundă corect la 
valoarea decalată a frecvenţei 
purtătoare fc. 

în canalul radio spectrul 
semnalului FSK emis coincide cu cel 
din figura 8 corectat cu influenţa filtrului 
cu cuarţ, translatat de o parte sau de 
alta a frecvenţei f1-f2 (cu inversare sau 
nu), în funcţie de banda laterală 
selectată de filtru (frecvenţa 0Hz din 
figura 8 corespunde în canalul radio la 
frecvenţa fi -f2). 

y=10log(p(f)/PcT), unde: 
p(f) = densitatea spectrală de putere; 
Pc = puterea medie pe o perioadă a 
semnalului furnizată de purtătoarea 
nemodulată; 

T = durata unui bit. 

2.2 Emisiuni radio-pachet în 
unde ultrascurte 

Imediat după consumarea 
primelor legături radio-pachet şi 
consolidarea încrederii în viabilitatea 
acestui nou mod de lucru, radioamatorii 
ajung să resimtă nevoia unei viteze 
sporite de transmitere a informaţiei. 
Astfel, în mod firesc, atenţia s-a 
îndreptat spre gamele de foarte şi ultra 
înaltă frecvenţă, în care canalul de 
comunicaţie (troposferic şi prin unde la 
suprafaţa pământului) are parametrii 
mult mai stabili în timp (excepţie făcând 
legăturile cu staţiile mobile), şi lărgimi 
mai mari pentru banda de frecvenţă 
alocată. Particularităţile propagării 
undelor electromagnetice în gama 
acestor frecvenţe, în principal 
atenuarea datorită razei de curbură a 
Pământului şi prezenţei obstacolelor 
naturale, oferă o bună izolaţie între 
reţelele locale şi stimulează dezvoltarea 
şi gestionarea reţelelor largi, naţionale. 

întocmai ca în cazul undelor 
scurte, echipamentul folosit la legăturile 
radio-pachet de amatori în unde 
ultrascurte a avut la bază tipul cel mai 
răspândit de emiţător-receptor şi 
anume, în acest caz, pentru emisiuni 
în fonie cu modulaţie în frecvenţă. O 
schemă bloc care reflectă una dintre 
structurile cele mai simple de 
asemenea staţii, destul de răspândită 
în special ca urmare a disponibilităţilor 
apărute prin scoaterea din uz a 
generaţiei mai vechi (anii 70-^80) de 
echipamente pentru comunicaţiile 
profesionale în reţele multicanal, este 
redată în figura 9. 


- continuare în numărul v '' tor ~ 

4 TEHNIUM • Nr. 3/1998 


Atât componentele spectrale cu 










































AUDIO '■ 

INCINTE ACUSTICE (portret de familie) 

ing. Aurelian Mateescu 


Vom începe articolul de faţă cu 
câteva citate din "BOOK OF TRUTH” 
(Cartea adevărului), evident, cu referire 
la incinte de performanţă şi 
componentele acestora. Cartea 
aceasta este o adevărată Biblie pentru 
audiofilii din multe ţări vestice şi a fost 
scrisă de un reputat inginer al firmei 
“DYNAUDIO”, Erick “The Ear” Nielsen: 

1. - nu ascultaţi difuzoare cu 
bobine subdimensionate; 

2. - nu ascultaţi difuzoare care 
au probleme privind răspunsul de fază; 

3. - ascultaţi wooferele care au 
membrana dintr-o singură piesă de MSP 
(polimer de silicat de magneziu); 

4. - ascultaţi difuzoarele la care 
energia radiată în spate este complet 
absorbită pentru o reproducere corectă 
şi lipsită de “ecou”. 


pentru reproducerea frecvenţelor joase, 
denumit de cele mai multe ori (cu 
termenul provenit din limba engleză) 
woofer. 

După cum se ştie, rolul incintei 
este de a separa unda faţă de unda 
spate generată de membrana 
difuzorului, pentru a se evit-a 
interacţiunea dintre cele două unde cu 
consecinţe acustice nedorite. Cu 
timpul, observându-se randamentul* 
scăzut al difuzorului în reproducerea 
frecvenţelor joase, în general, s-a 
căutat o cale de valorificare a energiei 
undei de spate printr-o fazare 
corespunzătoare cu unda faţă, 
obţinându-se astfel o creştere a 
randamentului până aproape la o dublare 
a sa în cazurile cele mai fericite. 

în cazul frecvenţelor medii şi 


o 



transmisie) şi incinte cu dublă cameră. 

în figurile 1*5 sunt prezentate 
schematic incintele în ordinea în care 
au fost enumerate mai sus. 

1. Incintele închise (figura 1) 
utilizează elasticitatea aerului din 
spatele wooferului pentru absorbţia 
undei spate. Aceste incinte se 
adaptează perfect difuzoarelor care 
dispun de un echipament magnetic 
modest, dar care au o excursie a 
membranei mare. Se utilizează 
difuzoare care au frecvenţa de 
rezonanţă scăzută, având în vedere că 
frecvenţa de rezonanţă a ansamblului 
difuzor-incintă se dublează. Aerul aflat 
în incinta acustică formează o 
suspensie elastică pentru membrana 
wooferului şi limitează excursia maximă 
la frecvenţa de rezonanţă a 



Incinta inchisa . Incinta bassreflex Incinta cu radiator pasiv Incinta cu linie acustica Incinta cu camera dubla 


Figura 1 Figura 2 Figura 3 Figura 4 Figura 5 


Chiar dacă citatul numărul 3 are 
o tentă evidentă de reclamă a 
produselor DYNAUDIO, toate cele patru 
citate pot constitui repere de bază în 
ceea ce priveşte alegerea difuzoarelor 
sau a incintelor acustice. 

în cele ce urmează ne vom 
îndrepta atenţia către cele câteva tipuri 
de incinte acustice aflate în momentul 
de faţă pe piaţa mondială şi care ocupă 
peste 90% din produsele de acest tip 
aflate în vânzare. Trebuie să precizăm 
că, indiferent de numărul de căi în care 
este împărţit registrul audio, fiecărei căi 
fiindu-i repartizate unul sau mai multe 
difuzoare, atunci când se face referire 
la tipul de incintă acustică, se 
subînţelege că se face referire la 
incinta în care este montat difuzorul 


înalte ale spectrului audio, datorită 
lungimii mici de undă, această metodă 
de utilizare a undei spate nu poate fi 
utilizată şi atunci toate eforturile 
constructorilor au fost orientate către o 
absorbţie totală a energiei undei spate 
şi utilizarea de materiale pentru 
construcţia incintei astfel ca aceasta 
să nu producă “colorarea" sunetului 
emis de difuzoare cu frecvenţe de 
rezonanţă parazite provenind de la 
pereţii incintei. 

în momentul de faţă, pe piaţa 
specializată se găsesc cinci familii de 
incinte acustice, restul tipurilor fiind 
reductibile la acestea: incinte închise 
(incinta cu suspensie acustică), incinte 
bass-reflex, incinte cu radiator pasiv, 
incinte cu linie acustică (cu linie de 


ansamblului incintă-difuzor, fără a mai 
fi nevoie de un filtru trece-sus. Aceste 
tipuri de incinte au avut o perioadă de 
glorie prin anii ‘60, firme ca Acustic 
Researches, KLH şi Advent având 
realizări de referinţă în domeniu. 

2. Incintele bass-reflex (figura 
2) se deosebesc de cele închise prin 
existenţa unei deschideri către exterior, 
care este un decupaj pur şi simplu sau 
în deschidere este montat un tub 
(rezonator Helmholz). Incintele bass- 
reflex se comportă ca un filtru trece- 
sus de ordinul patru, de 24dB/octavă. 
Incinta raionează energia şi reduce de 
asemenea deplasarea echipajului mobil 
al difuzorului la şi deasupra frecvenţei 
de rezonanţă a ansamblului incintă- 
difuzor. Pentru a se evita deteriorarea 


TEHNIUM • Nr. 3/1998 


































AUDIO 



difuzorului prin reproducerea unor 
frecvenţe sub frecvenţa de acord a 
ansamblului se va utiliza un filtru trece- 
sus. Frecvenţa de acord a incintei bass- 
reflex este inferioară incintei închise 
echipate cu acelaşi difuzor şi permite 
obţinerea unei creşteri a randamentului 
sonor cu circa 4dB şi extinderea 
răspunsului la frecvenţe joase cu o 
octavă pentru acelaşi volum al incintei, 
dar panta de 24dB/octavă reduce rapid 
nivelul frecvenţelor foarte joase. Acest 
tip de incintă necesită o realizare 
îngrijită şi este relativ sensibilă la modul 
de acord. 

Acest tip de incintă este de 
departe cel mai răspândit, atât în 
marele public, cât şi printre 
profesionişti. 

3. Incintele cu radiator pasiv 
(figura 3) reprezintă o variantă a 
incintelor bass-reflex la care 
deschiderea către exterior a fost 
obturată cu o membrană pasivă, 
suspendată, având frecvenţa proprie de 
rezonanţă mai joasă decât a wooferului. 
De obicei, această membrană pasivă 
este construită dintr-un woofer de 
acelaşi tip cu cel care echipează 
incinta, la care nu se montează bobina 
şi elementele aferente, echipajul 
magnetic şi membrana de centrare a 
bobinei. De cele mai multe ori, 
membrana pasivă arată ca un al ll-lea 
woofer, montat sub primul, pe faţa 
incintei, fără ca aceasta să constituie 
o regulă. 

Această incintă a fost imaginată 
şi proiectată de Harry Olson în anul 
1935 şi a avut o perioadă de glorie în 
anii 70, adoptată de firme ca ESS, 
Celestion sau SIARE. Astăzi sunt 
utilizate de Tehnics şi Panasonic, atât 
la incinte pretenţioase, de înaltă 
fidelitate, cât şi la incinte de mici 
dimensiuni care echipează unele 
combine audio. Membrana pasivă 
elimină raionarea sunetului care apare 
în deschiderea bass-reflex, sunetele 
parazite ce apar uneori în tuburile 
rezonatoarelor şi reprezintă o soluţie 
interesantă, atât pentru incintele de 
mici dimensiuni, cât şi pentru cele mari. 
Inconvenientele sunt legate de un preţ 
mai ridicat şi o frecvenţă limită inferioară 
mai ridicată decât la incintele bass 
reflex. 

4. Incintele cu linie de 
transmisie (figura 4) Această familie 
de incinte cuprinde mai multe variante 
constructive: pâlnie acustică, labirint 


etc., care prezintă avantaje sau 
dezavantaje din punct de vedere al 
abordării constructive. în orice caz, din 
punct de vedere practic sunt relativ 
dificil de realizat. Rolul liniei de 
transmisie este de a asigura inversarea 
fazei undei spate pentru a ajunge la 
capătul liniei la aceeaşi fază cu unda 
directă, conducând la o creştere a 
randamentului sonor. Aceste incinte 
sunt relativ dificil de pus la punct şi emit 
sunete de frecvenţă joasă considerate 
cavernoase. Acordul lungimii liniei de 
transmisie se face după ureche şi după 
impedanţă, căutându-se obţinerea unei 
curbe de impedanţă cât mai plată 
posibil şi o bună muzicalitate. 
Necesitatea poziţionării unui material 
fonoabsorbant pe pereţii liniei de 
transmisie măreşte şi mai mult 
dificultăţile constructive. 

5. Incintele cu dublă cameră 
(figura 5) au volumul total al incintei 
împărţit în două volume, aproximativ 
egale. Wooferul este plasat pe o 
deschidere practicată în peretele comun 
celor două camere, astfel ca difuzorul 
să aibă spatele în camera închisă 
(similar cu o incintă închisă). Faţa 
membranei radiază în cea de-a doua 
cameră, care comunică cu mediul 
ambiant printr-un rezonator Helmholtz 
Ansamblul constituie un filtru trece- 
bandă, acordul fiind realizat din volumul 
cavităţilor şi diametrul wooferului. Dacă 
banda de trecere este redusă se obţine 
o mare eficacitate a ansamblului. Dacă 
banda se lărgeşte, eficacitatea scade, 
între realizările de marcă utilizând 
această soluţie se aminteşte incinta 
1303 Elipson, iar mai recent incinte de 
producţie JAMO (Danemarca) sau JBL 
(SUA). Există variante care utilizează 
două woofere care lucrează în push- 
pull, faţă în faţă, variante ce utilizează 
o membrană pasivă în locul 
rezonatorului, sau cu două sau mai 
multe membrane pasive cuplate 
mecanic. 

Concluzii: Atunci când avem de 
luat o hotărâre privind achiziţionarea 
unei perechi de incinte sau construirea 
lor trebuie să avem în vedere câteva 
elemente determinante: 

- bugetul alocat, deoarece nu se 
pot obţine performanţe de vârf cu un 
buget mic. în plus, incintele acustice 
reprezintă veriga cea mai slabă într-un 
lanţ electroacustic. Ele pot "ajuta 
enorm performanţele acustice ale unui 
lanţ constituit din elemente componente 


cu performanţe mediocre, dar, nici un 
CD-player sau amplificator, oricât de 
scump nu vor putea să astupe "golul" 
enorm creat în audiţie de nişte incinte 
de proastă calitate, chiar dacă poartă, 
un nume sonor. Orice firmă produce şi 
nereuşite, sau produce pentru bugetul 
fiecăruia; 

- testul pe viu (de ascultare) este 
elementul determinant în alegerea 
incintelor. Acest lucru este valabil şi 
pentru difuzoare procurate separat 
pentru construcţii proprii; 

- firma producătoare şi, de multe 
ori, preţul, nu sunt concludente la 
procurarea incintelor sau a difuzoarelor. 
O realizare nereuşită poate fi 
comercializată cu mulţi bani. Preferaţi 
întotdeauna firmele specializate celor 
care "fac" tot ce cuprinde lanţul audio, 
eventual operează şi în alte domenii. 
Aceste firme au realizări de medie şi 
numai arareori “nimeresc” ceva cu 
adevărat bun în domeniul difuzoarelor 
sau al incintelor acustice; 

- când cumpăraţi difuzoare, 
cereţi celui ce le comercializează şi 
datele tehnice ale acestora pentru a 
putea să le calculaţi corect reţelele de 
separare şi pentru a avea idee de 
performanţele acestora; 

- între familiile de incinte 
prezentate în acest material nu există 
clasificări. Important este ca incinta să 
vă placă cum “sună” cu restul 
echipamentului de care dispuneţi. Dacă 
doriţi să schimbaţi un component al 
lanţului audio, indiferent care, pentru a 
nu avea surprize neplăcute, 
încercaţi,oricât de mult efort ar cere, 
să faceţi o audiţie cu componentele pe 
care le păstraţi şi cu cel pe care vreţi 
să-l achiziţionaţi, inclus în lanţ. Preţul 
sau caracteristicile tehnice declarate nu 
vor putea contrabalansa dazamăgirea 
încercată atunci când veţi constata că 
sunetul obţinut este, în mod 
inexplicabil, mai şters, mai plat, mai 
straniu decât cel cu care eraţi obişnuit, 
în ţările occidentale, magazinele 
specializate oferă ech-oamentul care se 
doreşte a f> achiziţionat, pentru o 
perioadă de proba, free tnal”, de obicei 
două sâptâmân,. Această perioadă 
ajută audtof iul sâ se decidă dacă 
notărârea sa este cea ustâ sau nu se' 
poate acomoda cu modificările operate 
în lanţul auco Poate că în viitor 
această modei ta te v a fi adoptată şi de 
comercianţii noştri. Rămâne să sperăm 
că acest viitor nu va fi foarte îndepărtat. 


