Gib Mihăescu — Rusoaica — bordeiul pe Nistru al locotenentului Ragaiac (1900)

666| 8100 LOLLE 


LU 


Presented to the 
LIBRARY of the 
UNIVERSITY OF TORONTO 


by 


Mrs. Angela Dragan-Dima 


GIB |. MIHĂESCU 


RI > 


RUSOAICA 


BORDEIUL PE NISTRU AL LOCOTENENTULUI RAGAIAC 


ROMAN 


EDITIA Il 


EDITURA NAȚIONALA:CIORNEFEI S. A. 


unan CĂ 
TAN Aa 
N ITSA 


Când mi sa dat ordin să trec cu detașamentul de pază, 
pe Nistru, am salutat cu multă bucurie această noutate. 
Şi m'am bucurat cu atât mai mult, cu cât vedeam mutra 
plouală a camarazilor mei de batalion: adio vinul bun, 
fetele vesele și viaţa asta cu sindrofii, cu baluri, cu în- 
tâlniri turişe de orășel basarabean, care, la urma urmei, 
oricât de mic, oricât de strâmt și de noroios o fi, e to- 
tuşi un orășel. 

Pentru mine ordinul venea tocmai la timp, Intro bună 
dimineaţă, zorile mă găsiră lângă o lungă masă, pe 
care cărțile o ocoliseră de mii de ori în goana celui mai 
accelerat chemin de fer pe care l-am văzul vreodată în 
proaspăla, dar mult încercata mea carieră de jucător de 
cărţi. Aveam dinainte-mi exact suma de lei douăzeci, cu 
care incepusem ponlajul. In timpul nopţei suma asta cres- 
cuse fantastic, scăzuse brusc ca un termometru sub nă- 
prăznicia crivăţului siberian, se ridicase iarăşi, îmi îm- 
brâncise inima în aceleaşi subite şi sufocante oscilaţii, 
pe care le făcea norocul zănalec venind spre mine şi pără- 
sindu-mă, atât de nenumărate ori, întrun atât de res- 
tràns timp! 

Hârtiuța albastră de dinainte-ini atât de lipsită de va- 
lvare în vremurile astea tot atât de bune şi tot atât de 
rele, ca oricare altele, mă desgusta cu desăvârșire. Un 
semn pe care i-l făcusem cu creionul înainte de a o 
arunca în iureșul jocului, dintro curioasă obișnuinţă, îmi 
stârni un zâmbet de silă pe buzele uscate de fumul ţiga- 
relelor şi de vinul văpsit cu astringente boieli sângerii; 


6 GIB I. MIHĂESCU 


aveam în faţă chiar hârtia, cu care pornisem cu două- 
sprezece ore înainte, în căutarea unui noroc factice. 

Cu un gest teatral o aruncai dinaintea noului bancher 
și fără să mai aştept care-i este soarta, plecai cu un 
aer de inspirat, strângându-mi umerii înfioraţi de plăcu- 
tul venin al vârfurilor de ace, pe care le înfig în sân- 
gele moleşit nopţile pierdute. Insă înainte de a mă duce 
la cazarmă, mă îndreptai spre poştă; şi acolo, pe pu- 
pilrul scâlciat, în praful stârnit de măturoiul omului de 
serviciu „am compus o vastă comandă către una din cele 
mai mari librării din București. Am cerut numai cărţi 
serioase, mai mult de ştiinţă: Istorie, Filosofie, Chimie, 
Fizică, Matematică, Sfânta Scriptură, Koranul, Iliada şi 
o grămadă de texte latineşti şi grecești, cu două enorme 
dicționare: atât cât să-mi ajungă pe doi ani de zile, ca 
să mă satur de cetit şi de învăţat. De altfel nu eram 
la prima mea hotărîre de a înlocui cărţile lui Grimaud cu 
cărți propriu zise: dar până acum nu făcusem decât mici 
încercări. Comandam câteva romane și câteva volume de 
versuri şi cu asta credeam că am sifârşit-o cu nopţile pier- 
dute. Chemam în ajutor literatura să mă scape de setea 
de viaţă! Acum însă, judecând după dimensiunile coman- 
dei și după gravitatea obiectului ei, nu-mi mai rămânea 
nici o îndoială, că aceeace întreprindeam, era din cale a- 
fară de serios. 

Şi ca o dovadă că însuşi Destinul se asocia cu mine, 
ca să-mi arăte că sunt menit unei căi cu totul alta decât 
celei pe care apucasem, făcu astfel încât, după câteva 
zile, cărţile să sosească în acelaş ceas cu ordinul de 
plecare pe Nistru. 


In primele momente mă gândeam nici să nu-mi iau ră- 
mas bun dela Marusea. Un om hotărît s'o rupă cu totul 
de ceilalţi, deci şi de prietena lui intimă, trebue să por- 
nească în pas gimnastic şi nici măcar să nu se mai 
uite înapoi. Dar reversul gândului îmi spunea: un om ho- 
tărît trebuie să revadă până în momentul clipei finale 
tot, de ceia ce are să se despartă şi dacă inima lui nu-i 


RUSOAICA 7 


va da nici un brânci înapoi el va porni senin, mândru, 
conştient de tăria lui. 

Am chemat deci pe Marusea — la ea nu mă mai du- 
ceam de loc după cele petrecute — şi dânsa s'a grăbit să 
vină într'o stare de neliniște şi de tristeţe, care mi-a dat 
imediat conştiinţa superiorității mele. Mândria numai o îm- 
piedeca să izbucnească în plâns; dar dacă o clipă sprân- 
cenele ei încordate de încăpăţânarea-i rusească, şi-ar îi 
destins arcurile strânse la maximum, vedeam bine că lä- 
crămile i-ar fi inundat fața potop. M'a înduioșat mult a- 
ceastă slăbiciune omenească, ce se vedea tot mai clar pe 
măsura sforţărei, pe care biata fată o făcea ca s'o ascundă. 
Ori cum, era pentru mine toată această zbuciumare!l Şi 
pentru că ea nu răsfrângea asupră-mi decât bucuria de 
a mă şti atât de adânc înfipt în sufletul ei, fără ca su- 
fletul meu din parte-i să poată fi reţinut acolo de nici 
o cătușşe, înduioșarea mea avea într'însa ceva părintesc, 
ceiace o îndârjea pe ea şi mai mult şi-i prefăcea inima 
în bucăţi sângerânde, ,zvârcnind la picioarele mele. 

O, sfântă fericire, de a putea fi tocmai prin seninătatea 
şi conştiinţa libertăţei tale depline, chinuitorul unei pâl- 
pâiri de viaţă, pe care ai îngenunchiat-o, ai subjugat-o 
şi o oprimi! O compătimeșşti pentru că o oprimi şi o o- 
primi și mai cu tărie, pentru a simţi până la maximum 
de intensitate dulceaţa milei. 

O pipăiam sub vraja acestui sentiment divin şi-i stri- 
veam sânii apăsând-o sub piepţii bine vătuiţi ai vesto- 
nului meu. li sărutam părul cu sclipiri portocălii, care, 
seara, sub lumina becurilor se aprindea îndată de acel 
straniu şi minunat roșu aprins. li sărutam năsucul ei 
obraznic şi-i simțeam pe genunchi căldura coapselor pline, 
îi mângâiam alene fluerele picioarelor subţiri, singurele 
de care aveam regretul că nu sunt ceva, ceva încă mai 
lungi... Ca să fie pentru mine rusoaica întreagă. Să asemene, 
să se apropie de rusoaica întreagă din gândurile mele. 
Dar pentru asta, hm... mi se pare că şi iubirea care-o 
mistue ar fi putut să se arăte altfel, nu știu cum... 

După spiţa tatălui, şi după spița mamei, Marusea 


8 GIB L MIHAESCU 


- w 


era rusoaică sadea... şi toluşi pentru mine ea nu era de- 
cât o basarabeancă. 

“Pe când, rusoaica pe care o aşteptam, rusoaica din 
visurile mele... Doamne; ce distanță... 


Sectorul meu fu hotărit, cu totul izolat, destul de de- 
parte şi în dreapta şi în stânga şi în spate de sate ori 
locuințe omenești; nici măcar în față, dincolo, peste flu- 
viul cu mers molcom, în vasta împărăție a misterului, nu 
se zărea, oricât puteai cuprinde cu ochii vre-un aco- 
periş. ă 
— Aci, mi-am spus cu toată încrederea, aci voi de- 
veni alt om... Fii slăvită sfântă singurătate! 

Şi pentru a-mi stimula mulţumirea, amintirea îmi a- 
lerga necontenit şi acuma la ofiţerii, tovarăşi de petre- 
ceri, de cari tocmai mă despărţisem. Ei căscau şi se îi- 
tindeau dinainte, antrenându-se pentru lungul repaos for- 
tat la care fuseseră condamnaţi. La ultima masă, luată la 
popotă împreună, ei studiaseră harta statului major, cu 
atâta luarc aminte şi pricepere, de parcă a doua zi ar fi 
fost chemaţi la o mare întrecere strategică. De fapt, nu 
făceau decât socoteala distanțelor dela punctul fiecăruia 
de comandă, până în satul cel mai apropiat. Nevoia de a 
se şti aproape de lume, de oameni, era frenetică pentru 
aceste fiinţe: oceanul singurătăţii, căruia eu aşteptam 
să mă dau cu atâta poftă, pe ei îi îngrozia, îi ameţia, 
li ascultam cu aerul de superioritate al celui ce știe 
găsi tocmai în motivul temerei celorlalţi, piedestalul tă- 
riei sale. | 

— Fraţilor, eu sunt doar la doi chilomelri de To- 
hatin... 

— Ba eu chiar în Vadul-lui-Vodă. Voi aţi văzut vre- 
odată Vadul-lui-Vodă?... Putem zice că e un târg curat... 

Dintre noi toţi, unul singur nu-și găsia nici un fel 
de împăcare în revelaţiile mângâietoare ale hărţii. Pe el 
depărtarea de acest orăşel, pe care aveam să-l pă- 
răsim cu toţii îl durea într'atâta, încât nici chiar apro- 


RUSOAICA 9 


pierea de Chişinău, dacă ar ti fost cu putinţă, de București 
sau de Paris, nu l-ar fi putut tămădui. 

El se plimba îngândurat printre noi, cu mâinile în bu- 
zunarele pantalonilor. Părea că ascultă exclamaţiile de 
surpriză ale cetitorilor hărței, zâmbea pentru fiecare în 
parle şi zâmbea deasemeni când râsul era general, dar 
nu mai trebuia să ne spună nimeni atunci că gândul lui 
era cu totul absent de noi şi de vorbele noastre. 

— E gata, domnule căpitan! strigă din cadrul uşei, 
țeapăn ca o alcătuire mecanică, ordonanța, salutând cu 
mişcări cadenţate de articulaţii, pocnindu-şi călcâiele, în- 
vârtindu-se în loc, şi pornind în pas elastic. 

Căpitanul îl urmă fără mişcări cadențate, deşi lot aşa 
de maşinal. 

Ne îngrămădirăm cu toţii la fereastră, ca să vedem pe 
căpitan apropiindu-se de straşnicul Volbur, calul cel ne- 
gru, pe care încercase fără izbândă să-l cumpere şi co- 
mandantul corpului, Volbur îşi primi stăpânul cu un ne- 
chezai de prietenie și cu mişcări sprintene și nervoase, 
alungând ape negre pe gâtul. şi pe crupa pluşată. 

— Toată nădejdea lui Bădescu, a rămas iar în Volburul 
lui! exprimă cineva tare gândul care dăinuia în mintea 
tuturor. 

— In patru ceasuri, pe vreme bună cred că-l aduce 
înapoi calul ăsta, de-acolo de unde i-a dat colonelul sec- 
tor... își dădu cu părerea un altul. 

— Aţi văzut, întrebă al treilea, că sectorul lui a lost 
hotărit anume cel mai aproape de aici? 

— Colonelul inchide ochii și aprobă ca el să mai vie 
din când în când... i-a dat şi locţiitor... i 

Cu toţii spuneam câle-un cuvânt sau chiar ne dam o 
părere întreagă despre căpitanul Bădescu şi sectorul său, 
dar în închipuirea luturor domnia atunci Ghenea Ker- 
sanova, numele sub care camaradul nostru ne prezen- 
tase pe amica lui, fiica unui evreu bogat Kersanov Weiss, 
fabricant de lichioruri şi ape gazoase. Ghenea Kersanova, 
pe numele semit Golda, n'avea nimic auriu în persoana 
ci, Inaltă şi brună, de-un brun gălbui și asiatic, cu ochii 


10 GIB I. MIHĂESCU 


largi, negru verzui, gura de minuscule proporţii, cu pă- 
rul negru-castaniu răsucit odată pentru totdeauna de 
sumbrul ei Dumnezeu, în inele, pe care nici un meşter 
coafor n'avea să le mai realizeze vre-odată, Ghenea 
Kersanova nu era chiar o frumuseţe. Micul ei nas puţin 
gâtuit spre vârful care căuta în sus şi o dispoziţie spre 
râs a pomeţilor stricau, sau poate, Doamne, agravau 
prinir'un aer  ştrengăresc foarte simpatic de altminteri, 
accentul tragic al sprâncenelor îmbinate pe ochii fără 
fund şi priveliştea stranie a rotocoalelor de păr mătă- 
soase şi schimbătoare sub incidenţele luminei — ca fumul 
de ţigare al unei divinităţi negre, — din împletiturile 
leneşe ale căruia apărea figura cea cu două măşti. Chi- 
pul enigmaticului nepătruns și al veseliei cotidiane în 
acelaş timp. Avea piciorul înalt, poate prea plin dar 
arcuit prelung şi măestru și toată silueta ei dură şi vi- 
brantă se bucura — pe cât îngăduia să se întrevadă de- 
coltajul şi braţele goale — de acea culoare, de acel brun 
tot aşa de neobicinuit ca și figura aceia de Thalie conto- 
pindu-se cu trăsăturile sumbre ale Melpomnei. 

Privind din acest unghi de vedere cu toţii înţelegeam 
pasiunea mistuitoare a căpitanului Bădescu, dar se mai 
șoptea de-o anume viață pe”care barişnia Ghenea o de- 
pănase la Iaşi, la Cluj şi la Bucureşti, încercând anual 
câte-o facultate şi întorcându-se după trei ani de viaţă 
studenţească intensă, fără nici o diplomă, fără nici un 
examen, fără măcar atesiarea unei frecvențe. In toată 
această vreme fusese văzută în companii dubioase, în lo- 
curi şi la timpuri bănuelnice; se pronunţau nume, dintre 
care unele venind firesc şi foarte repetat în diverse eveni- 
mente mai mult ori mai puţin vagi, ce se desprindeau 
din această perioadă obscură a biografiei ei; ba chiar pen- 
tru un destul de lung răstimp i se da ca domiciliu, 
garsoniera unui ziarist cu renume mai restrâns, care, 
după aceea, se abătuse de mai multe ori încoace, pen- 
tru a-şi domoli în cele din urmă, definitiv, zelul nos- 
talgic, sub temperatura glacială a intransigenţei bătrâ- 
nului bogat şi habotnic. 


RUSOAICA 11 


Aceiaşi atmosferă polară întâmpină şi pe căpitanul 
Bădescu din partea părinților fetei; dar acestuia, militar 
din cap pânăn picioare, în loc să-i îngheţe zelul, i-l 
ațâţa la maximum. Căpitanul Bădescu era dispus la orice 
nebunie; domnişoara Ghenea era majoră şi ar fi putut 
în cele din urmă să accepte cu prilejul unuia din conce- 
diile ofițerului, o escapadă, care poate ar fi forțat pu- 
nerea la punct a lucrurilor. Dar fata nu vrea să audă aşa! 
ceva; mai mult, ea dăduse să se înțeleag că bătrânul 
Kersanov ar fi rămas intransigent chiar dacă Bădescu ar 
fi acceptat până şi extrema nebunie, unica de sigur, de 
care, poate nici căpitanul mwar fi vrut să audă: escapada la 
templu. 

Mulţi credeau că domnişoara Ghenea răspândise a- 
cest zvon tocmai pentru a arunca în cumpănă şi gravita- 
tatea unicului motiv, care ar fi constrâns pe oricare altul 
să bată învins în retragere, ceeace ar fi dovedit că dânsa 
nu răspundea iubirei profunde şi încăpățânate a ofi- 
țerului, decât cu un savant joc de cochetărie, pe care 
ştia perfect să-l conducă şi care o amuza. Alţii dimpo- 
trivă ştiau precis, că domnişoara Ghenea refuzase mai 
multe partide, dintre care una din cele mai ispititoare, 
toate pe placul tatălui ei; se mai aflase apoi de lacrămi, 
de scene violente, de blesteme, de intervenţia rabinului, 
de întreaga, în sfârşit prea cunoscută, gamă a acestei 
străvechi și într'una noui drame de iubire. 

Evenimentele acestea, cu multiplele lor variante, care 
trezeau din somnolenţa cotidiană, societatea târgului ba- 
sarabean, se plimbau vii acum, văzute ca prin ocularii 
de perspective diverse, în gândul camarazilor strânşi 
la fereastră, ca să admire, chipurile, exerciţiile equestre 
ale straşnicului călăreț Bădescu, propriu zis ca să-i urmă- 
rească mai atent crispaţiile feţei prăbușite, adâncimea ne- 
lancoliei ce i-o revărsau ochii, mișcările forțate şi meca- 
nice în care se întrevedea silnicia şi desgustul. Se dusese 
căpitanul Bădescu! sar fi auzit răsunând din cugetul 
tuturor, dacă minţile le-ar fi devenit sonore, El, marele 
glumeţ şi curtezan, marele gimnast şi ochitor fără pe- 


12 GIB I. MIHĂESCU l 


reche, marele chefliu şi înfocat maestru al spadei! Si- 
lințele lui de a se ține în şea tot ca înainte, parcă ne 
făceau rău. Uitând pe nesimţite cum trebuia să se ție, 
capul greu se läsa deodată ca o ghiulea de plumb spre 
coama lui Volbur, trăgând după el trupul de brad dina- 
inte, acum  deşiral ca o armonică. Şi totuşi omul ăsta 
domnia încă printre noi; multe din glumele lui răutăcioase, 
ba chiar sângeroase, nu mai răsunau sub tavanul popotei 
sau la întrunirile de joc. Dar acum nimeni n'ar fi îndrăznit 
să spună vre-o istorisire cu evrei, în faţa acestui până a- 
cum, inepuizabil sac de anecdote, al căror erou prin- 
cipal era fiul lui Israel. Cuvântul „jidan“ dispăruse din 
pronunțarea noastră, şi se vorbea de Kol-Nidre, de lom- 
Kipur, de Purim ori de Sărbătoarea Cuștilor, cu acceaşi 
cuviință cu care s'ar vorbi de Vinerea Mare, de Inviere, 
de Crăciun, ori de Inălţare; mai mult chiar, se întâmpla 
adesea ca vre-unul din aceste cuvinte din urmă ori toate 
la un loc să fie amestecate printre obişnuitele înjurături 
ofițereşti, dar a fi amestecat printre ocări cuvintele sacre 
dintâi era tot una cu o provocare directă la adresa lui 
Bădescu — victima bigotismului fervent, al cărui respect il 
impunea. | 

Astfel de metamorfoze omenești pentru întâia oară 
vedeam în viaţa mea; dacă acesta e amorul, îmi spu- 
neam, atunci e sinistru! Noţiunea lui pentru mine era le- 
gată neapărat de cântec şi de amfora cu vin. Ceiace ve- 
deam era pur şi simplu o deviare bolnăvicioasă, o parti- 
cularitale cu totul izolată. Dar faţă de această prăpastie 
ascunsă, care întâmplător mi se deschisese dinainte-mi, 
eu simţeam cu atât mai puternic aerul de înălțimi al 
libertăţii, umplându-mi până în fund plămânii. 

Eram cel mai liber dintre toţi aceştia: nu numai că 
nu mă speria singurătatea, dar o doream acum cu a- 
ceiaşi pasiune cu care dorea căpitanul nostru pe Ghenea 
lui. Iar la dânsul, sărmanul, mă uitam cu o infinită milă. 

Cum mă uit şi acum, la imaginea lui, încă proaspătă 
şi vie, ocupând ea singură cea mai mare parte, din noia- 


l RUSOAICA 13 


nul de amintiri, pe care-l rostogolesc fericit, ca un copil 
un nămcte de zăpadă, în această sfântă şi solemnă sin- 
gurăltale. 


Detaşamentul mi-era întins pe-o bună distanţă; oa- 
menii făceau cu schimbul. Când parte din ei plecau în. 
patrulare, ceilalţi rămâneau în jurul meu, formând re- 
zerva, de care aş fi avut nevoe la vre-o împrejurare 
neplăcută. 

Ca şi mine, — în afară de vre-o doi, irei gradaţi, 
cari lăsaseră amintiri în orăşelul deabia părăsit, — cei- 
lalţi, cei mărunți, soldaţii, păreau foarte mulţumiţi de 
situația cea nouă. Mai întâi scăpau de instrucție sau a- 
proape scăpau. Al doilea, aci în pustielatea asta de văi 
uşoare şi colnice presărate de cochete mănunchiuri de 
arbori, cu fluviul plin de răcoare şi de sălcii la câteva 
sute de paşi, cu cerul larg şi nesfârşit deasupra, cu mi- 
rosul de iarbă şi de câmp, ce năpădea de pretutindeni, 
nările lor avide se deschideau larg şi ochii lor de ţă- 
rani se aprindeau de beţia naturei. li vedeam mai dârzi 
şi mai sprinteni, mai veseli și mai fireşti, noua lor me- 
nire părea că-i intrigă şi chiar îi asmulte; vorbeau acum 
cu ton răspicat, ca acei cari au pe umerii lor o însem- 
nată datorie şi-şi iau noul rost foarte în serios. 

Când erau slrigaţi să se aşeze în linic, se repezeau 
agitând cu uşurinţă armele, pe care până aci le mânuiau 
cu greutate și cu piloasă resemnare, de parcă ar fi cân- 
lărit sute de kilograme. 

Se aliniau acum grabnic şi trânteau din căleâe, chiar 
mai mult decât ar fi trebuit, nerăbdători parcă să fie 
puși la isprăvi mai mari. Din toate gesturile lor se ve- 
dea limpede un prisos de energie, pe care nu ştiau 
cum să-l cheltuiască mai cu spor, cu bună voe, cu ne- 
țărmurită plăcere. Atunci, pentru a-i încbuni cu desă- 
vârşire, i-am asemuil cu nişte voinici de pe malul Oltu- 
lui porniţi proaspăt după haiducie, iar eu m'am întitulat 
căpitanul lor; glumă pe care ei au primit-o ca nişte ve- 


14 GIB I. MIHĂESCU 


ritabili haiduci, cu zgomot mare, cu chiote de vitejie, cu 
capele aruncate în înălțime. 

Dar impresia asta de haiducie, mă stăpânea şi pe mine 
cu adevărat, mai ales când gradatul de serviciu, se pre- 
zenta în odaia mea de scânduri, săpată întrun muşu- 
roi de pământ, tapetată cu ziare ilustrate şi împodobită 
cu rafturi de cărţi, ca să mă anunţe, pocninc din tocuri, 
că la punctul cutare mai sus, sau mai jos, pe apa îluviu- 
lui, a fost prins un grup de bolșevici, încercând să treacă 
pe furiş pe teritoriul nostru. 

La început ordonam ca prinşii să fie aduşi în faţa 
mea. De obicei „bolşevicii“ erau nişte bieţi zdrenţăroșşi, 
cu faţa suptă de mizerie, cu ochii aprinşi de frigurile îri- 
cei şi oboselei celei mai crunte; cine ştie ce distanţe e- 
norme străbătuseră acești nenorociţi, pe îuriş, cine ştie 
câtă artă istovitoare de nervi ca orice artă, întrebuințaseră! 
pentru a se strecura pe dinaintea poliției celei mai bă- 
nuitoare şi mai iscoditoare din lume. Ajungerea pe lima- 
nul românesc era pentru ei suprema fericire, termenul tu- 
turor suferințelor; pe ţărmul celălalt, pe care abia îl părăp 
siseră, vedeau încă spectrul foamei şi al mizeriei, pri- 
vind în urma lor livid şi neputincios, cu desperarea celui 
căruia i-a scăpat o bună pradă din ghiară. - 

Dinaintea-mi ei păreau acum mai liniștiți și mai si- 
guri; translatorul îmi raporta calm şi indiferent, oma- 
giile şi efuziunile lor de simpatie la adresa ţărei şi mai 
cu seamă a mea. După ce sfârşeau, le răspundeam şi 
eu, adulmecând ca un veritabil căpitan de haiduci, as- 
pectele fizionomice pe care le produceau pe feţele lor 
cuvintele mele. Le răspundeam clar şi meșteşugit, cu a- 
celeași fraze şlefuite, până la perfecţiune, de deasa lor 
întrebuințare. | 

Ii lămuream că legile româneşti interziceau şi  repri- 
mau trecerea clandestină a frontierelor, le arătam apoi 
maximum de pedeapsă pe care-o atrag contravenţiunile 
la legea pașapoartelor, dacă nu e vorba de vre-o com- 
plicaţie cu pedepsele altor legi mai drastice, pentru mo- 
safirul trimis dinadins sau adus de gânduri necurate. 


RUSOAICA | | 15 


La auzul acestor cuvinte, chipul lor părăsea şi cele mai 
neînsemnate urme de neliniște, se colora cu pigmenţii ce- 
lei mai neașteptate fericiri şi — dând din umeri pentru 
capitolul complicaţiilor — întregul grup nu-şi putea re- 
ține un murmur de satisfacție luând act de maximum de 
pedeapsă ce i-l rezervă legea paşapoartelor. 

Venea atunci un moment de largă destindere şi de 
mulțumire nereţinută, care se materializa prin câte-o in- 
terjecție sau prin câte-o impresie îugară, pe care bie- 
ţii oameni şi le schimbau reciproc la ureche. Urma apoi 
aşteptata şi exagerat de severa corectare a ţinutei, prin 
care ei voiau să-mi arăte că mau uitat că se găsesc în 
fața mea şi se grăbesc să-mi acorde respectul dus chiar 
până la umilinţă, ce cu drept mi se cuvine. 

Reluam atunci cuvântul, fixându-i de astădată cu şi mai 
mare luare aminte, în vreme ce translatorul şi subalter- 
nii mei din preajmă, tuşeau grăbit şi-şi veriticau dis- 
tanța dintre picioare, pentru a-şi asigura un echilibru 
cât mai stabil şi mai comod în urmărirea părței a doua 
şi celei mai amuzante, din spectacolul ce li se oferea zilnic 
şi gratuit, într'una acelaş, dar totdeauna variat, prin fe- 
lurimea personagiilor şi a n ii care jucau acelaş 
rol dureros. 

Reluam deci cuvântul și le iaca la cunoştinţă tot 
aşa de calm și lipsit de afectare ca până acum, că ei nu 
erau cei dintâi refugiaţi din Rusia, cari făceau cinste so- 
lului românesc să-l considere ca azil şi să-l onoreze cu e- 
fuziunile lor de dragoste și cu prezența lor prețioasă. 
Dimpotrivă, numărul celor care apucaseră să vină înainte 
era atât de mare, încât închisorile româneşti nu mai pu- 
teau face faţă aplicărilor legei paşapoartelor oricât de 
restrâns ar fi fost termenul pedepselor — pentru ca toţi 
noii veniți să poată face comparaţie între cele două re- 
gimuri, comunist şi burghez, începând cu partea cea mai 
grea a vieței; aşa cum reîntorşii la viața de apoi, trebuie 
să facă în prealabil un mic stagiu în bine încălzitele pur- 
gatorii cereşti. 

Dar, nemai posedând mijloace de corecţiune și de sanc- 


` 


16 GIB 1. MIHĂESCU 


ționare a vinovaţilor şi având adânc înrădăcinată în tra- 
diția lui milostenia creştină, Statul nostru se găseşte 
faţă de nouii veniţi în imposibilitate de a-şi încărca bugetul 
cu noi închisori, aşa că-i iartă de vina lor gravă de a fi 
trecut frontiera clandestin și fără nici o formalitate (mare 
mișcare de entuziasm în auditor) și-i invită politicos să 
se întoarcă pe unde au venit... 

Aci urmau obișnuitele exclamaţii de surpriză, de ne- 
dumerire, obișnuitele rugăminţi către translator de a re- 
peta ultimele cuvinte, ori de a controla, consultându-mă 
din nou, dacă nu cumva a transmis greşit, neauzind bine 
poate... 

Translatorul însă, la fel cu sentinelele se destăta cu 
rânjet discret şi cu falşă duioșie, le împărtășea că au- 
diența a luat sfârșit şi arătându-le grelele tomuri des- 
chise pe masă, le da să înțeleagă că ce timpul să fiu 
lăsat în pace. Dar tocmai acest lucru erau departe să-l în- 
țeleagă hbieţii oameni, aşa că soldaţii trebuiau să-i ia u- 
şor în piept pentru a-i face să evacueze. 

La început soarta refugiaților mă înduioşa. Mă între- 
bam dacă aceste reprezentații pe care le dădeam oşte- 
nilor mei nu frizau oarecum ridicolul şi mai cu seamă 
cruzimea. Dar înainte ca să mă hotărăsc să le pun capăt, 
găsii la un întius de mână ideea care mi le scuza. Dacă 
i-aş fi trecut doar în revizie şi fără să le dau nici o ex- 
plicaţie i-aș fi somat apoi s'o ia îndărăt peste apă ar fi 
fost oare mai blând ori mai civilizat? Pe când așa, după 
sarcasmul inevitabil al micilor spectacole aproape colti- 
diane, aveam grijă ca trecerea înapoi a Nistrului să fie 
făcută în cele mai bune condițiuni de siguranţă pentru 
ei; astfel lucrul nu se întâmpla decât spre dimineaţă, sau 
la ore, când după semnele şi informaţiile ce aveam, pe 
malul celălalt al râului, nu se găsea picior de grănicer 
rus, — aşa că pânăn faptul zilei să aibe toată vremea să 
se îndepărteze de frontieră într'atâta, cât să nu tre- 
zească vre-o bănuială propriilor lor autorităţi. 

Mai pe urmă însă, nici nu mai vream să ştiu de ei, 
atâta mă indignau noutăţile ce le aflam despre aceşti iu- 


9 


RUSOAICA 17 


divizi, cari cereau azil cu lacrămi în ochi şi cu smerite ju- 
răminte de credință, pentru a începe să uneltească şi să 
se întrunească în pivnițele orașelor vecine în conjuraţii 
secrete, Vestea descoperirii unor recente comploturi, la 
cari în cea mai mare măsură, luaseră parte tocmai mosa- 
firi de aceştia îndoelnici, intrați în ţară prin sectoare 
de frontieră aflate sub autoritatea unor comandanți mai 
puţin severi decât ai mei, mă făcu să mă desinteresez a- 
proape complect de dânşii şi să-i las pe mâna soldați- 
lor. Mie mi se raporta doar numărul celor prinşi și toată 
grija pe care o aveam deacum înainte, era ca la pornire, 
să văd dacă numărul îmbarcaţilor era tocmai acel ce mi se 
raportase. lar singurele cuvinte, pe care le adresam re- 
fugiaţilor înainte de plecare erau doar să-i întreb dacă 
în afară de obiectele suspecte ce li se confiscase la per- 
cheziţie, li se oprise cumva bani ori lucruri de valoare, 
ce le-ar fi avut asupra lor. Pe urmă plictisit şi zorit mă 
refugiam în mijlocul cărţilor mele şi ceasuri întregi nu 


a 


mai vream să mai ştiu de nimeni și de nimic... 


Aveam şi cu un cal, cu care plecam în inspecţie pe 
linia sectorului de pază. Când mă avântam în şea, mă 
gândeam la Volbur al căpitanului Bădescu şi mă pufnea 
răsul. Pentru că Pafnute, calul meu, destul de dospit și 
cl, nu făcea nici o mișcare, când îl apucam de gât şi-mi 
înfigeam botul cismei în scară. Pafnute, pleca supus ca- 
pul şi cu siguranță, dacă ar fi fost cu putinţă, sar fi Li- 
sat și pe vine ca să-mi înlesnească ascensiunea pe spina- 
rea lui largă. Pafnute mă jignea cu atitudinea lui docilă. 
Parcă ar fi fost un bunic, care primea fără nici o împo- 
trivire, să sc joace cu nepoţii de-a calul. 

Pafnute era calul sectorului. El îşi cunoştea bine me- 
seria şi mă ducea domol pe sub colnice, ferit de ve- 
derile malului dimpotrivă, ca și când şi-ar fi dat sea- 
ma perfect că în slujba pe care o îndeplineam amândoi, 
discreţia este una din cerințele de căpetenie. Cu Pafnute 
nici nu-ţi trebuia călăuză, chiar la prima vizită făcută pos- 


2 


18 GIB I. MIHĂESCU 


turilor. Dacă lăsai frâul în voia botului său înţelept şi 
amical, Paînute te ducea prin viroage atât de ascunse, 
îşi croia drum prin tufişuri cu cărărui întortochiate, atât de 
bine ştiute de copita lui, că rămâneai sedus, de price- 
perea acestui animal, a cărui bunăvoință de la început 
mă revoltase. Paînute era croit pentru mica strategie; 
poate că avansat în misiunea lui cotidiană sar fi dovedit 
şi în strategia de linii mari un bun conducător de gene- 
rali. In orice caz, era un cal, care nu-şi greşise ca- 
riera, 

Adesea eşiam de sub dantelăria complicată a tere- 
nului şin faţă mi se deschidea atunci larga perspectivă 
a împărăției tăcerei. Une-ori pe malul vastului imperiu 
privirea îmi dădea de-o sentinelă cu capel ţuguiat, ca 
un corn în creștet. Soldatul roșu sta şi visa şi el ca şi 
întinderea fără margini din spate-i. Ţineam în loc pe 
Paînute care se resemna să-şi curețe crupele de muște 
plesnindu-le din plin cu pămătuful cozii, iar eu mă com- 
plăceam să fixez soldatul rezemat în armă, care nu mă 
vedea. Ca şi când aș fi pândit să descifrez în atitudinea 
şi în mişcările pe care le va face întâi, misterul adânc 
ce păzea; iar nemişcarea aceia, întinsă până dincolo 
de răbdarea-mi obișnuită şi ochii aceia pierduţi în nicăeri, 
îmi măreau şi mai mult nedumerirea. 

Cravaşam atunci cu putere un vlăstar tânăr de sal- 
cie şi plesnetul scurt ca de explozie de armă, sărea deo- 
dată râul ca să scuture pe somnolent din visuri. Sur- 
prinsul schiţa atunci în zigzaguri de fulger gestul firesc al 
revenirei. Se trezea la realitate, ochii îi înviau, pumnii 
strângeau convulsiv arma în poziţie de apărare. Să a- 
pere ce? Neantul propriilor gânduri sau golul nesfârşit 
din spate-i? 

Era rândul meu acum să nu mai dau nici un semn 
de viaţă. In schimb grănicerul roşu devenea tot mai ner- 
vos cu cât se prelungea tăcerea. Ochii lui străpungeau 
zadarnic frunzişul înşelător al malului dincoace. Se agita 
pe marginea imensului gol ca umbra pusă de Dumnezeu 
la vămile văzduhului. Izbucneam atunci fără să mă arăt, 


RUSOAICA 19 


întrun hohot zgomotos şi sarcastic, întrun hohot atât 
de voios şi de posnaş, că umbra cu corn în frunte redeve- 
nea deodată, un biet om, un biet flăcău, parcă surprins 
într'o postură nepotrivită, ruşinat și zăpăcit. In faţa eter- 
nului şi nestăpânitului râs, până şi m ochii lui, zâmbitori 
acum și parcă cerând îngăduință, — umilatul gol se pră- 
podidea atunci şi mai năvalnică veselia, la amintirea pro- 
priei mele amăgiri, care o clipă mă făcuse să disting un 
gol umflat, de altul desumflat aşa cum întrecutul cu bău- 
tură despică în două o nălucire unică. 

Am ieşit la iveală şi am fost salutat cu un râs şi mai 
puternic decât al meu din partea cealaltă. Râsul amândo- 
rora creștea din sine însuși şi a ţinut multă vreme. Na 
fost însoțit de nici un cuvânt tot timpul, de nici un alt 
gest afară de acela pe care-l face omul din cap şi din gât 
când bagă de seamă că s'a speriat degeaba sau sa stră- 
duit din greu pentru nimic. Pafnute s'a asociat la ve- 
selia noastră, cu câteva nechezături prelungi, el, atât de 
măsurat în expansiunile lui sufleteşti. Şi câtăva vreme 
și-a permis chiar să mă ţie pe creste, în văz liber, dce- 
parte de îrunzișul viroagelor. L'am bătut pe gât domol: 
calul e cal, chiar când e serios şi strateg ca Pafnute. El 
se încrede în râs şi'n prietenie. Şi pulpele mele Tau în- 
dreptat din nou, înţelepțeşte pe drumul cel ferit, pe 
care el ştie să meargă așa de bine. 


Grănicerii, cari s'au dat pe undeva la odihnă, cum mă 
simt, încep să ciulească urechile şi să scruleze cu privirea 
încruntată în toate părţile, arătându-și zelul. Se fac că 
nu-mi cunosc pasul calului şi cu toate că ţăcănitul pot- 
coavelor le-a intrat de mult în auz, ei sar ca împinşi de-un 
resort, cu declanşare întârziată şi strigă scrâşnit: „Cine-i? 
stail“ Pe urmă, când mă văd, faţa li se luminează cu 
stângace surpriză, liniște şi prietenie. Nu era ceiace crer 
zuse! Câteodată însă vre-unul e într'atât de pierdut în 
gânduri, de bună seamă în amintirile lui de peste Olt, că 


20 GIB 1. MIHAESCU 


abia când simte aburul cald al calului pe ceafă, tresare: 

— Bine mă nefericitule, fi strig atunci, cum ai să-mi 
prinzi tu bolşevici, când dormi de-a m picioare. O să te 
iure ei pe tine și abia peste Nistru, o să bagi de 
seamä.... 

Mârlanul se scarpină în cap, — pe faţă cu un râs care 
arată că n'are păsare. 

— Care?, răspunde cel, pătruns de sine. Poate mort 
wor duce acolo... Dar eu vam auzit şi ştiam că sunteţi 
dumneavoastră... D'aia nu m'am întors... 

— Da de ce ai rămas aci și nu circuli? Unde ţi-e în- 
soțitorul * 

— E şi el pe-aci, pe-aproape... Am mirosil ceva şi 
ne-am pus la pândă... 

Cu toate răspunsurile lor prompte, pe „visători“ îi 
jineam deobicei prin preajma pichetului. Spre flancurile 
sectorului dam drumul doar la cei cu urechea fină şi cu 
pas de copoi, ale căror raite prin posturile apropiate şi 
printre patrule, nu mai conteniau. Noaptea mai ales tot 
locul era bătut, iar schimburile obișnuite plecau la ore 
şi pentru intervale de timp, diferind cu totul dela o 
noapte la alta și chiar dela un schimb la altul. Astfel 
năvoadele mele prinseră la început cea mai bogată re- 
coltă pe tot batalionul. Primii felicitări. Pe urmă înce- 
tul cu încetul vânatul se împuţină, deși, nici acum vă- 
mauitorii de oameni nu s'ar fi putut lăuda că mi-au dejucat 
sistemul de bază, surprinzând vre-o regularitate ori pe- 
riodicitate în mișcările patrulelor., Recolta se împuţina, 
pentru că sectorul devenise periculos. 

Eu nu avusesem decât să imprim aceste mişcări plu- 
loanelor mele: cei doi plutonieri le prinseră şi acum 
ei manevrau de minune. Eu nu serveam decât ca un 
simplu regulator, o supapă de siguranţă, care intră în 
acţiune numai când lucrurile amenințau să se încurce. 
Mă mulţumeam să supraveghez plecările şi sosirile, în- 
cât îmi rămânea un timp incalculabil pentru cărţile mele. 

T 


Li 


Mai ales plutonierul Gârneaţă îmi era de preţios a- 


RUSOAICA 21 


jutor. Era socotit de toți aghiotantul meu şi mâna mea 
dreaptă. Dealtminteri, pe el îl lăsam să-mi țină locul, 
deşi era mai tânăr, de cât plutonierul celălalt, Cebuc, om 
vrednic şi acela, dar care, când striga „trăiţi!“ sau as- 
culta vre-un ordin nu-şi proptea ca Gârneaţă ochii drept 
în ochii mei. | 

Pe când Gârneaţă era gândul şi sufletul meu, desbrăcat 
de toate clasele de şcoală şi de toate teancurile de cărţi, 
din coliba de scânduri a „comandamentului“ cum era de- 
numită de refugiații de peste fluviu. (Soldaţii îi spuneau 
pur şi simplu: bordeiul domnului locotenent). Mă vedeam 
în Gârneaţă, cum aş fi fost dacă aș fi rămas plugar şi 
m'aşi fi reangajat. 

Amândoi eram bruni — negricioşi, subțirateci şi înalţi. 
EI era şi mai înalt decât mine, dar cu mai subţiratec şi 
mai mlădios decât el. Amândoi aveam feţele lunguieţe, 
dar aveam satisfacția să constat că trăsăturile lui erau 
mai plate și ochii, la fel de negri, mai puţin mobili. 
El mai își lăsa une-ori câte-o muscă de mustață sub 
fiecare nară, apoi părul lui negru lucios era mai gros şi 
lins, pe când al meu, poate cu o nuanță mai castanie era 
fin şi unduios. <- 

Cebuc era mai scurt și mai legat. La figură era alb, 
dar părul i-era şi mai negru decât al nostru. Işi lăsa 
mustață ceva mai scurtă decât buza de sus şi-i plăcea s'o 
inspice uşor în două cârlige drepte şi ascuţite. Gârneaţă 
ii demonstra adesea că „nu se mai poartă aşa“, şi că 
trebuie s'o taie mai din scurt, dar Cebuc nici nu vrea să 
audă. El ţinea de bună seamă mult la cârligele lui care 
scoaseră din ţâţâni o vădană din târgul pe care-l pă- 
răsisem. Femeia îşi pusese ţoalele mai de preţ întrun 
car şi pornise după plutonier, hotărită să stea cu el, în 
bordei, pe graniță, fie ce-o fi. Cu greu a fost convinsă 
să se aciuieze, în cătunul cel mai apropiat de secto- 
rul nostru, — mi s'a spus Tohatinul — dar la destui 
chilometri şi acela. Nu ştiu cum se strecura Cebuc până 
acolo, pentrucă ori câte străduinți depuneam nu pu- 
team să-l găsesc vre-o dată în neregulă. Intro noapte 


22 GIB I. MIHĂESCU 


numai, mi s'a părut o amazonă în stil rural, bușnind 
dintr'o viroagă. Am strigat, am somat şi am tras. Dar 
patrulele şi echipa mobilă atrasă îndată de semnalele 
mele. şi de sgomotul detunăturei n'au găsit nimic pe-o 
rază destul de întinsă. Mi sa părut totuşi că soldații 
șopăcăesc ceva şi privesc cu înţeles la Cebuc, care foarte 
îngrijat la început și foarte zelos la această cercetare 
nocturnă s'a întors să-mi dea raportul negativ într'o 
dispoziţie şi cu un exces de vorbe care nau putut să-mi 
scape. Am avut atunci toate motivele să cred, că n'a fost 
vorba nici de-o refugiată de pe Nistru încoace, nici de 
vre-una care vrea să treacă dincolo. Cebuc înclina să 
creadă într'o nălucire deşi îl contrariau unele urme 
proaspete de copită şi sfărâmăturile de pământ, pe lo- 
cul de unde se ivise arătarea. Iar Gherăscu ţiganul, înalt, 
cu fața coajă de castană, ciugulită zdravăn de semnele 
vărsatului, își da cu părerea primită cu severă căutătură 
de Cebuc, că trebuie să fie neapărat un „șpion“ în vest- 
mânt femeesc. 


Inţelegeam şi strâmbam uşor din buze, In definitiv 
dacă era vorba numai de vădana lui Cebuc, chiar dacă 
soldaţii ştiau şi ascundeau, mare lucru nu putea fi. Ră- 
mânea numai ca eu să nu înţeleg nici odată acest lucru. 
De altfel ori de câte ori mai pornii noaptea din bordei 
pentru inspecții inopinate, fantomatica amazonă nu-mi 
mai ieși înainte. 

Amintirea ci mă făcea însă să-mi scape din când în 
când câte-un surâs. Pentru un om de simplitatea plu- 
tonerului Cebuc, o astfel de împrejurare putea să-l pună 
în proprii lui ochi, într'o postură interesantă. Deasemeni 
în ochii subalternilor, cari de bună seamă îl admirau, 
nu atât pentru aventura în sine, cât pentru darul lui de a 
scoate până într'atâta o femee — probabil o gospodină 
de treabă — din minţi. Aş fi fost curios să ştiu cam ce 
păreri avea Gârneaţă, în chestiune. Insă nu-mi dam oste- 
neala să fac aluzie; faptul, că el, care-mi şoptea totul 


RUSOAICA 23 


la ureche, întârzia să-mi mai dea şi această noutate, mă 
lămurea deplin. Fiind cu neputinţă să nu fi aflat nimic 
şi cunoscând bine la ce limită se opreşte spiritul lui de 
camaraderie față de Cebuc, nu rămânea de cât să fiu 
încredințat că Gârneaţa nu-i tocmai încântat de marele 
succes al camaradului său. Cu atât mai mult, cu cât îşi 
amintea că mai înainte, mie-mi plăcea să subliniez vred- 
nicia oștenilor mei şi pe frontul sentimental. Chiar și acum, 
dacă am fi fost ceva, ceva, mai departe de acest râu și 
de misiunea pentru care fjusesem aduși pe malul lui, n'aș 
fi întârziat să bat pe umăr pe Cebuc şi să-l încredin- 
tez: — Degeaba te mai ascunzi băete. Ştiu tot, ei bravo, 
îmi placi... eşti un adevărat oştean... 

I-aș fi vorbit, desigur, cu graiul celui care e conştient 
ca avut la activ isprăvi de aceiaşi natură, în proporție 
directă cu gradul pe care-l poartă. Recunoști aptitudi- 
nile cuiva, întru atât, întrucât îţi dai seama sau crezi că 
la tine aceleași aptitudini se găsesc într'o măsură în cel 
mai rău caz egală. 

Dar acum, întru cât mă privea, nu mai pig fi nici 
vorbă de aşa ceva. Pasul meu trecuse hotărît pragul 
desgustului pentru astfel de nimicuri, cum din înălţimea 
mea sufletească aveam dreptul să le privesc, şi tot exce- 
sul sufletesc pe care aş fi putut să-l întrebuinţez în a- 
fară, se concentrase asupra cărților mele şi în deosebi 
asupra malemalicei. 3 

Imi plăcea s'o denumesc la singular, ca pe o persoană 
anume. Era Ghenea Kersanova a mea şi eram măgulit 
peste fire, numai încercând să fac o comparaţie între a- 
ceste două înlănţuitoare de spirit. Iubirea mea era vastă 
ca infinitul, hotarul ei trecând nemăsurat chiar dincolo de 
nenumăratele jaloane de aur, pe care noaptea le înfigea 
în depărtările ei din trilioane în trilioane de chilometri 
şi mai departe. Pe când iubirea sărmanului căpitan Bă- 
descu se izbea la fiecare întoarcere de păretele de gra- 
nit al unei peşteri întunecoase, întortochiate și fără ie- 
şire, mărginite din scurt de intoleranţa religioasă a unui 
bătrân iudeu, fabricant de sifoane. 


24 GIB 1. MIHAESCU 


Rosteam ca ori ce amant cuvinte de delir ca: axa ic- 
şilor şi axa igrecilor, integrală indefinită, somaţiune, e- 
cuaţie diferenţială, iar pe măsură ce această amantă în- 
văluită în atâtea simboluri indescifrabile şi formule, mă 
lăsa să-i descopăr câte-un nou mister al frumuseţei ei — 
aşa cum o femee în came şin oase şi-ar lăsa râud 
pe rând, cu zgârcenie la iveală, maestatea unui umăr de 
marmoră sau dulceaţa infinită a unui vârf roz de sân, — 
pe aceiaşi măsură curiozitatea stâșieloare mă făcea să 
bâlbâi numele tot altor farmece ascunse şi să mă pierd 
cu totul în acest simţimânt ameţitor. Mă trezeam pro- 
nunțând cu voce tare, chiar numai pentru cadenţa lor 
vorbe cu totul fără de înţeles pentru cineva care m'ar 
fi auzit, ca: „Philosophiae naturalis principia mathemu- 
tica“, ori „Analiysis per acequationes numero terminorun 
infinitas“ sau alte titluri newtoniene, kepleriene ori co- 
pernicane, găsite prin introducerile istorice ale tratate- 
lor mele şi care-mi plăceau îndeosebi pentru sonoritatea 
lor latină. 

Dar nimeni nu putea să mă audă pentru că nu le ros- 
team decât în strictă intimitate. Pentru ostaşi eram 
tot domnul locotenent, care vorbea limba tuturor locote- 
nenţilor de pe lume. Astfel îi strigam soldatului care tre- 
buia să-mi execute un ordin urgent: „Haid, te-ai topit?“ 
sau „Aeroplan să te facil“ Şi aşteptam ca orice loco- 
tenent din lume ca soldatul să plesnească călcâiele bocan- 
cilor şi să răcnească convins: „M'am topit. să trăiţi!“ 
sau „Aeroplan, să trăiţi!“; iar dacă nu-mi plăcea mişcarea, 
văcnetul, ori dacă dobitocul căsca ochii în sus să vadă 
despre ce aeroplan ar putea fi vorba — atunci, ca și 
când nu mar fi aşteptat în odaia mea de scânduri capi- 
tolul virgin al Integraţiei prin serii, îl chemam îndărăt 
şi-l puneam să repete, sau îl dam pe măna lui Gârneaţă 
să-i arăte cum poate deveni un om aeroplan. 

In odaia mea înotam însă în plin infinit şi prin păienje- 
nişul de curbe și emoţii priveam înapoi în amintirile și 
relaţiile mele cu lumea cu o superioritate grandomană. 
care mă umplea de mine. Pe Marusea abia o mai ve- 


Cd 


RUSOAICA 25 


deam, iar chipul de tragică veselie al Ghenci Kersanov, 
mă făcea să zâmbesc cu milă. Nici domnul general gu- 
vernator al Basarabiei, nu se afla, desigur, pe-o poziţie 
atât de înaltă, cu un orizont atât de vast ca acela pe care 
mi-l deschisese mic, modest locotenent, calculul infini- 
tesimal, pe malul înecat în tăcere şi uitare al Nistrului 
bătrân. 


Ascetismul matematic în care mă complăceam era mai 
pur decât ori care altul desigur. El se întâlnea poale nu- 
mai cu necesitatea religioasă înaltă a solitarului credin- 
cios retras peniru a găsi în liniştea deplină a Inţelep- 
ciunei pure, în afară de orice contigenţă lumească şi mas 
cu seamă sufletească, pe Cel de dincolo de orice limită. 
Dar cra cu totul deasupra ascelismului barbar, a celui ce 
vrea să definească figura Inceputului şi Marelui Tot, 
din vechile cărţi lumești și din precumpănirea unei stări 
de lâncezeală spirituală asupra tentaţiilor înadins pro- 
vocale ale cărnei. 

La început şi cu credeam că frumuseţea clasică şi 
măsurată a poemelor homerice îmi vor pune balsamul 
păcei. pe sufletul meu ars. Dar era o cruntă greşală: 
zeii greci începură să frecventeze visurile mele. Braţele 
albe ale Junonei nu odată se întinseră molatec în adân- 
cul turburatelor mele vise, încrucișindu-se la ceată şi fă- 
când să se ridice într'o voluptoasă răsuflare, un bust lur- 
burător din şcoala lui Fidias. Nu odată părul creț al 
blondei Venere, îi înfășură goliciunea ci divină punând 
capăt lăcomiei ochilor mei, asmuţiţi în neființă. Dar cine 
nu mă vizila în nopţile acelea, de adâncă tăcere, pe 
malul singuralec al fluviului cu capricioase meandre și 
cu lascive convulsii! Frumoasa Elena și Penelope; zâna 
Calipso şi demonica Circe, frumoasa Andromaca și pa- 
siunea mea deosebită, virginala zeiță Pallas, ale cărei tră- 
sături de severă și gravă mândrie, al cărei profil ideal, 
sub coiful de războinică, îmi plăcea să le văd în vârtejul 
fantasmagoriilor stupide ce mă frământau ca pe un ne- 


26 GIB I. MIHĂESCU 


vrednic solitar, contractate de spasmurile surprizei primu- 
lui amor — sacrilegiu. 

Dar și ziua, în namiază mare de vară, avusei viziuni 
antice. Nu-mi fu dat oare odată, în rătăcirile mele prin 
zăvoaiele şi colnicele sectorului să întrezăresc prin tu- 
tărişuri picioarele goale ale sălbaticei Diana? Un fior mă 
străpunsese şi mă ţintuise în loc, pentru că nu mai era 
acum un vis, ci aevea, realitatea goală. Era Diana, linia 
perfectă a „pulpelor ei celebre, genunchii ei uşor aduşi 
în afară, gata ori când să fugă și fusta ei sumeasă dea- 
supra lor, ca în cunoscutele gravuri din textele clasice, mai 
apreciate de tinerii şcolari decât textele înşişi. 

M'am apropiat de neaşteptata arătare cu paşi ne- 
simţiți de pisică sălbatecă ca să-i descopăr faţa, inter- 
zisă sub grav blestem oricărui muritor de rând. Diana 
era o ţigăncuşe rumenă din partea locului, care venise 
cu caprele la păşune. Dela ca aflai că mă depărtasem 
mult de Nistru şi nu-mi fu de mirare, de vreme ce se 
întâmpla pentru întâia oară să las acasă pe credincio- 
sul meu topograf cavalin, Pafnute. Diana cea oacheșşe, 
mă împărtăşi apoi rând pe rând, la umbra sălciilor, cu 
farmecele ei divine, care, după atâtea mii de ani, cu toată 
tinerețea ei crudă, erau departe de a mai fi feciorelnice. 

Şi când după scăpătat de soare pornii uşor şi şcăpat 
de viziuni antice, spre bordeiul meu, pe care-l găsii cu 
ajutorul stelelor, ca 'n vremurile patriarhale, câinii lui Ac- 
teon nu mai mă ajunseră din urmă, nici nu-mi săriră 
în coaste din umbra desişurilor şi nici în nopţile, ce ur- 
mară, nu mai mă sfâşiară cu dinţii lor, dătători de fri- 
guri lascive, ca pe nefericitul lor stăpân. 

După un timp, pornii, de astă dată cu Pafnute, langgi în 
căutarea Dianei. Dar, no mai găsii. Nu mai găsii nici 
locul, unde ea fusese atât de darnică cu mine. Asta mă 
năcăji mult. Pafnute părea că-mi spune: Vezi, dacă mă 
luai cu tine, acum ştiam unde să te duc! Hotărît lucru 
nu aveam nici un talent la topografia aplicată pe teren. 
Pafnute, cel fără grai, mi-era superior din acest punct de 


RUSOAICA 27 


vedere şi asta fără can viaţa lui să ti văzut vre-o planşă 
sau să fi desemnat vre-un crochiu. 

Mă dusei şi "m zilele următoare după umbra trecutu- 
lui. Locul bucuriei trecătoare mi se păru că-l găsesc, dar 
descoperii altul şi mai asemănător. Pafnute, care înţe- 
legea după modul cum îl opream, gândurile și starea mea 
sufletească, izbucnea la fiecare luminiş, care mă intriga, 
în nechezături sarcastice.  _— 

Renunţai la țigăncușă. Poate că făcea parte din vre-o 
laie poposită în împrejurimi şi lăsându-se după voia ca- 
prelor, se răzleţise de căruțe. Poate chiar mă așteptase 
şin zilele următoare — până când laia va fi înhamat de 
drum spre alte orizonturi. 

Intr'altă zi, răzbind la luminiş mai larg, văzui în 
zare profilul de cetate al unei mânăstiri. Poate mână- 
stire de maici, mă gândii şi poate caprele pe care le 
păzea Diana erau ale mânăstirei. Câteva zile dădui şi 
pe-aci târcoale, dar în zadar. Cum să nu-ți vină să 
crezi că avusesem de-aface într'adevăr cu o zeiţă pre- 
schimbată în păzitoare de capre şi care nu se coboară 
de două ori pentru acelaşi muritor. N'aveam deci de- 
cât să povestesc celor ce-mi împărtășeau soarta, această 
stranie întâmplare şi iată-mă aşezând fundamentul u- 
nei noui mitologii: nu-ţi trebue pentru asta decât un 
fluviu cu meandre bizare și cu bogăție de tufișuri şi 
zăvoaie. 

Dar poemele homerice au un sfârşit; am deschis atunci 
Biblia spre mântuirea sufletului meu. Seninătatea spi- 
ritului nu se află în cărți — fie ele chiar clasice — 
pline de aventuri romantice şi pline de toate pasiunile 
omenești, dela cele mai curate, până la cele mai mes- 
chine și mai scandaloase! 

Pe când Biblia, mi-am spus... 

Dar n'am apucat să trec din Cartea Facerii în Exod, 
că — după câteva zile de rătăcire prin pustiu, în impo- 
zantă caravană, călcând, în aerul libertăţii mări și ți- 
nuturi, — m'am încurcat de tot în acel mărăciniș de 
legiuiri, împărțiri și ierarhizări, care parcă e pus a- 


25 GIB I. MIHAESCU 


nume în acest loc al Vechiului Testament, ca să-ți dea cu 
adevărat impresia pustiului, a umblatului în deşert după 
miragii sociale şi programe himerice și — evident a căs- 
catului... « T 

Ajuns în pământul făgăduinţei am adus la rându-mi 
prinosul meu de recunoștință Tatălui Ceresc, că am trecut 
însfârşit cu bine de Numeri și Deuteronom, Dar iată 
caravana, acum legiuită, împărțită, ierarhizată și încar- 
liruită s'a apucat să se dedea la o serie de măceluri, 
samavolnicii şi sacrilegii atât de crude şi de respingătoare 
asupra băștinașilor invadaţi, încât Sfânta Carte a lăsat cu 
mult în urmă grozăviile încununate cel puţin de poezie 
ale bătrânului orb din Elada. Jar mântuirea sufletului în 
această sinistră revărsare de sânge, de măruntae şi de 
maţe, mi-am găsit-o desigur, dacă se poate spune, în a- 
cele grozăvii mai puţin grozave, tocmai pentru că in- 
tervenea acolo un trup fie chiar trădător şi o mână, fie 
chiar ucigașă, de femee. 

Erau -pasagiile, către care fatal filele se întorceau dela 
sine, chiar dacă ochii se odihneau acum în răcoarea su- 
fletească a Sfintelor Evanghelii, ascultau sfaturile şi a- 
meninţările sfântului Pavel sau se îngrozeau de sinistrele 
făgăduinţi ale Apocalipsului. De altfel pasagiile Iudithei și 
ale Dalilei erau însemnate odată pentru totdeauna cu roșu, 
astfel că erau uşor de găsit; iar pasagiile alăturate câş- 
ligau printr'un fel de contagiune a curiozităţii, care deşi 
mai fusese săturală odată în aceleași locuri, părea că 
ar mai avea ceva nou de înghiţit, dacă ar reveni. 

Captival cu desăvârşire de această parte a Cărței 
Sfinte, sentimentele cele mai stranii îmi veniră. Era curios 
cum istorisiri atât de sacre, putură să mă schimbe atât 
de curând, dintr'un om liniștit şi fără păcate prea mari, 
întrun monstru. Cam pe vremea asta suggerai oameni- 
lor mei că ei trebue să se considere ca nişte haiduci, stă- 
pâni al colnicelor și-ai aerului liber, iar pe mine să mă 
considere şeful lor și judecătorul celor ce le pică în mână, 
Fantezie desigur destul de periculoasă, ea putând dege- 
nera în cine ştie ce urmări, la nişte suflete atât de sim- 


RU SIOR TCA 29 


ple ca ale lor. Tot atunci incepui să privesc mai cu luare 
aminte la prizonicrele din grupurile de refugiați, vânate 
de dânşii. Din fericire recolta feminină a voinicilor mei era 
foarte săracă, iar rarele exemplare te descurajau dela 
prima vedere. Aşa că Sfântul și Vechiul Testament nu 
reuşi să mă ducă în ispită multă vreme, chiar după ce 
trecui prin mai multe încercări. 


“Imi plăcea adesea să mă aşez pe undeva pe malul 
fluviului şi să urmăresc jocul leneş al valurilor minus- 
cule. Din drepturile astea, arar se vedea dincolo albul 
incandescent în soare, al vre-unei case la cine ştie ce 
depărtări. Afară de patrulele rare, extrem de rare, cu chi- 
văre ţuguiate, părea că nimic nu mai însuflețeşte peisa- 
giul adormit can basme. Şi tocmai din peisagiul acesta 
încremenil, la un semn magic al destinului, avea să se în- 
lrupeze ea. Rusoaica. 

Tactica mea strânsă împuţinase repede loturile de re- 
fugiați. Chiar până întratâta că uneori treceau zile în- 
Iregi fără ca nimic să-mi mai tulbure lecturile. Şi totuşi 
aşteptam. Ceteam sfânta carte și aşteptam: ea va veni, 
imi spuneam: „Ea va veni“ — mă întărea în credința 
mea şi sfânta carte. 

Când Gârneață venea să-mi raporteze că năvoadele 
au fost grele in noaptea abia trecută, inima îmi tresărea, 
Eșiam. Dar în locul ci, al fetei gândurilor mele, găseam 
câteva figuri schimonosite de mizerie, pe care abia de 
le destingcai din ceata zdrenţăroșilor masculini. 

Inapoi! La noapte, înapoi! Aşa era ordinul. 

Şi må refugiam în odaia mea, căutând pasagiile pre- 
ferite, deşi le ştiam pe dinafară. Iar timpul trecea iarăși. 

Ea totuşi trebuia să vie. Gândiţi-vă. Să stai pe ima- 
lul unui fluviu care desparte două țări. Dincoace dom- 
neşte pacea şi ordinea. Dincolo groaza şi haosul. Țăra- 
nii ăştia, cari mi se perindaseră până acum pe dinainte 
sau negustoraşii evrei, nu erau desigur cei mai loviți 
de tragica domnie. Pe când cu, rusoaica, aceea pe care 


30 GIB I. MIHĂESCU 


o aşteptam eu, ea nu va mai putea să reziste multă 
vreme. Ea avea să caute repede să dea de câmpul larg 
şi potolit al păcii de dincoace, de care avea nevoe fru- 
museţea şi sufletul ei. Ea trebue să vie. 

De ce mă adânceam mai mult în lecturile mele, de 
aceia mă încredințam tot mai mult că ea va veni. Su- 
fletul ei bizar şi sălbatec de cazacă, dornic de liber- 
lăţi de stepă, de galopuri sălbatice în inimi omeneşti, 
de hărnojeli viclene cu vârful de migdală al ochilor o- 
blici şi străpungători ca un hamger tătăresc, mavea 
să mai suporte multă vreme spaţiul strâns îngrădit şi 
constrângerea mecanică la care era supusă. 

larna trebuia să vină odată, mă gândeam. Atunci va 
sosi ea. Alunecând pe vadul de ghiaţă lucioasă, printre 
tufişurile de chiciură, în cadrul iernatic, în care poate 
să-i stea bine unei rusoaice. Acum trebuie luntre şi lo- 
pată, trebuie înţelegere cu mijlocitor, lacom şi trădător. 
Dar iama ea va ghici drumul scăpărei, îl va descoperi 
singură şi va alege sectorul meu, pentru că încoace e 
cel mai ferit de locuinţe omeneşti şi — cum se vede — 
cel mai apreciat de fugari. Şi pentru a o vedea mai bine 
imprumutam fetei mult aşteptate, când trăsăturile Av- 
dotiei Alexandrovna, sora lui Rascolnicofi, când ale Zi- 
nei, ori Dariei din Posedaţii, ale Nataşei din Război şi 
Pace, ale Annei Filipovna din Idiotul, ale Ecaterinei Iva- 
nowna, ori Gruşencăi din Fraţii Karamazov ;sau ale So- 
niei, din Crimă şi Pedeapsă, pe care împrejurările de 
acum din ţara ei o scuzau mai mult decât orice pledorie 
dostoiewskiană. Apoi mă gândeam la copilele enigmatice 
din Andreew şi din întreaga literatură rusă, fascinate de 
efectele sociale ale nitroglicerinei, ca fluturii de lumina 
lămpii. O subţirică studentă anarchistă aşi fi vrut să se 
izbească de uşa mea, cu toată puterea corpului plăpână, 
speriată de realitatea idealului ei social. Insă dacă ar fi 
fost ca întâmplarea să se împlinească întocmai, întocmai 
după gându-mi, eu visam o subţire cazacă palidă, câu- 
tănd şi acompaniindu-se din ghitară, așa ca într'una din 
micile povestiri vânătoreşti ale lui Turghenieif. 


RUSOAICA 31 


La iarnă va veni. Soldații o vor aduce căpitanului 
de haiduci. Şi pentru a-mi întări acum şi mai mult această 
impresie, simții nevoia literaturei de aventuri şi miracol. 
Cum însă nu luasem cu mine romane şi numai cărți 
serioase, găsii ce căutam cu nemiluita, în Sfânta Biblie 
în traducerea lui Tacit (teribil de frământătoare, această 
sinteză în stil sobru şi majestos, de nelegiuiri și măgă- 
rii!) în Tit-Liviu şin Herodot, în Lavisse, Michelet, Mas- 
pero, Charles Diehl, Iorga, Saint-Simon, Droysen, Sue- 
toniu, Valerius Maximus, Diodor Siculul, Salustiu şi 
Machiavelli, atâtea cărţi de Istorie, pe care le comandaseny 
din auzite şi fără nici un sistem, preferând din fiecare 
anecdolicul în deosebi picant şi aventurier şi din toate, 
tot ce era în legătură cu Versailles, Roma antică şi me- 
dievală, cele două Grecii străvechi şi cu deliciosul Bi- 
zanţ. 

Din toată această mare şi adevărată poveste a ome- 
nirei, desprindeam, ca toată lumea care a cetit istoria, 
un singur învățământ: îndrăzneşte orice şi vei putea, 
dacă nu te va ucide vre-o clipă de ezitare. Şi apoi orice 
mişelie izbutită, va fi un act de eroism. 

Eşiam deci sub marele cer plumburiu al începutului de 
loamnă continentală şi cu mâinile în buzunarele panta- 
lonilor sfidam întregul răsărit. In fond toată grozăvia, 
pentru care mă alimentam cu un curaj atât de universal, 
nu consta decât în aceia, că dacă ar fi venit rusoaica 
lui Turghenieff, a lui Dostoiewschi, a lui Tolstoi, a lui Ku- 
prin, ori Andreew, aş fi înfrânt pentru întâia oară consem- 
nul şi n'aş mai fi trimis-o înapoi, întunericului din care a 
sosit. Nu cred că pentru atâta lucru sar fi făcut gaură 
în cer sau că ar fi fost ameninţare să se schimbe din 
nou harta Europei. De fapt consemnul nu era chiar așa ca- 
tegoric. In loc să trimiţi înapoi pe cei ce-ţi veniau pe ne- 
pusă masă, puteai foarte bine să-i dai pe mâna co- 
mandamentelor succesive pentru a le încheia actele de 
dare în judecată. Ordinele nu arătau decât că „pe cât se 
poate“ nepofliţii să fic întorși. Iară dacă vorbeau bine 


32 GIB 1. MIHAESCU 


moldoveneșie, sau dacă ar fi dovedit că au rude sau pro- 
prietăţi dincoace, atunci nu rămânea decât să fie judecați 
potrivit legei paşapoartelor. Dar dovezile nu se puteau 
aduce pe malul Nistrului. Cuvântul „dovedit“ era înlocuit 
deci fatal, cu cel de „susținut“. Autorităţile dinapoi n’a- 
veau decât să-i expedieze iar din treaptă în treaptă, până 
la noi, după ce se convingeau cu cine au de aface. 

Răstălmăcind necontenit toate dispoziţiile primite în 
privinţa mosafirilor de peste hotar, căutam de-acum ar- 
gumeniul cu care să salvez pe mult așteptata mea prie- 
tenă. „Vreau s'o iau de soţie! era cam ieftin puţin. Şi pe 
urmă dacă n'o luam? Hm)...“ 

Dar să rămână pe argumente! Ochii ei să fie frumosi, 
că argumentele ţâșnesc numaidecât dintr'înşii cu nemi- 
luita ca stropii dintr'o fântână artesiană. 

Insă zilele treceau şi Nistrul nu mai arunca nimic la 
mal, Nici chiar plevușcă bună de dat pe gârlă; însă, care 
să-mi aducă ploconul fără pereche al continuei asigurări 
că marea întâmplare este ori când posibilă. 

Dar nimic, nimic. Imi venia să regret măsurile prea 
strânse pe care le luasem. Hm, puteam: oare să dau îna- 
poi? Puteam să-mi felicit soldaţii de străşnicia lor şi 
să conced drept mulțumire că acum pot s'o lase mai 
uşor? Revedeam încurcat toate rezultatele acestei schim- 
bări, până la cele mai îndoelnice, şi mă retugiam zănatec 
și nehotărit dela unul la celălalt. 

Toamna îmbulnată și rece dela început se preschim- 
base într'o fată tânără şi zâmbitoare ca o primăvară. Zä- 
pada şi îngheţul de bună seamă se înghemuiseră la 
sfârşitul secolului, soarele luase drumul înapoi spre e- 
ternă fericire a emisferului nostru și spre panica pin- 
guinilor de la polul sud. 

Această întâmplare mi-a dat prima dorinţă de a-mi re- 
deschide cărţile de matematici. Dar eram atât de p- 
truns şi înlănțuit de istorie sacră şi proiană, că seara 
când eşiam să reconstitui constelaţiiile, prima stea apă- 
rută la orizont îmi amintea deodată de Patriarhi şi de 
Profeţi, de Templu şi de Regi, de Biblie și de Asirolo- 


RUSOAICA 33 


gie, de lumea veche şi de lumea medievală, de eveni- 
mente culremurătoare și de barbariile acum lucide, ale ce- 
lui de-abia ieşit din caverne. Din infinit şi din nepătrunş. 
cădeam iarăşi ca pisica pe propriile-i picioare, în ome- 
nesc. 

Mă plimbam din ce în ce mai alert în noaptea cu 
sufluri de boare, care parcă alergau de departe să mă 
vadă, cum se adunau tot mai multe, stelele cerului să 
deschidă ochii miraţi la mine. Umblam în pas accelerat 
pe-o potecă, pe care o croise în dosul pichetului, pi- 
ciorul meu prin iarbă și acela era sfântul loc respectat 
de toată lumea, locul unde se plimbă domnul locotenent. 
In închipuirea aţâţată de marșul voluntar, mă vedeam 
luând parte la evenimente trecute sau răscolind împre- 
jurări noi, în care mă trezeam sâmbure de nebuloasă. 
Mă complăceam să mă văd în mijlocul întâmplărilor de 
demult, să  naufragiez cu plutonul meu, une-ori chiar 
singur, dar bine echipat, pe coasta unui continent ne- 
cunoscut, în care istoria a ajuns doar la piramide, la 
calul troian, la Nerone, sau chiar foarte aproape la că- 
derea Constantinopolului. Apăream în momentul cel mai 
tragic şi hotăritor, și puneam mitraliera în bătaie. Cu de- 
laşamentul meu şi cu o mitralieră puneam în respect toate 
hoardele Asiei şi schimbam faţa lumei. Dela sine înţe- 
les, că urma apoi recunoștiinţa împăratului, iar braţele 
molateec ale împărătesei desfăceau rolunjimi ameţitoare 
din finele țesături bizantine împreunându-se în chip de 
mulţumire către Domnul şi ochii i se ridicau spre cer 
otrăvind de tumultul dorințelor toți ochii cari urmăreau 
plini de respect şi cuvioşie această pioasa mişcare. 

Mă transportam cu plutonul şi cu mitraliera mea ima- 
ginară, de cea mai recentă perfecţiune, în toate col- 
țurile obscure ale Istoriei, rezolvând cele mai cumplite 
conflicte şi nenorociri, cu spirit de dreptate şin inte- 
resul civilizaţiei. Pentru umilul meu suflet atât de mo- 
dest, după săvârşirea unor atât de epocale fapte mă 
mulțumeam fireşte, ca tot omul singuratec cu recunoş- 
tința femeilor timpului. Ceiace pentru despoţii ajunşi la 


3 


ar r NALIO A, MLAKI AL NWO 


ananghie, pe care-i ajutam atât de pe neaşteptate, în- 
semna nespus de puţin lucru. 

Când mă trezeam din aceste visuri duse pe. Das 
picioare, în nervoasă străbatere dela un cap la altul a 
unei biete potecuțe, dinaintea mea se desfăcea deodată 
în negura amurgului, împărăția cea vastă, In întuneci- 
mea crescândă vedeam răsturnându-se toată istoria, plă- 
mădindu-se poate în noi tipare sau scrumindu-se toată 
într'o combustiune generală ascunsă şi lentă, fără mă- 
car splendoarea incendiului definitiv. Un nou ev mediu, 
cu toate grozăviile și nedreptățile lui fatale, se ascundea 
până în Saia uimitoare sub perdelele negre ale nop- 
tei care, neni luminei, venea tot dela răsărit. Şi pri- 
veam într olo năuc, din mijlocul minusculului meu de- 
taşament imaginar, care era tot una cu cel real şi de 
lângă mica mea mitralieră, care ar fi săvârşit atâtea mi- 
nuni în celălalt ev mediu, de demult. 

Iar stelele mijeau în înălțimile nebănuite, ca să mar- 
cheze şi mai mult această biată neputinţă, această măr- 
ginire depăşită imaginar, acest gol care se umflă până 
dincolo de orice limită, fără ca să umple nimic. Nu-mi 
rămânea atunci decât stăruința în aceiași nimicnicie fără 
rost și fără Dumnezeu, populată de-a surda de noi i- 
magini, de noi sforţări ale închipuirei, în care sceneta 
lubrică avea rol precumpănitor. 

Din acest mărăciniş sfâşietor în care mă vâra tot mai 
adânc gândul, nedomolit stăpânilor şi împărat al nălu- 
cilor, ca pe un biet nărăvit amator de singurătate şi de 
lecturi suculente, — mă scoase întrun rând, caporalul 
magazioner Marinescu. 


Părăsind într'o seară potecuța plimbării mele obiş- 
nuite şi luând-o rasna prin tufișuri, mă oprii lângă o 
dumbravă cu foşnet misterios. Mi s'a părut că aud o voce, 
un grai spunând ceva tare, apoi tăcând deodată, ca și 
când aşi fi fost observat. Am scos revolverul, am tras 
binişor piedica deoparte, și n'am mai făcut nici un pas. 


RUSOAICA 35 


Din dumbrava de plopi sunetul veni iarăşi. Era un râs 
de hururez. Am vrut să pornesc mai departe, când în 
spatele meu se auzi lămurit o călcătură de bocanc pe po- 
tecă. Pentru un om îmbibat de Biblie, de Mitologie şi 
Istorie medievală ca mine, na fost greu să cred un mo- 
ment că zgomotul pasului meu a pornit-o înaintea pasu- 
lui însuşi. Mai ales că huhurezul râse a treia oară si- 
nisiru şi scurt. 

Pentru un ofițer însă, care comandă un detaşament pe 
Nistru, cauza acestui zgomot regulat putea să fie şi 
pasul altui individ, străin de detaşament, pentru că până 
la această distanţă de fluviu, vre-un soldat de-al meu, 
nu vedeam ce avea de căutat, cu pas atât de liniştit. Mă 
intorsei uşor şi îndreplai ţeava scurtă spre umbra care 
inainta. 

— Stai... 

— Cine eşti lu mă? mi se răspunsese în cea mai per- 
feetă ollenească şi umbra îşi mişcă mâinile spre şale. Dar 
amenințarea mea că trag, o făcu să încremenească așa cum 
se găsea cu torsul şi cu mâinile răsucite într'o postură 
nefirească, de păpuşe stricată. 

— Să trăiţi domnule locotenent... 

— Tu eşti Marinescule? 

EU Să, trăiţi... 

— Da? Şi unde mi-ai plecat la ora asta, EET pos- 
tul... Răspunde băiete... 

In loc de răspuns caporalul Marinescu, după ce-şi re- 
căpătase o poziţie convenabilă şi se apropie, îşi strâmbă 
spre mine faţa lui mică, spână şi bălană într'un râs laş și 
lâmp, care caută îngăduinţă şi prietenie. 

— Unde te duceai? ridicai atunci tonul pentru ca să pui 
capăt acestui început de familiaritate. Răspunde ime- 
diat... 

Caporalul Marinescu strângea în mână pulpana ves- 
tonului, înghiţea în sec privind în jos şi ridica spre mine 
acelaş râs stupid de astă dată diluat de spaima din ochii 


holbaţi și rotunzi, pe care la lumină îi ştiam albaștri şi 
şterşi... 


36 GIB I. MIHAESCU 


— Nu răspunzi? Bine, asta o s'o cercetăm noi la post. 
Stânga împrejur şi înapoi... 

— Domnule locotenent, izbuti în cele din urmă să arti- 
culeze Marinescu... Poftiţi şi dumneavoastră cu mine... 

— Cum?! Indrăsnești... 

— Şi n’o să vă paie rău domnule locotenent. 

— Unde să merg? îl întrebai răgușit. 

Marinescu rânji cu mai multă încredere. Dar nu-mi răs- 
punse de-a dreptul. Ci întâi mă asigură că nu-i departe 
acolo, că pot să n'am nici o grijă, că înainte de a se 
face ziuă suntem înapoi, că el are înțelegere cu toate cele 
trei schimburi din noaptea asta să tragă, care so ni- 
meri, trei focuri în aer dac'o veni cumva vre-o inspecție 
și că înțelegerea o ştie și Gărneaţă şi Cebuc, care pleacă 
și ei, cu rândul, în fiecare noapte câte unul. Aşa că dacă 
o uita plăntonul să tragă cele trei focuri, or Gârneaţă, 
ori Cebuc, vor face ei să se tragă. 

— Iar de-acolo se aude domn’ locotenent şi ziua, da’ 
noaptea: hăue toate văile... Cam încercat noi... lar dacă 
se întâmplă cu adevărat ceva cu bolșevicii, atunci tot 
încep să tragă toţi din toate părțile, așa că întrun ceas 
de pas alergător suntem aci... 

-- Bun... Va să zică asta-mi faceţi, dumneavoastră... 
va să zică gradaţii mei... părăsesc postul noaptea cu 
rândul şi au înţelegere secretă între ei... Tu știi ce în- 
semnează asta, băete?... Tu ştii că noi suntem în zonă 
de stare de asediu? Tu ai fost vreodată pe la Consiliul 
de Razboi? Tu știi ce va să zică Codul justiției militare... 

— Ştiu dom” locotenent cam învăţat la tiurie. Dar eu şi 
cu dom’ plutonier Gârneaţă şi cu dom’ plutonier Cebuc 
ne-am gândit de mult să vă spunem şi dumneavoastră. 
Insă nici unuia nu-i venia curajul. Incă dom’ plutonier 
Gârneaţă zicea: Bietu dom’ locotenent, trebuie să-i spu- 
nem şi dumnealui, că prea se prăjeşte cu cărţile alea... 
Eu zic să-i dăm pe Niculina lui Serghie Bălan, că e ca 
bradul şi e și cucoană... că e de alt neam... Şi când s'o 
nimeri să se întoarcă Serghe să-l ducem la Măriuca... asta 
e văduvă... Că dumneavoastră dom’ locotenent ați mer- 


RUSOAICA 37 


ge totdeauna cu unul din noi... care şi când vreţi, că 
noi ştim seama... 

— Bine băeţi... Acum am aflat ce vream să aflu. De 
mult bănuiam eu, daia tot dam târcoale pe-aici... E... 
mâine să știți că vă fac formele... 

— Mai bine hai cu mine dom’ locotenent, că no să 
fie nimic nici noaptea asta... Şi dacă vă temeţi, dau eu 
o fugă acum întrun suflet şi vă aduc calul... Când aţi 
auzi focurile într'un sfert de oră sunteţi înapoi... 

— Mai bine uite ce zic eu: dă o fugă înapoi şi ră- 
mâi acolo... și să nu te mişti din post că pun plantoa- 
nele să tragă... Haid... la post fuga marş... 

Şi o luai înainte hotărît, spre post fără să bag de 
seamă că Marinescu nici nu începuse să execute ordinul. 
Venea la câţiva paşi în urma mea şi-l simţeam înain- 
tând în silă. 

— Vas zică d'aștia îmi fac scumpii mei gradațţi, în 
timpul nopţei... când toată lumea trebue să încreme- 
nească la datorie... | 

— Păi care-i de serviciu rămâne dom’ locotenent... 
lar Gârneaţă și Cebuc, când se duc, se duc călare... Nu- 
mai eu, ca magazioner, m'am gândit că ce să mai iau 
gloaba cu mine... 

— Bine, bine, las’ că vorbim noi... La Niculina lui 
Serghe Bălan... iar când vine bărbatu-său la Măriuca 
văduva... Va s' zică necinstiţi femeile măritate, în lipsa 
bărbaților... 

— Nu domnu locotenent, la nașa-Niculina vam duce 
pe dumneavoastră... că e de neam de târgoveţi... Eu 
mă întâlnesc cu o fată și domnu” plutonier Gârneaţă tot 
cu o fată... iar domm’ plutonier Cebuc are pe-a dumnealui, 
sa luat după dânsul din târg, cum ştiţi. Intâi se mutase 
la Tohatin și venea uneori ea călare până pe-aci prin 
împrejurimi... Dar de când am descoperit cătunul ăsta, 
am şi făcut înțelegerea... 

— Şi va s' zică vreţi, să mă potriviţi pe mine cu fe- 
meea măritată, ca pe urmă să operaţi liniștiți... Să mă 
aveţi la mână, cum sar zice. Bravo, deştepţi băeţi, lasă 


35 GIB I. MIHAESCU 


că... vă potrivesc şi eu... Să vedeți, la ce mai Nicw 
lină o să vă trimet... Hm... naşa Niculina... zi e încus- 
creală în regulă?... 

— Să trăiţi dom’ locotenent, îi zicem aşa, că nu face 
să-i zicem pe nume... ca la orice ţărancă... Dar dacă vreţi 
dumneavoastră la Măriuca, vă ducem și la Măriuca, de, 
că e cumnată cu Niculina și e văduvă. Da nu prea face 
de dumneavoastră... Pe la Măriuca am trecut toți... Da... 
naşa-Niculina nici n'a vrut să se uite la dom’ plotonier 
Gârneaţă... A zis că ea nu stă de vorbă cu nişte sol- 
dăţoi şi nişte... vagmiștri... aşa-i zice ea lui dom’ plotonier 
Gârneaţă... cum ar fi pe rusește. Da se chiamă că cu un 
ofițer i-ar place să stea de vorbă... Da e chipeşe dom’ 
locoteneni şi e de neam bun... e cam de mirare cum 
a venit şi cum se "'mpacă ea pe-aci... Zău, că face de 
dumneavoastră... 

— Te rog... te rog... restul o să mi-l spui la post... 
după întrebările pe care ţi le voi face... 

Dar de ce simţea că mi se moaie pasul, şi glasul nu 
mai mi-e tot așa de energic ca la început, lucru de 
care eu însumi abia îmi dam seama, de aceea Marinescu 
desvolta mai cu pasiune amănuntele pe care le înșşira. 

— se tot ca dumneavoastră de înaltă... și aşa negri- 
cioasă... și subţire la pântec şi calcă la fel ca bărbaţii... 
umblă cu pantofi ca cucoanele... se poartă ca la oraș... 
Pe bărbatu-său nu lam văzut niciodată... E plecat di- 
nainte de a veni noi aci, ne-a spus dânsa... da' de 
geaba s'a tot înfipt domn’ plotonier pe-acolo... nu prea 
pare să ştie de frică... Acum dom’ plotonier Gârneaţă s'a 
încurcat cu una tot semeaţă și cu pantofi... şi mai tâ- 
nără ca nașa-Niculina... dar nu face preţul ei... și e 
de neam de-aci... Las dom’ locotenent... ştim noi ce 
vă dăm... Ştim noi care-i datoria noastră... Incă dom’ 
plotonier Gârneaţă i-a și spus: — Am să-ţi aduc pe loco- 
teneniul nostru... Să vedem atunci ce-ai să zici?... De, 
a răspuns, da dacă nu, e frumos să nu-l aduci... 

— Ce tot spui la minciuni pe-aici! îi strigai cu pre- 
tăcută îndignare, pentru că sângele mi se încropise cu 


RUSOAICA 39 


totul şi parcă se incleiase, paralizându-mi mişcările. Crezi 
că în felul ăsta, ai să mă faci să dau îndărăt?... Mâine 
trimet raportul, cum s'o lumina de ziua... 

Caporalul Marinescu se opri însă în loc şi-şi încru- 
cişă mâinile pe piept. A trebuit fireşte să mă opresc 
şi eu. 

"— Să n'am parte de ochii mei domnule locotenent, 
de ce mi-e mai scump! Să orbesc pe loc, dacă na răs- 
puns așa... Uite să mergem la post şi să chemaţi pe 
dom’ plotonier Gârneaţă şi să-l descoaseţi fără ca eu să 
zic o vorbă... Să-l întrebaţi numai atâta: Gârneaţă, ce-a 
zis nevasta lui Serghe Bălan, când i-ai spus că ai să 
mă duci pe mine la dânsa?... Păi, staţi să vă spun tot 
cum a urmat, dom’ locotenent... Şi pe urmă să 'ntrebaţi 
şi pe dom’ plotonier Gârneaţă... şi dacă eu am minţit 


o iotă, să trăiţi dom’ locotenent — îşi desfăcu el mâi- 
nile în lături — puteţi să-mi faceţi ce credeţi... ce vreţi 


dumneavoastră... Eu uite, plec capul şi puteţi să-mi căraţi 
la palme până mâine dimineaţă... 

Pornmii, dar fără străşnicia dela început, şi nici nu iz- 
bulii să ordon din nou caporalului Marinescu ca să nu 
mai vorbească... In definitiv ce importanţă putea să aibe, 
dacă vorbea sau nu, când pasul meu o luase iarăși, ceva 
mai încet, dar hotărît spre post... 

— Apoi cum să fie? a răspuns Gârneaţă, că atunci 
sa nimerit să fim amândoi pe-acolo... E 'malt aşa şi 
negricios ca dumneata... Aşa 'mi place, a răspuns ea... 


Da mustață are? — N'are mustață că e de neam boc- 
resc... da părul e numai inele negre... — Să-l aduceţi, să-l 
aduceţi! a strigat ea atunci... — Are ochi tot ca ai du- 


mitale de iuți și e mlădiu ca o fată mare... 

— Zi tu crezi cu tot dinadinsul, că mă încânţi, hai 
mă dobitocule...? Vai de capul tău... Nefericită... neferi... 

— Uit' dom’ locotenent să chemaţi pe dom’ ploto- 
nier... Eu stau afară și dumneavoastră să vorbiţi cu el... 
Nu sunt de față, ca să zici că-i fac vre-un semn ori alt- 
ceva... Da de-atuncea dumneaei, când dă de vre-unul, ne 
intreabă: Când aduceţi pe domn’ locotenent?... 


40 GIB I. MIHĂESCU 


— Haid... marş... 

— Să nu mă mişc din loc dom’ locotenent... Să n'am 
parte de ochii mei... De-o săptămână și mai bine de 
când ne bate capul. Intrebaţi pe dom’ plotonier... Se face 
că vine pe la Măriuca, ori pe la Catinca lui dom’ plotonier 
se duce chiar pe la a lui dom’ plotonier Cebuc, ca să ne- 
întrebe... chipurile în glumă. — Când îl aduceţi? De ce nu 
Vaţi adus?... Să ştiţi că dacă nu-l aduceţi mâine, glu- 
mește câte odată, mă duc eu la el, într'o bună dimi- 
neaţă și vă spun că veniţi încoacea... Să n'am parte de 
ce mi-o fi mai scump, domnule locotenent... Apoi nu 
îndrăznim să-i spunem, îi răspundem... Nu avem destul 
curaj... Poate Gârneaţă, că el i-e mai în voe... poate dum- 
nealui de-o îndrăzni, da noi... Şi dânsa de ce ne-aude 
aşa, că nu îndrăznim să vă spunem, de-aia îşi strânge 
buzele de necaz: — l'aşa de strașnic dumnealui?... i-auzi, 
i-auzi, ce straşnic ofiţer... 

Bag de seamă că pasul abia mi se mai desface, pe 
când acum Marinescu a luat-o mai repejor și eu tre- 
bue să mă țin după dânsul. Dar el e grăbit să ajungem 
îndată la Gârneaţă... 

— Barim de când n'am avut de lucru şi i-am spus că 
sprâncenele vi se îmbină ca din condei, a înebunit de- 
abinelea... nu e seară să nu dăm de dânsa... 

—  Marinescule, cum îţi permiţi să mergi înaintea 
niea... 

Marinescu rămâne un pas în urmă, dar se vede bine 
că abia se mai ţine pe loc de nerăbdare. Iar gura lui 
merge înainte... 

— Iaca, alalteria ailaltă, să nu mai fac un pas, dom- 


nule locotenent, dacă nu mia întrebat: — Domnul loco- ` 


tenent al vostru, nu fuge cumva seara, pe undeva, pe la 
Tohalin?... p 

Mam oprit. TA pasul mi s'a oprit. Nu mai mie 
înainta. lar inima mi-a luat-o cu adevărat în buestru,. 
Din nepotrivirea asta, simt că respiraţia mi se înăbușe, 
ca la un apucat de astm. Toate scenele scandaloase din 


RUSOAICA 41 


Biblie şi din Istorie îmi dănţuesc dinainte. Marinescu se 
zbate în loc ca un cal neastâmpărat între stănoage... - 

— Să ne grăbim dom’ locotenent, îşi permite el să 
opinieze. Până ajungem la dom’ plotonier Gârneaţă, până-l 
sculăm din somn, până una, pe alta, trece bunătate 
de noapte... 

Nu răspund. In ochii mei Niculina lui Serghe Bălan, 
sa înălțat dreaptă şi poruncitoare. N'am văzut-o nicio- 
dată, dar nu putea fi decât aşa, cum sta dinainte-mi. 
lar mai târziu, când am cunoscut-o, nu-mi amintesc să-mi 
fi părut altfel, decât așa cum o vedeam acuma... 

— Sau să dau eu o goană și să vă aduc calul dom’ 
locotenent, izbutește din nou să articuleze Marinescu, in- 
timidat de tăcerea mea... Intr'un suflet sunt înapoi... 

— Fuga marș! răcnesc deodată, scos din sărite, şimn 
toată cariera mea de ofiţer, nu ştiu dacă am mai vă- 
zut vre-o dată, o execuţie atât de promptă, de elegantă, 
mai plină de inimă şi de energie. 


Când am revenit din această expediţie nocturnă dom- 
neau la o laltă în mine o mare senzaţie de uşurare şi 
un profund simțimânt de desgust. Cum nu se anulau re- 
ciproc aceste două stări sufleteşti și cum puteau să 
subsiste alături era pentru mine o mare minune. Ori 
cât aş fi vrut să-mi las firea în voia doar a uneia din 
cele două sentimente, celălalt se juxtapunea îndată. Şi 
nu mai izbuteam să mă înțeleg pe mine însumi, pe 
care mă apucă o dreaptă şi adâncă indignare. Ce dracu’ 
mai vream? 

