Sociologie românească — 1936 Nr.11 — An I

SOCIOLOGIE 
ROMÂNEASCĂ 


Director. D.CUSTI 


An 1: N:11* Noemurie 


“ÎNSTITUTUL.SQSIAL ROMAN 


SOCIOLOGIE ROMÂNEASCĂ 


Revista Secţiei Sociologice a Institutului Social Român 


Director: D. GUSTI 


Anul |. Nr. 44. Noemvrie 1936. 


CUPRINSUL: 


D. Gusti: Invăţăminte şi perspective din a treia campanie a echipelor 
studențești. — Traian Herseni: Gospodării țărănești din Nereju, — 
Ilie Radu: Monografia sociologică a satului Belinţi: Probleme juridi- 
ce în legătură cu familia. 


CRONICI: 


Philip E. Mosely: Cercetări rurale in Bulgaria. — H. H. Stahl: Expo- 
ziţiile de viaţă sătească din Târgul Mureș, 


DOCUMENTE: 


P. Ștefănucă: Ion Cocul, zodierul și vraciul din lurceni. — Dumitru 
Imbrescu: Cântecul lui Mantu la Glimboca, 


RE CEN ZII: 


Traian Herşeni: Monografia Liceului „Gheorghe Lazăr“ din București; 
Două monografii de judeţ; Valer Literat: Biserici din Țara Oltului 
şi „de pe Ardeal“, zugrăvite de o famile de pictori, — H. H. Stahl: 
Un monografist al ținuturilor săcueşti; Monografia comunei Bălănești 
Judeţul Olt; Un tezaur de materiale monografice; O monografie din 
1903, .- Dumitru Dogaru: George Sofronie: Principiul naționali- 
tăţilor în tratatele de pace din 1919—1920. 


INSEMNĂRI: 
Activitatea monografică a Institutului Social Banat-Crişana. — Comunicările 
Institutului Social Român din Basarabia, — Cercul studenţilor în Sociolo- 
gie. — Activitatea „Frăției Ortodoxe Române“ din Arhiepiscopia Sibiului 
pe anul 1935—1936, 


Coperta şi visnetele de LENA CONSTANTE 


Apare lunar. Exemplarul: 15 lei. Abonamentul anual pentru școli și 
particulari 150 lei, 1000 lei pentru autorităţi şi instituţii. 

REDACȚIA şi ADMINISTRAȚIA: Institutul Social Român, 
Piaţa Romană 6, etaj III. (Palatul Academiei de Inalte Studii Comer- 
ciale și Industriale), Bucureşti. 

D-nii autori şi editori sunt rugaţi să trimită publicaţiile despre care 
doresc să luăm notă, în două exemplare, pe adresa redacţiei, 


www.dacoromanica.ro 


SOCIOLOGIE ROMÂNEASCA 


Director: D. GUSTI 
Anul I. No. 1 Noemvrie 1936 
E E POE CA RR RER 222222239 


INVĂȚĂMINTE ȘI PERSPECTIVE 
DIN A TREIA CAMPANIE A 
ECHIPELOR STUDENȚEȘTI) 


Din pricină că, deși Echipele Regale, au împlinit trei ani de activitate, 
munca și rostul lor nu sunt îndeajuns cunoscute de către opinia publică de- 
la noi, ba uneori sunt chiar denaturate, îmi voi permite — încă dela început — 
să accentuez gândul fundamental ce le prezidează, 

Prin Echipele Regale Studențești, pornite din directa și Inalta inițiativă a 
Maestăţii Sale Regelui — și organizate de către Fundaţia Culturală Regală Principele 
Carol, noi nu urmărim numai o serie de rezultate materiale și atâta tot, deși acestea 
sunt desigur foarte apreciabile, Ci urmărim, în primul rând, în mod experimental, 
crearea unei doctrine şi a unei tehnice de muncă culturală la sate. După trei ani 
putem spune că am ajuns la stabilirea acestei doctrine și acestui program de lucru, 
care ni s'au dovedit a fi deosebit de rodnice, orișiunde au fost aplicate cu tragere 
de inimă și cu pricepere, Ne putem chiar mândri cu această doctrină a acţiunii 
culturale, căci ea are un caracter original românesc, care a reușit să impresioneze— 
în chip cu totul deosebit—pe străinii cari au luat cunoștință de ea, Pentru a înte- 
meia această afirmare, sunt obligat să fac o indiscreție, alegând o dovadă din seria 
ce ne stă la dispoziţie: fostul Președinte al Consiliului de Miniştri din Franţa, dl. 
Sarraut, în timpul vizitei pe care Maestatea Sa Regele a făcut-o la Paris, aflând de 
felul în care lucrăm, a cerut să-i trimetem materialul întreg din care să poată 
extrage liniile mari teoretice, precum şi tehnica noastră de lucru, în dorinţa 
de a începe o acţiune similară şi în Franţa, Acum, de curând, tot în timpul vizitei 
Maestăţii Sale Regelui în Cehoslovacia, acelaș lucru ne-a fost cerut de către d-șoara 
Masaryk, 

De aceea este explicabilă via dorință ce o am, ca şi opinia publică româ- 
nească să fie informată, cât mai documentat, asupra rosturilor adânci ale acestei 
munci culturale, pornită de Maestatea Sa Regele Carol prin Echipele Studențești. 
Mulţumesc, cu acest prilej, Societăţii de Radiodifuziune care, şi în acest an, ne dă 
în mod atât de binevoitor posibilitatea să informăm opinia publică dela noi și să 
adresăm tuturor acelora cari ne ascultă la microfon, chemarea noastră la noua 
muncă culturală pe care astăzi împrejurările o cer dela toţi fiii țării, Intr'adevăr, 
Societatea de Radiodifuziune a organizat o serie de 18 conferinţe săptămânale, în 
care se vor arăta principiile şi rosturile activităţii noastre, 


*) Conferinţă la Radio — 14 Noemvrie 1936, cuvânt de deschidere la ciclul comunicărilor 
despre a treia campanie a echipelor. 


www.dacoromanica.ro 


2 SOCIOLOGIE ROMANEASCA 


Dacă ar fi ca, întrun cuvânt, să caracterizăm scopul superior care ne călău- 
zeşte أو‎ ne îndeamnă la muncă, cred că cea mai scurtă şi mai nimerită caracterizare 
ar fi aceea că noi întreprindem o operă de pedagogie socială la sate, deci o muncă 
de educaţie şi de influențare a mentalităţii şi a sufletului săteanului, astfel ca el 
să se poată ridica la bunăstarea şi la gradul de cultură pe care le merită, prin 
marile însușiri pe care le arată, In viaţa de astăzi a satelor noastre, aceste calități 
sunt deseori înăbușite şi lâncezesc din pricina greutăților pe care le întâmpină 
săteanul în adaptarea lui înceată la noile împrejurări, cu totul schimbate, de astăzi, 
Scopul nostru este să ajungem la o trezire a puterilor vii ale satului şi la o orga- 
nizare a lor, pe care o vedem culminând în Căminul Cultural sătesc, „chezășia solidă 
a desvoltării satelor“, după însăş expresia Maestăţii Sale Regelui. 

Am în faţa mea, din noianul corespondenţei ce o primim la Fundaţie dela 
sătenii, unde au lucrat echipele, două dintre cele mai edificatoare documente, Unul 
scris în proză, celalt în versuri, 

Nu mă pot opri să nu vi le comunic, măcar în parte, Scrisoarea în proză este 
scrisă de țăranul Silvestru Guşă din Șanţ-Năsăud, O redau întocmai cum a fost scrisă, 


SCRISOARE 
cătră 
On. Fundaţia Culturală Regală Principele Carol 


Mă iertaţi d-lor dacă vă scriu cîteva rînduri în forma aciasta find silit, și nu 
de cineva fără de cunoștința suiletului meu şi nu pot să trec cu vederia peste 
lucrurile bune şi frumoasă, care se fac şi sau făcut de cătră aciastă Fundaţie Cul- 
turală Regală, De-a ceia sufletul meu im spune să scriu şi eu cîteva cuvinte 8 
după cum îm slujește mintia mia, Nus Om şcolat fär sunt din creri Munţilor de- 
unde izvorăsce Apele şi de voi da greș unor-va-vorbe mă rog sămă iertaţi, Zic 
d-zeu să bine-cuvinteze mintia şi pași M. S, Regelui pre cum şi-a tuturor onoraţilor 
D-omnii care au înfinţat aciasta Fundaţie pe cum și Echipele Regale săle lumineze 
D-zău mintia şi pe mai departe pe cum ia luminato D-zău Impăratului, Solomon, 

Foarte frumos au fost cînd niam văzut toţi la olaltă D-omnii şi cu Țăranii 
lucrind în-preună așa să și cade să fim şi la bune-și la rele şi la bucurii și la 
supărări pentru că numa așa ne vom putia crede năcazurile unui altuia. D-voastră 
ştif ce mai lipsește de făcut și ce-este-de-în lăturat, lar noii să vă urmăm spre 
Cinstia noastră şi-a-Țări, Așa că D-zău ne vede căci suntem vrednici de ceia ce 
mia dat, D-voastră sunteţ Părinţii noştri și sunteţ Oameni cei cuminţi depe Pămînt 
şi faceţ Legile şi deci în feliul acesta credem că nu să va pune în spate și-ce-nu 
se poate suporta, Pentru că știm cu toţii că D-zău niau făcut şi lăsat după chip și 
asămănare şi din pămînt suntem şi acolo vom merge bine îi cît ne mai ţine D-zău 
să mergem cu toţi înpreună pe calia cea adevărată nu trei în zece laturi nici săne 
uităm cu dispreţ unul la celalalt, 

Voi aminti puţin despre Echipa Regală din Comuna Şanf care au lucrat cu 
toată dragostia şi sufletu pe toate cărările fie care după ştinta sa. Tocma ca și cum 
ar fi fost Satul d-lor de naștere ca şi cum liam fi fost fraţi adevăraţi de un Tată 
şi Mamă. Au luat parte la toate cîte să petrec în-ton-Sat la lucru de tot feliu au 
Cununat au Botezat însfirșit, 

Tot au făcut ce-a fost lipsa în Sat am avut cinstia că în anul acesta am 
avut-o d-șoară în gazdă din Echipa monografică, Așa că am dori nu-nu-mai la anul 
săne întilnim ci tot mereu pentru că Satul e văduv fără D-voastră să vă ţină d-zău 
săne întîlnim tot cu bine şi sănătoși, 

In chiu scrisoarea şi zic din tot sufletul (că acela îl am mai scump) săne ţie 
D-zău pe M, S. Regele Carol al 11-115 care este Părintele tuturor Rominilor din- 
preună cu D-nul director General Dimitrie Gusti pre cum şi pe toţi onoraţii domni 


SOCIOLOGIE ROMANEASCA ` 


3 


cari sprijinesc aciasta Fundaţie Culturală Regală care este cămara lui lov bogatu 
de unde să hrănește Tara întriagă fie numele D-voastră bine-cuvîntat în veci. 
lar pînă la răspuns rămîn cu Capul plecat. 


Sănătate 


Silvestru Gușă agricultor din Comuna Şant Judeţul Năsăud of. Rodna 


25. X. 936 


După această impresionantă mărturisire plină de înțelepciune, a ţăranului din 
Şanţ, iată acum cealaltă mărturie, în versuri, a unei fete de cl. 7 primară din satul 


Vârfuri. 


SCRISOARE PENTRU ECHIPA VÂRFURILE 
Stimată Echipă regală Nr. 26, Vârfurile 


Echipa Regală n Vârfuri cât a stat, 
Foarte multe ne-a'nvățat. 
Domnul profesor din carte 
Ne spune şi ne învață 
Pilde bune s'arătăm, 
Sfaturi şi la alții să dăm, 
Să facem fapte frumoase 
Şi altora spre foloase. 
Dumnezeu să-l țină'n viaţă, 
Căci foarte multe ne'nvaţă. 
Domnul Neacşu agronom, 
Este chiar fiu de țăran 

Din familie țărănească, 
Chiar din țara Românească, 
Domnul Neacşu agronom 
Ne'nvață cum să arăm, 

Să săpăm, să secerăm. 

Pe timpul de săcerat 

Chiar şi el a mai lucrat 
Pela oamenii din sat 

Și snopi de grâu a legat. 
Mai pe urmă i-a'nvățat 
Pământul cum Să-l lucreze 
Să nu facă buruiene 
Numai roade cât de'nvreme. 
lar acuma ca urare, 

Să trăiască că-i om mare. 
Apoi la veterinărie 

Domnul Vlădu multe ştie, 
Dac'ar fi soiuri o mie 

La a noastră gospodărie, 
Toate boalele din lume 
Ni-le spune de minune. 

Jar noi toate 7 
Numai să nu le uităm, 

Le cunoaşte de minune 

Și-l putem lăuda'n lume, 


Domnul Btebea despre doctorii 
lfi spune cum ai să fii, 

Și cum să te îngrijeşti, 

Dacă vreai să mai trăieşti. 
Dumnealui cu râsuri multe 
Ne şti spune foarte multe 

EI e doctorul oman 

Dumnezeu să-l țină'n ani. 
Noi cu toți de vom cânta, 

Și Regele sar mira 

Cum cântăm noi Imnul lui 

Și cântecul steagului. 

Zi mulțumim cu onoare 
Domnului Stamatoi cântăreţ mare. 
Echipa Regală la noi când a venit 
Cu mult drag a fost primită, 
Satu'ntreg s'a adunat 

Și cu drag va ascultat 
Vorbele ce-ați cuvântat, 

Tot povefe bune-aţi dat 

Sunt două luni şi mai mult, 
Decând şcoală'n spital afi făcut 
Bărbaţi, femei aţi adunat 
Chiar din fiecare sat, 

Pe bolnavi îi vizitaţi 

Care cum sunt de trataţi, 
Dar ne'nvățați şi pe noi, 

Să ne ferim de nevoi 

Și ne dați poveţe bune 

Cum să ne'ngrijim în lume. 
Iar acuma mai departe 

Vă lăsăm cu sănătate 

Să v' ajute Dumnezeu. 

Pe mulți ați scăpat de rău. 


Cu drag, 


FLORICA IUGA 
cl. VII prim. 1936, Vârfurile 22 August 


In al doilea rând, €copul nostru este şi acela al educaţiei tineretului intelec- 
tual al acestei ţări, pe care-l chemăm la o înțelegere mai adâncă a misiunii lui 


www.dacoromanica.ro 


4 SOCIOLOGIE ROMANEASCA 


culturale, Dorim ca munca în Echipe să fie pentru tineretul nostru o şcoală de 
suflete inchinate unei munci desinteresate obşteşti, de caractere tari, gata să pri- 
mească chiar lupta cea mai grea şi, mai ales, un prilej de a stabili legături care 
să nu se mai poată rupe între ei şi sate, Suntem siguri că sutele de tineri cari, în 
epoca formării lor, cresc la o asemenea şcoală, a muncii jertfite pe ogoarele satelor 
pentru un ideal de supremă valoare naţională, rămân adânc şi pentru totdeauna 
schimbaţi sufleteşte, atât ca oameni cât şi ca profesionişti, legaţi de-aci înainte 
prin meseriile lor diverse de munca la sate, 

In al treilea rând, ne permitem să spunem că întreprindem încăo operă edu- 
cativă şi pentru autorităţile care trebue să aibe grija şi poartă răspunderea culturii 
sătești, O operă educativă, prin faptul că prezenţa unei Echipe Studențești întrun 
sat este un mijloc de a atrage, în mod vizibil și permanent, luarea aminte a auto- 
rităţilor asupra nevoilor vieţii sătești şi a mijloacelor prin care ele se pot îndrepta, 
O asemenea Echipă Studenţească poate să fie de un nepreţuit ajutor acelor auto- 
rităţi care înţeleg să-și facă întreaga lor datorie, De aceea, nu este de mirare faptul 
că unii domni Prefecţi de pildă, ne-au cerut stăruitor Echipe Studențești, cu rugă- 
mintea ca ele să privegheze la aplicarea, în mod practic și rodnic, a bunelor intenţii 
pornite dela centru — și care prea adeseori rămân zadarnice, din pricina lipsei de 
educaţie specială a organelor în subordine. Echipa este, câteodată, un memento 
pentru îndeplinirea datoriilor administrative pentru acei cari nu şi le îndeplinesc şi 
întotdeauna este un exemplu de ceeace poate să dea colaborarea tuturor factorilor 
administrativi laolaltă, pe care Echipa se căzneşte să-i adune într'un plan de lucru 
comun şi mai ales, colaborarea tuturor acestor autorităţi cu nesfârșita putere a iniția- 
tivelor particulare pe care Echipa caută să le stârnească, 

Am putea spune chiar, cu îndrăsneală, că Echipele Studențești pot servi drept 
model şi, deci, de influență pedagogică chiar şi asupra acelor oameni politici, cu 
mari răspunderi și organizatori ai administraţiei noastre, cari caută cu bunăcredinţă 
o cale nouă şi mai rodnică, de întrebuințare a puterilor lor, Astfel, în mai multe 
județe Prefectuzile au organizat, cu mijloacele lor, Echipe de muncă culturală la 
sate, după programul Fundaţiei Culturale Regale Principele Carol, cum de pildă 
este Echipa din Tecucel, alcătuită după modelul Echipei noastre din Buciumeni 
(jud. Tecuci), ` 

Această multiplă operă de pedagogie socială este deci aceea care ne dă cea 
mai mare satisfacție أو‎ ne face să credem într'un viitor mai bun. Căci nu ne închi- 
puim că am isprăvit cine știe ce lucru numai prin punerea la punct a unui 
program teoretic, după care urmează să luăm cunoștință ştiinţifică de nevoile satului, 
pentruca apoi să le rezolvăm prin alcătuirea unui program de muncă, cuprinzând 
soluţii pentru toate aspectele culturii săteşti, fie ea cultura sănătăţii, cultura muncii, 
a sufletului sau a minţii, Dacă nu am isbuti în opera aceasta de prefacere generală 
a mentalităţii dela noi, a sătenilor, a tineretului intelectual, a organelor administrative 
şi a conducătorilor, munca noastră ar da greş, 

De aceea, gândurile noastre şi toată puterea noastră de muncă se îndreaptă, 
în primul rând, aşa după cum am spus, spre opera de pedagogie socială a trezirii 
interesului pentru cultura sătească, în sânul tuturor categoriilor sociale şi, apoi, 
spre a pune la îndemâna celor cari înţeleg să lucreze pentru binele satelor, a unui 
întreg program de muncă, îndelung experimentat. 

Echipele Studenţeşti Regale, în munca lor de trei luni de zile pe an, au şi 
o activitate de fapte, care desigur nici ea nu este de nesocotit, Nu putem să negăm 
tocmai noi, valoarea binelacerilor practice pe care Echipele, fiecare în parte şi 
toate la un loc, le-au putut înfăptui în regiunile respective. Este oare un lucru 
lipsit de importanţă faptul că am avut 47 de Echipe trimise în țară, dintre care 
în Banat 9, Crişana 4, Maramureş 2, Transilvania 3, Oltenia 2, Muntenia 7, Buco- 
vinu 1, Moldova 5, Basarabia 6, Dobrogea 7 


www.dacoromanica.ro 


SOCIOLOGIE ROMANEASCA 5 


Sau este oare lipsit de importanță faptul că aceste 47 de Echipe au dat 78,280 
de consultaţii medicale, au făcut 28,570 de injecții; 2.477 de ședințe de educaţie 
fizică cu 20,869 de tineri; au dat 15,811 consultaţii veterinare cu 54.624 de injecții 
veterinare ; au organizat 45 de școli de agricultură cu 1.489 de elevi; au predat 
1,531 lecţii practice de agricultură, dând şi 9,439 de consultaţii agricole; au ţinut 
3,110 lecţii practice de menaj; sau au săpat şi curățat 135.736 de metri de şant 
au lucrat și reparat 73 de kilometri de șosea, 178 de poduri; au organizat 380 de 
şedinţe de şcoală țărănească cu 3.080 ascultători; 521 de predici religioase; 3 
de conferințe diverse ş.a. m. d, ? 

Desigur că toate aceste înfäptuiri sunt de o mare valoare, Ele au adus după 
sine alinarea atâtor suferinti şi îmbunătățirea atâtor stări de lucruri dăunătoare, 
Şi am expus aci doar o mică parte din aceste înfăptuiri ا‎ Ele, în realitate, sunt 
cu mult mai multe. Le vom înfățișa, de aceea, intr'o Expoziție de lucrări a Echi- 
pelor Studențești, pe care vom organiza-o curând, în sălile de expoziţie ale Muzeului 
Satului, care este și el o creaţie a acelorași Echipe Studențești, Invităm de pe acum 
pe toţi doritorii de a cunoaște temeinic lucrările noastre, să vie să vadă Muzeul 
Satului şi Expoziţia Echipelor şi să urmărească dovezile pe cari le vom înfățișa, 
astfel încât fiecare să poată controla seriozitatea lor, 

Totuş, ceeace umple de mândrie Fundaţia Culturală Regală Principele Carol 
nu sunt aceste vaste realizări în toate domeniile culturii sătești, Mândria cea mare 
a Echipelor Studențești este aceea de a fi putut lăsa, în fiecare sat unde au lucrat 
o mână de oameni pregătiţi şi strânși în Cămine Culturale, cari vor duce mai de- 
parte munca începută, Căminele Culturale alcătuite de Echipe au ajuns a fi ade- 
vărate Cămine-model, adică pilde de urmat pentru toată lumea şi centre de îndru- 
mare pentru întreaga regiune, locuri de adunare în congrese a tuturor Căminelor 
din împrejurimi, centre de școli de conducători de Cămine şi de școli țărănești, 
O întreagă viaţă nouă începe a se închega în jurul Căminelor. lar armata noastră 
de harnici şi pricepuţi echipieri, cari anul acesta s'a ridicat la cifra de 477, con- 
tinuă a lucra, a se pregăti pentru muncile viitoare, a crea Cămine noui, centre 
de cultură în toate părţile de ţară pe unde viaţa și meseriile îi răsleţesc, ducând 
astfel mai departe munca de pedagogie socială naţională începută, 

Epoca de experimentare a acestei metode de muncă culturală la sate a Echi- 
pelor Studențești, este încheiată. A sosit acuma momentul când se impune necesi- 
tatea generalizării ei, 

Încă din anul acesta ni s'au arătat semne bune, că o asemenea generalizare 
a programului nostru de muncă culturală la sate, începe a prinde ființă în ţară, 
Foarte multe Cămine Culturale şi-au organizat singure Echipe Voluntare, Deopotrivă 
foarte multe asociaţii tinereşti s'au simţit datoare să pornească și ele în Echipe, 
Astfel în anul acesta am avut nu mai puţin de 11 Echipe Voluntare și anume 
cele din Macedonia, Banloc, Lescoviţa, Borlova, Ardusat, Rebrișoara, Gurasada, 
Drăguș, Movila-Miresii, Cusuiul-din-Vale, Trăisteni, care s'au alcătuit din iniţiativa 
intelectualilor localnici și a studenţilor din regiune, sau de către conducătorii Că- 
minelor Culturale împreună cu specialiştii din judeţ, 

Niciun an, din cei trei ai activităţii noastre, deși drumul a fost acelaș, n'a 
semănat unul cu celălalt, Aşteptăm dela cel viitor, această revărsare peste mar- 
ginile Fundaţiei, care să facă din munca cea nouă la sate un bun al tuturor, Ală- 
turi de armamentul material am da ţării, atât de nedrept amenințate din toate 
părţile, neînvinsul ei armament moral. 

Este aci o dovadă că gândul muncii voluntare pentru sate a început să 
pătrundă și să schimbe ceva în sufletul tineretului intelectual, lucru dealtfel semni- 
ficativ pentru momentul actual al vieţii noastre, când orișicare om ce urmărește 
mersul vremii, poate să-și dea seama că suntem în preajma clipei când se va naște, 
spre binele nostru, un nou ideal de muncă constructivă spre folos obştesc, 


www.dacoromanica.ro 


6 SOCIOLOGIE ROMANEASCA 


Adăogăm faptul că şi administraţiile oficiale se gândesc din ce în ce mai 
sistematic la campaniile culturale prin Echipe, precum şi faptul că numărul cere- 
rilor pentru formare de Echipe pe care le primim la Fundaţie, sporeşte și el pe 
zi ce trece, ~ 

Iată, de pildă, una din ultimele cereri de acest fel, primită la Fundaţia 
Principele Carol, din partea D-lui Inginer Eugen lonuţ, din Braşov : 

„Trecând, scrie D-sa, prin luna Octomvrie 1936 prin munţii Apuseni, regiunea 
Abrud şi împrejurimi, am rămas profund îndurerat de sărăcia în care se sbat 
aceşti eroi ai poporului român, al căror aport în luptele naţionale contra asupri- 
torilor, este prea bine cunoscut, 

Mizeria materială, continuă autorul scrisoarei, a produs și o depresiune morală 
şi o indolenţă care periclitează însăși sănătatea bravilor Moti. Cu toate promisi- 
unile solemne făcute de toţi conducătorii politici ai Țării noastre, mai ales în 
opoziţie, ajunși la guvern au realizat prea puţin, sau aproape nimic, 

Admirând şi apreciind munca și opera reală înfăptuită de Echipele Fundațiilor 
Regale, peniru însănătoșirea şi renașterea naţională a poporului român, apelăm la 
instituţia ce cu onoare conduceţi, de a veni în ajutorul acestei populaţiuni, prin 
trimiterea unor echipe studențești, în comuna Bucium-Șeasa, sub poalele Detunatei“, 

Avem deci toată nădejdea că în anul acesta mișcarea Echipelor culturale va 
lua un avânt deosebit de mare, Fundaţia Culturală Regală Principele Carol își va 
face o datorie din pregătirea ei din vreme. Lucrăm, de aceea, la publicarea unui 
Indrumător al Muncii culturale la Sate, ediţie mult îmbunătăţită și desăvârșit pusă 
la punct a Indrumătorului actual, pe care îl vom însoţi de o serie de manuale 
tehnice pentru fiecare din activităţile culturale la sate, De asemeni,. Fundaţia va 
face tot ce-i va sta în putință pentru crearea cadrelor conducătoare ale Echipelor, 
organizându-și echipierii într'un fel de Asociaţie profesională, care să ne permită 
o mai bună pregătire tehnică și educare sufletească a lor, atât prin publicaţii cât, 
mai ales, prin şcoala de șefi de echipe pe care o vom deschide în localul Școlii 
țărănești din Poiana-Câmpina. Vom fi astfel în măsură, nădăjduim, să punem la 
îndemâna tuturor celora cari vor lucra la anul în Echipe, uneltele de care au 
nevoe ¢ o doctrină, un program de lucru şi conducători pregătiţi, 

Ne îngăduim, de aceea, să cerem tuturor acelora cari se interesează de 
aceste probleme, să binevoiască a asculta cu luarea aminte cele 17 conferinţe care 
vor urma, despre munca în Echipe culturale și, mai ales, a le asculta cu sufletul 
larg deschis ca să vadă dacă nu cumva chemarea Maestăţii Sale Regelui în 
această operă în care nicio bunăvoință și nicio bunăcredință nu sunt de prisos, 
n'ar putea găsi şi în sufletul lor un ecou, care să-i hotărască să vie alături de noi, 


D. GUSTI 


GOSPODĂRII ȚĂRĂNEȘTI DIN NEREJU 


Puţine probleme s'au bucurat de o atenţie atât de stăruitoare în cercetările 
monografice ca cea a gospodăriilor ţărăneşti, Aproape fiecare dintre cei care au 
participat la aceste lucrări, a întreprins și cercetarea câtorva gospodării, Materialul 
acesta foarte bogat stă închis în dosarele „Arhivei Monogratice“ a Institutului Social 
Român fără să fie pus în starea de a folosi în vreun fel sau altul ştiinţei sau 
acțiunii. El nici n'a fost întotdeauna redactat sub o formă definitivă ca să poată fi 
publicat cu ușurință, încât suntem nevoiţi adeseori să prelucrăm unul singur, cel 
rămas în cadrele monografice, un material pe care l-am strâns în echipă, cu alţii. 
Astfel am cercetat în 1927 câteva gospodării din Nereju (Jud. Putna), împreună cu 
colegul D. Mustachide, mort în răstimp, pe care abia acum am izbutit să le redactăm 
şi să le dăm la iveală, Campaniile monografice de început aveau un caracter mai mult 
experimental, de stabilirg a metodelor şi tehnicei de lucru, încât rezultatele lor 
sunt inferioare celor obţinute mai târziu, Cu toate acestea în domeniul de observaţie 
directă a vieţii sociale, în care s'a realizat până acum destul de puţin, pot folosi 
şi date mai puţin complete, în măsura în care sunt prezentate ca atare şi nu-și 
pierd din pricina aceasta exactitatea, Sociologia unui sat concret nu-și capătă pe 
deplin semnificaţia decât alături de alte studii asemănătoare, care să permită com- 
paraţia și inducția, adică operaţiile ştiinţifice mai înalte, din care pricină chiar 
cunoașterea fragmentară a unor fapte sociale poate fi de folos, lămurind alături de 
alte cercetări, o parte din aspectele realităţii sociale, Vom publica أو‎ material 
cules după planuri mai complete, așa cum le deţinem astăzi, dar nu trebue să 
lăsăm să se piardă nici datele mai vechi, De aceea începem prin publicarea acestor 
însemnări despre câteva gospodării ţărăneşti din Nereju, care deși mai puţin în- 
semnate decât studiile recente, ne ajută totuși la înţelegerea satului românesc şi 
la cunoașterea vieţii lui economice, 


Gospodăria lui lon S. Berbece‏ ءا 


lon S. Berbece are 45 de ani, iar soţia sa Ioana 40 de ani. Sau luat în 
1907, N'au copii, Au înfiat fără forme legale un băiat în vârstă de 8 ani. 