TEHNIUM • Nr. 3/1998 
















AUDIO = 

EFECTE ACUSTICE 


Dan Tamas 

s! 

Montajul propus reprezintă un 
generator de efecte acustice pentru 
chitară denumit “distorsiune", utilizabil 
în ritmurile moderne ale muzicii rock. 

Primul etaj, realizat cu TI, 
amplifică semnalul de câţiva milivolţi 
furnizat de doza de chitară până la 
nivelul necesar atacării următorului etaj. 
Valorile componentelor folosite în acest 
etaj vor fi riguros respectate, în special 
C4. Valorile reduse pentru CI şi C4 sunt 
necesare deoarece doza furnizează un 
procentaj mai mare de frecvenţe joase 
decât înalte. Etajul cu TI a fost 
experimentat folosind o doză de 
construcţie românească tip “Reghin”. 
Pentru alt tip de doză (mai sensibilă) 
va fi tatonată valoarea lui C4. 

Etajul cu T2 şi T3 este 
amplificator limitator, care transformă 
semnalul sinusoidal oferit de doză şi 
amplificat de TI în semnal 
dreptunghiular bogat în armonici. Buna 
funcţionare a etajului implică obţinerea 
în punctul de conectare al lui R7 cu R8 
a unei tensiuni egală cu 1/2 din 
tensiunea de alimentare. Aceasta se 
obţine prin acţionarea rezistenţei 
semireglabile SR1. Personal nu am 
folosit voltmetrul, ci am preferat reglajul 
“după ureche", căutând să obţin după 
C8 un sunet de tip “fuzz” fără distorsiuni 
de frecvenţă sesizabile. Tranzistoarele 
TI şi T2 vor fi obligatoriu de tip BC109C 
în capsulă metalică, cu (i>500. 
Condensatorul C6 se va conecta direct 
între capsula metalică a lui T2 şi tresa 
de masă a montajului. Lipsa acestui 
condensator face ca montajul să 
oscileze incontrolabil. PI reglează 
gradul de distorsiune controlată şi este 
de tip logaritmic. 

Deoarece procentajul de 
armonici oferit la ieşire după C8 este 
destul de ridicat, am introdus un etaj 
corector clasic, tip Baxendall, format 
din Cil, PI, P2 şi piesele aferente. 
Funcţionarea acestui etaj este 
binecunoscută şi nu insist asupra ei. 
R13 şi R14 vor fi riguros de aceeaşi 
valoare şi preferabil de tip RPM. 
Circuitul integrat este de tip pA741, în 
capsulă metalică cu 8 terminale. 

Ultimul etaj este cel format din 
diodele DWD4 şi condensatorul CI7. 
Prin modul de conectare a diodelor am 

TEHNIUM • Nr. 3/1998 


obţinut a nouă limitare a semnalului şi 
o nuanţare deosebită a armonicilor, fapt 
ce se traduce prin obţinerea unui sunet 
cu “atac” sau “kraft" de bună calitate 
atunci când se efectuează “riff” în 
cvintă sau terţă pe corzile chitarei. De 
asemenea, o tonalitate deosebită o vor 
avea flageoletele artificiale. Totodată 
există posibilitatea obţinerii unor note 
cu durata foarte lungă prin efectul de 
microfonie controlată, la un volum de 
audiţie mai mare al amplificatorului 
folosit. Pentru scoaterea din funcţiune 
a efectului se va acţiona K1, care este 
un comutator dublu cu trei contacte, 
caz în care semnalul de la doză va fi 
amplificat de TI şi trimis direct la mufa 
de ieşire. Montajul va fi realizat pe 
circuit imprimat, exceptând etajul cu 
TI care va fi realizat “în aer", după 
tehnica folosită în radiofrecvenţă. 
Conexiunea între mufa de intrare şi CI 
va fi cât mai scurtă cu putinţă, la fel şi 
cea dintre C4, K1.1 şi C7. Pentru 
conexiunile la potenţiometre am folosit 
fire cu lungimea de maximum 5cm. Nu 
am folosit o carcasă de metal pentru 
montaj, dar am respectat cu 
rigurozitate modul de conectare 
generală la masă. în acest fel singurul 
zgomot dat de montaj este fâsâitul 
tranzistoarelor. Bineînţeles, acolo unde 
există posibilitatea, se vor selecta 
tranzistoarele folosite pentru zgomot 
redus. Punctul de masă al mufei de 
intrare va fi punctul general de 
conectare la masă. Lăţimea circuitului 
de masă al cablajului va fi de minimum 
5mm. Pentru minusul alimentării se va 
folosi fir separat conectat la mufa de 
alimentare standardizată, iar 
semnalizarea alimentării se poate face 
prin conectarea unei diode LED în serie 
cu un rezistor de 220£>. Consumul 
montajului este în jur de 18mA. între 
chitară şi mufa de intrare am folosit 
cablu ecranat audio cu lungimea de 6m, 
fără să constat atenuarea semnalului; 
la fel şi pentru cablul care face legătura 
cu amplificatorul. Semnalul de ieşire 
are valoarea de circa 800mV. 

Menţionez că am experimentat 
acest montaj folosind o chitară electrică 
de construcţie românească, cu dozele 
originale. 



7 






















































CQ-YO 


LINIE DE AMPLIFICATOARE PENTRU TOATE BENZILE 
DE AMATORI DE LA 1,8MHz LA 2,4GHz (I) 

Vasile Durdeu/Y05BLA 


Această linie de amplificatoare 
cuprinde: 

I. Pentru unde scurte un 
amplificator cu două tuburi QB3,5/750 

II. Pentru unde ultrascurte: 

1. în banda de 144MHz un 
amplificator cu două tuburi 4CX250B; 

2. în banda de 432MHz un 
amplificator cu două tuburi 4CX250B; 

3. în banda de 1296MHz două 
amplificatoare: unul cu tubul 2C39BA, 
după care urmează un amplificator cu 
tubul TH328; 

18 24 


INTRARE 

r 


14 

O 


O O 


10 

- 0-0 


28MHz 

O 


- tensiuni pentru grila a doua de 
la 150V la 500V, la un curent de până 
la 200mA; 

- tensiuni negative de la -50V la 

-200V; 

- tensiuni de filament de la 5V la 
12V/20A; 

- tensiuni de 5V, 12V şi 24V 
pentru comanda releelor. 

Amplificatorul pentru unde 

scurte 

Schema electronică a acestui 
amplificator este prezentată în figura 
24 18 

28MHz ° ° 14 2XlnF/10KV 


O îmbunătăţire a situaţiei este 
folosirea unui filtru n-L care introduce 
încă o atenuare de 10, 15 dB, 
ajungându-se la o atenuare a armonicii 
a doua de 45-55 dB şi o atenuare mai 
mare a armonicelor superioare. 

Mărind factorul de calitate al 
filtrului n se poate mări atenuarea 
armonicelor. De exemplu, mărind Q-ul 
de la 10 la 20 se obţine o sporire a 
atenuării de 6dB. Deci, se poate 
considera că circuitul n este “inima" 
acestui amplificator. Detaliile bobinelor 


7 O 


£ 


:Ca 


-100..200V 

O- 


±îâ & ±l±' 


ffcfjj] 


R1 

50 

6W 


Q..100mAcc 


HH 2X47 I ± 

2W | - 






0..10VCQ ■’Ş 5 ' 



■===■ 220Vca 


4. în banda de 2300MHz un 
amplificator cu tubul 2C39BA. 

III. Pentru alimentarea acestora 
se folosesc 3 alimentatoare capabile 
să furnizeze: 

- tensiuni anodice cuprinse între 
600 şi 3000V, la un curent de 2A; 1A şi 
0,5A; 


~ZL 

X A X 

+400..500V 7 

1. în ultimii ani filtrul n a devenit 
aproape un standard pentru acordul 
circuitului anodic şi transferul energiei 
de radiofrecvenţă de ia amplificator la 
antenă. Totuşi, atenuarea de 35-40dB 
a armonicii a doua nu este suficientă 
pentru cei ce folosesc antene 
multiband. 


sale sunt prezentate în figura 2 şi este 
necesar ca ele să fie reproduse cât mai 
fidel şi vor fi argintate, montate pe 
suport de ceramică sau PTFE (teflon); 
factorul Q este aproximativ 12. 

Eventuala încălzire a unei bobine 
este dată de un Q prea ridicat. Se poate 
scădea Q (deci curentul care circulă prin 
bobină) crescând impedanţa sa în 
detrimentul capacităţii. Nu trebuie uitat 
faptul că aceşti curenţi, care produc 
încălzirea bobinelor, traversează de 
asemena şi condensatorul variabil şi 
contactele comutatorului de game şi 
pot provoca pagube importante. 

Şocurile de radiofrecvenţă din 

f t 

anozii tuburilor trebuie să prezinte o 
impedanţă înaltă pe un spectru Jprg de 
frecvenţe, pentru a evita toate 
rezonanţele serie între benzile de 
amatori. Se va evita să fie bobinate prin 
spire continuu unite, se vor fracţiona 
în grupe de spire, din ce în ce mai 


8 


TEHNIUM • Nr. 3/1998 











































































CQ-YO 


Circuit în n pentru Q=12 
Cin=C1+C2; Cout=C4+C5 


Frecv 

Cin(pF) 

L(pH) 

Cout(pF) 

nb(Sp) 

4> (mm) 

(ţbobină(mm) 

1,8 

354 

24,21 

2092 

25 

2 

50 

3,6 

182 

12,42 

1076 

17 

4 

75 

7 

91 

6,22 

538 

11 

6 

75 

10,1 

75 

4,60 

420 

9,25 

6 

75 

14,2 

46 

3,12 

269 

7,5 

6 

75 

18,1 

36 

2,6 

310 

6,75 

6 

75 

21,2 

30 

2,07 

179 

6 

6 

75 

24,9 

26 

1,83 

157 

5,5 

6 

75 

28,5 

23 

1,56 

135 

5 

9x1 

35 


Circuitul n de la intrare 


Frecv 

Ca(pF) 

Cb(pF) 

Lx(sp) 

,<])sârmă(mm) 

<i>bobină(mm) 

1,8 

3200 

3200 

27 

1,3CuEm 

12,5 

3,6 

1600 

1600 

16 

1,3CuEm 

12,5 

7 

910 

910 

8 

1,3CuEm 

12,5 

10,1 

670 

670 

7 

1,3CuEm 

12,5 

14,2 

430 

430 

6 

1,8CuEm 

12,5 

18,1 

350 

350 

5 

1,8CuEm 

12,5 

21,2 

300 

300 

4 

1,8CuEm 

12,5 

24,9 

270 

270 

4 

1,8CuEm 

12,5 

28,5 

220 

220 

4 

1,8CuEm 

12,5 


importante, de la punctul cald spre 
punctul rece. (De exemplu: am bobinat 
pe un suport de teflon cu <|>32mm şi o 
lungime de 200mm, 5 grupe de spire 
CuEm <ţ0,5mm, în total 262 spire cu 
distanţă de 6mm între grupele de spire). 

Este, de asemenea, 
indispensabilă o bună ventilaţie pentru 
disiparea eficientă a căldurii emanate 
de tuburi. 

Nu cred că este necesar să 
tratez toate detaliile, pentru că fiecare 
îşi va putea pune amprenta personală 
asupra construcţiei, după mijloacele şi 
ideile sale. Mă limitez deci să dau 
schemele şi eventual modul de 
neutralizare. Când testăm pentru prima 
dată amplificatorul, condensatorul C3 
este ajustat astfel încât există un 
spaţiu de 12mm între cei doi anozi; 
apoi, cu tensiunea anodică şi tensiunea 
grilei ecran oprită şi o sarcină 
conectată la ieşire, se aplică o excitaţie 
şi se acordează circuitul grilei. Gradul 
de excitaţie este astfel stabilit încât 
curentul de grilă să fie de numai câţiva 
miliamperi. Se aplică apoi tensiunea 
anodică şi tensiunea grilei ecran şi se 
acordează circuitul anodic. 

La fiecare schimbare a sarcinii 
se va reacorda circuitul anodic. 
Controlul neutralizării amplificatorului se 
face observând curentul de grilă. 
Aceasta va fi mic la aceeaşi poziţie a 
condensatorului de acord a anozilor, 
care dă un maxim al curentului grilei 
ecran. 


Pentru răcire am folosit două 
ventilatoare dintre cele folosite la 
răcirea calculatoarelor personale, unul 
montat pe peretele lateral stâng, iar unul 
deasupra tuburilor. La o putere de 400W 

30 46 20 

15 15 23 23 20 


out este necesar un singur ventilator. 

