Edgar Wallace — Giuvaerele Coroanei

EDGAR WALLACE 


GIUVAERELE COROANEI 


CAPITOLUL 

„Log... Armele 

Treizeci şi una de pugti căzură dintr o singură rmuşcare, treizeci şi 
una de mâini înrnănugate In alb ca muigcate de un mieoarnuism 
nevăzut, se lipiră de vipusgca a treizeci şi unu de pantaloni, 
Morrmigcat, în poziția „de drepți, guul de tunici stacoţu gi de, Căciuli 
de blană de urs stătea într'o aliniere impecabilă, Intrun crescendo 
de tunet fantara execută ultirnele măsuri ale margului şi se opri în 
chpa când cei patru codoşi cispăreau In dosul coltului marelui turn 
alb, 

— Fupeţi rândurile 1 

Cu un sunet uscat, Bobbie Longiellom băgă în teacă lama subțire a 
săbiei sale, îzi, Puse bine monoclul în orbită şi îşi aruncă primirea 
spre silueta scundă a capelei Stântulu Petru „ad vincula”, care 
părea că ațipeşte sub văpăile acestei diruneți de vară. După câteva 
clipe 1 se păru că o doamnă corpolentă gi de înălțime mijlocie se 
apropiase de el cu ghidul în mană, Sergentul detazamentului Uâtea 
la câțipagi uepărtare în poza „de drepți”. In spatele rnăscu 
abrazului său părlit, părea că râde pe înfundate, 

— Te rog_ domnule... 

Fața doamnei grase, era şi ea umilată, congestionată, prietenoasă 


je 


EDGAR WALLACE 
GIUVAERELE COROANEI 


CAPITOLUL 

„Jos... Armele!” 

Treizeci şi una de puşti căzură dintr o singură mişcare, 
treizeci şi una de mâini înmănuşate In alb ca mişcate de un 
meoamism nevăzut, se lipiră de vipuşca a treizeci şi unu de 
pantaloni. Nomişcat, în poziţia „de drepţi”, şiiul de tunici 
stacojii şi de. Căciuli de blană de urs stătea într'o aliniere 
impecabilă, Intr'un crescendo de tunet fanfara execută 
ultimele măsuri ale marşului şi se opri în clipa când cei 
patru codoşi dispăreau In dosul coltului marelui turn alb. 

— Rupeţi rândurile 1 

Cu un sunet uscat, Bobbie Longiellow băgă în teacă lama 
subţire a săbiei sale, îşi. Puse bine monoclul în orbită şi îşi 
aruncă privirea spre silueta scundă a capelei Sfântului 
Petru „ad vincula”, care părea că aţipeşte sub văpăile 
acestei dimineţi de vară. După câteva clipe i se păru că o 
doamnă corpolentă şi de înălţime mijlocie se apropiase de el 
cu ghidul în mană. Sergentul detaşamentului Uâtea la 
câţipaşi uepărtare în pozijia „de drepţi”. In spatele măscii 
obrazului său pârlit, părea că râde pe înfundate. 

— Te rog domnule... 

Faţa doamnei grase, era şi ea umflată, congestionată, 
prietenoasă şi ofiţerul remarcă că ea era în posesia unei 
guşi în triplu exemplar şi un nas de o înfăţişare mai mult 
masculină. 


— Puteţi să-mi spuneţi unde e mormântul lui Jear. =ş 
Grey? 

— Mormântul cui? 

— Al lui Jane Grey, domnule. 

Bobbie aruncă spre sergent o privire încurcată, în timp ce 
degetele sale îi chinuiau cele câteva fire de mustață. 

— Ţi-ai aruncat? Fuh... Ţi-ai aruncat o privire în cimilir? 
Spuse el încet, aşteptând ca inferiorul său să-i vină în 
ajutor. 

— Care cimitir, domnule? 

— Ati făcea mai bine să vă informaţi la un gardian, 
doamnă”. 

Erei prima zi de serviciu la tum a tânărului ofiţer? I acest 
lucru nu-i lăcea nici o plăcere. Simţea o ură pentru 
lempeintura prea rkUocrttt, pentru tunica sa stacojip proa 
lipită pe corp şi mai ales pentru odioasa câcâulfl de urs 
care-l făcea să năduşească. In adevăr, în acea clipă, 
locotenentul Robert Longfellow ar fi dorit să fie orişicine, 
sau chiar orişice... În afară de ofiţer inferior în regimentul 
de gardă Berwick al Majestății Sale. 

Doamna cea grasă îşi cercetă din nou ahidul 

— Unde se găsesc bijuteriile coroanei? Vestitele pietre 
scumpe ale coroanei? 

— In casetă, iubită doamnă, răspunsa Bobbie cu 
promptitudine. Din fericire, în acea clipă, apăru un ghid 
adevărat, care, spre nespusa uşurare a ofițerului, se 
însărcina cu vizitatoarea şi o conduse spre turnul 
Warkefield. 

— Ce plictiseală a dracului 1 murmură Bobbie. Ce aştepta 
să-i spun, sergent? 

— Nimic (sir, răspunse sergentul. 

Şi faţa lui Eobbie se lumină. 

Intră în corpul de gardă, îndreptându-se spre 
apartamentele sale particulare, în timp ce doamna Ollorby 
îşi urma vizita. Şi totuşi, doamna cea grasă cu faţa rumenă 
se interesa în adevăr, tot atât de puţin de bijuteriile 


coroanei cât se interesa de nefericita crinţesă al cărei cap 
grațios căzuse abea la câţiva metri de locul unde se 
desfăşurase durerosul interogatoriu al locotenentului 
Longfellow. 

Se găsea totuşi în tumul Londrei, în aceea dimineaţă c altă 
vizitatoare care ofta de emoție din pricina tristului destin al 
lui 'Teane Grey. In picioare lâgă lanţul care împiedică pe 
curioşi să calce în picioare mica lespede pătrata pe care 
avusese loc sacrificiul. Hope Joyner privea la simpla 
inscripţie gravată pe p. -ahă. Apoi, ea ridică ochii spre 
capela mică unde tânăra femeie îşi dormea somnul din 
urmă. 

— Săraca... Săraca de ea, murmură ea încet. 

Şt Richard Hallov/eâl r.'avu nici cea rr>r! Rr; -ă peftă de a 
surâde. 

Nu avea oare sub ochi imaginea tinereţe! Plângând 
tinereţea? Putea să tadmire un profil peutect o siluetă şi 
mai graţioasă în emoția ei, un obraz dulce fără nici un 
defect, ieşind în relief pe fondul întunecat al pereţior 
înegriţi de ani.' 

— Da, e oribil, nu e aşa? Dacr Hope, dece vrei leapărat să 
întristezi această dimineaţă minunată? 

Ea îi surâse, punându-i mâna pe braţ. 

— Sunt stupidă, Dick. Iţi făgăduesc că no voiu mai face... 
Această strălucitoare creatură nu e oare Bobbie? 

Silueta uscăţivă a oiiţerului de gardă se ivise pe un balcon. 

— E Bobbie. S'a reîntors ieri seară din permisie şi azi are 
întâia experienţă a serviciului gărzii turnului. 

Râse amuzat. 

— Pentru întâia dată, te văd râzâd azi, îi spuse ea. 

Ar fi putut răspunde că tocmai *în acea dimineaţă avea 
destule motive ca să nu surâdă, dar preferă să tacă. 

Dick Holloweu, în uniforma sa neagră bine lipită pe corp, 
ce era înveselită numai de centura stacojie, însemn al 
gradului său, îşi întrecea tovarăşa cu un cap. Avea o faţă cu 
trăsături energice şi line, ochi cenuşii şi o privire dreaptă; 


era Im silueta sa mlădioasă ca şi în înfăţişarea sa mândră, 
ceva ailştic, gata de a se preface în orice Clipă într'un salt 
aprig. 

EI reîncepu: 

Ag e SE 

— Ţi-am arătat totul acum. Nădăjduim» că aceet ÎUGTU 
ne va Mec să pierdea» întreaga zi. 

Fia râse: 

— Nu e adevărat din clipa în care ordonanța a venit să-ţi 
spună ceva, eşti nerăbdător să scapi de mine. le aşteptă un 
vizitator, nu e aşa? 

Înainte ca el să-i ii putut răspunde, ea urmă: 

— Sunt foarte curioasă din fire şi de altfel cunosc turnul... 
Dar aveam o poftă nebună de a te vedea In uniformă. 

Mergând încet, străbătură povârnişul dulce ce duce la 
poarta Leului şi se opriră împreună pentru a privi tristul 
gard de lemn, îndărătul căruia curge fluviul. 

— Poarta Trădătorului... 

Îşi urmară drumul” trecură prin faţa sairtinelelor care 
prezintau armele şi în curând ajunseră în marea piaţă 
Tower Hill. 

„Maşina tinerei fete veni să se oprească lângă trotuar. 
Diek deschise portiera. 

— Când o să te revăd? 

Ea surâse: 

De fiecare dată când vei voi Aduţi aminte că numele meu e 
în catea de telefon şi că adoi să mănânc la Embasjsy. 

— Ce o să faci acuma? 

+ Că făcu o mică strâmbătură. 

— Am perspectiva să înfrunt în curând o mtrevedere 
destul de neplăcută, spuse ea privindu-l în adâncul ochilor. 

Şi el era aşteptat şi trebuia să aibă o întrevedere 
neplăcută. Dar nu o spuse tinerei fete. 

El aşteptă, înainte de a se întoarce, oa nxrşlna aă fi 
dispărut; apoi, cu faţa gânditoare se reîntoarse pe acelaş 
drum şi străbătu podlşca oaie trece vechiul şanţ. 


La intrarea locuinţei sale, Brill, ordonanța sa/u aştepta. 

— Domnul acela mi-a cerut să vă caut, sir. Spune că csre o 
întd'aire. 

Dick Hallowell înclină încet capul. 

— N'o să am nevoie de rine timp de un sfert de oră, Brill. 

Dar n'ar fi rău, dacă ai sta aci şi dacă cineva întreabă de 
mine, vei răspunde că sunt foane ocupat. 

— Bine sir Bichard. 

— Şi, spune-mi, Brill, domnul... Acela ţi-a vorbit de... El 
însuşi? 

Brill avu o clipă de şovăire. 

— Nu, sir. Părea destul de rău dispus... Mi-a spuscă vă 
puleţi socoti fericit de a avea aşa o locuinţă. 

Din nou, şovăi. 

— Asta e tot, s*r... A început apoi să mormăie. Găsesc că 
are o mare îndrăsneglă de a veni aci pentru a critica totul. 
După cele pe care le-am văzut nu e lucru mare de capul lui. 

— Da, Brill... Nu e lucru mare... 

Dick urcă scara de piatră şi se opri în faţa unea uşi, pe 
care o deschise dintr'o îmbrâncitură. 

Un om era în picioare în faţa ferestrei confortabiiulv. I 
salon al lui Dick Hallowell şi părea abş. —contemplaţia unui 
grup care manevra 

— 8 - în curte. Faţa sa, pe jumă+ate întoarsa spre tânăr, 
era subţire şi necâjită; hainele sale erau uzate şi ghetele cu 
tocurile roase, arătau cât erau de Întrebuinţate. Totuşi, 
trăsăturile şi ţinuta sa arătau o stranie asemănare cu 
acetea ale ofițerului care-l privea în tăcere. 

— Hello. 

Se întoarse cu un mormăit pentru a privi pe noul venit şi 
furişă în această cercetare o nuanţă duşmănoasă. 

— Hello... Dragul meu frate 1! 

Dick nu răspunse nimic Când se găsiră faţă în faţă 
asemănarea deveni şi mai vădită, cu toate că nu era 
desăvârşită. Desigur, dacă Graham Hallowell ar fi ajuns să 
oprească ou totul asprimea vocei sale, nimic nu ar fi permis 


ca să fie deosebiți unul fgţă.de celălalt; dar Graham uitase 
cu toiul arta blândeţei; uitase că într'o z; o universitate se 
mândrise de a avea în el pe cel mai strălucit elev. Ceeace îşi 
aducea numai aminte, era că era un om persecutat de 
soartă, un om care nu avusese niciodată „norocul” 
săuAjunsese la vârsta în care nu-ţi mai aminteşti decât de 
durerile şi amărăciunile vieţei. 

— Primirea ta e tot aşa de entuziastă ca deobiceiu, sir 
Richard, mormăi el şi aş face prinsoare că nu t. i nici măcar 
gândul de a mă pofti Ia popotă, nu e aşa? Îmi dai voie să-ţi 
prezint, frate, pe Graham Hallowell, 5esit ieri din 
închisoarea Dortmoor, căruia i-a* ':' a plăcere să-ţi 
povestească câteva istorioara asupra iaduluâ ocnei. Vocea i 
se aprinse. Dick „' “ădu seama că băuse prea mult şi că se 
găsea într'una di» teribilele sale crize de ură. 

— Chiar şi servitorul tău crede că are dreptul de a se 
purta cu mine ca şi cu un lepros. 

— Nu eşti altceva, murmură Dick cu o voce liniştită, dar 
lămurită. Un lepros... Astfel ai putea fi definit. Graham. 
Ceva impur şi nesănătos pe care oamenii având o oarecare 
demnitate, îl ocolesc cu grijă., ceva neomenesc, care n'are 
niciuna din calităţile, care i-ar îndreptăţi existenţa în faţa lui 
Dumnezeu şi a oamenilor. Şi nu vei mai striga când îmi 
vorbeşti; căci dacă nu, o să te iau de ceafă şi o să te asvârlu 
afară. E limpede? 

Omul avu o şovăire. 

— Nu lua aceste lucruri în seamă, Dick... Poate că am băut 
prea mult azi dimineaţă, dragul meu., dar gândeşte-te la 
ceeace ai simţit ieşind din închisoare abea de douăzeci şi 
patru de ore. Pune-te în locui meu... 

Dick îl întrerupse deodată. 

— E imposibil... Nu pot să concep ce aş fi sim- * $t dacă 
purtarea mea, m'ar fi făcut să merit înehisoareaj pronunţă 
el cu răceală. Nu am destulă Imaginaţie... Cât „despre a mă 
pune în locui tău”, nu mă pot vedea drogând, pentru a-l 
fura, pe un tânăr ofiţer din gardă care avusese încredere în 


tine, deoarece erai fratele meu vitreg. Nu pot să mă văd 
apoi răpind soţia unui om cinstit pentru a o lăsa apoi fără 
mijloace la Viena. Şi sunt încă atâtea lucruri care nu mi le 
pot imagina. 

Ce vrei dela mine, în adevăr? 

— Nu urai am un ban, murmură Graham întunecat. 
Credeam că voiu putea trece în America... 

Tânărul râse scurt, dor totuşi fără nici un pic de veselie. 

— Gât vrei? 

— Hml cred că preţul trecerea spre New-York... 

— Şti foarte bine că n'o să fi lăsat să intri în America cu un 
cazier judiciar ca al tăuPoate miraş putea lUa alt nume... 

— Nu, nu vei pleca şi nici n'ai de gând să te îmbarci. 

Dick se aşeză la birou, deschise un sertar din care scoase 
un carnet de cecuri în oare completă câteva nume şi cifre: 

— Uite! Ai un cec de cincizeci de lire. Sunt ultimii bani, pe 
care-i vezi delă mine. Şi dacă crezi ca mă vei sili să-ţi mai 
dau, venind aci să faci scandal, te înşeli. Colonelul şi 
camarazii mei de regiment cunosc tot adevărul asupra ta şi 
tânărul pe care l-ai excrocat e chiar acum de gardă. Dacă 
mă plictiseşti, fac să te aresteze... Mă înţelegi? 

Graham Hallowell îşi băgă cecul în buzunar. 

— Ai o inimă de piatră (gemu el. Dacă tata ar fi ştiut... 

— Tata e mort, din fericire, murmură Dick cu gravitate. 
Totuşi a ştiut destul pentru a muri întt'o criză cardiatică. E 
ceva pe care nu ţi-o voiu ierta Graham. 

Graham oftă adânc. Numai teama îl făcea să-3! 
Stăpânească furia ce-l aprindea. Dorea cu pasiune să 
rănească, să sfâşie, să umilească acett frate vitreg, oarei 
ura într'atât. Dar îi fpsea curajul. 

— Privind pe fereastră, te-am văzut vorbind ou o 
încântătoare tânără. 

— Taci, îi tăie vorba Dick. Nu voiu primi niciodată să 
vorbesc cu tine despre orice femeie de treabă. 

— Foarte bine, ck 1 (Graham redevenise furios Şi violent). 
Pusesem înmoi o întrebare... Diana ştie? 


Ofiţerul merse spre uşă, pe care-o deschise brusc. 

— Uite-ţi drumul... 

— Diana... 

— Diana nu md priveşte. le rog să-ţi aduci aminte de acest 
lucru. Şi în primul rând, mi-e groază de cei cari o 
înconjoară. 

— Vorbeşti de mine? 

Cu un semn din cap, Dick arătă scana fratelui său. Cu un 
obraznic scuturat din umeri. Graham * recu pragul. 

CAPITOLUL II. 

Soneria telefonului sună pentru a treia oară. Atunci abea, 
Diana Martyrt întinse plictisită braţul pentru a ridica 
receptorul. Ştia dinainte cine o chema: Colley, probabil 
ursuz şi gata de a pierde câteva minute în plângeri inutile, 
deoarece Diana îl făcuse să aştepte. 

— Credeţi-mă că dacă am fi ştiut că Alteța Voastră 
Serenisimă ne cheamă, ne-am fi repezit la întâia sonerie 
murmură Diana cu o voce care nu prevestea bine. Nimic 
bine” în orice caz, pen: -u Colley care nu putea suferi 
sarcasmul. 

— Poţi să vi la Ciro's pentru masă? Întrebă el. 

— Imposibil 1 Mănânc JU Graham Hallowell. 

Această noutate era desigur o surpriză pentru Colley. 

— Haiioweâl 1 Nu te aud bine. Fumezi, Diana? 

— Nu, dar se vede că pronunţ cuvintele destul de rău. 
Perspectiva de a ii singură cu un domn care a ieşit de 
curând din închisoare e desigur destul de deprimantă. Nu e 
desigur asemănător modelului clasic, ştii 

_45r- 

— In primul rând, nu a fast condamnat pe nedrept. 

— Ascultă Dianetta... 

Ea îl opri cu furie. 

Nu-ţi dau voie să mă numeşti Dianetta. 

— Diana. Patronul vrea să te vadă. El mi-a spus-o. 

— Ei bine, spune patronului că nu vreau să-l văd eu, 
răspunse ea liniştită. Un criminal pe zi, e destul 1 


În acea clipă, Dombret, servitoarea, bătu încet Ia uşă. 

— Vreţi să primiţi pe miss Joyner, domnişoară? 

— Miss Joyner... Eşti sigură? 

— Da, domnişoară, o tânără încântătoare. 

— Pofteşte-o. 

Dombret ieşi din odaie. 

— Miss Joyner... 

Diana înainta, cu mâna întinsă şi cu fermecăioi rul ei surâs 
ce-i lumina faţa, deobiceiu atât de palidă. Ea îşi cunoaştea 
puterea de seducţie, avea în ea însăşi o încredere 
desăvârşită şi avea în acelaş timp conştiinţa sigură a 
eleganţei sale, atât cât şi a splendoarei părului ei cărămiziu. 

— Ce drăguţ din partea dumitale, miss Joyner. 

Hope Joyner luă mâna pe care cealaltă iro întindea şi 
privirea limpede a ochilor ei cenuşii se întâlni, fără a se 
colora cu cea mai mică nuanţă de ostilitate sau de bănuială 
cu aceea a Dianei. 

— Îmi era teamă oa vizita mea să nu vă facă plăcere, 
murmură ea. 

Aceasta era deci Hope Joyner. Era încântăroawţ. 

Dlecmcx critic sever, foarte greu de satisfăcut, nu putu să 
găsească nici un defect: nici în siluetă, nici în voce, nici în 
carnaţia celei oare o vizita. 

— Sunt încântată, dimpotrivă. Aşezaţi-vă, vă rog. 

— Am primit o scrisoare dela domnia voastră... O scrisoare 
destul de curioasă, pronunţă încet Hope Joyner. Poate aş 
putea să v'p citesc... Aţi uitat, desigur, ceeace conţinea. 

Diana nu avea obiceiul de a uita astfel de lucruri; ea nu 
făcu totuşi nici o obiecţie?/ mulţumindu-se să privească pe 
tânără cu un aer liniştit, în timp ce aceasta îşi scotea din 
poşetă un plic mare din care scoase o foaie de hârtie de 
scrisori cenuşie. Fără altă introducere, începu să citească: 
„Dragă Miss Joyner, Sper că n'o să mă învinuiți de 
obrăznicie, dacă vă spun despre ceva care mă priveşte 
foarte mult. Vă cunosc destul pentru a şti că nu veţi abuza 
de încrederea oare v'o dovedesc astfel. Iată, pe scurt, 


dezagreabila situaţie în care mă aflu: înainte ca să intraţi în 
scenă, eram logodită cu sir BJch. Hallgwell, cu toate că 
acum suntem certaţi din pricina unei afaceri de familie, 
care nu * 'ar interesa. Aţi fost des întâlnită în tovărăşia sa în 
ultimul timp şi lumea vorbeşte de d-voastră fără 
bunăvoință, întrebându-se cine sunteţi, de unde veniţi şi 
care e familia d-voastră. Dar toate astea ai'au nici o 
însemnătate pentru mine faţă de... Se opri o clipă pentru a 
întoarce pagina.». do propriile mele nădejdi de fericire. Q 
ius besc pe Dick din suflet şi mă iubeşte şi el; cu toate că, 
pentru moment, abea ne vorbim. Mi-ar fi permis să fac apel 
la generozitatea d-voastră şi aş putea nădăjdui că d-voastră 
ne veţi da ocazia de a lega din nou legăturile de prietenie 
afectuoasă, care ne unea?” 

Tăcu şi puse din nou scrisoarea în poşeta pE care o 
închise liniştită. 

— Cred că această cerere n'are nimic prea curios, 
murmură Diana cu răceală. 

— Îmi cereţi, într'un cuvânt să mă dau la o parte, ca să vă 
fac loc, nu e aşa? Urmă Hope cu vocea ei liniştită şi tăioasă. 
Dar dece aş face-o? 

— Puteţi chiar d-voastră să faceţi să se nască ocaziile de a 
relua relaţiile cu Dick. Şi cred că aşteptaţi prea mult dela 
mine. 

Diana gânditoare îşi muşcă buzele. 

— Această Scrisoare e ridicolă, o mărturisesc, dar nu eram 
în starea mea normală când am scris-o. Dealtfel, faptul că 
sunteţi o prietenă de-a lui Dick, nu vrea să zică că îl iubiţi şi 
d-voastră. 