Aşezarea, Gospodăria lui 2 Berbece (casa nr. 1) este aşezată la capătul 
dinspre răsărit al Nerejului Mare (adică al grupului de case din stânga râului 
Zăbala) pe drumul mare („şușaua“) şi locul de hotar dintre Spulber şi Nereju. 
O'parte din averea părinţilor, care se întinde în imediată apropiere, este cumpărată 
dela un om din Spulber, 

Dela gospodăria lui Berbece până la şcoală, primărie şi postul de jandarmi, 
așezate chiar în mijlocul satului, sunt vreo 2 km, iar până la biserică, aşezată ceva 
~ mai sus, vreo 2'/, km, 

In spatele gospodăriei se găseşte o albie naturală de scurgere a apelor de 
ploaie (o „scochină”) care dă în râul Zăbala și care tinde să se lărgească în fiecare 
primăvară prin roadere şi surpare, mai ales în timpul desgheţului, încât pune 
în primejdie şi o parte din ograda şi acareturile lui Berbece, Dându-și seama de 
acest lucru, Berbece a căutat, împreună cu tatăl şi fratele său, să întâmpine răul și 
au plantat arbori, au aşezat bârne أو‎ lespezi mari de piatră, ca să întărească malul 
أو‎ să-l ferească de stricăciunile apelor, Avea de gând chiar să abată apele în altă 
parte, ca să-și asigure pe deplin gospodăria, 

Poarta, ograda, şopronul şi grădina. Poarta este aşezată la drumul 
mare, E construită, ca mai toate porţile din Nereju, din trei stâlpi groşi şi înalți, 
de care sunt prinse în balamale o poartã pentru vehicule și o portiță pentru 
oameni și vite slobode, toate sub un acoperiș lungueţ de șindrilă. 


8 SOCIOLOGIE ROMANEASCA 


Ograda, în fundul căreia e așezată casa, este destul de încăpătoare pentru 
nevoile țărănești, dar din lipsa unui teren mai potrivit, a trebuit făcută într'o formă 
alungită, în paguba lărgimei, In ogradă se găseşte un şopron sau grajd în care se 
păstrează uneltele de lucru, Se găsesc aici: un război de ţesut cu toate anexele 
lui: urzitoare, alergătoare, etc., apoi o „balercă“ pentru rachiu, un „feredeu” pentru 
rufe, un sac de pește, un hambar de porumb, o putină, o baniţă, o gratie de bătut 
păpuşoiul, diferite vase de lemn, (cofe de diferite mărimi) pentru perje, fasole etc.; 
o furcă, o teică de sare, două donițe, un ferestrău, o secure, trei cofe, trei cofiţe, 
o seceră, două lăzi pentru cartofi. In partea deschisă a şopronului (subșopru) se 
adăpostesc oile, iar la capătul dinspre casă se găsește o cameră întrebuințată ca 
bucătărie. 

In jurul ogrăzii, despărțite printr'un gard, se găsesc o grădină de pãpuşoi şi 
o grădină cu pomi, flori şi legume: 8 pruni, 2 cireşi; pansele, ruje, ismă spirtoasă, 
crini, bujori, maci; mărar, hrean, 17 brazde de ceapă, dovlecei, cimbru, alior, fasole 
etc, In spatele casei e coteţul de porci şi coteaţa pentru găini, 

Casa (în genere). Casa e construită din lemn și e acoperită cu șindrilă, Aco- 
perișul are două fumare (în loc de hogege sau coşuri), deschizături prin care iese 
tumul după ce din sobe se răspândește direct în pod. Coama casei a fost întărită 
cu tablă sau tinichea, cu prilejul unei reparaţii, ca să se strângă mai tare șindrila 
şi să-i d.a o trăinicie mai mare, Fațada casei cu trei ferestre, ușa de intrare او‎ 
un târnaţ încăpător, este așezată spre miazăzi, Intrarea pe târnaţ, ridicat cu 70 
cm, față de nivelul ogrăzii, este înlesnită de două lespezi mari de piatră, aşezate 
în formă de trepte numite „prispe“. Construcţia casei este veche, de vreo 20 de 
ani, de când sau luat stăpânii ei actuali: Ion Berbece şi loana n. N, Dudu, E 
zestrea lui lon şi a fost încheiată de tatăl său, de Simion Berbece, mai înainte de 
a-şi fi însurat feciorul, dar au terminat-o abia cei tineri, Lemnele pentru construcție 
au fost luate în parte dela o casă veche, „ca pentru o odaie”, iar restul din pădurea 
obştească la care gospodarul are drept „din moși și strămoși“, S'a întâmplat ca nu 
toate bârnele să aibă lungimea necesară, de aceea multe au fost înădite, adică 
prelungite prin alte bârne, mai scurte, „imbucate” printr'o tăetură specială una 
într'alta şi întărite cu cuie de fier, Şindrila e făcută de proprietar, de lon, din 
material procurat din pădurea obştei, şi tot el a aşezat-o pe acoperiş şi face ori 
de câte ori e nevoe reparaţiile. Casa însă a fost făcută de un grup de meșteșugari, 
sub conducerea lui Mihu Sârbu, 

Pereţii, Bârnele pereţilor sunt lipite cu un strat de lut amestecat cu paie de 
grâu tăiate scurt, întărit, ca să se ţină mai bine, cu câte un lat de brad, bătut în 
perete, Peste stratul acesta s'a lipit un strat de lut amestecat cu bălegar. Peste 
acesta au dat cu var sau humă, Varul se ia în formă de piatră, dela târg. Dacă 
se stinge” singur pe drum, adică se fărâmă în sac de sdruncinăturile carului, nu 
se mai stinge acasă, ci se toarnă peste el apă fierbinte, ca să-l facă bun de spoit. 
Dacă e piatră, se stinge întâi cu apă rece într'o groapă şi numai pe urmă se sub- 
țiază cu apă fierbinte, Huma, singura întrebuințată „de bătrâni”, o aduc dela Paltin, 
pentrucă în Nereju nu se găseşte Berbece n'are „humuită” decât camera dinspre 
răsărit, Huma se pisează şi se fierbe în clocote până se face potrivită pentru spoit ; 
iar ca să se mai înălbească, se amestecă cu sâgă, o piatră albă, mai tare ca huma, 
care se arde în foc şi se piseazâ mai înainte de a se pune în humă, (Cu praf de 
sâgă se înălbesc şi cojoacele), loana Berbece găseşte că e mai ușor şi mai bine să 
se dea cu humă, pentrucă aceasta nu se înroşeşte de fum, ca varul, apoi e mult 
mai ieftinã și mai ușor de procurat, încât se poate spoi mai des. Spoitul cade în 
sarcina femeilor, Se întrebninţează ca unealtă o bidinea („bridinea''), tăcută în casă, 
din păr de porc prins cu rășină de brad, fiartă, şi cârpe întărite cu sfoară de 
cânepă, prinsă într'un băț de 1.50 m. sau la nevoie mai lung. Spoiesc cam de trei 
ori pe an: la Paşti (întotdeauna, ori cât ar fi de scump varul), odată vara şi odată 


SOCIOLOGIE ROMANEASCA 9 


când dă în iarnă. Camera spoită cu humă „o spoesc ori de câte ori vreau“, — 
„nici nu pot spune de câte ori“; într'adevăr era şi atunci proaspăt spoită, 

Impărțirea interioară, Casa are o singură intrare, care dă într'o sală sau 
tindă, cu două odăi, una „la vale“ (răsărit), alta „la deal“ (apus), Tinda are patru 
uşi, înspre ogradă, spre cele două odăi şi una în fund, spre căsoae (cămară), o 
încăpere fără ferestre, pentru păstrat de-ale casei, Uşile=1,85 : 0,90 m, 

In faţă casa are un târnaţ, în toată lungimea ei, format din 5 stâlpi pe care 
sunt așezate grinzile podului. Târnaţul e împrejmuit cu „zăbrele“ de scânduri, e 
lat de 2 m. şi are trei portițe, două spre ogradă și una spre grădină. 


vale 


tårnatul 


اا مہ تحت 


Planul casei lui lon S. Berbece 


Odaia din deal are 3 ferestre, 2 spre faţă, una spre apus. Odaia din vale are 
două ferestre, una spre față, una spre răsărit, Ferestrele au câte 4 drugi de fier, 
câte două tăblii, cu câte trei ochiuri fiecare şi câte o pereche de balamale, câte 
4 cârlige: 2 pentru închis, 2 pentru fixat ferestrele deschise, ca să nu le spargă 
vântul, Dimensiunile ferestrelor: I=90 cm, L=80 cm, 

Ușa dela intrare are deasupra o fereastră, numită în sat „birlice“, de 20 cm, 
înălţime şi 90 cm. lăţime. Fiecare uşă are câte două balamale de fier și câte o 
broască cu cheie, cumpărate dela oraş, afară de ușa dela căsoaie, care are o în- 
cuetoare de lemn cu sârmă, Pe partea dinăuntru, ușa are o „cheie“ formată din- 
tr'o scândurică de lemn, cu găuri, așezată orizontal, care poate fi mișcată dintr'o 
parte într'alta. In dreptul cheii ușa are o gaură prin care se introduce o bucată 
de sârmă, cu ajutorul căreia se mișcă „cheia“ de lemn şi se fixează într'un fel de 
mâner de fier (când se încuie ușa) sau se scoate din mâner (când se descuie), 
Sârma se ia apoi, cum ai lua o cheie obișnuită, 

Inventar. Incepem cu târnaţul. Aici se găsea un pat de lemn așezat în partea 
dinspre apus, Pe pat: un {ol de cânepă, o „procoviţă“ (de lână) și o pernă umplută 
cu fulgi, Atârnate de cuie (bătute în perete și în stâlpii târnațului): un cojoc din 
blană de capră: o zăgârnă (ștergari de cânepă, întrebuințat la tescuitul cașului; o 
curea pentru ascuţit briciul, făcută dintr'un chimir vechiu; o vestuţă de băiat, din 
postav cenușiu numit cioareci; o frânghie sau odgon pentru priponit vacile. Pe o 
stinghie (poliţă): o cârpă de cânepă înmuiată în piatră vânătă, pe care o între- 
buințează lon pentru ochi, căci suferă aproape de un an; un briceag vechiu cu 
plăsele de os şi cu limba roasă de rugină; un amnar cu cremene din care mai 


10 SOCIOLOGIE ROMANEASCA 


scapără foc numai lon, căci femeia întrebuinţează chibrituri; o cană de lut; o 
dulmea cumpărată din târg, pe care o poartă pe cap femeia; trandafiri pentru 
ceaiu; o oglindă mică și veche în ramă de lemn, cu mâner. Tot pe târnaţ: un 
scaun mic cu patru picioare; o donicioară; un ciur de peşte, de tinichea (pentru 
uscat vişine); două sumane vechi, 

In sală (sau tindă): un cojoc de oaie, mâncat de molii; un scul de cânepă; 
o cofiță, un scăunel, o foarfecă pentru tuns oile; piepteni pentru lână; şase sculuri 
de lână albă; o pereche de ciorapi de lână (cumpăraţi dela oraș), o piele de miel; 
o baniță pentru strâns porumb, o pereche de ciorapi de lână (de casă), o pereche de 
bocanci (ai lui lon). 

In odaia din deal: caiere de lână albă, două vopsite în verde și albastru 
pentru bete; niște sculuri de lână neagră pentru catrințe; un ghem de lână pentru 
procoviţă şi cergă; sculuri de cânepă; o cămașă femeiască; o pereche de ciorapi ; 
cinci cofe (donicioare) pentru poame, într'una cinci linguri de lemn făcute de lon, 
într'alta flori de trandafiri pentru ceaiu (beau mai ales iarna); un dulap înalt, cu 
înflorituri, despărţit în două; în partea de jos, fără uși, se găsesc: o pereche de 
bete bătrânești, două pile de ascuţit fierăstrăul, un săpun pentru durere de ochi, 
un cuţit cu teacă (se poartă la chimir), o perie de ghete, o sulă pentru dres bo- 
cancii; în partea de sus, cu uși, se găsesc: sticle de diferite mărimi, un briciu şi 
un săpun de spălat. O masă, făcută de gospodar, cu sertar și dulăpior, mobilă 
obişnuită în Nereju, apucată, se spune, din bătrâni, acoperită cu o faţă de masă 
făcută din bumbac, Pe fereastră un ceas de masă cu sunătoare, căruia i s'a pierdut 
cheia ; glastre de tinichea, cu flori: un trandafir (uscat), o sheţişoară şi o cerceluţă ; 
două pahare de stielă; o călimară şi un toc, Două scaune făcute de gospodar. O 
ladă a femeii (de zestre), cu o procoviţă şi nişte cămeși deasupra; cu rufărie şi 
de ale imbrăcămintei (cămeși, bete, etc.) înlăuntru. O laviţă, care serveşte de scaun, 
Un pat acoperit cu o procoviţă, cu două perne, iar pe el: o „casâncă“ sau „barez“ 
(cârpă neagră pentru femei, cu ţorţuri, cumpărată din târg); un şal de iarnă, pentru 
cap; un pieptar; două sumane; niște „stambă” sau „iţari“ (postav alb pentru ițari); 
stambă sau cioareci de culoare închisă, pentru sumane, O masă lunguiaţă, pe care 
se găseau: două căciuli negre, un suman, o pereche de iţari, cămeși. Sub masă: 
lână în caiere și lână în drugi (scoasă de pe fus) pentru procoviţe; o pereche de 
ghete femeeşti, o pereche de călţuni (ciorapi) lucraţi în casă. Sub pat: o cofiță cu 
fuse. Pe pereţi: o carte postală ilustrată, o turtă de ceară, un val de şervete, două 
păretare, o lampă de perete, un tablou al lui Ştefan cel Mare călare, altul al 
Prințului Carol, tot călare, (cumpărate în iarmaroc); un cuier cu flori (busuioc, 
crini, izmă etc,), o icoană cu învierez lui Christos, o candelă cu chipul Cuvioasei 
Paraschiva أو‎ o oglindă. O sobă cu patru burloaie, cu plită cu două ochiuri, Pe 
jos: un cântar mic, de fier; două cofe; aţă sau nojiţe pentru opinci (din păr de 
capră); o cană de lut pentru apă. 

În odaia din vale: un scaun pe care se aflau niște lână și o vestă; un pat cu 
o procoviță, un lăvicer (procoviţă scurtă) și două perne; alt scaun; o masă aco- 
perită cu o față de masă; un scaun lung întrebuințat şi pentru dormit, cu un 
păretar şi un lăvicer pe el; un blidar pentru vase și păstrat mâncarea; o sobă cu 
plită cu trei ochiuri, cu trei burloaie, Pe perete: un păretar, Pe fereastră: trei oale 
cu flori (două cu nalbe, una cu andreșică), un săpun pentru spălat, Pe altă fereastră; 
Calendarul Naţional al Foii Interesante pe 1927 şi Visul Maicii Domnului. Icoane 
pe pereţi: Proorocul Ilie şi Maica Domnului (cumpărate dela schitul din Găvani), 
Pe jos: o mătură din târg, deşi de regulă întrebuinţează mături din brădaci, făcute de 
ei înşişi, Amândouă odăile au în perete câte o gaură, cât să treacă pisicile dintr'o 
parte într'alta, ca să păzească gospodăria de şoareci, 

În căsoaie: o coporâie de coasă (coada de lemn); o sucală cu ţevi; o vârtel- 
niță; o teaslă; o pereche de cisme; un tipar de caş; o alergătoare; un grătar 


SOCIOLOGIE ROMANEASCA 11 


pentru carne; două balerci pentru rachiu; o putină cu lapte; o putină pentru 
varză; lână; mosoare, cofe, oale, sticle, o garafă pentru gaz (de 3 kg.); o oală cu 
unsoare pentru uns încălțămintea, . 

In pod ţin porumbul presărat ca să se usuce şi celelalte produse ale gospo- 
dăriei: grâu, secară, orz, nuci, etc, 

In bucătărie (aşezată la capătul şopronului): un blidar; cinci scaune mici ; 
o masă cu trei picioare pentru mâncat, înaltă de 40 cm,; un ceaun mare pentru 
spălat; un ceaun de mămăligă; o lampă de perete; o laviță; o covată pentru 
cernut mălaiu; o cofă cu castraveți pentru murat; o sită; o copaie (lopăţică cu care 
se ia mălaiul și se pune în ceaun); o tigae; un grătar; o răzătoare ; două oale de 
lut; o cofiță cu sare; un mestecător; o cană de metal; un cleşte pentru foc; un 
cuţit de lemn pentru tăiat mămăliga; o cofă pentru apă; o cotă pentru zoiu la 
porci, Se gătește la o hoarnă bătrânească, formată dintr'un cuptor de pâine și un 
cujbar, prin care reţine ceaunul deasupra focului, 

La acest inventar trebue să adăugăm averea și vitele: 5 hectare delniţă, 
folosite pentru păpușoiu, grâu, secară, orz, cartofi şi fân; doi boi, o vacă cu vițel, 
doi junci, doi mânzaţi, 13 oi (din care: 6 mânzări), două capre, doi porci, trei 
găini şi un cocoș, (Exploataţiile agricole şi rentabilitatea lor au fost studiate aparte). 


Il. Gospodăria lui lon Gh. Negru 


lon Gh. Negru are 52 de ani, soţia lui Cucoana 40 de ani. S'au căsătorit 
în 1906, Au șapte copii: patru băeţi, (de 20, de 16, de 10 și de 8 ani), şi trei 
fete (de 18, de 14 şi de 12 ani). 

Aşezarea. Gospodăria lui lon Gh. Negru (casa nr. 51) este așezată pe un 
deal, la capătul de miazănoapte al podului care leagă Nerejul Mare de Nerejul 
Mic şi peste râul Zăbala, E așezată aşa dar în centrul satului, faţă de toate cătunele 
nerejene: Poduri, Țipău, Sihastru, Crăciunari, Chiricari etc, şi faţă de instituţiile 
mai de seamă: distanţa până la școală și primărie e de 300 m., până la biserica 
din Nerejul Mare 100 m., până la biserica nouă din Nerejul Mic 250 m. Se înve- 
cinează la miazăzi cu râul Zăbala; la răsărit cu drumul care o desparte de gospo- 
dăria lui Pavel Niţă Popa; spre miazănoapte acelaşi drum care coteşte chiar aici 
şi urcă în direcția Podurilor, despărţind-o de islazul care se întinde până la curtea 
bisericii vechi şi gospodăria Ioanei Gh. Buşilă. 

Impărțirile gospodăriei. Gospodăria, destul de cuprinzătoare, se compune din 
casă, aşezată cu spatele la drum; o ogradă mare în care stau vitele şi paserile ; 
o ogradă mică sau o grădiniţă, numai pentru oameni, în care au pus flori şi au 
construit o şetriță, un mic adăpost din scânduri, care serveşte de bucătărie în 
timpul verii; două grădini (la miazăzi şi răsărit) cu păpușoiu și o grădină cu 
zarzavat, Poarta, împotriva obiceiului, e neacoperită, fără pod, simplă, din trei 
stâlpi înalţi de 1,60 m., cu o portiță pentru oameni şi o poartă pentru vehicule, 
Imprejmuirile sunt făcute din scânduri de brad, așezate vertical, pe trunchiuri 
subţiri de brazi şi stâlpi de brad (din pădurea obștei), 

Ograda şi dependințele. In ograda propriuzisă, în care stau vitele (oile, caprele 
etc.) se găsește un şopron mare în care se adăpostesc vitele pe vreme rea şi în care 
stau la „scuteală“ carul, sania şi o mulțime de alte lucruri. Intr'o despărţitură a 
şopronului se găsesc: o cadă (diametrul la fund 1 m. la gură 50 m.) în care se 
pun perjele; 5 putini, tot pentru perje; un boloboc; un jug de pore (jujäu). In 
grinzile şopronului sunt atârnate 10 siredele, de diferite mărimi, Sania este desfăcută 
în elementele ei: tălpile, opleanele (care stau pe tălpi), un strat de cotigă, peri- 
nocul (care susţine stratul de cotigă), tânjala etc. Podul şopronului e întrebuințat 
pentru păstrarea fânului (cam 3—4 care), In faţa şopronului se găseşte o grămadă 
de lemne. In ogradă atârnat de un par se găsește cioflintul (niște belciuge, cu o 


www.dacoromanica.ro 


12 SOCIOLOGIE ROMANEASCA 


ţeapă de fier, care se bate în butuci, iar de ele sc agaţă cârligul tânjelii când se 
aduc lemnele din pădure cu boii). In ogradă ţin peste vară și carul, Am notat 
şi numirile mai însemnate ale părţilor componente. Jugul se compune din o poliţă, 
partea de jos; din căpiţâni, partea de sus, care se aşează pe gâtul animalelor, 
Părţile de legătură între acestea două, traversele, se cheamă  bulieie (sing. 
bulfeiu), iar cuiele care se scot sau se pun după cum se înjugă sau desjugă vitele: 
restee, Oiştea carului se cheamă proţap, iar partea care se adaugă ca să se poată 
pune jugul: janghiţă. Proţapul se continuă cu o traversă aşezată în formă de T, 
numită cruce, care se leagă de car în dreptul roţilor dinainte cu două lanţuri 
numite lânghi, şi se desbină în forma literei V ca să poată fi prins cu un cuiu 
gros, de „pisc“, Osia roatelor dinainte are deasupra perinocul, împreună cu care 
fixează piscul, Deasupra acestora e vârtejul, prins numai cu un cuiu gros, ca să 
permită cârmiturile carului. Pe vârtej se aşează apoi coșul carului, Roţile se compun 
din obezi (cercul periferic de lemn), strânse în sâne (cercurile de metal) din buti 
și câte 10 spiţe. La roatele dinapoi lipseşte vârtejul, de care nu mai e nevoie, și 
se găsesc în schimb furculițele care prind inima carului (partea care leagă cele 
două osii), Coşul carului se compune din podină, din câte doi carâmbi pe laturi, 
legaţi prin baragi (loitrele), 

In partea de miazănoapte a curţii se găsește o altă grămadă de lemne, reze- 
mate de gard. Spre apus se găseşte ocolul, un loc îngrădit, pentru vitele mari 
când vin dela pășune, 

Lipit de şopron se găseşte un cote mic pentru paseri. 

Fântână nu au, pentrucă râul e aproape, iar pentru băut aduc apa dela șipotul 
de sub deal, lângă Zăbala, 

N'au nici latrină. Se servesc în lipsa ei de locurile mai dosnice din gospo- 
dărie şi în special de grădinile cu păpuşoiu. 

Grădinile, In grădiniță se găsesc o mulţime de flori, destul de felurite: 
nemţoaice, bucheţele, cuişoare sau flori boerești, năsturași albi, pansele, crini 
nemţeșşti, alior, micșunele, rozete, nalbe, garoafe, busuioc, gherghine, floarea soarelui, 
hameiu, ochiul boului, ochişele, brumării etc, 

Grădina de zarzavat e mică şi săracă. Se cultivă aici: marule (salată verde), 
bostani, ştir, mărar, cartofi, varză, usturoiu, castraveți, gogoşi (pătlăgele), în cantitate 
mare, Se mai găsesc câteva fire de păpuşoiu, un trandafir, bujori, mărgean, iarbă 
lată, liliac, stânjene, vineţele, nalbă de poiană, mohor, 

In grădinile cu popuşoiu se mai cultivă fasole, mazăre, cartofi, floarea soarelui 
şi puţină cânepă. Tot aici se găsesc: nouă pruni, un păr, un nuc, un zarzăr, doi 
frasini, două răsuri şi doi trandafiri, Sub păr e o șatră (un adăpost de scânduri, 
în forma unei colibe), 

Casa. Ca înfăţişare generală casa e mare şi încăpătoare, Are trei odăi, două 
săli, o bucătărie, un târnaţ în faţa casei și altul mai mic la capătul dinspre apus, 
Casa e așezată cu faţa spre miazăzi (v. şi planul), Temelia este făcută din blocuri 
mari de piatră. Pereţii sunt din bârne de brad, sunt lipiţi cu lut amestecat cu 
băligar şi spoiţi cu var, Lemnăria casei: uşile, tocurile ferestrelor, stâlpii prispei, 
grinzile, căpriorii, sunt în întregime din brad, Acoperișul este din tinichea. Pe 
latura de miazănoapte sunt două hogege (coșuri) din cărămidă, iar pe latura de 
miazăzi a acoperișului este un fumar în formă triunghiulară, din lemn de brad 
şi tinichea, 

Târnaţul cel mare e lung cât casa şi lat de 2 m, Celălalt e mult mai îngust, 
de 1,25 m. Târnaţurile n'au zăbrele, încât se poate intra pe oriunde, totuși fiind 
mai ridicate decât terenul din jur, au câte o scară, din lespezi simple de piatră. 