Distanţa dintre plăcile 
condensatoarelor trebuie să fie în 
funcţie de tensiunea anodică, astfel la 
1000V - 0,37mm; la 1500V - 0,76mm; 
la 2000V -1,27mm; la 3000V-1,78mm; 
la 3500V-2,0mm. 

Lista de piese 

RFC2 - 2,5 spire din bandă de CuAg 
lată de 8mm pe <ţ>19 (în interior se 
găseşte R1); 

RFC3 - 262 spire CuEm (ţ>0,5 pe un 
suport de teflon <j>32 şi L=200mm; 
RFC4 -16 spire CuEm (j>1,6 pe <|>12,7 
“în aer"; 

RFC5 - şoc de RF de 2,5mH tip 
“radio”; 

RFC6-18 spire CuEm <j>1 ,6 pe (ţi 2,7 
“în aer”; 

Condensatorii nenotaţi pe 
schemă sunt de 1 nF/1 kV 

Bibliografie 

- Radio Rivista 3/90; 4/91, 11/94; 

- Megahertz Magazine 6/92; 

- Kilowatt amplifiers by W 6 KEV; 

- Documentaţie TL922 - Trio Kenwood; 
-CQ 2/1992’ 


(continuare in numărul viitor) 


16 


66 


84 


7 9 


23 22 21 21 21 21 21 



TEFLON 

4)32 


BANDA 9x1 


TEHNIUM • Nr. 3/1998 









































































































.. CQ-YO 

AMPLIFICATOR LINIAR SSB 


& 

ing. loan Alexandrescu/Y03BY 


Aglomerarea din ce în ce mai 
mare din benzile destinate 
radioamatorilor face uneori imposibilă 
stabilirea unor legături interesante “la 
distanţă” dacă echipamentele utilizate 
nu îndeplinesc din punct de vedere 
tehnic un anume nivel. Acest lucru este 
cu atât mai pregnant în cazul 
concursurilor în care “QRM-ul” este atât 
de mare încât cu greu poţi “pătrunde” 
către staţiile îndepărtate. După ce 
parcurgi toate etapele de la un 
transceiver de bună calitate la o antenă 
directivă bine acordată constaţi că 
totuşi se poate şi “mai mult”. Soluţia 
pentru acest “mai mult" o reprezintă un 
amplificator liniar de putere - subliniez 
liniar întrucât aceasta este 
caracteristica esenţială a unui 
amplificator de putere. Deformarea 
semnalului amplificat datorită 
neliniarităţii amplificatorului provoacă o 
multitudine de armonici care măresc 
QRM-ul din benzile de radioamatori şi 
nu numai. 

Amplificatorul prezentat în cele 
ce urmează, deşi este simplu de 
realizat, are o liniaritate foarte bună şi 
a dat satisfacţii depline în exploatare. 

Schema electrică a 
amplificatorului este prezentată în 
figură.Amplificatorul a fost realizat 
utilizând două tuburi electronice în 
montaj cu grila la masă. Tuburile 
utilizate sunt de tipul 4-250Z produse 
de firma EIMAC - special concepute 
pentru amplificatoare de putere de unde 
scurte. Alegerea configuraţiei cu grila 
la masă conduce la o simplificare a 
circuitelor de alimentare a tuburilor şi 
la o stabilitate mare în funcţionare, 
eliminând posibilitatea de apariţie a 
autooscilaţiilor. Tuburile sunt montate 
în paralel, excitaţia realizându-se în 
catod prin intermediul unui filtru n de 
adaptare a impedanţei de intrare care 
realizează în acest fel un raport de unde 
staţionare între TRX şi amplificator 
foarte redus, lucru deosebit de important 
în cazul utilizării unui TRX cu etaj final 
tranzistorizat. Dezavantajul unui astfel 
de configuraţii (grila la masă) îl 
constituie necesitatea unei puteri de 
excitaţie mai mari, care însă nu 
reprezintă un inconvenient din punct de 
vedere al randamentului, puterea de 


excitaţie regăsindu-se la ieşirea 
amplificatorului. 

Filamentele tuburilor au fost 
alimentate în serie printr-un filtru realizat 
pe o bară de ferită de tipul celor utilizate 
în radioreceptoarele tranzistorizate. 

Alimentarea se face prin 
intermediul unui transformator 220V/ 
IOV la care circuitul secundar este 
prevăzut cu o priză mediană. 

Alimentarea circuitului anodic se 
realizează prin intermediul unui 
transformator de 220V/1375Vca, 
utilizându-se un circuit de redresare cu 
dublarea tensiunii. S-au utilizat 8 diode 
de 10A la tensiunea de 1200V, în 
montaj de dublare de tensiune. Pe 
fiecare diodă se vor monta rezistenţe 
în paralel de 300k£2/2W, în vederea 
egalizării rezistenţei inverse a 
acestora, obţinându-se în acest fel o 
repartiţie uniformă a tensiunilor pe 
fiecare dintre diode. 

Filtrarea tensiunii continue 
redresate s-a realizat cu condensatoare 
electrolitice 800pF/300V (12 

condensatoare în serie) obţinându-se 
o capacitate de filtraj de 66pF. 

Condensatoarele sunt de tipul 
celor utilizate la blitzurile fotografice, 
dar pot fi de orice tip, având însă grijă 
ca tensiunea totală să depăşească cu 
300-400V tensiunea de lucru. 

S-a obţinut astfel o tensiune 
continuă de 3300V în gol şi 3200V în 
sarcină. 

Alimentarea anozilor se face prin 
intermediul unui şoc de RF realizat pe 
o carcasă din călit şi decuplat din punct 
de vedere al radiofrecvenţei printr-un 
condensatorde 5nF/5kV. 

Pentru eliminarea autoosci¬ 
laţiilor, în anod s-au prevăzut circuite 
LR realizate din conductor de Cu 
argintat şi rezistenţe de 50Q/6W (două 
rezistenţe de 100Q/3W în paralel). 

Pentru obţinerea unui punct de 
funcţionare pe partea liniară a 
caracteristicii tuburilor, în circuitul de 
catod (priza mediană a transfor¬ 
matorului de alimentare filamente) s-au 
prevăzut două diode stabilizatoare de 
6,8V la 10A, montate în paralel. în 
funcţie de posibilităţi se poate monta o 
singură diodă cu tensiune între 6V şi 
11 Via un curent de 20A. 


în serie cu aceste diode s-a 
montat o rezistenţă de 12kQ la 10W 
cu rolul de a “tăia” curentul anodic al 
tuburilor pe perioada de recepţie, curent 
care provoacă un zgomot de fond în 
receptorul de trafic. Această rezistenţă 
este scurtcircuitată de un contact al 
releului care comută antena de la TRX 
la amplificator. 

în circuitul anodic se regăseşte 
filtrul clasic n care realizează 
adaptarea impedanţei de ieşire a 
circuitului anodic al tuburilor la 
impedanţa antenei. 

Măsurarea curentului anodic se 
realizează cu un miliampermetru de 
0,6A (1 mA cu şuntul respectiv) montat 
pe minusul circuitului de alimentare 
anodic. 

Pentru măsurarea curentului de 
grilă şi a tensiunii de RF s-a utilizat un 
miliampermetru care se comută cu un 
switch în cele două circuite. 

Circuitele de comandă se 
alimentează printr-un transformator de 
12V a cărui tensiune este redresată şi 
stabilizată cu un integrat stabilizator de 
tensiune de 18V. 

Circuitele de comandă sunt 
constituite din circuitul de temporizare 
de tipul 555 care realizează conectarea 
cu întârziere a alimentării cu tensiune 
anodică a tuburilor, precum şi din 
circuitul de comutare realizat cu 
tranzistorul BD138, care realizează 
separarea între contactul PTT al TRX 
şi circuitele de comandă ale 
amplificatorului. 

Acest lucru este necesar 
întrucât de obicei contactele PTT ale 
TRX nu pot suporta curenţii de comandă 
destul de mari necesari la comutarea 
amplificatorului. 

în acest circuit a fost introdus şi 
întrerupătorul pentru poziţia de stand- 
by care dă posibilitatea de lucru numai 
cu TRX-ul în condiţia în care 
amplificatorul este în funcţiune. 

Detalii constructive 

Amplificatorul s-a realizat pe un 
şasiu de tablă de aluminiu cu grosimea 
de 5mm, având în vedere faptul că atât 
amplificatorul propriu-zis, cât şi 
alimentatorul au fost montate împreună. 

Soclurile tuburilor au fost 
montate sub şasiu utilizând distanţoare 


TEHNIUM • Nr. 3/1998 


10 














^y-IU 



răcire, în spatele tuburilor, pe exteriorul 
cutiei au fost prevăzute două 
ventilatoare, câte unul în axul fiecărui 
tub. Iniţial ventilatoarele au fost 
montate în paralel (în conformitate cu 
schema), ulterior, pentru a micşora 
zgomotul produs, acestea s-au legat în 
serie fără a se constata o înrăutăţire a 
ventilaţiei. 

Pentru circuitul de intrare s-au 
utilizat carcase din călit cu miezuri de 
ferită având diametrul de 8mm. 


determina experimental astfel ca 
circuitul să rezoneze pe mijlocul benzii 
respective, având însă grijă să se 
utilizeze pentru condensatoare valorile 
indicate în schemă. 

Circuitele filtrului se vor monta 
într-un blindaj comun împreună cu 
comutatorul. 

Socul de RF din circuitul de 
» 

filament s-a realizat prin bobinarea 
bifilară a unui conductor de cupru 
emailat cu diametrul de 3mm pe o bară 


conţină componente de foarte bună 
calitate. Condensatorul variabil de 
200pF va avea distanţa între plăci de 
cel puţin 3mm, iar izolaţia va fi din călit. 
Capacitatea minimă a acestuia trebuie 
să fie sub 20pF pentru a se putea 
realiza un acord comod în banda de 
lOm. 

Pentru condensatorul dinspre 
antenă s-a iniţializat un condensator de 
recepţie cu patru secţiuni de 500pF 
conectate în paralel. 


TEHNIUM • Nr. 3/1998 


11 


























































































































































(Â)| - - - — CQ-YO 


Bobinele s-au realizat cu 
conductor de cupru argintat pe o 
carcasă de călit <|)60mm, conductorul 
având diametrul de4mm pentru benzile 
de 3,5; 7; 14 MHz, pentru benzile 21 şi 
28MHz bobina s-a realizat în aer cu 
<|)20mm. 

Prizele se vor determina 
experimental astfel încât circuitul să 
rezoneze pe mijlocul benzii pentru o 
capacitate măsurată în concordanţă cu 

tabelul. 


Fi 

trul n Q=12 

Banda 

Cin 

Cout 

L 

(MHz) 

<pF) 

(PF) 

.(rH) 

3,5 

182 

1700 

12,5 

7 

91 

875 

6,2 

14 

46 

450 

3 

21 

30 

290 

2 

28 

23 

220 

1,5 


Frecvenţele de rezonanţă, atât pentru 
filtrul de intrare, cât şi pentru cel anodic, 
se vor măsura cu un gridip-metru având 
însă filamentele tuburilor alimentate, iar 
în mufa de antenă conectată o 
rezistenţă de 500 la masă. 


Punerea în funcţiune şi reglajele 
se vor realiza cu multă atenţie având 
în vedere tensiunea anodică foarte 
periculoasă. 

Acordul se va face cu excitaţie 
redusă, aceasta crescându-se 
progresiv pentru obţinerea unei tensiuni 
de RF maxime. Pentru obţinerea unei 
bune liniarităţi este necesar a se limita 
excitaţia puţin sub valoarea la care, prin 
creşterea acesteia, tensiunea de RF nu 
mai creşte. 

Caracteristicile tehnice 

principale ale amplificatorului liniar SSB- 
CW sunt următoarele: 

- tensiunea de alimentare: 220Vca; 

- curentul absorbit: 9A; 

- benzile de lucru: 3,5; 7; 14; 21; 
28MHz; 

- puterea de ieşire: 

3,5h-14MHz- 1000W; 

21MHZ-800W; 

28MHz-600W; 

- puterea de excitaţie: 100W; 

- impedanţa de ieşire: 50£2; 

- randament: 65%; 

-tuburi: 2X6146 - EIMAC[4^250Z] 


NOUŢA TI EDITORIALE 

9 

• Editura ALL EDUCAŢIONAL 
oferă cititorilor săi o lucrare cu un 
subiect “fierbinte": REŢELE MOBILE 
DE TELECOMUNICAŢII. SISTEMUL 
G.S.M.” - de Norocel Munteanu şi 
Ştefania Bărbălău. 

Lucrarea îşi propune o 
prezentare a principiilor fundamentale 
care stau la baza implementării 
reţelelor mobile de telecomunicaţii, 
însoţită de o descriere detaliată a 
standardului GSM. Ultima parte a cărţii 
este dedicată prezentării sistemelor 
cordless, sisteme care reprezintă o 
alternativă pentru GSM în marile 
aglomerări urbane. 

Cartea se adresează atât 
studenţilor de la facultatăţile de profil, 
cât şi utilizatorilor obişnuiţi ai sistemelor 
GSM şi cordless. 

• în celebra sa serie de carte 
SOFTWARE/HARDWARE editura ALL 
EDUCAŢIONAL oferă alte două titluri 
de referinţă în domeniu: “GHIDUL 
DUMNEAVOASTRĂ ÎN LUMEA 
CALCULATOARELOR” de Gini Courter 
si Annette Marquis si “BIBLIOTECA 
PROGRAMATORULUI ACTIVEX" de 
Suleiman Lalani şi Ramesh Chandak. 

Prima lucrare oferă o introducere 
detaliată în calculatoare, conceptele 
folosite de acestea şi rolul în continuă 
creştere din toate sectoarele vieţii 
moderne. Sunt prezentate informaţii 
utile despre componentele hardware şi 
sofi,va r e ale unui calculator, 
interacţiunea dintre acestea şi evoluţia 
adesea fulgerătoare care a dus la 
stadiul actual de dezvoltare a 
calculatoarelor. 

