Ion Chelcea -Ţiganii din Romania-Monografie Etnografică (1944)

INSTITUTUL CENTRAL DE STATISTICĂ 
Director Dr. SABIN MANUILA 


„BIBLIOTECA STATISTICĂ Nr. 8 


` DANI DIN ROMÂNIA 


MONOGRAFIE ETNOGRAFICĂ 


ION CHELCEA 


REFERENT ȘEF IN OFICIUL. DE STUDII AL INSTITUTULUI 
CONFERENŢIAR DE ETNOGRAFIE LA UNIVERSITATEA DIN IAŞI 


EDITURA INSTITUTULUI CENTRAL DE STATISTICĂ 
BUCUREŞTI V, SPLAIUL UNIRII 28 
1044 


www. dacoromanica. To 











DIN LUCRĂRILE ACELUIAȘ AUTOR 


1. Grecii în colindele noastre. Un aspect al vieții sociule la noi în trecut : 
Grecii negustori. Cluj.: Tip. „Ardealul”, 1930. 
2. Schiţă monograțică asupra Lujerdiului — Someş.. Din publ. Rev. „Su- 
tul și Şcoala” Nr. 2, Cluj, Tip. „Ardealul“, 1932. 
3. Obiceiuri, Credinţe, Colinde, din satul Mada jud. Hunedoara. Extras 
din„Culegătorul” I, Nr. 1, Cluj, Fip. „Ardealul“, 1932. 
4 Literatura Ronografică a satelor noastre şi problemele în legătură cu 
studiul satului românesc. Din publ. Rev. „Satul şi Școala Nr. 7,” 
= = Ciuj, Tip. „Ardealul” 1933. 
A. Tipuri de cranii româneşti din Ardeal. Cercetare antropologică. Cu 
un tablon grafic şi pentru planse, Acad. Rom. Mem. Secţ. Știinţi- 
fice, Seria III-a, Tom. X. Mem. 10. Buc. 1935. 
6. Literatură populară română contra dominaţiunii magh.are în Ardeal. 
Cluj, Tip. Naţională”, 1937. 
7. Muzeul Etnografic al Ardealului, Cluj. Cu ocazia reorganizării și 
inaugurării sale din Iunie. 1937. 
8. Obiceiu, comunitate (sătească), cultură populară. Tip. „Dacia Tra- 


Xană” 1938. Extras din „Transilvania“. Sibiu 1938, 


9, Neam şi Țară. Pagini. de Etnografie și Folclor. București. Tip. „Im- 
primeria”, 1940. 


10. Les „Rudarii” de Muscel. Etude Ethnographique Extraits des Archi- 
ves, XVI-e annte, Nr. 1—4, Tip. „Cartea Românească”, Bucu- 
Fest, 1943. 


11, Menirea Muzeului Etnografic al Moldovei. laşi, Tip, „liga Cul- 
turală”, 1943. 


12. Din Gorj. Note şi Observaţiuni cu caracter etnografic. Bucureşti. 
Tip „Informaţia Zilei” 1943. 


13. Etnografie. Obiect,  Concepţie-Metodă. Lecţie de deschidere a 
cursului de „Introducere în Etnografie”, ținută la Universita- 
tea din Iaşi, în ziua de 29 Martie 1943. Extras din vol. IV, 


„Lucrările Geografice Dimitrie Cantemir”. laşi. Inst. Arte Grafice, 
Brawo, 1943, 


www.dacoromanica.ro 


INSTITUTUL CENTRAL DE STATISTICĂ 
Director Dr. SABIN MANUILA 


BIBLIOTECA STATISTICĂ Nr. 8 


ION CHELCEA 


REFERENT ŞEF ÎN OFICIUL Di: STUDII AL INSTITUTULUI 
CONFERENȚIAR DE ETNOGRAFIE LA UNIVERSITATEA DIN IAŞI 


ȚIGANII DIN ROMÂNIA 


MONOGRAFIE ETNOGRAFICĂ 


EDITURA INSTITUTULUI CENTRAL DE STATISTICĂ 
BUCUREȘTI V, SPLAIUL UNIRII 28 
1944 


www.dacoromanica.ro 


Lucrarea de fajă reprezintă rezultatele unor cercetări [ăcul în cadrul 
Oficiului de Studii al Institutului. Opiniile şi interpretările reprezintă punctul 
de vedere al autorului. 


www.dacoromanica.ro 


„Supl (zare avec feguef” 


fată uoonă depuis des aièclea 


s, 


dand de connaihe encare 


SA e 


www.dacoromanica.ro 


IN LOC DE INTRODUCERE 


(PUNCTE DE VEDERE) 


Redeschizându-se discuţia, rămânem la aceeași constatare la 
care se oprise — acum 50 ani — Paul Batatllard, când afirma că 
„les Tsiganes devraient âtre en chaque contree l'objet de mono- 
graphies ethnographiques très précises, très sérieusement étudiées ; : 
et cest ce qui manque presque partout, quoique les notices et même 
les livres, dont quelques uns très connus, soient assez nombreux“.") 

Pe-alocuri, acest deziderat s'a făcut simțit și în publicistica 
noastră din ultimul timp. Intre altele, simțind această lacună în 
prezentarea problemei "Țiganilor, Popp Șerboianu se gândea pe 
bună dreptate, la un studiu etnografic de oarecare întindere refe- 
ritor la 'Țiganii nomazi, la „netoţi“, cum le spune el 2). Se înţelege 
că nu era un lucru atât de uşor. Împrejurările cereau un nou gen 
de cunoaştere : cercetarea "Țiganilor în ceeace aveau ei mai specific, 
ca viaţă. Documentul istoric reprezenta o sursă seacă de infor- 
maţie. Trecutul, în orice caz, nu avea prea mult de spus: Şi apoi, 
noua metodă în alte ţări (în special Germania) dăduse roade. 

Rămăsese deci, ca desvoltarea problemei să primească și la 
noi o deslegare mai fericită și modernă. Dar am continuat să pri- 
vim lucrurile prin unghiul de cunoaștere istoric și lingustic. Din 
care cauză, parcurgând bibliografia în chestiune, mai ales la noi, rar 
vom întâlni cercetări pe viu, în afară bineînţeles, de câteva arti- 


1) P. Bataillard. Bohémiens ou Tsiganes, in Dictionnaire dos Sciences 
Anthrobologiques. Paris 1895. 
2) Popp Şerboianu. Les Tsiganes. Paris 1930 p. 12. 


www.dacoromanica.ro 


6 ȚIGANII DIN ROMÂNIA 


cole ë). Aşa se explică, cum, în domeniul acesta am rămas ca pe 
timpul lui Kogălniceanu, când grupurile etnice din toate ţările 
erau cercetate mai mult pentru farmecul particularismului ce-l 
prezentau. 

Prin aceasta, recunoaştem că am rămas în urmă, iar Popp Ser- 
boianu, venind vorba de trecut, arată că în tot cazul, nu acesta va 
fi drumul care ne va duce la realizarea scopului urmărit. Şerbo- 
ianu recunoaște astfel, că „schița istorică“ pe care o dă în car- 
tea sa, nu face decât să treacă în revistă părerile, dealtfel foarte 
variate, ale diferiților autori asupra Istoriei Țiganilor — schiţă, 
care oferă o „foarte ştearsă imagine“ în comparaţie cu ceeace a 
fost sau este vieata lor. 

Un istoric prin disciplină, dar care s'a ocupat cu Țiganii, mär- 
turiseşte că această problemă i-a trezit interes, întâi „prin numărul 
lor însemnat din ţara noastră“, apoi, pentrucă la noi cercetările 
asupra lor au fost și continuă să fie cu totul insuficiente. Din pri- 
cina concepţiei de care e stăpânit, ajunge. însă la o contradicţie cu 
sine însuşi când admite că „starea lor actuală fiind cunoscută“ a 
fost tratată cu totul pe scurt 4). La drept vorbind, această latură n'a 
fost expusă cât se poate de scurt în cartea sa, ca fiind „cunoscută“, 
ci mai de grabă pentru că nu se putea altfel: DJ Porra priveşte 
lucrurile ca un îstoric şi deci, nici nu avea de unde să cunoască pro- 
blema, care tocmai sub acest raport rămâne să fie cunoscută. 
"Să nu ne facem iluzii: fiindcă punctul de vedere integral 
în cercetarea problemei, aşa de mult şi de pasionat desbătută, e 
în acelaș timp şi cel mai greu de realizat. Scapă datele complete 
ale problemei. 


3) Domnica 1. Păun. Țiganii în viaţa satului Cornova, în Arhiva 
pentru Știința şi Reforma Socială Nr. 1—4; Aurel Boia. Integrarea Țiganilor 
din Sant (Năsăud) în comunitatea românească a satului, în Sociologie Romă- 
nească III Nr. 7—9, p. 351—356. Aurel Boia, este un exemplu în ce priveşte 
confuzia ce se face între categoriile de "Dean, Din capul locului, cele două 
` categorii de Tigani din Sanţ, de sat şi rudari, sunt prin așezare și felul lor 

de a fi, la o oarecare distanţă unii de alţii. Numai cine nu e prevenit caută 
- să-i considere una. 
In 1929 am luat în deaproape cercetare, Rudarii din Muscel. v. Jon 
Chelcea, Les „Rudari” de Muscel. Etude Ethnographique. Extraits des Archives, 
XVI-e année, Nr. 1—4, 1943. In 1939 am cercetat în cadrul Institutului 
de Cercetări Sociale al României, "Dean, din Țara Oltului ; 63 sate cu toate 
soiurile de "Dean, Materialul aşteaptă să fie prelucrat. Alte articole și comu- 
nicări referitor la problemă: Jon Chelcea Neam și Țară. Pagini de Etno- 
grafic și Folklor, Bucureşti, 1940. ; 
4) George Potra, Contribuţiuni la istoricul Țiganilor din România. Bu- 
cureşti 1939. p. 4. 


www.dacoromanica.ro 


ȚIGANII DIN ROMÂNIA 7. 


In felul său, Pofp Șerboianu, avea să cadă şi el în aceeaşi 
greșală, când admitea că limba ar fi singura chee ce ar mijloci 
aflarea secretului existenţei misterioase, a acestui popor 5). Ca să 
nc facem o idee asupra felului cum se poate aplica o astfel de 
concepţie, e destul să arătăm că Popp Șerbotanu a avut în ve- 
dere, exclusiv pe acei Ţigani ce mai prezentau interes din punct de 
vedere linguistic. Materialul la care se referă el, avea să fie cules 
dela Ursarii și Ciurarii din Muntenia, „cu excepţia câtorva cu- 
vinte luate din vocabularul Țiganilor vătrași“. O astfel de atitu- 
dine, din punctul nostru de vedere, poate fi privită ca uuilaterală, 
dacă nu uităm adevărul expus mai sus, că tocmai punciul de ve- 
dere este acela care întârzie cu mult așteptările noastre. 

Acest neajuns ne îndeamnă să punem problema în mod 
tehnic. Alifel, nu se poate ajunge la nici un rezultat. Fiindcă 
în alte limbi, din punctul de vedere al Țiganilor în general, 
s'au realizati studii excepţionale °}; asupra Țiganilor dela noi, 
lipsesc. Şi astfel, dezideratul exprimat de Paul Bataillard, 
acum exact 50 ani, rămâne în picioare şi astăzi. El a fost realizat 
pentru Ungaria a Ardeal altădată 7). Pentru Germania, nu de- 
mult. La noi, Barbu Constantinescu a rămas abea la un proect, 
conceput încă dela 1878 8); o astfel de lucrare însă el n'a ajuns 
să realizeze. Timpurile noastre cer o reexaminare a problemei 
şi o punere la punct a chestiunii Țiganilor — în deosebi — ca 
problemă de stat. In presă s'a cerut adesea, alături de o desiudai- 
zare a Drei noastre, și o desţiganizare a ei?) și până nu cu- 
noaștem atât parţial cât și integral această problemă, e firesc să nu 
putem păși la deslegarea ei. 


Asupra numirii şi originii Țiganilor. Numirea Țiganilor îm- 
bracă diferite forme : sunt numiri ce trădează caracterul lor. Ast- 
fel, Belgienii şi Olandezii, referindu-se la faptul că sunt lipsiţi 


5) Popp Şerboianu. Op. cit. p. 11, 

6) M. G. Greliman. Die Zigeuner, Ein historischer Versuch über die 
Lebensart und Verfassung dieses Volkes. Lipsca-Dessau. 1783; Martin Block. 
Zigeuner. Ihr Leben und ihre Seele dargestellt auf Grund eigener Reisen und 
Forschungen. Leipzig 1936. 

7) Dr. 1. H. Schwicker. Die Zigeuner in Ungarn und Sibenbürgen, 
Wien und Teschen 1883. 

8) Academia Română Mss. 3923. p. 2. 

9) Alături de marile prefaceri, în sens negativ ce au avut să se abată 
asupra poporului român ; ca spre ex. năvălirea barbarilor cu „mojicia slavă“ și 
„sălbăticia maghiară”, etc. infiltrația evreească. avem și „pecinginea țigă- 
nească”. S. Mehedinţi. Ethnos, în Rev. Ethnos, I Fasc, L p. 3. 


www.dacoromanica.ro 


3 ȚIGANII DIN ROMÂNIA 


de sentimentul religios, așa cum îl concep ei, le-au dat numele 
de „Heiden“ 1%). Pentru Mauri și Arabi, ei nu sunt altceva decât 
hoţi : „Charami“. Turcii, îi numesc și ei, nu „Charami“, dar cam 
la fel: „Arami“. Păstrează însă două numiri: pe lângă cea de 
„Arami“ mai obișnuesc și pe cea de „Tchingenes“ 11). Apoi, între 
altele, avându-se în vedere culoarea pielei, în unele părţi li se mai 
spune „kalo“ (sing.) ; „Kali“ pl.) — adică negru, negri. In Serbia, 
Rudarii-caravlahi, poartă numele de „Karavlahi“ (Vlahi negri ; 
Români negri) — pentru acelaș motiv. 

Numirea generică de „om“ — manuș (sing.), manușa (pl.) — 
arată o stare originară psihologică și culturală, lipsită de cel mai 
mic grad de diferenţiere. Pasiunea cu care au fust urmăriţi de 
cercetători 12), ilustrează — instinctiv sau conștient — această sta- 
re de lucruri : urmărindu-i pe ei, descoperi o întreagă lume nouă 
— cum spun, originară, cât mai originară. Ceeace erau pentru 
curopeni popoarele așa zise primitive, din alte continente, erau 
pentru noi 'Țiganii din Europa... 

Când un popor își numește conaţionalii : Sinto (sing.), Sinthi 
(pl.) („om de al nostru“), înseamnă că trăiește într'o lume închisă, 
în orice caz, fără prea mari orizonturi — pe de o parte ; pe de alia 
— se observă legătura de sânge, orizontul organic al clanului şi 
simțământul de trib, pe care 'Țiganii l-au păstrat până în timpurile 
noastre și într'o lume cu alte concepţii de vieaţă decât a lor. 

Numirile le sunt prea documentare spre a nu insista asupra 
lor. Au rămas la starea de geneză. „Rom“ (sing.), „Romi“ (pl.) 
înseamnă bărbat; „Romni“, femeie. In timpul din urmă o 
minoritate conștientă dintre ei, a preferat să li se zică în loc 
de 'Țigani, „Romi“. Intre Romi, cu sensul de "Dean și „Rom“ — 
„Romni“ cu sensul de bărbat, om, femeie, legătura se impune dela 
sine, deși discuţia se poate continua. Noi n'avem intenţia să stă- 
ruim pe această temă. 


10) „Idolåtres”. 


11) A. Poissonnier. Les esclaves tsiganes dans les Principautes Danu- 
biennes, p. 30. 


12) Dr. H. Ulislocki, oare a făcut gimnaziul gr.-cat. la Braşov, a trăit 
după ce şi-a terminat studiile la Sebeş-Alba, 10 ani — peregrinând cu Tiganii 
ca să le deprindă moravurile. Martin Block; alt mare tiganolog, a făcut acelaş 
lucru ; a trăit printre Ţiganii de cort, ani dearândul — atras de irezistibila do- 
rintä de a cunoaște această lume, cu totul alta decât a noastră. lu special, 
categoria Țiganilor de cort înfățișa mai bine originalitatea acelci lumi. 


www.dacoromanica.ro 


ȚIGANII DIN ROMÂNIA H 


Tocmai din întretăerea aceasta de lumi, cu totul deosebite, 
rezultă faptul că poartă nume deadreptul false. Ca spre ex., 
„Gipsy“ — crezuţi de Englezi ca originari din Egipt. De altfel, 
chiar ei veneau cu astfel de concepţii. După cum, Francezii îi nu- 
mesc „Bohémiens“, ca veniţi dinspre Boemia. O confuzie întreagă 
sc naşte. "Ţări şi neamuri au explicaţiuni deosebite, în care ele- 
mentul subiectiv joacă un rol precumpănitor. Ca în cazul Spanio- 
lilor şi Portughejilor : ei au în acelaș timp şi pe „Egypciano“ şi pe 
„Gitano“. Direcţia de unde au apărut, pretinsa origine, în lipsă 
de alt motiv de cunoaștere, ţine loc de adevăr. Așa se face cum. 
în unele locuri, pe lângă numele-lor adevărat, îl mai au și pe 
acela de „Faraoni“. Pentru Unguri ei sunt „Pharaoh népek“ — 
popor al lui Faraon. 

In alte locuri își zic „Mauri“ 13) — dar se crede că e un adaos. 
Deasemena nu se atestă nici că Grecii i-ar numi „Athingans:. 
Istoricii în evul mediu însă îi numeau „Azinghans“. 

In aceeași ordine de idei, cade și numirea ce o au — nu 
numai la noi, ci şi în alte părţi — de „Tātari“. La noi, se bucură 
în unele locuri de aceeaşi numire. D-] 7. Nistor, referindu-se la 
„obârşia“ lor, spune că trebue căutată în semințiile robite 
şi subjugate din India, de unde fuseseră ridicaţi de tătari pe tim- 
pul lui Genghis-Han. Deaceea, se mai numesc şi până astăzi, 
în Danemarca şi în unele regiuni ale Germaniei, „Tātari“, iar 
în Moldova, după unii se numeau ,,Lătărași“, suburbiile târgurilor 
locuite de "Țigani, ca spre ex., la Suceava şi laşi 1%). 

Termenul care s'a impus mai mult, a fost acela de Ţigani. 
Francezii îl adoptă şi ei pe încștul, înlocuind pe cel de „Boht- 
miens“. Germania. Italia, Ungaria. — părţile locuite de Români, 
folosesc acest termen ; cel mai general 15). Boemii îi numesc „,Cin- 
kan“ ; Germanii „Zigeuner“ ; Italienii, „Zingaro“, „Zingari” ; 
Lituanienii, „Cigonas“ ; Ruşii au pentru ei numirea de „Țâghan, 
ehan“; Sârbii, „Ciganin“ ; Turcii, „Chinghianes“; Ungurii 
„Czingâny, Ciganyioc“. Probabil după numele înrudit al neamu- 
lui din Industan numit, „Cingar“ sau „Cengar“ de care amintesc 
țiganologii. Intre „Cingari“, popor inferior care trăeşte azi în 
India și 'Ţigani, ar exista dealtfel, o mare asemănare ca moravuri 





13) M. G. Grellmænn. Histoire des Bohémiens p. 33—36. 
14) /. Nistor. Istoria Basarabiei. Cernăuţi, 1923, p. 290. 
15) M. G. Grclimann, op. cit. p. 3. i 


www.dacoromanica.ro 


Y 


10 ȚIGANII DIN ROMÂNIA 


şi obiceiuri. Țiganii dela noi spune M. Haberlandi, au aceleaşi: 
ocupaţii și fel de-a fi, ca fraţii lor indieni — 'Țigani — din Pend- 
jab ori Decan. Spre o comparaţie mai amănunţită, însă, nu putem 
merge. Cercetări antropologice și etnografice lipsesc 1%). Miklosich- 
şi după el Goeje, pun numele de Dean în legătură cu „athinganoi“, 
sectă [rigiană. Mai interesantă ni se pare legătura pe care o face 
Leo Wiener cu sunetul pe care-l lasă bătaia ferului când e lovit 
cu ciocanul: „Tik, tink“, isik, tsink“. In Anglia, căldărarul se 
şi numește din această cauză, „tinker“, iar în scoțiană căldărarul 
e numit „tinkler“ 17). 
M A 

La noi, în afară de porecle, Ţiganii mai au, după felul de traiu,. 
felul de a fi, timp și ocupaţie, numiri diferite. „Corturari'“, „lăeşi“, 
„netoţi“ 38); „„modorani“ şi „zavragii“, „vătraşi” (cei din urmă 
erau Dean mânăstirești şi boereşti) — în sensul de „așezați“, 
spre deosebire de ceilalţi, „nomazi“, ce trăiau sub corturi, de unde 
şi numele 19). i 

Sunt categorii de Dean al căror nume ne arată şi ocupaţia lor. 
Intre cei mai însemnați din acest punct de vedere sunt „rudarii“; 
„băeşii“ 2) ; „lingurari“ ; apoi „aurarii“ sau spălătorii de, aur, care 
chiar după schimbarea ocupaţiunii şi deci după pierderea numelui 
corespunzător, continuă, cum e și firesc, să fie socotiți drept Țigani. 

Dean circulă în lumea noastră, în afară de numirile de mai 
sus şi potrivit aceluiași principiu, cu numiri ca „ursari“ (o parte 
dintre 'Țiganii nomazi-lăeşi ce umblă cu ursul); apoi lăutari, spoi- 
tori, costorari, căldărari, ciurari, ferari. Seria acestor numiri se 


16. M. Haberlandt. A. Haberlandt, Die Völker Europas und (re volks- 
tümliche Kultur. Stuttgart. 1928. p. 298. 

17) Martin Block, op. cit. p. 32. 

18) Despre care se mai crede că sunt descendenții vechilor sch, sub a 
căror conducere au venit Țiganii din India. 

19) Termenul „lăeș” l-am explicat acolo unde vine vorba de categoriile 
de Tigani de lu noi. Deasemenea și pe cel de netoţi, modorani, zuvragii 

20) Termenii comportă o oarecare discuţie. Ca sens, ei se suprapun. În 
vicata de toate zilele însă, își duc existența sub forme deoscbite. Rudarii şi 
băeşii sunt lingurarii din Moldova şi parte din Transilvania. Primii în Mun- 
tenia, ceilalţi în Transilvania poartă — aceleaşi numiri diferite. Martin Block. 
ştie şi el lucrul acesta, când spune: „Fast sämtliche Haushaltgerâte der fu- 
mânischen Bauernkiiche aus Holz stammen von der Hand dieser Waldbewoh-. 
ner, die wie erwâhnt, von den Rumânen bald Rudari (slaw, ruda, das Erz), 
bald Băjesi (slaw, Banja. Erzgrube) gennant werden, was darauf deutet, dass 
sie e? diesem Erzschâern în einer Gemeinschaft gelebt haben werden”. (Op. 
cit. i 


www.dacoromanica.ro 


ȚIGANII DIN ROMÂNIA li 


poate continua. Cine umblă cu urşi, maimuțe și papagali? Obser- 
văm că între ocupaţii, unele au o importanţă mai mare pentru ei, 
încât denumirea ajunge să se confunde cu categoria lor; depinde de 
importanța acestei ocupaţii, cum e cazul cu Aurarii, Rudarii mai 
ales, cari au de parcurs înaintea lor încă timp, până ce li se va 
şterge numele de Rudari propriu ziși. 

Numele "Țiganilor este în strânsă legătură cu originea lor. Pe 
noi însă nu ne preocupă în primul rând originea Țiganilor. Noi tra- 
tăm „orginea“ lor în cadrul problemei Țiganilor dela noi. Ches- 
tiunca deci, cade pe un plan secundar ; studiul prezent nu e um 
studiu al Țiganilor în general, în care și-ar avea loc o desvoltare. 
mai mare, acest capitol. Vom lăsa deci la o parte multe teorii, 
care de care mai curioase, privitoare la originea Țiganilor... 

Limba a fost aceea care a făcut posibilă cunoașterea originei 
adevărate a Țiganilor. Prin cercetarea ei ştiinţifică, teoriile fantas- 
tice au încetat. Suntem pe la anul 1763. Intâmplător, studentul în 
teologie Ștefan Valy dela Universitatea din Leyden, face cunoș- 
tinţa a trei studenți malabrezi, şi împreună cu aceștia, văzând că 
limba lor se aseamănă cu limba vorbită de Dean din Patria lui 
(Ungaria), întocmeşte un vocabular de 1.000 cuvinte și astfel enig- 
ma se desleagă : limba Țiganilor își avea originea în Malabria... 

Pe la 1777, 7. C. C. Rüdiger, descoperă la fel originea indiană: 
a dialectelor ţigăneşti. Câţiva ani în urmă și în mod cu totul inde- 
pendent, Grellmann a demonstrat acelaş lucru. Acela care îi fi- 
xează definitiv pentru această origină este A. F. Pott ; limba Ţiga- 
nilor, după el. e strâns înrudită cu limba neo-ariană din India de 
Nord. Inire învățații cari au contribuit la desţelenirea ”ogorului 
se numără şi G. J. Ascoli, care adaogă pe lângă ce a spus Pott, că 
până a ajunge în Europa, Ţiganii au locuit mult în Afganistan ; 
urmele din neo-ariana Sindhi, o dovedesc. 

Un alt învăţat cu nume recunoscut e și F. Miklosich ; el dove- 
dește că Team) veniţi în Europa, au locuit timp îndelungat îm 
Grecia şi ţările slave de Sud. Toate dialectele Țiganilor din Europa, 
conţin de fapt elemente greceşti. Dar despre acest lucru tratăm: 
mai pe larg în alt capitol. Fapt este că limba țigănească este o- 
limbă indică, de origină arică și înrudită cu străvechea limbă 

. sanscrită 21). 


21) Martin Block Zigeuner. p. 24. 


www.dacoromanica.ro 


12 ȚIGANII DIN ROMÂNIA 


S'a încercat să se identifice Țiganii de astăzi cu o seminţie 
oarecare din India şi unii s'au oprit la neamul industan al „Cin- 
gari "Jor sau „Cengari“-lor, cu” neamurile Dzalt, Zutt şi Dom, cu 
Kafirii şi Dardii (Miklosich), cu cari Țiganii din Europa ar sta în 
mai aproape legătură de înrudire. Sau mai oprit unii, apoi, la nu- 
mele poporului Sindoi din India vestică 22) dar indianologii, indo- 
germaniștii, au putut arăta mai târziu că limba Țiganilor nu mai co- 
respunde acum cu nici un dialect viu indian ; că se aseamănă cu 
mai multe st că deci, Țiganii nici în India nu şi-ar fi avut o patrie 
stabilă "21. 

Se mai poate spune că, dacă din punct de vedere linguistic 
ei sunt înrudiți cu seminţiile indiene, amintite, din punct de vedere 
antropologic, ei sunt înrudiți mai degrabă cu grupul de popoare 
Dravida sau cu popoarele și mai vechi Mon-khmer, tot din India. 


Eugene Piltard crede că numai atunci se va ști cât sânge aric 
curge în vinele Țiganilor, când cercetări de asemenea natură vor fi 
[äcule între popoarele Dravida, în raport cu cuceritorii de limbă 
arică. Tot el arată pentru "Țigani, că sunt cam de aceeași rasă. Tipul 
rasial îl conservă mai bine între Țigani, femeile ; mai puţin dolico- 
cefale ca bărbaţii. Pe câtă vreme indicele cranian după Pittard la 
bărbaţi e de 78,18; la femei e de 79,67. Din totalul Țiganilor mäsu- 
rați de el, 74% sunt dolicocefali şi numai 9% brahicefali. 

Martin Block distinge două tipuri: unul cu trăsături regu- 
late, fața ovală, bine încheiată, bărbia proporţionată, nasul drept. 
Celălalt, din contră : are nasul afundat, bărbia eșită, umerii obra- 
jilor proeminenţi etc. 

„Acum, dacă am face abstracţie de proveniența lor indiană și 
-lacă am rămâne la cecace admitea Bataillard, adevărul ar fi mai 
simplu, dar mai puţin întemeiat. Căci, Iliada și Odiseea, vorbesc 
şi de un popor, „gens“ — barbar — ce adoră ca zeu pe Vulcan. 
Poporul respectiv ar avea ca ocupaţie de predilecție, ferăria. Un 
istoric anterior lui Herodot, Hellanicus de Lesbos, citat de Vivieni 
de St. Martin, într'un memoriu al său, spune pozitiv că Dean sunt 
traci 24). Fireşte că atunci originea Rudarilor n'ar mai părea de loc 


22) D. Dan. Țiganii din Bucovina, Cernăuţi 1899, p. 2-3 și G. Potra, 
“op, cit, p. 11. 
23) Martin Block, op cit. p. 24. 


i 24) P. Bataillard. Lettre à la Revue Critiquc, (după C. S. Popp Şer- 
boianu : Les Tsiganes. p. 19). 


www.dacoromanica.ro 


ȚIGANII DIN ROMÂNIA 13. 


un mister pentru noi 25). Bazat deci pe alte mărturii de acest fel, P.. 
Bataillard căuta originea Țiganilor nu în India, cum de fapt s'a. 
arătat, ci în Caucaz, Asia Mică şi în Tracia. Dar atunci te urmă- 
reste următoarea întrebare : cum se face că apar așa de târziu în 
documentele vremii, când ei ar fi trebuit să cadă în orbita lumii, 
mai mult sau mai puţin cunoscută a antichităţii ? Mai ales dacă. 
se ia ca punct de plecare lucratul ferului, în urma cărui fapt le-ar 
reveni meritul dat de Bataillard, de antemergători ai epocii bron- 
zului a mai târziu ai tehnicei lucrului în fier? Atunci, cu drept 
cuvânt, vechimea lor în aceste părți, ar data de peste 3.000 ani. 
Dar poate fi vorba de strămoși de-ai Țiganilor sau chiar de alte 
popoare. Se pare, apoi, că meseria și-au însușit-o în Asia Mică, 
unde au poposit mai îndelung. Cuvintele din limba lor o arată. D. 
Cantemir, în vremea lui, putea spune că Dean întrebuinţează o 
limbă „amestecată cu alte cuvinte curat greceşti şi cu multe chiar: 
persane“ 26). Arta ghicitului nu e în nici o parte mai desvoltată 
decât înspre acolo. (Asia Mică). Nu degeaba orientalistul olandez 
M, J. de Goeje aşează în Persia leagănul Țiganilor *). Cele mai 
multe păreri însă, dau India, ca fiind ţara lor de origine. ` 


, 

Etape. Drumuri. |iganii, la origine, sunt un popor nomad. 
Prin Asia, şi astăzi ei cutreeră ţinuturile la un loc cu alte popoare, 
având acelaş caracter cu Arabii, Curzii etc. păstrându-și caracterul 
lor specific, mai bine ca ori unde. 

Revărsarea lor asupra Europei s'a făcut cu încetul, folosindu-se 
anumite căi — drumuri de penetraţie ; opriri — etape... Unele 
din aceste etape s'au prefăcut cu timpul, in adevărate patrii, ca 
spre ex. Grecia, Bulgaria, România. 

In privinţa drumurilor pe care le-au urmat, autorii nu adoptă. 
o părere unitară. Unii sunt partizanii unei singure căi de revăr- 
sare, alţii indică două. O a treia categorie admite chiar trei drumuri. 

Mihail Haberlandt, se mulţumeşte să constate că din Valahia. 
Țiganii în secolul al XIV-lea, trec cu încetul în celalalte ţări bal- 
canice, ajungând până în Grecia 25). Şi tot de aici trec în Un- 
garia, IO de care arată o deosebită simpatie. 


25) I. Chelcea. Originea Rudarilor în Neam și Țară, 1940, p. 47-51. 

26) D. Cantemir. Descrierea Moldovei. Trad. de G. Pascu. București 
1923, p. 146. 

27) Enciclopedia Italiana XXXV, pag. 958. 

281 Haberlandt, op. cit. p. 297. 


www.dacoromanica.ro 


ȚIGANII DIN ROMÂNIA 


Dar, ca România să fie considerată ca punct de răspândire 
al "Țiganilor în toate celelalte ţări balcanice, ar însemna ca ei să 
fi venit pe un drum, care să nu treacă prin nici una din aceste 
ţări. Revărsarea ar urma să se fi făcut prin sudul Rusiei. Alţii, 
ca Martin Block, dau România numai ca o efapă importantă, unde 
Țiganii şi-ar fi conservat toate formele gramaticale ale limbii 
lor 29). Drumul. indicat ar fi fost străbătut şi de alte popoare. E 
vorba de Tătari, cari ar fi adus cu ei pe 'Țigani, ca robi. 

In afară de poarta de scurgere prin sudul Rusici, se mai ad- 
mite şi o altă cale : Asia Mică şi regiunea mediteraneană. Drumul 
urmat ar fi fost acesta: India, Persia, Armenia, Turcia — tre- 
când peste Helespont în Grecia, unde, judecând după influenţa 
ce au primit-o în limbă, au trebuit să stea multă vreme 201. Din 
această cauză, Miklosich, socotește Grecia ca pe o adevărată „pa- 
trie“ pentru ei. Cuvinte ca: „drom“, drum ; „kokalo“, os, colan: 
„foro“, oraş; şi „ochto“, atenţie, se află în toate dialectele Ți- 
ganilor din Europa. Acestea sunt însă de provenienţă greacă. Nu 
în zadar, printre primele menţiuni istorice sunt cele privitoare 
la Grecia. Crenicele timpului îi arată în Creta și Corfu la 1326. 

Din Grecia (unde se crede că sunt 100.000 Ţigani), trec în 
Bulgaria şi Serbia, unde sunt menţionaţi documentar în anul 1348, 
sub Ștefan Duşan, şi numai în 1385 sunt amintiţi în Muntenia. 
La sfârșitul secolului al XIV-lea ajung în Transilvania. La 1417 
sunt amintiţi în Germania de cronicele timpului êt). De aici trec 
mai departe în Italia, Franța, Elveția etc. Eugene Pittard, indică, 
şi el aceste două drumuri 32). Valea Dunării, i-ar fi dus până 
departe în inima Europei. Al treilea drum e probabil. 

Drumul acesta ar fi cel care trece spre Egipt, Africa de Nord, 
Spania. Fireşte, cu popasuri. Ar fi vorba deci, nu numai de o bi- 
partiție, ci de o tripartiţie, în felul cum s'au scindat la plecarea 
lor din India. Miklosich însă, e contra părerii care susţine calea 
urmată de 'Ţigani, prin Africa de Nord. El găseşte că în lim- 
ba Țiganilor nu sunt elemente din limba arabă. Aceasta îl face 
să admită că Dean din Spania au trecut Pirineii din Europa, 


29) Martin Block, op. cit. p. 28 

3u) Schwicker, op. cit. p. 19. 

31) G. Potra. Contribuţiuni (Op. cit. p. 18) și Enciclopedia Italiana 
XXXV. Art. \Zingari”. 

32) Eugène Pittard. La Roumanie, P 312 şi Les peuples des Balkans, 
Paris. 1920, p. 410. 


www.dacoromanica.ro 


ȚIGANII DIN ROMÂNIA 15 


şi că nu sunt proveniţi din nordul Africei, cum credea Bataillard. 
Sunt însă Dean şi prin nordul Africei, unde au fost E prin 
Fpipt, Abisinia, Sudan şi Berberia. 


E 


- 


S'au indicat deci drumurile. Unele dintre ele sunt îndoelnice, 
altele sigure. Fapt important e că, în revărsarea lor, Ţiganii ur~ 
mează direcţia Orient-Occident, că acolo în Asia ei îşi găsesc 
mediul lor propriu de vieaţă, iar localizarea lor își pierde din far- 
mec şi intensitate, cu cât ne îndepărtăm spre Occident. 

Cum trăesc 'Ţiganii din Orientul apropiat ? „Dans l'Asie, les 
Râmes errent avec les Kurdes, les Arabes et d'autres populations 
nomades comme eux. Au Liban, ils campent au pied des murs 
des Métualis, des Druzes, des Nozaires, des Ismaëlis. Aussi indé- 
pendants en Orient qu’ils sont assujettis en Europe, Ae y conser- 
vent mieux leurs moeurs primitives, ils y sont moins debraves, leur 
caractère originel a éprouvé moins de dégradation“ 33). 

Abia de aici încolo începe tragedia pentru ei... In noile re- 
giuni europene, în afară de sud-estul Europei, puține sunt locurile 
unde ci se simt bine. Unii dau Bulgaria ca loc preferabil 5%). Mi- 
klosich insistă mult asupra Greciei. Alţii privesc România ca 
patria lor adoptivă. In alte ţări, ca spre exemplu în Spania, ei 
își găsesc refugiul în anumite regiuni caracteristice. Andaluzia 
este în partea locului cunoscută ca fiind populată mai mult de Ţi- 
gani, după cum în România, ei par a se îngrămădi în anumite 
Jocuri din Transilvania, Dobrogea de sud, Muntenia și în Bu- 
curești. 3) | 





33) J. A. Vasllant. Histoire vraie de vrais Bohémiens. Paris, 1857. p. 472. 

34) Hunfalvy Pal. Magyarország Ethnogrăfiâja. Budapest. 1876. p. 517. 
Intre 1915—17 (în special în judeţele Kotel,.Sliwen, Tatar pasardschik) nu- 
mărul lor se urcă dela 4—6% din tolalul populaţiei. (v. A. Ischirkoff: Bul- 
garien. Land und Leute. II 1917, p. 33—34). In districtul Filipopol, la 1910, 
avem 12% ţigani, dintre care, numai în oraş sunt 3.500 „Av. Karl Kassner. 
Bulgarien, Land und Leute. Leipzig 1916) p. 71—72. 

35) Vezi harta Nr. 2-5. 


www.dacoromanica.ro 


Il. 


OBSERVAȚIUNI ASUPRA RAPORTURILOR 
DINTRE ȚIGANI ȘI ROMÂNI. 


Intre aspectele curioase pe care le stârnesc Ţiganii în con- 
tacl cu poporul român, e și cel al aderenţii lor, faţă de mediul 
social românesc. Desigur că aderenţa "Țiganilor la mediul româ- 
nesc, poate fi şi un câștig dobândit în raport cu timpul. Una 
dintre cele mai vechi euiilăți einice din țara noasiră e şi popula- 
[ia țigănească. Poate că şi din această pricină, ataşamentul Țiga- 
nului faţă de mediul ce vicaţă românesc, e excepțional. Sunt 
neamuri ce se confundă cu anumite peisagii, cu anumite tări și 
configurații geografice. Poporul român de exemplu, e legat de arcul 
carpatic, ca de un punct de sprijin hotărâtor. El se mărturisește 
atât de legat de acest spaţiu, încât formează una cu locul pe care-l 
populează. E o chestie de destin. Tot astfel și cu Ţiganii. Ei sau 
stabilizat în cursul veacurilor, populând îndeosebi sud-estul Eu- 
ropei, unde se află așezați 3/4 dintre 'Țiganii din lume. Numărul 
lor în acest spaţiu sar ridica — zice-se, până la un milion... 1) 

Nu e vorba, în problema de faţă, atât de un atașament saw 
de o îmbrăţișare a Țiganilor faţă de un anumit mediu geografic, 
cu care s'ar identifica până la o contopire a lor, cu acest ţinut oca- 
-zional european, cât e vorba de o îmbrăţișare a unor medii etnice, 
printre care, mediul etnic românesc e preferat. Ei se agaţă, ca 
să folosim o figură de stil, ca iedera de acest popor — în special — 
în mijlocul căruia, își găsesc la maximum tihna vieţii. 

Oricum l-ai pune pe Tigan, oricum l-ai- întoarce, el rămâne 
cu faţa întoarsă spre această patrie. Nu degeaba, densitatea cea. 





1) Martin Block, op. cit. p. 47. 


www.dacoromanica.ro 


ȚIGANII DIN ROMÂNIA 17 


mai mare a lor e dată în România °). Unii spun și pretind că dintre 
provincii, Muntenia e cea mai populată. „Muntenia a fost şi este 
cel mai populat ţinut cu 'Ţigani din România“ 3), dar statistica 
se opune acestui adevăr. Ea găseşte că Ardealul e cea mai populată 
cu Țigani, dintre toate provinciile noastre. Nu numai faţă de Un- 
garia, el cra cel mai populat ţinut cu 'Țigani, dar şi faţă de Româ- 
via. Intre Dunăre și Tisa, Țiganii reprezentau altădată *), 0,06% 
faţă. de întreaga populaţie a Ungariei ; în judeţele nord-vestice 
ale Ungariei, ei se ridicau la 0,4% ; (pe ţărmul drept al Tisei 
— opt judeţe — Țiganii aveau peste 0,4%). In unghiul dintre Tisa- 
Mureş (cinci judeţe) trăiau la acea dată 0,6% Ţigani faţă de 
întreaga populaţie. In Ardeal, la o populaţie de 2.084.048 locui- 
tori, 56.006 sau 2,7% sunt Țigani. In unele judeţe procentul e şi 
mai ridicat ; în Târnava Mare, procentul se ridică la 6,7%. Ur- 
mează Mureş cu 5% ; Târnava-Mică, cu 7,55% şi însfârşit 
Clujul cu 3,2%. 

Aceeaşi statistică arată că şi în vremurile mai noui (1930) 
— tot Ardealul e mai populat cu Ţigani. „Cea mai mare propor- 
tic de 'Țigani, o găsim în Transilvania, unde 2,3% din întreaga 
“populaţie s'a declarat de neam ţigan. (Dar numărul lor pare a fi 
cu mult mai marc). In special în satele din Transilvania găsim 
o proporţie mai mare, care se ridică până la 2,5% 5). La totalul 
populației. în Ţara Oltului, în anul 1939 noi am aflat 6,8% ; la 
populaţia românească, 7,8%. Din 75.852 Țigani, câţi avem în 
Ungaria la 1880, e semnificativ dar e adevărat : 59,5% dintre Ţi- 
gani, au îmbrățișat religia Românilor şi numai 40,5% celelalte 
religii la un loc °). In 1893 din 154.086, câţi au fost aflaţi în Un- 
garia, 110.295 ţineau de religic românească ; fie că erau greco-cat., 
fie că erau ortodoxt (vezi graficul Nr. 1). După recensământul 
unguresc din 1880, 24% dintre Ţigani vorbesc limba maghiară 
şi 43%0 limba română. „C'est aux Roumains qw'ils s'âssimilent le 
plus volontiers“ remarcă B. Auerbach?) 





2) „Oggi, come si e accennato, la regione piu populata di Zingari é 
Europa sud-oricntale, particolarmente la Romania”, (v. Enciclopedia Italiana 
XXXV p. 957). 

3) G. Potra, op. cit. p. 121. 

4) Dr. Schwicker, op. cit, p. 86—87. 

5) Dr. Sabin Manuila — Dr. D. C. Georgescu. Populaţia României. Bu- 
cureşti 1939. pag. 59. 

6) Vezi graficul Nr. 1, alcătuit după datele ce le întrebuinţează dr. 
Schwicker, in overa sa. 

7) Les Races et les nationalités en Aulriche-Hongrie Paris, 1917. pag. 461 


2 


www.dacoromanica.ro 


18 ȚIGANII DIN ROMÂNIA 


Alex. Graur, ocupându-se de raporturile linguistice ţigano- 
române, indică o serie întreagă de elemente ţigăneşti intrate în 
limba română 5) — 250 forme ţigăneşti — ceeace denotă „qu'il 
y a eu (et il y a encore) — une véritable cohabitation entre les 
Tsiganes et les Roumains. Les points de contaci entre les deux 
peuples sont très nombreux“. Mai mult de un sfert din ele sunt 
însă termeni şi expresii argotice. Ele nu se referă la „acţiuni și 
obiecte“, excepţie făcând unele cuvinte ca : dobă, baros, etc., restul 
aparţine argourilor și reprezinlă forme-ce trădează sentimente şi 
acţiuni specifice rasei : „cordi, dili, geani, mardi, carici“ etc. D. 
Vasiliu reduce întrucâtva numărul elementelor împrumutate din 
limba țigănească °) aşa încât, sub raport linguistic, se poate spune 
că influența lor se exercită mai mult asupra stratelor inferioare 
din populaţia orașelor. Rezultatul e că argoul nostru este îmbo- 
găţit într'o foarte mare măsură de către Ţigani. 

Vrem să lăsăm să se înţeleagă că dintre regiunile mari euro- 
pene, Țiganii preferă Sud-estul Europei, iar în cadrul acestei re- 
giuni, România e ţara mai mult preferată. Apoi, în cadrul uni- 
tăţii geografice și etnice a poporului român — aşa arată recensă- 
mântul din 1930 — Transilvania e provincia cu cei mai mulți 
Țigani. Aceasta ar părea paradoxal, dacă n'ar exista cifrele, 
fiindcă Transilvania, în comparaţie cu Muntenia, nu pare de loc 
a fi mai încărcată de Ţigani. Poate că din cauză că Transilvania 
oferă un aspect mai eterogen în distribuţia structurală a populaţiei, 
Muntenia să ofere o ţiganizare mai profundă. Aceasta este însă o 
altă problemă, care nu e mult diferită de cca pe care o punem 
noi aici 19). Intr'o porţiune geografică mai redusă se poate urmări 
atracţia de care vorbim, cu mai multă eficacitate. Dintre cele dovă 
părţi din Dobrogea, de nord și de sud, pentru Eugene Pittard, cea 
de sud poate fi privită ca fiind patria lor 11). 

* 

Raiul românesc, sub aspecte diferite, e căutat ; se vede trea- 

ba, că e căutat cu aceeași aviditate, putem spune, nu numai de 


3) Les mots tsiganes en Roumaine. Bulletin Linguistique 11 (1934) p. 108. 

9) D. Vasiliu. Din Argoul nostru (extras din Grai și Suflet, VII. Bucu- 
rest 1937). 

10) Dar dacă nu s'au „declarat” în proporție cu Transilvania — câți ar 
fi trebuit să se declare ; în unele părți ale Munteniei și Olteniei distincția fä- 
cându-se mai cu greu ? 

11) Eugene Pittard. La Roumanie, (op. cit.) p. 312. 


www.dacoromanica.ro 


“ȚIGANII DIN ROMÂNIA 19 


“Evrei ti şi Țigani, poate în egală măsură, poate chiar mai mult. O 
problemă nouă de cercetat... 

Faptul e isbitor, dar nu e mai puţin relevant dintr'un anumit 
-punct de vedere. „Țiganilor le plac mai ales părţile ridicate ale 
ţării şi locuesc în Bucovina, aproape 6 din 7 părţi, între Români. 
Este un ce caracteristic iubirea şi simpalia deosebită ce o păstrează 
Tiganul pentru Români şi Unguri.Mai puţin simpatici sunt Slavii și 
cu totul nesimpatici îi sunt Germanii“! O spun oameni de știință!”). 
Adevărul e relevani și pentru alţii, ca Martin Block 13). Stoica Căl- 
dărar, întâlnit de mine în Vad (Făgăraș), recunoaşte acest lucru 
astfel : „Romînu şi dă milă, tot te mai ajută cu ceva“... (faţă de 
Sași...). 

Până departe, 'Ţiganii pot trece drept Români, ca o conse- 
cință, pe deoparte a acesiei simpatii, pe de alta a confuziei 
care se naşte depe urma numirii lor: (Rom—Romi) dar mai ales 
a unei ideale convieţuiri cu Românii... După spusa lui Z. C. 
„Arbore 1+) „în guvernămintele de dincolo de Volga, populaţiunea 
rusească îi consideră de Români“ din cauzele pomenite mai sus; iar 
Schwicker, arătând răspândirea Țiganilor în Ungaria, se fereşte să 
sublinieze consensul care există între Unguri şi Ţigani. El poate 
însă spune textual : „in solchen Komitaten, in denen das slova- 
kische und rumânische Volkselement vorherrscht“ ; numai între 
acestea ar fi Tiganii mulţumiţi să-şi trăiască vieata și că pentru 
Unguri şi Germani ar arăta mai puţină atracţie. Adevărul am vä- 
zul că e altul, exceptându-se Germanii cu care Dean nu au nici 
cea mai mică dorinţă de-a conviețui. Ungurii însă, nu fac nici ei 
excepţie. Muzica ungurească... nu poate fi exprimată mai cu mă- 
estrie decât de... 'Țigani 15). Muzica ungurească găsindu-şi cei mai 
buni inteıpreți printre Tigani, este firesc ca şi printre Unguri, 
Țiganii să să găsească în elementul lor... 

Dar să revenim la poporul român. 

Această apropiere între Țigani și Români își are explicaţia 
intrun înţeles adânc psihologic : 

„Toleranța“ poporului român faţă de elementele etnic streine, 
îşi găseşte lămurirea, într'o oarecare măsură, în lipsa de claritate, 


12) Dr. Ficker. Die Zigeuner in der Bukowina, p. 8—9 și Dimitrie Dan 
Țiganii din Bucovina, p, 
13) Zigeuner. Op. c. p. 47. 
e Basarabia în ee XIX. București 1898 p. 27. 
15) Hunfalvy Pal. op. c. p. 517, 


www.dacoromanica.ro 


20 ȚIGANII DIN ROMÂNIA 


în ce priveşte ideea de patrie, căci pentru ei, patria este o ţară. 
unde se pot aduna şi trăi oamenii, fiecare după puterile lor, fără 
a ţine seama de originea etnică. 

Nu se ştie cât a influenţat acest mod de înţelegere un trecut. 
vitreg pentru noi, cât a influenţat credinţa ortodoxă acesi mod 
de a vedea ; e destul că noi astăzi. constatăm acest fapt curios. Pu- 
tem deduce de aici, cât de mult se resimte reînoirea noțiunilor 
de patrie, de neam şi destin ca existenţă etnică aparte. Am con- 
fundat universul propovăduit de apostoli, cu patria.. Pe această 
dâră de credinţă, însă ne-au speculat streinii. Până și Țiganii au 
profitat de bunătatea noastră. Deaceea, nu numai noţiunea de pa- 
trie trebue reluată, dar și cea de răutate ; noţiunea de ură va trebui 
explicată, fireşte, de către moralişti, sub acest aspect. Ce e binc 
şi ce e rău, sau dincolo de binele și mai ales de răul pe care ni 
l-am procurat singuri sau ni l-au procurat alții.. 

In anul 1928, apărea la New-York, o carte privitoare la Ţi- 
gani, în care se puteau celi unele aluziuni tocmai la ceeace ne 
preocupă pe noi. Numai că, Bercovici, care scrie cartea, merge. 
mult prea departe cu comparaţia. In acea carte se spune, că după 
cum curcubeul nu se poate concepe fără culori sau pădurea fără 
păsări, tot astfel nu se poate concepe România lără Ţigani '%), 
lăsând să se creadă, că la mijloc ar fi vorba de o împletire de des- 
tin, a Țiganilor cu Românii, și că gradul de convieţuire între 
Țigani şi Români ar fi atât de înaintat, că ar constitui laolaltă 
o realitate substanţială. 


Se înțelege cât de departe suntem de adevăr. Poporul român 
a primit întotdeauna cu dispreţ acest neam, faţă de care nu are 
decât cuvinte de sarcasm usturător. El merge așa de departe încât 
defineşte pe Țigani în afara noţiunii de om : „nici salcia nu-i ca 
pomu ` nici Țiganu nu-i ca omu”... t") Moldoveanul îl îndepăr- 
tează întrun mod neobișnuit de isbutit când spune că „Țigunu 
şi d'a-nălghii, moldovean tot n'a hi”. Alte sentimente la adresa 
Țiganilor, fi caracterizează : „Ţiganu să fie cât de bogat , pân n'a 
cere nu-i sătul“ 18). Vrem să spunem că lucrurile nu merg așa de 
departe şi că dacă sunt unele cazuri de amestec înire unii şi 


16) Bercovici. The story of the Gypsies. New-York 1929 '/. Iordănescu. 
O istorie a Țiganilor. Convorbiri Literare. An. 63 (1920) p. 257. 

17) Inf. Aurelia Bardos 42 ani. Porumbacul de Jos. Tai: Oltului. 

18) Inf. Nicolae Slobozeanu, remân din Cornova, Basarabia, de 44 ani, 


www.dacoromanica.ro 


ȚIGANII DIN ROMÂNIA 21 


alții — cu totul rarisime — în regulă generală se menţine dis- 
tanţa, fără ca prin aceasta să se prefere mai puțin mediul romă- 
-nesc din partea lor. | 

În acea carte tipărită la New-York, se mai spune că ei se 
stabilesc cu predilecție la oraşe ; „în capitale”, unde-și pierd cu 
înlesnire aerul exotic şi ajung, după părerile aceluiaşi autor, de 
se confundă cu Românii... El poate exclama : „câţi nu sunt azi cu 
blănuri şi cu maşini, cari examinaţi cu atențiune de un etnograf, 
trădează originea lor din depărtatul orient” ? 

Precum se vede, faima ni s'a dus departe.. Cercetând mate- 
rialul documentar, se vede că ei se îngrămădesc, într'adevăr, la 
orașe, cu deosebire în Oltenia, unde avem 2,2% ; urmează Do- 
brogea, cu 2,1%. In celelate provincii, exceptând Muntenia cu 
1,5%, oraşele noastre au o proporţie mai redusă. 

In rezumat se poate spune că Ţiganii și-au găsit între Ro- 
mâni un mediu prielnic de desvoltare, subînțelegându-se, că Ro- 
mânii i-au tolerat prea mult. Mai ales conducerea a lăsat de dorit, 
nereglementându-se viaţa ce o duc aceştia la oraşe. Mai cu seamă 
în Bucureşti. Din această pricină se așteaptă o premenire. O re- 
formă, ca în atâtea domenii, care trebue să De patronată de Stat 
și susţinută din mai multe părţi. De mult Dean nau mai format 
obiect de legiferare în statul român. E adevărat că până de curând 
problema a fost stăpânită de o altă concepţie — în funcţie de o 
integrare cât mai urgentă a Țiganilor în organismul nostru et- 
nic ; „principiul asimilării sau tolerarea infiltrațiilor etnice pu- 
teau să pară justificate în trecut. Deoarece conceptul de rasă nici 
nu exista atunci, sau n'avea conţinut” 1°) ; dar lucrurile să sperăm 
că nu vor rămâne aici. Mărinimia cu care era tratată această gravă 
chestiune de Stat, în fond, scăpa şi minţilor celor mai luminate. 
Ne-am pomenit dintr'odată că „ţara noastră are cei mai mulți 
Țigani din lume” și că pe deasupra, „proporţia corcilor proveniţi 
din Tigani și populaţiile netigane, nu-i departe de al Țiganilor 
puri'..20) 


19) Z. Făcăoaru. Antropologia în Stat ca Ştiinţă și ca Obiect de Invă- 
ţământ Cluj. 1938. p. 36. | 

21) I. Făcăoaru, op. c. p. 36. Observaţiuni, în legătură cu raportul din- 
tre Ţigani și Români, se găsesc și în capitolul: „Câţi Țigani sunt în Româ- 
nia”? Şi sub cap. „Țiganii în fața anchetelor speciale”. 


www.dacoromanica.ro 


III 


ASUPRA CATEGORIILOR DE ȚIGANI DELA NOI 


1. Impărțirea Țiganilor în categorii după criteriul istorico-juridic (în 
„domneşti“, „mânăstireşti” şi „boereşti ), 2. Ţiganii împărțiți, după criteriul 
stabilității: în nomazi şi sedentari. 3. Categoriile de Țigani în funcție de na- 
ționalitățile în mijlocul cărora trăesc. 4. Criteriul filologico-linguistic la îm- 
părțirea Țiganilor în categorii, recunoaşte şi împărtășește incomplet punctul 
de vedere etnografic. 5. Impărțirea în categorii a Țiganilor după criteriul or- 
ganic, 6. In plus, Rudaii ocupă un loc aparte între ceilalți Țiguni. Originea 
lor. 7. Distribuţia geografică în raport cu pădurea. A. Aria de răspândire ce 
mijloc de recunoaştere a originei lor. 


Mulţi văd în Ţigani, o populaţiune având un caracter cu to- 
tul omogen. Acest fel de a vedea, ceeace e şi mai interesant, nu 
numai că a fost recunoscut, dar continuă a fi împărtășit și în zilele 
noastre. 

Acest mod de a privi global 'Ţiganii, la avut şi Dimitrie 
Cantemir. Dean), spune el, sunt împrăștiați în toală ţara şi nu 
e boer ca să nu aibă mai multe familii de Țigani, supuse lor. De 
unde şi când a venit acest neam de vameni în Moldova, nici ei 
nu ştiu şi nici analele noastre no spun. Intrebuinţează o limbă 
care este obișnuită tuturor "Țiganilor din aceste părţi şi esie ames- 
tecată cu multe cuvinte curat greceşti și cu multe chiar persane. 
Altă meserie, afară de fierărie şi arămărie, cu greu au. Natura 
li-i aceeași ca şi în alte ţări, au aceleași moravuri și suprema lor 
virtute ai diferenţa specifică este furtul și lenea” 1). 

Faptul că afară de fierărie şi arămărie cu greu ar mai avea 
și altă meserie, ne face să credem că marele istoric, sau nu-i cu- 
noaştea îndeajuns, ceeace am arătat că e cazul în genere, sau că cel 
puţin pe Rudari (lingurari), îi considera drept Români. Altfel nu 
se explică afirmaţia de un chip cu totul redus, ţinându-se seamă 





1) Dimitrie Cantemir, op. cit. p, 146. 


www.dacoromanica.ro 


TIGANI DIN ROMÂNIA 23 


numai de fierari, căldărari, spoitori, ce lucrează flerul și „ară- 
măria”. 

Am spus: faptul că expunerea lui se menţine la o caracte- 
vizare cu totul de ordin general, imprimă acestei atitudini, un 
întreg mod de a privi problema, care a continuat să preocupe şi 
să subsiste până în zilele noastre. 


Acest tot unitar și indestructibil ca armonie, privit mai de 
aproape, e susceptibil de noui înterpretări. Supus unui nou mod 
de a vedea, adecuat situației de astăzi, ne îndrumă la o revizuire 
nu numai de concepție dar şi ca reorganizare de ordin practic şi 
administrativ-politic, lucruri care de altfel sunt în strânsă le- 
gătură. 


1. Din această cauză, spun, mulţi s'au mulţumit cu ceeace a 
dat împărţirea în categorii a Țiganilor, rezultată din documentele 
timpului şi în care era fixată situaţiunea de drept a lor faţă de 
stăpânire sau stăpâni, cărora li erau aserviţi. E vorba, cu un cu- 
vânt, de cunoscuta lor împărţire (medievală) în „domnești“, „mâ- 
năstireşti“ şi „boiereşti“ ; repet, altceva nimic nu constitue sub- 
stratul împărţirii de mai sus, decât această singură: dependenţă 
juridică. Cât despre caracterele etnice ale fiecărei categorii în 
parte, nu poate fi vorba deocamdată, cu toate că, între Ţiganii 
„domneşti” spre exemplu, aflăm pe rând: aurari, (băeși, lingurari), 
lăeţi etc., cum dealtfel și în categoria Țiganilor „mânăstireşti” 
şi „boereşti” — la fel — pot fi găsite mai toate soiurile de Tigani. 
Astfel. spre a aminti acest mod de a vedea, relatăm observaţiunea 
făcută de Dionisie Fotino, în a sa Istoria Generală a Daciei, Tom. 
HI (Buc. 1659) p. 341, în care aflăm că atât în Moldova cât şi 
în Țara Românească sunt și Țigani şi încă „în mare număr“. Ei 
fiind consideraţi ca sclavi, se împart în „domneşti“, „mânăsti- 
rest" şi „boerești“. Pentru o identificare relativă însă, se mai sim- 
Lea nevoia să se aducă oarecari completări acestei împărțiri. 
Astfel „cei ce sunt întrebuințaţi în serviciurile domestice ale stä- 
pânilor lor, se numesc „„vătraşi“, iar cei ce se ocupă cu diverse 
meşteşuguri şi umblă prin ţară ca nomazi cu corturile, se numesc 


"co 


urari, lăeși și modorani“ °), 





2) Modoran : „Lümmel’ ; mojic, bădăran. Etimologie necunoscută. Tik- 
tin; Rum.-Deutsches Worterbuch, s. v, 


www.dacoromanica.ro 


24 ȚIGANII DIN ROMÂNIA 


Reţinem această completare. Prima împărţire se vede a fi 
de circumstanţă juridică, pe când cea de pe urmă, de toată ziua 
şi organică. Atâta vreme cât va subsista regimul juridic excepţio- 
nal pe seama Țiganilor, vom avea o împărţire a lor în categorii, 
care merge paralel. Chiar când e vorba de provincii de sub stă- 
pâniri străine, ca Basarabia, împărţirea lor în categorii, după felul 
stăpânilor, e asemănătoare. „Așezământul“ din 1818, din Basa- 
rabja, arată că Dean erau împărţiţi în trei: cei sub stăpânirea 
haznalei şi care se ocârmuiau de organele „oblastiei”, erau potri- 
vit, categoriilor dela noi, domnești sau ai statului, după care vin 
la rând cei duhovniceşti (la noi mănăstirești) : 'Țiganii de sub 
stăpânirea dvorenilor, boernașilor și mazililor, constituiau ultima 
categorie ?). 

M. Kogălniceanu şi după el Prinţesa von Neuscholz a cărei 
părere o acceptă, vorbesc şi ei de Ţiganii domneşti : „les Tsiganes 
de la Couronne“ 4), „Die Zigeuner gehörten... der Krone“ 5) 
care s'ar împărţi în patru clase : aurari sau rudari, ursari, lingu- 
rari şi lăeşi. Se pare că între unii și alții existau deosebiri de 
drept : în Moldova și în Țara Românească, Țiganii boereşti n'a- 
veau voe de exemplu să se ocupe cu aurăritul ; numai cei domnești, 
care, după alţi autori erau împărţiţi în trei clase, nu în patru. 
Aceştia erau rudari, ursari au lăeși. Dintre ei, numai Rudarii- 
aurari aveau voe să caute aur prin gârle și râuri de munte. O pro- 
bează mărturiile lui Sulzer 5), Bauer") a Grellmann 5). Cuprin- 
deau deci, mai mulie soiuri, ba și subclase. Despre „neloţi“ ni se 
spune că formau o subclasă a lăeșilor, prin faptul că erau ceva 
mai sălbatici ca lăeșii. Vom arăta la locul cuvenit care poate fi 
Jocul netoţilor în clasificarea noastră. 

Ne interesează principiul de clasificare. Printre Jean mâ- 
năstireşti vom găsi, la fel, Ţigani de diferite categorii. Au un 
nume generic de vătraşi, cu lămurirea că au o vatră de casă a lor 
— proprie — indicându-se prin aceasta caracterul de așezare sta- 
iornică. Popp Șerboianu le spune vălrași sau vălrari ?). 


1. Nistor, op. cit. p. 290. 

Esquisse, 1. cit. p. 12, 

Moldauische Zigeuner. p, 152. 

Geschichte des Transalpin'schen Daciens. Tom. II p. 144. 
Mémoires sur la Valachie p. 86. 

Histoire des Bonémiens (trad) p 113. 
Les Tsiganes, p. 53. 


DI N E U a Dä 
SID o IT 


www.dacoromanica.ro 


ȚIGANII PIN ROMÂNIA 25 


La fel și cu privire la Dean boerești, caracterul sedentar 
«e dominant, în afară de faptul că depind juridic de un stăpân. 
Putem apoi vorbi de Țigani „căsaşi“ şi de „ogor“ în acelaș sens. 


2. Printre primele caractere — isbitoare — ce-au impus ochiu- 
lui și minţii, în afară de faptul că depind juridic de un stăpân, a 
fost şi acesta : dacă Ţiganul e sedentar sau e nomad. Insușire re- 
zultată — natural — din ceeace avea el mai specific ca exis- 
tenţă : tendința de a-și schimba locul. Astfel vom avea o altă 
împărțire, până la un punct la fel de justificată, dacă nu ceva 
mai îndreptăţilă. Însuși Popp Şerboianu, pare a rămâne la ideea 
unei împărțiri a Țiganilor în două : I. lăeși sau läeți și IL. vătrași 
sau vătrari. La baza acestei împărțiri, ar subsista criteriul stabi- 
lităţii, ce caracterizează societăţile evoluate. Şerboianu însă, atras 
de mirajul unei împărțiri cât mai complete a Țiganilor, părăse- 
‘şte acest punct de plecare și adoptă un altul, obţinând o lungă 
serie de „corporații“ de Țigani, care nu ajută cu mult la fixarea 
ştiinţifică a categoriilor de Țigani dela noi 1%). In plus, împărți- 
rea în .„vatrasch“ și .„laiaschen“ o făcuse cu mult înainte de el, 
Prinţesa von Neuschotz 11) dela care cred că a și adoptat-o. 

Caracterul de fixitate sau de pribegie s'a impus ca o puter- 
nică expresie a vieţii acestui popor, — cunoscut în genere ca rătă- 
citor — de mai mulţi oameni de ştiinţă. Șerboianu, dela care 
ne-am aștepta mai puţin la o accentuare a acestui caracter, men- 
țoinează, că faţă de celealte soiuri de Țigani, ursurii și căldăraria 
sunt nomazi, că iarna se retrag în case cu chirie, iar primăvara le 
părăsesc, continuându-și vieaţa nomadă mai departe. Vom vedea 
'că aceşti nomazi, nici iarna — în multe locuri — nu trag la case, 
ci preferă vieata sub cort, cu tot gerul cumplit al iernilor noastre 
(vezi cap. Aşezare, Locuinţă). 

Schwicker, care ne-a dat o monografie asupra Țiganilor din 
Ardeal și Ungaria, împarte Țiganii din România, la fel, în așezați 
şi nomazi. Suntem pe la 1883. După el, cei din urmă sunt „netoţi” 
sau „slavi? — pe când cei așezați, o parte sunt ursari, lingurari, 
rudari sau aurari și lăutari 1). 


10) Nu mai există altă categorie de Țigani astăzi îneRomânia, care să 
snu fi fost menţionată ; o spune satisfăcut la p. 56 a cărţii lui. 

11) Op. cit. p. 152, 

12) Dic Zigcuner, p. 30. 


www.dacoromanica.ro 


26 ȚIGANII DIN ROMÂNIA 


Aceștia, când iau sedentarismul sau nomadismul drept crite-- 
rju de împărţirea Țiganilor în categorii, se gândesc, și pe drept 
cuvânt, la „modul de vieaţă“. Țiganii se împart în două grupe: 
în „sedentari et girovaghi”, ceeace insemnează acelaş lucru 1%). Pe 
când cei dintâi au pierdut din caracterele proprii rasei lor, cei 
din urmă, dimpotrivă, au conservat acele particularităţi prin care 
se distinge rasa lor. Vasăzică, schimbarea modului de vieţuire, a- 
trage după sine pierderea unor caractere specifice, fără însă ca 
prin aceasta să-și schimbe întru totul felul lor de a fi. Și aici cre- 
dem că există o, posibilitate de adâncire, ce o vor aduce, cred, tim- 
purile viitoare. Se înţelege apoi de ce, mulţi iau în consideraţie 
mai mult pe cei nomazi ca fiind mai autentici... „Le matériel lin- 
guistique de ce livre, spune Șerboianu despre cartea sa, se réfère 
aux Tsiganes „oursari“ et „ciurari“ de la Valachie, à l'exception 
de quelques mots tirés du vocabulaire des .„vairaschi'... 


La fel putem spune că procedează și alţii care s'au ocupat. 
special de Țigani — printre ei, etnografi de seamă acceptă acest 
punct ca fiind just. Printre alţii, Wlislocki și M. Haberlandt. Cel 
dintâiu, precizează astfel: „Die Zigeuner in Siebenbürgen teilen 
sich in zwei Hauptstămme : 1. Die Kortorar oder Zeltzigeuner 
und 2. Die Gletecore (Spracharme) oder ansässigen Zigeuner”. 
Intre aceștia, corturarii, se subîmpari în patru clase: 1. Leila. 2. 
Asachani. 3. Tschale și 4. Kukuja, având în frunte un voevod, a 
cărui funcţie se moștenește. El este numit „Thàgàr“ 131. 

In modul lor de vieaţă s'a petrecut o schimbare profundă ; e 
adevărat, nu organică, dar de structură, din moment ce J. Teutsch 
desparte Țiganii aşezaţi de cei de cort 15). Sensul de organic îl 
luăm adesea în înţeles de modificare a caracterelor fizice, iar cel 
de structură a vieţii, în înţeles de stil de vieaţă. In felul de a vorbi 
al timpului, Ţiganii sedentari, după WĒlislocki şi Teutsch, „Gle- 
tecore“, nu sunt aliceva decât țăranii noui din secolul al XVIII-lea 
sau Ungurii noui, „Uj Maggiar“, de pe timpul Mariei Teresa. 
Accepţiunea cred că nu se mărginește numai la o schimbare de 
statut politico-socială, ci privea și o perturbare ca mod de vieaţă. 


13) Enciclopedia Italiana p. 957. 

14) Wlislocki : Zur Volkskunde der Transsilwanischen Zigeuner, p, 8—10, 
şi Julius Teutsch: Die Siebenbiirgischen Wanderzigeuner. în Klingsor, X (1933) 
p. 111. 

15) „Die Gletecore sind aus den Wanderzigeuner (Kortorar-Zeltbewoh- 
ner) hervorgegangen” (v. J. Teutsch, op. cit p. 111). 


www.dacoromanica.ro 


ȚIGANII DIN ROMÂNIA 27 


La ei se referă şi Schwicker, în împărţirea lui, considerându-i 
ca prima categorie de Țigani : aşezaţi sau ţărani noui, spre deo- 
sebire de cei nomazi, („sátoros czigányok“). 

Am spus că între alţi oameni de ştiinţă — etnografi cu repu- 
tație recunoscută, — e și M. Haberlandt. El împărtăşește acelaş 
punct de vedere, recunoscând așezarea ca factor fundamental de 
clasificare a Țiganilor în diverse categorii (cel puţin în mare) — 
dat fiind că el deosebşte pe Țiganii nomazi de cei sedentari 16). 
Dealtfel e şi singura observaţie ce se face. | 

Va trebui totuși să facem o distincţie, înțelegând prin seden- 
tarism un fel de vieaţă sui generis, în sensul că Țiganul nu se mai 
deplasează fără încetare. In fond agricultura le este o ocupaţie 
la fel de antipatică, atât pentru corturari cât şi pentru cei așa ziși 
așezați. 

E la mijloc o observaţie care nu-i scapă nici lui Grellmann, 
care rămâne la acelaș fel de a împărţi Dean. după modul 
lor de așezare, reducându-i la două clase: una care cuprinde pe 
cei ce sunt fixaţi în oraşe sau sate — exercitând diferite mește- 
şuguri, iar a două categorie, priveşte pe acei Dean ce cutreeră 
ţările în grupe de 50—60 familii, purtând pe căruţe tot ce au 17). 


3. După specialități, după autori şi concepţii, vor diferi și 
categoriile de Ţigani. Eugene Piliard, în lucrările sale antropolo- 
gice, observă o împărţire a lor după grupe mari de naţionalităţi 
Probabil că există certitudinea unei adânci înrâuriri a cadrului de 
vieaţă naţională. Ceeace nu este exclus, în felul în care se prezintă 
realitatea și la noi. La fel, se crede că acest criteriu e deplin justi- 
ficat spre a putea servi ca instrument de împărţire a Țiganilor în : 
Ţigani români, turci, bulgari 15), ca în Dobrogea, unde Pittard şi-a 
desvoltat mare parte de activitatea sa de antropolog. Astfel că 
după el, Doan siet „români“ se disting, având caractere soma- 
tice diferite între ei, faţă de Dean zişi „turcomani” 1°) ; în Do- 
brogea, 'Țiganii români fiind de religie ortodoxă, pe când cei 
turci sunt de religie mahomedană. In altă parte însă, el spune că 
Țiganii sunt grupaţi după „natura ocupaţiilor“, şi înşiră pe nume : 
căldărari, lingurari, ursari, spoitori, lăutari şi altădată aurari. Vom 





16) M. Haberlandt — A. Haberlandt, op. cit. p. 298. 
17) M. G. Grellmann : Histoire des Bohémiens, (1 cit), p. 7. 
18) E. Pittard. Les Peuples des Balkans. p. 413. 
19) E. Piltard. Povoarelc din Peninsula Balcanică. Sch anlropologică. 
(Extras) 1916, p. 26. 


www.dacoromanica.ro 


28 TIGANII DIN ROMANIA 


vedea, care anume din împărțiri se impune mai mult, fiindcă în 
diversitatea aceasta de păreri şi categorii, va trebui să alegem, 
lixând un mod corespunzător de grupare a lor. 

După cum în Dobrogea am văzut că stăruie împărțirea Țigani- 
lor în ortodoxi și mahomedani, tot astfel în Serbia. Și acolo avem 
două feluri de 'Ţigani, potrivit celor ce susţin autorii ce s'au ocu- 
pat de ei. O parte dintre cei mahomedani, trăesc și prin acele locuri 
în cartiere proprii, pe la mahalalele orașelor („ciganska mahala“); 
sunt sedentari, se poarlă ca Bosniecii şi vorbesc sârbește. Aşa cum 
sunt, ei nu vorbesc limba lor și își zic Țigani turceşti 20); o altă 
parte însă, tot dintre ei (mahomedani), locuesc în corturi. Se poartă 
altfel decât 'Ţiganii amintiţi. Limba sârbă o vorbesc mai rău. Ei 
se cheamă Gurbeti şi sunt mai puţin numeroşi decât ceilalţi, dar 
sunt mai autentici, prin faptul că-și menţin, între altele, limba 27). 
Nu este greu să distingem în ei pe Țiganii nomazi, spre deose- 
bire de cei dintâi, care la noi se zic că sunt de vatră, așezați sau 
sedentari. Mai există şi o altă categoţie de Țigani, „creştini“. A- 
ceştia formează, se spune, majoritatea. Sunt aşa numiții caravlahi 
(„Karavlaski cigani“), asupra cărora vom stărui la timp, mai pe 
larg. Ei se numesc și „Korițari“, după localitatea Coriţa din Serbia 
sau „Covătari“ 22). 

Dean mahomedani s'ar împărți astfel în două : celor dintâi 
li se mai zice și Țigani albi („bieli cigani”) ; am văzut că sunt se- 
dentari şi de multe ori Eugene Pittard îi arată ca pe un produs de 
amestec. Însăși această împărţire a lor dovedește că au suferit în 
cursul timpului modificări organice, altfel nu s'ar deosebi de a 
doua categorie, de "Dean negri „Gurbeti“, sau cum li se mal 
spune, „Cergasi” 2). 

Realitatea existentă a Țiganilor din Serbia, acoperă realitatea 
existentă a Țiganilor găsită la noi. Vom vedea în urmare, că doar 
în ceeace privește Caravlahii (Filipescu în felul său e filo-român), 
am avea de adus unele modificări. 


4. Pentru felul cum s'a conceput până acum împărţirea Tiga- 
ilor în categorii, am văzut că au luat parte fără deosebire : isto- 


20) Numai Turcii îl numesc în dispreţ .Firani” cu sens de „faraoni”. 

21) T. Filipescu. Coloniile Române din Bosnia, p. 243. 

22) Schwicher : Die Zigeuner, p. 27. La fel: T. Filipescu. op. cit. p. 242, 
care căută să-i sustragă cu vrice preţ calităţii de Țigani, pe care întradevăr, 
o au Rudarii-caravlahi, cum îi numesc eu. 

23) 1. Filipescu, op. cit. p. 242. 


www.dacoromanica.ro 


ȚIGANII DIN ROMÂNIA 29 


rici, etnografi, linguiști — ceeace dovedeşte că suntem întrun do- 
meniu unde la o privire integrală nu sa ajuns. Fiecare împărţire 
stă în picioare dintr'un anumit punct de vedere. Criteriul linguistic, 
asupra căruia vom stărui, îşi are o împărţire proprie și se prezintă 
astfel :Țiganii vor fi şi aici, greci, români, unguri, moravo-boemi, 
germani, polono-lituani, ruşi, finlandezi, scandinavi, italieni, basci, 
anglo-saxoni şi spanioli. O face Miklosich, care ține seamă ex- 
clusiv de naţionalităţile ce au influenţat în lexic și gramatică pe 
Țigani. Astfel, dintre toate dialectele, cel ţigănesc cu mai multe 
cuvinte greceşti, se dovedeşte și cel mai puternic ; cel din urmă 
fiind cel spaniol 2%). Cu aceasta, mărturisim că nu s'a rezolvat ni- 
mic din ceeace ne-am propus a cunoaşte (numai momentele de 
așezare şi durata lor s'ar putea deduce: etapele de mişcare în 
cursul peregrinărilor prin Europa). După cum în parte se ştie, ei 
sunt o realitate cu mult mai complexă, nedefinită astfel, decât 
cu totul la suprafaţă. 

Impărțirea Țiganilor. după criteriul strict linguistic, o adoptă 
şi Wlislocki 25), referindu-se la cei din Ungaria şi Ardeal mai 
ales ` am avea potrivit acestui punct de vedere Țigani unguri, 
români şi şasi. Şi pe drept cuvânt. Printre Sași se găsesc Țigani 
intraţi în sfera de interese a acestora, cari au și religia lor. Dar 
mai ales printre Unguri. Prin satele din Ardeal întâlneşti des un 
neam de 'Țigani, pe care, dacă-i întrebi de unde-s, răspund că sunt 
dela Odorhei, cu un accent unguresc. Sunt Țigani ungurești. 
Printre ei sunt mulți negustori ambulanți. Vând în deosebi oale 
și sticle prin sate. Concepţia de faţă este strâns înrudită cu cea ex- 
pusă de noi anterior, la împărţirea Țiganilor după naţionalită- 
{ile în cadrul cărora își duc existenţa şi care este ilustrată între 
altele ai de antropologul E. Piltard. 


Ca un fel de a răsfoi dicționarele şi enciclopediile, se pretin- 
de că tot după .„modul lor de vieaţă”, 'Țiganii se deosebesc în ne- 
(ott, de lae sau lăeşi ; de şatră şi de vatră 25). E un fel de a mânui 
lexic termenii, pentrucă avem şi 'Țigani pentru care bordeiul e o 
locuinţă preferabilă. Deocamdată să . rămânem pe lângă anumiţi 
termeni : sensul etimologic al cuvântului netot e ne-fot, înţele- 





24) Schwicker, op. cit. p. 25, 
25) Op, cit. p. 10. 
26) Candrea-Adamescu. Dicţionar Enciclopedic, s. v. 


www.dacoromanica.ro 


-30 ȚIGANII DIN ROMÂNIA 


gând neîntreg la minte și designaţi ca ,,halbwilde Zigeuner”. 
„Când nu exista telefonul și nici jandarmi, se săvârșeau neconte- 
nit furturi și -crime, comise, mai ales de netoți şi nu arareori de 
lăeși, spune P. Șerbotanu. De unde rezultă că netoţii sunt una, și 
lăeșii altă categorie. Pe netoţi am văzut că-i amintise și Schwi- 
cker, atunci când venise vorba de.împărţirea în Țigani așezați și 
nomazi ; arătând că printre cei dintâiu sunt și „netoţii“ sau 
„Slavii” 28) ; iar George Potra, la fel, îi arată ca pe o subclasă a 
lăeșilor, cu deosebire numai că e „mai sălbatică” decât a aces- 
tora, ei trăind adeseaori cu mortăciuni de vite, păsări moarte ; 
așa după cum ţinuse să-i arate cu orice preț și un alt autor: Stă- 
tescu *”) pe la 1884, pe care dealtfel, DI. Potra îl citează 50). P. 
Șerboianu, adaugă însă: „netoţii locuesc totdeauna sub cort”, 
"ceeace înseamnă că aceştia ar constitui o ramură aparte. 

Ca o completare, vom arăta o altă menţiune asupra Nelo- 
ților. E a lui O. Leca, care-i priveşte la fel: ca pe o subclasă a 
Lăeţilor, robiţi mai târziu. Erau, ni se spune, un trib sălbatic de 
lăeţi, gon din Transilvania „la începutul secolului din urmă”, 
din ordinul împăratului Iosif al II-lea. Ei se vândură visteriei 
cu „prăsila” lor cu tot, în 15 ani, câte 10 galbeni unul 31). 

Țiganii netoţi-ar fi, după cum s'a văzut, o subclasă a Ți- 
ganilor lăeși sau lăeţi — li se mai spune și de șatră 5”) (ca termen, 
s'a privit opus altor categorii de 'Ţigani. mai ales faţă de vătrași). 

Lăeţii, spre deosebire de ceilalţi Dean, sunt acea catego- 
rie, întru totul originală, nomazii ce cutreeră ţara în lung 
şin- lat, Europa întreagă, lăsând pe toale drumurile morţii 
și cântecele lor. Clasa privită ca cea mai „stricată? şi mai 
„vagabondă” de 'Ţigani. Ei cuprind la un loc, un număr de cor- 
poraţii, ca să întrebuinţăm termenul folosit de P. Șerboianu, ca 
ursari, ciurari, căldărari, etc. Intre aceștia, adică între cei ce umblă 
ca nomazi, în afară de ursari, lăeși, mai sunt şi modorani °). 
Cel puţin ca termen suntem datori să-l evidenţiem, fiindcă-l 


28) Schwicker, op, cit. p. 30. 

29) Incercări asupra originii Țiganilor. Craiova 1884, 

30) G. Potra: Despre Dean domnești, p. 7. 

31) O. Leca. Asupra originei și istoriei Țiganilor, în Viaţa Rominească. 
III (1908) Nr. 8, p. 192. 

32) Tiktin, op. cit. s. v. Lă'eș s. f. pl. lăi; comp. pol. laja; ech laja: 
„Meute Hunde”, haită de câini, ce trebue de pus în legătură cu grec, Laos: 
Volk”, 

33) Popp Şerboianu, op. c. p. 53. d 


www.dacoromanica.ro 


ȚIGANII DIN ROMÂNIA 31 


întâlnim, cum am spus, prin dicționare și enciclopedii. Simțul 
«omun.şi limba populară, folosesc fel de fel de termeni spre a 
defini un complex etnic, care, precum se vede, nu e nici pe de- 
parte aşa de omogen cum s'a crezut la început. 

Aceasta ak fi situaţia anumitor termeni dacă nu și a anu- 
mitor categorii de Tigani, de care lexicografii fac uz. 
Zavragii, se alătură acestora şi ca expresie și ca conţinut. 
In plus putem să ne întrebăm cu unul dintre cercetătorii 
ce aparţin acestei şcoale : „în câte clase se împart Țiganii as- 
tāzi“? 34). Șerboianu reduce la două categorii mai importante pe 
Țigani : I. lăeși sau lăeţi, și IL. vălrași sau vătrari. Printr'un 
artificiu misterios aceste două categorii se disolvă apoi într'o 
serie nesfârşită de corporaţii. Ideea s'a înlocuit complet. Dela 
criteriul stabilităţii s'a trecut la ocupaţie ca fiind probabii mai 
ușor și epuizând pe toţi "Dean, până și cele mai mărunte frac- 
Dun), Avem ursari, care în ultimul timp au început să trăiască, 
ca şi ceilalți Țigani, adică, ca cei de vatră. Făc mai ales piep- 
teni de os, sule, darace etc. ; ciurari, ce fac ciure, perii ; căldărari, 
ce fac căldări de aramă, oale, tigăi, cratițe. Nu sunt amintiţi cei ce 
fac clopote, clopoței. Costorarii, veniţi din Turcia, spoesc vase 
de bucătărie și au în dialect cuvinte armenești și turcești. 

Pân'aci, par a fi amintiţi Ţiganii lăeși (fără a se arăta pre- 
cis) întrucât urmează ferarii, ce lucrează orice obiect din fer; 
rudarit, blidari sau lingurari, se ocupă cu fabricarea din lemn 
a furcilor, fuselor, lingurilor etc. Potcovarii potcovesc, fac polt- 
coave ; spoiloresele, spoesc. Lăcăiuşii, fac chei, lacăte ; lăutarii, 
sunt cântăreţi. Vânzăloarele de flori sunt și ele o „corporaţie” 
după Şerboianu.. Vrăjitoarele, văcsuitorii de ghete, salahorii, 
toţi aceştia sunt priviţi ca atare și sunt îndrituiţi, după Șerboianu, 
să ocupe un loc în scara soiurilor de Dean dela noi. Fără să se 
întrebe asupra calităţii lor, în afară de ocupație, întrucât, știm 
bine cu toţii că între ei, vătraşii exercilă mai multe profesuni. 
Stau împreună însă, sunt stăpâniţi de aceleași obiceiuri și aceleași 
“credinţe. Au acelaș port, vorbesc aceași limbă : adică, şi-au pier- 
dut-o în parte pe a lor şi vorbesc limba populaţiei în mijlocul că- 
reia trăesc, dar ei formează totuși un grup special. Salahorii, văc- 
suitorii de ghete, vânzătoarele de flori, :spoitoresele, lăutarii cân- 





34) Popp Serboianu, op. cit. p. 53, 


www.dacoromanica.ro 


32 ȚIGANII DIN ROMÂNIA 


Hären, nu constituesc nicicând și nici unde, o clasă anumită de- 
Ţigani și nu vieţucsc ca corporație într'o independenţă de mediu 
social recunoscut. Nu mai vorbim de.. potcovari, unul, doi, la în- 
treaga așezare ; cu toţii aparţin categoriei de Țigani așezați, 
precum ceilalţi, care vor urma, cu excepţia rudarilor-lingurari, 
vor aparţine Țiganilor nestabiliţi sau în curs de stabilizare. Fiind- 
că, ce constatăm ? Noţiunea de stabilizaţi — aşezaţi, prevalează 
asupra ocupaţiei. Într'un oraș sunt mai mulle categori de cetăţeni, 
după profesiunile ce exercilă, dar ei sunt cu toţii orășeni, faţă 
de ţărani. Satul sau orașul a înrâurit într'o așa măsură caracterul 
lor da 'Ţigani acum așezați, (sau așezați de mai multă vreme), 
încât ruptura e ireparabilă și a trosnit din încheeturi, un întreg 
sistem de vieaţă înlocuit printr'un altul, care le afectează felul 
de vieață. Generaţiile mai vechi, dacă mai cultivă limba ţigă- 
nească, în multe locuri, ei sunt pe punctul de a o pierde. Numai 
acolo unde aglomeraţia între ei e mai mare, numai acolo își mai 
păstrează din moravuri, printre care şi limba. Șerboianu însuși 
o spune în notă: ferarii au case bune; se cred declasaţi, spu- 
nându-li-se... Țigani. Au şi uitat puţin limba. 

Dar să trecem la Rudari — lingurari — care, mai mult decât 
oricare altă categorie de Țigani, au o poziţie specială faţă de toţi 
ceilalți consângeni. Şerboianu pomeneşte de corturari apoi, ca de 
o clasă aparte, ce duc viaţa de cort. Vrăjilorii nu aparţin tuturor 
categoriilor de 'Ţigani. El pomenește de costorari ca de o clasă apar- 
te, faţă de ciurari sau căldărari — când toţi lăeţii duc viaţa de 
cort. Din cercetările mele printre Rudari ştiu că aceștia nu practică 
vrăjitoria. 

Rudarii nu pun cuţitele şi nu scot pe dracu”, cel puţin tot 
atâta cât o fac locuitorii din cutare sat din ţara noastră. În schimb, 
iată o caracterizare acceptabilă pentru ei, dată de însăși autorul 
nostru. Şerboianu arată că locuesc în munţi și că sunt oneşti. 
Că îşi ţin cuvântul (atunci cum stăm cu vrăjitul, unde e vorba de 
cuvânt ?) Sunt foarte umili, fără a spune nimic referitor la limba 
lor. Nu i se par interesanţi ; probabil tocmai pentrucă nu aveau 
ceeace căuta el: limba țigănească. In plus, muzicanţii pentru cl, 
formează o clasă a sunt cei mai de elită Ţigani. Budai Deleanu 
spurn: altfel. 


Pentru a încheia, noi considerăm această împărţire p: Iveri- 
zantă. Ea nu ţine seamă de criterii organice, deși întrun.ște seria 


www.dacoromanica.ro 


ȚIGANII DIN ROMÂNIA 33 


aproape completă a tuturor fracţiunilor de Țigani în parte. Ea nu 
e nici logică, fiindcă părăsește complet un criteriu de împărţire 
şi îmbrăţişează altul fără a produce o sinteză organică a desfacerii 
în părţi a întregului, așa după cum suntem obișnuiți a ni-l ima- 
gina. , 
Netoţii, care după cum spune singur, „locuesc întotdeauna 
sub cort“, rămân neintegraţi. Primul pas însă e lămurit : clasifica- 
rea lui Şerboianu vrea să reprezinte nelămurit, un compromis 
între criteriul de clasificare după așezare şi ocupație. Prin acest 
mod de a vedea, trebue să recunoaștem că Şerboianu ca linguist, 
sa depărtat cu mult de Miklosich, împărtăşind punctul de vedere 
etnografic în clasificare. La drept vorbind, clasificarea Țiganilor 
după dialecte, în unele cu mai multe sau mai puţine elemente de 
împrumut : grecești, ungurești, românești, nu constitue un criteriu 
valabil dela care s'ar putea pleca şi la care s'ar putea rămâne în 
acelaş timp. 


5. Dacă încercăm o regrupare a categoriilor de Ţigani, necer- 
cetate sau pulverizate într'o mulţime de mici grupuri fără îndrep- 
tăţire la aceasta, o facem şi pentru o justificare practică, fără ca 
prin aceasta să ne îndepărtăm câtuşi de puţin dela ceeace numim 
obiectivitate ştiinţifică. Fiindcă, punctul modern de vedere e ur- 
mătorul : dacă nu orice popor are aceeași aderenţă la cultură, tot 
astfel și între Țigani o să găsim anumite categorii cu mai multă 
sau mai puţină atracţiune spre această formă de vieaţă. 

Au fost timpuri când Dean au trezit milă şi compătimire 
între popoare.Personalităţi eminente şizau ridicat glasul lor pentru: 
integrarea lor deabinelea în comunitatea civilizată euorpeană. Din 
aceste încercări fac parte în primul rând intenţiunile de stat ce 
le-au arătat în Austro-Ungaria, Maria Teresa și Iosif al II-lea, în 
Principatele Române domnitorii Mihail Sturza şi Alex. Grigore 
Ghica. Problema se punea astfel : dacă se încearcă o îmbunătăţire 
a „fraților noştri africani”, dela sine înțeles că Țiganii, cari for- 
mează o parte însemnată a speciei umane, vor fi şi ei salvaţi *), 
nu vor fi lăsaţi în părăsire. 

Sunt deci epoci, în care nu putem spune că Țiganii n'au trezit. 
interes. Epoca noastră însă e total deosebită ca concepţie de cele 
precedente. Unele tindeau la integrare ; epoca noastră: tinde, din 





35) A. Grellmann, op. cit. p. 28. 


www.dacoromanica.ro 


34 TIGANII DIN ROMÂNIA 


contră, la desiniegrare. Nu se poate spune că am rămas fără nici 
un rezultat din, încercările făcute în trecut, dar progresul așteptat a 
dat naștere la adevărate deziluzii. Ţiganul tot Dean rămăsese... 
Înţelepciunea populară învinsese. Ei chiar dacă au îmbrățișat agrı- 
cultura au făcut-o de formă și nu din pricepere și dragoste. Ro 
slrecural însă, graţie libertăţilor dobândite şi în posturi de con- 
ducere, administrative şi de stat, unde au dovedit nepricepere şi, 
lipsă de concepție caracteristică rasei. Epoca noastră a tras con- 
secinţele, impunând un nou punct de vedere în rezolvarea proble- 
mei. Vremurile noastre cer o reexaminare a problemei, pe alte 
baze : nu atât cu tendința de reintegrare, cât de excludere. Con- 
tinuăm deci, pentru motivele de mai sus, examinarea şi regrupa- 
rea categoriilor de Ţigani în lumina datelor și experienţei ce ne 
" slau la îndemână. 

Arătasem cum în Serbia, ţară cu care ne potrivim în această 
privinţă, avem două feluri de Ţigani : unii mahomedani și unii 
creștini. Cei mahomedani, sunt unii sedentari și sunt echivalenți 
Tiganilor noştri de vatră. Arătasem că se poartă ca Bosniecii și 
vorbesc sârbeşte. Au suferit deci, o scădere a personalităţii lor 
etnice, “prin faptul că în mediul în care își duc vieata, sunt în 
parte asimilați, mai ales ca limbă. Aceeaşi soartă au şi cei dela 
noi 3%), Generaţiile mai noui, cu greu mai vorbesc limba stră- 
moşilor lor. Un pas deci, spre o prefacere pe care în alte vre- 
muri, multă lume ar fi dorit-o, într'un grad din ce în ce mai mare. 
Astăzi însă nu mai mulţumeşte, sau provoacă prilej de meditare. 

Alături de aceştia, avem o altă categorie, ce se chiamă 
Gurbeti. Aceştia au limba lor proprie. Sunt mai puţin numeroși 
şi locuesc în corturi. Sunt, după mulţi cercetători, adevărații re- 
prezentanţi ai rasei. Țiganii așezați din România, faţă de aceștia, 
pe drept cuvânt spun că sunt „românești” cu sensul de româniji. 
Nu e greu să recunoaștem între ei,-pe Dean „corturari“ dela 
nol... 