Pe târnaţul cel mare se găseşte o masă cu un „galon“ sau o cană pe, ea 
(ulcior de pământ de 3 kg. cu toartă, pentru apă) şi o cană de porțelan, 

Inventar. Intre stâlpii târnaţului e întinsă o sârmă de care atârnă cinci sfori 


SOCIOLOGIE ROMANEASCA 13 


până la pământ, că să se urce harmneiul pe ele. Pe marginile aceluiaşi 3۲53۲ sunt 
opt glastre cu flori şi două deje (vase cu care se dă iarna apă la oi) cu leandri, 
De stâlpi sunt agăţate o coasă أو‎ un ferãstrãu. Pe târnațul cel mic, din fața 
bucătăriei, e aşezat un scaun lung pe care se află trei cofe pentru apă și un ceaun 
de mămăligă. De un cui bătut în stâlpul acestui târnaţ este atârnat un şiștar de muls. 


a e ae Ami RC چا و اد ھک‎ ETEN, ما‎ A T را الملا الوا‎ tt او‎ 
E ۔‎ 4.59 m f 3 m ; ہا‎ S0 m 
o = 8 
| > 
١ [= salita : al 
£ bucălăria B- : 8 odiila 0 
œ o 0 
o 
| با‎ 50 m O 80 با‎ 50 m 
١ © ¢ 
E 8 
© 
ce f ۰ 79 z: 
7 | g Camera dela E Sa la 2 camera del, 2 | 
De ea S> = vale 3 
[=] 
0 70» 0 10 m 


„s> u M ° MEN y 


rem 13 8Dm 


Planu! casei lui lon Gh. Negru 


Camera dinspre răsărit, numită și dela vale e încă neisprăvită, căci au con- 
struit casa abia după războiu și nu le-a dat mâna să o termine, Totuși se găsesc 
aici o mulţime de obiecte casnice, lată lista lor: un colţar (dulăpior atârnat în 
colț, cu bază triunghiulară); o putină cu făină (în loc de hambar); o baniţă cu 
mâner; o teică (lemn scobit, pentru pisat sare); cinci bote (vase de lemn în care 
se fine apă, vin, lapte etc,); o boclă (un vas mai mare de lemn, fără mâner); un 
feredeu (vas de spălat rufele); o căldare sau cazan (pentru fiert rufele, pentru fiert 
săpun etc.); un găvan sau căuș (pentru pus mălaiul în ceaun, pentru dat grăunţe 
la paseri etc,): un scaun de dogărie (gospodarul fără să fie de meserie se pricepe 
să pună un cerc, să netezească o doagă, să pună o coadă la topor, să facă repa- 
rațiile mai mici din gospodărie); o albie sau covată (în care se sărează carnea de 
porc, se frământă și se sărează cașul); o bidinea (pentru văruit); o faclă (un fel 
de felinar cu flacăra neadăpostită și o coadă de lemn, întrebuințat mai ales la 
drum de noapte pe timp de negură, când se leagă de jugul boilor); o lopată 
(pentru pus pâinea în cuptor); o șea de călărit cu anexele ei (ibâncile—pătură 
mică ce se pune sub șea, scările, pobile=—cureaua care se pune după coada calului, 
în drumurile de munte); un frâu; un odgon. În aceeași cameră se mai găsesc: un 
războiu de ţesut cu toate anexele lui: vatalele (partea în care se așează spata), 
ponojii (pedalele pentru schimbatul ițelor), un slobozitor (cu care se sloboade 
urzeala), două suluri, o tindeche (zimţi pentru întins pânza în timpul țesutului), doi 
scipţi (scripete, care „poartă“ schimbarea ițelor), o spată, ite cu câte doi fuscei 


www.dacoromanica.ro 


14 SOCIOLOGIE ROMANEASCA 


(prin care se trec firele de urzeală”), un intinzător lângă sulul din față care ţine 
pânza mai înainte de a se infășura pe sul; apoi o sucală (pentru făcut ţevi sau 
mosoare); o vârtelniță (pe care se întinde sculul cu fire): o furcă de tors borangic 
și un bucium de arin, învelit în coajă de cireș, 

Camera dinspre apus, numită şi dela deal, are pereții în întregime împodobiţi 
cu scoarțe: un păretar de jur împrejur şi patru scoarțe mari. Se găsesc aici: două 
paturi din lemn de brad, cu câte un așternut subţire, câte o cergă şi câte trei 
perne (pe una din ele e cusut cu mâna numele „Anica Negru“, pe alta „anu 
1909“); o masă de brad, cu un dulăpior în care se păstrează tot felul de mărun- 
ţișuri şi pe care se află o lampă de masă, cu glob, Apoi o laviţă, un colțar aproape 
gol (cu patru sticle goale şi o strachină cu grâu), Pe peretele dinspre răsărit se 
găsește o icoană a Maicii Domnului cu Isus în braţe, Imprejurul icoanei s'a așezat 
ca podoabă o maramă de borangic, Sub icoană atârnată în cui, e o manta după 
moda orășenească, a fetei celei mari a lui Negru (Ilinca), Ferestrele au perdele 
orăşeneşti puse pe drugi, Pe o fereastră se găseşte o cană cu ramură de leandru. 
Soba așezată în colţul din N-E are șase burloaie și şase firide în care se păstrează 
ouă încondeiate de Paşti, niște ouă proaspete de piche (bibilică) şi două cănițe de 
lut, Intre sobă şi peretele de apus e întinsă o sârmă, de care sunt agăţate 
niște haine, 

Sala dela intrare adăposteşte: un pat cu o cergă, o cerguliță şi două perne; 
un putinei; un fierăstrău; două ghiozdane de pânză; un cântar; un blidar (dulăpior 
pentru vase de bucătărie), iar pe peretele dinspre răsărit: o scoarță din cele mari, 

In sălița din fund se găsesc: o poliţă atârnată de peretele de miazănoapte, 
cu o lampă mică cu glob; o solniță de lemn (lucrată de mână); o solniţă de sticlă; 
nişte sticle; o cutie de chibrituri, un metru portativ de lemn (pentru măsurat), 
Tot pe pereţi: două lămpi şi o cămașă femeiască, De grinzi sunt atârnate trei 
sculuri pentru catrinţe; cinci sculuri pentru cergi; un coş sau paporniţă; o geantă 
militară de piele; o gentuliță; un felinar de mână şi o coadă de dihor, Tot la 
grindă: trei cuțite, o pilă, un toc de scris, o foarfecă şi un pretecar (sfredel), Pe 
jos: două putini cu brânză, o putină cu lapte, o grămăjoară de lână şi niște spate 
pentru războiul de ţesut, 

In odăița dela răsărit, camera fetelor, se găsesc: un pat cu o procoviţă, cinci 
cergi, un val de păretare, o scoarță, o catrință; o laviță acoperită cu un fol. O 
masă acoperită cu o față de masă, pe care sunt așezate o oglindă mică, un fus de 
bumbac, două gheme de bobin, o pereche de cercei, două pelci (ace de cap) și 
niște modele de cusut, cumpărate dela oraș, cu îlori, cai, papagali, căprioare, câini, 
vulpi, monograme etc, Tot aici: o ladă cu îmbrăcăminte de femei şi o cămașe la 
care lucrează Ilinca, La fereastră: o perdea cumpărată dela oraș, o fotografie a 
Ecaterinei Teodoroiu adusă de unul din băeţi dela şcoală, și glastre cu flori, Pe 
pereţi: o pânză de şervete ca păretar, două păretare propriuzise şi un şal. Între 
pereţii dela răsărit şi apus e legată o sârmă, de care atârnă: o umbrelă, o față 
de pernă, o pelerină (cumpărată dela oraș), două batiste, o casâncă (basma), un 
şal de lână lucrat în casă, un brâu bărbătesc ţesut cu fir, cinci păpuși de borangic, 
un cojoc şi un furtun pentru tras rachiul, Pe jos: o covată cu brânză, o drugă 
(de sucit firul de pe caer), şase îndrugături (ceea ce se scoate de pe drugă) și un 
maldăr de lână, Sub laviţă: o pereche de ghete, o pereche de pantofi de lac şi o 
pereche de ciorapi de mătase (ai fetei mai mari). 

In bucătărie: o sobă mică cu două burloae; un pat plin cu lână albă, iar 
sub pat lână neagră; patru piepteni de scărmănat lâna; trei scaune cu câte trei 
picioare, o masă rotundă şi joasă cu trei picioare, In cuie: un ciur de cernut, o 


*) Partea din urzeală şi pânza dela ife până la sulul din faţă se numeşte spaj, iar urzeala 
dela ife până la sulul dinapoi se numeşte natră. 


www.dacoromanica.ro 


SOCIOLOGIE ROMANEASCA 15 


covată, o răzătoare și o drotie (pentru ondulat părul), Pe perete: un păretar, Pe 
sobă: patru strachini, o farfurie, mai multe linguri şi oale. Au şi furculițe, dar le 
întrebuinţează rar, După ușă: o furcă de tors, 

In şetrița din ograda mică: nişte pirostrii, un ceaun de mămăligă, un scaun 
scund cu patru picioare, Lângă şetriță: o scară de lemn, 

Cărţi şi instrumente de scris, Pe acestea le menţionăm aparte, cu toate că 
se găsesc în încăperile amintite, Un toc şi o călimară cu cerneală, „Epistolie a 
Domnului nostru Isus Christos care a trimis-o Dumnezeu din Cer“, Bucureşti. O 
carte fără copertă şi care pare a fi fost un calendar, O broșură din „Pagini alese 
din scriitorii români“, fără copertă şi cu patru pagini lipsă, cu versuri de ale lui 
Anton Pan, Cărţi de şcoală: un Abecedar şi o carte de aritmetică de G, H. Dima, 
N, Nicolescu şi G, Stoinescu, (Ed. XXIX Socec, Bucureşti 1925, Preţul 10,50 lei), 
ale lui Toader care a terminat cl. | primară; apoi: Exerciţii de gramatică și com- 
puneri pentru cl. Ill-a de G, N. Costescu şi Ion Ciorănescu, (Ed, IV, Editura Ancora, 
Bucureşti 1924-25, Lei 15), două exemplare; o geografie: România pentru cl, HI 
primară de G, N. Costescu, Ion Ghiaţă şi I. Ciorănescu (Cultura Românească, București, 
26 lei); o aritmetică fără copertă; Caet de caligrafie întocmit de Şt, Negulescu, (16 
lei); Caet de Caligrafie alcătuit de Marin N. Biciulescu 13,50 lei); Curs complet de 
desemn de G, A. Antonescu (5 lei); Caiet de desemn cu îndrumări metodice de $t. 
Negulescu (8 lei), ale lui Gheorghe şi ale Ioanei care au terminat cl. Il-a primară 
(fata e mai mare, dar a fost dată mai târziu la şcoală), Copiii maiau:o tăbliță أو‎ 
„plumbi“ pentru scris, un plumbier (pentru plumbi, creioane şi tocuri) şi 18 caiete 
între 8 şi 36 pagini (pentru desen, caligrafie, aritmetică, gramatică etc.), 

Pământ şi vite. In afară de păpușoiul din grădini, lon Gh. Negru mai are un 
pogon şi jumătate la câmp, Delniţă, pentru fân, are în trei locuri: unul pe care 
l-ar cosi 16 oameni într'o zi, unul de 8 cosaşi, altul de 4 cosași la zi, Are ca toți 
nerejenii de baştină drept în pădurea obştei, 

Vite: 2 boi (Ghilan şi Poringhel); 2 vaci (Dumana și Porunghiţa) din care una 
cu lapte; 2 mânzaţi (unul de un an şi o viţea de o jumătate de an); o iapă, o noatină 
(de 2 ani) şi un mânz. 

Oi: 12 mânzări, 8 sterpe, 8 cârlani (miei din vara aceasta), 4 berbeci, Capre: 1 
tap, 5 iezi (din care doi sunt vânduți cu câte 300 lei, dar încă n'au fost luaţi), 6 capre, 
Porci: o poarcă, o grăsună și un grăsun (de câte o jumătate de an), Paseri: 2 gâşte 
bătrâne, un gânsac și 9 boboci; 2 rațe; 3 găini, un cocoş și 36 pui: 2 pichi (bibilici), 
Mai au trei pisici şi trei câini: Corbu, Brezilă şi Molda, Deci în total: 2 boi, 4 vaci, 3 
cai, 32 de oi, 10 capre (fără cele vândute), 3 porci, 40 găini, 12 gâşte, 2 rate, 2 bibilici 
3 pisici, şi 3 câini, 


III. Gospodăria lui lon D. Badiu 


lon D. Badiu are 64 de ani, iar soţia sa loana 62 de ani. Sunt amândoi 
analfabeți, Au avut un fecior în vârstă de 25 de ani, dar le-a murit în războiu, 
Sunt socotiți printre bogătași, căci în afară de gospodăria pe care o descriem mai 
au un fierăstrău în dijmă şi o dârstă dată în arendă care le asigură un venit 
destul de mare, 

Așezarea. Gospodăria lui lon D, Badiu (casa nr. 267) este aşezată spre 
capătul din sus al Nerejului Mic, aproape de Monteoru, un afluent al Zăbalei, 
Faţă de centrul satului (școală, biserică şi jandarmerie) este la o depărtare cam 
de un km., ceea ce nu înseamnă prea mult pentru un sat răsfirat ca Nereju pe 
depărtări de mai mulţi km. 

Impărțirile, Dela intrarea în gospodărie dinspre şosea, la dreapta ogrăzii se 
găseşte un coşer pentru adăpostirea vitelor şi o lemnărie cu scânduri, bârne, etc, 
Ceva mai încolo e un chiler, pe care îl întrebuinţează tot pentru vite, In fundul 


www.dacoromanica.ro 


16 SOCIOLOGIE ROMANEASCA 


ogrăzii, pe un loc mai ridicat, e așezată casa. La stânga se găsește o casă pe care 
au destinat-o ca locuință pentru fecior, dar cum acesta a murit, întrebuințează o 
cameră ca bucătărie, alta ca chiler, în care ţin diferite unelte și lucruri vechi, 
Intre casă și dependinţe se întinde împrejmuirea ogrăzii, din scânduri de brad. 
Ograda e spațioasă şi cu mult pietriș în ea. Cum Badiu are îierăstrăul amintit în 
ap,opiere, ograda serveşte de depozit pentru materiale lemnoase (mai ales scânduri), 


Planul gospodăriei lui lon Badiu 


Înspre miazăzi se întinde grădina cu pomi, iar la răsărit de casa locuită e casa 
bătrânească, de vreo sută de ani, întrebuințată acum numai Ca adăpost pentru fân, 
Casa bătrânească își mai păstrează şi ograda, In sfârșit toate acestea sunt înconjurate 


www.dacoromanica.ro 


SO CIOLOGIE ROMANEASCA 


Vedere generală din Nereju 


NEASCĂ 


SOCIOLOGIE ROMĂ 


2 
D 
ك‎ 
0 

2 

£ 

5 
o 

2 

Ra 
o 

ke) 
a 
3 
L 

03 


DIANA LU 


OGIE ROMÂNEASCĂ 


ju 


u 
£ 
v 
z 


in 


Bătrâni 


SOCIOLOGIE ROMÂNEASCĂ 
H. H. Stahl: Expoziţiile de viaţă sătească din 


Obiecte din colecţia |. Handrea 


وت رت رر Colecţie‏ 


SOCIOLOGIE ROMANEASCA 17 


dinspre miazănoapte spre miazăzi, de o grădină mare cu păpușoiu, (Vezi și planul 
gospodăriei), 

Casa. Ceea ce caracterizează casa lui lon Badiu, ca o raritate, este acoperișul 
din scânduri, în loc de şindrilă şi mai ales faptul că are câte un târnaţ pe amân- 
două părţile, în faţă spre drum și în dos spre casa bătrânească, E făcută de 
gospodarii actuali, cu 37 de ani în urmă, 

Casa e așezată pe o temelie de piatră, peste care s'au pus bârnele de temelie: 
talpa casei. Pereţii sunt din dulapi (scânduri groase), peste care sunt bătute șipci 
oblice într'un singur rând, atât în afară cât أو‎ înlăuntrul camerelor. Peste șipci au 
pus lut amestecat cu paie, apoi lut amestecat cu bălegar, au dat apoi spoială cu 
lut, iar deasupra o spoială cu var (cumpărat dela Odobeşti), lon Badiu spune că 
varul stins în groapă fine mai mult; stins și pus îndată pe perete cam arde lemnul. 
Grinzile acoperișului sunt podite cu scânduri; deasupra târnaţurilor podeala e pe 
amândouă părţile, deasupra camerelor e numai pe partea de sus, „ca să nu 
facă șoareci", 


i prispa | 


oa ta Pa e e o ur Ea arati اه‎ di tr ter ofera eat toat II ا دو وج سو‎ 
ہا‎ m i 2 m. f um, 


i 
8 7 ERIE | 0 ma 00 8 Pi ل‎ 
مجر ان‎ ANN Aa Tie a بن‎ DIDI ری‎ traii انی بت‎ 


prispa 


دنو رارف 0د 


Planul casei lui lon Badiu 


Casa are două fațade şi două târnațe pentrucă obiceiul este ca să se aşeze 
casa cu faţa spre miazăzi, dar aici drumul cade la miazănoapte, încât au făcut o 
faţadă şi într'acolo, Târnaţurile, pe câte 4 stâlpi, sunt împrejmuite cu zăbrele de 
şipci şi au câte o portiță la mijloc, din câte două tăblii și scări din lespezi 
de piatră, 

Inventar. Pe târnaţul dinspre drum se găseşte un scaun de dogărit, între- 
buințat pentru nevoile gospodăriei şi o balercă veche pentru rachiu. Pe târnaţul 
din dos: niște scânduri أو‎ o ladă, 

Uşa dinspre drum are 1,30 m. lăţime și 1,80 m. înălţime, cu două tăblii, iar 
deasupra cu o fereastră numită obârlic sau birlice. Balamalele și broasca sunt de 
metal, cumpărate de-agata. Pe tocul ușii, la obârlic, se găsesc diferite lucruri: 
ţinte, busuioc etc, 

Odaia dinspre apus servește pentru dormit în timpul verii. Aici se găsesc: o 
masă bătrânească cu dulap (jos) și cu sertar, în care se păstrează diferite lucruri 
şi chiar mâncăruri ca să le apere de pisici; un pat cu două procoviţe, trei păretare 
neiîntrebuinţate și un suman; o damigeană pentru rachiu; o ploscă; un ulcior: o 


18 SOCIOLOGIE ROMANEASCĂ 


puşcă stricată de vânătoare, un ceas stricat; o cămașă femeiască, lăsate în neregulă, 
Tot aici: o cană; două căciuli; o turtă de ceară; o ladă pentru albituri; o laviţă pe 
care sunt puse 7 sticle, un felinar, o spată de războiu şi un sul de postav de ițari. 
Pe jos: două bote, trei putini pentru murături, Pe pereţi: un păretar, Agăţate de 
cuie: o candelă, două cojoace, două pieptare, trei piei de cojoace, o icoană a 
Sfântului Neculae, alta a Sfântului Dumitru și o ramă cu fotografia lui Badiu și a 
feciorului. După uşă: o roată de fier dela fierăstrău, niște lână, un val de bumbac 
și un putinei pentru lapte. Odaia mai are o sobă cu trei burloaie de cărămizi, 

In odaia dinspre răsărit se găsesc: o laviţă cu o cergă și un fol; o masă 
cu dulap şi sertar; o masă mică; un blidar; un scăunel; o lampă; niște piepteni 
pentru scărmănat lâna; cinci ghemuri pentru procoviţe; un sac pentru cartofi; o 
putină cu făină; iar în mijlocul camerei pe jos: o grămadă de castraveți şi ardei, 
cumpăraţi pentru murături, Pe pereţi: o icoană a Sf. Treimi. Soba şi aici e cu 
trei burloaie, 

In pod ţin păpușoiul, 

Bucătăria are o sobă cu plită pentru gătit, apoi: două scaune mici, o 18۷15 
acoperită cu un fol, o măscioară, un pat, un suman vechi, un ceaun, o colă pentru 
apă, două strachini de lut, linguri de lemn, o teică de pisat sare, un ciocan de 
bătut coasa, un „mal“ de sare, o cană de lut, o sticlă, o furcă, un răschitor, o 
cuţitoaie, o pilă şi o lampă. La fereastră: două ghivece (de tinichea) cu flori. 

In camera de lângă bucătărie, de ţinut „holoabe”, se găsește un războiu de 
ţesut cu toate anexele lui, o lampă, haine femeești murdare, altele vechi; lemne, 
roţi de car etc. 

Mai au: o sanie, un plug, 15 pruni şi 4 nuci. Avere; 80 prăjini pădure; 0,5 
ha. delniță, 2 ha, islaz. Animale: 2 boi, 2 vaci, 10 oi, 2 capre, 4 gâște, 2 găini 
şi 10 pui. 


IV. Gospodăria Constandei Temătoru 


Constanda Temătoru născută Păun are 50 de ani. Sa măritat în 1897 cu 
Simion Temătoru și a trăit cu el până în 1917, când acesta a părăsit-o pentru 
alta, fără să divorţeze. Rămasă singură, deși săracă, a înfiat (fără forme legale) pe 
Dobre Păun, în vârstă de 5 ani, copilul din flori al unei surori moarte, 

Așezarea. Gospodăria Constandei Temătoru (casa nr. 143) e în cătunul Poduri, 
deoparte, la 50 m. de drum, cu care nu comunică decât printr'o cărare de picior, 
căci de mai mult nici nu are nevoe, Se învecinează la miazănoapte cu grădina lui 
Enache Vasile, spre răsărit cu gospodăria lui Ion Rusu, înspre miazăzi cu grădina 
lui Macovei Bușilă și un teren al lui lonaș Temătoru, peste care trece cărarea 
spre drum (pe temeiul unui drept de servitute), înspre apus cu gospodăria lui 
Dobre Puţoiu şi grădina copiilor minori ai lui Ion Ene, cu o casă părăsită dela 
moartea acestuia, de când copiii au fost luaţi de către neamuri, 

Impărțirile, Intrarea în gospodărie se face printr'o portiță mică de lemn, căci 
poartă nu are, Ograda e de vreo 20 m? şi e plină de noroiu. Ingrădirea e întocmită 
slab, din scânduri bătute în cuie, altele prinse cu gânjuri între câte doi pari. Scândurile 
şi lemnele le cumpără, pentrucă numai cei care au animale de transport, mai ales 
boi, se pot folosi de pădurea obștei, 

Dinspre intrare, ograda are în fund casa, așezată cu faţa spre miazăzi; la 
dreapta un coteţ pentru porci, cu poduleţul adăpost pentru găini; o șatră din scânduri 
pentru adăpostul vitelor iarna și pe ploaie. Spre răsărit e o grădină care comunică 
cu ograda printr'o portiţă. Lângă casă, lipită de ea, se găseşte o șatră, Spre apus 
e altă grădină, legată tot printr'o portitã. Latrină nu are. 

Grădina dinspre răsărit are terenul înclinat și e de vreo patru prăjini. Aici 
se cultivă păpușoiu, prin care a pus fasole grasă (urcătoare), „câteva tufe de fasole 


www.dacoromanica.ro 


SOCIOLOGIE ROMANEASCA 19 


steblă“ (neurcătoare), câțiva dovleci sau bostani şi câteva cuibare de cartofi sau 
baraboiu, Apoi: o brazdă de ceapă (harpacic أو‎ hagimă) şi o brazdă de usturoiu, 
Răsfiraţi prin grădină: 10 goldani, 9 perși (varietăţi de prun) și un cireș. O parte 
din grădină e nelucrată, pentrucă e locul rău și ar trebui mult bălegar ca să dea 
roade, Aici cresc iarbă și flori de câmp, 

Grădina dinspre apus e cam de aceeași mărime, de vreo patru prăjini, dar 
e întrebuințată numai pentru pomi şi pentru iarbă, Aici se găsesc 21 de perși şi 
un măr, 

Apa se aduce dela „buduiul“ lui Dobre Puţoiu, dela o depărtare destul de 
mare, Intrebuinţează pentru transport două cobilițe (ţinute în ogradă, rezemate de 
casă, alături de un răschitor), 

Constanda Temătoru n'are ca unealtă de agricultură decât o sapă, Pământul 
fiind în deal, e greu de lucrat cu plugul, dar de altfel nu are vite de jug, Inchiriază 
însă la nevoie, Nu-i dă mâna să țină decât o vacă de lapte, cu vițel, două găini, 
un cocoş, patru pui, o pisică și un câine, 

Casa, In faţă casa are un târnaţ şi un foişor adăugat în urmă ca apărare 


1.60 m ۶0با‎ m. 


31 

= 

8 1 ' E odaia 
Ca SOală 5 è 

m K‏ 50 1 ا 
EKE yi‏ 
ObSm tinda E‏ 

09 
0.3 5 
ERENT TRE SEE EET O oS چچھو‎ 

tarna lul 
Pei gos 


Planul casei Constandei Temătoru 


20 SOCIOLOGIE ROMANEASCA 


împotriva omătului iarna, Se intră în foişor pe o piatră, drept scară, Casa are o 
cameră și o tindă, făcute cu vreo 20 de ani in urmă, iar spre apus o căsoae con- 
struită mai târziu, fără comunicare directă cu odaia, (vezi şi planul), Camerile sunt 
humuite, iar pe jos date cu lut, căci n'au podele, Uşile n'au broaște, Cea dinspre 
foişor are o cheie de lemn, care se mânuește cu o bucată de sârmă (ca cea descrisă 
la căsoaia lui I. Berbece), iar uşa odăii este ţinută închisă cu un simplu „hlenț". 
Ferestrele au câte doi drugi de fier, potriviţi în cruce, Găsim şi aici două găuri 
pentru pisică, 

Inventar, Pe foişor se află: o masă cu un sertar mare; un războiu de ţesut, 
incomplet; o oca (de lemn); un scaun mic şi trei fuse, Pe târnaț: un pat de scânduri 
în care dorm vara şi se acoperă cu o procoviţă (pusă la soare), Sub pat: două 
scaune mici, In tindă: două cofe cu apă, un topor, o frânghie de priponit vaca, o 
mătură, un putinei pentru bătut unt şi două șiștare, 

In odaie: un blidar cu strachini, sticle, linguri, un cuțit etc.; o laviţă acoperită 
cu un sac; o masă cu sertar, acoperită cu o față de masă; un pat, cu un cap şi 
o parte prinse în perete, iar cu un picior de piatră, în afară, Pe pato bucată veche 
de procoviţă, un sac de cânepă, o pernă, Sub pernă: nişte saci dungați şi un suman 
femeesc, In aceeaşi odaie: două scăunele; o alergătoare pentru urzit; un mosor cu 
bumbac; două lânișoare (3 chile, cumpărate cu 100 lei chilul); două cofe şi o cofitã 
pentru apă; un ceaun („tiparul măligii”); o căniță de metal pentru apă; o cotă rete- 
zată (tăiată din una mai mare); o cămașă; o lampă; un putinei cu bătător, Se 
mai găseşte o mescioară, pe care e pus un ştergar de învelit mămăliga, De un cui: 
un briceag cu zale (lanţ) pentru purtat la brâu, Soba e cu trei burloaie, Fumul dă 
în pod, de unde iese printrun fumar, In jurul sobei: nişte crăci uscate şi nişte 
„ciocani” de porumb pentru foc; apoi: un grătar, o tigae (cu trei picioare), o lin- 
gură de lemn; un lighean de metal pentru cernut mălai; o teică cu sare; un ciur 
pentru cernut; un săpun; o baniţă cu mălai, Intr'un colț: o furcă de tors şi o 
sticlă cu gaz, 

In pod se păstrează porumbul şi nişte cofe, o baniţă, unelte dela războiul de 
ţesut (scripţi, vătale, spete etc), 

In casoae: un pat pe care e așezată o ladă cu haine femeeşti (trei cămăși de 
bumbac împodobite cu fluturi, un mintean, bete, un brâu, două catrinţe, un ştergar 
pentru cap, o cămaşă fără fluturi, o broboadă pentru cap etc,), Tot pe pat: o pereche 
de ghete iemeeşti, un cojoc vechiu, nişte iţe, un ciur, un sac de lână. Agăţate de 
cuie sau pe jos: un suman, două catrinţe, ştergare, o cergă, o pernă, sticle, un 
„pâner“ cu mosoare, suveici, ciorapi, obiele, o „flănică” pentru băiat, un „capișon” 
(din târg), spete, o perie, o pereche de bete, un boloboc pentru perşe, patru putini 
pentru varză şi murături: un grătar, două sieşnice, un boloboc pentru rachiu, © 
furcă cu trei coarne (pentru fân), Pe nişte policioare: căni, pahare, sticluţe etc., la 
întâmplare, 


V. Gospodăria văduvei Maria M. Negoiţă 


Ultima gospodărie pe care o înfățişăm este a văduvei lui Miron Negoiţă, care 
duce povara unei familii numeroase, într'o sărăcie dintre cele mai mari, Irăesc 
în gospodăria aceasta la un loc Maria M, Negoiţă în vârstă de 52 de ani, un 
fecior al ei de 28 ani, altul de 21 de ani, două fete gemene de câte 22 ani, o fată 
de școală de 13 ani şi un băeţaş de 2 ani și jumătate, copil din flori al uneia din 
fetele cele mari. 

