Revista Cinema/1963 — 1979/1972/Cinema_1972-1666897506__pages401-450

condiţia femeii 


Malvina 
Urşianu : 


Și 
critica 


Dragostea criticii noastre pentru 
Malvina Urșianu este oarecum ado- 
lescentină în formă, dar bătrîni- 
cioasă în conținut. 

Deși uneori îi spunem «cu căl- 
dură» pe numele mic — precum cîn- 
tăreților de muzică uşoară — o iu- 
bim romantic, agale, de la distanță, 


e «Îmi pare inevitabil astăzi să 
facem politică. Pentru că nu 
putem decit să ne indignăm 
faţă de tot ce se petrece în lume. 
Simptomele descompunerii so- 
cietății noastre sînt un semnal 
de alarmă care ne incită să par- 
ticipăm mai activ la viața socia- 
lă A face azi cinema politic în 
Italia înseamnă a restabili în- 
crederea în societate și oameni» 
(1971) 

Liliana CAVANI 


U 


Luciditatea surizătoare 


obicei o astfel de ființă ce se încu- 
metă să-și facă drum prin istoria 
cinematografului; am dat însă de 
un cineast cu luciditate necruță- 
toare, care știe că sensibilitatea au- 


«Serata», un studiu clasic 
^ ake a Ohaba nad cun 


ca şi cum n-am îndrăzni să ne apro- 
piem prea mult de creațiile ei. Ne-a 
fost deajuns că am căzut cu toții de 
acord: «ne aflăm în fața unor filme 
de idei». Am ieșit cu fața curată, în 
calitatea noastră de intelectuali. Să 
nu ne ascundem. Malvina Urșianu 
nu a avut încă parte de toată înţele- 
gerea noastră, nu ne-am bătut pen- 
tru filmele ei, nu am deschis toate 
posibilitățile care duc către ele, am 
intrat cu o lene elegantă prin uşa 
din față. Jocul de umbre și lumini, 
«Gioconda fără suris», a rămas — 
după părerea subsemnatei — pînă 
azi, nedescifrat întru totul; peste 
subtila punte care se arcuiește de la 
debutul ei la «Serata», ne-a fost 
teamă să pășim. Las’ că și ea este 
de vină, Malvina. 

Ne-a luat prin. surprindere. Noi 
ne aşteptam să întimpinăm o femeie- 
autoare și tot ceea ce însoțește de 


tentică nu are nevoie de altare de 
mucava. Noi aflasem (auzisem!) că 
pentru ea filmul este o problemă 
de viață și de moarte și eram pregă- 
tiți să disecăm cinematograful în 
stare pură, în numele sfintei noas- 
tre uri împotriva imixtiunii litera- 
turii şi teatrului în treburile celei de 
a șaptea arte. Dar Malvina Urşianu, 
în superba ei imunitate în fața pre- 
judecăților, nu numai că nu ocolește 
literatura, nici teatrul, dar mai mult, 
cu o mărinimie aproape perfidă, le 
cheamă pe teritoriul ei, le pune la 
lucru în laboratorul personal, care, 
deși aseptizat ca orice laborator, 
colcăie de viață. 

Fără îndoială însă, data viitoare 
va trebui să învăţăm să o iubim alt- 
fel pe Malvina Urşianu. Să ne gră- 
bim. Din fericire, această dată vii- 
toare este foarte aproape! 

Magda MIHĂILESCU 


Vera 


Chytilova: 


Mereu 
„altceva“! 


Derutant personajul,  derutantă 
opera! Două lucrări din institut: «Sa- 
cul cu purici» și «Plafonul» şi un singur 
film artistic «Despre altceva» (1963) au 
fost deajuns s-o situeze pe tînăra regi- 
zoare în primele rînduri ale «miraco- 
lului filmului ceh». Cu «Margaretele» 
(1967), Vera Chytilova e considerată 
drept una din cele mai originale gîndiri 
ale cinematografului contemporan. O 
gindire neliniştită, mereu activă, în 


Tatiana 
Lioznova: 


Au plins 
atiția bărbați 


A absolvit Institutul de cinematogra- 
fie cu brio, președintele comisiei, Alek- 
sandr Dovjenko, a felicitat-o călduros, 
i s-a prezis un viitor strălucit, silueta 
ei micuță a fost însoțită pînă la ușă de 
priviri admirative, de parcă îndărătul 
uşii o aștepta celebritatea în care urma 
să plonjeze direct. Dar, timp de 6 ani, 
absolventa, copleșită de laude și pro- 
nosticuri optimiste, n-a făcut nici un 
film. | s-a ivit în schimb prilejul de a 
monta, la teatrul «Vahtangov» din 


Wanda 
Jakubovska: 


Pasiunea 
autobiografică 


A fost, înainte de război, unul din 
promotorii vieţii cinematografice po- 
loneze: inițiază gruparea de avangardă 
Start, menită să cultive experimentul 
şi să susțină filmele de artă în fața ma- 
relui public. A fost, după război, unul 
dintre acei regizori care au pregătit, 
cu modestie și talent, apariția școlii 
de la Varșovia. Inainte de Wajda, Jaku- 
bowska aduce cinematografului polo- 
nez pasiunea fructuoasă a autobiografis- 
mului. Mai toate filmele ei — între care 
«Ultima etapă» a avut un vast răsunet 
în conştiinţa publică — sînt transcrie- 
rea patetică a experienței lagărului, 
trăită în infernul de la Auschwitz, con- 
fesiuni aspre, de o intensitate tragică 


derea deschis, pe limba lui ascuţită de 


RR * a 


Neliniștea creatoare 


căutarea unor căi noi de comunicare 
cu publicul. «Pornesc de fiecare dată 
de la zero. Arunc tot ce-am găsit, caut 
în permanență altceva». Acel «altceva» 
— la care aspiră, fățiș ori nemărturisit, 
eroinele Chytilovei. Incepind cu perso- 
najele semidocumentarului «Despre 
altceva», pe care autoarea îl realizează 
filmînd în paralel antrenamentele zil- 
nice, istovitoare, ale campioanei mon- 
diale Ewa Bosakova și ocupațiile obiș- 


Feminitatea tandră 


Moscova, un spectacol cu «Fata cu 
pe cărunt». A scris şi două piese. 
n fine, după şase ani i s-a încredințat, 
în ultimă instanță, filmul «inima nu 
uită»: cineva n-a mai putut sau n-a mai 
vrut să-l facă. 

S-a întîmplat să fie în studio Eduardo 
de Filippo, care și-a exprimat neîncre- 


Gravitatea acuzatoare 


şi o putere obsesională greu de egalat. 
Ascultăm o tulburătoare depoziție a- 
supra ororii, auzim glasul voalat de e- 
moție al acestei femei vorbindu-ne 
despre suferința omenească și despre 
grandoarea forței omenești de a re- 
zista. Nici un strigăt melodramatic, 
nici o dezlănțuire retorică nu tulbură 
monologul limpede și tăios al cineas- 
tului, nu strică gravitatea lui întunecată. 


nuite ale unei casnice din Praga. Exer- 
ciţiul de gimnastică, spectaculos, în 
opoziție cu gestul mărunt, devenit me- 
canic, al gospodinei ce șterge praful, 
așează masa. Succesele internaţionale 
ale campioanei, interviurile răsunătoare 
și lipsa de satisfacţii a celeilalte femei, 
încă tînără pe care soțul pare că nici 
n-o mai observă. Dar intervine un 
moment de criză — același — în exis- 
tențele atit de diferite, ce parcă nu se 
întîlnesc niciodată. Regizoarea nu le 
aduce pe eroinele ei niciodată în același 
cadru, dar le montează astfel mişcările 
care, prin repetare obsedantă, se go- 
lesc treptat de conținut, încit în final 
ai impresia că femeile își rostesc una 
alteia aceeași întrebare: «Şi mai de- 
parte?» ` i 

După stilul auster, de o armonie 
geometrică, amintind fugile lui Bach, 
după vigoarea extremă a primului ei 


napolitan: «Cum, puşștoaica asta să re- 
gizeze un film? Nici n-ajunge la aparat !» 
«Puştoaica» i-a aruncat o privire nimi- 
citoare, urînd în clipa aceea intens pe 
dramaturgul (altminteri, preferat) dar 
mai ales înfățișarea ei de eternă adoles- 
centă. Era iarnă, cu multă zăpadă, «dar 
chiar dacă filmul n-ar fi avut nici o 
scenă de iarnă, aș fi fost în stare să to- 
pesc toată zăpada cu respirația mea, 
numai să-l pot face» — își amintește 
regizoarea. 

L-a făcut și a fost un succes. «Nici- 
odată în sălile de spectacol n-au plins 
atîția bărbați» — scria presa, înregis- 
trînd neașteptata reacție a publicului 
masculin, sensibilizat.: 

Acest prim și decisiv examen a im- 
pus-o pe Tatiana Lioznova deopotrivă 
atenției publicului larg, dar și specia- 
liştilor. Apoi cariera ei a evoluat lin. 
A turnat întîi «Evdokia», interesantă 


Fie că e vorba de documentarismul 
auster din «Ultima etapă», în care 
fostele deținute vin să-și retrăiască în 
fața aparatului de filmat propriul calvar, 
fie că e vorba de minuţioasa analiză 
psihologică din «Întîlnire în umbră», 
cinematograful Wandei Jakubowska as- 


7 ^ 


conditia femeii 


film, Chytilova ne uimește cu fante- 
zia satirică «Micile margarete», de o 
exuberanță plastică uimitoare, de un 
aparent haos al construcției (de fapt 
o organizare a haosului la fel de rigu- 
roasă). da .. 

Mai puțin limpede ca intenţii, mai 
convențional, în erotismul lui exacer- 
bat e «Fructul oprit» (1970),desfășurat 
însă într-o ambianță plastică de un ra- 
finament ce merge de la arta op la 
Douanier-Rousseau (regizoarea și-a gă- 
sit colaboratori străluciți în persoana 
scenografei de renume mondial Ester 
Krumbachova și a soțului său, operato- 
rul de distinsă paletă picturală, Pavel 
Kucera.) 

De la film la film, Vera Chytilova 
nu încetează să deruteze. Pare una din 
contradicţiile salutare ale veacului nos- 
tru bolnav de contradicții. 

Alice MĂNOIU 


«cronică a unei femei», în care regi- 
zoarea a dovedit însușirea prețioasă de 
a extrage sensuri adinci din banalităţile 
noastre cele de toate zilele. Apoi, un 
film de bărbați: «Ei cuceresc cerul», 
un elogiu adus constructorilor de a- 
vioane și piloților de încercare. Mulțu- 
miți, bărbații din juriul unui festival 
internațional de «profil» de la Deau- 
ville, au premiat-o. 

În același ritm ă la Tati, adică scăpat 
de sub tirania grabei, pe îndelete, Ta- 
tiana Lioznova a făcut următoarele-i 
filme: «Dimineaţa devreme» — titlu- 
sugestie despre dimineaţa existenței — 
și foarte frumosul «Tandrețe» — des- 
pre cum își trăiesc unii viața, fără a 
descoperi bogățiile pe care le ascund 
în ei ; despre cum trece viața, iar ceea ce 
nu se face rămine nefăcut pentru tot- 
deauna. 
lulia SCUTARU 


piră la clasicitate (nu întîmplător, regi- 
zoarea îl considera pe Pudovkin drept 
maestru) și o atinge, în cele mai bune 
pasaje ale lui, în acele imagini descăr- 
nate și pure, vibrînd de durere, pe care 
ni le pune violent în fața ochilor. 
George LITTERA 


Un infern pe nume Auschwitz 


Contra 
curentului 


Se impune criticii cu documenta- 
rele sale, «Opera Mouffe» și «Ano- 
timpuri, castele» — privire proas- 
pătă și tandră, poetică și ironică asu- 
pra cartierului parizian Mouffetard 
sau a castelelor de pe Loara. Agnès 
Varda își face intrarea în filmul 
artistic cu «La pointe courte» (1945), 
realizat în parte după metoda neo- 
realistă a filmărilor directe, printre 
pescarii regiunii Săte, în parte ca o 
invenţie— inabilă— de dramăa unui 
cuplu pe cale să se despartă, revenit 
să-și petreacă în Sète ultima vacanță: 
Amestecul nu-i reușește, actorii 
joacă artificial, spun replici de un 
intelectualism prețios în cadre plas- 
tice foarte căutate, neactorii sint 
extrem de stingaci. Dar Varda izbu- 
teste să facă, înaintea «noului val», 
o breșă în tematica și stilul — pe a- 
tunci convenţional — al cinemato- 
grafului francez. 

În «Cléo de la 5 la 7» (1962) cău- 
tările ei plastice sînt fructuoase, 


Agresivitatea defensivă 


Claire»), Varda descoperă cruzi- 
mea teoriei soțului după care «sen- 
kear ed nu se exclud, se imbogă- 
tesc». “eea ce înseamnă că dragos- 
tea pentru nevastă și copii nu-l îm- 
piedică să fie fericit și alături de fru- 
moasa lui prietenă (fericită şi ea 
că e iubită, măcar de la 5 la 7, de un 
bărbat încîntător). Existenţialismul 
sui-generis al personajelor e scăldat 
într-o euforie de culori, amintindu-l 
pe Renoir și muzica lui Mozart. 

După «Creaturile» (1966), joc 
sofisticat al realității și fanteziei (un 


«Fericirea» ascunzind moartea 


dialogul planului doi (filmările di- 
recte pe străzile Parisului) cu prim- 
planul dramatic: angoasa tinerei 
cintăreţe, interpretată de Corinne 
Marchand, rătăcind prin oraș în aș- 
teptarea rezultatului biopsiei — se 
incheagă firesc, expresiv. Regizoa- 
rea își urmărește eroina în admira- 
bile planuri-portret, reflectindu-i 
neliniștea sporită, ori în secvențe 
filmate și montate cu fluiditate 
şi o grație  insolită. «Cleo» 
rămîne una din puținele opere real- 
mente moderne ce supraviețuiesc 
naufragiului noului val francez. 
Mai recentă. (1965),dar concepută 
dramatic și cinematografic într-o 
manieră mai clasică, «Fericirea» ni 
se pare opera cea mai matură, mai 
sinceră şi mai crudă sub armonia ei 
formală. Sub aparența fericire a unei 
tinere familii (regizoarea și-a luat 
ca interpreți cu cuplu real: soții 
Drouot fotografiați drept recla- 
mă a familiei model în «Marie- 


scriitor trăind concomitent — dar 
derutant pentru spectator— cele 
două planuri), Varda turnează unul 
din episoadele documentului poli- 
tic «Departe de Vietnam» apoi 
«Salut, cubanezi» (1963), angajin- 
du-și energic poziția cetățenească. 
În ultimii ani, la Hollywood (1970), 
turnează «Dragostea leilor», avînd 
drept protagonişti trei idoli ai tine- 
retului american: cîntăreţii Viva, 
Jim şi Jerry. Din cauza unui anti- 
conformism cam agresiv (în filma- 
rea scenelor «hippy»), din cauza 
unei neglijări a psihologiei persona- 
jelor în favoarea obținerii atmosfe- 
rei cît mai existențialiste, din cauza 
unui anume «intelectualism francez 
naiv» (cum apreciază critica ameri- 
cană), filmul «Dragostea leilor» pare 
o experiență nereușită a Agnesei 
Varda la Hollywood. Deși nu ar fi 
nici prima, nici ultima pentru un 
regizor european. 

A.M, 


condiția femeii 


actrita- 
personaj 


Cinematograful are ca mi- 

siune esențială, portretul, 

adică o succesiune de pei- 

saje mentale. S-a spus că 

prima grijă a filmului este 
constituirea unei vaste colecții de fe- 
mei frumoase. Desigur, trebuie și asta. 
Dar mai ales trebuiesc figuri care să nu 
semene cu a nimănui şi totuși să evoce 
pe aceea a tuturor ființelor aparținind 
aceluiași tip. Sinteză de general și sin- 
gular, acesta e miracolul, aceasta e ma- 
gia care în limbaj de dramă se numeşte 
personaj. Există asemenea actrițe crea- 
toare de personaje. 


Kay Francis e tocmai o ființă care nu 
seamănă cu nimeni. Este, desigur, fru- 
moasă. Dar farmecul ei, misterul ei,e 
mai ales de a nu ne aminti pe nicio 
altă femeie. Ceea ce îi permite să creeze 
personaje cu ajutorul unor simple ges- 
turi de fizionomie. Așa s-a întîmplat, 
de pildă, în filmul în care întruchipa 
pe celebra Florence Nightingale, fon- 
datoarea Crucii Roşii. O frumoasă dom- 
nişoară din elita londoneză, în timpul 
războiului Crimeii, își descoperă o vo- 
cație incoercibilă pentru îngrijirea ră- 
niţilor, apoi a tuturor bolnavilor săraci. 
Ea descoperă (ca să folosesc o comică 
și sublimă frază a unui cronicar coleg) — 
«că o nouă eră începe pentru suferin- 
tele omeneşti». În mijlocul unei atmos- 
fere mizerabile, a lazaretului, în mijlo- 
cul unui roi de femei care ascultă de 
însuflețitoarea lor, în mijlocul rezis- 
tente), geloziei, ciudei și răutăţii doc- 
torilor, în dubla lor calitate (ar trebui 
să zic cusur) de bărbaţi și militari, 
aşadar, pe deasupra acestui decor mo- 
ral planează «un certain sourire», zîm- 
betul acestei femei frumoase și blînde, 
cu profil copilăresc de păsărică, dar cu 
gravitate și energie de luptător viteaz. 
Nimic din exaltarea tumultuoasă sau 
extatică a profetului. « Un anumit su- 
ris» şi atita tot. Amabilitatea, politețea 
capătă la ea valoare de profunzime și 
de infinit, căci zimbetul ei impersonal 
tinde nu a seduce, ci a face plăcere, nu 
a cuceri, ci a da. 


Sînt multe actrițele creatoare de 
personaje singulare. A le descrie, chiar 
sumar, ar umple un întreg volum. E 
deajuns pentru a ne da seama de mul- 
țimea lor, să numim numai citeva: 
Mirna Loy, Ginger Rogers, Margaret 
Sullavan, Maureen O'Hara, Greer Gar- 
son, Jean Harlow, Carole Lombard, 
Claudette Colbert, Edwige Feuillăre, 
Loretta Young, Jean Arthur, Sophia 
Loren, Sylvia Sidney, Silvana Mangano, 
Judy Garland, Danielle Darrieux, lean 


26 


Există tot felul de actriţe : 
actrița corectă, starul, actrița completă. 


Dar cea mai interesantă rămine 
actrița-personaj 


il a artei 


Kay Francis 


Seberg, Nadia Thiller, Joan Crawford, 
Arletty, Frances Farmer, Ann Baxter, 
Barbara Stanwick, Janet Gaynor, Ro- 
salind Russel... etc. Şi au mai venit și 
altele, noi. De pildă, acea frumoasă 
Candice Bergen care, deodată, ca o 
explozie, creează un personaj cu totul 
nou, cu o măiestrie de nivel Garbo, 
în filmul «T.R. Baskin». 


Freud şi Alida Valli 


Un alt personaj (original, curios, 
neașteptat) este acel al femeii îndră- 
gostite, care din această fericire devine 
psihiatru, adică medic improvizat pen- 
tru a vindeca teribila maladie mentală 
de care suferă iubitul ei, iubitul ei pier- 
dut, pierdut în cel mai groaznic fel, 
căci nenorocitul își pierduse memoria 
şi nu-și mai recunoștea soția. Aceasta 
pînă la urmă îl vindecă, îl readuce la 
normal. Cum? Avem două variante ale 
aceluiași personaj: Alida Valli (în 
«După o atît de lungă absență», de 
Colpi — 1957) şi Greer Garson (în 


Personajul-răbdare = Alida Valli 


«Recoltă la întîmplare» de Mervin Le 
Roy — 1939). Reţineţi aceste date. 
Filmul cel vechi (cu 20 de ani mai vechi 
față de celălalt) este totuși infinit mai 
bun, din toate punctele de vedere. 
Alida Valli întrebuințează simplu: me- 
toda lui Freud a psihanalizei, care astfel 
nu va da nici un rezultat. Greer Garson 
ascultă nu pe Freud, ci inima ei. Îşi 
zice aşa:tAm să stau mereu lîngă el. 
Desigur, eu deocamdată sînt pentru 
diînsul o străină. Nu face nimic. Mă 
voi angaja funcționară în întreprinde- 
rea condusă de el. Voi munci tot mai 
bine, tot mai aproape de el, pînă voi 
deveni mîna lui dreaptă, confidenta lui 
de tot momentul. Nu voi scoate nici 
o vorbă despre trecutul nostru trăit 
împreună. Mă voi mărgini să aştept. 
Cît? Putin importă. Oricit. Va veni o 
zi, o clipă, cînd toate aceste clipe adu- 
nate vor exploda, aducerea aminte va 
reveni, trecutul brusc va învia.» Şi 
minunea chiar avea să se producă. Este 
saltul calitativ al procesului dialectic. 
Este, față de eroina lui Colpi, triumful, 


ca să zic așa, împotriva concepțiilor freu- 
diste, asta îmbrăcat în cea mai tandră şi 
sentimentală formă. Totodată eroina va 
întruchipa nu numai personajul omu- 
lui care salvează pe alt om, dar și fe- 
meia cuminte și înţeleaptă care rezolvă 
problema așa de dureroasă în societa- 
tea de azi, problema antagonismului 
dintre căsnicie și profesiune, dintre 
viaţa intimă de acasă și cea publică 
din oraș. 


Gioconde și pigmalioni 


Înainte de a termina aceste note, 
vreau să semnalez cîteva cazuri de 
actriţe românce creatoare de perso- 
naje. Personaje noi, între altele, pen- 
tru că strunele lor sînt acordate pe 
societatea ea însăși nouă, care se naşte 
azi sub ochii noștri. În societatea cea 
nouă, unde dorința de a învăța pe alţii, 
de a-i perfecționa, este o dorință ca- 
racteristică (şi care agasează, ba chiar 
exasperează pe partizanii vechii socie- 
GEH, în lumea noastră nouă apare 
acest interesant personaj, capabil de 
multiple întruchipări, personaj pe care 
actrițele românce au avut norocul să-l 
încarneze de mai multe ori, și de fie- 
care dată altfel. Este femeia care-și 
spune că dacă iubitul o părăsește, nu 
e pentru că iubește pe alta, ci pentru 
că nu știe să iubească. Nici umbră de 
gelozie, acel sentiment odios de pro- 
prietate asupra unei ființe umane. Însă 
femeia va lupta pînă ce prezenţa ei, 
vorbele ei, îl vor învăța și pe el această 
ştiinţă a iubirii. Nu este femeia de tip 
crampon, femeia cataplasmă, care în- 
ghite orice insulte şi infidelități, numai 
să nu dea din mină prada. Originalul 
personaj încarnat de Silvia Popovici în 
«Gioconda fără surîs» şi de Margareta 
Pogonat în «Meandre», luptă, dar nu 
se ţine scai, nu imploră pe iubit să nu 
plece, ci îl lasă să se ducă, știind că în 
curînd se va duce ea la dînsul și că el 
va primi cu o nouă bucurie această 
altă reîntoarcere. Ca și Gioconda, fil- 
mul «Meandre» se termină cu pleca- 
rea eroului, la gară, petrecut de eroină 
(de Margareta Pogonat). O vedem cum 
umblă. Merge cu pași apăsați, fumează, 
tace, vorbeşte. Umblă, ducîndu-și în 
spate personajul şi nenorocul. Sau poate 
norocul, căci e sigură că va veni o zi 
cînd el nu va mai pleca, o zi cînd ea îl 
va fi învăţat, după multe lecții între- 
rupte, ştiinţa de a iubi. În intervalele 
de absență, el, personajul cusurgiu, 
veşnic nemulțumit, cu pretenţii de 
geniu neînțeles, cu încercări de a-și 
drege nemulțumirile printr-o imperti- 
nență cronică, aducătoare, bineînţeles, 


condiţia femeii 


Vocația stărilor contradictorii («Poveste sentimentală») şi... 


turii, dar finalmente e decepționată și 
fuge, traumatizată de spectacolul umilin- 
ţii pe care bărbatul nu reușește să-l 
evite în acțiunea sa temerară — Andriușa 
e prins și bătut cu urzici de către stăpinul 
grădinii, medicul e victima complotului 
degradant al doftoroaielor din Deltă, ultra- 
giate în exercițiul funcțiilor lor tradiționale. 
Părăsit de femeia, care eventual plătește 
abandonul cu moartea accidentală, ca 
în «Poveste sentimentală», bărbatul e, 
dacă nu ciștigătorul moral, în orice caz, 
elementul de stabilitate. 


Semnificativ e că regăsim această linie 
de gindire și în ceea ce filmul «Felix şi 
Otilia» aduce diferit sau în plus față de 
romanul «Enigma Otiliei», lulian Mihu 
completindu-l pe Călinescu cu un epilog, 
în care Felix apare singur, cu funcție 
implicită de rezoner, supraviețuind pro- 


priei sale poveşti, în timp ce Otilia, care îl 
preferase în cele din urmă pe Pascalopol 
și plecase cu acesta, a dispărut, sau e o 
simplă amintire decolorată, într-o fotogra- 
fie pe care n-o vedem și pe care o păstrea- 
ză Pascalopol, la rindul lui muribund. 


Ciștigătorul 
moral 


Cit de fundamentat interior este acest 
concept existențial, e destul de greu de 
apreciat după cele trei ipostaze care îl 
ilustrează, dintre care prima e un scurt- 
metraj semnat în colaborare, a treia e o 
ecranizare după un roman clasic, iar cea 
de a doua ipostază, în care discursul 
cineastului ar fi trebuit „să fie cel mai 
concludent, e poate cea mai ambiguă, sub 


-eroina desrădăcinării (Irina Petrescu) 


raportul concepției, Pentru că judecata 
noastră, la o distanță de numai un deceniu, 
pare să prefere un sens contrar celui jn- 
sinuat. cel puțin în scenariul filmului 
scris de Horia Lovinescu. Ciștigătorul mo- 
ral, în această aventură în necunoscut, nu 
ni se pare a fi medicul, cu toată generozi- 
tatea lui, abstractă și rece, ci mai degrabă 
ea, care plătește cu viața acest sacrificiu 
apostolic. Oricit de vinovată prin slăbiciune 
(«orice necesitate reală sau posibilă este 
o slăbiciune», spunea Marx), ea e mai 
aproape de noi și de adevăr. Pentru că e 
în același timp receptivă la chemare, dar și 
lucidă, liberă de himere, refuzind să co- 
boare sub orizontul demnității. 


Irina Petrescu a făcut probabil aici cel 
mai bun rol al ei — un profil de pasăre 
rară, firavă, exotică, sol prematur al unei 
existențe în plină lumină. Scena dansului 


„absența eroinei (Julieta Szönny) 


i pja 
eY F rd 


ei neașteptat și solitar, în rochie albă, la 
modesta nuntă tătărască de pe malul 
mării — precedindu-i sfirșitul — este un 
moment revelator, în care se vădește apti- 
tudinea cineastului modern, care este 
lulian Mihu, de a stăpini și de a da plasti- 
citate și relief cinematografic dispozițiilor 
contradictorii, imprevizibile, bizare prin 
turnura lor momentană, așezate sub sem- 
nul unei nebănuite predestinări tragice. 


O inapetență 
simptomatică 


Totuși, filmul nu ne poartă pină în zona 
tragicului. Contrariat tot timpul de linia 
unui scenariu în care medicul ar fi «erou 
pozitiv» iar soția sa instabilă, «personaj 
negativ» — scenariu în care, mai ales, 
pare să fie «pozitivă» apariția odioasă a 
unei foarte active și senine surori medi- 
cale, care vrea să-l rețină pe doctor în 
Deltă, permițindu-și pentru aceasta «mi- 
ca» ingerință, parcă scuzabilă, de a-i opri 
scrisorile primite din București — în fața 
unor atari simplificări și deformări a valo- 
rilor, cineastul nu se poate dedica «firesc» 
«relației celei mai naturale», nu poate să 
dea curs, plinătate și limpezime sensurilor 
virtuale ale dramei. În final, medicul apare 
într-un peisaj de Deltă modernizat, con- 
templind cam apatic, după ani de zile, 
medalionul soției, la locul accidentului 
tatai. Apoi, concnide oral că a avut tot- 
deauna timp să facă de toate, dar nu și 
pentru propria sa viață. Astfel expediată 
retrospectiv, într-o concluzie minoră şi 
parțială, drama care nu a fost revelată pe 
parcurs, în ceea ce avea ea mai propriu, 
nu vizează niciodată nivelul tragicului, 
eşuind într-o finalizare vag elegiacă. 


«Cită dramă, atita existență», spunea 
Camil Petrescu. Acest mecanism de gin- 
dire, mai sus demonstrat, prin care rela- 
tiile umane esențiale sînt abolite, fiind 
inlocuite cu ilustrarea unor ficțiuni, explică 
in consecință absenţa din filmele româ- 
nest a unei tipologii memorabile. Gravă e, 
mai ales, persuasiunea în timp a acestui 
mecanism de aindire. El este perfect 
recognoscibil în «Felix și Otilia», atit de 
virtuos compus plastic și tipologic în 
planul doi, dar vădind inapetenţa autorilor 
pentru valoarea relației dramatice invo- 
cată de titlu, expediată finalmente în epi- 
logul dẹ același tip elegiac. Dar aceasta 
este elegia unor umbre, nu a unor existen- 
te convingătoare și captivante. 


Această inapetență pentru dramă nu e 
însă, pentru filmul românesc, un dat 
inițial şi nici o fatalitate. E doar un gust 
pierdut. El poate fi regăsit, pentru a rămine 
în sfera în care ne-am circumscris, în 
filmografia lui lulian Mihu, dacă ne întoar- 
cem la lucrarea de debut. Personajele din 
«La mere» aveau în ele o gravitate de bun 
augur, purtată cu naturalețe, trăiau și 
transmiteau presentimentul dramei de la 
prima apariție şi-şi consumau în fața 
noastră, cu franchețe, fericirea și neferici- 
rea, pînă la paroxism. Reţineam prim-pla- 
nul lui Praida, după umilință, rezemat de 
peretele casei de lemn — și ochii lui 
străluceau în lacrimi, rețineam lungul tra- 
veling rapid, coboritor, ca o prăbuşire 
inexorabilă, cînd Silvia Popovici fugea, 
și sentimentul era amplificat, sonor, de 
vocea lui reverberată, rechemind-o, reți- 
neam zbaterea lor, în ultimul móment, 
cînd el încerca să o întoarcă din drum... 


Să ne întoarcem la începuturi? Da, cu 
condiția dea porni de peo spirală superioa- 
ră. Cinematografia românească are ne- 
voie, ca orice artă, de oameni întregi, cu 
sentimente și aspirații manifestate plenar 
şi divers, oameni cărora nimic din ceea ce 
e omenesc să nu le fie străin. 


Valerian SAVA 
31 


condiţia femeii 


Bette Davis 


Abia debarcată din avionul 
care o ducea spre ltalia, 

NEMA unde are de lucru, pe 

platou, actrița a binevoit 

să acorde unui gazetar 
italian un interviu deloc convenţional, 
deloc plictisitor, iată-l: 

— Ce simte, doamnă Davis, un 
om care sărbătorește concomitent, 
așa cum ați făcut-o recent la Roma, 
64 de ani de existență și 44 ani de 
carieră ? — a întrebat-o Sandro Otto- 
lenghi. 

— În primul rînd — ajungi să în- 
ţelegi ce vor să spună cînd te numesc 


Ochii mei de broască 
puteau fi și «sexy» 


monstru sacru și te tratează cu mii de 
menajamente de parcă ai fi vreo anti- 
chitate de mare preț. Apoi, de fiecare 
dată, la fiecare aniversare, te fac să te 
uiţi înapoi, te pun să le povesteşti 
istoria cinematografului; şi îţi dai sea- 
ma că poți să faci asta pentru că ai trăit 
aproape jumătate de secol din această 
istorie. Or, nimănui nu-i place să îmbă- 
trînească, iar unei femei și unei actriţe 
cu atît mai puțin. Eu urăsc bătrinețea, 
aș fi vrut să mă fi oprit la patruzeci de 
ani și așa să rămîn pentru restul vieții 
şi puţin mi-ar fi păsat de «monștri 
sacri» din istoria cinematografului. 

— Aţi trăit totuși momentul cel 
mai important din istoria cine- 
matografului. 

— Da. Şi faptul că l-am trăit ca pro- 
tagonistă, îmi permite să înțeleg ce 
mult s-au schimbat lucrurile în ultimii 
ani. Azi cinematograful e o treabă urită, 
pentru că acolo, înăuntrul lui, numai 
banii comandă. Cel puțin în America 
așa este. Banii te obligă să produci 
filme multe și în timp puțin, să alergi, 
să sfirșeşti repede, să nu te mai uiţi 
îndărăt. Ca actor nu mai ai posibilitatea 
de a te amuza făcînd un film, aș spune 
chiar că nu mai există pasiunea pentru 
personaj care era altădată. În America, 
regizorul a devenit personajul princi- 


32 


Surisui meu diabolic, 
dar numai în «Jezebel» 


Un monstru Sacru 


Ultimul interviu al unei 
femei «monstru sacru» : 
«Tineretul urăşte monștri sacri 
şi poate are puţină dreptate» 


pal, el dictează şi nu admite observații 
sau obiecții. Sigur e drept că regizorul 
trebuie să aibă un rol important, dar 
astăzi tot felul de necunoscuţi vin să 
se facă remarcați nu atit pentru ceea 
ce îi fac pe actori să spună, cit pentru 
ceea ce spune, El, aparatul de filmat. 
Care este o mașină, nu un bărbat sau 
o femeie, şi de fapt, filmul este făcut 
doar de regizor și de operator, bazat 
pe efecte stranii și stranii încadraturi, 
în care, din cînd în cînd apare și un 
actor. Cu «vechiul sistem», ca să-i spu- 
nem astfel, se urmărea într-adevăr rea- 
lizarea unui spectacol, în care lucrul 
cel mai important era reprezentația 
iar nu rafinamentul tehnic. 

— Dar în Europa? În Italia? 

— Poate că este altfel. Acum turnez 
un film cu Comencini — «Burlacul — 
savant» şi am impresia că sînt din nou 
pe vremea mea. Comencini este fără 
îndoială unul din cei mai mari regizori 
cu care am lucrat vreodată. Eu n-am 
lucrat în Italia decit «Plictiseala», un 
film la care n-aș fi trebuit să colaborez. 
Cum le-a trecut prin cap să îi dea lui 
Bette Davis, care este atît de americană, 
rolul unei mame italiene? De data asta 


însă, sînt o bătrină doamnă ame- 
ricană, adică exact ceea ce este 
Bette Davis în realitate, bătrină 


Tonui meu agresiv, 
dar numai cu Humphrey Bogart 


şi americană. O părere mai generală, 
asupra cinematografului european este 
mai greu de formulat. Îmi cereți nume 
de mari actori; eu nu știu ce să răspund: 
în Anglia există mari actori bărbaţi 
care au făcut unul sau două filme bune; 
în Franța, actrițe bune. Dar ce să-i 
faci, eu la o asemenea întrebare ajung 
întotdeauna să răspund cu cîteva: Greta 
Garbo, Spencer Tracy, Gary Cooper, 
Clark Gable. Toţi, oameni care s-au 
dus sau care, ca și mine, aparțin cate- 
goriei de «monștri sacri». Dar ştiu că 
trebuie să mă gindesc și la actorii de 
azi, și să nu mă închid în epoca mea. 
Atunci pronunț două nume: Dustin 
Hoffman și Glenda Jackson ; ei ar putea 
să devină într-o bună zi «monștri sa- 
cri» ai istoriei cinematografului. Spun 
«ar putea» pentru că azi este foarte 
greu să faci o adevărată carieră cine- 
matografică ; altădată, cu sistemul con- 
tractelor, cariera era asigurată. Eu și 
Spencer Tracy am avut contracte pe 
18 ani cu Warner Bross; în felul acesta 
mergeam înainte,iar publicul ne putea 
cunoaște mult mai bine decit îi cunoaște 
pe actorii de astăzi, care nu mai fac un 
film după altul. 
— Vă consideraţi cea mai mare 
actriță dramatică pe care a avut-o 
vreodată cinematograful? 


Aerui meu tragic, 
dar față de Leslie Howard dar alături de Charles Boyer 


— Poate că da. Oricum, mă consider 
foarte norocoasă, întrucît îmi dau sea- 
ma că 44 de ani de muncă înverșunată 
au servit la ceva, au lăsat ceva. 

— Părerea unanimă este că sîn- 
teti o femeie inabordabilă, rea. 

— Nu sînt de loc, chiar dacă par așa. 
Din păcate, în lumea mea, cînd ajungi 
să ocupi o anumită poziţie, trebuie să 
devii de piatră. Dar nu-mă simt dură, 
nici rea, nici inabordabilă. E drept că 
sînt lucruri pe care nu le pot suferi, 
nu-mi place îmbulzeala în jurul meu, 
dar în viața mea particulară am avut 
prea multe experiențe negative ca să-mi 


Zimbetui meu învingător, 


permit să fiu rea. Chiar dacă nu mă 
pling de viața pe care am dus-o, este 
sigur că dacă ar fi să o iau de la capăt 
— multe lucruri nu le-aș mai face. 
Dintre definițiile ce mi s-au dat, o pre- 
fer pe cea de «albină-matcă»: e frumos 
să ți se spună astfel, este în fond o re- 
cunoaștere a muncii tale. 

— Vi se atribuie fraza: «În cine- 
matograf picioarele contează mai 
mult ca talentul» Aţi spus-o cu 
mulți ani în urmă Aţi mai spu- 
ne-o astăzi? 

— O, desigur. Astăzi mai mult ca 
oricind. Fraza asta am spus-o cred 
cînd am dat prima probă pentru cine- 
ma, acum 44 de ani, la New York. 
Eu veneam dir teatru, iar la Holly- 
wood se căutau actrițe care să știe să 
vorbească; să nu uităm că cinemato- 
graful sonor se născuse abia cu doi ani 
înainte. La fel cum se face și astăzi, 
examinatorul mi-a cerut să-mi ridic 
fusta. Eu, tînără şi timidă, am ridicat-o 
foarte puțin. Atunci îl aud spunînd: 
cu mutra pe care o are, trebuie să aibă 
nişte picioare oribile». Atunci m-am 
hotărît, mi-am ridicat fusta, și mi-am în- 
ceput cariera cinematografică. Da, noi 
care veneam dn teatru nu eram fru- 
moase ca Harlow, dar știam meserie, 
iar Hollywoodul avea nevoie de noi. 


— Şi totuși Bette Davis, fără să 
fie frumoasă, a fost considerată 
drept una dintre actrițele cele mai 
sexy din Hollywood. 

— Sexy-ul de atunci nu e tot una 
cu cel de astăzi. Ochii mei de broască? 
Sexy? Fața mea de babă? Sexy? Dar 
tipul meu de sex-appeal avea efect 
numai asupra unor anumiți bărbați. 
Astăzi pînă și sexul este standard, pe 
bandă, egal pentru toți. Dustin Hof- 
îman este astăzi un actor bun, dar nu 
e sexy. În schimb, pe vremea mea, 
femeile își pierduseră capul după James 
Cagney, care era mic și urit. Îl consi- 
derau atît de sexy încît îl atacau și îi 
zmulgeau hainele de pe el, cum făceau 
şi cu Clark Gable. 

— De ce totuși, continuaţi să 
mai lucraţi, să mai faceți film? 

— O doamne, pentru bani. De trei- 
zeci de ani încoace fiscul american îţi 
reține treizeci de cenți din fiecare 
dolar pe care îl cîştigi sau îl posezi. Așa 
că munca devine o necesitate, chiar la 
şaizeci și patru de ani. Și apoi copiii 
au crescut, au plecat din casă. E mai 
bine să lucrez. 


Adevărul meu autobiografic, 
în «Totul despre Eva» 


— Cartea autobiografică pe care 
aţi publicat-o se intitulează toc- 
mai «O viață solitară». 

— Nu, nu «o viață solitară» ci «Via- 
ţa solitară»: e o mare diferență. Majo- 
ritatea artiștilor sînt solitari. În primul 
rind pentru că, atunci cînd îți faci 
cariera artistică, nu ai timp să te mai 
gîndeşti și la altceva, să-ți faci prieteni. 
Și în al doilea rînd pentru că noi vor- 
bim o limbă diferită de a celorlalti 
Am scris în cartea mea: sintem persoa 
nele cele mai singure, în afara faptului 
că sintem şi cele mai solitare. Cu toate 
acestea, eu mă consider norocoasă, 
pentru că am avut copii. 

— Intr-o perioadă, Bette Davis 
a fost protagonista unor filme de 


groază Vize 
— Este o perioadă pe care vreau 


s-o uit. Trebuie să recunosc totuși că «Ce 
s-a întîmplat cu Baby Jane?» era minunat. 
şi că rolul acela de femeie fascinantă, 
rea, dar nu pînă la crimă, merita să fie 
interpretat. Dar cred că ar trebui să 
se pună capăt odată aceastor filme de 
groază. Cred că pe această linie, bas- 
mele pe care le povestim copiilor sînt 
suficiente. 

— Într-un interviu acordat re- 
vistei «Europeo», Orson Welles a 
vorbit mai mult decit dezagreabil 
despre cîțiva «monștri sacri» ai 


condiţia femeii 


Îmi place 
să fiu 
numită 
«albină-matcă» 


— De ce mai 
lucraţi? 
— O, doamne! 
Pentru bani 


Trăim 
vremuri urite. 
Nimic 
nu pare mai 
oportun 


ca indiferența 


regiei: Fellini, Antonioni, Bergman 

— Ştiu. |I ador pe Orson, dar de 
data asta a spus prostii. Pretinde că 
este sigurul regizor pe lume, ceea ce 
e absurd. Consideraţiile lui despre 
toți şi despre toate sint în genere 
foarte amare. Dar nu trebuie să pui 
pe seama celorlalți propriile răspun- 
deri. Orson ar trebui să se simtă și el 
puțin vinovat pentru ceea ce s-a în- 
tîmplat cu el. Nu te poți maturiza în 
artă, ca actor sau ca regizor, dacă nu 
te-ai maturizat mai întîi ca om. 

— Dar, după dvs., ce este cine- 
matograful de astăzi? Și ce sint 
actorii de astăzi? 

— Cinematograful este în general 
o mare posibilitate de evaziune. Dar 
astăzi devii un criminal dacă nu «spui» 
ceva în fiecare film pe care îl faci. 
Nu, pentru mine cinematograful nu 
trebuie să fie o predică, o conferință, 
o ședință. Urăsc pe acele mame care 
vor să-și impună voința copiilor lor, 
și ori de cite ori am posibilitatea să 
interpretez un asemenea rol mă simt 
fericită, pentru că voi face multe mame 
să devină conştiente de defectele lor 
și le voi determina să se schimbe. 
De aceea doresc un cinematograf real, 
sau realist, dacă preferaţi. În filmul în 
care joc acum, sint o americană bătrînă, 
care în multe scene trebuie să pară 


aproape moartă; şi mie îmi place acest 
rol, pentru că trebuie să semăn cu 
ceea ce sint. Poftim, dacă vreți să-i 
acordați un merit lui Bette Davis, pu- 
teU spune astfel: a fost prima actriță 
care a înțeles aceste necesități, înainte 
ca Hollywoodul să priceapă asta, înain- 
te ca regizorii europeni să priceapă. 
Marlon Brando e unul la fel ca mine. 
Ce interpretare realistă poate să dea! 

— Faima dvs s-a născut în cadrul 
mitului hollywoodian. De ce cre- 
deù că s-a sfirșit cu Hollywoodul? 

— Pentru că brusc a dispărut «co- 
munitatea» hollywoodiană, care exis- 
tase timp de treizeci de ani. În acest 
răstimp, la Hollywood nu s-au făcut 
decit cinci sau zece filme bune, asta 
nu se poate nega. Dar pe atunci cine- 
matograful era o familie, sau o serie 
de mari familii, şi nu exista în lumea 
întreagă ceva similar Hollywoodului. 
Trăia datorită unei mari mașini — 


mașina publicitară. Mitul era ţinut pe 
picioare de către agenții publicitari, 
acei indivizi care furnizau jurnalelor 


Privirea mea malefică 
dar numai în «Baby Jane» 


știri în valuri, ştiri care de care mai 
falsă, mai enormă, mai incredibilă, de- 
spre filme și despre actori. Aceste 
ştiri se publicau și toată publicitatea 
ne servea pe noi. După mine acesta era 
secretul mitului. 


— Ce părere aveți despre actri- 
tele care în afara faptului că sînt 
actrițe sînt şi politic angajate, ca 
Jane Fonda? 


— Am o părere bună, chiar dacă 
pe vremea mea nu se făcea așa ceva. 
Dar consider aceasta un joc periculos, 
pentru că puţini dintre spectatori sînt 
în stare să disocieze figura unei actrițe 
de condiţia ei de femeie. Jane Fonda 
s-a dedicat trup și suflet problemelor 


indienilor, și mulți spectatori de 
film nu înțeleg acest lucru. Eu 
mă  angajasem  politicește pentru 


Roosvelt şi aș fi făcut tot ce era posibil 
pentru frații Kennedy, pentru John 
și Robert; eram de partea lor, aduse- 
seră în țara noastră un vînt de tinerețe. 
Acum trăim... vremuri mai uriîte. Oa- 
menii par a-și fi pierdut entuziasmul, 
şi nimic nu pare mai oportun azi ca 
indiferența. Nu, nu trăim într-o lume 
fericită. Şi în cele din urmă, tineretul 
ne contestă și pe noi, considerîndu-ne 
o marfă de vînzare. E întradevăr foarte 
trist. 


— Pentru ca acești tineri să-și 
schimbe părerile, ce filme le-aţi 
recomanda să vadă? 


— «Omul de groază» și «Totul de- 
spre Eva». Dar sînt sigură că nu-și 
vor schimba părerea. Tineretul urăște 
monștrii sacri. Şi poate că au puțină 
dreptate... 


Rolul meu real: 


o bătrină americană într-un film italian. 


condiţia femeii 


Nu-mi aduc aminte cine— 
mi se pare că René Clair, 
în orice caz o somitate a 
artei cinematografice — 
enumerînd cîndva decalo- 
gul condiţiilor sine qua non pentru 
realizarea unui film de succes, 
trecea la loc de frunte pe lista 
comandamentelor obligaţia de a 
avea în distribuție — indiferent de 
temă, subiect, gen, epocă — una sau 
cîteva (cît mai multe, cu atît mai bine) 
femei frumoase. llustrul legislator al 
Parnasului cinematografic nu făcea decît 
să repete funcția corului din tragediile 


Noile expresu ale 


chipului modern 


Frumusețea feminină în film 
pare o calitate demodată. 
Acest declin. 

— pozitiv, dar regretabil — 
nu se leagă 
de declinul femeii-obiect ? 


Expresia neliniştii: 
Rita Tushingham 


antice: să spuna tare şi sentenţios ceea 
ce spectatorii pricepuseră demult. 
Într-adevăr, de-a lungul a multe și 
multe decenii, nu era nevoie să fii 
viitor candidat la un fotoliu academic 
pentru a-ți da seama că un film fără 
o femeie frumoasă e ca mîncarea fără 
sare. Pentru a respecta această (de 
altminteri plăcută) necesitate, cineaştii 
au dat dovadă de cel puţin tot atîta 
inventivitate ca şi confratele lor Hit- 
chcock (cel care, pentru a-și respecta 
obiceiul de a apare măcar o clipă în 
fiecare film pe care-l regizează și avînd 
de realizat o peliculă în care toată 
acțiunea se petrece într-o barcă pe 
ocean, loc în care rubicondul maestru 
nu avea cum să ajungă, a recurs la o 
ingenioasă stratagemă: în fundul bărcii, 
un pachet era învelit într-un ziar vechi, 
ziar pe care era tipărită — cum se vedea 
mai tîrziu — o frumoasă fotografie a 
domnului Hitchcock). 


Chiar dacă din motive de scenariu 
(tranșee, închisori, galerii de mină, etc) 
femeile nu puteau avea un loc justificat 
în distribuție, ele tot apăreau — spre 


bucuria eroilor și spectatorilor — în 
vise sau în fotografii. 