Cea de-a doua lucrare 
examinează toate aspectele 
tehnologiilor ACTIVE ale firmei 
Microsoft, descriind modul de utilizare 
al controalelor ActiveX cu Visual Basic, 
Visual C++ sau Visual J++, precumm 
şi în cadrul paginilor HTML. 

Cartea prezintă, de asemenea, 
aplicaţia ActiveXControlPad pentru 
construcţia de controale prin intermediul 
operaţiilor de deplasare şi inserare cu 
mouse-ul. 

Sunt examinate operaţiile de 
creare a fişierelor cabinet şi de marcare 
a controalelor, în vederea transmiterii 
acestora pe Internet. 

Lucrarea conţine modul de 
utilizare a limbajelor JavaScript şi 
VBScript pentru obţinerea accesului la 
controalele ActiveX. 

în concluzie, două lucrări 
masive, de referinţă în domeniul 
calculatoarelor, pe care le recomandăm 
cu căldură cititorilor noştri. 


GHIDUL DUMNEAVOASTRĂ PENTRU 
MICROSOFT OFFICE PROFESSIONAL 
PENTRU WINDOWS 95 

Autori: Annete Marquis, Gini Courter 
Colecţia SOFTWARE/HARDWARE 
data apariţiei: noiembrie 1997 

ALL Educaţional, ©Sybex 

Descriind pe larg toate cele patru aplicaţii din setul Microsoft Office 
Professional pentru Windows 95, autorii prezintă crearea şi tehnoredactarea 
unor documente în Word, ţinerea evidenţei cheltuielilor şi desenarea de 
diagrame în Excel, gestionarea bazelor de date create în Access şi realizarea 
prezentării de produse în PowerPoint. în plus, deoarece cele patru programe 
pot lucra împreună, sunt prezentate: posibilităţi de inserare a unei diagrame 
Excel într-un document Word, combinarea unor tabele din Word şi a unor 
diagrame din Excel într-o prezentare atractivă în PowerPoint etc. 

Toate informaţiile sunt expuse simplu şi clar, cititorul beneficiind de 
seturi de instrucţiuni pas cu pas pentru diferite operaţii şi de numeroase exerciţii. 

Originalitatea lucrării este susţinută şi de prezenţa, în finalul fiecărei secţiuni 
dedicate unui program, a unei propuneri de proiect ce înglobează majoritatea 
elementelor învăţate. 

Posibilităţile depind numai de imaginaţia dumneavoastră şi de 
disponibilitatea de a învăţa nenumărate facilităţi oferite de Office Proffessional 
95. Parcurgând cele douăzeci de sesiuni de lucru din această carte şi rezolvând 
diferitele exerciţii şi proiecte, vă veţi descurca foarte bine cu patru dintre cele 
mai bune aplicaţii disponibile pentru calculatoarele rapide şi puternice de astăzi. 

Grupul Editorial ALL - Serviciul “Cartea prin poştă” 

Sunaţi şi comandaţi! Tei : 01/311 15.47, 

01/312.18.21; 

Fax: 01/311.05.65 

sau scrieţi la O P 12, C P. 107, Bucureşti 

9 

NOI VĂ ADUCEM CĂRŢILE ACASĂ! 

12 TEHNIUM • Nr. 3/1998 


ii' 


ALL 



























CATALOG 


GENERATORUL DE PRECIZIE PENTRU FORME DE UNDĂ 

- ICL8038 (III) - Aplicaţii practice 
ing. Şerban Naicu 
inq. Draqos Marinescu 


□ 


- urmare din numărul trecut- 
O primă aplicaţie, prezentată în 
figura 7a, constituie un oscilator cu 
perioadă foarte lungă (secunde, zeci de 
secunde), sau altfel spus, un oscilator 
cu frecvenţa foarte joasă. 

Forma semnalului dreptunghiular 
furnizat la pinul 9 ai CI de tip 8038 este 
prezentată în figura 7b. Perioada x a 
semnalului dreptunghiular este formată 
din suma timpului ti (în care ieşirea se 
află la nivelul logic “1”) şi a timpului t2 
(în care ieşirea se află pe nivelul logic 
“ 0 "). 

-0+Vcc=15V 
L 4K7..10K 


Tabelul 3 +Vcc=+12V 


R1 

ti 

R2 

t2 

1,631 M 

13 s 

1,1 M 

4 s 

1.75M 

14 s 

1,1 M 

4 s 

1,91 M 

15 s 

1,1 M 

4 s 

2M 

16 s 

1,1 M 

4 s 


<FF 


R 


8038 


TH— 

■ Jă. c 

47uF 


TT 


—OIESIRE 


I 


iUUUl 


10K Figura 7a 


" 0 " 





-3 <1 t 

- 12 


<1 - i 

-£> 


Modul de obţinere a amplificării 
buffer-ate a ieşirii formei de undă 
sinusoidale este prezentat în figura 8. fl 5 
Circuitul prezentat oferă, de asemenea, _j_ 
şi reglajul câştigului şi al amplitudinii. 

Se poate folosi şi un simplu amplificator 
operaţional cu urmărire. 

Menţionăm că ieşirea formei de 
undă sinusoidală are o impedanţă de 
ieşire relativ ridicată, tipic 1k£l 

în figura 9 este prezentat un 
generator de salve strobat. Folosind.o 
sursă de tensiune duală, condensatorul 
extern (C) de la pinul 10 poate fi 
scurtcircuitat la masă pentru a 
determină oprirea oscilaţiilor circuitului 
integrat 8038. Montajul prezentat 
conţine un comutator cu FET (tranzistor 
cu efect de câmp), cu un semnal de 
strobare care permite ieşirii să 
pornească cu aceeaşi pantă. 



0 + 12..16V 


Figura 7b 

Experimental s-au obţinut 
seturile de valori prezentate în tabelele 
1,2 şi 3. 

Tabelul 1 


R1 

ti 

R2 

t2 

511K 

-5 s 

1 M 

~11 s 

766K 

7 s 

1 M 

6 s 

1,511M 

14 s 

1 M 

5 s 

2.022M 

20 s 

1 M 

4 s 

2.533M 

24 s 

1 M 

4 s 

4.211M 

43 s 

1 M 

4 s 

7.311M 

86 s 

1 M 

3+4 s 

8,71 IM 

106 s 

1 M 

3 ss 

10.14M 

125 s 

1 M 

3 s 

12.23M 

180 s 

1 M 

4 s 



Tabelul 2 


R1 

ti 

R2 

t2 

511K 

5s 

511K 

3 s 

511K 

5s 

611K 

5 s 

511K 

5s 

1.022M 

11 s 

511K 

5s 

1.277M 

30s 


Figura 8 

O altă aplicaţie, care constituie 
cel mai simplu generator de funcţii 
realizat cu circuitul integrat 
8038, este prezentată în 
figura 10. Generatorul 
furnizează la ieşire (pinii 9, 

3 şi 2 ai CI) semnale 
dreptunghiulare, 
triunghiulare şi respectiv 
sinusoidale. 

Montajul se 
alimentează de la o 
tensiune continuă având 
valoarea cuprinsă între 
+12V-H+16V. 


Figura 10 

Pentru a obţine factorul de 
acoperire (gama de vobulare) de 1000:1 
cu circuitul integrat 8038 tensiunea pe 
rezistoarele externe [Ra şi Rb trebuie să 
descrească până aproape de zero. 
Aceasta cere ca cea mai ridicată 
tensiune pe pinul 8 (de control) să 
depăşească tensiunea de la partea de 
sus a rezistoarelor IRa şi Rb cu câteva 
sute de milivolţi. Circuitul prezentat în 
figura 11 , care este un oscilator audio 
variabil de la 20Hz la 20kHz, obţine 
acest lucru folosind o diodă (1N457) 
pentru a coborî tensiunea de alimentare 
efectivă a circuitului integrat 8038. Un 
°v+rezistor de valoare mare pe 
pinul 5 (15Mfl) ajută la 
reducerea variaţiilor ciclului de 
funcţionare cu vobularea. 

O altă variantă de 
generator de funcţii, cu 
variaţie continuă în domeniul 
20Hz+-20kHz este prezentată 
în figura 12. în vederea unei 
acoperiri continue (fără 
comutarea condensatorului de 
la pinul 10) a domeniului 
20Hz+-20kHz este necesar un factor de 
acoperire de 1000:1. Ca şi în montajul 

——0 + 15V 


8 


fr* fr» 5 


8038 


TT 


TTT 


■■ LC 


2N4392 


-15V 


2N 

> 4 


5K 


:iN914 


1N914 


■> 


Figura 9 


-OSTROBE 

OFF +15V(0V) 

ON~1_| -15V(-10V) 


TEHNIUM • Nr. 3/1998 


13 

























































































CATALOG 


-io 

dintre cele trei (respectiv cinci) 
subdomenii este de 10:1. Acest 
factor mic de acoperire, asociat 
folosirii unui potenţiometru 
multitură (ca cel de la selectoarele 
de canale ale receptoarelor TV) 
pentru controlul frecvenţei, 
• n fi determină o precizie foarte bună 
—I LJ I tn selectarea frecvenţei dorite. 
>/\/\ Schema unui generator de funcţii 
' care furnizează simultan la ieşire 


generatorului de forme de undă realizat 
cu circuitul integrat 8038 se găseşte 
un amplificator buffer realizat cu un 
tranzistor (de tip 2N3709), a cărui bază 
se conectează la una dintre ieşirile 
circuitului integrat prin intermediul 
comutatorului K1 (cu trei poziţii). 
Alimentarea cu tensiune continuă a 
montajului se face de la o sursă de 
±12V. 

Grupurile divizoare R7R8, 



> 

Tu 

~ F 

n om/ 

T n 

-47nF 

b 

M2QK ^ 

J15M 


L£ 


of\J\ semnale sinusoidale, dreptun- R9R10 şi R11R12 constituie un 


I00K 


Figura 11 

prezentat anterior, cu ajutorul 
potenţiometrului P dintre pinii 4 şi 5 ai 
CI se reglează factorul de umplere, cu 
cel de la pinul 8 - controlul frecvenţei 
prin tensiune (la acest montaj nu este 
cazul), iar cu potenţiometrii de la pinii 
1 şi 12 (100k£2 fiecare) se reglează 
distorsiunea semnalului sinusoidal. 

Montajul se alimentează cu o 
tensiune de 12+16V. 

Un alt generator simplu, realizat 
cu circuit de tip 8038, este prezentat 
în figura 13. El acoperă domeniul de 
audiofrecvenţă (20Hz+20kHz) prin trei 
subdomenii selectate cu ajutorul 
comutatorului K. Acestea sunt: 
20+200Hz, 200Hz+2kHz şi respectiv 
2kHz+20kHz. Dacă se doreşte 
extinderea domeniilor de frecvenţă ale 
acestui generator, prin adăugarea 
subdomeniilor 2Hz+20Hz şi 
20kHz+200kHz se suplimentează 
montajul prin conectarea pe comutatorul 
K (cu 5 poziţii, în acest caz) a încă 
două condensatoare de 4,7pF şi 470pF. 

-0 + 12. 16V 


ghiulare şi triunghiulare cu 
distorsiuni distorsiuni reduse (1%) şi înaltă 
liniaritate (0,1%) este prezentată 
în figura 14. Ordinul de frecvenţă 
furnizată la ieşire este cuprins 
între 0,05Hz şi 1 MHz, iar factorul de 
umplere între 2% şi 98%. La ieşirea 


ansamblu atenuator-egalizor, montat pe 
cele trei ieşiri, cu scopul de a asigura 
amplitudini ale semnalelor relativ egale. 

Gamele de frecvenţă se 
selectează cu ajutorul comutatorului K2 
(cu opt poziţii), care conectează în 
circuit unul dintre condensatoarele 


o + i2..i6V C 1+C8. 

Un alt generator care acoperă un 
domeniu de frecvenţe foarte larg 
(1Hz+700kHz), realizat cu CI 
8038, este prezentat în figura 15. 
Domeniul de frecvenţă este divizat 
în cinci subdomenii, care se pot 
comuta cu ajutorul comutatorului 
K1: 1 Hz+70Hz, 10Hz+700Hz, 
100Hz+7kHz, 1 kHz+70kHz şi 
10kHz+700kHz. A fost aleasă ca 
limită superioară a domeniului 
frecvenţa de 700kHz pentru ca 
generatorul să poată fi folosit la 
o alinierea amplificatoarelor de 

[470nF j47nF j4,7nF |470pFfrecvenţă intermediară din 
~|~ Ţ ~Ţ~ ~|~ T radioreceptoarele cu MA, acordate 

— ~ — — pe 455+465kHz. 


0 + 12V 




Figura 12 

După cum se observă în acest 
caz, acoperirea domeniului de frecvenţă 
nu se mai face continuu, ci în trepte (3 
sau 5, după dorinţă), prin comutarea 
condensatorului de la pinul 10. în acest 
caz factorul de acoperire al fiecăruia 



OUT 


Cond. 

Valoare 

Domeniu 

frecventa 

CI 

500ţiF 

0,05...0,5Hz 

C2 

50jiF 

0,5...5Hz 

C3 

5*iF « 

- 5...50HZ 

C4 

500nF 

50...500Hz 

C5 

50nF 

500...5kHz 

C6 

5nF 

5...50kHz 

C7 

| 500pF 

50...500kHz 

C8 

! 250dF 

100...1MHZ 


Figura 14 


14 


TEHNIUM • Nr. 3/1998 











































































































CATALOG 



Amplitudinile semnalelor de 
ieşire (la pinii 2, 3 şi 9) sunt egalizate 
cu ajutorul divizoarelor rezistive 
realizate cu R6, R7, R8 şi respectiv R9. 
Selectarea formei semnalului dorit la 
ieşire se face cu ajutorul comutatorului 
K2. 

Nivelul amplitudinii semnalului 
de ieşire se prescrie cu ajutorul 
potenţiometrului P6.Semnalul cules se 
aplică unui tranzistor compus, de tip 
Darlington, utilizat în conexiune de 
repetor pe emitor. Acesta este realizat 
cu tranzistoarele de tip npn TI (tip 
BC108) şi T2 (de tip BD135). Semnalul 
de ieşire se culege din emitorul 
tranzistorului T2, de pe rezistorul R11, 
prin intermediul condensatorului 
electrolitic C7. De aici el este distribuit 
pe două căi: una dintre ele pentru 
cuplarea la aparatul analizat, iar cealaltă 
pentru conectarea la un frecvenţmetru, 
pentru determinarea precisă a 
frecvenţei de ieşire. 