Aşezarea şi împărțirea gospodăriei. Gospodăria Mariei Negoiţă este în cătunul 
Poduri, la doi km, depărtare de centrul satului, Gospodăria se compune din casă; 
din ogradă; un șopron vechiu, dar încăpător; un ocol pentru vite, lângă ogradă; 


www.dacoromanica.ro 


SOCIOLOGIE ROMANEASCA 21 


o șatră din scânduri în care gătesc şi dorm vara, așezată în fața casei; şi o grădină 
mare în care se găsesc mai mulți pruni, 

Casa şi inventarul, Casa este foarte mică, Are o singură odaie, în care locuesc 
cu toţii, In față, spre miazăzi, casa are un târnaţ de 2 m. lungime și 75 cm, 
lățime, câteva pietre drept scară, iar deoparte a casei, lipite de ea, sunt căsoaia 
şi un mic adăpost. 

Odaia este lungă de 4 m., lată de 2.75 m. înaltă de 1,75m.; e întunecoasă, 
neaerisită și cu un aspect sărăcăcios, Lumina abia pătrunde prin cele două ferestre 
mici, (la miazăzi şi răsărit), înalte de 40 cm, și late de 30 cm), In odaie se găsesc: 
un război de ţesut, la care lucrează una din fete; o sobă cu un burloi subţire; un 
pat făcut din trei scânduri neîncheiate, pe care e aşternută o procoviţă veche şi 
ruptă; o laviţică întrun colţ; o măsuţă simplă lângă care se găsește puţină lână. 
Pe perete: un păretar de 2 m, lungime, vechiu şi sărăcăcios, Deasupra măsuţii e 
un dulăpior încheiat simplu din câteva bucăţi de scânduri, prins cu un cui de 
perete, în care se găsesc două străchini, câteva linguri أو‎ o bucăţică de mămăligă 
rece, Tot pe pereţi, agăţzte de cuie: o lampă şi un grătar, Pe sobă o strachină, 

Căsoaia (la capătul dinspre răsărit al casei) e cam pe a treia parte din odaie, 
Intrarea dă pe târnaţ, dar se încuie și se descuie numai dinlăuntru, printr'o bortă 
care dă în odaie şi prin care se poate vâri mâna, Aici se găsesc: lada cu „strei- 
şoarele“, puţine şi simple și bolobocelul cu mălai, Incolo nimic. 

Intr'un mic adăpost lângă casă se găsește un plug împrumutat dela un vecin, 

In șopron: un scaun pentru dogărie, un boloboc (pentru murături), un feredeu 
pentru rufe, trei cofe, o scară, două scăunele cu câte trei picioare, Aici fac şi foc 
în zilele mai friguroase, Vatra e deadreptul pe pământ, iar deasupra focului e întins 
un par de care se agaţă ceaunul și care se sprijină la rândul lui pe două furci de 
lemn, bătute deoparte زع‎ de alta a focului, Moartea gospodarului se resimte peste tot, 


Incheere 


Cele cinci gospodării înfățișate fac parte din categorii sociale și econo- 
mice destul de felurite, La Nereju nu s'au întocmit bugetele tuturor gospodăriilor cerce- 
tate, așa cum se procedează în cercetările mai noi, încât datele prezentate au mai mult 
un caracter descriptiv și oarecum static, Exploatarea gospodăriei ne scapă aproape 
complet, Inventarele, care sunt destul de amănunțite ca să poată îi întrebuințate 
cu folos, nu lămuresc nici ele aspectul acesta. In schimb ne putem face o idee 
aproape exactă despre trebuinţele ţărăneşti dela Nereju și despre obiectele menite 
să le împlinească, Un inventar, pentru cine știe să-l examineze cu atenţie, exprimă 
în deajuns starea şi felul de civilizaţie, nevoile oamenilor și ordinea de însemnă- 
tate a acestor nevoi, ca şi influența trecutului, a categoriei sociale din care fac 
parte gospodarii, influența orășenească etc, Lipsa latrinelor, a fântânilor construite, 
adăposturile sărace pentru vite sunt fapte destul de grăitoare; cum grăitoare sunt 
şi apariția pantofilor de lac și a ciorapilor de mătase, a cărţilor, a coperișurilor 
de tablă sau a varului care înlocuește huma, Mulțimea caselor de lemn arată 
adaptarea micilor industrii la posibilităţile locului, Răspândirea şetrelor, alături de 
casele aproape nelocuite vara, poate că nu este decât o rămășiță de viaţă păsto- 
rească, atât de desvoltată odinioară în Vrancea, Mai fiecare lucru este o mărturie 
într'un fel sau altul, a oamenilor, a locurilor, a întâmplărilor şi a stărilor în care 
se află, Dacă nu întreprindem analize mai amănunțite în această privinţă, e din 
pricina că unele din ele pot fi făcute chiar de cititori în decursul lecturii, iar 
altele cer un material documentar mai întins, pe care din moment ce Institutul 
Social Român îl deţine, nu ne rămâne decât să-l publicăm treptat أو‎ să lăsăm 
concluziile la urmă, după cum cere cu drept cuvânt metodologia ştiinţelor de 


observaţie, TRAIAN HERSENI 


MONOGRAFIA SOCIOLOGICĂ 
A SATULUI BELINŢI” 


PROBLEME JURIDICE IN LEGĂTURĂ CU FAMILIA 


Cercetările privitoare la problemele în legătură cu manifestările juridice din 
sânul familiei le-am făcut prin metoda fişelor individuale luate pe gospodării prin 
câte un informator-membru al gospodăriei examinate, 

Informaţiunile le-am luat și le-am înscris în fişă personal, umblând din 
gospodărie în gospodărie, controlând și complectând informaţiunile cu cele observate 
la faţa locului, 

In felul acesta mi-a reușit să cercetez în total 130 de gospodării. Ținând 
seamă de faptul că, potrivit datelor culese de alţi 202081311911 asupra întregii 
comune, la o gospodărie revine în medie 1,44 familii, înseamnă că am examinat 
187 de familii, Numărul total al gospodăriilor din Belinţi este de 490, iar al 
familiilor de 710, 

Problemele şi rezultatele cercetărilor făcute asupra lor sunt următoarele: 

1. Manifestări juridice de ordin patrimonial: 1, Conversiunea, Dintre cele 
130 de gospodării cercetate asupra acestei probleme sociale atât de generală, am 
aflat că sunt interesate la conversiune 59 gosp, adecă 46°/,; neinteresate la 
conversiune 71 gosp., adecă 54", Dintre !cele interesate la conversiune, sunt 
interesate în calitate de debitoare 53 gosp., adecă 41%,; în calitate de creditoare 
6 gosp„ adecă 5°/, Creditorii gospodăriilor debitoare sunt: persoane particulare la 
8 gosp,, adecă 15°/, f institute bancare la 45 ,مومع‎ adecă 85'|,, 

În comună neexistând nici pe vremuri vreo bancă, băncile creditoare sunt 
din jur şi anume în ordinea însemnătăţii lor, socotită după frecvenţa cazurilor, 
sunt: Banca Poporală din Chizătău, diferite bănci din Lugoj, Banca Timișana şi 
alte bănci din Timişoara, La data examinării nici cei interesaţi la conversiune au 
cunoșteau conţinutul şi condiţiunile esenţiale ale legii. Știau doar atât că deocam- 
dată nu se plătește nimic, Priviau legea cu oarecare neîncredere, fiindcă prea s'a 
modificat mult an de an şi din această cauză nici nu manifestau vreun interes 
deosebit de a cunoaşte dispoziţiunile ei, 

2, Sisteme de dobândirea averii imobile, In cele 130 de gospodării s'a dobândit 
proprietatea imobilelor: prin moştenire în 64 gosp, adecă 49/,; prin cumpărare 
în 12 gosp„ adecă 9/,; prin „ţinere” în 8 gosp, adecă 69|; prin moşt, cumpăr, 
şi ținere în 2 gosp,„ adecă 2°/, ¢ prin moștenire şi cumpăr, în 31 gosp., adecă 24|; 
prin moştenire şi tinere în 6 gosp,, adecă 4.5%/,; prin cumpărare şi ţinere în 1 
gosp, adecă 19|, Nu s'a dobândit avere deloc în 6 gosp, adecă 45|, 

Modul de dobândirea proprietăţii imobiliare prin „ţinere” este caracteristic şi 
frecvent în regiunile în cari depopularea este în plin progres, Proprietarii de 
imobile rămânând fără rude apropiate, la o vârstă mai înaintată „se dau în ţinere 
cuiva" adecă intr; în familia cuiva sau aduce pe cineva în familia sa, căruia 
pentru că îl întreţine şi se îngrijeşte de el până la moarte, îi donează imobilele sale, 


*) Din lucrările Institutului Social Banat-Crişana. Vezi şi studiul d-lui A. C. Brudariu din 
Nr, 7-9 al Rev. Sociologie Românească, în care se tratează multe probleme asemănătoare, din 
acelaş sat, dar pe cazuri diferite, 


SOCIOLOGIE ROMANEASCA 23 


Un alt mod de dobândire a imobilelor este أو‎ împroprietărirea în baza legei 
agrare. Această chestiune fiind însă prea vastă, am cuprins-o întrun studiu 
special. 

3, Sisteme de înzestrare, Bunurile mobile ce fac parte din zestre le primese 
soţii în posesiune şi în proprietate când se căsătoresc, Zestrea compusă din imobile 
deși o stabilesc părinţii soţilor la data căsătoriei şi le-o predau în folosinţă efectivă, 
dreptul de proprietate, care se dobândeşte prin înscrierea în cartea funduară, 
nu-l dau decât prin testament ori prin contract de donaţie făcut în preajma 
morţii, 

Datorită acestui sistem de înzestrare, proprietarul averii imobile dintr'o gospo- 
dărie este bunicul, iar în lipsa lui tatăl, Familiile în subordine, a feciorului şi a nepotului, 
sau a fetei și a nepoatei, trăiesc în aceeaş gospodărie cu bunicul, stau sub con- 
ducerea lui, muncesc împreună și din surplusul veniturilor își măresc patrimoniul 
prin noi achiziţii cari formează tot proprietatea bunicului şi numai dacă este în 
vârstă mai înaintată se înscriu pe numele celor în subordine: mai mult pentru a 
evita taxele succesorale ce ar trebui plătite în cazul succesiunii după bunic, decât 
pentru a se abate dela sistemul de înzestrare. 

In cele 130 de gospodării nam întâlnit decât două cazuri în cari la data 
căsătoriei s'a predat soţului și proprietatea imobilară. Intr'un caz s'a dat fiindcă 
erau copii din mai multe căsătorii și trebuia clarificată situaţia celui ce se căsă- 
torise, iar în al doilea fiindcă cel ce se căsătorea a renunţat la o parte din 
porţiunea ce i s'ar fi cuvenit din averea părințească în baza legii. In alte 4 cazuri 
s'a predat și proprietatea imobilelor târziu după căsătorie dintr'o păcăleală a 
naturii. Anume proprietarii, părinţii soţilor, aflându-se pe patul de moarte au semnat 
contracte de transferarea proprietăţii și după aceea s'au însănătoșit. Chestionându-i 
asupra motivelor cari îi determină să se ţină atât de strict de acest sistem de 
înzestrare, am primit următoarele trei tipuri de răspunsuri: 

„Nu dăm averea cu grumbuc (carte funduară, adecă cu drept de proprietate), 
fiindcă copiii, când se văd stăpâni, nu mai ascultă de noi, Șapoi așa-i şi obiceiu 
la noi”, 

„Grumbucul la avere o să-l primească după moartea mea, că dacă nu m'o 
căuta (îngriji) să pot da averea la cel ce m'o căuta“, 

„Nu dau averea cu grumbuc că nu ştiu cum sor purta cei tineri; că 
dacă s'or purta rău să nu trăbuiască la bătrâneţe să umblu eu cu proțășuri 
după ei”, 

II. Manifestări juridice de ordin personal: 1. Neamurile şi rudele. Sub 
raportul frecvenţei numelui de familie și a celui de botez, din tabloul întregei 
comune, redau pe cele mai frecvente: 

Nume de familie; Gherga, 38/710; Adam, 24/710; Coşariu, 23/710; Moise, 
23/110 ؛‎ Veche, 19/710; Heţeg, 17/710; Cepzan, 17/710. 

Nume de botez: la bărbaţi; loan, 253/914; Consiantin, 184/914; Dimitrie, 
130/914. La femei: Elena, 285/952; Maria, 262/952; Livia, 88/952. 

2, Căsătoria. a) Motivarea căsătoriei şi criteriile de alegere a soților. Se aleg 
numai de acelaș neam adică români, fie din comună fie din comunele vecine, In 
ultimele trei decenii n'a fost decât o singură căsătorie mixtă între un german și 
o româncă, în anul 1931, 

Soții sunt determinaţi la căsătorie prin tradiţie şi prin necesitatea de a forma 
o familie. Este impusă aceasta şi de părinţi, 

Am cercetat 88 de perechi asupra criteriilor mai apropiate după cari s'au 
condus la alegerea soţilor şi am primit următorul rezultat, S'au luat din drag 33 
p. adecă 37°/,; pentru avere 26 p. adecă 29°/,; pt. calităţi fiz. (putere de muncă) 
şi morale 34 p. adecă 34%. 

b) Realizarea căsătoriei şi ceremonialul ei, Tinerii se cunosc şi se împrietenesc 


www.dacoromanica.ro 


24 SOCIOLOGIE ROMANEASCA 


la târguri, la baluri, la horă şi la povești seara. De multe ori la simpla recoman- 
dație şi informaţie a cuiva se cer în căsătorie, 

In general căsătoria se hotărăşte de părinți cu consimţământul tinerilor, 
Nu rareori se întâmplă însă că lipsește consimțământul unuia dintre tineri, 

Primul pas spre realizarea căsătoriei este pefiful, Peţitul îl face feciorul și 
părinţii săi printr'o cunoștință sau rudă, de obiceiu o femeie, care este trimisă la 
familia fetii, unde aduce la cunoștință dorința celor din partea cărora a fost 
trimisă, de a lua pe fată în căsătorie, Peţitoarea mai expune care-i situaţia 
feciorului şi ia la cunoștință situaţia fetii precum și răspunsul părinţilor fetii la 
cererea în căsătorie, 

In caz de răspuns favorabil urmează al doilea pas care este „focma” (tocmeala) 
împreunată de cele mai multe ori cu „creginfa“ (logodna), Asupra situaţiei tinerilor 
fiind informate ambele familii chiar înainte de petit, iar după petit și mai mult, se 
fixează o zi, de obiceiu de duminecă sau de sărbătoare, în care părinţii tinerilor merg 
la familia fetii şi fără multe discuţii precizează condiţiunile și cad de acord, Despre 
această zi care se fixează cam la o săptămână după petit. se avizează familia fetii 
și apoi :e prezintă părinţii feciorului însoţiţi de rudele cele mai apropiate, de unul 
sau doi vecini, de peţitoare şi de fecior, la familia fetii vnde sunt așteptați de aceleași 
persoane din partea fetii, După discuţiile preliminarii dintre părinţi, se trece la 
discuţiile de amănunt privitor la zestre, la înfiinţarea nouiei gospodării etc, Căzând 
de acord părţile ca semn de întărirea convenției își dau mâna, iar mama feciorului 
îi dă fetii în poala şorțului așa numita „căpară“ (avans) de 300 — 1500 lei, după 
situaţia părţilor, ori unul sau mai mulţi „galbeni” (bani de aur veritabil) precum 
şi alte daruri, Asistenţa deasemenea îi donează sâte o sumă de bani neînsemnată, 
Dela acest moment începând se zice că tinerii sunt tocmiţi, 

Când se face şi „creginţa” în aceeaș zi, după tocmă tinerii însoțiți de suita 
formată din persoanele susnumite, se prezintă ofițerului de stare civilă, aducându-i 
la cunoștință intenţiunea de a se căsători și cerând să se facă publicaţiunile legale, 
După „cregință” toţi sunt reţinuţi la masă de familia fetii, 

c) Căpara. Punctul de vedere şi obiceiul cum trebuie restituită căpara în 
cazul că unul dintre tineri ar renunţa la realizarea căsătoriei nu este fixat 
unitar, 

Am cercetat în această privinţă 44 de cazuri ce au intervenit în ultimele 3 
decenii, primind următorul rezultat: 

Dacă a renunţat feciorul, pierde căpara. Dacă a renunţat fata, căpara se 
restituie : simplu în 30 de cazuri, adecă 68%; dublu în 10 cazuri, adecă 239,1 
dublu în 4 cazuri, stipulându-se astfel, adecă 9°/,. 

d) Căsătoria propriu zisă. La creginţă se stabileşte şi data căsătoriei propriu 
zise, care de cele mai multe ori se face la 3-4 săptămâni: după creginţă, adecă 
îndată după expirarea termenelor legale de publicaţie, Ziua căsătoriei se stabilește 
pe o zi de duminecă ori de sărbătoare, în care zi se face atât căsătoria civilă cât 
și cea religioasă, urmată de nuntă, 

Nu toţi se căsătoresc şi civil şi religios, Dintre 92 de perechi cercetate, am 
aflat: 63 .م‎ adecă 69|, căsătorite civil şi religios; 29 p. adecă 319|, căsătorite 
numai civil, 

Cercetările făcute asupra cauzelor cari i-au determinat să nu se căsătorească 
şi în faţa altarului mi-au dat rezultatul următor: din jenă : vârstă înaintată, o căsă- 
torie după mai mulţi ani de concubinaj, au mai fost în căsătoria anterioară căsă- 
toriţi religios 5 p, adecă 17°/, ; din cauza cheltuelilor: taxa la preot de câteva sute 
de lei, taxa la biserică, haine de mireasă, pânză pe capul mirilor, apoi cheltuelile 
cu naşii şi cu nunta fiind obiceiul de a se face nunta după căsătoria religioasă, 24 
p. adecă 83%, 

e) Vârsta la care se căsătoresc: 


www.dacoromanica.ro 


SOCIOLOGIE ROMANEASCA 25 


B A R B A 1 
La Cununati civil 


vûrsta cifre absolute cifre relative in ولا‎ 
de | 1904—1913 | 1914—1923 | 1924—1933 | 1904—1913 | 1914—1923 | 1924—1933 | 


13 
14 
15 
16 
17 
18 
19 
20 
21 
22 
23 
24 
25 
26 
27 
28 
29 
30 
peste 30 


III 

© 

alll 
| 


رس 


رس 


5 
5 
8 
2 
2 
7 
3 
4 
6 
7 
5 
5 


N 
دم الى انج اشم‎ Ww چا ف لي ما ی دی جر جر ہہ من‎ 


جسن ین 6 خر ھک حير ای الي س من DOP‏ الي حير 


تج بر رج ري 
N‏ 


N 
N 


Cununaţi 
cifre absolute | cifre relative în procent 
1904—1913 | 1914—1923 | 1924—1933 | 1904—1913 1914—1923 | 1924—1933 


سے فاس 
| لے pà‏ سسا 
راب هر ھا تب إن 002 دنم 


م 
e‏ جر ی یں یں یی سر رں N‏ هر ون کد 0 
© 


)=[ 
يت بن NTU‏ مر رج ون مركي 


6 جہ د اف اجر ںی جردت الي 


3 
5 
0 
5 
0 
8 
6 
5 
6 
2,5 
3 
2 
4 
2 
2 
2 
3 
7 


ی کہ جہ لا عن هر مو بی نم ہپ 
هر ی إن س م نه یں سر رج هر 


جر | 
م 
م 
جم 


Ww 
= 


Căsătoria civilă la bărbați începe la 17 ani şi procentul cel mai mare este 
18, 19 şi 20 ani, pe când la femei începe la 14 ani și procentul este mai mare 
la 16, 17 şi 18 ani 

f. Căsătoriile după anotimp. Datele ce urmează sunt extrase din intervalul 
de timp dela 1924-1933, In luna Ianuarie 9/,; în luna Februarie 24%,; în luna 


www.dacoromanica.ro 


26 SOCIOLOGIE ROMANEASCA 


Martie 1%; in luna Aprilie 1%; în luna Mai 13%; în luna Iunie 4%; în luna 
Iulie 3%; în luna August 4%; în luna Septemvrie 7'/,; în luna Octomvrie 9/0; în 
luna Noemvrie 15%; în luna Decemvrie 4%, 
1 In Aprilie procentul e scăzut fiind postul Paştelor şi căsătoriile interzise de 
iserică, 

g) Starea civilă sub raportul căsătoriei, Totalul populaţiei în 1934, 2077, 
Necăsătoriţi, 606, Căsătoriţi, 1160, Divorţaţi, văduvi şi nedeclaraţi, 311. 

Bărbaţi + Total, 973. Necăsătoriţi, 319, Căsătoriţi, 580. Divorţaţi, 74. Femei: 
Total, 1104, Necăsătorite, 287, Căsătorite, 580. Divorţate, văduve şi nedeclarate 237, 


Căsătorii la 1000 locuitori 


3, Divorţuri. Procentul divorţurilor este favorabil influenţat de adulterele pu- 
blice, Se prezintă astfel: 


Divorţuri la 100 căsătorii 


4, Raptul, A dispărut aproape complect. Dintre cele 130 gospodării cercetate 
numai în 3 gospodării am aflat cazuri întâmplate cu persoane încă în viaţă, ceeace 
înseamnă ہ2‎ Pe vremuri era mai des. Se întâmpla când părinţii se opuneau la 
căsătoria copiilor lor, cari se iubeau și ţineau să se ia în căsătorie, Feciorul într'o 
zi, deobiceiu pe înserate, răpia fata cu învoirea ei, se adăpostiau mai multe zile 
la o rudă sau un cunoscut din sat sau din satele vecine și apoi ieșeau la iveală, 
Rezultatul era de cele mai multe ori că părinţii „făceau cele bune“, adecă își 
dădeau învoirea la căsătoria lor, împăcându-se cu situaţia, Azi raptul e privit de 
săteni ca ceva ruşinos, 

Dispariţia raptului mi-au explicat-o unanim prin următoarele: „Ficiorii la noi 
îs buni, moi şi ruşinoşi, In satele din jur raptul și acum se practică des, fiindcă 
oamenii sunt mai îndrăsneți şi mai blestemaţi“, 

5, Adulterul, Adulterele ascunse, adecă cele când unul dintre soţii căsătoriţi 
legal are raporturi sexuale cu persoane din afară de căsătorie, nu au putut fi 
cercetate din cauza caracterului. secret și de prea mare intimitate a faptului, Din 
informaţiunile primite în general, rezultă însă că se practică pe o scară destul de 
întinsă, căci soţul fiind veşnic pe drumuri pentru a-și vinde produsele, controlul 
reciproc al fidelității conjugale nu se poate face, In multe cazuri nici nu se prea 
pretinde respectarea acestei obligaţii conjugale, 

Nu lipsesc nici adulterele publice: când unul dintre soţi, deşi nu s'a desfăcut 
căsătoria legală, după întreruperea convieţuirii, începe convieţuirea în căsnicie 
comună cu altul, In cele 187 de familii cercetate am aflat adultere publice în 15 
cazuri, adecă 8h, 

6, Concubinajul. Dintre cele 187 familii cercetate am aflat convieţuirea 
începută prin concubinaj la 47 familii adecă 25%; la data constatării mai trăiau în 
concubinaj 31 familii adecă 17%, 


www.dacoromanica.ro 


SOCIOLOGIE ROMANEASCA 27 


Cercetările întreprinse asupra cauzelor concubinajului mi-au dat următorul 


rezultat : 
Mai trăiesc 


din cauza că n'aveau vârsta legală 
pentru căsătorie , , d و د‎ 

din cauza căsătoriei anterioare ne- 
desfăcute. . , , مد‎ 

din cauza obiceiului şi precauțţiunii . 

din alte cauze (indolenţă, bătrâneţe, 

وی و یج armată, etc.)‏ 


Au început 
conv, În 
concubinaj 


In familiile mai înstărite concubinajul e mai rar şi nu este privitcu ochi 
buni. În schimb în celelalte familii este mult apreciat şi pe cel practicat din obiceiu 
şi din precauţiune îl justifică astfel: „Nu mă cunun că dacă nu pot trăi cu el să 
mă pot scăpa mai ușor; adecă mai iute și fără cheltueli“, 

Dintre cazurile întâlnite cele mai speciale sunt: Intr'o gospodărie dintre cele 
mai bine înstărite, feciorul care ubia împlinise 30 de ani, trecuse prin 3 căsnicii 
în concubinaj și prin 3 în căsătorie legală. Intr'altă gospodărie cei 3 copii: un fecior 
şi 2 fete, au început convieţuirea în concubinaj toți trei și după câte o căsătorie 
de încercare de scurt timp s'au reîntors toți în gospodăria părințească așteptând 
perspectiva unor noi încercări, fără a se gândi la o căsătorie legală, 

7. Naşteri legitime şi nelegitime. Datele privitoare la această problemă le-am 
procurat din registrele de stare civilă dela Primăria comunei Belinţi şi se referă 
la ultimii 30 de ani. 