Dacă facem abstracţie 


Vreme îndelungată, istoria filmului 
a fost — cel puțin pentru mulțimile de 
spectatori care nu-și strică digestia 
cinematografică cu studii de estetică şi 
de sociologie — istoria frumoaselor 
actrițe a căror prezență lumina sălile 
obscure. Mary Pickford, Betty Blythe, 
Billie Dove, Norma Talmadge, Vilma 
Banky, Lilian Gish, Mabel Normand, 
Asta Nielsen, Francesca Bertini, Lyda 
Borelli, Pola Negri, Alla Nazimova, 
Louise Brooks, ca să cităm numai 
cîteva din stelele filmului mut, apar 
astăzi în copiile uzate de la Cinematecă 
sau în fotografiile îngălbenite din maga- 
zinele ilustrate de pe vremuri, ușor 
ridicole în rochiile lor «modern style», 
cu buzele în formă de cireașă, cu ochii 
«fatali», izvoare de întuneric spărgînd 
obrajii cretoşi cu gesturile lor grandi- 
locvente (nici o artă nu îmbătrîneşte mai 
repede decit cinematograful !). Şi totuşi, 
dacă pentru o clipă facem abstracţie de 
tot ce ţine de gusturile şi moda unui 
timp de mult apus, nu se poate să 
nu vedem cît de frumoase erau în fond 
acele vedete de altădată, frumoase 


după toate criteriile care s-au impus 
culturii noastre de la Renaștere încoace 
şi cît de profund trebuie să fi impresio- 
nat ele pe oamenii din generaţia bunici- 
lor, neinhibați (ci dimpotrivă stimulaţi) 
de o vestimentaţie şi gestică aflate 
pentru noi la hotarele hilarului. 


O calitate vetustă 


Am evocat doar frumoasele de 
demult, ca să nu mai vorbim de cele 
din anii '30 şi '40,a căror graţie este 
mai ușor sesizabilă de catre noi, de 
unica, de inegalabila Greta Garbo, de 
Marlène Dietrich şi Joan Crawford, de 
jean Harlow și Norma Shearer, de 
Viviane Romance și Ana Sheridan şi 
de atitea altele. 


Expresia expresivităţii: 
Glenda Jackson 


4 
U 
L 
71 
LE] 
14 
opa 
x 
LEI 
Y 1 
UU 
(U 
H 
t4 
și 
11 
li 
Aa 
44 
KA 
NA 
U 
pi 


ee 


b-a. N 


Astăzi, despre toate acestea vorbim 
oarecum la trecut. De cîțiva ani încoace, 
frumusețea feminină nu mai este «la 
modă» în cinematografie. Frumuseţea 
a început să fie considerată o calitate 
vetustă, asociată tot mai mult cu lipsa 
de talent, o piedică în calea trăirilor 
autentice şi moderne. Cea mai apreciată 
«amoureuse» a ecranului francez este 
socotită, de pildă, Jeanne Moreau cu 
ridurile ei pronunțate de la marginea 
gurii căzute, carieră triumfală fac o 
Glenda Jackson, o Rita Tushingham, 
o Mireille Darc, o Twiggy, o Hanna 
Brejchova, o Marlène jobert şi altele 


= cap | KC A AȘ 
Expresia neîmplinirii: 
Hanna Brejchova 


cu care natura n-a fost prea generoasă. 
Cu cincisprezece sau douăzeci de ani în 
urmă, o Barbra Streissand şi-ar fi 
operat nasul proboscidian (așa cum a 
făcut la vremea ei Juliette Greco), 
astăzi ea se fotografiază cu predilecție 
din profil pentru ca nimeni să nu ignore 
existența şi amploarea magnificului a- 
pendice, tot așa după cum nimeni nu 
trebuie să ignore (şi să admire!) rava- 
giile celulitei asupra actualei doamne 
Burton. 


Optica masculină 


S-ar putea crede că acest fenomen 
reprezintă doar o încercare de adaptare 
a eroinelor din film la evoluţia partene- 
rilor lor masculini. E într-adevăr dificil 
să ţii pasul cu asemenea figuri ca Jack 
Palance, Jean-Paul Belmondo, Charles 
Bronson, Elliot Gould! Dar dispariția 
bărbaților frumoşi de pe ecrane e un 
proces mult mai vechi. Era lui Rudolf 
Valentino și Ramon Novarro ţine de 
preistorie iar Robert Taylor, chiar în 
perioada lui de glorie,era surclasat în 
preferința spectatorilor de un James 
Cagney sau de un Humphrey Bogart. 


condiţia femeii 


Expresia durerii: 
Irene Papas 


Amurgul artistelor frumoase e mai 
degrabă legat de un proces mai adînc, 
de unele mutații mai substanțiale în 
modul de a concepe și de a recepta 
filmul. 

Decenii de-a rîndul, cinematograful 
a fost dominat de o optică masculină 
(e simptomatic că aproape nu au existat 
femei regizoare), personagiile realmen- 
te active erau de obicei bărbați (mai 
puțin în transpunerile din literatură și 
teatru și mai mult — aproape exclusiv 
— în genurile specific cinematografice 
ca westernul şi burlescul), publicul 
căruia cu prioritate i se adresa cinema- 
tograful, era un public masculin sau 
împăcat cu viziunea masculină asupra 
lumii. Prezența femeilor frumoase în fil- 
me corespundea unei asemenea viziuni, 
era o proiectare directă sau indirectă 
a concepției despre femeia-obiect, des- 
pre femeia-recompensă a luptătorului 
ostenit. Frumuseţea feminină introdu- 
cea un element compensator într-un 
univers străbătut de încordare şi sufe- 
rință, reprezenta trăsătura de unire în- 
tre realismul intrinsec al operei cine- 


Expresia experienţei: 
Simone Signoret 


Expresia lucidităţii: 
Mari Torocsik 


matografice și dimensiunea ei onirică. 


Regretabil dar inerent 


Reacţia ultimilor ani exprimă, pe 
planul mitic. propriu cinematografiei, 
abandonarea concepției despre femeia- 
obiect. Noul personagiu feminin — şi 
actrițele care-l încarnează — își asumă 
toată gravitatea unei lumi complexe, 
inclusiv urîțenia ei. Noi itinerarii ale 
sufletului contemporan, ale relațiilor 
umane actuale sînt astfel descoperite 
(să ne gîndim, de pildă, la filmele lui 
Forman). 

Spectatorul zilelor noastre este mai 
de grabă interesat și tulburat de chipu- 
rile pe care viața trăită lucid și-a pus 
pecetea; el nu mai colecționează foto- 
grafii de «păpuși», ci admiră artiste 
ca Simone Signoret, lrene Papas, Annie 
Girardot. Acum, la noi, Margareta 
Pogonat (poate cea mai «modernă» 
figură a filmului românesc actual), sau, 
la registre diferite, Leopoldina Bălănuţă 
sau Liliana Tomescu. 

Că una dintre dimensiunile principale 
și tradiționale ale satisfacției estetice — 
frumusețea feminină — este trecută 
pe un plan secund,e probabil regretabil, 
dar inerent. De fapt, se întîmplă cu 
emanciparea femeilor ceea ce se petrece 
şi cu alt fenomen eminamente pozitiv 
şi anume progresul tehnic. După cum 
progresul tehnic provoacă — printr-o 
serie de efecte secundare — deterio- 
rarea mediului ambiant, poluarea și 
cîte alte neplăceri, despre care azi se 
vorbeşte atît de mult, tot așa revalorifi- 
carea personalității feminine în film — 
reflex al unui proces mai profund care 
se petrece în societate — este legată 
de destrămarea unei atmosfere de graţie 
armonie și frumuseţe, destrămare care 
nu poate să nu provoace regrete. 

Numai că viața merge înainte. Trep- 
tat, în operele angajate și pasionate ale 
celei mai tinere generații de cineaști, 
se conturează profilul unor noi şi, 
probabil, mai răscolitoare frumuseți. 


H. DONA 


Expresia neinduplecării: 
loana Bulcă 


dezacord 


J 

Joiana, o juncă albă, ca antica 
Europă răpită de Zeus, se odih- 
nește pe toloacă, repauzindu-se 
într-o rină și rumegindu-și agale 
micul dejun de concentrate nutri- 
tive pe bază de lucernă esențţiali- 
zată. A avut o secvenţă grea şi 
toată lumea o lasă să se retacă, 
deoarece e protagonista filmului- 
alegorie ce se turnează aici. «Cum 
v-aţi simțit ca amatoare în postura 
atit de dificilă de eroină?» — o în- 
treb. — «Ştiţi — îmi răspunde cu 
un aer ușor obosit, modelindu-și 
vocea profundă de bas pedalist — 
cind regizorul m-a luat de la mama 
pe motiv că el, dintre toate pe care 
le-a cunoscut, mă vede drept sin- 
gura capabilă să susțin persona- 
jul, eu am zis: bine. Şi dinsul s-a 
entuziasmat». — «Nu v-a deranjat 
pe platou, situația dvs. de simplă 
amatoare?» — o cercetez din nou. 
Se gindește o clipă, apoi protes- 
tează dintr-un corn: «De ce? Eu 
nu fac nici o diferenţă între ama- 
tori și profesionişti, căci ce sint 
unii și ce sint ceilalți? Dacă ţi se 
dă scenariul fir cu fir, nu asa cu 
claia, și ţi se arată: stai aici, dă din 
— să mă iertați — coadă, dinspre 
nord-est spre sud-est, lasă-ţi capul 
duioş pe copită, aibi sentiment, 
suferă, etc., eu fac exact ce mi se 
spune, pelicula prinde și gata». 
— «Sinteţi satisfăcută de partitură, 
de regizor?» — «O, da, sint toți 
atit de drăguți!... La început nu 
vroiam. Nu, nu. Dar apoi mi-au 
arătat avantajele, destul de grase, 
mi-au dat exemplul cu «Hoţul de 
biciclete» și, mai ales, mi-au spus 
că nu voi fi singura de pe platou, 
așa că am primit. Şi chiar am ob- 
servat că nu-ţi trebuie nici un fel 
de studii. Te mişti ca în viață, mes- 
teci ca în viață, emi mugetul ca în 
viață și, între timp, echipa işi face 
datoria». — «Adică, cum?» — «Tra- 
ge». 

JOoiana imi cere scuze o clipă 
ca să schimbe rina, pe dreapta, 
și să se uite pe furiș, cochet, într-o 
blendă. Mă interesez dacă va per- 
severa, dorind să facă o carieră 
cinematografică. — «Ştiţi — zice — 
profesiunea îmi cere eforturi im- 
portante, am şi eu indicele meu 
mereu sporit la producţia de lapte, 
s-ar putea să figurez și la o expo- 
ziție a șeptelului județean, dat fi- 
ind standardele mele — ia priviţi! 
(și se ridică în toată splendida ei 
alcătuire pe patru coloane solide) 
— astfel că n-aș pune o ipotecă 
filmică pe viitorul meu. Dar dacă 
regizorul va insista, sau alți regi- 
zori mă vor solicita, nu este exclus 
să cedez. Cind arta te cheamă, nu 
poţi rămine prizoniera unui ideal 
mărunt de brinză și smintină». 

li cer permisiunea une! ultime 
întrebări, căci aud cum e chemată 
prin porto-voce de către secund. 
— «Ce aşteptaţi de la critică?» 
Joiana clipește o dată din genele 
foarte lungi și simulează surpriza, 
umezindu-și botul lat: — «Păi ce, 
noi avem o critică?» Şi se îndepăr- 
tează surizătoare, bravă și atit de 
profund convinsă de ea însăși, în- 
cit mă face lapte praf. 

A şi devenit artistă... 


Valentin SILVESTRU 


actorii 
noştri 


Trebuie 

să suportăm 
cu plăcere 
consecintele 


egalitățiu 


Foto: A. MIHAILOPOL 


Fişă aproape personală 


Ziua, luna, anul, locul nașterii: 8 martie 1936, București. 
Visează dintotdeauna să fie actriță, drept care în copilărie e nelipsită de pe 
scena Ateneelor populare. 
1953: Intră, cu dispensă de virstă, la Institutul de artă teatrală și cinematogra- 
fică, la clasa Aurei Buzescu. 
1956: Debut, pe scena teatrului din Galaţi, cu rolul Mariana Pleşoianu din 
piesa «Nota zero la purtare». La Galaţi joacă aproximativ 40 de roluri, printre 
care: Lucietta în «Gilcevile din Ghioggia»; Nora în «Nora»; Valia în «Poveste 
din lrkuțk» (rol cu care obține premiul Il la Decada tinerilor actori, în 1964); 
Anunzziata în «Umbra»; Liubov Şevţova în «Tinăra gardă»;Miţa Baston în «D'ale 
carnavalului»; Wanda în «Gaiţele». 
1965: Este chemată la Teatrul «Lucia Sturdza Bulandra» pentru rolul Corina S N œ 3 zic 
din «Jocul de-a vacanța». În același an, debutează în film cu Roza din «Pă- Revoluționară («Tînăra gardă») Fragilă («Nora») 
durea spînzuraţilor» și i în « i ci CARTRE SUENE DUAE o 
re apn uraților» și joacă apoi în «Procesul alb» rolul unei cîntărețe, îndrăgostită («Pădurea ...») Antrenantă («Procesul ...») 
1966: Este angajată la teatrul «Lucia Sturdza Bulandra» pe a cărui scenă 
joacă şi azi. Printre rolurile importante: Kitty din «Clipe de viață»; Miţa Baston 
în. «D'ale carnavalului»; Portia în «lulius Cesar»; Silvia în «Acești nebuni fă- 
țarnici»; Madeleine în «Victimele datoriei»; Raymonde în «Puricele în ureche». 
1971: Mihu lulian o distribuie în film — Olimpia din «Felix și Otilia». 
1972: Mircea Mureşan îi încredinţează rolul Țuţuleasca din «Bariera» iar Mal- 
vina Urşianu rolul Hanna din filmul «Trecătoarele iubiri» (în curs de realizare). 
—N-aţi jucat foarte mult, Gina Patrichi... 
—Nu. Dar eu nu mă grăbesc. Am timp... 


— Mărturisesc, stimată Gina Patrichi, 
că v-am ales special pentru o discuț e des- 
pre condiţia actriţei de film. Sinteţi una 
dintre posibilele vedete ale filmului nos- 
truj iar filmografia dumneavoastră nu- 
mără, mari şi late, trei roluri. Este 6 situ- 
ație paradoxală. Dumneavoastră cum vo 
explicaţi? - 
> 


— Exact prin ceea ce numeaţi: condiția 
actriței de film. Pentru că la noi, încinema, 
ceea ce contează în primul rînd e „fizicul. 
Spun: fizicul, dar de fapt este vorba des- 
pre regizor, despre gustul lui, despre 
felul în care știe să privească şi eventual 
să şi vadă o actriţă. Pentru că nu există 
actrițe — de fapt, femei-—frumoase sau 
urîte, fiecare femeie are frumuseţea ei, 
totul e să știi să i-o vezi, să i-o descoperi... 
Mai contează apoi și ce vrea regizorul de 
la tine, de la film, de la el însuși. Pentru 
că, în clipa în care preocuparea lui este 
de a nu spune nimic, ci doar de a arăta, 
atunci e normal să vrea să arate ceea ce 
place marii majorităţi, iar marea majo- 
ritate preferă trăsăturile perfecte, fru- 
musețile du pă cancane. În aceste condiţii — 
şi cam aşa s-a făcut filmla noi pînă mai 
mai acum —o Bette Davis, de exemplu, 
n-ar fi avut nici o șansă... 


— Ştiţi că şi Bette Davis a trebuit să 
se lupte la vremea ei ca să învingă preju- 
decata frumuseții după canoane. Azi, insă, 
această prejudecată a cam început să dis- 
pară, ba chiar să fie înlocuită cu prejude- 
cata uriţeniei expresive. 


- Nici asta nu ajunge, Şi nici nu cred 
că ar trebui să devină o condiţie. Ceea ce 
cred că poate fi o condiţie sine qua non 
pentru o actriţă de film, este personali- 
tatea. Adică acel ceva pe care îl adunăm 
în noi — şi aici nu-i vorba numai de femei, 
firește — tot ce gîndim, simţim, cunoaş- 
tem pe lumea asta, Aici ajung de fapt la 
ceea ce se cheamă sensibilitate, capacitate 
de a recepționa. Sigur că sensibilitatea 
e un har de care poate beneficia oricine. 
La actor, ea poate fi și educată. În meseria 
noastră mai şi înveţi să fii sensibil. Actorii 
sînt din naștere nişte hipersensibili, iar 
la cei foarte mari această hipersensibili- 
tate este, adeseori, datorată unui dezechi- 
libru organic. Dar exact acea hipersensibi- 

litate îți permite, de exemplu, ca la o 
comandă a creierului să piingi în fiecare 
seară la un anume cuvînt sau la o imagine 
pe care ţi-ai fixat-o ca declanșator al 
lacrimilor. Şi nu e un plîns mecan pen- 


GINA să a 


Femeia în filmul nostru 
e o figuraniă. 
Din cauza asta, „fizicul contează“. 


Tot nu face nimic. 
Cel puţin să fie frumoasă... 


tru că în tine cuvintul acela sau imaginea 
aceea declanșează o stare de emoție au- 
tentică, de suferinţă reală. 


— Aici, vrînd-nevrînd, lucrurile încep 
să se despartă. Sensibilitatea feminină 
este de altă factură decit cea masculină... 


e m a m ma 


— Evident se despart. Sensibilitatea 
noastră este deschisă-mai mult spre lucru- 
rile mărunte, spre așa zisele „fleacuri“, 
considerate neesenţiale. Noi sîntem în 
stare să facem din țînţar armăsar, e adevă- 
rat. Dar oare asta nu înseamnă tocmai 
o putere, poate exagerată, de percepţie? 

anume intensitate de trăire? Bărbaţii 
sînt mai profunzi, firește, ei sînt sensibili” 
la “lucrurile grave, importante. Pentru 
noi totul e foarte important. Începînd 
tocmai cu detaliile, cu „fleacurile”. Eu cred 
că tocmai grație acestei calități — care 
poate fi la fel de bine și un defect, mai ales 
în viața de toate zilele — o actriță poate 
construi orice, dar absolut orice personaj, 
fără posede neapărat datele acelui 
personaj. Poţi fi, în viața de toate zilele, 
un monument de sobrietate, iar pe scenă 
să interpretezi cu convingere o femeie 
de moravuri uşoare, Pentru că noi ne con- 
Struim personajul exact din acele detalii 
la care sîntem extrem de sensibile, pe care 
le observăm, le analizăm şi, finalmente, le 
organizăm într-un personaj. Unui actor, 
deci unui bărbat, cred că i-ar fi mai greu. 
El trebuie să posede niște date asemănă- 
toare cu cele ale personajului sau cel puţin 
să fi făcut o dată în viaţă o experienţă si- 
milară. Cred — de exemplu —că nicio- 
dată un actor care n-a pus strop de alcool 
în gură nu va putea să joace, în mod con- 
vingător, un alcoolic, Ceea ce le lipsește 
lor, bărbaților, este poate puterea de a 
imagina. Putere pe care noi, spre bine sau 
spre rău, o avem, slavă domnului... 


să 


- Mai există o calitate care face ca, 
de exemplu, să simţi pregnant prezenţa 
unei actrițe nu neapărat frumoasă 
mai ales în film — şi să nu reacţionezi 
de fel în faţa unei frumuseți perfecte. | 
se spune: feminitate. Orice femeie o 
poate avea sau nu, dar pentru o actriță 
se pare că e foarte important s-oaibă. 
Ce credeţi? 


Îi a a i r 


— Depinde cum gîndești această femi- 
nitate. Ea se poate reduce fa ceea ce nu- 
mim sex-appeal, dar mie mi se pare că 
lucrurile sînt mai profunde. Feminitatea 
poate fi un anume fel de tandreţe, de căl- 
dură, poate fi răbdarea de a asculta şi 
știința de a te face ascultată, o anume pre- 
zență mereu vie, mereu neobosită... De 
fapt, feminitatea se adună din întîlnirile 
cu viața, mai, bine spus, ea este ceea ce 
rămîne din întîlnirile cu viaţa. Urmele, 
peceţile ei. Oricum, pentru o actriţă, 
într-adevăr, este foarte importantă. Sau 
cel puţin nu strică s-o ai decît dacă e de 
proastă calitate. Adică făcută. Mimată... 
Dar, iertați-mă, să zicem că o actriţă are 
toate aceste calităţi: sensibilitate, persona- 
litate, feminitate, ce să facă cu ele? Feme- 
ile din filmele noastre sînt cel mai adesea 
nişte figurante. De la bun început, din 
scenariu, nişte figurante. Și dacă e vorba 
de figuraţie, e normal să se aleagă o actriță 
care să arate bine. Care să fie cel puțin 
frumoasă. De aceea spuneam la început 
că prima condiție pentru ca o actriță să 
facă film, la noi, e fizicul. 


a L E e e e es 


— Condiţia femeii, se ştie, implică azi 
anumite avantaje şi dezavantaje. Ele sint 
altele pentru o actriţă? 


formidabile? 


Aaa i 


Abandonată („D-ale carnavalului”) 


R 


A 


Seducătoare („Puricele în ureche") 
Lucidă („Victimele datoriei“) 


D= 


Dezamăgită („Felix și Otilia") 


U 


TRIC 


ur 


Pină la un punct sînt aceleași. 
Aceleași bucurii, aceleași probleme, Ma- 
ternitatea, anii care trec și care lasă urme, 
obligaţia de a fi la înălțime și pe plan pro- 
fesiona!... Atita doar, că la noi se observă. 
Noi sîntem în văzul lumii. oricine poate 
să ne numere ridurile, să constate medzi: 
cările, să ne judece după felu! în care 
arătăm, 


Credeţi că pentru o actriţă amprenta 
vîrstei contează! 


Ca să nu conteze e nevoie de o lim- 


pezime sufletească formidabilă. Şi chiar așa, 


fiind, dacă am face o anchetă în marele 
public-—şi eu mă includ în marele pu: 
blic —am descoperi că oamenii preferă 
să vadă o actriţă cu o față limpede, chiar 
dacă personajul e matur și are în spatele 
lui o mare experienţă de viață, cu toate 
armele ei. 

a ————— 


- Experienţa şi limpezimea obrazului 
nu credeți că nu prea merg împreună? 


Nu merg, sigur că nu merg. Dareu . 


spun ce preferă lumea să vadă, Eu, de 
pildă, nu mai pot sugera în niciun fel o 
mare limpezime sufletească - 
o am —atîta vreme cît fața mea e atît 
de lucrată de viaţă, Am fost și foarte feri- 
cită și foarte nefericită, niciodată n-am 
fost la mijloc, Și asta se vede pe fața mea, 
şi nu în riduri, ci în expresie. Aș mai spune 
ceva care nu e tocmai în avantajul meu, 
dar e adevărat: oamenii arată așa cum sînt. 
lar eu pot fi și foarte rea și foarte generoasă 
și foarte aspră, ceva mai greu pot fi și 
blîndă... Nu sînt o apă foarte limpede... 


— Ce personaj n-aţi mai putea juca, 
acum, pentru nimic în lume? 


— Julieta. Şi nu din pricina vîrstei. Pe 
scenă, Julieta se poate juca, practic, la 
orice vîrstă, Numai că nu crede nimeni. 
Începînd cu actrița... Eu am mai zis o dată 
și, iată, repet: cred că ar trebui să ni se 
întîmple minunea de a juca rolul potrivit 
la”timpul potrivit. Nici prea devreme, dar 
Nici prea tîrziu. Voi juca acum în fil- 
mul Malvinei Urșianu, „Trecătoarele iu- 
biri"; un asemenea rol „pică“ la timpul 
potrivit: Hanna. Am citit scenariul și 
sînt foarte fericită că Malvina Urşi- 
anu s-a gîndit la mins. Este, în sfîrșit, 
un-ro! de femeie în filmul românesc. 
———. a a ea am _— 

- V-aţi gindit de unde se trage criza 
asta de personaje feminine în film? Nu 
cumva cîștigind dreptul de a fi alături de 
Ei, l-am pierdut pe acela de a ne afla sub 
ochii lor? A 


Nu știu... Poate e un timp al bărba- 
ţilor, Al științei, al războaielor, a! aface- 
rilor... 
toate astea. INs-am emancipat, e drept, 
sîntem egale cu ei, e drept, dar biologic 
nu putem fi egale. Noi îndeplinim și rolul 
vechi, acela de a fi femei, mame, soţii, de 
de a fi un vis-ă-vis agreabil. Un vis-ă-vis 
care pune umărul alături de eilatotcee 
de făcut. Paradoxală situație... Asta nu 
înseamnă că sîntem victime. Cred că tre 
buie să suportăm cu plăcere consecinţele 
egalităţii, culimitele ei cu tot. Și pe urmă, 
noi avem un mare atu: capacitatea noastră 
de a ne face viaţa frumoasă. Din nimicuri 
Că nu sîntem pretenţioase. Ne mulțumim 
cu o floare, cu o rochie nouă, cu o va- 
canță la mare, cu o primăvară. Putem 
fi mult și bine egale cu ei. Pot să ne ceară 
să fim deştepte, să fim instruite, să fim 
la nivelul lor, pot să ne ceară și leafa. pot 
săne ceară orice.Nouăne rămîneprimăvara. 
Sau rochia cea nouă. Sau vacanța la mare. 
Noi putem şi să muncim şi să arătăm bine 
-— dacă trebuie —să îngrijim un copil, 
să-i îngrijim pe ei, să-i iubim, să-i cicălim, 
să fim bune, rele, insuportabile, generoa- 


„se, egale cu noi şi egale cu ei. Nu 


credeţi că sîntem formidabila? > 
Ç Eva SÎRBU 


c 


R 


C2 


chiar dacă * 


Na nu avem foarte mult loc în 


r 


S. 


. 


ancheta 


(urmare din pag. 12) 


Petre 
LUSCALOV: 
Pe cînd; 
în filmele. noastre, 
0 activistă de partid, 
plină de farmec 
feminin? 


valorificarea î 


societății, al acelor trăs 
le 


| 


i cam grosieră a tății dintre bărbat și femeie se 
1 în alb-n reflectă uneori ș 
lare continuă într tre, „în acele 
£ 
í 


De t, o asemenea 1 


Z 


resort ultim și fapt, re 

or dramelor și tică demagogică a chipului 

nasculine. Nu există femeii în artă și literatură, ascun- 

me care să abordeze într-o de prejudecata nemărturisită şi 


absurdă că femeia trebuie să se 
metamorfozeze în bărbat, să 
capete trăsături de caracter spe- 
cifice bărbatului, dacă doreşte să 
se realizeze în planul activităţii 
sociale. 

Pe cînd, în filmele noastre o 
activistă de partid plină de farmec 
feminin? 

Dealtminteri, în unul din roma» 


mele cotidiene 
atea noastră, 
care decurg în majoritatea cazu- 
rilor din supraviețuirea unor pre- 
judecăți vechi asupra rolului 
femeii în societate, după cum nu 
există filme în care să apară cu 
mult mai pregnant acel univers 


delicat și tandru al sensibilităţii 


şi psihologiei feminine. i 
galitatea dintre bărbat şi fe- nele mele „lubire interzisă", care 
meie nu presupune ştergerea urmează să apară şi pe care inten- 


ționez să îl ecranizez, încerc 
tocmai o caracterizare a psiholo= 
giei și sensibilităţii femeii -din 
zilele noastre, sau, dacă doriţi, a 
farmecului feminin, 


deosebirilor psihologice dintre 
bărbat şi femeie sau „masculiniza- 
rea“ femeii, ci această egalitate 
se realizează într-o dialectică 
complexă care presupune tocmai 


Amza 
PELLEA: 
Unde sint filmele 
căre să vorbească 
cu pasiune despre 
viața şi idealurile 
acestor femei 


A 


S-a scris mult despre faptul excjusivitate numai femei. După 


atografia noastră a fost și cum este cunoscut; industria tex- 
mai este încă foarte zgîrcită cu tilă lucrează în schimburi. 
filmul contemporan. Din păcate După muncă. aceste femei se 
acesta este un adevăr. In st întorc acasă, unde le așteaptă 


context, cu rolurile 
cinematografia noastră 
mai puțin darnică. 
Femeile reprezintă j 
populaţia ţării noastre. AU 
nu n ai drepturi egale, dar și 
muncesc cot la cot cu bărbații 
pe ogoare, în uzine, laboratoar 


un cămin, copiii. 

Unde sînt filmele care să vor- 
bească cu pasiune despre viața, 
idealurile, realizările acestor fe- 
mei? 

Unde sînt filmele care să vor- 
bească cu patos despre sfinta mi- 
siune a mamelor? 


într-un cuvînt, în toate domeniile Cinematografia le datorează se- 
de activitate. In industria textilă, menelor noastre cele mai dragi, 
de exemplu, lucrează aproape foarte multi 


L 
| 
OLTEANU: a i 

Scenariile lasă | = 
impresia că 

femeile încurcă locul. 

Există pentru că trebuie 


Să existe. Atit. 


Eu cred că autoriine tratează 
cu prea multă delicateţe. Gin- 
desc că sîntem gingaşe, fermecă- 
toare și ne tratează ca pe nişte 
elemente de podoabă. Decorații 
de interior. Probabil că în sub- 
conștient, ei nu s-au dezbărat încă 
de vechea concepţie asupra fe- 
meii, aşa că, sarcinile cele mai 
grele şi cele mai importante le 
aşează tot pe umerii bărbaţilor. 
Sau poate că fac asta doar din 
neîncredere faţă de noi. Uneori, 
construcția unui scenariu lasă chiar 
impresia că femeile încurcă lo- 


cul. Există pentru că trebuie şi 
ele să existe, Dar atît. Rolurile 


feminine au fost şi sînt, cam 
lipsite de conținut, deși s-ar găsi 
totuși suficiente tipuri care, tran- 
spuse artistic, să ne ofere parti- 


Irina 
PETRESCU: 


tAstèpt un film zdravăn, (N 


à 


în care să nu apară 
nici o femeie, 
Să ne elibereze de 


prejudecata +partenerei» 


Aştept un film zdravăn în care 
să nu apară nici o femeie. Cred 
că soarta mai bună a „eroinei“ în 
filmul românesc va începe o dată 
cu filmul în care scenaristul şi 
regizorul vor avea curajul să nu 
lipească poveştii unui bărbat sau 
mai multor bărbaţi, un corp de 
femeie fără suflet şi fără cap. 

Există încă prejudecata că un 
film fără „femeie“ ar fi necomer- 
cial. Și se lipește atunci unei po- 
vești cu un bărbat sau cu mai 
mulţi bărbați, o nevastă, o logod- 
nică, o soră, o mamă, o vecină, 
o străină, o... 

Filmul românesc a fost populat 
— cu cîteva excepții — de tot fe- 
lul de umbre de femei în cali- 
tate de neveste, logodnice, su- 
rori, mame vecine sau... etc., che- 
mate să pună virgulă, puncte 
sau în cemara “caz semne 
de exclamare şi întrebare (fraze- 
lor intonate de „eroi”). 

Cred că filmul acela bun, fără 
nici o femeie, ar fi în stare să 
ne elibereze de prejudecata „par- 
tenere". Dincolo de rolul acesta 
pe jumătate egal cu al bărbatu- 
lui pe care societatea îl distri- 
buie femeii în muncă şi tiragoste, 
există astăzi o răspundere grea 
care apasă pe umerii ei —o răs- 
pundere care i-a schimbat și 
sufletul și înfăţişarea și care, ori- 


cît ar. părea de paradoxal, o face 


Eugenia 
POPOVICI: 


Scriitorii continuă 


să creeze după formula : 


pentru 8. roluri 
bărbătești se cuvin 
3 roluri feminine... 


Cred, în legătură cu această 
întrebare pe care aţi puso că 
atit în filmele, cît şi în piesele 
noastre de teatru stăruie o anu- 
me proporţie fatidică, un fel de 
dozaj dramaturgic, o proporţie 
numerică depășită, după opinia 
mea. Condiția femeii astăzi o si- 


turi foarte bogate, Am citit de 
curînd în revista dumneavoastră 
un interviu al Margaretei Pogo- 
nat în care ea spunea că, atunci 
cînd nu are un rol foarte bine 
gîndit şi construit, este un chin 
să-l interpreteze. Găsesc că are 
perfectă dreptate, In ce mă pri- 
vește, n-aş prea avea de ce să 
mă pling, pentru că am avut parte 
de roluri bune, ce e drept, mai 
ales în teatru. In film însă, aştept 
încă un enea rol. 

Aş mai adăuga ceva: pentru că 
femeia inspiră tuturor, în pri- 
mul rînd dragoste, poate că s-ar 
cuveni ca și scriitorii să ne tra- 


teze cu mai multă atenție, adică 
dragoste. Pentru că la dragoste, 
cu dragoste se răspunde. 


mai vulnerabilă, mai fragilă, mai 
de iubit și mai de apărat, 

Dar pentru asta, cineva trebuie 
să aibă curajul s-o "cerceteze și 
s-o cunoască. Cineva trebuie să 
aibă curajul să-i apere slăbiciu- 
nile şi dragostea şi oboseala de a 
fi mereu un soldat încălţat cu 
cizme care rod. 

Să nu uităm însă că alături de 
aceste femei—erou, dintre care 
majoritatea sînt răsplătite şi de 
satisfacţiile muncii lor, şi de dra- 
gostea bărbatului lor şi de pre- 
țuirea copiilor lor, trăiesc cu 
aceleași drepturi de distribuire 
în proporţii egale a atenţiei so- 
ciale şi a dreptului la viață şi la 
opinie, femeia singură, fata rătă- 
cită sau mama care şi-a trimis co- 
pilul într-o şcoală de corecție. 

Mă obsedează chipul acelei fe- 
mei îmbrăcate în capot matlasat 
de nailon, cu lacrimi de nailon, 
cu flori de nailon, cu argumente 
de nailon care într-o anchetă TV 
răspundea reporterului cu cîteva 
bilete de tren consumate pentru 
vizitarea copilului ei internat în- 
tr-o şcoală de reeducare. 

Ce secret simplu este că de 
educația femeii poate atîrna ca- 
litatea gitorva generaţii. 

Şi ce secret simplu este că fil- 
mul poate aduce educației so- 
ciale cele mai mari servicii... 

Dar lucrurile simple sînt tot- 
deauna cel mai greu de rezolvat. 


tuează însă alături de bărbat pe 
toate tărîmurile de activitate. 
Afirmăm pretutindeni condiţia 
egalitară a lor şi această condiţie 
este reală. Dar, atît pentru sce- 
nă, cît şi pentru ecran, scriitori! 
continuă să rămînă la vechile 
formule conform cărora într-o 


lucrare dramatică, pentru 8 rde 
luri bărbătești s-ar cuveni doar 
3 roluri feminine. Şi cred că as- 
tăzi, acest dezechilibru pe care 
Las numi „tradițional“ nu-şi mai 
are rostul, pentru că, de fapt, el 
nu mai corespunde realităţii. Deşi 
din punctul de vedere al spectaco- 
lului femeia rămîne la o tipo- 
logie clasică (atrăgătoare, plină 
de farmec), din punctul de vedere 
social prefacerile intervenite în 
societate au determinat la rîn- 
dul lor prefaceri în psihologia şi 
în spiritul femeii, pe măsura res- 
ponsabilităţilor pe care, de fapt, 
le are ea în viaţă. 

Eu am interpretat tot felul de 
roluri „specia“, roluri de femei 
care aveau ceva particular, roluri 
de excepție cum s-ar spune, dar 
trebuie să recunosc că, deşi spec= 
taculoase în evoluţia lor, aceste 


Silvia 
POPOVICI: 
Eroineie 
Malbvinei Urşianu, 
excepții 
într-un univers 


de celuloid 


Cu puţine excepţii, femeia din 
societatea noastră nu a apărut 
încă în realitatea ei complexă 
socială, spirituală, intimă chiar, 
în filmele noastre. Cred că ni- 
meni nu poate confunda apari- 
tiile unor forme umane lipsite de 
osatură dramatică, cu femeia 
personaj-real al unui film valo- 
ros. 

În scenariile noastre, femeilor 
li se atribuie doar episodul 
„atracțios-amoros“, ele fiind dis- 
tribuite într-o nelipsită şi livres- 
că poveste de dragoste, Femei 
infantile, voit misterioase, veşnic 
adolescente şi artificios îmbrăca- 
te. Femei făcute numai să se 
plimbe într-o lume inventată, 
personaje artificiale care conta- 
minează cu arțificiozitate pînă şi 
decorul autentic din jur. 

Cum să recunoaștem în ele pe 
femeia zilelor noastre, care mun- 
ceste, gîndeşte, creează, iubește 
şi, mai ales, trăiește cu umerii 
împovărați de răspunderi tota- 
le? Unde sînt acele conflicte reale 
în care sînt antrenate azi femeile, 
cel& care lucrează cot la cot cu 
bărbaţii şi a căror egalitate însăşi 


_ Dorina 
RĂDULESCU: 


Unde se duc? Gine le 


descoperă? Cine le pune 


să joace pe acele 
fetițe drăguțe. care 
(n-au nici o vină)? 


Este stabilit, prin lege chiar, 
că femeile se bucură de aceleași 
drepturi ca bărbaţii. Numai că, 
în film uneori, ca şi în viață, ca 
şi în familie, de multe ori, nu 
legea are cuvintul, cT tradiții prea 


roluri n-au avut decit arareori 
o funcţie dramatică determinată 
înlăuntrul conflictului, n-au fost 
de fapt pivotul sau unul din punc- 
tele de sprijin ale acestuia, adu- 
cînd cel mai adesea numai o se- 
ducătoare coloratură. 

Cred că este cel puțin ana- 
cronic 'că mai facem filme numai 
cu eroi şi doar accidental să apa- 
ră și cîte un rol feminin (n-am 
spus eroine). Dar eroismul femeii 
este în acest fel sortit anonimatu- 
lui şi eu consider ca un adevărat 
eroism faptul că femeia şi-a păs- 
trat toate misiunile acumulate 
de-a lungul secolelor şi că în epoca 
noastră şi-a mai asumat și altele, 
achitiîndu-se, pare-se, de minune. 
Nimeni totuși, nu bagă de seamă 
acestea. Ca și cum aşa ar fi 
firesc, 


generează noi probleme de via- 
ță, adesea foarte dramatice? Au 
apărut conflicte noi în cuplul zi- 
lelor noastre, s-a schimbat însăşi 
calitatea relaţiilor sale, femeile 
au căpătat biografii noi, nu nea- 
părat idilice, trandafirii, dar dem- 
ne, Lipseşte în filmul românesc 
demnitatea socială și psihologică 
pe care femeia şi-a cîștigat-o în 
viață. 

În acest univers insuficient sau 
fals explorat, singurele incursiuni 
le-a realizat, deocamdată, autoa- 
rea de film Malvina Urșianu. Mă 
bucur că la orice dezbatere des- 
pre personajul feminin în filmul 
românesc, spectatorii, regizorii, 
criticii consemnează cazul de ex- 
cepție al acestei creatoare preo- 
cupată de profilul femeii anilor 
'70 şi, aș adăuga, al viitorului. 
Malvina Urșianu știe să poves- 
tească cinematografic destinul u- 
nor femei adevărate, eroine cu 
volum dramatic şi viață reală, 
femei cu personalitate, dar care 
rămîn, din păcate, excepţii în- 
tr-un univers de celuloid invi- 
at de fetițe fără viață. 


adînc împămîntenite, atît în men- 
talitatea bărbaţilor, cît şi, din pă- 
cate, în cea a femeilor. 

Acestei mentalități i se dato- 
reste, cred, faptul că autorii de 
filme dau interprete? feminine 


o atît de mică importanță. 

Problemele, dramele, adaptarea 
femeii în noua societate par 
chestiuni personale, ale sexului 
frumos, fără importanţă pentru 
scenarist, sau de o importanță 
secundară. El uită, sau pare că 
uită, că problemele dramele și 
adaptarea femeii formează de 
fapt viața de toate zilele, întregul 
destin al unei fiinţe pentru care 
el, scenaristul, este tatăl, fratele, 
soțul sau fiul. 

Lipsa de importanță ce se dă 
femeii în filmele noastre se vede 
şi în felul cum se distribuie rolu- 
rile feminine. 

În toate filmele noastre rolul 
bărbatului este încredințat de 
obicei unui mare actor, chiar roe 
lurile secundare sînt date marilor 
actori şi ei reuşesc adeseori să 
facă din aceste apariţii momente 
de artă. 

În schimb, în rolurile feminine 
apar, de multe ori, poate de prea 


Geo 
SAIZESCU: 
Deşi mereu 
prezentă, femeia, 
în filmul românesc, 
nu am prea 
văzul-o 


Deşi nu se poate spune că fe- 
meia n-a fost prezentă în filmul 
românesc, încerc o stare de in- 
satisfacție: cu unele excepţii, ori 
a fost văzută superficial, ori a fost 
numai decorativ pusă în valoare, 

Consider că față de importanţa 
pe care o are—şi trebuie să o 
aibă — femeile, o jumătate din 
populaţia ţăriil, în societatea ro- 
mânească contemporană, pentru 
că nu a văzut-o întotdeauna așa 
cum se cuvine, cinematograful 


Constantin 
STOICIU: 
Să punem la cale 


un program. de -afirinare Î 
femeii în filmul nostru, 
mi se pare 0 încercare 


cel. puțin nevinovată 


Trebuie să mărturisesc, din pă- 
cate, că ideea unei anchete des- 
pre locul şi rostul femeii în cine- 
matograful nostru, etc., nu mi 
se pare deloc fericită. Dar, în 
sfîrşit, chemat să spun şi eu cî- 
teva cuvinte în legătură cu ches- 
tiunea pomenită, nu pot să nu-mi 
aduc aminte, înainte de orice, de 
suava declarație a unei talentate 
actrițe autohtone după care, sin- 
gurul rol de femeie al zilelor noas- 
tre, rol temeinic construit, adînc 
şi adevărat, aşa cum se cuvine 
şi cum filmele noastre n-au ară- 
tat cam niciodată, l-a interpretat 
într-o rozalie realizare, cu tele= 
foane albe, maşini lungi și sticle 
şi borcane goale, vindute între 
două inteligente conversații des- 
pre „condiţia femeii”, 

La urma urmelor, desigur, am 


multe ori, nişte steluțe căzătoare 
(mereu altele), un fel de comete, 
cu mutrişoare frumușele, stingace 
şi nepricepute, care strică şi ce 
a mai rămas din bietul rol femi- 
nin. 

De unde vin aceste improvizate 
actrițe? Unde se duc? Cine le 
descoperă? Cine le pune să joa- 
ce? N-ar trebui și aici un con- 
trolor de calitate cu simț de răs- 
pundere în alegere? 

Noi aşteptăm să le vedem pe 
marile noastre actriţe, pe cele 
care ne fac să rîdem şi să plin- 
gem la teatru şi la televiziune, 
pe cele care ar putea aduce în 
film femeia adevărată şi care au 
şi ele dreptul tegal (deopo- 
trivă cu bărbații) să apară pe 
ecrane ca vedete consacrate, 

Să ne debarasăm în film de pre- 
judecata care consideră că rolul 
feminin poate fi încredinţat ori- 
cui, 

Deși se știe —aci nu-i vorba 
de un om, Ci doar de o femeie. 


nostru trebuie să-şi facă un fel 
de mea culpa. 

Femeia-mamă, femeia-cetățean, 
femeia — „om“ de. acţiune, de 
ştiinţă şi de idei, femeia-producă- 
toare de bunuri materiale merită 
a intra de acum înainte în viziunea 
cineaștilor români care, cu sime 
tut lor artistic, dovedit în nenumă- 
rate opere de valoare, să creeze 
printr-o multitudine de tipuri fe- 
minine, imaginea elocventă, re- 
prezentativă a femeii românce 
contemporane, 


recunoscut cu toţii, în teorie și 
practică, egalitatea bărbatului şi 
a femeii, dar a bate monedă pe 
această recunoaştere şi a face un 
capăt de țară, în cazul cinemato- 
grafului, din aceeași recunoaștere, 
cred că este prea mult şi, ori- 
cum, riscant, N-am nimic împo- 
triva unor filme cu eroine, cum 
nu am nimic împotriva unor per- 
sonaje feminine bine şi frumos 
alcătuite, asta ţine de talentul 
scenariştilor și regizorilor — să 
punem la cale însă un program de 
afirmare a personajului feminin 
în cinematograful românesc este 
o încercare cel puţin nevinovată, 
Fie că sînt cu eroi, fie că sînt cu 
eroine, filmele noastre au sau nu 
valoare, indiferent de această 
grijă administrativă, Restul e vor- 
bărie goală, 


-> 


39 


ancheta 


Nicolae 
ŢIC: 

Cu foarte mici 
excepții, 
prezenţa femeii 
în filmul românesc 
rămine de coloratură 


După ce am primit întrebarea, 
m-am gîndit cu ce filme româ- 
neşti aș putea ilustra, în bine 
sau în rău, răspunsul. N-am 
prea găsit. Dacă la timpul ei 
„Lenţa“ lui Francisc Munteanu 
s-ar. fi făcut film, am fi avut 
acum pe ecran imaginea unei fe- 
mei din zilele noastre, Dacă s-ar 
+ fi ecranizat şi alte cărţi contem- 

porane, unele din romanele lui 

Radu Tudoran, alta mai veche 

„Ana Nucului“ de Remus Luca, 

astăzi „Păsările“ lui lvasiuc care 

aduce în prim plan o figură de 
femeie contemporană, o pre- 
zență cu adevărat activă angrena- 
tă într-un proces de conducere, 


d 


esigur, filmul românesc n-ar ma 


spectator incomod 


n aaee aa 
@ Parabola 1 
iu ae 


ă se apuce de 


s 
(Cemene era obișnuit cu 


creați 
crease pînă atunci pe Adam si E 
precum şi alte minuni). 

Zis şi făcut! 


T x , ; as g x 
Il trimise jos pe fiu-său ca să fie 


„Super-star", 


(lucra la poartă şi avea experienţă 
în munca cu oamenii, care mai intrau 
cind şi cind), oranjă o consfătuire 
rapidă de producție şi fi repartiză 
blajinului bărbos vreo patruzeci de 
îngeraşi ca să înceapă o pinzomiş- 
care după! scriptura ce. i-o dăduse 


Noe încă de la potop. 


de Pavel-regizorul, transformă scrip- 


tura originală într- 
c 


Onalitic cu intro 


cheltuieli de 


40 L 


pînzomişcare,. 


îl chemă sus pe Petru 


Petru, ajutat 


un studiu psiho- 
ţii celeste. Ceme- 
ne le-a dat și o mie de oițe, drept 
reglizare a pinzomiş- 
cării. În bună înțelegere cu Ilie, tre- 
burile s:au aranjat astfel încit ploile 
să curgă în timpul filmării interioare- 


ci 


fi în suferință pe această temă, 
Impresia mea e că — cu, foarte 
mici excepţii, cum a fost „Gol- 
gota" care se baza 'pe o acţiune 
a femeilor dar în cadrul unei al- 
te epoci istorice, sau eroinele 
Irinei Petrescu din „Străinul“ și 
„Duminică la ora 6" —în rest 
prezența femeii în filmul romă- 
nesc rămîne de coloratură. Doar 
pentru a mijloci un conflict, pen- 
tru a veni în avantajul caracteri- 
zării unui bărbat ori al unei ac- 
țiuni, Nici măcar o frumoasă po- 
veste de dragoste nu există la 
noi pe ecrane. Imaginea femeii 
contemporane e departe de a fi 
o prezență activă în film, așa cum 
e ea astăzi în realitate, 


or,'iar la exterioare să fie soare. 
Pinzomişcarea a fost gata 
repede, N-au avut nevoie să sacrifice 
pe altarul cheltuielilor de producție 
lech vreo 600 de oițe din cele 1 000. 

Dar pinzomişcarea n-a venit s-o 
vadă nici dracu, 

Introspecţia ieşise* din modă, Înge- 
rii-spectatori fuseseră și. ei acolo jos, 


foarte 


cu diferite misiuni și nu mai înghițeou 
orice litanie. 

Făcindu-se totalul încasărilor, s-a 
văzut că se adunaseră doar 5 cozi 
de oiţe, trei blănuri cu defecte şi patru 
e. Dar pentru că aşa se apucase 
încă din bătrîni, economia făcută la 
deviz a fost răsplătită, chiar dacă 
filmul a adus pagubă. Cemene le-a 
dot îngeraşilor şi îngerilor-creatori 
100 (una sută) oițe drept îmbunare 
pentru a fi împărţite ca premii de 
încurajare. Că aşa e Cemene: bun la 


S flet, 
ean E aiaa aai 
ê Parabola 2 
me aver. D 
Scargoţchi, dat naibii, a zis că face 


şi el 0 pinzomișcare. (Nu de alta, dar 


Malvina 
URȘIANU: 
Femeile nu viețuiesc 
în colonii, ca pinguinii, 
ca să necesite 
o campanie 
cinematografică... 


Problema „condiției femeii“ cuz 
noaşte în sociologie, ca şi în artă, 
două momente: unul, lupta pen- 
tru cucerirea drepturilor, doi, 
lupta pentru adaptarea la drep- 
turile cucerite, Primul moment 
este compatibil în cinematografie 
cu filmul documentar sau cu fil- 
mul de factură etică. Al doilea 
moment implică incursiunea în 
filmul de analiză. 