Hope scutură din cap. 

— Nu am vrut să spun asta. [iu numai să vă întreb dacă vă 
făuriseţi o idee exagerată a facultăţei de sacrificiu de care 
sunt în stare. 

Diana închise pleoapele. 

— Vreţi să spuneţi că îl iubiţi? 

Hope înclină capul fără a tresări: 


— Exact. 

Sinceritatea mărturisirei înăbuşi pe Diana, care râmase, 
câteva clipe, fără a putea spune im cuvânt. 

— Ce mişcători sfârşi ea prin a murmura. 

Ea urmă: 

— Deci; trebue să cred că cererea mea, totuşi destul de 
îndreptăţită, nu o să schimbe... Ambiţioasele d-voastră 
proiecte? 

— E un lucru atât de ambițios, întrebă Hope cu un aer de 
nevinovăție care zăpăci pe cealaltă, ca să ai afecţiuni sau 
iubire pentru Dick Hallowell? 

Diana se silea să se stăpânească. Nu nădăjduise mult bine 
în urma! trimiterei scrisorii, scrisă în adevăr, sub 
impulsiunea unui capriciu. Voise poate să rănească pe Dick 
Hallowell,. Sau cel puţin să-l tulbure. Dar azi, prezenţa 
Dianei înaintea ei, i se părea o sfidare. Şi Diana era o 
persoană, care era mai bine să nu fie sfidată 

— O să vă arăt ceva. 

Tânăra femeie ieşi, din odaie şi reveni câteva secunde mai 
târziu ţinând în mâă o mică cutiuţă în piele. Apăsă pe 
broască; capacul se ridică deodată, lăsând să se vadă un 
inel cu trei briliante, pe care Diana îl puse cu sila în mân-a 
vizitatoarei sale. 

— Citeşte, te rog, inscripţia înscrisă înăuntrul acestui inel. 

Fără să vrea tânăra ascultă, cu toate că în sinea ei nu 
simţea nici cel mai mic sen'imerit de curiozitate. Înăuntrul 
inelului erau înscrise aceste cuvinte: Dick lui Diana 1932”. 

— Ce spuneai? Murmură Diana. 

— Un inel de leaodnă. 

BR fi a 

Diouier apiecd capul. Haspe o privea, puţin stan-* jenită. 

— Este acesta un argument mal puternic decât toate celea 
pe eare le-aţi întrebuințat pentru a mă sili să opresa 
relaţiile mele ou Dick? Ştiam că aţi fost logodiţi... Mi-o 
spusese. Dar oei mai mulţi oameni nu se logodesc de mai 
multe ori? Fiind sinceră, domnişoară Martyn, nu ştiu dacă 


mă port în această clipă cu cinism a au cu înţelepciune, dar 
vă aşteptaţi oare oct eu să primea să numai văd niciodată 
pe Riehard Hajlowett? 

— Mă aştept să vă văd iăeând oeeaa» vă ve* face plăcere, 
răspunse Dignaqu un to» destul dat ocru. 

Ea ridică din umeri. 

— E desigur o chestiune de gust şi de bună educaţie. Nu 
vă puteţi gândi totuşi că voiu reselva această problemă 
pentru d-voastră? 

Ochii ei nu părăseau poşeta lui Hope. 

— Am fost poate imprudentă scriindu-vă acea* stă 
scrisoare. Daţi-mi-o înapoi, vă rog. 

Din nou, privirile IOT se încrucişară. Cu un gest rapid, 
Hope deschise punga, scoase scrisoarea pe care o rupse în 
patru bucăţi, pe oare le puse pe masă. Apoi, după un scurt 
semn din cap, ea se ridică şi ieşi din odaie. Di ana era 
mirată de sun* ţamintele, ce Orau în ea; nu-şi dădea încă 
s&qmat ce o determină în mod inconştient, cum să se 
poarte. De ani de zile nu se mai gândea la Dicle Halloweli şi 
rolul pe care-i jucase el în viaţa sa îl părea atât de depărtat, 
atât de şters în cetite trecutului... 

Mai încerca să pună lânduială în sufletul ei, când intră 
Dombeit în odaie pentru a anunţa un vizitator, care de altfel 
urmase pas cu pas, servitoarea. 

Diana se aşezase pe o canapea aproape de feteastră, de 
unde se vedea ceeace se petrecea în stradă. Cu braţele 
încrucişate cu un deget fin şi alb pe buze, ea privea fără 
îngăduinţă la personagiul sdrenţăros, care intra. Acesta 
tăcea, având pe buze Un surâs răutăcios şi având mâinile în 
buzunare. După ce Dombret ieşi, Diana se întoarse spre el: 

— Poţi să-mi explici? 

— Să-ţi explic ce? 

— Ce înseamnă această ţinută sdrenţăraaeă? 

Graham Hallowell rânjind, aruncă o privire a> supra 
îmbrăcămintei sale murdare şi distruse: 

— Am uitat să-mi schimb costumul. 


Ea dădu din cap: 

— Ah I Ai vizitat pe ilustrul Riehard. Şi ilustrul Riehard a 
fost mişcat de sărăcia ta? 

Fără a răspunde, 01 se aruncă pe divan, scoase din 
buzunar un pachet de tutun şi o foaie de hârtie şi apoi 
începu să-şi facă o ţigară. 

— Există vreun motiv oarecare, pentru card vrei să te arăţi 
în Curzon Street îmbrăcat ca o sperietoare? Mai bine te 
vestesc chiar acum că acest lucru nu mă mişcă pe mine... 

— Nici pe el, răspunse el încet aruncând spre plafon un 
nor de fum. Tot ce am putut scoate a fost un biet cec de 50 
de lire. Eram gata să i-l arunc In obraz. 

— Dar te-ai abținut, nu e aşa? 

De muit timp el nu se mai înfuria de tonul batjocoritor ai 
Dianei. Desigur fusese un timp în care astfel de batjocoriri îl 
făceau nebun de furie. Dar timpul acesta ana departe azi 1 

— Credeai desigur, că-ţi va satisface toate ce* rinţele, 
numai pentru o se scăpa de tine. Şi bine înţeles, nu s'a 
întâmplat acest lucru. Ah. 1 Dacă cd cunoaşte pe Dick, cum 
îl cunosceu 1 

— II cunosc prea bine, mormăi el, e un fariseu. 

Ea nu răspunse numaidecât. Dinţii ei albi muşcau buza de 
jos. 

— Farisea T desigur nu. Dick nu e deloc fariseu... 

Se opui puţin şi apoi reîncepu: 

— N'a vorbit de mine? 

Mi-a spus numai că nu ţine să audă vorbindu-se de tine... 
Dacă asta îţi face plăcere... 

Ea aplecă capul. 

— Văd deci că ai avut grija să vorbeşti tu de mine? 

— Are o nouă prietenă, urmă Graham fără a se tulbura. E 
iermec ăt oare. I-am văzut îndrăgindu-se lângă lespedea de 
execuţii. 

Diana păru indiferentă la acesi lucru. El se hotărî cu greu 
să-i pună întrebarea, care voise să t-o pună deja cu o seară 


mai înainte, dacă dutofsA. Nu i-ai îi lipsit deodată Tânăra 
femeie îi inspira totdeauna un slab sentiment de teamă. 

— Ai un apartament minunat, Diana. Dor, daca amintirea 
nu mă înşeală, cama am plecat locui ai puţin mai modest... 
Ştiam că te-ai mutat, dar aasastă bogăţie mă încremeneşte. 

—.20 — 

Veniturile ei, el o ştia, nu depăşeau în fiecare an câteva 
sute de lire, deci abea ar fi trebuit să aibă cu ce plăti acest 
somptuos apartament. Desigur, ea mai scria din când în 
când câteva ariir* cole; dar lenevia ei naturală nu-i dădea 
voie să câştige prea mult din meseria ei de jurnalistă. 

— Bânueşti lucrurile cele mai reîe, nu e aşa? El bine, 
linişteşte-te. Am de lucru acum. Ai auzit vorbindu-se de 
prinţul de Kishlastan? 

El dădu din cap. 

— Sunt agentul lui de publicitate, urmă ea rece şi această 
muncă îmi dă anual patru mii de lirvre. ” Cred că banii sunt 
cinstiţi câştigaţi. Prinţul trebue să-şi potolească dorinţa de 
răzbunare faţă de lumea întreagă şi mai ales faţă de acest 
guvernământ. Colley Warington mi l-a prezentat acum doi 
ani. Colley încercase să sângereze serios pe ilustrul vostru 
prieten şi cum nu reuşise a avut idea de a mă chema în 
ajutor. Desigur, am avut numaidecât cea mai puternică 
simpatie pentru Excelenţă Sa şi nu mi-a trebuit mult timp 
pentru a găsi punctul slab al cuirasei sale aurite. A pierdut 
două lovituri de tun... 

— Două, ce? Repetă Graham, aiurit. 

— Două lovituri de tun. Se pare că autorităţile franceze îi 
acordaseră favoarea de a fi salutat cu nouă lovituri de tun 
când venea în vizită oficială; dar în urma unor diferite 
întâmplări destul de supărătoare şi a unui anumit număr de 
scandaluri* acest salut fu micşorat la şapte lovituri. In 
Indiav aceste lucruri au mare importanţă. Adaugă la a» 
cestea faptul că Prinţul de Kishlastan are patima pietrelor 
preţioase şi că posedă mai mult ca sigur cea mâi frumoasă 
colecţie a Indiei. 


— E însurat? Întrebă Graham, îngrijorat. 

— De nouă ori 1 Dar n'iam avut plăcerea de a Cunoaşte 
nici măcar una din femeile sale. Am adus mari servicii 
Excelenței Sale: am obţinut ca ambasadorul nostru dela 
Paris să se intereseze de el şi am scris sau am inspirat 
nenumărate articole despre el. 

Graham, pe care nu-l linişteau destul aceste amănunte, îşi 
scărpina cu nervozitate bărbia. Diana izbucni în râs: 

— Ai intenţia de a-mi face morală? 

— Nu, dia* găsesc aceste lucruri curioase, înfăţişarea 
Dianei nu avea nimic prietenos, îşi dădea bine seama. 

— Mă duc acasă să mă schimb, mormăi el, ridieându-se. 

Şi mai bine să ţi-o spun numaidecât, Diana, nu-mi place 
prea mult să te văd făcând acest lucru. 

— Sunt foarte necăjită, răspunse ea ironică. Ai ghicit, 
nădăjduesc, că venitul de patru sute de lire, din care înainte 
trebuia să trăesc la nevoie, s' «a volatilizat. Intr'un moment 
de optimism ne raţionat, am încredinţai capitalul unui tânăr 
domn, care imaginase un plan minunat pentru a făcea 
avese numaidecât. Această încredere, între paranteze m'a 
făcut să pierd un minunat logodnic. 

Vorbea cu un ton vesel, dar se ghicea în vocea ei o ură şi o 
amărăciune cu greu stăpânite. 

— Această pierdere e reparobllă, spuse Gra ham. Şti că 
taebue să iau douăzeci de mii de Ur<» la apropiata mea 
aniversare. 

— Ml-tai mai spus-o râse eaDin aeuovtocwe. de pe acum, 
această moştenire e acoperită de ipoteci, după cum am 
descoperit-o după arestarea ta. 

Ea se opri, apoi reîncepu, autoritară: 

— Du-te acasă şi îmbracă-te în mod decent şi revino să mă 
iei la ora unul. Grăbeşte-teAştept pe Cojley şi dacă nu te va 
găsi aci, va crede că l-am minţiţii conduse până la uşă. Apoi, 
gânditoare, se aşeză din 'nou pe divan. Părea: absorbită în 
lectura celui mai pasionant roman, când Colley se anunţă. 


Colley Warrington era un personagiu slab, cu faţa oa o 
lamă de cuţit, cu craniul acoperit de smocuri de păr blond, 
destule abea pentru a ascunde o chelie, care nu era decât 
la începutul ei. Cu faţa sa lungă şi cu trăsăturile sale 
adâncite nvea înfăţişarea unui om îmbătrânit înainte de 
vreme. Oamenii cărora le plăceau generalizării o grăbite îl 
învinuiau de risipă, fără a nu se întreba în acekrş timp de 
unde veneau banii, graţie cărora putea să se arate atât de 
cheltuitor la Londra, la New-York şi în general în toate 
locurile din lume care sunt frecventate de buna societate, 
se întâlneşte un anumit număr le personagii strălucitoare 
oare-şi fac o datorie ocupându-se numai de afacerile altuia, 
mai ales dacă Acesta Se găseşte în Bottin Maudain. 

Colley putea cu ajutorul memoriei sale: să 

— 23 - expue istoric şi să conteste legitimitatea tuturor 
titlurilor, să aducă informaţiile cele mai desăvârşite as» pra 
rudelor oricăruia, dar numai în măsura dacă aceste rude 
aveau şi Ole o situaţie de o oarecare importanţă. Cunoştea 
cu deamănuntul venitul fiecăruia, precum şi starea de 
înflorire sau de ofilire a tuturor averilor. A parcurge cu el 
Bond Street, însemna a asista la dramele şi la comediile 
cele mai neaşteptate, căci găsea de multe ori seminificaţn la 
anumite lucruri, ce nu puteau fi pătrunse de orice muritor. 
Putea să vorbească singur fără oprire. 

— lată pe Lily Benerley cu noul său Rolls... Un daralunui 
funcţionar al ambasadei Egiptului. Acolo e bătrâna lady 
Vannery, o bătrână milionară... TocJă averea sa o va moşteni 
nepotul ei Jack Wadser. Acela care s'a însurat cu Mildred 
Perslow. O cunoaşteţi, tânăra femeie care a făcut, o 
escapadă în Kenia cu tânărul Leigh Castol fiu! Lordului 
Mansem...? 

Unele persoane fără îngăduinţă spunea că Warington 
câştiga bine în urma acestui instinct., care-j dădea voie să 
fie la curent cu cel mai mic soandal. Un lord cancelar, îl 
calificase într'o zi pe drept cuvânt ca un „ticălos înrăutățit”. 
Nu se uita nici conflictul deîa Padock Club, din sala de Joc... 


Colley îşi dăduse în mod discret demisia, afacerea fusese 
înăbuşită. Se găsise şi la două degete de o acuzare de 
şantaj. In cursul procesului se dusese să facă o cură de 
odihnă la Aix-enProvence. Desigur, numele său nu fu 
pronunţat; 

— 24 - dar când un eminent magistrat sparse cu asprime 
acuzatului: 

— Cred că o a treia persoană te ajută cu sfaturile sale, 
atunci când sorii scrisorile de ameninţare, toată lumea ştie 
de cine e vorba. 

Acesta era omul care intrase în încăpere şi privea tânăra 
femeie, destul de amărât. 

— Atunci, Diana? 

Aşează-te şi încetează de a te plânge. 

— Unde e Graham? 

— S'a dus acasă să se schimbe. 

Se aşeză cu băgare de seamă pe marginea unui fotoliu. 

— Eşti puţin nebună când nu vrei să rupi relaţiile cu 
Graham... 

Şi *otuşi şti ce reputaţie are. 

— Tot atât de bine, cum o cunoaşte elpe a ta, răspunse ea 
inlr'un început de surâs. Bag de seamă că părerea pe care 
o ai asupra capitolului relaţiilor utile sau primejdioase 
coincide cu destulă exactitate cu aceea a lui Graham, cu 
singura deosebire că el se gândeşte că tu eşti cea mai 
proastă frecventaue pentru o femeie cinstită. 

Coliey mormăi. Diana reîncepu: 

— Nu mormăi şi nu te înfuria. Am nevoie de o informaţie. 
Eşti o adevărată enciclopedie, Coliey dar până azi nu am 
cpnsultat-o încă. Cine e Hope Joyrier? 

Pofta sa de trăncăneală îl făcu să-şi uite «supărarea: 

— Hope Joyner?... Un apartament minunat la Devemshire 
House... 

Dowă nKiRmi: un Rolls şi ian-a am «r*cx3» & Foarte 
bogată. 


Prietenă bună cu Dick Halioweil. 

Diana îl opri cu un somn de nerăbdare: 

— 'Ţi-am cerut informaţii precise. 

El dădu din cap: 

— Nu ştiu mare lucru asupra ei. Lntr'o zi a apărut 
deodată. Cred că şi-a făcut studiile într'una din şcolile din 
Ascot, unde ceeace contează în primul rând, e averea. E 
curios că te interesează. Vorbeam de ea tocmai acum 
câteva zile cu Bobbie Longfellow, locotenent în gardă. 

— N'am ştiut că eşti prietenul lui Bobbie Longfellow, îi tăie 
vorba Diana. 

— Nu sunt prietenul său, recunoscu Coliey cu sinceritate, 
dar asta nu ne opreşte să vorbim câteodată împreună. 
Hoppe Joyner e orfană. Tatăl ei, ren chilian bogat, îi lăsă 
drept moştenire o avere însemnată oare e gerată de Roke şi 
Morty. Mă întreb, de altfel, cum dracu s'a încredinţat unor 
pi*şkn» ale oa Roke şi Morty, o astfel de moştenire. 

Diana îl întreba din privire, deaceea urmă *. 

— Roke şi Morty sunt aproape nişte excroci. De fiecare 
dată când un proces criminal vine m faţa tribraaitilui din 
Old Bailey, dacă e ceva mai de seamă Roke şi Morty sunt şi 
ei. Nu sunt consul* *aţi decât când o afacere încurcată nu 
poate -fâ desluşită. 

— Ce ştii despre Hope Joyner? Reîncepu Diana 

— Ei drăcie I îmi ceri prea mult... 

— Trăia, cred, kt Monk's Chasse, un domeniu Coliey se 
scarpină în cap. 

Din Berkshire. O veche şi interesanta casă construita sub 
domnia lui Hernie... 

— Colley, în numele cerului! Puțin îmi pasă de arhitectură. 

— Bine., bine., răspunse el, Hope Joyner a trăit ani de zile 
în această casă. Hallett, tutorele ei, stătea mai mult în 
America şi fetiţa rămânea cu guvernanta. Părăsi Mouk's 
Chasse pentru a intra într'un pension; după ce-şi termină 
studiile veni un an la Paris, pentru a-şi complecta educaţia. 
Averea ei a fost totdeauna mare. Apartamentul în care 


locueşte a fost ales şi mobilat prin grija lui Roke şi Morty... 
Nu mai ştiu nimic de această tânără. Te interesează mult? 

Diana trase un fum lung dtin ţigară înainte de a răspunde. 

— Această tânără mă interesează pentrucă va trebui să iie 
suprimată, ştiinţific... Dar cu totul. 

Colley o privi încremenit; dar în curând începu să suiidă: 

— Nu o să fie prea uşor, dragă prietenă. Cineva din Londra 
e îndrăgostit ca un nebun de ea. 

Ea îl întrerupse cu furie: 

— Ştiu... Dick Hallowell. 

— Dick Hallowell Nu e el acela de care vorbesc. 

— Atunci, de cine vorbeşti? Cine e îndsăgostit de ea? 

— Stăpânul nostru ilustru, Excelenţa Sa prinţul de 
Kishlaston. 

— Prinţul 1 Dar nici n'o cunoaşte... E o glumă de prost 
gust, cred? 

ME 

— A văzut-o, draga mea şi cum spune poetul „voir pariois”7 
c'est oJjmer defâ”. Merge în parc în fiece dimineaţă numai 
pentru a avea plăcerea de a o vedea trecând călare; 
plăteşte oameni ca să ştie la ce teatru merge ea, ca să poată 
merge s'o admire; ea preţueşte pentru el, aproape ca cele 
două lovituri de tun pierdute şi colecţia sa de perle. 

Astăseară, trebue însfârşit s'o întâlnească în mod oficial... 

— Astă seară? La recepţie? 

— Exact. Recepţia a fost organizată pentru a da lui Riki 
prilejul de a-şi vedea zeiţa. Nu are în el decât ură pentru 
Englezi şi gândul de a da o recepţie, dacă nu ar fi avut un 
motiv particular pentru asta, i s'ar fi părut tot atât de lipsit 
de sens cum mi s'ar fi păru mie gândul de-a-mi plăti locul la 
o serată. A ajuns s'o cunoască pe Hope Joyner graţie unui 
simplu subterfugiu: a atras-o în Asociaţia Femeilor 
Orientale, o organizaţie ridicolă, care are ca ţintă: scăparea 
surorilor noastre hinduse din ororile polygamiei. 

Diana străbătea camera cu mâinile la spate. 


— Nu mi-a vorbit niciodată de acest lucru, spuse ea după o 
clipă. 

— Deobiceiu, oamenii nu-şi consultă agentul lor de 
publicitate în afacerile lor sentimentale. 

— Eşti cinic Colley. 

Se îndreptă spre dormitor; dar după ce deschise uşa, se 
opri deodată, încremenită. 

În prag, stătea o doamnă destul de în vârsta. 

Corpolentă cu nasul mare şi cu o lumină sireafa' m privire. 

— Cine... e, îi dumneata? Bc]Jbâi Diana. 

— Buna ziua doamna l Eu mă numesc Olloiby. 

Băgă mâna înti'o poşetă mare ca o valiză şi scoase o carte 
de vizită mare, pe care-o întinse tinerei iemei. 

— Conduc un birou de plasare, doamnă. Dacă aveţi 
vreodată nevoie de vreo servitoare sau de-o bucătăreasă, 
daţi-mi un telefon: Soho 3794. 

Diana o opri. Mirareg-i trecută, începuse să se înfurie. 

— Cum ai intrat? Cum ai îndrăsnit să intri fără voie în 
acest apartament? 

Se întoarse căulând pe Dombret din ochi pentru a o certa. 

— lertaţi-mă, răspunse Mrs. Ollorby, aproape umilă. Uşa 
era deschisă... Am strigat, dar nimeni n'a răspuns Atunci, 
am intrat. Daca aveţi vreodată nevoie de o servitoare - 
N'am nevoie de nici o servitoare şi nici de dumneata 1 

Cu un semn poruncitor, Diana îi arătă uşa intrărei. Fără a 
se tulbura, Mrs. Ollorby ieşi cu o vioiciune, pe care nu i-ar fi 
bănuit-o nimeni. 

— Ce s'a întâmplat? Întrebă Colley când Diana reveni. 

— O vizită nepoftită. Directoarea nu ştiu cărui birou de 
plasare. 

Sună pe Dombret: 

— Dece ai lăsat uşa deschisă? 

Servitoarea avu un gest de protestare 

— 16' «- 

Dar, doamna... Nu lăsasem uşa deschisă. 