Semireglabilele din schemă au 
următoarele roluri: P2 - fixează limita 
inferioară a subdomeniilorde frecvenţă; 
P3 - reglează simetria semnalelor 
(acest reglaj se va face pe semnal 
triunghiular, prin vizualizarea pe 
osciloscop); P4 şi P5 servesc la 
reglarea formei semnalului sinusoidal 
în vederea obţinerii unui factor minim 
de distorsiuni armonice. Menţionăm că 
pentru CI 8038CC factorul de 
distorsiune armonică este cuprins între 
0,75% şi 1%. 

Montajul se alimentează cu o 
tensiune continuă simetrică, stabilizată, 


de +11,5V/100mA. 

Se vor poziţiona toate 
semireglabilele şi potenţiometrele la 
mijlocul cursei. Se va alimenta 
generatorul cu tensiune şi se vor 
măsura valorile tensiunilor de ieşire (cu 
ajutorul unui osciloscop) pe pinii 2,3 şi 
9. Acestea trebuie să aibă următoarele 
valori: la pinul 2 (semna! sinusoidal) 
4Vw, la pinul 3 (semnal triunghiular) 
6,5Vvv şi la pinul 9 (semnal 
dreptunghiular) 20Vw. 


+11,5v Reglarea distorsiunilor 
armonice se face cu 
comutatorul K2 pe poziţia 
“sinusoidal”, osciloscopul 
fiind conectat la ieşire. Din 
reglajul coordonat al 
semireglabililor P4 şi P5 se 
încearcă obţinerea 
distorsiunilor minime la 
ieşire. în vederea realizării 
unui reglaj eficient se va 
utiliza o punte de măsurat 
bnc distorsiuni (stabilindu-se cu 
precizie şi factorul de 
distorsiune armonică). 

Etalonarea domeniilor 
de frecvenţă se face 
trecând comutatorul K1 în 
poziţia 3 (centrală) şi 
potenţiometrul PI în poziţia 
de sus a schemei (cu 
cursorul său spre plusul 
sursei de alimentare). Cu ajutorul 
semireglabilului P2 se fixează limita 
inferioară a domeniului, respectiv 
100Hz. Dacă condensatoarele C1-^C5 
sunt de calitate (şi selectate la valorile 
solicitate) reglajul anterior se menţine 
pentru toate cele cinci subdomenii de 
frecvenţă. 

6 altă aplicaţie cu CI 8038 este 
prezentată în figura 16. Montajul 
funcţionează pe principiul modulaţiei de 
frecvenţă, care permite transformarea 



In vederea verificării etajului de 
ieşire se roteşte potenţiometrul P6 la 
valoarea maximă, situaţie în care 
valoarea tensiunii de ieşire trebuie să 
fie de 4Vvv, pentru oricare dintre cele 
trei forme de undă. 

Reglarea simetriei se face 
astfel: se trece comutatorul K2 pe 
poziţia mediană, pe ecranul 
osciloscopului (conectat la ieşire) se 
vizualizează un semnal triunghiular, a 
cărui simetrie se reglează din 
semireglabilul P3. 


unor semnale infrasonore într-o variaţie 
de frecvenţă a unui semnal audibil. 

Dacă la intrare (respectiv pe 
baza tranzistorului) nu se aplică semnal 
modulator, la ieşirea generatorului de 
funcţii se obţine un semnal cu 
frecvenţa fixă de circa 500Hz (pentru 
valorile de pe schemă). Dacă la intrarea 
montajului se aplică semnal (pe baza 
tranzistorului), atunci semnalul de ieşire 
(de 500Hz) este modulat în frecvenţă, 
cu o profunzime direct proporţională cu 
valoarea tensiunii semnalului infrasonor. 


TEHNIUM • Nr. 3/1998 


15 





























































CATALOG 



Un generator de funcţii 
comandat în tensiune având o mare 
plajă de reglaj este prezentat în figura 
17. Generatorul furnizează la ieşire 
(pinii 2, 3 şi 9 ai CI 8038) semnale de 
formă sinusoidală, triunghiulară şi 
respectiv dreptunghiulară. Pentru o 
variaţie a tensiunii de comandă între 
0-M,5V se acoperă domeniul de 
frecvenţă cuprins între 4Hz şi 32kHz. 
Rezistenţele care determină, de regulă, 
frecvenţa generatorului (situate la pinii 
4 şi 5) au fost înlocuite la acest montaj 
prin surse de curent. Sursa din stânga 
este reglabilă cu ajutorul tensiunii de 
intrare, iar cea din dreapta (realizată în 
principal cu tranzistorul T2) este 
controlată automat, astfel încât factorul 
de umplere al impulsurilor rămâne 
întotdeauna constant (50%). 

Rezistorii R8 şi R10 determină 
limita inferioară de frecvenţă şi 
împiedică o întrerupere a oscilaţiilor în 
cazul unui reglaj greşit al circuitului 


surselor de curent. 

La aplicarea pe intrare a unei 
tensiuni de comandă de 0V, frecvenţa 
minimă este reglată cu ajutorul 
semireglabilului PI (fmin) între 4Hz şi 
50Hz. Dacă tensiunea de comandă 
creşte, tensiunea de la ieşirea AOI 
scade, iar sursa de curent realizată cu 
tranzistorul TI livrează un curent a 
cărui intensitate este proporţională cu 
tensiunea de comandă. Astfel, factorul 
de umplere se modifică şi integratorul 
realizat cu A02 reduce valoarea medie 
a tensiunii dreptunghiulare la zero. 
Factorul de umplere al impulsurilor se 
reglează cu ajutorul potenţiometrului P2 
(simetric). 

Durata de reglare a A02 creşte 
la 4s prin variaţia frecvenţei în toată 
plaja de reglaj. Nu se poate scurta 
această durată de reglare, întrucât 
integratorul începe deja să acţioneze 
la fiecare jumătate de oscilaţie 
dreptunghiulară, la frecvenţe joase. 


Vin 





1 OK 

OFFSET 





TU 

z3,9nF 

i 


Figura 18 


DISTORSIUNI SINUSOIDALE 


Frecvenţa limită superioară 
depinde de intensitatea maximă a 
curentului la pinii 4 şi 5 ai circuitului 
integrat, iar tensiunea de la ieşirea AOI 
devine -5V. 

Pentru a fi siguri că factorul de 
umplere al impulsurilor mai poate încă 
fi reglat în acest caz, A02 este astfel 
adaptat încât să mai existe o rezervă 
de comandă pentru frecvenţele înalte. 

Puterea absorbită de circuit se 
situează între 200mW (la frecvenţele 
cele mai scăzute) şi 350mW la 
frecvenţele cele mai mari). 

Un alt oscilator controlat cu 
tensiune liniară este prezentat în figura 
18. în această schemă se observă că 
liniaritatea tensiunii de vobulare de 
intrare poate fi îmbunătăţită utilizând un 
amplificator operaţional. 

Bibliografie 

Intersil - Foaie de catalog 
ICL8038 Precision Waveform 
Generator Voltage Controlled Oscilator; 

Almanah Tehnium 
1988, “8038 Generator de 
funcţii’’-Aurelian Lăzăroiu; 

Special Circuits 
Ready - Reference - John 
Markus, McGraw - Hill 
Book Company, 1982; 

300 circuite 
electronice, editura Teora 
(300 Schaltungen Elektor), 
1997; 

Montaje 
ieşire electronice cu circuite 

Inusoidal integrate analogice - E. 
~ Simion. C.Miron şi 

L.Feştilă, editura Da.cia, 
Cluj-Napoca, 1986; 


O -15V 


16 


TEHNIUM • Nr. 3/1998 





















































































CATALOG 


STABILIZATORUL DE TENSIUNE TL783C 


ing. Serban Naicu 


Circuitul integrat de tip TL783C 
reprezintă un stabilizator reglabil pentru 
tensiune pozitivă cuprinsă între 1,25V 
şi 125V. Este destinat cu predilecţie 
aplicaţiilor în care se lucrează cu 
tensiune ridicată, unde marea majoritate 
a stabilizatoarelor (regulatoarelor) cu 3 
pini, clasice, nu pot fi utilizate. 

Vin 

INTRARE 



Kegiare tensiune 

Vo=Vref(1 +R2/R1), 
unde Vref=l,25v. 


Figura 1 


Schema bloc internă a circuitului 
integrat de tip TL783C este ilustrată în 
figura 1. Se remarcă faptul că acest 
stabilizator integrat combină o reglare 
de tip bipolar clasică cu un tranzistor 
de ieşire de tip DMOS (MOS cu dublă 
difuzie). Acest fapt determină absenţa 
unui clacaj secundar şi a unei ambalări 
termice, care sunt frecvenţe la 
regulatoarele cu tranzistoare de ieşire 
de tip bipolar. 

Capsula integratului este dată în 
figura 2, împreună cu semnificaţia 
pinilor. 

Caracteristicile electrice ale lui 
TL783C sunt următoarele: 

- diferenţa maximă de tensiune 
intrare-ieşire:125V; 

- curentul maxim de ieşire: 700mA; 

- puterea disipată continuu (la 25°C): 
2W; 

- temperatura maximă a joncţiunilor: 
125°C; 

- coeficient de stabilizare a tensiunii 
de ieşire (între 15mA şi 700mA): max. 
25mV sau max 0,5%; 

- zgomot rezidual: 0,003%; 

- curentul minim de menţinere a 

TL783C 


stabilizării: 15mA; 

- referinţa de tensiune: tipic 1,25V 
(min. 1,2V şi max. 1,3V). 

Stabilizatorul integrat TL783C 
conţine o limitare de curent şi o protecţie 
termică, ambele activate atunci când 
terminalul (pinul) de reglare (ADJ) este 
deconectat. 

Ca şi în cazul regulatoarelor 
(stabilizatoarelor) clasice şi în 
acest caz simplitatea schemei de 
utilizare este deosebită, fiind 
necesare doar două rezistoare 
externe pentru funcţionare. 
ieşire Este necesară folosirea unui 
•voutcondensator de decuplare la 
intrarea regulatorului numai dacă 
'ref acesta este situat la distanţă faţă 
de condensatorul de filtraj. De 
asemenea, se poate utiliza la 
ieşirea regulatorului un 
condensator (care nu este 
obligatoriu), cu scopul de a 
îmbunătăţi răspunsul tranzitoriu al 
stabilizării. 

Referinţa internă furnizează o 
tensiune constantă de 1,25V (tipic) 
disponibilă între pinul de ieşire şi cel 
de reglare (Vraf). 

OVin 
145V...200V 
7K5 
1.5W 


Vin 

O- 


IN 

OUT 


ADJ 



Vo 

-o 


10UF 


w.='i2lv +R2/R1) Figura 3 



IN 

OUT 


ADJ 


120V 

1,5W 


lOOnF 


OVo 
125V 


l|w ^10uF 



Vo= 125V 
Vin=145V..200V 


Figura 4 


Tensiunea furnizată la ieşire se 
calculează cu relaţia Vout=Vref(1+R2/ 
R1), cu ,Vref=1,25V. 

Se recomandă pentru rezistorul 
R1 o valoare de 82Q, ceea ce permite 
circulaţia unui curent de repaus de 
15mA, care asigură o bună stabilizare 
a tensiunii. Acest rezistor se va plasa 
mai aproape de regulator decât de 
sarcină, pentru a nu se afecta 
stabilizarea. 

Circuitul clasic de stabilizare a 
tensiunii între 1,25V şi 115V cu ajutorul 
lui TL783C este prezentat în figura 3. 
Tensiunea de alimentare (de intrare) 
este de 125V. Se remarcă prezenţa 


T1783C 


rezistorului de 82Q între pinii de ieşire 
şi cel de reglaj (valoare recoman-dată 
de fabricantul CI). Potenţiometrul R2 
are valoarea de 8KL2. 

Schema prezentată în 
figura 4 reprezintă 
versiunea cu protecţie 
împotriva scurt-circuitului. 
Tranzistorul folosit este 
|H de tip Darlington, de tip 

A? A BU810, ŢIPI 50 (300V, 7A, 

• ■ I 80W). 

\ V \ AH I ' . ... 

VO- out Tensiunea de ieşire este 
\:: |N fixă(125V). 

Figura 2 Figurile 5 şi 6 utilizează 
în paralel cu regulatorul 
TL783C tranzistoare de balast 
complementare. în primul caz 
tensiunea de ieşire este fixă (50V; 
0,5A), în cel de-al doilea tensiunea de 

ieşire este reglabilă (din R2). 

" Vin 



VO=50V/0,5A 

Vin=70..125V 


OVo 


50uF 


Figura 5 

Figura 6 se remarcă şi printr-o 
limitare a curentului (la circa 0,7A). 
Tensiunea de ieşire are, în acest caz, 
valoare de 1,25(1 +R2/R1 )V. 

Bibliografie 

- Linear Circuits Data Book, Texas 
Instruments, 1989; 

- Electronique practique nr. 167, 
februarie 1993; 

- 270 Schemas alimentations - 
Hermann Schreiber, Editura DUNOD, 
Paris, 1995. 

* Vin=125V 



IN 

OUT 


ADJ 


rP^ 


Figura 6 ■===■ 


Vo 

iJfci50uF 


TEHNIUM • Nr. 3/1998 


17 





































































VIDEO-T.V. 


FUNCŢIONAREA Şl DEPANAREA VIDEOCASETOFOANELOR (V) 

- Reglajul părţii electronice - ing. Şerban Naicu 

ing. Florin Gruia 

gama de (+) şi (-) la cele cu reglaj digital. 
La cele de slabă calitate sau prost 
reglate domeniul cu imagine bună este 
foarte îngust şi de obicei excentric faţă 
de punctul central, cu declic. 