Cum din punct de vedere isto- 
ric noi am depășit prima pro- 
blemă, ar rămîne cea de a doua. 
Un film nu poate oglindi numai 
problema adaptării femeii la no- 
ile drepturi cucerite, ci şi a atitu- 
dinii bărbaţilor în faţa acestei 
situații social nouă. Transformări 
se petrec în egală măsură în cele 
două universuri spirituale. 

O problemă își are reflexulei, 
care de multe ori este mai im- 
portant decît însăși problema. 
Un film despre „condiţia femeii" 
conţine, în mod necesar dramatur- 
gic, şi un bărbat, Astfel, mai toate 


avea în iad lael mult mai mulți cunos- 
ori decit erau în rai). S-a gîndit 

sd 0 ze în paradis !" 
ğlcin Cemene 


i-a repartizat și lui 1 000 oițe pentru 


i. De la concurenţa din Olimp 


3 cu telemișcare și nu cu 
pinzomișcare, l-a luat consultant pe 
Hermes, băiat iute de picior. A ieşit 


la urmă o drăcie hazoosă și nu într-o 


„ ci în două. Se băteau îngerii 


și îngeraşii să intre să vadă minunea 


Rideau de le venea rău. 


La spectacol, -medicii cu spe- 
cific local (aveau o cruce roșie pe 
nimb) buiau să trezească cite doj- 
ti îngeri-spectatori . din leşin. (Le- 
sindu de 


îs. Acolo sus se mai întîm- 
plă și astfel 


de minuni). Cind s-adune 
numără, zím- 


blinde 


behăitoare 


bind în barbă, 2.000 de oiţe 
ciștig. Dar, mare necaz: autorilor 
pinzomișcării n-a putut să le dea 
nimic în plus pentru cina cea de taină 
de după premieră, întrucit depășiseră 
. Ba, 


fi trimite lui Scaraoţchi 


heltuită cu 10 (zece) oi 


Y 
a 
a 


filmele lumii sînt filme despre 
condiția femeii și implicit a băr- 
batului, cele două condiţii fiind 
strict dependente. Femeile nu 
viețuiesc în colonii ca pinguinii, 
nici nu sînt o specie pe cale de 
dispariţie ca pelicanii, pentru a 
necesita o campanie cinemato- 
grafică în această problemă. 

| Film despre condiţia femeii es- 
te și „Al 41-lea“, după cum este 
și „Femeia deputat“, după cum 
sînt şi filmele lui Antonioni și 
Lelouch. Profit de acest „dosar“ 
al revistei „Cinema“ ca să declar 
că filmul meu, „Gioconda fără su- 
rîs“ nu este un film despre „con- 
diția femeii“, este un film despre 
raporturile sociale noi dintre 
bărbat și femeie, singurul unghi 
din care mi se pare că se poate 
analiza condiţia femeii, ca de 
altfel şi... condiţia bărbatului. Nu 
cumva această temă („condiţia 
bărbatului“) va fi titlul unui viitor 
dosar? Sînt doar atîtea societăţi 
pe glob aflate în plin matriarhat! 


+ 


o “notă pentru reţineri din salariile 
seră pînă atunci, 
du seama că nici chiar 


el nu mai știe cum să rezolve probema, 
pe ginduri. După o 
zuință hotări: 


Să se facă lumină! 


@ Parabola cu cintec 
ea PRAE R STIE 


[i 
$-o i făcut lumină oare? 


CIRES LITE 
@ Traducere 
Dad 
Pentrucei care se descurcă mai greu 
în lumea parabolelor, facem cuvenita 
adăugire: se pare —om zis se pare 
că o echipă care realizează un film 
prost, ce nu-și scoate nici măcar un 
sfert din cheltuieli, dar care a făcut 
economii față de devizul inițial, pri- 


meşte a primă bună. 


Aşa o fi și pe lumea cealaltă? 


Alexandru STARK 


dmirator pînă la iubire pură 

al lui Marin Preda, nu am dorit 
niciodată să-i văd opera ecra- 
nizată. Nu am „visat“ la transpunerea 
cinematografică a „Moromeţilor“ — 
deși „Desfășurarea“ lui Paul Căli- 
nescu rămîne unul din cele mai 
rezistente filme româneşti, prin 
calitatea sufletească a regiei: onesti- 
tate în lectură și spirit, cinste ve- 
nită din simplitate şi modestie, joc 
drept, sans-fagon, fără megalomanie ; 
dar „Moromeţii“ — volumul .1 și 
mai ales 2 — de ce? Cînd am auzit 
recent în casa unui regizor român 
că i se propun „Moromeţii” ca scena- 
iu, m-am întristat și l-am deconsi- 
L să purceadă la faptă, sub prestare 
de jurămînt, Trebuie respectată şi 
temută viclenia sublimă a acestei 
cărţi. Surîd cu voluptate la gîndul 
cum ar trage pe sfoară Moromete — 
„literarul'” pe orice actor, pe orice 
regizor care ar îndrăzni să-i prindă 
chipul pe pînză. In schimb, pot sta 
şi trei ore —cît ar dura filmul în 
două serii! — să mă uit la poza lui 
Marin Preda lîngă tatăl său, tipărită 
în „Arges“ (nr. 5/72), ca piesa-mat- 
tresse, alături de o pagină-manu- 
scris, în cadru! unuj exemplar in- 
terviu luat de Florin Mugur scrii- 
torului. Mă pot uita la Preda și la 
tat-su ore întregi, ca la un desă- 
vîrşit stop-cadru al operei — fiul 
e tînăr, sever, ascetic, uscat, suge- 
rînd o indiscutabilă rigoare morală, 
încărcată de răutate şi refuz, bătrînul, 
tuhs, neras, fără nimic* dulce sau 
tandru în “înfăţişare, te. privește 
neclintit în ochi, cu o indiferenţă 
și ea ipflexibilă, străbătută de cu» 
Pent reci. Niciunul nu surtde, nu 
încearcă măcar să surîdă, cala foto- 
raf — niciunul nu se pliază acelui 
joc celebru de-a „zîmbiţi, vă rog". 
nu descopăr nici o urmă ge coachetă- 
“rie sau frivOlitate, nici o` concesie 
frumosului și caligraficului, „ poza" e 
reprimată exact ca în. proza fiului. 
Descopăr însă — foarte cinemato- 


grafic, privind stăruitor cînd la 
unul cînd la altul alte multe 
scenarii... Fotografia aceasta mi se 


pare cea mai fidela și mai sintetică 
ecranizare a operei. IN-aş mai avea 
nevoie de „Moromeții” pe peliculă, 


1. MICLEA 


nu văd de ce ar veni un actor să rea- 
lizeze chipul bătrînului llie Moro- 
mete — cum am auzit că e formulat 
în manualele școlare! — un altul să-l 
facă pe Nilă, iar alţii să spună că-s 
Marmoroşblanc sau  Dinvasilescu. 
Poate că am prea multă imaginaţie 
proprie — așa cum nu-i place deloc 
lui Marin Preda să constate la unii 
confrați. Poate că, iubindu-l prea 
mult (pînă la tristețe), nu mă gîn- 
desc la prestigiul său popular —căci 


Confesiunile 


unor copii ai secolului 


Două 
sau trei 
idei auzite 


de la 


MARIN 
PREDA 


de dragoste şi fraternitate — amplu 
și cu o claritate în care e strînsă, 
ca în acea fotografie, o încredințare 
din adînc, o observaţie îndelung 
coagulată, depășind, în secretul ei, 
stricta întrebare şi iradiind pînă 
departe. Preda spune următoarele: 

— Camus e un gen de scriitor 
care la noi, în România, nu este în- 
totdeauna şi de toată lumea admirat. 
Cititorul român este un cititor 
foarte bun, dar are o însuşire care 


O sărbătoare: 
autorul „„Moromeţilor:“ 


la 50 de ani 


se ştie că filmul unei opere impor- 
tante nu este altceva decît triumful 
definitiv, în mase, al creatorului ei 

și  negîndindu-mă la prestigiul 
său, „îi stric prețurile”, cum ar zice 
bătrînul _plecînd la tîrg să vîndă 
grîul... Totuși, asta este — oricît 
mă prelucrez să tac — ideea mea, la 
care țin morts, anume că „Morome- 
ţii” nu trebuie să aibă al șaptelea 
destin (7 de la a șaptea artă), „Moro- 
meţii” nu trebuie să se lase provocați 
nici de „Moartea la Veneţia” și cu 
atît mai Putin de- Răscoala" sau 
„Baltagul“ ce? Aş răspunde şi 
eu ca oamenii lui Preda:. „Diaia!" 
sau, şi măi frumosi „Întrucît“, dacă 
în acel interviu fastuos luat de Mugur 
nu ar exista un pasaj “esențial, atit 
ca vibraţie intelectuală cît și ca ati- 
tudine artistică, în problema fără 
capăt a relației dintre public şi 
"operă în România. 


a un moment dat, Mugur îl în- 

treabă pe prozator dacă-i 

place Camus, dacă simte vreo 
afinitate cu opera aceluia, căci el, 
Mugur, are impresia că între luci- 
ditatea interlocutorului său și a 
„celui care a gîndit sub soarele ză- 
păcitor a! Algeriei“ s-ar putea stabili 
contacte și chiar similitudini. La 
care Preda răspunde amplu — ca de 
obicei ocolind pudic mărturisirea 


nu numai că nu dispare dar se men- 
ține ca o caracteristică a psihologiei 
lui: caută în artă şi altceva decit 
marile probleme, vrea ca arta să și 
distreze, să-l înveselească puţin, 
să-l scoată din viaţa diurnă, să-l 
transporte într-o lume fascinantă, 
să-l facă să uite, pentru moment, 
de soarta pe care el o are pe pămînt. 
„Or, literatura care nu conţine o 
asemenea trăsătură nu prea place 
cititorului român. La Camus este 
predominant sentimentul şi atitu- 
dinea morală; dar scriitorul nu are 
o imaginaţie foarte bogată. Autorii 
de acest tip nul n în cititor din 
cotidian, ci dimpotrivă caută să dea - 
cotidianului semnificaţii majore pe 
care. cititorii român nu le prea vede 
şi nici nu-l interesează”. 
La care cu — copil al secolului, 
năpădit de “Problemele cinefilului 
român --mă întreb: oare această 
trăsătură nu e caracteristică și spec- 
tatorului român de cinema? Oare 
„căutarea în film și a altceva decit 
a marilor: probleme" nu explică ina- 
derența publicului nostru la lancso, 
Bresson, Bergman, față de toţi marii 
asceţi, preferința — chiar'în comedie 
— faţă de de Funès în detrimentul 
lui Malec, de pildă? Oare explica- 
ţia gravă şi responsabilă a lui Preda 
nu ne dă cheia pentru a T 
ce neorealismul — cel care a dat 


caracter 


înțelege det 


ca nimeni altul „semnificații majore 
cotidianului“ — nu a spus prea multe 
nici publicului, nici regizorilor noş- 


tri? Și care e acel public, al cărei | > 


țări, dornic să găsească în artă toc- 
mai „ceea ce nu-l face să uite soarta 
sa pe acest pămînt?“ Nu aduc oare 
toate-anchetele literare şi cinemato- 
grafice ca best-seller-uri şi pe locul 
1, cărţi și filme care „ne transportă 
într-o lume fascinantă“, care „ne 
fac să uităm Viaţa diurnă” ? Oare 
această trăsătură care nu dispare în 
Tara Românească nu e. mai degrabă 
o trăsătură a lumii, în această mar- 
gine de secol? În sfirsit, mon cher, 

cum ar zice Preda, e oare foarte 
sigur că “această propensiune spre 
veselie şi distracţie, în detrimentul 
marilor probleme, ar trebui să djs- 
pară? (Singura mea certitudine este 
aceea că marile „probleme nu sînt 
nici distractive, nici vesele...) 


a care Mugur îl întreabă pe Preda 
de ce, de ce crede domnia-sa că 
cititorul român (eu îmi permit să 

citesc mereu : „spectatorul“, căcietot 
una și tot unul) nu e interesat de auto- 
rii carenu-l scot din cotidian, carenu-i 
înleshesc „vesela evadare“, Răspuns: 

— Eu cred că din următorul 
motiv: noi sîntem un popor care 
ştim multe și, ca toate popoarele 
care stau pe un loc al pămîntului de 
mii de ani, cu greu ne mai poate 
uimi cineva, din punctul de vedere al 
ştiinţei despre viață, despre moarte 
sau despre marile evenimente ale 
existenței noastre. Și atunci, ceea ce 
dorim de la artă este să ne scoată 
din aceste realități pe care le cunoaș- 
tem prea bine, adică boala, necazuri, 
lupta pentru existenţă, vicisitudinile 
istoriei. Poate că mai mult decit 
celelalte, vicisitudinile istoriei, pe 
care le-am trăit de cînd sîntem, dau 
cititorului român această știință... 
Românul se naşte cu ştiinţa despre 
ceea ce-l așteaptă în viaţă. Asta ar 
putea fi o explicație. Dar un alt 
observator ar putea spune că sîntem, 
în fond, nişte oameni veseli și că 
lucrurile grave neînsoţite de mişca- 
rea aceea care să facă din artă un 
spectacol, nu ne prea prind, nu ne 
prea impresionează”, 

La care eu cred că Preda are pro- 
fundă dreptate în tot ce stabilește 
şi conectează aici: existenţa la expe- 
riență, istoria la neuimire, boala la 
luciditate, inteligenţa la sfidare vi- 
tală, vitalitatea la veselie, veselia la 
știința vieţii, știința vieţii la specta- 
colul ei. „Românul se naşte cu 
știința despre ceea ce-l așteaptă în 
viață...” — și dacă, precum zice 
Moromete, „totul depinde de fa- 
cultăți”, atunci aceasta e o fantas- 
tică facultate care ne deschide un 
cîmp de reflecţie întins pînă la 
vertijul conflictului diabolic dintre 
artă şi realitate. Căci — și o spun cu 
toată veselia de care sînt capabil ca 
român — nu înseamnă că știind tot 
ce mă așteaptă în viață, voi ști și 
tot ce mă aşteaptă în viața unei 
cărţi, în viaţa filmelor de cinema? 
Dar există operă de artă fără un 
uimitor? Însă eu știu că 
„greu ne mai poate uimi cineva...“ 
lată-mă prins-într-un dublu blestem: 
ştiu mai tot şi aș vrea să mă aflu 
vrăjit — dar orice vrajă îmi e inter 
zisă fiindcă “ştiu prea multe” des 
boli, necazuri „și. istorie... Blestem 


dublu, dar şi sublim, şi binecuviîn- 


tat, singurul care "duce la acea încor- 
dare — demnă de un artist —a bă-" 
TAn zilnice. încăpăținate, în stînca. 
aceea atît de: rece la minune...” 


în aceste condiţii istorice și știinţi- 
fice, nu există prea multe soluţii 
zic eu, vibrînd voios, conform indi- 
caţiilor călinesciene. Una “din so- 
luţii, cea mai bună, ar fi dezlegarea 
blestemului, tăierea nodului gor- 
dian prin opere “Ta Moromeţii”. 
Dz=spre care —după cum susține 
legenda — tatăl „autorului s-ar fi 
exprimat că ce e aşa de grozav în 
cartea aceea, tot ce scrie acolo aşa 
s-a întîmplat, éi şi ce-i cu asta? 


Radu COSAȘU 


A i i 


e 


41 


Mi bate gîndul, de lao 
vreme, să fac un îndră- 
cit serial de filme aven- 
turoase, la care specta- 
torul să palpite tot 


timpul şi să nu respire de emc- 
ție decît pe o singură nară. Seri- 
alul “se va numi „Incocoșibilii”, 
din pricină că cei trei eroi princi- 
pali (trei prinți "ai vitejiei, care 
obligau întotdeauna dr reptatea să 
iasă la suprafață cà untdelemnul 
de floarea soarelui) n-au fost nicio- 
dată cocoșați în bataie, ba dimpq- 
trivă: cine încăpea pe labele lor 
era vai de mama lui. (im spus „tabe”, 
şi.nu e o eroare savw'o vulgaritate la 
mijloc, pentrusă personajele noas- 
tre principale sînt pur și simplu 
nişte animale. Yep, șeful trio-ului, 
este un iepure dat naibii de pieptos, 
cu nişte mustăţi superbe, cu o strun- 
găreaţă care-l face nemaipomenit 
de simpațic, cu buza crestată în de- 
cursul unei crîncene şi inegale bă- 
tălii, mindru, cam orgolios, iute la 
minie şi repede la încăierare. Arik 
este un arici grăsuj și rotofei, care 
călărește întotdeaua un catîr dresat, 
a cărui lovitură de capitã- e o ade- 
vărată torpilă, iar Weve este o 
veveriță masculină, . adică, mai pe 
neromâneşte, un veveriţ, numit şi 
„omul trei“, adică cel care intervine 
întotdeauna la urmă ca să alinieze 
cadavrele şi să lase locul curat. 

Cum începe acţiunea serialului? 
Cei trei incocoșibili tocmai încinse- 
seră un pocheraș („unul mic“, pe 
alune americane), într-o scorbură 
din “pădurea lor de baștină, Um- 
bryta, cînd le sosi o misivă din 'par- 
tea primarului pădurii Vernyi, Mar- 
tin, Ursovici, care-i invita să le dea, 
contracost, o mînă de ajutor în 
vederea lichidării banditismelor, es- 
crocheriilor, jafurilor, traficurilor 
ilicite de valută, răpirilor de fecioare 


“minore și mirese, etc., care aveau 


loc în această localitae de animale. 
Incocoșibilii, care şedeau cam pe 
sponci cu gologanii, întrucît nu mai 
avuseseră nimic de lucru în ultimul 
timp, împărțiră potul fifti-fifti, se 
urcară pe cai și porniră în trap de 
voie spre pădurea Vernyl, fluierînd 


film şi literatură 


Mă bate gindul, de la o = 
să fac un îndrăci! serial e K 


de filme aventuroase 


V f d 


Walt Băieșu în concurenţă cu Jon Disney 


de mama focului. Pe la miezul zilei 
erau deja în vizuina primarului, un 
tip bătrîn şi gras, care se mișca mai 
anevoie ca un compresor, Pînă să se 
ridice el ca să le strîngă labele, cei 
trei incocoşibili se plictisiseră deja, 
obișnuiți fiind să nu pună nici un 


„preţ E formalităţi şi fleacuri de 


curtoazie. Totuși  n-avură încotro 


Ultimul unchi 


Comedia trece 
printr-o tragedie, 
Cu cine vom ride miine? 


Unchiul nostru „Monsieur 
(toată lumea ştie că Hulot e 


unchi 
ţie în lumea modernă'care. e populată, 
verișori, și 


de cumnaţi, 
mult mai rar-de unchi, 
de generaţiile bătrîne, 


alături de bunici 
s-ar zice la_cimitirul 
Era o vreme'cînd literatura, 


şi de mătuşi, 


unii bonomi, 


la- care tinerii împrumutau bani 
pentru a- putea întreprinde acţiuni 
capabile să _șocheze familia și legile 
ei, mai mult sau mai puţin burgheze 
Unchii erau cu deosebire burlaci 
sau văduvi, ceea ce le dădea un far- 
mec în plus şi o slăbiciune în plus 
pentru nepoți. 

Hulot este un unchi prin vocaţie — 


Hulot 
numele 
„adevărat al lui Jacques Tati) este un 
“om minunat. În primul rind, pentru că 
| — fiinţă pe- cale d& d spări- 


nepoți =: 
căci ei țin 
undeva "pe 
cum 
elefanților. 
mai Cu, 
seamă cea engleză, era plină de unchi, 
toţi cam extravăganţi: 
ufichi pe care copiii îi adorau $i- de 


singuratic, uşor extravagant, cum- 
secade — prea. cumsecade chiar 
ocupat cu mici şi inofensive manii, 
totdeauna 'serviabil -şi de cele mai 
multe: ori ape Hulot este unchi 
oritear face, orice at fi pus să facă. 
“Şi asta, este plăcut, , reccnfortant, 
admirabil, În Huiot i pe toți 
unchii mei, deși nu ştiu dacăvel se 
recunosc în Hulot: pi 
Jacques; Tati pate un cineast -pre- 
destinat să nu se ocupe de literatură 
EI îşi inventă filmele singur, buc aţă cu 
bucată; Aa d cu coltișor un 
studios cu gratia Stingăciei și cu “can- 
doare. O minunată zâpăceală plu- 
tește în toâte peliculele sale o 
zăpăceală a aferaților, a celor ce vor 
să fie la fix peste tot, neputind fi 
niciodată. Ei sint veşnic trădați 
bunele lor intenţii cad baltă, victime 
ale unei ineficienţe care ne umple de 
mîndrie : iatăcă'se poatetrăi și așa îne- 
poca mecanizării și preciziei la micron, 


asc 


și trebuiră să suporte discursul de 
bun venit al gazdei. 

— Stimaţi maeștri, rosti solemn 
primarul. Vă spun maeştri, pentru 
că sînteţi, într-adevăr, Nişte maeștri 
şi pentru că gloria voastră a trecut 
demult graniţele pădurii în care 
v-aţi născut, crescut și educat și 
în care v-aţi impus ca niște viteji 


Unchiul Hulot este un taciturn 
încăpăținat. Tot ce se aude în fil- 
mele sale e un fel de murmur, din 
care se disting din cînd în cînd ct- 
teva cuvinte sau zgomote — atît cît 
să nu ne izbim de tăcere. Un mur- 
mur, un ciripit, o flecăreală subţire 
exact ceea ce aude un distrat tăcut. 
Vă daţi seama că de literatură, de 
fraze, de intrigă -——nici vorbă 

Unii au văzut în acest boicotal 
literaturii un omagiu sau o raliere la 
cemandamentele filmului mut, Poate. 
Dar dacă la Pierre Etaix lipsa cuvîn- 
tului ne deranjează, e ostentativă, la 


tăcere poţi să le vezi ridicolul. 
dicol 


dinastie ce a avut 
stinge — s-a stins — 
toate dinastiile de azi. 
după el? Comedia 
tragedie. 


didan ai codrilor, . si 
ților şi a escrocilor. d 
noastră, viaţa și bunurile animalelcr 
cumsecade se află de la un timp în 
permanent pericoli datorită unor 
ființe fâră căpătii, care urăsc munca 
cinstită şi ibbesc cîştigul murdar, 
nedindu-se în lături de la crimă, 
şantaj, răpiri şi chiar scalpări. Aproa- 
pe nu e noapte fără o fărădelege sau 
o crimă Eu însumi a trebuit să plă- 
tesc- recent o putină c miere cît 
mine de mare“ pentru răscumpărarea 
unui nepote! pe care, bandiții U: 
răpiseră şi pe care începuseră d 


= să-l dărbierească pe uscât cu o ama 


U pa 
Där aT Garda. dumneavoas- 
_ treë civilă ce face? "întrebă, sufocat 
„de : enervare Yep, pipaindu- -şi pis- 
toătele cu un “gest reflex. > 
"—0, cît despre garda noastră, 
spuse tristul și „grasu „primar, să 
nu “mai vorbim. E o “adunătură de 
leneși și pi Aida care mau curajul 
să iasă din bîrlogurile lor de îndată 
ce asfințeşte soarele În plus, unii 
dintre sej lucrează. mină-n mînă cu 
bandiții şi dau prada pe din două. 
Hm, făcu “Weve,  mestecînd 
două batoane. de măcriș deodată, 
dar în aceeaşi clipă intră în încăpere, 
furtunos, Busy. șeful gărzii, care 
începu să urle PM primar: 

— Sînt jignit şi umilit! Îmi dau 
demisia! Ce caută incocoşibilii în 
pădurea mea, cine i-a chemat pe 
acești golani și vagabonzi, cine a... . 

Nervos, şeful gărzii nu avu timp 
să termine, căci incocoșibilul Yep 
îi înfipse o labă în bărbie, îl ridică doi 
centimetri deasupra solului, îl privi 
fix în ochi, îl plezni cu urechea 
dreaptă peste mutră (un vechi 
obicei de-al lui) și-i spuse leneș, prin 
strungăreaţă: 

— Măi, papiţoiule, 
nervos, că năpiîrlești! 

Apoi îl lăsă jos și zise către pri- 
mar: 

— O.K., maestre! Bagă doi poli 
avans 'și ne apucăm de treabă. 


nu fi atît de 


(Urmare în numărul viitor) 


lon BĂIEȘU 


Hulot — Tati ea e naturală, e un fel 
de a vedea lumea, e un fel dea se 
purta, de a se reprezenta pe sineă 
într-un concert de zgomote și ges- 
turi, pe care numai privindu-le: în 
Un 
ridicol blînd, duice, glumet, un ri- 
roz. 
Unchiul Hulot este ultimul dintr-o 
regi mari și care se 
cum se sting 
Dar ce va fi 
trece printr-o 
Cu cine vom rîde mfine? 
Gelu IONESCU 


O dinastie care se stinge (/acques Tati- -Hu lot) 


care moare 


Producţie a studiourilor din R.P 
Ungară. Regia: Istvan Gall. Scena- 
riul: Istvan Gall şi Peter Nadaus. 
Imogineo: Janos Zsombolyai, cu: 
Mari Töröcsik, Istvan Ferenczi, Irma 
Patkos. Ç 
DEE se e APEI E PER L RER S ra 
„Istvan Gall este un regizor afat 
la al șaselea film, matur şi stăpîn 
pe arta sa, cum în Ungaria sînt la 
ora actuală un grup mare de regizori, 
fără a-l socoti printre ei pe extraor- 
dinaru! Miklos lancso care a depășit 
demult hotarele țării sale. 

Văzînd filmul acesta, ai sentimentul 
că Istvan Gall a lucrat pe.îndelete, 
cu toată grija şi seriozitatea pe care 
i-au cerut-o subiectul și profesiunea 
de regizor la care, se pare, ține foarte 
mult, Filmul e făcut cu simplitate 
și modestie, dar cu o cunoaștere 
profundă a narațiunii propuse şi 
cu nevoia de a comunica -semnifi- 


vie sp eg 


din satul părăsit un personaj. Deci 
povestea este povestea unui sat 
părăsit de locuitorii lui — fenomen 
destul de frecvent în ultima vreme 
în țările cu industrie în plină dezvol- 
"tare. Doar o familie de tineri se mai 
încăpăţinează să scoată bani din 


Îngrijirea  răsadurilor de legume, 
rămînind pe meleagurile natale, Ei 
doi și o bătrînă care-i va părăsi şi 
ea foarte curînd, diîndu-şi sufletul, 
fără a apuca măcar să-şi vadă fecio- 
rul venit cu familia tocmai din Ca- 
nada, Zilele trec monoton, bărbatul 
lucrează la pădure, iar femeia rămîne 
singură în satul "pustiu, cu grijile 
gospodăriei. Din cînd în cînd vine 
şi fiul lor, elev la şcoala din oraș, 
sau se mai duce ea să vîndă ia tîrg 
bůcatele culese. 

Filmul este permanent dominat 


de nostalgia locurilor părăsite, unde 
au locuit oameni pe care i-ai cunos- 
cut, le-ai știut glasurile, sufletul, 
năravurile. Treptat, gardurile dără- 
pănate, casele goale, ulițele strîm- 


ăia 


Nostalgia locurilor părăsite 
(Satul care moare) 


cații și stări sufleteşti dinlăuntrul 
și nu dinafara subiectului, Istvan 
Gali e un regizor matur prin “felul 
în care a știut să stăpinească echipa, 
actorii, operatorul, scenograful etc. 
Dar mai presus, mai presus de toate 
acestea, a știut să se stăpinească pe 
sine, să-și stăpînească tentația de a 
divaga, făcînd un film structurat cu 
o rigoare de compoziţie muzicală 
cu variaţiuni pe aceeași temă, Se 
vede, de asemeni, că nu a'spus„mo-* 


tor!" decît atunci cînd a fost convins” ` 


că totul e perfect pregătit și a spus 
„motor“ cu toată răspunderea. Se 
mai observă că a așteptat orele 
din zi cele mai potrivite pentru fil- 
mare, pentru a respecta epica sen- 
zorială pe care și-a propus-o şi, 
în sfirşit, a ştiut să pună în valoare 
calităţile morale şi psihice ale exce- 
lentet actrițe care este Mari Töröz- 
sik, aflată în plină forță de creație. 
A ştiut să-i dirijeze privirile, vocea 
şi expresia feţei spre sentimentele 
lăuntrice, vital necesare unui astfel 
de personaj. 

La fet ca Michelangelo Antonioni, 
carë în „Noaptea“ a creat din oraș 
un personaj, Istvan Gall a creat 


te, curțile pustii și fintîna din mij- 
locul pieții de unde femeia ia apă, 
transformă satul într-un personaj 
sunibru și trist, trezind în femeia 
singură o teamă aparte, teama de 
sine însăși. Femeia se duce la preot 
să se spovedească; aflăm de aici 
că odată, în copilărie, a simţit nevo- 
ia să fugă... să fugă... Cînd bărbatul 
vine „acasă, totul pare normal. Dar. . 
a doua zi în zori, e! n-o mai găsește 
alături în pat. O caută prin satul 
pustiu, apoi o află în pădurea de 
brazi tineri. l-a venit femeii din nou 
să fugă,.. și el pornește din nou s-o 
caute. Filmul debutase cu unjoc . 
de-a v-aţi ascunselea îi care eroii,” 
cei doi soți, se caută. Eroina se as- 
cunde iar soțul o caută. Era doar un 
joc. Acum, în final, jocul acesta se 
repetă cu un deznodămint tragic. 
„Satul...“ lui Istvan Gail se numără 
printre acele filme pe care le redes- 
coperi de fiecare dată, pentru că 
a ştiut să creeze și să comunice stări 
sufleteşti, pe cît de simple peatit 
de profunde. Stări de care cinema- 
tograful are atîta nevoie și pe care, 
numai el, dintre arte, le stăpînește 
cu-atîta fascinație pentru spectator 
prin limbajul său secret. 


Dan PTA 


k 


Apa 
NIG 

Producţie a studiourilor A.P. Dov- 
jenko. Regia: Grigori Kohan. Sce- 
nariul: Tamara Sevcenko. Imaginea: 
Aleksandr Antipenko. Cu: Zinaida 
Kirienko, Les Serdiuk, Ivan Gavri- 
liuk, Natalia Naum, Vitali Smo- 
liak, Aleksandr Bistruşkin, Galina 
Kravţova, Nikolai Nataluşko. 
BLEE TEE V sit: APE DAE PE EDER 

tîrziu, neașteptat de tirziu, în 
pragul casei Dahkăi, poposeşte dra- 
gostea. Femeia, stingherită de neaş- 
teptata fericire, se sperie, se ascun- 
de, se bucură, dar sfirșeşte prin a 
i se dărui. Faptul provoacă un deze- 
chilibru sufletesc. Ea va avea de ales 
între cei doi copii făcuţi cu un alt 
bărbat, mort” demult, și cel care a 
apărut pe neașteptate. Starea de 
impas provocată nu de bărbat, cum 
s-ar putea crede, ci de neînţelege- 
rea fiului cel mare, ar fi sîmburele 
dramatic și, de ce nu?, patetic al 
filmului tînărului regizor ucrainean 
Grigori Kohan, care a debutat cu 
„Piinea şi sarea“, 

Frumusețea aparte a filmului nu con- 
stă atît în reluarea vechiului conflict 
cornelian dintre datorie şi pasiune, 
cît în amplasarea lui în mediul unui 
sat ucrainean, sat contemporan unde, 
deși „ceva“ în relaţiile dintre oameni 
s-a schimbat, felul lor de a fi a rămas 
acelaşi și prejudecata mai are încă 
rădăcini destul de adinci. 

Mama îşi părăsește, nu fără durere, 
fiii, urmîndu-și noul soț pe cărările 
munților. Satul bîrfeşte fără a ști 
că Bogdan, fiul cel mare, era cel care 
își alungase mama, fără a ști că mama 
încearcă în zadar o apropiere. Poate 
că și mama şi fiul sînt vinovaţi, poate 
că fiecare a exagerat. Dar timpul 
reîntiinirii se apropie. Nici nu ar 
putea fi altfel, devreme ce, copiii, 
chiar dacă se manifestă momentan 
printr-o stare de rezistență, nu fac 
altceva decît să confirme existența 
unui sentimânt, primitiv exprimat, 
dar nu mai puţin puternic. 

Filmul este remarcabil, mai ales, 
în modalitatea în care este „povestit“, 
Regizorul practică un cinemato- 
graf de analiză, cu un aparat-micro- 
scop care descoperă reacțiile intime. 
Cu siguranţă că lucrurile nu ni s-ar 
fi părut deosebite dacă imaginea 
lui Aleksandr Antipenko nu ar fi 
fost în deplină concordanţă cu inten- 
țiile regizorului. Şi poate că filmul 
ni s-ar fi părut obișnuit, dacă în rolul 
Dankăi, Zinaida Kirienko nu ar fi 
reuşit să ne facă să credem că lacri- 
mile pot împietri înainte de a se 
rostogoli pe obraz. 

lată un film care impune un nume 
nou în galeria — destul de numeroasă 
— a cineaștilor care s-au afirmat de 
la primele lor realizări, 

< lulian GEORGESCU 


Binecuv'intați 
anima'ele și copiii 


Producţie a studiourilor din S.U.A. 
Regia: Stanley Kramer. Scenariul: 
Mac  Benoff — după romanul lui 
Giendon Swarthout. Imaginea: Michel 
Hugo. Cu: Brel Mumy, Barry Ro- 
bins, Miles Chapin, Darel Claser, 
Bob Kramer, Maro Vahanian, Vin- 
cent Van Lynn, Charles H. Gray, 
Elaine Devry. 
R RZ SAU PAID EEST ETA E T) 
A binecuvinta ceva înseamnă a 
vorbi de bine despre ceva, a-l aproba, 
a-i acorda credit, a declara multu- 


mire că acel lucru a apărut, în faţa ` 


noastră, sau că s-a întîmplat, sau 
chiar pur şi simplu că există. Ideea 
filmului de care ne ocupăm este toc- 
mai asta: copiii și animalele sînt tot- 
deauna  bineveniți printre. noi. 
Pe ei îi putem aproba, în ei ne putem 
încrede, pe ei ne putem bizui, mai 
mult decit pe adulţi. Ideea frumoasă, 
idee dramatică, mai ales în împreju- 


rările poveștii lui Kramer. Revista. 


„Variety“ spune: „daţi învelișul la 
o parte şi veţi găsi, în fiecare film al 


lui Kramer,-o problemă, un Simba =~ 


Aduceţi-vă aminte de „Lanţul“, de 
m- Nürnberg", de „...Maimuţe“ de 
„Corabia nebunilor” şi veţi da drep- 
tatea acelei reviste americane. 

Aici e vorba de şase copii deza- 
daptaţi, șase „misfits“, fiecare din ei 
victimă a altui traumatism psihic: 
Prin repezi „flash-back“-uri, aceste 
șocuri trecute, emoţii de altădată — 
creatoare de complexe dureroase, 
ne sînt evocate. În prezent, ne aflăm 
într-un campus special de educare, 
un lagăr de copii cu părinţi bogaţi. 
Șase adolescenţi sînt dați pe mîna 
acestei instituții pedagogice pentru 
a fi supuși unei educaţii spartane, 
dură, sportivă, aspru disciplinată, 
în scop de a pregăti pe viitorii 
adulţi să înfrunte cruzimile, greutăţile 
vieţii. Cei şase adolescenţi se află la 
granița dintre normal şi patologic. Ri- 
goarea unei vieţi ceasornic şi a unui 
ascetism necruţător îi va, pare-se, 
reeduca, îi va normaliza. Bineînţeles, 
educatorii nu puteau să nu ajbă 
mutră și apucături de dresori de 
hitlerjugend. În schimb cei şase 
tineri, cu toate complexele lor, cu 
toată dezaxarea lor, se dovedesc a fi 
mai umani decît domnii lor educatori 


sau părinţi. Micile deficite psihice 


se traduc la ei prin suprasensibili- 
tate care, confruntată cu insensibi” 
litatea totală a brutalilor lor dascăli, 
devine sensibilitate pură şi simplă şi, 
întrucîtva, normalitate. 

Această idee e exprimată mai ales 
îh episodul cu bizonii. În vecinătatea 
acelui campus se află o rezervaţie 
de bizoni. Patronii o comercializează 
nu numai vînzînd carnea, grăsimea. 
oasele, coarnele, intestinele anima- 
lului, dar şi ucigînd pe victime într-un 
foarte profitabil! fel, anume dind 
turiștilor,“ contra bilet cu plată, 
voie să vineze, tihnit, pe încornoraţii 
prizonieri. Mușteriul se simte mare 
vînător; fiecare glonţ, tras în plină 
gloată, nimereşte sigur. 

Cei şase tineri ai poveștii noastre 
sînt indignaţi în faţa acestei sadice 
negustorii, Eroic, cu eforturi fizice 
colosale, ei liberează pe sărmanii 
bouri,îi alungă departe de carabinele, 
veselilor pleziriști. În învălmășală, un 
glonț atinge pe unul din băieţi, 
care moare, martor al luptei pentru 
libertate. Mai sînt şi alte episoade 
cu același tilc, cu același mesaj. Ele 
ne facsă „cuvintăm“ de „bine” pe 
acești fraţi ai noştri: copiii şi dobi- 
toacele. În ce privește interpreţii, 
"voi spune că echipa de actori adc- 
lescenți este așa de omogenă încit 
e de prisos să vorbim separat de 
talentul fiecăruia. l 


D. |. SUCHIANU 


43 


PE TIPI PIE pic 


7 


T 


Despre 
dragoste 


Producție a studiourilor M. Gorki. 
Regio: Mihail Boghin. Scenariul: Mi- 
hail Boghin, luri Klepikov. Imuginea: 
Serghei Filippov. Cu: Viktoria Fe- 
dorova, Serghei Dreiden, Eleonora 
Saşkova, Ołeg_ lankovici, Valentin 
Gaft, Vladimir Tihonov. 


Modestia și sinceritatea titlului 


_Exclud. pretenţiile zgomotoase ale 


“unui film care şi-a afes - 


un subiect 
curent în cinematograf: dragostea. 

Exersat şi consecvent cu filmul 
de dragoste, regizorul Mihail Boghin 
(„Doi” şi „Zosia”) îşi concepe noul 
film într-o manieră eseistică, urmă- 
rind să sesizese mai curînd atitudinea 
oamenilor în fața dragostei, capaci- 
tatea sau incapacitatea lor de a trăi 
sincer acest sentiment, „Despre dra- 
goste“ aduce mai mult cu un fel de 
radiografie a sufletului uman, cu 
frumuseţiile și meschinăriile lui în 
funcție de comportamentul în iubire. 
„Despre dragoste” nu este aşadar 
filmul unei iubiri, ci filmul căutării 
ei, al iubirii ideale a unui om anume, 
cu_o înfățișare fizică mai mult sau 
mai “puțin frumoasă și cu o anume 
structură sufletească. De la prima 
secvență a filmului, observăm că 
destinul îi joacă eroinei o farsă 
în încercarea ei, destul de timidă 
de altfel, de a se apropia de un băr- 
bat pe care să-l iubească. După pre- 
gătirea minuțioasă pe care i-o face 
prietena ei care-i arată cum să se 
poarte, cum să-i zimbească celui ca- 
c: este „hărăzit”, eroina este intro- 
dusă în camera unde așteptau bărba- 
ţii. Fata trebuiesă suridă unuia dintre 
ei, cel care a fost adus special pentru 
această întîlnire. După deruta înce- 
putului, fata surîde într-adevăr, dar 
altcuiva. Gazdele reușesc să salveze 
aparențele. făcînd . prezentările de 
rigoare și mica petrecere, decurge 
normal. Formal, relația dintre eroină 
şi. pretendentul la mîna ei se stabi- 
leste, numai că în sufletul fetei capătă 
chip iubirea pentru cel căruia îi 
zimbise spontan. Viaţa eroinei, plas- 
ticiană restauratoare, se va scurge 
de-acum înainte într-o chinuitoare 
pendulare în încercarea de a menţine 
o legătură de dragoste pur formală 
şi iubirea adevărată pentru un om 
care-și are familia lui și obligaţiile 
lui. Eroina va“ încerca să-l cunoască 
pe bărbatul care a fost adus special 
pentru ea: Kolea — spirit pozitivist, 
pentru care viața are doar secrete 
profesionale, în funcţie de care de- 
curg și sentimentele. Un om în 
care predomină- teribila ambiţie de 
a se impune cu orice preţ printre 
puternicii zilei.  Nemulțumită de 
omul] din Kolea, eroina nu va spune 
cuvîntul definitiv. Va alerga spre 
celălalt. Îl va căuta. Obosită, chinuită 
de indecizia în care se zbate, eroina 
nu pare totuşi dispusă să cedeze solu- 
ţiei comode, rămînind, ca şi la înce- 
putul filmului, să caute omul pe care 
să-l poată iubi cu adevărat. 

Fără să copleșească prin tensiune, 
„Despre dragoste" reuşeşte să emo- 
ționeze prin autenticitatea şi sensi- 
bilitatea pe care o transmite imagi- 
nea unei vieţi necontratăcute. Un 
film din care rămîn în memorie 
cîteva secvențe frumoase, cu adevărat 
cinematografice. 


Stere GULEA 


44 


Filmul căutării unei iubiri 
(Despre dragoste) 


Creierul 


Coproducție franco-italiană. Re- 
gia şi scenariul: Gérard Oury. Ima- 
ginea: Wladimir Ivanov. Cu: Jean 
Paul Belmondo, Bourvil, David Ni- 
ven, Eli Wallach, Silvia Monti, 
Franck Valois, Henri Genès, Tommy 
Dugan, Jean Le Poulain, Robert 
Dalban. 

TIS CLEO UTE PUII CAL ABIT 

„Cred că am izbutit să reunesc 
în acest film atît comicul de situație, 
pe cel al gagurilor, cît şi comicul ac- 
toricesc“ — spunea într-un interviu 
Gerard Oury, despre filmul său. 
Și mai departe: „Intenţionînd un 
film anti-sexy și anti-violență, cred 
că am realizat în cele din urmă un 
fel de gigantescă bandă desenată”, 
Ambele afirmaţii ale regizorului sînt 
reale, dar extrem de modeste. lar 
adăugînd faptul că în distribuţie își 
dau replica David Niven, Jean-Paul 
Belmondo, Bourvi! şi Eli Wallach, 
epuizăm doar un minim de informaţii 
de tip publicitar. Pentru că datele 
care deosebesc „Creierul“ de seria 
comediilor bonome şi bine intenți- 
onate ce populează industria cine- 
matografică a ultimilor ani, sînt cu 
totul altele. 

„Creierul este ceea ce, din grăbita 
noastră sete de etichete, am "putea 
numi or comedie polițistă. Gangs- 
teri, mafioți, borfaşi şi polițiști se 
împiedică unii în picioarele celorlalți, 
gonind într-un ritm drăcesc după 
„lovitura cea maret. Urmăriri spec- 
taculoase și înfruntări crîncene: uite 
banii, nu sînt banii... 
și focuri de artificii: uite banii, nu 
sînt banii... Un cîine polițist, o tînără 
doamnă în costum de baie, o panteră 
gentilă, un frate împachetat într-o 
valiză... Și gaguri peste gaguri, în 
lanţ, în şuvoi, în explozie şi în şoap- 
tă. Gaguri şi] qui-pro-quo-uri. Atît 
de multe, încît în cele din urmă, 
toată lumea, de la gangsteri şi borfași, 
pînă la polițiști, inclusiv opinia pu- 
blică şi presa, absolut toată lumea, 
este încurcată, indusă în eroare, 
rătăcită. Cu excepţia spectatorilor, 


Focuri de armă £ 


Să nu uităm însă că nimic nu trăieşte 
mai greu fără rigoare, decit comedia. 
Filmul lui Gérard Ou ry este, fără în- 
doială, făcut cu rigoare şi cu precisă 
măsură, în aparenta sa lipsă de măsu- 
ră, Şi atunci, în homerica învălmășeală 
din final, te ajunge, vrînd-nevrînd, o 
bănuială; bănuiala că, de fapt, ni- 
mic din toate cele „ce s-au petrecut 
în film nu era în mod deosebit im- 
portant: bănuiala că singurul lucru 
esenţial a fost uriașa plăcere cu care 
întimplările au fost inventate şi 
înfăptuite. Plăcerea copilului ce se 
uită prin cioburi de sticlă colorată şi 
vede că, dintr-o dată, totul s-a schim- 
bat. Plăcerea artistului care simte 
că fantezia sa nu întîmpină obişnuita 
rezistență a materiei, că în această 
ciudată artă a tuturor posibilităţilor, 
aproape orice e realizabil. Probabil, 
„Creierul“ lui Gerard Oury nu va 
intra. în istoria capodoperelor. Dar 
va rămîne unul dintre rarele filme 
făcute cu truda, fascinația şi nefn- 
îfrînata fantezie a celor cu adevărat 
îndrăgostiţi de cinema. 


Eva HAVAŞ 


pran pr Y IMP aaa BE r N T R 
Dacă e marți, 
e Belgia 
wer SAE raer ADE LOC r ene SEE 
Producţie a studiourilor americane. 
Regia: Mel Stuart. Cu: Suzanne 
Pleshette, Jan McShane, Vittorio 
de Sica, Anita Eckberg, Donovan, 


Elsa Martinelli, Catherine Spaak, 
John Cassavetes, Senta Berger, 


„Virna Lisi. 


Vreţi să vedeți nouă țări în 90 de 
minute? Vreţi să vă amuzaţi de peri- 
peţiile unui grup de turişti americani 
porniţi să colinde Europa? Vreţi să 
vă lăsaţi prinşi de vraja unei idile 
dintre o frumoasă luristă și un 
întreprinzător ghid? , Vroţi să-i ve- 
detri, doar cîte o clipă, pe Senta Ber- 
ger vînzătoare de magazin, pe Vitto- 
rio de Sica cismar, “pe Virha Lisi 
stea de revistă muzicală? Atunci 
ducaţi-vă la filmul „Dacă e marţi, 


e Belgia”. Duceţi-vă fără prejude- 
SU, fără angoase, fără semne de 
întrebare. Duceţi-văși decenectaţi-vă, 
Între o pup de brinză de Olanda, 
gustată cu satisfacție de turişti şi 
un jodli re cu mulțumire, 
între un peisaj montan elveţian şi 
o fințînă arteziană romană, filmul 
se scurge pe nesimţite, fără proble- 
me, fără hopuri, fără idei. Ba ceva- 
ceva idei ar fi ele. Se strecoară în 
fiim, pe undeva, ideea contrastului 
între medul de viață american şi 
cel european. Preţioasă idee. Dar 
ea este doar puţin. prezentă în acţi- , 
une. Și acest lucru se face în numele 
sloganului „fără pretentii sub care 
stă filmul. 


Al. RACOVICEANU 


Bărbaţi 
cumsecâde 


Producție a studiourilor cehoslova- 
ce. Regia: Jozef Rezucha. Scenariul: 
Jan Solovic. Cu: Vlado Miller, 
Karol Machata, Jan Triska, Ludovit 
Gresso, Juraj Peska, Karel Cernik, 
Elena Zvarikkova, Eva Brozkova. 
Unul din cele 4 premii principale la 
Festivalul  Karlovy-Vary 1972, 


Deloc liniștiți, deloc „cumsecade“ 
acești bărbaţi, de meserie șoferi, 
veniţi să lucreze pe un şantier în 
creierul munţiior. Fiecare dintre ei 
— un şef de echipă tăcut, cu un tre- 
cut nu prea limpede; un avocat 
venit să cîştige o medalie pentru a 
face un dosar curat fiului său; un 
tînăr ușuratic, avid de bani; și eroul 
filmului, noul venit, condamnat cu 
suspendare de pedeapsă pentru o 
bătaie — are de încheiat anumite 
socoteli cu lumea, iar munca.pe care o 
prestează, bine remunerată dealtfel, 
este doar un mijloc de a le grăbi 
„reușita“ așa cum o înțeleg ei. 

