St. doc. XVII (pe copertă, gresit, XVIII) — OCR_pypdf2

CONSTATĂRI ISTORICE 


CU PRIVIRE LA 


VIAȚA AGRARĂ A ROMINILOR 


DE 


N. IORGA 


Profesor la Universitatea din Bucuresti 


BUCURESTI 
Atelierele grafice SOCEC & Comp., Societate anonimä 
1908. 


www.dacoromanica.ro 


CONSTATĂRI ISTORICE 


CU PRIVIRE LA 


VIAȚA AGRARA А RO 


DE 


CAZ 


ШШ 


N. IORGA 


Profesor la Universilalea din Bucuresti 


ч 


BUCUREȘTI 
Atelierele grafice SOCEC & Comp., Societate anonimă 
1908. 


www.dacoromanica.ro 


(Formează vol. II din „Studii și documente cu privire la istoria Rominilor“.) 


www.dacoromanica.ro 


CONSTATĂRI ISTORICE 
CU PRIVIRE LA 
VIAȚA AGRARĂ A ROMINILOR 
51 
POLITICA AGRARĂ А TERILOR ROMĂNEŞTI. 


19351 4 


www.dacoromanica.ro 


Ultimele dezbateri cu privire la chestia (егапеавса, 
pusă din nou pe tapet prin răscoale de un caracter ge- 
neral, discuţiile provocate de cartea d-lui К. Rosetti, „Pă- 
mintul, sătenii si stăpinii în Moldova“, înfățișarea mate- 
rialului într'o formă comodă prin marea publicaţie a d-lui 
Sturza-Scheianu, urmată de d. R. Rosetti, — maŭ îndemnat 
a scrie aceste pagini. 

Ele nu cuprind nici o polemică 51 nu sînt îndemnat 
a crede că polemicile, — de o mare valoare in ce privește 
lămurirea moralității unui om sau unei categorii de oa- 
meni, sint de o valoare foarte mică cînd e vorba de 
stabilirea adevărurilor ştiinţifice. În polemică este numai 
rare ori un învins recunoscut, de el si de alţii, printre 
luptători; biruită însă cade, dela început, obiectivitatea, 
îngrijirea pentru adevărul singur. Si, după această tristă 
jertfă, polemica nu mai are de cit un interes personal, li- 
terar sau moral. 

Aceste pagini nu sint însă nici un sistem închis. „Con- 
stalări“, ele ingäduia a se înlătura părți ce sar dovedi 
greşite şi a se adăugi informaţii pe care nu le-am avut, 
puncte de vedere pe care le-am putut lăsa la o parte. 
Orice cetitor competent poate colabora deci la dinsele. 

După vechiul mieu obiceiu de a scrie, inlätur orice 
aparat de erudiție şi orice dezvoltări împovărătoare. Am 
vrut ca liniile generale să nu fie niciodată pierdute din 
vedere. Exemplele nu sint inmultite pentru a probă în fond 
acelaşi lucru. Ele nici nu sint înfăţişate cînd e vorba de 


www.dacoromanica.ro 


4 PREFAŢĂ 


lucruri în general cunoscute sau care se pot controla uşor. 
Si data aceasta, am ţinut să fac o carte, fie şi una asa 
de mică. 

Daü la urmă cîteva acte care pot servi de normă. Poate 
că, mai tîrziu voiü putea publică, în „Studii si documente“ 
un volum întreg de acte într'ales, privitoare la condiţiile 
agrare. 


N. Jorga. 
Vălenii-de- Munte, 26 Decembre 1907. 


www.dacoromanica.ro 


Vechea viaţă agrară a Rominilor se poate resuma în 
această formulă: {егї de „drept romănesc“, așezate între 
regiuni semi-feodale în sens apusean si între o lume rä- 
săriteană cu caracterul romano-bizantin. Amindouă aceste 
vecinätäfi au inriurit asupra condiţiilor primitive de traiü 
ale teranilor nostri. La urmă, în sfirşit, nouăle idei de or- 
ganisare rationalistä, venite din Apusul european, ай adaus 
un strat de suprafaţă la cele de pănă atunci. Cu aceasta 
regimul vechiu se apropie de sfirsit, iar cel пой, început 
prin Regulamentul Organic, a stabilit norme care se ra- 
zimă, ce e dreptul, pe trecut, fiindcă nu se putea altfel, 
dar nu se inspiră de la el. 

Pe rind trebuie cercetate acest fond primitiv, aceste în- 
riuriri venite din vecini, această refacere parțială în sensul 
ideilor reformei filosofice. 


Concepţia „dreptului romänesc“. 


Un „drept romănesc“ deosebit de principiile romane 51 
de obiceiurile feudale a fost recunoscut de toţi aceia cari 
au avut Romini, de dincoace sau de dincolo de Dunăre, 
în stăpînirea lor. 

Acest „drept“, care nu e decit un strävechiü obiceiü, cu 
îndoite rădăcini tracice — cele mai puternice şi mai adinci 
— şi slave, se poate urmări în deosebite domenii. În acela 
care cuprinde legăturile omului cu pămîntul şi legăturile 
dintre oameni determinate de pămînt, el înseamnă cam ur- 


www.dacoromanica.ro 


6 CONSTATĂRI ISTORICE CU PRIVIRE LA VIAȚA AGRARĂ А ROMÍNILOR 


mătoarea situaţie: Pe o moșie neimpärfitä. lucrată de fie- 
care în măsura puterilor şi nevoilor, mai mult decit a 
drepturilor sale, locuiesc urmașii unui moş. unor bätrini, 
unui întemeietor sau colonisator şi celor d’intäiü vlästare 
ale lui. Satul sau cătunul format din ei se priveşte ca o 
alcătuire ce nu trebuie, pe cit se poale, să se amestece 
prin înrudire cu alte sate, apropiate ori depărtate, care ай 
alt singe, alt moş, alți bătrîni, altă obirsie omenească si 
altă dezvoltare. 

Pănă foarte tărziu s'a păstrat ceva din această concepție, 
simplă 51 firească. Un scriitor din anii 1840, Mihail Cu- 
ciuranu, dînd, in schiţa „Piatra Corbului“, scene din viaţa 
muntelui moldovenesc in această epocă, face pe un sătean 
să vorbească astfel cu privire la intemeiarea si desfäsu- 
rarea ulterioară a sälasului din care face parte: „Satul 
nostru îi impártit in mai multe neamuri: fiestecare cătun 
e lăcuit de un neam... Acel sătucean se numeşte Cătuna 
Corbului, si toti citi lăcuim acolo ne numim Corbulesti; noi 
nu ne amestecăm nici odată in alte neamuri, Si, dacă vrun 
Пасай din altă parte voieste a se însoți cu o fată de-a 
noastră, el trebuie să se aşeze cu noi şi să-și schimbe nu- 
mele in Corbulesc. 

„Înnainte de 90 de ani, tatăl miei işi durâ întăia casă 
acolo, căci era o poiană frumoasă, lăsată de Dumnezeu 
spre adăpostirea släbänogilor ce fugiaü de călcările pägi- 
nilor... А cîştigat nouă feciori, carii, după vreme, toţi ni-am 
durat casele noastre, ne-am căsătorit 51 ne-am ferit a primi 
pe alţii între пої cu lăcuinţa 1.“ 


Între săteni nu erau unii mai mari decit alţii, şi era cu 
neputinţă ca, în împrejurări de viaţă economică primitivă, 
fără capital economisit şi stăpinire a oamenilor prin pulerea 
lui, şi, pe lingă aceasta, fără nicio cucerire, de acelaşi ele- 
ment sau de altul străin, să se întemeieze o clasă condu- 
cătoare. La început, întemeietorul îndeplinise sarcina de 
cîrmuire şi judecată; ре urmă juzii ай fost, în aceleaşi 


1 Propășirea, foaie științifică si literară, р. 102. 


www.dacoromanica.ro 


CONCEPȚIA „DREPTULUI ROMÂNESC“ 7 


condiții, bătrîni, aleşi dintre locuitorii satului. Pentru nevoile 
de apărare ale locuitorilor unei văi întregi, unui întreg Tinut 
prin urmare, se alegea, dintre aceşti juzi, sau dintre oamenii 
recunoscuţi ca mai viteji, un Voevod. Cu vremea, Voevo- 
datul, ca şi ducatul corespunzător, de la vechii Germani — 
51 cum stă în firea lucrurilor chiar —, ajunse pe viaţă, ba 
chiar unii Voevozi izbutiră a face ca autoritatea, situaţia 
aceasta onorabilă 81, în acelaşi timp, producătoare — căci 
Voevodul era răsplătit, măcar de la o vreme, cu dijma 
sau alte venituri în natură —, să ajungă ereditare în se- 
mintia lor. 

Astfel de sate fără stăpini, fără concurenţă între bogați 
şi săraci, fără primejdie, dar fără putinţă de dezvoltare, 
acoperiaü toate părţile locuite de Romini, toată larga Țară- 
Romănească. 


E folositor a se urmări recunoaşterea acestor împreju- 
rări de către deosebitii stäpinitori străini asupra păstorilor 
si feranilor romini si încercările de a se da, din partea 
acestora, alte orinduieli, insä nu si pe altä basä — cäci ar 
fi fost prea greü pentru surogatele de „State“ ce eraü pe 
atunci — neamului nostru. 


il. 
Condiţiile de viaţă ale Rominilor supt regii sirbesti. 


Ştim cum au fost tratate satele romänesti — care nu in- 
seamnă însă: sate de Aromini, aceştia trăind mai mult 
in Tesalia, sălaşul lor obișnuit, si, ca păstori, în vreme de 
primăvară şi de vară, prin muntele Pindului sau Balca- 
nului — de către regii sirbí din veacul al XIV-lea. Două 
hrisoave foarte însemnate, al lui Stefan Miliutin!, şi al lui 
Stefan Dusan 2, ne ajută să aflăm condiţiile în care trăiau 


1 Analisat de I. Bogdan, în Convorbiri literare, XXIV, по. 6. 


2 Cercetat până în cele mai mici amănunte, de Hasdeu, în Ar- 
chiva Istorică, III. 


www.dacoromanica.ro 


8 OONSTATĂRI ISTORICE CU PRIVIRE LA VIAȚA AGRARĂ A ROMÂNILOR 


satele romăneşti din Serbia veche de lingă Pind si felul 
cum ele erau tratate de puterea regală sau „împărătească“ 
a stäpinitorilor sirbi!. 


Satele nu sint din cele vechi, a căror obirşie să nu se 
mai poată urmări — cum sint foarte multe, putem zice: 
cele mai multe dintre satele noastre din a stinga Dunării —, 
ci sate säläsluite pe pămîntul mănăstirilor care se impär- 
täsesc de privilegiul domnului terii. Rominii locuiesc în sate 
propriu zise — se spune anume: „cei ce ай sate“ —, in că- 
tune sau simple aşezări (wereyme)?. Si, anume, unii sint 
colonişti mai vechi, pe locurile lor, iar alţii ай căpătat de 
curînd alte păminturi, alte ogoare ca adaus. 

Mai mulţi Romini la un loc alcătuiesc un județ sau o 
Judecie (cw anero). În fruntea fiecărui cătun stă un cneaz 
sau primicher?; sătenii se numesc după cneazul de care 
ascultă (Rädulesti, Bărbuleşti, etc.) si pămîntul lor tot asa 
(al Rädulestilor, Bărbuleştilor, etc.). Cnezii primesc in dar 
ої, cai si chiar, intimplátor, bani. 

Mănăstirea — stäpinul — are de la ei drepturi — cedate 
de suveran, care-și păstrează doar tirgurile si vàmile* —, 
ce variază după situaţia Rominilor, după vechimea lor pe 
pămintul ce lucrează. Cei cari sau pomenit cu același loc 
de casă si cu dreptul la aceleași ogoare, daŭ dijma, „dese- 
tina cea mică“, şi anume o oaie la cinzeci. dijmä sporită 
їп acel sens са se dădea apoi o oaie cu miel sau, dacă 
nu se da mielul, două oi. Se mai primia de călugări un 
dar, ceia ce e mai tărziu, dincoace, poclonul: două piei de 
miel de fiece casă; aiurea un cal sau, în bani, 30 de per- 
peri*; în unele casuri, doi berbeci primăvara, un miel de 
casă, o vacă toamna. Apoi, tot în rostul dijmei — une 
ori —un ѓорат, o sarcină sau povară de griü si una de 


! Cartea lui Mlainatz, Die agrarrechtlichen Verhältnisse des 
mittelalterlichen Serbiens, Halle, 1903, nu mi-a fost la indäminä. 

2 Arch. ist., l. e., p. 85 şi urm. 

з Cf. protogerii mai tărziu la Grecii din Împărăţia Turceascá. 

+ Arch. ist., Ш, p. 104. 

š Ibid., pp. 120—1. 


www.dacoromanica.ro 


CONDIȚIILE DE VIAȚĂ ALE ROMĂNILOR SUPT REGII SIRBESTI 9 


vin. Din cînepă şi in, iarăşi se răspunde dijma. Această dijmä 
poartă nume care răspund celor de cîblărit, fumărit, oierit, 
etc., ce se intilnesc, de la început încă, la пої!. Ea se cu- 
lege de săteni, cari o impart, după socoteala lor, între sine ?. 
Ca slujbe, e obiceiul a se căra sare — Rominii din aceste 
părți, ca si Arnäutii, de altfel, erau, o spun documentele 
ragusane, vestiti cäräusi —,sau se fac trei zile de coasă pe 
lanurile mănăstirești, ori de lucru la cimp, la vie?. Cei cu 
meşteşuguri, ca fierarii, zidarii, înlocuiesc dijma şi slujba 
la cîmp prin zile de lucru în folosul mänästirii*. Cutare 
„sărac* scarmănă lina, ca slujbă, sau păzeşte caii mănăstirii. 
зай face de strajă la stinele eï’. 

Sirbii, din partea lor, dau două zile pe săptămină, cu pus 
în stoguri, cosit, lucru la vie şi dijma oilor. Sint situaţii 
deosebite si pentru Leran liberi de odinioară — raacrtas —, 
cari sînt daţi bisericii -— şi pentru Arnăuţi. 


Fireşte însă că sătenii aşezaţi sau înzestrați cu nouă pă- 
minturi mai de curind sint îndatoriţi la о muncă mai grea, 
pe lingă daruri si dijmă, care e aceiaşi, — danie a Împă- 
ratului ori regelui către sfintul lăcaș. Dania lui Dusan 
spune despre astfel de Romini: „Neavind destul pämint, 
li se mai dădu din pămîntul bisericii, avînd însă a lucra 
pentru biserică, pe locul ce-și reservase ea“ — „domeniul“ 
apusean al seniorului — „după cum li este legea, trei zile 
clacă de toamnă şi trei zile de vară, şi să imbläteascä, şi 
trei zile să cosească fin, — toate cum li va porunci egu- 
menul, iar în celelalte zile să fie liberi de arat si de cosit 
şi să nu aibă nicio altă muncá* *. 


1 Arch. ist., ПІ, pp. 114-5. 
2 Ibid., pp. 120—1. 

з Conv. lit., 1. с., p. 490. 

+ Arch. ist., ЇЇЇ, pp. 114—5. 
5 Ibid., pp. 120—1. 

° Ibid., passim. 

* Ibid., pp. 94-5. 


www.dacoromanica.ro 


10 CONSTATĂRL ISTORICE CU PRIVIRE LA VIATA AGRARĂ A ROMINILOR 


III. 


Condiţii agrare la Athos, in terile „latine“ ale 
Patrasului şi Ciprului. 

Pentru a înțelege şi mai bine, de alminterea, această 
stare de lucruri, e folositor să se vadă care erau condiţiile 
agrare, pe acest timp, în lumea bizantină. 

La muntele Athos, mânăstirea Chilandarului avea, în 
veacul al XIV-lea, arendasi pronoiari (de la zpóvowx), supt 
cari trăiau ferani supuși, datori cu slujbe în muncă, (erani 
cari se numesc, cu un cuvînt care răspunde romănescului 
vecini: pareci, пароми; аці terani însă, trăind pe pă- 
minturile lor se numesc „liberi“, 23290011, 


La Patras, teritoriu vechiu bizantin supus unui arhie- 
piscop latin care se găsia în fruntea unei organisatii feu- 
dale aduse, împreună cu stăpinitorii franci din Apus, pă- 
minturile se împart in päminturi libere, france, de co- 
mites — de „juzi“ sau „cnezi“, sar zice la noi —, zop.todpe:, 
si in päminturi care ай stäpin, ösonorzd, ruda, care-şi 
au reşedinţa domnească, numită si acolo curte, хобот. 
Aceştia sunt vecini, pareci. Chiar pe aceste päminturi 
dacă stă un cultivator timp de treizeci de ani, el capătă 
un drept de cultură perpetuă, un usufruct asigurat, aşa- 
numitul “pztziv, răminind pentru proprietariu numai dreptul 
teoretic de zbfizvroroziz, situaţia juridică de stăpinire, fără 
ca el să poată îndepărta pe cultivatorul statornic. intre 
acesta şi proprietariü se încheie o învoială un aro, 
apatum, în ceia ce priveşte drepturile celui d'intàiü: dacă 
el dădea şi mijloacele de cultură, feranul muncitor işi opria 
jumătate din produs, sistemul de Ap:svporevsia; in casul 
contrar, partea care se cuvenia proprietarului era un:simplu 
dar, ипе ori „о oaie şi doi porci”. Biserica arhiepiscopală 
— suzerana terii — lua numai o citime de ceară si un dar 
la schimbarea de proprietate. 


În al treilea rind, putem sti bine ce se petrece in insula 


! Jirecek, Das Fürstentum Bulgarien, р. 198. 
2 Gerland, Patras, p. 85 şi urm. Cf. Zachariae von Lingenthal, III. 


www.dacoromanica.ro 


CONDIŢII AGRARE ÎN CIPRU 11 


Cipru, iarăşi un vechiu pămint bizantin, ajuns în тіпа 
Francilor, de la un timp a dinastiei francese de Lusignan, 
căreia-i urmarä, în veacul al X V-lea, guvernatori venețieni. 
Si, aici sint (erani liberi, zişi sAsb8spo: sau francomati, 
ori franc. franquomates, cuvint format din franchi şi 
comites, pronunţate greceşte. Pe la 1500 erau 77.000 de 
astfel de (егаш, faţă de 47.000 de neliberi. Ei aveau datoria 
de a păzi termul Mării. Aceştia erau locuitorii cei mai bine 
impártásiti ca situaţie şi drepturi, şi multi din ceilalţi obis- 
nuiaü a-şi arunca pruncii pentru cá era datina ca un copil 
găsit să fie declarat „francomat“!. 

Pe lingă o categorie de locuitori cari se numiaü perperiari, 
din causa rostului lor militar, căci plătiau, în oraşe, un 
perper pe an pentru a nu Í siliţi să se lupte, trăiau în 
Cipru mii de pareci, cari, purtind acelaşi nume ca şi (е- 
ranii neliberí din alte părţi, se găsiau incätusafi în acelaşi 
chip. În veacul al XV-lea, cei aproape 50.000 de pareci 
datoriau o slujbă care se urca la 104 zile pe an şi răs- 
pundeaü, pe lingă aceasta, un bir pe cap de 38 de bizanti 
și jumătate?. Altă dată, se spune că acești „străini locuitori, 
— forestieri habitatori — datoresc a treisprezecea parte 
din venitul lor şi două zile de muncă pe săptămînă, ceia ce 
revine la cele 104 de zile de mai sus?. Slujba aceasta era 
numită „angheria pattuale* si, pe lingă dinsa, unii mai plátiaü 
şi 23 de dinari pe ant Coroana ca şi particularii îşi aveau 
parecii. 

Aceştia aveau dreptul de a se liberă. Lucrul nu se în- 
timpla însă dese ori. Din potrivă, parecii căzură tot mai adinc, 
pănă ajunseră a fi socotiți ca şerbi, intrebuintindu-se chiar 
pentru dinşii cuvintul frances serf; pentru ca să scape, 
trebuia ca regele insuşi să se învoiască la dezrobire?. 


1 Mas Latrie, Histoire de l'ile de Chypre, Ш, pp. 228, 494, 552. 

2 Ibid, p. 125: „in quibus teneris servire vigore servitutis pa- 
richie“. 

3 CF. pp. 520, 540. 

4 Ibid. 

ë Ibid., pp. 254, 273, 295-6. 


www.dacoromanica.ro 


12  CONSTATĂRI ISTORICE CU PRIVIRE LA VIAȚA AGRARĂ A ROMÂNILOR 


Pe de altă parte, nobilii, de origină francesă, își dădeau toate 
ostenelile pentru a confunda pe teranii liberi cu parecii, și, 
astfel, de la o bucată de vreme, se ceru si de la fraucomati 
o slujbă, așa-numită „fattion francomatica“. Supt acest pre- 
text se dădeau în veacul al XVI-lea 36 de zile de muncă 
pe an, plata fixă de 12 soldi şi un dar de doi boi. Fran- 
comatii cari se împotriviau, erau loviți şi supuși chinurilor!. 
Parecii päziaü si mai departe la pasurile munţilor. lar re- 
sultatul acestei apărări combinate a fost cá parecul cipriot 
a ajuns unul dintre cei mai leneși {егапї din lume?. 

Să adăugim că din toate satele se răspundea Vistieriei 
regale: dijma — la dihme?. 


Din cele arătate pănă aici se vede că între sistemul bi- 
zantin şi dreptul romănesc, chiar corectat de interesele 
unor stăpinitori balcanici, erau deosebiri esenţiale. Dincolo 
de Dunăre, nu fiinţă altă proprietate agrară decit cea 
individuală. În al doilea rind, stăpinii existau acolo din 
vechi timpuri si aveau rosturi mari. În al treilea, apoi, 
Statul sau feudalitatea care-l înlocuia, erau cu mult mai pu- 
ternici si inriurirea lor se exercita necontenit asupra con- 
diţiilor de muncă. Pe pareci îi vom intilni însă si la пої, ca 
vecini. 

Vom vedea, în sfîrşit, cà si la noi s'a căutat, din acelaşi 
interes egoist de clasă, confundarea feränimii libere cu cea 
neliberă, fără ca, măcar pănă tărziu, Domnul să poată 
interveni în acest proces cu aceiaşi energie ca un guver- 
nator venețian al Ciprului din veacul al NVI-lea. 


1 Ibid , pp. 540—1 „Sono alcuni di loro patroni che non li pagano, 
ma ben, in loco di pagamento, li mettono in ceppi et gli danno 
delle bastonate; et li giusdicenti non hanno autorită contra li feu- 
datari et gentilhuomini. Et, quando l'havessero, non l’essercitariano, 
per esser, comm'ho detto, interessati, anzi fomentano quanto possono 
per reprimere quelle tirannie con mandati penali.* 

? Cf. p. 542: ,tutti i detti contadini con le loro donne sono pigri 
et lenti, che quattro non lavorano per uno dei nostri di Lombardia*. 

з Ibid., p. 236. 


www.dacoromanica.ro 


REGII UNGURI SI SATELE ROMÂNEȘTI 13 


IV. 
Regii unguri şi satele romăneşti. 


Regii unguri, cucerind Ardealul şi comitatele vecine, ai 
găsit pretutindeni cnezi, şi de asemenea cnezi s'a lovit stă- 
pinirea regală cind a incercat să-şi supuie Oltenia întreagă. 

În acest Banat al Severinului, politica ungurească a 
consistat în recunoașterea vre-unui Voevod și în ridicarea 
unor cnezi, supuşi şi gata de ajutor, la o situaţie voevodală, 
pästrindu-li însă un titlu prea puţin corespunzător demnităţii 
lor nouă 51 puterii lor precumpănitoare. E casul Voevodului 
Litovoiü si al cnezilor loan si Farcaş!. Aici însă amestecul 
unguresc, în ceia ce privește părţile gorjene şi vilcene, nu 
(inu mult si nu lăsă urme însemnate. 

O astfel de stare de lucruri se intilneste, de almin- 
terea, şi în Bosnia, unde, pe urma amestecului regal un- 
guresc, atit cnezia cit si voevodatul se ridică foarte mult 
în ceia ce priveşte însemnătatea lor politică şi rolul lor 
national. Altfel, un Hrvoie, un Sandali, , Mari-Voevozi*^, 
au o situaţie regală, si cnezii, numiţi latineste „comites“, 
sint adevăraţi baroni feudali, cu o situaţie aproape nea- 
tirnatä si cu totul preponderantä. 


Dincolo de munte, regalitatea recunoscu pe unii cnezi, 
intärindu-li situația, pe toată viaţa sau numai in margenile 
bunului plac ale stäpinirii?. Ei fură identificati cu он ой, 
scultefü si advocafit obişnuiţi în terile germanice зай 
sla vo-germane, de si unii dintr'ingii fură innáltati la nobilime, 
Scutiti de аута, bucurindu-se de monopolul morii, ei aveau 
intăiu sarcina de a judeca pe săteni, după vechea datină, 
afară de casurile de hotie, foc şi omor*, — odată de compe- 
tenta Voevodului, pe care acum regele-l mostenia. Apoi, 
ei trebuiau să stringă dijma pentru suveranul (егїї. 

1 Zimmermann-Werner-Müller, Urkundenbuch, I, р 73 si urm. 

2 Nostro durante placito. 

3 Hurmuzaki, Г, р. 528. Cf. Bogdan, în Analele Academiei Po- 
mine, XXIV si XXVI. 


+ Ibid., DG pp. 28—9, no. xxr. Cf. Gesch. des rum Volkes, I, 
p. 244 si urm. 


www.dacoromanica.ro 


14  CONSTATĂRI ISTORICE CU PRIVIRE LA VIAȚA AGRARĂ A ROMINILOR 


În acelaşi timp, dreptul îndătinat de stäpinire al teranilor 
liberi asupra pămîntului moştenit de la sträbun, intemeie- 
torul satului, fu călcat. Aşezămintele bisericeşti, ca şi oraşele 
Saşilor şi unele persoane nobile primiră danii de sate ro- 
mänesti. Aceasta însemna întăiu numai cedarea dreptului 
regale de dijmă si judecată; cu vremea însă, aici ca şi în 
Cipru, si într'o măsură si mai mare — după încercări ale 
Arpadienilor, Domnia Angevinilor a stabilit în Ungaria 
teoria de feudalitate şi servagiu a Apusului — aceşti terani 
romini fură aduşi în stare de serbie, de iobăgie, — cuvintul 
iobagio, de origina militară, ajungind să însemne, în această 
confusie voită de noţiuni foarte deosebite, același lucru ca 
si latinul servus. 


Ca termin de comparaţie, să semnaläm că in Ungaria 
propriu zisă, supt Ludovic-cel-Mare eran dădeau, după 
porunca regelui, nona, păstrind voie de a se strämutä!. 
În veacul următor (1437) episcopul de Aiba-lulia, Gheorghe 
Lepes, sili pe oameni să-i dea dijma in bani?. Nobilii сагай 
insă şi aici a-i face şerbi?. Totuşi şi regele Sigismund ho- 
tărise o amendă asupra celor се ar opri strămutarea“. 


VA 


Domnii Terii-Romänesti şi vechea organisare 
a satelor. 


Pe la începutul veacului al XIV-lea se alcătui Domnia 
Terii-Romänesti, cu idei, in parte luate din obiceiul vechiu 
romănesc, în parte împrumutate de la Sirbi şi Bulgari, 
iar, într'o anume epocă măcar, şi din Ungaria. 