Le-am împărțit în trei tablouri de câte 10 ani, exprimate pentru fiecare an 
în cifre absolute şi proporţionale după cum urmează: 


TABLOUL I 


la 100 naşteri || la 1 naştere 
nelegitime | Total! sunt nelegitimă 
nelegitime || sunt legitime 


28 SOCIOLOGIE ROMANEASCA 


TABLOUL II 
N a 5 t 7 r i 
Cifre absolute 


Cifre proporţionale 


Anul la 100 naşteri || la 1 naştere | 
legitime || nelegitime || Total sunt nelegitimă f 
nelegitime |sunt legitimej 
1914 36 5 41 12,2 1,2 
1915 32 4 36 11,1 8 
1916 12 1 7.0 12 
1917 16 1 5.9 16 
1918 13 2 13.3 65 
1919 28 3 9.6 9.3 
1920 41 8 16.3 5,1 
1921 28 4 12.5 7 
1922 27 8 22 8 3.3 
1923 36 5 12,1 1.2 
Total 269 41 


N a 5 t 
Cifre absolute | Cifre proporţionale 


la 100 naşteri | la 1 naştere 
legitime || nelegitime | T o f a I sunt ۱ nelcgitimã 
nelegitime [sunt legitime 


تد ص 06 دہ دہ مو U‏ هرح 00 


Tabloul 1 (1904-13) 
Tabloul 11 (1914-23) 
Tabloul 111 (1924-33) 


Observ că datele din tabloul II sunt influențate de răsboiul mondial (1914-1918), 
In coloana IV-a se vede că procentual nașterile nelegitime în ultimul deceniu au 
crescut simţitor, ajungând până la un procent în medie de 18.8 cu maxima de 
23,5 şi minima de 12.1. Cel mai mare procent de nașteri ilegitime din ultimii 30 
de ani a fost în 1931, de 23,5, iar cel mai mic a fost în 1910, de 5,4%, 

In intervalul de timp dela 1994— 1913 dintre cei 96 de nelegitimi au fost 
recunoscuţi de tată 69 adecă 72% din născuţi nelegitimi. Dintre aceștia 4 au fost 
legitimaţi, iar 1 adoptat, În intervalul de timp dela 1914—1923, dintre cei 41 de 
nelegitimi au fost recunoscuţi de tată 25 adecă 61% din născuţii nelegitimi, Dintre 


www.dacoromanica.ro 


SOCIOLOGIE ROMANEASCA 29 


aceştia 1 a fost legitimat. In intervalul de timp dela 1924 — 1933, dintre cei 0 
nelegitimi au fost recunoscuţi de tată 66 adecă 89/0 din născuţii nelegitimi. Dintre 
aceștia 5 au fost legitimaţi, 

8. Procese. Dintre cele 130 de gospodării au avut procese civile 40 gospodării, 
adecă 31%; au avut procese penale 26 gospodării, adecă 20%; n'au avut procese 
deloc 64 gospodării, adecă 49, 

In categoria procese penale se înţeleg nu numai procesele penale propriu 
zise, ci şi cele de contravențţiuni. 

Pentru a aprecia în adevărata lor valoare aceste ciire, trebuie să ţinem seamă 
de faptul că datele sunt raportate la numărul gospodăriilor. Dacă aceste date le-am 
raporta la toate persoanele care locuiesc într'o gospodărie și la o durată de timp 
de circa 60 de ani de când activează capul familiei, am putea primi procentul 
real privitor la procese, procent care ar îi considerabil mai mic, 

9, Fapte caracteristice. Cu ocazia cercetărilor din gospodărie în gospodărie 
am observat și am reţinut câteva fapte caracteristice, cari, dacă și nu intră în 
cadrul problemelor ce avem de cercetat, sunt de mare importanţă și ne vor îi de 
folos când vom încerca să interpretăm rezultatele cercetărilor noastre, 

Astfel am observat că: a) Intravilanele gospodăriilor sunt de o întindere 
neobișnuit de mare, variind între 1—2 jugăre. O foarte mică parte din această 
suprafață este ocupată de gospodăria propriu zisă, iar restul este grădină de zar- 
zavaturi şi de nutreţ pentru vite. Datorită acestui fapt suprafaţa ocupată de in- 
travilane raportată la numărul gospodăriilor este disproporționat de mare, b/ In 
gospodării trăesc mai multe familii înrudite din tată în fiu, sub conducerea și 
puterea bunicului sau a tatălui. c/ Ocupaţia principală şi generală este grădinăritul, 
apoi cărăușia și comerţul pentru desfacerea produselor din grădinărit, Din această 
cauză populaţia de gen bărbătesc în tot timpul anului este plecată din sat prin 
târgurile din jur, d) Am aflat în toate părţile satului multe gospodării dispărute şi 
altele pe cale de a dispare din cauza că proprietarii au murit fără urmaşi. e) In du- 
mineci şi sărbători nu se mai ţin jocuri (hora etc.), iar la cele aranjate în timpul an- 
chetei noastre am constatat că tinerii nici nu mai știu juca, 


In rezumat 


Rezultatele cercetărilor asupra problemei de mai sus sunt următoarele ¢ 

1. Aproape jumătate din populaţie este interesată la conversiune în calitate 
de debitoare, 85% din creditori sunt bănci, 

2, 2/3 parte din avere se dobândeşte pe cale de moștenire. Circa 10% se 
dobândeşte prin „tinere“, — mod de dobândire caracteristic depopulării, 

3, Soții primesc dela părinţi proprietatea imobilelor cu cari au fost înzestrați 
numai după moartea acestora. Datorită acestui sistem de proprietate trăesc în aceeaşi 
gospodărie mai multe familii înrudite și subordonate după un sistem patriarhal ase- 
mănător celui din familia romană. 

4, Sunt în comună neamuri cari numără până la 38 de familii, 

5, Căsătoriile se fac numai între Români. Soții se iau în căsătorie aproape în 
aceeaș proporţie pentru avere, pentru calităţi fizice şi morale şi din dragoste, 

6. „Căpara“ adică avansul ce-l dă fetei mama feciorului ca semn că au căzut de 
acord asupra încheierii căsătoriei, în caz că renunţă feciorul la căsătorie, rămâne 
fetii, iar dacă renunţă fata trebuie să o restitue simplu, Uneori se stipulează res- 
tituirea dublu. In legislaţia în vigoare „căpara“ este considerată ca donaţiune şi 
soarta ei este cea uzitată în popor pentru „căpară“ cu singura deosebire că res- 
tituirea îndoită nu se admite nici în cazul când s'a stipulat, 

1. Un mare număr din populaţie, 31%, nu se căsătorește religios din cauza 
marilor cheltueli ce se cer cu această căsătorie, 


www.dacoromanica.ro 


30 SOCIOLOGIE ROMANEASCA 


8. Bărbaţii încep a se căsători dela vârsta de 17 ani. Cei mai mulţi se căsă- 
toresc însă la 18, 19 şi 20 ani. Femeile încep a se căsători dela vârsta de 14 ani, 
Cele mai multe se căsătoresc la 16, 17 și 18 ani, 

9, Căsătoriile cele mai multe se fac în lunile Februarie, Noemvrie și Mai, 
Cele mai puţine în luna Aprilie, din cauza postului Paștelor, 

10, Numărul femeilor este mai mare decât al bărbaţilor, Divorţatele și văduvele 
sunt în proporţie de 3 la bărbat, 

Procentul căsătoriilor în ultimile trei decenii, până la 1930, era în creştere, 
iar dela 1931 până la 1933 a scăzut la jumătate, Astfel în deceniul 1921 — 1930 
era de 10.1%, iar în 1931—1933 a scăzut la 5.7%/%, Media generală a României 
pe anul 1934 este de 18,4%, 

11. Divorţurile în deceniul 1921—1930 au fost de 16,2%, iar în 1931—1933 
au scăzut la 7,90, Media generală pentru România pe 1934 este de 4.9%/, 

12. Raptul a dispărut, fiind considerat ca ceva rușinos și tinerii ne mai având 
îndrăsneală să-l comită, 

13, Adulterele sunt frecvente. Cele publice sunt în proporţie de 8/0, 

14, Un sfert din populaţie începe convieţuirea în concubinaj din cauză că n'au 
vârsta legală pentru căsătorie, din cauza căsătoriei anterioare nedesfăcute, din obiceiu 
şi din precauţiune, 

15, Iu timp ce numărul nașterilor are o tendinţă de descreștere continuă, numărul 
copiilor nelegitimi are o tendinţă de creștere continuă, 

16, 2/3 parte din născuţii nelegitimi sunt născuţi din căsnicii în care soții trăiesc 
în concubinaj, — din care cauză au și fost recunoscuţi de tată în faţa ofițerului de 
stare civilă, 

17. Jumătate din gospodării n'au avut nici un proces în ultimii 50—60 de ani, 
1/5 parte din gospodării au avut procese penale, în majoritate de contravenţie, iar 
restul au avut procese civile. 

18, Din procesele puţine, din dispariţia raptului pe motivul că tinerii nu mai 
sunt îndrăsnețţi și din dispariţia jocului şi a cântecului, populaţia apare cu un caracter 
blând şi resemnat, 

19, Dintre problemele cercetate, următoarele contribuie la depopulare: situaţia 
materială și sistemul de înzestrare, concubinajele şi adulterele frecvente, ocolirea 
căsătoriei religioase și nerespectarea legământului ei, căsătoria timpurie, divorţurile 
numeroase și traiul departe de familie al soţului, 


ILIE RADU 


تی 


dia 


iiti 
ہے جم‎ | 
8 8 
re 
; 


33 


> 


Cy ` 


CRONICI 


CERCETĂRI RURALE IN BULGARIA 


Având o populaţie sătească ce atinge 84%, 
Bulgaria este astăzi statul cel mai curat țără- 
nesc din Europa. Chiar industria bulgară este 
strâns legată de pregătirea produselor agricole 
pentru piața mondială, ca industria tutunului la 
Plovdiv, sau de satisfacerea necesităților prime 
ale pieţei ţărăneşti. În condițiile acestea locul 
de frunte în ştiințete sociale trebue să revină 
acelor ramuri care se ocupă cu desvoltarea şi 
cu problemele vieţii ţărăneşti. In timpul unei 
vizite destul de scurte şi care n'a avut câtuşi 
de puţin ca ţintă studiul propriu zis al cerce- 
tărilor sociale în Bulgaria, autorul acestor rân- 
duri a putut să se convingă că întradevăr sa- 
vanţii bulgari fac mari sforţări ca să înţeleagă 
şi ca să ajute masele ţărăneşti să învinsă ob- 
stacolele enorme pe care le înfruntă toate statele 
ţărăneşti din Sudul şi Estul Europei. 

În cercetările bulgare o importanţă aproape 
exclusivă este acordată laturei economice a pro- 
blemelor. Cercetarea economică formează funcţia 
principală a trei institute însemnate: Institutul 


Central de Statistică, Facultatea de Agricultură 
a Universităţii din Sofia şi Institutul Statistic de 
Cercetări Economice. Institutul Central de Sta- 
tistică, de sub direcţia Profesorului Zagorov, în 
afară de recensământ, culege neincetat o mul- 
time de date economice şi publică regulat într'o 
revistă lunară, articole de mare valoare pentru 
cei ce studiază economia ţărănească, Dr. Zago- 
rov lucrează acum la problema creării unui in- 
dice de preţuri care va permite să se inregis- 
treze echivalenţele în valoare de vânzare pentru 
produsele agricole şi industriale; într'un cuvânt, 
un indice care va înregistra variațiile în capa- 
citatea de producţiune şi de consumaţie a ora- 
şalui şi a satului. Asistentul său, Dr. Ştefanov, 
a publicat în revista Institutului un articol impor- 
tant asupra distribuţiei rurale şi urbane a con- 
sumației. Din materialul Institutului un interes 
deosebit are colecţia sa de zece mii de bugete 
ţărăneşti, cu date foarte amănunțite, adunate zi 
la zi, asupra veniturilor şi cheltuelilor în na- 
tură şi în bani a fiecărei unităţi studiate. Insti- 


32 


tutul pregăteşte un studiu monumental asupra 
bugetelor ţărăneşti. 

Facultatea de Agricultură, sub conducerea 
Profesorului Mişaikov, ajutat la rândul său de 
o pleiadă entusiastă şi bine pregătită de tineri 
savanţi, a desfăşurat o lungă activitate ştiinţi- 
fică. Cu toate că cea mai mare parte din stu- 
dille publicate în seria editată de Profesorul 
Mişaikov, se ocupă mai mult de tehnica agri- 
colă, totuşi: mai multe dintre ele prezintă un 
mare interes pentru sociologi. „Veniturile a 73 
gospodării bulgare în 1930-31“ (Sofia, 1934), cer- 
cetarea D-rului N. C. Condov, demonstrează că 
vânzarea grâului pe piaţă se restrânge pe mă- 
sură ce crește numărul membrilor familiei fă- 
răneşti. Clayton Whipple, fost student la Cor- 
nell University Agricultural College şi elev al 
Profesorului Sanderson, acum consilier pe lângă 
ministerul bulgar al agriculturii, oferă în stu- 
diul său asupra despărțimintelor agricole din 
comitatul Loveci, o tehnică îmbunătăţită pentru 
definirea despărțimintelor rurale după caracterul 
lor productiv. 

Institutul Statistic de Cercetări Economice, 
organizat la începutul anului 1935, se găseşte sub 
direcţia Profesorului Anderson, fost lector la 
Universitatea din Petrograd, Cu toate că tendinţa 
lucrărilor nu este încă pe deplin precizată, In- 
stitutul pare să aibă intenţia de a se dedica stu- 
diului conjuncturii economice, Asistentul Profe- 
sorului Anderson, Dr. Totev, a publicat lucrări 
interesante asupra producțiunii şi a pieţii mon- 
diale a cerealelor. (Evoluţia producţiei grâului în 
Bulgaria şi în celelalte ţări, Sofia, 1935; Carac- 
terul categoriilor de preţuri şi raporturile Jor 
mutuale in comerțul domestic şi exterior al ce- 
realelor in Bulgaria, 1933). 

Ca vedere generală asupra agriculturii bul- 
gare, a organizaţiei, resurselor ca teren şi in- 
ventar şi a veniturilor ei, cea mai bună lucrare 
recentă este aceea a Profesorului N. V. Do- 
linschi (Organizaţiata na bălgarscoto zemledel- 
sco stopanstvo, Varna, 1932, p. 257), Se mai 
poate recomanda şi textul lui Botev şi Covacev 
(Zemledelieto v Bălgaria, Sofia 1934). In ce pri- 
veşte comasarea in Bulgaria, cartea lui Gheor- 
Ghiev rezumă foarte bine experienţa acumulată 
până astăzi şi tehnica aplicată in această sforţare 
de reinoire tehnică (Gheorghe Gheorghiev, Uceb- 
nic po comasaţia, Sofia, 1934, p. 79). 

Dacă se găseşte o literatură istorică abundentă 
asupra oraşelor şi chiar asupra marilor centre 
sătești, nu s'a făcut însă nici o 51021826 pentru 


SOCIOLOGIE ROMANEASCA 


studierea satulut bulgar după metode sociolo- 
gice. Studiul lui Tabacov asupra satului Pordim 
(O investigaţie culturală şi sanitară a satului 
Pordim, 1933), intemeiată pe o observaţie mai 
mult parţială, nu merită numele de „ştiinţific”, 
Irwin Sanders, decan al Colegiului American 
din Simenovo, e ocupat de trei ani cu studiul 
monografic al satului Dragalevţii, lângă Sofia, 
Până acum nu s'a făcat nici o sforţare pentru 
a defini după norme ştiinţitice tipurile de Nord 
Sud şi Sud-Vest, ale satului bulgar, — tipuri 
care izbesc chiar pe un observator ocazional, 
Ipiţiativa răposatului M. Gheşov, de a studia 
chiar şi superficial, rămăşiţele „zadrugei“ slave 
în Bulgaria (Ivan Ev. Gheşov, Spomeni i studii, 
Sofia, 1928, p. 235—258, 299—308) din păcate 
n'a fost continuată, Domeniul „arheologiei so- 
ciale”, care ar putea fi foarte rodnic, în consi- 
deraţii noi istorice şi sociale, a rămas complet 
neglijat, 

Dimpotrivă, s'a stăruit cu multă hărnicie în 
culegerea folclorului bulgar, în timpnl celor 
două generaţii care au urmat după emanciparea 
din 1878, Din păcate, ca şi în alte ţări, acest 
material este în mare parte aproape inutilizabil 
pentru sociologul de azi. Totuşi lucrările răpo- 
satului profesor Bobcev, reprezintă o excepţie 
importantă. Ultimul său studiu, asupra folclo- 
rulul juridic grupat în jurul vânzării cailor, este 
de o mare valoare, (S. S. Bobcev, „Naşiat juri- 
diceschi folclor ocolo prodajbata na con” în Spi- 
sanie na Bălgarscata Academia na Nauchite cn, 
XLV, 22, Sofia, 1933, p. 145—193), Rectorul 
Universităţii din, Sofia, Profesorul Arnaudov, a 
publicat un rezumat sistematic al folclorului 
bulgar (M. Arnaudov „Ocerhii po bălgarschia 
folclor, Sofia, 1934); lucrarea sa dovedeşte cât 
de mult a progresat ştiinţa folclorului prin 
munca sa neobosită şi prin aceea a predeceso- 
rilor săi, Un interes deosebit trezeşte articolul 
lui Vacarelschi, care a încercat să descrie dis- 
tribuirea geografică a folclorului bulgar ; el ilus- 
trează cu ajutorul unei serii de hărţi cu multă 
grijă făcute, împărţirea ţării întregi în mai 
multe despărţiminte de folclor tipic (Chr. Va” 
carelchi, Proect za bălgarschi folcoren atlas“, 
Sbornic v cest na Atanas T. Işircoc, Sofia, 1933, 
p. 127-138), In sfârşit, în ce priveşte arta ţără- 
nească, costumul şi țesutul, publicaţiile bogat 
ilustrate şi cu grije pregătite ale Museului Na- 
tional de Etnografie reprezintă o contribuţie 
prețioasă. 

E suficientă o privire asupra lucrărilor men” 


SOCIOLOGIE ROMANEASCA 


Uonate ca să iasă in evidenţa marca sforţare ce 
se face in Bulgaria pentru a cunoaşte adevărata 
faţă a satului. Dar chiar această enumărare 
lasă impresia unor sforţări imprăştiate, fiecare 
cercetător urmărindu-şi calea individuală, fără 
să se îngrijească de ceilalţi şi fără să răspundă 
la îndemnul unui centru conducător. Acest cen- 
tru necesar ar putea fi dat de studiul sociologic 
al satului, studiu pe care zadarnic îl căutăm în 
Bulgaria. Chiar şi metodele economice şi folclo- 
rice ar folosi, lărgindu-se şi reinoindu-se, prin 
adăogirea Ja munca de bibliotecă, a unor cer- 
cetări la teren, periodice şi colective. Aplicarea 


33 


metodelor sociologice ar ajuta la descoperirea 
unitaţii, ră cunoscute, care se ascunde în cul- 
tura ţărănească, oferind mijloace noi pentru 
cunoaşterea acestor mase ţărăneşti, care, ca în 
întreaga Europă, se sbat într'o criză în acelaşi 
timp economică şi morală. Ar deschide orizon- 
turi noi unor înteligenţe vii şi muncitoare care 
caută căi noi pentru a servi un popor obosit de 
lupte politice şi doritor de o operă de con- 
strucţie socială. 


PHILIP E. MOSELY 


Stipendiat al Social Science 
Research Council 1935-36 


EXPOZIȚIILE DE VIAȚĂ SĂTEASCĂ DIN TÂRGUL MUREȘ 


Obiceiul ca oraşele să-şi organizeze o „lună” 
a lor, poate fi uneori cât se poate de folositor. 
Pe noi ne interesează, desigur, în primul rând, 
prilejul, pe care oamenii unui ţinut îl au astfel 
de a infăţişa sistematic informaţiile pe care le 
au strânse cu privire la viaţa din acel loc, 
ceiace duce la crearea unui curent de opinie 
publică în favoarea cercetărilor monografice, ba 
"chiar la închegarea unor muzee permanente. 


Târgul Mureş şi-a avut anul acesta o „lună” 
a sa. În deosebit de frumosul palat cultural 
din centrul oraşului, numeroase săli au cuprins 
o serie de expoziţii temporare, a căror valoare 
ținem să o subliniem. Palatul cultural din Târgu 
Mureş are câteva săli de muzeu permanente. 
Una din ele este chiar deosebit de bună, anume 
aceia în care sunt strânse obiectele de artă tă- 
rănească: o reconstituire a unei prea frumoase 
Biserici de lemn, nenumărate cruci de lemn şi 
troițe, foarte preţioase, şi unelte diverse. Totuşi 
sălile care atrăgeau în primul rând ereau acelea 
organizate de către tânărul învăţător din satul 
Porceşti, d-l Iustin Handrea. Nu putem sublinia 
indeajuns meritele acestui pasionat al vieţii săteşti, 
Intr'un scurt număr de ani, cu toate greutăţile 
cele mari pe care le presupune viaţa tinerilor 
învăţători îu vremea de astăzi, Domnia-sa a 
strâns cu grijă şi cu pricepere un adevărat muzeu, 
cu multiple laturi: Un muzeu de artă biseri- 
cească, un muzeu de artă ţărănească, obiecte de 
lemn, ţesături şi olărie şi însfârşit un muzeu de 
ştiinţi naturale, fiecare cuprinzând sute de piese. 
Foarte bine alese, cu ingeniozitate uneori, cum 
de pildă colecţia de fotografii vechi culese de 
prin case particulare, cu portul oamenilor de 
acolo, obiectele muzeului Handrea constituie o 


adevărată avere, nu numai ca valoare ştiinţiiiea, 
ci şi ca pref. 

Ne punem însă intrebarea următoare: ce folos 
statornic iese din faptuk că pe câteva săptămâni 
de zile colecţia a putut îi văzută de un număr 
restrâns de oameni, pentru ca apoi din nou ca 
să ice drumul inapoi spre şura unde d-l Handrea 
este silit să o păstreze în satul său? Oare nu 
ar fi fost mai cuminte ca aceste obiecte să-şi 
capete un inventar ştiinţific, publicat, şi să fie 
apoi trecute la un muzeu permanent al oraşului? 
Nu credem că jertfa ar fi fost prea mure pen- 
tru oraşul Targu Mureş şi nici că d-l Handrea 
ar fi refuzat să puie bazele unui muzeu oră- 
şenesc, 


Cu atât mai mult cu cât, la aceiaşi Expoziţie 
a Lunii Târgului Mureş, se aflau expuse obiec- 
tele unui alt colecţionar, d-l Al, Filimon, cu- 
prinzând secţii de preistorie, ştiinţi naturale, 
monezi şi unelte, ţesături. Remarcăm în deosebi 
minunata râşniță de mână, construită în chip de 
moară mică, învârtită cu o manivelă. Deasemeni 
piua desfăcută în piese. Ei bine, nici aceste 
obiecte nu trebuiau lăsate să ia drumul colec- 
țiilor particulare, Ceiace s'a strâns odată pentru 
luna Târgului Mureş, trebuia păstrat acolo, cu 
orişice jertfă. Trebuie să nu uitam ca acela 
care se apucă de strâns colecţii, nu este un om 
care se găseşte pe toate drumurile şi oricând. 
Colecţionarul pătimaş este o apariţie rară. El 
depune o muncă uriaşă, plină de greutaţi, plină 
de privaţiuni uneori, ca să poată strânge de-a- 
gata pentru alţii, comorile sale. Şi valoarea unei 
colecţii bune este atât de mare, incât ea atinge 
tărâmurile interesului general naţional. Condu- 
cătorii vieţii cnlturale sunt de aceia datori sa 


www.dacoromanica.ro 


34 


stea la panda acestor colecționari, astfel ca ori 
de câte ori este cu putință, să salveze bunurile 
lor culturale, spre folosul obştiei şi al viitorimii. 

Este falsă şi numai din trufie „cultura“ celui 
care nu-şi dă seama de această valoare a Mu- 
zeelor. Chiar dacă vor fi greutăţi materiale, da- 
toria bunului gospodar de oraş nu este oare să 
le înlature 7 

In tot cazul, gândul nostru ni se duce spre 


SOCIOLOGIE ROMANEASCA 


atâția tineri învățători din toate părțile ţării. [i 
dorim porniţi pe drumul celor doi colecționari 
de care vorbirăm mai sus: în loc de stearpa 
frământare politică şi a vrăjbii personale cu ori- 
cine ffi iese'n cale, nu este cu mult mai frumoasă 
splendida nebunie culturală care te face să jert- 
feşti din viaţa ta, pentru lucrul acesta disprețuit 
care se chiamă sufletul neamului tău? 


H. H. STAHL 


DOCUMENTE 


ION COCUL, ZODIERUL ȘI VRACIUL DIN IURCENI”) 


lon Cocul, de 60 de ani, cu o clasă de semi- 
nar în timpul stăpânirii ruseşti, şi cu patru ani 
la mânăstirea Hâncu în tinereţe, e una din cele 
mai reprezentative figuri din regiunea lurcenilor. 
lurcenii şi satele din împrejurimi, pe o rază de 
30—40 Km. il cunosc şi-i spun „moş Ion Cocul 
zudierul”. In zilele de sărbătoare şi Duminica, 
cei cari au vre-o durere pe suflet, vre-o neno- 
rocire în viaţă sau vre-o boală grea şi vor să-şi 
cunoască soarta, vin din toate părțile la moş Ion 
Cocul să le „tragă zodia”. Ion Cocul şi-a cum- 
părat un rojdanic (zodie) de la un călugăr din 
mânăstirea Hâncu şi ştie să o „tragă”, de la 
vârsta de 18 ani. De atunci şi până astăzi atâta 
a tot spus-o la oameni, încât o ştie pe de rost. 
E de ajuns să-i spună cineva ziua şi anul când 
s'a născut, îndată deschide zodia şi începe să-i 
spună, fără să mai urmărească textul, întreg tre- 
cutul şi viitorul cu toate nenorocirile ce-l pasc 
pe om în viață. 

lon Cocul e convins (şi nimic nu-l poate stră- 
muta din convingerile sale) că viaţa omului e în 
strânsă corelaţie cu zodia sau planeta care stă- 
pâneşte anul în care s'a născut cineva. De ani 
de zile se munceşte să cunoască legătura tainică 
dintre mersul constelaţiilor şi soarta oamenilor 
din lurceni. El a încercat chiar să verifice întru- 
cât coincid întâmplările şi nenorocirile din viaţa 
multor oameni din satul său cu ceeace le scrie 
lor la zodie că li se va întâmpla. În acest scop 
şi-a scos din extractele matricole ziua şi anul 
naşterii la foarte mulţi oameni din sat şi ani de 
arândul a urmărit paralel cum se scurge viața 


*) Din lucrările Institutului Social Român din Basarabia. 


lor pe pământ şi la zodie. Astăzi e convins că 
„ce i-i scris omului la zodie să pată, (păţească) 
aşa se şi'ntâmplă“, 

Dar fon Cocul nu-i numai zodier, el e şi vra- 
ciul întregei regiuni. Mulţi dintre cei cari vin să 
le „tragă zodia” îi cer să le spună şi leacul 
pentru boalele de care sufăr. Leacurile pe care 
le-a recomandat, unele din ele, s'au verificat a 
fi bune, devreme ce vin şi-i cer sfatul foarte 
mulţi bolnavi din sate de la distanțe de 30—40 
Km. Duminica şi în zilele de sărbători, când sunt 
sătenii slobozi de la lucru, e plină curtea şi 
strada de trăsuri sosite din alte sate. In ziua 
de 7 Iulie a. c. (sânzăniile pe stilul vechiu) am 
numărat peste o sută de persoane venite să-i con- 
sulte zodia şi să-i ceară leacuri. (Mă întreb dacă 
există vre-un doctor de circumscripție medicală 
rurală care să-l întreacă în consultaţii într'o 
singură zi.) La un moment dat, am numărat în 
casa sa, 12 fete şi femei, 12 bărbaţi, iar în curte 
alţi 8 bărbaţi şi 4 femei, 

Redăm mai jos câteva fragmente din dialo- 
gurile ce au loc în timpul când le „trage zodia“. 
Din aceste dialoguri putem uşor constata gradul 
de sugestie ce-i stăpâneşte pe pacienţi în mo- 
mentele când işi „trag zodia“, şi totodată con- 
vingerea nestrămutată a zodierului în legătura 
ce există între viaţa omului şi zodia sau planeta 
sub care s'a născut, Aceste fragmente le com- 
plectăm cu câteva date despre bolile şi leacurile 
pe care le cunoaşte zodierul Ion Cocul şi neno- 
rocirile care-i silesc pe oamenii din partea lo- 
cului să vină la el să-| consulte. 


www.dacoromanica.ro 


SOCIOLOGIE ROMANEASCA 


Cum îşi trag zodia: 

O femeie din satul Vărzăreşti, jud. Lăpuşna. 