Construit cu precizie, filmul urmă- 
reste pas cu pas confruntarea dintre 
individ și colectivitate, evaluează 
simţul de răspundere al fiecăruia față 
de muncă, față de propriile lor senti- 
mente și se sfîrșeşte cu un deznodă- 
mint voit moralizator. Personaje 
diferite, cu experiență. de viață 
diferită, ele vor reacționa diferit 
față de cazu! de conştiinţă propus de 
către regizor drept test al comporta- 


„mentului lór de viaţă. Și totuși miza 


scenariului: șeful de echipă încarcă 
foile de parcurs, pentru a-l: face pe 
erou să ciștige mai mult, grăbindu-i 


: posibilitatea reabilitării, înțelegînd 


astfel să-i acorde ajutorul tovără- 
şesc, fapt ce determină saltul moral 
se dovedește a fi în ultimă instanţă 
un argument prea slab pentru declan- 
şarea conflictului de conştiinţă care e 
pus în dezbatere. Filmul rămîne 
prin cîteva momente de certă since- 
ritate şi autentică emoție care ni-l 
prezintă pe regizorul Josef Rezucha 
nu numai ca un bun profesionist, 
dar și ca un bun și sensibil observa- 
tor al vieţii oamenilor obișnuiți, 


„lulian GEORGESCU 


Provincialii 


Producție a studiourilor americane, 
Regia: Arthur Hiller. Cu: lack 
Lemmon, Sandi Dennis, Sandy Ba- 
ron, Robert Nichois, Ann Prentiss, 
Graham Jarvis 


O bună comedie dintr-o nesfir- 
şită serie. Actori excelenți, pei- 
saje inedite şi... o poveste care ar 
putea fi foarte banală, dacă nu s-ar 
poticni mereu, scăpărînd comic, de 
moravurile americane şi universale: 
avioanele nu aterizează unde trebuie, 
bagajele se pierd la aeroport, șofer 
nu dau mărunțișul, hotelurile nu a í 
locuri, slujbașii sînt distraţi. Cu. 
personajele sînt din provincie, rii 
copios de încurcăturile lor, care |. 
pun candoarea la încercare. Uneor | 
dar numai uneori, faptul robu j 
realist e sacrificat pentru ca poan 
care se grăbeşte pe bandă rulan ij 
să nu se piardă, Atunci umorul 
ridică în zone mai pure,mai de esenț 
În rest, comedia este terestră, da | 


eficace. Spaţiul ei este umplu 
etanș cu snoave, cu scheciuri, 6 
autoironii duse pînă la un pună] 
destul de avansat. Totul sfirșește c 

O binecuvîntată-morală care, pe i 
cel mai filistin cu putință, 
posibilitatea să se mîngiie reid 
pentru care motivele rîsului nost 
au fost un coșmar: să nu locuieșt. 
în marile oraşe unde oamenii bes 
unul peste capul altuia.. 

Dacă ar fi ceva de criticat, esti 
chipul în care e consumat tempera 
mentut eroului bărbat: sfătos $ 
ghinionist, el se amorsează prea dé 
timpuriu, iar spre final nu mai arg 
ce să ne spună în plus, ne oboseştei 
gesturile lui au 'devenit ticuri. | 

Bineînțeles, filmul e foarte bun î 
raport cu pretenţiile lui. Dar, cînd. 
ar fi să ne întrebăm de ce îi spunem 
film unui asemenea spectacol, sin: 
gurul argument ar fi existenţa ecra: 
nului. Altfel, o reprezentație de 
teatru multiplicată, ceva mai firească, 
ceva mai volubilă. 

R. SAN 


Lupta continuă 


Producţie a scudiourilor din Hanoi. 
Regia: Nguyân Khac Lei şi Nguyen 
Kim Son. Cu: Tra Gianc, Lam 
Toi, Si Minh, Lun Xuan Thu 


Spre deosebire de alte filme viet- 
nameze văzute în ultima vreme, de 
pildă „Jungla Xanoo", şi contrazi- 
cînd un prim înțelesal titlului, „Lup 
ta continuă“ nu aduce pe ecran 
un episod de luptă ci, retrăgindu-se 
în spatele frontului, filmul urmărește 
infruntarea dintre rețeaua de infor- 
maţii şi contrainformaţii, dintre gru- 
pele de colaboraţionişti şi patrioţi. 
Personajele şi mediul ambiant sînt 
cele ale unui obișnuit film poliţist 
de serie. Secretare elegante, patroni 
de firme comerciale, indivizi dubioși 
care sub aparența unor activităţi 
şi relaţii obișnuite pun la cale acțiuni 
subversive, deconspirate însă pas cu 
pas, nu numai de către conducăto- 
rul rețelei de contra informaţie 
dar și de o serie de voluntari-patrioţi, 
implicați cu sau fără voia lor în des- 
cifrarea jocului secret. Autorii „Lup- 
tei continuă“ nu adaugă schemei nici 


TK 


0 


p 


EE 


Tho ecrane 


am mai văzut: 


o notă de inventivitate proprie şi 
ne lipsesc de poezia și ineditul ima- 
ginii pe care în alte filme vietnameze 
am admirat-o, 


ART E PERU EEE i IL CRESTE AEZ ZE 
Nikoletina Bursac 


Producție a studiourilor iugoslave. 
Regia: Branko Bauer. Cu: Dragomir 
Pajic, Milan Srdoc, Dusan Tadic, 
Sulejman Lalic 

K K Mib e IL? > EREU 3 ACM Car TIE 


Acțiunea se concentrează în jurul 
personalității eroice a legendarului 
*Nikoletina Bursac, refăcînd momente- 
le istoricei lupte de rezistență anti- 
fasciste din lugoslavia, De la primele 
zile, cînd mișcarea de partizani avea 
un câracter spontan şi neorganizat, 
de-a lungul zilelor de grea cumpănă 
pină în clipa victoriei cînd se consti- 
tuie Republica Federativă Populară 
lugoslavia, filmul urmărește un dublu 
itinerar. Unul, cel al evenimentelor 
reale, un altul, subiectiv, care cap- 
tează ecoul faptelor în sufletul oame- 
nilor. Pe aceasta a doua lalatură și-a 
manifestat personalitatea regizorul, 
care vădește deosebite înclinații 
către tonul liric și eposul popular 
al baladei nu lipsit de accente comice. 
În acest sens, regizorul a fost cel mai 
bine asistat de către imagine (Bran- 
ko Blazina). O imagine-subiect cu 
mare forță de expresie în redarea 
nu numai a faptului brut, ci mai ales 
a stărilor şi sentimentelor, a peisa- 
jelor care le însoțesc. Eiocinţa  ima- 
ginii, putinţa ei de comunicare, nu 
a inspirat însă destulă încredere 
regizorului care a bruiat-o cu: un 
dialog și un comentariu excesive, 
anulînd momentele de linişte și scă- 
zînd valoarea emoţională a filmului. 


Simona DARIE 


Tintin 
și templul soarelui 


Coproducţie a studiourilor din Bel- 
gia şi Franţa. Regia: Hergé. 


Noua vogă a vechilor filme de 
Walt Disney a încurajat pe artiștii 
de animaţie europeni să practice 


rag TN E TE 


E RAL ME 


stilul disneyan. Tintin detectivul 
este un erou european la modă, 
gata să ajute pe cavalerii secolului 
XX, savanții Bergamotte şi Turnesol, 
care au violat marele templu al Inca- 
șilor şi au răpit mumia sacră a inca- 
sului Capac (nume foarte potrivit 
pentru o mumie închisă în ladă). 
Dar zeul incas se răzbună, iar atot- 
putintele Tintin mobilizează căpitani, 
ţivili şi alte animale domestice și 
porneşte la asediul templului. Pe 
drum, ca în orice basm serios, ei 
înfruntă tot felul de capcane. Cînd 
situația este mai critică, atotștiu- 
torul Tintin, care ştia că va avea loc 
o eclipsă totală de soare, alege exact 
momentul acela pentru a uzurpa 
calitatea de zeu al soarelui. Problema 
s-ar fi putut rezolva şi altfel. Știţi 
clasicul truc al bătăușului care în 
loc să-l pocnească pe inamic, ia un 
scaun, loveşte în lampă și în beznă 
o şterge, lăsînd pe inamici să se bată 
între ei. Propun invincibilului Tintin 
această variantă pentru viitoarea lui 
folosire a eclipselor de soare. 

Cîntecele lui Brel sînt foarte plă- 
cute, iar peisajele de ocean, păduri 
și Anzi Cordilieri foarte frumos 
colorate. 


D.L.s. 


Procesul 
unei stele 


Producţie a studiourilor spaniole. 
Regio: Rafael J. Salvia. Cu: Rocio 
Juradov, josé Teledano, Giancarlo 
del Duca 
L 
Acest film este o melodramă 
ridicolă ca subiect, jalnică în privinţa 


interpretării, amintind de un teatru . 


de diletant de acum 60 de ani, pre- 
text, mai mult neverosimil, pentru 
un nufnăr imens de cîntece, mai multe 
decît am pomenit vreodată într-un 
film muzical. Nu-i vorbă că inter- 
preta principală, altminteri nu lip- 
sită de voce, le și cîntă pe toate la 
fel. 

Dar să ne gîndim că în grădinile 
noastre cinematografice, vizibilitatea 
e în general proastă și ar fi păcat să 
se programeze în asemenea condiţii 


Un basm cu capcane 
(Tintin şi templul soarelui) 


un film în care este și ceva de văzut, 
În aceasta nu e, cu siguranță, nimic: 
Dar dacă zilele acestui august vor 
fi fierbinți şi serile calde, poate că 
filmul va avea chiar succes. 


Ivan HELMER 


Naufragiați 
în spațiu 


ee 


Producţie a studiourilor din S.U.A. 
Regia: John Sturges. Cu: Gregory 
Peck, Richard Crenna, David Jans- 
sen, James Franciscus, Gene Hac- 
kman, Lee Grant, Nancy Kovack, 
Mariette Hartley, Frank Marth.,Oscar 
1969 pentru cele maibune efecte 
vizuale. 

AEAEE IY EBLA ONAE AE E N 

Robinsonul lui Defoe și al metafo- 
relor noastre naufragia pe o insulă, 
fără alt orizont decît nesfirşirea 
apelor. În aceea vreme, un naufragiu 
era ceva concret, ceva de-a dreptul 
palpabil. Naufragiul Robinsonilor lui 
John Sturges nu mai „beneficiază“ 
de nici un punct de reper. Este un 
naufragiu în nesfirșitul nesfirșirii 
cosmice, universale. Un naufragiu 
în neant. Posibilul naufragiu al zilei 
de astăzi. Repet, al zilei de astăzi 
și nu al celei de mîine, pentru că 
ceea ce se petrece în acest film, 
am văzut deja pe ecranele televizoa- 
relor. Numai că nu așa, ci de-adevă- 
ratelea. Nu. așa, adică fals alcătuit 
și fals rezolvat de la un capăt la ce- 
lălalt. Ci aşa cum am urmărit cu 
sufletul la gură suspensul pe viu 
al lui Apollo XIII. 

Filmul lui John Sturges este doar 
o seacă și schematică copie a reali- 
tății. Singurul lucru bun în el sînt 
actorii — Gregory Peck, Richard 
Cranna, Gene Hackman — care fac, 
ca nişte talentaţi, onest și buni 
meseriași, tot ce le stă în putinţă; 
numai că nu prea au mare lucru de 
făcut, 

Dar filme prcaste au mai fost 
și vor mai fi. Acuzaţia care i se cuvine 
însă adusă lui John Sturges este 
înşelătoria conformistă, Pare să pro- 
mită un film științifico-fantastic și 
nu realizează nici măcar unul realist, 
Pare să ofere o superproducţie 
modernă și prezintă o peliculă 
lungă, plicticoasă și îmbicsită de 
butaforie. Dar mai grav este că, 
mai bine sau mai puțin bine mascat, 
singura linie directoare, singurul 
lucru ce străbate prin multele vorbe 
și atît de multa agitaţie a filmului, 
este oportunismul, Toate se întîm- 
plă pentru ca toţi să fie mulțumiți. 
Sau măcar aproape toți. Pînă și 
operațiunea de salvare se hotărăște 
în ultima instanță, nu pentru că așa 
e uman, nu pentru că altfel nu se 
poate, ci pentru că un asemenea eșec 
ar zgudui prea multe scaune, exact 
scaunele celor ce hotărăsc. Pură 
speculație la ordinea zilei. O afacere 
cinematografică oarecare, 


EH 
PEPE A RF NE INI KEZ SETE 


Rubrica „Pe ecrane“ a fost întoc- 
mită conform programării D.R.C.D.F. 
la data încheierii numărului. 


45 


teleeveniment 


In plină vară 


Nu de Icar se ridea, 


ci de „noi înşine, 
domnilor !** 


„Au zbîrntit telefoanele, s-au 
schimbat replici tari, au fost somate 
opinii, dar n-a murit nimeni. Eveni- 
mentul a rămas eveniment: în plină 
vară, nitam-nisam, nu de revelion, 
cînd toate păcatele se iartă cu sera- 
fică indulgență, studioul şi-a permis 
o autoparodie! În „Luna și trei bani 
jumate“ (emisiune realizată de Tu- 
dor Vornicu în regia lui T. Mărăscu), 


Toma Caragiu și Dem. Savu au şar- 
jat cu totul salutar şi benign stilul 
lansărilor în lună guvernate de lon 
Petru și Andrei Bacalu, ceea ce 
mi s-a părut şi constructiv şi dis- 
tractiv, într-un cuvînt: şi decenu? 
(Dacă aş mai avea o întrebare, 
aceasta ar fi de ce nu a fost întreaga 
emisiune la nivelul partiturii celor 
doi — dar aceasta e altă poveste, 


povestea „varietăţilor“, unde degeaba 
ai încăleca pe o şa, în final, căci n-are 
cine să priceapă bătaia șeii...) Spi- 
rite enorme, demnități mult prea 
inflexibile prin lipsa lor de umor, 
susțin că Petru „a fost desființat“ 
în interpretarea lui Caragiu. Nici 
vorbă: Caragiu — într-una din zilele 
lui faste—a pus în evidenţă tot 
ce e mai rezistent în acest amic al 
ştiinţei televizate și pot spune cu 
mîna pe inimă, ca om care nu o dată 
„m-am luat“ (ce expresie minunată!) 
de Petru că din seara aceea mă gîn- 
desc altfel la emisiunile lui. Humorul 
de bună calitate nu e chiar atît de 
distrugător pe cît se vorbește în 
oraș. Se poate rîde de orice, dar nu 
oricine iese prost dintr-o parodie 
foarte bună. Există şi o anume tan- 
dreţe faţă de victimă —nu orice 
victimă, desigur — o tandreţe a „că- 
lăului“ faţă de cel vulnerabil, care 
ni-l apropie pe cel tăiat în bucăţi... 
Repet — Petru „n-a ieşit prost“ din 
afacerea asta, dacă aceasta e problema 
nr, 1. Cei care-l îndeamnă la acte 
disperate sau la orgolii mai presus 
de orgoliul său natural — n-au umor 
şi ar trebui să-i fie suspecți. 


Dar problema nr. 1 n-a fost „dacă 
Petru. se spinzură sau nu?“, ci plă- 
cerea reală, cultă și inteligentă de a 
vedea o autoparodie a atîtor automa- 
tisme, tropisme, ticuri și inadver- 
tenţe ale uzinei din Calea Dorobanţi. 
Caragiu a fixat o întreagă cercetare 
fizionomistă, lingvistică și psiholo- 
gică, în două zîmbete, în trei ochiade 
şi pe un ton calm, fără violență, care 
„bătea“ însă departe, mult mai de- 
parte decît emisiunile Lunii, pînă la 
emisiunile lunare, dacă nu săptămt- 
nale. Mulţi colegi ai lui Petru ar fi 
trebuit să înţeleagă — ca în „Revi- 
zoru!“ — că nu de „noutăţile zbo- 
rului lui Icar“ se rłdea, ci de „noi 
înşine, domnilort,..“ Din cînd în 
cînd e necesară 0 asemenea „ieșire 
din spațiul propriei persoane“ — 
nu prea des, însă, trebuie imediat 
precizat, căci se ştie ce ușor trans- 
formă în manieră studioul micile 
sale succese, ce repede vrea încă o 
dată aplauze bisînd idei bune, cuo 
frenezie de tînăr tenor. 

Decţt de trei ori aceeaşi idee bună, 
mai bine încercăm o singură dată o 


idee mai slabă. 
BELPHEGOR 


Ea TPI DENSE ATS TPS E PE 25 IT EDO IEN 0 RER A BE POE 2 E P NE TE LEE E PET 


A v 


telesfirşit:dè săptămînă 


| Secvenţe celebre 


|deea „secvențelor celebre“, in- 
clusă în programul „Post-meridia- 


„nelor“ duminicale, este, nețndoios, 


o idee bună. Fiecare „cinematecă 
personală" conţine nenumărate sec- 
Vente mai mult sau mai puţin cele- 
bre, astfel ideea televiziunii de a 
oferi săptămîna! cîte un moment 
de film ales și comentat de către 
cineva anume are toate șansele să 
trezească interes. Desigur, opţiunea 
micului ecran —care are garanţia 
de gust, de talent, de pricepere şi de 
poezie a Ninei Cassian, nu are şi 
nu poate avea întotdeauna un ecou 
generalizat, şi nici măcar generali- 
zabil. 

Fiind vorba despre niște prefe- 
rinţe individuale, acestea rămîn une- 
ori ca atare, individuale, și din aceas- 
tă perspectivă trebuie urmărite. 
Cunosc pe cineva care, deşi au trecut 
ani buni la mijloc, păstrează drept 
„secvenţă de suflet“ un moment dra- 
matic din „Oameni curajoşi“, în care 
un om sau un tren (nu mai ţin bine 
minte), sau un cal... Altcineva visea- 
ză, de cîteva ori pe săptămînă, sec- 
venţă cu. secvenţă, „Canalul“ lui 
Wajda... În. sfîrşit, altcineva, care 
are un întreg catalog de secvenţe 
preferate, le-a împărțit în sere dife- 
rite, le cultivă şi le îngrijește ca pe 
nişte flori rare, ferindu-le, de 
orice buruiană sau curent deaer. Nu 
ştiu dacă vreunul dintre aceste perso- 
naje (reale)își vorafla secvențele pre- 
ferate printre „secvențele celebre” 
ale micului ecran, poate că da, poate 
că nu, s-ar putea ca preferințele să fie 
disparate şi paralele, sau să rămînă 
doar tangente, ceea ce nu înseamnă 
deloc că se întîlnesc cu adevărat... 
Dar acest lucru nu are prea mare 
importanţă. 

Important este că micul ecran care 
are mari datorii față de cinematograf 
(cinematograful i-a fost printre ursi- 
toare, i-a hărăzit viaţă lungă, îl hră- 
neste zilnic cu materie primă sau 
prelucrată, în timp ce micul ecran, 
drept recompensă, îi „fură“ filme 


46. 


Eternul feminin al Doamnei 
cu „.. Batalov} 
(lia Savvina) 


(în emisiunea stăruitorului Emanoil 
Valeriu) pentru cîte o clipă cinema- 
tografică preferată a Ninei Cassian, 
Alegerea de atunci a fost una dintre 
cele mai bune. Destinul cinemato- 
grafical domnului Chips, peste cecenii, 
este paradoxal, ca şi personajul aces- 


Domnul Chips s-a străduit să ră- 
mînă acelaşi (Peter O'Toole, 
Petula Clark) 


Garantia de gust, 
de talent și de poezie 
a Ninei 


şi spectatori) încearcă, pentru o 
dată, să facă un oficiu artei a șaptea, 
strîngîndu-i, în mănuchi, „secvențele 
celebre“.Și important este că aceste 
secvenţe sînt selectate și ordonate 
de un gînd şi un suflet de poet... 

Astfel se face că de la acea dublă 
secvență pe ideea de Chips care a 
inaugurat, cu cîteva luni în urmă, 
seria „secvențelor celebre“, micul 
ecran şi-a găsit cu consecvență timp 


Cassian 


ta — alcătuit din multă, foarte multă, 
mult prea multă inimă, şiatîta pasiune, 
atîta putere dea iubi, atîta timiditate 
și atîta parfum desuet—care a 
zguduit sufletele unei epoci demult 
trecute şi care, iată, îndrăznește 
să ne iasă în cale și azi. Oricum, 
temerară întreprindere, pentru că 
noi, cu toţii, amănunt 'de oarecare 
importanţă, ne-am cam schimbat 
între timp, ne-au schimbat nişte 
evenimente, ne-au schimbat nişte ani, 


în timp ce domnul Chips s-a stră- 
duit cît a Putut să rămînă același. 
Paradoxal destin, cum spuneam, pen- 
tru că, deşi domnul Chips s-a întțl- 
nit cu un actor care poate fi, la 
perfectie, oricine, deci şi Chips — 
de-a dreptul senzaţionalul Peter 
O'Toole — filmul de azi, plăcut, cu 
emoţionante stări de spirit expri- 
mate prin muzică, lasă un gust acri- 
şor, şi ideea de Chips se diluează, 
își pierde concentraţia, devine un 
fel de limonadă. S-a simţit aceasta 
limpede, numai din două secvenţe 
puse cap la cap. Doar cîteva minute 
l-am văzut (l-am văzut, nu l-am „re- 
văzut” — precizarea mi se pare im- 
portantă) pe Chips-ul de odinioară, 
cu aerul acela încurcat şi cu gesturi 
abia schițate şi, din secvenţa aceea 
petrecută la umbra unui pom insta- 
lat în miezul unui decor de carton. 
nu, în spectaculoase peisaje cu au- 
ră istorică, am simţit un fior special 
de poezie, pe care filmul de azi (un 
film, totuși, bun!) nu-l regăseşte, 
nu-l poate regăsi... 

Am mai văzut, apoi, alte şi alte 
secvenţe... Una, despre ideea de 
Bette Davis, sau despre condiţia 
„eternului feminin"... Alta, tot des- 
pre condiția eternului feminin, dar 
privită din alt unghi, din raza „doam- 
nei cu cățelul“ (am regretat doar 
că secvenţa respectivă a urmat 
doar la cîteva zile după ce filmul, în 
întregime, a fost derulat pe micile 
ecrane). Și altele, şi altele... 

Încetul cu încetul, în faţa tele- 
spectatorilor fideli ai „postmeridia- 
nelor” duminicale, se desfășoară o 
adevărată cinematecă personală. Foar- 
te bine că este „personală“. Acesta 
este și unul dintre motivele care 
fac valabilă ideea micului ecran. În 
acel spaţiu, secvenţa scărilor din 
„Crucișătorul Potemkin“ sau secvenţa 
sărutului din „Pădurea spînzuraților” 
sau... sau... (şi alte multe secvențe 
celebre) pot să lipsească, sau pot să 
apară, după bunul gînd al „selecţione- 
rului unic“.  „Secvenţele celebre“ 
constituie, în ultimă instanță, un 


test, pentru realizări, pentru spec- 


tatori... V 

În ceea ce mă priveşte, mărtu- 
risesc că ideea secvențelor îmi place 
şi o susțin. Poate de acea mi-am luat 
şi bunul obicei de a citi anume 
„secvenţe ale săptămtînii” în avanpres 
mieră... 


Călin /CĂLIMAN 


teleteatru 


| steleteatru | 
Fără scenă, fără sală 


 Paşi s-au făcut, 


dar 


puţini şi numărați 


Televiziunea poate trăi şi fără 
teatru dramatic, tot atît de bine 
cum teatrul poate trăi fără televi- 
ziune. Dar, devreme ce coexistă în 
lumea contemporană, ambele miş- 
cări spirituale pot stabili, fie un 
concordat, fie o stare de beligeranță. 
De altminteri, ambele posibilităţi se 


O dramă politică 
(„Piticul din grădina de 
vară” -de Ð. R. Popescu) 


demonstrează a fi reale. 


Peisajul nostru cultural cunoaşte 
„o comunicare fertilă între studio 
şi scenă, interferenţe oportune şi 
chiar unele osmoze, mai totdeauna 
fericite, şi de aceea obișnuim—rapor- 
tîndu-ne la diverse situaţii din alte 
țări — să considerăm experienţa ro- 
mânească în materie, ca pozitivă. 


ES e AT EYA Era 
Un supra- 
Teatru-Naţional? 
Eul 


Printre datele acestei experienţe, 
e ambiția unui telerepertoriu pro- 
priu care, realizindu-se pe deplin, 
dublează cantitatea de literatură 
dramatică difuzată în ţară. În acest 
an nu s-a mai retransmis nici un spec- 
tacol de pe scenă, au fost mai multe 
premiere pe ţară decît la oricare 
teatru cusală, s-au pus în circulație 
piese și autori noi, s-au creat unele 
spectacole remarcabile. 


Poate fi teleteatrul un fel de supra- 
Teatru-Naţional, cum își propuneau 
cîndva animatorii săi? Nu cred. În 
orice caz, pînă acum n-a fost. Opţi- 
unile repertoriale nu sînt sistema- 
tice, există sincope în ritmul premi- 
erelor (săptămîni și luni chiar, fără 
niciuna). Marii autori nu vor scrie 


decît, în condiții excepţionale, capo- 
dopere pentru televiziune, adică pen- 
tru un spectacol singular şi evanescent, 
iar televiziunea va ajunge totdeauna 
mai tîrziu la marile piese-actuale — 
după ce le vor epuiza teatrele. 
Zestrea de Paul Everac, Fără final 
de N. Damaschin, Agent dublu de 


În viziunea inovatoare 
a lui Radu Penciulescu 
(„Cei din urmă" de Gorki) 


Ștefan Berciu, alte lucrări de lon 
Băieșu, Victor Bîrlădeanu, Radu 
Bădilă, lon Marina, Letiţia Popa, 
şi-au avut desigur meritele lor. Dar 
momentul de excepţie a fost solitar: 
drama politică profundă, zguduitoare, 
Piticul din grădina de vară de Du- 
mitru Radu Popescu, 

Probabil însă că televiziunea poate 
fi cel mai larg forum de cultură tea- 
trală, naţională şi universală; în 
această privinţă există unele simptome 
promițătoare. 


Spectatori 
ai teatrului lumii 


investigarea moștenirii noastre dra- 
maturgice a fost în acest an vagă, 
inconsistentă:. Titanic vals, pus în 
scenă la modul mijlociu,al unui tea- 
tru mijlociu, lastr în carnaval (Dan 
Nasta), o încercare nu destul de 
clară și de netă de reconsiderare; 
Trei generaţii, spectacol 
nepretențios; serialul Muşatinii, ală- 
turînd nu neinteresant trei piese 
de Delavrancea, dar într-o oscilație 
permanentă între teatrul vetust, 
declamator și teatrul modern, ner- 
vos, direct, între reconstituiri plate 
și evocări subtile, sugestive, între 


(„ Zestrea" 


modest, ` 


arta dramatică greoaie şi arta cine- 
matografică de atmosferă. 

S-ar cuveni lărgit compasul cer- 
cetării spre texte uitate sau neju” 
cate — regîndindu-le sub raport sti- 
listic, într-un reconspect general, 
avizat, metodic al întregii dramaturgii 
naţionale. 

S-a explorat, în schimb, mai decis 
repertoriul străin, dindu-i-se în pre- 
mieră românească absolută Micul 
Eyolf de Ibsen, regizor Petre Sava 
Băleanu și Moartea guvernatorului 
de Lev Krugkovski (regizat de Dinu 
Cernescu), Cei din urmă de Gorki 
s-a bucurat de o viziune novatoare, 
semnată de Radu Penciulescu. Un 
curs de istoria teatrului, început 


evaziv, încheiat apoi absolut derizo- 


riu și anonim, a fost pretext 
pentru două reprezentații remarca- 
bile semnate de tineri: Nebunia lui 
Pantalone (Alexandru Tatos) și Don 


Viaţa la țară, 
(și la oraș) azi 
de Paul Everac) 


Quijotte (Petre Bokor) — altminteri 
fără nici o legătură cu expunerile, 
dar foarte bine venite. 

Evident, şi aici e nevoie de o sis- 
temă, de o concepţie prezidînd ale- 
gerea, în sfîrşit, de un program — 
care nu se întrevede. Reuşitele 
sînt neîndoielnic simptomatice pen- 
tru o posibilitate de programare,pen- 
tru o metodologie telerepertorială, 
nu vădesc însă deocamdată și o 
gîndire certă, ordonatoare. Intenţia 
cultă e sesizabilă, rămîne să se 
argumenteze mai convingător. 

Piesa modernă străină e încă... 
străină televiziunii, nimeni nu are 
cred, pretenţii, nici redacţia de re- 
sort, că am aflat anul acesta ceva nou 
despre mişcarea contemporană a 
literaturii dramatice, prin oarecare 
lucrări ale belgianului Avermaete 
ori spaniolului Robles. 

Cel mai înalt serviciu făcut ideii de 
cultură teatrală a fost, desigur, pre- 
zentarea unor filme-spectacol cuprin- 
zînd realizări ale unor prestigioase 
teatre străine (Burghezul gentilom, 
Războiulce lor două roze, Orlando Furio- 
so). Dacă se va continua astfel, vom 
avea parte de una din rarele desfătări 
pe care le poate prilejui exclusiv 
televiziunea: aceea de a fi specta- 
tori ai teatrului lumii. 


MAE PET. EAEE E 
Problemele 
teleastului 
Lali A PIE, AU SITAE 


Distribuțiile au beneficiat, în gene- 
re, de actori excelenți, nu numai din 
București (angajarea în spectacol 
a tinerilor din ţară trebuie între- 
prinsă cu și mai mult curaj). Regizori 
însemnați au iscălit reprezentațiile. 
Tînărul Petre Bokor se poate socoti 
„lansat“ de micul ecran, iar unii din 
regizorii televiziunii (Letiţia Popa, 
Petre Sava Băleanu) și-au confirmat 
calitățile știute. Vreo cîţiva direc- 
tori de scenă n-au dat examene defi- 
nitorii, iar doi sau trei s-au dovedit 
a fi într-o dispoziţie necreatoare. 

Problema de substanță e, însă, 
dacă s-au făcut pași înainte în dome- 
niul specializării teleastului, adică 
în direcţia inserării, în montarea 


Tinerii regizori se afirmă 
(„Cavalerul tristei figuri“, în 
regia lui Petre Bokor) 


teatrală, a unor procedee tipice 
platoului şi camerei mobile de 
luat vederi, decupării fotografiei, 
montajului, divizării cadrului, simul- 
taneizării locurilor de joc, esenţiali- 
Zării cadrului, enormului avantaj 
de a folosi prim-planul și concomitent 
de a releva detalii ale planului secund, 
extensiei acțiunii în locuri doar notate 
de piesă, Atari pași s-au făcut, dar 
puțini și mărunți, Sînt ce acceptat des- 
cifrări mai îndrăzneţe ale noului lim. 
baj. Poate şi descoperiri în domeniul 
formei, 

N-a fost organizată nici o discuţie 
publică de principiu, asupra teleas- 
tului. Nu e oare momentul? 
După părerea mea ar fi pasionant 
ca o discuţie să aibă loc chiar la tele- 
viziune şi chiar în faţa telespectato- 
rilor. S 

Fără puncte de vedere teoretice 
stabile şi fără o perspectivă de 
amploare, dobîndite prin consultul 
larg al specialiştilor şi confruntării 
periodice cu opinia publică, se poate 
rătăci mai lesne și îndelungat, obţi- 
nîndu-se rezultate mult prea felurite. 

Teleastul are și el nevoie, din cînd 
în cînd, de confirmări colective, 
menite să-l întărească în acele 
credințe  profesate pe care le 
consideră drepte. 


Valentin SILVESTRU 


47 


telesport 


| AR telesport oit 
Pentru două dimensiuni 


Televiziunea e în alb-negru, 
dar stadioanele 


sint filmate în roz 


Idealul televiziunii este (dacă bine- 
înțeles e cazul aici să discutăm des- 
pre idealuri) să devină nu numai 
necesară, ci și suficientă. E dealtfel 
idealul oricărei instituţii fundamen- 
tale: o profesiune, o iubire sau 
opera unui poet. 

Necesar — telesportul a reușit să 
devină. Într-adevăr, oricît de pre- 
cisă ar fi relatarea ziarului şi oricît 
de fecundă ar fi imaginaţia ascultă- 
torului de radio (eu am văzut idei), 
absența imaginilor de la Anglia — Bra- 
zilia sau a secvenței înfățișindu-l pe 
Răducanu cum mușcă iarba de furie 
pe sine-însuși și destin — absența 
aceasta, zic, noi o știm — era să spun 


ca o frustrare, dacă vorba n-ar fi 
la modă —ca o pierdere evidentă 
şi incontestabilă („N-ai văzut, etc. 
etc.1— Ei bine, ai pierdut cel 
mai... Cea mai... etc., etc.) 

În schimb (și cam paradoxal) cu 
cît e mai necesar, cu atît telesportul 
e parcă mai puţin suficient și cu cît 
privești mai cu fidelitate campionatul 
de fotbal pe ecranul de la domiciliu, 
cu atît mai crîncenă-ţi devine nevoia 
de a citi a doua zi gazeta cu reportaje. 
De ce? Pentru că — înainte de orice 
— camerele TV evită dimensiunea 
negativă a fenomenului sportiv, imi- 
tînd în felul acesta obiceiul-sinistru 
al colegilor radiofonici care cu prile- 


Woo 


jul duminicilor fotbalistice („Sport 
şi muzică") se-ngrozesc ori de cîte 
ori se ivește o bătaie pe gazon și 
trec urgent pe alt teren, la Bacău 
sau Arad, unde în clipele acelea 
jocul lîncezește sau socotelile sînt 
inevitabil încheiate. Această „prude- 
rie“ a mass-mediei schilodește ima- 
ginile telesportului, iar pe noi ne 
lasă la fel de perplecși ca şi cum 
citind „faptele diverse” din gazete 
n-am întîini decît exemple de pio- 
nieri care depun la circa de miliție 
portofele cu bani, găsite pe stradă. 
E stupid și neinstructiv, deoarece 
escamotarea „umbrelor“ anulează nu 
numai valabilitatea operelor literare, 
ci şi a actului jurnalistic. Televiziunea 
bucureșteană e în alb-negru, dar am 
impresia că redactorii ei sînt siliți 
să filmeze stadioanele în roz. 
Presa, de pildă, ne-a adus la cu- 


"“noștință acum cîtăva vreme întîmplă- 


rile din cursul meciului de fotbal 
CFR Cluj—Steaua și despre vicierea 
rezultatului s-a scris enorm, însă 
Telesportul n-a avut posibilitatea să 
ne comunice nimic pe această temă. 
Ziarele au vorbit destul de mult des- 
pre cazul „Politehnica lași“, despre 
conflictul dintre antrenor și jucători 
şi despre felul cum o echipă bună se 
poate descompune în cîteva luni de 
zile, devenind un team de mîna a 
șaptea. Cum au acționat came- 
rele TV atît de aspre în alte pri- 
vințe— pentru înfățișarea maladiei? 


Desen de Al. CLENCIU 


Dar pentru înţelegerea acelor 0—7 
tip Cimpia Turzii, cînd echipe solide 
îşi pierdeau talentul vreme de o 
oră și jumătate, salvîndu-și adversarii 
de la pierderea unei promovări în B 
sau a unei retrogradări în „orăşenesc”, 
Un interviu cu eroii categoriilor sus- 
amintite ar reprezenta pentru înţe- 
legerea universului sportiv cam ceea 
ce înseamnă pentru cunoașterea ora- 
șelor, o discuţie cu faimosul prototip 
al tînărului-parazit de la Katanga. 


AL. MIRODAN 


teleglob 


ED 


Sesame street 


Învățind alfabetul 


cu profesorul... 
Burt Lancaster 


Pentru prima oară în istoria tele- 
viziunii americane, care a văzut multe 
şi a transmis încă și mai multe, emi- 
siunea de cel mai mare succes la 
public nu este un spectacol de varie- 
tăți, o comedie sau un serial poli- 
tist. Este un program educativ pentru 
copii de la 3 la 5 ani, o emisiune care 
îi învață pe copii numerele pînă la 
10, operaţiunile aritmetice, alfabe- 
tul, deosebirea dintre un cerc și un 
triunghi, diferența dintre zgomotele 
din oraș şi cele de la țară, noțiunile 
de egalitate a oamenilor şi a raselor 
etc. 

Emisiunea are scopuri 
declarate, dar în 


didactice 
sine constituie 


un spectacol care concurează în 
atractivitate cele mai ambiţioase 
emisiuni de varietăți. E urmărit 


constant de peste 6 milioane de 
copii (ceva mai mult de jumătate 
din numărul total de copii de vîrstă 
preşcolară din S.U.A.) și, culmea, 
de un număr triplu de adulţi, 
„Sesame _ Street" s-a născut în 
urma unui atent și îndelungat stu- 
diu privind rolul televiziunii în pro- 
cesul de instruire şi educaţie. S-a 
constatat în primul rînd că un copil 
american între 3 şi 7 ani petrece 
cam 56 de ore pe săptămînă în faţa 
micului ecran, ceea ce înseamnă că 
la intrarea în școală el a „înghiţit“ 


cam 9000 de ore de program TV, 
echivalînd cu numărul de ore de curs 
din primii 5 ani de învățămînt. 
Această agresiune TV e de natură 
să-i îngrijoreze pe educatori, însă 
nu e mai puțin adevărat că un copil 
lipsit de mijloace audio-vizuale pînă 
la vîrsta de 6 ani este handicapat, 
predestinat eșecurilor în școală. Deci, 
e rău cu televizor, dar e şi mai rău 
fără, 

În al doilea rînd, s-aajuns la conclu- 
zia că tot ce se făcuse pînă nu demult 
la televiziune pe linie educativă nu 
era altceva decît „prostirea” adulți- 
lor în fața copiilor, ceea ce acestora 
le displace profund. Cît despre tele- 
viziune, ca mijloc de predare, ce să 
mai vorbim, se rezuma la transmi- 
terea, pur și simplu, a ceea ce se 
petrecea în clasă. 

În fine, fapt cu totul senzațional, 
s-a apreciat că majoritatea preșco- 
larilor au învățat cuvintele, nume- 
rele, formele şi culorile din reclamele 
comerciale destinate adulţilor. Aşa- 
dar, un potenţial necunoscut al 
reclamei, 

Realizatorii de la Studioul de tele- 
viziune pentru copii (CTM) și-au 
propus să asigure copiilor programe 
similare cu cele de la televiziunea 
comercială, care să le ofere în loc 
de brînză, educație. 

Rezultatul acestui „Sesame Street“, 
adică o stradă de un farmec uşor 
desuet, familiară tuturor copiilor 


americani, împreură cu toţi locui- 


torii ei: învățătorul” negru Gordon 
şi fermecătoarea lui soţie Susan, 
Bot — cîntărețul blond, domnul 
Hooper, un cofetar ca din poveste, 
o mulţime de copii albi și negri, o 
trupă de păpuși hazlii în frunte cu 
Bert și Ernie, un cuplu comic în 
genul lui Stan şi Bran, canarul gi- 
gant Big Bird etc. 

Timp de o oră, emisiunea „Sesame 
Street“ prezintă o succesiune de 
desene animate, scheciuri, minido- 
cumentare, spectacole de marionete, 
cîntece și dansuri. Fiecare număr 
are maximum 6 minute. Emisiunea 
cuprinde evident „anunţuri publi- 
citare“ pentru litere și numere rea- 
lizate de agenții de publicitate şi 
prezentate de personalități ca Ethel 
Kennedy, vedete ca Burt Lancaster 
sau ca regretata Mahalia Jackson. 

Primele 26 de emisiuni săptămi- 
nale dintr-o serie experimentală 
s-au bucurat de un succes uriaş nu 
numai în America, ci și în celelalte 
țări de limbă engleză. 

„Sesame Street” a reușit să în- 
frîngă scepticismul multor peda- 
gogi privind posibilitățile televiziu- 
nii educative. Firește, există perico- 
lul ca obișnuinţa cu ritmul și varie- 
tatea emisiunii să-i facă pe unii copii 
să suporte mai greu monotonia 
şcolii tradiționale. Dar, deocamdată, 
succesul fără precedent al emisiunii 
„Sesame Street“ a pulverizat toate 
obiecțiile. 


Andrei IRIMIA 


48 


jurnalul unui cascador 


Sabia şi teaca 


— Stai liniştit. 
O să-ţi treacă 


Oamenii pot fi prieteni sau dușmani 
şi, în general, îi deosebești destul de 
uşor. Mai greu îi deosebești pe cei în 
care poți avea „încredere sau nu. Mi-aș 
dori în fiecare zi să fie înnourat, un 
soare șters, cu o atmosferă grea, în- 
cărcată de nervi, vibrînd, şi să-i simt pe 
cei din jurul meu ca pe niște săbii scoa- 
se din teacă. Există teci încrustate cu 
aur sau argint, altele din piele sau din 
lemn simplu, dar tecile nu folosesc la 
nimic. Omul foloseşte sabia. Așa sînt 
şi oamenii, şi nu-i vezi decit în teacă. 
Trebuie să vină o zi cînd irie. ploaia, 
iese un pic de soare și iar iiie ploaia, 
cînd nervii sînt întinși și ai de lucru, 
mult de lucru, cînd caii galopează și 
trei aparate de filmat îi urmăresc 
aproape sinistru ca nişte guri de tun, 
iar oamenii au dinţii strînși şi caii îşi 
amestecă în iarbă capetele cu copitele, 
cu capetele oamenilor și cu mîinile 
lor. 


Oamenilor le ştii teaca și în ziua a- 
ceea simți în tine ceva deosebit, ceva 
mare, ca un bulgăre greu de pămint, 
și-i priveşti pe oameni de undeva de 
deasupra și te vezi și pe tine amestecat 
printre ei. Şi-i simţi pe oameni și ai 
impresia că le poți pipăi sufletul ca pe 
tăișul unor săbii. Unele sint ascuţite, 
subțiri și delicate, altele puternice, 
dure, altele frînte sau din tablă îndoită. 
Te miri. Nu mai seamănă niciuna cu 
teaca din care a fost scoasă. 


Galopuri întinse, caii care rup din 
ei ultimul strop de putere și unul se 
împiedică. Fister şi calul ară zece metri 
prin pămîntul tare. Unul cu umărul, 
celălalt cu pietul şi ceva plesneşte. 


microprofil 


Octavian 


ÎI aşteptam demult. Îl aşteptam cu 
acea răbdare îndirjită pentru care cînd- 
va va trebui să-i mulţumim cinemato- 
grafului, căci numai el — cine altcineva 
şi altceva pe lumea asta? — poate să 
ne-o educe cu atita știință și nervi măci- 
naţi. Ştiam că, într-o zi, un film va avea 
nevoie în primul rînd de el, nu și de el 
printre alții. 

Ori de cite ori l-am privit pe scenă, 
cu răutăcioasa lui forță de disimulare, 
cu candoarea sa atit de strașnic apărată 
de inteligență, făcînd cu ochiul tuturor 
tandrilor, abjecților şi proştilor de sub 
clarurile de lună, strecurîndu-se, băgind 
zizanie printre ei, pentru ca apoi să-i 
părăsească fără regrete, ori de cite ori 
am regăsit cîte ceva din toate astea, 
picurate cu zgircenie pe ecran, nu mi-a 
pierit nici o clipă, din fața ochilor, 
ideea unui alt fel de Cotescu. Nu din 
neaderenţa la tipul de actor propulsat 
de teatru și de unele filme — doamne 
fereşte! — ci din conștiința că dincolo 
mai există o mină de aur încă nefolo- 
sită. În «Puterea şi Adevărul», în «Apoi 
i-am condamnat pe toți la moarte», 
cineva s-a încumetat să umbrească fața 
actorului cunoscut de pe scenă și să 
ne arate chipul lui mai puțin știut, pute- 


Cotescu 


rea lui de a pactiza dureros cu perso- 
najul. Aceste două filme ne-au desco- 
perit, de fapt, ochii lui Octavian Cotes- 
cu. Nu pot să zic că acum știu totul 
despre el. Voi ști însă, și nu peste 
multă vreme, căci, cum spuneam, a 
venit ziua în care un film are nevoie, 
în primul rînd, de acest actor: în Bariera 
lui Mircea Mureşan și Teodor Mazilu, 
Cotescu va fi Viţu, adică primul nume 
din distribuție. Va sta mult pe ecran, 
aparatul îl va prinde pe-ndelete, cu lăco- 
mia lui secretă — așa cum trebuie privit 
orice mare actor — și treptat, treptat, 
vom cunoaşte prin el tristețea nepito- 
rească a mahalalelor de altădată, înțe- 
lepciunea — platoșă pentru înfruntat 
mizeria și nedreptatea, demnitatea — 
responsabilitatea asumată liniștit, ca 
pe o datorie de zi cu zi, pînă în ultima 
clipă. Desigur, la ceasul în care Viţu 
va avea o existență de sine stătătoare, 
toate aceste citeva fraze vor părea 
firave speculaţii. Cu cit se va alege mai 
mult praf de ele, cu atît mai mare va fi 
bucuria de a şti că filmul nostru a cîştigat 
definitiv un actor care — ciudat! — 
abia acum începe să ne dea de furcă. 


Magda MIHĂILESCU 


Clavicula. Aparatele merg şi galopul 
continuă apoi goana înapoi. Fister e 
alb și Stavru la fel de alb îi scoate 
haina. 


— Stai liniştit. O să-ți treacă. 


Apoi din nou Stavru și aparatele 
care-l urmăresc. Mi-au rămas ochii la 
Stavru pe care nu l-am prea iubit 
niciodată: și în ziua aceea l-am iubit. 
L-am văzut fără teacă. O sabie dreaptă 
şi dură cu două tăișuri, nu prea ară- 
toasă. Parc'ar fi «Căluţul cocoșat» pe 
care nu-l cunoşti decit după ce-l vezi 
la treabă. Şi Soby în ultimul timp, ner- 
vos și obosit. Pe el îl cunoşteam și 
totuși m-am bucurat cînd l-am văzut 
din nou fără teacă. 


Se insera. Se muiase parcă și aerul 
de oboseală. Caii își plecau capetele 
şi armăsarii nu mai loveau pămîntul 
cu copitele. 


Se apropia sfirşitul unei zile de fil- 
mare la «Săgeata căpitanului lon». Găi- 
tan era căpitanul lon și Aurel Miheles 
— regizorul filmului. 


— Băieți! Îmi mai trebuie cinci că- 
lăreți care să se rostogolească pe o 
pantă, 


O vale, copaci, cai, oameni, cînte- 
cul lebedei. Păun, Ştefănescu, lordache, 
Popa şi Dide. Cinci oameni și un singur 
efort. 


Era ultimul efort într-o zi lungă, de 
îi uitasem începutul. 


Aurel GRUŞEVSCHI 


Viţu sau 


tristețea nepitorească 


panoramic 


în obiectiv operatorul 


Cu miinile curate 


În viitorul film scris de Titus Po- 
povici şi Petre Sălcudeanu și regizat 
de Sergiu Nicolaescu, «Cu miinile 
curate», este vorba de lupta miliției 
împotriva bandelor de hoți și spăr- 
gători, bande care acționau în Bucu- 
resti la începutul anului 1945. Totul 
se petrece pe fundalul războiului și 
al haosului economic întreținut de 


reacțiune. 

Cu toate că acțiunea se petrece 
în anul 1945, prin mijloacele tehnice 
şi artistice folosite, vom căuta să 
dăm filmului o factură modernă, 
fără însă a pierde din vedere carac- 
terul de document, de cronică cine- 
matografică. Am eliminat din acest 
motiv, complet, filmările pe platou. 


a 
B — $ 


= 


Împotriva bandelor de hoți 
(Ilarion Ciobanu) 


mărturii de platou 


Cinci întrebări 


1 — Întrebare impusă de specificul 
rubricii: Florin Piersic, ce căutaţi în 
magazinul de televizoare? 

— Sint  locotenent-colonelul Lun- 
can din filmul «Paraştiştii», realizat 
de Dinu Cocea. 

2 — Întrebare adițională: Şi cine este 
locotenent-colonelul? 

— Acest bărbat poartă în sine toate 
calitățile, toate defectele, tot ce poate 
cumula un om de acțiune. El mi se 
pare cu atit mai interesant, cu cit situ- 
ațiile de viață prin care trece sint 
schimbătoare, sinuoase, contradicto- 
rii. Pînă în prezent, rolurile mele erau 
de spectacol, de acțiune, de mișcare. 
Este prima dată cind pot afirma fără 
reținere că interpretez (în film) un rol 
complex. Luncan face parte din cate- 
goria personajelor moderne ce poartă 
în ele, într-o măsură mai mare sau mai 
mică, o furtună. 

3 — Întrebare «subterană»: Nu vi se 
întimplă uneori să vă fie teamă, ca să 
zic așa, «de fața ascunsă a lunii»? 

— N-aș putea spune că nu am incer- 
titudini. Buna mea dispoziție (cunos- 
cută de altfel) este sinceră, dar uneori, 
cînd rămin singur, mă gindesc cu 
multă grijă la ceea ce fac, cu teamă 
chiar. La prima vedere, poate par un 
superficial care pune totuși pasiune 
în actul artistic, dar o face în grabă. 


Nu-i adevărat! De fiecare dată imi 
impun să dau din mine tot ce am mat 
bun. Am înțeles de multă vreme că a 
crea este un act grav ce implică o ri- 
guroasă seriozitate, dublată de res- 
ponsabilitate. Mă întreabă prietenii: — 


Şi sînt convins că locurile de filmare, 
atît în exterior, cit şi în interioare, 
găsite în Bucureşti de către sceno- 
graful Radu Boruzescu, vor contri- 
bui hotăritor la redarea atmosferei 
acelor ani, vor conferi filmului au- 
tenticitatea epocii. 

Vom continua apoi experienta 
de la «Atunci i-am condamnat pe 
toți la moarte», în ceea ce privește 
filmările cu obiective de distanță 
focală lungă. Le vom folosi, evident, 
în cu totul alt mod, slujind cerin- 
tele filmului polițist. Aceste obiec- 
tive au calitatea să comprime pers- 
pectiva vizuală, ceea ce creează spec- 
tatorului o senzaţie deosebită. Cit 
privește pe actori, ei pot fi surprinşi 
și filmați de la distanță nefiind 


pa 


stînjeniţi de prezența aparatului și 
avînd astfel o mai mare libertate 
de mişcare. 