Pänä la Vladislav sau Vlaicu-Vodă n'avem acte interne. 
Îndată ce ele apar, rostul lor e să scutească mănăstiri sau 
persoane din boierimea de instituţie bulgaro-bizantină de 
anumite sarcini pe care pămintul lor le avea faţă de Domnie, 


1 Magazinul istoric, HI, p. 145. 
2 Ibid., p. 146. 

з Ibid., pp. 148—9. 

* Ibid., p. 149. 


www.dacoromanica.ro 


DOMNII TERII-ROMÁNESTÍ SI VECHIA ORGANISARE A SATELOR 15 


care mostenise drepturile, de dijmä şi judecată în casuri 
grele, ale Voevodatului primitiv. De la Mircea-Vodă în- 
coace, numărul acestor acte se inmulteste foarte răpede, 
fără са infälisarea lor, redacţia lor stilistică, formula lor 
diplomatică sà se schimbe esenţial. În casuri isolate numai, 
Domnul dăruieşte páminturi care prin cumpărătură ай ajuns 
ale sale. Nu întilnim măcar daruri în acea pustie, foarte în- 
tinsă, pănă tărziu, în părţile de la Dunăre, care era, de drept, 
ca orice teren nelocuit şi fără stäpin, a Domniei. Se pare 
că în această Tarä-de-jos a principatului muntean colo- 
nisarea sa făcut de Domnie de-a dreptul — şi nu prin 
mijlocirea boierilor sau mănăstirilor —, aducindu-se co- 
loniştii de peste Dunăre, unde condiţiile, în vremea bulgă- 
rească şi sirbească, erau mai grele şi unde, pe urmă, Turcii 
înlocuiră pe stäpinii slavi, cari datoriaü servicii militare 
pentru feudele lor ereditare, prin spahii cari se aflau in aceiaşi 
situație faţă de stăpinitor. Cumpărări de päminturi de boieri 
cărora, in schimbul unui cal pe an, Domnul li cedează 
drepturile sale, se întimpină însă pe la sfirşitul veacului al 
XV-lea!. Dar nu e vorba de päminturi ale sătenilor, ci 
de altele individuale, pe care unii rari boieri le coloni- 
saseră, pe seama lor şi fără act de la Domnie, fiind ei cei 
d’intäiü ocupanfi ai unor locuri fără stăpini. Sau altfel de 
päminturi stăpinite individual, boiereşte, după dreptul nou 
si superior, bizantino-roman, adus de peste Dunăre, resultaü 
din vre-o confiscare pronunţată de Domn în paguba unuia 
și în folosul unuia. 

Nici în Făgăraş, o nova plantatio, Domnul nu dăruiește 
păminturi, trebuind să respecte şi acolo, de şi într'o măsură 
mai mică, — aici fiind precedentul regal, de expropriere par- 
tialä, — vechiul drept teránesc, de libertate umană si stă- 
pinire teritorială a săteanului. Boierii capătă acolo domenii 
de imunitate sau, în deplină stăpinire directă, numai părți 
nelocuite de munte sau de pădure. Astfel se întemeiază 
boierimea de Făgăraș, care pe urmă, firește, a incălcat 


1 Arch. ist., T, р. 37. 


www.dacoromanica.ro 


16  CONSTATĂRI ISTORICE CU PRIVIRE LA VIAȚA AGRARĂ A ROMINILOR 


Lot asa de mult și intr'un fel tot aşa de firesc са şi 
cealaltă. 


Totuşi, încă de la început aflăm la Munteni, pe lingă boieri 
şi curteni — aceştia din urmă, de sigur: strajă si oameni de 
serviciu —, cnezi şi Rumini. E o întrebare dacă pe atunci, 
în vremea lui Mircea, cnezii erau numai terani liberi trăind 
supt regimul cnezatului, cum se constată mai tărziu, si О 
intrebare si mai mare dacă Ruminii pot fi puşi în aceiași 
categorie socială şi agrară cu parecii Răsăritului. Părerea 
cea mai firească e aceia că prin cnezi se înțeleg magistraţii 
satelor, aleşi dintre bătrini, de bună samă în biserică şi 
printr’o procedare electorală pe care o intilnim mai tirziü 
la (eran din Săliştea Sibiiului, de pildă!, iar „Rumin“ 
e cel ce nu е alt ceva decit komin: omul obişnuit, 
omul de rind, fără ca aceasta să însemne și o inferioritate 
socială, o scădere a întregimii drepturilor umane. Căci n'am 
avea precedente de o astfel de o înjusire a numelui naţional 
la niciun popor; vezi, din potrivă, ce e homo francus 
la Germanii din Galia! 

Concesionarul imunitátii e scutit pe domeniul 5ай de 
vămi (кам), adecă de dijme, de gloabe, de podvozi şi olace, 
si i se dă asigurarea cá nu va fi călcat de judecătorii (cau) 
Domnului, de cei ce string birul — de la o vreme — 5ай 
gloabele (supun, глевници) ?. 


Deci Tara-Romäneascä a avut la început, cum era şi 
firesc pentru о (ага întemeiată fără amestec străin, fără 
cucerire, fără schimbare a ideilor fundamentale ce trăiau 
în masa poporului, — numai teránime pe deplin liberă si stă- 
pînă, în chipul colectiv pe care-l cunoaștem, chip întemeiat 
pe moştenire, pe pămînturile ce lucra, pe helesteü si pe 
pădure. Această teránime nu se putea cobori într'o stare 
inferioară prin clasa boierească din veacul al XIV-lea зай 
al XV-iea, alcătuită din cîțiva dregători numai şi neavînd 
că banul cumpärärilor si exproprierilor în momente de 


1 Sate si preoţi, p. 121. 
2 Arch. ist., |, p. 6. 


www.dacoromanica.ro 


DOMNIÍ TERII-ROMÄNESTI SI VECHEA ORGANISARE A SATELOR 17 


crisá la indämina ei. A trebuit ca întreg regimul economic 
să se prefacă şi їп locul schimbului de obiecte să se intro- 
ducă plata în bani prin negustorii şi speculanţii străini din 
oraşele mari ale peninsulei balacnice, mai ales, şi, în rindul 
intáiü, Grecii, Armenii, Turcii din Constantinopolea împă- 
rătească, a trebuit ca asupra teranilor liberi să apese la 
un anume moment o sarcină bănească — a tributului către 
Sultan — pentru ca, într'o mare crisă, proprietatea mică să 
dea faliment şi clasa boierească, ajunsă acum puternică, să 
aibă mijlocul de a cumpăra pe bani pămînturile acelora 
саг! nu mai erai acuma decit birnicii Sultanului, „săracii“ 
Împăratului pägin. 

Sărăcia adusă de cererea birului în bani putea ajunge 
aşa de mare, încit pe la 1680 un străin care ştia bine 
(ага, putea să scrie: „Boi nu sint. Cite doi oameni, şi adesea 
bărbatul şi nevasta, trag carul în care se aduc lemne de 
vindut sau pentru casă. Am văzut şi un om, de-o parte, 
si de alta, un bou, trăgind carul!*. 

Aceste lucruri le vom urmări, de altfel, îndată în amă- 
nunte. 


VI. 
Domnii Moldovei şi satele moldovenești. 


Їл Moldova, Voevodul maramurăşean trecut în această 
nouă vale pentru a întemeia o a doua „Jarä-Romäneascä*, 
numită după apa Moldovei, aducea cu dinsul obiceiuri ma- 
ramurăşene, înriurite în mare măsură de regimul nou un- 
guresc, regim de feudalitate, pe de o parte, regim de 
Stat modern începător, de alta. Astfel înțelegeau legăturile 
dintre pămînt şi oameni, boieri şi Voevod, Domnii si tovarășii 
de cucerire, de strămutare şi aciuare, mai bine, ai lui 
Bogdan-Vodă cel d’intäiü. 

În fata lor: Voevodul, „Domn al terii moldoveneşti“, si 
vitejii — equites — din suita lui, viteji, cu cari el si cirmu- 


1 Engel, p. 116 sau Mag. ist, V, p. 65. 


12351 


тэ 


www.dacoromanica.ro 


18 CONSTATĂRI ISTORICE CU PRIVIBE LA VIAȚA AGRARĂ A ROMÍNILOR 


ieste o bucată de vreme, amintind concursul lor si in for- 
mula documentelor, — se află, mai rare ori decit în Tara-Ro- 
mäneascä de la Dunăre, sate şi moșii locuite de ferani cobo- 
ritori din acelaşi mos şi avînd în fruntea lor juzi. Aici, 
afară de unele părţi bacăuane sau putnene, unde judele e 
înlocuit printr'un birdi, — in coloniile ungurești venite din 
Secuime şi chiar, probabil, în satele romänesti vecine, — aşe- 
zămintele vechi nu sînt inriurite de nimic străin. Ха fost 
în Moldova o încercare, ca aceia sävirsitä în Oltenia, la ju- 
mătatea veacului al XIII-lea, de a face din unii cnezi Voevozi 
şi de a înnălţa situaţia cnezilor în genere, făcindu-i să atirne 
însă de regele unguresc şi să-i ajute sarcina de stäpinire 
şi exploatare. 


Din această situaţie de forţe şi de antagonisme în ceia 
ce priveşte dreptul, datinele, tendinţele. resultă următoarele 
fenomene nouă. 

De şi n’avem ştire despre ei, şi Moldova a trebuit să 
aibă Voevozi locali, de văi, înnainte de coborirea Mara- 
murășenilor, cari nu erau în măsură să deprindă Tinu- 
turile dintre munte, Siretiü, Prut şi Nistru cu o viaţă 
absolut nouă. Aceştia ай dispărut răpede — un întunerec 
de nepătruns acopere însă cele dintăiu timpuri ale princi- 
patului Moldovei — şi drepturile lor: de judecată criminală, 
de osîndă capitală вай de gloabă mai mare, pe de o parte, 
şi de dijmă, pe de alta, trecură la Domn, întocmai ca în 
Tara-Romäneascä. Domnul însă седа aceste drepturi, in 
scurt timp, vitejilor. Mănăstirile, mai nouă si mai puţin 
insemnate decit ale Muntenilor, vin numai în al doilea rind 
şi ceva mai tirziu, adăugindu-se şi faptul că evlavia mara- 
muräseanä era simţitor mai mică decit a Domnilor mun- 
teni, formaţi la şcoala şi după exemplul cucernicilor Împă- 
гай şi regi ai Dalcaniior. 

Actul de danie e, de fapt, in multe casuri, numai unul 
de imunitate — această imunitate, obișnuită şi la Tatari, 
vechii suzerani ai teri, se zicea, in slavona documen- 
telor, si cu un termin împrumutat de la ei, Zarcan. El 


www.dacoromanica.ro 


DOMNII MOLDOVEI 51 SATELE MOLDOVENEȘTI 19 


nu dădea viteazului decit drepturile regale, drepturi feudale 
asupra unuia sau mai multor sate, care se desfăceau prin 
aceasta, afară de anumite drepturi necesare ale stäpinitorului, 
din domeniul de Stat şi treceau in domeniul particular. Judele 
räminea în unele casuri, şi actul domnesc zice atunci: „unde 
este jude (где ser) cutare“; si atunci acest jude sau cneaz 
— cuvintul cneaz se intilneste si el de citeva ori — e intr’o 
situaţie scăzută faţă de aceia ре care о avuse la început. 
Precum cneazul din Ungaria ajunge tot mai mult omul 
Regelui sau al nobililor infeudati de acesta, judele moldo- 
venesc se coboară tot mai mult pănă la starea unui dre- 
gător, unui ureadnic al stăpinului, „viteazul“ de odinioară, 
ajuns, după moda muntenească, „băsărăbească“, uu boier. 
În alte locuri însă, aceşti stäpinitori noi, cari pot vorbi în 
oarecare măsură de dreptul de cucerire, nu сгща aşa de 
mult trecutul, și, astfel, în loc de a se pomeni judele „ce este“, 
se vorbeşte numai, pentru a se lămuri întinderea terito- 
riului făcut imun de către Domnie, — de „judele ce a fost“, 
si, une ori acest jude avînd un nume de la care derivă al 
satului, se vede că e vorba de insusi întemeietorul depărtat. 
În astfel de sate, ureadnicul sau vdtămanul boieresc se 
instalează de la inceput. în locul ocupat odată de jude. 

Сіпа documentul de danie, adecà de imunitate, spune că 
să dă cuiva o judecie sau „amindouă judeciile“, aceasta 
nu înseamnă alt ceva decit că scutirea se întinde asupra 
unui întreg teritoriu, judecat de un astfel de jude, sau 
asupra aminduror părţilor dintr'un sat, care, avind, în ceia 
ce priveşte locuitorii, altă spifä a neamului, ай si juzi 
deosebiți, represintind fiecare alt 205 şi începător al se- 
minţiei. 


Juzii moldoveni dispárurá în curind cu totul, si pe la 
1550 nici nu mai era urmă de dinşii; pretutindeni omul 
boieresc li luase locul. Dacă mai tărziu se mai vorbeşte — 
supt Petru Schiopul — de un bir „cnezesc“, el pare să fie 
în legătură, nu cu vechii cnezi, ci cu acei „nemesi* — zisi 
mai pe urmă, după nomenclatura turcească. mazili (depusi), 


www.dacoromanica.ro 


2) CONSTATĂRI ISTORICE CU PRIVIRE LA VIAȚA AGRARĂ A ROMINILOR 


— neamuri de boieri fără dregătorie, cari figurează în so- 
cotelile acestui Domn, ca o categorie fiscată deosebită !. În 
Tara-Romäneascä iarăși, veacul al XVI-lea nu înfăţişează 
Juzi; Judefele sint acum Tinuturi ale Domniei, iar eran 
liberi, dacă se zic cnezi, cuvintul nu se mai traduce in 
romäneste prin juzi, ci prin judeci. Prin Buzău aflăm si 
o „cale a judecilor“, foarte veche 2. Vechiul asezämint se 
păstrează doar cu acel rost primitiv, la Tigani, cari, veniţi 
la noi prin veacurile al XIII-lea şi al XI V-lea, cînd trăiam 
numai cu Voevozi şi juzi, au păstrat aceste rinduieli, їп 
viața lor rătăcitoare pănă astăzi — şi în actele citate ale 
regilor sirbi ei poartă un nume romănesc, cu rotacism, 
„lingari“ 3. Statul unguresc a recunoscut pe „Voevozii 
Țiganilor“, cu cari cetatea Braşovului avea, de pildă, le- 
gături oficiale, şi la noi boierii ca si Domnia se îndreptau 
către juzii ţigăneşti aşa cum ѕаг fi îndreptat către pircä- 
labii sau vătămanii Rominilor din sale, sau către juzii si 
şoltuzii locuitorilor din oraşe. 


Pentru a încheia cu această veche instituție, Arominii 
ай avut celnici, conducători de cete, in păstorie, că- 
răuşie sau räzboiü. Dar Rominii din Bosnia, luptători de 
graniţă, haiduci adesea în teritoriile disputate, se întilnesc 
si la sfîrşitul veacului al XVI-lea, cînd Imperialii tratează cu 
dinşii, stind supt cnezi, саг1-81 zic une ori, cu un cuvint tur- 
cesc nou, care corespunde celui slav de celnici: harambaşi *. 


Întorcindu-ne în Moldova cea mai veche, se mai întîmpla 
însă ca Domnul, care era stăpin pe toate terenurile 
nelocuite sau neluate in stăpinire, să dăruiască din 
această pustie fără margini unuia dintre tovarășii 41 
de luptă, sfetnicii si ajutătorii săi. Acesta căpăta pă- 
mintul, încă sálbatec si necurăţit, între anume dealuri ori 


ı Cf. Bogdan, Cnezii, р. 24 si Hurmuzaki, XI, pp. 219—20. 

> Studii sí doc, XVI, Hirtii Olănescu. 

3 Arch. ist., ПІ, p. 120. 

+ Gesch. des гит. Volkes, 1, pp. 15—23. V. aici, la urmă, apen- 
dicele II. 


www.dacoromanica.ro 


DOMNII MOLDOVEI SI SATELE MOLDOVENEȘTI 21 


munţi și anume riuri sau linii de demarcaţie naturală. Acest 
pămînt n'avea nicio valoare pentru dinsul pănă ce nu ега 
lăzuit prin munca oamenilor, pănă ce nu ега făcut po- 
trivit pentru pășunat sau pentru lucrat ogoare prin munca 
oamenilor. Trebuia, prin urmare, ca, їп orice chip, să se 
atragă aici coloniști. Şi acești colonişti se alegeau dintre 
vecini şi 'se şi numiau „vecini“, —ca şi la Munteni în 
veacurile XVI-XVII — fiind astfel într'o situaţie care 
se asämäna cu a parecilor bizantini. Ceia ce deosebia 
pe acești (erani așezați prin „invoială“! era indatorirea 
de a lucra citeva zile pe săptămină sau pe an pentru stăpin 
si pe päminturile acestuia, reservate pentru dinsul. 
Aceştia, prin urmare, datoriaü claca. Si prin indatorirea la 
clacă ori prin lipsa acestei îndatoriri se statorniciă marea 
deosebire intre vechii teraní băştinaşi, trăind pe pämintu- 
rile pe care comunitatea le avea din veac, şi între teranii 
cei noi, cari, ca si colonii apuseni din veacul de mijloc, 
уешай să se așeze pe pämintul stäpinului. Ei primiau astfel 
un regim de invoieli, ce putea să fie cit de greu si, ori- 
cum, presupunea un număr de zile de lucru pe acel pă- 
mint pe care stăpinul, conducătorul muncii pentru cultură 
care se desfăşura în pustie, il păstra pentru el însuşi, pen- 
tru exploatarea directă, şi numai în folosul său, de braţe 
ispitite sau cistigate de aiurea — de la Munteni, Rusi, Po- 
loni, Unguri, „Sirbi“ şi ації, — pentru o asemenea muncă 
aproape servilă. 

E caracteristic, in această privinţă, următorul loc într'un 
document din veacul al X VI-lea: „Oricine va veni intr'acel 
loc, în Lunca Mare, să-i fie vecin lui Bucioc* — vestitul 
boier, socrul lui Vasile-Vodă Lupu —, „iar care ar veni 
din alte teri, Ungur, Muntean, Sirb sau Grec, să aibă pe 
cinci ani slobozie de dările si corvezile domneşti“?, Exista, 
deci, o foarte însemnată deosebire între colonul romin din 
Moldova chiar, care, ajungea, agezindu-se pe moşia fără 
săteni a boierului, vecin, ca parecul bizantin, şi între co- 


1 Cf. pactum, apatum, ара, пахтоу. V. mai sus. 
2 Rosetti, р. 259, nota 1. 


www.dacoromanica.ro 


22  CONSTATĂRĪ ISTORICE CU PRIVIRE LA VIAȚA AGRARĂ А ROMINILOR 


lonul străin, din altă fară, imigratul, care se bucura de 
drepturile sloboziei. Acesta se găsia într'o condiţie cu totul 
superioară si în folosul lui, nu al domnului de pămint, 
stäpinul ќегії renunţa pe un număr de аш, deosebit in 
fiecare cas, la drepturile regale pe care le avea oriunde 
nu acordase vre-un privilegiu de imunitate. 

„ Vecinătatea“ moldovenească e veche. Rușii, pe cari, in 
urma năvălirilor lor prădalnice — asemenea cu nävälirile 
pe care Muntenii le făceau dincolo de Dunăre pentru a 
căpăta (егїї locuitori noi — îi dobindiau, cu sutele şi miile, 
Domni moldoveneşti ca un Stefan-cel-Mare, un Bogdan 
Orbul. un Petru Rareş, erau aşezaţi pe moşiile Domnului 
sau ale boierilor ca vecini. De asemenea şi Secuii cari, 
atrași de frumuseţile si foloasele Moldovei si Terii-Romänesti, 
treceau graniţa la noi, in veacul al X V-lea, cind erau prietenii 
politici şi colaboratorii militari statornici ai Domnilor noştri 
Și cari, pe urmă, se plingeau că nu sint lăsaţi a rătăci în voie, 
tocmindu-se unde vor si pe cît timp vor, ci sint indatoriti 
a sta pe o anume moşie si a îndeplini, prin claca cerută 
de la dinşii, lucrul servil. înjositor după părerea ог". 
Moldova fiind o {ага în mare parte nelocuită sau fără 
locuitori destui pentru o adevărată viață economică, se 
intelege foarte lesne că numărul „vecinilor“ a fost tot mai 
mare faţă de acela al locuitorilor vechi, stăpini de pämint, 
indatorifi numai la dijmă si la primirea Judecăţii supe- 
rioare, faţă de Domn sau faţă de boierul căruia-i fuseseră 
cedaţi supt acest raport, din satele vechi de la Miazá-Noapte 
şi Răsărit, relativ destul de puţine. 


VII. 


Urmările întemeierii Domniei moldoveneşti. 
Emigrări în Polonia şi întemeiarea de sate romänesti 
acolo. 


Din stabilirea Domniei în părţile Moldovei, apoi ale 
Bistriţei, ale Sucevei, Siretiului, Prutului şi Nistrului, trebui 


1 Hurmuzaki, US pp. 344—5, an. 1493. 


www.dacoromanica.ro 


URMĂRILE ÎNTEMEIERII DOMNIEI MOLDOVENESTI 23 


sà resulte in chip firesc o inereutere a locuitorilor celor 
vechi, cari acum nu se puteau mişca asa de slobod ca pe 
vremea vechilor Voevozi ipotetici, cari erau mult mai slabi 
decit stăpinitorii de pămînt cei vechi. Multe Dr viteze si 
trufase, deprinse cu neatirnarea, trebuiră să se creadă umilite 
si Jignite. Din acest motiv, si nu din acela a unei prea mari 
sporiri a locuitorilor pe un pămînt prea îngust — căci 
51 acuma putinţa unei munci răsplătitoare se deschidea în 
toate părţile, in Tinuturi care'n mare parte erau locuite in 
chip neindestulător, — trebui să resulte o emigrare a ele- 
mentelor mai îndrăzneţe, mai sigure de sine şi mai intre- 
prinzătoare. 

Astfel de elemente trecură mai ales în regatui unit al 
Poloniei si Litvaniei, şi anume cu deosebire în acele părți 
unde poporatia, pe urma indelungatelor războaie şi a straş- 
nicelor năvăliri tătăreşti, era încă destul de rară. Regii 
poloni ajungind stăpini pe teritoriile care alcătuiseră odi- 
nioară regalul Rusiei Roşii, căutară, nu numai să dea un 
rost economic real oraşelor, atrăgind in ele tirgoveti, bur- 
ghesi germani din regiunile Europei centrale, dar, în 
același timp, ei voiră să facă a inílori pustia prin sate 
nouă. Pentru aceasta se îndreptară către aventurierii ro- 
mini din Moldova, cari începuseră a roi peste hotarele lor. 

Ei recunoscură ca sefi de emigranţi pe anumiţi oameni 
ascultați, harnici si siguri, pe сагі-ї priviră ca juzi sau 
cnezi, întemeietori de sălaşuri nouă. Aceste sate de înte- 
meiere romäneascä, avind în ele elemente împrumutate 
din Moldova sau altele alipite la ele şi confundate cu dinsele, 
erau, neapărat, creatiuni de drept romanesc, si nu de drept 
feudal sau romano-bizanlin, care, acesta din urmă, ar si 
fi fost imposibil prin asemenea locuri. Deci nu putea fi 
vorba de şerbie față de un domn sau faţă de Coroană, de 
stăpînirea sătenilor printr'un dregător numit, care să fie 
ales chiar din oameni străini satului, de statornicirea unor 
plăți, dijme sau indatoriri care să privească individual 
pe fiecare (eran, de recunoaşterea obiceiurilor din (ara cea 
nouă polonă. Din potrivă, dreptul romănesc, admis din do- 


www.dacoromanica.ro 


24  CONSTATĂRI ISTORICE CU PRIVIRE LA VIAȚA AGRARĂ A ROMINILOR 


rinta de a căpăta coloniști noi, cuprindea in sine libertatea 
absolută a teranilor, cirmuirea lor de dregători proprii din 
mijlocul lor, juzii întemeietori, cărora li se îngădui a-şi 
lăsa urmaşi din acelaşi singe, răspunderea numai a unei 
dijme faţă de Coroană, înlesnirea acelei dijme intre locui- 
tori, răsplătirea judelui prin citeva — foarte puţine — zile de 
lucru, de clacă pe pămîntul de prisos ce iesia din socotirea 
în lungime a lanurilor teränesti, si, in sfîrşit, renunțarea re- 
galitätii la orice fel de drepturi care pretutindeni aiurea 
erau ale el. 

Astfel, și nu în alt chip — deci ca un drept romănesc, 
potrivit cu împrejurările domnitoare în Statul polon şi adus 
acolo prin nevoile de păstrare a neatirnării, care se iviră la 
cei mai neastimpärafi si nesuferitori de orice control si 
încălcare din locuitorii solului moldovenesc, trebuie să se 
înțeleagă acele „colonii romăneşti“ din Polonia, care se în- 
temeiară mai ales de la 1500 înnainte şi cu privire la care 
avem multe mărturii, cu toate cá din ele nu resultä alte 
date decit acestea si, doar, păstrarea datinei romänesti a 
colacului pentru сеї ce piriau pe vinovați sau a organi- 
sării militare speciale, cu arc şi săgeată, a neamului 
nostru !, 


Vill. 


Crisa financiară din veacul al XVI-lea şi „vinzarea“ 
päminturilor teränesti. 


Astfel trăiră principatele noastre supt raportul agrar, 
cu un drept vechiu (егапевс de natură mai mult colectivă 
— teranul care curäfise o parte de pădure, o stăpiniă însă 
individual — şi cu un drept лой boieresc, de natură pro- 
nuntat îndividuală, ca în sistemul romano-bizantin, si, în 
sfirsit, cu o renunțare din partea Statului, represintat prin 
Domn, la toate rosturile lui de intervenţie prin judecată, 
dijmuire şi globire, — pănă tărziu, către sfirşitul veacului 
al XVI-lea. 


1 Materialul, din Stadnicki, e analisat în Rosetti, o. c. 


www.dacoromanica.ro 


CRISA PINANCIARĂ DIN VEACUL AL XVI LEA 2 


би 


De la o vreme însă, atit Tara-Romäneascä, cit si Mol- 
dova, erau supuse plăţii unui bir pentru tributul faţă de Poarta 
Otomană, şi erau datoare să-l răspundă în bani, cari se 
trimeteaü pe „carele domneşti“, închişi în „pungi“ cuprin- 
тіпа fiecare o anume sumă bine statornicită şi asigurată 
prin pecetea Vistieriei pusă de-asupra ei. În terile noastre 
însă, banii veniau prin negustorii străini, din Ardeal şi 
Polonia, care luau de la noi mai mulţi bani decit dădeau 
şi imbogátiau prin plata vămilor şi altor drepturi, mai ales 
Vistieria domnească si gospodăria unor boieri mai puter- 
nici, iar numai în măsură foarte mică rostul economic al 
sătenilor. Asa fiind, bogăţia naţională neputind produce 
bani, era nevoie ca banii să se capete din străinătate pe 
cale de imprumut. 