Veneam încă in cântatul cucoşilor de noapte, la pas; 
caporalul, şi el călare, mergea alături și aştepta, linguși- 
tor, cu ochii piezişi şi cu gura lăsată întrun colţ, efu- 
ziunile mele de satisfacţie. Dar aștepta zadarnic. Şi nu-i 
cra prea greu să ghicească dece mă îndărătniceam în 
tăcere. De bună seamă că în gândul lui blestema olteneşte 
pe Niculina Bălan. Deși mie mi se părea că-i surprind în 
ochii un firicel nestatornic de amor propriu satisfăcut: 


42 GIB I. MIHĂESCU 


naşa Niculina rezistase și domnului locotenent. El era a- 
cum stafeta. acestei noutăţi, care avea să întindă buzele 
lui Gârneaţă până la urechi. 

Dar pe semne că Marinescu, ca orice subaltern, are 
darul de a descâlci gândurile celui de deasupra lui. Pen- 
tru că se grăbi să rupă singur tăcerea răcoroasă a 
dimineţii. 

— A naibilor muiere, să trăiţi dom” locotenent... Dar 
eu zic că ăstea's farasfastâcuri d'ale ei. Şi la urmă tot... 
Pentru că să vedeţi dumneavoastră... pe Gârneaţă nici 
nu Va primit vre-o dată înăuntru, pe când dumneavoastră 
iacă, ați rămas cu ea peste trei ceasuri încheiate înă- 
uniru... Pe semne ați luat-o mai pe boereşte... că 
daco luaţi de-adreptul pe ţărăneşte, eu zic că era mai 
bine... Dacă e ea cucoană, cum de-a luat tocmai pe 
Serghe Bălan, şi cum de se mulțumește să stea mai mult 
singură... întrun cătunaș. . | 

Intr'adevăr, stătusem trei ceasuri încheiate în odat, 
singur cu Niculina, cea cu mișcări șerpuite și piezișe... 
Când am ajuns la poartă-i, casa toată era în întuneric, 
afară de fereastra încăperei în care ma primit. Eu am 
așteptat în uliţă şi Marinescu a urcat scăriţa din curte 
ca să bată în ușă. A vorbit cu ea prin deschizătura 
uşei, 

—  Poftiţi, domnule locotenent... 

Am intrat la lumină şi ea a închis îndată după mine 
uşa, în nasul lui Marinescu... Ne-am examinat reciproc. 
Inaintea mea era cu adevărat o orăşancă înaltă și brună 
cu trăsături ferme, cu ochii puternici şi mari. Pieptănă- 
tura neagră, lucioasă şi linsă se împletea întrun coc 
mare la ceafă. Rochia cenușie închisă, îi ajungea până 
la pulpe, iar picioarele i-erau goale în pantofi cu toc 
săltat. 

Când sfârşi de examinat, operaţie pe care ştiu s'o pre- 
lungească, păstrând tot timpul un zâmbet voios, mă 
invită cu o satisfacţie pe care nu căută s'o ascundă, 

—  Poftiţi, şedeţi!... Am auzit că sunteţi straşnic o- 
fiţer... | 


RUSOA LECA 13 


Odaia era dichisită cu gust şi dovedea stăpâni cuprinși. 
Păretele dela răsărit era un adevărat paraclis, cu can- 
delă şi icoane de argint, păzit între perdelele de bo- 
rangic, alb, curat, ca între două aripi de înger. Dulap cu 
oglindă, scaune de nuc sculptat, spălător de lemn cu 
scrin, divan larg încărcat de placate pufoase şi perini, 
covoare pe păreţi cu ploşti şi ulcioare încondeiate mă- 
estru ca în încăperea unui colecţionar de lucruri româ- 
neşti. Un covor de rară frumuseţe, acoperea întreg pă- 
retele din fund. In mijlocul lui, la loc de onoare, dede- 
suptul paraclisului, era portretul în negru al ţarului A- 
lexandru al II-lea, pe care locatarii îl mai păstrau de si- 
gur din bătrâni, de dragul ramei puţin cam jupuite, dar 
cu multe înflorituri. Un colţ întreg era ocupat de un cuptor 
enorm, de lângă; care o ferestruică mai mică de două palme 
pătrate şi mată, dând în încăperi alăturate, mă privea 
stăruitor și suspect. 

De la început ferestruica aceasta îmi strică toată dis- 
poziţia, ca şi colțul acela cu cuptorul primitiv, care con- 
trasta atât de violent cu restul gătit şi plăcut al odăii. 
Pe când ferestrele ce dau afară aveau perdele de pânză 
albă cu dungi roșcate, ca niște prosoape cochet încre- 
{ite şi strânse mai jos de mijloc, transparente de trestie 
şi chiar brise-bise-e, ferestruica de lângă sobă n'avea nici 
o perdeluţă. Intr'un rând mi se păru că clipește. M'apro- 
piai de ca şi băgai de seamă că nu era mată cum lampa 
inaltă cu abat-joar de arnici colorat de pe masa din 
mijloc mă făcuse să cred. Dimpotriva era neștearsă de 
mult, şi avea perdeluţe, dar de partea cealaltă. 

Nu erau strânse la mijloc ca perdelele celelalte, ci că- 
zute, lăsând să șerpuiască printre ele o dâră de întuneric 
profund. 

Poate am mers prea repede dintr'un început; dar 
desigur nu putusem lua o cale mai ocolită, ea refu- 
zând cu încăpățânare să-mi dea vre-o desluşire asupra 
originei şi rostului ei în această neștiută văgăună. Imi 
răspundea în doi peri şi avea chief de șagă, un fel do 
șagă ironică şi provocătoare, care mă asmuţi. Incât lăsai 


44 GIB I. MIHAESCU 


tonul şi pusei mâna în joc. lar ea-mi primi gesturile 
cu chicotiri de surpriză şi dibace fereli. Când văzu că mi 
sa tăiat avântul, luă ea iniţiativa. Cu toate nebuniile 
Niculinei, fereastra aceea bizară îmi atrase de mai multe 
ori privirile ca un magnet. Avânturile se opreau exact 
la câteva clipe de momentul culminant. Fără să vrea 
ochii-i cădeau pe ferestruica cenuşie-lăptoasă, ca un ochi 
acoperit de albeaţă şi cu dâră neagră la mijloc. Atunci 
frenezia ei schimba brusc de sens, devenind de-odată 
o defensivă desperată. Se apăra ca o fecioară atacată 
pe neașteptate. Şi pentru că era voinică ştia să reziste. 
Pentru ca pe urmă, când turbarea mea cădea înfrântă 
întro adevărată prostaţie, Niculina să se preschimbe, 
ca prin farmec într'o cochetă şăgalnică și întreprinză- 
toare. 

Jocul acesta putu de bună seamă să dureze trei cea- 
suri întregi. și mai bine, dar în cuprinsul celui de al pa- 
trulea, pornii hotărît pe uşă, cu toată uimirea ei şi cu 
toate că această uimire îmi păru cu totul neprevăzuliă. 
Zadarnice fură totuși protestările şi făgăduințele glasu- 
lui şi mişcărilor ei. Zadarnice, alunecările șerpuitoare şi 
apăsate pe lângă pieptul şi pe sub braţul meu întins 
ferm spre mânerul uşei. Apăsai şi eşii în săliță și de 
aci în curte. Şi noaptea mă primi cu clipirea miilor de 
ochi şi cu suflul larg şi răcoros, din infernul din care 
ieşeam la suprafaţă. Detunătura uşei, pe care Niculina o 
trânti în urmă-mi cu indignare, nu mă întoarse; nu mă 
făcu decât să zâmbesc. Dar zgomotul scârţâitor al por- 
tei, care-mi dădu drumul în uliţă, mă opri să revăd — şi 
să mă clatin ameţit de viziune — toate minunile pe care 
văzu-mi şi pipăitu-mi le furase într'un timp care mi se 
păru atât de scurt, acelui trup de hoţoaică. 

Şovăii. Totuşi îmi dădeam perfect seama că a bate din 
nou în uşa, care se închisese atât de zgomotos pe ur- 
mă-mi, însemna înfrângere totală și sângeroasă umi- 
linţă. Călcai hotărît prin praful şi glodul uscat, cu urme a- 
dânci de roate, al hudiţei. Patru case, — parcă pustii, 
cu largi ogrăzi, — mai la deal, găseam pe Marinescu. 


RUSOAICA 45 


| El îmi prinse glasul, pe care-l păstram dinadins sco- 
borît, printre trilurile de plăcere pe care un râs feme- 
nin le arunca la intervale repezi în întunericul dens. 

— Ordonaţi domn’ locotenent... Poftiţi... 

Invăţându-mă cu întunericul îl descoperii într'o rână, re- 
zemându-se întrun cot. Lângă el, pe prispă înăltuță a 
casei ţărăneşti încă o formă omenească se desprinse din 
întunerec, înălțându-se asemenea într'o mână. 

— Vin'o încoace... 

Dar Marinescu nu se urni. Il auzii numai: 

— Să plecăm de acum domnule locotenent? E prea 
de vreme... Poftiţi şi pe-aici... 

Apoi făcând o bruscă mişcare: 

— Măriuca!l Măriuca! Fă n'auzi... Trezeşte-te ca ve- 
nit dom’ locotenent... Poitiţi şi-aci dom’ locotenent... 

Inaintai. Umbra de lângă Marinescu îşi lăsă capul în 
jos, apoi când fusei aproape îmi aruncă ferit doi ochi 
mari şi vinovaţi. Dincolo de latul prispei, pe chiar pra- 
gul tindei, o cămaşe desfăcută vag la gât, susținând un 
cap ciufulit şi somnoros, se ridicase pe-un maldăr de 
așşternuturi, întinse pe jos. 

— Deşteaptă-te fă, ca venit dom” locotenent! răsună 
iar, energică, dar strânsă bine, ca să nu ajungă mai de- 
parte, vocea caporalului. 

Două brațe albe şi dolofane se întinseră lung întro 
parte şi întralta, eşind din largile mâneci, pe care, în 
zariştea noapţei calde, se desemnau nelămurit altiţele, 
Apoi capul zburlit se răsfrânse spre spate, lărgind deschi- 
zătura cămăşei şi împingând în ea cele două curbe si- 
metrice, care porneau adâncindu-se să încunjure sânii... 
Braţele dolofane sprijiniră la ceafă capul, descoperindu-se 
până m subţiorile păroase. Apoi mâinile se desprinseră 
şi pumnii strânși se învârtiră nervoşi în găvanele o- 
chilor. 

— Unde e? răzbătu dulceag de sub faţa acoperită, 
vocea molatecă... 

Apoi ca și cum sar fi trezit deodată de-a binelea, 


46 GIB I. MIHAESCU 


înainte ca să răspundă Marinescu „glasul îi tresări bă- 
nuitor și hotărît: 

— Unde a fost? Dacă a fost la Niculina să nu vie... 

Era să-i răspund: — „Ba la Niculina am fost. dar 
poţi să mai nici o grijă..., însă Marinescu îmi luă ìna- 
inte: 

— Ce tot Niculina, trăncăneșşti, fă... domnul locotenent, 
n'auzi, acum a sosit călare... Uite calu’ la poartă. 

Măriuca îşi liberă ochii de sub pumni și când mă văzu 
atât de aproape, smulse așternut de sub dânsa şi se 
înveli în el cu pudoare, iar glasul ei protestă din nou, 
tot la persoana a treia: 

— Dacă a fost la Niculina, nu vreau... Mi-e cumnată... 
Ce dracu? Nu suntem câini... 

— Ce, eşti zmintită fă năroado... Ce tot îi trăncă- 
neşti cu Niculina... Deşteaptă-te bine... 

Pe urmă, caporalul Marinescu, care se ridicase şi mă 
întâmpină ca un gospodar bucuros de oaspeţi, îmi ex- 
plică de ce Măriuca şi-a așternut pe jos: 

— Are şi pat bun şi odaie bună, domn’ locotenent, 
dar o să vă fie prea cald... e o bunghineală noaptea 
asta... 

Apoi zmulgând de jos cu o zmucitură sigură, făptura 
femeiască, de la care nu distingeam decât aceiaşi ochi 
privind pieziş şi ruşinat, dar atent, de lângă dânsul, îi 
strigă: 

— Dă-te fă şi tu, mai încolo... Ce tot zgâeșşti ochii la 
dumnealor. Că eşti fată mare, nu ţi-e rușine... 

Ei se dădură ceva mai departe, tot pe prispă, iar eu 
mă lăsai într'un genunchi, lângă Măriuca văduva, care-și 
tot ascundea faţa, descoperind numai câte-un ochi, prin 
despicătura preşului ce şi-l aruncase în cap. 

— Nu-ţi fie teamă Măriucă, grăii zugrumat, întinzând 
mâna tremurătoare, în cuptorul de plăceri de sub așternu- 
turile aspre... l 

— Jură că wai fost la Niculina... se apără ea ho- 
tărită, 


RUSOAICA 47 


Şi pentru întâia oară în viaţa mea, fusei nevoit să de- 
viu sperjur. 


Coborînd spre Nistru agale, îmi dam seama că pro- 
priu zis nu era chiar o abatere dela datorie, aventura 
dela care mă reîntorceam cu Marinescu. Distanţa era 
prea mică dela cătunul pe care-l descoperiseră oamenii 
mei şi care nu figura pe harta statului major. De altiel, 
în Basarabia găseşti une-ori, unde nu te gândeşti, câ- 
le-va ogrăzi strânse împreună, prea puţine şi prea izo- 
late de alte aşezăminte omenești „ca să poţi da locului 
vre-una din denumirile consacrate. 

Aşa că nu tocmai acest lucru, era ceia ce mă nedu- 
mirea pe mine mai mult în aceste clipe, când ziua se în- 
gâna încă cu noaptea. Dar mă minuna mult faptul, că 
vrând să-mi reconstitui timpul petrecut acolo nu izbu- 
team să alcătuesc în memorie chipul Măriucăi-văduva. 
Statura i-o vedeam, mișcările i le resimţeam, dar figura 
ei era neprecisă, ba chiar cu totul nebuloasă. Propriu zis 
nici nu ne văzuserăm. Poate ea pe mine, dacă se bucura 
cumva de ochi mai pălrunzători decât ai mei. Dar slavă 
Domnului! ştiu că am o vedere... 

Biata Măriuca, semi-întunericul care domnise asupră-ne 
tot timpul mă împiedecase să văd pe cine iubisem în 
noaptea asta. In schimb boiul alb al Niculinei cra în- 
fipt ca un stâlp de jar în creerul meu. Ori cât balsamul 
ușurălor pe care-l vărsase asupră-mi cu adevărată ri- 
sipă Măriuca, ar fi putut să-mi ajungă multă vreme; 
mândria înfrântă era mai puternică de cât orice nebu- 
nie senzuală ca imaginea Niculinei să nu-mi revină 
în minte, îndată ce mă desfăceam dintre braţele primi- 
toare. 

Mă gândeam numai dacă plecarea mea dârză nu tre- 
zise şin ca tot aceiaşi stare de suflet. Şi o vie curiozitate, 
imi da imbold să doresc cât mai grabnică apropirea 
nopţei. 

Revenii În mai multe rânduri şi lucrurile se petre- 


poa 


48 GIB 1. MIHĂESCU 


cură întocmai. Ochiul de albeaţă al ferestrei celei mici mă 
privi necontenit, cu ostilitate şi plecai din ce în ce mai 
îndârjit, ca să-mi potolese bătăile inimei la pieptul pri- 
mitor, moale ca două maldăre de cârpe și destul de des- 
voltat al Măriucăi-văduva, pe care în cele din urmă pu- 
tui so văd odată şi înăuntru la lumina lămpii. 

Mai târziu îmi rării escapadele, iar dela un timp în- 
celai vizitele sterile la Niculina, or cât mă ardea amintirea 
lunecoaselor ei mlădieri. Neisbânda şi necazul sufletesc 
le potolii iar în cărţi şi cum revolta sângelui aveam acum 
unde s'o astâmpăr, Sfânta Biblie, cărţile de Istorie şi de 
Mitologie, nu-mi mai făcură nici o impresie, ba chiar mă 
plictisiră. Toată vlaga lor, toată puterea lor de aprin: 
dere şi de convingere se scurse ca ori ce vlagă ome- 
nească în spasmurile identice şi mecanice, cărora mă lă- 
sam cu regularitate bi ori chiar tri-săptămânală, în în- 
lănţuirea de dulce toropeală şi de delicioasă dobitocie 
a membrelor, ce abia se estompau în negură, ale unei a- 
nalfabete rurale. Toate femeile celebre ale vastei drame 
omenești se reduseră la elascitatea de somieră lăsată 
a pântecului blond, pe care Măriuca mi-l punea cu a- 
tâta desinvoltură la dispoziţie, la plăcuta albeaţă de 
pui, în noapte, a sânilor ei, care, apăsaţi fără îndoială de 
îndelungată vreme încetaseră să mai opue orice rezistenţă. 
Binecuvântam pe Măriuca, pe biata văduvă săteană, care 
cu atât de puţin mă zmulsese din înceștarea de foc, a 
cărţilor, dătătoare de insomnii haine, de ambiţii nesă- 
buite şi aţâţătoare la păcat. 

Revenind într'o dimineaţă dela ea, în pasul agale al lui 
Pafnute, descoperii în calea mea floarea de lumină a ste- 
lei dimineţei. Ea urca nesimţit spre boltă, parcă suflată 
din urmă de marea respiraţie a revărsatului de zori. In 
nopţile următoare ea se ivi şi mai din timpul nopţii la în- 
tâlnire şi obişnuii să plec din ce în ce mai de vreme din 
aşternutul cald şi muced, întins pe podea pentru a eşi 
cât mai la timp în calea acestei fecioare, pe care însfâr- 
şit mi-o da împărăţia răsăritului. 


RUSOAICA 49 


Din mijlocul alaiului de constelații, care atunci mi-era 
indescifrabil, ea-mi stârni desigur curiozitatea fără nume 
a misterului fecioriei ei divine. Picătură cu picătură, curio- 
zitatea asta îmi desmorți sufletul „ca un elixir miracu- 
los, spre un amor cu totul nou și neaşteptat. O sete 
de pur şi ideal era acest amor, de necunoscut şi de ne- 
mărginire. In ce carte nouă de semne, trebuia să-mi în- 
trevăd pe noua aleasă?... A 

In dimineața aceia nu trăsei nici un somn zdravăn, ca 
de obicei, ci deschisei prima carte de matematică, la care 
se întinse întâi mâna mea. 


lăcusem încercările trebuincioase, pentru a-mi împăca 
conştiinţa de ofiţer. Inchipuii alarme subite şi pornii cu 
Gârneaţă în galop zănatec ca să ajungem la post. In şi 
mai puţin de zece minute eram acolo. El știa o cărăruie 
foarte dreaptă, în pământul ăsta bogat în vegetaţie şi col- 
nice și cu drumuri nestatornice. Alte ori, reîntorcându-ne 
din cătunul fără nume și fără loc pe hartă, o luarăm pie- 
ziş, în dreapta ori stânga şi puturăm să ne dăm seama 
cum patrulele îndeplinesc consemnul la ore cu totul mati- 
nale, atât de grele de controlat. Stimularăm astfel zelul 
soldaţilor. Iar când avuserăm norocul să strângem în 
pieptul cailor, un fel de cerşetor nocturn, cu răspunsuri 
suspecte, de sub zdrenţele căruia scoascrăm revelații in- 
leresante pentru justiţia militară și siguranța statului, mi- 
cile melc abateri dela post şi oarecum dela datorie, îmi 
apărură nu numai scuzabile, dar chiar necesare şi obli- 
gatorii. Abia atunci îmi dădui seama că misteriosul că- 
tun din spatele sectorului, intra deadreptul în oblăduirea 
şi răspunderea mea, cu atât mai mult cu cât scăpase 
până și ochiului scormonitor al Serviciului Geografic. Ast- 
fel vizitele mele la Măriuca deveniră de interes militar, 
lărgindu-mi dela sine consemnul. Ele, cu toată opinia con- 
trarie şi foarte stăruitoare a lui Gârneaţă şi Cebuc, în- 
cepură a fi menţionate în rapoartele mele şi felicitările 


50 GIB 1. MIHAESCU 


comandanților nu întârzâiară să-mi măgulească spiritul in- 
vesligator, de care dam dovadă. 

Intro noapte, dinaintea pasului agale al cailor noştri 
urcând colnicul spre cătun, o umbră înaltă se desprinse 
de sub pletele unei salcii și doi ochi cu fostorescenţe de 
pisică se mistuiră în întunerec. Auzirăm un râs ușurel 
și îmbielor, care se topi de-asemeni odată cu mişcarea 
unui vestmânt femeesc. 

— Mă iau după dânsa? Eu cred că e naşa Niculina, 
şopti Gârneaţă, îmboldindu-şi calul. 

Dar îi apucai repede hăţurile şi-l oprii scurt. Şi eu 
bănuisem că era Niculina. Dar tocmai pentru aceea: îna- 
inte, la Măriuca! Gârneaţă încuviinţă cu larg semn de 
surprindere şi cu lumină de admiraţie în ochi. Tactica 
mea îl întrigă. Când caii porniră, râsul uşor răsună ia- 
răși, dar tu ca şi când nici nu l-am fi auzit și cotirăm 
pe hudiţă, spre Măriuca, la pas, nepăsători. 

La raita următoare — şi desigur căm răstimp, Nicu- 
lina ne ţinuse calea în fiecare noapte — ea nu se înde- 
părtă, până când caii nu fură lângă dânsa. Se ţinea dreaptă, 
deși aveam aerul că vrem să trecem şi ni se pare în- 
drăzneț că nu ne face loc. Ea râdea într'o doară şi a- 
pucă voiniceşte dârlogul lui Pafnute. 

— Ce doreşti? îi strigai răguşil... 

Dar ea izbucni în râs sonor şi se mistui după un plop. 
Indrumnai cu genunchii pe  Paînute într'acolo. Ea râse 
iar şi se mai depărtă încă... 

— Opreşte-te! îi şuerai. 

lar ea râdea uşurel, sărea ca o căpriţă fermecată, 
oprindu-se din loc în loc să vadă dac'o urmez, apoi por- 
nea mai departe chicotind înăbuşit şi făgăduitor. 

Când dădurăm în hudiţă, în dreptul casei lui Serghe 
Bălan, fu rândul meu să râd, cu răutate; întorsei brusc 
calul şi-i dădui pinteni de trap voios spre Măriuca. O 
clipă măntorsei numai să văd silueta cenuşie a păcă- 
litei, dreaptă ca un stâlp în cadrul porţei: lumina stra- 
nie a ochilor ei întunecaţi mă ajunse până aci şi ea nu 
putea să fie atât de tare decât desigur aprinsă de ciudă, 


RUSOAICA 51 


ori de ură şi de răzbunare. Dar eu — cunoscător vechi 
— ştiam în ce pot să se preiacă toate acestea. 

Imi alcătuiam sufletul de flacără al Niculinei în zilele 
şi nopţile când rămâneam la post. Exerciţiile de alge- 
bră şi somiera lăptoasă a corpului Măriucăi în noapte, 
îmi dau tot sângele rece să intru nepăsător şi sigur de 
mine în luptă cu focul. Pe când Niculina nu avea de unde 
să afle puterea de balsam răcoritor a unei științe ab- 
stracte. Totuși, seara, înainte de a-mi cădea ploapele, 
întinzându-mă molatec în așternut, cei doi ochi de pă- 
cură ardeau ca două candele, ori unde-mi întorceam pri- 
virile şi din întunericul cămăruţei de scânduri șuera uşor 
un râs ademenitor. 

Mă aşteptam, revenind mai apoi în cătunul fără nume, 
ca silueta nocturnă a Niculinei să nu-mi mai tae calea, 
după întâmplarea din urmă. Plecam cu acest gând şi mi 
se părea atât de firesc, încât stăpân pe seninătatea su- 
fletului meu, credeam că plutesc deasupra lui Pafnute, 
strategul, care acum învățase bine și acest drum, şi mă 
ducea cu mers sigur și liniştit. Cu un gât mai în urmă, 
calul însoţitorului înainta şi el plecându-și capul voios, 
lăsându-se dus de înţelepciunea patrupedului mai matur, 
ca un tovarăş mai tânăr, care acum porneşte la primu 
aventură. 

Cu cât ne apropiam de micul cătun, cu atât însă 
simțeam în sufletul meu scurmând straturile liniştei, de- 
getul unui fior. Şi cu toate că mă scuturam pentru a a- 
lunga această dispoziţie nevoită, totuşi ochii căutau pe 
furiș colnicul pe care aveam să urcăm și unde câţiva 
plopi drepţi și câteva sălcii pletoase ascundeau intrarea 
acestei neştiule aşezări omenești. Privind într'acolo îți 
dai mai bine seama de ce cătunelul fără nume nu figura 
pe nici o hartă: pentru că un val încovoiat lin, aproape 
nesimţit de pământ tapisat cu dumbrăvi îl ferea de orice 
rază lăluralnică. Când urcai pe colnicul uşor ţi se părea 
că ai să dai de un platou, pentru că din partea de unde 
veneai puteai zări plopii păretelui din fund. Abia sus pe 
coama rotundă şi agale îți dai seama că platoul e sco- 


52 GIB |. MIHAESCU 


bit şi căn fundul căldărei de lut înverzit, despărțite 
printr'o hudiţă în formă de bumerang, abia se ridică 
dela pământ cele vre-o douăzeci — poate şi mai pu- 
ține —- căsuțe de humă văruită. Doar casa ceva mai ră- 
sărită a Niculinei, pe-o parte și alte două pe partea cea- 
laltă ocupau latura cea scurtă a bumerangului. Aci sco- 
bitura era puţin mai ridicată şi era de mirare cum aco- 
perişul casei lui Bălan nu se putea vedea din afară de 
colnicul rotund şi ocrotitor. Coliba Măriucăi, era cam la 
mijlocul laturei celei lungi, carg se înfigea adânc sub pereţii 
depresiunei, aşa că intrarea şi eşirea din cătun era cu 
putinţă doar la cotul brumerangului pe unde veneam nof 
și toată lumea, ori peste hotarele din afară ale ogră- 
zii lui Bălan, pe unde bătătura era lină şi uşor aple- 
cată. 

Făcând aceste consideraţii topografice, credeam că am 
să potolesc unghia scormonitoare a curiozităţii nelinișştite, 
care creştea în mine cu cât ne apropiam de cotul bu- 
merangului: mă va mai aștepta şi acuma acolo, sub pletele 
ultimei sălcii femeia neînvinsă şi chinuitoare ca un drac? 

Ochii mei împunseră cu nerăbdare întunericul, spre 
piciorul salciei cu ramurile vărsate: la început avusei 
o tresărire de desnădejde pentru că nu distingeam ni- 
mic mişcător acolo, dar îndată apoi o revărsare de mare 
satisfacţie mă umplu. Niculina era una cu trupul zgron- 
{uros al copacului. Stălea lipită de salcie cu o ramură 
lungă în mână şi când fusei aproape plecă ochii în 
jos, începând să zmulgă frunzele lungueţe una după 
alta. Ochii nu se mai ridicară spre mine ademenitor şi 
nici râsul uşurel nu mai şueră. Am lăsat pe Marinescu 
să treacă înainte, iar eu am descălecat lângă ea. Dar 
când am fost alături, s'a zmucit supărată şi a pornit; 
am urmărit-o, cu calul de dârlog. Se ţinea necontenit 
înainte, lăsând fără răspuns întrebările mele. Când am a- 
juns la casa lui Serghie Bălan, ea sa dat în dosul 
portiţei pe care a închis-o, spunându-mi ca unui necu- 
noscut: i 

— Ce doreşti dumneata? 


RUSOAICA 53 


Deşi acele ambiţiei mă înţepau fără potol, totuşi nu 
m'am aruncat pe cal şi n'am dat trap îndârijit, cu toate 
că o toană de gând îmi da sfat să fac din nou astfel. 
Ci i-am răspuns posnaş: 

— Mă rog, aici stă domnul Serghie Bălan? 

— Da, aici stă, îmi răspunse ea, parcă plină de rău- 
late. Şi e plecat de două săptămâni, adăugă de astădată, 
clătinând capul parcă în semn de mustrare... 

— Lipseşte de două săptămâni? mă minunai eu glu- 
meţ... | 

— De două săptămâni, întări ea, ţinând cu o mână 
poarta şi cu privirile pierdute prin ostreţe. 

— Da pe Niculina, soţia lui o cunoaşteţi? o întrebai 
râzând. Una înaltă şi cu părul ca noaptea... Şi cu ochii 
negri ca păcura... de te ard tot ca păcura... 

— O cunosc, îmi răspunse ea, e o proastă şi o rea, 
căn lipsa lui bărbatu-său stă pe la ostreţe şi pe la pâr- 
leazuri de vorbă cu striinii.. 

— Păi dacă bărbatu-său stă cu ea numai câte trei 
zile, şi pleacă pe câte-o lună... Nu se prea prăpădeşte 
nici el cu firea de dânsa... | 

— Ba asta nu sa întâmplat niciodată să stea nu- 
mai trei zile, şueră ea, scuturându-și capul cu mândrie. 
Că la întoarcere nu ar mai găsi-o... 

Nu ştiu, mi s'a părut sau Niculina şi-a muşcat bu- 
zele şi ochii i s'au mişcat în chip ciudat. Dar nu price- 
peam de ce. A râs apoi cu stângace cochetărie şi a schim- 
bat repede vorba: 

— Ce doriţi dumneavoastră? 

— Să deschideţi poarta... 

— Dar dumneata n'ai mână? Şi chicotind de-odată se 
mistui în fundul curţei. 

Mi-am oprit calul lângă scăriţa, care da în pridvorul 
deschis. Eram încurcat cu Pafnute. Inainte, când mă a- 
băteam pe-aci, îl lăsam în seama însoţitorului, care se 
întâmpla. Acum priveam nchotărît spre numeroasele a- 
careturi ale ogrăzei acesteia, grajd, staul, magazie, co- 
tețe, cotineţe, dintre care niciunul nu-mi da impresia să 


öd GIB 1. MIHĂESCU 


fie ocupat de titularii respectivi. Eram gata să strig 
pe Niculina ca să-i cer părerea, când fusei ușor apuca! 
de mână: Niculina era lângă mine, şi mă privea zâm- 
bifoare. 

Mă lăsai dus de dânsa: străbăturăm ograda în fun- 
dul căreia ea deschise o portiță de scânduri. Intrarăm 
întrun fel de grădină pătrată, cu urme de răzoare in- 
vadate de ierburi mari, într'un colţ cu un nuc enorm, 
răspândind prin frunzişul încă neconrupt de nici o pată 
galbenă, mirosul particular şi dur al puternicei lui seve. 
Prin ulucile dispuse orizontal, care o îngrădeau, Nicu- 
lina mai găsi o portiță. Eșirăm pe un fel de dâmb ce 
se rotunjea atât de agale, că Plai fi crezut câmp! des- 
chis. Câţiva nuci mai modeşti îşi ridicau ici, colo mogâl- 
deţele din fâneaţă. Dar mai departe dâmbul se lăsa repede 
și râpănos spre lunca Nistrului. Lângă un coborâş mai 
potolit, bine ascuns de ochii celor din vale prin bă- 
lării şi prăbuşituri de argilă, o salcie enormă lăsa să-i 
atârne atât de jos împletitura deasă a crengilor, că în 
jurul trunchiului ei scorburos se făcea ca un fel de 
tunel. 

Acolo mă îndemnă Niculina să-mi leg calul: avea d&- 
tulă iarbă de păscut sub vastul coviltir al sălciei. Şi pe 
cărăruia abruptă bine disimulată de tufe şi mărăcini- 
şuri, care făcea în jos, mă sfătui să cobor, ori de câte ori 
îmi va spune că trebuie să-mi aduc calul aicea. Dar mă 
puse să jur că niciodată nu voi urca pe acolo şi de 
scoborît deasemeni nu voi scobori până ce nu voi avea în- 
cuviințarea ei. De jos din vale, tăind câmpul, puteam da 
repede în urmele de drum — căci drumuri propriu zise 
în părţile acestea erau cu neputinţă de găsit — pe care 
veneam şi plecam de obicei din cătunul fără nume. In- 
iradevăr, în fund de tot se distingea faşa sinuoasă şi 
zugrumată din loc în loc a zăvoaielor Nistrului: în înco- 
lăcitura bizară dela mijloc era postul meu. Ii lămurii a- 
ceasta Niculinei şi ea înclină din cap, cunoscătoare. 

Ii propusei să-i ţinem de urât lui Pafnute sub minu- 


RUSOAICA 55 


nată boltă de verdeață. Dar ea refuză să stea atât de 
departe de casă. 

— Poate vine Serghie, îmi explică... Cum aud eu și 
unde să-i spun cam fost?... 

Pornirăm amândoi umăr la umăr; cu-i petrecui: braţul 
pe după şale şi ea făcu acelaş lucru cu mine. O æ 
propiai și-o sărutai lung, până la înăbușire, strivindu-mi 
pieptul în piatra pieptului ei. Dar ea izbuti să se des- 
prindă cu mişcări moi și prevenitoare, care contrastau a- 
tât cu tăria cărnei ei, cu iuțeala caldă a sângelui ce-i bă- 
tea în gât, încât mi se părea că-l aud şi mai cu seamă 
cu mlădierile ei furişe şi dibace dinnainte, când îmi scăpa 
din cea mai strânsă îmbrăţişare, cu ondulări de șarpe. 
Acest început de cedare mă îndârji, dar ea-mi şopti a- 
şezat să mă potolesc şi mă trase după ea de mână, pânăn 
îngrăditura grădinii pătrate. Ne oprirăm sub nucul cu 
miros pătrunzător. | 

— Să rămânem aci, îmi șopti eu. Dacă el vine, eu 
aud poarta şi când a intrat în casă, pătrund şi eu după 
dânsul, de parcă am venit din ogradă... Iar dumneata o iei 
binişor la vale cu calul... 

— Dar dacă vine pe dincoace? o întrebai. Şi dacă-i 
dă de veste cumva Pafnute, că sunt aci... 

Ea-mi răspunde prompt, ca și când de mult ar fi cum- 
pănit lucrurile acestea: 

— Poţi să mwai nici o grijă... numai să nu calci cu- 
vântul meu... C'apoi e mare ...poznă... înţelegi... 

Mi se păru ca vrut să spue altceva în loc de poznă. 
Işi încreţi chiar fața parcă surprinsă de-un gând subit 
și neplăcut, pe care nu-l prevăzuse. Dar repede se scu- 
tură şi se întinse ademenitor, cu braţele în sus, râzând 
uşurel cu râsul ci de ispită. Sânii i se ridicaseră şi ei și 
păreau că se freacă unul de altul, în întinderea leneşe și 
lascivă. 

Dar aceste jurăminte şi reticenţe cu fereala ei de-acum 
de a mă duce în casă, cu grija de a-mi arăta ascunză- 
toare pentru Pafnule şi drum de scoborit în grabă, se 
împreunară în minte-mi cu acel ciudat răspuns al ci de 


56 GIB I. MIHĂESCU 


adineauri, că rămăsese de două săptămâni fără bărbat. 
Atunci când plecase el? Căci tot pe-aproape acum două 
săptămâni, ea mă primea la dânsa, pentru a mă îne- 
buni şi a-mi rezista cu atâta înverșunare la insistenţele 
mele deslănţuite. Cât stă bărbatu-său la dânsa, când ve- 
nea? Doar o noapte, două... Şi-atunci de ce mar veni toc- 
mai pe ocolite, pe din dos, cum ar avea drept un om 
care-și lasă atâta vreme o astfel de nevastă singură?... 
Mi se pare ca Niculina îşi făcea socoteala greşit, dar 
nici prin gând nu-mi trecea să-i stric cu astfel de contro- 
verse dispoziţia ei cu totul deosebită din această minu- 
nată seară. 

Căci acum Niculina cu mâinile împreunate deasupra 
capului, cu braţele goale de căderea mânecilor largi ale 
capotului ei cenușiu, cu pieptul arcuit înainte se zbătea 
pe loc ca într'un fel de dans ciudat, un dans al nemiş- 
cărei, la care lua partea doar sticlișul ochilor şi râsul u- 
şurel. Un dans liniştit şi tăcut, care-mi permitea să-i înşir 
încântarea mea cu glas scăzut şi tremurat, cu braţele în- 
tinse şi tremurătoare. Ea da însă îndărăt pas cu pas în 
aceiaşi poziţie şi ochii, râsul ci şoptit vroiau să-mi arăte 
cât de puţin se sinchiseşte de trecătoarele mele jură- 
minte. Dar ochii aceia mă fixau în noapte cu străluci- 
rea lor neagră, şi cum mă lrăgeam în pas târît după 
dânșii, ca un adormit, simţii pofta-mi năprasnică şi 
de atâtea ori amăgită, zbătându-se zănatec ca o flacără 
suflată de vânturi, întrun vârtej de desnădejde şi de ră- 
tăcire. 

Deodată Niculina vroind să scape mişcărei mele ce- 
lei mai desperate, se lăsă în genunchi, necontenit cu bra- 
tele întinse şi împreunate deasupra capului, ca în exe- 
cularea unei figuri noui din acelaş dans ritual. Când 
mă prăbuşii asupră-i nu-mi făceam desigur nici o ilu- 
zie co so prind; cunoşteam doar bine dinainte cum că- 
zutul în genunchi era unul din cele mai dibace figuri ale 
ei de apărare. Dar deşi a avut la îndemână frântura 
de clipită ce-i trebuia ca să scape, — am văzut bine, per- 
fect de bine acest lucru — Niculina în loc să se ridice cu 


E RUSOAICA 57 


un vâslit de umăr în lături, cum i-era obiceiul, se întinse 
jos cât era de lungă şi braţele, se destăcură, ca să i se 
împreune deasupra spinărei mele. 

Atunci simţii deodată aroma pătrunzătoare a nucu- 
lui şin rostogolirile care urmară văzui stelele aprinzân- 
du-se de svâcnirea lor firească, dar atât de puternic că 
parcă dănţuiau ca pe fundul unei imense tamburine, pe 
care o agita sălbatec deasupra infinitului un titan îne- 
Dunit: Formele cu rezistenţe şi flexibilităţi de oţel fin ale 
Niculinei îmi dădură bucurii nemaicunoscute; în schimb, 
îmbrăţișarea mea îndelungă o covârşi de tot şi o pres- 
chimbă dintr'o căprioară sălbatecă, într'o pisică nespus 
de calină. Iar nucul era ameţitor. M'aşieptam ca până 
și Pafnute să sărbătorească izbânda mea prinir'un neche- 
zat triumfal, din peştera lui de ramuri plângătoare. Dar 
Pafnute, care simţea desigur cu mirosul lui fin, bucuria 
mea nemărginită, era înainte de toate un cal discret, 
menit unei cauze, pe care el o credea superioară şi ca un 
militar adevărat ce se simţia, prefera să păstreze muţe- 
nia cea mai desăvârşită. 

Cum stam tolănit în iarba deasă, alături de Niculina, 
sub coviltirul cu foșnet mătăsos al coroanei nucului, mi 
se părea că suntem amândoi într'o lectică, care se leagănă 
in spaţii astrale. Şi numai la această imagine, într'o clipă 
de răgaz a patimei răpuse, mi se întoarse gândul la pre- 
venirile Niculinei, la jurămintele, pe care mă puse să le 
repet că n'am să scobor de cât cu îngăduinţă pe cărarea 
din mărăcinişuri, la ferestruica clipitoare din odaia unde 
mă primise până acum, şi care mi se păru că mă fixează 
de undeva din negură ca un ochi plin de albeaţă. Iubi- 
rea abia 'deslănţuită dură încă mult şi nici un pumnal 
neaşteptat nu mi se înfipse în şale, răsărind din iarbă „și 
ridicându-se răzbunător deasupra jocului de plăceri al 
convulsiunilor noastre. Şi nici în seara următoare și 
nici în toate serile care urmară căci de-acum încolo, 
noapte cu noapte, venii să gust cu o lăcomie fără de sea- 
măn, minunea de arome, a nucului patriarhal. Iar Niculina 
işi arăta de fiecare dată recunoştinţă pentru îmbrăţișa- 


58 GIB I. MIHĂESCU 


rea mea îndelungată şi savantă prin chiote inăbuşite de 
surpriză, prin avalanşe isterice de pasiune, prin tribu- 
turi tacite de supunere oarbă, prin durata excesivă a 
despărțirilor matinale, prin timbrul tremurător şi stins 
şi înfricoșat, cu care se înteresa de ceasul întâlnirei de 
a doua zi. 

Incât devenisem nespus de curios să cunosc figura lui 
Serghie Bălan, de care, prin curioase asociaţii de idei, 
putusem să mă tem în treacăt. Trei săptămâni dură a- 
ceastă nebunie istovitoare şin tot acest timp vremea fu 
frumoasă. Primele frunze pălite de galbenul morţei se lä- 
sară pe spinările noastre încordate, iar din când în când 
câte-un fruct rămas, cădea pe-alături cu bufnet sec de 
amenințare. Dar nu ne păsa de nimic. 


locotenentul Iliad s'a abătut pe la mine, să-mi spună 
noutăți. El mi-este vecin la nord; a fost la oraș, chemat 
de Comandament, pentru felurite motive de serviciu. H 
primesc cu mare bucurie, cu pește proaspăt de Nistru şi 
cu câteva sticle de vin înfundat. Privitor la peşte, aflu 
dela el că domnul colonel, e foarte supărat pe ofiţerii 
şi trupa de pe frontieră. Unele sectoare, a declarat dom- 
nul colonel, nu se îndeletnicesc decât cu prinsul peştilor, 
în loc cu al spionilor şi al contrabandișştilor care-şi fae 
de cap. Dar va face o inspecţie inopinată — ha, ha, in- 
specţia inopinată a domnului colonel, cu care ne ame- 
nință în van, de când suntem în Basarabia! Şi cei cari 
vor fi prinşi că au întrebuințat grenadele şi muniţiunile 
statului, pentru prinderea șalăilor şi-a crapilor vor trage 
grele consecinţe... 

— E ce zici de cega asta, Iliad... Aşa, că e deasupra 
oricărei așteptări? Dacă domnul colonel mă calcă dimi- 
neața, până la prânz îi fac rost de-atâtea, ca la plecare 
să mai ia şi cu el... 

.—=. Sunteţi nişte pescari! ne-a categorisit domnul co- 
lonel. Atât, niște pescari... Dar am să vă refac eu mili- 
tari... 


RUSOAICA 59 


Domnul colonel Tătăranu e un personagiu foarte mi- 
lităros şi ursuz. Nu-i place să fie contrazis şi dacă se 
întâmplă să facem vre-un haz de vorbele şi de severitatea 
lui, nu mai încape îndoială, ca aşa ceva nu poate să se 
petreacă decât după o repede privire spre uşă sau chiar 
o scrutare fugară a ferestrelor. Aici, deşi ne simţim la 
zeci de verste de comandament, instinctiv, când glumă 
ni-i mai îndrăzneață, ochii ni se îndreaptă spre orificiile 
bine înfundate ale încăperei. Dumnezeule, ce-ar fi dacă 
omul ăsta s'ar ţine de cuvânt de fiecare dată, când ne 
amenință cu inspecţiile... 

Dar în afară de figura sumbră a domnului colonel, cu 
colțul stâng al buzelor gata să se schimonosească într'o 
Muturare de sarcasm, Iliad îmi mai aduce şi imagini care-mi 
trezesc în suflet deosebit interes. 

Marusea se mărită! A ţinut să întâlnească pe Iliad 
şi să i-o spună expres. Nu i-a pomenit nimic de mine, 
dar când Iliad a întrebat-o involuntar: „Dar Ragaiac 
ştie?*, a dat din umeri animată de-un zâmbet pe care el 
nu se pricepea să mi-l descifreze. Numai la urmă și în 
altă ordine de idei, l-a întrebat foarte indiferentă, dacă 
reîntorcându-se în sectorul lui, trece fatal şi printral 
meu... 

— A, nu, — pot să mă duc direct... însă dacă dum- 
neavoastră doriţi, fac cu plăcere un ocol... 

— Vai de mine, n'am nici un motiv să doresc... 

— Poate ca să-i fac... puţină durere camaradului meu... 
ali, cruzimea asta mă va determina să trec neapărat pe 
la el... 

— Crezi că i-ar trezi vre-un sentiment o aşa noutate? 

liad mă indemnă să cred că i-a ținut un întreg curs 
psihologic asupra felului meu de a fi. Miezul pălăvrăgelei 
era evident acesta: că sub o aparenţă de mândră, de în- 
căpățânată indiferenţă, se ascunde un suflet mlădios şi gro- 
zav de susceptibil. Rezultatul a fost că la urmă fata i-a 
mărturisit că ea personal nu-i așa de grăbită: părinţii 
precipită oarecum lucrurile. Dar ea va face să meargă 
astfel încât să putem juca și noi la nuntă. A auzit că la 


60 GIB I. MIHAESCU 


vară, o să fim readușşi: tatăl ei, respectabilul domn Ar- 
cadie Nicolaevici Cuzmin e prieten bun cu colonelul. 

— Şi pe cine ia mă? - 

— Pe-un profesor... un profesor rus Vladimir Anti- 
mov... l 

Marusea... Simt vag prin epidermă, amintirea caldă 
şi pariumată a apropierei ei; obsesia parfumului ei .fa- 
vorit, pe care nu ştiu cum îl chiamă, m'ar îmbăta poate 
şi acum sub suflul acestei evocări, dacă mirosul cert care 
mă stăpânește pânămn miezul creerului, al nucului cu săl- 
batecă aromă nu l-ar preface în nimic. Biata Marusea, ea 
n’a putut fi rusoaica visurilor mele cu toate că familia ei 
a purces încoace din nu-mi mai amintesc ce ținut de 
cazaci. li mai lipseşte ceva, nu ştiu unde, la suflet, la 
corp?... cine dracu? poate să spună... Mă gândesc un 
moment să-i scriu cam auzit veselul eveniment, şi-mi 
pare bine că se mărită. Dar ştiu bine că n'am so fac... 
Din indiferenţă?!... sau ca să spun ca și dinsa... din 
teamă să nu precipit lucrurile... Dacă ea vrea să aștepte... 
să mă aştepte... evident, fără nici o nădejde și — cu 
siguranță — fără nici o schimbare a împrejurărilor... de 
ce să nu mă așiepte?... Şi dând din umeri, închid discu- 
ţia și afectez totală nepăsare... 


In afară de peştii din Nistru, femeile, de asemeni, nu 
mai lasă pe domnul colonel să doarmă. Adică femeile 
care trec Nistrul, printr'un sector sau altul, momind pe 
ofiţeri. 

— Nu mai admit nimic... sunt informat... toată gra- 
nița furnică de femei plătite de bolşevici. Domnişorii mi 
le ţin două zile şi mai cu seamă două nopţi şi pe urmă 
le fac scăpate încoace sau dincolo... dacă nu le conduc 
chiar ei singuri o bucată de drum... încotro vreau ele, 
nu încotro trebue să le conducă ei... In rapoartele dum- 
neavoastră eu n'am văzut că e vorba de nici o femee... 
iar siguranţa prinde mereu... pe aici, pe la Chișinău, prin 
toate părţile... Pe unde intră femeile ăstea în ţară? Şi pe 


RUSOAICA 61 


unde ies... căci sau găsit scrisori dela ele... Ei bine, 
asta n'are să mai meargă... Orice femee perchiziţionată 
până la piele... w 

— Să trăiţi domne colonel, totdeauna se procedează 

astfel... 
“— Perchiziționată pentru găsit scrisori, dom'le... nu 
pentru ce căutați dumneavoastră... dacă nu prezintă ni- 
mic suspect expediate imediat înapoi... dacă da... aduse sub 
o puternică excortă... 

— La Comandament... 

— Evident că la Comandament întâi, locotenent Iliad... 
Dumneavoastră lucraţi cu Comandamentul... Noi, pe ur- 
mă deferim justiţiei militare... Ei bine, nici o femee... dar 
absolut nici o femee... Adică n'au încercat să treacă Nist- 
rul, de trei luni, de când am ocupat frontiera, atâtea 
şi alâtea comuniste care forfotesc pe aici?... Unde sunt?... 
Eu n'am văzut nici una... Bărbaţi cât potteşti, femei nici 
una... 

— Eu singur vam trimes, domnule colonel șapte... 
acum trei săptămâni...... 

— Nu vorbesc de ţărance de-alea, domnule, care vin 
să-şi vadă rudele, sau să facă niţică contrabandă... Co- 
muniste, spioane... asta aştept eu... Când sunt murdare 
și babe, gata sunteţi toți unu şi unu la datorie... Dar 
când dama e bine... se face scăpată... ştiu tot, locote- 
nent Iliad, vai de acela pe care-l voi prinde... Bagă de 
seamă, nu numai cariera lui va fi periclitată, dar chiar, 
îi voi deferi Consiliului de Război pentru complicitate şi 
trădare... Sunt unii cari, ameţiţi, de-o vrăjitoare d'ăstea 
sunt în stare chiar să nimicească ori să ascundă probele 
suspecte... Ştii dumneata censemnează asta locotenent 
Niad?... 

— Ştiu domnule colonel și tocmai de aceea sunt foarte 
surprins că dumneavoastră aveţi astfel de bănueli a- 
supra... 

— Nu zic că dumneata... şi mulţi alţii... sau că di- 
nadins... dar... ameţit... înţelegi dumneata... femeia e lucru’ 
dracului, Iliade... din cele mai vechi timpuri istoria ne 


A 


62 GIB E MIHĂESCU 


vorbește de astfel de cazuri... Ba chiar Biblia, cartea cea 
sfântă... Am să dau ordine severe... şi am să îndesesc 
inspecţiile inopinate... $ ] 

Conchiserăm, că domnul colonel era sub impresiunea 
vre-unei cărți cetite proaspăt, unui proces senzaţional sau 
vre-unui film de cinematograf de curând venit în orașul, 
in care rămăsese cu cancelariile şi trenul regimentar. Eu 
am râs cu multă poftă de această toană a domnului colonel 
Tătăranu, a cărui strășnicie şi posomorită humoare o 
temem cu toţii, după cum ne îngrozim de orice nouă 
idee îi căşunează câteodată. Inţelegeam de minune că dia- 
logul ce-l avusese cu Iliad și care trebue să fi fost exact 
ca conținut, nu se desfăşurase tocmai în ordinea pe care 
mi-o prezentase el si nici unul din cuvintele rostite între 
dânşii, nu avusese nici dintr'o parte, nici dintr'alta vre-un 
sens dublu ori echivoc. Dar camaradul meu de față a- 
vea o înrădăcinată înclinare de a trece un mucâlit şi un 
familiar în raporturile de patru ochi cu superiorii săi. În 
fond era şi el un timid. 

— Ar vrea să-i trimetem peşcheş ceva proaspăt, glu- 
mii, îmbiind pe Iliad cu culoarea de foc ce curgea din 
sticla cea nouă... I-aş trimete cu plăcere dragul meu... Dar 
unde e, unde e? arată-mi-o... so mănânc... 

Iliad căzu pradă unor gânduri adânci... 

— Cum au alţii noroc, Ragaiac? grăi el după o matură 
gândire. j 

— Adică tu crezi în bazaconiile colonelului? 

— Măi băiatule... el porneşte dela premize destul de 
temeinice... Cum de dă Siguranţa peste ele?... Pe unde 
apar aceste femei? pe unde trec?... 

— Prin ţările vecine... 

— Şi asta se poale... dar sar putea... 

— Să fie şi cum zice colonelul... Oh, Doamne, îm- 
părtăşeşte-ne şi pe noi cu acest noroc! Dar ia spune, 
lliade, cum ai proceda la un caz atare?... l 

— Cum să procedez?... Conform ordinului: perchiziţie 
până la piele... timp, evident, de vre-o două-trei zile, 
după caz... şi pe urmă sub escortă la colonel... că e 


RUSOAICA 63 


băiat bun, ori ce-ai zice... e el sever... se cam întrece 
el une-ori cu mânia, dar când îl iei mai deaproape mon- 
şer... știi... şi mai pieptiş... o mai slăbeşte şi dumnea- 
lui... Ambiţia lui e să nu-l iei în răspăr când sunt mai 
mulți de față, înţelegi dumneata, ca să nu i se ştirbească 
autoritatea... Dar între patru ochi e o grădină de om, dacă 
ştii să-l iei, mă'nţelegi... 

— Ar fi o minunată surpriză... 

— Ba bine că nu... zău că mam și gândit, mam gân- 
dit mult, de când colonelul mi-a băgat în cap, cum aş 
proceda eu dacă mi-ar cădea așa ceva în mână... Foarte 
simplu, înţelegi, m'aș face că nu bag de seamă ăle 
trei... patru zile de... percheziţie... ha, ha, ha..., înţelegi, 
cu cine am de aface... pe urmă, după ultima noapte, în- 
țelegi: „Madam' ţi-ai închipuit cumva că-ți găsisei omu' 
ha, ha, ha... îmi pare rău madam, dar cu toată drăgălă- 
șenia, înţelegeţi... a dumneavoastră... am onoare să vă 
trimet Consiliului de Război... 

Şi Iliad mă privi cu un fel de bravură vagă în ochi, 
pentru a nu mă lăsa să cred o cât de infimă parte de 
clipă, că el n'ar pune în cele din urmă, datoria înainte 
de toate... 

— Dar ăle trei zile... vorba colonelului... percheziţie, 
nu glumă, ho, ho, ho... Şi pe urmă: — Ce să-i faci madam’ 
așa e valsul vieţii... 

Răspunsei alene şi îndiferent, privind îritr'altă parte: 

— Nu-ţi face nici o iluzie, că nu va veni niciodată... 
nu va mai veni, — şi zâmbind gândurilor mele trecute 
compleclai. 

—  ...rusoaica... 

Rusoaica ?... 
Rusoaica gândurilor noastre... așa cum am închi- 
puit-o fiecare, când am venit încoace... 

— Spioana, vrei să zici?... 

— Poate că nu va fi spioană... ah Doamne, atunci ar 
fi îngrozitor... Dar tot ar fi ceva... 

liad mă privi pe furiș, pe urmă examină fugar şi in- 
grijorat ușa şi ferestruica... 


64 GIB I. MIHĂESCU 


— Ar fi mai greu aşa... atenuai plictisit de mişcările 
lui, pentru că într adevăr peste trei zile va ii s'o 
predau mai departe... 

— La urma urmei şi după patru... sau o săptămână, 
rânji el lubric. 

— „pentru că dacă ea vine cu intenţiile ăstea, nici- 
odată nu vei izbuti să joci în gândul ei decât rolul unui 
vasilache... Şi tocmai pentru ca să nu rămâi în ochii ei 
un biet vasilache, — bătui cu pumnul în masă — în- 
țelegi lIliade, va trebui neapărat so dai peşcheș, peste 
trei zile, sau peste patru, sau peste o săptămână, co- 
lonelului... \ 

— Pentru asta... și pentru... mi se pare, un jurământ... 
pe care.. 

— Jurământul de a nu te lăsa vre-odată să fii vasi- 
lache... nici în ochii altora... nici în ai tăi... nici mai cu 
seamă în ai ei... 

Despovărat de-odată parcă de temerea de a auzi dela 
mine ceva subversiv, Iliad îmi turnă voios în pahar. 
Dar privirea mea vagă, fixată într'un colţ de odaie, 
îl făcu să-și reţie încă toastul porcotos pe care buzele 
lui erau gata să-l trământe... 

— Dar nu trebue să mergem neapărat cu gândul, la si- 
luaţii de-acestea tragice, Iliade... Gândeşie-te că rusoaica 
mar fi decât o biată refugiată, gonită de spaima zilelor pe 
care le-a îndurat... O rusoaică a vremii dinainte, din 
romane şi din visuri... Tu nu te-ai gândit la o astfel de 
apariţie aşa cum stai aci, la hotarul unei mari frămân- 
tări omenești ?... O femee înaltă sau cum îţi va fi plăcând, 
cu un pas lung şi maestos, desmiţând vestmintele de 
contrabandă în care sa deghizat... 

Şi tărăgănată, vocea mea povesti şi descrise vreme în- 
delungată întâmplarea stranie, care ar putea să survină... 
alcătui şi descrise figura şi silueta. necunoscutei, care va 
aduce cu ea, în vestmintele, în mişcările, în sufletul ei o 
mireasmă mai puternică decât toate parfumurile cunos- 
cute, decât chiar tăria amară şi sălbatecă a nucului se- 


RUSOAICA 65 


cular, decât ori ce altă tărie știută şi aspirată până la 
fund. 


Seara veni repede. Convorbirea după ce dăinui astfel 
multă vreme în ipotetic, se reîntoarse la real, păstrân- 
du-și totuşi obiectul, lipicios prin natura lui... Abia acum 
aflai de interdicţia pe care colonelul o impusese căpitanu- 
lui Bădescu, pentru că începuse să-şi facă de cap cu în- 
găduinţa dela început. In ultima vreme stătea mai mult 
la oraș decât la post. Pentru a-i arăta că nu se gândeşte 
de loc să revină, colonelul i-a luat chiar locţiitorul even- 
tual, pe sublocotenentul Ilieş, pe care la trecerea noastră 
pe graniţă i-l lăsase anume... 

Această nouă împrejurare dăduse de vorbă târgului 
pe câteva bune săptămâni. Barişnia Ghenea trecea pe 
străzi foarte absorbită de gândurile care o copleşeau 
firesc, din cauza acestui sbucium pe loc al destinului ei 
— însă trecea foarte des pe străzi, plimbându-şi figura, 
despre care n'ai fi putut spune niciodată dacă e cu totul 
tristă ori cu totul veselă. Iliad crede că barișnia Ghenea 
se simte încântată de drama mută, a cărei eroină s'a po- 
menit deodată. Acţiunile ei au crescut enorm de mult din 
această întâmplare, mai ales de când cu interdicţia pe 
care un svon nespus de grăbit a purtat-o repede pe la 
urechile tuturor, din inima târgului şi până la câteva verste 
imprejur. Cel care suferă cu adevărat de această nepo- 
trivire a soartei în afară de căpitan e bătrânul Ker- 
sanov, om onorabil şi măsurat, a cărui față mută de 
împielrită durere i-o contemplă în tăcere şi respect co- 
religionarii săi la întrunirile dela sinagogă. Bătrânul se 
teme ca lucrurile să nu ia cine ştie ce întorsătură „care ar 
putea periclita cumva sănătatea ori viaţa fetei sale pe 
care o iubeşte mai mult de orice pe lume; dar pentru 
orice ar putea să se întâmple, el e pregătit sufletește 
și nimic, nici cea mai tragică perspectivă nu l-ar putea 
determina să se abată o iotă măcar dela conduita pe 
care nu el personal și-a impus-o, ci pe care îngerul ne- 


5 


66 GIB I. MIHĂESCU 


înduplecatului său Domn i-o impune în fiecare seară, 
când mâna lui cerească aprinde prima stea în vastitatea 
împărăției celei fără de hotar. 

Incăpăţânarea lui feroce, dar cuviincioasă şi demnă, 
a atras, asupră-i admiraţia nu numai a evreilor vârstnici, 
dar chiar a multor creştini, printre care, în primul rând 
domnul colonel Tătăranu, care-l consideră ca pe un vred- 
nic păstrător al tradiţiei și al datinelor sfinte, punându-le 
mai presus chiar de fericirea copiilor lui. 

— Cu astfel, de oameni, un neam dovedeşte că nu 
e sorlit pieirei, afirmă domnul colonel, pentru care e- 
xemplele patriotice, religioase şi morale sunt cea mai înaltă 
expresie a înţelepeiunei omenești. Cel mai în drept să se 
pătrundă de exemplul acestui bătrân ovrei, a mai spus 
domnul colonel, ar fi tocmai domnul căpitan Bădescu, a 
cărui lipsă de mândrie contrastează aşa de vehement cu 
atitudinea de clasică prestanţă a unui bătrân onest, 
simplu negustor de sifoane şi siropuri. 

Dar tineretul amândoror confesiunilor nu împărtăşeşte 
acest chip de vedere. Cu uşurinţa vârstei el priveşte cu 
ochi luminoși desfășurarea conflictului, cu strania plă- 
cere cu care te așezi în fotoliul de teatru ca să te delec- 
tezi de cruzimile vieţii omenești. Iar căpitanul Bădescu 
din unghiul său de vedere, face o disociaţiune, poate 
destul de justă, între datoria ce-o are de îndeplinit 
şi pasiunea sa lumească. Singura concesie ce-o face ce- 
lei din urmă, din dreptul cuvenit celei dintâi e — spun 
relele guri — că şi după interdicţia colonelului, el to? 
mai încearcă agilitatea picioarelor lui Volbur pe drumu- 
rile de noapte ale Basarabiei. Insă nici odată zorile nu l-au 
mâi prins la târg, iar — mai ales în acest timp din urmă, 
— ioemai pe sectorul lui sau făcut câteva capturi extrem 
de interesante. Totuşi tineretul celor două confesiuni, zum- 
zăne într'una că întâlnirile äu loc cel puţin odată pe săp- 
tămână, în cel mai deplin mister la prietena și confi- 
denta Ghenei, barişnia Manea Balaban, ai cărei părinți 
au concepţiuni mai puţin intransigente asupra dreptului 
celor tineri la viaţă... "i 


RO SORA TEA 67 


Lucrurile poposesc deocamdată la acest punct şi toată 
lumea e în așteptarea unor noi şi senzaţionale eveni- 
mente: toală lumea binevoitoare ca în toate târgurile, vor- 
beşte numai în şoaptă, iar şoapta se întinde, se întinde... 
intr'o parte spre urechea surdă a habotnicului, într'alta 
spre auzul la pândă al domnului colonel... 


Până noaptea târziu, suntem departe de tot de a- 
ceste neguroase şi mocnite evenimente. Rubiniul nostru 
se ridică la răstimpuri dese să ia foc la lumina lămpii, în 
cinstea rusoaicci... 

Rusoaica fiecăruia nu va fi nici spioană, nici evreică, 
sau dacă va fi evreică, va sosi singură din împărăţia soa- 
relui-răsare. 

— Dar când, când?... se impacientează între două în- 
ghițiluri Iliad, pe care îl munceşte tot mai sălbatec nos- 
talgia neprevăzulului... 

— Asta se va întâmpla la iarnă, Iliad, când Nistrul 
va îngheţa și când totul încoace şi într'acolo va fi o mare 
de zăpadă... atunci piciorul ci, va cârmi uşor pe puntea 
gheței, încoace... piciorul ci, Iliad... ţi l-ai închipuit tu 
cum poate fi piciorul acela, Iliad... 

Iliad bea trei pahare unul după altul, Insă cu arti- 
colul ăsta sunt aprovizionat berechet... lar termenul care 
l-am pus şi care nu e prea îndepărtat, — al îngheţului 

pompează sânge aprins în vinele cele mai ascunse 
ale corpului său, parcă iluminat de-o năprasnică reve- 
laţie... 

= Tu nu poţi să te plângi, mă măguleşte el, că mai 
cunoscul rusoaica adevărată... Marusea e visată de mulţi 
alții... Mă mir cum... 

= H... Marusea... dac'ai fi văzut pe Niculina... 

- Niculina ?... dar cine-i Niculina?... 

= Insfârşit, ware importanţă... Pe Marusea ţi-o ce- 
dez ţie iad. Mie lasă-mi pe rusoaica cealaltă cu picior 
inalt şi ochii oblici, care va veni înfășurată în şuba 
ei enormă din împărăţia gerurilor. 


68 GIB i. MIHAESCU 


Şi vorbesc înainte ca în prada unei halucinații, cu 
glas voalat şi ritmat de accentul vinului generos. . 

— Las’o să înainteze prin tufişurile de chiciură ca o 
prințesă a iernei... Să sosească cu spaima nopței în spate... 
Şi să găsească lumina scăpării în bordeiul ăsta de scân- 
duri... So întâmpin sprinten ca un husar, Iliad, s'o ajut 
să-şi scoată din buleandra siberiană „liniile lungi ale tru- 
pului ei şi mlădierile de călăreaţă a stepei... 

Ochii lui Iliad au rămas nemăsurat de căscaţi, spre 
uşă. Ca şi ai mei. Intru târziu el pocnește cu pumn greu 
în masă: 

— Sectorul meu e cel mai puţin căutat de soldaţii lor, 
Ragaiac, mă împărtăşeşte el. E drept că şi de refugiaţi... 
Dar un astfel de loc retras îşi va căuta ea. Ai dreptate, 
ai mare dreptate băiatule... Nu e câtuşi de puţin exclus 
ca la iarnă... a... ce vorbești domnule... dar toată lumea 
asta... a vechiului regim... în fiecare an caută ieșire în- 
coace... Se zice că la graniţa poloneză... iar la noi iarna... 
cel mai puţin expus eşti iarna... Dragă, dar în fiecare 
iarnă, sunt cazuri întâmp)ate... am auzit camarazi din 
batalioane... | f 

Şi dogorîți de focul rubiniului, în bordeiul scăldat de 
căldura prieteniei, ascult surâzător, cum Iliad îmi expli- 
că, ...,„nu aşa cu visuri... dar cu date certe domnule...“ 
că fantezia mea e probabilă, ba e chiar posibilă... ho- 
tărît lucru, e mai mult ca sigură... 


In seara care urmă, ducându-mă la Niculina, îmi tot 
potriveam gândul cum s'o împac mai bine pentru absenţa 
mea din ajun. Intrai puţin cam stânjenit în ograda cu 
numeroase și inutile acareturi, urcai tiptil pe prispa îngră- 
dită şi cercetai ferestrele luminate. Niculina era înăuntru. 
Ciocănii ușurel în geam. Ea veni repede la fereastră, 
făcu semne de alarmare şi de discreţie și eşi degrabă la 
mine în cerdac. Imi primi scuzele, cu vădită măgulire, 
dar şi cu vădită dorinţă dă a termina mai iute. Nu despre 
aşa ceva era acum vorba: bărbatu-său venise. Momen- 


RUSOAICA 


tan era pe la vecini, dar putea să sosească în orice clipă. 
Trebuia deci să plec. 

Peste trei zile în schimb, puteam să revin, dar cu con- 
diție să ciocănesc tare în poartă, că dacă se întâmplă 
să-mi iese el înainte, să par că am venit în vizită ca 
lumea. 

— Vizită, noapteal? 

— Seara... când mântuiţi lucrul... Ce poate să fie? 
Am să-i spun că te-am cunoscut, când ai venit în cer- 
celare să descoperi pe unde-ţi fug noaptea vagmiştrii 
şi saldații. Numai că în fața lui trebue să ne spunem 
dumneavoastră... 

— Foarte bine, dacă e numai atât. Dar de ce n'am juca 
puţin comedia chiar în astă seară?... 

Nu. In astă seară hotărît nu. Şi nici înainte de trei 
zile. ` 

Hm. Noaptea asta era desigur destinată celui revenit. 
A perfect... Peste o jumătate de ceas el trebue să se în- 
toarcă, poate şi mai curând... Refuzai deci categoric să plec 
dacă nu mă însoțește până sub nuc. Şi mă arătai atâta 
de îndârjit, fusei chiar |gata să pătrund în casă, că ea tre- 
bui să mă însoțească și în cele din urmă, văzând că sunt 
hotărît să mă ţin după dânsa oriunde, trebui să se lase 
apucată şi trântită în culcuşul nostru de iarbă. 

— Nu-i pentru cine se pregăteşte! îi râsei în ureche, 
dar ca se făcu că nu m'aude. Mă opri să mă îndrept 
spre salcia pletoasă. Şi când ne despărţirăm la poartă, 
imi şueră la rându-i în ureche, înainte de a se pune pe 
fugă în casă: 

— Asta se plăteşte. 

Hotării să mă întorc când s'or împlini cele trei zile 
fixate. Şi mă dădui cu furie studiilor matematice. Acest 
bărbat, pe care-l uitasem, interveni atât de neaşteptat şi 
de stupid în rosturile mele, că mă simţii extrem de săturat 
de escapadele nocturne în cătunul fără nume. Viziunea 
cea scumpă, ţesută numai din fuiorul fără prihană al în- 
chipuirei şi stârnită de iznoavă de vizita lui Iliad se în- 
stăpâni iarăşi absolută și exclusivă în sufletul meu. Ni- 


70 GIB I. MIHĂESCU 


culina nu-i putea fi cel mult decât o palidă întruchipare 
pur fizică. _ 

Şi a treia noapte izbutii să nu mă duc; dar în noaptea 
următoare, mă avântai în. şea. Niculina era o perfectă 
întruchipare fizică... 

Lăsai calul în grija lui Marinescu, care mă însoțea. Bă- 
tui în poartă la 'Niculina de mai multe ori, agasând zăvo- 
zii de prin vecini, care răspunseră cu mârâituri și pe 
urmă cu lătraturi. Eram gata să plec, pentru că întârzierea 
ei mă făcu s'o închipui cu membrele amestecate într'ale 
bărbatului legitim, pe crivatul din odaia unde mă pri- 
mise întâi şi avusei mulțumirea să constat că resenti- 
mentul pe care-l încercai la această idee, nu era câtuşi 
de puţin de gelozie, ici pur şi simplu de scârbă. Murdărită 
de acel ţărănoiu sălbatec şi călător, fratele Măriucăi-vă- 
duva, Dumnezeule Doamne, Niculina nu trebuia . să-mi 
mai trezească nici o bucurie. Făcui trei paşi înapoi şi 
zăvodul ogrăzii din faţă dădu la mine, încercuindu-mă 
în reflectoarele mici şi albăstrui ale ochilor lui turbaţi şi 
mușcând ştacheţii porţei cu albul perfect al dinţilor ni- 
micitori. 

Nu ştiu cum îmi veni atunci în minte râsul sănătos 
şi dantura puternică a Niculinei că ideia mădularelor a- 
mestecate mă năpădi iarăși și mă toropi; năuc deschi- 
sei poarta şi în curând eram dincolo de pălimar. Gân- 
dul că bărbatu-său ar fi iarăși la vecini și că ea ar fi 
putut aţipi, așteptându-l, mă îndemna la îndrăzneală. Abia 
acum se făcu lumină la fereastră din fund. Sunt amân- 
doi împreună? l-am deșteptat din somn?... Nu, este încă 
de vreme... și eri n'am putut să viu.. 

Niculina îmi ieşi înainte. Era singură şi-mi simţise 
paşii. 

— Am bătut la poartă... îi șoptii. 

„— Bun, bun, bun, poftiţi... 
— Adorratsei9... 

Ochii ei râseră şi înclină Paa încuviințând, dar nu 
părea de loc somnoroasă. 
` — E la vecini? 


RUSOAICA Li 


Niculina aprobă şi de data asta. 

O apucai de mână şi-i strecurai la ureche: 

— La nuc! 

Niculina îşi smulse braţul şi-mi astupă îndată gura, 
dar tot așa de repede îşi retrase mâna privind îngrozită 
spre poartă şi prin curte. Afară se lăsase destul întu- 
nerec. Energică și hotărită ea apăsă ivărul ușei şi des- 
chise: 

— Da, poitiţi vă rog... 

Şi-mi făcu semn imperativ că trebue să execut tot ce-mi 
spune ea. 

Intrai după dânsa. 

— Dacă nu dormeai, de ce mai ieşit când am bătut 
in poartă? 

Ea-mi aruncă, drept răspuns o privire teribilă, care 
m'amuţi. Apoi examină cu grijă ferestruica suspectă şi păru 
C'ascullă. Fără voie mă pipăii la buzunarul dela spate, 
unde-mi ţineam browningul. l 

— Dacă nu începi să vorbeşti, cum ţi-am spus, nu 
mai poți rămâne aici... 

Şi după o pauză de încruntare, îmi explică repede şřn 
şoaptă: 

— Am crezut că-i el afară, — şi are să-ți des- 
chidă. | 

— Va să zică, el ştie de mine... i-ai spus că vin 
pe aci... 

— l-am spus că te-am poltit într'una din serile astea... 
pentru că ştiam că el va fi aici... 

Indată veni până la noi zdupănitul greu al porţei în 
uşori, apoi paşi tropăiţi și voinici în bătătură şi pe treptele 
scăriţei. 

— Vine, mă asigură fără să mai fie nevoie şi cu dul- 
ceaţă în glas Niculina, iar mâna mea rătăci din nou spre 
buzunarul înarmat. 

O statură zdravănă, înaltă şi sfruntătoare umplu tot 
cadrul uşei. O figură, pe care o mai văzusem. undeva. 
Unde? Imposibil de amintit. El avu o surprindere calmă 
şi calculată când ni se întâlniră ochii. Dar în pumn eu 


72 GIB I. MIHĂESCU 


simţeam Walter-ul mic cât un mâner de cuţit șin adân- 
cul buzunarului degetul cel mare împinse ușor piedica 
deoparte. 

Serghie se pregăti să spună o vorbă dar bărbia şi fál- 
cile lui se mișcară degeaba, de parcă ar fi isprăvit nu- 
mai ceva de mestecat. Pe urmă se mai uită în dreapta şin 
stânga, dar fără nimic agresiv în mişcări. In cele din 
urmă izbuti să articuleze. 

— Dumneavoastră sunteţi domnul locotenent? 

N'avusei timp să răspund că Niculina îmi luă îna- 
inte: 

— Faceţi cunoştinţă! Soţul meu Serghe Mihailovici şi 
Gheorghe Ivanovici... domnul locotenent dela Nistru... 

Gheorghe Ivanovici era denumirea pe care mi-o dă- 
duse la începutul întâlnirilor noastre, când se interesase 
de numele meu şi al tatei. Mai pe urmă, din seara pe= 
trecută sub nuc, mă numea scurt: Gheorghe... 

— Bucuros de cunoştinţă, poftim ședeţi, mă îndemnă 
Serge Bălan, întinzându-mi mâna. 

Abia acum băgai de seamă că samovarul mare de a- 
lamă lucitoare scotea pe coş un abur uşor. 

Serghe Bălan purta cămașă rusească de postav verde 
încheiată pe umăr şi era încins peste mijloc cu nouă şi 
scumpă curea. Pantalonii, de aceiaşi culoare intrau în 
cisme lungi şi strâmte, care-i ajungeau până la genunchi. 
Era roşcovan la faţă şi închis la păr, cu mustăţi galbene, 
subțiindu-se spre ascuţișurile ridicate. 

Fusei servit cu prăjituri de nuci, de dovleac și cu plă- 
cintă cu brânză, pregătite de Niculina, iar după ceai Ser- 
ghe eşi afară să aducă o sticlă mare de cinci chile, cu 
minunat vin roşu închis ca sângele de iepure. 

li câștigai atât de repede prietenia, mai ales că mă 
purtai față de Niculina cu o cuviință din cale afară de 
protocolară şi ingenuă, încât femeea trebui să-mi recu- 
noască meritul printr'un zâmbet elocvent, pe deasupra ca- 
pului acestuia haiducesc. 

Abia acum aflai spre marea mea stupoare şi bucurie, 
că Niculina era o cetitoare, ba chiar că începuse şi în- 


RUSOAICA 73 


vățătură gimnazială. Mă surprinse cu atât mai zdravăn a- 
ceastă noutate, cu cât mai demult, când mă cercetase cu 
ce-mi petrec ziua şi-i vorbisem de cărţi, ea păruse că 
acordă un interes respectuos spuselor mele, dar nu se 
grăbise să-mi arăte că nici ea nu e o ignorantă, cum ar 
fi făcut orice femeie din lume. Dinaintea bărbatu-său ea 
dovedi însă mult interes acestui subiect în convorbirea 
noastră. Cunoştea câteva romane de seamă ruseşti şi 
foarte multe de autori fără însemnătate, sau de autori, pe 
care eu îi ignoram. Cetise și traduceri desigur în ru- 
seşte: Mizerabilii, Germinal, Contele de Monte-Cristo, Ma- 
dame Bovary, Quo-Vadis, Bel-Ami, mult Dumas, Sien- 
kiewicz şi Zola, punea pe acelaş plan Cei trei muşche- 
tari cu Război şi Pace şi mărturisea foarte natural că 
Manon Lescaut a impresionat-o la fel ca Fraţii Karama- 
zov ori Ana Karenina, ba se părea că poate şi mai 
mult. Serghie cetise şi el ceva şi arăta nelimitată admi- 
raţie pentru Sufletele moarte, Taras Bulba şi câteva po- 
vestiri de Puşkin şi Lermontow, adică pentru întreaga 
lui lectură; acorda deasemeni o cuviincioasă atenţie ră- 
sunetului atâtor nume ilustre mai ales streine şi se sim- 
tea nespus de onorat că astfel de convorbire avea loc 
sub acoperișul lui. Ii făgăduii să-i fac rost de moş Creangă, 
şi ceva Sadoveanu. 

E dela sine înţeles că din clipa acestor revelații, ochii 
mei învăluiau pe Niculina în lumini irizate de culori cu 
totul noi. Mă simţii nevoit să aduc vorba despre Olt și 
despre locurile mele, despre origina, trecutul şi viața 
mea de-acuma, să fac comparații între obiceiurile de-a- 
colo şi cele de pe-aicea, micşorând diferenţele şi mä- 
rind apropierele. Fusei ascultat cu luare aminte şi cu 
discretă rezervă când fu vorba de apropiere. Despre Ser- 
ghe putui afla, ceia ce de altminteri ştiam, că e de fel 
chiar din acest cătun; cât despre obârşia Niculinei, în 
afară de afirmaţia vagă că e fată de răzeş cu stare, nu 
mi se mai spuse nimica, deşi curiozitatea care mă devora 
cumplit mă împingea la întrebări hazardate. 

Pentru a-i îndemna să-și deschidă mai mult sufle- 


74 GIB 1. MIHĂESCU 


tul, mai dădui încă drum a lui meu. Dar nu primii 
nimic în schimb. Mă ridicai să plec deci, oarecum con- 
trariat, mai ales că se făcuse târziu, când spre complecta 
mea uluire, mă pomenii rugat de Serghe, nici de-acum 
înainte să nu uit casa lor. Ori când doresc, ea mi-e des- 
chisă — mă asigură el — şi cum mă ştie singur-singurel 
prin părţile astea, s'ar bucura mult când ar şti că din 
când în când şi anume ori de câteori mi-o pofti inima, 
voi veni ca să cinstesc şi masa lui. Chiar şi fără veste, 
când nu mi-o place fiertura dela cazan a bucătăriei tru- 
pei, pot să viu aicea și „se va pricepe, ea, Niculina, să 
pregătească îndată ceva, pe gustul dumitale“. 

Puțin îmi mai trebui să-l întreb: Chiar în lipsa dumi- 
tale? dar pentru că el nu făcea nici un fel de deosebire, 
mă crezui în drept să interpretez lucrurile oricum îmi con- 
veneau mai bine. 

Auzisem eu, nu-i vorbă şi avusesem, slavă Domnu- 
lui, destule prilejuri să mă conving de ospitalitatea basa- 
rabeană şi de dulcea filosofie, de larga toleranţă, de ne- 
mărginita încredere pe care soţii și părinţii de aci o a- 
cordă soțiilor şi fiicelor lor. Nu odată condusesem câte-o 
barişnă acasă, după miezul nopţei şi o predasem pă- 
rintelui ce venise să-mi deschidă şi să-mi mulţumească 
în persoană, că-i distrasem şi mă ocupasem, atât de mult 
de odrasla lui. Dar ca să capăt carte albă dela un soț 
cu aspect aşa de haiducesc, asta chiar că întrecea dea- 
dreptul orice închipuire. Grăbii luarea bunului rămas de 
teamă să nu urmeze îndată şi oarecare mici restrângeri. 

Dar alungând de pe faţă o vagă lumină de râs, Ni- 
culina se asocie repede dorinţei bărbatului ei, care, cu o 
ullima strângere de mână, mă asigură că „încă“ dela în- 
ceput poartă o dragoste deosebită ofiţerilor moldoveni, 
„cum se zice, româneşti...“ 


Nici când m'am trezit singur pe uliţă, nu-mi venia să 
cred că totul a putut ieşi așa de frumos. Păşii voios îna- 
inte, prin praful umezit de noapte, fluerând un marș tri- 


RUSOAICA 75 


umfal. Fugarele zâmbete ale Niculinei, pe care mi le arun- 
case pe deasupra capului şi înţelegerei soţului său, îmi lu- 
minau calea ca niște licurici. Niculina, Niculina, comoară 
pe care n'am ştiut s'o preţuesc, cât de fericit sunt că am 
descoperit însfârşit sufletul tăul Eu aşteptam rusoaica 
de peste Nistru şi ea era doar la un întins de mână de- 
parte de mine. Iliad, băiatule, rusoaica mult așteptată 
a venit, închipue-ţi, şi ea era o moldoveancă... Iar su- 
fletul ei s'a deschis acum pentru întâia oară: degetul meu 
l'a atins şi el s'a deşteptat. Cu atât mai bine, el e încă 
fraged şi nou, el încă îgnorează cumpăna valorilor şi 
ordinea ierarhiilor, dar lasă să se întrevadă bogate. zăcă- 
minte şi posibilităţi surprinzătoare. Cu atât mai bine, cu 
atât mai bine, o humă proaspătă şi fină, atât de minu- 
nată, pentru cel dintâi modelaj! 

Am ajuns la cotul bumerangului, pradă acestor lirice 
eluziuni şi m'am ridicat pe dâmb ca să am în ochi linia 
întunecată a zăvoaielor. Inţelegi tu, liad, chiar şi domnul 
colonel n'ar avea ce să zică în cazul de faţă... totul e 
în regulă... nu-i la mijloc o venetică de peste Nistru... 
şi precum vezi, sunt invitat formal chiar de domnul soţ 
în persoană. 

Mă mustrai repede însă, pentru ușurința cu care a- 
dusei în această divagaţie glumeaţă, imaginea alcătuită 
din putere și bună-voinţă a lui Serghe Bălan. Simţii pen- 
tru el o simpatie bruscă, pe care mă forțai so traduc 
în vre-un fapt de recunoștință, care să se poată ridica 
la înălțimea bunăvoinţei lui. De bună seamă acest om pe 
care lam înşelat şi pe care-l voi mai înşela, va merita 
totdeauna respectul meu cel mai neprecupeţit; mă sim- 
team în stare să înfrunt pentru dânsul orice pericol, şi aş 
fi dat mult să-i cunosc vre-o nevoe care-l încearcă, pen- 
tru a-i dovedi cât poate să se bizue pe ajutorul meu. 

“Fratele Măruicăi... hm... curios... ce poate fi cu omul 
ăsta!, unde a întâlnit el pe Niculina și cum a determinat-o 
să-l urmeze... Cum a izbutit s'o facă să-l aştepte în 
lungul deselor lui absenţe, în acest cătun fără nume și 
cu mai puţin de douăzeci de locuinţe... Al acestor sfinte 


76 GIB 1. MIHAESCU -$ 


absențe, pe durata cărora el mă face deplin și netăgăduit 
stăpân. 

Doamne, Dumnezeule!... unde-l duc pe el aceste ab- 
senţe... în ce loc... în ce... unde... în care... 

Eram așezat pe iarbă, rezemat de salcia unde mă 
aşteptase Niculina, când îmi puneam aceste întrebări. Şi 
priveam linia neagră a zăvoaielor şi nelămuritul întune- 
cat ce se întindea şi mai departe... 

Fatal acest răspuns trebui să-mi vină în minte; dar 
mă_scuturai de el ca de o presimţire rea... Haida de... e 
cu neputinţă... un om atât de binevoitor... şi care, to- 
tuşi... dacă ar fi vrut... un om... care... cu atâta mărini- 
mie... cu atâta bunăvoință... cu atâta dragoste... pentru 
ofițerii... pentru toți ofiţerii moldoveni... cum se zice... 
româneşti... 

-Am sărit ca ars, de parcă salcia pletoasă din spate-mi 
sar fi încordat deodată ca o imensă caracatiță, gata să 
mă apuce cu chica ei enormă de nenumărate și flexibile 
picioare: ha, va să zică eu nu eram primul... va să zică... 
obiceiul casei cerea... ca în vreme ce soţul... am înţeles... 
am înțeles până 'n miezul miezurilor... Ha, ha..., să ve- 
dem... să vedem... 

Şi pornesc ca dus. de-o sălbatecă vijelie... dar mă o- 
presc şi râd şi pulpanele vijeliei mă înfăşoară şi trec pe 
delături... Mă întorc, parcă să-i ţin piept... nu; dinspre 
Nistru s'a stârnit o vie suflare. 

Mogâldeaţa caracatiţei agită şi amestecă picioarele ne- 
gre în fundul oceanului de întuneric... Ce cine am venit 
în astă seară! Cu Marinescu... el poate fi găsit la Mă- 
riuca. » 

Pornesc într'acolo şi mintea mea nu e răscolită acum 
decât de picioare care senlănţue şi se amestecă în în- 
lunerec; imaginea graţioasă a picioarelor ei de hamad- 
ryadă încolăcindu-se şi svârcolindu-se între membrele lui 
țărănești... imaginea scabroasă și răscolitoare, revelatoare 
şi torturătoare. | 


RUSOAICA 77 


De mult n'am mai venit însoţit de Marinescu şi nu mai 
ştiu ce-o mai fi cu Măriuca. Uşa dela mijloc o văd acum 
închisă şi o tăcere mare domnește în ogradă. Nopțile se 
făcuseră ceva mai răcoroase și de bună seamă de aceea 
Măriuca nu mai dormea pe prispă. Dar unde se vârise 
Marinescu cu iubita lui?... Şi unde-mi era calul? Câteva 
şoapte zugrumate îmi atraseră luarea aminte asupra u- 
nei clăi cu fân. Ascuţii urechia. Cineva gemea... o femee... 
un geamăt de plăcere... Va să zică, nimerisem. | 

Starea de surescitate în care mă adusese tobloul noc- 
turn al îmbrăţișărilor Niculinei, renăscu deodată, drept în 
miezul creerului, ameninţându-mă atât de puternic, că tre- 
bui să mă ţin de gard. Simţțurile mi-se ascuţiră toate ca 
lama de brici şi mă tăiau la cea mai neînsemnată miş- 
care. Şi totuşi în loc să fug de geamătul stins şi răscoli- 
tor, îl ascultam înainte, îl adulmecam, îl degustam. Aţi cu- 
noscut această curiozitate bolnavă, care, la chemarea cå- 
torva sgomote suspecte vă face să puneţi urechia, într'o 
cameră de hotel, pe păretele vecin, sau în garderobul care 
maschează o uşă condamnată? 

Efluvii de zgomote inconsistente îmi veneau la ureche, 
odată cu odoarea fânului uscat, pe care mirosul meu ri- 
dicat la puteri copoeşti, mi-o aducea în conştiinţă, ra- 
finându-mi imaginaţia până la nesuferit. Pumnul inimei 
imi bălea dinăuntru în coșul pieptului cu lovituri de ci- 
clop. Mă strecurai prin deschizătura potrivită a porții 
și mă prelinsei de-alungul gardului pânăm dosul clăii 
cu fân, care când ajunsei aproape îmi mai descoperi ală- 
turi şi foarte apropiat o claie mai scundă, parcă o mân- 
zată lângă maică-sa. Intre cele două clăi ca între sânii 
unei gigante divinităţi a amorului etern, Marinescu şi cu 
iubita lui. Insă mizerabilii, dovedeau că nu ştiau să sfin- 
tească locul pe care-l ocupau cu nevrednicie. Capetele le 
erau unul la înălțimea celuilalt, dar așezate invers. Pi- 
cioarele lui Marinescu se întindeau în partea opusă, iar 
picioarele fetei se lungeau spre mine. Se lungeau şi se 
strângeau; fusta şi cămaşa urmau aceleaşi mișcări, dar 
uneori pierdeau ritmul, descoperind albul pielei până dea- 


78 GIB I. MIHĂESCU 


supra genunchilor şi uneori mai mult. Corpul lui Mari- 
nescu se strângea şi el şi se desumfla ca o armonică, 
dar coniopiie la ființele acestea nu erau decât capetele; 
obișnuindu-mă cu întunericul observai că gurile le erau 
împreunate ca două ventuze şi făceau sforțări ca să cu- 
prindă și mai mult, iar mâinile orbăcăiau în neştire, cău- 
tând sinuozităţile trupului advers. Mai târziu, una din 
mâinile lui Marinescu se împlântă adânc în deschizătura 
dela piept a cămășei fetei şi rămase mult acolo. Fata ge- 
mea, se zvârcolea răpusă dinainte de această încleștare 
fără sens. Din când în când un cap se ridică deasupra 
celuilalt: din cauza mișcărilor brusce fusta se descoperea 
până la obscurităţi ameţitoare. Totuși mâna fetei, se 
grăbea cu instinctivă pudoare să pună la locul lor poa- 
lele rebele, cu toate că nu prinsese câtuşi de puţin de 
veste că-mi dă o atât de copleșitoare reprezentaţie. 

Instinctul fetei nu se înșela; cu ochii debordaţi de or- 
bite eu urmăream această svârcolire de şerpi, cari se în- 
tâlniseră între sânii zeiţei împietrite, venind din părţi o- 
puse și se întredevorau. Totuşi priveliştea mă nemulţumea 
profund; și cu cât se prelungea, cu cât întârzia ceia ce 
eu aşteptam să se întâmple, cu atât mă scotea din sărite. 
Pieptul mai avea puţin până să mi se spargă, eram su- 
focat: mă mir cum bătăile de berbec ale inimei nu se 
auzeau dela o distanță aşa de mică. Iar mişcările poa- 
lelor erau singura parte a spectacolului care mă intriga 
cu adevărat. Dar mă exaspera Marinescu. Il înjuram cu 
cele mai odioase ocări şi-i comandam în gând să se mai 
răsucească şi altfel. La câte-o svârcolire a lui, care strân- 
gea unghiul celor două trupuri, mă încordam cam aştep- 
tarea unei mâniuiri, dar când unghiul creştea iarăşi, în- 
tinzându-șşi laturile într'o linie dreaptă, mă prăbuşeam 
can deschizătura unei trape. Imi venia să mă reped, să-l 
iau la palme, ca pentru un exercițiu necontenit greşit pe 
câmpul de instrucţie. Iar timpul înainta greu ca un enorm 
camion încărcat peste măsură. Inebuneam. Şi cei doi în- 
conştienţi continuau să nu bănuiască ce furie imensă pla- 
nează asupra trupurilor lor nătânge. 


RUSOAICA 79 


Ah, în sfârşit capetele încleşiate şi-au desfăcut veriga. 
Doamne, Doamne, ai milă de mine păcătosul! Ei răsuilă 
ca două perechi de foale, unul în sufletul altuia. Acuma... 
momentul hotăritor. 

Dar momentul hotăriîtor se prelungeşte idiot şi nici o 
mişcare din nici o parte. Răsuilam la fel cu ei. Respi- 
rațiile lor se calmează... Dacă nici acum nu m'or auzi... 

Fata se ridică într'un cot, Marinescu şi-a acoperit ochii 
cu palmele. 

— Ah, nu mai pot, bâlbâc ea cu un glas turbure, ca 
o drojdie. 

— Era să mor, şueră el... 

Tăcere. Se ridică şi el într'un cot... Se târăşte spre ea 
se apropie... ea nu 'se îndepărtează... Doamne, Pumne- 
zeule, milueşte-ne pre noi... dacă s'ar îndepărta aş sări 
s'o opresc... Marinescu se apropie ca un şarpe şi ochii lui 
albicioşi şi şerpuitori, acum sunt altfel, au sens în noapte, 
sunt drăceşti, sunt adorabili... Se apropie fixând-o ca un 
șarpe... A paralizat-o cu această privire... Aşa... apro- 
pie-te Marinescule... apropie-te iubitule Marinescu... am 
să te propun sergent... 