Scopul reglajului “PRESET 
TRK" este de a îmbunătăţi plaja de 
lucru şi de a aduce domeniul optim de 
lucru în mijlocul plajei. Se încarcă 
videocasetofonul cu banda de test şi 
se acţionează comanda PLAY. Se 
identifică din SM rezistenţa de reglaj 
notată “PRESET TRK” sau în alte 
moduri. Se roteşte butonul de reglaj de 
la un capăt la celălalt şi din rezistenţa 
de reglaj se caută o imagine cât mai 
bună şi nu domeniu de reglaj cât mai 
larg. 

în cazul în care nu se pot obţine 
deloc cele două deziderate, este 
necesară o reajustare a ghidajelor 
rotitoare. 

Pentru videocasetofoanele tip 
AKAI, cu reglaj digital al trackingului 
dăm mai jos procedura: 

- Ţinând apăsate simultan 3 
butoane şi anume POWER, EJECT şi 
REW se introduce ştecherul în priză. 
Pe afişaj, în dreapta, vor apare indicaţii 
de la 0 la 3F. Acum, cu ajutorul 
butoanelor de tracking indicaţiile vor 
defila de la 1 Fia 20. 

în momentul când considerăm 
că am ajuns la un punct de reglaj optim, 
apăsăm butonul de “BÂND” pentru 
memorarea trackingului presetat. 

La modul PLAY, se va confirma 
că semnul “T” ce apare pe ecranul 
televizorului se află în mijlocul 
domeniului de reglaj. 

4. Reglarea punctului de comutare a 
capetelor la înregistrare (REC 
SWITCHING POINT) 

Se procedează similar ca 
aparatură, metodă şi conectare ca la 


- urmare din numărul trecut - 
După ce am parcurs reglajele şi 
etapele privind starea mecanicii 
videocasetofonului trecem la 
verificarea, reglarea şi întreţinerea părţii 
electronice. Pentru aceasta 
considerăm că partea mecanică a fost 
reglată şi funcţionează normal. Reglajul 
părţii electronice necesită un minim de 
aparatură electronică de laborator: 

1) Instrument universal de măsură 
pentru măsurat tensiuni, curenţi, 
rezistenţe, condensatoare, temperaturi 
(de preferinţă digital); 

2) Osciloscop cu două canale, având 
minim 10MHz domeniu de lucru, cu 
sonde cu raport de divizare 1:1 şi 1:10; 

3) Frecvenţmetru, cu domeniul minim 
de măsurare 0+ 10MHz; 

4) Generator de miră+sunet, având 
ambele standarde de culoare PAL şi 
SECAM, si ambele standarde de sunet: 
5,5MHz şi 6,5MHz; 

5) Vobler video în domeniul 
0+10MHz; 

6) Generator sinusoidal de frecvenţă 
0+10MHz; 

7) Monitor color sau televizor color; 

8) Bandă video de aliniere şi reglaj; 

9) Bandă video goală. 

Modul de executare a 
măsurătorilor/reglajelor 

în Service-urile Manual (SM) ale 
firmelor producătoare de 
videocasetofoane sunt indicate 
procedurile respective, de obicei 


Se caută rezistenţele reglabile 
notate de obicei CH1 şi CH2. Se 
conectează osciloscopul ia borna 
“VIDEO OUT” pentru semnalul CH1 şi 
cu al doilea canal la punctul de măsură/ 
test indicat în SM. Se citeşte caseta 
de aliniere şi se urmăreşte oscilograma 
din figura 1. 

Se reglează din rezistenţa 
indicată în SM până când se obţin 6.5 
impulsuri de sincro orizontale numărate 
de la punctul de trigerare. 

în cazul în care nu avem bandă 
de test şi osciloscop se reglează 
alternativ din rezistenţele variabile CH1 
şi CH2 până când va dispare complet 
tendinţa de vibrare pe verticală a 
imaginii, iar banda de zgomot care 
apare în josul imaginii este cât mai mică 
posibil. La punerea pauzei este de dorit 
ca imaginea să nu tremure De 
asemenea, la modul de lucru 
“SEARCH" (căutare cu imagine) 
imaginea nu trebuie să tremure pe 
verticală. 

3. Reglajul TRACKING-ului 
(TRACKING PRESET) 

Acest reglaj permite citirea 
lipsită de zgomot a casetelor 
înregistrate pe alte videocasetofoane, 
cu alte cuvintă asigură compatibilitatea 
videocasetofoanelor între ele. Reglajul 
accesibil posesorului este de obicei o 
rotiţă cu declic la mijlocul plajei de reglaj 
sau un reglaj digital cu (+) şi (-), cu 
semnalizarea/indicarea mijlocului plajei 


TP 

(ou net de test) 

ADJ 

(Reqlai) 

MODE 

(Modul de funcţionare) 

INPUT 

(intrare) 

TP101 

R104 

STOP 

VIDEO SIGNAL 


1. Reglarea surselor de alimentare 
(POWER ADJUSTMENT) 

1. Se verifică şi se reglează mai 
întâi sursele de alimentare astfel: 

- se caută punctele de test (TP) 
şi, conform schemei sau tabelului din 
Service Manual, se măsoară tensiunile. 
Cele de +5V sau +12V de obicei au 
posibilitatea de a fi ajustate. Despre 
sursele de alimentare vom discuta mai 
amănunţit într-un capitol special dedicat 
surselor de alimentare şi problemelor 
lor specifice. 

2. Reglajul punctului comutării 
capetelor la redare (PB SWITCHING 
POINT ADJ.) 


Un videocasetofon bun, cu plaja 
mare de tracking, cu capete de calitate, 
va avea o imagine curată şi stabiiă pe 
aproape toată cursa de rotaţie a 
butonului de reglaj; respectiv pe toată 


TRIGGER 


SW 25Hz PULS 


J IT ir ¥ ¥11 


SINCRO VERTICAL 

* 

mi 


ITLJL_ 


6.5H + /-0.5H 


Figura 1 


18 


TEHNIUM • Nr. 3/1998 










































VIDEO-T.V. = : . 

punctul 2 (reglajul punct de comutare 
al capetelor la redare). 

Se reglează rezistenta indicată 
în SM drept “REC SW POINT” în aşa 
fel ca perioada să fie tot 6,5H±0,5H. 

Se verifică prin efectuarea unei 
înregistrări şi redarea sa. în josul 
imaginii nu trebuie să apară o bandă 
cade imagine întoarsă, iar stabilitatea 
pe verticală trebuie să fie permanentă, 
în cazul în care lipseşte aparatura de 
laborator, se reglează în paşi mici. 



5. Reglarea stabilităţii pe verticală, 
în modul de lucru “PAUSE” 
(“STILL”) 

Pentru modul de lucru “PAUSE” 
există un reglaj intern notat “VERTICAL 
LOCK, VERT-SYNC, VERT etc.”, al 
cărui scop este de a anula tremuratul 
pe verticală al imaginii oprite. 

Se încarcă cu o bandă de test 
şi se dă PLAY, apoi PAUSE. După ce 
în prealabil s-a identificat din SM sau 
de pe placă rezistenţa de reglaj 
corespunzătoare, se acţionează asupra 
ei până când dispare tremuratul pe 
verticală. Se confirmă corectitudinea 
reglajului prin mai multe încercări. La 
unele videocasetofoane, acest reglaj 
este accesibil în partea de jos a 
aparatului printr-o gaură de acces în 
capacul metalic de fund (vezi AKAI). 
LA alte modele este scos chiar pe bord, 
printr-un buton intitulat “VERT 
STABILITY, STILL ADJ” etc. Acest 
reglaj nu este absolut, depinzând de la 
casetă la casetă. 

6. Reglajul nivelului video Ia redare 
(VIDEO PLAYBACK LEVEL 
ADJUSTMENT) 

Se închide ieşirea de “video out” 
cu o rezistenţă de 750 şi se 
conectează sonda 1:1a osciloscopului 
pe această rezistenţă. Se identifică din 
SM sau de pe placă (cablaj) reglajul 
aferent nivelului v ; deo de redare. Se 
redă o bandă de test cu bare color. Se 
reglează nivelul din această rezistenţă 
variabilă până când semnalul video va 
avea amplitudinea vârf la vârf de IV/ 
750. 

7. Reglajul nivelului de culoare la 
redare (PLAYBACK CHROMA LEVEL! 


Se procedează ca mai sus. Se 
identifică din SM sau direct reglajul 
intitulat “PB chroma LEVEL (PAL)”. Se 
redă banda de test cu bare colorate şi 
se reglează până când bara de culoare 
CYAN are pe ecranul osciloscopului 
nivelul de 0,55Vvv. 

8. Reglarea nivelului de luminanţă 
(Y) şi a nivelului de crominanţă 
(CHROMA) la înregistrare (Y REC. 
CURRENT, CHROMA REC CURRENT) 

Se identifică din SM sau direct 
din aparat cele două reglaje, denumite 
uzual “CHROMA REC” şi “Y”. Se află 
din SM valorile de tensiune care sunt 
normale şi se identifică punctul de test. 
Se conectează un osciloscop la punctul 
de test, se acţionează videorecorderul 
pe modul de lucru “REC”, se injectează 
semnal de la un generator de bare color 



Figura 3 


Se roteşte rezistenţa care 
reglează nivelul de Y la minim. Pe ecran 
se va observa un semnal ca cel din 
figura 2 a cărui amplitudine este de 
30mVvv (este un exemplu!). Se va 
regla din “CHROMA". Se reglează apoi 
din “Y” nivelul până când se obţine 
amplitudinea de 150mVvv (este tot un 
exemplu) ca în figura 3. 

9. Reglajul limitatoarelor de nivel de 
alb şi de negru (WHITE CLIP şi DARK 
CLIP) 

Aceste reglaje au scopul de a 
preveni excesul de nivel, atât din punct 
de vedere al albului, cât şi din punct de 
vedere al negrului, în aşa fel încât 
deviaţia de frecvenţă care se produce 
la înregistrare să aibă limite bine 
definite. Se acţionează 
videocasetofonul în modul “REC” 
(înregistrare). 

Se aplică de ia generatorul de 
bare color un semnal PAL. 

Se identifică pe SM sau pe 
aparat cele două reglaje notate uzual 
“WHITE CLIP” şi “DARK CLIP" şi 
punctul de test corespunzător unde 
conectăm sonda osciloscopului. Pe 
ecran va apare o imagine conform 
figurii 4. 

Se reglează din cele două 
rezistenţe variabile cele două limite 
(superioară şi inferioară) până se vor 



respecta proporţiile dinfigura 4. 

10. Reglarea limitării la alb şi 
limitării la negru (WHITE & DARK 
CLIP) 

Aceste (imitatoare au scopul de 
a feri supraîncărcarea cu nivel excesiv. 
Se caută în SM punctele de măsură/ 
test indicate cu “W/D CLIP” şi se 
conectează un osciloscop. Se identifică 
cele două reglaje independente, notate 
“W.CLIP” (reglajul limitării nivelului de 
alb) şi “D.CLIP” (reglajul limitării 
nivelului de negru). Se pune 
videocasetofonul pe modul de lucru 
“REC.”, având conectat la intrarea 
video un generator de bare color PAL. 
Se va regla limitarea la alb la valoarea 
de 195% din semnalul nominal, iar 
limitarea la negru la 50%, conform 
figurii 5. 

11. Reglarea nivelului de video de 
linie (Electric to Electric, E-E) 

Videorecorderul se aduce în 
modul de lucru STOP. Se aplică 
semnalul de la generatorul de bare color 
PAL la intrarea video. Se identifică în 
SM sau pe placa de circuit reglajul notat 
“E-E”, precum şi punctul de test 
“VIDEO OUT” (sau chiar pe ieşirea de 
video OUT, închisă pe 750). Se 
reglează nivelul din rezistenţa variabilă 
până când se obţine la ieşire un semnal 
video având amplitudinea de 
1±0,05Vw. ^ 

12. Reglajul frecvenţei purtătoarei şi 
al deviaţiei de frecvenţă la 
înregistrare (FM carrier control; 
deviation control) 

De obicei, aceste două reglaje 
nu sunt necesare decât în cazuri 
aparte, cum ar fi intervenţia nedorită în 
aparat a unei persoane necalificate. 

Procedura de reglaj este 
următoarea: 

- se verifică dacă nivelul de 
video, notat E-E, al semnalului la 
redare a fost bine reglat; 

- se acţionează videocase¬ 
tofonul pe modul “REC”; 

- se identifică din SM punctul de 
test unde conectăm frecvenţmetrul 
pentru a măsura frecvenţa purtătoarei 
şi rezistenţele de reglaj notate “FM 
carrier", respectiv “DEVIATION"; 

- se verifică dacă reglajele 
“WHITE CLIP” şi “DARK CLIP" sunt 
bine făcute; 

- se reglează din “FM carrier" 
frecvenţa până când frecvenţmetrul 
indică 3,8MHz, 

- se aplică semnal de la 


TEHNIUM • Nr. 3/(998 


19 





































VIDEO-T.V. 


o = 

i ■' «• ii 

generatorul de bare color PAL la intrarea 
de video şi se înregistrează o porţiune 
de bandă. Se redă banda şi, cu 
osciloscopul pe ieşirea de video 
(închisă pe sarcină de 750), se citeşte 
nivelul de 1 Vw. în cazul când valoarea 
citită diferă, se reglează succesiv din 
“DEV" până când se obţine valoarea de 
IVvv. 

12. Reglajul nivelului de audio la 
redare (PLAYBACK AUDIO LEVEL 
ADJUSTMENT) 

T 



Figura 4 

în caracteristicile tehnice ale 
videocasetofonului denumite 
“Specifications” se indică nivelul de 
audio de ieşire, precum şi impedanţa 
de sarcină. Indicarea nivelului se face 
de obicei în două feluri: fie direct 
tensiunea, în sute de mV, fie nivelul în 
decibeli (-dBm faţa de OdB), de exemplu 
-8dBm. Se conectează un miiivoltmetru 
de audio pe ieşirea “AUDIO OUT”. Este 
util să se închidă ieşirea cu rezistenţa 
de sarcină indicată (ex. 47kO, lOOkO). 
Se introduce caseta de test (de 
aliniere) şi se identifică în SM 
rezistenţa de reglaj notată de obicei 
“AUDIO PB”. Se dă comanda “PLAY” 
(citindu-se porţiunea de 100Hz) şi se 
reglează până se obţine nivelul nominal 
indicat în “specifications” (ex. -6dBm). 
Este util să se şi vizualizeze cu un 
osciloscop forma de semnal, în acest 
fel evitându-se lucrul în zone care ar 
produce distorsionarea semnalului, sau 
punerea în evidenţă chiar a unor 
defecte. De subliniat că acest reglaj se 
face în urma alinierii capului de audio/ 
control. 