— Nu minţi 1 se înfurie Diana. Ai lăsat uşa deschisă şi un 
fel de ciumă a profitat ca să intre la mine... Dumnezeu ştie 
cât timp a aşteptat în anticameră... * 

Fericita sosire a lui Graham întrerupse dojana impusă 
săracei Dambret şi Diana, gonind «din mintea sa imaginea 
vizitatoarei nepoftită, începu o conversaţie care trebuia să 
ţie până la sfârşitul dejunului, învârt irtdu-s în jurul pas 
iun ei prinţului de Kishlaston, pentru nimicuri, fie ele 
lucruri sau fiinţe vii 1 

CAPITOLUL III. 

Se găseau oameni care să spună că mai ales bunul simţ 
lipsea Excelenței Sale prinţul de Kishlaston. 

Acest personagiu lung şi subţire, a cărui obraz arăta toate 
caracterele tipului oriental, era, pentru moment, în 
neînțelegere cu guvernământul francez şi în afară de 
aceasta mai era şi obiectul neîncrederii, dacă nu al 
duşmăniei guvernământului Indiei. 

Cu toate că era cu numele cetăţean francez, căci titlul îi 
ens dat de un mic principat aşezat la marginea stăpânirilor 
franceze - principat în care făcea atâtea abuzuri încât 
guvernatorul din Pondichery îl chemase înaintea sa - 
dobândise, spre neplăcerea guvernământului britanic, 
numeroase domenii în India engleză. 

Fusese poreclit Riki. Când ajunsese la Londra era prada 
diferitelor sentimente de ură, de altfel destul de confuze; 
dar, deoarece avea o avere uriaşă, nu intarsie să trezească 
multe simpatii între membrii înaltei societăţi, totdeauna 
gata de a ierta excentrităţile potentaţilor indigeni 1 

În fiecare zi era întâlnită în locurile cele mal mondene; nu 
lipsea o repetiţie generală şi mesele ealO arătau un lux şi o 
dărnicie nemaipomenită. 

Nici un delegat al lui Forreign Office nu exista şi Riki nu 
era primit în cercurile guasi-oficiale. Dar salvând 
aparențele, Forreign Office era reprezentat într'un mod 
mai mult, sau mai puţin oficios, la cele mai însemnate 
serbări pe oaia le dădea prinţul de Kishâaston. Astfel Dick 


Hallowell primi o invitaţie, în acelaş timp aducându-i-se în 
mod discret la cunoştinţă că prezenţa sa la palatul Arrid nu 
ar fi considerată defavorabil de „autorităţile superioare” 

Dick petrecuse în Imdda patru ani ai copilăriei sale şi 
căpătase o oarecare cunoştinţă a hinăustanei, pe care 
căutase apoi s'o desvolte dintr'un gust anumit pentru 
această limbă. Era aghiotant pe lângă guvernatorul general 
al Bengalului, când moartea tatălui său îl sili să revie în 
Anglia pentru a susţine prestigiul titlului său şi pentru a 
face puţină ordine în moştenirea destui de încărcată în 
datorii. 

Primind invitaţia se duse ia BobbiC Lo'ngfellow, pe oare-l 
găsi întins şi absorbit în citirea u”ui jurnal sportiv. 

— Doamne 1 murmură Bobbie după -ce citi invitaţia. Le 
plâng cu sinceritate, dragul meu... Des nădăjduesc că nu te 
bizui pe mine pentru a reisilâlni pe acest bătrân nebun. 

— Nu ştiu dece îl faci nebun; dar credeam în aaevărcă nii 
ai face rău să ne însoţeşti. Singur, o să mă plictisesc de 
moarte. 

— Nebun 1 reîncepu Bobbie cu dispreţ. Nu e nicâ O 
îndoială. E un dezechilibrat. Abea intrasem în afurisita casă 
fortificată, când mi se încredința misiunea de a arăta 
prinţului de Kishlaston toate bijuteriile coroanei. Nu aş fi 
putut găsi clădnr. Ea, în care se ţin pietrele preţioase, dacă 
un voinic dintre aceia atât de ridicoli îmbrăcaţi în costumul 
epocei elisabetane nu mi-ar îi arătat drumul... Am fost silit 
să urc nu ştiu câte trepte penâeu a arăta vizitatorului 
strălucitele pietre. Nu le văzusem nici eu niciodată, aşa că 
pierderea se mei micşoră... 

— Dar dece spui că e nebun? 

— E nebun după pietrele scumpe în orice caz; am crezut 
că nu-l voiu putea smulge niciodată din privirea coroanelor 
Ţmârra'ai-se de balustradă, nu le pierdea o clipă din ochi. 

Era însoţit de alt Hindus, căruia îi povestea o grămadă de 
lucruri interesante, din care, din nenorocire, nu înţelegeam 


nici un cuvânt. Vorbea tot timpul în hirdustariă şi-mi părea 
rău că nu te luasem cu mine pentru a-rni folosi de iiirnaciu. 

Unul din escorta sa, îmi spuse că e un adevărat maniac în 
ceeace priveşte diamantele. Are, se pare, într'o încăpere a 
palatului său din Kishlaston, o colecţie care preţueşte nu 
ştiu câte milioane de lire. Când a ieşit din turn era aşa de 
ameţit de vederea bijuteriilor încât se tdra dealungul sălilor 
ca o cârpă. Ţinea neapărat să-mi dea cerce), cu perle drept 
amintire. Am refuzat spunân- -lu-i: 

— Dragul meu rajah, am renunţat de mult să port cercei. 

E cp 

De ani de ziicts irecu! Modio. 

Dicfc izb «clii în ras. 

» e * N”rtiojdursc că acest lâcm nu te va opri de Q ri băiat 
cumsecade şi că mă vei însoţi astă se «Ga îâ pahitul Arrid. 
Am fost rugat în mod oficieri să foc OCettstă politeţe. 
Excelenței Sale şi, de eltftr]. Nu v<i trebui să stăm mai mult 
de o jumătate de oră. 

— Irrii voiu pune şiragul de perle, sau cel de rubine? 
Întrebă Bobbie sarcastic. Ţiu, 4fttre, porâ» - feze, să-ţi 
amintesc că făgăduisem unei încântă toaae tinere s'o duc la 
teatru... 

— Cine te vă opri? '[iam spus că nu vom sta moi mult de o 
jumătate de oră în palatul Înid. 

Când cei doi tineri trecură pragul palatului Arrrd, marea 
seară ce ducea ia saloanele priorului etaj eia înţesată de o 
mulţime strălucitoare. Erau aci membrii ai Parlamentului, 
erau foşti miniştrii, făcând part* din acea categorie de 
pditticrefii care nu sunt ameninţaţi de a primi din nou un 
portofoliu şi care pot deci să se arate orişiunde fără a le tâ 
teamă că se VOr COrrtpfomâre; erau ternei daft lumea 
bună, din acelea pe care le întâlneşti oriunde... În afară de 
curte; mai erau câţiv» bătrâni funcţionari hinduşi Veniţi aci 
pentru a ros*- pândi (şi ei 1) uri amare; un jurnalist şi câţiva 
BCTÂftoţâ... 

— Tlte pe Drena M <? Rtyn. 


— Murmurară deodată Bobbâe. 

Rutâicână ochii, Dick zări tânăra femeie ia primiţi etaj, 
sprijinită de oalustrada scă/ei şi vorbind Cu Coiâey 
Wecrriingtpn. Când Ju la câţiva paşi de 

— 34 - eg, îl pnc-iă eu un surâs şi au un semn din cap 
destul de rece. 

— Lată o plăcere neaşteptată, Dick. 

— Murmură ea, destul de stăpână pe sine. 

Digk îşi dădu seama cu greutate că iusese logodit cu 
această frumoasa femeie atât de calina şi că despărţirea lor 
îmbrăcase în ochii săi înfăţişarea unei tragedii. Putea, 
acum, s'0o întâlnească, fără nici o greutate şi chiar s'o 
admire, căci era cu adevărat cea mai desăvârşită creatură 
pe care şi-ar fi imaginat-o ur ym. 

— Atunci, Dick, nu te-ai însurat încă? 

— Nu încă, răspunse tandrul cu seriozitate. 

— Se vorbeşte, totuşi, că ai de gâd... 

— Ei bine, de data aceasta se vorbeşte adevărul 1 

— E admirabil, adevărat! 

O clipă mai târziu erau despărțiți din nou. Dick se îndreptă 
spre salonul cel mare, în pragul căruia Excelenţa Sa primea 
invitaţii. 

Trecând printre grupuri, Dick, urmat de Bobbie, se 
apropie... Şi deodată se opri, încremenit. 

În mijlocul camerei, rajahul, îmbrăcat într'o haină de 
mătase de culoarea ametistului, cu o minunată centură de 
argint, cu gâtul împodobit cu nenumărate şiraguri de perle, 
stătea nemişcat. Dar nu această bogăţie orientală 
încremenise pe vizitator. 

Lângă Excelenţa Sa era o tânără îmbrăcata în alb, cu 
trupul mlădios. Dick nu o vedea decât din spate, totuşi o 
recunoscu numaidecât. 

— Doamne 1 Dick... Nu e mica ta Hoppe? 

— Mica mea Hope 1 răspunse tânărul făcând o mişcare de 
furie cu totul nejustificată. Eşti absurd». E numai 
domnişoara Joyner. 


În aceea clipă ea întoarse capul, surâzându.-i. 

— Ce amabali aţi fost, sir Richard, să răspundeţi invitaţiei 
mele, murmură Orientalul afectat, ridicând cu greu 
ploapele sale prea greleNădăjduiam că voiu avea prilejul de 
a vă întâlni, în timp ce vizitam turnul; dar, din nenorocire, 
nu eraţi acolo în aceea zi. Cunoaşteţi pe domnişoara Joyner, 
nu e aşa? 

Fără a răspunde, Dick surâse tinerei. 

— Sunteţi buni prieteni, după cum văd, urmă prinţul 
bănuitor. Vă invidiez, siir Richard. 

Un fecior anunţase un nou venit. Dick se folosi de acest 
prilej pentru a scoate pe Hope din cercul care înconjura pe 
rajah, cu toată plictiseala acestuia de a vedea 
îndepărtându-se tânăra. 

— Ce dracu faci aci? 

— Nu ştiai că am de jucat un rol însemnat în lume? 

Fac parte din Societatea pentru Liberarea Femeilor 
Orientale... Ceeace nu e dealtfel o sarcină prea grea. Lady 
Siliord mi-a cerut să fac parte din această grupare. 

Dick cunoştea foarte bine pe lady Silford. Se vorbea că 
Ora comanditată de bogătaşul hindus şi Dick fu sigur că 
procedând cu Hope, cum procedase, ea nu făcuse altceva 
decât să urmeze instrucţiunile protectorului eiBr; est lucru 
fu destul ca să se nască în sufletul lui o teamă, de altfel, 
Justificată de reputaţia rajahului. 

— 36 

— Tn locul tău, m'crş feri de aceasta aşa * Iffl grupaae. 
Există o seamă de asociaţiuni car! Lac a loarte bună treabă, 
în timp ce Societatea perii: u Liberarea Femeilor Orientale 
mi se pare o adevfl rată glumă. Şi poliţia a trebuit să se 
gândească şi ea ca mine, când i-a refuzat deschiderea unei 
subscripţii publice. 

Tânăra surâse. 

— In adevăr, nu mă atrage decât foarte puţin... 

Amândoi se îndreptară spre uşă. In vestibul 'se întâlniră cu 
Diana... Şi aceasta* arătă tinerei o bunăvoință care părea 


să fie manifestarea unei prietenii vechi. 

— Dar pe cine văd 1 Pe încântătoarea noastră Hope 1 
spuse ea cu o bucurie forţată. E logodnica *a, Dick? 

Hope scăpă pe tânăr din neplăcere. - unui astfel Bde 
răspuns». 

— Te-cm văzut aHSneaorea. Domnişoară Martyn şi căutam 
să te întâlnesc. Am să-fi încredinţez ceva. 

Deschise punga sa mică împodobită cu pietre preţioase şi 
scoase o cutiuţă de piele. 

— Un mesager special rai-a dat aceasta, în clina când 
jrebuiam să părăsesc Devonshire Hou? E Am găsit cartea 
de vizită a rai ah ului înăuntru! Acestei cutii, dar sunt sigură 
că a fost făcută c eroare Vreţi s'o îndreptaţi c”-voastră nu e 
asa? 

Ea întinse cutiuţa Dianei, care o luă fără prea multă 
bucurie. 

— Nu ştiu de ce e vorba. Ce cân această cuiief 

— Un şirag de perle, răspunse lânăm !: «'ita 

Rai 

O să binevoi] i să spuneţi Excelenței Sale că nu e obicei'.!] 
îi Anglia ca o tânără fată să primească astiel de daruri, 
chiar dela unul dintre cei mai bogaţi prinți ai Orientului. 

Dlana s «roşi puţin. Dick îi văzu tulburarea. 

— Dar dece să fac eu acest luciu? 

Hope o privi, surâzând: 

— Pentrucă în această cutie e o carte de vizită a rajahului, 
pe care adresa mea e scrisă... de mâna d-voastră. 

— O clipă! 

Vocea Dkmei era acum aspră şi uscată Întinse mâna ca să 
oprească pe tânăra care tocmai voia să se îndepărteze: 

— Dece nu ai primi acest mic dar? Căci (şi aci ea dădu 
puţin din umeri) nu sunteţi o doamnă chiar aşa înaltă, nu e 
aşa...? 

Imtsţi-mi sinceritatea,. Dar nu cred ca mumele d-voastră 
să fie trecut în listele aristocrației, după cum nu e nici în 
Debrett sau în altul dintre aceste scumpe cărţi. 


— F. aşa, răspunse Hope rece, dar nici în reperâAiul 
Carlow... 

La această aluzie, obrazul Dianei se înroşi de furie; totuşi 
se stăpâni dar în privirea ei ardea o flacără răutăcioasă, pe 
care Dick n'o mai văzuse decât o singură dată de când o 
cunoştea. 

Fără a mai spune altceva, Hoppe Joyner se depărtase. 

— Ce dracu este acest repertoriu al lui Carlow? Întrebă 
tânărul după ce se îndepărtaseră de mulţime. 

— Cum? Nu cunoşti ctgenpcr Coriow *>? Tâ<jpunii «90 io 
cm te liniştită. 

Această agenţie comercială are o listă coddljr 'denţială, ce 
poate ii cercetată de clienţii ei... Di» care tac. Şi eu parte. 

Această listă are Înscrisă în ea numele tutaroi Indivizilor 
oare, în Anglia şi mai ales în Londra, trăiesc din expediente, 
sau se găsesc în relaţii cu criminali cunoscuţi de toţi. 

Dick spuse plin de admiraţie: 

— Eşti extraordinară, Hope. 

Ea surâse cu toate că au era în sinea ei prea Veselă. 

— Adevărat? Acest lucru e datorit poale faptului că mă 
găsesc într'o situaţie destul de exhaor- * intrră < 

Hoppe Joyner nu lăsă pe Dick s'o conducă până 
fekcasâVoia să fie singură, pentru a iace puţină ordine în 
zăpăceala gândurilor sale. Eia foarte turburată, de când 
Diana Martyn rezumase în câteva cuvinte toate întrebările 
neliniştitoare pe caie tânăra şi le punea sie însăşi de cinci 
ani. 

Ea apăruse de nu ştiu unde I Fraza Dianei era ch'ar 
adevărul. 

Părinţii ei muriseră, ea avea o avere uriaşă în America de 
Sud şi căpăta cu regularitate venituri princiare, pe care i le 
văisau la bancă avocaţi, de care ea ştia că întreţin relaţii 
continue cu indivizi foarte suspecți. Acestea era tot ce ştia 
asupra eiNu-şil văzuse niciodată actul de naştere, nici nu 
bănuia în ce ţară văzuse lumina zilei. Misteriosul 


Mr. Hallett cor fi putut poate s'o lămurească... Dini 
nenorocire, nu-l putuse întâlni niciodată. 'Iot ceeace ştia de 
acest tainic personagiu, era că acesta era un om destul de 
în vârstă, care-şi petrecea vremea în călătorii şi a cărui 
vedere se întuneca din ce în ceEa trăise totuşi mult timp în 
casa lui Mr. Hallett. Folosindu-se de întinsul său domeniu, 
de caii săi, înconjurată de respectul desăvârşit al 
servitorilor săi. 

Câteodată în India, câteodată în America altădată în 
Europa, Mr. Hallett devenise pentru tânăra fată simbolul 
tainelor, care îi nelinişteau sufletul. Uneori îi ura cu furie. 
Niciodată nu-i răspundea scrisorior ei, niciodată nu-i 
scrisese. La onomasticele ei, căpăta minunate daruri. Tot 
aşa de Crăciun şi la 10 Iunie a fiecărui an, când primea 
flori, dar fără cea mai scurtă scrisoare - nici măcar câteva 
cuvinte pe o carte de vizită. 

Ea ghicea că Mr. Hallett voia să-şi îndeplineas că misiunea 
cu cea mai desăvârşită punctualitate, aur fără a adăuga cel 
mai mic sentiment de afec- £ ne. Era lămurit că el căuta să 
evite orice întâlnire. Era sigură că nu era o întâmplare 
faptul că el pleca din Monk's Chase tocmai cu o zi înainte de 
sosirea ei. De fiecare dată când îi scria, îi răspundea 
bancherul ei, un om vulgar, care-şi petrecea zilele într'un 
birou mic şi urât din Threadneedle Street şi care nu avea 
iată de tânără mai mult interes decât Mr. Hallett. 

În timp ce servitoarea o desbrăca, Hoppe joyner fie 
gândea la Monk's Chase. Un lucru o chinuia: în bibliotecă 
era un dulap mic (la Monk's Chase), M - pe careo 
guvernantă bătrână destul de vorbăreaţă, i-l arătase ca 
având în el cheia tuturor tainelor, care o turburau 
într'atâta. Era poate o născocire a bătrânei, dar totuşi se 
putea, oa în acest dulăpior... 

Îşi aduse aminte că într'o zi, îndemnată de curiozitate, 
furase toate cheile casei; şi după mai multe căutări 
descoperise pe cea care-o căuta, dar în timp ce se pregătea 


să deschidă uşa în stejar sculptat, un servitor intrase în 
odaie şi Hope, speriată, se depărtase de dulap, de care nu 
se mai apropiase de atunci. Se scurseseră ani, dar ea) ăstra 
încă cheia într'o punguliţă de piele. 

Apăruse de nu ştiu unde 1 Diana Martyn avea reptate... 

Câteva luni mai înainte, sarcasmul tinerei femei iu i-ar fi 
produs decât o sinceră izbucnire în râs; ar, azi, avea mai 
multe motive care o îndemnau ă spele pata, pe care o astfel 
de remarcă o friase în reputaţia sa. 

Hoppe Joyner cunoştea prea bine lumea pentru t-şi 
imagina ipotezele cele mai rele <ile naşterii» i. Cunoştea 
cazul multor persoane din înalta sosietafe care căuta să 
asigure o viaţă cât de bună copiilor pe care nu-i putuseră 
recunoaşte Acest gând nu-i producea nici un sentiment de 
oroare, dar o neliniştea destul de mult de când Dick 
Haâlowell intrase Jft viaţa ei. 

Poate ar fi fost mai bine ca ea să-i spună tot - * jnăcar 
ceeace ştia. Era sigură că acest, lucru nu ia fi întâmpinat 
din partea lui decât cu simpatie 

— 41 -iţicul:; ct; ifliare. Prevedea că aflând cdavdiul cei 
mori crud, tot au gf-tsr fi pierdut dragostea. 

A doua Ei dimineaţă, când S3 trezi, se gândea tot la 
Monk's Chase şi ia mica! Dulap din biblioteca. După amiază 
luă o hotărsiEre. 

H a] avea încă cheia unei uşi, prin oare se puâea inita în 
casă... 

CAPITOLUL IV. 

După ce Stimmings, majordomul, închise pentru noapte, 
marea poartă delă Monk's Chcse, mersa să-şi găsească 
stăpânul şi-l vesti - iară ca acesta de alifel să pară că e prea 
interesat - că în adevăr ploua cu găleata. 

Ploaia nu încetase delă începutul după amiezei şi la ora 
mesei, devenise şi mai puternicăln adâncitura de teren, 
care era dominată de Lower Oaks, începea să se alcătuiască 
o baltă şj numai partea din mijloc a aleei mai ieşea Ia 
suprafaţă între cele două mici torente ce izvorau la Black 


Wood pentru a se arunca apoi în lacul în minia tura, care se 
mărea din ce în ce în faţa pavilionului de pază, spălând 
partea de jos a pragului şi apoi piăvălindu-se în şanţul 
drumului. 

Noaptea era neagră, turburată numai de căderea 
monotonă a ploaiei. Era o seară dintre aci led în care 
locuitorii micilor case de ţcră privesc apn ce se scurge prin 
acoperişul ce nu o poate opri destul şi drăcuesc sgârcenia 
proprietarilor! 1. TII doxil care ducea pe călători delă gara 
Woipletnoi pe înainta încet sub potop; „c op-c lop-ul” 
regulat al calului bătrân alcătuia un acompaniament 
melancolic la scârţâitul monoton al roţilor încinse în oţel. 

Deodată o mână lovi uşor în geam şi vizitiul trase de 
hăţurile pline cu apă. Uşa vechiului landou se deschise cu 
un scârţâit. 

O tânără învelită din cap până în picioare într'un 
impermiabil de pânză cernită negru, sări pe drum. Pălăria-i 
pusă pe ochi, împiedicau ca trăsăturile ei să iie văzute-în 
lumina palidă şi galbenă a lanternei. 

— Iţi mulţumesc, murmură ea. Cred că vizita mea va ţine 
cam 0 oră... Poate mai puţin. Poţi să te pui undeva la 
adăpost pentru a mă aştepta. 

Un şiroiu de apă se scurse din marginile ridicate ale 
pălăriei sale. 

— Nu vreţi să mergeţi la Monk's Chase, domnişoră? V'aş 
putea duce până la uşă. O să vă udaţi cu totui. 

— Nu, mulţumesc 1 Prefer să mă aşteptaţi aici. Mu... Nu 
aş vi ea ca sosirea mea să trezească înhreaga casă. 

Pavilionul de pază şi parcul erau tăcute Şi pustii; portiţa 
de fier era puţin deschisă. Vizitatoarea îşi aduse deodată 
aminte că, odată, un bătrân grădinar locuia căsuţa ce se 
ridica lângă gard. Murise în timp ce ea era încă în pension. 

Apa i sO urcă peste glesne, când ea străbătu balta care se 
alcătuise în partea de jos a aleei; se ftdndi că fusese odată 
măcar prevăzătoare punân- 


— 44 - du-şi cizmele de cauciuc. În curând sosi la OCtpâ 
tul aleei. 

Iu mod normal ar fi trebuit sâ zărească, COM dacă ar fi 
fost posibil de a vedea ceva în aceea noapte întunecoasă. 
După o clipă, zării clădii-i, massă întunecată cu contururi 
neprecise CJ] ie confunda aproape cu colinele din spatele ei. 