Fatu s'a așezat pe şezut. Dar se întinde, se întinde 
lung şi lasciv şi nu se îndepărtează. Coatele lui înaintează, 
ducându-l ca picioarele de crocodil şi ochii lui... să-i fi 
văzul ochii... splendizii lui ochi albicioşi... Ah, cine a 
spus că ochii negri sunt cei mai teribili în noapte... vai, 
acela n'a văzut ochii lui Marinescu... Capul lui a ajuns 
deasupra mijlocului fetei. Se înalță, se întinde spre sâni 
necontenit, agale... ah, acest bandit ştie să prelungească 
o fericire... Marinescule tată, asta-i direcţia firească... 
dar ce-ţi spun cu ţic... savantule... iubitule... banditule... 
Fata nu se mişcă... Marinescu face deodată un salt; acum 
nu mai e timp de lungit... 

Dar saltul lui Marinescu a fost scurt, n'a fost decât 
să sc aşeze cu pieptul spre cer. Şi-a lăsat capul în 
poalele ei şi-acum o îndeamnă: 

— Caută-mi în cap... 

De bună seamă fata îi va da una zdravănă în capul 


80 GIB I. MIHĂESCU 


sec, în capul acela blond şi spălăcit de neputincios... Dar 
mâinile ei se abat vrednic în părul auriu şi vocea ei 
acum înviorată şi plăcută, îl îndeamnă: 

— Acum mai cântă-mi, p'aşela cu: 


„Puse mâna mai în gios...“ 


— Mama voastră de mămăligari. Mâine te voi tunde 
No. 1, Marinescule... 

Mă îndepărtai uşor spre poartă și răcnii de-acolo cu 
indignare: 

— Marinescu... 

— Ordonaţi, răsună automat răspunsul. 

In zorul lui, Marinescu ieși dintre clăi alergând în 
genunchi, apoi sări can zbor în picioare şi mă ocoli în 
iraectorie, încheindu-și vestonul şi curățindu-se de paie. 
Apoi la distanţă reglementară trânti bocancii unul în al- 
tul, scurt și sec, cum scrie la carte, în semn de salut. 

— Frai cu fetiţa ta acolo? 

— Da străiţi... 

— Să-mi evacuaţi terenul şi să vă mutați sus în cer- 
dac... Şi să-mi aduci pe Măriuca văduva în pae, trează 
ori adormită... Executarea... | 


Dar Marinescu nu se mai învârti pe călcâe cu promp- 
litudinea dela început. El mă vesti că şi astăzi a venit 
vorba cu Măriuca despre mine şi ea nici nu mai vrea să 
audă De mai multe ori l-a însărcinat să mă înştiințeze 
că n'am ce să mai caut pe la dânsa; și-l întreba de fie- 
care dată dacă m'a înștiințat. lar el îi răspundea afir- 
mativ, deşi nu-mi spunea nimic... 

— Pentru că vedeam, dom’ locotenent că nu mai daţi 
interes... 

— Du-te şi scoal-o... Adică stai... rămâi... 

Şi pornii eu în odaia Măriucăi. Intorsei butonul läm- 
pei electrice de buzunar şi mirosul stătut şi mucigăit, 


RUSOAICA 81 


care domnea în casă, nu scobori cu nimic surescitarea 
în care mă găseam. 

Măriuca dormea greu și nu simţi nimic, când conul 
luminos, care ţâşnea din pumnul meu o cuprinse în găl- 
buiul lui violent. Dormea cu capul căzut dincolo de pe- 
rină, cu gura căscată, cu trăsăturile încordate, respi- 
rând nesimţit de profund, fără nici o mişcare, fără o 
tresărire, ca o asasinată. (Un colț de velinţă îi mai dăinuia 
pe pântec; restul se lăsase spre părete, descoperind mo- 
vilița albă a unui sân şi-un picior întreg gol până la 
încheetură. Oprii lumina, mă aşezai întrun genunchi şi 
în vreme ce-i mângâiam piciorul, îi sărutai îndelung siâr- 
cul aspru al ţâţei. Femeia îşi revenea pe îndelete. In 
cele din urmă mâna ei mi se înfipse în păr... Gemu mo- 
leşită... 

— Oi dus pe Anuţa?... 

Anuţa... adică... 

— Anuţa?... L 

Anuja, da, da... Anuţa era fata cu care se juca în pae 
Marinescu... Vas'zică, după... Vas'zică de-aceea... 

— Da’ ce te-o apucat?... îşi reveni ea brusc, retră- 
gându-şi mâna. Hait lasă-mă... Fă-i seama Anuţei dacă 
ți so făcut de-aşea... 

Vroi să-şi desprindă sânul din sărutarea mea, dar 
sforțările i-erau din ce în ce mai stinse. Se întinse lungă 
sub velințe şi-mi apucă în strânsoarea coapselor mâna, 
care-i mângâia piciorul. 

— Se ţine bine Anuţa, reflectă ea... Da să ştii, când 
oi Îi gata cu dânsa, la mine n'ai şe mai căuta... S'o sfâr- 
şit damu... Mi-e şi ea rudă și la mine nu merge cu pä- 
cat... Eu nu sunt Niculina... 

Asta era în chip de concesie; păcatul avea să înceapă 
deci din momentul în care Anuţa va ceda. Dar Măriuca 
iși da seama că Anuţa va ceda odată. Asta însă n'o pri- 
vea pe dânsa; privea pe Anuţa, era păcatul Anuţei... 

— D'apoi zi şeva... Ce-ai rămas așa ca un peşte... 

Pentru că găsisem că e mai prudent să joc rolul lui 
Marinescu, până la capăt, crezui de cuviinţă să-i răspund 


82 GIB I. MIHĂESCU 


tot cu fapta. De-altminteri era şi timpul. Dar fie că a- 
ceastă muţenie încăpăţânată îi dădu de bănuit, fie că 
ochii ei izbutiseră să se dumirească, se smuci odată şi 
dădu un țipăt: 

— Şine eşti... Şe vrei?.. 

Mă năpustii asupră-i spre a nu-i lăsa răgaz de re- 
zistenţă... 

— Spune şine eşti, că ţip. 

Apoi băgă de seamă singură: 

—- Domnul locotenent... Aha, aşa ţi-i vorba... 

Şi Măriuca grăsuna se încordă pentru apărare. Nu mai 
spuse nici o vorbă. Nu se auzeau decât răsuilările noa- 
stre scurte şi şuerătoare. Măriuca era departe de-a avea: 
flexibilităţile şi şiretlicurile alunecoase ale Niculinei; miş- 
cările ei erau rotunde şi scurte, rezistenţa ei înverşunată. 
Nu mă aşteptam ca în braţele-i rotunjite să descopăr 
atâta putere. Pentruca lupta se prelungea inutil şi strân- 
soarea corp la corp imi ridicase la desperare starea mea 
sufletească, începui tratative de pace. Dar Măriuca nu 
vrea s'audă. Fusesem la Niculina, la nevasta fratelui ei. 
Asta era mare păcat. Dacă Niculina n'a ştiut că îna- 
inte mă culcasem cu cumnată-sa păcatul ei era mic. Dar 
pentru Măriuca nu există scăpare; ea ştie bine că eu fu- 
sesem la Niculina în lipsa bărbatului ei, aşa că vina ei, 
cedându-mi, ar fi fost considerabilă în faţa lui Dumnezeu. 

— Astea-s minciuni de-ale tale, îi strigai cu vocea su- 
grumată... Pe Marinescu, de ce-l primeşti în pat la tine, 
după ce se desparte de Anuţa... 

— Minte, nu l-am primit niciodată, protestă ea, fără 
înconjur, uitând ce bâlbâise înainte de a băga în seamă 
cine sunt. — Dacă el ţi-o spus aiasta am să-i scot ochii! 
răgi scandalizată, simțind parcă o nevoie atât de furioasă 
de a mă desconvinge, că-mi umilă iar de nădejde sufletul 
clocotitor. 

— Auzi şolticu' răului... Ş'apoi cu Anuţa se poartă ca 
cu o fată... Iar Anuţa nu mi-e: cumnată, mi-e rudă de 
departe... 


RUSOAICA 83 


— Păcatul e mai mic, desigur, convenii eu... Dar 1408 
zică l-ai primit... 

Ea încercă din nou să-mi alunge această bănuială cu 
atâta ardoare, că socotii partida ca şi câştigată. 

— Ei bine, te cred Măriuco, îi spusei, întinzând bra- 
tele ca s'o cuprind, însă nici eu cu Niculina nam avut 
nimic. 

Dar ea, şi sărise în picioare şi mă întâmpină cu un 
strigăt teribil: 

— Aiasta, nu... Nici moartă... 

— Ce ești nebună?... 

Lupta reîncepu, deastădată în lungul şin latul odăii, 
unde Măriuca dovedi adevărată sălbătecie. In lupta corp 
la corp eram desigur mai puternic; o cuprindeam, o ridi- 
cam în sus, o trânteam pe crivatul de scânduri. Dar aci 
orice sforțare era de prisos. 

Mă simţeam covârşit, bătut, zdrobit. Mâinile îmi tre- 
murau, nu mai eram stăpân pe ele. Cocoşat şi șovăilor 
bâjbâii spre tindă, căci îmi trebuia aerul curat şi mult 
deaifară. Il găsii, şi prăbuşit jos îl sorbii cu atâta nesaţ 
şi atât de mult, ca parcă aș fi băut cu găleata, la fân- 
lâna unde se sfârșea pustiul. 

Binefăcătoarea lui tărie mă întremă. Era de tot rece, 
mai acum spre dimineaţă și era minunat. Era tot ce 
poate fi mai bun pe lumea asta. Mă mângâe matern pe 
la tâmple şi-mi potoli bătăile necruțătoare ale inimei. 
Mă ridicai reînviat și dispus şi gata să mă arunc tot mai 
adânc în sânul lui imens şi reparator. Dintre clăi, abia 
acum mi se limpezi în ureche, falsetul înecat în bemoli 
al lui Marinescu: 


Ce-ai aicea fală marc... 
Ti-ri bum sam sam... 


și chicotirile fericite ale Anuţei. Imi fu scârbă profundă 
şi-mi pregăteam mintal accentul imperativ, cu care să-l 
trezesc din această toropeală sensuală, în care idiotul, 
se våra fără nici un folos. Cu răutatea interzisului şi-a 


84 | GIB 1. MIHĂESCU 


nesatisfăcutului, hotăriîi în minte edictul de revocare al 
oricărei escapade nocturne, ori diurne, în cătunul fără 
nume. Ba chiar plănuii şi un raport mai amănunțit : a- 
supra posibilităţilor suspecte pe care poziţia acestei gră- 
măjoare de locuinţe, trebuia să le suggereze oricărui -vi- 
zitator. 

Cu această din urmă rezoluţie, pornii. Dar din spa- 
te-mi glasul Măriucăi, mă şiichiui peste urechi: 

— Aiasta ţi-e toată voinişia... 

li aruncai o căutătură duşmană, pe care însă, mai 
mult pentru mine, o prefăcui repede într'una de mân- 
drie dispreţuitoare. Și pasul mi se destăcu elastic, drept 
şi elegant. 

— PD'apoi stai odată, mă chemă ea din nou. Iaca ţi-ai 
uitat aiasta... ornicu... 

Mă pipăii la mână. Catarama slabă a curelei dela 
ceasornic se desfăcuse în zbenguială şi căzuse în pat. 
Intinsei mâna, dar ea nu-mi dete ceasul, ci vru să mi-l 
pună dânsa. Intârzia. 

— Mai repede, făcui nerăbdător. 

— Da’ stai să nimeresc, râse ea, cu înțeles obscen... 

© ajutai. Degetele ni-se împreunară. Ea mi-le prinse 
pe-ale mele şi mi le strânse. Apoi mi-le alungă, ca să 
termine singură lucrul. lar când termină mă sărută de-o- 
dată dintro săaritură dibace, pe bărbie şi se refugie în 
casă chicotind ademenitor... 

Şovăii ameţit şi simţii cum tot aerul curat de deasu- 
pra se desface ca o tencuială stricată şi cade astupându-mă 
sub moloz. Intrai. Şi aerul stătut şi muced care mă în- 
tâmpină ca un suflu vrăjmaş de pivniţă părăsită nici acum 
nu putu să mă repeadă înapoi. Măriuca se refugiase în 
crivatul ei de lemn, dar când fusei aproape, ea se ridi- 
case pe el în picioare, lipită de perete. Mă avertiză: 

— Dacă nu te astâmperi, chirăi... 

O apucai de picior şi-o doborii în pat. Ea se prăbușşi 
cu haz mare, dar rezistenţa îi fu tot aşa de dârză ca la 
început. 

'— ]şi bate joc de mine, îmi spusei aproape tare, ca să 


RUSOAICA 85 


mă conving în cele din urmă de acest adevăr. Şi ră- 
măsei prostit pe marginea patului. Ea se ridică şi se așeză 
lângă mine. 

— Aşa vezi, hii de treabă... iacă ce bine îţi stă flăcău 
de treabă... 

Stătea alături de mine în cămașă aproape căzută, mân- 
gâindu-mă pe mână şi asigurându-mă: 

— Nu se mai poate acum. E păcat mare. Dar putem 
sta şi aşa... Dumneala nu știi decât cu rușine... Îaca ce 
bine e aşa... 

De-afară răzbătea acum cântecul lui Marinescu, care 
se întărâtase în voce: 

i] 
Dar aicea fată mare 
Bum bu-rum sam sam... 


Idiotul o ținea astfel de mai bine de un ceas. Anuţa 
chicotea. Măriuca trăgea cu urechea, amuzată. Aerul de- 
afară da năvală înăuntru, dar era neputincios în fața 
mirosului de mucigai, de sudoare veche, de secrețiuni 
trăsvite, care ieşeau din țoalele crivatului, ca dintrun 
aşternut de sugaci. Iar în această atmosferă viciată, eu 
continuam să rămân şi mă miram singur, cum nu pot 
să mă scutur deodată, să mă ridic desperat, să scuip şi 
să plec. Atingerea de apă călduță a brațului Măriucăi mă 
reținca ca şi mirosul ci de sudoare. Şi simţeam lămurit 
cât mi-e de imposibil să mă desfac din această încleio- 
șare. Un smoc mărginaş de raze mi se desfăcu din gând şi 
reflectă cu slabă lumină, ca dintr'un trecut îndepărtat, 
fericirea neașteptată, din care mă rostogoleam tot așa 
de neaşteptat, cu două ceasuri înainte. 

Măriuca râse lângă mine. 

— Vezi, dumneata nu-mi cânţi niciodatăl, mă dojeni 
ea. Dumneala nu ştii decât una; să te-arunci deasupra fe- 
meii. Iaca, zi şi dumneata cântecul aista. 

Nici acum nu mă scuturai să plec. Ba chiar putui să-mi 
arăt regretul că nu cunosc acest cântec, pentru a-i face 
plăcere. Incepu atunci să-l șuşotească ea, ţinându-se după 


86 GIB I. MIHĂESCU 


glasul lui Marinescu, dela care probabil prinsese mai di- 
nainte cuvintele. Ea râdea cu poftă, la fiecare din necu- 
viințele ariei şi se uita la mine provocându-mă să râd 
la rându-mi. lar eu râdeam la rându-mi, aspiram miro- 
sul aşternutului şi-mi reconstituiam cu răutăcioasă volup- 
tate în minte mecanismul întegrărei prin serii sau re- 
citam în gând versuri ca acestea: 


Deasupra casei tale ies 
Şi azi aceleaş stele... 


Sau: 


Cupidon un paj şagalnic va ascunde cu-a lui mână 
Vioriul glob al lampei, mlădioasa mea stăpână... 


Sau: 


Nu credeam sănvăţ a muri vreodată 
Pururi tânăr înfăşurat în manta-mi 
Ochii mei căutau ,visători la steaua 
Singurătăţei. 


Contrastul mă amuza. Şi de-odată ,dus de-o inspira- 
ție şireată, începui să fredonez la rându-mi spre marea 
satisfacție a Măriucăi, a acestei bucăţi rotunde de carne 
și său, care fermentează: 


Puse mâna mai la vale 
Bum bu-rum sam sam. 


Şi însoţii cu gestul, gradaţia cântecului, ceia ce aduse 
bucuria Măriucăi până la paroxism: 


Ce-ai aicea fată mare? 
Bum bu-rum sam sam. 


lar în sufletul meu, cădeau ca într'o fântână adâncă, 


RUSOAICA 87 


reminiscențele visurilor sublime din anii şcolilor, stelele 
de aur ale ritmului antic: 


Odi profanum vulgus et arceo 
Favete linguis sacerdos musarum 
Carmina non prius audita 
Virginibus puerisque canto 


Bum purum sam sam. 
E barba sfinției tale... 


Şi când mâna mi se încleştă de fer la extremitatea 
cântecului, Măriuca scuturată de haz, încercă tardiv să 
se zbată. 

— Eu nu vreau, se împotrivi ea. Să fie păcatul dumi- 
tale... Eu nu te las... 

Dar ea se lăsa cu încetul, înverşunându-se încă, și 
șoptind rătăcită: 

— E păcat mare, nu vreau... Nu te las... Să cadă a- 
supră-ţi... 

Nici dinspre clăi nu mai venea acuma murmur de cân- 
tec. Numai în gândul meu, odată cu recrudescenţa a- 
cidă a fermentaţiilor, picura înainte ecoul eternelor fru- 
museţi : 


Sic te diva potens Cypri... 


In fapt de ziuă, înaintam doi călăreți tihniţi, prin 
bruma care se depunea pe buruieni, pe părul şi pe efec- 
tele noastre. Victoria repurtată, al cărei miros încă îmi 
dăinuia prin nări, ca şi pişcătura brumei îmi dau o dis- 
poziţie deosebită. In fond totul se redusese aci la această 
impresie olfactivă. Afară de asta, Niculina, în ultima ana- 
liză nu mi-a oferit mai mult. Şi avusesem tot ce putea să 
ofere și aceea. Aveam deci toate motivele să mă simt atât 
de fericit de oboseala dulce, pe care o duceam în spi- 


88 GIB I. MIHĂESCU 


nare. Incepui deci să tachinez pe Marinescu. li mărturisii 
cum l-am surprins între clăi şi el râse cu linişte. . 

— Bine mă leat, flăcău ce te găseşti tu, caporal în 
armată română, baţi tu drumul ăsta de-atâta amar de 
vreme şi mai ajuns de cât aci; am să propui să te degra- 
deze în faţa întregului regiment... Necinsteşti armata... 

— He, domne locotenent, dac'aș fi vrut... 

— Hei. Dacai fi vrut... parcă merge după tine... Eşti 
un papă-lapte... 

— Ori când aş vrea domn’ locotenent, poarta mi-e 
deschisă... l 

— Zi, tu nu vrei, şmechere? Şi de ce nu vrei mof- 
turosule? 

__— He, dumneavoastră vă vine să luați cu glumă dom’ 
locotenent; da de când poama e coaptă... Da iaca ba, nu 
vreau eu s'o culeg... 

— Aştepți să se facă mălăiață și să pice singură în 
guriţa dumitale... 

— E he, nu sântem chiar aşa de prost dom'loco- 
tenent... Dae mai bine aşa cum fac... 

— Mă, învaţă-mă şi pe mine să mă amica nu- 
mai cu atât şi-ţi dau leafa mea pe trei luni.. 

— E mai bine dom” locotenent... Aşa cum “faceţi dă: 
neavoastră, face toată lumea... Şi pe urmă ţi se urăște... 
pe când aşa... ca mine... par'că nu te-ai mai sătura... 

— Mă, îţi dau leafa mea pe un an... dacă mă faci tu 
să mi se urască... 

Dar Marinescu o ţine într'a lui: cu muierea trăești o 

viaţă înireagă, pe când o fată e cu totul altceva. 
-— Bine mă, tu vrei s'o iei... asta-i altă socoteală a- 
tunci. - 
— Ba n'o iau... ce so iau... că nu moi însura pân 
ăste locuri... da se chiamă, că dacă am găsit-o fată... să 
mă bucur şi eu de lucru ăsta... nu se mai găsesc acum 
fetele așa uşor, dom’ locotenent... 

— Vai de bucuria ta... tu oltean eşti mă zăbăucule... 

— Păi aşa e şi la noi, dom’ locotenent... întâi petreci 


RUSGAICA 89 


cu fata, că dacă greşeșşti încep copiii şi pe urmă ai altă 

grijă... 

— Bravo, mă deşteptule... Dar dacă vine ordin de ple- 
care... 

— Ş'apoi daca veni? Mai rău o să-i paie ei de mine 
așa... F- 

Ne apropiarăm de posturi. Pe alocuri bruma se întin- 
dea în plăgi mari, fosforescente la lumina ultimelor stele. 
Marinescu, rămase puțin mai în urmă, după ce mă între- 
base îngrijat: 

“— Dar e vorba să ne mutăm dom’ locotenent?... 
lar la răspunsul meu negativ şi distrat, el insistă: 
— Vă rog să-mi spuńeți şi mie dom’ locotenent, ba- 

rim din ajun... 

— Par'că cu o să ştiu... 

Pe urmă, repezindu-şi scuipatul hăt departe cu un bo- 
bârnac sigur din vârful limbei, el închee și pentru mine, 
dar mai mult pentru el: 

— Dă-o dracului de viaţă, dom’ locotenent. Dacă nu-i 
mai punc omu' nițică frumușaţă, ce dracu să mai alegi 
dintr'însa? 

Nu-i răspunsei; pe dispoziţia mea de animal satisfă- 
cut, începuse întâi să fulgue şi apoi să ningă straturi 
dese de cenuşe. Mă revăzui în odaia cu odor alterat 
a Măriucăi, mă revăzui zbătându-mă ca un turbat, dedâu- 
du-mă la giumbuşlucuri și vicleșuguri lubrice, cântând 
cântece obscene, ca să-i fac voile şi să-i surprind far- 
mecele-i flasce. O clipă, în seara ce trecuse, crezusem 
că am descoperit la rându-mi o frumușață, poate trecă- 
toare, poate cinc ştie cum, propriei mele vicţi. Dar to- 
tul se mistuise în neant, în acelaş straniu galop, în care 
venise. Singura mea izbândă din toată această noapte şi 
din toată această aventură şi din toate aventurile mele, ră- 
mânea prin urmare doar Măriuca văduva, cu cărnurile 
moi, în care-şi găsiseră potolul deavalma soldaţii şi că- 
prarii mei. Pe aceasta o cucerisem cu adevărat cu cânte- 
cul şi cu sufletul... 

lar alături de mine mergea acest țăran cu ochii ca al- 


90 GIB I. MIHĂESCU 


buşurile ouălor de rață şi care cu drept cuvânt nu gă- 
sea decât o uşurare josnică în îmbrățişerile Măriucăi; 
dar care, tocmai de aceea nu se grăbea să facă o Măriucă 
din fetişcana lui. Chiar aicea, atât de departe de satul 
lui, în cătunul fără nume şi fără loc pe hartă, pe unde 
el era trecător şi unde nici nu visa să se aciuieze; el. 
ţinea totuşi dinadins să prelungească acest început de 
iubire fragedă, cu preţul cumplitelor zbuciumări dintre 
clăile propice, el continua să idealizeze ceiace ar fi pu- 
tut oricând să transforme [într'o albie de porci. 

Incepând să refac domol bilanţul trecutului, constatai 
sperial că eu nu făcusem decât să mă complac într'o 
astiel de albie, la care el nu recurgea decât din, extremă 
necesitate; alergai speriat de-alungul întregului trecut dela 
caz la caz, dar peste tot mă întâmpină porţi zăvorite, 
gol imens, smârc perfid şi lacom. Cum? Fusesem într'a- 
devăr atât de singur?... Doamne, n'aş fi crezut-o... Poate nu- 
mai Marusea... care vrea să mă pedepsească cu măriti- 
șul ei... | 

Aud de-aici vuetul râului... Nimeni, nimeni, nimeni! 

Dar îmi mai rămânea rusoaica... 

Şi înviorat de această supremă nădejde, zmucii hă- 
țurile şi dădui pinteni lui Pafnute ca şi când aș fi ştiut co 
găsesc la capătul galopului, care începu. 


Mă duceam des la Niculina, dar între noi acum nu 
puteau fi decât uşoare strângeri furişe, săruturi focoase 
dar repezi; când o înlănţuiam, trupul ei trăsărea tot tim- 
pul și vibra ca o vargă, iar ochii fugeau necontenit spre 
aceiaşi blestemată ferestruică. Era de neînțeles! Dacă 
Serghe Bălan nu era cu adevărat acasă atunci cum ar fi 
putut intra în odaia de alături, decât trecând prin curte, 
bătând poarta, troncănind pe scări și făcând zgomot pe 
sălița cu pălimar. Chiar dacă ar îi sosit în vârful pi- 
cioarelor şi tot l-ar fi trădat broasca uşei vecine, pe care 
o încercasem şi eu de mai multe ori, ca din întâmplare, 


d 


găsind-o totdeauna încuiată. Imi lămurii, că obişnuinţa 


RUSOAICA 91 


o făcea pe Niculina să.îndrepte ochii repezi într'acolo; 
dar fără a fi convins deplin mă ferii să-i cer explicaţii, 
nici so întreb, dacă din șoprul foarte solid şi bine fie- 
ruit care se sprijină pe păretele din dos, nu răzbate 
cumva vre-o intrare într'una din celelalte încăperi ale 
casei. 

"Serghie Bălan ne găsea deobicei într'o conversaţie a- 
nimată, ne privea încruntat şi preocupat şi se giăbea 
să se intereseze de, subiectul vorbirei noastre, schim- 
bându-și dispoziţia ca prin farmec. De câte ori mă ho- 
tăram în gând să bag de seamă, că trebue să-mi ră- 
resc vizitele, de atâtea ori, la despărțire, el se plângea 
că vin prea rar şi mă asigura că s'ar simţi prea fericit 
dacă, aş lua masa obişnuit la dânşii. Dar privirea Nicu- 
linei avea atunci eclipse vagi, clătinări înșelătoare, o ne- 
siguranță pe care se străduia în van s'o gonească prin 
râsul ei clar şi hotărît, că rămâneam decis să fiu cu mare 
băgare de seamă. Când eram singuri vream s'o fac să-mi 
împărtășească temerile pe care ar fi putut Să le aibe, dar 
ea-mi primea cuvihtele cu sclipişuri ironice în râsul ei 
nepăsător, ba chiar une-ori se prăpădea de haz cu atâta 
zgomot, că nu ştiam dacă trebue să râd voios la fel cu 
dânsa sau să mă consider deadreptul jignit de puţina pă- 
sare ce arăta, când era vorba de mine. 

Totuşi în lipsa lui Serghe — se întâmplă odată să 
mâncăm, fără el — putui potoli una din cele mai grele 
nedumeriri ale mele: aflai fără date precise, despre tre- 
cutul Niculinei. Era cu adevărat fata unor răzeși bogaţi 
precum bănuisem; ei trăiau şi-acuma în stare tot aşa 
de înfloritoare ca înainte, dar nu mai vreau să ştie de 
dânsa. Aveau nu numai moșie, dar şi case în târgul, 
unde Niculina începuse gimnaziul. Ea tocmai terminase 
trei clase, dar la începutul celei de a patra întâlnise 
pe Serghie, pe atunci năcealnic de năloguri — un fel de 
funcţionar al fiscului, probabil un simplu agent. Ii plăcu 
Năcăul chipeş mai mare ca ea cu vreo şapte ani şi-l a- 
duse părinţilor, care alungară îndată pe pretendent, iar 
pe dânsa o pedepsiră zdravăn. Fata avu totuşi curajul 


92 GIB I. MIHAESCU 


să se refugieze la dânsul, iar Serghie, destul de abil, 
singur o readuse la părinți. Cum jocul se repetă nu o- 
dată, lucrurile mergeau poate spre împăcare, când un eve- 
niment năprasnic se ivi pe nepusă masă: năcealnicul de 
năloguri nu putu răspunde de oarecare fonduri cu prile- 
jul unui control şi ca atare fu îndepărtat din slujbă şi pus. 
o vreme la păstrare. Părinții se făcuseră foc şi-şi turnau 
cenuşe în cap; dar Niculina știa, fără a mai aştepta ex- 
plicațiile lui, că numai pentru a ajunge la mâna ei, el con- 
fundase visteria țarului cu avutul propriu. Aşa că, peste un 
an şi mai bine, fu de-ajuns, un răvaş adus de un milog, 
o şuerătură în noapte, ca ea să-și ia într'ascuns bocceaua 
şi să purceadă pe drumurile nestatornice ale Basarabiei, 
spre cătunul fără nume. = 

Incetul cu încetul, cu stăruinți şi dibuiri oarbe, ghicind 
dinainte fiecare nou amănunt, o făcui să ducă povestea 
până la capătul, unde fu cu neputinţă de ajuns, chiar din 
prima zi. Totuși, când cunoaşterea fu complectă, Niculina 
păru sincer amărită de limbuţia ei; îmi aruncă acum a- 
ceeaşi privire vrăşmașă, cu care mă împărtăşise sub 
nuc, unde trebuise să mă urmeze, în prima seara, după 
venirea soţului ei. Mai târziu ea căută să-mi schimbe 
părerile, dând drumul iar râsului ei limpede și sonor, bă- 
tând din palme şi strigându-mi că mi-a înşirat o poveste 
de roman... 

— N'ai văzut... tot ce-ţi trăznea întâi ţie prin minte, 
eu spuneam că e așa... | 

Dar se gândise prea târziu la această stratagemă. Și 
chiar dacă s'ar fi gândit mai de vreme... 


lar seara pe care o aşteptam cu atâta nerăbdare veni 
în sfârşit. Inţelesei că a venit chiar din chipul cum 
Niculina deschise ușa. Era acuma iarăși întreagă și numai 
a mea. Dar timpul nu îngăduia nici o întârziere, ori cât 
luasem din vreme cele mai straşnice măsuri. Mi-era gro- 
zav de greu să mă desfac din această îmbrăţișare fier- 
binte şi setoasă, doborîtoare şi necontenit avântată al că- 


RUSOAICA | 93 


rui potol era cu greu de ajuns după atâtea zile de aş- 
teptare. Mă desprinsci totuşi, încleştându-mi toate fibrele 
voinţei într'o supremă sforțare, folosindu-mă de o clipă a 
ei de ațipire. 

— Unde te duci, tresări ea speriată, ridicându- -și bus- 
tul gol din aşternuturi. 

— Mă duc să arestez pe bărbatu-tău... 

Ea bulbucă nişte ochi, cât nucile de vară, dar atitu- 
dinea mea rezolută şi gravă o puse cu hdetărat pe gân- 
duri. 

— De ce trebuie să-l arestezi? 

— Pentru că e contrabandist... 

— À... 

Zâmbi cu răutate. 

— Şi de unde ai să-l iei? 

— De la Nistru... Am să ţi-l aduc legat, îndată... 

— Dumneata, când ai venit în casa lui, nu te-a legat 
nimeni. 

Nu-i răspund şi strâng hotărît ultimele catarame. Ni- 
culina cobori din pat şi-şi petrecu cămaşa. 

— Vezi grăbește-te, glumi batjocoritor. 

— Fii sigură c'ajung la timp, îi întorsei tonul cu promp- 
titudine. 

Când fu să ies, mă opri cu mâna pe umăr. 

— N'ai să faci asta... 

— Ba încă cum... 

Şi luând-o de mijloc: 

— Cu să văd pe cine iubeşti tu puicuţă... 

Şi-mi lovii pintenii zornăitori ca un militar vesel și 
plin de foc, care pune datoria lui deasupra oricărei a- 
faceri de inimă... ceia ce place şi mai mult la femei. Cu 
toate că sar părea dimpotrivă dac'ai judeca după apa- 
renje și după Niculina, care se grăbi să mă avertizeze: 

— Dacă-i faci ceva, să nu mai vii aci, că-ţi scol 
ochii... 

Răspunsul meu fu un râs larg, franc, milităresc, care 
părea că spune: Ho, ho, fetiţo, fii pe pace, vom vedea 
noi la urmă toate astea... 


94 GIB I. MIHĂESCU 


- Ea mă înlănţui deodată şi mă trase, spre mijlocul o- 
dăii. Vezi asta, spuneam eu!... O desprinsei cu eleganţă și 
îndelungi sărutări... 

__— Ai răbdare, copiliţo... peste un ceas, mult două, sunt 
înapoi... dacă nu cumva îl găsesc legat gata pe scumpul 
vostru soţior... ah, o să fac un haz cu dânsul... Care pe 
care, nene Serghie? am să-i spun... 

Şi râșei cu poftă adevărată. Sărutai iar pe Niculina şi 
ținând-o la piept îi şuşotii în ureche, gâdilând-o cu rä- 
sufletul meu cald: 

— Şi după ce-l plasez cu pază bună în magherniţă, 
îţi garantez că-l voi asigura: Despre Niculina să mai 
grijă... sunt eu aici... Ha, ha, ha... Şi-acum, noapte bună, 
nene Serghe... 

Aci luai mâna Niculinei şi o scuturai... 

„_— Noapte bună, eu mai mă duc așa puţin prin împre- 
jurimi... Ha, ha, ha, ha... 

Niculina mă privi tot timpul cu un zâmbet imprecis, 
oarecum zeflemitor. Nu puteam şti dacă-mi admiră ci- 
nismul, dar nu găseam altă definiţie, acestui zâmbet, care 
aci îmi încuraja exuberanţa, aci parcă mi-o îngheţa sub 
joasă temperatură a sarcasmului. 

— Ei Niculina, nu mai spui nimic?... 

— Du-te, du-te... dă-i zor... 

Şi se îndepărtă singură spre pat dând drumul unui 
hohot atât de voios că mă ului de-abinelea. 

Mă îndreptai totuși spre dânsa, o strânsei zdravăn 
la piept, cu toată împotrivirea ei, strigându-i: ,Binecu- 
vintează-mă |“ şi pornii în pas cadenţat care trebuia să-i 
amintească şi de afară, că dela ea pleacă un militar 
la datorie. Ea deschise uşa repede, după mine. şi-mi 
strigă: 

—. Fii binecuvântat!.. 

lar hohotul care însoţi aceste vorbe mă simtea ! „Şi mă 
împroşcă până departe în noapie. Eram doar eu singur cu 
el pe „ulița satului, în drumul spre Gârneaţă şi spre Pa- 
înute. Singur, grozav de singur în această noapte, care 


RUSOAICA 95 


deborda ca o apă agitată de întunerec, se întindea până 
la începutul vieţii mele. 

Scârșnii. Totuşi eram cei dintâi, cel dintâi sosit în 
fața femeii ăştia, pe care hohotele ci nu-l puteau orbi. Ea 
trebue să vadă lucrul ăsta, și să deschidă alţi ochi dina- 
intea chipului meu. Alţi ochi... pe care-i şi vedeam mari 
și uimiţi... 

— Fiiudeaso, credeai că ai de-aface cu... ori cum 
chema pe înaintaşul meu aicea... pe ltotenentul. $ pe... 
cum dracu îl chiamă Doamne... f 

Noaptea aceia fu un iureş peste tot malul Nistrului, de 
sub paza mea. Găsii pe Cebuc, care era de serviciu 
dormind şi pedeapsa lui fu să mai fie de serviciu încă 
trei nopți în șir; îi dădui timp de odihnit ziua, cu re- 
comandaţia expresă să nu părăsească pentru nici un mo- 
tiv pichetul şi sectorul în toată această vreme. Cebuc 
îmi răspunse cu un rânjet sarcastic, de şmecher care mă 
are la mână. Era tocmai ceia ce aşteptam cu mare ne- 
răbdare. li vârii mutra mea contractată într'o expresie 
la fel, drept în mutra lui şi dincolo de limitele vizibili- 
tăţii distincte, ceia ce, de sigur, dădu trăsăturilor mele a- 
parențe schimonosite şi exagerate. + 
= — Dacă-ţi închipui tu că am să permit cuiva să-și lase 
datoria în rândul al doilea, apăi te înșeli amarnic cama- 
rade. Te leg şi te trimet în lanţuri la consiliul de război, 
ai înțeles?... Inchid ochii la multe, complectai rezolut şi 
suveran, dar serviciul înainte de toate. Iar pentru c'ai 
răspuns obraznic la darea ordinului, ai să faci patru 
nopţi... 

— N'am răspuns nimic, să trăiţi... 

— Atunci cinci.. 

Şi mă îndepăriai calm aşteplându-l să văd, dacă mai 
e curios să vadă până unde i se poate întinde pe- 
deapsa. Dar Cebuc rămăsese stei de piatră în poziţie 
de drepți... 

— S'a înțeles? 

— Inteles, să trăiţi!... 

| Acum găsii de cuviință că e cazul să-i explic că pen- 


i 


96 GIB I. MIHĂESCU 


tru mine şi rânjetul sarcastic e răspuns obraznic. Dis- 
ciplina era salvată. | 

Pe urmă mă abătui ca o vijelie dealungul întregului 
sector. Nu mai găsii nicăeri prilej de dat pedepse, dar 
nici urmă sau ştire de Bălan. Soldaţii erau cu toţii în 
febrilă patrulare şi mă întâmpinară cu toată rigoarea cu- 
venită. Risipii în vânt totuşi câteva înjurături zadarnice, 
la care soldaţii îmi răspunseră cu ridicări din umeri. 
Lucrul era posibil; Nistrul face atâtea cotituri că ţi-ar 
trebui un regiment întreg să-i supravegheze fiecare mean- 
dru, în partea asta. Toată noaptea băturăm ca să găsim 
locul pe unde trecerea ar fi fost mai cu putinţă şi găsirăm 
numai pe-o întindere de doi chilometri, treizeci şi opt 
de ferite întortocheri. 


Interdicţia căzută pe capul lui, fu pentru Cebuc, o 
mare lovitură. Dar o suportă încruntat, însă cu resem- 
nare. Lucrurile mergeau acum strună şi regularitatea lor, 
mă ‘făcea adesea să-mi arăt mulţumirea. Cebuc tresărea 
atunci şi mustăcioara lui neagră şi lucioasă se zburlea 
sub nasul gras şi uşor acvilin, parcă adulmecând în aer 
o recompensă ceva mai pipăibilă ca bunăoara ridicarea 
interdictului. Fireşte aşteptarea fu zădarnică. 

Femeia care-l urmase din târg şi pe care-o instalase 
în cătunul fără nume, veni să-l vadă într'ascuns. Totuşi 
fu văzută şi de astă dată mi se raportă: 

Dădui ordine severe, chiar în faţa lui, de urmărire, a- 
restare şi chiar tragere, în caz când „oricine-o fi să 
fie“ persoana urmărită, nu dă ascultare somaţiilor le- 
gale. Continuai totuşi să primesc rapoarte asupra unci 
călăreţe, care nu se supune somațţiilor, ci o ia la galop, 
îndată ce întâlneşte patrula, fără să se teamă de gloan- 
tele ce se trag după ea. Pe de altă parte, Gârneaţă mă 
înformă că Cebuc i-a trimes vorbă acestei nebune chiar 
prinir'însul, că dacă mai cutează să vie, va trage chiar 
el, Cebuc. Notai în carnetul meu sufletesc cu satisfacţie 
aceaslă străgnicie a plutonierului, care deocamdată nu era 


RUSOAICA 127 


găurit, cu părere de rău, erau aliniaţi în acel trist con- 
voi, care, în fiecare noapte, trebuia să treacă înapoi li- 
manul tuturor suferinţilor, spre care înota dela sute și 
mii de verste. 

In fiecare noapte jalnicul pahod, trebuia să defileze pe 
sub ochii mei. Pentru a nu atrage vre-o luare aminte din- 
spre partea cealaltă, nu aprindeam nici o faclă, la această 
înmormântare de oameni vii. Albele palori ale straturilor 
de zăpadă, solidificate până la extrem, dau împrejură- 
rei toată aparența sepulcrală de care era nevoie. Iar 
deasupra, în nopţile limpezi, bolta avea reflexe de stic- 
lă: stelele fixe nu mai tresăreau de nici un suflu şi în 
gerul interspaţial, printre bancurile de fantasme, convoiut 


aluneca în lumea de apoi — figuri rude şi bărbi grele, 
ochii secaţi de orice speranță, — ca printr'un peisagiu 
lunar. 


Ochiul acela indiferent mai ales trebuia să-l sufăr în 
fiecare noapte. O, dacă el mar fi privit cu ură sau chiar 
încă implorător, şi tot ar îi fost un chin mai puţin. Dar 
această privire îndobitocită, ternă, de om care nu mai 
are nimic de aşteptat dela semenul lui, se înfigea adânc 
în fruntea gândului meu, rămânea acolo apăsându-mă 
noaptea în meninge, dându-mi insomnii.. 

Mă refugiam atunci la sânul imaginarei mele. zeițe, ce 
trebuia acum să coboare, — căci când marele alb mă; co- 
pleşi sub fluturarea vălurilor nesfârșite de speranţă, Ni- 
culina redeveni pentru mine doar trupul arzător al strân- 
gerilor sălbatice de sub nuc. Sufletul i-l lăsai tot lui 
Serghe și eu însufleţii această comoară de plăceri cu 
visul negrăit de frumos al cărui grai de serafim trebuia 
să rostească el întâi şi pentru mine, cuvântul aşteptat. 
O, putea acum Niculina să-și treere în voe noianul ei 
de vedenii şi amintiri; la sânul ei, pe care știam acum 
să-l răscolesc de cele mai cumplite patimi, eu îmi torceam 
dulcele fir al nădejdei reînoite, trăgeam din fuiorul ne- 
cunosculului imaginea care să se întreacă pe sine, mă 
închipuiam, refăcând într'una cele mai subtile dialoguri, 
clădeam episodul cel mai minunat, — singurul minunat 


128 GIB I. MIHĂESCU 


al vieţei mele. Amuţiţi de grozava tăcere a imensităţilor. 
albe sau înfioraţi de jalea vânturilor călătoare, strânşi 
unul într'altul la scrâșnetele de mânie ale viscolelor tur- 
bate;. suspinele patimilor noastre se îngânau în aceiaşi 
tragică aşteptare. 

— El adastă să-şi vadă întâi pedeapsa; dacă e uşoară 
de ce să și-o mai îngreuneze sau să-și încerce viaţa... 
răsbăteau une-ori din pâcla gândurilor ei, aceleaşi şi a- 
celeaşi cuvinte. 

— Ea se apropie necontenit de podul de ghiaţă, pe care 
Dumnezeu l-a aruncat între sufletele oamenilor — răs- 
pundea ca un ecou, dar numai pentru auzul meu, a ta 
acum în mine singur domnitor. 

In plocoanele de oaspeţi, pe care potecile naai 
mi le aducea din țara necunoscutului erau prea puţine 
femei. Nu puteai şti. sub aceiași stambă decolorată și 
scrobită de ger, sub aceleaşi şaluri jerpelite şi soioase. 
sub acelaş bariş negru, sau sub aceiaşi căciulă bărbă- 
lească, dacă se ascunde o ţărancă sau o orășancă. Tră- 
sături chinuite, ochi păstrând încăpățânat lumina groa- 
zelor trecute sau celor aşteptate, ori aceiaşi opacă per- 
dea de îndobitocire, asta era tot ce-mi vărsau punţile 
ce-mi pusese spre visul meu, Dumnezeu. 

Dar ea trebuia să vină. Mi-o spuneau asta figurile 
uneori puţin dure, mai cioplite, mai subțiri la pieliţă a- 
junse aci, din înspăimântăloare depărtări pentru a fi 
în rândul întâi la întoarcere; mi-o spuneau ordinile noi 
primite „prin fir de telefon, ori prin mesagiile directe 
ale agenţilor de legătură. Domnul colonel ne atrăgea 
serios atenţia asupra numărului mare de nepoftiți, pe 
care a început şi va conlinua să-i aducă iarna; ne soma 
categoric să nu greșim cu o iotă la normele prestabilite 
pentru selecţionarea refugiaților, şi spre marea mea rce- 
cunoştinţă nu uita să sublinieze niciodată cazul unic, 
care se părea dumnealui că ar constitui pricina unor in- 
terpretări greşite sau răuvoitoare a ordinelor, din partea 
tinerilor ofiţeri. 


RUSOAICA 99 


nou, până la exces și sălbăticie, zelul plutoanelor mele. 
Oamenii erau acum ca zăvozii ciobăneşti în lanţuri; aş- 
teptau doar semnalul Niculinei ca să le dau drumul, tur- 
baţi şi înfometați de-alungul zăvoaelor. Prevenită în mod 
obişnuit de Serghe, sau de rarul ei instinct, Niculina tre- 
buia să-mi înfrâneze iarăşi în noaptea asta sau în noap- 
tea următoare, dar totdeauna la timp, avânturile râvnei 
fără saț pentru frumuseţile minunatului ei trup. Un bizar 
rest de pudoare, sau eterna perfidie femenină o făcea 
să lase neapărat la apropierea soțului ei o distanţă între 
ea şi amantul eventual, pe care interesele acestuia îi per- 
miteau să-l aibe. Era poate şi această naivă stratagemă, 
un imbold mai mult pentru dânsul, să pună în sufletul lui 
de soţ, ce se resemnează a fi ultragiat, deasupra a orice, 
interesele comune şi dorința izbândei finale. Ceeace-mi 
asmuţea şi mai mult nerăbdarea de a ști însfârşit ce în- 
treprindere finanța dumnealui cu un capital atât de scump! 
Şi teribla perspectivă ce mi se deschidea acum, mi-o pu- 
nea înaintea ochilor întrebarea care-mi rămânea de făcut 
privitor la Niculina, în cazul când m'aş fi trezit pe ne- 
pusă masă în fața unui bine organizat sistem de spionaj. 
Avea ea să-și însoţească bărbatul în plimbare pedestră și 
cn alai, la Chişinău? 


Minunea se împlini repede; Niculina însăşi băgă de 
seamă la urmă că fără să vrea a fost nevoită să-şi vândă 
astfel bărbatul. Ii primii povestea cu negoţul dela Bălţi, 
amuzat nespus și o bătui pe umăr recunoscător: 

— ţi mulțumesc, îţi mulţumesc... Mă duc să-i ies 
inainte... 

Ea făcu uimită un gest de oprire, apoi îşi muşcă mâna, 
apoi întinse brațul spre mine în semn de conjurare, pen- 
tru a-l lăsa în cele din urmă în jos și a da drumul unui 
râs pirpiriu: 

— Dacă îl cauţi la Nistru, poți să-l aştepţi mult şi 
bine... 

Zăvozii fură deslegaţi. Timp de trei nopţi nimeni nu 


100 GIB 1. MIHAESCU 


mai ştiu propriu zis ce-i somnul în delaşamentul meu. 
Iar în a treia noapte, către zori Serghie Bălan fu prins. 
Mi-l aduse chiar Cebuc, care-și făcuse un punct de o- 
noare din arestarea contrabandistului. Pentrucă, spre ma- 
rea mea linişte sufletească, după excesiva percheziţie ce-i 
făcurăm, trebuirăm să conchidem că în nici un caz nu 
putea fi vorba de un spion. L’am desbrăcat la piele, i-am 
pipăit cu luare aminte toate cusăturile, i-am examinat 
tabacherea, cartoanele ţigărilor, tutunul din ele, cutia cu 
chibrituri, cutele cismelor şi crăpăturile tălpilor, negrul 
de sub unghie — dar n'am găsit nimic. Drept care, i-am 
comunicat cu o mare, cu o imensă satisfacţie: 

— Gaspadin Serghie, am marea plăcere să te previu, 
că dela muncă grea de ocnă, te-ai învârtil la o baga- 
telă de câteva luni de închisoare corecțională. 

Dar Serghie rânjea calm, cu aerul că ascultă o şotie 
de-a mea. Un musafir al lui, un intim al casei, nu pulea 
face decât o glumă cu astfel de ameninţări, chiar făgă- 
duind pedepse mai reduse. 

Celelalte două persoane, pe care mi le adusese plocon 
Serghe, ascultau vădit de acru prognosticurile mele pe- 
nale, îşi apropiau capetele şi începeau să turue pe limba 
lor. Erau probabil soţul cu nevasta. Nu-mi dădui ostec- 
neală să mă informez dela tălmaci sau dela Cebuc, care 
îi cercetase. Nu mă interesau; principalul era Bălan. Băr- 
batul mai scund decât însoţitoarea-i, dar mai spătos era 
îmbrăcat cu dolman greu, cu căciulă de miel brumărie şi 
cu cisme creţe, trecând de genunchi. N'aş fi putut spune 
dacă era neras de trei săptămâni sau dacă aşa avea o- 
biceiul să-şi poarte barba. Femeia era neverosimil de 
albă şi zdravănă — prin locurile astea era un făcut 
cu arătoşenia şi voinicia femeilor! — purta palton băr- 
bătesc cu guler de blană, mototolit și plin de noroi, pe 
cap avea căciulă tot de blană. Din când în când se oprea 
din conversaţie şi mă privea cu ochi largi, coborînd 
fruntea, de parcă ar fi vrut să mă vadă pe deasupra 
unor ochelari închipuiţi. 

— Noi cât o să luăm pedeapsă, domnu ofiţer?, mă 


RUSOAICA 101 


intrebă ea pe ruseşte, limbă pe care o cunosc foarte 
puţin... 

li răspunsei româneşte şi Serghe Bălan se grăbi să-mi 
servească de tălmaci: 

— O să luaţi câteva zile de închisoare sau dacă aveţi 
rude pe-aici o să vă alegeţi numai cu amendă. Dar dacă 
maveţi pe nimeni în Basarabia, după ce vă ispăşiți pe- 
deapsa, o să vă treacă înapoi peste Nistru... Ar trebui 
să vă trec de-acuma înapoi, dar deocamdată sunteţi ne- 
cesari la ancheta ce se va face lui gaspadin Serghe, prie- 
tenul meu. 

Bărbalul crezu că trebue să repete în idiş soţiei sale 
ceea ce Serghie ii lransmisese pe ruseşte după dialectul 
meu; iar femeea cu toate că ştia rusește şi ințelesese lim- 
pede dela cel dintâi, totuşi îl asculta cu atenţie şi pe el 
şi aproba din cap în răstimpuri... 

— Avem, avem rude destule mă asigură ea pe ruseşte 
şi schimbând o privire cu soţul, începură deodată repezit 
să facă bilanţul neamurilor de dincoace de Nistru... 

Serghe Bălan mă privi rânjind cu înțeles, clipi din 
ochii pe furiş spre mine şi grăi: l 

— Dacă domnul locotenent ar vrea, ar putea să vă tri- 
meată de unde-ați venit, cu toate rudele voastre... Dar 
domnul locotenent e bun... 

Nu înțelesei rostul acestei linguşeli şi-l privii nedu- 
meril. 

E bun, îi răspunsei, cum putui, pe ruseşte, dar îşi 
face datoria. 

Şi-i lăsai pentru a-mi continua redactarea raportului. 
Cu percheziția, cu interogatoriile se pierduse ziua toată, 
așa că trebuiau expediați abia în dimineaţa următoare. 

Amurgul cobora acum de vreme iar din seara asta 
aerul deveni apăsător. Cu toate că fusese senin până 
acum, stelele nu mai apărură, decât vag, sub o pojghiţă 
lăploasă ca ochii lui Marinescu. Pe urmă nu se mai vă- 
zură de loc. Suflări foşnitoare începură să curgă printre 
sălcii dinspre fluviu. O atmosferă grea şi neliniștitoare 
plutea peste tot. 


102 GIB I. MIHĂESCU 


Când revenii la dânşii, Serghie Bălan continua să vor- 
bească rusește cu femeia; îndată ce mă văzu el îi făcu 
semn din cap spre mine şi continuă să-i turue înainte 
râzând. Femeia mă privea din când în când pe sub 
sprâncene, apoi se uită spre bărbatu-său. Acesta era la 
oarecare depărtare şi întors cu spatele. Părea preocupat 
de alte lucruri şi privea şuerând printre buze, spre sălciile 
şi spre tufişurile care-şi trăgeau deasupra aşternuturile 
nopţei, estompându-şi contururile; dar urechea lui se ve- 
dea bine cum caută, precum o floare amorţită lumina, spre 
convorbirea celor doi. 

Ea-i spuse ceva în idiş şi el îi răspunse deasemenea 
în idiș sumar şi răstit, întorcându-se şi mai mult cu 
spatele. Pe urmă îi mai spuse ceva și tăcu iarăşi brusc, 
pentru a reîncepe în mai multe rânduri, scăpând cuvin- 
tele în răpăneli scurte de mitralieră. Nu mai era în afară 
de noi pe bătătura îngustă a pichetului, decât paznicul lor 
şi mai încolo cele două sentinele. Gârneaţă surveni un 
moment, pentru a-şi căuta ceva în baracă şi se îndepărtă 
în grabă. 

Atunci femeea se apropie de mine zâmbitoare, între- 
bându-mă de când am învăţat ruseşte — limbă pe care 
ea mă încredință c'o înţeleg foarte bine — şi dacă-mi 
place Basarabia. Conversaţia se prelungi mult, femeia 
râdea şi-şi da ochii peste cap. Prin negură observai 
privirea lui Bălan, licărind spre mine. Caporalul Marinescu 
se ivi şi conduse pe cei doi prizonieri în baracă; paz- 
nicul luă loc la uşă. Apoi Marinescu se învârti pe-alocuri, 
căutând să-mi prindă vederea, de bună seamă privitor 
la femeea care mă ţinea de vorbă. Dar pentru că nu-l 
întrebai ce dorește şi cum partenera mea devenise foarte 
volubilă în cuvânt, el se îndepărtă. Sireina se amuza de 
ruseasca mea, mă corija, făcând haz mare şi ţinea mult 
să ştie dela mine deosebirile de impresii pe care mi le 
făcuse femeia rusă, evreică şi moldovancă — curiozitate 
pe care încercai zadarnic să i-o satisfac, vocabularul 
meu rusesc neajutându-mă să alcătuesc un răspuns atât 
de complex. Noaptea se lăsase compactă și  pâcloasă. 


———— ———— ——————————— 


RUSOAICA 103 


Când începui să dau semne că a sosit momentul încetă- 
rei unei atât de plăcute conversații ea se precipită spre 
mine, rugăloare: 

— WN'aveţi să ne treceţi înapoi domn’ ofiţer... 

— Nu doamnă, vam spus... dacă aveţi rude pe-aci 
nu veţi primi decât o uşoară pedeapsă... 

— Avem destule... şi la Chişinău, şi la Călăraşi, şi la 
Bender... La Bender avem pe... 

li amintii că mai mi le înşirase de trei ori până acum, 
aşa că era inutil... Dealtminteri lucrurile astea rămâ- 
neau să fie spuse și dovedite autorităţilor prin fața că- 
rora aveau să treacă... 

— Putem dovedi tot, mă asigură femeea... Numai să 
aştepte până facem scrisorile... ca să vină toate ru- 
dele noastre şi să ne cunoască... Numai dumneavoastră 
să nu ne treceţi înapoi... | 

— Nu doamnă, vă promit... vam promis... s'a termi- 
nat. Şi acum, pentru că e târziu... poate sunteţi obosită... 

— A nu, eu nu sunt obosită... o dacă e vorba de 
mine... 

— După atâta drum, cât aţi făcut... 

— O, asta nu e nimic, faţă de ce am pătimit noi, 
până acuma... și ca să ne întoarceţi îndărăt peste noap- 
te... să ne deștepie și să ne treacă înapoi... să suferim 
iarăşi... mă gândesc la el, la soţul meu... pe el are să-l 
împuște... numai să vă spun domnule ofiţer... 

La gândul că iar are să-mi îndruge o poveste inter- 
minabilă şi semi-inteligibilă făcui un semn ceva mai larg, 
spre a fi zărit prin întuneric de sentinelă. Femeea îl 
prinse şi îngrozită, se precipită iarăși spre mine: 

— Mi se pare că vam obosit destul domnu’ ofiţer... 
lertați-mă vă rog... dar să ne trimiteţi la dumneavoastră 
în ţară... facein şi închisoare și tot... numai la el, numai 
la el, mă gândesc... 

Sentinela s'a apropiat și aşteaptă în tăcere... 

— Trebue să vă las să vă odihniţi, nu-i așa? adăugă 
ea, apropiindu-se și mai mult și coborînd privirea în pă- 


104 GIB |. MIHĂESCU 


mâni, ca şi când ar fi aşteptat ceva, mi se păru un răs- 
puns al meu de protestare, de reţinere. 

Dar pentrucă îmi acoperii cu mâna semnificativ, un 
îndelung căscat, ea, după ce privi iarăşi neliniștită la sen- 
linelă, arălă spre baraca mea de scânduri: 

-— Aicea staţi dumneavoastră, domn’ ofiţer... Aveţi o- 
dăiţa aici... Ah, tare aş fi curioasă să văd cum îşi poate 
aranja un bărbat tânăr o odăiță, fără ajutor femeesc... 
Imi daţi voe domn’ ofiţer... 

Şi înainte ca să arliculez ceva, ea și dispăruse înă- 
untru... 

— Aveţi spișchi, domnule ofiţer... 

Dar înainte ca să-i răspund, degetele ei le şi dibuiră 
pe masă. Aprinse lampa, privi în juru-i, râzând şi frân- 
gându-se din şale. Işi desbumbi mantaua fără s'o scoată 
încă şi începu să-mi aranjeze cărţile, turuind necon- 
tenit câte ceva în legătură cu fiecare gest săvârşit... 
Apoi îşi ceru voe să-și scoată mantaua, pentru că-i era 
cald. Pe dedesupt avea o bluză roșie-deschis, care strân- 
gea din greu un bust zdravăn și debordant. Braţele erau 
voinice şi rotunde, de sub tivul rochiei se iveau pulpe 
cărnoase, precis arcuite și dârdâitoare. Mă apropiai tre- 
murând și ea mă primi în moliciunea pieptului, cu aceleaşi 
cuvinte fricoase: 

— Nu-i aşa că n'aveţi să ne trimeteţi înapoi, domn’ 
ofițer ?.., 

Răspunsei doar cu o mișcare plictisită din mâini, dar 
destul de elocventă şi braţele ei mă închiseră îndată în 
zdravăna lor carapace. 

Bucuria asta neprevăzută i-o datoram deci lui Serghe 
Bălan. 

Afară, darabana ploii bătu câteva tacturi răsleţe pe 
acoperişurile de scânduri. Pe urmă toate darabanele ce- 
rului porniră, se amestecară, continuară să se repete, 
până nu se mai auzi decât un singur huet, apăsat, înă- 
buşit, monoton. 


a e a 


RUSOMICA 105 


Disdedimineaţă prizonierii erau gata de plecare. Mă 
aşteptau învăluiți în zdrenţe de ceaţă joasă, decorând 
compacte ziduri de fum, de care linia ochiului se spăr- 
gea la câteva zeci de metri, fragmente de copaci şi de 
acoperişuri, ca întrun teatru sfâşiat, pavoazat de mol- 
come fâlfâiri cenuşii. Soții conversau liniştit lângă o ră- 
dăcină. De câte ori traversam bătătura, ochii lor mă 
urmăreau neliniştiţi, pe urmă ea spunea ceva şi soțul 
înclina barba nervos şi afirmativ. Serghie Bălan rânjeua. 
El încă nu credea că-l voi trimete la comandament. La 
asigurările mele repetate, clătina din cap  neîncrezător. 

li explicai din nou: ocupaţia lui avea o rubrică spe- 
cială şi destul de ardeiată în lege. Dar Serghie râdea; 
mai ales când îi spusei că pentru el o să dau .sentinelă 
deosebită, asta pentru dânsul însemna tocmai trăsătura de 
burete. 

Dar atunci o discuţie vie, aproape violentă, isbucni 
intre cei doi soţi, ca din senin. Ne uitarăm cu toţii în- 
iracolo, fără să înţelegem nimic. Soţul gesticula per- 
orând cu o ardoare neobişnuită şi cu cea mai sin- 
ceră indignare. Soţia răspundea cu frânturi de vorbe, 
dacă mai putea să-şi facă loc şi cuvântul ei în această 
avalanșă de mânie. 

Brusc gaspadinul se îndreaptă spre mine cu pas ferm 
şi începu să-mi declare ceva prea complicat şi prea re- 
pede pentru putinţele noastre de înţelegere reciprocă, în- 
cât dădui in mai multe rânduri din umeri. La drept 
vorbind ceva, ceva, mi se părea că înţeleg, dar tocmai 
ceia ce intelegeam cu mă îndemna să arăl că habar n'am de 
ce-mi vorbeşte. Atunci doamna porni şi ea încoace cu pas 
şi mai ferm de cât bărbalul ei: 

Domnw' ofiţir, mă întrebă ea mal rar, mai rezu- 
mat şi mai precis... Nu vam spus eu că suni sora de la 
«dumnealui ? și arătă pe domnul... 

Cuvântul rusesc care corespunde noţiunei de soră 
mi-era necunoscul şi de-aceia rămăsei încă nedumerit. 
leconstiluii însă rostul acestei ciudate convorbiri, când 


106 GIB I. MIHĂESCU 


doamna întoarse întrebarea, în. chipul care convenea cu- 
noștinţelor mele în limba lui Tolstoi... 

— Nu vam spus eu aseară... că dânsul... frate la mine...? 
Şi-mi zâmbi imperceptibil. 

Zâmbii şi eu tot așa de imperceptibil. Iată de bună 
seamă ceva ce uitase cu adevărat să-mi spue. Ba mi se 
pare că mă lăsase să aflu cu totul altfel. Cum era dealt- 
minteri evident... 

— Ah, da, da răspunsei cu promptitudinea care mă 
caracterizează, în astfel de împrejurări... Domnul... frate 
dela doamna... 

Şi mă grăbii să lămuresc pricina care mă împiedecase 
să răspund aşa dela început. Domnul zâmbi şi înclină 
din cap. Apoi păşi cu demnitate spre Serghie Bălan. 
lar doamna îl urmă după ce-mi mai aruncă încă un zâm- 
bet îuriş... 

Mi-amintii de pasagiul biblic al Sarei. Și dădui ordinile 
de plecare. O rază de soare se înfipse biruitoare prin 
nămeţii de ceaţă şi-şi menţinu cu vrednicie drumul câş- 
tigat. Fu atunci o adevărată rumoare mută printre arma- 
tele de neguri. Urniri de coloane greoaie, manevre de 
învăluire, o întreagă strategie de umbre materiale; pe 
urmă fu o panică adevărată, când noui şi tot mai multe 
raze sosiră şi boabele de ploaie se aprinseră de bucurie 
printre ramurile pălite. 

Intâi porniră soţii cu o sentinelă. Văzând că se în- 
depărtează cu adevărat de Nistru, ei îmi trimiseră sa- 
lutări grăbile, iar degetele ei se coboriră de mai multe ori 
fugar până în dreptul buzelor. Dincolo de bătătura întărită 
a pichetului încălțămintea li se înfunda adânc în moa- 
lele pământului desfundat de ploaie. Cu fie care pas bot- 
forii cărau ocale de pământ negru, basarabean. Dar îna- 
intau voioşi şi Tfotărîţi să se îndepărteze de apă, chiar 
dacă tot pământul li s'ar fi agăţat de picioare. 

Bălan era nu se poate mai dispus. Faptul că-l dis- 
tanțam de ceilalţi, era pentru el şi mai semnificativ. 
Orândui să-l conducă ţiganul Gherăscu, mai înalt decât 
dânsul și de temut cu figura lui neagră, buzată şi ciu- 


RUSOAICA 107 


pită de vărsat ca un strat de pământ moale îngăurit în- 
desat de ploaie. La vederea lui, bucuria lui Bălan se ogoi. 
Şi când soldatul îl pofti s'o ia înainte, figura cea blondă 
se înroşi deodată, vinele i se umflară pe tâmple, iar 
mustaţa lui se zburli ca o flacără. Din ochii albaştri mă 
săgeta cea mai sfredelitoare mânie... 

— Haide Bălan, lasă necazul... datoria e datorie... 

Se repezi subit spre mine şi mâna i se ridică din cot 
cu pumnul strâns. Dar se opri la deschizătura de unghiu 
drept cu antebraţul. 

— Hai, mai baiete, rosti atunci calm ţiganul Ghe- 
răscu, că ne-apucă nămiazu... 

Dar printre dinți Bălan, îmi șueră sfidător: 

— Mă arestezi, hai,... ca să poţi intra nestingherit în 
casa mea... D'apoi dacă crezi că are să-ți meargă... Eu 
unu’ am să povestesc şi eu șeva acolo undi trebue... 
Ştiu că amu ai să ameninţi şi să sudui, dar să nu te bu- 
curi de jaba, că mult n’are să-ţi meargă măi răule... 

— Dacă vrei, pot să adaog şi astea în raport? îl în- 
trerupsei măsurat și calm; că-ți pui nevasta să atragă 
ofițerii în casă... J 

Bălan tresări şi mă fulgeră cu trăsnetele privirilor; 
dar la cuvintele care urmară, capul îi căzu pe umăr ca la 
un executat prin împușcare; buzele nu-i scăpară decât un 
sughiţ înecat de muribund. 

— O laşi să se culce cu ofiţerii ca să poţi trece apa 
nestingherit... Şi soră-ta la fel cu gradaţiii... Povesteşte 
asta acolo unde zici, dacă vrei să ţi le-aducă pe amân- 
două plocon după tine... Mi-e scârbă să te văd... Ii 
imprumuți femeea ,ca să poţi trece spionii la bolşevici... 
Marş de-aici păcătosule... Mai bine pune-o de-a dreptul 
la mezat că tot atâta ai câștiga... barim eşti ferit de 
gloanţe şi de pușcărie... 

Vorbele mele cădeau ca lovituri repetate de măciucă 
în creștetul aplecat al contrabandistului. Mâna îi căzu 
moale în jos; în locul roșului aprins al mâniei și al să- 
nătăței lui debordante, se așternu pe figura-i galbenul 
pal al stupoarei, apoi negrul cadaveric al veninului. 


108 GIB |. MIHĂESCU 


— Minţi, nimeni nu sa culcat cu nevasta mea! şueră 
el ţintindu-mă drept în lumina ochilor. 

Şi glasul indignării lui, care nu-și mai găsea loc de 
ieșit prin orificiul gâtului părea că cere, sufocându-se, su- 
premă favoare acestor ochi dela care aştepta o desminţire, 
o zare de îndoială pentru vorbele prea grele, cu care îl 
miruisem. 

— La nimeni nu s'a lăsat... şi-a bătut joc de tine, a- 
tât... N'o să ajungi tu niciodată să te culci cu ea şi nimeni 
din voi, veneticilor, râse el aspru şi: stins, — iar lumina 
ochilor mei îi răspunse la rându-i cu râsul ei, care ia 
înaintea oricărui grai, oricărui semn, ori cărui cuget şi 
care niciodată în prima ei lucire cel puţin, nu poate să 
mintă. i 

Coborii ochii, ascunzându-i de această căutătură scor- 
monitoare, căutându-le alt luciu, de împrumut, dar za- 
darnic, lumina lor spusese ce avea de spus. Iar Bălan cu 
simplitatea instinctului său cetise acolo ce avea de cetit. 
Se clătină, cât era de zdravăn ca un beţiv care pornește 
pe picioarele de-odată încovoiate. 

Gherăscu, uimit peste fire de acest dialog, îl îndreptă 
cu un pumn solid în şale: 

— Aşa se vorbeşte cu dom’ locotenent... mama ta de 
bolşevic. Marş înainte... "că-ți mut căpriorii... 

Rămăsei nemişcat privind după dânsul. Mi-amintii de 
ferestruica suspectă din iatacul Niculinei şi de înfricoşarea 
subită cu care o privea în unele momente. Dar era uimi- 
lor... Oare o namilă atât de bine zidită, a putul să creadă 
că şi în lipsa lui... 

De foarte departe... sora şi fratele îmi mai făcură 
pentru ultima oară semn de mulţumire, cu basmalele co- 
lorate. 


O curiozitate vie, lucidă, bolnavă, mă împinse în cele 
din urmă spre cătunul fără nume. O noapte crunt opacă 
ni se puse dinainte şi la fiecare pas al lui Painute ea fă- 
cea deasemeni un pas spre noi şi mai cătrănită şi mai 


RUSOAICA 109 


compactă. Dar ne mâna din urmă vântul stepelor care-mi 
aruncă în ceafă şi într'o ureche, stropi fini şi reci ca nişte 
vârfuri microscopice de ghiață. Legănându-mă domol pe 
spinarea lui Pafnute „pe care începutul de crivăţ siberian, 
nu-l scotea din mersul lui tacticos şi înţelept, îmi tot 
dregeam în gând convorbirea ce voi avea încurând. 

Primele cuvinte, primul aranjament de cuvinte cu care 
aveam să intru în vorbă, cu care aveam să-i aduc vestea, 
pe care ea poate n'o aflase, se aşeză şi se strică de 
mai multe ori în mintea mea. Şim suflet îmi furnica în 
acelaș timp cu nerăbdarea cea mare, o stânjenire, o do- 
rință de întârziere, cu cât distanța se micşora; în sufle- 
tul meu curgeau două cuiburi de furnici în sens con- 
trar. t i 

— Doamne, de-ar fi aflat, îmi ziceam pe urmă — şi 
apoi iarăşi: Doamne de mar fi aflat... 

Nerăbdarea şi neliniştea de a o vedea cât mai re- 
pede, dorinţa intermilentă de a amâna întrevederea pen- 
Iru o noaple mai limpede sau a doua zi pe lumină, mă 
făceau când să dau pinteni brutali lui Pafnute, când să-l 
domolese după câţiva pași, cu smucituri violente din hă- 
turi, încât bietul strateg nu mai înţelegea nimic, — după 
cum pe mine această stare de spirit mă enerva şi mă ză- 
păcea întrun chip nefiresc şi de care credeam ae mult 
că mam desobişnuil. 

Dar în fața porţei de lemn toale șovăelile sburară şi mă 
trezii deodată dârz şi straşnic, cum îmi plăcea şi cum 
însfârşi! mă obișnuisem să fiu în fața femeilor, care de 
departe îmi pricinuiau nelămurite şi supărătoare neliniști. 
Intrai cu întunericul și cu o volbură bubuitoare de vânt, 
tragic şi calm ca un arhanghel ce-a descins de pe-o 
aripă de nor. Dela prima vedere înțelesci că Niculina 
nu aflase încă nimic. Şi din nou mă încerca gândul laş 
să-i dau vestea ceva mai târziu, după ce perdeaua avea 
să se lase, pe urma primului act de dragoste. Ba chiar 
o obsesie perversă slărui într'o scurtă învârtire de clipe 
să mă îndemne ca să proclam noutatea chiar în plină 
beţie a spasmului. 


110 GIB 1. MIHĂESCU 


Ambiţia de a cântări adevăratul éi sentiment față de 
mine, de a folosi acest moment unic de spontană des- 
tăinuire, pe care nimic nu mai avea să-l stânjenească, mă 
determină să încep cu vestea însăşi. Şin gât simții cum 
mă îneacă nesiguranța, ca și când în clipa care urma, 
avea să se aleagă chiar soarta mea; Doamne, în clipa 
când această bizară aventurieră avea să-și trădeze ade- 
văratele sentimente față de mine... Arliculai inegal şi 
stângaci: l 

— Ei, ce veste-ți trimete domnul... 

— Care domn... 

— Domnul... domnul Bălan, soțul... 

— Ah, Serghie... el nu e chiar aşa domn, dar nu e 
nici mujic, răspunse ea simplu. Lasă-l acolo unde-o fi, 
cu necazurile lui, săracu... Că el nu-şi câştigă pâinea 
aşa uşor ca dumneata... | 

Aici făcu o pauză: 

— Care eşti boer... și ofiţer... 

Niciodată nu-mi vorbise astfel... Găsii că momentul se 
oferea minunat. Dar pe când îmi rotunjeam fraza hotări- 
toare în minte, ea râse deodată, parcă să împrăștie brus- 
cheța și asprimea răspunsului și așezându-se pe mar- 
ginea patului, mă dojeni cu blândeţe: 

— Dacă m'asculţi frumos, n'ai a te teme niciodată de 
dânsul. De ce-l despreţuieşti atunci? 

— Nu mi-e teamă de loc, nici astfel... 

“Ea “mă privi cu un râs şiret al ochilor, pe care se sili 
să-l alunge cu închipuită grabă. 

„— Sigur? mă întrebă, ferindu-și șăgalnic privirile în 
pământ. 

— Mai sigur decât crezi... 

— Dumneata eşti ofiţer, de ce ar putea să-ţi fie teamă... 

Dar privirile le ţinea necontenit în pământ. 

— De trei nopţi îl aştepţi să vie? Şi doar nu-s la ca- 
pătul pământului Bălţile acelea. 

— Poate o veni la noapte, ori poate mâine noapte... 
ori poate mai târziu... Asta nu ţine de el când se în- 
toarce... Dar n'ai nici o teamă, nu s'a întoptat așa de 


RUSOAICA 111 


multă vreme și i-om spune că ne-a prins vremea tot 
vorbind despre cărți... 

— Şi el crede totdeauna ce-i spui, toate poveştile 
care-ţi trăsnesc prin minte? 

— Va crede, dece să nu creadä... 

— Mare gogoman... oare e adevărat că toți bărbații 
din Basarabia sunt atât de gogomani şi cred orice le 
spune nevasta... l 

— Nu ştiu... dar el crede... 

Şi dădu din umeri cu neînțelegere. 

— Nu e mai bine aşa? De ce să-şi facă sânge rău, 
de ce i-o spune unul şi altul. Sau să se lase la şele 
gânduri negre. 

In zilele când apropierea de dânsa mi-era oprită, con- 

versaļia noastră devenea fatal mai rezervată; acum ea se 
zbârlea deabinelea în cotituri colțuroase, pe care nici 
unul din noi nu se arăta dispus a le ocoli. 
“— Ei bine, acum nu va mai crede, strigai însfårșit. 
Acum a aflat totul... acuma dacă ar fi să se întoarcă, 
nu ne-ar fi bine la nici unul. Inţelegi, la nici unul, nu 
numai mie singur... poţi fi sigură de asta... 

— Ce ştii dumneata... încercă ea să râdă iarăşi. 

— Ştiu... el mi-a spus azi dimineaţă... 

Ea ridică deodată fața încremenită brusc spre mine. 

— Ai vorbit dumneata cu el? 

— Azi dimineaţă. Lângă Nistru... Se încurease pe-a- 
colo. Greşise drumul dela Bălţi tocmai pe la bolşevici. 

— Nu-i adevărat. 

— Pe ce vrei să-ţi jur? 

Se întunecă şi plecă fruntea cruntă în pământ; iar 
eu lăcui așteptând cu încordare primul ei cuvânt sau 
gest. Auzirăm vântul hohotind pe la geamuri, apoi ră- 
bufni pe undeva, în pod, ca o rostogolire de trupuri grele, 
cu chițcăituri caraghioase ca o sarabandă nocturnă de şo- 
bolani enormi, în număr nesfârșit. Abia întru târziu mă 
întrebă: 

— Unde-i acuma? 

— La oraş. g 


112 GIB I. MIHĂESCU 


Apoi după ce ezită puţin, punându-mi drept în coşul 
pieptului ascuţişul unei priviri de fier: 

— Mort sau viu? 

— Viu... 

Lăsă iarăși capul în pământ. 

— Viu şi nevătămat... Afară dacă nu l-o fi pus nce- 
curatul să încerce dacă e mai repede la picior decât glon- 
tul paznicului ce i-am dat... 

Stătu mai multă vreme astfel, în urmă se ridică îşi 
netezi poalele ca într'un gest de hotărire, fără să mă pri- 
vească şi ieşi. Rămase multă vreme afară. Eu aşteptam cu 
pumnul strâns în buzunar pe micul revolver Walter. Mă 
lăsă singur mai bine de o jumătate de ceas. Regretam 
că nam urmării-o. Când reapăru părea că-şi uitase de 
prezenţa mea aici. Părea că nu mă vede. Potrivi ceva 
prin colţuri. leşi din nou afară şi iar veni, aducând ceva, 
o cofă cu apă, pe care-o aşeză întrun colţ... 

„Din cauza ta, l-am arestat“, voiam să spun; dar nu 
izbuteam; severitatea înlemnită a obrazului ei îmi inter- 
zicea orice cuvânt. Mă indignai pe subita mea timiditate, 
dar când văzui că mi-e cu neputinţă s'o alung mă în- 
grozii cu desăvârșire. -„E, nevastă de contrabandist“, îmi 
spuneam. „Eşti un idiot“ îmi răspundeam. „Asta a fost 
tot ce-a simţit ca pentru mine... şi-a făcut nevoile cu 
mine... dar mare nici o importanţă, e o soţie, o complice 
de contrabandist“, îmi spuneam ca să-mi stimulez nepă- 
sarea. Dar nepăsarea mea era stângăcie, nălângie, mă 
simţeam muiat pânăn gât în ridicol şi mă gândeam că 
dacă voi face vre-un pas spre uşă, mă voi îneca de tot. In 
timp ce încăpăţânându-mă să rămân, nu mă hotăram la 
nimic, nu eram în stare să găsesc un cuvânt. Iar fe- 
meea se învâriea la distanţă şi mă ocolea, găsindu-și 
de lucru pe afară, întârziind, așteptând să plec. Nimic, 
nici o revoltă, dar luciul de-acum al ochiului ei și imobi- 
litalea adâncă a dungilor care despărţeau obrajii de gură 
îmi spuneau că nu mai e nici o viclenie femeiască la 
mijloc, nici o cochelărie prefăcută, ci că trebuia să plec. 


RUSOAICA 113 


Dar ea nu grăia nimic, nu se văita, nu fipa, nu mă a- 
lunga. 

Cu un curaj forțat, pe jumătate amețit de această indi- 
teren complectă, umilitoare, izbutii să fac primii paşi, 
mă apřopiai de ea... dar trecu repede pe lângă mine, 
fără să se ferească... Fără măcar să se ferească... ca și 
când n'aş fi fost. 

O așteptai din nou să treacă, însă acuma se ţinea şi mai 
la distanță. Mă apropiai cu pas ferm de dânsa, tăindu-i 
ieşirea cu buzele mânjite de un râujet fricos. 

Se opri. oprindu-mă cu ochii, fără nici o clintire în 
privirile ei atât de mobile de femee, ce se ştie frumoasă, 
dorită. 

— Ce doriţi domnule? 

De ce nu puteam să-i spun: la vezi, că te leg şi pe- 
tine cu mâinile la spate! De ce-i spuneam ca un amorez 
caraghios de teatru prost: 

„L-am arestat, ca să rămânem noi singuri, să fii nu- 
mai a mea“.,.? i i i 

Ah, eram strigător de caraghios. Ea-mi răspunse cu 
o mişcare atât de disprețuitoare din buze, că mă nă- 
pustii asupră-i. Ea mă îmbrânci cu putere până m pă- 
retele din contră, cu o putere neașteptată, bărbătească 
Dar revenii la ea, sirigându-i: „Nu va avea cine să te 
scape, ești a mea, înţelegi, eşti numai a mea“. 

Strigai astfel, dar imi păream lamentabil cu această 
nouă umilință, cu care vream să-i dovedesc că pentru 
dânsa făcusem lotul; stângacea, stupida umilinţa ce mi-era 
atât de brutal refuzată. 

Dar asta mă scoase de tot din sărite: 

Mi-am făcut datoria! îi strigai victorios, că am gă- 
sit cuvântul mântuitor. Puțin îmi pasă de tinc! 

Dar era prea târziu. Cu totul târziu. Din neînsemnata 
tresărire pe care i-o surprinsei atunci, înţelesei că ducă 
aș fi inceput astfel, drumul ar fi fost cu totul altul. Poate 
mai greu. Dar drept, fără ocol, piepliş. Mândru. 

- Dacă vreau te arestez şi pe tinc, îi strigai, când fu- 
sei pentru o doua oară repezit în părete. Ea-mi răs- 


114 GIB I. MIHĂESCU 


punse cu un surâs atât de amar, de dispreţuitor şi de 
sfidător, că-mi fu ruşine, de această ameninţare. Nu mai 
era nimic de pierdut: mă repezii înainte orbește. Și dă- 
dui peste un scaun... Pe care-l ridicai şi mă aşezai. Vântul 
bubui deodată în apropiere, plesni geamurile cu o coadă 
piezişe şi se îndreaptă în sbor fâlfâitor. Il ascultarăm cum 
se îndepărtează tot mai mult până când nu se mai auzi. 

— Pe tine nu te arestez, îi spusei calm, decretând 
armistițiul. Deşi ar trebui... M'ai atras aici/în casă, în în- 
țelegere cu el... Ca să puteţi trece spioni şi... Tu ştii 
ce te-ar aştepta?... 

— Nu te opreşte nimeni, îmi răspunse sec şi fără pă- 
sare. N'ai decât să arestezi... 

Intorsei scaunul şi-l încălecai, pentru a-mi sprijini băr- 
bia de spetează. O priveam mişcându-se calmă, ca şi când 
nu Sar fi întâmplat nimic. Calmul ăsta mă exaspera mai 
ales. 

— Dacă vreau o fac, pentru că pot... 

— 'Ţi-oi spune ce-aş face... pe puterea ta... 

Era pentru prima oară, când Niculina lui Serghie Bă- 
lan îşi permitea o necuviință faţă de mine. Şi prima dată 
când tutuitul nu mai era o marcă de concesie suile- 
tească, de intimitate, de discreţie amoroasă. Dar în schim- 
bul de vorbe ce urmă, cuvântul „dumneata“ reveni în gla- 
sul ei, distant, rece, sarcastic parcă. 

— Vas'zică asta ţi-a fost tot aleanul pentru mine, glu- 
mii la rându-mi batjocoritor. 

— Aiasta a fost... Dumneata credeai altfel... 

Şi începu să râdă amuzată... 

—  Minţi, strigai. 

Dar ea râse și cu mai multă voioşie. 

— In definitiv puţin îmi pasă, îmi luai revanşa cinic... 
Mi-ai folosit ca să-mi potolesc altii men din pâniec... 
Şi tu şi cumnată-ta... sora lui... e TRE 

N'am primit răspuns... 

— Vă mulţumesc la amândouă... 


RUSOAICA 1415 


— Să-ţi fie de bine și să mai pofteşi şi altă dată, 
răspunse alene, complect indiferentă. 

— Insă mulțumirea mea se îndreaptă mai mult la 
tine... N’are a face Măriuca cu tine... încercai să reiau 
ofensiva pe portia amorului propriu. He, he... ea e o 
biată ţărăncuţă, bună de întrebuințare când era bărbatu- 
tău aicea. Pe când tu... ah, trebue s'o spun... eşti deli- 
cioasă; se cunoaşte că nu te tragi din teapa țăranilor 
ăstora, din mijlocul cărora tot am să te scot eu odată și 
odată.... Nu vezi că ai început să întrebuințezi și groso- 
lăniile lor... ÎL 

Ea căscă lung, se întinse. Vorbeam înainte, o apre- 
ciam punând culori calităţilor ei văzute şi ascunse, care de 
care mai minunate. Mă întrerupse, căscând iarăşi zgomo- 
tos: 

— Saldaţii dumitale or fi dormind toți acuma... Vai de 
paza ţării, pe mâna cui a fost lăsată... 

Aspirai adânc şi zgomotos aerul. Ea chicoti... 

—"0, n'avea nici o grijă de paza ţării... Şi acum te mai 
îndoeşti că e bine păzită? 

— Sa întâmplat odată... în timpul ăsta de câte ori 
n'a mai trecut el pe sub nasul dumitale... Iaca dacă am o 
mulțumire, e că pe urma mea, și-a ce zici c'ai găsit sub 
fustele mele, au putut și bieţii de ei, bieţii săldaţi să 
doarmă... 

Amintirea a ceia ce am găsit sub fustele ci, mă traversă 
deodată, din moalele capului și pânăn şale ca un cu- 
rent de foc. Dar mai ales acest mod rud de a-mi aminti, 
acest calm şi această sfidare. O, dacă Niculina ar fi vrut 
cu adevărat să se răzbune, n'ar fi avut de făcut decât 
să reînoiască amintirea nopţilor trecute, ba chiar să în- 
ceapă să se desbrace și să-mi reziste cu orice preţ, așa 
goală şi înverșunată. 

Vrusei să ocolesc acest gând drăcesc, dar un demon 
neînțeles mă îndemna acum să i-l suggerez cu însumi. 
Şi începui iar, în neştire să-i înşir bunătăţile corpului ei. 
Ea râdea după fiecare întrebându-mă: „Nu aşa?“ Iar eu, 
năucit, întrebam la rându-mi, după fiecare: „Cum şi asta 


116 GIB I. MIHĂESCU 


n'o so mai văd, nici odată?...“ Iar ea râdea şi se trângea 
din mijloc, lăsându-se de-a curmezișul patului.. 

„Când conversaţia deveni extrem de obscenă și când 
ea fu scuturată de un acces mai lung de râs, ţâşnii de 
pe scaunul meu care căzu cu zgomot şi mă năpustii 
asupră-i. Dar electric parcă, ea reveni în poziţia de a- 
părare. Stăteam amândoi unul în faţa altuia. arătându-ne 
colții, ca nişte fiare. 

— Şi cu toate astea, reluai o iță părăsită a convorbirei 
împreunându-mi resemnat mâinile la spate, cu toate astea, 
dacă Bălan ar veni acum la fereastră şi te-ar vedea aşa 
voinică şi hotărîtă, ascultă-mă pe mine, tot te-ar omori! 

— Nu ştiu pe mine, dar pe dumneata cu siguranţă. 

Şi pe tine... Am cetit-o în ochii lui, când ne-am 
despărţit. Mi-a strigat că mă va pâri la şefii mei, că-l 
arestez, ca să pot nestingherit să-i necinstesc casa. „la 
seama, să nu-ţi aresteze şi nevasta“, i-am spus, „când 
or afla că ţi-o împrumuţi la militari, ca să poţi trece 
Nistrul în vreme ce ea se culcă cu ei!“ A, cum a sărit, 
atunci, parcă aş fi turnat jăratec pe dânsul. Niculina tre- 
sări deasemeni, privindu-mă cu adâncă, stăruitoare cu- 
riozitate. — Şi-a. bătut joc de tine! mi-a strigat el atunci, 
asta a făeul ea, dar nu s'a culcat cu nimeni... N'o să a- 
jungi tu niciodată să te culci cu ea și nimeni din voi, 
veneticilor. Vai, şi cum urla!... i 

Şi ce i-ai răspuns? întrebă ea. cu glas stingherit. 
înnecal... 

O privii lung, tăcut. lar ea mă privea deasemenea a- 
dânc, stăruitor, ochii îi creșteau, trăsăturile ei de piatră 
deveneau mobile, omenești, femeești. Fără să-i răspund 
începui să măsor încăperea în lung şi m lat. Se apropie 
de mine și mă opri, apucându-mă de braţ. Repetă în- 
trebarea, ţintindu-mă drept în luminile ochilor. 

— Spune, ce i-ai răspuns? 

Dădui din umeri şi vrusei să-mi urmez afai 

— Nu i-am răspuns nimic, ce să-i răspund... Regre- 
tam că-mi scăpase şi ceia ce apucasem să-i spun... 


— —— — 


RUSOWICA n7 


— Nu-i adevărat! Ce i-ai răspuns?, şueră ea, sculu- 
rându-mă de braț. i 

— Ii spun, nu i-am răspuns nimic. Dar trebuia să-i 
înşir atunci... Ha, ha, ha, nenorocitul credea că eu sunt 
ca Marinescu, să mă mulţumesc doar cu câteva pupături... 
Ha, ha, ha. ce idiot... Asta nu mi-a mai fost dat să văd... 
Să ai o nevastă ca tine şi s'o crezi... 

Nu i-ai răspuns nimic? îmi tăiă ea. încă neîncreză- 
toare, firul cuvintelor. 

— Nimic, îți spun. 

Nu-i adevărat.... 

— Iți spun, nimic... numai că nu mam putut stăpâni 
să mă uit uimit la dânsul. Asta a fost fără voia mea. Iți 
spun drept, cu credeam că el ştie, că el singur îţi în- 
găduie înadins... ca să-şi poată face contrabanda... 

Ea lăsă ochii în pământ. Păru că gândește adânc. Incă 
nu-mi dăduse drumul de braţ. Adăugai: 

— El se uita mai mult în ochii decât în gura mea. Şi 
ochii n'am putut să-i opresc să nu spună adevărul. 

Ridică repede capul spre mine, examinându-mă cu u- 
atenţie extremă și strângându-mă. nervos de braţ. 

Pentru că tăcusem iarăşi, mă îmboldi cu vocea, tăiată, 
înecată la fiecare cuvânt. 

~ Crezi, c'o fi înțeles?... 

Eu cred ca înţeles... 

— $ 

Când la tras soldatul de mână, din ţanţoş şi a- 
menințător, cum era la început, picioarele i se muiaseră de 
tot şi capul i-a căzut pe-o parte, ochii i s'au deschis ca 
la un spânzurat... abia mai pulea merge... 

A înţeles... bolborosi ea după o tăcere. Şi pe urma 
vorbelor ei, iar se întinse tăcere. Mai târziu mă lăsă 
de braţ şi se mişcă greu spre pat, cu ochii în pământ. Se 
aşeză pe marginea patului și clătină afirmativ din cap. 

— El a înţeles că s'a întâmplat şi pentru că l-ai ares- 
ial. Dacă nu se întâmpla nu puteai să-l arestezi... 

Crezi.. 

Nu ştiu, dar el crede... Nu te-ai fi pus rău cu el, 


118 GIB I. MIHĂESCU 


dacă nu se întâmpla... tocmai păstrând nădejdea că se va 
întâmpla cândva... x 

— La început el a crezut că vreau să glumesc... Pe 
urmă mi-a strigat că dinadins vreau să-l depărtez de 
casă... dar n'am să izbutesc nimic... 

— Tocmai aşa s'a întâmplat cu ofiţerul care a fost 
înaintea dumitale... Acela era altfel de om, se vede că 
era din altă parte de ţară... 

Mi-l reaminteam acum bine pe locotenentul, pe care-l 
schimbasem. li întâlneam adesea numele lui prin dosarul 
pichetului și acum îl reţineam: îl chema Mătăsaru Florea. 

Era un roșcovan zdravăn, cam lăbărțat, şi cam butu- 
cănos. Probabil unul din beneficiarii  activărilor cu 
duiumul şi fără selecţie din timpul războiului. Când mi-a 
dat în primire sectorul, m'a însoţit binevoitor de-alungul 
lui, însă măsurat la vorbă şi parcă ţinând să-mi arăte, că 
alt raport între noi n'ar exista decât acela impus de 
situaţia noastră. La despărţire, mi-amintesc bine, că mi-a 
spus aceste vorbe, pe care i le repetai Niculinei: „Imi 
pare bine că scap de-aici... Dacă mai rămâneam, cred 
că înebuneam de urât“. 

— Avea dreptate confirmă Niculina, privind în gol... 
Dacă mai sta înebunea... Dar mie nu-mi plăcea de loc... 
De altminteri, după; a treia, a patra noapte, când a văzut 
că nu-i va merge aşa uşor cum so fi socotit, îmi cădea 
la picioare şi plângea ca un copil ca să plec cu dânsul 
în lume, la nemereală... 

— In Rusia?... 