Dar mai există o alternativă pentru noi: sunt aşa numiții 
Țigani „creştini” pe un nume local „kàravlaski cigani” sau „cori- 
țari“ ; Țigani româneşti sau covătari. Pe aceştia, când au fost 
întâlniți, cercetătorii i-au îmbrățișat şi i-au descris cu multă 


36) Team din oraşul Plocşti, vorbesc 588% limba lor. Unii vor- 
besc cu această ocazie, de puterea de asimilare a limbii române... (M. Sevastos: 
Monografia oraşului Ploeşti, p. 259.) 


www.dacoromanica.ro 


ȚIGANII DIN ROMÂNIA 35 


căldură, din cauza caracterului lor cu totul deosebit de al celor- 
Jain 'Ţigani. 

Teodor Filipescu 57), este chiar revoliat spunând că „scrii- 
torii streini nu fac nici o deosebire” între Dean descriși de noi 
mai sus și Caravlahi, și insistă cu orice preț să nu trecem cu 
vederea acest lucru, cu atât mai mult, cu cât, şi „streinii” cad 
în greșeală confundându-i — și-i consideră și pe Ţiganii reg: 
tini”, covătari sau caravlahi, drept Țigani, când ei au cu totul 
altă origine, altă fire. | 

Iată cele trei categorii fundamentale de Tigani, desemnate 
pe pământul sârbesc. Trebue însă lămurit : contribuţia adusă de 
noi, face ca să pulem surprinde pe pămntul jugoslav, toată gama 
categoriilor de TŢigani, fiindcă, ultima categorie, e de prove- 
niență românească : „caravlahi”, în partea locului, arată că sunt 
consideraţi ca moldo-vlahi sau români *8), ceeace a şi, făcut pe 
mulți dintre autorii care i-au studiat, să-i considere ca atare. 

M. Kogălniceanu deosebea și el: rudari sau aurati ; ursari ; 
lingurari şi lăeşi. Despre lingurari, Kogălniceanu spune că sunt 
din cele patru categorii de Țigani, „cei mai civilizaţi” și că încep 
să-și facă case fixe %%). Diferenţierile încep să se evidenţieze. Din 
cele spuse, mai rezultă că și Kogălniceanu socotea pe lingurari 
drept Țigani. Tot drept 'Țigani îi scotea şi Dimitrie Dan 201. 
când spune că parte din ei (Ţigani) se mai ocupă şi cu lemnăria 
şi anume, cu lopeţi, fuse, linguri, polonice, scafe, căușe, coveţi, 
baniţe, dure cu funduri de piele (??), leagă perii de văruit (??) ; 
(cele din urmă articole par a fi făcute de către alţi Țigani) — 
deci, confuzie. 

Trei categorii distincte formează Țiganii și pentru alţi autori 
ca Paul Labbe 4!) : o parte cari. sunt sedentari, locuesc în su- 
burbiile orașelor : „glascheurs de plâtre du ferreurs de chevaux”. . 
Altă categorie preferă, spune Labbé, viata în aer liber, la margi- 
nea pădurilor, unde lucrează lemnul. Aceștia nu mai vorbesc limba 
lor, folosesc limba română şi şi-au pierdut puritatea rasei — 
aşa încât, nu ne putem plânge că această categorie de Țigani, 
n'a fost câtuşi de puţin scoasă la lumină şi la timp. Nau fost ex- 





37) Op. cit. p. 942. 

38) Schwicker, op. cit. p. 27 şi T. Filipescu, op. cit. p. 242. 
39) M. Kogălniceanu. Esquisse, p. 13. 

40) Op. cit. p. 19. 

41) La Vivante Roumanie — Paris, 1913, p. 24—5. 


www.dacoromanica.ro 


36 ȚIGANII DIN ROMÂNIA 


ploatate primele informaţiuni însă, spre a face desprinderea com- 
plectă de ceilalți Ţigani. 

Adevărul e că aşa numiții Rudari—(Lingurari), în Serbia: 
Caravlahi, priviţi în mod obiectiv şi în raport cu cele două cate- 
gorii de Țigani arătate mai sus, cad puţin la o parte de cercul 
Țiganilor adevăraţi, formând o unitate etnică proprie. Dealtfel 
nu numai aceștia ne preocupă acum, cât posibilitatea unei îm- 
părţiri a "Țiganilor dela noi în categorii distincte, după criterii 
absolut organice. 

Restul Țiganilor, au rămas de pe acum în urmă, drept cate- 
gorii definite prin natura lor intrinsecă. Țiganii nomazi, (cu ale 
lor fracțiuni cu tot), sunt reprezentanţii rasei. Cei așezați fac 
puntea de trecere — între ei și Rudari — (Lingurari). Ei fac 
tranziţia. Rudarii le-au luat-o înainte acestora, prin nu se ştie ce 
mister, ori se situează în afara lor, întrucât firea îi arată. Unii 
ca Grellmann, văd în Dean de oraș, pe cei mai civilizaţi dintre 
Tigani, dar, cred că nu a sosit timpul spre a deschide întru totul 
discuţia. El distingea pe Dean de oraș, ca pe o categorie aparte 
— ceeace nu intră în vederile noastre. Nomazii, după el, trä- 
esc sub corturi ; alţii sunt spălători de aur — de o utilitate reală 
pentru Stat 271 dar sunt consideraţi ca şi dispăruţi. Eugène Pittard, 
arată undeva că Ţiganii sunt grupaţi voluntar, după natura ocu- 
paţiilor ; căldărari, lingurari, ursari, spoitori, lăutari, şi că altă- 
dată, erau şi aurari 271. Adevărul e că şi astăzi, sporadic mai găsim 
pe Arieș spălători de aur... Grellmann vorbeşte în plus deȚiganii 
„egipteni? gui sont plus malpropres et plus adonnés au vol que 
les autres“ +$). < 

Sunt încercări de a lămuri problema categoriilor de Țigani 
dela noi, care nu isbutesc pe deaîntregul. Oct. Leca, întrun ar- 
ticol publicat în Viaţa Rominească (1908) — asupra originei şi 
istoriei Țiganilor — crede că din vechime s'au deosebit la noi, trei 
feluri : 1) meșteșugarii, lăutarii, fierarii — cari erau robi la vatra 
boierilor ; 2) căldărarii, spoitorii şi căutătorii de metale dintre 
cari mulţi erau mahomedani. 7îganti cu obiceiuri mas bune şi mai 
așezate 5). 3) Vagabonzii sau 'Țiganii de lae, care umblau fără că- 


42) Grellmann, op. cit. p. 45. 

43) E. Pittard. La Roumanie, p. 315. 
44) Grellmann, op. cit. p. 45. 

45) Oct. Leca, op. cit. 192—3. 


www.dacoromanica.ro 


ȚIGANII DIN ROMÂNIA 37 


pătâi şi aveau ca meserie de seamă hoția şi cerșctoria. Era și cate- 
goria cea mai deosebită de celelalte. Aceleaşi categorii, le găsim 
și în Transilvania. Pentru el, Rudarii (lingurari) nu există ca o 
categorie aparte, iar căldărarii, spoitorii, sunt Ţigani cu... obi- 
ceiuri mai bune şi sunt şi mai aşezaţi. Ştie în plus că spălătorii de 
aur, „căulăiori de metale“ erau mahomedani. Tot Leca arătase că 
Netoţii sunt un trib sălbatic de lăeşi, isgoniţi din Transilvania sub 
împăratul Iosif al II-lea, fără ca să ne documenteze despre acest 
lucru. 

In schimb, la o justă introspecţiune asupra realităţii, rămâne 
Z. Arbore. 'Țiganii din Basarabia, după el, se despart până acuma, 
în trei categorii, după modul lor de vieţuire : vătrașii trăesc în 
orașe ca slugi, lăutari și argaţi de curte; lingurarii trăesc vara 
în păduri şi se ocupă cu confecţionarea lingurilor, albiilor şi a 
altor lucruri din lemn. Iarna ei se retrag în sate, unde locuesc în 
nişte bordee. Ursarii trăesc în corturi şi deaceea li se zice şi şe- 
trari. Aceştia din urmă sunt cei mai sălbatici. Românii din jude- 
tele Orhei şi Soroca îi numesc Lăeși 281. In privinţa locuinţei, 
avem de adăugat diferenţa constantă: casă, bordei, cort. In 
casă (sărăcăcioasă) stau Dean de vatră ; în bordee locuesc Ru- 
darii, (lingurarii) ; în corturi locuesc lăeşii. Cele trei categorii 
fundamentale au trei modalităţi diferite de locuit. Să se uite numai 
cineva la aceste modalităţi diferite de locuit și-și va putea da seama 
mai cu ușurință de temperamentul, caracterul, puterea economică 
diferită a celor trei categorii de Țigani. Modalitatea de locuit, e re- 
zultatul unui fel de vieaţă diferită, în funcţiune nu numai de 
mediul extern, dar şi de fire, de caracterul psihologic al categoriei 
respective. 

Nimic nu-ţi relevează mai cu spor distincţia de făcut, decât 
realitatea nemijlocită, studiată la faţa locului, în cât mai. 
multe părţi posibil. In satul Cornova din Basarabia, sunt două 
feluri de Țigani; Domnica I. Păun, care i-a studiat 37) spune 
că pot fi împărţiţi în două „grupe distincte” : fie după aşezare, 
fie după neam. O parte sunt în vatra satului, „Tiganii de sat” — 
Tiganii curați cum își zic ei. Se ocupă cu lucratul fierului. 

O altă parte sunt așezați mai de o parte de sat. „Cei din 
Ichel sunt lingurari“ ; așezarea lor e determinată „economic“, 





46) Z. Arbore. Basarabia, p. 115—16, 
47) Domnica ]. Păun. op. cit. p. 526. 


www.dacoromanica.ro 


38 ȚIGANII DIN ROMÂNIA 


fiindcă, până mai acum vreo 30 de ani, pădurea de pe dealul Hâr- 
jaucei, cobora până aproape în fundul văii Ichelului, încât age- 
zarea Țiganilor de acolo, (3 km. de Cornova) cădea pe vremea 
aceea în marginea pădurii. „Părinţii noștri, s'au tras la... pä- 
duri“, spune un lingurar din partea locului... 

Fapt e că Dean din Ichel, cu excepţia lui Simion Drumea 
și Vania Murguleţ, au gospodării mult mai bine închegate decât 
cei din Cornova. Deosebirea pe care o găsim între situaţia eco- 
nomică a lingurarilor și "aceea a meseriașilor din sat, o găsim şi 
în felul în care sunt priviţi de sat.. 

„De aici mai multă consideraţie pentru lingurari, care au 
început să lucreze în parte sau cu ziua la pământ: ăia din Ichel 
lucrează la pământ, dar ăștia de aici umblă cu cerutu’... Ai dela 
Ichel îs mai gospodari“ spune un informator din sat, din Cor- 
nova. Caracterizare generală ce pledează pentru o reglementare 
urgentă a vieţii Rudarilor... 

Dar mai e ceva ce favorizează o consideraţie deosebită pen- 
tru lingurari. 'Țiganii din Ichel sunt mai apropiaţi de Români, nu 
numai pentrucă lucrează la munca câmpului ca şi ceilalţi Moldo- 
veni, dar şi pentrucă nu știu ţigănește, pe când, poate din aceiași 
cauză, Țiganul adevărat, se uită cu dispreţ la lingurar ; o spun 
singuri + „noi mergem mai sus decât lingurarii, sântem Tigani 
curați, lucrăm la fier. Cum îs mazilii de se ţin mai sus... Nu ne 
amestecăm“ 281. 

DI. G. Potra, are și dea un cuvânt de spus referitor la Ru- 
dari : „o vieaţă quasi-liberă aveau Țiganii lingurari, aparţinând 
tot Domnului. Ei lucrau în lemn, cu preferinţă în salcie, din care 
făceau linguri, cofe, donicioare și alte lucruri casnice. Prin ma- 
terialul brut, lemnul în speţă, de care depindeau lingurarii, erau 
nevoiți să se adăpostească prin crânguri și zăvoae umede, deci 
cu iarbă multă şi grasă unde aveau posibilitatea să se ocupe în 
afară de meseria lor, cu creşterea vitelor, desigur în mică măsură, 
fiindcă n'aveau sume mari de bani ca să-și' cumpere o pereche 
de boi 291. 

Dar nu poate fi vorba despre aceasta. Fi n'au locuri proprii. 
Ei wau vite şi nici înclinarea spre aceasta. Rar de ţin capre. Fi 


48) Ibidem, p. 526. 
49) G. Patra. Despre Tiganii Domnești, p. 8. 


www.dacoromanica.ro 


ȚIGANII DIN ROMÂNIA 39 


se caracterizează singuri : sunt viermii lemnului și ocupaţia acea- 
sta le determină întregul fel de vieaţă. 

Rămânem deci pe lângă singura împărţire organic motivată. 
Intro cercetare a Țiganilor din țara Oltului, distingeam la fel: 
trei feluri de Tigani, deosebindu-se între ei, ca limbă, ocupaţie 
şi fel de a fi. Avem Țigani de sa! * fierari, zidari, cărămidari, mu- 
zicanţi — ce rar mai vorbesc ţigănește. Țiganii bäeşi sau rudari ; 
lucrători în lemn moale (verde) — ce nu vorbesc decât românește. 
Şi în sfârşit, avem 7 igani corlurari sau nomazi, care se subîmpart 
la rândul lor în două: ciurari şi căldărari 5). In alte părţi sub- 
împărţirea e mai mare. Vorbesc toţi ţigănește şi, pe lângă aceasta, 
în Ardeal, româna și ungara. 

Spuneam alunci 5!) că împărţirea Țiganilor în trei, e funda- 
mentată pe date naturale și de natură spirituală, privind carac- 
terele lor somatice şi etnice. Țara Oltului, cu cele 63 sate, reprezintă 
bine elementul ţigănesc sub toate raporturile. Am putut ridica 
pe experienţa de acolo și din alte părţi ale ţării 57) o tipologie 
psihologico-socială caracteristică celor trei categorii princi- 
pale de Țigani, la care se reduc toate celelalte. Intr'adevăr, între 
'Vigani, fiecare categorie își păstrează anumite trăsături proprii, 
rezultate din faptul că până la un punct, circulaţia sângelui este 
limitată între membrii aceluiaș grup. Dacă rar, foarte rar, avem 
cazul când un Român să ia în căsătorie o Ţigancă sau invers, 
apoi se poate spune la fel, că nu se întâlnesc cazuri decât foarte 
rare, când nomazii să se căsătorească cu Ţiganii sedentari sau 
aceştia cu Rudarii. 

Se poate spune că, conceptul de rasă, deși statornic când e 
vorba de dcosebirile dintre ei, primeşte adevărata valoare după 
diferitele grupuri de Țigani luate în parte. E adevărat, că civili- 
zaţia şi habitatul a modelat întrucâtva pe Țiganul venit în atin- 
gere cu orașul ori cu satul. La noi, aceștia sunt cei cari cultivă 
ideea de organizare a Romilor... Ei sunt și cei mai numeroși dintre 
Tigani. La 4636, câţi am găsit în Țara Oltului, 2293 sunt de sat Şi 
oraș, așezați (sau 43,40%). Ei acolo unde au venit în contact cu 
orașul, cu şcoala mai cu deosebire, au dat şi intelectuali. In Făgă- 





„„50) Ei se mai numesc în alte părţi, lăeși, şi tot dintre ei fac parte şi 
ursarii, torturarii, netoţii, modoranii, zavragiii. In unele locuri e vorba de 
mici subîmpărţiri, în altele, de termeni deosebiți. 

51) Jon Chelcca . Neam și Țară, p. 80, 
52) E vorba de Rudarii din Muscel. — Studiu etnografic, 


www.dacoromanica.ro 


-40 ȚIGANII DIN ROMÂNIA 


raş de exemplu, avem la 340 de suflete de Ţigani, un elev în clasa 
a VIl-a de liceu, un avocat, un vice-notar şi o elevă cu 4 clase de 
liceu. Tot între aceștia, un altul a ajuns la o situaţie frumoasă ma- 
terială : are în oraș două case cu etaj, ceeace denotă că sporadic, ` 
între ei se găsesc exemplare, dacă nu creatoare, în tot cazul capa- 
bile să înfrunte rasa care-i domină. 

„Trecând la o caracterizare à lor în comparaţie cu celelalte ca- 
tegorii de Țigani, arătam la locul potrivit, că -rolul pe care-l joacă 
mediul geografic și cel social-psihologic în vieata Țiganilor, di- 
feră dela grupare la grupare, dela o categorie de Ţigani la alta. 
Pe câtă vreme Ţiganii de sat (sau în cel mai bun caz de oraş) — 
cum îi arată numele, se găsesc mai în sat, observăm că pe ei nu-i 
afectează direct mediul geografic, dar nici nu au a răsfrânge — di- 
rect — din propria lor personalitate mediului înconjurător, fiind o 
` anexă a unei unităţi sociale, a satului respectiv. Din această 
cauză se poate spune că sunt fără personalitate definită. Ei 
acceptă la maximum și se fac ecoul personalităţii satului de 
care depind. Fi fac parte dintro unitate etnică, socială „anexă“ 
şi sunt o articulaţie socială periferică, fără rezonanţă cosmică. 
Cântă ce spune altul, fac ce spun alţii. Deaceea, deși sunt cei mai 
„lustruiţi“ Dean — cei din Făgăraș se mai numesc din această 
cauză „de mătase“ — totuși, am spus că înving cu greu, parţial 
şi cu eforturi mari, propriul lor destin determinat de rasa 
din care fac parte. 


Trecem la Rudari (în alte părţi „lingurari“ — prin Ardeal: 
„băeşi'“). Au o distribuţie geografică legată de pădure (afară de 
cazurile când au părăsit ocupaţia) — din cauza meșteşugului lor 


— harnici lucrători în lemn verde. Ei formează una dintre cele 
mai omogene grupări de 'Țigani în Țara Oltului și aiurea la noi. 
Nu cunosc de fel altă limbă, decât cea românească și se deosebesc 
din toate punctele de vedere de ceilalţi Țigani. Am văzut cum ei 
se distingeau de ceilalți Țigani și până acum. Ori unde ar fi, răs- 
pund prin a rămâne aceeași : „doar în privinţa religioasă ne înfăţi- 
șează niște diferenţe curioase“ ; „ei merg foarte rar la biserică“ ; 
„ei au lipsă de preot numai la cununie, botez și înmormântare, dar 
mai departe nici nu se mai uită la popă“ 55); „ei nu se mai cumi- 
nică mulţi ani“. In altă ordine de idei, „sudalmele cele foarte 
urâte ce le întrebuinţează tot poporul sârb dela ţară, pe la ei nu 





53) Isidor leşan. Românii din Bosnia şi Herţegovina, p. 6. 


www.dacoromanica.ro 


ȚIGANII DIN ROMÂNIA 4l 


se aud deloc şi cu atât mai puțin se aude sudalmă împotriva lui 
Dumnezeu, împotriva crucii sau a sfinţilor“. E vorba de Rudarii 
„caravlahi“ din Bosnia, care „sunt stimaţi de toţi vecinii lor“. Ca 
şi cei din ţară, şi spre mai mare deosebire a lor faţă. de celelalte 
două categorii, ei „au foarte puţin deaface cu autorităţile oficiale 
ale ţării ; arareori îi vezi pe la judecătorie şi vin pe la magistratură 
numai atunci când au lipsă doar de un paşaport. Ei plătesc dările 
și impozitele foarte regulat și precis.“ | 

Iată alte referinţe privitoare la cei din satul Slatina, judeţul 
Banjaluka (Serbia) : „Pe acești Români 54) i-a aflat un funcționar, 
Ioan Aleman, Român din Transilvania, ce ocupase înainte cu vreo 
câţiva ani, în Banjaluka, postul de forestier. El a avut mult de-a- 
face cu ei, au convenit adeseori împreună, i-a studiat mai dea- 
proape și nu-i poate din destul lăuda în toată privinţa. Ei sunt 
sărmani, dar foarte oneşti. In tot timpul serviciului său de mulți 
ani, prin acest district, nu s'a întâmplat nici un caz de fraudă 
sau de contravenţiune silvică din partea lor. Ei plătesc foarte regu- 
lat pădurăritul, taxele pentru lemne, pentru păşunat şi toate dările. 
Pe ei nu-i vezi nici când în daraveri sau în afaceri și procese în 
tribunalele Gi". Dn) Aceiași icoană a lor se desprinde, credin- 
'cioasă, obiectivă — fie c'o dau eu pentru Rudarii din Muscel 56), 
fie că o dă Nicolaescu-Plopsor 5) pentru Rudarii din Oltenia, fie 
-că o dă Kovacs Aladar "91 pentru Rudarii din Ungaria, fie că o dă 
Isidor lesan sau T. Filipescu pentru aceeași Rudari-caravlahi, care 
pentru mulţi trec drept „români“. Intr'atât sunt deosebiți de cele- 
* lalte categorii de 'Ţigani. 

„Caravlabhii, remarcă Filipescu, sunt cunoscuţi în Bosnia ca 
un popor blând şi onest. Ei sunt pretutindeni stimaţi de populaţiu- 
nea slavă din Bosnia pentru purtarea lor morală. Așa, în cercul 
‘Dolnja Tuzla, unde se află cele mai multe sate caravlahe, am auzit 
‘dela ţărani şi cărturari slavi, numai laude despre acest popor. 
Avocatul Dr. Milan Maximovi€, stărue ca să se ştie că în 
timp de zece ani cât a funcţionat ca judecător la Dolnja Tuzla, 
nu s'a ivit nici un caz, ca un Caravlah să fi fost pedepsit pentru 





54) Greşit calificați „Români”. 

55) Isidor leşan, op. cit. p. 6. 

56) Jon Chelcea, op. cit. p. 78. ` ' 

57) Garbanele, retipärit din Arhivele Olteniei I, Nr. 1 (1922), p. 5—7. 

58) Kezdetleges épületek Tolnavármegyében. Magyar Nemzeti Muzeum 
-Néprajzi Osztáljának Ertesitöje XIII. Nr. 3—4, (1912) p. 226. 


www.dacoromanica.ro 


42 ȚIGANII DIN ROMÂNIA 


vre'o crimă şi într'o mie de crime nu e nici un caz în care Cara- 
vlahii să fi făcut vreun rău, cu toate că acest popor e sărac şi e ne- 
voit să meargi să cerșească“ 5%). Filipescu se face ecoul observa- 
ţiilor și părerilor unui judecător sârb. Desprinzând pe Caravlahi, 
ce se mai numesc și „Coriţari', desprindem cu ei întreaga categorie: 
despre care e vorba. „Prin bâlciurile croate, slovene și bosniace — 
spune Filipescu — am întâlnit de multe ori pe Coriţari. Aceşti oa- 
meni wau interesat tot mai mult și am început a-i observa și graiul 
lor a-l asculta. Când vorbesc cu cineva de a-i noștri (cu Croaţii), în- 
țelegi toată vorba, dar când încep să vorbească între ei, în limba 
lor, abia poţi să înţelegi ceva. Poporul nostru de rând îi ţine de 
- Țigani și lucrul acesta supără foarte mult pe Coriţari şi de multe 
ori îi mișcă până la lacrimi“ 650). 

Caravlahii satului Purkovici, ne spune acelaș autor, au păs- 
trat însuşirile etnice ale poporului român. „Ei sunt oameni paş- 
nici şi blânzi... Pentru pășnicia și moravurile lor blânde şi oneste, 
acești locuitori sunt bine văzuţi în întregul cerc din Tuzla. Ei pri- 
mesc pe un strein cu deosebită cinste, femeile și fetele nu șed când e 
un bărbat strein în casă ; nevestele sărută mâna bărbatului strein 
mai în vârstă“ SI), 

Cercetarea Rudarilor din Țara Oltului, mia dus la aceleași 
constatări. Nu cunosc de fel altă limbă decât cea românească şi se 
deosebesc din multe puncte de vedere de ceilalţi Țigani. Fi, dato- 
rită felului lor de vieaţă, retras, — continuu în apropierea păduri- 
lor — şi-au imprimat un caracter cu totul aparte. Blajini, munci- 
tori, corecţi, în comparaţie cu ceilalţi Țigani, ei formează un ade- 
vărat semn de întrebare între Țiganii dela noi. Așa se face că unii 
dintre învăţaţi ezită chiar a-i trece în rândul Țiganilor. 

Cât priveşte Corturarii, (între care numărăm toate celelalte 
ramuri de Țigani având caractere proprii firii lor), fie că sunt 
pe cale de a se așeza, fie că s'au așezat de curând sau se mută din 
loc în loc, ei se situiază aparte ca moravuri, ca limbă şi chiar ca îm- 
brăcăminte. In Țara Oltului de exemplu, pe când Rudarii (Băeșii) 
au portul ţăranilor din partea locului, Coriurarii nu și-l lasă 
pe al lor, atât femeile cât și bărbaţii, care e total diferit de al 
celorlalți Țigani. Intre ei, rasa este aceea care predomină în mod 


59) T. Filipescu, op. cit. p. 241—2, 
60) Ibidem, p. 203 (după Ferdo Hefele. Viena—Zagreb) 1890 Nr, 46. 
61) Ibidem. p. 282. 


www.dacoromanica.ro 


ȚIGANII DIN ROMÂNIA 43. 


nelimitat. Aşa se face că portul părului, cu plete mari lăsate 
până la umeri și cu barba mare, aduce aminte de timpuri cu totul 
patriarhale. Cristos încă purta plete mari... răspund ei. Suntem, 
hotărît, în mediul de vieaţă al primitivilor noștri, care şi-au con- 
tinuat felul de a fi, de mii de ani. Ei își trag numirea dela cor- 
turi — montabile şi demontabile cu ușurință — şi deşi trăesc 
între: sate, adică total exteriori societăţii noastre, ei sunt atrași 
de centrele mari de aglomeraţie pe care le cutreeră, exploatând cea 
mai mică ocazie de câștig. 

In plus, pentru fiecare categorie de Tigani în parte, am arătat 
că se pot face consideraţiuni de tipo-psihologie. Categorie) prime 
de Ţigani îi corespunde tipul psihologic numit de noi „apa- 
rent evoluat“. Evident, nu ca structură intimă-sufletească, cât 
ca o acomodare exterioară și de circumstanţă. Cât de adevărată 
e clasificarea. mi-a dovedit-o felul de a se comporta al Țigani- 
lor din oraşul Făgăraș, unde am întâmpinat piedicele cele mai mari 
în cercetările mele. Ţiganii se dau ușor în spectacol ; un caz preg- 
nant de grup etnic ţigănesc, aparţinând unui tip psihologic „apa- 
rent evoluat”, căci, deşi aceştia împărtășesc soarta unui mediu 
evoluat, totuşi ei numai în aparenţă sunt acomodaţi, calităţile 
lor sufleteşti ţinând tot de un fond sufletesc ce le e comun. Între 
ei fiind, te convingi cu ușurință de cele spuse mai sus. Nu e lo- 
cul să insist prea mult. E nevoe să schiţez însă. Ici-colo, mediul 
social al populaţiei neţigănești, continuă a-i înrâuri.. şi în adân- 
cime. Avem câteva exemple, pe care, pentru raritatea lor, nu le mai 
amintim. | 

“Băeşii sau Rudarii (lingurarii) ţin din contră de tipul psi- 
hologic natural. Ei trăesc, dintre toţi Tiganii, cei mai în stare de 
natură. Fi se ocupă, în toate părţile pe o scară întinsă cu culesul 
murelor, afinelor etc. Dintre toți iganii sunt prin excelenţă 
culegălori („Sammelnwirtschaft“) şi în zilele noastre, schimbul 
produselor lor cu al ţăranilor de cele mai adesea ori dă 
naştere la schimbul în natură; sau se face pe cale directă, 
luând forma schimbului numit în Economie „Naturalwirtschaft“. 
Ar fi să stăruim la o influenţă pe care a prilejuit-o, nu atât me- 
diul social, cât cel natural. Avem de-aface cu o uwmanizare re- 
zultată din aceea izolare unică, aproape de pădure, care a impri- 
mat acestui grup de Ţigani, un fel de-a fi deosebit de al celor- 
lalţi. Aceasta e distincţia. Fiindcă, deși din punct de vedere psi- 
hologic, datorită pe deoparte situaţiei lor unice, alcătuesc un tip- 


www.dacoromanica.ro 


-44 ȚIGANII DIN ROMÂNIA 


distinct, de sine stătător, ei n'au fost recunoscuţi ca atare de nici 
unul dintre cercetători. In complexul rasial-psihologic ţigănesc, 
ei s'au pierdut atenţiunii noastre, în folosul Țiganilor de vatră 
sau de cort, care sunt ceva mai bine cunoscuţi lumii noastre 
culte. 


Clasificarea se închee, cum ne putem aștepta, cu tipul psiho- 
logic speculativ, luat în înţeles de abilitate pentru diferite 
combinaţiuni, unde adesea morala nu are ce căuta. Așa, spre exem- 
plu, furtul, minciuna cu aplicare la preziceri sub diferite forme, 
practicată de corturărese. Țiganul de tipul indicat, e înclinat cu ori- 
ce ocazie spre furt şi înşelătorie. Apucătura le-a intrat în sânge și 
face parte integrantă din firea lor. Corturarul, e adevărat că lu- 
crează la ciure, căldări, umblă cu ursul etc. dar intră cu succes 
recunoscut și în combinaţiuni de târg. Cuvintele „gitano” şi „gi- 
taneria” au devenit din această cauză proverbiale pentru un om 
care înşeală în comerțul de cai %). Și la noi, uimesc prin aceste 
apucături. Umblând printre sate şi printre oameni, ei trec drept 
piraţii de uscat în mediul nostru social. Situaţie în plus care le-a 
impus un anumit fel de a fi. Din cauza arătată mai sus, precum ai 
alte consideraţiuni desvoliate cu altă ocazie, am clasat pe Țiganii 
nomazi, ca tip psihologic speculativ, cu un anumit înţeles între 
celelalte soiuri de Tigani. 

Caracterizările de mai sus, corespund fiecărei categorii în 
parte, dar la un loc, constituesc complexul etno-psihologic al Ţi- 
ganilor şi rasei lor. Aceste stări de suflet nu merg treptat dintr'u- 
na într'alta, ci sunt crescute în condițiuni proprii, iar substratul 
inițial al firii lor a rămas ca să fie recunoscut în fiecare dintre 
“aceste categorii deosebit, diferit ca grad și ca formă. 


Pentru noi însă, important de semnalat ca idee fundamen- 
atlă e altceva: că Dean nu formează un tot omogen. De aici 
rezultă urmări nu numai de natură teoretică, ci și practică. 

In organizaţiunea viitoare a viet ce se va da Țiganilor din 
România, va trebui să se plece dela aceste rezultate de natură 
multiplă. La trei categorii fundamentale de Tigani vor cores- 
“punde trei forme deosebite de organizare, conforme acelor grupe 
de realități etno-sociale, dintre care una iese din comun şi se si- 


62) F. Sobrino . Diccionario de las linguas espanola y francesa. Tom. I. 
“Articolul „Gitaneria” ; și Grellmann, op. cit. p. 98. 


www.dacoromanica.ro 


Numirea lor 


CATEGORIILE DE ȚIGANI DELA NOI 
(DUPĂ MODUL LOR DE VIAȚĂ: OCUPAȚIE, LOCUINȚĂ, 


LIMBĂ, FEL DE A FI) 


Caracterul fizie Ocupaţie Locuinţă, port Limba Fire 
|, Țigani Ferari ;.(lăcătuși) ; Dintre ţigani, cate= Numirea lor. Case sărăcăcioase, Sunt pe Lipsă de caracter. Incli- 
aşezaţi P lăutari ; salahori; goria ce s'a ameste- e determina- Au portul locuitori” punctul de nare la lene şi furt. Lipsă 
(d t au) vânzători de flori; cat mai mult cu alte tă de „ocupa lor în mijlocul că- a-și pierde de continuitate in ac- 
e „vatră văcsuitori de ghete; populaţii. tiene rora trăesc, țară limba. țiune. Adaptare superfi. 
spoitorese etc. pe al țăranilor, la cială la mediul evoluat 
oraș pe al orășenilor. in care trăesc. Tip psi- 
hologic „aparent evo- 
luat“. 
II. Rudaşii: In Ardeal cunos- [Işi păstrează trăsă- Lucrul in Bordeiul. Exclusiv „Popor blând și onest”. 
cuți sub numele de turile caracteristice lemn de Au portul. țăranilor limba ro” Cerșesc dar nu fură. Har, 
„Băeși” ; in Mol- rasei țiganilor intr'o unde şi „lin- in mijlocul cărora mână..*) nici, Viitori cetăţeni pe 
dova „Lingurari” ; nuanță specifică. gurari" trăesc, cari s'ar putea conta 
„Blidari” in Serbia = „blidari”. dacă ar fi organizaţi şi 
„Karavlaski”, supravegheați de aproape. 
Tip psihologic „natural“. 
II. Dënn Lăeși, Netoţi,„Gur- ` Categorie ce şi-a pi Numirea lor Cortul. Işi păstrează  Înclinaţia spre furt, com: 
nomazi: beţi”; Ciurari; Cos- trat la maximum in- e la fel de- Parte din ei au tree limba, inații necinstite de târg, 


torari, Clopotari ; 
Ursari, etc. 





sușirile caracteristice 
rasei: fizice şi morale, 


terminată de 
„ocupaţie”. 


cut dela cort la lo- 
cuinţă stabilă, păs- 
trându-și ocupația şi 
celelalte însușiri ca- 
racteristice rasei. Au 
portul lor specific, 
făcut din strae cume 
părate dela târg, 


preziceri falşe, Tip psi- 
helogic „speculativ”, 


*) Au comun cu ceilalți țigani, în afară de sentimentul religios—absent=exceptând la zile mari ; jurământul, care-i apropie nu atât de 


Țiganii de vatră, cari au pierdut obiceiul de a-și căuta dreptatea prin așa numitul „jurământ”, cât față de cei de cort, care-l mai practică. Apoi 
au comun cu Țigânii în genere fumatul, Femeile la ei, fumează ca ale celorlalţi Ţigani. M. Block întâlnind Rudari purtând greutăți mari în spate 


își aduce aminte că acest atribut nu e propriu firii ţigăneşti... care, are oroare de portul în spate al greutăților mari şi atunci nu ne rămâne 
decât să constatăm o altă deosebire intre ei şi toţi ceilalţi Ţigani. 


www.dacoromanica.ro 


v 


"UpUIOI 
r 1dei ap getut “9T80[orq qeyde ap erurouoo 


[qozd o ei gzem 


18 goruqeIs gua 


jn1odod [nugs u 
-3 myuəd gjueyodwy ərew əp 


TD 


vINSIWNOH NIG IINVƏIİ 


Sp 


46 ȚIGANII DIN ROMÂNIA 


Suntem şi rămânem pentru eliminarea parţială a Rudarilor, 
ori pe unde s'ar găsi ei, din comunitatea noastră etnică, iar restul 
integrăţi potrivit unui plan de ridicare din starea de natură în 
care se găsesc spre o vieaţă către care sunt înclinați dela natură. 

O spun singuri că ei fac armată, plătesc dări, dar n'au luat 
parte la nici una din binefacerile social-politice de care s'a în- 
vrednicit populaţia noastră rurală. N'au fost împroprietăriți decât 
în parte. Stau în plin secol al XX-lea pe pământ boeresc, plătind 
chiria anuală; deci, cei mai mulţi mau nici vatră proprie, 
cum de mult au fraţii lor ce se numesc „vătrașit. Pădurea 
o plătesc. De aici scot lemnul bun de lucru. Dar viitorul 
trebue să le asigure sau o formă de vieatä cu mult mai bine 
organizată în breasla și în meșteșugul lor, sau să treacă metodic 
şi supraveghiat, dela vieaţa de viermi ai lemnului cum își zic, 
la vieata de agricultori și viitori cetăţeni cu rost pe care se poate 
conta sub orice raport. 

Urmează schema împărțirii Țiganilor, în trei categorii fun- 
damentale avându-se în vedere criteriul organic, de care până 
în prezent nu s'a ţinut seama îndeajuns. 


6. Dar Rudarii rămân o problemă deschisă, chiar dacă am 
reușit să-i detașăm de ceilalți 'Ţigani. Ei constitue o problemă în 
sine : orice călător, orice om de știință, având simţul responsabi- 
lităților de cunoaștere etnică, a râvnit ca să nu lăsăm în pără- | 
sire acest subiect. „Ce îndemn pentru un filolog sau folklorist, 
scria Ilie Gherghel nu de mult, de a studia această interesantă 
pobulatiune de Curavlahi” ®).. 

Tot Ilie Gherghel a spus răspicat, trecând peste sentimentul 
de mândrie naţională : „cu toată dorința mea de a întâlni în 
ei Români curaţi și nu numai o populaţiune ce vorbește limba 
românească, să mărturisim că acești Caravlahi, au mai mult în- 
făţișare de Țigani corciţi decât de Români“ 5%). Un călător fer- 
mecat numai de frumuseţea naturii cum a fost el, n'a rămas ne- 
ispitit de a trage concluzia dreaptă, în urma altora ca Isidor 
leșan **), T. Filipescu 55), N. Plopşor %) şi alţii care erau, mai 
mult decât înclinați, să vadă în Rudari, Români curaţi. 

63) Dr. Ilie Gherghel . Prin câmpii și plaiuri străbune. Ed, II-a Buc. 1930 
p. 14. Caravlahii sunt Rudari de ai noștri trecuţi în Serbia. 
64) Ibid, pag. 52. 
65) Isidor Ieșan, op. cit. i 
66) 7. Filipescu, op. cit. 
67) C. S. A.-Plopşor, op. «nt. 


www.dacoromanica.ro 


ȚIGANII DIN ROMÂNIA 47 


Umblându-se după Români, au dat peste un neam de Români, 
care semănau mai mult cu 'Țiganii: „Caravlahi“, Vlahi negri, 
Români negri... 

Ei au fost astfel pentru întâia oară descoperiţi în Serbia. 

Desamăgirea însă, a venit ceva mai târziu. Deocamdată plu- 
tim în mister şi avem în faţă o „enigmă“. Ne aducem aminte (pen- 
tru cine a cetit capitolul „categoriile de Țigani“), că în Serbia 
se află mai multe soiuri de Ţigani. 

1) Unii sedentari, „Țigani albi“ ; îşi zic „Țigani turceşti”, 
iar Turcii le zic „Firani“ cu sens de „faraoni“. Vorbesc sârbește 
şi țigăneşte. 

2) Alţii sunt corturari. Se numesc „Gorbeti“ sau ,,Cergași `, 
Ambele categorii sunt mahomedane, spre deosebire de a treia ra- 
mură 

3) creştină : „karavlaski cigani“. Se mai numesc şi „kori- 
lari“, după localitatea Coriţa. 

Lui Filipescu i se părea inexplicabil : „dacă Caravlabhii, spune 
cl, care au venit din Țara Românească, ar fi fost de origine Ți- 
gani, ar fi primit de bună seamă legea mahomedană, căci 
atunci s'ar fi bucurat de o stare mai bună. Ei m'ar fi trebuit să se 
aşeze, în păduri, prin regiuni muntoase, să curăţe pământul de 
rădăcini, ca să poată face o colibă şi mai mare de pământ, ci ar 
fi putut să se aşeze pe lângă târguri, de unde ar fi putut uşor trăi 
din milă şi din furtişag. Pentru ce au ales Caravlahii meseria a- 
ceasta grea ? Să lucreze în pădure obiecte de lemn, când puteau 
tăi şi cu alăuta 68)? i 

Subsista v incertitudine și trebuia justificată. Pentru Filipescu 
„un mare păcat“ sar comite dacă Rudarii-Caravlahi ar fi luaţi 
drept 'Țigani : „dacă am compara pe Caravlahi cu Țiganii, apoi 
um face un mare păcat, căci Caravlahii nu știu altă limbă decât 
limba românească“ 69). 

Pentru el nu era un inconvenient dacă aceşti Caravlahi aveau 
culoarea pielii neagră. „Culoarea pielii nu e unicul semn prin care 
ar putea deduce originea unei populaţiuni 79). O să vedem că 
obstacolele par inevitabile și până la sfârșit, deşi nu se abate dela 
explicaţia dată, rămâne la o origine ciudată a Rudarilor — cara- 





68) T. Filipescu, op. cit. p. 239. 
69) Ibid. p. 243. 
70) Ibid. p. 239. 


www.dacoromanica.ro 


48 ȚIGANII DIN ROMÂNIA 


vlahi. Obiceiul la Caravlahi, de a se plăti bani pentru fete, la că- 
sătorie era, deasemenea, alături de culoarea pielii, un obstacol 
de netrecut, — dar și aici găsim o explicaţie. Următoarea teorie îşi 
face loc în mintea lui Filipescu, spre a se strecura printre neajun- 
suri : „probabil, spune el, că bărbaţii români, în mică parte și 
Ţigani, din Țara Românească (Valahia), au emigrat singuri adi- 
că fără femeile lor și că aceştia, în urma acestui fapt, s'au căsă- 
torit de nevoie, cu 'Țigănci românești din Banat şi din Ardeal. 
De aci, din această încrucișare, s'ar fi născut Caravlahii“ "1. Prin: 
urmare, am avea la început un strat mai vechi de Rudari, popu- 
laţie bărbătească provenită prin emigrare din România. Filipescu 
ca să ajungă mai cu succes la scop, mai admite și un... mic număr 
de Ţigani, ce ar fi emigrat în același timp şi din aceleaşi părti 
— odată cu Românii — cari ar fi astfel „vechii Rudari“. 

Aceştia, ca de altfel și cei ce au venit mai târziu, treptat, 
treptat, în cursul emigraţiunii și-au luat soţii de Ţigani, din Ar- 
deal şi Banat. 

S'ar putea obiecta că Rudarii aceștia cari erau Români, pu- 
teau — de drept — să-și ia femei dintre Românce; mau luat 
fiindcă Românii nu obişnuesc să-și dea fetele după ...„vântură- 
țară”. Au fost deci nevoiţi să-și cumpere fetele : de aici şi expli- 
caţia că ei obișnuesc de-și cumpără fetele la căsătorie... Se trecea 
cu vederea peste lucruri imposibil de ignorat ca acestea... foarte 
cu greu se cunoâșie o emigrație exclusiv din bărbaţi 72). Ceva și 
mai imposibil e că Rudarii — fiind Români — să recurgă la Ţi- 
gănci în căsătorie. Dar trebuia neapărat confecţionată o teorie ex- 
plicativă, pentru lămurirea acestui neam de oameni, ce stau la 
egală distanţă între Români și Țigani. Mulțumită acestei teorii, 
Rudarii-caravlahi sunt descendenţii Românilor „şi în parte ai Ți- 
ganilor“ emigraţi din Țara Românească:și nevoiţi a se încrucișa 
cu 'Ţigăncile din Ardeal și Banat. Teoria e artificială şi astăzi 
macceptabilă. Inconvenientele continuau să fie înlăturate prin 
pseudo-explicaţii, ca următoarea de exemplu, care derivă din acc- 
iaşi sursă de informaţii: pe câtă vreme bărbaţii i sau părut 
„foarte inteligenţi“, cu o înfățișare care arată că sunt de neam 
românesc, femeile, din contră, mai cu seamă babele i s'au părut ca 





71) Ibid. p. 240. 


72) Grupul Rudarilor are o co siune așa de strânsă, încât nici între- 
Rudari nu sar fi putut despărți bah) de femei. 


www.dacoromanica.ro 


ȚIGANII DIN ROMÂNIA 49 


„Tigăncile de corturi“ 75). Cauza am văzut că s'a produs de mai 
înainte : „femeile au moștenit mai mult trăsăturile mamelor şi 
bunicelor, care erau Țigănci“, pe când bărbaţii din contra, moşte- 
uesc calităţi proprii firii Românilor. 

Sau înlăturat astfel pe rând, toate piedicile : culoarea pielii, 
cumpărarea miresii, desfacerea grupului emigrat, format numai 
din bărbaţi ; căsătoria lor cu Țigănci din Banat și Ardeal, as 
deosebirea dintre Rudarii-caravlahi şi femeile lor, în privinţa în- 
[ăţişării fizice. 

Rudarii având — pe de o parte — caractere fizice necontestat 
ţigăneşti, iar pe de altă parte, unele însușiri ce-i depărtau de 
aceştia, era natural ca originea lor să preocupe şi să dea naştere 
lu fel de fel de teorii. i 

Ele nu se îndepărtează în fond prea mult de încercarea lui 7. 
Filipescu. C. S. Nicolaescu-Plopşor, întâlnind pe Rudari în Ol- 
tenia, a rămas la fel de preocupat în lămurirea problemei asu- 
pra originii lor. 

Se pare că Plopşor, în această privinţă, calcă pe urmele lui 
Filipescu, care încă din 1906 spunea că Rudarii-caravlahi sunt 
descendenţi ai Românilor și în parte ai Țiganilor, care au emi- 
grat din Ţara Românească: „Tipul ţigănesc nu-l întâlneşti la 
ci decât arareori, adaugă Plopşor şi atunci e vorba de o încruci- 
şare. Felul de trai asemănător, al unora şi al aliora, a avut această 
urmare și nu poate rămâne nici o îndoială că sunt încrucișaţi cu 
Ţiganii, dar că în fond sunt Români“ 1*). Rudarii răspund, dacă 
sunt întrebaţi, cam în acelaș fel: că nu sunt Țigani. Am văzut 
cum şi cei din Serbia răspundeau la fel. In plus, se constată un 

„fapt nou : se cred descendenți din Daci 15), spunând că sunt „Ro- 
mâni vechi“. 

Acelaş lucru l-am constatat şi eu la Rudarii din Muscel. In 
Muscel se cred coborâtori dintr'un strămoș „Dacia” 75). E curios 
de subliniat că Vaillant, vorbind despre originea Țiganilor, spune 
între altele : A en croire ceux-ci, ils sont Kalmouks venus de la 
Dsongarie : à en croire ceux-là, ils sont Scythes et probablement 
le reste des Daces vaincus par Trajan“ 71). E adevărat că supozi- 


73) T. Filipe cu, op. cit. p. 241. 

74) C. S. Ni alaescu-Plopșor, op. cit. p. 5—6. 
75) Ibid. p. 7—6. 

76) Î. Chel- 4. op. cit. p. 87. 

77) Vaillant, op. cit. p. 5 


www.dacoromanica.ro 


50 ȚIGANII DIN ROMÂNIA 


Da de mai sus priveşte originea Țiganilor în genere. Ea însă nu 
e mai puţin bizară, mai ales dacă ne gândim la Rudari, care se văd 
a fi o populaţiune cu caracter arhaic ; poate din cele mai arhaice 
dintre câle avem în părţile noastre. 

Indrăsnisem să arăt ocazional, că eu îmi explic credinţa des- 
cendenţei Rudarilor “din Daci, ca pe o deslegare cărturărească, 
devenită cu timpul, bun rudăresc. Dar Rudarii sunt prin excelenţă 
neștiutori de carte, așa încât și această întâmpinare a mea, se 
lovește de anumite dificultăţi. 

Şi încheind, arătam că pentru noi, originea Rudarilor for- 
mcază o enigmă astăzi. Nu e deloc uşor ; aşa încât, exceptându-se 
limba care e cea românească, avem în faţă un neam de oameni 
aparţinând astăzi sie-și, adică deplin format, care își are o origine 
necunoscută. Limba vorbită a făcut pe etnograful ungur Kovăcs 
Aladár, care i-a întâlnit în Ungaria, distuictul Tolna, să-i consi- 
dere drept un trib vechi de Români, răsleţit din tulpina de baștină 
a poporului nostru. Aici, ei bucurându-se la fel, de aceeași fire; 
Rudari în carne și oase. Sunt de religie greco-catolică ; au incli- 
naţii blânde, nu se întâmplă furturi, ucideri între ei. Autorităţile 
wau niciodată nimic cu ei, In meseria lor, care este aceiaşi pretu- 
tindeni, sunt foarte- abili. In bordeele lor, oricine poate intra ori- 
când şi sunt curate, spune Kovács Aladár. 

Imbrăcăminiea lor abia se aseamănă cu a fraţilor lor din 
Țara Românească. — adică cu a Românilor "91. Concluzia, după 
Kovács Aladâr...: Rudarii sunt Români. 

Ei sunt fraţii celor din Țara Românească, a căror limbă o 
vorbesc, deși sunt covătari. Astăzi, din cauza desprinderii lor din 
trunchiul poporului român, duc viaţă de trib şi deși au trăit mai 
mult prin păduri, au avut totuși legăluri cu păstorii unguri, secole” 
dea ândul, precum şi cu ungurimea de prin comune şi de pe dome- 
nit — asa încâl se dă chiar o contopire a lor cu Ungurii. Dispariţia 
aceasta este prilejuită și de firea lor susceptibilă de a fi apropiată 
și absorbită etniceşte, dar mai e și din cauză că ei fiind puţini, zi- 
lele lor sunt numărate ca „neam“, aflat acolo între Unguri. Acela 
destin îl au și pe pământul lor de baștină: România. Zilele lor 
sunt numărate întrucât, cu timpul, vor pieri ca Rudari propriu ziși, 
„Şi odată cu ei, o subvarietate a speţei umane. 


78) Kovács Aladár, op. cit. p. 226. 


www.dacoromanica.ro 


ȚIGANII DIN ROMÂNIA öl 


Pentru a încheia cu privire la originea lor obscură, ar trebui 
să aducem în discuţie părerea lui Martin Block, care, mulţumită 
faptului că are o vedere de ansamblu asupra Țiganilor în genere, 
ca unul dintre cei mai profunzi cunoscători ai lor, poate mai cu 
ușurință să-și dea seama de originea Rudarilor. Cu el ne adâncim 
şi mai mult timp, întrucât, după Martin Block, Rudarii sunt mai 
mult o urmă a unei populaţii vechi și ea, și amestecată cu robi ai 
statului și ai mânăstirilor : „Diese Waldbewohner, die immer den 
Flüssen entlang, wo es Waldungen gibt, auch in die Ebene wan- 
‘dern, sind ein solches Volkselement, ein Volkssplitter einer an- 
deren Bevölkerung, vielleicht einer Urbev6lkerung, die sich in 
Rumănien mit entlaufenen Staats- und Klostersklaven vermischt 
hat. Wald ist die Lebensbedingung dieser so gut wie sesshaften, 
nur nach völliger Ausbeutung des ihnen zugewiesenen Waldstrei- 
fens weiterzichenden Rudari“ "91. 

După Block, substratul nu se cunoaşte ; el nu spune că sunt 
Români ; nici 'Ţigani, decât prin faptul că îi tratează ca atare, 
printre celelalte neamuri de Dean. Care va fi fost proveniența 
sclavilor din jurul mânăstirilor şi a acelor robi ai statului, în cazul 
că vechiul element, din care sunt rezultați Rudarii, s'a amestecat 
-cu ei și a dat populaţiunea așa cum o vedem astăzi ? E greu să se 
precizeze. Se poate că română, tătară sau streină. Se poate 
admite orice încheiere, atâta vreme cât limitele concluziilor logice 
permit. Dar, prin aceasta, origina Rudarilor a rămas tot nelămu- 
rilă. De ce se numesc „rudari“ prin Muntenia și „băeși“ prin Ar- 
deal, când ei nu lucrează la scosul metalelor din ocne sau râuri ? 
Au scos vreodată și acuma nu mai practică aceeași ocupaţie ? Au 
fost spălători de aur, o ramură a lor și dela ei a trecut termenul în 
Ardeal şi Muntenia și la ceilalţi ? 8°). Fiindcă în Moldova ei sunt 
„lingurari“. Sunt tot atâtea întrebări al căror răspuns întârzie să 
vină. Probabil că subiectul va mai preocupa şi altă lume, mai ales 
în latura spinoasă a originii lor. l 

Impresia imediată stäruie : „Pe Caravlahi îi cunoşti imediat 
după culoarea feţii, care e mult mai întunecată decât a Sârbilor“81). 
Acelaş lucru se poate spune și despre Rudarii dela noi. Să folosim 
orice observaţie, fiindcă, dacă nu ne dă o explicaţie justă, cel pu- 





79) Martin Block, op. cit. p. 110. 
50) Block crede că au trăit la un loc cu Avarii. 
81) T. Filipescu, op. cit. p. 241. 


www.dacoromanica.ro 


52 ȚIGANII DIN ROMÂNIA 


tin ne dă o imagine a problemei ce ne preocupă 52). Rudarii Cara-. 
vlahi, dacă nu sunt Români ca înfăţişare, după unii autori, sea-. 
mănă în schimb, mai mult cu lăutarii de pela orașe, decât cu Pi- 
ganii de lae, cu toate că, pe alocurea, ca la Loznica, la frontiera. 
Bosniei, T. Filipescu a întâlnit trei ţigănci leite, după chip și 
asemănare, vorbind româneşte, limbă ce o consideră ca a lor 83). 

Iată un aspect al prefacerilor etnice care au frământat acest 
colţ de pământ ; prefaceri în sens etnografic, din care rezultă că. 
populaţiunea română și-a impus cuvântul său, care continuă să. 
dăinuiască şi dincolo de graniţele cunoscute ale poporului român. 
Este în acelaș timp cazul să subliniem că Rudarii astfel cum sunt 
cunoscuţi, sunt simpatici; că nu au compromis, mai ales din punctul 
de vedere al caracterului, numele ce-l poartă. Şi că ei au constituit 
elementul de expansiune etnică, pentru noi, defrişând și supunând 
sub ascultare locuri încă nelocuite sau puţin locuite, precum ușor 
se poate înţelege. 

Nu ştiu cum se face, dar chestiunea intră tot la problema pusă. 
aici : pe câtă vreme Țiganii propriu ziși au o arie de răspândire 
cu mult mai mare, trecând până şi în America de Nord, Rudarii 
au un cerc de radiaţie cu mult mai restrâns : cercul Sud-est euro- 
pean și Ungaria, ceiace denotă că în explicaţie trebuie să inter- 
vină vreun factor local — şi în ceeace priveşte originea lor. 


7. Dar pentru aceasta, va trebui să luăm în consideraţie şi 
distribuția geografică a lor. 

Să le luăm pe rând: Dean de sat, observând mai atent 
harta (Nr. 6) nu se poate spune că ezită a se așeza întrun loc sau 
altul. Bucuros, se răspândesc, indiferent de loc și neam, cam pe 
dearândul. De exemplu, în Țara Oltului, ei se găsesc în apropierea. 
Sașilor, la şes, ca și poala muntelui, în comunele cu populaţie nume- 
roasă, ca și în cele cu populaţie mai redusă. Ei sunt presăraţi pre- 
tutindeni. Cel mult s'ar putea spune că centrele aglomerate atrag 
mai mulţi Ţigani, decât regiunile rar populate. Dar caracterul 
principal al lor e fixarea, indiferent de loc şi neam (vorbesc 
de ţara noastră). Aşa se face că, din 62 de sate, câte are Fara 
Oltului, în 53 avem 'Ţigani, și dintre acestea, cele cu Țigani de 


82) M. Block, arătând în lucrarea sa că Țiganilor Ik repugnă transportul 
în spate al greutăților, spune că numai Rudarii fac excepţie, adăogând: „die 
ja auch in anderer Hinsicht kein Ziegeunergeprăge haben”... (op. c. p. 91). 

83) Ibid. p. 241. 


www.dacoromanica.ro 


ȚIGANII DIN ROMÂNIA 53 


sat, sunt cele mai numeroase. Centrele mai mari, au proporţional 
cu densitatea și un număr mai mare de Ţigani, ceeace pare destul 
de logic. 

Dacă, acum am avea în vedere numai elementul rudăresc, 8%) 
‘situația s'ar schimba complect, fiindcă cea mai mare parte 
din satele noastre ar rămâne fără 'Ţigani, exceptându-se cele 
de pe lângă pădure. Ai fi ispitit să crezi că Rudarii se fi- 
xează mai mult de pădure decât de satele româneşti. Așa încât 
“acest lucru ajută foarte mult ca Rudarii să fie în mare parte ne- 
cunoscuţi lumii noastre culte. Trăind mai mult prin păduri, vieața 
lor e, poate, tot aşa de bine cunoscută ca și a oricăror populaţii aşa 
zise „primitive”. 

Elementul pădure determină felul de așezare al Rudarilor, 
și acest lucru dă o particularitate deosebită acestui neam 
de oameni. Particularitatea respectivă no au nici Țiganii de 
sat, nici cei de cort chiar. Cei de sat n'au cu toţii o singură ocu- 
bație, cum àu Rudarii, ca astfel să rezulte de aici o trăsătură 
unitar afirmată de întreaga grupare. In afară de faptul că trăesc 
la un loc, ei au diferite ocupaţii. Rudarii, pe unde se pot lăuda 
"Cu norocul acesta, au cu toții, dela mic la mare, meseria lor. Ei 
iucrează lemnul verde și prin- acesta sunt legaţi indisolubil de 
pădure, cum ar fi legate vieţuitoarele de aer sau peştii de apă. 

Urmează de aici, că Ţiganii de sat locuesc periferic satele 
şi orașele noastre. Dar Rudarii au o situaţie și mai izolată. Lo- 
cuinţele lor sunt departe de sat, afundate pe văi, lângă păduri. 
Harta distribuţiei lor geografice în Muscel, o dovedeşte, ca şi 
felul distribuţiei lor în Ţara Oltului. Imaginea locuirii celor 
din "Țara Oltului, așa cum se desprinde ea de pe hartă, nu e chiar 
aşa de adecuată realităţii : tocmai din această cauză, Rudarii au 
fost legaţi prea mult de satul de care depind administrativ, deşi 
locuinţele lor sunt cu mult mai departe de sat. In unele locuri, 
“până la 5—6 km. de sat; așa că nu mai poate fi vorba de o sim- 
plă situare periferică a lor, proprie mai degrabă celorlalţi Ți- 
gani (de sat) ci de o situaţie cu totul specifică. Astfel că ar fi tre- 
but să reproducem extensiunea lor în raport cu pădurea și cu 
restul satelor dintr'o regiune dată, sau din toată ţara (dacă am 
{i avut situaţia) ca să ne putem orienta. In orice caz, tendinţa de 





` 


| 84) Cei de cort fiind în număr mic și nefixaţi încă, ar putea intra 
mai puţin în discuţie din acest punct de vedere. 


www.dacoromanica.ro 


54 ȚIGANII DIN ROMÂNIA 


a fi și ei cât de cât mai în apropiere de sat și aceia dea avea 
lemnul la îndemână, se oprește de multe ori la un compromis: 
când atracţia e mai mare către pădure, când către sat. Atunci 
când învinge tendința primă, avem Rudari mai curaţi din punct 
de vedere etnic. Nu sunt așa de influenţaţi, și invers; dacă în- 
vinge tendința a doua, avem Rudari „românizaţi”, cum se mai 
zice. Se poate spune că de cele mai multe ori, învinge legătura 
ce sunt nevoiţi so păstreze cu un mediu cât mai păduros — așa 
încât, dacă privim de sus, dispoziţia locuinţelor lor urmează con- 
stant regimul păduros. 

Cartograma Nr. 1 asupra Rudarilor din Transilvania, Ba- 
nat, Crişana și Maramureș prin anii 1893, confirmă cele spuse 
de noi. Poalele munţilor, în Transilvania de miazăzi, judeţele Fă- 
găraș, Sibiu, Hunedoara au cei mai mulți Rudari. Munţii Apuseni 
pe de aită parte, închid Câmpia Transilvaniei săracă în lemn ca 
un fel de loc fără Rudari sau cu foarte puţini. Pusta Maghiară 
este un alt exemplu asupra felului lor de a se revărsa în spaţiu: 
ca locuire. Braţul format de Năsăud, Someș, Sălaj, Bihor, s'ar 
putea uni cu 'Torontalul, dar la Arad pânza lor se subţie, astfel 
că în raport cu celelalte regiuni, par a fi foarte puţini. Cursul 
văilor, al râurilor mari, atrage populaţie de Rudari, atât în restul 
Ungariei de atunci, cât şi prin Serbia. Drava, Sava, Drina, sunt 
la fel, o dovadă. Toate acestea se integrează în ultima analiză, 
într'o organicitate proprie. Atât legătura cu pădurea cât și spa- 
tiul de maximă răspândire al lor în Sud-Est, ridică pentru noi 
o problemă nouă, aceia a „ariei” de maximă răspândire în. 
spaţiu. 


8. Unii ar recurge astfel la aria de răspândire a Ruvarilor 
spre a le afla originea. Şi într'adevăr,e nu e fără folos, luând’ 
ca punct de plecare „aria” maximă a răspândirii lor, spre a afla 
centrul. Căci într'adevăr: iganii în genere, faţă de Rudarii 
propriu-ziși, au o arie de răspândire extraordinar de mare în: 
raport cu aceştia. Popor fără patrie, Țiganii fac concurență Ev- 
reilor pe această temă. Nu numai ca mobilitate — dar și ca soartă, 
sunt la fel cu Evreii.. Popoare fără patrie sunt amândouă. Amân- 
două sunt blestemate la rătăcire. Amândouă se întrec în a ab- 
sorbi cât mai mult spaţiu ; dar pe câtă vreme, Evreii trăesc toţi 
acest simţământ, Tiganii, numai parte dintre ei. Cu excepţia: 


www.dacoromanica.ro 


ȚIGANII DIN ROMÂNIA 55 


celor sedentari, (,„vătraşi”) şi a Rudarilor (despre care va fi vor- 
ba) — 'Țiganii au a alege nestăpâniţi, spaţiul nemărginit. 

Dacă astfel stau lucrurile. atunci pe bună dreptate ne putem 
întreba : cărui fapt se datorește că, spre deosebire de Țiganii pro- 
priu-ziși, Rudarii au o arie de răspândire limitată ? Și dacă nu 
cumva am putea scoate de aici vre-o încheiere cu privire la ori- 
ginea lor, care actualmente e pentru noi o problemă nelămu- 
rită. 

S'ar putea spune că ceeace face ca Țiganii să rătăcească, cu 
alte cuvinte să aibă o arie de răspândire așa de mare, se datorește 
faptului că nu-i leagă nimic de un loc. Meșteșugul lor, materialul ` 
de lucru în special, se găseşte oriunde apucă. Nu sunt legaţi prin 
nimic de un anumit peisagiu. Dimpotrivă, au înnăscut, zice-se, în 
ei, acel „Wandertrieb“ care le e irezistibil. Ţiganii așezați, sunt 
legați acum, de un loc al lor, în urma unor legiuiri care li-au fost 
favorabile, dar altfel, ar fi trebuit şi ei să-și schimbe locul și să rä- 
tăcească. Dar Rudarii ? Rudarii, în marea lor majoritate n'au fost 
împroprictăriţi. Au fost de [aţă la această mare reformă socială, 
Ţiganii mânăstireşti și boerești („vătraşii“), de care au profitat; 
Rudarii însă, nu au așezările lor, în cazuri multiple, aproape de 
curţile boereşti sau de inima satului, ci sunt afundat pe o vale 
oarecare, uitaţi de lume, de Dumnezeu, și legaţi numai de susurul 
apei, de bătaia şi [oşnetul frunzișului pădurii şi îndeosebi de lem- 
nul ce creşte pe coaste în tăcere. 

Nu s'ar găsi lemn și în altă parte, spre a se putea strămuta ? 
S'ar putea spune că da — și cu toate acestea, ei nu se mișcă decât 
dela o vale la alta a aceluiași ţinut. Nu. La acest punct s'ar putea 
răspunde că, dacă ar avea sădit în inima lor dorul pribegiei, ci sar 
putea muta cu ușurință, dar nu-l au și nu se mută, rezultând de aci, 
că, spre deosebire de alţi Ţigani, Rudarii nu au simțământul ple- 
cării din loc în loc, comun Țiganilor lipsiţi de o vatră de loc. 
Fiindcă o mulţime dintre ei sunt în starea aceasta. Și atunci, deo- 
sebirea de structură organică odată subliniată, nu ne putem pro- 
nunța decât pentru însemătatea Rudarilor ca atare. 


„Transhumanţa lemnului”, așa s'ar putea numi relativa mobi- 
litate în spaţiu a elementului rudăresc. Pe baza acestui. lucru, 
avem în Sud-Vestul ţării, o expansiune a lor. Cu aceştia am văzut 
că se ocupă mai mulţi scriitori. Unul dintre ei, și cel mai vechiu, e 
Isidor Ieșan. Altul e T. Filipescu. Dintre ei, puţini şi printre cei 


www.dacoromanica.ro 


56 ȚIGANII DIN ROMÂNIA 


din urmă e şi Dr. I. Gherghel, care a spus interesante cuvinte refe- 
ritoare la pasiunea cu care s'ar putea urmări pe teren problema ele- 
mentului rudăresc 8). Urmează autorul ungur, care descoperă pe 
Rudari în Ungaria, anume, în districtu] Tolna. El se numește Ko- 
vacs Aladar. Deci la Sud-Vest și Vest suntem acoperiţi deabinelea 
de către Serbia cu Slavonia și Bosnia. In Ungaria, cu ţinuturile li- 
mitrofe. Dacă luăm pe cei ce fac coveţi (copăi)—așa după cum îi ia 
numărătoarea Țiganilor din 1893 în Ungaria, 40% din totalul lor 
se găsesc pe malul drept al Dunării. Ni se spune că, dincolo, pe 
malul drept al Dunării, s'ar afla lemnul cel mai corespunzător pen- 
tru albii, și chiar și piaţa de desfacere ; judeţele Baranya (cu 489); 
Somogy (cu 399 suflete) sunt o dovadă. Urmează Ardealul cu 250 
pe ţară, din totalul celor ce fac coveţi.Mai mult de jumătate dintre 
lingurari cade asupra Ardealului — e adevărat — dar restul sunt 
răspândiţi pe teritoriul unguresc. Dintre cei ce fac cole, 62% cad 
în Ardeal, dar şi peste ambele maluri ale Tisei sunt în „număr 
mare“ 88). 

In rezumat, Rudarii ţin pas cu regiunile bogate în lemn : poa- 
lele munţilor Carpaţi și Apuseni, cu văile largi unde cresc plute 
bune pentru copăi. Atât câmpia Transilvaniei cât şi pusta maghia- 
ră e presărată cu un număr sporadic de populaţie rudărească. 
Cartograma Nr. 1 o dovedește îndestul: în special judeţele Fä- 
găraş, Sibiu, Hunedoara (din Transilvania), Baranya și Somogy 
din Ungaria, întrec în număr orice judeţ din restul teritoriului. O 
numărătoare, sau ori ce alt isvor din care am putea scoate exact 
numărul Rudarilor în restul Europei sud-estice, lipsește. 

In Bulgaria se găsesc „imediat la poalele nordice ale Balcani- 
lor“. Locuiesc, cum se spune, în „mahale“ (mahalale). Ei se numesc 
şi aici, Rudari, iar Românii le spun .„fusari“ ; Bulgarii îi numesc 
„cătunari“. Sunt de religie creștină. „Este o insultă pentru ei să-i 
numești Lean". Cu toate acestea, Românii din dreapta Dunării îi 
consideră inferiori și nu le dă să bea apă din urcior sau cană, ci 
din strachină sau alt vas Ei vorbesc românește, având expresii ca: 
„daia ; da dă unde, dă fag” 87). 





| 85), „Ce îndemn pentru un filolog sau folklorist de a studia această 
interesantă populaţiune de Caravlahi” — de drept, Rudari — caravlahi. 


D 86) A magyarorszâgban 1893 Január 3l-én végrehajtott Cigânyâssze- 
irás eredményei. Budapest. 1895. p. 53. 


87) Gh. Rațiu: Ceva despre Rudarii români din Bulgaria. în Timocul 
VII Nr. 3—6, p. 9—10. 


www.dacoromanica.ro 


ȚIGANII DIN ROMÂNIA 57 


In Bucovina și Basarabia, sunt presăraţi într'o densitate rela- 
tivă, în comparaţie cu Oltenia, Muntenia, Ardeal, Bosnia și Herţe- 
.Bovina. i 
Pentru cei din ţară, puţini au scris. Intre alţii, C. S. Nicolaes- 
-cu-Plopsor, privitor la cei din Oltenia. Jon Chelcea s'a ocupat cu 
“cei din Muscel și cu cei din Țara Oltului. 

Am putea cita și pe Martin Block, care a circumscris aria de 
răspândire a Rudarilor la spaţiul Sud-est european și Ungaria. 

In afară de acest cerc de răspândire geografică, spune el, rar 
de mai întâlnim Rudari. Dar Block se oprește aci (de unde vrem 
“noi să mergem mai departe). 

„Mai departe“ sar putea spune că nu se poate merge altfel, 
decât construi, deși un document de preţ ne stă înainte, cum e 
„aria“. Şi din acest punct de vedere, am arătat că Rudarii se deose- 
besc de ceilalaţi Țigani, nu numai ca limbă, nu numai ca fire, ci și 
ca moravuri. Aceste mai din urmă caractere (de preţ), deosebitoare 
faţă de Ţigani, însă, le-au scos în evidenţă şi alții. Le-am scos şi 
“eu. Nu vorbisem însă de „aria“ de răspândire a Rudarilor ca o jus- 
tificare a provenienții lor istorice şi etnografice. 


Să continuăm examinarea : pe lângă că ei nu vorbesc ţigă- 
“nește, pe lângă că nu fură, nu mint. Unul dintre etnografi i-a ca- 
racterizat drept popor „blând și onest”. Şi că sunt harnici în me- 
seria lor (cum sunt de atlfel și ceilalți Țigani, când e vorba de 
fer). Dar pe câtă vreme "Țiganul ţigan are nostalgia dusului şi ve- 
nitului, a rătăcirilor neconteniie, Rudarul e sedentar fără să vrea, 
dela natură,fără ca să-l fi făcut sedentar vreo lege omenească, vreo 
reformă socială, umanitaristă. Dispreţul pe care-l are Țiganul faţă 
de Rudar ar fi încă un motiv. Intre unii şi alţii, deosebirea e ca 
dela o „nație“ la altă „nație“ Intre ei nu se căsătoresc ; între ei nu 
se face nici cea mai mică legătură care are. trăda că sunt Ţi- 
gani. De acest lucru, se feresc cu toată tăria. Dar în calea unei 
ruperi. defintive a lor de Țigani, se ivește acum o mare dificultate. 
Antropologic, somatic, Rudarul are caractere ţigăneşti și cu aceasta, 
toată rezolvarea problemei ajunge la un. punct mort. E un lucru 
peste care nu se poate trece. Şi atunci, pe câtă vreme toate motivele 
de până aci ne îndemnau spre o origine neţigănească a lor, inclusiv 
„aria“ de răspândire, care îi arăta ca avându-și centrul în mijlocul 
poporului român — odată cu obstacolul ivit, originea lor trece în- 


www.dacoromanica.ro 


58 ȚIGANII DIN ROMÂNIA 


trun domeniu mai puţin accesibil și pentru care avem puţine cu- 
vinte de adăogat. 

Au existat pe vremuri în cuprinsul Daciei populaţii de culoare 
fără ca Istoria şi Etnografia să le fi cunoscut? Să le fie oare Ruda- 
rii moştenitori ? Să ne înţelegem bine: dela această supoziţie sunt 
excluși Dean), care se ştie că au venit mai recent (secolul al 
XIII-lea—XIV-lea) ; sau să fie vorba de un amestec ulterior, 
adică mai recent (secolele XIII—XIV), între o parte dintre Ţi- 
gani și Români ? Dar atunci care au fost condiţiile ? Fiindcă au: 
trebuit să fie împrejurări excepţionale pentru așa ceva. La o astfel 
de explicaţiune am văzut că sau oprit mai mulți autori. Autori 
ca T. Filipescu (deşi într'o nuanţă ceva mai puţin temeinică). C. S.. 
Nicolaescu-Plopșor — chiar și subsemnatul mă oprisem la o so- 
luţie de amestec pentru a-mi explica originea Rudarilor. Acum 
sunt înclinat să rămân însă pe lângă presupunerea de faţă, pentru 
că nu-mi explic procesul de amestec între Români și Țigani decât 
în urma unor împrejurări excepţionale, pe care nu mi le pot ima- 
gina pentru moment. In cazul acesta ar mai fi rămas ci izolaţi ? 

Pe vremuri, Bataillard a presupus că Țiganii ar fi... antemer- 
gătorii epocei bronzului în părţile noastre și mai târziu ai teh- 
nicii lucrului în fier şi că, deci, vechimea lor în aceste părţi ar 
data de peste 3.000 ani. 

Uneltele de utilitate casnică ce le fabrică Rudarii, ca teh- 
nică, par a fi şi ele destul de vechi. Vechi de 2.500—3.000 ani. 
Ne aduc aminte de epoca... lemnului. De unde au scos unii atunci 
că Rudarii sunt Țigani ? Așa eşti ispitit să te întrebi. cercetându-i, 
întrebându-te continuu despre originea lor obscură. 

Nu avem, e drept, cercetări sanguine printre ei, dar rezulta- 
tele lor nu ar împrăștia cu mult negura neştiinţei. De unde știu 
ei, analfabeți sută în sută, că se trag din Daci? Alunul, salcia. 
plopul, fagul nu se găsesc numai în sud-estul Europei. Se găsesc 
și mai departe în Europa, chiar și în celelalte continente; și 
dacă pe acolo nu găsim Rudari de-ai noştri, apoi nu e din cauză 
că sunt Dean) ca toţi Țiganii, ci dimpotrivă... Poate că se va face 
cândva o stratificare a popoarelor din Sud-estul Europei, cuprin- 
zând și Ungaria (care e ocupată de Rudari prin expansiune și 
prin acea relativă „transhumanță a lemnului” de care am vor- 
bit). Atunci, printre populaţiile arhaice care mai trăesc, având a 
limbă a băștinașilor traco-daco-romani, e gi populaţia Rudari- 


www.dacoromanica.ro 


ȚIGANII DIN ROMÂNIA 59: 


lor, care reprezintă pentru noi acele exemplare unice, paleoistorice 
încă vii între noi. Mai vechi decât Țiganii și decât Românii sunt 
Rudarii ? 

Tradiţia lor exprimată prin viu graiu, spune D-l Plopșor, e 

că se trag din Daci. Pe de altă parte, „întrebaţi dacă sunt Țigani, 
răspund că nu. Şi ceeace e mai curios, susțin că sunt Români 
vechi“... Aceeași părere dar ironic li se atribue și celorlalţi Țigani 
(de sat). 
De unde știu Rudarii din Muscel, să-mi spue mie că strămo- 
şul lor din care se trag se numea „Dacea“ ? Să nu fie un indiciu 
al unei vechimi considerabile a lor şi că vremurile dacice să le 
fi rămas ca un ecou ale acelor timpuri imemoriale ? Ca despre 
o populaţie sfărâmătură — grohotiști de poale, a unui organism 
intact altă dată ; așa și-i închipue un mare ţiganolog pe Rudari...: 
„ein Volkssplitter einer anderen Bevölkerung“, dar nici decum 
Dean? curaţi (M. Block). 

Despre ei nu sa știut. Cine dintre reformatori—conducătorii 
de astăzi sau de mâine, dela noi, se va strădui să-i reabiliteze, 
atunci, dacă nu sunt 'Ţigani ? Dacă nu sunt Țigani şi sunt ceea- 
de am arătat că ar putea să fie, atunci am avea mai mult decât 
datoria să-i ridicăm. Mi-au spus-o. Ei sau tânguit că sunt 
cei mai desconsideraţi oameni de pe pământul românesc, fără 
să fie vinovaţi. De ce nu ne veniţi în ajutor? Spuneţi la cei mai 
mari că şi noi suntem pe lume, se tânguiesc ei... Că ne dăm co- 
piii de fac armată, dar că pe noi nu ne-a împroprietărit nici odată, 
nimeni. Că suntem oameni harnici și liniștiți ; că noi nu nu suntem 
Ţigani, că noi suntem mai aproape de Dvs. decât Țiganii, că doar 
nu știm altă limbă... 


Și „aria“ lor de răspândire te-ar îndemna să treci obstaco- 
lul care te ţine pe loc, în calea unei deslegări... nețigănești. 


www.dacoromanica.ro 


* 60 


ȚIGANII DIN ROMÂNIA 


SATELE CU RUDARI-CARA VLAHI DIN JUGOSLAVIA 
(După Į. leşan, T. Filipescu şi Dr. 1. Gherghel) 


O o n dep 


-27 


SATUL 


Banop'ia 
Batkovi& 
Bialovac 
Bielaricka 
Bjelina 
Bozu&i& 
Be Znie 
Camenica 
Ciocleşina 
Drenovac 


Drinacea 


Driuacea 


Duvanişte 


Coicin 
Cojcina 


Gufaâ 
Idar 
Jarovlie 


i 
Knezina 


Kosovi 
Kute 


Kusonje- 
Ljeskovica 


Kuczina 
Lipolist 


Lopare 
Lopari 


Maciva 


KE Numărul lor; 
Districtul Cea, Suflete 
Bjelina 62 465 
Gradačać 
Cercul Dolnei 
Tuzlei — = 
== J — 
ee 35 — 
Vlasenicei — — 
Cercul Dolnei 
Tuzlei — — 
— 7 52 
Intre Sera- 
jevo şi 
Szebrenica — — 
Prujavor — — 
Stara 
Gradiska = = 
Zvornik 2 10 
Vlasenica 3 22 
Zvornic 2 — 
Vlasenicei — — 


www.dacoromanica.ro 


OBSERVAȚIUNI 


Ailat la 1. Gherghel 
„Lângă Drina" 

Atlat la T. Filipescu şi la 
Isidor leşan. Lângă Bje- 
lina. 


Aflat la I. Gherghel 
Aflat li Isidor "'leşan 


„o ' n 

Aflat la T, Filipescu. Nord 
estul Bosnei 

Aflat la I. Gherghel şi T. 
Filipescu: „Kamenica” 

Aflat la |. Gherghel. La E. 
Petrovici „Ciocheşina“ 

Aflat la 1. Gherghel. Circa 
12 km. de Sabac pe Drava 

Aflat la 1. Gherghel. La 
îmbucătura Drinacei 

Aftat la 1. Gherghel. Pe 
drumul dela Zvornik în- 
coace 

Aflat la I. Gherghel. Lângă 
Drina? 

Aflat la lsidor leşan 


t D 1" DI 

Aflat la T. Filipescu. Aşe- 
zat în pădurile din câm- 
piile dela Lonj 

Ailat la T. Filipescu 

Aflat la T. Filipescu 
Lângă Vlasenica 


Allat la Filipescu 
Aflat la Isidor leșan. Lângă 
Sava. 


Aflat la T. Filipescu 


Aflat la T. Filipescu 

Aflat Ja T. Filipescu şi I, 
Gherghel. Pe Sava în Sus 

Aflat la T. Filipescu 

Aflat la T. Filipescu. Lângă 
Zvornik la irontiera 
Serbiei 

Ailat la |, Gherghel. Intre 
Sava şi Drina 





ȚIGANII DIN ROMÂNIA 61 





Numărul lor: 


pi SATUL Districtul Case, Suflete 
28 Mavča ` Brëka — — 
29 Mitrovița — — 
E Modran Bjelina 30 220 
E Nemila Zeniţa 3 24 
32 Novoselo — —_ 
33 Obarska Bielina — — 
34 Obrenovac — „mulţi“ 
35 Orahovica — — — 
36 Osmanica ` Gradaae  —  — 
37 Ostruznje Tesnaj 15 108 
38 Petcoviţa — „mulți” 
32 Peteranaţ Koproviţa — — 
` (Slavonia) 
40 Porebrica Gradaâae —  — 
4l Posavina = d i 
42 Prača , Rogatiţa 4 — 
43 Pribină.6 Teasinj 3 — 
44 Prova — =Z = 
45 Purkovi& Vlasenicei 12 70 
46 Ramnea = 2 
47 Ruşevat — „mulți“ 
48 Salaş — gv 
49 Simie Vlaseniţa `" — — 
50 Slatina Banjaluka 10 70 
51L Sitniej 
(Sitnjez) = 60 460 
52 Spionca — 7 Dé 
53 Stanari Tesanj 3 = 
54 Struzac — ere 


OBSERVAȚIUNI `` 





Aflat la Isidor leșan 

Aflat la I. Gherghel „Pe. 
Sava în Sus“. 

Ajlatla T, Filipescu. Isidor 
leşan 

Aflat la T. Filipescu. Lân- 
gă calea ferată Seraje- 
vo Bona Brad, 

Aflat la I. Gherghel. Lângă 
Drina, 

Ailat la T, Filipescu, Nord 
estul Bosniei 

Aflat la I. Gherghel. 

Ailat la I. Leşan. Lângă 
oraşul Zenica. 

Aflat la I. leşan. Aproape 
de apa Savei, între Br&k 
şi Modran. 


Aflat la I. leșan şi T. Fi- 
lipescu, Lângă şoseaua 
Tesanj-Prujavor. 

Aflat la I. Gherghel. 

Ailat la T. Filipescu 


Aflat la 1, leşean 

Aflat la 1. ieșean și T. Fi- 
lipescu, Bosnia. Sudul 
râului Sava, 

Aflat la T. Filipescu, 

Aflat la Í. leşean. 
» wv IL Gherghel 

Aflat la I. leşan: T. Fili- 
pescu - Pe valea părâului 
Sprecia.") 

Aflat la I. Gherghel 
DI nm o 4 nm i Pe 
Sava în sus, 

Aflat la T. Filipescu. 

Aflat la Filipescu; I. leşan 
In marginea satului lângă 
pădure. 


Aflat la L Gherghel. 
ma, Te Filipescu. 

Aflat la I. leşan și T, Fi- 
lipescu. 

Ajlat la T, Filipescu. In 
pădurile din câmpiile de 
la Lonj. 


*) Aparține parohiei Ortodoxe Lovinţa. Ţine de comuna Goicin, ce 


cade lângă hotarul distr, Dolna şi Vlaseniţa, 


www.dacoromanica.ro 


62 ȚIGANII DIN ROMÂNIA 





Nr: ` samt Districtul ZEN OBSERVAȚIUNI 
crt. Case, Suflete 
55 Stupari Viasenicei —  — Aflat la 1. leşan 
56: Szebrenica Svorník — — wo nm. ` 
57 Tabanovici — „mulți“ Ailaţ CR Gherghel. Pe 
drumul dela Zvornik tn- 
coace. 
58 Vlasenica — — — Aflat la L Gherghel. 
59 Visoka = a să Aflat la L Zesgan, Lângă 
Serajevo, 
-60 Vozuga Maglaj 4 32 Aflat la T. Filipescu. Pe 
stânga râului Krivaja. 
Gl Zabar — — — Aflat la T, Filipescu. Nord- 
estul Bosniei, 
62 Zubovabrdo Grudë € — — Aflat la l, leşan. 
63 Zastoviţa — — ~- Ailat la Î. Gherghel, „Pe 


Sava în Sus”. *) 


*) In cercul Poziega şi Belovar şi Krisevac — Slavonia sunt corițari, ce 
s'au aşezat acolo pela sfârşitul secolului XVII-lea. 


www.dacoromanica.ro 


IV 


CAT ȚIGANI SUNT ÎN ROMÂNIA ? 


«1. Țiganii din întreaga lume. 2. Ţiganii din ţările învecinate în comparație 

ra Tiganii dela noi. 8, Țiganii dim Principatele Române şi țările locuite de 

Români bână la recensământul din 1930, 4. Distribuţia lor pe regiuni naturale 

şi istorice. 5, Țiganii în fața anchetelor speciale : procesul de camujlare “al 

Țiganilor în Țara Oltului. 6. Câţi Țigani sunt în România ? 7. Distribuţia 
Țiganilor din Țara Oltului pe categorii. 


1—2. Pe întreg globul pământesc, Martin Block dă 5.000.000 
Dean dintre care 1/4 milioane în Europa. Dacă luăm această 
ultimă parte de lume, observăm că ei nu sunt împrăştiaţi deopotri- 
vă pe suprafaţa ei. Intre Sud-estul, central, a Nordul Europei există . 
“deosebiri. Popularea mai densă cu Țigani se restrânge în Sud-est, 
iar celelalte părți ale Europei sunt mai slab populate cu Ţigani. 
Aceasta se explică în deosebi prin faptul că, trecând din Asia în 
Europa, Sud-estul continentului nostru a format prima etapă unde 
Țiganii au rămas şi s'au aşezat pentru mai multă vreme. Că, tre- 
când din Asia mică în Europa, dăm de o poartă pe care o constitue 
Bulgaria și Grecia. Această poariă se deschide în Sud-est, unde 
îndeobște se știe că sunt localizaţi Dean. 

Acum, dacă se compară cifra de 50.000 de Dean, câţi sunt 
daţi în Bulgaria la 1890, cu cifra de 134.844 dela 1930, putem să 
conchidem dimpreună cu Block, că în Sud-estul Europei cifra lor 
se ridică dela 3/4 până la 1.000.000 de Ţigani 1). 

Bulgarii, dând 2,5% faţă de întreaga lor populaţie, întrebarea 
care se pune, este: de ce n'ar fi acelaş procent, acelaș pentru 
toale ţările din Sud-est? Intrebarea de mai sus și-o pune 
Block 2). Acum, dacă chiar pentru toate ţările din Sud-est nu va 
putea fi acceptat acelaș procent, din cauză că în unele el depășește 
acest procent iar în altele poate că e mai mic, totuși, judecând în 
medie, aceasta credem că trebue să fie realitatea. 





1) Martin Block. op. cit. p. 47. 
2) Ibid, p. 47. 


www.dacoromanica.ro 


64 ȚIGANII DIN ROMÂNIA 


Raportând acest procent la ţara noastră, el nu pare deloc: 
prea exagerat, întrucât, deşi recensământul din 1930, dă pe în- 
treaga ţară un procent de 1,5%, cercetări speciale mă îndreptă- 
tesc la o majorare sensibilă a acestui procent. Desacordul dintre ` 
rezultatele recensămintelor referitor la 'Țigani, e notoriu. Bulgaria, 
în 1910, are 121.442 Dean (dintre care 62.615 de sex bărbătesc și 
58.828 de sex femeesc). Numărul lor, e adevărat că nu însumează 
3% din populaţia Bulgariei, dar, procentul crește. Densitatea ma- 
ximă a Țiganilor în Bulgaria o aflăm în Sud, în districtul Filipo- 
pol, unde procentul se ridică la 12%. In cifre absolute creșterea 
lor se ridică la importantul număr de 14.999, dintre care numai 
în oraş 3500 3). La noi, după recensământul din 1930, în cea mai 
populată parte a ţării cu Dean, în Transilvania : Judeţele Târ- 
nava Mare, Târnava Mică și Năsăud, procentul maxim al Ţigani- 
lor faţă de restul populaţiei neţigănești, se ridică la ceva mai mult 
de 5% *). Dar dacă facem comparaţie cu ce ne dau alte rezultate, 
ajungem și noi cam la acelaş procent pe care-l anunţă Bulgarii 
pentru Filipopol. Fiindcă în anul 1939, făcând cercetări, anume în 
Țara Oltului, în loc de 2,9%, aflăm 7,8%, iar comparând recen- 
sământul din 1930 (pentru Transilvania, Banat, Crişana-Maramu- 
reș) cu ancheta ungurească din 1893, procentul dela Filipopol pare 
a fi, în ceeace priveşte unele provincii mai populate cu Țigani la 
noi, cel mai aproape de adevăr. Fiindcă atunci (la 1893) Târnava 
Mică avea acest procent (11,6%) 5). 

Procentul de Țigani pe care-l stabilește Block în Sud-est, luând 
Bulgaria ca termen mediu, nu e de loc exagerat şi ţara noastră se 
încadrează acelcași situaţii. Procentul de 2,5% nu numai că se poate 
admite, dar se şi poate cu ceva urca, cu toate că, potrivit recen- 
sământului din 1930, nici una din provinciile noastre nu’l atinge, 
nici chiar Transilvania, unde Tiganii s'ar fi declarat cu mult mai 
sincer la recensământ, faţă de alte provincii. 

Nu se știe însă întrucât îl vor realiza Grecia și Jugoslavia. 
Aceeași întrebare se pune și faţă de Ungaria, (care din punct de 
vedere al numărului Țiganilor, se leagă strâns de Sud-est). Pentru 
Grecia, numărul lor ar fi de 100.000 (Block). -- Tot cam acelaș 
număr l-ar avea Ungaria (dinainte de dictatul dela Viena) (1,2%).. 


3) Dr. Karl Kassner. op. cit. p. 71—72, 
4) Vezi harta Nr. 2. 
5) Vezi Cartograma Nr. 2. 


www.dacoromanica.ro 


ȚIGANII DIN ROMÂNIA 65 


Astăzi sunt și mai mulţi Dean în Ungaria. Cehoslovacia, la 1931 
e trecută cu 285.523 'Țigani, dintre care 26.956 numai în Slovacia.. 
In Uniunea Sovietică, europeană, se află în acelaș timp, cam 
61.299 Tigani, dintre care 5.069 ştiu să scrie și să citească, iar 70% 
vorbesc încă limba țigănească. 

Numărul celor din Jugoslavia se urcă la 116.000. Procentul. 
ţărilor din Sud-est faţă de țara noastră, în ordine crescândă, în 
jurul anului 1936 ar fi următorul: în Uniunea Sovietică 02% ; 
Jugoslavia 0,8% ; Ungaria 1,2%, Româ;nia 1,5%, Grecia 1,6% ; 
Bulgaria 2,3% (după cifra presupusă a lui Biock). 

De aici rezultă că România, în ultimul timp, devine nu numai 
ţara cu cei mai mulţi Evrei din Sud-est dar şi cu un important 
număr de Dean. Așa că, pe drept cuvânt, se poate spune că Ţi- 
ganii, pentru noi, constitue o problemă de primul ordin. Dacă 
pentru unele popoare ca Nemţii, Ţiganii oferă mai mult o pro- 
blemă de știință etnografică, pentru noi, ea e în acelaș timp și una: 
de stat. E drept, că până acum, ea n'a fost simțită drept o primej- 
die și la drept vorbind, privind lucrurile la suprafaţă, nici de 
aici în colo n'ar prezenta vre-o îngrijorare dacă ar fi să rămânem: 
la acelaş punct de vedere ca și până acum. 

Dr. F. Burgdărfer, în calitate de observator al recensămân- 
tului general al populaţiei. din România în 1941, în raportul său: 
arată că alături de Evrei, ar mai fi „o problemă de capitală impor- 
tanţă pentru România, aceea a Țiganilor”. spunând acestea, de- 
sigur că se va fi gândit pe deoparie la numărul lor însemnat din: 
țara noastră, iar pe de altă parte la problema corcilor, a ames- 
tecului dintre Țigani și populaţia neţigănească, care, e de o în- 
semnătate incontestabilă” pentru „psihologia rasială”. 


3. Până la recensământul din 1930 numărul Țiganilor din 
Principate s'a ţinut cu aproximaţie — când mai exagerat — când 
aproape de cifra reală — rar sub numărul lor °). Astfel Kogăl- 
niceanu, cu ocazia întocmirii cărţii sale referitoare la "Dean și ? 
tipărită la 1837, arată că în Moldova și Muntenia trăesc 100.000 
de "Ţigani.- Colson într'o carte cu numele „De l'état present et de 
Vavenir des Principautes de Moldavie et de Valachie”, (Paris 


6) Art. 95 al Regulamentului Organic stipulează că tot la 7 ani s€ va 
face numărătoarea "Țiganilor domneşti, (între care se numără și aurarii, dela: 
care se va primi o taxă anuală mai mare decât dela ceilalţi Tigani). 


www.dacoromanica.ro 


66 ȚIGANII DIN ROMÂNIA 


1839. p. 141—50) ridică numărul Țiganilor la 257.165 — adică, 
cam atât cât s'a înregistrat în urma recensământului din 1930, 
cu ate că avem în faţă o diferență de vreme ca şi de teritorii 
foarte mare. Intre cele două date informative avem un interval 
de timp de 102 ani și o diferenţă în plus ca teritoriu de 157.146 km. 
p. Cu tot numărul mare al Țiganilor din România, făcut cunoscut 
lumii încă de pe acea vreme, nu trezește Între noi o prea mare ne- 
linişte. Cel mai însemnat număr de Țigani în Principate, e atri- 
buit de Neigebaur. In jurul anilor 1840, el atribue Principatelor 
un număr de 300.000 de Ţigani. Această evaluare e arătată de 
Polra ca fiind mat aproape de realitate decât a tuturor predece- 
sorilor săi” ?). Cea mai mică cifră o dă Poissonier, la 1854. După 
el Dean în Principatele Române, la această dată, ar fi de 
150.000. 

Fără ca să concorde între ele, evaluările își urmează cursul. 
Ele depind în mare măsură de mijloacele de informaţie ale celui 
ce le face cunoscut. De buna sa credinţă. Schwicker. la 1883, 
pentru cele două Principate, are ceva mai puţin : 200.000, în ra- 
port cu cifrele cunoscute până acum. l 

Peste puțin timp, Cora, la 1890, dă acelaş număr de Țigani. 
Pentru ca la aceeaşi dată, Tessleff, să ridice numărul lor la 
300.000. Ce'l va fi făcut pe Tessleff să dea un număr atât de 
mare de Țigani în Principale ? Rezultatul e că la interval de o 
jumătate de veac și mai bine, (1837—1890) cifra Țiganilor, nu- 
mai din Moldova și Muntenia, variază între 200.009—300.000 și 
că ea întrece cu mult numărul pe care îl dă recensământul din 
1930, cu o sută de ani în urmă. 

Dintre celelalie provincii locuite de Români, Bucovina, Ba- 
sarabia și Ardealul au intrat și ele de cu vreme în atenţiunea cer- 
cetătorilor de acest fel. Odată cu alipirea Bucovinei la imperiul 
Austriac, după numărătoarea lui Spleng, în 1776, am fi avut în 
Bucovina 534 'Țigani cu așezări statornice și 242 nomazi 8); 

Mai târziu (1870) numărul Țiganilor de aici se ridică la 
5.311. La 1899 avem 3.641 suflete 9), cu 1.143 gospodării 19). 

Recensământul din 1930, dă în toată Bucovina 2.164 de 


7) G. Potra. op. cit. p. 103. 
8) Ficker. op. cit. p. 2. 