Nici o lumină... Fără îndoială, informaţiile ce) e cuiesese 
erau exacte: Mr. Hallett avea obiceiul de a se culca 
devreme. Inima-i bătea cu putere. Străbătând o parte de 
teren cu iarbă, insulă verde într'o mare gălbuie ea ocoli o 
aripă a locuinţei. 

E o adevărată nebunie, îşi repeta Ca tot timpul. Nebunie, 
a continua această aventură, nebunie de a fi început-o, 
nebunie şi mai mare, a băga cheia în broasca micei uşi a 
marelui zid cenuşiu acoperit cu iederă, numai pentru a 
asculta o impulsiune neraţiională care ne căluzeşte toate 
acţiunile. 

Şi totuşi, dacă i se spusese adevărul?... Dacă în dosul uşei 
se găsea cheia tuturor tainelor?... Toate acestea nu erau 
oare destule pentru a îndreptăţi purtarea ei? Intr'un gest 
scurt, băgă cheia în broască, împinse uşa se deschise. 
Aprinse o lampa electrică şi plimbă, lumina dealungul zidi. 
Rilor strâmtei treceri. Apoi, ea închise încet uşa şi î'i tăcere. 

— Căci cizmele de cauciuc nu făceau zgomot - urcă cele 
trei trepte de piatră, cari duceau îa o a doua uşă. 

Aceiaşi cheie deschidea şi a doua broască. Iafeara trecu 
pragul şi pătrunse într'o sală largă şi lungă, cu podeaua 
acoperită cu un covor uriaş ce L. 4 A «5 avea din loc în loc 
pe el, statui, scaune, bănci, uri mobilier cu care era 
obşinuita. 

Nimic nu se schimbase delă ultima ei vizita: marile 
portrete, cu culorile şterse, în cadrele lor poleittt, 
tapiţeriile, largile perdele stacojii cari acopereau fereastra 
la capătul sălii, toate erau lucruri pe cari le cunoştea bine. 
Zgomotul ploaiei nu turbura deloc această atmosferă şi 
numai tic-tacul regulat al vechii pendule umplea liniştea 


sălii. Câteodată, o -uşoară lovitură; un oblon prost prins, era 
scuturat de vânt. 

Tânăra oftă, trecu iute prin galerie şi pătrunse în holl unde 
se opri din nou pentru a asculta, în timp ce priviriie-i căuta 
să străbată întunericul. 

O lumină palidă, tremurată, arătau cele două ferestre 
zăbrelite ce se deschideau ds fiecare parte a uşei 
principale. Vizitatoarea îşi strânge inima în dinţi Ca să 
străbată holâul M să apese pe clanţa uşei, care închidea 
biblioteca. 

Butuci ardeau în comic. Tânăra nu pirtea vedea grilajul ce- 
i. Era ascuns de un fotoliu mare pe care-i recunoştea; dar 
vedea în sctrimb rosul înflăcărat al căminului. 

După toate aparențele odaia eia goală. 

Cu dinţii strânşi, ea străbătu aproape alergând depărtarea 
care o'despărţea de dulapul de stejar. 

Deodată fu gata să scoată un strigăt. 

Mobila era goală 1 

O impresie curioasă o sili atunci să se întoarcă şi emoția 
care-c simţi, fu atât de vie, încât fu gata să se prăbuşească. 
Din fotoliul, care era înainteix căminului, se ridica încet un 
nbr albăstrui de luni. 

— 46 — 

Ai ie rog bunătatea să îechisi Uluit uo curent de aar foarte 
neplăcut. 

Vocea era dulce, nezgomotoaaă. 

O clipă, tânăra rămase nemişcată cu OOhu « i'vu tiţi asupra 
iotoliului. Fără a şti prea bine. < + i ea scoase din pungă un 
mic browning. 

— Nu +e mişca, murmură ea cu vocea înăbuşit i. sunt... 
Sunt înarmată. 

Un om înalt cu părul argintiu se ridicase. Oculari negrii 
ascundeau în parte trăsăturile fino |i armonioase a 
obrazului său. Dinţii săi strânaeau tubul lung al unei pipe. 
Purta un smoking cu vesta de catifea neagră 

— Aşează-te lângă loc, spuse el; trebuie» «U udă. 


Ea şovăi o clipă, apoi înainta spre cămin, da< ţinând încă 
în mână patul armei. 

Omul izbucni deodată într'un râs grav şi măsurat. 

— Cred că ţii în această clipă, un revolver, sau alt lucru tot 
atât de melodramatic. E păcat. 

Se opri brusc, apoi reîncepu: încă odată, te-aş ruga să 
închizi uşa Suni foarte sensibil la cuientele de aer. 

Ea se retrase câţiva paşi. 1 se oferea o QCOXU Dece n'ar 
folosi acest prilej aa să fuga? Câteva clipe îi erau deajuns ca 
să părăsească casa... Da, dgr omul o văzuse. O astfel de 
lefii* ar ft (ost cu totul lipsită de demnitate. 

Era desigru destul de curios că „demnitatea” 1 se părea 
destul de considerabilă într'ua aaMol du moment 1 

Ea închise uşa şi reveni spre cămin. Omul se reaşezase în 
fotoliu, cu pipa între dinţi cu 'aţa întoarsă spre butucii 
aprinşi. 

— Ai intrat prin uşiţa din spate, nu e aşa? Trebue neapărat 
să poruncesc să se schimbe broasca. Aşează-te te rog. 

Ea şovăi înainte de a asculta. 

— Da, urmă el încet. Ştiam că eşti o femeie. Ghicisem, 
auzind fâsâitul rochiei. Ce doreşti? 

Cu gâtul uscat ea încercă să răspundă de două ori până 
când reuşi: 

— Venisem să caut ceva, un lucru pe care credeam că-l 
voiu găsi în această odaie. Oh 1 nimic prea de preţ... Pentru 
altcineva în afară de mine. Vezi... 

— Nu, nu văd Sunt orb. 

Spuse aceste cuvinte din urmă cu un glas atât de liniştit, 
atât de nepăsător, încât timp de câeva clipe, ea nu-şi dădu 
seama de însemnătatea acestei mărturisiri. 

Orb 1 

Ea îşi stăpâni un strigăt 

— Oh 1 lti cer ier'are. 

Deodată inima-i tresărise de bucurie. Orb 1 Nu putea deci 
s'o vadă... Nu o VQ putea recunoaşte dacă o mai va întâlni 
odată. 


— 'Te asigur că nu am venit aci cu gândul de a fura ceva. 
Trebue să-ţi spun că... Familia mea a închiriat această casă 
vara trecută. Am pierdut atunci un lucru important şi nu aş 
fi vrut ca familia mea să bănuiască lipsa lui. 

Ea îşi recăpăta siguranţa, căci ştia că în vara 

— 48 ce trecuse Monk's Chase fusese închiriat uimi ho 
gate familii americane. 

— Eşti deci o Osbom... Ei bine, copila mea, COU tă-ţi lucrul 
pierdut şi ia-l. Îmi pare rău că te-um înspăimântat. 

Ea se întoarse ca să mai arunce o privire spre dulapul 
întredeschis. 

— Nu-l mai găsesc (oftă ea... O fi fost luat. Şiacum trebue 
să plec. Îmi daţi voie? 

El se ridică, străbătu odaia, furişându-se pe pipăite din 
mobilă în mobilă. Ajunse astfel în holl, apoi în sală şi intră 
însfârşit în strâmta trecere care ducea la mica poartă al 
cărei prag îl trecu. 

Timp de câteva clipe (rămase nemişcat, lăsând jloaia să-i 
curgă pe umeri. 

— Noapte bună 1 murmură el înfine. Iţi urez să iu te uzi 
prea rău. 

El aşteptă până când zgomotul paşilor grăbiţi ii fetei se 
stinse, apoi se reîntoarse, închise cu grije portiţa, reintră în 
bibliotecă, aprinse toate luminile şi se aşeză în fotoliul din 
faţa focului. 

Mult timp rămase nemişcat, cu fruntea brăzdată de 
sbârcituri adânci. Îşi opri gândurile pentru a-şi umple încet 
pipa, apoi, scoţându-şi ochelarii negri reîncepu citirea 
jurnalului, pe care vizita tilerei i-o întrerupsese. 

Nu părea să aibă vreo greutate în descifrarea: u ochii 
liberi a literelor celor mai mici. 

Intre două trasuri din pipă, murmură: 

— Săraca Hope Joyner 1 Săraca Hope Joyner. 

CAPITOLUL V. 

O să-ţi spun adevărul, începu Hope Joyner cu o hotărâre 
atât de îndârjită, încât Dick Hallowell nu se putu împiedica 


să nu suildă. 

— O experienţă foarte plăcută, murmură el. Nădăjduiesc 
că o voiu putea şuieri. Ce te nelinişteşte, draga mea? 

Ii luase mâinile ei intr'ale sale şi timp de o clipă amândoi 
rămaseră nemişcaţi. Apoi ea şi le „etrase încet. 

— După ce îţi voi spune toate, e posibil... Că nu vei mai 
vrea să mă vezi, reîncepu ea iute Iţi reaminteşti de ceeace 
Diaha Martyn a spusdo mine? 

— Diana spune atâtea lucruri despre aţâţi oameni, încât e 
destui de greu să-ţi reaminteşti un lucru, răspunse Dick 
surâzând. 

— Sunt sigură că-ţi aduci aminte, totuşi. Diana a spus că 
eu sunt „apărută” de nu ştiu unde. 

— Ceeace e cu totul absurd, căci eşti o fiinţa* ce poate fi 
atinsă, foarte seducătoare, şi nu o apariţie 1 Şi când te văd 
dându-mi ceaiul în salonaşul tdu atât de luxos, te găsesc tot 
atât de reală ca şi Ritzul, a căra; siluetă o văd prin 
fereastră. 

— E'şti stupid, Dick. Diana a vrut să spună că nu am 
familie, nu am părinţi şi că dir fi posibil să fiu ceva 
îngrozitor... Lucru pe care poţi să ţi-l înclupuieşti. Te pricepi 
puţin în heraldică, nu este aşa? Şti ce înseamnă o spărtură 
în stemă? 

— Nu e cine ştie ce... Şi are oare asta atâta însemnătate? 
Spărturi i Se găsesc în cele mai glorioase blazoane... Sunt 
aproape sigur că ar ii găsite şi într'al meu. 

Ea rămase mirată de această nepăsare. Timp de câteva 
clipe simţi o uşurare uriaşă, care se prefăcu deodată în 
furie. 

— Dick, nu ştiu dacă cuvintele mele se identifică cu 
adevărul. E foarte crud din partea ta să gândeşti că sunt... 

— Nu gândesc nimic... În afară de faptul că Eşti cea mai 
minunată tânără, cu care mă voiu căsători voiu părăsi apoi 
armata şi voiu duce cu ea un traiu foaite fericit 

— Dick! Nu poţi să înţeiegi situaţia îngrozitoare în care mă 
aflu? Nu ştiu de unde vin banii mei, nu ştiu nimic despre 


părinţii mei... Am venit într'o zi... Din nu ştiu ce parte 1 
Până nu de mult, acest lucru nu trezise în mine nici cea mai 
mică neliaşite, dar acum., acum că ai intrat tu în viaţa 
mea... 

— Şi aceasta s'a întâmplat datorită elementului lichid, nu o 
uita. Am poftă să aduc la blazonul meu o vâslă de aur pe un 
fond de azur... cu toate că 

— 5 2 - epitetul de „azur” ar fi poate optimal pentru a 
arăta apele Tamisei. 

Ea se gândea cu fruntea aplecată. Deodată* « + hotări: 

— O să-ţi fac o mărturisire Dick... 

Şi fără a mai căuta cea mai mică îndreptăţiţi a purtărei ei, 
ea îi povesti vizita sa delă Monk'-i Chase. Cât timp vorbi, 
tânărul o ascultă cu cea mai mare seriozitate. 

— Ai fost oarh nebunatică, spuse el când ea tăcu. Puteai să 
păţeşti ceva... Ce om e acest Hallett? 

— Tot ce ştiu de el, e că e în fruntea unei averi uriaşe şi că 
faţă de mine a arătat întotdeauna nepăsare. E stăpânul 
unui întins domeniu în Kent. Acolo am petrecut cea mai 
mare parto a copilăriei mele. 

— Nu Lai văzut niciodată? 

— Niciodată. Se găsea totdeauna în străinătate când eu 
veneam să petrec câteva zile în casa sa. Am întrebat 
avocaţii cari se ocupă cu averea lui, dacă e vreo rudă a mea, 
mi-au răspuns că nu 0. Îmi' cunoştea mama; şi-l bănuesc că 
a avut cu ea vreo aventură sentimentală. Nu am putut, de 
altfel niciodată, să adâncesc această chestiune. Tatăl meu l- 
a ales ca executor testamentar... Cel puţin, o bănuesc. 

— Şti cele ce erau scrise în testamentul tatălui tău? 

— Nu. Tot ce ştiu, e că primesc cu regularitate o pensiune 
uriaşă şi dacă câteodată frecventez persoane deochiate, 
cum a fost cazul într'o zi, avocatul meu îmi trimite o 
scrisoare prin care sunt rugată să încetez orice relaţii cu 
persoanele indezirabile. Avocatul meu îmi comunică şi 
repertoriul Carlow. 

— Şi nu ai alte rude? 


— Niciuna. Spusesem bine, sunt o femeie de nu ştiu unde 
1 

— Nu aş fi mirat, dacă avocatul ţi-ar scrie o scrisorică 
asupra mea, glumi el, căci dacă nu sunt chiar eu o 
frecventare indezirabilă unele dintre rudele mele apropiate 
aparţin desigur acestei categorii... 

Dick Hallowell se gândea tocmai la acel membru al familiei 
sale căruia i se putea aplica „epitetul de indezirabil”, când, 
printr'o coincidenţă care nu-l miră prea mult, se întâlni nas 
în nas cu fratele său în mijlocul lui Piccadilly Circus, 
Graham Hallowell nu se mai asemăna cu personagiul 
sdrenţăros, Odore, cu puţine zile mai înainte intrase în 
curtea turnului Londrei. Ghete frumoase f pălărie elegantă, 
se asemăna unei gravuri de modă. Dick voia să-şi urmeze 
drumul când fratele său îl opri. 

— Dacă nu-ţi este teamă să te compromiţi cu unul ca mine, 
aş vrea să am o scurtă întrevedere cu tine. 

— Numaidecât, dacă vrei. Dar te previn: dacă b vorba de o 
chestiune de bani... 

— Nu poţi să te gândeşti ja altceva decât lif bani? Nu, 
Dick, voiam numai să-ţi vorbesc dl Diana... 

SR pă 

— E un subiect şi mai inutil de discului 

— Diana dxweşte sa faceţi pace, reinmiMi Câtd bara cu 
brutalii.? Dece să prelungiţi c,. N ] «vendetă? Nu p. uia că 
într'o zi a preferai iii bărbat? 

— Dacă-mi reamintesc acest hicru, crede mfl că nii-l 
reamintesc cu un simţământ de mulţumi i<? laţă de ea-l. 

Se uită la ceas. 

— Dar să isprăvim Graham. Am o întâlnire îa cinci minute. 

Spune-i lui Diana că nu- «păsţres în suflet nici o ură. E 
absurd să vorbim de vendeta. Nu ţiu s'o întâlnesc, atâta tot, 
uu pc-ntrucă acest lucru ar trez (în mine csl uiai mic 
sentiment dureros, do» r penirucă ea înseamnă în faţa 
ochilor mei, ceeace urăsc eu cel mai mult „>n lume: 
trădarea şi duplicitatea. 


Tăcu şi după ce salută pe fratele său înclinând capul, îşi 
urmă drumul, în timp ce Graham se îndrepta spre locuinţa 
Di anei. 

Tânăra femeie îl aştepta în salonaş. Îndată, după ce el 
trecu pragul, ea ghici, cu subtila s-i intuiţie iemeiască, că 
cei doi fraţi se întâlniseră 

— Acelaşi, mormăi Graham, aruncându-so Inr'un fotoliu. 
Vrea să !. E ierte, cu condiţia de a nu mai auzi niciodată 
vorbindu-s* de tina 

— Aşteptaţi altceva dela el? 

Timp de o clipă, ea îl privi fără a vorbi şi expresia feţei ei, 
nu arăta rici o îngăduinţă. Încet, cu lovituri regulate, 
picioru-i bătea măsura pe covor. 

— Eşti un neîndemânalec, murmură ea însfârşit. I-ai vorbit 
măcar de o pensie? 

Graham rânji: 

— O pensie 1 Crezi că mi-ar ii lăsat timpul să ating un 
subiect atât de delicat? Primul său cuvânt mă vestea că 
orice cerere de bani trebuia eliminată din convorbirea 
noastră. De altfel, dacă Trayne are nevoie cu adevărat de 
mine pentru o oarecare afacere, vom avea mulţi bani şi în 
plus toată siguranţa. 

— Ce afacere? 

— Cum aş putea s'o ştiu? Trayne nu are obiceiul să-şi facă 
confidenţele prin telefon. Nu am lucrat niciodată cu el. Dar 
tu, Diana? 

— E foarte darnic, recunoscu ea, dar e şi foarte 
primejdios. 

— Ce vrei să spui? 

— Oameni ca el sunt întotdeauna primejdioşi. Afacerea pe 
care mi-o încredinţase, nu avea în sine nimic prea încurcat, 
dar am înţeles mult mai târziu că era necesară pentru 
reuşita unora dintre proiectele sale Sunt doi ani de atunci, 
într'o zi, mi s'a cerut să conduc pe lordul Firlingham într'o 
sală de joc a lui Trayne. L-am dus, ieşind dela Operă... In 
acea noapte, lord Firlingham pierdu la baccara 40.000 de 


lire. Nu o aflai numaidecât, de altfel, căci când l-am părăsit, 
soarta părea că-i surâde. Câteva zile mai târziu, am primit 
dela Trayne douăzeci de bilete de o sută de lire. 

— Două mii de lire 1 Plăteşte ca un rege. 

— La început, gândul rolului pe care-l jucasem mi se păru 
îngrozitor, dar Firlingham e o brută. 

E unul dintre oamenii cei mai neplăcuţi |>r, rum i cunosc. 

Ea se opri, pentru a aiunca o priviio ipn 1 sul de pe cămin: 

— E timpul să plecăm. 

Graham o privi, încremenit: 

— Şi tu ai întâlnire cu Trayne? 

— Majestatea Sa Tiger Trayne mi-a făcut cu noscut că aş 
putea nădăjdui un folos importării, vizitându-l împreună cu 
tine. 

Clubul Cursei do Şoareci, aşezat în apropierea lui Solio 
Square, era una dintre instituţiile aie căror membri se- 
măndresc de a număra între ei unele dintre cele mai vestite 
nume ale Angliei. Luxul reuniunilor ei, într'un cartier care 
era lotuşi monden, o făcea una dintre instituţiile cele mai 
vestite ale Londrei. Toţi ştiau că se joacă mult; dar 
renumele ei era datorit şi bunăfăţei mâncare i şi micimei 
cotizaţilor 1 

Cu toate că circulau unele svenuri, poliţia nu se neliniştise 
niciodată, de ceeace se petrecea aci. De mai multe ori, înalţi 
funcţionari ai Sco'lund Yardului se amestecaseră în 
mulţimea invitaţilor; dar nu văzuseră niciodată mai mult 
decât ino1» nte partide de bridge, în care laxa de câştig sau 
de pierdere era de cincizeci de lire suta de puncte. Ori, taxa 
bridgeuiui e o chestiune interna care nu priveşte decât 
comitetul de direcţie al Clubului. In consecinţă, Scotland 
Yard nu găsise ca Qsto necesar să intervină. Dacă, 
câteodată jucătorii organizau o partidă de baceara, era 
totdeauna în neştiinţa conducătorilor Clubului şi nici un 
străin nu putea ii admis la aceste şedinţe Sără a nu 
prezenta cele mai serioase garanţii. Niraeni nu se plânsese 
vreodată că o partidă sar ii desfăşurat într'un chip necinstit, 


cu toate că Mr. Trayne, care ponta din gros şi avea 
câteodată banca, câştiga cu o uimitoare regularitate. 

Membrii Clubului care mâncaseră aci, plecaseră cei mai 
mulţi, când Diana şi JV tovarăşul ei intrară în marele 
vestibul. 

— Mr. Trayne e la secretariat, le spuse portarul. Voiţi să 
mă urmaţi? 

Personagiul care era aşezat la biroul secretariatului 
depăşise cu mult cincizeci de ani. Pârul său tăiat scurt era 
argintiu; dar iaţc sa cu 'lăsaturi a. spre şi energice, nu avea 
nici o sbâicitură. Cu toate că era aşezat se putea vedea că 
înălţimea sa era mai mare decât media obişnuită şi o 
impresie de putere stăpânitoare provoca vederea umerilor 
largi şi pătraţi. Cu dinţii săi, de Un alb strălucitor, piea 
neregulat plantați pentru a nu fi naturali, mesteca o ţigară 
pe jumătate fumată. 

Acesta era. Tiger Trayne, a cărui înfăţişare, în csudct 
porecleil sale, reamintea mai iute ideea unui leu decât a 
unui tigru. 

După ce studie câteva clipe pe noii veniţi cu t nepăsare 
aparentă se ridică şi-şi aruncă ţ'go/% în cămin. 

— Fiţi bine venin', muimuaâă el vesel. Diana Martyn, nu e 
aşa? 

Vocea sa era gravă şi sonoră; vorbea cu o ttşu- 

— 58 - rinţă desăvârşită şi Diana nu putu nu vl măi 
turiseasca că nu se asemăna de loc imagine! Pt care şi-o 
făurise despre el. Avu o surpnzd plo cută. Înţelegea acum, 
dece acest om, al 1 11U cap, plănuise atâtea planuri 
criminale puiule %u scape de justiţie. 

Ea îşi reaminti de cele ce-i povestise Colley despre el: 
curse întinse, artificii desfăşurate pentru a-l învinge! Cei 
mai iscusiţi copoi din cele două continente îşi întinseseră 
laţurile pentru a-l prinde; dar Tiger Trayne înşelase toţi 
urmăritorii săi biruind întotdeauna pe cei mai ameninţători 
duşmani. 


— Nu vă reamintiţi de mine, Mr. Trayne? Răbpunse ea cu 
fineţe. 

Un surâs arătă dinţii săi albi. 

— E un principiu de ai meu de a nu-mi reaminti de nimeni 
şi de a fi cu prietenii mei cei mai buni ca faţă de nişte străini 
ce trebuesc la fiecare uouă întrevedere să-mi fie prezentaţi 
oficial. E o metodă ioarte bună. V o recoraaud. 