Pentru îndeplinirea acestei sarcini veniau la noi cămătari 
răsăriteni, de-a dreptul, sau prin agenţii lor, cămătari cari, 
nu numai că ,inlesniaü^ — spre cel mai mare folos tot al 
lor, pe Domni, impovärafi de la o vreme cu toate dato- 
riile neplătite ale înnaintaşilor lor, mazili sau fugari, dar 
făceau şi alte speculaţii, din care folosia boierimea, care 
vindea ceară, miere, grine, lemne. Astfel această clasă stă- 
pinitoare, care, după о dezvoltare de măcar două veacuri, 
ajunsese în adevăr a represinta o clasă socială 51 economică, 
alcătuită din destule elemente naţionale şi unele străinc, 
dispunea de un numerar care sar fi căutat adesea in zădar 
prin cásutele teranilor. 

Însă aceştia aveau datoria de a-şi plăti, la soroace cu- 
noscute, birul. Si, pe lingă acele soroace cunoscute, se 
adauseră şi altele, extraordinare, cînd birul, în loc să Пе 
numai anual, se innmulti, în urma îngrămădirii datoriilor 
unor Domni ce se schimbau răpede, şi apăsă groaznic pe 
spinarea säleanului liber, care pägubi mai mult decit ori- 
cine pe urma acestei anarhii financiare resultate din bunul 
plac fără scrupule şi fără cäintä al oligarhiei lacome a Os- 
manilor. 

Deci, siliţi de cererea, făcută prin cele mai stragnice 


www.dacoromanica.ro 


26 GONSTATĂRI ISTORICE CU PRIVIRE LA VIATA AGRARĂ A ROMINILOR 


mijloace une ori, a birului împărătesc si a sumelor prin 
care trebuiau să se acopere alte pretenţii, de aprovisionare 
a Constantinopolei sau de pregătire a unei oştiri, din partea 
Împărăției, cu care nu încăpea nicio discuţie, {егапії înce- 
pură a se gindi la vinzarea proprietăţii lor. Ştim însă că 
această proprietate n'avea nimic delimitat si individualisat 
in adevăr, aşa incit un cnez, un teran собог ог din inte- 
meietorul unui sat si creatorul unei moşii, vindea mai 
mult dreptul său de întrebuințare, în proporţii cam nedi- 
finite, a averii în pămint pe care o lăsase strămoșul din 
care el se cobora. Totuşi boierul vecin era bucuros să cum- 
pere şi atita. 

Dar prin vinzarea moşiei teranul liber, care dădea 
pănă atunci numai dijma, trecea fireşte în situaţia celui 
colonisat pe pămint străin, a vecinului. În puterea lui, 
hotăritoare acum faţă de slăbiciunea Domnilor de pro- 
venientä constantinopolitană, cari se schimbau asa de ră- 
pede, boierul avea mijloacele trebuitoare pentru a lărgi 
şi precisă dreptul căpătat în acest fel. El ştia foarte bine 
că nu există o autoritate centrală destui de puternică 
pentru a-i lămuri confusiile voite şi a-i inlätura usurpările, 
adesea ori nerusinate. Prin astfel de „cumpărări“, făcute 
cu un preţ anormal, dictat de nevoie, el işi pregătia anexarea 
pe încetul a moşiei teranilor liberi la domeniul său parti- 
cular, locuit de vecini clăcaşi, domeniu pe care-l cistigase 
pe o cale sau pe alta. 


Fără îndoială că vinzările se întimpină mai multe, din 
ce în ce mai multe, simptomatic şi desastros de multe 
in Tara-Romäneascä, patria clasică a micii proprietăţi te- 
ränesti, abia incolfitä pănă atunci de domnii de pämint. 
În schimb, Moldova, unde acelaşi proces de concentrare 
latifundiară se face 'n împrejurări cu totul deosebite, se 
caracterisează prin confusia, inceată un timp, cutezătoare de 
la o vreme — са în Ciprul veacului al XVI-lea — între (ега- 
nul liber, dator pănă atunci numai cu dijmd, şi teranul 
neliber, colonul, vecinul, care mai datoriă şi claca, în 


www.dacoromanica.ro 


CRISA FINANCIARÁ DIN VEACUL AL XVI-LEA 27 


condiţiile speciale ale „pactului“ său cu stápinul, condiţii 
dominate de o anume datină. 

Deci, în cel d'intăiu cas, sintem năvăliţi de zapisele mi- 
cilor proprietari ruinati, ale teranilor aduşi la aman prin- 
tr'o mare crisă financiară determinată de nevoile crescinde 
ale Împărăției turceşti, care ajungea tot mai luxoasă. Sta- 
tul, infätisat prin Domn, trebuie să se multámeascá a con- 
sacra prin hrisoave această schimbare pe care по poate 
impiedeca şi al cărei rost, ruinätor într'un viitor mai în- 
depărtat şi fatal pentru gospodăria naţională, nu-l poate 
înţelege. Precum, înnainte, el era gata să întărească indi- 
ferent orice schimbare sau inovaţie în proprietatea indi- 
viduală, astfel iscălia acuma osinda de moarte a neatirnării 
economice şi, deci, a însemnătăţii politice feränesti. 

În Moldova însă nue asa. Aici (егапи!, înriurit mai de mult 
si într'un grad mai puternic de oculturä mai caracterisatä, 
are mai multă înlesnire în căpătarea banilor, cu cari a 
inceput a se deprinde. Lovitura nu cade aici cu răpezi- 
ciunea ucigătoare a unui trăsnet. Avem a face mai ales 
cu о înceată decădere, în care nu se află nimic din solem- 
nitatea catastrofelor tragice. Omul liber, plugarul cu viaţa 
proprie se încovoaie pe incetul supt o sarcină care nu-l 
striveşte de-odată. Şi marea proprietate nu intervine deter- 
minant şi brusc, pecetluind ruina celeilalte forme de stă- 
pinire a päminiului, ci ea amestecă lucrurile tot mai mult, 
in sensul unei confusii folositoare pentru dinsa, fără ca te- 
ranul, îngustat tot mai tare, să opuie vre-o împotrivire. 
Bucuros să scape de datorie, de urmărire, de implinire, de 
răspundere socială şi de prigonire administrativă, gata să 
părăsească rolul, greu de susţinut, al unui element nea- 
tirnat în viaţa Statului, vitreg fără vinu lui, el se lasă inge- 
nunchiat, injugat, inlänfuit, soptind, în locul blestemului 
ce-am aştepta, mai curind o rugăciune de usurare. Mindru 
de libertatea sa în vremile fără Domnie, sprijinitor vajnic 
si neobosit al Domniei luptătoare, el era numai un susti- 
nător scirbit şi adinc dezgustat al Domniei vasale, ce atirna 
de orice voie si de orice volnicie a Turcilor. 


www.dacoromanica.ro 


28  CUNSPATĂRI ISTORICE CU PRIVIRE LA VIATA AGRARĂ A ROMÍNILOR. 


În sfirșit, Domnul moldovenesc însuşi — ca și, de almin- 
terea, cel muntean — era bucuros de o schimbare prin care el 
căpăta, în locul miilor de sate sărăcite care puteau fi strinse 
numai cu greu pentru răspunderea nenumăratelor şi adesea 
neprevăzulelor sarcini fiscale, un număr märgenit de mari 
case boiereşti care garantaü о execuţie uşoară a birului şi 
dăjdiilor, şi dădeau chiar putinta unor împrumuturi bine 
venite în momentele de crisă mai grozavă sau de cereri 
mai näprasnice. 


1. 
Cele d'intăiu vînzări de moşii teránesti. 


Cel dintăiu cas de vinzare a părţii, a unui „vecin“, adecä 
numai a ,dclnitei* unui om ce ajunge astfel vecin la Mun- 
teni, e din vremea lui Alexandru Mircea, din 15721. — 
Omul încetează de a fi cnez, deci de a se bucura de ju- 
decata specială a unui consátean mai bălrin, tradiționalul 
„cnez“ sau „jude“; el e supus de acum înnainte judecăto- 
rului boieresc, care se zice aici piredlab. Ca şi аці „vecini“, el 
dă dijma boierului, care din neam în neam — după gene- 
ralisarea acestei datine —se bucură de imunitate. Faţă de 
fisc însă el se găseşte ca si înnainte: are a răspunde birul 
şi sarcinile în legătură cu dinsul, cum, de altminterea, şi 
mai din vechi, o scutire de orice sarcini ale pămintului 
boieresc па aducea după sine si aceia de bir, care era o 
capitatie, cu un caracter general si absolut personal. 

Cel d'intăiu cas de „vecin* in Moldova — fără act formal 
de vinzare; deci e vorba de un vechiu vecin-colon, de un 
parec, din capul locului— e din 1585. Altele, rare însă, 
urmează apoi, mai ales de la scurta Domnie moldove- 
nească a lui Mihai Viteazul, care, nu trebuie să uităm însă, 
represintă, supt mai mult decit un raport, datini care nu 
sint cele caracteristice ale Moldovei °. 


! Xenopol, Domnia lui Cuza- Vodă, 1, р. 417 si nota 1; Gesch. 


des osm. Reiches, 11, p. 84, nota 2. V. şi Apendice 1, 
2 Cf, Rosetti, p. 259, nota 1; Arch. ist., 1, p. 77. 


www.dacoromanica.ro 


VINZAREA MUNCILE TERANULUÍ РАКА MOȘIE 849) 


X. 


Vînzarea muncii teranuluí fără moşie. 


Se stie cá, în marea si indrázneata schimbare politică 
începută cu anul 1594, de Mihai Viteazul și Aron-Vodă, 
principatele noastre pierdură, prin tratatele încheiate atunci 
(1595) cu Ardealul ambitiosului si lacomului de stăpinire 
Sigismund Báthory, dreptul de a-și păstra, in mai multe do- 
menii, obiceiurile lor străvechi. Si Jara-Romäneascä si 
Moldova erau privite ca unite cu „Crăia“ Ardealului si, 
deci, ele trebuiau să schimbe vechea datină răzimată pe 
liberul drept romănesc, ingustat de curind printr'o crisä 
financiară nenorocită, cu norma feodală ardelenească, moș- 
tenită de la regatul de odinioară al Ungariei. Această schim- 
bare era dorinţa trufasului print de dincolo de munţi, şi ea 
corespundea şi dorinţei boierilor, mai ales a boierilor mun- 
teni, mai mulţi si mai puternici, mai (агї faţă de Domnie 
acuma. 

Se întimpla atunci, ba cniar în cele mai multe impre- 
jurări, ca teranul care, strîns de birari si de adunătorii 
provisiilor pentru ostile împărăteşti, isi vinduse ,delnita", 
încă nehotärnicitä si cu greu de hotărnicit, ca teranul 
acesta, neavind pe moşie situaţia lui de mai înnainte, 
şi ştiind că locuri nelucrate aşteaptă oriunde pe munci- 
tor, să fie aplecat a-şi părăsi baștina de odinioară. Nimeni 
pu putea să-l oprească de la aceasta. O innoire mare, re- 
volutionará fusese aceia de a se trece părţi din moştenirea 
comună a neamului ce locuia un sat în seama unui străin, 
intrebindu-se ori chiar, presupunem, foarte adesea neintre- 
bindu-se vecinii de ogor, frații de singe. Nu se putea in- 
troduce, în condiţii normale, şi invoirea de a lega pe om de 
pämint pentru hatirul boierului. 

Paguba ce resulta dintr'o asemenea strămutare pentru 
acest boier cumpărător se înțelege lesne, cind se gindeste 
cineva cit de ieften era pe atunci pămintul şi cît de scumpă 
munca omenească. Boierimea, ajunsă stăpinitoare de moşii 
multe —, cele 300 ale Buzeştilor sint un exemplu — , salutâ 


www.dacoromanica.ro 


JU CONSTATÂRI ISTORICE CU PRIVIRE LA VIAȚA AGRARĂ A ROMÂNILOR 


cu nespusă bucurie clausa din tratatul cu Sigismund care 
prevedea că teränimea lor nu va mai avea dreptul să-şi 
părăsească ogoarele unde lucra de obiceiu, clausă care 
privia, neapărat, numai pe acei cari-si vinduseră drepiurile 
de cultivare, căci ceilalți n'aveau de ce să fie ispitifi la o 
astfel de strámutare !. 

Fără îndoială cá această măsură extraordinară n'avu 
mai multă trăinicie decit atîtea alte înnoiri si reforme ale 
lui Mihai. Boierii însă nu uitară actul intern — pierdut 
aslăzi — ce izvorise din acest tratat, împotriva obiceiului 
terii, care nu îngăduia astfel de decrete. La orice prilej 
potrivit, ei invocarä în favoarea lor „legătura lui Mihai- 
Vodă“, care e pomenită astfel si în mai multe documente 
de la începutul veacului al XVII-lea. 


Ba chiar, cind Radu Mihnea, urmașul lui Mihai în Тага- 
Romănească. ajunse a stăpini în Moldova, el aduse in 
această (ага noul curent agrar muntenesc. Dese ori el va 
fi hotărît si aick în sensul „legăturii“ pomenite. Ceva mai 
tărziu, ginerele său Miron Barnovschi, primind din partea 
mănăstirilor. mazililor, „feciorilor de boiari de ţară“ si „giu- 
păneselor sărace“ plingerea că mulţi dintre vecinii lor pleacă 
în lume și scad astfel venitul păminturilor dăruite de Domni 
şi de boieri, спета înnapoi, printr'un aşezămint, pe care-l 
cunoaștem în original chiar, pe astfel de oameni uitaţi de 
datorie si călcători ai dreptăţii *. 


De cele mai multe ori însă, boierul muntean, în loc să 
recurgă la o măsură de o valoare îndoielnică, găsia mai 
bine să se folosească de nouăle greutăţi băneşti ale sätea- 
nului, pe care 51 acum îi urmăria fiscul, pentru a-i cumpăra 
persoana. După un astfel de act, 07262144, „vecinul“ ajungea 
Ruminul „de moşie“, omul adecă, al acelui ce-l căpătase cu 
bani imediat cheltuiţi, in nevoia-i ce nu îngăduia iertare; pier- 
duse orice altă însuşire acum 51 nu mai era altceva decit 

1 V, Hurmuzaki, III, p. 475: „Coloni et iobagiones qui ex bonis 
et iuribus eorundem [boerorum] possessionariis in bona aliena clam 


se contulerint, illico restituantur.* Tot asa si în Moldova: р, 479. 
? Arch. ist, I', pp. 175—6. 


www.dacoromanica.ro 


VINZAREA MUNCEL TERANULUÍ FĂRĂ MOŞIE 31 


Rumin, — atita vreme cit nu-l liberă, nu-l ierta stăpinul său. 
Acum nu mai avea nevoie să chibzuiască, să se lupte, — 
ca şi vecinul din Moldova şi (егапш odată liber, de acolo, 
pe care-l încălcase pe nesimţite, fără plată de bani si fără 
iscălire de zapis, boierul; ieşise cu totul din organismul 
general şi superior al Statului şi intrase pe de-a'ntregul, 
si el şi urmaşii săi, în organismul particular si inferior al 
domeniilor boiereşti. 


Pe aceşti Rumini, un călugăr catolic de pe la 1680-90, 
bun cunoscător al terii, îi caracterisează astfel: „ţerani 
vindufi, pe cari-i stăpinesc boierii din neam în neam, şi pe 
bărbaţi її vind, îi cumpără, după cum li se pare mai 
bine“ !. Ceia ce arată desävirsit că vinzarea era fictivă si, 
mai la urma urmei, numai un mijloc de a (inea pe teranii 
ajunşi „vecini“ pe moşie, care fără dinşii nu mai avea nici- 
un preţ, e mărturisirea, asa de explicită si de prețioasă, a 
contemporanului, că vînzarea personală privia pe bărbaţi 
numai, şi niciodată pe femei. În adevăr nu există un 
singur act în care să se vindă зай schimbe femeile 
Ruminilor, şi cunosc unul singur in care să se întimpine, 
incidental, cuvintul -Purmină?. Formula de răscumpărare 
zice si ea: „ei şi cu toţi fecorii lor şi cu totu neamulü lorü*. 


Тегапії rămaşi liberi erau megiașii. 

Acelaşi călugăr catolic din vremea lui Şerban Cantacuzino? 
îi defineşte asa: „megiasi adecă {erani liberi, cari ай mo- 
şiile lor, mai mari sau mai mici” 4. 


Cit priveşte Moldova, in multe locuri stápinul râdea 
cisla, stergea deci de la bir pe vecinul său; Statul nu 
mai urmăria astfel pe fugarii de la cislă pentru a-i aduce 


1 „Sunt Rumani, id est rustici venditi, quos iure hereditario 
domini nobiles possident, et virilem sexum vendunt, emunt, prout 
eis melius videtur"; Engel, p. 115 sau Mag. ist, V, p. 59. 

? Gesch. des rum. Volkes, ll, p. 87; cf. Mag. ist., ЇЇ, p. 296. 

3 Engel, p. 115 saü Mag. ist, V, p. 58. 

* „Sunt megiasci, id est liberi agrestes, qui suas proprias posse- 
ssiones, secundum plus et minus, habent. 


www.dacoromanica.ro 


32  CONSTATARÍISTORICE CU PRIVIRE LA VIATA AGRARĂ А RONINILOR 


іппарої la locul unde erau repartisati cu impositul — cum 
se vede pe la 1620; dar el e dator să dea boierului înnapoi 
pe vecinul lui гате pe altă moşie!, şi numai printr’o 
„lege“ deosebită, printr'un privilegiu special, putea vecinul 
să se „mute“ pe alt ogor. 

Vecindtatea era indelebilă ca si ruminia, şi chiar ve- 
cinul care lua o fată de „mosan“, de räzäs, de si stápinià 
pămîntul liber al acestuia nu căpătă prin aceasta o schim- 
bare a condiţiei lui personale ?. 


Putine sate de munte, unde pámintul n'avea pret, unele 
sate de hotar, care indepliniaü si funcțiuni militare — in 
Moldova, prin Chigheciu, prin Cimpulung, prin Vrancea, 
prin marginea pläieseascä, in Тага-Котапеаѕса regiuni 
din Mehedinţi, Buzău şi Teleorman, mai ales —, sau unele 
sate locuite de (егап! priviţi ca ostași ai terif — Curtenii mol- 
doveni şi Roşii, slujitorii munteni, — acestea mai păstrară 
încă libertatea, asa de frumoasă în teorie, dar aşa de impo- 
vărătoare și primejdioasă acum, în practică. Locuitorii din ele 
trăiau neimpärtiti ca pe vremuri, lucrind fiecare in mar- 
genea puterilor şi nevoilor sale, iar, ca normă, potrivit cu 
gradul său de descendență din mosul întemeietor. Proprie- 
tatea mare, individualisată, boierească, îi stringea de a- 
proape in unele părţi, dar adesea nu-şi dădea nicio oste- 
neală să-i cotropească. Asemenea (егаш, plini de mindrie 
pănă azi și conştienţi de o mai nobilă obirşie şi de o dem- 
nitate care n'a slăbit cu vremea, se numesc in Moldova 
răzăși, iar in Тага-Котаёпеавса moșneni, cuvint care în- 
seamnă același lucru cu mosteni, deci moştenitori, vechi 
hästinasi si urmaşi ai moşului din vremuri. 


ХІ. 
Schimbările din veacul al XVIII-lea. 


Veacul al XVIII-lea apucâ această stare de lucruri. 
Ruminul sau vecinul, legati de pămînt, — de ,jirebie* in 


! Rosetti, p. 265, nota 1; p. 266, nota. 
? Rosetti, p. 264, nota. 


www.dacoromanica.ro 


SCHIMBĂRI DIN VEACUL AL XVIII-LEA 33 


Moldova, de „delnitä* la Munteni, — cari гергеѕіпіай ma- 
joritatea locuitorilor din amindouä principatele, datoria, 
pe lingă dijma „din zece una“, de la sămănături, de la 
finate, de la stupi, si o clacd. Aceasta era, in de obşte, 
mică, dar se deosebia după Tinuturi, după natura pămîntului, 
felul așezării si obiceiul locului. Porunci domneşti în această 
privinţă nu se pomeniaü, si doar dacă pravilele de pe la 
jumătatea veacului al XVII-lea inriurirä întru citva dati- 
nele in sens unificator, inviind vechi norme bizantine. Ast- 
fel se ştia in Moldova pe la 1670 că vecinii mänästiresti— 
a căror situaţie era ceva mai grea, — datoresc călugărilor o 
clacă de două zile pe lună, deci douăzeci şi patru pe an !- 
Un act din 25 Novembre 1741 fixează „nartul* celui „ce 
о sädea pe moșiile altora“, la 6 zile pe an? Pentru Țara- 
Romănească astfel de hotäriri lipsesc însă cu desävirsire. 
Si lucrul se înţelege ușor cînd ne gindim că acolo claca nu 
era un fenomen așa de vechiu, de recunoscut şi legitim ca 
în Moldova, veche (ага de vecinătate. 


Dar acest veac al XVIII-lea se arătâ mai împovărător, 
in ce priveşte sarcinile faţă de Poartă, decit celelalte toate. 
Pompa unei mici Curți după moda Stambulului, pompă 
susținută de nişte Domni străini ori insträinafi, ca loc de 
plecare măcar, Domni сагі n'aveaü în (ага moșiile şi ve- 
niturile lor particulare, de moştenire, adăuga şi ea la această 
îngreuiare a birului, dăjdiilor şi angariilor. 

Se încercă, sub Brincoveanu mai intäiü, iar în Moldova 
supt ginerele acestuia, Constantin-Vodă Duca, a se impune 
boierimii ce se lăfăia în cel mai mare bine ce avuse 
vre-odată si in cea mai largă scutire de care se impärtä- 
şise, o mai însemnată participare la sarcinile Ier, intro- 
ducindu-se un văcărit, o dijmă pe dobitoace, care nu ocolia 
ре nime?. Se dovedi însă rápede că această creștere, oricit 
de însemnată ar fi fost, nu ajungea. 


! Rosetti, р. 261, nota 2. 

* Rosetti, p. 319, nota 1. 

3 V. Giurescu și Dobrescu, Doc. privit. la Constantin Brincoveanu 
București, 1907 ; Prefaţa, p. хи. 


12351 8 


www.dacoromanica.ro 


34  CONSTATĂRI ISTORICE CU PRIVIRE LA VIATA AGRARĂ A ROMÂNILOR 


Atunci, după citeva măsuri pregătitoare se luă, de Con- 
stantin Mavrocordat, în Tara-Romäneascä, ca si în Moldova 
(1746, 1749), marea hotärire solemnă, aprobată si de boieri- 
mea si clerul, strînse la Mitropoliile din Bucureşti si laşi, de 
a înlătura vecinătatea şi şerbia, care erau, de sigur nedrepte, 
neumane, contrare principiilor de care se inspira acest 
veac al filosofiei de Stat, dar, înnainte de toate, dăunătoare 
interesului fiscal, care primă totul. Astfel boierii, cari de la 
o vreme vorbiau de vecini şi Rumini ca de niste robi şi, 
după ce, in Moldova, făcuseră confusie între ţeranii liberi 
Si сеї colonisaţi, priviaü pe aceşti terani ajunşi in genere 
neliberi ca pe nişte simpli Tigani, vinzindu-i personal, îm- 
pärtind familiile, puindu-i in foi de zestre (nepästrate 
însă), trebuiră să se invoiascá, în schimbul creării clasei 
scutelnicilor si poslusnicilor, contribuabili cedaţi lor ex- 
clusiv, la acest act de omenie şi de interes public, în acelaşi 
timp!. Pe cînd însă „vecinătatea“ moldovenească fu inlätu- 
rată, pur şi simplu, ca una ce n'avea acte în sprijin, 
Ruminii munteni, pentru a fi liberi „fără moșie“ dädurä 
zece leí de cap 2. E drept însă că astfel fură scutiți de clacă. 


Numele chiar al vecinilor si Ruminilor dispäru pe încetul, şi 
sătenii contopiti, — desi fără dreptate — în aceiaşi categorie, 
liberă de acum, dar nici scutită de sarcini, nici asigurată 
pentru viitor — se numiră, fără deosebire, ferani. În același 
timp, se recunoştea proprietarilor situaţia legală de stăpini 
de moşie — о îndrumare către noțiunea unei proprietăţi 
intelese si definite în sens apusean. 


Mavrocordat, „liberatorul” statornicise munca de 24 de 
zile pentru teranii moldoveni scápati de „vecinătate“. Prin 
hotăriri parţiale, întimplătoare, pentru cite o singură moşie 


1 Actele în Mag. ist., II. V. însă Rosetti, p. 316 şi urm. Se afirmă 
încă odată că „vecinii“, ca si „läturalnicii“, cei sosiți de curind, 
„numai partea bărbătească slujesc, scotind la lucru numai un om 
dintro casă, măcar CID feciori va avea omul..., iar partea feme- 
iască nu slujeşte.“ 

2 Mag. ist., II, p. 285. 


www.dacoromanica.ro 


SCHIMBARI DIN VEACUL AL XVII-LEA 35 


si un singur stăpin, iar de la Grigore Alexandru-Vodă 
Ghica, întroducătorul legiuirii pe calea de decrete, prin 
ponturi, — se statornici de acum înnainte, mai mult decît 
odată, „nartul“, suma îndatoririlor teranuluí faţă de acest 
stăpin al său. 

Oamenii din nou aşezaţi cu casa pe o moşie erau, bine 
înțeles, mai avantagiati decit ceilalţi, şi supt Scarlat Ghica- 
Vodă ca Domn moldovean — ca şi în Tara-Romäneascä, 
la 1746, cei întorși din pribegie — еї lucrau numai trei zile 
vara si trei iarna, putind da, în schimb, după o veche 
- măsură, suma de sese potronici!. 


Multiplicitatea acestor fixári vine din repetitele încercări 
ale unei boierimi, tot mai egoiste, de a căpăta dela Domni 
condiţii mai prielnice. Şi, pentru că Moldova era în legături 
mai strînse cu Europa, prin Austria, fiindcă ea avea dela 
1775 exemplul Bucovinei luate de Austrieci, în care aceştia 
introduseserä un regim aproape ca acela al serbiei apusene, 
aici pămintul ajungea să aibă mai multă valoare, dind 
roade mai imbielsugate, care se puteau exporta, si aici lä- 
comia boierească vină mai îndărătnic şi nemilos munca 
teranului, prin care se făcea toată această bogăţie. 


Dijma — care pentru stupi era, pe la 1750, o „quinqua- 
gesimä“ (1/50) numas, iar, în toate timpurile, pentru celelalte 
izvoare de bogăţie rurală, „de a zecea“, se culegea pe cimp 
si fără niciun drept de alegere pentru proprietar. Orin- 
duiala munteană din 1785 spune explicit că ea va fi „de 
rind, şi din bun, şi din prost, si la vremea cea orinduitä 
să aibă a veni isprävnicelul negreşit a-şi stringe dijma; 
iar să nu întirzie, asteptind locuitorii cu bucatele lor 
peste cimp?*. 