.9) D. Dan. op. cit. p. 26. 
10) Ficker, op. cit. p. 7. 


www.dacoromanica.ro 


ȚIGANII DIN ROMÂNIA 6T 


Țigani. Precum se vede, între recensământul nostru din 1930 şi 
celelalte numărători există un dezacord destul de serios în minus. 


* 


După primul recensământ făcut de Ruși în Basarabia, sub 
guvernatorul de atunci al acestei provincii, Sturdza, s'a constatat 
că în această ţară locuiesc 340 familii de Dean) „ai statului“. 

La 1858, când s'a făcut un nou recensământ, s'a constatat că 
în Basarabia locuiesc: 5.615 Dean nomazi; 5.878 Țigani de 
curte și 96 ai statului ; total 11.589 11). 

Intre anii 1858—1871 sunt evaluaţi la 11.490. Numărul Ţi- 
ganilor în acest timp, adică acum 70 de ani, în Basarabia, trecea 
înaintea Rutenilor (0,005), Germanilor (0,002), Grecilor (0,002), 
Polovilor (0,001), fiind evaluaţi la 0,010 faţă de aceștia. ` 

La 1871, numärul Țiganilor din Basarabia se urcă la 18.983. 
Din totalul populației, avem în procente : 67,4% Români ; 15,8% 
Ruși ; 9,1% Evrei ; 3,5% Germani; 2,5% Bulgari; 1,5% Ţigani!?). 
Numărul lor în Basarabia la această dată reprezintă 1,5% — 
adică exact procentul realizat în 1930 pe întreaga ţară. Dar Basa- 
rabia reprezintă pe harta răspândirii Țiganilor în ţara noastră 
o zonă slab populată cu Ţigani... între 0,4—0,9%). 

Cam la acelaş procent se rezumă numărul Țiganilor şi după 
statistica pe care o dă I. Nistor în cartea sa privitoare la Basa- ` 
rabia fi: 'Țiganii însumează faţă de restul populaţiei un pro- 
cent de 1,17%. Repartiția lor în Basarabia e inegală. După «i, 
sate întregi de Țigani se găsesc în ţinuturile Bălţi, Orhei, Chişi- 
nău și Cetatea Albă 14) ; cele mai cunoscute sunt Faraonovca (Fa- 
raoani) şi Cair 15) în judeţul Cetatea Albă, iar în apropierea Chi- 
şinăului, Miclăuşeni. 

Cei din Faraoani judeţul Cetatea Albă au fost sub regimul 
țarist înscriși în armata cazacă şi ni se spune că au arătat multă 
aptitudine pentru acest fel de serviciu militar 16). 

Cercetând Recensământul din 1930, în comuna Cair, avem 
2013 suflete, dintre care 133, sunt Dean. Faraoanii, au după 

11) Z. Arbore op. cit. p. 116. 


) Ibid. p. 117—119. | 
II Nistor. op. cit. p. 300. Datele sunt adunate de Zausciuk la 1856. 
14) Z. Arbore. op. cit. p. 116. 

15) Ambele cunoscute și de autori streini. M. Block, le cunoaște ca pe 
două așezări ţigăneşti, model, cari sau învrednicit și sub Ruşi de o deosebită 
atenție. 

16) Ibid. p. 16. 


12 
13 


www.dacoromanica.ro 


68 ȚIGANII DIN ROMÂNIA 


Recensământul din 1930, 2934 locuitori, dintre care nici un Ti- 
gan, deşi era arătat de cercetări recunoscute, ca sat tipic ţigănesc. 
La fel Miclăuşeni, cu o populaţie de 1273 locuitori, nu are nici 


un Ţigan. 
* 

. Intre aceste provincii, Ardealul are o poziție specială. Nu- 
mărul Țiganilor după Kövary L. la 1847 în Ardeal, ar fi fost de 
50.000. Se mai prezintă și alte cifre. Astfel, după Leonhardt, în 
Ardeal ar fi fost în acea vreme 60.000 de Ţigani ; după Paget, 
60315 17). După 10 ani, adică la 1857, numărul lor crește. Din 
146.100, câţi arată statistica timpului în toată Ungaria, 74.360 sunt 
numai în Ardeal ; ceva mai mult de jumătate 18). 

La 1870, pe când Ungaria și Banatul însumau la un loc 

„35,4% din Țigani, Ardealul singur era reprezentat cu 61,6%, ; un 
total de 56.006 suflete, dintre care 27.676 bărbaţi şi 28.230 femei. 
Răspândirea lor în Ungaria, era la fel de inegală pe la 1870. Păr- 
tile cele mai slab populate cu Țigani, sunt vestul şi inima Unga- 
riei ; Cei mai mulţi sunt localizaţi în Nord-Est ; apoi în Sud-Est. 
In părţile Nord-Estice, ni se spune că ei s'au aglomerat acolo unde 
elementul slovac şi cel român predomina "91. 

Faţă de ţara noastră, răspândirea Țiganilor în Ungaria ar 
avea altă înfăţişare. La ei, Ungaria propriu zisă, e săracă în Ţi- 
gani ; din totalul de 34.915 câţi sunt pe la 1870 în Ungaria pro- 
priu zisă, numai 2114 aparţin Ungariei de Vest, sau 0,08% — 
procente din întreaga populaţie, al cărui număr se urcă la 
2.562.355. 

Cu cât ne îndreptăm spre Sud-Est, cu atât numărul lor crește. 
Între Dunăre și Tisa trăesc la 1870 un număr de 1.534 de Țigani 
sau 0,06%, în comparaţie cu întreaga populaţie. In judeţele Nord- 
Estice, pe țărmul stâng al Dunării, la o populaţie de 1.757.552 su- 
flete, avem 6000 de Țigani. Procentul lor se ridică deci la 0,4% 
(în proporţie cu ceilalți locuitori). Pe teritoriul de-a dreapta Tisei, 
în 9 judeţe cu 1.441.541 „suflete, se găsesc la acea dată un număr 
de 7746 Dean, sau peste 0,5% din totalul populaţiei. Dincoace 
de Tisa, cuprinzând 8 judeţe. cu o populaţie de 1.820.855, se gă- 


H KR i 
17) Erdelyorsză Statistikâja. Kolozsvârtt, 1847 vol. I, pag. 139. 
`. 18) Hunfalvi lános, in Magyar Ország viszonjainak Statisztikai vázlata 
apărut în Statisztikai Közlemények 1862 Nr. XII, pag. 169. ý 
19) Schwicker op. cit. 86—87. 


www.dacoromanica.ro 


ȚIGANII DIN ROMÂNIA 69 


sesc 7580 'Țigani : peste 0,4%. In unghiul Tisa-Mureș, (5 judeţe 
cu o populaţie de 1721 locuitori) trăesc la acea dată 9941 Țigani : 
0,6%. Urmează Transilvania: la o populaţie de 2.084.048, Ți- 
ganii formează 56.006 sau 2,7%. Trecerea devine bruscă. In unele 
judeţe, procentul lor e și mai ridicat. 

In special în Târnava Mare: 8825 sau 6,7% din totalul 
populaţiei ; Târnava Mică cu 6979 sau 7,56% (relativ mai popu- 
lată decât Târnava Mare) ; urmează Mureș cu 7524 sau 5%. Clu- 
jul are 6375 sau 3,2%. Restul se menţine cam la acelaş procent, 
până atinge limita de Est a Carpaţilor. ADE 

Observăm că începând din Vest, numărul lor creşte progre- 
siv. Inima Transilvaniei rămâne şi aici, ca și după statistica romă- 
nească din 1930, o suprafaţă intens populată cu Tigani. 

Am putut arăta că până la recensământul din 1930 numărul 
"Țiganilor (mai ales în Principatele Române) s'a ţinut cu apro- 
ximaţie., - 

Incercarea de a se prezenta statistic populaţia ţării noastre 
după neamuri, s'a făcut târziu : abia în 1927, fără ca o astfel de 
„numărătoare” să fi obţinut aprobarea Consiliului Superior Sta- 
tistic din acel timp. Aşa încât, primul rezultat din acest punct de 
` vedere îl avem în 1930. - 


Cu mult înainte însă, circula o altă statistică, rezultată din 
aprecieri făcute aproximativ, în care se arăta populaţia pe nea- 
muri. Între acestea, Țiganii au un loc de primul ordin. Grellmann, 
unul dintre puţinii cunoscători ai neamului ţigănesc, pentru anul 
1810, spre exemplu, arată textual că în Moldova numărul lor ar 
fi cam cât al... Moldovenilor: „ils forment dans cette province 
une nation à peu près aussi nombreuse que celle des colons molda- 
ves”?0), Ceeace nu trebuie să ne mire. Lipsa unei numărători ex- 
acte întreține bănuiala întotdeauna și dă frâu liber exagerărilor. 
Astfel că Enciclopedia Italiana, publicată în anul 1937, informa 
lumea că în România ar exista: aproape un milion de Tigani. 
„Nella sola Romania ci sarebbe circa 1 milion di Zingari” 21). 

Publicarea datelor recensământului nostru se vede treaba că 
nu ajungeau, și numărul Țiganilor din România era socotit și din 
partea altora, ca Martin Block, cam în acelaş timp, la 350.000— 





20) Grelimann. (Traducere în limba franceză) p. 6. » 
21) Enciclopedia Italiana XXXV, Art. „Zingari” p. 957. 


www.dacoromanica.ro 


70 ȚIGANII DIN ROMÂNIA 


400.000 de suflete 22). Numărul Țiganilor, potrivit datelor statis- 
tice ale primului nostru recensământ, făcut după neamuri, arată 
cifra de 262.501'sau, 1,5% faţă de populaţia totală a ţării. 

Ce însemnează aceasta ? Aceasta arată că unii oameni de 
ştiinţă, nu au încredere în numărătoarea oficială şi continuă mai 
cu deosebire să folosească tot cifra ce o cred ei mai probabilă. Dar 
să nu anticipăm. 

Ki 

4. Dacă ar fi să ne servim de datele recensământului din 1930 
referitor la Țigani, am avea 6 centre de populare, diferite între 
ele ca densitate. 

a) Partea de Vest și Nord-Est a ţării e cea mai săracă în Ţi- 
gani. Ea cuprinde: Satu Mare (0,4—1,49%), Maramureș (0,4%), 
Rădăuţi (0,4%), Storojineţ (0,47%) și Cernăuţi (0,4%). Chiar în 
Răsărit — judeţele Hotin, Soroca şi Tighina se leagă de această 
pânză slab populată cu 'Țigani. Urmează însă imediat a doua 
pânză mai densă, formată din judeţele Cetatea Albă, Cahul, Lă- 
pușna, Orhei și Bălţi cu 0,5—0,9% Dean. Această densitate se 
prelungeşte trecând mai departe în judeţele Botoșani, Suceava şi 
Câmpulung. Apoi coboară în jos pe o parte și pe alta a arcului car- 
patic de Nord, prin judeţele Neamţ și Ciuc,—după care dăm de 
o altă pânză şi mai densă de populare cu Dean. cu până la 1,5— 
1,9% şi chiar 2,0—2,9% ce constitue nucleul intens de populare 
al Moldovei cu 'Țigani. Procentul 1,0—1.4% e reprezentat de 4 
judeţe ; în Sud, Putna şi Braşovul ; în Nord, Iașul a Baia. Aşa 
încât, am putea spune că avem mai degrabă deaface cu trei pânze 
de populare în această parte. Plecând din Nord, avem la început 
0,4%, urmează 0,5—0,9% şi ordinea se schimbă trecându-se 
aproape brusc peste 1,0—1,4%, la 1,5—1,9% şi chiar la 2,0—2,9%,. 

Putem afirma că după cum Transilvania are în centrul său o 
massă importantă de Ţigani, tot așa Moldova, în mijlocul său, 
are o massă importantă de Țigani formată din judeţele Tecuci, 
Tutova, Vaslui și Roman (2,0—2,9%). A 

b) Partea de Răsărit a ţării, am văzut că e îmbrăcată de o: 
pânză rară cu populaţie țigănească. Ea trece, cum am arătat, trep- 
tat, cuprinzând insule cu densitate mai mare, înspre Muntenia şi 
Ardeal. Partea de Nord și Est a Munteniei oferă o densitate omo- 
genă de populaţie țigănească. Interesant că nicăeri limita vreunei 





22) M. Block. op. cit. p. 47. 


www.dacoromanica.ro 


ȚIGANII DIN ROMÂNIA 7] 


densități a Țiganilor nu cunoaşte limite naturale. Muscelul Dâm- 
boviţa şi Vlaşca (2,0—2,9%) este brâul care încinge pe la Sud- 
Vest Muntenia și continuă cu Ialomiţa și Râmnicul Sărat (2,0-2,970) 
massa mai puţin densă cu populaţie țigănească a acestei provincii, 
formată din judeţele Ilfov, Prahova și Buzău (1,5—1,99%0). 

c) O poziţie aproape identică o au provinciile Banatul şi Do- 
hvogea. Eugène Pittard recunoscuse mai înainte că în sudul Do- 
brogei, mai cu seamă, am avea un număr mai mare de Dean. 
Massa de uşoară densitate din Răsărit, cu 0,5—0,9% se continuă 
în Sud cu rari întreruperi (Tighina, Ismail şi Covurlui cu 0,4%), 
până în Sudul Dobrogei, cu excepţia judeţului Caliacra (2,0— 
29%), unde popularea cu Țigani se intensifică din nou. 

d) Tot astfel s'ar putea spune şi de Banat. Pânza de relativă 
populare a Vestului ţării cu 'Țigani (1,0—1,4%), începând cu 
Satu Mare şi întreruptă de Sălaj, care face legătura cu Ungaria, 
se continuă monoton în Sud-Vest cu marile judeţe : Bihor, Arad 
și Timiș, având acceaşi densitate: (1,0—1,4%), până când sunt 
despărțite brusc de cele două judeţe dela marginea Banatului din- 
spre Sud-Est, al căror procent reprezintă 2,0—2,9% în popularea 
lor cu Țigani. De notat că acestea sunt judeţele cu cei mai mulţi 
Români şi că ele ne leagă de Peninsula Balcanică. 

c) Trecem în Oltenia. Cu rezervele formulate dela început, 
asupra declaraţiei nesincere a Țiganilor la recensământ, în Olte- 
nia, în comparaţie cu celelalte centre de populare : al Moldovei, 
al Munteniei, al Ardealului, al Dobrogei şi Banatului —- centrul 
de populare cu 'Țigani e mai slab şi se menţine trecând peste 
procentul de 0,4% şi chiar peste 0,5—0,9%, între 1,0—1,4% gi 
1,5—1,9%. 

f) In Dansilvania propriu zisă, aspectul de populare al Ți- 
sanilor după judeţe, îmbracă deasemenea forme interesante de 
populare. Aci densitatea e mai pronunțată ; se spune, din cauză 
că Țiganii s'au declarat mai sincer ca în alte părţi ale ţării. 

Marginile de Sud, formate din Făgăraș—Sibiu, exceptându-se 
Braşovul cu 1,5—1,49% şi continuându-se cu Trei Scaune, Odorhei 
și Târnava Mare, oferă o bună bază de populare, ce se continuă 
cu succes în interior, cu Târnava Mică. Despre buna stare și spi- 
ritul de întreprindere al Țiganilor de acolo s'a dus faima până 
departe (v. „Ocupaţii“). Aici e nucleul cel mai intens de populare 
al Țiganilor, arătat nouă de statistică până în prezent (5,0%). 


www.dacoromanica.ro 


Kë ȚIGANII DIN ROMÂNIA 


Poate să avem surprize la o altă examinare a situaţiei, dar nouă 
ni se pare destul de curioasă această răspândire a Țiganilor în 
țara noastră ; ne aşteptam ca în Transilvania, ei să nu se aglome- 
reze în așa măsură. Climatul ardelean însă le-a fost cu deosebire 
{favorabil — aci poate găsim o viaţă ce împăca multe din exigen- 
tele vieţii lor. Pe de o parte, climatul variat și plăcut al acestei 
provincii. Peisagiul felurit. Oamenii de diferite neamuri cu 
care s'au împăcat dela început. Aceştia sunt mai ales Românii 
și Ungurii, faţă de cari, dela început am spus, Dean au o 
atracție deosebită. In judeţul Braşov, unde avem într'o majoritate 
velativă populaţie de neam german, Tiganii oferă în privința 
densităţii o insulă (1,0—1,4%) faţă de popularea jur-împrejuru- 
lui mai accentuată cu Ţigani (2,0—2,99%). E interesant de arătat 
la locul acesta, structura populaţiei din judeţul Târnava Mică, 
fiindcă aici ni se pare că avem elementul enunțat mai sus, bine 
reprezentat : adică „cameni de diferite neamuri”. Cele trei na- 
ţiuni din Ardeal aici își află o fericită expresie : 80.604 Români ; 
35.366 Unguri ; 24.011 Germani. Aceasta să fie cauza intensei 
populări a judeţului Târnava Mică cu Dean ? Fiindcă lucrul 
cert, e că a palra „naţiune”, cu un număr de 7.573 de suflete, în 
acest judeţ, o formează Dean. Căutând la limba vorbită, avem 
37,0% 'Ţigani care vorbesc româneşte şi numai 6,6% cari vor- 
besc ungureşte ; de limba germană nu mai poate fi vorba. Restul 
de 56,4% folosesc limba țigănească. 

Târnava Mică este judeţul cu 5,0% populaţie de neam 
țigănesc. El e despărțit de Năsăud (4,0—4,9%), prin Mureș cu 
3,0—3,9%: la o populaţie totală de 289.546 suflete, cât are Mure- 
şul, 132.179 sunt Români ; 123.317 Unguri și 11.233 Germani. Nu- 
mărul Țiganilor e de 11.305, adică mai mare decât al Germanilor... 
Am ajuns la Năsăud. Aci avem la fel, cele trei naţionalităţi de 
bază ale Ardealului bine reprezentate, cu excepția Ungurilor. 
Românii în schimb, constitue 48,4% din populaţie; Ungurii 
8,37%, ; Germanii 25,8% — se interpun apoi Evreii (cu 4,4%) pen- 
tru ca în sfârşit, să urmeze Dean (4,1%). 

Vrem să arătăm că diversitatea populaţiei de neam român, ' 
maghiar, german, convine neamului ţigănesc, cu condiţia ca pro- 
centul să fie mai mare pentru Români sau Unguri — pentru 
care se şi explică aglomerarea lor în aceste părți, formând ca un 
nucleu intens de populare cu Țigani. O aglomerare a lor nu e 


www.dacoromanica.ro 


ȚIGANII DIN ROMANIA (3 


+ de conceput când majoritatea o au Nemţii, pe lângă care Figa- 
pii nu pot trăi în voe și în largul lor. Motivul explicativ e deci 
ușor de sesizat. Din această cauză, o aglomerare cu Dean) e destul 
-de vie între cele două elemente etnice — Români şi Unguri. Ra- 
portul de fixare a lor aici, e ca între floră şi sol. 

Prelungirea în Vest a acestui nucleu intens de populare cu 

` Țigani, o formează cele două judeţe : Mureş și Turda (2,0—2,9%), 

continuându-se cu o scădere aproape--simţită înspre Nord-Vest 
prin judeţele Someș şi Sălaj, (1,5—1,990). Această stare de lu- 
cruri cred că se continuă și în Ungaria. Adevărul este că neamul 
țigănesc e răspândit pe întreg cuprinsul ţării, că inima provin- 
ciilor noastre celor mai importante, e locuită de un număr în- 
semnat de Ţigani. E vorba de Moldova, Muntenia, Ardeal, Ba- 
nat şi chiar de Oltenia. Judeţul Ilfov e brăzdat adânc în hașură. 
Unele plăşi au peste 5% 'Ţigani (v. Harta Nr. 5). 

Ca încheere, se menţionează următoarele : 1). numărul Ți- 
ganilor astfel evaluaţi, n'a fost socotit în raport cu cifra Româ- 
nilor, ci cu totalul populaţiei. Ceea ce denotă că situaţia e cu ceva 
mai complicată decât ne-am așteptat. Insfârșit, din punct de ve- 
dere metodic şi practic, se recomandă, fără întârziere studiul Zi. 
ganilor pe categorii. Aşa se face că, D-l Făcăoaru evaluează încă 
din 1935 la 400.000 cifra Țiganilor dela noi—arătând că cifra de 
252.501 Țigani dată de Institutul Central de Statistică se referă 
„probabil? la Ţiganii nomazi 25). 

Un astfel de examen în ţara noastră nu s'a făcut până acum. 

Din cercetarea întreprinsă de noi în Țara Oltului, în vara anu- 
lui 1939, rezultă că la o populaţie de 4.627 'Țigani, de toate cate- 
goriile, 2.293 sunt de sat, sau 49,5%; 1.947 sunt „băeşi” sau Ru- 
‘dari — cu 42,7% ; 360 sunt Țigani de cort sau 7,0%. Ceea ce de- 
“notă numărul relativ mic de Ţigani nomazi din tara noastră, 
în comparație cu celelalte categorii de Ţigani. Populaţia Româ- 
'nilor din Ţara Oltului se ridică la această dată, la cifra de 59.446. 
“Ar urma să avem în mod logic, un procent de 7,8% "Dean 
"în Țara Oltului sau 6,7% faţă de populaţia totală (68.833). Care 
“este realitatea şi cum se face deformarea ei? lată o întrebare 
-asupra căreia, urmează a da răspuns. 


5. Publicarea datelor privitoare la Dean, ale recensămân- 
“tului din 1930, erau urmate de o explicaţiune adecuată : „cifrele 


23) Z. Făcăoaru. Op. cit. p. 36. 


www.dacoromanica.ro 


74 ȚIGANII DIN ROMÂNIA 


acestea (e vorba de repartiţia procentuală a Țiganilor pe regiuni 
naturale şi istorice în ţara noastră) nu le putem însă primi fără 
a arăta că la înregistrarea Țiganilor, recensorii au înlâmbinal, 
dificultăţi destul de serioase, întrucât definiția „Țigani“ fiind 
considerată în întreaga țară ca o declasare, un însemnat număr de 
Tigani sau de locuitori de origină țigănească -- în special acei 
care se simi mai mult sau mai puţin asimilați cu alte neamuri — 
nu şi-au declarat originea etnică țigănească ci sau de- 
clarat după cum era firesc, de neamul cu care se simi 
{cau astmilaţi”, excepţie făcând 'Ţiganii din Transilvania care 
s'au înregistrat „mult mai complect decât Țiganii din celelalte 
provincii” 2%). Nu este un caz inedit, recensământul făcut în Un- 
garia la 1880 faţă de ancheta din 1893, arată deasemenea, o ex- 
traordinară diferenţă în minus a Țiganilor. Observăm că ancheta” 
sa făcut ţinându-se seamă de origina etnică și de caracterele an- 
tropologice. Faţă de cifra stabilită de recensământ, (71.911 Ţi- 
gani) ancheta ridică numărul lor în Ungaria pe aceea vreme, la 
274.940, ceea ce arată că între recensământ și „anchetă” există o di- 
ferenţă serioasă în minus a Țiganilor. Problema comportă dela în- 
ceput caractere specifice și trebue tratată ca atare. 

Stăruia deci, din mai multe puncte de vedere, un mare semn 
de întrebare, care trebuia lămurit și în ceea ce priveşte recensămân- 
iul nostru. Publicând aceste rânduri sperăm să ne apropiem de o 
înțelegere a fenomenului. Să aducem o contribuţie la o problemă 
importantă din punct de vedere biopolitic. Trei ar fi etapele de 
parcurs : procesul de camuflare (asupra căruia tratăm în primul 
rând) ; cauza pentru care un astfel de proces se întâmplă la noi 
şi în sfârșit urmări cu caracter biopolitic. 

Poate că nu a fost o întâmplare că în 1939, Institutul de Cer- 
cetări Sociale al României de sub conducerea d-lui T. Herseni, 
și-a îndreptat privirile asupra Ţării Oltului. Pe seama subsemna- 
tului a căzut sarcina, nu tocmai acceptabilă, de a studia iganii 
de aici, în care scop am procedat fără întârziere la o cercetare 
cât mai amănunțită a situaţiei. Aveam în faţă o unitate geogra- 
fică bine lămurită. Cu o situare dintre cele mai fericite, și anume 
în inima românismului, adică acolo în 'Transilvania..Să legăm 
acest fapt important de consideraţia făcută de Domnii Dr. Sabin 
Manuila și Dr. D. C. Georgescu, după care, la recensământul din 


24) Dr. Sabin Manuila şi Dr. D. C, Georgescu. Op. cit. p. 59. 


www.dacoromanica.ro 


ȚIGANII DIN ROMÂNIA 75. 
1930, o mare parte dintre Țigani „nu și-au declarat originea et- 
nică țigănească“, excepţie făcând Dean din Transilvania care 
Sau înregistrat „mult mai complet decât 'Țiganii din celelalte 
provincii“ 25). 

Eram deci înir'o regiune, unde 'Țiganii se declaraseră mult 
mai „cinstit“ decât în alte părţi. l 

Intr’adevăr, după recensământul din 1930, în Transilvania, 
Țiganii apar, ies în evidență mai bine, faţă de populația totală;. 
ci se detașează, se desfac, altfel decât în restul ţării... ceeace s'a şi 
spus mai apoi, că populaţia provinciei de peste munţi nu pre- 
zintă caracterul „omogen“ al estului ţării, ci din contră, ea are 
o structură cu mult mai „eterogenă“. Adică : ce e unguresc, nem- 
tesc, românesc etc. se prezintă ca atare și că inclusiv, datorită aces- 
tui lucru, şi Jean ar fi urmat legea care se impune în Tran- 
silvania tuturor naţiilor, indiferent dacă se făcea voit sau in- 
stinctiv 1 de voie sau de nevoie. 

Pe acest teren ne aflăm când începem să urmărim procesul 
de camuflare àl Țiganilor la recensământul din 1930 în Țara 
Oltului. In aparenţă ne-am putea aştepta să nu avem o surpriză 
şi ca totul să evolueze în aceciași termeni bine cunoscuţi. 

Rezultatul pe țară, pentru acca vreme, potrivit recensă- 
mântului din 1930 dă 1,5% 'Țigani, iar în Ţara Oltului (cea mai 
mare parte din jud. Făgăraș) 2,9%. Ar fi un motiv în plus ca să 
rămânem la concluziile rezultate din examenul situaţiei, dacă 
n'ar interveni o cercetare la faţa locului, făcută personal, după 
toate regulele cerute de ştiinţă, pentru fixarea profilului etnic al 
populaţiei ţigăneşti din acea parte. 

Considerăm pentru prezentarea mai simplă a problemei, Ți- 
ganii în general, nu pe categorii cum i-am studiat: „camuflarea” 
la recensământ al Țiganilor, fiind mai mult sau mai puțin gene-. 
rală. Dacă unii dintre ei se simt mai mult integrați societății 
nostre, alţii în schimb își dau seama că vor fi „colonizaţi”. Se 
vor eschiva deci de a se declara sincer — cu toții — și numai o 
cercetare științifică ar putea dovedi în întregime procesul de 
camuflare între Tigani. i 

Numai aşa se poate explica cum îh Ţara Oltului, în termeni 
generali şi în amănunt, ei se anunţă cu totul altfel decât ne putem 


25) Dr. Sabin Manuila şi D. C. Georgescu, op. cit. p. 59. 





www.dacoromanica.ro 


Ké ȚIGANII DIN ROMÂNIA 


aștepta : în loc de 1794 sau 2,9% 26) faţă de populaţia totală, am 
găsit 4.636 sau 6,7% ; raportați la populaţia românească, 7,8%. 
Aceasta într'o regiune unde populaţia țigănească se declarase așa 
zicând, în mod mulțumitor. Ce s'a întâmplat ? In cazul de faţă 
se admite că populaţia de neam ţigănesc sa „deplasat”, îngro- 
sind rândurile altei populaţii, de alt neam, iar în termeni mai puțin 
adecuaţi, însemnează că s'au „camuflat? pur și simplu. 

S'ar putea crede, că Ţiganii, cum sunt ei predispuși spre no- 
. madisin, au emigrat, ceeace nu se poate susține, fiindcă, afară de 
7,0% dintre ei, cari au tendinţa de mai sus, toţi ceilalţi sunt: 
stabilizaţi, unii având și pământ — ceea ce nu se poate admite 
că numărul lor ar putea crește și descrește brusc, din cauza ca- 
racterului lor nomad. 

In felul acesta privită problema, de sigur că se pune între- 
barea: care e situația, fiindcă, în mic examinat procesul de 
„camuflare” e cât se poate de relevant. In Ţara Oltului avem 
62 de sate (dintre care, unele sunt duble). Spre exemplu Voevo- 
denii mari și mici, nefiind despărțiți decât de un pârâiaș 
sau Berivoii mari și mici. Dintre acestea, după felul cum s'au 
declarat "Dean la recensământ, am obţinut mai multe categorii: 
1. sate în care 'Țiganii s'au declarat „cinstit” ; 2. sate în care Ți- 
ganii s'au declarat parţial ; 3. sate în care Dean s'au „camu- 
flat” complect; 4. Sate în care Țiganii s'au declarat mai mult 
decât am găsit eu și în sfârșit 5. sate fără Ţigani. 

Iată care e realitatea : din 53 de sate cu Țigani 27) abea în 9 
s'au declarat Țiganii sincer (17,0%). Din 53 de sate cu Ţigani 
în Ţara Oltului, în 18 sate aceştia s'au declarat parţial 'Ţigani 
(34,0%) ; urmeză categoria satelor unde camuflarea Țiganilor s'a 
făcut complect. Din 53 sate, 20 sunt satele în care Țiganii au 
dispărut din punct de vedere statistic (37,7%). (v. Graf. Nr. 2) 

Să rămânem pe lângă categoria satelor în care Dean s'au 
declarat „parţial”. Parţial însemnează, că Dean dacă nu s'au 
„camuflat” complect, apoi, parte din ei s'au recunoscut drept Ţi- 
gani. Aşa în Hurez, 19 s'au declarat de neam ţigănesc, faţă de 
48 câţi sunt în realitate. In Lisa s'au declarat 7 faţă de 85 câţi 
am aflat eu în vara anului 1939 28). In satul Racoviţa se declară 


26) In care intră Făgăraşul, trecut cu 20 de Țigani. 

27) 7 sunt fără 'Țigani. 

28) Excedentul de creştere în intervalul dela 1930—1939 hu împietează 
'cu nimic procesul exagerat de camuflare al Țiganilor. 


www.dacoromanica.ro 


ȚIGANII DIN ROMÂNIA TT 


sincer un număr de 6 Țigani faţă de 229. In Şercaia la 29 de Ți- 
gani declaraţi sincer avem 229 'Ţigani adevăraţi ş. a. m. d: 

Veneţia de Jos, are 7 declaraţi sincer, faţă de 118. Această, 
proporţie alarmantă între declaraţi „parţial” şi nedeclaraţi în- 
clină mai degrabă spre „camuflaj” absolut decât spre un camuflaj; 
„parţial”, cum am înţeles noi să prezentăm lucrurile. 

Rămâne categoria satelor în care Ţiganii, sau camuflat com- 
plect. Din 53 sate cu Ţigani în Țara Oltului, în 20, adică 37,7%. 
elementul ţigănesc a dispărut în întregime. In fruntea acestor 
sate — lucru de neconceput — se află oraşul Făgăraș. 


De ce nu sar fi putut întâmpla un astfel de fenomen de 
substituire la Făgăraș? Mai întâi, conştiinţa era mai mare 
aici şi la recensori şi evidenţa realităţii etnice era mai isbitoare 
la oraș decât la sat. Să se fi făcut conștient? Atunci însemnează, 
că nu ne dăm încă seama pe deplin de gravitatea problemei. Că 
structura etnică a unui popor e astfel compromisă dela început, 
din alte motive decât cele absolut adevărate, cari ar fi trebuit să 
precumpănească. In oraşul Făgăraş, Ţiganii sunt cunoscuţi de 
toată lumea. Ei sunt cunoscuţi și în restul ţării, astfel că nu e numai 
decât nevoie să fie recensaţi spre a fi recunoscuţi drept cea ce 
sunt : 'Ţigani. Cu toate acestea numai 20 dintre ei figurează în 
recensământul nostru din 1930, ceea ce însemnează că restul de 
351 sau „camuflat“. | 


we 


Cine vrea să se documenteze sub acest raport, pentru în- 
treaga Țară a Oltului, să ia deci orașul Făgăraș, pentru că e mai 
la îndemână, pentru că e mai cunoscut și-și va face o idee exactă 
de ce însemnează a face recensământ între Ţigani la noi. Sunt 
aici multe de spus. Diferenţa între Țiganii sincer declaraţi, între 
cei parţial şi în întregime camuflaţi, e mare. Din punctul acesta 
de vedere, cred că e bine că verificarea la teren se face acolo 
unde sincerilatea lor se credea că e mulțumitoare. Unde se cre-"” 
dea că populaţia având un caracter eterogen, se declară ca atare. 
In fond am arătat că lucrurile stau cu totul altfel... 

Rezultă de aici că procesul de camuflare (parţial şi total) în 
populaţia țigănească, (mai ales în afară de Transilvania şi Bu- 
covina), să fie în proporţii nebănuite și că acest proces de camu- 
flare să-şi afle o complectă justificare la noi. 

Sunt şi unele prejudecăţi — spre exemplu: recensorului 
i se pare că e bine să fie trecuţi pur și simplu, Ţiganii la Români., 


www.dacoromanica.ro 


778 ȚIGANII DIN ROMÂNIA 


La aceasta se alătură și funcționarii din comună. Ei judecă 
în felul lor: de ce să ne facem de rușine? Satul nostru să aibe 

"Dean ? Şi în felul acesta ne acoperim propriile noastre metehne. 
Se compromite deci satul ; în acest din urmă caz joacă un mare 
rol amorul propriu de Român într'un sat cu o populaţie cât mai 
curată. Dean sigur că nu vor protesta. 

In felul arătat, am putea presupune că e vorba de o lipsă 
de educaţie profesională a recensorului și a funcţionarilor îndrep- 

„tăţiţi să facă recensământul. 

Explicaţia însă am văzut că e dată și în alţi termeni. Noţiu- 
nea de Dean" e consideraiă în întreaga ţară ca o „declasare“. 
In darea de seamă asupra recensământului din 1941 la noi, prof. 
Dr. F. Burgdoerfer, în calitate de observator, confirmă mai de- 
parte, că Dean voiau şi acum (1941) să evite apartenenţa etnică 
(„Tigani“) pretinzând în multe cazuri să fie trecuţi ca Români sau 

- „Romanori“. În urma acestui fapt, se zice că recensorii ar fi fost 
avizaţi, să adaoge observaţiunea, că după părerea lor, ar fi 
vorba de Ţigani, atunci când se prezenta cazul... Pricina e îndrep- 
iățită. E o a doua justificare și cea mai potrivită pentru care 
Țiganii fug de ei însăși la recensământ. Și atunci dacă astfel 
stau lucrurile, se pune întrebarea : unde se „deplasează“ anume ? 
Că sunt de batjocură pentru toată lumea, e un lucru îndeobște” 
cunoscut. Dar în Transilvania avem mai multe neamuri, și ci 
deplasându-se astfel, e logic să ireacă la una din populaţiile 
conlocuitoare? Români, Unguri, Nemţi, ca să luăm neamurile 
principale din Transilvania. 

Sa constatat însă că refugiul Țiganilor (în Transilvania), 
se face mai degrabă în sânul poporului român, decât în al celui 
maghiar sau german. Mai ales când dominația o au aceştia și 
când majoritatea populaţiei din sat e românească. Or în 1930 avem 
ambele condiţii. În cea mai mare parte, comunele din Transilva- 
nia având majorităţi românești, Țiganii vor avea înclinare a se 
strecura între ei, spre a scăpa de ocara de a fi luaţi sub obiectivul 
statisticei oficiale, drept 'Țigani. Acolo unde majoritatea e ma- 
ghiară, ei se vor declara la fel. Avem, și în afară de consideraţiu- 
nile de mai sus, un soi de Țigani „ungurești“, al căror centru de 
gravitație e între Ungurii din secuime ` dar marea majoritate a 
Țiganilor din Transilvania își caută refugiul în sânul 'poporului 
român, unde își află o relativă liniște şi mulţumire. Ei înclină 


www.dacoromanica.ro 


ȚIGANII DIN ROMÂNIA 19 


instinctiv într'o parte și aceia este a Românilor. Cine face o ana- 
liză, luând ca punct de plecare limba vorbită între 'Țigani, ajunge 
la acest rezultat. Dar să zicem că limba se învaţă şi se poate ușor re- 
nunţa la ea într'un interval de 10—20 de ani. Rămâne însă reli- 
gia. Cercetările în această direcţie însă arată acelaş lucru. Am mai 
arătat cum, după „conscripția“ maghiară din 1880, a Țiganilor, 
din 75.852 Tigani, 45.189 sau 59,5%, ţin de una din religiile ro- 
mâneşti : ortodoxă și greco-catolică — restul îmbrățișează cele- 
lalte religit : romano-catolică 25,2%, calvină 12,0%, etc. Tot ast- 
fel dacă ne-am folosi de recensământul unguresc din 1893: din 
154.086 'Ţigani (în Ungaria) 110.295 îmbrățișează una din reli- 
giile românilor și slavilor : ortodoxă sau greco-catolică, ridicân- 
du-se Ja 71,6% şi numai 43.791 alte religii, între care romano- 
catolicii 11,2%, iar calvinii 14,39%, ceea ce dovedește că Țiganii 
au căi umblate, mediul social potrivit în care se poate retranșa la 
cea mai mică perturbare a condiţiilor de vieaţă.. 

Putem spune că abia acum se pune „problema”, fiindcă, cine- 
va înclină într'acolo unde crede că poate avea şanse ; or aceste 
şanse nu sc pot găsi printre Nemţi. Sunt prea distanţaţi ca struc- 
tură psihologică-somatică ; sunt cu mult mai puţin penetrabili. O 
“dovedește ţara lor, unde Dean sunt o raritate. Nu s'a vorbit, și 
lucrurile sunt cunoscute ; se dă ca un fel de scuză îngăduinţa noas- 
trä, firea Românului, indulgenţa... Dar se pare că e vorba mai 
mult decât de o simplă îngăduinţă. 

Trecutul pentru poporul român (mai ales în provinciile sub 
stăpâniri străine) e al unui popor necăjit, subjugat — care a trăit 
în condițiuni economice asemănătoare cu ale celor mai năpăstuite 
neamuri de pe aceste meleaguri. Și atunci, nu e de mirare că între 
Tigani și Români să nu se fi desfiinţat, pe încetul, acea „distanţă “ 
socială, acel impenetrabil absolut care se întâlnește la poporul 
german. Din această pricină, putem spune că Ţiganii între noi, 
se simt ca la ei acasă — ca și când nici nu s'ar mai pune „pro- 
blema” ci făcând, după judecata generală, "91 parte integrantă 
din corpul nostru etnic. 

Așa se explică, cum ei se recunosc fără nici un menajament 
drept români, cum trecând în alte ţări, ei spun și fac pe românii, 
cum ne vorbesc limba în afară de graniţele ţării, ca și când ar 





29) Opinia publică. 


www.dacoromanica.ro 


80 ȚIGANII DIN ROMÂNIA 


fi a lof, neridicându-se pentru ei nici o dificultate, de nici un, 
fel. Şi astfel apar într'o postură socială favorabilă. 

S'ar putea insista mult asupra acestui fenomen psihologic- 
etnic. În nici o parte însă el nu e mai realizat decât la noi. Nicăeri 
sudura între elementul ţigănesc Şi cel românesc nu e pe cale de a 
se îndeplini ca la noi, urmând de aici o sarcină în plus, atât pentru 
ştiinţă cât şi pentru omul politic, țara noastră oferind în această ` 
privinţă specificul problemei. 

Simţul popular a sintetizat, cu toate acestea, de multă vreme 
raportul care există de drept şi de fapt între elementul ţigănesc 
şi cel românesc. Se fac fel de fel de aluzii, care de care mai ustu- 
rătoare, la adresa elementului ţigănesc. 

Un aspect al problemei: caută Românul compania, simte el 
lipsa Ţiganului, are el oricât de slabă înclinare la mediul ţigănesc? 
E vorba de o aderență — prin fire, interese, între cele două ele- 
mente etnice — (socotite acum în sens invers) ? Numai acest lu- 
cru nu S'ar putea susține. Din contră: poporul român a găsit, 
după cum s'a mai arătat, cele mai usturătoare invective la adresa 
acestui neam pripăşii printre noi. Nu e locul să ilustrăm în dea- 
juns cele afirmate aci. Există o întreagă literatură de soiul acesta. 
Noi facem uz numai de două aserţiuni. Țăranul nostru spune: 
„țiganu cînd îi om ? Cînd îl vezi de departe ; cînd sapropie, zice ; : 
dă-l dracului... că e ţigan... i 

O altă sentință — răspicată şi fără posibilitate de a fi 'răstăl- 
măcită — auzită între Români : „nici salcia nu-i ca pomu, nici 
Higanu nu-i ca omu“, , 

Iată termenii în care se situează problema. "Dean însă 
profită atunci când încearcă un proces de substituire pe seama 
elementului românesc şi exploatează bunătatea, firea pro- 
verbial de ospitalieră a acestui neam. Dar, din partea factori: 
lor competenţi se poate, cred, găsi corectivul într'o stare de lu- 
cruri ce nu mai poate dăinui fără a se prejudicia viitorul acestui 

neam. 


www.dacoromanica.ro 


ȚIGANII DIN ROMÂNIA 8t 


Populația satelor din Țara Oltului şi oraşul Făgăraş !a Recensământul 
general al populației din 1930 — pe neamuri — în comparație cu cercetările 
Jăcute personal, urmărind problema Țiganilor în aceste părţi, Sate unde camu- 
flarea Țiganilor sa făcut complet şi sate unde camuflarea Țiganilor sa [ăcut 
parțial. 
E, 


: După cergetările făcute personal 

















d z z = la fața locului (1939) 
SATE 52| ṣ$e|g8|ẸS tigani allati 
E S E < de sat | rudari | de cort! în urma cer- 
cetărilor pe 
teren 
TOTAL 65.205 | 60,854 [4.774 [2.377 
1 Arp. de Jos -| 1.179| 1.155| —| 24| 10| 85| 28 123 
2 Arp, de Sus .| 1.542] 1,427| 111 4 30! 115 — 145 
3 Avrig .. . .| 3.997] 3.495] 49| 23|) 97| 157| 18 278 
4 Beclean `. . .| 1.102| 1,052| 23| 27| 10| —| 14 24 
5 Berivoii M. . 614| 612 2| — } al —| — 42 
6 Berivoii M. 5; 802 802 = a E 
7 Breaza .... 994| 967| 26 J 10| 20| 15 45 
8 Bucium . >. à 523 523 PE = 15 sti Z 15 
9 Cârța el 959| 502| =] 47| —| —| — > 
10 Comana de Joel 1.186] 1.030| 141| 15| 147} —| 28 175 
11 Comana de Sus| 653 648 = 5 15| 114 — 129 
12 Copăcel . . .| 1,067} 984| 82 1| 31| 101| — 132 
13 Corbi „...| 367| 363| 4| -| -| -| = = 
14 Cuciulata . . .| 1.858| Lä) —| 47| 84| 209| = 293 
15 Dejani . . ..| 548| 484| 63 11 16| 49| = 65 
16 Drăguş. .. .| 15u] 151| —| —| 73| =| — 73 
17 Dridifu .. ..| 623| 591| 32| —| —| -| 1 11 
18 Grid . .. . +| 1,078| 1,070| — 38| a| —| — 47 
19 Hârseni ...| 699| 686| 13! _—! 19| —| — 19 
20 Hurez .....| 599| 580| 19| —| -=| —| 48 48 
21 Iaşi .....f 570) 563| 6| ıı) —| — 8 8 
22 Ileni .. . . .| 1.067| 1.040| 21 6| -| -| — 21 
23 Lisa .. . . ,l 1.391| 1.382 7 2| 49| 36| — 85 
24 Ludişor .. .! 473| 457| 15| 1| 30| =| — 30 
25 Lupşa .... 241 241| —| — — kg — = 
26 Luţa ..... 297 297| —| — — — E 
27 Mândra .. .| 1.148| 1.050| 70| 28| 100| =| — 110 
28 Mărgineni „| 747| 747| —| —| 8P —| -= "23 
29 Netotu .... 673 672 = 1 10 7 = 17 
30 Obaba ....| 569| 537| 32| JI 10| —| — 10 
31 Olteț... . .| 532| 517| 14| 1| 26| —| -= 26 
32 Oprea-Cârţi- 
şoara e 952 882| 59 1 2 56 — 58 
33 Părău ... .| 1.076| 1.070) —| 6| 36| -—| 15 51 
34 Perşani ...| 997| 853| 135| ol 68| 83| — 151 
35 Pojorâta . . 392 364| 28| — — — 27 
36 Poreeşti +] 1.491] 1,421| 57| 13| 75| -| — 75 
37 Porumbacul S 
de Jos .. .| 1.421| 1.323| 52| 46) 42 41 83 
38 Porumbacul 
de Sus . . .} 1,658] 1,448] 144] 66| 48| 104| — 152 
39 Racoviţa . . .| 1.720| 1.704| 6| 10| 107| 122| — 229 
40 Râuşor `, 622 608 4| 10 45| — — 45 
6 


www.dacoromanica.ro 


82 ȚIGANII DIN ROMÂNIA 





După cercetările făcuţe personal 














d Z Zi = la fața locului (1939) 
Sel ss|sslăe TOTAL — 
SATE 2 = S si pi de sat |rudari |de cort genn ahati 
cetărilor pe 
teren 
i 29 
41 Sâmbăta de Jos 7592 617| 32| 103 27 — Se 56 
42 Sâmbăta de Sus| 1.825| 1704| 115 6 93 — Ir 98 
43 Sărata .. . .| .826 822| — 4 — 43 2 43 
44 Săsciori ... 405 398 7| = = = z = 
45 Săvăstreni .. 372 358 8 6 e SR SS 
46 Scorei + « . .| 1.05U| 1.,039| 10 1 17 - cai 17 
47 Sebeşul `, e 791 712| 75 4 20 46 z 66 
48 Sebeşul de Jos | 1.081] 1,065| 11 5 24 (ir 35 
49 Sebeşul de Sus] 1.039 961| 75 3 32 19 z Di 
50 Sercaia `...) 1.676 156| 29| 891| 233 22 24 263 
5L Sercăița ... £60 955| — 5 T 47 = 54 
52 Sinca Nouă . .| 1.789| 1.768 4j 17 = 62 — 62 
53 Sinca Veche 1.034| 1.194| 90| 20 56| 122 = 178 
54 Streza—Cârti- 
şoara » . 731 683| —| 48 == — = — 
55 Telechi-_ Recea 688 685 2 1 19 — = 19 
56 Toderiţa .. .| 835| 783| 52| —| 59| —| — 59 
57 Ucea-de-Jos . 868 854| — 14 17 83 — 100 
58 Uoea-de-Sus | 1,024! 1.014| —| 10 94 — — 94 
59 Vad el 1.195| 1,176| —| 19 38 — 11 49 
60 Vaida-Recea . 670| eil 18 1 — ës 18 18 
6l Veneţia de Jos | 1.262| 1.233 7| 99| 118 — — 118 
62 Veneţia de Sus 653 648 — 5 26 TT = 103 
63 Viştea de Jos . | 1098) 1.074| —| 24 61 — — 6l 
64 Viştea de-Sus.| 1.164| 1.158 — 6 21 ) 53 18 92 
65 Viştişoara » + .| — = A aa — 
66 Voila. >» 719 669| 12| 38 39 14 53 


67 Voevodeníí 
Mari .... 600| 600 
68 E a S 
DESEN 390 378 12 — 
69 SH Agăras (oraş) | 7.8411 4.246| 20 7| 358 = = 358 


d 
| 
—— 
O 
— 
| 
l 
2: 


6. Urmează întrebarea cea mai grea la care trebue să răs- 
pundem : câţi Ţigahi sunt în România? In prealabil, va trebui 
să arătăm că prin „România“ înţelegem teritoriul locuit de Ro- 
mâni în marea lui majoritate. Adică, România cunoscută până la 
ciuntirea ei de astăzi. Asupra acesteia, chiar dacă am folosi recen- 
sământul din 1941, tot n'am putea răspunde — așa că, dintre toate 
recensămintele, cel care mi se pare mai conştiincios făcut, e an- 
cheta maghiară -din 1893. Aceasta pentru că n'a fost propriu zis 
un „recensământ“, ci o „anchetă“, care a infirmat Cu un mare 
plus, nurhărul Țiganilor aflaţi în Ungaria pe acea vreme. Astfel 
în Ungaria la 1880 recensământul găseşte un număr de 71.911 Ți- 
gani. Ancheta specială din 1893 găsește adevăratul număr de , 


www.dacoromanica.ro 


ȚIGANII DIN ROMÂNIA '83 


Țigani : 274.940 ; cu aproximativ 200.000 mai mulţi Țigani decât 
arătase recensământul. Ne vine să credem că, recensământul n'a 
avut clară noţiunea de Ţigan şi că ea sa aplicat mai cu deose- 
bire acelei categorii de Țigani care băteau la ochi mai mult şi 
anume, a cuprins pe Țiganii ce mai poartă adevăratul stigmat ți- 
gănesc : cei de cort şi un număr redus din ceea ce mai rămânea. 

„Ancheta“ a scos la iveală adevăratul număr de 'Ţigani în 
Ungaria şi i-a privit după categoriile din care fac parte. Adică, a 
luat în seamă și profesiunea, lucru care ne-a dat nouă posibilitatea 
de a urmări pe Rudari, alcătuind pe baza acestor date şi o hartă 
a distribuţiei lor în Transilvania, părțile ungurene şi chiar în 
Ungaria. f 

De aceea, nu trebue să ne mire de ce, înaintea recensămân- 
tului din 1930, luăm ca valoare. documentară ancheta Țiganilor 
din Ungaria dela 1893 (pentru Transilvania, Banat, Crişana şi 
Maramureș). 


Şi tot acest fapt ne-a determinat să facem o comparaţie 
între recensământul din 1930 și ancheta ungurească (cu suszisele 
regiuni), din care rezultă că încă în vremea de atunci (1893), nu- 

` mărul Țiganilor din Transilvania, Banat, Crişana şi Maramureş, 
este, după cum arată cartograma Nr. 2, de 1,8% faţă de 3,3%. 
La care nu se va putea găsi nici o scuză, dat fiind că disproporţia 
în minus faţă de ancheta din 1893 e aşa de mare, încât este ex- 
clusă orice interpretare. Vor mai fi emigrat; în acel timp cea 
mai mare parte din Ţigani erau într'o anumită măsură sedentari, 
exceptându-se Țiganii de cort, care deobiceiu sunt întrun număr 
mai redus și deci nu ar putea justifica diferența în minus pentru 
Jean la recensământul din 1930, cu toate că la mijloc sunt 
aproape. 40 de ani, în care timp numărul Țiganilor ar fi trebuit 
să crească, chiar în cazul când s'ar pretinde că parte din ei au 
'emigrat, ceea ce am arătat. că într'o așa de mare măsură este ex- 
clus a se fi întâmplă. K 

Mai de grabă trebue să admitem că la recensământul din 
1930 (şi nu trebue să ne așteptăm la mai mult nici dela cel din 
1941) numărul lor a fost măsluit prin forța împrejurărilor, cum 
am căutat să arătăm în sub-capitolul referitor la camuflarea celor 
din Țara Oltului. Din acest punct de vedere, adică al autentici- 
Gu documentare şi spre a scoate aproximativ cel puţin adevăratul 
număr de Țigani în România, recensământul din 1930 (sub rà- 

“port ţigănesc) l-am pus între două contra-probe: între ancheta 


www.dacoromanica.ro 


84 ȚIGANII DIN ROMÂNIA 


Țiganilor din 1893 din Ungaria pentru părţile de dincolo de 
munţi și între propria noastră “anchetă făcută în Țara Oltului. 
In ambele cazuri, diferența în minus a Țiganilor la recensământul 
din 1930, e mai mult decât semnificativă. Exprimat în procente, 
"la 1893 în Transilvania, Banat, Crişana și Maramureș, aveam un 
procent de 4,2% faţă de totalul populaţiei, pe când, după recen- 
sământul din 1930, aveam abia 2,2% (după cum arată tabelul 
comparativ anexat) în timp ce situaţia din Țara Oltului în urma 
aceluiaș examen comparativ, adică ce am constatat personal 
şi cu ce s'a aflat pe cale de recensământ, situaţia în procente se 
exprimă astfel: în loc de 1794 sau de 2,9% (faţă de populaţia 
totală a "Țării Oltului) am găsit un număr de 4633 sau 6,7% (faţă 
de populaţia totală) ; 7,8% dacă sunt raportați la populaţia ro- 
mânească. 

Ce s'a întâmplat ? La numărul dublu de Ţigani pe care-l dă 
ancheta din 1893 faţă de recensământul din 1930, ancheta mea 
scoate la fel, [aţă de recensământul din 1930, un număr mai mare . 
de 'Ţigani. Coincidenţa e departe de a fi întâmplătoare și atunci 
concluzia logică care se impune, e că numărul Țiganilor din Româ- 
nia, („în graniţele ei fireşti”) trebue să fie şi el dublu, de cum 
l-a arătat recensământul din 1930, adică : în loc de 262.501 să a- 
vem aproximativ un număr de 525.000 de Țigani. Țigani ce se 
pot împărţi în trei categorii : a). mai întâi cei care au şi caracte- 
rele exterioare veritabil ţigăneşti și se menţin și ca „conştiinţă” ; 
b) acei ce sunt pe punctul de a fi asimilați, cari oscilează, E 
categoria cea mai periculoasă pentru recensământ, fiindcă în 
cea mai mare parte dezertează în tabăra unde n'ar trebui să treacă 
după perceptele de bază ale recensământului. c). O a treia cate- 
gorie e aceea a celor ce se dau drept asimilați, dar care se mai pot 
recunoaşte. Ii recunoşti la prima vedere şi chiar dacă se sfiesc 
să o mărturisească, vecinii și cealaltă populaţie îi tratează totuși 
ca atare. 

Numai aceste trei categorii de Țigani pot intra în obiectivul 
luminos al anchetei st al recensământului. Pe aceștia am contat 
şi noi când am făcut evaluările de mai sus şi cred că nu ne-am 
înşelat, deoarece, luând ca punct de plecare aceiași anchetă din 
1893, am aplicat un spor de creştere naturală populaţiei aflate 
„atunci în regiunile amintite — fixat la 8% — pe care apoi, ur- 
mărit între timp, a dat pentru anii noştri (1930) numărul de 


www.dacoromanica.ro 


ȚIGANII DIN ROMÂNIA 85 


235.027 'Ţigani adică aproximativ, îndoitul numărului Țiganilor 
aflaţi la recensământul din 1930, în suszisele regiuni. 

De aici nu se poate să nu conchidem că astăzi, în România 
(aşa cum a fost și așa cum va trebui să fie) numărul Țiganilor 
e cel anunţat, din care mai rămâne un rest, asupra căruia sunt 
aţintiţi îndeosebi ochii antropologilor. E vorba de corci, cari, din 
punct de vedere psihologic rasial, formează un capitol de 
cercetare dintre cele mai importante în ţara noastră. Numărul lor. 
în România după unii autori, nu pare a fi prea departe de nu- 
mărul Țiganilor propriu ziși, lucru care cred că e deadreptul exa- 
gerat. E adevărat, că e capitolul cel mai trist pe care-l poate 
irata vreun Român, dar şi cel mai interesant. De felul cum 
va fi pus, de felul cum va fi rezolvat, vom avea atâtea de scos 
la lumină... Nu înţeleg ce ne-ar împiedica go facem. Problema 
ce ridică timpurile noastre, e oarecum, de clarificare a o mulţime 
de situaţii și Dean dela noi și cu Dean din noi sunt puşi a- 
cum faţă în faţă mai mult ca în oricare timp. De adevărul spus, 
de măsurile luate, depinde în bună parte cursul istoriei noastre— 
lucru pe care nu trebue să-l uităm. De el depinde destinul nos- 
tru ca neam. A spune adevărul și sub acest raport, e echivalent 
cu a-ţi sluji ţara. 


ȚIGANII DIN TRANSILVANIA, CRIŞANA MARAMUREŞ ŞI BANAT 


după ancheta maghiară din 1893 în comparaţie cu recensământul 
nostru” din 1930 *) 


Procent Procent 
Provincii şi județe BE ME (1803) (1930) 
- (1890) (1893) gA Vë 
I. TRANSILVANIA 
Total. , 4601.664 100,549 
l Judeţul Alba ........ 184.901 8.171 44 1,8 
2 ` „a Braşov ....... 83.677 3,100 3,7 12 
B3 a Cie sc... 111.605 2,505 2,2 0,6 
d e Du ees eh 216,265 8,934 ER) 2,8 
5 n Făgăraş. ....., 83.440 4,777 5,7 2,9 
6 p Hunedoara ..... 259.392 8.503 3,3 1.5 
7T Muer, 166,809 11.051 6,6 3,9 
8 a Năsăud e, ; 99,416 5.321 Bé 41 
9 „ Odorhei ...... 104,394 5,739 5,5 2,0 
10 a Sălaj etsen aen’. 186.280 4,887 2,6 1,8 
IL „ Someş ... ... 211.383 ` 6,167 2,9 1,7 
12 "e Ten Mare ..... 121,275 14.037 11,6 2,6 
13 " T-va Mică ..... 93.805 7,242 7,7 5,1 
14 „ Trei Seaue ..... 126.560 3.448 2,7 2,2 
15 + Turdas... .. 143.896 6.668 4,6 23 
16 LI, Sibiu ... ..,.,.. 139.366 9.372 6,7 25 


www.dacoromanica.ro 


86 ȚIGANII DIN ROMÂNIA 





` Totalul Total Procent Procent 
Provincii şi judeţe populaţiei Ţiganii (1493) (1430) 
(1890) (1893) la D i 





II. CRIȘANA — MARAMUREŞ 
f Total . . 26.640 


1 Județul Arad . ........ 336,591 7.003 2,1 1,4 
2 „ Bihor s.e.’ 507.475 9,229 1,8 1,2 
3 „ Maramureș ...... 265,644 2.637 ` 1,0 0,3 
4 Se e 315,997 7.771 2,5 1,2 


vm Satu Mare DH 


III. BANAT 
Total® , . 26.897 


1 Judeţul Caraş şi Severin. .. . 396.920 10,715 2,7 5, 
2 Judeţul Timiş Torontal .... 446.575 16,182 3.6 1 


4,2 22 


 " Recensământul unguresc din 1853 este raportat la totalul populaţiei din 1€91 ca cel ma 
apropiat dintre numărătoarele ce s'au făcut in Ungaria in acest timp, (Din totalul populației s'au 
scăzut ţiganii). 


7. Sunt autori cari menţionează pe bună dreptate, că în ţara. 
noastră — putine sunt satele in care să nu existe nici un Țigan. 
De fapt acesta-i adevărul. In Tara Oltului de ex. din 60 sate 201 
numai 7 sunt fără Ţigani sau 11,66% ; 53 au Ţigani în proporţie: 
deosebită. Ei nu cunosc preferinţe — atunci când e vorba de re- 
lief : şes, deal, munte ; mai ales atunci când ne referim la Ţiganis 
de sal. Dovada cea, mai elocventă o avem în Țara Oltului, unde- 
avem în mic, — putem spune — icoana întregei ţări... Intr'ade- 
văr, se poate spune că puţine's satele'în care să nu avem Țigani.. 
Dacă eventual nu avem Ian de sat — ceea ce e cu totul rar — 
atunci avem din ceilalţi şi tot se găsesc, spre a rămâne în picioare 
constatarea făcută la început. 

Dcla această regulă, se pare- car face excepţie Țiganii ru- 
dari și corturari. În Țara Oltului cei dintâiu se situează periferic: 
la limita inferioară a zonei păduroase (v. Harta Nr. 2) lăsând la o 
parte o puternică zonă, ocupată în special de 'Țiganii de sat, cari sunt 
presăraţi 'pretutindeni. Reţeaua drumului Cuciulata, Comana de: 
Sus, Veneţia de Sus, Perșani, Sinca veche, Sercăiţa, Sebeș, De- 
jani, Breaza, Lisa, constitue ún lanţ neîntrerupt cu localităţi, în. 


+ 830) Câteva sunt duble şi le-am luat ca atare. 


www.dacoromanica.ro 


ȚIGANII DIN ROMÂNIA 87 


“care trăesc „băeşi”. Satul cel mai lăturalnic cu „băeşi” în acest 
sector, e Şinca Nouă. Şi fiindcă în Vest terenul păduros se lasă 
mai jos, până când se îmbucă complet cu valea Oltului, se lasă 
şi localităţile după cum se dă terenul — mai jos. In acest sector, 
începând cu partea de jos, aproape în fiecare sat, sunt și „băeşi”. 
Calea principală, Făgăraş-Sibiu, leagă una de alta aceste loca- 
lităţi formând cu celelalte, mai dinspre munte, o zonă, am putea 
spune, compactă cu „băeși”. ; 

Aceasta e excepția, ce o ridică Băeşii faţă de puterea de räs- 
pândire în spațiu a Țiganilor de sat, cari sunt presärați fără ex- 
cepție în toată regiunea. Bar putea nota adevărul, că zonele ag- 
lomerate, centrele mai populate, se bucură de o deosebită atracţie, 
atunci când e vorba de Ţigani de sat. Dovada e Făgărașul, şi 
Șercaia, unde numărul lor e destul de important. 

Urmează Dean de cort. Nomazii, evită și ei zonele rar 
populate. Evită şi părţile regiunilor izolate. 'Ţin' şi ei pas cu Io- 
calităţile mai populate, cu arterele mai mari de. comunicaţie. Au 
nevoe de târguri. Ei își procură materialul brut de aici, mai uşor 
decât din comunele de sub .munte ; ei îşi plasează marfa și primesc 
în dar alimente, de aici, mai mult decât dela comunele mai re- 
trase. Băeșii erau legaţi de acele sate, prin lemnul verde, şi aveau 
numai pentru desfacere nevoe de târg. Dar marfa lor și-o desfac 
şi prin sate, ambulant, aşa că nu impietează cu nimic retragerea 
lor înspre zona de margine. 

Țiganii de cort, sunt relativ puţini la TE 7,8% din totalul 
Țiganilor de aici. În raport însă cu numărul lor, populează multe 
localităţi. Explicaţia, o găsim acolo, că ei nu se aglometează. 
Cel mult 5—6 corturi la un loc; am găsit și două și chiar unul 
singur. 

Nu găsesc de lucru nici așa, darmite dacă sar aglomera și 
mai mult? Hurezul, Sâmbăta de Jos, Porumbacul de Jos sunt 
cunoscute printre satele în cari întâlnim Țigani corturari. Se va 
spune : bine, dar sunt nomazi. Sunt nomazi mai ales vara, pri- 
măvara şi toamna ; iarna se retrag şi ei și devin aproximativ — 
stabili. . 

Precum se vede, întragă „Țara Oltului“, din acest punct de 
vedere se împarte în două sectoare: de Est şi Vest. Granița în- 
tre un sector și altul l-ar forma o linie ce unește Făgăraşul-Hurez- 
Dejani. Dela această linie la stânga, (Vest) întâlnim din ce în ce 
mai mulţi corturari. Indrăsnim să circumscriem zone de locuire 


www.dacoromanica.ro 


sa ȚIGANII DIN ROMÂNIA 


a lor, bazându-ne pe anumite consideraţiuni : ei s'au semi-locali- 
zat, am putea spune. Merg din loc în loc în toată Ţara Oltului, 
aproape fără ordihe, după cerinţele traiului ; au însă un loc de 
retragere a lor, pe baza căruia putem circumscrie zona de Apus 
a ţării Oltului, drept sectorul populat mai cu deosebire de aceştia, 
în comparaţie cu partea de Răsărit a Ţării Oltului. 


www.dacoromanica.ro 


V. 


ASIMILARE, IZOLARE SAU ALTCEVA 


1, Asimilare parțial interzisă până In emanciparea Țiganilor. 2. Procesul 
-de asimilare în epoca de după emancipare, 3. Asimilare, izolare şi altă soluție 
de mijloc în epoca noastră. 


„1. Se pare că trei sunt alternativele de urmat, în practică, la 
soluţionarea problemei Țiganilor : asimilare, izolare sau altă so- 
luţie de mijloc. Prima ar fi asimilarea. Tendinţa aceasta a fost 
practicată instinctiv în ţara noastră, mai ales de când cu emanci- 
parea Țiganilor. S'au permanentizat însă mai multe faze. Prima 
se întinde dela venirea lor printre noi. E aşa numita stare de ro- 
bie ce s'a prelungit până în pragul timpurilor moderne. In Mol- 
dova, Mihail Sturdza, la 31 Ianuarie 1844, decreta desfiinţarea 
robiei Țiganilor statului şi a celor mânăstirești, iar Principele 
Grigore Ghica elibera pe cei particulari la 28 Noembrie 1855. 

Reformele au venit după aproape 500 de ani de apăsare.Scla- 
via se desfiinţează definitiv sub Cuza Vodă la 3 Martie 1856. In 
această lungă epocă de stare de robie a Țiganilor, să nu se creadă 
că procesul de asimilare a stagnat, din cauza condiţiilor de robi în 
care se găseau Ţiganii. Fi s'au amestecat cu populaţiunile nețigă- 


neşti fie bilateral — prin căsătorie (Români de ambe sexe cu Ţi- 
gani de ambe sexe) fie mai ales unilateral (bărbaţi români cu 
“Țigănci). 


Asimilarea e rezultatul unui amestec ; fie de sânge, fie că e 
vorba de un efort spiritual. Or, sporadic, n'a lipsit nici una nici 
alta. Tendinţa de ridicare” din neam a Țiganilor, putem spune 
că e generală. De altfel amestecul e un fenomen natural, căruia 
nu i se poate sustrage o populaţie în contact cu alta, decât în anu- 
mite condițiuni. Însăși Țiganii, până a ajunge la noi, au suferit 
-de pe urma diferitelor contacte ce le-au avut cu popoarele în mij- 
locul cărora au trăit sau prin mijlocul cărora au trebuit să treacă 
mai departe. în drumul lor până la noi. „Fra quelli che ora si 


www.dacoromanica.ro 


90 ȚIGANII DIN ROMÂNIA 

dicono o so ritenuti Zingari, pochi sono i discendenti del popolo 
emigrato dall'India ; la maggior parte é constituita d'incroci di 
germogli Zingari e di genti dei varî paesi che essi hanno attra- 
versato o dove vivono, e di persone completamente estranee alla 
razza Zingara le quali hanno actottato gli usi e i costumi degli 
Zingari. Questi pseudozingari, viventi more cinganorum accanto. 
ai veri Zingari, nel passato in Italia erano chiamati : bianti, acca- 
tori, morghingheri o diritti; in Francia: matios, mercelots, 
gueux“ 1). 

E vorba de un adevărat amestec de sânge. Antropologii, cu: 
orice ocazie, subliniază fenomenul. Chiar şi cei mai puțini aver- 
Haat la aceasta, sunt obligaţi să o recunoască. Un călător german, 
în trecere pela noi (1836), spune că în Craiova, „printre boeri se 
văd multe feţe oacheșe care indică o origine tătărească ori un ames- 
tec cu 'Ţiganii“ 2). 

Nu numai la noi s'au săvârșit asemenea. încrucişeri. Procesul 
e destul de avansat în Peninsula Balcanică unde se dă un amestec 
şi mai pronunţat între Ţigani şi restul populaţiei de alt neam. Noi 
îl amintim, fiind în aceaşi cauză dacă nu şi în aceeaşi situaţie. E 
vorba de Dean mahomedani la cari, culoarea pielei negre, carac- 
teristică Țiganilor, este mai atenuată. Din această cauză, în Penin- 
sula Balcanică, avem 'Țigani „albi“. E o contradicţie în formă dar 
e o realitate în fond. | 


Dean, e ştiut, că în majoritatea cazurilor sunt dolicocefali.. 
„Les tsiganes dits roumains paraissent âtre surtout des dolicoce- 
phales et des sous-dolicocepales“ 3). „Regiunea “frontală la ei, 
este puţin desvoltată ; cea mai mică lărgime pe care Pittard a 
măsurat-o în Peninsula Balcanică. Craniul acestei populaţii, cer- 
cetată în Dobrogea de către Pittard, ca și cel al coloniştilor ger-. 
mani, e cel mai lungueţ. Din 837 de cazuri : 

177 sau 21,14% sunt hiperdolicocefali 
240 ,, 28,67% ,„ dolicocefali 

179 ,„' 21,388% ,„, subdolicocefali 
141 ,, 16,84% ,, mesocefali 

57 6,81% ,, subbrabhicefali 


1) Enciclopedia Italiana. (Cit.) p. 937, 
2) G. Bogdan Duică. Craiova de odinioară după călători străini, Arhi-. 
vele Olteniei, III (1924) Nr. 11, p. 10. d 

3) E. Pittard. Anthropologie de la Roumanie. Contribution a PEtude des. 
Tsiganes dits Roumains. Extras din Rev. L'Anthropologie (f. a) p. 323. 


- 


www.dacoromanica.ro 


ȚIGANII DIN ROMÂNIA 9r 


33 sau 3,9 % sunt brahicefali 
10 „ 1,19% ,, hiperbrahicefali 

De unde, Piitard trage concluzia unui amestec serios, cu bra- 
hicefali 21. Acolo unde indicele cefalic arată o brahicefalie pro- 
nunțatä la Țigani e vorba de un amestec serios de sânge : fie cu ` 
Români, fie cu Unguri, fie cu alt neam. Chiar indicele cefalic 
mijlociu care-i apropie de indicele subdolicocefalic, e după acelaş 
autor, datorit unei cantităţi apreciabile de brahicefali infiltraţi în, 
massa Țiganilor în decursul timpului 5). 

Dar antropologii n'au surprins numai somatic procesul enun- 
ot mai sus ci şi sanguinic. Din cercetările întreprinse la Nerej 
(Vrancea) se constată acelaș lucru. Grupa caracteristică popoare- 
lor orientale, deci şi a Țiganilor, e grupa III-a. Or, la Ţiganii: 
din Nerej, se observă.că cei mai numeroşi aparţin grupelor I şi Il 
şi că numai puţini fac parte din grupa III-a. Aceste date arată 
că avem deaface la Nerej cu o grupă de 'Țigani deosebiți de Ţi-- 
ganii nomazi, cari singuri au o origine asiatică pronunţată. Se- 
` mai observă tot la Nerej, că deși în general pielea lor e brună, 
sunt însă unii cari au pielea albă şi nu se disting de Români. Rapor- 
turile între Români şi Țigani în această parte de loc sunt de bună 
vecinătate ; mai ales se observă acest lucru, la cei ce locuesc îm 
vecinătatea apei ; între ei și ţăranii români, există chiar raporturi 
de căsătorie DI. Aceasta e realitatea. Sondagiile de adâncime fä- 
cute în viața dela țară (sau chiar dela oraş) îţi arată fenomenul cw 
mult mai complex decât te-ai putea aştepta. 

Noi avem o concepţiune naturală asupra problemei Țiganilor.. 
li înfăţişăm aşa cum sunt. Le respectăm legile de viaţă, proprii 
firii lor, care diferă dela grupare la grupare. Dar înțelegem să 
spunem lucrurilor pe nume. Dece să ne mirăm atunci, cetind prim 
cărţi, că „une chose curieuse est que les Roumains habitant les pro- 
vinces de Muntenia et Oltenia ont été influencés par les Tsiganes- 
en ce qui concerne les jurons, jusque dans la meilleure société“ 7). 

Era, deci, tot aşa de firesc ca procesul acesta de integrare 
lentă să nu fie acelaș pentru toate soiurile-de Tigani. In deosebi 
Dean de cort, sunt cu mult mai fent de amestec, prin chiar 


4) Eugene Pittard. Les peuples de Balkans, p. 415-16. 

5) Ibid. p. 434, 

6) Nerej. Un village d'une rtgion archaique. (Monographie Sociologique): 
Vol. III, p; 375. . ; 

7) P . Șerboianu, op. cit. p. 230, 


www.dacoromanica.ro 


9% ȚIGANII DIN ROMÂNIA 


firea lor și modul deosebit de viaţă. Dintre toţi, cei mai suscepti- 
bili de a fi modificaţi şi predispuşi la o asimilare totală, sunt Ți- 
ganii de sat. 'Trebue de observat, spune unul dintre autorii ce s'au 
ocupat cu Țiganii dela noi, că îndeosebi „vătraşii“ se pierd pe zi 
ce trece, amalgamându-se cu naționalitatea preponderentă în 
“mijlocul căreia trăesc 8). i 

Domnul Dr. G. Popovici e de aceiaşi părere când spune că 
dintre Țiganii sedentari, lăutarii indică urme de amestec cu po- 
poarele conlocuitoare ?).' Lăutarii fac parte din 'Ţiganii de sat 
sau sedentari. 

Un alt autor, dintre cei care s'au ocupat cu problema "Tea, 
nilor, rămâne la aceeaș constatare, ceeace denotă că procesul de 
asimilare printre Țiganii de sat, este destul de înaintat. „Beau- 
coup de musiciens tsiganes ont épousé des Roumaines. Presque tou- 
jours, les chefs d'orchestre des musiques militaires sont des tsi- 
ganes, devenus officiers, mais n'ayant pas le droit de dépasser 
le grade de capitaine. Beaucoup de leurs enfants sont aujourd'hui 
officiers dans l'armée, professeurs aux conservatoires de musique, 
ou occupent des postes dans l'administration. Néanmoins, ils ca- 
chent toujours soigneusement leur origine, qu'ils considèrent 
comme honteuse“ 10). 

Sunt atâţia comisari de poliţie a căror origine e țigănească — 
atât în București cât și în provincie. Aceştia n'au făcut decât să 
compromită instituţia și să contribue la mărirea corupției mora- 
vurilor 11). 

Acum e vorba însă, de ce sa întâmplat în trecut. Pe încetul 
vom ajunge și în timpurile noastre. 'Țiganii „vătrași“ ; (aceștia 
sunt cei mânăstireşti şi boereşti) — cu deosebire au contractat 
căsătorii cu băstinaşii, adaptându-se astfel mediului. Cei dom- 
nieșii, au fost ţinuţi la o parte de... binefacerile civilizaţiei ; wau 
suferit — zice-se — o deformare a caracterului lor primitiv, în 
comparaţie cu ceilalţi (mânăstirești și boereşti). 

Au fost timpuri când amestecul de sânge între Români şi 
"Ţigani, a fost interzis prin lege. Problema Țiganilor își are „pre- 
istoria“ ei printre noi. Astfel domnitorul Moruzi adresează un or- 





8) Dimitrie Dan. op. cit. p. 9. i 

9) Dr. G. Popovici. Diferențe şi asemănări în structura biologică de rasă 
-a popoarelor României. Cluj 1922 p. 226. 

10) P. Șerboianu. op. cit. p. 66. 

11) G. Potra. op. cit. p. 79, 


www.dacoromanica.ro 


ȚIGANII DIN ROMÂNIA 93 


din circular la isprăvnicia din Vaslui prin care interzice pur ai 
simplu cununiile între 'Țigani şi Români 12). Să se noteze bine că 
e vorba de cununii... Astăzi, concubinajul între ei şi alţii, e prac- 
ticat pe o scară întinsă. Dacă întrebi pe un „băeş“ de e cununat, îţi 
răspunde în glumă că e cununat la „salcie“... Proporția cununat- 
necununat sau mai bine zis căsătorit civil, e de 57,4% necununaţi 
la 'Țiganii de sat şi ceva mai mult la Rudari : 68,7% (vezi dia- 
grama Nr. 6). Atunci nu va fi tost mai puţin practicat. Cu toate a- 
cestea, cum zic, pe sub ascuns s'a constatat că deși interzise, cununii- 
le se oficiau, Un document din aceiași epocă ne poate informa că 
soţia lui Tudor 'Țiganul „iaste rumână“ 1%). Alt caz, la fel, e datat 
din 13 Mai 175914). In el se arată cum Profira, deși „ruscă“, a 
primit de s'a unit cu Neculai Țiganul. 

Procesul de amestec între Români a Țigani, nu întârzie să 
preocupe minţile diriguitoare ale vremii și este amintit, cum s'a 
anticipat și de legiuirile timpului. Cum spre exemplu avem legea 
dela 1785 de sub Alexandru Ion Mavrocordat, în care se spune că 
„de vreme ce la împărțirile de Țigani se făceau multe amestecuri 
şi nedreptate şi despărţirea copiilor de părinţii lor, far cât pentru 
cei ce sunt corciţi cu parte moldovenească, adecă un moldovean 
de ar fi luai o Țigancă sau Țigan moldoveancă, care după urma- 
rea obiceiului pământului ce-au fost întărit cu hrisoave domnești 
erau robi ca și alţi Țigani. Pentru unii ca aceştia hotărând Dom- 
nia mea să se urmeze într'acest chip. Adică partea moldovenea- 
scă să nu fie supărată cu slujba întru nimică, ci să fie slobodă, 
iar partea ţigăngască să se numească slobodă, însă supuși la toată 
slujba stăpânilor săi, în toată viaţa lor ca și Țiganii și de sar 
și strămuta să fie volnici stăpânii a-i trage la slujba lor și a-i 
lua de unde ar fi şi cu această slujbă a lor vor câştiga răscumpă- 
rare și sobozire copiilor lor, adecă câţi din copii acestora vor fi 
în vârstă copilărească până la șapte ani și câţi se vor naște de- 
acum înainte vor fi toţi slobozi ca fiecare moldoveni și volnici 
a merge unde-i va fi voia ; iar câţi din copii acestora vor fi mai 
în vârstă, dela şapte ani în sus să fie supuși în toată viaţa lor la. 
slujba stăpânilor lor” 15). 

12) Rev. „Ion Neculcea”,. Vol. I, Iași. 1.921. p. 119-20. 
13) G, Potra. op. cit. p. 79 v. Academia Română Mss. 5.222 f, 49 verso. 


) 
14) Niculae lorga. Documente privitoare la familia Callimachi. Vol. I. 


Bucureș.i 1902 p. 425. i 
15) Papiu Ilarian. Tesaur de Monumente Istorice. Vol. III. București: 
1864 p. 193—6 şi T. Codrescu. Uricariul Vol. I., p. 161—169. 


www.dacoromanica.ro 


94 ȚIGANII DIN ROMÂNIA 


In rezumat, Țiganii având un statut special, amestecul între 
ei și Români, atrăgea după sine aplicarea statului excepţional și 
pe seama Românilor cari intrau în asemenea combinaţii. Câţi din- 
tre Români nu vor fi decăzut la treapta de robi astfel... Legiuirile 
mai noui căutau să lămurească acest neajuns. Fapt important 
pentru noi e, că: amestecul între Țigani și Români e consemnat 
în hrisoave vechi și legi ca cea de mai sus. Ceeace denotă acelaș 
lucru, enunțat mai sus, 'că procesul de amestec și de inte- 
grare a Țiganilor în comunitatea românească se produce mai mult 
sau mai puţin nestânjenit, multă vreme. Restricţiile sunt izolate 
şi locale, iar pe deasupra și pe dedesubtul acestor dispoziţii, pro- 
cesul de amestec, deci de asimilare, se continua în voie. Chiar 
măsurile timpului lasă unele portițe de scăpare. Astfel, punctul 
"7 al anaforalei întărite de însuși voevodul Alexandru Ion Mavro- 
cordat, la 1785, prevede că „un Dean ce de mic copil îl va lua 
“stăpânul său în casa lui și va sluji cu credinţă și dreptate până va 
veni la vârstă, apoi stăpânul lui pentru acea credinţă și cu dreapta 
slujbă, ce au avut dela dânsul într'atâţia ani, se va milostivi asu- 
pra lui și-l va erta de robie, dându-i şi carte la mână iscălită de 
dânsul, precum că lau ertat. Unul ca acela să fe slobod de robie 
întru toată vieaţa lui și nici Domniea nici feciorii stăpânului său, 
nici altă rudenie să n'aibă voie a-l trage la robie, asemenea să 
“urmeze și la parte femeească, însă nici 'Țiganul nici Țiganca ce 
vor fi ertaţi să nu fie volnici a se cununa cu partea moldovenească 
și numai copiii ce vor veni în partea lor vor fi slobozi de robie“16). 

Din acest capitol rezultă că robia de sânge nu se ridică decât 
la a doua generaţie ; numai această generaţie, adică copiii lor, vor 
“avea voe să contracteze căsătorie legală cu români. Ar exista 
deci două robii, una social-economică și alta de sânge. Ambele 
vor putea fi trecute, după cum probează textul legiuirei de atunci. 

Nu numai atât: căsătoriile jlegal contractate, între partea 
țigănească — fie bărbat, fie femee — și între Români, deși după 
legea timpului se strică și nu sunt permise, copiii rezultați din ast- 
fel de căsătorii sunt de drept socotiți Țigani. Astfel de căsătorii 
— ilegale — vor fi trebuit să fie numeroase și insistent cerute 
ca să fie lepiferate după cazuri ; faţă de cei ce vor „trece“ în altă 





16) Uricariul I. p. 320—7, - 


www.dacoromanica.ro 


ȚIGANII DIN ROMÂNIA ` gé 


fară, numai şi numai ca să îndeplinească acolo formal cununia in- 
terzisă în ţară 17). i 

O întrebare s'ar mai putea pune : dacă înterdicţia între Țigani ` 
şi Români e făcută dintr'un motiv pur de drept social-juridic 
sau se vor fi gândit legiuitorii timpului şi la eventuale repercusiuni 
eugenice pe seama neamului românesc ? Din texte nu se poate 
preciza clar cauza. Incurcăturile erau cele de natură juridică; 
cred, ce precumpăneau. Insă spiritul tradiţional al lege se pä- 
strează şi leguitorii Dn cu sfinţenie la ceeace au spus înaintașii 
lor, ca să se păstreze „aceeași” hotărâre și orânduială ca și până 
atunci. Vântul de libertate şi egalitate de drepturi, care începe să 
sufle către sfârşitul sec. al XVIII-lea, înlătură cu desăvârşire 
orice obstacol formal ce ar împiedica căsătoria între Dean și 
Români. i 


2. Restricţiile pe seama neamului ţigănesc nu avură durată. 
Vântul de libertate care bate pela începutul sec. XIX-lea dinspre 
Vest aduce și în Principatele Române aceeași preocupare, pentru 
„a face să înceteze viața vagabondă și imorală a Țiganilor sta- 
tului; pentru a-i așeza în chip lesnicios pe moșiile statului, mâ- 
năstirilor şi boerilor, a îmbunătăţi în chip radical starea lor mo- 
rală şi materială şi de a-i face foarte utili ţării și proprietarilor 
pe ale căror moșii s'ar așeza''18). Se observă o tot mai accentuată ` 
tendinţă de integrarea lor în sânul societăţii noastre. Astfel că 
odată cu eliberarea lor şi câştigarea aceloraşi drepturi pentru Ți- 
gani, înlăuntrul comunităţii româneşti, se deschide o nouă per- 
spectivă de imixtiune. Pe drept cuvânt se poate vorbi de un 
„pericol? acum. Pentru a înţelege primejdia situaţiei dela noi, 
spune Domnul Făcăoaru, trebue să ne gândim că procesul de asi- 
milare e activat și agravat nu numai de. numărul mare de Tigani, 
ci şi de alți factori specifici împrejurărilor dela noi, ca spre ex., 
dispoziţia tolerantă a poporului român, răspândirea Țiganilor pe 
toată suprafaţa ţării, promiscuitatea socială cu populația autoh- 
tonă la oraşe ca și la sate, şcoala în comun, împroprietărirea 
multora dintre ei şi înlesnirea vieţii sedentare care le-a ușurat 
intrarea în comunitatea românească, absența oricăror restricții 
legale şi în sfârşit, dispoziţia ocrotitoare a guvernelor şi a auto- 





17) Art. 8. din legea lui Alexandru Ion Mavrocordat. 
18) Convorbiri Literare An. L nr, 11. 


www.dacoromanica.ro 


96 ȚIGANII DIN ROMÂNIA 


rităţilor administrative 1) ; toate aceste au făcut ca între Dean, 
şi Români să se permanentizeze acel proces de amestec ce tindea. 
la o „asimilare” a Țiganilor, cum am spus, pe o scară întinsă. 

Pe alocurea, ascensiunea socială dela treapta de Țigani 
la cea de Român, în urma amestecului, ia numirea deosebit de 
expresivă, de „ridicare de neam”, ca la Cornova (Basarabia) *),. 
unde situaţia este evidenţiată astfel: urmaşii lui Grigore Vioară, 
acum s'au „dat la câmp”, adică au îmbrăţişat munca câmpului,. 
ca moldovenii, ceeace nu face decât să definitiveze procesul de 
asimilare. 

Intr'adevăr, în ultimul timp, am spus că s'a urmărit mai dea-- 
prape, nu atât problema izolării Țiganilor cât acea a asimilării 
lor. Calea de urmat era prin înrudire ; drumul cel mai drept şi 
cel mai greu de realizat. Ar fi destul de elocvent un examen a- 
profundat al numărului însemnat de Țigani, integrați astfel în 
sânul poporului român. Amestecul de sânge produce spărtura: 
definitivă în cercul închis comunitar şi ajunge de distruge cer- 
cul de fier : legea sângelui. Ca urmare avem adevărate crize. 
Certuri se iscă din partea neamurilor — părţii păgubite — şi rana 
nu se închide, decât peste multe generaţii. In Șanț (Năsăud) s'a 
produs o astfel de perturbare cu consecinţe asemănătoare ` Xenia 
Şot, Țigancă, s'a căsătorit cu Filip Capra, Dean. Fiicele lor s'au: 
căsătorit cu Români — originea ştergându-li-se cu timpul. Da- 
mian Jugan, căsătorindu-se cu o Țigancă, a fost nevoit să se mute 
la părinţii fetei, din cauză că neamurile lui nu l-au mai putut 
suferi 21). 

Un alt mjloc de integrare al Țiganilor în comunitatea: 
noastră, e prin posesiunea de pământ. Exproprierea pe seama Ți- 
ganilor, a atras după sine accelerarea procesului lor de inte- 
grare în comunitatea noastră. La aceasta se împotrivea ca și 
pentru cealaltă alternativă, tot bunul simţ ; apoi conştiinţa de 
grup. In cazul special dela Cornova ca şi în alte părţi, Ţiganii 
având de luptat cu o întreagă organizare de clase sociale, de erar- 
hie de sânge și de avere. Intre o cale de ales și alta, unii par a 
susțire că stăpânirea de pământ ar aduce mai degrabă pe Ţigani 
în sânul neamului românesc 22). 





19) I. Făcăoaru. op. cit. p. 37. 

20) Domnica Păun. op. cit. p. 527. 
21) Boia. op. cit. p. 362. 

22) Domnica I. Păun. op. cit. p. 527. 


www.dacoromanica.ro 


ȚIGANII DIN ROMÂNIA 97 


Dean, fie că au apucat o cale, fie alta, au dispărut fără 
urme, cun se spune, în „sânul“ populaţiei de ali neam. Nu avem 
intenţia să înmulţim cazurile, ci să ilustrăm doar procesul de 
asimilare, amintit. Cercetările la faţa locului au avut norocul să 
descopere realitatea, așa cum este. Suntem în Comuna Cuvejdia 
(Timiș-Torontal). Aci, „uliţa țigănească“ ne mai arată că această 
„parte a satului a fost cândva locuită de 'Țigani. Adevărul e că parte 
dintre et au dispărut fără urmă ; fie prin decese, fie prin emigrare. 
Cea mai mare parte însă a rămas în sat şi s'a asimilat. Aceştia 
prin căsătorii au devenit „Români”. O dovedesc între altele fa- 
miliile Pan, Cusman, Jivandec, Stoi etc. Jumătate din sat, cu 
toate că astăzi trec drept „Români”, sunt Ţigani. O arată filia- 
țiunea antroponomastică. urmărită în registrele vechi din arhiva 
bisericii din sat, începând cu anul 1779 2%). 

Procesul de amestec în ţara Oltului, arată că dintre alte nea- ` 
muri, Românii sunt mai mult amestecați cu Ţiganii de sat; apoi 
vin la rând Rudarii. În ordine descrescândă, urmează Ungurii 
și Saşii. Observând amestecul dintre Țigani și Români şi dintre 
Țigani și Țigani se poate vedea cum, cazurile de amestec înire 
Români și Dean sunt mai numeroase decât acelea dintre Țigani 
şi Ţigani între ei. Socotiţi pe categorii, numărul cazurilor de 
amestec între Țigani de sat şi băeşi nu c deloc mai mare ca acela 
realizat între Români și Țigani de sat, iar, Tiganii corturari, 
întâmplător au căzut în delictul de amestec cu alţi Ţigani băeși 
(Lisa-Făgăraș). 

Alătur aci tabloul și diagrama procesului de amestec întâlnit 
de mine la Țiganii din Țara Oltului. El va fi cu mult mai mic, 
în raport cu alte părţi din ţara noastră, ca în Muntenia, sau 
Oltenia. 


I. Cazuri de amestec —bilateral şi unilateral—între Țigani şi alte 
Neamuri din Ţara Oltului. 


A. Amestec bilateral: 
(Intre Ţigani, Români, Unguri şi Şaşi) 


Ţigani de sat şi Români ........c ceea 17 
Ţigani „băeşi“ şi Români ....... cecene 9 
Ţigani de sat şi Unger... KEE 5 
Țigani de sat şi Gagi. cecene 4 


35 35 


23) Cazul a fost adus la cunoştinţa noastră de către D. Ion Popovici, 
în urma unei cercetäri monografice. 


www.dacoromanica.ro 


98 ȚIGANII DIN ROMÂNIA 


B. Amestec unilateral » 
(Intre Ţigani, Români, Unguri, şi Sași) 


Ţigani de sat şi Români............... Sep au o iu 4 
Team „băeşi“ şi Români. .... eee 3 
Ţigani de sat şi Ungunt, picaj tt a o — 
Ţigani de sat şi Saşi ....... ce 2 
9 8 


Total general A4 


II, Cazuri de amestec — bilateral şi unilateral — între Ţigani. 


C. Amestec bilateral + 


Ţigani de sat şi „băeşi“ ...... ne 11 
Ţigani de cort şi „băeşi“ ,.... see _2 
13 


III. Amestec bilateral şi unilateral între Români şi Ţigani 


D. Amestec bilateral - 


Ţigani de sat şi Români .....s see 17 
Ţigani «băeşi» şi Români .... cn 9 

E. Amestec unilateral : 
Români şi Team de sat ........ecee ee 4 
Români şi «băeşi». „men _3 
33 


3. Amestecul acesta, destul de profund, se exercita între 
Țiganii din sat și populaţia neţigănească din România. In tot 
cazul numărul probabil al acestor „corci“ se crede că n'ar fi prea 
departe de numărul Țiganilor puri 2%). Dela această ridicare din 
neam, numai Ţiganii de cort sunt excluşi. Numai ei consideră o 
crimă dezertarea din sânul comunităţii. „Rares, très rares sont 
les cas ou une Roumaine épouse un Tsigane sédentaire, mais ja- 
mais elle wépousera un nomade. Cependant, dans les villes ou les 
Tsiganes sont plus riches et plus civilisés, on rencontre des alli- 
ances entre Roumains et Tsiganes, bien entendu dans les classes 
sociales les plus basses“ 25). Legile grupului îi înfruntă nemilos. 
lată motivul pentru care între ei nu avem cazuri de amestec și că 
această ramură de 'Țigani să fie dela început scoasă din cauză 
când e vorba de posibilitatea integrării Țiganilor în comunitatea 
românească. 





24) 1, Făcăoaru. op, cit. p. 37. 
25) Popp Şerboianu. op. cit. p. 75. 


www.dacoromanica.ro 


e ȚIGANII DIN ROMÂNIA 99 


Nu tot astfel stau lucrurile când e vorba de Rudari, (băeşi, 
lingurari) ; ei, au în urma lor, un proces de integrare, datorit, pre- 
cum se știe, unor consideraţii necunoscute nouă îndeajuns, graţie 
cărui fapt, ei ne apar ca şi integrați — nici ei nu știu de când — 
ne mai având nici-o legătură cu neamul ţigănesc: nici de înru- 
dire de sânge, nici de limbă ; nici chiar de obiceiuri — caracter. 
Firea lor e deosebită de a celorlalţi Tigani. Așa se face cum 
Românilor nu le repugnă, în aşa mare măsură, integrarea 
lor în comunitatea românească. Astfel sunt datt ca „românizaţi“ 
cei din Orlat jud. Sibiu; așa numiții „băeşi”, întrucât „unii 
dintre ei nici nu se deosebesc de români“. Aceştia sunt de religie 
greco-ortodoxă şi li se mai zic şi „corfari“ ; printre ei sunt şi greco 
catolici, dar în proporție mai mică °’). 

Tot așa cei din Gura Râului — acelaș judeţ. In Muscel şi 
mai puţin în Țara Oltului, se întâmplă acelaş lucru : dacă se ivesc 
cazuri de amestec între Rudari și Români, faptul nu e salutat cu 
bucurie ; el nu produce însă îngrijorări și crize ca în cazuri in- 
verse. Amestecul sporadic pare mai mult sau mai puţin normal. 
Dar nu e cazul, fiindcă între Români și Rudari deosebirea nefiind 
"mare, integrarea e realizată prin grup. Cazurile individuale nu 
interesează în așa mare măsură. De unde rezultă că Rudarii vor 
trebui sub orice formă integrați — mai ales sub raport economic, 
administrativ şi cultural — fiindcă de rest am spus că sunt inte- 
graţi dela sine, prin firea lor, oarecum diferită de a celorlalţi 
Ţigani. 