Vorbea Dianei dar privirea sa nu părăsea pe Graham. 

— Cât despre dumneata eşti Mr. Hallowell, nu e aşa? 

Aşezaţi-vă, vă rog. O ceaşcă de cafea? 

Apăsă pe o sonerie şi dădu apoi un ordin, cu toate că nici 
un servitor nu răspunsese chemăril, lui. Şi, deodată, o voce 
ce părea că iese dintr'un Eid, spuse plină de respect: 

— Bine, domnule. 

Faţă de mirarea musafirilor săi, Tiger Trayne găsi că nu ar 
ii rău să le dea câteva lămuriri. 

— Microfoane şi megaioane invizibile. Foarte practic. 

— Dan nu vă e teamă de urechile indiscrete? Întrebă 
Diana. 

El izbucni în râs. 

— Indiscreţiile nu sunt posibile decât atunci când le doresc 
eu. 

Se întoarse spre Graham. 

— Dumneata te întorci dela „moşie”, cred? 

Graham stăpânea prea bine vocabularul foştilor săi 
tovarăşi, pentru a înţelege că era o aluzie delicată la 
închiderea sa. 

— Da, răspunse el. 

— Supărător... Intr'adevăr, supărător... 

Era în vocea lui Tiger Trayne o simpatie întristată. El 
urmă: 

— "i-ar fi fost uşor să scapi de acest lucru... Dacă cineva 
şi-ar fi daA osteneala să se gândească la dumneata. Un 
general poate că nu ştie mânuirea baionetei, dar cel mai 
brav. Şi mai îndemânatec dintre soldaţi poate să se arate cel 
mai bun general. 


Întinse o cutie de ţigări lui Graham. 

— Nimeni nu poate reuşi în această carieră, dacă nu are 
drept ajutor, un om înţelept, ce se gândeşte întocmai ca un 
detectiv. Un hoţ care-şi pregăteşte lovitura începe prin a-şi 
închipui că nu riscă deloc a fi descoperit... După care, pare 
că-şi bate capul a înmulţi indiciile care vor da posibilitatea 
celui mai mărginit detectiv amator să-i urmărească ca şi 
cum l-ar vedea. Azi nu m meri reuşeşte, d >cdt după 
îndelungate repetiţii de obieclive figurate. 

Graham şi Diana ascultau cu atenţia cea mai încordată. Îşi 
dădeau seama - mai ales Diana - că fiecare cuvânt 
pronunţat de Tiger Trayne avea o semnificaţie şi un scop 
precis. 

— In ceeace mă priveşte pe mine, urmă el, dacă m'asi 
gândi Ia o lovitură mare... 

Se opri deodată. 

— -ată cafeaua... 

Fără ca mosafirii să-şi dea seama o tăblie de lemn a 
peretelui se deschisese, descoperind vederii lor o tavă cu 
ceşti pline de cafea fumegânde. 

Tiger 'Trayne o aşeză pe masă xeânchise lăblia, aşteptă 
câteva clipe, se întoarse spre invitaţii sai, apucă ceaşca şi 
bău cafeaua sa dintr'o înghiţitură. 

— In ceeace mă priveşte pe mine dacă aş vrea să încerc o 
lovitură mare, o operaţie în stare să aducă tovarăşilor mei o 
sumă de... 

Tăcu deodată, pentru a-şi mări efectul 

— De cincizeci de mii de livre de pildă, mi-aş lua 
precauţiunea, de a repeta cu grijă. Aş cere opului însărcinat 
de a juca rolul principal să se antreneze la urcări; să se 
obişnuiască să sară dela o înălţime mare; l-aş făcea să 
studieze manualele de instrucţie militară... 

— Dacă ar fi în contact cu soldaţi - tot astfel şi consemnele 
Şi regulamentele locului unde l'aş trimite. L'aş obliga să 
cunoască cu deamănuntul legea fluxului şi a refluxului. 

„, Graham îl întrerupse cu nerăbdare: 


— De ce e vorba? Ce misiune îmi încredinţezi? 

Tiger Trayne. Îl privi cu ochii săi limpezi. 

— Am vorbit eu de vreo misiune? 

Era în vocea sa o oarecare imputare. 

— Nu va înfăţişez decât câteva principii generale. 

Graham era gata să răspundă, dar o privire de-a Dianei îl 
readuse la tăcere. 

— Chiar în această dimineaţă, urmă Trayne, mi-am lăsat 
închipuirea în voie. Nu-mi aduc bine aminte ce m'a 
îndemnat să meditez. Poate procesul care s'a desfăşurat ieri 
la Old Boiley. De fapt aceşti domni au c mentalitate destul 
de primitivă! 

Oftă, apoi reîncepu: 

— Un om e condamnat la muncă silnică pentru Un furt 
copilăresc care i-a dat câteva sute de livre. Ce absurditate! 
Ar fi putut, riscând mai puţin, cu un spirit tot atât de 
hotărât să câştige cincizeci de mii fără greutate. Cincizeci 
de mii de livre 1 E osumăl 

Din nou se opri, ca Şi cum ar ii aşteptat aprobarea 
ascultătorilor săi, dar, delă privirea pe care i-o trimesese 
Diana, Graham ara prudent. 

— Nu e nici o glorie să faci un furt vulgar, urmă Trayne 
încet şi credeţi în experienţa mea, gloria e un lucru care are 
preţ pentru cine posedă cât de puţină imaginaţie. 

Cât despre mine, daca aş fi fost spărgător, aş fi pretins ca 
publicul să fie informat de isprăvile mele prin titluri uriaşe 
în pagina întâia. 

Se uită încet spre Diana şi apoi la Graham: 

— S'au scurs 300 de ani decând un neînaemâ> natec 
încercă lovitura cea mai remarcabilă din toate timpurile. 
Fra un aventurier vulgar, un [| şi totuşi era cât p<e aici să 
reuşească, cu!< oii nu avu la dispoziţie nici avion, nici barcu 
<ru” mobil. Era colonelul Biood... 

Diana cu tot sângele ei rece, nu-şi putu retine o exclamaţie 
surdă. Graham părea că nu ştie nimic. 


— Colonelul Biood dădu greş... N u ştiu precis daca a fost 
spânzurat. De altfel, poţi să fi spânzurat pentru că ai furat 
bijuteifile coroanei? 

— Bijuteriile Coroanei? Exclamă Graham a cărui faţă 
exprima stupefacţia alături de teroare. 

Tiger Trayne neglija întreruperea. 

— Bijuteriile Coroanei., Asta face cam 1.000 000 de lire: 
dar din punct de vedere sentimental e extraordinară. 
Nebunie, zici? Nu te contrazic.! N mod sigur, un nebun a 
conceput asta. Ce satisfacţie ar îi avut un om sănătos la 
minte să-şi pună pe cap coroana Angliei. Nici măcar pentru 
a provoca admiraţia hoardei mizerabile a supuşilor Fui, ci 
pentru a se împodobi în cea mai secretă cameră din palatul 
său din Kishâaston, unde nici femeile nu suntpţimite. 

Din nou Diana nu se putu stăpâni de a interveni. 

— Aşa dar prinţul de... 

Un gest al lui Trayne a făcu să tacă. 

— Nu ştiu dacă i-ixtetâ. Prinţi. India e o ţoră care 
totdetxuna m'a lăsa: în î<t («sjest. In orice caz o Idei* de 
nebun. Dor nebunia e mereu alături d” geniu. 

Suspină. 

— Omul e o fiinţă stranie şi capricioasă. Dar Şi... 55.000 de 
Itae... O avere uşor de câştigat. Că 

— 63 - teva săptămâni de punere ia punct, o strictă 
aplicare a dispoziţiilor primite... la urma urmei nici un risc. 
Un om sau doi ucişi, dar în nici un caz d-ta... 

Se opri brusc şi îrvtors spre Graham ca şi cum ar li vrut 
să-şi ceară scuze: 

— Admiţând lucrul de neconceput... Că vei fi gata să joci 
un rol în aventura aceasta. 

Faţa lui Graham Halloweli deveni lividă şi-l cuprinsese un 
tremur. Cu un maie efort reuşi să băiguiască: 

— Vrei să mai adaugi ceva mai explicit la cele ce ai spus? 

Fără să răspundă, Trayne se duse la o casă de bani, 
introdusă în perete, o deschise şi scoase un caet mare cu 
foiie bătute la maşină. 


— Uite romcnul meu, murmură Trcyne încet aprinzându-şi 
o ţigară, una din cele mai rare lucrări pe care le-am scris. 
Am situat acţiunea mtr'o ţară imaginară, Rurilania! In ţara 
asta, pe marginea unui râu se ridică un ccstel pe care l-am 
botezat citadela. Castelul acesta are un turn, bine păzit şi 
apărat căci conţine bijuteriile regelui. In momentele mele 
libere am imaginat un sistem pentru a putea fura această 
comoară. Povestea e destul de ingenioasă, am dat 
bijuteriilor numele de „fruct” şi păzitorilor numele de 
„pândqr”. În caz că volumul va cădea în mâinile vr'unui 
străin nu va înţelege nimic. Dar mai întâi e vorba dacă eşti 
dispus să te cosacri studiului acestui roman? 

Graham aprobă din cap. Mister Trayne continuă: 

— Vei găsi mâine dimineaţă în pag. 9 din „Megaphcae” 
adresa unei mici vile de închiriat. Dacă 

— 64 - vei voi sa locueşti aici sunt sigur ca a<|*>iM'1 „e 
închiriază Va cere un preţ. Foarte mic. Caia I i» grijită de iin 
om de încredere care îţi v, i.1,1 In fiecare seară cartea asta 
deld 8 la 2 noap< «<i fi cred că într'o lună o vei şti pe 
dinafară. 

Mr. Trayne se întoarse spre Diana. 

— Am deasemenea şi pentru d-ta, miss Martyn, un mic 
roman. Iţi voi vorbi mai târziu. 

Diana stătea ia fereastră. 

— Ce curios 1 zise ea. 

— Ce e curios? Întrebă Trayne fără sd se întoarcă. 

— Femeia asta din stradă. A venit fără ca să ştiu în casă să- 
mi propună o servitoare. N'am vu zut-o când a intrat. 

— Adevărat? Stranie poveste! Eşti sigură că e aceeaşi? Ţi- 
a spus numele? 

— Mrs. Ollorby, răspunse repede Diana. 

Trayne deveni grav. 

— Jeane Ollorby... Ţi-a spus adevărata ei iden* titate... 

— O cunoşti? 

— Da... E una din cele mai abile detective a îcotland Yard- 
uluiy Cred Că n'ai spus nimic necugetat. 


Diana păli. 

— Şi pentru ce a venit la mine? 

— Mrs. Ollorby era curioasă să ştie ce caută Ax. Graham 
Hallowell la d-ta. 

— Femeia asta are o mutră de spălătoreasă - >ersiflă 
Diana. 

— Exact, a spălat în cariera ei o cantitate iinpresionabilă 
de lingerie murdară - şi asta în public. 

Se gândi un moment. 

— Misa Maityn, poate că ar fi bine să iei vile pe numele d- 
tale Şi vei invita pe prietenul mc tale Graham să locuiască la 
d-ta, dacă lucrul a cesta nu te-ar compromite. Totuşi mi se 
pa: sibil, pentrucă... 

Făcu o pauză şi fruntea sa se încruntă ca <: când se 
gândea. 

— Nu-mi amintesc exact data când ai luat i căsătorie pe 
amicul nostru Graham. Mi se par că cu o lună înainte dea 
pleca la ţară. 

Diana îşi muşcă buzele, Vasăzică mai ştia şi u: al treilea- 
secretul lor. 

— Căsătoria voastră a avut loc într'o mică li calitate din 
Warcesterhire, mi se pare. 

— Mr. Trayne aveţi un birou de informaţii e: celent. 

— E' destul „de satisfăcător. Veţi putea citi îr preună mica 
mea carte. 

— Şi dacă nu accept să mă amestec în chesl asta, întrebă 
Diana, care vor fi consecinţele? 

Trayne dădu din umeri. 

— Consecințele? 50.000 de lire în loc de 100.00' 

Imaginează-ţi Miss Martyn că toată lumea clocoti. Iţi 
aminteşti de emoția produsă de fu: Giocondei? Multiplică 
asta cu o. sută. Ce sur vor plăti proprietarii fructului pentru 
a-l recăp< şi chiar dacă se va descoperi adevărul, el nu 
atrage nici o urmărire judiciară. 

Păru că examinează cu atenţie scrumul 11. Te >e-iişi 
termină: 


— Poate că puteţi să vă retrageţi. Suni ouiiot să ştiu oe va 
face Mrs. OHorby... 

— Diana şi Graham ajunseseră! A uşă când TrayM le 
spuse': 

— Încă ceva. Mr. CoUey Warrington nu trebuo să ştie 
nimic. Asta în cazul că Taţi convinşi că şi el trebue să ştie. 

Diana ajunsă acasă se gândi dacă există om care să se 
încreadă în Coliey Warrington. Graham avea alte 
preocupări. Din minut în minut se uita pe geamul maşinei 
îndărăt spre silueta corpolentă a lui Mrs. Ollorby care 
gbservase plecarea lor fără ca să-şi ascundă interesul. 

CAPITOLUL VI. 

Excelenţa Sa prinţul de Kishlaston era întins le. 

— Neş pe un divan din apartamentele sale private. Alături 
de el o grămadă de tăeturi din presă. Cu toate semnele de 
desgust pe iată, hindusul, se de cise să ia cunoştinţă de ele, 
lucru pe care îl făcu cu mare grije, citind fiecare tăetură 
dela prima până la ultima linie. 

Rikisivi, prinţ de Kishlaston îşi făcuse studiile într'un 
colegiu britanic. Vorbea engleza la perfecţie dar din dispreţ, 
faţă de cuceritorii ţării sale se servea totdeauna de un 
interpret la întrevederile cu caracter oficial. Descindea 
dintr'o foarte veche familie de monarchi, cu mult mai veche 
decât Compania Indiiloi chiar, care domnea peste un popor 
oare socotea fiecare membru al familiei drept o divinitate. 
Era vorba să se prepare pentru Riki o abdicare forţată. Mai 
avusese dificultăţi şi cu guvernatorul Rondicheryului în 
privinţa unei sumbre chestii de amor. 

Deodată un ciocănit uşor se auzi în uşa cir» era mascată 
de draperie. Era interpretul Exco'. On- 

*i solo. Se apropie de stăpânul lui şi-i spuse câteva cuvinte, 
cu voce înceată. 

— Introdu-L murmură Riki. 

Colley Warrington fu ceremonios adnls s<f/» o> trundă în 
apartament. Colley Warrington era unul din rarii privilegiați 
care puteau intra la prinţ la orice oră. Făcuse hindusului 


câteva servicii de un gen cu totul particulare. Aducea oare 
vr'o soluţie problemei care-l frământa pe Riki? 

— Un plan ca ăsta e desigur realizabil, şopti Colley pe un 
ton confidenţial, dar ştiţi că nu cunosc configuraţia 
coastei... 

Bafab.nl îl opri cu an semn. 

— Operația e foarte simplă. Când 0 femeie călătoreşte în 
India ea e purdah, adică închisă înir'un veccicul pe care nici 
un funcţionar al poliţiei nu va risca să-l controleze Mu, 
singur: problemă * de a o face să părăsească AngliaLăsă 
capul în jos cu descurajare. 

— Este un lucru periculos, dar nu imposibil. Intr'adevâr e 
mai ales vorba de bani. Cum veţi călători spre regat? 

— Voi lăaa în -grija unei Companii Maritime sămi 
organizeze călătoria 

— Va trebui să luăm un yacht dar cu bani totul e realizabil. 

Spuse o cifră - o adevărată avere - pe care Riki o primi cu 
un gest indiferent. 

— Puțin contează asta 1 Ceea. Ce irebue sunt auxiliari 
siguri. Trayne poate... 

— Nu, mai ales Trayne, nuDealtminteri va retuşa să ne 
ajute când va auzi că e vorba de iemei Şf-i poTMtf 
prietenului o istorie frumortin >uft cu niţică piraterie la 
bază ce se fmputa hrfTmryw. 

— Q şti pe Hope Joyner, nu-i aşai E fenm>» fl Joare î Bine 
înţeles că nu cred că va veni de br Aoie. I-am trimis o 
scrisoare de scuze în chestie cu perlele, aşa ni sia terminat 
relaţiile noastreMiss Martyn o cunoaşte aşa că te va afata. 

Coiley avu un moment de ezitare, dar cât era de scelerat 
planul lui Riki tot nu-l mişcă prea mult. 

Părăsind pe prinţ se duse la Diana care tocmai sosi cu 
Graham acasă dela întrevederea cu Trayne. Amândoi erau 
tăcuţi şi cufundaţi în gânduri. 

— Pentruce vroia să vă vadă Trayne? 

— Nimic important, replică viu Diana închizând 
chestiunea. 


— Ciudat tip, nu? Ştie toate limbile europene afară de 
ungară 1 Ai văzut pe mica Joyner azi? 

Diana îi aruncă o privire bănuitoare. 

— Cred că vrei să spui de misterioasa tânără din 
Devcnshire House... Nu prea suntem în buni termeni noi 
amândouă. Dece întrebarea asta? 

— Mi s'ia părut că am văzul-o venind încoa, zise el cu 
indiferenţă. 

— Şi ce mai vroia Trayne? 

Diana inventă repede o minciună. 

— Face o nouă casă de joc la Portland... l-am spus că nu 
mă interesează. 

— Mă mir că Tuayne consultă în chestii de astea străiriii. 

— Poate că vroia să discute cu noi” problema Hope Joyner, 
adăugă tânăra femeie cu un ae? R plin de subînţelesuri. 

Vorbise la întâmplare, dar observa că faţa iui Cc]ley se 
sahimbase beuec la eulcace. 

— Adevărat? Şi ee veoia să ştie? 

Surprins «ie răspunsul Dianei era gata să se trădeze, dar 
recăpătându-şi sângele rece isbweni într'un râs eaee nu 
înşelă pe cei doi. 

Brusc, abandonă acest subiect de conversaţie căci Blana 
pusese o surprinzătoare întrebare. O întrebare la care nu 
putea răspunde. 

— Mre. OUorby? Murmură el, repetând numele. Nu... Nu 
cunosc. Face parte din relaţiile voastre. 

În mod sigur el nu ştia nimic de Mrs. Ollorby. 

Mrs. OUorby, puţin câte puţin, obseda creerul tinerei 
femei. Nu putea să-şi alunge din minte imaginea acestei 
doamne grase, care se interesa aşa de mult de proect&le 
lui Tiger Trayne. Ea petrecu o noapte albă şi când ieşiră 
zorile era decisă să lase totul baltă. Când veni Graham îi 
spuse hotărârea ei. 

— Din momentul când Trayne conduce operare nu e nici 
un pericol, zise el. 50.000 de lire tyoate că e puţin pentru 


tine care dispui de averea unui rajah, dar pentru mine e 
mult. 

— Mrs. OUorby... Începu ea. 

— Bh, ce ne interesează pe noi, că se interesează de club, 
nu de noi. 

— Ki-e frică Graham, de ce a căutat să intre în casă? Mi-e 
frică 1 

— Trebue să vorbim de asta lui Trayne. 

Telefona la club şi i se răspunse că Tiger Trayne nu se 
găseşte acolo, dar poate fi văzut la Berăria Royal. Graham 
se duse imediat acolo. Tânărul îi spuse lot. Iovarăşul său 
era foaitot <e* ».,. (t< ce-i spunea. Se gândi un moment: 

— E totuşi foarte posibil ca să fi intrr” so» VO dă pe d-ta. Şi 
nu pe soţia cMale. 

Totul pare neliniştitor. 

— Eşti desigur, neliniştit? 

— Nu, căci ounosc bine situaţia lui MIs. Oilor: la Scotkmd 
Yard. E întrebuințată pentru extraordinara ei memorie a 
fiaur'lor. Ocupă o funcţie Iară determinare precisă. Rolul ei 
e să prepare terenul pentru inspectori. Nu trebue să-ţi fie 
frică, ea încă nu te tăinue ci Speră să te poată bănui. Asta-i 
totul 1 

Graham credea că Trayne îi va mai dă vreo lămurire, dar 
abia la urmă şi cu totul vag Travne [II întrebă: 

— Te interesezi de chestiile maritime? 

— Nu. 

— N'ai văzut niciodată Pretty-Anie! Cred că nici n'ai auzit 
vorbindu-se de ea. 

— Niciodată. E o corabie de pescuit? 

— Nu, Preîty-Anie este un vas mic In locul matale m'aş 
documenta asupra acestui vas şi aşi căuta să intru în 
grațiile căpitanului lui care-i este şi proprietar. Tipul se 
numeşte Ely BAss Nu are nimic... Dintr'un om de lume. 11 
găseşti mai curând la Cabaretul Trei Mateloţi decât la 
clubul rllor marinei comerciale. 

Graham nu încercă să-şi ascundă surpriza. 


— 'Ţine-ţi să-i fac neapărat cunoşt'nţa? 

Trayne surâse: 

Se II 

— 'Ţiu să faci cum îţi place, dar aş ii mulţumi dacă aş ştii că 
ai închiriat vila şi ai făcut cunoştinţă căpitanului Ely Boss. 
Acum trebuie să te pă răsese. Fi drăguţ şi pleacă cu cinci 
minute dup4 Tâine, e preferabil să nu fim văzuţi Împreună. 

CAPITOLUL VII. 

Corespondenţa pe care o primea rtope Joyner era redusă. 
Totuşi în dimineaţa asta când camerista îi aduse ceaiul şi 
corespondenţa observa un plic albastru care îi era 
cunoscut. Era dela avocatul ei care nu-i spunea decât 
lucruri neplăcute. 

„Dragă misa Joyner. Am aflat că întâlniți pe un oarecare 
Mr. Halloweil. Suntem siguri că tutorele dvs. va desaprcba 
aceste întâlniri şi credem de datoria noastră să vă spunem 
că acest Haiiowell, ca tot aspectul rai de om cultivat şi 
obişnuit cu manierele societăţii, a Ispăşit o destul de mare 
pedeapsă la puşcărie. In aceste Împrejurări, veff proceda 
cu prudenţă renunţâna la o relaţie care nu ax presta pentru 
dvs. mei» profit şi poate chiar neplăceri. Vă rugea» sa 
credeţi, draga miss Joyner, în sentimentele noastre 
devotate”. 

Tânăra lată încruntă sprâncenele, dar faţa ei se destinse 
văzând că spionul ataşat persoanei sale comisese eroarea 
de a confunda pe Dick Hallowelă eu fratele 3ău. Nu lăsa 
lucrurile să meargă înainte şi se amuza de pe acum la tonul 
mereu cresc io al viitoarelor scrisori. 

Camerista se întorcea. 