Cea mai veche clacă în Moldova fusese, după tradiţie, 
— ca şi cea, constatată documentar, a oamenilor veniţi de 


1 Rosetti, p. 321, nota 2; Mag. ist., IL, p. 271. 
2 Rossetti, 4. c. 
3 Sturdza Scheianu, Т, pp. 73, 76. 


www.dacoromanica.ro 


36  CONSTATĂRI ISTORICE CU PRIVIRE LA VIAȚA AGRARĂ A ROMINILOR 


curind, — numai de sese zile: trei vara, trei iarna!. La Mun- 
teni ea fusese desfiinfatä formal la 1746, dar, teranii rá- 
miind fără moşii în puterea actului de dezrobire, ei fură 
siliţi a o primi iarăşi. E drept însă că un Domn moldovean, 
Mihai Suţu, cuteză să orinduiascä, în anii crisei Revoluţiei 
francese, la 1794, că stápinii la cari vor veni din noit lucrá- 
tori, vor lua de acum înnainte numai dijma, fără a mai 
putea pretinde o singură zi de clacă. 

„Nartul“ obişnuit ajunse a se unifica în amindouä terile şi 
a fi supt Grigore Alexandru Ghica în Moldova şi supt 
Alexandru ipsilanti, în Tara-Romäneascä, in Domniile lor 
coexistente, pronunțat si din bielsug reformatoare, după 
tratatul din Chiuciuc-Cainargi (1774), de 72 zile pe an, — 
îndoit ca în trecut. Apoi in zädar stăruiră boierii la toate 
forurile pentru înmulţirea acestor zile de lucru silit, care 
erau urite mai ales in Ţara-Romănească, unde constituia 
un urit abus— de către săteni. Mihai Kogălniceanu pome- 
neste o hotărire a lui Ghica insusi, dată, in Moldova, cu 
citeva zile înnaintea de uciderea lui, la 30 Septembre 1777, 
hotărire prin care se mai adaugă cinci zile şi se impune, 
dar în genere, sătenilor a da ajutor la dresul iazurilor, 
morilor şi acareturilor, precum şi să facă podvozi, cărături, 
insă numai cu măsură 2. 

Trebuie să se spuie însă că se admitea, pe la 1780, si 
„deosebitul asezämint cu stăpinul moşiei“. 


Mai tirziu boierii moldoveni smulseră, la 1805, lui Vodă 
Alexandru Moruzi, pe lingă alte concesii, aceia a 24 de 
zile de dach, pe care o ceruseră si Muntenii la 17743, — 
dar actul domnesc, supus Porții, nu fu întărit de aceasta, 
statornică apărătoare a „săracelor raiele“, din truda cărora 
se hrănia. 

E bine să se observe insă că niciodată na fost vorba 
la пої de altă саса decit de a сйвави ог, a şefilor de 

1 Sturdza Scheianu, II, р. 10. 

2 Cf., in Propäsirea, Trei zile din istoria Moldovei, și Rosetti, рр 


334—5. 
3 Genealogia Cantacuzinilor, ed. lorga, pp. 541—2. 


www.dacoromanica.ro 


SCHIMBĂRI DIN VEACUL AL XVIII-LEA 37 


familie, pe cind toţi ceilalţi membri, chiar și holteii, nein- 
surati şi fără casă, cari şi la bir erau impovärati mai 
puţin, nu erau datori cu nicio muncă silită şi nicio slujbă. 
Astfel gospodăria teranului avea totdeauna forte la indámina, 
şi, femeile neavind să lucreze la ogor decit în măsura ne- 
voilor casei, şi, anume, pe ogorul dat pentru întreţinerea aces- 
teia, ele rämineaü slobode pentru lucrurile îndelungate si 
migäloase ale tesáturilor şi înfloriturilor artistice şi, mai pu- 
tin stoarse de muncă decit astăzi, aceste femei frumoase 
si mindre, dădeau cimpului romănesc generaţii voinice. 


In sfirşit răzăşii moldoveni, cari primiau şi ei pe lanurile 
lor înguste un număr de săteni fără pămînt, aveau dreptul 
la slujbe întocmai ca și boierii. 

Prin aceasta se smulgea însă acestora un număr de oameni 
de сагі ei aveau nevoie în exploatarea agricolă tot mai 
puternică a moșiilor lor, şi de aceia-i vedem pe boieri cerind, 
la 1805, ca räzäsii să aibă dreptul numai la o despăgubire 
în bani. 


Ca in cele mai vechi timpuri, stăpinul avea dreptul 
„regal“ de a tinea moara şi circiuma, drept mai rar la în- 
ceput, cînd circiumele erau foarte puţine, iar, în locul griului 
sau porumbului сага! la moară, se consuma adesea cel 
măcinat în casă, la risnifä; totuşi morile oltene sint pome- 
nite și în privilegiul unguresc din veacul al XIII-lea pentru 
aceste regiuni. Adesea (ёгаш smulgeaü însă dreptul de 
a-şi vinde în măsură destul de mare, mai ales la Mun- 
teni, vinul din viile lori. 


În sfirsit, Tara-Romäneascä avea datina unor pocloane 
care nu sint cuprinse în niciun port. Un act domnesc 
din 1784, înlăturindu-le, le numeşte: „järäbii, torturi şi alte 
lucruri“ 1, Cum se vede, ele se luau mai ales din munca 
de tesätoare a gospodinei de (ага. 


1 V. vol. XIV din „Studii si documente“. 
2 Sturdza Șcheianu, 1, р. 75. 


www.dacoromanica.ro 


38  CONSTATĂRI ISTORICE CU PRIVIRE LA VIAȚA AGRARĂ A ROMÍNILOR 


În schimb, Statul, întemeiat, în această epocă fanariolă, 
altfel foarte „europeană“, pe un fiscalism neiertător si, 
totuşi, pe o filantropie adesea ori mincinoasă sau impiede- 
cată în acţiunea el, străjuia neadormit asupra drepturilor 
feranului, în acelaşi timp cînd îi impunea, lui ca si pro- 
prietarului, priviţi de o potrivă ca supuşi ai Statului, nor- 
mele agricole priincioase acestuia. 

De la început, se recunoaşte teranului dreptul de „a se 
hrăni“ pe moşie, el si toţi ai lui, pănă la intrebuintarea 
ultimului petec de pămint. Dacă nici întregimea moşiei 
n'ajunge, se caută, de dregătorii sătești, recunoscuţi si su- 
praveghiati acuma de acest nou factor decisiv, Statul, care 
a înlocuit patriarhala, blajina şi părtenitoare pentru boieri 
Domnie de ţară, iocuri pe alte moşii. Ponturile lui Suţu 
din 1794, citate şi mai sus, mărturisesc explicit că, în cas 
de neajungere a pămîntului, vornicelul satului raportează 
ispravnicilor, spuind că nu e „indestulă moșia aceia unde 
sed ca să are indestul şi să-şi facă finat^, şi ispravnicul ії 
poruncește „să caute pe alte moșii care se megieşesc“. Stă- 
pinul, neintrebat in această privinţă, al mosiilor acelora, e 
foarte mul(ámit, pentru că el nu lucrează moşia cu năi- 
miti, nici, fireşte, cu maşini, care nu erau pe atunci, si 
venitul săi constă numai în dijma şi claca oamenilor „се 
se hrănesc“ pe pămîntul lui. 

Ispravnicul, care îndeplinește, astfel, şi funcţia unui 
înnalt dregător agricol, mai poartă grija — după aceleaşi 
„ponturi“ —, „la vremea coasei“, „de a li se da de către 
stăpinul moșiei iarbă de o parte, са să-și coseascä fin“, 
supt aceiași condiţie a dijmei, de care feránimea noastră 
nu sa supărat niciodată. Stäpinul „indärätnic* va fi silit 
a da finatul, „ori de ce stare va fi“. Si fireşte că, în schimb, 
locuitorii nu-şi vor lua singuri astfel de locuri, „fără ştirea 
ispravnicilor si a stäpinilor mosiilor“!. 


În ceia ce priveşte dreptul de a întrebuința pădurea, 
care era odată a satului întreg si care trecuse, prin vin- 


1 Ibid., pp. 46-7. 


www.dacoromanica.ro 


SCHIMBĂRI DIN VEACUL AL XVIII-LEA 39 


zări sau prin usurpare, la stäpin, prin 1780 unii dintre stă- 
pînii munteni ingăduiau teranilor să taie lemne fără plată, 
pe cind alţii cereau în schimb o clacă de trei zile; ceva 
mai tărziu, în Moldova, se dădea „zeciuală de la fiestecare 
feliu de lemn... afară de lemnele de foc, се nu au să 
lea nimic“ !. 

În sfirsit se prevede une ori că nu se vor cere sătenilor 
bani de pod la trecerea apelor, aşa-numita brudinä, stră- 
vechiu asezämint, al cărui nume s'a*păstrat şi pănă astăzi 
în Ardeal, prin locurile unde riurile mari se trec în orice 
vreme cu podul îmblător, cu hurduzăul. 


Acum iată în ce chip Statul reglementează viaţa satului 
şi chiar producţia moșiilor. „Ponturile“ din 1784, muntene, 
dau drept sătenilor a face apel de la judecata oamenilor 
boiereşti la ispravnic şi, neapărat, în ultima instanţă, chiar 
la Domn. Un ordin din 1790, iarăși in Tara-Romäneascä, 
pune in vedere ispravnicilor „a sili pe locuitorii toti de 
obşte să iasă cu plugurile lor a face arături de bucate“ 2, — 
cu toate că era vreme de războiu. La 1794, pentru Mol- 
dova, Suţu prevede са vorniceii să puie pe ferani „să are 
unul lingă altul, iar nu räschirat*; un „mazil zapciü* 
pentru fiecare ocol are dreptul să indemne pe locuitori „să 
are şi să samene cit de mult“, făcind chiar „izvod de cite 
chile griü, orz, mălaiu sau orice fel de pine ай sämänat 
fiestecare sat“. Vornicul, ca funcţionar, si „trei-patru frun- 
taşi“ vor hotărî cu privire la pripasuri, stabilind preţul de 
ispășire. Ispravnicii, din partea lor, poruncesc a se îngrădi 
tarinile, stogurile, ariile, numesc jitarii de pază, chiar cu 
sila, au în sama lor orice împlinire si sint datori a raporta 
abusurile, de orice natură, ale ,stàpinilor“ şi „cumpärä- 
terilor* sau arendasilor ?. 

„Imaşul unui sat“ trebuie hotărnicit de către „imasul altui 
sat“ ; imaşul era întrebuințat, zum se vede din actul moldove- 


1 Suţu; 1793; ibid., p. 48. 


2 Ibid., pp. 73, 77-8, 
3 Ibid., p. 46 si urm. 


www.dacoromanica.ro 


40 CONSTATĂRI ISTORICE CU PRIVIRE LA VIAȚA AGRARĂ A ROMINILOR 


nesc de pretenţie boierească de la 1805 şi din marele pri- 
vilegiu acordat de Топ Sandu Sturza oligarchiei, în sfirşit 
biruitoare, pentru tot felul de vite, mari și mici. 

Pănă şi acest proiect agrar din 1805 al boierilor moldoveni 
prevede impunerea de către funcţionari a felului de lucru, 
oprindu-se „imprästiate aräturi“; el recunoaște si dreptul 
ispravnicilor de a face loc teranilor rămaşi fără pämint pe 
moşia vecină, 

1 


NIL 


Nemultämirile teranilor cu starea lor în veacul al 
XVIII-lea. Emigrări. 


Cum se vede, luată in totalitatea ei, situaţia feranului 
nostru nu era neprielnică în această vreme, cînd un Stat 
care stătea mai presus de clase şi avea chiar bănuieli si 
năcaz pe tagma boierească, piritoare de Domni, nea- 
stimpărată, uneltitoare de schimbări şi tulburătoare de (ага 
atita vreme, purta grija producţiei agricole şi supraveghea, 
indreptindu-i, poruncindu-li şi pedepsind chiar, pe acei cari 
participau la dinsa. 


Totuşi eran in multe locuri aveau grele cuvinte de 
nemultämire. În veacul al XVII-lea mulţi dintre dingii își 
părăsiseră tara — mai ales in Tara-Románeascá, prin Ti- 
nuturile dunărene! —, pentru a scăpa de ruşinea şi de sar- 
cinile „ruminiei“. Supt spahiul stäpinitor de păminturi in 
ceia ce fusese odatä Serhia si Bulgaria, el era mai bine 
tratat decit supt boierul säü, crestin si romin; Turcul nu 
cerea decit dijma, fără a mai voi si claca si fără a näväli 
ре om cu tot felul de pofte şi pretenții de prea multe „po- 
cloane“, — totuşi se obişnuia ca еї să primească „ceva de 
la vite, legume, pomi, miere“ ? —, fără a-l „certa“ chiar așa 
de des si de crud. Deci mulţi dintre Rumini treceau apa 
hotarului, şi unii dintre ei se bucurau chiar, ca străini de 


! V. şi Apendicele I. 
3 Jirecek, Fürstenthum Bulgarien, р. 196. 


www.dacoromanica.ro 


NEMULTÄMIRILE TERANILOR CU STAREA LOR 41 


curind asezati, de privilegii speciale. Färä ca satele romä- 
nesti de pe malul sting al Dunärii sä-si aibä, toate, ince- 
putul atunci,— căci din cele mai vechi timpuri aŭ fost 
Romini de o parte si alta a marelui rîu cîntat şi slăvit de 
dinşii, — o mare parte din emigrație trebuie fixată în această 
epocă. Numai arare ori ajungeau boierii să capete înnapoi 
pe desertorii unei brazde, din care acuma răsăriau pentru 
dinsii atitea sarcini si neajunsuri. 

Teranul din veacul al XVIII-lea nu mai era așa de mult 
în minile, ceia ce însemna adese ori: în ghiarele, stäpinului 
său, Statul îl scăpase în largă măsură, și Statul îl ocrotia 
la nevoie, dar acesta se făcea bine plătit pentru aceste ser- 
vicii sociale — şi, el fiind dator cu plăţi neaşteptate, și grele, 
învechite, împovărate cu camete multe şi împleticite către 
„Împărăţia“ atot puternică, dese ori se dădea porunca de 
a se stringe birul cu cea mai mare asprime. Si aceasta în- 
semna, cu firea ciocoilor stringători, caznele neomenoase 
de care răsună paginile indignate ale străinilor sau cartea, 
plină de pocăință, a unui boier ca Dinu Golescu, si el, in 
tinere(a lui de ispravnic, una din căpeteniile bandei ciinoase 
a zapciilor, de cari gemeaü satele. Astfel se porni un аё 
doilea curent de emigrare spre moşiile de peste Dunăre 
ale spahiilor, curent care îmbogăţi cu locuitori satele inte- 
meiate mai de mult în raiele ѕай pe lingă Mecin, Hirsova, 
Silistra, Turtucaia, Rusciuc chiar, Nicopole, si mai ales pe 
lingă Vidin, sau aduse chiar crearea de sate nouă în ace- 
leasi Tinuturi, in care, pănăastăzi, rasa noastră se păs- 
trează cu caracterul ei deosebit. 


XIII. 


Pofte boiereşti de proprietate deplină. 


Din ce în ce însă, boierimea, terorisată, o bucată de 
vreme, de acei Domni fanarioți cari, siguri de situaţia lor 
la Poartă, aruncau la temniţă ca Nicolae Mavrocordat, 
tăia capetele ca bätrinul Moruzi вай despoiaü si surgu- 
niaü ca Nicolae Mavrogheni, începe să se trezească la luptă. 


www.dacoromanica.ro 


42 CONSTATĂRI ISTORICE CU PRIVIRE LA VIAȚA AGRARĂ A ROMINILOR 


Acest fenomen se petrece de pe la 1770 înnainte, cînd aceşti 
dregători de Curte, purtători de titluri si stäpini de moşie 
află, în dorinţa lor de a se preface în oligarhie stäpinitoare, 
sprijinul, întăiu depărtat, apoi adus la indäminä, prin ase- 
zarea de consuli la Iași si Bucureşti, al Rusiei. Domnul e 
de acum înnainte, de obiceiu, al Sultanului, iar boierimea 
se tiräste la picioarele Puterii protectoare, aşteptind de la 
dinsa, nu numai decoraţii, ci si 6 revoluţie politică prin care 
(ага să se dea pe minile ei. Se ştie că la 1821, în anul 
Revoluţiei greceşti, boierii îndrăzniră a cere desființarea 
Domniei, măcar pentru citva timp, si aşezarea in loc a 
unui „decemvirat“ oligarhic, cules numai din rîndurile pro- 
tipendadei. 

Odată cu această innältare a situaţiei lor politice, ei voiau 
să capete şi o mare prefacere în condiţiile agrare. Precum 
doriau Statul numai pentru dinsii, astfel boierii rivniaü 
numai pentru ei cimpul,— cel mai insemnat, aproape singurul 
izvor de bogăţie. De o parte, căutau să stingherească, 
să inlăture, dacă se poate, pe Domn, de alta, să îngus- 
teze şi să incovoaie tot mai mult pe terani. Înţelegeau să 
fie de acum înnainte, nu 82400742, cum li ziceau pănă acum 
„ponturile“, ce formau tradiţia legală, dar proprietari ade- 
уагай si deplini, ca si nemeşii din Ardeal, baronii din Bu- 
covina, stăpinii de şerbi din satele Rusiei. 


La 1805 acest curent oligarhic se manifestă îndrăzneţ, 
prin cererea pe care o îndreaptă către bunul, îngăduitorul 
Alexandru- Vodă Moruzi din Moldova, totalilatea boierilor 
din principatul său. Ei incep afirmind că, faţă de preţurile 
cele nouă şi de valoarea crescută a pămintului, vechile 
condiţii nu se mai pot păstra, fiind prea lesnicioase pentru 
{егапї şi aducind prea puţin folos stäpinilor de moşii. „Vu- 
mai finatul“, spun ei, „este vrednic de îndoită slujbă 
decit aceia ce se arată pentru dinşii că au să lucreze într'un 
an.“ Nu se gindiaü, in setea lor de cistig, că ei, boierii ro- 
mini, nu puteau invoca niciun principiu pentru o legislaţie 
agrară nouă, în folosul lor, cări ei nu erau doar, peste tot, 


www.dacoromanica.ro 


POFTE BOIEREȘTI DE PROPRIETATE DEPLINĂ 43 


vechi proprietari deplini, cari, din bunătate şi mărinimie, 
sau, din rea înțelegere a gospodăriei, să fi făcut unor 
oameni fără drepturi concesii pe care ar fi oricind în drept 
a le retrage, ci, din potrivă, erau mai ales vechi beneficiari 
simpli ai drepturilor domneşti, de dijmă, daruri şi judecată, 
cari, folosindu-se de o crisă fiscală ruinătoare, luaseră, cu 
acte formale sau pe tăcutele, o stăpinire ce räminea veşnic 
impoväratä de dreptul de folosinţă al sătenilor, — vinzä- 
torul teran însuşi neavînd o adevărată stäpinire. 

„Dijma“, spun ei, fără a încerca să inoveze în această 
privinţă, „să se iea din toate a zecea“. Pentru stupi se va 
datori, ca şi mai înnainte, numai quinquagesima. Dar acum 
dijma se va întinde, nu numai asupra sämänäturilor si finului, 
ci 51 asupra legumelor, afară de ceia ce se cultivă їп grădini, 
pentru casă. E drept insă cá si acum se prevede stringerca 
dijmei în condiţii care nu pot da naştere la o şicană sau 
nu pot ingădui o răzbunare în dauna săteanului. „Nimenea 
să nu cuteze a rădica de pe țarină rodurile sămănăturilor 
sale mai înnainte de a veni stăpinul moşiei sau vechilul 
său să măsoare dijma“. Dar aceștia sint datori a veni „in 
vreme cuviincioasä“, căci, altfel, nu este dator „locuitorul“ 
a aştepta, 

Neapărat că se pomenesc drepturile regaliene ale stăpi- 
nului, insistind asupra monopolului vinzării vinului şi a 
rachiului. 

Cit priveşte claca, aici se incearcă schimbarea cea mai 
mare, datorită indemnului ce gásraü acum boierii de a 
face cit mai mult griu şi porumb, care se cereau strasnic 
pe acea vreme a războaielor europene provocate de Revo- 
Jutta francesă şi urmate de Napoleon. Pretenţia boierilor 
nu e mai mică decit să aibă ,zeciuiala slujbelor zilelor 
anului*, deci 36 de zile de clacă. Si aceasta nu li ajunge, ci, 
pentru a doua oară—după actul lui Grigore Ghica din 
1766, — se fixează în muncă valoarea unei zile. Socoteala 
de total e următoarea; fiecare plug de căsaş să are si gră- 
peze, în primăvară sau in toamnă, după voia stăpinului, 
80 de prăjini. Căsaşul să facă prasila in întindere de 15 


www.dacoromanica.ro 


44  CONSTATĂRI ISTORICE CU PRIVIRE LA VIAȚA AGRARĂ A ROMÎNILOR 


prăjini fälcesti, din cele statornicite de Domnie!. Să se 
care de pe același număr de prăjini. Secerea să se în- 
tindă asupra a 30 de prăjini, şi griul cules de pe ele 
să fie cărat la curte. Se va cosi și face stog o falce de fin 
pe an. Clăci propriu zise se vor face patru pe an. Chiar 
pe moşiile care naù păduri si nu pot da, prin urmare, 
ceva în schimb, se vor căra două care cu lemne boierului, 
şi, numai cînd depărtarea pănă la pădure va fi prea mare, 
această slujbă nu se va face, dar ea va fi înlocuită cu alta. 
În sfirşit, după cea din urmă hotărire a lui Grigore Alexan- 
dru Ghica, (егапй vor trebui să ajule la facerea morilor 
si dresul de iazuri, la îngrăditul țarinei si coserelor. 

Încă într'un punct, tot aşa de esenţial, se dă, în acelaşi timp, 
asalt prielnicei datini patriarcale. Stăpînul „nu se îndatoreşte 
а da osebit imas pentru an, pentru oi, fără tocmeală şi în- 
voire“. Pentru prisosul de vaci, se va face „învoială“, si se ho- 
tăreşte preţul, 10 parale ре an pentru o päsune de vită mare. 
Pämintul începe a fi foarte scump, şi boierul, care se face 
a se crede proprietarul absolut şi ereditar al lui, înțelege 
a-l da numai їп cea mai mică măsură şi `n schimbul unor 
avantagii reale şi însemnate. În loc să mai recunoască drep- 
tul săteanului de a ша finat si imas pe moşia strămoşească, — 
pe care nici el таг fi avut drept 80 vindă, nici boierul che- 
marea s'o cumpere, si s'o usurpe încă mai puţin, — petitio- 
narii din 1805 oferă a da un teren bine fixat, care variază "n 
întindere, după cum se află în locuri mai „largi“ sau mai 
„inguste“: între Nistru şi Prut, între Prut si Siretiü, între 
Siretiü şi munte, si după cum cel ce primeşte e fruntaș, 
adecă avind 16 vite, mijlocaş, cu 12, codaș cu 6,—de o 
parte, 8, 6, 3 fălci, de alta, 6, 4, 2, iar în regiunea mun- 
toasă, 3, 2, 1. Cine vrea mai mult, dă „preţul obişnuit“, 
adecă preţul nelegiuit, ce se impunea acum prin ingáduinta 
unui stápinitor slab. Si stäpinul cu aspirații de proprietar 
nu se multámeste cu atit; el îşi reservă dreptul de a ho- 
tări că locul său e „neîndestulător“, si atunci fixează drep- 


1 Prăjini gospod. 


www.dacoromanica.ro 


сл 


POFTE BOIEREȘTI DE PROPRIETATE DEPLINĂ 4 


tul de folosință al teranilor, deocamdată pentru finat, la trei 
părți, prefäcind astfel cea de a patra, pentru toate casu- 
rile, în domeniul său particular, slobod de orice servitute 
şi cu totul intangibil, fără ca vre-o lege, vre-un decret, 
vre-un element al datinei să-i îngăduie aceasta !. 


Nimic de felul acesta nu se întilneşte la Munteni, cari, 
ce e dreptul, aveau și mai puţin prilej de a vinde, asa 
încît la еї renta pămintului, care se crea acuma in Mol- 
dova, nu se întilneşte. Faptul că aici boierii rămîn la ve- 
chile obiceiuri mai blinde, singurele legiuite, e 51 cea mai 
sigură dovadă că hotărirea domnească din 1805 n'a fost 
întărită — cum s’a şi afirmat, de alminterea, pe urmă, de 
generalul Chiselev 2, — de Poartă, care n’avuse niciodată, 
51 n'avea nici acum, slăbiciune pentru boieri. 


Din potrivă, boierii moldoveni, îndemnați de exemplul 
pe care-l aveau în Bucovina si Basarabia — unde proprie- 
tatea, feudală sau absolută, fusese recunoscută pentru bo- 
ierime din chiar clipa anexării către Austria şi Rusia — 
urmară şi mai departe cu pretenţiile lor. Dacă, la 1821, 
partida oligarhicä nu izbuti cu cererea ei de supremație 
politică, ea zădărnici însă, supt noul Domn de ţară loan 
Sandu Sturdza, planurile egalitare — fie şi numai în cercul 
boierimii, mari si mici, — ale lui Iordachi Drăghici, şi, după 


1 Are un deosebit interes în privinţa ideilor curente despre 
proprietate anaforaua redactată, se pare, de Andronachi Donici, 
prin care se răspundea, la 1817, Domnului, cu prilejul unor plingert 
ale Vrincenilor cari se declarau eran? liberi (Magazinul istoric, 
II, p. 250 şi urm.). 

Räzimindu-se pe Cantemir, pe Engel si pe Dimitrie Filipide, 
anaforaua afirmă că Domnul n'a fost nici cînd stăpinul pămîntului 
pe care să-l fi putut da oricui, ci existau, la intemeiarea Princi- 
patelor, „moşinaşi locuitori“ cu „baştini strămoşeşti si prea-strămo- 
565415, Se recunoaşte dreptul Domnului numai asupra „pustiului“, 
branistilor şi locurilor pe care s'au făcut, —pe care el a făcut adesea, 
tîrgurile. 

2 Sturdza Scheianu, I. р. 112. 


www.dacoromanica.ro 


46 CONSTATĂRI ISTORICE CU PRIVIRE LA VIAȚA AGRARĂ A ROMINILOR 


împăcarea Turciei cu Rusia, după convenţia de la АК- 
kerman, după întoarcerea consulului la laşi si în ajunul 
unui пой rázboiü de cucerire al Țarului, ei smulseră bă- 
trinului Domn descurajat şi îngrozit actul din 1827, vestitul 
act prin care, după o luptă care Ипиве mai bine de o sută 
de ani, Statul abdica în sfirsit înaintea boierimii. 


Principiul de căpetenie al acestui privilegiu, dictat de cel 
mai vinovat interes exclusiv de clasă, e proprietatea ab- 
solută a boierului, fără amestecarea ocirmuirii sau oricui 
altuia, ,indulcindu-se din ale sale din neam în пеат.“ 
Deci porţile interventiei Statului, larg deschise in tot cursul 
veacului al XVIII-lea, eraă acum zăvorite cu furie. Nicio 
dare nu atinge pămîntul boieresc. Toate slujbele cele mari 
sint ale boierilor. Circiumele sînt ale proprietarului şi acesta 
poate авета în ,orindá* pe cine vrea, adecá pe orice Evreü 
pribeag. Treizeci de ani de stäpinire ajungi pentru a se hotărî 
proprietatea de veci. Confiscarea — ава de deasă în trecut — 
e oprită acum. Sechestrele, foarte obişnuite, se ingreuiază 
foarte mult, si s’ar fi desfiinţat poate dacă aceia cari le cereau 
mai des, n'ar fi fost Agentul austriac si consulul Rusiei, 
Moștenirea moşiei se face fără taxă de ѕиссеѕіе si fără 
taxă de timbru. Concurența străinilor e înlăturată prin 
clausa cá: „Mosii de veci acei de altă nație nu vor putea 
cumpăra nici într'un chip“. Ca în Rusia 51 în evul mediu 
apusean, se hotărește o procedură judecătorească deosebită 
față de boieri. Pe cind în veacui „Еапагіо{Шог“ ei putuserä 
D ridicaţi de acasă oricind, pentru nepresintare la judecată 
sau împotrivire, de orice „zapcii“, acuma Divanul singur, 
şi nu Domnul, cu de la sine putere, poate hotări o astfel 
de măsură jignitoare. Si, dacă este ca un boier să fie închis, 
el va sta păzit acasă la dinsul. 