— N’am dat seama unde... Dar dece în Rusia? Imi 
spunea că legea nu l-ar opri să mă ia de nevastă... dacă 
m'aş împăca cu părinţii mei şi i-aş aduce o zestre. Dar 
până atunci el m'ar ţine ca şi pe o nevastă. Numai să-mi 
părăsesc cât mai de grabă bărbatul. Era sigur că dacă 
îl voi îndruma la părinţi, el îi va îndupleca să mă ierte: 
bătea din pinteni şi se lega pe cinstea lui că nu se va 
lăsa până nu va aduce lucrurile la bun capăt. Imi mai spu- 
nea că are şi el avere, la el la ţară, undeva, nu ştiu 
unde... Serghe auzia toate astea pe acolo, arată ea fe- 


RUSOAICA 119 


restruica suspectă — căci îl prevestisem de toate. Une- 
ori intra peste noi, pentru că se împrietenise cu el ca şi 
cu dumneata. Ba chiar îl primea foarte bine, îmi făcea cu 
ochiul să-l rugăm să mai stea, ori să mai poftească şi 
altădată în zilele când trebuia... Câteodată se ducea chiar 
la el acolo la Nistru să-l vadă... Soldaţii începuseră să-l 
cunoască şi când îl întâlneau pe-acolo, ziua, scara, ori 
dimineaţa, nu-i ziceau nimic... iar el îşi vedea de treabă... 
Poate lor fi pârit vreodată, dar domnul ofițer nu-i 
asculta... Pe urmă când v'aţi schimbat, Serghie a fost 
siraşnic de mâhnit, şi-mi spunea într'una: Păcat de loco- 
tenentul nostru... Ofiţeru' ista nou trebue să fie rău al 
dracului... Şi saldaţii lui nu stau o iacă... Aiştea-s grăni- 
ceri... Is oameni ai dracului veniţi din partea ailaltă a ţă- 
rii... Şi ofiţerul lor, e așa şi pe dincolo... Că el te-a vă- 
zut... Şi nu ştiu cum, dar îmi plăcea tare să ascult, când 
spunea cât eşti de rău și neastâmpărat... 

„O lăsasem să vorbească în voia ei. Nu mă privea. Din 
când în când făcea o pauză ca şi când ar fi măsurat 
dacă nu mi-a spus cumva prea mult. Pe urmă mai adăuga 
ceva. Şi iar se oprea. Când tăcu de tot, o întrebai: 

— Dar şi mai înainte... 

— Cum mai înainte]... 

— Inainte de ofițerul care a fost înaintea mea... când 
a mai fost pe-aici tot un detașament din regimentul no- 
stru... 

— Atunci Serghe nu mă amesteca în treburile lui. A- 
bia de-mi spunea câteceva... 

Asta doream eu să știu în primul rând. Dacă fusesem 
singurul. Pe urmă vrusei să ştiu mai departe: când a 
fost cu mine înăuntru, — atunci la început, căci mai pe 
urmă era cu neputință—: Serghe a privit vreodată la noi 
pe ferestruică? Dar nu mai putui să-i descleştez gura. 
M'așezai lângă dânsa, pe marginea patului. Deastădată 
nu se mai feri. 

— Va să zică, am fost singurul? 

Insă surâsul ei ironic mă făcu să regret această intre- 
bare. Imi răspunse mai târziu: 


120 GIB 1. MIHĂESCU 


— Nu trebuia să fac asta! 

— Dar nu înţeleg, revenii la nedumerirea mea, atunci 
de ce te uitai tot la fiecare cinci minute la ferestruică... 
la început... la început... 

Aşa luasem obiceiul dela celălalt. Dar, ce vorbeşti? 
De-ar fi văzut el măcar atâta... cât a fost la început. 
El atât m'a îndemnat; dacă nimereşti cumva pela noi, adus 
de vre-o bănuială să te poftesc cu multă stăruinţă. Dar 
tot povestindu-mi cât ești de straşnic, ma făcut să te 
chem eu singură, că se potrivea cu ce-mi spuneau și 
vagmiştrii tăi... 

Pe urmă rămase mult pe gânduri, clătinând capul cu 
convingere: 

— A înţeles chiar dacă a fost numai așa cum zici... 
Simt eu ca înțeles... Și-l simt pe apoape... Are să vie 
în curând... 

Izbucnii în hohot voios... 

— După vre-un an, doi, dacă nu și mai mult... 

— Va veni în curând... Il simt pe-aproape... Nimic 
nu-l poate opri... 

Privea în gol şi vorbea. Voioşia mi se mai diluă. Dar 
profitai de prilej, ca să-mi trec braţul pe după şalele 
ei. Şi mirarea mea nu fu mică de loc, când nici de data 
asta nu întâlnii împotrivire. Privea necontenit în gol. 

— Cel puţin să ne găsească împreună dacă e aşa pe 
aproape, glumii. 

Ea zâmbi ceva mai târziu. Poate nu de gluma mea. 

— Mă va sudui și mă va frământa mult, ştiu bine, 
continuă ea, privind în acelaș fel, nelămurit. Ca să afle... 
dar eu n'am să-i spun nimic... Insă dacă e vorba să se 
întoarcă la închisoare, iarăşi... Se opri sperială și mă privi 
pe turiş să vadă, dacă această întrerupere ma neliniștit. 

— N'avea teamă, am să-i spun că te-ai lăudat. 

Apoi se sculură ca să-şi alunge gândurile. Se întinse, 
întinzându-și braţele în sus şi-mi surâse. Pe urmă bra- 
tele se abătură asupră-mi şi mă cuprinseră. 

— O fi afară! glumii, strângând-o. ` 

Dar ea dădu din cap cu încredere şi mă asigură: 


RUSOAICA 121 


— Acuma nu... şi iacă nici în noaptea ce vine... dar în- 
truna din nopţi... peste o săptămână sau poale două 
nimic nu-l va opri... Tare nerăbdare am... să văd ce va 
zice el întâi... ce va face... 

Apoi întorcându-şi brusce spre mine faţa, mă întrebă 
deadreptul: 

— i-e frică?... 

Râsei puțin cam circumstanțial. Ea mă sărută şi se 
desprinse privindu-mă cu adâncă luare aminte până în 
fundul ochilor. 

Pe urmă buzele noastre se căulară cu furie şi căzu- 
răm zvâcnind ca niște fulgeraţi pe palul nesaţului. De- 
afară nu ne privea decât întunericul invariabil. 


Dimineaţa ferestrele s'au tivit cu alb şi când am ieșil 
afară, valea Nistrului zăcea imensă sub totala candoare. 
Pafnute a pornit să ia în piept troienele, în vreme ce 
crengile încă nedespuiate de frunze ne sorcoveau în trea- 
căt, vărsând asupră-ne grămezile reci de microscopice 
steluțe. Dar până să ajungem la post soarele a răsăril 
hoțeşte și a prefăcut magica privelişte într'o mlaștină 
informă. 

In nopţile următoare venii la Niculina, statornic, prin 
găleţile de ploaie, atras și mai mult de flacăra miste- 
rioasă a necunoscutului pe care ca-l simţea pe-aproape şi 
trebuia încurând să apară. Răzbăteam prin văzduhul îm- 
pânzit de ape ca o mitologică apariţie, călare pe-un ani- 
mal marin. Prin noul clement, deslănțuil de norii cari nu 
se mai goleau de zile întregi, Pafnute se comporta cu, a- 
ceeași bravură lentă și cu aceiași bunăvoință, care-l fă- 
ceau nepreţuil tovarăș. Picioarele lui subțiri nu cunoșteau 
pişcălurile prompte ale reumatismului din băltoace şi des- 
fidau amăgirile cleioase ale cernoziumului basarabean. 

Aruncam în urma mea poarta cu zgomol şi nu știam 
dacă o fac tocmai pentru a sfida orice teamă sau poate, 
pentru a surprinde vre-o mişcare, a provoca o întâm- 
pinare făţişă, a primi vre-o înştiinţare tainică din ochii 


122 GIB I. MIHĂESCU 


vorbitori şi încercănaţi ai Niculinei. Imi va trimite ea oare 
această înştiinţare tainică sau privirea ei nu-mi va des- 
vălui nimic, mă va lăsa să calc înainte, în neștire spre 
prăpastia ascunsă, mă va îmbărbăta să păşesc orbeşte 
cu zâmbetul ei indescifrabil, într'una egal cu sine în- 
suşi? 

Curios. Niculina era acum mai iubitoare ca niciodată 
şi totuşi nu ştiu cum, această expansiune sentimentală, 
acest piept şi aceste braţe care nu se mai săturau de 
strângeri, aceşti ochi căscați până’n înfiorătoare abisuri 
negre, mă făceau să mă simt deodată izolat, fără nici un 
reazim sub picioare, gata să mă rostogolesc într'o besnă, 
fără fund. Mă strângea cu o furie neînţeleasă, pentru 
a-mi reaminti în fiecare seară; şi de mai multe ori pe scară 
că simţirea ei n'a înşelat-o niciodată şi deci no va înşela 
nici acum; că el, dacă n'a pornit încă încoace, într'o 
bună zi va porni şi într'o bună noapte va ajunge. 

O informai că sentinela mea la condus fără nici o bä- 
tae de cap, până la postul central şi că el sa lăsat dus 
blând ca un miel; îmi dădui cu părerea că dacă până 
acolo n'a făcut nici o mișcare de scăpare, de-acolo îna- 
inte nu mai poate fi nici o nădejde. Acolo l-au luat în 
primire jandarmii şi ăştia nu prea ştiu de glumă. Excor- 
taţii au atâta groază de dânșii că se ţin de pulpanele 
lor de frică ca nu cumva să trezească vre-o bănuială, 
dacă din nebăgare de seamă ar lua-o ceva mai repede la 
picior. Când jandarmii le strigă să se ţină mai departe, 
excortații o fac de-anderete şi cu mâinile ridicate în 
sus. De-altfel unul ca Serghe Bălan nici nu poate fi dus 
cu mâinile şi poate nici cu picioarele libere... 

Dar toate amănuntele astea, pe care o nevoe nelămu- 
rită, mă îndemna să le evoc, n'au nici o importanţă pentru 
Niculina. Ea dă din cap neînşelată de credinţa ei şi m'a- 
sigură: Intr'o noapte va fi aici... 

— Bine, să poftească! îi spun râzând. 

Alte-ori își aminteşte de ofițerul, care-a păzit înain- 
tea mea. Era, cu adevărat om din popor ajuns ofiţer prin 
război. Fusese pe vremuri învăţător. Tatăl lui era ţăran 


— —_ . OC — "$ 


RUSOAICA 123 


chiabur, dar Niculina nu-şi putea aminti în ce parte de 
țară îşi avea ogorul: ofițerul îi spunea adesea dar ea 
uitase. Nu da nici o luare aminte pentru că ştia că 
mare să-l urmeze. Dar dorinţa lui pe zi ce trece mai vie 
de-a o duce înapoi la părinţi, pentruca după despărţire 
so poată lua de soţie, părea s'o fi afectat mult. Ii înşira 
cu poftă mare, planurile lui de viitor, mângâind-o pe 
picior, ca pe-un copil pe care vrei să-l adormi, îi des- 
cria viaţa pe care ar fi dus-o ca soţie de ofiţer, îi po- 
vestea de boii tatălui său, al cărui singur fecior era, 
de cireada de vaci, de cai, de via care „la noi creşte alt- 
fel, pe haraci“. de livadă, de pogoanele de ogor din vale, 
semănate parte cu porumb, parte cu grâu, secară or o- 
văz şi schimbate alternativ, se gândea că a venit vremea 
să dea ajutor tatălui său, să-şi ceară mutarea în cea 
mai apropiată garnizonă de dânsul. 

_Observai că dela un timp, Niculina revenea prea des 
asupra acestei idei. Ea mă privea semnificativ și mă 
asigura, — dacă înaintaşul meu ar fi, fost altfel, poate 
cine ştie, gândul plecărei ar fi muncit-o cu adevărat. 
Dar aşa cum a fost nici nu vrea să gândească prea 
mult, se învățase aici cu Serghie, cu plecările lui pe neaş- 
teptate şi cu întoarcerile lui nocturne, cu afacerile lui 
misterioase, despre care nici ei nu-i spunea, nimic mai 
înainte dar de pe urma cărora aducea bănet bun în 
casă. Acum însă când aflase îi plăcea şi mai 'mult. 

— Avem bani să ne mutăm la oraş şi să ne facem o 
casă, îmi spunea ea — casă şi mai bună ca a părinţilor 
mei. lar aici dacă am vrea am cumpăra iară toate locu- 
rile astea până departe la mânăstirea de maici; ele au 
mai fost odată ale tatălui lui Serghe, care a fost răzeş 
bogat, dar un bețiv și mueralic, a nimicit totul și şi-a lăsat 
copiii săraci, după ce a fost pălit de dambla la tractir. 
Şi copiii i-au semănat, afară de un frate al lui Serghe, 
care era doctor la Odesa, dar a pierit în război. Mă- 
riuca cra stricată de mică, a lepădat un copil la trei- 
sprezece ani; bărbatu-său a luat-o doar cu casa care o 
are şi cu puţin ogor. lar Serghie de asemeni a fost mare 


124 GIB I. MIHĂESCU 


şoltic şi beţiv, l-au alungat din şcoli, dar de când ma 
cunoscut pe mine nu sa mai îmbătat niciodată. 

*— Şi acum de ce nu vă duceţi la oraș? Ca să nu se 
întoarcă la vechile obiceiuri?... 

-- După atâta timp nu se mai poate întoarce... M'am 
învățat cu viaţa asta... cu plecările lui... La oraș ce să 
tacă? Negustorie? Doară sunt ovrei destui, pe-aşeia nu-i 
poale întrece nimeni... Să se bage iar năcealnic? Asta 
cred că nu sar mai putea şi nici n'aș vrea eu... Dacă 
ar sta necontenit cu mine, dacă n’ar răzbate lumea, să 
lupte şi să-mi aducă... cine ştie... hm... asta cred că o 
înţelege și el... eu nu m'am dat niciodată cu el în vorbă 
de aşa ceva... dar vede că-mi place astfel şi el singur n'ar 
vrea să mă ducă de-aci... 

A... dacar fi ofiţer... un ofițer aşa ca dânsul, mai, 
că i-ar plăcea. Ofiţerul îşi duce viaţa tot la câmp, umblă, 
aleargă, poruncește, bate pe cei mici, e temut şi la nevoe 
frage cu arma... Numai că atunci toate astea le-ar face 
pentru comandamenl... nu pentru dânsa. 

O ascultam zâmbitor. Și pe buze îmi juca întrebarea: 
dar un ofiţer aşa ca mine? Insă glasul îmi rămânea mut. 
O curiozitate extremă, un amor propriu împins la pa- 
roxism îmi înăbuşea cuvântul în gât: aşteptam să-l ros- 
tească întâi ea. lar ea aștepta deasemeni și mă privea 
îmbietoare. Privirile noastre îşi vorbeau limpede; înţele- 
serăm deci reciproc că dintru început, cel puţin, nimeni 
dintre noi nu va ceda cel dintâi. Cunoscurăm o adevărată 
deslănţuire de plăceri şi ea mă privea recunoscătoare şi 
fericită. prinlre genele întreţesute, când o părăseam cople- 
şită şi sfârşită de prelungile-mi îmbrăţişeri. Mângâin- 
du-mă une-ori pe păr, în această stare letargică, tresărea 
deodată, părea că stă gata să-mi vorbească şi eu o 
fixam, cu încordare ridicată la maximum, cu stranie lu- 
cire în ochi. Dar renunţa numaidecât şi fără să zică un cu- 
vânt cădea cu capul în perne. Zâmbea amar. Pe faţa 
mea trecea atunci o lumină fugară de restrişte şi sar- 
casm. Atunci, cu zâmbetul acela, pe care aş fi vrut 
să i-l zmulg odată din suflet, deşi era piesă scumpă în 


RUSOAICA 125 


salba-i de podoabe, incorda deodată auzul şi părea că 
dibue cu antene invizibile necuprinsul întunericului de a- 
fară. 

— Nu te teme, că nu va mai veni, mă grăbeam so 
asigur, nu va veni înainte ca... 

— Inainte ca... repeta ca un ecou vocea ei de argint. 

— Inainte de a-și ispăşi pedeapsa... care nu cred că 
va fi mai mică de cel puţin un an... şi asta şiii,... cu mare 
indulgență... consiliile de război nu prea glumesc... 

— In curând va fi aici, îmi răspundea cu şuer de bici 
care plesneşte obrajii, cu o încredere atât de îndărătnică, 
încât mi-era cu nepulință să opresc un scrăşnet de în- 
frângere şi ciudă. 

Atunci îmi zâmbea dulce şi trist, intindea mâna să-şi 


strecoare degetele prin viţele părului meu. — Niculina, îmi 
venia atunci să-i strig... Dacă tu n'ai mai vrea să ştii de 
dânsul... i 


Dar zâmbetul ci mă amuţea. Nu, nu va răspunde nici- 
odată după vrutul gândului meu... Sau poate, la rându-i 
se teme ca şi mine... dar nu, zâmbetul ei spunea lim- 
pede că nu se teme de nimic. 

Mă trase pe pieptul ei şi gură în gură îmi şopli: 

— Trebuie să-l aştept aicea... Trebuie să văd, cât mă 
lasă să-l aştept... 

— He, he, din inchisorile noastre e greu de scăpat... 

“— Cu atât mai mult îmi va arăta că nimic nu poate 
să-l împiedice. Deocamdată poate se aşteaptă la o pe- 
deapsă mai mică... Dar va veni fără multă zăbavă, dacă 
pedeapsa-i va fi aşa cum spui... 

Trebuia so copleşesc cu năprasna strângerilor ca să 
alung din ochiul ei această lumină rece şi fixă, care în- 
soțea încăpăţinala-i prevestire, dar în sufletul ei vedeam 
tot mai mult că e cu neputinţă să mă așez singur şi bi- 
ruitor stăpân. 


Atunci un eveniment extraordinar se petrecu pe Nistru, 
evenimentul mult așteptat. Un frig aspru şi posomorit se 


126 GIB I. MIHĂESCU 


lăsase de câteva zile şi apele leneşe ale fluviului prin- 
seră pojghiţă pe maluri. Apoi într'o bună dimineaţă va- 
lea se drapă întreagă în vestmânt de nuntire. Un vânt 
greu şi întunecat începuse o năvală căzăcească dinspre 
răsărit şi soarele trebui să stea multă vreme ascuns după 
norii cari vărsau nămețţi. Apele Nistrului curgeau mur- 
dare, cu sforuri greoaie şi încete ca nişte hoarde ador- 
mite în şea. Pe maluri însă începutul înghețului se amuza 
să descrie festoane albicioase şi neregulate de pojghiţă 
suprapunându-le uneori, ca ardezia pe case. 

Zăpada conieni, dar simunul căzăcesc, îi suflă multă 
vreme pe deasupra şi pe dedesupt, repezind-o în vis- 
cole turbate dintro parte într'alta „încă zile în şir, până 
când îngheţă el însuşi şi căzu la pământ, şarpe de sloi, 
care se preface în bucăţi. Atunci pustiul alb încremeni 
cu magnificele-i şi candidele-i dune şi Nistrul încremeni 
însuși, iar văzduhul rămase tot posomorit. 

Oaspeţii începură să se îndesească; îi găseam dimineaţa 
la eşirea din bordei, pâlcuri de mujici neraşi şi nedormiţi, 
bărbi patriarhale „căciuli căzăceşti jegoase şi cu blana ju- 
puită prin stuful miţelor sălbatice. Unii se descopereau 
respectos, dar cei mai mulţi duceau doar un deget, ma- 
ximum două spre numele tatălui. Primul lot al acestor 
clienţi matinali, învăluit în promoroacă, îl salutai cu sim- 
patie şi-l tratai cu ceai fierbinte. Apoi după o perche- 
ziţie sumară, îl îndreptai de cum veni noaptea pe cărăruia 
sticloasă care împreuna acum cele două maluri. 

Dar loturi noi soseau unul după altul şin aştepta- 
rea nopţei, în afară de câte-o bucată de pâine nu mai 
aveam cu ce să domolesc foamea lor sălbăticită de frig, 
de drum, de peripeţiile prin care trecuseră. Tot ce grăia 
moldoveneșşte era ales şi drumul i se dischidea spre a- 
pus: chiar dacă vreunul mai încherba acolo câteva fraze 
mai mult ori mai puţin româneşti şi dacă ochii i-erau 
limpezi şi cugetul senin, mai ales dacă părea să fi um- 
blat pe la noi, indulgența se cumpănea asupră-i, atin- 
gându-l îndată sau după vre-o zi, două de gândire. Dar 
acei cari nu puteau răzbate prin acest ciur destul de 


RUSOAICA 97 


decât platonică, dar nu ridicai pedeapsa. O zării chiar 
eu pe nebună dispărând şi reapărând după tufişuri şi Paf- 
nute trebui să facă în zadar dovadă de zburdălnicia picioa- 
relor lui. Trăsei chiar în sus cu revolverul, dar femeia nu 
opri. Şi înţelesei cu acest prilej că şi soldaţii mei, când o 
vedeau atât de aproape, ca unii ce-o cunoşteau, greșeau 
cu o iotă linia cătărei. 

Când mă hotării, în sfârşit să mă duc la Niculina. 
pierdui la intrarea cătunului curajul de a-i înfrunta sar- 
casmul şi drept pretext de amânare a întâlnirei care 
mă neliniştea ,căutai s'o văd pe această amazonă furi- 
bundă. Era şi ea deasemeni o moldoveancă răsărită 
şi dospită din plin, cu zdravene picioare şi mâini voi- 
nice. Era mai înaltă şi mai desvoltată decât Cebuc. O 
chema Matrona, pronume pe care abia și-l îngăima. Tot 
timpul, cât îi vorbii, ameninţând-o cu oprirea definitivă a 
ingăduinţelor de până acum, dacă mai îndrăznește să 
mai calce linia de pază, stătu cu capul în pământ, cu 
ochii aproape acoperiţi de valurile încruntăturilor. Ma- 
xiliarele i se strângeau energic parcă ar fi vrut să se 
rapună unul pe altul, dar nu scoase un cuvânt. Nu ri- 
dică ochii şi nu făcu tot timpul altă mişcare, decât să 
comprime şi desdoaie o băsmăluță colorată, pe care-o 
avea întâmplător în mână. Cred că nici nu m'a văzul. 
Când plecai amenințările mele deveniseră din cale afară de 
teribile. Asta n'o opri să fie surprinsă în noi cavalcade 
desperate... Fericitule Cebuc... 


In sfârşit iată-mă-s dinaintea Niculinei. Stătea pe ju- 
mătate tolănită în pat şi cetea. Mai târziu văzui că cetea 
o carte de Amfiteatrov. (Ce nume; acum auzeam întâi 
de el). 

Ştia că trebue să fiu eu cel care am bătut la ușă; ridi- 
case ochii de pe carte şi mă aştepta cu zâmbet liniştit. 

l-ai adus pe Serghe? fură cuvintele cu care mă 
intâmpină ridicându-se. E legat afură?... 


98 GIB I. MIHĂESCU 


„Şi pe urmă se porni pe râs: — Vai, ce strașnic e 
locotenentul” meu... Vai... Vaiii... 

— Păstrează-ţi laudele pentru când se va întoarce... 

— Cum, ai să-l iei și de-aici? 

— Nu, dacă a ajuns aici e scăpat... Dar să vedem dacă 
are să treacă de linia zăvoaelor. 

— N'ai să faci una ca asta! mă ameninţă șăgalnic cu 
degetul. Haide, făgădueşte aici că mai să-i faci nimic, 
dacă-l prinzi... 

— Eu sigur că n'o să-i fac nimic... Dar nu ştiu ce i-or 
face acolo unde-l voi trimete... 

— Leagă-te aici, că n'ai să-l trimeţi!l îmi întinse ea 
mâna molatec... 

_— Ba poţi să nu-ţi faci nici o nădejde, nevestică 
dragă... Dacă sunt eu aicea, ce nevoie mai e de el... 

Și m'așezai lângă dânsa, cuprinzând-o de mijloc... 

— Dar e casa lui aici... 

— Ne vom muta în altă parte... 

— Eu nu plec din casa asta niciodată... Il aştept aci... 
Pentru că va veni... cu toţi vagmiştrii şi toţi saldaţii 
tăi... | 

Pe urmă se puse iar pe râs, mă sărută şi-mi trase 
capul pe sâni: 

— Cât de copil eşti... ţi-a năzărit așa pe-un biet 
om... Numţelegi că el a plecat la oraş... la Bălţi... el 
face afaceri acolo... noi din ce vrei să trăim?... Nu e fru- 
mos să bănuești așa şi să urăşti pe-un om care te-a 
primit cu atâta bunătate... Hm... pentru asta ţi-ar trebui 
o bună urecheală... Ai noroc că te-am lăsat să intri prea 
mult în sufletul meu... altfel ţi-aș fi tras zăvorul pentru 
totdeauna... 

Mă uitai adânc în ochii ei să văd până unde jocul 
apelor din funduri era al sincerității şi de unde înce- 
peau cercurile minciunei şi ale bătăii de joc, dar cine pu- 
tea vedea în aceste negre fântâni fără sfârşit? Atât doar 
înţelegeam acuma: un mic cerc, unul singur cel puţin on- 
dula și creştea acolo şi pentru sufletul meu.... 

Și de aceea, pentru prinderea lui Bălan aprinsei din 


RUSOAICA 129 


lar cazul unic, care putea fi altul decât rusoaica, ru- 
soaica mult așteptată! 

“ Consideraţiile asupra numărului spioanelor descoperite 
în ultimă vreme la Chişinău şin alte oraşe şi sate din 
Basarabia, formau un capitol foarte desvoltat în instruc- 
tiile, ce nu ne mai dau răgaz acum. Iliad avusese deci 
dreptate: un neţărmurit sentiment sentoarse din inimă-mi 
spre dânsul, cu toată puterea. 


Dar zilele Crăciunului sosiră plumburii şi deșerte. Sol- 
daţii chicotiră, traseră câteva focuri în sus, iar când 
noaptea lungă, fără nici o nădeidle, își dădu cea mai mare 
măsură a opacităței sale, ei aruncară două rachete spre 
slăvi în onoarea lui Dumnezeu. Păsările de lumină își 
luară deodată zborul triumfal, cu largi îfâlfâiri de aripi 
ce se înlinseră peste maluri, ca doi arhangheli ai ma- 
rei credinţe. Dar se izbiră de tavanul de catran al ce- 
rului care nu mai primea şi căzură mânjite de păcura 
nopţei, zbătându-se la pământ cu zvâcniri tot mai poto- 
lite, ca două păsări săgetate. ] 

Soldaţii chicotiră din nou şi traseră iarăşi focuri de 
arme: o grenadă cu bombănit armonios, ca o puternică 
lovitură de tobă, vibră nota-i profundă deasupra col- 
nicelor şi vâlcelelor, care-i răspunseră cu surprinse şi re- 
petate ecouri. Dar de pe țărmul celălalt al fluviului 
nu răspunse nici o bucurie și nici o pasăre de lumină 
nu încercă zboru-i zadarnic spre înălțimile zăvorile. 1n- 
tunericul domni duşmănos şi rece acolo, despărțind parcă 
pentru totdeauna cerul de pământ, ca în noaptea fără 
veac a începutului. Şi mâhnirea mă înăbuşi atunci şi-mi 
strivi şi ultimele fărâme de nădejde. Nimic nu va mai 
veni, de nicăeri, niciodată, nimic nu se va mai împlini: 
nici un vis, nici o minune. Norul opac al perdelei de a- 
poi a fost tras. lLăcrămi calde mă podidiră în întunere- 
cui bordeiului şi le ascunsei de mine însumi înfundându-mi 
fruntea în moalele perinei. 

A doua zi de Sfântul Ştefan o noutate groaznică ne 


9 


130 GIB I. MIHĂESCU 


învioră un moment închipuirea pentru a ne poticni apoi 
şi mai adânc în nemernicia monotonului destin. 

Căpitanul Bădescu şi Voldurul său năprasnic, fură gă- 
sifi în stare de schelete la mai puţin de-o verstă de e- 
șitul codrului, care punea întinsă stavilă între sectorul 
datoriei și oraşul Ghenei lui. Ba nu, din căpitanul Bă- 
descu mai rămăsese întregi picioarele dela genunchi în 
jos, ferite bine în şantiurile cu care făcea furori prin o- 
raş. Dar din Boldur nu mai rămăsese decât carcasa în- 
treagă, gata s'o iei, so nădești cu sârme şi so aşezi 
în muzeu. De jur împrejurul acestor eroice rămășițe, 
oamenii dimineţii mai găsiseră vre-o câteva semicercuri, 
concentrice de stârvuri de lup, la număr nouăsprezece, 
tifră egală cu totalul încărcăturilor unui Steier zdravăn 
și a unui Browning mic. Amândouă armele zăceau de tot 
aproape de cei doi viteji: Steierul și o încărcătură goală 
de browning lângă Boldurul, care judecând după direc- 
ţia copitelor, căzuse cel dintâi, însă necontenit ţinând îna- 
inte; browningul gol şi-o încărcătură plină, care n'a- 
pucase să fie introdusă în trupul revolverului, stăteau a- 
runcate la mică distanță de osemintele căpitanului Bă- 
descu, care mai făcuse sau fusese tras o bună distanță de 
credinciosu-i animal. Aci urmele nu mai spuneau nimic, 
lăsaseră o încurcătură informă în zăpada îngheţată. Nu- 
meroasă haită! 

Invălmășeala sinistră de gloanţe şi incisivi de fiară, 
avusese loc între a doua şi a treia noapte de Crăciun, 
de bună seamă între al doilea şi al treilea cântat evan- 
ghelic de cucoşi, la acelaş număr de verste de aci pânăn 
țărmul fără Crăciun al fluviului, — cât de aci pânăn o- 
raşul unde robul unui Dumnezeu al răzbunărei aştepta 
ascultând cu talăsul pe spate şi cu cornul credinţei în 
cap, cu cartea de rugăciuni în mână, glasul ecourilor ne- 
pătrunse, înfăptuirea 'minunei în care el singur credea. 
Aci, la răspântea acestui codru care nu se mai sfârşi 
nici odată pentru dânsul, muri căpitanul Bădescu, a- 
sasinat de-o năpraznică întâmplare nocturnă, departe de 
mama şi de credinţa lui. Poate el nici nu știa dacă în 


RUSOAICA 131 


noaptea aceia e Crăciun; dar eu mă gândesc neconte- 
nit de aluncia la ultima lui clipă. Ce-a rămas defini- 
tiv întipărit pe creerul lui? Expresia răzătoare a năsucu- 
lui, a guriţei senzuale şi a bărbiei barişnei Ghenea, sau 
partea de sus a feţei, fruntea și ochii ei tragici? Dum- 
nezeule, dacă reflexul de fatalitate: al privirilor ei ne- 
măsurat de mari şi de negre, a prezidat clipa supre- 
mei despărţiri, eu cred că de-acolo de departe, de din- 
colo de Olt, un dangăt de clopot i-a adus aminta de în- 
semnălatea nopţei, despre care se spune, că acei ce se rà- 
lăcesc pentru totdeauna în înălțimile ei găsesc poarta des- 
chisă la locuinţa lui Dumnezeu. 

Şi zilele irec. 

lar dacă rusoaica mea întârzia, în schimb imaginea 
ei proleiformă mă vizitează chinuitoare toată noaptea, 
căci dela un timp răresc vizitele la Niculina. Adorm cu 
privirile ei înfipte în cuget, cu privirile ei adânci şi negre, 
care deodată se aprind de pâlpâiri fosforice şi se încon- 
joară de un şirag de dinţi albi ca de lup, ca dinţii sănă- 
toşi ai Niculinei, — cu care am petrecut pe furiş în prima 
noapte de Crăciun, — dar eu nu fac nici o împotrivire, 
nu fac nici o mişcare spre steirul și spre browningul 
meu, unul sub pernă şi altul pe măsuță, şi mă las devorat, 
cu o voluptate care mă înfioară, la acest 6aspăţ al făptu- 
rei cu infinit de multiple, de frumoase, de nestatornice 
feţe, cu râs nemaistăpânit şi sigur de norocul lui ca al Ni- 
culinei, în noaptea de Crăciun. 

Intr'o dimineaţă cu moină, care mă îngrijorează şi mă 
face să scrutez cu aplicaţie de inginer crusta de sticlă a 
apei, primesc o vizită uluitoare, considerabilă: domnul co- 
lonel, domnul colonel 'Tătăranu în persoană. 

Fălcile lui sunt acum tot atât de proeminente ca a- 
tunci când l-am văzut întâia oară; mustaţa căruntă tunsă 
scurt şi dantura puternică pe care o ghiceşti chiar când 
nu-şi muşcă buzele subţiri îi dă acea aparenţă severă 
care nu contrazice de loc lăuntru-i sufletesc. Soldaţii se 
mişcă dinainte-i mecanic și promt, şim ochii lor citeşti 


132 GIB I. MIHĂESCU 


un fel de teroare ,pe care în zadar încearcă s'o acopere, 
îmbărbătându-se unul pe altul prin şoapte furișe. 

Domnul colonel declară că a venit în inspecţie, dar nu-mi 
face nici o inspecţie; de câte ori aduc vorba de felul 
cum mi-am orânduit detașamentul pe graniță el dă din 
cap aprobător, înainte ca să sfârşesc. De ce a venit a- 
tunci domnul colonel? 

Am impresia că vrea. să spună ceva, dar nu începe 
să spună nimic şi mă priveşte întrebător, mirat că nu-l 
întreb nimic. Tocmai domnul colonel, care nu admite să 
fie întrebat aşa cu una, cu două, şi încă de lucruri care 
nu sunt în legătură cu serviciul. Domnul colonel par'că 
simte nevoia unei destăinuiri, unei explicaţii, dă semne 
de nerăbdare şi pentrucă disciplina militară mă împie- 
dică să-i uşurez calea, în cele din urmă se hotăreşte tot 
dânsul. 

Desigur. Calamitatea femeilor basarabence îl îngrijorea- 
ză nespus, fie că vin de peste graniţă, fie că sunt de din- 
coace de hotar. Ofițerii mai ales dovedesc faţă de ele o 
slăbiciune, care nu cadrează câtuşi de puţin cu demnitatea 
și tăria de militar. Cazul căpitanului Bădescu „a acestui 
bloc de energie şi inteligența“ este elocvent. Cei mai buni 
militari, cei mai meritoşi subalterni ai săi devin cârpe în 
fața femeilor; părăsesc postul, îşi periclitează viaţa care 
e juruită unui scop cu mult mai sfânt. De aceea a hotărît 
„să tae în carne vie“. Va cere mutarea disciplinară pen- 
tru cele mai neînsemnate abateri, va propune la reformă 
şi va deferi consiliilor de război pe cei, cari acoperă tre- 
cerea clandestină a femeilor ori părăsesc postul ca să le 
viziteze în mod clandestin. Căpitanul Bădescu și-a pri- 
mit pedeapsa dela Dumnezeul creștin, în noaptea de Cră- 
ciun (eu credeam că dela Dumnezeul judaic, pentru că 
acela a fost solicitat să intervină — dar nu pot con- 
trazice pe domnul colonel). Dar domnul colonel va lua mă- 
surile cele mai drastice chiar dela început, pentru ca 
Dumnezeu să nu mai aibe timp să intervină; iar sub ra- 
portul onoarei militare şi poziţiei sociale a ofițerului, 
dânsul asigură, că pedeapsa aceasta nu va fi întru nimic 


RUSOAICA 133 


mai prejos decât a Celui de sus... „mai teribilă încă, pen- 
trucă cel ajuns de ea va trăi, ca s'o vadă, şi ca s'o 
simtă“. 

Oţelul din ochii săi şi proeminenţa de jos a figurei 
nu-mi mai lasă nici o iluzie, că domnul colonel ar ezita 
cumva să-şi pună în aplicare, la orice abatere ce ar 
mai surveni severele sale promisiuni. De aceea tot tim- 
pul cât mai zăboveşte la mine, îmi joacă pe buze cu- 
vintele, pe care nu i le voi spune nici odată: „Regre- 
tul meu, domnule colonel e că n'am nici un noroc, că ea 
nu există încă pentru mine, şi marea temere, care mă 
încearcă e că nu va mai veni niciodată. Iată azi a fost 
moină şi tremur de rezistenţa gheței... Incolo, dracul 
nu e chiar aşa de negru cum îl vezi dumneata la vârsta 
d-tale... o, cui îi dă mâna, îl poate face să nu fie așa 
de negru...“ 

Domnul colonel a pornit-o spre sectorul lui Iliad şi 
chiar în noaptea aceea, prea târziu ca să mai iau în- 
soțitor, am zvârlit aşternutul de pe mine şi am por- 
nit singur prin zăvoaie şi tufișuri, cu Pafnute al meu, 
spre Niculina pe care ghiaţa asta făuritoare de-atâtea 
miragii, m'a oprit s'o văd de-o bună bucată de vreme. 
Aveam cu mine toate trei revolverele și de data asta mai 
luasem şi carabina și baioneta pe deasupra. Mărturisese 
însă ca fost o nebunie și dacă mar fi arătat atât de 
mohorit domnul colonel, cu siguranță că n'aş fi făcut-o. 
De câteva ori Pafnute sa oprit sforăind, iar sticlişul 
înghețat m'a privit tot timpul prin milioane de ochi mo- 
bili şi fosforici, de haită 


O, soarele ăsta, care-mi dă atâtea tresăriri, atâtea ne- 
linişti! Câlă lumină s'a apucat să verse pentru niște 
dimineți de miez de iarnă ca acestea, e nemaipomenit! 
Parcă s'a pus să răstoarne toată logica lucrurilor şi-a 
fenomenelor naturale. Crusta balaurului amorţit, de apă, 
se ţine însă bine, e prea groasă și prea compactă ca s'o 
străbată câteva săgeți piezişe „fie ele chiar de foc. Dar 


134 GIB I. MIHĂESCU 


în mine simt o dușmănie surdă contra oamenilor mei 
cari întâmpină fiecare răsărit aureolat şi uşor pudrat de 
ceaţă cu exclamaţii de fericire, ca invocaţiile sacerdoţilor 
de demult. Sau cam păgânizat măgarii ăştia; trebuesc 
aduşi la dreapta credință ortodoxă, care dă fiecărui a- 
notimp şi fiecărui fenomen al naturei, ceeace este al 
său. 

Insă pâlcurile muşteriilor de seară și de noapte con- 
tinuă să-mi pună regulat inima la loc. Ce dracu, suntem 
acum de-abia la sfârşitul lui Ianuarie — mâine e ziua celor 
trei sfinţi ierarhi — şi după toate calculele astronomice, 
iarna se sfârşeşte pe stil nou la 21 Martie. Şi nu e ex- 
clus ca o toană dumnezeiască s'o ţină chiar până la A- 
prilie, can anul războiului; trebue să fie o regulă, cu ier- 
nele astea, care încep prea târziu. 

După colonelul nostru, iacă primesc vizita unui colo- 
nel autentic al ţarului; îmi arată documentele care se pare 
că au impus și tălmaciului și lui Gârneaţă, musafirul fiind 
scutit de perchiziţie .Am la rându-mi, toate considera- 
ţia pentru hârtiile polcovnicului, dar pretind ca dispoziţiu- 


nile să fie respectate. Asist chiar eu la perchiziţie şi după 


rezultatul ei nul îmi cer scuze şi invit pe colonel la masă. 
Regret mult că nu-i pot satisface plăcerea de a-i incuviinţa 
trecerea pe teritoriul nostru, dar sunt lacom să aud dela 
dânsul, ce s'a făcut cu toată lumea bună surprinsă de revo- 
luţie, cu atâția oameni de seamă ori numai de treabă, 
cu atâtea... femei respectabile, cum se împacă ele cu noul 
regim, cum poate toată această lume să rabde stăpânirea 
care a deposedat-o, să nu-şi găsească o ieşire, să răs- 
bească, ori câte obstacole i-o sta împotriva “la lumină și 
la civilizaţie. Cum s'au putut resemna așa de repede, a- 
tât de uşor, aceşti oameni, acele rusoaice mândre din 
romanele pe care le cunoaştem cu toţii, încât vedem că 
încoace la noi nu încearcă să treacă decât lume de jos, 
mujici ori muncitori, pentru care noul regim nu poate în 
orice caz fi rău, ca unul ce sa realizat pentru binele 
lor, pentru stăpânirea lor, ca unul ce este al lor? 

Domnul colonel care vorbeşte. perfect franţuzeşte, mă 


RUSOAICA 135 


ascultă cu luare aminte, încuviințează la fiecare cuvânt, iar 
la urmă râde prieteneşte şi mă bate pe umăr, apoi îşi în- 
fige degetul în piept: 

— Cum să încerce? Când îşi ia câte unul curajul, 
iacă îl trimeteţi înapoi... Lucrurile acestea se află repede; 
şi atunci cum să mai pornească şi alţii să străbată stepele 
degeaba. Cei mai mulţi încearcă pela nord, prin Polonia, 
Finlanda... 

Domnul colonel nu se milogeşte de loc pentru soarta 
lui ca droaiele de mujici şi nu-i trece prin minte să-mi 
pretindă vre-o concesie, care ar semăna cu o călcare de 
ordine. Se cunoaşte că am de-aface cu un colonel veri- 
tabil. E totuşi foarte binevoitor şi-mi dă ample observa- 
ţii asupra păturei sociale care mă interesează. O prezintă 
în culorile cele mai sfâşietoare şi chiar îşi şterge câte-o 
lacrimă la aceste penibile evocări. E atât de maltratată şi 
atât de zdrenţuită această lume, care făcea odată „far- 
mecul şi poezia sfintei Rosii“ că nu pot să nu-i împărtă- 
şesc mila şi indignarea. După mai multe sticle, pe care cu 
plăcere le servesc acestui atât de mişcător subiect, dom- 
nul colonel devine chiar violent. Izbeşte cu pumnul în 
masă şi mă întreabă direct: 

— Ce face Evropa? Cum nu se ridică în massă pentru 
salvarea sfintei Rosii? 

Sunt foarte încurcat de atitudinea Europei şi nu-i gă- 
sesc nici o scuză pentru nepăsarea ei, ba încă înclin. să 
indreptăţesc pe domnul colonel. 

' — L'Evrope — o dă niţel domnul colonel pe rusește — 
în loc să-i dea ajutorul, pune bariere la hotare, celor. ce 
voesc să scape de urgic. Asta o face l'Evrope. Ca pe conta- 
minaţii de ciumă; ne încercue şi împușcă pe cei ce vor să 
scape de moarte. Asta e tabloul cel mai înfiorător cu 
putință: să rămână cu toţii acolo ,să moară grămadă! 
Ce lipsă de umanitate! Europa civilizată! Ei da, cu tot a- 
siatismul nostru, noi domnule am fi avut alt suflet... 

Şi cu gestul, domnul colonel o dă şi mai mult pe ru- 
sește. Sticlele goale clănţene la fiecare punct, pe care, 
pumnul său, după fiecare frază — şi acum la urmă, după 


136 GIB I. MIHĂESCU 


fiecare cuvânt, — îl pecetlueşte pe masă. Incât numai ges- 
turile acestea, atât de fireşti, pentru o atât de justă in- 
dignare, îmi atraseră atenţia asupra îmbrăcămintei dom- 
nului colonel, care, oricât lipsită de epoleţi şi de galoane, 
contrasta într'un chip săritor în ochi cu starea jalnică a 
clasei sociale din care făcea parte şi pe care tocmai mi-o 
descrisese. 

M'am ferit evident, să-mi exprim această nedumerire; 
numai în treacăt am căutat la cismele tăiate, vorba ceia, 
can vremurile bune, la căciula şi la mantaua din cuer. 
De bună seamă, trebue să adaog că domnul colonel 
era cu totul departe de a fi elegant; dar se prezenta, 
la un drum atât de nesigur, într'o ţinută corectă, cu- 
rată, rămasă complect teafără din rechiziţiile repetate 
şi din pârjoalele, din care, atât de dramatic, îmi poves- 
lise că scăpase. 

Un gând bătăios mă îndemnă atunci să mă prefac 
câştigat de gaspadin polcovnic şi să-i dau să înţeleagă 
că s'ar putea totuşi să nu-l expediez înapoi. Ba. potri- 
vesc astfel ca în amurg să vie Gârneaţă şi să-mi ra- 
porteze, chiar în faţa dumnealui, că refugiații sunt gata de 
plecare: ordon deci plutonierului să scoată pe domnul 
colonel din numărul lor lăsându-l deocamdată pentru lo- 
tul de mâine. Gaspadin polcovnic Vladimir Nicolaevici 
Volinsky pare nespus-de încântat și sigur de izbândă, 
ca un brav militar ce e pornește din nou ofensiva a- 
supra sufletului meu pe cele două fronturi: soarta fe- 
meilor burgheze sub noul regim şi înverşunare cumplită 
contra uzurpatorilor. 

Abia întru târziu găsesc că e timpul să iscodesc pe 
domnul colonel, dacă n'ar putea invoca vre-o rubedenie 
prin Basarabia şi dacă nu şi-ar putea pregăti o serie 
de răspunsuri convenabile pentru multiplele instanţe de 
control, pe dinaintea cărora avea să treacă şi al căror 
număr şi rigurozitate le exagerez pe cât îmi stă în pu- 
tinţă. l 

Nu, aşa ceva nu-i convenea domnului colonel — era 
prea plictisitor; el se aștepta să aibe drum complect 


RUSOAICA 137 


liber de acum înainte. Dacă ştia aşa ceva, se reîntorcea 
cu convoiul; însă era gata să treacă Nistrul şi singur 
înapoi. Prefera să-şi încerce norocul pela polonezi. E 
rândul meu să protestez ;nu se putea renunţa aşa de uşor 
la o companie atât de prețioasă. Ii cerui deci favoarea, 
de a-l socoti şi mâine oaspele meu, ceia ce el admise nu 
ceață cu exclamaţii de fericire, ca învocaţiile sacerdoţilor 
fără a-mi scruta ochii şi a-mi cântări rezonanțele glasu- 
lui cu o luare aminte, pe care îmi dădui toate silințele 
să par că n'o observ. 

Găzduii pe domnul colonel chiar în magherniţa musa- 
firilor simandicoşi, unde aș fi găzduit şi pe colonelul meu 
dacă nu sar fi grăbit— şi peste noapte, când somnul 
binefăcător după atâtea verste şi pahare îl cuprinse în- 
sfârşit pe zbuciumatul drumeţ, mantaua lui cu guler de 
blană, căciula şi cismele trecură din nou la revizie. Deşi 
ca o marcă pentru găzduirea ce-i acordasem oaspetele 
iși scoase şi pantalonii şi cazaca lui verde, acestea 
totuşi nu ne prezentau atâta interes ,pentru că mai u- 
şoare la control „le cercetasem dimineaţa, centimetru cu 
centimetru. Mai de grabă mă tenta pieptarul gros de 
flanelă ce şi-l păstrase şi care încă îmi da de bănuit, 
dar pe care nu i-l puteam desigur scoate fără să-i în- 
lrerup tocmai odihna ce-i oferisem, şi de care benefi- 
cia în mod așa de zgomotos, de parcă în patul de scân- 
duri şi-ar fi găsit loc de culcuş tot polcul dej husari, 
pe care-l va fi comandat pe vremuri, cu strălucire, ca ve- 
ritabil colonel. 

Cu ajutorul lui Marinescu, magazionerul, care fusese şi 
abagiu în civilitate și mai ales al unei calfe de croitor 
ce-și făcea stagiul, mantaua adormitului fu despuiată de 
magnifica ei căptușală. O găsirăm compusă din două 
straturi de flanelă, pe care, la piepţi, şomoldocuri zdra- 
vene de vatelină le despărțeau de postavul propriu zis. 
Dar nimic suspect înăuntru. Cum să mai ai aşa dar i- 
nimă să mai strici şi admirabilul guler de blană pe care 
dealtminteri 11 pipăiseră și-l mototoliseră fără folos atâtea 
mâini de dimineaţă. 


138 GIB I. MIHĂESCU 


— Măi, puteţi s'o faceţi la loc până la ziuă? 

— 0O facem noi şi mai de mântuială, răspunse Mari- 
nescu. | | | 
"— O coasem bine, domnule locotenent, mă asigură 
croitorul. 

— Haid’ bagă foarfeca!... 

Blana, precum mă încredință Gogâlea, calfa de croi- 
tor, era tivită cu mare meșteșug. Sub ea, venea pos- 
tavul, care, ca toate gulerele era lucrat din două bucăţi. 

— Il desfac, domnule locotenent? i 

— Lasă-l... dacă nu s'a găsit nimic sub blană... acolo 
ascund ei deobicei hârtiile, că dacă pipăi să crezi că foş- 
nește pielea... Să încercăm căciula... 

— Parcă s'ar simţi ceva domnule locotenent. 

Și Gogâlea ridică gulerul la ureche. 

— Sunt hârtii înăuntru domnule locotenent. Zău dacă 
nu sunt. 

— la desfă-l mă... ; 

Vâriurile foarfecei ciupiră cusăturile unui colţ; pe urmă 
degetele abile ale croitorului apucară de urechile de po- 
stav, un efort mai zdravăn, un pârâit scurt şi dur care 
făcu lumina feștilei să tremure şi umbrele de pe păreţii 
de scânduri să danseze — şi din mijlocul zgomotului as- 
pru un pacheţel întins şi subţire sări. Ne repezirăm. 

Găsirăm aci economiile: lui gaspadin polcovnic în do- 
lari. americani. De la prima vedere, un total socotit pe-o 
valută nestatornică şi modestă ca a noastră, extrem de 
copios. Pe o bancnotă de cincizeci, găsirăm, după obi- 
ceiul cârciumarilor şi-al mărunţilor mânuitori de bani o 
iscălitură, un nume: Ifrim lIgorovici Ignatiew; o dată 
31 (sau 35, nu se distingea bine) Octombrie goda 11914 
(un 1 era intercalat desigur ca din greşală) şi o reflec- 
ție care pe românește ar echivala cu întrebarea: „Prin 
câte mâini vei trece iubito până în anul 11954 sau pânăn 
anul 21007 şi 7 când eu voi fi făcut în 457321695430- 
257893275644 de mii şi mii de mii de milioane de păr- 
ticeie“. 1 cădea deci regulat după prima cifra a fie- 


RUSOAICA 139 


cărui număr de ani, ca dintro rea obișnuinţă grafică 
Dar numărul enorm al părticelelor în care Ifrim Igorovici 
Jgnatiev avea să se vadă împărţit în goda 2007 şi 7, 
era edificator pentru mine. Mai ales că totul era încon- 
jurat după acelaş gust în curbe şi volute complicate can 
parafele de demult, aranjamentul întreg părând a avea 
tot scop artistic, dacă trăsăturile n'ar fi fost întrerupte din 
loc în loc, după un anume sistem, pe care nu-mi mai 
bătui capul a-l înţelege. 

Dădui ordin să se coase totul la loc şi să se pună vest- 
mintele la locul lor în încăperea oaspetelui; bănetul tot 
găsit în guler, în frunte cu bancnota autografiată de vre- 
melnicul ei posesor, alcătuesc în schimb anexele raportului 
meu. 

Gaspadin polcovnic întâmpină a două zi cu forțată 
expresie de plăcută surpriză vestea că-l voi trimete însoţit 
de-un om al meu special să lege cunoştinţă cu dom- 
nul colonel Tătăranu. 

— Un om ca dânsul va înţelege tragedia unui camarad 
de arme și cu siguranţă că va dispune cele ce se cuvin, 
mai ales în urma raportului meu! îl îmbărbătez eu vag şi 
gaspadin polcovnic, precaut ori înțelegând că e de pri- 
sos, nu mai insistă ca să-l rețin până la noapte spre a-i 
face cale slobodă înapoi. i 

Croitorul îmi raportase că la aducerea hainelor dor- 
mea dacă nu tot aşa de sforăitor ca înainte, dar profund 
și cu respirația regulată; la prima întâlnire a ochilor 
noştri, înțelesei că domnul colonel, fie că a simulat som- 
nul în acel moment, fie că a prins de veste mai târziu, 
era deplin încredinţat că echipamentul său suferise o 
nouă şi severă revizie. Totuşi cele două puncte întrebă- 
toare cu care privirilc-i imi sfredeleau ochii, îmi lămu- 
riră că nici el nu era deplin încredințat dacă examinarea 
pulerului se mărginise numai la descusarea blănei; foş- 
netul particular al acesteia îl putea amăgi acum şi pe 
dânsul, după cum îl lăsa în complectă incertitudine pre- 
textul, pe care i-l serveam pentru a-i motiva hotărîrea 
mea cea nouă. 


140 GIB I. MIHĂESCU 


Foarte prudent, gaspadin polcovnic mă încredință că 
şi lui întunericul şi repaosul îi dăduseră acelaşi sfat peste 
noapte, pe care mi-l dăduseră şi mie; şi că se simțea 
cu atât mai fericit că nu mai era nevoit să mă convingă 
de a-l trimete colonelului meu, cu cât în grupul refugia- 
ților expediaţi aseară înapoi, abia acum îşi dădea seama 
că se găsea o pereche de ochi, cari se încrucişaseră cu 
ai lui de mai multe ori în lungul drumului spre scăpare. 
Hotăriît, prefera neplăcerile administrative şi judecătorești 
care-l așteptau, perspectivei de a fi pus la zid, peste 
două zile de agenţii cekei. 

La despărţire, gaspadin polcovnic proclamă convins re- 
învierea sfintei Rosii, vesteji profetic indiferența Euro- 
pei şi-mi aduse exagerate laude pentru generozitatea mea 
de a nu-l fi lăsat pe mâna călăilor. Dar dacă toate a- 
ceste zadarnice şi une-ori cam fragile sforțări nu pu- 
tură să-mi mai schimbe nici o părere; în schimb rămă- 
sei cu convingerea nezguduită, ţinând socoteală nu a- 
tât de documentele cu parafe antebelice, cât de pecetea 
clară a cuvintelor şi înfăţişărei sale spirituale, de accen- 
tul pur al primei sale înduioşeri şi indignări, că prin 
fața mea trecuse un colonel autentic, din cea mai aleasă 
clasă a Rusiei de-odată. 

Şi astfel trecu şi acesta, dar Avdotia lui Dostoiew- 
scky, tot nu vrea să apară. Dumnezeule, după această 
insolită vizită, sunt infinit mai curios s'o văd și pe acea. 
Cine ştie, sângele meu rece şi calmul cu care-mi place să 
mă văd împodobit adesea, vor trece poate prin crudă în- 
cercare în fața nouii şi mult aşteptatei apariţii... 

Deocamdată nădejdea tot mai luminoasă a întruchipă- 
rei ei e înger salvator pentru mine. Dumnezeule, cum 
n'aş înebuni altfel altături de aceste zmintite vedenii ale 
Niculinei, cum nu maş vedea singur rupt în bucăţi, 
strivit de această grozavă și perpetuă cădere, de această 
neputinţă îndârjită de a stăpâni locul, din care am cre- 
zut că odată cu trupul pot izgoni și un suflet. 

Ironiile şi contrazicerile mele „mai mult înteţesc această 
așteptare, ce a devenit un fel de mit de înviere, de re- 


i 


RUSOAICA > 


încarnare şi el se înstăpâneşte cu atât mai adânc în su- 
fletul ei, cu cât întruchiparea lui se vesteşte groaznică 
pentru dânsa, pentru această halucinată. Caut să-i în- 
fig cât mai temeinic această idee înfricoşată, dar în a- 
ceiaşi măsură nădejdea ei devine aprigă și fără  răb- 
dare: să se prosterne umilită sub lovitura de graţie a 
arhanghelului, care-a rupt lanţuri de temniţă, a desfun- 
dat porţi de fier și a călcat în picioare toate zăgazurile 
morţei. `. . 

Intro seară a desprins deodată colacul brațelor de 
după gâtu-mi şi a sărit de pe genunchii mei, drept lângă 
părete. Uşa era zguduită cu mare zgomot de-o forță 
sălbatecă, nepregetătoare. Lampa era stinsă dar la re 
vărsarea roşie a jarului enorm i-am văzut acea figură stra- 
nic care lua rând pe rând, cu repeziciune insensibilă 
culoarea groazei desăvârşite, a nădejdei împlinite, a do- 
rinței impetoase, a deziluziei amare. Pentru că nu era 
decât vântul barbar din stepa înghețată, care acum fn- 
trecuse orice margine. 

Izbucnii în râsul silnic al necazului crâncen, al obi- 
dei de moarte. 

— Ţi-a fost frică? mă întrebă înfiorată. 

— Ţi-a fost ţie, replicai cu dispreţ, cu batjocură, cu 
ură. 

— Poate că n'ar trebui să-mi fie... fu tot ce-mi răs- 
punse, can vis. Sigur că nu trebue să-mi fie. 

“Ne întinserăm unul lângă altul în pat şi ne strânse- 
răm cu toată puterea... 

— Nici acum? întrebai. 

— Nici... răspunse rătăcilă. 

“Şi prăbuşilă sub arsura plăcerei de-abia consumate, 
mă mângâe pe obraz, cu blândeţe. 

— Ţie ar trebui însă să-ţi fie... de ce vii... de ce 
mai vii?... acuma nu mai pot să te vestesc din vreme, 
dacă trebue sau nu să vii... 

li răspund cu îmbrăţișări brutale, sălbatece, o fac să 


sufere, dar ca mă mângâe dulce pe obraz şi-mi șopteşte 
blând: 


142 GIB I. MIHĂESCU 


— Nu, war mai trebui să mai vii... 

— Mă gonești pentru că ţi-e frică ţie... 

— Nu comoara mea... nu mi-e frică, nu mi-e frică... 
ori cât poţi să rămâi... ori când îţi voi deschide... Dar 
mi-e milă de sufletul tău... Ş'apoi aș vrea să mă gä- 
sească singură, singură, fără nici un ajutor... Crezi oare 
că nvar omorî?... 

Mi-e cu neputinţă să mai suport. Şi totuşi trebue să 

reviu necontenil aci, cu pieptul întins, cu voinţa nestră- 
mutată. Sunt sigur acum că el va putea să se smulgă 
din lanţuri. Şi jur pe Dumnezeul cel adevărat că nu 
simt decât îndârjire; dar nici decum teamă. Mândria jig- 
nitului meu suflet îmi spune că trebue să-i ies neapărat 
înainte. 
“Şi tot aceiaşi mândrie mă face să simt tot mai mis- 
tuitor nevoia celei aşteptate. Să mi se vorbească de ru- 
soaică! Să am necontenit tot mai aprinsă imaginea ci 
în minte, să fiu amăgil de perspectiva pentru mine a 
epocalei €i iviri! 

Ordinile colonelului, care dă dovezi de-o adevărată 
manie s'au întețit acum mai rău ca picăturile de ploae. 
Dar elc mau plictisit de tot, sunt o adevărată cobe... 
cu siguranță, ele contribue ca sfânta ghiaţă întinsă de 
Dumnezeu spre îndrumarea unul către altul a suflete- 
lor rătăcite să se subţieze pe zi ce trece. Aș vrea o 
vorbă bună, un pahar de vin, nori de tutun şi de nă- 
dejdi palpabile, cuvântul unui prieten care să dorească 
aceiași înfăpluire a zeiţei mele, a zeiței noastre... care 
să dea visului pojghiţa închipuirei. So vedem apărând 
la invocaţiile noastre, ca un vis feeric, în norii de opium 
ai nepoftilelor iluzii... | l 

Iliad! Mă duc la Iliad... chiar mâine... ba chiar as- 
tăzi... Haide!... pregătiți pe Pafnute... 


— Bună ziua locotenentul Iliad, îmit intrând, pe co- 
lonelul nostru. Călcam cu pasul lui rar şi marţial. In- 
trebam cu aerul lui măreț şi grav chestiuni de serviciu. 
Dar dela început trebuii să observ că lui Iliad nu-i ar- 
dea de glumă; ba avusei limpede impresia că tocmai 
gluma pe care mi-o alesesem i se părea camaradului 
meu de-un gust îndoelnic. 

Redevenii eu însumi, când mă așezai pe scaunul pe 
care mi-l arătă. Cu toate că în colibă era extrem de 
cald el își păstra mantaua pe umeri și se lăsă cu jumătatea 
trupului pe-o rână în pat. 

— Eşti bolnav, Iliad... 

— Cam. 

N'aş fi putut spune că vizita miea morena pe Iliad. 
Ochii lui păreau aprinși, cum nu-i văzusem, de prie- 
tenie, dar trăsăturile feței făceau sforțări grele ca să se 
așeze în aceiași lumină. Zâmbetul lui era deplorabil: o 
schimonositură a colțului gurei care-ţi făcea jale... De- 
sigur inspecția colonelului nu lăsase amintiri plăcute prin 
aceste locuri. : 

— La tine se mai ține ghiaţa, Iliad?... Am înțeles fru- 
tioare, — încercai să virez conversaţia spre țărmul îm- 
păciuitor şi alinător al visului nostru; — asta te-a adus 
în halul cu care mă întâmpini... Soarele ţi-a făcut faso- 
nul... ţi-o fi topit "d iluziilor... Haidade, la mine se 
ţine încă bine de tot.. 

lliad mă priveşte cu durere mare şi pe urmă se = 
cruntă... 

— Dar se va topi în curând Iliad şi cu ea se va topi 


RUSOAICA 145 


totul... bah... mă aşteptam ca destinul meu să-mi tot 
joace la renghiuri — şi aci îi adresai o vorbă grea și 
rușşinoasă destinului meu — însă cu siguranţă că la alţii, 
ca bunăoară la tontul ăla de Mălăeru, rusoaica a tre- 
cut... Ah, şi când oi afla ca fost aşa, chiar Co să-mi 
dau drumul pe Nistru la vale. 

Iliad mă priveşte îndobitocit. 

- — Toţi imbecilii au parte... continui eu să mă aprind... 
şi când mai aud şi pe colonelul ăsta al nostru pisân+ 
du-ne cu ordinile şi cu obsesiile lui... 

lliad și-a ascuns fața în pernă. Mi se pare că lam 
văzut scuturat de-un fior. Mă apropii şi-i pun mâna pe 
umăr: — [liad ce e cu tine?... Dar fiorii îl scuturau 
acum și mai energic. E bolnav rău, săracul! trebue să 
conchid, când trupul lui se îndreptă și ochii umeziţi se 
desfăcură din valvele ascuţite ale gulerului mantalei. 

"— La mine... a fost... începe el stins şi se oprește cu 
privirile pleoştite întrun punct al micei distanțe care 
ne separă... 

— A fost... colonelul... vrei să zici?... îl complectez 


stimulându-l la vorbă, ca să se uşureze. — Şi la mine 
a fost... 

Iliad nu putu opri o mișcare de neplăcere. 

— ?... 


— A fost... rusoaica... 

Pentru prima oară am văzut atunci, prin oglinda în- 
clinată deasupra patului lat și scurt, ce însemnează pro- 
priu zis a rămâne cineva cu gura căscată. 

— A trecut pe la tine, o rusoaică? rostesc după ce 
izbutesc să înghit un nod cât o nucă. O rusoaica mai... 

— Rusoaica! mă corectează el iluminat şi solemn. 
Rusoaica, repetă privind acelaș punct dintre noi, pe care 
cu nu-l sesizez. | 

Tăcere adâncă, pe care o rup deodată după ce bi- 
ruesc alte înecăciuni „alte sbucniri de nerăbdare, şi — 
ciudat, extrem de ciudat — de necaz... 

— Rusoaica?... A trecut? când?... ce fel de rusoaică? 
unde e acum?... 


146 GIB 1I. MIHĂESCU 


Nici un răspuns. i 

— Ai lăsat-o să plece? abia pot să articulez sub c- 
norma presiune carg mă sufocă... 

— A trebuit să plece... am fost nevoit... s'o las... 

“Simt cum mi se îndepărtează o mare greutate de pe 
inimă. Şi cum ochii mi se strâng, ţintind fără cruţare, 
fără nici o îngăduinţă, figura răvăşită și trupul zdro- 
bit din faţa mea... Doamne! de unde atâta ură... aşa 
dela început... şi de ce, de ce?... 

t 

„In seara de Bobotează... povesteşte Iliad şi observ 
cu vrăjmăşie că amintirile îi fac bine, îl înzdrăvenesc, 
îl fac să-şi ducă povestea prin tot mai multe amănunte 
pe care le doresc şi care mă ucid ca nişte ace otrăvite, 
îi pun foc în cuvânt şi un aer de învingător, de ales 
al norocului, care mă umileşte în proprii mei ochi. Dar eu 
mă silesc să-l văd tot sub aparența ponosită şi jalnică 
în care-l găsisem; însă dela un timp, dela nu ştiu care 
cotitură a povestirei lui, trebue să recunosc că nu mai 
izbutesc... ! 

„“Ți-aduci aminte în seara de Bobotează, fulguia 
uşor. Eu eşisem tocmai ca să primesc vestea cea nouă 
pe care mi-o aduceau acești fluturi de argint... 

“Ah, metaforele lui Iliad mă înfurie. Ştiu că el are 
un caețel de poezii, din care, multe bucăți alese, trebue 
să mai zacă şi-acum prin fundul coşurilor de redacție 
ale tuturor revistelor mari şi mici. Şi cu toate acestea, 
imaginele lui şue şi banale se integrează minunat în 
cadrul prin care sufletul meu se aşează să primească şi 
să asculte, ca printr'o fereastră ce dă afară, întrun pei- 
sagiu de iarnă, povestirea lui. 

Desigur fluturi de argint. Era fatal ca pentru acest 
țimbalist al sentimentelor omenești aparatul să fie com- 
plect, după cum i-a fost atât de promptă împlinirea do- 
rinţei, pe care eu, eu i-am suggerat-o,... nu s'au. îm- 
plinit încă trei luni de atunci, ah mi-e atât de necaz 
pe cele ce au să urmeze, încât mi se pare că toată 


RUSOAICA 147 


intâmplarea mi-a furat-o mie... Seara cu fluturi de argint, 
cu banalii fluturi de argint..., de câte ori n'am visăt-o 
Doamne şi cu... de câte ori n'am rostit şi eu, numai că în 
viitor, nu în trecut, această... ah, trebue să-mi amintesc 
„„Du cumva a auzit dela mine până şi această şue ex- 
presie, cu care se lătăeşte acum, cu aerul ăsta care mă 
horipilează, dar mă şi satisface ìn acelaş timp, de vic- 
limă a vitregiei hazardului. 

— Am făcut multe tururi, continuă Iliad, cu tihua re- 
semnată şi flecară a unei cucoane bătrâne, care poves- 
leşte cu avânt şi culoare vre-un tragic eveniment fami- 
liar — şi pe urmă am intrat în casă, unde mă aştepta 
prietenia gălbue a focului din sobă, era un foc gras, și 
galben ca vinul nou, când îl scoţi din butoi... 

Ah, sfârşeşte Iliad cu comparaţiile, sunt gata să strig, 
dar focul cel gras şi galben ca vinul nou când îl tragi 
din butoi trebuc să consimt, e nu se poate mai potrivit 
pentru această noapte divină, pe care poetastrul ăsta mi-a 
furat-o din cartea norocului, aşa cum va fi şterpelii 
poate multe imagini, din cine ştie ce volume uitate, 
pentru bruma de bunătate câtă se va fi găsit în umilele lui 
compoziţii. t 

„„„Nu puteam să cetesc... (evident, spun eu în gând)... 
parcă mai de grabă aş fi cântat... sau dacă aş fi fost 
poet (aci lăsă o pauză pentru protestarea mea, care 
desigur, nu se făcu auzită)... ıwaş fi aşezat dinaintea 
hârtiei albe... O dispoziţie, pe care o întâlnesc numai 
în rare momente... 

Nemernicul minte... Cu siguranţă, compunea iar o i- 
nepție versificată de-a lui, asudând şi frământându-și 
tâmplele cu pumnii, confundând creaţia cu fărâmele de 
memorie din apătoasele lui lecturi de adolescenţă. 

„Când sgomote de voci se aud... şi paşi... 

Nu mai încape îndoială, că era gata să se ridice şi să 
distribue câteva înjurături, pentru a redobândi liniştea 
ce-i fusese turburată... 

„„Paşii veniau direct spre mine... Spun sincer că în 
momentul acela am simţit o ciudă cumplită pe turbu- 


148 GIB I. MIHĂESCU 


tori... Nu pot să-l bage la magazie, până mâine dimi- 
neață, mă gândeam... căci îmi închipuiam, cau dat peste 
un prizonier mai important: 

— Nu pot să-i facă şi singuri percheziţie? 

Deci întocmai: frizerul era surprins în plin adulter cu 
muzele altora şi întreruperea îl scotea din răbdare. 

Uşa se deschide largă şi caporalul de serviciu sem- 
fige în cadrul ei, luând-o înaintea mâniei mele: — Să 
trăiţi domnule locotenent, o domnişoară... 

— O, domnişoară! Ce domnişoară ?... 

— A trecut ghiaţa încoace şi-a fost surprinsă în... în... 
ca la... la... o sută de metri de Cotul Lung.... Luncei, 
de patrula Potroc Alexe și Minune Gheorghe... O sută 
de metri de Cotul Luncei, repetă el, privindu-mă atent, 
dar eu dam din umeri, nerăbdător. 

Bagi de seamă, dragă, dacă mârlanii înşişi băga- 
seră de seamă, că nu era o simplă trecătoare... 

Făcui semn afirmativ... | 

. Bine ,aduceţi-o... 

Şi povestirea se dapănă, aşa cum trebue să se da- 
pene, pentru cel care a întrevăzut-o întocmai în cele mai 
simple cute şi amănunie. 

O rusoaică înaltă, într'o şubă greoaie, căptușită cu bla- 
nă ca şubele de călătorie ale proprietărașşilor de ţară; o 
căciulă căzăcească... 

— De astrahan brumăriu ? 

— De astrahan brumăriu... în picioare cisme de cau- 
ciuc vechi cu luciul pierdut, o apariţie ca oricare alta, 
dacă figura aceea prelungă, cu ochii oblici, cu ten cati- 
felat pe care nici un ger şi nici un cataclism social nu 
putuse să-l zgronţureze, dacă acea voce de cristal, mar 
fi arătat soldaţilor înainte de orice propuscă şi semnal- 
ment că au de-aface cu o boieroaică veritabilă. -` 

Ţinea în mâna, gros şi jerpelit înmânuşată o cutie 
de vioară. Acesta era tot bagajul ei. Mai avusese şi al- 
tul, Il încredinţase unui ţăran moldovan, care trebuia 
s'o treacă încoace. Țăranul a rătăcit-o însă prin zăvoae 


Boa 


RUSOAICA 149 


și prunduri şi a dispărut cu geamantanul; îl şi plătise cu o 
mână zdravănă de cervoneți... 

“— Intocmai... plăteşte înainte şi are încredere în pri- 
mul venit... îmi scapă fără să vreau. 

—  Husoaica eral... strigă Iliad. Avea buzele subţiri 
și figura mată şi ochii i se înfigeau ascuţiţi spre tâm- 
ple... şi avea măi Ragaiac, un picior măi... o Dumne- 
zeule mare... 

— Să lăsăm piciorul! strig întunecat şi duşmănos. 

— Ş'apoi se înţelegea limpede asia, din modul cum 
vorbea şi din ceia ce vorbea (Iliad ştie bine ruseşte şi 
vorbește la fel). Făcea Conservatorul la Odesa, când 
izbucnise revoluţia. Tatăl ei avea mari uzine metalur- 
fiece... 

— Am înţeles... n'a spus cumva ca fost mare-du- 
cesă, ori cel puţin contesă şi rudă după mamă cu fa- 
milia Tolstoi? b 

— Tatăl ei era baron... Asta mi-a spus-o însă, abia pe 
urmă, când am descusut-o mai din scurt şi când am 
aflat şi despre uzine... întâi, nu răspundea decât atâta: 
sunt fată din popor... sunt artistă şi mă susțin singură... 
dar eu cunoscusem destule rusoaice din popor... şi altele 
mai ceva decât cele din popor... pielița aceia fină o des- 
minţea... și micile ei gesturi, 'delicateţa, eleganța mer- 
sului... mă rog... tot, tot... 

— Omul se mai schimbă dragă... cocotele nu sunt 
întâi servitoare şi pe urmă ajung cele mai elegante 
femei... ? 

— Eşti idiot... izbucnește Iliad... cocotele din Rusia 
sovietică... fine şi rafinate... şi mai cu seamă manie- 
rate... îţi plâng de milă... i. 

Şi Iliad începu să plângă în toată voia. De sigur nu 
de mila mea. 

„Tatăl ei fusese deposedat de revoluţie şi la un an 
executat prin înecare: fusese aruncat în mare cu o piatră 
d> picior. Acolo în mare, la locul execuţiei, scafandrii 
se plimbau printr'o pădure întreagă de oameni, ţinuţi 
ferm la fund de pietrele cele grele; dar sforile permiteau 


à 


150 GIB I. MIHAESCU 


cadavrelor să facă tot felul de mişcări de dans, când 
vre-un scafandru sau vre-un delfin îşi croia drum prin- 
tre ele. Altfel îşi păstrau toate o atitudine oblică, pântecul 
şi faţa spre zariştea de deasupra, o pădure întreagă 
de evlavioşi într'o ţinută elevată, comunitate mistică şi 
impresionantă, dedându-se însă la cele mai caraghioase 
balansări şi figuri pe invizibila sârmă a neantului la cea 
dintâi apropiere străină. 

“Acest tablou pe care rămășițele familiei şi-l reprodu- 
ceau pe de-antregul muteşte, dusese mai departe, mai 
adânc în sânul ei, făclia tulbure a morţei. Cea dintâi 
care îndrăsnise să-l zugrăvească cu glas tare — mama 
— pierise înebunită de îndrăsneală. Pe urmă o soră mai 
mare, avusese aceiaşi soartă. Ceilalţi îl păstrau îngro- 
ziţi în adâncul închipuirei; la prima încercare de divul- 
gare soarta le era hotărită. Toţi trăiau înghemuiţi lângă 
dânsa, şi tremurau mai mult la perspectiva nebuniei ei 
decât a lor; pentru că dăinuiau numai pe urma arcușului 
ei. Pe urmă fratele, ne mai putând rezista ispitei ceru 
să ia loc lângă părintele său. Stăpânitorii nu  înţele- 
seră însă că el cerea loc în apă, ci-l trimiseră prin mij- 
locul mai comod al glonţului de revorver, să-și caute 
părintele drept în ceruri. Celelalte două surori plecară 
întrun rând — acum un an — pe acelaş drum pe 
care-l apucase ea acuma. Izbutiseră sajungă, nu izbu- 
liseră? nu putea spune. După cum era îngrozitor de gân- 
dit dacă avea cumva să le mai găsească vreodată, în ca- 
zul când ele izbutiseră cu adevărat... 

După tăcerea ce urmă fatal, acestui tablou, pe care 
mi-l reprodusese cum putu mai fioros, pentru a-mi paraliza 
şi fărâma de zâmbet, ce-mi mai rămăsese, Iliad continuă 
calm, ca şi când nici nar fi văzut-o. 

Arcușul ei nu era de aur; ea însăşi recunoștea. Era 
o bună cântăreaţă şi-atât. Sau numai atât era considerată; 
poate în altă lume avea să fie cotată la altă valoare. 
Dar acolo, de unde venea, cota ei aducea prea puțin, 
pentru ca surorilor celor două să nu le mijească în gând 
că sunt povară şi să nu-și ia lumea în cap, fără veste, 


RUSOAICA 151 


tocmai pentru ca planul să nu le fie zădarnicit. Când nea- 
junsul şi mizeria coboară, noblețea sufletească ce mai 
grea: chiar dacă există, o bănueşști prefăcută sau silită; 
în orice caz pentru atât cât ți se oferă, răspunzi tot cu 
un gest mare. Dispari. Oricum e grozav și dureros. No- 
bleţea te mai obligă să dispari fără prevenire; dacă m'ar 
avea atâtea pretenţii, această noblețe sar chema cu- 
mințenie. Dacă ea ar fi ştiut de planul lor, ar fi pur- 
ces cu toate trei. Le-ar fi călăuzit pe toate steaua au- 
rului din arcuş, a cărui strălucire sar fi oprit poate sub 
cerul celălalt... 

— N'o chema cumva Sonia, ori Nataşa? fu ultima mea 
încercare de a zgudui măcar, această realitate care se 
ridica tot mai solidă dinaintea ochilor mei, pentru a 
surprinde în dosu-i vanitatea unui cât de mic colţ de plăs- 
muire. 

— Nu, o chema Valia... 

— Atunci poate că a fost cu adevărat... 

— Cine? tresări şi se holbă Iliad... 

— Cine? Rusoaica... 

— Auzisei cumva de dânsa?... 

— Care trebuia să vină... 

— A... mi-am închipuit că poate auzisei... ...de vre- 
una din celelalte surori... 

„„care trebuia să vină la mine, să nimerească în sec- 
torul meu, complectai în gând. 

— O chema Valentina Andreewna Gruşina. Pe micul 
nume Valia. 

Şi Iliad se oprește din nou, la răsunetul acestui nume. 

— Valia, Valia, şoptește gândul meu în neştire... tre- 
bue să afli că fără mine, imbecilul te-ar fi trimis în ma- 
gherniță, alături de toţi vagabonzii, ca să-ţi ia intero- 
gatoriul abia a doua zi de dimineaţă... Pentru ci m'ai fi 
fost decât o... rusoaică și nimic mai mult. Una din acele, 
de care domnul colonel a dat ordin să ne ferim și să i le 
trimetem peșcheș, o aventuricră care nu preţuieşte nici a 
zecea parte din felicitările unui colonel. Niciodată n'ai fi 
fost Rusoaica! Ce ştia doar acest poet fără noroc și a- 


152 GIB I. MIHĂESCU 


cest ofiţer dornic de avansare de rusoaică? Eu i-am des- 
chis ochii, Valia... ca un ticălos, ca un imbecil i-am 
dat în mână pe această minunată, pe această fără pe- 
reche femee, pe care nenorocitul cu siguranţă c'a scăpat-o, 
ca un idiot... ah, ce fericit aș fi... dacă n'a ţine undeva 
ascunsă... Nu, desigur... atunci ce sens ar avea jalea îm- 
pietrită şi sinceră, de pe figura lui de flecar... 

Dar curgerea vorbei, lăsă timpul să se furişeze neob- 
servat şi Valia şi Iliad se trezesc târziu în adâncimea 
nopţei unul în faţa altuia, în tăcerea profundă a sin- 
gurătăţei îngheţate, în cămăruţa supraîncălzită, scăldată 
în lumina prietenoasă de lampă. Au tăcut amândoi şi se 
sculură fiecare, amintindu-și de clipa prezentă. Eu îi 
văd, îi văd bine, în chipul cel mai clar cu putinţă, pentru 
că numai ascult o povestire, o întâmplare care se pare 
că s'a rezolvat dureros, dar asist la o desfășurare de 
lucruri, ce mă ţine holbat și neputincios, ca pe un om 
legat burdul şi trântit la pământ, care asistă neputin- 
cios şi mut la prădarea cuibului iubirei lui, la jefuirea 
brutală și necruțătoare a tot ce are mai scump și Doamne, 
simte cum inima i se inghemue tof mar mult în ea însăşi, 
până la asfixie, în așteptarea ofensei supreme, a pân- 
gărirei scumpului trup, prăbuşit alături, a celei mai scum- 
pe decât orice pe această lume. Ei se trezesc deodată 
speriaţi de distanța enormă, pe care a făcut-o timpul, de 
când s'au aşezat la vorbă: iar eu-mi simt inima cum se 
contractă ca o măciucă de fier, care se pregăteşte să 
izbească. | 

El se ridică stânjenit — urechea lui a urmărit toată 
jalea povestirei, dar ochiul i s'a plimbat indecent pe 
trupul strâns în taiorul albastru marin pe care, cu toată 
căldura din bordei ea a refuzat să și-l scoată, pe foile 
de aceiași culoare care se întind până la mijlocul pulpelor 
lungueţe și făgăduitoare. Ochiul ăsta pe care-l contemplu 
acum și care capătă luciu numai sub vântul aprins al 
„lubricităţii a scormonit cu insolenţa poftei bădărane toate 
cusăturile vestmintelor pe care imaginaţia lui le sfâșie, 


RUSOAICA 153 


cu siguranţa unui croitor când desface după probă legă- 
tura înscilărilor, a batjocorit sfâşietoarea ei durere, cu 
zâmbet nepotrivit, cu o uitare a privirei în vre-o rotun- 
jime a înfăţişărei ei mlădioase, cu o clipire grotescă 
a pleoapelor la vre-o mișcare a ei de neatenţie, absor- 
bită de mersul vorbirei. Acuma, cu un tact de matelot se 
întoarce cu carafa plină de vin, şi o îmbie: „ca să uităm 
barişna“... 

O rusoaică trebue să bea prin difiniție. O rusoaică 
tânără, artistă, şi pribeagă, gonită de toate spectrele mor- 
ţii, poposind la miez de noapte în coliba scăpărei a 
unui ofiţer tânăr şi subţirel. Rusoaica nu-şi moae decât 
buzele: căci în ochii ei poate tremură încă jocul păpu- 
şilor cu sfori, din fundul mărei. Dar el cară pahar, 
după pahar, începe să cânte răguşit: „Volga, Volga!“ ori 
„Husar polc“ şi o îmbie cu ochiri suspecte. Işi trage scau- 
nul lângă dânsa şi se miră că ei mu-i place vinul ăsta de 
Basarabia, „care acolo nu mai e“. Ea îşi aduce aminte că 
într'adevăr n'a mai băut de mult vin şi-şi moaie din nou 
buzele, în vreme ce înfiorale degetele lui îi acostează 
genunchiul și tind să alunece pe coapsă în sus cu paşi de 
paianjeni. 

— Nu e rusoaica! strig cu toată puterea, bătând cu 
putere în masă. Ha, ha, mersi d'aşa rusoaică, ha, ha, pe 
genunchiul căreia se poate așeza o mână aşa de repede... 
Ha, ha, ha! continuă Iliad, mă amuzi chiar, rostesc cu 
toată sinceritatea, liberat din nou de-o mare greutate... 
Oho, departe de-a fi aceia de care ţi-am vorbit... căci doar 
eu ţi-am vorbit... nu?... 

— Dar lasă-mă să vorbesc, domnul meu. 

— Poftim... vorbește cât vrei... dar nule ea. 

„Fata a lăsat îndată paharul și s'a ridicat. Sa a- 
propial de sobă și și-a desfăcut cutia de vioară. 

— Am să-ţi cânt ceva frumos! mi-a promis ca şi şi-a 
înstrunit lăuta. 

Şi a început să cânte. Dar el nu mai putea să-şi dea 
seamă, cum ştia ea să cânte. S'a prefăcut că se apleacă 
la sobă, apoi pe neașteptate s'a ridicat şi a sărutat-o pe 


154 GIB I. MIHĂESCU 


gât. Cântecul a încetat brusc. Valia s'a întors şi i-a o- 
prit hazul și restul avântului cu o privire de mânie. Şi-a 
închis vioara, şi-a tras fără să mai zică o vorbă șoşonii 
înalţi, și-a pus broboada cea mare şi căciulița şi a dat să 
iasă cu cutia ei de vioară în mână... 

— He, he, domnişoară, nu prea vă grăbiţi, nu uitaţi 
că sunteţi prizonieră... 

— Vă rog să mă conduceţi acolo unde ţineţi prizo- 
nierii... 

— Hm, într'adevăr așa ar trebui... dar noi nu păstrăm 
ca prizenieri, decât, he, he... pe cei care au acces în ţara 
noastră; adică pe moldoveni şi pe cei cari au rude din- 
coace... Insă pe ceilalţi... he, he, nici nu ştiţi ce facem cu 
ceilalţi... - i 

Sa apropiat de ea, sardonic şi triumfal: — li poftim 
înapoi în ţara dumnealor, la civilizaţia dumnealor, unde 
ofiţerii nu beau vin, unde artistele nu admit să li se pună 
mâna pe genunchi, unde dansează morţii în mare, unde s'a 
coborît raiul pe pământ... Evident că între sălbătecia 
noastră și proastele noastre maniere, dumneavoastră o 
să preferaţi... i 

— Exact. Prefer să mă întorc domnule, căci dacă acolo 
e aşa cum e, cel puţin știu dinainte ce mă aşteaptă. 
Dar dacă e să găsesc şi aici tot ce părăsesc acolo, mul- 
țumesc, nu mai am nevoe... găsesc berechet la mine... 

— Hm, îţi închipui, încercă să-și plaseze încă o reflec- 
ție, Iliad. 

— Imi închipui... îl tai scurt ca să-l aduc la stricta 
desfășurare a faptelor... 

— Nu m'am speriat eu cu una cu două, de-o așa bra- 
vură — continuă el — şi ploconindu-mă i-am replicat 
imediat: ,,Poitiţi vă rog!“ 

“— Ei bine, dragă Ragaiac, a eşit. Şi-a pornit-o drept, 
fără nici o vorbă spre Nistru... ca un... ca un leu... 

— Ea a fost!... Ei bravo Iliad, te-ai purtat ca un... 

— Nu mă laşi să vorbesc... 

— Restul e lesne de înțeles... amintire, regrete, auto- 
reproşuri... 


RUSOAICA 155 


— A nu... a nu... lasă-mă domnule, să continui... 

— Mai e ceva? întreb, şi simt din nou o uşoară! strânm- 
torare. 

— M'am luat după dânsa. Ma simţit şi şi-a iuţit pi- 
ciorul. Mam pus pe fugă... Am ajuns-o: — Domnișşoară, 
nu pot să vă dau drumul în mijlocul nopţei de iarnă... 
Rămâneţi... vă rog... iertați-mă... m'am întrecut cu fi- 
rea... şi cu paharul... regret din suflet... imposibil să ple- 
caţi cu această impresie dela mine. | 

Şi pentru că ea ezita, m'am jurat că va fi în protecţia 
mea și că nu i se va clinti nici un fir de păr. Şi cu 
toate că nu ştie nici moldovenește şi mare nici rude prin 
Basarabia, i-am promis că voi face tot posibilul s'o fac 
scăpată. A primit şi sa întors. A trebuit mult să stă- 
ruesc ca să ocupe peste noapte bordeiul meu; ea cerea 
morţiş să fie dusă în magazia prizonierilor. — Cum crezi 
că voi face una ca asta, domnişoară? Acolo mă voi 
duce să dorm eu! am strigat cu tărie, ştiind că astfel 
de abnegaţii plac rusoaicelor. Abia atunci a zâmbit, cu 
ușoară ironie. Nu părea de loc convinsă, că lucrul se 
va petrece întocmai. Am sfătuit-o dinadins să tragă dru- 
gul şi să încuie uşa pe dinăuntru. Ceia ce desigur a şi 
făcut imediat. | 

Iliad așteaptă și probabil îmi caută stăruitor privirea: 

— Aşa e cam întors-o bine... Așa e că... 

— Mda... 


Până la prânz Valia nu s'a sculat. La masă şi-a îm- 
părțit pâinea şi bucatele lui cu dânsa. La început Va- 
lia era foarte stânjenită şi se uita încurcată prin odae 
și mai cu seamă la aşternutul în care dormise și pe care ți- 
use la deșteptare să-l scuture afară, în ger, cu mâna ei, 
ceiace făcuse pe Iliad să protesteze, dar să se bucure foarte 
în inima lui, văzând acest început de familiaritate şi a- 
ceastă înclinare spre gospodărie cu lucrurile lui. Masa a 
fost din cale afară de veselă, iar spre satisfacția mea — 
pentru că acum încep să mă satisfacă dovezile lui de 


156 GIB I. MIHAESCU 


bună purtare — Iliad s'a arătat plin de demnitate tot tim- 
pul. Rusoaica a gustat cu plăcere din vin şi chiar a 
băut mai 'multe pahare. Pe urmă a scos vioara şi a cântat, 
după dorința anume a lui Iliad „numai bucăţi rusești, 
Ah, şnapanul, maimuța! A cântat multe cântece popu- 
lare, dar ceia ce l-a impresionat extraordinar pe Iliad au 
fost două bucăţi din Tschaycowsky, care i-au rămas 
în memorie. Imi flueră începuturile, pe care le recu- 
nosc şi-l acompaniez cu ochii umeziţi: e o romanţă fără 
cuvinte şi o barcarolă. Sunt atât de asemănătoare, că 
le poţi socoti un singur cântec; dar sunt delicioase. 
Bem vin şi le repetăm iarăşi şi iarăși, căutând să ne 
întrecem... eu îl opresc cu intensă satisfacţie la cea mai 
neînsemnată notă, care a scăpat falş din gâtul lui: — Nu 
așa, îi strig aproape dispreţuitor... așa... laaaa... Iliad 
repetă după mine ca un copil cuminte şi are obrazul 
scăldat în lacrămi. Nu înţeleg de ce plânge, dar bă- 
nuesc că frumoasa idilă, pe care el ţine să mi-o înşire 
cronologic nu s'a sfârşit tocmai pe gustul lui; aştept 
deci cu nerăbdare acest sfârşit, care-mi dă nădejdi îm- 
bucurătoare şi care-mi face încomparabil mai suportabilă 
povestea. 

După masă rusoaica întrerupe muzica; ultima bucală a 
făcut-o să pălească, tremură şi se zbate într'o jale fără 
margini: Iliad îi şterge lăcrămile şi o mângâe cu multă 
delicateţe; iar ea îl priveşte speriată; îngrozită, cu ochii 
măriţi. E o criză rusească, își închipue el. Dar eu văd 
în pupilele ei necunoscute imaginea sinistră a baletului 
de păpuși prinse de sfori în fundul mărei. Fata își 
plânge groaznicu-i destin; acum poate a înţeles deplin 
că peniru a i se deschide larg drumul spre libertate 
va trebui să dea și tributul celălalt, tributul constrân- 
gerei supreme... Oh, îmi pare atât de rău de biata fată 
și urăsc pe acest Iliad, pe acest călău cu mângâieri 
tandre... E în puterea lui și asta o îngrozeşie pe ea, e 
necontenit în puterea cuiva şi asta o dărâmă și-o mun- 
ceşte mai greu de cât poate însăşi ideea de a porni înapoi, 
spre păpuşile putrede care-şi joacă sarabanda, legate de 


RUSOAICA 157 


sfori, împodobite cu stele marine şi cu diademe de melci. 
O înţeleg şi sunt alături de ea: îl urăsc pe mizerabi- 
lul cu rânjetul lui de satisfacţie... și-l invidiez. 

A lăsat-o dormind ameţită de lăcrămi, de spaimele şi 
de oboselile trecutului. Când s'a întors a găsit-o scutu- 
rând iarăşi păturile şi cearceafurile. El i le-a smuls ain 
mână, a chemat ordonanța, pe care a mustrat-o şi chiar 
a lovil-o. lar fata, care a intervenit pentru soldat la 
apucat violent de mână, zădărnicind a doua lovitură, 
l-a privit cu dușmănie, apoi a izbucnit din nou în lă- 
crămi, într'o criză subită, zguduitoare. Criza rusească! a 
conchis din nou Iliad, cu suficienţa-i notorie. Şi cam în 
felul acesta a trecut ziua. Răsuflu din nou ușurat. 