— O doamnă a vrut să fie primită de dimineaţă. Mi-a făcut 
o impresie proastă şi i-am spus că aţi plecat. 

Hope ridică capul: 

— Prefer să nu conduci afară pe cine mă caută. Incinte de 
a şti eu cine sunt 1 

— Rog pe d-ra să mă ierte. Am crezut că fac bine. 

Hope tocmiaj îşi terminase toaleta, când Janet se întoarse: 


— Vizitatoarea a revenit. Numele ei e Mrs. Johnson. Vrea 
să vadă pe d-ra în privinţa asociaţii a tinerelor Hinduse. 

Hope avu un moment de ezitare: 

— Spunei să aştepte câteva minute. 

Când intră în salon, se găsi în prezenţa unei t&- mei 
corpolente şi care o privea cu un surâs mare pe buze: 

— Vă rog să mă iertaţi că v'am deranjat aşa de dkaineaţă, 
Miss Joyner şi vă rog să-mi permite-ţi, pentru a evita un 
număr mai mare de minciuni, să vă spun că m fac parte din 
Asociaţia Tinerelor Hinduse şi că numele meu e Ollorby. 
V'aş ruga loaite mult să nu ştie nimeni că am fost aici. Fac 
parte miss Joyner, din cartierul general al Scot* Im* 
raeduhri. 

Hope privi rurpriză pe grasa Imimln <-<tn zâmbea şi mai 
mult: 

— D-ta detectivă? Eşti detectivâ? 

— Mi-ai fi plăcut să am titlul acesta. I'<u n» sunt decât 
Mrs. Ollorby, o femeie curioasă oare»! Bagă nasul în 
afacerile altora. 

Vocea ei era caldă şi tânăra fată nu putu să se abţie să nu 
surâdă. Hope o invită să ia loc şi o întrebă: 

— Acum doamnă, nu mai fi aşa misterioasă, te rog, care e 
obiectul precis al vizitei d-tale? 

Mrs. OHorby deschise poşeta ei care semăna cu o valiză 
decât cu un accesoriu femenin şi scoase o foaie de hârtie pe 
care erau scrise mai multe note. 

— Vreau să vă pun o singură întrebare, oare dacă vi se va 
părea impertinentă, ceeace e probabil, puteţi să sunaţi pe 
păpuşa aia tânără care vă serveşte de cameristă să mă 
conducă la uşă şi nu voi fi surprinsă şi nici supărată. 

Termenul de păpuşă aplicat lui Janet, aduse un surâs 
involuntar pO buzele fetei. 

— Sunteţi prietena lui sir Richard Hallowell din guarzi de 
Berwick, nu-i aşa? Permiteţi-mi o singură întrebare. Sunteţi 
logodiţi? 

— Nu. 


— II... ÎL iubiţi mult? 

— Mult. 

— Sunteţi metresa lui? 

Această întrebare brutală) neaşteptată, aduse * fie roşeaţă 
în obrajii tinerei fete. 

— Veţi credo ca sunt lipsită de decenţă. Exact. Dar ţiu să 
vă spun: consider pe sir Richard Hallowell ca un onr cinstit 
şi aş vrea să vă gândiţi mult înainte de ai cere ceva ce un 
om cinstit nu ar putea aproba. 

Hopo Joyner» e simţea cuprinsă încetul cu încetul da un 
sentiment de demoralizare. 

— Nu văd unde vroiţi să ajungeţi, Mrs. OHorby. Dar, 
ceeace pot să afirm e că nu voi ajunge niciodată să cer lui 
Richard să comită o faptă care nu ar fi siriei onorabilă 

— Mi se pare că am încercat totul (zise Mrs. Ollorby. 
Vream să ştiu dacă aţi rugat pe sir Richard să vă acorde o 
iavoare care ar implica din partea sa o călcare a datoriei. 

— Niciodată, se indignă Hope. Intr'adevăr, Mrs. OHorby, 
sunteţi din ce în ce mai misterioasa. 

— Vai, suspină grasa doamnă, e mai rău decât atât. 

Ea scrise câteva note pe dosul unei cărţi de vizită şi le 
întinse tinerei fete. 

— Uite adresa mea. Nu vei fi acasă probabil câteva zile. 
Dar dacă vei ii cumva în încuicâtuii nu uita să-mi 
telefonezi. 

Aceste cuvinte provocară la tânăra iată un. Sentiment 
complex de iritaţie şi amusament. 

— La ce fel de încurcătură vreţi să faceţi aluzie? 

Cine ştie 1 Londra e un oraş unde necazurile vin mai 
repede ca gripa, zise Mrs. Ollorby, ridicând clin umeri. 

Apoi îndreptându-se spre poartă spuse: 

— V'aşi rămâne infinit de obligată, miss Joyner, daca 
păpuşa do cameristă n'ar şti numel» nun şi proiesuinea mea 
exactă. 

Hope se pregătea să spună că nu are obiceiul să spună 
servitoarelor pe cine primeşte, când ui> servă. Că Mrs. 


Olloiby dispăruse din odaie. 

Mrs. Ollorby mergea cu paşi „grăbiţi spre casă. Fu ajunsă 
din urmă de Hector, iiui ei oare avea în cap o claie de pâr 
roşu aprins de parcă era un loc. Ajungând acasă iormă un 
număr la telefon, vorbi 10 minute şi se duse să se culce 
puţin. Pe seara se deşteptă şi cobori în stradă. Îşi schimbase 
hainele şi aspectul ei era acum al unei femei sărace dar 
care căuta să-şi păstreze caracterul de respectabilitate. 

La ora 10 ea suna la uşa cu Nr. 27 dintr'o stradă din Eost 
End. O femeie ce mirosea a alcool veni să-i deschidă. 

Ah 1 iată-vă 1 Credeam că nu o să vă mai înâoarceţi 1 

— Ai dreptate doamnă Hagitty. Na uita însă că plătii 
locuinţa pe o lună Înainte. 

Doamna Hagitty conduse pe Mrs. Ollorby într'o cameră 
situata la etaj, mobilată cu un pot cu nişte cearceafuri 
dubioase şi un scaunMal se afla un mic dulăpior şi o măsuţă. 

Ţiu neapărat să vă previn doamna... Doamnă... 

Mm. Brown. 

— Să vă pseviu că am chiriaşi foarte supărăcioşi care nu 
tsebuesc deranjaţi. 

După ce Mrs. Hagitty părăsi camera Mrs. Ollorby se aşeză 
să citească. După vr'o oră şi ceva se 

— 79 auziră paşii căpitanului, punctuaţi de o melodie ale 
cărei vorbe rămâneau ininteligibile. Apoi se auzi cum el 
cobori jos şi cum trânti uşa de se cutremură tot imobilul. 

Timp de câteva minute Mrs. Ollorby rămase cu urecherr la 
pândă. La un moment dat se sculă şi deschisa uşor uşa 
camerei sale. Toată era liniştită. Un sforăit sonor şi regulat 
se auzea dintr'o cameră al cărţi locatar se vede că se lupta 
bine cu somnul. 

Fără nici un sgomotA îşi pusese pantofi cu talpă de pehlă, 
se strecură în camera căpitanului. 

Camera asta părea mai bine mobilată. Avea în piu2 o 
comodă şi o masă pe care se vedeau nişte -oi de hârtie 
scrise. Mrs. Ollorby le examina repei î şi apoi trecu la 
cercetarea patului, ridică cearceaiul salteaua şi sub perini 


găsi un carnet, într'o stare foarte rea, în care găsi o foaie de 
hârtie acoperită de cifre. Mrs. Ollorby cunoştea foarte bine. 

— Liestiunjlo maritime aşa să-şi dădu seama că erau nişte 
calcule făcute pentru un itinerar bine lucrat şi pus Ir punct 
d<- căoitan. Prima dată era o zi de Vineri 13 şi poziţia de 
plecare era însemnată cu un punct de întrebare. 

Deodată se auziră paşi înaintea casei. Extrem de iute se 
strecură afară din oameră şi cu urechea pusă la uşa 
camerei ei ascultă cum căpitanul urca însoţit de încă doi 
oameni. Mrs. Ollorby se trânti în pat şi imediat adormi. 

În zorii zilei fu deşteptată de sgomotul paşilor căpitanului 
care pleca. 

O jumătate de oră mai târziu -piivnti «nirl<i «> A un mic 
vapor, acostat la o oarecare difiiuuţi <' «coastă. Unul din 
personagiile astea”care rătâl Mi pe cheiuri se apropia de ea 
în speiamţa vreunul bacşiş. 

— Ei miss vrei să urci la vasul ăla? Iţi gâsono o barcă în 
mai puţin de 5 minute. 

— Nu... Mulţumesc I spuse Mrs. OfteitoY, ultandu-se la cel 
ce o întrebase. Apoi îl întrebă: 

— Ce vapor e ăsta? 

— Pretty-Anie. Tipul isbucni în râs. Frumos nume pentru 
«a Ughian cg ăsta, nu? Altădată a lost frumos. Dar după ce 
a eşuat pe nişte stânci la CornanvHie a fost cumpărat cu 50 
de lire de bătrânul Ely Boss. 

Puşlamaua scuipă în apă cu dispreţ şi continuă: 

— Faimos pungaş şi Ely Boss. Nu angajează niciodată pe 
cutia lui de sardele, vre'tw albNumai mataci. A câştigat bani 
mulţi în U. S. A. făcând contrabandă de alcool. Niciodată nu 
are o încărcătură cinstită căci. Nu i-o asigură nimeni. 

— In cazul ăsta din ce trăeşte +? Întreba candid Mrs. 
Ollorby. 

— Mai trafica pe ici pe colo. Contrabandă de alcool, de 
arme, de droguri. 

— Sub ce naţionalitate e înscris? 


— Portugheză. Dacă ar fi engleză nu i s'ar da voie să se 
scalde pe aici. 

Dealtfel lighianul ăsta face 12 noduri pe OTă le ordinar şi 
cu focurile siipra încinse 15 cu sigurmţă. 

Mrs. Ollorby îi dădu un bun bacşiş şi se duse 

— 81 - repede la o cabina telefonica. Ajunsă, luă aparatul 
şi făcu numărul său: 

— Alio? Tu oşti Hectar? Vino imediat Ai o misiune de 
supxaveghiat. 

Apoi formă un al doilea număr la Scotland Yard şi vorbi cu 
cineva de foarte mare importanţa. 

După o jumătate de oră Hector sosi şi Mrs. Ollorby îi dădu 
explicaţii, bani şi un ajutor în vorbăreţul de pe chei care se 
arătă foarte mulţumit. 

— Să staţi mereu aici, o săptămână, două mi-e indiferent. 

Ea nu minţea, răbdarea ei era infinită. 

CAPITOLUL, VIII. 

Bobbie Longfellow era în vizita Ia colonelul regimentului 
de Gardă Berwick. Ilocmai vorbea soţia colonelului. 

— Nu înţeleg cum cineva se poate. Căsători cu o persoana 
care e mai jos decât rangul sân. Tradiţia regimentarul 
prevede ca nici un membru să nu contracteze vr'un menaj 
cu vr'o artistă sau cu cineva care nu are o situaţie bine 
definită. E tocmai cazul lui Dick. Hope Joynei nu aie părinţii 
cunoscuţi Cine sunt ei? Ştim că sunt bogaţi, dai nu ştim cine 
e. 

— Bine draga, sări colonelul, dar eu o cunosc tocite bine. 

— N'ai de unde s'o cunoşti, Lady Cyntia îl închise gura cu 
afirmaţia asta neargumentiată şi încheie: 

— Cred că Dick în caz că nu va renunţa va trebui să 
părăsească regimentul. Bobbie se scuză 

— 85 -că are treaba şi se retrase. Mergând spre casă se 
gândeu de ce e aşa de pornită Lady Cyntia contra Ini Hope 
Joyner. Ajuns aoasă luă hotărârea să însărcineze câteva 
agenţii de cercetări, să-i dea o listă exactă a tuturor 


persoanelor născute în, 10 Iunie. Oare nu la 10 Iunie 
primea Hope Joyner un buchet de flori delă acel 
necunoscut? 

Graham Hallowell se mutase în vila indicată de Trayiifc*. 
Era o frumoasă locuinţă styl Tudor, înconjurată de o 
grădină destul de mare şi perfect liniştităVila era tipul ideal 
pentru o locuinţă liniştită. Diana nu corsimţi să locuiască cu 
ei. 

Vila era întreţinută de un grădinar taciturn şi ursuz şi de 
femeia sa care mai îndeplinea şi funcțiunea de menajeră. 
Cum sosi Graham el îi arătă toată vila. Toate camerele erau 
încuiate cu cheia afară de un dormitor, o sufragerie şi un 
salon. 

În fundul grădinii remarcase un turn, înalt şi foarte bizar. 
Nu avea nici o fereastră. O singură intrare avea. Când vru 
să-l viziteze se găsi nas în nas cu grădinarul care îi spuse: 

— Deocamdată grânarul acesta nu are nimic în * laşacă 
nu-i nimic de văzut. 

Dar ce fel de grânar e ăsta luminat cu elec* iricitate? 

— Trebue lumină multă şi electricitatea e med eftinâ decât 
a scobi la ferestre. 

Grohcrm se întoarse în vila şi după un nmn nm trezi cu 
grădir 

— Vom ac:1 ceaiul ţ-i.: “-ţi şi chem «+ ->e e * > birou. 

Graham ii privi puţin surprins. Dece îi dădun*» cheia? O 
ideie îi trecu prin cap. Se apropie de birou. Un singur 
sertar era încuiat. Graham ii deschise. Intr'un phc mare, o 
ioaie de hârtie avea câteva rânduri bătute la maşină. 

„Crown Garage va accepta să-ţi puie la dispoziţie, 
împrumut, un auto. Mâine va trebui sa fi la barul „Trei 
Mateloţi” unde vei găsi pe căpitanul Ely Boss. Vei lua 
contact cu el fără să te întinzi la vorbă cu el. Vei fi însărcinat 
să transporţi „fructele! în India. Lui Ely Boss i-a intrat în cap 
că transporţi cocaină, aşa că nu e nevoie ca el să ştie ceva. 
Vei avea o cabină, nu tocmai confortabilă, să ai grijă să-ţi 


faci rost de -o broască extrem de solidă căci eu îţi voi mai da 
o mică oaşa de bani. După ce citeşti arde scrisoarea în faţa 
iui Marwsey'”" 

Când termină de citit o arse la lumânare în fater 
grădinarului şi-l întrebă: 

— Unde e barul „Irei Mateloţi”? 

Mawsey răspunse greoi, deabia-i eşeau vorbele din gură. 

— Nu cunosc bine regiunea... Dar când eram tânăr, exista 
un bar cu numele ăsta pe drumul dockurilor Victoria. 

Trrcu” şi plecă încet. 

Seara peia iu, recnsivuniui graaanar? Aduse un plic mare 
închis pe care scria numai „G. HauovreiF* Când îl deachiae 
constată că aveainăuntru? Cartea pe care i-o arătase 
Trayne la club. O foaie, de hârtie căzu din volum. Graham 
citi r „inainte de a înapoia cartea lut Mawsey, pulne-o 
înti'unul din plicurile pe care le vei găsţ în sertarul al treilea 
al biroului. Astfel vei proceda în fiecare seară. Arde 
scrisoarea”. 

După ce arse scrisoarea în faţa lui Mawsey îi spuse: 

— Ei bine Mawsey, poţi să re duci. 

— Vă cer iertare domnule, dar am ordinul să stau lângă d- 
tatat timpui cât vei citi. Ft&i aveţi voie să faceţi nici o notă 
şi nici să copiaţi vr'un rând. 

— Bine, zise Graham. 

Citi, cu Mawsey lângă el până la? Ora 3t îm noapte. 

A doua zi. Dimineaţa citi ziare şi cărţi Se; lăsa seara când 
Graham sosi la taverna „Irei Matev loţi” unde găsi pe 
căpitanul Ely Boss. Căpitanul Ely Boss eia un veritabil coloe, 
îmbrăcat cui o haină de piele sub care se zărea un tricou 
foarte naraţi Avea un colan de păr în juxuă figurii şi nişte! 
ochi injectaţi de sânge. Căpitanul ElyBoss nu prea em 
vorbăreţ. 

Plecară împreună să vorbească. Eli Boss ena la curent cu 
totul şi-i spuse lui Graham de unde sat ia broasca, cu toate 
că el era de părere, că e mai bine fără broască. 


După ce se despărţiră Graham găsi <: o t, piu dent să se 
înapoeze tot pe unde a venit căi | uni tierul nu i se părea 
prea faimos. 

La staţia de autobus, unde aştepta mai multa lume, văzu 
ceva ce făcu să i se înmoaie nicioareluvăzuse pe Mrs. 
Ollorby 1 

NA - A 

CAPITOLUL IX. 

Se întoarse la maşina sa şi în loc să ia direcţia vilei se duse 
spre o cabină telefonică şi ceru legătura cu Tiger Trayne 
care răspuns aproape imediat 

— Am întâlnit una din prietenele d-tale, începu Graham cu 
precauţie. Iţi aminteşti de această femeie pe care am zărit-o 
dela fereastră? 

— Mrs. 0?... Da. Unde ai văzut-o? 

— La Canning Town. Am avut impresia că mă filează. 

— Treci să mă iei. Ie aştept pe Wardour Street Fii acolo în 
20 de minute. Maşina e cu conducere interioară, nu? 

Graham porni maşina şi într'un sfert de oră ere pe 
Wardour Street. Văzându-l pe Trayne încetin ca să poată să 
sară înăuntru. 

— Regente Park 1 ordonă Trayne. 

Până ajunseră acolo nu schimbară nici o vorbă 

— Acum vorbeşte-mi de femeia asta. 

— Nu am mult de spus în privinţa ei insă an nvut impresia 
căm'ă filat toată seara. Din nou c fâcere area căzu intre cei 
doi oameni. 

— Mă întreb, ce ştie ea la urma urmei, zise Trayne pe *on 
meditativ. Era la „Irei Mateloţi” când ai văzuto? 

— Nu. Cred că m'a văzut de când am părăsi pe căpitan. 
Tot timpul cât am vorbit cu el stradc a fost goală. 

— Hmm! Trayne nu păru convins. Este extraordinară 
femeia asia grasăBrusc îl întrebă: 

— Ei ce orezi de Eli? 

— Căpitanul? Splendid animal 1 


— Im orice acar cândvei fi pe bard nu. MMa săi iei 
neapărat vr'a doua: sats rare* revolvereŞi wez$ că msxi are 
a pârtie uzată. Femeile fE o bsuiă. Deailtfel am stipulat eu 
în contractul meu cu ai «ar să UDIE im nici a femeie. 

Convaarbirea terminata! Graham lăsă pelrayne pe 
Growm Street şi se duse spre. 

— Casăc în. Mare mteză. Acasă îl aştepta tocituinul 
Mawsey 

— Aşteptaţi vVo convorbire telefonică dna oraş? 

— Nu 1 M'a căutat cineva? 

— Ete!” o femeie care mi-a dicta* a notăpentma ebrs. 
Graham se duse repede la birou, zăsi a foaie de hârtie o 
luă ia mână şi citi: „Mu există casă de bani maţ bună cor 79 

d&n secţia B.”. 

Faţa lui Graham devenise livida. Căci nr. 79- era numărul 
celulei pe care o ocupase, iar secţia B era un corp din 
infernul numit: „Aşezământul penitenciar din Dărtimoor”. 

CAPITOLUL X. 

RriKţul de Kisfaloeton ştia: s& orgcmiEeze sertoem 
astuoase. Tocmai coborâse «ă vadă oum se *tanjase prin 
saloane când veni în întâmpinarea iui,. Coltey Wamngtan. 

Riki, prinţul, imediat îl întrebă pe Colley oare renifie 
special ou jumătate de oră ananrtea celoraiţi invitaţi: 

— Ce-ai făcut, ai învitat-o? 

— Da şi i-am scris o scrisoare în care i-am spus: ă va fi „şi 
Diana MaTtyn pe care nu vrea să o ntâlnească. 

— Bine. Dar va retuşa. Mai bine nu o invitai po Diana. 

— Nu, mai bine am iăcut. Ea va răspunde că OU vine din 
cauza Dianei. Aşa cu atunci când nu va: i Diana nu va putea 
refuza. 

— Bravo Şi când o vei invita? 

— Când excelența Voastră veţi fi părăsit Anglie... Căci e de 
cea mai mare importanţă să fsţi cât mai departe de Anglia. 


Va trebui ca toţi pasagerii vaporului pe oare veţi călători să 
ateste nevinovăția Voastră. 

— Crezi că vei reuşi? 

— Simt sigur 1 

Serbarea decurse în toateliniştea. Diana Martyn. Fu 
aşezată alăturea de n i”ck şi putu să-i spuie că părinţii lui 
Hope Joyner nu sunt cunoscuţi. Colonelul arătă o mare 
minare şi fu chiar indispus când Diana îi mai spuse: 

— Cred că în caz că o va lua în căsătorie, Dick va fi nevoit 
să-şi dea demisia din regimentul de Gardă Berwick? Nu? 

— Nu cred! 

— Dar ce spune lady Cyntia? Întrebă ea răutăcioasă. 

Colonelul fu indispus toată seara şi iăcu mină proastă. 

A doua zi dimineaţa Diana se duse să-l vadă pe Graham. 
Auzise pe prinţul de Kishlaston şi pe Colley Warrington 
vorbind cu aprindere despre Hope Joyner, ori asta era ceva 
nou pentru ea şi lebuia să întrebe neapărat pe Graham. 

II găsi pe Graham completamente sfârşit. Avea searcăne 
mari în jurul ochilor. Toată noaotea nu dormise. Ii spuse cu 
amărăciune cum îl filase mm 92 — 

Mrs. Ollprby şi cum găsise nota pe bliou ETulQ fură 
întrerupţi dan convorbire de prea tăcutul M”< dinar care 
anunţă: 

— Cunoaşteţi pe o oarecare Mrs. Ollorby? La treba el cu 
voce joasă şi puteţi să o primiţi? 

Diana Şi bărbatul ei se priviră cu stupefacţie 1 Tânăra 
femeie fu prima care-şi recapătă sângele rece. 

— Unde e ea? 

— Aici 1 răspunse surâzând Mrs. Ollorby. Făcându-şi 
intrarea în vilă: „Bunăziua la toată lumea. Ce frumoasă zi... 
Nu-i aşa. Când mă gândesc că sunt' oameni cărora: le place 
malul mărel şi corăbiile decât zilele însorite în grădină. Nu-i 
aşa Miss Diana? 

Diana nu răspunse nimic. 

— Ceeace-i curios la corăbii e numele lor caraghios. Uite 
„Fretty Anne” de exemplu. Ce nume grațios pentru o aşa 


cutie de conserve şi cu un căpitan cu care nu prea face să 
străbaţi oceanele cu o casă de bani. Nu eşti de părerea mea 
Miss Diana? 