Acestor boieri, aşa de bine ocrotifi şi asiguraţi, li se 
ținea teránimea la îndămină, întocmai ca şi vitele de muncă 
Actul din 1827 zice limpede că „lăcuitorii... nu pot avea 
voie a se ridica fără voia stăpinului“, iar, dacă vor face-o, 
vor fi „aduşi la urmă si certaţi“, — ceia ce înseamnă: bătuţi, 


www.dacoromanica.ro 


MĂSURILE REGULAMENTULUI ORGANIC 47 


Boierimea moldoveneascä se inchisese intr’o minunatä 
cetate de privilegii. Nici Ruşii cari trecură Prutul cîteva 
luni după aceasta, nu se învoiră a li păstra în totalitate 
această situaţie, aşa de deplin asigurată. 


XIV. 
Măsurile Regulamentului Organic. 


Potrivit cu prescripţiiile convenției de la Akkerman, co- 
misiuni de boieri, numai de boieri, cunoscuţi şi siguri, se 
alcătuiră pentru a pregăti o Constituţie, o „orinduială ob- 
steascä*, un Regulament Organic, încă înnainte de intrarea 
ostirilor ruseşti în principate. La așezarea Cirmuirii cele 
nouă prin generali plenipotentiari şi Divanuri pe care ce 
d’intäiü le presidau, lucrările căpătară un caracter mai 
serios şi merseră mult mai iute. După cercetări temeinice, 
care ţinură multă vreme, dind resultate care formau o 
arhivă întreagă, după îndelungate discuţii la laşi şi Bu- 
cureşti, în comitetele de redactare, — se jertfiră 20 de proiecte 
--, după o revisie la Petersburg, după presintarea obiec- 
(Шог si dorințelor generalului Chiselev, cel din urmă si 
cel mai însemnat dintre generalii presidenti, după o ultimă 
lucrare de poleire şi unificare, Constituţia ruso-boierească 
era gata. 

Ea cuprindea rămăşiţe ale datinei, inovaţii folositoare 
clasei boiereşti, care vedea uneltirile ei statornice, credinţa 
ei față de Rusia răsplătite în sfîrşit, măcar în oarecare 
măsură, si cuprindea, in sfirşit, norme administrative ru- 
sesti, prelucrate după cele ale Apusului, din care se sco- 
sese doar sufletul. Întinsa lucrare era împărţită în capitole 
fireşti, corespunzătoare deosebitelor ramuri ale vieţii de 
Stat. Unul din aceste capitole privia condiţiile agrare, şi 
el era, de bună samă, şi cel mai însemnat. 


Partea cea mai nouă si mai îndrăzneață din clausele 
actului din 1805 era primită în Regulamentul Organic, ba 


1 Sturdza Scheianu, I, pp. 157-8, În Rusia, supt Alexandru al II-lea 
— ibid., П, p. 418 —,se făcu o anchetă care (inu trei ani de zile. 


www.dacoromanica.ro 


43 CONSTATĂRI ISTORICE CU PRIVIRE LA VIAȚA AGRARĂ A ROMÂNILOR 


încă într'o formă şi cu o precisare şi mai prielnică pentru 
boierime. Aceasta căpătă dreptul de proprietate, fără vre- 
un fel de restricţie, asupra unei treimi din moşia de pănă 
atunci, şi principiul definirii în munci a zilei de clacă era 
introdus după actul din 1805, şi în această legislaţie fun- 
damentală care oferia atitea chizesii de trăinicie. 

La dijmă, Moldovenii prevăd că boierul are dreptul a-și 
alege, din fin, claia care-i convine 1. Claca e, cum doria boie- 
rimea în 1805, simţitor crescută, deşi se părăseşte prin- 
cipiul, admis la început de Moldoveni, al „zeciuelii zilelor 
anului“?. Evaluarea în munci se face intr'un chip foarte 
împovărător, aşa în cit feranii aveau dreptul să spuie mai 
tirziu că li s'a hotărît „ziua cit luna“, fără a se mai po- 
meni ce se cerea dela dinşii „peste lege*?. Pe cînd dorinţa 
generală, mai ales la Munteni, era să nu mai fie claca — 
împotriva acesteia feranii din unele părţi sau şi răsculat, 
— Regulamentul stabilia, pentru Moldova, că ziua de aräturä 
în moină e egală cu facerea a 15 prăjini fälcesti (în telinà 
de 12 numai), fixă 1а12 prăjini datoria pentru prăşit şi secere 
Şi cerea са o zi la fin să dea neapărat trei dat: сагай! 
era pus în zile deosebite. Cositul însemna jumătate de 
falce de iarbă. Pădurile erau socotite aparte. 

În schimb, săteanul căpăta locul de casă si un па, 
o păşune în proporţie cu numărul vitelor sale precum şi un 
loc de arătură corespunzător celor de finaţ si pășune, Astfel 
săteanul moldovean cu cinci vite avea de acum înnainte o 
falce şi jumătate pășune, o falce şi jumătate arătură?. In 
Muntenia se intilneste această stabilire: loc de casă, islaz 
loc de jumătate de pogon, trei pogoane de finaţ si tot 
atita de arătură. 

Locuitorul nu era legat de pămint, cum voiseră unii 


1 Ibid., p. 95. 

2 Ibid., р. 120. 

3 II, pp. 10, 18 şi urm.. 

t Ibid., l, p. 209. 

š lbid., p. 121. Această inttndere de arături о va avea şi ce£ 
fără vite. 


www.dacoromanica.ro 


MĂSURILE REGULAMENTULUI ORGANIC 49 


mai înnainte. Aveau putinţa de a se strámuta, cu o în- 
doită condiţie, destul de grea într'o vreme cînd oamenii de 
la ţară nu prea aveau bani la îndămină şi cînd, nu cre- 
йиш, dar camäta însăşi erau excepţii rare: pentru a fi slo- 
bozi si a putea porni in lume, teranul trebuie, alegindu-si 
ultimul an de catagrafie, să-şi plătească birul pe un an 
şi să răspundă si proprietarului, ca despăgubire, o sumă 
echivalentă cu valoarea muncii la care era indatorit astfel 
pe un timp de un an. Atita n'ajungea încă; boierii mol- 
doveni strecurară causa că ei pot să depărteze, de la o 
catagrafie la alta, ca si cum ar fi vorba de nişte vaga- 
bonzi oarecari, „pe sătenii cari ar fi de prisos peste ana- 
loghia moșiei sale“, — lăsindu-li-se, firește, tot lor sarcina 
de a hotări dacă moşia e prea îngustă pentru a da hrană 
şi acestor oameni. Astfel, păminturile date sătenilor erau 
ereditare, inläturindu-se, cu totul, datoria de a se împro- 
prietări necontenit, ca din vechiu, generaţiile nouă !. 

Pentru ,prisosurile^ ce ar avea stăpinul, ajuns acum 
proprietar legal, pe pămîntul reservat siesi, se vor face 
tocmeli, ca acelea prevăzute la 1805, dar, pentru că arbi- 
trariul boieresc ar fi putut merge prea departe in redac- 
tarea lor nemiloasä, se prevede, in Moldova, cä ele nu vor 
avea valoarea dacă іѕргаупісії nu le vor cunoaşte si în- 
tări. De altfel, Chiselev, spirit rationalist frances, care se 
mindriä, mäcar cu aceia cä Regulamentul Organic, de si 
însemna о ingustare a pämintului feränesc, e o lege „simplă 
si lămurită“?, socotia că urmele medievale ale clăcii, si 
dijmei chiar vor peri şi cá feranul— ajuns proletar cu 
totul, adăugim noi — va avea în curind cu proprietarul de 
pămint latifundiar numai „invoieli libere“, „fermages de 
gré а gré“. 

Ca măsură de poliţie se prevedea acea, foarte însemnată, 
dar impracticabilă, că (егапш nu va putea fi silit a lucra 
pe ogorul proprietarului atita timp cit munca-i e de nevoie 
pe propriul său ogor. 

! Ibid., p. 95. 

2 Ibid., p. 128. Cf. Rosetti, p. 144 şi urm. 


12351 4 


www.dacoromanica.ro 


50 CONSTATÂRI ISTORICE CU PRIVIRE LA VIATA AGRARĂ A ROMÂNILOR 


Cit priveşte pădurea, Regulamentul Organic cuprinde că 
„voia la pădure“ va fi şi de aici înnainte, „precum se ur- 
mează acum“. Un punct care ar fi meritat, de sigur, o 
precisare mai bună. De fapt, cum se vede din regulamentul 
muntenesc al averilor mănăstirești, redactat la 1845, pä- 
sunea răminea slobodä pe „mirişti, livezi şi bălți“. 


AV 
Adăugirile şi îndreptările aduse Regulamentului Organic. 


O astfel de lege nu multämia pe deplin pe proprietari, 
cari, ca Vodă Ştirbei, continuatorul politicii lui Chiselev, 
pe care, ce e dreptul, însuşi o inspirase de atitea ori, ur- 
măriau stabilirea singurii legături a „inveielilor libere“ şi 
resumau crezul lor în aceste cuvinte pe care le putea crede 
numai cine nu cunoştea adevăratele împrejurări ale terii: 
„Proprietarul stäpin absolut pe pämint, teranul stàpin 
absolut pe persoană şi lucru“. Ei stäruiaü in părerea, care 
a fost exprimată apoi în dezbaterile comisiei de proprietate 
din 1848, că drepturile lor vin din cucerirea lui „Radu Negru“, 
pe care istoriografia timpului îl presinta ca întemeietor al 
principatului muntean; pentru dinsii claca nu era decit o 
chirie, din vechiu îndătinată, pe care teranul venetic o plätia 
boierului, proprietar din capul locului!. 

Ceia ce-i mai nemultámia în Regulamentul Organic, pe 
lingă principiul servitutii faţă de (erani, din care ei ar fi 
voit să facă, precum spunea Ştirbei, numai un „provisorat“, 
era şi necontenitul amestec al administraţiei, fără care, de 
altfel, nu s'ar fi putut tinea nici atita o lege aşa de com- 
plicată şi gingasä. Unul din ei, care vrea mai curind măsura 
cea mai radicală de prefacere decit menţinerea unei stări 
de lucruri aşa de dăunătoare pentru gospodăria naţională 
si asa de jignitoare pentru mindria boierească, Petru Opran, 
scrie într'o broșură 2: „Cind se va privi neînsemnatul folos 


1 Ibid., p. 470. 
2 Cestia proprietăţii de moșii în principatulü Romănia, Paris, 
1858; pp. 4-3. 


www.dacoromanica.ro 


ADÁUGIRILE ȘI ÎNDREPTĂRILE ADUSE REGULAMENTULUI ORGANIC 51 


ce se trage chiar astăzi după pogoanele legiuite, lesne se 
va convinge vericine că restul de pămînt cu dreptul de 
absolutism lesne îi va oferi, în scurt timp, mai mare folos 
decit trupul întreg al moşiei şi că această avere va fi tot 
de odată sigură pe viitor“. Si aiurea!: „Trebuie să mă 
aplec la cel mai mic scriitoras al sub-administraţiei spre a 
mi se împlini dreptul fixat de lege... Convins fiind cá 
nu vom putea dobindi niciodată absolutismul asupra tota- 
lului moşiei, precum mulţi nădăjduiesc si că, chiar dobindit 
fiind, nu vom putea fi siguri pe o avere ce nu se stápinià 
cu asemenea întindere pănă acum; căci, aşa, nemultämirea 
si dezbinarea între aceste două clase vor mai creşte, în loc 
de a se impufina, din care nu va izvori niciun bine, ci, din 
potrivă, nenorociri nenumărate şi peirea {егїї“. Si, intr’o 
comparaţie foarte potrivită, el asămăna moşia sa, cu lo- 
cuitori şi lucrători pe cari neapărat trebuie să-i ţie si să-i 
lase a se hrăni, cu proprietatea unei case, „din care numai 
o parte ar fi în dreptul stăpinului ei de a o închiria după 
plac, iar cealaltă parte ar sluji pentru trebuinfa sărăcimii, 
cu o chirie hotărită de Guvern“ 2. 

Iar la 1848 un proprietar se plingea astfel: „Eu sed cu 
hrisovul mosiei în casă si el stăpineşte moșia теа“. 


În sfirsit teranul avea ca ideal căpătarea unui loc de casă 
şi grădină, ba chiar a unui ogor în propriu, cu plată sau 
51 fără plată, iar, pentru ce ar fi să mai poată lua, sistemul 
dijmei pure. În comisia din 1848, unul zice: „Să ni daţi o 
părticică de pămînt care să ni fie de ajuns pentru hrana 
noastră sia vitelor noastre si, după acea părticică de pă- 
mint, cui ii va trebui mai mult pămînt са să muncească, 
il va cere de la stăpinul pămintului, şi-i va da din zece 
una“. Astfel, „după ce se va împărți si clăcaşului cite o 
părticică, apoi este sfintă proprietatea“ 3. Si se găsiau unii 
din clasa stăpinitoare cari dădeau un răspuns ca aceasta: 

1 Pp. 59-60. 


2 Sturdza-Scheianu, pp. 44-5. 
з Ibid., p. 417. 


www.dacoromanica.ro 


52  CONSTATÁRI ISTORICE CU PRIVIRE LA VIAȚA AGRARĂ A ROMÂNILOR 


„Părticica voastră o cunoastefi: o aveți tocmai de la 
Radu- Vodă, şi aţi stăpinit-o pănă la 1812. Atunci noi, 
hoicrii сеї mari și mici, împreună cu Carageà-V odă“, — prin 
Condica de legi a acestuia care consfintia datina — „ne-am 
unit, vam luat-o, vam dat-o, iar vam luat-o“. Cu rea 
credință, boierii făcură să nu se publice în ediţia din 1847 
a Regulamentului clausa care îndatoriă pe proprietarii ve- 
cini să dea pămînt acelor ce nu l-ar putea găsi în cuprinsul 
moşiei pe care-şi aveau casa), Cite unul dintre terani însă 
ar fi vrut „vechea stäpinire, cu desävirsire, afară de ve- 
niturile circiumelor, venitul rachiului, al vinului, etc.“ 2 
Ceva mai tărziu, se gäsiaü printre terani de aceia cari 
vorbiau şi despre „drepturile părinţilor lor“, fără să alu- 
nece însă dincolo de oferta impäcinitoare a unei despă- 
gubiri®. 

Plingerile cele mai obișnuite priviaü urmăririle sälbatece 
ale clăcii, pe care oamenii n’o dădeau bucuros, nici la timp, 
- de aici şi vorba: „munca de clacä“, muncă silită si rea —, 
din partea isprävniceilor, ajutaţi une ori si de organele 
Cirmuirii. Unul din delegaţii săteni de la 1848 pomenește, 
infiorindu-se de minie, despre închiderea recalcitrantilor prin 
„beciuri şi coşare“, fără foc, udaţi cu apă, care inghiatà 
pe trupurile lor, în zilele aspre de iarnă. Sau ele privesc 
caracterul silit, imperativ al unei tocmeli care se făcea între 
unul care putea totul si cellalt, care nu era în stare să alle 
niciun sprijin, în sărăcia şi lipsa lui de drepturi. 


Totuşi teranii din Moldova se impäcaü mai lesne cu noua 
stare de lucruri. Acolo, proprietarii stăteau la (ага si în- 
grijiau de aproape de toate cele, fără să uite pe terani, 
„Prisosurile“ le dădeau mai uşor, cerind în schimb o citime 
de lucru care nu era exagerată. La 1851 erau încă, într'o 
comună de o sută de familii, zece (егап cu patru boi, si 


1 [bid., р. 519. 

2 Cf. ibid., p. 483. 
8 Ibid., 11, p. 35. 
+ Ibid., Y, p. 483. 


www.dacoromanica.ro 


ADÄUGIRILE SI ÎNDREPTĂRILE ADUSE REGULAMENTULUI ORGANIC 53 


totuşi se credea că această stare de „sărăcie“ cere o grab- 
nică îndreptare. Străinii se amestecaü numai ca orindari aí 
circiumelor, şi un proiect de lege propus de Costachi Sturza 
la 1844, votat de Adunare, dar neexecutat, pentru că nu-l 
întări Domnul, căuta să-i înlăture şi pe aceştia, hotärind 
că „orinzile de prin sate şi dijmurile să fie oprite pe 
viitorime a se da la Jidovi, cari să nu se îngăduie a avea 
şedere, nici locuinţă prin sate“, pe care le vor părăsi în 
irei luni. Se prevedea şi ieşirea Evreilor din tîrguri!. Dar 
voia, contrară, a Domnului birui, si, in tirguri ca si in 
unele sate, se putură vedea şi mai departe „beşicile de 
rachiu întinse pe tărăbile unor ѕоргоапе“, fácind, prin 
„omoritorul venin“, „în cea mai mare parte meseria spe- 
culantilor jidaní* şi storcind „sănătatea si averea teranului 
nostru“ —, scrie un contemporan, si unul din cei mai com- 
petenti si mai iubitori de buna stare a sătenilor, Ioan 
Ionescu, agronomul °. 

Cu toate acestea, legătura dintre terani si boieri se päs- 
tră şi mai departe bună, în Moldova, am zice: aproape 
fráteascá, prin necontenita colaborare spornică în acelaşi 
lucru al pämintului, cu proprietarii trăind la (ага. „Țeranul 
e aşa de legat de proprietar“, afirmă un cercetător critic, 
încit influenţa guvernului nu e nimic comparată cu a lui*?. 


În Tara-Romäneascä era altfel. O gospodărie modernă 
a cimpului nu se putuse întemeia acolo. Boierii făceau 
mai mult „politică“ şi stăteau mai bucuroşi! în casele lor 
bucureştene de pe Podul Mogoşoaii decit în subredele lo- 
cuintí de vară, lipsite de orice confort si de orice po- 
doabă, fără mobile, tablouri, cărţi, pe care le numiaü cu un 
cuvint din vocabulariul migratiunilor .urcesti: ",conace*, 
adecă simple popasuri. Cei mai mulţi erau bucuroşi a-şi 
găsi, printre Greci, Sirbi, Bulgari, un arendas care să-i scape 
de orice altă grijă decit a luxului, petrecerilor şi intrigilor 
politice. 

1 Ibid., 271-2, 276-7 

2 In Propäsirea, р. 116. 

3 Sturdza-Scheianu, I, р. 600. 


www.dacoromanica.ro 


54  CONSTATĂRI ISTORICE CU PRIVIRE LA VIATA AGRARĂ A ROMÍNILOR 


Teranii însă-şi cunoşteau dreptul de a lua ei în lucru 
moşia, în casul cînd proprietarul ar fi impiedecat de a o 
face. E caracteristică în aceasta privinţă hotărîrea moldo- 
venească de la 20 Februar 1803, care prevede ca, „pentru 
moşiile ce se vind în arendă, prutimisul la cumpărare să 
se dea“ -— са din vechii — „locuitorilor са sed pe dinsele“; 
numai cit aceştia trebuie să-şi presinte cererea pănă la 
Sf. Gheorghe, ca să nu se intimple abusurile feränesti 
de pănă acum; căci „locuitorii îi privia [pe arendasi| stă- 
pinind un an sau şi doi din anii ce avea să stăpinească, şi 
apoi cerea protimisis,. .. scofindu-i din moşie, fără de vreme“. 
Si Domnul specifică, la sfirşit, că e vorba de o arendare 
din partea obstii întregi: „Nu găsim cu cale ca să se dea 
numai la doi sau trei, fiindcă acei asupresc pe cei mai 
săraci“ 1. 

Arendaşii сеї mulți din principatul muntean n'aveaü 
pentru pămint şi pentru om grija proprietarilor pe cari 
erau chemaţi a-i înlocui. Alexandru Ghica-Vodă recunoaşte 
aceasta în termeni aspri, la 1641: „Multe din aceste näpäs- 
tuitoare învoiri găsesc înlesnitoare mijloace arendasii a le 
săvirşi... Arendaşii cari, lacomi fiind și găsind mijloace în- 
demănatece si apăsătoare, năpăstuiesc pe locuitori, căci 
proprietarii, cunoscind adevărat folosul lor, vor imbrátisa 
Şi vor avea pe locuitori în cea mai bună stare, neavind 
trebuintá a alerga la mijloace nepravilnice*?. 


XVI. 


Măsuri de administraţie luate în aceiaşi epocă pentru 
ajutarea teranilor. 


Pe încetul, prin măsuri mai mărunte, se încercă îndrep- 
tarea relelor, mai ales în Tara-Romäneascä, unde si con- 
tractele de arendare ale Statului, care luase asuprä-si ave 


! Ibid., p. 49 si urm. 
? Ibid., pp. 344—5. 


www.dacoromanica.ro 


MĂSURI DE ADMINISTRAȚIE LUATE ÎN ACEIAȘI EPOCĂ 55 


rile mănăstirești şi avea si proprietatea vechilor teritorii 
de raiele la Dunăre, duc mai departe, în sensul cel bun, 
dezvoltarea condiţiilor agrare. Astfel se impune arenda- 
şului, la 1845, a nu subarendä altora decit sătenilor: „Nu 
va putea arendasul a da la niciun om străin măcar o 
palmă de loc din pămîntul ce va prisosi peste legiuitele 
pogoane, pănă, mai intiiü, nu va îndestula pe locuitorii 
sezätori pe acea moşie, după cererile ce din vreme aceştia 
îi vor face“. Tot odată se opri întemeiarea unor împre- 
jurări care să fie în stare a impune aceleaşi preţuri pentru 
о regiune întreagă. Regulamentul pentru averile mănăsti- 
resti decide atunci că „niciun stäpin de moşie învecinată cu 
vre una mănăstirească nu va putea să fie arendaş al ace- 
lei moşii“!. Arendasului i se impune îngrijirea bună a bi- 
sericii satului 3. În domeniul Giurgiului, Statul hotărăşte 
arendașului în ce condiţii va da sătenilor păminturile de 
„prisos“, luindu-se dijma simplă, ori chiar dublă, dar, 
în ceia ce priveşte claca, numai „о zi cu minile de pogo- 
nul de prisos“. După rinduiala din 1845, arendaşul lua insă, 
din finat, nu dijma, ci a cincea parte. Se vor da fiecărui 
sătean locurile ce le-a avut pănă acum, zice un contract 
mai пой. În anume contracte, pentru a se impiedeca 
darea în pripă, chiar asupra lucrului, a unor păminturi rele, 
se specifică facerea învoielilor „cu trei luni înnaintea înce- 
perii lucrului de primăvară, insemnindu-se din vreme şi 
locurile ce li se vor da“. Pe acelaşi domeniu al Giur- 
giului, se poruncește a se ridica dijma fără zăbavă, „la 
adevărata vreme a dijmuirii, adecă îndată ce va culege 
fiecare felurime de rod, neputind a zábovi cu dijmuirea 
mai mult de opt zile“, termin care, pe alte moşii, se pre- 
lungeşte pănă la cinsprezece, cel mult; măsura era nece- 
sară pentru că, si pe la 1850, se întîmpla „cite odată a sta 
ogoarele oamenilor nedijmuite pănă la căderea omătului“, 
mijloc de constringere criminal, care sa păstrat, ca о ru- 


1 Ibid., p. 431, 447. 


2 Ibid., р. 443. 
3 Ibid., p. 285 și urm. 


www.dacoromanica.ro 


56  CONSTATĂRI ISTORICE CU PRIVIRE LA VIAȚA AGRARĂ A ROMINILOR 


sine a administraţiei, a moralității publice si a întregii ci- 
vilisatii din Romănia pănă în anul grozav 1907, pe care 
astfel de basbuzucii l-au pregătit. 

Dacă un sătean defrişa, curdfa un loc, a lui în toate 
privintile era „curătura“ resultată din munca pe care o 
cheltuise. In sfirsit, printr'o măsură generală, votată de 
Adunare la 1842, se îngăduia säteanului nemultámit pe 
moşia lui „să are prin vecinatele moşii“ şi acelui care, 
prin zestre, moștenire sau cumpărătură, a ajuns undeva 
proprietar, să se mute pe acest pămînt, fără nicio impie- 
decare, — dar pierzind, fireşte, dincolo dreptul вай de ser- 
vitute !. În anul următor, Adunarea se pronunţa că, dată 
fiind antipatia săteanului faţă de dach, ea să poată fi răs- 
punsă, măcar pe jumătate, în bani. 


XVII. 
Mişcarea spiritelor pentru „liberarea“ teranilor. 


De la o vreme, o sumă de tineri, cari, ca loan Ionescu, 
ori Топ Ghica, făcuseră studii de agricultură şi economie 
politică în străinătate, adecă în Franţa, odată revoluţionară 
si rămasă, supt Ludovic-Filip, totuşi foarte liberală, sau 
cari, ca Nicolae Bălcescu, se hrăniseră din scrieri cuprinzind 
idei înnaintate şi descoperiseră, prin studiul sirguincios al tre- 
cutului, vechile drepturi ale teränimii si păcatele boie- 
rilor, începură, prin scris şi prin graiu, agitaţie in favoarea 
unei reforme agrare. 

Astfel, pe cînd Ionescu seria, in „Propăşirea“ 2, că „toată 
munca la пої“ — multämitä cläcii — „este silită, dusmanä 
şi leneşă“, Bălcescu ajungea, printr'o intuiţie deosebită, mai 
mult decit prin cunoașterea adevărată a chestiei, la resul- 
tatele cele fireşti si, încălzit prin expunerea sa vioaie, el 
sămăna în articolul săi „Despre starea socială а muncito- 
rilor plugari în principatele romine în deosebitele timpuri“ 


1 Ibid., Il, pag. 394 şi urm. 
9 JE. б р 


www.dacoromanica.ro 


MĂSURI DE ADMINISTRAȚIE LUATE ÎN ACTIASI EPOCĂ 57 


adevăruri dureroase ca acestea 1: o „aristocrație de bani sau 
de stare, singurul fel de aristocrație ce ай fost totdeauna in 
tara noastră“, n'are dreptul a robi o lume întreagă, sävirsind 
astfel o adevărată „monstruositate morală“ şi pregătind (егїї 
unde se petrece o astfel de exploatare, soarta Poloniei, care 
a fost întemeiată si ea pe „robirea gloatelor*, pe „cäl- 
carea în picioare a drepturilor omenirii“. Scriind în liber- 
tate, supt îngăduitorul Vodă Bibescu, entusiastul tinăr cere 
tare „o reformă completă si radicală“, pe care o märge- 
neşte la răscumpărarea unei mici proprietăţi зай măcar la 
înlocuirea dijmei şi clăcii printr'un embatic cumpătat: „a 
asigura starea materială şi viitorul teranilor fäcindu-i pro- 
prietari pe părţile de pämint trebuincioase hranei lor, cu 
o răscumpărare in bani din parte-li, potrivită si omenească“, 
ori, „cel puţin, un drept ereditar pe acele părți de pămint, 
pentru care să li se iea о plată uşoară de embatic pe fie- 
care ап”. 