Iliad s'a aşezat într'un rând pe marginea patului, pe 
când ea lângă sobă își acorda vioara; acum căuta anume 
să-și găsească loc cât mai departe de dânsa, ostenta-. 
tiv. Spre marea lui mirare, ea l-a rugat atunci să treacă 
pe scaun şi pentru că el nu s'a executat imediat, a de- 
pus şi puţină insistență. Atunci el s'a ridicat de pe pat 
şi a vrut să ese afară. Rusoaica l-a ajuns la uşă, l-a a- 
pucat voiniceşte de coate şi l-a tras înapoi. — Nu tre- 
bue să te superi, nu trebue să te superi! i-a strigat şi 
iarăși foarte încurcată se frământa în juru-i plimbân- 
du-se agitată şi strângându-și pumnii. El a ieșit totuşi 
explicându-i că trebue să plece din motive de serviciu. 
Canalia, știa cum să joace. S'a întors dinadins foarte 
târziu; ca aprinsese lampa și-l aşteptă înfiorată într'un 
colț. Nasul i-era roșu și ochii plânşi. L-a primit totuşi 
cu un zâmbet de blândețe care l-a intrigat şi ațâțat 
peste măsură. 

— Domnişoară, i-a spus atunci cu un curaj care m'a 
făcut să pălesc. Eu nu vă ţin aici sechestrată. Ordinile 
de sus ne cer să trimitem înapoi pe toţi cei ce vin de 
peste Nistru. „Şi e categoric. Eu însă cu toate riscurile 
ce-mi atrag, vă voi înlesni să treceţi mai departe în Ro- 
mânia. Dacă nu am făcut-o până acuma, e că aştept 


158 GIB I. MIHĂESCU 


un moment prielnic... Trebue să vă fac rost de vre-o 
împuternicire, de vre-un act, să nu vă mai supere, ni- 
meni. Insă, pentru asta trebue timp, trebue cu multă bă- 
gare de seamă să intru în legătură cu vre-o autoritate 
dintr'un sat vecin. Am și început să sondez, dar lucrurile 
nu se poi face cât ai bate din palme. Insă, oricând do- 
riti, dacă vă asumaţi singură răspunderea, vă stau la dis- 
poziţie să vă trec de zona periculoasă. Dar vă atrag aten- . 
ţia că vă grăbiţi, veţi avea considerabile neplăceri; iar 
cât veţi rămâne aci eu vă garantez cea mai deplină si- 
guranță de orice fel. 

Fata, tremurând, s'a rezemat de zid şi l-a rugat s'o 
ierte dacă din atitudinea ei a reeşit cumva că par a- 
vea încredere într'însul. El o spriijnă stupefiat. Ea des- 
minte că a fost în vre-un chip nemulțumită de ceva; e 
tristă uneori din cauza durerilor ei trecute. Dimpotrivă, e 
atât de fericită că a nimerit aici, încât orice recunoștință 
nwo găseşte la înălțimea ospitalităţei care a întâlnit-o. 

— Nu aştept nici o plată, domnişoară... 

Cu toate că oarecum plat, canalia se poartă mila e 
Totuşi sunt dispus să-l ascult cu plăcere. Zilele trec şi de 
ceia ce mă temeam... O speranță tot mai consistentă 
mă îndeamnă să cred că ţopârlanul, încântat de pur- 
tarea asta atât de neobişnuită pentru el, până la urmă 
ma mai ştiut să prindă virajul clipei decisive. 

Dar în seara a patra, pe când vioara suspina în sur- 
dină la gura sobei, el se feri puţin de privirea fetei şi se 
scărpină cu grijă pe piept, înspre subțioara dreaptă. Va- 
lia întoarse capul probabil involuntar; el îi surâse încurcat, 
jignit de el însuşi că tocmai când arcuşul aluneca pe 
undele barcarolei, la care fata revenea des ştiind că-i 
place, el... se scărpina. Nu-și lămureșşte bine, i sa pă- 
rut sau pe figura ei a trecut o umbră, de bună seamă de 
ironie. Și-a tras totuși cuviincios un scaun aproape de 
dânsa şi a continuat să asculte cu religiozitate. Dar 
pe ţâța dreaptă, picioare fine şi repezi alergau spre acelaş 
ţel, ah, care nu mai era atins odată, al subţioarei res- 
pective. Tiad se ridică de pe scaun şi legănând capul 


RUSOAICA 159 


după tactul muzicei, în timp ce şuera inauzibil prin- 
tre buze, în semn că fredonează, îşi căută un loc în um- 
bră, cu totul ferit de privirile ei şi cu spatele la dânsa, 
își vâri mâna pe sub veston şi începu să se frece cu ar- 
doare, prefăcându-se că examinează niște carluşiere; sa- 
tisfacție nouă, scărpinatul îi producea o supărăciune dulce, 
pe care, în măsura întrebuinţărei, simțea nevoia plă- 
cultă să și-o administreze în doze şi mai mari. Abia 
după ce trecu mult dela tăcerea vioarei băgă de seamă că 
fata nu mai cântă; se întoarse zăpăcit şi-o văzu în picioare, 
privindu-l cu ochii mari, grozav de mari şi uimiţi; fi- 
gura i-era uşor contractată; ah, înțelegea, înțelegea a- 
ceastă legitimă supărare pe-o țoapă de milităroi sălbă- 
tecit de pustietăţile pe care le păzeşte, incapabil să 
aprecieze fineţea unei tuşeu, subtilitatea unei uşoare în- 
târzieri, pe-o anume notă. Ii fu atâta ruşine, că își luă 
noapte bună şi ieşi în grabă, prefăcându-se cu o stânjenită 
lovitură de mână peste frunte că și-a adus aminte .de 
ceva foarte important. Fata întinse mâinile după dân- 
sul, dar el dispăru îndată. Din cadrul uşei îl văzu aler- 
gând spre magherniţele dimpotrivă. Alerga să facă morală 
militărească sergentului, care-i cedase binevoitor aşternu- 
tul, pentru halul de necurăţenie și nesimţire în care a 
putut să trăiască. 
Binecuvântat păduche! 


A doua zi ca îl întâmpină roşie, privindu-l pe sub 
sprâncene și trăgând cu urechea ei fină de muzicantă 
la accentele râsului prea exagerat, cu care el vrea să-i 
arate că n'a păstrat nimic din întâmplarea de eri. Iliad 
umblase mult prin frig și veselia sângelui care aler- 
gase prin el în ritmul pasului grăbit îi da şi-acuin, în 
căldura cea mare din odăiță, o dispoziţie fără seamă. 
Mâncară fericiţi, dar odată cu vinul și cu bucatele gus- 
toase, dogorite în cazan de trupă, simți din nou pi- 
cioare fine alergându-i pe trup. Altele şi altele, mii de 
picioare în marşuri contrarii de trupe în manevre: ner- 


160 GIB I. MIHĂESCU 


vozilatea şi necazul extrem îl făceau să le evalueze la mi- 
lioane, deşi poate nu erau de pricină decât vre-o câ- 
teva perechi. Desamăgirea i se înfipse ca un cuţit în 
inimă şi toată veselia pieri deodată. Dar el făcu toate 
sforţările să păstreze o continuitate a  înfăţişerei ini- 
tiale; pentru că însă ea nu cânta, îndrăzni să-și petreacă 
din când în când, mâinile care acum se încârligau ca 
ghiarele de asasin — vai de acela pe care aveau să-l 
întâlnească! — pe sub veston. Odată „de două, de trei... 

Dar fata asta e complect indiscretă. Trage cu ochiul, 
fața i se îngălbeneşte, glasul îi tremură... Doamne „dar 
ar trebui să înţeleagă situaţia... aci la marginea unui 
râu... îngheţat... doar la ei în Rusia... parcă nu cumva... 

— Ah, am să scot toată trupa, — scapă el în cele din 
urmă, întrun moment de nemaireţinută revoltă și so 
desbrac la piele în gerul cel mai cumplit... Iartă-mă, dar 
e nemaipomenit barișna, cu aceşti măgari. l-am inspectat 
i-am lovit; pe cel pe care l-am prins cu cea mai mică ne- 
curăţenie l-am îmbrâncit îmbrăcat în Nistru şi am po- 
runcit să i se arunce toate efectele peste el... Iată acum, 
de când a înghețat râul, nu se mai spală niciunul... Dar 
le viu eu de cojoc: am să-i tăvălesc acuma pe toţi în 
zăpada înghețată... Ah, şi pe sergentul ăsta, care mi-a 
împrumutat scârboșenia lui de pat!... 

“Se ridică palid și hotărît şi odată cu el se ridică şi 
dânsa, la fel de palidă, tremurând. 

— N'avea nici o grijă domnişoară, am să astup fe- 
restrele ca să nu-ţi ofer o privelişte necuviincioasă. Dar 
iartă-mă, nu pot să sufăr, să rămâi cu această impresie 
despre mine... Destul că ţi-a rămas cealaltă... 

El se îndreptă să dea drumul şervetului din fereastră, 
dar ea, i s'a înterpus în cale. E trasă la faţă şi tre- 
mură can friguri, îngăimând în neştire... — Iartă-mă, 
iartă-mă! Și e gata să cadă în genunchi... 

El a prins-o prompt din cădere şi o ţine la piept: 
ea se strânge, se înfige în pieptul lui, cu pieptul, cu mijlo- 
locul ei: 

— Nu e sergentul de vină Vasile Dimitrievici şi nici 


RUSOAICA i 


un soldat: iartă-mă, eu sunt de vină, de ce nu mă 
lăsai să scutur cearșeafurile Vasile Dimitrievici, — mă 
temeam că dacă le voi sculura din nou, iar vei bate 
pe soldat şi nu trebue să baţi Vasile Dimitrievici, nici 
pe om, nici pe animal. Mi-era așa ruşine să-l rog să-mi 
ajute, dimineţile ,când credeai că dorm şi eu nu faceam 
decât să mă curăț, dar pe el nu-l lăsam să se ames- 
tece, șapoi el nu ştia nici rusește, nici nemţeşte, nici 
franţuzeşte şi când mă gândeam că trebue să mai afle 
şi tălmaciul... în fiecare dimineaţă, credeam că am scă- 
pal şin fiecare nouă dimineață vedeam că m'am înșe- 
lat... de aceia eram atât de îngrozită Vasile Dimitrie- 
vici, când te apropiai de pal. De ce mai reţinut aci? 
De ce nu mi-ai dat drumul atunci... Lasă-mă Vasile Di- 
mitrievici, nu merit să mă ţii la pieptul dumitale... go- 
neşte-mă pe mine afară în frig... şi la noapte lasă-mă să 
trec înapoi.... Iartă-mă pentru toate supărările prici- , 
nuite! 

Dar cine mai simţea acum mers de păduchi, la atin- 
gerea acea caldă, infinit de caldă, infinit de dulce. Dar 
cine ar mai fi putut să scape această minune trupească 
odată căzută în brațe! Gura lui se îndreaptă lacomă spre 
ochi, spre gura ci. Ea încă ezită şoptind înfiorată: Va- 
sile Dimilrievici. Vasile Dimitrievici. ...Vasile Dimitrie- 
vici... Dar nu mult apoi buzele lor sunt una şi trupurile le 
sunt una şi întrun singur trup ei se rostogolesc în aş- 
ternuturile moi peste sarabanda păduchilor, 


— Infectă idilă, dragă Iliad, gem întru târziu, respec- 
tându-i lăcerea în care căzuse — iartă-mă că nu te pot 
felicita pentru această aventură... 

Abătut peste fire îmi acoperisem ochii. Şi îndată acolo, 
in dosul degetelor strânse mă revăzui în cea dintâi zi de 
Crăciun a războiului în cazarma de infanterie transfor- 
mată în şcoală militară: repaos şi păduchiare. Stăteam tur- 
ceşte pe patul comun și suprapus, ferindu-mi lăcrămile 
cu nesecal izvor de ironia camarazilor amuzaţi extrem 


” 


162 GIB I. MIHĂESCU 


de penibila activitate. Ochii mișcătoarelor boabe de orz, 
surprinse de lumină mă fixau straniu şi desigur dacă 
mar fi asasinat cineva în acele clipe, mi sar fi părut 
lucrul cel mai firesc cu putinţă. 

Sărmana fată! Ah blestemată, scârboasă, ah, canalie 
de insectă! 


— Binecuvântat păduche! tremură glasul lui Iliad, în 
sinceră adorare. Tu mi-ai dat să gust cele mai nebă- 
nuite fericiri! adaugă el, — apoi îşi drege vocea cu un 
pahar nou pentru urmarea povestirei. 

Da. Da. Şi eu trebue să binecuvintez acest păduche, 
care oricum, dă împrejurării un aer mai scoborât, oho, 
încă destul de scoborit, ce-mi face suportabilă aflarea 
restului peripeţiilor. Haida de! Rusoaica păduchioasă, nu 
e tocmai ceia ce aşteptau visurile mele. Aventura lui Iliad 
îmi pare acum vrednică de el, e a lui, nu mi-a mai furat-o. 
Il privesc cu simpatie şi-l ascult cu înduioşare. Unde e Iliad 
uşuratecul de acum trei luni, cu gesturile lui de şmecher 
de duzină, cu glumele lui suficiente, cu expresiile de ca- 
zon umflat și agresiv: — He, he, cariera... datoria îna- 
inte de toate... îmi pare rău, pe onoarea mea, dar, he, 
he, barişnia, ce să-i faci, așa e valsul ăsta al vieţei...“ 
O, Doamne, ce am făcut din bietul băiat! 

Povestea lui mă captivează cu desăvârşire și... drace, 
simt cum mă înfioară! Căci sfârşitul, pe care el încă îl 
ocoleşte îngrozit, se apropie... şi-l simt din tremurarea 
glasului său că e minunat... vreau să zic groaznic, pen- 
tru el. Pentru mine... mă reazim cu excitaţă curiozitate de 
sobă şi-mi întind cismele dinaintea focului ,care-și joacă 
reflexele în luciul lor... 

— Hm, ce zici Iliad, nu-i chiar așa — he, he, — de u- 
şor, valsul vieţei... 


„Ii închipui tu Ragaiac, această fericire fără seamăn... 
Patru zile de nebunie nemaipomenită... în fiecare dimi- 
neaţă așternuturile erau scoase afară în gerul cel cum- 


RUSOAICA 163 


plit... iar seară, după masă, după cântec, despăduche- 
rea... Şi pe urmă iubire, şi iar cântec, și iar despădu- 
chere şi iar iubire... Iți pot spune că era atât de dulce 
s'o vezi cu bustul gol, doar cu sânii prinşi în reţeaua 
uşoară, căutând cu degetele ei lungi de vioristă insectele 
prin” cutele cămășei... trebue să subliniez prin cutele că- 
măşei destul de fine și judecând faptul că ea avusese o 
oarecare situaţie în ţară pe care o părăsea, în cutele 
rufei celei mai bune, pe care o găsise acolo... Inţelegi, 
drumul până la hotar, dormitul pe la gazde ţărăneşti şi 
clandestine, traiul în condiţiunile pe care i le impunea 
contrabandistul, amânările acestuia ca să poată so în- 
şele şi să-i fure bagajele... toate lucrurile astea, pe care 
ea mi le povestea cu atâta ingenuitate, dau altă impresie, 
dau farmec nespus, banalei şi degradantei operaţiuni de 
care-ţi vorbesc... O, era divină, părul ei tuns mai lung 
şi încurcat în inele de-un castaniu închis, care ziua pă- 
rea negru, atârnându-i pe umerii plini şi rotunzi... şi mâi- 
nile lungi și trupul lung, și picioarele lungi... Când stătea 
goală şi înaltă în faţa mea, cântându-mi ca întrun vis 
de nebunie, ori râzând înainte de a începe, cu arcușul 
in jos şi cu vioara gata sub bărbie, goală, înţelegi, mă 
pipăiam să văd dacă trăesc... Sau când îi examinam 
firele prelinse şi rari din subţiori, frecându-i cu gaz grăun- 
cioarele epidermei răsvrătite... Iartă-mă că-ţi dau toate 
aceste amănunte... 

— 0... te rog... te rog... 

— „dar vreau să mai înlârzii în cle, căci sfârşitul 
care puse capăt atât de repede acestui vis de necrezut, 
e prea cumplit... prea idiot... 

— Mai lasă-l, mai lasă-l... sfârşitul... Rămâi puţin la 
păduchiatul ăsta... 

— O dragul meu... 

Şi încurajată, vocea continuă plângătoare, din ce în 
ce mai plângătoare, necontenit întreruptă acum de inter- 
jecţii agasante, ca glasul unei bociloare. Dacă mar fi 
fost atât de interesant conţinutul și unele trăsături de 
redare, de surprinzătoare vioiciune aș fi curmat repede 


164 GIB I. MIHĂESCU 


apoi această jelanie care se reintorcea necontenit asupra 
sa însăşi, pentru a aduna mărunțişuri rămase: scoici ne- 
numărate scăpate prin găurelele plasei, printre care scân- 
teiau une-ori culori fără pereche ori îmbobocea opalul de 
vis al perlei adevărate. Păduchiatul ăsta e acum din 
cale afară de ispititor... ascultând, mi-l reproduc ca în 
vis, în odăiţa mea... în bordeiul meu, cu un cuprins mult 
mai de gust de cât această colibă afumată: în gândul 
meu Valia a călcat adânc cu piciorul ei lung, cu minu- 
nata ei comoară de păduchi, sa înfipt adânc cu bra- 
fele ei lungi, cu trupul ei lung, cu firele prelinse ale 
subțiorilor ei, cu părul ei încurcat și tăiat mai lung, 
tremurând la fiecare mişcare pe gâtul şi pe umerii goi... 

—  Păduchiatul ăsta, dragă Ragaiac, era atât de de- 
licios, că și pe urmă, când constatarăm cu regret că 
el nu mai avea nici o cauză, noi îl continuarăm, ca pe 
un rit vechi... 

Iliad începe să-mi pară inteligent. Cine a spus că fe- 
ricirea şi suferinţa nu dau glas şi aripi şi celei mai 
tenace mediocrităţi!... 

Dar plimbarea pe care imaginaţia lui o face retoric şi 
plângăreţ dealungul șoldurilor şi coapselor prelungi, în 
amurgul de bronz al pielei catifelate „mă îndeamnă să 
privesc cu oroare mâna acea care a străbătut de atâ- 
tea ori acest drum în realitate. E rotundă şi butucă- 
noasă; e de-un alb gălbui, punctat de-o vagă rozeală 
vineţie, care-mi repugnă... lată ce-a putut să se plimbe 
de-alungul atâtor comori! Şi instinctiv îmi ridic în lu- 
mina ochilor, tăetura ovală şi fină a mâinei mele; de- 
getele se lipesc lungi şi unghiile pe care nu le-am ma- 
nicurat de atâta amară vreme mă uimesc cu graţia lor... 

— De ce-ai tăcut Iliad? 

— Ce mult seamănă mâinile tale cu ale ei... 

Va să zică, banditule, ţipă gândul meu, cu adevărat 
mi-ai furat-o, ai pus pe ea labele tale de dobitoc pă- 
ros şi ai fugit cu dânsa în adâncul pădurei, ca un u- 
rangutan... 

Şi vocea lui Iliad continuă să plângă în  descripţii 


RUSOAICA 165 


lremolale, arzătoare şi răscolitoare, aci întretăiate de ex- 
clamaţii, de interpelaţii, de invocaţii, aci scuturată de sus- 
pine şi de regrete... 

„.„Iţi spun... era un făcut... oricât mă sileam mi-era 
imposibil să... eu... altă dată... înţelegi... dar acum... era 
atât de divină, atât de caldă... înţelegi... Căuta să mă 
reţie... dar... cum spun... şi totdeauna avea o privire de 
regret... sau își acoperea ochii cu mâinile... 

Idiotul... nici nu m'aş fi îndoit... 

„sau își înfunda capul în perine... 

— Sfârşeşte Iliad... (mă mir cum nu mi-a scăpat: i- 
diotule!). 

— Vreau să spun, nu, nu... nu asta... Cum sa sfârşit? 
Asta am vrut să te întreb... cum?... de ce, n'aţi conti- 
nuat?... unde e acum?... 

Iliad mă privi cu ochi stupizi de animal care mănâncă, 
îşi răsuci o ţigară și o înfipse jumătate în jarul sobei... 


— In ziua noua, continuă el, stăteam cu ea la masă, 
eu aici unde sunt eu, ea acolo unde ești tu... 

„eu — îşi desfăcu el degetele dela amândouă mâi- 
nile lui tâmpite — parcă nu eram în apele mele... dar 
am simţit aşa ca prin aer... ca... ştii tu... ca în război — 
mâna butucănoasă cu degetele răşchirate se plimba dea- 
supra mesei ca un umflat păianjen roșcat şi ameţit — 
ți-aduci aminte când nu e încă sosit ordinul de atac şi 
când încă nu ştii nimic... dar deodată îţi vine așa un 
gând că agentul de legătură se apropie şi-ţi aduce ceva 
rău... cam aşa simțeam eu când afară auzii voci şi 
tropăil... 

— Daco fi maiorul, îmi mai făceam eu inimă bună 
— Il îmbăt şi-i fac cadou toate sticlele pe care le mai 
am. Dar tu știi bine că domnul maior înainte de-a veni 
are totdeauna grijă să te întrebe la telefon: Ai mă ceva, 
face să viu azi la tine la masă... Să fie căpitanul?... 


166 GIB I. MIHĂESCU 


dar el nu vine nici odată în inspecţie, îşi vede de sec- 
torul lui... 

lar când am auzit bătând în uşă şi când am auzit vocea 
colonelului, eu tot mă agăţam cu nădejdea, că barim o 
fi vre-un general în treacăt, măcar i-aş fi spus că sa a- 
bătul în treacăt pe la mine, nevasta mea... Dar vocea 
colonelului nu putea fi decât a colonelului... 

— Colonelul?! Ah, da... atunci, când a trecut și pe 
la mine. 

Lăsă capul în jos și tăcu mai multă vreme. Bău zâra- 
văn şi se ridică, se apropie de uşă, parcă înveselit de 
stupizenia întâmplărei și păru că-l revede pe colonel, apro- 
piindu-se de prag cu exagerată stupoare, plimbând ochii 
dela ea la el, adică dela locul undă stăteam eu la locul 
unde stătuse el şi înapoi. 

— Nu vă despăduchiaţi cumva, tocmai în momentul 
acela? 

— Nu, eu tocmai venisem de pe sector. Eram îmbră- 
cati. numai ea avea în picioare papucii mei... 

~ Eu mi-am adus aminte că trebue să mă scol... şi s'a 
sculat şi ea odată cu mine.. 

— Am onoare domnule colonel! 

Nimic. Ba nu. Răspuns cu capul... Valia care privise 
tot timpul zâmbitoare la această scenă, de astădată în- 
gălbeni, apoi înegri... Iar colonelul: 

— Scuză-mă de deranj, locotenentul Iliad, dar te rog 
să pofteşti până afară... 

Şi foarte ceremonios de data asta își lovi călcâiele şi 
salută pe fată: doamnă! Pe urmă ieși... - 

— Valia, să stai aici, am bâlbâit, neavând ce spune 
altceva şi am vrut să ies... 

— Unde ieşi aşa? m'a oprit ea, mi-a pus capelul pe 
cap şi m'a îndemnat să rămân ca să-mi arunce man- 
taua pe umeri. Dar am ieşit. 

Domnul colonel, în mijlocul cercului smirna de gradaţi, 
cu mânerul de argint al cravașei, la gură, asculta și 
cerea informaţii. La fiecare răspuns, privea pe vorbi- 


RUSOAICA 167 


tor, da din cap de mai multe ori în semn de deplină 
lămurire... 

Am răsuflat odată adânc şi m'am apropiat salutând cu 
toată arta de care eram capabil. Vroiam să joc pe o 
carte mare. Partida trebuia câştigată cu orice preţ. Mi-a 
primit salutul cu un surâs binevoitor. l-am cerut per- 
misiunea să-i vorbesc între patru ochi. A făcut atunci 
semn la oameni să se îndepărteze... Am început prin a-i 
spune că am cele mai serioase intenţii relativ la Valia. 
Indată ce suntem readuşi la oraş o voi lua în căsătorie. 

— Va să zică intenționezi să demisionezi? mi-a rån- 
jit în faţă, domnul colonel. 

Şi pentru mutra mea nedumerită s'a simţit obligat să 
adaoge: 

— Ai uitat complect legile şi regulamentele militare. 
Pentru ca o fată să poată să se căsătorească cu un o- 
fiter, trebue să dispună de-o anume dotă... Nu poţi s'o 
dispensezi de această condiţie... 

l-am explicat că e o mare artistă şi l-am poftit s'o 
asculte. L'am invitat la masă; având în vedere ora la 
care venise, de bună seamă că era nemâncat. In tim- 
pul ce se va ospăta. Valia avea să-i cânte. Şi el avea 
să aprecieze dacă după câteva concerte la oraş, la Chi- 
șinău, la laşi, la Bucureşti, ea n'ar fi putut strânge în- 
zeci! cât pretind reglementele militare. 

— Ei bine măi, a refuzat să şi mănânce, acest... 
ah... şi-a scos un covrig uscat şi a început să ronţăe 
din el zâmbindu-mi amar. Amar... acru vreau să zic... 

M'a întrebat dacă am făcut percheziţia vestmintelor şi 
lucrurilor pe care le adusese Valia. Era să-i răspund: 
„ne-am şi despăduchiat, domnule colonel“, dar m'am gân- 
dit cu groază la efectul acestei destăinuiri asupra men- 
talităței lui. M'a rugat să-i aduc paltonul şi căciula fe- 
tei, vioara și cutia de vioară. M'am executat cu o repe- 
ziciune, care am observat bine, că a avut efect. I-am 
adus tot ce avea pe ea, și am îmbrăcat-o cu lucruri 
de-ale mele. Colonelul a surâs din nou şi a predat toate 
efectele plutonierului Brădeanu, care era cu el. Pe urmă 


168 GIB I. MIHAESCU 


s'a inleresal de mersul celorlalte puncte din consemn. De 
câte ori aduceam vorba de fată, el punea o întrebare cu 
totul depărtată sau îmi da ordine şi sfaturi streine de 
subiect. Peste un ceas plulonierul Brădeanu mi-a pre- 
dat efectele: nu se găsise nimic nici măcar să dea de 
bănuit. Când mă reîntorsei la fată, o rugai să examineze 
dacă mâinile bădăranului nu au stricat ceva la vioară. 
Valia era palidă şi gravă. l-am spus că rezultatul per- 
cheziţiei a impresionat favorabil pe colonel şi că sunt 
speranţe. 

— Speranţe de ce? mwa întrebat. Dar eu am ieşit grab- 
nic, fără ca să-i răspund. Colonelul m'a întâmpinat bi- 
nevoitor: 

— Era cu mult mai grav dacă domnişoara da de 
bănuit. Iți declar că maş fi ezitat să vă trimet pe a- 
mândoi în judecata consiliului de război şi să-ţi iau pe 
loc comanda. Greşala ţi se scuză: neobservarea strictă 
a ordinelor mele, va avea totuşi o uşoară influență a- 
supra memoriului d-tale. Accentuez: uşoară! imită Iliad 
în derâdere pe comandantul său. Şi acuma să vedem cum 
ai să-ţi faci datoria, pe care trebuia să ţi-o împlineşti 
dela început... 

— Intr'adevăr, domnule colonel, i-am spus, recunosc 
că trebuia să vă raportez toiul dela început, dar veţi 
avea ocazia să constataţi că am cele mai serioase in- 
tenţii. Dacă dumneavoastră îmi acordaţi o permisie, chiar 
îndată voi introduce formele de cununie, domnişoara va 
da concertele... în sfârşit vom depune banii, cât mai re- 
pede cu putinţă. 

— Ascultă locotenent Iliad, întrerupe plictisit colonelul. 
N'am gust de făcut teatru cu dumneata aici... Nu ţi-e 
ruşine să te prosteşti aşa în faţa mea, ca un notar dela 
ţară amurezat. Eşti ofiţer în armata română sau... Cum? 
„„Ascultă... în douăzeci de minute, domnişoara să treacă 
Nistrul înapoi în faţa mea... Executarea... 

”— E logodnica mea, domnule colonel, 

— Executarea... 

— Viitoarea mea soţie... 


RUSOAICA 169 


Colonelul întoarce capul pentru a nu-mi arăta parcă 
de cât dispreţ e încărcată acum figura lui... 

— Dacă ministerul de război face dificultăţi în pri- 
vința dotei, continui cu curaj, pun la dispoziţie demi- 
sia mea... 

Ei bine, aici colonelul s'a prefăcut în leu înfuriat. M'a 
apucat de veston, m'a zguduit cu putere, ma îmbrâncit: 

— Pe cine e încredinţată paza bietei ţări... 

Am început să plâng, am împreunat mâinile, l-am im- 
plorat, i-am promis că-mi voi face datoria ca şi în trecut... 

— Asta mă face, să sper, că voi uita această idioată 
reprezentaţie, pe care mi-o dai aici în faţa soldaţilor. 
Totuși trebue să știi că încrederea mea în dumneata a 
dispărut... Executarea... 

— Trecerile se fac la noapte pe întunerec... e o ches- 
lie de umanitate, domnule colonel, abia mai pot să în- 
găim... 

— Bun, răspunse colonelul, după o îndelungă şi în- 
cruntată ezitare... Peste trei ceasuri se va întuneca... 

Imi strigă apoi tălmaciul și-i dădu ordin să-mi aducă 
mantaua; totdeodată să anunţe şi pe „domnişoara vio- 
ristă“* că trebue să se pregătească de drum: peste trei 
ceasuri va trece Nistrul înapoi. 

— Cu tot talentul dumneei de vioristă — ţinu să 
scuze el în ochii subalternilor cauza greşelei mele, or- 
dinile sunt precise şi nu există cruțare pentru nimeni. 
Să explici asta domnişoarei, tălmaci... Iar noi, locote- 
nentul lliad, plecăm să vedem puţin sectorul... dă ordin 
să pună şaua la cal... l 

In cele trei ceasuri a fost cu neputinţă să înduplec pe 
colonel; nu-mi răspundea pur și simplu, sau îmi răs- 
pundea, după obiceiul lui printr'o altă întrebare, pri- 
vitoare la amănuntele serviciului. In cele din urmă mi-a 
trăsnit prin cap o tâmpenie de idee, care n'a şters de- 
finitiv din ochii lui: plimbarea asta — mi-am zis, poate 
ca scomil-o cu pretext de târg. Gura m'a luat pe di- 
nainte şi dracul m'a pus să pronunt pe departe, un im- 
porlant dar bănesc. Ragaiac, nu mai știam ce fac, nu mai 


170 GIB I. MIHĂESCU 


ştiam ce să spun! Şi-a oprit calul și ma fulgerat drept 
în straşina ochilor cu încruntarea cea mai teribilă, pe 
care i-am văzut-o vreodată. Mi-a spus doar atât: 

— „In halul ăsta ai ajuns băete? Eşti pierdut cu de- 
săvârşire“. Când am revenit era noapte târziu. Bătătura pi- 
chetului era vag luminată ca de obicei, pentru mine 
destul de puternic ca să văd în faţa bordeiului meu pe 
Valia, îmbrăcată în bundra ei de boernaş, cu botforii lungi 
de cauciuc, cu căciula de astragan brumăriu strânsă sus 
căzăcește, în mână cu cutia de vioară... 

Execuţia a fost scurtă... 

— Sergent condu pe domnișoara... 

— Imi permiteți s'o conduc eu domnule colonel? 

— Cu sergentul... Şi evident, numai până la jumătatea 
râului... încuviinţă el cu sarcasm în glas, — cunoşti lo- 
curile sergent? 

— Da să trăiţi domnv’ colonel... pân'la jumătatea râului 
nu e greu... 

— Ai să însoţeşti pe domnul locotenent. Poate dânsul 
să facă vre-o confuzie cumva, rânji el baljocoritor. Dum- 
mneata numai să-i atragi atenţia unde se termină hotarul 
nostru, restul îl privește. 

Eram atât de ameţit că nici nu înţelegeam dacă la mij- 
loc e vre-o ironie sau compătimire. Mai târziu când mi-am 
reprodus scena, mi-am dat seama că era bătae de joc şi 
înjosire în faţa subalternilor. 

Privirile noastre s'au îndreptat spre Valia, care aștepta 
mândră şi sfidătoare. Puteam s'o privesc în voe, pentru 
că la mine nu se uita. A pornit cu pas sigur şi a zâmbit 
trist colonelului. Când m'am urnit el ma întrebat din nou, 
parcă mirat cu acelaş sfredel batjocoritor în glas, al cărui 
vâri iarăşi numai pe urmă lam simțit... 

— Primeşti s'o însoţeşti, supraveghiat de un sergent? 

Dar atunci i-am răspuns stupid printr'un fel de mâriit 
monosilabic. Cuvintele astea mi le spusese însă în fran- 
ţuzește, ceia ce a făcut pe Valia să miște puţin urechia 
încoace, crezând că poate i se adresează ei. Dar pa- 
sul nu i sa ogoiat o clipă şi nici statura nu i sa mic- 


RUSOAICA 171 


şoral... In lumina zăpezei era grozav de inaltă, atât de 
înaltă că par'că nu îndrăsneam să mă apropii de ea. 

— Valia, murmurai întru târziu... 

Dar nu-mi răspunse decât cadenţa surdă a paşilor ei 
hotăriţi... 

— Valia, mi-am dat toate silinţele, am făcut totul, mi-am 
periclitat cariera... mi-am pierdut-o... 

Nimic, nici un răspuns. 

— Domnul locotenent, aici e jumătatea râului, aud din 
urmă... 

Nici nu m'am întors. Mam ţinut după ea, explicân- 
du-i, implorându-i iertare, jurându-i că n'o voi uita... că 
pentru mine altă femee nu există. 

Şi am călcat pe ţărmul rusesc. Noaptea şi tufişurile, 
reflexul înșelător al ed, ne fereau de privirile celor 
de dincolo. 

— Valia trebue să ne luăm rămas bun, trebue să te 
sărut pentru ultima dată... pentru ultima dată Valia... 
— şi plângeam ca un copil. l 

Dar ea grăbea înainte; nici nu-mi închipuiam că o fe- 
mee poate merge atât de repede. Am trecut după dânsa 
linia strâmtă a tufişurilor şi deodată câmpia rusească sa 
deschis năpraznică, înzăpezită şi incertă sub marele în- 
tunerec de deasupra. M'am oprit ameţit. Ea s'a întors şi 
i-am văzut râsul în noapte. Mi-am desfăcut braţele şi 
am pășit spre dânsa. Ea s'a dat înapoi: 

— Nu încă, mi-a spus; — urmează-mă... Ziceai că 
pentru nimic în lume nu te vei despărţi de mine... 

Am rămas în loc şi am văzut cum se îndepărtează, 
cum i se distramă contururile, cum se preface într'una 
în noaptea incertă. O singură dată, după primii paşi, 
sa uitat înapoi să vadă dac'o urmez. Pe urmă nimic. 
Am văzut-o murind astfel, încetul cu încetul sub ochii 
mei. Şi legănatul cultici de vioară în mână a fost ulti- 
mul amănunt care mi-a rămas în adâncul ochilor. 

Am străbătut tufișurile complect idiotizat. Am nime- 
rit pe ghiața fluviului și am alunecat pe ca, cu Romanța 
fără cuvinte a lui Tschaicowsky, trecându-mi ca vân- 


172 GIB 1. MIHĂESCU 


tul prin urechi, răsunând viforos. Mi se părea că alunec 
pe un parchet de dans. Totul se învârtea și dansa în ju- 
rul meu, toate mogâldeţele negre şi albe. Era un dans 
şi un cântec haotic, sălbatec, rusesc, aşa cum uneori 
arcuşul ei se zbătea pe coarde într'o zbuciumare fre- 
netică, într'o pornire de cai sălbateci în galop. Din 
dreapta aud o fluerătură ușoară. — Pe-aici, pe-aici, dom- 
nule locotenent!... 

Sergentul mă așteptase. Abia acum îmi dădui seamă, 
că trecând de jumătatea fluviului el ar fi putut să mă so- 
meze. 

— Ştiam eu, că veniți îndărăt, domnule locotenent... 


Aş vrea ca Pafnute să alerge acum ca sălbatecii cai pe 
cari în paroxismul celei dintâi iubiri mistuitoare, celei 
dintâi iubiri deci, Iliad îi văzuse năpädind din zbuciumul 
coardelor sub nebunia arcuşului Valiei. Dar strategul, jig- 
nit de tratamentul neobişnuit al pintenilor, aveam im- 
presia că mai mult simulează goana, decât o execută 
Aş dispera cu siguranță, dacă un curent ascuţit care mă 
izbeşte într'una pe obrazul întors împotrivă-i, nu ar ză- 
logi pentru iubitul meu prieten patruped, că-și dă toate 
silinţele de care e capabil. 

— Eşti boşorog, Paînute! 

Dar Pafnute m'aruncă şi mă prinde în şea ca pe-un 
călăreț de circ şi toate crengile care se întind dinain- 
te-mi pudrate de chiciura groasă, am impresia că sunt 
frânghii peste care trebuia să sar în turbata grabă. 

Dar la ce această grabă? Nu... Gonesc întrebarea şi 
dau pinteni înainte. Alung imaginea stepei înghețate, 
imensei stepe îngheţate şi deşarte, luminată doar de ză- 
padă, sub cupola cerului de întunerec, a căreia numai un 
singur punct se mișcă: o fată cu o cutie de vioară re- 
intră în besna desăvârşită. Ba dimpotrivă: opresc a- 
ceastă imagine, al cărei absurd îmi străpunge în su- 
flet cu ţâşniri de lumină. Cum ar putea să renunţe după 
o primă și stupidă neisbutire, un suflet de cazacă? Valia, 


RUSOAICA 173 


unde ar putea să te ducă paşii tăi maiestoşi, cu comoara 
ta din ochi şi cu comoara ta din mână când Nistrul e 
îngheţat nu numai în dreptul sectorului celei dintâi în- 
cercări... h 

Şi Pafnute scos din fire mă duce ca o nălucă în 
noapte. 

Sosim spumă la post şi cum îi potolesc mersul, ca şi 
când aş fi ghicit că m'așteaptă o mare surpriză, ciu- 
lesc urechia. Intr'adevăr, un zumzet de vioară. O arie 
repezilă, cu lovituri de arcuş și pizzicato. Duumnezeule 
mare! Şi gândul meu deslănţuit tot drumul în aceiaşi 
goană animalică, în care ajunsesem, fu înstrunit deo- 
dată de grelele odgoane ale neîncrederei. Ar fi cu pu- 
tiință oare? | 

M'am repezit cu Pafnute de dârlogi spre magazia plu- 
tonului lui Gârneaţă, unde mă chema zumzetul agitat, 
care începuse să policnească. Deşi acum, stăpân bine 
pe gând, ştiam că nu poate fi decât ţiganul Gherăscu, 
totuşi înaintam zorit agitând cravaşa şi întrebând în 
închipuirea-mi indignată: — Cum v'aţi permis să aduceţi 
aci o prizonieră? 

Şi cu toate că am crezut totdeauna în minuni, acolo, 
vai! nu cra decât tot Gherăscu. Stătea chircit lângă 
valra rudimentară şi încerca strunele cu degetul, ori 
repezea alene arcușul pe ele, privind în miezul cărbu- 
nilor, care-i luminau ca o mască sinistră, figura lui de 
gåde artist. 

Dar înaintea bordeiului meu m'a întâmpinat Gârneaţă, 
cu aer de nu mai știe unde i-e capul şi el a dat im- 
puls, parcă încă pentru o viaţă inimei mele. 

— Domnule locotenent, ce s'a strâns astă seară...! și 
e abia ceasu' zece... Până mâine s'adună toată Ucrania 
aci în bătătură... 

— Unde sunt?... Să mi-i scoţi pe toţi, imediat, aici... 


Tocmai acum s'au găsit și bolșevicii ăştia să înde- 
sească patrulele pe malul celălalt. Nu știu, poate eu nu 


174 GIB I. MIHAESCU 


i-am văzut, hm, se poate, dar de trei săptămâni nu-mi 
aduc aminte, ochii-mi să fi întâlnit vre-o șapcă, o că- 
ciulă, or vre-un capel cu corn în creştet. Azi dimineaţă 
patru patrule de-ale lor mi-au trecut pe dinainte; și-am 
observat bine după numărul oamenilor, erau patru pa- 
trule deosebite. Una chiar a făcut şi drumul înapoi până 
în prânz. 

Sunt nevoit după amiază să alerg la Iliad. Nu-l găsesc 
la post: e pe sector. Dar n'am răbdare să-l aştept și 
mă întorc de astă dată în trap domol, spre raportul pe 
care azi trebue să mi-l dea Cebuc. Une-ori domolesc 
la pas pe Pafnute şi-l abat pânăm marginea apei. Cer- 
cetez zăvoaiele dimpotrivă şi lanurile de trestie cu mare 
luare aminte. Tresar la fiecare părere de mişcare şi fie- 
care pată mai sură decât albul priveliștei generale mi se 
pare că înaintează. Ajung din urmă trei zdrahoni cu 
mâinile legate la spate şi încadraţi bine de patrulă. Un 
fruntaş îmi dă raportul. Sunt trei mutre mânjite şi crunte: 
nu ştiu moldovenește. La post, Cebuc mă „întâmpină: re- 
colta iarăşi e bogată... 

— Dar e curios, astăzi malul celălalt a fost înţesat de 
patrulele lor! îmi ascund satisfacția sub un aer de ne- 
dumerire. 

Cebuc dă din umeri şi-şi desface braţele în semu că 
nici el nu mai înţelege nimic. lar indiferența de pe figura 
lui, îmi probează = nici nu l-ar prea sinchisi astfel de 
nedumeriri. 

— Să-i scoţi nn: Ce fel de indivizi... 

— Dracu’ să-i ia... Astăzi niciunul nu ştie moldove- 
neste... 

— Nici femeile...? 

— Femei nu-s. Nu-i nici una... 

— A ha... Lasă-i nu-i mai scoate... Dacă... dacă... nu 
știu nici unul moldovenește... ce-o să-i mai întreb? 

Şi trântesc după mine ușa bordeiului, destul de plic- 
tisit. 


RUSOAICA 175 


A doua zi, după amiază găsesc pe Iliad. Mă aştepta: 
bănuia că am să mai viu... 

— Va să zică bănuiai... 

— Eşti un adevărat prieten... şi de-aceia... 

Pe figura lui trasă ca de boală se joacă acum o rază 
primăvăratecă. 

— Ştii, îmi spune, apucându-mi mâna — ştii prie- 
tene drag la ce m'am gândit? Ea ar putea să se în- 
toarcă... Am luat măsurile cuvenite... soldaţii ţin la 
mine... 

— La asta puteai să te gândeşti chiar atunci, îi răs- 
pund morocănos. 

_— Cum atunci? răsare el speriat... Doar ce vrei să 
fac? Nu cumva crezi că aş fi fost în stare s'o urmez... 

— Evident nu... Ai fi rămas un biet caraghios... şi un 
nenorocit singur printre ruşi. Pentru că ea tot ar îi tre- 
cut... doar aceasta era marea ei nădejde... dar tu nai 
mai fi putut trece... 

— Aşa e? întrebă el şi mai ii: d dovedini că 
nici măcar nu-i trecuse prin cap aşa ceva 


— Insă — găsii locul să lovesc cu cruzime — atunci 
la despărţire, în loc de lăcrămi şi  jurăminte ori alte 
tragice prostii mai bine-i spuneai atâta: — Aşteaptă în 


tufişul ăsta, peste două ceasuri viu să te iau. 

Cu barda dacă i-aș fi despicat capul şi sângele, puţi- 
tiou) sânge care-i revenise astăzi, nu ar fi dispărut aşa 
de repede din obraji, culoarea mortăciunilor nu Var fi 
acoperit atât de prompt. Mâinile i s'au desfăcut spre 
spate, au bâjbâit, au apucat dunga patului ca pe-un ra- 
zim tåråndu-şi trupul într'acolo, de-anderetelea, ca un 
paralilic. 

Pe urmă, după ce m'a privit multă vreme năuc, sa 
izbil cu palma peste ochi. Eu flueram uşor o frântură 
de cântec popular, cu capul proptit în braţ, lovindu-mi 
piciorul zgomotos pe sub masă. El tremură, dă să se 
scoale şi nu izbutește... Dar repetă sforțarea. Rcuşeşte 
să se ridice şi reuşeşte să articuleze: 


176 GIB I. MIHĂESCU 


— Dar tu spui singur, că toată nădejdea ei e să 
se întoarcă... 3 

— Nistrul e mare... i 

A doua măciucă e şi mai puternică. Dar efectele ei 
se văd mai târziu... 

— Vrei să zici Car putea să nimerească la tine?... O- 
chii-i mă ţintesc scânieetor. 

Fluer și bâţâi din picior, ca wi de zminteală. 

— Sectorul meu n’are șase kilometri și Nistrul are 
peste o mie.. 

L'am lăsat cu capul în perină, şuerându-şi furia şi 
obida într'o cumplită respirare. Şi-am dat frâu lui Paf- 
nute, grăbit să ascult astăzi raportul lui Gârneaţă. Pen- 
tru care simt cum mă învălueşte ca pâcla grea, care 
începe să se lase în pale dure şi compacte, o subită 
simpatie. E un făcut doară... când e el de serviciu, tot- 
deauna îmi numără şi câteva femei. Am să-i fac un ra- 
port... 

Doar după puțin drum și abia dacă se mai vede la 
trei lungimi de cal! Asta parcă ar fi noaptea marei spe- 
ranţe... da, da, în noaptea asta numărul patrulelor tre- 
buește neapărat îndoit. 


Nopțile — de când ştiu de existenţa Valiei, nu mai 
m'am dus la Niculina — mă zbucium cumplit sub arşiţa 
viziunilor în somn şi aevea. Valia e pentru mine încă în 
stare de nebuloasă. Ii pot înfiripa un șold, un braţ, 
mâna ei lunguiaţă pentru înfăptuirea căreia e deajuns 
să mă uil la mâna mea. Picioarele lungi de-asemenea 
nu-s greu de reconstituit și nici sânii ca două mingii 
de tenis, în săculeţul strâns de reţea. Gesturile de ase- 
meni: zvâcnelile arcușului, culesul păduchilor, care a ră- 
mas în ordinea intimelor ceremonii. Fluturarea părului şi 
culoarea lui o văd; încâlceala lui și plimbările mătă- 
soase pe care le face pe gâtul gol. Ochii îi văd de mi- 
nune; îi surprind fixându-mă nu numai cu o privire de 
plăcere, de satisfacţie, ca pe Iliad, dar plini pânăn fund 


RUSOAICA 177 


de mirare, largi la exces, ca într'o mărturisire de surprin- 
dere, de adoraţie. Am certitudinea că aceasta ar îi fost pri- 
virea ei pentru mine. 

Dar faţa îmi scapă. Pot so compun din bucăţi: bu- 
zele i le ştiu, fruntea, sprâncenele, obrajii, surâsul bär- 
bia, aluniţa, năsucul, Doamne! sunt atât de multe că până 
la urmă nu izbutese să le aşez una lângă alta. Când 
am desăvârşit fragmentul unei tâmple, îmbinarea sprân- 
cenelor, sau vre-o bucată de profil, alcătuirea se nă- 
ruie în partea cealaltă. In totalitate, figura ei e veş- 
nic estompală pentru mine; un văl înșelător o acopere. 
Izbutesc să-l dau la o parte pe-alocuri dar niciodată de 
tot. Faţa Valiei e o închegare sacră. Cel care ar desco- 
peri-o dintr'o dată, ar cădea fulgerat: Iliad a şi fost redus 
la starea de cadavru. 

Eu totuşi am credința că n'aş fi avut aceiaşi soartă. 
Chiar dacă din cunoscute scrupule naş fi sfătuit-o să 
aștepte prin tufişurile malului dimpotrivă, ea tot ar fi re- 
venit. Chiar așa și ar fi fost o altfel de despărțire. Ea 
singură ar fi lăsat semn să se întoarcă la punctul de unde 
a fost izgonită. M'ar fi deşteptat în toiul nopții cu lo- 
vituri în geam și ar fi intrat în uimirea sentinelelor, 
râzătoare şi încăpăţânată: „sunt eu, nu mai încerca să 
mă alungi, cel mult poţi să alungi sufletul din mine cu 
armele soldaţilor tăi, dar pe mine, nu încerca“. 

Dar lui Iliad n'ar putea să i se întâmple niciodată 
această fericire, cum nu i s'a întâmplat. Ha „ha, ha, 
aici doar nu e la mijloc jocul norocului, care-și alege atât 
de stupid, favoriţiil... 

Inșiruiri de imagini în toate chipurile, se încrucişează 
prin capul meu, ca vânturile la răspântii. In toate dom- 
nește ea, peste toate stăpânește ca. O simt alături de 
mine dimineaţa când mă scol și când mâinile mele, sin- 
gura realitate din ea, pipăie în gol aeriene forme. O văd 
pe-un scaun, la lumina lămpei, ca o mare pată bronzată, 
cârpind atentă un ciorap, căci păduchii sau sfârșit. Mä- 
nânc cu forma ei la masă și când ordonanța ese, îndrăs- 
nesc chiar să rostesc pentru ea câte-un cuvânt tare. In 


178 i GIB I. MIHĂESCU 


gând i-am scornit toate numele de dismerdare care se pot 
trage şi se pot combina cu cuvântul Valia. Cu năluca ei 
alături construesc milioane de ipostaze: gesturi neaştep- 
tate şi blânde la oricare din mişcările mele, chiar lipsite 
de eleganţă, răspunsuri cu totul neprevăzute la ritualul 
banal al galanieriilor, ingenuitate, virgină de orice inten- 
ție, în expresia cotidiană a noutăţei lăuntrice. Incheg ast- 
fel în necurmată| elaborare sute de situaţii idilice or dra- 
matice, pe care se proectează umbre sinistre din afară, 
figura de buldog pietrificat a domnului colonel, ochii ju- 
jucăuşi ai lui Gârneaţă şi ai celorlalți subalterni urmărin- 
du-mi cu prefăcut desinteres mișcările de disimulare, chi- 
pul tragic şi sumbru al Niculinei, dinaintea înfăţișărei de 
candoare şi mândrie senină, care caută azil. Seara, ima- 
ginile sunt extrem de lascive: scoaterea treptată și divină a 
piciorului din teaca lungă a ciorapului, băile părului, în- 
călzitul la gura sobei, oboselile dulci ale iubirilor momen- 
tan săturate, o grămadă de familiarităţi, care mă turbură 
și mă torturează până la neurastenie. Nopți întregi de 
insomnie mă lasă în urmă siăruind îndărătnic la com- 
punerea unei singure imagini, la alegerea âmănuntu- 
lui, celui mai just, celui mai firesc al închipuitei noastre 
vieţi intime. Totul e cercetat îndelung, judecat bine, ales 
după o profundă chibzuire, de parc'aş fi un pictor me- 
ticulos care vrea să ţină cont de efectele cele mai sub- 
tile, până la limita vederii; mai des mă văd în genunchi, 
cu ochii pierduţi în amurgul care se lasă pe clinul lent şi 
înegurat de sub pântec în vreme ce bustu-i se frământă 
de spasmele râsului. Poziţiile bustului, cu toate frân- 
gerile lui le posed bine în ochi; stau mult să reflectez 
situaţia aceasta. Un picior trebue să stea în urmă, în 
vreme ce celălalt e fandat cu bărbăţie. Partea de sus a 
corpului e aplecată pe spate, vâriul sânilor cată spre 
tavan, mâinile i se întâlnesc în dosul capului, figura ast- 
fel rămâne în umbra, în care, firesc no mai pot descifra, 
Felul acesta e cel mai potrivit cu ceia ce pot să ştiu 
despre dânsa; e cel mai odihnitor, căci nu mă chinue 
atât de cumplit cu ideea groaznică de a nu o putea cu- 


RUSOAICA 179 


moaște atât cât trebue, atât cât e... şi cum — mă cutre- 
mur — eu nu voi şti, Dumnezeule, niciodată, poate... 

De teama asta sfredelitoare vreau să scap întotdeauna; 
ea-mi îÎngăure nopţile ca un burghiu mecanic, ea înfige 
în adâncul lor negru fitiluri de dinamită, le aprinde cu 
o apăsare de buton și nărue asupră-mi într'o zguduire 
formidabilă, fulminată de lungi şi subţiri dâre de sânge, 
greutăți de cataclism, masse enorme şi întunecate, fier- 
binte de lavă și rece acru şi puturos de smârcuri sub- 
terane. Frica imensă că n'o voi vedea-o poate niciodată... 

Dar trebue să mă scol, să mă trag de sub această 
formidabilă dărâmătură şi mijlocul e raţionamentul lim- 
pede și sănătos, ca un fir subţire de izvor, care pică 
şi se prelinge real şi răcoritor, mai dispare poate după-o 
piatră sau printre mărunte ierburi înşelătoare, dar îi 
găseşti îndată urma și mergi cu el fericit spre pârâul 
mântuirei: ea trebue să dibue acum un nou loc de tre- 
cere. Nu l-a găsit încă, dar îl va afla. Cu vioara ei își 
va fi găsit un adăpost prin satele din apropiere; tot a- 
colo va găsi şi contrabandistul care o va trece, acum fără 
bagaje, deci sigur... Şi pe unde va putea să treacă? Prea 
departe nu va căuta să se ducă: va încerca un vad ceva 
mai jos de întinderea pe care o atribue aproximativ plu- 
tonului lui Iliad. Sau ceva mai sus... Ah, acest „sus“ 
nu-mi convine de loc... dar eu găsesc îndată zeci de ex- 
plicaţii, care să-mi dea întărire de a crede că va prefera 
tot pe „mai jos“: mai jos e latitudinea Chişinăului, mai 
jos, se apropie de Tiraspol, unde ar putea să-şi reîm- 
prospăteze cu minunea de sub braţ vestmintele și posi- 
bilităţile, pentru noua încercare... mai jos e şi Odesa... 
mai jos e mai la sud şi omul înfrigurat caută tot mai 
spre... 

Dar subţirele izvor cu apă de cleştar, crește de-odată 
şi se ramifică surprinzător... Mai jos... poate fi şi mai jos 
de sectorul meu, iar mai sus Nistrul e mai subțire, dincolo 
de el vine Polonia, pe unde poate că ea speră să nu întâl- 
nească aceiași strictețe... Nu, trebue să-mi dovedesc că 
ca nu poate alege mai sus, sau mai jos de sectorul meu; 


180 GIB I. MIHAESCU 


dar pentru asta trebue să pătrund printr'un mărăciniş 
de argumente, care mă sfâșie, mă sângerează până la 
os, mă chinue mai rău ca năruirea enormă a visurilor 
lascive și seci din care credeam că însfârşit scăpasem. 

Mi-e sete de mântuire; vreau să știu, cum poate fi 
pe-acolo, vreau să am oglinda tuturor cărăruilor pe care 
le poate străbate pasul ei maestos, pe care le va bate pi- 
ciorul ei lung, divinul ei picior. O dacă ar fi aci Serghe 
Bălan, el mi-ar fi dat cu adevărat oglinda, el însuși ar fi 
fost oglinda malului rusesc... dar Serghe e dus de mine 
în închisoare... ha, ha... ha, ha... groaznică ironie... 
Dar Niculina, rămâne Niculina, șarpele ăsta ale cărui mlă- 
dieri mi-ar mai potoli arșiţa atâtor imagini tăioase ca ra- 
zele din nămiezele aprige de vară. Ea trebue să cu- 
noască ţinuturile de dincolo... şi ea trebue să știe pe 
omul care-mi trebue... nu se poate ca Serghe să nu mai 
fi avut tovarăşi... 

Doamne, ce lumină: mă voi uita bine, nu voi vedea 
prin odăile acelea — în încăperea cu ferestruică albi- 
cioasă şi suspectă — oarecare bagaje... un geamantan, o 
pătură, o valiză ușoară?... oarecare... O, gând năvalnic 
ca Volburul căpitanului Bădescu, nu te mai mănâncă o- 
dată lupii...? 

Slăbește-mă cu prostiile astea... de când e arestat doară 
Serghe... 


«In noaptea care urmă mă abătui la Niculina. O găsii 
într'o stare de slăbiciune extremă. Abia se mai mișca 
în pat, gemea ritmic şi respira adânc și şuerător. Ii cer- 
ceiai fruntea, dar n'avea nici o temperatură, iar ochii 
priveau limpezi şi drept. O dulceaţă nesfârșită, o mul- 
țumire adâncă se ceteau în luminile lor. Mâinile ei se 
întinseră cu greu, zdrobite, spre mâna mea, pe care mi-o 
ținură strâns, trăgând-o spre pieptu-i, cu mișcări încete, 
producătoare de noi gemete, de nereţinute suspine. 

La întrebările mele, Niculina îmi arăta invariabil de- 
șertul. Inţelesei car fi vorba de-o durere subită la sto- 


RUSOAICA 181 


mah, vre-o criză internă sau vre-o intoxicare straşnică, 
pe care însă a biruit-o de vreme ce temperatura nu mai 
subsista. Ba încă fruntea şi tâmplele i-erau complect reci. 
Nu mă pricepeam ce să-i recomand și mă învârteam 
prin odae nemulțumit că nu-i pot fi de nici un ajutor. 
Ea-mi vorbea stins şi-mi făcea semne că trebue să mă 
liniştesc. Inţelegeam din tot ce vrea să-mi spună, că a- 
ceia ce fusese mai grav se petrecuse; acum totul va fi 
spre bine, așa că nu mai e nici o! nevoe să mă muncesc 
cu gândurile, cum aş putea să-i fiu în ajutor. 

Privirea ei însă îmi mulțumea cu atâta elocvenţă, pen- 
tru bună-voinţa ce-i arătam, că însumi mă felicitai pen- 
tru avânturile mele de samarinean. Dar observând-o mai 
bine, băgai de seamă că ea înota într'o stare de feri- 
cire aproape inconștientă, ca un beţiv semi-adormit sau 
un înghiţitor de stupefiante. Atribuiam această dispoziţie 
organismului oprimat, care-și relua pe îndeleie liberta- 
tea şi puterea de muncă, așa cum se întâmplă convales- 
cenților, şi-mi împrospătam o veche constatare, că tre- 
bue să-ţi mai aducă Dumnezeu câte-o boală din când în 
când sau o acută neplăcere fizică, pentru a preţui ca o Fe- 
ricire fără margini, bucuria de a deveni sănătos. 

“ Toată noaptea stătui la căpătâiul Niculinei, căci îmi fă- 

cea bine să simt în podul palmei atingerea unui trup a- 
devărat; ea-mi mulţumi de mai multe ori cu vocea ei 
stinsă și necontenit cu ochii ei recunoscători. Din când 
în când pieptul i se umfla peste fire, răsufla adânc şi 
par'că atunci se pregătea să-mi spună ceva. Mă aple- 
cam asupră-i strângându-i amândouă mâinile în palma 
mea, dar ochii ei fugeau deodată de sub ochii mei şi în- 
cremeniţi într'o direcţie ferită, zâmbeau acolo, scăldaţi în 
fericire, unui gând sau unei amintiri, pe care mi-era cu 
nepulință s'o sesizez; desigur înfocatei sale năzuințe, 
drace, așa cum eu însumi aveam una la fel. 

In noaptea următoare Niculina fu incomparabil mai 
sănătoasă, întru atât chiar încât să mă accepte alături de 
dânsa. Nu-mi cam dădu cine știe ce desluşiri de cum 
vin drumurile şi potecile pe pământul străin — era lim- 


182 GIB I. MIHĂESCU 


pede că nu le cunoștea nici ea — dar ţinu par'că anume, 
cu toate gemetele, pe care le smulgeau mişcările mai 
brusce, să mă împărtăşească până şi cu mângâerile su- 
preme ale corpului ei şi acestei bună-voinţi neașteptate, 
eu răspunsei cu un avânt barbar de chinuitoare, de sa- 
dică voluptate. Ochii ei mă învăluiau totuşi, în năvala 
durerilor, într'o brumă de râs strein de puterea înțele- 
gerei mele, strein par'că de plăcerea noastră, şi — mi se 
pare? oarecum sălbatec şi duşman. 

In noaptea a treia Niculina era ca și sănătoasă: u- 
nele apăsări pe corpul ei aduceau în măsură redusă e- 
coul durerilor de eri; dar dispoziţia ei sufletească era 
încântătoare şi mă ameţi cu ea, atrăgându-ne ca în- 
trun vârtej desordonat de patimă înfuriată. 

De acum încolo— m'am hotărît — trebue să viu noap- 
te cu noapte la Niculina. Ascunzişurile atât de calde ale 
corpului ei de aspră savoare, pe care trebue să mărturi- 
sesc acum, după o scurtă absenţă, nu le mai întâlni- 
sem într'o carieră amoroasă destul de consumată, şi de 
variată ca a mea, mă năuceau complect şi-mi porun- 
ceau dedeparte chiar în timpul zilei, când, mai ales, le- 
gănat pe oblâncul lui Paînute, sfărâmam omătul îngheţat 
sub copilele lui feruite, căci continuam să rătăcesc printra 
trestiile îngheţate și aliniate ca nişte naiuri enorme, îm- 
plântate în zăpadă de faunii dispăruţi ai verei, — cu 
ochii pierduţi în fumuriul depărtărilor ruseşti sau în vio- 
laceul misterios de sub pâlcurile de sălcii sau dintre ne- 
mișcatele tufișuri. 

Ca statura ei de brad, cu figura ei de gazdă ho- 
țească, vestită în frumuseţe peste şapte văi, moldovanca 
asta dacă ar fi descins de peste Nistru într'o bună noapte 
cu o căciulă brumărie în cap, cu o şubă orășenească, cu 
botforii de cauciuc ar fi însemnat pentru mine cobortrea 
arhanghelului mângâietor. Dar am găsit-o aci şi e mol- 
dovancă... ea nare în mână o cutie de vioară şi seme- 
tul ei piept minunat, e însăși cutia extrem de întinselor 
coarde, care se înfioară sub degetele mele pentru un al- 
tul, care se zbat pentru un altul și dau pentru el numai, 


RUSOAICA 183 


nemaiauzitele lor sunete. 

Am convins-o deci să mă aştepte măcar în splendidul 
costum naţional rusesc pe care i l-am descoperit în du- 
lapul ei cu oglinzi şi care o transpune direct în mijlo- 
cul unui pitoresc secol trecut. Izbutesc astfel să fac din- 
ir'însa altceva decât mă obişnuisem să găsesc. 

“Dar mi-e deajuns ca să aud primul îluerat al naiuri- 
lor de trestii de pe marginea de dincoace a fluviului în- 
ghețat şi să răspundă cu o nesfârșită durere naiurile 
de dincolo, ca dorul cel aprig să se întoarcă sfâşietor. 
Nostalgia necunoscutului, a ceia ce n'a mai fost, a nou- 
lui... ea se încheagă necontenit, curios, din cântecul de- 
demult, necontenit acelaş al trestiilor aliniate ca soldaţii 
după înălțime. 

Inainte de a mă abate cu carnea înghimpată până la 
ultima margine a putinţelor de tot veninul visurilor can- 
dide şi sfâşietor de lubrice, pe care mi-l aduce strânsa 
și misterioasa perspectivă a țărmului dimpotrivă alerg în 
galop la Niculina, refugiindu-mă cu un suspin de uşu- 
rare la sânul ei primitor. Dar dimineața, când plec şi 
când ceața nu şi-a ridicat pânzele întinse, de pe cioturile 
copacilor morţi, Pafnute trebue să mă conducă iarăşi 
dealungul râului, chilometri încoace, chilometri încolo. 
Patrulele cu care mă întâlnesc, privesc cu respectoasă 
admiraţie acest zel neobişnuit, le ascult la toate rapor- 
tul şi le pun atâtea, atâtea întrebări, că oamenii se 
privesc cu neliniște, ca în ajunul unor evenimente ce 
se anunţă grave. Ce poale să ficl... De ce domnul loco- 
tenent ţine să asiste la trierea tuturor rândurilor de 
refugiați şi de ce, atât de dese ori şi singur cercetează ma- 
lul duşman, de par'că vrea să-i înveţe toate încreţiturile 
şi toate tufişurile pe dinafară? 

Intr'o dimineață ca aceasta, nechezatului lui Pafnute, îi 
răspunse din ceață un alt nechezat. Două fantome întregi 
de cai şi călăreţi se apropie cu sunet natural de copită, 
dând la o parte draperiile albicioase; am impresia că pă- 
trund în cuprinsul unei oglinzi a cărei înșelătoare supra- 
faţă s'a dat însfârșit în lături, îngăduindu-mi intrarea în 


184 GIB I. MIHĂESCU 


misterul închipuitelor şi simetricelor ei alcătuiri. Mă tre- 
zesc nas în nas cu locotenentul Iliad. 

— Eşti imprudent, mă mustră el ameninţător. Puteam 
să te iau drept altcineva... aici e sectorul meu... 

— Te înșşeli amarnic... te sfătuesc să înveţi mai bine 
cum se ceteşte pe hartă... 

La duşmănia privirei lui răspund cu privire de dușmă- 
nie. La nici unul cuvântul glumeţ, care să întoarcă a- 
ceastă scenă penibilă într'o încercare de șagă, nu se i- 
veşie pe buze. 

Caii de sub noi se alarmează; un fâşâii şi o ruptură 
de creangă uscată aproape: privirile ni se întorc alături, 
Urechi ascuţite şi două puncte fosforice; un lup ogârjit 
ne primeşte cu râs alb de nehotărire. Un picior îi stă 
ridicat, gata de fugă, dar partea din urmă a trupului sub- 
ţiratec, parcă sar lăsa, pe şezut, să stea să ne pri- 
vească. 

Intoarcem ochii plictisiţi, pentru a ni-i încrucişa de oţel 
prin spaţiul propriei noastre uri. 

Când am ocolit spre drumul fiecăruia, vedenia cu râs 
de foame sălbatecă, rătăcită pe linia bătută a patrulelor, 
dispăruse. Insă până la complecta lui anihilare şi unuia şi 
altuia ne-a răzbătut dușmănos în: urechi, zgomotul de 
potcoavă al calului advers. 


Așa dar, aceiaşi ură pe care încercam s'o oprim fără 
folos evoluase într'însul, din momentul plecărei mele 
pripite, aproape năvalnice, fără nici o compătimire, fără 
un cuvânt de bună revedere. Ce spun? o ură mai feroce 
decât a mea, că nu putuse avea asupră-i nici măcar în 
primul moment al revederei o putere de stăpânire! A- 
cum mă simţeam ușor şi vesel. Toată meschinăria invi- 
diei retrospective, a geloziei fără corp precis care s'o 
motiveze, îmi apăru acum limpede şi legitimă. Tot a- 
vântul interesat și exclusiv pe care încercam să-l de- 
pun și încă nu ştiam cum, pentru aflarea aceleia pe 
care norocul vrusese s'o ducă bunului meu prieten, mi se 


ie 


RUSOAICA 185 


păru acum cu rost şi cu sorţi de izbutire. Aveam însfâr- 
şit deslegarea urei şi-a acţiunilor pe faţă. 

Patrulele alergau acum ca zmintite pe întinderea sec- 
torului şi năvoadele lor mi-aduceau aproape ceas cu 
ceas recoltă bogată. Alte ori aş fi ridicat mâinile în sus 
cu disperare: unde-şi închipue rătăciţii ăştia că e loc aci 
pentru atâta lume! Şi i-aş fi expediat chiar la moment, 
fără a mai sta nici de perchiziţie care nu ajungea la 
nici un rezultat, nici de interogările prin lălmaci care 
nu erau decât o pierdere de vreme. Percheziţii numai 
pentru cei cari ştiau cu adevărat moldoveneşte, or care 
dovedeau temeinic că aveau rude în ţară, trecerea fiin- 
du-le prin urmare liberă. Ceilalţi toți — şi aceştia îm- 
plineau numărul cel mare — înapoi, nazat! Inapoi la raiul 
roşu! Noi vrem să rămânem cu iadul nostru, şi navem 
nevoc de nici o rază din cerul lor. 

Cam așa făceam întotdeauna când era îmbulzeală mare 
de mușşterii de aceştia dubioşi; ghiața lui Dumnezeu, mă 
ajuta să îndeplinesc manevra cât ai bate din palme, după 
ce — pentru a evita vre-o încercare de recidivă, — lucru 
care se petrecuse adesca — tâlmaciul ținea o scurtă cu- 
vântare, compusă mai de mult, de mine în românește, în 
care, pe lângă o mare pedeapsă nemaipomenită cu care-i 
amenințam, le mai dam dintr'un rest de umanitate pie- 
zișă speranţa înviorătoare că la Polonezii şi la popoarele 
nordice, după ultimele noastre cunoştiinţe, condiţiunile de 
trecere erau incomparabil mai uşoare decât cele care nouă 
ni se impusese să le pretindem. 

Acum această mângâere dublată de-un fel de strata- 
gemă mi se păru puerilă, barbară și lipsită de orice efi- 
cacilate; oamenii aceştia se aruncau în cumpăna norocului 
cu ultima lor putere de nădejde. Era tot atât de firească 
din partea lor, această încercare a necunoscutului, după 
cum era natural din partea noastră să le aținem calea, 
şi să-i respingem; era o întrecere, nimic decât o simplă în- 
trecere, un joc de copii ca ori care altul... mulţi din ei 
puteau să izbutească, după cum multora, oamenii mei 
izbuteau să le bareze drumul. Atât şi nimic mai mult, 


186 GIB I. MIHĂESCU 


un simplu joc, Cine nu nimerea pe aici, putea să încerce 
mai sus, or mai jos... Dar a le lua nădejdea acestei 
izbutiri, deschizându-le perspective atât de îndepărtate 
că echivalau cu prăbuşirea totală a celor din urmă 
mijiri de noroc: era o cruzime gratuită şi inutilă; a 
traversa un râu îngheţat şi-un front de câteva sute de 
metri în adâncime, cutreerat doar lă răstimpuri de pa- 
trule, nu era tot una cu a lua în piept hotarul tot dea- 
lungul, mii de verste spre miază noapte, bătute şi pa- 
ralel și transversal de propriile lor patrule mai rare, dar 
mai periculoase ca ale noastre, pentru cei ce vreau să 
fugă. 

Fără să-mi dau seama, oprii pe tălmaci să mai desvolte 
scurta cuvântare; basarabeanul înalt, cu barba revărsată 
pe piept ca a sfinţilor din icoane, dădu din umeri indi- 
ferent. Dar mi se păru cu tot intunericul, sau poate toc- 
mai din cauza lui, că pe figura-i de patriarh trece umbra 
unui zbor de pasăre străină. 

— Crezi că ei ne ascultă? căutai să mă explic. Pier- 
dem vremea de geaba... 

Şi cu toate că nu-mi displăcea să lămuresc oamenilor 
mei — dar numai după executare, — rostul ordinelor, ce 
le dădusem, de astă dată explicaţia mea mi se păru 
stângace şi poltronă. | 

Pornii în pas alert să traversez bătătura pichetului 
dela un colț la altul. Făcusem așa dar, primul pas, contra 
îndatoririlor mele? Hm... Deocamdată, atâta lucru nu 
putea fi nimic desigur... Dar ceia ce avea să urmeze, pen- 
tru ce avea să urmeze... Sunt cu adevărat un... 

Pasul îmi creşte nervos... Or cât mă străduesc, nu pot 
să-mi apar mai vinovat decât de-o zbughire noaptea spre 
iatacul Niculinei... O femeie frumoasă, o artistă, nu știu 
dacă mare sau mică, un suflet totuşi, un vis... un vis mai 
vechi şi mai scump... o femee aleasă, făcută scăpată, 
cum scapă cu sutele şi cu miile atâtea mutre de rând, un 
minut mai târziu după trecerea patrulei prin întunecatul 
zăvoi... Haida de! când chiar domnul colonel a spus că 
nu e o periculoasă. Nimic grav în toată povestea asta, 


RUSOAICA 187 


dar absolut nimic. Cum, pentru atâta străşnicie cu câtă 
ne-am armat sufletul nostru, nu putem oare să ne îngă- 
duim prilejul de a ne aminti că avem o inimă: al unei 
singure, al unei inofensive graţii? In vechime sclavii a- 
veau toate libertăţile, într'o singură zi... Ah, pilda rea, 
minţile firave ale soldaţilor, cât despre asta, nici o grijă! 
Observarea serupuloasă a celor mai mărunte legături și 
consecinţe... Atât... Şi nici o complicitate... Nici măcar a 
lui Gârneaţă?... Nu, nimic... Nici a tălmaciului? EI, care 
poate spune orice în ruseasca lui cât de tare, însă neau- 
zit de nimeni în tot detașamentul... decât de refugiaţi. 
Agitarea unei năframe de nădejde în sufletul hămesit 
de nevoia evadărei spre viață a acestei turme săl- 
bătecile, care buşneşte într'una ca dintro imensă pă- 
dure incendiată?... Nu, nimic... nici un tălmaci... nici o 
complicitate. Numai cu mine singur... 

Şi totuşi, el le-ar putea grăi domol în graiul lor tihnit, 
țărănesc, acestor vagabonzi, ca o poveste dedemult, de 
când lumea, de când bat necontenit acest pământ copi- 
tele sotniilor căzăceşti. şi de când pârjolul tătăresc a- 
lunga dintr'o parte într'alia a râului, convoaiele mohorite 
ale bejaniilor: de-o fată rătăcitoare, ce sar putea uşor 
cunoaşte după o cutie de vioară. 

Aduc pe tălmaci în odăița mea şi-l cinstesc cu un pa- 
har de vin; dar vorba mântuitoare nu-şi poate găsi drum 
prin fălcile încleștate. El îşi netezeşte mustăţile şi barba 
uriașă, când pune paharul pe masă; și pare tare mul- 
tumit de această atenție deosebită. El nu-i oștean; e 
doar plătit cu o sâmbrie modestă și cu drept la cazan 
şi îmbrăcăminte; el nu-i oștean propriu zis şi aş putea 
vorbi cu cl în voe, orice mi-ar trăsni prin gând. li mai 
torn un pahar şi încă mai multe, dar nu izbutesc să-l 
intreb, decât de locurile lui şi de familia lui, la care el 
imi răspunse ceva foarte trist, nespus de trist; eu nu 
aud nimic, căci gândul îmi zboară nu tocmai departe, 
dar oricum nu e cu mine, nu mai e cu mine... lar poves- 
tea lui trebue să fie grozav de tristă, o văd bine din ex- 
presia feţei lui, din clătinările repetate ale capului, o aud 


188 GIB I. MIHĂESCU 


din oftările lui şi simt cum mă apasă toată tristețea o- 
menească. i 

Il las să plece şi nu-i spun nimic. Mă minunez eu în- 
sumi cât sunt de tare. Sunt nespus de tare și trist. 

les după el şi tai bătătura în pas gimnastic ca un 
leu în cușcă... Din când în când, prin faţa mea trece 
câte cineva, Gârneaţă ori Cebuc, ori vre-un gradat. Şi 
eu trec înainte şi mă grăbesc vrednic în această învâr- 
tire pe loc... Nimic... Nici un ajutor... Atât de sigur între 
atâția oameni... 

Mă înalț pe colnicul uşor şi-mi las ochii biruiţi, umi- 
liţi, în besna cea mare de dincolo... Stau mult așa și a- 
bia întru târziu, simt în spatele meu antene streine, pre- 
zente, care mă dibue. 

Mă întorc brusc... Gârneaţă şi Cebuc stau la distanţă 
apreciabilă, dar e limpede că ei aşteaptă ceva dela mine... 
Nu aveau de comunicat nimic urgent, de sigur, căci ar 
fi făcut-o până acuma, dar voiau totuşi să-mi vorbească. 
Le fac semn să se apropie. 

— Ei, haideţi, ce doriţi? spuneţi... 

— Vreaţi să mă întrebaţi ceva? 

— Unde vă vedeam... cam... 

8 — Cam... niliniştit... și vă tot uitaţi înfr'acolo.., 

— Ei şi dacă mă uit într'acolo... ce vă priveşte pe 
voi?... 

— Se pregăteşte oare ceva, domnule locotenent? în- 
trebă cu glas de taină Gârneaţă. 

— Ce să se pregătească?... | 

— Cine ştie... poate,... cu bolşevicii ăştia... cum şi-au 
pus ei gând să pună jos toată lumea... Poate că s'a pri- 
mit ceva, vre-un ordin... 

— Nu vorbiţi prostii. 

Şi râd tare şi voios, ca să le arăt că nici nu poate fi 
vorba de aşa ceva. 

— Eu mă gândeam că... unde tot vă vedeam umblând 
de-colo... până colo... O O" 

— Ho, ho, ce idee... nu Gârneaţă... umblu... umblu 


RUSOAICA 189 


pentrucă... înţelegi... pentru că... nu-mi ies nişte soco- 
teli... din cărţile mele... Am dat de unele grele ale dra- 
cului... 

Şi scuip plictisit într'o parte, în privirea de respect a 
plutonierului, care se minunează tot, că, fără a fi silit de 
nimeni, mai găsesc şi timp, pentru lucruri care dau a- 
tâta bătae de cap... 

— Da... eu ştiu de ce vă uitaţi așa câte odată peste 
râu, domnule locotenent, îşi pipăi mustața lui neagră, 
clijpind şiret din ochi’ Cebuc. Mai ales ziua... 

— De ce mă uit?... 

— He, he... dacă îmi dădeați mai multă luare a- 
minte... 

— Luare aminte?... Ce luare aminte? 

El nu se grăbi să-mi răspundă. Apoi râse iar tihnit, 
cu înțeles, spunând doar atât: 

— Şpioana... 

— Spioana?... 

— l-am spus eu lui Gârneaţă... se vede caţi primit 
vre-un ordin... vre-o înştiinţare... i 

— Nu înțeleg... de ce spioană vorbeşti? Nam pri- 
mit nici un ordin şi nici o comunicare, nu înţeleg ce vrei 
să spui. 

— Nu wamintiţi... în seara aia... omul ăla din Ar- 
deal... 

— Nu-mi amintesc... omul... a da... acela din Ardeal... 
Ei, ce e cu el?... 

— Care i-ați dat drumu... în seara când v'aţi întors dela 
domnul locotenent Iliad... Când v'aţi dus dumneavoastră 
întâi la dânsu'... Era Gârneaţă de serviciu... iar eu stam 
aicea și-i prijoneam pe ruși... Ş'a fost şi ardeleanul ăsta... 

— Da mi-aduc aminte... Am şi vorbit cu el mi se pare... 
Eram şi eu niţel dispus atunci... 

— Păi da... l'aţi bătut pe umăr şi ați spus: „ăsta e 
român din Ardeal“... Că începuse el să vă spună de 
şpioni, cau împânzit tot malu’ ălălalt. Da atunci dumnea- 
voastră i-ați spus: „la mai taci şi tu cu pionii tăi, 
mă; sunt plictisit de șpioni şi de prostii d'ăştia“. Iar 


190 GIB I. MIHĂESCU 


el atunci a început să povestească de unde e și cum a ră- 
mas la ruşi din război, tocmai în Siberia şi cum a scăpat, 
încoace.. 

Big aduceam perfect de bine aminte: era un ţăran arde- 
lean, prizonier de război, oprit de-un soviet siberian la 
muncă forțată de mină. Ii dădusem drumul chiar fără 
excortă. 

— Ei da, mi-amintesc... da n'a fost vorba de nici o 
spioană... 

— Păi, ne cai nouă înainte. Spunea ca văzut-o 
chiar în seara aia, când el da târcoale să treacă încoace. 
A văzul-o de departe şi s'a speriat de ea... Sa ascuns în 
tuliş că avea căciulă albă și cisme negre, adicătelea se 
chiamă că ea avea așa — şi el a crezut că e soldat. 
Ea se uita cu băgare de seamă încoa şi 'ncolo. Dar nu se 
apropia de ghiaţă ca să treacă, măcar că nu era nici 
țipenie de om. Da ea pe semne nu vrea să treacă... Pe 
urmă a luat-o repede la picior înăuntru, în ţara rusească. 
Dar asta e principalu..., că avea ceva în mână... ceva 
negru... un aparat de fotografiat... adică şpioană... că 
el auzise de-aşa ceva, de când era în război. Pe urmă 
după ce s'a îndepărtat s'a mai oprit odată şi s'a uitat în- 
dărăt, da' ardeleanul, abia după ce nu sa mai văzut, sa 
strecurat încoace... 

— Un aparat fotografic? 

— Da... fotografic... d'ale mari... o cutie lungă şi 
neagră... | | 

— O cutie lun... Fotografia cu ea? 

— Nu; se vede că isprăvise. Că şi eu l-am întrebat, 
zicea că-l ţinea în mână de-o tortă... Al dracului arde- 
lean, toate le-a băgat de seamă... 

Tot sângele mi-a năvălit în cap; îl simt cum bușneşte 
din toate părțile și cum se izbeşte cu furie de talaz, 
în tâmplele mele. 

— Pe la ce punct a trecut ardeleanul? 

— Pe cât spunea el și pe cum îl prinseseră ca la un 
chilometru mai jos de aci. 

Dar Cebuc nu ştie să-mi mai dea şi alte deslușiri, 


RUSOAICA 191 


Şi contrariat de veştile incomplecte, contrariat de tu- 
multoasa-mi curiozitate nereținută, rău disimulată, por- 
nesc în râs stupid, falş, galben, care pentru ei vrea să 
însemne nesinchiseală, dar care pentru mine e țipăt de 
răstriște, de durere, de nebunie. 

— Mie tot îmi juca pe limbă să vă spun, complectă 
Cebuc agale: „A văzut el o şpioană dom’ locotenent, 
cu aparat de pozat în mână... Da? prea ne-aţi tăiat-o 
dintr'odată: — „Ia mai tăceţi cu prostiile astea“... Şi am 
tăcut... 


La un chilometru mai jos. Hm, dibuia așa dar un sector 
nou; și ezita să nu nimerească tot la -Iliadi... Hm! Şi 
dacă nimeria? Putea foarte bine să-și închipue că nu 
era inspecţie tot timpul şi că tot Iliad putea să-i fie cel 
mai de folos. Dar ea îl evita. Despărțirea aceea în noapte 
pe ţărmul pustiu şi înzăpezit, printre fantasmele tufişu- 
rilor, răscolise mândria rusoaicei. Se mai gândește ci- 
neva la mândrie când luptă să iese la viață? Său încre- 
derea în Iliad se risipise? Oare să nu fi văzut cât îl stă- 
pânea? E cu putință, o femee să nu-și dea seamă de a- 
cest lucru? Poate îl căuta tot pe el, cerceta unde să-i fie 
sectorul, dealungul râului atât de sucit de meandre, că, 
dacă nu-i cunoști bine cotitură cu cotitură la cea dintâi 
abatere ai rătăcit? Nu pot să văd decât astfel lucrurile, 
pentru că revelaţia lui Cebuc, întârziată din propria mea 
vină m'a descurajat cu desăvârşire. Hm, zgârcilul meu 
noroc nici aici nu vrea să mă ajute! 

Ideea asta mă indispune grozav și pe deasupra, mai 
vine şi Iliad să-mi bată la ușă. Cu toată displăcerea vădită 
pe care nu știu cum s'o mai ascund, când mi se anunţă a- 
ceastă vizită, rece ca şi frigul care-mi intră odată cu ea 
în odae; bag de seamă după o jumătate de ceas că tre- 
bue să binecuvântez cerul, care mi-a adus-o. 

— Ea trebue să se întoarcă, să încerce să treacă ia- 
răși, venea din prea mari depărtări, ca să renunţe aşa 
ușor, strigă el, desbrăcându-se, fără a fi poftit. Şi dacă 


192 GIB 1. MIHAESCU 


n'a revenit încă, e că a avut imprudenţa să se îndepăr- 
teze prea mult şi acuma nu-mi mai nimereşte sectorul. 
Nu înţelegi? E limpede! urlă el scos din fire de sarcas- ` 
mul care-mi învălue faţa. Nu înţelegi? Dacă i-era să treacă 
prin altă parte, ar fi trecut până acum... aşa la întâm- 
plare, unde-o nimeri să iese... Dar va veni, căci tot de 
mine e sigură... Se va gândi că mo se fie inspecţie tot 
timpul şi că dacă n'am avut prezența de spirit să-i 
spun că-i aştept reîntoarcerea, nu era greu de bănuit 
din plânsul meu acest lucru. Ea va veni, înţelegi,... ea 
poate a luat ca o tărie a mea, ca un punct de onoare 
pentra un ofiţer, ca să n'o sfătuesc să revină, când su- 
periorul meu o izgonea... Dar amintindu-și nopţile noa- 
stre, zilele noastre, dragostea noastră, avântul cu care 
am început despăduchiatul, înţelegi, când ea se aştepta 
la disprețul meu; când își va aminti atâtea lucruri pe 
care iu mai de unde să le ştii, va veni auzi, va veni, 
auzi va veni, cu încăpățânarea aceia rusească despre care 
mi-ai vorbit, de a înfrânge din nou acolo unde a fost 
învinsă, de a se reîntrona acolo, unde a fost izgonită... 
Aşa trebue să fie precum îmi povesteai de muli... mi-aduc 
aminte bine unele lucruri şi-mi spun: ea trebue să vie,- 
Ragaiac avea dreptate... ea trebue să mă caute... 

Il ascult zdrobit pentru că simt cât de multă drep- 
late are. Dar mai e ceva care mă ţine solid pe picioarele 
mele; mai sunt tocmai cuvintele lui Cebuc, care acum sar 
ca spiriduşii în gândul meu şi-mi aduc un vântişor de 
încredere. Ha, ha, imaginaţia mi-e cu mult mai bogată 
de cât a acestui camarad nătărău, pe care tot eu l-am 
zdruncinat din imbecilitatea vechilor lui rutine şi a redu- 
selor lui aspirații. Mi se pare ceva extrem de grandios, de 
epic ceiace am de gând să fac. O mulţime întreagă de 
exaltaţi arşi de mirosul scăpărei mult visate, vor căuta pe 
fată, singura care va putea să deschidă poarta celui ce 
va găsi-o, spre pământul acesta ferecat, pentru ei un 
ideal atât de considerabil. Şi viziunea asta numai, se 
desvoltă atât de mult în mine. că surâsul meu de îngăduință 


RUSOAICA 193 


şi de compătimire, cu care consider pe convorbilor, e 
cu neputinţă, să scape acestuia. 

— Dar se poate întâmpla, ca ea să fie capturată în 
limitele sectorului tău... | 

— Ți-am mai spus şi ţi-o repet: sectorul meu are doar... 

— Sectorul meu are şapte şi al tău încă şase chilo- 
metri... 'Treisprezece chilometri în total... 

Iliad se întrerupsese ca să scoată harta din pataşca ei 
transparentă. Mi-o întinde pe masă și degetul lui aleargă 
nervos peste chilometrii tescuiţi pe hârtie. 

— Vezi, îmi spune cel, bătând cu vârful degetului întrun 
punct însemnat cu roşu... Asta e satul unde a poposit ea, 
găzduită de-un culac bătrân, de unde a adus şi păduchii... 
li ace Duboşani... îl vezi... Bani avea cu ca, bani rusești, 
bani româneşti, bani streini... Numai bagajele i se furase. 
Banii i-au fost aduşi colonelului care-a poruncit să i se 
restitue... deci gazda la culac era asigurată... Acuma pri- 
veşie aici... în sus şin jos, în dreptul întregei întin- 
deri a sectoarelor noastre nu mai e alt sat atât de a- 
propiat... 

— Dar dacă a nimerit totuşi în altă parte... 

— A revenit cu siguranţă aci... sunt atât de sigur că 
nu mă înşel de lucrul ăsta, cum sunt sigur că nu mă 
înşel că te văd... Aici e punctul pe unde a trecut în secs 
torul meu şi unde a surprins'o caporalul Potroc. Am 
anchetat pas cu pas drumul ci... Mai sus ori mai jos de 
aceste sectoare, cum vezi, e cu neputinţă... Insă, pof- 
tim... e foarte cu putinţă să nimerească la tine... Inţe- 
legi... 

— Sigur că înţeleg... E chiar de mirare că a trecut la 
tine, când satul pe care mi-l arăţi e cu doi chilometri mai 
jos de limita sudică a sectorului tău... izbucnesc cu duş- 
mănie, ciocnind violent cu degetul. Şi e probabil că fata 
a trecut pe la mine, dar s'a rătăcit şi-a luat-o spre 
nord, pentru ca s'o nimerească măgarul ăla de Potroc... 
Il ştiu, e o mare lichea, lam avut şi eu... 

Şi-mi ascund capul în mâini covârşit de această ul- 
timă noutate. Va să zică ea a găzduit în Duboșani. Ce 


13 


194 GIB IL.. MIHĂESCU 


mai e nevoe de hartă... Acum îmi dau seama de totul 
de minune... Ştiu pe unde a venit... 

-— Bine, reia după o tăcere Iliad, domol, Poate să fie 
aşa cum spui. Foarte bine. Aşa a fost norocul meu. Insă 
spune-mi prietene... Dacă va nimeri din nou la tine... 

Glasul îi tremură, mâinile îi tremură, în ochi îi tre- 
mură boabe de lăcrămi. 

— Prietene, repetă el apăsând pe cuvânt, cercând să 
mă fixeze prin roua ochilor. 

— Va nimeri, vezi bine că va nimeri... Pentru că la 
mine, probabil din cauza satului aceluia, trag îugarii în- 
trun număr înzecit cât la tine... Ia uite cât de departe, 
sunt satele rusești din dreptul tău... S'ar putea spune că 
la tine nu se abal decât cei ce răsbat prin sectorul meu 
şi din cauza șerpuirei fluviului şi a conformaţiei terenului, 
o iau spre nord, crezând că merg spre apus... 

— Exact, exact, ai perfectă dreptate... dar ia spu- 
ne-mi... 

— Am, să ştii că'am! strig cu o imensă satisfacţie. 
După cum ai și tu că va veni... 

Şi fericil peste măsură îl întreb dacă e dispus să bea 
ceva vin. 

— Vom bea mai târziu, răspunse el cu o infinită 
tristeţe. Acuma însă, spune-mi prietene. dacă ea va fi 
prinsă de patrulele tale, oare... oare... — aci înghiţi în 
sec ca să-şi recapete vocea pierdută subit — oare după 
cele ce ţi-am povestit... ai fi în stare so reţii... pentru 
tine... 

Nu-l priveam în față, dar îl vedeam, îi vedeam tot chi- 
pul cu trăsăturile oscilând între milogeală şi ură; îl ve- 
deam prin frunte... 

— Dacă va nimeri la mine... îmi voi face datoria... 

— Vei trece-o înapoi? gemu el stins, impleticindu-şi 
paşii pe care instinctiv îi face îndărăt... 

„Plec ochii şi mai jos şi articulez abia întru târziu, ri- 
dicându-mi privirea pe îndelete: 

— Depinde... 

Duioșşia dispăru ca prin farmec. 


RUSOAICA 195 


Nu cred că Vlad-Ţepeş să se fi încrunial mai teribil 
dinaintea unui semen omenesc ca Iliad acuma dinaintea 
mea... Şi totuşi ochii par'că i se lichefiază. 

— Va să zică... 

— E simplu, dacă observ că fata e intr'adevăr o mare 
artistă aş putea să trec peste consemn, cah... un caz a- 
colo. să închid ochii... şi să-i deschid bariera... 

— In schimbul? 

“— In schimbul... arcuşului ci fermecat... 
Va să zică în nici un caz n'ai reţine-o... 

— Nu fac astfel de imprudenţe... colonelul acum o ştie... 

lliad îşi propteşte capul în palme şi-şi acopere ochii în 
mâini. După un răstimp: 

— Bine... era de așteptat... un om de onoare mar fi 
putut proceda decât aşa... 


Mda... 
— T.. 


— Dar dacă eu te-aş ruga anume, în virtutea nu nu- 
mai a camaraderiei, dar a prieteniei noastre...,ca să mă 
anunţi şi pe mine... prietene bun. 