Reorganizarea vieţii Rudarilor în cadrul de viaţă al poporu- 
lui român nu se impune însă mai puţin imperios. Ei vor trebui ` 
împroprietăriți, dirijaţi deaproape. Cazul dela Ucea de Jos-Fă- 
găraș, este concludent : din 15 împroprietăriți, 4 mai rețin pămân 
turile, 11 le-au vândut 27). Ceeace dovedeşte că nesupraveghiaţi 
nu devin buni agricultori nici aceştia, decât cu timpul. Odată 
însă, cu o bună reorganizare a vieţii lor, aceste lipsuri vor fi îm- 
plinite. Ultimele reziduri ale unei origini obscure, vor dispare și 
ele și o populaţie însemnată va înceta să rămână uitată şi în sus- 
pensie ca legătură organică faţă de neamul noștru. Am spus că ei 
se situează la egală distanţă între Români și Țigani. Meseria 
lemnului intrându-le în sânge, vor putea la nevoie să fie îndrep- 





26) R. Simu. Monografia Com. Orlat. (Sibiu) 1895 p. 51. 
27) Vezi graficul nr. 5, A 


www.dacoromanica.ro 


100 ȚIGANII DIN ROMÂNIA 


taţi spre o technică evoluată a lucrului în lemn. Până atunci va 
trebui să ştim precis câţi sunt în întreaga ţară. Cifra de 100.000 
pare a nu fi exagerată. In ţara Oltului la 4.627 de Țigani sunt 
1.947 sau 42,7% Rudari; în Muscel par a fi cam tot atâţia. Si- 
Data e de aşa natură că ne putem întreba: dacă mai e nevoie 
ca Rudarii să constitue o „problemă”, întrucât ea şi aşa se va des- 
lega, cu timpul, dela sine. Pentru ei se cere numai ridicarea stan- 
dardului de viaţă ; ameliorarea stării economice și culturale. 

Rămân "Dean de cort şi cei de sat. Intrebarea care se pune, 
e, dacă faţă de aceştia rămânem și mai departe la acelaş proces 
de asimilare lentă sau dacă ridicăm interdicţia totală sau parţială. 
Observăm însă că problema nu se pune la fel pentru 'Țiganii de 
sat, ca pentru cei de cort. Cei de cort sunt imposibil de asimilat. 
Și chiar de s'ar produce prin cine ştie ce mijloace asimilarea lor, 
ea ar produce o perturbare gravă în constituţia sângelui românes:. 
Din această cauză, suntem pentru o izolare totală faţă de Ţiganii 
de cort. Dintre aceştia, trebuesc însă rezervaţi o parte, pentru un 
parc în natură, spre a nu pierde ţara o specie rară aflată printre 
noi. Restul.nu interesează. 'Trebuesc înlăturați în mod absolut din 
viaţa poporului nostru. In zilele noastre ar putea fi muiaţi undeva 
în Transnistria sau dincolo de Bug. | 

Altfel stăm cu Țiganii de sat. Aceştia s'au „integrat“ într'o 
măsură apreciabilă vieţii noastre economice, şi au pătruns, deşi 
sporadic, chiar în viaţa noastră culturală. Nu au însușiri pentru 
viaţa agricolă. O demonstrează graficul ce arătăm (Nr. 6) : 56,9% 
din pământul primit prin expropriere de către cei din Şercaia- 
Tara Oltului, e vândut. Procentul ar fi fost mult mai mare dacă 
n'ar fi fost vorba de locuri de casă, pe care nu și le-au putut vinde 
şi care micșorează astfel — nevoit — procentul locurilor vândute 
faţă de băeşi 25). Sunt însă pricepuţi meseriaşi : fierari, zidari şi 
mai ales lăutari. Vor trebui cruţaţi meseriașii. Mai ales aceştia 
— fierarii şi lăutarii — au devenit în mijlocul poporului nostru 
de neînlocuit. Are dreptate Popp Șerboianu când spune despre 
lăutari că-şi fac o glorie din a vorbi românește pretutindeni pe 
unde umblă precum şi de a îmbrăca costumul naţional 201. De 
fapt et sunt cei cu o conștiință mai clară țigănească, cei mai 
evoluaţi — dar şi cei mai avuţi, din care cauză, se observă prin- 





28) Vezi pralicul Nr, 5. 
29) Popp Șerboianu op. cit. pag. 63. 


www.dacoromanica.ro 


ȚIGANII DIN ROMÂNIA 101 
tre ci o tendință mai intensă de integrare printre noi și se afișează 
vu orice ocazie. Sunt de pe acum sate specializate cu 'Țigani mu- 
zicanţi care vor trebui până la un oarecare punct cruţate. Ast- 
fel în Muşcel e satul Bughea de Sus. „Zi-mi bugheanul”, 
însemează : „zi-mi brâu ca la Bughea“. In Ţara Oltului, satele 
Mândra, Grid, furnizează muzicanți. i 

Intr'un anumit procent, la suta de locuitori, ei rămân locu- 
lui și balastul, marele număr de 'Țigani de sat, așezați la ţară sau 
la orașe mai ales, va trebui colonizat într'o parte mărginaşă a 
țării, trecuţi peste Nistru, la caz, sterilizați spre a nu se mai în- 
mulți și astfel să li se piardă neamul care ameninţă să înăbușe 
însușirile bune, existente în populaţia noastră. Să nu uităm că bas- 
lardul se: apropie mai mult de partea neamului inferior 5%). lar 
prolificitatea Jor superioară, înlesnește o difuzare largă și efec- 
tivă a dispoziţiilor inferioare impusă prin corcire 81). 

Pe viilor, în oraşe, nu va mai putea trăi decât un mic număr 
de Ţigani meseriași brevelaţi. Printre primele oraș  descongestio- 
nate de Dean, ar trebui să fie orașul București. poi, pe rând, 
celelalte orașe, capitale de provincii. Urmează satele, în ordinea 
numărului însemnat de Dean pe care-l au. Înlăturarea se va 
putea face progresiv și pe o perioadă mai mare de timp. 

Rezultatul cel mai de seamă al examenului nostru este, deci 
soluţionarea problemei Țiganilor din România pe categoriile de 
Tigani delimitate astfel. Acest fapt nu e decât o consecinţă a fe- 
lului în care concepem întreaga problemă a Țiganilor, spre deose- 
bire de alţi cercetători de până acum, care aveau în vedere Țiganii, 
global. Prin aceasta, problema se simplifică și practic şi teoretic 
și îşi primeşte alţi sort de isbândă în deslegarea ei. In loc să 
avem în față marele număr de Ţigani din România, vom avea pe 
vând : Țiganii de sat, de pădure (rudari, băeşi, lingurari) şi de 
cort. Gradul lor de integrare şi izolare am văzut că e diferit. 
Acesta e de altfel a singurul punct de plecare în deslegarea 
problemei ce ne preocupă. 7 


30) Dr. P. Râmneamţu : Consecințele amestecului de populație. Transil- 


- vania nr.5—6 p. 186—7. 
31) Dr. I. Făcăoaru, op, cit. pag. 38. 


www.dacoromanica.ro 


VI 


OCUPAȚIUNI 


1. Sub raport economic, Țiganii sunt organizați în bresle naturale. 2, 
Tiganii de sat îmbrățișează cele mai felurile meserii, dar şi cele mai cunoscute : 
agricultori, fierari, muzicanți etc, 3. Colectarea fructelor e o îndeletnicire co- 
mună, atât Țiganilor de sat cât şi Rudarilor (mai ales), 4. Unitatea de 
breaslă a Rudarilor, e asigurată prin preponderența prelucrării lemnului verde, 
în unelte de utilitate casnică, 5. Obţinerea lemnului „uşor“ şi „greu“. 6. Ru- 
darii ca lucrători în lemn. 7, Tehnica, instrumentarul. 8, Desfacerea produ- 
selor. 9. Alte ocupaţiuni. 10. Țiganii de cort şi îndeleinicirile lor. 11, Tiganii 


va spălători de aur. 


1+ În domeniul economic, Țiganii se prezintă ca un exemplu 
tipic de diferenţierea muncii sub formă de bresle naturale. Aceste 
bresle, într'adevăr sunt pătrunse de un caracter cu totul natural. 
In ele meșteșugul nu se învaţă prin şcoală. Copilul creşte şi tot- 
odată deprinde meșteșugul. El se moşteneşte din generaţie în 
generaţie, așa încât, cu timpul le intră în sânge. Nu numai atât: 
meșteșugul astfel deprins, nu trece dela o categorie (neam) de 
Tigani, la altă categorie de Țigani, ci se limitează la neamul res- 
pectiv, astfel că, putem spune că ei, după felul de activitate, 
ajung de se determină etnografic. Întru atât ocupaţia ajunge de 
le influenţează caracterul de grup. Neavând alt caracter etnic de- 
terminant (în afară de conformaţia somatică), de multe ori ocuè 
bația este aceea care se ridică între ei ca factor de diferenţiere 
etnică. Între corturari de 'ex., avem numiri ca: Sofia Ciurar, 
Maria Căldărar etc. - 

Un lingurar nu va îmbrăţișa alt meșteșug decât al lucrului 
în lemn și invers: un căldărar rămâne căldărar prin neam dar 
şi prin ocupaţie. Acesta este caracterul natural de breaslă pe ca- 
rel prezintă Tiganii, pe oriunde se găsesc. 

Tot ocupaţiunea a contribuit, în mare măsură, ca dela ori- 
gine ei să aibe destin aparte, unii faţă de alţii, în limitele aceleiași 
ocupaţiuni. Diferenţierea muncii la Țigani, privită astfel, e rea- 
lizată printr'un trecut lung. Ea e un rezultat direct al luptei pen- 
tru existenţă întrun mediu specific de viaţă. Dar nu aceasta 


www.dacoromanica.ro 


ȚIGANII DIN ROMÂNIA 103 
vrem să scoatem în relief, cât influența pe care au exercitat-o 
„espectivele ocupaţiuni asupra felului lor de a fi. Ocupaţiunile 
au constituit factorul care a împărţit până la diversificare nea- 
mul ţigănesc, i 

Pe ei nu i-a ținut strâns legaţi unii de alții, nici religia nici 
cultura, ca pe Evrei, nici chiar limba, greu de a se impune întrun 
mediu străin şi superior traiului dus de ei. Ocupaţiunea le-a de- 
terminat însă felul de a fi până în a constitui nat) separate. Intre 
ele, diferitele soiuri de Tigani, se șocotesc în urma acestui fapt, 
drept naţii. Corturarii spun de Rudari că ei nu sunt de „naţia 
noastră“ și tot astfel Țiganii de sat spun de Rudari l„băeşi“, 
lingurari) as a. m. d. Ceeace dovedește că ei sau răslețit 
unii de alţii şi nu i-au mai unit decât ocupaţiunea — rămânând 
în urmă, aproape, tot atâtea neamuri de Țigani câte ocupaţiuni 
au. Acesta ¢ un adevăr, dar nu e un adevăr general valabil. (Am 
demonstrat când am vorbit de categoriile de 'Țigani dela noi). 

In special adevărul de mai sus are valoare cu cât Tuut 
sunt mai neevoluaţi (cum sunt cei nomazi, Rudarii) cei dintâi 
având ca ocupaţie prelucrarea tablei de fier, tinichea ori a pielei 
(ciurari), a osului (piepteni) ; cei din urmă se ocupă cu prelu- 
crarea lemnului verde în strictul înțeles al cuvântului. Acolo unde 
se prezintă împrejurările optime, ei realizează această unitate de 
breaslă la maximum, formând o adevărată nație în raport cu 
alte neamuri de Ţigani. E cazul cu Rudarii de pretutindeni. 

Am arătat în capitolul amintit că acesie ocupaţiuni nu sunt 
puţine și că ele au oarecare însemnătate pentru nomenclatura 
diferitelor fracțiuni de Țigani, care își duc viaţa, din această cauză 
intrun separatism mai mult sau mai puţin absolut unele faţă 
de altele. 


„Dela Paşte cumperi 
întruna la cucuruz”. 


Conştiinţa lipsei lor de unitate ca neam e limpede, aşa cum 
e limpede conştiinţa lor ca Țigani de cort, Rudari sau de sat. 
Aşa încât, Popp Șerboianu, vrând să-şi reprezinte mai bine cate- 
goriile de Țigani, n'a pregetat să adopte criteriul ocupaţiei ca 
fiind cel mai indicat pentru împărţirea lor în categorii. 

Noi însă ne-am oprit, după cum am văzut, la un criteriu 
denumit organic, care îmbrățișează pe toți Țiganii dela noi: de 
sat, Rudari, (lingurari, băeși) și nomazi. 


www.dacoromanica.ro 


104 ȚIGANII DIN ROMÂNIA 


2. Faptul că majoritatea Țiganilor de sat trăesc în mediul 
nostru rural, e de aşteptat ca ei să practice într'o formă oarecare 
agricultura. 

Dela început irebue să ne așteptăm că ei făcând agricultura, 
nu înţeleg prin această îndeletnicire o ocupaţiune care să acopere 
pe toate celelalte, cum se întâmplă la ţăranul nostru. ln pri- 
mul rând, ei o vor practica fiind plătiţi cu ziua la Români (sau 
la alte neamuri din cuprinsul ţării) : o vor practica altfel, pe loc 
luat cu arendă sau în parte, lucru care le fixează un caracler deo- 
sebit agricol. Din aceasta rezultă că ei nu stăpânesc efectiv un 
domeniu de activitate, ci sunt sau în slujba proprietarilor de pă- 
niâânt de alt neam, sau dacă-l muncesc pentru ci, sunt debitori, 
la fel, proprietarilor dela cari iau în parte sau cu arendă. Prin 
urmare despre o viaţă agricolă a Țiganilor de sat nu poate fi 
vorba în situaţia în care se găsesc ei astăzi. Că nu-şi pot stăpâni 
avutul — proprietatea imobiliară — (în afară de strictul nece- 
sar: casa și cât ţine casa), o dovedeşte cercetarea noastră din 
Şercaia, comună fruntaşă în Țara Oltului, unde situaţia ar fi 
putut favoriza de minune elementul Țigănesc, din mai multe 
puncte de vedere. Dar se constată, că 56.9% — adică mu mult 
de jumătate din pământurile cu care au fost împroprietăriți 
Dean de sat din Șercaia, au fost vândute, rămânând, cum am 
spus, strictul necesar. (A se vedea graficul). Aceasta dovedește 
că Dean sunt un neam, organic, inferior, ce trăesc ca popoarele 
„primitive”, de azi pe mâine („von der Hand zu dem Mund”), 
sau cel mult îmbrățișează meșteșugul caracteristic. Mânăstirea 
Domnească din Câmpulung-Muscel, a avut numeroşi Ţigani robi. 
La emancipare, aceşti au iscălit o „jalbă“ către egumen, în care 
spun că ei nu pot trăi la țară ca clăcași plugari, „fiindcă hrana 
noastră nu e munca plugarului, ci ca meșteșugari am trăit şi trăim 
totdeauna în oraş“ 1). 

In lumina acestor generalităţi va trebui să ne gândim la agri- 
cultură ca îndeletnicire a Țiganilor. 

O situaţie excepţională o deţin Țiganii de sat, pe alocuri, ca 
spre ex. la Făgăraş. Aici Ţigânii din oraș făcând grădinărit, 
valorifică munca depusă în cultura cepei, poate, ca în nici o altă 





1) Pr. I. Răutescu. Jalba Țiganilor către egumenul Mânăstirii Câmpu- 
lung în Muscelul nostru II Nr. 8 p. 13. 


www.dacoromanica.ro 


| FIGANII DIN ROMÂNIA 105 


parte din ţara noastră. E, cred, interesant să ne oprim cât de cât 
spre a vedea, în ce constă fenomenul așa de rar întâlnit. 

La Făgăraș, cum e ai firesc, Țiganii se dedau la mai multe me- 
şteşuguri. La acest lucru, ne putem aştepta. Cei de pe Brânco- 
veanu, °) sunt toţi meseriași (afară de un muzicant) : 4 cismari, 2 
fierari, restul zidari, rotari. „Aproape toţi știu să lucreze cismă- 
ria’. Cei din str. Cimitir, sunt muzicanți, zugravi ; 1/3 din ei au 
această ocupaţiune. Dacă nu pot să înveţe meserie, pun mâna pe 
vioară — pe când dincolo (Brâncoveanu), se dispreţueşte vioara, 
cei dela Cimitir (care sunt şi cei mai numeroși), cultivă în schimb 
ceapa. Trebue să subliniem dela început că ei nu folosesc locul, 
nici aici ca proprietari de pământ, ci îl iau dela „oameni plugari“, 
cultivându-l în parte sau cu arendă, măsurat la „pas“. 

De aici, „pasu și suta”. Dacă-s 10 paşi (lăţime) dau 1.000 de 
lei (în anul 1939). Plătesc, (după alt informator) 1.200 lei pentru 
„10 pași” de loc, sau „100 straturi”. 

La muncă spre a putea ieși la rezultate mai bune, se împru- 
mută, sau cum spun ci, lucrează „pe ajuiate“. Mâine dacă pune, 
trebue să mă duc la ia (la care a venit împrumut) — dacă am ter- 
ninal. Sau am avut opt inse ; la ielea toate ieu trebue să merg. 
Mai luăm şi pe bani“ 4). 

ŞI cum ţăranii de prinprejur cultivă și ei ceapă pentru târg, 
se înţelege că între ei și Ţigani există nemulțumiri de pe urma 
concurenţei. "Țăranii din Beclean (sat învecinat) fac concurenţă 
en ceapă Țiganilor din Făgăraş. Ei au un avantagiu : au locul lor 
şi, prin urmare, le dă mâna să vândă mai eftin. Intr'o zi de Iulie, 
Ţiganii fac legături de ceapă ; cinci cepe'n legătură și o dau după 
cnm e preţul : 3-4 lei. Toamna o fac cununi și o duc la târg. „Fa- 
cem cîte cinci sute de cununi și tocmim tot unu dela sat cu caru 
pentru 600—800 lei, dacă stă pe 2 zile. Mergem la tîrg cu ia ; ie 
tîrg la Mediaș; ie tîrg la Sibiu, şi prin sate“. Ceapa e recunos- 
-cută : ceapă roşie, „dulce”. Toamna o fac cununi și o duc la târg. 
Acum e vorba de cea scoasă în vară și pe care o duc la târg la 





2) Sunt localizaţi de două cartiere: pe str. Brâncoveanu şi lângă Cimi- 
tir, (vezi planul orașului Făgăraș). 
3) Int, N. Hoju de 28 ani cu 4 clase primare, vezi şi graficul alšturat 
(Nr, 4), 

4) Inf. Gh. Hoju, „Depinde de loc. nu de parale or dă om. Anul de 


“patru ori, toamna, primăvara. Toamna la trei săptămâni îl întorc de două 
ori... Inf. Gh. Ciucan. 


www.dacoromanica.ro 


106 ȚIGANII DIN ROMÂNIA 


Cohalm. Se vinde și după loc (când e lipsă de „arpagică“. Dacă nu 
e ceapă verde, ple-intinzi şi la aialaltă care trebue să se coacă“. 

Dela situaţia arătată a Țiganilor din Făgăraș, trecem la sate,. 
unde găsim aceiași formă de economie agricolă întâlnită şi la Ru- 
dari. Adică, neavând pământ, merg la seceră în altă parte, la Saşi 
socotiți ca adevăraţi stăpâni, acolo unde conlocuiesc, în acelaşi 
spaţiu. O adevărată „neoiobăgie” iese la iveală acum. De pus. 
„cucuruz“, îi face „clacă“ la sas, 16 zile; 4 zile de ferdeală“ 5). 

Țiganii din Șercaia lucrează însă în parte ; „jumătate, jumă- 
tate”, cum spun ei. Iau şi cu arendă. Mai bine ies în parte. Mo- 
tivul e justificat, „poate că nu se face“ şi atunci trebue să plăteşti.. 

In urma acestui fapt, de subordonare economică, până la a- 
servire, s'a născut între Țigani şi Saşi, o convenienţă socială ade- 
cuată : ei sunt priviţi de către Țigani ca protectori. Vermenul e 
consacrat în partea locului şi nu ştiu să fie scos în lumină până 
acum. E vorba de Țiganul care a fost slugă la Sas; de Țiganul 
căruia Sasul îi împrumută bani ; îi dă de mâncare și în schimb e o 
garanție pentru Sas, că are un om de ajutor oricând are nevoie la. 
munca câmpului. In felul acesta, mai fiecare familie de Ţigan, în 
Şercaia, are câte un „protector” sau „stăpân”. Și Românii spuneau 
Saşilor prin 1848 „stăpîne“, mi se spune, ceeace dovedeşte că aici 
se mai perpetuează încă, un sistem medieval de subordonare eco- 
nomică ce angajează convenienţe sociale tipice. 

Trecând în Cârtişoara, apropierea de Bas dă la iveală acelaș 
fenomen ; suntem obligaţi să recunoaștem acelaș lucru : o 'Țigancă 
ce se ocupă cu cusutul, întrebată de mine cum și pe unde vinde cusă- 
turile, Tăspunde : „am stăpine cunoscute unde vindem berle, pen- 
tru băeri la saci, la papuci. La Bast, tot stăpine le zicem — îmi 
spune ea; la Romîni pă nume. Aşa se zice de când îi lumea la 
Saşi...” 6). 

Stăruind întrucîtva mai departe, aflu că în loc de nene, bade, 
lele, ci întrebuinţează pentru Bas, „stăpîne, stăpînă“ ; la Români : 
tade, vecine. De ce ? Intreb eu. „Că tot lucrăm la ei, Rumînu-i dă 
naţia noastră ; botezați ca și noi... 7). Altă voce : „la Sași şi la Ro- 





5) O găleată de 1/2 de jugăr are patru „„ferdele“, 

6) Inf. Maria Novac, din Cârțișoara, Ea pretinde că Săsoaicele nu sunt 
aşa de sgârcite ca Româncele noastre, sau mai degrabă ar susține că numai 
când e vorba de ea, Săsoaicele nu sunt sgârcite.,, 

7) Inf. Glafira Dumitru și Lazăr Stoica din Cârtişoara. Pentru o înţe- 
legere mai largă v. .„Consideraţiuni asupra Raporiului dintre Țigani și Ro- 
mâni“, p, 12—17.. 


www.dacoromanica.ro 


ȚIGANII DIN ROMÂNIA 107" 


mini, le spuneam stăpîne odată. Acum nu”. lar rudăreasa, prin: 
satele românești, vânzând marfa, strigă ::.„Luaţi-vă corfe și mături 
nevastă”! Prin cele săsești, înlocuesc cuvântul „nevastă” prin cel, 
de „jupâneasă”. 

Fireşte, raportul de subordonare între Țigani şi Bag se perpe- 
tuează şi astăzi, deși întrun grad mai atenuat. Nu greșim, cred, 
când atribuim acelaș raport de subordoare și aceeaș formă de: 
activitate agricolă peste tot și față de Romini, cu atât mai mult, cu 
cât, între Țigani și Români legătura e și mai strânsă. 

Dintre 'Ţiganii de sat, se recrutează cei mai diverşi meseriaşi. 
Diferenţierea muncii între ei a ajuns așa de departe, încât, între 
ei te găseşti (vorbesc mai ales de Dean din mediul rural) ca în- 
tr'o adevărată diviziune a muncii. Am în faţă un tablou. Am scos 
la întâmplare zece sate din Țara Oltului în care ne putem face o 
idee despre îndeletnicirea "Țiganilor de sat. Ca braţe libere de- 
muncă, se înscriu cei mai mulţi. Sunt pălmașii, zilerii. Urmează 
fierarii. Nu este nimic neașteptat.Meseria lucrului în fier este 
prea cunoscută pentru Tigani, ca să mai fie scoasă în evidenţă. 
Sunt țiganologi care susţin că Dean ar fi ante-mergători ai 
epocii bronzului pe meleagurile noastre (Bataillard) — prețuind 
sau referindu-se la' îndemânarea cu care ei lucrează fierul. In 
«leosebi metalele, fiindcă o parte din corturari suni şi ei „căldărari “, 
alţii „costorari““ etc., iar alţii sunt spălători de aur, care trebuesc 
înglobați din punct de vedere profesional aceleiași virtuţi ce-i îm- 
ping spre aceeași ocupaţie. ln trecut preparau pentru regi arma- 
ment de războiu și obțineau privilegii importante — astăzi nu e 
sat să se poată dispensa de a avea unul până la doi sau chiar trei 
fierari. In Țara Oltului de exemplu, numai în două sate am aflat 
fierari dintre Români, restul pretutindeni, Țigani. Intre celelalte 
meşteşuguri, (exceptându-se lucrul cu ziua) la cei din Țara Oltului 
precumpăneşte lucrul în fier. La 10 sate avem 39 fierari — capi 
de familie. O roată de car trebue legată în fier ; un „raf“ pus la 
roată în comuna 'Telechi-Recea în anul 1939 costă 20 lei, cu fierul 
omului. O potcoavă 5 lei (iarăși cu fierul adus de om). Un fierar: 
poate face 30 de potcoave din fier nou pe zi. 

Fierarii lucrează şi ei pe bani sau primesc de-ale traiului : 
„Slănină“, „pitä“. 'Ţiganii din Racoviţa (Sibiu) fac, afară de- 
uneltele cunoscute : cuțite, foarfeci, seceri. Asta dovedeşte o mare- 
îndemânare și înţelegere în meșteșugul fierăritului. Dela fierăria 


www.dacoromanica.ro 


10 ȚIGANII DIN ROMÂNIA 


propriu zisă, pelă orașe, trec apoi şi la tinichigerie. Unul din Fă- 
găraș poate spune : „cîrpesc și eu la ploctăne“ a se fereşte să se 
declare pe de-a-întregul tinichigiu, spunând că el numai „răpă- 
leste" (repară). 

Dar opinia generală în Țara Oltului, între săteni, e că satul să 
aibă cel puţin doi fierari : uńul la o margine a satului, iar celălalt 
la cealaltă margine a salului. E cazul să arătăm că fierăritul e 
una dinlre puținele ocubaţiuni peniru care Țiganii sunt trebuin- 
cioşi socielății noastre. Intr'un caz de „izolare“ completă, fierarii 
vor trebui înlocuiţi, în mentalitatea ţăranului nostru însă, s'a în- 
retăţenit ideia că numai Dean pot {i fierari... 

A exista sat fără ca să aibă fierar, însemnează o adevărată 
dificultate pentru locuitori. Urmarea e că se vor îngriji ei să-și 
-aducă fierari de unde pot. 


„Ploicic-aduce câștig 
din pung-aară“. 


Un alt meșteșug la care recurg Ţiganii de sat, e cărămidări- 
tul. Tot ei fac cărămizi. In Țara Oltului, din zece sate (cu 210 pro- 
fc«sioniști capi de familie) 23 se recunosc „cărămidari“. După zileri 
(salahori, pălmași), fierari, ca număr, ei vin la rând. 

Suntem în toiul verii, întrun sat din Ţara Oltului, unde 
notez : „parte din cei din Râuşor, sunt plecaţi de astă primăvară 
la cărămidă, de unde se mai întorc din când în când ca să vază 
„dacă mai stă casa“ ; n'a luat-o apa ?... Timpul de lucru e din 
10 Mai până în August. Dar unde merg? Merg prin alte sate, cu 
familie cu tot, pe unde găsesc de lucru. Fac „contract“ cu omul, 
căruia îi lucrează și tot acolo, pe loc, îşi fac așezări sezonale : lo- 
cuiesc în bordeie. Materialul bordeiului poate difer) dela om la 
om și este dat de către proprietar. Aci ei se angajează cu „ruptu“. 
Neculae Ciungu cu nevasta (din Lisa Făgăraș) lucrează cu „rup- 
tu“. D vine la mie 300 lei. I se mai dă băutură, mâncare : „cupe 
de lapte, salată, cartofi“. 

Ceeace mi s'a părut mai interesant, e forma sub care sunt 
apucați la mână de proprietarii cărămizilor, ei fiind nevoiţi să 
se îndatoreze de cu iarnă pe la oameni prin sat. In schimb le 
face cărămidă (dacă e cazul). In general se poate spune, că „se 
împrumută iarna și lucră vara“. Preţul se înţelege că e altul iarna 
şi deci cu atât mai avantajos pentru proprietar, cu cât ei sunt mai 


www.dacoromanica.ro 


ȚIGANII DIN ROMÂNIA . 109: 


strâmtoraţi în timpul iernii. Se plăteşte de multe ori şi în natură. 
In cazul din urmă „bucatele“ vor intra în socoteala cărămizilor. 
Mi s'a părut că cei mai în mizerie dintre Țigani sunt acești cără- 
midari... 

Un "Dean (Iacob Samoilă), din Făgăraș, în ulița Becleanului, 
face cărămidă învățătorului din Vad. Preţul e 200 lei, o pâine și 
4 „cofe“ de făină la mia de cărămizi. | 

Focul pentru ars cărămida îl dă omul. Paie pentru învelit 
cărămida, la fel. Cei mai harnici cărămidari ajung de fac și 1000 
cărămizi pe zi. „Numai când plouă e mai rău“. Lucrul merge 
greu atunci. Sunt anumite locuri bune pentru făcut cărămidă. 
Pentru cei din satul Lisa, „în Grauri“ se găseşte pământ foarte bun 
Aci se face cărămidă de 10 ani. Găsesc apoi alte 4 bordee de 
cărămidari în Lisa, la „Piscu Bochi“. 

In Sâmbăta de Jos, de exemplu, locul unde se face cărămidă, 
e pe „Dealul cel mare“, la hotarul cu Sâmbăta de Sus, unde lu- 
crează în zi de vară la cărămizi, 13 familii de Țigani, veniţi din 
mai multe părţi: Rucăr, Sâmbăta, Ucea de Jos, Drăguş — toţi 
strânşi aici, unde au „căpătat“ de lucru. lucrează pe familii, 
cu schimbul : o zi merge o familie la alta și lucrează, iar în cea- 
laltă zi îi întoarce ziua de lucru. Astfel se obţine mai mult spor, 
atât la făcut cât şi la tăiat. Făcut, scos, ridicat a pus în cuptor. 
Prelucrarea materialului până ce cărămida e gata, trece prin mai 
mulle faze : mai întâi se sapă pământul, care, amestecându-se cu 
apă, e luat de 4 ori la sapă. Amestecul e cărat cu roaba la masa 
unde i se dă forma. Se aşează jos pe uscat, rând pe rând, una 
lângă alta, formând laolaltă o „arie“, iar după ce se usucă fac din 
ele un „banchet“ — 1000 de bucăţi banchetul. 

Arderea cărămizilor se face la cuptor, cu care prilej trebuesc 
oameni mai mulţi şi mai tari. Patru din cej mai tari sunt ţinuţi 
numai ca să aşeze. Ultima fază e atunci când se dă foc cuptorului 
care trebue împrospătat cu lemne dintre cele mai grele şi prin 
urmare mai anevoie de introdus în foc. 

In două zile cu căldură, cărămida se usucă. Dacă nu-i ajută 
timpul și plouă, cărămida stă cu săptămânile întinsă. Intr'o ase- 
menea alternativă pe bună dreptate, „ploicic-aduce cîştig din 
pung-afară“. Iată două contraste ce angajează atitudini deosebite : 
țăranii doresc în lunile secetoase de vară, ploaie, pe când cără- 
midarii doresc căldură şi cât mai multă secetă. Nu în zadar pe: 


www.dacoromanica.ro 


110 ȚIGANII DIN ROMÂNIA 


-urma acestui desacord, se naşte credinţa, după care, cărămidarii 
ar deţine secretul regimului ploios, cu un cuvânt, că ei ar lega 
„ploile“... 

In anul 1919 îmi spune un cărămidar — din Șinca Nouă — 

-că a fost o secetă mare. Au început oamenii să se puie pe gânduri 
şi întrun târziu s'au pomenit cu ţăranii: „or venit oamenii. Eu 
lucram acolo-n jos, în capul satului — au venit şi-au furat for- 
mele şi cărămida şi a băgat-o în vale: să plouă. (Nu plouase vo 
şase săptămîni)“ 8). 

Se zice că ar pune cărămidarul — pentru acelaș scop — o că- 
rămidă să ardă, Se mai spune că tot ei prind o broască şi o ard 
în foc, cu cărămidă cu tot şi în felul acesta ar lega sau ar încuia 
ci ploile. Noi n'aveam intenţia să ne extindem. Intre alte meserii, 
cărămida o fac Dean de sat (și parte din Băeși, prin Ardeal) — 
toți aceştia devin în timpul iernii disponibili şi îngroaşă braţele 
de muncă devenite libere. Sunt predispuşi deci şomajului. 


Cercetările de acest fel pretind o lumină deplină asupra gru- 
pului etnic ţigănesc. In prealabil o serie de cercetări în legătură 
cu mediul rural, independent de oraș, pentru care trebuie să avem 
o evidență aparte. De ex. la ocupaţii, cele două medii se pretind 
deosebit studiate. Meseriile vor precumpăni în mediul urban; 
aceasta o arată orașul Făgăraș, unde posibilitatea de a învăţa o 
meserie e mai mare. Cererea la fel. Se vor împuţina zilerii, vor 
creşte muzicanţii care vor lua locul fierarilor de pe la sate (ca nu- 
măr). Apoi meseriile se vor înmulţi, adăugându-se la cele restrânse 
ale mediului rural zidarii, lucrătorii în fabrică, lăcătuși-mecanici, 
frizeri, croitori etc. Ceeace trebue remarcat, e faptul că Ţiganii 
în afară de muzică, ce răspunde unui simţimânt înăscut a lor, nu 
“îmbrăţişează meserii, unde concurența e mare : lăcătuși, mecanici, 
frizeri, croitori, care meserii deși mai ușoare şi mai acceptabile, 
sunt mai căutate de celelalte neamuri, lor rezervându-li-se cele 
mai puţin atrăgătoare : zidărie, fierărie, afară de pantofărie, care 
în mediul urban, pentru ei, e o cucerire şi un indiciu de adaptare 
sub această formă la mediul orășenesc. Scad fierarii în schimb, 
ceeace dovedeşte că aici cererea e cu totul redusă. 

Abstragând pe cele arătate mai sus, se impun, cred, şi alte 
observaţiuni : cei mai mulţi dintre pantofarii ţigani din Făgăraș 





8) Inf. Otves Nicolae, 68 ani, Șinca Nouă. Ţara Oltului, 


www.dacoromanica.ro 


ȚIGANII DIN ROMÂNIA 111 


lucrează mai ales pentru ţărani. „Noi cu ţăranii irăim“. Sunt în 
“conflict deci cu fabrica ce îndestulează restul pieții precum și ce- 
lelalte dc«buşee. In zile de târg la Făgăraș, ei scot în vânzare 
încălțţămintea lucrată anume pentru țărănime. Şi precum "Lean 
pantofari-cismari sunt în conflict cu fabrica, între muzicanți 
stăruie deasemenea un conflict, pe motivul că muzicanţii străini 
veniți din Timişoara sau Mediaș sunt angajaţi cu jazzuri la 
„Wolf“, „Trocadero“ şi „Mexico“, făcându-le lor nu numai con- 
curență, dar, înlăturându-i din serviciu. Se plâng deci, că cei 
străini câştigă câte 400 lei pe noapte. „Noi sîntem săraci, n'avem 
-acordeoane, saxofon, pian“. (Aceștia având vioară și cobză, la 
(ară nu-i chiamă, fiind prea scumpi. Se duc însă și la ţară, pe la 
nunţi, contrar afirmațiilor de mai sus). Pe de o parte ; pe de alta, 
patronii sunt impuși să plătească darea dublă — pentru deschidere 
— în timpul nopţii. De aici nu vor să mai angajeze nici ei mu- 
zicanţi. 

Aceasta-i situaţia la oraş. In mediul rural ca importanţă nu- 
inerică avem paznici de porci, ciurdari sau „păstori“ cum li se mai 
spune (în Țara Oltului). Păstori nu de oi, ci de porci. "Dean 
nicicdată nau îndrăgit meseria cigbănitului. Comuna neavând 
alţi paznici dintre Români pentru ingrata meserie de porcar, an- 
gajează un 'Țigan, care în Țara Oltului se dă ca un lucru destul 
de cunoscut. În alte părţi aceştia sunt servitori. Nu e decât acelaș 
serviciu. Și într'un caz și în altul, ei primesc simbrie în bani sau 
natură: Vasile Tincu din Hârseni, ciurdar, primește 7 „cofe“ de 
vită : secară și cucuruz. O cofă are un kilogram şi jumătate 9). Câte 
o pâine la două vite şi o „pişcătură“ de slănină în fiecare zi. Ni 
sc spune că „lumea e lipsită și n'are bani“. Din „bucatele“ pri- 
mite vând și fac bani. Un ciurdar are în pază în felul acesta, până 
la 300 capete de vite. El plătește pentru a-i fi de ajutor o „slugă“ 
cu 4.000 lei. Acesta de exemplu a angajat un „băieţaș“ din Breaza 
(copil de băieş). 

Sistemul de mai sus este lăţit în tot Ardealul. Cei din Sâm- 
băta de Jos se plâng că i-au pus „cu putere”, negăsindu-se alți 
porcari. Primesc în schimb 5 „copuri” (6 kilograme) de porumb 
şi grâu de porc; la 4 porci o 1/4 kgr. de slănină. La secerat i se 





9) Intr'o „măsură“ sunt 14 „cofe“. O cofă e egală cu 1 kg. „Să ghine 
o măsură şi patru cofe pă două ghite“. Părerile diferă referitor la .„cofă“ ca 
unifate de măsură după cum reiese și din informaţiile date de Neculae Albu 
“din Râușor. Sie 


www.dacoromanica.ro 


112 ȚIGANII DIN ROMÂNIA 


mai dă un snop de grâu de fiecare familie, iar toamna are iarăși 
„— de fiecare — familie o „corfă” de porumb. Sunt 4 cu toţi de 
păzesc. „Äl prost cu porcii o crescut. Mumă-sa bătrână e cea care 
adună bucate de prin sat”. Şi pentrucă-i o ruşine a paşte vitele: 
(în special porcii) vor fi chemaţi Ţiganii sau dintre Roiniîni, cei 
mai săraci... ' 

Neculae Albu din Râușor, e plătit la fel: cu „bucate”. „Nouă 
cofe de ghită și laptele de două ori de ghită. O cofă de cucuruz: 
de gazdă la toamnă — un snop de grâu de fiecare curte și colacii 
la Crăciun, la Paști şi Rusalii”. 

Vor primi în afară de cele enumerate mai sus și cânepă, o 
mănușe de fiecare „gazdă”. Nu mă pot opri îndestul asupra a- 
cestui fel de schimb în natură, întrucât din punct de vedere etno- 
grafic el ne interesează la maximum. Sistemul aparţine unei 
faze patriarhale de viaţă şi e de mirare că se mai păstrează şi 
în zilele noastre sub o formă așa de evidentă ca în Transilvania... 
Unei astfel de îndeletniciri, chiar și sporadic, sau într'o măsură 
redusă, nu răspund, dintre Ţigani, decât cei de sat și băieșii — 
de unde rezultă că Ţiganii de cort nu intră în aceleași legături 
economice ca cele două categorii de Țigani arătate, rămânând să 
practice altfel de ocupaţii și să se preteze altor forme de schimb, 


mai mult sau mai puţin aceleași. 
* 


Dintre provinciile în care numärul Țiganilor muzicanți pre- 
cumpănește, avem Muntenia, Oltenia, Dobrogea şi Moldova. 
Aci se cântă diferit în comparaţie cu Transilvania. In părţile de 
peste munți, Lăutarii (în cea mai mare parte) sunt tot Țigani, dar 
ei se mulțumesc să execute instrumental la cerere fără să 
„cânte din gură. Interpretarea sentimentelor populare e făcută 
astfel, cu totul diferit. A cânta și din gură însemnează a intra 
și mai adânc în „inima” celui care așteaplă să i se cânte, a-i fi 
stăpân pe suflet în orele de petrecere, pe câtă vreme executarea: 
cântecului numai din scripcă nu dă pe deplin această posibilitate. 

lată că şi sub acest raport, pulem dovedi, că în celelalte re~ 
giuni ale ţării, Țiganul are un câmp de manifestare ceva mai larg 
şi mai profund decât în părţile de peste munţi. E o altă „arätare”. 
Pentru un ardelean, intervenţia vocală a lăutarului în cântecele 
noastre, provoacă mirare și ilaritate. Altfel se întâmplă în restul 
ţării. Din timpuri trecute, de pe la curți domnești, se întâlneşte: 


www.dacoromanica.ro 


ȚIGANII DIN ROMÂNIA 113 


rolul primordial în muzică al Țiganilor la noi, iar faptul că au 
luat pe seama lor nu humai muzica instrumentală ci şi pe cea 
vocală, a făcut ca ei să fie până la un punct depozitarii litera- 
turii noastre populare lirice şi epice, colportorii baladelor ce- 
rute de ospeţe. Alfred Poissonier, în „Notice historique sur les 
Tsiganes ou esclaves Zingares de Moldavie et de Valachie”, 
ce mpară pe aceşti cântăreţi veau de la noi, cu trubariurii din 
evul mediu... la Francezi. După D-l Potra capitala ţării în 1939 
ar avea 30.000 'Ţigani, dintre aceştia, o treime” o formează 
lăutarii 10). | Se 

Ei au făcut din această îndeletnicire nobilă 11) o profesiune 
în adevăratul înţeles al cuvântului. Introducerea lor în muzică 
românească de la sate cu atâta succes, a făcut loc unei prejude- 
câți populare : că numai Ţiganii cântă pentru alţii. E o atitudine 
de slugă, a amuza pe alţii cu cântecele tale... lată până unde au 
ajuns Ţiganii în profesiunea lor muzicală. 

La numărul muzicanţilor din satele și orașele din vechiul re- 
gat,, răspunde numărul ceva mai restrâns al Țiganilor muzicanți 
în mediul rural din Ardeal. 

Acest ferment puternic de frământare, de menţinere şi de am-. 
plificare a patrimoniului nostru muzical, popular, a scos la iveală 
nume ilustre de 'Țigani „lăutari”, ca cel de Berbu Lăutaru devenit 
prototipul lor şi pentru care bardul de la Mirceşti avea atâta 
preţuire în sentimentălitatea sa poetică. Autorii 1?) dau ca a 
pentru cei din Ungaria 13), nume: Balan, Ionică, Dumitrache, 
„nastase Muscalagiu ; în timpul mai nou: Ciolac, Grigoraș Di- 
nicu, etc. k 

S'ar putea stărui mult. Volume întregi s'ar putea scrie — ele 
ar şi putea-fi scrise, fiindcă ar însemna un examen al propriului 
nostru suflet. Noi navem decât să evidenţiem, în lucrarea noastră, 
o parte a caracterului ţigănesc. Precum și legătura ce o au cu 
poporul român prin muzică. 

E cunoscut de toată lumea că simţul pentru muzică li e ge- 
neral şi originar, ca ai hoţia. El face parte din caracterul lor. 





10) G. Potra. Contribuţii p. 122. d 

11) „Les "Tsiganes, avant tout, sont nés musiciens. En posession de 
celle seule qualité, ils auraient le droit de prétendre a une origine plus noble 
que celle qwon leur allribue généralement.“ Popp Şerboianu. Op. cit. p. 63. 

12) Amănuute, v. G. Fotra. Op. cit. p. 

13) Bibary, Racz, Danko (1853—1902) Radics, Balogh etc, 


www.dacoromanica.ro 


114 ȚIGANII DIN ROMÂNIA 


Aptitudinea lor pentru muzică, esie caracteristică şi ia popoa- 
rele indiene înrudite. Spre ex. Kafirii 1%). Ei sunt muzicanți înăs- 
out 15). Prin muzică se introduc la curţi, pătrund în socictatea 
înaltă — cunosc poftele și slăbiciunile anumitor potentaţi şi 
întrun anumit fel, nu se poate spune că nu cunosc vârful pira- 
midei sociale.. Nu sunt ei aceia care au ajuns căpitani în armată, 
la muzică ? De ce să ne mai mire atunci, că de aici au intrat în 
societatea românească 16) ? O parte din comisarii de poliție în 
București, sunt vădit, Dean, Dar, o parte dintre autorii ce s'au 
ocupat cu 'Țiganii, văd în muzicanți un soi aparte: cei mai civi- 
lizaţi dintre 'Țigani. Dintre aceştia, cu timpul va fi pătruns în 
societatea românescă, un număr destul de apreciabil. 


Dansul fiind legat organic de simţul muzical, e stăpânit în 
egală măsură de Țigani. Ei și sunt conştienţi de superioritatea 
lor în dans, când spun : 


„Unde joacă un Tigan, 
parcă joacă-un căpitan ; 
unde jvyacă un rumin 
parcă joac-un car de fin“ .. 


Ei fac uz în timpul execuţiei dansului, de fel de fel de 
„jonglerii“ ce derutează pe profan. Numitele „jonglerii“, consiau 
dintr'o „fineţe“, în felul cum împart ei timpul; o bătaie și e 
pauză—trecând peste tactul comun al dansurilor noastre naţionale, 
prezentând ceva specific ţigănesc, prin bătăile lor de „contra- 
timp“ în pașii noștri simpli de horă. O altă caracteristică a Ţiga- 
nilor în dans, e că ei joacă de unul singur, având o mai mare 
libertate, pe când ai noștri din contră : înclină spre dansul strâns. 
Dansurile lor 17), astfel executate, mai reproduc în alară de ritmul 
de bătaie al ciocanului și nicovalei, anumite gesturi obscene, ca 
urmare a stării și a Drei lor ca popor. 

Multă vreme, societatea noastră înaltă a fost legănată în visu- 
rile ei de acordul melodic al cântărilor lăutarilor noştri. In seco- 





iont u e: B. Schultz. Erbkunde, Rassen-kunde, Rassenpflege. München 
OP p. H 


15) Bot Serboianu. Op. cit. p. 63. 

16) „Beaucoup de musiciens tsiganes ont épousé des Roumains", v. Pop 
Şerboianu, op. cit. p. 66. 

17) Mai cunoscute: „Ca la ușa cortului“, „Oropnia” (brâul ţigănesc), 
„Tanan”-aua. Prin "Tara Oltului. „Halaripu”, 


www.dacoromanica.ro 


ȚIGANII DIN ROMÂNIA 145 
Icle din urmă, o altă muzică a luat locul romanţelor în saloane ; 
muzica de salon devenind europeană, ei au rămas totuşi în me- 
diul urban și rural, interpreţii muzicii noastre populare. Urmează 
de aici, că Țiganii, vrând-nevrând, au contribuit pe de o parte 
la păstrarea și difuzarea cântecelor noastre, iar pe de alta, la 
amplificarea lor — după unii în sens rău după alţii în sens bun. 
Este o altă problemă în care noi nu intrăm. Se prea poate ca spe- 
cificul nostru național să fi suferit de pe urma intervenţiei Țiga- 
nilor în muzica noastră populară. Dacă aceasta ar fi adevărat, 
atunci, pericolul ar fi dublu: pe de o parte am avea amestecul 
de sânge (deformarea caracterului nostru rasial) pe de alta, per- 
vertirea producţiunilor noastre populare (deformarea sentimente- 
lor celor mai sublime ce nutrim faţă de lume). 

E, cred, apoi, momentul să evidenţiem și o altă latură a pro- 
blemei ce ridicăm şi anume, numitul proces de decădere a bunuri- 
lor de cultură populară dintr'un strat de culiură mai înaltă, în- 
trunul inferior unic îşi «flă refugiul. Clasa socială superioară 
de la o vreme, părăseşte pe seama altei clase inferioare, o serie 
întreagă de bunuri ce i-au servit până atunci drept ce au avut 
ei mai bun, iar acum se despart de ele sub presiunea inovatoare. 
Astfel, să luăm baladele populare : ele au pierit, abia de le mai 
găsim pe la bătrâni. Lăutarii însă le mai păstrează. Sau să luăm 
portul popular. Portul nostru popular vechiu, în multe regiuni 
a dispărut, abia dacă se mai poartă pe ici pe colea de către Ți- 
gănci (81. Pentru ele, e o noutate ceeace pentru alții mai înstăriți, 
acum, nu mai corespunde gustului timpului. Din acest punct de 
vedere, ţigănimea se arată ca o clasă socială păstrătoare a anu- 
mitor bunuri de cultură populară. Să mergem mai departe. Să 
luăm datinele. Multe din ele, în zilele noastre, din cauză că sunt 
căzute în uitare și prin urmare „ridicule“, nu mai îndrăsnesc decât 
Țiganii să înfrunte rdicolul, executându-le aşa cum se practicau 
în trecut. Numele lor sunt: turca (capra) ; vasilca, paparuda etc. 
Ceeace îi atrage pe aceștia la îndeplinirea unor atari obiceiuri ce 
nu se mai practică decât rar, e şi faptul că aşteaptă să fie plătiți. 


~ 


18) Szaimary, ne-a lăsat o prețioasă pictură în care e înfățișat un 
tigan orb cântând, al cărui asin e purtat dintrun sat în altul de o țigancă 
al cărui port Die şi catrinţă) arată cum a fost mortul românesc în. Câmpia 
Transilvaniei înainte de a fi dispărut complet... Țiganii îndeplinesc sub multe 
raporturi, această „funcţiune” de conservare a unor bunuri de cultură ce au 
căzut în desuetudine. 


www.dacoromanica.ro 


116 ȚIGANII DIN ROMÂNIA - 


E şi din cauză'că atrage după sine un oarecare câștig. Dar nu e 
mai puţin: adevărat că ei “răspund acestei chemări. lată-i deci pre- 
zent și în faţa acestui proces de „Gesunkeneskulturgut“. Rolul 
lor deci, nu e dintre cele de ne luat în seamă. Am spus că sar 
putea scrie volume şi cred că nu vor înceta să fie scrise, fiind de 
o deosebită valoare petru morfologia culturii noastre populare, 
şi prin urmare a specificului nostru etnic şi a stării lui prezente, 
între atâtea influenţe și contacte. . 


G 
e 


3. Trecem acum la o îndeletnicire comună, atât Țiganilor de 
sat, cât geng ales Rudarilor, asupra cărora vom stărui în cele ce 
urmează. ` 4 zs 

Vorbind de „ocupaţiuni” şi ţinând seama de fiecare categorie 
de 'Țigani în parte, cred că e bine să rămânem la un fel de ocu- 
pație ce ţihe prin excelență de economia primilivă. Ea se prac- 
tică atât de Țiganii de sat cât şi de către cei de pădure (Rudari) 
şi alături de schimbul în natură (,„Naturalwirtschaft”) caracte- 
ristic popoarelor primitive, constitue o a doua caracteristică a 
economiei primitive. E vorba de colectarea fructelor, ce oferă 
natura — liber, omului primitiv. Pentrucă, întocmai ca primitivii 
din ţările extra-europene, 'Țiganii ajung de practică colectarea 
„ fructelor şi a bureţilor de prin pădure, pe o scară întinsă, din carc 
își trag un adevărat izvor de câștig. Ei nu se mulțumesc să le con- 
sume în familie, ci le culeg spre a le vinde la târg. Murele, smeura 
alinele şi bureţii, sunt articolele cele mai căutate. Alune, nuci... 
Culesul se practică mai mult de către Ţigănci. Nemţii folosesc 
pentru acest gen de economie, colectarea frucielor, practicat de 
popoarele „primitive, termenul de „Sammelwirtschaft”. La noi, 
unde avem şi noi populaţiile noastre „primitive”, reprezentate 
prin diferitele soiuri de, Țigani, colectarea fructelor e o-speciali- 
tate — am putea spune „monopol”. Vorbesc de cele două cate- 
gorii de Țigani, amintite, fără ca să constitue unica lor sursă de 
venit. Ca ocupaţiune anexă şi periodică ei găsesc un prilej fericit 
pentru a alerga, ori de câte ori se prezintă ocazia, spre acest is- 
vor de venit. Vara, toamna, pă unde e tăietură” (pădurea pusă'n 
tăere) adună la smeură, mere, afine, etc. 

Cine trece toamna sau mai eu seamă vara pe şoseaua ce duce 
dela Pietroșița — Sinaia, nu poate să nu i se pară curios exodul 
Țiganilor î în căutarea de fragi, smeură ori mure. După ce le cu- 


H 


www.dacoromanica.ro 


ȚIGANII DIN ROMANIA 11 


leg, urmează desfacerea prin sate. Aci au un alt :debușeu impor- 
tant, Sinaia, unde le duc și le vând. Vizitatorii sunt buni amatsri 
şi au banijiar Țiganilor li se oferă un prilej rar pentru colectarea 
fructelor de pădure, în stil mare. 

Tendinţa de a colecta fructe, și tot ceeace oferă natura : flori, 
alune, nuci, etc. — în afară de Corturari — (nomazi) — e gene- 
rală între Tigani. Se întâlneşte pretutindeni. In Șanț (Năsăud) 
aflăm că „femeile mai câștigă şi din vânzarea smeurei”. D 
Boia 19) ne spune că a întâlnit în acest sat culegând și vânzând 
smeură şi un bărbat cu numele Silvian Onu, socotit ca cel mai 
nevoiaș Tigan din sat. Colectarea: fructelor de pădure de câtre 
Țigani; cum spun, este o practică generală. E aici o trăsătură 
caracteristică populațiilor înapoiate (Naturvâlker) și Tiganii în 
mediul nostru de viaţă sunt reprezentanţii acestei lumi. Exploa- 
tează pădurea și câmpul : tot felul de fructe și plante ; urzici, ha- 
mei (plantă agăţătoare ce se suie — „tinără e bună) ; fragi, ies 
cu ele la drum, Ja maşini şi vând, smeură, mure st tot felul de 
bureti: 

La un târg de ţară, în Avrig, găsesc pe Gh. Scurtu şi Saveta ` 
Hunuzău, din Ucea.de Jos, cu trei târne pline de bureţi: o.târnă 
de bureţi „albi“ pe care cere 40 de lei ; una de bureţi galbeni pe 
care cere 60 de lei și una mai mică pe care cere 15 lei. . 

Cei de pe la Făgăraș (Țara Oltului), merg pentru desfacere, 
până le duc la Brașov.şi Sibiu, nu numai la Făgăraş. De faptei 
desfac marfa prin sat, pe la târguri mai apropiate și chiar pe la 
orașe mai îndepărtate. Se înţelege că în cel din urmă caz, dispun 
de o cantitate mai mare de fructe colectate din pădure. In Sebeş- 
Copăcel, când am ajuns între „băeşi”, Veta Rudar şi cu încă trei 
fete erau plecate la pădure dis-de-dimineaţă cu trei coşuri. Au 
adus fiecare câte două „litre”, a 12 lei litrul. Ei se justifică ast- 
fel : „Rumînu nare timp să să ducă. De fapt, se poate spune că 
Românul are. ceva mai bun de făcut. S 

Suntem într'o altă comună din Țara Oltului, în yaa de 
Sus (la 6 Iunie 1939). Din pădure vin, dela bureţi,. Adam Rabeca 
și Ileana soţia sa ; vin cu bureţi „de lemn”. Omul său a cules 2 
„corfe” (târnt). La 5 dimineaţa au plecat. La 4 după amiază au 
sosit uzi, și imediat au plecat prin sat spre desfacere. In schim- 
bul unei străchini de bureţi (castron plin), primește 12 lei, sau o 
„cofă” (114 kgr.) de făină „şi vio Gr dă slănină”. In total 12 cas- 


19) Op. cit. p. 357. 


www.dacoromanica.ro 


118 ȚIGANII DIN ROMÂNIA 


troane a 10 lei fac 120 lei, sau un echivalent în natură. Este exact 
venitul pe o zi la lucru de om. La desfacere adesea merg femeile: 
„ce ştie bărbatu cu leguma ?“ îmi răspunde una dintre ţigănci... 
Merg astfel în comunele învecinate, „p-o tîr dă foină ; poar dă 
slănină. Cinci lei „sfirtaru” (o cănuţă) ; 3 „sfîrtare“ fac 1 kgr. 
Intr'un coș sunt 3 kgr.; deci 3X5 = 15X3=—45 lei — până la 
ora 16, de om. Cazul de mai sus a fost luat dintre Rudari. El se 
exprimă în aceeași termeni și atunci când e vorba de Dean 
` de sat . 

Alături de smeură, mure, afine, fragi, este de aşteptat ca bu- 
reţii să ofere pentru 'Țigani un preţios articol de „Sammelnwirt- 
schaft”. Pretutindeni ghebele sunt strânse şi conservate de ei peste 
iarnă. Următoarele specii de bureţi au căutare pentru cei din Țara 
Oltului: „Mitărci; mitarca grasă de codru, Flocoșel: se usucă și-i 
fac iarna cu „zamă de moare” şi „tocană“ (friptă'n unsoare cu slă- 
nină și ceapă). Bureţi albi : se fac numai vara, pe la „Sumpietru”, 
în tigae cu usturoi. Ciuciulef : se fac pe lemne. Sunt buni băgaţi 
în oțăt cu ardei. Sunt scumpi. „Mănînci iarna cu lapte acru, cu 
oțăt”. „Mitărci albe de tarnă : se fac pe „pajiște? de băligar. Nu 
stau pe iarnă. „le albă ca rufa“. Bureţi usturoși : „îs mai buni ăia 
mai tineri. Tocană cu unsoare și îi bag-acolo... Sare şi o ţir de cea- 
pă şi gata” 20)... 

In alte localităţi ale aceleași regiuni mai e amintită „ciuperca 
de graciie“ și „bureții negri“, cari se fac pe „butuci de lemn de un 
an-doi, tăiaţi”. i 

Distanţa dela ei până la pădure se exprimă astfel : „un ceas 
merg la pădure ; un ceas stau şi un ceas vin înapoi“. Ana Solomon, 
dela care primesc aceste informaţii, a câştigat pe ziua de 3 Iulie 
1939, 45 lei pe bureţi. Bărbatul ei lucrează la zid cu 30—40 lei 
pe. zi („cu mâncarea omului”). 

lată în ce chip prin colectarea fructelor și bureţilor economia 
celor două categorii de 'Țigani, amintite, devine și caracteristică, 
dar se și complectează de minune, în felul arătat mai sus. 

Gheorghe Homagi, a fost azi la „Arsuri” (Arpașul de Jos, 
judeţul Făgăraș). De acolo a venit cu bureţi, cam 314 kgr., din 
cei albi. EI a dat și lui Homagi [lie fratele său — restul La oprit. 
(Cu orice ocazie, în felul arătat, ei se ajută). 


20) Informează Ana Solomon. Șinca Nouă "Tara Oltului. Băeșiţă. 


www.dacoromanica.ro 


TIGANII DIN ROMÂNIA 119 
Economia prin colectare nu e o ocupaţie principală a Țiga- 
nilor : ea este secundară şi temporară, dar nu mai puţin caracte- 
ristică aducând, ca în atâtea alte aspecte din viaţa lor, o notă 
plină de interes, în comparaţie cu economia modernă a zilelor 
noastre. Nu e fără explicaţie faptul că florăresele din Bucureşti, 
care sunt Ţigănci, prin aceeași inclinaţie faţă de ceeace oferă 
natura, sunt îndrumate instinctiv în plină Capitală, la comerţul 
cu flori. Vrem să spunem că şi aici trecerea se face pe nesimţite, 
dar necontenit prin mijlocirea aceluiaşi principiu: cât mai a- 
proape de ordinea naturală, faţă de care Ţiganii se simt legaţi 
prin stadiul lor de evoluţie, ca popor primitiv. 


4. Unitatea de breaslă a Rudarilor e asigurată însă prin pre- 
ponderenţa prelucrării lemnului verde. Deşi etimologic cuvântul 
trimite la lucrul de metal 21), suntem nevoiţi să acceptăm: sau 
că termenul este împrumutat dela Rudarii—aurari, sau că într'un 
timp necunoscut nouă, Rudarii de astăzi să fi executat ei însuși 
această activitate, în legătură cu extragerea metalului scump, fie 
din râuri prin spălare, fie deadreptul din ocne. 

Fapt este că Rudarii de astăzi lucrează exclusiv lemnul și își 
păstrează doar numele de Buda", Termenul corespunzător 
pentru Rudari în Ardeal e „Băeş” — adică, o altă formă a ace- 
luiaș înţeles, dat cuvântuui care circulă în Oltenia și Muntenia. 
E însă destul de semnificativ că în Moldova şi Basarabia se în- 
trebuințează un termen mai adecuat, acela de „Lingurari”. Nu 
găsesc momentul potrivit să lungesc discuţia pe. această temă. A- 
lături de numirile Rudar(i), Băeș(i), Lingurar(i), în Ardeal mai 
circulă şi altă numire, dar cu o arie mult mai restrânsă, pentru 
cei ce fac coșuri, târne. Ei se numesc „corfari“, dela cuvântul 
corfă. [i ` 

Materialul de lucru, lemnul, a condiționat întrun grad super- 
lativ, nu numai așezarea, sau mai bine zis situarea locuinţelor ru- 
dărești, de cele mai multe ori pe lângă văi împădurite, dar şi ca- 
racterul lor ponderat, sub-estimat. A constrâns apoi gruparea la 
o izolare forţată de împrejurări, dar nu mai puţin rămasă într'un 
cadru natural de o expresivitate neîntâlnită. Aceasta contribue la 
unitatea grupării, mai cu seamă în cadrul de manifestare econo- 
mică, mai mult decât orice, fiindcă în izolare vrută și nevrută, au 





21) Termenul vine dela slav. posaa, meraaac$ (v. Miklosich. Lexicon- 
paleoslovenico-graeco-latinum s. v.), 


www.dacoromanica.ro 


120 ȚIGANII DIN ROMÂNIA 


fost legaţi de lemn, legaţi de pădure ; din care cauză li se mai 
poate spune şi „7 igani de pădure“. 

` Distribuţia lor în Muscel, în Ardeal și în Ungaria, în Bosnia, 
are însemnătatea ce o dăm noi unei dispoziţii de locuire ce :coin- 
cide cu zonele împădurite. Acolo unde pădurea încetează sau se 
dîmpuţinează, se micșorează și numărul lor. Vorbesc de aria de 
locuire a Rudarilor al cărui centru este ţara noastră. Exemplu 
pentru zone slab locuite, avem Câmpia Transilvaniei, Pusta Ma- 
ghiară şi, cred, Şesul Bărăganului. 

Intradevăr, în împrejurări optime, având lemnul verde, la 
îndemână și piaţa de desfacere — ei se dedau cu succes” acestei 
activități. Vreau să spun că prelucrarea lemnului „moale“ în 
unelte de utilitate casnică, este ocupaţia prin excelență a Rudari- 
lor. In afară de această ocupaţie ei se mai dedau — pentru a-şi 
completa economia — şi la alte ocupaţii mai mici, observându-se 
până la un punct, o adevărată diferenţiere a muncii, care denotă 
nici mai mult nici mai puţin, decât o adaptare a lor la împreju- 
rări din ce în ce mai grele pentru viaţa de Rudari propriu a, Ei 

“se vor mai deda la negustorie în sens restrâns, „grecit” ; la agri- 
cultură, paznici de vite etc. Vom desvolia deci pe rând fiecare 
ramură de activitate în parte. Deocamdată ne oprim la procura- 
rea materialului de lucru. f 

Situația e rezumată în puține cuvinte de către un informator 
al meu din Porumbacul de Sus (Țara Oltului) : „loc al lor (pro- 
priu) nu au ; cu „arîndă” nu le dă mâna să ia. In parte nu pui, că 
nu dă. Noi cu ce să-l lucrăm ? Să plătim bani să-l lucrăm ? Dacă 
mavem vite“... Așa se „situează Rudarii de pretutindeni când e 
vorba de agricultură. In schimb sunt dibaci în transformarea lem- 
nului verde în : coveţi, linguri, fuse, troane; târne (corfe), roabe, 
vătale, grape, copărâi de coasă, „coștee d-alea de pui și coştee 
d'alea de pus în nas la bivoli, să nu poată să mînce cucuruz” ; 

- coade de furci, greble, juguri,, leagăne de copii, mături, meliţe de 
melițat cânepa etc. Mi se spune în secret că cei din Veneţia de Sus 
fac și doage—în pădure—și le duc în Făgăraș, clandestin, unde 
le vând. Pentru.14 kgr. de rachiu, „păduraru se face că nu vede“. 
La fel la Perșani, Băeşii (mi se spune în taină) merg clandestin și 
taie stejar din pădure ; fac spiţe de roate din acăţi şi le bagă în 
sac —.„dîn pădure — și le duce la Făgăraș de le vinde”. Infăşură 
fagul sau stejarul bine, să nu sune fărăstrăul până-l taie și pentru 


www.dacoromanica.ro 


ȚIGANII DIN ROMANIA 121 


motivul pe care-l vom aminti, ei se dedau şi la această practică 
(destul de" rar), Noi o aminţim-în legătură cu .problema obţinerii 
lemnului de lucru. . z 

„Pentru aceasta încearcă mai multe soluţii : mituirea, induce- 
rea în eroare, furtul direct. Faptul î însă că mi se spune că „pădu-” 
rari-s ca cîinii““, însemnează că o problemă acută pentru ei, e ob- 
ținerea materialului de lucru. Întrucât, întrebuinţând mijloace 
ilegale, ei se expun, fie ca pădurarul să le sechestreze lemnele, fie 
ca să-i dea în judecată. Folosesc plop, mesteacăn, alun; lemn 
„moale” cu un cuvânt. Folosesc bradul, fagul. Alunul deşi nu-l 
folosește nimeni, e la fel, oprit ca și celelalte esențe lemnoase. 

Cu aceasta recunoaștem că se ridică o problemă destul de 
gravă pentru ei: procurarea lemnului. Situaţia lor nu s'a amelie- l 
rat cu desăvârşire din moment ce s'au aşezat în apropiere de pä- 
dure. Aceste păduri sunt supraveghiate în deaproape de către 
pădurari. Din această pricină între pădurari și Rudari e natural 
să existe un conflict surd. Avem însă două categorii de lemn. 
Lemn ce se poate procura fără prea multă greutate, ca spre exem- 
plu alunul și mesteacănul tyebuincios la coșuri și mături şi lemnul 
greu, ca stejarul, plopul, fagul. ` ` 

Maria Dorotei din Sebeşul de Jos — Țara Oltului, de 13 ani, 
la venirea mea în sat, e dusă după aluni, de dimineaţă, cu ege: 
Fa aduce o „beldă” (crosnie — sarcină) din 30 de bucăţi alun, 
pentru „telteao” — coșuri. E un caz, când, dela loc la loc, li se 
dă voie să-și procure lemnul fără să-l cumpere. Lemn de coşuri, 
lemn de" mături ; vârfuri de mesteceni. Avem așezări întregi de 
Rudari care din punctul de vedere al-profesiunii lor specifice, 
sunt în declin. Ei nu mai lucrează decât lucru ușor, ca mături, 
coșuri. In deosebi lucru de femei. Poate că şi din cauza lipsei de 
material lemnos potrivit. = 
__ Tată în ceeace priveşte procurarea lemnului care este situația. 
Lemnul se procură cu atât mai uşor, cu cât e mai lesne de ridicat. 
In genere, dacă e dus cu „umărul“, atunci nu e plătit ; ; dacă e dus 
cu căruţa cu cai ori cu bol, din contră, însemnează că este material ` 
lemnos „greu“ și de mai mare însemnătate. Pe acesta, cei din Țara 
Oltului îl obţin cu formă („tidulă“). Se spune curent, că materialul 
„uşor“ de inde se ia, nu se cunoaşte. 

Ar mai rezulta de aici că sunt obişnuiţi cu transportul în spate 
al lemnelor. Sunt, cum se spune, învăţaţi cu „cîrca“ ; să transporte 


www.dacoromanica.ro 


122 TIGANII DIN ROMANIA 


în „circă“, sau la spinare. „Noi tot cu umăru ne hrănim, ca vita 
cînd o pui la jug“ =°). 

Intr'unul din satele din Țara Oltului am întâlnit un bătrân 
de peste 60 de ani tocmai, când venea dela pădure, cu o legătură 
grea de cuade de furci: lemn verde. Dela pădure şi până la el 
acasă e o distanţă de 2 km. Am căutat deci să ridic și eu legătura 
de lemne (pusă jos). Cu toate sfoiţările mele de a ridica legătura 
de lemne n'am putut. Ceeace denotă că ei sunt exercitaţi în astfel 
de ocazii printr'un îndelungat efort 22). 


Lemnul principal — greu”, sau lemnul „mare” cum îi mai 
spun ei, — din care fac obiecte mai importante, este obţinut cu 
formă : în unele locuri, prin Ţara Oltului, 20 lei carul, dela co- 
mună. Fireşte, cumpăratul lemnului trebuincios, e pentru ei o pro- 
blemă. Judecata naturală și obiectivă își face loc aștfel: dacă 
țăranii noştri, agricultori, au fost împroprietăriți cu pământul ab- 
solut trebuincios traiului lor, Rudarii dacă nau foșt împroprietă- 
riți (în mare parte), apoi cel puţin, drept la lemn de lucru să D se 
fi dat ; aceasta de altfel o cer ei pe toate drumurile și formează 
o doleanţă leit-motiv al pretențiilor rudăreşti. Cade pădurea pe ei, 
nau însă voie să ia lemn de lucru. Cei din Avrig, deoarece fac 
troane, grăpi, roabe etc. — lucruri mai importante, obţin lemnul 
verde contra cost, măsurat la „cubic” ; 30 de lei m. c. de lemn (în 
1939). Deosebirea între- obţinerea lemnului ușor și greu e astfel 
evidentă. Cel încărcat în căruţă, se plăteşte. Ei spun că-l iau cu 
„tîtulă”, numai cel pe care-l iau cu „umăru” nu-l plătesc. Bine 
înţeles că lemnul dus cu spatele nu poate fi lemn gros, trebuin- 
cios în alte industrii, ci lemn subțire, neîntrebuinţabil. 

De vorbă cu pădurarul din Sebeș Copăcel—' Țara Oltului : „Fag 
mai gros ia dela comună. Il tocmește din picioare: 200 de lei. 
Cam gratuit ; cu sarcina... nu prea i-a oprit. Dintr'o tufă de alun 
abia dacă scoate ceva ca să poată lucra. Nu se cunoaște. La mături 


22)  Informează Maria Mărunţelu, 24 anı. Nu știe carte, din satul 
Netot — "Tara Oltului. | 

23) De necrezut, fiindcă,  Țiganului de rând (adevărat) îi repugnă 
transportul în spate. Iată o mărturie: „Der Zigeuner ist nicht gewöhnt. 
ausser der lebendigen Kinder und der toten  Handwerkszeuglast schwere 
Lasten zu tragen. Abgesehen von den Löffelschitzern und Muldenmachern, 
die, je auch in anderer Hinsicht kein Zigeunergepräge haben, habe ich 
keinen Zigeuner gesehen, der Säcke oder andere 'schwere Dinge auf der 
Ge oder auf dem Rücken geschleppt hätte”. (v. Dr. M. Block, op. cit, 
p. 91). 


www.dacoromanica.ro 


ȚIGANII DIN ROMÂNIA; 123 


taie de pîn mesteceni... și femeili. D mai atîrnă, îi mai apleacă 
şi îi rupe cu mâna, smicelili, din care fac mături”. 

Alţii pretind că lemn „moale” mài cumpără; şi numai lem- 
nul „mort” e obţinut fără plată. Ceeace denotă că tot lemnul între- 
buinţabil, e plătit. 

Şi cei din Nămăieşti (Valea Cîrstei)— Muscel răspund că ma- 
terialul de lucru îl iau la „metru”. Intre lemnul de lucru și cel 
de „focărit” se face deosebire, Cel de foc — pe unde se plă- 
teşte — se. socoteşte la un loc cu ce plătesc ei pentru locuit Lou 
bordeiu”). Lemnul de lucru'l plătesc „başca”. Cei din Voroveni 
Muscel, plătesc 300 lei „sfertu”, lemn de lucru în 1929, măsurat 
„la palmă”. 

` Pentru facerea copăilor, cei din partea locului cumpără 
lemnul cu „bucata”. Pe zăvoe sunt plute bune de copăi: le cum- 
pără la bucată. Şi astfel Rudarii noștri au ajuns până departe în 
S-vest pe valea râurilor Drava şi Sava, unde au populat regiunile 
bogate în lemn bun de lucru. Ceeace reprezintă pământul pentru 
plugari, acelaș lucru e lemnul pentru Rudari. Din această pricină 
nu e de mirare că se socotesc drept „viermii lemnului”. Cu toate 
acestea, dat fiind situaţia grea din punct de vedere al procurării 
lemnului, la o desvoltare prea mare, a acestei industrii — breaslă 
naturală — nu ne putem aștepta. Mai ales în timpurile de astăzi. 
Vioiciunea de caracter şi întreg felul Jr de a fi, depinde di- 
rect de o condiţie : aceea de a li se putea perpetua posibilitatea 
prelucrării lemnului verde în uneltele menţionate, așa cum au trăit 
moşii şi strămoșii lor. 

Vorbind de Rudarii caravlahi, din acest punct de vedere, Isi- 
dor leşan observa următoarele: materialul din care formează 
produsele lor de lemn era mai înainte frasinul și paltinul, astăzi 
e arinul, din cauza taxelor foarie ridicate pe frasini şi baltini sub 
regimul austriac. El e mai eftin dar nu atât de durabil. Din arini 
ei cioplesc diferite obiecte pentru casa și gospodăria lor, ca de 
ex. linguri, străchini, sahane, sucale, depănătoare, fuse, sule, pe 
scurt toate accesoriile pentru stative şi războaie. Apoi sfeșnice, 
leagăne pentru copii etc. 24). 

Remarca de mai sus aduce aminte de o, formulăre lapidară 
a situaţiei, expusă de către Băeșii din Țara Oltului: „dă-ie duci 


~ 24) Isidor Ieşan, op. cit. p. 607 


www.dacoromanica.ro 


124 ȚIGANII DIN ROMÂNIA 


în pădure, te prinde ` dă te duci să vinzi marfa te-opreşte... Păi 
zice că să-i arăţi otorizaţia. Nu ştiu ce lege-i asta”... 

„De îndată ce condiţiile se schimbă în defavoarea lor ei se 
proletarizează în înţelesul rău al cuvântului și cu aceasta rapid, 
intervine şi disoluția lor ca Rudari propriu ziși. lată din care 
pricină, sfârşitul lor va fi probabil pecetluit : ei își vor pierde ca- 
racterul specific, odată cu slăbirea. condiţiilor optime de trai, ca 
Rudari propriu dai. 

5. Acolo unde situaţia este favorabilă am arătat că Rudarii 
se ocupă de prefacerea lemnului verde în unelte de utilitate cas- 
nică, contribuind astfel, la o însemnală complectare a economiei 
noastre rurale. Ei apar ca un element pronunțat de diferenţiere 
a muncii, în mediul nostru rural. Țăranii aşteaptă şi lasă pe seama 

“lor executarea unor obiecte în care numai ei s'au specializat. Pe de- 

* arîndul pe unde îi aflăm, ei răspund acestei chemări. Caravlahii 
din Slovenia se ocupă numai cu facerea obiectelor de lemn ca : 
linguri, copăi, găvane, 5) etc. De altfel ca şi cei din alte locuri. 
Fiind vorba, la fel de Rudarii caravlahi, Isidor leșan' arată că 
deşi lucrează la munca câmpului, vara o parte din satul Purkovic, 
după ce a arat și semânat pământul, merge în pădurea de arini. 
Ei îşi fac acolo corturi (?) şi scaune de 'strungărit şi fabrică o- 
biecte mai sus menţionate 26), 

După felul lucrului am putea împărţi pe cei din Ţara Ol- 
tului în două : cei ce lucrează obiecte mai greu de executat şi mai 
uşor de executat. Cea mai mare parte se dedau la făcutul de 
mături, corfe, greble, furci, şi puţini (de ex. ca cei din Porum- 
bacul de sus, Avrig), fac lăzi, grape, meliţe etc. In cel din urmă 

"caz se iau şi după anotimp. Grapele au trecere pe la semănat. 
Se zice vă atuncea ele „trec“ ; roabele întotdeăuna... „După se- 
ceră ne-apucăm noi de corfe de cucuruz. Fașem 20—30 ; cît de 
multe”... De ex. în Sebeşul de Jos (Făgăraș), Băeşii au uitat me- 
seria ; mai ales cei tineri. Merg la Saşi la lucru. Ei „lucră” acum 

„numa la „telteao“, coşuri. Situaţia Băeşilor din Porceşti-Făgăraș, 
care lucrează numai alunul, (corfe) și la mături, e a celor mai 
mulți dintre Băeşi. Abia de se mai poate spune că ei lucrează a 
la greble... La Șinca Veche, Băeșii „troace” nu fac — afară de doi 
inşi ; fuse nu fac. Fac „corfe” mături. Ici colea sunt Băeși de 


25) T. Filipescu, op. ciit. p. 243. 
26) Op. cit. p. 607. 


www.dacoromanica.ro 


ȚIGANII DIN ROMÂNIA 125 


H 


fac obiecte neaşteptate : juguri (Sebeş-Copăcel), coporâi de coase 
(Comana de Sus). La Ucea de Sus, fac și leagăne pentru copii. 
Mi se :spune că ar face și mai multe lucruri dacă ar avea lemn. 

Dacă e vorba de materialul de lucru, să rămânem la 'arini. 
Sunt două feluri de arini : alb și roşu. Arinul alb e preferat, cel 
roşu din contră, nu e căutat, pentru că nu crapă” bine. Nu se 
mlädie ca cel alb. Aşa încât, observăm că materialul de lucru de- 
cide într'o măsură însemnată calitatea obiectelor. Fiecare lemn 
îşi are obiectul său caracteristic. De alun se leagă corfa, coşurile, 
leagănele de copii. De fag, troanele. Atât priceperea cât şi posi- 
bilitatea de prelucrare a lemnului verde ne dau o măsură de ce se 
poate scoate, fiindcă“ajung, ori ce am spune, la un număr destul de 
mare de fabricate. Până la „coştee” de pui (de găină) şi „coștee” 
de pus în nas la bivoli, ca să nu poate mânca „cucuruzu'. . 

Sunt şi varietăţi regionale. Cei din Ţara Oltului, la zi de 
târg în Făgăraş, aduc produse de, ale lor „deosebite a celor „de 
pe Ardeal”. Cei dela Felmer, Preşmer, Halmeag, etc. aduc şi ei 
mături și chiar corfe, dar corfele lor sunt impletite din răchită. 
simplă. Cei din Ţara Oltului, aduc corfe 'lucrate din nuele de 
alun. Pe când cele dintâi au coaja neluată, a din această cauză 
par cu totul grosolane, celelalte comportă dibăcie mai multă. Ele 
se şi întrebuințează diferit... Ale celor din Țara Oltului sunt re- 
tinute pentru ţinut vase, rufe, etc. Pe când cele de răchită sunt 
întrebuințate la cărat. ` 7 

Precum vedem, nu e nici o mirare că ei se socotesc fată de 
alţi 'Țigani „Rudari meseriași“, ocupaţiunea de faţă, fiind o mân- 
drie pentru ei. Până și originea lor obscură caută s'o ascuntlă cu 
specialitatea lor d voinţa de a fi mai întâi de toate, SCH me- 
seriaşi. 

Mediul social în care viețuiesc Rudarii, le-au impus și obiec- 
tele ce trebuesc lucrate. In Muscel, mediului pastoral (suntem lângă 
„muscele”) îi corespunde fusul de tors; vătala dela război, scri- 
peţii dela acelaș război de ţesut; greble, coade de furci, furci de 
strâns fânul etc. ca şi în alte părţi de altfel. Mediului agricol î îi co- 
respunde hambarul de ţinut boabe, tronul de ţinut mălai, târna de 
strâns porumb, fasole de pe holde; coşuri, etc. Până și „lopă- 
tica” cu care țăranii iau mălaiul — din „tron” și căreia în sudul 
judeţului Muscel i se mai zice și „cupă? — și acest obiect e lucrat 
de Rudari. „Căpisteru“ în care se cerne deobiceiu mălaiul de ' 


www.dacoromanica.ro 


126 ȚIGANII DIN ROMÂNIA 


către ţărani, e la fel, făcut de ei. In sfârșit, fac pentru trebuin- 
tele casnice din partea locului „„ălbii”, copăi. Cum e şi natural, 
obiectele mai grele sunt făcute de bărbaţi, cele mai uşoare de 
femei. 


6. Am amintit condiţiile de obţinerea lemnului de lucru.. Il 
„iau măsurat şi în grosime „la palmă,, cu „bucata“ ; la „sfert“ ori 
la „cubic”. Rămâne să vedem tehnica de lucru, instrumentarul. 

Technica e însemnată. Avem deaface cu unelte primitive de 
lucru ce diferă dela obiect la obiect. Fiindcă fusul are altă pre- 
gătire decât târna, lingura. 

In unele părţi ca în Muşcel, lemnul de lucru adesea e pre- 
lucrat „ușurat“ din pădure #7). Ținând seamă că va fi cărat cu 
spatele, lemnul e cioplit mai întâi acolo, de părţile netrebuin- 
cioase și astfel este adus la bordee, unde îl desăvârşește. In felul 
de mai sus copăile iau forma lor. chiar din pădure. 

Să privim lucrurile mai deaproape : mai întâiu copaia vine 
scobită. „Întâi o dăm la scobit și pă urmă la făcut pe cap“. Fä- 
cutul „pe cap”, e atunci când o cioplește pe dinafară. Intră în 
funcțiune apoi, tesla. „La adâncat lucrăm cu toporul; la făcut 
pă cap, tot cu toporu; la făţuială cu tesla”. Tesla desăvârșește 
opera. 

Fusul vine mai întâi „spart” pă urmă cioplit, pă urmă uscat” 
(la foc). Cei din Tara Oltului Au pentru aceasta, un cuptor special 
(„uscătoare”). El e înalt de 2,40 m. și e împărţit în două : în jumă- 
tatea dela baza uscătoarei, se pun la uscat furci de fân, de curând 
lucrate. In jumătatea superioară, se pun fuse proaspete. La bază i se 
dă foc ; cuptorul de uscat fiind îngrădit cu nuiele și lipit pe dină- 
untru cu lut. El e de formă conică. Vârful conului e retezat şi va fi 
acoperit cu scânduri pentru cazuri de ploaie. 

In sfârșit după ce fusul este uscat, se pune în lucru cuțitul. 
Acum fusul intră în alt fază de orelucrare. Devine „strujit”, 
. ușurat”. Muchiile vin tăiate, — date jos. Faza ultimă e când 
fusul e tras la „strug“ cu ajutorul unui instrument numit „gripcă“. 
Pentru ca să încînte ochiul, fusul mai e vopsit la diferite intervale, 
colorat. Dar lucrul principal aci este strungul însuși. El este dintre 
cele mai însemnate realizări de acest fel în technica prelucrării ma- 
terialului lemnos. Cu ajutorul său se „facsonează“ fusul de tors. 


27) Jon Chelcea. Neam şi ţară, p. 87. 


www.dacoromanica.ro 


ȚIGANII DIN ROMÂNIA | 127 


La acest aparat tehnic — primitiv se aplică numai o piesă 
de fer care, am spus că se chiamă »gripcă“ sau „grîpcă“, cu care 
se inodelează fusul. Incolo totul e din lemn. Iată compunerea 
strungului : un aparat format dintr'un lemn scobit la mijloc, 
(scobitura fiind definitivă, se numește „scoc“). El e sprijinit pe 
doi ţăruşi înfipți în pământ şi bifurcaţi la partea superioară, pe 
care stau rezemate cele două capete ale lemnului. 

Deasupra acestei părţi scobite, între alte două piese de deta- 
liu, ce se numesc „dăstău“ şi „climpuş', se aşează fusul de tors, 
care este cioplit, gata de „facsonat“. Principiul este ca acest fus, 
sprijinit la cele două capete ale sale, de cele două piese de detaliu, 
(dăstăul şi climpuşul), să se miște în sens sferoidal, de o sforicică 
încolăcită după fus, şi mişcată cu ajutorul unui mâner din lemn 
numit „arcuş”. Arcușul acesta este apucat de mâna stângă a ru- 
dăresei, iar în mâna dreaptă ţine grâpca pentru netezit. 

Ce e grâpca ? Grâpca este o daltă în felul dălţii obişnuite, nu- 
mai că dalta obișnuită funcţionează bătută în cap cu ceva, pe când 
aceasta se mânuește simplu cu mâna. Pe de altă parte, dalta e între- 
buinţată la dăltuirea roabelor, de aici poate și . terminolcgia 
schimbată între aceste două unelte. 

După cum fiecare lemn își are obiectul său caracteristic, tot 
astfel fiecare obiect îşi are tehnica sa proprie. Pentru ca să con- 
fecţionezi o târnă (corfă-coş), mai întâi trebuie să „prăjeşti” 
lemul de alun la foc, „dă să căleşte”. Apoi îl iai cu cuțitul la 
„„ghenunche şi-l scoţi făşii“. Impletitura târnei (coşului), se face pe 
după fășii mai groase şi mai late cu ceva, numite „şine”. Toarta 
se continue în jos şi constitue „inima”. După această fază de lucru, 
urmează un alt stadiu, când, cu ajutorul cuţitului, supţii curelili”. 
După ce s'a terminat de subţiat, „legi toartili şi pui spetezili și-l 
ingrădeşti”. (Dela Rudari din Voroveni Muscel). 

Pentru „corfe”, să tigheşti câte-o „corfiţă“, în Țara Oltului 
se întrebuinţează un instrument special numit „cleşte?. El apucă 
inima târnei, care se înfăşoară cu o fâșie de alun numită „praștie”. 

Pentru Rudarii din Voroveni Muscel, „copaia e mai mică, 
spre deosebire de „albie”, care e cu ceva mai mare. Cel care face 
talere, e „tălerar”, de unde și numele de Tăleraru ce întâlnim 
printre Rudari. Deci, copaie de bălăgar ; albie de spălat rufe ; 
apoi „troace” de legănat copii mici; sunt tot copăl. Şi „cäpis- 
teru-]” de cernut mălai (mai mic şi mai adânc, face parte din aceeaşi 


www.dacoromanica.ro 


128 “ȚIGANII DIN ROMÂNIA 

familie de obiecte). De relevat este și faptul că și leagănul de le-' 
gănat copii mici, în multe părţi din Muscel, nu e decât o copaie, 
mișcată — fie pe pământ, fie atârnată Din belciuge speciale cu 
ajutorul frânghiilor de tavanul casei. 

Unele instrumente sunt nelipsite și cunoscute. Astfel, toporul, 
barda. Dar acestea's pentru lucrul în mare, cum se zice. Pentru 
„fixat” obiectul, ne trebuiesc instrumente adaptate. Așa pentru 
copaie avem tesla, (şi ea cunoscută), care permite să se adâncească 
lemnul după voie. Cu ea se lucrează fundul copäich Am spus că 
lemnul butucănos este cioplit mai întâi în pădure cu toporul, după 
care vine tesla, care „limpezeşte"”, mai ales prin Lăuntru. _ 

Să amintim, pentru a ne fai face idee de tehnica și in- 


strumentarul rudăresc, grebla. Plopul e cojit din pădure. Pentru 


dinţi, („colţii”) la greblă. trebuiesc bucăţi de lemn de o palmă şi 
ceva. Se taie lemnul „butuc” ; co", cari se crapă. Odată cră- 
pat butucul e luat la „cuţitoaie”. După ce a fost lucrat astfel, (la 
cuţitoaie), e pus la fum în cuptorul descris mai sus °°), „ca să se 
uşte cum îi toaca”. Pe la jumătate, „colţul” greblei se taie. Se fac 
doi dintro bucată. Col" în termeni locali observăm că însem- 
ncază dinte de greblă. După faza de mai sus, ar urma ca dintele 
dela greblă să fie luat la cuţit, adică ascuţit, după ce fusese mai 
înainte uscat. i 
Coada dela greblă, adusă din pădure, se desface de coaje, 
(„belește”) și se lasă de se usucă. Şi numai după ce s'a uscat în- 
trucâtva se duce cu ea la „pop“ și o „oblește“, adică o îndreaptă. 
După ce se „obleşte”, se dă la cuţitoaie, mareând ultima fază de 
lucru. Uscatul se face la soare — 2—3 zile e destul, sausla „uscă- 
toare (cuptorul, amintit mai sus). Grebla are, afară de „colţi”, 
coadă și „leafă“. Pe aceasta o iau din secure, apoi „o tragi la cu- 
țitoaie” — se usucă la soare şi Apoi o gămeșşti. Leafa se face din 
paltin sau fag. De remarcat, că în Muscel, n'am întâlnit nici cleș- 
tele şi nici pop-ul sau ;cleștarul”, ceeace denotă că sub raport 
tehnic, Rudarii din Țara Oltului să fie mai evoluaţi. Pop-ul, e un 
lemn crestat în care se vâră coada de furcă sau greblă pentru ai 
se da o formă dreaptă sau după nevoie ori ce formă. FI are 2,30 
m. înălțime. In Comana de Sus (Ţara Oltului), i se mai spune şi 
„cleştar”, iar în Veneţia de Sus — aceeaş regiune — „călcător'. 





28) „In urloaie d-alea dă grädele” (Țara Oltului). Cum se arată în 
figură.., 


www.dacoromanica.ro 


ȚIGANII DIN ROMÂNIA 129 


Ceeace nu se poate realiza cu pop-ul (cleștarul, călcătorul) 
rămâne pe seama unei forme” anume făcută, în care se fixează 
definitiv coarnele furcei (de fân), ca în schița arătată. ` 

Scaunul de luciu al Rudarului e des întâlnit. Pe bună dreptate 
se poate spune că, pentru ei, scaunul de lemnar e ceeace e plugul 
pentru agricultor. El are rolul de a ţine, strânge coada de greblă 
de exemplu când o iau la cuţâtoaie. 

La lingură se întrebuinţează mai ales scoaba şi cuțitul. Confi- 
guraţia lingurii şi anume scobitura, pretinde neapărat un instru- 
ment adaptat acestei forme. E scoaba. O scoabă cam la fel, se în- 
irebuințează de către săteni la potcovitul boilor, când li se rade 
sau taie unghiile. Deosebirea e că aceasta e mai concavă, făcută 
ca pentru gură. În felul acesta ca permite adâncirca lingurii, după 
ce cuțitul a fost întrebuințat cu mult succes. 

Lingurile sunt lipsite de gravuri mai însemnate. Din contră, 
poate din cauza materialului întrebuințat, ele par cam greoaie, 
din care cauză, ţăranul la cumpărat preferă pe cele mai ușoare („li- 
vane”). Motive ornamentale prin adâncire în lemn (,„Kerbschnitt”) 
găsim însă mai ales la troane. 

Intre obiectele de utilitate casnică, pe care le lucrează Ruda- 
rul sunt unele mai greu de executat. De exemplu roaba, care 
aie nevoie de mai multă iscusință. Lemnul de fag trebuie găurit cu 
ajutorul sfredelului, cunoscut. Apoi hambarele, troanele... și pen- 
tru că e vorba de troane (de tinut mălaiul), e bine să nu se uite 
că acestea au pe foţu dinainte și capac, unele mvtive ornamentale : 
„rolituri”. Figuri geometrice în formă de cerc, ce se întretaie în 
circonferintele lor, făcute cu un instrument numit „capră, care 
„roleşte” adică descrie prin apăsare în lemn, cercurile sau între- 
(Geen lor. In Țara Oltului, troane se fac în puţine locuri. In Ser- 
căița, cu Matei Munteanu a murit ultimul meșter de troane—alţii 
nu mai fac. Troanele făcute de el sunt legate prin cuie de lemn și 
prezintă figurile geometrice arătate, în formă de romb cu pătrate 
în mijloc sau pătrate întretăiate sau figuri în triunghiu drept cu 
stele în spaţiul liber. Aceste figuri sunt numite de ei „flori”. 

In afară de figurile geometrice, troanele mai sunt şi vopsite 
la partea dinainte și capac, aşa că constitue un mobilier destul de- 
însemnat pentru industria casnică. | 

Am amintit „capra”. Capra e un compas prevăzut la unul din 
capete (picior) cu un cuiu ce se fixează în lemn, iar celălalt picior 


E 


www.dacoromanica.ro 


130 ȚIGANII DIN ROMÂNIA 


(capăt al compasului) are o scobitoare (scoabă) cu tăiș, care plim- 
bându-se pe o suprafaţă netedă, în lemn moale, lasă urmă (adân- 
cătură). Această parte (scobitoare) singură se numește „ruje”. Tot 
pentru scobitul jghiaburilor cari trebuie să îmbuce „blănili”, scân- 
durile, se întrebuinţează un alt instrument numit „,scoabă”, carac- 
teristic și el și făcut din mână de fierar. Adevăratul nume al 
acestui instrument e „orj”. Insfârșit avem sfredelul, cunoscut, ce 
se întrebuinţează pentru dat găuri la troane, hambare etc. 

In concluzie, afară de instrumente cunoscute, avem uncie 
tipice, specifice meșteșugului : orjul, scoaba lingurei, strungul 
fusului, gripca, capra. Acestea sunt imposibil de conceput în afară 
de industria lemnului verde. 


„Le dăm goale şi le luăm pline” 
(Viștișoara - Țara Oltului). 

7. Intre felul cum se petrece schimbul de mărfuri în lumea 
noastră dela orașe și chiar dela sate și între felul cum înțeleg Ru- 
darii să facă schimbul de mărfuri cu țăranii, există o deosebire. 
Deosebirea rezidă în aceea că, pe când cea mai mare parte din 
schimbul cunoscut e pentru bani, la Rudari e invers : ei dau pro- 
dusele lor, acceptând mai degrabă, cum se spune, schimbul în 
natură. Ei dau și pe bani, dar starea lor, situaţia și împrejurările 
în care trăesc, îi silesc să menţie în mijlocul unei lumi moderne, 
o formă de schimb arhi-străveche. Aceasta e particularitatea de 
evidenţiat și care e fundamentală în mecanismul de schimb al Ru- 
darilor. 