Grădinarul, în picioare lângă uşă, nu făcuse nici o mişcare. 
Apariţia lui Mrs. Ollorby îl pietrificase. Diana Martyn, 
recăpătându-şi sângelo reco începu: 

— Ce însemnează... 

Grasa doamnă o întrerupse cu o oarecare bruscheţe: 

— Ce însemnează sosirea mea neaşteptata în retragerea 
voastră aşa de plăcută? Asta mă Sn- 

— 93 - irefaam şi eu Casa asta e foarte frumoasa. O cuiosc 
deal tm interi. Tiger Trayne a luat-o de la fohny Delbourne, 
puţin timp după ce acesta iu prins cu furtul unei bănci. 
Probabil că l-ai (întâlnit la Dartimoor mister Haiioweli? 

Ea se întoarse brusc spre grădinar, pe care-l salută ca pe o 
veche cunoştinţă: 

— Mister Mawsey (nu-i aşa? V-aţi mai numit şi Colter, apoi 
Wilson. Ţi-am mai uitat din nume dar mi-aduc bine aminte 
de condamnări. Ce-ţi mai face draga ta nevastă? Lată-vă 
grădinar. Pun pariu că lui Maşter Mawsey îi place mai mult 
să îngrijească de Horţ decât de copii * 

Diana Martyn palidă o întrebă: 

— Totuşi poţi să ne spui acum ce faci aici? 

— Nimic. Am venit numai şi numai să mă plimb”. Am stat 
câtăva vreme pe lângă căpitanul Eli Boss şi m'am gândit că 
o vizită la Cobham n'ar strica med ales că puteam să evit 
unor persoane o multirae de necazuri... Nu-i aşa mister 
Haiioweli 1 

— Vreţi ca să mă duc? Scuzaţi-mă dacă v'am plictisit. La 
revedere Mrs. Haiioweli. 

Diana nu răspunse nimic. 

— La revedere Mr. Haiioweli. 

Uşa se închise în urma grasei femei. Diana se aita 
înmărmurită la Graham când se auzi câteva bătăi în uşă. 
Era Mawsey care, cu faţa chinuită, bââbâindu-se întrebă: 

— A plecat? 


— O cunoşteai deci? Interveni Diana. 

— Do şt mai ales pe bărbatul ef. E vstraordi) nară. Mi-a 
cauzat o mulţime de necazuri.: >,„e! e e e «> spre fereastră 
şi zări pe Mrs. Ollorby car, nt. R se uita la vilă. 

— Ea e aici. Ce dracu mai aşteaptă. Se repftli pe scări în 
jos şi peste câteva minute era în grădină cu o puşcă în 
mână. Cu douăzeci de metri înaintea lui, lent, mergea Mrs. 
Ollorby. Îşi puse puşca la umăr şi trase. Cele două 
detunături se auziră în acelaşi timp. Gloanţele trecură 
şuerând pe deasupra capului lui Mrs. Ollorby. Mawsey 
râdea din toată inima de frica pe care i-a oauzat-o când 
Mrs. Ollorby îşi vâri mâna în geanta ei cât o valiză şi scoase 
repede un obiect metalic. 

O nouă detunătură... 

Un glonţ trecu pela urechile grădinarului şi se înfipse în 
copacul de lângă el. Omul ridică speriat mâinile în sus şi eşi 
din ascunziş. Mrs. Ollorby înainta spre el. 

— Să nu-mi spui că m'ai luat drept pasăre că nu te cred. 

— N'am vrut decât să glumesc 1 se bâlbâi Mawsey. 

— Zău? Şterge-o repede. 

Hallowell era furios pe Mawsey. Când plecă Diana, el îi 
spuse să-i vorbească lui Trayne. Diana ajunsă acasă dădu de 
omul pe care dorea cel mai mult să-l întâlnească... 

— Ce-a făcut Mawsey? 

— De unde şti? 

— Mi-a telefonat scumpul meu Graham, n'ar fi rău să se 
servească mai puţin de telefon. Am să-i retrag din circulaţie 
pe idiotul ăsta de Mawsey. Îmi trebue linişte pe ziua de 13. 

— Ai zis 13, ce înseamnă asta? 

— Asta-i data când intră Dick Hallowell de serviciu de 
gardă. 

— Riehard Hallowel? Nu văd legatara 1 

— Ai s'o vezi, deocamdată îmi trebue un croitor bun la vilă. 

— Mi-ai promis o sumă mare Mr. Trayne, ce trebue să fac? 

— Foarte simplu, să iei masa pe ziua de 12 cu lady Cynthia 
Kisling. 


— Cu? Isbucni în râs Diana. Iţi dai seama ce primire o să- 
mi facă? 

— Uite ce e Diana, îmi dai voie să-ţi spun aşa, Turnul 
Londrei este unul din cele mai pitoreşti anachronisme ale 
noastre. Serviciul de gardă continuă să ţină la anumite 
obiceiuri care datează din evul mediu. Intre altele, obiceiul 
de a da în fiecare seară un cuvânt de trecere. O paroiă. Pe 
acesta vreau să-l cunosc. 

— Şi eu am să-l descopăr? Cine o să mi-l spuie? 

— Colonelul... Vei ii la turn la ora 7 şi vei fi primită 
pentrucă lady Cynthia nu va fi acolo. Colonelul va şti că nu 
se înapoiază înainte de miezul nopţii aşa că vei lua masa cu 
el. În timpul mesei vei căuta să afli cuvântul. 

==06.== 

Diema se dusese la fereastră şi so uliu ulmii Înfrigurată. 

— Când vei eşi un băiat cu ziare va tMişe. vi 1 vei spune 
parola. 

Diana se gândea cât de greu se câştigă 50 00(1 de lire. 

— Nu-mi prea place asta 1 reluă ea, întorcându-se spee 
Tvrayne. Dar Tiger Trayne nu mai era In odaie. Se eclipsase 
în momentul psihologic. 

0) pr 

CAPITOLUL XI. 

Graham Haiioweli trecea prin momente ioai: 
desagieabile... de nervositale de îndoicdă. Singu tatatea mi 
îi permitea să se consacre prea mul meditaţiei. Odată 
telefonase Ini Diana dar se seu «ase că nu poate veni, 
întrucât avea o întâlnire dela care EU putea lipsi. 

Maitstey grădinarul părăsise vila. Fusese înlocuit imediat 
cu un altul mal tânăr dar tot atât d «atent şi cu tot atâta 
grije. 

Graham cunoştea pe dinafară planul operaţiilor. Cu cat îl 
studia mai mult cu atât i se părea mal simplu. Textul scris 
de Trayne arăta o siguranţă In reuşită care depăşea simţul 
comun. De exemplu ce-l neliniştea pe Graham era faptul că 


Trayne nu scrisese nimic cu privire la felul cum va lua 
bijuteriile. 

Rolul lui Graham era destul de simplu şi tânâ- 

— 99 - ruj cunoştea îndeajuns consemnele Tumulul 
Londrei şi extraordinarele mijloace de apărare care păzeau 
podoabele regale. Cu toate astea îl cuprinsese o nelinişte 
care creştea mereu până într'acolo că se hotări să se ducă 
la faţa locului să adă. Alese o Sâmbătă. O mulţime de lume 
ve-ea Sâmbăta aşa că avea timp destul să-vadă. 'ăcu puţin 
coadă apoi se îndreptă spre turn după ce căpătă un tichet 
verde. Apoi pătrunse în Turnul Wakefield care adăposteşte 
Bijuteriile Coroanei. Tezaurul regal se găsea protejat de 
două uşi din oţel de 10 cm. grosime. In centrul odăii era un 
fel de cutie de fier în care erau făcute mici vitrine de sticlă 
în care se aflau puse celebrele bijuterii ale coroanei. Putu 
vedea strălucirea sinistră a Prințului Negru, splendorile 
diamantelor Africa. Dar pe Graham nu asta îl interesa ci 
totul altceva. Anume sistemele de alarmă care imediat 
făceau să sune sirene şi sonerii, ce era atinse sau sparte 
geamurile dela micile vitrine. Era dealtfel imposibil să se 
vadă conexiunile sistemelor. Când Graham se găsi afară se 
simţi uşurat. Imediat după aceia se duse la Diana unde găsi 
pe Colley Warrington. 

— Diana trebue neapărat să-ţi vorbesc. Mi se pare că vrea 
să te ia Colley la ceai, nu s'ar putea să amâi ceaiul? 

Spre mirarea lui Colley, Diana se întoum* |mutru ai şopti: 

— Te rog foarte mult să mă scuzi Colley... 

— Totuşi Diana... 

Ea ridică capul: 

— Simt sigură că Graham are să-mi spună lucruri extrem 
de importante aşa că ne vedem la 6 la hotel. 

— La revedere Graham, îi strigă Colley din vestibul. 

Graham măsura cu paşi nervoşi camera. Când se întoarse 
Diana el îi spuse: 

— Trayne e nebun... Nebun, de legat. Vin dela tum unde 
am iost să văd camera cu bijuteriile. Ar fi mai uşor de spart 


Banca Angliei. Chestia e omeneşte imposibilă. 

— Totuşi nu e în obiceiurile lui 'Trayne de a se lega de 
imposibil. Crezi că lucrul pe care trebue să-l faci e 
realmente periculos? 

— Periculos sigur că da 1 Dar şti bine că sunt *(curajos, 
am sânge rece tot ce trebue. Dar trebue neapărat să-l văd 
pe Trayne. Mi-a spus că vine mâine seară la vilă Trebue să-i 
explic franc că mor de nelinişte. 

Ea îl privea tăcută. Nu era totul rău în el. Avea ştofă de om 
cinstit. Diverse obstacole îl depărtase de calea bună. Ea îl 
iubise mult de tot şi nu o încetat nici odată să-i arate 
simpatia. In orei» pe- 

— MM - nibile prin cure trecea simţea o strângere do 
inima. 

— Yom trsce şi prin asta Graham şi voi fi cu tino mereu. 

El ae uiiă curios la ea. Observase o schimbare ID tonul ei. 
Şi atunci un surâs cald apăru pe faţa lui. Era prima oară 
când surâdea dela eşirea din închisoare. Li întinse mâna. 

— Trebue să-ţi mulţumesc Diana. Graţie ţie sunt mai 
optimist. Se îmbrăcă şi plecă. Diana în urma lui rămase 
întristată. Dacă i se va întâmpla ceva lui Graham? 

= | 

CAPITOLUL XI! 

Era siud de primire a lady-ei Cynthia: Dick Hallo. Veil 
fusese mai mainte la ea şi-i voib'.se do Hope Joyner. 
Coloneasa se arăâtase inimă de piatră. Dacă vroia să o ia, să- 
şi dea demisia. Di*-” plecase supărat. Bobbie Longfellow iu 
primii după 10 minute. 

— Bobbie 1 Pe tine te aşteptam. 

— Dece? 

— Tu eşti prieten cu Dick 1 Cine e Hop* Joyner? 

— O fermecătoare fată pe oare Dick o va lua ]n căsătorie. 

— Ce păcat că va părăsi regimentul. 

Bobbie se vede că ştia ceva, tăcuse oare Mf* ceiiri? Că-şi 
lua inima în dinţi şi spuse: 


— Lady Cynthia d-ta eşti contra oiicdivk cAift toiii cu o 
femeie cu un trecut... 

— Bine înţeles ca să nu fie de 100 dt> ani 

— Nu chiar o sută cj să zicem, nţa. il. U «we«<işitrei. 

Lady Cynthia se uită tnspâimânhiiii |. i ifiiWimt locotenent 
şi poli groasnic. Mai veniră doi Invitaţi aşa că ramase totul 
baltă. Bobbie se retrase şi plecă satisfăcut. 

Când Mr. 'Tsayne se deplasa dela un lec la altul, o făcea cu 
atâta abilitate că niei un detectiv nu-l putea urmări. 

Când sosi la Cobham la vilă, Diana deja sosise. Trâvne se 
duse întâi la ferestre se convinse că totul e înehis ermetic şi 
se aşeza pe un divan. 

— Croitorul meu îţi place? 11 întrebă el pe Graham. 

Tânărul' om înclina din cap afirmativ. Graham începu să 
vorbească: 

— Trayne 1 'Ioată afacerea mi se pare irealizabilă. Am fost 
astăzi la turnul cu bijuteriile. Tre-r bue 2 ere şi jumătate 
numai ca să dai jos poarta şi apoi toate semnalele de 
alarma. Cea mai mică tentativă de efracţie declanşează 
sonerii în tot tumul. 

— Ascultă Graham, de cât timp crezi tu că prepar eu asta? 

Diana fu aceia care răspunse: « - Kishlaston e în Anglia de 
6 luni. 

Trayne dădu din umeri cu dispreţ: 

— Kishlaston e numai omul pe care-l aştept de 10 ani. Mat 
mult chiar, căci sunt 12 ani de când am conceput proectul 
să eliberez pe guvernatorul Turnului Londrei de cea mai 
sdrobitoare din grijile sale. De 12 ani mă gândesc să iau 
Bijuteriile Coroanei. Cred că sunt singurul om care cunosc 
sistemele de alarma afară de gardieni. Ştiu totul milimetru. 

Tăcu un moment şi se adresă lui Gralixmi 

— Hai să mergem kt turnul din grădină. 

— La grânarul fără grâne? 

— Dai. 

Plecară cu toţi. Pe drum Graham întrebă de răs, punderi. 
Trayne spuse: 


— Crezi că vom fi urmăriţi? Nu 1 Aici ailă cr vor fi 
răscumpărate. E Kishlaston şi regatul lui lo mijloc. Nu se va 
face scandal din asta. Ajunseră la turn. Intrară. Graham 
tresări. Aspectul îi era familiar, îşi dădu seama tocmai când 
urcând o scară se găsiră în faţa a două panouri de fier. 
Interiorul clădirii era identic cu cel din turnul bijuteriilor. O 
reproducere exactă. 

In. Mijlocul camerei se găsea la fel ca şi în turnul 
Wakefleld o cutie de fier cu miei vitrine de sticlă în care se 
aflau însă în loc de bijuterii, un oarecare număr de blocuri 
şi baghete de lemn care înlocuiau, covoarele şi sceptrele 
regale. 

Trayne se apropie de cutie mişcă de undeva o manetă şi 
oblonaşe de oţel acoperim vitrine! ”. Apoi apăsând din nou 
pe maneta se ridicară. El se apropie liniştit de vitrină şi 
scoase un bloc de lemn fără ca să se audă vr'un sgomot. 

— Dar, interveni Graham, s'emnalele de alarmă? 

— Ele nu vor funcţiona. Aceasta a fost una din * cele mai 
mari piedici. Mi-au trebuit doi ani şi colaborarea unui 
electrician suedez pentru a da de rost. Insă am reuşit. Nu 
mai fi neliniştit. Totul va merge normal. Vom face în fiecare 
seară până pe siua de 13 repetiţii. Vei purta chiar costumul 
p «care îl vei avea şi în ziua de pomină. 

— 105 — 

Înainte do plecare prinţul de Kishlaston avu două 
in'rovederi. Prima cu Trayne, într'o plimbaro cu maşina pe 
aleele unui parc, a doua cu Colley Warrington. Acesta îşi 
freca mâinile de bucurie. Reuşise să invite pe Hope Joyner 
la masă, minţind-o că-i va da relaţii asupra familiei ei. 
Prinţul îl întrebă de itinerarul pe care ii vor urma după Ce 
Hope va fi îmbarcată cu iorţa pe vasul căpitanului El (Boss. 
Colley li arătă în amănunt toate escalele, absolut tot. Când 
plecă Colley avea la el prima parte a salariului primit delă 
Riki. 

În ciua de H, Miercuri, Tumul Londrei se găsea în ceaţă. 
Prin curte străbăteau trei lucrători. Se vede că Înalţii 


funcţionari delă minister se îngrijeau de situaţia bijuteriilor 
căci trimiseseră oameni pentru a îngriji de dispozitivele de 
alarmă. 

Lttdf Oyntbia era supărată. Colonelul plecase la biblioteca: 
să mai citească ceva. Atunci iu când s «telefona şi primi o 
importantă comunicare telefonică. 

— Doamna nu poate fi deranjata acum, răspunse femeia 
de serviciu. 

— Spune stăpânei că o caut în zadar din ziua de 10 Iunie - 
replică vocea delă celălalt capăt «d firului. 

Când servitoarea ti comunica aceasta o emoție intensă ii 
schimbă figura. 

Bine, am să-i vorbesc. Du aparatul în cabinetul colonelului. 

Timp de cinci minute, lady Cynthia se întreţinu cu vocea 
joasă, închisă în cabinetul colonelului. Când eşi din cameră 
era de o paliditate extraor- «iiimfd. Seivitodrea crezu că era 
din cauzei iu», nei de care sulerea. 

Când colonelul se întoarse, o găsi gata ile plecare. 

— Fâeci, draga mea? 

— Da JohnMi-am adus amin; j că de-o Jună întreagă promn 
seara asia VL*OI prietene. E o veritabilă corvoadă dar nu 
pot să mă sustrag. 

— Vasăzică voi mânca singur. 

— Inviiă-ţi un ofiţer. Dealtminteri pela ora 12 voi fi îndărăt 
- şi plecă. 

Câud tocmai şr ducea la masă i se anunţă» vizită: Diana 
Mai. Y . 

— Ce surpriză 1 exclamă el. Ce vânt bus ta aduce? 

— Cyathia 

— Se poate? Colonelul nu-şi putu ascunde) mirarea. 

— Da desigur, reluă, viu Diana. Cynthâa a telefonat 
cameristei mele şi am căutat să nu scap ocazia să iau masa 
cu ea căci mie foarte simpaucă şi regret foarte mult 
neînţelegerea care a umbrit puţin prietenia noastră. 

Colonelul părea zăpăcit: 


— Nu înţeleg ce sa întâmplat: Cynthia a 'osf obligată să 
plece. Păcat. 

DiaDa suspină: 

— In cazul ăsta... 

— Dar nu draga mea, te poftesc lu mafâ. Cytf; thia nu mă 
va ierta niciodată că te 'xui lăsut a? Pleci. 

Perspectiva de a petrece o seară singur cu aşa frumoasa 
companie nu-i displăcea. Către sfârşitul mesoi Diana îi puse 
candid o întrebare: 

— Cum se face ca să ieşi din turn noaptea? 

— Dacă cunoşti cuvântul de trecere nu rişti să fi 
împuşcată. 

— Există cuvânt de trecere? Ce caraghios. Şi cuvântul 
ăsta... 

— E schimbat în fiecare zi. Azi €... 

— Abracadabra, sugeră ea. 

— Ba nu. Nu chiar aşa de complicat. Deobicei e un nume 
de oraş. Astă seară €... este... Aha! Boston. 

—Boston! 

Conversaţia continuă cu alt subiect şi până la ora 10 
colonelul o avu în faţă. La 10 ea plecă. Colonelul o conduse 
până la poarta citadelei. 

Când să se urce într'un taxi un băiat cu ziare se apropie de 
ea... Ea-i strecură un shiling înfăşurat într'o hârtie. Pe 
hârtie scria: „Boston I” 

CAPITOLUL XIII. 

Era unu dimineaţa când o barcă cu mo 
abcdefghijkilmnopqrstuvwxyzşţătâtoi acosta la debarcaderul 
turnului. Patru oameni scoborâră. Santinela tocmai se 
depărta de gheretă cu paşi cadenţaţi. Unul se trecură după 
ea. Apoi în ceaţă se auzi un târâit înăbuşit, sgomotul unoi 
puşti căzând jos-şi apoi nimic. Din nou tăcere. 

Graham Hallowel la rândul lui se sui pe chei. Purta 
uniforma ofiţerilor de gardă: Aproape de „poarta 
trădătorului” îl aştepta unul din tovarăşi. 


În apropiere se auzea pasul cadenţat al unei santinele. 
Tovarăşul lUf se dădu la oparte. Mâna lui strângea un mic 
cilindru metalic format ca o sticlă, oare conţinea probabil 
vr'un gaz cu efecte paralizante căci cel ce umbla cu el purta 
o mască de cauciuc. 

— Halt 1 Cine e acolo? 

— Prieteni. 

— Înainte 1 

— Boston 1 zise Graham. 

— Bun îtreci |. 

Asta a fost tot. După câteva minute omul zăcea în gheretă 
cu o sticlă de wisky lângă el. Graham recunoscu în omul cu 
masca de cauciuc pe Wawsey. 

— Stai lângă mine, zise el şi imediat ce termin cu Dick 
Hallowel ia-i locul. 

În curând o lumină apăru în terebre. Era Dick escortat de 
un subofițer şi doi soldaţi. 

— Să mergem acolo, zise Mawsey. 

Graham nu. Auzi nici un sgomot. Sergentul şi» oldaţii 
mergeau în iată iar Dick după el. Maw-> * iey se dădu 
lângă el şi acesta căzu brusc. Mawley îl trase rapid de o 
parte iar Graham îi luă tocul. T]nu! Din soldaţi întoarse 
capul. 

— Pr! >e.<=tr înainte zise el exact ca şi cum ar H ris Dick. 
Halt. 

Tocmai ajunseseră la ghereta unde era solda“ tul de 
sentinelă. 

— Omul ăsta r bolâ”-? Întrebă Brusc Graham“. 

— Na şliu nimic, sir. Ei l doimi? 

Il scutură sdravăn. 

— 1 F Filip 1... Cred că e beaf 

— Du-l la corpul do r ardă. 

— Bine sir. Trebue să punem altă sentinelă? 

— Inutil. 

Sergentul plecă dă->d din cep spi€ corpsu ca gardă luând 
cu el sentinela purtată de cei doi Boldaţi. 


Graham se duse pe terasa postului unde ero o singură 
sentinelă. 

— Ia o bucată de şocolată, bâiatule. 

Omul se nfta nimit. Nu era obiceiul oiiţeriloi ci ir xdm 
Berwfck” sg G&1 dulciuri oam «w. Ll>u li nifIC) nopţii. 

— Mulţumesc sir, vd mulţumesc 1 se bolbai «<i. 

Mugşcă din ciocola*, mestecă puţiu şi deodală îşi strânsa 
pieptul cu mâinile. Graham îi prins» puşca care cădea şi-i 
trase corpul în. Tr'ua. Colţ obscur. 

La fel făcu şi cu a doua santinelă. Graham se Igtlarse 
tocmai bine când omul îşi pierdea cunoştiinţa. 

— Iutoarce-t la corpul de gardă şi nu lăsa pe «ergert să 
iasă. 

Graham ascultă ce-i spuse Mawsey. Sergentul tocmai eşea 
ca să-i spuie că ar ii bine să pună altă sentinelă. Graham îl 
făcu, cu greutate, să Intre In casa corpului. Se auzi un uşor 
fluerat. Semnalul convenit. 