Ideile lui Bălcescu căpătară îndată o manifestare mai 
deplină, mai bogată, şi, în acelaşi timp, mai metodică şi 
mai ştiinţifică, în brosura pe care o tipări acesta la 1850, 
în Paris, supt titlul „Question économique des principau- 
tes danubiennes“, — Іа început memoriu destinat Porții si, 
în urmă, mijloc de lămurire pentru publicul apusean. 

Se arată aici vechile împrejurări, începind, firește, de la 
Romani, se trece la regimul Regulamentului Organic, ana- 
lisat pănă în cele mai mici amănunte, cu ale celor mai 
innaintati dintre tineri. 

Proprietatea zădarnică, storcătoare si primejdioasă a bo- 
ierului e atacată fără crutare. Ea i se pare scriitorului nu- 
mai ,temnita in care închide pe (егап pentru a-l exploata 
prin el însuşi, prin argaţii sau prin arendaşii еї“. Străinii 
o vor mosteni: „Violarea dreptăţii şi legii economice a 
adus ruina generală a boierilor si teranilor în folosul aven- 
turierilor străini“. 


1 Magazinul istoric, ЇЇ, p. 229 şi urm. 
2 Р, 240. 


www.dacoromanica.ro 


58  CONSTATĂRI ISTORICE CU PRIVIRE LA VIATA AGRARĂ A ROMINILOR 


Încheierea е că trebuie substituirea dreptului real al po- 
sesiei dreptului nominal al proprietăţii. Astfel nu e vorba 
de „abolirea, ci de crearea proprietăţii“, potrivit cu prin- 
cipiul că „datoria unei societăţi bine organisate e a da 
fiecăruia din membrii eí întăiu solul, apoi capitalul necesar 
culturii acelui sol“. Oamenii s'ar face astfel harnici ca altă 
dată, căci „popoarele lenese sint popoarele robite“. О in- 
stituţie de credit alcătuită din casele comunale, lipsite de 
sarcinile de pănă acum, „ar imprumuta (егапйог, pe ga- 
rantii mici, capitale ieftene“ si i-ar ajuta să cumpere vite, 
pluguri şi sämintä. Pentru plata preţului de răscumpărare, 
sar lansa un imprumut cu 5% dobindă, avind са asigu- 
rare chiar pămînturile се trec in stăpînirea teranilor. 


La 1848, izbucnind în Europa apuseană o mare геуо. 
lutie politică si socială, studenţii romini din Paris alergarä 
cu täciunele în mină de acolo, de la vatra focului. Dar 
revoluţia, pe care ei o incercarä in Moldova şi o fäcurä, 
pe citeva luni, in Principatul muntean, fu si opera altor 
oameni, din altă generaţie, cu ideale mai їп legătură cu 
vechea oligarhie. Acest caracter dublu, cuprinzind in sine 
mari antagonisme, al Guvernului revoluţionar din Bucu- 
reşti se simte şi în politica lui agrară. 

Proclamaţia de la Izlaz, redactată de Eliad, un moderat, 
anunță răscumpărarea clăcii si crearea unei Bănci Natio- 
nale, care să dea banii pentru acest scop. Dar chestia 
Băncii nu intrâ niciodată măcar în fasa unui studiu pre- 
mergător. Se adunâ numai un comitet al proprietăţii, al- 
cătuit, pe jumătate, din boieri si (егап si pus supt con- 
ducerea lui Ioan lonescu, care tocmai pentru aceia venise 
din Moldova. Multe cuvintäri călduroase, multe constatări 
folositoare, multe propuneri cuminţi, multe tinguiri îndrep- 
tátite se află pe foile care cuprind lucrările acestui mic 
Parlament agrar. Unii oferiaü orícit pămînt, dar cereaü de la 
terani dijmă de 1/5 din moşie, de la finate '/s şi arendă pentru 
izlaz. Alţii voiau plata printr'o sumă de treisprezece ori 
si Jumătate cit cel real. Se găsiau boieri cari propu- 


www.dacoromanica.ro 


SCHIMBAREA STĂRII TERANILOR ÎN TERILE VECINE 518) 


пеай a da Statului jumătate din dijmă pentru a scăpa de 
expropriare!. Dar nu se ajunsese nici măcar pănă la spe- 
cificarea măsurilor practice cînd Eliad închise brutal sala 
de şedinţă. 

Alţi factori, cei doi Domni numiţi, pe basa convenției 
ruso-turceşti dela Balta-Liman, după innäbusirea Revo- 
luţiei, Barbu Ştirbei si Grigore Ghica, rámineaü acum să 
resolve chestia (егапеавса, pe care Regulamentul Organic, 
prin nedreptatea lui nouă, o făcuse şi mai ascuţită. 


XVIII. 
Schimbarea stării teranilor în terile vecine. 


Şi o asemenea reformă era їп adevăr neapărată. Nu 
numai că teránimea nu ne multámia de loc cu regimul 
Regulamentului Organic, dar de jur imprejurul Principa- 
telor se sävirsiaü schimbări de acelea care nu ingáduiaü 
păstrarea în Moldova si Tara-Romäneascä a unei stări de 
lucruri răzimată pe temeliile putrede ale evului mediu. 

În Austria — deci în Bucovina —, în Ungaria — deci în 
Ardeal—, căci de Banat nu mai vorbim, acesta fiind un Ti- 
nut de terani liberi, colonisatí cu privilegii deosebite, ase- 
menea cu ale Sirbilor, Svabilor si Italienilor din aceleaşi 
regiuni —, se urmase exemplului Germaniei, luînd din pă- 
mintul feudal, impovárat de servituti, o parte din care se 
făcu basa nouă gospodării a feranilor liberi. O dare fon- 
ciară generală ргосцга mijloacele trebuitoare pentru această 
expropriare. În articolul săi citat, Bălcescu nu aduce nu- 
mai argumente de bun simt şi argumente istorice pentru 
a sprijini causa dezrobirii si „împroprietăririi“ săteanului, 
ci se referă si la evoluția socială săvirşită în monarhia 
vecină. 


Încă de la inceputul veacului, Serbia îşi goniseră dahiii si 


1 Bălcescu, Question économique, р. 63. 


www.dacoromanica.ro 


60  CONSTATĂRI ISTORICE CU PRIVIRE LA VIAȚA AGRARĂ A ROMÍNILOR 


spahii, adecă, moşierii turci, si tot teritoriul national fusese îm- 
pärtit între fearnii creştini!. În provinciile rămase turceşti, 
Rumelia, Bulgaria, Sultanul Mahmud făcuse revoluţia lui în 
oştire, inläturind, zdrobind cele două corpuri pe care se 
răzimase pănă atunci, timp de mai multe veacuri, acțiunea 
militară a Imperiului: ienicerii şi spahiii. O nouă proprie- 
tate rurală fu creată astfel în Rumelia: produsul muncii 
{егапшиї se impärtia asa, încît Guvernul lua una din zece, 
proprietarul trei 51 plugarul însuşi cele şese părţi ce ră- 
mineau, fiind dator însă a face secerișul şi căratul grine- 
lor la schela Sistemul de una din două (Gpäoeg, cf. it. 
mezzadria), cu sau fără socoteala semintei, sistem cunos- 
cut şi in Bulgaria, se obişnuia numai cînd săteanul venia 
la lucru cu minile goale. Un al treilea sistem, în care pro- 
prietarul primia o treime de la tovarăşul său teranul, se 
întrebuința în Ținuturile muntoase, mai sărace, ale Apu- 
sului, în Epir, de pildă. Elementele ce nu se puteai acolisi 
astfel, găsiau insă de lucru ca агвай, parasporgii, сагі 
primiau säminfä, sare, opinci, vite si plug, ba chiar o sumă 
de bani, şi, pe alocurea, se mai bucurau şi de dreptul de 
a-şi face, timp de două zile, o cultură a lor pe pămintul 
stäpinului. Vechiul sistem al spahilicului, care indatoria pe 
teranii creştini a răspunde feudalului lor musulman un 
chesim, de muncă, de clacă, amestecat cu daruri din tot 
felul de lucruri şi cu o dijmä de griü, era pretutin- 
deni îngropat, odată cu trecutul?. Să adăugim cà ima- 
şul sătesc, meră (muri), era respectat în tot locul, el 
find apărat chiar prin legile agrare fundamentale ale 
Osmanliilor ?. 


! V. Ranke, Die serbische Revolution; Berlin, 1844; p. 102. 

2 Cf. Sturdza-Scheianu, p. 612; Jireček, Bulgarien, р. 191 şi urm. 
Cartea lui Romuald Hube, Despre însemnătatea dreptului roman 
şi bizantin la popoarele siave, Varşovia, 1868, nam avut-o la în- 
däminä. 

з Jireček, o. c., p. 155; Hammer, Osmanische Staatsverfassung , 
рр- 284, 406. 


www.dacoromanica.ro 


LEGISLAȚIA AGRARĂ A LUI BARBU STIRBEI SI GRIGORE GHICA 21 


ХЇХ. 
Legislaţia agrară a lui Barbu Ştirbei şi Grigore Ghica. 


După dezbateri urmate mai mult timp in comisiuni al- 
cătuite numai din membri puţini, Principatele căpătară, in 
locul reformei cerute de Ioan Ionescu si Bălcescu si discu- 
tate la 1848, о nouă fixare a valorii zilei de muncă şi, 
mai ales pentru Tara-Romäneascä, o reglementare politie- 
nească a legăturilor dintre asa-zisH proprietari şi terani, 

Legea lui Ştirbei e cea mai întinsă și cuprinde, pe lingă 
principiul mascat al totalei exproprieri a teranuluí, o sumă 
de măsuri părinteşti. Săteanul va face de acum 20 de zile 
pe an, „zile* destul de încărcate şi data aceasta, însă el 
e scutit de multele pocloane. leşirea teranilor la clacă se 
face pe lista primită de deputaţii satului, 51 oamenilor li se 
dă o chitantá, cu chipuri asa încît să poată înțelege si nes- 
tiutorii de carte!. Munca săteanului nu se poate închiria 
nimănui altuia. Pădurea e deschisă pentru locuitor. Librete 
de contracte pentru „prisoase“ opresc, ca şi biletele pome- 
nite, inselärile mai neruşinate. Domnul răspinge clausa de 
a se îndatori teranul să lucreze bine, zărind in ea un iz- 
vor de şicane pentru omul simplu şi neapărat?. În cursul 
lucrului, proprietarul trebuie să dea hrana. Dacă teranul e 
înștiințat cu trei luni înnainte că un accident nenorocit il 
împiedecă de a da cilimea de muncă la care sa indatorit, 
el e iertat de dinsa?. Dijmuirea se face în zece zile, şi, 
dacă e zäbavä din partea proprietarului, feranii pot pro- 
ceda singuri la operaţie, „cu preoţii şi deputaţii satului“. 
Ştirbei- Vodă credea că se poate aduce o intoarcere către 
reglementările trecutului, dind voie proprietarului să facă 
programul de cultură. 

Statul îşi iea sarcina de a fixă cit se vor plăti loturile 
luate din „prisosurile“ proprietarului. Un membru al co- 
misiunii ar fi vrut chiar ca stabilirea să se facă „cel puţin 


1 Sturdza Scheianu, 1, р. 650 şi urm. 
2 Ibid., р. 645. 
3 Р. 640. 


www.dacoromanica.ro 


62  CONSTATĂRI ISTORICE CU PRIVIRE LA VIAȚA AGRARĂ A ROMĂNILOR 


pe două periode de recensämint“, si anume pentru că o 
experienţă de optsprezece ani dovedise „exactiuni din par- 
tea arendașilor, asupra cărora proprietarii nu exercitau o 
supraveghere destulă, si abusuri din partea autorităţilor 
locale“. Interesul de clasă făcu să se răspingă acest termin 
mai lung, dar maximul, pe care trebuiau să-l fixeze pentru 
o singură perioadă de recensämint Consiliul Administra- 
tiv — miniştrii — şi apoi Adunarea, rămase in legea lui 
Ştirbeï !. 

Legea moldovenească din acelaşi an reduce toată datoria 
țeranului,— suprimind, nu numai pocloanele, dar si dijma, — 
la zile de clacă, foarte multe. Se adaug şese zile pe an 
in folosul Statului, pentru lucrări de utilitate publică: ger- 
menul legii şoselelor, care loveşte, de sigur, mult mai greu 
pe ţerani fiindcă nu dau proportional cu averea lor si 
fiindcă, neputind plăti în bani, ei fac lucrul în împrejurări 
păgubitoare pentru munca şi sănătatea lor şi, în acelaşi 
timp, prea adesea înjositoare pentru demnitatea omenească?. 

Legea lui Ghica dă voie să se iea de la pădure, „din 
căzături, lemne de foc“, şi chiar să se taie lemne bune 
pentru clăditul caselor, rămiind a se face invoieli numai 
pentru lemnul de cherestea destinat vinzării, negoţului. 
Duminecile şi sărbătorile sint asigurate feranului ca zile 
în care el nu poate fi urmărit pentru muncă?. 


XX. 
Împroprietărirea din 1864. 


Mişcarea impotriva acestor legi se observă mai mult in 
către Tara-Románeascá, unde claca era privită cu groază de 
către săteni. În Moldova era mai multă dorinţa de a se 
putea întemeia, prin răscumpărare, o nouă economie rurală 
teräneascä. 

1 Ibid., pp. 669--10, 


2 Ibid., р. 602. 
з Ibid., p. 545. 


www.dacoromanica.ro 


ÎMPROPRIETĂRIREA DIN 186% 63 


Aceste dorinti ale sătenilor nu ieşiră la iveală cu aceiaşi 
energie in Divanurile ad hoc, — nouăle adunări de reforme 
acordate de Europa — din Bucuresti si laşi. N'avem plin- 
geri nouă ale (егап ог munteni, cari, de alminterea, vor- 
biseră destul de limpede la 1848, si, dacă n’aveaü nimic 
de adaus acum, cu si mai multă siguranţă n'aveaü nimic 
de scăzut. Тегапії moldoveni vorbiră însă mult si bine. 

Ei tură sprijiniți în revendicaţiile lor de M. Kogălniceanu, 
care şi ca un cugetător, şi ca istoric, şi ca gospodar de 
moșie, şi ca un cunoscător al Apusului, acum fără „clacä“, şi 
ca liberal convins, care punea mai presus de orice noţiunea 
metafisică a libertăţii sfinte — căreia i se închinase şi Băl- 
cescu —, şi, în sfirsit, ca bun patriot romin, luă asuprä-si 
opera reformei. Nu e nevoie să spunem cum о înţelegea: 
am auzit pe Bălcescu vorbind. 


Chestia reformei fu dată întăiu pe mina supra-Parla- 
mentului Unirii, Comisiei Centrale din Focşani, in care cu 
privire la această mare întrebare erau represintate toate 
nuanțele: conservatori de instinct: mari proprietari si mlä- 
dite de Domni; conservatori doctrinari,—ca juristul C. 
Brăiloiu; liberali realisti ca M. Kogălniceanu. Punctul de 
vedere al acestuia fu răspins. Doar adusese unul din membri, 
cind i se vorbia de drepturile ce a căpătat ţeranul printr'o 
muncă de veacuri, „care a creat aceste păminturi 1“, contra- 
argumentul: „de ce să nu dau zidarului o parte din casa 
la care a lucrat?*? Dar propunerea de a face— după a doua 
soluţie a lui Bălcescu — din sătean un embaticar, însă nu- 
mai pentru casă, vie si pometuri?, fu primită, de si era aten- 
tatoare la drepturile sfinte ale unei proprietăţi care, între 
altele, avea 51 păcatul de a nu se fi născut încă în aceste 
teri. Strigătul prin care se cereau imasuri pentru sate: „nu 
và impotrivifi a da hrana copiilor lucrătorului sătean“ — 
strigăt ce a răsunat şi acum cu citeva săptămini їп urmă — 


Ibid., II, р 616 


1 
> Ibid., p. 323. 
з Ibid., p. 277. 


www.dacoromanica.ro 


64 CONSTATÄRI ISTORICE CU PRIVIRE LA VIATA AGRARA A ROMÂNILOR 


fu primit cu ironie!. Se admise soluţia imasului cu chirie, 
ca „embatic perpetual“?, despre care cine ar fi putut crede 
că avea să fie privită ca alt atentat contra proprietăţii 
peste ceva mai puţin de o jumătate de veac? Se alese 
calea unei răscumpărări încete şi de bună voie, fără ames- 
tecul imperios al Statului. „Un asezämint de credit fon- 
ciar*, zicea înţelepciunea doctrinară, „se va organisa pentru 
a favorisa dezvoltarea agriculturii, pentru a înlesni con- 
stituirea teritorială a comunelor rurale și pentru a veni 
in ajutorul cultivatorilor săteni cari ar voi sd cum- 
pere pămint prin tocmeli de рипа voie“ °. Dacă va fi ne- 
înţelegere, preţurile de răscumpărare au să fie determinate — 
în legătură cumaximul lui Ştirbei — de o comisiune formată 
dins ubprefect, urmașul vechilor ispravnici, din doi proprietari 
şi din doi preşedinţi de consiliu comunal din acel ocol. „Această 
comisiune“ —un „tribunal de arbitri“, zicea Brăiloiu — 
„aşa compusă, va determina, prin majoritate si prin act 
formal, adevăratul pret al lucrurilor“ 3 Comisiunea aceasta 
nu se puse în practică atunci; ea avu mai mult noroc în 
1907. Se mai luă hotărîrea de a se vinde din moşiile Sta- 
tului şi din cele mănăstirești pentru a crea astfel, intr'o 
măsură mai mică, dar imediat, mica proprietate, fără a 
lovi în boierii latilundiari?. 


Comisiunea nu fu în stare a'şi îndeplini reforma. Ea era 
însă necontenit predicată, în articole de ziare şi in broșuri. 
Petru Opran propunea, în cărticica lui adesea citată, pu- 
nerea unei taxe pe „pämintul în genere, adecă atit pentru 
proprietarii de moșii actuali, сїї și pentru sătenii ce se vor 
improprieta (sic)“. Casa Centrală ar putea contribui si ea, 
printrun imprumut, la cheltuelile exproprierii celor „două 
treimi“ lucrate, е? егапї. Si el credea că e bine ca taxa 


1 Ibid., p. 307. 
2 Ibid., pp. 307, 311. 
3 Ibid., p. 313. 
4 Ibid., р. 286. 
5 [bid., pp. 287, 294. 


www.dacoromanica.ro 


ÎMPROPRIETĂRIREA DIN 1804 65 


să rămiie şi după plata integrală a päminturilor expro- 
priate, „pe de o parte, drept mijloc de a putea cumpăra. 
Guvernul şi alte moșii pentru trebuinta spornicilor“ si, in 
al doilea rind, pentru ajutarea altor îmbunătăţiri şi reformei. 
„Interese morale, interese ale naţionalităţii“, spune acest 
proprietar mare, sint în joc, şi ele nu îngăduie zăbovirea 
soluţiei definitive ?. 


O astfel de soluţie n'o putea da, de sigur, o îngustă ca- 
meră oligarhică, precum era aceia din 1860, căreia, supt 
un ministeriü conservator, i se ceru reforma şi care o dete, 
in sensul vederilor majorităţii din comisia de la Focşani. 
Si totuşi Opran e instiintase asupra primejdiei ce ar re- 
sulta dintr'o măsură neintreagä si sfioasă, necum dintr'una 
pronunțat reacționară, ca aceasta. „O Cameră naţională“, 
zicea el“, ar trebui să observe că, de 51 ea este compusă 
astăzi după glăsuirea Conventiunü, dar este departe de a 
se putea zice că represintă interesele tuturor claselor din 
societatea noastră, departe de a se putea numi cu drept 
cuvint Obşteasca Adunare. Care împrejurare ar recomanda 
regularea chestiei proprietăţii într'un mod ca alta, din urmă, 
mai întinsă Adunare să nu poată strica lucrările sale 3.“ 

Proiectului boieresc, Kogälniceanu-i opuse altul, al ex- 
proprierii, cu răscumpărare stabilită de o comisiune ca acea 
prevăzută la Focşani, a celor două treimi. Proiectul aces- 
tălalt prevedea adăpători libere*, imaşuri si „teritorii co- 
munale“ 2, Locuitorii de pe moşiile Statului si asezämin- 
telor pioase pot răscumpăra locul lor cu o rentă plătită 
în curs de cinsprezece ani, iar locurile rămase sar vinde 
insuràteilor şi chiar „coloniştilor romini de aiurea“ ê. 


Camera nu primi legea lui Kogälniceanu, si Domnul, 


1 P. 54 

2 P. 15. 

3 Ráspunsul către Arsachi, p. 22, nota. 
* Sturdza-Scheianu, р. 595. 

28795961 

WP (408 


12351 


Ээ 


www.dacoromanica.ro 


66 CONSTATĂRI ISTORICE CU PRIVIRE LA VIAȚA AGRARĂ A ROMÄNILOR 


Alexandru Ioan 14 Cuza, nu primi legea votată de Cameră. 
Ca ministru-preşedinte, peste doi аш, in 1864, Kogälni- 
ceanu presinta proiectul său din 1862, aducindu-i însă unele 
schimbări, intre care e dispariţia clauselor privitoare Ја 
imaşuri si adăpători. Boierimea luptă cu furie împotriva 
proiectului, cu toate că el suferise modificări, foarte dău- 
nătoare pentru interesele {егапітії, amenințată a-și pierde 
vitele, cum s'a si întimplat. Kogälniceanu fu proclamat 
„socialist si comunist“. Si beizadea Dimitrie Ghica făcea 
o profeție cobitoare, semnalind „perturbațiile ce ar oca- 
siona, într'un sir mai mult sau mai puţin lung de ani, în 
exploatarea agricolă, unica industrie a terii, şi pierderile 
enorme care ar resulta pentru averile particulare si bogăţia 
generală“. Kogălniceanu, care afirma că Prusia, făcînd po- 
litica pe care o propunea el, na văzut niciun iuncăr rui- 
nindu-se, dar a văzut de aceia cari „au cistigat nemăr- 
genit^!, — nu fu crezul. 

Peste cîteva zile, Vodă decreta legea din Maiü 1864. 
care dádea sarcina de a fixà preturile de despágubire unei 
comisiuni in care intrau si un delegat al Consiliilor Co- 
munale si al fiscului, comisiune ale cărei lucrări erau să fie 
revisuite de comitete permanente. Statul emitea dupà noul 
proiect nevotat, din 1865, obligatii care se distribuiaü de un 
comitet de lichidare. Insuräfeii si coloniștii aveau să plătească 
un preţ ce era fixat pe cinsprezece ani înnainte. Comitetele 
permanente primiaü în acelaşi proiect, si misiunea de a 
constata în rapoarte scrise fluctuatia preţurilor, si Guvernul 
avea să le publice °, 

Prin acelaşi se hotăria încă odată desfiinţarea clăcii pentru 
toate timpurile. „În alcătuirile perpetue, claca însă nu va fi 
nici intr'un cas privită ca răsplată din partea teranilor către 
proprietar“ Si se îngăduia, în proiectul din 1865, а se cere 
„anularea a orice tocmeli pentru munca ce se va alcătui 
pentru un preţ mai puţin de jumătate din preţurile curente 


! Pp. 252 şi urm. 
2 Рр. 1065-6. 


www.dacoromanica.ro 


IMPROPRIETÄRIREA DIN 1864 67 


ale locului unde are a se face munca într'o depărtare de 
patru miriametre“!, 

Dar clausa: „un asezämint de credit funciar special 
menit pentru a veni în ajutorul cultivatorului pentru a 
cumpăra pămint sau a răscumpăra renta (plata anuală). se 
va organisa în cel «’intäiü an al punerii în lucrare a acestei 
legiuiri^, fusese părăsită. 


Astfel se înlătura primejdia unor răscoale teränesti, căci 
pe alocurea (егапїї refusaü boierescul 51-51 „îndreptau coa- 
sele în formă de suliti“. Comisiunile fixară preţuri conve- 
nabile; puţini boieri cedară cele „două treimi“ prevăzute; 
toți însă gäsirä ripi destul de bune de vindut. Multi clă- 
сая! nu căpătară pămînt; alilia cari nu fuseseră clăcași: 
Tigani, surtucari, funcţionari, primiră lanuri pe care le şi 
arendară, neputind să le înstrăineze. „Clăcașii din Tulu- 
ceşti“, scrie un cunoscător, „ай lipsă peste 200 de fălci, 
cei din Frumusifa asemenea. Nu e comună de clăcași in 
Тага Romănească care să aibă întinderea de pămint ce i 
se cuvine după tabelă“?. Niciodată nu s'a făcut o revisie, 
dar măsuri accidentale, provocate din motive interesate, 
scot la lumină abusuri monstruoase, largi întinderi de pă- 
mint care sar fi cuvenit ќегапіїог si care stau in ghiarele 
indärätnice ale celorlalte lipitori ale satului. 


„Precum un copil de părinţi buni nu se scoate din casa 
părintească cu minile goale, ci dobindeşte mijloace spre a 
putea îngriji pentru existenţa şi înnaintarea sa; zic încă: 
precum о pasere ce se scoate din colivie cu scop de a se 
liberă, nu poate pierde aripile sale, care urmează a-i servi 
la libertatea dobinditä, tot asa urmează ca şi săteanul să 
se libereze de tot ce a fost al lui şi cu tot ce serve de 
а se putea bucura de libertatea hu, 

Dar n'a fost așa. Nici Kogălniceanu n'a rămas mult timp 


1 P. 1062 
2 Cuvântul din Galaţi, III, по. 68. 
3 Opran, brosura contra lui Arsachi, p. 33. 


www.dacoromanica.ro 


68  CONSTATĂRI ISTORICE CU PRIVIRE LA МАТА AGRARĂ A ROMINILOR 


ministru, nici întreg regimul de atunci n'a durat, ci a 
făcut loc indată luptelor de partide, purtate în cuprinsul 
clasei privilegiate şi, în definitiv, tot pentru folosul ei. Casa 
de credit prevăzută de Kogălniceanu nu s'a întemeiat asa 
încît să fie la îndămină sătenilor. Nicio învoială cu preţul 
excesiv n'a fost declarată nulă. Comitetele permanente n’aü 
făcut liste de preţuri, şi niciun Guvern nu le-a publicat. 
Libertatea invoelilor a funcţionat nu ca în Franţa, mama 
libertăţilor, ci ca în Honolulu sau Siberia, batjocura lor. 


Claca s'a întors la Munteni ca dijmă la tarlă. Teranul, 
rebel odată, nu i sa mai împotrivit. Ani de crisă-l apu- 
caseră de la inceput, și el a fost bun bucuros cînd la 1866 
i sa îngăduit a face pentru a doua oară abdicarea liber- 
tätii sale umane — căci acum pämintul n'avea voie să-l 
vindä, precum n'avea putință să-l lucreze —, a se „rumini“ 
si „șerbi“ a doua oară, speculind pe ani înnainte munca 
sa. Arendäsia munteană a fost în curînd întrecută cu mult 
de cea evreiască, din Moldova, unde luxul 51 absenteismul 
măturaseră pe proprietarul cel mare, folositor şi iubit pe 
vremuri. Trusturile cu preţuri generale, preţuri de crimă, 
oprite la 1840, dominau, triumfátoare şi insultătoare, la 1907. 