13. Reglajul premagnetizării 
necesare capului de audio/control (la 
înregistrare) (AUDIO BIAS LEVEL 
ADJUSTMENT) 

în timpul înregistrării, peste 
componenta de audio se aplică un 
semnal de frecventă înaltă, de obicei 


zeci de kiloherţi, în scopul 
premagnetizării (ex. 70kHz). în cazul 
când nivelul premagnetizării este prea 
mic, semnalul înregistrat va fi slab, 
distorsionat, cu aspect discontinuu. 

în celălalt caz, când 
premagnetizarea este prea mare, 
semnalul înregistrat va fi puternic, dar 
lipsit de frecvenţele înalte (va fi 
înfundat). 

Reglajul se va efectua astfel: 

- ne asigurăm că starea capului 
de audio/control este cores¬ 
punzătoare şi din punct de vedere 
al uzurii şi al curăţeniei; 

1 oo% - pentru siguranţă, este util a se 
demagnetiza cu un demagnetizator 
de capete ansamblul cap audio/ctl. 
şi, eventual, ghidajele. 

Se introduce o casetă cu bandă 
nouă. Se identifică în SM reglajul 
intitulat “BIAS LEVEL” şi, din 
manualul de operare, de la rubrica 
"Specifications" nivelul de audio 
nominal cerut de intrarea de audio. 

Acesta este indicat fie în 
milivolţi, fie în decibeli (-dBm); 

- se aplică la intrarea “AUDIO IN” 
dintr-un generator de audio 100Hz cu 
nivelul nominal. 

Se efectuează o înregistrare pe 
bandă. Se redă înregistrarea, semnalul 
de audio de pe ieşirea “AUDIO OUT”, 
având un miiivoltmetru conectat pe 
această ieşire. Se reglează în prima 
fază “BIAS”-ul până când se obţine 
nivelul cel mai mare la redare. Această 
operaţie se face, evident, prin reglaje 
succesive. 

Următoarea etapă este reglarea 
caracteristicii de frecvenţă, în special 


în domeniul frecvenţelor înalte. Se 
scade nivelul nominal cu 20dB şi se 
înregistrează succesiv semnale de 
1000Hz şi 7000Hz (sau chiar 8000Hz). 
La redare diferenţa între 1000Hz şi 
7000Hz trebuie să fie de -3dB (căderea 
frecvenţelor înalte). Se ajustează uşor 
reglajul de BIAS în jurul valorii deja 
găsite, până când diferenţa între 
6000Hz şi 1000Hz este cât mai mică 
posibil. 

în unele SM-uri se indică un 
punct de măsură unde se citeşte 
tensiunea de premagnetizare în mV 
(ex.2,3mV). 

Acest mod de reglare nu ia în 
considerare tipul de bandă din casetă, 
uzura capului, precum şi dispersia 
diverselor componente. Pentru prima 
metodă de reglaj dăm un tabel orientativ 


Intrare 

Ieşire 

100Hz,-20dB 
1000Hz, -20dB 
7000Hz, -20dB 

-6dBm±1dBm 

-6dBm±0,5dBm 

-6dBm±2/3dBm 


14. Reglajul nivelului “E-E” 
(ELECTRIC TO ELECTRIC) al 
semnalului de audio (LINE INPUT 
ADJ.) 

Nu toate videocasetofoanele au 
acest reglaj. în cazul când acesta 
există se procedează astfel: 

- se introduce semnal de 
1000Hz, cu nivelul nominal pe intrarea 
de audio; se identifică reglajul notat “E- 
E” citindu-se pe audio OUT cu un 
miiivoltmetru nivelul nominal de ieşire; 
se reglează rezistenţa reglabilă până 
la obţinerea nivelului nominal. 

- continuare în numărul viitor - 



195% 


100 % 



l 1 

1 

7 


50% 

• 

i 

i 

Z 




Figura 5 


20 


TEHNIUM • Nr. 3/1998 















































LABORATOR ----- 

AMPLIFICATOARE PENTRU SEMNALE BIOELECTRICE 
Aurelian Lăzăroiu 
ing. Cătălin Lăzăroiu 



Amplificatoarele pentru semnale 
bioelectrice sunt amplificatoare 
specializate pentru captarea, 
amplificarea şi filtrarea biocurenţilor 
generaţi de corpul uman. Aria de 
aplicabilitate a acestor amplificatoare 
este foarte largă, de la studii şi cercetări 
referitoare la activitatea bioelectrică a 
corpului uman, până la aplicaţiile 
concrete din domeniul electronicii 
medicale. 


Cel mai elocvent exemplu îl constituie 
preocupările care vizează 
monitorizarea ritmului alfa, în scopul 
obţinerii unei stări de relaxare profundă 
şi controlată. Succesul acestei tehnici 
de relaxare depinde în mare măsură de 
acurateţea undelor alfa, obţinute la 
ieşirea amplificatorului. 

Prezentarea unor scheme de 
amplificatoare pentru semnale 
bioelectrice 



Principala caracteristică a unui 
amplificator de semnal bioelectric este 
aceea de a amplifica semnalul util şi 
de a atenua cât mai mult posibil 
perturbaţiile interferenţe de orice fel. 
Acest deziderat nu este uşor de 
îndeplinit dacă avem în vedere că, de 
cele mai multe ori, amplitudinea 
semnalelor bioelectrice este redusă, de 
ordinul zecilor de microvolţi. 

în general se folosesc 
amplificatoare diferenţiale care tratează 
diferit semnalul aplicat diferenţial faţă 
de semnalul aplicat comun. Mai precis, 
deoarece semnalul util apare între 
electrozii captatori conectaţi la intrarea 
amplificatorului, el va fi amplificat; 
interferenţele perturbatoare fiind practic 
comune pe cei doi electrozi, vor fi 
rejectate. 

Prezentarea materialului de fată 
se explică prin aceea că tehnica de 
captare şi amplificare a semnalelor 
bioelectrice interesează şi electroniştii 
din afara sferei profesioniştilor 
specializaţi în electronica medicală. 


Configuraţia tipică a unui 
amplificator diferenţial este prezentată 
în schema din figura 1, preluată din 
revista RADIO PLANS. Electroniştii cu 
oarecare experienţă vor recunoaşte 
imediat structura specifică aparaturii 
bazată pe folosirea punţilor 
balansate. Cele două 
amplificatoare operaţionale 
de intrare sunt conectate ca 
amplificatoare neinversoare.il 
Cel de-al treilea amplificator f| 
operaţional amplifică |jj 
semnalele diferenţiale şi le * 
rejectează pe cele comune. 


multiplicată cu 6,6. 

Pentru realizarea amplificatorului 
se pot folosi binecunoscutele 
amplificatoare operaţionale de tip 741. 
Pentru realizarea unui montaj mai 
compact se recomandă folosirea 
amplificatoarelor operaţionale 
cvadruple de tip TL084/B084D, 
LS404CB sau LM324/pM324. 

Conservarea factorului de 
rejecţie pe mod comun al 
amplificatoarelor operaţionale este 
asigurată numai dacă rezistoarele 
utilizate în montaj au toleranţa sub 1 %. 

O modalitate interesantă de 
realizare a unui amplificator pentru 
semnale bioelectrice a fost propusă de 
C. LEVKOV în Medical Biological 
Engineering and Computing şi este 
expusă principial în figura 2. După cum 
se observă, aici nu se foloseşte un 
amplificator diferenţial; în schimb, 
constatăm prezenţa unui circuit de 
egalizare a potenţialului sinfazic 
existent pe corp cu potenţialul 
pământului. 

în urma studiilor şi 
experimentelor efectuate de C. 
LEVKOV, acesta ajunge la două 
importante concluzii referitoare la 
această modalitate de tratare a 
semnalelor bioelectrice; 

- schema reală este imună la 
perturbaţii, fiind echivalentă din acest 
punct de vedere cu un amplificator 
diferenţial ideal (rejecţia semnalelor 




Amplificator 

Corp 



Bilr 81 

• 





Rolul condensatoarelor din această 
schemă este acela de a limita banda 
de trecere a amplificatorului la 
domeniul cuprins între 0,1 şi 100Hz. 
Pentru aplicaţii care vizează activitatea 
bioelectrică a creierului (ne referim, în 
special, la undele cerebrale de tip alfa), 
banda de trecere trebuie limitată la 
15Hz, motiv pentru care valoarea 
condensatoarelor conectate în paralel 
pe rezistoarele de 300kD şi 1 MLI va fi 


Figura 2 

sinfazice este °° şi rezistenţa de intrare 
a celor două intrări diferenţiale faţă de 
pământ, este de asemenea =*). 

- semnalul de ieşire depinde 
numai de diferenţa de potenţial pe 
electrozii A şi B2. Poziţionarea 
electrodului Bl nu are importanţă 
deoarece el nu este sensibil la 
perturbaţiile induse de reţeaua electrică; 
cablul de conectare al acestui electrod 
poate fi neecranat. 


TEHNIUM • Nr. 3/1998 


21 



































"" „ -.- AUTOMATIZĂRI 

ELECTRONICĂ Şl PC (I) 

ing. Dragoş Marinescu 


La sfârşitul secolului XX, 
“stăpân absolut" al tuturor 
activităţilor este PC-ul. Nici 
amatorilor de electronică şi de 
automatizări nu le poate fi indiferentă 
tot mai larga răspândire a 
calculatoarelor personale. De aceea, 
începând din acest număr prezentăm 
o serie de articole care vor trata 
legătura PC - montaj electronic. 
Aceste aplicaţii sunt destinate în 
special miniautomatizărilor şi, mai 
ales, montajelor electronice dedicate 
domoticii. 

Existenţa PC-urilorîn tot mai 
multe case face ca tot mai mulţi 
hobby-şti ai electronicii să aibă acces 
la un calculator şi să fie interesaţi 
să-l folosească şi pentru hobby-ul lor. 

Prezentul articol (şi seria care 
va urma) încearcă să apropie cele 
două domenii care, în mod anormal, 
sunt considerate ca fiind total 


diferite. Gradat vom încerca să vă 
familiarizăm cu fascinantul domeniu 
al automatizărilor conduse de 
calculator. Marea majoritate a PC- 
urilor existente este compatibilă IBM, 
aşa că la acest tip ne vom referi, 
atunci când vom vorbi despre PC. 

Pentru eventualii colaboratori 
atragem atenţia că nu vor fi publicate 
materialele ce nu conţin bibliografie, 
iar dacă se folosesc programe 
produse de firme software, acestea 
trebuie să aibă specificate condiţiile 
Copyright (freeware, Shareware etc.) 
şi respectate regulile de distribuire 
impuse de producător. Articolele vor 
fi însoţite obligatoriu de schemă, 
cablaj, desen de echipare, listing al 
software-lui sau de o dischetă de 3,5” 
cu programul autorului (cu 
specificarea versiunii limbajului de 
programare şi eventual programe 
third-party folosite). 


Pentru început vom prezenta o 
serie de montaje electronice comandate 
prin intermediul porturilor de intrare/ 
ieşire aflate în echiparea marii majorităţi 
a PC-urilor. în general un PC este 
echipat cu două porturi seriale (COM1 
şi COM2), din care unul este folosit 
pentru mouse, iar al doilea pentru 
modem, un port paralel (LPT1), folosit 
pentru imprimantă şi un port de joystick, 


portul de jocuri (game port). 

Limbajele de programare cele 
mai populare între posesorii de PC-uri 
sunt: Qbasic, Visual Basic, C, C++ (cu 
variantele lor Turbo C şi TurboC++), 
Pascal şi Turbo Pascal, în diferite 
versiuni. 

Programele pe care le vom folosi 
pentru început vor fi Qbasic. 

Pentru primele articole vom 


folosi ca port de ieşire al calculatorului 
portul paralel (LPT1), supranumit şi 
portul de imprimantă. 

Portul paralel al PC-ului se 
prezintă sub forma unei prize DB25 
mamă. Acest port a fost conceput 
pentru comunicaţia cu o imprimantă şi 
de aceea majoritatea semnalelor sale 
sunt raportate la acest periferic. 
Semnalele portului paralel sunt 
următoarele: 

- STROBE: acest semnal este activ 
pe nivel jos şi indică imprimantei că 
datele sunt prezente pe liniile DO la D7 
şi că trebuie să ţină cont de ele; 

- DO la D7: este bus-ul de date pe 
care sunt transmise valorile caracterelor 
de imprimat. Se poate şi scrie pe acest 
bus dacă portul este de tip ECP sau 
EPP; 

- ACK: imprimanta trece în 0 acest 
semnal pentru a indica PC-ului că a 
recepţionat corect caracterul transmis 
şi că PC-ul poate continua transmisia; 

- BUSY: imprimanta trece în 0 acest 
semnal atunci când bufferul său de 
recepţie este plin. Calculatorul este 
astfel avertizat că imprimanta nu mai 
poate recepţiona date. PC-ul trebuie să 
aştepte ca acest semnal să revină în 1 
pentru a reîncepe să transmită; 

- PE: înseamnă “paper error". 
Imprimanta indică prin acest semnal 


în figura 3 este prezentată 

schema concretă de realizare a 

amplificatorului. Probele efectuate au 

demonstrat că nu există diferenţe între 

acest amplificator şi un amplificator 

diferenţial de înaltă calitate, ambele fiind 

testate în aceleaşi condiţii de câmp 

intens al reţelei electrice. 