În sfirşit, vreau să vă spun că 
ținem seama de faptul că, dacă 
acum 10 ani, lumina artificială juca 
un rol determinant în calitatea artis- 
tică a imaginii cinematografice, astăzi 
cadrajul, unghiulaţia, obiectivele, 
mișcarea aparatului și lumina natu- 
rală sînt elementele hotărîtoare ale 
filmării. Şi, de fapt, cred că adevăra- 
tul cinematograf va începe abia 
atunci cînd se va descoperi pelicula 
de sensibilitate egală cu cea a ochiu- 
lui uman. Noi putem însă să gră- 
bim acest proces. 


Alexandru DAVID 


Echipa de filmare pe străzile Bucureştiului 
(Sergiu Nicolaescu, Alexandru David, Radu Boruzescu) 


De ce nu te opreşti? De ce nu te odih- 
nesh citeva luni? Ar fi bine. Nu pot. 
N-am astimpăr. 
4 — Întrebare aluzivă: Ce este casca- 
doria — o artă, o ştiinţă sau un risc? 
— Din toate cite puțin și nici una 
separat. În ce mă privește sint actorul 
care, în limita talentului şi indicațiilor, 
în limita curajului, caut să mă achit 
cit mai onorabil de sarcinile artistice 
Asta nu înseamnă că sint propriul 
meu cascador. 
5 — Întrebare metatorică, efeminată 
și aparent naivă: Florin Piersic («pom 
inflorit») nu v-aţi dorit niciodată să 
fiți altceva? 


Dinu Cocea şi un parașutist: 
Florin Piersic 


— Numele meu, cu toate că mă re- 
prezintă, este o întimplare. Străstră- 
bunicii mei care locuiau la Corlata, 
(comună la un kilometru distanță de 
Stupca, locul de naștere al lui Ciprian 
Porumbescu), se numeau Piersică. 
Vocala finală a dispărut cu timpul. Cît 
privește pronumele, el a fost extras 
de sora mea dintr-o pălărie unde fusese 
introdus sub formă de biete) alături 
de lon, Călin și... Costică. Revenind 
la întrebare: mi-ar fi plăcut să mă nu- 
mesc Riu, Şoimu sau, de ce nu, Şapte- 
cai. 


Mihai POPOVICI 


românesc '72 


coproducție 


Enesco de Roumanie 


Mogoșoaia: «Play-back: quatre, 
trois, deux, un, zero!» 


Bolțile brincovenești, pădurea, 
trestiile lacului freamătă în acorduri 
majestuoase. O muzică victorioasă 
care ascunde în armoniile sale ten- 
siunea tragică: scena încoronării din 
Oedip-ul enescian. În parcul atit 
de liniștit, o lume de-a dreptul 
felliniană: personaje desprinse de 
pe vasele attice, purtind șepci mo- 
derne, pescuind sau citind; costu- 
me antice; printre ele, impasibili și 
majestuoși, păunii parcului. Într-un 
cuvint, platou de filmare, o dramă 
care se consumă aci de citeva zile 
şi ale cărei personaje principale, în- 
şiruite ca într-un caiet-program sînt: 
Andre Heinrich — regizor, fost se- 
cund al lui Alain Resnais și Chris 
Marker; Paul Orza — regizor: 
Dan Negreanu — regizor secund, 
Hamid Fardjad — asistent regie, 
corealizator al documentarului nu 
demult încheiat despre expoziția 
«Tezaurului din El Dorado»; Claude 
Giresse — operator; Romeo Chi- 
ric — operator secund; Jean Rin- 
zescu — regizor de operă; Elena 
Cernei — mezzosoprană; David 
Ohanesian — bariton. 


româno-belgiană are valoarea pe 
care «Mihai Viteazul» a avut-o pen- 
tru studioul «Bucureşti». Nu numai 
prin forțele artistice antrenate la 
realizare, nu numai prin numărul 
lor, dar pînă și în ce priveşte latura 
tehnică, căci ne aflăm (gest învălui- 
tor către aspectul Mogoşoaiei) în 


Armoniile muzicii lui Enescu 
prind viaţă 


Toate elementele exterioare in- 
dică o super-producție. Ceea ce, în- 
tr-un fel, ne şi confirmă Staicu l., 
directorul filmului: «Pentru stu- 
dioul «Sahia» această coproducție 


lon Bog-călător 


— «Mă încăpăținasem să caut un 
tip de actor care să semene cu 
imaginea pe care şi-o făcuseră des- 
pre lakob atît de numeroșii cititori 
ai nuvelei lui Csaszar Istvan. Găsi- 
sem chiar cîțiva interpreţi care s-ar 
fi potrivit ca figură, dar care nu 
aveau vîrsta potrivită. Tot căutînd 
așa, am ajuns şi la studioul Bucureşti 
unde din aproximativ 10 actori ale 
căror poze și filme mi-au fost ară- 
tate, m-am oprit asupra lui lon 
Bog. Dar alegerea definitivă am 
făcut-o numai după ce l-am cunoscut 
şi personal.» 

Aşa relatează regizorul maghiar 
Pal Gabor, în revista «Jurnal ilus- 
trat de ştiri», cum şi-a ales inter- 
pretul principal pentru ecranizarea 
best-seller-ului unguresc «Călătorie 
cu lakob». lon Bog este un actor 
de mult consacrat pe scenele noas- 
tre. Rolul lui lakob, din filmul lui 
Pál Gabor, reprezintă însă debutul 
său cinematografic. Dar să-i dăm 
cuvîntul. 

— Întîi, Pál Gabor a ținut neapărat 
să mă cunoască personal, să mă 
vadă «în carne și oase», cum s-ar 


zice. Apoi, l-a rugat pe operatorul 
Kende lanos (care lucrează de ani 
de zile numai cu Miklos lancso și 
pe care acesta îl «împrumută» pen- 
tru prima dată) să-mi facă poze. 
Mi-a făcut aproximativ 100. După 
care mi-au mai cerut și mie să aduc 
toate pozele mai recente pe care le 
aveam, inclusiv cele de familie. Pâl 
Gabor le-a luat pe toate și a plecat 
cu ele. A doua zi dimineață a apărut 
cu ochii umflaţi, evident nedormit, 
fără să explice în vreun fel de ce. 
Mi-a explicat în schimb operatorul: 
«Ştii ce a făcut? Și-a întins pozele 
tale prin cameră și toată noaptea a 
stat și s-a uitat la ele». Cînd l-am 
întrebat de ce atîta osteneală, Pál 
Gabor mi-a răspuns jenat: «Lasă. 
Hai,să nu mai discutăm despre asta. 
O să iasă un film bun». Primisem 
rolul. Necazul era însă că eu vor- 
beam foarte puţin şi foarte prost 
ungureşte. Le-am promis că într-o 
lună şi jumătate, pînă încep filmă- 
rile, învăţ. Şi am învățat. Ungurește 
şi scenariul pe dinafară. S-a întim- 
plat chiar ca, în timpul unei filmări, 
unul dintre partenerii mei să-și 


imediata vecinătate a filmului ar- 
tistic». 


Andre Heinrich precizează: «Este 
vorba, totuși, despre un documen- 


uite replica. l-am suflat-o ca să 
salvez cadrul. De atunci am devenit 
un fel de «oaie neagră» a echipei: 
ori de cite ori se bilbiia vreunul din 
actorii unguri, li se reproșa că eu 
n-o fac. E 

Cît despre asemănarea cu perso- 
najul nuvelei, autorul ei, care este 
totodată și scenaristul filmului, s-a 
speriat cînd m-a văzut. Atita asemă- 
nare nu credea că poate exista. 
L-am cunoscut și eu pe adevăratul 
lakob, cel care a trăit și ulterior i-a 
povestit scriitorului faptele din nu- 
velă. Este acum un om de virstă 
medie, gras şi chel, cu familie și 
gospodărie şi parcă nu-şi mai amin- 
tește că el ar fi trăit toate aceste 
îintimplări. Așa că își povestește 
tineretea la persoana a treia. Ca un 
martor oarecare. 

«Călătorie cu lakob», după cum 


Foto: Adrian RĂDOI 


spune tot lon Bog, va fi «istorisirea 


unei peregrinări în lumea şi viața 
zilei de astăzi către miine». Şi va 
mai fi și «povestea unei mari prie- 
tenii, o prietenie în care înțele- 
gerea din priviri e doar începutul, 
pentru că, la sfîrşitul «călătoriei», 
cei doi prieteni ajung să nu se mai 
poată nici măcar privi; au pur şi 
simplu același puls. Nu mai au 
încotro. Pentru ei nu există un 
«mai departe». Așa că se despart. 
În alt timp şi în alt spațiu, o priete- 
nie oarecum asemănătoare cu cea 
dintre Zorba şi scriitor, din filmul 
lui Cacoyannis». E.H. 


tar. Dedicat nu atît vieții, cît mai 
ales creaţiei enesciene. Pe care nu 
intenționăm s-o ilustrăm, ci s-o lă- 
săm să se dezvolte, în toată amploa- 
rea şi importanța ei. Din această 
pricină, din cele 30 de minute ale 
peliculei, 12 vor fi ocupate de trei 
momente cheie ale lui «Oedip»: 
scena. cu sfinxul, scena încoronării 
şi orbirea lui Oedip. Am evadat din- 
tre limitele scenei, după cum pen- 
tru lucrările camerale și simfonice 
nu apelăm la imaginea unor ansam- 
bluri instrumentale. Vrem să facem 
muzica să izvorască din imagini de 
viață şi să se întoarcă la ele. De 
aceea filmăm la Muzeul Enescu, la 
Ateneu, la Istria, aici, la Brazi»... 


Filmele — mai ales cele care sînt 
pe punctul de a se naște — nu pot 
fi povestite. Cu atît mai puţin un 
documentar care nu are un subiect 
anume. Cu atît mai puţin unul sem- 
nat de un tovarăș de generație și de 
idealuri estetice al lui Resnais, cel 
care a creat genul acelui documen- 
tar ce re-creează opera de artă (vezi 
«Guerrnica»). Rindurile prinse în 
febra activității de la Mogoşoaia nu 
sînt decit un punct de pornire, o 
trambulină către sfîrşitul anului '72, 
cînd pe ecranele din Bruxelles şi 
Bucureşti va pilpii genericul: 


«Sahia» — Bucureşti 
«A.T.C.» — Bruxelles 


Presente 


ENESCO DE ROUMANIE 


Radu RUPEA 


Povestea unei mari prietenii 


lon Bog 


cine! TT K 


E ar ma Ra C e tE, 
Filmul e o lume, 
iar lumea e un film 


Festival pentru copii 


Ca un omagiu al aniversării 


a 50 de ani de la înfiinţarea or- 
ganizației de pionieri «V.I. Le- 
nin», în U.R.S.S. a avut loc un 
festival al filmelor pentru copii. 
Au fost prezentate în special 
filme cu temă istorică și filme 
care oglindesc prietenia dintre 
copiii din întreaga lume. (În 
U.R.S.S. se produc anual 30 de 
filme artistice de lung-metraj 
destinate copiilor. Aceste fil- 
me sint difuzate în 50 de ţări, 


Tot pentru copii 


Întreprinderea de difuzare a 
filmelor din R.D.G. a avut o 
iniţiativă care merită mențio- 
nată. A difuzat abonamente spe- 
ciale pentru copii. Micilor spec- 
tatori asidui, care-și «perforea- 
ză» abonamentul timp de 10 
săptămini, li se oferă în a 11-a 
săptămînă o intrare gratuită la 
cinema. 


Clownul vizionar 


Mai mulţi tineri din Roma 
i-au reproșat lui Federico Fellini 
că ultimul său film, «Roma», nu 
e suficient de angajat; i-au re- 
proșat și maniera sa timidă de 
a combate starea de lucruri din 
Italia. lată răspunsul lui Fellini: 
«Sint un simplu cetățean al o- 
rașului. Simt o pantă foarte o- 
blică sub picioare, dar nu mă 
aștept să dau de prăpastie. Sint 
optimist, sint convins că urcu- 
şul nu va întirzia să apară. Sint 
un clown vizionar». 


Procesul devine film 


«Procesul celor nouă de la 
Catonsville» nu e numai titlul 
unui nou film american produs 
de Gregory Peck, ci și adapta- 
rea unei piese de teatru care a 
înregistrat un mare succes în 
Statele Unite, Şi în același timp 
transpunerea dramatică a unui 
proces real care a stirnit o vilvă 
aproape la fel de mare ca cel al 
Angelei Davis. Este vorba de 
procesul celor nouă catolici din 
America care au protestat împo- 
triva atrocităților comise în 
Vietnam și au refuzat să plece 
pe front. 


«Naşul» box-office-ului 


Săptăminalul american de 
film «Variety» anunţă că, după 
o serie de calcule preliminare, 
există premize ca filmul «Na- 
şul» cu Marlon Brando (film 
politic de demascare a Mafiei) 
să bată toate recordurile de 


încasări. Adică şi pe cele înre- 
gistrate odinioară de «Pe ari- 
pile vîntului» şi, recent, de «Love 
Story». 


«Sfintul» devine «007» 


Roger Moore va interpreta 
rolul James Bond în locul lui 
Sean Connery, în viitoarea pe- 
liculă a seriei, intitulată «A trăi 
și a provoca moarte». Deși a 
mai apărut în «Diamantele sint 
veșnice», se pare că actorul 
Sean Connery a refuzat 
ric să continue seria James Bond. 


Sartre pe peliculă 


Jean-Paul Sartre devine erou 
de film. Regizorul Alexandre 
Astruc aleargă de la Paris la 
Bruxelles și de la Bruxelles la 
La Rochelle (unde Sartre a fost 
profesor), ca să realizeze o re- 
trospectivă despre Sartre, o- 
mul și opera sa. Simone de 
Beauvoir a consimţit să colabo- 
reze la acest film. 


«Armonia lumii» 


Cu prilejul aniversării a 400 
de ani de la nașterea lui Jo- 
hannes Kepler, regizorul docu- 
mentarist cehoslovac Miro Ber- 
nat a realizat pelicula «Armo- 
nia lumii». Un film închinat 
nu numai preocupărilor și des- 
coperirilor în astronomie ale 
lui Kepler, ci și meditațiilor 
sale despre sensul vieții şi de- 
spre armonia lumii. 


Ce fel de artă? 


Scriitorul englez Anthony Bur- 
gess, autorul romanului «Por- 
tocala mecanică» (care i-a in- 
spirat lui Stanley Kubrick ulti- 
mul său film) a protestat împo- 
triva transpunerii cinematogra- 
fice: «Cartea mea e un vis plă- 


cut și nu un coșmar... După 
acest film, mulţi tineri se pot 
simţi tentaţi să fure şi chiar să 
omoare. 


Eșecul lui Papillon 


Se ştie că memoriile lui Henri 
Charritre, poreclit Papillon, 
fost spărgător de meserie, au 
avut un succes imens și, drept 
urmare, în filmul care i-a ecra- 
nizat memoriile, Charriăre a 
fost solicitat să-și interpreteze 
propriul. rol. Se pare însă că 
«Papillon» nu s-a dovedit con- 
vingător... ca actor. Aşa că pen- 
tru rolul său (se ecranizează 
acum cel de-al doilea volum 
de memorii) a fost solicitat un 
actor de meserie, Steve Mac 
Queen. 


Un regal 
comic 


În studiourile Fennada din Helsinki 
a fost realizată, în fine, prima comedie 
amuzantă, cu o intrigă fluentă, veridică, 


cu situații hazlii, care se succed rapid; 
e un adevărat regal pentru spectatori». 
(Aşa spun ziarele.) E vorba de comedia 
«În hainele lui Adam și puţin și în ale 
Evei», realizată de un regizor veteran: 
Matti Kassila. Pare demn de menționat 
că filmul este a treia ecranizare finlan- 
deză a unei populare nuvele din litera- 
tura națională. 


Protagonista e debutantă 
(Tuire Salenius) 


6 ani 
şi 9 filme 


Kristian Kovâcs are numai șase ani și 
totuși la activul său nouă filme (reali- 
zate majoritatea, de regizorul maghiar 
György Palasthy). Kristian. a apărut 
pentru prima oară în 1965, în «Vrăjito- 
rul». Ultimul film, turnat anul acesta, 
«Frăţiorul Nr. 2». În «Vis de dragoste», 
interpretul micului Liszt a fost tot el. 

Pe Klara Herczeg, o cunoscută sculp- 
toriță maghiară, chipul actorului-copil 
Kristian Kovâcs a interesat-o, și așa se 
face că, la şase ani, micul Kristian a 
fost imortalizat nu numai pe peliculă. 


A 4 
Sculptoriţa, 
modelul şi sculptura 


Sportul 


şi filmul 


Deoarece e și sportivă, Raquel Welch 
a refuzat să fie dublată în filmul «Bomba 
din Kansas City». Așa că a patinat pe 


Raquel Welch 
e sportivă... 


rotile după ce s-a antrenat timp înde- 
lungat. Rezultatul: o buză spartă, un 
obraz învineţit, o mînă luxată. Desigur, 
pentru turnarea ultimelor cadre, a 
acceptat să fie dublată. 


„„„dar riscurile 
sint mari 


Producătoare: 
Maria Schell 


Maria Schell apare în acest an într-o 
dublă calitate: de producătoare și in- 
terpretă în filmul «Comedia din casa 
preotului». Ea interpretează rolul prin- 
cipal (cel al unei bucătărese). Pelicula 
e o adaptare a piesei poetului Heinrich 
Lautensack — o satiră împotriva puri- 
tanismului clerical de la începutul seco- 
lului. 


Maria Schell 
în «Casa preotului» 


Doi 
laureați 


George C. Scott este un actor pre- 
destinat să culeagă lauri. Pe care însă 
nu se decide să-i prețuiască. Anul 
trecut a refuzat Oscar-ul pentru reali- 
zarea sa din «Patton». Anul acesta a 
fost totuși propus din nou în preselecția 
Oscar-ului pentru rolul din «Spitalul». 


Încă o condamnată la premii: 
Faye Dunaway 


Între timp a cîştigat premiul Emmy 
pentru interpretarea sa din «jane Eyre» 
(rol care în mai vechea transpunere îi 
prilejuise şi lui Orson Welles o creație 
de răsunet). 

În prezent, Stanley Kramer La dis- 
tribuit pe George C. Scott în noul film 
pe care a început să-l lucreze, pentru 
studioul Columbia, «Petrolul din Okla- 
homa». Va fi o stranie poveste de 
dragoste, care se petrece în anul 1900 
pe terenurile petrolifere din Oklahoma. 
Partenera lui Scott: Faye Dunaway 
(cîştigătoare, la rîndul ei, a unui Oscar 
pentru rolul din «Bonnie şi Clyde» şi 
recent văzută pe ecranele noastre în 
«Casa de sub arbori»). 


Hitchcock 
revine la Londra 


Cu filmul «Frenzy», veteranul Hit- 
chcock s-a reîntors pe platourile brita- 
nice, unde nu mai turnase de 20 de ani. 
«E un film englezesc, sută la sută. 
Nu există decit un american, și acela 
sînt eu. Cum sînt însă născut la Londra, 
nici eu nu sînt un american veritabil», 
spune maestrul filmului de suspense. 
De altfel se vede și din exterioarele 
filmului (turnate majoritatea în Covent 
Garden, celebra piață de legume, fructe 
și flori din Londra) că Hitchcock 
pare fericit că s-a reîntors pe malurile 
Tamisei. 

Tema filmului «Frenzy» este una 
din temele pe care Hitchcock le-a 
abordat în primele sale pelicule (reali- 
zate tot la Londra): un om e bănuit de 
o crimă pe care nu a săvirşit-o. În rolul 
celui bănuit, un actor care s-a impus 
în ultimul an: Jon Finch (el este şi 
Macbeth din versiunea Polanski). 


Foto: Universa! Picture 


Suspectul Finch 
în Covent Garden 


O oază 
simbolică 


O întîmplare reală din vremea răz- 
boiului, petrecută în Sahara (fuga a 
şase mercenari francezi, care! vor să 
ajungă la trupele generalului de Gaulle) 
inspiră filmul «Oaza» al regizorului 
cehoslovac Zbynek Brynych. «Am vrut 
să realizez un sondaj psihologic în 
condiții vitrege de existenţă și să de- 
monstrez că oamenii care nu luptă 
pentru o idee, se distrug şi se ucid 
între ei. Dar cînd se întîlnesc cu o 
forță şi mai puternică — natura — 
ea este cea care învinge», a declarat 


Un studiu psihologic: 
«Oaza». 


in memoriam 


MARIN IORDA 


Creatorul primului 
animat românesc 


S-a stins din viață, la 71 
de ani, Marin lorda. Deo- 
potrivă grafician, regizor 
de teatru și de film. Nu- 
mele lui este legat de cel 
al lui Victor lon Popa, a- 
nimator și ctitor de teatru 
românesc. Pentru cinema- 
tografie, Marin lorda este 
în primul rînd creatorul 
lui «Haplea», unul dintre 


Brynych. Exterioarele sînt turnate în 
Turcmenia Sovietică, în pustiul Kara- 
Kum, despre care tot Brynych spune: 
«Este un peisaj nemaiîntilnit, aproape 
identic cu craterele de nisip de pe 
lună». 


__ Ziua 
cinematografiei 


În Bulgaria va fi inaugurată anul 
acesta, Ziua cinematografiei. În acea 
zi, conducătorii de studiouri vor vorbi 
spectatorilor despre realizările lor, iar 


spectatorii vor asculta, dar vor și întreba. 


Vor fi vizionate în cadrul acestor 
întruniri cele mai recente filme bulgare. 


Vizita de 
politeţe 


«...La Pompei se iveau zorile. Cetă- 
teni se grăbeau spre treburile lor. 
Nici un locuitor al cetăţii înfloritoare 
nu presimţea apropiata catastrofă. În 
afara unui călător care ştia că Vezuviul 
va erupe. Şi acest călător și-a părăsit 
corabia, ca să-i prevină pe pompeieni...» 
Aşa începe viitorul film al regizorului 
luli Raizman, film intitulat «Vizita de 


s politețe». 


«Problemele păcii şi ale  răz- 


întîile filme de desen a- 
nimat românesc. «Ha- 
plea» a impresionat la 
vremea sa (anul realizării 
1928) mai ales prin gra- 
fică, atestind, dacă mai 
era nevoie, calitatea dese- 
nelor lui Marin lorda. Tot 
în 1928, lorda joacă ală- 
turi de Jean Georgescu în 
comedia «Așa e viața» pe 
genericul căreia apare şi 
în calitate de regizor. Con- 
tactul său cu cinemato- 
grafia a mai cuprins două 
întiîlniri, două filme de 
lung-metraj neterminate: 
«Focuri sub zăpadă» (1941) 
și «Cetatea fermecată» 
(1946). Marin lorda era 
un timid care nu-și trim- 
bița pe la toate colțurile, 
crezul estetic. A făcut artă 
mulțumindu-se cu satis- 
facţiile spirituale și ne- 
căutîndu-le și pe cele ma- 
teriale. Într-o viitoare is- 
torie a filmului românesc, 
modestul dar talentatul 
Marin lorda își va găsi, 
desigur, locul meritat. 


boiului, structura socială şi politică a 
societății, revoluţia tehnico-științifică 
— toate devin obiect de meditaţie 
pentru contemporani, chiar dacă acțiu- 
nea se petrece acum două milenii», 
a declarat regizorul. 

Desigur, exterioarele filmului sînt 
turnate la Pompei. În această vară. 
Vedeta feminină a filmului este Liubov 
Albițkaia. 


Liubov Albiţkaia 
la Pompei 


>T 
sea ACI 


e Stanley DONEN va fi regizorul ver- 
siunii americane a «Micului prinţ» — adaptare 
după capodopera lui Saint-Exupery. Compania 
Paramount duce tratative cu Frank SINA- 
TRA pentru rolul pilotului. Ar fi reveni- 
rea pe ecran, deși Sinatra și-a anunţat formal 
retragerea. 

e Vittorio GASSMAN va fi realizatorul 
şi interpretul filmului «Fără familie»—o ecra- 
nizare a romanului lui Hector Mallot. 

e Nikolai GUBENKO nu se mai mulțu- 
meşte cu actoria. El a absolvit recent Institutul 
de regie din Moscova şi a și realizat un prim 
film, consemnat de presă ca o reușită: «Un 
soldat se întoarce din război». 

e Fadil HADZIC, scenarist, regizor şi 
ziarist iugoslav, continuă seria sa de filme poli- 
tice (penultimul său film se ocupa de atenta- 
tul de la Sarajevo). În noul său film, «Urmări- 
rea», Hadzic tratează problema reîntoarcerii 
acasă a foştilor emigranți jogoslavi. 

o idie HAWN și Warren BEATTY 
sînt eroii unei comedii polițiste realizate de 
Richard Brooks: «The heist» (realizat de 

studiourile Columbia). 

e Gina LOLLOBRIGIDA apare în 
«Toamna minunată» de Mauro Bolognini, o 
dramă în care sînt demascate cu vigoare bru- 
talitatea şi rapacitatea Mafiei. 

e Marcello MASTROIANNI va deține 
rolul principal în filmul biografic despre viaţa și 
opera compozitorului italian Giacomo Pucini. 

e David NIVEN va apare în rolul profe- 
sorului Unrat din «Îngerul albastru». Este 
vorba de o nouă ecranizare a romanului lui 
Thomas Mann, ce se realizează în studiourile 
spaniole în regia lui Santoni. 

elrene PAPAS şi Anthony QUINN sînt 
protagoniștii ecranizării pe care o realizează 
Juan Antonio BARDEM după piesa «Nunta 
însîngerată» de Federico Garcia Lorca. 

e Arthur PENN va intra în curind pe 
platou cu filmul «Bărbatul care a inventat o 
soţie». 

e Marc POREL, într-un fel succesorul lui 
Delon și protagonistul filmelor franceze «Cele 
mai dulci mărturisiri» (Eduard Molinaro) şi 
«O rază de soare în apa rece» (Jacques Deray), 
va apare în cursul acestui an în rolurile princi- 
pale din filme semnate de Agnès Varda şi de 
Luchino Visconti. În filmul «Feerie pe insulă», 
va fi partenerul .Ingridei BERGMAN. 

e Roberto ROSSELLINI continuă să 
turneze cu febrilitate. După un film despre 
viața lui Pascal, vor urma un film despre Dide- 
rot și altul despre Descartes. În același timp, 
pregătește o super-producție: «Revoluția ame 
ricană». Pe micul ecran îşi continuă serialul 
despre istoria umanităţii (de la epoca de piatră 
pînă la cucerirea spațiului cosmic). 

e Vittorio De SICA pregăteşte filmul 
«Îl vom boteza Andrea». Interpret: Nino 
MANFREDI. 

e Francois TRUFFAUT a încheiat un 
contract cu compania Warner Bross. El va 
realiza (în calitate de scenarist și regizor) 
comedia «Noaptea americană». 

e Aleksandr ZARHI va ecraniza romanul 
scriitorului Konstantin Fedin, «Oraşe și ani». 
În coproducție cu studiourile din R.D.G., 
filmul se află în curs de realizare la Leningrad, 
Erfurt, Weimar și în taigaua siberiană. 


Palme pentru cineaştu francezi 


Presa din întreaga lume a în- 
registrat eșecul cinematografiei 
franceze după ediția Cannes '72. 
Revista americană «Variety» no- 
tează că «in general, actualele 
succese ale cinematografiei fran- 
ceze nu izbutesc să depășească 
granițele proprii...», iar săptămi- 
nalul «L Express» a rezumat si- 
tuaţia astfel: «Palmaresul de la 
Cannes a fost o palmă pentru 
francezi». 

Să vedem ce spun — după 
acest eșec — doi realizatori fran- 
cezi: 


Louis MALLE (regizorul care a 
stirnit în '71 vilvă la Cannes cu 
«Un suflu la inimă»): «Nu cinema- 
tografia franceză e deficitară. Toa- 
tă Franţa este. Nu cinematografia 
trebuie reînnoită, ci sistemul. În 
acest ansamblu de mediocritate, 
nu-mi dau seama cum ar putea fil- 
mul să se prezinte altfel. Eu, perso- 


bibliorama 


38 8.5 istoria 
T Yaflywopdului 


yY ET "H 
Editura Meridiane 


Oricărei istorii cinematografice 
îi stă bine ținuta, rigoarea ştiinţi- 
fică. E o tradiție ca un istoric de 
film să nu divagheze și să lase 
faptele să vorbească. «istoria 
Hollywoodului» respectă aceste 
nescrise reguli. Autorul ei, Char- 
les Ford, e un cercetător serios, 
doct şi perseverent. El se apleacă 
cu atenție mărită asupra obiectului 
dat, îl întoarce pe toate feţele, îl 
supune analizei critice. Ford caută 


nal, nu prea am poftă să fac filme 
în condițiile actuale din Franţa...» 


Gérard OURY (autorul unor co- 
medii cinematografice de mare suc- 
ces): «Filmele mele nu rezistă poa- 
te în competiții internaționale, dar, 
pînă acum, beneficiile pe care le-au 
adus au permis realizarea a cel 
puțin 15 alte filme. Dacă niciunul 
n-a contribuit la ridicarea stachetei 
producției franceze, înseamnă că 
există o problemă. Recunosc. Dar 
care e problema? Habar n-am!» 


lată şi părerea unor regizori 
italieni în privința cinematogra- 
fiei franceze: 


Federico FELLINI: «Dacă cine- 
matografia franceză nu izbutește 
să găsească teme care să depă- 
șească hotarele și să stirnească 


interes într-o contruntare interna- 
țională, înseamnă că trece printr-o 
perioadă, mai degrabă de analiză 
decit de creaţie. De demonstrație, 
nu de comunicare. Desigur, siste- 
mul de producţie trebuie să fie şi el 


Marco FERRERI: «O cinema- 
tografie e în progres cînd reflectă 
epoca, culoarea socială. Carne, 
Renoir au reflectat anul 1936; cine- 
matograful lor a fost cinematogra- 
ful Frontului Popular. Astăzi Fran- 
ţa e diletantă. Şi cinematografia o 
urmează». 


CHARLES FORD: 
Istoria Hollywoodului 


să se păstreze în istoria sa în limi- 
tele observaţiei strict obiective. El 
lasă faptelor descrise libertatea să 
vorbească. interpretările criticului 
sint astfel circumscrise iar specula- 
tiile lipsesc cu desăvirșire. 

Întrebarea care se pune este: 
capătă cititorul din această istorie 
o imagine asupra Hollywoodului? 
Şi răspunsul este afirmativ. În două 
sute şi ceva de pagini, Charles 
Ford clădeşte și dărimă piatră cu 
piatră splendoarea și decadența 
Hollywoodului. Ford a izbutit o 
istorie aşa cum și-o dorea în pre- 
față: «precisă, riguroasă, docu- 
mentată. anecdotică», 

Capitol de capitol, el adună date 
după date pentru a explica miraco- 
lul cinematografic de pe pămintul 
făgăduinței din California. Rind pe 
rind sint trecute în revistă studiou- 
rile pioniere care au apărut pe 
pămintul californian: «Biograph», 
şi «Essany» etc; sînt descrise face- 
rile şi desfacerile rapide de com- 
panii cinematografice pînă mult 
mai tirziu, cînd iau ființă marile 
studiouri — «Universal», «Metro 
Goldwyn Mayer» și «Warner Bross» 
La locul cuvenit sînt trecuți în 
istoria lui Charles Ford marii pio- 
nieri: Griffith, Thomas Ince, Mack 
Sennett. Nu lipsesc anii de succes 
de la «Keystone» și nici gloria 
efemeră a faimoaselor «bathing 


beauties», în frunte cu Gloria Swan- 
son. Istoricul a dedicat mai în fie- 
care capitol un loc aparte «produ- 
cerului», care la Hollywood era 
unul din factorii cei mai impor- 
tanți. «Star-system»-ul îşi găseşte 
şi el capitolul său plin de implicații 
în viața companiilor cinematogra- 
fice de la Hollywood. Box-oftice-ul 
vedetelor ajunge la ordinea zilei. 
Ridicările și căderile spectaculoase 
ale vedetelor, la fel. 

Fiind un cercetător foarte obiec- 
tiv, Ford n-a putut să se elibereze, 
în stilul redactării, deo anume uscă- 
ciune, de o anume răceală. De alt- 
fel nu poți cere unei istorii, alcă- 
tuită după rigori ştiinţifice, să fie 
neapărat și palpitant scrisă. Ești 
mulțumit atunci cind ea este bine 
informată, cînd ajunge cu datele 
pină la zi. 

Hollywoodul-mit,  Hollywoodul- 
cetate a iluziilor pe celuloid, Holly- 
woodul-imperiu al cinematografu- 
lui, toate aceste ipostaze își găsesc 
locul în cartea lui Charles Ford. 

Beneficiind de o traducere fru- 
moasă, făcută în deplină cunoştinţă 
de cauză de lon Cantacuzino, volu- 
mul «Istoria Hollywoodului» — tipă- 
rit de editura «Meridiane» — își 
atinge scopul cultural pentru care 
a fost editat. 


AL. RACOVICEANU 


Rubrica CINERAMA redactată de Laura COSTIN 


NOILE SORTIMENTE - E TEA 
ERI X 
RIE L à 

ES L 


L d 
v 
F 
7 


DEORE ry Ti 

VO ADEVĂ TAZ s” 
” DELECTAR E Y Er 4 Ñ 

4 27 AG, 


Prezentarea artistică: ANAMARIA SMIGHELSCHI: 


Cititorii din străinătate pot face abonamente adresindu-se intreprinderii 
-«“ROMPRESFILATELIA» — Serviciul import-export presă — 
Bucureşti, Calea Griviței nr. 64—66, P.O.B. — Box 2001. 


CINEMA 
Redacția şi administraţia 


Piata Scinteii nr.1—București 


Exemplarul S lei 
41 017 


Gl cant 


lata amăruie 
cioc RN FL 


Prezi 


Peai 


ntarca grafică: CORNEL DANELIUC 


Tiparul executat la 
Combinatul poligrafic 
«Casa Scinteii» — București 


a KES fàd 


nr.8 
bn ANUL X (116) 
revistă lunară 


de cultură 


Rin 6.6 ate gis T (1 


nr.9 
Anul X (117) 


revistă lunara 


38 cultură 


nsmatogratică 
București, septembrie 1972 


In acest număr: 


Iluzii ZA 
A și deziluzii 
venețiene 


CINEMA 


Anul X, Nr. 9 (117) septembrie 1972 


Redactor şef: Ecaterina OPROIU 


Coperta a IV-a 


Margareta POGONAT, interpreta Mike Connors, 
principală a filmului «Drum în pen- — Mannix — 
umbră» de Lucian Bratu tot incoruptibil şi tot detectiv 


Foto: A. MIHAILOPOL 


Din sumar: 


FILMUL ROMÂNESC ÎN DEZBATERE 


Anchetă 
Care trebuie să fie. după părerea dvs., azi, preocuparea nr. 1 a producătorului de filme? 

Răspund; Al. Ivasiuc, Dumitru Fernoagă, Eugen Mandric, Corneliu Leu 

Faţă în față cu: La via 
Titus Popovici: E timpul concretului — Valerian Sava rumena 
E RR E NI A nel cinema 
MUNCA, LEGEA LUMII MODERNE 


Personajele-șantiere — Călin Căliman 

O vocație primordială — Valerian Sava 

A munci ca-n filme? — Ov. S. Crohmălniceanu 
Contracimp 

Spuma și curenții adinci — Florian Potra 
Spectator temperat Nu sintem ^“ d 

Nu sîntem numai nopți de dragoste — Teodor Mazilu numai nopți : E 
Dezacord de dragoste WE. A 
Lenea — Valentin Silvestru «Micii anului Ii» 
Film și literatură 

Cel ce «joacă» literatură — Gelu /onescu 


FESTIVALURI 
Veneția '72 Caleidoscop — Mircea Alexandrescu 


Veneția '72: "O Ua A m | 
ÎN DIRECT DIN... i I 7 Ñ 


iluzii şi 


Moscova: 64 file de bloc-notes — Călin Căliman deziluzii 


Hollywood: Uzina de vise la ora actualității — Vera Vo/mane 
CRONICA FILMULUI ROMÂNESC E? wi | 


«Sfinta Tereza și diavolii» 

«Drum în penumbră» — Val. S. Deleanu 

Avanpremieră: Cu mîinile curate, interviu cu Sergiu Nicolaescu $ 

D A munci 

ISTORIA PATRIEI ŞI FILMUL n ca-n 
ilme... 

Dr. |. Cantacuzino — Virgil Cândea 


ACTORII NOŞTRI 


Ilarion Ciobanu: Am plătit pentru toate — interviu de Eva Sirbu 
MARI ACTORI 


Ivan Mosjoukine — M. Djentemirov 
Marilyn Monroe — «De bine și de rău» — trad. D. I. Suchianu 


OPINII 


Olimpianul nostru scurt-metraj — Radu Cosașu 
incocoşibilii (11) — Jon Băeşu 


Teleeveniment i 
Neanderthalul seduce audiovizualul — Belphégor Ker o 
` TV la ea acasă să gindesc...» 


< E L. 
- — Simona Darie 


Marilyn Monroe 
Un cerc și încă patru — Călin Căliman 


Telesport 
Pe trei dimensiuni — A/. Mirodan 


PANORAMIC ROMÂNESC 


Portret pe două voci — Dan Nuţu 
Cocoşii cîntă pe garduri — A. Mihailopol 
Doar o întilnire — Val. S. 

Silviu Stănculescu — Magda Mihăilescu 


Losey: 22 filme. 
Noi am văzut 
doar trei... 


«Mesagerul» 


Cinematografia română începe stagiunea într-o nouă organi- 


zare. 
S-au înfiinţat patru case de filme care vor face posibile sporirea 


considerabilă a numărului de filme, diversificarea tematică și, 


nădăjduim, o nobilă competiţie creatoare. 
Întrebarea pe care o adresăm în acest număr celor patru direc- 


tori este: 


Care trebuie så fie, 


după părerea dumneavoastră, 


a produ 


DUMITRU 
FERNOAGA 


CASA 
nr. 4 


CORNELIU 
LEU 


azi, 


Trebuie inceput cu exigența. Nu estetică — mai e pină la 
această fază înaltă — ci logică. Ne paşte pericolul de a ne im- 
păca cu condiţia filmului românesc, ca și cum ar fi un destin. 
Ajungem să lăudăm filme doar acceptabile, numai pentru că 
sint mult mai bune decit filmele cu totul imposibile, care 
nici n-ar trebui să existe fizic, aşa cum nu există estetic. 
Prima operație trebuie să se petreacă in capul producătoru- 
lui și ea constă în compararea continuă cu adevăratele 
valori. Să incetăm să ne gindim că avem o cinematografie 
«bonne pour l'Orient». De aici decurge un stil de lucru: cla- 
riticăm ideea, clariticăm scenariul, clariticăm decupajul. 


Hotăritoare mi se pare capacitatea noastră de a pune în 
valoare experienţa acumulată pină în prezent şi, bizuin 
du:ne pe această experiență, de a ști să aflăm noi surse de 
inspiraţie și noi realizatori. De aceea casa noastră de filme 
işi propune să se adreseze, cu prioritate, scenariştilor şi 
regizorilor experimentați, să folosească din plin ideile şi 
forța lor de creaţie și totodată să atragă o serie de cadre 
noi, scenariști şi regizori debutanţi. Am şi inceput colabo- 
rarea cu Titus Popovici, Mihnea Gheorghiu, Petre Sălcu- 
deanu, Francisc Munteanu, D. Carabăţ, Constantin Chiriţă, 
Vasile Chiriţă, şi alţii, ca scenariști. La Casa nr. 2 vor face 
filme regizorii Jean Georgescu, Mircea Drăgan, Sergiu Ni- 


Acum o săptămină v-aș fi răspuns că esenţial, primordial, 
mi se pare un consum mult sporit, curajos sporit, responsa- 
bil sporit, de pasiune politică. Colectivul Casei nr. 3 incearcă 
acum să determine elaborarea, cu prioritate, a unor scenarii 
care dezbat actualitatea imediată, ceea ce frămintă azi 
conştiinţa publică. Cind zicem prioritate, nu ne yindim la 
exclusiv, dar liniile de forță ale planurilor noastre decurg din 


În primul plan de preocupări cred că trebuie să se afle 
crearea unor condiții de lucru şi de climat care să favori- 
zeze meditaţia, gindirea, creația regizorală, adică ceea ce 
este strictamente regizoral in creaţia de film. Cinematogra- 
fia noastră nu duce lipsă de regizori de talent, dar ea n-a 
ştiut totdeauna să creeze acel cadru şi acel sistem de lucru 
care să permită autorilor de filme să se dedice pe deplin 
menirii lor fundamentale. Incepind cu procedeele de ela- 
borare a scenariilor şi continuind cu: problemele econo- 
mico-organizatorice ale echipei de film, un balast de obli- 
gații suplimentare a grevat mai totdeauna în mod nefericit. 
programul de lucru al regizorilor, dindu-le tot felul de preo- 
cupări, de la cele de scenarist sau reparator de scenarii 
pină la cele de dispeceri sau directori de producție. Aceasta 
i-a impiedicat de multe ori să se concentreze asupra decu- 
pajului, să clarifice ideile şi să le dea strălucire, să-și impli- 
nească artistic opera, imbogățind-o cu gindirea lor cetățe- 
nească și artistică, cu tot ce poate fi specific și distinct 


lucrăm între tovarăşi. 


eocuparea nr.] 
ucâtorului de filme ? 


Avem nevoie de filme geometric construite, clare, directe 
şi umane. În acest sens, am discutat cu scenariștii și cu tineri 
regizori şi i-am invitat să propună asemenea scenarii, ase- 
menea filme. Primul film care se face la Casa nr.1 este filmul 
lui Radu Gabrea după scenariul lui Fănuş Neagu, «Dincolo 
de nisipuri». Am văzut materialul — care m-a entuziasmat, 
chiar în forma aceasta, de laborator de creație. Sper să mai 
facem filme de aceeași forță, unitate de atmosferă și stăpi- 
nite de perspectiva istorică. Atunci declaraţiile noastre 
nu vor fi simple vorbe. 


colaescu, Dinu Cocea, Gheorghe Vitanidis, Geo Saizescu, 
Mircea Moldovan, Mircea Danieluc și alții. Cit priveşte 
sursele de inspirație — pentru realizarea unui portofoliu 
de scenarii și decupaje aprobate — pornim de la fondul de 
idei și sugestii existent în literatura noastră contemporană, 
inclusiv de la schițe și nuvele, în limba română și în limba 
naționalităților conlocuitoare, cercetăm posibilitatea unor 
ecranizări, dintre care și transpunerea în film a unor piese 
de teatru contemporane și a unor emisiuni de televiziune, 
dar in același timp solicităm cit mai multe contribuţii ori- 
ginale, idei şi scenarii scrise special pentru cinematografie. 


problemele actualității, din pagina intii a ziarelor, ca să ne 
ințelegem mai exact 

Azi, 18 septembrie, sint silit să adaug că mi se mai pare 
hotăritoare şi măsura in care, în complexul de relații și 
activităţi cinematografice, se vor manifesta, sper, mai 
puternic, cinstea intelectuală, lealitatea și sentimentul că 


pentru personalitatea lor. 

E de datoria noastră de producători să pregătim scenarii 
care să corespundă fiecărui creator de film, în asa fel incit 
intreaga inteligenţă regizorală să se concentreze asupra 
ilustrării cinematografice a ideilor contemporaneității noas- 
tre, a aspirațiilor ei sociale și estetice. Apoi de-abia, pe baza 
acestor scenarii gindite de literați, de publicişti (chiar şi de 
regizori, dar numai în condiţia in care pot fi consideraţi 
scenariști autentici), eu imi propun să încep a discuta cu 
regizorul, in aşa fel incit decupajul să capete pecetea unei 
distincte personalități creatoare, să cuprindă în el toate 
elementele de gir ale unui film bun. Vom prefera, în conse- 
cință, să lucrăm cu un colectiv relativ fix, format din citiva 
regizori și cițiva scenariști, uniţi pe baza unor afinități și a 
unui crez artistic și civic, deschişi oricărei teme, oricărui 
gen, oricărei formule, dar cu un gust unitar, cu preocupări 
comune, animați de hotărirea de a-și uni eforturile pentru 
a transmite crezul lor contemporanilor. 


filmul 
românesc 


în 
dezbatere 


Titus_Popoviei+—— 


e timpul 
concretului 


~- Ca scenarist al fil- 
mului prin excelență 
politic «Puterea și Ade- 
vărul» — pentru a nu 
cita decit ultimul pe 
care l-ați semnat — cred că veți 
fi de acord să discutăm despre 
«politica cinematografică», în sen- 
sul în care se vorbește despre o 
politică economică sau o politică 
culturală. 


nema 


— Aş putea, întinzînd puțin mîna și 
deschizind sertarul din dreapta, să 
scot, la lumina inutilă a acestei odăi, o 
sumedenie de scrisori adresate feluri- 
ţilor funcționari-culturali superiori care 
s-au perindat, meteoric, la conducerea 
cinematografiei, stenograme ale unor 
luări de cuvint, la toate eșaloanele 
«ierarhiei», inclusiv în foruri de ma- 
ximă importanță și gravitate. 


— Am asistat în ultimii ani și 
asistăm cu deosebire în ultimele 
luni la elaborarea unor programe, 


de perspectivă și concrete în ace- 


Profesiunea 
de clamator tin deserto» 
este diametral opusă caracterului meu, 
pentru că nu există 
nimic mai distrugător 
decît necesitatea probării la infinit 


a evidenţei 


„BRE ia cp EN a i i Tar EE 0. 77 E 95 nne a 


lași timp, în multe din sectoarele 
vieții noastre sociale și culturale. 
În cinematografie, un asemenea 
program... 


— Mă vedeţi puţin sceptic și sînt în- 
tr-adevăr, sper să nu ţină prea mult 
sau să nu fie definitiv (în ceea ce mă 
priveşte personal și în raport numai 
cu cinematografia), dar profesiunea de 


DOCUMENTI 


LA VIA 


clamator «in deserto» este diametral 
opusă caracterului meu. Pentru că nu 
există nimic mai distrugător de ener- 
gie decit necesitatea probării la infinit 
a evidenţei. Cum se poate vorbi de 
«şcoală națională de film», cum se 
poate vorbi de o artă, care să fie oglindă, 
martor și factor de impulsionare a vie- 
tii, fără o viziune de ansamblu, de 
perspectivă, eșalonată în funcţie de 


RUMEM 
NEL CINEMA 


necesități și posibilități, în funcţie de 
exigenta conştiinţă a contemporanei- 
tății? Uite că se poate. Din păcate. 
«Şcoală națională» pare să fie totalita- 
tea filmelor care se fac în România — și 
«Felix şi Otilia» şi «B.D.»-urile... Vine 
cine vrea, stă cine rezistă. Or, ceea ce 
caracterizează întreaga noastră viață 
politică şi socială de la Congresul al 
IX-lea este tocmai imensa forță a so- 
cialismului de a-și făuri structuri suple, 
criterii certe, care să permită și să 
ceară maxima valoriticare a tuturor 
resurselor. Un spirit dinamic, viu, 
uman, opus inerției, conservatorismu- 
lui, trebii făcute de mintuială, forme- 
lor fără fond... 


— Formula merită invocată. Mă- 
suri organizatorice se iau și în cine- 
matografie, ciclic, dar preocuparea 
de a defini un program, o meto- 
dologie... 


— În cinematografie? Vă previn că 
voi fi foarte critic. Pentru că ştiu că 
se poate altfel. Pentru că mulți dintre 
noi știu și cum se poate... Dar... 


p 


Săptămînalul italian de 
mare tiraj «L'Europeo» 
publică la rubrica «do- 
cumente», sub titlul 
«Drumul cinematografului româ- 
nesc», un reportaj pe șase pagini 
despre filmul «Adevărul şi Puterea». 

După o detailată expunere a 
faptelor propriu-zise şi a contex- 
tului lor social-politic, criticul Giu- 
liano Ferreri face o analiză minu- 
ţioasă a momentelor mai dramatice 
şi conchide: «,,Puterea și Adevă- 
rul” pun în discuție probleme etice 
şi filozofice care depășesc sfera 
politicului. Să nu ne facem iluzii, 
discursul lui Popovici și Marcus 
nu se limitează la hotarul unei sin- 
gure țări. Filmul angajează în dis- 
cuție raportul dintre orice putere, 
orice adevăr ». 

Tot Ferreri semnează un amplu 
interviu pe care Manole Marcus 
l-a acordat publicaţiei italiene. 

Reproducem titlul şi una din 
fotografiile apărute cu acest pri- 
lej în L'Europeo. 