Zodierul: In ce zi eşti născută? 

Femeia : Vineri sara inspre Arhanghelul. Eu 
ncă nu m'am căutat la zodie, In ce zodie îs? 

Zodierul: Eşti în zodia săgetătorului şi a peş- 
telui. Săgetătoriul iînsamnă că eşti săgetată aicia 
(arată subţioară). Te doare mâna iasta? 

Femeia: Nu aiasta, da aici mă doare (arată 
la umăr). 

Zodierul: Când mergi pe drum asuzi şi ai un 
obice:u râu că te desbraci cum ajungi la dial. 
lacă de ce te doare umărul; eşti răcită, 

În casă cu fața la Răsărit şi la Amiază să 
nu stai că nu ai parte. Cum ţi-i casa? 

Femeia: Cam la amiază. 

Zodierul: Ş'ai să rămâi vădană. N'ai rămas 2 

Femeia: Is vădană. 

Zodierul : Ş'ai să te măriţi de al doilea, ş'apoi 
că n'ai să ai noroc. 


Femeia: Nu mă mai mărit că-s păţită. 

Zodierul: Te doare subt coaste, ai durere? 

Femeia: Am; da oare ce mă doare? 

Zodierul: Înseamnă că te doare splina. Ră- 
runchii şi splina nu-s sănătoşi la dumneata. Da 
iacă leacul: o lună de zile să mănânci ceapă 
şi-ţi trece, Ai dormit la o jilăveală (umed) ori 
în tindă cu capul pe prag noaptea şi de aiasta 
te doare, 

Ai chicat de sus de undeva? Ț-árată planeta 
c'ai să chici? 

Femeia: Am chicat dintr'un nuc. 

Zodierul: Dacă-i ținea cai, cal murg să nu fii 
că nu-ţi merge; dar nici bou plăvan să nu su- 
feri pe lângă casă că nu ai parte, 

Femeia: La boi plăvan n'am noroc? 

Zodierul : Nu. 

Femeia: D'apoi că fin boi plăvani de când 
m'am măritat. 

Zodierul: Poate nu-s chiar plăvani cu totul. 

Femeia : Nu-s chiar plăvani, Am avut unul 
plăvan şi mi-a murit, 

Zodierul: In puterea nopţii să nu te duci la 
biserică, să nu laşi casa singură c'au să te scu- 
ture (prade). 

Femeia: (Stă pe gânduri.) 

Zodierul: Ai o boală subt coaste şi boala asta 
ar să se mute în alt loc şi dacă nu vei căuta-o, 
ai să mori cu zile, Are să te roadă în prag 
(pântece); nu te roade? 


Femeia: Nu. 
Zodierul: Are să te incerce. 


35 


Femeia: Altă boală nu mi se arată la coş 
(boală internă)? 

Zodierul : E] ţi se arată dar eu nu ț-am spus-o, 
poate c'a da Dumnezău să nu o mai ai, Nu 
ameţeşti ? 

Femeia : Alte cumpene (nenorociri) nu mi se 
arată? Din față o cumpănă nn mi se trage de 
la nişte femei 7 (Femeia are nasul roş şi umflat 
şi spune că o ustură la soare şi o doare.) 

Zodierul : Femeie, dumeta ai de cel pierit (si- 
filis). Da iacă eu ţi-oiu spune leacul: să mănânci 
lapte de sămânță de cânepă şi găciulii de mac. 
Să mănânci o lună de zile şi să beai rachiu cu 
arin, Şi nu beai vin şi să nu mănânci murături, 
Dumetule iţi pare că nu te doare da el لا‎ cel 
pierit (sifilis) la dumneta. 

Femeia : Mă cam pricep eu că-i cel pierit, 
dacă nu-i pot da peste leac. 

Zodierul: Da şti din ce l-ai căpătat dumneta ? 
Când ai fost tânără ai mâncat răsărită (seminţe 
de floarea soarelui). 

Femeia: Eu şi acum mănânc răsărită, 

Un flăcău din satul Vărzăreşti jud. Lăpuşna. 

Zodierul: ... şi în luna lui Mai, în zile de 
sărbătoare să nu te duci în farină c'ai să fii po- 
cit de Rusalii. Pălărie neagră de la Sin-Petru şi 
până la Sântă-Măria să nu pui în cap. Ii scrie 
planeta că are să ţi se pună ceaţă pe ochi. 


Flăcăul : Şi'n armată mi s'a pus, 

Zodierul : In toată viaţa dumnetale să nu beai 
vin roş şi să nu mănânci acru, Te doare i-aicea, 
ia? Aşă-i că te doare aici? (Arată cu mâna 
sub piept) 

Flăcăul: Da, aici mă doare. (Mirat că i-a 
ghicit boala) 

Zodierul : Picioarele te-au durut la gleznă? 

Flăcăul : M'au durut amândouă picioarele, 

Zodierul: Dumneta, la o horă n'ai tras o 
ruşine? 

Flăcăul: N'am tras, 

Zodierul: Să te ferească Dumnezău să nu mai 
tragi. Şi numai mamă ai? 

Flăcăul: Numai. 

Zodierul: Pe dumneta te-a trântit un cal de 
pomană (de imprumut)? 

Flăcăul: Da, m'a trântit, (Flăcăul are un 
semn la un ochiu) 

Zodierul: Dumneta nu eşti sănătos. Planeta 
ifi scrie să nu mănânci murături şi să nu beai 
vin roş. Și casă cu fafa la Răsărit dacă ţ-ai face, 
ai s'o ţii cu lacăt. Pe dumneta te doare fruntea? 

Flăcăul: Da nu ştiu, nu mă prea doare. 


www.dacoromanica.ro 


36 


Zodierul: Să nu te imbraci cu negru că ۱ھ‎ să 
ai udar 501/6 (insolaţie). Da de boala care o ai 
în coş, ori să te laşi de acru şi de vin roş, ori 
să scrii la Piatra Niamţ (Laboratorul Vorel) 
după leacuri. Aluat nedospit să nu mănânci, tot 
de iasta boală. Primăvara nu ţi se jucheşte (ju- 
poaie) nasul? 

Flăcăul: Inainte mi se juchea, dar acum nu. 

Zodierul: Te-ai copt la os de amu. Fimee 
bălaie şi cu ochi albaştri să nu iai, că nu ai să 
ai parte. Şi roadă (copii) nu ştiu dacă-i avea; 
asta într'un gâci. Dacă ai şi avea, ai să ai numai 
un băiat şi o fată. 


O femee din Nisporeni, jud. Lapuşna. 


O femee din Nisporeni îi spune că o doare 
in piept, 

Zodierul o întreabă: „iţi iese nişte vinişoare 
pe piept şi te doare aicea după cap“, (îi arată 
unde-o doare, mai jos de ceafă.) 

Femeia recunoaşte că o doare. 

Zodierul: Să te arăţi la doftor. Dumnetale 
inima fi-i slabă şi altă nimic, Doctorul are să-ţi 
pună năcoale (injecții) să-ţi pornească sângele. 
Şi maiuri de vacă fierte să mănânci. 

(Femeia stă şi ascultă cu atenţie tot ce-i spune 
zodierul. Unde i se pare că-i o mare primejdie, 
se ingrozeşte.) 

Zodierul: Din lumina (incendiu) ce-i care ai 
văzut-o, te doare în piept. 

Femeia: Da, a fost un pojar (incendiu) în mă- 
hală (vecini) şi noaptea drept în faţă mi sa 
arătat, 


Un sătean din satul Ciorăşti, judeţul Lăpuşna, 


Zodierul : Pe cal şarg să nu mergi călare dacă 
a avea coama în două părți; dar dacă a avea-o 
intr'o parte să mergi la pas că-i primejdie, 

Să nu stai la feriastră dacă-i spartă şi-i uşa 
deschisă. Să nu dormi în tindă cu capul pe prag. 
De la 44 de ani în sus are să te roadăn prag 
(stomac). 

Săteanul + De când eram tânăr mă doare pe 
mine în stingh (arată că-l doare în deşertul 
stâng). Simt ca un fel de umilătură. Par'că umblă 
prin pântece un bolovan (bulgăre). 

Zodierul: Dumneta eşti duflit (încărcat) cu lim- 
brici. Să mănânci apă fiartă cu os de vilă şi să 
pui şi puţin orez. Lapti să nu mănânci, dar nici 
acru să nu beai; trebue să ţi se curețe stomahul. 
S'o scoţi pe mama lor (mama limbricilor) din 
pântece şi ai să te lecueşti. Să nu coseşti şi să 
nu te intinzi că are să te doară în pântece. 

Săteanul : Ce o mai fi o mai fi, dar am să o 


SOCIOLOGIE ROMANEASCA 


incerc şi pe aiasta. Am fost la doctor la Ungheni 
şi la Călăraşi (două târguri, primul în jud. Bălţi 
şi al doilea în judeţul Lăpuşna) şi am să mă duc 
şi la Chişinău dar să mă mai grijesc (să fac rost) 
de parale. 

Zodierul: Să te duci la Călăraşi să cuniperi 
scrânghiţ Dunaischi (Scrumbii de Dunăre) vre-un 
kgr., şi să mănânci trei zile şi să nu te mişti şi-ţi 
trece. 


Despre boli și leacuri 


Leac pentru cel pierit (sifilis) Nu poate tot 
omul să o prindă așeia boală. O prind mai ales 
aceea oameni cari-s în planeta Mercurios, Aiştia 
cari-s în planeta Mercurios, le place să mănânce 
răsărită (seminţe de floarea soarelui) şi nu se 
poate să mănânce răsărită că prind boala asta 
cel pierit. Şi din planeta Mercurios unii nu prind 
boala asta dacă mănâncă pâine, beau apă fiartă 
şi mănâncă dulce. Se chiamă să nu mănânce acru. 
Se întâlnesc doi trei oameni pe drum şi vorbesc 
între dânşii de boala asta şi de leac şi spun: „eu 
de mic copil mănânc răsărită şi de aşa feli de 
boală nu mă simt“, Da pintru di ce? Pentrucă 
eşti hrănit bine cu pâine şi apă fiartă (ceai) şi 
mâncare dulce, Da omul cel sărac toamna mă- 
nâncă nuci verzi, poamă acră (struguri) şi chi- 
părat şi se nimereşte şi oloi (undelemn) vechi 
cu cartoafe şi iaca poate să se nenorociască. 

— Dar boala asta nu se ia de la un om la 
altul? 

Nu se ia. 

Dumneata știi cum numesc doctorii boala asta ? 

Nu ştiu. 

Dumneata ai auzit de sifilis ori de 7ئ‎ 

Nu n'am auzit. Cel pierit nu este tot aceea 
boală cu frenfa. Da de aiasta boală eu nu ştiu 
(sifilis), 

N'ai avut nici un bolnav de 7ء‎ 

Am avut, da dacă-i bolnav de la brâu 
în jos, îi spun: du-te la doftor. A fost 
odată un moşneag de aici din sat. M'a întâlnit la 
cireadă şi mi-a spus: „Am să viu la dumneata 
să-mi spui la zodie“. A venit şi l-am intrebat in 
ce zi îi născut şi mi-a spus. 

Pe ziua ceea am găsit că-i în planeta Mars şi 
eu i-am spus: dumneata nu eşti sănătos de la 
brâu în jos. Şi el a zis că-i aşa. Eu l-am trimăs 
la doitor să se lecuiască. Cel pierit (sifilisul) aşa 
se lecueşte: dacă-i proaspăt, apoi trebue să mă- 
nânci 30 de zile lapte de sămânță de cânepă. Să- 
mânţa o reci ca făina şi torni puţintică apă و‎ 
o moi ş'o freci bine până face spumă ca săpunuli 


www.dacoromanica.ro 


SOCIOLOGIE ROMANEASCA 


Torni apă clocotită ş'o mesteci bine ş'o strecori 
printr'o sită deasă şi aşa mănânci dimineaţa lapte 
de sămânță de cânepă cu pâine, ori cu mămăligă, 
Dimineaţa, demiaza şi sara trebue să bei rachiu 
cu arin şi să mănânci dădăori pe zi mac (sămânță 
de mac) ca să-ţi piaie amorțeala. Macul să-l 
mănânci cu măsură; cinci găciulii dimineaţa şi 
sara tot aşa. Atâta să mănânce omul de vrâstă 
trecut de 20 ani; dacă-i mai mic, atunci mai puţin, 
De mac dacă mănânci, ţi-i somn. Da să mănânci 
pâine cu miere şi-ţi trece. 


Boli de stomac. 


Vin unii oameni şi-mi spun ziua, luna şi anul 
şi se nimeresc de nu-s sănătoşi. Dacă-i copil mai 
jos de opt ani ş'a fi născut noaptea, măcar cât 
de bine să-l cauţi, că nu trăeşte. Da tot într'aista 
număr dacă se nimereşte că s'a născut ziua, apoi 
până la opt avi creşte greu. Dacă trece de opt 
ani şi-i cresc dinţii drepţi în gură, trebue să în- 
vefe carte că la munca câmpului nu poate lupta. 
Da dacă nu învaţă, inima 1-1 slabă, faţa i se în- 
gălbineşte şi la 18 ani are să aibă cumpănă. Al 
doare supt piept şi dacă scapă dela 18 ani,i se 
ridică un nod în gât şi necontenit îl doare supt 
piept, supt ţâţa stângă. Atunci se închipueşte 
cordică (limbrici). Când vin la mine, spun, iaca 
umblâ așa prin pântece parcă-i un bolohan şi se 
ridică un nod la gât şi ameţesc. Dacă a trece de 
32 de ani şi nu s'a căuta omul acela, trăeşte greu, 
fata i se ingălbeneşte şi i se usucă. Di la 58 de 
ani începe să se prostească şi-i crapă mâinile şi 
pe față şi pe dos. Eu îi spun leacu ista: dacă-i 
omul de vârstă, apoi trebue să mănânce trei zile 
scrânghiţ (scrumbii) de Dunărea, copcionite (afu- 
mate). Să chisăze usturoi într'o strachină şi să 
mănânce cu scrânghiţ fără de pâine fără de nimic: 
numai sadé să 'ntingă în usturoi. 


Desinterie, 

Dacă-i copilul mititel şi-l doare in pântece 
şi-l pântecăreşte (desinterie), apoi să iai un kg., 
de săpun galben de cămăşi şi să-l fierbi cu lapte 
dulce, să fie ca plămădiala. Să iai plămădiala ceea 
caldă cât ăi suferi cu mâna s'o pui în petice زو‎ 
să înfeşi copilul şăpte zile. In fiecare dimineaţă 
când l-ai deslegat, să-i ungi pântecele copilulu 
cu spirt denaturat. Vra sa zică pielea i-o 'ntă- 
reşte. Da copilului să nu-i dai covrig rugumat 
În gură, 


Dureri de cap. 


Cei care-i dor capul, dacă-i omul cu stare, 
(bogat), să bea şapte zile dimineaţa şi seara ra- 


37 


chiu cu garciţa (muştar): jumatate de linguriţă la 
un păhar de cele de vin cu rachiu. Dacă-i omul 
sărman (sărac) bea sarciţa cu vin. Şi la copiii 
cari caută supărat, cască şi se întind, se poate 
de dat, da mai puţin (copiilor de la opt ani în 
sus). 


Reumatism. 


Omul care-i păzit, încălțat întotdeauna şi im- 
brăcat întotdeauna, greu poate să sufere de boală 
de picioare. Mai degrabă poate să aibă paralici 
(paralizaţie) dacă va sta în casă cu fereastra des- 
chisă şi a umbla cu capul gol. Oamenii plugari 
cari-s în planeta Mars şi s'ar porăi (ocupa, lucra) 
în udeală, desculți, vara, la grădinărie, ori or 
pune cânepa în baltă şi or sta mai mult decât 
on ceas în baltă, s'aleg cu dureri di picioare 
că-i rod la oase. Poate să-l roadă aşa de la 20 
de ani în sus. Cu ce pot să se lecuiască? Vara 
să fiarbă într'un ceaun mare apă şi să pună un 
căuş bun de ovăs şi să-l fiarbă. Când s'a răcori 
apa, să pună picioarele în ceaunul cela pe ovăs 
şi să le ţină până s'a răci apa (un ceas). 

Dacă iese din apa aceia apoi trebue să-şi 
ungă picioarele cu aşa un fel de doitorie: 1) schi- 
petari (terebentină) 2) Poroşoc bodegano, (sponghia 
fluvia) 3) Muravinii ucsus (oţet de furnici). 4) Nos- 
firnîi spirt (amoniac) 5) spirt de 90%/, Se ames- 
tecă toate la un loc într'un şip. Aptecariu (far- 
macistul) face dăraua (stabileşte proporţiile), 

Oamenii la ţară se imbolnăvesc de picioare 
şi sunt săraci aşa că nu pot cumpăra leacurile 
aestea. Se poate de lecuit alminteri cu leacuri 
eftine. Să iai frunză de curechi (varză), pui frun- 
zele celea pe pământ şi le stropeşti cu gaz (pe- 
trol lampant). Invăleşti picioarele cu frunze de 
curechi şi le legi cu petice de la degite până la 
genunchi. Le legi sara şi le deslegi a doilea sară, 
adică stau legate o sutcă (24 de ceasuri). Când 
deslegi peticile şi iai frunzele de curechi, se văd 
nişte beşici albe pline cu apă. Beşicile celea se 
spârg ş'atunci iai spirt denaturat şi ungi picioa- 
rele o sutcă ş'apoi să te păzeşti de răceală, 


Dureri de cap şi de inimă, 

Acela om ii bolnav de inimă, care-i răcit. De 
la picioare răceala trece la spinare după cap şi 
11 prinde a-l durea umărul şi se lasă durerea 
la inimă, Să ia un păhar cu apă rece, să pună 
sare de drob, să bea dimineaţa şi-i trece, 

Care-i în planeta Jupiter, acela sufere de 
junghi şi de durere de cap. Junghiul e în coasta 
stângă mai des şi durerea de cap deasupra ochiu- 
lui stâng. 


www.dacoromanica.ro 


38 


La ţară babele ti descântă şi-] leagă (junghiul) 
cu o aţă pe om ş'apoi că nu ajută nimic. Unele 
babe pun cărămidă fierbinte şi tot n'ajută. Până 
când nu vei pune hârtie de junghi nu ajută. Și 
Ja cap tot aşa. Da hârtia o iai de la aptecă (far- 
macie), ceri foaie de muştar şi o pui într'o stra- 
chină cu apă caldă şi o pui cu unsoarea în jos 
ş'o laşi până se moaie hârtia şi o scoţi din apă 
şi o pui la coastă unde te doare ori l9 cap. 

Pe câţi i-am învăţat eu cum să se lecuiască, 
de la toţi am auzit mulțumire. Mai întâiu dela 
o femee din Sadova (jud. Lăpuşna), tnainte de 
bătălie a umblat prin doftori pe la Ades, pe la 
وہ1‎ şi nu s'a folosit. Ş'a vinit la urmă şi la mine. 
Avea faţa galbenă, şi se usca, spunea că o doare 
supt piept şi stuchea (scuipa) sânge. Avea boală 
în coş. Doctorii câf au văzut-o pe dânsa, i-au 
spus că-i hrănită, o spurcat-o altă femee. Au 
trimis-o să se lecuiască prin babe şi la urmă a 
venit la mine cu bărbatul său şi mi-a spus: Nu 
ştiu moşule oiu mai călca eu iarbă verde? Eu 
iam dat o hârtie şi s'a dus la aptecă (farmacie) 
şi şi-a luat doitorii de 60 de lei, jeleznaia mex- 
tura (iodură de fier) ş'a băut câte trei linguriţi 
pe zi şi i-a trecut, Pe urmă a venit la mine şi 
mi-a spus: „Amu mă simt mai bine da-mi vine 
un nod la gât”. Şi eu i-am spus: să iai o ocă de 
moare de pepeni infundaţi şi să o pui într'o oală 
curată şi să pui un funt (200 gr.) de miere de 
stup şi să fierbi bine o jumătate de zi. Da oala 
să fie acoperită cu o turtă de aluat şi să pui o 
țăgie (țiavă) lângă toartă să răsufie oala când o 
fierbe. Dupăce s'a răcit moarea, o torni într'un 
vas curat, fiind soarele cam două ceasuri până 
în seară, o iai şi o beai câte o leacă până o beai 
toată. In timpul acela să nu te culci ca să nu 
verşi (vomitezi), da să te mai primbli. Ş'aşa 'n 
timp de trei zile să stai acasă. Dacă-i pântecări 
(desinterie), iaca ce mâncare să mănânci: să cum- 
peri oase de vită tăiate cu beschia şi să fierbi 
oasele celea şi să pui puţin orez. Să mănânci 
apă de ceea cu pâine prăgită, uscată. 

Reţetă practică de scos şerpii din om: moare 
de pepeni (castraveți) înfundaţi, fiartă cu un funt 
de miere. Poţi să omori pi şărpe când a intrat 
în om, 

Ce nenorociri îi mână pe oamenii din atâtea 
sale să vină să-şi tragă zodia? 

La altul îi traiul în casă nefericit. Pentru de 
ce nu-i fericit? Pentrucă el nu stă în casă cum 
ii scrie planeta, Lui îi scrie să nu stea în casă 
cu faţa la amiază sau la asfințit că senimereşte 
că are temere în casă, pagube, frică, întristare 


SOCIOLOGIE ROMANEASCA 


şi jale, Și aşa-i viaţa lui cu întristare. Atunci 
el vine la mine. Vra să-şi ştiă norocul, pentru 
de ce nu i-i traiul bun. (In lurceni l-a ascultat 
pe zodier un gospodar şi şi-a stricat casa fiind- 
că-i mergea rău întrânsa şi şi-a construit alta 
în altă parte a satului, cu faţa înspre amiazăzi 
aşa cum i-a spus la zodie). 

Copiii vin pentrucă mulţi nu-s sănătoşi. Altul 
este cu boală grea, ciornăi bolezne (epilepsie). 
Dacă-i copilul mic, apoi este aşa fel de lemn şi 
buruiană: lemnul cânelui (hisustrum vulgâre) şi 
turtel (Cuscuta Epithymum). Faci scăldătoare 
nouă zile şi unii scapă, dar alţii mor dacă nu 
au zile. Unii copii se nasc în planeta Jupiter, 
Rar copil care rămâne teafãr după nouă ani de 
zile. 

Vin flăcăi şi oameni de vârstă de la 20—50 
de ani. Altul se însoară şi 11 leapădă femeia. 
Da pentru de ce îl leapădă? Pentrucă el ia 
femeia cu planeta care nu i se cade lui să 
trăiască, 

Tot din oameni tineri vin şi spun ziua şi 
luna când ts născuţi şi eu îi pricep că au boală 
de la brâu in jos ori îs legaţi (iermecaţi) de 
vre-o babă, nu li se mişcă trupul (impotenti). 
Eu îi învăţ ce să facă. Dacă el ii legat, să caute 
o sanie de boi, s'o întoarcă cu tălpile în sus, 
să desbată toate cuele de la sanie, să toarne 
apă prin borţile celea şi apa s'o scurgă într'o 
strachină şi să o bee, aşa trei dzile. Să ia un 
ac să-l pună în foc şi dupăce s'a răci acul, să-l 
indoaie cu vârvul în urechi şi să-l pună în 
strachina cea cu apa care-o turnat-o prin bor- 
file saniei şi să bea apa de pe acul cela. 
După ce va mântui apa de băut în trei zile, 
să ia acul şi să-i scoată vârvul din urechi أو‎ 
să-l pună în strachină şi să ducă noaptea la 
pârâu strachina cu acul şi să facă o adâncă în 
pârâu şi să pună strachina cu acul în pârâu, 
Apa a curge şi a mâli strachina şi atunci să fie 
el legat când se va duce cineva să scoată stra- 
china din pârâu, 

Flăcăii vin la zodie să vadă dincătro să ia 
soţie când se vor însura, că pe mulţi se întâm- 
plă de-i leapădă ori se despărţesc. Planeta le 
spune de-o piidă că dacă nu ţi-i dat să trăeşti 
cu femee de la Răsărit, sau cu ochii albaştri, 
apoi degeaba te mai incurci. 

Dacă te-ai insurat la zi nenorocoasă, apoi 
aşa are să-ţi fie viaţa. Vin să afle zilele când 
să se însoare şi din ce parte să-şi ia soţie. 

Fetele iacă de ce vin: multe se înşală şi se 
mărită şi le leapădă bărbaţii pentrucă nu i-i 


www.dacoromanica.ro 


SOCIOLOGIE ROMANEASCA 


dat să se mărite cu un om cu ochii albaşiri. 
Altele fete întreabă aşa: eu gândesc să mă duc 
la mânăstire, oare ce trebue să fac? Dacă-i 
scrie planeta să fie călugărită, apoi să se ducă 
la mânăstire că dacă se mărită, la bătrâneţe tot 
acolo ajunge, 

Vin fete de cele greşite de fată mare şi mă 
întreabă : „Cum aş face eu să fiu norocită?“ 
Eu le spun: Nu poţi fi norocită în satul tău, 
Dacă ai fost greşită apoi să te măriţi în sat 
strein şi până la 33 de ani să nu mănânci din 
mână streină. 

Din oameni bătrâni vin că altul nare parte 
de feciori, ori se înşală şi le dă avere şo pră- 
pădesc şi el trăeşte greu. Alţii vin de boală, 
care se jălue de că îl roade în prag, care se 


39 


jălue că are o bubă la un pecior şi nu se poate 
lecui. Altul vine şi spune eu m'aş însura de a 
doilea da nu ştiu cum să aleg. Unul a venit de 
la Albina (sat în judeţul Tighina) de 80 la de km. 
şi m'a întrebat : Oare oi mai avea eu leac din 
boala asta. El era paralizat ; îi luase o mână şi 
un picior, N'avea leac şi nu i-am dat pentrucă 
el trebuea să pătimească şapte ani şi la urmă 
să moare. ۰ 

A venit unul de la Bujor (sat în jud. Lăpuşna), 
şi s'o nimerit un fecior de al lui a ucis un om. 
El a venit să afle cuma ieşi din judecată fecio- 
rul său. l-am spus, că trebue să tragă pedeapsa 
că aşa-i scria planeta. 