Materialul dat gata rar se depozitează. Au nevoie de bani. 
Au nevoie de legumă, de hrană. Deabea îl pregătesc și îl și pun în 
vânzare. Roiesc prin sat. Se aude în Țara Oltului strigând pe la 
porţile oamenilor : „la-ţi corfe nevastă !“ Cei din Muscel, (mai 
ales femeile) : „hai la fuse, fuse să vă dau cică“! Cât priveşte 
pentru natura schimbului, nc putem da seama de felul în care 

Rudarul intervine pentru ofertă: “să căpătăm o mămăligă 
dă mălai“. ` 

Alături de oferta formulată astfel, se dedau și la cerşit. Iată o 
notă caracteristică spiritului rudăresc.. De tocmit însă toţi se toc- 
mesc. Se ţin la preţ : o lingură 1 leu ; zece inguri, 10 lei, o lesten ` 
(legătură). „Cum te lași după păr“, adică, după cum merge târ- 
gul. Expresia schimbului frecvent, în natură, se dovedește din 


www.dacoromanica.ro 


ȚIGANII DIN ROMÂNIA 131 
«chiar cererea. lor: „să căpătăm o mămăligă dă mălai“, care are 
tocmai acest sens. | 
Se face și pe comandă. Țăranul îşi comandă atâtea fuse (de 
obiceiu ţăranca) — un tron frumos și bine făcut. Atunci Rudarul 
se duce acasă și se pune pe lucru. In ziua amintită, tronul e gata. 
Se înţelege că ies cu marfa la vânzare, mai ales în zilele de repaos 
Duminica şi în sărbători când ţăranii sunt pe acasă. Pe la târguri, 
apoi. Se poate spune că în zi de lucru, în sat, vara, „mori de foa- 
me“. În sensul că nu e nimeni pe acasă. 


Desfacerea urmează cu repeziciune. „Le dăm goale şi le luăm 
pline“ (dela Băeșii din Viștișoara. Țara Oltului). Omul, chiar dacă 
n'are bani, îi oferă în schimb altceva din produsele sale. Procesul 
de schimb se accelerează astfel dela sine. 

O altă latură specific rudărească în manifestările economice, 
e transportul mărfei în spate 2). Numai când au mai multă, ceeace 
se întâmplă destul de rar, atunci tocmesc căruțe din sat cu plată şi 
„0 vînd sau nu o vînd, banii îi dă ; la ăla coa să-i plătesc“. (Şercăi- 
ţa — Țara Oltului). ` i 

La un târg de ţară din Cârţa-Făgăraş, Gh. Haţegan din Oprea 
(Cârțișoara) a adus 7 meliţe : 80 de lei meliţa ; restul le vinde prin 
sat. In târg, de faţă cu mine se tocmesc: 

—Bani o bucate? 

—Bani. 

— Cit ? 

—120 de lei. 

—E mult. 

—Da cît nu-i mult ? 

(Omul pleacă fără să mai revină). 

— Apăi ge dai Dumneavoastă ?... 

Un ,frîngător“ și o meliţă, costă 250 lei. Lucrează 5 zile 
la ele... 

La târg, în Avrig, din Porumbacul de Sus sosește o căruţă de 
meliţe : 30 în total. In partea locului, „meliţă“, e care meliţă a 
doua vară cânepa. Cele care meliță prima dată, se numesc „frîn- 
gătoare“ (tot un fel de meliță). Astfel de unelte fac şi cei din 
Avrig. 





29) Prin aceasta se deosebesc de toți ceilalţi Țigani (M. Block). 


www.dacoromanica.ro 


132 ȚIGANII DIN ROMÂNIA 


Tot la zi de târg, (în Făgăraș) aflu 7 inși dela Copăcel-Se- 
beş. Din Preșmer sunt 3 inși. Din Halmeag 7. Cei din urmă (Preş- 
mer şi Halmeag nu sunt propriu zis, din „Țara Oltului“, ci „de 
pe Ardeal”). Afară de aceasta, cei din Halmeag sunt Tigani de- 
sat; ei aduc coșuri de căruţe de nuiele, lucru ce Rudarii nu obiş- 
nuesc. Ei cer pe coş 200 de lei cu „șeriglă” cu tot —partea de 
coș ce se pune înapoia carului, la fund. Cei dela Felmer, (tot „depe 
Ardeal”) fac mături şi corfe de răchită —ceeace nu vom întâlni 
printre Rudarii din Țara Oltului: aceștia lucrează alunul pen- 
tru corfe. Produsele lor sunt deci distincte. La piaţă sunt expuse 
în aceeaşi parte (Făgăraș). 


8. Rudarii, cu toate vicisitudinile, împrejurările improprii 
vieţii lor ca Rudari propriu zisi, îşi menţin o unitate relativă în 
felul cum sunt organizaţi, având ca temei lucrul în lemn. Având 
drept sprijin apoi, un cadru unitar geografic în perfectă armonie 
cu firea lor, ca şi cu ocupaţia. Dar, cum spun, împrejurările fac 
ca alături de lucrul în lemn, spre a se putea menține, Rudarii pe 
unde se află, fac și agricultură întrun fel oarecare. 

Incă din 1564, Giovandreia Gromo, scria într'o scrisoare 
unui prelat din Roma, că în ţara noastră trăiesc un mare număr de 
Țigani, și că locuitorii acestei ţări se slujesc de ei ca să lucreze pä- 
mânturile. Intre aceștia, Rudarii au un loc deosebit. Cei din 
Serbia (comuna Purkovic) cum relatează Isidor leșau, sunt peste 
tot agricultori şi anume „kmeţi“. Adică ei lucrează pământul 
agalei, proprietarului turc. Cei mai mulţi au și posesiunile lor pro- 
prii. Fireşte, pământ propriu nu vor avea nicăeri în măsură ca 
să le îndestuleze traiul. Din această cauză ocupaţia principală 
li e lucrul în lemn și numai în al doilea rând trec şi la aită ac- 
tivitate. Aceasta e agricultura. Dar lucrul pământului îl fac la alţii 
pe bani sau bucate. Ei sunt cum se spune „kmeţi“. Tot „kmeţi” 
vor fi și în alte locuri și vor munci locurile altora, oferind mâna 
de lucru. 

In nici o parte procesul acesta de atârnare economică nu e 
mai deplin realizat ca în Țara Oltului. Aceştia își precizează pozi- 
ţia astfel — fiind vorba de lucrul la câmp : „cu arîndă nu le dă 
mâna să ia loc ; în parte nu pui că nu dă. Noi cu ce să-l lucrăm? 
Să plătim bani să-l lucrăm ? Dacă n'avem vite“... (Porumbacul 
de Sus Făgăraș). N-au viziunea existenţei solidare cu pământul 
sub formă de agricultori. Ei mau un trecut de deținători de pământ, 


www.dacoromanica.ro 


ȚIGANII DIN ROMÂNIA 133 


ci de lucru în lemn. Și când merg la lucrul câmpului, merg doar 
ca simbriași cu ziua, săptămâna, mai mulţi la un loc sub formă 
de exod. De aceia, atât cei de sat cât şi hăeşii merg la seceră, 
mai cu deosebire, la Bast și pe mai multă vreme, lăsând casa sin- 
gură. In Sebeşul de Jos, Țara Oltului, Băeșii au uitat meseria, 
mai ales cei tineri. Merg în schimb, la Sași la lucru. „Lucră pe 
grîu. După olac : două litre de boane“ și din lucrul lor mai „lu- 
cră“ numai la „telteao“. Merg la sapă la oameni, la secere (Şin- 
ca Veche, Țara Oltului). In special un debușeu însemnat găsesc 
Rudarii la munca câmpului la Sași. Ei aveau proprietate mare 
şi exodul la muncă la Saşi oferea, pentru ei, un eveniment aş- 
teptat, din cauză. că acolo se gândeau la o mâncare mai bună. 
Ii vedeai îmbrăcaţi, gala de plecare „cu căţeaua sub căruță“. 

— Unde te duci mă Geane ? 

— La Sibii. 

— Acolo ce mînci ? 

— Pui... 

— Da la căţăl? 

— La căţăl îi dau oscioare. 

(La întoarcere veneau — se spune — supăraţi). 

— De unde vii mă ţigane ? 

— (cu o voce moale și tristă): dela Sibii. 

— Da unde e cățălu? 

— L-am mîncat... 

Aşa își băteau ţăranii joc de ei. Raportul dintre stăpân și 
slugă în sens medieval, s'a cristalizat însă mai bine între Țiganii 
de sat și Sașii din Șercaia. 

In Țara veche, Rudarii lucrează şi mai puţin la pământ. 
Explicaţia e că aici ei nu sunt adaptaţi unui mediu evoluat de 
viață. Trăesc încă în felul vremilor trecute. Din această pri- 
cină ei sunt mai Rudari decât alţi Rudari. Răspund astfel: „La 
boier toală munca o facem, numai la coasă, la sapă și la munca 
câmpului nu“... Merg la cules de dovleci, de prune. La sapă nu 
se pricep. Adună în schimb, cum spun, la prune. Prin aceasta 
Rudarii ne aduc aminte iarăși de societăţile neevoluate Din 
proprietăţile obţinute la împroprietărire, la Ucea de Jos, (Țara 
Oltului), 26,7% mai sunt în mâinile lor, 73,3% sunt vândute, ceea- 
ce dovedește nu numai că Rudarii sunt o populaţie neagricolă, 
dar că nu-și pot menţine un bun agricol care cere muncă intensă. 


www.dacoromanica.ro 


134 ȚIGANII DIN ROMÂNIA 


9. In Ţara Oltului, contrar așteptărilor, aflăm că diferen-- 
țierea muncii printre Rudari prinde teren. Parte dintre ei se- 
dedau la „grecit“, adică la negustorie. Alţii primesc să fie 
paznici la vite. Mai ales la porci. 

Cei din Vechiul Regat rămân şi mai departe refractari al- 
tor ocupații: ei nu vor practica decât meseria lor de lucrători 
în lemn. In alte compartimente de muncă sunt absenţi. lată în 
termeni definitivi, situaţia, după propria lor expresie : „ai noștri 
nici slugă nu-i bagă, da nici dă suflet nu-i dă ; îi crește cu traista 
dă gît“. (Dela Rudarii din Gura Bughii-Muscel). 

S'ar putea afirma și pe bună dreptate, că ei sunt refractari 
altor activităţi. Nu s'a spus de popoarele „primitive“ că sunt 
„impermeabile“ la cultură ? Rudarii de pretutindeni, cu slabe 
excepţii, au aceeași soartă : se izolează pe cât se poate de restul 
lumii. O mai mare vioiciune de sine, sub raport economic, o pre- 
zintă Rudarii din Transilvania, unde constituiesc vara migra- 
Dun) sezonale la munca câmpului. Tot 'aici, parte din ei practică 
cu succes comerţul de porci, covoare, ceeace denotă că ei s'au 
adaptat, ori sunt în curs de adaptare la mediu. 

„Pe Ardeal” sunt și mai multe cazuri. In Ţara Oltului am 
găsit într'o singură localitate negustori de covoare cari au trecut 
şi granița, ajungând până în America de Sud. Ei sunt Rudari. In 
special, ţările pe unde au negustorit mai mult sunt: Belgia, 
Olanda. Franţa și Spania. Iar Rudarii de aici, pe nume, sunt: 
I. I. Moisin, I. Rebeca, Ion Sas şi mai ales Moisin Silvestru — toţi 
din Comana de Sus (Țara Oltului). Aceştia toţi au fost, cum spun 
ei, „afară în străinătate”. In Comana de Sus, Buda) trăesc în- 
trun cartier special situat pe o ridicătură ce domină întreg satul. 
Se chiamă „Bărc“. In urma faptului că Moisin Silvestru s'a îm- 
bogăţit pe urma negustoriei de covoare, în scurt timp a devenit 
alt om. El a acumulat o rnare experienţă a lumii, ceeace a făcut 
că de mult să nu mai stea „în deal” cu ceilalţi Rudari, ci în sat, 
unde are două rânduri de case proprietate. După socoteala făcută 
împreună, averea lui în anul 1939 se ridica la 350.000 lei. Spiri- 
tul de întreprindere, precum se vede, pare a fi mai desvoltat la 
Rudarii din Transilvania %). Printre ei se găsesc mulţi cari au 

30) Gh, Bărtuș din Șercaia, căruia-i place să-și zică „plugar”. (gan 
de sat) are casă solidă, făcută cu dolari din America, unde a fost cu nevasta, 


iar feciorul lui e de 3 ani acolo. Astfel de cazuri se mai pot întâlni, în deosebi 
prin Transilvania. 


www.dacoromanica.ro 


ȚIGANII DIN ROMÂNIA 


trecut, împreună cu alți Români în America, ceeace dovedeşte că 
o adaptare a lor la un mediu superior nu numai că e posibilă, dar 
că e căutată. În urma acestui fapt, ne-am putea întreba dacă nu 
este acesta o dovadă că ei s'au „integrat”, cum se spune, unui 
mod de viaţă corespunzător. 

Un alt caz: e vorba de Rudarii din Transilvania -negustori 
de porci; caz sporadic — e adevărat — dar faptul există și nu poate 
fi trecut cu vederea ` comerțul cu porci aduce alt venit. Nu în zadar 
aceștia sunt și cei mai bogaţi dintre Rudari. T. Filipescu, pe 
vremuri, a întâlnit şi el la Rudarii caravlahi fenomenul: ”cara- 
vlahii din Bosnia se ocupă cu agricultura și cu creșterea vitelor, 
mai cu seamă cu îngrășarea porcilor“ 51). Ceeace însemnează că 
Rudarii caravlahi aparţin aceleiași pânze neîntrerupte de Rudari, 
care se continuă din Transilvania unde parte din Rudari cresc porci 
ŞI-L vând, cum se poate constata în câteva localităţi din Țara Oltu- 
lui, între care Arpașul de Jos, Sâmbăta de Sus, Perşani ete. Din- 
tre Rudari cei ce fac negustorie, am văzut că sunt şi cei mai bogați. 
Faptul. tocmai pentrucă e neașteptat, impresionează. Un ţăran din 
Perșani poate spune în continuarea aceleiaşi impresii că „Ţiganii-s 
domni.. La nuntă au bucătăreasă de rumînă“. Desigur, la situaţia 
de mai sus, contribue şi spiritul unora dintre ei mai întreprin- 
zător, ca spre exemplu Moisin Silvestru din Comana de Sus. 
In drum, printre Rudarii din Țara Oltului, întâlnesc un negustor 
ambulant cu marfa încărcată în căruţă trasă de cai, „Băeș”, din 
Avpaşul de Jos. Sunt acolo două „gazde“ — negustori de diferite 
mărunţișuri. Marfa acestuia e compusă din sticlărie şi vase de 
porțelan—de pământ; din roșcove, săpun, etc. In localitate (Sebeș) 
sau vândut două tipsii“, farfurii înflorate. Ceeace e mai 
curios, e că rar primesc bani în schimbul articolelor vândute. In 
loc de bani, primesc în natură și dau pe „sdrenţe“. Sdrenţele sunt 
duse apoi în cele din urmă la „oraș“ unde le vând la kilogram : 6 
lei kilogramul. Orașul despre care poate fi vorba e Sibiul. 

Rezultă de aici că acest gen de a câştiga pâinea de toate zilele 
e, pentru noi, inedit. Mai degrabă ne-am aștepta să-i vedem paz- 
nici la vite, ştiind că porcarii se recrutează în satele din Ardeal, 
dintre oamenii ce stau pe o treaptă inferioară, din toate punctele 
de vedere. Intwadevăr, în multe părţi din Transilvania, satele au 


DO 


31) T. Filipescu, op. cit. p. 245. 


www.dacoromanica.ro 


136 ȚIGANII DIN ROMÂNIA 


porcarii recrutaţi dintre Tigani (de sat sau Rudari) ...N'ar fi ca să 
stăuim, întrucât, numărul lor nu e mare. Și dacă insisiăm, e 
pentrucă răsplata ce o primesc e în concordanţă cu situația ocu- 
pată de ei în societatea în care trăiesc. Sunt plătiţi în natură sau 
semi-natură. Un caz concret din Măliniș-Prunărie-Sehbeș, când 
Rudaru! Hălmăgea Ion acceptă să fie porcar. Pune însă femeea și 
copii de păzesc ciurda de porci, adunaţi de prin sate, iar el lucrea- 
ză la „meserie“, spunând că numai astfel poate ca să iasă la „soco- 
teală“. Primeşte în schimb pentru aceasta, șase „cofe“ de bucate 
socotit 100 kgr. cofa. Cazul se repetă. Cam la 2—3 sate suntem 
în prezenţa aceleiași realităţi : porcarul satului e un ţigan, dacă 
nu dintre Țiganii de sat, apoi dintre Rudari. 


„Da Domnule,.. acù pintu ne scrii 
pe font, să te ție Dumnezău, Domnule!“ 


10. E acreditată în opinia publică ideea, că faţă de alţi Ţi- 
~gani, Țiganii de cort sunt cu mult mai bogaţi. „Noi sîntem ca o 
pleavă lingă iei“ — se exprimă Dean de sat din Cârţa-Ţara 
Oltului. Opinia de mai sus se adeverește într'o oarecare măsură. 

Averea lor constă în așa numitele „pahare“ de argint suflate 
cu aur — pe cari le transmit din tată în fiu, întocmai ca o avere 
imobiliară, cu singura deosebire că paharele sunt obiecte ușor de 
transportat. 


Am căutat să mă conving de cele aurite, încă înainte de a 
începe cercetările, şi am aflat că Țiganii corturari au într'adevăr 
pahare °) ; căni de argint pe care le ţin ca pe o avere scumpă, vå- 
râte cu mare băgare de seamă, în trăiștile lor. A nu avea cineva 
dintre ei „pahare“, însemnează a fi un om sărac. A vrea să cum- 
pere şi a nu găsi, se spune că „nu-mi pică o avere și mie“. 

Se face deosebire între paharele având metal vechiu și nou. 
Acestea din urmă, se spune că sunt numai o „formă“ ; o „suflă- 
tură“ şi că în realitate, nu preţuiesc atât cât cele din metal vechiu. 

Am cerut un astfel de pahar pe bani și mi sa răspuns că 
„nu-mi vînz averea, nici cu 200.000 lei ; nici cu 500.000 lei. Asta 


32) Impropriu spus, astăzi, când paharele sunt de sticlă. Altă dată ele 
crau cum sunt ale lor, din (lemn şi) metal scump. 


www.dacoromanica.ro 


ȚIGANII DIN ROMÂNIA 137 


-se petrecea în anul 1939. Se simte o mare criză de pahare... din 
această cauză paharele lor cele mai preţioase ë) sunt puse la ama- 
net prin bănci, unde se păstrează altfel decât la ei acasă unde s'ar 
putea pierde sau fura. Când n'au hani, îşi pun paharele amanet și fac 
ncgustorie de cai. In felul acesta câștigul e câștig și paharele rä- 
mân tot pahare. Multe sunt puse amanet pela oamenii bogaţi de prin 
sat, preoţi și învăţători, ca și la bancă. Banii vechi din argint îi 
pun amanet la fel cu paharele. In schimbul unei dobânzi își fac 
și interesele și îşi ţin și „averea“ la loc sigur. 

Ce sunt „paharele“? Sunt antichităţi medievale: vase de 
preţ din argint şi aur, cu o circulaţie închisă şi redusă numai în 
cercul lor şi al argintarilor deținători de astfel de antichităţi. Fe- 
tele de măritat, între ei, se dotează nu cu pământ, mai rar în bani, 
ci cu astfel de obiccte de preţ. Pe ele se pot citi nume de regi, land- 
grafi şi ani ca „1600“, cum arătăm 2%). 

Isprăvi sau întâmplări cu paharele lor sunt multe 3%) — ele 
nu arală însă decât acelaş lucru: averea lor constă în vase de 
preţ. Dacă cineva dintre ei ar afla că la o depărtare — fie cât de 
mare — se află o astfel de „avere“, merge, face ce face şi se duce 
so cumpere. Ei îşi cunosc averea lor în pahare, cum își cunosc 
țăranii noștri petecele lor de pământ, la distanțe destul de mari. 
Işi cunosc paharele, se înţelege, sub raportul valorii, care singură 
interesează. Şi atunci desigur că opinia care s'a format în privința 
bogăției de care dispun "Dean corturari-căldărari, e Justificată 
până la un oarecare punct. 

Ceeace e adevărat, e că Dean de cort practică lucrul în fier 
întrun mod diferit decât Țiganii de sat. Tabla e pentru ei mate- 
rialul de lucru prin excelenţă. In ţara noastră întâlnim însă un 
soi de Tigani de cort, din Basarabia, care lucrează numai la securi. 
Pentru aceasta ei au ciocane grele și nicovale mari. lar la acţiune 
iau parte cel puţin doi inși. Când dau cu ciocanele — intercalat 
— fac, succesiv : „ha, ha, ha“ lovind cu o iuţeală extraordinară. 
De altfel dela distanţă auzi despre ei că sunt excepţional de „har- 
nici“. Alternanţa în lovire urmată de ha, ha, ha“ sporește ritmul 
şi acţiunea întreprinsă. Femeia suflă cu foile; cei doi bărbaţi 


33) Ale celor din Țara Oltului. 


34) Tată inscripția unuia: „LUDIVICUS D. G. LAND GR. HASSIAE 
‘C. O. I, CA. X”. = 
35) Texte, p. 207. 


www.dacoromanica.ro 


138 ȚIGANII DIN ROMÂNIA 


bat cu ciocanul. O secură făcută din nou (în Oprea Cârțișoara la 
1939) costa 60 de lei. "Țăranii veneau și dregeau sau făceau din 
nou securile lor. Totul se petrecea rapid, fiindcă Ţiganii nu aveau 
mult de şezut în sat. Topoarele lor, se deosebesc de cele din partea 
locului ; au pe „„leafă“ săpate motive ornamentale geometrice, după 
cum se arată. 


„Arama și cositorul joacă rolul cel mai mare în execuţia căl- 
dărilor, blidelor. Fierul de care au nevoie se cumpără mai ales dela 
„fier vechiu“. Fac cam patru căldări pe zi („de hierbe la porci“, 
pentiu haine, pentru de mîncare la oameni) 5). E greu pentru ei, 
vara când sătenii nu-s pe acasă și când porcii nu s'au pus la în- 
grășat. Prin August abia se intensifică munca. Cu aceasta observăm 
că ei depind strict de sistemul de muncă al oamenilor din sat, de 
care Un seamă. Pentru dres obiecte, ei merg prin sat. Marfa e 
ridicată la domiciliu şi adusă la domiciliu. Contează deci foarte 
mult dacă sunt sau nu cunoscuţi de către oamenii din sat. Se știe 
cât sunt de bănuiţi : dacă e cazul, lucrul se execută în faţa omu- 
lui. Fierăria se caută mai mult iarna; din această cauză, vara parte 
din tineret merge şi la munca câmpului. Din Muscel, de exemplu 
(Schitu Goleşti) merg la Buftea la săpat și sădit pomi. Preferă însă 
o muncă mai uşoară și cu caracter temporar. 


In afară de căldări, fac nicovale, sape, ciocane de bătut 
coasa, sfredele, fiare de plug, securi, seceri, făraşe şi chiar curse 
de prins șoareci. Raspelul, pila, stropelniţa (praftorița) burduful 
de suflat ca și priboiul de făcut flori sunt unelte nelipsite pentru 
corturari. Sunt între ei unii, cari fac clopote de „cioaie'! ; aceştia 
se pot socoti aproape, la fel ca Ciurarii, un soiu aparte între 
corturari. Lucrează alama şi materialul obținut din clopotele spar- 
te. Din fier nu fac, cel mult pun toarte la cele de fier. Fac 
inele, cercei, amnare din „kilă“ (pilă). Deosebit de interesantă e 
operaţia prin care obţin, cu mijloace simple, clopotul și forma 
clopotului. Neamul celor ce fac clopote e foarte restrâns. În Țara 
Oltului, la clopote mai lucrează numai Danciu Clopotar 271. 


36) Fac — depinde de regiune: topoare, berde; dreg puști, pistoale, 
lacăte, broaște și ascut cuțite; foarfeci, cântare, zimţi, pirostrii, sfredele, cu- 
ţitoi, tesle, dalte, amnare, rotane, grătare, piepteni de lână, cuere, sucăli ctc. 

37) Căldărar Zoltan a învăţat să facă clopote dela corturarii din Ba- 
sarabia, ceeace dovedește că și aceștia fac clopote. 


www.dacoromanica.ro 


ȚIGANII DIN ROMÂNIA 139, 


Ciurarii sunt o ramură de Țigani corturari, cari trăesc în 
bună înţelegere cu Căldărarii. Din pricina ocupaţiei fac figură 
aparte între Țigani. Se mută ca și Țiganii căldărari din loc în 
loc, după lucru și din cauză că lucrează cu piele de porc, vițel, 
ctc., în cortul lor se întâlneşie un miros caracteristic 38). Cumpără 
piele de porc, de „ghiţăl“ de capră, de oaie ; de porc și de vițel 
sunt însă cele preferite. Se înmoaie în apă și pielea near- 
găsită o pregătesc pentru ciure. Lemnul de la ciur se obţine prin 
cumpărare în mod special și e din brad. Ei spun „molin“. Cei din 
Ţara Oltului îl cumpără dela Cristur (secuime). El formează, pus 
la ciur, ceeace numim „veşcă“ 5). De „veacă“” se leagă fundul 
găurit al ciurului cu o curea de piele. În loc de nicovală au un 
„copici“, instrument de fier lung de 40 cm. ; la capătul de sus de 
6 cm. Se pune pielea ciurului pe el şi cu un maiu (bătător) din 
lemn, se bate „preduceaua“ pe care o arătăm în schiţă, obţinân- 
du-se găurele mai mari sau mai mici, în serie (rânduri) ; după 
cum e și ciurul. La cei din Țara Oltului se deosebesc 2 feluri de 
ciure, după mărimea găurelor : ciur de „bucate“, grâu, secară şi 
„sîtă” de făină de porumb. Ciurele au găuri mai mari ; sîtele mai 
mici. Prin ele se dă făina de cucuruz. 

La meseria lor lucrează cu aceeași îndemânare ca şi cortura- 
rii. Costul unui ciur (în 1939) era de 40—50 lei — ei supunân- 
du-se aceluiași mijloc de schimb ca și ceilalţi Dean: dau un 
ciur și obţin în schimb o „pkile“, costând 10 sau 5 lei. Şi astfel se 
realizează schimbul în natură întâlnit de noi printre Țigani, cu 
orice ocazie. 

Crăciun Ciurar (Hurez) are pe Danciu căldărar, copil de 13 
ani, care, deşi băiat de Ciurar, nu ştie să lucreze la ciure : face în. 
schimb oale şi ştie să lucreze la „hier“ ; bate „hieru“. Constantin 
băiatul lui însă, de 9 ani, lucrează la ciure și opinci. 

Fetele, la rândul lor, nu lucrează nici ele la ciure — râd când 
aud insistându-se asupra acestei chestiuni. Pentru ei, e o evidenţă 
contrariul : bidineaua şi ghiocul le e meseria. Corturăresele căl- 
dărarilor nu au nici ele altă meserie. La fel corturăresele, prin 


38) Ca îmbrăcăminte ciurarii se deosebesc cu uşurinţă de căldărari. 
Pe când căldărarii sunt încălțaţi cu cisme, aceștia au opinci de porc. Această 
caracteristică însă nu se păstrează în toate părţile. E însă destul de frecventă 
în unele locuri ca spre exemplu Țara Oltului. 

39) In partea locului se spune „veacă . 


www.dacoromanica.ro 


140 ȚIGANII DIN ROMÂNIA 


meseria lor sunt mult mai unitare în raport cu bărbaţii. Specia- 
lizarea între ei e atât de mare, că între Ciurari, Căldărari, Ursari, 
„nu sunt punți de trecere din punct de vedere al meseriei... 

Bidinelele se fac din păr de porc și de cal „mestecat“. Des- 
cântecul printre corturărese își are o însemnată întrebuințare. Cor- 
turăreasa când te întâlneşte, te întâmpină: „să-ţi dea baba cu 
ghiocu...”, trecând dela „deochiu“, de „plămădit“, de „plâns” sau 
de „mama pădurii“, de „brâncă“, de „gâlci“, de "dragoste”, la 
descântece mai lucrative, ca spre ex. : descântec ca să întorci mana 
la vite; de măritat; de însurătoare chiar, cu toate că în faţa 
bărbaţilor intervenţia lor se bucură de mult mai puţină atenţiune 
în comparaţie cu femeile. 

Descântecul se amestecă cu ghicitul. Cel diniâiu intră în 
practicele diverse de medicină populară, pe când ghicitul, ţine de 
arta divinaţiei, caracteristică unor locuri și timpuri asupra cărora 
nu e locul să stăruim mai pe larg. În fond e o specie de şarlatanie, 
practicată printre sătencile credule, din care cauză, la tipul psi- 
hologic am arătat că Dean corturari, aparţin tipului psihologic 
„speculativ“, cu sensul acordat de noi acestor practici ca şi altor 
apucături proprii firii lor. 

Intre atâtea specialităţi ale ocupaţiei lor, fiecare soiu de Ţi- 
gani se remarcă prin câte o calitate excepţională. Rudarii spre 
exemplu au și cultivă basmul, în afară de prelucrarea lemnului 
verde în unelte de diferite întrebuinţări casnice. Țiganii de cort, 
prin corturăresele lor, au vraja, ghicitul. In acest scop, cortură- 
reasa poartă la sold nelipsitul ei buzunar de pânză, câte odată 
frumos brodat, în care ţine ghiocul, cărţile de ghicit. „Să-ţi dau 
de cărţile conașule“... te întâmpină ele — iar copiii lor: „dă-mi 
un leu... Domnule“ ! Se observă însă că la desfacere prin sâte, cor- 
iurăreasa e aceea care pleacă. In Comana de Sus, Ţara Oltului, 
am întâlnit pe Maria Căldăraru (de 19 ani) și Sofia Ciurar (de 10 
ani) ; în mâini au oale de vânzare. Ambele au sacu (desaga) de 
băgat merindele căpătate, plus un ulcior pentru a strânge lapte. 
Iau şi de pomană. Activitatea de desfacere a uneltelor lor, se îm- 
pleteşte cu aceea a cerşitului, ca și la Rudari... Una dintre ele are 
bucăţi de pâine în sac şi mălaiu ; una peste alta ; iar cealaltă are 
în sac „pită şi salată“. 

Corturăreasa însă, posedă darul de a ghici. Dau cu ghiocul, 
“citesc în palmă, fac farmece. Prin astfel de apucături ei se deose- 


www.dacoromanica.ro 


ȚIGANII DIN ROMÂNIA 141 


besc de toţi ceilalţi Țigani. Nu sunt întrecuţi în ghicit de nimeni 
pe lume, așa după cum nu sunt depășiți în altă artă: aceea dea 
fura. Intre 'Țiganii de cort din Porumbacul de Jos, am stat mai 
mult timp, căutând să-i obișnuesc cu prezenţa mea, în care scop 
am vrut ca sub formă de glumă, să mă strecor în cele mai mici 
detalii din viaţa lor. In special, îmi plăceau cântecele lor cu cari 
acompaniau lucrul, de o melancolie deprimantă. Una dintre Ți- 
găncile de curând măritate era de faţă cu bărbatul, în cortul în 
care mă aflam. Eu mă uitam la felul cum lucrează, la banii Ţi- 
gâncii care-i avea la gât etc. Nu avi nici ea mai puţină nerăbdare 
şi din „cursa“ în care ne angajarăm, cu de a afla cât mai multe 
dela ci şi ei de a obţine cât mai mult de la mine, tot eu am rămas 
cel păgubit.. După ce mi-am terminat ziua de lucru, am coborât 
în sat şi când să caut briceagul în buzunarul dela pantaloni, spre 
marea mea mirare, lipsea. Cum era un briceag scump, m'am ho- 
tărât să mă întorc imediat la cortul cu pricina. De departe văd 
că din acel cort, se desprinde strecurându-se printre alte corturi 
o femeie, (era tocmai Țiganca cu pricina). Eu i-am ieşit înainte, 
neîndreptându-mă spre cort și am adus-o înapoi. Mai întâiu a 
aegat totul, mai apoi a început să zâmbească cu înţeles. Revenirea 
progresa proporţional cu amenințările făcute de mine. In cele din 
urmă, am răsturnat tactica. Am spus că sunt dispus să-i cinstesc 
numai să-mi dea briceagul. Și numai după ce le-am dat pentru 
două pachete de tutun au scos briceagul. Arta cu care a sustras 
briceagul din buzunarul dela pantaloni mi-a dat să înţeleg cât 
sunt de maeştri la capitolul furtului. De altfel, această putere de 
a specula o situaţie, luată în sensul de mai sus, ma făcut să 
încadrez pe Țiganii de cort într'o categorie proprie *°). 


„Ce nu mai poale face veterinaru, 
face căldăraru.” 

Țiganii nomazi, practică alături de ghicit, negustoria de cai, 
cidicând-o la o adevărată artă de a specula pe cineva. In toate 
părţile se dedau la felul acesta de a-și câștiga existenţa. „Țiganul 
învaţă această meserie lucrativă din copilărie. Băiat de 10—15 
ani, dânsul, merge cu tatăl său la iarmaroc, unde învaţă 
toate chiţibuşurile cu care să înşele pe cumpărătorul nepriceput. 
In această privință, Ţiganul din Basarabia a creiat o adevărată. 


40) Ion Chelcea, Neam și Țară. (Op. cit. p. 85.) 


www.dacoromanica.ro 


142 ȚIGANII DIN ROMÂNIA 


școală : un cal leneș, apatic, slăbănog, se preface în mâinile sale, 
ca prin minune, întrun cal neastâmpărat, vioiu, care mănâncă 
pământul ; un cal bătrân, pare tânăr și plin de vlaga vieţii. Fire- 
şte că toate acestea dispar imediat ce calul a fost vândut și dus 


acasă“ 41), 


Se pare că Țiganii au practicat comerțul de cai în felul ară- 
tal, din primele timpuri, după cum o atestă și Kranz 10 — așa 
încât, termenul gitano și gilaneria au devenit expresiuni prover- 
biale pentru un om care înşală în comerțul de cai. Expresiunea 
de mai sus, se referă la fel, pentru anumite mijloace întrebuințate 
ca să ajungi la scop — după cum probează Franc Sobrino pentru 
Spania **). Rudarii negustoresc și ei porcii dar în condițiuni abso- 
lut normale — sau articole de mărunți, ambulant — dar în 
aceleaş condițiuni de omenie. Alături de ghicit, Corturarii prac- 
tică speculativ, în înţeles curent, negustoria de cai, mijloc înru- 
dit pe care Tiganii de cort îl mânuesc cu aceeași artă incompa- 
rabilă. 

Există o boală ce o au numai caii și care se numește „suspin“. 
Calul tușește greu și dacă-l duci la muncă grea, merge ce merge 
şi „creapă“ pe loc. Se spune că numai Corturarii posedă secretul de 
vindecare al suspinului şi când ar vrea cineva să afle prin ce 
mijloace 'ajung ei să vindece caii, nu poi parveni la o astfel de 
reţetă. Atâta am putut afla, că ei îi dau verdeață cât mai multă. 
Din contră dacă i se dă animalului fân uscat. atunci începe de 
suflă greu și tuşește. Medicamentele, în afară de verdeață, numai 
ei le cunosc. Pe drept cuvânt se poate spune : „ce nu mai poate face 
veterinaru, face căldăraru“. Țiganul cumpără calul bolnav şi la un 
noroc: „dacă să face (bine) să face, dacă nu“... Dacă se face sână- 
tos, câştigă Tiganul, vânzându-l pe un preţ bun, iar de nu, în 
cel mai rău caz îl folosește la cort. Din cauza aceasta, ei fiind 
doctori de cai, se duc de cumpără numai unde aud că e „vită cu 
nărav“. O iau mai „lesne“ şi câştigă la ea. Cailor bătrâni ca să pară 
tineri, li se pilesc dintii, înainte de a-i scoate la vânzare, cu ajuto- 


41) Z. Arbore, Basarabia, p. 226. 


42) Sächsische Chronik, Tom. II cap. II. v. deasemenea, Grellmann. Op. 
cit. p. 97. 


43) Franc. Sobrino, Diccionario de los lenguas espanola y francesa. "Tom. 
L Ed. 6. art, „Gitaneria“ și Grellmann, (trad. in 1. fr.) p. 98. 


www.dacoromanica.ro 


ȚIGANII DIN ROMÂNIA 143 


S . v o — u SU vu DN u 
vul unui „răzuș“, iar ca să aibă sânge „aspru“, calului i se dă 
bătaie de acasă. 


11. Țiganii aurari. Există o dificultate : nu se poate stabili, 
cu mijloacele care ne stau la îndemână, dacă Țiganii aurari sunt 
de fapt Rudari, Țigani de sat sau altceva 14). Inconvenientul re- 
zultă de acolo că spălatul aurului în ultima vreme a decăzut și că 
se poate spune că suntem" în fața. unei îndeletniciri stinse. 

Nu mai mult decât la începutul secolului al: XIX-lea, spăla- 
rea aurului se bucura de multă vază în ţările locuite de Români. 
Aceasta se datoreşte în primul rând structurei geologice a pămân- 
tului românesc, în care se află aur. Dar pentru a-l obţine, se între- 
buințau două metode : una prin lucru în mină și cealaltă prin „spă- 
lare“ în ape curgătoare. Cel din urmă procedeu e cu mult mai na- 
tural ; el e și cel mai primitiv și se datorește aceleași cauze : abun- 
dente) aurifere a apelor noastre. Intr'adevăr, râurile purtătoare de 
nisip aurifer, la noi, au fost relativ numeroase. Nu toate însă își 
meritau numele. In Ardeal, de exemplu, Arieșul era comparat 
din acest punct de vedere, cu Tage și Pactole. Streiul, Mureşul, So- 
meșurile (Cald şi Rece), Oltul. Ampoiul, Sebeşul de Criș şi altele de 
felul lor, erau cunoscute. Intre acestea, Arieșul și în zilele noasire 
oferă încă aur suficient spre a mai fi cercetat de către spălători 
(între care și de către Români de neam). 

In afară de apele menţionate mai sus, mai putem arăta că 
spălarea aurului se făcea altădată pe cursul râurilor Dâmboviţa, 
Argeșul, Olt şi Topolog. Din Ialomiţa, Dunăre a Olteț deaseme- 
nea se extrăgea aur prin spălare. La Dragoslavele-Muscel, de 
exemplu, se văd şi astăzi pietre în care strălucesc firișoare de aur. 
Se pot vedea şi astăzi urmele, în special pe unde a fost abătută 
apa văilor, pentru a se putea găsi apr. Locurile „Valea Caselor“, 
dealurile „Podei“, „Rudeana“, au grămezi mari și gropi foarte 
dese.. Dealul „Laz“ şi „Naca“ prezintă deasemeni gropi de unde 
se putea scoate aur de către Rudari : după spusa bătrânilor cam 
până la jumătatea secolului al XIX-lea *%). Apoi în Banat şi chiar 
în Moldova. Lucrurile merg până acolo, că spălătorii de aur din 
Transilvania (cei mai mulţi neputând fi decât Țigani) atraşi de 


44) Din care cauză se explică, dece vom vorbi în cele ce urmează, mat 


mult de spălatul aurului, decât de Ţiganii spalători de aur. ` 
45) C. Rădulescu Codin — pr. Răuţescu. Dragoslavele. Câmpulung. 


1923 p. 103. 


www.dacoromanica.ro 


144 ȚIGANII DIN ROMÂNIA 


câștig, treceau şi dincoace de munți, unde-și aveau locurile lor 
anumite, pe unde spălau aurul, în felul cum vom arăta mai jos. 
Dar ei erau împiedicaţi de către cârmuirea noastră, din motive 
lesne de înţeles. Urmează deci intervenţii către Braşoveni, din 
partea regelui Vladislav al Ungariei, ca spălătorilor din Transil- 
vania să li se dea voie să spele aurul pe locurile lor 291. 

Ocupaţia prezentând “greutăţi, ‘la  Dragoslavele- Muscel, 
dădu naștere și unei expresii satirice, care a rămas până în zilele 
noastre ` „iepur-li-n copaie, auru să saie“. Intre râurile purtătoare 
de aur din ţara noastră se numără și Argeșul il, așa că se poate 
vorbi de o rețea complexă de râuri aurifere şi că nu e de mirare 
dacă la noi, procedeul extragerii aurului prin spălare, ia o des- 
voltare din 'ce în ce mai mare, alături de lucrul în mină. 

Spălatul aurului, cel puţin așa reiese din mărturiile trecutului, 
s'a făcut la noi din timpuri îndepărtate. La un moment dat se recu- 
nosc două soiuri de oameni ce se îndelet: icesc cu această meserie : 
sunt Românii și Ţiganii 291. Ţiganii fiind menţionaţi și ei în cele 
mai vechi documente, drept un popor care a trăit din această 
ocupaţie“ *). Alţi autori merg și mai departe în timp, afirmând 
că nu numai Românii dar și înaintaşii lor se ocupă prin acesle 
părţi, alături de extragerea aurului din mine, de spălarea lui din 
albia râurilor 5). Populaţiile vechi vor fi transmis și autohtonilor 
acest meșteșug ; în deoscbi prin spălare, ce presupune mijloace 
rudimentare de exploatare. Cu venirea Țiganilor, îndeletnicirea 
aurăritului sub această formă, a trbuii sa ìa o desvoltare și mal. 
mare, așa încât, acun putem spune că în afară de Valahi, cari 
locuesc în imediata apropiere a râurilor purtătoare de aur, numai 
Țiganii spală aur ; că numai ei știu să aleagă în mod deosebit lo- 
curile cele mai fertile din acest punct de vedere 5!). Fiindcă 
Poissonnier spune : „Marea dificultate nu e atât spălatul aurului, 
cât cunoașterea locurilor ce conţin astfel de firicele de aur“. Şi că 


46) Documentul e dat la Buda în 1516 şi s'a găsit în Arhivele Braşovului. 
V. Ilimuzaki. P. L. (1911) pag. 232. 

47) Ba încă, era socotit ca cel mai bogat în aur (von Neuschotz). Op. 
cit. pag. 153. E 

48) L. S. Marienburg, Geographie des Grossfiărstenthums Siebenbiirgens 
1813. Vol. II. pag. 70. 

49) Köváry László, Erdély Ország. Sztatisztikâja. Vol. J. Cluj 1847 p. 89. 

50) Téglás, Bânyaszobrok a Dâciai arany óidökbö, în Archevlogiai Er- 
iesiti. Budapesta 1885, pag. 14. 

51) Grellmann. (Trad. l. fr.), pag. 120—121 


www.dacoromanica.ro 


ȚIGANII DIN ROMÂNIA 145 
„Viganii excelează tocmai printr'un ascuţit simț“ 52). „Tiganii se 
achită de sarcina ce li se încredinţează, ne spune De Gerimdo, cu 
o iuţeală uimitoare“ 5%), ceeace dovedeşte că alături de simţul 
muzica], de buni fierari, ei nu lăsau de dorit nici ca aurari. 

Din aceste afirmaţiuni rezultă că populaţia românească se 
ocupa şi ea cu spălatul aurului, mai ales acolo unde se afla mai 
în apropierea râurilor aurifere, dar că adevărata exploatare de 
felul acesta, o făceau Ţiganii aurari... 

E interesant de observat că exploatarea aurului prin spălare, 
se făcea întrun ritm relativ discontinuu, nu numai fiindcă re- 
colta de aur depindea de timpul ploios, când apele veneau mari, 
când duceau cu ele şi nisipul aurifer, dar şi pentrucă în timpul 
răcoros spălarea aurului se sista deabinelea. Atunci înţelegem de 
ce. sarcina de adevărat aurar cădea tocmai pe seama Țiganilor 
şi că mulţumită unei practici lipsită de continuitate, acest neam 
se ridică la un oarecare grad de discernământ în extragerea auru- 
lui din apa râurilor... La spălatul aurului ei luau parte la lucru 
împreună cu familiile lor. Prin anul 1770 în regiunea Palanca, 
Orşova, Caransebeș, se aflau mai multe zeci de astfel de familii 
de aurari, ceeace contribue mult ca să ne facen o idee de confor- 
mismul natural, de breaslă, care de altfel le e caracteristic. Şi cu 
toate că se spune că o mare cantitate de aur pur se pierdea în 
timpul operației spălării aurului, din pricina lenevirii lor, cali- 
tatea de buni spălători de aur a Țiganilor a rămas. ` 

In 1748 ia fiinţă Colegiul Minelor din Transilvania. Printre 
alte instrucţiuni, art. 7 acordă dreptul pe seama Țiganilor de a se 
ocupa cu extragerea aurului prin spălare, din râurile transilvă- 
nene 5%), Așa ne explicăm, cum, li s'au acordat anumite privilegii ; 
cum. apoi. între ceilalți Ţigani constituiau o categorie privilegiată, 
fiind scutiţi de sarcinile publice, (nu însă sculiţi de taxa faţă de 
stăpân — în cazul când aveau pământ). Stăpânirea le fixa con- 
tribuţia și se specifica precis, că e vorba de categoria de Țigani 
aurari. In Tara Românească şi Moldova, Țiganii boereşti nu a- 
veau voie să se ocnpe cu aurăritul, numai cei domnești, (care erau 
împărţiţi în 3 clase) 55) — şi nici dintre aceştia toți ; singuri Ru- 

52) Poissonnier, op. cit. pag. Di, EEN 
53) Les Gitencs s'en acquititent avec une adresse et une céléritė sur- 
prenantes“ v. De Gerando La Transylvanie. Vol. I. p. 188. 


54) Iosif Benkö, Transilvania. Tom. I., al. 22 Nr. 1. pag. 73. 
55) Rudari, ursari și läeți. 


IO. 


www.dacoromanica.ro 


146 TIGANII DIN ROMÂNIA 


darii aveau voie să scoată aur. La specificarea de mai sus, putem 
consemna că sub numele de „Rudari“ nu răspund decât spălătorii 
de aur. Rudarii în înţelesul de „lingurari“ (Holzarbeiter) trebuie 
lăsaţi pe dinafară, având ocupaţia lor determinată. Intre unií şi 
alţii, pe seama numelui, se poate face ușor confuzie. În realitate, 
Țiganii aurari, erau organizați (în Ardeal), între anii 1747—1832, 
întrun voevodat propriu și separați de ceilalţi. Mai pe urmă, în 
locul acestui voevodat s'au constituit 12 asociaţii de spălători de 
aur. Numărul 1 şi 2 în Zlatna ; 3 şi 6 în Certeje ; 4—5; 7—8 în 
Pianul de Jos (lângă Vinţ-Alba Iulia); a 9-a în Brad, a 10-a şi 
ll-a în Trăscău ; a 12-a în Ruda lângă Brad #8). In 1847 se con- 
stată că aurăritul nu era practicat în Transilvania numai de fa- 
milii întregi de Țigani ; chiar sate întregi își câştieau existența 
din spălarea aurului. Astfel erau : Țebea, Rișca, Răşculiţa : regiu- 
nea Băii de Arieş, precum și Cinguian, Cărpiniș, Câmpeni, Câraci 
judeţul Hunedoara. Intre satele de mai sus, desigur că nu numai 
“Țiganii spălau, ci și ţăranii noştri. 

Samoil KOleseri, în lucrarea sa Auraria Romanu-Dacica 5) 
enumără și el, pe lângă Tigani, pe Români. El spune : conform le- 
gilor Aprobata, extragerea aurului din râuri, pârae și locuri de 
munte, este liberă pentru Valahi şi pentru Țigani : şi pentru ori- 
cine ar vrea să se ocupe cu aceasta. cu condiţia ca să se predea 


cola stabilită — aur, tezaurului public... Dar să rămânem la 
Jean aurari. 
Fiecare asociație — ce numără până la 120 membri -— avea 


un supraveghetor ce da seama directorului general minier, cu se- 
diul în Zlatna. Supraveghetorul putea fi tras la răspundere, cu atât 
mai mult, cu cât asociaţiile și asociaţii nu-și aveau o așa de mare 
stabilitate. Apoi aurarii aceștia obișnuiau de se sustrăgeau dărti 
către tezaurariat. 'Țiganul spăla pe unde găsea.. Azi pe o apă — 
mâine pe o alta, de cele mai multe ori pe Arieș (De Gerando). 
Destul că activitatea spălătorilor de aur, în Transilvania, oferea 
un spectacol unic. „C'est une de ces mille scènes inaltendues que 
ia Transylvanie offre sans cesse aux voyageurs, el léirange costume 
des Bohémiens (etc...) ajouleni encore a l'effet de ce spectacle ex- 
iraordinaire qui vous lrausporte aux rivages de D Afrique“ 38). 


6) Köváry László. Op. cit. pag. 89. 
7) Publicată la Poson 1780, p. 21. 
8) De Gerando. Op. cit. p. 188. 


5 
5 
5 


www.dacoromanica.ro 


ȚIGANII DIN ROMANIA 147 


Cum se făcea spălatul aurului ? Odată locul găsit, se proceda 
la instalarea scaunului de spălat ; adică, la aşezarea mesei: ori scân- 
«durei comparată de către Demidoff, în felul său, cu o „maşină“ 
de extras aurul. Scândura putea fi de brad sau de teiu. După De 
Gerando, numele său unguresc era de „tekenyâ'“. De brad sau de 
teiu, scândura prezenta la unul din capete o suprafaţă mai mare, 
de formă plată, deasupra căreia se depozita nisipul aurifer. După 
menţiunile făcute de către călători, scândura era lungă de 6 și lată 
de 3 picioare, având o serie de scobituri — crestături în sens oblic 
(transversal). Atât prinţesa von Neuschotz cât şi Grellmann sau 
De Gerando subliniază prezența acestor adâncituri săpate în scân- 
dură, cari aveau menirea să oprească firişoarele de aur, care se 
depozitau acolo, fiind mai grele. 

Scândura se fixa într’o poziţie înclinată ; cam de 450. La ca- 
pătul superior al mesei de spălat, se cărau cam 15—20 copăi în- 
cărcate cu material brut-aurifer, peste care se turna apă. Părţile 
mai uşoare din material, alunecau cu ușurință la vale ; cele mai 
grele și netrebuincioase erau împinse cu mâna, iar fărâmele de 
aur, graţie dispoziţiei scobiturilor mesei de spălat aur, erau prinse 
în aceste canale săpate în lemn. De aici, materialul aurifer trecea 
într'o altă fază de curăţire : era aruncat într'un hârdău (după Pois- 
sonnier, într'un vas lat de pământ), de unde firişoarele de aur erau 
scoase şi puse cu grijă Intro altă copaie. Aceste treceri dintr'un 
stadiu de curăţire într'altul ajută la eliberarea firişoarelor de aur 
de orice material străin, lăsându-l în stare pură. 

Se mai arată că masa de spălat aurul era mișcată necontenit. 
spre a se desăvârși desprinderea și desfacerea firișoarelor de aur, 
de corpurile străine. 

„Ils saisissent le tekenyă par les deux bouts, l'agitent douce- 
ment, laissent tomber l'eau, en reprennent encore, et la rejettent 
jusqu’au moment ou ils voient briller lor pur” (De Gerando). 

Pe scândură, alteori, se aşternea o bucată de lână fibroasă, 
care avea aceiași menire: de a opri firişoarele mărunte de aur 
şi de a lăsa să treacă mai departe corpurile străine. Urmează ace- 
laș procedeu pentru desăvârșirea operaţiei până când se ajungea 
la un rezultat cât de modest 5%), 


59) „Sur un plan inclin€, revâtu d'un feutre ou d'un drap grossier, op 
: i ` 
fait couller constamment de Teau qui a passé à travers un amas de sable et de 
: eg Oe SC 
„gravier amoncelé sur une claie, à la portée supérieure de la machine“; les 


www.dacoromanica.ro 


148 ȚIGANII DIN ROMÂNIA 


Exploatarea aurului în felul amintit, atrăgea atenţiunea călă-, 
torilor. Am văzut cum De Gerando, evoacă pitoresc scena spă- 
lării aurului în Ardeal — asemănânr-o cu îndepărtatele ţinuturi. 
din Africa... iar alţii, compară Moldova şi Muntenia din acest 
punct de vedere, cu Peru : „(Le petit Perou)”. La 1711 se dă Mol- 
dovei (cu Basarabia a Bucovina) — pe calea spălării aurului. 
3.200 drahme aur, iar Muntenia la 1764 obţine 2.508 drahme. 
Acest produs aurifer, în valoare de 3.200 drahme aur, strâns din 
albia râurilor, intra în vistieria vel-Armuașului 5). O câtime ho- 
tărită din aurul strâns, din Țara Românească, revenea, drept 
bir, domniţelur 6). 

Ca să ne facem o idee de valoarea debitului aurifer, a numai 
unci porţiuni restrânse din râul Ampoiu, ne referim la actul de 
cumpărare din 1558 al lui Kiss Karadi, prin care judele Brașovului 
Benkner lanos, vinde o porțiune de loc cât ţine satul Zlatna, pen- 
tru spălat aur. Preţul e de 2.000 florini. Nu e vorba de toată întin- 
derea văii Ampoiului ci numai de porţiunea care se află în drep- 
tul Zlatnei 5). Venitul fiind mare, explică preţul ridicat. 

Ceeace face ca acţiunea să continue a se bucura de interes, era: 
numai cantitatea. Fridwalszki 6%) arată că în Ardeal s'a obţinut aur, 
prin spălare, de o valoare superioară aurului extras din mină 6%). 
Argumentul e hotărâtor şi tuate isvoarele concordă în a preciza. 
superioritatea aurului obţinut prin spălare. Întrucât, deşi canti- 
tativ, extracția putea să fie la urma urmei inferioară, ea se carac- 
teriza totuș prin „fineţea mare de peste 900-1000“ 6). 

Potrivit acestor informaţii, dela începutul secolului al XIX-lea: 
exista pe cursul râului Ampoiu, nu departe de Zlatna, o spălătorie: 
de aur, proprietate regească, unde se extrăgea aur cu ajutorul 
Românilor și Țiganilor. Producţia anuală a spălătoriei, era de 
8—10 „Zentner“ 6). Va fi trebuit, ca odată cu un minimum de 
organizare, în branşa spălării aurului, să se reglementeze și drep- 


paillătes microscopiques de ce précieux metal restant ainsi arrêtées dans le 
tissu”... (Descrierea lui Demidoff : după Poissonier, Notice historique). 

60) Von Neuscholz. Op. cit. p. 153. 

61) N. Bănescu, Viaţa şi opera lui Daniel (Dimitrie Philippide), p. 164. 

62) Dr. Gyárfás Tihomer : As erdélyi aranymosás 1558-iki történetéhez 
în revista: Erdélyi Muzeum XXVII (1911). 

a) Kemény lose], Noticia Historico-diplomatica. Sibiu 1836. Vol. I. 
pag. 87. 

64) Köváry László. Op. cit. pag. 89. 

65) Enciclopedia României, III. pag. 719. 

66) L. 1. Marienburg. Op. cit. pag. 70. 


www.dacoromanica.ro 


ȚIGANII DIN ROMÂNIA 149 


tul de a spăla. Documentele vorbesc — pentru Ardeal — de o legi- 
timalie eliberată de colegiul minier din Zlatna. Dar până la regle- 
mentarea acestui drept, trebuie să ne închipuim spălarea aurului 
ca o practică cu tolul naturală, la care Țiganii alergau ca la un 
produs oferit de natură, (în felul cum practică ei și azi colectarea 
de fructe). In această ordine de idei intră privilegiul acordat Ru- 
darilor — 'Ţigani „domneşti“ — de a spăla aur, pe când ceilalţi 
erau excluși. 

Contribuţia în aur de fiecare Rudar pe an, se ridica la 4 flo- 
rini („aur praf“). Pe timpul domnitorului D. Cantemir, taxa se 
ridica la 1600 drahme și aparţinea domniţei. Soţia domnitorului 
Ştefan Racoviţă primește în 1764 dela Rudarii săi, care se ridi- 
cau în număr de 240, taxa de 1.254 de drahme, adică 1000 drahme 
aur curat TL, Câștigul unui rudar cu familie cu tot pe zi, în 
acele vremuri nu trece de trei groși, iar după M. Dembscher), 
câștigul lor se socoteşte la 32 florini sau 70 de franci anual. 
Odată cu eliberarea Țiganilor, dar și din alte motive de ordin 
technic, spălarea aurului se pierde din ce în ce, ca îndeletnicire, 
așa încât, astăzi putem spune că spălarea aurului este o ocupaţiune 
ca și dispărută, 


67) Leca. Op. cit. pag. 191. 
68) Grellmann, Op. cit. pag. 116, 


www.dacoromanica.ro 


VII. 
LOCUINŢA 


Aşezarea Țiganilor: JL De sat; de lemn şi de cort. 2. Locuinla Țiganilor.. 
3, Casa sărăcăcioasă a Țiganilor de sat. 4., Bordeiul Rudarului (Băeşului, Lin- 
guravului), 5. Diferențe regionale. 6. Cortul Țiganilor nomazi 


Un fapt care iese în evidenţă, nu e numai felul de locuinţă 
pe care-l au Ţiganii; unii având preferință pentru un fel de locu-. 
ință, alţii pentru altfel de locuinţă... ci și modalitatea de a se 
situa unii față de alţii și a tuturor categoriilor de Ţigani faţă de 
elementul etnic majoritar în mijlocul căruia trăesc. 

Situarea astfel privită, e un rezultat al felului lor de a fi. 
Cineva se situează întrun anumit fel faţă de semenii săi, aşa 
după cum este în realitate. In ordine socială se realizează, ca în 
geologie, un fel de decantare a elementelor, după natura lor spe- 
cifică. Astfel, Jiganii de sal vor locui în sat, întrun anumit fel. 
Rudarii și Țiganii de cort vor avea alte preferinţe: atât cât pri- 
vește situarea cât și felul de locuinţă. Evreii n'au format ei ghetto- 
uri ? Dean de sat vor avea și ei cartiere speciale : mahalalele lor. 
Tendinţa de mai sus, putem spune că între ei, e generală. Rar Ți- 
gan să rămână între Români. care din pricina escluderii, va căuta 
un mediu mai potrivit de existenţă și acela va fi găsit tot între ai! 
lor 1). 

În ordine generală, Țiganii se vor situa astfel : cei de sat, la: 
marginea satului °) (orașului); cei de lemn, la marginea pădurii: 
-— nu prea departe de sat ; cei de cort, între sate sau pe zăvoaie. 


1) Sunt şi excepţii. În Șinca Nouă (Țara Oltului) ţiganii de sat sunt 
risipiţi prin tot satul. 

2) Preferabilă, după unii : ar fi partea sudică a satului : „situé toujours 
du côté sud“; partea nordică fiind expusă, aus bevras ques de neige? (v. 


Alexandru Graur. Les Mots iziganes en Roumaine. Bul. Linguistique IL 
1934, p. 108, 


www.dacoromanica.ro 


ȚIGANII DIN ROMÂNIA 151 


1. E o lege situarea periferică a elementului ţigănesc, izvorâ- 
tă din înferioritatea organică a neamului lor. Această lege se ilus- 
trează cu orice ocazie, așa încât, nici nu mai trebuie s'o dovedim. 
Mom reproduce totuşi câteva fragmente din realitate, spre a ilus- 
tra cele spuse ê). 

La Şercaia (Făgăraș), situarea e atât de clară, încât nu numai 
Țiganii constitue un cartier special, dar toate neamurile de aici 
au acest caracter : de o parte a apei locuesc Sașii ; de alta Românii 
şi Țiganii. Cartierul Țigănesc, după cum se vede, e cu totul peri- 
feric și împins spre apă, populând zăvoiul. Influenţa germană se 
impune la toţi deopotrivă. Până încât și Dean din partea locului 
sunt organizaţi după model german : în „zecia Ulaf — care e o 
vecinătate de felul celorlalte. întâlnite între Sași. Au și o tablă în 
formă de inimă, cu un cuiu împlântat deasupra, de care se leagă 
ordinul ce li se comunică. Tabla trece din casă în casă. 

Tot astfel în Racoviţa, Porcești — acelaș ţinut ; în Boteni- 
Muscel, ei sunt situaţi periferic. In Ucea de Sus (Ţara Oltului), 
fiind fixaţi de mai mult timp, pe un loc neproductiv, lângă vale, 
pentru care, de două ori casele lor au fost inundate. Numai 
fierarii, în unele locuri, sunt mai favorizați de soartă. Cei din 
Grid, au pământurile lor cumpărate. Astăzi sunt proprietari, 
Inainte însă trăiau și aceştia în bordee — excepție făcând fie- 
rarii, ce trăiau în casele comunei, Fierarii sunt din această 
cauză mai avuţi. Când sunt puțini, ca în Viștea de Sus (3 familii) 
comuna îi înzestrează cu pământ „fără drept de vânzare“. ` 

Ferarul din Luţa, acelaș ţinut, stă pe locul comunei cu con- 
tract, condiţii și preţ fixat de comună, având casă. Mulţi au nu nu- 
mai locul de semănat luat cu chirie, dar și casa de locuit, cum e 
cazul cu cei din Netot. Aici „locu e a lu ghirău“ ; al comunei ; „te 
poate scoate or cînd“ și prinurmare, plătesc pentru el 300 lei pe 
an la comună. 

Să luăm "Dean din Făgăraș. Aici îi găsim în dvuă cartiere 
situate la cele două extremităţi ale orașului : unul e în „România 
de Jos“ și altul e în „România de Sus“. Parte din cei din „Româ- 
nja de Jos“ sunt intercalaţi cu locuinţele lor și printre Români. Cei 
de pe Brâncoveanu („România de Sus“)— au fost împroprietăriți : 
17 net către Olt şi se pretind neam de neamul lor „moșteni“ de 


3) Planul așezărilor de faţă: Planul orașului Făgăraș. Șercaia. Soe 
şi Porcești (v. I, H, DI, IV). 


www.dacoromanica.ro 


152 ȚIGANII DIN ROMÂNIA 


„Bhiţă“ — de când era cetatea... Caracterul de aşezare periferică 
îl are deci în mod evident și Ţigănimea din Fâgăraș. Atât la sat 
cât şi la oraș, ei înclină spre acelaș fel de așezare periferică. 

Fie că Dean de sat locuesc cu sau fără chirie, fie că au locu- 
rile lor proprii sau le ţin cu arendă, situarea lor rămâne aceeași : 
cu slabe excepţii, ei populează apropierea satelor şi orașelor, rezul- 
tând de aici o anumită posibilitate de a fi încadraţi din punct de 
vedere psihologic *). 

Rudarii, fiind vorba de situare, au și ei o tendinţă specifică. 
Ocupaţia i-a silit să fie în nemijlocită apropiere a pădurilor. Vor 
gravita deci cu totul înspre păduri. Astfel că, n ilustrare între unii 
şi alții din acest punct de vedere, o oferă situarea „Băeșilor“ din 
Purcăreaţa — Porumbacu de Sus, unde se spune că „Rominii aud 
clopotu vara si noi auzim cucu“. Purcăreaţa fiind situată sub poala 
unui codru, departe de sat. În 1913 au fost şi aceştia așezați în sat, 
dar i-a dus apa cu lampa aprinsă şi cu bordeiu cu tot. S'au mutat 
deci mai sub poală de pădure. Cu ei însă nu sa mutat nici un Ţi- 
gan de sat. 


Cieace îi atrăsese era o tendinţă devenită ereditară. Acum 
din nou ar vrea să se mute la cei rămaşi în sat, din cauză că iarna 
le vine greu. Cea mai mare parte din ei au aceași soartă — funda- 
mental diferită de a celorlalţi Țigani. Ceeace îi face cu totul alt- 
fel : „noi aicea am fost pierduţi din lume-asta“. Băeșii din Raco- 
vița stau la 3 km. de sat, pe o suprafaţă limitată, faţă de care 
sunt „aglomeraţi““. Cei din Netot, din pricina distanţei de sat și 
a apropierei de pădure se plâng că iarna „hăulesc“ lupii prin apro- 
pierea lor. Unii au părăsit locurile lor retrase, din cauza urâtului 
de izolare. Locul „Rudare“ (unde sunt gropi) — 4 km. de Sebeș, 
aproape de poalele pădurii, lângă „Poiana Jitii“, e o dovadă. Şi 
ca aceștia mai toți Rudarii din ţară. Băeșii din Şercăiţa sunt si- 
tuati în „Coasta Creţului', iar cei din Dejani stau la „Mușunoaie“. 
Dela 4—5 km. departe de sat, aceştia se plâng că e „glodu pîn-ai- 
cea“, adică e noroiul mare și căile puţin umblate. Vorba preotului 
Vijoli din Netot: aşezările băeșilor pe aici, se înșirue „cam pă sub 
pădure — dă la ogoare în jos nu sînt“. 

Cei din Lisa stau la fel: afară din sat; o parte pe locul nu- 
mit „Domneasca“, iar o parte mai înspre pădure, lu -„Brădăţele“. 


4) Ion Chelcca. Op. cit, p. 80—85. 


www.dacoromanica.ro 


ȚIGANII DIN ROMÂNIA 153 


S'au mutat aici, că nu sau „potrivit“ cu ceilalţi ?). Băeșii din 
Lisa au stat aici la pădure, unde au trăit și părinţii lor, la „Piscu 
Bochi“. Jn locul de astăzi s'au mutat prin anii 1912—1913. Au 
fost 50 „colibi“. Mergând la lucru pe la „Săghii“, au rămas parte 
pe acolo °). 

Acelaș lucru s'a întâmplat și cu cci din Sebeș-Copăcel, care 
acum stau departe de sat, la „Prunărie', Inainte aceştia au stat 
şi mai sus, la „Ferăstrău“. Nu exagerăm când putem vorbi între 
Băeşii din Transilvania, de o revenire a lor la locuri mai aproape 
de sat. Un caz tipic îl oferă Rudarii din Viștișioara. Ca să dai de 
ei, îți trebue o oarecare iscusinţă ` ei fiind sub poalele munţilor 
Făgăraș. Composesoratul le-a fixat locul (ca "a celor din Cuciu. 
lata). 7). Inainte însă au stat tot pe Viştişoara: acum fiecare fa- 
milie avându-și parcela sa proprie aliniată la stradă, cu 15 m. 
lăţime şi 20 m. lungime. Situarea s'a făcut prin defrișare directă. 
Astăzi ei nu sunt mai puţin scutiţi de a fi așezați la poala pădurii 
— aşa încât, se poate spune că ei sunt în situaţia de fi printre Bă- 
eşii cei mai curaţi de la noi. 

In urma cazurilor enumerate mai sus, nu e de mirare dacă 
firea lor e formată într'un sens cu totul unic. Au din această pri- 
cină, frică de „pustă“, de-a nu fi colonizați în câmpie. Colonizaţi 
în apropiere sunt și Bäesn din Cuciulata — la fel: ficcare cu 
parcela lui, despărțită de vecin, acum, prin „rozor“ sau „brazda 
locului“ ; lucru cu totul nou pentru ei, fiindcă până acum ei nu 
cunosc astfel de distincţiuni. Dar cele câteva cazuri de rsglemen- 
tare între Rudari nu au valabilitate generală, fiind cazuri cu totul 
izolate. 

Rudarii şi în alte părţi, au a trage consecinţele izolării lor, 
condiționate după cum s'a văzut, adânc de felul de traiu, marea 
majoritate împărtășind din plin viaţa dusă lângă păduri... 

Prin Vechiul. Regat locuiesc văile. Faţă de păduri, ei caută 
poala pădurii ; drumul deschis de însăși valea pe care o calcă cu 
piciorul, rar cu căruţa sau căruciorul cu marfa trasă de măgar. 
Coastele văii sunt elementele naturale de adăpost. Tot în acest 
loc au și apa de băut. Precum vedem, valea cu lemnul, valea ca 


5) Excepţional, aici s'au amestecat cei de pădure cu cei de cort. (Sunt și 
câţiva de sat.) | 

6) Cred că sau înmulţit din două familii; „îs veri, îs frați”... 

7) Fiecare .„gazdă” are atâta „hei“... sau loc de curte. 


www.dacoromanica.ro 


154 ȚIGANII DIN ROMÂNIA 


adăpost, valea cu apă, în multe locuri, este „patria“ adevărată a 
Rudarilor — atâta vreme cât pădurea e în picioare. De îndată ce- 
pădurea s'a tăiat. rămâne doar numele väil, sau se şterge şi acesta 
cu timpul... 

E de așteptat deci, studiind Rudarii din alte părți, să-i găsim 
mai puţin evoluaţi, precum o să vedem și când vom trata locuinţa 
propriu-zisă. Respectivele așezări de Rudari neavând o legătură 
mai strânsă cu satele noastre, decât desfacerea marfei și cumpă- 
rarea de chibrituri, sare şi gaz. Adică strictul necesar. 

Iată câteva cazuri. din Muscel, unde situaţia mi-e mai cuno- 
scută : în Nordul judeţului, acolo unde zona deluroasă face legâ- 
tură cu relieful muntos, ei se înşiruie constant la zona de contact ;: 
adică la poalele pădurii de munte, formând cele mai avansate 
puncte de așezări umane spre fundul văilor. In Dragoslavele ei 
locuesc în „Valea Hotarului“. La Nămăeșii, se ridică 2 km. nord 
de sat, pe „Valea Cârstei“. La Lereşti ei sunt pe valea „Râul Târ- 
ului“. In Bughea de Sus, sunt presăraţi Rudarii pe cursul apei. 
la „Balota“ și în alt punct al aceleeașvăi, Bughea. In Albeşti., 
Rudarii sunt la „Vârfur-li Mari“. La Berevoeşti-Pământeni, îi gă- 
sim pe Bratia în sus. Nu e mirare deci, că ne sunt cu totul necu- 
aoscuţi. Ei sunt ascunși, parcă, de restul lumii... așa încât nu tre- 
bue să ne mire de loc faptul, că asupra lor s'a scris aşa de puţin... 

In Sudul judeţului Rudarii ţin văile paralele ce străbat ţinu- 
iul dela Nord la Sud. Ceeace e mai caracteristic, e că ei se feresc 
de arterele mai mari de comunicaţie, retrăgându-se pe văi subse- 
cuente acestora. In Est, începând cu Dâmboviţa, avem valea Bă- 
deanca ; în apropiere de aceştia Jocuesc alții, pe „Valea lu Coman'“,. 
pe unde mai nici o posibilitate de acces cu ei, decât trecând apa 
pe un vad destul de neîncercat. Intre stânci, în fund. se profilează 
coastele văii ca un V gigantic, iar sus se vede „cetatea“. Şi cei dins 
„Valea Fântânii“ (Hârtiești) au aceeași tendinţă : valea, unde își 
duc viaţa lor pașnică. Cei din Lucieni, când am început eu cerce- 
tările printre ei, erau situaţi în „Valea Marineștilor“, mai apoi.. 
s'au mutat pe o altă vale, în apropiere, numită „Valea Smeuretu- 
Jui“. 

Ar însemna să lungim prea mult lista așezărilor, în felul ară- 
tat. $). Noi am relevat, numai, tendința situării lor, care aparţine: 
unui fond organic, caracteristic fiecărei categorii de ţigani înparte.. 





$) Vezi harta Nr. 1. 


www.dacoromanica.ro 


ȚIGANII DIN ROMÂNIA 155 


Nu lipseşte nici pe aici tendinţa ce o au parte din Rudari, de 
a se ridica peste nivelul comun, la o situaţie mai bună. Prin fap- 
tul că unii dintre ei au început să-și facă case în loc de bordee (Va- 
lea Hotarului — Dragoslavele, Bughea de Sus, Piţigaia, Racoviţa, 
Berevoești-Pământeni), arată că ei se ştiu adapta, întrucâtva unei 
vieţii mai bune. In ori ce caz, tendinţa nu lipseşte. In Voroveni sunt 
două case de Rudari. Aceştia au devenit — sau se cred înşiși — mai 


civilizați. Una dintre rudărese îmi dă scaun, spunându-mi : „sîntem ` 


crescuţi în sat, nu sîntem crescuţi în pădure: Ne-am rumînit.“ 
Aceasta e tendinţa tuturor, şi ar fi desigur și dorinţa noastră, ca 
cel puţin lor să li se dea posibilitate, ca în lupta ce o duc pentru 
„rumînire““ să fie ajutaţi. 

Şi Dean de pădure, când sunt aproape de sat, sunt adu- 
nau la un loc, fixându-se la fel : periferic — având prin aceasta o 
notă comună cu cei de sat. Băeșii din Sebeșul de jos, stau în „Rus- 
ca” ; cei din Comana de Sus în „Bărc”, pe un deal unde duc lipsă 
de apă. Locul pe care stau aceștia, e din „strămoşi“, pe moşia 
comunei. Au grădiniţe. Se plâng însă că mau loc şi sunt „strînşi”, 
Oamenii trec cu căruțele printre casele lor şi fac dâră, șanț, iar ei 
nu pot să le spue ceva că le iese înainte, cu paru” zicând că e loc 
comunal.. 


Tendinţa e dublă : de o parte ei au tendinţa de a se lăţi.. 


de alta satul le-a pus limită, trăgând cu plugul un şanţ de jur- 


împrejur ca să nu se mai întindă. Beau apă, din cauză că locul e: 


înalt și n'au fântâni, dintrun „fîșu“, (șipot); apa venind pe un 


ârâu. Când plouă vine tulbure, iar când e iarnă, îngheaţă. Vara. 
3 


mai umblă și „ciurda“, așa că, condiţiile de viaţă iau un aspect cu. 


totul specific. Intinderea ocupată de Băeși în Comana de Sus, la 


punctul .„Bărc“, nu e mai mare de un jugăr și jumătate, iar numă- . 


sul Băeşilor Rudari de aici e de 114. 


Un alt caz ne confirmă cele de mai sus : Băeșii din Oprea Câr-- 


tişoara au stat și ei la pădure. Dintre cele două tendinţe ce-i stä- 
pânesc : aceea de a fi și ei în rândul lumii, mai aproape de sat şi 


aceea de a fi cât mai aproape de lemnul de lucru, de multe ori" 


învinge cea dintâiu. Sunt vreo 36 ani, de când au coborât din 
„Lunca Plăiașului“. Astăzi au locuri cumpărate: pe bani — „cît 


tine casa '.—Nici aici însă nu sunt departe de poala pădurii. Idealul 
pentru ei e ca så împace cele două tendinţe. Puţini au reuşit, (ca cei ` 
din Breaza), să cumpere locul a să dureze case la fel cu ceilalţi: 


www.dacoromanica.ro 


156 ȚIGANII DIN ROMÂNIA 


săteni. Băeşii din Breaza și-au ridicat casele prin anul 1929, înce- 
pând cu Ion Furdui și terminând cu Pătru Mărunţelu. Banii pen- 
iru cumpărarea locului și făcutul caselor i-au luat sub formă de 
împrumut dela Banca „Furnica“ din Făgăraș, fiind gajaţi de 
oameni din comună. 

Dean de cort nebucurându-se de o situație stabilă, se așează 
pe unde pot ; pe cât se poate în mod cu totul temporar : pe zăvoaie, 
între sate. In tedinţa lor nomadă ei sunt comparabili acelor păsări 
răpitoare ce dispar ori de câte ori vin in atingere cu omul. N'au 
„aşezare stabilă şi când sunt siliți spre aceasta, însamnă că sunt 
prinși și condamnaţi. Prin aceasta, ei se leagă de spaţiul liber aşa 
cum se leagă de o anumită locuinţă, cortul. 

3. Dacă situarea lor e diferită, până la un punct oarecare, 
faţă de populaţia neţigănească, apoi, locuinţa, din capul locului are 
acest caracter. Țiganii de sat obișnuiesc casa sărăcăcioasă. Ea se 
acordă din plin cu situaţia socială și materială a 'Ţiganului de sat: 
face parte integrantă din felul său de a fi. El nu poate face mai 
mult, așa după cum, bordeiul Rudarilor rezumă sau sintetizează 
caracterul Țiganilor de pădure. 

Țiganii nomazi, când au cu totul altfel de locuinţă, nu fac de- 
“cât să-şi traducă în fapt, un întreg mod de a fi, cu totul diferit de 
al celorlalţi Țigani : casa lor e uşor de montat și demontabilă. Cum 
spunea Dr. Gh. Crăiniceanu, ei își aleg o astfel de locuinţă, pentru 
că au obiceiul de a se strămuta, sau cum se zice, „lasă turta-n foc 
și pleacă — atunci când poruncește vătaful Jor". Nu spunem 
că nu sunt treceri dela o stare la alta : că n'avem spre ex. Dean 
nomazi, pe jumătate stabili (Halbsesshaften), sau că nu aflăm 
printre Rudari așezări şi locuinţe ce nu se deosebesc cu mult de ale 
noastre. Băeșii din Şinca Veche, Ţara Oltului, locuesc în case mi- 
zerabile, dar sunt învelite cu ţigle. La fel când e vorba de Țiganii 
de sat. Procesul de transformare și de continuă adaptare a făcut 
ca să avem o întretăiere de situaţii care însă nu aduc nimic nou, 
decât tendinţa ce o au Țiganii de a se pleca condiţiilor noui de 
viaţă. Caracteristic însă rămâne pentru fiecare în parte, tipul de 
locuire precumpănitor. În Ucea de Sus, Țara Oltului, între Țiganii 
de sat, întâmplător sunt 4 familii de băeși ; din 4 familii 3 locuesc 
în bordee și numai o singură familie în casă, aşa cum obişnuesc 
Dean de sat, ceeace dovedește că ei preferă locuinţa în bordee. 


9) Igiena "Ţăranului Român. Bucureşti, 1895. p. 107—8. 


www.dacoromanica.ro 


ȚIGANII DIN ROMÂNIA 15 


~l 


Țiganii de sat vor locui, deci după puterile Jor, casele sărăcă- 
cioase cu sau fără pod; în paianță sau cărămidă, cu un mobilier sără- 
căcios. Casa lor e cu o încăpere sau două şi de cele mai multe ori 
lasă de dorit sub raportul curăţeniei. Pe deasupra, având un miros 
caracteristic rasei, numai acest din urmă inconvenient îţi arată că 
eşti într'o casă de Țigani. Am găsit în cursul cercetărilor, destule 
case de Ţigani bine îngrijite, curate, dar excepțional și prin urmare 
nu fac decât să arătăm că între ei întâlnim toată gama de stări şi 
situaţii, dela mizeria cea mai cruntă și până la'o relativă bună 
stare. 

Intre cei din Perșani, Țara Oltului, avem o colonie zisă la 
„Piţeşti“. Aci sunt „d-aia care beleste la mortăciuni. Oamenii nu-i 
cheamă la lucru că le ie scîrbă să mănînce cu iei“. O femee, Ţi- 
gancă și ea, dar din altă parte a satului, crede că aceştia ar mânca 
chiar „„mortăciune“. 

Suntem între ei. Întru din casă în casă. Chiar acum cade o 
ploaie repede de vară și caut să mă adăpostesc. Încercând să intru 
într'una din aceste case, n'am putut, fiindcă din lăuntru duhnea 
un miros teribil. Adevărat troglodit, locuitorul mă privi galben, 
cu un glas de femee... In vreme ce, pe lângă ei trecea șoseaua asfal- 
tată a Societăţii Suedeze. Se mai spune că aceștia-s „hoitari“ 19%. O 
astfel de situaţie nu se găsește nici printre Tiganii de cort at cu 
atât mai mult printre Rudari. 

Așa precum putem spune că în Grid, acelaș ţinut, casele lor 
sunt bine construite. Fierarii în special sunt avuți. Am văzut la 
ei o sobă de gătit, din fier, făcută de mâna lor cu multă iscusinţă 
şi abilitate. Aceştia au rude în America. Ana Buciuman ţese la 
război diferite scoarţe, ii, iar fiica sa 1%) coase cu mâna. O ie o 
vând în 1939 cu 800—1000 lei. De ce insistăm ? Spre a vedea di- 
versitatea situaţiei lor. Ei caută să răspundă — după puteri — di- 
versităţii condiţiilor vieții. Cumpără lemnăria caselor vechi din 
sat şi fac pentru ei, cum pot, case, Pe când cei din sate caută să 
corespundă mediului unde trăesc, îmbrăcându-şi interiorul după 
cel al ţăranilor din partea locului, cei de oraș caută să ţină pas 
cu orașul. Țiganii din Făgăraș au casele cunoscute, compuse din 
una sau două cameri. Paturile lor sunt ca la oraș — având perini 
pline cu „fultuci“ ; perini mici şi mari. Unele foarte mici văzute 


10) Cei din Toderiţa. acelaș ţinut, stau pe locul numit ,,Căcăcea”. 
11) Nu numele de Ana Mon. 


www.dacoromanica.ro 


158 ȚIGANII DIN ROMÂNIA 


printre celelalte într'o anumită poziţie : în loc să fie culcate, sunt 
puse drept. Pânzătura la bucătărie atiage atenţia și ea : „gospodina 
cînd e bună, rostul casei merge strună“. Perdele la fereastră, ceas 
de masă, etc. 

Prinurmare, casa de locuit a 'Ţiganului de sat caută să se 
apropie de a ţăranului din partea locului, păstrându-și prin acea- 
sta, caracteristica proprie. Nu au un tip de casă — special — ci mi- 
niatural, ei merg și din acest punct de vedere pe urmele populaţiei 
nețigănești în mijlocul căreia sunt așezați. 


„Aşa ne-a zidit Domnu Hristos, cit 
îi bine-afară, avem şi noi bine-n bor- 
deù: cînd să bulguiește şi ninge şi bale. 
vintu, vai de sufletu nostru.” (Dela Ru- 
darii din Lereşti—Muscel.) 


4. Inainte, se prea poate că şi Țiganii de sat și-au avut locu- 
inţa în bordee. Astăzi însă bordeiul ca locuinţă predomină printre 
Rudari. El e o însemnată caracteristică — etnografică — a lor. Nu 


numai în părțile de dincoace de munte, — dar și dincolo, peste 
Carpaţi, în Ungaria şi Serbia — au dus locuinţa lor. bordeiul. 


După cum am amintit, Caravlahii au locuit la început în bordee, 
cu deosebirea că bordeele lor erau dintr'o încăpere și „pe jumâă- 
tate în pământ“ 12), 

Nicăieri n'am găsit bordeiul la Rudari pe jumătate în pămâni. 
Se vede că Rudarii-Caravlahi au primit bordeiul pe jumătate în 
pământ al ţăranilor de la șes, așa după cun au înclinare faţă de 
tipul de aşezare cu case izolate, „Einzelhof“ ori „stari-vlah”. 

Intre bordeiul Rudarilor din Muscel şi al celor din Ţara Ol- 
tului, ar exista — în parte — unele deosebiri. Dar să vedem în 
ce constă bordeiul de o parte și de alta a munţilor Carpaţi. 

Mai întâi, trebuie subliniat faptul că în Muscel (mai cu seamă 
în N.) esie locul cunoscut al casei pe pivniţă... casă cu etaj. In 
: această apropiere se află undeva (nu se află ușor unde) — locuinţe 
formate din bordee... Totuşi, nu se poate spune că bordeiul nu e 
un element cultural — material autohton. Populaţiile străvechi din 
aceste părţi l-au cunoscut. Vorbind de bordeiu, M. Block găsește 
cu cale să scoată în relief, înc'odată că Rudarii, sunt un rest al 





12) T. Filipescu. Op. cit. p. 269. 


www.dacoromanica.ro 


ȚIGANII DIN ROMÂNIA - 15% 


:unei populaţii autohtone, mai vechi în aceste părţi 13), Că nu sunt 
de fel 'Țigani curaţi. 

Intrebaţi de mine asupra faptului, răspund : ursitoarea Dom- 
nule... cînd a wat pă rudar, să fie ca melcu, cu casă-n spate“... 
Privită astfel, locuinţa Rudarului, cum am spus, face parte inte- 
vrantă din felul său de-a fi. 

Locuinţa lor are caracterele următoare : de afară intri de-a- 
dreptul într'o locuinţă, tipic construită numai din două furci, 
peste care vine o „cumpănă“. Pentru bordeiu urmează textual : 
-„sapă niţel în pămînt şi dă doo pasuri ; bate furcili şi pune berean- 
du d-asupra. Dë urmă vine mărtaci. Dë dă-lăluri, pă urmă, bale 
pari. Trage nuiele şi pune frunză; pă urmă, pă lemne pune pă- 
mînt. Pune stilpit la une, aşează uşa, face-o sobă (mai — nainte nu 
prea iera) ; facem coș... şi tera pădur-li mai ieftine... Domnule“, 

La această construcţie deci, nu poate fi vorba de o săpătură 

„pe jumătate în pământ“ 14) ; nu intră nici piatră şi nici cărămidă: 
pământ şi lemn. Materialul de lucru îl au în nemijlocita apropi- 
"ere... Dacă ne gândim că agricultura este inexistentă, privind o 
- astfel de locuinţă, uşor putem să încadrăm habitatul acesta în me- 
diul primitiv de locuire, imediat după cort ; a doua treaptă în evo- 
Jupe pe pământul nosiru.. 

De aici acoperişul şi locuinţa tipică, compusă dintr'o singură 
încăpere. De îndată ce intri în bordeiu, constaţi lipsa de lumină ; 
lipsa ferestrilor, și lipsa unni tavan Irtr'o locuinţă aș de siinrlă 
cum este a Rudarului, numai ușa ţine ca mijloc de luminat. O gau- 
ră la partea din faţă (stânga) 15) a bordeiului, în timpul iernei, rä- 
mâne astupată, deşi contează drept fereastră. Așa că un prim semn 
deosebitor, e lipsa de lumină. Dealtfel, în timpul verii, Rudarul 
nici nu-şi locuiește propriu-zis casa, ci doarme sub umbrar, ridi- 
cat în faţa bordâiului sub formă de șatră, pe un pat improvizat. 
Și tot aici lucrează vara. 

Intreaga construcţie se reazimă pe 6 lemne înfipte în pământ. 
Două dintre aceste lemne, vin la mijloc și sunt cam cu jumătate 
mai înalte ca cele patru ce constituesc cele patru unghiuri, ale 


13) M. Block. Op. cit. p. 8. i EH 

14) Dacă ar fi să facem o comparaţie între bordeiul descris de Nicolae- 
scu-Plopşor, în Oltenia,, l-am apropia de coliba de sub Nr. 2, v. Buletinui Soc. 
Reg. Rom. de Geograf. Tom. XLI (1922), S DEN 

15) In faţă la stânga, se lasă o mită gaură fără geam, 


www.dacoromanica.ro 


160 „ȚIGANII DIN ROMÂNIA 


bordeiului. Aceste două lemne de la mijloc, sunt bifurcate la 
partea superioară aşa fel ca să îmbuce un lemn ce le unește de 
la un capăt la altul a care se numeşte „bereandu“ sau „cumpănă“. 
Părţile mai ridicate ale furcilor cu cumpăna, împreună cu cei 4 
pari de Ja colţuri, formează la un loc cu alte lemne puse pe lângă 
ele, pereţii bordeiului și acoperişul. Pereţii bordeiului sunt formați 
din pari verticali bătuţi în pământ ; apoi de jur-împrejur şi dea- 
supra se așează peste frunziș un strat de pământ gros cam de 2 
palme. Modul de protecţie al pereților spre a nu cădea pământul, 
este cu totul special: până cam la jumătatea bordeiului, de jos în. 
sus, se ridică un strat de pământ dublu, ca un brâu de jur-împre- 
jurul bordeiului numit .vraștină“, ce ajută la menţinerea așa zi- 
sului bordeiu, despre care am vorbit mai sus, şi este în chip de 
contra-fori, cum se arată în fig. cu privire la locuință. 

Int'un bordeiu, locul principal îl ocupă vatra liberă — cam 
la suprafaţa pământului. fiind cu foarte puţin înălţată. Aceasta 
permite fiertul și încălzitul şi se află de cele mai multe ori în par- 
tea dreaptă cum intri. Cam din dreptul vetrei, din acoperişul nu 
prea înaintat al așa zisului bordeiu, se lasă în jos un fel de îngrâ- 
ditură conică — „horn“ — cu baza în jos ; coș împletit din nuele 
de formă conică cu baza în jos și cu vârful în sus, ca să poată să 
capteze fumul. Hornul își adună fumul din încăperea bordeiului, 
rezultat din focul ce se aprinde pe vatră. Un astfel de coș, văzut pe 
dinafară îl avem în Fig. 48. In lăuntru, acesta se lasă cam până la a- 
proape jumătate distanţa dinire vatră şi acoperiș. Prin mijlocul 
acestui aparat — cu totul simplu — de fiert și încălzit, atârnă din 
acoperiş un lanţ ce se termină cu un cârlig de care re agaţă tuciul 
pentru făcut mămăligă şi serveşte drept „cujbă”. Cujbă nu au. 
Atâta tot. 

În realitate, aparatul acesta de fiert și încălzit e ču totul sim- 
plu, întrucât nu garantează încălzitul, deşi au simpatie pentru el: 
„noi facem Joc pă hoarne — coș dă nuiele; merge dogoarea pă 
sobà“..; deacea na folosesc soba.. ei dia obişnuinţă, nu pot să-și dea 
seama că e tocmai invers de cecace susțin. In timpul iernei pun 
mâinile la foc și astfel se bucură de încălzit. Căldura directă, 
iarno rezultă dela focul din vatră care încălzește bordeiul. Garan- 
tează în schimb fiertul legumelor și al mămăligii — iar cât pri- 
vește captarea fumului, se face neregulat şi necomplet, după ano- 
timp. 


www.dacoromanica.ro 


PIGANII DIN ROMÂNIA 161 


Ce garantează încălzitul ? Incălzitul e garantat, cum am spus. 
de pământul cu care e căptuşit adăpostul de jur-împrejur. Și apoi, 
mai e asigurat de însăşi căldura animală legată de om : adăpostul. 
fiind închis din toate părţile, respiraţia în micul volum al locuin- 
tei, produce căldură. Dar pe lângă rezistenţa la foame, una din ca- 
lităţile Rudarului, este și rezistenţa la frig. 

Un pat rudimentar, fix ; pe acesta îl găsim la stânga. Un tron 
pentru mălaiu, (este pus în fund) şi câteva vase de lut, absolut tre- 
buincioase. Oala de fiert, și ceaunul sunt nelipsite. Se înțelege că 
bordeiul în felul cum l-am prezentat, este un mediu potrivit pentru 
infecţie. Sub formă de glumă ne sunt date următoarele relaţiuni 
directe : „pureci avem, mai iuți și alţii mai domoli.. Äi mai do- 
moli sunt morari și ăi mai iuți sunt cărbunari... Ei are meseria dă 
Jucrează la mangan. Și avem un fel de lemnari Lat şi la coadă ro- 
tunzi și une pică pă pielea omului, bășică... Mai ie mulţi Domnule, 
dă să numesc libărci prășitcare”... 


5. Trecând dincolo în Transilvania, întâlnim un grad ceva 
mai evoluat de locuință. Mai întâiu, trecerea de la bordeiu la ca- 
sele de locuit s'a făcut aici într'o proporţie mai mare, apoi chiar 
bordeele sunt văruite, cu ferestrele, așa că te simţi în ele ca îu cacă. 
Cazul Rudarilor din Ucea de Jos este elocvent : aici sunt compaciţi, 
locuind o aripă a satului (inspre $); dintre teate locuintele lor, 
numai una e bordeiu.. Cei din Cuciulata au 25 de „colibi“ 
restul case, în număr de 34. Procesul de tranziţie dela bordeiu la 
casă, e destul de înaintat. In Sebeş avem 6 bcrdec şi 8 case. In 
Copăcel, un singur bordeiu, restul case. La Sercăiţa, („„Coasta Cre- 
tului“) sunt 1} case și o „colibă“ — un singur bordeiu. Rudarii 
din breaza au 2 bordee şi 3 case. Cei din Sinca Veche, locuesc în 
case învelite cu ţiglă, mizerabile. Așezarea lor dă impresia unui 
burg de margine, având caracter cu adevărat ţigănesc. De altfel, 
aceștia. după cum s'a arătat, numai lucrează decât la „corfe“ și 
mături ; sau proletarizat.. Inainte însă, casele lor erau simple co- 
libe... 