Se vede că vrei să mă bagi în bucluc. 

ŞI. 

Fireşte... dacă e so fac scăpată. trebuc procedat 
repede... De ce să periclitez viața fetei... şi cariera mea... 
şi cariera ta. Trei... trei nenorociri ar urma dintr'o simplă 
imprudență — râd fericit că pot să previn aceste de- 
zastre... 

El s'a ridicat în picioare şi mă străpunge de sus până 
jos nu cu ura şi disprețul, pe care ţine să mi le arăte, 
ci cu mila pe care mi-o inspiră. 

— Hi promit un singur lucru, Iliad. 

Tresărire vehementă; atenţie încordată de luptător în 
gardă... 


Ii promil dragul meu, să întreb pe dudune: — Vreți 
să chem și pe Niad... 
Imi promiţi lu asta?... 


Da. însă după ce-i voi da toale asigurările, că... în 


196 GIB I. MIHĂESCU 


orice caz, ori care i-ar, fi răspunsul!... ascultă bine ce spun, 
ori care i-ar fi răspunsul... că drumul ei e liber... Şi dacă 
ea va consimţi, te voi chema... d, 

— Imi dai cuvântul tău? 

— Il ai... 

Nenorocitul se repede la mine, mă ridică în braţe, 
mă strânge la piept. Ceasuri întregi se întinde acum 
masa noastră, 

— Şi spui că avea șoldul sus?... 

— Ha, ha, pe onoarea mea îți spun... dar fără să-i 
comprime bustul, ma parole d'honneur. Şalele se strån- 
geau spre mijloc într'o linie atât de lină... aidoma cum o 
descriai tu, în bordeiul ăsta, ţi-aduci aminte? Par'că ai fi 
fost profet, aşa mă minunam când le vedeam cum se 
potrivesc toate, cu ce-mi povesteai tu. Dar ce să-i faci? 
A nimerit la mine. Aşa; e dragă... valsul vieţii... 

Numai faţa Valiei, mi-era cu neputinţă, cu neputinţă s'o 
văd în întregime, deşi îi ştiam acuma mărimea ochilor, 
clinul nasului, linia bărbiei, obrajii, fruntea, sprâncenele, 
genele, aluniţa din colţul buzei... deşi-i ştiam tot ce se 
putea ști despre ea... 

— Dar în afară de muzică, şin afară de trecutul ei, 
nu-ţi spunea ea altceva Iliad, ceva despre gândurile ei, 
despre modul cum vede lucrurile dimprejur... cum în- 
țelege bunăoară împrejurările astea... 

— Filosofie, vrei să zici?... întrebă Iliad după ce înghiţi 
ultima dușcă. He, he, cam avea ea chef... dar cum în- 
cepea îi astupam gura cu un sărut mai tare decât Dos- 
toiewsky. Nu mai avea ce să mai zică. Ce vrei, mon- 
cher, asta era arma mea! Se cam mira ea că eu nu ce- 
tisem nimic de Dostoiewsky. Ha, ha, ha, da o răzbeam 
cu ale mele. Par'că la dragoste aştepţi pe Dostoiewsky? 
La drept vorbind, cetisem eu ceva: o poveste cu un pom 
de Crăciun, care-mi inspirase şi-o poezie ;i-am spus cu... 

— Şi nu-i spuneai, că aici, aproape, foarte aproape, ai 
un prieten, care a cetit pe Dostoiewsky tot, tot, poate 
mai mult decât a cetit ea... care așteaptă norocul să-i des- 
prindă chiar din paginile lui Dostoiewsky sau ale lui 


RUSOAICA 197 


Tolstoi și să-i aducă o Avdotia Alexandrowna, o... Anna 
Ka... 
— Păi ce, eram idiot?... Mă, mare prost trebue să mă 
crezi tu pe mine... 
Iliad redevenea pe nesimţite, cel vechi, cel ştiut... 
l} 


lar între timp, cu grijă de ale mele, eu eşiam din când 
în când în bătătură, alunecam pe zăpadă, zglobiu ca un 
copil şi râdeam cu poftă. Convocasem statul meu ma- 
jor: plutonieri, sergenţi, tălmaci, dintre caporali doar pe 
Marinescu, în odaia lui Gârneaţă; 

— Imi pare grozav de rău, Cebuc, că am lăsat să 
ne scape de-o săptămână şi mai bine, chestia de care 
mi-ai spus, cuvântez cu înfocare. Zici că avea o cutie 
neagră în mână? Aşa trebue să fie precum ai zis, pre- 
cum a bănuit ardeleanul: Spioana! Asta nu e un lucru, 
aşa, fără însemnătate. Trebue să fim cu ochii în patru, 
înțelegeţi... Zilnic primesc ordine şi comunicări de-a drep- 
tul dela domnul colonel: fiți cu atenţie la spioni şi mai 
cu seamă la femei, la spioane! Cum le prindeţi la co- 
mandament | 

Ei bine băieţi, femeia asta trebue să ne pice în mână, 
cu aparatul ci cu tot... Trebue s'o supunem la o straşnică 
perchezițic, trebue să punem mâna pe toate documen- 
tele şi fotografiile ce le-ar purta asupra ei. Insă cum am 
putea s'o prindem, când noi nu putem să trecem din- 
colo?... Şi uite de-aia vam chemat la sfat, pentru că 
trebue să fim toţi înţeleși... Acuma, vă las iarăși niţel 
singuri, că am musafir pe Iliad. Dar până mă întorc, voi 
să vă şi orânduiţi în gând planurile voastre. Să ve 
nai ce zicęļi fiecare şi pe urmă vom alege pe cel mai 

un... 

— Domnul locotenent Iliad, are cunoștință despre 
spioana asta, domnule locotenent? întrebă Gârneaţă. 

— Nu Gârneaţă... şi nici nu-i spun. Când pot să fac 
ceva şi singur, de ce să mai încurc și pe alţii în ițele 


198 GIB 1. MIHĂESCU 


mele, ca să se laude pe urmă că ei au descoperit tolul. 
Merci... 

Un murmur de aprobări îmi întâmpină aceste vorbe. 
li lăsai deci să cugete și să se stătuiască, iar eu alergai 
la locotenentul Iliad, care se pregătea să plece. Când reve- 
nii, oamenii mei nu ajunseseră încă la un liman mai con- 
sistent. Să trimetem un soldat deghizat și șmecher? — 
o astfel de propunere trebuia dela început aruncată deo- 
parte: chiar dacă întreprinderea izbutea, colonelul sar fi 
supărat grozav. lar dacă nu izbutea sau lua cine ştie ce 
întorsătură, răspunderea noastră ar fi fost periculos de 
gravă. Să tocmim vre-un basarabean, căruia să-i înles- 
nim trecerea și să-i ajutăm revenirea — ideea asta a 
lui Gârneaţă era cea mai bună, dar de unde găsești ba- 
sarabean în pustietatea asta şi încă dispus la astfel de 
aventuri? In cătunul fără nume nu văzusem nici urmă de 
bărbat tânăr, iar Tohatinul era departe. Ne gândirăm la 
acei doi flăcăiași, pe care-i întrebuințam la vâslit, vara, 
când transportam refugiații cu luntrea, dar ei pingi 
din cauza înghețului şi aveau să revină la primăvară. 
Am fi putut totuşi să le dăm de veste; unul locuia în To- 
hatin și altul ceva mai departe. 

— N'aş dori să punem români de-ai noșiri pe dru- 
muri, de pe care nu ştiu dacă se mai întore!, luai în cele 
din urmă cuvântul. Pentru că o spioană de-astea, e de 
obicei o femee grozav de crudă și de periculoasă, a- 
firmai cu convingere. Ar fi în stare să-l dea pe omuleţul 
nostru pe mâna bolșevicilor, ca să-l frigă de viu. Insă 
eu m'am gândit la asta: ascultați și voi să vedeţi și dacă 
n'o fi bună, om găsi alta: Tot ne trec nouă prin mână 
atâţia refugiaţi, ce ne costă să făgăduim azil și trecere 
liberă, fără nici o formalitate şi = ami] Woch care 
o va aduce-o. 2 

Aprobările tuturor porniră din toate părţile. 

„de ce tălmaciul să nu le spună la toţi, că-l va 
näe -fericirea pe-ăl care-o şti şi-o izbuti s'o hotărască 
să treacă prin sectorul nostru... 


RUSOAICA 199 


Tălmaciul incuviință mişcând ìn sus şin jos barba lui de 
patriarh. f 

— Dar nu trebue să ne scape cumva, că noi ştim că 
e spioană... şuerai, scoborând vocea şi privind cu în- 
teles pe fiecare din convorbitori... Nu, nu... pentru că 
in grămada zdrenţăroşilor ăstora nu ştii totdeauna cu 
cine ai de-aface, ori cât am scotoci noi trenţele lor cu 
păduchi. Dar eu m'am gândit aşa: pentru că de obicei 
spioanele astea sunt alese anume pe-o sprânceană, — 
făcui cu ochiul ștrengăreşte şi toate mutrele îmi răspun- 
seră cu rânjete jignitoare; — să spunem că mulți fugari 
ne-au povestit de-o fată frumoasă — s'o nimeri nu ṣo 
nimeri, dar voi ştiţi. toate femeile cred când le spui că 
sunt frumoase. 

—  De-asta aşa e, râse unul, și toți râseră la fel, 
jar tălmaciul încuviinţă înţelepţeşte din barbă... 


o — că toţi fugarii, — nu numai unul, înțelegeţi — 
ne-au povestit de-o fată tânără, care dă târcoale să 
treacă încoace şi nare curajul — ce zici Cebuc, mă a- 


dresai îndată acestuia, căci zâmbetul şi privirea lui stă- 
ruitoare, nu-mi plăceau de loc. 

-- Bun, bun, domnule locotenent, răspunse el admi- 
rativ, e straşnic adusă... că doar atâtea cărţi cate a- 
veți în bordeiul dumneavoastră, au ştiut ele cum să vă 
lumineze... 

— Mă, păi dacă e aşa cum a spus ardeleanul, ea tre- 
să aibe gazdă pe-aci prin apropiere, prin Duboşani, ori 
prin alt sat din împrejurimi... şi mulţi din muşterii noştri 
poate or fi şi văzut-o... Eu aşa cred că e bine să-i spu- 
nă ca so poată ademeni... că într'atâta am auzit de ea 
că m'am îndrăgostit de dânsa... Ei. ce ziceţi... băeţi... 
ințelegeţi cam cum vine şurubul?... 

—  Ințelegem... să trăiţi, se amestecară îndală glasurile 
tuturor şi cu toţii schimbară între dânşii priviri lumi- 
noase de aprobare... 

Dar pentru a accentua şi mai sigur caracterul ostăşese 
al intenţiilor mele, gășii că e cu totul nimerit să interviu 
brusc cu o autorectificare: 


200 GIB 1. MIHĂESCU 


— Nu... nu băeţi... îndrăgostit nu merge... he, he, 
nu sunt aşa de gâsculiţe, femei d'astea pe care le re- 
crutează birourile de spionaj... sunt date dracului de 
deștepte... îndrăgostit nu merge... trebue găsit altceva... 

Am făcut o pauză mai mare, în care timp am tot pri- 
vit prin colţuri, muncindu-mi figura în semn de medi- 
ție adâncă... 

— A iacă, găsesc după o vreme. Să zicem ză al 
aşa, că domnul locotenent s'a înduioşat mult că o biată 
iată ca ea s'a sfiit să treacă încoace, când trec atâtea 
haimanale. Cam auzit, că după înfăţişare ar fi de neam 
bun şi că sunt mare dușman al bolşevicilor, că sunt 
și basarabean și după mamă rus; şi am şi eu rude ră- 
mase în Rusia, pe care le aştept. Că am auzit de ur- 
gia celor de acum, față de nobilii ruşi şi mai cu seamă 
faţă de femeile nobile — și cu toate că e poruncă ho- 
tărită şi grea să nu scape nimeni încoace, totuși eu 
închid ochii şi pe toţi îi las să treacă, doar, doar, sor 
nimeri și rudele mele... 

Nu știu dacă o spioană adevărată ar fi putut primi 
cu atâta uşurinţă astfel de discursuri, însă statul meu 
major, spre deosebita-mi satisfacţie, se arăta nespus de 
încredințat că şiretlicul va eşi de minune. 

— Tot domnul locotenent sireacul... mă linguşi admi- 
rativ, după obiceiul lui, Gârneaţă. 

lar Marinescu, întru onoarea mea își dispuse în chip 
de veselie, albușurile vineţii ale ochilor șterşi. 

Bătui pe umăr pe tălmaci: 

— Nu, lasă, am să-ţi scriu eu pe-o hârtie ce trebue 
să le spui, pe scurt, știi... poţi să le mai adaogi pe dea- 
supra, ca să-i lămureșşti şi dumneata,... însă ceia ce-ţi 
voi scrie eu, aia trebue să le-o spui pe dinafară, cuvânt 
cu cuvânt... pentru că avem de-aface cu o femee straş- 
nică și nu trebue să greşim cu o iotă... Ba încă poţi să 
le adaogi că despre propunerea asta. nici unul din mos- 
calii şi vagmiștrii mei nu ştie nimic... că doar eu şi 
cu dumneata știm aci rusește, dar eu nu pot să mă adre- 


RUSOAICA 201 


sez lor pe ruseşte, ca să nu dau de bănuit la soldaţi... 
Inţelegi domnule... 

—  Imțeleees... înţelees, asigură basarabeanul cu vo- 
cea lui domoală şi cântătoare. lar gradaţii se minunară 
din nou zgomotos și linguşelnio de dibăcia mea. 


` 
2 


Prima încercare a hotărîrei noastre fu pusă în aplicare 
chiar în seara care urmă. 

Tălmaciul explică streinilor de ce nu putem să-i pri- 
mim. Oamenii ascultară lămuririle cu indiferență; odată 
ce erau respinşi, ce-i mai priveau pe ei motivele şi oare- 
cum scuzele noastre pentru această lipsă de ospitalitate? 
Dar când barba lungă a tălmaciului începu să se miște 
pentru a pomeni de fata cu „o cutie neagră în mână“, 
ochii pleoştiţi de îndobitocire se aprinseră; felinarul meu 
se plimbă victorios pe colecţia aceasta de mutre sinis- 
tre, adumbrite de cele mai bizare forme de cușme şi 
şepci. Insă, când povestea se termină ochii se ascun- 
seră repede în umbra cozoroacelor şi în potloagele care 
curgeau din căciuli. 

— Ei, primiți băeţi? strigai atunci inimos şi pusei 
pe tălmaci să repete în rusește, cu acelaş ton sprinten, 
plin de înviorare şi trezitor de nădejdi. 

Dar nimeni nu răspunse; ba chiar unele capete se 
dădură plictisite într'o parte. Tălmaciul se porni să facă 
preciziuni şi să acorde garanţii; însă, dacă n'ar fi fost 
soldaţii din juru-le, oamenii aceia sar fi risipit cu si- 
guranță, fără să asculte. Când tălmaciul repetă între- 
barea, nimeni nu răspunse. Ba da, primirăm îndată câ- 
teva rânjete de câini rebegiţi. Mai mult decât să-i dăm 
înapoi peste râu, ce le mai puteam face? Şi dacă asta 
era totul, puteau cel puţin să-mi răspundă cu batjocura 
râsului lor tăcut. 

Mă izbeam de aceste mutre negre și soioase ca de in- 
diferența albă a câmpului rusesc. In cuprinsul imensită- 
tei ninse, printre aceste arătări zdrenţuite, printre acești 
ochi de fiară, printre aceste danturi de lup, Valia se 


202 GIB |. MIHĂESCU 


silea să apuce talazul prielnic, care so arunce pe țărmul 
salvărei. Ea avea de parcurs doar cele câteva leghe 
din urmă ale unui sălbatec şi pustiu continent. Şi to- 
tuşi limanul ajungerei era barat cu valuri de râu, cu 
cerc de fier şi foc; doar întrun singur loc o luminiţă pâl- 
pâia şi pentru dânsa, ca acele faruri abia zărite, pentru 
rălăciţii mărilor înfuriate. Dar cum va putea să ajungă 
până la urechiuşea ei fină de muzicantă. şoapla ușoară. 
ca unda de zefir; că aci aproape, întrun loc anume, 
o luminiţă a scăpărei pălpâe numai şi numai pentru 
dânsa... 

O, ho, cu neputiinţă să lăsăm lucrurile aicea... Haide; 
haide, curaj... încă un pas, încă unul.. Şi cu ultimile 
sforţări ale naufragiatului ce vrea să prindă ţărmul as- 
cuns de noapte şi depărtare, mă reped cu umăr de 
tier în bancul de indiferenţă şi prostare. Mi-aud glasul 
ferm lovind cu sonoritate masivă de ciocan şi mă încu- 
rajez de el, întărindu-l. Incep un viu și sever inleroga- 
tor. Vocea mea impune şi ochii-mi dominează. li descos 
în bloc, apoi pe fiecare în parte: asupra drumului stră- 
bătut, asupra situaţiei geografice a malului dincontră, 
asupra ultimilor localități în care poposiseră. Veniam 
în sfârşit cu vorba la Valia; câte unul începea atunci 
să se desmorţească. A. parcă văzuse el ceva... a da, 
da... o barişnă înaltă... și cu... în mână... o cuties, da, 
da, da... Ah, iată unul, care-mi păruse cel mai recal- 
citrant dintre toţi, îmi înşiră acum o poveste întreagă... 
E vădit lucru însă că fata rătăcitoare s'a iscat în mintea lor 
abia în clipa de faţă. Dar rău cusutele lor minciuni mă 
înviorează, mă umplu de viaţă ca repetatele găleți de 
apă pe cel ce şi-a pierdut simţirea; îmi dă prisos larg 
de energie, ca să le insuflu adânc, pe deasupra bărbei 
de profet a tălmaciului, ambiția faptei și dorul aprig al 
scăpărei. 

— Ei vedeţi, unii aţi și văzul-o... prin Duboşani sau 
prin alt sat prin care aţi trecut... cel care mi-o va a- 
duce-o.:. i 

Și tălmaciul trebue să precizeze iarăşi după dictarea 


RUSOAICA 203 


mea, că vreau so scap pentrucă este o duşmană a ro- 
șiilor, o albă, — şi trebue să atragă deasemenea a- 
tenția asupra poziţiei pichetului meu, pentru ca trecerea 
să nu se încerce în vre-un loc greşit, unde alţi co- 
mandanți, poate, nu vor să ştie nici de albe, nici de 
roşii... 

Târziu în noapte, îmi dau seama că am greşit cu 
nefericitul cuvânt: albă. Căci suggestiile mele, prin gura 
acestor indivizi nesiguri, puteau ajunge la urechile unci 
adevărate autorități bolșevice... Chiar mâine, discursul 
ce i-am scris tălmaciului, trebue potrivit din nou, cu 
multă. cu foarte multă prevedere. 


In grupul aliniat pe două rânduri al refugiaților, la 
intrebarea lui Gârneaţă: .„Care din voi e moldovean?" 
nimeni nu se mișcă. La a doua întrebare: „Care din 
voi ştie moldovenește?: se desprinse unul singur. La 
întrebarea tălmaciului, pe ruseşte: „Care are rude în Ba- 
sarabia?‘ iarăşi nici o mişcare. 

Oamenii fuseseră prinşi pe înoplal şi urmau să tie tri- 
miși înapoi tot în noaptea asta. în cel dintâi momenti 
prielnic. Cel care păşise înaintea grupului cra înalt de 
statură; la reflexul promoroacei figura lui împrumuta sen- 
suri imprecise, inconsistente, schimbătoare. Il cuprinsei în 
conul de lumină al felinarului meu electric. de buzunar. Un 
chip tăiat de linii dure şi multe, nesimetrice; ochii mici 
sub smocuri aspre de sprâncene. Sub nasul gros „de 
formatul şi culoarea unei pătlăgele vinete, individul era 
spån, dar de-o parle şi de alta a nărilor, alte două 
smocuri țepoase și rare, încălecau colţurile buzelor. Făl- 
cile deasemenea i-crau golaşe dar în vârful bărbiei şi 
dedesubtul ci se sburleau ca niște ace înfipte în peri- 
nuță, aceleași ţepi aspre şi rari. Căciula de oaie, şuba 
cărămizie, şi botforii din picioare erau lerfeniţă. 

— Tu zici că ştii moldovenește, dar nu ești mol- 
dovean. Eşti ovrei? 

= H. D.’ 


204 GIB I. MIHĂESCU 


— Eşti jidân? trebuii să mă corectez, pentru că în 
Basarabia cuvântul „evreu“ pare, dacă nu necunoscut, 
în orice caz foarte curios fiilor lui Israel, de condiţie 
joasă. 

— Niet. 

__— Ştii moldoveneşte or nu ştii? îmi înăsprii vocea 
agasat. 

— PD'apăi că grăesc. 

— "Cum te chiamă? 

— Ilia. 

— Ei, şi-atât? 

— Atât... Pentru un suflet al lui Dumnezeu un nume 
e de-ajuns... Că şi şei de au mai multe tot un noroc 
au pe lume; douăzeci de-o avea, şi tot le-o schimba 
să se ascundă, foamea și moartea tot îi nimerește... 

— Ce spui mă?... Faci pe cugetătorul ai? Eşti rus 
atunci? | 

— Suflet al lui Dumnezeu. 

— Lasă pe Dumnezeu, răspunde ce te întreb; eşti 
rus? 

— Oi fi şi rus... 

— Cum oi fi, bă? eşti sau nu ești, răspunde repede 
că n'am timp de ghicitorile tele. 

— Eu p'ân aste locuri m'am născut... 

— Aci sau dincolo? 

— Pe aici, pe dincolo... 

— Zi te-ai născut pe rând... 

— Xl întunecat o mai şti cum m'am născut, Lumina 
voastră... da' eu nu-mi mai aduc aminte că pe vremea 
aia eram şi mai prost ca acum. 

— Văd că vorbeşti limpede ca aut adevăraţi, 
de ce mai ieșit din capul locului, când am întrebat 
cine-i moldovan. Ori nu-ţi place să- ți spună că ai cap 
de bou... 

— D’apoi cum nu mi-o place, că şi boul e mai fru- 
mos la cap ca mine... Nu vă supăraţi luminăția voastră, 
oi fi şi moldovan. 


RUSOAICA . 205 


— Cum oi fi măi? eşti sau nu eşti? Ce-a fost tată 
tău... 

— Om o fi fost şi el, că văd că n'am ieşit nici 
mânz... nici vițel... şi tare rău îmi pare de-asta... Că 
mai cu bucurie şi mai omeneşte s'ar fi uitat oamenii la 
mine: Da eu la faţă nu lam văzut ca să-i grăesc şi lui 
aşa o bucurie... 

— Da maică-ta nu l-a văzut?... 

— Dacă s'or fi desfătat noaptea prin iarbă, cum era 
să-l vadă şi ea iracan? Că la drum lung pe câmpie, 
omul unde vede om se opreşte sănopteze şi une-ori se 
nimereşte să fie la o laltă și-o fumee or două... Iar 
după hodină, o porneşte iar din viul nopței, care în- 
cotro îl trage soarta lui. 

— Da maică-ta ce era? 

— Era şi ea bună femee... că atât cât am fost îm- 
preună nu m'a lăsat din sudălmi şi bătae. Da se chiamă 
că nu m'a aruncat pe drum. 

— Bine, bine, dar ea ce era? moldovancă, rusoaică... 

— Poate-o fi fost de amândouă felurile, că dacă era 
cu rușii grăia rusește, da cu moldovenii, moldoveneşte... 

— Da cu tine cum grăia? 

— Când mai aşa, când mai aşa... cum nimeria şi ea. 

— Da voi în ce sat staţi, rusesc sau... 

— Pe unde ne-apuca iarna, că vara toată nu stam 
locului... pân” într'o zi... eram flăcăoaş pe-atunci şi ne-o 
prins într'un târg şi ne-o închis, da nu laolaltă... D'a- 
tunci n'am mai ştiut unul de şelălanit... 

— Şi pân'atunci n'ai avut şi tu curiositatea, cum 
să spun, nu te-o îndemnat şi pe tine sufletul so în- 
trebi: Da tu ce ești mamă, moldovancă, ruscă? 

— Iaca, să mă icrtați înălțimea voastră, numai aiasta 
nu mi-a dat în gândul ista prost al meu s'o întreb... 

— Auzi, Gârneaţă, ce glăsuește ăsta... L'ai căutat 
bine prin buzunare? 

La răspunsul acestuia, că i-a dat o atenţie specială, 
mă adresai iarăş individului fără nație: 

— Vezi mă ciolovec, dacă apucai să-ţi spună maică-ta 


206 GIB I. MIHAESCU 


că eşti moldovean, rămâneai aici. Dar aşa, o so iei la 
drum îndărăt ca şi ăştia, care ne înţeleg ca pe păsări. 

— Să trăiţi ani mulţi şi fericiţi luminăţia voastră. Așa 
să faceţi cum grăeşte înţelepciunea măriilor voastre. Şi 
eu tot mulţumit oi rămâne, că și acolo ca şi aicea e tot 
pe pământul lui Dumnezeu. 

— Eu am auzit că pe-acolo nu mai e pământul lui 
Dumnezeu... 

— W'apăi şăi de zic aşa mărite Doamuc, lot ai lui 
Dumnezeu sunt și ei şi tot lui o să-i răspundă la dreapta 
judecată... 

Omul se dădu lihnit îndărăl să-şi ocupe locul prin- 
tre ceilalţi. Il oprii. Rămânea să mai mă gândesc ce e 
de făcut cu dânsul. i 

Urmară- lămuririle tălmaciului și propunerea salva- 
toare. Dar aceleaşi mulre impasibile, aceiași ochi îndo- 
bitociţi sau  împroșcând o clipă mici sticlişuri de ură 
şi dispreţ, desigur, pentru barinul puternic și fără griji, 
care încearcă să le exploateze nenorocul ca să-și înles- 
nească aventurile şi să-și pololească aleanurile. Pe nici 
unul, de data asta intervenţia mea wavu darul să-l aţâţe 
măcar la minciună; dădeau răspunsuri atât de brutal ne- 
gative, că mă întristară cu desăvârşire şi-mi epuizară 
repede stocul de ademenitoare întrebări. 

li părăsii cu limpede conștiință a zădărniciei bielei 
mele nebunii de a pretinde să scot din imensitatea mă- 
rei, inelul de preţ aruncat de-un orb. Aş fi vrut să of- 
tez adânc de obidă şi totuși. nici măcar atât nu pu- 
team, ținut de rău de atâția ochi prieteni ori duşmani 
cari mă ţinteau ca nişte guri de arme pe-un condam- 
nat. Reintram în bordei şi mă aruncam, cât eram de 
lung în pat, strivindu-mi ochii cu apăsarea pumnilor 
strânşi şi prefăcându-i în mii de scântei colorate, ca pe 
niște tăciuni izbiţi de cleşte. Atât mai dăinuia în acele 
momente în abizul negru din mine; aceste bizare steluțe 
de kaleidoscop în artistică și neîncetată combinare; ş'a- 
poi din necuprinsele depărtări ale infinitului prins; sub 
pumni, din nou, nepotolila nădejde începea să tresalle. 


RUSOAICA 207 


Mă ridicai cu priviri lurburi in amurgul lot mai pro- 
nunţat al odăiţei: şi din umbrele colțurilor răsăriră ace- 
leaşi cozoroace de şepci soioase şi aceiaşi ochi losfores- 
cenți, fixându-mă din bărbi or de sub căciuli. Numai 
că acum mă priveau cu altă lumină, iar în gândul meu 
speranța se reabilita cu desăvârşire, când se umplea 
de mântuitoarea imagine: vre-unul din aceşti vagabonzi 
încucişind întâmplător drumul cu ea: faţăn față cu rea- 
titatea, cu neputinţă ca sufletul vagabondului să nu se 
limpezească, gândul răsplăţei să nu-i încolțească sigur şi 
slăruitor. 


Să trăiţi, strălucirea voastră, — îmi tae calea 
llia, când ieșşii iar în bătătură. Da’ pe mine mau lăsat 
singur afară şi tare mai mă împunge vântul prin frun- 
zişul ăsta de cârpe. care abi' de se mai ţine pe oasele 
mele... 

- A... da... duceţi-l și pe el... Dar lu n'ai să treci 
înapoi noaptea asta. Am să telăfonez la comandament, 
să vedem ce e de făcut şi cu tine... te oprim sau le 
expediem... 

Să trăiască mărirea voastră, da dacă eu vaş mul- 
țămi de bună voire şi vaş ura de sănătate, să mă la- 
sați să mă întorn cu netrebnicii ăilalţi, înapoi, la ră- 
sărit... 

— D... da...? aşa?... a, bun. Renunţi de bună voe, 
cum sar zice... Hei, Gârneaţă, apropie-le aicea... Ia vezi, 
ce e cu stimabilul ăsta... zice că s'ar întoarce peste 
râu.. 

Să trăiţi. înălțimea voastră, şi dumneata gașpadiu 
haupicăpitan — se îndreaptă el către Gârneaţă — şi 
să mă iertaţi, da iacă, vedeţi, aiasta e toată moşteni- 
rea care mi-a rămas de la ăl de m'a făcut la popas de 
noapte: când aud de telefonă şi de camandament să m'-a- 
puce aşa... cum să mai grăesc... măriile voastre ziceţi 
că teamă, dar cu zic că rușine mare, pentruce să mai 


208 GIB I. MIHĂESCU 


stricați aşa lucruri scumpe şi să supăraţi aşa înălţimi lu- 
minate cu un păcătos şi călic ca mine... i-o fi 
scârbă şi tealifonului așela să cânte pentru așa otreapă 
şi gunoi... 

— Il auzi Gârneaţă... Auzi ce pehlivan vagabond, ia 
mai scutură-i puţin efectele, bucăţică cu bucăţică... 

Insă Gârneaţă clatină din cap fără însufleţire: 

— Ce să-l mai scuturăm degeaba domnule  locote- 
nent, că prin găuri i se vede şi pielea... Nu lam răs- 
colit eu destul adineaorea p'ăsta mai bine ca pe toți, 
că nici mie nu-mi plăceau de loc ţepile ălea de arici; 
da vă asigur, în afară de păduchi, nu mai are nici un 
secret. 

Conul de lumină al lămpei de buzunar umple iar fața 
schimonosită de linii dure ca a contaminaţilor de lepră. 
Ochii, cu adevărat de arici, nu aveau nici o expresie, 
dar mizeria asta omenească, nu putea inspira cu ade- 
vărat decât milă. 

— Bine, eşti slobod să treci cu ceilalți. Paşol... 

Dar Ilia nu se mişcă. Sentinela se apropie, dar el 
face un pas sfiit spre mine, în vreme ce gura i se în- 
tinde, într'o parte şi într'alta sub ţepile aspre, despăr- 
tind complect în două figura-i hidoasă. 

— Să trăiţi! îşi răsuceşte el umerii, aplecându-se şi 
răsturnând capul într'o parte, ca să-mi vorbească de 
jos în sus, ca şi când ar fi simţit că-i necuviincios din 
parte-i să fim potriviţi la statură — dacă mi-i iertat 
să îhtreb... Oare pe mine cu ce m'aţi răsplăti dac'oi afla 
colea la Duboşani sau pe unde mi-o mai cutreera prin 
şura asta de cap să mai rătăcesc, pe barișna cu cutie 
neagră în mână... şi oi face-o să vie la înălțimea voas- 
trä... 

— Am spus... ai oricând drum slobod pela mine... 

Ilia se scărpină în cap, părând că tot iiia dar 
se vedea bine că e nemulțumit... 

— Trecere slobodă... poate căpătam şi de aşteptam 
aicea până mâine... 

Iluminat în gând ca de-o isbucnire roşie de incen- 


RUSOAICA 209 


diu, îl apucai de mână și-l trăsei brutal, întro parte. 

— Spune, cât pretinzi? 

— Ce să fac, luminăţia voastră? 

— Cât ceri, câţi bani ceri? 

— Ah, ho... iaca da... că nu ne prea înţelegem in 
toate cu dumneavoastră din ţara veche. Apăi bani, în- 
ţelepciunea voastră, așa cât sar cuveni să fie plătită 
aşa ispravă, eu n'aş putea purta cu mine, că mai rău, 
mi-o fi cu ei, decât fără ei... Dar dacă mărirea-voastră 
mi-ar da să mă îndop bine, ca să-mi ţie pe mai multă 
vreme şi mi-ar mai umple sacul cu câteva pite să-mi fie 
pe cale, iar când m'oi întoarce de mi-o da un rând 
de primineală, nişte botfori care i-o arunca vre-un mos- 
cal şi o buleandră cu mai puţine găuri de cât aiasta de 
pe mine, ca mine nime nu s'o găsi mulțămit pe lume. 
Atunce niscaiva carboave aș mai putea duce dacă lu- 
minăția sa s'o îndura să-mi dea şi din așelea pe dea- 
supra, că dacă sunt primenit se chiamă că am cu ce să 
le fac cinstea a le purta... 

O pereche de bocanci scâlciaţi, dar pentru el împără- 
teşti și nişte ciorapi de lână găsii pentru Ilia chiar de- 
acuma. li mai dădui nişte pantaloni de flanelă „și un 
pieptar de blană de oaie, iar pentru cap o căciulă re- 
formată. li arătai în schimb o cojoacă zdravănă de pos- 
tav rusesc căptușită cu iepure, niște pantaloni de pie- 
lea dracului şi un veston vechi și degradat, dar ples- 
nit numai într'un cot. Astea toate vor fi prețul cel ade- 
vărat al ajutorului său; pe deasupra trei sute de lei la 
lună şi hrană asigurată cât timp va servi pe Valia, dacă 
ea va vroi să rămână pe-aproape, câtă vreme eu voi mai 
fi nevoit să slujesc pe Nistru. 

Il ospălai zdravăn și vrusei să-i dau tot felul de me- 
rinde pentru drum, dar el nu primi decât pâini şi doar 
un bidon de tinichea învechită, pe care i-l umplui cu 
rachiu tare. Mă rugă să-l îngădui să treacă ghiaţa mai 
înaintea celorlalţi. Incă de cu zi va fi în Duboşani şi 
va iscodi fără preget. Valiei îi va grăi așa, că un ofi- 
ter, nu cel pe care-l știe ca, a auzit de întâmplarea 


210 GIB I. MIHĂESCU 


ei şi s'a mâhnit tare rău, ca fost dată îndărăt, cu toate 
că se pricepea așa de bine la cântat şi avea atâta în- 
văţătură. lar asta mai ales la întristat peste fire, că și 
el a cetit strașnic de multă carte rusească şi tare mult 
i-a plăcut; și mare fericire a fi pentru dânsul să în- 
tâlnească un suflet de fată aşa cum stă scris în căr- 
tile ruseşti... 

li explic lui Ilia de ce ţin mul să-i spună numai 
aceste vorbe și el pricepe de minune şi reproduce cu 
o exacliludine uimitoare, chiar dela prima repetiție tot 
ce i-am spus. 


* 


Dis de dimineaţă telefonul mă chiamă cu alarme pre- 
lungi. „Individul Serghe Bălan, înalt, forţă ierculeană, 
părul castaniu închis, ochii albaştri, mustața galbenă, 
barba rade, a evadat de sub escortă, pe când era trans- 
portat la o confruntare...“ Intâmplarea s'a petrecut în- 
tro pădure, individul şi-a rupt legăturile şi a legat cu 
ele pe paznic de-un copac, nenorocitul rămânând în a- 
ceastă poziţie trei zile... Eram delegat să fac în toiul 
nopţei o descindere inopinată la locuinţa contrabandistu- 
lui din cătunul Tohatin (19... — Tohatinul era la 12 
kilometri şi era mai aproape de reședința judeţului de 
cât sectorul meu, dar puterea executivă nu ezita când 
avea de numit localităţi, despre care Serviciul Geogra- 
fic abia acum lua cunoştiință). 

Pe la amiază telefonul mă chiamă iarăşi: Bălan eva- 
dase de mai bine de o săptămână cu concursul unui 
complice — ale cărui semnalmente mi se dau de ase- 
meni — și al soldatului de escortă, care fusese cum- 
păral. Cuprins de teamă, soldatul revenise în pădure, 
— se crede secondat. de un al treilea individ — în 
mijlocul căreia stătuse legat burduf de-un trunchi de co- 
pac, două zile şi trei nopţi, în miez de iarnă. Era ne- 
mâncat şi aproape moril de frig, de sete și de oboseală 
și e de mirare cum nu murise de-a binelea. A primit 


RUSOAICA 20 


să sufere astfel pentru a înşela bine pe descoperitori, 
pe care fireşte îi aştepta ceva mai de vreme; dar a dat 
de bănuit prin faptul că el pretindea să fi rămas în 
poziția asta de mai bine de-o, săptămână, ceia ce era 
cu totul de necrezut. 

Pe la trei după prânz telefonul mă chiamă iarăşi: sol- 
datul pe moarte în spital a menţinut că a fost atacat 
de tovarășul lui Bălan, care l-a liberat pe acela; că, 
de frica răspunderei nenorocitul a cutreerat toate satele 
şi cătunele din preajma pădurei cu să convingă pe 
cineva să vie să-l lege. pentrucă, după ce fusese de- 
sarmat, deşi s'a rugat în genunchi de cei doi bandiți 
să-i facă această graţie, aceştia au refuzat rânjindu-i 
în nas. Abia a patra zi a găsit un biet creștin care 
sa îndurat să-l lege zdravăn, fără milă, pentru ca iz- 
bânda simulacrului să fie deplină. Soldatul — pe nume 
Cotoarbă, tot un basarabean, a refuzat însă, să denunțe 
pe creştinul care i-a venit în astfel de ajutor şi sa în- 
căpățânal să nu-i dea numele până a intrat în comă. 
Cum din declaraţiile lui rezultă însă că  binefăcătorul 
cu pricina a venit în fiecare dimineaţă şi în fiecare seară 
cu mâncare şi cu propunere de a-l înveli peste noaple 
sau a-l aduce acasă — propuneri pe care însă legatul 
le refuzase cu îndârjire — era limpede că atât desco- 
perilorul din dimineaţa treia al celui legat cât şi binc- 
făcătorul misterios erau una şi aceiaşi persoană; astfel 
ca fost readus lu instrucţie, lansându-se asupră-i man- 
dat de arestare. 

E curios că mi se mai dau aceste amănunte, pe care 
lelefonistul le risipea din rutină în toate punctele unde 
lrebuise să vestească şi să transmită dispoziţii în legă- 
tură cu dispariţia lui Bălan; totuşi le-am ascultat în- 
fiorat de drama descrisă alât de sumar şi întrun stil 
atât de administrativ, ale cărui interesante particularităţi 
imi scapă la reproducere din cauza repeziciunei trans- 
miterei. De asemeni mi se pare curios că organele de 
urmărire şi-au adus aminte de Bălan, abia după ce sol- 
datul de escortă a fost găsit legat, într'o pădure. 


212 GIB I. MIHĂESUC 


Curios. Dar mai curios pentru mine şi mai intere- 
sant era că Serghe Bălan scăpase acum mai bine de o 
săptămână; iar azi se împlineşte tocmai bine săptămâna, 
decând am găsit pe Niculina zdrobită de boală, dar în- 
tro stare de beatitudine sufletească, precum n'o mai vă- 
zusem niciodată. Diagnosticul mi se lămuri. 

Zdravănă bătae! apreciai cu toată obiectivitatea. Dar 
de ce numai bătae? Bine, bine; deobicei până aci merge 
pedeapsa românului dela ţară, în asemenea împrejurări: 
dar aici nu: e vorba de un ţăran oarecare, ci de Serghe 
Bălan. Ori glonţul e rezervat pentru... hm... 

De ce Niculina îmi ascunsese toate astea, de ce mă 
primea atât de fericită, de ce mă strângea cu atâta pu- 
tere și mă sfătuia să vin ziua şi numai ziua, iar noap- 
tea însoţit numai de moscali? Inţelesesem că frica ei 
crescuse între timp, dar dacă îşi luase pedeapsa de ce 
se mai temea?... îl minţise de bună seamă că totul n'a 
fost altceva decât lăudăroşenia mea... Foarte bine, foarte 
bine... dar de ce, dacă nu vroise să-l trădeze, sub un 
pretext sau altul, de ce nu-mi pretinsese să încetez deo- 
camdată vizitele... ba încă tocmai dimpotrivă... 

Hm, noaptea ce vine, va fi poate cu surprize. 


Am pornit cu Gârneaţă, cu Gherăscu, ţiganul zdra- 
hon şi voinic cât o stâncă şi cu încă un soldat. In locul 
acestuia din urmă aş fi vrut să iau pe Marinescu; dar 
cu toate căutările a fost imposibil să-l găsim. 

— Mi se pare că el ne-a luat-o înainte... împărtăşesc 
lui Gârneaţă. 

— Doamne păzeşte... e pe-aci... 

— Atunci se teme să nu sg pună rău cu cătunul... 

— Se teme să nu se pună rău cu pielea lui. 

Am ajuns la Niculina la primul cântat al cocoşilor. 
Omul luat pe deasupra a rămas la poartă cu pânda și - 
cu calul. Eu cu Gârneaţă şi cu Gherăscu, am intrat. Casa 
era în întunerec: Gârneaţă şi-a îndreptat revolverul spre 


RUSOAICA 213 


uşa prin care eu nu intrasem niciodată și care da în 
încăperea dela mijloc, de unde răzbătea spre odaia Ni- 
culinei ochiul de ferestruică albicios și suspect. Eu am 
bătut la uşa Niculinei.! 

Trebue să bat de mai multe ori, până când lumina 
se aprinde. | 

— Cine e? mi-ajunge în urechi glasul cu întrebarea, 
atât de obişnuite... 

— Eu Niculino, deschide... ! 

— A... dumneata...? (ea păstrase obiceiul de-a mă 
tutui numai în intimitate). ' 

— Am venit cu ucaz... şi cu oameni... să ridicăm pe 
domnul Serghe... Ce zici? Nu e cu supărare?... 

= A...: 
` Tăcere. Şi pe urmă uşa se întredeschide. Femeea 
naltă ne întâmpină cu lampa ridicată sus, cu o mână 
ținându-şi în dreptul gâtului un fișiu răsucit în pripă. 
Şi-a vârit în picioarele goale pantofii cu toc înalt, iar 
părul lung şi negru i-e revărsat tot, pe spate şi pe 
umeri. 

— Ce va găsit?... mă întreabă glumeţ şi familiar. 

— Am venit să facem percheziţie; Serghie Bălan a 
scăpat de sub escortă şi trebue să se găsească aci. Dacă 
nu se dă de bună voe, va fi rău de el... 

— auzi una ca asta... se miră ea ironic. Și după 
ce ne consideră şugubeață în tăcere: — Vroiam tocmai 
să blestem pe cel care-mi turbură noaptea, dar cum 
văd mi-aduceţi o veste care mă umple de mare bucurie. 
Apoi, domnule ofițer şi oameni buni, până acum n'a 
dat pe-acasă... 

— A fugit de-o săptămână... se amestecă Gârneaţă... 

— Şi abia acum i-ați prins de veste? continuă ea 
ironic. Dar îşi ia repede seama și se preface în şagă, 
jignită: — Tauzi, i-auzi... necredinciosul... pe unde şi-o 
fl petrecând nopțile de-atâta vreme?... 

Apoi ridicând lampa şi mai sus: 

— laca poftiți intraţi, dar mai repede că-mi răciţi 
casa... Precum vedeţi nu-i nici în pat... — apoi aplecân- 


214 GIB I. MIHĂESCU 


du-se — nici sub pat... nici pe cuptor, nici nicăeri... Să 
vedem dincolo... 

Şi ese înaintea noastră pentru a ne arăta în acelaşi 
chip şi odăile învecinate, pe care sunt atât de nerăb- 
dător să le cunosc însfârșit. Ea scotoceşte singură în 
toate părțile, desface uşile dulapurilor „ridică lăzilor ca- 
pacul, luminează chicotind şi cuprinsul cutiilor dela scrin, 
în care n'ar încăpea nici un purcel .Pe urmă ne ia după 
ea afară, la grajd, la staul, la cocina porene, la cotețul 
păsărilor. | 

Insfârșit, arătându-ne grădiniţa cu nucul despodobit 
și fundal albastru al livezei ninse, ne recomandă: 

—  Pe-acolo duceţi-vă singuri... Şi bătându-mă, uşor 
pe umăr, îmi râde cristalin în fundul urechei: — Dum- 
neata ştii seama... Mie mi-e frig! şi fuge în casă făcând 
haz mare. 

Am cotrobăil totul, până la salcia pletoasă, ale că- 
rei ramuri căzute şi desgolite se lasă ca niște frânghii 
inţepenite în pământ. Mă reintorc la dânsa; mă pri- 
meşte cu tifla unui: „I/aţi găsit?“ sgomolos de vesel. 

— Ascultă Niculino, îi spun când sunt numai cu 
cu ea. Tu ştii tot așa de bine ca noi... tu ai ştiut 
înaintea noastră că el a scăpat... 

— Dacă tu zici... 

— Lasă glumele... A venit de-o săptămână acasă... 

— Pe semne... 

Ii strâng pumnul cu putere... 

— Mă doare. 

— Unde-i acuma?... 

— Iaca, tocmai asta vream să le întreb... 

— Sfârșeşte odată!... o zgudui cu putere. — De ce 
nu mi-ai spus până acuma... 

— Va să zică dumneata nu şăguești... 

O privesc drept în ochii râzători şi o smucesc drept 
m pieptul meu. Părul i se desprinde de pe umeri şi 
se lasă tot spre podea. li strivesc sânii de mine şi-mi 
aplec deodată ca o -pasăre de pradă, ochii încordaţi drept 
în lumina ochilor ei, şuerându-i în auz: 


RUSOAICA 21; 


w1 


Atunci cine te-a bătut? 

Râsul îngheață, privirile posnaşe se vitrifică. E rån- 
dul meu să râd cu hohote. O împing uşor deoparte, 
sărutând-o, în semn că nu-i port nici un necaz peniru 
tăcerea ei şi strig triumfător : 

- Dar nu va scăpa... i 

Apoi pocnind călcâiele, o salut cu afectată galanleric 
şi cu un sărut, trimes cu vârful degetelor... 

Dintr'un salt ea m'ajunge. m'apucă de mână şi cu 
cealaltă împinge uşa pe cara o deschideam. 

Unde te duci?... 
Şi mă cuprinde cu ciudă par'că şi cu disperare. 
l.asă-mă... sunt oamenii afară... 
Ducă-se la dracu... 
Şi mă trage cu putere după dânsa. 
Unde-i Bălan... 
De unde vrei să știu... 
Te-a bătut?... 
M'a bătut... 

Şi chicolind uşor, complectează: — Pentru tine... 

Mâinile-mi pătrund lacome, ca nişte capete de şerpi, 
ca nişte șerpi cu cinci capete spre sânii dârzi şi apoi 
pe sub subţiori. Suntem încă în picioare şi ea-mi des- 
face înfrigurată centura și nasturii mantalei. 

Sunt mulți? 

e Cine? 

Cei de-afară... moscalii... 
Trei. cu mine, patru... ; 
Tăcere.,. Imi răsfrânge mantaua spre spate, îmi cu- 
prinde mijlocul. l 
Puţini... foarte puţini... ţi-am spus, doar, noaptea 
să aduci mai mulţi... şi chiar dacă vii ziua, să nu vii 
singur 
De ce mi-ai spus asta? 
-- De ce? întrebă ea mirată. 
Apoi considerându-mă îngăduitoare şi drăgăstoasă: 
Pentru că e tare... înţelegi, e tare... pe toţi var 
preface în fărămituri, dacă aţi fi puţini... 


216 GIB I. MIHĂESCU 


Apoi mângâindu-mă pe păr şi privindu-mă mg în 
ochi: 

— El nu va îndrăzni să intre dacă va şti că e aş- 
teptat de soldați... îi adulmecă de departe... Insă singur 
n'aș vrea să te găsească aci... mi-e frică... 

— Ah, da... lai asigurat că n'a fost nimic între noi... 
Şi dacă mă va găsi singur... 

Ea-şi micşoră tot mai mult ochiii, privind prin frun- 
lea mea mai departe de mine; surâse trist şi şopti în- 
iru târziu. 

— El ştie. 

— l-ai mărturisit? 

— Nu... n'a înțeles din glasul gurei mele, dar a în- 
teles totul din glasul ochilor mei... 

— Şi te temi să nu... 
` — Nu mă tem de nimic... Vreau... trebue să-i spună 
şi glasul, ceia ce a aflat dela ochi. Nu mă tem de nimic. 
După ce m'a zdrobit, mi-a sărutat mâinile şi picioarele. 
Dar nu trebue să ne găsească împreună singuri; când 
eşti cu soldaţii, însemnează că ai venit să-l cauţi... Alt- 
fel... nu ştiu ce a pregătit... pentru tine... De aceia nu 
i-am mărturisit totul limpede... 

— Dar dacă-l voi prinde... 

— Nu-l vei prinde. 

— Mă oprești tu? 

— Nu-l vei putea... 

— Şi dacă totuşi? 

Ridică din umeri. 

— Va să zică, nu-mi ceri să-l scap... 

Râse: 

— Nu, nu... prinde-l, prinde-l... dacă pofi... 

Şi mă mângâe iarăşi pe bărbie ca pe un copil. O 
scuturai de şolduri şi-o strânsei iarăși, şoptindu-i în- 
frigurat: 

— Niculino, de ce vrei să mă aperi de mânia lui. 
Eu nu-ți cer asta... Nici nu vreau... Mă umileşti prea 
mult... 


RUSOAICA 217 


— Pentru că ai început să-mi fii drag, îşi lipeşte 
ca obrazul de al meu. 

— Niculina, şuer atunci zugrumat, dar ca să-mi do- 
vedeşti asta trebue să i-o mărturiseşti şi lui... Să ne. 
lași în voia noastră... Şi care-o fi mai tare... 

— El e mai tare... şapoi eu nu vreau să-ți dove- 
desc nimic. 

Ochii noştri s'au apropiat până dincolo de marginile 
vederei şi orbește, ei se scormonesc tot mai adânc, 
cu lăcomie de adevăr şi dorinţe. 

Mantaua mi-a alunecat de pe mâini. Apuc pe Nicu- 
lina de mijloc şi o ridic cât pot, pentru a-i arăta că 
nici cu mine nu prea e de glumă. 

Dar ea râde cu capul căzut pe spate şi continuă să 
mă mângâe, pe-un obraz, ca pe-un copil, care se gro- 
zăveşte. 


* 


Ce-aș putea să cred, din tot ce mi-a mărturisit Ni- 
culina? Vrea să mă atragă în vre-o abilă cursă şi mă 
sfătueşte să vin necontenit cu însoțitori, tocmai pentru 
a-mi para vre-o bănuială față de dânsa? Cam complex... 

A început cu adevărat să simtă pentru mine ceva mai 
mult decât satisfacerea unui capriciu sau decât plăcerea 
de a mă întrebuința ca o minge, pentru jocul cu 
sufletul bărbatului ei? Mi-e greu să mă înveselesc prea 
mult de noutatea asta, cu toate că aș dori-o nespus. Acest 
neașteptat sentiment e cu atât mai de preț, cu cât soseşte 
atât de tardiv. O, dacă ar fi adevărat, aş începe asaltul fi- 
nal cu entuziasm şi încăpățânare, prin această oricât de 
mică spărtură. Aş învinge cu siguranţă: adversarul are de- 
savantajul obișnuinţei și al simplităței lui brute. Dar nu 
pot să cred, cum aş dori, cu toată pornirea, cu tot 
elanul, cu toate cântecele sufletului meu, în portiţa ce 
mi se deschide de-abia acuma, par'că anume, în această 
redută masivă, în care-și are adânc înrădăcinată domnia, 
vechiul stăpânitor. 


218 GIB 1. MIHĂESCU 


Aş ti preferat să nu mai mi se arunce in picioare, 
indoelile astea, aş fi dorit să păstrez intact pasul meu 
săltat spre dulcele vis, pe care-l tae în două râul de 
ghiaţă. 

Așa însă, această minunată imagine țesulă din po- 
veste şi dorinţi, începe să pălească fără voia mea; va 
resista ea, scumpa fată rătăcitoare, când va fi aevea, fa- 
talei comparații cu zmeoaica din cătunul fără nume? 
Dar iată, această mistuitoare curiositate a început acum, 
să mă încerce stăruitor. In setea-mi de deplinătate, de 
exclusivitate, miza mea a căzut pe figura încă acoperită 
de mister şi confuz. Şi tremur, așteptând întoarcerea, 
pe care nici un trişaj de astă dată nu va fi în stare 
so abată, într'o parte sau alta, a roatei norocului. 


Dela plecarea lui Hia, tălmaciul na mai propus refu- 
giaților găsirea şi aducerea YValiei, în schimbul liberei 
ireceri. Dar au trecut de atunci zile multe şi cu cât trec 
încă, altele și altele, iar semn de viaţă nu mai am dela 
vagabond; cu atât nesiguranța şi gândurile negre mă 
copleșesc. N'a mai găsit-o în Duboșani ? Sa mulţumil 
cu ce i-am dat şi a renunţat la sarcină şi la rest? A 
fost prins cu desagul încărcat şi cu rachiul şi a fost ares- 
lat? Sau — şi asta e întrebarea al cărei ghimpe îmi 
apasă mai adânc inima — Valia nu vrea să-l asculte! 
Mă mângâi însă cu gândul că de existența mea ma 
ştiut niciodată, așa că nu ofensează propriu zis sufletul 
meu, refuzând să dea ascultare lui Ilia. Se teme oare 
de vre-o cursă? Dar ce cursă, când însuși colonelul 
ma tratat-o ca pe-o persoană periculoasă, ori măcar sus- 
pectă? Işi închipue cu adevărat că ofiţerul despre care-i 
povesteşte Ilia a aflat de întâmplarea ei și vrea să-şi 
mai alunge câtva timp urâtul cu dânsa. ca s'o arunce 
mai apoi iarăși peste Nistru, sau — și aici învioral 
doar o clipă, mă prăbușesc apoi sub povara grea a 
inutilităţei sforțărilor mele — bănuește că tot Iliad, că- 


RUSOAICA 219 


ruia i sa schimbat poate sectorul, încearcă so atragă 
iarăşi şi vrea să-l pedepsească astfel cu neîncrederea, 
cu nepăsarea și cu disprețul ei. 

Nu mai știu dacă trebue să las iarăși pe tălmaci a 
rosti făgăduiala știulă. Dar încep din nou să scormo- 
nesc pe fugari. Cel dintâi care-mi deschide portiţa is- 
pilirilor, un moldovean de dincolo, dospit din plin şi mă- 
lăeţ, cu grai să i-l tragi din gât cu sfora parcă mă 
privește uimit, lăsând să-i scape un licurici în cenuşa 
ochilor. 

— Cu bundră turchiază şi cu cuşma brumărie... nu, 
repetă el, cu ochii căseaţi în amintire... - 

— Da... da... 

— Cu bundră turchiază şi cu cușma brumărie... nu, 
n'am văzut... 

— Dar cum era atunci? 

— D'apoi şe să fie? 

— Barişna, de, pe care ai văzul-o... 

- D’apoi n'am văzul nici o barișnă... că femeile noa- 
stre nu-s barişne... 

Dar a doua zi, un ovrei tot aşa de crescul și mălăeţ 
în mişcări, dar ager' la vorbă și la chip, îmi mărturi- 
seşte că e de fel din Chişinău; că a trecut „la ei“ ca 
să scape de armată, nevoind să renunţe la vechia ce- 
lățenie, că a hoinărit tot timpul între Odesa şi Tiraspol, 
alungat de frică și de mizerie, că s'a tras în urmă în- 
trun sal moldovenesc mai în sus de zona oraşelor... 


Ce sal... 
- Aişi la Dubovâiiar... 
- Du... 


Da... Dubovâiiar... 

„.„că a așteptat acolo. ajutând ţăranilor la muncă, 
venirea îngheţului ca să poată trece mai uşor Nistrul 
inapoi, că abia noaptea trecută, şi-a luat curajul în dinţi, 
că vrea acum să se întoarcă la părinţi şi se va duce la 
domnul colonel, singur. de bună voe. să-l facă saldat 
român. 

Cum le chiamă? 


220 GIB I. MIHĂESCU 


— Arun... Arun Şter, să trăiţi... 

— Numai dacă domnul colonel o mai fi bucuros de 
oaspeţi măi băete... 

— Da de ce să nu fie, când eu vreau... Când dom- 
nul avocat dela Chişinău ne-a făcut hărtiile că nu tre- 
bue să facem armată, nu ne-a spus că apoi trebue să ne 
ducem peste Nistru... Eu n'am vrut să nu rămân cu ro- 
mânii, eu numai de armată am vrut să scap... dacă dom- 
nul avocat aşela ne-a luat banii și ne-a minţit... 

— Chemaţi pe Marinescu. 

Marinescu, pe lângă sarcina de magazioner, îndeplineşte 
şi pe acea de furier al detașamentului... 

— Ordonaţi... 

— Ia vezi Marinescule în dosarul vechi, pe care tu Pai 
luat în primire dela cel dinainte, mi se pare că e un ordin 
acolo, cu ăştia cari au refuzat cetățenia română şi s'au 
expatriat de bună voe... mi se pare că p'ăștia nu putem 
să-i primim... 

— Da dece să nu mă primiţi domnule ofițer, când eu 
vreau acuma să fac armată, când eu n'am plecat de bună 
voe, când eu am iscălit numai de armată, dar încolo 
ce aveam eu cu românii... că în satul unde am stat până 
acum m'am avut aşa bine cu moldovenii. 

— Cum, și acolo la Dubovâiiar acela sunt moldoveni? 
Unde vine satul ăsta?... Pe harta mea nu e... E departe 
de Duboşani? 

— De Duboşani? D'apoi tot una este. Dubovâiiar pa 
ruschi, du Duboșani, pa moldavschi... 

— De ce nu spui imbecilule mai repede, mă reped 
la dânsul și-l zgudui de umăr. Vino încoace. 

Fiul rătăcit, mă urmează cu ochii holbați de groază: 

— Să trăiţi, domnule ofiţer, dar eu acolo afară de 
moldoveni, n'am mai vrut să ştiu de nimeni... Eu nu- 
mai cu ei stam de vorbă şi când vedeam comitetă fu- 
geam cât puteam... Vă jur dom locotenent că n'am avut 
nici o vină... 

— Ascultă aici... 

— Ascult să trăiţi, dar aşa este, eu uite... stam cu 


RUSOAICA 291 


moldovenii şi le spuneam, așa să am parte de părinţii 
mei că este aşa un rai al lui Dumnezeu aicea și că aşa 
mare păcătos am fost eu... 

— Ei bine, taci odată... 

— Tac să trăiţi, dar eu vă jur pe părinţii mei, că 
nu i-am mai văzut de trei ani, domnu’ locotenent şi 
nici pe sora, şi nici pe fratele... aşa să ami parte de ei... 
şi dacă dumneavoastră mă trimeteţi înapoi... niciodată 
n’o să-i mai văd... că eu dacă s'o lua ghiaţă, apoi eu 
în Nistrul aistă mă înec... aşa să am... 

— Sfârşeşte odată, pentru numele lui Dumnezeu... 

— Am sfârşit, să trăiţi, izbucni întrun plâns zbu- 
ciumat, histeric şi fără lacrămi. 

Aştept să treacă furia crizei şi-l întreb domol: 

— Acum vre-o trei, patru săptămâni, ascultă bine aici... 

— Ascult, să trăiţi... 

— Cine a venit acolo şi a tras la un culac, pe urmă 
a plecat şi peste o săptămână a venit iar... 

Ovreiul aruncă doar o singură privire în imi lui 
şi apoi întreabă la rându-i: 

— Fomee sau bărbat, domnu' ofiţer?... 

— Fomee.. 

— Spui tot să trăiţi domnu” ofiţer... Este... spun tot... 
eu nam nimic cu aşa ceva domnule ofițer, şi-şi frecă 
pumnii unul într'altul — era una... o barișna căză- 
cioaică... Valentina  Andreewna, domnu’ ofiţer... cu o 
știu pentru că era satu’ mic... dar altfel unde vedeam 
ruși cu fugeam... eu numai cu . moldovenii domnu’ loco- 
tenent.. 

— EL spune ce ştii de ea... 

— Tăt, domnu' ofițer vă spun, înghiţi el în sec. Apoi 
începu să-şi miște buzele în gol, ca ai cari nu- du 
aduc aminte bine lecţia — și nu spuse nimic.. 

— Ştii sau nu ştii? 

— Ştiu, izbuti el să scape prin clănţăneala subită a 
dinţilor... A... a... a... vrut să treacă Nistrul şi s'a în- 
tors... aţi gonit-o... așa s'a auzit acolo... Da eu cred, 
tot ea... ca dumneavoastră... 


202 GIB I. MIHAESCU 


-- Ce crezi, ca mine... 

— Că... că... e o şpioană. 

Aci Arun îşi alungi misterios buzele lui dolofane ca 
o pereche de crenwiirşti spre urechea mea: 

— Vrea să mai încerce... 

Il apucai cu putere de mână: 

-- De unde ştii asta?... 

Arun a sărit trei pași înapoi. 

— Zău, că n'am nici un amestec, domnu’ ofiţer... 
e salu’ mic, iertaţi, se ştie tot acolo.... eu nici nam vrut 
să mă uit la dânsa... așa să am parte de... da? vă spun 
tot ce-am aflat: a cumpărat şi pe soviet... că are bani şi 
știe zice din lăută... eu spun ce ştiu pentru că eu tre- 
bue să spun, pentru că eu am să fiu saldat încurând şi am 
să jur... dacă ea a fi o şpionă și o ticăloasă, apăi — 
aci iar se apropie misterios — ea are să vă pice la 
mână... SS 

--- Arun Ster, mi se pare că ai să rămâi aici... . 

— Eu nu sunt vinovat cu nimic domnw... Ce stric eu 
dacă m'aţi întrebat, eu... 

— Ai să-ţi vezi încurând părinţii, Arun... 

— Să trăiţi, domnu” locotenent, se repede el să-mi 
sărute mâna... 

— Şi tratele... 

— Oi, Efraim... 

—- Şi sora... 

J} fixam drept în ochi şi rotunjeam în minte condi- 
(unea, pe care mă pregăteam să i-o arunc deodată, cu 
glasul şi mai mult cu ochii drept în ochii lui pentru a-i 
insufla tot curajul şi speranţa, de care ar putea fi nevoe: 
„Dacă te vei. întoarce... şi la noapte vei veni cu Valia 
şi cu Hia...“ 

Arun mă priveşte cu ochii muiaţi în fericire şi eu 
zăbovesc ca mintea lui să se umple până la ultima 
fibră de mirajul întoarcerei la sânul alor săi... Dar îna- 
inte să iau cuvântul hotăritor, el începe deodată recu- 
noscător, să-mi împărtășească şi ultimele cunoştinţe: 
— Eu ştiu bine domnu” ofiţer, dacă vreţi să aflaţi 


RUSOAICA 223 


aiasta... Ea mai a incercal să treacă... dar i-e frică... să 
nu 0 nimerească iar saldaţii... Şi acolo în sat... toată 
lumea o învață să aştepte că are să vie unu care o so 
treacă că nici mama lui Dumnezeu nu prinde de veste... 
E unu' dat dracului... unu Serghie, după aicia de undeva... 
pe el îl așteptam şi eu, da, vedeam că tot întârzie... 
Ş'apoi eu nu prea aveam bani, dar vream să-i dau scri- 
soare către tatăl meu... A mai făcut el treceri... şi cu 
luntrea... Pe el îl așteaptă acum... Că şi sovieltu' i-a 
spus... lacă vă spun tolt domnu' ofițer... sovietul e în- 
pis d cu Serghie aşela... 

— Să fure bagajele la bieţii refugiaţi... 

— Dumneavoastră știți tot domnu’ ofiţer, mă privește 
el cu excesivă admiraţie... Dar nu fură... l-a furat baga- 
jele barişnei, un’ altul, care a dus-o aci la Dubovâiiar 
şi peste noapte o fugit... Dar Serghie e foarte cinstit... 
lu iacă vă spun... el mulţi a trecut... şi vream să-i dau 
şi eu scrisoare... Cu Serghie ai toată încrederea... El 
e un tare fioros și bandit, dar cinstit... Toţi i-au spus 
barișnei să-l aştepte pe el şi-l aşteaptă... S'o găsit aşa alţii 
să-i zică barişnei că ştiu vadu’ lui Serghe... Dar ea nu 
se încrede... ea așteaptă” pe Serghe... s'o ducă pe vadul 
lui... aşa tare se teme acum de saldaţii și ofiţerii dum- 
neavoastră... adică și eu... și... o să fiu... se teme tare 
de saldaţii noștri... 

— Am găsit domnu' loconent, se apropie Marinescu... 
Aşa e... domn’ locotenent... Nu putem să-i primim... 

— Domnu' locotenent, se vâri Arun în mine... 

— Va să zică. ea numai prin vadul lui Serghe vrea 
să treacă... 

"— Da, să trăiţi, domnu’ locotenent... da eu, eu nu 
mai vreau să mai ştiu de eil... Eu, eu... vam spus totul 
domnu’ locotenent... Că ei uneltesc cu Serghie şi cu so- 
viet cu tot... 

"Marinescu se pregăteşte să citească, dar îl opresc: 

- la vezi de când e datat... Sunt doi ani de-atunci?... 

— Şi mai bine... 

- A mai fost reînoit?... 


224 GIB I. MIHĂESCU 


— N'am mai găsit nimic.... 

Poftesc pe Arun la-un pahar cu vin. El mă priveşte 
uimit, ca și când i s'ar fi părut că am rostit vre-o vorbă 
de om care şi-a pierdut subit deplinătatea minţilor, ori 
cel puţin l-am luat în bătae de joc. Dar când îl împing 
pe uşa bordeiului, — el se descopere încă de-afară, — și 
când îl întreb dacă i-e foame şi fără a-i mai aștepta răs- 
punsul îi tai eu singur felii de pâine şi ordon să-i aducă 
jumătatea de pui rece rămasă de eri, el nu mai poate 
să-şi stăpânească lăcrămile. 

— Dorinţa mea cea mai sfântă, mă asigură el cu 
glas tremurat, ștergându-și ochii, e acum să fac armata 
domnule locotenent. : 

— Bravo Arun, acum hai să bem câte-un vin... 

Acest Arun Şter este o adevărată comoară. Mâncând 
mă împărtășește cu noutăţi sensaţionale. Acum vre-o zece 
zile, un individ spån şi cu ochii albaştri a sosit în satul 
Duboşani, şi când a dat cu ochii de barişna Valia, a 
căzut în genunchi și a început să se închine, sărutându-i 
pulpana bundrei: — Tu ești, tu eşti sfânta mântuitoare! 
i-a zis el. Pe urmă pentrucă se strânsese lume, na 
mai adăugat nimic, -şi s'au îndepărtat amândoi, dar s'a 
aflat mai pe urmă, că omul acela o ştia de mică și-i fusese 
slugă tatălui ei, în vremurile cele bune. 

— Asta cine-o scornise, ea sau el?. 

— D'apoi daco fost scoarnă eu socot că şi unul şi 
altul, c'aşa o crezut tot satul şi omul s'a făcut acum ser- 
vitorul ei... Mi se pare că eu am mai văzut pe omv’ a- 
şela în Dubov... în Duboşani... şi unii zâceau că o mai 
trecut el de multe ori râul... dar pe semne că tot pe 
Serghe îl aşteaptă, ...că am văzut-o şi ieri în deseară, 
cu omul acela după dânsă... îi ţinea cutia dela scripcă... 
Veneau cu capul în pământ şi nici unul nu cuvânta... 


„iad, iar mă vizitează, să-mi propue, ținând în seamă 
că trecerile cele mai multe se săvârșesc pe la mine, ca 


RUSOAICA 225 


să-mi mai împrumute din oamenii lui; ar îi dispus să-mi 
dea şi o secţie. Ii răspund agasat că nam nevoe şi la 
mişcarea lui prea nestăpânită de desămăgire, îi lămu- 
resc refuzul cu câteva motive atât de streine de ceia ce 
poate să-l doară pe el, şi-l privesc atât de firesc şi a- 
tât de departe de marea lui întâmplare, că nu mai in- 
sistă. Mă consideră totuşi pe furiş sau cu întoarceri su- 
bite de ochi pe sub sprâncenele scoborite, ca şi când 
ar vrea să-mi surprindă pe față vre-o umbră ascunsă. 
Sunt însă atât de voios, că el nu întârzie să mă nu- 
mească prietenul cel mai bun al lui şi singurul pe care 
sar bizui până şi la cea mai cruntă nevoe. Mă laudă 
astfel cu neruşinată exagerare, dar nu mai pomeneşte 
nici un cuvânt de Valia; îl văd bine însă, că așteaptă 
să pronunţ eu cel dintâi numele scump. Insă „nici nu 
mă gândesc ;îi vorbesc şi râd cu el despre atâtea nimi- 
curi, de par'că niciodată n'ar fi fost vorba între noi de 
o Valie. Şi el nu ştie dacă trebue să-şi întărească în- 
crederea în mine, tocmai din această pricină sau să se 
încrunte și să se despartă duşman. Până la urmă lu- 
urile stau astfel şi când ne despărțim mâna lui joacă 
intra mea .Dar tot nu pomenește numele, acum cel mai 

sfânt pentru amândoi. f 
Abia am aşteptat să plece cel care mă proclamă cu 
dela sine chibzuinţă, virtutea amiciției personificate, abia 
lam aşteptat să plece, pentru că, Doamne, mă grăbesc, 
am de lucru! Din ziua venirei lui Arun, am întreprins o 
cercetare meticuloasă a malului Nistrului; am patru oameni 
cu mine, cu armele în bandulieră şin mână cu unelte. 
Măsurăm cu o ruletă, suprafață cu suprafață, ocolim şi 
cotrobăim pe sub toate colnicele, ciocănim toate sălciile 
scorburoase, dăm la o parte nămeții învårtoşați şi re- 
zidurile putrede în locurile suspecte, ne coborîm pânăn 
linia apei înghețate şi ne ridicăm până la marginea din 
afară a zăvoaelor ori a pâlcurilor de trestii şi răchiţi; 
par'că am întreprinde schimbarea cursului apei. Trebue să 
dăm neapărat de acel vad misterios, prin care Serghie 
Bălan îşi face trecerile nesupărat de nimeni. Inainte de 
15 


226 GIB I. MIHĂESCU 


a începe această amănunţită și obositoare operaţie am 
chemat soldaţii cari lau surprins întâi, dar ei îl. găsiseră 
la o bună distanţă de râu. Insă înspre miază zi de bor- 
deiul meu; ca atare cercetarea pornind dela bordei a 
început să răscolească partea de sud a sectorului. Mâr- 
lanii mă ajută cu entuziasm; se complac la această trea- 
bă, iar vântul turbat care scapă din lanţ din când în 
când dela răsărit, mai rău ne asmute decât ne descura- 
jează. Mai -ales mie, cântecul acesta cu oftat monoton, 
care deodată se oţâreşte în sudălmi aprige, în tunete 
de furie şin sughițuri de beţie ca un rus adevărat, îmi 
dădea un imbold nemărginit, o poftă fără frâu de 
aventură și de acţiune. Pentru că din tumultul psalmo- 
diilor lui sălbatice, de sub darâmăturile detunărilor Jui 
de trăsnet, aud într'una picurând note dulci de vioară, 
mânuită de degete de înger. 

Eu cunosc arta de a exalta oamenii până la acelaș 
nivel cu mine și Iliad ar putea pune sfântă mărturie 
pentru acest lucru; dar știu să le întărît ambiția, arun- 
cându-le ca unor câini înfometați, dinainte, un scop care 
să maibe nici pe departe măreţia celui ascuns, urmărit 
numai de mine, sau poate nici o măreție. Aicea dejucarea 
stratagemelor acestui viclean contrabandist care e Bălan, 
înseamnă pentru ei prilejul unei pasiuni fără pereche. E 
de ajuns să stai câteva luni în sânul zăvoaelor şi la 
marginea unui fluviu cu atâtea suspine, ca să te ardă din 
toate părţile flăcările curiozităţii pentru cel mai neînsem- 
nat irosnet de creangă; însă închipuiţi-vă emulaţia lor 
pentru un fapt haiducesc şi romanţios, ca prinderea lui 
Bălan, din care eu ştiu să fac mai repede decât mă aştept 
inamicul cel mai primejdios al omenirei sau descoperirea 
grotei lui, unde ei, poate, își închipue că vor găsi şi 
comori. i 

Intr'adevăr, râvna oamenilor mei era de nedescris; gă- 
sirăm bărci suspecte, gropi bizare, precipitări şi dără- 
pânături pe care nu le cunoscusem încă, ale solului. Dar 
ideea că vadul lui Bălan, trebue să fie ceva cu totul și cu 
totul altfel, ca într'o povestire arabă, incomparabil mai 


RUSOAICA | 227 


curios şi mai viclean ca ori ce așteptare, ne înfiora pe 
toți şi pe mine deopotrivă, şi ne da ghes la lucru şi 
spor nemaivăzul... 

La Niculina nu mă duc decât pe înoptat şi singur pen- 
tru a-i adeveri că nu mă tem de nimic. Ea se miră şi a- 
proape se supără de îndrăzneala şi imprudenţa mea. 
Pentru nimic în lume nu-mi concede că aş putea re- 
zista lui Bălan. El rămâne neclintit, în concepţia ei, zeul 
forței prin excelență, Eu nu pot fi în această restrânsă 
mitologie decât o divinitate mai fragilă, un fel de Eros 
sprinten, pe care ea-l acceptă, punându-şi în cap să-l 
protejeze cu toate mijloacele, de furia supremului stăpân. 

Nepăsarea şi curajul meu îi contrazic oarecum aceste 
vederi, care, se pare, o încântă nespus, dar în acelaşi 
timp îi trezesc în şi mai mare măsură simţul prevenirei 
și al autorăspunderei pentru această încăpățânare juve- 
nilă şi orbire amoroasă. Adesea ori ea-mi cercela într'a- 
dânc ochii şi mă mângâia domol şi mustrător pe păr, ca 
pe-un copil neascultător. La cel dintâi zgomot neobiş- 
nuit ea avea firesc — și mie nu putu să-mi scape acest 
lucru — un gest de învăluire, ca o leoaică gata să-şi a- 
pere progeniltura. Aceste mişcări îmi produceau plăcere 
nespusă; la rându-mi, o diesmerdam înduioşat, ca un 
sentimental incorijibil. Dar îndată atunci mi se părea că 
se interpune între aceste perechi de ochi, care în clipele 
acelea sc întâlneau așa de nevinovat, umbra îndepărtată 
a zeului imens și principal, a cărui stăpânire rămânea 
intruna absolută și indiscutabilă. Şi când numai umbra 
asta demăsurată se proecta între noi, Niculina nu mai fă- 
cea nici o mișcare de ocrotire şi mă lăsa prada îndoe- 
lilor fometoase şi necazului gelos. 

La drept vorbind nu veneam niciodată neînsoţit de 
mai puţin de o grupă de oameni cari trebuiau să pân- 
dească pe poiana din dosul ogrăzii lui Bălan, unde pu- 
teau ajunge fără veste, prin poteca ascunsă, pe care mi-o 
divulgase Niculina. O sentinelă fixă rămânea deaseme- 
nea dincoace, sub salcia dela intrarea cătunului. Astfel 
în timpul cât stăteam la dânsa, apropierea lui Bălan, care 


228 GIB I. MIHĂESCU 


trebuia să se întâmple odată și odată, era socotită și 
așteptată. In orice moment puteam auzi semnalul conve- 
nit, care să-mi vestească prinderea evadatului, sau detu- 
nătura care să arate că nu vrea să se predea de bună 
voe. l-aş fi spus atunci Niculinei: — „Hai să-ţi vezi 
Dumnezeul!“ Şi-aş fi zbughit-o să i-l aduc plocon. 

Dar mai mult de două ore nu puteam întârzia la 
dânsa; trebuia să mă reîntore în mijlocul oamenilor. 
Intr'una din nopţi, cu Gârneaţă şi cu Gherăscu, a 
cărui statură respectabilă mă îndemna să-l am totdeauna 
alături de mine, indiferent de grupa cu care veneam, mă 
apucai să cobor în șanțul, care, acoperit de arbuştii ves- 
teji depe margini, de mărăciniş pus anume, de ciulini 
şi de alle uscăluri, aruncate ca din întâmplare, iar acum 
și de ghiaţă şi zăpadă, ducea din dreptul salciei în formă 
de tunel, pe sub gardul exterior al grădinei, deadreptul sub 
hambarele şi coteţele pustii din dosul casei. Dădurăm 
de-un adevărat tranşeu, care, dacă deasupra era în- 
gust tăiat, dându-ţi impresia unui şant fără prea mare 
adâncime, pe dedesubt era săpat larg, atâta ca să poţi 
înainta comod pe brânci, ba, dela o vreme, chiar numai 
aplecat; propriu zis nu puteai ridica prea mult capul din 
pricina mărăcinilor de deasupra. 

Merserăm cocoşaţi multă vreme dealungul acestui şanţ 
curios, pe care l-ai fi crezut săpat anume pentru lucrări 
de irigație și lărgit de viitura apelor: în dreptul grădini- 
tei el se prefăcea în tunel complect, boltit în pământ şi 
ceva mai larg, pe urmă se descoperea iarăși pentru a avea 
drept tavan podeaua coleţelor şi a hambarelor pustii. 
Păretele din stânga era aci din zid tencuit; ne găseam deci 
exact în dosul casei. Coridorul înceta încurând în dreptul 
unei ferestruici sparte, de pivniță, largă cât să treacă 
fără greutate un corp omenesc or cât de voluminos 
printr'însa — cu cercevele noi de stejar și gratii solide, 
formând un fel de grătar cu încuietoare, pe care nu-l 
puturăm clinti. 

Dădui drumul felinarului electric: era un beci larg și în- 
căpător de aproape lungimea casei: gârliciul dădea spre 


RUSOAICA 229 


grădină. Curios, pe dinafară eu nu-l văzusem niciodală; 
probabil, drumul către el era tot prin vre-unul din ham- 
barele mișcătoare ori nemișcătoare, cu rosi ori fără rost 
trântite alături! Inspre uliţă puturăm vedea încă două 
ferestruici, acelea însă foarte înguste şi înfundate cu bu- 
căți de cărămidă. Probabil, pe dinafară erau şi văruite. 
Pe lângă păreţi, butoae și câteva scăunele scurte, ţără- 
neşti, cu trei picioare: într'un colţ o grămadă de nisip, 
din care ieșeau ici, colo, câteva gâturi de sticle. k 

— Se îngrijește bine boerul, opină Gârneață, în vreme 
ce Gherăscu oftă 'şi înghiţi în sec. 

Intr'adevăr un beci de om cuprins. Beci ca toate be- 
ciurile: numai că avea această fereastră cam mare pen- 
tru o pivniţă şi, nu mai încăpea îndoială „recent con- 
struită. Şi care da pe sub hambare, în lungul tranşeu 
de-afară, lucru, pe care nu l-ar fi putut bănui, cel care, 
intrând normal prin gârlici, ar fi privit dinăuntru. 

Sub fereastră se remarca buza unui butoi, răsturnat 
cu fundul în sus. La mijloc o butie mai înaltă, în aceeaşi 
poziţie, ţinând deasupra un butoiaş de bere, iar lângă 
pântecul ei supt, un altul mai de mijloc, iarăşi cu fun- 
dul în sus. 

— Astea trebue să răsune a gol, îşi dă din nou cu pă- 
rerea Gârneaţă. Po 

Dar dispoziţia de trepte a acestor funduri de butoaie, 
mie-mi aprinse deodală în amintire o veche nedume- 
rire. Intr'o clipă, felinarul umplu de lumină tot tavanul 
cu străveche boltă: exact deasupra butici, pătratul unui 
chepeng tăia plafonul. Era limpede: cineva urcat pe fun- 
dul butiei putea să-l ridice îndată, apoi servindu-se de 
butoiașul de bere, se înălța uşor în încăperea de dea- 
supra. Judecând după locul lui din tavan, chepengul 
da în odaia din mijloc — şi acuma rostul furişelor şi in- 
slinctivelor priviri ale Niculinei spre ferestruica suspectă 
mi se lămuriră. Domnul mai avea o intrare, pe unde pu- 
tea să apară neașteptat, romantic şi cu trapă și să-și 
dea seama fără veste, ce se petrece în odaia soţiei lui. 
Probabil însă nu ăsta era scopul principal al năbădăiosului 


230 GIB I. MIHĂESCU 


dispozitiv de film senzaţional: mai de grabă el era în le- 
gătură cu ocupaţia reală, aventuroasă şi plină de ris- 
puri a acestui interesant gospodar. Aci era, aşa dar, prima 
sau cea din urmă haltă a iransfugilor după cum veneau 
sau aveau gând să treacă dincolo. Insă, implicit soţia era 
pusă sub neprevăzută supraveghere, — ochiul mort al fe- 
restruicei, a cărei acoperire pe dinafară era cu siguranţă 
oprită sub crudă osândă, putându-se însufleţi în orice 
moment de privirile oaspetelui subit. lată prin urmare, 
de ce Niculina prefera vara, drept acoperământ al iu- 
birei noastre bolta puternic parfumată! a nucului şi de ce 
în restul timpului, mă primea, când iubitoare ca o ade- 
vărată amantă, când binevoitoare, dar foarte serioasă, 
după cum domnul era angajat în vre-o călătorie mai 
lungă sau şe afla întrun târguleţ mai apropiat, ori numai 
pela vecini. 

Eşirăm la lumina stelelor tot aşa de nesan pre- 
cum intrasem: eram atât de fericit de descoperirea mea 
că foarte cu multă greutate mă stăpânii să nu mă duc la 
Niculina, să mă îmbăt iarăşi de frenezia strângerilor 
ci, fără de bună-seamă a-i spune ceva de vizita ce i-am 
fäcut prin subsol, în vreme ce căpşoru-i înecat în mal- 
dărul brun al părului mă visa în micul şi depărtatul 
meu bordei, iar buzele-i încă fierbinţi de fiorul sărutărilor 
din seara asta, chemau în somn pe înșelatul fugărit cu su- 
flet de catran. 

Ridicai posturile şi pornii fără zăbavă, fără să las nici o 
pândă; acuma, când cunoşteam can palmă câmpul ad- 
versarului, găseam ce e mai bine aşa. Bălan trebue 
să simtă anume că în a doua jumătate a nopţei el re- 
devine stăpân pe avutul şi pe soţia lui; el trebue să re- 
capete timp de mai multe nopţi dearândul siguranţa 
mișcărilor lui între cele din urmă cântaturi de cocoş. Nu- 
mai astfel ne poate cădea în mână acest zdravăn urs, în 
bârlogul căruia știam să pătrundem prin intrările toate. 
Legănat molcom pe spinarea largă a lui Pafnuie, fă- 
ceam acum planul atacului. Era cât se poate de uşor; 
maveam decât să-l așteptăm sub hambare, lângă fe- 


RUSOAICA 231 


reastra cu gratii: ne venea, vorba aceia, în brânci şi nu 
ne rămânea decât să-l ajutăm să coboare. In vremea 
asta, la uşa gârliciului, pe care va fi uşor s'o găsim, un 
post mic putea fi fixat pentru orice eventualitate, pe 
când deasupra, la uşa din mijloc, Cebuc bunăoară, avea să 
facă un tărăboi fără pereche: „Deschideţi, am venit să 
facem perchiziție! Mai rămânea să aflăm în ce moment 
anume Bălan poale fi găsit la domiciliu. 

Acasă, mă desbrac pe întunerec; lumina, mi-e frică 
să nu-mi turbure imaginile plăcute care mi se perindă 
prin minte; pentru că-mi închipui acum pe Niculina, de 
o gravitate fără pereche, față de Cebuc şi de soldaţii 
prostiţi, pe carc-i conduce sigură de sine, prin cele două 
odăi ferecale. Numai ochii ei cuvântează: —  Pottiţi, 
luaţi-l dacă-l găsiţi! Dar deodată auzul ei prinde un 
zgomot din cale afară de neașteptat. Un ciocănit pe de- 
desupt, în vreme ce Cebuc şi soldaţii vor trebui să se a- 
răte ci înşişi intrigaţi și consternaţi, şi vor da la o parte 
jilțul cel greu, de-al cărui loc îmi amintesc cu preciziune 
tocmai acum. Chepengul va începe atunci să se ridice 
şi prin trapa misterioasă, va apare... capul domnului lo- 
cotenent. 

— Bună seara Niculino... 

Şi-i voi şopti la ureche... . 

— Nu-l mai aştepta... e jos legat burduf şi de astă- 
dată, nădăjduesc, pentru totdeauna. Iți închipui ce plă- 
cere i-a făcut văzându-mă cum mă ridic pe butoae ca 
să vin la tine... Haidem dincolo, la noi, în patul nostru.. 

Ideea că în pate nostru el nu mai danie, el nu mai 
poate să doarmă, decând e pus sub urmărire, — pentrucă 
trebue să-şi aibe culcuşul, pe vre-una din laviţele în- 
cărcate de covoare, din odaia de mijloc, necontenit a- 
proape de vizuina salvatoare — mă încântă nespus. Deci 
dincolo Niculina era numai a mea. lar când el va fi por- 
nit de astădată pentru multă, foarte multă vreme, ea va 
rămâne întreaga a mea.. l 

Dar oare gândul ci va înceta să se mai întoarcă la 
dânsul? Faptul că i-am dejucat puţin complicatele lui ma- 


232 GIB |. MIHAESCU 


nevre subterane şi i-am risipit misterul cu care-i plăcea 
să se învăluiască, îl va anula oare definitiv din spiritul ei, 
— sau va lua acolo locul ce mi se dedicase mie, a celui 
slab şi năpăstuit, a celui ce trebue protejat?... Şi pentru o 
biruință atât de incertă, trebue să renunţ cu desăvâr- 
șire la rusoaică, lăsând să-mi treacă inutil prin mână, 
acest Serghe Bălan, singurul om pe lume căruia îi sta în 
putere, să-mi aducă astăzi o fericire complectă, de care 
sunt numai la un pas şi totuși atât de aproape de pier- 
derea ireparabilă ? | 

Ah, să las nerezolvată necunoscuta asta, — imagina pe 
care n'o pot cuprinde cu toată puterea acumulată din a- 
tâtea vrafuri de cărţi, pe care nici o metodă diferenţială 
ori integrală nu mi-o poate statornici în minte, — să 
adăpostesc până’n afundul vieţei mele remușcarea că am 
trecut, acoperindu-mi ochii pe lângă unicul meu noroc? 

Năvalnic dorinţa însălbătecită își dă drumul în adân- 
cul sufletului meu ca într'o fântână întunecoasă şi cu 
fund depărtat. O aud căzând acolo, cu mare bufnet de 
ape, cu creste spumoase şi întăritate, care sar până sus, 
mă izbesc în plină conştiinţă. De mult o simţeam sbătân- 
du-se în lanţurile în care trebuia să stea legată, dar 
în beciul lui Bălan ea da adevărate semne de neliniște 
și încordare. Hm, să nu-l arestez oare, să cotesc puţin dru- 
mul drept al îndatoririlor mele, să-l acopăr or chiar să-l 
smulg eu însumi din ţinta propriilor mei soldaţi? 

Oare el va primi să mă ajute?... Da, desigur, desigur... 

Gândul că o alta m'ar putea îndepărta de Niculina... O, 
asta fără îndoială, fără îndoială... 
- Şi până adânc în noapte întrebare nouă naşte din între- 
bare nouă şi eu caut zadarnic în răcoarea vre-unui colţ 
de pernă, loc statornic de odihnă pentru tâmplele mele 
fierbinţi. 


In seara următoare, Gârneaţă mă anunţă că a dat de 
ușa gârliciului, care e încuiată cu lacăt enorm, dar sim- 


RUSOAICA 233 


plu. Gherăscu, care e Lăcătuş de meserie — Gârneaţă crede - 
că şi pungaş — pretinde că-l va deschide ușor dacă își 
va aduce dela post o unealtă anume. Deci Gârneaţă 
îmi dă ideea să se ascundă cu un pâlc de soldaţi în beci, 
printre butoac, în vreme ce eu voi ţine pe Niculina de 
vorbă. Dacă voi întârzia mai mult la dânsa, peste obi- 
cei, Serghe îşi va face desigur apariţia pe calea lui as- 
cunsă; Gârneaţă e convins că Serghe face drumul ăsta în 
fiecare noapte, după plecarea noastră. 

O grupă de soldaţi va rămâne în curte drept rezervă. 
Contrabandistul va fi somat în momentul când se va ri- 
dica pe butia din mijloc: în această poziţie el va oferi o 
țintă minunată, aşa că va fi nevoit să se predea de bună 
voc... iar dacă nu, atâtea arme, dintre atâtea butoae... 

Imi scapă probabil, o mişcare cam prea vădită, de 
desaprobare, pentru că ochii plutonierului, atât de entu- 
ziasmat de simplitatea şi limpezimea planului lui — s'au 
micşorat deodată și mă privesc scormonitori. Trebue 
deci să repar prompt, deşi, poate e' numai o închipuire 
a mea că Gârneaţa ar putea să mă treacă la bănat. Dar 
e destul de mult, de bună seamă, că am început să am 
şi astfel de închipuiri. 

Nu-mi prea surâde de loc propunerea asta... Cred 
că ar fi bine să nu vă prea apropiaţi de beciul PR 
El trebue să aibe ochii în toate părțile... 

Gârneață e contrariat şi-şi frământă buzele privindu-mă 
pe sub sprâncenele strânse. 

— Totuşi, aşa cum am spus eu, — se încăpăţânează 
el simțind că în acest loc pipăitul lui oltenesc a dat de 
ceva slab — cred că am putea face o încercare... 

Nu mă gândesc să mă burzuluesc, deşi stăruința mă 
enervează. Mă mulţumesc să răspund flegmatic: 

— Şi dacă încercarea cade, adio orice altă încercare! 

Gărneață își mângâe înciudat, cele două muşte negre 
de sub nas. Surprind printre degetele, care-i acopăr ast- 
fel gura un rânjet fugar, dar cu sens. Din când în când 
mă măsoară oblic şi furiș. Mă silesc să-mi dau seama cam 
ce-ar pulea să-i aducă lui vre-o îndoială asupra purtărei 


234 GIB I. MIHĂESCU 


mele; pentru el eu am tot interesul să mă LEsapto- 
rosesc de Bălan. i 

— Adună oamenii, Gârneațä! ordon. 

El ezită şi are îndrăzneala să mă întrebe rânjind: 

— Pe toți? 

— Pe toţi! îi răspund senin şi râzător. 

El dă din umeri, tot așa de râzător, ca și când ar fi 
spus: Te priveşte! 

lar în vreme ce umbre negre, cu zgâlțâituri metalice 
se adună din colţuri la aliniere, rânjetul lui creşte demă- 
surat, când îmi şopteşte: 

— Mâine... atuncea... nare să mai fie nevoe de atâţia 
oameni... Poate mo să aveţi nevoe nici de serviciile 
mele... i 

Hm. Mi se pare cam înțeles. El poate crede căn seara 
asta între mine şi Niculina a intervenit o învoială; între 
mine şi Serghie prin intermediul Niculinei. Da. da... mi 
se pare că sunt pe-aproape... O învoială de îngăduință 
evident, prin care mi se acordă în schimb — ce? Tot o 
îngăduință desigur — de bună seamă la farmecele Ni- 
linei, — pentru că Gârneaţă n'a avut de unde afla cunoș-. 
tinţele și demersurile mele adevărate privitoare la adu- 
cerea Valiei. Ah, ceva şi mai plausibil care să explice 
această schimbare subită de eri până azi a entuziasmului 
meu pentru prinderea lui Bălan: fără doar şi poate, o în- 
voială cu avantagii băneşti pentru mine! Bată-te Gâr- 
neaţă, uitasem că eşti oltean... 