Ceasurile 
lui Dali 
şi prescolarii 


Structurile, în permanent delir de 
modificare, ale cinematografiei îmi a- 
mintesc tabloul acela al lui Dali cu cea- 
surile care curg ca nişte omlete... 
27 de directori în 15 ani, fiecare luînd-o 
da capo, învățind meseria de conducere 
pe spinarea filmului românesc și pe 
banii contribuabililor, fiecare știind din 
prima zi mai mult decit toți realiza- 
torii filmului românesc (așa cum sînt 
ei, unii mai buni, alții mai...) la un loc, 
fiecare transformindu-şi automat gus- 
tul său personal în normă și dispoziţiile 
de moment în «prețioase indicaţii». 
Vorba Principelui lui Barbu: «Auziţi 
neauzire !» Imaginaţi-vă directorul unei 
mari întreprinderi începînd să fabrice 
tractoare după cum îl taie capul: cu 
cinci roți sau din argint, că-i mai luci- 
tor sau în formă de vas cu pinze, ăe 
poetic. Imaginaţi-l neţinind cont de 
părerile inginerilor, tehnicienilor, mun- 
citorilor... Imaginaţi-vă conducătorul 
unei mari instituții, cu un buget ridi- 
cîndu-se la zeci de milioane, care să nu 
fi pus piciorul niciodată în întreprin- 
dere! Ei bine, au fost cadre de condu- 
cere care au răspuns 5—6 ani de filmul 
românesc şi care n-au fost niciodată pe 
un platou de filmare! lertați-mă, în 
acest caz, că nu voi teoretiza prea mult. 
V-am spus, am făcut-o. E timpul con- 
cretului. Contradicţiile s-au acumulat, 


rădăcinile lor sînt vechi şi, după păre- 
rea mea, situația din cinematografie 
este în absolută, totală discordanță 
cu tot ce se petrece în țara asta. Este 
cu desăvîrșire de neconceput, în Româ- 
nia anului 1972, ca cineva să răspundă 
de căile ferate numai pe baza criteriu- 
lui că a călătorit cu trenul și are bună- 


voinţă. În cinematografie, se poate. Nu 
vreau să dau nume, nu vreau să jignesc 
pe nimeni, dar am trăit situaţii în fața 
cărora fantezia cea mai neînfrînată tre- 
buie să pălească, acoperită de jenă. 


— N-aţi vrea să fiți mai... epic, 
să povestiți o asemenea întimplare? 


niin PER 


$ 


097 220 PRE 


— Bine. Acum 3—4 ani, mă aflam 
cu Sergiu Nicolaescu în biroul unei 
ersoane proaspăt numite director. 
nainte se ocupase de reviste pentru 
preşcolari, unde se pare că avusese re- 
zultate bune. Aveam mari probleme 
la «Mihai Viteazul», film care a costat 
mult, a cerut o cantitate de muncă 
uriașă. Eram în pană de peliculă East- 
man-color. «— De ce nu cumpăraţi 
din oraș? — Nu există în oraș, că zău 
am cumpăra, încă din banii noștri. 
— Cum nu există? Există peliculă foto- 
grafică. Cumpăraţi mai multe role şi le 
lipiți unele de altele». Şi timp de 2—3 
ani, respectiva persoană a «îndrumat» 
un Liviu Ciulei, Manole Marcus, Sergiu 
Nicolaescu, lulian Mihu, Malvina Urşia- 
nu, Gabrea, Saizescu... Mă opresc aici. 
Am avut discuții nesfirşite, cu aceeași 
persoană care, pur şi simplu, nu-l «voia» 
pe lon Besoiu în «Puterea şi Adevărul». 
Ce conta că regizorul şi scriitorul (a- 
mîndoi cu cîteva filme la activul lor) 
aveau un punct de vedere, o viziune? 
Persoanei îi plăcea altcineva. Un actor 
bun, de altfel, dar după părerea noastră, 
a celor care urma să facem filmul, ne- 
potrivit acestui rol. 


Filmoteca, 


terra 
incognita 


Vreau să fiu foarte clar înţeles. Con- 
sider că există o ştiinţă a conducerii. 


B 


Filmul românesc în dezbatere 


Spiritul de lucru şi emulaţia creatoare 


— bazată nu pe iluzii 
ci pe analiza amănunțită a realităților — 
pot asigura filmului românesc 


acel salt 
pe care îl considerăm necesar şi posibil 


Principiile ei generale trebuie să se 
modeleze specificului fiecărui loc de 
muncă. Faptul că, în cinematografie 
de pildă, un creator vorbește despre 
aceste principii, nu înseamnă în mod 
automat că conducerea acestui sector 
trebuie neapărat încredințată unui re- 
gizor sau scenarist. Aș spune, dimpo- 
trivă. Creatorul să-și vadă de munca 
sa, dar este absolut obligatoriu ca ea 
să se desfășoare într-un climat normal, 
iar pentru existența lui e nevoie de 
oameni care să ştie conduce, să aibă 
talentul, vocația conducerii, să fie pre- 
gătiţi pentru aceasta. Sincer să fiu, 
am ajuns să doresc nu să mi se creeze 
condiții, ci să nu mi se pună piedici 
inutile. Mi s-ar părea un mare cîştig. 
Mă întreb: cîți dintre cei care au fost 
cadre de conducere în cinematografie 
au venit aici cu o minimă pregătire te- 
oretică și practică? Ce prestigiu poate a- 
vea un responsabil, care habar nu are ce 
înseamnă istoria filmului, teoria filmu- 
lui, pentru care filmoteca este «terra 
incognita», care nu pierde (adică nu 
cîștigă) citeva ceasuri pe săptămînă pe 
un platou de filmare, într-o sală de 
montaj, într-un exterior, în prospec- 
ţie, în nopţile în care scriitor-regizor- 
operator-actori despică fiecare imagi- 
ne, fiecare detaliu, în care se caută sem- 
nificațiile unui gest, ale unei priviri, în 
care se discută cum va întregi muzica 
scena a 46-a şi de ce în scena a 18-a 
trebuie să se audă, aparent fără rost, 
picătura apei dintr-un robinet. 


Vorbim la nesfirşit despre scheme 
organizatorice. Să vorbim despre oa- 
meni. Atita timp cît într-un domeniu 
în care creatorii, care pe lingă talent 
au nevoie de profesionalism, de serioa- 
se cunoștințe tehnico-organizatorice, 
de cultură multilaterală (literară, plas- 
tică, muzicală, dramaturgică) vor fi 
«îndrumați» de amatori mai mult sau 
mai puţin luminaţi, se va reproduce,cu 
rigoarea legii seriilor, următoarea si- 
tuație devenită arhetipală: vine un 
nou... — vedeţi, nici nu ştiu cum să-i 
spun — să-i zicem director. Cum să 
arate el că nu se pricepe? El se pricepe. 
Tot ce a fost pînă la el, adică pînă ieri, 
nu există sau e detestabil. Şi începe 
să «învețe» pe spinarea filmului, a ner- 
vilor oamenilor. În momentul cînd, 


6 


volens-nolens, a început să ştie cite ceva, 
a acumulat atitea erori, a stirnit atita 
animozitate, încît menţinerea lui pe 
mai departe devine imposibilă. Şi, ca 
în basmul cu cocoșul roșu, totul în- 
cepe... Numai că aceia care realmente 
fac film — şi prin asta eu înţeleg pe 
toți, de la regizor pînă la foarte impor- 
tantul electrician — obosesc, devin 
sceptici, blazați. Şi cu asta nu se face 
artă — care e ardere, dăruire, pasiune. 

Acum să vorbim despre program. 
Personal, văd trei mari filoane ale cine- 
matografiei româneşti: istoria națio- 
nală, plină de dramatism și semnificație 
actuală, uriaș factor de educaţie patrio- 
tică adevărată; istoria partidului nos- 
tru, continuarea firească a marilor tra- 
diții de luptă ale poporului român; 
filmul contemporan, «de actualitate», 
cum i se spune cu un termen impro- 
priu — domeniul fundamental în care 
se poate afirma arta românească, dome- 
niu al ineditului, al marilor mutații, al 
marilor ciocniri spirituale. 


— Nu credeți că ar putea să 
existe și un alt mod de determi- 
nare a filoanelor unei școli naţio- 
nale de film? Nu doar după epoci is- 
torice, çi și după genuri și specii ? Şi 
mai ales după filmele care au părut 
că deschid un drum? Dumneavoas- 
tră aţi scris scenariul la «Moara 
cu noroc», ca și la «Puterea și Ade- 
vărul». Fiecare din aceste filme 
părea că deschide un drum. «Moara 
cu noroc» a rămas însă un cap de 
serie fără serie și mă întreb dacă 
«Puterea și Adevărul» nu va avea 
aceeași soartă, atita timp cit lip- 
sește un program de perspectivă, 
concret și nuanțat, care să nu se 
limiteze la înșiruirea unor epoci 
istorice și medii sociale. 

— În teorie, nimeni nu susține că 
nu e nevoie de un program de perspec- 
tivă. practică, se nădăjduiește însă 
că se va continua de la sine. După 
«Puterea și Adevărul», într-adevăr, ni- 
meni nu ne-a chemat, pe Marcus și 
pe mine, să ne întrebe: — Tovarăși, 
aveți intenţia să continuaţi? Nu cre- 
deti că e posibil un film de aceeași an- 
vergură, al realității imediate? Sau 
credeți că e nevoie de un timp de de- 
cantare. Nimeni. Am predat (după o 
aventură cu desăvirșire grotescă cu 
televiziunea) patru scenarii de film 
politic, pe care le vor realiza Nico- 
laescu, Mihu și Marcus. Observațiile 
fostului director al C.N.C., M. Sîntim- 
breanu, au fost cam de natura asta: 
«Aproape integral lipsite de interes». 
Nu din rea voință, sper; relațiile 
noastre «personale» erau excelente. 
Pur şi simplu, nu înțelesese despre 
ce e vorba. Nu fusese capabil să vadă, 
în paginile scenariilor, filmele viitoare. 
Pur şi simplu, nu avea încredere că 
sîntem niște oameni care ținem la 
demnitatea semnăturii noastre. Asta 
după ce semnasem, singur sau în cola- 
borare, scenariile filmelor «Moara cu 


noroc», «Valurile Dunării», «Setea», 
«Furtuna», «Străinul», «Pădurea spin- 
zuraților», «Dacii», «Columna», «Mi- 
hai Vitezul», «Puterea şi Adevărul». 
În orice domeniu, în ţara asta, unui om 
care a realizat ceva i se acordă creditul 
moral de a lucra şi în viitor. Este una 
din trăsăturile de bază ale selecției 
valorice în socialism. În cinematografie, 
nu. Acum, e adevărat, că eu nu sufăr 
de timiditate şi nici nu sînt adeptul 
principiului creștinesc «dacă cineva TU 
dă o palmă...» Dar ce se întimpla dacă 
ar fi apărut un debutant strălucit? Și 
ne mai întrebăm cu ingenuitate inad- 
misibilă de ce nu se apropie scriitorii 
de cinematografie. E drept, M. Sintim- 
breanu nu mai e director în cinemato- 
grafie. E director al Centralei cărții. 
Aştept cu încredere şi dăruire obser- 
vaţiile sale la romanele la care lucrez. 


— Totuși, ultimile modificări or- 
ganizatorice par să afecteze mai 
profund însăși structura cinema- 
tografiei. 


— Nu, Valerian Sava, să nu vorbim 
generalități despre structuri. Să vor- 
bim mai concret și despre oameni. Şi 
să analizăm de ce în domeniul acestei 
arte colective, care e filmul, nu se 
aplică principiile muncii colective, ca 
peste tot în România, de la cel mai 
înalt nivel al conducerii de partid şi 
de stat. Au existat un Comitet, o Co- 
misie, există un Consiliu, formate în 
modul cel mai democratic, din repre 
zentanți ai vieții noastre sociale, ai or- 
ganizațiilor obștești. În mod firesc, aici 
s-ar elabora programul cinematogra- 
fiei, aici s-ar sintetiza părerile, obser- 
vaţiile, doleanțele, temele generale. 
După care (vedeţi că tot ce spune 
de o banalitate elementară), organele 
operative ar trece la concretizarea a- 
cestei sinteze, în strînsă conlucrare cu 
realizatorii, potrivit opţiunilor fiecă- 
ruia, specificului fiecărui talent. Lucru- 
rile se petrec invers. Se adună comi- 
sia, consiliul și i se prezintă rezuma- 
tele (de cele mai multe ori inepte) ale 
unor sujete elaborate în birouri. Nu 


e nimic de ris, așa s-a întîmplat, oricit 
pare de neverosimil. Ciţiva tovarăși, 
funcţionari-culturali, s-au adunat mai 
acum un an-doi, cu o colecţie de ziare, 
au luat de acolo «fapte» şi le-au dat 
regizorilor, ca pe nişte extemporale. 
Ce conta că unele fapte ale vieții nu se 
pretau redării filmice? Aveam rezu- 
mate de actualitate? Aveam. Bineinţe- 
les, de «inițiativa» asta s-a ales praful. 


— Vorbeaţi despre principiul 
muncii colective. 


— Eu vă pot înșira acum cel puțin 
o sută de teme majore. Dar pentru 
realizarea lor mi se pare necesar — dat 
fiind stadiul actual al filmului româ- 
nesc — să muncim în comun, scriitori, 
regizori, actori, funcționari culturali, 
să creâm acel climat de fraternitate 
virilă, de încredere, de întrajutorare. 
A răspunde de film, desigur, presupune 
a-ţi asuma... în capitalism, îi zice risc, 
în socialism — răspundere. Răspun- 
dere față de produsul finit, filmul, și nu 
față de obiectul numit scaun. La un 
moment dat, scurtă vreme şi nu din 
vina mea, am acceptat să fiu consilier 
al directorului C.N.C., același M. Sîn- 
timbreanu. Val de uimire la prietenii 
mei: — Cum, tu? Cu poziţia ta?... N-am 
nici o poziție în afară de aceea pe care 
mi-o conferă munca mea şi în mod 
sigur n-am vocaţii ierarhice. Chiar 
cred că aș încurca multe, datorită unei 
slabe pregătiri organizatorice. Scriito- 
rul RI are propria lui organizare, în 
mod fatal subiectivă. Dar, pot s-o afirm, 
aș fi un bun consilier. N-am putut fi. 
«Directorul» nu putea accepta ideea 
eretică şi «nefilistă» că în domeniul 
scenariului, consilierul se pricepe mai 
mult decit el. Mi-a creat o asemenea 
atmosferă, încît am fost nevoit să plec. 
Aş face acest lucru și azi, ca muncă 
patriotică, voluntară. Ar putea-o face 
mulți, scriitori, critici, critici de film, 
am putea publica unele scenarii, le-am 
putea supune discuţiei publice, s-ar 
putea face atitea... 


«Teoria 


ca 
teoria...) 


— Totuşi, dincolo de anomaliile 
care ţin de competenţa elementară, 


Gabin 


se documentează 


Vreme bună, vreme rea, Gabin 
a fost nelipsit de pe hipodrom, 
în vara aceasta. Deşi nu este un 
«fan» al curselor, el s-a supus acestei 
«discipline» documentare spre a 
putea interpreta rolul unui mare 
turfist — Domminici — un personaj 
din lumea curselor de cai, victimă 
a unei drame. Din invidie? Din 
răzbunare? Să așteptăm filmul la 
care lucrează în prezent. 


care poate fi însușită prin expe- 
riență sau «școlarizare», dincolo de 
organizarea totdeauna perfectibilă 
par să existe unele vicii mai grave, 
de gindire. 


— Sigur. Dar, mai întii, trebuie să 
spun citeva cuvinte despre îndrumare. 
Şi, ca să nu mai caut cuvintele, dați-mi 
voie să citez din luarea mea de cuvînt 
la Plenara C.C. al P.C.R. din noiembrie 
1971: «Am spus-o în nenumărate rîn- 
duri, şi o repet şi de la această înaltă 
tribună: îndrumarea de către partid a 
literaturii noastre, care s-a exercitat 
chiar în condițiile nespus de grele ale 
ilegalităţii, a constituit un catalizator 
al celor mai bune conştiinţe artistice 
românești. (...) Incă de pe atunci, docu- 
mentele partidului nostru au atras 
atenția asupra unor incompatibilități 
care există între îndrumarea princi- 
pială de partid şi spiritul de tutelă 
măruntă, de ingerință administrativă, 
de neînțelegere a specificului artei, a 
modului în care arta influențează con- 
ştiinţa. E drept că în practica curentă 
s-au întimplat însă multe, pentru că 
ştiţi proverbul «teoria ca teoria, dar 
practica ne omoară». 


— Se pare însă că în cinemato- 
grafie și teoria «ne omoară». 


— Da și nu, pentru că pină la urmă 
tot de practică e vorba. Adevărul este 
că, în materie de film, funcționează 
tacit, neteoretizat (din păcate, pen- 
tru că în polemica deschisă cu anumite 
concepţii triviale, n-ar fi dărimate pu- 
blic numai ele, ci şi practicarea lor), 
unele, cum să le spun... păreri, care 
nu o dată se transformă în «indicaţii». 


— Mai concret. 


— Cu plăcere. Alfabetic chiar. 


Filmul, 
servitoarea 


artelor? 


a) «Un roman își poate permite să 
atace conflicte mai acute din societate, 
pe cînd în film... să fim atenţi, tovarăși, 
cartea e citită de citeva zeci de mii de 
oameni, filmul e văzut de milioane.» 


Bardot- 
Ronnet 


În noul film al lui Vadim, Brigitte 
Bardot va fi, după cum spune reali- 
zatorul, «un fel de Don Juan cu 
fustă». Vadim speră că acest film, 
să fie, în sfirșit, «o lovitură». 

Speră şi ea, într-un fel, ca Vadim 
să-i prilejuiască apariţia în roluri 
de o altă factură decit cele în care au 
fixat-o, cam de multă vreme, ceilalți 
regizori. Deocamdată e încîntată 
că joacă alături de Maurice Ronet 
«un partener ideal, bun actor şi 
bun camarad pe platou». 


Stranie, aberantă și fățiș reacționară 
concepție! Adică romanul, nuvelele se 
adresează «elitelor», iar filmul «ple- 
bei»? Adică uriașa revoluție culturală, 
iniţiată de partid încă din anii ilega- 
lităţii, a dus la o «stratificare cultu- 
rală»? Sau filmul este ceea ce era în 
evul mediu filozofia, «ancilla theolo- 
giae»? Servitoarea artei? Semnificativ 
e că asemenea «indicaţii grijulii» se dau 
totdeauna discret, într-un fel de cerută 
complicitate: «publicul nu va înțelege... 
publicul va înțelege greșit» și, în gene- 
ral, de către funcţionari culturali care 
în viaţa lor n-au asistat la intîlnirile 
noastre cu spectatorii. E neîncrederea 
birocratului în oamenii pe care nu-i 
cunoaște, e concepția birocratului că 
arta există exclusiv ca să-i justifice lui 
scaunul și nu scaunul său ca să ser- 
vească arta şi oamenii. 


Mai există și un alt fel de fugă 
de răspundere, tipic birocratică: refe- 
rirea, în permanenţă, la părerea (pre- 
supusă de birocrat) a superiorilor 
săi. «Ce vor zice tovarășii?... Tovarășii 
ar putea fi nemulțumiți... Tovarășii ar 
putea interpreta...» Dublu sau triplu 
fals. În primul rînd, pentru că în atmo- 
sfera, pe toate planurile creatoare şi 
efervescentă, care caracterizează viața 
noastră politică, socială şi culturală, cei 
care au munci de răspundere în această 
ţară nu sînt nişte ființe enigmatice, 
trăind în izolare ezoterică, ci oameni 
vii, dinamici, iubitori și prețuitori ai 
artei, posesorii unei mari experienţe 
de viață (a lor şi a altora). La întîlnirea 
cu creatorii din cinematografie, secre- 
tarul general al partidului nostru a 
declarat deschis că este un pasionat 
spectator de film, adică un om care are 
nobila capacitate de a se dărui univer- 
sului artistic. 


Birocratul funcționar-cultural, el, nu 
vede filmul. El îl «vizionează». El caută 
fără încetare (monstruoasă deformare 
a vigilenţei) «pile», «şopirle» ; tot ceea 
ce nu corespunde viziunii sale idilic- 
false este duşmănos, primejdios: «pu- 
blicul nu va înțelege, tovarășii vor fi 
nemulțumiți...» Am cunoscut un aso- 
menea exemplar. Totaliza în asemenea 
măsură trăsăturile negative ale lașităţii 
birocratice, înveșmiîntată în vigilență 
şi «grijă» față de sistemul nostru so- 
cialist (din fericire, foarte solid), încit, 
transpus pe peliculă sau în roman (pen- 
tru uzul unor cititori mai puțini), ar fi 
cu desăvirşire neverosimil. Pe lingă 
discuţiile cu el, în care fiecare replică 
sau situație a scenariului era despicată 
în 154, celebrele dispute talmudice, 
bizantine sau scolastice, erau o liberă 
conversație de cafenea. ignoranță a 
legilor artei? Nu cred, deoarece era 
un om cultivat, îndelung familiarizat 


cu specificul artei. Ce dihotomie sufle- 
tească s-a produs în el? Pentru că,în 
discuțiile dintre noi despre artă în 
general, nu răzbătea nimic din «indi- 
caţiile» pe care le dădea filmului, cu o 
tristă pisălogeală. Era un suflet sensibil, 
cu o bună intuiție a complexității 
vieţii şi a reprezentării ei în artă. lată 
o bună temă de film, prilej de analiză. 
Poate o să-l fac o dată. Dar mai bine 
nu, am să scriu o nuvelă — are mai pu- 
çini cititori. 


— Aţi promis că veți sistematiza 
alfabetic. 


Platon 


pe ușa 
de dindos 


— b) A doua teorie, sau mai bine zis 
stafia unei teorii care funcționează încă 
tenace, în munca practică de îndrumare 
a filmului, decurge din vechea formu- 
lare dogmatică: tipicul este esența 
fenomenului social. Chiar la o primă 
vedere, o asemenea formulare, prezen- 
tată la vremea ei drept «marxistă» și 
impusă cu mijloace administrative, nu 
are absolut nimic comun cu materialis- 
mul dialectic, cu înţelegerea și analiza 
critică a infinității de interdependenţe 
care determină fenomenul artistic. 
«Teoria» esenței este idealist-vulgară — 
Platon intrînd pe ușa din dos, esența 
premergiînd existenţei, arhetipul pre- 
cediînd realul. Aici e sursa tuturor re- 
prezentărilor schematice: eroul pozi- 
tiv, chiaburul, oscilantul, etc. Nimeni 
nu mai susține azi o astfel de «teorie» 
În schimb, în practica curentă, și în 
special în materie de film, ea functio- 
nează sub aceeași formă de «indicații». 
Din nou la concret. Se ştie de cînd lumea 
că arta realistă înfățișează caractere, 
moravuri și nu funcții. Astfel, prezen- 
tind un contabil hoț, critici hoția și nu 
meseria de contabil, nu pe toți conta- 
bilii din R.S.R. sau din lagărul socialist. 
În mod intenţionat am formulat lu- 
crurile acestea pueril-simplist, pentru că 
îţi vine să-ți iei cîmpii cînd auzi, în 1972, 
formulări din acestea: «Cum oare, 
aceștia sînt contabilii noștri?» Şi atunci, 
repede, apare necesar un echilibru. 
Necerut de logica intimă a lucrării sau 
filmului, se introduce și un alt contabil, 
care e un parangon al tuturor virtuților 
profesionale și casnice și are toate 
calitățile, în afară de una singură, aceea 
de a fi viu. Lipitura e evidentă, abia acum 
apare dezechilibrul intim, acela pe care 
il sancţionează spectatorul. În schimb, 
schema e completă. De aici, mergind 
mai departe pe firul aceleeași «logici», 
se ajunge la «opera totală» în care 
totul e «pe de o parte, dar și pe de altă 
parte», În care minunea vieții reale, cu 
dragostea, fericirea, moartea, boala, 
bucuria, suferința, victoria, înfrîngerea, 
încrederea, deznădejdea, se transformă 
într-un sinistru tablou alb și negru. 
Toate marile opere ale lumii, de la 
«lliada» la «Pe Donul liniştit», stau 
mărturie împotriva unei asemenea vi- 
ziuni simplificatoare. Universalul prin 
particular, legea fundamentală a artei, e 
o unitate dialectică (deci CONTRA- 
DICTORIE!!!) şi nu proiecția mecanică 
a antinomiei BINE-RĂU. Sint lucruri 
ştiute, se învață la şcoală, dar... 


— Vedeți soluția într-o școla- 
rizare? 


— Soluția? E oferită de fiecare mo- 
ment al practicii sociale a partidului 
nostru: dezbaterea, lupta de idei, 
argumentul politic, filozofic, estetic, nu 
cel conjunctural sau — ceea ce e și mai 
grav — presupus conjunctural, căci 
pentru birocratul funcţionar-cultural 
există totdeauna misterioase conjunc- 
turi a căror cunoaștere sau premo- 
nițiune sînt stricta lui proprietate perso- 
nală. 


lată că, fără să vreau, am trecut în 
domeniul generalităților. Dar cum pot 
uita că, la filmul făcut după nuvela mea 
«Moartea lui Ipu» (cu titlul cam nefe- 
ricit, a cărui răspundere o port eu: 
«Atunci i-am condamnat pe toți la 
moarte»), am auzit că mi-aş fi bătut joc 
de «intelectualii satului», că doar au 
existat si învătători şi preoți şi notari 
cinstiți. Am încercat în acea nuvelă și în 
acel film demascarea celei mai sinistre 
mentalități burgheze care concepe totul 
ca pe o marfă: viața, moartea, dragostea, 
prietenia. N-am avut nimic cu preoții, 
notarii şi cu atît mai puțin cu învățătorii. 
Filmul a ieșit pe piață și n-am auzit de 
la nimeni dintre spectatori vreo obser- 
vaţie asemănătoare. 


N-ar fi cinstit din partea mea, după 
atîta revărsare critică, să nu spun că la 
«Puterea și Adevărul» am întîlnit (cu 
mici excepții de «prudență», la cadre 
mărunte) o înțelegere cuprinzătoare. 
Am avut ample, lungi dezbateri, am 
primit observaţii critice întemeiate, la 
nivelul concepției și nu al amănuntu- 
lui. 


Cine 


s-a întrebat 
de ce? 


— După părerea dumneavoastră, 
în afară de elucidarea unor aspecte 
teoretice și metodologice, ce alte 
elemente ar face obiectul unui pro- 
gram științific de dezvoltare a ci- 
nematografiei naţionale? 


— Un capitol important trebuie să se 
refere la actorii de film. Cred că nu 
mai e cazul să mă ostenesc în a demons- 
tra că avem actori excelenți, care pot 
juca orice, că unii dintre ei suportă, fără 
riscuri, comparația cu marile vedete 
internaționale (pentru impunerea că- 
rora în conștiința publicului se cheltu- 
iesc sume fabuloase). Dar... «Statutul 
actorului de film»? Inexistent. Munca 
actorului de film? Nu o dată, o tortură. 
Din sala de teatru în tren, pe platou, 
inapoi la teatru ... lucruri arhicunoscute. 
Reacţia în fața lor? Ca a arabilor fata- 
liști: «Mekhtub!» Cine s-a preocupat 
de ceea ce va face Albulescu, în film, 
după magistrala lui creație în rolul lui 
Stoian? Cine s-a îngrijorat că Amza 
Pellea, după ce a fost Decebal și Mihai 
şi Ipu și Petrescu, a acceptat, dintr-o 
regretabilă uşurinţă, un biet rol episo- 
dic, căpitan lil sau bucătar turc, nu mai 
ştiu, într-o peliculă de la început fali- 


—> 


7 


Filmul românesc 
în dezbatere 


mentară? Uneori, prestigiul actorului 
trebuie apărat împotriva lui însuși... 
Cine s-a întrebat de ce Lazăr Vrabie, 
după «Valurile Dunării», a aşteptat 
peste 10 ani, pină la «Puterea...»? Ne 
plingem că n-avem actrițe de film — a 
devenit un loc comun, mă și jenez s-o 
mai spun. Dar cine s-a preocupat de 
destinul unor mari actrițe ca loana 
Bulcă, Dana Comnea, Margareta Pogo- 
nat? Cine e de vină că în filmele noastre 
apar tot felul de amatoare, alese după 
stranii criterii? Un film care avea toate 
datele de a fi excelent, «Pădurea pier- 
dută», este grav diminuat prin distri- 
buirea unei persoane agreabile în rolul 
care determina drama; ș.a.m.d. 


— Nu cred, sincer, că aceasta este 
cauza pentru care filmul citat nu e 
excelent, dar... 


— Dar să conchidem. Mai sînt, evi- 
dent, şi... 


avanpremieră 


Primul film din serialul 

care se realizează după 

scenariile lui Titus Popo- 

vici şi Petre Sălcudeanu 

— «Cu mîinile curate»—e 
gata pentru confruntarea cu publicul 
şi cu critica. 

Este vorba, după cum se ştie, deo 
suită de filme polițiste şi de spionaj care 
vor să depășească limitele genului, 
preocupindu-se de reconstituirea at- 
mosferei epocii, de luptele politice 
acute din anii 1945-1948. 

Sergiu Nicolaescu, realizatorul pri- 
mului film din serial, are amabilitatea 
să facă o scurtă prefață a filmului, înain- 
tea apropiatei sale premiere. 

— N-a fost deloc un film uşor. Pen- 
tru că a trebuit să redăm o atmosferă 
şi o ambianță care s-au șters din amin- 
tirea orașului. A fost o sarcină cu atit 
mai dificilă cu cît, în realizarea filmului, 
am ţinut să pun accent deosebit pe 
mediul înconjurător. 

Un film de acțiune nu se poate des- 
făşura într-un spaţiu abstract sau oare- 


care sau singular, așa că a trebuit să 
reconstituim o întreagă lume, în reali- 


Alte 
probleme 


fundamentale : 


cum asigurăm debutul tinerilor 
regizori, cei care în mod obiectiv vor 
trebui să ducă mai departe mult-puţinul 
pe care am izbutit să-l facem noi, în 
condiţiile grele şi nu totdeauna roman- 
tice ale începutului? Am văzut filmele 
pline de originalitate, de căutare au- 
tentică, ale lui Dan Pra și Mircea Veroiu 
(desigur, nu lipsite de stingăcii ale în- 
ceputului). Pe ecrane nu le-am văzut. 
«Aud» că sînt discuții. Nu m-a chemat 
nimeni la ele, n-am auzit să fi fost che- 
mați nici Ciulei, nici Eugen Barbu, nici 


criticii de film, nici comisia cinemato- 
grafiei... Păcat. 


— Am reușit performanţa dea nu 
discuta încă nimic despre scenarii, 
despre necesitatea organizării acti- 
vității, colective și specializate, în 
acest domeniu... 


— „despre meseria de scenarist, că 
meserie este. Că scriitorii nu se înghe- 
suie, e un lucru știut. Din păcate, e 
firesc, trebuie o patimă cam dincolo de 
limitele obişnuite pentru această a 
șaptea artă și un sistem nervos foarte 
solid, ca să părăsești plăcuta singură- 
tate a biroului tău de lucru și să te 
avînți într-un teritoriu cu atitea zone 
nesigure, neconsolidate. Profesiunea 
de scenarist, ca oricare alta, cere pe 
lîngă vocaţie foarte multe cunoștințe 
adiacente, de la cele tehnice la cele de 
sociologie a spectatorilor. Sigur, nu e 
nevoie să inventăm noi bicicleta, e 
nevoie doar de studiu și comprehen- 
siune (nu din partea scriitorilor!) a 
fenomenului scenaristic... 

Poate revista «Cinema», deocam- 
dată singura care se ocupă — cu eroism 
— de toate aspectele vieții cinemato- 


„Cu miinile curate” 


Primul film din serialul 
lui Titus Popovici şi Petre Sălcudeanu 
este realizat de Sergiu Nicolaescu 


tatea ei materială şi de detaliu, cu tot 
ceea ce avea ea particular, bizar, semni- 
ficativ. 

Să reconstituim, dar nu în sensul 
manufacturii de carton. Pentru acest 
film n-am tras nici un metru pe platou. 
Toate decorurile — atît exterioare, cît 
şi interioare — sînt reale, autentice. 
Ele au fost doar adaptate, refăcute, 
patinate — cu concursul decoratorului 
Radu Boruzescu — așa cum erau cu în 
urmă aproape 30 de ani: străzi, cartiere 
mărginaşe, maidane pustii, cartiere 
luxoase, vile somptuoase, bănci, un 
magazin cu pompe funebre, gări, depo- 
zite de lemne, depozite de cărbuni, 
coridoare, ganguri, magazii, ş.a.m.d. 

Filmul — revăzindu-l eu însumi, ca 


Comisarii și un «binevoitor»: 
Nicolaescu — Ciobanu — Dinică 


autor, dar și ca prim spectator — îmi 
creează o senzaţie de cronică a epocii, nu 
numai prin această autenticitate a de- 
corului, dar şi prin «aerul», prin atmos- 
fera care îl încarcă, 

Este un film dur, am mai spus-o, foarte 
dur — dar nu violent şi nici crud, în 
sensul filmelor naturaliste sau sadice. E 
o diferență pe care trebuie să o facem. 
Sentimentul pe care propriul meu film 
mi-l transmite şi pe care vreau să-l trans- 
mită şi spectatorilor, este că totul e pe 
viață şi pe moarte. Așa era într-adevăr 
epoca. Acţiunea înfățișează lupta cu 
bandiții, cu escrocii, cu gangsterii care 
încercau să profite de momentul is- 
toric tulbure — sintem în 1945, înainte 
de terminarea războiului — dar dea- 


grafice, naționale şi internaționale, de 
critică, teorie, popularizare etc., etc., 
— ştiţi mai bine decit mine — va găsi 
forme care să nu fie didactico-teoretice, 
ca să dezbatem «à fond» şi la concret, 
aspectele acestei activități. 


— Spuneaţi la începutul discuţiei 
că sinteți sceptic. 


— Nu. Această trecere în revistă, pe 
care am făcut-o împreună, mă face să mă 
amendez, acum, la final. Nu sînt sceptic. 
Spiritul de lucru, de analiză științifică, 
realistă, al Conferinţei Naţionale a 
P.C.R., spiritul de emulație creatoare 
— bazată nu pe iluzii, ci pe conștiința 
propriei forțe — care animă toate 
sectoarele vieții noastre, nu se poate să 
nu ducă la analiza amănunțită a contra- 
dicţiilor acumulate în cinematografie și, 
printr-un efort comun, printr-o mare 
sinceritate și prin capacitatea noastră, a 
tuturor, de a ne sintetiza experiența, 
să nu asigure filmului românesc acel 
salt pe care îl dorim, îl presimțim și, 
în orice caz, îl considerăm necesar și 


posibil. 
Depinde de noi. 


Valerian SAVA 


supra sau dincolo de acțiunea propriu- 
zisă a filmului, am vrut să se simtă ten- 
siunea politică a epocii, sensul în care 
istoria se mișca. 


«Cu mîinile curate» a fost un film 
greu, dar trebuie să spun că mi-a făcut 
mare plăcere să lucrez la el. M-am_ 
amuzat chiar, foarte mult, ceea ce le 
doresc și spectatorilor. La această sa- 
tisfacție a muncii au contribuit mult şi 
actorii cu care am colaborat: Ilarion 
Ciobanu, Gheorghe Dinică, Ștefan Mi- 
hăilescu-Brăila, actori cu care mai lu- 
crasem şi care m-au convins o dată în 
plus că sînt artiști de o înaltă clasă și 
profesioniști de mare seriozitate. Am. 
avut plăcuta surpriză de a descoperi 
aceleași calități şi la actorii cu care nu 
mai lucrasem: George Constantin şi 
Sebastian Papaiani. 


Nu pot, deasemenea, să nu remarc 
aportul excepțional al unui neprofe- 
sionist, arhitectul Al. Dobrescu care, 
alături de Ilarion Ciobanu, deține un rol 
central şi care a reușit să demonstreze 
că neprofesioniştii se pot ridica la 
nivelul maxim dacă sînt bine îndrumați. 


Bandit atacă: 
Mihăilescu-Brăila şi Mircea Pascu 


S 


K Z ENN 


caleidos 


cop 


Festivalul  cinemato- 
grafic eneţian își 
schimbă, de la o vre- 
me, ideile organizato- 
rice (ca-și directorii, de 
= altfel. Ce-i drept, ulti- 
tat doi ani). Ideea care 
anul acesta ţinerea fes- 

care s-ar putea expri- 
„lăsați filmele să vină 
dezavantajat, apa- 
nimeni decît pe 


inema 


parte 
i nevoie de 
ință,- de f 


| n-ar 
nişte, opere de refe- 
şte termene de com- 
parație care i-ar timora pe debu- 
tanți sau pe încă neconfirmații rea- 
lizatori de pretutindeni. În acest 
spirit, marii regizori de film au fost 
considerați drept „aristocrați“ ai 
â într-o expânere de mo- 
alogul Mostrei. 
ățile lumii. filmului și 


nu numai ale luiau fost prezente 


a 20 


fizicește, trupește, ca oaspeţi de 
onoare ai Mostrei venețiene din 
1972: dramaturgul american Ten- 


nessee Williams, de pildă, inspirator 
al cîtorva filme, dar fără să fi parti- 


E simplu: 

se ocolesc filmele. mari 
și nimeni 

nu mai are complexe! 


cipat vreodată direct, ca scenarist, 
la realizarea  vreunuia; pictorul 
Chirico, poftit de municipalitatea 
venețiană împreună cu o retrospec- 
tivă a picturilor sale, organizată 
chiar la Palātu! Dogilor; René Clair, 
astăzi academician și fost mare 
cineast, etc. De celebrități actori- 
cești să nu mai vorbim, pentru că 
ar trebui să tocmim o listă a lor, 


Chaplin a răspuns bucuros invita= 
ției venind cu o parte din numeroa- 
sa-i familie să asiste la propria 
sa retrospectivă, precum şi la închi- 


derea festivalului cu „Luminile ora- 
șului”, proi&ctat concomitent în fas- 
tuoasa sală La Fenice și în Piața San 
Marco; Mae West, așteptată cu ne- 
răbdare, s-a scuzat în ultima clipă 
că nu mai poate veni. În rest, glorii 
mai de ieri sau mai de astăzi se plim- 
bau pedestru pe lespezile venețiene. 
Trecătorii le recunoșteau cu greu 
sau cu surpriză. Dar cum toate cele- 


britățile poartă ochelari de soare la 
orice oră şi pe orice vreme, era un 
semn sigur că trebuie să zăbovești 
puțin cu privirea ca să descoperi 


cine se ascunde dincolo de geamurile 
fumurii, Spre satisfacția ta, dar mai 
ales a lor, 


Pentru cadrul general, pentru 
atmosfera în care s-a desfășurat 
Mostra'72, ar fi de spus că tumultul 
îi stă bine Veneţiei precum doliul 
Electrei. O parte din cineaști,- în 
dezacord cu actuala organizare. și 
conducere a festivalului, şi-a concre- 
tizat. protestul prin ţinerea unui 
„contra-festival” tot la Veneţia, 'dar 
nu în lagună, ci pe „terra ferma“, 
adică ' la  Veneţia-Mestre, Actorul 
Gian Maria Volonté a fost unul din 
iniţiatori, iar Jean Luc Godard, care 
îşi trimisese filmul mai întîi la Mos- 
tra, l-a retras apoi pentru a-l trimite 
la contra-Mostra, unde producătorul 
său s-a opus să fie prezentat; chel- 
nerii restaurantelor unor mari hotes 
luri au intrat în grevă, apoi le-au 
urmat exemplul feroviarii. 

A circulat la Veneţia, şi în acest 
an, un chestionar, adresat deopotrivă 
organizatorilor, producătorilor şi 


—> 


era APERE O EDF ARE Ta 5, 25 70 ET OT NE AEE, e OR E nad 


9 


= Venetia 92 


Un film care trăiește printr-o interpretă 
(„Cabaret“ cu Liza Minnelli) 


Un film-al memoriei afective 
(„Sindbad“ dè Zoltan Huszarick) 


Un film inconsecvent 


(„Klara Lust" de Kyell Grede) 


presei, cu eterna întrebare „Sint 
sau nu sînt utile festivalurile? Ce 
propuneţi în locul lor?“ De fiecare 
dată — ca la Olimpiada de la Mün- 
chen, cînd de după porțile stadio- 
nului a apărut un glumeț care, spre 
stupoarea generală, şi-a făcut intra- 
rea pe pistă înaintea cîștigătorului 
maratonului — se ivesc tot felul de 
grijulii care se străduiesc să iasă 
din anonimat cucîte o inițiativă 
„spectaculoasă“, cum este presupus 
a fi și acest chestionar. Festivalurile 
sînt slabe în marea lor majoritate, 
rareori își ating scopul primordial 
de a propulsa valori cinematografice 
şi a răsplăti reale creaţii. Tot atît 
de adevărat este însă că ele sînt 
singurul mod, singurul loc unde se 
înmănunchează, la un moment dat, 
expresia, atît de răslețită în lume, 


La zece ani de la tragica veste a morții atit de 
neașteptate a lui Marilyn Monroe se încearcă încă 
a se descifra tainele ascunse de scurta existență a 
actriţei care, peste ocean și aiurea, a fost imaginea 
atitor idealuri şi iluzii. Cu prilejul acestei come- 
morări, au fost scoase la lumină și cîteva mărturii 
intime ale actriței, printre care și cîteva încercări 
de poezie, pe care le reproducem, în tălmăcirea 


lui D.L Suchianu. 


Noapte a Nopţii, versi răcoare 
din bezna ta liniștitoare, 


Şi tot văzduhul 


parc-ar fi altul. Noaptea n-are 


nici ochi, nici neființă. 


lară tăcerea ei e pentru toți, 
dar nu şi pentru Noaptea însăşi, 


Viaţă...! 


Direcţiile tale-s două. 


lar eu le aparţin, la amindouă, 
De bine şi de rău, stau spînzurată 


cu capu-n jos, 


a cinematografului contemporan. Ar 
fi poate o rațiune suficientă ca fes- 
tivalurile să existe. Chiar dacă nu 
toată puzderia de organizații de acest 
fel. Este însă o lege naturală care le 
face să dispară din calendarul cine- 
matografic pe cele căzute în ridicol, 


Cu unele schimbări de programare 
fortuite, deci şi cu unele participări 
de ultimă oră, agenda Mostrei s-a 
încărcat cu peste 100 de filme, 
împărțite în mai multe cicluri, în 
vizionări bineînțeles paralele, cu 
neputinţă de urmărit concomitent 
de către un singur om. Aşa încît, 
după fler și la voia inspirației, și-a 
ales fiecare filmele, încercînd să se 


* 


orienteze și să descopere ceea ce 
i se părea interesant dintr-o listă 
de nume și titluri de filme, în marea 
lor majoritate necunoscute. 


În — 
Veneția’ 33 


— Lra L 


Aşa se numea primul ciclu care s-a 
substituit spectacolului cotidian de 
gală, fără să piardă nimic, totuși, 
din aparatul festiv al ultimei repre- 
zentaţii a serii. Ciclul a avut ca invi- 
tate, din prudență, și cîteva filme 
cunoscute, aparținind totuşi unor 
maeștri ai filmului: „Portocala meca- 
nică” filmul lui Stanley 


MARILYN MONROE: 


De bine şi de râu... 


Mă ţin ca pinza de păianjen prinsă-n vint. 


Şi cînd afară-ngheaţă, eu exist 


mai tare decît aste dungi 
pudrate cu mărgele 


pe care le-am văzut cîndva pictate. 


Din vreme-n vreme, eu 
compun vorbe și rime; 
nu mi le luaţi, vă rog, 


s.. „Mai pură ca niciuna”. 


aşa-n nume de rău. 

Şi gata! De ce dracu' 

nu pot să vind ce vreau să zic!... 
Asta e ce-mi dă griji: 

frumuseți alterate, 

dorinţi trezite şi stricate, 

şi ginduri alungate 

înainte ca eu 


si mor şi să gîndesc 


Kubrick; 


cu pană și cerneală. 


Mi-am lăsat casa mea de lemne verzi, 
un zgrobunțos cămin 

şi-un pat de catifea albastră. 
De-atunci visez 

tufișuri de un verde-nchis, strălucitor. 


Pe stinga, poarta 

dă în drum. 

Clic-clac, clic-clac, 

păpuşa mea, în trăsurica ei, 

trece peste băltoace. 

„O să plecăm, noi două-n depărtări”, 


„Nu plinge, păpușica mea, 

nu plinge! 

Am să te iau, şi-am să te legăn 
ca s-adormi. - 

St! St! uite cum mă prefac 

că nu sînt maică-ta care-a murit, 


Ajutor! Ajutor! KL 

Săriţi că simt că viaţa vine-ncoace, 
în timp ce nu cer lumii alt 

decit să mor. 


(Pe lingă aceste poeme, Marilyn Monroe desenasa 
cu cerneală albastră o femeie, într-o atitudine 
disperată, cu cuvintele: „Aş muri, dac-aş putea“.) 


„Maestrul. şi Margareta” al lui Ales 
kandr Petrović; „Cabaret“ cu Liza 
Minnelli, film realizat de Bob Fosse. 
În cadrul acestui ciclu ar fi urmat 
să fie vizionat și ultimul film al lul 
Godard (programat probabil de 
cineva care uitase că Jean-Luc nu 
scapă o ocazie de a da el un spectaa 
col în cadrul altui spectacol). 
Noutatea în această primă cate: 
gorie a constituit-o prezenţa unor 
filme asupra cărora s-au purtat 
multe discuții, favorabile sau defa- 
vorabile, filme însă care nu puteau 
trece neobservate: în primul rînd, 
„Sindbad“ (Ungaria), realizat de Zol- 
tan Huszarik. Aş crede că a fost 
una din realizările cele mai subtile 
din, acest context al festivalului 
venețian, cu toate că- pe alocuri i 


în româneşte de D.I. SUCHIANU 


x x 


cal 


idoscop 


s-ar putea reproşa o preponderentă 
preocupare calofilă. „Sindbad“ este, 
într-un fel, inspirat de mitul lui 
Don Juan, situat aici la sfîrșitul seco- 
lului XIX, într-o atmosferă de o 
ciudată imprecizie ce pare a fi 
sugerată de amintire. Există ceva 
din atmosfera proustiană în acest 
film de evocare a dragostelor unui 
cuceritor de inimi și sentimente. 
Nostalgia și inutilitatea se împle- 
tesc, o întreagă epocă se descifrează 
în destinul unui om; viața n-a fost 
așa cum pare, dar ea a fost marcată 
de propria-i denumire de „la belle 
époque" şi totul aici e tratat în 
spiritul epitetului, cu o ironie abs- 
consă. Film deopotrivă subtil şi mai 
mult de sugestie decît de directe 
afirmaţii,  „Sindbad“ a produs o 
reală satisfacție celor mai mulți 
dintre cei care l-au urmărit în sală 
(fără ca nimeni să seridice de pe 
scaun, pentru a marca dezinteresul 
față de o peliculă). 


Mesia sălbatic“, cu Dorothy Tutin şi Scott Anthony, 
o falsă melodramă 


altul dintre acești profeţi ai iubirii 


caută să-și impună punctul de vedere 
și, o dată cu el, propria-i dominație, 
atit în ce privește concepțiile despre 
prietenie, cît şi despre afecțiune. 
Valerie — acesta este numele tele- 
fonistei — are curînd prilejul să 
constate ce valoare pot avea „vor- 
bele mari“ cînd trebuie traduse în 
fapte: îi moare fiul într-un accident 
de automobil, îi moare mama pe 
patul de spital. Ramine singură şi 
lovită de nenorocire. Nici pastorul, 
nici cîntărețul nu găsesc în atît de 
„vastul“ lor bagaj verbal calea de 
a se apropia omenește de o prea 
concretă nenorocire, de un om în 
pragul disperării. Aceleași cuvinte, 
devenite aproap: sloganuri publici- 
tare, sună acum demagogic, fals; 
Valerie este singură în mijlocul 
unei frenetice verbiații despre dra- 
gostea de aproapele tău sau despre 
iubirea universală. 


„Made“ pare un ecou al acelui 


E 


„Mode“, o altă falsă melodramă, cu Carol White 


conformismului, o anume violență a 
afirmării punctului de vedere regi- 
zoral lasă loc apropierii mai modeste 
de subiect, spre a divulga dinlăuntru 
o lume care-l irită atît de mult pe 
eroul său. 

Exemplar interpretat de doi ac- 


tori ca Dorothy Tutin și Scott Ant- , 


hony, „Mesia sălbatic” readuce, cred, 
filmului englezesc, acea dimensiune 
credibilă a unei umanităţi ultragiate 
şi a revoltei ei. 