Tocmai trecuse d9 turn. Când o voce îl strigă din întuneric: 

— Hailo Dick am să-ţi spun ceva. 

Era Bobbie Longieliow. 

Graham comise eroare mare răspunzând lui Bobbie, care-i 
spimea c î nu ştia unde era Hope: 

— N'am timp de vorbă... 

Subit Bobbie îl prinse de mână şi se uită atent la el... 

— Doamne! Nu e Dick HallowelCine e? 

Un pumn îi Întrerupse fraza. Graham fugea cu paşi mari 
spre poartă. Mavrsey îl aştepla. 

— Iute |. 

Trebuia s o şteargă repede căci se auzea deja o comandă 
scurtă ca o împuşcătură. 

În momentul când sărea în barca-automobil, un glonte ii 
şuera pela ureche. Barca pomi repede. Graham îşi scoase 
hainele ofiţereşti şi le arunca în apă. Mawsey îi spuse kt 
ureche: 

— Nu putem merge pe Tamisa. Telefoanele şi telegrafele 
trebue să sbâraâie. Baroa trase la țărm. Trei automobile 


aşteptau. Mawsey cu o casetă mare sub braţ îi spuse lui 
Graham să se suie într'unul. 

— La Blackheath, o altă maşină te aşteaptă. Şoferul are 
instrucţiune precise şi înainte de zorii zilei trebue să fi pe 
bordul lui, Pretty-Anne”. Ai revolver? 

— Nul 

— Foarte rău. 

La Blackheath un auto îl aştepta. In viaţa lui nu mersese 
Graham cu o aşa viteză. Peste 20 minute era pe bordul unei 
şalupe care-l ducea pe bordul lui Pretty-Anne unde îl 
aştepta Ely Boss. 

— Coboară în cabină. Ştii unde e. Este şi o cassă de bani şi 
broască bună. 

„Pretty-Anne” judecând după respiraţia regulată a maşinei 
era în mişcare. Marea aventură începuse. 

Deodată o lovitură surdă se auzi la uşă. 

— Cine e acolo? 

— Deschide în numele lui Dumnezeu 1 murmură o voce 
gâfâind de teroare. 

Deschise. Un om acoperit de sânge se rostogoli înăuntru. 

Era Colley Warington. * 

Graham Hallowel asculta cu groazii <. I |n nea Colley. 

După ce o adusese pe Hope Joynerp (i. 

— I drogată, Eli Boss în momentul când voia n «'i <» urce 
pe bord i-a aruncat In cap ceva greu înaâl a căzut în apă. 
Sângele care-i curgea pe faţa 11 orbea Apaj-a mai trezit. 
Era spânzurat d<- ufl cablu care atârna în apă. Apoi se 
urcase şi bătuse la el în uşă. 

Graham îl băgă într'o cameră alăturată îi dădu o pernă şi o 
pătură. Apoi se duse la valiza lui, îşi scoase browningul lui 
mare şi eşi pe bord. Eli Boss se plimba pe punte. Nu prea-i 
convenoa că mai e cineva. Graham se apropie şi-i spuse: 

— Eli Boss, este o fată pe bord şi am ordiin precis să 
veghez asupra eiFerească Dumnezeu să te alegi de ea. Ne- 
am înţeles? 

Fără să răspundă, colosul se întoarse şi plecă bombănind. 


CAPITOLUL XIV. 

Bobbie lu cel ce-l descoperi pe Dick căzut la marginea 
unui bjastion. Acum acesta zăcea pe patul din camera 
corpului de gardă, având Ia cap pe colonel; care nu se 
culcase căci nu venise soţia şi un medic. 

Sergentul de gardă navali ce o furtună să spună că 
fuseseră găsite 4 sentinele fără cunoştinţă. Toţi fură aduşi şi 
întinşi în paturi. 

Medicul în pijama se forţă să-i aducă la viaţă. 

— Au fost gazaţi. 

Colonelul dădu imediat ordin să se sure alarmase duse 
acasă unde găsi pe lady Cynthia îmbătrânită cu 10 ani. 

— Ce-i cu tine Cynthia? 

— John! Am dinat cu un om pe care nu l-am' văzut de 23 
de ani. 

Bălăbănindu-se şi împleticindu-se, guvernatorul sivii al 
turnului pătrunse la colonei. 

— Colonele... Colanele. 

— Bijuteriile Coroanei furate î şi se prăbuşi. 

Colonelul fugi spre camera tezaurului Semnalele de al arm 
q erau tăiate îşi adu.3(* aminte de inginerul care 
prezentase acte aşa de bine fasificate. 

În timpul acesta Dick îşi revenise. Bobbie îi u 5 spuse cine 
îl înlocuise şi-i apuse că nu găsise pe Hope. Tocmai vorbeau 
când Bobbie Longfellow fu chemat la colonel. 

— Bobby trebue să se ducă un ofiţer capabil să spună tot, 
ia ministrul de război. A telefonat adineaori. Tu te vei duce. 

— Unde locueşte? 

— Intr'un apartament din Revonshire House. 

Bobbie tresări. In aceiaşi Casă locuia şi Hope Joyner. Plecă 
imediat. Primul lucru pe care îl întrebă, când ajunse în 
imobil fu dacă Hope se întorsese. 1 se răspunse că nu. După 
aceia a intrat la ministrul de război cu care vorbi timp de o 
oră. Acesta încheie: 

— Un comunicat va fi transmis presei la timpul oportun, 
până atunci nici un soldat din gardă nu va vorbi cu vr'un 


jurnalist. 

După ce plecă de duse ia Dick şi-i spuse ce aflase. 

Hope jovner dispăruse. 

Dacă exista vre'un om pe care evenimentele de astă 
noapte să-l fi lăsat indiferent, acesta era Tigei Trayne. 
Tocmai îşi citea ziarul când îi 'u anunţată vizita lui Mrs. 
Ollorby. 

— Bonjur, scumpă doamnă. Ce mai face tânărul Hector. 

— Bine. Puţin obosit. 

Pentru ce aţi venit să mă căutaţi? 

— Pentrucă astă noapte logodnica lui Dick Hal-» krwell, a 
fost dusă pe bordul-lui Pretty-Anne. 

Cine e ea? 

— Hope Joyner... 
se repezi la ea şi o scutura da lllliall cu ochii eşiţi din cap. 

— Cum ai zis, uilă el? Cum ai zis? 

— Hope Joyneri 

Tiger Trayne se linişti. Deoaată se uită adâno în ochi lui 
Mrs. Ollarby. 

— Pentru ce mi-ai spus asta? 

— Pentru că sunt 0... mamă. Asta iţi ajunge. Nu? 

— Nu voi uita niciodată Mis. Ollorby, ce-ai iăcut pentru 
mine. 

Înainte ca ea să răspundă se repezi la un sertar scoase un 
revolver mare şi iugi pe scări în jos. In stradă îl aştepta 
automobilul. După cinci miauâe maşina se oprea în iată 
Turnului Londrei. 

Cu mari dificultăţi Trayne fu lăsat să ajungă la Dick 
Haâlowell. Îndată cei doi oamoni se găsiră faţă în iată. 

— Mr. Trayne, ce pot să iac pentru d-ta? Murmură Dick. 

— Hope Joyner a fost răpită astă noapte. Ştii asta? 

— Nu! 

— 'Ţinea la d-ta? Întrebă Trayne uitându-se blând la el. 

— Da, o iubeam. De ce întrebi? 

Tiger Trayne răspunse încet, cu vorbele rari. 


— Pentrucă e lata mea... 

— Fiica d-tale? Dick nu-şi mai revenea 1 

— Vom vorbi altă zi de asta. Pentru moment ce importă 
este să o salvam. 

— 117 — 

Cunoşti vr'un bun pilot, un ora în car să aitoată 
încrederea? 

— Chiar ou am brevei şi cred că-mi voi procura uşor un 
aparat. 

— Bine, hai la colonel. 

Cei doi ajunseră la locuinţa colonelului. Dick lăsă pe 
Trayne în salon şi se coase la coloneL 

„Deodată lady Cynthia apăru în salon şi manifestă o emoție 
violentă văzând pe Tiger. 

— Ce... Ce faci aici 7 

— Hope. Icyner a fost răpită 1 

— Hope Joyner... Doamne 1 Ea e? 

— Hope e fata mea, asta-i tot ce pot să-ţi spun. Eu am 
crescuc-o dr. pă ce mama eîa părăsit-o. Mă înţelegi 
Cyritbra? 

Ea trebui să sesprijine de perete ca să nu cadă 

— Da, Tiger. Da 1 

Apăru Dick. 

— Am autorizaţia, să mergem. 

Automobilul sbura sDre aerodromul militar Xingskey. 
Comandantul provenit prm telefon le puse la dispoziţie un 
avion de vânătoare. 

Peste cinci minute avionul dispărea la orizont în dfreeţâa 
Estului. 

Graham după cO se plimbă pe vas îşi luă o pătură şi 
începu să pândească la uşa oabânei lui Eli Boss. Adoml. 

Sosirea lui Eli Bossâl deşteptă. Trântâiea uşei mai ales 
făcu să turbure liniştea. 

— Ei, <ă te vedem fcranAnw 1 |, itfIfflfl. . 

Din iruniuseuie taie. 


Cramponat de pereteie «ie ie» *» ui * «MiiutH tânăra tatu, 
mută de oroare, privea Ux ruin «* apropia de ea Eli Boss. O 
expresie d*> Il>e» 1 + plăcere lunma faţa lui Eli. 

— O trumuseţe, micuţei, o adevărată fmmmnţ» I pronunţă 
el cu un râs hidon. 

Brusc mâinile lui uriaşe se repeziră la umeri» lui Hope... 
Dar In momentul cresta răceala unul obiect metalic pe gât îl 
făcu să se întoarcă. 

— Ce înseamnă asta. Codeam că nu ai nici carmă 

— Eşi afară '. M'aua? Grauara spumega de lurte aş Dl că 
Eli Boss se retrasa. 

Hope de abia îşi reveaiso. 

— Eu sunt Graham Kaliowesl, fratele lui Dick. Vei fi mai în 
siguranţă cu mine. 

Deabia eştră pe puntea superioară că o vie durere îi 
străbătu braţul. 

Un gloate ii siişiase mâna. 12 indivizi sub conducerea iul 
EH Boss înaintau spre el. 

Cu toate că era râul îşi. Scoase revolverul şi trase confuz, 
2âri pe Eli Boss câ-fi duce mâinile la gât şi că a căzut pe jos. 

Dar l&ptg prea «Ta inegală. Auzea glonţele ricoşând de 
uşa metalica rangă care se adăpostise. 

Din nou braţul îi fu sfâşiat de un alt glonţ, intimul glonţ îl 
trase într'un vlăjgan oare se reper->a. Acesta se rostogoli. 

— 119 — 

Cu un urlet de furie, tui negru se repezi ia el... 

Micul avion de vânătoare sbura deasupra canalului 
Mânecii când Tiger strigă: 

— Uite, acolo î Ele 1 

Dick nu mai stătu la gânditspuse lui Tiger tare; 

— 'Ţinte bine...! 

Avionul cobori vertiginos spre „Pretty-Anne”. 

Un şoc teribil, un sgomot asurzitor. Botul avionului se 
înfipsese în puntea superioară. Aparatul se opri brutal în 
lemnăria vasului. 


Violenţa loviturii îl aruncă afară pe Trayne şi câteva 
secunde râmase fără cunoştinţă. 

Dick Halloweâl era însă cu revolverul în mână în faţa lui Eli 
Boss aare de-abia se ţinea sângerând, în picioare, cu o 
privire de nebun în ochi. 

— Unde e miss Joyner? 

Uriaşul arătă un colţ al vasului şi se prăbuşi jos. Trayne 
văzu o formă femenină acolo şi sări depe punte jos lângă ea. 
Tânăra fată eraleşinată. 

O luă în braţe şi începu să o mângâie, în timp ce murmura: 

— Cred că nu lau curăţat pe Graham. 

Se întoarse spre Halloweâl şi-i spuse: 

— Ţine-o 1 Nu vrei? 

Dick o luă în braţe, în timp ce Trayne se ducea spre 
Graham care zăcea însângerat pe punte. 

S'ar ii crezut că nu mai avea mult de trăit. Dar Trayne 
care practicase medicina îi făcu nişte bandaje solide şi se 
uita cu admiraţie la el. li salvase fata. 

În timpul acesta, distrugătorul trlmfs în căutarea lui 
„Pretty-Anne” se apropia. 

— 12fl — 

EPILOG. 

Este o axiomă că guvernele sunt deasupra legii comune. In 
prada a diverse sentimente, 4 poiuou ne aşteptau ca roţile 
scârţâietoare ale carului justiţiei sd se pună în mişcare. 

Intr'un mic cotlage din Surrey unde îşi termina 
convalescenţa. Graham, foarte slăbit îi spunea Dianei: 

— Mi-e greu să gândesc cd voiu fi băgat în închisoare 
tocmai acum când am ajuns să-ţi cunosc inima ta Diana... 

Tânăra femeie îl privea surâzând. 

— E imposibil Graham. Am siguranţa că aşa ceva nu se va 
produce. Bijuteriile Coroanei s'au înapoiat celor în drept... 
Jurnalele h'au spus un singur cuvânt asupra acestei 
afaceri... Şi sunt sigură că nu vor încerca nimic contra ta4 
căci dacă vor îndrăsni... 


Ea nu-şi termină fraza. Ştia bine că dacă va trebui să 
renunţe la această dragoste nouă ce înflorise între ei, viaţa 
n'ar mai avea sens pentru ei. 

Cât despre Tiger Trayne, cu toate că ştia că 

— 121 — 

Bub supravegherea poliţiei, aştepta evenimentele» să 
treacă în linişte. 

Cel care se îngrijea cel mai mult era Dick Halâowell, cu 
toate că avea câteva indicii sigure că acest incident e 
pentru totdeauna închis. 

Intr'o frumoasă zi, ledy Cynihia pătrunse, pe neaşteptate 
în locuinţa lui. 

— Te-am văzul eri seara la Bitz cu o fată încântătoare. Nu 
cumva era Hope Joyner? 

— Da răspunse Dick, puţin brusc. 

— Când mi-o vei prezenta? 

— Credeam că nn prea ţineţi să o vedeţi. Doriţi să o 
cuncaşteti adevărat? 

Ea înclină di» cap: 

— Aş> fi foarte fericită să fac cunoştinţa fetei care va 
trebui într'o zi să facă parte din regiment. Şi e cazul) uţ 
Pope 'loynei, nn? 

— Nu îady Cynirua. Eu voi părăsi regimentul 1 

Tânărul cm avu un gest de negaţie. 

— Nu vei fac» acest luci», 1si reluă ea aerul ei poruncitor. 
Aş fi ioo. Te fericriu să văd acest copil intrând în Teahnent. 
Pirk, aş vrea sa UU pentru ea ca... O. ca o... marnă. 

Dick ridică miro? Capwt. Căci surprinsese un ton nou în 
vocea lady ei Cynihia. Bănuise ceva 1 

— SFÂHŞIT — 

Cotoiul do Angora ci ION CÂRCOTAŞI) 

Când căpitanul Pierre injtra în cabinetul ctdM nelului 
ITrancois, acesta îl invită, cu un ton toftltl amical, să ia loc. 
După cel privi zâmbitor, ml-a direct în chestiune: 

— Ascuâtă-mă tinere! Am auzit despre du-tneata vorbindu- 
se numai bine. Se spune că eşti an mare iubitor de animate, 


lucru care m'a bucurat foarte mult. Ştiu că posezi o colecţie 
întreagă de vietăţi, pe care le iubeşti ca pe copilaşii 
dumitale. Lucrul acesta m'a hotărât să-ţi vorbesc, 
gândmdu-mă că numai d-ta ai fi persoana cui aşi puU-i 
încredința pe Lulu. 

Dar, stai să-ţi explic cine este Lulu! Cred ci n'ai mai văzut 
un asemenea exemplarlulu v)Le un formidabil cotoi de 
Angora, un specimen cum rar se 2 n lămese, un cotoi mare 
şi soîid, cât un câine do vâri atoare.1 Are un păr creţ ci 
mătăsos, mai alb decât hermina. Nuusai blana î valoreară o 
avere. 

— 123 — 

Dragă amice, nu-ţi mai vornese ae capul mare ca de 
panteră şi de ochii cât două biloae de fosfor. 

Să-l vezi, când îl mângâie soţia mea, cum toarce de 
frumos, parcă-ai asculta o simfonie muzicală. 

M'a costat o avere şi ţi l-aş oferi pe un preţ de nimic, căci 
ştiu bine că încape în mâini bune. 

Zău, ar fi păcat să nemerească la cineva care nu l-ar 
îngriji, cel puţin cum l-am îngrijit noi. 

Dragul meu, nici nu am cuvinte să-i laud inteligenţa. 

— Căci nu am văzut încă un animal atât de deştept ca 
Lulu. 

Te înţelege din ochi, ce vrei să-i spui şi este atât de 
cuminte cum nu-ţi închipui. Să-l fi văzut acum câteva zile, 
când a prins un şoricel, cum l-a adus în faţa noastră, voind 
parcă prin aceasta să ne arate că ne este util şi îşi câştigă 
prin muncă dragostea ce-o avem pentru el. 

Dragă amice, nu l-aş fi dat pentru nimic în lume. Dacă 
după atâtea calităţi nu ar avea şi un defect. Cred că înţelegi 
cât de mult ţinem la el, însă cu tot regretul trebue să-l dau 
cuiva, căci nepoţii mei. limediat ce-l văd încep să ţipe şi să 
tremure de frica lui. Şi ca să fiu sincer, nici el nu se împacă 
cu el Când se întâlnesc, Lulu sbârleşte coama-i stufoasă, 
ridică coada, mare cât un evantai din pene de struţ alb şi se 
pregăteşte să le sară în piept. 


Ţi-l ofer pentru o sută de franci, care echivalează cu a 
zecea parte din cât m'a costat pe mine. 

Colonelul sună şi ordonanța aduse pe o tavă de argint 
cafele şi coniac. Căpitanul răspunse cam încurcat: 

— Domnule colonel, vedeţi d-voastră... Dar, nu 

— 124 - ştM.1 cum să! licep. Soţiei melc mii |>in- |iW ii M 
il mai cu seamă albe. Eu le actor, îiiku iui mă |*Mi rău cu 
ea. Şi aşa am în fiecare zi scandal, i II im făcut menajerie 
din casă, iar bietele animata i >i< nu suferă dela ea în lipsa 
mea. 

— Stai să ne înţelegem! D-ta spui că nu i phn n soţiei pisici 
albe. Ei bine, eu mă fac forte să ti <» vopsesc în negru. 
Chem foarte frumos coaforul şi | spun să mi-o facă neagră 
ca tăciunele şi atunci erei că vei fi mulţumit. 

— Dar, vedeţi d-voastră, soţia mea este o fire rea, care m 
fiecare zi l-ar căptuşi cu bătaia pe bietul Lulu şi - Da lasă 
dragă, că n'o să-l omoare, de altfel câte-o corecție din când 
în când nu i-ar strica, căci bătaia este ruptă din rai şi în felul 
acesta animalul se ataşează mai mult de om. 

Poate ţi se pare preţul prea scump, asta-i altceva, nu 
trebue să te jenezi, spune-mi cât oferi şi dă-mi mâna să 
facem târgul, căci este păcat să-ţi lipsească, din colecţie. 

Să zicem că ţi-l dau vopsit gata, negru ca pana corbului, cu 
cincizeci de franci, ai fi mulţumit? 

— Domnule colonel, eu l-aş lua cu plăcere, însă trebue s'o 
pregătesc mai întâi pe soţia mea, căci altfel bietul animal 
împreună cu mine vom simţi diin plin furia ei. 

— Va să zică te temi de furia unei femei! Mă miră faptul 
acesta, căci te cunoşteam, că faci parte d'n galeria eroilor, 
care s'au luptat vitejeşte şi sunt decoraţi pentru faptele lor 
de eroism. Spune-mi mai bine că nu vrei să-mi dai «hxbc pe 
ei şi *e- «ra înţeles fără să invoci motive. 

Dar să ştii, chiar pe gratis n'am să ţi-l dau, măcar să scot 
alai cât plătesc vopsitul părului. Fac sacrificiul acosta 
pentvucn Luiu va trăi la d-ta la &i ca la mine. Hai, serveşte- 
te cu coniac şi spune-mi când să ţi-l trimit, căci o singură 


dată în viaţă întâlneşti ocazia să devii proprietasui unui 
extraordinar cotoi de Angora pe un preţ de nfknie. Mai ia te 
rog un păhărel de coniac şi nu mai sta pe gâadur- 

— Domnule colonel aţi fost informat greşit. Am în casă o 
colecţie de animale şi păsări, însă împăiate, nicidecum vii. 
Închipuiţi-vă, ce aşi întâmpina din partea soţiei să-i duc un 
animal atât de feroce ca Lulu. Cred că nu ar sta nici o 
singură oră ou el şi i-ar face de petrecanie. 

— Ascultă dragă căpitane i Pe onoarea mea că ţi l-aş da şi 
gratis, numai scapă-mă de el. Ce am discutat rămâne între 
noi. Mai ia te rog un păhăres şi să-mi spui nu cumva cunoşti 
pe cineva care ar putea să mă scape de potaia aceasta 
scârboasă? 

Nu l-aş fi dat, dar a îmbătrânit şi-i cade păruit care de 
multe ori se depune pe hainele noastre. De când sunt n'am 
văzut o tambelă de animal mai mare decât el, doarme 
încontinuu, făcând aerul din jurul său de nerespirat. 

Nici măcar fioros nu este, lua-lar dracu de pipernicit. Am 
vrut să-l împuşc de câteva ori, însă s'a opus soţia cu toate că 
este atât de trântor, încât nu se duce pe afara nici pesrtru 
necesităţi. 

*V cât? Ori îl văd îmi Tine să turbez, însă mă stăpânesc 
căci nu vreau să deslâănţul furtuna pasă. 

Am o situaţie foarte proastă, căci toţi ai oi 11 i* dau 
dreptate doamnei, aşa că nu văd scăpăm <) * câtla dta. 

Am reuşit să-mi conving soţia, care a auzi» el eşti un mare 
iubitor do ariimale, să ţi-l cedeze în schimbul sumei pe oare 
a plătit-o pentru bestia acum zece ani. Eu îţi dau mia de 
franci, d-ta ŞI plăteşti, trimiţi ordonanța să-l ia şi pune-l să-i 
lege un pietroi de gât şi să-l arunce în Sena. 

Să mai luăm câte un coniac şi te rog din suflet fă asta 
pentru mine, căci îţi voi fi recunoscător. 


SFÂRŞIT