P. ŞTEFĂNUCĂ 


CÂNTECUL LUI MANTU LA GLIMBOCA 


In Banat mai trăeşte vie încă amintirea Aai- 
ducului de codru Pătru Mantu, una dintre cele 
mai temute figuri de după răsboiu, astăzi intrat 
în legendă. Faptele lui poporul nu le-a uitat. Ca 
şi vechii haiduci ai Banatului din sec. XVIII- 
XIX-lea, una din faptele lui caracteristice era de 
a ajuta pe cei nevoiaşi din prăzile lui mari, pe 
cari le lua, deobicei dela cei bogaţi şi, mai ales 
dela cei străini!). 

Pentru populaţie el a rămas încă un mare 
binefăcător. In realitate el a fost unul dintre 
răsvrătiţii cei mai de seamă impotriva situaţiei 
sociale, nu numai în gând, dar şi în fapte. Po- 
porul îi păstrează, în părţile pe unde a trăit şi 
a umblat, un cult deosebit. Faptele lui s'au des- 
făşurat în partea nord-vestică a judeţului Seve- 
rin, dar mărturiile unora se dovedesc că, de 
multe-ori, ajungea până în Valea Almăjului, şi 
une-ori până pe malul Dunării, Pretutindeni 
faptele Paiducului au semănat, pentru el, în ini- 
mele oamenilor, numai simpatie, lar, după moartea 
lui, datorită trădării unuia dintre tovarăşi, să nu 
ne mire faptul că în multe din biserici s'au cetit 
acatiste şi s'au tras clopotele. 

Dar, să-l lăsăm pe ba/si Nicolae Lădariu, 
gospodar de frunte din Glimboca, să ne vorbească 
despre el, ca unul care l-a cunoscut: „Şi aşa 


1) In realitate Mantu nu a fost un haiduc, ci mai de 
grabă un om certat cu legile şi cu ordinea socială. Tot şi 
poporul refuză să-l numească bandit, cinstindu-i memoria 
cu titlul de haiduc, Şi haiduc se va socoti pentru 
totdeauna. In Banat, e un puternic curent pentru reabili- 
tarea memorie! lui. Pretutindeni numai frumos st vorbeşte 
de el. 


mă pomenesc într'o zi la mine cu un străin, om 
chipăş şi tare frumos, Mi-o dat bună dz'lua şi 
i-am mulţămit, aşa cum trăbă să să mulțămască 
la oricare om, M'o'ntrăbat ts'e fac şi cum îm'- 
merge. l-am spus că şi bine şi rău, ca la noi 
săts'enii, cu nevoi mults'e, Am stat noi mult dz'e 
vorbă, dă aşa ca oamenii dz'ela sat şi ni-am 
zborât!) dz'e o samă dz'e năcazuri, 

Aşa ni-o prins noaptsiia, Nu l-am întrăbat 
dz'e undz'e-i şi iz'ine-i că l-am văzut om dz'e 
oamenie: păria umblat şi cu carts'e multă. L-am 
pofts'it să mănânce cu ai mei, în casă şi să 
doarmă tot la noi. Dz'imineaţa mi-o mulţămit şi 
o plecat, Dumnedzău ştie undze, 

Când e'o dus nevasta să aşts'earnă patu, o 
găsit o hârts'ie: mi-o dat-o mie, că ia nu şts'ie 
să ts'its'ască. M'am cruts'it şi n'am fost în stare 
să mă mai gândz'esc la nimic, Omu dz'e prăstă 
noapts'e o fost Pătru Mantu. O scris că îm'mul- 
țămeşis'e dz'in inimă şi dacă am vr'odată vr'o 
lipsă să mă duc la iel, 

leu dz'e dus nu m'am dus niciodată că n'am 
lipsă. Da, am auzit că la mult o făcut fapts'e 
bune, Când l'o omorât în sats'e o fost mare jale, 
Mulţ'l'or plâns, ca pră un părints'e, că la tot 
săracii numai bine o făcut, Leda şi bani şi, când 
ii vedzea năcăjiţ'le spunea vorbe dz'e uşurare. 
Dz'ela Adam Neamţu, Harambaşă şi Lăzărică 2) 
nu s'o mai vădz'ut un om aşa cumsăcadze, 


i) a zborâ — în Banat înseamnă a vorbi, a te sfătui 
cu cineva. 

2) Haiduci pela 1848, luptători alături de revoluționari 
în Ardeal, aşa spune legenda. Au trăit în Valea Almăjului 
și sudul Bănatului. 


www.dacoromanica.ro 


40 


La moartea lu: s'or facut dz'e catre oameni 
rugăciuni în bisarici, ca pentru un om dze 
irunts'e şi multa lume l'o plâns. He, dacă ar ma; 
îi Mantu, nu ş'ar bats'e joc straiuii dz'e noi, că 
اعد‎ nu i-ar lăsa. Mie mi-o parut rău când lor 
umorât, şi am dus o lumina la biserica, pentru 
certare dz'e pacats'e, duca o fi avut, că iel mai 
mult bine o facut. Ca o luat dz'e la bogatani şi 
li-o dat nevoiaşilor, aia-i o fapta bună şi creşts'- 
ineasca, Vez'ăi dz'ela oraş, nu pot să înțaliagă 
ts'e om bun o fost Mantu... 

Convorbirea cu Nicolae Lădariu a urmat apoi 
cu un alt subiect, 

Cântecul lui Mantu l-am cules dela alt infor- 
mator şi-l redăm mai jos: 

„La Poiana Mărului, 

Paşts'e calu' Mantului, 

Calu' paşis'e, nechezăşis'e 

Că pră Mantu nu-l găsăşis'e, 

Nu-ie Mantu nu-i şi nu-i 

L'o puşcat un văr dz'e-a'lui, 

L'o puşcat Vineria, 

L'o aflat Sâmbăta, 

L'o 'ngropat Duminica 

Dumineca la un ceas 

Cân' îi toată lumia acas'; 

Cântă cucu pră o moară 

Şi Mantu trage sa moară 

Cântă cucu'n vâr' dz'e nuc, 

Pră Mantu la groapă'l duc; 

Cântă cucu'n vâr' d'ze cruis'e 

Prd Mantu la groapă-l duts'e ; 

Cântă cucu'n vâr' dz'e fag 

Pră Mantu ţărână trag; 

Cântă cucu pră fântână, 

Pră Mantu trage 18+۰. 

Cântecul lui Mantu al Anei Munteanu, de 17 
ani, din Glimboca, e tocmai textul cel mai com- 
plect. In alte sate e mult mai lung şi complicat 
dar cu multe lipsuri de elemente esenţiale. Din 
culegerile pe care le avem, textul de mai sus 
din punct de vedere tematic, estetic şi al con- 
ciziei este mai bun decât celelalte, întâlnite prin 
multe sate din Banat, Mehedinţi şi Haţeg. Motivul 
a trecut după cum se vede şi în Oltenia, bine- 
înţeles cu multe schimbări: 

Iată textul: 

In poienile cu fagi 

Ii Mantu cu mândre dragi, 

Ji cu fete de boieri 

Cu neveste de oieri, 

Cân’ pă una jos o lasă 

Ii sar câte şasă 'n braţă; 


SOCIOLOGIE ROMANEASCA 


Mantu îi frate de Zâne 

Din padurile de brazi 

Cu voinicii toți înalţi; 

Mantu face lucruri bune 

Pe voinicii lui îi pune 

Ca să fure pe bogaţi 

Şi să ajute pe fraţi 

Pe cei oameni cu nevoi 

Ce umblă flămânzi şi goi 

Dar duşmanii îl păzesc 

Pe tovarăşi ispitesc, 

Vrau să-i sape zilele 

Să-i răpiască mândrile 

Şi să-i bea paralile; 

Toţi tovarăşi credincioşi 

N'ascultă pe mincinoşi 

Numa unu fără păr 

Care-i a lu Mantu văr 

Ş'o vândut stăpânul lui 

De dragul argintului 

Și s'o dus la miez de noapte 

Să-i ducă lui Mantu moarte, 

Când Mantu dormia c'o Zână 

Moartea-l apucă de mână 

Când Mantu săruta Zâna 

Moartea să strâmba păgâna; 

Să scoală să ias' afară 

Aude pocnet şi pară, 

Când afară o ieşit 

Drept în frunte l'o lovit, 

Glonţ de puşcă cătănească 

Pentru moarte haiducească. 

(Notă: inf. Anghel Dumitraşcu de 18 ani, necasătorit, 
„Slusă la boier“, din Vârciorova-Mehedinţi ; ştie cântecul 
din sat dela flăcăi. Declară că se cântă mult în satul lui 
de când s'a ridicat el flăcău. ll cântă şi fetele, iar unele 
„mai slabe de inimă“ chiar plâng după Mantu. A auzit că 


şi în satul lor a venit odată Mantu, dar el nu ştie bine că 
era mai mic). 


In Haţeg circulă în aceiaş versiune. Ceeace 
pare interesant, e faptul că, pe timp ce trece, 
motivul începe să capete amplificare de fantastic, 
Nota reală se elimină, treptat, făcând Joc unor 
elemente de imaginaţie. Motivul ce se cântă prin 
Mehedinţi este aproape de nerecunoscut. 


Dat fiind faptul că dorim să ne menţinem 
alături de acest text publicat mai sus pe care îl 
socotim, dintre toate, cel mai complect şi cel mai 
concis, tragem concluzia că nota reală se păstrează 
totuşi mai bine pe raza de acţiune a fostului 
haiduc. Totuşi într'un text pe care îl avem din 
Bolvaşniţa, satul în care a fost omorât Mantu 
ni se pare semnificativ faptul, că tocmai aci nota 


SOCIOLOGIE ROMÂNEASCĂ 


reală esle depăşită în mai mare masurăSdecât în 
celelalte sate. Haiducul a fost ridicat fără exa- 
gerare, în rândul unor figuri supranaturale. O 
concluzie sigură nu se poate trage. Dar se vă- 
deşte o tendință de trecere spre alt gen. Afir- 
mafia e cu atât mai îndreptăţită, cu cât i se 
atribue eroului isprăvi, ce trec dincolo de rea- 
litate. Faptul ne mână să credem, contrar multor 
opinii, că se crează un curent de revenire la 
baladă. Legenda pare mai Puțin îmbrăţişată, iar 
pe alocurea, cum e şi cazulde faţă, e chiar 
părăsită. 

Dăm loc şi textului din Bolvaşniţa, din care 
reese acest lucru: 


Sus în vâru codrului 

Paşts'e calu Maniului, 

Dz'e doru haiducului 

In bătaia vântului 

Jel paşis'e şi să rûneşts'e 
Dar mai rău să bolândz'ăşt'se 
Inima să prăpădz'eşis'e 

Că pă Mantu nu-l găsăşis'e; 
Nu-i Mantu. haiducu, nu-i 
Vai săraca viaţa lui 
Prisărată cu. năcaz 

Și cu cu lacrămi' pă obraz; 
Toais'e fapis'ele lui bune 
L'or profăcul în tăciune 
Toais'e fapis'ele frumoasă 
Az’ Por putrăzât dz'e وہہ‎ : 
S'o bătut cu iernil'e 

Ca să facă binel'e 

Să curme nevoil'e 

La toais'e năroadz'el'e 

Şi la tot omu sărac 

Pel o găsit câis'e-un liac 
Să-i curme dureril'e 

Să-i albiască zil'el'e; 

Stă calu lu Mantu stă 

Și să uită pă coastă 

Si vedz'e muierile, 

A lu Mantu mândril'e 

Cu ciocu!) lor dz'espleis'it 
Cu păru lor încâlis'it; 
Veniau în codru plângând 
După Mantu jăluind; 

Când vedz'iau calu păscând 
Ca şi or'ce cal dz'e rând 


1) cioc: legătura părului. Vine probabil dela „cionc“ 
prin eliminarea lui „n“, deşi se pare prea puţin verosimil. 
Mai degrabă ne mână la cuvântul „coc“, cu care are şi în- 
rudire semantică. 


Blăstămau dz'in gura mare 
Un blăstăm cu vorbe grele, 
Grele şi plin'e dz'i jale: 
— Dobitocul'e spurcat, 
Mantu zace spânzurat 

Dz'e trei zil'e n'e 'ngrupai 
Și dz'e lume tot zoitat 

Iar tu î 'cauf dz'e mâncat; 
Maniu zace suptun fug 
Toais'e cioril'e îl trag; 
Mantu stă cu limba scoasă 
Şi făr' dz'e carne pră oasă; 
Mantu stă făr lumănare 

Şi făro rază dz'e soare; 
Haide cale blăstămat 

Să 'ngrupăm acu pră Mantu 
Să ni-alduiască tot natu; 
Să-i punim lu Mantu cruis'e 
Si la ia o luminioară 

Cum trăb'un voinic să moară. 
Audz'e murgu blăstămu 

Și porneșis'e nebuneşis'e 
Pân' la Mantu nu s'opreşis'e; 
O groapă mare scobeşts'e 
Cu copita lui căieşis'e 

Prd voinic frumos l-apucă 
Cu pământu îl astrucă, 

Un mormânt acolo face 
Pintru Mantu care zace 

Calu apd’ să tot duts'e 

Lu voinic să-i cauis'e cruçe 


Și miergând pră drum la val'e, 


Iaca ţine-i iăsă'n cal'e? 
Ortacu !) lu Mantu drag 
Ts'e l'o spânzurat ds'e fag 
— Ho-ho, ho-ho, murgul'e 
Dz'e ts'e baf cărările 
Ș'ocoleşis'i poienile ? 

Vino să 'ncalic pră is'ine 
Să mergi la Mantu cu mine; 
Calu când audz'e-aşa 
S'opreşis'e în loc şi sta 

Și un pic că să gândz'ia; 
Prd misăl iel tăbărăşts'e 
Cu copita il plizneșis'e. 

— Vez’ asa ortac păgân 
Că m'ai lăsat făr' stăpân 
Stai ca Mantu ne 'ngrupat 
Dz'e toată lumia zoitat?); 
N'ai şis'iut să fi credincios 


1) ortac= tovarăș. 
2) zoitat - uitat. 


www.dacoromanica.ro 


41 


42 


Tăvăleşis'e-ts'e pră jos, 
Și spunându-i calu-aşa 
Intro groapă-l prăvălia 
Şi ortacu duhu-ş' da 

Calu 'n lumi-atunci pleca 
Zăluind şi nechezând 
După stăpân alergând 
Prd toats'e cărăril'e 

In toats'e poienil'e 
Cântau toats'e fets'el'e; 
Nu-ie, nu-ie, Mantu nu-i 
L-o puşcat ortacu lui. 
(Notă: inf. Maria Zărie de 37 anl, nu ştie carte, că- 


sătorită, din Bolvaşniţa-Severin. Cântecul, după declaraţia 
informatoarei, s'a făcut în popor, după ce a murit Mantu. 


SOCIOLOGIE ROMANEASCA 


La înm wmântarea haiduculul a luat şi ea parte. N'o fost 
spânzurat. L-o împuşcat un tovarăș al lui, cumpărat de 
duşmani). 

Procesul motivului lui Mantu ne stă dovadă. 
L'am înfăţişat sumar, aşa cum ne îngădue şi spa- 
tiul, pentru a dovedi, cum un răsvrătit impotriva 
împrejurărilor sociale, un aşa zis haiduc, devine 
simpatizat de popor, care-l ridică mai presus 
de fiinţele naturale, In ultimii ani ai “deceniului 
trecut Pătru Mantu imitând pe vestiţii haiduci 
de altă dată ai Banatului, a scormonit imaginaţia 
poporului şi cel puţin în acest ţinut, a prilejuit 
o revenire la baladă. 


DUMITRU IMBRESCU 


RECENZII 


Monografia Liceului „Gh. Lazăr“ din Bucu- 
reşti 1860-1935. Cu prilejul implinirii a 75 de 
ani dela înfiinţarea lui. (Bucureşti 1935; 769 pg.). 


„Liceul Lazăr“, una dintre cele mai vechi şi 
mai serioase instituţii şcolare dela noi, a pu- 
blicat sub îngrijirea d-lui I. Zamfirescu şi cu 
colaborarea profesorilor şi elevilor săi, dintre 
care atâţia sunt figuri însemnate ale vieţii so- 
ciale şi culturale româneşti, o monografie, în 
care se înfăţişează pe larg şi cu mult material 
documentar, activitatea sa de 75 de ani. Direc- 
torul liceului, Dl. Mihail Stoicescu, unul dintre 
cei mai distinşi profesori pe care îi are ţara, 
merită să fie felicitat pentru această iniţiativă, 

Dar nu numai prilejul acesta rar în viaţa unei 
instituții şcolare româneşti şi putinţa de a pre- 
zenta un bilanț atât de rodnic, ne face să ne 
ocupăm de monografia aceasta, ci şi felul cum 
este alcătuită. Ea poate servi de model altor 
şcoli, care vor voi să-şi publice şi ele mono- 
grafiile. 

Directorul şcolii, Dl, Mihail Stoicescu, arată 
semnificația acestei sărbătoriri, Câteva rânduri 
sunt inchinate, precum se cuvine, lui Gh. Lazăr. 
Dl, I. Zamfirescu semnează un studiu cuprin- 
zător intitulat: „Contribuţii documentare şi in- 
terpretative pentru istoricul Liceului Gh. Lazăr“, 
Urmează „Câteva date şi interpretări statistice”, 
Aflăm de aici că „dela infiinţarea lui şi până 
acum, numărul elevilor înscrişi la Liceul Gh. 
Lazăr este de 36795“. Din aceştia: 28279 pro- 


movaţi (76,860%/0), 5179 repetenţi (14,07%), 6 
retraşi (9,07%/0). Repartizaţi după profesiunea 
părinţilor, elevii au provenit din următoarele 
categorii: agricultori 2526 (6,86%), comercianţi 
7587 (20,63%/0), industriaşi 344 (0,93%/,), meseriaşi 
2766 (1,52%/0), funcţionari publici 12665 (34,42%), 
proprietari urbani 2111 (5,14%/)), profesiuni libere 
4776 (2,98%/0), diverse 4020 (10,92%/,), Structura 
populaţiei şcolare după naționalitatea elevilor: 
Români 30496 (82,88%), Evrei 5413 (14,71%/), 
Armeni 30, Bulgari 39, Greci 147, Unguri 129, 
Francezi 49, Germani 304, diverse 188. Struc- 
tura populaţiei şcolare, după confesiunea ele- 
vilor: ortodocşi 30769, mozaici 5413, catolici 
577, protestanți 36. Lucrarea cuprinde apoi: 
lista profesorilor dela înființarea şcolii până 
acum, câteva pagini inchinate foştilor elevi morți 
în războiul pentru intregirea neamului; intere- 
sante „amintiri, evocări, figuri, curente, mo- 
mente” scrise de foştii elevi ai liceului (D-nii 
Mircea Djuvara, Dr. C. Bacaloglu; Mihail şi 
Virgil Mora, Tudor Vianu etc.), activitatea co- 
mitetelor şcolare, aspecte din viaţa de azi a 
şcolii, personalul actual al liceului şi câte un 
rezumat in limba franceză, germană şi engleză, 

In chipul acesta Monografia Liceului Gh. Lazăr 
este mai mult decât o simplă publicaţie cerută 
de o sărbătorire ocazională, ea este, independent 
de aceasta, o contribuţie deosebit de prețioasă 
la istoria şcolii şi a culturii româneşti, 


Traian Herseni 


www.dacoromanica.ro 


SOCIOLOGIE ROMANEASCA 


DOUĂ MONOGRAFII DE JUDEŢ 


E bine că apar din ce în ce mai mulţi cer- 
cetători ai realităţilor sociale dela noi, căci chiar 
dacă ei nu izbutesc, din lipsa unei pregătiri 
ştiinţifice de specialitate, să dea la iveală intot- 
deauna lucrări desăvârşite, ajung încetul cu in- 
cetul să strângă un material preţios, cu privire 
la toate colțurile ţării, şi să ajute pe calea 
aceasta şi operele de sinteză şi generalizare 
ştiinţifică. Totuşi, ca materialul acesta să poată 
fi întrebuințat şi cu uşurinţă şi cu folos, ar tre- 
bui să fie cules cel puţin după un plan de lucru 
unitar, în spiritul aceleiaşi metode. 


“Altfel se întâmplă că, deşi consulți lucrări 
născute din preocupări asemănătoare, să nu gă- 
seşti totuşi nici o legătură mai adâncă între ele 
şi să fi se zădărnicească ori ce încercare de 
comparaţie şi deci de folosinţă ştiinţifică. Faptul 
acesta e invederat cu prisosință de cele două 
monografii de judeţ, una românească: „Mono- 
grafia social-economică a Judeţului Teleorman" 
de Christache Gh. Milian, (Turnu-Măgurele, 1935 
— 152 pag.) şi alta ungurească: Csikvdrmegye 
Monografidja (Monografia Judeţului Ciuc) de 
Ferencz Béla (Miercurea-Ciuc 1935 — 88 paş.), 
pe care vrem să le infăţişăm. Ca material, nici 
una din lucrările acestea nu este lipsită de in- 
semnătate, Cititorul poate afla multe Incrurl de- 
spre două judeţe din România, pe care poate 
nu le-ar găsi în nici o altă lucrare. Din acest 
punct de vedere, al unui interes restrâns, cum 
este desigur cunoaşterea unei realităţi sociale 
concrete de dragul cunoaşterii sau a realităţii 
inseşi, amândouă monografiile amintite pot fi 
considerate ca preţioase. Dar pentru scopurile 
ştiinţifice, trebue să o spunem deschis, numai 
monografia alcătuită de d-l Milian prezintă o 
valoare oarecare. Nu ne miră că eaa fost cin- 
stită cu o prefaţă de d-l N. Iorga şi de un pre- 
miu al Academiei Române, pe temeiul unui 
raport alcătuit de d-l Simion Mehedinţi. Cartea 
aceasta, fără să realizeze o concepţie monogra- 
fică integrală, cum este de pildă, a Institutului 
Social Român, este totuşi o lucrare bună, care 
poate fi citită cu folos şi de oamenii de ştiinţă. 
Deosebirea aceasta de valoare intre monografia 
Teleormanului şi monografia Ciucului nu-şi are 
originea atât în deosebirea de hărnicie şi price- 
perea autorilor, căci în privinţa aceasta nici d-lui 
Ferencz n'am avea să-i imputăm prea multe, 
cât mai ales în metodele de lucru întrebuințate, 
D-1 Milian şi-a propus să alcătuiască o mono- 


43 


grafie a judeţului in totalitatea lui şi s'a stră- 
duit să strângă şi să înfăţişeze date valabile 
pentru întreagă această realitate, incât cititorul 
se alege la sfârşit cu o imagine unitară şi pre- 
cisă a lucrurilor. Şi-a fixat apoi în chip hotărit 
punctul de vedere; s'a mărginit la cel social- 
economic, pe care îl stăpâneşte printr'o inde- 
lungată experienţă. 

In schimb a căutat să fie cât mai complet 
în această privință. D-l Ferencz a procedat toc- 
măi dimpotrivă. D-sa nu şi-a impus nici o limită, 
nici iu timp (monografia poartă subtitlul: „din 
cele mai vechi timpuri până în zilele noastre“) 
şi nici ca aspect (cercetarea vrea să fie absolut 
completă) deşi se simte o preferință pentru 
istorie. Din pricina aceasta izbuteşte să dea 
foarte puţine date. Dar ce e mai ciudat, d-l 
Ferencz nu tratează decât în foarte puţine pa- 
ini, abia şapte, despre Ciuc în genere, la care 
putem adăuga 3 pagini despre istoria judeţului 
şi 3 despre numele lui. Inculo d-sa înşiră târ- 
gurile şi satele din Ciuc, anume 65, inchinând 
fiecăruia câte o jumătate de pagină sau câte o 
pagină, rar mai mult. Astfel aflăm despre fie- 
care din ele câteva date cu totul sumare, care 
nici cel puţin nu privesc mereu aceleaşi lucruri, 
după cum a putut să le strângă, cu totul la in- 
tâmplare, autorul. Se repetă: numele familiilor 
străvechi, numărul şcolilor, al bisericilor, al 
învăţătorilor şi al preoţilor şi încă vre-o câteva 
date asemănătoare. Rezultatul e că la sfârşitul 
cărții cititorul află câte ceva, prea puţin, despre 
fiecare comună în parte, dar nu află nimic sau 
aproape nimic despre judeţul propriu zis, cum 
ar fi avut dreptul să se aştepte. Datele de an- 
samblu care fac valoarea cărţii d-lui Milian, aici 
lipsesc aproape complet, Monografia d-lui Fé- 
rencz, impotriva titlului care ne amăgeşte, nu 
este o cercetare a unui judeţ ca unitate de viaţă 
socială, ci o colecţie de mi-i monografii sătești, 
ceea ce este cu totul altceva. Ca să repetăm o 
vorbă de duh, d-sa „n'a văzut pădurea din pri- 
cina copacilor“, Și-atunci se înţelege de ce spu- 
neam că există monografii în aparenţă cu acelaşi 
subiect, care în realitate nu merg şi nu pot fi 
folosite impreună. Intre cele două procedeuri 
amintite noi preferăm pe al d-lui Milian. Dar 
credem că ar fi şi mai bine, dacă s'ar adopta 
de către toţi cercetătorii monografiei aceleaşi 
planuri, aceeaşi metodă şi aceeaşi tehnică de 
lucru. S'ar ajunge la rezultate într'adevăr de 
valoare pentru ştiinţă. Nu există nici cel puţin 
scuza că asemenea planuri, metode şi tehnici 


www.dacoromanica.ro 


44 


nu există, Institutul Social Român le-a adus de 
mult la cunoştinţa cititorilor in lucrări speciale, 
ivite dintr'o experienţă ştiinţifică îndelungată, 
colectivă şi riguros verificată. Traian Herseni 


VALER LITERAT; Biserici din Țara Oltului 
şi „de pe Ardeal” zugravite de o familie de 
pictori (Cluj, 1935. 54 pg.). 

Apariţia din ce în ce mai frecventă a lucră- 
rilor de mare migală, de trudnică iscodire a 
faptelor concrete, în toate amănuntele lor, este 
un semn iîmbucurător pentru ţara noastră. In- 
seamnă că perioada generalizărilor pripite, a 
impresiilor de suprafaţă şi a lucrărilor de in- 
spiraţie pur cărturărească, e pe isprăvite. Ne 
apropiem desigur de mai multă maturitate ştiin- 
țifica. les la iveală de pretutindeni contribuţii 
de amănunt privitoare la viaţa noastră etnică, 
obiceiuri, cântece, zugravi de biserici, meşteşugari 
de artă, alcătuiri sociale şi la atâtea altele, de 
toate felurile. Printre acestea trebue să însemnăm 
أو‎ lucrarea D-lui Valer Literat, publicată mai 
întâi in Anuarul Comisiunii Monumentelor Istorice 
(Secţia pentru Transilvania, Vol, IV). 