— Eu nu vreau să prindem aşa repede pe Bălan, îi 
strecor uşor în ureche, când pornim. 

"Gârneaţă mă privește strălucitor. Se gândeşte oare se- 
rios că voi aduce vorba de cota parte? í 

— Noi trebue să-l lăsăm să treacă încă odată Nistrul 
şi chiar de mai multe ori, — reluai calm şi făcându-mă 
că nu observ variațiile fizionomice ale ascultătorului. 
—  Inţelegi, principalul e să descoperim locul lui de tre- 
cere. Odată acela aflat, răul e tăiat dela rădăcină... 

Ochii lui Gârneață se întunecară și se „Basendă pen- 
tru a redeveni la normal. 


RUSOAICA 235 


— Cum am putea să-l urmărim fără a fi simţiţi de 
dânsul? — conlinuai — asta, e întrebarea. Că-mi va trece 
două, trei haimanale dincolo, asta mare să mă sinchi- 
sească prea mult, ducă-se... Totul e să-i aflăm vadul... 
unde putem să-l aşteptăm periect de bine şi la întoarcere... 
vadul vestit al lui Bălan, despre care mi-a spus Arun... 

Gârneaţă începuse să încuviinţeze. 

— Trebue să-l lăsăm mai multă vreme în pace... să 
umble nesupărat la dânsul acasă, opină el... lar mai târziu 
noi să-l pândim undeva pe câmpie şi să-l urmărim... 

— Trebue să găsim chiar lângă râpa, pe unde el co- 
boară o ascunzătoare bună și nesimţită, de unde să-i su- 
praveghem toate mişcările... Şi când va porni spre Nistru, 
după el... binişor... uşurel. Dar unde, unde să găsim 
această scorbură, fără ca să nu ne simtă banditul?... In- 
țelegi, mie-mi trebue numai odată să se ducă şi numai o- 
dată să se întoarcă... Inţelegi Gârneaţă, numai odată 
să se întoarcă... 

— Ba chiar numai să-l vedem pe un' se duce... că-l 
oprim noi... 

— Nu, nu, nimic... niqi o somaţie, nici un foc... De ce 
să nu vedem ce transport nou ne mai aduce dumnealui...? 
tot ne scapă unul acum... barim să apucăm pe cel pe 
care ni-l aduce... Şi pe urmă, vezi tu, printre ostroave pe 
Nistru nu e chiar aşa de greu de scăpat... Pe cât, când 
vine, alunecă deadreptul în braţele noastre... 

Gârneaţa găsi că e cazul să mă felicite, cu minunarea 


lui obișnuită, exagerată, pentru tactica și dibăcia planului 
meu. 


Niculina în ograda postului meu!? Privesc pe fereastră 
și nu pot să cred. In noaptea trecută doar fusesem la 
dânsa... E surprinzător de elegantă şi distinsă; gătită 
de... stradă mam mai văzut-o niciodată. O blană lungă 
de astrahan negru lucios îi coboară până puţin deasupra 
glesnelor, strânse în şoșoni înalţi de cauciuc negru; în cap 


236 GIB 1. MIHĂESCU 


poartă căciulă tot de astrahan, dată cochet pe-o ureche. 
Ochii parcă-i sunt mai întunecoși sub înfăţişarea asta, 
iar trăsăturile au parcă un accent mai sever, mai nobil, de 
mare cocoană, Cu greu şi cu grea satisfacţie, mă du- 
miresc că braţele acelea înmânușate erau noaptea tre- 
cută goale şi împletite pe după gâtul meu. 

O primesc cu plăcere sgomotoasă, o ajut să-şi scoată 
paltonul, sub el e gătită asemenea „de eşit“ cu rochie 
bine croită şi cu gust, de stofă fină. Niculina e su- 
perbă. O strâng în braţe cu mai puţină brutalitate ca până 
acuma şi o sărut lung şi repetat. 

— Parcă ai fi venit să mă iei, să plecăm împreună... să 
uităm de locurile ăştia... 

Ba a venit pentru ceva şi mai neașteptat. Să-mi des- 
tăinue că Bălan s'a reîntors azi noapte, după plecarea 
noastră şi... să mă mustre că a putut s'o facă aşa de u- 
şor. A brutalizat-o din nou şi vrea la rându-i să se răz- 
bune. Dumnezeule! vrea să mi-l dea prins. Peste două 
nopți va trebui să sosească iarăşi cu un transport proas- 
păt. A ameninţat-o cu moartea dacă îl va trăda... De a- 
ceia ea nici n'a mai așteptat seara... se îngrijora că poate 
mam să viu!... | 
__Ceia ce mi-e dat să aud mă surprinde şi mai mult decât 
ceia ce mi-a fost dat să văd în după amiaza astal 

Niculina îmi cere ajutorul împotriva lui bărbatu-său! 
Am aşezat-o pe genunchii mei şi ea mă priveşte drept în 
ochi, nu-mi dă o clipă răgaz să înţeleg, decât ceia ce-mi 
vorbeşte, decât ceia ce-mi poruncește ea. 

Va trebui să aduc soldaţi mulţi, foarte mulţi, mai mulţi 
de jumătate decât am... altfel nu va îndrăsni să rămână în 
casă şi va fugi. Dar ea vrea să rămână, să-l vadă prins, 
legat, să-i arunce în față ura şi disprețul ei. 

Mă zguduia de mână şi-mi scormonea cu unghia re- 
ziduri sadice în subconștient; îl vom ţine legat un ceas, 
dincolo, în odaia cu ferestruică și noi dincoace vom chi- 
coti. 

— Să vezi cum am să te strâng atunci, cum am să mă 
zbucium şi cum am să chicotesc... să-l simt tresărind de 


RUSOAICA 237 


sub frânghii... Şi pe urmă să trec dincolo cu ochii încer- 
cănaţi, să-l mângâi pe obraz şi să-l jelesc... Pentru co 
fugit, nu-i aşa că va fi osândit la mai mulţi ani? 

Mă cutremur de surpriză şi de plăcere. 

— Vii? 

li răspund cu sărutări grele, prelungi. 

— Aşa... aproape de miezul nopţei trebue să vii cu 
moscalii. El va sosi ca la un ceas, două, după aceia, când 
ştie că plecaţi, că mi-a smuls totul azi noapte din gură... 
Dar dacă vii aşa cum doresc eu, vei afla şi tu noutăţi 
fără pereche. 

Inclin din cap cu pricepere; dar nu mă grăbesc să-i 
descopăr că noutăţile ei sunt lucruri vechi pentru mine. 

— La repezeală îi aşezăm pe toţi, care pe unde tre- 
bue. Eu singură ţi-i așez cu mâna mea prin toate unghe- 
rele, afară de locurile pe unde trebue el să sosească, să 
nu-i dea de bănuit... Miroase foarte dedeparte, ca un co- 
poi... Haide, spune, mi-aduci patruzeci de saldați?... 

Apreciez avântul, prevederea şi mai cu seamă sinceri- 
tatea Niculinei. Dar ajutorul pretins mi se pare exagerat. 

— Ce să facem noi cu patruzeci de oameni acolo Ni- 
culino, mi-e ruşine de aşa vitejie... patru sunt de a- 
juns... 

Dar ea nu vrea să audă, se supără, îmi spune că 
dacă nu va număra ea cu mâna ei patruzeci de oa- 
meni, nu se mai angajează la nimic. Şi prinde iarăşi 
să-mi zugrăvească scena care se va pelrece peste două 
nopți, cu noi şi neașteptate amănunte, care-mi învălue 
ochii în dogori de plăcere. 

Incerc s'o ridic, înfiorat de căldura acestei revărsări 
de ură, dar ea știe şi acum să-mi scape din brațe, cu di- 
băcia dedemult. Nu, acum nu, şi nici la noapte. Trebue 
să ne păstrăm pânăn noaptea următoare, când va fi în- 
sfârșit cu lotul și cu totul a mea. Acuma nu, pentru orice 
pe lume.... 

- Voi pune apoi îndată masa şi ne vom ospăta... 
asta va fi ospățul de nuntă... voi scoate vin din beci şi 
voi da și la saldaţi... Şi-i vom da și lui prin ferestruică... 


238 GIB 1. MIHAESCU 


Doamne, mi se pare că trăesc în vremea străvechilor 
năvale, când femeia învinsului trebuia să se aşeze la masa 
prăzilor, alături de învingător, să se îmbete, să cânte şi 
să joace pentru el, să cadă îrenetic în braţele lui, dina- 
intea celui legat și neputincios. 


Gârneaţă nu pare să aprobe de loc noul meu plan de 
luptă. Rămâne întunecat şi tăcut. 

— Nu înţelegi Gârneaţă, e fără nici o bătaie de cap. 

— Şi vadul lui, cum) îl mai aflăm, domnule locotenent? 
Parcă spuneaţi că ăla e mai important... 

— Il vom afla noi şi pe-acela. | 

— N'are să ni-l arăte chiar de Pom pune pe căr- 
buni... 

— O să-l facem scăpat odată, la urma urmei... 

— Atunci de ce să ne mai ostenim să-l prindem la 
noapte... de ce să nu-l urmărim, cum am plănuit doară 
întâi... 

— Măi băiatule, măi, nu înţelegi tu odată... şi ples- 
căesc din buze, negăsind cu ce să continui. Ba da, iată: 
— Nu "'nţelegi tu odată... mi-e frică să nu vă simtă... și 
ne scapă atunci şi el şi vaduv’... 

— Hm, domnule locotenent... răspund cu cu ce vreţi 
dumneavoastră, dacă ne-o simţi... Mi-am găsit un locșor... 
nu acolo pe unde coboară el... mult mai la dreapta, spre 
drumeagul care dă în sat... e chiar pe costişă şi am toată 
câmpia sub ochi... Şi besnă nepătrunsă să fie, dar dacă 
tenveţi cu noaptea, până la douăzeci de metri tot nu-ți 
scapă nimic... Caşa e scobit terenul acolo, că trebue 
să faci ocol ca s'ajungi cu piciorul; dar peste tufărișuri e 
foarte aproape şi priveşti drept în scoborâșul lui... 

Şi Gârneaţă continuă, ca şi când scena i s'ar desfă- 
şura prezentă aci, lângă noi, în jurul nostru... 

— Acolo, e de ajuns să fie doar unul dintre noi, 
ăilalţi așteaptă în vălcea... printre tufe... m'am : hotărît 
eu singur să mă aşez sus... ca să mă scobor repede 
și fără zgomot la ăi de jos... daco fi lună pe de-oparte 


RUSOAICA 239 


e mai bine că e lumină, da pe de alta e mai rău că 
trebue să ne ţinem mult în urmă... dar dacă sunt numai 
stele ori nor... ne luminează destul zăpada... 

Gârneaţă e încă pe drum după haiduc, dar gândul meu 
îl aşteaptă în noaptea posomorită cu promoroacă, printre 
fantasmele albe ale sălciilor... Suntem doar patru fiinţe 
cu inimile una lângă alta... iar mai departe, pentru orice 
eventualitate un caporal cu o grupă întreagă... Tăcere 
şi ureche încordată... până ce în cornetele auzului su- 
praexcilat de nerăbdare, cad cele dintâi unde ale miş- 
cărei, care se apropie... Sunt ei: Bălan şi-o fată înaltă 
„„cu o culie de vioară... 

— Dacă n'or fi înţeleși, încep iarăşi să aud pe Gâr- 
neaţă, eu îmi pun capu” jos domnule locotenent... 

Am tresărit deodată şi m'am întors duşmănos spre 
dânsul. 

— Să ne mutăm, adică, toţi acolo, ca să poată trece 
bărbatu-său, nestingherit, încoace... Şi noi, aşteaptă, aş- 
teaptă, iar dimineața cocoana să nu mai poată de mi- 
rare: — „Ai văzut că n'a venit? să ştii că a mirosit 
cva...“ 

Noaptea s'a lăsat atât de jos pe pământ că nu mai e 
loc pe sub dânsa, nici pentru cea mai bună privire. 
Doar zgomotele sosesc, zgomotul de metal şi forfotă 
al pregătirei soldaților. Copacii s'au înfrățit și s'au con- 
topit cu desăvârşire, cu acest alburiu îngroşat al chi- 
ciurei îmbibate de întunerec, mai înșelător decât besna 
cea mai adâncă; doar trunchiul sălciilor celor mai a- 
propiate par trombe chinuite, vărsate de norii catranu- 
nului îngheţat de deasupra. Umbrele umane au căpătat 
dimensiuni şi deșucheri de mogâldeţe; se strâng şi se 
așează înlr'o linie, care niciodată nu mai poate fi dreaptă. 
Paşii mă duc prin puiul de ger, ca prin roiuri de albine 
amorţite care mă înțeapă ca în vis, în vârful nasului 
și al urechilor. 

Ridic gulerul de blană al dolmanului şi chem pe Går- 
neață. Il întreb în chip de ultimatum dacă e hotărît 
să facă urmărirea, dacă și-a ales oamenii şi dacă pe-un 


240 GIB I. MIHĂESCU 


astfel de întunerec crede că poate ajunge la vre-un re- 
zultat. | 
Da. E hotărît şi înțelegerea e făcută cu addio. Va 
mai lua şi pe Gherăscu... 

— Cât de văzut, măcar de-o avea el ochi mai buni 
ca ai mei, se prinde vitejeşte Gârneață. 

Propriu zis nu mai simțeam acum nici nerăbdarea 
dela început de a vedea sinceritatea şi deci totala abdicare 
a Niculinei; nici entusiasmul cinic de a lega pe Bălan, 
ajulat deadreptul de acest idol al sufletului lui, din pri- 
cina căruia, la arestarea dintâi îmi jurase desigur ură de 
moarte. Gândul reveni întreg la Valia, ca un fuior întors o 
clipă dela răsuceala lui firească. 

Dar siguranţa lui Gârneaţă în amăgirea Niculinei, îmi 
înfigea şi mai adânc acele gerului în umerii obrajilor, 
iar minciuna și prefăcătoria acesteia mă umplură pânăn 
fund de indignare şi de umilinţă. De aceea, curios peste 
măsură să văd până la ce margine va duce batjocura 
ce-mi pregătește, îi execut în întregime îndemnul: pa- 
iruzeci de soldaţi și gradaţi păşesc pe urmele crupei 
lui Pafnute pe drumul bine cunoscut, în noaptea in- 
certă şi neprietenă. 


Niculina ne aştepta. 

Ne primeşte cu şoapte şi cu satisfacţie, îmi numără 
soldaţii şi ea singură îi aşează câte unul sau câte doi 
pe la colţuri, pe după stâlpi, în dosul porţei, în coşar, 
pe după grajduri, în toate părţile, în curte, dar nu în 
grădinița cu nuc și nici în livada cea mare care ducea 
spre salcia pletoasă şi spre cărăruia invisibilă de pe 
răpa cu mărăcinişuri. Se înţelege: pe acolo trebuia să 
vină el şi cel mai mic zgomot, cea mai neînsemnată 
bănuială îl întorcea îndată din cale, strica totul. Pe când 
aşa, va fi lăsat să se apropie, va bate în fereastra din 
dos, Niculina îl va îndemna să treacă la ușă, va fi lă- 
sat să intre pe întunerec, eu, din dosul ușei, îi voi pune 


RUSOAICA 241 


revolverul în tâmplă şi cu țignalul în gură voi da a- 
larma. Şi cei patruzeci de oameni se vor năpusti. 

Mai rămânea să-mi explice Niculina de ce nu pune 
soldați şi în hrubele din dosul casei; dar uită s'o facă 
şi evident, nici eu nu-i atrag atenţia asupra acestei o- 
misiuni. lar oamenii mei, cari erau instruiți să nu-și ex- 
priine nici cea mai uşoară nedumerire, își primiră locu- 
rile hotărîte, cu muţenie adâncă... Dacă până într'un 
ceas nu avea să se petreacă nimica și nu primeau sem- 
nal dela mine, sergentul avea poruncă să-i adune pe 
toți în magazia cea mare și să facă și focul. 

— Atunci vom aştepta înăuntru numai noi doi Ni- 
culino; poate e nevoe să stingem și lampa? 

— Nu e nevoe, nu e nevoec... poate va bănui ceva... 
Să vadă că-l aştept... N'are să poată zări prin perdele 
cine mai e înăuntru... 

Mă așezai călare pe-un scaun, chiar lângă uşa pe 
care o încuiai bine și-i dovedii neglijent că aci eram ferit 
şi de ochi și de glonţ şi dinspre cele două ferestre cu gra- 
tii de fier, cari dau în pălimar de unde, — de bună sea- 
ma nu avea să vină nici un pericol — şi mai cu seamă 
— dinspre ferestruica de-alături, ale cărei perdele erau a- 
cuma suspect de bine împreunate. 

— Ce ne poate privi ferestruica? dă ea mirată din 
umeri. Dar e bine, e foarte bine că te-ai aşezat așa, 
încuviință ea privind anume spre ferestrele cele mari. 

— Poate-i vine gust să intre întâi alături... Ar fi fost 
bine să fi aşezat un om. doi și-acolo... 

— Cum o să intre? se minună toată Niculina. Cheia 
e doar la mine... 

Şi mi-o arătă. 

— Nu cumva mai are şi-o pereche. 

— Nuuu... 

O mirare a Niculinei a fost că oamenii pe care i-am 
adus crau doar moscaii şi vagmiștri de cei mici. Era bine 
să fi avut şi ajutorul lui Gârneață or Cebuc... 

— Ce vrei? după ce că las hotarul desgolit... cu trei 
schimburi de câte zece oameni să las măcar cu dânșii 


16 


242 GIB I. MIHĂESCU | i 


pe amândoi plutonierii. Altfel patrulele îşi fac de cap... 
Dacă vine o inspecţie?... Ar râde de mine toată armata, 
dacă ar afla că am pornit cu patruzeci de bărbaţi, ca 
să prind unul singur... Asta, numai ca să-ţi fac pe 
voile tale... Aşa se prosteşte bărbatul, când îi şop- 
tește ceva la ureche o femee frumoasă. 

Ea se apropie de mine, lângă uşă, mi se aşeză pe 
genunchii şi mă mângâie înduioşată: trebuiii să constat 
nu fără surprindere că gestul ei era din cale afară de 
gingaş şi de curat. | 

— Lasă, are să fie bine de noi doi, mă asigură cea. 

Imi petrecu braţele pe după gât şi mă sărută lung. 

Dar se ridică repede şi-şi puse degetul pe buze făcân- 
du-mi semnul cuminţeniei, ca o gazdă care are întâi 
treburi mai serioase de îndeplinit. 
“Si la distanță socotită dincolo de lungimea mânei 
melc,. ea porni să se învârtească zglobie, tropăind cam 
exagerat pe scândurile podelei. Avea uşoare momente 
de neatenţie, pe. care le acoperea îndată cu râsete din 
nimic, cu alte tropăeli, iar acum, din nebăgare de seamă 
luă în picioare un scaun greu de lemn, care căzu pe 
spetează cu plesnet mare... 

= Nu ştiu ce am, se grăbi ea să mă lămurească. Sunt 
straşnic de nerăbdătoare... 

— Adevărat... tropăi de parcă ţi-ar fi frig. 

— Tropăi? 

— Așa mi sa părut... Mai pune un lemn în sobă... 
aici la ușă nu prea e așa cald, iartă-mă că nu pot 
să fac eu lucrul ăsta. | 

Ea se grăbi să-mi asculte sfatul, deși era nespus 
de cald în odae, — cu dolmanul pe mine parcă eram 
în bae. Luă chiar mai multe bucăţi dintro dată şi toate-i 
scăpară în ultimul moment cu zgomot cumplit. 

Ea se scuză pentru stângăcie, iar eu îi trimisei o să- 
rutare. Va să zică stimabilul era în pivniţă. Și trebuia 
să i se dea semnalul cuvenit. Probabil acela a fost de- 
lunătura jilțului celui greu, prăbușit pe scânduri. Căderea 
lemnelor era un supliment. Acum privirea ei începuse 


7 


RPU SUI CR 243 


să cate ca din întâmplare spre ferestruica întunecată. 
Aşteaptă cumva să i se răspundă că sa auzit semnalul 
şi că expediţia începe?... Mai mult decât probabill. De 
bună seamă însă confirmarea din dosul  perdeluţelor 
strânse trebue să cam întârzie. Râsul ei din acest mo- 
ment, fără prea justă cauză e prea gaiben, ca să nu 
trădeze o vie neliniște. Drăguţa, de ea, trebue ajutată 
mititica... 

— Niculina, dar eşti de-o nervozitate de nedescris. 
Par'că ai avea chef de joc. Tot stau eu aici în colțul 
ăsta, de unde nu pot să mă mișc... Până una alta, 
ia trage-i tu o căzăcească zdravănă... Nu mă îndoesc 


c'o ştii... 
— O căzăcească? dădu ea din umeri pentru o astfel 
de trăsnae, însă tare luminată la faţă. — A, ţie nu ţi-am 


arătat niciodată cum știu eu să joc căzăceasca... 

— Nu mi-ai arătat, într'adevăr... 

Propriu zis nu vroise să-mi arate, când astă toamnă 
îmi mai venise această fantezie. Atunci tocmai se scu- 
zase că n'o ştie prea bine. 

Şi paşii ei se porniră în fugă pe loc, corpul începu 
să i se zbată, strângându-se pe vine şi înălțându-se 
în dârze cutremurări ale sânilor, capul îi căzu pe spate; 
cu chiote lungi, cu priviri de extas, toată fiinţa ei se 
concentrase subit în jocul acesta sălbatec,—nepăsătoare, 
de ce-ar putea,să se mai întâmple cu închipuita ivire 
neașteptată a lui Bălan pe la ferestrele dinafară: nebă- 
gătoare de seamă, că sonoritatea cam imperiectă a po- 
delei până şi unui auz mai puţin atent i-ar fi putut re- 
vela dedesubt golul unui beci. Nu-mi mai rămâne nici 
o îndoială. 

Şi când socotesc că „semnalul“ a răspuns chiar până 
magazia soldaţilor, nu numai în beci, o întrerup destul 
de serios: 

— Niculina, ar trebui să mai laşi zdupănitul ăsta... 
Dacă vine tocmai acum și te-aude de departe? 

Ea se opreşte deodată și mă priveşte galbenă și 
îngrozită, înecându-se în zbaterea aprigă a respirației. 


244 GIB I. MIHĂESCU 


Dar eu o asigur cu înclinări repetate din cap şi cu râs 
impăciuitor — și ea înțelege — că gândul meu e fără 
ascunziș şi că sfatul e dat cu adevărat pentru Bălan 
cel dinafară. O îndemn să. joace iarăşi, dar mai uşurel, 
că poate şi soldaţii de afară să se ia de gânduri; eu îi 
voi fluera uşor căzăceasca, pe care ea şi-o cântase sin- 
gură până acum. Dar ea mă priveşte din pou îndoel- 
nică... şi refuză, privind cu exagerată îngrozire spre fe- 
restrele dinafară şi cu vădită enervare către ferestruica 
fără răspuns. Imi face muteşte semnul negaţici. 

E rândul meu să mă neliniştesc; îmi regret intervenţia 
cu aer de glumă stupidă în deslănțuirea tot mai sălba- 
tecă| a' jocului ci. Sunt hotărît să încep eu acum semnalele 
pentru cei dedesupt. Dar încă mai aştept: mă asigur că 
poate nu-s gata toate pregătirile acolo. E o cursă mare 
pe care trebue s'o întreprindă acum Bălan şi la mijloc 
trebue să fie o răsplată şi mai mare, de vreme ce el 
și-a luat atât de îndresneţe precauţii... Acum poate fi 
fără grijă. Nesupărat de nimeni va atinge malul Nis- 
trului şi-l va trece... căci dincolo îl aşteaptă o propu- 
nere cine ştie, pentru el poate tot aşa de scumpă, pen- 
tru mine cea mai scumpă din lume... 

lar peste trei zile... peste patru sau poate chiar nu- 
mai peste două vârful degetelor mele se va infiora la 
atingerea mâinilor ei... îi voi pipăi fruntea şi obrajii şi-i 
voi cuprinde însfârşit dintr'odată, cu o lacomă inghiţi- 
tură a ochilor, pentru totdeauna, faţa asta insesizabilă, 
pe care însfârşit o voi avea.. 

Tresar iarăși uimit de apropia acestei atât de do- 
rite, de nostalgice fericiri. 

Şi tresăritul meu concordă cu tresărirea Niculinei. Nu 
mi s'a părut. Pe fața ei furişată pentru a nu ştiu câta 
oară spre ferestruică am surprins o uşoară alungare de 
umbre şi linii, ca apa calmă întrun amurg, pe care a 
alins-o picioare de gâză. Nu mai încape îndoială: acum 
figura ei e toată spre mine, râzătoare şi asigurătoare. 
Sa, făcut aşa dar... el e gata de pornit, aşa dar... In- 
trun ceas bun, Dumnezeule mare... 


RUSOAICA 245 


Dar tocmai acum, calmul care ar trebui din nou să mi 
se așeze în suflet ca întrun jilț, încă nu-şi găseşte lo- 
cul complect liberat. Nouraşi de nesiguranță izvorăsc 
din albastrul, care domnise neîntinat la început înlăun- 
tru-mi şi-mi umplu cerul nădejdei cu spuma opacă a 
grijei: dacă va ocoli Duboşani, dacă nu se va ajunge 
cu Valia la tocmeală, dacă va plănui s'o jefuiască, dacă 
ea se va fi mutat în alt sat... So găsească, s'o gă- 
sească... 

Trebue să opresc această năvală de gânduri deșu- 
chiate, care-mi străbat acum din toate părţile capul, în 
iureş din ce în ce mai accelerat. Trebue să mă înțeleg 
răspicat cu banditul... 

— Niculina, izbucnii deodată. Spune, este încă acolo, 
opreşte-l... Vreau să mă înţeleg cu el... nu-i voi face 
nimic; dacă mă va asculta... Il voi lăsa să plece... 

Niculina care se aşezase tocmai, pe marginea patu- 
lui s'a ridicat tremurând şi ţinteşte privirile înebunite 
spre ţignalul pe care mâna-mi mi-l apropie de buze. 

— Ce faci? îngăimă ea stins, frângându-și mâinile... 
Să nu şueri... 

— Dacă-l vei opri, nu şuer. Vreau să-i vorbesc, să 
ne înțelegem. Dacă nu — urlu cu toată puterea, — voi 
încunjura toată casa şi toată ograda până la salcia ple- 
toasă, de lângă râpă... Trebue să mai fie o ieşire pe 
aici... O voi găsi eu n'aveţi grijă... 

Dar ea şi-a revenit acum, e stăpână pe vorbele şi 
pe mişcările ei, cu toată paloarea ce i-a rămas pe faţă. 

— N'ai decât so înconjuri şi să cauţi până mâine, 
mă înfruntă ca cu cerbicie, izbucnind apoi în râs. — Ce 
ţi-a mai cășunat? Ce vrei să zici? Că sunt înţeleasă cu 
Serghe... Cum? In ce chip sunt înţeleasă cu el?... De 
unde să-l opresc... 

— Dacă nu-l opreșşti, șuer... 

— Şueră! mă bravează ea fixându-mă puternic și fă- 
când un pas spre mine. Dar când fluerul mi-atinge bu- 


zele, ca se repede la mine şi mi-l smulge dintr'o smu- 
citură. i ike 


246 GIB I. MIHĂESCU 


— Nu pricepi că eşti nebun? Ce ţi-a mai venit? Ai 
să cauţi de geaba. Casa mare decât uşile aistea: cea 
de-aci şi cea de-acolo. Unde poate să fie el?... Şi dacă 
ar fi, cum ar putea să plece ştiindu-te aici, se hazar- 
dează ea la diversiune. 

— Lasă asta Niculina... Acum știu bine, el a fost 
ascuns dincolo... te-a pus să mă ţii de vorbă şi să mă 
îndemni să-mi aduc toţi soldaţii, ca să poată el trece 
peste râu, nesupărat... Foate bine... îl voi lăsa să plece... 
Dar în schimb vreau să-i propun şi eu ceva... Dacă-mi 
îndeplineşte ce-i cer, din partea mea va fi liber tot- 
deauna... Ascultă Serghe Bălan, rostesc solemn, îndrep- 
tând graiul spre ferestruică. 

Dar Niculina izbucneşte într'un râs formidabil. Ea e la 
un lung de mână departe de mine, oprită de firetul flue- 
crului, pe care-l ţine zdravăn în mână. 

Profit de veselia ei subită, şin care mi-e cu nepu- 
tiință să recunosc resonanţa calpă, ca să-mi liberez ţig- 
halul. Ideea ce-mi venise tocmai acuma, avea fără în- 
doială să-mi spună dacă Serghe apucase să se coboare 
în pivniţă sau se mai gasea încă alături. Pentru că... 
or cât ar fi consimţit el, în cele din ummă să-şi ne 
cieze în chipul ăsta necredinţa nevestei; ea nu va merge 
până acolo cu îndrăsneala încât să execute ceia ce-i voi 
comanda eu acuma... k 

— Atunci, dacă nu e aci... atunci desbracă-te iubita 
mea, haide, desbracă-te... 

.- Intradevăr. Ea mă priveşte uluită peste măsură, stu- 
pidä... Veselia s'a prefăcut într'o clipită în cea mai cum- 
plită stupoare... 

Rânjesc satisfăcut. 

— Haide, ce mai aștepți... 

— Dar ce ţi-a mai venit... dar nu te mai pricep... dar 
nu înţelegi că el trebue să sosească dintro clipă în- 
tralta... 3 

— Nu face nimic... eu am să-l primesc, nu tu... hai- 
deji, haideţi. 

— Pe semne şăgueșii... 


-. 


RUSOAICA 247 


— Incepi... sau... 

Niculina e galbenă ca un cadavru. Numai ochii ei 
trăesc mai vii ca viaţa însăşi. Pe urmă braţele i se 
ridicară în semnul celei mai zdravene nedumeriri, de 
fapt pentru a câştiga timp şi mai ales a arunca la adă- 
postul braţului o nouă privire la ferestruică... 

Şi eu aici am vrut să ajung: mi-e deajuns această 
privire şi sunt gata so opresc, să dau drum cuvintelor 
mele pentru Valia. 

Dar tocmai atunci, mâinile Niculinei căzură, ea în- 
cepu să râdă stingherită şi un vârt de curiozitate îmi 
înfipse în suflet îndemnul unei uşoare zăbave. Cu of- 
tat de pudoare ea-şi trase pe dedesubt şnurul capotului 
larg; pulpanele acestuia se lăsară atunci într'o parte 
şi într'alta, descoperind în întredeschizătură albul mo- 
leşitor al lingeriei intime şi o coapsă goală până mult 
deasupra genunchiului... Doamne, ar trebui să opresc 
aci silnicia, dar îmi simt ochii dogorind can faţa unei 
arzătoare noutăţi. De-abia acum îmi dau seama de în- 
semnătatea acestui câștig uimitor, pe care l-a dobândit 
pentru mine Niculina: el acceptă, el mă acceptă. 

Niculina chicoti uşor, ruşihată, îşi duse cu aceiaşi 
incetineală stânjenită şi calculată mâinile la ochi, ia- 
răşi pavăză pentru a primi noua aprobare, pe urmă 
întinzând braţele în jos se scutură hotărită: capotul căzu 
cerc negru în jurul înaltelor picioare. 

Aştept cu fluerul, dar și cu sufletul la buze: e cu 
putință oare? Ea râdea în cascade scurte, rușşinate, ca 
o fecioară pe care o desbraci, în vreme ce coada ochiului 
ii scapă necontenit spre ferestruică: e limpede că nu 
de mine se ruşinează A doua fustă, albă şi scurtă căzu 
deasemeni. Era timpul s'o fac să înceteze... şi totuşi... 
ea râde şagalnic spre mine, spre ferestruică... 

O, sunt un satrap, un paşă de tuaregi: sărmanul Bă- 
lan cedează chiar când exigenţele mele nu mai ţin seamă 

Sinistră umilinţă... dar prea neaşteplată, prea uimi- 
toare, ca ezitările, pudoarea, noutatea acestui corp, pe 
care acum îl contemplu întâi dintr'o perspectivă, strania 


248 GIB I. MIHAESCU 


împrejurare în care mă găsesc, mă îndeamnă încă să 
aştept, să opresc încă în gât numele Valiei. 

Totuşi, dau zugrumat deslegarea: 

— Deajuns Niculina... lasă... e în zadar... mam con- 
vins... 

Dar ca şi când nici nu war fi auzit ea continuă să-și 
tragă rând pe rând mâinile din baerile cămăşei, care 
începe să se lase. Sânii se iviră unul după altul, apoi 
pântecul, coapsele cu împreunarea lor înegrită, genun- 
chii... 

Niculina era goală, în splendoarea totală a minunatu- 
lui ei corp care mă întunecă şi mă intimidează, întocmai 
ca ia început. Nimic, nici cel mai neînsemnat farmec nu 
a scăzut din această minunăție! După privirea cernită 
prin gene de patimă şi fior ce mi-a trimis-o, ochii ei sur- 
prinşi de propria lor îndrăzneală au fugit iarăşi la fe-. 
restruică. Dar deodată ea scapă un țipăt sălbatec, prelun- 
gul și deșiratul chirăit al spaimei supreme. Dintr'o sin- 
gură zmucire ea s'a prefăcut la pământ în morman de 
membre lungi şi de suprafeţe lucii. Banditul a ţintit-o 
desigur... Una, două, trei... aştept paralizat detunătura 
pedepsitoare... incapabil de orice alt gând, de oricare altă 
voinţă. Niculina se înghemuește şi mai mult în sine, ca- 
pul i-a dispărut sub încolăcitura braţelor... 

— Vin’ aici Niculina, târăşte-te aici. 

Dar ea nu se mişcă şi lovitura întârzie... Sunt aşteptat 
să mă apropii, desigur... stimabilul n'a mai putut suporta 
priveliștea; nudul nevestei expus în faţa lui însuşi şi a 
înşelătorului urît de moarte, deodată, i-a căscat ochii 
dinaintea propriei lui decăderi... Poate darul ce-mi re- 
zervase mie, mi-l păstra pentru, mai târziu; goliciunea 
Niculinei i-a răsucit însă în creer, calculele făcute la rece... 

Mă aşteaptă. Mă apropii. Dar pe lângă părete. Di- 
bui cuvântul nimerit, care trebue să aducă în mijlocul 
acestei încordări pe Valia ca un înger al păcei. 

Dar Niculina încă mă împiedecă. Ea tresare întrun 
chiot, se deșiră din ghemul morţei, și strigă desmetic, 
desmăţat, cu râs răguşit, desfrânat: 


RUSOAICA 249 


— Haide, loveşte, trage, trage, ce mai aştepţi... 

Braţele i se ridică drept în sus, chiot nou îi scapă 
din gâtlej, de astă dată de biruinţă, de triumf, şi pi- 
cioarele ei care şi-au păstrat încă pantofii se reped pe 
podea în ropot de joc; pocneşte din degete, chioteşte 
sălbatec şi scândurile răsună din nou pe sub preș de 
actul căzăceascăi. Abia acum văd cât de minunat știe 
intr'adevăr să joace. Avântul ei mă înspăimântă .De câte 
ori ochii ni se întâlnesc, gâtul i se întinde spre mine și 
capul îi tremură într'o frenetică pasiune... Dar femeea 
nu părăseşte un moment locul, din dreptul ferestruicei, 
unde pândeşte moartea, o desfide chiar, cu privirile-i de 
dispreţ pe care le aruncă, ori decâte ori jocul îi îndreaptă 
faţa într'acolo, pe care o aţâţă cu patima ncînfrânată 
ce-mi arată la rându-mi când se îndreaptă spre mine, 
cu mișcările involuntar indecente, cu tot zbucium: a- 
cestui corp gol în jocul primitiv, și năvalnic şi răsco- 
litor. 

Şi glonţul intârzic, întârzie necontenit... 

“Dar dela sine, femeia se strânge, se încolăceşte în ju- 
rul sexului ei învingător, ca şi când ar fi fost cu adevărat 
lovită în pântecul necuviincios şi divin, se rotește în 
jurul său însuşi, înlinzând molatec când un braţ, când 
pe altul, ca şi când ar fi vrut să-şi prindă proprii sâni, 
să le domolească tremurul semeț şi virginal; pasul îi re- 
vine necontenit în juru-i, mişcarea mâinilor e tot mai ne- 
sigură, mai moleşită, genunchii însişi i se moleşesc, coap- 
sele sc freacă de aproape, se împiedecă de muchea pa- 
tului și cade de-a latu-i cu un sfâşietor țipăt histeric, ` 
pe spate, cu o mână acoperindu-şi ochii, cu alta sexul 
pângărit de aprigile noastre priviri cu pieptul pornit în 
frământarea voluptoasă a unei agilaţii fără de asemă- 
nare. 

Si secundele trec una după alta, le aud cum se stre- 
coară În neant, deși ornicul în formă de farfurie a în- 
cremenit de mult. Le aud răsunând ca lovituri uriaşe şi 
surde în urechile mele, în care sângele dă furioase şi 
deșarte asalturi. Aşa trebue să le audă și celălalt şi to- 


250 GIB I. MIHĂESCU 


tuşi detunătura de moarte întârzie iarăși, cu toate că 
femeea căzută oferă cu însăşi goliciunea mijlocului ei 
trădător, ţinta cea mai bună pentru ancestrala pedeapsă. 

Dar de bună seamă, mâna lui tremură, cum tre- 
mură încă gândul meu, pumnul meu neputincios, cum 
neputincioase sunt coardele gâtului meu, care tot nu 
se găseşte în stare să îngăimeze un sunet articu- 
lat, ca o biată lăută, cu discordate şi smulse strune. 
Insă trebue să fac sforţări supraomenești ca să apuc 
înaintea glonţului, căci ezitarea banditului îmi pare că 
apasă încă greu în cumpăna acestor clipe, ce-şi iau în- 
truna zborul, rând pe rând, cu vâslit greu de aripi în 
urechi. 

— Niculina, izbutesc în cele din urmă să rostesc stins, 
tremurând dar apoi cu fiecare nou cuvânt din ce în ce 
mai clar, mai curajos. — Niculina, îți mulţumesc pentru 
frumosul tău joc şi pentru frumosul tău corp, pe care 
acum mi l-ai arătat întâi, în toată strălucirea. (Dum- 
nezeu mi-era martor că nu minţeam!) — Mi-ai făgăduil 
că ai să mi-l arăţi așa întreg,-când bărbatul tău va fi 
prins şi legat, că ai să dansezi goală dinaintea lui pentru 
mine... Acuma văd însă că el... a întârzâiat, continuai cu 
răspicare, prefăcându-mă că n'am înţeles nimic din jocul 
şi din ţipetele ei; — dar mie mi sa părut întâi că este 
aci şi că mă păcălești, de aceea te-am pus să faci înainte 
ceiace mi-ai făgăduit că vei face, când el va fi în mâinele 
mele. Mulţumesc, mulţumesc. 

Vorbeam tare, cât puteam de tare şi distinct, ca vi- 
braţiile ferestruicei să poarte lămurit cuvintele mele acolo 
unde cu adevărat trebuiau să ajungă. 

— Dar asta a fost numai o şagă, continuai pentrucă 
eu nu vreau să-l prind, vreau numai să-l am în față 
ca să-i spun la rându-mi păsul meu... 

— Niculina... dacă el îmi va făgădui ăst lucru pe care 
i-l voi cere, slobod va fi să treacă râul; şi de-l vor prinde 
soldaţii eu încă tot am să-l fac scăpat... Şi din mâna 
mea se va bucura de mare răsplată: asta vream să-i gră- 
esc şi făgăduesc dacă îmi va aduce din Duboșani, o fată 


RUSOAICA 251 


rusoaică, înaltă şi niţel oacheșă, cu bundră şi cu căciulă că- 
zăcească, şi cu cisme de gumă neagră şi în mână cu o cu- 
tie de scripcă... Ea ştie să cânte bine din vioară şi îi 
zice Valia; pe numele ei întreg Valentina Andreewna Gru- 
șina... repetai: Valentina Andreewna Gruşina... Şi repetai 
încă şi încă, apropiindu-mă lipit de perete, târșiindu-mă 
de zid, de ferestruica goală ce rămânea într'una pată întu- 
necată şi nedecisă, scrutând cu neînduplecare pe femeia tă- 
vălită de spasm, în moalele patului ademenitor. 
“—"Valentina Andreewna Gruşina, pe numele de răsfăţ 
Valia... Valia... Valia... 

Tăcui apoi un moment, ca să prind tactul inimei, care 
mi-o luase acum şi mai avan inainte şi mă înăbuşea. 

„„Ea a mai vrut să treacă Nistrul pe ghiață, dar a ni- 
merit la un alt ofițer care a dat-o îndărăt; dar ofiţerul 
acela eru un fricos; el mi-a destăinuil aşa de multe despre 
cântecul ci frumos, că eu, după ce o va aduce Serghce, 
vreau să o ascund bine, aici la el, sau în cătunul ăsta, 
până-i vom face rost de acte românești... Mie-mi place 
tare mult cântecul la vioară şi mai ales cântecul unei prea 
frumoase fete şi mult am fost trist când am aflat cum sa 
întâmplat cu ea, că a fost fată de oameni cu stare şi 
artistă; dar iarăşi mult bine mi-a părut că s'a întâmplat 
cu ea așa, că altfel naş mai fi avut parte să fiu eu 
cel care so scap de ţara ei... Asta aş vrea să i le 
spună Serghe, şi s'o aducă... Şi de-aceea am adus atâţia 
soldaţi, ca el să poată trece acolo nesupărat de nimeni,— 
iar acum îl aştept ca să-i spun toate astea... şi să-l în- 
gădui ori căţi ovrei o lua acum cu dânsul să ducă; dar 
când o va aduce să fie numai cu ea, cu Valia, pe adevă- 
ratul ei nume Valentina Andreewna Grușina, care acum 
aşteaptă prilej bun ca să treacă iarăși încoace, cum am 
aflat dela fugari... 

Atât. Apoi tăcere. Nu mi se răspunse nimic, de sigur. 
Şi-i dădui dreptate lui Serghe să nu-mi răspundă. La 
urma urmei pentru un om precaut ca el, putea să fie şi 
asta o poveste bună de prins oameni în capcană. 
lar eu, socol, o nimerisem de minune, prefăcându-mă 


252 GIB I. MIHAESCU 


că tot ce făcuse Niculina mi sa părut că făcuse pen- 
tru mine, că mă convinsese în sfârşit de neprezenţa lui, 
că histericele ei chiote şi gesturi le-am luat drept glume de 
spaimă pentru neîncrederea mea. Serghe deci putea să 
plece cu o îndoială mai puţin. Şi a plecat nu după mult 
timp. Am auzit lămurit, cu urechea încordată, la cerceveaua 
ferestrei trosnet de scândură, apăsată greşit de călcătură 
şi scârțâit uşor de balamale. Trăsese de bună seamă 
chepengul, după dânsul.’ 

“Dar eu încă nu părăsii ferestruica şi cu capul reze- 
mat de zid, urmăream mai departe pe contrabandist... 
Mi se părea că simt mişcarea din beci şi buşnitul rând pe 
rând prin fereastra zăbrelită, care da sub suprapusele 
coşare. Pe urmă drumul prin şenţuleţele întortochiate, prin 
tunelurile de mărăciniș din grădină şi livadă, pe urmă 
scoborîșul abrupt şi ferit, din dreptul salciei pletoase, pe 
urmă ieşirea în câmp prin tufe şi pâlcurile de sălcii. Şi în 
momentul ăsta, din groapa lor, ţâşnind cei trei. 

Dar gându-mi a sărit deodată toate obstacolele şi de- 
părtările şi însoţeşte acum pe singurul şi curajosul me- 
sager la poarta culacului din Duboşani. Valentina An- 
dreewna Gruşina ascultă uimită vestea contrabandistului 
mult așteptat. Ea se dymirește acum deplin de povestea 
mujicului cu mustăţi de pisică. Ea rămâne încă nehotă- 
rită, dar Serghe Bălan e omul care ştie să convingă. 
O, e prea inteligent contrabandist ca să nu te poți 
bizui pe el; iar dansul Niculinei din noaptea asta îi va 
pune flăcări în cuvânt. 

Sunt fericit. 

Aştept cuvântul Niculinei „prima ei mişcare, din a- 
ceastă stupoare rigidă care urmase fatal zmintitei ei iz- 
bucniri; aş dori să-i spun pe de-a larg povestea Valiei, 
să o încetăţenesc pe această călătoare mult așteptată în 
viaţa noastră, care va putea astfel continua tihnită şi îm- 
păcată, ea putându-şi întoarce din nou sufletul liberat 
spre Serghe al ei. Dar ideea răsplăţii care i se pregă- 
teşte lui Serghe, pentru marea bucurie ce-mi va face, 


RUSOAICA 253 


vine la timp să-mi oprească graiul pe buze. Şi totuşi 
vreau să aud pe Niculina, rostind un cuvânt de priete- 
nie pentru Valia, umblu disperat în adâncul gândului să 
dau o înfăţişare nobilă intenţiilor mele, pe care apoi 
numai o întâmplare streină şin afară de puterile mele 
să pară că le-a zădărnicit năpraznic, când Serghe va 
fi legat şi condus din nou la închisoare. 

O privesc muncit de aceste gânduri, pândindu-i cea 
dintâi mișcare. Şi simt cum goliciunea ei nemişcată, ati- 
titudinea ei impudică reîncepe acum să mă tortureze a- 
prig. Şoptesc cu buze de flăcări: Niculina! Dar ea ră- 
mâne mută şi nemișcală, iar eu îmi îmbrâncesc gându- 
rile înapoi, spre Serghe, spre dușmanul meu  Serghe, 
care aleargă acum mai credincios decât orice exemplar 
de credință omenească „să-mi aducă fericirea îndepărtată, 
lăsându-mi zălog fericirea de-aci. Imi reazim capul de 
recele zidului ca să nu mai văd rugul de plăceri, al 
cărui jar hipnotic, îmi dogoreşte cu putere, în nemișcarea 
şi muțenia lui, simţurile şi voinţa, îmi aprinde nervii 
ca pe un vreasc de viţe uscate. Imaginea imensă a vi- 
sului care se înfăptueşte, a norocului care se apropie, 
mă cutropeşte însă la prima scuturare, e mai tare ca 
realitatea însăşi şi las iarăşi îndată, ca pe-un cadavru 
părăsit în pripă, după gâtuire, corpul acesta care e- 
mană totuşi cu atâta putere eforturile sângelui cald şi 
aprig; gândul trebue să-mi alerge hoinar întru întâm- 
pinarea neașteptatului, a aventurosului, a ne mai cunos- 
cutului, a eternului nou. 

Imi lipesc tâmpla de părete și mă trezesc în noap- 
tex de afară, în noaptea reală, cu cei trei ostași, cu cei 
trei prieteni, la gura vadului lui Bălan. Ziua se vor pe- 
rinda alte schimburi invizibile acolo, dar noaptea pos- 
tul de pază va fi numai și numai acelaşi. Voi veghia 
ca soldaţii de rând acolo, şi voi fi fericit să simt frigul 
pătrunzându-mi prin oase, să resimt amorţirea factice, 
somnolența iepurească' a simţurilor hiperexcitate ca'n nop- 
țile albe de pe front. Ceilalţi vor avea exclusiv con- 
semnul: toţi, pe el, pe contrabandist! El e tăria și pe- 


254 GIB I. MIHĂESCU 


ricolul; el interesează în primul rând, scape iarăși câţi 
muşterii o aduce... de unul, doi, moi îngriji eu... de 
ceilalţi cum le va fi norocul... nouă Bălan ne va trebui... 

Iar unul, doi, ceilalți nu vor fi decât o singură per- 

soană... Valia, cu pas căzăcesc ,cu statură căzăcească, 
cu ochi oblici căzăceşti. Ne vom repezi, când ei vor fi 
păşit bine pe mal şi ea va da un țipăt uşor, ui- 
mită, neînţelegătoare... Iar eu o voi apuca de mână şi o 
voi trage după mine, în adâncul zăvoaielor şi acolo, 
departe de urechile tuturor îi voi lămuri totul şi-i voi 
destăinui locul misterios unde-o voi ascunde până la lim- 
pezirea lucrurilor. 
”— Nu-ţi voi cere nimic în schimb Valentina Andreew- 
na, îi voi spune, — decât, până atunci, până la poto- 
lirea tuturor vâlvelor, să-mi cânţi în fiecare seară ro- 
manţa fără cuvinte şi bacarola lui Tschaicowsky şi să-mi 
cânţi tot Tschaicowsky și tot Rimsky-Korsakoff şi tot Rah- 
maninow, și tot Musorsky, şi să-mi cânţi cântece de stepă 
şi cântecul tău însuţi, cântecul locurilor tale, pe care le 
vreau cât mai îndepărtate şi mai necunoscute... mai ciu- 
date... mai de neînțeles... 

Eu nu știu încă locul unde o voi conduce în noaptea 
aceea, dar mâine îmi va fi unica poruncă să nu am 
altceva în gând; va fi desigur, va trebui să fie, o odăiţă 
caldă şi primitivă, înecată în vaporii apei de Colonia, 
în care fata mă primește în fiecare seară înaltă și dreaptă, 
cu ochii ei risipitori de uimire, uimiţi şi neînţelegători 
și totuşi scăldaţi în lumina dulce şi sfioasă, tocmai a a- 
acestei neînţelegeri. 
~ — Pentru ce ai făcut toate astea? 

— Pentru că veneai de departe, de foarte departe, pen- 
tru mine din altă lume, cu o vioară în mână, cu cheia su- 
fletului tău în mână... 

Şi ea va rămâne tot nedumerită, dar nedumerirea 
asta tocmai va fi fericirea noastră, ne vom strânge în 
ea de groaza desvăluirei și a înţelegerei, care war mai 
fi niciodată să fie... 

Astfel îmi cânlă acum rc mea şi e grozav de 


RU SOMICA 255 


romantic şi de frumos, mă simt bătând ca o inimă în 
mijlocul vastelor evenimente pe care le pregătesc şi care 
sunt atât de minunat, de artistic plămădite, de nocturne, 
de pline de depărtare şi de mister, că simt în sfârşit un 
înţeles acestei firi impunătoare, înţelesul pe care-l, ' or- 
băcăiam în cărți sacre și în cărți de matematici. 

Mă îndrept şi păşesc cu pași largi, care trebue să-mi 
confirme că irăesc, că se perindă aevea toată această țe- 
sătură de poveste. La mișcarea mea, Niculina s'a ridicat 
cu totul în crivat, s'a înghemuit într'o rână cu genun- 
chii aduşi spre sâni, cu mâinile împreunate şi petre- 
cute prin strânsoarea lor de cleşte, pe care o cunosc 
așa de bine. Ea mă urmărește desigur de mult, îmi ur- 
inăreşte poate gândul, dar cât poate ea cuprinde din el? 
Mă priveşte cu ochii ei imenși, deschişi imens, dar abia 
acum bag de seamă că mă priveşte, Doamne, că este 
încă aci, ca fost tot timpul... 

— Dar cam întârzie Serghe al tău, glumesc oprindu-mă 
dinainte-i, cu mâinile vârite în buzunarele pantalonilor. 

Aştept pe figura ei un surâs fugar, dar nimic, — doi 
ochi cari mă privesc într'o încordare fixă, arzătoare. 

— Oamenii mei or fi şi îngheţat prin coşarele voastre... 

Şi iarăşi nimic, nici o tresărire, nici o lumină, nimic 
decât privirea acea... 

A, ba da, un fior, o undă de bucurie şi de răutate, 
când mă apropii şi o strângere în sine ca pentru a-şi po- 
trivi o poziţie de apărare. d 

Cu o smucitură trage macatul dedesubt, deasupră-i 
şi privirea ci de ură mă izbeşte între sprâncene ca o 
piatră. Incercai s'o mângâi, dar mă respinse cu violenţă... 

— Niculino, dar ce e cu tine, spune? 

Se scutură cu desgust de atingerea mea și se retrage 
tot mai spre părete, înghemuindu-se necontenit; mă mir 
unde mai găseşte loc pentru această contractare, care-i 
strânge în ochi toate puterile trupului și ale mem- 
brelor. j 

— Aşteaptă pe Valea ta, (ca pronunță şi accentuiază 
numele Valiei corect rusește) ce doreşti dela mine? 


256 GIB I. MIHAESCU 


— Ah, Valia... pentru dânsa... ah... aşaa... 

Şi pornesc deodată în râs puternic, din care. mă o- 
preşte brusc doar propriul şi stridentul lui sunet... 

— Aha... eşti geloasă?... Tu eşti geloasă Niculina? Tu 
poţi să fii geloasă... pentru mine... 

Ea clipeşte ochii ca năpădiţi în întunerec de o lu- 
mină vie, neașteptată. Ii ţine închişi o seamă, apoi îi 
deschide larg şi mă priveşte cu o  nerăbdătoare curio- 
zitate... 

Nu înţeleg ce poate să-mi spună privirea aceea; şi nu 
nimeresc nici cuvântul cu care aş putea să umplu acest 
subit şi neplăcut hiat într'o suită atât de armonioasă 
de evenimente. In așteptare, râd deci cu intermitențe și 
cat parcă în ochii ei, capătul firului rupt, pentru a îm- 
plini la loc până la ultimul amănunt, țesătura de aur, 
cu care s'a învăluit în astă seară, mai sigur și mai fe- 
ricit ca niciodată, sufletul meu. 

Ochi: Niculinei sunt umezi şi stăruitori... Desigur ca 
însăşi așteaptă acelaș lucru. Şi ea însăşi e cea dintâi care 
dă semne că a găsit trăsătura de unire mâniuiloare, 

— E âdevărat? încercă glasul de argint să se dumi- 
rească de ceia ce i se pare că a găsit în ochii mei. 
— Ai spus-o asta ca să mă mântui? Ca să-l faci să plece 
mai repede, liniştit? 

Şi velinţa fu dată cu aceiași smucitură înlături, iar 
ea-şi îndreptă bustul strângându-şi sub dânsa picioarele. 

— Spune? Da? 

Şi-mi apucă mâna... 

Dar eu râd nehotăriît şi e atâta încredințare deplină 
în privirile ei pentru această idee mântuitoare, că încă nu 
găsesc curajul să i-o turbur. 

— Rău ai făcut, mă mustră ea, cuprinsă de gânduri... 
Ai stricat totul, cu povestea ta... Dar tot e bine că ai în- 
târzâiat până s'o ticlui... 

Vorbea rar și parcă mai mult cu gândurile ei. 

— Ți-am spus: nu va îndrăzni! Şi dacă nu ţi-ai fi pier- 
dut cumpătul, ai fi văzut că n'ar fi avut curaj nici până la 
urmă... 


RUSOAICA | 257 


Și după o tăcere mai lungă de zâmbet vag, în sine: 

— El mă iubeşte cu adevărat... 

Mi se pare că aci e capătul firului şi trebue să-l a- 
puc neîntârzâiat: 

— Intr'adevăr te iubeşte... Răzbunarea lui, de sar fi 
putut s'ar fi întors numai asupră-mi... pe mine mă aștepta 
el, în dreptul ferestruicei... 

— Ah... pentru aceia ai ticluit povestea! râse ea a- 
sigurată. O, puteai să nu te ostenești. Eu l-am ves- 
tit: dacă-ți atinge un singur fir de păr, pe mine nu mă 
va mai vedea în toată viața lui, ori ce-ar fi să se în- 
tâmple... 

— Niculina! gemui închizând ochii, dibuind orbește cu 
mâinile spre dânsa... 

— El a tăcut, când i-am spus aceasta, continuă Nicu- 
lina pe care o adusesem pe genunchii mei. — l-am făgă- 
duit că te voi îndatora în schimb, să nu-l prinzi şi să 
nu-l superi în drumurile lui. Dar pentru că asta nu ţi-o 
puteam cere, până nu vedeam că el se supune, mi-a tre- 
buit deocamdată să te păcălesc cu această trecere a lui 
peste Nistru. Era deajuns că el ne lasă împreună... de 
bună voe. ...După ce pleca, aveam să joc cu adevărat în 
jurul tău şi să strig: — El a fost şi ne-a lăsat împreună... 
Aşa e că ți l-am dat prins? lată joc în jurul lui... nu 
te teme, nu-ţi va face nimic nici la întoarcere, căci altfel 
el știe, că mă va pierde și pe mine. Dar tu ai bănuit 
că e alături și ai pretins să mă desbrac... Era atât de 
neașteptat şi pentru el şi pentru mine: dar eu am înţe= 
les atunci pe loc că aci stă încercarea cea mare. Şi în- 
cercarea a fost întradevăr: el n'a îndrăznit să tragă... 

Şi iar se opri mâhnită. 

— Dar tu ai stricat totul... 

Pe urmă începu să mă mângâe înduioșată pe o- 
braz: 

— Dar tu, pentru mine ai făcut-o... Nu pentru tine... 
căci el tot avea să vadă, dincolo, că l-ai amăgit... Ți-o 
fost teamă că el tot va trage la urmă, aşa cum căzusem 
pe crival... 


17 


258 | GIB I. MIHĂESCU 


O strângeam la piept şi căldura corpului ei îmi tre- 
cea prin haine toropitoare; mă cutropea cu mersu-i ra- 
pid, amorţindu-mi curiozitatea mușşcătoare de a trage per- 
deaua mincinoasă cu care ea singură îmi învăluise gân- 
dul; tremuram, nu cumva să-i descopere tot ea, țesătura 
falşă şi fragilă. 

Am nevoe de strângerea ei; simt în sânge biruitoare, 
toată amintirea plăcerilor ucigătoare, ascunse în corpul 
său. Ea însăşi simte nevoia mea, degetele ei îmi desfac 
înfrigurate centura, îmi deschee nasturii dolmanului, pe 
care mi-l răsfrânge pe umeri. O sărut lacom pe buze, 
pe ochi, pe obraji, pe păr şi ea continuă să mă des- 
chee înainte — doar asta e una din propriile ei bucurii, 
foaric arar mă lasă so ajut. 

Dar se opreşte deodată şi cască ochii largi spre minc, 
în mine: 28 

— Dar tu ştiai pe unde avea să iese el?... 

Insă dorința care acum a devenit potopitoare îmi da 
glasul minciunei continue şi al negaţiei. Lungile explicaţii 
întârzâie, încurcă, perspectiva adevărului mă sufocă în a- 
ceste clipe. 

— Pe unde să iese? dau neșştiutor din umeri. — Pe 
ușă... 
~ Ea râde bucuroasă că s'a găsit așa repede un răspuns 
pâlpâirii de neliniște care pare că încearcă să se ză- 
mislească în sine-i. O strâng până la zugrumare, ca să 
alung orice zbor sirein, sar mai abate pieziș şi viclean 
în minte-i... Dar mi-e cu neputinţă să-i prind ochii, cari 
scapă necontenit alături, de sub puterea ochilor mei. 

— Dar mai auzit uşa... şi-ai ascultat la ferestruică... 
singur ai spus că trebue să mai fie o ieşire... 

— Am spus-o într'o doară... Doream să plece mai re- 
pede ca să scapi tu... 

— Atunci, cum ai ştiut ca plecat?... Doar ai fost din- 
colo şi-ai văzut că nu mai e nici o uşă. ; 

Dau din umeri, încercând să mă înfig într'însa, voesc 
so abat sub greutatea bustului meu... dar ea parează și 
scapă... 


RUSOAICA 259 


— Nu înțeleg unde vrei să ajungi... 

— Tu ai şliut de cealaltă uşă, spune „spune... 

— Şi dacă aş fi ştiut... ce-ar putea... 

Şi-mi întind cu repeziri de uliu mâinile spre a-i apuca 
mijlocul, dar ea mi le prinde cu promptitudine şi mi le 
strânge cu tărie... 

— Atunci, dacă ai ştiut... dacă știi... trebue să fi 
luat măsuri, ca să fie prins... Spune, spune... au să-l 
aresteze... 

— Nu, nu va fi arestat... mă ridic străduindu-mă să-mi 
smulg mâinile din strânsoare.. 

— Pentru ca să-ţi aducă pe Valea! şueră ea, zguduin- 
du-mă cu putere şi fulgerându-mă cu toată ura ochilor. 

— Penlru că vrem să-i descoperim vadul... Ei, acuma 
ai aflat?... 

O undă de lumină pare că lucește acum în ochii ei. 
Dar tot nu-mi dă drumul. Mă strânge cu toată puterea 
această vrăjitoare goală și frumoasă, pe care o zgudui 
la rându-mi cu toate sforţările mele şi ai cărei sâni pal- 
pilă ca niște porumbiţe gata de zbor, la fiecare tremur. 
Mă prăvălesc spre dânsa, cădem învălmășiţi în pat, ne 
rostogolim unul peste altul, dar mâinile tot încătuşate 
imi sunt... 

— Atunci îl vor aresta la vad? continuă ea neînduple- 
cată, când răsufletul agitat îi permite... 

— Da acolo... dacă vrei s'o ştii şi pe-asta... 

— Bine, vom aștepta până te vor vesti. 

— Poate nu vor izbuti... 

— Vom aştepta să te vestească şi de asta... 

— E o nebunie, ce te-a găsit acum... Poate nu-l ares- 
tează în noaptea asta... îl lasă să treacă liniştit ca să nu 
bage de seamă... pentru că vrem să vedem, ce ne va aduce 
de dincolo întâi și întâi... l 

— Va aduce pe Valea, şueră ea, izbindu-mă în piept 
cu proprii mei pumni... 

— Ei da, va aduce pe Valea... 

Şi cu acest strigăt de triumf, am putut însfârşit să 
scap. Mă dau câțiva pași în urmă ca să mă pot avånta: 


260 GIB 1. MIHĂSCU 


ea înțelege şi așteaptă palidă şi tremurătoare. Şi cor- 
pul €i e minunat în această încordare supremă. Degetele 
i se încovoae şi încet, pe înderete, fără să mă slăbească 
din ochi se ridică pe pat, în picioare... necontenit aple- 
cată, cu mâini încovoiate, cu degetele jucând de pofta 
aprigă a zugrumărei. La cea dintâi mişcare ce voi face, 
ea se va prăvăli spre gâtul meu... 

Râd răutăcios şi dur: 

— Valia e o spioană... pe care vrem să punem mâna 
de mult... A mai fost prinsă odată, dar nu s'a găsit nimic 
la ca şi a fost trecută înapoi. Acuma a fost zărită luând 
fotografii pe malul celălalt. Nu puteam să-i spun astea 
lui Serghe: i-am pomenit doar de vioară. Ea e o bună 
artistă şi e fată frumoasă, știe să intre uşor în inima 
ofițerilor. Dar acum nici nu va apuca bine să pună pi- 
ciorul pe malul nostru, căci va fi îndată arestată cu 
Serghe cu tot... şi trimişi îndată la comandament... 

Niculina mă priveşte neclintit: şi-a îndoit un genunchi, 
apoi pe celălalt, își încovoae spinarea goală în care şira 
își înfige uşor șiragul ca de mătănii al vertebrelor. Stă 
aplecată, cu capul pe-un genunchi; mă apropii uşor şi-i 
sărut fiecare boabă din şirag. Ea s'a încolăcit ca un 
melc în jurul genunchiului şi plânge încet. 

O mângâi ca pe-un copil şi-i ridic faţa ca să i-o sărut. 
Lacrămile. îi curg molcom ca şire de străvezii mărgări- 
tare. Nu se fereşte de atingerea mea; ba chiar se strânge 
de mine, ca un copil de mama care l-a pedepsit. O răs- 
torn întreagă pe perne, dar ea încă resistă rugându-mă: 

— Nu, el nu trebue arestat... nu vreau să-l arestezi... 
e soţul meu de atâta vreme... nu pot, nu pot să ştiu că 
tu i-ai făcut vre-un rău, când el ne dă deslegare... mi-e 
milă de dânsul şi nu vreau să te urască iarăși, de moar- 
te... mi-este așa de credincios... ne va fi așa de cre- 
dincios, îl vom trimete oriunde și el îți va da pe mână, 
pe toţi spionii, pe toţi contrabandișştiii, pe toţii răii de 
pe Tume... Mai mult folos. îți va aduce astfel... el se va 
învăţa să te iubească... văzând cum te iubesc de mult... 
vei vedea, vei vedea... ! ` k 


- 


RUSOAICA 261 


Şi înlănţuindu-mă în sălbateca-i strânsoare, mi se dădu. 

Dar când o simţii complect imobilizată, răspunsei ge- 
metelor ei de plăcere, inconştient şi biruitor, în fundul 
urechei: 

— Ba da, îl voi aresta, pentrucă aşa am poruncă şi 
eu nu sunl învățat să calc poruncile... lar pe Valia no voi 
aresta pentrucă nu e spioană, pentrucă e frumoasă, pen- 
tru că e artistă, pentrucă vine dedeparte... asculţi, foarte 
dedeparte... din necunoscut... 

Iar Niculina, care se zbătea acum ca un şarpe lovit de 
moarte, nu putu să scape, de cât înfrântă de spasmul 
inevitabil, când consimţii însfârșit să-i dau drumul... 

Atunci, cu mintea turbure de stupida şi inutila cru- 
zime a acestui infinit de divin delir, mă simţii scuturat 
ca dintr'un straniu vis... 

Patru ori cinci tunete porniră deodată cu nenumărate 
ecouri şi prelungi vuete ale văii imense. Pe urmă împuş- 
cături răslețe, cu alte vuete şi ecouri. 

Am răsărit galben, cu ochii rătăcițţi, din maldărul ră- 
văşit de perne și macaturi. 

Ea a scăpat un țipăt ușor ca un copil în fața unei sur- 
prize. ' 

Bâlbâiam în neştire, în vreme ce-mi potriveant cen- 
tura peste dolmanul încă neîncheiat: — Cine a îndrăz- 
nit?... Nu se poate... nu se poate... 

Ea ţâșni atunci în sus și se năpusti asupra uşei, se 
izbi de ca cu putere și reveni să-și tragă cămaşa şi fus- 
tele, repetând după mine ca un copil sau un idiot: 

— Nu se poate, nu se poate... 

Oamenii mă aşteptau afară în pâlcuri neregulate şi'n 
fierberea grabei. 

— Cinesa tras... cine-a îndrăznit?... După mine... 

Ne aruncarăm în zăngănit de baionete prin grădiniţa, 
din colţul căruia nucul imens arunca spre noi, într'o ner- 
voasă frământare sutele-i de braţe lungi şi negre, ca de 
moaşte. Impușcăturile veneau acum foarte de aproape şi 
pt lor se legăna repetat dintr'un părete într'altul al 
vălei. 


262 GIB I. MIHĂESCU 


rr Pat 


. 


Găsirăm un băeţțaş zvârcolindu-se şi încolăcindu-se în 
jurul pântecului îngăurit: glonţul îi traversase maţele şi 
eşise prin față rupându-i burta. Mai încolo două fetiţe, 
două copilandre, tremurau de frig. şi spaimă sub pal- 
toane bărbătești bine vătuite. 

— Dar Serghe? Serghe a scăpat? fu prima mea în- 
trebare. 

Il căutau tocmai, Gherăscu şi Cebuc. Gârneaţă  ţipa 
furios — şi cu apropierea mea această furie crescuse — 
la cinci ostaşi necunoscuţi şi blegi, cu nasurile în pământ. 
Din când în când ocările ce le turna potop erau între- 
rupte de câte-un plescăit sonor de palmă, pe obraz... Când 
urechia-mi putu distinge primele cuvinte: — Mama voa- 
stră de nătărăi, cum aţi îndrăznit să intraţi în sectorul 
nostru? — înţelesei. 

— Sunteţi din plutonul lui Iliad? 

— Da, să trăiţi... 

— Ce-aţi căutat pe-ici? 

— Ne-a dat ordin să batem valea mai în lăsat de 
râu... ca să nu ne amestecăm cu ai dumneavcastră. 

— Ce să găsiţi?... 

Tăcere. Cu oarecare întârziere, unul mic de-un metru, 
găsi: 

— Ce-o scăpa dela ai dumneavoastră. Că aveţi sec- 
"torul ăl mai greu... 

— V'a spus să împuşcaţi sau să prindeţi? 

— Păi dacă n'au stat pe loc... 

Idiotul de Iliad. Așa dar, dacă ei i se năzărea cumva 
se fugă... : 

Am risipit oamenii în cerc; dacă nu-l gäsesc pe-a- 
proape, înseamnă ca scăpat... Felinare se aprind și lu- 
mini rătăcitoare încep să alunece pe câmp. Cebuc şi Ghe- 
răscu se întorc; n'au dat peste nimic. Niculina a sosit şi 
ea. Gârneaţă repetă scena cu soldaţii streini, pentru 
dânsa: femeia ne aruncă o privire înghețată și neagră, 
şi se îndepărtează ca o umbră în negură. Cele două fete 
îmi dau lămuriri: erau patru fugari, ele două, rănitul și 


RUSOAICA 263 


altul care a fugit deasemeni, Bălan pe deasupra. — Doam- 
ne, dacă nu l-ar fi atins! mă trezesc murmurând. 

Gârneaţă repetă semnalele pentru sanitar și brancardă. 
De undeva ajung până 'n urechile noastre voci întă- 
râtate. Acolo trebue să fie? Dar cine? Fugarul ori con- 
trabandistul? Intrebările şi răspunsurile pleacă şi sosesc 
din om în om; din lumină în lumină. Nimic altceva de- 
cât o băltoacă de sânge şi urme de om care-a căzut; 
pe urmă paşi spre apus, pe care-i înghite mușchiul şi 
zăpada. Luminile se-abat spre apus dar luciul omătului 
nu mai destăinueşte nimic. Mai încolo o arie de zăpadă 
fărămiţată şi răscolită, în toate părțile. Şi întrun tår- 
ziu din nou un vuet: încă o picătură de sânge, apoi alta şi 
alta... Sa găsit dâra: luminile se ţin după ea... Las totul 
în seama lui Cebuc și eu alerg cu Garne... Şi feli- 
narele îmi luminează picătură cu picătură, drumul însem- 
nat cu roşu. Din direcția pe care am apucat-o răsbate 
întru târziu țipätul sfâşietor al Niculinei; un chirăit ascuțit 
şi încă depărtat, care se împlântă de mai multe ori în 
mine ca un cuţit. E acolo.. 

Acolo, chiar unde răzbate în vale pe sub mărăcinişuri 
şarpele potecei adânci ca un tranşeu, Serghe se pră- 
buşise. Nu mai putuse urca, după o distanţă considerabilă 
străbătută în goană disperată și ameţită, de muribund; to- 
varăşul lui bun, suișul cel ascuns îl respinsese. Zăcea 
răsturnat pe spate, arătându-şi dinţii pe sub mustăţile 
galbene și pleoştite. Cuşma i se dăduse într'o parte, piep- 
tul i-era încordat, o mână se înfigea în pământ, pe cea- 
laltă o proptise voiniceşte în şoldul drept puţin ridicat. 
Şi mort ne înfrunta. 

Niculina să răsturnase pe el în cruce mută şi papa 
într'o strâmbătură stranie, care aducea mai mult a râs. 

— Barim să fi căzut în dreptul vadului lui! îmi şopteşte 
Gârneaţă, fn ureche. 


Fugarul celălalt nu mai putu fi găsit. Rănitul trăgea să 


264 GIB I. MIHĂESCU 


moară, veghiat în magazia prizonierilor de cele două fete, 
de brancardier şi de sentinelă. Raportai la telefon; o voce 
somnoroasă îmi repeta vorbele la celălalt capăt al firului, 
tărăgănându-le pentru a câştiga timp să le scrie. Ador- 
mii cu capul pe masă, încercând să întocmesc raportul 
scris. In somnul iepuresc, tăiat de crâmpee de visuri fără 
sens, albul hârtiei și obsesia introducerii înfiorător de 
banale, cu care începusem să mâzgălesc foaia, mă ne- 
liniştiră tot timpul. Tresării şi strigai: 

— A murit, măi băete? 

— Cine? i 

— Moașşe-ia... Băeţaşul acela... 

— A-a... Mă duc să văd, dom’ locotenent... 
“ N'am nici o putere să scriu. Mi-e silă de hârtie, de 
masă și de odăița asta și mi-e somn. O greutate nă- 
praznică îmi apasă capul pe masă. Trimisul revine într'un 
răsuflet. 

— Nu mai are mult, să trăiţi dom’ locotenent. 

— Idiotule... eşi... i 

Aş putea să mai dorm niţel... E imposibil de scris a- 
cuma. Nici nu ştiu ce să scriu... trebue să dau relații 
exacte... şi el încă... da... în definitiv aş putea să-l las 
pe el la urmă... trebue relatate celelalte... Dar patul mă 
îmbie, mâinile mi-s amorţite... o aţipeală ca lumea, în pat 
mi-ar da toată energia de care am mevoe, să pot ţine 
condeiul în mână. Morţii trebue puşi toţi înainte; n'am 
să scriu tocmai către sfârşit: rănitul de care vam rapor- 
tat la punctul trei a sucombat tocmai acum... Dar ce 
dracu' e cu somnul ăsta, parcă mi-a încărcat toată greu- 
tatea pământului în spinare. Barim o jumătate de ceas să 
mă pot întinde... Drace, tocmai acum s'au pus să mă gă- 
sească toate nopţile pierdute... 

— Hei băete... ah, măgarul n'aude... băete, he... bă... 
I-a uite idiotul cum îmi mănâncă din jumătatea mea de 
ceas... idiotule, idi-o-tu-l-e-e-e... Ah, a șters-o iară... a 
şters-o să se culce... în fiecare noapte dorm ca buște- 
nii şi nu se mai satură... 

— Ordonaţi dom” locotenent... 


AS 


RUSOAICA 265 


— Să nu te culci că te-a luat mama dracului... Du-te 
inapoi şi să vii să mă scoli... când so întâmpla... 

— S'a întâmplat, dom’ locotenent. 

— Ce să se întâmple, idiotule?... să mă trezeşti când... 
o muri... auzi, asta am vrut să-ți spun... ah, cum îmi mă- 
nâncă viaţa... 

— Păi a murit, domnule locotenent... 

— Executarea, când ţi-am spus... l-ai şi omorît, ca să 
scapi... nu mai poate omu’ să se odihnească de lenea 
bestiilor ăstora... 

— Păi d'acolo viu domnule locotenent... D'aia am mai 
așteptat niţel, când mvaţi strigat... Eu vam auzit tocmai 
deacolo, când m'aţi strigat, da am așteptat să belească 
ochii de tot, că ştiam cu ce doriți dumneavoastră... 

Ori cum, e imposibil de scris acuma... Sunt excedat... 
Mâine, mâine... trebue să anchetez din nou... Deocamdată 
doar... la telefon, să anunţ decesul... 

— Allo... allo... da, da, da... tocmai asta... ştii ca să 
anunț şi decesul ăsta... raportul scris soseşte mâine... 
abia mai mă ţin pe picioare... şi ştii... trebue să mai fac 
un supliment de anchetă... dar ştii, decesul trebuia să-l 
anunţ la telefon... 

— Pulteaţi şi asta tot mâine, domn” locotenent... nu-i 
nici un zor... 


De dimineaţă aduc cele două fete la mine şi le poftesc 
pe scaune. Nu are nici una mai mult de șaptesprezece ani. 
Toată bunăvoința mea nu ajunge ca să descleşteze gura 
cele mai înăltuţe, care mă privește cruntă cu ochii gal- 
beni, mici şi jucăuși, de veveriţă. O chiamă Roza Mendel. 
Ţinteşte necontenit spre mine bărbia-i ascuţită, uşor des- 
picată și năsucu-i coroiat: ochii galbeni i se confundă 
cu mulțimea pistruilor. In schimb, figura celcilalte, a Evei 
Stern, e o floare rară în plină îmbobocire. Hainele de pe 
dânsa trădează pe fata cu stare, privirea limpede şi francă, 
vocea caldă şi argintie, figura roză şi dulce, contrastează 


266 GIB I. MIHĂESCU 


până la țipăt cu împrejurările din noaptea asta şi cu 
stilul de proces verbal. 

— Ce cauţi dumneata la bolşevici? 

E tocmai cum am bănuit. Ea merge la bolșevici pen- 
tru că se simte frumoasă şi binecuvântată de noroc. 
E aleasa viitorului şi protejata lui oriunde. Oriunde va 
călca piciorul ei, va însenina locul și va pune zâmbete pe 
feţe încruntate. Ea se simte sigură de aceasta şi e sigură 
că mai târziu, râsul ei va însemna şi mai mult în viaţa 
sa și-a altora. De aceea la imboldul impresarei cu ochi 
galbeni şi nas ascuţit, a bunei colege de bancă, sa mul- 
țumit din marele avut al tatălui ei, un comerciant bogat 
din Bălţi, doar cu şaizeci de mii de lei, sustrași din casa 
de bani chiar cu! o noapte înainte, după toate regulele ar- 
tei: chei șterpelite din buzunar în toiul somnului, scri- 
soare de adio, de renunțare şi de lepădare, la orice legă- 
turi şi îndatoriri familiare, la orice avere, bogăţie mult 
mai mare stând în însăşi făptura ei... Chiar cele şaizeci 
de mii nu erau sortite decât unui rost pasager: două- 
zeci de mii acont lui Bălan, alţi douăzeci urmând a-i fi 
plătiţi pe malul celălalt, în total, câte zece mii de cap de 
tovarăș, iar douăzeci, cheltueli ocazionale. Imi predă 
într'adevăr 37000 de lei; fondul deși provine exclusiv din 
casa de bani a părintelui: ei, e spre folosul tuturor; asta 
zic şi eu că e adevărat comunism! Ca impresii, e înfrico- 
șată de moartea tovarăşului de drum şi doreşte celuilalt, 
celui scăpat, să aibe o altă soartă. Nu pare deloc ne- 
fericită că piciorul nu i-a apucat în țara mult dorită şi e 
sigură că tatăl ei îi va face cadou cei 37000 de lei, de 
bucurie că s'a întors. 

Mititica aventurieră! 

li răspund că dacă ar fi după mine, aş lăsa trecere 
liberă tuturor celor cari vor să treacă dincolo, ba chiar, 
unora, ca domnișoara Roza Mendel, le-aș pune îndată la 
dispoziţie chiar mijloace de transport. 

— Dar pe una ca dumneata te-aş face pachet și te-aș 
irimete înapoi tatălui dumitale... chiar dacă aș şti că ast- 


RUSOAICA 267 


fel calc ordinile superiorilor mei... Insă așa trebue să vă 
trimet pe amândouă pachet... 

— Calcă-l pentru mine... văd pentru prima oară dinţii 
mărunți, ca de şoarece, ai celeilalte... 

— După tămbălăul ăsta, zău că nu se mai poate... 

Eram gata să adaog: „Dar altfel... oricând...“. Insă 
mă opresc la vreme: un biet copil rătăcit şi acesta — şi 
împroşcat de-un Dumnezeu prea crud cu atâţi pistrui... ce 
dracu... lată cu adevărat o revoltătoare nedreptate... Eu 
unul i-aș ierta orice ambiţie socială, fie cât nu s'o putea 
mai absurdă. Dar nu ţiu s'o jignesc, împărtășindu-i a- 
ceastă sinceră părere. 

— Nu domnişoară, nici pe dumneata nu te-aş lăsa, 
nici atuncea... te-aș trimite înapoi la părinţii i 
eşti prea tânără. 

Dar drept răspuns pentru mărinimia mea, atâta ură se 
ingrămădeşte în cele trei ascuțişuri ale acestei fețe, că-mi 
vår nasul în hârtie și dau drumul însfârşit unei introduceri 
onorabile raportului meu, pe care ca'ntotdeauna mà nă- 
căjesc să-l nimeresc mai deosebit puțin de clişeele ştiute: 
inofensivă marotă de cărturar ratat. 


Am înaintat până la jumătatea fluviului. Tufișurile de 
pe malul dimpotrivă mă îmbie cu uşoare legănări pri- 
mitoare. Ţărmul se ridică într'acolo, atât de lin că 
nici n'ai simţi când urci... şi deodată, la nu mai mult de 
doi chilometri şi jumătate, pe stânga, o depresiune mai rc- 
pede şi mai puţin adâncă, pare că se lasă. Acolo, în a- 
ceastă uşoară pâlnie a pământului, e Duboşani. In pas 
săltat, în mai puţin de-un sfert de ceas aș fi acolo; cu 
Pafnute în cinci minute. 

Dar mă opreşte această linie invizibilă trasă drept pe 
la mijlocul gheţei; e o linie închipuită, dar parcă e o 
barieră de fier, de ghimpi, de foc, de trăsnete. Iliad 
a trecul-o, cu nu fac un pas mai departe de dânsa; 
căci ca împrumută mister, romantism şi farmec a- 


268 GIB I. MIHĂESCU 


cestei întâmplări de dragoste. Fără ea, Valia ar fi o 
simplă trecătoare, care nu ţi-ar întoarce decât întâm- 
plător privirile; ar fi o simplă pasageră în expresul O- 
desa-Chișinău, dar poate nici nar fi avut ce să caute 
pe-acolo, după cum eu însumi n'aş avea ce să caut pe-aici. 
Un loc nici mai mult, nici mai puţin atrăgător decât al- 
tul. Nu, nu trebue să fiu supărat pe această linie închi- 
puită, pe această linie de neant, de care se izbesc totuși 
și se sfarmă atâtea doruri de libertate, atâtea năzuinţi, 
atâtea vieţi. Fără dura ei traectorie viaţa nu mi-ar fi adus 
aceste clipe de mare tensiune, pe care le trăesc acum, 
această curgere de potopitoare şuvoaie primăvăratece, a- 
ceastă clocotitoare şi imensă speranţă, care dă nou şi a- 
prig sens, unor zile destul de comune. 

Mă întorc şi nu ştiu cum, dar ghiața parcă se leagănă, 
ca un pod plutitor. E o părere, bună de făcut să sară i- 
nima unui îndrăgostit romanţios şi fără noroc. Ia uite 
ce răspuns masiv şi dur dă această crustă solidă și groasă, 
ciocăniiului iscoditor de baston... 


Rusoaica!... In fapt de seară, cu lumina searbădă a 
unui corn mare şi roşu de lună, gata să apună, ea se des- 
prinde din nehotărirea malului dimpotrivă. Rusoaica, ru- 
soaica! Valia! Valentina Andreewna Gruşina!. Sunt mai 
mulţi oameni pe dâmbul nesimţit, care desparte bătătura 
pichetului de apă: e şi Gârneaţă. Privesc în lături la 
dânşii să mă convig dacă nami o părere: dar toţi sunt cu 
ochii pe fantoma înaltă care se apropie. O bundră groasă, 
cu guler enorm de blană i se strânge pe corpul înalt şi 
svelt, în picioare cisme de cauciuc, în cap o căciulă bru- 
mărie tăiată căzăceşte. In mână o cutie... de vioară?... 
mai de grabă de balalaică. Dar e încă departe și nu se 
distinge bine, după cum nu i se distinge nici figura, pe 
care, însfârşit, peste trei minute, Doamne, o voi putea 
însfârşit cunoaşte... 

Apariţia s'a oprit ceva mai încolo de linia închipuită- 


RUSURICLA 209 


Ezită. O, ho, sunt gata să mă reped şi s'o iau de mâna, 
pe care însfârşit o voi simţi într'a mea, a cărei atingere 
rece, de drumeață la vreme de iarnă, o voi simţi în- 
sfârşit — o voi încălzi într'a mea... 

Ii fac semne de prietenie, de curaj... Şi toţi îi facem 
semne de prietenie şi curaj. Apariţia ne priveşte lung, dar 
în liniştea asta roşie, de corn de lună sfâşiat de ascuţi- 
şurile negre ale plopilor, faţa încă e un mister pentru 
mine... O, în două minute... misterul ăsta-se va topi... 

Căzăcioaica priveşte acum în jos şi parcă încearcă 
soliditatea gheței cu vârful piciorului, ridică faţa iarăşi 
spre chemările noastre, şi înaintează pieziş, întrun fel 
de curbă... dar rar şi uşor, cu paşi de dans, aplecându-se 
ca întrun joc vechi și potolit, punând o graţie nesfârşilă 
în aceste mişcări... Rusoaica... vine ca o mângâere din 
marea ei depărtare, ca o poveste, necontenit fragedă din 
adâncul trecut... | 

A trecut linia închipuită, dar hotărît lucru, cutia din 
mână, nu mai e o cutie de vioară. In jumătatea ceastă- 
laltă a gheţei, corpul i se îndreaptă şi păşeşte acum 'mai 
cu siguranță. Faţa începe să i se desemneze şi privi- 
rile-i cresc, cuprinzându-ne pe toţi în lumina lor stărui- 
toare, plină de speranţă, de bucurie şi de recunoştinţă. 

Sa apropiat, se opreşte, înaintează iar câţiva paşi, 
atinge malul. Răsuflă lung și adânc: n'am mai auzit nici- 
odată un răsuflet atât de şuerător, de uşurare, ca după 
o sete cruntă de deşert. O figură de băiat, iar cutia din 
mână, un mic geamantanaş pătrat şi îngust. Scoate că- 
ciula şi salută. 

— Dobri vecer! Un glas de băiat. 

Şi ne mai spune ceva pe rusește, ceva plin de asigurare 
și recunoştinţă. 

Nu, nu se poate. Ordinul e ordin. Inapoi. Semnalele 
noastre au fost de îndepărtare. Inapoi. Nazat. Ukaz. 
Straşnă.i... 

Tălmaciul vine și pune întrebările obişnuite: Rude? 
Niet? Gavariti pa rumanschi? Niet. Se vede... Nazat... 


270 GIB I. MIHĂESCU 


Băiatul îşi scoate căciula, își şterge fruntea de su- 
doare, îşi ridică geamantănașul. 

— Dobri vecer. 

— Drum bun... 

Dar deodată îşi aduce aminte de ceva şi alarmat se în- 
întoarce. Tălmaciul însă a plecat. S'a mistuit. Nu-l mai 
putem descoperi. Băiatul înghite în sec, ne mai spune 
ceva pe rusește şi dă cu piciorul în ghiaţă... 

— Cam alunecă! glumeşte cineva. 

Ceilalţi râd. Rusul își alungă privirea pe fețele sarcas- 
tice, care par să spună: „De geaba o mai lungeşti“. 
Şi-o opreşte în ochii mei; dar îi întorc cu indiferenţă. 
Inclină atunci din cap și pornește. Pe la mijlocul gheţei, 
iar începe figura de dans, apoi deodată un chirăit lung, 
o săritură sălbatecă, de pisică în aer; şin aceiaşi clipită 
dispariţia subită, verticală a corpului lung şi suplu, aspirat 
de curentul lacom, prin gaura neagră care se deschi- 
sese şi pe care o vedeam de aci. O căciulă brumărie şi 
miște braţe, apoi degete care se încleștează de ruptura 
groasă a sticlei, dar gura râului se lărgește sarcastic 
Și apoi nimic... 

Mă clatin. Inaintez ameţit ca un beţiv. Ghiaţa mă pri- 
meşte cu mârâituri surde. 

— Domnule locotenent, domnule locotenent, ce faceţi!. 

Mă opresc. La câţiva paşi un ochi negru, dar mic mă 
fixează pieziş din sticlișul șubred; mă retrag de-ande- 
retelea. ` 


In noaptea asta şin nopțile următoare, suflul domol 
al primăverei încă depărtate, muncește cu spor la nă- 
ruirea totală a visului meu. Aud pârâiturile gheţei prin 
somn, unele tari ca bubuiturile de grenade. Mă trezesc 
asudat şi îmi înfund capul în perină; dar aud în mijlocul 
creerilor chirăitul cel sălbatec şi imaginea celor două 
mâini fără stăpân, bâjbâind prin aer, n'o mai pot şterge. 

Nopțile mele nu mai sunt nopţi. Trebue să fug, dar 


ZlUD VUIA uUIi ail 


unde? La Niculina n'am mai îndrăznit să mă duc în cu- 
prihsul celor trei zile care au urmat uciderei lui Serghe: 
pentru formalități am trimes pe Gârneaţă. 

Nu Pam întrebat de dânsa și nici el nu mi-a spus nimic: 
totul trebue să fie acolo, aşa dar, posomorit şi cernit. Dar 
acum pârâitura asta încontinuă, în care îmi pare că ples- 
neşte tot cugetul meu, mă alungă iarăşi pe drumul obiş- 
nuinţei. Nu, fără îndoială, nu voi bate la uşă, nu voi pă- 
trunde în casă... Incă nu... încă nu... Şi alung orice gân- 
duri, care se arată destoinice să-mi ofere bune începu- 
turi de scuză... Nu vreau, nu pot să mă gândesc. 

Mă voi mulțumi să privesc de-afară, la fereastra pe 
care, de bună seamă, o voi găsi întunecată la o oră aşa 
de adâncă în noapte... apoi voi întoarce domol pe Paf- 
nute, a cărui spinare mă duce fără avânt şi ale cărui 
copite plesnesc prietenos în mustul zăpezei lichefiate. 

Şi două nopţi fac drumul ăsta al penitenței, neştiut de 
ca, — dar abia într'a doua, bag de seamă că între poartă 
și stâlp e petrecut de trei ori lanţ greu cu lacăt. Des- 
calec şi sar. Amândouă uşile sunt ferecate pe dinafară 
cu lacăte la fel de grele. Ameţit, de-o trecătoare slăbi- 
ciunc fizică, îmi reazim umărul de uşa, care s'a deschis 
de-atâtea ori pentru mine, apoi lipesc tâmpla. Lemnul 
imi trimete înapoi răsuflul cald cu care-l împroşce: scor- 
monesc cu unghia în el, apoi bat uşor, tăinuit şi şoptesc: 
Niculina, Niculina... 

Şin noaptea asta, pentru toate zilele şi pentru toate 
nopțile ce vor veni, las în urmă-mi casa neagră și pustie. 

lar în fiecare dimineaţă, sticla, podul de sticlă al a- 
tátor nădejdi fără preţ, e toată conruptă de păienjenișul 
crăpăturilor: în a treia zi pare un mozaic mărunt şi mă- 
cinat, de străvechi castel în ruină. Dar apa dospeşte de- 
desubt umflând podişca prăbuşită şi limbi agere şi vinete 
plesnesc furibunde dintro parte carapacea zdrenţuită de 
zale, care încă rezistă. Un soare laş şi imprecis, a- 
sistă din dosul învelişului aproape transparent, sub care-şi 
ascunde zâmbetul, sălbateca îndârjire a lichidului insu- 
rect. Pe urmă sloiurile începură să curgă, târite de cu- 


272 GIB I. MIHAESCU 


renţii răzvrătiți, mute şi resemnate, în tumultul spumos al 
acelora. Şi într'una din zilele acestea, când pohodul sloi- 
lor, începu să se mai limpezcască, strigătele soldaţilor 
mă scoaseră afară: 

— Ţine-l bă... 

— A plecat mortu’ la vale. 

— O prăjină, o prăjină... 

— Barcagii, barcagii... 

— Ala e cosciug de copil... 

— Nu vezi bă, că e o cutie de diblă... răspunse calm 
Gherăscu, pătrunzând domol în apă cu o prăjină lungă 
în mână. 