în aplicaţii în care numărul 

canalelor de captare poate atinge cifra 

de 60 (de exemplu în sisteme 

profesionale dedicate unor investigaţii 

complete), folosind clasicele 

amplificatoare diferenţiale vor fi 

necesare 180 de amplificatoare 

operaţionale. Prin metoda propusă, vor 

fi necesare numai 60 de amplificatoare 

operaţionale, plus unul pentru egalizarea 

potenţialelor. Practic, construcţia se 

simplifică de trei ori şi evident, se 

reduce proporţional preţul aparatului. 
__ 



10QK 



Pentru amatori, montajul este 
interesant deoarece este simplu 
^şi nu necesită multe 
componente cu toleranţă redusă, 
în montaj se pot folosi circuite 
integrate produse la 
I.P.R.S.Băneasa, de tip PA741 
şi pM308. 

Reamintim că pA741 este 
un amplificator operaţional de uz 
general, iar PM308 este un 
amplificator de precizie, fabricat 
în tehnologie superbeta. 

Indiferent de tipul 
amplificatoarelor, se recomandă 
introducerea acestora în 
carcase metalice conectate la 
pământ, realizând astfel o 
ecranare eficientă în scopul 
evitării interferenţelor de joasă 
sau înaltă frecvenţă. 

TEHNIUM • Nr. 3/1998 








































AUTOMATIZĂRI 


Pin 

Semnal 

Ieşire PC 

Intrare PC 

1 

/STROBE 

X 

X 

2 

DO 

X 

X dacă este EPP 

3 

Dl 

X 

X dacă este EPP 

4 

D2 

X 

X dacă este EPP 

5 

D3 

X 

X dacă este EPP 

6 

D4 

X 

X dacă este EPP 

7 

D5 

X 

X dacă este EPP 

8 

D6 

X 

X dacă este EPP 

9 

D7 

X 

X dacă este EPP 

10 

/ACK 


X 

11 

BUSY 


X 

12 

PE 


X 

13 

SELECT 


X 

14 

/AUTOFEED 

X 

X 

15 

/ERROR 


X 

16 

/INIT 

X 

X 

17 

/SELECT IN 

X 

X 

18-25 

MASĂ 

X 

X 


calculatorului că alimentarea cu hârtie 
este întreruptă; 

- SELECT: acest semnal indică PC- 
ului că imprimanta este în starea “on 
line” sau “off line"; 

- AUTOFEED: cât timp acest semnal 
este 1, imprimanta trebuie să facă un 
salt de linie la fiecare caracter “return” 
recepţionat; 

- ERROR: indică PC-ului că 
imprimanta a detectat o eroare; 

- INIT: calculatorul poate efectua o 
iniţializare a imprimantei prin 


Figura 


EPP şi are aceleaşi 
caracteristici. Din punct de 
vedere al tematicii noastre 
marele avantaj al poster ior 
EPP şi ECP este 
bidirecţionalitatea lor. 

Chiar şi cei ce nu au un port EPP 
sau ECP pot transforma portul paralel 
unidirecţional în por: paralel 
bidirecţional printr-un arufiou. .oterfaţa 
paralelă are de fapt - b ti de intrare 
(ACK, BUSY, PE şi SELECT). Este 



5E1303 

aveţi instalate. 

Semnalele de date (378h- 
LPT1,278h-LPT2) 

Dacă aveţi o interfaţă paralelă 
clasică, acest registru este accesibil 
doar la scriere . Scrierea unui octet în 
acest registru trece imediat liniile de 


date DO la D7 


intermediul acestui semnal; 

deci să se facă achiz: a a două grupuri 

7 

6 

5 

4 

3 

2 

1 

0 


- SELECT IN: PC-ul poate trece 

de câte 4 biţi. Selecţia gruouiui de 4 

X 








D7 

imprimanta în starea “off line” prin acest 

biţi high (cei mai semnificativi 4 biţi) 


X 







D6 

semnal; 

sau a grupului de 4 biţi low cei mai 



X 






D5 

- MASĂ: este masa PC-ului. 

puţin semnificativi 4 biţi j se face printr- 




X 





D4 

Viteza maximă de transmisie 

un semnal liberal portului paralel (de 





X 




D3 

care se poate obţine cu un port paralel 

exemplu SELECT IN). Astfel, un 






X 



D2 

clasic este de ordinul a 150 kB/s. 

simplu multiplexor tip 74LS157 rezolvă 







X 


Dl 

Porturile paralele mai moderne, de tip 

problema. 








X 

DO 


EPP (Enhanced Parallel Port), permit 
obţinerea unui debit de 2MB/s. în plus, 
porturile EPP sunt şi bidirecţionale. Mai 
recente, porturile ECP (Extended 
Capacity Port) au particularitatea de a 
fi de tip Plug and Play (conectaţi şi 
utilizaţi). Acest port derivă din portul 


Programarea acestei interfeţe se 
face de o manevră foarte simplă: doar 
trei regiştri sunt necesari pentru a 
controla total semnalele. De fapt, dacă 
aveţi instalate mai multe porturi 
paralele, veţi avea nevoie de atâtea 
grupe de trei regiştri câte porturi paralele 


a nivelurile cerute. 


Starea imprimantei (379h- 
LPT1,279h-LPT2) 

Acest registru, accesibil doar la 
citire, este imaginea stării semnalelor 
ERROR, SELECT, PE, ACK şi BUSY. 
Trebuie remarcat că bitul 7 al registrului 



i 


nunii 



Figura 3 


TEHNIUM • Nr. 3/1998 


23 





























































































































AUTOMATIZĂRI 


Comanda imprimantei __ Starea imprimantei 


7 6 5 4 3 2 1 0 


7 6 5 4 3 2 1 0 


K X 

X 

X 

X 

X 

X 

X 

Neutilizate 

BIT CTRL 

IRQ INABLE 
SELECT IN(*) 
/INIT 

AUTOFEEDO 

/STROBE 

X 

X 

X 

X 

X 

XXX 

/BUSY(‘) 

/ACK 

PE 

SELECT 

/ERROR 

Nedefinite 

(*) - logică inversată 


(corespondent al semnalului BUSY) 
este inversat în raport cu intrarea, între 
cuplă şi registru fiind prezent un 
inversor. Atenţie, să nu vă păcăliţi! 

Comanda imprimantei (37Ah- 
LPT1,27AH-LPT2) 

Acest ultim registru este 
accesibil pe rând la citire şi la scriere. 
Primii 4 biţi sunt imaginea semnalelor 
STROBE, AUTOFEED, INII şi 
SELECT IN (şi aici fiţi atenţi la 
inversoarele plasate între cuplă şi 
registru). Bitul 4 (IRQ INABLE) 
autorizează sau nu declanşarea unei 
întreruperi când ACK trece în starea jos 
(deci când imprimanta validează 
recepţia unui caracter). 

Bitul BIT CTRL nu are sens 
decât pentru porturile bidirecţionale 
(EPP sau ECP). Făcând acest bit 1, 
portul este accesibil la scriere. 

Primul montaj 

După atâta teorie este momentul 
să trecem la primele experimentări. Cel 
mai simplu circuit cu care putem testa 
starea liniilor de DO la D7 este prezentat 

în figura 1. 

După cum se poate observa, 
ieşirile de date DO la D7 de la cupla 
DB25 tată sunt conectate la cele 8 
LED-uri înseriate cu rezistoareie de 470 
Q. 

Controlul prin software este 
extrem de simplu de efectuat. Când 
trimiteţi 1 logic la unul dintre pinii de 
date, LED-ul legat la acel pin va lumina. 
Când trimiteţi 0 logic la unul dintre pinii 
de date, LED-ul legat la acel pin se va 
stinge. 

în figurile 2 şi 3 sunt prezentate 
desenul de echipare şi cablajul simplă 
faţă (văzut prin transparenţă). 

Lista de piese 

D0-D7 = MDE1303; R0+R7 = 
470Q; P = Cuplă DB25 tată - se poate 
prinde şi cu fire. 

Primele programe 

Pentru primele programe s-a 
folosit ca limbaj de programare limbajul 
QBasic, aflat în kit-ul de instalare a 
sistemului de operare MS-DOS, în 


versiunea aflată în sistemul de operare 
MS-DOS 6.22. 

a) Varianta pentru LPT1 

CLS 

OUT&H378, 255 

b) Varianta pentru LPT2 

CLS 

OUT&H278, 255 

După ce introduceţi programul 
cu ajutorul editorului din QBASIC, 
lansarea se face cu comanda 
SHIFT+F5. După această comandă 
veţi observa că toate cele 8 LED-uri se 
aprind. Pe display apare textul "Press 
any key to continue”. Dacă veţi apăsa 
orice tastă, programul se termină. 
Pentru o nouă lansare este necesar să 
apăsaţi din nou tastele SHIFT+F5. 

Parametrul ce poate fi modificat 
este numărul întreg 255 (în zecimal). 
El poate lua orice valoare întreagă între 
0 şi 255. Cele 8 LED-uri vor fi de la 
toate stinse (la valoarea 0) până la toate 
aprinse (la valoarea 255), după regula 
dată de transformarea numărului din 
zecimal în binar (LED aprins = “1 ” binar, 
iar LED stins = “0” binar). LED-ul D7 
este cel mai semnificativ bit, iar LED- 
ul DO este cel mai puţin semnificativ 
bit. 

Alt program, care este o 
variaţiune pe aceeaşi temă, este 
următorul: 

a) Varianta pentru LPT 1: 

CLS 

i%=0 

DOWHILE i%<256 
DO 

OUT &H378,i% 

SLEEP 1 
PRINŢ i% 
i%=i%+1 
c$=INKEY$ 

LOOP 

UNTIL c$=CHRS(27) 
LOOP 

OUT &H378.0 

b) Varianta pentru LPT2: 

CLS 

i%=0 

DO WHILE i%<256 


DO 

OUT &H278,i% 

SLEEP 1 
PRINŢ i% 
i%=i%+1 
c$=INKEY$ 

LOOP 

UNTIL c$=CHR$(27) 
LOOP 

OUT &H278.0 

Acest program comandă 
succesiv aprinderea LED-urilorcu toate 
numerele de la 0 la 255 şi afişează pe 
ecran succesiv numărul curent la care 
a ajuns. 

Poate fi folosit şi ca testor al 
corectitudinii montajului. 

Al treilea program prezentat este 
tot din categoria programelor de 
antrenament. 

a) Varianta pentru LPT1: 

CLS 

INPUT “NUMĂR: “, n 
WRITE n 
OUT &H378,n 

b) Varianta pentru LPT2: 

CLS 

INPUT “NUMĂR: “, n 
WRITE n 
OUT &H278,n 

Acest program afişează pe 
display textul: 

NUMĂR: 

după care trebuie introdus 
numărul întreg aflat în intervalul 0-255 
şi tastat ENTER. Dacă numărul n este 
mai mare decât 255, atunci LED-urile 
vor afişa valoarea n-256. 

De exemplu, dacă n=256, LED- 
urile vor fi stinse toate, deoarece 
valoarea afişată este 256-256=0. Dacă 
n=257, va lumina doar LED-ul DO, 
valoarea afişată fiind 257-256=1. 

Bibliografie 

1. Eric Larcheveque, Laurent 
Lellu - Montages Avances pour PC; 

2. Torni Engdahl - Simple circuit 
and program to show how to use PC 
parallel port output capabilities - then 
@delta.hut.fi 

- continuare în numărul viitor- 


24 


TEHNIUM • Nr. 3/1998 



























CLUJ-NAPOCA. str. Pasteur nr. 73, tel: 064-438401, 
e-mail: [email protected] 

BBS: 064-438402 (după ora 16:30), fax: 064-438403 W 
BUCUREŞTI, str. Popa Nan nr.9. sectorul IT, tel/fax: 01 -252360* 
b-dul Nicolae Titulescu nr.62-64. sectorul I, tel: 01-2229911, 
e-mail: [email protected] 

DISTRIBUITOR PENTRU ROMÂNIA: 




DIODE, TRANZISTOARE, 
CIRCUITE INTEGRATE, MEMORII, 
REZISTOARE, CÂPACITOARE, 


- TRANSFORMATOARE LINII HR-DIE 
-TELECOMENZI TIP HQ 


CEL MAI MARE DISTRIBUITOR DE COMPONE 
MATERIALE ELECTRONICE DIN ROMÂNIA: 


TEHNIUM • 3/1998 

CUPRINS: 

ELECTRONICA LA ZI 

• Comunicaţii radio-pachet de amatori 

dr.ing Şerban Radu lonescu, Cătălin lonescu.Pag. 1 

AUDIO 

• Incinte acustice (portret de familie) - ing. Aurelian Mateescu.Pag. 5 

• Efecte acustice - Dan Tamas.Pag. 7 

CQ-YO 

• Linie de amplificare pentru toate benzile de radioamatori - Vasile Durdeu.Pag. 8 

• Amplificator liniar SSB - ing.loan Alexandrescu.Pag. 10 

CATALOG 

• Generatorul de precizie pentru forme de undă ICL8038(partea III) 

- ing.Şerban Naicu, ing. Dragoş Marinescu.Pag.13 

• Stabilizatorul de tensiune TL783C- ing.Şerban Naicu.Pag. 17 

VIDEO-T.V. 

• Funcţionarea şi depanarea videocasetofoanelor (V) 

- ing. Şerban Naicu, ing. Florin Gruia.Pag.18 

LABORATOR 

• Amp'ncatoare pentru semnale bioenergetice 

- Aurelian Lăzăroiu, ing. Cătălin Lăzăroiu.Pag.21 

• Electronică şi PC (I) - ing. Dragoş Marinescu.Pag.22 
























































«r 

mmm 


5000 lei 


ISSN 1223-7000 

r ?*£ ^ rtp’-. r .-îV y! »J> ~7 jŢ A - •■*/ "~A* T" i ' * ' ..' 

*#jTi -»• iK.-»,f^m **#£.**■£'£&" ♦te» *?'%*¥>*TeUti*? "T^> «V '& * y 'Mr +?J$* <■*- »*' •& -.- -dfcu--; 

Revistă editată de S.C. TRANSVAAL ELECTRONICS SRL 
Tiparul executat la TACHE EXPRESS, tel./fax: 312 38 72; 311 30 12