Sunt însă aşezări tipice rudăreşti, în Transilvania, formate 
exclusiv din bordeie. Cum spre exemplu găsim la: Brădăţele, (Lisa- 
Făgăraș) unde am aflat o casă și 4 bordee Aceştia spun referitor la 
bordeiul fraţilor de peste munţi : „alea-s de glii și de lemn. Astea-s 
mai bune. Asta poţi să-l spoiești, să-l văruieşti, ca-n casă“.. Apoi : 


1t 


www.dacoromanica.ro 


162 ȚIGANII DIN ROMÂNIA 
„noi obişnuim tot sobe de fier. Iei, (cei de dincolo), au hoarde 
de nuiele.. Astea-s dă nuiele lipite cu pământ și acoperite cu scân- 
duri“ — e vorba de construcţia bordeelor. Ă 
Punându-i faţă în faţă, rămâne o diferenţă în plus pentru 
Rudarii din Transilvania. Se poate observa de altfel şi la îmbră- 
căminte. Ei nu sunt așa de prost îmbrăcaţi ca cei din Vechiul Re- 
gat. Sunt vara încălțaţi, așa încât, puși față, în faţă doi Rudari — 
unul de o parte şi altul de cealaltă parte a Carpaţilor — eşti izbit 
fără să vrei de diferenţă până şi la înfățișare. Tipuri regresive, se 
găsesc mai multe în partea de răsărit a Carpaţilor. Mulţi din “cei 
cu gușe îţi ies aci înainte. Intre unii a alţii observi cu oaretare 
interes calitățile şi lipsurile de mai sus, cari,*în mare măsură se 
datoresc mediului social şi geografic diferit ca și selecţiunii lor în- 
târziate, 


6. Locuinţa Țiganilor nomazi e cortul. Cortul Țiganilor no- 
mazi are forma corturilor Beduinilor, cu deosebirea că sunt mai 
înalte decât ale acestora și în detalii, n'au aceeaşi construcţie 16). 
M. Block distinge trei : unul cu vârful înalt ; unul cu vârful lăsat 
și unul în formă de semi-cerc. Cele două forme de la început, se 
întâlnesc și la noi. Mai ales primul. Acum, dacă ne referim la ma- 
terialul de construcţie. cortul "Țiganilor nomazi de la noi, e făcut 
în afară de lemnele propriu-zise — în număr de 5 — din postav, 
pânză, și cuvcriuri cumparate de pe la ţărani sau din târg — cum 
vom arăta mai departe 17). În cuprinsul ţării noastre, cortul și din 
acest punct de vedere, e relativ unitar.Ceeacee mai interesant de 
relevat, e însă faptul câ Țiganii nomazi se identifică cu această 
formă de locuinţă, poate mai mult decât ori care altă categorie 
de Țigani. | 

Pe vremea când dă bruma, ei își revăd cortul; se pregătesc — 
dacă e cazul — și cumpără de la târg plocade albe. „Straiele“ 
pentru cort în Fara Oltului sunt cumpărate de la Sibiu, de exem- 
plu. Cam 5 „straie“ 15) ajung la completarea unui cort, care, nu 
tine mai mult de 3—4 ani și apoi începe a putrezi. Al treilea an 





16) E. Pittard. La Roumanie; p. 316, 

17) M. Block, vorbeşte de un cort din piele : „Rinderzelte als voriiberge- ` 
henden Unterkunit die Loffelschnitzer und Muldenmacher în Ungarn opd 
Sidoseuropa” (Op. cit. p. 79) pe care nu l-am întâlnit la noi, şi, deci mi-e 
necunoscut, ` 


18) Plocade, 


www.dacoromanica.ro 


ȚIGANII DIN ROMÂNIA 163 


"ai al patrulea încep a-l cârpi. Cât îi ziulica de mare, tot cârpesc 
la... corturi... mai ales după ploaie. Le vezi întinse pe pământ, 
răscoapte de fum, ploaie și căldură, 

Gura cortului cade de obiceiu spre răsărit ; spatele, unde bate 
vântul şi ploile. Spre a se putea menţine foaia cortului, în lung, 
poalele de jos ale cortului întins, se leagă de mai mulţi țăruși în- 
fipţi în pământ („pociumbi'”), având menirea ca să ţină cortul cât 
se poate mai întins. Interesant de semnalat este iarăși mecanismul 
de încrucișare al furcilor în faţă, unde se închee unghiul celor 
două lemne ale cortului, peste care se suprapune „berand“-ul, de 
care atârnă un lanţ cu ceaunul de fiert, dedesubtul căruia se află 
vatra cortului. 

Corturile adesea se pun în linie dreaptă — la rând. Cei dela 
Porumbacu de Jos. Țara Oltului, sunt așezați cu corturile lor a- 
vând o dispoziţie Vest- Pet, în linie dreaptă, la câte 6 metri dis- 
tanţă unul faţă de altul ; cortul voevodului fiind la mijloc. Atunci 
când sunt mai multe, corturile mai pot fi. așezate în linie dreaptă. 
pe două rânduri paralele. Nu întotdeauna se observă o ordine pre- 
cisă, în felul cum sunt dispuse corturile. Depinde şi după cum se 
dă locul. Pe margini, de jur-împrejur, cortul are o urmă de şanţ 
spre a se putea scurge apa de ploaie, în afara cortului. Pânza dela 
cort e aşezată ceva mai ridicat, așa încât ei pot sta pe brânci și 
se pot uita alară pe sub cort. 

Adesea sub cort, la o parte, aflăm căruţa de transport, care 
în forma aceasta. este adăpostită de vânt, ploaie și soare. 

Tipul de cort cel mai frecvent e format din 4 lemne ce se în- 
crucişează la partea superioară în formă de furcă formând în faţă 
şi spate câte un triunghiu cu vârful în sus împreunate de o cum- 
pănă care le uneşte pe la mijloc și care se mai numește și .„bereand“. 

Locul pe care se află e ales după împrejurări. Cei din Porum- 
bacu de Jos au și loc propriu, cumpărat lângă drumul de ţară. Nu 
stau însă aici. Vin doar toamna, dar nici atúnci nu-i lasă... „că fi- 
indcă... ; apoi ei au cai. au porci, nu-i lasă“. O altă cauză pentru 
care Sau mutat de aici este locul care se află lângă drumul cel 
mare pe unde „toi treceau domni cu motoarele ai copiilor lor se 
îngrămădeau acolo“. Din cauza jenei de a nu li se face satul de 
„uşine, ei au fost îndepărtați şi de aici. Aceasta corespundea până 
la un punct şi instinctului lor nomad. Vor merge prin sate dar 
nu ori unde: hotarul satelor pe aici fiind împărţit în trei: semă- 


www.dacoromanica.ro 


164 ȚIGANII DIN ROMÂNIA 


nătură cu grâu și într'un an porumb ; al treilea „ogor“, pășunat.. 
Ei vor sta pe locul de pășunat, cel mai puţin ameninţat cu strică-. . 
ciunea din partea lor şi a cailor. 

După un an se mută — se mută acolo unde „umblă ciurda“. 
Cu acest prilej terenurile de cultură ale satului sunt ferite, iar pe 
de altă parte, ei nu plătesc nimic. Caii lor pasc clandestin pe ogor.. 
Până la un punct ei sunt supuși la aceeași rotație ca și destinaţia 
ce se dă hotarului comunei, cu singura deosebire că nu sunt legaţi 
numai de hotarul unui singur sat. 


Ori unde sar afla, ducându-te la ei, din depărtare sc aude- 
bătând tabla pentru căldare. Apar în acelaș moment câinii, cari, 
în limpul când se mută merg pe lângă căruţe. Caii stau pe lângă 
corturi. Rufele se usucă întinse pe iarbă... Copii goi sau pe jumă- 
tate goi, își fac de lucru pe vâlceaua din apropiere. Îndată toată 
suflarea e în picioare. Eşti primit cu bănuială și dacă nu îneme- 
rest) un concurs favorabil de împrejurări, nu isbutești să te fixezi! 
printre ei așa după cum ai vrea. 

Un fapt care a eşit din comun și care a făcut senzaţie s'a în- 
tâmplat în partea locului +°). Cei din Porumbacu de Jos, ca și alții: 
din alte regiuni, aflând că e vorba de colonizarea Țiganilor no- 
mazi, au recurs la un șiretlic: au cumpărat loc propriu, în sat, 
în Porumbacu de Jos, chiar lângă șoseaua judeţeană, Făgăraș-Si- 
biu. Locul a costat 55.000 lei având case pe el. La început au cău-.- 
tat să stea în casă. Mai apoi, ce s'au gândit ei, că mai bine ar fi 
dacă ar băga cortul în casă şi astfel să stea în cort. Până la urmă 
au ajuns că au eşit afară din casă. Au scos corturile în zăvoiu și 
s'au așezat acolo rămânând casele goale. Spun că-i apucă ame: 
teala când dorm în case. Cazul e cu atât mai interesant cu cât 
sa întâmplat şi la alți corturari. In Nucet, Judeţul Sibiu, Țiganii” 
de cort au făcut o casă de piatră. Din cauza căldurii — la fel — 
au întins cortul în casă. Astfel împăcau două cerinţe : una a vremii: 
în care trăesc și alta a sângelui lor, întrucât stăteau și în cort şi în 
casă. Se zice că și ei au râs unii de alţii în faţa acestei experienţe. 

La mijloc e obișnuinţa care le-a intrat în sânge. Nu se pot 
adapta. Un ţăran, faţă de starea de lucruri în care se găsesc Ți- 
ganii de cort din acest punct de vedere, spune că ei sunt învăţaţi! 
„ca lupii-n pădure“. Intr'adevăr aerul liber, fie el ori cât de răco-- 


19) Ţara Oltului. 


www.dacoromanica.ro 


ȚIGANII DIN ROMÂNIA 165 


ros li priește. Din contră, spaţiul închis pentru ei, echivalează cu 
o adevărată închisoare. Cazul e cunoscut, cum spun şi din alte 
părţi. Atunci când au avut posibilitatea să trăiească în case, ei au 
băgat maj de grabă în ele animalele de care erau însoţiţi, iar ei 


-au continuat să trăiască în aer liber (M. Block). 


Iarna cumpără cojoace (1939) până la 1.500 de lei, cu lâna 


“pe din lăuntru şi nu au a suferi de ger. 


Că nu pot suferi căldura din casă, nici chiar în timpul iernei, 
o dovedește şi alt fapt, întâlnit tot în părţile noastre. Bătrânul 
Caroli de 100 ani din Scorei — Făgăraş, iarna pe frig, din când 
în când, mai venea şi mai dormea noaptea pe la diferiţi locuitori 
de prin comună. Dar în totdeauna pe jos și cu capul la use spre 
a primi aerul rece de afară.. 

Aerul curat — viața în aer liber, o iubesc, cum iubesc dru- 
mul ; adică viaţa de nomazi. Organizaţia noastră sătească are 


“mult de lucru cu ei din cauza instabilității lor. Corturarii din Se- 


beș-Olt, au fost în cele din urmă convinși de către primarul din 


comună, să se mute din văzul tuturor mai departe întrun deal. Au 


fost chiar ajutaţi cu căruţe şi boi, numai ca să-i vadă întrun loc 
convenabil pentru comună. Dealul pe care au fost aşezaţi se 
chiamă „Cioru“. Nau stat însă decât 3 zile şi au fugit înapoi, 
sub cuvânt că „erau în gura vitelor“. In acest an, locul era în- 
tr adevăr destinat pășunatului; 

Când au auzit că-i vorba să-i colonizeze au făcut şi ei ca și 
cei din Porumbac: au cumpărat loc spre a ridica la nevoie un 
argument hotărâtor, de drept, dar comuna cu ordinul ținutului a 
dispus ca ei să revină iarăşi în dealul ales de comun acord cu ei — 
şi la fel: au stat 3 zile iar a patra zi pe la 12 noaptea și-au anga- 
jat cărăuşi din sat întorcându-se la vechiul lor loc, unde le place 
mai mult, fiind aşezaţi între 4 hotare, dacă nu 6 comune. De aici 


se împart ci ; roiesc prin sate după hrană și lucru mai uşor. Sunt 


aşezaţi exact pe șoseaua judeţeană Sibiu-Avrig, pe lângă linia 
ferată Sibiu-Făgăraș-Brașov. De altfel, precum se observă pe 
hartă, ei sunt așezați aproape toţi pe șosea la drumul mare, unde 
pot veni mai cu înlesnire în atingere cu oamenii prin târguri și 


` sate. 


www.dacoromanica.ro 


VIII 


PORTUL 


In cadrul acestei expuneri, am avut ocazia să arătăm, cât 
sunt Dean de atașați unor medii anumite de viaţă 1), In deosebi 
am subliniat fuptul, excepţional de semnificativ, că ei se complac 
în a-şi duce vieata între Români. adoptându-le limba, religia și 
portul. 

Mai mă refeream atunci și la un alt fapt semnificativ şi anu- 
me, că alături de Români, Ţiganii caută şi se complac tot așa de 
mult printre Unguri. Grellmann, vorbind în lucrarea sa?) de 
portul Țiganilor, menţionează acest lucru astfel: în Transilvania, 
Tiganii adoptă costumul românesc, însă in Ungaria într 'atâta sunt 
de strâns legați de felul de a se îmbrăca al acestei ţări 2). încât, 
un 'Țigan, mai degrabă preferă să rămână pe jumătate gol sau 
numai acoperit cu un sac, decât să adopte un costum străin, chiar 
dacă ar fi să-l primească gratis. 

Anumite corespondențe simpatice între natura lor tempera- 
mentală și costumul unguresc împodobit cu mult roșu e destul de 
caracteristic. Intr'adevăr culoarea verde, galbenă şi roşie sunt cu- 
lorile preferite de ei. Acestea se aştern peste fondul ochilor şi 
părului lor negru cu care se împerechează într'o armonie speci- 
fică $). 

Prin urmare, pe noi ne interesează un lucru: că "Dean, în 
majoritatea cazurilor, adoptă costumul neamului în mijlocul că- 
ruia trăesc. Dar aceasta e o conștatare generală. Trecând la cazuri 





| 1) „Consideraţiuni asupra raporturilor dintre Țigani și Români” precum 
ŞI „Asimilare, izolare şi altceva”. 

2) (Trad. iranc.), op. cit. p. 77—8. 

3) Locuitorilor acestei ţări. 

4) M. Block, op. cit: p. 91. 


www.dacoromanica.ro 


ȚIGANII DIN ROMÂNIA 167 


spătiale, observăm următoarele : e adevărat că Ţiganii de sat şi 
Rudarii, adoptă în întregime acolo în mediul rural, portul româ- 
oun, Mai ales Țiganii de sat, cari sunt în curs de integrare. Lău- 
tarii met în special își fac un titlu de mândrie purtând îmbră- 
cămidtea naţională românească. Dean de pădure (Rudarii) a- 
doptă şi ei, în întregime, portul ţăranilor noștri, cu atât mai mult, 
cu gät ei nu torc, nu tes şi capătă sau. primesc îmbrăcămintea în 
schimbul obiectelor vândute prin satele noastre. Nu se observă 
însă printre ei nici un fel de exces. Nu au nici preferinţe excepţio- 
"nale. Caracterul lor sufletesc își află o potrivită expresie în felul 
«rm sunt îmbrăcaţi. 

Cămașa bărbătească a ţăranului român precum și ia xance 
noastre, o găsim şi la Corturari, Dar ei, sub acest raport, fac. figură 
aparte faţă de ceilalţi Țigani. 

Deci, navem să insistăm. Țiganii de sat și Rudurii de la sate”) 
împrumută în întregime costumul românesc. Nu adaugă, nu ştir- 
besc. Cel mult se poate spune că rețin acele modele de cusăluri 
vechi, scoase din uz, de către modă. Asupra acestui punct insistă 
şi M. Block”). Ici, colea, preferă o culoare deosebită ; încolo rä- 
mån simpli păstrători şi acceptă ca în atâtea alte domenii și in pri- 
vinţa felulmi de a se îmbrăca ce li oferă mediul în cari trăesc. 

in Făgăraş — deci în mediul urban — ci își adaptează un 
costum speciliz. E vorba de costumul „Romiţelor'* pe care îl îm- 
bracă numai la maial și la petreceri cu caracter festiv-ţigănesc. 
Romiţele sunt fete tinere, Țigănci în perspectivă de a se mărita. 
Ele singure aa un pori specific ; numai ele au haine de „Pomiţe“ : 
rochie largă ce se târâe după ele ca „șlaeru“ de mireasă. Vestă 
de mătase albă — zisă și „laibăr” — legată în față și spate cu 
fundă moșie, Umbrelă roșie. Părul ondulat. Sort roșu sau albastru, 
care se poartă scurt de tot şi numai dinainte. Femeile tinere poartă 
cârpă roşie în trei colţuri pe când bluza e cu flori și are mâneca 
largă de „argontin“. Poartă rochii de culoare închisă și cu flori- 
cele mărunte. Pantofi sau sandale romane. Tecurile la încălţă- 
minte sunt înalte. Fetele „nu pun pe cap“, în înţeles că nu sunt 
îmbroborlite, pe când femeile pun cârpe roșii şi galbene. 


5) Radari nu locursc decât pe la sate, rar la oraşe în suburbii, ca 
în Mânăstur Cluj (Str. Aurarilor). 
6) Op, cit p. 94. 


www.dacoromanica.ro 


158 TIGANI DIN ROMÂNIA 


Costumul descris mai sus e îmbrăcat de către fete la 15 ani 
şi îl păstrează (purtându-l la ocazii mari — festive) până la 50 
de ani. Astfel, cum se prezintă ei la o serbare, maial, par uni- 
form îmbrăcaţi, așa că „Romiţele“ realizează în Port, o relativă 
uniformitate, ca un lucru demn de subliniat printre ei. 


Rămân "Țiganii de cori. Infăţişarea acestora faţă de ceilalţi 
Tigani. nu e schimbată numai prin faptul că-și au portul lor, dar 
şi pentrucă ei au o statură mai impunătoare. O fizionomie deo- 
sebită. Ochii mai pătrunzători — fețe mai aspre. Fisura lor e înca- 
drată apei de un păr bogat şi aspru ce se revarsă în plete lungi, 
iar bărbile seamănă cu ale patriarhilor din alte timpuri, cu sin- 
gura deosebire că aceștia trăesc în acelaş secol cu noi. 

Suntem în 1939. Ministerul Sănătăţii și Ocrotirilor Sociale 
în ședința din 22 Decembrie decide pe lângă interzicerea vage- 
bondajului Țiganilor nomazi un sever control sanitar. În acest 
scop urmează o adevărată vânătoare după bărbile și părul Țiga- 
nilor nomazi. Suntem în drum dela Șelimberg spre Porumbac 
(Ţara Oltului). Intro căruţă călătoresc Jean de cort. In trecerea 
lor prin sate, ca să nu li se tundă barba și părul inare, se lungesc pe 
(fundul căruţei („pe foale“) lăsând conducerea cailor pe mâna 
femeilor. Ei sunt acuma acoperiţi de femei ce mână caii în locul 
lor numai pentru a scăpa de măsurile luate în contra lor. 

Portul părului mare și al bărbii ţine de un caracter organic 
al Țiganilor nomazi. Isus, Avram, spun ei, nau purtat plete și 
barbă mare ? Din această cauză o mare nenorocire se abate peste 
ei când li se taie părul şi barba. Acest lucru echivalează cu o ade- 
vărată bătae de joc. 

In exterior, Țiganii de cort nu poartă strae româești. Acesta 
ar fi un indiciu destul de elocvent că în mare parte ei au rămas 
ceeace sunt. Peste cămașă și iia cumpărată de la ţărani, au haine 
de târg. In picioare. căldărarii au cisme, iar ciurarii, opinci. Uşor 
li-c acestora, ca din pielea de porc sau vițel din care lac dure, să 
facă și opinci. Ei vor fi încâlțaţi astfel cu opinci, spre deosebire de 
ceilalţi corturari. Cumpără pielea de porc sălbatec, care în 1539 
costa 60-70 lei. Din păr fac perii iar din piele opinci. Peste mijloc 
sunt încinşi cu șerpare late. Au la chimir pungi din piele ca cea 
pe care o avem în........ strânsă în sens opus de băeri („vastari“) şi 
ținute de „corsoi“. Din acestea scot tutun sau bani și sunt făcute 
de obicei din .,coiu berbecului“. 


www.dacoromanica.ro 


ȚIGANII DIN ROMÂNIA 169 

Suntem între Corturarii din Porumbacul de Jos (Țara Oltu- 
lui). Am spus că ei își păstrează portul. Corturăresele poartă iie 
țărănească, dar au rochie vărgată cumpărată dela târg. Şorţul e ca 
rochia. Poartă inele ce se asortează cu rochia. Pretind că dacă ar 
purta și rochia ca la Români, prin ce s'ar mai putea deosebi de ei? 
Simţul de aparţinere la grup se observă cu orice ocazie prezent. 
Nu le place culoarea neagră. Din contră, roșul e căutat. 

Femeile lor obişnuiesc să poarte în cosițe monete de metal, — 
recente sau ceva mai vechi — austro-ungare : zloți și coroane, gău- 
vite pentru acest scop. La o corturăreasă (pe care o arătăm în......) 
aflu pe cosiţa din dreapta 14 bucăţi de astfel de monede și pe cea 
din stânga alte 14. Mai sus sunt așezați zloţii, mai jos coroanele. 
Pe unul din aceşti bani se poate ceti : „Franciscus D. G. Austriae 
Imperator 1822 (pe verso şters). 

Banii în „păr“ se poartă până-i fată mare, când se mărită de 
are copii, banii sunt luaţi jos și constitue cu timpul un fond din 
care va rezulta dota pentru fete. Numai cerceii dela urechi sunt 
linuţi până la adânci bătrâneţe. De şold (stânga) la femei, e nelip- 
sită o trăistuţă în formă de buzunar în care cărturăresele Dn ghio- 
cul şi cărţile de ghicit norocul. In trecerea Jor prin șate mai iau 
cu ele şi o traistă mai mare în care strâng de ale gurii. In special 
mălai, slănină etc. 


www.dacoromanica.ro 


IX 


FELUL DE ORGANIZARE 


1. Țiganii de sat au pierdut orice urmă de organizare proprie. Rudarii 
mai păstrează urme de veche organizare primitivă. 2. Corlurarii la fel, îşi 
mențin unele forme proprii de organizare. 3. Jurământul printre corturari. 


l. Faptul că Țiganii de sat vin în contact strâns cu organi- 
zația noastră de sat și oraș. face ca ei să-și piardă din felul lor 
de organizare proprie. Şi pierderea se face treptat, în raport cu 
timpul. Astăzi se cred îndreptăţiţi să-și aleasă şi regi. Țiganii 
din Făgăraş au o socictale de înmormântare. cu preşedinte și casier; 
apoi 12 oameni, „membrii de încredere. Cei ce sunt „băgaţi“ în 
societate, plătesc 25 lei, ca ajutor de înmormântare, Tot așa cei 
din Șercaia, Țara Oltului, au la fel, o „societate“ înfiinţată în 1924. 
Stând de vorbă cu unul din șefii lor regionali, M. Năftanăilă, îți 
dai seama de îndată asupra năzuinţelor lor. Acesta vorbește radi- 
cal, mai mult se străduește. Ar vrea să vadă o nație a Romilor, bine 
organizată. Numai că Băeșii răspund cam greu la această chemare. 
Greu răspund și cei de cort. În momentul de faţă (1939) au adu- 
nări, președinte și controlor, Acum sunt, cum se spune „organizaţi, 
Urmează consolidarea, dar, cum spun, nu toti răspund la apel. 
La întrebarea că băeșii nu știu ţigănește și că cu greu s'ar putea 
băga în aceeași oală cu ceilalţi, Nanităilă dă din umeri. Găsesc la 
e] : „Glasul Romilor“ din 7.VI (5 Aprilie 1939) Nr. 12, lăsat lor 
de Gligoraş Dinicu, inspector peste Romi, secretar general, care 
le-a promis Băeşilor din partea locului, biserică, școală și prăvălie 
pentru manufactură (Scbeș, Țara Oltului). 

Până una alta, Gligoraș a strâns colizația dela fiecare cap de 
[amilic: 40 lei, așa încât toţi Dean sunt puși pe gânduri. Ei nu 
zunt lămuriţi dacă la mijloc nu e de fapt o excrocherie... în stil mare. 
Felul cum se adresează acest „inspector“ peste Romi, autorităţilor 
din sat, ca să cheme pe Figani la adunare și felul cum erau ame- 


www.dacoromanica.ro 


ȚIGANII DIN ROMÂNIA 171 


nințaţi ca să ia parte la adunarea solemnă, aminteşte — ca ridicol 
— "Tiganiada lui Budai Deleanu. 

De Gerando, de ex., vorbind de colonia de "Team dia 
Cluj, pe la jumătatea doua a secolului trecut, spune că la 2 
ani ei îşi aleg un „voevod“ al lor, prin majoritatea votu- 
rilor 1). Intr'adevăr, acolo unde sunt mai mulţi, ei îşi simt datoria. 
lor ca să ridice pe unul dintre ei mai mare numit voevod şi însăr- 
cinat cu atribuţii administrative și polițienești 2). Se poate sublinia. 
la locul acesta că pe câtă vreme ei recunosc în fruntea lor un „voe- 
vod“, Rudarii adesea au un „vătaf“. Budai Deleanu precizează la 
fel, că zlătarii, făcători de ţinte și inele, apar cu „voevodul” lor; 
la fel ciurari, pe când Rudarii, au peste ei pe un anume Neagoe, 
„ccl mai bun meșter de covate, de scări, canace, liguri, tăiere, hâm- 
bare și de cuiere“. Peste ci este vrednicul „jude iubitorul de drep- 
tate“ *). , 

Documentele tiinpului mai dau au altă autoritate: aceea de 
„bulucbaș“, superioară celor de până acum. Întrucât ea își exercita 
autoritatea peste „giuzăi de Țigani domnești — lingurari — ce 
sîntu înu parte ţării di giosu“. Acesta avea în grija lui atribuții 
judecătoreşti și aplica pedepse : „numai bulucbașa loru să-i glu- 
dece şi să-i globască“ 4). Acestea se puteau spune pe seama lor 
prin anii 1753. E însă întrebare dacă acest „bulucbașă“ era de fapt 
Dean sau era omul stăpânirii. Potrivit documentelor, ei și în Apus 
şi-au făcut apariţia sub herţogi şi duci, dar rămâne să se vadă, 
dacă aceştia sunt ridicaţi dintre Ţigani. 

Potrivit informațiilor ce le avem, între Rudari dregătoria cea 
mai des întâlnită e a vătafului, ce exercită toate atribuţiile, în 
afară de cele sacre și răsboinice. El putea aplica pedepse: dela 
10-15 lovituri de băț sau curea. Vinovatul era pus pe scaun și 
lovit astfel — sau cum se mai poate spune, — îl apuca la „basto- 
nat“. Jmpresia ce se lăsa era că totul se petrecea mai greu ca la 


1) Op. cit. p. 89. : 

2) Kovâry Pisal (op. cit. p. 193) arată că pe timpuri, ei își aveau 
voevodatul lor propriu. Voevodul lor avea 1 fiorin pe an dela fiecare familie - 
de Tigan Dar prin legea din 1588. vocvodatul li e desființat, iar ultimul lor 
voevod Petre Vallon a fost detronat, așa cum menţionează și legiuirile tim- 
pului (v. Aprob. P. HI. T. 58. Art. Il ` 

3) Budui Deleanu, Tiganiada. Ed. populară. Cartea Noastră. Sibiu 1930. 


pag. 15. 
4) Revista Istorică. HI. pag. 15—16. 


www.dacoromanica.ro 


172 b ȚIGANII DIN ROMÂNIA 


judecată şi vătaful se bucura de oarecare vază între Rudari. Însăși 
faptul că atunci când era ales, era ridicat de trei ori în sus, ne 
arată că deprinderile acestea crau comune și primelor organiza- 
Gun) româneşti, de unde le va fi luat Rudarii. 
Afară de aceia el mai era scutit a de lucrările comunale : dru- 
muri, poduri. Nu plăteau bir. Pe când ceilalţi Rudari (din Cuciu- 
E at Se ; Se 
lata, Țara Oltului), plăteau câte 2 zloți, el nu da deloc ,sîmbrie“. 
Anumite semne distinctive, exterioare, nu lipseau conducătorului : 
avea zloți de argint pe piept ; „salbă“ în chip de decoraţii şi pen- 
tru cei din Ţara Oltului autoritatea lui se extindea până departe 
către Sibiu. Tot ei prindeau feciorii la „cătănie“. Purta „tîrşină“, 
traistă de piele și pajură aicea pă curea la piept“ (Vistişoara, Țara 


Oltului). 


Un fapt care merită o deosebită atențiune și o anumită 
mentalitate ce o au Rudarii privitor la drept, într'adevăr inte- 
resantă, e următoarea: că se cred în afară de lege. In sensul 
că se conduc după o lege a lor proprie. Legea noastră nar 
avea nimic deaface cu Rudarul. El poate să insulte, poate 
să ia bani dela cineva cu împrumut şi să nu-i restitue 
la timp. Legea nare ce să-i facă. Dacă lucrurile nu se 
judecă prin „blândeţe” atunci prin puterea legii nici atâta nu 
se va ajunge la un rezultat. In această privință, se afirmă ast- 
fel: „judecata nu permite“, Rudarul nu poate fi tras la răspun- 

, dere, dat în judecată. „Partea rudărească, nu te poţi judeca cu 
iel că nu ai pîntu ce, Pîntucă iel n'are avere, n'are moșiie; iel 
lejia cînd a fost atunci, n-a fost să se judece“. Ceeace însem- 
nează că Rudarul își dă seama perfect, că el nu este încadrat 

“într'o societate pentru care a fost făcută legea, şi din care el 
nu face parte. De aici conştiinţa lor că sunt în afară de lege. 

Continuăm: „de esemplu, ieu te-am înjurat pă Dumneata: 
tot rudari să fie p-îngă Dumneata, (adică martori) — si tot nu 
poți să-l dai în judecată, că nu cîştigi nimic. Vezi, așa ie par- 

-tea rudărească. Dacă vrei să scoţi ceva parale, scoţi tot cu 
blândeţea. La-n chisoare nu mă poate băga lejia“, (Dela Rudarii 
din Nămăești-Muscel). Urmează textul interesant al unui Rudar 
din Valea Mâzganei-Muscel ce completează și plasticizează și 
mai mult raporturile inter-individuale rudărești. Credinţele lor 
referitoare la drept precum și practica lor în ceeace privește 
aceste norme: „iei dacă a furatun Rudar dă la altu, or o bardă, 

-sau orice; un copil să vază bine că i-a furat; sau dă pildă că 


www.dacoromanica.ro 


ȚIGANII DIN ROMÂNIA 173 
< 

i l-a omorît: atîta dă malt ţine ei la crucea lor: pune un lemn. 
Il cioplește-n patru muchii cu barda și ciopleşte încă alta și-l: 
face ca crucea, Îl face-n închipuirea ca crucea. Și iau o lumi-. 
nare-n mînă şi crucea într'o mînă. Și oki-nspre soare-răsare și. 
cu picer-li pă tuciu-n care face mămăliga-n iel. Şi jură că na 
făcut aceia faptă care ie (cazul)— iei, poate să-l vază cineva —. 
şi-l încredințează ; ce-i-ce, s-a jurat; lasă-l așa. O săptămînă, 
două; o jumătate dă an, înebunește; îi vine boal-aia reaua și-l 
cunoști pă íel, că ăla ieste, Și care-şi bagă capu dă jură — da. 
care nu, să-i deie toate aver-li dîn lume-asta; iei nu jură. O 
jura un Rudur că nu ieste, toți jurăm pentru iel că nu ie; aşa: 
luăm noi credința unu la altu“... (Solidaritatea mecanică în sens - 
durkheimian — organică în sensul lui P Toennies). 

„Vătafu-l duce la cruce, şi dacă spune că nu vrea să jure, 
apăi atunci îl ia unu mai țapăn în spinare și-și dăscinge unu 
cureaua și-i dă cum ie rău dă mare: treizeci, o sută; doo-și-. 
cinci, zece. Şi dac-a făcut o rușine la altu, sau s'a dus peste: 
o nevastă la altu, un îlăcău și ia a voit, o pune pă ia singură. 
la bătaie şi pă iel îl iartă. Dacă ieste unu-nsurat, îi leagă p-a-- 
mîndoi şi pune nevasta lui s-o bată pă ia; și pune bărbatu iei. 
să-l bată pă iel, Insă cu ce? cu cureaua; nici cu par, nici cu. 
nimic, decit cu cureaua. Şi le plimbă pîntre Rudari. Iel către 
Rudari şi ia către Rudărese : măi să nu faceți ca mine, căio-i-te 
ce păţiţi,... Și goi în pieili goale“, 

„După ce termină dă fiecare bordei în parte, merge cu 
iei și le pune să strige: cine mai face ca mine, ca mine să pă- 
țească.., și le dă drumu. Şi le pune să scuipe unu pă altu, în. 
gură—iăptașii, și-și dea palme“... 

Acestea sunt cele câteva elemente de drept natural, din 
care se vede că ei, în această privință, au o organizaţie pro- 
prie, un drept al lor, cu un sistem de pedepsire propriu —în-- 
trucât, cam în acelaș sens declară şi Petre Tămaş de 76 ani 
din Jugur Județul Muscel, care a fost 20 de ani vătaf, (căsăto- 
rit cu o „rumîncă“): „dacă avea d-aface cu ia-l puneam în. 
fiare, la canon! Il băgam într-un coteţ şi dîn aia-i spuneam: mă, 
să nu te mai dovedesc. leram colo-n „Valea Vacii“, noaptea 
venea, mă scula din somn. Dacă strica unu mai rău, trimeteam 
4 băieţi la iel, dacă nu să da supus, și-l aducea la mine la vătai 
şi-i dam cîteva bice pă spinare, Să fi dă treabă, să nu mai facil. 
F. mama ta să-ţi L Oţiie la Rudari nu s-a făcut — ca să să 


www.dacoromanica.ro 


174 ȚIGANII DIN ROMÂNIA 


omoare unu pă altu, că s-a-nţelepţit”. Si pentrucă Tămaș a fost 
vătaf peste Radari multă vreme, continiăm asupra venitului, 
pentru atribuţia ce o exercita ca vătai: „îmi da şi miie, îmi 
plătea; îmi da câte 10 furci dă fin dă fiecare om. (A se înțe- 
lege furci de strâns la fân) — linguri, coșuri“.. Vătaful era mai 
avut „oleacă“, avea o știință mai mare: „mă, tu să faci așa, să 
nu faci rău, să nu faci pă dincolo“; e vorba de condiţiile ce 
trebuia să îndeplinească Rudarul vătai. 

Cu toate acestea au frică de autorităţi. În thai de Sus 
— Muscel, mi-au pretins bani — în orice caz, să le răscumpăr 
cele câteva spuse în care se amesteca și Q oarecare revoltă, 
din cauza prezenţei mele nelămurită, printre ei. De aici ame- 
nințări, Unul dintre ei, (eu fiind singur) mi-a smuls din mână un 
carnet pe care îmi notam cele de lipsă, trecând la amenințări. 
Atunci eu am plecat. Ceilalți au intervenit pe lângă cel care 
mi-a smuls carnetul din mână şi scurt, au restabilit situaţia. Eu 
îi amenințasem cu jandarmeria.. De fapt, acest adevăr ce se des- 
prinde din textul de mai sus, formează întreaga lor mentalitate, 
când e vorba de orice fel de constrângere din partea legiuirii 
moderne, sau când sunt siliți să aplice practicele lor juridice, 
în asemenea conilicte. Credinţa aceasta decurge direct din tre- 
cutul lor, din firea și din prezentul lor pe care cautăm să-l 
arătim pe cât ne stă în patiați prin aceste observaţiuni, 

Îți sar în față de cum te afli printre ei. Te întreabă cu 
ochii. Întreaga grupare tresare. Atenția se îndreaptă întreagă 
către noul venit şi-ţi caută intențiile (presupuse ascunse), In 
orice străin găsesc un nou atentat la libertatea lor nemărginită 
— de aceea, se ascund întrebăriler şi dau răspunsuri cari se 
potrivese pentru mai multe împrejurări, sau care ar semăna 
unui ţăran din partea locului. Te acopăr chiar de cuvinte tri- 
viale, dacă stai mai mult printre ei. Dealtfel această latură se 
prezintă în toată goliciunea sa. Au ghicitori — prin asemănare 
— de o trivialitate caracteristică și traiul lor se împletește de 
minune cu aceste apucături ale lor, lipsite de orice retigenţă, 


2. Pentru corturari, tribul e fundamentul organizației so- 
ciale. El as compune din mai multe familii, fiecare cort în 
principiu acoperind o familie. Supravegherea o are șeful tribu- 
lui, care, are sub mâna sa până la 100 de corturi, când depla- 
sarea e mai mare, Deobiceiu, pentru ca să-şi câștige hrana mai 


www.dacoromanica.ro 


ȚIGANII DIN ROMÂNIA 175 


lesne, se strâng la un loc mai puţini, până la 25 şi chiar mai 
“puţine corturi, 

Deci şi la Rudari ca și la SCorturari, ma! mulţi la un loc 
ar împieta asupra câşștigului, Şi lor le trebuie un spațiu cât mai 
mare şi grupe cât mai mici de aceeași branşe, pentruca să-și gă- 
sească mai ușor de lucru. Dar mai există o cauză. De când 
le-a fost interzisă parcurgerea distanțelor prea mari, între țări 
și regiuni și s'au limitat la acelaș județ sau între câteva comúne, 
numărul corturilor într'un convoiu scade şi odată cu aceasta 
scad şi preocupările de organizaţie proprie. Cu timpul se loca- 
lizează pe hotarul comunelor şi nu mai pot călători, cel mult 
în acelaș județ. lată cauza pentru care numărul lor, deși trebuia 
să se menţină cam acelaș, a slăbit, 

Şeful e ales dar nu se poate spune că el s'ngur se im- 
pune prin calitățile sale excepționale. Numai șefii între ei sunt 
egali, Continua printre alte neamuri, ei au adoptat titlul de 
„duce“, pentru şefii lor, „comiţi“; în Sud-Est de „bulucbaşe“, 
„voevod”, „vătaf", etc. mai ales. S'au intitulat chiar regi (în 
Polonia) Dar această pretenție o au Țiganii de sat sau dela 
oraș, care au suferit mai adânc înrâurirea viel moderne, Cei- 
lalyi, pe de altă parte, pierd pe zi ce trece din felul de orga- 
ni:are propriu. Dealtfel, în stadiul actual al cercetărilor e şi 
greu să se spună precis ce fel de organizare au avut Ţiganii în 
trecut 5,. Se poaţe totuşi presupune că din cele mai vechi tim- 
pari au avut conducători, din moment ce în limba lor găsim 
cuvinte 'ca „Thâgâr“, împărat; „Krai“, boer; şi că în cursul 
timpalui a'i împrumutat mult din felul de organizare primitiv 
al altor popoare cu care an venit în contact. Mai ales termi- 
nologia referitoare la şefi; ajungând să-și ridice, în inconştienţa 
lor, cum am spus și sub imboldul imitațiunii, regii proprii.. 

Calitățile prin care se câștigă şefia e curajul, bogăţia; ca- 
lităţile excepționale fizice etc. Acesta aplică și pedepse, Intre 
altele, flagelarea cu băţul e cea mai cunoscută din pedepse. 
Pentru o vină mai mare se aplici pedeapsa capitală: excluderea 
din comunitate. Se poate şi aceia arată, că la o pricină mai 


5) Acum o sută de ani în Muntenia. Țiganii îşi menţin instituția vătalului, 
ce coopera cu zapeiul la strângerea dărilor pentru stat, Aplica pedepse cu 
sau fără dreptate din care cauză nu se bucură de încredere, Primesc plocoane 
şi cer să li se facă „cirle prin conace” contra îndatoririlor (v. Acad, Rom, 
Mrs. 4332 p. 1—2). 


www.dacoromanica.ro 


176 ȚIGANII DIN ROMÂNIA 


mare vătafii să facă sfat şi să decidă il În cele mai dese cazuri 
fac pace şi judecata se termină printr'o beţie... De fapt târgu- 
rile anuale adună Ia un loc mai mulți Țigani. Atunci se Une 
judecata pentru pricini mai mari la care iau parte numai bă- 
trânii, ședințele fiind secrete, Șefia se moşteneşte. ` 

Dintr'un grup mai mare ei se pot fărâmiţa, formându-se 
la rândul lor alte grupări mai mici, dar având fiecare în frunte 
pe șeful său; un vătaf sau „Schaibidsho”?). Atunci fiecare caln 
își susține șeful său, ajungând la neînțelegeri şi bălăi, până ce 
forţa își spune cuvântul“). Tot în felul de organizare ar intra 
şi anumite funcțiuni pe care femeia e chemată să le îndepli- 
nească în comunitate: ni se spune că graţie faptului că ea vine 
mai des în contact cu lumea străină, ailă diferite vești și că 
tot ea este aceea care informează conducerea de ce se petrece 
în afară. Cu atât mai mult cu cât, între Corturari femeile bă-. 
trâne, în special, se bucură de multă stimă. Sfaturile lor echi- 
valează cu poruncile date de șefi. La consiătuiri, părerea lor 
e ascultată și faptul că la căsătorie bărbatul trece în seminția 
femeei care-l înzestrează, ne face să ne gândim la serioase- 
urme de matriarhat, ce le mai păstrează Corturarii prin obiş- 
nuință, La orice şatră de Țigani există o bătrână „phuri dai“ 
ce sfătuește, dă sugestii în chestiuni importante, ce interesează 
gruparea. In felul cum se prezintă, ea apare ca prototipul unei 
lumi pe care noi nu ajungem so intuim cu uşurinţă: e lumea 
lor. Are putere mistică asupra tribului. Ea încorporează puteri 
tainice și din această cauză e ascultată 9). 

Intr'adevăr, bărbatul abia logodit, intră în seminţia din 
care face parte femela, iar coplii săi aparţin la fel, de drept 
mamei. Tatăl fetei urmând a înzestra pe ginere cu ceeace are 
nevoie: cal, căruţă, cort, etc.!) O dovadă dealtfel concludentă 
o avem și în practicele sexuale, libere înlăuntrul tribului, de 
care amintește și M, Haberlandt!), Căsătoria, ca să aibă va- 
loare, trebuie să fie aprobată de șef; fără aprobarea sa, căsă- 
toria nu are valoare. Binecuvântarea o dă „phuri dai“, ca un 
fel de autoritate ultimă în materie. 

6) O judecată țigănească, în Oltenia I—IV. p, 16. 

7) Teutsch, op. cit. pag. 102. 

3) Popp Șerboianu op. cit, pag. 58. 

9) M. Bibck op cit. p. 123. 


10) Enciclopedia Italiană. XXXV. Art, „Zingari” p. 957, 
11) V. op, cit. pag, 298. 


www.dacoromanica.ro 


ȚIGANII DIN ROMÂNIA 177 


3. Jurământul printre Corturari. Jurământul are o oarecare . 
căutare și printre Țiganiide cort, În cazari de furt, mai ales, 
el se reactualizează ca instrument practic, atât pentru aflarea 
adevărului cât şi pentru stingerea litigiului, Nu s'ar putea ve- 
rifica însă aplicabilitatea lui, dacă Țiganii de cort, n'ar avea cre- 
dința că jurământul e ultimul cuvânt în materie de legământ, 
în fața oamenilor ei a vieţii viitoare. Bazat pe această credinţă: 
pe frica de ce se va întâmpla sigur, aici sau în lumea cealaltă, 
dacă nu va spune drept, continuă să-l practice în forme și mai 
pregnante, 

E interesant că în acest scop — ocazional— fac o „cruciu- 
La" din lemn. O face păgubașul. Cel presupus, e obligat să 
jure pe ea. Pricina putea să fie după evaluarea noastră, de 
mică importanță: o bardă, o secure furată sau altceva. In fața 
lor, un lucru relativ însemnat, se poate ridica la un caz de ju- 
rământ. Îndată scot icoana, aprind lumânări şi încadrează astfel 
crucea, între „lumini“. Jurământul se face în limba țigănească. 
Cine se simte vinovat, nu jură. Atunci îi restitue paguba, con- 
trariu e obligat să re supună jirământului, 

Și fiindcă jurământul se face în diferite forme, reproduc 
întreaga gamă a lui, El are caracter sacru. „Dacă juri, ieu îs 
dau și cămaşa după mine. leu nu te duc la leje”. În sensul că 
eu mă încred orbeşte, din moment ce s'a prestat jurământul, 
am zice noi, „legiuit”. Cel care jură pune mâna stângă la inimă, 
iar cu cea dreaptă ţine crucea în sus şi cu fața întoarsă spre 
soare răsare, jură că n'a făptuit. Mai apoi se poate ca obiectul 
tăgăduit să fie văzut şi recunoscut —dar el nu mai are dreptul 
să-l mai ceară din moment ce a jurat, „să-i dea Scoreiu!?) tot, 
nimai are bai cu iel”; din moment ce a jurat s'a stins crice 
motiv de neînțelegere. Jurământul a închis definitiv diferendul. 
De aici încolo vor lucra forțele ascun-e, cari, după credinta 
lor, nu incetează să se producă într'un viitor mai mult sau 
mai puțin apropiat, | 

La jurământ se cere să mai fie cineva; dacă se poate cât 
mai multă lume, Intre ei doi nu jură: „cine știe că eu am jurat?“ 

Altfel, se mai obișnuiește, în loc de două „lumini“, patru. 
Presupusul procedează ca și mai sus, ridicând mâna dreaptă cu 
crucea în sus, iar cu stânga simţindu-și bătăile inimei, şi jură- 


12) E vorba de satul Seorei din Țara Oltului, la care se referă ei. 


12 


www.dacoromanica.ro 


178 ȚIGANII DIN ROMÂNIA 


In acest timp ard ` lumini" continuu, Sunt cazuri, când în log 
de confecționarea unei cruci — improvizată la moment — se ` 
folosesc de două cuțite puse în formă de cruce, Jurământul se 
ia acum, ceva mai adecuat {irii și stadiului de cultură a Ţiga- 
nilor de cort: '„o ţipat cămeșile — așa jos si s-o pus în ge- 
nunchi; da n-o jurat: nama o pus mînile — așa împreunate. 
Dacă nu ţine faptu —ala care-o făgăduit, dă cuţit să moară... 
Tăișu la tăișu“,,, Astfel informează Corturarii din Racoviţa— Țara 
Oltului. E, poate, forma cea mai autentică a: luării jurământului. 
între Corturari, Se simte în felul cum se execută, natura „săl- 
batecă“, desbrăcată de orice convenienţe, a Țiganilor de cort. 

De îndată ce jurământul sa terminat, atunci însemnează 
că ei au căzut la pace şi se dau la băutură, „Noi nu ne băgăm 
în leje, Când furi ceva și se presupune pe noi, noi zicem să 
joare", Dece nu se dau la lege? „La leie nu ne dăm că-avem' 
crezămînt“, Consimt la acelaș procedeu juridic și sunt împăcaţi 
în faţa jurământului, ` 

Am văzut că numărul luminilor poate crește dela 2—4, 
Jurământul poate fi asistat-de un bătrân și se mai poate 
îndeplini și altfel: se pun două fiare groase jos şi o cruce pe 
` ele și 6 lumini—cel care „Joară” stă între ele, cu piciorul pe 
cruce și mâna în sus, cu fața înspre soare, Stânga o are pe 
inimă şi „ala-i dă de jurământ că de va îi iel vinovat, să cază 
pămiîntu pă iel. Cînd luminile să topăsc să se topească carnea 
după jel și cind cade frunza să cază și iel”, Sub această formă, 
diferendele între ei iau sfârșit, fără ca legea societăţii noastre 
să intervie. Ea poate fi chemată atunci când diferendul depășește 
sfera comunităţii lor, Când între lumea lor șia noastră a inter- 
venit vre-un dezacord, Intre ei însă își fac singuri dreptate, 

H 


www.dacoromanica.ro 


x 


NAȘTERE, NUNTĂ, INMORMÂNTARE, 
OBICEIURI ȘI CREDINȚE" 


1, La Tiganii de sat 2, La Rudari 3. La Corturari 


1. Unul dintre bunurile câștigate, în cunoștințele noastre, 
referitor la Ţigani, e și acela că cei din sat, urmează de aproa- 
pe mediul social în mijlocul căruia se află, și față de ceilalți. 
Țigani, ei se diferențiază, așa cum am căutat să arătăm în ca- 
pitolul referitor la port, locuință câtşila întregul lor fel de trai. 

Nu simulează o nuntă la fel cu a ţăranilor din sat? Si 
cei dela sat, nu caută să se ridice la moravurile orășenilor ? 
Că ei nu ajung decât la o slabă egalare a exemplului imitat, 
aceasta, este altceva, Dar legea, în tot felul lor de a fi, e acea- 
sta: ei şi-au pierdut în mare parte personalitatea lor etnică și 
nu-și mai mențin vechile lor obiceiuri la naștere, la nuntă, la 
moarte. Şi-le însușesc pe ale Românilor (dacă trăesc între ei, 
dacă nu, pe-ale altor neamuri sub a căror influență stau). 

2. Nu avem să stăruim mài mult. Altfel se prezintă Rudarii. 

Spuneam la loz potrivit, cu altă ocazie, că ursitorile, la 
nașterea Rudarului, nu se îngrămădesc ca în atâtea alte cazuri, 
Cine e mai cu stare, face o „ţâr“ de masă, la care iau parte 
nașul și neamurile de aproape. Cine nu poate, „mai treşe 
ș-așa“,.. fără fast. Strălucese prin lipsă. „Sîntem sărași Wett", 
Se pregites> și ei, dar preparaţia actului sărbătorit e cu mult 
mai mică ca în restul lumii. La naștere, pe Rudăreasă nu o a- 
sistă nimeni: „fomeea noastă când ie-n timpu-ăsta, are viață 
puţină“ neingrijită — astfel că poate şi muri. „Mai vine-o fo- 
mee și-o trage la burtă“. Dar tocmai din cauza condiţiilor vi- `“ 
trege, ei s'au adaptat și acestor greutăți, iar Rudarul poate 
spune în această privinţă cu oarecare mândrie, că „a mea zece 
copii să facă, dîn picioare-i face 1)“, 

1) Dela Rudarii din Nămăeşti-Muscel. 


www.dacoromanica.ro 


180 ȚIGANII DIN ROMÂNIA 


Sunt prolifici. Rudarii caravlahi, ne spune T. Filipescu, . 
sunt bogaţi în moștenitori, Satul lor e plin de copii; aproxi- 
mativ toată casa are câte 7 suflete”). Un lucru interesant, e 
că sălașele Țiganilor lingurari se compuneau din 4 până la 8 
persoane — ceeace e mult în comparaţie cu Țiganii vătrași, ale 
căror sălașe nu trec media de 4 suflete’). 

Cei din Ţara Oltului ca număr de membrii, de familie, 
sunt întrecuţi de Corturari, cari au cei mai mulţi membrii de 
familie, și apoi continuă Rudarii care dețin superioritatea faţă de 
ceilalți 4), (afară de familii cu un singur individ, situaţie care e 
deţinută de Țiganii de sat), 

De altfel modul de evitare al unei maladii, Rudarii nu-l 
pot preîntâmpina prin medici, ci prin practici moștenite, La 
naștere de ex. „cumpără o litră dă oțăt — și-i frec mușchii 
schinării, La doftor ieu ñ-am căutat, Mi-a făcut dă răceală cu 
bolovani d-aia albi, Ii bag în foc și iei arde; să-nroșeşte și-i 
băgăm în apă rece și-i punem în copaie și-ncălzim copaia și iel, 
(bolnavul), pune un plocad, o ţoală-n cap — un ceas, s-a-nă- 
bușit, S-a pus jos și s-a culcat și când s-a sculat, s-a sculat sănătos"”5), 

Se nasc, cum spun, „natural“ și mor tot astfel. Se nasc 
penirucă trebue să se nască şi mor pentrucă trebue să moară, 
În ceeace privește unele superstiții referitoare la femeile însăr- 
cinate, dau mai jos următoarele referinți: „nu să uită una la 
alta; ca să nu le moară copiii. Nu se uită-n soare; nu să duce 
să scoață apă din fântănă, șase săptămâni, că face fântâna 
viermuși” €), 

După puteri, se leagă buricul copilului; se pun ursitori la 
3 zile: pâine, vin: ies la biserică la 5—6 luni. „La un an îi 
tăiem moțu. D băgăm un covrig pe mot ca-așa e bine, La trei 
zile de la naștere, Rudăreasa „ia paili (așternutul pe care a 
născut) și le scoate și le dă foc. Apăi sare de două-trei ori 
peste jel (trece); ca să nu se lipiească rel-li dă copil, ori dă 
ia“, La ursitori se mai pune și un fuior de cânepă, ca să aibă 
copilul părul lung. Diferite practici în vederea viitorului nu le 





2) Teodor Filipescu, op, cit: 284. 

3) GA. Potra. Despre Tiganii domneşti, p. 9. 
4) Vezi graficul Nr. 4, 

5) Dela Rudarii dia Nămăeşti-Muscel, 

6) Dela Rudarii din Bughea de Sus-Muscel, 


www.dacoromanica.ro 


ȚIGANII DIN ROMÂNIA 181 


lipsesc nici lor. Și ei ies în calea noilor născuți cu speranţe, 
„numai că un minimum de sărbătoresc este exclus, prin firea 
lucrurilor. 

Nici când se însoară sau se mărită nu se prea grăbesc.să 
sărbătorească momentul din aceeiași cauză, „Cite-un rînd, două 
ori trei de stimb, Cuţitu și traista și-apoi mila domnului”. „Tre- 
când doi rudari din Sălbiş în drum spre Bădești-Muscel, vor- 
«biau între ei; 

— Şi ziş, s-o măritat Păuna lu Ion a Banului, 

— Da zën, |, 

— Şi pă ș'ine-o luat? 

— Pä Onu lu., : 

— Datu-i-o zestre bună? 

— Bună dară... 

— Şi ş-e i-o dat? 

— Apăi i-o dat trastă, bă' (băț) la trastă și bă' în mână. 

Lipsa e moștenire veche între ei. Căsătoria se face prin 
-cererea miresei din partea feciorului și numai dacă n'o poate, 
obţine, şi iata vrea, fug amândoi și revin dugă un timp oarecare, 
Nu poate fi vorba de o căsătorie obișnuită, Se poate spune 
chiar că ei nu se căsătoresc. Dar stau împreună necununați. 
Concubinajul e așa de mare printre Rudari, încât ne îndreptăţesc 
“să-l consemnăm și noi ca atare, In Țara Oltului avem 68,7%/a 
cazuri de concubinaj printre ei, lar când întrebăm de cununie 
răspund în glumă, că sunt cununați „la salcie“, După starea 
materială avem si nunta, exact ca la Români, numai că e cu 
mult mai restrânsă ; ceeace se petrece în mare la Românii din re- 
iunea respectivă, se petrece şi la Rudarii în mic. Nuntașilor, cei de 
prin Ţara Oltului, li se spun „ostași“, Țăranii de prinprejur iau 
parte și ei, din curiozitate, să le vadă jocurile cari, deși nu se 
fac la sunetul trâmbiţelor, ca ale țăranilor din partea locului, 
-ci numai la cântecul fluerului, totuși sunt excepţional de vii, 

E uzul ca tinerii să-și aibă și ei bordeiul lor, nou, făcut 
mai dinainte, Prilej de întâlnire au la târguri pe unde își desfac 
marfa; prin satele pe unde colindă spre a-și vinde produsele 
şi pe unde merg după căpătat — adesea la distanţe mari. Un 
lucru e sigur că mireasa nu se cumpără pe bani ca la ursari. 
Au alci un motiv în plus, cred ei, de deosebire față de alți 
Doan! şi mai ales față de nomazi, Mirele însă suportă cea mai 
mare parte din cheltueli la nuntă, 


www.dacoromanica.ro 


182 ȚIGANII DIN ROMÂNIA 


— ? (Dacă se cumpără mireasa..) 

— Ursari-aia cumpără. Dă cîndu-i mică, Să-mi dai mie pă. 
fie-ta, is dau atîția bani. Ursari-aia-s bogaţ. Aia fură, da noi nu 
furăm dragi mn'eu,.. 

De la început se-face întrebare, spun cei din Muscel, „şi 
dacă ne-o dă, o iau. Din partea noastră mă duc, uite, doi trei 
și dacă putem să ne înțelegem cu fata și cu părinţii, o luăm 
cu bani”. Nunta ţine o zi— o zi și-o noapte — după împre- 
jurări, Dar fastul şi decorul nu-i pentru Rudari. Nunta se face 
de către mire, „lel face nunta. Iel o-m bracă; în spatili lul ie toate.*) 
Dacă mai face logondă bine.. dacă nu, o ia d-a dreptu“; cu 
prea multe socoteli nu se prea împacă firea lor.. Repede luaţi 
de băutură, se iau la bătaie în timpul nuntei. Chiar după o 
înmormântare pot trece la belle, Am înregistrat acest lucru ca 
un fapt cu totul interesant printre Rudari. 

Nunta pentru ei, deci, nu va cunoaşte succesiunea protocolară 
a nuntei țărănești; „care are, bagă lăutari; care n-are, cîntă și 
cu flueru. „Brad“ nu se face; „fedeleşul“ este cu nuntă cu tot, 
Nașul mai primește ceva: îi mai duce la nași care are, care 
nu”. Nașul dăruește tinerei perechi, „cîte-un pore, mături“ 
„Totul se rezumă la faptul brut. O ia și atâta tot, Dar dacă 
Rudarul nu cumpără mireasa, el o „fură“. lată sensul lui a fura 
o fată printre Rudari: 

„Acu fetili dacă se face mari, apăi fuge după om.. O fură. 
Fuge cu ia băiatu. O păzeşte pin,să face mare și fuge cu ia". 
lată unde duc deosebirile ce există între ţăranii noștri și Rudari, 
cari, sin domeniul respectiv arată o cu totul altă desvoltare; 
putem spune o altă lume, ca de alfel, în atâtea alte aspecte 
ale vieţii lor. Acesta e adevărul, Putem spune că este la mijloc 
o 'reacțiune — cea mai firească — faţă de mijloacele protocolare 
de a câştiga mireasa din lumea noastră. Ei au rămas tot stratul 
dedesupt. Furtul fetelor, dacă expresiunea e potrivită, e o 
apucătură veche printre ei; atât peste munţi cât și dincoace 
de munţi, Deși mi se spune că ea nu se practică decât atunci 
când părinţii fetei sunt contră. Dispariţia fetelor durează o lună, 
două, după care se reîntore. Dintre toate alternativele cari se 
ivesc, putem spune că se alege fata care e mai „vrenică“ 
— adică fata care e mai muncitoare, ştiut fiind că Rudarii, sunt. 





4) Dela Rudari; din Valea Mâzganei—Muscel. 


www.dacoromanica.ro 


ȚIGANII DIN ROMÂNIA 183 


întâi de toate meseriași. Mireasa se îmbracă și ea cât mai 
frumos. Pune beteală. „Ia cu chirie dacă n-are“. La ei precum 
vedem, totul e în funcţie dacă „are“ și cum se întâmplă de cele 
mai multe ori că n'au, fac cum pot... 

O altă caracteristică: un Rudar are două neveste, „A luat 
una și nu face copii — și a luat alta să facă copii; ie mulţi 
care sînt necununaţi“,.. “Am şi arătat pentru Țara Oltului. Pro- 
centul era de 68,7%. . „Uite — continuă informatorul 5): ieu 
sînt necununat și am șapte copii“. Aceasta mi se pare regula 
generală când este vorba de obligativitatea și respectul institu- 
Dei ce se mai numește și „căsătorie“, Nu contează dacă mireasa 
"e mai mare ca bărbatul cu 5-8 ani. Nici dacă e fată sau nu, 
Totul e până-ţi găsești „omu să te poți nărăvi“; să poți trăi 
cu iel. Cei din Avrig bagatelizează cununia zicând că „da“, sînt 
cununați la salcie; cînd o răzimi la salcă“ cum spre ex. e 
cazul cu Lazăr Lăpedat.. i 

Supremația naturii asupra vieții de până la însurătoare, se 
continuă și pe mai departe; Mam înemerit la înmormântarea 
unei copile de 6 luni, în Şercăița-Țara Oltului, Se ţine lumină, 
se scaldă, se îmbracă mortul, Priveghiul ține până la ziua. Mama 
are rochie neagră și e despletită. E zi de lucru și bărbaţii sunt 
la pădure, La zid, (în sat la lucru) încă sunt. Când se Une pre- 
dica, plâng ai casei. I s'a făcut „copirşeu“ de brad. Nimic na 
costat făcutul. Numai scândurile au costat 70 de lei. 

Rudarii sunt puţin afectaţi de moarte. La capătul mortului 
sunt lumânări stinse și aprinse.” Copilul mort, în vârstă de 6 
luni, e pus cu picioarele spre casă. Rudäreasa cere să fie întors 
cu picioarele spre sat (ieşire). Sunt de față câteva fete mici: 
Cuţa Salomon care se bocește, Bucur. Surdar (moș). Fetele cele 
mici adac Tor, adunate de prin pădure, în buchețel. Bucur 
Surdar, sparge o oală la ieșirea mortului, în fața bordeiului. Se 
întorc blidele și „vărsăm apa după íel, din botă“. (Când preotul 
face slujba, bota e afară și când iese, se varsă). La groapă, la 
fel se varsă apa după el. „Răstorni bota-n jos și așa rămâne, 
răsturnată”. Și scaunele pe care a stat „copârşeu” vin dease- . 
menea, întoarse. Dacă trec cu mortu peste apă (râu, pârâu) 
— aruncă un ban în apă pe care nu-l 'ridică nimeni. Tatăl co- 
pilului (Gh. Subțîrelu) are în mână o traistă cu pâine pentru 
copil, din care se va împărți la „prograde” (cimitir). 


5) Ana Muntcan., Nu ştie caste, de 18 ani. 


www.dacoromanica.ro 


184 ȚIGANII DIN ROMÂNIA 


Se mai face o ulcică de ceară în care se mulge lapte de 
la mamă — pe cate apoi o pun în „copirșeu'“ lângă copil, „ca 
să aibă merindea ei“. 

Precum sant meșteri în colinzi, tot astfel în bocete. Dintre 
cele mai frecvente e cel care începe: 


„Să ne facem luntre, punte, 
Să nu te scoatem din curte ; 
Și te pune luntre masă, 

Să nu te scoată din casăe 
Dragă ficulița noastă 

Cât am fost şi-am alergat 
Că leacu nu l-am aflat. 
Da-i Dumnezău ca ş-on sfint 
Ti-o trimis leacu curînd... 


Roagă-te de taică-to 

Să te jelească și iel. 
Numai un an încheiat 
Fără pălărie-n cap; 
Roagă-le de maică-ta 

Să te jelească şi ia 
Numa-un an şi jumătate 
Cu hainili negre toate." ") 


Locul de îngropăciune pentru ei, e la marginea cimitirului 
din sat. Existenţa lor e brăzdată de o credință, mai ales în 
nemijlocita apropiere a morţii: că dincolo de lumea aceasta nu 
va mai D deosebire între oameni. „Nu-om fi aleși ca aici. Când 
om muri, om li pă lingă regina și lingă împăratu... Da or acolo, 
n-om fi aleși ca aiciu“,,. 

La cimitir, mortul se duce cu patul. In Țara Oltului, dacă 
moare un „june“ îl jelesc numai fetele și-l duce la groapă nu- 
mai feciorii. Mortul se îmbracă mire. „Așa ie-n cotunu nost“ 7). 
Până la groapă se fac 5-6 „hodini“. Se face slujbă și după ce 
mormântul e gata, se sparge și aici o cană (ulcior) la rădăcina 
crucii, de către gazda casei în care s'a întâmplat moartea — spu- 
nându-se: „Dumnezeu să-l ierte“.. 

Pomană se face la 6 săptămâni și la an. Dacă nu i se fac 
pomeni mortului, se „zice că-l visază aşa.. noaptea“, 

C. S, Nicolaescu Plopșor, s'a ocupat cu unul din obiceiurile 
Rudarilor din Oltenia, pe care nu l'am aflat în nici o parte a 
Rudarilor cercetaţi de mine. E obiceiul „gurbanelor“, care, după 


HUT 


Dsa, prin Oltenia, s'ar afla „numai acolo unde sunt Rudari”. 


6) Inf. Ana Muntean, care l-a cântat ajutată de Floarea Sas, de 15 ani 
7) Suntem prin Țara Oltului. 


www.dacoromanica.ro 


ȚIGANII DIN ROMÂNIA 185 


Macedo-românii cunosc termenul, Turcii și Karavlabii, la fel. In 
restul ţării el neexistând, răspândirea obiceiului ar face parte 
dintr'un cerc de cultură, popular, sud-estic, cu rădăcini undeva 
între popoarele din orientul apropiat, fiindcă la Turci, „curban“ 
înseamnă „jertfă“. Că în afară de popoarele amintite, obiceiul se 
mai află și la Găgăuţi nu trebue să ne mire de loc, fiind un popor, 
care intră în cercul cultural sus amintit. 

Termenul se mai află și în alte părți. E adevărat că el nu 
se raportă la un obiceiu, dar îmbracă o realitate etnică anumită, 
In Siria, Arabia, printre popoarele de berberi, Țiganii se mai nu- 
mesc și „Kurbâd“ sau „Korbat“, 5) ce trimite la categoria de Ţigani 
din Bosnia și Serbia, numită „Gurket, Gorbeti“. Satul Comana din 
din Ilfov, se mai numește „Gorban“. 

Obiceiul, cu semnificația de „opfer“, sacrificiu jertfă ; la 
Turci „kurban“ îl mai au toate popoarele balcanice. In deosebi cu 
sensul de „Bau-und Toten opfer“ *) pe care îi întâlnim și la Ru- 
darii din Oltenia. 

La Turci, curbanul, e jertfa ce o aduce cineva lui Dumnezeu ; 
e berbecele ce se tae la bairam 1%); Iată un element culturaladoptat 
şi de Rudarii dela noi, prin împărtășirea la aceeaşi viaţă, dusă în 
acelaș cerc cultural sud-oriental, nu prin faptul că l-ar [i adus ei, 
din Asia Mică ; pentrucă, în cazul acesta, ar însemna să-l aibă și 
ceilalți Rudari, cercetaţi de mine, adică cei din Muscel și Țara 
Oltului sau chiar şi cei din Bucovina. Aceasta o dovedeşte, între 
altele, faptul că în Oltenia, pe la Baia de Aramă, curbanul e prac- 
ticat și de către Românii luaţi din sfinte.. Rămâne să se vadă dacă 
„cuvântul“ e cunoscut de Olteni „numai acolo unde sunt Rudari“, 
după cum afirmă D-l Plopșor. In cazul acesta, obiceiul ar fi spe- 
cific rudăresc... 

La acest sacrificiu, aleargă, dintre Rudari, cine a luat din 
sfinte, sacrificând un miel alb. Condiţia, ca mielul să nu fie pătat 
sau negru, e riguros respectată. De altfel, mai sunt și alte condiţii, 
caracteristice aproape tuturor riturilor de felul acesta : poiana unde 
are loc sacrificiul trebue să fie curată ; la fel, a oamenii ce iau 
parte, se cere ca să îndeplinească condiţia de mai sus. Bărbaţii să 


8) Lorenz Diefenbach. Völkerkunde, op. cit., vol. IL. p. 299. 

9) E. Schneeweiss. Allgemeines über das Wolke auf dem Balkan, in 
Rev, Internat, des Etudes. Balkanique III. Tom. I. p7 182. 

10) Z. Filipescu. Op. cit, pag. 235. 


www.dacoromanica.ro 


186 ȚIGANII DIN ROMÂNIA 


nu se fi alăturat de femei, cel puţin două săptămâni. Femeile rä- 
mân şi ele sub puterea aceleiași condiţii. Numai copiii au acces 
necondiţionat. 

E interesant că mielului i se ia pielea în așa fel, încât să nu 
rămână nimic legat de corpul propriu zis al mielului, din ce s'ar 
putea crede că a venit în contact cu lumea. Chiar, urechile rămân 
în piele, iar sângele se scurge în groapa făcută anime şi deasupra 
căreia se înjunghie mielul. In special măruntaele.mielului se fierb , 
şi se vâră în miel, cosându-i-se burta cu un surcel subţire, verde. 

Mielul e fript în frigare. După ce e gata, se rupe în două. O 
Jumătate se pune lângă groapă iar cealaltă se rupe în trei bucăţi 
şi se pun pe trei mese. Chiar au asmele (de făină de grâu curat) ; 
două se pun lângă groapă iar cele trei se împart, câte una la fje- 
care masă. Tot astfel mămăliga. 

In loc de rugăciunea obişnuită, înainte de a începe să mănân- 
ce, un bătrân se adresează sfintelor : „voi sfintelor, voi bunelor, să 
dati snaga şi pulerea lui culare că iel, v-o prăznui din an în an, 
c-un berbece gras, cu trei bufi de vin, şi cu trei cuploare de bâine. 
Dali snaga şi puterea lui, din viriulea lui, că iel v-o prăznui cit o 
fi iel“. (Baia de Aramă-Mehedinţi). E 

In altă parte (Hinova Mehedinţi) se roagă trei mai: „Uoi 
sfintelor şi miloslivelor, aduceţi-vă& aminte de cutare. Daji-i snaga 
şi bulereu şi vîrluleu, în lot corpu lui, în toate oasele lui, că iel v-o 
puria de grijă din an în an, c-un berbece gras, c-un cuptor de piine 
şi c-o bule dă vin“. 

Bolnavul, în timpul câi ţine rugăciunea. ține mâna dreaptă pe 
piept și nimeni nu mănâncă dn prânzul-jertfă, înainte de-a manga 
el limba mielului.. Vinul adus se bea în trei rânduri cu o Mlcică 
nouă. După ce s'a terminat de mâncat, ce mai rămâne se bagă în 
oroapă. Frigarea în care s'a fript mielul dimpreună cu „cocaia“ 
se bagă la fel, în groapă. bătându-se pământ peste ele cu muchea 
toporului. 

Dacă prânzul de jertfă e făcut de doi Rudari luaţi din sfinte, 
în aceiași poiană și acelaş foc, se fac două gropi. Se poate ca unui 
Rudar bolnav să nu-i dea mâna ca să facă praznic. Atunci se duce ` 
singur în pădure, în ziua numită, şi se roagă : „voi sfintelor, să mă 
iertali, că n-am pulut să vă prăznuesc“, şi praznicul îl face atunci 
când „poate. De ce atribuim însemnătate Curbanului ? Din mai 
multe cauze. Mai întâiu fiindcă suntem în prezenţa unui element 


www.dacoromanica.ro 


ȚIGANII DIN ROMÂNIA 187 


D 
DH 


cultural străvechiu, de caracter magico-religios. Al doilea, fiindcă 
ne arată cum, în mediul rudăresc, găsim astfel de elemente, ceeace 
denotă că mediul lor social-cultural-popular, este un mediu de 
refugiu al celor mai vechi elemente de cultură populară. Acest 
element cultural paleo-istoric, n'ar fi putut supraviețui — după 
cum nici n'a putut să-şi găsească o existenţă salvatoare — în altă 
parte. Așa se explică, cum el ajunge, de este considerat drept ele- ` 
ment cultural caracteristic rudăresc. De fapt, cred că adevărul este 
enunțat în întregime astfel, Noi i-am dat totuşi locul ce i se cu- 
vine, în expunerea de faţă, pentru molivele de mai sus. 


Tot sub acest raport am mai avea de făcut următoarele obser- 
vaţiuni : nu pentrucă li se dă un ban, merg ei la colindăt. Colin- 
datul printre Rudari e o tradiţie. Ar putea-o face executând stân- 
gaci arta de a colinda. Ei însă posedă, cum spun, darul de-a co- 
linda (mai cu seamă acolo în Ardeal) — așa încât, sărbătorile abea 
sunt aşteptate de către săleni: vor veni și vor colinda „băieșii“ ! 
Posedă piesele cele mai vechi, cele mai rari læ colindat ; posedă în 
<chimb. și ata de a le expune. Muzicanţii noştri culi au rămas 
pe deplin încântați de calitatea execuţiei colinzilor de către Ru- 
dari. - 

Intrebarea însă, e alta : de ce, dintre toate soiurile de Lean, 
ci sunt cari cultivă această artă și nu alţi ? De ce ei cultivă bas- 
mul și nu farmecele, cum e cazul Țiganilor corturari ? Rudăresele 
şi bărbaţii lor sunt aplecaţi și se regăsesc însă în alte producţiuni 
populare, având un cu totul alt caracter, autohton și netransplan- 
tat. Bine, se va zice, lăutarii nu cultivă şi ei acelaș lucru ? Intre 
Dean executori, instrumental şi vocali ai cântecelor nostre ŞI 
Rudar buni colindători, într'adevăr, sa. putea face o apropiere. 
Dar pe câtă vreme Țiganul lăutar face o meserie din arta lui, Ru- 
darul şi-o cultivă pentru el şi şi-o reţine. La zile mari doar apar 
— ca şi când ar ieși la iveală o lume de altundeva nemai întâlnită, 
deși simțită. Simţământul e al trecutului, săpat în melodie, în 
colinda cântată, care se altoește pe fondul lor sufletesc, de 
minune, Caşicând ar fi crescut cu! ei odată, E o afinitate de 
structură, așa încât ei se iau, cum am spune, laolaltă cu co- 
linzile şi cu basmele lor, „totalitar“, 

De unde vin atunci ? De unde vin colindele — cântecele aces-. 
tea (mai ales cele desbrăcate de elementul religios-creștin) — de 
acolo vin şi Rudarii. Cele puţin ele ne dau a înţelege direcţia. Din- 


www.dacoromanica.ro 


188 ȚIGANII DIN ROMÂNIA 


irun strat mai de dedesubt. Acestea îşi află expresie numai, astfel, 
ca o mare curiozitate în lumea noastră. Fac parte din fondul pri- 
mitiv indo-european şi au fost depășiți de timp; rând pe rând 
suprapunându-li-se alte elemete rasiale, iar ei căzând la fund ; la 
margine și având aceiași soartă ca toate elementele arhaice cu res- 
piraţie înăbușită, au ajuns ceeace sunt. Aceasta o atestă înclinarea 
lor spre băsm ; spre o tematică veche în Jocul cântărilor la Crăciun 
şi Anul Nou. La cei din Serbia, „Läzärițe“ merg fetele caravlahi- 
lor. Ele cântă foarte frumos în special cântece vechi, sârbești, ca şi 
băcșiţele de prin Transilvania. 

Basmul e un element cultural de adâncime. Ei îl conservă ; ei 
îl cultivă şi deci se recunosc prin el. De altfel, nu au altă școală 
decât a vieţii retrase şi a basmului. Prin el se ridică la culmi de 
înțelegere etică așa cum ceilalți Ţigani nu sunt nici în stare și prin 
urmare nu încearcă so facă. Am avut prilejul să mă conving în 
intimitatea bătrânului Tălerariu dela Gura Bughii, jud. Muscel, 
dela care am cules și aş fi putut culege, multe basme. Câtă re- 
tinere... Câtă artă înestăpânirea cuvântului... Câtă atmosferă creia 
și câtă pagubă că n'am putut culege tot. :v. Fig. 76 a): 

Orice alt gen de producţie populară, la ei nu se bucură de prea 
multă considerație. Am mai putea aminti ghicitorile cari, dease- 
menea, dau de bănuit, fiind cultivate într'o măsură oarecare de 
Rudari. Prin aceasta dovedesc o lungă carieră de noblețe. (?) O 
profundă cultură „populară“, cu un adânc înţeles filosofic. Nu ne 
däm seama îndeajuns cari sunt limitele acestei lumi de basm și de 
gimnastică a minţii ce le au la îndemână Rudarii. Ele sunt ele- 
mente mai vechi decât chiar colindele. 

E bine să fie știut : nu la colinzile propriu zise mă opresc, cari 
în realitate sunt ale mediului nostru țărănesc, ci la afinitatea din- 
tre ei și-ele. E o chestie de fire. Apoi la darul cu care sunt înzes- 
rap pentru a le reactualiza. Cu iuţeală caracteristică învaţă unii 
dela alţii ; cu toţii și imediat. Cuvintele se transpun pe orice me- 
lodie. Fac ison din buze la fluier 11), cântând unul de o parte și 


altul de altă parte, ca și când ar fi o întrecere sau un concurs la 
“mijloc, 


11) O bătrână cu doi dinţi, în timpul unei scene — repetiţie la ceeace 
în realitate trebuie să fie o minune — esclama că ea e bătrână, i că nui se 
mai mişcă „vătămătura”... E vorba de o puternică vitalitate între ei, de 
alfel ca tot ceeace e primitivitate. O spun singuri: „la cîntare e o chestie 
de corage”. Din moment ce condiţia e îndeplinită, e atinsă culmea. 


www.dacoromanica.ro 


ȚIGANII DIN ROMÂNIA ii 

Fluierul, pe de altă parte, e caracteristic pentru ei, ca instru- 
ment muzical. Unde s'a pomenit el printre Țigani ? Iată un alt 
element de distincție, faţă de alte categorii de Țigani. El duce la 
aceiaşi .supoziţie, ce încadrează pe Rudari, ca pe un element etnic 
cu rădăcini proprii în solul acestei ţări. Au apoi ușurința de a 
adapta : 


„ac, tac, jac, fac, 
Roata morii se-nvârteşte...“ 


și le plac (la cei de dincolo), cântările din Vechiul Regat. Din 
această cauză cele tinere se plâng că ele nu prea ştiu să mai colinde 
pe stil vechiu — cu toate acestea, între Rudari, ca folclor, te simţi 
în secolii trecuți și nu simţi „progresul“ nici chiar al mediului nos- 
tru sătesc. Adaptarea a dus apoi la multe strigături dela horă, la 
care Băeşii din Ardeal iau parte ca şi Rudarii din Vechiul Regat, 
cari adesea se strâng și joacă la cântecul renge numai în cercul 
lor rudăresc. 


Armata no iubesc. Nu numai cântecele o dovedesc. La mobili- 
zarea generală din 1940, femeile şi fetele și-au făcut moarte la 
plecarea bărbaţilor, feciorilor lor. Prin gări, petrecându-se scene 
întradevăr emoţionante. 

„Libercază doamne-odată 
Pe Gheorghiță din armati 

Da, în farmece nu sunt pricepuţi ; complexul folcloric nu se 
suprapune peste complexul antropologic. Dezacordul organic sub- 
sistä. < 3 -4 3 

In Țara Oltului de ex., un singur caz am aflat când printre 
„băeși“ se practică desdniecil 12), 

Care e situaţia ? Grozav, „voevod“ între Dëst de aici, și care 
acum e mort, a fost un vestit descântător. Fiul său, Ilie Grozav 1°), 
Ja fel descântă cu „.mărgele“,căutând să-l moștenească pe tatăl său, 
fără însă ca să aibă reputaţia lui. La tatăl său, mi se spune, venea 
lume şi din Cehoslovacia să descânte... de pocitură. 

Iată instrumentarea practicei de ghicit în familia Grozav din 
Dejani-Făgăraș : Se foloseşte mai întâi de o râșniţă de piatră, nu- 
mită „moara frumoaselor“ sau „moara sfintelor“. Deasupra acestei 


12) In familia lui „Grozav” din Dejani—Făgăraş. 


www.dacoromanica.ro 


190 ȚIGANII DIN ROMÂNIA 


mori se pune o.cofă sau botă cu apă în așa fel, ca să acopere 
deschizătura răjniţei. Moara aceasta se crede că e moara lor, 
adică a sfintelor, In cofä e apă”adusă nu dela isvor, ci apă 
curgătoare, încredințaţi că 'aceasta — descântată — ar avea o 
anumită putere miraculoasă. Descântecul propriu zis, începe de 
“când în âpă, (stând înclinat pe cotă) introduce Ilie Grozav, trei 
pietre zise „pietre-a sfintelor“ în formă de ciocane — legate de 
o sârmă, Descântecul, acum, se începe încet...- Apoi din ce în 
ce mai tare, până câad se sbiară adevărat, cașicând s'ar face 
presiune asupra „îramoaselor“. Și mișcările în cofă, cu cioca- 
nele de piatră, se fac la fel: din ce în ce mai iute, până când 
se produce un mare sgomot, lată descântecul (fragmentat, din 
cauză că se produce prin acțiune și numai atunci când totul e 
pus în scenă, nu atuaci cârid e scris): i 


„0 sfinlă zi de azi C-acolo vi-i locu 

s]intă să fi — Si-acolo vi-i duta 

jiaica Domnului, Si rînduita ; + 
Deslegaţi-vă-ţi Să vă desleguţi, 
desbumbaţi-vă-ți. Să vă desbumbaţi 

Din ap-asta vi leacu e e ata pct dm de mi. am, ag a ape a ef dă 
Si vi dala Dă la Maica Precista lăsal 
Şi vi rinduicla ; Că... nu se poate hodini 
Să vă 'desleguți, Stimpara. 

Să vă desbumbaţi Să vă deslvgali, 

Că de nu vi-ţi deslesa Să vă desbumbaţi 

Cu Țusu-a-i înturna Că... mu se poate cina 

Cu mălura o-i mălura Xu se poale hodini 

Cu ciocanu o-i da. Au se poale stimbăra ; 
Cu irîmbija o? sufla Să vă domliţi 

Şi mai departe v-oi mula La Maica Precista lasafi. 


De unde cocori nu cini, 


In realitate, pietrele despre care e vorba, nu sunt decât 
nişte ciocane din epoca de piatră șlefuită, cărora lí se atribue 
puteri extraordinare $). 

`. Se admite din partea lor că dacă pacientul se „cunoaşte“, 
simte prin corp ca un fel de furnicar și crede că numai din 
apa aceia descântată îi trece. i 

In Recea-Făgăraș a fost o femee bolnavă. I s'a descântat; 
„s-o spălat... Dacă nu se cunoaște dintii, apăi să nu mai viie”, 
Așa poruncește tehnica -descântecului (în special de pocitură; 


14) Aceste ciocane sunt acum printre obiectele Muzeului Etnografic 
„din Cluj- Sibiu, : 


www.dacoromanica.ro 


ȚIGANII DIN ROMÂNIA 191 


adică din iele...) Zilele când e bine să De la descântat sunt: 
Vinerea şi Marţia. „Cam atunci“, ` 

Acesta e singurul caz printre Rudari când e practicat des- 
cântecul, Trebue să recunoaștem că ele o excepţie şi că nu 
răstoarnă caracterizarea ce s'a făcut Rudarilor în funcție de 
producţiunile noastre populare şi de partea activă pe care o iau 
la întreţinerea ler în mediul nostru rural, 

Celelalte obicziuri sunt fie absente în mijlocul lor, tie 
având .un caracter- șters, Deci nu e cazul să însistăm asupra. lor. 

-Se feresc să-și spună numele. „Eu am un nume scump. 
Ce am nevoie să spui numili“? Fi fac următoarea judecată cu 
privire la nume: dacă se dă numele, el poate veni scris şi a- 
cesta odată apucat, individul e condamnat să sufere orice fiindcă 
și-a dat numele. „Mentalitatea primitivă“ în sensul lui Levy" 
Brühl se constată printre Rudari ca printre popoarele înapoiate, 
Mai greu e cu fotografiatul.., E credinţa că dacă le ia cineva 
„poza“, le-o poți împușca şi că în cazul acesta, cel fotografiat 
moare odată: cu distrugerea pozei. Fac asociații cu o altă cre- 
dn, deasemenea răspândită printre ei, după care se spune că, 
dacă te faci adventist, îţi lași fotografia ca drept chezășie. De 
nu-ţi vei ţine cuvântul, vei fi omorît în felul acesta, și mai ales 
dacă li se împușcă fotografia.. E la mijloc vorba de unele trä- 
sături pronunţate, întâlnite în gândirea „magică”, după care 
efectul seamănă cauzei sale, sau cum o numim în termeni etno- 
grafici, magie homeopatică, — practicată pe o scară întinsă în 
vechiul Egipt, Caldeia, Mesopotania, Grecia, Roma, de către 
vrăjitori și populaţii, în zilele noastre, în Australia, Africa, 
Scoţia — la Indienii din America de Nord... ete. 15) De aceia 
cercetătorul Rudarilor, întâmpină greutăți serioase printre ei: 
„lel ia parale d-acolo dă un să face ievantist (cel ce se 'con- 
vertește) şi vine acas, Il pozează acolo. Dacă nu Une (nu se 
ține de cuvânt) să-negreşte poza și-l împușcă și moare”... 

- Deaceea, cel ce face anchete printre Rudari, întâmpină » 
greutăți de neînvins în această privinţă. O condiție a prozeli- 
tismului adventist, e să ști carte, or, Rudarii cum nu știu carte 
prin definiţie, sunt printre cei mai feriți cetățeni pândiţi de a- 
ceastă sectă, i l 


15) Lord Raglan. Le Tabou de l'inceste, Etude Anthropologique 1935, 
pag. 98. - 


www.dacoromanica.ro 


192 ȚIGANII DIN ROMÂNIA 


3. Corturăreasa, în timpul nașterii, evită locuința sa, fie 
că e vorba de cort, fie că e vorba de căruța în care eventual 
s'ar afla în drum, Ea caută un loc ferit. De acest lucru se în- 
grijesc însoțitorii ei, când ea e dusă undeva într'un șopron sau 
chiar sub propria căruță, unde noul născut vede lumina zilei. 


Naşterea nu este asistată decât de o bătrână. Atât 
„moașea“ cât și lehuza, în acest timp sunt privite ca necurate, 
iar bărbatul ca un rău făcător. El nu are voie să intră în lo- 
cuința în care se află noul născut, de curând. Obiectele atinse 


în acest timp de mâna lehuzei sunt sau distruse sau făcute 
impracticabile, 


Copilul, după naștere, este îmbăiat în apă rece și nu 
după mult urmează botezul în apă curgătoare. Unii Corturari, 
ca spre exemplu cei turcești, în loc de botez, marchează acest 
moment prin tunderea copilului. Dar sensul actului botezului 
le scapă. In Țara Oltului am găsit un Corturar de vreo 18 ani 
nebotezat, din cauză, se spune, că nici o comună n'a acceptat 
să-l boteze. Certificatul de botez, eliberat de comună, era în 
cazul de faţă, actul prin care Corturarul putea să covedească 
apartenenţa sa de satul respectiv. Şi comună după comună 
refuzase să primească un nou „cetățean“, Că botezul e pentru 
ei un fapt pur accidental și de circumstanţă, o arată și faptul 
că Mitropolitul Ghenadie Petrescu (1893—1896), a botezat ca 
ca la 200 familii de Corturarii stabiliți atunci în comuna Dobreni 
jud. Ilfov. Corturarii, erau musulmani (ca religia). Cu acea o- 
cazie, li s'au făcut cadouri, dar, după spusele preotului din : 
acel sat, nici unul dintre acești Țigani n'au frecventat biserica 
(ortodoxă) în care au fost botezați, iar Mitropolitul, până la 
moartea sa, a fost necontenit asaltat, cu tot felul de cereri din 
partea lor. Şi deşi li s'au dat bani ca să-și mărite fetele; peniru 
a-și construi locuinţe stabile etc, niciodată preotul n'a ajuns ca 
să facă din ei adevăraţi creștini, Aşa încât, Șerboianu scrie, că, 
pe când Mitropolitul era la Căldărușani, se zice că ar fi ex- 
clamat: „ascultă-mă și Une minte; poate că cineva să facă dintre 
Țigani, buni cetăţeni pentru vieata de aici, de pe pământ, dar 
niciodată buni cetățeni pentru vieata de dincolo“. *) 

Botezul ca și sentimentul religios în genere li e străin, 


16) P. Șerboianu, op. cit. pag. 62, 


www.dacoromanica.ro 


ȚIGANII DIN ROMÂNIA 193: 


Pouqueville poate nota și el că Țiganii sunt-gata să urmeze: 
orice religie, fără să-și însușească vreuna. 17) 

Din această cauză, se trece ușor peste acest eveniment, 
ca nefiindu-le organic. 

De notat, e că imediat după naştere, mama se reîntoarce: 
cu noul născut în cort (sau la căruță) și își continuă mai departe: 
trebile. Bărbatului îi este interzis și mai departe de a pătrunde: 
în cort. El e privit ca un rău făcător, în timpul nașterii, până 
la al noulea copil. Abia la 6 săptămâni dela naștere, tatăl co- 
pilului are dreptul să-și strângă odorul la sân.!8). In tot acest. 
timp şi după, copilul e cât mai ferit de ochii lumii spre a nu 
fi influențat cu nimic (deocheat), ` 

Tot acum, copilul primește un nume pe care însă, nu și-l 
păstrează decât scurt timp. După o boală, întâmplare neplăcută 
el își schimbă numele şi ia altul. Din acest punct de vedere, 
întâlnim la ei caracteristici proprii popoarelor „primitive“, Co-. 
pilul nu primește adevăratul nume, decât după ce se indivi- 
dualizează ; după ce devine om. Adeseori, din motive de opor- 
tunitate ei au două name; unul pentru poliţie și altul adevărat. 
Prin aceasta se vede că la ei, numele e un bun strict ţigănesc.. 
Cu toate acestea, numele de familie nu e obişnuit iar drept 
criteriu în acordarea adevăratului nume, se respectă îiliația după 
mamă. 

Fapt!) iarăşi necontestat, este că Țiganul corturar, de 
mic, crește în deplină libertate, Urmează jocurile copiilor de 
seama lui, în care intră şi mișcările obscene ale unor jocuri 
specilice, cari constituesc „gimnastica“, așa numită, a progra- 
melor noastre școlare. 

Mai târziu, când Corturarul se face mai mare, pe nesim- 
Hie se desparte de familie. Cunoșiinţele între ei, între timp, 
s'ad cimentat și acum Corturarul își urmează legea generațiilor 
trecute, când, îatr'o bună zi se găsește căsătorit, 


17) Voyage én Grèce, vol. I p. 365. BEE 

18) O Corturăreasă dornică de a avea copii, trebue să bea, între altele, 
apă în care bărbatul a aruncat cărbuni aprinși pronunțând cuvintele : după cum 
sunt cu fecioară,să ii tu un cărbune. (v. Georg Busehan: Die Sitten der Vâlker 
vol. l. (Introducere), Dragostea ce o au faţă de copii de altfel, li e ca- 
racteristică spre a mai insista. i 

19) M. Block, op. cit., pag. 132. 


13 


www.dacoromanica.ro 


194 ȚIGANII DIN ROMÂNIA 


„Cînd m-oi duce la muierea altuia 
s-a dus blaga şi dobinda“. 


Căsătoria la Tiganii de cort. Atât populaţia românească, 
cât şi cea a .Țiganilor de pădure și de sat, poate să vorbească 
în deplină libertate — când e vorba de căsătorie. — că ei nu 
cumpără mireasa ca Ţiganii de cort sau „Soleţi“, Aceasta în- 
seamnă că Țiganii de cort au un element în plus care-i deose- 
beste de ceilalți. Astiel se scoate în relief numai ceeace este 
mai isbitor, In realitate, Țiganii de cort, ca și în alte privințe 
au a se deosebi profund de restul celorlalți Țigani. 

Pe câtă vreme Țiganii de sat se străduesc — din acest 
punct de vedere — să imite nunta populaţiei românești (ungu- 
rești şi chiar săsești eventual) pe câtă vreme, cei de pădure 
au rămas la formele elementare de uniune conjugală, singuri 
Țiganii de cort rămân credincioși unor practici caracteristice, 
la cari ţin şi pe cari le îndeplinesc încă. Din această cauză, 
nunta între Țiganii de sat — "comparativ — pare mai puțin 
semnificativă, Ei au căutat în totdeauna ca să se adapteze, şi 
în lupta lor de adaptare nau reuşit nici până astăzi — îndea- 
juns să-și apropieze pe deplin modelul. 

Corturarul îşi obţine viitoarea soție prin furt sau prin 
bună înţelegere. De cele mai multe ori, căsătoria la ei înseamnă 
un adevărat târg, cu „tocmeală“ în regulă, cu garanție pentru 
cazul când una din părți ar DH păcălită, Se întâlnesc unii cu alții 
pe drumuri; pe la târguri şi sunt deci prea cunoscuţi. Cu toate 
acestea, în drum nu contractează căsătoria, Aşteaptă de obicei 
timpul Rusaliilor sau toamna când se adună: din freamătul zi- 
lei, ei s'au aşezat undeva ca un roiu de albine după ce a roit. 
Sunt cei bătrâni, Reprezentanţii fetei și ai băiatului, Bărbile 
lor îi fac curioși, Prin ei se amestecă și femei mai în vârstă, 
contribuind cu sfaturile lor la limpezirea diferitelor chestiuni 
ivite în calea aranjamentului matrimonial. Asist la o astfel de 
„tocmeală“ : bărbaţii în mijloc, femeile la marginea grupului. Ei 
fumează din țigări făcute, iar ele din lulele. Tăcuţi, liniștiți, nu 
ştii, la prima vedere dacă sunt bet sau sunt la începutul târ- 
sului, fiindcă, rachiul se află într'o sticlă din care din când în 
când beau, 

Se zice că mireasa se cumpără. Ce sens are această aser- 
Dune devenită populară? Insemnează că viitorul ginere prim 


www.dacoromanica.ro 


ȚIGANII DIN ROMÂNIA 195 


tatăl său, atât la „tocmeală“, cât și la logodnă („legătură”)2) 
va trebui să cheltuiască cu băutura și mâncarea pentru toţi câţi 
iau parte la acest aranjament. Fiindcă „tocmeala“ durează, după 
cum mireasa e de bogată, de frumoasă și de curată, (în sens 
de castă), 

De exemplu, pe timpuri bune, tatăl băiatului avansează 
suma de 4000 lei tatălui fetei. Insemnează nu numai că acceptă 
să le dea, dar că până la facerea nunţii, aceasta e arvunită și 
de drept e a viitorului soț, deși ea rămâne în casa părintească 
mai departe. Sunt de jur-împrejur martori. Dacă tocmeala şi 
legătura se face la Rusalii, nunta se face toamna. Distanţa de 
timp e destul de mare, Intre timp se pot ivi schimbări, nu atât 
de sentiment, cât de un nou aranjament, Altă dată, poate că 
tatăl băiatului — pentru mai marea siguranță — angajează un 
garant (care se ia în persoana voievodului) că va răspunde el 
atâţia bani, drept despăgubire, dacă între timp, sau după nuntă, 
una dintre părţi se lasă de târg. Când nu se pune acest garant, 
e cazul că femeia 2!) abia aşteaptă să... plece, Socru-so nu s'a 
mai putut duce după ea s'o aducă înapoi (fiindcă era singur :?); 
fiul său find în armată, 25), 

Pe urmă vine nunta — ospățul — cum obișnuiesc să-i spună 
cei din părţile transilvane, cu care ocazie, mirele pune banii 
pentru ospăț. Sunt va să zică, alţi bani, De astă dată o sumă 
mai mare. E tot tatăl băiatului asupra căruia cade obligaţia să 
o suporte, Suma de ridică astfel la o valoare destul de mare 
și la caz dacă se desface căsătoria, evenimentul ia proporții cu 
consecințe sensaționale atât pentru unii cât şi pentru alții — 
fiindcă sunt tărâte în conflict nu numai cele două familii, a bă- 
iatulai și a fetei, dar și a garantului, care acum e responsabil 
material de cheltuieli. Nu numai atât: sunt târâte în conflict 
cele două seminţii din care fac parte tinerii (dacă au mai ales 
lagăre deosebite de staţionare). Cu drept cuvânt M. Block 
adaugă în importanta sa lucrare asupra Țiganilor, că familia la 
ei nu se întemeiază atât pe dragoste cât pe un comunism — 


20) „Care-i dă drumu să rămiie de prsubă de bani". , 

21) Mi se completează : „care-s mai slabe, care nu-i ajunge un bărbat, 
“să iertați”,,. 