D-l Valer Literat a cercetat cu râvnă şi cu 
pricepere câteva biserici din Tara Oltului şi 
„de pe Ardeal” (malul drept al Oltului), sta- 
tornicind urmele de artă lasate de mai multe 
generaţii de zugravi, toţi din aceeaşi familie, 
Grecu din Sasăuş. A cercetat astfel cu dea- 
manuntul zugrăveala bisericilor ortodoxe din 
Arpaşul de sus, Arpaşul de jos, Colun, Sărata, 
Voivodenii mici şi a celei din Săsăuş, satul zu- 
gravilor. Descrierea picturilor şi cele câteva 
reproduceri fotografice dovedesc cu prisosinţă 
că lucrarea aceasta işi merită osteneala. DI, 
Literat a căutat să afle ştiri despre zugravii 
aceştia şi de la urmaşii lor, încă în viaţă. D-sa 
ştie apoi ca există şi alte biserici zugrăvite de 
aceiaşi meşteri, pe care desigur că n'ar fi fost 
rău să le cerceteze, cu să nu lase nici o lipsă, 
dar n'a izbutit sa le vadă şi nici cel puţin săle 
determine pe toate. Munca începută nu-şi pierde 
prin aceasta rostul, numai că ea va trebui dusă 
odată până la capăt, de Dl. Literat sau de un 
altul. Contribuţia de acum fixează câteva nume, 
câteva date şi câteva zugrăveli bisericeşti, care 
merită să fie completate cu vremea, 

Dintre zugravii în discuţie, se cunosc loan şi 
Alexandru Grecu (pela 1806), Neculae Grecu 
(pela 1804 — 1815) şi fiul său „Neculae alui 
Neculae Grecu“ (pela 1810), Gheorghe Grecu 
(pela 1820) şi in sfârşit Vasile Grecu (pela 1871), 
care a invaţat meşteşugul dela tatăl său. Gradul 


SOCIOLOGIE ROMANEASCA 


de rudenie şi perioada exactă a activitații lor 
sunt greu de stabilit, dar datele culese fac 
cu putință presupuneri destul de intemeiate. 

Nu ne rămâne decât dorinţa ca Dl. Literat să 
continue munca începută şi să dea la iveală şi 
alte lucrări în legătură cu preocupările D-sale. 

Traian Herseni 


UN MONOGRAFIST AL ŢINUTURILOR SĂ- 
CUEȘTI. — D-1 Dr. Vasile Siroescu, harnicul 
preşedinte al Căminului Cultural „Marele Voevod 
Mihai“ din Covasna, judeţul Trei Scaune, are o 
foarte frumoasă pasiune, monografistă prin exce- 
lenţă: aceia de acerceta ştiinţific partea de țară în 
care trăeşte, în scopul unei lupte de ridicare 
naţională. 

Sub forma unor foiletoane publicate în diverse 
ziare, Domnia sa publică, pe rând, câteva din 
rezultatele la care ajunge, Astfel in Națiunea 
Română, Cluj Anul IX, 1 Noembrie 1935, găsim 
un articol „Reromânizarea secuimii: cazul co- 
munei Dobolii de Sus din judeţul Trei Scaune”. 
In aceiaşi Revistă, Anul IX din 26 Noembrie, 
„Comuna Tamaşfalău“. Intr'o broşură, nedatată, 
formând un extras din aceiaş ziar, Națiunea Ro- 
mână, avem „Monografia comunei Peteni, judeţul 
Trei Scaune“. O altă broşură, aceiaşi ediţie, 
tratează despre „Monografia comunei Surcea, 
judeţul Trei Scaune“. 

lar în ziarul „Neamul nostru“, foaie săptă- 
mânală a Românilor din ţinutul secuizat, pentru 
propagandă naţională, cultură, ştiinţă şi artă“, 
avem la rând trei foiletoane, în numerile din 1, 
12 şi 19 lanuarie 1936, cuprinzând date cu pri- 
vire la Monografia comunei Pava. 

Fiecare din aceste foiletoane cuprinde date 
intr'adevăr interesante, cu atât mai mult cu cât 
ele se referă la un ţinut a cărui situaţie deose- 
bită pentru interesele noastre naţionale nu scapă 
nimănui. Adaogăm la activitatea D-lui Dr. Stro- 
escu şi un ghid al Covasnei, 

Dorim d-lui Dr. V. Stroescu să-şi găsească 
mai mulți tovarăşi de lucru, sprijin şi ajutor 
din partea cui trebuie, astfel ca toţi intelectualii 
din acel ţinut să contribuie la alcătuirea unei 
monografii a regiunii întregi, complete, deplin 
lămuritoare şi deci de mare eficacitate pentru 
acţiunea noastră naţională în Săcuime, 


H. H. Stahl 
MONOGRAFIA COM. BĂLĂNEŞTI JUD. OLT. 


0-1 Pavel Vitănescu ne trimite un manuscris 
alcătuit din 5 caete cuprinzând o monografie a 
Comunei Bălăneşii din Județul Olt. 


www.dacoromanica.ro 


SOCIOLOGIE ROMANEASCA 


Foarte îndreptăţite gasim cuvintele pe care 
D-sa le spune in prefața lucrarii: „Comuna Ba- 
lăneşti nefiind o comună de moşneni, cu acte şi 
documente, tradiţii, nici aşezată în vre-o locali- 
tate istorică şi nici cu vreun fel de importanță 
deosebită, aveam credinţa că monografia ei nu 
prezintă interes. De aceia cu greu m'am apucat 
de lucru, cu toate că aveam ceva material adu- 
nat în acest scop, încă dinainte de război. 

Lucrând insă, m'am convins că mă înşelam 
cu totul, căci, cu ocazia aceasta am aflat lucruri 
foarte interesante, cari nu-mi puteau trece prin 
minte că ar exista şi am cunoscut cu “adevărat 
comuna în care trăesc. De aceia indemn cu toată 
stăruința pe toţi colegii învăţători, precum şi pe 
toţi iatelectualii satelor, să facă monografia co- 
munei lor, asigurându-i că, oricât de neinsemnată 
ar fi comuna, vor afla lucruri interesante, unele 
nebănuite chiar, şi că, dacă nu vor putea face 
cine ştie ce operă, vor face neapărat un mare 
serviciu comunei şi vor avea un îndreptar în ac- 
tivitatea lor pentru ridicarea sătenilor." 

Intr'adevăr, lucrarea d-lui Vitănescu este o 
dovadă vie a folosului oricărei monografii. Orga- 
nizată sistematic, conform metodei d-lui Profesor 
D. Gusti, sunt nenumărate lucrurile de preţ pe 
care le cuprinde această monografie, 

Vom câuta a publica, măcar un fragment, 
într'unul din numerele viitoare ale Revistei de 
Sociologie. H. H. Stahl 


UN TEZAUR DE MATERIALE MONOGRAFICE 


D-1 Petru Țiucra-Pribeagul scoate la iveală o ` 


carte de o importanţă deosebită: „Pietre rămase, 
contribuţie la Monografia judeţului Arad" (390 
pagini, Imprimeria Căilor Ferate Române, Bu- 
cureşti 1936). 

Fără îndoială, Monografia Răşinarilor scoasă 
pe vremuri de Păcală, rămâne cea mai bună 
dintre monografiile publicate până acum. Totuşi 
şi cartea d-lui Țiucra-Pribeagul poate lua loc de 
cinste în rândul celor mai bune dintre ele, deşi 
cartea sa nu este o monografie propriu zisă, ci 
în prim loc o adunare de materiale diverse care 
ar putea fi folosite intr'o viitoare monografie. 
Insă acest material strâns, în cea mai mare parte 
a sa, într'un singur sat, anume Nădlacul, aşezat 
la câţiva kilometri doar de frontiera de vest, 
este cât se poate de bogat. Lipseşte acestei cărţi 
numai un plan de organizare, o sistemă, ca să 
fie desăvârşită. 

Materialul, ca atare, însă este excepţional de 
bun. Găsim în această carte, cele mai diverse 


45 


informaţi cu putinţa: u prima parte c mat mult 
sociologică, tratând probleme de mişcare a popu- 
laţiei, economie etc. precum şi folklor. Totul 
este ilustrat cu extrem de multe fotografii, dintre 
care cele ale uneltelor de pildă, sunt cât se poate 
de folositoare. O a doua parte a cărţii — şi cea 
mai mare — este exclusiv istorică. In general, 
puţine pagini din aceasta carte sunt zadarnice. 
Cele mai multe din „pietrele rămase” pe care 
le-a strâns autorul, merită din partea oricărui 
cercetător al vieţii săteşti o atenţie cu totul de- 
osebită, aşa după cum observă cu deplină drep- 
tate d-l Profesor lorga în prefața pe care o scrie. 

Subliniem din această prefaţă afirmaţia că„nu- 
mai pe baza a sute de astfel] de studii se va putea 
face cândva măreaţa opera care va vădi tuturor 
câtă originalitate cuprinde viaţa satului nostru”. 

lată un gând care de la început a stat la 
temelia intregii acţiuni monografice şi pe care 
cu orice prilej cercăm a-l face sa trăiască aetiv 
in sufletul şi mintea cetitorilor noştrii: numai 
prin munca noastră şi a tuturor, monografişti 
izolaţi din toată ţara, ori strânşi laolaltă în gru- 
pări mai mici sau mai mari, vom putea alcătui 
Ştiinţa Naţiunei noastre româneşti. H. H. Stahl 


O MONOGRAFIE DIN 1903. — Primim din 
partea d-lui Atanasiu, ziarist, manuscrisul unei 
monografii alcătuite de tatăl său, învățătorul 
Joan T. Atanasiu. E vorba de Monografia Co- 
munei Hânţăşti, județul Dorohoiu, scrisă între 
1883—1903 ; (79 pagini, format ministerial), 

E de la sine înţeles că o asemenea monografie 
oferă un prilej interesant de a ne reaminti de 
întreaga muncă monografică făcută de harnicii 
invăţători stârniți la muncă de campania de mo- 
nografii începută de Ministerul de Domenii de 
pe vremuri. După o scurtă înflorire, mişcarea 
aceasta a pierit. Şi aşa cum erea, se afla încă 
departe de ce ar trebui să fie o adevărată miş- 
care monografică. Totuşi câtă muncă şi câtă 
bună credinţă nu găsim în străduinţele de atunci ! 
Măcar dacă cei tineri de azi, ar avea aceiaşi 
râvnă şi ar şti adăoga, sufletului rămas acelaş, 
priceperea în treburile monografice, pe măsura 
noilor învăţăminte pe care ni le poate da sociologia. 

Ne întrebăm : intelectualii de astăzi ai Hân- 
țăştilor, nu cred că ar fi bine să reia monografia 
din 1903 şi să o ducă la un bun sfârşit? Ar 
avea, faţă de alte sate, un avantaj necontestat: 
acela de a găsi gata strânse date cu privire la 
vremurile de acum 30 şi ceva de ani. 


H. H. Stahl 


46 


GEORGE SOFRONIE: Principiul naționali- 
taților in tratatele de pace din 1919—1920. (Edi- 
tura ziarului „Universul“ 1936; 261 pg). 

In istoria transformărilor teritoriale ale sta- 
telor europene, gasim, ca principii călăuzitoare— 


în elaborarea tratatelor de pace — principiul 
echilibrului puterilor, principiul legitimităţii di- 
nastice, principiul coimpărţirilor şi — cel mai 


nou — principiul naționalităților. Apărut timid 
şi parţial în marile tratate din sec. XIX, principiul 
naționalităților ajunge să aibă un rol hotăritor 
in tratatele incheiate în urma războiului mondial. 
Faptul constitue un adevărat moment istoric, 
pe care dl. prof. Georga Sofronie îl analizează 
în cartea de faţă, cu un îndoit gând: o pre- 
zentare generală a problemei şi o privire spe- 
cială a aplicării principiului naționalităților la 
întregirea noastră naţională, pentru a conchide 
la netemeinicia acţiunii revizioniste maghiare. 
Cartea începe cu o cercetare istorică a prin- 
cipiului. Deşi ca fapt problema naționalităților 
poate fi găsită cu mult timp în urmă, sub as- 
pectul său juridic şi sub aspectul soluționării 
practice, e nouă. Ca principiu creator de state 
n'o găsim decât în războiul mondial, Puterile 
aliate au afirmat că lupta lor a fost o luptă de 
eliberare a popoarelor, iar prin organizarea 
păcii trebuia să se impiedice orice împietare 
asupra dreptului de autodeterminare a acestora. 
Conceptul de autodeterminare a popoarelor 
pune o mulţime de probleme asupra cărora 
conferința păcii a stăruit indelung, căutând să 
aducă soluţia cea mai dreaptă, având în vedere 
numai realităţile etnice şi istorice, ferindu-se 
atât de aplicarea absolută şi in abstracio, cât 
şi de ispitadea face o pace răzbunătoare, „Nicio- 
dată, în cursul istoriei, nu a fost învingător mai 
generos cu învinşii decât au fost învingătorii din 
războiul mondial“ (Take lonescu). In primul 
rând,  autodeterminarea implică desprinderea 
voinței colective care se poate efectua prin 
practica plebiscitului, Dl. prof. Sofronie anali- 
zează toate cazurile în care s'a recurs la ple- 
biscit, precum şi toate modalităţile în care s'a 
socotit că ar da cele mai exacte rezultate. Alte 
ori, voința colectivă fiind suficient de vie, n'a 
mai fost nevoie de plebiscitul propriu zis, (în 
aceste cazuri avem aşa zisul plebiscit de fiecare 
zi). Realităţile etnice din Europa sunt de aşa 
natură, încât aplicarea absolută a principiului 
naționalităților n'ar aduce decât haos. Din această 
cauză sarcina conferinței păcii n'a fost deloc 
uşoară. Principiul naționalităților a trebuit să 


SOCIOLOGIE ROMANEASCĂ 


fie corectat cu principiul realizării unei păci 
durabila. În faţa complexului de factori etnici, 
politici, economici, spirituali, s'a căutat soluţia 
care asigură durabilitatea păcii. Aşa trebuesc 
înțelese mandatul internaţional şi protecția mino- 
rităţilor, pentru care s'au luat o serie de garanţii 
constituţionale sau internaţionale. Interesante de 
relevat sunt lacunele problemei minorităţilor, 
toate în defavoarea statelor în cauză, 

A doua temă a lucrării este analiza poziţiei 
integrităţii noastre naţionale în faţa aplicării 
principiului naționalităților, pe de o parte, pre- 
cum şi în faţa acţiunii revizioniste întreprinsă 
mai ales de Unguri, 

Întegritatea noastră naţională este rezultatul 
unui lung proces istoric, ale cărui principale 
momente opresc atenţia autorului. Statul nostru 
n'a fost creiat de conferința păcii, ci aceasta a 
avut în fafa ei un popor gata unificat, cu o 
voinţă colectivă de a trăi ca stat liber, asupra 
căreia nu s'a putut formula nici o îndoială, 
Daclaraţiile de unire — în plină concordanţă cu 
principiul wilsonian al liberei determinări — ale 
Basarabiei, Bucovinei şi Transilvaniei au fost 
fapte implinite la data începerii tratativelor de 
pace. — Dacă avem în vedere şi realitatea etnică 
şi istorică— alături de modalitatea procedurală— 
se poate afirma că România constitue un exemplu 
clasic de aplicare a principiului naționalităților. 

Urmează analiza argumentelor maghiare, gru- 
pate în argumente de fapt şi argumente de ordin 
juridic. 

Departe de a onora principiul naționalităților, 
cum pretind Ungurii, argumentele lor Îl calcă. 
In contra argumentelor de fapt reținem două 
mărturii. Intâia este a contelui Ștefan Bethlen 
care afirma, în 1910, că pe pământul Transil- 
vaniei „Românii au o superioritate numerică ce 
sdrobeşte totul”, A doua este aceea a prof. 
Labat dela Universitatea din Georgetown, care 
pune în faţă pretenția Ungurilor de a absorbi 
zece milioane de nemaghiari, pentrucă două mi- 
lioane de Unguri sunt răspândiţi în cele trei 
state ale Micii Inţelegeri. 

Ne pare rău că nu putem reda aici analiza 
argumentelor de ordin juridic pe care le aduc 
revizioniştii. Ele se pot grupa după cele două 
puncte de plecare: art. 19 al pactului Soc. Naf. 
şi scrisoarea Millerand. Atragem în mod deo- 
sebit atenţia asupra acestor analize, care ne pun 
fn faţă aspectul de luptă revizionistă, folosit în 
deosebi, căci de realitatea etnică Ungurii au tot 
interesul să nu amintească, 


www.dacoromanica.ro 


SOCIOLOGIE ROMANEASCA 


Concluzia autorului, în acord, de altfel, cua 
majorităţii cercetătorilor, este că art. 19 nu se 
referă la statutul teritorial. Acesta rămâne o 
clauză aplicată. Alte interpretări ale tratatelor 
şi ale pactului 5. N. duc de asemenea la nete- 
meinicia susţinerilor revizioniste, 

La fel sunt combătute afirmaţiile că tratatul 
dela Trianon ar fi inspirat din răzbunare, că a 
ignorat voinţa popoarelor fostei monarhii austro- 
ungare şi că ar sparge unitatea economică û 
Europei centrale, 

Cât priveşte scrisoarea preşedintelui Millerand 
este destul să amintim că însuşi autorul ei pre- 
cizează ulterior că modificările eventuale de 
care e vorba ar fi putut avea loc numai în 
timpul operaţiilor tehnice de delimitare pe teren 
a frontierelor, Dealtfelalte documente precizează 


47 


că aceste rectificări eventuale nu se puteau 
depărta prea mult de linia graniţei oficial fixată. 
Asemeni rectificări s'au şi produs la frontiera 
ungaro-iugoslavă. Nu trebue să se uite că la 
fixarea definitivă a frontierei româno-ungare 
comisia respectivă n'a întâlnit nici un caz care 
s'o determine să propună vreo modificare în fa- 
voarea Ungariei. 

Toate problemele amintite aici sunt desvoltate 
pe larg, în lumina isvoarelor. Cartea prezintă 
astfel o bogăţie de material care o face foarte 
folositoare, atât pentru orientarea generală, cât 
şi pentru faptul că poate oferi puncte de ple- 
care pentru noi cercelări şi noi perspective în 
problematica atât de actuală a principiului na- 
ționalităţilor, 

Dumitru Dogaru 


INSEMNARI 


Activitatea monografică a Institutului Social 
Banat-Crişana. Vara aceasta, dela 14 August la 
5 Septemvrie, Institutul Social Banat-Crişana, cu 
sediul la Timişoara, a întocmit cu o echipă pu- 
ternică şi bine pregătită, monografia comunei Po- 
jejena de jos, din j. Caraş, O parte din rezulta- 
tele acestor cercetări vor apare şi în revista 
noastră, pe măsura ce vor fi prelucrate, totuşi 
ținem să comunicăm cititorilor cel puțin numele 
celor care au participat la campania aceasta mo- 
nografică şi problemele care au fost urmărite, 
S'au studiat starea sanitară, manifestările spi- 
rituale, economice juridice şi administrativ-poli- 
tice ale satului, Aceste cercetări au fost prece- 
date de o unchetă statistică, întreprinsă de o 
echipă compusă de Dl, Avocat I, Negru şi aju- 
toarele sale D-rele studente M. Sora şi P. Murgu. 
Echipa monografică propriu zisă a lucrat sub 
conducerea d-lui Dr. Grofşorean, despre care 
am mai avut prilejul să spunem lucruri bune, 
fiind o personalitate culturală însemnată a Ba- 
natului. Echipa aceasta a fost încadrată în mai 
multe secţii, Secţia culturală, condusă de d-l Dr. 
I. Miloaia, directorul Muzeului Bănăţean din 
Timişoara, a cercetat biserica (preoţii M. Sora, 
I. Orăviţan, G. Cotoşman, G. Sepeţan şi parohul 
local Vasile Blaj); şcoala (Dl. înv. ۸۰ Bucătură 
şi înv. local A. Cojocaru); arheologia şi istoria 
(D-nii Dr. I. Miloaia şi prof. Ilie Ghenadie); folc- 


lorul (Dl. Gh. Atanasiu); folclorul religios şi as- 
tronomia populară. Secţia economică a studiat: 
gospodăriile ţărăneşti (D-nii N. Dochiţa, înv. V. 
Andrei şi D. lonescu); proprietatea; cheltuelile 
etc. Munca, odihna în gospodărie şi igiena per- 
sonală au fost cercetate de D-nele Percea şi 
şi Dr. Secoşan. S'au organizat şi lucrări practice 
în legătură cu gospodăria ţărănească (bucătărie, 
curăţenie, sfaturi, etc.), de către D-şoara S, Chi- 
şoazan, maestră de gospodărie, Tot aici s'au ur- 
mărit cooperaţia şi regimul pescăriilor de către 
D-nii jud. I. Jivan, Dr. A. Grozescu şi Grigorie 
Ion. Secţia social-politică, sub conducerea D-lui 
A. Brudariu şi compusă din D-nii Dr. C. Grof- 
şorean, Dr. I. Jivan şi Dr. A. Grozescu (toţi ju- 
rişti), a cercetat legislatura şi obiceiurile, siste- 
mul de proprietate şi transmiterea ei, căsătoria, 
relaţiile familiale, etc. Secţia juridică, formată 
din aceeaşi membri ca şi cea social-politică, aju- 
taţi de D-nii avocaţi I. Negru şi I. Țenchea, pe 
lângă cercetări, a dat şi consultaţii juridice. Secţia 
medico-socială, compusă din D-nii medici Dr. 
Iosif Nemoianu, Dr. I. Pruneş, Dr. I, Muţiu, având 
ca asistente pe D-na Dr, I. Pruneş, D-ra V. An- 
drei şi D-şoarele L, Pop. L, Horea şi R. Topan, 
instructoare la Centrul pentru ocrotirea copiilor 
din Timişoara, a studiat starea sanitară a copiilor 
şi a dat consultaţii medicale, În aceeaşi secție a 
lucrat o echipă de chirurgie şi ginecologie (D1 


www.dacoromanica.ro 


48 


Dr. N. Sccuşan, asistat de D-na Dr. N. Secoşan 
şi de Dl. G. Grofşorean, student in medicina; o 
echipă pentru bolile venerice (DI. Dr. Maior, aju- 
tat de D-nii Drd. T. David, înv. Maxim şi Const. 
Drăgan, student; o echipă stomatologica (Dl. Dr. 
Nerva Drăgan, ajutat de DI. şi D-na Cnap); o 
echipă de medicină veterinară (D-nii Dr. D. Radu 
şi Dr. I. Tinca, ajutaţi de D-na Dr. D. Radu; un 
echipier pentru alimentaţie (D-ra Olga Tuzenco) ; 
o echipă pentru igiena casei (D-1 Gh. Atanasiu 
şi D-ra V. Andrei). Gospodăria şi contabilitatea 
echipei monografice a revenit D-lui G. Ionescu, 
contabilul Şc. Politehnice din Timişoara. 

Echipa monografica dela Pojejena a mai in- 
treprins şi o vie acțiune culturală : şezători, con- 
ferinţe, daruri de cărți şi tablouri, premii, 
troițe, o expoziţie etnografică şi lucrări publice. 

(După raportul Institutului Social Banat-Cri- 
şana). 


Comunicările Institutului Social Român din 
Basarabia. |. S. R. din Basarabia, de sub preşe- 
dinţia D-lui Pan. Halippa, a organizat un ciclu 
de comunicări, urmate de discuţii în cadrul şe- 
dinţelor sale, ca rezultat al cercetărilor mono- 
grafice intreprinse la Nişcani (jud. Lăpuşna). 
lată lista comunicărilor: la 23. X. 1936, T. Al. 
Știrbu: Manifestări economice la Nişcani; 30. X. 
P. Ştefănucă: Biblioteci ţărăneşti, D. Barbu : Pro- 
bleme şcolare la Nişcani, lurceni ‘şi Stolniceni; 
6. ×1, P. Guja şi N. Lipcan: Cadrul cosmologic 
la Nişcani; 13. XI, Gh. Macadonschi: 1. Mani- 
festări juridice şi politico-administrative, 2. Ca- 
tegorii sociale la Nişcani; 20. XI. Al. Arvat: 
Plante medicinale şi plante ornamentale, M. Je- 
niştea : Fauna şi flora (Vopsitul cu buruieni); 
27. XI. Pr. Paul Mihailovici: Istoricul satului 
Nişcani, S. Roşca: Manifestări religioase la Niş- 
cani; 4. XIIL, S. Bogoş: Nişcanii şi lurcenii în 
lumina datelor statistice, I. Tonev: Organizarea 
zootehnică a Nişcanilor; 11. XII., Dr. V. Moro- 
şan: Geologia satului Nişcani, N. Gustiuc: Agro- 
geologia Nişcanilor; 18. XII. 1936, I. Stoian: 
Literatura populară, I. Antonovici: Ornamenta- 


SOCIOLOGIE ROMANEASCA 


rca interivarelor, Truiţelc, V. Adiascvici: Arta 
covoarelor, 


Cercul Studenților în sociologie de sub con- 
ducerea D-lui Traian Herseni, şi-a reluat activi- 
tatea, printr'o şedinţă de deschidere, în ziua de 
20 Noemvrie a. c. Programul pentru anu! 1936— 
1937 işi propune să duca până la capăt lucrările 
incepute anul trecut. Cercul va ţine şedinţe tot 
la două săptămâni, Miercurea dela 10—12 dim. 
in Sala Seminarului de Sociologie, în care se 
vor discuta în continuare curentele sociologice 
contemporane. Anume: curentul psihologist, re- 
laţionist, naturalist (geografic şi biologic), istoric, 
sociologist, universalist, noologist şi fenomeno- 
logic. Se vor întocmi în acelaşi timp referate 
despre revistele sociologice recente şi despre 
cărţile mai de seama care apar. După termina- 
rea ciclului de comunicări în curs, se vor dis- 
cuta orientarile politice ale vremii noastre. Se 
continuă deasemenea întocmirea fişierului central 
al tuturor publicatiilor de sociologie (cărţi şi 
reviste) aflatoare in bibliotecile din Bucureşti, 


Lă 


Activitatea „Frăției Ortodoxe Române" din Ar- 
hiepiscopia Sibiului pe anul 1935—36. A apărut 
sub titlul acesta „raportul prezentat adunării ge- 
nerale, ținută la Braşov în ziua de 27 Septem- 
vrie 1936“ de către loan Sandu, preşedinte şi 
Dr. Lucian Bologa, secretar general—şi un extras 
din Statuteie asociaţiei mirenilor „Frăția Orto- 
doxă Română". Secţia sibiană a depus o activi- 
tate deosebit de merituoasă pe tărâm religios, 
moral şi cultural. 

Comitetul centrai a publicat Revista Viaţa 
Ilustrată, a organizat plebiscitul contra Concor- 
datului şi Acordului cu Roma şi pentru repa- 
trierea Fundaţiunii Gojdu, a organizat conferinţe 
religios-morale cu caracter ortodox, a organizat 
despărțămintele, a dat premii şcolare, a alcătuit 
un „Proect de Regulament pentru organizarea și 
funcţionarea Despărţămintelor etc. Despărţămin- 
tele din tot cuprinsul Arhiepiscopiei s'au distins 
deasemenea printr'o vie activitate, 


„Sociologie Românească“ 


Noemvrie 1936 


Anul ! No. 11 


www.dacoromanica.ro