Se aştepta cetăţeanul rural liber, şi. in locul lui, din cri- 
salida legii de la 1864 a ieşit fantoma oribilă a vechiului 
rumin sau vecin, a şerbului, robului din vremile turceşti. 
Cu o singură deosebire: că acesta muria de fuame. 


Resultatul a fost răscoala din 1907, venită după un şir 
de alte răscoale. Se ştie insă că, atunci cind feranul face 
o răscoală, Guvernele-i daŭ încă o lege de tocmeli agricole. 
Cea din anul acesta e mai bună fiindcă revolta a fost mai gro- 
жауа. [eranul nu poate face nimic mai mult pentru a smulge 
reforma cea mare ale cărei rădăcini ar fi în vechiul drept 
adevărat, anterior Regulamentului Organic şi a cărei floare 
minunată sar desfăşura slobod în viitor. 


www.dacoromanica.ro 


APENDICE |. 
Tipuri de documente privitoare la condiţiile agrare. 


— Din colectia Academiei Romine. — 
1. 
Act moldovenesc de danie către o biserică. 


16 Septembre 6916 |1408], Alexandru-cel-Bun. 

.Precumü ami fácutü cu a nostru bunü cugetü, cua noastră 
deplină voe, amü făcută pentru pomenire, pentru sufletile 
celorü mai nainte räpäosatii Domni şi strămoşi ai noştri, 
si pentru s[ă|n[ăltate Domnii Noastre, si ато дай bisericii 
Sfintii Vineri ce-i la tärgulü Romanului, unde dzace ča 
odihnită cu sfinţii maică noastră &upäniasa Anastasie, Si 
amü datü acii biserici doi sate in pământulu nostru a 
Moldovii: unulu este Leucusestii lui Bratiianü, cu moara 
ce-i la izvorü, iarü altulu este piste Moldova, unde ай 
fostă Bratulü, şi аша datü aciesü biserici cu vadulü dină 
Moldova ce-i pi dinù боѕи de Tärgulü Romanului — dinù 
lature acelui Tinutü,— toate acele amü datü acii biserici a 
Sfintii Vineri cu uricü!, cu toli vinitulü, în vecii vecilorü.* 
Mărturii; blestem. — Traducere de pe la 1770; doc. 33/1xur. 

Tot aşa, la 15 Mart 6918 [1410], pentru „Domoncusü Stol[ni]cü şi 
fratele său Blajü si lacobusii, fiulă lui Ghelebi Miclous, ce ай slujitü 
ei mai înnainte sfántü odihnifilorü Domnilorü се ай fostii mai în- 
nainte de пої, cu dreaptă şi credincoasá slujbă“, sese sate: li se daŭ 
„pe Casinü si pe Ohtuzü [= Oituzii], anume Stanisorestii si Laslo- 
vovtii si Grozăştii şi Stoeneştii, de la Vlicicü^, cu uric, asupra lor 


1 „Pe veci“; după ungurescul örök, în formă rutenisatá. V. nota 
de pe p. următoare. 


www.dacoromanica.ro 


10 CUNSTATĂRI ISTORICE CU PRIVIRE LA VIATA AGRARĂ A ROMÂNILOR 


si urmașilor „si frafilorü lorü celorü mai di aproape si fiilorü Іогӣ“, 
etc. (P21/Lxnr; traducere nouă). 


JI. 
Act moldovenesc de danie către un boier. 


Suceava, 2 August 6922 [1414]. Alexandru-cel-Bun. 

„Facemü ştire cu acastă a noastră carte tuturorü cine va 
videa-o sau, cetindu-sä, va auzi-o, că acastà dreptă sluga 
noastră, giupinulü Sandrulü, au slujitü mai înnainte la ră- 
posatii niamurile noastre cu dreptate si credinloasa sa 
slujbă. Pentru aceia, väzindü noi cu dreptate şi credincoasa 
slujbă, Lamp miluitü pre dinsulü cu osăbita a noastră milă, 
și i-amu Чаш lui în pämintulü nostru alü Moldovii unŭ 
satü, anume Muntenii-Scutasi, unde iaste cniazü Liu si 
Sárbanü, ca să-i fie lui uricü şi soții sale Marthii şi feco- 
rilorü lorü, Cozmii, cu totu venitulü în veci, nepotilorü lorü 
si stränepotilorü lorü si preastränepotilorü lori si la toti 
niamulü loră. larü hotarulu acestui sati să fie cu toate 
hotarăle vechi pe unde ай fostü de veci. Şi pre atasta este 
credinţa [sa şi a boierilor săi). Tarü, după vieta noastră, cine 
va fi Domnü în pämintulü Moldovii, ori din fiii noştrii, ori 
dinu niamulü nostru, ori pe cine va alege D[u]mnezeü, să 
nu-i strice lui acastä danie a noastră, fără de vina lui; mai 
värtosü să o întărească, fiindcă i-amü dat-o lui pentru slujba 
lui cea cu credinţă!.“ 

Traducere din 1793; doc. 1/rxiv. 


ПІ. 
„let muntean de danie către о mănăstire. 


7 Octombre 6937 |1428]. Dan-vodă. |Preludiu retoric.] 

„Атай tocmită hrisovulü Domnii Meale ca să fie Casii Sfintei 
Născătoarii de Dumnezău Sneagovului: cu bună drugoste 
pricepändü aşa, si cu dorire, amü däruitü, şi cu bălțile, si cu 
toate locurile, şi satile Fringhişeştii ... (loe alb) si Turbaţii, si 


1 Cf. studiul despre moșiile donative moldoveneşti pe care G. 
Popovici l-a tipărit în „Prinos Sturdza“. 


www.dacoromanica.ro 


APENDICE 1 71 


amu dato Domniia Mea si Vraestil...( loc alb). Dreptü aceaia 
să-i fie moşie și strămoşie, până їп viața Domnii Meale 51 
pănă în viața näscutilorü d’intäiü fecorii Domnii Meale, 
Danciulu şi Basarabü, incepändü de oeritü, de gosteritü, 
de vinäricü, de găleată, de dijmäritü de stupi si de gräü, 
de slujbe mici şi mari, de olăcării, si de nimenilea nicio 
băntuială să nu să cuteaze: a să clăti nici de unu lucru 
boerescu ori domnescu după trimiterea de slujbă a Domnii 
Meale, —că acela va avea mare urgie şi răotate de cătră 
Domniia Mea. 

Îndreptări către urmași și blestem. — Traducere nouă, 
с. 1680; doc. 285/xx. 


IV. 
Alt act asemenea (mai complet). 


Gherghița, 23 Mart 6908 |--6990, 1482], indictia 151. Basa- 
rab fiul lui Basarab [Voevod. Preludiu retoric.] 

„Dreptü acasta ami dăruită Domniia Mea acestu întru totu 
cinstiti si cuviosü, carile iaste pespre toată cinstea şi darurile, 
hrisovü ală Domnii Meale sfintei mănăstiri de la Snagovü, 
unde iaste hramulü Văvedenie Pre|cilstăiia B[ogorodilti si cin- 
stitului indreptätoriü al cälugärilorü şi învăţătoră alu turmei 
lui H[risto|s cei cuvăntătoare, bătrănului iermonahă chirü Ef- 
temie, situturorü întru H|risto]sfratilorü ca să уога afla întru 
sfänta mănăstire, că amü adaosü Domniia Mea la sfänta mä- 
năstire jumătate de hotari, şi cu apele de la Neajlovü, si vă- 
mile luntrilorü de la vaduri, pentru acoperirea sfintei mănăstiri 
si a chiliiloră carile sántü în sfánta mănăstire. Si iarü ami 
tocmitü ca, de la toate satile cäte are sfänta mănăstire, să 
să іа biru de la гала! mănăstirii, şi acela să să aducă 
in sfănta mănăstire pănă сапай va sta sfânta mănăstire, 
ca să fie pentru lucrarea villorü mănăstirii. Si, iară, ca să 
fie sfintei mănăstiri a treia parte din vămile Ilhovului, pănă 
сапай va fi mănăstirea, са să fie pentru infrumosilarea 
besearicii. Si іагӣ ami adaosü Domniia Mea sfintei mänäs- 


1 V. Lăpedatu, Vlad-Vodă Călugărul, p. 21, nota 1. 


www.dacoromanica.ro 


72 CONSTATĂRI ISTORICE CU PRIVIRE LA VIAȚĂ AGRARĂ A ROMÍNILOR 


tiri ca totdeauna să se aducă sfintei mănăstiri dela rumani 
venilu, dela sate ce vorü [i ale mănăstirii, 8сага de gräü 
51 8 de orzü. Şi iară ca să fie sfintei mănăstiri 4 vaduri 
ой Didrihü, precumu au fosti si în zilile Vladului Voe- 
vodă, si satile ca să păzească aceaie vaduri şi să dreagä 
morile, ca să nu să strice. Siiarü ca să fie sfintei mänäs- 
tiri la vama acälugäritilorü a patra parle, iarü din ceaialaltă 
parte a patra parte jumătate. I vama Lopatna (oemulü). 
Si, iarü, căte sate säntü ale sfintei mănăstiri, Fringhisestii 
si Izvoranii si jumătate dinü Täncäbesti si Ghiermänestii 
si Popestii si Dobrosestii, Turbatii si jumătate dinu Sol- 
desti şi jumătate dinn Säräcinesti si Nimireştii, si jumătate 
dinü Spantu si Bärsestii, si jumätate dinü Sträosti si Jumä- 
tate dinu Cărciumari, si Grădiștea, şi jumătate dinu Velia şi 
Cämpulü alu Gărbuvului, (si Floreaiulü) si Campulü Mannii; 
Si, orice s'arü lucra printr'aceale sate şi locuri, ori gloabe, 
ori şugubini, sau fieştece, la acealea nimea să nu aibă 
treabă, nici Vorniculü celü Mare, nici celui Micu, nici ju- 
detulü, nici altă ispravnicü cineva, sau slugă de ale Domniei 
Meale; ci, orice se va lucra, pagube sau sugubine. să să 
ducă în mănăstire. 51 să nu meargă călugării singuri, să se 
prade, ci să trimită egumenulü pre unulu dinu fraţi la Vor- 
niculă celà Mare, ca să trimită Vorniculü o slugă a 
Domniei Meale, si Vorniculü ай doilea,—aceia să globeascà 
si să ducă în mănăstire; іагӣ egumenului să dea Vornicilorü 
ce va fi cu dreptului dentr'aceale sugubini şi gloabe. Dreptü 
aceaia niciunü ispravnicu ali Domniei Meale, nici dij- 
mari, nici oiari, nici altăcineva să nu cuteaze a lua ceva 
dină toate cätesäntü ale mănăstirii. Ci acealea toate ca să 
fie ale sfintei mănăstiri întru ocină veacnică si uricü, si Că- 
lugärilorü intru hrannă, pentru vea@nicä pomenire a Domniei 
Meale. Dreptü aceaia, nimea să nu cuteaze a supăra pre 
acealea sate cu orice «ай scrisü mai susü ; cà, de arii cuteza 
a le face cineva bäntuialä, mäcarü cätü este unü pärü din 
сарӣ, acelü omü va avea mare scärbä, ca unii necredincosü 
si neascultätorü si inprotivitorü poruncii meale. [Indemn 
către urmași a păstra dania, si blestem.j Si mărturii аша 


www.dacoromanica.ro 


APENDICE I 73 


pusü Domniia Mea aceştii porunci ai Domnii Meale pre Mi- 
tropolitulă chirü Macarie; iproc.* 
Traducere din c. 1680. — 284/xx. 


Întărirea, din 7021, a lui Neagoe-Vodă, supt egumenul Ştefan, 
e numai o înşirare de moşii. 


Vë 
Al treilea și al patrulea act asemenea. 
Tirgovişte, 6 Iulie 7038 [1530]. Vlad-Vodă fiul lui 
Vlad. 

Intäreste „moşii mănăstirii ce să chiamă Tänganulü ...» 
ca să le бе de 'ntärire si fratilorü celorü ce lăcuescu 
întru sate de hrană, iarü mosilorü si párintilorü Domnii 
Meale si Domnii Meale [in] veaci pomenire, până cändü уа 
б sfănta mănăstire, si să să scrie [la sfânta рговсот |, si 
în sfäntulü pomealnicü, ca să să pomenească cu sfinţii 
ctitori întru toate besearicilerumänesti;iarü,[dupä]pristävirea 
Domnii Meale, să ай intr'unü anü o zi, seara, paraclisü 
cu colivá şi cu paraclisirü, adecă cu colacü, şi, noaptea, bdenie 
şi, dimineaţa, cu colivă si cu colaci fratilorü pretutindini- 
lea“. — Traducere într'o condicá, c. 1680. — 281/xx. 


Bucureşti, 24 Iulie 7034 [1536]. Radu-Vodă fiul lui 
Radu. 

Dă Snagovului şi el: „vinăriciul, părpăru ce să va a- 
leage, vinăriciu domnesc, ce iaste de să cade Domnii Meale, 
Lamp dati: dinü toti dealulü care iaste mai 550 scrisü 
[Valea Călugăriloru]“. 


ҮТ. 


Act muntean prin care Domnul cedează unei må- 
nástiri venitul 840, de la stinile muntelui. 


Alexandru- Vodă. 

Poruncă „egumenului Eustratie de la sfinta mănăstire 
din Sneagov“ pentru ca Logofătul lui să poată lua „As- 
XS ASK WT ne crum roakpcke wr HAA, ПЛАНИНИ erk монастир“ 


www.dacoromanica.ro 


74 — CONSTATÁRI ISTORICE CU PRIVIRE LA VIAȚA AGRARĂ А ROMINILOR 


[= venituri de la stinile sfintei mănăstiri]: Greabova, Floreaiü, 
Radila, Babesü, Zănoga, ce-i aparţineau mne старн закан 
[=dupä legea veche). 


VII 


Act despre vinzarea unui „vecin“ de pămint. 


Tirgovişte, 13 Iulie 7080 [1572]. Alexandru-Vodä, fiul 
Мігсії. 

.Datamü Domniia Mea acastă poruncă а Domniei 
Meale lui Dragomirü si lui Lazarü şi lui Ivasco, fecorii 
Tătuleasii dinu Cämpulü-Lungü, si cu fecorii lorü сай 
Dumnezeu le va da, ca să le fie lori unà rumänü [единь 
кечинь|, anume Stanü alu lui Mogosü, dinù Stefänestii de 
la podgorie, pentru că l-au cumpăratu Dragomirü si cu 
fraţii lui, Lazarü şi Ivasco, de la Stanciulü fecorulu Badei 
alu Belcei din Coteşti, dreptü 4.000 aspri gata, si au vän- 
dutü Stanciulü, fecorulü Badii Belcii, pre acastă mai susü 
zisă moşie, delnita lui Stanü dinù Ştefăneşti, elă singuri, 
de a lui bună voe, cu ştirea tuturorü fratilorü săi şi a tu- 
turorü megilasilorü; şi să fie lui Dragomirü cu fraţii lui, 
Lazar si Ivasco, in pace viile lorü de vinäriciulü Domniei 
Meale şi de vinäriciulü boerescü şi de pärpärü, cumü ni- 
menea sä nu indräzneascä a sä ispiti ca sä-i bäntuiascä, 
să le ià vinäricü domnescü вай boerescü вай pärpärü. Dreptü 
aceaia amü datü şi Domniia Mea lui Dragomirü şi luiLazarü 
si lui Ivasco..., са să le fie lorü acastă... moşie, delnita 
lui Stanü dinu Stefänesti, moșie ohabnică şi stătătoare, lorü 
si fecoriloră lori, nepotilorü si stränepotilorü lorü.* — Tra- 
ducere de „Lupp dasc[álü] slovenescü la şcoala domnească 
in Bucureşti“, 1754. — 334/xxix. 


La 7088 (1580|, Mihnea-Vodă dă unei biserici din Buzàü şi 
кечнїн анек, cedati de un boier. — 93/xL. 


www.dacoromanica.ro 


~ 
Ол 


APENDICE 1 


VIII. 


Alt act privitor la „vecini“ са întindere de pămint. 


10 April 7090 [1582]. Mihnea-Vodă. 

„Dat-amü Domnia Mea cu învăţătura Domnii Meale popei 
Athanasie deng Tärgoviste si cu fecorii lui, сай. Dumnezeu 
ii va da, ca să fie lui ocină in Stoineşti З rumăni |r. кечинин | 
si cu toate dealnitele si curăturile lori, căte vorü avea, 
partea lui Leudatü si a jupăneasii lui, Voicăi, toată, oare- 
cătu se va aleage, denü cämpu, denu uscat şi deng apă, 
ai de peste totu hotarulu. Pentru са au cumpărati popa 
Athanasie de la Läudatü si de la jupăneasa lui, Voica, 
parte lorü de la Stoinesti toată, dreptu 3.500 aspri gata de 
argintu, si ай vändutü Läudatü si jupăneasa lui de a 
lorü bună voe. cu ştirea tuturorü inprejureanilorü şi a 
megiiasilorü, denü susü şi denü josü, si denaintea Domnii 
Meale, si denainte tuturorü boiarilorü Domnii Meale.*— 
Intärire. — 57/xv. --- Traducere de pe la 1750. 


IX. 
Act de vinzare a unui vecin muntean. 


„Adecă ей, Vasilie, fecorul Crăstei, fratele lu Agapie, scris- 
amu acesta al mieü zapisü, să fie de mare credinţă la тапа 
Radului Logofätulü Dudesculü, ca să se știe, căndu au fostii 
acumü, în zilele Domnu nostru Io Mateiu Basarabi Voe- 
vodü, iarü eŭ, Vasilie, mami vändutü Radului Log. rumänü, 
cu unŭ fecoru alu mieü, Stanciulü, fără očnă, si cu fecori 
ce-mi va mai da D|u|mnezeü de acumü înnainte, dereptü 
2 iape, pretu za ug. 13 si dereptü 1 cală, pretu za ug. 4. 
Si m'amü vándutü ей, Vasilie, rumänü de bună voc, fără 
nicio silă, ca să-i fiù de moşie, lui şi coconilorü, în veaci. 
Si la tocmeala noastră fost-aü multi boiari, carii san pusü 
mai josü pecetile. Si, pentru credinţa, n'amü avută inelü 
ce mi-amü pusü în locu de pecate deagetulü. Acasta măr- 


www.dacoromanica.ro 


76 CONSTATĂRI ISTORICE CU PRIVIRE LA VIAȚA AGRARĂ A ROMÂNILOR 


turisescu ca să se ştie. Pisi Lepàdatü Loglofätulü] u Bucu- 
resti, теза Ohltomvrie| 5 dni, vlt. 7154 [1645]. 
7 Ей, Vasilie. — T8/xum. 
Se vede deci cá pe acest timp cite un sătean isi vindea sta- 
bilitatea pe moșie fără a fi supărat de datorie, si fără să aibă o 
nevoie vajnică, ci numai in schimbu! unui avantagiü de cumpä- 
rătură, ca acești trei cai. 


Xo 
Act privitor la o mărturie de rumini. 


Sa se stie пої, megiaşii, cumü amu mărturisit пої cu 
sufletele noastre pentru Radulü Buzdugu si pentru Stanciulü 
Tävärlinghi, cumü säntü rumäni den partea се ай cum- 
pàratü Postealniculü Fota de la Drämusü; aşa märturisimü 
aceşti megiiasi, anume: Dragomirü präcälabulü de Därmä- 
пе5 i Vladu i Costandinü de Dläbänesti, si de in Arcesti 
Dragomirü pärcälabulü i Coica Dragomirü i Dumitru, i 
Socolü denü Cocorästi, asa märturisimü noi, cumü sän- 
temü mai susü scrişi, cu sufletele noastre. naintea judeţului 
șa a multi prăgari denü oarasü denn Trágsorü, cumü säntu 
rumăni de în plasa ce ай cumpăratii Fota Postealniculü 
de la Drämusü; aşa stimü noi. 

Degete şi urmă de pecete cu cruce şi litere neintelese.— 
C. 1620. — 52/xı. 


XI. 
Act muntean privitor la megiasi și гитіпі. 


T Să să ştie acesta revasu cumü se-au präritü Musatü 
cu Mihnea naintea lu Alisadro Voivodü! de hvate, dum- 
nelui 1-ай dati megiiasü, anume: Vläduiü, Brăcă, Bade, de 
Prăcăreani Tatulü; s'aü tocmitü de "i дай gezutulü de 
la vale şi locü de la calea lu Semanü de pă lăgă hotari 
si de prisazi sic) partea lu romănii ce i să vini, iară 
altă pa[r]te să stie alat hvitü (sic), Musatü, Cräcunü, 
Radu. — C. 1600. — 48/х. 


1 Alexandru Mircea? 


www.dacoromanica.ro 


APENDICE 1 77 


ХП, 
Act pentru întrebarea megiasilor la vinzare. 


„Să se ştie megiesi i tocmelnicei Vladulue i Stanü ой Gă- 
testi, nonm [=anume]: otü Răduleşti Badulu, i otà Gätesti 
Miculü, i otü Sinesti Stanü Ceghesü, i Stanü otü Gätesti, 
ce-si luaţi denaintea jupanü Ivasco Velü Dvornicü, de să 
caute si să adevereze pentru neste ос паа lu Vladu, ci 
o cumpäratü Romani, intrebat-aü pre Stanü, ай nu l-ai în- 
trebatü, căndu ай făcută cartea prea ace ос па. Deci, cumü 
voru afla cu ale loru suflete. Si is[pravnicül Gane Por- 
tari. Pisü m[e]s[ilta F[ev]r[uarie|] 7 dni. 

Si zua de Dumineca Mare [sters: „si zua de astăzi 
inu 13 dni“ Pis m[ejs[ilta*].— Copie modernă după un act 
presintat de profesorul Caian. — 62/rxxxix. 


АШ. 
Act pentru fuga feranilor de bir. 


26 Maiu 71—. Mihai- Vodă. 

Pentru Mihalcea biv Vel Ban: dania satului Orlesti, pär- 
tile lui Cäptar si ale altora. Заниж Tor киш речно село WHH 
esT кЕжал прежде kp'kme, ER дни ЯлнЗандо8 BorkoA, КЬСНХ, 
приз ASHak, Kh "TSACKROE ЗЕМАН DAAI BHpSA EK ECT 34 Харач 
ucTHTOMS црю [= căci mai sus scrisul sat a fost bejänit 
mai înnainte vreme, în zilele lui Alexandru Voevod, toţi 
peste Dunăre, in Тага Тигсеавса, drept birul care este pentru 
haraciul cinstitului Împărat]. EI „il plăteşte la Alexandru 
Voevod acel sat, toti oamenii, de bir si de toate dăjdiile“. 
Se arată cili aspri datoriă fiecare. Mai dă şi за noxaon H 
за kopama [= pentru poclon si curamă: cislàá]. — 12/r. 


XIV. 


Act pentru un vecin în Moldova. 


Eto azü Ionü Pràjesculüà Velü Dvornicü visniai zemli 
[=de Tara-de-sus] scriemü la fecorulü nostru, la Drutanü 
Vorniculü dinù Serbäufi. Alta-ţi faci știre pentru rándulü 


www.dacoromanica.ro 


78 CONSTATĂNRI ISTORICE CU PRIVIRE LA VIAȚA AGRARĂ A ROMINILOR 


lui Păntelci Bărbovschie, că ni să jăluiaşte că i-ai luati 
unu vecinü a lui, si cu dajde їпй urmă, şi-lu opreşti acolo; 
deci nu t'amü dzisü să tragi oameni cu cislä si vecinii al- 
tora, că ей acela lucru nu a-lü sufärü, ce Camp dzisü, carii 
oră fi vecini fugiţi ai noştri de curändu, pre aceia să-i 
tragi; jarü să nu faci valü oamenilorü. Deci să-i dai veci- 
nulă, să nu-lu opresti, să nu mai vie să să mai jäluiascä. 
Tea пишем |=aceasta scriem]. 


Azi lonü Pràjesculü Vor. iscalü. — 192/уш. 


ХҮ. 
Act de vinzare de moșie în Moldova. 


+ Nädäbaico bivsii Dvornicü unna starostle] putnoi i 
ajud[scoi]. Adecă ай veniti înnaintia noastră Petrea Bodea, 
de nime nevoitü, nice asupritü; deci ай vändutü dintr'a 
sa direapti moşie ce ай avutü inü sati la Bodea 12 pă- 
mänturi dintr'a sa parte, însă inü cămpu, iară în siliste 
satului iarăși gumătate, din partea Petrei Budei, ce să va 
aleage, direptu 50 taleri mari. Deci “ай sculatü D[u]mitrasco 
fecorul lui Stefanü Logofätulü cap fostü!, dec ай plàtitü 
totă deplinü, totu, precumü(?) si mai susü scrisü iaste..., 
şi 50 taleri mari, întru mănule Petrei Bodei, ca să hie lui 
cu totii venitulă neurnitü, iarăşi cumü mai susü iaste scrisü: 
12 pământuri în țarină; iară mai multu să nu aibă a mai 
adaoge sau a săpa, în laturi, sa[u| la pădure. Si iarăşi ай 
fostii acasta tocmalä înnaintea noastră. Si gumátate denn 
partea Petrei in siliste. Şi oameni buni si bătrâni се ай 
fostă: Vlaiculü de la Crást[ienesti], i Danculü, Ionü Dudulü 
dorobáü ioni Fusulu, Simionü ой Visü-Crást[ienesti| i 
Simionü taj, Toaderü tijă; Aa ck знает 34 ена [= ca să se 
ştie despre aceasta].“ — 101/xcvin. 


1 E tatăl lui Gheorghe Stefan- Vodă. 


www.dacoromanica.ro 


APENDICE 1 79 


XVI. 
Act muntean de scutire a unor săteni privilegiați. 


T M[il[o]stier b[o]jieiü Io Matei Bas(a]rab Voevod i glok- 
[poldlijnă davatü glo]|sp[o]d[st]v[a]mi sii poveleanie glo]s- 
(pold[stva]mi [=am dat Domnia Mea această poruncă a 
Domniei Mele| satului Spantovü, ca să fie in pace şi slo- 
bozi de lucru domnescu, de podvoade, de mertice, de cai de 
olacü, de cäträ nime valü seau băntuială să n'aibá, — pentru 
aceasta, că i-amii ertatu Domnia Mea, pentru voia priia- 
tinului Domni Meale jupănului Hozunü-Mustafà; numai să 
aibă a lucrurea (sic) la zägasü, cändu va fi de lucru; 
iarü de alalte de toate sä fie in pace, cumü scrie mai 
susü. Că, cine să va ispiti a-i invälui, mare certare va 
avea de cătră Domnia Mea, etc. 

Pis M[a|rt(ie] 13 dni, 7141 [1633]. 

Pecete mică cu chinovar, ovală. 

Iscáliturá; monogramă. 

Pe Ve: Huzumü-Mustafa. 