22) Caz întâmplat. T 

23) „Dacă ierai Dumneatale aici ne făceai o dreptate. Ne dädeai ceva 
la mînă, o fìr dă scrisoare”. Dela corturarii din Porumbacul de Jos — Ţara 
Oltului. 


www.dacoromanica.ro 


196 ȚIGANII DIN ROMÂNIA 


rasial — care implică şi depășește condiţia de mai înainte - 
Această realitate de grup are de scop perpetuarea speței în. 
forma sa restrânsă a grupării sociale din care fac parte tinerii. . 
2) Din această cauză, fata la măritiș nu are prea mult de 
obiectat peste voia părinţilor la alegerea bărbatuiui său. | 

In sensul de mai sus, înţeleasă căsătoria la Țiganii de cort, . 
nunta nu mai prezintă caracterul strict bilateral, ci vizează dea- - 
proape comunitatea întreagă a Corturarilor, a grupului respectiv,- 
constituiți în corp social distinct, prin așezare, conducere uni- 
tară etc, 

Se pare chiar că nu se ţine atât la unele exigențe carac- 
teristice societății noastre, Nu se cere atât să-i plătească fetia, 
în cazul când se lasă, cât preţul care a fost oferit de mire 
dinpreună cu suma cheltuită la nuntă pe care acum o pretinde 
şi tatăl fetei, în cazul când e lăsată, Complicaţii pe această 
temă se pot ivi, ca de exemplu, cum a fost cazul la Arpaşi — 
Țara Oltului, Peste învoiala părţilor şi a garantului, în persoana 
primarului lor Grancea, tatăl fetei a angajat discuții în vederea 
recăsătorirei fetei lui fugite dela bărbat cu un altul. Cu această 
ocazie s'a mâncat și s'a băut la crâşmă, Consumaţia se ridică 
la 2.200 lei, plătiţi de tatăl băiatului, Intre timp nu s'a ajuns 
la o împăcare, în sensul că noul ginere trebuie să plătească 
ginerului vechi, suma de 10.500 lei ce o cheltuise cu nunta, 
Dar cheltuiala, momentan se făcuse, așa că acum nu i se mai 
da nici fata și nici banii cheltuiţi nu îi erau înapoiaţi. 

lată ce însemnează a cumpăra mireasa. O serie întreagă 
de cumpăniri de conflicte și de puneri în gardă spre a nu ră- 
mâne păgubită una din părți, Atât țăranii noștri cât şi Rudarii 
fac deosebire. În special cei din urmă spun că nunta lor nu e 
ca a Corturarilor, cari pun „cauţiune“ pentru fată, 

Nunta în mentalitatea lor are în sens adecuat împrejurărilor 
şi Drei lor, ea ţine mai mult ca de obiceiu, ţine şi 8 zile în 
vremuri bune, De față sunt și iau parte nu numai neamurile 
celor ce se căsătoresc, ci, „cine ajunge vine şi bea”... Ceeace 
denotă că pragul căsătoriei la ei se bucură de o însemnătate 
deosebită, Să nu se creadă însă că nunta are loc cu fast şi cu 
un ceremonial deosebit. Nu. Nimic mai natural, Abstrăgând de 
câteva obiceiuri pe care le vom reda mai jos, trecerea în rândul 
celor căsătoriţi se face fără prea mare pompă. Nu se fac „mirese“. 


24) Martin Block. Op. cit, p. 138. 


www.dacoromanica.ro 


ȚIGANII DIN ROMÂNIA 197 
“Ambracă însă o He mai bună mireasa. %) In schimb beau şi mă- 
nâncă, dar mai ales beau. Cât ţine nunta nu se culcă. Inegali- 
tatea între vârste iarăș nu joacă un rol prea mare. Se întâmplă 
că un băiat de 14 ani se căsătorește cu o fată de 22 ani, La 
vre-un vicleșug aleargă repede la jurământ, %) Ginerele pretinde 
însă de la mireasă ca timp de 5 ani să nui se facă nici o 
îmbrăcăminte, E obiceiul ca ele să mai primescă dela părinţi 
şi zestre. Am arătat cum, bogăţia la ei constă în „pahare“ de 
argint și suflate cu aur. Din acestea au parte și ele dacă au 
noroc, Fiindcă, de obiceiu, ele primesc zestre în bani şi îmbră- 
cămintea pe 5 până la 10 ani. Dacă o familie oarecare are și 
fete şi băeți, paharele se dau ca zestre numai băieţilor. Fetele 
primesc bani, Dacă la-caz au numai fete, numai în această 
alternativă din urmă fetele trec la moștenirea paharelor de 
argint, Averea însă contează mult, Dacă ea l-a lăsat de rău 
eu îl iau de bun — spune ei — că.. are avere, Dar să nu mni 
spui la alți Țigani. poate că-l ia altul, ȘI un cal când îl cum- 
peri, dacă îl știe toți, se silește toţi sa-l cumpere. 

Drept cununie, mirii, primesc binecuvântarea dela căpetenia 
tribului eare este în acelaș timp și preot „Rasai”. Fără con- 
simțământul său, căsătoria ar fi nefericită, Un rol tot atât de 
important îl are şi cea mai bătrână dintre Corturărese, care, 
la fel are dreptul să dea binecuvântarea noilor căsătoriți, 

Atât mirele cât şi mireasa, observă anumite practici în 
timpul căsătoriei. Astfel mireasa nu are voie să vorbească cu 
mirele „până nu se gata nunta; joacă-mpreună, dar nu grăesc“,. 
Una dintre practicele observate la nuntă este și tragerea mirilor 
în vale, Pe mire, în Țara Oltului, îl iau doi inşi în spate și 
caută să-l bage în vale, Dacă plătește feciorilor ce-l înșfacă în 
brațe, îl fac scăpat. +") Martin Blok arată că mireasa, mai 
înainte, de a păşi noua locuință trebuia să treacă peste o 
mătură, Dacă se întâmplă că mirele găsește că fata nu e „curată“, 
n'o „ţine“, In cazul, acesta tatăl fetei poate răscumpăra cu bani 
această lipsă, Și din contră, dacă e fată mare, în zilele urmă- 
toare, pune poalele ei acolo la furcă, la „berand“ ca drept fală 
și deosebită cinste. Atunci iarăși beau și se veselesc. 


25) In timpul mai mare deprind pe încetul obiceiurile populaţiei ro- 
. mâneşti şi se lasă de apucăturile lor, 

26) Vezi capitolul IX. (Felul de organizare). | 

27) Obiceiu primit dela populaţia din Țara Oltului. 


www.dacoromanica.ro 


198 ȚIGANII DIN ROMÂNIA 


Situaţia femeii faţă de a bărbatului, în societatea Cortu- 
rarilor e cu totul subordonată. Aceasta s'ar putea evidenția 
prin următoarele cuvinte: „bărbatul meu nu mia mai bătut de 
mult, el nu mă mai iubeşte“, "31 Insemnând că la mijloc e ceva 
natural, Nu se poate spune că ar fi la mijloc mai puţină afec- 
Dune față de femee. Vorbele ei arată clar. Intre bărbat și 
soție subzistă continuu această subordonare, apăsătoare şi care 
e concepută ca fiind foarte firească. 

O dovadă despre ordinea naturală păstrată din tată în fiu, 
o avem în felul cum e conceput adulterul la ei. La o întrebare 
pusă de mine, unul dintre Corturari, îmi răspunde aproape re- 
ligios: „cînd m-oi duce la muierea altuia, s-a dus blaga şi do- 
binda"... Insemnează că a încălcat legile naturii și nu-i mai ră- 
mâne decât să tragă consecințele unei ispăşiri inevitabile: deo- 
dată omeneşti și supraomeneşti, dacă am putea formula astfel 
groaza de ce se va întâmpla. | 

Dar spre deosebire de alți Țigani, Corturarul, la căsătorie, 
renunță la numele său de familie și-l ia pe al soţiei sale. Faptul 
a apărut destul de curios. El își schimbă și domiciliul: din fa- 
‘milia părinţilor lui, trece în familia soţiei. Așa încât, alături de 
numele soției, el primește o nouă apartenenţă de seminţie, no- 
madizând în sânul nouei familii de care acuma aparţine. In caz 
că-i moare soţia, el se poate căsători dar și în alternativa din 
urmă trece prin aceeaşi schimbre : în rândul neamurilor soţiei 2), 
E adevărat că soțul administrează „averea“ soției, dar el e su- 
praveghiat de aproape de rudele ei ca să nu i-o cheltuiască. 

Trecerea dintr'o ordine naturală într'alta— odată cu căsă- 
toria —a făcut pe mulți oameni de știință ca să pună faptul în 
legătură cu matriarhatul%). A aparține cineva în linie bărbă- 
teasca se spune în ţigăneşte simplu: „manushiwya“ (Manschait); 
pe când păstrarea ordinei în linie femeiească se cheamă „pa- 
ralipa“ (süsse Verwandtschait)— înrudire mai deaproape. 

E 

Cauzele morţii printre Corturari sunt variate, Unii pretind 
că cei mai mulți mor în urma unor accidente pe care ei le pro- 
voacă prin firea lucrurilor, Nu-și fac singuri dreptate ? Nu sunt 





28) Martin Block. Op. cit, p. 139. 

29) Karl Togânyi. Lebende Rechtsgewohnheiten und ihre Sammlung in, 
Ungarn, Berlin—Lepzig 1922, p. 58. care urmează pe Wlislocki. 

30) Iulius Teutsch. Op. cit., pag. 111, şi alţii. 


S www.dacoromanica.ro 


ȚIGANII DIN ROMÂNIA 199 


ei clienţii Tribunalelor? Din această pricină se și poate formula 
cu o oarecare. reușită, că acela dintre ei care se teme de răz- 
bunare, poate să se aștepte oricând la trecerea în lumea drep- 
tilor 31), 

Nu avem o statistică până în prezent, în această privinţă, 
dar dacă s'ar face, se crede că ar cuprinde adevărul de mai 
sus, Moartea naturală nu surprinde. Ea face parte din actele 
primite ca orice alte evenimente din mediul de viață cu totul 
natural în care trăesc Ţiganii nomazi. In drum găsindu-:e, că- 
lătorind, mortul e îngropat la marginea drumului, fără ca cel 
puţin o cruce să-i fie pusă la căpătâi. Dacă în răstimp, mai re- 
vin pe acelaș drum, și-aduc aminte și poposesc o clipă păstrând 
tăcere în chip de reculegere. La atât se reduce cultul atât de 
lipsit de semnificaţie al morţilor printre Corturari, 

În timp ce încă nu și-a dat sufletul, bolnavul e scos afară 
liber, unde va trebui să-și dea sfârșitul după un obiceiu din 
moși strămoși. Această evacuare a locuinței în fața morții se 
face întotdeauna prin dos nu prin faţa cortului. La cort e mai 
lesne fiindcă se dă la oparte una din perdelele cortului din fund, 
pe unde este scos muribundul, rămănând ca în cazul când lo- 
cuința e din lemn sau cărămidă să se facă tot prin spatele ca- 
merii o spărtură, pe unde se scoate bolnavul grav și astiel se 
evită, o fără de lege, ca cineva să moară în cort sau locuință. 
Cu drept cuvânt putem spune atunci, căci Ţiganul se naşte liber 
şi moare tot astfel. 

Intâmplarea face să avem cazuri de moarte în cort sau 
locuinţă stabilă. Atunci, cortul e ars pur şi simplu; afară de 
obiectele de valoare: argintărie, acte, fotografii... Şi în cel mai 
rău caz, dacă cineva a murit în căruță pe drum, căruța se va 
vinde, dar nu se mai servesc de ea. Din această pricină, nu 
cumpără căruţe în care s'a întâmplat ca să fi murit cineva chiar 
dacă li s'ar da în dar %). Legile nescrise țisănești opresc acest 
transfer de bunuri atinse de aripa morții... 

Ca un ecou al altor timpuri și altor regiuni îndepărtate 
din Orient, ei ţin să fie îngropați dimpreună cu obiectele care 
le-au fost dragi. Vinul ce se toarnă în groapă nu lipsește nici 
la înmormântarea lor. l 


31) M. Block, Op. tit., pag. 140. 
32) Ibid. pag. 140. 


www.dacoromanica.ro 


200 ȚIGANII DIN ROMÂNIA 


Înţeresant este însă altceva: în formă inedită cu ajutorul 
căreia se feresc de strigoi; pe mormântul proaspăt al mortului 
se aștern spini ca să împiedice ieșirea sufletului din groapă...., 
lar numele mortului devine de îndată fabu; el se va numi de- 
acum încolo altfel. 

De felul cum mortul e jelit ne facem o idee asupra înțe- 
lesnlui dat nu atât actului morții cât dispărutului: ei imită bo- 
cetul fără ca să fie mișcați „până la lacrimi“ de pierderea celui 
dezedat, scoțând vaiete false. Repetă și ei, după model, (adică 
după ţări și neamuri) acele odihne făcute cu morţii ortodocși 
la noi. | 

Dar dacă între Țiganii de cort, cultul morţilor e cât se 

poate de simplu și aproape absent, morții lor sunt temuți. Ei 
devin tabu și numele lor, cum s'a mai amintit, nu mai e rostit, 
Mai mult: jarămânatul pe mort e supremul lor legământ în fața 
vieţii şi oamenilor. Din această cauză, la nevoie ești avertizat: 
„jură pe morţii tăi“ |! 
. Se poate spune pe drept cuvânt că odată cu moartea, o 
perdea s'a lăsat, pentru totdeauna, între cei rămași în viață și 
cei dispăruţi, Supraviețuitorii urmând să-și ducă traiul lor mai 
departe lăsând pe drumuri, în acelaș chip, morţii lor asupra 
cărora se aşterne generaţie după generație uitarea „binefăcă- 
toare“, 

Arta de-a influenţa viitorul, de-a influența asupra fericirii 
omului pe pământ, o posedă anumiţi vrăjitori. Ea, în mediul 
nostru rural e redusă. La câteva sate dacă se găseşte un băr- 
bat sau femee, care descântă. 

Intre Țiganii de cort, din contră: prezicerea devine o 
profesie, E interesant de notat că bărbaţii corturari rămân in- 
diferenţi la felul cum câștigă femeile lor banii pe ghicit, în 
sensul că nu le iau nici ei în serios, Ele în schimb, pun în a- 
ceastă meserie lucrativă, atâta pasiune, încât se fac crezute, 
mai ales de femeile din mediul rural. 

lată pentruce, orice Corturăreasă, poartă la șold un buzu- 
nar de ținut cărți, sau legat la brâu, shiocul. Poartă apoi, în 
mintea sa, darul de-a ghici în palmă, de-a da cu bobii ete, Cu 
un cuvânt, ele nu lucrează altceva, decât fabrică bidinele și 
dau cu ghiocu. Arta divinaţiei, între Corturărese a devenit o 
meserie care aduce câștig. Şi venitul e în raport cu darul pe 
care-l au de-a convinge, 


www.dacoromanica.ro 


ȚIGANII DIN ROMÂNIA ` 201 


Rețeta o află în mediul țărănesc, De aici o culeg și-o per- 
"Tecţionează, Acum ele moștenesc întreg arsenalul de încântaţii, 
de vrăji şi farmece, Şi le moștenesc dela cele mai bătrâne, 
care le lasă în urmă, cum lasă bărbaţii copiilor lor, meseria 
de-a face ciure, căldări etc, Așa lasă mamele lor fiicele, în- 
demânarea de-a putea face bani astfel. Ei au adus obiș- 
nuința de mai sus, din Orient, unde se bucură de mai multă tre- 
cere ca în mediul nostru rural, © ` E 

In felul acesta văzută problema, nu vom arata „obiceiuri 
şi crediațe“ la cărturărese, pentru că nu cred în ele, Dar vom 
aminti, totuși descântecele. Vom înțelege, de ce, între ei nu-și 
descântă, Descântecul se face pentru plată şi încă după multă 
tocmeală. După ce se dă un acont (se pune în palmă) spre a 
se convinge ghicitoarea că nu va fi păcălită, se descântă. Or, 
între ei, această plată nu va veni, chiar dacă descântecul ar 
avea vre-o trecere printre ei, 

Din cauza de mai sus, descântecele de care se folosesc, 
sunt aidoma celor găsite la femeile descântătoare — românce. 
Cel mult dacă Corturăresele păstrează forma lor, unele imagini, 
ceeace e și explicabil. Despre o perfecționare a tehnicei se 
poate vorbi. Descântecele ce urmează sunt o dovadă.. Toată 
gama descântecelor se poate recolta dela o singură cărturăreasă, 
Principial, poartă cu ele întregul stoc de vrăji şi descântece, 

Mare rol joacă între ele ghiocul, cu care se poate prezice 
viitorul. Aici descântecul nu-şi mai are locul, Dacă e cazul, se 
aplică. Descântecul e mai mult o practică medicală — popular ă 
şi se deosebește prin procedeu şi scop de alte preziceri. In- 
rudite cu descântecele sunt farmecele, ce presupun o luptă în- 
vrăjbită în contra demonilor cauzatori de moarte și boală, 

Se înțelege că puterea de sugestie, e aceea care hotărăște, 

In ultimul caz, se întâmplă ca mediul subiectiv, receptiv, 
fiind intluenţabil, rezultatul să De cu totul pozitiv și astfel să 
ne explicăm până la un punct, efectul acestor practice în me- 
diul nostru rural. 


www.dacoromanica.ro 


ANEXE 


(Material cules dela Țiganii de cort) 


De deochi. 


De-o fi deochiat 

De fată mare, 

Să-i crape Giele, 

Să-i curgă laptele. 
De-o fi deochiat de voinic, 
Să-i crape boaşele. 
Spargeţă deocheturile 
Din trupu... 

Cum se bate vîntu 
Peste tot pămîntu; 
Cum se sparge ploaia, 
Aşa să se spargă 
Deocheturile: 

Dîn cap, 

Din picioare, 

Din cap, 
Din mini, 

Din oase; 

Să rămiie curat, 
luminat, 

Ca argintu cel curat; 
Că ie botezat 

Și creștinat 

In legea lu Dumnezăii dat. 
Fugiţă şi vă răpândiți, 
Spargeţi deocheturile, 
Făcăturile. 

Acolo să vă ducett 
Unde pona nu toacă, 
Unde cocoşul nu cîntă, 
Cîini nu latră; 

Acolo să mîncaţi, 
Acolo să bett, 


Acolo să munciţi, 
Acolo să cănăciţi. 

In trupu lu... 

Să nu fiți 

Să rămiie... 

Curat, 

Luminat ; 

Ca steaua din cer, 

Ca roua de pe pămînt; 
Să rămiie curat, 
Luminat, 

Cum Dumnezăii l-a lăsat. *) 


De deochi. 


Pasăre albă, 

Codaibă, 

Sus sărișă. 

Jos plesnişi. 

Plesnească ochi rămnitorului. 
Plesnească ochi deochetorului, 
Cive-a rămnit, 

A și plesnit; 

Care-a deochiat, 

A şi crăpat. 

Şi-a rămas... 

Curat, 

Luminal, 

Ca steaua dîn cer, 

Ca roua din cîmp, 

Să rămiie... curat. 

Luminat, 

Ca auru cel curat, 

Cum Dumnezău l-a lăsat.!) 


*) Se descântă întrun pahar cu apă, cu ajutorul unui cuţit. cu care se: 
mestecă şi după ce se termină, i se dă bolnavului să bea făcându-şi cruce. 


1) Comunicate de Stanciu ţiganca, de 56 ani, din Schitul Goleşti Jud. . 
Muscel; nu ştie carte. 


www.dacoromanica.ro 


ȚIGANII DIN ROMÂNIA 


De izdat. 


La cap comănac, 

La inimă vidră, 

La picioare gligan ; 
Cocoşu, 

Tăcut cu roșu, 

Gospodi comina 

Cine n-are cruce 

Să nu vie la cruce 

Cine n-are cruce 

Să fugă dela cruce 

„Să nu treacă pește cruce. 
Fugi sabie diavolească, 
Că vine cincă săbi ascuţite, 
Cite cinci sunt sorăcite; 
Să tae pe necuratu, 

Să taie pe blestematu. 
Fugi din capu omului, 
Din trupu voinicului, 

Din sgîrciu' nasului, 

Din faţa obrazului 

Că nu este locu tău, 
Bate-mite-ar Dumnezeti. 
Este-al cruci, 

Si-al tămii, 

Plesneşte deavole, 

Că n-ai ce Face; 

Că de n-oi plesai, 

Eu te-oi biciui; 

Cu bici de mătase 

Cu frînghie-n șase; 

De tămiie să-ți miroase. 
Izdat ` 
Nebotezat, 

Ieși din inima lui, 

Că ai intrat nechemat. 
Cu cruce te voi boteza, 
Cu tămiie te-oi tămâia, 
Cu apă mare te voi spăla. 
leşi necuratule, că n-ai ce face, 


De deochi. *) 


Tu strigoiule, ’ 
Tu moroiule, 
Tu leule, 

Tu leoaică, 


Tu deochetorule, 


wX a H m é H é D . H . 
Unde faia cosita nu împletește, 
Voinic nu chioteşie, 
Securea nu păcăneşte, 

Popa nu citeşte; 

În copitele ciutelor, 

In fundul mărilor 

Acolo să vă duceţi, 

Acolo să prînziţă 

Acolo să vă odiniţi, 

Să lăsaţi pă... 

Curat, 

Luminat, 

Ca argintu cel curat; 

Ca din cer picat, . 
De-o fi deochiat de sfinte, 
Cu inimile Sfintelor bune, 
Bunelor ; 

Line ca apa, 

Dulci ca mierea, 

Pä. 

Să-l lăsaţi, 

Curat, 

Luminat, 

Cum Dumnezău l-a lăsat. 
De l-o fi deochiat nevestili, 
Să-i crepe HI) 

Să le curgă laptele, 

Să le plingă copilele, 

De l-o fi deochiat copilele 
Să-i sece rodu, 

De-o fi deochiat de fintînă, 
Să-i sece apa cea lină; 
De-o fi deochiat de potecă, 
Lumea pe ia să nu mai treacă. 
De-o fi deochiat de vînt, 
Să nu mai bată pe pămint; 
De-o fi devchiat de pădure 
Să nu-i mai dea mugure; 
De-o fi deochiat de păsărele, 
Să le cadă penele; 

De-o fi deochiat de lună, 
Să piară așa lumină. 

Să lăsaţi pe cutare, 

Curat, 

Luminat, 

Cum Dumnezei La lăsat. 
Descîntecu dela mine, 
Leacu dela Dumnezeiă 2) 


203. 


*) Când descântă de deochi, se procedează astfel: se ia o cană cu apă.. 
şi cu un cuţit împuynge în ea până termină de descântat. La urmă se bagă trei 
cărbuni aprinşi și i se dă să bea bolnavului. Tot din această apă se unge pe cap.. 

2) Informator : Ilinca Dumitru. Corturăreasă 47 ani; nu ştie carte, din. 


Schitul Golești Jud. Muscel. 


www.dacoromanica.ro 


" 204 ȚIGANII DIN ROMÂNIA 


- De junghi, 


După cum omu cu noroc 
Sămănînd sămînța pe loc, 
Lasă sămînţă de vară 
Peste a dă primăvară, 
Aşa ăst junghi să iasă: 
Din toate oasili, 

Din toate mădularele ; 
Din câp, 

Din mäint, 

Din picioare, 

De pe trupu tot; 

Să rämiie, 

Curat, 

Luminat, 

Ca steaua din cer, 

Ca roua din cimp; 

Că ie botezat, 

Şi ie creștinat, 

Şi-n numele lu Dumnezăii dat, 
Descîntecu dela mint 

Şi leacu dela Dumnezeti *%) 


De plâns sau de muma bădurii. 


Muma mumelor, 

Muma pădurilor. 

Eu te strig, 

Tu să-mi răspunzi ; 

Eu îți daŭ, 

Tu să-mi dai. 

Eu îţi dan plinsu copilului meu. 
Tu să-mi dai odina ta. 

Să doarmă ca lemnu. 

Să tacă ca ulmu, 

Cum dorm păsările-n tine 

Așa să doarmă copilu la mine. 


De deochi. 


Vine ciuta dela munte, 
Lingîndu-și pui pe fruntc. 
Ii linge pe pistriccă, 

Şi pe frumuşeă; 


Şi ieu pe cutare îl ling de dcoki; 


De deolă. 
Dinire oki. 
Cît a sta vintu în gară, 





*) De junghi se descântă cu cuțitul astfel: cuțitul se pune pe junghi, până 


Atit să stea deokiu-n cap, 
Și să fugă pîn sat, 

Ca un cîine turbat. 

Cu coada îndoită, 

Cu gura căscată, 

Şi unde-o cădea, 

Acolo va muri. 

Pe cutare să-l lasc, 
Curat, 

Luminat, 

Cum Dumnezăii l-a lăsat. 
Pasăre albă, 
Albă-codalbă, 

Pică-aici. 

Pică colea, 

Pică-n vîrf 

De pictricea, 

Pasărea dacă pică, 
Piatra se despica. 
Despică oki strigoiule, 
Despică oki moroiului. 
Despică oki rîmnitorului, 
Despic oki deochetorului, 
Despică oki leului, 
Despică oki strigoaici; 
Pe-ai moroaici, 

Pe-ai rîmnitorului, 

Si-a rămas... 

Curat. 

Luminat, 

Ca din cer picat, 

Cum Dumnezeii la lăsat 3) 


De sălci, 


Gâlcilor. 

Motofilcilor, 

Apucaţi-vă polccile, 

Să nu mai pășteţi giştile. 
Și puseră sa le păzească: 
Un orb, 

Un surd, 

Şi-un mut. 

Şi veniră lupă; 

Orbu nu văzu, 

Surdu nu auzi, 

Mutu nu strigă, 

Lupi nu le mîncă 

Și le morfecară; 

De vîrf se plecară, 

Din rădăcină se uscură, 


termină cu descântul. După accea, cuțitul se înfige în pământ. 


3) Păuna Stanciu, 53 ani. Neștiutoare de carte, Din Schitul Golcşti 


"Jud. Muscel, 


www.dacoromanica.ro 


Gilcile ca vilcile 

O butie plină 

Nouă în deșert; 
Umflătura dindărăt: 
Dela gîtu... să iasă. 
Să rămîie curat, 
Luminat, 

Ca argintu strecurat ; 
Cum, Dumnezăii l-a lăsat 
Descîntecu dela mine 
Leacu dela Dumnezăii 3 


De brâncă. 


Brînca brîncenilor 
Muma cîinilor 

Şi a păginilor. 

Fugi dîn faţa omului, 
Din obrazu voinicului. 
Că te-împung, 

Că te-nţăp, 

Că te ard, 

Cu piatra tadului, 

Că nu ieste locu tăi; 
Du-te la coada mărilor; 
La capu bălenilor 
Și-al urşilor, 

Şi-al lupilor. 

Că-acolo este locu tăii: 
Brîncă ncagră, 

Brîncă roşie, 

Brîncă din ceas răi, 
Brincă din zile greșite 
Fugi de te părăseşte. 
Că nu este locu tău 
Aci este-al omului 
Si-al voinicului. 

Că icu te-oi descînta 
Şi tu vei seca. 

Sa rămiie... curat 

I uminat. 

Ca steaua dîn cer 

Ca roua din cîmp 5). 


De spurcăciume. 


Fuel spurcate, 
Fugi veninate, 
Nu clipi 

Nu ciocăni ; 

Nu mușca 

Nu venina. 

Inima lu... 

Nu sägeta : 

Din copaci lungi, 


ȚIGANII DIN ROMÂNIA 


Din văi adîncï 
De-acolo să clipești, 
Acolo să ciocănești, 
Acolo să muştă, 
Acolo să veninezi, 
Si să lași pe... 
Curat, 

Luminat, 

Ca aurul cel curat. 
Descîntecu dela mine 
Leacu dela Dumnezăii 


Descânlec de drogoste, 


Plecai pe cale, 

Plscai pe vale. 
'Oticăindu-mă 
Väetîndu-mă. 

Sfîntu Gheorghe dac-auzea, 
La mine venea. 

— Ce ţi-e cutare 

De te vaiţi așa tare? 

— Ce să am, vai de mine 
Maika Precista mi-a dat 
Si m-a urit tot satu. 

M-a urît cumnatele, 

M-a urît surorile ; 

M-a urit suratele ; 

M-a uriît vecinele, 

M-a urît ibovnicele; 

M-a urît frați, 

M-a urît cumnat. 
Maika Precista dac-auzia 
La mine venea 

Din pat de aur sărea; 
Un băț de-argint lua 

In rochie albă să-îmbrăca, 
Pe-o scară de argint coboră, 
"De mînă mă lua, 

Și mă duse la Jordan 
La isvoru lu Adam. 

Si mă spălă pe faţă; 
Mă spălă pe braţe, 

Cu un mănunchi de busuioc, 
Peste trupu tot, 

Si-mi luă din cap: 

Peri de tap, 

Din trup: 

Peri de lup, 

Din mâini: 

“Peri de cîini 

Din picioare: 

Cupite de căprioare 

„Din sprincene; = 

Pene rele. 


4) Trăsina Hierar 29 ani. Nu ştie carte. Din Schitul Golești jud. Muscel. , 
5) Dela Cirstina Duică din Schitul Golești, de 59 ani. Nu știe carte. . 


www.dacoromanica.ro 


205. 


206 


Şi-mi puse pe umercă, 

Doi luceferei. 

Toat% lumea se uita la ici; 

"Şi-mi puse în spate 

“Lumea toală. 

Şi în piept îmă-puse-un soare 

Ca lumea să nu mă omoare. 

Şi-mi puse la poale 

“Stele mărunţele: 

Toată lumea priveşte la iele. 

Tot de dragoste prin stele. 

Stea, stelişoara mea 

Toate stele să stea. 

Tu să te facă năpîrcă. 

Viforată, din cer coborită, 

Cu patruzecă şi patru de ciocuri dă 
oţăl i 


Cu patruzeci și patru de aripă dă fier. 


Să te ducă la ursitoarea mea ursită, 
Dela Dumnezeu dată. 

Să te duci necontenit: 

Din sat neumblat 

De căini nelătrat, 

Cine te-ntreba, 

Cine te-a întâlni, 

mine te-a porni. 

coadă să lovesti, 

mine să pornești; 

ciocu să ciocăneşiă 

mine să... 

ce om frumos 

Or ce băiat fălos. 

Să i se pară urtcios. 

"Numai cu frumos să nu poată sta 
Pînă pe mine nu :n-a videa. 


De măritat *) 
— Bună dimincaţa lină fîniînă 
Mulţumim dumitale fată bătrînä. 
Bez) 

— N-am venit să șez. 
Viu să-mă dai hainele talc. 
Să mă speli cu apă-ntoarsă 
par băcţilor frumoasă; 
plac oamenilor 

laptele pruncilor; 

ă plac bărbaţilor 

berea boerilor. 

ă fiu ca soarele cînd răsare 
vişinu cînd-înfloare; 

un păun pestrițat 


ȚIGANII DIN ROMÂNIA 


De lume lăudat. 

Mä uitai către Răsare 

Si văzui nouă cazane 

In cazanc, cu nouă cuptoare 
Fierbea carnea scrisei mele 
A ursitei mele; 

Dela ursitoare lăsată, 
Dela Dumnezeu dată. 

O fierbea, 

O chinuia 

O-ntorcea 

Zor îi da, 

Pînă pe... 

Il plăcea 

Si la mine pornca. 

(Și cum o videa 

La mine pornea; 

Dela ia nu mai pleca, 
Pînă nu-l înţăpa 

Şi pe ia o luat). 


De plămădit, 


Cioc-boc 

Cioc-boc; 

Ce ciocănești 

Ce bocăneşti? 

Inima lu plămădesc 

Cum se plămădeşte fagurile de miere; 
Cum sc plămădește alualu în căpistere; 
Cum se plamădește mercle-n mar: 
Cum sc plămadește percle-n păr: 

Cum se plămadește varza-n grădină; 
Cum sc plămădeșie ou-n găina: * 
Aşa să să plamădească inima lu... 

Să ramiie curat 

Luminat 

Cum Dumnezeu l-a lăsat 


EI 


Plămădirea sc face astfel: se iau opt 
muguri dela opt feluri de pomi și se 
pisează într'o copaie în care se face 
pâine. După aceea se cheamă un co- 
ipil care dă fuga după casă și intră 
înlăuntru şi zice așa: „ce ciocăncşti a- 
colo babo'? Iar baba răspunde: „ciocă- 
ncesc, bocănesc inima lu... plămădesc”, 
Sc zice de trei ori. La urmă sc dă 
bcinavului — pe nemâncate — muguri 
de aceia descântaţi în miere sau în 
"dulceaţă. 


*) De măritat se descântă pe mărgele și pe inele; pe batiste şi în- 


trun pahar cu miere. 


6) Dela Baba Kira de 68 ani, Schitul Golești Jud. Muscel. Nu știe carte. 


www.dacoromanica.ro 


ȚIGANII DIN ROMANIA 207 


De însurăloare. 


Stea stelişoara mea 

Toate stelele să stea. 
Numai a mea să nu stea; 
Să umble-n lung și-n lat, 
Si pe lar mine în sat; 
Pînă-a găsi pe scrisa) mea 
Pe partea mea; 

Dela ursitoare ursîtă. 

Dela Dumnezăii dată 
Și-înspre minc-l îndreaptă. 
Să nu aibă loc a umbla 

Şi pe mine a mă căta ; 
Nici la loc a sta 

Pînă pe mine nu m-a videa 
Şi pe mine m-a lua, 


Şi-o aflat 

Şi Sfîntu Gheorghe-a alergat 

Şi-a găsit într-un fund de becă 
Inlundat, 

Mana vaci, 

Cu nouăzeci şi nouă cercuri 

Cercuită; 

Cu nouăzecă şi nouă de lacăte-ncuiate. 
Sfîntu Gheorghe-a dat 

Cu securea 

Şi-a sfărîmat cercurili 

Cu lacăte. 

Şi mana a luat-o 

Şi a dus-o Maici Domnului. 

Maica Domnului a pus-o înapoi la vacă 
Ce era pătrunsă să facă 

Mai frumoasă. 

Si-auzi dobitocule, 


Descântec „ca să -ntorcă mana la vaci”. Să fi blîindă 


Bună dimineaţa! 

S-a sculat 

S-a mînat 

La cîmpi verzï a alergat; 
La cîmpi de mătase 

Ca să fiie grasă 

Și frumoasă. 

Lach s-a-ntilnit cu Joana: 
Ferimecătoarele, 
Pocitoarele, 

De păr a... 

Coarnelc-a ciuntit-o 

Ochi păienjenit-o. 
Coada-a scuturat-o 
Laptele i-a luat 

Jar ia s-a întîlnit 

Cu Maika Precista-n cale 
Si-u-ntrebat-o: 

Tu Joiana, 

Ce bănculești, 

Ce răcnești 

Si tu bănculeştă, 

Nu răgni 

Că ieu ochi ţi-oi despăienjeni 
Că paru ţi-oi netezi 
Coarnele ţă-oi adăopi 
Coada Got prelungi, 
Tï-oi trimite pe fata, 
Zina, 

Cu Sfintu Gheorghe dimpreună. 
Și Dot căuta 

Mina. 

Mina ta, 

-Prin toate pivnițele. 


Și pia 
Tu nu mai răcni, 


Nu mai bocăni. 

Să lași pe stăpîn să te mulgă, 

Si vitelu să te sugă, 

Că Maica Domnuluï 

E isvorul lapteluï. 

Descîntecu dela mine 

Leacul dela Maica Domnului 7). 


De urât. 


Scîrbeală din mîncare 
Din culcare 

Din băutură. 

Din Răsăritu Soarelui 
Cintatu cocoşului; 
Din eiert capului 
Din sgîrcitu nasului, 
Din vărsatu zorilor. 
Din măduva oasilor. 
Din fundu urechilor ; 
Dela prînz. 

Dela nămiază 

Dela chindie. 

Du-te la fetele de-mpăral. 
C-acolo te-așteaptă : 
Cu mesele-întinse, 

Cu bucate puse; 

Cu făcli aprinse 

Si să lăsaţi pe.. 
“Curat 

Luminat 

Cum Dumnezăii l-a lăsat. 


7) Comunică Maria Burghei de 68 ani. Nu știe carte, din Schitul Go- 


eşti "Jud. Muscel, 


www.dacoromanica.ro 


208 ȚIGANII DIN ROMÂNIA 


De dat cu cărţile, 


„Douăzeci şi patru de cărță, douăzeci 
și patru de fraţă, bine să stitt, bine 
să-mi daţi. să-mi daţi de gîndu lu cu- 
iare că nu a ştiut să gîndească Dum- 
nezău ` gîndu să-i împlinească. cu ști- 
rea stintului; cu Maica Domnului. Dacă 


face cularele casă, masă;  culăreasa, 
să-mă daţi cu roşu; iar de nu, să-mi 
ieşiţi cu negru întunecat”. Și începe să. 
Aragă o carte dând-o cui i se ghiceşte 
şi după ce a tras-o, le întinde una câte 
Sina, până le întinde pe toate. Și începe 
să spue din gură și bunc și rele, pânăa 
se brodcște din zece una 8) 


5)  Informatoare Marina Ursar din Schitul Golești de 54 ani. Nu ştie 


carte, 


www.dacoromanica.ro 


BASME 


Zice c-a tosodată ca nici-odată, că dac-ar fi nu s-ar povesti, 
nici jeu nu mi-aş bate gura a minţi, că nici ieu nu sînt dă cînd cu 
poveştili,-făr, cu vo două trei conace mai încoace : dă cînd să pot- 
coia puricile la un picior c-o maje dă fier c-a s-ajungă cu skinarea 
dă ceri ; păduchili c-o 'coajă dă nucă și lua oamenii pă fugă, de să 
ducea la sfinta rugă. Kë 

Ei, cic-a fost un unchiași, n-avea copi dăloc — zice cătă mă- 
tuşe, ia dă-mi mie-un fus dă tort să mă duc pîn sal, să ţi-aduc 
ceva, să vedem ce ți-oi cîştiga ? Așa, ia dat un fus dă tort mătușa. 
S-a dus în capu satu'ui, “nd în capu satului. ajuns acolc, a găsit vo 
șapte-opt băeţi mai mari, mai mici, omora un şarpe. 

Da unchiaşu dă colo, ce, mă băieţi, să nu omorîti puiu dă 
şarpe, dațimi-l mie că vă dau un fus dă tort. Așa. Păi, ce,. să 
ni-l dai moșule, să nu ne minți — că i-l däm nu-l omorîm. ȘI 
i-a luat puiu dă şarpe unchiașu ; a venit cu iel acas. (Bătrâna) : 

— Ce mi-ai adus unkiaşe ? 

— Tram adus un puiu dă şarpe. Și l-a băgat în borcanu dă 
casiraveți şi l-a crescut pîn nu mai avea loc “în borcan să mai 
crească bala. Il scoate şi-l bagă-ntr-o putinică — mare aşa, şi-a 
crescut acolo dă nu mai avea loc în butoi. D-aci, dac-a văzul că nu 
mai are loc în butoi, l-a suit în pod şi i-a dat drumu pă pod, ş-a- 
colo i-a dat dă-mîncare, douăzeci dă ani, pîna crescut alinaua 
dă şarpe, a crescut dă trosnea grinzili podului. Atunci a băgat 
capu pă gura podului : — taică și maică ! Pîn să răspunză măsa, a 
răspuns taso : 

— Ce vrei taică !? 

— Ei taică, mîine cînd s-o-ngîna ziua cu noaptea, să le duci 
la-mpăratu, că-n zori dă ziuă să-mplimbă-mpăratu. Ei. zis şi 


D 


făcut : 
-— Bună dimineaţa-nălțate-mpărate !. 


14 


www.dacoromanica.ro 


210 ȚIGANII DIN ROMÂNIA 


— Mulţumim dumitale moșule, ce ţi-e voia și nevoia ? 

— Dumneaiale ai Tată de măritat, ieu am băiat de-nsurat — 
să ne-cuscrim amândoi. Da-mpăratu-a zis la bucătărie: — Mă 
băieţi, mäi, luaţi unchiașu-ăla d-acolo dă la poartă și băgaţi-l în 
bucătărie și daţi-i ceva dă mîncare că e flămînd rău. Apăi, haida 
moşule, ia tiliuţili şi pleacă... i 

— Dragă, mai dați-mi gratis să vorbesc cu-mpăratu... 

— Vorbeşte moşule, vorbeşte ! 

— Nălţate-mpărate !... 

— Auz moșule! Ce ţi-e voia și nevoia ? 

— D-tale ai fată dă măritat, ieu am băiat dă-nsurat, să ne-n- 
cuscrim amîndoi. Atunci a dat drumu la zăvozi dîn lanţuri — să-l 
mâînce. Cînd le-a dat drumu din lanţ, l-a rupt pă toate pärțili și 
l-a spart. Altu i-a dăschis poarta și cura sîngili dîn corpu lui ca 
cînd ar fi tăiat un bou. Cînd l-a auzit șarpili Gpind, cum a sosit în 
casă, a plecat jos. Şarpili a sărit jos şi pă unde-l lingea, îl vin- 
deca. Şi l-a vindecat dă toate rănile și pielea s-a făcut mai fru- 
moasă pă corpu lui. La-mbrăcat cu alte haine, și dimineaţa : — hei, 
taică, cine s-a dus ieri, să duce şi azi... 

— Mă omoară iaică ! 

— Nu le omoară taică, nu te omoară, c-acu nu mai ai faţa 
care-ai avut-o; ie altă faţă — nu mai ie faţa care-ai avut-o. 

A plecat. Cum soseşte la poarta-mpăratului : 

— Bună-dimineţa-nălțate-mpărate ! 

— Mulţumim dumitale moșule, ce ţi-e voia și nevoia ? 

— Dumneatale ai fată dă măritat, ieu am băiat dă-nsurat — 
să ne-ncuscrim amîndoi, 

— Să ne-ncuscrim moşule, a zis împăratu cînd a văzut faţ-aia. 
Vezi pădurea-aia dîn dealu-ăla ? (pădurea nu mai fusese tăiată de 
cînd îi lumea). Zice, o văz înălțate-împărate ! 

— Inoapte-asta să le duci, să mi-o tai, să mi-o-aduci, cracă 
cu cracă, trup cu trup, vîrf cu virf, mugure cu mugure. Și tulpinili 
să le scoţi vînă cu vînă—să mi le-aduci în curte toate în noapte-asta, 
şi pămîntu să-l ari, jumătate să pui grîu, jumătate porîmb. Și să 
faci să-mi aduci o pîine coaptă dă grîu dîn averea mea, din moșia 
mea şi-un lighean dă pisat cu lapte dulce fiert — să mi-aduci la 
fereastra mea. Cînd m-oi scula, și m-oi spăla, să găsesc la fereasta 
mea dîn averea mea dîn moșia mea ș-atunci m-oi încuscri cu tine. 
Ei, luaţi-l băiete, daţi-i dă băutură — și și-a luat ziua bună dela- 


www.dacoromanica.ro 


ȚIGANII DIN ROMANIA 211 


“mpărat. Șarpili l-a așteptat cu gura arsă, să vază ce răspuns i-a 
“dat. 

— Ce-a zis tăicuţule ? 

— A zis așa: ice, vezi pădurea-aia ? 

— Zic, o văz înălțate-mpărate. 

— In noaptea-asta să te duci să mi-o-aduci, să mi-o tai, să 
mi-o aduci, cracă cu cracă, trup cu trup, vîrf cu vîrf, mugure cu 
mugure ; ce, dacă vreai să, te-n cuscrești cu mine. Și tulpinili să 
Je scoţi vînă cu vînă să mi le-aduci în curte toate-n noaptea asta. 
Şi pămîntu să-l ari, jumătate să pui grîu, jumătate să pui po- 
rimb. Și să faci să-mi aduci o piine coaptă dă grîu, din averea 
mea, dîn moșia mea, și un lighian dă pisat cu lapte dulce fiert — 
“să mi-l aduci la fereasta mea. Cînd m-oi scula și....m-oi spăla, 
să găsesc la fereasta mea din moșia mea, dîn averea mea, c-atunci 
m-oj încuscri cu tine. e . 

— Du-te taică și te culcă, că să face. S-a dus la culcare un- 
chiașu. Șarpili a luat biciu dă foc în mână şi s-a dus în pădure, 
şi-a dat cu biciu dă foc de trei ori, ș-a venit tot da-i lui, șerpi, ba- 
lauri. i 

— Ce ţi-i voia și nevoia stăpîne? 

— Pînă mîine s-aduceţi pădurea tulpină cu tulpină, vînă cu 
vînă, vîrf cu vîrf, musure cu mugure, Și pe pămîntu să-l araţi, 
jumătate să puneţi grîu, jumătate porîmb. Si să faceţi să-mi adu- 
Gel o piine coaptă dă grîu şi-un lighean dă păsat, cu lapte 

* dulce fiert, c-a spus împăratu c-atunci s-a-ncuscri cu mine. 

-— Du-te stăpâne- acasă și nu te doară capu. 

— Cînd s-a-n gîna ziua cu noaptea (e lung tare)... să Die dus 
la-mpăratu. 

A plecat șarpili-acas, balaoru... Acu iel, (împăratu), cînd a 
văzut pădura, pîinea, a mers la-mpărăteasă şi zice: ei, împără- 
teasă, ce să facem cu unchiaşu — iel a făcut ce-am poruncit, da 
noi am zis numa să-l speriem... Ce-i dă făcut? E, acu, cînd el: 
a mîncat, cînd s-a spălat şi închinat la tatăl ceresc; da sarpili 
«ce-a zis cătă ta-so ? 

— Ei taică, să te duci la-mpăratu, că acu ie-n coraju lui. le 
mîncat, ie băut. Cînd s-a dus unkiașu era înaintea prînșorului ?). 

-— Bună ziua-nălţate-mpărate ! 


1) Prâşor 9,30; prînz 11,30; ziua jumătate: 12. Sunt împărțiri ale tim- 
pului în Muşcel. i 


www.dacoromanica.ro 


212, ȚIGANII DIN ROMÂNIA 


— Mulţumim dumitale moșule, ce, ce ţii voia și nevoia ? 

— Dumneatale ai faiă de măritat, jeu am băiat dän surat,. 
să ne-ncuscrim amândoi. 

— Să ne-ncuscrim moşule... da mai ai una cu mine: 

— Ce să fac nălyate-mpărate ? 

— Să-mi faci un pod dă aor, să mă plimb icu cu împărăteasa 
mea și cu fica mea, și pă märgin-li- podului, și p-o parle şi p-alta, . 
cîte feluri dă poame-n lume-asta, toale să fie pă mărginili po- 
dului. Să mă plimb ieu cu soţia mea și cu fica mea... I-a dă dă. 
mîncare, dă băutură şi tot aşa : Juan) băieţi și daţi-l afară.L-aş- 
tepta șarpili cu gura arsă: 

— Ce-o zis tăicuţule ? - 

— A zis să-mi faci un pod dă aor să mă plimb jeu cu-mpă-- 
răteasa mea şi cu fica mea, şi pă mărgin-li podului, p-o parte și” 
p-alta. să fie cîte feluri dă poame-n lume-asta ; — toate să file- 
pă mărgin-li podului, să mă plimb ieu cu soţia mea şi cu fica mea.. 

— Du-te taică şi te culcă, că să face. 'ela luat biciu-n 
mînă sa mers în fundu grădini lui, sa dat cu biciu dă foc de 
irei ori, ş-atunci a-nceput să iasă tot d-ai lui, șerpi, balauri: 

* — Ce ţi-i voia şi nevoia stăpîne? S 

— Ice, uite ce, casa mea, ce, s-o laceţi cu trei iatacuri mai 
sus ca a-mpăratului, și cu totului-lot dă aor și să faceţi un pod 
dă aor din faţa casi noaste pînă-n faţa casi-mpăratului, în foi- 
şoru lui. Mărgin-li să fiie, d-o parte şi d-alta, cîte fructe-n 
lume-asta... ` 

Pînă noaptea jumătate s-a făcut podu cu case cu tot. Cînd s-a 
sculat împăratu ș-a văzut, s-a dus la-mpărăteasă și i-a spus că s-a 
făcut podu dă aor la noaptea jumătate. Pină să prăpădim noi pă ur- 
chiași, el a făcut ce i-am poruncit. Care-a mai făcut lucruri d-as- 
tea ? [eu am rămas dă rușine cu unkiaşu... 

Dac-a văzut împăratu-așa, s-a dat împăratu după ce-a mîncat” 
mîncarea dă prînz, -s-a dat după masă ş-a scris hîrti pîn primării 
și răvașe pîn toate orașe — așa, şi d-acu, dă cînd a-nceput iel să 
scrie, că le-a trimis hîrtiile-alca, prîn toate orașele și pîn toate pri-—. 
măriili, s-a strîns lume după lume. A venit cum cură frunza și 
iarba — boierime cu corăbili pă ape, mari, ş-a tras la-mpăratu 
la nuntă. Şi cînd a venit lumea după lume, și sărac și bogat — a 
venit. Dac-a venit, i-a scris un bilet unchiașului, să viie ginerica. 
Unchiaşu și cu şarpili-a rădicat, opt căruţe dîn opt curţi pă podu 


www.dacoromanica.ro 


ȚIGANII DIN ROMÂNIA 213 


dă aor și s-a pus balaoru în opt căruţe şi mai venea coada pă jos 
dă trei căruţe. Cînd a sosit în faţa casi, s-a dus la-mpărat ș-a luat 
- mireasa. Pä fugă s-a dus ş-a pus-o în căruţă lîngă capu șarpelui. 
Acu dă la capu șarpelui, cum vine, mai iera loc gol, ș-a pus a- 
colo zestrea. Cînd a pornit șarpili-ndărăt, s-a Lăţit podu dă greu: 
"tate, așa iera dă mare. S-a dus la locu lui. In casa unde-a intrat 
fata cu șarpili iera perdel-li pusă. Acolo iera masa-ncărcată cu 
dă toate halea. Și iel a dăsbrăcat pielea dă şarpe după iel. Avea 
' coroană dă-mpărat pă capu lui, mai mîndru ca la toţi împărați 
din lume-asta. Şi hainili le-avea dă aor. Ba stat la masă ş-a zis 
"că bărbatu iei e mai mîndru și mai frumos ca taica dă trei ori. 
Așa a fost zis fala dă-mpărat... 

Ș-arbăut ş-ar mîncat și pă la vecernie:a mers ta-so şi cu 
măsa-acu la gineri-s0, să vază aude glasu fie-sa ? Cum nu, a auzit 
glasu fie-sa, da a lui nu. Ş-atunci s-a mai îmbunat şi s-a mai 
veselit că n-a pierdut pă fie-sa. s. 

Iei a crezut c-o răpuse noaptea pîn la ziuă : a trimes pă mama 
lui, pä mama-mpäratului dimineața — du-te maic-acolo dā 
"vezi, mai ie fie-mea or a räpus-o ? S-a dus, sa tras dă use că iei, 
cînd a fost irei ciasuri pîn la ziuă, s-ar sculat, s-ar spălat și-ar 
stat iar la masă, ş-ar băut, ș-ar mîncat, şi pă urmă iel s-ambrăcat 
în pielea dă şarpe și-a intrat într-un lac, aci alături cu casa: că 
icl nu putea să siea în casă-mbrăcat în pielea dă șarpe dăsbrăcat, 
cu iei dă faţă. Ş-aşa, iel numa trei zile mai avea şi lăpăda pielea 
dă măgan după iel, (dă voiă lui). e "e 

Așa cînd s-a dus mă-s-acolo, zice, maikă, cum ai trăit cu 
bărbatu ? ~ 

— Ei maikă, bărbatu mieu ie mai frumos ca taica dă trei 
ori, şi mai mindru și mai scump ca taica. Ş-așa am băut cu iel 
ş-am mîncat cu iel și m-am culcat cu iel la braţe și cînd a fost. 
trei ceasuri pîn la ziuă, am stat la masă ș-am mîncat, ș-am băut, 
şi s-a-mbrăcat în pielea dă şarpe s-a dus în lacu-ala d-alături cu 
casa. Că iel în casă nu pulea să stea în faţă la lume. Sara venea 
“iară... e _ 

— Ei maică, care vă culcaţi înâinte ? Ia, că dinsu să culcă- 
nainte, ieu spăl farfuriili, lingur-li. l 

— Ei bine maică, dacă-i d-așa, n-ai dă cît să-ncarci soba 
-dă lemne, së faci foc mare, ca să socotești că iai un lighian dă 
Jar, să umpli lighianu dă jar şi să-l pui acolo, dă-dă-suptu pa- 


www.dacoromanica.ro 


214 ȚIGANII DIN ROMÂNIA 


tului, unde pune iel pielea şi cînd ti-i pune-n pat lîngă dînsu, să. 
lungeşti picer-li-n piele să meargă pielea-n lighianu cu jar că. 
dac-o arde pielea, n-are dă unde s-o mai ia pă iel, și rămîne aşa. 

„ Ia, aşa o să fac maică, Şi s-a pus ș-a-umplut soba cu lemne,. 
ş-a băgat pielea-n lighianu cu jar d-a plesnit d-aşa s-a auzit peste 
nouă mări, cînd a plesnit pielea (s-a auzit) ; unde un pai spînzură. 
şi unu razimă — atît s-a auzit dă mult. Ş-aşa iel s-a sculat dă lîngă: 
ia. Cînd s-a sculat dă lîngă ia, i-a dat o palmă ş-a zis: (pă ia a 
ars-o pă nas cînd i-a dat palma-aia. Ia dăgrabă s-a şters la nas. 
cu poala lui, şi numai atît a picat din nasu iei ca o picătură dä.. 
sînge) că ce s-o prinde-n corpu tău dîn noaptea care ne-am culcat 
amîndoi, să te-ncingă Dumnezău în nouă cercuri dă fier, să nu 
nască dîn tine, pînă nii veni peste nouă ţări, peste nouă mări, 
unde — un pai razimă ș-altu spînzură și să strigi în gura mare: 
drag domnu meu tinde mîna peste mine să plesnească cerc dă. 
fier, să nasc fiu dîn mine, 

Aşa iel a plecat. la a rămas sîngur-acasă. A stat sîngură-n 
casa iei trei zile, ş-a plins, trei zile-a plins şi s-a jelit şi s-a văzut. 
cu trei cercuri dă fier încinsă — numa dă cîte-un deget, dă nu. 
da cerc dă cerc peste corpu iei. Cînd s-a văzut aşa, ș-a-ncuit casa: 
ș-a plecat la mă-sa și la ta-so. Cînd a văzut-o māsa și cu taso : ce- 
s-a -ntîmplat tată ? 

— Ei, să Dt ai dracului, și tata şi mama ` şi mama mare-taică, 
că mi-aţi făcut bin-li-ăsta... Domnu nu e cu mine! 

— Păi nu ţi-am făcut nici-un rău dragu taiki... 

— Leu i-am spus mami că bărbatu micu e mai frumos de cît 
taika de trei ori şi ia m-a-nvăţat să-n carc soba dă lemne, să iau- 
şi să umplu cu jar un lighian și cînd doarme iel să-i dau foc la 
pielea dă şarpe cu care să-mbracă iel ziua... Teu dac-am fost proa- 
stă, aşa am făcut. A plesnit pielea dă s-a auzit peste nouă mär, 
peste nouă ţări — unde-un pai spînzură ș-altu razimă. Așa că 
domnu cînd s-a sculat, mi-a dat o palmă și m-a podidit sîngili pă. 
nas şi m-am șters dă poala lui. Ş-a zis aşa, că ce s-ascunde-n corpu - 
mieu, să nu nască pînă nu m-oi duce peste nouă mări și nouă ţări, 
unde-un pai razimă ș-altu spînzură. Şi ijel a plecat taică. Ş-a işit 
pă uş-afară : — a dracului să fiţi tată și mamă, şi mamă mare. Ha. 
plecat şi s-a dus la tara lui (şarpili). Dacă s-a dus dac-olo, coco- 
nule, iel s-a-nsurat acolo-n ţara lui. Ia ce-a făcut ? Cum a plecat 
din casă dă la taso, s-a dus, o fi fost pă la prînz sau după prînz şi” 


www.dacoromanica.ro 


ȚIGANII DIN ROMÂNIA 215 


s-a dus dă Duminică și pînă Luni şi-a sosit la sfinta Lune. Sfînta 
Lune-a fost dusă la biserică. la a intrat în tiliea sfîntei Lune, 
şi i-a spălat vasili ai toate crătiţili și toate farturiili și s-a dat 
într-o fereală ca să nu fie-n faţă. Cînd a văzut sfînta Lune, s-a 
pus za ieșit afar dîn tilie sa zis: alele-ki doamne sfinte, cine 
mi-a făcut miie bin-li-ăsta, că-n casili mele, nu răsbește pasărea 
măiastră cu ciocu, da un mirean cu trupu? Aşa a zis sfinta Lune: 
d-o fi om bun să vie-ncoace, să-l dăruiesc cu ceva, d-o fi om rău, 
să să ducă la Dumnezău, că ieu am o curelușe unsă peste pămînt 
ascunsă — cînd oi da drumu, mice fărimi o face. Atunci răspunse: 
ieu sînt Maică sfîntă Lune. 

— Tu ieşti fică, fată dă-mpărat, cu stea-n cap dă diamant — 
blăstămată dă bărbat: ce s-o-ntîmpla-n corpu tău să nu nască- 
dîn tine pînă ni-i merge peste nouă mări, peste nouă ţări, unde-un 
pai spînzură ş-altu razimă şi să strigi în gura mare : dragă Dom- 
nu mieu, tinde mîna peste mine, să nasc fiu dîn maică. 

Ei maică, dacă tu jet cu ce să te dăruiesc? A dăruit-o 
sfînta Lune cu o furcă dă torcea fir și mărgăritar — adică dă aor. 
Ş-a luat-o ş-a plecat. S-a dus multă cale-mpărăție numai cît Dum- 
nezău știe —ca un cuvînt dă poveste mai nainte iste, tot dă Dum- 
neavoastă să tăinuește, S-a dus ș-a ajuns la sfinta Marte. Sfînta 
Marţe era dusă la biserică. Iar s-a băgat în tiliasfintei Marţe și 
i-a spălat vasili. Ş-a venit sfînta Marţe dela biserică. Cînd a văzut 
aşa mîndru și frumos a zis aşa: alelei-ke doamne sfinte, cine-a 
intrat în casili mele, că-n casili mele nu răsbeşte pasăre maiastră cu 
ciocu, dară mirean cu trupu ? Așa a zis Sfinta Marţe — dacă o fi 
om bun să vie-ncoace să-l dăruiesc cu ceva, d-o fi om rău să să 
ducă la Dumnezău, că ieu am o cureluşă unsă pă supt pămînt as- 
cunsă, cu măsel-li dă fier şi cu dinţi dă oţăl, cînd i-oi da drumu, 
mii fărîmi o face. 

— leu sînt maikă sfîntă Marţea... 

— Tu iești fică dă-mpărat, cu steaua-n cap dă diamant, blăs- 
tămată dă bărbat ? (pasagiul se repetă). 

Așa c-a dăruit-a slînta Mate cu-n rodan (rotan) frumos. 
D-aci s-a luat sa plecat multă cale-mpărăţiie numai cît Dum- 
nezău știe, cu-n cuvînt dă poveste, mai nainte ieste, tot de Dumnea- 
voastă să tăinuește S-a luat sa plecat şi d-aci, și-a ajuns la 
sfînia Miercuri. Aci tot aşa (pasagiul ce se repetă). 


M a e H M H H H 


www.dacoromanica.ro 


216 ȚIGANII DIN ROMÂNIA 
WI 

—, Ei fică, bată-te să te bată,cu ce să te dăruesc leu ? aa dä- 
ruit-o cu-n fus dă tort care torcea fir și mărgărilar. Ia a luat-o 
sa plecat ; multă cale-mpărăţie, numa Dumnezău ştie pîn-a ajuns 
la sfînta Joie, Sfinta Joie a fost dusă la biserică. Ea a întrat înăun- 
tru, a spălat vasili frumos și cînd a venit sfînta Joie dela bise- 
rică, Sa Văzut, a ieșit afar dîn t'iliie sa zis, alele-ke doamne 
sfinte, cine-a intrat în casili mele, că-n -căsili mele nu răsbeșşte 
pasăre măiastră cu ciocu dar-mite un mirean cu trupu.. Da ce, 
dac-o fi om bun să viie-n coa să-l dăruiesc cu ceva, iar dac-o fi 
om rău să să ducă la Dumnezău, că am o curelușă unsă pă sup 
pămînt ascunsă. cu măsel-l dă fier și cu dinţi dă oţel și cînd 1-oi 
da drumu prat şi fărîmi o face. ` 

— leu sînt maică sfinta Joi, și s-a arătat. Cînd a văzul-o, 
siintă Joie, a zis, cu ce să te dăruesc o fică dă-mpărat, cu 
stemă-n cap dă diamant? A dăruit-o cu patru mere dă aor și cu 
patru pungi dă galbeni și s-a luat sa plecat, multă cale-mpărăţie 
numa cît Dumnezău ste și s-a dus ș-a ajuns la slinta Vineri. 
Aşa, cra dusă la biserce şi s-o petrecut ca şi la sfinta Lune ca și 
la. Mate, Miercure, Joi şi sfinta Vineri. a fost dăruit-o c-un 
ca] cu douăzeci și patru dă aripi. A luat ș-a plecat la sfinta Sim. 
bătă. Aici tot aşa. Sfînta Sîmbătă a dăruit-o cu opt pui dă aor 
coconule... Ș-aciia a-ncins-o Dumnezău cu nouă cercuri dă fier 
peste corpu iei, trei d-acasă și la şase cercuri. s-a făcut nouă. A 

“plecat şi d-aci, s-a dus, s-a dus, za tot mers cale lungă-mpărăţie 
numa cît Dumnezău ştile ș-a sosit la sfinta Duminică. Sfînta 
Duminică plecase la biserică (pasagi ce se repetă). 

— Ei, păcăloaso, cu ce să te dăruiesc ieu? A dăruit-o c-o 
clocă dă aor cu doisprezece pui A ieşit sfînta Duminică cu ia 
dîn poartă. Ice, fomee păcătoas-o dacă tu ai fost în jale-asta, uite 
căsili bărbată-to! Vezi, dac-a venit aicea sa-nsurat. Așa dar tu 
ce să faci ? Să nu te duci la iel ; acas la iel, că iel e dus la vănă- 
toare — în toate zil-li. Să te duci la fîntîna lui că ie cu ghizdur-li 
dă marmură şi cu coperișu tot dă marmură. Ş-acolo să pui ce-ai 
luat dă la sfînta Lune şi cu ce-ai luat dă la slînta Marţe — să le 
pui pă capacu fîntînii și cînd o veni slujnica cocoani, tu să te faci 
că nu-i bagi dă samă, ca- să zăboviască mult. Ca să să mire și 
tirziu, după ce-o trece dă prînz, să te faci că-i bagi dă samă: 
-— valeo dragă, îi fi venit de mult și ieu nu ţi-am băgat de samă. 
Te-o bate stăpînu-acasă. A luat alea după fîntînă, a luat í apa şi s-a 


Li 


www.dacoromanica.ro 


, TIGANII DIN ROMÂNIA 217 


dus. Da ia s-a mirat mult dă ia (dă fata dă-mpărat) că iera cu 
cercuri dă fier, că iera cu burta așa dă mare — și s-a dus acas... 

— Ei, ce, da ce-ai zăbovit aşa ? Ce-ai făcut acolo ? Cu cine 
ai stat dă taină, cu cine-ai stat dă vorbă? , 

— N-am stat cu niminea dă vorbă cocoană, să faci bine să 
mă Ier, da dă cînd sînt ieu, (la Dumneavoastă) jeu n-am văzut 
pă nimeni pînă azi, la fîntîna noastă. 

— Ei. ce ie fă, ce-ai-văzut? l 

—. Nu ştiu, o cocoană mare, voinică dă ice, corpu-i așa, și-n- 
cinsă cu nouă cercuri dă fier și are o furcă carc toarce fir și mär- 
săritar şi un rodan dă aor, n-am văzut dă cînd sînt pă. faţa pä- 
mîntului. ce-i la fîntîna noastă... î 

— Ei, dacă ie-așa să te duci îndărăt să vezi, nu le-o vinde? 
Să le cumpărăm noi pă parale, să nule cumpere alţi dîn moșia 
noastă dîn averea noasiă. Mai bine să le cumpărăm noi. S-a dus 
îndărăt. ` 


— Doamnă mare, auz ce-a zis cocoana, că dacă li vinde pă 
parale, să le cumpere cocoana că dacă le-o lua alți îi pare rău 
cecoafi. duc-o cumpra alți dîn moşia noastă dîn averea noastă. 

— Dragă, du-te și-i spune că nu poci să dau ismene pă călă- 
ior — dacă are păs dă mine, spune tocoani să viie-nroa — dacă 
are păs dă mine, că și ieu am păs dă diînsa... 

S-a dus și i-a spus. Auz cocoană, că nu dă ismene pă călător. 
Că zice că jieu îs călător la Dumnealale — da dacă ai păs dă 
dînsa şi ia are păs dă tale. S-ambrăcat qocoana tot în hainili ca 
cum le-avea și cocoana. Și s-a dus. Și cînd a sosit la ia, s-a sä- 
ralat amîndovă în față pă obraz şi-a vorbit: dragă dacă le dai 
pă parale, ţi le cumpărăm noi. Să nu le dai, să lc-apuce alţi, din 
moşia noastă dîn averea” ncastă. Ce-a zis cocoană, ieu pă bani 
nu le dau cocoână mare. da dacă să poate, să lași pă domnu să 
doarmă cu mine: ţi le dau în feliu-ăsta, fără nici-un ban. Ui- 
tându-să cucoana pă ia şi văzînd-o așa groasă, cu nouă cercuri dă 
fer, a zis în gându iei că asta nu e pentru gîndu cutare... 

— ac-o să ţi-l dau să doarmă cu tine. Ei, a luat alea la 
braţ ș-a plecat amîndouă dă la puț. Cocoana cum a ajuns acas, 
a pus halea pă masă și ia (fata dă-mpărat) s-a şi pus la pat, Jos, 
unde doarme domnu. Cînd a venit domnu dîn vînătoare, cocoana 
s-a dus p-aici şi iel a'venit pă dîncolo și s-a-ntilnit amindoi şi i-a 
- dat mîncàre uitată ş-o băulură uitată. E, cînd s-a pus ciocoiu lingă 


www.dacoromanica.ro 


218 ȚIGANII DIN ROMÂNIA 


cocoană, acolo în faţă cu ia, cînd au fost la miezu nopţii, a răspuns. 
cocoana cu nouă cercuri dă fier: „dragă domnu meu, tnde mîna 
peste mine să plesnească cerc dă fier, să nască fiu dîn mine”. Iel 
n-a auzit, n-a văzut. „Drag domnu meu, tinde mîna peste mine 
să plesnească cerc dă fier, să nască fiu dîn mine”! Nimic. A 
strigat a tre. oară : „drag domnu meu, tinde mîna peste mine să 
plesncască cerc dă fier, să nască fiu dîn mine”... N-a auzit nimic. 
Cocoşu a făcut cucurigu-u-u, dă trei ori şi s-a luminat dă ziuă ş-a 
plecat cocoana... S-a dus tot la puț. Ciocoiu s-a sculat sa plecat 
în vînătoare, da cocoana cu nouă cercuri dă fier, a scos acolo, 
“la put, patru pungi dă galbeni, un fir dă tort, mere dă aor, — a 
venit slujnica la apă. Cînd a venit la apă, cocoana dela puț, s-a 
făcut cu nu-i bagă dă samă. Cînd, servitoarea, dă la ziua jumă- 
tate stitea acolo. Da cocoana dă colo, dragă îi fi venit dă mult, 
te omoară cocoana — şi ieu nu te-am băgat dă samă. 

—. Apăi cocoană, sînt învățată ieu cu d-alde-astea, mi mult 
pîn mă ia la bătaie şi trag nădejde să mă lase. Ş-a luat halea du-pă 
fîntînă, iar slujnica a luat apă și s-a dus. 

— Fi, curvoloştino, ce-ai făcut d-ai zăbovit atita la fîntînă ? 

— Taci cocoană că ce-am văzut ieu la puț, n-a văzut nimeni 
pă lumea-asta. 

Fi, atunci du-te-ndărăt dă vezi le vinde, să le cumpărăm noi, 
pă parale, să nu le cumpere alți dîn averea noastă dîn moşia noas- 
tă. Și s-a dus slujnica, s-a dus îndărăt acolo și s-a-ntîmplat ca și 
întîia oară : ice cocoană, dragă ieu nu ţi-am spus că nu dau is- 
mene pă călător ? Dacă are păs de mine să vie-ncoace că şi ieu am 
păs dă dînsa. S-a dus iar cocoana, s-a-nvoit tot aşa să doarmă cu 
domnu-so, fără neam dă parale. Acu ciocoiu-a venit acas dîn vi- 
nătoare — da ordonanţu ciocoiului, a auzit cuvîntu din noaptea 
dintii, da n-a-ndrăsnit să-i strice somnu ciocoiului. Cînd a fost 
la miezu nopţi, cocoana cu cercurile dă fier tot așa, dă trei ori: 
„drag domnu meu, Code mîna peste mine să plesnească cerc dă 
fier, să nască Du dîn maică”. Nimic, nimic. nimic. li s-a adus- 
„ciocoiului mîncare uitată şi băutură uitată. Cocoșu dă colo (de trei 
ori) cu-cu-rigu-u-u-u, și s-a luminat de ziuă. A plecat, tot la puț: 
tristă și mîhnită că nu să lipia mâncarea și băutura dă ia. 

A scos calu, a scos cloca cu doisprezece pui dă aor — a scos: 
calu cu douăzeci şi patru aripi dă aor — ș-a scos opt pui dă aor. 
Cînd a venit slujnica făcea calu jocuri peste jocuri — puii sărea. 


www.dacoromanica.ro 


ȚIGANII DIN ROMÂNIA 219: 


peste cal şi calu peste pui. Slujnica cînd a văzui calu, ş-atita fru- 
museţe, cîtă iera la puț, a stat pînă aproape de sară. Tot așa : 

— ŞI curvo şi ţokino — unde ai întirziat, ce-ai făcut d-atita.. 
vreme dă cînd te-ai dus ? : 

— Ei cocoană, la fîntîna noastă joacă cloca dă aor cu-puii 
iei. le douăzeci dă pui, ieste un cal cu douăzeci și patru dă aripi 
-— iera un joc şi-o frumuseţe — tot așa: lucrur-li s-a -nvoit să 
le dea dacă sa triia oară i-a da voie să doarmă cu bărbatu-so. 
Când a venit bărbatu-so dă Ja vînătoare a avut coraj că-i spusese: 
ordonanţu-n pădure : „boerule, ce e la noi !? Ieu n-am văzut dă. 
cînd sînt ; n-am auzit dă cînd sînt, 

— Ce-ai văzut mă? 

— Ce, ieste o cocoană cu nouă cercuri dă fier, dă cît um 
deget dă nu dă cerc peste corpu ei. Aşa, ș-a luat cocoana noastă 
multe efecte dă aor. 

— Ce electuri a luat mă? 

— Jeste domnule la noi pă masă, ieste-o furcă dă aor, ce: 
toarce fir şi mărgăritar. Jeste un rodan dă aor — este patru mere- 
dă aor, patru pungi dă bani, şi ieri noapte-ai fost faţă-n faţă cu 
ia culcat, ia a răspuns dă trei ori: ce „drag domnu meu, tinde: 
mîna peste mine "së plesnescă cerc dă fier să nască fiu dîn mine 
— nici nu te-ai mişcat nici nu te-a clătinat. 

— Mă, a mai fi şi-n sar-asta ? 

— Ie domnule ! 

— Da dă n-afi? 

-— Să mă toci ca pă varză! Atunci l-a tăiat lacrimili pă 
ciocoi, să-ngîna-n barbă-aşa cura dă multe, că ra adus aminte: 
dă cocoana lui... Ce-i dă făcut, ieu nu mai mănînc nici mîncare-- 
asta dacă şti că ie. 

— Ie. 

— Păi ice, cum să facem ? 

— Domnule, pînă nu are cucoana dumneatale un meșteșug nu 
să poate... 

— Ieu nu mai mănînc, mă duc acas şi mă fac bolnav şi strig 
în gura mare că să nu puie nimeni mîna pă mine. Da lacrimili nu-i, 
înceta dîn barbă. (A fost și bun la Domnu). Ș-a plecat acas, şi s-a 
făcut bolnav sa strigat în gura mare să nu pue nimeni mîna pă 
mine că jeu mor. Cocoana, cînd a venit cu alea dă la puț, le-a. 
pus lîngă alelante — da cocoana cu nouă cercuri dă fier, s-a pus. 


www.dacoromanica.ro 


220 ȚIGANII DIN ROMÂNIA 

lângă iel binișor : faţă în faţă amîndoi. Și cînd à fost la miezu- 
nopți a strigat cocoana: „drag domnu meu, t'nde mîna peste 
mine să plesnească cerc dă fier, să nască fiu dîn mine“... a și 
îmbrăţişat-o aşa cu mîna. Cînd a-mbrăţișat-o-a și piesnit cercuri 
şa născut un copil dă doisprece ani. 

Trei ani s-a canonit cu iel în burtă la casa lui — că ice dacă 
simţea dîn noaptea dintii, la nouă ani năștea, da așa, a născut copilu 
la doisprece ani. Așa copilu-mbrăcat a născut. Vorbia dîn clipa 
ce-a născut. Cînd s-a făcut ziuă: — ea draga mea, a zis cocoana 
ciocoiului, acu du-te... i 

— Păi unde să mă mai duc? za 

— Păi unde-ai fost şi pîn-acu. Asta ie casa mea, asta ie-ave- 
rea-mea și moșia mea. . 

— Ieu, n-am venit la Dumneatâle, jeu am venit la bărbatu- 
mio; leu am fost blăstămată dă bărbatu-mi-o (se repetă pasagiu 
cînd cl o blestamă). Ia nu că ie barbatu-so, așa că fica dă-mpărat, 
a zis că, “ci, dacă ie bărbaiă-to, spală picătura asta dă sînge, că 
asta e picătura dîn nasu mieu, dă cînd m-a blestemat. 

= — Da ce, sîngili-ala-l spăl cu scuipit dîn gură... Da. Cînd a 
făcut aşa (frecat) a umplut cămașa dă sînge — toată. 

— Și na cocoană, dacă zici că ie bărbatu tău... al tău să fie. 
Ica (fata dă-mpărat) a tras sufletu sa făcut cămașa ca floarea și 
sîngili tot aici æ venit; adică tot la picătură. S-a dus și s-a ju- 
decat dîn zece judecăţi — tot dîn cuvintili-astea — și iel nu zicea 
nimic. Şi ia plîngea și la toate judecăţile mîncare nn i-a trebuit. 
băutură nu i-a trebuii că ia avut sat dela Domnul. Domnul ar 
fi vrut să trăiască cu amîndouă — și s-a dus unsprece judecăţi și 
la a unsprecea iilecată a găsit un domn care iera mai cu minte. 

— Ce, bine domnule, ce, cum Dumneata, cocoane spune și 
plînge, și Dumneata ţii aşa, nu zici nici așa nici aşa... nici înt-un 
fe] ?... ' 3 „x 

Dumneata vrai să irăiești cu-amîndouă ? Păi copilu-ăsta nu 
vezi, parcă-i tăiat o bucăţică dîn Dumneata. Atunci ciocoiu a zis: 
ei, Domnule, ce să mă fac ieu ? In felu-ăsta, că nu m-aș îndura nici 
dă asta, nici dă asta. Ieu averea cu-i s-o las ? Ei, ice Domnu : ave- 
re asta s-o faci trei mere dă aor, cu case cu tot şi-o bagi în buzu- 
nar şi te duci cu ia dă unde-ai luat-o. Asta taie p-asta și l-as-o aici, 
că dacă i-o trebui bărbat mai găseşte ia vre-un bărbat. Mare minune 
a fost pă ia, sa plecat acas coconule, ș-a făcut altă nuntă la pä- 


www.dacoromanica.ro 


ȚIGANII DIN ROMÂNIA 221 


rinţii iei, cînd l-a văzut pă gineri-so, fără piele dă șarpe, pă iel... 
Za făcut altă nuntă cu iel, şi punea la cîini Dn şi la oaie. pitä şi 
slănină și oaia să trăgea la fîn și cîinele să trăgea la pită şi slănină. 
Iera un bai dă iei — aşa că ieu i-am lăsat bînd şi mîncînd, și ieu 
„m-am pus Do șea şi v-am spus Dumneavoast-așa, şi m-âm pus p-o 
găină, m-a dus tot pîn tin — şi m-am pus p-un cocoşi, m-a dus tot 
pă jos. M-am pus p-o rață şi m-a dus tot- pä ghiaţă. Așa dăc-am 
văzut, m-am pus p-o șea şi v-am spus povestea așal). 





bătrân”, de 89 ani. Nu ştie carte, din 


= 
nică Ioniţă 'Lăleraru. 
ei i Rudar). 


Schitul Golești, (Gura Bugliu) — astăzi trecut la cele veșnice, ( 


www.dacoromanica.ro 


POVESTEA LU GROZĂVITU 


A fost odată un împărat de ţară cu gura mare și-o avul o 
lată şi-o nevastă și-o trîbuit să să ducă la războiu, și-o plecat și 
le-o zîs : „tu fată să stai colo sus în alei!) şi-ţi dau Uie pe nume 
şi mă-ta să stea-n casă și tu deacolo din alei să nu te mniști și 
să nu-mi fași vo rușine să mă ridă lumnea tot pe mine, și-apăi îm- 
păratu o plecat și numai iacătă că vine o ţîrcoaică °} la împărăteasa 
şi-o cerut o Hr de ptită, da ia io răspuns că nu-i poate da că-i a 
ăleia dă sus și nu vine jos și-atunși ţîrcoaica i-o zîs bătrîni : „ce- 
mi dai că i-o ț-o aduc jos“ și ia i-o zis că-i dă or şe-o şere şi după 
şe s-o învoit apoi ţîrcoaica o “șerut dela împărăteasă tri-zeși de 
cătane și tri-zeși di pahare şi le-o dat la fiecare cîte unu și-apoi le-o 
porunșit să alege iute și fiecare șe-o găsi aia să omoare şi sä ía o 
pcătură de sînge dela așa lighioane 3) să-l pue în pahar şi iute să 
ghină cu iel la împărăteasă și așa a făcut toate cătanele și-o mai şe- 
rut țîrcoaia un pahar cu jin î), şi apăi o mestecat în ăst păhar ăi tri- 
zeș de sînji 5) pe cari i-o adus cătanele și-a trîmes-o pe împără- 
teasă la fată cu ăst pahar ca să înkine o Ur cu ia și împărăteasa 
s-o dus și i-o dat de-onkinat din paharu iei, iar fata i-o dat jin 
de-al iei de-acolo din a! ei şi numa se să vezi mninunea, mninu- 
nilor că din aia mninută fata de împărat o pornit gre şi numa 
jacă că ghine împăratu şi cn o văzu, o gîndit cā ia o umblat 
mnișelind și-o ocărît-o 5), și-o zîs să pleșe-n lume și i-o dat dru- 
mu: cîtă cale-n-părăţiie numa Dumnezu să ștîie și-o plecat fata 
de-împărat plîngînd și-n sărșinată, nu iera groasă, da iera mare 
şi s-o tot dus ia, s-o tot dus pîn șe s-o oprit că iera aproape să nască 


1) Balcon. 

2) Țigană goleţă (nomazi). 
3) Jivină, animal sălbatec. 
) Vin. 

„Picătură de sînge“, 


4 
5 
6) Certat-o. 


www.dacoromanica.ro 


ȚIGANII DIN ROMÂNIA 223 


şi-atunși So făcut ia un bordeiu și aiși a născut ia on copil și nu 
iera nimeni să i-l creştinească, da Dumnezău văzînd-o luat şi pă 
Sfîntu Petru de mînă şi s-o dus la bordeiu și i-o zis feti de-mpă- 
rat: dăni-l nouă să-l creștinăm și fata li-l dă bucuros. Atunși o 
iăcut Dumnezeu o fîntînă cu apă și una cu mnir și l-o botezat și-o ` 
zis Dumnezău că îi pune numele de „Grozăvitu“ că-i cu tri-zeși 
de sînji în iel, și apăi Lo dus Dumnezău iar în bordeiu și i-o spus 
mäsa ") cum l-o botezat și-apăi o plecat. Da să vezi! Groză- 
vitu crește, crește, văzînd cu ocki, așa că pînă sara o umplut sghia- 
bu şi nu mai încăpea-n bordeiu și-o înșeputsă vorghească şi să 
întrebe pe mäsa : „ho maică, de une sîntem, aiși ieşti şi tu näs- 
-cută, ai şi tu mamă şi tată şi de une-ai vint aiși ? Măsa la înşeput 
da să se codească și să nu-i spuie, da Grozăvitu i-o făgăduit bă- 
taie şi moarte kiar. Atunşi ne avînd se faşe ia îi spuse că șinei 
ia şi-i arată scocu 8) pe care o vint pînă la bordeiu şi-atunși Lo 
zîs Grozăvitu : no mamă, io mă duc la părinţii tăi să aduc mîncare 
pe un an de zile, și n-o aşteptat mult și-o plecat Grozăvitu spre 
palat. Şi merje și merje Grozăvitu și toată lumea să-ngrozăve 
te iel şi nu îndrăznea nimeni să-i stee-n cale că şi carele dau pe 
dealături de drum că nu-ncăpeau cu iel. c-așa iera de mare şi numa 
pe drum de-odată să întîlnește c-on crăişor se merjea la împă- 
ratu roşu împeţite că ăsta ave tri fete. Atunşi Grozăvitu i-o zis 
să-l ia şi pe iel că poale i-o fi de v-on folos a crăişoru l-o luat. 
Da cîn a ajuns la poarta palatului, Grozăvitu n-o putut intra 
până n-o stîcat poarta, c-așa jera de mare. Și s-o luat crăişoru di 
s-o dus la ăle tri fete de-mpărat și și-o petrecut cu iele pînă sara, 
şi-apoi fetele s-o culcat şi s-o dus și crăişoru să se culce în casa 
une dormea și împăratu. Grozăvitu în astă vreme se hodinea pe 
niste bîrne ?) în curte, da iel nu dormea şi numa să fășea că doarme. 
Nu departe de iel se aşeza tri cătane şi zişea iei între iei: io să știu 
că-mi ia crăișoru drăguța mnie apăi io mai bdine o omor io pe ia şi 
tot aş o zîs tot, Da drăgutele lor ierau tocmai fetele de împărat. Și-o - 
stat cătanele acolo pînă ge s-o întunecat cu de-abinele și-apoi a în- 
trat pe fereastă în casă une dormeau fetele și le omoară pe cîte-și 
trele şi numa dimineaţa s-o sculat îmipăratu și crăişoru şi-o tot 
aşteptat pe fete să vie şi iele şi să mănînșe, da. tot de jeaba că'iele 





7) Mamă-sa 
8) Plaiu 
9) Lemne 


www.dacoromanica.ro 


224 ȚIGANII DIN ROMANIA 


nu mai vencau, și dacă o văzut împăratu că nu ghin alunși o Ir. 
măs pe sluji să le scoale, da cîn o ajuns slujele în cameră le-o 
o văzut că-s moarte și-atunși o dat alarmă și toată lumea o cre- 
zut că ăst omor numa crăişoru l-o pulut fașe şi deia l-v băgat la 
înkisoare pînă şe i s-o fașe. judecata. Da judecata i-o fost age că 
să-l spînzure de ghiu. Auzind -Grozăvitu că-i închis crăișoru, iel 
s-o luat şi s-o dus la iel și l-o întrebat de șele ze i s-o întîmplat, 
şi i-o spus crăişoru că jel nu-i deloc de jină Grozavitu i-o făpă- 
dut că-l scapă” dacă va lua pe măsa lui si-o mai spus că îi de 
ui ori măi mare și măi vrăjmașe de cît jel. Auziud crăişoru de 
asta nu să învoieşte şi vre măi bdine să moară. Grozăvilu s-o dus. 
- apăi iarăşi la crăişor și i-o zîs:: „Crăişorule mai ie o jumătate de 
şeas pînă să te spînzure, spunem, vrei să scapti și să iai pe mama 
de nevastă, or vrei măi bdine să mori ? Crăişuru îi spune că dacă 
şi ia i-așa de minunată ie-l nu vre s-o ia şi mai iera o mninută pînă 
şe să-l spînzure ş-atunși întrebă iar Grozăvitu pe crăişor de se 
învoieşte la ce i-o spus iel mai înainte. Crăişoru văzind-și moar- 
tea lîngă iel îi dă lui Grozăvitu în scris că da, se învoieşte să ia 
“pe mama ăstuia de nevastă, măcar că ie de tri ori mai vrăjmașe 
de cît hiu-său. Grozăvitu atunși o luat hîrtie și s-o dus la împărat 
de i-o spus : „ho împărate, stai și nu spînzura pe crăişor că nu-i 
icl de ghină, da io aflu pe ăi Jinovaţ şi crăișorului să-i dai drumu 
din înkisoare, da trîbe mai întăi să-mi aduși pe loc întreg cătă- 
nășagu tău, Impăratu ase o făcat și atunși Grozăvitu să dușe și aleje 
pe trii din iei și-i duşe înintea împăratului şi-i întreabă: „Mă 
așa-l că voi ieri aţi zîs unul fieşte care că de cît să vă ia crăișoru 
pe vo-una din drăguţele voastre apăi mai bdine le omoriîţi voi. 
Cătanele văzîndu-se prinse nu mai au Se zîşe și-așa n-o mai spîn- 
zurat pe crăior și în locul lui pe ăi trii nelejuiţ. După aia Groză- 
vitu o luat pe crăișor şi o pornit spre maică-sa și taică-so bătrîn 
ca să ieie merinde pe un an și s-o ducă la bordeiu. Ajunși la bă- 
trîni ici nu numa că nu vreau să-i dea da încă vreau să-i dea ma- 
rea cu sarea numa să scape de iele că tare o băgat groaza în ici, 
Pa Grozăvitu nu ie dă cît o pkită și o sticlă de Jin, da parcă 
iera mninune că de unde loa acolo creștea și nu măi găta. yio 
pornit apăi cu crăișoru către bordeiu mă-sa. După cîlăva vreme 
or ajuns la bordeiu și crăişoru văzînd că mama lui Grozăvitu nu-i 
așe cum i-o spus iel şi că-i frumoasă ca o fată de-mpărat de veselie 


www.dacoromanica.ro 


ȚIGANII DIN ROMÂNIA 225 


și părere bună, o pupă și-o pupă tot une n-o arde soarele. No, și- 
ac o fost 10). 


Observaţiunea informalorului : „Da noi mai știm multe poveşti și cîn- 
teşe colinde și gîșitori delea așa cu Bit, gîşitoarea mé” şi știm strigături 
multe da nu le spunem numa cîn sîntem voioși că altfel le uităm dișeia cîn 
îi mai veni la noi să ne aduși şi vo ţîr de rachiu 11) ca să ne faşem coraj 
şi să ne aduși v-o Ur de dreptate să avem şi noi loc de-al nostu, că doar 
de cîn tot umblăm și pe la dracu şi pe la mă-sa și tot nu aflâm și apăi de 
îi” adușe atunși vom hi voioşi și nu ne-o măi ploua și ţi-om spune multe, 
multe, multe de tot, de vi-ișrutea spune și la alți casă ne cunoască şi pe noi 
sine sîntem și de toate cîte le gîndim şi le fașem noi.“ 





10) Inform. Petre Onea de 50 ani, nu știe carte. Din Dejani Jud. Făgă- 


rap (Face parte dintre R udari). 
11) Vin-ars (ţuică). 


www.dacoromanica.ro 


INTÂMPLĂRI CU STRIGOII 


„La noi a fost un om strigoi, şi iel în curtea lui nu ţînea, 
numai vaci şi boi ; bivoli d-ăştia negri, iel nu țînea.. Şi iel, vc- 
nise vremea că cîn o fost bolnav, o cerut inimă de bou.. O cerut 
cînd o fost bolnav. O zîs că să-i dea inimă de bou.. şi să-l pue cu 
burta-n jos, în copîrșeu ; ie. Aşa.. a fost la noi. Ş-aşa feşori lui, 
oameni n-o vrut să-i dea (inimă de bou) şi-aşa l-o-mormîntat ca 
p-on om de-iestelanţ. L-o-ngropat, şi iel, la o săptămînă două, 
o ieşit dîn pămînt. Poate că o ieşit la trei noapte, da iel s-o-ntilnii 
c-un moş al meu — la două săptămîni, pîn pădure.. și-o strigat 
că iera forţat : ce măi fărtate ? Ş-a treia oară cînd s-o uitat îndă- 
răpt, l-o väst. Şi iera c-o pălărie mare şi c-o zeghe-pînă-n pà- 
mînt. Şi-atunşi, cînd l-o văst, n-o zis nimic şi s-o dus acasă moşșu- 
mi-o : avea vo douăzeci dă toporîşti în spate... 

Dac-o venit acasă, femeea lui o spus la fete : tu fetelor, da-ţi-i 
ceva mîncare. Bătrînu o zis că nu-i trebue.. că s-o speriat. O zîs 
numa dă două ori s-o speriat în viaţa lui — iera dă noozeci dă 
ani — şi ice, nu-mi trebue dămîncare. 

Ş-așa băieți lui, o tot spus la oameni, că uite tată-mi-o s-o 
tîlnit cu omu-ăla.., cu fărtată-so.. 

Și ieu m-am întâlnit cu fărtată-mi-o. Dă trei ani jel o fost 
mort în pămînt: murea toţi boi-n sat și oameni s-o-ntilnit cu 
cutare om și Lo desgropat oamenii. Și cînd s-o dus, Lo aflat viu. 
Sta uite-așa... în cur cu tigarea — şi zice că iera roșu cum ie focu.. 
Pä urmă l-o-nţăpat cu furcoiu ș-apoi o murit și n-o mai murit 
boii pă la oameni'“.. 

Pä moșu-mi-o l-o chemat, Ion Răbeca... 


Dela Gh. Costea 31 ani. Ştie carte. 
Din Dejani. Făgăraș. (Rudar) 


www.dacoromanica.ro 


GHICITORI 


Gică tu gîcitoarea mea : 
Mă duceai la cocoana-i dă sus 
Şi veneai la ai dă jos— 
Să ceu carne fără os. 


(Scoica) 


zb 
by 


Gică tu gîcitoarea mea: 

Jeu am un cal; 

"Tot el să cacă, tot el rîneşte. (S/redelu) 
D 


Gici tu gîcitoarea mea : 
Căciula firtatului în mijlocu satului. 
(Biserica) 


Ei 


Gică tu gîcitoarea mea : 
Ce nu e trei în lume-asta ? 


(Feru măduvă n-are, 
Punte peste mare nu ie, 
Scară la Dumnezeu au ie, 
Si astea-s trei) 
+ 
Cică tu gîcitoarea mca : 
Mă suiai înt-un plai 
Văzui o miie dă ursari. 
(Familia cu copii la masă). 
s 
Gică tu gîcitoarea mca : 
Ce-i în tufă nu răsuflä 


w 


(Ouăle) 


Gică tu gîcitoarca nica: 
Sus copaie, jos copaie 
La mijloc carne dă oaie. 


(Broasca) 


Gică tu stîcitoarea raca : 
Trapa, lapa-n chipăruş 


Ja chipr 1) (Lup) 


ki 


Co tu gicitoarea mea: 
Pizda ta în fruntea mea; 
Coaili mele-n miin-l: tăle. 
(„Cînd smulge (mulge) vaca, 
oaia, nu stă cu fruntea-n 
iei ? Și coaili nu e GR ?) 
4 SE 





Gîci tu gîcitoarea mea: 
Dinainte baguţi-o 
Dindărăt direguţi-o 
(„Uile, cîd bag picioru-n opinca, 
din dăral, o string cu nojița). 
a 
Gică tu gîcitoarea mea: 
Un vițăl dă piele? 
D 


(Luleaua) 


Gîci tu gtcitoarea mea : 
Am patru fete, S 
Si-aleargă una dup-alta 
Și nu să sosește niciodată. 
(Roatili la căruţă) 
D 
Gică tu gîcitoarea mea : 


Am o vacă bălaie, 
-o mulge cu scara, 


~ O-mpărţesc cu toată ţara. 


(Luna cînd o vede toată lumea). 


+ 


Gici tu gicitoarea mea: 
Am un cal, 
Cînd îi iau şaua. 
1 să vede maţili ? 
(ronn cînd îi iai coperăşu să 
vede lot în iel). 
Di 


D 
Gici tu gicitoarea mea : 


Am un bou, 
Cînd să culcă, nu raai crește iarbă. 