„Maestrul și Margareta”, inspirat 
lui Alexandr Petrović de romanul lui 
Bulgakov, este un film foarte per- 
sonal, un film în care universul 
lucrării literare este oarecum pără- 
sit pentru a da loc unor interpretări 
actualizante. Nici realizarea regizo- 
rului iugoslav n-a fost scutită de 
scandal, de astădată concretizat prin- 
tr-o dură înfruntare între Petrović 
şi interpretul său, Ugo Tognazzi. 


în rolul principal 


Nu din dorinţa de a face o formală 
grupare sau regrupare de filme, ci 
pentru că ceva din atmosfera lor le 
apropie, aș menționa , alte două 
realizări, de astă dată ale cinema- 
tografiei engleze: „Made“ de John 
Mackenzie şi. „Mesia sălbatic“ de 
Ken Russel. Ambele filme te îmbie 
să crezi că invită din nou melodrama 
în circuitul filmului de astăzi, fiind 
de fapt şi „melo“.şi „dramatice“ în 
subiect, dar nu și în tratare. Nimic — 
nici în. primul, nici în cel de-al doi- 
lea film— nu lasă să se instaleze 
tonul melopeic manierist, ci impun 
riguros tonul realist, aspru, sec, al 
întîmplării needulcorate de parfu- 
murile unui gen considerat îndeobște 
a fi foarte popular. 


è „Made” este povestea unei tinere 
telefoniste care locuiește undeva 
în sudul Londrei, un cartier din 
care umbra  mahalalei  dickensiene 
n-a dispărut cu totul, cu lumea ei 
„Oarecare“, o lume de film neo- 
realist. Favorurile acestor oameni 
de rînd, care nu cunosc altă viață 
decit de muncă, completată cu nos- 
talgia și visarea din timpul liber, 
sînt disputate de un pastor şi de un 
cîntăreţ „pop“. Ambii propovădu- 
iesc dragostea, iubirea aproapelui 
sau, ca să folosim termenul cîntăre- 
ţului, iubirea universală, Şi unul şi 


Free-Cinema care îşi făcuse din 
stradă scena observației sale şi din 
desacralizarea miturilor cotidiene 
obsesive, ținta preocupărilor sale. 


Ken Russel, pe de altă parte, a 
oferit festivalului un film, „Mesia 
sălbatic”, care pornește de la biogra- 
fia unui pictor francez mort în- pri- 
mul război mondial, un- personaj 
autentic, un fel de contestatar avant- 
la-lettre, Figura seducătoare pentru 
Russel, prin însuși destinul ei (în care 
o forţă irezistibilă de afirmare artis- 
tică se toceşte, se mistuie prin sfi- 
darea în sine și pentru sine a socie- 
tății acelei vremi), pictorul explo- 
dează de furie şi nemulțumire spre a 
sfirşi în războiul murdar, victimă 
a provocării lansate de un prea con- 
formist burghez care i-a aruncat 
în față că nu este altceva decît un 
„Mesia sălbatic“. 

Ken Russel a pus întreaga sa fre- 
nezie în portretizarea acestui per- 
sonaj, dar n-a încetat să-l privească, 
totuşi, cu o duioasă ironie pentru 
inutilitatea unor gesturi de frondă 
lipsite de orizont. S-a spus la 
Veneţia, după vizionare, că „Mesia 
sălbatic“ ar fi derizoriu ca problemă, 
dar că ar marca o cotitură spre cu- 
minţenie a realizatorului. Aș crede 


mai curînd că este vorba de un nlnm 


în care spectacolul regizoral al non- 


Acesta îi reproşa realizatorului o 
inconsecvență, o inconsistenţă a 
punctului său de vedere în fața ope- 
rei lui Bulgakov. La rîndul său, 
Petrović a afirmat (toate aceste 
discuții s-au purtat în coloanele 
presei) că Tognazzi ar fi un actor 
insensibil, incapabil! să aprofundeze 
implicațiile unor roluri de o mai 


mare anvergură. Drept care Togna- 


zzi nu a venit la Veneţia, iar actrița 
Mimsy Farmer, interpre 
retei, s-a oprit direct la Mestre, la 
contra-festival, cu un alt film rea- 
lizat la Roma, unde deținea, de 
asemenea, rolul principal. 


„Scene din. viaţa unor muncitori 
de șoc“, filmul altui iugoslav, Bata 
Cengi€, este o șarjă satirică care nu 
cunoaşte limite, un film în care auto- 
rul pare sedus cu desăvirșire de 
mînuirea ulcerantă a satirei. 


Ajungem — din întreaga filă a 
agendei consacrate vizionărilor de 
gală — la două filme care au stîr- 
nit reacţii, unul dintre ele chiar 
scandal : 

Mai întîi „Klara Lust”, filmul sus- 
dezului Kjel Grede, o falsă poveste 
de dragoste, care dă loc unei „naive 
descinderi“ în lumea de care nimeni 
pare că nu se preocupă, o lume 


„ moşteniţiior, 


Marga- 


nenorocită și mizeră, ce există 
totuşi într-o societate prosperă pe 
care publicitatea o dă drept model. 
Un tînăr, Helge (chiar dacă “numele 
are o rezonanță feminină este vorba 
totuși de un tînăr), puţin dezorien- 
tat, dorind ceva ce nu-şi poate 
desluşi (nu deslușește pînă la urmă 
nici regizorul “şi odată cu el nici 
noi), trăiește alături de mama sa 
într-o casă în care mai descoperim 
o locatară cu un fiu de 4 ani. Această 
locatară este, evident, adusă în con- 
flict pentru nevoia de a da o notă 
de promiscuitate conviețuirii. Apa- 
rent, este o familie, dar nimic nu 
vine să demonstreze o viaţă de fami- 
lie, cu afinitățile şi problemele ei. 
Întîlnim, în răstimpuri, cîte un gest 
care semnifică respectul şi prețui- 
rea față de mamă. Helge suferă un 
mic accident: cade de pe balcon în 
timp ce stropeşte florile aduse ma- 
mei sale. Ridicîndu-se din iarbă, 
are în față chipul fragil şi atrăgător al 
unei necunoscute îndoliate careîl 
sărută şi apoi dispare. Dragostea 
se naște fulgerător împreună cu 
dorinţa de a o descoperi pe necunos- 
cută, Acesta este semnalul unei 
întregi peregrinări pe bicicletă întru» 
căutarea acesteia, peregrinare care 
duce la dezvăluirea unei lumi a dez- 
profund diferiți dé 
imaginea pe care- ne-o propune socie- 
tatea descrisă ca fiind foarte pros- 
peră şi „bine așezată“. Întîlnim aici 
(„Azilul de noapte“ al lui Gorki a 
oferit pentru multă vreme modelul 
descrierii unei astfel de lumi în care 
sub o aparență mizerabilă trăiesc 
mari carăctere, mari suflete, şi se 
nasc mari gînduri), întîlnim aici 
toată acea umanitate de la marginea 
societății în care se păstrează încă 
vie omenia adevărată. Dacă în acest 
plan s-ar fi cantonat filmul, poate că 
am fi descoperit şi ce anume reve- 
laţii produce o asemenea lume asu- 
pra unui tînăr în plină dezorien- 
tare. Dar realizatorul ţine morţi 
să exploateze alt filon, să meargă 
pe urma „straniei dragoste” pentru 
Klara Lust, pe care în sfîrşit, o rea- 
duce în acţiune. Aflăm cu acest 
prilej că, de fapt,Klara nu se numeşte 
așa, chipul. ei atrăgător şi diafan nu 
exprimă în realitate şi felul ei de 
a fi, pentru că eterata Klara este 
în viaţa de toate zilele o prostituată 
malădivă iar urmărirea compor- 


tării ei, să-i zicem profesionale, pare 


să-| fi interesat pe regizor, într-o 


„măsură mai mare decît semnificaţia 


descoperirii. unei lumi a dezmoş- 
“teniților ce se anunţa ca un cor de 
rezoneuri ai inconştienţei conteme 
porane, 


lată în sfirșit filmul de scandal, 


filmul a cărui proiectare a făcut 
necesară intervenţia poliției pentru 
ocrotirea realizatorului său: „Salo- 
mea“ de italianul Carmello Bene. 

Vag inspirat de povestea dansa- 
toarei care cere să-i fie plătit dansul 
cu capul lui loan Botezătorul, „Salo- 
mea“ lui Carmello Bene este, de 
fapt, pretextul dezlănțuirii nu împo- 
triva ci înlăuntrul universului- 
de viciu şi decrepitudine, un univers 
despre care autorul afirmă că este 
specific unei părţi a lumii de astăzi. 


Cinematograful se dovedeşte a fi, ' 


pe de altă parte, un diabolic mijloc 
de: a da glas freneziei imagistice, 
mai ales că transpunerea în frescă 
vie a unei lumi viciate, așa cum o 
compune şi o descrie cineastul ita- 
lian, poate fi cu mult mai seducă- 

-ò 


11 


Veneţia 's> 


toare şi mai „de public“ decît o ple- 
doarie puritană. Tot ce ţine de arse- 
nalul pornografiei și sexologiei este 
aici, la Carmello Bene, „demascat“ 
cu minuţiozitate, insistîndu-se chiar 
cu voluptate asupra acestei operaţii 
pînă la uitarea țintei propuse. Fil- 
mul devine într-adevăr o succesiune 
delirantă de „scene cutezătoare“, 
de libido și porno reprezentări 
(greu de descris și uneori chiar de 
urmărit pe ecran, oricît de nepuri- 
tan şi de „stomac tare“ ar fi cineva). 
Autorul nu poate fi suspectat în 
intențiile sale, Precedentele filme 
pe care le-a făcut pot fi o garanţie 
a acestora. Pe de altă parte, el cu- 
noaște, probabil, destule aspecte 
care i-ar justifica. elanul combativ, 
Numai că se întîmplă aici un lucru 
foarte curios: demența mediului pe 
care îl descrie se dovedește a fi 
contagioasă și devoratoare, Carmello 
Bene plătind el însuși preţul volup- 
tății de a picta, cînd realist cînd 
suprarealist chipul. cinematografic 
al viciului şi descompunerii contem- 
porane simbolizat de această „ Salo- 
mee", 


să arate (ca un fel de replică la fil- 
mul cu același nume al regizorului 
francez Louis Malle) sursele, cauzele 
reale ale promiscuității, decrepitu- 
diniişi stărilor de spirit din Bengal, 
a descompunerii lente dar profunde 
pe care o cunoaște o altă alcătuire, 
la multe mii de kilometri de Roma 
lui Carmello Bene. Filmul indian 
este onest și sobru, nu se ferește 
de adevăr, dar nu-l transformă în 
pretext. -Există aici o adevărată 
patimă a adevărului și a realului, 
care dau filmului „Calcutta "71" 
valoare unui document al epocii. 
Arta stă aici în sondajul inteligent 
şi avizat, în concepția autorului, 
după care filmul poate realiza la 
un moment dat acea luare de conști- 
ință de care are nevoie o colectivi- 
tate umană. Nici „Calcutta'71" nu 
se ferește de șocurile vizuale, dar 
nu le cultivă, le folosește într-o ple- 
doarie. 


acestor vizionări 
s-a proiectat şi filmul lui lulian 
Mihu „Felix și Otilia”, film larg 
dezbătut în presă, şi considerat, 


Tot în cadrul 


pîndu-se de altfel de participarea 
românească la acest festival). 
Simpla pomenire, abordarea oricît 
de fugară a unora dintre filmele re- 
zervate vizionărilor de seară, este, 
cred, suficientă pentru a ilustra ade- 
vărata concepție care a guvernat 
festivalul: de toate pentru toți! 


Veneția criticii 


Cu bună știință sau din întîmplare, 
Mostra venețiană și-a asumat și 
ea anul acesta un rol „desacralizator“, 
invitînd critica mondială să-și facă 
propriile ei alegeri de filme, spre a 
le proiecta pe ecranul festivalului. 
Judecătorii au trecut astfel , pe rînd, 
în boxă pentru ca publicul să le 
cîntărească vina, candoarea sau 
inspirația. Zidurile considerate 
inexpugnabile dintre organizatorii 
de festivaluri și cronicarii acestor 
manifestări, ar fi urmat să fie, dacă 
nu şterse, cel puţin diminuate pen- 
tru a deveni surmontabile. Ceea ce 
nu s-a întîmplat. Pentru că, dacă 
uneori un artist care trăiește un 
eșec se consideră neînțeles, criticii 


listă, cîteva filme demne de atenție: 


„Izvorul“ — film iranian, cunos= 
cut încă de la Cannes, film asupra 
căruia s-a insistat mult în presa 
mondială, iar juriul presei festivalu- 
lui venețian nici nu a mai considerat 
necesar să-l discute, acordîndu-i 
de la început o binemeritată dis- 
tincție; 


„italianu! trandafirilor”, un film 
francez care încearcă o destu! de 
fragilă incursiune în zona acelor 
conștiințe ce se opun rutinei cotidie- 
ne. 
> Cea maibună propunere au făcut-o, 
cred, criticii englezi, cu filmul 
unui tînăr regizor Bill Douglas: 
„Copilăria mea“ — film într-ade- 
văr al unei copilării, marcată de sufe- 
rință, un film sobru și penetrant. 


„Puterea și Adevărul“ a avut darul 
să demonstreze și el pragul maturi- 
tăţii atins de filmul nostru, fiind 
considerat, în genere, drept un film 
care marchează prezența cinemato- 
grafiei noastre în circuitul mondial, 


Poate exista creație 


actoricească 


într-un film oarecare? Da — o 


dovedește Tuesday Weld cu:,Joacă-l așa cum e!“alături de Perkins 


7 


Același lucru îl doved 
„Candidatul“ 


este Robert Redford în 


Oricit de neașteptată ar suna aici 
invocarea unui film indian .„„Caleut- 
ta '71, o voi face totuși, pentru că 
realizatorul indian urmăreşte și el 


în general, a fi o dovadă a maturității 
cinematografiei noastre. (Una din 
opiniile cele- mai de ecou o scoatem 
în chenarul acestui grupaj, ea ocu- 


prinși la. strîmtoare. pot recurge 
şi ei la.același subterfugiu. 

Selecția aceasta a avut însă șansa 
de a oferi, dintr-o destul de lungă 


De un neașteptat succes de cri- 
tică s-a bucurat, pe dealtă parte, 
un film suedez „Provocare“, un film 
Care și-a adjudecat premiul criticii, 


GIANCARLO VIGORELLI: 


Prezențe româneşti la Veneţia 


„Trebuie să recunosc de la bun început că în 
acest fertil „haos“ al festivalului venețian, prezen- 
ţa românească, o prezență care ne lipsea de atîția 
ani, nu putea trece neobservată. Cele două filme 
„Felix şi Otilia" şi „Puterea și Adevărul” sînt dife- 
rite, dintr-un anumit punct de vedere chiar opuse. 
Primul se cufundă în trecut, cel de-al doilea des- 
scrie un trecut recent, spre a plonja apoi într- 
un viitor foarte depărtat de trecut, 

Cele două filme românești s-au impus în ciuda 
cîtorva rezerve şi s-au bucurat de succes. Cred, 
de altfel, că acele rezerve care s-au manifestat, 


12 


se datorează mai ales unei lipse de informaţie, 
de cunoaștere, din partea celor în cauză, a unor 
aspecte ale culturii românești. Asta mai ales în 
ce priveşte obiecțiile formulate cu privire la fil- 
mul lui lulian Mihu după romanul lui Călinescu, 
Ca să înţelegi bine filmul lui Mihu trebuie, cred, 
să posezi o anume cunoaștere, de fond, nu numai 
a acestui mare scriitor care a fost Călinescu, dar, 
aș zice, a tuturor rădăcinilor romanului româ- 
nesc. Și trebuie să mai cunoşti, să știi, ce rol a 
jucat întotdeauna în literatura română o anume 
ironie şi chiar o extravaganţă. Nu Fellini este, 


cum s-au exprimat unii, inspiratorul acestui film 
al lui Mihu, ci mai curînd Urmuz și Eugen lonescu, 

Cît privește „Puterea și Adevărul“, s-au făcut 
într-adevăr unele comparații cu filme politice 
foarte cunoscute. Cred că înseși aceste comparații 
sînt pozitive pentru filmul lui Marcus. Aşa cum a 
declarat regizorul, „important este că acest film 
a fost realizat în România, de către români și s-a 
bucurat de un consimțămiînt larg”. 


Ambele filme îşi merită, repet, un succes inter- 
național“. 


O „Provocare“ 


care-și datorează succesul titulului său 


Un portret pe care lumea ar vrea 


să-l uite repede: Manson 


„Ludwig“, 


un film de o surprinzătoare noutate 


cred eu, în primul rînd prin titlul 
pe care-l poartă. Surprinzător cît 
de multă lume este sensibilă la anu- 
mite cuvinte ce par încărcate de o 
irezistibilă seducţie. Altminteri, 
toată parada de acte contestatar- 
spectaculoase, amestecînd atitudi- 
nea combativă cu cea şocant-erotică, 
într-o confuzie, poate involuntară, 
ce ține de nonșalanța unui avangar- 
dism oarecum comercialzat, n-ar fi 
reprezentat tocmai calitățile demne 
de semnalat printr-un premiu. 


Filmul care merită, cred, o atenție 
aparte este „Manson“, „un document 
de Laurence Merrick", cum este el 
consemnat în catalog. Document 
într-adevăr zguduitor al procesului 
care a cutremurat America , al pro- 
cesului- „familiei“ californiene domi- 
nată de acel profet al.crimei şi tur- 
pitudinii, Manson, inspiratorul asa- 
sinării actriței Sharon Tate şi a 
soților Lubianca. Am spus inspira- 
torul, căci nici procesul în sine şi 
nici scenele „rituale“ de iniţiere, 
filmate cu camera ascunsă de către 
realizator, unele chiar cu 2 ani 
înainte de săvîrşirea crimei, nu pro- 
bează participarea fizică a lui Man- 
son la crimă. Dar niei un gest săvir- 
şit de ceilalți nu esteîn afara directi- 
velor date de el. 

Scenele de la proces sînt interca- 
late cu flash-back-uri filmate la ferma 
de la marginea pustiului .californian 
unde se adăpostea grupul. Ni se 
prilejuiește asistarea la o seamă. de 
„ritualuri“ ale așa-numitei dragoste 
fără prejudecată, „ritualuri “ la 
care erau aduși să asiste și: chiar să 
participe copiii „familiei“ (care știu 
cine le este mamă, nu şi cine le este 
tată), sub ochiul.de un satanism stu- 
diat al lui Manson, ritualuri prelun- 
gite prin erotism. şi drog -şi trans- 
formîndu-se într-o adevărată dez- 
lăntuire animalică. 

Pe de altă parte, atitudinile și 
opiniile exprimate de discipolii lui 
Manson, la procesul la care asistăm 
prin intermediul filmului, sînt de o 
stupefiantă dezinvoltură, cinism şi 
ură, iar din cînd în -cînd ele prile- 
juiesc revelarea cîte unui adevăr 
referitor la tarele unei societăți. 
Este uluitor să auzi cu cîtă ușurință 
se vorbeşte despre crimele făptuite: 


„Pumnalul — spune una din încul- 
pate — trebuie să-l simţi lîngă tine 
ca peun iubit. Numai de elai nevoie“. 
Altă inculpată își mărturisește re- 
gretul de a nu TL participat la asasi- 
narea actriței Sharon Tate „pentru 
că nu mai încăpuse în mașină“, 

„Manson“ este pe de altă parte 
un document, un dosar care începuse 
să fie alcătuit înaintea săvirșirii 
crimelor. A fost doar o inspirație a 
cineastului? A fost o previziune a 
poliției? 


Veneţia tinerilor 


Cu acest film, căruia i se adaugă 
alte cîteva inspirate de faptul con- 


cret, de realitatea palpabilă, docu- 
mentul epocii a concurat dîrz cu 
ficțiunea pe teme actuale. Anevoie 
poți preciza unde se află acum marea 
artă. Poate, într-o oarecare măsură, 
într-un film ca „Ludwig” al tînărului 
regizor german Hans Jurgen Syber- 
berg. Filmul pornește de la evo- 
carea figurii și destinului tragic al 
ultimului rege al Bavariei, un frene- 
tic admirator al lui Wagner. Dar nu 
sîntem opriţi la o epocă și la o bio- 
grafie, personajul acesta puțin stra- 
niu, puţin ieșit din comun şi cumva 
damnat, constituie doar un prilej 
de a lăsa autorului filmului libertatea 
unor asocieri. cînd melodramatice, 
cînd reci și distanțate ca în Brecht, 
cînd grandilocvente ca în opera wag- 
neriană, cînd realiste, cînd fantastice, 


cu brutale treziri la realitate. Este 
un fel de recviem pentru o jumătata 
de secol de isterie a Germaniei. 
Film surprinzător prin asocierile 
la care recurge și pe carele „colează“ 
cinematografic, «film de subăile im- 
plicații actuale sau măcar recente, 
„Ludwig“ îmi pare a deschide cine- 
matografului de astăzi, o posibilă 
cale'de reînnoire şi surpriză artistică, 


Veneţia din acest an a fost ea 
însăși o continuă sursă de surprize, 
mai mult organizatorice și mai puţin 
artistice. Mă întreb dacă la anul 
nu vom asista la Veneţia la un festi- 
val de filme făcute „ad-hoc“. 


Mircea ALEXANDRESCU 


Charlie Chaplin „debarcă“ la San Marco 
şi momentul devine emoționant 


Au fost prea multe 
| imagini, prea multe 
cifre, prea multă elec- 
tronică, prea multi ero- 
nicari, prea mulți regi- 
zori (doar Zeffirelli a renunţat şi 
s-a retras din conclav), prea multe 
vorbe, prea multe uimiri, prea mult 
cinema, prea mult teatru, prea multe 
scenarii, prea multe” lovituri de 
teatru, într-un cuvînt totul a fost 
prea mult pentru ca nouă să ne ră- 
mînă — după ospăț, cînd „fripturile 
abia 2u început să se răcească”, 
precum spune. prințul acelor „vorbe, 
vorbe, vorbe“ — altceva decît un 
scurt metraj anti-cinema, anti-tele- 
viziune, - anti-cronică, anti-electro- 
nică, anti-eveniment, un scurt me- 
traj care visează la acel proces-ver- 
bal dresat pe locul unei crime, 
Căci aceasta a fost: prima Olimpiadă 
despicată de o crimă. Tele-eveni- 
mentul ei a fost mitingul de doliu, 
lîngă flacăra olimpică, în memoria 
victimelor. Prima Olimpiadă care 
a ascultat un marș funebru, după ră- 
păitul mitralierelor și explozia gre- 
nadelor, prima Olimpiadă. care a 
numărat cadavre de atleți, prima 
Olimpiadă care a dat naștere la re- 
presalii. Într-adevăr, o Olimpiadă 
gigantică.. 

Pînă la apariția sîngelui pe steagul 


Pe o pancartă, lingă Miinchen, 


scria: 
„Cine uită trecutul, 
riscă 
să-l retrăiască ** 


alb — vom trebui să constatăm că 
„satul olimpic 1972" a fost înălțat 
exact pe aerodromul unde au ateri- 
zat în 1938, Daladier și Chamberlain, 
pentru a se înţelege cu Hitler în ce 
privește pacea lumii. Vom constata 
că înaintea deschiderii jocurilor, în 
ziua de 25 august 1972, „guvernul 
federal a organizat o ceremonie la 
Dachau, sătuc aflat la 20 de minute 
depărtare de Minchen, locul unde 
s-a înălțat primul lagăr de concen- 
trare _hitlerist, la 21 martie 1933, 
Au luat parte numeroși ziarişti, s-a 
constatat o prezenţă masivă a tele- 


Septuasenară 
și olimpică 


Una din componentele echipei engleze de dre 
saj care a participat anul acesta la Jocurile Olim- 
pice de la Miinchen a fost Lorna Johnstone. Aceasta 
este cea de a treia olimpiadă în cariera ciudatei 
amazoane. Lucru destul de rar, ea nu a concurat 
cu același cal — Ei Guapo — cu care s-a prezen- 
tat la Mexic ci cu unul tînăr, nu de mult achiziţi- 
onat și antrenat — pur sîngele El Farruco. Dacă 
la Olimpiada de la Mexic, în.1968, Lorna Johnstone 
mai avea o oarecare concurenţă într-unul din puș- 
cașii elvețieni, de data aceasta i-a revenit de la dis- 
tanţă supremația... de vîrstă. Pe data de 4 septem- 
brie 1972, adică o zi înainte de începerea Jocurilor 
Olimpice, Lorna Johnstone a împlinit 70 de ani, 
fiind astfel persoana cea mai în' vîrstă care a parti- 
cipat vreodată la Jocurile Olimpice. În afară de 
călărie, ea se mai ocupă și de grădinărit, plinaîn- 
du-se mereu, cu aerul cel mai serios de pe lume 
că „bătriîneţea e o boală grea”. 


viziunii (deşi trimisul special al zias 
rului „Le Monde”, Jean Lacouture, 
specialist în probleme asiatice, re- 
marca atent că cele două tinere 
interprete care-l însoțeau purtau 
următorul dialog: 

— La urma urmei, unde mergem? 


— Ce-i asta Dachau?), 

patru oameni din rezistența antihit- 
leristă, doi bărbați şi două femei, 
au citit poeme, versuri de Ahma- 
tova şi Eluard, un preot catolic — 
fost deportat la Dachau — a luat 
cuvintul, un rabin minchenez a 
cîntat psalmul. 121. 


Pînă la izbucnirea dramei sînge- 
roase, vom trebui —să constatăm 
că pentru ca deţinuţii— în număr 
de 950— să poată urmări întrece» 
rile de la München, conducerea 
închisorii Regina Coeli din Roma a 
închiriat 350 de televizoare, insta- 
Iîndu-le în celule, ceea ce neîndeamnă 
a insera următoarea observație a 
lui Robert Escarpit: dintr-una din 
celebrele sale „tablete“: „Căci (O- 
limpiada — n.r.)e la urma urmei un 
spectacol, Sutele de milioane de 
telaspectatori aflaţi în fața aparatelor 
lor cîntăresc mult mai mult decît 
atlet de pe teren. E legea civili- 
zației noastre și ar fi zadarnic să ne 
răsculăm. Dar ar fi la fel de stupid 
să ignorăm imensa mulțime a celor 
care rămîn în culise și „pentru care 
sportul e un mod dea trăi..." 

Margînd pe olimpiana dîră de 
sînge şi ajungînd la acești oameni 
ai culiselor, trebuie să consemnăm 
următoarele observaţii esenţiale: 

Um maseur: „Sportivii vin la noi 
pentru a le spulbera oboseala antre- 
namentelor dar mai ales pentru a fi 
reconfortați moral. În tăcerea cabi- 
netului, timp de 3/4 de oră cît du- 
rează şedinţa, ei îmi 'spun tot ce au 
pe inimă”... 

Un doctor sportiv: „Sportivul de 
înaltă competiţie, aflat în perioada 
de vîrf a formei, e o fiintă foarte 
fragilă din punctul de vedere al 
sensibilităţii sale. El are nevoie ne- 
contenită de îmbărbătare, el tre- 
buie mereu să audă că totul merge 
bine“. Alt doztor: „Am de-a face cu 
oameni _perpetuu' îngrijorați”. dn 
sfîrşit — un medic antidoping: „Sint 
distrus... O noapte întreagă — de la 
opt seara la trei dimintața am ăștep- 
tat ca o coreancă să ne dea ceea ce ne 
e necesar pentru anuliză, Nostimă 
meserie, nu?” 

Vom constata — tut înainte de 
crimă — că victoriile uluitoare ale 
lui Mark Spitz se datoresc îndeosebi 
unei dezintoxicaţii psihice — antre- 
norul său silindu-l să renunţe la 
dispreţuirea adversarului şi la supra- 
estimarea sa; în schimb, surprinză= 
toarele înfrîngeri ale Mark-Spitz- 
ului feminin,  australianca Shane 
Gould, sînt puse de experţi pe 
seama celor trei kilograme cu care 
s-a îngrăşat eleva din Sydney. Alţii 
pun alternativa mult mai dureroasă: 
„La 15 ani, Shane nu e deja prea 
bătrînă pentru acest sport care 
ascultă atît de strict doar de regulile 
fizicii? Randamentul ei mexim nu a 
fost oare atins cînd avea 14 ani?" 
Credem că aici și numai aizi e locul 
de „a monta“ metodele prin care 


băieți și fete, tineri și tinere, încearcă să oco- 
lească ţarcul „antiflirt” care traversează satul 
olimpic pentru a despărţi riguros cele două sexe: 
„fratele“ care vrea să-și vadă „sora“, „„gentlemanul“ 
care nu poate accepta ca o domnişoară să-și ducă 
singură valiza, „cazurile de urgență“ care necesită 
străbaterea rapidă a zonei interzise pentru a a- 
junge cît mai repede la spital... Tipi solizi îmbrăcaţi 
în bleu-ciel stau drept cerberi, acolo unde trebuie 
vegheat. În schimb — se constată imediat după 
apariția primului cadavru — blocul 31 nu avea 
pază, comando-ul terorist („echipă“ necunoscută 
de vreo altă olimpiadă) a putut intra în sat nestin- 
gherit. E adevărat însă că se observa dinainte cu 
„ozi („L'€quipe” din 4 septembrie) că „o atmosferă 
morocănoasă s-a instalat în sat“, Sub acest titlu, 
zianistul francez remarcă saturaţia psihică a multor 
atleți, dorinţa lor de a se întoarce acasă după 8 
zile de sărbătoare olimpică: „,Chiar hotesele și-au 
pierdut vivacitatea, Din cînd în cînd, cîte una izbuc- 
neşte într-o scurtă criză de nervi. Vor ţine pînă la 
sfîrșit 7 Cei mai optimişti pronostichează un proces 
de 60%, rezistente. Ce n'est pas mal du tout”... 
“suspină francezul, | 
A doua zi — ziua crimei — numărătoarea între- 
ce coşmarurile cele mai pesimiste. Olimpiada intră 
într-o criză de isterie, pe măsura gigantismului ei, 
(„Olimpiada plăteşte pentru monstruoasa ei um- 
fiare, pentru transformarea ei într-o uriaşă cutie 
de rezonanţă. Grupul terorist „Septembrie negru“ 
aales—pentru a lovi—cea mai puternică concentra- 
re ce mass-media”. —trensmite de la Munchen, același 
Jean Lacouture). Încît n-ar mai rămîne decît să 
înserăm — pentru a da tragediei un fior absurd 
polemica din 72 cu privire la celebrele cuvinte 
ale lui Pierre de Coubertin: „Esenţialul nuesă 
cîştigi la Olimpiadă, ci să participi”. Sînt oare 
cuvintele lui sau “ale altuia? S-a polemizat erudit, 
pînă s-a precizat decisiv că la 24 iulie 1908, la un 
banchet londonez, președintele olimpic a citat 
din -predica episcopului de Pensilvania, ţinută 
în cinstea atleților, cuvintele prin care prelatul 
spusese că important nu e să cîştigi, ci să participi, 
că nu victoria e importantă în viață, ci lupta, că 
esențialul nu e să fii învingător ci cinstit învins, 
Ne vom permite să constatăm —e singura 
noastră imixtiune făţișă în acest scurt-metraj mai 
rece decît sîngele lui Capote — că indiferent cine 
a lansat acest ideal olimpic, un laic sau un episcop, 
ideile lor au fost pe deplin uitate. Nu ne putem 
permite să facem discuție morală într-un proces- 
verbal, îl vom încheia — nepricepuţi în crimina- 
listică — cu constatarea că Olimpiada din 1972 
privită ca un fantastic, somptuos, perfect, sublim 
alibiu al omenirii pentru toate culpele, toate cri- 
mele și toate păcatele de care a fost şi ar mai pu- 
tea fi învinuită, nu s-a dovedit un alibi valabil. 
Sfirşitul ei a lăsat nealterat şi neclintit un singur 
sentiment fundamental: neliniştea, presentimen- 
tul angoasat cu care a început. Leit-motivul poe- 
mului recitat la Dachau,chiar înainte de deschiderea 
jocurilor, de două femei şi doi bărbaţi, era urmă- 
torul: „Berlin 1936: pe stadion, mulțimea aplauda 
atleții. Aici oamenii sufereau și mureau. Berlin 
1936, Olimpiada terorii. München 1972, cum va fi 
Olimpiada sa..."? 


Radu COSAȘU 


p 


me! 


Incocoșibilii [Ii] 


= U 
Rezumatul primei părţi: la solicitarea primaru- 
lui pădurii Vernyl, incocoşibili? vin la faţa locului 
` peptru a pune lucruţile la punct; ei iau un prim 
e ali cu Bursy, şeful.gărzii, o japlță fără pere- 
che). 

E ca să nu ardem gazul , zise Yep, șeful incoco- 
şibililor către Bursy, -dă-mi repede lista banăiţi- 
lor şi adresele lor ca să-i cocoşăm, * 

— Vai, vai, se sclifosi şmecherul şef al gărzii, e 
o chestie foarte periculoasă ce-mi cereți dumnea- 
voastră, dragi incocoșibili, deoarece bandiții m-ar 
jugăni imediat aflînd că v-am dat numele și adresele 
or. Fiţi siguri că în această clipă ei sînt cu ochii 
pe noi, 

Într-adevăr, nici nu închise bine botul șeful 
gărzii, că pe unul din pereţii încăperii se înfipse 


Vreti să deveniți 
celebri? 
Vreti să intraţi 
şi voi în seriale, 
ca figuranti? 


o săgeată care purta un mesaj scris cu o labă semi- 
analfabetă, care disprețuia cu neruşinare cali- 
grafia şi gramatica: „Măi, se scria în document. 
dac-ă voi incocoşibili nu vă duceți imediat la naiba 
să vă ia atunci unde vă sade labele o să v-ă şază și 
urechile, mustăţi-le şi cozile, plus ficaţii, momi- 
tele şi alte organe ce se Servește cu mujdei că 
sîn-t nervos ce nu s-a pomenit să moară mama de 
nu vă usuc şi semnează cu labă proprie Feroce 
şef.de bandă”, 

— Cine e Feroce? — întrebară, pur şi simplu 
amuzați, .incocoşibilii. 

— Feroce, zise primarul, clănțănind din dantură, 
are cea mai grozavă bandă de spărgători și ră- 
pitori, plus că dre un bar juma-juma cu mătușa 
lui Lupica, o codoașă, care ţine şi separeuri cu 
iepuroaice imorale. Feroce e un lup cît un bivol, 
dacă-ți aplică o labă, te bagă în pămînt doi metri. 
Feriți-vă de el şi ai lui. 

— Lasă-l pe noi, ziseră incocoșibilii şi ieșiră în 
pas demn și cadențat. 

În fața sediului primăriei se adunaseră deja 
numeroase animale, care aflaseră despre sosirea 
incocoșibililor şi vroiau să-i vadă în carne și cozi. 
Arik, care conta ca purtătorul de cuvînt al incoco- 
șibililor, consideră că era cazul să adreseze cîteva 
vorbe acestor gură-cască. 

— Stimată adunătură! începu el, bombindu-şi 
pieptul — ca de aramă. Este o plăcută ocazie pen- 
tru voi să vă întilniți cu noi. Numele nostru e 
deja celebru, vom ajunge în romane, filme şi se- 
riale de televiziune, ceea ce nu se poate spune deo- 
camdată despre voi. Vreţi să deveniți şi voi celebri? 
Vreți să intraţi şi voi în seriale, ca figuranți? Co- 
laboraţi cu noi, informați-ne unde se află bandi- 
ţii, N - 

Animalele adunate în luminiş îi priviră pe cei 
trei incocoșibili într-o tăcere perfectă. Nimeni 
nu vorbea. Doar un bătrin iepure, chior și schop 
ieși mai în faţă. 

— Vitejilor şi dragilor incocoşibili! Eu sînt moş 
Rilă, şi-mi vine să pling cînd mă gîndesc la ce trea- 
bă nenorocită v-aţi încumetat. Eu am avut de-a 
face cu Feroce şi uitaţi în ce hal fizic m-a adus. 
Feriți-vă de €l, căci e perfid, vă atrage în cursă și 
vă lovește pe la spate. N 

— Pe noi? strigă Yep. “Poate-n somn! Căci alt- 


fel... Dă-ne dumneata adresa lui, că ne descurcăm. 

— Primul luminis pe dreapta, scorbura 3 treia 
pe stînga, apusă să spună bătrînul iepure, căci 
în clipa următoare căzu trăznit de o săgeată otră- 
vită. Impresionaţi realmente de moartea bătr!- 


nului turnător, incocoșibilii își traseră brăcinarii, ` 


ca întotdeauna cînd porneau la luptă şi porniră 
vijelioşi către vizuina lui Feroce. . Ajunşi. acolo. 
ei dărîmară uşa dintr-o lovitură de picior, plasată 
drept în clanţă, și ușa zbură ca o aşchie. Înăuntru, 
Feroce și ai lui şedeau călare pe scaune, împreju- 
rul unei mese, cu iepuroaicele în brațe şi cu-dife- 
rite băuturi de import în față, în'timp.ce madam 
Lupica mînuia tonomatul, învîrtind de o mani- 


Și acum între noi, bibicule ! 


velă. 'Văzindu-i pe incocoșibili, iepuroaicele o 
zbughiră ca din pușcă, în timp ce bandiții - puseră 
miinile pe pistoale. Gest zadarnic, căci incocoși- 
bilii îi secerară că pe spice, dintr-o singură rafală. 
Toţi căzură morți sau semi, în afară de Feroce, 
care încremenise pe scaun, dezarmat fizic și--mo- 
ral. Yep se apropie de el, îi aplică o scatoalcă în 
moalele capului, năucindu-!, după care TT spuse cu 
o ironie usturătoare: 

— Şi acum între noi, bibiculel 

"a | 

Acestea au fost primele două episoade ale se- 

rialului, Următoarele 297: vor veni de la sine. 
A lon BĂIEŞU 


A 


Sfînta Tereza 
și diavolii 


Producţie a studioului „Bucureşti”. Regiae 


şi scenariul: Francise Munteanu, Imagined: 
Nicolae Girardi, Muzica: Temistocle Popa. 
Decorurile şi costumele: Nicolae Drăgan. Cu: 
lon Dichiseanu, Peter Paulhõffer, Reka Nagy, 
Cornel Coman, Vasile Niţulescu, Zephi Alşec, 
Costel Costantinescu, lon Anghel, Horca 
Popescu, lulian Vişa, Andrei Codarcea, 


În pliantul difuzat la premiera 
primului stiu film, „Soldați fără uni- 
formă“, Francisc Munteanu semna, 
în facsimil, cîteva rînduri care păreau 
să definească o accepţiune proprie 
a noțiunii de cineast: a schimba ma- 

ina de scris cu aparatul de filmat. 

În această frază, simplă și categorică, 
ni se pare că putem găsi o bună parte 
din explicația succesului ca și a insuc- 
cesului pe care nuvelistul şi roman- 
cierul Francisc Munteanu le-a re- 
purtat ca autor de filme. 


U 
Bunele intenții 


fața ochilor, în momentele cele mai 
neașteptate și în locurile cele mai 
de nebănuit. Dinamismul și fervo- 
area fără tihnă a acţiunii și dialogu- 
lui fac farmecul unor personaje, cum 
sînt, chiar și în acest ultim film,une- 
le momente ale cuplului masculin lon 
Dichiseanu — Peter Paulhâffer care 
au ceea ce se cheamă priză lao parte 
a publicului, cucerit de avalanșa 
de „figuri”, prin care cei doi își eta- 
lează virtuțile sportive, agilitatea, 
ca manifestări ale unei cochetării 
virile căreia nu-i lipsește o undă 
de auto-ironie. 

Insuccesul, spuneam, are aceeași 
sursă ca şi virtuțile de mai sus. Pen- 


tru că Francisc Munteanu prea ia ` 


de bună şi prea aplică telle quel'e 
formula „a schimba mașina de scris 
cu aparatul de filmat". Precipitat 
să-și concretizeze în imagini vizi- 
unea sa interioară, el pare să treacă 
direct de la inventarea unui story 
pe platou! de filmare. Pentru că tot 
nu mai e vorba de literatură, simte 


ale actorilor 


(Sfinta Tereza și diavolii) 


Prima sa producţie a atras atenţia, 
la data apariţiei, prin ceea ce noul 
cineast datora experienței sale de 
prozator epic, transpusă în peisajul 
filmului autohton al epocii: o cursi- 
vitate mai liberă a narațiunii, un gust 
special al aventurii, cu situaţii 
limită sau bizare, propensiunea spre 
spaţiile deschise, lipsa de complexe 
în fața dialogului care părea mai natu- 
ral şi mai colorat decît în unele din 
înscenările acuzat teatrale ale anilor 
precedenţi. Această mobilitate — 
care atribuia uneori intepretării un 
plus de firesc și imaginii ceea ce se 


numește „atmosferă” — se perpe- - 


tuează pînă la filmul de astăzi care 
ne poartă, alert, dintr-un adăpost 
subteran într-o poiană, sus în co: 
paci, jos pe malul unui rîu sub 
bombardament, de aici într-un 
cantonament militar inamic, într-o 
baracă, în cursă cu o mașină, apoi 
cu' altă mașină, pe străzile unui oraș, 
prin. depozitul unei gări, printre 
Single căii ferate, într-un vagon de 
tren, afară, pe terasament, prin pă- 
dure, la o casă de pădurar, în pat, 
în “pod, pe cărare, la o cascadă, în- 
tr-o grotă ş.a.m.d. Regăsim, deaseme- 
nea, în „Sfinta Tereza şi diavolii“, 
cultul lui Francisc Munteanu pentru 
personajele. excepționale, care nu 


„ mai urnesc singure din loc un vagon 


ca „Florin Piersic în „Tunelul“, dar 
sînt în stare să ţintească de la 20 
de metri un fir de păr — nu însă fără 
a avea. ascunsă în adîncul sufletului 
e mitologică teamă de caii albi care, 
inexplicabil, le apar, pereche, în 


16 


4 


probabil că ar fi superflu să mai 
înşiruie pe hîrtie sau să mai imagineze 
metodic, un scenariu propriu-zis, 
cu o dramaturgie studiată, cu descrip- 
ţii dilatate ale fiecărei scene, cu dia- 
loguri elaborate minuţios, cu un 
decupaj în funcție de decor, cu 
trimiteri la detalii de costume, etc., 
etc. Febril, bizuindu-se pe sponta- 
neitate și pe intuiţia la faţa locului, 
scriitorul-cineast pare să suprime 
astfel de „faze intermediare“, pen- 
tru a ajunge cu un ceas mai devreme 
la comanda „motor!"”, în cîteva săp- 
tămîni — la copia standard și, îna- 
inte de a se încheia stagiunea, la pre- 
miera de gală. Rezultatele sînt însă im- 
previzibile —în principiu, pentru că 
practic, mai ales în ultimul timp, 
această metodă rapidă și sumară a 
dus, în cazul în speţă, din eşec în eșec, 


„A schimba mașina de scris cu 
aparatul de filmat“ este o opera- 
ţie cu multe implicăţii şi plină de ris- 
curi. lgnorarea lor duce la ceea ce 
vedem în „Sfinta Tereza şi diavolii“ 
de la primul cadrul al pre-genericu= 
lui pînă la ultima fotogramă cu in+ 
scripția „sfirşit”, Lista stîngăciilor 
stridente în privința compoziţiei 
şi mișcării în cadru, în reconstituirea 
ambianţelor și a atmosferei de epocă, 
în gesturile şi interpretareaactorilor, 
în dialoguri, etc., etc., este practic 
infinită, Punctele de viif le ating, 
în acest sens, prima scenă, în Care 
trei actori îmbrăcați în uniforme de 
ofițeri par puși să se descurce $în-* 
guri, la repezeală, în fața aparatului 
de filmat, dar nu într-un stil improvia 


zat, ci cu multă morgă, după tipicul 
regulamentului; apoi toată însce- 
narea încropită pe malul rîului, sub 
tirul inamic, cînd o mînă de indivizi 
costumați ostășește se mișcă și vor- 
besc, cu o veselie involuntară, simul- 
înd acțiuni de luptă și sacrificiu cu o 
seninătate besmetică; întreaga par- 
titurăa femeii (Reka Nagy) care inter- 
vine în acţiune, obligată să turuie 
și să se agite fără încetare, me- 
reù într-un registru isteric ș.a.m.d,, 
ș.a.m.d. pînă la utr ul cadru, în 
care, brusc, într-o poiană senină, 
irump claie peste grămadă, nişte 
tineri veseli despre care ne dumirim 
că sînt din zilele noastre, după cos- 
tumaţție și fiindcă unul poartă o 
chitară, iar altul rostește, tam-ne- 
sam, o frază retorică despre cei care 
s-au sacrificat în război, — totul 
semn nd a improvizație de cămin 
cultural neajutorat, în care un regi- 
zor amator debutant a pus în scenă 
o piesă de un act selectată la un con- 
curs județean şcolar. Este clar 
că nu ne mai putem permite luxul 
să expunem bunele intenţii ale subi- 
ectului, ale actorilor sau colabora- 
torilor regizorului, integral compro- 
mise de falsitatea atotcuprinzătoare 
a secvenţelor, după cum nu mai 
putem invoca ideile în numele cărora 
eroii par să acționeze. Ar fi, în con- 
text, o impietate. 

Val. S. DELEANU 


- Mesagerul 


Producţie a studiourilor engleze. Regia: 
oseph Losey, Scenariul: Harold Pinter; 
moginea: Gerry Fisher. Cu: julie Christie, 
Alan Bates, Dominic Guard, Margaret Leigh- 
ton, Michael Redgrave, Michael Gough, 
Edward Fox, 


Putem să salutăm apariția pe ecra- 
nele noastre a unei opere semnate de 
Joseph Losey, fiindcă din douăzeci și 
două de filme ale acestui remarcabil 
cineast, publicul nostru n-a -văzut 
decît două „Pentru ţară și rege“ și 
„Îngrijitorul“, iar acesta din urmă doar 
pe micul ecran. Programarea ultimei 
sale realizări, „Mesagerul“, este. cu 
atît mai demnă de laude cu cît ne este 
oferită cu o neobișnuită promptitu- 
dine — filmul a dobîndit anul trecut 
Marele Premiu la Cannes — şi fiindcă 
exprimă foarte bine stilul şi calităţile 
autorului său. 

Pentru a treia oară, după „Îngriji- 
torul“ (1963) şi „Accidentul“ (1967), 
Losey are în acest film drept colabora- 
tor pe marele autor dramatic Harlod 
Pinter care a adaptat pentru ecran un 
roman, apărut prin anii '50, „The 
Go-Between" de L.P. Hardley. 


Acţiunea e plasată la sfîrşitul epoci 
victoriene, în 1900, Dincolo de farme- 
cul desuet al costumelor, faptul că 
un autor, carea făcut aproape exclusiv 
filme despre contemporaneitate, se 
simte atras de acel îndepărtat început 
de veac, s2 explică printr-o atitudine 
de angajare polemică față de caracte- 
rele acelei epocii. O spune el însuși: 
„Cred că multe vestigii ale societății 
din acea vreme subsistă și în societa- 
tea de azi. Deși cei mai mulţi oameni 
nu-și dau seama, rimic nu este prea 
deosebit. Desigur, confortul, felul de 
a trăi şi plictiseala sînt deosebite, dar 
situația femeii și cea a clasei care mun- 
Ceste nu sînt diferite." 

Este povestea unei aventuri dintr-o 
vacanță de vară, care lasă urme în 
sufletul unui copil, pentru o viață 
întreagă. Un băiat — Leo — în pragul 
pubertăţii, vine, să-și petreacă vara 
la conacul unui coleg înstărit, într-un 
peisaj de Anglie arhaică. E primit cu 
bunăvoință, dar toţi îl privesc de sus, 
fiindcă li se pare necioplit. Strain de 
acest mediu convențional, năpădit de 
nevoia unei călduri sufletești, a unei 
licăriri de adevăr, copilul se apropie 
firesc de frumoasa fată a gazdelor, 
Marian (Julie Christie) și de Ted (Alan 
Bates) —itnărul fermier din vecini, 
un „necioplit“ ca și el, care e admis la 
conac fiindcă joacă-bine cricket. Intre 
cei doi tineri există însă o idilă pasio- 
nală, poate nu fiindcă Marien l-ar găsi 
pe Ted atît de atrăgător încît şi-ar 
putea pierde capul pentru el,ci fiind- 
că simte nevoia să facă un gest de 
independenţă, de revoltă, față de 
rigorile şi servituțile societății în care: 
trăieşte, 

Marian îl va alege pe Leo, ca să fie 
mesager de dragoste, să-i ducă și să-i 
aducă scrisorile schimbate zilnic cu 
Ted. Copilul, sedus pur și simplu de 
apropierea acestei fete, se aruncă în 
acest joc, cu toată inocenţa și sinceris 
tatea lui, fără să poată înțelege, 
de fapt, ce i se întîmplă. Dar, într-o 
zi, Leo are în chipul cel mai brutal res 
velația iubirii, ce devine pentru el 
sinonim cu revelația amoralităţii,. 