XVII. 
Act de vinzare a unei moșii pentru plata birului. 


+ Adecă noi, megiiasi de la Văcărești, anume uncheaşul 
Ispasü si Dragomirü si Stanü celü bătrănu 1 Voinia i 
Costea i toti megiiaşi de satü,— cum să se stie că ай vàndutü 
mosiia Staii pentru berulü lui, cumü că ай fostu fugitü si 
ай cäzutü berulü lui în spinarea nosträ; şi dup” aceaia ай 
venitü fecorulü Stat, Stanculi, şi se-aü tocmitü de a lui 
bonă voe, si cu frati lui. cu Miculü op Bărzeşti, si 5ай 
vănduti partea lui, stänjinii— denn partea ce au cumpäratü 
stănjini 10, şi, de în partea бїтїї, stănjini 7 polü. Siiarü a 
cumpărată Micului, cu frații lui şi cu nepoţii lui, partea 
uncheasului Stanü, de fundulü morii, pre 60 de stänjini ce 
i se va aleage,—numai de fundulü morii, dereptu 300 de bani. 
Si märüturii săntu: Ispasü si Stanculü si mu[I](í omeni buni 
si bátráni. Si, pentru credinţa, pusu-ne-amu şi pecetile. Si 


www.dacoromanica.ro 


80  CONSTATĂRI ISTORICE CU PRIVIRE LA VIAȚA AGRARĂ A ROMÂNILOR 


amü scrisă eu, Stanculü diiaconulu otü Popeşti Radului Lo- 
gofătului. Pisu measit[a] Маш, апа 28. 
Trei degete ca iscălitură. — 53/xı. 


XVIII. 
Act privitor la luare de dijmă în Moldova. 


„Ocolaşi di la ocolu Săretului. Acestui Toaderü sàn Jong 
Вша au arätatü cumü că, avándü tatá-sáü, pe moşia Cor- 
nestii un ogorü cu păpuşoi si preutul Tănase otü Bereşti 
ай mersu la culesului päpusoilorü, cerändü ата, au mersi 
peste ogorü, si au luată цай sucmanü, o cäldare, zicändü 
că este ogorulü агаш pe parte lui, care moşie nici рага 
acumü nu este hotărătă. Pentru care iată cä-fi scria de 
va fi cumü arată, să-i inplinesti sucmanu i căldare. Iaru, 
fiindü pricina int'altà chipü, să-i trimet aice faţă. Acasta. 
Mai 18.* — Doi ispravnici. 

Moldova; c. 1780. 


XIX. 
Act pentru așezare de săteni noi. 


Prea-cinstite si de bunn neamü dum[neata] Velü Banii. 

Cu prea-plecat[ulü] nostru rävasü jàluimü milii si bună- 
tätii dumlitale| noi, toţi sătenii ce ne-am asäzatü pe mosiia 
dumitale], Boldurü, otü sudů Slam-Rämjnic], că ne-amü așă- 
zatü cátiva oameni de adunătură pă acastă moşie, unii dinü 
raiă si alţi dinu Moldova; care de unde amü pututü, ne-amü 
strănsu аси. Si sántu acumü trei luni de căndă ne-aü ve- 
nitü birü de la isprav[nic], doo Cverturi deodată, şi ne cere 
la unu €vertu ZO de galbeni, un galbenü de t 7, si la altă 
Суегій iarü 20 galbeni, insă galbenulü de t' 6; si un €vertu 
Lamp Чай, t! 80, şi de alti ëvertü şade zapciu pe noi, de 
ne apucă cu mare strănsoare să dämü bani, — care, cu сай 
bani пе cere, nu sàntemü vrednici a-i da. Aflăndu-ne în 
mare sărăcie si oameni de adunătură, cu lacrämi ne ru- 
gàmü dum[itale] ca să avemü dreptate dela dum[neata], 
ca să ne faci asäzämäntu de aici si mai pe usure, ca să 


www.dacoromanica.ro 


CONSTA'TĂRI ISTORICE CU PRIVIRE LA VIATA AGRARĂ A ROMINILOR 81 


putemü şi пої lácui pe moşie dumitale], şi să stimü ce să 
dämü, să nu ne mai vie inücärcäturi. Mai facemü ştire du- 
m[itale] pentru iazulü ce iaste să täemü, pentru iazulü heleş- 
teului, si ne-amü dusi ca să-i täemü, şi cei cu moşiile nu 
ne ingädueste, ci ne-au gonitü деа] pădure cu 70 de sănii 
desarte indärätü, şi, сай amu adusi, 70 care, si ami a mai 
aduce, şi iară nu ne lasă să täemü. Ci ne rugàmü [dumitale] 
şi pentru абаза, să ne faci orănduială de unde să täem ca 
să inplinimu poruncile d[u]m[itale], că si de lemne de foci 
sántemü ţinuţi, si пе іа de carii căte 20 parale. Mai jáluimü 
dumitale] că ai trimisă dum[neata] carte domnească pentru 
Boldeşti- Vechi, ca să nu dea birui ор luni după strämu- 
tarea lorü, si nu sai ținută în seamă, că amü дай Бий 
și pă aceste optü luni. Si noi cei de adunătură, care ne-amü 
asäzatü pe moşie, ай venitü párc[álabulü] Mitrea denn satu 
Sălciile, sudü Ial[o]m[ita], şi cu omu domnescu, ca să ne 
ducă la urmă. Si nu ne-aü dusi la urmă, ci ne-au fäcutü 
mare cheltuială, şi ne-au luoatü si vitele: de la Gligorie 4 
vaci şi o iapă, de la Ionü o vacă, si o cáldare, si 2 saci şi 
o căldare, 2 sahane şi o păreche hätluri] decai, i 2 sape, 
si unü căpăstru dä pele, i 12 сой de saci песивий, 2 cer- 
curi de herü, de care, şi o şa, cu toate ale ei, şi o jumă- 
tate chilă de orzu boerescü. Cu aceste, cu toate, ne-au prä- 
dată; ne rugăm dumlitale| să avemü dreptate la toate, ca 
să putem si noi a ne alăcui aici. Si ce va fi mila d[u]m[itale]. 

Prea plecaţi dumjitale], noi, toţi sătenii de la satulà dumji- 
tale] Boldu sudů Slam Rămjnică]. 


XX. 
Act pentru așezare de săteni nui. 

Cinstitü dum[neata] Velü Ban. 

Cu prea-plecat[ulü] mieă rävasü aducă aminte dumjitale] 
pentru satului Codresti, că sai strámutatü si s'au dusü in 
Moldova, de iaste ună anu, si acumü poftescü să vie iarü 
aici pe mosiia dumlitale]; ei sa гора dumlitale], сапай vorü 
veni, să nu aibă vre o supărare dela satü, şi să le faci d[u]m- 


12851 6 


www.dacoromanica.ro 


82 APENDICE 1 


[neata] orănduială, să stie саќе zile să clăcuiască pe anu, — 
că oameni sari stränge multi, văzăndu mila d[u|m[itale]. 

Prea plecată dumjitale]: Zong Pär/cälabulü)], de la sa- 
ий] dumlitale] Boldu sudů Slamü Ràmlnicü]. 


Хо 
Act privitor la un poslusnic boicresc muntean. 


Prea-cinstite dum[neata] jupăne. 


Cu lacrămi fierbinţi jáluescü mili si bunätäti dumitale), 
că eu, avăndu unu frate carele fusese datu dă cătră dum- 
n[ea]lorü ispravnicii la mizilhaneao a Buzăului, acumü dă 
astă primăvară, ne mai putändü luptă greutatea menzi- 
lului, mai värtosü fiindă omu slabă, neputinciosu si fără 
de alt ajutorü, dumn[ea]lorü boeri ispravnici l-ai datu cu 
dajdiia la satu unde sä aflä cu säderea, si, nemai avändü 
cu cine a să mai cislui spre uşurinţa, ajutorindu-sä, îi este 
foarte greu ticálos(ului| căci este omu făr[ă] alti căpătatu; 
-aŭ mai pusi si pe altu fratele, carele să află fugitu din 
vremea care l-ai scosü ра dànsulü (?) de la menzilühanea, 
si ialü plăteşte si pă acela, cu năpaste. Pentru care cu 
lacrămi mă rogi mili şi bunätäfi dumlitali], ca să te mi- 
lostivesti asuprä-i са 58-10 scoţi de la acea greutate, și să 
fiie şi elü împreună si ca mine poslusnicü casii dumlitali], 
între lumănărari; şi, pentru silinta dumlitali), ună calu. Mà 
mai rogü dumlitali], pentru са gilne]re-mieü Stancul, ce să 
află între pogonasi dumlitali], fiindă iarăşi omu singuri 
Si fără de a mai avea alti ajutorü, nu mai poate a mai 
tinea rànd[ulü] pogonäräsii; ci cu lacrámi mă rogü milos- 
tivirii a să face lumánárarü, precumü si eu, casii dumjitalli. 
Pentru саге mă rogi milostivirii dumlitali] să nu гатай 
intru obidă la rugăcjujnea, carele amü căzutu i la... 
si bună ajutorulü alü dum|itali]. 

Prea-plecatu dumjitalli slugă, Stanü Săgeată, lumănă- 
rarü de la curtea dumiltali]. 


www.dacoromanica.ro 


CONSTATĂRI ISTORICE CU PRIVIRE LA VIAȚA AGRARĂ A ROMÎNILOR 83 


ХХИ. 
Aet muntean de strămutare a unor rumini. 


Adecă noi care mai josi ne vomü iscăli, dat-amü incre- 
dintatü zapisulü nostru la cinstită тапа dumnealui Andrei 
Vrusi bivelü Pah[arnic] precumü să stie cà, aducändu-ne 
cu porunca Divanului pentru o moşie a dumnealui ce o are 
la Urezü sudü Rom[anati], ce sántemü cu sederea in mij- 
locu mosäi, unde este totă hrana si pădure cu ghindä, ca 
să esimü la sălişte; deci noi, pentru ca să nu mai intrámü 
prin judecată, şi cunoscăndu-ne dreptu a nu mai şedea си 
casăle nostre unde amü sezutü pănă acumü, ne-amü le- 
gatü cu zapisulü acesta înnainte dumnealui ca de acumü 
innainte sä esimü la säliste si sä ne päzämü vitele ca sä 
nu mänänce ghinda, ci să o vänzä dumnealui unde va 
сава. Darü, intămplăndu-să a nu ne tánea dupe legătura 
zapisuluiacesta, cätä stricä@une vomü face, atätü la ghindä, 
cumü şi la altile, să aibă dumnealui a ne trimite mum- 
başiră cu treapädü si a inplini orice stricä&uni vomü 
face, findü si suptü globä ca nişte nesupusi... 89, Săpilem- 
vrie] 12. 

Aşijderea si de va vinde ghinda vre unui negulätor 
Si nu ne vomü păză vitele, si le va prinde cumpărătoriu 
ghinzăi, să aibă voie a ni le ucide, şi să nu mai fie nici- 
o judecată între noi. 

Trei semne cu degetele. — 73/хси. 


XXII. 
Act moldovenesc de confiscare a unei moșii. 


Neculai Mogäldea Velü Cías[ni]cü. Adecă ай vinitü în- 
naintea noastră Mieräutä fecorulă căldărariului de laşi, 
cu cinstită cartea Mării Sale lui Vodă, pentru cătva ar- 
gintu ce i «ай fostu furatü, si şau aflată o teacă de ar- 
gintu la ună nepotii a Stürcei. ce-i copilü în casă la 
Vorniculă Boulü. Deci -copilulu «ай pusi 500450 pre 
Stăreea б-ай fostu pärcälabä. Deci. noi Lamp gudecatü 


www.dacoromanica.ro 


04 APENDICE I 


să alle Stárcea sodäsulü de Ја cine ай luatü teaca, sau să 
dea samă de cätü argintu au peritü lui Mieräutä fecorulu 
lui Vasilie Căldărariulu. După acia, Stărcea, deac'aü vädzutü 
nevoia, elù san pusi sodăşii, pre fecorii lui Mierălă dinü 
Lipäesti. Deci ай märsu Stărcea şi cu pägubasi si cu 
omulü nostru la fecorii lui Mierälä dinü Lipäesti, s'aü 
aflati dintr'aceale unealte ce i sau furatü, si o zgardä 
de faci (?) de bucăți poleitä. Deci fecorii lui Mierälä, vädzindu 
că simtu vinovaţi, ei «ай pusü o parte de ocină, a patra 
parte de Lipăeşti, şi şau pusü dzi рапа după Paşti 
într'o săptămănă, să inble după aceale lucruri Gap fu- 
rată, să le afle, iară căte nu vorü afla, să le plătească. 
Їагй, de nu vorü fi la dzi, să fie ocine pietoare. Si s'au în- 
päcatü denaintea noastră, și i-au făcută şi zapisü pre 
ocină, тай iscălită boiari si multi fecori de boeri. De 
lasta scriemü ca să să stie. U Sucav, Fev|[ruarie] 25. 
Neculai Mogälde, Vel Ciasnicü. — 230/xın. 


XXIV. 
Act moldovenesc de împărțire de moșie cu vecini. 


Adecă eu, Vasilie Stärcea, nepotulü lui Simionü Tira si 
cumnatu-mieü Nicolai si sorurile mele, Mierla si Шапа, 
scremü si märturisimü cu cesti zapisü alu nostru cumü 
de bună voe nostră, de nimeanea voiţi, nici siliţi, ne тай 
voitü si ne 'mü locmitü cu giupănesa Tofana, ce ай fosti 
după unchiu nostru, după Simionü, pentru vecini ce-au 
avutü făcuţi şi denü cu[m]pàráturi. Deci гай venitü giu- 
pănesei Tofanii toti vecinii Gap fosti pre cumpärätura 
denü Särbänesti, Gap fostii mutati de unchiulü nostru inü 
Bereşti, — aceia să De toţi a dumisale, cumü s'au tocmitü ; si 
întăi cumü avemü si altea zapise inpreunä denn inpärtala 
ocinilorü cumü s’aü venitu. Asijdirea si denü vecini car iau 
fostü făcuţi înpreună dumisale cu unchiu nostru іп loznă- 
seni, ve[nit]u-s'aü in parte dumisale acei omeni, anume: Ionü 
Holovcealü si [іе], frate-sáü, şi Onofrei şi Agapie şi 
Mironü; aşijdirea Ivanü si Simionü Rusului încă säntü a 


www.dacoromanica.ro 


CONSTATĂRI ISTORICE CU PRIVIRE LA VIATA AGR ARĂ A ROMĂNILOR 85 


dumisale, C-aü adusi denu Тага Lesascä, şi s'au lipită pe 
lăngă caşa dumisale după morte unchiu nostru. Deci aceşti 
omeni să fie a dumisale in veci, cici (sic) să mai avemu 
a рага, nici a dobândi, niciodată. Si in tocmala nostră ай 
fostă unchiu nostru lonaşco si Miräutü, si mulţi oameni 
buni. Si noi ama iscá[lità] intr’ acestui zapisü, adevăratu să 
să stie. — 68/1. [Iscälituri.] 


XXV. 
„Act moldovenesc de scutire a unor [erani. 


F. d. ,Urechi Velü Vornică di Tara-de-jos“ arată cum 
„Mogildea bivü Velü Vornicu, dregätoriulü Ţinutului Co- 
vurluiü^, a „scos dinù dabile“ pe un om din Furduesti, 
în schimb pentru „partea de ocină din sati Igeştii“ a 
acestuia. Marturi şi „Toaderü Jora, namesnicü de Bärladü, 
şi Neofitü, negulitoriulü dinù Bärladü, şi Avramü diiaculü 
si Grozavü Ciornocusü diiaculü*. 

Original slavon si traducere de pe la 1800. — i0/xuvı. 


www.dacoromanica.ro 


APENDICE 1. 


Voevozi, Cneji, Harambaşi şi Agi ai Rominilor зай 
»Uscocilor* din Bosnia!. 


I 
Menţiune de Voevod. 


1563, la „graniţa vindicä* „Vlach Marckho Voivoda“. 
(520.) 


II. 


Veit von Hallegg către Archiduce; Kreutz, 16 Sep- 
tembre 1589. 


... So khan Eur Fur. Dchl. ich underthenigist unver- 
meldter nit lassen, das sich аш wallachischer КЇїпе55 
mit etlichen newen Wallachen nahent gegen den windi- 
schen Gränizen, zbischen Syratsch unnd Carsstowacz, an- 
gesezt, unnd, dieweil des unnuzen Gesindts sonnst gar 
zuvil ist, wäre ich mit göttlicher Verleichung dieselben 
Heusser, so es anderst das póess Wetter zuläst, zu ver- 
horen. e 

(57, Kriegswesen, 1507-9; 158€, fol. 89.) 

t V. Mon. Comitialia Hung., V, p. 494: „Valachos vel Uczko- 
kos“. Cf. H. J. Bidermann, Die Serben (sic)- Ansiedlungen in Steier- 


mark und im Warasdiner Grenz-Generulate, în „Mittheilungen 
des historischen Vereines für Steiermark“, XXXI (Graz, 1883). 


www.dacoromanica.ro 


APENDICE II 87 


111. 

Hallegk câtre Archiduce; Warasdin, 23 Septembre 
1590. 

Infringere a „die Wallachen so von den zwo starckhen 
Tschettaj geschlagen worden*. 
IV. 

Stefan Grässwein către Archiduce; Pettau, 5 Sep- 

tembre 1592. 


... Das auch Tomäsch Weyvoda zu Dernya umb ein 
schnódt Ross soll funff wallachische Khinder in die Tür- 
khey geben, etc. 


(526.) 
V. 
Grässwein către Archiduce; Koprinitz, 8 Novembre 
1592. 


Atac de cară din partea unei ,starckhe Tschedta* de 
.Wallachen*. 


VI. 
Matthias Püchler, căpitan de Sankt-Georg, către 
Grässwein; 19 lunie 1593. 


Năvălise o „Tschetta Wallachen“ în ,Commeriza*. 
(526.). 


VII. 
Herberstein către deputaţii Stiriei; Graz, 28 Fe- 
bruar 1604. 

.... Als noch vor funff Jaren, wie Euer G. und H. 
etlichermassen wolbewust, und sonst fasst mannigkhlich 
unverporgen, ein starkhe Anzall Wallachenn, auf die mit 
inen gepflegte Tractation, sambt Weib unnd Khinndt, auss 
des Feindts Dition mit sonnderer grossen Muehe und Ge- 
färligkhait herauss in die Christenhait, an dise mir damals 


www.dacoromanica.ro 


88 | CONSTATÁRI ISTORICE CU PRIVIRE LA VIAȚA AGRARĂ A ROMÂNILOR 


anvertrautte wandische Granizen gebracht, und inen die 
Bewonungen апп den underschiedlichen Gränizflekhen ein- 
gegeben wordenn, haben sich undter solchen herauss- 
khumbnen Wallachen vill furneme Harumbassa oder 
Weegfurer, sonderlich der Dragul Aga unnd andre der- 
gleichen mehr, befunden, welche, umb irer gegen der 
Christenhait tragenden wolmainenden Affection Willen, 
nicht allain Hauss und Hof und was sy in anligenden 
Guettern drinen gehabt und ruebig genüessen khunen, 
guettwillig in die Schanz geschlagen und hinder sich ge- 
lassen, sondern dass sy auch sonnsten von Farnuss unnd 
andern iren angehorigen Sachen dass Wenigiste und, zu 
rechen, gar nichts mit sich herauss bringen mügen. [Li-a 
dat haine pe datorie. Acuma croitorul cere plata. Va- 
lahii] schier bisshero mit ircn aufrichtigen treugelaissten 
Khrigsdiensten umb die werde Christenhait und dass ge- 
liebte Vatterlandt ruemblich und wol verdient gemacht.“ 
(Ser. 1a.) 


VIII, 


Felix von Schrotenbach către Archiducele Ferdinand; 
Coprinitz, 20 Iulie 1607. 


... Es sollen die furnembsten wallachischen Knesen, so 
sich zwischen der Traa und Sau befinden, zu dem Bet- 
schier-Aga auf Osseckh. . . 

[În 1628, „unsere Wallachen“ surprind nişte Turci (ra- 
port din Varasdin, 15 Mamm. 

(533-4.) 


IX. 


Sigismund de Trautmansdorf către deputaţii Stiriei; 
Tóplitz, 15 Май 1630. 


„Die auf die windischen Gränitzen wohnende Walla- 
chen" au neînţelegeri cu „ihre Oberhauptleute — inson- 
derheit . . . den von Creutz*; se pling la Împărat. Îi chiamă 
el pentru cercetare. La 11 Май, „in starcker Anzahl zu Ross 


www.dacoromanica.ro 


APENDICE 1 89 


undt Fuess alhir in Feldt eingestellet“. Cea mai mare parte 
din plingerí — false. l-a mustrat „durch den Ertzbischoft 
von Constantinopel undt andere Mittelpersonen.* Nu vor 
pleca fără destitutia celui din Kreutz. Îi ameninţă. Cer prin 
archiepiscopul de Constantinopol să vie el la dinsii în lagăr. 
Vine: „alda sie, etlich hundert starck zu Ross gehalten; 
ihre Heüpter, Wayvoden undt Kinesen, aber zu Fuss mit 
gebognen Knien ihr Verbrechen erkennet“. I-a iertat si 
li-a dat diploma imperială, care i-a bucurat mult. 


x 
Același către același; Varasdin, 7 August 1630. 


După citeva zile, „Valahii* ай cerut o confirmare de 
privilegii, care li s'a refusat, ca atirnind de Împărat. Cer 
să meargă la el. Aprobă, dar nu stipendiati, necesari teri 
Se duc si din aceştia, „sonderlich der Comlen undt Iuek 
Biashinovicz“. La întors, zic că Împăratul i-a liberat de 
toate, rămiind să asculte numai de ei doi. Convoacă pe 
» Valahi“, cu provisii pe opt zile, la Belovar, pentru a in- 
vada teritoriul turc. Nici pecetea lui, nică amenințările n’aü 
efect. La 26 ale lui Iulie, trec 2.000, în Turcia, „gegen 
Schwätsch“, unde pradă. La întors, spun că ei nu lasă 
pe cei doi să vie la dinsul; dacă vrea însă, vin toţi. Că- 
pitanul a cerut pe cei doi sefi. 

(534.) 


www.dacoromanica.ro 


TABLA CUPRINSULUI. 


www.dacoromanica.ro 


Pag. 
|. Constatări istorice cu privire la viata agrară a Rominilor 1 
Рге[ аж q.s" ccr 3 
I. Concepţia «dreptului romănese» ........... 5 
П. Condiţiile de viaţă ale Rominilor supt regii sirbesli 7 

III. Condiţii agrare la Athos, in terile «latine» ale Patra- 
ЭГ ii СО ӨН er 0 TIT 
IV. Regii unguri si satele romänesli .......... 13 
V. Domnii Terii-Romänesti si vechea organisare a salelor 14 
VI. Domnii Moldovei si satele moldoveneşti. . . . . . . 17 

VII. Urmările întemeierii Domniei moldovenești. по 
in Polonia şi întemeiarea de sate románestí acolo 22 

VIII. Crisa financiară din veacul al NVI-lea si «vinzarea» 
päminturilor teränesti ...... TER NT А 24 
IX. Cele d'intáiu vinzäri de moşii teränesti - 28 
X. Vinzarea muncii țeranului (ёга moşie ....... 29 
ХІ. Schimbările din veacul al XVIII-lea ........ 32 

XII. Nemultámirile teranilor cu slarca lor în veacul al 
PAVIIBIea-Emigenat «o r 3 2. er 40 
ХШ. Pofte boiereşti de proprietate deplină . . . . . .. 41 
XIV. Măsurile Regulamentului Organic ....... 47 

XV. Adăugirile si îndreptările aduse Regulamentului 
Organic ee RO ТЕ КЕ Е 50 

XVI. Măsuri de administraţie luale în aceiaşi epocă pentru 
ajutareastoranilo dg то ттттттт 54 
XVII. Mişcarea spiritelor pentru «liberarea» teranilor 56 
XVIII. Schimbarea slării teranilor in terile vecine . . . 59 
XIX. Legislaţia agrară a lui Barbu Stirbei si Grigore Ghica 61 
ХХ. Împroprietărirea din 1884 ............. 62 
II. Apendice 1. Tipuri de documente privitoare la condiţiile agrare 69 
І. Act moldovenesc de danie către o biserică. . . . . . 69 
П. Act moldovenesc de danie către un boier. ..... 70 
III. Act muntean de danie călre o mănăstire ..... 70 
IV КАК ас асешепеа та сотре e" 11 
V. Al treilea si al patrulea act asemenea ..... 7 


TABLA CUPRINSULUÍ 91 


VI. Act muntean prin care Domnul cedează unei mánás- 


tiri venitul său de la stinile muntelui .... . - 73 
VII. Act despre vinzarea unui «vecin» de pămînt . . . 74 
VIII. Alt act privitor la «vecini» ca întindere de pămint 75 
IX. Act de vinzare a unui vecin muntean ....... 75 
X. Act privitor la o mărturie de rumini ......... 76 
XI. Act muntean privitor la megiasi si rumini . . . . . 76 
XII. Act pentru întrebarea megiasilor la vinzare. . . . 77 
ХШ. Act pentru fuga teranilor de bir . . . . . . soe UH 
XIV. Act pentru un vecin in Moldova . . . . . . . .. 11 
XV. Act de vinzare de moşie in Moldova ....... 78 


XVI. Act muntean de scutire a unor săteni privilegiați. 79 
ХУП. Act de vinzarea unei moşii pentru plata birului . 79 


ХУШ. Act privitor la luare de dijmă în Moldova . . . 80 
XIX. Act pentru așezare de săteni no . ........ 80 
XX. Act pentru aşezare de săteni noi . . .. .. ... 81 
XXI. Act privitor la un poslușnic boieresc muntean . . 82 
ХХИ. Act muntean de strămutare a unor rumini . . . 88 
XXIII. Act moldovenesc de confiscare a unei moşii . . 83 


XXIV. Act moldovenesc de împărţire de moșie cu vecini 84 
XXV. Act moldovenesc de scutire a unor terani. . . . 85 
1. Apendice II. Voevozi, Cneji, Harambasi si 3d ai Rominilor saü ,Us- 


cocilor“ din Bosnia ................ 86 
IL ДИЙ ШӘ de сөөг... 86 
П. Veit von Hallegg către КОКОС Kreutz, 16 Sep- 

8 DPEA Е ЕИБ 86 


III. Hallegk către Archiduce ; Warasdin, 23 Septembre 1590 87 
IV. Stefan Grässwein cätre Archiduce; Peltau, 5 Sep- 


tembre- 16920. a 122722 270 ЇГ. 87 
V. Grässwein către Archiduce; Кора 8 Novem- 
brezi509*. 146 Б ду СЛ ЕС 87 
VI. Matthias Piichler, căpitan de Sankt- -Georg, cätre Gräs- 
Saba) ЛО TUN] ЗЇВ 1 ноо оо е ооа о аво . 87 
VII. Herberstein către deputaţii Stiriei; Graz, 28 Fe- 
hpuar ЫЫ о осо соол ms out 87 
VIII. Felix von Schrotenbach către Archiducele Ferdi- 
папа; Coprinitz, 20 Iulie 1607 .......... 88 
IX. Sigismund de Trautmansdorf către deputaţii Stiriei ; 
Тоу 15 EM ENTE о0/ e oo a wa a o map oz 88 
X. Acelaşi către acelaşi; Varasdin, 7 August 1630 . . . 89 


www.dacoromanica.ro 


f 


EI 1.50 


PREŢUL L 


. 
, 


- 
WEI 
D 
vE 
B 
g 


H 


oromanica.ro 


.dac 


WWW