(Focu) 

zk 

Gîci tu gîcitoarea mea: 

Ungur înarmat, 

Trece marea fără vad, (Racu) 
a 

Gică tu gicitoarea mea : 

Prooroc dîn piatră albă ; 

Iel cînd prooroceşte, 

Toţi morţi-nviază (Cocoşa) 


EL 


1 Dela Rudarii din Bughea de sus. Muscel. 


www.dacoromanica.ro 


228 


Cică tu gîcitoarea mea: 

Am un vităl, îl tai la cur, 

Aid 

Că capu nu ne trebue  (Castravelele) 


Ei 
Se 


Gică tu gicitoarea mea: 

Sei mai mare di cît casa, 

Și verde ca matasca, Şe-i dulce ca 
mierca Şi-amară ca fierca ? (Nucu) 


Gică tu gîcitoarea mea : 
Oală dă lemn şi coperișu 
dă carne ? (Privala) 
+ 

Gică tu gîcitoarea mea : 
Am o oală dă pămînt 
Cu gh dă lenn, și suge 


(?) 


EI 


Gică tu gîcitoarea mea: 
Am două fete, 
Să spală și ziua şi noapiea 
i nu să face albe dă loc 
(Roţile la moarà) 


Gică tu gicitoarea mea : 
«e trozneşte-n inimă ? 


şt 
Ze 


(Cheea-n lacăt) 


Gică tu gîcitoarea mea : 
Mama stă și tata-ă dă (Piua şi pisălogu) 


ȚIGANII DIN ROMÂNIA 


Gică tu gicitoarea mea : 
Lunga mea-n gura ta. (Tîlvu-n butoi).= 


Gică tu gîcitoarea mea: 
Ce ie dulce şi mai dulce 
Și pă taier nu să-taic? (Somnu) 
(Dela Rudarii din Muscel) 
și A 


Gică tu gîcitoarea mea: 
O felie de pepene — 
Intr-n pizdă repede. 


(Suveica] 


Gică tu gicitoarea mea: 
Mă syi în pod — 
Mama m-apucă dă nod. 
(Uslturoiu cînd îl rupi din legă- 
tură, din gura podului). 
zk 


Gîcï tu gîcitoarea mea: 

Ce şade ţapăn între ismene? 
(Răschitoru cînd dapănă kirele 
pă iel) 

Dela Rudarii din Gura Bughii 
(Schitu Golesti Muscel — Infor- 
mator Joniță Tăleraru 89 de 
ani — nu ştie carte). - 


www.dacoromanica.ro 


O INTÂMPLARE CU UN PAHAR FURAT 1) 


(Material cules dela Ţiganii de cort) 


A fost un fecior romîn din Sărata. Ş-am avut vo... de pahare 
la popa din Porumbac cu la Mandeal. El le-o adus acasă la el... 
El n-o fost asigurat. O avut o slugă și-a ținut-o un an dă zile. 
La termen, tot s-o suit în podu cu grîu. Popa a fost ţinut paharele 
în pod, într'un coş cu grîu. Sluga luat unu la plecare, Popa nu 
ştia... Şi sluga l-a adus într-o iesle unde dormea el... 

Acuma noi cînd am venit, c-a fost o răscoală (conversiunea) 
ne-am ridicat pabharili... Paharili-au fost date batrînului (popă) 
care-a murit. Preuteasa fără să ştie.. lei avea 10 martori. La dat 
termen o lună dă zile d-a căutat şi pă la Bucureşti, pă la bănci, 
argintari.. Nu le-au găsit... Preuteasa credea că le-au luat iei ca 
să nu-i dea bani.. 

Paharu n-a fost al ţiganului cu pricina, ci împrumutat. (N'a- 
vea bani. Se ajută fără înscris, cu martori...) Al cui iera paharu 
cerea 1.000.000. Nu valora un milion da 500.000 valora... Amîn- 
doi ţigani se interesa — da ăsta îi cerea, pentru unu cerea două... 
pahare. 

S-o băgat ţiganii pîn lege. Declară la judecător... că i-a fost 
dat ca să-şi facă necazu, nu ca să le dea, fară să grijească... Am 
atîtia copii... 

La nouă ani de zile, la avocat i-a făcut așa că la un an dă 
„ile dacă nu să găseşte să-i dea 500.000. După un an dacă trecea 
numai o zi, avea să ia 2 pahare. La nouă luni de zile s'a aflat la 
un fecior din Sărata... i 

Cum s-o aflat? O picat un ţigan de-al nostru la un om dîn 
sat şi-a povestit (Gheorghe-a Gritului) și astă.. prin iel s-o aflat... 
Mai avea ţiganu 3 luni dă zile... avea opt pahare airlea... 

Cînd, se duce ţiganu să-i dreagă o căldare.. Rumînu: măi 


1) Irfcumator Nicolae Danciu, din Scoreiu-Ţara Oltului, de 57 ani. Nu 
ştie carte. 


www.dacoromanica.ro 


230 ȚIGANII DIN ROMÂNIA 


Danciule ce-mi dai tu să-ţi dau ieu ceva. Da ala numai pentru 
voi ie dă folos.. 

— Ce să-ţi dau? 

— Imi dai 2000 (..ca să spue) Ieu te duc la cineva şi ţi-arăt 
ceva. Un pahar de-argint. 

— Dacă-mi ceri două mii, două-ţi dau — cu condiţia dacă-mi 
place paharu. Mă, că-i dă tine.. 

Fecioru cine l-o luat a plecat în armată şi-o rămas mumă-sa. 
Să duce la hătrînă şi grăește cu ia.. Ce cere ? Cere, şase mii lei. 
Da dă unde l-ai? Zice dă la București (un motiv). Bine, ţiganu 
l-o văzut (O fost fomeia săngură)... Dacă să ştia că ce-i, nu să 
mai făcea oarbă... Şti unde-o fost ? Lo fost făcut un acoperiș dă 
lemn, ca cum bagă mortu, pus într-un corn de laiţă bătută cu 
cuie... (Mumă-sa a spus că nu şti dă iel). Ia cleştili a dăsface, 
țiganu a rămas (tablou) lemnit... (L-a recunoscut). 

Bine, cu putere nu putea să-l mai ia... avea martor: Gritu 
rumînu... O dat în tîrg... — Ce să-ţi dau lele ? 

— Să-mi dai şase mii dă lei... Nu că să ieşi afară (!) 

Lele... apăi cum vrai să mi-l laşi ? Zice, ieu ţi-l las cu cinci 
mii da să-mi faci și-o cupă dă băut apă. 

La jăndari... I să spune povestea paharului, o lăsat jăndaru da 
distanţie. 

Lele, cum vreai să-mi lași paharu ? Rumînu i-a dat cu mătura 
la Danciu... No ice: ia adă-l să-l mai văz odată (!) Jăndarii, o 
picat. 

— D-unde l-ai? Măi ie-al tău? Că l-o adus din Bucureşti. 

— Ce-i baiu, ţigane cu paharu-ăsta ? O avut și-o Or de belet 
pa curu lui (paharului). O legat-o pă rumînă și-o dus-o la Porum- 
bacu. O adus ţiganii și-au pus mărturie. Şelu îi repede două pălmi. 
(Tăgăduia, spunea că ie dîn Bucureşti). 

Preuteasa, a-ngheţat. Să cadă preuteasa la belea...să-i plă- 
tească. spesele.... zece mii lei dă-l-a căutat... L-a dat la lege... Ma- 
ma feciorului ia două luni înkisoare ; ţiganu o iartă (declaraţie) 
— rămîne chestia cu preuteasa. La-nchinat dracului ; l-a iertat 
şi pe slugă... 

La Crăcin a venit acasă în concediu. Ţiganu-a dat slujbe la 
călugări ; pătru popi ; pă la nevoi d-astea... ca să se dovedească... 
Cînd o ajuns acasă, o şi picat de-o murit. 

In Arpas, a tras pîra înapoi. 


www.dacoromanica.ro 


De-ale lui sînt ceste căși 
Așa multe minunate 

Cu fereștile-nzîuate 

Dä dîn-untru poleite 

Dä dîn-afară zugrăvite. 

La miljocu curților 

Este-o masă de mătasă 
Dar la masă cine-mă șede! 
Sade bunu Dumnezău ; 

S-a doilea corn de masă 
Sade Maica Precista 

Da treilea corn de masă, 
Şade Ion-Sînt-lon 

Nănaşu lui Dumnezău; 

A patrulea corn de masă; 
Şade gazda ceai frumoasa ; 
Tot înkină cu-n pahar. 

— Dă-mi-l mie paharu! 
— Noi paharu nu l-om da, 
C-asta-ă dar dă la nâşă 
Că dă mic m-o botezat 
Dă mare m-o cununat. 

În buza paharului 

Scrisă-ă floarea raiului 
Şi-n fundu paharului 
Scrisi-ă spicu grîului. 

Să-mi fi gazdă sănătoasă 
La mulţi ant mai veseloasă, 
Să ne dai cinste frumoasă: 
Un colac din grîu curat 
Și-o peciie de porc grasă 1) 


EI 


Colo-n sus şi mai în sus 
leste-o piatră răzimată 
Da pi piatră cine șade? 
Sade Maica Precista 


COLINZI *) 


Cu fiuţu mic în brațe. 
Fiu-şi plinge, tînguește 
Mamă-sa din grai grăieşte : 
Taci fiule nu mai plinge 
Asta-i sara mare 

Sara de Crăciun 

S'o născut un fiu 

Din Maikă curată 

Trup fără de păcate 

Doi îngeri din ceri 

La ia şi-o venit 

Fiu l-o cerut 

Dă-ni-l nouă Maikă 

Noi să-l botezăm 

Lor că li l-or dat 

În poală l-or lăsat 

Lia rîu l-or plecai 

In apă l-or spălat 

In vin l-or botezat 

In mir l-or miruit 

“us nume i-or pus 

Sus Christos de sus 

Cor să stăpînească 

şeriu şi pămîntu 

şi pe noi d-arîndu 2) 
Bcoală gazdă nu durmi 
Că nu-i timpu de-a durmi 
Că-i vremea de-ampodobi 
Gazda-n sus ni s-a sculat 
Miătura-n mînă a luat 
Curțile le-a măturat 
Când a fost la îsprăvit 
Jute tată ce-am găsit? 

D am găsit un bob de aor 


*) Merg câte 4-5; „oameni” de-o parte şi „boresele” de-o parte. Co- 
lindă noaptea toţi. şi oamenii mari. Când îi Crăciunu mare, mergem în jos 
— cu colinda la primar şi la Anu Nou, mergem în sus; dă la popa Lazăr 
A 
în sus, 


Cei din sat, prieteni la prieteni — „că ne dă sara făină, pitä — cît-o 
tîr de piiă. Şi-o sticluţă de vin ars s-o tragem şi noi su nas”. PI 
1) Int. Floarea Lungu 36 ani. Nu știe carte. Din Sebeș — Făgăraş. 


2) Inform. Hurduzău Gheorghe, Lisa-Făgăraş, 31 ani, nu ştie carte, 


www.dacoromanica.ro 


232 ȚIGANII DIN ROMÂNIA 


Să mi-l facă d-un inel 
„Ce-o mai rămânea dîn iel 
„ Să-mpă țîm pă la săracă 

'Să ne facă loc în rai 
Unde-i raiu luminos 

Sub poala lui Hristos. 
Ziua de azi la mulți ani! 


a 
La o masă rotilată 
Şade Maika prea Curată 
C-un pahar galben pe masă 
Tot înkină și-n suspină 
Ingeri la ia-și venca 
— Ce ţi-e măikulița mea? 
De tot înkini şi-n suspini ? 
— Cum să nu-nchin să suspin 
Că sunt oameni pă pămînt 
Să scoală dă dimineaţă, 
Nu să spală nu să roagă 
Şi-mi pleacă la făgădăii 
Huduind pe Dumnezău 
Nu le frică c-oi trăzni 
Sai trăzni soh fulgera ! 
Da mi-e milă de prunci mică 
Că-mi rămîn prea necăjiţi 
Ha tu Evă mere, pere 
Bă naşti prunci cu durere 
Şi tu şarpe afurisit 
Să te tirii pe pămînt 
Să stai pe măr colăcit 3). 
* 
De-ale cui sînt ceste curţi 
De-așa nalte minunate 
Lerui Doamne 
Cu  ferestriele-n-ziuate 
Ce din-untru zugrăvite 
Pe din afar poleite 
Lerui Doamne 
In miljocul curților 
leste-o masă de mătase 
Da la masă cine-mi şade? 
Lerui Doamne 
Şade bunul Dumnezeu 
Sal doilea corn de masă 
Șade-s doamne, 
Cine şade ? 
Lerui Doamne 
Sade Ion-Sînt-lon 
Ș-al treilea corn de masă 
Şade-s Maika Precesta-re 
Lerui Doamne 
Tot închină cu-n pahar 
Dumnezău din grai grăia 
Ce, dă-ne nouă paharu 
Lerui. Doamne, 


Maika slîntă așa zicea ` 

leu paharu nu Loi da 

C-astu-i dar dela nașă 

Care de mic m-o botezat 

Lerui Doamne 

De mare m-o cununat 

Si-n toarta paharului 

Scrisă-i floarea soarelui 

Să fi gazdă sănătoasă 

Să ne dai cinste frumoasă 

La mulți ani mai veseloasă. 
* 

Doi boeri bătrîni 

Domnului nostru 

Pă cum s-or rugat 

Dumnezău le-or dat 

Domnului nost. 

Jeste-un pom frumos 

Mere lin cădea 

Gazda le-a strinjea 

La copii le da-re 

Domnului nostru 

De-a să salinda 

La uşe de rai 

La fector dă crai 

Colea-n jos şi mai în jos 

Jcste-un strat de busuioc 

Cu cărare la miljoc 

Domnului nostru 

Da cărarea cine-o face? 

Tot un bou mai roșior 

La comte rotunjior 

Domnului nostru 

Dar în coarne ce mi-ș poartă 

Poartă-un legăn de mătase. 

Dar în leagăn cine-mi şade 

Şade jupâneasa gazdă...*) 
2 

Să fie de bine 

La mic şi la mare 

La toţi ce se află 

Intr-as adunare 

Poftiţă sănătate 

Dragoste în casă 

La toţi totdeauna 

Şi inimă bună 

Sus la d-umbra la doi nucă 

La adumbră cin-dumbrea ? 

Dumnezău că mi-s prînzea 

— Hai Petreo cu noi la prînz 

— Numa Doamne îți mulțumim 

Că n-am venit să prînzim 

Am venit să povestim 

la-ţi tu Petreo biciu-n mînă 

Şi te ia pe rîu în sus 


3) Inf. Babonca Gheorghe, de 5) ani din Lisa-Făgăraş. Nu ştie carte. 


„__ 4) Comunică Gheorghe Rudar din Șinca Nouă, (Țara Oltului) de 42 
ani, Nu știe carte, (Rudar). 


www.dacoromanica.ro 


ȚIGANII DIN ROMÂNIA 233 


Tot trăznind şi fulgeriad 
Cum să facă munţi-nalţă 
Iuda s-o înspăimînta-re 
Ce-o fost bun tot și-o luat 
Scăunaș de judecie 
Beţigaș de otinjie 

a 


Trei crai dela răsărit, 

Cu steaua a călătorit 

Steaua nainte mergea, 

Tomna-n rai să ascundea 

La miljocu raiului, 

Mese-n tinse 

Jeţuri scrise 

Da la mese cine şade? 

Sade bunul Dumnezău 

i-l judecă pe Adam 

— Mäi Adame, moș Adame 

Slobozirea-n rai ț-am dat, 

Din tot pomi să mănîncă 

Numa din pomu cel Sfînt, 

C-ala ieste mai oprit. 

— Odată Doamne c-am greşit 

C-am durmit şi n-am ştiut 

Măru-n gură mi-o slujit 5) 
* 


Eva care-a fost mireasă 
Da cui moartă după masă 
Supt un plopom de mătase 
Mirile nu şo-n crezut 

Pînă n-a fost de-o văzut 
Mirili cînd o văzut 


LĂMURIRI 


Oblu-n ghenuchi o căzut 
Adă-mi soacră teilă 

Să-mi dăscui cămărili 

Să-mi iau dzioldză de cel subţire 
Să ştiu c-am fost şi ieu mire 
Să-miă-au dzioldzi de cel mai lat 
Să ştiu c-am fost însurat 

Pă mormîntu Evi mele 

Busuioc şi caronjele 


Venită din anu-ăsta. Am auzit-o dă 
la borese. A murit boercasa care a des- 
cîntat-o,.. Tot băeșiță a fost, Noi nu 
putem ști, tinereţili... 


* 
Umblă maika după fiu 
Raza Soarelui, ce fiii 
Tot umbă și întreabă 
N-aţi văzut pe fiu sfînt? 
Ba noi poate l-am văzut 
Da noi nu l-am cunoscut 
De cunoaşte Lat putut 
Că ce-i fața fiului 
Scrisă-i raza soarelui 

Şi pe cei doi umerei 
Duce doi luciferei 

Maiko dacă ieste-aşa 
Noi ți-aducem veste rea: 
Dă la poarta lui Pîrlaz 
Restinit pe lemn dă brad 
Maika plinge a se fringe 
Inima îi luată-n sînje 6) 


Învață unul dela altul, Il cîntă cu toții şi imediat îl învaţă — vorbele 


se spun pe orice melodie le poţi 
„Descîntece nu prea ştim aşa“ 


(obiinui),... 
„ıı Fac ison din buze la fluer (doi ; unul 


de-o parte, unul de alta). O bătrină cu doi dinți, la cintecul cu ison, spune: 
„eu sînt bătrină, nu să mai mişcă vătămătura”),..... 


„Roata morii se-nvirteşte 


tac, tac, tac..." Cind am fost ieu n-am auzit d-astea" (o bătrină). 
Le plae cîntările din Vechiul Regat: „piaţa mică, piaţa mare...“ ete. 





5) Inform. Floarea N. Moisin din Arpaşul de Sus Jud. Făgăraș de 28 de 


ani. Nu ştic carte, 


6) Il cântă un grup de 7 persoane. toţi odată. Informator : Stanca 
Ghera, băeșiţa din Opera (Țara Oltului) de 49 ani. Nu ştie carte, 


www.dacoromanica.ro 


OCUPAȚII (texte) 


„Corfele le faşem din lemn de alun aşa că luăm două hire 1) de alun 
groase aşa ca două dește și fașem din iele două sercuri pe care le punem 
unu-întaltu curmeziş și le legăm bghine cu prășă de alun așe ca să nu să desfacă, 
După se asta îi gata apăi pupem spătezele ș-apăi ne apucăm să îngrădim cu 
nuiele de răkită, or cu prăşti de alun, așe fel ca să gătăm cu împletitu tocma 
la mniljocu corfiţi. Așe cu două șercuri groase fașem corfele cu o sîngură 
toartă. Alca ze le împletim cu nuielă de răchită, odată! le fașem, cu numa 
treşem odată cu mîna pestă nuia și, și putem împleti cu ie, numa atîta trîbe 
să hie lemnii moi, să nu hie uscate, de alea care le fașcm cu prăști de alun, 
apăi lucrăm cîte o zi întreagă, cîte un om mare numa la cîte o corfiţă, Prăş- 
iile li-e fașem age că luăm o bateală de alun, lungă aproape de doi metri 
şi groasă cam cît deştu-ăl mare ş-apăi așa cam la o schioapă dela capu al 
gros, înșepem a cresta cu cuţăteșu or cu brișeagu așa, numa o ţîrică în lun- 
jime 2) şi în grosime 3), şi-apăi înşepem a îndoi de băteală care măi înainte 
o fost curăţită de frunze și nuiele cari-o crescut pe băteală și-apăi praştia 
să desfaşe așe sîngură pînă în capătu băteli. După şe am scos prășile, apät 
ne apucăm și le curăţăm cu cuţitu şi p-o parte și pe alta și-apăi iute ne-apucăm 
și îngrădim cu iele ca să nu să usce, că atunşi să rup şi-apăi n-am făcut 
nimnic. Măturili le faşem din smnicele de măsteacăn pe care le-așezăm mai 
mult la un loc și după se le-am ascuţit la capătu gros, apăi le prindem 
întrun șerc făcut din prăști de-alun. Șercu-ăl mai întîi îk punem chiar în 
partea ai mai de sus a mături, apoi mai punem încă vo două or trei şercuri 
din şe în șe mai jos. Fusili le faşem din lemn de răkită. După șe--am cioplit 
lemn şi-am dat forma fusului apăi le punem să le uscăm în partea de dea- 
supra a unui fel de coşar sub care noi fașem foc. Lemnu, care ne tribue 
noi îl adusem de departe, o hi măi vo șaispreșe kilometri de as 3) și-apăi 
mai trîbue să și plătim, că dăm un leu pentru fiecare hir de-alun. 

După șe-am făcut mai multe corfe şi mături, apăi cu un căruşor tras 
de cîte-un căluş ne dușem pe sate să lä vindem. La vîndut ne desem mai 
ales Duminica și-n sărbători, că atunși găsim și noi pe oameni acasă, de alt 
licl, în zî de lucru sîntem și noi uni care putem merjc, merjem în pădure, iar 
care nu, poate apăi fașem corfe or mături, or fașe fiecare ge poate, da cu 
tot tribe să lucre că de nu atunș îi rău. 

Cu marfa noastă merjem şi pînă la tri-zăși de kilometri departe dela 
noi și pîn satili rumîneşti strigâm: „Luaţi-vă corfe şi mătură nevastă”, iar 
cîn ne dușem pin hăle săsăștă apăi zîşem : „jupîneasă” în loc de „nevastă“. 
Apăi ne dușem cu marfă și în Făgăraș, cîn ie tîrg marie și tîrg de săptă- 
mînă 5). De vîndut vindem pe bani, pe făină de cucuruz, pe slănină, pe tulei, 
pe Dn or pe v-o hăiniţă că sîntem goli și noi ca șerki — și pe alte halea pe 
şe putem și noi 5)”. 

Injormator Petru Onea de 50 ani ne- 
știutor de carte, Din Dejani-Făgăraș. 





din mușunoaie 
de Vineria 


www.dacoromanica.ro 


OBICEIURI (texte) 


` Apăi de obișeiuri se să eem, da noi n-avem Seva de făcut să zişi 
vă doar așe ni datina făr tare puțînie lucruri, hincă noi sîntem și puţină și 
pre săraşiă, Sărbători ţinem și noi alea pe care le ţîn și sătenii 1). Noi n-avem 
călindar că niet nu ştim citi nişi unu din noi şi nișă coptii, că nu-i putem 
trîmite la școală, că iarna n-avem cu sei îmbrăca și ni frică că ni mîncă 
lupti, că vin pînă aişa în cătună și să plimbă ca la iei acasă. da deia noi și 
fără călindar tot știm cîn îs sărbători că auzim dela oameni, (din sat) da 
aoi nu ştim kiar bdine cum vin una dup alta. 

Coptii ni botează părintele cu apă sfîntă la biserică, ca și pe-ai să- 
tenilor. După se adușe coptilu la bordeiii apăi șine-i măi cu stare ăla 
apăi fașe o Or de masă sat chiamă pe nași șineamurile de-aproape tare, 
ier şine nu poate apăi mai Dese și-aşa. Noi nu prea avem noroc de toţi 
coptii, că ne mor de mniși. că de multe ori iarna ni se gată lemnile st cum 
sîntem departe de pădure le cam cruţăm şi-aşa ne răcesc coptii — cîte-odată 
şi-ăi mari — se beiejesc și mor că noi n-avem bani să-i dușem la doftoru 
şi să li-e luom liacuri. Sîntem săraşă liptiţi cîn îi aviem mniși și sărași sîn- 
lem şi cîn trîbe să le dăm drumu, că nu putem să li-e dăm de cît cîte un 
rînd, două or ot de skimb 2), cuţitu și traista și-apăi nila Domnului cu 
iei. Da şe să fașem că n-avem sc, că tot age ni-o făcut și nouă părinţii noștri. 
La o nuntă aviem şi noi tot alea datine ca și Rumîniï : vine mnirele și șere, 
mnireasa dela părinţii iei şi-apăi dacă lor le plaşe de iel atunși apăi 
i-o Făgăduicşte. Dacă nu i-o făgăduește şi părînţii nu vreau de loc să i-o de 
şi la fată încă-i plage tare de fişior apăi să iau amîndoi și fug de-acasă și-și 
fac de cap, apăi dela o vreme să-ntorc că n-au. se singuri și-apăi părin- 
ţii şe să le facă că nu-i poate omori dacă iei să plac a coa 3) să-i ierte, 
De la împreunaria 4) care să fașe cu treabă bună, apăi avem și noi tot ăle 
datini kiar ca şi Rumiînii numa că nu putem fașe age mare tămbălău. Ne ke- 
măm şi noi nemoșeagurile de pîn Copășeli 5), Breaza, Lisa, Ucea 6). Arpaș, 
Cîrţişoara. Sebeș şi cîte unii avem neamuri pînă acolo-n colo cătră Săbghi 1). 
pe la Guşteriţa, la Caştior, Daia şi dacă putem le kemăm și pe-alea. De- 
altfel noi avem neamuri-așa mai departe în multe locuri, că ni să pare nouă 
că mai de mult eram noi în Munţi Apuseni a de pe-acolo om hi vint aişă, 
şi că acolo strămoșii noștri scoteau aur de-ăla scump, de-atunși de dn 
am ghint de-aiși nu ne-am mutat, Da di ze om hi vint aişi asta n-o știm. 





1) Dejenari 

2) haine 

3) trebue, caută 
4) căsătoria 

5) Copăcel 

5) Ucea 

7) 


Sibiu 


www.dacoromanica.ro 


236 ȚIGANII DIN ROMÂNIA 


Cununia tinerilor să faşe la notaru şi-apăi la biserică. După ze s-o făcut 
cununia, apăi se întorc la bordeie şi-acolo sînt puși la masă unde-şi dă. 
nemoșagurile or ostaşi cum le zîsem noi la nuntaşi șinste bani or se pot — 
mnireasi și apăi miuch și-și petrec toată ziua. Mai totdeauna vin și săteni 8) 
să ne vadă că le plașe cîn ne văd hiind vieseli și jucînd, şi jucăm nu ne 
uităm că n-avem trimbghiţă şi dobă și că avem numa fluere, Apăi 9) după 
şe s-o gătat şi cu ospăţu, apăi tineri să mută în bordeiu făcut mai dinainte 
pentru iei. Câte-odată ghin (sort de-a-lor noștri şi de pă în alte sate şi ne 
şer fetele de neveste, şi-apăi li le dăm dacă credem de hdine. Apăi la morţi 
încă avem tot dalinile pe cari le au Ruminii, După se înainte de moarte 
am spovedit și grijit 10), apäi îl spălăm şi-mbrăcăm frumos şi-apăi îi fașem 
şi noi o slujbă de iertare ca la toţi morţii și-apăi îl petreşem cu toţii pînă 
în progadie 11) şi-l îngropăm acolo mai către fundu progrăzii %). 


*) Informator: Adam Onea de 56 anè 
din Com. Dejani — Figăraş. 





$) Dejenarii 
9) Apoi 

10) cuminecat 
11) cimitir 


www.dacoromanica.ro 


CONDICA ȚIGANILOR DIN ȚARA ROMÂNEASCĂ 
PE ANUL 1837, DUPĂ VĂTĂŞȘII 1) 
(CARTE DE VĂTĂȘIE) 


4 

1. Fieștecaic cetaş este dator să cinstească pe zapciu i vătalul său. să 
plateasca birul ce este așezat în foac subpt iscălitură şi pecetea noastră, 
sa-şi ia negieşit răvaș dela zapciu sau mertic dela vataf pentru banii xe vor 
da, şi de vor avea bănuială că plătesc mai mult, să meargă cu foaea la cei 
ce vor şti carte cu apropicre ca să sc adcvereze. 

2. Fieștecare cetaș are să dea câte parale douăzeci văteiului şi parale 
douăzeci călarașului i ceva şi de-ale mâncării când vor veni să le ceară hi- 
rul, însă nici zapciul nici vătaful nu are voe să le ceară băutuii și să facă 
cisle prin conacc, ci să să mulțumească cu puţină mâncare ce va găsi la 
casa cetasului, iar acel cetaș care va plăti odată birul său nu va mai fi 
daior sa hranească pe zapeiu și vătaf, 

3. Oricare cetaș va cerca vre-o supărare peste banii cei legati în voc 
“sau bătae fără vină ori de catre zapciu sau vătaf, volnic este să-și [aci bună 
dovada dela fața locului şi să viie aice la curtta noastră și își va alla drep- 
tatea şi despăgubirea, 

4. Nici un cetaș ori văduvă sau lată nu sunt slobozi să a alţi ţigani 
streini decât numai de ai noștri şi de-ale nostre mergând mai întâi la zap- 
ciu lor ca să ia răvaș de cununie, pentru care răvaș nu are să plătească 
mai mult de cât taleri unul. 

5. Oricare "văduvă sau fată va merge după ţigani streini va plăti bir 
pe tot anul câte talere douăzcei și să vor trece din josul foii, supt a noastră 
iscălitura ; iar când se va înstreina și nu se va găsi, una ca accea, atunci vor 
plăti părinţii sau cea mai de aproape rudenie fiindcă au îngăduit o înstrei- 
nare ca aceea. : 

6. Oricare preot va cununa pe unii ca aceia fără răvaşu zapciului ca- 
sei noastre. se va lipsi de datoria preoţiei după poruncile Sf. Mitropolii. 

7. Holteii ce se vor însura vor merge îndată la zapciu lor i vătaf, la 
ori care va şti că ceste cu apropiere ca săl treacă dinjosul foii supt a noa- 
Stră pecetie cu taleri cinsprezece, și aşa va plăti bani, iar întralt chip să 
au dea nici zapciului nici vătafului vreun ban, că-i mănâncă numiții și nu-i 
arată la casă; apoi de sc vor dovedi, vor plăti al doilea alţi bani, fiindcă 
mu au ascultat porunca şi au dat bani fără să vază prin alți streini, că sau 
árecut în [oae și să ia răvaș dela zapciu sau chertec dela vătaf. 

8. Fiecare holtei ce va ajunge în vârstă de optsprezece ani va urma 
asemenea cu plata de taleri cincisprezece, iară până nu se trece supt a 
noastră foae cu pecetie, să nu dea nici un ban. 





1) V. Acad, Rom. Mss. 4332. Condica Țiganilor pe leat 1837. Secolul 
al XIX-lea, în folio, foi 90 


www.dacoromanica.ro 


238 ȚIGANII DIN ROMÂNIA 


9. Nici un cetaș, din ceiace se mânca de zapcii sau de vătaşi, să nw 
dea nici un ban de acum înainte până nu se va încredința că se va trece din 
josul foii cu a noastră pecetie. Câţi fugari să vor întoarce la urma lor, ase- 
menca să urmeze, şi după ce se vor încredința prin alţii streini ce vor fi în 
apropiere cu ştiinţă de carte şi vor lua răvaș dela zapciu sau vătaf, aşa vor 
răspunde birul lor, iar într'alt chip să nu dea nici un ban, ci să vie să se 
arate la curtea noastră și toţi câţi bani îi vor fi mâncat zapciu sau vătafu, 
să vor îndatora numiții să-i întoarcă până la un ban numitul ţigan înapoi. 

10. Nici un ţigan de-ai casii noastre nu este supus la nici o gloabă de 
către zapciu sau vătaf, nici la vre-un plocon, după relele moravuri ne-am 
încredinţat că au urmat unii din zapcii și vătaşi ai noştrii. 

11. Nici un holteiu până nu va fi în vârstă de optsprezece ani, nu este 
dator să dea nici un ban bir, ci va fi spre ajutor părinţilor lui. 

12, Nici o văduvă nu este datoare să dea măcar un banu biru, sau să 
primească în gazdă pă zapciu sau vătaf, ci îndată ce va murisoțul să meargă 
la preotu satului să ia .ăvaș cu leatu și ziua (în) care au murit bărbatul săw 
şi unde Dau îngropat, şi acel răvaş al preotului să'l iscălească şi de arendaş 
sau stăpânu moșiei și să'l adevereze şi suptcârmuitoru acei plăşi și va D scos 
numele bărkatu său din foae şi va rămânea ncsupărat,. 

13. Oricare cetaş va trece peste ani șaptezeci, va fi ertat de bir cum 
şi cei întru adevărat nevolnici și nevrednici de mici o muncă însă prin bune 
dovezi iară nu după arătarea zapciului sau vătafului. 

14. După poruncile înaltei stăpâniri, ca toţi ţiganii să să aşeze pe fr 
moşiile stăpânilor lor, să face cunoscut locurilor unde să pot așeza ţiganii 
casei noastre, adecă la Potlogi, la Obilești, la Sărulești, la Negocşti sau Bră- 
neşti şi la Mogoșoaia, moşii ale casei noastre, iară nu într'altă parte căci, care nu 
să vor muta să sic că-i vindem, 

Aceste mai sus arătate ponturi şi această carte ţi să dă la mâna ta 
vătaşc cutare. Eşti dator să le faci cunoscute lieşcăruia cetaş din vătășia ta, 
puind pe oricare va şti carte cu apropiere ca să le citească, și bine înţele- 
gându-l să iscălească în dosul acestor ponturi puindu-şi numitul cetaș degetul. 
Căci când împotrivă să va dovedi că numai un cetaş din vătășia ta nu le-au 
auzit, vei D lipsit din vătăşie şi vei mânca și două sute la tălpi și vei fi 
aşezat cu taleri una sută la bir şi la viitoru vătaf vei aduce aceste ponturi 
iscălite împreună cu foaia ce ji sau dat ou a noastră iscălitură și pecctic. 

Anu! 1837 Aprilie 33, 


www.dacoromanica.ro 


Nr, 


vătășiei 


NUMELE VĂTĂŞIEI 


Vătăşia Mogoşoi ial şi Târşor Sud 

Prahova . s.. sasas ense’ 
Vătăşia Radului ot Breaza SE A 
Vătăşia lui Drăghici ot Câmpina. . . 


Vătăşia Sâmbotenilor uagureni lui 
Marin Puiţă e ensa’ 


Vătăşia Vercului Curut pe Sabar 

şi Mostişte e 
Vătăşia lui loru Neculae Păcurar 

a Sâmbotenilor e 


Vătăşia Paraschivii ot Găeşti . 
Vătăşia Băicoi Sud Prahova. ... . 
Vătăşia lui Ioniță sîn lordan Cic- 
moeştilor Sud Dâmboviţa şi Olt. . 
Vătăşia Găcean Vidoiu ot Pitești 
Vătăşia lui Matei Grosu pe Sabar. . 
Vătăşia Urlaţilor ot Saac şi Prahova - 
Vătăşia Culeştilor ot Sud Ilfov şi Vlaşca 
Vătăşia Modorăneştilor. e 
Vătăşia lui Gheorghe Grosu pă Sabar 
Vătăşia lui Dumitru Negru ot Odobeşti 
Vătăşia lui Gh. Armaş .. essre 
Vătăşia Burduleştilor ot Sud Ialomiţa 
Vătăşia lui Tăncă ot Vlaşea. . . .» 
Vătăşia lui Anghel Tudorus ot Obilești 
Vătăşia lui Colănel ot Obilești. . . e» 
Vătăşia lui Pană Ochi Roşii în jud. 
D-ţa şi Prahova . . ..... .. 
Vătişia lui Stanciu Băzăranu în 
jud. Vlaşea. s: e . . . .. ... 
Vătăşia Olteniței a lui Dăntiţă . 


Vătăşia lui Nicolae Hutucă .. . . e 
Vătăşia ot Slatina e s.. S 
Vătăşia lui Golovanu ot Topologu 

Vătăşia Răceştilor ot Izvoare .. . 


Vătâşia Gaiciuleştilor pă Sabar. . . 
Vătăşia lui Stoi:n al Stancei ot 
Ruşii de Vede. ...... 
Vătăşia lui Manicea şi Flocoşani jud, Oit 
Vătăşia Bârsăneştilor jud. Prahova 
şi Vlaşea. e 


Nr. țiganilor 
din vătăşie 


33 
4l 
35 


34 


Suma dato- 
rată fiscului 


928 
1280 
1056 


1056 
1408 


672 
1408 
1152 


832 
864 
992 
1024 
1312 
896 
1216 
12€0 
1992 
1083 
1928 
1088 
1(24 


960 


1344 
1408 
1440 
1536 
1248 
2208 
1088 


1760 
1472 


1152 


www.dacoromanica.ro 


239 


Observaţii 


240 





i NUMELE VĂTĂŞIEI Gs D Suma dal Observații 
33 Vätäşia Barbului Joima ot Câmpulung 57 1630 
34 — iai er ami lg Be AE de — — 
35 Vătăşia lui Ghurghel a Tipăreșştilor 

ot Prez. Ou, . cc... .. 49 1504 
35 Vătăşia lui Nicolae Argeşanu . . » » 43 1C88 
37 Vătăşia lui Ene Horzolea ot Plaiu 

Teleajenului . s e so soe s e ... 44 1129 
58 Väătăşia Palavcea jud. Olt. «s... 52 15°4 
39 Vătăşia Părciuleştilor ot jud Olt 

Siam Râmnic şi Jalòmița , .... 55 1723 
49 Vătăşia Căldărarilor e 37 1152 


www.dacoromanica.ro 


HĂRŢI 


www.dacoromanica.ro 


16 


A 
plit 


PiclroçanitQ S 





` ` Mihàeii 
grai 














Harta Nr. 1. Răspândirea geografică a Rudarilor din Muscel 


www.dacoromanica.ro 






TIGANII(NEAM) 
Procentul pe judete din tolalUI populației 
` Recensământul 1930 


Harta Nr. 2 


ȚIGANII LIMBA MATERIA)» 
Kat eg 








Eag 
NRA 
Bit 
bk 


Harta Nr, 3 


www.dacoromanica.ro 


ȚIGANII (neam) 


Procentul din totalul populație 
pe regiuni Rec.1930 





' SuhO4 
EI 05-14 





Harta Nr, 4 





CEC TI] 


ROMÂNIA 


OSTANA M A A OUNI 








Harta Nr. 5 


www.dacoromanica.ro 


II 





DISTRIBUȚIA GEOGRAFICĂ A ȚIGANILOR DIN ȚARA OLTULUI 
PE „CATEGORII 





= 20 țigam PROCENTUL TIGANILOR 
D 


REPARTIZAREA TIGANILOR 
PE CATEGORII $ 


















O 

O 

O 
O 

= 
O 150-200 
O 




















100 -149 De sat C LEA ana: i 
5 FE Pi A 
UUD Sien INA G D sch 
De cort pa de ` mey A 
mus DA be 
bel 3 SE A S A păng Q 
a LA TOTALA ON a A 
ki PESTE 200 POPULATEI ROMANEASCA EE n 
e o: TOS Seel A ASI RI a d ȘI ` Ki 
z EI CI fi ech pir CI A 
aa e ASI o . ge 
ke, Via? ST ol sigre) e E p i H 
CO raza. a 
CS CH A L 
iiin d 3 d IN ji 2 Dë Zeie 
d (5 Ge Le Ga z d 
À TN (EA į H 
p EI 2 Wei f 
' H 
f 1043 H 
E , 
o$ pmd dă 
erc i © Tigem de sat 
H Q 
Ka Tigani bës 
f > 
i ` O 


Țigaru de cort 








www.dacoromanica.ro 


Al 


GRAFICE 


www.dacoromanica.ro 


REPARTITIA TIGANILOR DIN UNGARIA LA 1880 ȘI 1893 
DUPĂ RELIGII 






ABSOLUTE 


CIFRE 


=, 
o 
3 
a e 
EE 
us 5 
SS 
© 
33 
CS 
z2 
2S 
53 
[= 
Ei 


Wmi 


o 
a 





a 


g3 
gs 
SSN 
N E 





A 
1830 1893 


Woar) rouech 








|i9soseceo ca ceaeecazac 


EES SN 
BCE Ge 


1980 1893 














a 





E 
EE 








dE 





1693 


DCH 


1860 


CE CANAU raumt 





SEELEN 


1893 
CRI CAM AU MARAJ SAT 
RE WG A AQÀN LOL 


1880 








Gr. 1 


www.dacoromanica.ro 


H 





TANSU KANIA 
E LA 1893 


RÄSPÄNDIREA SEOERARCA A 
RUDAR OR- PEHIBETERN UÄEARA 
BANAT DRRSANA Si PARALELE 


www.dacoromanica.ro 






TOTAL 53 SATE 





Sere can figan 
Say Pechora «csiis 
SSA Jale 47 carijigann 


Safe car! țigan EZ 
Său declaraf parlit DEE adria Gaas 


In Țara Oltului, Gr. Nr, 2 


Ja catiligonu 
Sou Camil hr 








TIGANE DH TRANSILVANIA BANAT a CRIȘANA: MARAMUREȘ dër 
IN 1893 SI 1939 a 


„entu dn oia popu aher judete 






Deh NIE (eet, 
Kai BO ANA bäi, 


N. LA 
vw EM 

2 FAMAS nien ` 
S i 


Cartograma Nr, 2 


www.dacoromanica.ro 






II. 


IV 


CAZURI DE AMESTEC BILATERAL ȘI UNILATERAL 


INTRE TIGANI ȘI ALTE NEAMURI DIN TARA OLTULUI 


AMESTEC INTRE ROMÂNI 


SI AL TE NEAMURI 


AMESTEC INTRE TIGAN 


TIGANI QE SAT 


S TIGANI 


N 
N 


E 


TIGAN DE CORT 





TIGANI 
APESTEC 
BLATERAL 








AMESTEC 
UNILATERAL 





AMESTEC 
BILATERAL 











Gr. 3 





QU. 


AUNI 
EE 






P EE 
= 3 
E S = 
at S 
KR 
SSS 
RSS 
S 
Ge 





GE 


roza 
EE 


Dees E 





Ce 


SE EE E BH ER 





Du membru 





7 și peste 


Gr. 4. Prolificitatea pe categorii de țigani în SC Oltului 


www.dacoromanica.ro 


SERCAIA UCEA DE JOS 





Gr. 5. Adaptarea țiganilor de sat din Com, Sereaia şi Ucea. 
de jos, Ţara Oltului, la viaţa agricolă. (1939) , 


STAREA DNA FAMILIILOR DE ȚIGANI DIN ȚARA OLTULUI 





EZZ CUNUNAT 
E coc 
200 TOTAL 469 
TOTAL :148 
300 
0 i 
TIGANI DE SAT TIGANI BĂEȘI 
(gar SW Ki el PIGA ' 
Gr, 6 


www.dacoromanica.ro 


VI 


TIGANII DE SAT DUPĂ PROFESIUNI IN TARA OLTULUI 
(Mediul rural) 











Pălmaşi  Fierari Cărămigani Plugarı Pastori Pantofari ` Hu? cani Negustor Z dari 
(äer?) (ër porgi} 


Gr. 7 


PEFARTIȚIA ȚIGANILOR PROFESIONIȘTI 
DIN ORAȘUL FAGARAS ÎN 1939 





EN ung MUZICANȚI PANTOFARI ZIDAR FIERAR LUCRĂTORI Lo Vu PROSTITUATE DER ` ei: 
SD (LĂUTARI) ÎN FABRICĂ MECANIC 


Gr, 8 


www.dacoromanica.ro 


FIGURI ÎN AFARĂ DE TEXT 


www.dacoromanica.ro 


emeng 





Foto I. Chelcea 
Fig. 1. Familie de „Băeşi“ din Şercăiţa-Făgăraş, 
Ţara Oltului 








- Foto I. Chelvea 
Fig. 2, „Băeşi“ din Cuciulata, Țara Oltului, 


www.dacoromanica.ro 


17 


II 





Foto I. Ghelcea 
Fig. 3. Corturăr:s2 din Porumbacul de jos, 
Ţara Oltului (1939). 





Foto I. Chelcea Toto I. Chelcea 
Fig. 4. „Toemeala” miresei, în Porumbacul Fig. 5 Tânără Corturăriță din Porumbacul 
de jos, Ţara Oltului (1939). de jos, Țara Oltului (1939). 


www.dacoromanica.ro 





Foto I. Chelcea 
Fig. 6. Tip de corci între Ţigan de sat şi 
româncă din Racoviţa, Țara Oltului. 





Foto I. Chelcea 
Fig. 7. Țigancă tânără din Țara Oltului, 


(Tiganii de sat) 


www.dacoromanica.ro 


HL 





Foto I, Chelcea 
Fig. 8. Ţiganii de sat se dedau la ocupaţii 
statornice, Boteni-Muscel („Linie“), 





` Foto I. Chelcea 
Fig, 9, Fac parte dintre Țiganii „de mătase“ 
din Făgăraş. 


www.dacoromanica.ro 





Foto I. Chelcea 


Fig, 10. Prin satele din Țara Oltului, Ţiganii cărămidari continuă 
să deţină monopolul în meserie, 





Fota L Chelcea 
Fig. 11, lostalaţie de făcut cărămidă; Drăguş (Țara Oltului). 


www.dacoromanica.ro 


VI 





Foto I. Cheicea 
Fig, 12. Desfacerea bureţilor 
în zi de târg în Făgăraş, 





Foto L Chelcea 
Fig. 13. Desfacerea bureţilor 
în zi de târg în Făgăraş. 


www.dacoromanica.ro 





Foto L Chelcea 
Fig, 14. Cu afine în zi de târg în Făgăraş, 
(1939) 





Foto I. Chelcea 


Fig. 15. Cu afine în zi de târg în Făgăraş, 
(1939) 


www.dacoromanica.ro 


VII 





Foto I. Chelcea 
Fig. 16. Cu aline în zi de târg în Făgăraş, 
(1939) 





Foto I. Chelcea 
Fig. 17, Desfacerea produselor de pădure 
prin satele de pe sub munte- Țara Oltului 
din partea Rudarilor (Băeşi). 


www.dacoromanica.ro 





Fig. 18 





www.dacoromanica.ro 





Fig. 21. „Cuţite”, făcute din cotoare de 
coase pentru lucrat la „corie-tirne“, 


www.dacoromanica.ro 


Zones NI 





www.dacoromanica.ro 


XI 





Fig. 25. „Cleşte“ pentru „corfe“, 





Fig, 26. Teslă de „adincit“ copaia Fig, 27. „Scăuneci“ lucrat de Rudari 
(covata) sau albia 


www.dacoromanica.ro 








S Scamn' de radar 


(Aski plugu nosi”) 





Fig. 29. Tron făcut de Rudarii (Bäeşi) din 
Şercăiţa, Țara Oltului, 


www.dacoromanica.ro 


XII 


XIV 








Fig. 3l. „Mai“ p fe, 
iăcut de Rudari. 


www.dacoromanica.ro 





Foto I Chelcea 
Fig. 32. Desiacerea măriii în zi de târg 
în Făgăraş. 





Foto I, Chelzea 
Fig. 33. La târg în Făgăraş, desfacerea 
produselor, 


www.dacoromanica.ro 


XV 





Foto J, Chelcea 
Fig, 3!, Băeşii din Sebeş-Copăcel-Țara Oltului la lucru. 
Se văd scaunele detlemnărie. Unii tae „colţi“, alții găurese 
greble. In mijloc se lucrează coade „coage“, 





ai Foto I. Chelcea 
Fig, 35. Spre târg — Sebeş-Copăcel — Tara Oltului. 


www.dacoromanica.ro 


XVI 





Foto I. Chelcea 


Fig, 36. Bărbatul lucrează la coveţi; femeea la tirne. 
(Valea Merineştilor — Lucieni-Muşcel). 


www.dacoromanica.ro 


18 


XVIII 





-oto I. Chelcea 
Fig. 37. Spre desfacerea mărfei. 
(Berevoeşti-Pământeni-Muscel), 


www.dacoromanica.ro 


XIX 





Fig. 38. Cană de argint suflat cu aur, la 
Corturarii din Porumbacul de Jos, Țara 
Oltului (1939). 





Fig. 39. a) „Preducea", de dat gaură la ciure de cernut 
b) „Preducică" pentru găurit ciure. Mărime nafurală; 
făcută de Căldărari, Țara Oltului (1939). 


www.dacoromanica.ro 





Fig. 40. Cârlig de prins - Fig, 41, Cârlig de prins 
foaia dela cort ce foaia dela uşa cor- 
ține loc de use, tului. 





Fig. 42. „Țanabur“, amnar mie făcut din 
„varsă“ de coasă sau din „kilă“ 
(pilă), de către Căldărari. 


www.dacoromanica.ro 





Fig. 43. Nicovală 





Fig. 44. Bidinea 


www.dacoromanica.ro 





Fig. 45, Avem: „ciure“ de bucate; de cernut 
grâu, secară şi „sită“ de făină pentru mămăligă. 





Fig. 46. Incuetoare sau „clejniță“. 


www.dacoromanica.ro 


XXIIL 





Foto L Chelcea 


Fig. 47. Aspect din cartierul Țiganilor din Boteni- Muscel („Linie“ 
Transportul cù spatele. (Ţigani de sat). 





Foto I, Chelceu 


Fig. 48. Aşezarea Rudarilor din „Valea lu Coman“ (din jos de 
satul Stoeneşti Muscel). 


www.dacoromanica.ro 


XXIV 





Î tou, cec: 
Fig. 49. Bordeele Rudarilor din Vaiea Smeuretului Ju. Muşerl. 





Foto I. Lhelcea 


Fig. 50, Intre Rudarii din Valea Marineştilor-Muscel. 


www.dacoromanica.ro 


XXV 





Toto I, Chelcea 
Fig. 51. Bordei rudărese din Valea Marineştilor (Hârtiești) Muscel. 





Toto L Chelcea 
Fig. 52, Aşezările Rudarilor din Berevoeşti-Muscel pe 
limita prundului râului Bratia. 


www.dacoromanica.ro 


XXVI 





Foto I. Chelcea 
Fig, 53, Bordei în pieptul dealului „Valea lu Coman“ Muscel 


www.dacoromanica.ro 


XXVIE 








Foto I. Chelcea 
Fig, 54. Aşezarea Țiganilor de sat din Ucea de sus - Făgăraş. 





Foto I. Chelcea 
Fig. 55. Bordei la Bizşii din Lisa-Făgăraş. Cătunul „Brădăţele“, 


www.dacoromanica.ro 


XXVIII 





ra ERE G B 





Toto I. Clelcea 


Fig. 56. Aşezarea Făeşilor din Avrig (Țara Oltului). 





Foto I. Chelcea 
Fig, 57. Rudarii din Dragoslavele-Musce!, au trecut în parte dela 


faza de locuire în bordei, la cea de locuire în case, ca 


în exemplul de față. O parte din iroane stau în fața 
casei neterminate, 


www.dacoromanica.ro 





Foto J. Chelcea 


Fig, 58, Comana de us (Ţara Oltului) cu cartierul locuit 
de Băeşi, nun it Bären, 





Foto I. Chelcea 
Fig. 59. Cartierul Țiganilor „Băeşi“ din Avrig (Țara Oltului), 


www.dacoromanica.ro 


XXX 





loto 1. Chelcea 


Fig. 60. Unde şi cum trăese Băeșii din Dejani-Făgăraş (Ţara Oltului), 





Foto I. Chelcea 


Fig. 61, Un stadiu mai avansat de locuire a Băeşilor, 
Comana de sus, Făgăraş (Țara Oltului). 


www.dacoromanica.ro 





Foto I. Chelcea 
62. „Coşar“ pentru ţinut cucuruzul Până la recolta viitoare, 
la Băeşii din Viştişoara - Țara Oltului. 


www.dacoromanica.ro 





Foto 1, Chelcea 


Fig. 63. Aşazarea Băeşilor din Viştişoara — Tara Oltului, 
În fund Carpaţii Făgăraşului, 





Foto I. Chelcea 


Fig, 64. Aşezarea Băeşilor din Sebeş-Copăcel — Țara Oltului, 


www.dacoromanica.ro 





Fig, 65. Detaliu, Imbucătura berandului 
şi atârnarea lanţului. 





Foto I. Chelcea 
Fig. 66, Aşezarea Corturarilor din Porumbacul 
de Jos — Ţara Oltului, 


www.dacoromanica.ro 


19 





Foto I. Chelcea 


Fig. 67. Tipuri de Corturari din Porumbacul 
de jos — Ţara Oltului. 





Foto I. Chelcea 
Fig. 68. Se vede buzunarul de ţinut cărțile de 
noroc şi ghiocul de ghicit, bogat ornamentat; 
salba, cosiţele, iia şi rochia caracteristicăe 


www.dacoromanica.ro 





Foto L Chelcea 
Fig. 69. Se v: de şerparul lat; se vede 
cămaşa albă şi pantalonii negrii; 





Foto I. Chelcea 
Fig. 10. Tânără Corturăriţă 
din Ţara Oituhi, cu salkă la gât, 


www.dacoromanica.ro 


-XXXVI 





Fig. 71, Pungă de piele pentru ţinut bani; 
(ce vrei să pui) „tabae”, 





Foto L Chelcea 
Fig, 12. Portul monetelor vechi de argint în cosiţe» 
(Țigani nomazi) 


www.dacoromanica.ro 





Foto I. Chelcea 
Fig. 73. Tânăr Corturar din Porumbacul de jos 
Țara Oltului, cu părul mare, 





Foto I, Chelcea 
Fig. 74, Corturărese tinere din Porumbacul de jos 
Țara Oltului. 


www.dacoromanica.ro 


> XXXVIII 





Foto L Chelcea 
Fig, 75. Spre mormânt. Şercăița-Făgăraş, Țara Oltului. 





Foto I. Chelcea 
Fig. 76., Cimitirul Băeşilor din Pureăreață 
Porumbacul de sus- Făgăraş, 


www.dacoromanica.ro 





Fig. 77. Bătrânul Rudar Tălerariu din Gura Bughii (Muscel) 
povestind (1939). 


GC 





Fig. 78. „Moara sfintelor“, aflată în familia Grozav 
din Dejani-Făgăraş. 


www.dacoromanica.ro 





Fig. 79. „Oase de măestre“ 





Fig. 80. „Os de măestre“ 


www.dacoromanica.ro 


PLANURI 


www.dacoromanica.ro 


PLANUL ORASULUI 
FAGARAȘ 


Eu CART Du Lët D 
T Ga! 





Planul I 


www.dacoromanica.ro 


/ERCAIA | 


CARTIER TIGANE, 





www.dacoromanica.ro 





Planul IV 


www.dacoromanica.ro 


BIBLIOGRAFII 


www.dacoromanica.ro 


BIBLIOGRAFIE 


Allard Camille Lr., Mission médicale dans la Tatarie-Dobroudija, Paris 1857, 

Allard P. Moyen-Age (Esclaves. serfs et mains mortables). Paris. S 

Alecsandri U, Desrobirea Țiganilor, poezie în Propăşirea Nr. 5. anul 1844; ṣi 
în Opoc complete. Poezii vol. I, București 1896. 

Andreas (Mui-Skuko). With Gypsies in Bulgaria. Liverpool, 1905. 

Arbore Z. C. Basarabia în secolul XIX-lea Bucureşti 18595. — (p. 113—117). 

Arego V. Das Liebesleben der Zigcuncr. Leipzig 1910, 

Arhiva Islonică a României (cdit. de B. P. Hajdeu). Vol. I şi II. Bucureşti, 
1865—1867, 

Asachi Gh. Țiganii (idil cu cântece). Tipografia Institutului Albinei, aşi. 1856 

Ascoli I. G. Zgeunerisehes, Nachtrag zu Pott. Die Zigcuner in Europa und 
Asien. Halle, 1865. 

Aurelian P. S. Schițe asupra stării economice A" României în sec. al XVIII-lea 
Bucureşti, 1852. 
Bart J. Intro Sâmbătă, în revista Cugelul Românesc din 2 Martic 1929, 
Bartudus Ştefan. Cu privire la Ţigani şi raporturile lor cu muzica maghiară, 
în Revue de Budapest (a Budapesti Szemle) 1565—66. ` 
Bayle P. Dictionnaire historique ct critique. Tom. I. A—B. Amsterdam, 1740. 
Bataillard Pad, Les derniers travaux relatifs aux Bohemiens dans TEurope 
Orientale (Extras din Revue Gritique Nr. 171—1851, L 2, An. V.(1870-78) 
p. 191—218 și 277—323, Paris 1872). 

Bataillard Paul. Sur l'apparition des Bohémiens en Europe (Bibliothèque de 
l'Ecole des Chartes, 1544 şi 1849). 
Bataillard P. Les Zlatars (dits aussi Dzvonkars), tsiganes fondeurs en bronze 
et en laiton, dans la Galicie Orientale et la Bukovine. Paris 1578. 
Balaillard Paul. Nouvelles recherches sur l'apparition des Bohémiens en Eu- 
rope (Bibliothèque de l'Ecole des Chartes). Paris 1849. 

Batailla d Paul. Les Tsiganes de lâge de bronze, Paris. 1376. 

Bataillerd Paul, Sur les origincs des Bohémicns ou Tsiganes, Paris 1875. 

Bataillard Paul. Bohémiens ou Tsiganes, în Dictionnaire des Sricnces Anthro- 
pologiques 1595. 

Bauer. Mémoires historiques et géographiques sur la Valachie. A. Francfort et 
Leipsic. 1778. 

Băncilă B. 1. Pictori francezi în ţara noastră (1922—1856) în revista Transil- 
vania, 1923, Nr. 4—3. | ` 

Bănescu N. Viaţa şi Opera lui Danicl (Dimitrie) Philippide. în Anuarul Insti- 
tulului de Istorie Naţională al Universităţii din Cluj. Vol. IL 1923. 
Buc. 1924. 

Bercovici C. The Story of tbe Gypsies, New-York, 1928. 

Bercovici Conrad. The Gypsies. Cosmopolitan book corporatisn editeur live- 
right. New York, 1928. 

Berechet St. Călătoria lui Porfirie Uspenski pe la noi la 1846 (din rusește) 
Biblioteca Slavo-Română Nr. 1—2. Bucureşti 1920. 

Bellan de Arcadius, Stematographia tsigana madiarki (în sârbeşte). Pes th 
1834. ' 

Bernard H. Moeurs des Bohémiens de la Moldavie et de la Valachie, Paris, 
1R69, în 18, 68 p. 


www.dacoromanica.ro 


306 ȚIGANII DIN ROMANIA 


Beropohl T. (WW. Die Zigcuner im byzantinischen Reich. Iwo ralionules Archiv 
für Ethnołogie (1911). 

Bezdechi Si, C. Cheseus despre Români, în Annarul Instilutului de Istorie Na- 
țională, Vol. II. București, 1929. : 

Bianu 1. Catalogul manuscriptelor româneşti, Vol. L (Numerele 1—300) 
București, 1907. 

Bianu 1. şi Cardaş O. Catalogul manuscriptelor românesti, vol. LL (numerele 
301—728) Bucureşti 1913. ' 

Bianu 1. şi Nicolaiasa G. Catalogul manuscriptelor româneşti, vol. HH, (numerele 
729—1.061) Bucureşti, îvol, 

Bibescu Gh. Domnia lui Bibescu !Corespondenţa și Documente, 1943—1850, 
traducere de B. Florescu). Vol. I şi Il. Bucureşti, 1893—1594. 

Biblioteca „Flacăra? Nr. 9, Jertfa lui C. Negri. Bucureşti 1912 

Biedermann. Die Wlachensiedlungen în Steiermark und im Warasidnet 
Grenzgebiete, Helzt. XXXI, 1553, p. 46. 

Bischoff Ferd. Dr. Deutsch-Zigeunerisches Wörterbuch, Ilmenau, 1827. 

Black Georges F. A. Gypsy's bibliography London 1915. 

Block Martin Dr. Moeurs et coutumes des Iziganes Un trad. lui Jacques Marty) 
Paris. Payot. 1936. 

Block Marlin Dr. Zigeuner. Ihr Leben und ihre Seele dargestellt aut Grund 
eigener Reisen und Forschungen mit Y9 Abbildungen aul 04 Kuusteruch- 
tateln. Bibliographisches Institut Ag. Leipzig. 1936, 

Block Martin Dr. Zigeunermărchen, Unter Mitwirkung von Martin Bloch und 
Johannes Ipsen herausgegeben von Walther Aichele. Jena 1920. 
Bobulescu D. Lăutarii noştri: din trecutul lor. Schița istorică asupia muzicei 
noastre naționale, corale, cum și asupra altor feluri de muzici, Bucu- 

reşti 1922. 

Boia Aurel, Integrarea Țiganilor din Şant (Năsaud) în comunitatea românea 
sch a satului, în Sociologie Româncasca. UI Nr. 7—9. 

Bohlen von P. Ueber die Zigeuner, 1531. 

Bornemisza Lajos, A czigany nyelv'elemei (Gramatica țigănească), Pest 

i 1853, în 8 cu 42 p. 

Boulanger René. Les Baudjaris, în Revue Anthropologique, (1932). 

Bulat T. G. "Dean domneşti din Moldova la 1510, în Arhiva Basarabiei, 
V. Nr. 2 Chișinău, 1933. 

Bulat T. G, Dregătoria, Armașii şi Dean la sfârșitul veacului al XVIII, îv 
Arhivele Basarabiei. VIII, Nr. 1. Chişinau 1930. 

Buletin Ofițial al Prinţipatului Ţării Romancști. Bucureşti, 1951, 

Candrea A. Influenţa Țiganilor asupra literaturii poporane române. Revista 
Nouă, 1894—95. An. VII. Nr. 2. 

Cantemir Dimitrie. Descrierea Moldovei. Traducere de pe originalul latinesc 
la 200 de ani dela moartea autorului (21 August 1:23) de Giorge Pascu, 
Buc. Cartea Românească 1923, 


Carra Jean-Louis Histoire de la Moldavie et de la Valachie. (Avec une dis- 
sertativn sur l'état actuel de ces deux provinces.) Jassy. 1777. 

Carra L. Histoire de la Moldavie et de la Valachie (Avec une dissertation 
sur l'état actuel de ccs deux provinces) Neuchâtel 1751. 

Cartojan N. Un proect de falanster în Moldova la 1540. Convorbii Literae 
An. L. Nr. 11 (Mémoire sur un moyen de faire cesser la vic vaga- 
bonde et immorale des Bohémiens de l'état, de les établir facilement 
sur des terres de l'Etat des monasteres et des boyards d'améliorer ra- 
dicalement leur état moral et matérial ct de les rendre très utiles au 
pays et aux proprićtaires sur les terres desquels, ils s'établiraient) cla- 
borat de Mehtupciu-Diamant şi prezentat la 1541 Consiliului Adını- 
nistrativ al Principatului Moldovei. 

Chélard Raoul La Hongrie millénaire. Paris 1896. 

Chelcea Jon Colonia Țiganilor, în Societatea de Mâine X. (1933) Nr. 3 şi 4, 


www.dacoromanica.ro 


ȚIGANII DIN ROMÂNIA 307 


Chelcea Ion Neam şi Țară. Pagini de Etnografie și Folclor. Bucureşti 1940, 
(cu articolele: 1. Originen Rudarilor p. 73—79; 2. Țiganii în Țara 
Oltului p. 80—85 ; 3. Câteva observaţiuni einografice asupra Rudarilor 
din Muscel, p. 86—90). 

Cheleca Ion Plan pentru cercetarea Țiganilor și în special a Rudarilor sau 
Băeșilor. (Indicaţiuni teoretice şi de metodă) în Indrumări pentru Mo- 
nografiile Sociologice. Biblioteca de Sociologie Etică și Politică con- 
dusă de D Gusti. Studii şi Cercetări. 6 Bucureşti 1940 p. 397—405. 

Codrescu Teodor Uricariul. Vol. II. p. 14—92 (Hrisovul lui Alex. Mavrocordat 
ref. la Ţigani). 

Colocci Adriano Gli Zingari, Storia d'un pogolo errante Torino 1889; în 
$. p. 430. 

Cora Guido Prof. Dic Zigeuner. Turin 1890 şi 1895. 

Csalncr Alfred, Die cvang. Zigeuner d, Bistritzer Kirchenhezirks u. d, Sta- 
tistik d. Sachsen în Bistritzer Deutsche Zeitung (Wochenblatt) 1919 
Nr, 98. 

Czacki Tadâ. Dissertation sur les Cygans (în poloneză) publicat sub îngrijirea 
lui Michael Wiszniewski, Cracovia 1835. 

Dau Dimitrie. Țiganii din Bucovina. Cernăuţi 1892. 

Daniluzicz Prof, Les Cysans Vilna 1824—25 şi în poloneză, O Cyganach wia- 
domost lidioigerua cet, Vilno. 1824. 

Decourdemanche 1, A. Grammaire du Tsigane ou langue des Bohémiens errants 
Paris 1908. 

Del Chiaro Fiorentino. Revoluţiile Valachiei (trad, de S. Cris.-Cristian) lași, 
1929, 

Deleanu I. Budai. Tsiganiada sau Alexandria a țigănească. Brasov 1900. 

Demidoff Voyage dans la Russie méridionale et la Crimée par Hongrie. la 
Valachie et la Moldavie, execute en 1837. Paris 1840. 

Demtbsa Paul La règlementation administrative” des Tziganes nomades (4 pa- 
gini) Extr Ruv. Nepegeszsegiiny (Higiene Sociale) XX-e annce 1939 
Nr. 1$. E vorba de o statistică cuprinzând 10016 Ţigani, în cea mai 
mare parte fixati. cari şi-au matriculat copiii şi i-au înscris la şcoală. 
Deplasarea Jor e supusă unci permisiuni în prealabil dată de autorităţile 
oficiale, 

Diefenbach Lorenz Völkerkunde Europas insbesondere der Hacmoshalbinsel 
und der unteren Donaugcehicte. Vol, I—II. Darmstadt 1880 (Vol. 1. 
cuprinde referinţe privitoare la Tigani). 

Emoit M. Sur la condition des esclaves dans l'arcicnne Roumanie (Revue 
historique du Sud-Fst Européen, VII. 1950). 

Enciclopedia lealiană XXXV. Articolul „Zingari”, 

Enescy György A cigány nyelvröl. Toldalék. Györ (Raab), 1798 şi 1500, în 
S, de 31 p. 

Enesscy György La véritable origine, langue, histoire de la nation cziganc, 
aujourd'hui pour la première fois tirâe dun long oubli. Komorn. 1798 
în $. de 39 p. 

Dic Ergebnisse der am 3 Januar 15893 in Ungarn vorgenomene Zigeu- 
nerconserintion (Mitt. Geopraph. Ges. Wien 1896) Nr 6—7. 

Ficker Dr, Die Zigcuner in der Bukovina. Separatabdruck aus der Statischen 
Monatsschrift V. Fascicol VI, 

Filipescu Teodor Coloniile Române în Bosnia. Studiu Einogralic si Antropo- 
gcogiafic. Acad, Rum. Buc. 1906 (In special cap Il. Coloniile Cornvia- 
hilor). A, Partea etnografică, 

Originen, emigrațiunile și însusirile etnice ale Cornvlahilor, p. 
199—293. 

Fink N. Fi. Lebruch der Dialekt der deutschen Zigeuner, Marburg. 1903, 

Föheretzeg I. Cigány Nyclvtan. Budapest, 1888. 

Fotino Dionisie Istoria Generală a Daciei sau a Transilvanici, terei Munte- 
nesti si a Moldovei, (trad. de G. Sion) tom, IJ, București 1859, 


www.dacoromanica.ro 


308 ȚIGANII DIN ROMÂNIA 


Gaster Moses, Zigeunerisches aus Rumänien, in „Miklosich Beiträge” partea 
IV. Wien 1878. ; 

Gaster Moses. Zigeunermârchen aus Rumänien, Stuttgart. 1881. 

Gauling von Ercmileu Reise nach Orient 1836—1837— 1838. Stuttgart. 1839, 

Gârboviceanu Petre Şapte biserici cu averea lor proprie. Bucureşti. 1904, 

Gârboviceanu Petre Biserici cu averi proprii. Seria II. Bucureşti. 1910. 

Gebora Adalbert Die rechtliche Lage d. Ziscuner în Sicbenbiirgen. Bukarest- 
Geller 1931, 103 p. 8. și în l rom. Tip. de Artă Leopold Geller, 
Buc. 1931. 

Gebora Adalbert. Situaţia juridică a Țiganilor în Ardeal, Buc. Tip. Leopold 
Geller, 1931, 

Gerando A. de. La Transylvanie et ses habilants. Vol. I. Paris. 1859 (cap. VII 
„Lraranyos. Lavage d'or. Les Bohémiens p. 157—204), 

Gherghel Ilie Prin câmpii si plaiuri străbune (Ed l-a) Bucureşti 1930, 

Ghica I. Scrieri, Vol. IV. publicat de P. V. Haneş) Bucuresti, 1915. 

Ghica A. (Principesa Aurelia Ghica) La Valachie moderne Paris, 1855, 

Gipsy Lore Socicty (Journal of the gipsy lore Society). Edimburg. 
1888. 

Giurescu C. C. Legiuirea lui Caragea (un antcprocect necunoscut) în Bulet. 
Com. Ist. a României Vol. III. Bucureşti. 1924. 

Giurescu C. Despre Români. Analele Acad. Rom. Mem. Sect. Ist. Seria II. 
Tom. XXXVIII Bucureşti, 1915, 

Gjorgevic Th. R., Die Zigeuner in Serbien. Eihnologische Forschungen I 
"Teil, Budapest 1908. 

Obiciai u Țieana Grallcvine Sârbic. în „Godisniţi Nicole Ciupichea” 
vol. XXII. (Ob. la Te din Regatul Serbiei). 

„O ţiganăma u obşte i o nihovome Doselenu na Balkansko Poluostrovo 
i u Sâibiu, în .„Sârbski Knijevni Glasnik” din 10 Martie 1904 (despre 
tig. în gencral şi stabilirea lor în Peninsula balcanica şi în Serbia). 

Fizicine i duşevne osobine Țigana u Kralevine sorpsehe in „„Sârbshi 
Knijevni Glasnik” din 1 Sept. 1994. (Particularităţile fizice şi sufleteşti 
ale ţiganilor din Regatul Serbici.) | 

Gyurgjcvich Iulius Ernst. Die Romi zur Volhwerdunz, d. Zigevner Rumäniens 
Liederabdruck aus der „Der Spiegel’. Sibiu 1934, 10 p. 50 Mit 12 Abb. 

Goeje de M, J. Mémoire sur les migrations des Tsigans à travârsl'Asie-Leyda 
1903, 

Goeje de M.J. Bijdrage tot de Geschiedenis der Zigcuners. Amsterdam 1575. 

Golescu A. G, De l'abolition du servage dans les Principautts Danubicunes. 
Paris. 1856. 

Graffunder, Uber die Sprache der Zigeuner. Erfurt 1935. 

Grecianu St. Genealogiile documentate ale familiilor bocresti. 

Graur A. Les mots tsiganes en Roumaine. Bulletin Linguistique Il. 1934. buc. 
Cult. Nat. 

Grellmann H. M. G, Histoire des Bohémiens, ou tableau des mocurs. usages ct 
coutumes de ce peuple nomade, suivie de recherches historiques sur Îcur 
origine. leur langage ct leur première apparition en Europe, (trad. din 
germană după editia H-a de M J. Paris 1510). 

Grellmann M. G. Die Zigeuner, cin historischer Versuch über die Lebensart 
und Verfassung dieses Volkes. Lipsca şi Dessau. 1753, 

ici dute Fr. Istoria Banatului Timişan (trad. lui Nicolae Bulocan) București 
926, 

Guggsberg (Kolly) Le Philodace. laşi 1841. 

Haberlandt Michael şi Haberlandt Art. Die Völker Europas und ihre volks- 
tümliche Kultur. Stuttgart. 1928 (Capitolul despre Țigani, p. 297-299). 

Hamm W. Südöstliche Steppen und Slăcdlie nach cigener Anschaung geschildert 
Frankfurt a, M. 1862. 


www.dacoromanica.ro 


ȚIGANII DIN ROMÂNIA 309 


Henne rr. Beiträge zur dakischen Geschichte, Hermannstadt, 1836. 

Heister Carl von, Ethnogr. und geschicht), Notizen über die Zigeuner, Königs- 
berg 1842. ' 

Dee Pal Magyarország Ethnographiâja. Budapest. 1876. (p. 514-517). 

Ieşan Isidor. Românii din Bosnia şi Herţegovina în trecut și în prezent. Extras 
din Analele Academici Române Seria Il-a Tom XXVII Mem, Sech. 
Ist. București 1905. i 


Tordänescu [, O istorie a Țiganilor, în Convorbiri Literare LXII Bucureşti, 1930 

lorga N. Istoria Românilor prin călători Vol, IV. ed. II. București 1929. i 

lorga N. Voyagcurs français en Orient, Paris 1928. 

lorga N. Anciens documents de droit roumain, Vol. I şi II, Paris-Bucurcsti, 
1930—1931. ` 

Ivduyi Bela, Oklevéćllár a tomay’ nemzetségbeli Losonczi Banffy Család Törté- 
néhez. Mäsodik Kötet (1458—1526). Budapest 1928. 
Judecata țigănească, în Oltenia I—IV p. 16 

Kaindl Fr. R. Das Unterthanswesen in der Bukovina. Ein Bciirag zur Geschich- 
te der Bauernstände und seiner Befreiung. (Arhiv. für österreichische 
Geschichte). Vol. 86 zweite Hälfte. Wien 1899. 

Kosălniceanu M. Die Befreiung der Zigeuner von der Leibcigenschaft in Ro- 
mänische Revue. VIII p 100—101. 

Kogălniceanu M. Esquisse sur Yhistoire, les mocurs et la languc des Cigains. 
Berlin 1837 (cu trad. în rom. de Gh. Ghibănescu, „Schițe despre Țigani” 
Iaşi 1900). 

Käleseri. Auraria Romano-Dacica. Cibinii, 1717. 

Kopf Carl. Die Einwanderung der Zigeuner in Europa. Gotha 1870. 
Hrisov sobornicesc pentru danii, schimburi și vânzări şi pentru Tigani ai 
Domnului Tării Moldovei Alexandru Mavrocordat din anul 1785. Acuma 
cu praviliceşti lămuriii de nou tipărit din porunca Pre Înaltului Domn, 
Mihail Grigore Sturza vod. Eet, în tipografia Albinei 1835. 

Kotzebue W. Lascar Vidrescu. O icoană a Moldovei din 1851, trad. din ger- 
mană de A. Convorbiri Literare. XXII. 1888. 
Kovách Aladar. Kezdetleges épületek Tolna varmesvehen. Magyar Nemzeti 
Muzeum. Néprayzi osztályanak Ertesitöye XIII. Nr. 3—4 (1912). 
Kiapeles Beno. Beiträge zur Statistik der Zigeuner in Oesterreich. in Mittei- 
lungen der Anthrohelogischen Gesellschaft in Wien. Tom. XXI 1891, 

Kunisch Richard. Eine Fahrt nach dem Orient, Berlin. 1869. 

Lebzeller U. Anthropologische Untersuchungen an Serbischen Zigeuner, in 
Mitteilungen der Anthropologischen Gesellschaft in Wien, LH (1922). 

leca Gh, Octav. Asupra originii și istorici Țiganilor. Uiaja Românească. Iaşi 
1905, III. Vol. X. p. 174—197. 

lohann von Leers. Rassen, Völker und Volkstiimer. Berlin—Lcipzig 1938. (cap. 
Välker ohne Heimat vcrwurzelung I. Die Zigeuner in der Welt, p. 
297—400). 

Liszt F}, Des Bohémiens et de leur musique en Hongrie. Paris 1559. 

Longinescu S. G. şi Palrognet A. Legi vechi româneşti şi isvoarele lor. Bucu- 
roșii. 1912, i 

A Magyarorszâgban 1893 Január 3l-én végrehajtott Cziganyâsszeirăs Fred- 
menyei Budapest. 1895. (Rezultatele recensământului Țiganilor din Un- 
garia la 31 lan. 1893. Redactat și editat de Oficiul Naţional Statistic 
Maghiar). A 

Mano C. G. Documente din secolul al XVI-lea — XIX-lea privitoare la fa- 
milia Mano. Bucureşti, 1997. 

Mihlosich F. Beiträge zur Kenntniss der Zipeunermundarten. 1874—78. 

Miklosich F. Uber die Mundarten und Wanderungen der Zigeuner Furopas. 
Wien 1872, 

Miklosich 1, Uber die Mundarten und Wanderungen der Zigcuner. Furopas. 
Fase, I — XII. Wien 1872—1880, 


www.dacoromanica.ro 


310 ȚIGANII DIN ROMANIA 


Molnar. Specimen Linguae Czingaricae (în ungureşte) Debrezin, 1708 in 80, 
Miile» 1. J. Die Zigeuner Siebenbiirgens u. Ungarn. Gaca. XXVI 28—34. 
Müller Friedrich. Allgemeine Ethnographie. Wien 1873. 

Neigebauer G. E. Beschreibung der Moldau und Walachei. Breslau, 1854. 

Neuscholz Oswald. Moldawische Zigeuner, Silhouetten. Czerdowitz, 1886. 

C. S. Nicolaescu-Plopşor. Gurbanele. Retipărit din Revista Arhivele Olteniei 
I. Nr. 1 (1929). 

C. S. Wicolacscu-Plopşor. Vânzări de Tigani, în Arhivele Olteniei, Craiova 
1993. (An. II, Nr. 7 p. 215—216). 

Nistor 1. Istoria Basarabiei. Ed. I Cernăuţi. 1923 (cap. „Tigani“ p. 290—299). 

Obreja Al. Th. prof. laşi. Observări asupra Răspândirii Țiganilor în Moldovă 
dintre Carpaţi şi Nistru. (Extras din vol. IV Lucrările Soc. Geogr „Di- 
mitrie Cantemir“) Iași. Inst. de Arte Grafice Brawo 1943 p. 30, (eu un 
rezumat în l. franceză) *). 

Panailescu P, Ion. Robii. (Aspecte ţigăneşti cic.) Bucureşti 1928. 

Punaitesco D N, Le rôle économique et social des Tzigancs au moyen âge cn 
Valachie et en Moldavie, XVII Congrès International d'Anthropologie ct 
d'Archeologie Préhistorique. Bucarest 1937. Buc. 1939, p. 933—942. 

Paspali G. Alex. Etudes sur les Tschinghianes ou Bohémiens de Empire Ot- 
tomanc, Constantinople, 1870, 8. 

Păun G. Domnica. 'Țiganii în viaţa satului Cornova, în Arhiva pentru Știința 
şi Reforma Socială. X. Nr. 1—4, 591—597. 

Raţiu Gh. Ceva despre Rudarii Români din Buleaiia. în Zimocul, VII, Nr. 
3—6 p. 9—10. 

Ruby de Pechon (Breton). Bohémicns et Gasoux, contenant leuis façons de 
vivre, subtilités ct gergon, avce un Dictionnaire en langue Blesquin. 
Paris 1622. 

Pe jssonnel, Observations historiques et gċographiques sur ks peuples barbares 
qui ont habité les bords du Danube. Paris 1765. 

Poretz Ion, Robia. (Curs pred. la Facultatea de drept din București pentiu an. 
ITI licenţă Buc. 1934. 

Perrin Raoul. Coup d'oeil sur la Valachie ct la Moldavie. Paris 1930. 

Pitlmd Eugene. Anthropologie de la Roumanie. Contribution à Fétude des 

` Tziganes dits Roumains (f. loc și an) Acad. Rom. I. 126 606. 

Pittard Eugine. Popoarele din Peninsula Balcanică. Schita Antrapolagica. 
Estras din Bulet. Soc. Regale Rom. de Geografie XXXVII. (1916. 

Pittavd Eugène. La Roumanie. Valachic-Moldavie-Dobroudja. Paris 1917 

Pittard Eugenc, Les tsiganes ou Bohémiens, în Le Globe. Geneva. 1931. 

Pitlad Eugène. Les Peuples des Balkans, Paris, 1920. 

Pitlard Euscne. Les Tzigancs ou Bohémiens. Recherches anthropologiques 
dans la Péninsule des Balkans. Genève. 1932 (Cu 2S9 p.) 

Poissonnier Alfred. Notice sur les Tsiganes ou esclaves Zingares de Moldavie 
ct de Valachie. Bucarest 1854. 

Poissonnier Alfred, Les esclaves tsiganes dans les Principautés Danubicnnts 
Paris. 1853. 

Polik Johann. Die Zigeuner in der Bukowma. (Publicat în Jah bach des Bu- 
kowiner Laudesmuseums, 13 und 14 Jahrgang. 1905—1936). 

Polek Johann. Die Erwerbungen der Bukowina zu Ousterreich. Czernowitz 
1589. 

Polt A. F. Die Zigcuner in Europa und Asin. Halle 1844-45, 

Toure George. Contribuţiuni la istoricul Țiganilor din România. Bucuresti. 
1939. 

Potra George. Despre Tiganii domncsti, mânăstirești și boerești. (Rev. Istorica 
Română. V—VI, 1935) şi extras. Buc. 1936. 

Ruicewich. Viaggio in Valachia e Moldavia (con osservazioni istoriche, nalu- 
rali e politiche), Milano 1522. 


ven 


+) Apărută în timpul cândihucrarea de _faţă sc pâsca sub tipar. 


www.dacoromanica.ro 


ȚIGANII DIN ROMANIA sii 


Raicewich. Bemerkungen über dic Moldau und Wallachey. Wien 1789. 

Raportul lui B. Știrbei catre Kisselelt asupra stării Valahiei în 1822. (Con- 
vorbiri Literare, XXIL, 1858, p. 757, 541, 1025, 

Răuţescu loan Pr, Jalba "Țiganilor catre egumenul Mânăstirii Câmpulung, în 
Aluscelul nostru IL Nr. § p 13. 

Regulamentul Organic (cap. „Despre regularizarea Țiganilor sfintei Mitropolii, 
a Episcopiilor şi a tuturor mânastirilor. Buc. 1547, 

Retcganul 1. Pop. „Țiganii“. Schiţă istorică. Blaj. 1886. 
Revista istorică LH Nr. 1 p. 15—16 (un anume .„lanculu” e făcut „Bulucbas“ 
peste guizai de ţigani domneşti linsurari ce săntu înu parte Țării de 
giosu „nime întru nimica sa nu-i supere, numai buluchaşa loru să-i 
guidice şi sa-i globeasca” etc 

Prilz Ruland Dr. Die Zigeunerirage im Südosten, în Volkstum im Südosten, 
Oktober Folge 1942, p. 163—169. 
Problema expusă rasial. După problema evrecască, vine cea a Țiganilor : 
Pag. 163. 
I Statistica Țiganilor în sud-est. 
II Statistica Țiganilor în Ardeal și Transilvania. 

lI Măsuri de stat asupra deslegării problemei Țiganilor. 

Russo Alceu, Beier, editata de P V. Hanes (capt. „lesrobirea Țiganilor“ p. 
238—244). Bucureşti, 1910. 

Sampson, On the origin and carly migration of the Gypsies. Liverpool 1993. 

Popb-Şerboianu C. S. Les Tsiganes, Histoire-Etnographic-Linguistique-Gram- 
maire-Dictiennaire. Payot. Paris 1930. - 

Schwicker Dr. Die Zigeuner in Ungarn und Siebenbürgen. Wien und Te- 
schen, 1893. 

Sigerius Emil. Zigeunerbecher, in Korespondenzblatt des Vereins für sicben- 
biirgische Landeskunde (Monatschrit, Hermannstadt 1901 p. 22—23). 

Simson îl. History cf the Gypsies New-York. 1579. 

Sion Gh Suvenire contemporane, cu o prefața indice de localităţi, persoane, 
cuvinte și forme de P. Haneş. Minerva Bucureşti p. 38—53. 

Sion Gh. Emanciparea Țiganilor, în Suveniri contemporane. Bucureşti 1558, 

Sastini. Viaggio per la Valachia. Firenze 1515. 

Sprenaler R. F. Diss Historico- juridica de Ginganes sive Zigeuner, Lujd 1539. 

Statescu T. Mihail. Incercäri asupra originii Țiganilor. Craiova, 18354. 

Sturdza D. Istoria Renaşterii României, Vol. l1. Bucureşti 1589 

Sulzer F. 1. Geschichte des Transalpinischen Daciens, das ist: der Walachey, 
Moldau und Bessarabiens. Wien 1751—1782. (tom, IL) 

Teutsch Julius Die Siebenbiirgischen Wanderzigeuner, in Klingsor X (1933) 
p. 101—112. 

Upson Ghales Clark Bessarabia (Russia) and Roumania on the Black Sea 
New-York, 1927. 

Vaillant A. G. Histoire vraie des vrais Bohémiens. Paris 1857. 

Vasiliu Al. Din Argoul nostru, (Extras din Grai şi Suflet, VIL) Bucureşti 1937, 

Urabie loma Al. Note despre ţigani în Orizonturi I (1938), p. 545—549. 

iVillibald K. J. Der Zigeuner in Tillewalde Volks und Kriminalgeschichte aus 
der letzten Hälfte des vorigen Jahrhunderts. Wien 1843. 


¿Wilkinson TU. Tableau historique. géographique ct politique de la Moldavie 
et de la Valachie (trad de l'anglais par M.) Paris 1521, 

Winchelhauser Dr, Geschichte und Urkunden des Kloster. Solka, Czernowitz 
1877. 

CUlislochi Dr. Volksdichtungen der Sicbenbürgischen und Südungarischen Zi- 
geuncr. Wien 1890, 

Wlislocki Dr. Zur Volkskunde der transsilvanischen Zigcuner, Hamburg 1887. 

Wlislocki Dr. Vom Wandernden Zigeunervolk, Bilder aus dem Leben des 
Siebenbürgen Zigeuner, Geschichtliches Ethnologisches Sprache und 
Poesie. Hamburg 1890, 


www.dacoromanica.ro 


DÉI LIGANI DIN ROMANIA 


tUlislocki Dr. Dic Sprache der transilvanischen Zigeuner (Grammatik, Wos- 
terbuch) Leipzig 1354 

Wlislocki Dr. Märchen und Sagen der transsilvanischen Zigeuner. Berlin 1886. 

Wlislocki Dr. Eme Hildebrandsballade der transsilvanischen Zigeuner, Leip- 
zig 1880. 

Wlislock: Dr. Haiqebliten (Volkslieder der transsilvanischen Zigeuner. Leip- 
zig 1681. 

Wlislock? Dr. Erdélyi Czigány Kuruczdalok. Leipzig 1881. a 

Wlslocki Heinrich, Wanderzeichen d. Zigeuner, ın Ethnolog. Mitteilungen. 
aus] Ungarn. An. 2. 1591—1592. p, 133—139, 

TWUlislocki Henrich, Menschenblut im Glauben d, Zigeuner, in U?-Qudli 
Monatschrift f. Uolkskunde Bd. 1892 p. 7—13 ; 61—66 ; 92—95. 
¿Ulislocki Heimich, Beiträge zu d, Stammesverhăltmssen d. Siebenbürgischen 
Zigeuner, in Ethnolog, Mailteilungen aus Ungarn. An, L 1889 Fasc. 

I. p. 336—338. 

Wlislocki Heinrich Aus d. innern Leben d. Zigeuner Ethnolog. Mitte lungen. 
Berlin 1899, 220 p în 8, 

Wlislocki Heinrich. Volksglaube u. religiöser Brauch d. Zigeuner Vorwic 
gend nach eigenen Ermittlungen. Münster în St, i. w. Aschendorilische 
Buchh. 1891 XIV, 184. 

Wlislocki Heinrich. Zauber u, Besprechungsformeln d. transsilvanischen u. 
südungarischen Zigeuner, in Et/molog, Mitleilungen aus Ungarne An 
I Fasc, i (1887. p. 51-62; An. l; Fase. (UL (1885) p. 137—145. 

Witislocki Heinrich. Wesen M. Wirkungskreis d. Zauber Įmit menschlichen 
Körperteilen bei d. transsilvanischen Zigeunern, in Ethnolog. Mittei- 
lungen aus Ungarn. An, I Fasc. IlI (1859) p. 273—279. 

(Uiislochi Heinrich, Wesen u. Wirkungskreis d. Zauberiraucu bei d. sicben- 
biirgischen Zigeunern, în Ethnolog. Mitteilungen aus Ungan. An, 2, 
1801-1892 p. 33—38. 

Willing Emil Über unsere Zigeuner, In Klingsor 1935. p. 95—107. 

Wolf Andreas Beiträge zu einer statistisch-historischen Beschreibung der Für- 

stentums Moldau Hermanustadt 1805. 

Ms, Acad. Română 3923 Barbu Constantinescu: Țiganii în România Vol. L 

Ms. 3924 Țiganii în România Vol. IL 

Ms, 3925 Țiganii în România Vol. III. 

Ms, 1032 Proecte a propuntri (Nazaria Țiganilor Statului), 

Ms. 1038 „Interne” Acte, proccte etc. din anii 1941—1964 Țiganii nomazi, 

Ms. 5182 Perilipsis (rezumat) de pe scrisorile moșiilor, viilor, dughenelor și 
tiganilor sec, XIX-lea în folio. 

Ms. 186 (Capitole privitoare la „Foaia dela toţi Ţiganii cu numele copiilor 
lor și cu vârsta fiecăruia” 1525, cum arată și Țiganii de laie ce sau 
luat în scris pe letu (1) 824. 

Ms, 4332 Condica Țiganilor pe leat 1837 şi 1838 sec. XIX-lea în folio, foi 90. 


www.dacoromanica.ro 


CUPRINS 


I 
In loc de introducere (Puncte de vedere). . . . . . d baoz 
Asupra numirii şi originei Țiganilor . . . . pp. 
Etape. Drumuri `, 
II 


Observaţiuni asupra raporturilor dintre Țigani şi Români . 


III 


Asupra categoriilor de Tigani dela noi. 1) Impărțirea Țiganilor în catego- 
rii după criteriul istorico-juridic,(în „domnești”, „mânăstirești“ şi 
„boereşti“). 2) Ţisanii împărțiți, după criteriul stabilităţii: în no- 
mazi şi sedentari. 3) Categoriile de ţigani în funcţie de naţionalitățile 
în mijlocul cărora trăesc. 4) Criteriul filologic-linguistic la împăr- 
țirea Țiganilor în categorii, recunoaște și împărtășește incomplet 
punctul de vedere etnografic. 5). Impărțirea în categorii a Tigani- 
lor după criteriul organic. 6) In plus, Rudarii ocupă un loc a- 
parte între ceilalți ţigani. Originea lor. 7) Distribuţia geografică 
în raport cu pădurea. 8) Aria de răspândire ca mijloc de recu- 
noaștere a originei lor . . . . GENEE 


IV 


Câţi Țigani suni în România ? : 1) Țiganii din întreaga lume. 2) Țiganii 
din ţările învecinate în comparaţie cu Dean dela noi. 3) Tiganii 
din Principatele Române și tările locuite de Români până la 
recensământul din 1930. 4) Distribuţia lor pe regiuni naturale 
şi istorice 5) Ţiganii în faţa anchetelor speciale. Procesul de ca- 
mutlarea al Țiganilor din Țara Oltului. 6) Câţi: Tigani sunt în 


România ? 7) Distribuţia Țiganilor în Tara Oltului — pe ca- 
Iepor e e ea 
Vv 

N 
Asimilare, izolare: sau altceva. 1) Asimilarea parţială — interzisă 


până la emanciparea Țiganilor. 2) Procesul de asimilare în epoca 
de după emancipare. 3) Asimilare, izolare: și altă soluţie de 
mijloc în epoca noastră . . > . . .... Eta de ste ca 


www.dacoromanica.ro 


16 


22 


63 


89 - 


Pag. 





VI 


Ocupaţiuni. 1) Sub raport economic Tiganii sunt organizaţi în bresle 
naturale. 2) Țiganii de sat îmbrățișează cele mai felurite meserii 
dar și cele mai cunoscute: agricultori, muzicanți, fierari, cărămi- 
dari, etc. 3) Colectarea fructelor e o îndeletnicire comună, atât 
Țiganilor de sat cât şi Rudarilor (mai ales). 4) Unitatea de breslă 
a Rudarilor, e asigurată prin preponderența prelucrării lemnului 
verde, în unelte de utilitate casnică. 5) Obţinerea lemnului .„uşor” 
şi „greu“, 6) Rudarii ca lucrători în lemn. 7) Technica. instrumen- 
tarul. 8). Desfacerea produselor. 9) Ale ocupaţiuni. 10) Tiganii 
de cort și îndeletnicirile lor. 11) Țiganii ca spălători de aur 


VII 


Aşezarea, locuința Țiganilor : 1) Casa săracă a [iganilur de sat. 2) 
Bordeiul Rudarului Kies Lingurarului). 3) Cortul Țiga- 
nului nomad . e da E ca el Vie ua să gu er a anu. da 


VIII 
Portul: La Țiganii de sat; la Rudari; la Țiganii de cort 
IX 


Felul de organizare : 1) Țiganii de sat au pierdut orice urmă de orga- 
nizare proprie. Rudarii mai păstrează urme de veche organizare 
primitivă, 2) Corturarii îşi menţin, la fel, unele forme proprii de 
organizare. 3) Jurământul printre corturari ; N 


X 


Naşterea, nunta şi înmormântarea. Obiceiuri şi credinţe : 1) La Țiganii 
de sat. 2) la Rudari. 3) la Corturari i 


XI 


Anexe: De deochi (Material cules dela Țiganii de cort) ` Basme (Ma- 
terial cules dela Rudari). Ocupaţii. Obiceiuri. Condica Țiganilor 
din Țara Românească pe anul 1837 — după vătăşii SA 


Hărţi 

Grafice 

Figuri în afară de text 
Planuri ss... 


Bibliografii 


www.dacoromanica.ro 





102 


150 


166 


170 


179 


202 
241 
247 
255 
297 
305