Este într'adevăr o cutie de vioară, prinsă între doi 
sloi, cărora un cot al râului le domolise mersul. Țiganul 
înotă până la un smoc de sălcii și întinse prăjina. Cu 
mare grijă, vârful cu două crăcane dibuia pe lângă sloi, 
încercând să-i abată cu totul din fir spre apa moartă. 

Dar cei doi copilandri basarabeni cari îmi slujeau de 
barcagii, ridicară caicul cel mai uşor şi fugiră cu el pe 
mal, mai sus de tufele unde opera Gherăscu. Caicul se 
strecură sprinten ca o lişiţă printre tufişuri și eşi drept 
în deschizătura sloiurilor: copiii traseră ușor cutia neagră 
în blestemele furioase ale ţiganului. 

O deschisei în. bordei: chiar pe catifeaua capacului, o 
monogramă de argint cu înflorituri, pe care încă nu în- 
drăsnii s'o descifrez. Scosei vioara muiată bine și golii 
apa de pe fundul cutiei. Pe urmă privii şi monograma. 
Intocmai cum mă aşteptam: nici o nădejde mai mult. 
Semnele alfabetului rusesc: B. A. F. 

Mă lăsai ușor pe scaun. Abia acum băgai de seamă că 
Gherăscu e lângă mine şi încă ud, așa cum eşise din 
fluviu... 

— Dumneavoastră tot nu cântaţi cu ea, dom’le locote- 
nent... Şi la a mea i-au plesnit toate coardele de ger... 
zău să trăiţi... 


RUSOAICA 273 


Şi acuma primăvara a irumpt din toate părţile, soarele 
nu-şi mai ascunde veselia luminei sub solzi reci sau sub 
perdele de neguri, vrăbiile nuntesc printre nuielele tufi- 
șurilor şi mugurii, cât bobul de neghină, buburoşează 
ramurile copacilor. Bocancii soldaţilor mătură c'o lovitură 
foșnitoare frunze uscate, prin zăvoaie, şi descoperă în 
putreziciunile de desupt cuiburi de ghiocei şi viorele pe 
care mi le aduc şi pe care eu le depun lângă cutia 
neagră, acoperind-o cu ele ca pe un sicriu. 

Ghiaţa s'a dus, dar refugiații ne sosesc şi acuma; pa- 
irulele descopăr zilnic şuvoaie de oameni, îngrozitor de 
numeroase. Chiar şi astăzi o familie întreagă aşteaptă în 
bălătură percheziția, — ce vorbesc, un trib întreg: stră- 
bunic, bunici, părinţi, copii, nepoți, porniţi toţi la drum, 
can vremurile patriarhale. Sunt echipați ca de cale lungă, 
femeile cu copiii în braţe, bărbaţii cu saci, cu perne, cu 
plăpumi, legate cu sfori pe piept, pe coaste şi la spate 
ca raniţele sau ca echipamentul soldăţesc. Cântecul e 
sfâșietor și monoton, căci e acelaș cântec pe care-l 
aud necontenit de când sunt aici: foame, persecuții cum- 
plite, dărâmări de sinagoge ori de biserici, execuţii în 
masă, violuri, deposedări, cnut şi revolver, ţăcănit de 
motoare ca să acopere ţipelele, toate durerile cărnei și 
sufletului. Un cântec sinistru pe care-l ascult înfiorat, 
de mii de ori, singurul necontenit acelaş, la auzul căruia 
nu poți striga: destul! Dar eu strig: destul! Nu mai am 
urechi pentru el, nu mai am suflet pentru el, auzul şi su- 
fletul meu sunt departe, foarte departe. Numai sicriașul 
negru îmi mai sângerează inima. 

Atâta revărsare de refugiaţi, când ghiaţa s'a ridicat... 
şi totuși ea niciodată nu va mai veni... nici odată nu va 
mai deschide capacul sicriașului negru... 

Şi în pleava de lume pe care vânturile adâncului dela 
răsărit o suflă încoace, numai figuri întunecate, ochi lă- 
sați, căutături piezişe, rânjete respectoase, miorlăituri mi- 
loage de femel pocite. 

Nimeni nu mai poale auzi dela mine o vorbă de 
compălimire. La urma urmei ce folos, când tot trebuiau 


18 


274 GIB I. MIHĂESCU 


să se întoarcă. Acum mi se par caraghioase şi barbare 
acele vorbe de mângâere și îmbărbătare, cu care-i petre- 
ceam înainte pe pragul tuturor suferințelor, îmi par ipo- 
crite și mai chinuitoare, decât însăşi această sentinţă tc- 
ribilă, pe care nenorociţii o aşteaptă tremurând, din gura 
mea și care se rezumă la un singur cuvânt, mai groaz- 
nic de cât ori ce tortură: Inapoi! 

O, e cu mult mai potrivit aşa, mai bine, mai ome- 
nesc, cu mult mai nobilă această atitudine nouă, demnă, 
sumară, această muţenie severă şi glacială, care se sparge, 
numai ca să facă loc unui singur cuvânt, negru şi în- 
fiorător, ca un ochi de apă neagră în râul îngheţat: îna- 
poil, pe care tălmaciul îl transmite automat ca un ecou: 
nazat! Atât... 

Amurgul s'a lăsat bine și cei doi barcagii, reveniţi de 
acum două săptămâni au sfârşit de revizuit luntrea cea 
mare. Ciocăniturile lor în lemnul uscat şi în fier trebue să 
fi răsunat în urechile tribului numeros din magazie, ai- 
doma ciocanelor cu care odinioară meşterii călăi îmbiau 
din vreme auzul condamnaților la crucificare. Sunt doar 
doi băeţandri cei doi basarabeni angajaţi ca barcagii... 
niciunul n'a trecut de șaptesprezece ani, — dar sunt des- 
voltaţi ca nişte flăcăi adevăraţi, mai robuşti ca unii din 
grănicerii mei, buni vâslași şi buni înotători, straşnic 
de îndrăgostiţi de viaţa militară, pe care, cu siguranţă ar. 
urî-o, dacă ar trebui s'o trăiască la fel, constrânşi ca 
şi ceilalţi. Mănâncă la cazan. cu soldaţii, fac din îndemn 
propriu, unele din treburile lor, întrecându-se şi mâh- 
nindu-se, când unul e preferat celuilalt la vre-o cor- 
voadă, care nu-i privește; grăesc acum ca oltenii, scuipă 
printre dinţii strânşi, ca și ei, sug ţigarea lipită în col- 
tul buzei până la ultima expresie şi-şi potrivesc vorbirea 
astfel încât din două cuvinte unul trebue să fie o înjură- 
tură. O înjurătură oltenească, nu o sudalmă basarabeană. 

Streinii au eşit afară şi se pregătesc în tăcere; o lună 
enormă, roşie, cu liniile şi umbrele de pe faţă dilatate în 
chip demăsurat şi ridicol ne priveşte printre plopii de pe 
malul dimpotrivă şi ne dă zor. Mai târziu totul va fi scăl- 


RUSOAICA 275 


dat în lumină de lună plină şi transportul va fi mai ex- 
pus, temere pe care tălmaciul le-o împărtăşeşte celor cari 
vor fi trecuţi înapoi, iar ei se grăbesc într'o forfotă re- 
semnată şi surdă. Işi trag curelele şi baerile desagilor 
cruciş peste piept, îşi înoadă sforile complicat şi strâns; se 
încarcă peste măsură cu boarfe multiple de lână şi fulgi, 
şi cu toţii, în afară de străbunic și vre-o trei femei bă- 
lrâne, par o turmă de vite de povară, cu spinările în- 
cărcate de samare. 

Luntrea trasă la mal așşleaptă şi încărcatul e gata să 
înceapă, când de pe malul celălalt vin glasuri omenești. 
O patrulă bolșevică. Siluetele soldaţilor roșii cu corn as- 
cuţit se văd negre în noapte „trase cu cărbune pe fon- 
dul arămiu al răsăritului, ca nişte umbre chinezești. Stau 
mai mult timp de vorbă acolo, parcă sar certa. Apoi 
dispar. Dar eu ordon ca trecerea să se facă peste cå- 
teva ceasuri; e posibil ca să fi simţit ceva şi să pân- 
dească. 

Refugiații s'au vârit unul într'altul la vederea patrulei 
şi mi-au aprobat prin murmure dispoziţia transmisă, de 
tălmaci. Sau aşezat la pământ, grămadă, feriţi de orice 
vedere dinspre malul opus și se odihnesc răsfrânţi de 
poverile din spinare sau într'o rână pe boarfele moi, ca 
saltelele. Işi comunică gândurile în șoaptă, şi le petrec din 
om în om, privindu-mă une-ori pe furiş, pe mine şi pe 
soldaţi. Sunt gata să mă întorc în bordei, dar grupul ăsta 
doborit la pământ de sărăcăciosu-i avut, mă reţine şi mă 
umple de jalea nenorocului etern. [mi vin atavic în amin- 
tiri, sângeroase izgoniri din caverne, popasuri de exod 
forțat, marșuri fără sfârşit pe căi de pustie, spre zări tot 
mai depărtate, spre țeluri împărăţite de hazard, spre veş- 
nicul şi nestatornicul pământ al făgăduinței. Unde-or mai 
putea să se întoarcă oamenii ăștia, pe unde îşi vor mai 
încerca norocul? Altădată i-aş fi cercetat cu compătimitor 
interes, chiar cu riscul de a primi în schimb răspunsul 
unci dispreţuitoare tăceri, dar acum hotărît, sunt mai în- 
chis decât o stâncă... 


276 GIB I. MIHĂESCU 


Dau cum a simțit sub picioare clătinările luntrei, tri- 
bul cel liniştit şi supus a devenit deodată gureş şi ne- 
disciplinat, neastâmpărat. Sâsâiturile noastre nu ajung 
să-i potolească. Se strigă mânios, se trag de mânecă 
pentru; a fi cât mai aproape unul de altul, cei mai aproape 
cu sufletul. Femeile ţipă uşor, copiii se pun pe plâns, 
bărbaţii devin zgomotoşi, pornesc sâsâiturile chiar din 
mijlocul lor. E o hărmălaie pe care nimic nu o mai 
poate potoli; înclinările luntrei foarte sensibilă acum, cu 
orice nouă încărcare, smulg ţipete de spaimă femeilor şi 
sudălmi bărbaţilor. Dar pe malul celălalt nimic nu se 
vede, nimic nu se simte 

Cei doi luntraşi par a se certa pe mal pe înfundate; 
unul a pornit să se desbrace, şi furios ocărăşte pe ce- 
lălalt cu vorbe grele. 

— Dar ce e? ce-aveţi? de ce te desbraci?... 

— Să trăiţi dom’ locotenent, nu vedeţi cât s'a lăsat 
luntrea... Dacă ne mai punem şi noi ajunge la buză... 
Apoi dacă s'a răsturna eu trebue să înot, da dacă, am 
strae, m'apucă de ele şi mă trag şi pe mine la fund... Așa 
so mai petrecut pe vremea domnului locotenent dinainte, 
da sergentul dumnealui ne-o spus: mă v'oţi duce dracu 
şi ei şi voi... da luntrea să mi-o aduci, care-o scăpa... 
să nu vă prind la mal fără luntre... D'apoi cum o să 
îndrept eu luntrea, dacă ei m'or trage de strae ca să 
scape... 

— Unde e tălmaciul?... 

Tălmaciul e alături, dar e cu neputinţă să convingem pe 
cei din luntre să se împartă în două transporturi. Li sfă- 
tuim, îi ameninţăm, le poruncim. Nimic de făcut. Soldaţii 
pătrund în apă să dea jos pe cei din margine, dar a- 
ceşiia se cramponează cu desnădejde de ce le stă la 
îndemână, de păreţii de lemn, de stinghii, de vecini; ți- 
petele răsună din toate părţile, blestemele şi urletele se 
amestecă; s'a făcut un tărăboi, de să-mi strângă toate pa- 
trulele din Rusia întreagă. 


RUSOAICA 277 


Oblig pe tălmaciul, care abia izbutește să se facă as- 
culiat, să repete, să le explice, să-i îngrozească. Dar cu 
neputinţă, nimeni nu coboară. 

Afanase, luntraşul care s'a desbrăcat şi acum așteaptă 
cu mantaua pe umeri, jucând cu tălpile goale pe ma- 
lul rece, râde spre mine: 

— Vam spus eu domnule locotenent, aşa au făcut 
și atuncia... Unul n'a vrut să rămâe... toţi s'au ţinut de-a 
valm2... şi de-a valma s'au răsturnat... 

Tălmaciul trebui să povestească întâmplarea, la care 
fusese martor ca şi Afanasie. Dar nici astfel nu ajunse- 
răm la nici un rezultat. Pentru că dimpotrivă, siguranţa 
oamenilor ăstora, pe care nimic nu putea să-i determine 
și să-i îngrozească stătea tocmai în faptul că se simțeau 
împreună și că erau cu toţii la un loc. Dela strămoș, la 
strănepot; erau un singur suflet, orice s'ar întâmpla să 
fie. 

Afanasie îşi mai sfătui tovarăşul, care fusese angajat 
mai recent, ca să-l imite, dar şi acesta se arătă încă- 
păţânat. Ajunseră amândoi luntrea prin apă, unul dintro 
parte, altul dintr'alta „astfel ca să se ridice într'însa în 
acelaş timp. Stratagema se arătă bună într'adevăr: lun- 
trea nu se clătină decât uşor, dar se scufundă, doar un 
deget să mai fi rămas deasupra apei. 

O urmărirăm cu suflarea reținută. Grija mea era ca 
tocmai acum să nu se ivească de dincolo vre-o patrulă; 
vederca ci, în puterea lunei ar produce desigur spaimă 
şi agitaţie, care ar putea fi fatale. Sau cine ştie ce poznă 
sângeroasă. Dar într'acolo nu domni tot timpul decât li- 
niştea şi golul. 

Spaima veni numai din susul fluviului, pe firul apei, 
sub forma poate a unui peşte enorm piutind la supra- 
faţă sau, cine știe, a unui cadavru umflat de gaze şi 
dus de curent. Toţi văzurăm ceva negru şi întins cât 
un stat de om, ridicând apa și scoțând în afară ceva 
ca o spinare sau un pântec cât un balon. Fu de-ajuns 
un țipăt ca învălmășcala să fie generală. Cei mai mulţi 
încă nici nu și-or fi dat seama ce s'a întâmplat, dar ca 


278 GIB I. MIHĂESCU 


la comandă au zvâcnit cu toții înspre dreapta, mutând 
centrul de greutate la margine: instantaneu luntrea se 
dădu peste cap. 

De lângă mine, Gherăscu dădu drumul unui hohoi de 
râs sălbatec şi scurt, care îngheţă deodată, sub murmu- 
rul de stupoare al tuturor... 

Trei naufragiaţi scăpară înot, la malul celălalt de care 
erau mai aproape; ceilalţi toţi, prinși de curent sau co- 
vârşiţi de boarfele îngreunate de apă, pieriră cu o re- 
peziciune de vis. Afanase avu dreptate: tovarășul lui, 
cu toate că într'o poziţie mai favorabilă, se dusese dea- 
semeni, fără ca nimeni de pe mal să fi văzut cum. In 
schimb luntrea liberală, plutea zglobie pe crestele curgă- 
toare, împinsă de Afanase spre mal; porunca domnului 
sergent dinainte era executată. 

Dar abia după ce se topi printre noi, cu maldărul de 
haine în braţe, spre focul din magazie, auzirăm acel gro- 
hăit curios şi obosit venind din largul apei. Era greu 
şi șuerător ca un răsuflet de foală şi prin învolburarea 
undelor văzurăm rotunzimea unui cap omenesc zbătân- 
du-se spre aer. 

— Afanase! strigai. 

Dar Gherăscu, a cărui isbucnire isterică o răsplăti- 
sem cu o grea privire, nu mai aşteptă. — Mă duc eu, 
să trăiţi! Işi aruncă doar mantaua şi capelul şi se nä- 
pusti în apa plescăitoare fără să-mi mai aştepte încuviin- 
tarea. Reveni după puţin în înot voinicesc, spărgând 
apa şi gonind valurile doar cu unul din braţele lui e- 
norme, cu celălalt ţinând de păr şi împingând înainte 
un cap umflat şi straniu; cu figura lui acum înspăimân- 
tătoare, pământie şi roasă de vărsat, părea cu adevărat un 
gâde, purtând deasupra talazurilor de mulţimi ţeasta u- 
nui decapitat. 


Dar Gherăscu nu izbuti să aducă la mal decât un ca- 
davru. Un biet bătrân umflat şi vânăt, pe care toate 


RUSOAICA 279 


străduinţele noastre şi toată ştiinţa sanitarului, nu fură 
în stare să-l readucă la vieaţă. 

Grozăvia aceasta mă alungă în noaptea înundată de 
lumină, pe potecile patrulelor, printre scheletele de săl- 
cii şi de tufe. Când răsbii în câmpul unde fusese împușcat 
Serghe, îmi simţii sufletul picurând înăuntru ca ceara 
lumânărei. Era o căldură dulce şi tristă, care mă făcea 
ușor, blând şi ertător şi totuşi trist; covârşitor de trist. 
Ridicai ochii spre muchia movilei scânteietoare, abia um- 
flată în noaptea albă, a cătunului fără nume; şi dela sine, 
pe fondul luminat o clipă al minţei se zugrăvi cu căr- 
bune gros casa întunecată și pustie. Gârneaţă trecuse şi 
eri pe-acolo şi găsise lacătele cele grele, neclintite, la 
locul lor. 

Când pornii să mă întoro trebue să fi fost enorm de 
târziu; prinsei totuşi scârţâit de scripcă în magazia gra- 
daţilor. Ah, aveau sindrofie și Gherăscu îi distra... Dar 
cine să-şi fi permis... dacă spunea că strunele diblei lui 
s'au spart... = 

Intrai repede în bordei şi pe întunerec dădui florile 
de-oparte de pe capacul sicriaşului. Vioara era acolo şi 
coardele îmi răspunseră pe vocile lor felurite, scurt, ne- 
mulțumite de turburarea regretului adânc, că sunt de 
față toate. O ridicai şi-o mângâiai cu obrazul pe dosul 
ei lucios și moale. Când am aprins, hârtia mă aştepta 
albă și întinsă pe masă, gata pentru procesul verbal. 

Am ieşit din nou afară şi m'am apropiat de Nistru 
par'că aș fi avut nevoe de mărturia lui ca să-mi întoc- 
mese raportul. Ce putuse oare înspăimânta pe cei din 
luntre? Să fi fost cu adevărat un cadavru? Afanase n'a 
văzut nimic. 

Undele alunecau cu gâlgâit uşor, cu  învolburări de 
spumă, iscând alb de dinți râzători sub lună, cu un 
huet incontinuu, în care bucuria copilărească a vălurelelor 
se întregea, se îmbina, căpăta un sens şi un tact: mi se 
părea limpede că aud acum în murmurul greu al flu- 
viului acompanimentul romanţei lui Tschaicowsky, în zum- 
zetul căreia undele duceau cu alai, rămășițele Valiei. 


280 GIB I. MIHĂESCU 


Căci ea călătorea acum cuminte și dornică spre mare, 
unde o aștepta tatăl ei... îşi ducea toată arta, bâletului 
legat cu sfoară în dumbrava tăinuită de alge şi măr- 
gean. 

“Dar scripca lui Gherăscu bâzii iarăşi deodată exagerat 
şi displăcut, în mijlocul armoniei solemne a cortegiului 
de ape. Intervenţia ei compiectă, imaginea cu sumbru şi 
lugubru: statura minunată a fetei, umilată acum de gaze 
îmbrăca necontenit contururi din ce în ce mai diforme şi 
mai caraghioase, pe care zadarnic încercam să le astup 
în minte cu fășii compacte de doliu. Figura pe care nmo 
văzusem niciodată, căpăta expresia de lepros a lui llia 
şi fixitatea stranie a ochilor lui de arici. Doamne, era 
oare cu putinţă, ca această mândră închipuire să se îm- 
borțoşeze ca o arătare a morței şi a ceasului rău, semă- 
nând în cale-i doar spaimă şi naufragiu?... 

Din scârţâiala stridentă şi nehotărită a începutului, Ghe- 
răscu alese însfârșit cântecul şi glasul lui țigănesc sfâşie 
noaptea luminoasă) ca o ghiară: 


Luna şti-i-ie... 
Dar nu spo... o-o-ne... 
Mo-olte... taine... 


Undele se alungau zglobii de-asupra tragediei de-abia 
săvârşite ca un zbeg de copii printre florile unui ci- 
mitir... 


„ de... a... ha... amooor 
Pătrăcute şi ui-ta-a-a-te 


Abia acum bag de seamă, că drept la zenit luna e 
cu mult mai mică decât te înşeală ochii... cu adevărat 
că nu poate să întreacă un gologan de argint. 


In tace... e... €... e... rea 
no... Oss 0... O... pților. 


Eram, de multă vreme, cetăţenii târgului basarabean, 
din apropierea graniţei. Pe Nistru ne înlocuise de astă 
dată un batalion tot din regimentul nostru. Dar acum, 
acolo, lucrurile se schimbaseră mult: triajul refugiaților 
şi diferendele de frontieră, începuse să le hotărască o 
comisie proaspăt înfiinţată cu delegaţi români şi so- 
vietici. Până la adunarea ei, care trebuia să aibe loc la 
anume date, fugarii erau trimeșşi la centrele de comandă, 
unde aveau să aștepte sub pază ce le glăsuia destinul. 

La drept vorbind, ofiţerii erau mulţumiţi că li se luase 
de pe umeri, această grea povară care era marea pu- 
tre de a hotărî pe loc soarta nenorociților căutând 
azil şi viață nouă. Intrucât mă priveşte însă, nu încer- 
cam câtuşi de puţin să-mi dau seamă, în ce măsură mi 
se reduceau sau poate îmi creşteau perspectivele visului 
meu, care rămăsese totuşi, cu toate tragicele evenimente 
din urmă, căci îl simţeam strâns acolo, în adânc şi în 
întunerec, can fundul unei vizuini pe-un animal pălit 
de amorţeala hibernărei. Eram bucuros să-i acord deci 
toate câte se cuvin unui convalescent şi ca atare, toc- 
mai pentru a nu-l turbura din somnolenţa-i intremă- 
toare, încercam să mă dau cu totul vieţei celei noui, pe- 
trecerilor şi aventurilor. 

Vara aceasta descinsese încărcată de-o stridentă lu- 
mină arzătoare, cu care ne împroşca la tot pasul. Vedeai 
suliți de foc aruncate de lănicerii maeștri şi nevăzuţi, 
venindu-ţi până'n ochi şi pânăn suflet, tocmai hăt din 
fundul stepelor nesfârşite. Trebuia să plecăm cu noap- 
tea în cap la instrucţie, dar ne întorceam cu mădularele 


NU SG ATCA 283 


muiate, par'că am fi fost de ceară. Domnul colonel ne 
ieşea înainte, călare, cu pieptul sus şi privirile lui agere 
se înfigeau ca ulii printre rândurile încovoiate, destrămate, 
terciuite. Cum îl vedeam de departe, ordinele începeau 
să răsune surde şi scrâşnite, unitățile se strângeau în- 
vioşate subit, pentruca dogoarea violentă a amiezilor 
să le dilate iarăși, numaidecât. 

După amiezile, totul înota în torpoare, somnolenţă, 
semiinconştiență. Dar cum se furișa prin geamurile larg 
deschise primul suflu al clarului și grăbitului amurg, o 
insuflețire generală cuprindea pe cei de sub scundele a- 
coperișuri. Eşiau cu toții, în cernerea insensibilă şi bine- 
făcătoare a pulberei uşoare de întunerec, familii nume- 
roase îşi aduceau scaunele afară etalându-şi cămășşile mul- 
licolore şi ciorapii dubioşi dinaintea dughenelor pustii 
or lângă imensele gârliciuri, presărate dealungul străzi- 
lor, pe linia ce s'ar fi cuvenit trotoarelor, ca nişte pânte- 
coase cavouri, cu grele obloane de fier. 

Une-ori, când veniau vânturile din răsărit, bura fină, 
a colbului, depunea straturi nesimţite pe feţe şi haine; 
ulițe nepavate, presărate ici, colo, cu mari blocuri de pia- 
tră, dispuse lateral între gârliciuri or vărgând transver- 
sal strada din loc în loc ca nişte punți, — păreau în 
timp de ploaie adevărate lagune de adânc noroi. Hleiul 
negru şi lucios ca păcura îţi făcea impresia că se scurge 
în şuvoaie, sub jocul nedomolit al picăturilor. 

Atunci galoşii noștri, din vechiul regat nu mai pro- 
duceau nici o utilitate: numai cisma înaltă putea rezista 
puterei aspiratorii a acestui clei negricios. Trebuia să 
recurgi fatal la cal or la isvoscik. Trăsurelele mici cu 
un cal, în fundul cărora abia pot încăpea doi oameni 
subțiri şi bine înghemuiţi, înoată atunci ca luntrile în 
acest mohorit decor. Dar intimitatea lor e plăcută tocmai 
din pricina acestei restrângeri şi adeseaori noaptea, bine- 
cuvintezi coșul ridicat, care-ţi aminteşte, când îl vezi în- 
tăi cărucioarele mai mari pentru copii. Postavul jerpelit 
al pernelor, harnașamentul sărăcăcios, dar extrem de bo- 
gat în amănunte inutile, arcul lungăreț cu clopoțel, in- 


284 GIB I. MIHĂESCU 


dispensabilă podoabă deasupra căpăţânei animalului tră- 
gător şi toată claviatura coastelor acestuia, lunecând sub 
pluşul ros al pielei, îți devin atunci simpatice, se îmbi- 
bează în amintire şi din e i te chiamă cu nebănuite 
puteri nostalgice. 

Eu nu le simțisem desigur, pentrucă în timpul ră- 
mânerei noastre din urmă pe Nistru, evenimentele de- 
acolo şi zadarnica, dar intensa mea aşteptare, întrecu- 
seră orice altă putere a gândului şi-a amintirei. Dar a- 
cum revăzându-le, mai ales după împrejurările tragice 
din urmă, îmi produseră înduioșare şi chiar consolare; 
e deajuns une-ori să schimbi doar peisagiul, ca speranțe 
noi, să te copleşească şi să te îmbărbăteze. 

De aceeea nu-mi fu câtuşi de puțin de mirare, ba chiar 
simții la rându-mi curaj și înviorare, când întâlnii pe I- 
liad în plină şi neaşteptat de aleasă companie, în gră- 
dina publică. Dar mai întâi, ce credeţi că este o grădină 
publică în Basarabia? Este, evident, un loc cu verdeață 
şi alei, cu bănci şi copaci, dar astfel poate fi oricare gră- 
dină publică din lume. In Basarabia grădina publică e 
o extindere a locuinţei particulare în mijlocul comunităţei. 
Vara, tineretul e dispus să întârzie acolo chiar până la 
trei pătriini din douăzeci și patru de ore, astfel că gră- 
dinile basarabene sunt foarte populate, mai ales seara, 
în serile senine şi întunecate. Tocmai astfel îmi explic, 
cum seminţa de floarea soarelui a atins gradul de a- 
devărat cult în societatea basarabeană şi rusească; gra- 
ție ei, un om zdravăn cu multă poftă de mâncare, ca 
rusul, se poate dispensa vreme îndelungată de masă. De 
asta, caracteristica grădinilor publice basarabene e acea 
culoare piestriță, pe care le-o împrumută cuntitatea e- 
normă a cojilor acestei seminţe, scuipate din sute de buze 
omeneşti în plină activitate, între două cuvinte şi între 
două săruturi, după ce bobul a fost spart între dinţii 
experţi şi sâmburele ales, întreg, cu vârful limbei (dibăcie 
pe care eu niciodată n'am fost în stare să mi-o apropii) 
ronţăit cu deliciu şi avalat pe îndelete. 

Cojile atât de familiarei oleaginoase, fac un fel de pavaj 


RUSOAICA 285 


mișcător pe aleile făţişe ori tăinuite „față de care mătu- 
roaiele municipalităţei, se comportă cu o discreţie, îm- 
pinsă până la indiferență totală: vântul le poartă prin 
ierburi şi tufişuri şi totul pare nins de această culoare, în 
mult umblatele grădini, învăluite ca de enorme aripi de 
bibilică. 

Perechile se plimbă pe alei „dar mai bucuros se înghe- 

muesc câte cinci, şase pe aceiaşi bancă. Când la mijloc e 
aleea fără ieşire, ele se refugiază în tufişurile încăpă- 
toare ca în nişte guri de ascensor; pe acolo sufletele 
dornice de absolut, transmigrează din grădina rusească 
deadreptul în Paradis şi nu e de mirare, dacă perechea 
următoare, refugiată aci, din motive mai puţin transce- 
dentale, nu mai găseşte din cea anterioară decât rămăşi- 
tele trupeşti, de care aceasta s'a folosit în nevrednica 
viață, cu un revolveraş alături, sau o fiolă golită (când 
eroina era studentă în farmacie, ori medicină), iar în partea 
cealaltă nelipsita pungă de seminţe. 
"Pe aceste alei, întrun grup numeros, întâlnii deci în- 
tro seară pe Iliad: minune, a minunilor, era chiar grupul 
Marusici! Barişna era flancată de logodnicul ei şi de ca- 
maradul meu; în urma lor veniau prietene de-ale ei, o- 
fiţeri şi localnici. Iliad se dovedea de-o exuberanţă fără 
pereche, fata îl asculta amuzată, dar logodnicul ei, pro- 
fesorul Ântimov, făcea haz nemaipomenit de năzdrăvă- 
niile-i verbale. M'au înconjurat cu toţii, Marusea m'a luat 
de braţ şi m'a somat să-i urmez. 

Dela întoarcerea noastră, cu Iliad schimbasem puţine 
vorbe reci și indiferente, la popolă şi pe câmpul de in- 
strucţie. Pentrucă acum mă întâmpină, mai deschis la su- 
flet, îl poftii, pentru a doua zi după masă, la mine. El 
însuşi îmi mărturisi că de mult ţinea să mă „calce“, pen- 
tru a-mi destăinui „lucruri“ desigur „extraordinare“. 

Il aşteptai deci cu oarecare curiositate, nu fără a a- 
şeza din timp şi într'adins cutia Valiei, pe-un scrin înalt, 
astfel ca să-i atragă ușor luarea aminte, fără totuşi a-l 
cdifica dela cea dintâi privire, ce anume vioară ascunde. 
Iliad sosi şi la început nu observă nimic. Imi declară din 


286 . GIB I. MIHĂESCU 


nou că şi dacă nu-l invitam, el tot venea într'una sau 
alta din zile, vrând a-mi face o mărturisire ni Şi 
a-mi cere un sfat. 

Dar ochii mei îl siliră să privească spre scrin. Intâi 
cutia neagră nu-i spuse nimic, cu toate că nu mă ştia 
vre-un mânuitor al arcuşului. Surâsei şi mă aşezai lângă 
scrin. Obrazul tocmai bine ajungea la înălţimea cutiei, de 
care-l lipii. Abia atunci Iliad tresări. O nelinişte vie se 
putu vedea îndată în toată fiinţa lui şi mâinile i se 
întinseră tremurătoare. 

— Dar, decând cânţi la vioară? mă întrebă zugrumat... 
Imi dai voe... 

Și înaintă cu paşi şovăitori, încordându-se ca de atac, 
în caz că Plaş opri.. . 

Mă dădui în Pitari, lăsându-l s'o ridice şi s'o aşeze pe 
masă. Cu mâini nestăpânite, de om care a regăsit un 
lucru scump de mult pierdut, el o pipăi, înclină convins 
din cap şi o deschise. Induioşarea mă birui; mă simţeam 
atât de mişcat, că-mi venia să-l cuprind la pieptu-mi și 
să-l strâng frăţeşte, înfrățit cu dânsul pentru totdeauna. 

"Mă privi întunecat și mă întrebă numai atât: 

— Unde-i acum? 

Nu răspunsei îndată. Imi făcea bine săi contemplu 
culoarea tot mai vânătă a feţei, scânteerea ochilor şi 
strângerea maxilarelor. Biata moartă! 

— În Nistru. Sau poate, dacă apa a dus-o până la 
mare, lângă tatăl ei, în pădurea de înecaţi. 

Rânjii, cu nemăsurată dușmănie: 

— Ai vrut pe urmă să te descotorosești de ea? 

— Nu Īliad, am vrut altceva. Dar n'am văzut niciodată 
pe fata asta. Vioara au pescuit-o oamenii mei, printre 
sloiuri când a început să curgă ghiaţa... 

liad mă privi drept în crucea ochilor. Adăugai, fă- 
cându-mă că nu-l bag în seamă: 

— Săraca de ea! Şi-a luat iară curajul în dinţi, abia 
când ghiaţa începuse să crape. I-a fost RISE: teamă, că 
wo să mai aibe cum să treacă. 

— Pe cuvântul tău, că s'a întâmplat aşa cum spui? 


RUSOAICA 287 


— Eşti caraghios! Presupun... Altfel nar fi numai 
vioara la mine... ori amândouă, ori niciuna. 

Dar Iliad a rămas încă în cumpănă. 

” — Poţi să-ţi dai cuvântul că mwai avut-o niciodată? 
pune el brutal întrebarea decisivă. 

— Iţi jur că nici măcar n'am văzut-o... 

Acum s'a convins. Bate toba cu degetele în masă, se 
invârteşte de două, trei ori încoa şi încolo, apoi se în- 
fundă întrun chaise-longue de pânză vărgată  Ochii-i 
sunt luminoșşi. Nici prin gând nu-i trece să-și ascundă sa- 
tisfacţia, chiar sâsâe puţin un început de arie, dar repede 
se opreşte; se întinde în chaise-longue, întreptând spre 
sicriaşul negru priviri încărcate de recunoştinţă şi de 
mulțumire. 

— M'a iubit biata fată, îmi împărtăşeşte el. S'a încă- 
pățânat ea să mă pedepsească nu-i vorba cu întârzâierea 
asta, care i-a fost fatală; dar vezi, în cele din urmă tot 
şi-a călcat pe inimă. Numai că n'a avut noroc, mi-a pre- 
lungit prea mult pedeapsa... Săraca de ea... Ce fată era, 
măi băiatule... 

A, nu! N'am nevoe cât de puţin de regretele acestui 
jouisseur banal, servit copios şi nemeritat de întâmplare. 
Trebue să i-o curm repede: aerul ăsta de importanţă, 
din partea unui flecar aşa de go), mă înspăimântă. 

— Aşa i-a fost valsul vieţei, intervenii grăbit. 

Imi răspunse cu râs sonor şi scurt: 

— Ah, şi tu! Vorba asta a mea, a făcut ravagii, îmi 
declară el. Până şi colonelul a adoptat-o... 

lar eu simt cum trezit de acest ecou târziu, îmi învie 
în minte, izbucnirea acea bruscă a enormului Gherăscu, 
când luntrea supra-încărcată, s'a ridicat ca o falcă mon- 
struoasă, lăsându-se apoi ca întrun vis de spaimă, a- 
supra atâtor zeci de vieţi. 

Pentrucă îi parez vilejeşte orice dévidre spre poves- 
tea de demult, Iliad se scoală să plece. Amână pentru 
altădată destăinuirea ce vrea să-mi facă... 

— Să vezi, e ceva senzaţional... dar tocmai de aceea, 
Ştii, astăzi nu face... Vioara asta... însfârșit... 


288 GIB I. MIHĂESCU 


Se opreşte în dreptul es, o vâră în cutie și închide capa- 
cul. Apoi o aşează „ca la început, pe scrin. 

— i-o las să fie a ta! mă consideră el concesiv. Ce 
să-i faci? Unul cu fata, altul cu vioara... 

Şi râde, de. astădată ușurel, dând să-mi arate că nu 
vrea decât să mă necăjească puţin cu aceste cuvinte... 

— Cu siguranță că mă crezi un monstru, se scuză în 
cele din urmă, dându-mi mâna. Ce să-i faci, dragă, viaţa 
nu-i așa tristă cum o iau unii. Dar zut, deocamdată! 
O să afli noutăţi fantastice... Mâine, mâine... azi e zi de 
doliu... 

Şi ridică din umeri cu cinism afectat şi satisfacţie. Eşi 
zornăind sabia şi trimeţându-mi, cu un sărut întrebarea: 

— Nu zici: aşa e valsul vieţei?.. 

Pieri, — şi asta, a fost toată pomenirea Valiei. 


Veni chiar a doua zi, pregătit să-mi facă o teorie în- 
lreagă a ipocriziei omenești şi să-mi dovedească îndată 
că ursitoarele lui l-au scutit de acest defect. Asta nu-i nici 
cruzime, nici lipsă de respect pentru memoria celei dis- 
părute, dar viaţa îşi cere drepturile ei. Pe urmă întâm- 
plarea poate să aibe şi surprize: e foarte posibil, ca nu- 
mai vioara Valiei să fi nimerit în bulboană, pe când stă- 
pâna s'a putut salva. N'ar fi deci exclus, că dând o 
raită la viitorul concediu pe Alexandrowskaia, pe Lăpuş- 
neanu, ori pe calea Victoriei să se întâlnească nasiîn nas, 
cu dânsa.. (Une-orimă gândisem şi eu la această putinţă 
dar pentru mine o astfel de întâlnire, echivala desigur 
cu neantul; ori în valurile mulțimilor, ori pe sub undele 
opace ale Nistrului, drumul ei nu avea să mai încruci- 
şeze cu al meu niciodată). Dar chiar dacă ar avea certitu- 
dinea sfârşitului ei tragic, Iliad, — care, precum se vede 
ține cu orice preţ să-şi desfăşoare  desbaterile acestui 
proces de conştiinţă în faţa mea, ca dinaintea unui judecă- 
tor, ce nu mai poate fi decât strict obiectiv — se socotea 
chit cu această, pentru el cea mai fermecătoare aventură, 


RUSOAICA 289 ` 


rezervându-i colțul cel mai înflorit al amintirei lui. Poate 
că alte amintiri viitoare, vor însemna morminte şi mai 
monumentale în acest cimitir al vieţei din care ne în- 
toarcem în fiecare seară, — îmi demonstra el prin cuvinte 
apropiate, pe care eu mi le însușiam îndată, netezin- 
du-le şi îmbrăcându-le, ca pentru avidilatea de pace şi 
mulțumire, pe care, la rându-mi o simţeam crescând în 
sufletul meu — dar aceasta îşi va păstra pentru totdeauna 
poezia şi farmecul ei netăgăduit, Insă ce poţi face impo- 
triva dimineţilor pline de soare şi noui speranţe; ce poţi 
face împotriva celui dintâi zâmbet, care te întâmpină pro- 
miţător ?... 

L'am întrerupt, asigurându-l că eu eram edificat de 
aseară şi poate şi mai demult de noua lui schimbare 
sufletească, a cărei soliditate, nu prin vane şi banale de- 
monstraţii va putea s'o sporească, — după cum nici alte 
opinii contrarii, ori cât de îndreptăţite şi de fireşti n'ar 
putea s'o diminueze ori măcar s'o clintească... 

— Revin-o la fapte precise lliad. Haide, să auzim: 
cine e? 

Rusoaica... 

= Rus... o... încă o rusoaică...? 

— Nici cu gândul nu gândești... 

Nici nu-mi dam osteneală. 

— Marusea... 


lată-mă deci plecând impeţit la Marusea, cu mandat 
solemn din partea lui Iliad. Un moment mă gândisem să-l 
intreb, dacă el cunoaște din auzite, limita până la care a- 
junsese relaţiile mele cu aceea pe care acum o vrea nici 
mai mult nici mai puţin decât chiar soţie. Dar aşteptai 
zadarnic ca el singur să-mi dea prilejul, de a ridica un 
colț, destul de străveziu, din vălul care acoperea un tre- 
cut cât se poate de apropiat; mă simţii deci îndreptă- 
tit să nu întreprind niciun fel de destăinuire, nici măcar a- 
luzie, din iniţiativa mea personală. Mă mulţumnii numai să 


19 


290 GIB I. MIHĂESCU 


ridic din umeri în ceiace privește propria mea conştiinţă: 
fuseseră doar notorii până la scandal, neplăcerile: sufe- 
rite de biata fată în urma iubirei mele nestatornice, cu 
toate că dusese până la chirurg şi până la vizite de so- 
mităţi medicale din Bucureşti; ba chiar în câteva momente 
planase asupra înlregei întâmplări umbra parchetului mi- 
litar, întratât zvonul public nu greşea, arătându-mă ca 
autor moral al suferințelor atroce cărora căzu pradă pân- 
tecul prihănit al fetei, nevoite să recurgă la periculoase 
operaţii clandestine pentru a-şi purifica trupul de ur- 
mele nedemne ale unui cinic necredincios. Până mai deu- 
năzi, bunul doctor Trofim Baldajarski continuă să fie 
chemat la anumite intervale de procurorul tribunalului 
civil şi doar săracul mavusese altă vină, decât că, după 
mari ezitări, cedase rugăminţilor fetei nenorocite, care, 
la urmă, văzând că graţie intervenţiei lui discrete, totul 
merge spre alinare și reparare, întrun acces de bizară 
şi sălbatecă furie, stricase cu înspăimântătoare tărie și 
crâncenă cruzime, toată opera acestui medic bătrân şi 
reputat. 

Nu s'a împlinit bine al doilea an dela aceste cumplite 
evenimente, pe care, sentimentul cel nou al lui Iliad, mi 
le aduce cu atât de proaspete amănunte în minte: le re- 
văd atât de vii şi atât de aproape că mă văd silit să-i 
ies pe alte căi înainte, pentru a-i domoli până la răga- 
zul judecății această subită și zănatecă grabă de a se lega 
pe vecie de o femee, în trecutul căreia ocup un loc atât de 
întunecat şi greu de şters. Astfel îi aţâţ în închipuire, 
putinţa întrezărită chiar de el, a unei neașteptate întâl- 
niri cu Valia sau chiar venirea senzaţională a acestei fete, 
— ce poale dinadins și-a aruncat vioara în Nistru — în 
târg, pentru dânsul anume. 


— Cu rusoaicele astea, Iliad, spune, la ce nu te poţi: 


aştepta? 

Dar spre cumplita mea stupoare, el primește cu vădită 
lipsă de interes această perspectivă, Dumnezeule, nu pen- 
tru că i se pare puerilă — dimpotrivă o consideră ca 
foarte firească, — dar pentrucă găsește întrunite în 


| 


RUSOAICA 291 


Marusea iîntr'un total şi mai complect, însuşirile specifice 
ale idealului său feminin, care nu mai poate fi decât ru- 
sesc. 

— Ințelegi lu, Ragaiac, e vechia rusoaică, pe care vi- 
cisiludinile şi mizeriile revoluţiei nu au schimbat-o... A 
rămas intactă din vremea țarilor... Aceasta e adevărată 
eroină a romanelor de care-mi spuneai... 

— Incă n'ai cetit nici unul?... 

— Am început... ah, ju, mă îndoesc dacă le-ai pă- 
truns cum trebue... de aceea eu vreau să le citesc în 
ruseşte... Dar, înţelegi, nu-i tot aşa de uşor, ca de vorbit... 
Intâlneşti foarte multe cuvinte neobișnuite, populare, 
vechi, dialectale... 

O altă întrebare însă îmi juca acum pe buze, pe 
care aș fi vrut so rostesc cu cea mai deosebită luare 
aminte, pentru a nu stârni cu ea nici un echivoc... In cele 
din urmă crezui că forma cea mai acceptabilă era aceasta: 

— Dar viața rusoaicei de dincoace de Nistru, în contact 
cu a noastră, nu crezi, că s'a schimbat oarecum. şi-a mai 
atenuat din caracteristica principală... 

— Incă nu, îmi răspunse el repede, dovedind că-şi 
pusese şi singur această întrebare. Incă nu... N'a avut 
timp... Suntem doar de cinci ani aici... 

— Revoluţia e tot de cinci ani și — a rămas la ea a- 
casă... 

Atunci iad îmi declară cu oarecare superioritate că el 
vorbeşte în cunoscător. El a cunoscut pe Valia, iar acum 
poate urmări mai deaproape pe Marusea. 

—  Inţelegi, e rusoaica fără păduchi, care n'a între- 
rupt uzajul apei de Colonia, wa fost pălită de nici o mize- 
rie care să-i înăsprească sufletul şi gândul, n'a văzut 
nici o oroare... E aidoma acea pe care o aşteptai tu de 
dincolo, după ce-o respinseşi pe cea de-aici, ne dân- 
du-ţi seama că tocmai pe această o visai... Iacă îţi atrag 
atenţia, închee el cu o subită dar strâmtorată bunăvoință, 
poţi să te reintorci până nu va fi prea târziu... 

Dădui din umeri: 


292 GIB I. MIHĂESCU 


— Te asigur, nu vei avea nici o supărare din par- 
te-mi.. 

— E bine că te-ai resemnat... poate ai risca să găsești 
porţi închise... 

Mă întorsei să-mi ascund zâmbetul. 

— Aşa de bine le-ai ferecat? întrebai continuând să 
rămân cu spatele. 

— Le-am găsit ferecate... pentru tine. Pentru mine, zău 
dacă mai ştiu cum sunt. Când cred că le găsesc larg des- 
chise, când strânse ermetic, de nici măcar o rază de lu- 
mină nu poate pătrunde pe nicăeri. Intr'un cuvânt: ru- 
soaica... De aceea m'am hotărît să recurg la ajutorul tău, 
care acum eşti... imun. Trebue să mă fac cunoscut şi 
prin opinia unui al treilea, despre mine... Şi din toate 
punctele de vedere, am socotit că tu trebue să fii acest 
al treilea... Am toate nădejdile, că numai tu poţi întoarce 
interesul ei total spre mine... Risc poate, dar eu nu mă 
dau înapoi în faţa riscurilor. Şi pe-urmă repet, am o 
încredere nemărginită în încăpăţânarea ta... de vreme 
ce îmi laşi cale liberă, sunt sigur că îţi iei implicit ca- 
valereşte, angajamentul că nu te vei mai amesteca.. 

Dacă numai atât aştepta el dela mine, atunci era cât 
se poate de uşor. Incepui deci să râd cu toată pofta, 
pentru a-i spulbera orice putinţă de îndoială. El îmi primi 
explozia de veselie cu vădit accent de prietenească mul- 
țumire. 

— Rusoaica mea trebue să vină dedeparte, Iliad... 
In niciun caz dintr'un orăşel basarabean... 

— Ei şi, dacă vine dedeparte... nu e tot femee... nu 
e tot înaltă, n'are tot ochi oblici... Dar nu sunt oblici 
ochii Marusei, care se trage din neam căzăcesc, asiatic... 
nare acelaşi suflet, cu izbucniri sălbatece?... — Tu ştii 
doar bine! se încruntă el, făcând o pauză, care lăsă să 
curgă între noi o undă de răceală... — Nu e tot a- 
cejaşi ?... încercă să se însenineze iarăşi... 

— Nu e... 

El mă privi uimit și râse deastădată cu adevărat vo- 
ios, considerându-mă iarăși prieteneşte... 


RUSOAICA 293 


— Dar cum mai poate fi, măi... ai înebunit? 

— Altfel... cu totul altfel... 

El dădu din umeri privindu-mă cu aer posnaş. 

— Cum altfel? Ce vrei să spui... 

Ridicai la rându-mi din umeri, apoi îmi întinsei alene 
braţele şi trupul: 

— Altfel... de unde vrei să ştiu? 

— Poate cu un singur ochi în mijlocul trunţei?... 

— Nu e vorba numai de ochi, Iliad, de picior sau de 
ce te mai gândeşti tu... 


Bine înțeles, că în urma, acestui dialog, încrederea lui 
Iliad în misiunea mea de peţitor crescu până dincolo de 
orice margini. Pe mine însumi mă interesa partida. Iliad 
îmi destăinuise doar că Marusea m'ar primi foarte rece, 
dacă aş încerca să accelerez din nou, pe cont propriu, 
inima rănită a fetei: cu siguranţă el primise această în- 
credințare chiar deadreptul dela dânsa. Perspectiva celei 
dintâi convorbiri, cu subiect sentimental, dintre ea şi mine, 
incepu deci să mă intrige. Nunta ei cu profesorul Antimov, 


care de doi ani întregi — chiar din timpul legăturilor 
noastre — era agitată deasupra târgului ca o sabie a 
lui Damocles — (o biată sabie de lemn!) deşi acum era 


foarte apropiată, (camnlotdeauna dealtminteri) nu mă în- 
grija câtuşi de puţin; despre partea asta putui linişti 
cu perfectă convingere pe Iliad. Intru cât mă pri- 
veşte savurai cu anticipată cruzime, tresăririle sigure 
ale barișnei, când voi începe să mă interesez cu dea- 
mănuntul de sufletul ci; apoi judecai cu perversă plă- 
cere, mărimea ochilor ei, într'adevăr oblici şi profunzi, 
străjuiți de gene lungi şi încovoiate, când voi face să 
cadă pe coarda întinsă până la plesnire a atentei ei 
pânde, numele lui Iliad. De bună seamă, după toate 
meschinăriile şi suferinţele pe care i le făcusem acestei 
fete, noua şi cinica mea bucurie mi se păru monstruoasă: 
imi turnai fără milă pe cap toale mustrările cu putință, 


294 GIB 1. MIHĂESCU 


pe care le meritam întradevăr, dar îmi fu cu neputinţă 
să renunţ la prelungul preambul, care avea să proceadă 
creştineștei mele misiuni. 

Mă postai deci, la orele pe care mi le indică Iliad, 
în grădina publică. Acasă la dânsa nu mai puteam să mă 
duc de sigur, cu toate că tatăl ei... îmi răspundea re- 
gulat, cu afectată afabilitate şi cu mândrie nepăsătoare 
la salut. N'aş putea spune dacă era întradevăr o tac- 
lică, sau o manifestare foarte firească, pe care, spre 
uluirea mea, o surprinsem şi la fată, chiar la cea dintâi 
revedere după însănătoşirea ei. Ba încă, Marusea, îmi răs- 
punsese atunci cu un zâmbet atât de trist, atât de sfâşietor 
şi totuşi atât de dulce la înclinarea mea galbenă şi in- 
certă, că trebue să mărturisesc, avusesem nevoe de multă 
putere de stăpânire ca să nu pornesc îndată acasă la 
dânsa, să-mi cer iertare şi să ofer ia (Mai târ- 
ziu a revenit ea singură la mine). 

Acum însă, după reîntoarcerea noastră, era însoţită ne- 
contenit de profesorul Antimov rus sadea, curtezanul ei 
statornic, cu drept de anterioritate, într'una corect și grav 
și deasemenea extrem de prevenitor şi de afabil cu ne- 
vrednica mea persoană. De dânsul trebuia acum so se- 
par cu orice preţ, să-i cer o întâlnire numai între pa- 
tru ochi, bunăoară dimineaţa, când profesorul era ocu- 
pat la școală. Profitai deci de faptul că Iliad, potrivit 
unei prealabile înţelegeri, îl opri de braţ, demonstrându-i 
impetuos un punct de vedere pus anume la cale şi care 
ştiam că-l interesează pe profesor, pentru a strecura 
Marusiei dorinţa mea. Ea avu o tresărire ‘bruscă, pe care 
încercă apoi s'o acopere cu un aer de calm şi lipsă de 
curiositate: totuşi îmi acordă întâlnirea, fără a-şi putea 
stăpâni intesa privire, cu care-mi străbătu înfricoșată 
ochii şi figura. Vioiciunea i se duse după aceia, cu toate 
sforţările ei desperate de a o reţine şi a-o arăta, chiar 
fără nevoe. In cele din urmă trebui să-și grăbească mult 
înaintea timpului obişnuit plecarea, rugând pe Antimov 
so însoţească acasă. 

Tiad păru neliniștit de această schimbare  neaștep- 


RUSOAICA 295 


tată, drept cure îmi dădui cu părerea că ea sa temut 
să nu fi înțeles cumva Antimov, manevra noastră. Pen- 
tru a nu-i lăsa nici o bănuială, ea simulase dibaci in- 
dispoziţia, arătându-i profesorului că atunci când are 
nevoe de linişte şi reculegere, anturajul lui singur îi de- 
vine preţios şi indispensabil. 

— Ce vrei, fata încă nu ştie ce vreau să-i propun și 
ține în mod firesc să-și rezerve prietenia rusului. 

liad se opri la câţiva paşi de mine şi mă fixă ca- 
tegoric. 

— Rusoaica! afirmă el, înclinându-şi de mai multe 
ori capul, cu mare convingere. 

— Rusoaica! repelai aprobător, ridicând impercepti- 
bil! din umeri. 

Marusea veni în" grădină cu socotitul sfert de oră mai 
târziu. O primii ceremonios şi o condusei pe alei retrase: 
ca se lăsa dusă fără nici o împotrivire, grăbită, cu piep- 
tul pradă de zbucium nestăpânit, cu buzele despicate 
de zâmbet infricoşat, cu nările fremătând de adulmeca- 
rea necunoscutului, cu ochii iluminaţi de apropierea re- 
velaţiei. La fiecare cotitură îi apucam mâna şi aveam 
o plăcere rea şi puternică să-i simt febra crescândă. Nu 
mă întreba nimic, dar eu abia aşteptam să-i aud glasul 
care trebuia să fie stins şi zugrumat. 

— Marusea, ştii de ce te-am chemat? 

sa nu putu să răspundă, ci numai aplecă ploapele 
şi se ridică ușor pe vârful picioarelor. Dar eu trebuia 
să-i aud neapărat vocea... 

-- Ai putea măcar ghici?... 

- Nu... ghicesc, îngăimă eu, abia trăgându-și sufletul 
așa cum bănuiserm. 

Nu mai avusei răbdarea să fac niciun ocol: 

- Te-am chemat în numele lui Hiad. Sunt, închipue-ţi 
peţitorul lui. El te cere de soţie... Nu trebue să-l refuzi 
Marusea. Gândeşte-te bine, el este un foarte bun băiat... 
şi e ofițer, apăsai pe acest amănunt, cunoscând bine slă- 
biciunea sufletului femeesc din Rusia pentru uniforme. 

E un eminent ofiţer... 


296 GIB 1. MIHĂESCU 


Legam cuvintele unul de altul, urmărind cu atenţie 
încordată efectul lor pe această figură pe care-o săruta- 
sem de atâtea ori. Dar în afară de strângerea dela în- 
ceput a buzelor, nu mai flutura pe ea decât același zâm- 
bet bucuros, aproape glumeţ, doar puţin strivit în colţul 
gurei. 

Reluai discursul şi încălzii cu toată stăruința pledoa- 
ria pentru Iliad. 

— Dumneata nu ştii, mă întrerupse ea în cele din urmă, 
că peste o săptămână trebue să mă cunun cu logodni- 
cul meu profesorul Antimov... 

Peste o săptămână? Nici nu fusese vorba. 

—- Mă impresionează mult sentimentele ce zici că-mi 
poarlă camaradul d-tale... Dar chiar dacă mi-ai fi vorbit 
în numele altuia, care cunoaște bine drumul spre inima 
mea, răspunsul mi-ar fi fost acelaş: am mai multă încre- 
dere în sentimentele şi sinceritatea unui rus... 

Imi apucă amândouă mâinile şi-şi înfipse degetele, 
care acum îi deveniseră reci, între ale mele: 

— La revedere... vei primi săptămâna asta invitația la 
nunta mea cu profesorul Antimov... O să fie Duminecă... 


Profesorul Antimov ar trebui să ne fie recunoscător mie 
şi lui Iliad: o nuntă care nu mai ajungea să se ispră- 
vească de doi ani și jumătate, avu loc fulgerător chiar 
în Dumineca următoare, întocmai cum mă ameninţase 
Marusea. Tot târgul fu în fierbere în această săptămână, 
având în vedere însemnătatea evenimentului, în raport 
direct desigur cu importanţa economică a tatălui ei, pe 
care Dumnezeu, în 'afară de Marusea nu-l mai hărăzise cu 
nici un alt copil. Petrecerea avea să aibe loc în odăile 
largi şi încăpătoare ale casei părintești: un antreu enorm 
cât o şură, întrecea în dimensiuni toate sălile de dans din 
întregul târg. Orăşenii „cari ştiau ce însemnează o pe- 
trecere În casele socrului considerau ca o marcă de o- 
noare, invitaţia, pe care o aşteptau unii din ei, cu oare- 


RUSOAICA 297 


care ingrijorare. In privința asta, atât eu cât şi Iliad nu 
puteam să ne plângem că n'am fost trataţi din partea mi- 
resei şi a familiei sale cu toată consideraţia cuvenită: am 
primit amândoi invitații. Iliad a jurat că nu se duce; eu 
dimpotrivă mi-am dat cuvântul că voi fi cel mai aprig 
dansator. 

Şi am fost întradevăr. Dunmezecule, cu cine wam 
dansat! Ah, nu m'am sfiit să poftesc la joc nici chiar pe 
barișna Ghenea Weiss, în jurul căreia dela moartea nă- 
praznică a căpitanului Bădescu, se ţesuse din partea o- 
fiţerilor şi funcţionarilor români, o tacită dar necălcată 
conspirație de rezervă și răceală. Era o durere să vezi 
pe această până ieri, atât de înconjurată şi zglobie 
ştrengăroaică, ocolită de toți, — ai ei din răzbunare, ceş- 
telalți din motive nu tocmai aşa de bine definite, deşi 
extrem de felurite, la temelia cărora eu puneam însă o 
temere vagă şi superslițioasă — plimbându-se prin gră- 
dină cu totul stingheră, ocolită, câteodată, până şi de 
coreligionarele ci, dornice de anturaj, cântec şi joc. In cele 
din urmă ea însăşi îşi rărise drumurile prin oraş şi adop- 
tase o atitudine de retrasă şi mândră resemnare, aşa că 
era o mirare generală cum se hotărîse acum să calce în 
mijlocul unui atât de formidabil tămbălău. 

Dar din atenţia deosebită, ce-i da mireasa, care se 
așeză de mai multe ori lângă dânsa, înțelesei că Ma- 
rusea pusese un preţ deosebit pe venirea Ghenci; amân- 
două alături formau desigur simbolul îndurerărei mute şi 
al resemnărei. Imi veni să râd cu mare poftă şi pen- 
trucă până aci nu dansasem cu mireasa, mă îndreplai cu 
paşi hotăriţi spre grup. Momentul fu puţin dramatic, căci 
multe perechi de ochi mă urmăriră. Dar numai când 
mă găsii în fața lor, ideea cea năstrușnică mă năpădi: 
mă plecai adânc înaintea Evgheniei Kersanova ai cărei 
zigomaţi se contractară de supriză pe tragica figură, ast- 
fel că chipul ei deveni complect galben şi fatal, ca al unei 
tinere mirese iudaice, în care a intrat subit duhul fatalu- 
lui dybâc. 

Culorile i-au revenit însă pe încetul, ca şi râsul impri- 


298 GIB I. MIHĂESCU 


mat pe față, când ocolind sala de mai multe ori în 
strânsă învârtire am acoperit-o de cele mai exagerate 
complimente şi am poftit-o la întâlnire pentru a doua 
zi, seara, în grădina publică. Am mai rugat-o apoi căl- 
duros, ca înainte de a pleca de acasă, să avertizeze pe 
tatăl ei unde e chemată şi cu cine se întâlneşte, pentru 
a-mi aduce câteva mostre din blestemele lui cabalistice, 
a căror influența trebue să aibe o deosebită savoare.. 

— Aş vrea să mă bat și eu cu lupii, pentru dumneata 
barișna Ghenea. i 

După un dans care se prelungise cam mult şi se do- 
vedise cam excentric, cerui barişnei Ghenea favoarea de 
a o însoţi pe verandă, pentru a lua puţin aer. Ea con- 
simţi şi găsirăm destul timp şi singurătate, ca să gust în 
voe moliciunea buzelor ei, care aveau întradevăr un far- 
mec apreciabil, dar care-mi dădu siguranţa că măcar 
pentru atât cât visam eu, nu mă vor face să fiu sfâ- 
şiat de nici o fiară. 

Reîntoarcerea noastră produse desigur rumoare; dar 
eu înfruntai cu bărbăţie toți ochii, care se puseseră 
înaintea noastră şi cari căzură zdrobiţi la primul con- 
tact. Și numai întrun loc, întrun colţ depărtat privi- 
rile mele semeţe se frânseră şi căzură la rându-le: dă- 
dusem de stânca dură și întunecată a unei perechi de 
ochi dârzi şi scânteietori: ochii domnului colonel. Umilit, 
mă îndepărtai cât putui mai mult de dânşii şi în tot tim- 
pul cât dădui drumul şi celorlalte nebunii, căutai pe fu- 
riş să observ dacă nau început cumva să se deplaseze în- 
coace... 

Insă atunci descoperii un lucru cu adevărat uimitor. 
Centrul sălei, ocupat masiv de zeci de capete, se despică 
deodată în două; perechile se retraseră pe la locurile 
lor şi în mijlocul marelui antreu, spaţiul rămase complect 
liber. Atunci doi dansatori începură să se urmărească 
unul pe altul, cu mişcări grațioase şi molcome: erau gi- 
nerele şi mireasa şi era un dans străvechi, pe care amân- 
doi îl executau cu multă, vioiciune şi eleganţă, în cinstea 
invitaţilor. Jocul cel nou nu avea agitaţiile sălbatice ale 


RUSOAICA 299 


cazaciocului şi nici mișcările dansurilor cunoscute: eu nu-l 
mai văzusem, şi poate, cu atât mai mult simţeam, urmă- 
rindu-l, o negrăilă surpriză, o imensă bucurie ameste- 
cată cu tristețe, fiorii unor îndepărtate evocări. Marusea 
se legăna între vălurile de mireasă ca între aripi de 
fluturi și cununa voevodală de pe capul ei, îi da o înfăţi- 
șare de domniţă sau de rusalcă. Abia acum observai 
adâncimea ochilor înclinați, cari îmi făcură impresia că 
mă caută prin mormanele de lume. Imi făcui loc şi le 
eşii în faţă și ea-i acoperi atunci cu marile pleoape roze, 
lăsându-și ca în extaz capul pe spate. Imi amintii deo- 
dată, cu toată puterea, de minunea rară a atâtor rotuun- 
jimi pe care vesimintele în mișcare le indicau discret şi 
sensual, de linia dreaptă și elegantă a piciorului, ale că- 
rui pulpe, livul alb al poalelor, le descoperea și le aco- 
perea în cadență: îmi amintii culoarea de-un alb mat, ne- 
liniştitor de indefinit a pielei ei privită de aproape şi 
de tonul sufocant al aceleiași nuanţe. îmbrăcând închee- 
turile pline. Imi amintesc asurzitor, patima nouă şi năval- 
nică a lui Iliad, care trebue să-și bea acum într'o câr- 
ciumă cât mai meschină, mai murdară și mai rusească 
nenorocul, bâiguelile lui de iluminat mistic, dovedindu-mi 
de ce ar prefera pe Marusea, chiar Valiei, revenite şi o- 
răşenizale. Involburarea măltăsurilor și a satinurilor albe 
imi aşterne negură în cuget şi râsul minunat arcuit al 
dinților albi mi se proectează în noaptea ameţelei ca un 
colan de mărgăritare. 

Rusoaica! bâlbâesc şi poate vecinii mau auzil şi 
poate toată lumea asta ce admiră stupefiată această armo- 
nie de linii, de forme și culori, pe care cu am avut-o în 
mâini, am strâns-o la piept, am degustat-o orb și in- 
conștient, în toată splendoarea ei. 

— Rusoaica... ea... 

Când ceața mi se ridică de pe minte, aplauze puter- 
nice răsplătesc pe dansatori. Tremurând, scuturat de pu- 
lernici fiori m'am apropiat de Marusea, cu ochii umiliţi, 
ca un cerşetor. Am început să-i bâlbâi scuze pentru pur- 
tarea mea de adineaori: am venit s'o poflesc la dans pe 


GIB I. MIHĂESCU 


dânsa, dar, cum toată suflarea omenească ţintise ochii 
asupră-mi mi-am pierdut cumpătul, am șovăit, m'am în- 
clinat în faţa Ghenei pentru a mă salva... 

— Ei toţi știu Marusea, trecul nostru, pentrucă tu 
Vai făcut zgomotos... scandalos, iartă-mă că-ţi spun toate 
astea tocmai acum, dar vreau să afli că eu nu-mi asum 
nici o vinovăţie, pentru tot ce s'a petrecut... înţelegi, 
nici o vinovăţie... 

Ea mă privește uimită și eu o cer la joc pentru a o 
putea convinge de ceiace vreau să-i dovedesc ,mai mult 
decât cu vorba, cu strânsoarea degetelor, cu atingerea 
piepturilor, a şoldurilor, a coapselor. Şi ea șopteşte aiurită: 

— Înţeleg, înţeleg, Gheorghe Ivanovici... ai dreptate. 

— Ei ştiu tot, Marusea... şi acum ne privesc scandalizaţi. 
Simţi tu cum toată sala asta și-a pironit ochii asupra 
noastră... 

— Simt, simt totul, Gheorghe Ivanovici... 

— Ei ştiu totul Marusea, dar ei nu vor şti niciodată, 
niciodată nu vor înţelege, nici chiar profesorul Antimov 
înălțimile cerești până la care m’ai ridicat tu Marusea, 
fericirea nemărginită pe care am gustat-o în brațele 
tale... i 

Capul Marusiei sa lăsat pe spate şi tot A i-a 
fugit din obraz... 

— Dar și tu vei recunoaște mai curând ori mai târziu, 
Marusea, și tu vei recunoaște că niciun bărbat nu va 
şti să te mângâe ca mine, niciunul nu va şti să se bu- 
cure în deplinătatea simţurilor lui, de armonia sufletului 
şi-a corpului tău, de frumuseţea inimei și a sărutului tăw 
magnific, de dulceaţa pasiunei tale, şi-a șoldurilor tale, 
şi-a coapselor tale, și-a pântecului tău Marusea, pe care 
eu le-am gustat înaintea tuturora, tuturora, tuturora... 

Trebue se depun toată puterea braţelor mele, ca să con- 
duc acum pe Marusea, care-și mută picioarele în ne- 
ştire... 

— Iți mai aduci aminte tu Marusea, de. îmbrăţişerile 
noastre fără saţ în odăiţa mea, în odăița noastră, care 
trebue să însemneze în viaţa ta, evenimentul cel mai de 


RUSOAICA 301 


seamă Marusea, evenimentul cel mai de seamă al vie- 
tei tale... Acolo ai gustat cea dintâi și vei vedea, cea 
mai puternică fericire... asta n'o vei putea uita ori cât 
vei vrea, ori cât te vei sili... Odăiţa aceea mică, pe cara 
am părăsit-o acum câteva ceasuri, tu acum un an şi mai 
bine... şi pe care o văd cufundată în întunerec, parcă 
ne-ar aştepta, parcă ar fi gata să se aprindă de lumină 
şi să ne spună: ah, bine aţi venit însfârşit... Nu ţi-ai 
adus tu aminte niciodată de odăița asta Marusea, ai pu- 
tut-o tu s'o urăşti, sau şi mai grav să nu te mai gân- 
deşti la ea? Eu n'am s'o cred asta niciodată, ori cât 
mi-ai spune-o... 

Aci am strâns-o cu putere, parcă gata so ridic pe 
jumătate leşinată cum era şi so duc departe, so duc 
eu, nemernicul, în camera nupțţială.... 

—  Marusea, am continuat să-i şoptesc cu buzele a- 
lingându-i continuu urechea, — Marusea, odăiţa aceea e 
adevărata ta odăiță nupţială, Marusea, şi nu iatacul 
mare şi clegant îmbrăcat în alb, care te aşteaptă, solemn 
și grav ca și profesorul Antimov... Dacă odăiţa cea mică 
te-ar vedea în costumul ăsta, care i se cuvine ei, i se 
cuvine ci, înţelegi Marusea, ar tresări, ar înebuni de 
fericire, odăița cea mică... Trebue să mergi şi so pri- 
veşti în costumul ăsta Marusea, în noaptea asta Ma- 
rusea, cât poţi purta costumul ăsta... Inţelegi tu, dacă 
nu vei veni, ca va păli de durere şi veşnic va fi a- 
păsată de-o atmosferă de doliu... 

Eu cred că eram nebun. Sau altcineva îmi dicta a- 
ceste cuvinte. Ea însăși se desprinse de mine, chiar în 
mijlocului balului şi-mi ceru so duc la loc. Iar eu abia 
acum auzii din nou huctul mulţimei şi simţii tăişul a- 
tâtor ochi care se înfigeau în mine ca bricele... Dar 
toate astea n'aveau nici o importanță, doar de acea pe- 
reche de priviri dură ca o stâncă, pe care o simţeam 
prin tâmple şi prin ceafă mă feream şi ochii înşişi se fe- 
reau de ea, instinctiv ca o pereche de turturele, evitând 
in zglobii volute două săgeți negre, două căderi grele 
de ulii... 


302 GIB I. MIHAESCU 


La locul ei, am sărutat mâna Marusei şi-am bâlbâil 
fără nici un rost și fără nici o nădejde, ca tot ce bål- 
bâisem până acum... 

— În costumul ăsta Marusea, de țarină a trecutului 
şi a poesiei poporului tău... 

lar ea abia putu să-mi strângă vârful degetelor şi 
abia găsi suflet să îngăimeze: 

— Aşteaptă-mă la portiţă... Peste o jumătate de oră... 

Am ieşit împleticindu-mă şi ochii cei grei nu mau a- 
juns. 


Este de necrezut şi cu toate astea, aşa a fost întoc- 
mai. Infăţişarea albă a apărut în cadrul îngust al por- 
titei din grădină şi eu m'am precipitat nebun din tră- 
surica îngustă în care o aşteptam. 

— Goneşte isvoscik... „. 

Odăiţa ne-a primit e drept ceva cam neorânduilă şi 
nepregătită cum era, pentru un astfel de eveniment, dar 
sa aprins întradevăr de fericire și nebunie, văzând-o 
pe  Marusea. 

l-am despuiat nerăbdător trupul din vestmintele albe, 
necontenit împiedecat de tremurul grozav şi nestăpânit al 
mâinilor mele. Şi patul ei nupţial fu iarăşi patul meu 
ștrengăresc şi holtei. Iar când, părăsiţi însfârșit de in- 
lensele, de repetatele, de lacomele, de zugrumatele în- 
fiorări şi avânturi, aşteptai să-mi dea cuvântul de des- 
legare, o tristețe fără pereche mă năpădi. — De-acum mă 
duc Gheorghe Ivanovici! avea să-mi spue cu accentul 
acela în fața căruia nu pot rezista niciodată al regretului 
adevărat, şi-al călcărei hotărîte, pe suflet. — Nu vei pleca 
Marusea! avea să-mi geamă atunci răspunsul, vei ră- 
mâne aici, cu mine, pentru totdeauna. Hotărînd acum să 
pleci, tu mi-ai dat dovada celui mai trist bun rămas, ce- 
lei mai desinteresate, mai pure iubiri. Sau dacă îmi va 
râde în faţă cu acea cruzime inexplicabilă a rasei: — 
De-acum Gheorghe Ivanovici plec la mirele meu, plec, 


RUSOAICA 303 


să-i duc castilatea mea! îi voi îneca râsul sinistru cu 
sărutări fără sfârşit și voi depune orice sforţări să o- 
presc pe această fiară, această sălbatecă frumuseţe, care 
pune iubirea către mine deasupra tuturor contingențelor 
şi celor mai sacre îndatoriri. Ah, dacă ea ar şti atunci să 
se încăpăţâneze, în hotărirea ei de a pleca, să se lupte cu 
mine, în glumă poate, sau, Dumnezeule! cu adevărată 
îndărătnicie, ea mă va preface fără îndoială în sclavul 
ei pe viață. Perspectiva asta îmi fu atât de ispititoare, 
că-mi simții sufletul, dându-mi ghes, să întrerup însfâr- 
şit zâmbetul acela infinit al bealitudinei ei desăvârșite. 
Era și timpul doar. Dar tocmai când mă pregăteam să-i 
şoptesc în ureche: „Marusea, nici un ceas na trecut, 
dacă ne-am întoarce, nici nu s'ar băga de seamă, dispa- 
riția noastră!“, ea îmi luă înainte: 

— Eu cred că până acum trebue să fi dat de scrisori... 
Doamne, ce-o fi acolo... 

— De scrisori ?!... 

— Desigur... Nu puteam să merg cu răulalea şi cru- 
zimea până acolo, încât să nu-i vestesc, pe tata că tot 
la tine mă duc, pe profesorul Antimov, că-l rog să mă 
ierte şi să mă deslege de jurământ... 

— Cum fetiţo, ai făcut tu asta?... 

— Da, îmi răspunse ea ingenuă și puţin uimită de ui- 
mircea mea... 

— Bine dar... cum... cum o să te deslege... Căsătoria 
sa făcut... Acum trebue divorţ şi... tămbălău... 

— Am făcut rău ce-am făcut? mă întrebă ea pri- 
vindu-mă naiv şi intens... z 

— ered că... în orice..., în orice caz nai tăcut bine... 
era aşa de simplu doar... gândeşte-te, te duceam iarăși 
până la porţile grădinei... intrai... te asigur că nimic, ni- 
mic nu sc observa... 

Pentru c'o vedeam cu coada ochiului, cum sta rezemală 
în braţu-i gol, înfipt adânc în perini, cu privirile în nce- 
lămuritul unui ungher şi cu zâmbet nedecis pe buze, con- 
tinuai, cu mai mult curaj, mângâindu-i umărul rotund: 

— „cel mult ai casei dacă simțeau... și ginerele, dacă 
se neliniștea... unde ai fost?... ce vă priveşte... în gră- 


304 GIB I. MIHĂESCU 


dină, poftim... am vrut să am momentele mele de recu- 
legere... | 

— Era atât de simplu, nu? râse ea voios... 

_„ — Desigur, nu se poate mai simplu, râsei şi eu. Şi 
chiar acum: pariez că nici mau găsit scrisorile... 

Sări deodată din pat în cămeşuica străvezie şi-mi 
aruncă din mijlocul odăii, cu un dispreţ nemărginit: 

— Român... 4 

Apoi începu să se îmbrace înfrigurată şi grăbită. In- 
cercai .s'o ajut, dar ea mă respinse cu desgust, vibrând 
întreagă de ură. Pentru că trebuia so conduc, începui 
să mă îmbrac la rându-mi. Dar pentru că ea se ne- 
căjea acum cu niște copci, pe care nu ajungeau să şi le 
prindă, la spate, trebui să-mi primească ajutorul. Tre- 
bui apoi să recurgă la pieptănul meu ca să-şi refacă buclele 
răvăşite; îi pusei pantofii de atlas, în care singură nu-și 
mai putea vâri piciorul, îi prinsci ciorapi albi de cata- 
ramele jartierelor, îi aşezai cununa de mireasă, făcând 
câte-un pas înapoi, pentru a-mi aprecia singur îndemâ- 
narea și a surprinde scăpările de vedere. 

Ea mă urmărea sfidătoare şi încruntată, îmi puncta 
hărnicia cu câte-un „spasiba“ rece şi dispreţuitor. Mă 
prefăceam că nu observ nimic şi-mi continuam lucrul cu 
aplicaţie şi seriozitate... Dar când o văzui întreagă albă 
şi mireasă, gătită parcă în travesti de țarină, medievală, 
sângele mi se răscoli brusc în vine, de parcă şi-ar fi 
luat deodată drumul înapoi. O cuprinsei doar dintro 
mişcare promptă și dibace, şi o împinsei spre pat, cu o 
repeziciune atât de sigură, că nici mavu timp să-şi dea 
seama ce se petrece cu dânsa.. Dar când se văzu răs- 
turnată, încercă să se ridice îndârjită, gata de luptă. 
Mă prăbuşii cu toată greutatea corpului asupră-i şi-i 
șoptii în ureche: 

— Linişteşte-te, se sfâşie voalurile!... 

Şi se linişti ca prin farmec, lăsându-mă să mă amuz 
îndelung, de acest candid şi maestos costum lilial din care 
se înălțau impudic două coapse goale şi agitate. Ră- 


RUSOAICA 305 


mase multă vreme ameţită de spasmul nedorit: o făcu să 
se ridice, bătăi energice în uşă. 

— Cine-i acolo? întrebai încurcat. 

Dumnezeule, era profesorul Antimov! 

— Un moment, domnule profesor! strigai. Apoi şoptii 
Marusei: — Lasă-l puţin, ca să-ţi îndrept cununa. Şi 
pe când i-o îndreptam: — Marusea, iubita mea... amanta 
mea... în orice moment mă voi gândi la tine şi te voi aş- 
tepta tremurând cu toată pasiunea şi tot dorul... 

Işi întoarse capul scârbită peste fire şi se răsuci pe 
loc, pentru a se controla în oglinda mare a dulapului. Nu- 
mai la spate mai era o capsă sărită. I-o prinsei la mo- 
ment... 

Ea deschise larg uşa şi fulgeră pe profesor cu o pri- 
vire şi mai energică şi mai întunecată decât cele ce cre- 
deam că îmi sunt doar mie rezervate. Il întrebă ruseşte 
cu glas şuerat şi răgușit: 

— De ce ai venit? Pentru ce mă cauţi? 

— Marusea trebue să te întorci... trebue... nimeni n'a 
băgat de seamă... Marusea... lată şi tatăl tău te roagă... 

— Marusea, auzii răzbătând de pe treptele scărei un: 
glas înăbușit de suspine. Şi urmară câteva cuvinte su- 
focate, al căror sens depăşea însă cunoştinţele mele de 
limbă rusă... 

— Mă primeşti aşa? se adresă ea iarăşi profesorului 
Și această întrebare, pe care cu o găsii imprudentă, mi se 
păru de-o rezonanţă atât de aspră, atât de stranie, că 
mă cutremurai fără voe. Drept orice răspuns Antimov 
înainlă și o înlănţui acoperindu-i fața de sărutări. O ri- 
dică ca pe un fulg şi o duse pe braţe, aruncând o scurtă 
şi severă înclinare a capului în semn de salut pentru 
mine, subliniată ușor de destinderea vagă a unui surâs 
biruitor. 


| 


Crezui de datoria mea, în urma unui atât de însolit 
salut să mă indrept iarăşi spre casa nunței. Ezitai, nu-i 


Li 


306 GIB I. MIHAESCU 


vorbă la poartă, dar mă gândii că reapărând printre 
invitați, prezența mea va avea de efect, să împrăștie 
definitiv orice bănuială şi orice răutate sar fi putut fese. 
Nu puteam să las pe Marusea sub grava învinuire că 
în chiar noaptea nunţei ei s'a refugiat în odaia unui ofiţer. 
Pătrunsei deci înăuntru și, fără să mai înfrunt nici o 
privire, păşii modest spre locul domnişoarei Ghenea: a- 
veam intenţia să privesc liniştit şi serios desfăşurarea 
restului petrecerei, împărtăşind pe vecina de scaun cu 
glume şi complimente, ba chiar cu declaraţii şi desminţând 
nevinovat orice fantastice supoziţii! Dar, dela primii paşi, 
cu toate că nu priveam nici în dreapta nici în stânga, ci 
foarte degajat şi blând, numai spre ţinta pe care mi-o 
propusesem, simţii arzându-mă în ceafă şi apoi în tâmplă, 
cei doi ochi siredelitori ca tăciunii. Ii simţii din ce în ce 
mai aproape de mine și din instinct militar, când îşi o- 
priră arzătoarea înaintare, făcui front în faţa lor. 

— Am onoarea domnule colonel... 

— leşi! 

Atât. Un singur cuvânt care parcă nici ma fost pro- 
nunțat de domnul colonel Tătăranu, căci nici măcar bu- 
zele şi dinții nu i sau mişcat, şi nici cele mai apropiate 
urechi, n'ar fi putut să se îngâmfe că Pau perceput, dar 
de-un imperativ atât de militar, atât de irezistibil că e- 
xecutarea lui deveni automată ca porunca unui hipno- 
tizor. j 

Am ieşit deci afară în aerul muced al unei dimineți de 
vară, căptuşit de nouri indecişi şi cutreerat în sensuri fără 
regulă de adieri zglobii şi înviorătoare. Am pornit la în- 
tâmplare pe ulițele străjuite de mogâldeţele beciurilor, 
care încă nu începuseră să-şi ia formele zilnice şi reale, 
Până departe, pe ferestrele deschise venia muzica dela 
nuntă și abia acum îmi amintii, clipa când Marusea îmi 
întrerupsese unul din primele mele năvalnice avânturi, cu 
un deget pe albul râsului minunat: „O auzi?... cântă 
într'una...“ 

Din urmă ma ajuns ropot de călcături grele în ca- 
dență. E un convoi de arestaţi, încadraţi de oşteni cu 


RUSOAICA 307 


baioneta la armă; păşese grăbit, îmi prezintă onorul „și 
mă întrec... Sunt şi câteva femei printre cei păziţi, dar e 
hazos de tot că și prizonieri şi femei, păşese fără nici o 
greşală, în acelaş pas gimnastic și cadențat ca al sol- 
daţilor de pe-alături. Imi iuţesc mersul, ca să-mi dau 
seama şi mai bine de această constatare ce m'amuză în 
chip deosebit: da, absolut nicio greşală, ba chiar eu în- 
su-mi-mă trezesc, călcând în acelaş tact, care-mi pune 
sângele în mișcare şi mă! face să văd tot ce întâlnesc în 
cale cu un optimism nemărginit. Păşim astfel dealung de 
uliţe pustii şi strâmbe, cu case pitite și şui, şoseaua e u- 
medă şi praful mare nici o putere; iar soldaţi şi arestaţi 
bat talpa înainte cu putere răsunătoare, în această îna- 
intare accelerată şi sfidătoare, cu care despică negura 
trăsvită. Nistrul îmi apare deodată înainte cu mean- 
drele lui încâlcite, acoperite de misterioasele fluturări 
ale noapței. Una din femei are pantofi cu toc ridicat și 
ciorapi deschişi îmbrăcându-i pulpele lungueţe şi căr- 
noase. E înaltă și dârză: când convoiul mă depăşea îi vă- 
zusem o figură vulturească şi semeaţă, cu trăsături si- 
gure, aspre, bărbătești. Dar acum, din urmă, cu tot pasul 
ei soldăţesc şi neverosimil, era totuşi femee. De pe mij- 
locu-i svelt, ochii mi se opriră în sclipirile de oţel ale 
baionetelor, ca bulboanele râului în noapte şi se ridicară pe 
tăișuri, prin vârfurile ascuţite, în aerul încă negru și 
misterios. Şoptii: Rusoaica... va veni, va veni... 

In apropierea închisorii, descoperii lumină la crâşma 
lui Naftule. A, cu toate că la marginea orașului, la crâșma 
lui Naftule, nu vin decât ofiţeri şi lume bună. Vinul lui e 
vestit pe întindere de verste în jur ca şi pastrama-i us- 
turoiată, căruia numai el, se vede, că-i mai păstrează 
adevăratul secret. 

— Aci e Iliad: mi-am spus, şi-l găsii într'adevăr, 
cu un ghitarist bărbos şi alb într'o „șambră spețialnăi”, 
mobilată încărcat, ca o adevărată cameră de locuit, una 
din multele odăi pentru numeroasa familie a lui Naftule, 
care le cedează bucuros în cinstea clienţilor, retrăgân- 
du-se clae peste grămadă cine ştie unde. Bătrânul cân- 


308 GIB I. MIHĂESCU 


ta şuerai, un cântec necunoscut, arătându-şi dantura 
galbenă, despicată sus de lipsa dinţilor din mijloc, pe unde. 
aerul bușnea ca înir'o cutie spartă de rezonanţă. 

— Ai dansat cu dânsa? mă iscodi Iliad. 

— Da... 

— Ai vorbit?... 

— Da... 

— A adus cumva vorba de mine... 

— Nu... nu... pe cât îmi-amintesc... nu! 

— Hm... 

Tăcu şi şuerul cântăreţului se auzi iarăși, întrerupt 
de punctele de argint ale apăsărilor pe strune... 

— Ascultă aici, reluă Iliad; alaltăeri „a fost invitat la 
dânşii Crăciunescu cu nevastă-sa nu știu la ce... mi se pare 
la beteală, sau cum o îi la ei, la ruși... Ştii, Pa întrebat 
de mai mulţi dintre noi... înţelegi dumneata... nu ştiu 
dacă și de tine... Dar îmi spune Crăciunescu, că pe mine 
ma lăsat la urmă... Ştii... şi-a apăsat niţel... 

Iliad imită un glas femeesc: „,...da domnul Iliad... sper 
că va veni la nuntă...” 

Apoi îşi reluă glasul lui. Inţelegi... când a pomenit de 
ceilalţi, n'a pus întrebarea asta... Ei, ce zici... Hm... mi se 
pare că a cam băgai de seamă... nu zic că regretă... dar 
că sa cam grăbit... Râse, amar și cu convingere: Hm, 
adio acum... să ştiu că strică și nunta din cauza mea... 
Vorba ta... nu e, nu e... mare... însiârşit înţelegi... Va- 
lia, vorba ta... era... cum să spun... altceva... se vedea 
că e... vorba ta,... altfel... altceva... nou., Tu eşti băiat 
deștept măi Ragaiac... 

Strunele se agitară într'o involburare speriată ca în- 
trun vârtej de zăpadă. Vinul gâlgâi în paharul, pe care 
Iliad mi-l umplea dela jumătate. 

Așeză sticla cu violenţă şi bătu cu pumnul în masă... 

— Rusoaica! strigă el în extaz... ea trebue să fie alt- 
fel... şi de cât Marusea... şi chiar decât Valia, punctă 
el iarăşi cu pumnul, făcând să pornească paharele goale 
în clinchet voios. Pe urmă plescăi buzele, imitând iarăși 


RUSUAICA 309 


glasul femeesc: ,,...da domnul IHiad... sper că va veni la 
nuntă...“ 

Se lăsă pe spate ìn râs mare, apoi revenind brusc, 
iși înfipse capul între palmele apăsate și privi crunt faţa 
de masă albastră, pătată, în largi cercuri, de udătură. 

— Ragaiac, ia uită-te încoace, mi se adresă el după 
un timp. 

Il privii. Tăcea încă. Mestecă de câteva ori în gol, a- 
poi mă fixă deodată. 

_— Spune-mi prietene, începu, bătându-mă uşor pe 
mână... Da tu... cum... cum o vezi... cam cum o năză- 
rești... ştii aşa... și în ansamblu... și în... ce zici că-i mai 
lipseşte ?... 

— Ce să văd... mă?... 

— ...pe rusoaică... Rusoaica... adevărată... 


PLEASE DO NOT REMOVE 
CARDS OR SLIPS FROM THIS POCKET 


UNIVERSITY OF TORONTO LIBRARY 


PC 
839 
M5R8/ 
e 


C. 
ROBA 


ANI i 


POT => 


=a . - 
æ > mpi dn am, g o 
13 i 2i VO : = 
A ai i n - 
K DATI Ii T T - =. n iz 
A, AE AR ši i -= i | — n... 
vi a MILE i smm ANI Pa 
TU “Ni - i U TES x 
i- su E A Ai De ij T, "| ri js 
WAT k - ' ui KA Li oe 
r, - 1 M ii al . nm 
- T lana - = a 
- Ti Upa: Ap 5 TONG 1 =- TE 
UL p 4 - Jr "e Ti 
ma), i N i j AUO -a 7 ia SR, 
ô - 9 - i 
pu uU imi I mi - = | T S ; zi 
PTPN AR AU 
j' On rm m fn = 1 na 
y i ” d LI i pm 
SI y sira N sl be = i a Hi Ă COTE 
wo i n e aa J a i W T 
i apă L a - Li í i, VA i i, M le 
I „== =y - L E LLI d i Sil 
- > L + 0 pri, T i a A, i je m 
= i 
Mi A Ti KOY LU LI 7 = I. A - 1 t — 
o 4 =~ -f [i - -m 
ba Ie Neis 9 Iil i i m A 7 najis 
yi - F g JT I - Parea 
ii : T T à =] Pi TIT i, 
- | A PIE — AS 
-i t r | N TAr ied "i J 4 â i 4 i 1 shi if, mi 
ma Wi Taul eataa i e ci lei r ! x 
; i l 1i ; S sem mm - = sia IC = - - 
E | IA Dia a AN i Ay N 
pa | a E > ATE lata Wy 
i = TETY, A, i -3a o- all 
T i pe m! r JE = T. To 
er A T T it Li .._ "r i E | ird Ul T) T 
T Li Í AAs d N | Pe A 2 A i E) KT Pi "i 
mai [pop i A M, = Yi i. 
“i i'i = = I T 
A x. - W - i 
r Hi ans nafa 4 pi = = 1 
A at ee 7 a Li. E ] 
. l = sd TET A i IHI 
= - J p 4, = i 
pi at = Mi A i -3 = 7 D 
E T 7 . J - E = ra 
i UA Vrei AU y da = í Aa S U i ai 
Pi 4 -Li ~ Taa =e T i - A A T - i 
Ma oni i- Te - i t i "i T m d 
di | ui i Te i 
$ | m r nOr a Îi Vinil 
3) d a ar Te; i IETS TE 
- aaen — I ii i “A 
5 SI a + | IV) T I 13 T m i J. i i = isi nl = a - NE -a 
Li E 
IALA mii G, t =i ji l | T- je 
p : =. T - hj i - P „sei 
în -! 1; DA i 
Y n A T ú . i i I = i le ENI) 
i) - T LI i | 
I i i Li = ” - i L 
1i - ai -" 
i ui i ” TE LI ră | 
' di í Miu ' SI a i d se LIS | A = 5 
J+ ii a -=.= r Piy ii i mm => = aS Ja şi 
= í a LT T ALU 
-n S = Blue Mid í fs -n l fy : Zis y= TR 
rir yet i III "i l m - = Te 
z) I Jrs -= i N 
AT i Aee p — - - up 
= pl gyi i sij a ai E pe CN 
Zoo a = i ae Y cit 
— iai - "ia = 
a =_e m -2 - i t X i m i T -rm ore n x A E NL! 
Tam Ri Te i. m K - - T =: a ~= i sal! L Eu x N "i 
-= i | „ù „ i m i - il di = =) m j fi 
i Fi m =T eu ' A y = ya me Pal 
1) _ E VAS ' mae 
i Ai P= | + o =r IPESE H 
i < i 1 Tr J - - im i 4 B 
T - = i i - 1) AU i à 
pa en a A Ta r 4| |1 =i PN Al - 
i A, I’ MASY I-a AAN Eee 
m pa z= A say = i i =`.. a. Dă b C- z TE 
sa i i - = aje Doed eae fa, 
hi Di = i I An aL LA mă AA Ec ni SE > vi a $ 
i N U , - =. i Tr ri i ALUT 
nS - Enne i ao aa taum 
pb eg e m 0 E oa! 
p E a mt T aN ANTA si. a MATA g 
pp RDI Tim a EAL N i A E i -= A, 
H T il a Ak AN Š ha Di Sine 
X I cI i E p J i ALAL z = 
n i. ~= = = i = 
- = -.....- i i - 
m i m f i - i 
= AL i îi =. = s = 
AARNA Y A a f H = == « "im a a ile 
en Aita pda s =. =e A E n l 
z i 1 TE 
E è i . II = J i - Iy J y 
We - í i Ă i m = pa ca 
i i n. si" -e i 
A, Pr = at - s - = d Ei 
- e Cu) = A Se 
ti A "e l - $ - 
J i v [] i. Ar i Fa | : z | 
iilii ~ ii T A T aj A -= m 
n L - p "i “EC 
Į i - - -t P 
i =- s 5 
I i m d. si i A 
| pe <