După ani, Marian și Leo se re'n 
nesc. Cu aceeași inconștiență cu care 
nu și-a dat seama în tinereţe, de răul 
pe care-l face jucîndu-se cu nevino+ 
văția lui, Marian îi spune lui Leo, acum+ 
bătrîn (Michael Redgrave): „Te-ai us+ 
cat de tot, ar trebui să te însori,nu e 
nimic mai trist decît o inimă fără iu- 
bire", lar spectatorul, care știe ceea 
ce a însemnat pentru Leo această iu- 
bire, măsoară într-o singură frază 
ironia critică a autorilor față deenorma 
capacitate a oamenilor de a nu înţe- 
lege, de a fi egoişti chiar și cînd spun * 
„vorbe goale“, 


Brutala revelaţie a iubirii 


(Mesagerul) 


mnn e ZNT PE S — PI pa 
FIII IT III IDEI 


r w al 


Într-adevăr, în redarea timpului trăit 
Losey găsește rezolvări personale, cree- 
ază simboluri cu răsunet multiplu, 
legînd destinele umane de structurile 
sociale, într-o viziune de neorealist. 
Opera uneşte o inteligență ascuţită, 
aplecată spre.studiu psihologic al cazu- 
rilor limită, cu o sensibilitate plină de 
compasiune pentru personajele pe 
care le disecă fără reticență iar auto- 
rulînsuşio socotește drept cea mai bună 
realizare a sa. 


lon CANTACUZINO 


Un candidat 
la președinție 


Producţie a studiourilor americane. Regio: 
Franklin Schaffner. Scenariul: Gore Vidal. 
Imaginea: Haskell Wexler. Cu: Henry Fonda, 
PIH Robertson, Edie Adams, Margaret Leigh- 
ton, Shelley Berman, Lee Tracy. 

Ete a Special al juriului — Karlovy-Vary 


Printre minutele de adevăr ale fil- 

mului american se numără şi acela care 
a lansat o suită de imagini-mărturie 
despre viața politică a Americii în ulti- 
myl deceniu. — „Șapte zile în mai“ 
în regia lui Frankenheimer —un film de 
anticipație politică imaginînd o lovitură 
de stat militară la Washington, care se 
opune unei “politici de colaborare 
pașnică cu țări cu sisteme social-econo- 
mice diferite; sau „Furtună la Was- 
"hington” al lui Otto Preminger, atentă 
radiografie a alegerii senatorilor în 
Statele Unite; ca și acest „Un can- 
didat la preşedinţie“ — apărute prin 
seat anilor '60 sînt cîteva dintre 
ele. A 

Cu sobrietate de documentarist, 
aducînd drept probe în demonstrația 
sa numai fapte reale, regizorul Fran- 
klin Schaffner reconstituie o perioadă- 

“chsie a vieții politice americane și 
anume startul în cursa pentru putere 
care are loc din patru în patru ani cu 
ocazia alegerii preşedintelui Statelor 
Unite. Asistăm, deci, la alegerile preli- 
minare în urma cărora e desemnat 
în cadrul partidului democrat cel. mai 
bun lider (The Best Man — titlul în ori- 
ginal) pentru a candida la postul de 
președinte. 

Acţiunea se petrece în zilele ce pré- 
ced numirea acestuia și are loc doar 
în două ambianțe : imensa sală de la Mi- 
ami ce găzduiește Convenţia partidului 
democrat şi interiorul hotelului- Amba- 
sador din aceeași localitate, unde locu- 
iesc oamenii politici în jurul cărora 
gravitează interesele de grup şi de par- 
tid. Aproape de sprintul final, cursa 
pentru putere capătă înfățișarea unui 
infern, departe de a fi pavat cu 
bune intenţii. Fotografi şi gazetari, 
posturi de radio şi televiziune, mana- 
geri politici sau sufragete organizează 
neverosimilul maraton al propagandei 
e'ectorale. Scopul scuză mijloacele, 
În jocul intereselor, nici o minciună nu 
e prea josnică, căsătoria reprezintă 
doar o alianță de circumstânță, zîmbe- 
tul un gest prefabricat; iar dacă vocea 
Mahaliei Jackson poate servi „cauza“ 
unui candidat tot cu atîta succes, cît şi 
inițialele unui potențial preşedinte, 
decupate în alb, pe omoplații bronzaţi 
ai unei blonde ademenitoare — nimeni 
nu va mai face diferenţă între ele. 

La capătul înfruntării politice la 
care asistăm se detașează net doi con- 
curenţi care, sugerează regizorul, ar 
reprezenta două tendinţe ale Americii 
de azi. Primul candidat (întrepretat 
de Cliff Robertson cu duritatea potri- 
vită rolului) este prototipul americanu- 
lui crescut fa şcoala reușitei; pentru 
el democrația acționează într-un unic 
sens, acela care-i poate promova ine 


Scopul scuză mijloacele 


jg 


(Un candidat la președinție) 


teresul. Cel de-al doilea candidat (be- 
neficiind de inteligenţa, farmecul, ta- 
lentul atît de unic îngemănate în per- 
sonalitatea lui Henry Fonda) reprezintă 
tendinţa spre onouăfață a democraţiei 
în America, tendință ce întîlnește însă 
tot atitea obstacole în calea afirmării 
sale, cît şi candidatul însuşi. Excedat 


de bîlciul reclamei pusă în slujba ide- 


ilor sau crezurilor politiceyel nu va 
accepta să joace farsa politică pînă la 
capăt. Lecţia puterii e necruțătoare. 
Atunci cînd, pentru a contracara zvonul 
lansat de oponentul său, care-l prezintă 
drept un om cu nervii zdrîncinaţi, 
se vede obligat să scoată la iveală, la 
rîndul său, fapte dubioase din trecu- 
tul rivalului, el refuză să pășească mai 
departe pe drumul concesiilor și. al 
corupţiei și îşi retrage candidatura. O 
face fără regret, dar cu o imensă durere 
pentru realitatea vieții politicea ţării 
sale. Preşedintele în funcție îl învățase 
că „puterea nu este o jucărie care se 
dă copiilor cuminţi, ci este o armă. 
Această armă el refuză însă să o mînu- 
iască, 

„Un candidat la președinție" a fost 
turnat cu opt ani în urmă. În luna iulie 
din acest an Convenţia de la Miami a 
înregistrat, în istoria sa atît de con- 
teoversată, următorul fapt: Thomas Ea- 
gleton desemnat de convenţia parti- 
dului democrat drept coechipier al 
senatorului George M-Govern în cursa 
pentru Casa Albă la alegerile din No- 
iembrie, a fost nevoit să se retragă la 
puțin timp după această desemnare, 
pentru că astenia de care suferise 
în trecut a devenit un fapt public 
cunoscut. Senatorul Eagleton era, la 
42 de ani, titularul unei mai mult 
decît promițătoare cariere politice 
care se putea încununa, în eventuali- 
tatea unei victorii democrate, -cu vice- 
preşedinţia Statelor Unite. Dar sena- 
torul Eagleton, a fost silit de împreju- 
rările amintite să se retragă. 

Acest fapt politic de primă importan- 
tă în campania electorală, acum în 
plină desfășurare în S.U.A. „apare drept 
o stranie reeditare a filmului „Un cân- 
didat la preşedinţie“. Stranie doar în 
măsura în care realitatea confirmă su- 
biectul unui film turnat cu opt ani în 
urmă, Stranie,-doar în măsura în care 
moravurile vieţii politice americane, 
pînă la cel mai înalt nivel, contindă să 
evolueze în cadrul aceluiași mecanism 
care ghilotinează fără ezitare orice 
carieră, -oricît. de strălucitoare, dacă ea 
nu corespunde acelui prototip de om 
politic omologat de perfecta maşină a 
Establishment-ului societăţii capitaliste, 

Adina DARIAN 


[a i RA 
Tora! Tora! Tora! 


Producţie a studiourilor „20-th Century Fox”, 
Regia: Richard Fleischer; secvenţe japoneze: 
Toshio Masuda, Kinji Fukasaku, Scenariul: 
Larry Forrester, Hideo Oguni, Ryuzo Kiku - 
shima — după „Tora!Tora!Tora!” de Gordon- 
W. Prange şi „Cheia cifrului“ de Ladislas 
Farago. Imaginea: Charles Wheeler (secv. ame- 


~ ricană), Sinsaku Himeda, Masanichi Satoh, 


Osami Furuya (secv. japoneze). Cu: Martin 
Balsam, Soy Yamamura, Joseph Cotten, 
Tatsuya Mihashi, E.G. Marshall, James Whit- 
more, Takahiro Tamura 


lannion T SETI BIC AID TEI 
7 decembrie 1941 — una din marile 


ziletragice din istoria celui de al doilea 


război mondial, „ziua infamiei“ cum a 
numit-o în Congresul american preşe- 
dintele Roosevelt. La ora 7,55, un masiv 
atac aerian japonez asupra flotei ame, 
ricane de la Pearl Harbour marca inau- 
gurarea unui război nedeclarat — răz- 
boiul Pacificului, 

La cîteva minute după bombardarea 
Pearl-Harbour-ului,- Winston Churchill 
cere legătura cu Washingtonul: „Dom- 
nule preşedinte, ce se întîmplă cu 
japonezii T" — „Ne-au atacat chiar acum 


„la Pearl Harbour, lată-ne deci, de aci 


înainte, îmbarcați cu toții pe aceeași 
corabie“. Statele Unite intrau astfel, 
oficial, în războiul mondial. 

Pierderile americane în dezastrul 
de la Pearl Harbour: 2403 morți, 18 
nave scufundate sau avariate, nave cu 
nume de rezonanţă ca „Oklahoma“, 
„Arizona“, „West-Virginia“, „Califor- 
nia“, „Nevada". Forța de atac japoneză: 
353 de avioane. 

Şi iată că peste ani, Statele Unite și 
Japonia şi-au dat mina pentru arecon- 
stitui pe peliculă ceeace a fost Pearl- 
Harbour-ul. Să recunoaștem că e un 
gestfrumos. Un gest care, chiar dacă 
nu poateacoperi inumanitatearușinoasă 
a faptului petrecut în 1941, merită să 
fie totuşi consemnat. 

„Tora! Tora! Tora!" e filmul unui eve- 
niment tragic care a zguduit la vremea 
saconştiința umanităţii. E poate mai pu- 
țin spectaculos decît „Cea mai lungă 
zi“, dar cu nimic mai prejos decit acesta, 

Marele spectacol din „Tora! Tora! 
Tora!“ este reconstituirea adevărului, 
grija principală a regizorului Richard 
Fleischer fiind sá nu mistifice istoria, 
să se apropie de evenimente cu o obiec- 
tivitate ce amintește filmul documentar. 
Dramaturgic vorbind, filmul lui Ri- 
chard Fleischer este de o rigurozitate 
matematică. Se respectă construcția 
clasică, cu o introducere, o desfășurare, 
un punct culminant și.un deznodămint. 
Partea cea mai cinematografică a fil- 
mului, partea de mare spectacol, cam 


30 de minute de proiecţie, o constituie 
punctul culminant al tragediei — bom- 
bardarea Pearl Harbour-ului. Aici Flei- 
scher și-a pus în valoaretoată princepe- 
rea sa. Aici s-a ambiționat să rivalizeze 
cu filmele de război cele mai cunoscute. 
Și a izbutit. Efectele filmice și-truca- 
jele sînt excelente. Navele în flăcări, 
avioanele explodînd la sol, oamenii 
căutînd zadarnic un punct de sprijin — 
toate la un loc dau o imagine de coș- 
mar. Cele două ore, dramatice ale Pearl 
Harbour-ului (atacul aerian s-a desfă- 
Surat între orele 7,55-10 dimineaţa) 
sînt perfect sintetizate aici. Aceasta 
a fost istoria. Acesta este filmul isto- 
riei. Nimic în plus, nimic în minus. 
Și astfel Fleischer și preţioșii săi cola= 
boratori cinematografici japonezi, rea- 
lizează exact starea de spirit în care i-a 


găsit pe cei de la Pearl Harbour ata-- 


cul aerian: surpriza, șocul. 

Dar pînă aci, pînă la acest punct 
culminant al filmului? „Tora! Tora! 
Tora!” se desfăşoară aparent cuminte, 
ponderat, liniștit. Sînt sondate îndelung 
în scene cu dialog abundent, culisele 
diplomatice (tratativele  japono-ame- 


ricane erau încă în curs cînd s-a produs : 


atacul de la Pearl Harbour). Este urmă- 
rită cu o curiozitate, dusă pînă la cel 
mai mic detaliu , pregătirea flotei şi 
aviaţiei japoneze pentru atac. Și apoi, 
încetul cu încetul, focul, pînă acum 
mocnit, începe-să țişnească de sub ce- 
nușă. Toate gesturile japonezilor au 
în ele ceva straniu. Se pregătesc înde- 
lung, de la amiral pînă la ultimul pilot, 
parcă pentru o' solemnitate — solem- 
nitatea crimei. Aici Fleischer -pare a 
se număra printre cei mai atenţi-ob- 
servatori al felului cum se naște psiho- 
logia unei mașini. de război. „Și în 


- paralel — ultimele -oře de pace” de la 


Pearl Harbour: cu o frumoasă seară 
de sîmbătă spre duminică, cu permisii 
multe pentru ostași, cu dans şi Coca- 
Cola. Montajul acţiunilor paralele con- 
tinuă, Port-avioanele japoneze înain- 
tează milă cu milă. Pe navele americane 
de la Pearl Harbour, într-o zi splendidă 
de duminică, se pregătește ridicarea 
pavilionului. Şi ca într-un film de Hite 
chcock, păsările de oţel năvălesc, 
atacă, aruncă moartea, La puține clipe 


după începerea atacului, comandorul 


escadrei japoneze lansează în microfon 
strigătul de triumf: „Tora! Tora! Tora“! 
Surpriza fusese realizată. 

Filmul lui Fleischer are o distrib.ţie 
numeroasă, Şi aici e de făcut o preci- 
zare; nu vedetele ocupă locul principal, 
ci actorii conștiincioși, dăruiţi perso- 
năjelor, actorii care sînt dispuși, așa 
cum o cerea tonul general al filmului, 
să fie pionii unei drame și nu neapărat 
primele viori ale ei. În acest context, 
aparatul de filmat reţine fizionomiile 
cîtorva actori dintre care menţionăm 
pe Martin Balsam, Jason Robards și 
Takahiro Tamura. 

„Torat Tora! Tora!” este un film de 
văzut. Cu emoție, cu reculegere, cu 
dorinţa ca un asemenea lucru să nu se 
mai întîmple niciodată. 


Al. RACOVICEANU 


Opiul și bîta 


Producţie a studiourilor algeriene, Regio și 
scenariul: Ahmed Rachedi, după opera lui 
Mouloud Mammeri-/maginea:; Rachid Merab- 
tine; Cu: M, Kateb, Rouiched, M. Bachtarzi, 
A, Rais, A. Kouiret, J.C. Berca cu participarea 
lui Jean Louis frintignant şi Marie-José Nat, 


Prima (din cîte ştim) coproducție 
italiano-algeriană cu cîţiva interpreţi 
francezi (Marie-José Mat și Jean-Louis 
Trintignant) depășește cadrul de inte- 
res al unui film obişnuit. Şi aceasta nu 
numai prin cantitatea de informaţii 


17 


S GG an E 


Na. £ 


EEE t TRE A a E 

L LAR 2 T 

E ae 7 VĂ L d 
t E R vas S L 


Zilele filmului din R. P. Bulgaria 


Cornul de capră 


Producţie a studiourilor bulgare, Regia: 
Metodi Andonov. Scenariul: Nikolai Haitov, 
Imagthea: Dimo Kolarov, Cu: Katia Paski- 
leva, Anton Gorcev, Todor Kolev, Kliment 
Dencev, Stefan Mavrodiev. Premiul special 
al juriului — Karlovy-YVary 1972. 


Striu despre acest filmal regizoru- 
lui”butgar Metodi Andonov, pentru 
că îl consider excepţional prin sim- 
plitate esenţializată, simplitate care 
nu exclude nuanţa ci tocmai, dimpo- 
trivă, o potenţează organizind-o. Pe 
'o tramă dramatică şi de idei simplă 
și clară trecerile, observaţiile subtile 
perfect înglobate într-un limbaj ci- 
nematografic, aproape fără cuvint, 
se pot desfăşura organic. 

Acest film pseudo-istoric este o 
meditaţie în imagini, asupra unei 
probleme sau a unor probleme care 
ne interesează pe no! pe toți. Mai 
întîi, ceea ce este evident și se poate 
deci observa cu ușurință, este o 
viguroasă demonstraţie că orice si- 


luire a naturii, a legilor firii, chiar 
din cele mai adevărate şi justificate 
motive nu poate duce decit la ne- 
norocire.Răzbunarea dreaptă, drep- 
“tatea cea mai evidentă, nu pot trans- 
forma o femeie în bărbat. Un om 
norma! nu poate trăi doar pe lama 
îngustă a unei singure trăiri, nu se 
poate rezuma la o singură experienţă 
decît atunci cînd se expune monstru- 
ozității, răsucirii firii, unei boli 
interioare. În acest sens, mesajul 
filmului este umanist, fiind o pledoa- 
rie pentru pluralitatea ființei uma- 
ne. 

Oa doua problemă, organic legată 
de prima, este aceea a raportului 
dintre amintire şi uitare. Tatăl îşi 
aduce aminte monstruos de un singur 
lucru, e adevărat, pentru el experi: 
ență fundamentală. De aceea, avind 
memoria excesivă a unui eveniment, 
uită tot restul, marea și mica deci 
intima bogăţie a lumii. Fata (actriţă 
de primă mînă în film) poate să 
uite o experiență groaznică, ca să 
descopere un prezent mult mai bo- 


Zilele filmului din R.P.D. Coreeană 


EA IE PRI TIP ZOE. SRI N 2-3 
Fata care vinde 
flori 


Producţie a studiourilor coreene, 
Reglo: Pak Hak, Choe Ik Gyn, Imaginea: 

k B Su, Li Hi Song. Cu: Hong 
Yong Hui, Pak Hwa Son, Kim Ryong 
Rin, Lyu Hu Nam, Film distins cu Medalia 
pa la Festivalul de la Karlovy-Vary 
1 


Cîntecul fetei care vinde flori, 
un cîntec de o frumuseţe tristă, 
compleşitor, ca orice strigăt re- ` 
ţinut de durere, ne introduce 
într-un  film-surpriză, deosebit 
de cele cîteva (puţine) peticule 
nord-coreene văzute pînă acum 
pe ecranele noastre. Cunoaștem, 
dproape exclusiv, „filme de răz- 
Foi“, cu dominante eroice, cum 


a fost, recent, şi „Fata de pe mun- 
tele de diamant“. lată, noua pro- 
ductie nord-coreeană este un film 
de cu totul altă factură: ecrani- 
zarea (unei lucrări literara cla- 
sice, scrisă prin anii'30) cu vir- 
tuți poematice. Destinul greu în- 


cercat al tinerei eroine care 
vinde, prin rirguri, azalee și 
flori de cais, pentru a-și ajuta 
mama b-inavă şi micuța soră 
oarbă, este dramatic şi melodra- 
matic deopotrivă; povestea fil- 
mului este, de fapt, povestea unor 
vieţi chinuite, care trec prin în- 
tîmplări 'aspre “şi amare, peste 
puterile lor... 

Filmul nu este, însă, așa cum 
s-ar putea înțelege, deprimant 
și apăsător. îl străbate, de la un 
cap laaltul,un zîmbet desperanţă, 
Dincolo de întîmplările grave 
ale acțiunii, dincolo de lacrimile 
de durere ale personajelor (me- 


— 


cu privire la eroica rezistenţă la colo- 
nizare a unui popor, ci — ca şi în „Bă- 
tălie pentru Alger” — prin calitatea 
emoţiilor transmise simplu, direct, efi- 
cient. ES pee 


18 


lodrama pune stăpînire pe text 
— mama fetelor moare chiar în 


“ ziua în care i se cumpăraseră me- 


dicamentele necesare) sau ale 
spectatorilor, există mereu la 
orizont o rază de încredere, 
Poate de aceea sîntem tentaţi 
mai mult ca oricînd să trecem cu 
vederea stilul „O floare şi doi 
grădinari” şi să scriem, apăsat, 
că acest film nord-coreean are 
pagini de mare frumuseţe, umană 
şi cinematografică. În final, fata 
care vinde flori — metaforă a 
speranţei și a încrederii în adevăr 
— îşi vede răsplătită perseve- 
renta în dragoste: ea izbutește 
să împiedice o mare nedreptate 
care i se pregătea, şi viața, după 
un lung șir de nenorociri, îi 
rezervă prima bucurie. Deznodă- 
mîntul este inedit, de asemenea, 
cu sensuri simbolice: undeva, la 
orizont, se profilează zorii unei 
alte lumi. 

Scriam că „Fata care vinde 
flori“ este un film-surpriză, Sur- . 
priza constă şi în calitatea sa 
cinematografică: cineaştii nord- 
coreeni, depășşindu-se, au creat 
un film cu certe virtuţi plastice, 
în care culoarea devine personaj, 
şi imaginile conţin un real drama- 
tism. Poate că numele realizato- 
rilor — prin forța lucrurilor — 
ne spun mai puţin; adaug, totuşi, 
cu convingere că efortul artis- 
tic al tuturora a fost de data 
aceasta mai mult decît meritoriu. 
Numele protagonistei: Hon En Hi, 

Cu acest prilej spectatorii bu- 
cureşteni au putut revedea fil- 


. mele „Fata de pe muntele de. 


diamant" şi „Ochi ageri“. 
Călin CĂLIMAN 


Damarînd-clasic, cu pretextul dez- 
văluirii unei ambianţe prin intermediul 
celui care revine într-un anume loc 
(medicul algerian care, după studii 


- în rante 56 întoarce. la aisa, să le fie 


gat și nuanţat în acord cu impulsu- 
rile sale lăuntrice. Problema este 
actuală şi a noastră a tuturor şi este 
cu adevărat groaznic să fii prizonie- 
rul unei singure experiențe. 

Dar actualitatea problemelor, acu- 
itatea întrebărilor, nu fac încă un 
film decit atunci cînd aceste idei reuz 
șesc să fie organice imaginii, „Cor- 
nul de capră“ are valoare deosebită 
artistică, desigur, mai întîi prin 
perfecta unitate a tuturor laturilor 
și elementelor sale, car converg 
spre aceeași impresie. Apoi prin 
faptul că acest film, dur şi violent, 
într-o atmosferă de o deosebită as- 
prime, conţine două registre, unul 
într-adevăr al violenței și asprimii, ce- 
lălalt al unei nuanțate gingăşii,al unei 
tonalități muzicale şi naive, rezul- 
tind din gradația descoperirii de 
către eroinăa unei lumi mai puţin 
dure care începe în dragostea pentru 
un bărbat cu față foarte blîndă să se 
extindă asupra altor ființe, mergînd 
pînă la înţelegerea şi identificarea 
chiar cu momentele umane ale unor 
duşmani. Partea cea mai subtilă a 
filmului o reprezintă procesul gra- 
dat de iniţiere în cunoașterea, mai 


exact în intuirea unei alte fețe a 
lumii. Acest proces însuși realizat 
„sub impulsul unei dorințe care are 
asprimea unei obsesii. Sub raport 
artistic, tocmai aceste after nante dau 
corp ideilor înalte și precise ale 
filmului. Nu este vorba de un. film 
despre descoperirea senzualităţii fru- 
strate ci, prin ea, de descoperirea 
unei 


alte dominante. 
Această tramă permite filmului 


să se ridice la idei şi mai înalte, la o 
revoltă; în cazul tatălui, încă nedi- 
ferenţjată, împotriva nedreptei dar 
şi dreptei alcătuiri a lumii. Finalul, 
şi el strict încorporat în imagine,are 
potența unei maxime generalități. 


Ce împiedică filmul să fie fără 


reproş. Poate prea marea închidere 
în universul propriu, adică-lipsa, din 
cînd în cînd, a cuvîntului sintetic care 
să  puncteze 
gîndirea şi mai sus, 


imaginea,  împingînd 


Cee ce permite întreaga bogăţie 


de nuanțe asupra căreia n-am spa- 
tiu să insisteste rigoarea desăvirşită 
a construcției. Despre Andonov vom 
mai auzi, | 


Alexandru IVASIUC 
£ 


Gala filmului din R. D. Vietnam 


Satul meu, 
patria mea 


Producţie a studiourilor din Hanoi, 
Regia: Bui Dinh Hac, Scenariul: Banh 
Chau, Bui Dinh Hac, Imaginea: Luu 
Xuan Thu, Cu: Lam Toi, The Anh, Ho 
Truong, Minh Duc, Truc Quynh. 


De zece ani, auzim în fiecare 
zi, citim în fiecare zi: „În Viet- 
nam lupta continuă... Trupele sai- 
goneze... aviația americană... Tru- 
pele patrioţilor sud-vietnamezi..." 
De zece ani, subiectul a devenit o 


obişnuinţă a ziarului nostru cel 


de toate zilele, a buletinului 
nostru de ştiri cel de toate cea- 
surile, dar nu şi a conştiinţei 
oamenilor cinstiți care nu pot 
accepta această grosolană încăl- 
care a dreptului la independență 
a unui popor, a dreptului 
de a-și hotăr? singur soarta. 

In atîţia ani, am avut, ce e 
drept, ocazia să comentăm cîte- 
va — nu puține — dintre aceste 
situații excepționale, dar dintre 
atîtea fapte excepţionale de jert- 
fă ale poporului vietnamez, cea 
mai extraordinară rămîne mira- 
coluV vieţii care conținuă. 

Despre această viaţă, devenită 


util), filmul nu mai urmează canoanele 
epice obişnuite, ci curge caun fluviu de 
fapte și emoţii, cînd mai lent, descrip- 
tiv, cînd precipitat, nervos, cum e 
schița de război —aproape autonom 
construită — cu locotenentul francez 
ce salvează de la execuție un tînăr par- 
tizan algerian și pleacă apoi în munți 
cu el, devenindu-i tovarăș de luptă. 
Aproape cel m3i bun moment al filmu- 
lui, alături de execuţia finală a parti- 
zanilor şi incendierea satului. (Episo- 
dul ne amintește, ca idee și ca economie 
de mijloace cu care e realizat, relația 
umană simplă, zguduitoare, a schiţei 
lui Rebreanu „Ițic Ştrul dezertor“, in- 
“trodusă de Ciulei în „Pădurea. spînzu- 


luptă, și despre lupta, devenită 
viață, vorbeşte filmul regizoru- 
lui Bui Dinh Hac. O facecuo 
sinceritate totală, cu o dezarman- 
tă simplitate .și modestie. Tot ce 
spune el în film, despre munca 
istovitoare, despre foamete, des: 
pre boli, despre sacrificiul comun 
şi cel individual, despre perma- 
nentu! sacrificiu, despre perma- 
nentul și anonimul eroism, totul, 
absolut totul ș-ar putea spune cu 
semne de exclamare la capătul 
fiecărei propoziţii, al fiecărei 
fraze cinematografice. $i ar fi 
niște semne de exclamare -pe 
de-a-ntregul cuvenite. Dar altă 
cale de a rezista nici nu există, 

E o senzaţie ciudată, cea de a 
urmări un film de ficțiune, ştiind 
că, de fapt, ficțiunea coincide, 
pînă la identificare, cu reali- 
tatea. Cadrele de luptă, de altfel, 
sînt în majoritate fragmente din 
jurnalele de actualități. Adevărul 
și numai adevărul... Spus cu o 
forţă romantică de neimaginat 
în secolul nostru blazat şi înrăit. 
În fond de neimaginat este însuşi 
faptul că, în condiţiile date, în 
Vietnam se fac filme. Se fac filme 
în timp- ce în Vietnam lupta con- 


tinuă... 
E-H: 


raţilor”). | 
Nivelulartistic nuse menţine de-a lun 
gul filmului același: e riscul unei atari 
construcții — fluviu.. Dar 'suișurile şi 
coborişurile, ca și-n viață, dau senzația 
variației emoţionale, a autenticului, a 
neprevăzutului firesc, necalculat. De- 
fectele filmului, cîte sînt, pornesc fie 
dintr-o dorinţă naivă de a demonstra 
cu orice preț ştiinţa construirii unui 
suspens (noaptea pregătirii adunării 
satului la vechea cîrciumă și înjunghi- 
erea patrulei), fie dintr-o naivă pic- 
tare în negru absolut, a trădătorului 
(episodul șantajul cu pîinea executat 
asupra copiilor flămînzi; coșmarul au- 
tocritic al trădătorului dinaintea pie- 


irii în flăcări), Strîns mai energic și 
renunţind la cîteva din aceste momente 
comune, depășite în drama cinemato- 

fică modernă, filmul ar fi avut de cîș- 
tigat. El culminează spectaculos cu exe- 
dia partizanilor în faţa satului obligat 
să asiste, secvență zguduitoare, con- 
cepută pe olinişte de moarte, ca o sfi- 
dare aruncată morţii, din care ţîşneşte 
Ciudat, ca un cîntec de pasăre rănită, 
un fel de tril-bocet, inuman de frumos, 
îngînat la început de femeile satului 
şi amplificat patetic, ca într-o grandi- 
gasă tragedie antică. Un cor de adio, 
disperat şi. tandru, încurajator şi puter- 
nic strigăt de durere fără cuvinte al 
unui popor care, pînă la urmă, nu 
putea să nu învingă. Dreptatea era 


de partea lui. 
Alexandra BOGDAN 
TRI E SR IE E 02 a-a 
Fuga 
după liniște 


Producţie a studiourilor bulgare, Re Pe- 
ter Vasiliev. Scenariul: Emil Manov, Imagi- 
neo: Tanko Tancev, Cu: Konstantin Koţev, 
Georgeta Ceakirova, Valentina Borisova 
OERE a E LE 
Descinsă din fono-fobia citadinu- 
lui înnebunit de clacsoane, tranzis- 


toare vecini amatori de jazz ori de 
piene forte-forte, și amintind toto- 
pată o sursă cinematografică directă 


RIRE E TE | 
Gentlemenii 


norocului 


Producţie a studiourilor „Mosfilm”, Regia: 
Aleksander Serii, Scenariul: Vikroria Toka- 
reva, Gheorghi Danelia. Imaginea : Gheorghi 
Luprianov. Cu: Evgheni Leonov, Gheorghi 
Vip, Savelin Kramarov, Radner Muratov, 
Erast Garin, Natalia Fateeva 


Pretextul, ca în toate filmele de acest gen, 
este minor: un bătrin arheolog descoperă un 
coif'de aur care ar fi aparţinut unui conducă- 
tor da oști; dar peste noapte citiva lucrători 
din echipa sa, corupți de un hoț înrăit, zis 
„docentul“, își însușesc minunea arheologică. 
Evident, bătrînul arheolog porneşte în căuta- 
fea răufăcătorilor, dar avind vederea slabă 
şi fecunoscînd tehnica detectivi lor de profesie, 
va vedea la fiecare pas, în oameni cinstiți, cita 
un răufăcător. Într-o zi, titese în cale direc- 
tOrul unei grădinițe de copii, om pașnic, care 
însă seamănă izbitor de mult cu hoțul cu 
pricina, Cu concursul organelor de ordine el 
va pune la cale travestirea onestului cetățean 
în veritabilul hoț pentru a afla de la copărtașii, 
prinşi între timp, locul unde se află prețiosul 
obiect, Este de la sine înțeles că acest qui-pro- 
quo va da naştere unei serii de încurcături co- 
mice scoase la capăt cu destul umor de către 

gi „ Pină la urmă t ! e prins, binele 
triumfă şi cei care au stat c clipă sub influența 
nefastă a răul şi dau seama de fapta lor ne- 
cinstită, au mustrări de conştiinţă şi revin la 
calea cea dreaptă, Stere GULEA 


Bambi 


Producţie a studiourilor Walt Disney după o 
povestire de Felix Salten. S riul: Pearce, 
Regio: David D. Hant. Frank 
Churchill şi Eduard Plumb. 


yi mult decit 

eti În Cariera lui 
ect și subtil, 
care apare: 
pective sum- 
oareie lumii. 


ră, unde 
truge. 
i gag-urile 
i, ci nostalgia. 
priviri visă- 
eterne copi- 
i paşi, învață 
> cu toate vietā- 
ărmurită mirare 
rile toamnei, ploile, liniştea nopților cu 
lună, minunea zăpezii, se lasă dus de neliniş- 
tile primăverii, de fiaruladincal verii, 
Existenţa e senină, sferă lisă de cristal; 
ierde mama, împuşcată de un 
iar mai tirziu e cit pe ce să-şi 
hăituiță tot de un om, adu- 


care se cheamă Etaix cu „Cît. timp 
ești sănătos" — comedia bulgară își 
circumscrie mai categoric obiectivul 
satiric, Nici un echivoc, nici o umbră 
de alte implicaţii critice în afara 
asediului demenţial al zgomotelor. 

Un pre şi un postgeneric — desen 
animat — pe o explozie muzicală 
(o bandă de pletoși urlînd pe ghitare 
un cîntec intitulat „Linişte“ şi un 
domn înnebunit ce nu mai are de ales 
decît să conecteze ghitarelor elec- 
trice un exploziv)—ceea ce-i amuzant 
ca avertisment dar consumă lapidar 
şi inspirat toată pățania filmului. 
Tonul e gros, de şarjă cu intenţii 
bufe, de la grimasele excesive ale 
eroului la tratamentul! psiho-clinic 
prescris de medicul cu ticuri nervoase 
(în general toate relaţiile intoxica- 
tului cu mediul poluat de sunete sînt 
consemnate atît de caricatural încît 
îşi pierd adesea efectul comic). Mult 
mai bine ajung la spectator momen- 
tele de deconectare forțată în sînul 
naturii ale acestui voluntar Robinson 
modern și asta pentru că observația 
psihologică e aici reală, comicul se 
bazează pe o constatare mai subtilă: 
posibilitatea intoxicării bolnavului, 
de data aceasta cu prea multă liniște. 
Începe să simtă nevoia telefonului, 
să audă (evident, imaginar) vocile 
colegilor, tic-tac-ul ceasului, doarcă 


acum nu ca.o obsesje ci ca amintirea 
melancolică a unei vieți normale 
de care nu te poţi lipsiă la long. 
Ultima parte a comtdiei: revefiile 
matrimoniale, tentativele de sinaci: 
dere reprezintă şi cea mai amuzantă 
parte, pentru că se bazează — cum 
spuneam — pe o reacţie psihică 
normală a omului acestui secol pus 
în condiţii anormale (de linişte abso- 
lută, la fel de nocivă ca şi zgomotul 
excesiv). Alice MĂNOIU 
LE SSI DORI ICE AISI Z. 


Călăreţii 


Producţie a studiourilor americane, Regia: 
John Frankenheimer. Scenariul: Dalton Trum» 
bo, după romanul lui Joseph Kessel, Ima- 
gineo: Claude Renoir. Cu Omar Sharif, Jaċk 
Palance, Leigh Taylor-Young; David De, Peter 
Jefferey, Mohamed Shamsi 


POO ARPIN AOE BES 

Foarte ușor se poate greși față 
de acest film. Foarte úşor poate fi 
clasificat drept spectaculos cu tót 
dinadinsul, crud cu tot dinadinsul, 
melodramatic cu tot dinadinsul. Foar- 
te ușor, pentru că sensibilitatea 
noastră de eropeni ai secolului XX, 
se cabrează în fața altui spectaculos 
decît 'cel cunoscut de noi,,în faţa 
altor cruzimi decît cele cu care, vai, 
ne-am obişnuit, în fața altui sistem 
de relații omenești decît cel în care 


trăim. Povestea unor oameni care-şi 


am mai văzut: 


Pentru un coif de aur 
(Gentlemenii norocului) 


câtor de foc și de teamă. Așa se matur 
puiul căpricarsi, în contact cu acest r 
afară, adus de am — acest intrus în ordinea 
şi liniştea naturii. În ultimele imagini, Bambi, 
semeț şi grav, e profilat pe cerul serii, solitar, 
în timp ce undeva, în pădure, puiul său învață 
primii i. Nu eo poveste. E o imagine a 

i ciciu de viață. Şi gindul nei 
derii şi al fricii de oameni e prezent. Par 
naiv exprimat, al unor vre 
ce sint toți iep fi 
Disney, deci 
pierdută, mer 

Dan COMȘA 


Un adevăr pe 
jumătate 


Producţie a studiourilor maghiare, 3; 
Peter Bacsă, Imoginea: jänos Zsombolyai. Cu: 
Agoston Simon, Irén Bedis, Zoltán Sárközi, 
Tibor Liska. 


Scriam in numărul dir 


sub titiui 


trei luni în pr 


tate zu , 
întreprinde 
damnind imç 
eroului + 
budapestană 

ma de râspunr 
faptic curajc 

lui, reţine p sic 
cetățenească față de realităţile tin 


cu un real 
ă un mome e atitudine 
zent. 


S.G. 


puiu: pr 


Mania 
grandorii 


Coproducţie franco-italiano-hispano-vest- 
germană. Regia: Gerard Oury. Scenariul: 
Gerard Oury; Marcel! Jullian, Danièle Thomp- 
son. Imaginea: Henri Decae. Cu:- Louis de 
Funés, Yves Montand, Alberto de Mendoza, 
Karin Schubert, Gabriele Tinti, Alice Sapritch, 
Paul Preboist. 


lată un film la care ridem din nou 
a Ler e) 


lunile trecute, 


şi din piatră seacă 
es Are cucere 


-dramatice pri 
våletului Blas pentru rog 
intim că ammai 
H 1 
preluc 
gr imasă 
Poate că se vor 9 C 
filmului maltratarea îm prumutului 
Hugo. Dar ce bine e cind rezu 
borări peste secole este o oră şi 
tonică bună dispoziție. 


duc viaţa în inima Asiei Centrale, 
sub „acoperişul lumii“, crescuți în 
orgoliul de a fi urmaşii fu} Gibgis 
Khan, mîndri şi necruțatortayfolenţi 
şi cruzi, şochează fireşte, şi reacţia 
de apărare este unasihgură: să saco- 
tim totul rodul imaginatie unui 
scriitor Er Kessel), L 
de un foarte bun scenarist şi dus plină 
la capăt de un regizor abil srcu un 
vizibil gust al şpectâcolului. Reacţia 
e foarte normală, dar în momentul 
în care i-au căzut pradă, pierdem 
precis contactul cu o lume ciudată 
poate, dar nu mai puţin reală pentru 
asta, pierdem şansa de a ne apropia 
de un univers închis în el poate 
— Şi nu poate, ci sigur — dar viu și 
cu neputinţă de contestat. 

Da, „Călăreții” e un film crud, dur, 
şi spectaculos, şi melodramatic, dar 
Nu cu tot dinadinsul, ci în sensul ade- 
vărat al noţiunilor, așa cum functio- 
nează ele în acel univers, și așa tre- 
buie luat. Oamenii aceia măcinaţi de 
orgoliul castei lor, îmbătați de mîn- 
dria de a fi „cei mai buni călăreţi 
din lume“, oamenii aceia careşi 
fiscă viața în cavalcade sălbatice cu 
numai și numai pentru renumele de 
„cel mai bun", oamenii aceia există 


cu adevărat, şi trebuie 
luați ca atare, 


Eva SÎRBU 


L LA 
Logodnica 
frumosului dragon 


Producţie a studiourilor cehoslovacă: Regia: 
Jiri Sequens. Scenariul: Jiri Marek, Jiri Sequens 
Imaginea: Miroslav Harvan. Cu: Josef Abrham, 
Vladimir Nensik, Helga Cockova, Stella Zarz- 
vorkova, Kveta Fialova. 


Cea mai recentă pol åa lui Jiri Sequens, 
autorul acelui cutremurštorfilm care se numea 
i", ne pune în prezența unei comedii 
de un tip special, produs exclusiv al fanteziei 
scenaristului şi scriitorului Jiri Marek, Pretex- 
tul acumulărilor comice îl constitúe ancheta- 
rea împrejurărilor re s-a comis un jaf asu- 
pra unei bătrine, Frumosul dragon, implicat 
fără devoioîn „afacere“, va purta pașii óameni- 
lor legii către cu totul alte întimplări decît 
cele presupuse ca rezultind firesc din premize- 
le criminalistice, 
iziunea comică a regizorului nu tinde către 
ca sau către profilarea de situaţii gro- 
i, ci, mai degrabă, probează o ironie ce îl 
i parcă pe spectator, Alternarea de sus- 
si umor face ca încordarea să crească 
Desființarea prin ridicol a imposturii, 
ipsită de , dar cu atit mai 


e cizme $i mustăţi, ree 

ndestine, nimeni al- 

odnic de profesie, 

ori cu cea mai urită 
ale, 


lulian GEORGESCU 


pretender 


Orizont abrupt 


Producţie a studiourilor A.P. Dovjenko. Re- 
gio: Vasili Miaşenko, Scenariul: Evgheni 
Onoprienko. imaginea: Kirill Romiţin, Cu: 
Nikolai Timofeev, Boris Zeidenberg, Tatiana 
Koniuhova, Aleksandr Gai, Aleksei Kuzneţov. 


E OIIE D e +] 
Faptul cotidiar s în filmul artistic este 
menit să-i potențeze nota de firesc, de autenti- 
tate. Un astfel de film al cotidianului şe vrea 
Ori abrupt“ cU une, desfășurată 

se concentrează 

asupra întimptărito aţa camenilor care 
zi de zi, în subteran, sint încleștaţi în lupta 
pentru a smulge bogăţiile adincurilor pămin- 
tului. Povestirii cinematografice nu-i lipseşte 
o anume sinceritate, o notă de adevăr ome- 
nese. Îi lipseşte însă necesara denşitate dra- 
matică. Conflictul dintre personaje este 
schiţat în fugă, fără a fi dus pînă la capăt. Mo- 
mentele de tensiune emoţională sînt și ele 
puţine. Asta face ca unele din CAR ja fil- 
mului săfie terne, monotone, Tinzind să fie 
simplu, „Orizont abrupt” a devenit un film 
simplist. AL, R. 


priviți şi 


L 


Istoria Patriei şi filmul 


Dr. lon Cantacuzino 


Graţie lui, România 
a fost a doua tară din lume 
în care s-a aplicat 
vaccinul antituberculos. 
Filmul românesc are nevoie 
de un savant 
cu personalitate copleșitoare. 
lată-l! 


Numeroase personalităţi sau fapte din trecutul 

românesc ar putea servi drept temă unui film consacrat 

Nema muncii, de la muncafără măsură și bucurie din veacurile 

de asuprire socială și națională, pînă la munca elibera- 

toare, transformatoare din anii construcţiei socialiste, 

< sau pînă la dăruirea totală pentru creație ca în mitul 
popular al meşterului Manole. 


Am ales viața şi opera lui lon Cantacuzino pentru ilustrarea com- 
plexă a un&i asemenea teme, datorită datelor bogate şi, în multe înţe- 
lesuri, exemplare, ce se întîlnesc în creaţia acestui om, viață care a în- 
semnat luptă cu ignoranţa în ştiinţă, cu mizeria şi nedreptatea pe plan 
social, cu flagelele care măcinau trupurile semenilor săi, îmbinare a 
cercetării cu „practica, a realizării individuale cu slujirea devotată a 
colectivităţii. 

Modelul activităţii creatoare a lui Cantacuzino este impecabil. 
Mai întîi pregătirea cea ştiinţifică, în spiritul celor mai avansate teorii ale 
timpului, cu excelenți dascăli; cea generală, de cuprinzător orizont: 
la încheierea studiilor, pe fondul umanist al literelor şi filozofiei, așe- 
zase o temeinică formaţie în științe naturale și medicină. Cea politică, 
la şcoală cercurilor socialiste ale „României muncitoare“,care îi formează 
convingeri curajos exprimate: „Stingerea completă a acestei boli 
(tuberculoza) numai soluția socialistă, societatea comunistă o va 
aduce" (1906); sau: „Muncitorimea trebuie să se organizeze în sindica- 
te pentru rezolvarea dreptufilor ei". 


Toată această zestre intelectuală este generos dăruităe societății 
pentru remedierea suferințelor, răspîndirea și propășirea ştiinţei, 
apărarea drepturilor țării. Dăruită cu efort disciplinat, muncă tenace, 
atenţie la toate problemele vieții publice, pentru ca opera să nu în: 
semne izolare stearpă în laboratorul cercetătorului, ci largă valorifi- 
care pentru binele colectiv. Medicina studiată și practicată de pro- 
fesorul Cantacuzino este aceea experimentală şi școala pe care o creează 
în $tiință îi poartă pînă și azi numele. Lupta, dusă de e! împotriva 
tuberculozei și holerei, scarlatinei și leprei, este recunoscută prin 
victoriile salvării a sute de mii de vieți omenești. Aplicarea pe scară 
largă a vaccinului antiholeric, întreprinsă în 1913; a rămas în istoria 
medicinei drept: „Marea experienţă românească”. România este, gra- 
ţie lui Cantacuzino, a doua ţară din lume în care s-a aplicat vaccinul an- 
tituberculos, B.C.G., la sute de mii de copii. Modestul laborator creat 
de el devine Institutul românesc de seruri și vaccinuri, Institutul „Dr. 
|. Cantacuzino” de astăzi, unul din cele mai însemnate așezăminte de 
acest fel din lume, a cărui operă a însemnat o cotitură radicală în orga- 
nizarea sanitară a României moderne. P 


Mare în știință, unde și-a cîştigat faimă mondială; mare prin munca 
binefăcătoare închinată sănătăţii publice; mare, prin personalitatea 
sa generoasă, optimistă, prin exemplul luminos al erudiţiei şi activității 
sale neobosite, al pasiunii pentru litere şi arte, a! entuziasmului cu care 
participa la viața publică, lon Cantacuzino era imaginea însăşi a muncii 
desfășurate cu bucurie şi încredere în rezultatele ei, a creației rodnice 
şi perene. 

Va povesti oare, cineva, într-o zi, în limbajul exigent și bogat al 
artei filmului, lecţia înaltă de umanism civic şi de etică a muncii, carea 
fost viaţa lui lon Cantacuzino? 


Virgil CÂNDEA 
BNIET ASE ER PE PRESS REPER ea Ta ONCE TR EA d STONE DEP EA R EC IE U BR Ra 6 TET K AEE n PORTA LAT PEACE T AICEA WE EOR. E Ta zRo t aroe, 
20 


Am revăzut, nu demult, 

«Rasună valea». L-am scu- 

turat de praful unui timp 

cam aspru cu povestea, 

E cu personajele și cu con- 

flictul tilmului. L-am scuturat de fru- 
moasele lui naivități și l-am însoțit, 
fireşte, de un zimbet suplimentar. De 
la vremea lui «Marinică zis codașu'» s-au 
schimbat multe, s-a schimbat totul, 
s-au schimbat radical oamenii şi locu- 
rile, oamenii au schimbat locurile şi 
locurile au schimbat oamenii. Dar după 
atitea și atîtea «scuturături», din acel 
suav film numit «Răsună valea» ne-a 
rămas, totuși, ceva deosebit de impor- 
tant, cu sens de permanență: ambianța 
şantierului. Uitasem, de fapt, multe 
dintre personajele și întimplările peli- 
culei, dar personajul-șantier, căruia i-am 
regăsit, după douăzeci și ceva de ani, 
prospeţimea, ne-a stăruit în memorie 
nu doar ca un decor pentru eveni- 


Munca este 
legea lumii moderne 


Mihail Eminescu 


t 
| 


Uzina, doar o prezentare accidentală 


Satul contemporan, aşteaptă încă... 
L 


Laboratoarele, păsări rare 


Santierul, doar un decor? 


mentele acțiunii, ci ca un element 
dramatic al intrigii, determinant pen- 
tru evoluția și reacţiile personajelor 
Șantierul, în «Răsună valea», însemna 


şi înseamnă tinereţe, pasiune. 

Au trecut anii, și trec mereu, dar 
la o privire retrospectivă, încercind 
să descifrăm măsura în care destinele 


personajelor se împletesc, se determină 
și se întrepătrund cu ambianța «locu- 
rilor de muncă», vom constata, nu 
fără oarecare tristeţe, că filmul româ- 
nesc a rămas, cumva, la poezia șantie- 
rului din «Răsună valea». Exagerez, 
desigur, exagerez conştient, dar o bru- 
mă de adevăr există, și de la această 
brumă de adevăr vrem să pornim 
însemnările noastre... Pentru că, dacă 
rememorăm relaţiile existente între 
oamenii filmelor românești și ambianța 
specifică a locurilor lor de producție 
(dimensiune necesară și determinantă 
în biografia spirituală a omului con- 
temporan) vom reține, ca factor-motor, 
îndeosebi, ideea «șantierului» — mai 
mult sau mai puțin convingător transpu- 
să pe ecran — și cu asta basta, deși 
viața conţine atitea și atitea condiţionări 
între om și munca lui, condiționäri 


> 
21